br
BROM s. n. Element chimic lichid, metaloid de culoare roșie-închis, toxic, cu miros neplăcut, pătrunzător, întrebuințat în industria chimică, farmaceutică etc. – Din fr. brome.

DOOM

brom s. n.; simb. Br

brabete
brabete, brabeți s. m. porumbel.

brac
BRAC¹, braci, s. m. Câine de vânătoare cu părul scurt și cu urechile mari și blegi; prepelicar. – Din fr. braque.

DOOM

brac² (rest, deșeu) s. n., pl. brácuri

brac
BRAC², bracuri, s. n. Rest, rămășiță bună de aruncat, nefolositoare; sfărâmătură, bucată. ◊ Loc. adj. De brac = care nu este bun de nimic; de neîntrebuințat. Cal de brac. ♦ Spec. Deșeu rezultat în cursul fabricării hârtiei. – Din rus. brak.

braca
BRACÁ, brachez, vb. I. Tranz. A îndrepta către un anumit punct sau într-o anumită direcție. – Din fr. braquer.

DOOM

*bracá (a ~) vb., ind. prez. 3 bracheáză

bracai
BRACÁ, brachez, vb. I. Tranz. A îndrepta către un anumit punct sau într-o anumită direcție. – Din fr. braquer.

DOOM

*bracá (a ~) vb., ind. prez. 3 bracheáză

bracaj
BRACÁJ s.n. (Tehn.) Bracare. [< fr. braquage].

bracaje
BRACÁJ s.n. (Tehn.) Bracare. [< fr. braquage].

bracajele
BRACÁJ s.n. (Tehn.) Bracare. [< fr. braquage].

bracajelor
BRACÁJ s.n. (Tehn.) Bracare. [< fr. braquage].

bracajul
BRACÁJ s.n. (Tehn.) Bracare. [< fr. braquage].

bracajului
BRACÁJ s.n. (Tehn.) Bracare. [< fr. braquage].

bracam
BRACÁ, brachez, vb. I. Tranz. A îndrepta către un anumit punct sau într-o anumită direcție. – Din fr. braquer.

DOOM

*bracá (a ~) vb., ind. prez. 3 bracheáză

bracare
BRACÁ, brachez, vb. I. Tranz. A îndrepta către un anumit punct sau într-o anumită direcție. – Din fr. braquer.

DOOM

*bracá (a ~) vb., ind. prez. 3 bracheáză

bracare
BRACÁRE s. f. Rotire a părții mobile a unor sisteme tehnice pentru a fi aduse sau orientate într-o anumită poziție ori direcție. – După fr. braquage.

DOOM

bracáre s. f., g.-d. art. bracắrii

bracarea
BRACÁRE s. f. Rotire a părții mobile a unor sisteme tehnice pentru a fi aduse sau orientate într-o anumită poziție ori direcție. – După fr. braquage.

DOOM

bracáre s. f., g.-d. art. bracắrii

bracară
BRACÁ, brachez, vb. I. Tranz. A îndrepta către un anumit punct sau într-o anumită direcție. – Din fr. braquer.

DOOM

*bracá (a ~) vb., ind. prez. 3 bracheáză

bracarăm
BRACÁ, brachez, vb. I. Tranz. A îndrepta către un anumit punct sau într-o anumită direcție. – Din fr. braquer.

DOOM

*bracá (a ~) vb., ind. prez. 3 bracheáză

bracarăți
BRACÁ, brachez, vb. I. Tranz. A îndrepta către un anumit punct sau într-o anumită direcție. – Din fr. braquer.

DOOM

*bracá (a ~) vb., ind. prez. 3 bracheáză

bracase
BRACÁ, brachez, vb. I. Tranz. A îndrepta către un anumit punct sau într-o anumită direcție. – Din fr. braquer.

DOOM

*bracá (a ~) vb., ind. prez. 3 bracheáză

bracasem
BRACÁ, brachez, vb. I. Tranz. A îndrepta către un anumit punct sau într-o anumită direcție. – Din fr. braquer.

DOOM

*bracá (a ~) vb., ind. prez. 3 bracheáză

bracaseră
BRACÁ, brachez, vb. I. Tranz. A îndrepta către un anumit punct sau într-o anumită direcție. – Din fr. braquer.

DOOM

*bracá (a ~) vb., ind. prez. 3 bracheáză

bracaserăm
BRACÁ, brachez, vb. I. Tranz. A îndrepta către un anumit punct sau într-o anumită direcție. – Din fr. braquer.

DOOM

*bracá (a ~) vb., ind. prez. 3 bracheáză

bracaserăți
BRACÁ, brachez, vb. I. Tranz. A îndrepta către un anumit punct sau într-o anumită direcție. – Din fr. braquer.

DOOM

*bracá (a ~) vb., ind. prez. 3 bracheáză

bracaseși
BRACÁ, brachez, vb. I. Tranz. A îndrepta către un anumit punct sau într-o anumită direcție. – Din fr. braquer.

DOOM

*bracá (a ~) vb., ind. prez. 3 bracheáză

bracaseți
BRACÁ, brachez, vb. I. Tranz. A îndrepta către un anumit punct sau într-o anumită direcție. – Din fr. braquer.

DOOM

*bracá (a ~) vb., ind. prez. 3 bracheáză

bracat
BRACÁ, brachez, vb. I. Tranz. A îndrepta către un anumit punct sau într-o anumită direcție. – Din fr. braquer.

DOOM

*bracá (a ~) vb., ind. prez. 3 bracheáză

bracat
BRACÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A îndrepta un obiect către un punct. ♦ (Tehn.) A orienta roțile directoare ale unui automobil pentru a vira. ♦ A înclina comenzile unui avion pentru viraj. ♦ intr. A întoarce, a vira. [P.i. 1 -chez, 3 -chează. / < fr. braquer].

bracau
BRACÁ, brachez, vb. I. Tranz. A îndrepta către un anumit punct sau într-o anumită direcție. – Din fr. braquer.

DOOM

*bracá (a ~) vb., ind. prez. 3 bracheáză

bracași
BRACÁ, brachez, vb. I. Tranz. A îndrepta către un anumit punct sau într-o anumită direcție. – Din fr. braquer.

DOOM

*bracá (a ~) vb., ind. prez. 3 bracheáză

bracați
BRACÁ, brachez, vb. I. Tranz. A îndrepta către un anumit punct sau într-o anumită direcție. – Din fr. braquer.

DOOM

*bracá (a ~) vb., ind. prez. 3 bracheáză

brachează
BRACÁ, brachez, vb. I. Tranz. A îndrepta către un anumit punct sau într-o anumită direcție. – Din fr. braquer.

DOOM

*bracá (a ~) vb., ind. prez. 3 bracheáză

brachet
BRACHÉT s.n. (Mar.) Guseu. [< engl. bracket].

brachetă
BRACHÉTĂ s.f. (Tehn.) Raportul de multiplicare dintre pedalier și micul pinion al unei biciclete. [< fr. braquet].

brachez
BRACÁ, brachez, vb. I. Tranz. A îndrepta către un anumit punct sau într-o anumită direcție. – Din fr. braquer.

DOOM

*bracá (a ~) vb., ind. prez. 3 bracheáză

bracheze
BRACÁ, brachez, vb. I. Tranz. A îndrepta către un anumit punct sau într-o anumită direcție. – Din fr. braquer.

DOOM

*bracá (a ~) vb., ind. prez. 3 bracheáză

brachezi
BRACÁ, brachez, vb. I. Tranz. A îndrepta către un anumit punct sau într-o anumită direcție. – Din fr. braquer.

DOOM

*bracá (a ~) vb., ind. prez. 3 bracheáză

brachio
BRACHIO- v. brahio-.

braci
BRAC¹, braci, s. m. Câine de vânătoare cu părul scurt și cu urechile mari și blegi; prepelicar. – Din fr. braque.

DOOM

brac² (rest, deșeu) s. n., pl. brácuri

bracii
BRAC¹, braci, s. m. Câine de vânătoare cu părul scurt și cu urechile mari și blegi; prepelicar. – Din fr. braque.

DOOM

brac² (rest, deșeu) s. n., pl. brácuri

bracilor
BRAC¹, braci, s. m. Câine de vânătoare cu părul scurt și cu urechile mari și blegi; prepelicar. – Din fr. braque.

DOOM

brac² (rest, deșeu) s. n., pl. brácuri

bracona
BRACONÁ, braconez, vb. I. Intranz. A vâna sau a pescui ilegal. – Din fr. braconner.

DOOM

braconá (a ~) vb., ind. prez. 3 braconeáză

braconai
BRACONÁ, braconez, vb. I. Intranz. A vâna sau a pescui ilegal. – Din fr. braconner.

DOOM

braconá (a ~) vb., ind. prez. 3 braconeáză

braconaj
BRACONÁJ, braconaje, s. n. Faptul de a bracona. ♦ Infracțiune care constă în practicarea ilegală a vânatului sau a pescuitului. – Din fr. braconnage.

DOOM

braconáj s. n., pl. braconáje

braconaje
BRACONÁJ, braconaje, s. n. Faptul de a bracona. ♦ Infracțiune care constă în practicarea ilegală a vânatului sau a pescuitului. – Din fr. braconnage.

DOOM

braconáj s. n., pl. braconáje

braconajele
BRACONÁJ, braconaje, s. n. Faptul de a bracona. ♦ Infracțiune care constă în practicarea ilegală a vânatului sau a pescuitului. – Din fr. braconnage.

DOOM

braconáj s. n., pl. braconáje

braconajelor
BRACONÁJ, braconaje, s. n. Faptul de a bracona. ♦ Infracțiune care constă în practicarea ilegală a vânatului sau a pescuitului. – Din fr. braconnage.

DOOM

braconáj s. n., pl. braconáje

braconajul
BRACONÁJ, braconaje, s. n. Faptul de a bracona. ♦ Infracțiune care constă în practicarea ilegală a vânatului sau a pescuitului. – Din fr. braconnage.

DOOM

braconáj s. n., pl. braconáje

braconajului
BRACONÁJ, braconaje, s. n. Faptul de a bracona. ♦ Infracțiune care constă în practicarea ilegală a vânatului sau a pescuitului. – Din fr. braconnage.

DOOM

braconáj s. n., pl. braconáje

braconam
BRACONÁ, braconez, vb. I. Intranz. A vâna sau a pescui ilegal. – Din fr. braconner.

DOOM

braconá (a ~) vb., ind. prez. 3 braconeáză

braconare
BRACONÁ, braconez, vb. I. Intranz. A vâna sau a pescui ilegal. – Din fr. braconner.

DOOM

braconá (a ~) vb., ind. prez. 3 braconeáză

braconare
BRACONÁ, braconez, vb. I. Intranz. A vâna sau a pescui ilegal. – Din fr. braconner.

braconarea
BRACONÁ, braconez, vb. I. Intranz. A vâna sau a pescui ilegal. – Din fr. braconner.

braconară
BRACONÁ, braconez, vb. I. Intranz. A vâna sau a pescui ilegal. – Din fr. braconner.

DOOM

braconá (a ~) vb., ind. prez. 3 braconeáză

braconarăm
BRACONÁ, braconez, vb. I. Intranz. A vâna sau a pescui ilegal. – Din fr. braconner.

DOOM

braconá (a ~) vb., ind. prez. 3 braconeáză

braconarăți
BRACONÁ, braconez, vb. I. Intranz. A vâna sau a pescui ilegal. – Din fr. braconner.

DOOM

braconá (a ~) vb., ind. prez. 3 braconeáză

braconase
BRACONÁ, braconez, vb. I. Intranz. A vâna sau a pescui ilegal. – Din fr. braconner.

DOOM

braconá (a ~) vb., ind. prez. 3 braconeáză

braconasem
BRACONÁ, braconez, vb. I. Intranz. A vâna sau a pescui ilegal. – Din fr. braconner.

DOOM

braconá (a ~) vb., ind. prez. 3 braconeáză

braconaseră
BRACONÁ, braconez, vb. I. Intranz. A vâna sau a pescui ilegal. – Din fr. braconner.

DOOM

braconá (a ~) vb., ind. prez. 3 braconeáză

braconaserăm
BRACONÁ, braconez, vb. I. Intranz. A vâna sau a pescui ilegal. – Din fr. braconner.

DOOM

braconá (a ~) vb., ind. prez. 3 braconeáză

braconaserăți
BRACONÁ, braconez, vb. I. Intranz. A vâna sau a pescui ilegal. – Din fr. braconner.

DOOM

braconá (a ~) vb., ind. prez. 3 braconeáză

braconaseși
BRACONÁ, braconez, vb. I. Intranz. A vâna sau a pescui ilegal. – Din fr. braconner.

DOOM

braconá (a ~) vb., ind. prez. 3 braconeáză

braconaseți
BRACONÁ, braconez, vb. I. Intranz. A vâna sau a pescui ilegal. – Din fr. braconner.

DOOM

braconá (a ~) vb., ind. prez. 3 braconeáză

braconat
BRACONÁ, braconez, vb. I. Intranz. A vâna sau a pescui ilegal. – Din fr. braconner.

DOOM

braconá (a ~) vb., ind. prez. 3 braconeáză

braconau
BRACONÁ, braconez, vb. I. Intranz. A vâna sau a pescui ilegal. – Din fr. braconner.

DOOM

braconá (a ~) vb., ind. prez. 3 braconeáză

braconași
BRACONÁ, braconez, vb. I. Intranz. A vâna sau a pescui ilegal. – Din fr. braconner.

DOOM

braconá (a ~) vb., ind. prez. 3 braconeáză

braconați
BRACONÁ, braconez, vb. I. Intranz. A vâna sau a pescui ilegal. – Din fr. braconner.

DOOM

braconá (a ~) vb., ind. prez. 3 braconeáză

braconează
BRACONÁ, braconez, vb. I. Intranz. A vâna sau a pescui ilegal. – Din fr. braconner.

DOOM

braconá (a ~) vb., ind. prez. 3 braconeáză

braconez
BRACONÁ, braconez, vb. I. Intranz. A vâna sau a pescui ilegal. – Din fr. braconner.

DOOM

braconá (a ~) vb., ind. prez. 3 braconeáză

braconeze
BRACONÁ, braconez, vb. I. Intranz. A vâna sau a pescui ilegal. – Din fr. braconner.

DOOM

braconá (a ~) vb., ind. prez. 3 braconeáză

braconezi
BRACONÁ, braconez, vb. I. Intranz. A vâna sau a pescui ilegal. – Din fr. braconner.

DOOM

braconá (a ~) vb., ind. prez. 3 braconeáză

braconier
BRACONIÉR, braconieri, s. m. Persoană care braconează. [Pr.: -ni-er] – Din fr. braconnier.

DOOM

braconiér (-ni-er) s. m., pl. braconiéri

braconieri
BRACONIÉR, braconieri, s. m. Persoană care braconează. [Pr.: -ni-er] – Din fr. braconnier.

DOOM

braconiér (-ni-er) s. m., pl. braconiéri

braconierii
BRACONIÉR, braconieri, s. m. Persoană care braconează. [Pr.: -ni-er] – Din fr. braconnier.

DOOM

braconiér (-ni-er) s. m., pl. braconiéri

braconierilor
BRACONIÉR, braconieri, s. m. Persoană care braconează. [Pr.: -ni-er] – Din fr. braconnier.

DOOM

braconiér (-ni-er) s. m., pl. braconiéri

braconierul
BRACONIÉR, braconieri, s. m. Persoană care braconează. [Pr.: -ni-er] – Din fr. braconnier.

DOOM

braconiér (-ni-er) s. m., pl. braconiéri

braconierului
BRACONIÉR, braconieri, s. m. Persoană care braconează. [Pr.: -ni-er] – Din fr. braconnier.

DOOM

braconiér (-ni-er) s. m., pl. braconiéri

braconând
BRACONÁ, braconez, vb. I. Intranz. A vâna sau a pescui ilegal. – Din fr. braconner.

DOOM

braconá (a ~) vb., ind. prez. 3 braconeáză

braconînd
BRACONÁ, braconez, vb. I. Intranz. A vâna sau a pescui ilegal. – Din fr. braconner.

DOOM

braconá (a ~) vb., ind. prez. 3 braconeáză

braconări
BRACONÁ, braconez, vb. I. Intranz. A vâna sau a pescui ilegal. – Din fr. braconner.

braconării
BRACONÁ, braconez, vb. I. Intranz. A vâna sau a pescui ilegal. – Din fr. braconner.

braconările
BRACONÁ, braconez, vb. I. Intranz. A vâna sau a pescui ilegal. – Din fr. braconner.

braconărilor
BRACONÁ, braconez, vb. I. Intranz. A vâna sau a pescui ilegal. – Din fr. braconner.

bracteal
BRACTEÁL, -Ă, bracteali, -e, adj. (Bot.) De bractee. [Pr.: -te-al] – Din fr. bractéal.

bracteala
BRACTEÁL, -Ă, bracteali, -e, adj. (Bot.) De bractee. [Pr.: -te-al] – Din fr. bractéal.

bracteale
BRACTEÁL, -Ă, bracteali, -e, adj. (Bot.) De bractee. [Pr.: -te-al] – Din fr. bractéal.

bractealei
BRACTEÁL, -Ă, bracteali, -e, adj. (Bot.) De bractee. [Pr.: -te-al] – Din fr. bractéal.

bractealele
BRACTEÁL, -Ă, bracteali, -e, adj. (Bot.) De bractee. [Pr.: -te-al] – Din fr. bractéal.

bractealelor
BRACTEÁL, -Ă, bracteali, -e, adj. (Bot.) De bractee. [Pr.: -te-al] – Din fr. bractéal.

bracteali
BRACTEÁL, -Ă, bracteali, -e, adj. (Bot.) De bractee. [Pr.: -te-al] – Din fr. bractéal.

bractealii
BRACTEÁL, -Ă, bracteali, -e, adj. (Bot.) De bractee. [Pr.: -te-al] – Din fr. bractéal.

bractealilor
BRACTEÁL, -Ă, bracteali, -e, adj. (Bot.) De bractee. [Pr.: -te-al] – Din fr. bractéal.

bractealul
BRACTEÁL, -Ă, bracteali, -e, adj. (Bot.) De bractee. [Pr.: -te-al] – Din fr. bractéal.

bractealului
BRACTEÁL, -Ă, bracteali, -e, adj. (Bot.) De bractee. [Pr.: -te-al] – Din fr. bractéal.

bractee
BRACTÉE, bractee, s. f. Frunzișoară erbacee sau membranoasă, verde sau divers colorată, care se află la baza florilor. – Din fr. bractée, lat. bractea.

DOOM

bractée s. f., art. bractéea, g.-d. art. bractéei; pl. bractée

bractee
BRACTÉE s.f. Frunză modificată care se află la baza florilor. [Pron. -te-e, pl. -ee, -ei. / < fr. bractée].

bracteea
BRACTÉE, bractee, s. f. Frunzișoară erbacee sau membranoasă, verde sau divers colorată, care se află la baza florilor. – Din fr. bractée, lat. bractea.

DOOM

bractée s. f., art. bractéea, g.-d. art. bractéei; pl. bractée

bracteei
BRACTÉE, bractee, s. f. Frunzișoară erbacee sau membranoasă, verde sau divers colorată, care se află la baza florilor. – Din fr. bractée, lat. bractea.

DOOM

bractée s. f., art. bractéea, g.-d. art. bractéei; pl. bractée

bracteele
BRACTÉE, bractee, s. f. Frunzișoară erbacee sau membranoasă, verde sau divers colorată, care se află la baza florilor. – Din fr. bractée, lat. bractea.

DOOM

bractée s. f., art. bractéea, g.-d. art. bractéei; pl. bractée

bracteelor
BRACTÉE, bractee, s. f. Frunzișoară erbacee sau membranoasă, verde sau divers colorată, care se află la baza florilor. – Din fr. bractée, lat. bractea.

DOOM

bractée s. f., art. bractéea, g.-d. art. bractéei; pl. bractée

bracteola
BRACTEÓLĂ, bracteole, s. f. Bractee mică. [Pr.: -te-o-] – Din fr. bractéole.

DOOM

bracteólă (-te-o-) s. f., g.-d. art. bracteólei; pl. bracteóle

bracteole
BRACTEÓLĂ, bracteole, s. f. Bractee mică. [Pr.: -te-o-] – Din fr. bractéole.

DOOM

bracteólă (-te-o-) s. f., g.-d. art. bracteólei; pl. bracteóle

bracteolei
BRACTEÓLĂ, bracteole, s. f. Bractee mică. [Pr.: -te-o-] – Din fr. bractéole.

DOOM

bracteólă (-te-o-) s. f., g.-d. art. bracteólei; pl. bracteóle

bracteolele
BRACTEÓLĂ, bracteole, s. f. Bractee mică. [Pr.: -te-o-] – Din fr. bractéole.

DOOM

bracteólă (-te-o-) s. f., g.-d. art. bracteólei; pl. bracteóle

bracteolelor
BRACTEÓLĂ, bracteole, s. f. Bractee mică. [Pr.: -te-o-] – Din fr. bractéole.

DOOM

bracteólă (-te-o-) s. f., g.-d. art. bracteólei; pl. bracteóle

bracul
BRAC¹, braci, s. m. Câine de vânătoare cu părul scurt și cu urechile mari și blegi; prepelicar. – Din fr. braque.

DOOM

brac² (rest, deșeu) s. n., pl. brácuri

bracul
BRAC², bracuri, s. n. Rest, rămășiță bună de aruncat, nefolositoare; sfărâmătură, bucată. ◊ Loc. adj. De brac = care nu este bun de nimic; de neîntrebuințat. Cal de brac. ♦ Spec. Deșeu rezultat în cursul fabricării hârtiei. – Din rus. brak.

bracului
BRAC¹, braci, s. m. Câine de vânătoare cu părul scurt și cu urechile mari și blegi; prepelicar. – Din fr. braque.

DOOM

brac² (rest, deșeu) s. n., pl. brácuri

bracului
BRAC², bracuri, s. n. Rest, rămășiță bună de aruncat, nefolositoare; sfărâmătură, bucată. ◊ Loc. adj. De brac = care nu este bun de nimic; de neîntrebuințat. Cal de brac. ♦ Spec. Deșeu rezultat în cursul fabricării hârtiei. – Din rus. brak.

bracuri
BRAC², bracuri, s. n. Rest, rămășiță bună de aruncat, nefolositoare; sfărâmătură, bucată. ◊ Loc. adj. De brac = care nu este bun de nimic; de neîntrebuințat. Cal de brac. ♦ Spec. Deșeu rezultat în cursul fabricării hârtiei. – Din rus. brak.

bracurile
BRAC², bracuri, s. n. Rest, rămășiță bună de aruncat, nefolositoare; sfărâmătură, bucată. ◊ Loc. adj. De brac = care nu este bun de nimic; de neîntrebuințat. Cal de brac. ♦ Spec. Deșeu rezultat în cursul fabricării hârtiei. – Din rus. brak.

bracurilor
BRAC², bracuri, s. n. Rest, rămășiță bună de aruncat, nefolositoare; sfărâmătură, bucată. ◊ Loc. adj. De brac = care nu este bun de nimic; de neîntrebuințat. Cal de brac. ♦ Spec. Deșeu rezultat în cursul fabricării hârtiei. – Din rus. brak.

bracând
BRACÁ, brachez, vb. I. Tranz. A îndrepta către un anumit punct sau într-o anumită direcție. – Din fr. braquer.

DOOM

*bracá (a ~) vb., ind. prez. 3 bracheáză

bracînd
BRACÁ, brachez, vb. I. Tranz. A îndrepta către un anumit punct sau într-o anumită direcție. – Din fr. braquer.

DOOM

*bracá (a ~) vb., ind. prez. 3 bracheáză

bracă
bráce s. f. pl. – (Bucov., rar) Indispensabili. – Var. braci, s. m. pl. Lat. bracae (Candrea-Dens., 173; DAR). Cuvînt practic nefolosit, supraviețuind în brăcire, brăcinar, îmbrăca. Cf. alb. brekë „indispensabili”, it. brache „pantalon”, prov., sp., port. braga, fr. brayes, ngr. βραϰί.

bracări
BRACÁRE s. f. Rotire a părții mobile a unor sisteme tehnice pentru a fi aduse sau orientate într-o anumită poziție ori direcție. – După fr. braquage.

DOOM

bracáre s. f., g.-d. art. bracắrii

bracării
BRACÁRE s. f. Rotire a părții mobile a unor sisteme tehnice pentru a fi aduse sau orientate într-o anumită poziție ori direcție. – După fr. braquage.

DOOM

bracáre s. f., g.-d. art. bracắrii

bracările
BRACÁRE s. f. Rotire a părții mobile a unor sisteme tehnice pentru a fi aduse sau orientate într-o anumită poziție ori direcție. – După fr. braquage.

DOOM

bracáre s. f., g.-d. art. bracắrii

bracărilor
BRACÁRE s. f. Rotire a părții mobile a unor sisteme tehnice pentru a fi aduse sau orientate într-o anumită poziție ori direcție. – După fr. braquage.

DOOM

bracáre s. f., g.-d. art. bracắrii

brad
BRAD, brazi, s. m. 1. Arbore din familia pinaceelor care crește în zona muntoasă, înalt până la 50 m, cu tulpina dreaptă, cu frunzele în formă de ace de culoare verde-închis, persistente, cu florile și semințele în conuri (Abies alba); p. gener. nume dat coniferelor. ◊ Apă de brad = a) amestec de apă și ulei extras din frunze de pin, folosit pentru parfumarea încăperilor sau a apei de baie; b) băutură alcoolică aromată cu esență din semințe de ienupăr. ◊ Compuse: bradul-ciumei = varietate de ienupăr cu fructe mici (Juniperus intermedia); brad-negru sau brad-roșu = molid. ♦ Lemnul arborelui descris mai sus. ♦ Brad (1) tăiat și împodobit cu globuri, jucării, bomboane etc. cu prilejul Crăciunului sau al Anului Nou; pom de Crăciun. ♦ Vârf sau crengi de brad (1) cu care se împodobesc carul și porțile mirilor la nuntă. 2. (Art.) Numele unei hore care se joacă, în ajunul nunții, la casa miresei; melodie după care se execută această horă. – Cf. alb. *bradh, bredh.

DOOM

brádul-ciúmei (jneapăn) s. m. art.

bradford
BRADFORD s. n. Sistem englezesc de clasificare a lânurilor, după calitate, în cifre care reprezintă numărul de sculuri obținute dintr-o livră de lână. [Pr.: brédford] – Cuv. engl.

DOOM

bradford (angl.) [pron. brédford] s. n.

bradfordul
BRADFORD s. n. Sistem englezesc de clasificare a lânurilor, după calitate, în cifre care reprezintă numărul de sculuri obținute dintr-o livră de lână. [Pr.: brédford] – Cuv. engl.

DOOM

bradford (angl.) [pron. brédford] s. n.

bradfordului
BRADFORD s. n. Sistem englezesc de clasificare a lânurilor, după calitate, în cifre care reprezintă numărul de sculuri obținute dintr-o livră de lână. [Pr.: brédford] – Cuv. engl.

DOOM

bradford (angl.) [pron. brédford] s. n.

bradi
BRADI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „lent”, „rar”. [< fr. brady-, cf. gr. bradys].

bradiartrie
BRADIARTRÍE s. f. (Med.) Articulare foarte lentă, sacadată și monotonă a cuvintelor, întâlnită în leziuni extrapiramidale. [Pr.: -di-ar-] – Din fr. bradyarthrie.

DOOM

bradiartríe (-di-ar-) s. f., art. bradiartría, g.-d. bradiartríi, art. bradiartríei

bradicardic
BRADICÁRDIC, -Ă, bradicardici, -ce, adj. (Med.) De bradicardie. – Din fr. bradycardique.

bradicardica
BRADICÁRDIC, -Ă, bradicardici, -ce, adj. (Med.) De bradicardie. – Din fr. bradycardique.

bradicardice
BRADICÁRDIC, -Ă, bradicardici, -ce, adj. (Med.) De bradicardie. – Din fr. bradycardique.

bradicardicei
BRADICÁRDIC, -Ă, bradicardici, -ce, adj. (Med.) De bradicardie. – Din fr. bradycardique.

bradicardicele
BRADICÁRDIC, -Ă, bradicardici, -ce, adj. (Med.) De bradicardie. – Din fr. bradycardique.

bradicardicelor
BRADICÁRDIC, -Ă, bradicardici, -ce, adj. (Med.) De bradicardie. – Din fr. bradycardique.

bradicardici
BRADICÁRDIC, -Ă, bradicardici, -ce, adj. (Med.) De bradicardie. – Din fr. bradycardique.

bradicardicii
BRADICÁRDIC, -Ă, bradicardici, -ce, adj. (Med.) De bradicardie. – Din fr. bradycardique.

bradicardicilor
BRADICÁRDIC, -Ă, bradicardici, -ce, adj. (Med.) De bradicardie. – Din fr. bradycardique.

bradicardicul
BRADICÁRDIC, -Ă, bradicardici, -ce, adj. (Med.) De bradicardie. – Din fr. bradycardique.

bradicardicului
BRADICÁRDIC, -Ă, bradicardici, -ce, adj. (Med.) De bradicardie. – Din fr. bradycardique.

bradicardie
BRADICARDÍE s. f. Rărire normală sau patologică (sub 60 de pulsații) a ritmului cardiac. – Din fr. bradycardie.

DOOM

bradicardíe s. f., art. bradicardía, g.-d. bradicardíi, art. bradicardíei

bradichinezia
BRADICHINEZÍE s. f. 1. (Psih.) Încetinire generală a ritmului activității motrice. 2. (Med.) Bradichinezie (1) a astronauților în timpul zborului cosmic datorată imponderabilității. [ Scris și: bradikinezie] – Din fr. bradykinésie.

bradichinezie
BRADICHINEZÍE s. f. 1. (Psih.) Încetinire generală a ritmului activității motrice. 2. (Med.) Bradichinezie (1) a astronauților în timpul zborului cosmic datorată imponderabilității. [ Scris și: bradikinezie] – Din fr. bradykinésie.

bradichineziei
BRADICHINEZÍE s. f. 1. (Psih.) Încetinire generală a ritmului activității motrice. 2. (Med.) Bradichinezie (1) a astronauților în timpul zborului cosmic datorată imponderabilității. [ Scris și: bradikinezie] – Din fr. bradykinésie.

bradichinezii
BRADICHINEZÍE s. f. 1. (Psih.) Încetinire generală a ritmului activității motrice. 2. (Med.) Bradichinezie (1) a astronauților în timpul zborului cosmic datorată imponderabilității. [ Scris și: bradikinezie] – Din fr. bradykinésie.

bradifagie
BRADIFAGÍE s.f. (Med.) Consum lent al hranei. [Gen. -iei. / < fr. bradyphagie, cf. gr. bradys – lent, phagein – a mânca].

bradifazie
BRADIFAZÍE s. f. Faptul de a vorbi cu o încetineală anormală. – Din fr. bradyphasie.

DOOM

bradifazíe s. f., art. bradifazía, g.-d. bradifazíi, art. bradifazíei

bradigeneză
BRADIGENÉZĂ s.f. (Biol.) Evoluție lentă a unor organisme. [< fr. bradygenèse, cf. gr. bradys – lent, genesis – naștere].

bradikinezie
BRADICHINEZÍE s. f. 1. (Psih.) Încetinire generală a ritmului activității motrice. 2. (Med.) Bradichinezie (1) a astronauților în timpul zborului cosmic datorată imponderabilității. [ Scris și: bradikinezie] – Din fr. bradykinésie.

bradilalie
BRADILALÍE s. f. Încetinire anormală a ritmului vorbirii. – Din fr. bradylalie.

DOOM

bradilalíe s. f., art. bradilalía, g.-d. bradilalíi, art. bradilalíei

bradipepsie
BRADIPEPSÍE s. f. Digestie înceată. – Din fr. bradypepsie.

DOOM

bradipepsíe s. f., art. bradipepsía, g.-d. bradipepsíi, art. bradipepsíei

bradipnee
BRADIPNÉE s.f. (Med.) Rărire anormală a mișcărilor respiratorii. [< fr. bradypnée, cf. gr. bradys – lent, pnoia – respirație].

bradipsihie
BRADIPSIHÍE s. f. Ritm lent de desfășurare a proceselor psihice. – Din fr. bradypsychie.

DOOM

!bradipsihíe (-dip-si-/-di-psi-) s. f., art. bradipsihía, g.-d. bradipsihíi, art. bradipsihíei

bradiseismic
BRADISEÍSMIC, -Ă adj. Referitor la fenomenul de oscilație lentă a scoarței terestre în regiunile vulcanice. [Pron. -se-is-. / < fr. bradyséismique].

braditrofie
BRADITROFÍE s.f. (Med.) Încetinire a proceselor metabolice. [< fr. bradytrophie, cf. gr. bradys – lent, trophe – hrană].

bradt
BRADT s. n. Semifabricat obținut prin tocarea fină a cărnii proaspete de vită, folosit la fabricarea salamurilor. [Pr.: brat] – Cuv. engl.

DOOM

bradt (angl.) [pron. brat] s. n.

bradtul
BRADT s. n. Semifabricat obținut prin tocarea fină a cărnii proaspete de vită, folosit la fabricarea salamurilor. [Pr.: brat] – Cuv. engl.

DOOM

bradt (angl.) [pron. brat] s. n.

bradtului
BRADT s. n. Semifabricat obținut prin tocarea fină a cărnii proaspete de vită, folosit la fabricarea salamurilor. [Pr.: brat] – Cuv. engl.

DOOM

bradt (angl.) [pron. brat] s. n.

bradul
BRAD, brazi, s. m. 1. Arbore din familia pinaceelor care crește în zona muntoasă, înalt până la 50 m, cu tulpina dreaptă, cu frunzele în formă de ace de culoare verde-închis, persistente, cu florile și semințele în conuri (Abies alba); p. gener. nume dat coniferelor. ◊ Apă de brad = a) amestec de apă și ulei extras din frunze de pin, folosit pentru parfumarea încăperilor sau a apei de baie; b) băutură alcoolică aromată cu esență din semințe de ienupăr. ◊ Compuse: bradul-ciumei = varietate de ienupăr cu fructe mici (Juniperus intermedia); brad-negru sau brad-roșu = molid. ♦ Lemnul arborelui descris mai sus. ♦ Brad (1) tăiat și împodobit cu globuri, jucării, bomboane etc. cu prilejul Crăciunului sau al Anului Nou; pom de Crăciun. ♦ Vârf sau crengi de brad (1) cu care se împodobesc carul și porțile mirilor la nuntă. 2. (Art.) Numele unei hore care se joacă, în ajunul nunții, la casa miresei; melodie după care se execută această horă. – Cf. alb. *bradh, bredh.

DOOM

brádul-ciúmei (jneapăn) s. m. art.

bradului
BRAD, brazi, s. m. 1. Arbore din familia pinaceelor care crește în zona muntoasă, înalt până la 50 m, cu tulpina dreaptă, cu frunzele în formă de ace de culoare verde-închis, persistente, cu florile și semințele în conuri (Abies alba); p. gener. nume dat coniferelor. ◊ Apă de brad = a) amestec de apă și ulei extras din frunze de pin, folosit pentru parfumarea încăperilor sau a apei de baie; b) băutură alcoolică aromată cu esență din semințe de ienupăr. ◊ Compuse: bradul-ciumei = varietate de ienupăr cu fructe mici (Juniperus intermedia); brad-negru sau brad-roșu = molid. ♦ Lemnul arborelui descris mai sus. ♦ Brad (1) tăiat și împodobit cu globuri, jucării, bomboane etc. cu prilejul Crăciunului sau al Anului Nou; pom de Crăciun. ♦ Vârf sau crengi de brad (1) cu care se împodobesc carul și porțile mirilor la nuntă. 2. (Art.) Numele unei hore care se joacă, în ajunul nunții, la casa miresei; melodie după care se execută această horă. – Cf. alb. *bradh, bredh.

DOOM

brádul-ciúmei (jneapăn) s. m. art.

braga
BRÁGĂ, (2) brăgi, s. f. 1. Băutură răcoritoare cu gust acrișor și miros specific, preparată din făină de mei, de porumb sau de secară fiartă și fermentată, sau din bucățele de pâine fermentate în apă. ◊ Expr. (Fam.) Ieftin ca braga = foarte ieftin. 2. Porție de bragă (1). – Din rus. braga.

DOOM

brágă s. f., g.-d. art. brắgii; (porții) pl. brăgi

bragageria
BRAGAGERÍE, bragagerii, s. f. (Înv.) Loc unde se prepară sau se vinde bragă. – Bragagiu + suf. -ărie.

DOOM

bragageríe (înv.) s. f., art. bragagería, g.-d. art. bragageríei; pl. bragageríi, art. bragageríile

bragagerie
BRAGAGERÍE, bragagerii, s. f. (Înv.) Loc unde se prepară sau se vinde bragă. – Bragagiu + suf. -ărie.

DOOM

bragageríe (înv.) s. f., art. bragagería, g.-d. art. bragageríei; pl. bragageríi, art. bragageríile

bragageriei
BRAGAGERÍE, bragagerii, s. f. (Înv.) Loc unde se prepară sau se vinde bragă. – Bragagiu + suf. -ărie.

DOOM

bragageríe (înv.) s. f., art. bragagería, g.-d. art. bragageríei; pl. bragageríi, art. bragageríile

bragagerii
BRAGAGERÍE, bragagerii, s. f. (Înv.) Loc unde se prepară sau se vinde bragă. – Bragagiu + suf. -ărie.

DOOM

bragageríe (înv.) s. f., art. bragagería, g.-d. art. bragageríei; pl. bragageríi, art. bragageríile

bragageriile
BRAGAGERÍE, bragagerii, s. f. (Înv.) Loc unde se prepară sau se vinde bragă. – Bragagiu + suf. -ărie.

DOOM

bragageríe (înv.) s. f., art. bragagería, g.-d. art. bragageríei; pl. bragageríi, art. bragageríile

bragageriilor
BRAGAGERÍE, bragagerii, s. f. (Înv.) Loc unde se prepară sau se vinde bragă. – Bragagiu + suf. -ărie.

DOOM

bragageríe (înv.) s. f., art. bragagería, g.-d. art. bragageríei; pl. bragageríi, art. bragageríile

bragagii
BRAGAGÍU, bragagii, s. m. (Înv.) Persoană care face sau vinde bragă. – Bragă + suf. -agiu.

DOOM

bragagíu (înv.) s. m., art. bragagíul; pl. bragagíi, art. bragagíii (-gi-ii)

bragagiii
BRAGAGÍU, bragagii, s. m. (Înv.) Persoană care face sau vinde bragă. – Bragă + suf. -agiu.

DOOM

bragagíu (înv.) s. m., art. bragagíul; pl. bragagíi, art. bragagíii (-gi-ii)

bragagiilor
BRAGAGÍU, bragagii, s. m. (Înv.) Persoană care face sau vinde bragă. – Bragă + suf. -agiu.

DOOM

bragagíu (înv.) s. m., art. bragagíul; pl. bragagíi, art. bragagíii (-gi-ii)

bragagiu
BRAGAGÍU, bragagii, s. m. (Înv.) Persoană care face sau vinde bragă. – Bragă + suf. -agiu.

DOOM

bragagíu (înv.) s. m., art. bragagíul; pl. bragagíi, art. bragagíii (-gi-ii)

bragagiul
BRAGAGÍU, bragagii, s. m. (Înv.) Persoană care face sau vinde bragă. – Bragă + suf. -agiu.

DOOM

bragagíu (înv.) s. m., art. bragagíul; pl. bragagíi, art. bragagíii (-gi-ii)

bragagiului
BRAGAGÍU, bragagii, s. m. (Înv.) Persoană care face sau vinde bragă. – Bragă + suf. -agiu.

DOOM

bragagíu (înv.) s. m., art. bragagíul; pl. bragagíi, art. bragagíii (-gi-ii)

braghina
BRÁGHINĂ s. f. Soi autohton de viță-de-vie, cu boabe rare, roșii, care se coc devreme. – Et. nec.

DOOM

brághină s. f., g.-d. art. brághinei

braghine
BRÁGHINĂ s. f. Soi autohton de viță-de-vie, cu boabe rare, roșii, care se coc devreme. – Et. nec.

DOOM

brághină s. f., g.-d. art. brághinei

braghinei
BRÁGHINĂ s. f. Soi autohton de viță-de-vie, cu boabe rare, roșii, care se coc devreme. – Et. nec.

DOOM

brághină s. f., g.-d. art. brághinei

brah
-BRAH Element secund de compunere savantă cu semnificația „scurt”, „îngust”, „scurtime”. [< fr. -braque, cf. gr. brachys].

braha
BRÁHĂ s. f. 1. Orz măcinat, întrebuințat la fabricarea berii. 2. Reziduu rămas după fabricarea rachiului. – Din ucr. braha.

DOOM

bráhă s. f., g.-d. art. bráhei

brahagiu
BRAHAGÍU s. m. v. bragagiu.

brahe
BRÁHĂ s. f. 1. Orz măcinat, întrebuințat la fabricarea berii. 2. Reziduu rămas după fabricarea rachiului. – Din ucr. braha.

DOOM

bráhă s. f., g.-d. art. bráhei

brahei
BRÁHĂ s. f. 1. Orz măcinat, întrebuințat la fabricarea berii. 2. Reziduu rămas după fabricarea rachiului. – Din ucr. braha.

DOOM

bráhă s. f., g.-d. art. bráhei

brahi
BRAHI- v. brahio-.

brahial
BRAHIÁL, -Ă, brahiali, -e, adj. Care aparține brațelor, privitor la brațe. Mușchi brahiali. [Pr.: -hi-al] – Din fr. brachial, lat. brachialis.

DOOM

brahiál (-hi-al) adj. m., pl. brahiáli; f. brahiálă, pl. brahiále

brahiala
BRAHIÁL, -Ă, brahiali, -e, adj. Care aparține brațelor, privitor la brațe. Mușchi brahiali. [Pr.: -hi-al] – Din fr. brachial, lat. brachialis.

DOOM

brahiál (-hi-al) adj. m., pl. brahiáli; f. brahiálă, pl. brahiále

brahiale
BRAHIÁL, -Ă, brahiali, -e, adj. Care aparține brațelor, privitor la brațe. Mușchi brahiali. [Pr.: -hi-al] – Din fr. brachial, lat. brachialis.

DOOM

brahiál (-hi-al) adj. m., pl. brahiáli; f. brahiálă, pl. brahiále

brahialei
BRAHIÁL, -Ă, brahiali, -e, adj. Care aparține brațelor, privitor la brațe. Mușchi brahiali. [Pr.: -hi-al] – Din fr. brachial, lat. brachialis.

DOOM

brahiál (-hi-al) adj. m., pl. brahiáli; f. brahiálă, pl. brahiále

brahialele
BRAHIÁL, -Ă, brahiali, -e, adj. Care aparține brațelor, privitor la brațe. Mușchi brahiali. [Pr.: -hi-al] – Din fr. brachial, lat. brachialis.

DOOM

brahiál (-hi-al) adj. m., pl. brahiáli; f. brahiálă, pl. brahiále

brahialelor
BRAHIÁL, -Ă, brahiali, -e, adj. Care aparține brațelor, privitor la brațe. Mușchi brahiali. [Pr.: -hi-al] – Din fr. brachial, lat. brachialis.

DOOM

brahiál (-hi-al) adj. m., pl. brahiáli; f. brahiálă, pl. brahiále

brahialgie
BRAHIALGÍE s.f. Durere a brațului. [Gen. -iei. / < fr. brachialgie, cf. lat. brachium – braț, gr. algos – durere].

brahiali
BRAHIÁL, -Ă, brahiali, -e, adj. Care aparține brațelor, privitor la brațe. Mușchi brahiali. [Pr.: -hi-al] – Din fr. brachial, lat. brachialis.

DOOM

brahiál (-hi-al) adj. m., pl. brahiáli; f. brahiálă, pl. brahiále

brahialii
BRAHIÁL, -Ă, brahiali, -e, adj. Care aparține brațelor, privitor la brațe. Mușchi brahiali. [Pr.: -hi-al] – Din fr. brachial, lat. brachialis.

DOOM

brahiál (-hi-al) adj. m., pl. brahiáli; f. brahiálă, pl. brahiále

brahialilor
BRAHIÁL, -Ă, brahiali, -e, adj. Care aparține brațelor, privitor la brațe. Mușchi brahiali. [Pr.: -hi-al] – Din fr. brachial, lat. brachialis.

DOOM

brahiál (-hi-al) adj. m., pl. brahiáli; f. brahiálă, pl. brahiále

brahialul
BRAHIÁL, -Ă, brahiali, -e, adj. Care aparține brațelor, privitor la brațe. Mușchi brahiali. [Pr.: -hi-al] – Din fr. brachial, lat. brachialis.

DOOM

brahiál (-hi-al) adj. m., pl. brahiáli; f. brahiálă, pl. brahiále

brahialului
BRAHIÁL, -Ă, brahiali, -e, adj. Care aparține brațelor, privitor la brațe. Mușchi brahiali. [Pr.: -hi-al] – Din fr. brachial, lat. brachialis.

DOOM

brahiál (-hi-al) adj. m., pl. brahiáli; f. brahiálă, pl. brahiále

brahianticlinal
BRAHIANTICLINÁL s.n. (Geol.) Anticlinal scurt. [< fr. brachyanticlinal].

DOOM

brahianticlinál (-hi-an-ti-cli-) s. n., pl. brahianticlinále

brahianticlinale
BRAHIANTICLINÁL s.n. (Geol.) Anticlinal scurt. [< fr. brachyanticlinal].

DOOM

brahianticlinál (-hi-an-ti-cli-) s. n., pl. brahianticlinále

brahianticlinalele
BRAHIANTICLINÁL s.n. (Geol.) Anticlinal scurt. [< fr. brachyanticlinal].

DOOM

brahianticlinál (-hi-an-ti-cli-) s. n., pl. brahianticlinále

brahianticlinalelor
BRAHIANTICLINÁL s.n. (Geol.) Anticlinal scurt. [< fr. brachyanticlinal].

DOOM

brahianticlinál (-hi-an-ti-cli-) s. n., pl. brahianticlinále

brahianticlinalul
BRAHIANTICLINÁL s.n. (Geol.) Anticlinal scurt. [< fr. brachyanticlinal].

DOOM

brahianticlinál (-hi-an-ti-cli-) s. n., pl. brahianticlinále

brahianticlinalului
BRAHIANTICLINÁL s.n. (Geol.) Anticlinal scurt. [< fr. brachyanticlinal].

DOOM

brahianticlinál (-hi-an-ti-cli-) s. n., pl. brahianticlinále

brahiblast
BRAHIBLÁST s.n. (Bot.) Ramură scurtă care produce și susține frunzele, florile sau fructele. [< fr. brachyblaste, cf. gr. brachys – scurt, blaston – vlăstar].

brahicatalectic
BRAHICATALÉCTIC adj., s.n. (Vers greco-latin) terminat printr-un picior având lipsă două silabe. [< fr. brachycatalectique, cf. gr. brachys – scurt, katalektikos – incomplet].

brahicefal
BRAHICEFÁL, -Ă, brahicefali, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. Craniu cu diametrele longitudinal și transversal aproape egale. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care are un brahicefal (1). – Din fr. brachycéphale.

DOOM

brahicefál adj. m., s. m., pl. brahicefáli; adj. f., s. f. brahicefálă, pl. brahicefále

brahicefal
BRAHICEFÁL, -Ă, brahicefali, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. Craniu cu diametrele longitudinal și transversal aproape egale. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care are un brahicefal (1). – Din fr. brachycéphale.

DOOM

brahicefál adj. m., s. m., pl. brahicefáli; adj. f., s. f. brahicefálă, pl. brahicefále

brahicefala
BRAHICEFÁL, -Ă, brahicefali, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. Craniu cu diametrele longitudinal și transversal aproape egale. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care are un brahicefal (1). – Din fr. brachycéphale.

DOOM

brahicefál adj. m., s. m., pl. brahicefáli; adj. f., s. f. brahicefálă, pl. brahicefále

brahicefala
BRAHICEFÁL, -Ă, brahicefali, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. Craniu cu diametrele longitudinal și transversal aproape egale. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care are un brahicefal (1). – Din fr. brachycéphale.

DOOM

brahicefál adj. m., s. m., pl. brahicefáli; adj. f., s. f. brahicefálă, pl. brahicefále

brahicefale
BRAHICEFÁL, -Ă, brahicefali, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. Craniu cu diametrele longitudinal și transversal aproape egale. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care are un brahicefal (1). – Din fr. brachycéphale.

DOOM

brahicefál adj. m., s. m., pl. brahicefáli; adj. f., s. f. brahicefálă, pl. brahicefále

brahicefale
BRAHICEFÁL, -Ă, brahicefali, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. Craniu cu diametrele longitudinal și transversal aproape egale. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care are un brahicefal (1). – Din fr. brachycéphale.

DOOM

brahicefál adj. m., s. m., pl. brahicefáli; adj. f., s. f. brahicefálă, pl. brahicefále

brahicefalei
BRAHICEFÁL, -Ă, brahicefali, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. Craniu cu diametrele longitudinal și transversal aproape egale. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care are un brahicefal (1). – Din fr. brachycéphale.

DOOM

brahicefál adj. m., s. m., pl. brahicefáli; adj. f., s. f. brahicefálă, pl. brahicefále

brahicefalei
BRAHICEFÁL, -Ă, brahicefali, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. Craniu cu diametrele longitudinal și transversal aproape egale. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care are un brahicefal (1). – Din fr. brachycéphale.

DOOM

brahicefál adj. m., s. m., pl. brahicefáli; adj. f., s. f. brahicefálă, pl. brahicefále

brahicefalele
BRAHICEFÁL, -Ă, brahicefali, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. Craniu cu diametrele longitudinal și transversal aproape egale. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care are un brahicefal (1). – Din fr. brachycéphale.

DOOM

brahicefál adj. m., s. m., pl. brahicefáli; adj. f., s. f. brahicefálă, pl. brahicefále

brahicefalele
BRAHICEFÁL, -Ă, brahicefali, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. Craniu cu diametrele longitudinal și transversal aproape egale. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care are un brahicefal (1). – Din fr. brachycéphale.

DOOM

brahicefál adj. m., s. m., pl. brahicefáli; adj. f., s. f. brahicefálă, pl. brahicefále

brahicefalelor
BRAHICEFÁL, -Ă, brahicefali, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. Craniu cu diametrele longitudinal și transversal aproape egale. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care are un brahicefal (1). – Din fr. brachycéphale.

DOOM

brahicefál adj. m., s. m., pl. brahicefáli; adj. f., s. f. brahicefálă, pl. brahicefále

brahicefalelor
BRAHICEFÁL, -Ă, brahicefali, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. Craniu cu diametrele longitudinal și transversal aproape egale. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care are un brahicefal (1). – Din fr. brachycéphale.

DOOM

brahicefál adj. m., s. m., pl. brahicefáli; adj. f., s. f. brahicefálă, pl. brahicefále

brahicefali
BRAHICEFÁL, -Ă, brahicefali, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. Craniu cu diametrele longitudinal și transversal aproape egale. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care are un brahicefal (1). – Din fr. brachycéphale.

DOOM

brahicefál adj. m., s. m., pl. brahicefáli; adj. f., s. f. brahicefálă, pl. brahicefále

brahicefali
BRAHICEFÁL, -Ă, brahicefali, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. Craniu cu diametrele longitudinal și transversal aproape egale. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care are un brahicefal (1). – Din fr. brachycéphale.

DOOM

brahicefál adj. m., s. m., pl. brahicefáli; adj. f., s. f. brahicefálă, pl. brahicefále

brahicefalia
BRAHICEFALÍE s. f. Însușirea de a fi brahicefal. – Din fr. brachycéphalie.

DOOM

brahicefalíe s. f., art. brahicefalía, g.-d. brahicefalíi, art. brahicefalíei

brahicefalie
BRAHICEFALÍE s. f. Însușirea de a fi brahicefal. – Din fr. brachycéphalie.

DOOM

brahicefalíe s. f., art. brahicefalía, g.-d. brahicefalíi, art. brahicefalíei

brahicefaliei
BRAHICEFALÍE s. f. Însușirea de a fi brahicefal. – Din fr. brachycéphalie.

DOOM

brahicefalíe s. f., art. brahicefalía, g.-d. brahicefalíi, art. brahicefalíei

brahicefalii
BRAHICEFÁL, -Ă, brahicefali, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. Craniu cu diametrele longitudinal și transversal aproape egale. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care are un brahicefal (1). – Din fr. brachycéphale.

DOOM

brahicefál adj. m., s. m., pl. brahicefáli; adj. f., s. f. brahicefálă, pl. brahicefále

brahicefalii
BRAHICEFÁL, -Ă, brahicefali, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. Craniu cu diametrele longitudinal și transversal aproape egale. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care are un brahicefal (1). – Din fr. brachycéphale.

DOOM

brahicefál adj. m., s. m., pl. brahicefáli; adj. f., s. f. brahicefálă, pl. brahicefále

brahicefalii
BRAHICEFALÍE s. f. Însușirea de a fi brahicefal. – Din fr. brachycéphalie.

DOOM

brahicefalíe s. f., art. brahicefalía, g.-d. brahicefalíi, art. brahicefalíei

brahicefaliile
BRAHICEFALÍE s. f. Însușirea de a fi brahicefal. – Din fr. brachycéphalie.

DOOM

brahicefalíe s. f., art. brahicefalía, g.-d. brahicefalíi, art. brahicefalíei

brahicefaliilor
BRAHICEFALÍE s. f. Însușirea de a fi brahicefal. – Din fr. brachycéphalie.

DOOM

brahicefalíe s. f., art. brahicefalía, g.-d. brahicefalíi, art. brahicefalíei

brahicefalilor
BRAHICEFÁL, -Ă, brahicefali, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. Craniu cu diametrele longitudinal și transversal aproape egale. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care are un brahicefal (1). – Din fr. brachycéphale.

DOOM

brahicefál adj. m., s. m., pl. brahicefáli; adj. f., s. f. brahicefálă, pl. brahicefále

brahicefalilor
BRAHICEFÁL, -Ă, brahicefali, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. Craniu cu diametrele longitudinal și transversal aproape egale. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care are un brahicefal (1). – Din fr. brachycéphale.

DOOM

brahicefál adj. m., s. m., pl. brahicefáli; adj. f., s. f. brahicefálă, pl. brahicefále

brahicefalul
BRAHICEFÁL, -Ă, brahicefali, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. Craniu cu diametrele longitudinal și transversal aproape egale. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care are un brahicefal (1). – Din fr. brachycéphale.

DOOM

brahicefál adj. m., s. m., pl. brahicefáli; adj. f., s. f. brahicefálă, pl. brahicefále

brahicefalul
BRAHICEFÁL, -Ă, brahicefali, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. Craniu cu diametrele longitudinal și transversal aproape egale. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care are un brahicefal (1). – Din fr. brachycéphale.

DOOM

brahicefál adj. m., s. m., pl. brahicefáli; adj. f., s. f. brahicefálă, pl. brahicefále

brahicefalului
BRAHICEFÁL, -Ă, brahicefali, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. Craniu cu diametrele longitudinal și transversal aproape egale. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care are un brahicefal (1). – Din fr. brachycéphale.

DOOM

brahicefál adj. m., s. m., pl. brahicefáli; adj. f., s. f. brahicefálă, pl. brahicefále

brahicefalului
BRAHICEFÁL, -Ă, brahicefali, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. Craniu cu diametrele longitudinal și transversal aproape egale. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care are un brahicefal (1). – Din fr. brachycéphale.

DOOM

brahicefál adj. m., s. m., pl. brahicefáli; adj. f., s. f. brahicefálă, pl. brahicefále

brahidactilie
BRAHIDACTILÍE s.f. (Med.) Malformație congenitală caracterizată prin scurtimea degetelor. [Gen. -iei. / < fr. brachydactylie, cf. gr. brachys – scurt, daktylos – deget].

brahilogia
BRAHILOGÍE s. f. Tip de elipsă care constă în evitarea repetării unui element al frazei exprimat anterior. – După fr. brachyologie.

DOOM

brahilogíe s. f., art. brahilogía, g.-d. brahilogíi, art. brahilogíei

brahilogie
BRAHILOGÍE s. f. Tip de elipsă care constă în evitarea repetării unui element al frazei exprimat anterior. – După fr. brachyologie.

DOOM

brahilogíe s. f., art. brahilogía, g.-d. brahilogíi, art. brahilogíei

brahilogiei
BRAHILOGÍE s. f. Tip de elipsă care constă în evitarea repetării unui element al frazei exprimat anterior. – După fr. brachyologie.

DOOM

brahilogíe s. f., art. brahilogía, g.-d. brahilogíi, art. brahilogíei

brahilogii
BRAHILOGÍE s. f. Tip de elipsă care constă în evitarea repetării unui element al frazei exprimat anterior. – După fr. brachyologie.

DOOM

brahilogíe s. f., art. brahilogía, g.-d. brahilogíi, art. brahilogíei

brahilogiile
BRAHILOGÍE s. f. Tip de elipsă care constă în evitarea repetării unui element al frazei exprimat anterior. – După fr. brachyologie.

DOOM

brahilogíe s. f., art. brahilogía, g.-d. brahilogíi, art. brahilogíei

brahilogiilor
BRAHILOGÍE s. f. Tip de elipsă care constă în evitarea repetării unui element al frazei exprimat anterior. – După fr. brachyologie.

DOOM

brahilogíe s. f., art. brahilogía, g.-d. brahilogíi, art. brahilogíei

brahio
BRAHI- v. brahio-.

brahiocefalic
BRAHIOCEFÁLIC, -Ă adj. Referitor la braț și la cap. [< fr. brachiocéphalique].

brahiologie
BRAHIOLOGÍE s.f. v. brahilogie.

brahiopod
BRAHIOPÓD, brahiopode, s. n. (La pl.) Clasă de nervertebrate marine cu cochilie bivalvă și cu două brațe pe laturile gurii (Brachiopoda); (și la sg.) animal din această clasă. [Pr.: -hi-o-] – Din fr. brachyopode.

DOOM

brahiopód (-hi-o-) s. n., pl. brahiopóde

brahiopode
BRAHIOPÓD, brahiopode, s. n. (La pl.) Clasă de nervertebrate marine cu cochilie bivalvă și cu două brațe pe laturile gurii (Brachiopoda); (și la sg.) animal din această clasă. [Pr.: -hi-o-] – Din fr. brachyopode.

DOOM

brahiopód (-hi-o-) s. n., pl. brahiopóde

brahiopodele
BRAHIOPÓD, brahiopode, s. n. (La pl.) Clasă de nervertebrate marine cu cochilie bivalvă și cu două brațe pe laturile gurii (Brachiopoda); (și la sg.) animal din această clasă. [Pr.: -hi-o-] – Din fr. brachyopode.

DOOM

brahiopód (-hi-o-) s. n., pl. brahiopóde

brahiopodelor
BRAHIOPÓD, brahiopode, s. n. (La pl.) Clasă de nervertebrate marine cu cochilie bivalvă și cu două brațe pe laturile gurii (Brachiopoda); (și la sg.) animal din această clasă. [Pr.: -hi-o-] – Din fr. brachyopode.

DOOM

brahiopód (-hi-o-) s. n., pl. brahiopóde

brahiopodul
BRAHIOPÓD, brahiopode, s. n. (La pl.) Clasă de nervertebrate marine cu cochilie bivalvă și cu două brațe pe laturile gurii (Brachiopoda); (și la sg.) animal din această clasă. [Pr.: -hi-o-] – Din fr. brachyopode.

DOOM

brahiopód (-hi-o-) s. n., pl. brahiopóde

brahiopodului
BRAHIOPÓD, brahiopode, s. n. (La pl.) Clasă de nervertebrate marine cu cochilie bivalvă și cu două brațe pe laturile gurii (Brachiopoda); (și la sg.) animal din această clasă. [Pr.: -hi-o-] – Din fr. brachyopode.

DOOM

brahiopód (-hi-o-) s. n., pl. brahiopóde

brahiotomia
BRAHIOTOMÍE s.f. (Med.) Amputare a unui braț, (spec.) a brațului unui fetus. [Gen. -iei. / < fr. brachiotomie].

brahiotomie
BRAHIOTOMÍE s.f. (Med.) Amputare a unui braț, (spec.) a brațului unui fetus. [Gen. -iei. / < fr. brachiotomie].

brahiotomiei
BRAHIOTOMÍE s.f. (Med.) Amputare a unui braț, (spec.) a brațului unui fetus. [Gen. -iei. / < fr. brachiotomie].

brahiotomii
BRAHIOTOMÍE s.f. (Med.) Amputare a unui braț, (spec.) a brațului unui fetus. [Gen. -iei. / < fr. brachiotomie].

brahiotomiile
BRAHIOTOMÍE s.f. (Med.) Amputare a unui braț, (spec.) a brațului unui fetus. [Gen. -iei. / < fr. brachiotomie].

brahiotomiilor
BRAHIOTOMÍE s.f. (Med.) Amputare a unui braț, (spec.) a brațului unui fetus. [Gen. -iei. / < fr. brachiotomie].

brahipnee
BRAHIPNÉE s.f. (Med.) Respirație scurtă, sacadată. [< fr. brachypnée, cf. gr. brachys – scurt, pnoia – respirație].

brahisinclinal
BRAHISINCLINÁL s.n. (Geol.) Sinclinal scurt. [< fr. brachysynclinal].

DOOM

brahisinclinál s. n., pl. brahisinclinále

brahisinclinale
BRAHISINCLINÁL s.n. (Geol.) Sinclinal scurt. [< fr. brachysynclinal].

DOOM

brahisinclinál s. n., pl. brahisinclinále

brahisinclinalele
BRAHISINCLINÁL s.n. (Geol.) Sinclinal scurt. [< fr. brachysynclinal].

DOOM

brahisinclinál s. n., pl. brahisinclinále

brahisinclinalelor
BRAHISINCLINÁL s.n. (Geol.) Sinclinal scurt. [< fr. brachysynclinal].

DOOM

brahisinclinál s. n., pl. brahisinclinále

brahisinclinalul
BRAHISINCLINÁL s.n. (Geol.) Sinclinal scurt. [< fr. brachysynclinal].

DOOM

brahisinclinál s. n., pl. brahisinclinále

brahisinclinalului
BRAHISINCLINÁL s.n. (Geol.) Sinclinal scurt. [< fr. brachysynclinal].

DOOM

brahisinclinál s. n., pl. brahisinclinále

brahistocrona
BRAHISTOCRÓNĂ s.f. (Fiz.) Traiectorie pe care un corp ce se deplasează între două puncte date sub acțiunea gravitației realizează cel mai scurt timp. [< fr. brachystochrone, cf. gr. brachystos – cel mai scurt, chronos – timp].

DOOM

!brahistocrónă (-his-to-cro-/-hi-sto-) s. f., g.-d. art. brahistocrónei

brahistocrone
BRAHISTOCRÓNĂ s.f. (Fiz.) Traiectorie pe care un corp ce se deplasează între două puncte date sub acțiunea gravitației realizează cel mai scurt timp. [< fr. brachystochrone, cf. gr. brachystos – cel mai scurt, chronos – timp].

DOOM

!brahistocrónă (-his-to-cro-/-hi-sto-) s. f., g.-d. art. brahistocrónei

brahistocronei
BRAHISTOCRÓNĂ s.f. (Fiz.) Traiectorie pe care un corp ce se deplasează între două puncte date sub acțiunea gravitației realizează cel mai scurt timp. [< fr. brachystochrone, cf. gr. brachystos – cel mai scurt, chronos – timp].

DOOM

!brahistocrónă (-his-to-cro-/-hi-sto-) s. f., g.-d. art. brahistocrónei

brahma
BRÁHMA n. pr. f. Rasă de găini grele (3,5-5,5 kg), originară din Asia, crescută în special pentru producția de carne. – Din n. pr. Brahma[putra].

DOOM

Bráhma¹ (rasă de găini) s. propriu f.

brahman
BRAHMÁN, -Ă, brahmani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Membru al castei sacerdotale, considerată cea mai înaltă dintre cele patru caste indiene; preot al lui Brahma. 2. Adj. Brahmanic. – Din fr. brahmane.

DOOM

!brahmán adj. m., s. m., pl. brahmáni; adj. f. brahmánă, pl. brahmáne

brahman
BRAHMÁN, -Ă, brahmani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Membru al castei sacerdotale, considerată cea mai înaltă dintre cele patru caste indiene; preot al lui Brahma. 2. Adj. Brahmanic. – Din fr. brahmane.

DOOM

!brahmán adj. m., s. m., pl. brahmáni; adj. f. brahmánă, pl. brahmáne

brahmana
BRAHMÁN, -Ă, brahmani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Membru al castei sacerdotale, considerată cea mai înaltă dintre cele patru caste indiene; preot al lui Brahma. 2. Adj. Brahmanic. – Din fr. brahmane.

DOOM

!brahmán adj. m., s. m., pl. brahmáni; adj. f. brahmánă, pl. brahmáne

brahmana
BRAHMÁN, -Ă, brahmani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Membru al castei sacerdotale, considerată cea mai înaltă dintre cele patru caste indiene; preot al lui Brahma. 2. Adj. Brahmanic. – Din fr. brahmane.

DOOM

!brahmán adj. m., s. m., pl. brahmáni; adj. f. brahmánă, pl. brahmáne

brahmane
BRAHMÁN, -Ă, brahmani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Membru al castei sacerdotale, considerată cea mai înaltă dintre cele patru caste indiene; preot al lui Brahma. 2. Adj. Brahmanic. – Din fr. brahmane.

DOOM

!brahmán adj. m., s. m., pl. brahmáni; adj. f. brahmánă, pl. brahmáne

brahmane
BRAHMÁN, -Ă, brahmani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Membru al castei sacerdotale, considerată cea mai înaltă dintre cele patru caste indiene; preot al lui Brahma. 2. Adj. Brahmanic. – Din fr. brahmane.

DOOM

!brahmán adj. m., s. m., pl. brahmáni; adj. f. brahmánă, pl. brahmáne

brahmanei
BRAHMÁN, -Ă, brahmani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Membru al castei sacerdotale, considerată cea mai înaltă dintre cele patru caste indiene; preot al lui Brahma. 2. Adj. Brahmanic. – Din fr. brahmane.

DOOM

!brahmán adj. m., s. m., pl. brahmáni; adj. f. brahmánă, pl. brahmáne

brahmanei
BRAHMÁN, -Ă, brahmani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Membru al castei sacerdotale, considerată cea mai înaltă dintre cele patru caste indiene; preot al lui Brahma. 2. Adj. Brahmanic. – Din fr. brahmane.

DOOM

!brahmán adj. m., s. m., pl. brahmáni; adj. f. brahmánă, pl. brahmáne

brahmanele
BRAHMÁN, -Ă, brahmani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Membru al castei sacerdotale, considerată cea mai înaltă dintre cele patru caste indiene; preot al lui Brahma. 2. Adj. Brahmanic. – Din fr. brahmane.

DOOM

!brahmán adj. m., s. m., pl. brahmáni; adj. f. brahmánă, pl. brahmáne

brahmanele
BRAHMÁN, -Ă, brahmani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Membru al castei sacerdotale, considerată cea mai înaltă dintre cele patru caste indiene; preot al lui Brahma. 2. Adj. Brahmanic. – Din fr. brahmane.

DOOM

!brahmán adj. m., s. m., pl. brahmáni; adj. f. brahmánă, pl. brahmáne

brahmanelor
BRAHMÁN, -Ă, brahmani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Membru al castei sacerdotale, considerată cea mai înaltă dintre cele patru caste indiene; preot al lui Brahma. 2. Adj. Brahmanic. – Din fr. brahmane.

DOOM

!brahmán adj. m., s. m., pl. brahmáni; adj. f. brahmánă, pl. brahmáne

brahmanelor
BRAHMÁN, -Ă, brahmani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Membru al castei sacerdotale, considerată cea mai înaltă dintre cele patru caste indiene; preot al lui Brahma. 2. Adj. Brahmanic. – Din fr. brahmane.

DOOM

!brahmán adj. m., s. m., pl. brahmáni; adj. f. brahmánă, pl. brahmáne

brahmani
BRAHMÁN, -Ă, brahmani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Membru al castei sacerdotale, considerată cea mai înaltă dintre cele patru caste indiene; preot al lui Brahma. 2. Adj. Brahmanic. – Din fr. brahmane.

DOOM

!brahmán adj. m., s. m., pl. brahmáni; adj. f. brahmánă, pl. brahmáne

brahmani
BRAHMÁN, -Ă, brahmani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Membru al castei sacerdotale, considerată cea mai înaltă dintre cele patru caste indiene; preot al lui Brahma. 2. Adj. Brahmanic. – Din fr. brahmane.

DOOM

!brahmán adj. m., s. m., pl. brahmáni; adj. f. brahmánă, pl. brahmáne

brahmanic
BRAHMÁNIC, -Ă, brahmanici, -ce, adj. De brahmani (1), privitor la brahmani sau la brahmanism; brahman (2). – Din fr. brahmanique.

DOOM

brahmánic (rar) adj. m., pl. brahmánici; f. brahmánică, pl. brahmánice

brahmanica
BRAHMÁNIC, -Ă, brahmanici, -ce, adj. De brahmani (1), privitor la brahmani sau la brahmanism; brahman (2). – Din fr. brahmanique.

DOOM

brahmánic (rar) adj. m., pl. brahmánici; f. brahmánică, pl. brahmánice

brahmanice
BRAHMÁNIC, -Ă, brahmanici, -ce, adj. De brahmani (1), privitor la brahmani sau la brahmanism; brahman (2). – Din fr. brahmanique.

DOOM

brahmánic (rar) adj. m., pl. brahmánici; f. brahmánică, pl. brahmánice

brahmanicei
BRAHMÁNIC, -Ă, brahmanici, -ce, adj. De brahmani (1), privitor la brahmani sau la brahmanism; brahman (2). – Din fr. brahmanique.

DOOM

brahmánic (rar) adj. m., pl. brahmánici; f. brahmánică, pl. brahmánice

brahmanicele
BRAHMÁNIC, -Ă, brahmanici, -ce, adj. De brahmani (1), privitor la brahmani sau la brahmanism; brahman (2). – Din fr. brahmanique.

DOOM

brahmánic (rar) adj. m., pl. brahmánici; f. brahmánică, pl. brahmánice

brahmanicelor
BRAHMÁNIC, -Ă, brahmanici, -ce, adj. De brahmani (1), privitor la brahmani sau la brahmanism; brahman (2). – Din fr. brahmanique.

DOOM

brahmánic (rar) adj. m., pl. brahmánici; f. brahmánică, pl. brahmánice

brahmanici
BRAHMÁNIC, -Ă, brahmanici, -ce, adj. De brahmani (1), privitor la brahmani sau la brahmanism; brahman (2). – Din fr. brahmanique.

DOOM

brahmánic (rar) adj. m., pl. brahmánici; f. brahmánică, pl. brahmánice

brahmanicii
BRAHMÁNIC, -Ă, brahmanici, -ce, adj. De brahmani (1), privitor la brahmani sau la brahmanism; brahman (2). – Din fr. brahmanique.

DOOM

brahmánic (rar) adj. m., pl. brahmánici; f. brahmánică, pl. brahmánice

brahmanicilor
BRAHMÁNIC, -Ă, brahmanici, -ce, adj. De brahmani (1), privitor la brahmani sau la brahmanism; brahman (2). – Din fr. brahmanique.

DOOM

brahmánic (rar) adj. m., pl. brahmánici; f. brahmánică, pl. brahmánice

brahmanicul
BRAHMÁNIC, -Ă, brahmanici, -ce, adj. De brahmani (1), privitor la brahmani sau la brahmanism; brahman (2). – Din fr. brahmanique.

DOOM

brahmánic (rar) adj. m., pl. brahmánici; f. brahmánică, pl. brahmánice

brahmanicului
BRAHMÁNIC, -Ă, brahmanici, -ce, adj. De brahmani (1), privitor la brahmani sau la brahmanism; brahman (2). – Din fr. brahmanique.

DOOM

brahmánic (rar) adj. m., pl. brahmánici; f. brahmánică, pl. brahmánice

brahmanii
BRAHMÁN, -Ă, brahmani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Membru al castei sacerdotale, considerată cea mai înaltă dintre cele patru caste indiene; preot al lui Brahma. 2. Adj. Brahmanic. – Din fr. brahmane.

DOOM

!brahmán adj. m., s. m., pl. brahmáni; adj. f. brahmánă, pl. brahmáne

brahmanii
BRAHMÁN, -Ă, brahmani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Membru al castei sacerdotale, considerată cea mai înaltă dintre cele patru caste indiene; preot al lui Brahma. 2. Adj. Brahmanic. – Din fr. brahmane.

DOOM

!brahmán adj. m., s. m., pl. brahmáni; adj. f. brahmánă, pl. brahmáne

brahmanilor
BRAHMÁN, -Ă, brahmani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Membru al castei sacerdotale, considerată cea mai înaltă dintre cele patru caste indiene; preot al lui Brahma. 2. Adj. Brahmanic. – Din fr. brahmane.

DOOM

!brahmán adj. m., s. m., pl. brahmáni; adj. f. brahmánă, pl. brahmáne

brahmanilor
BRAHMÁN, -Ă, brahmani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Membru al castei sacerdotale, considerată cea mai înaltă dintre cele patru caste indiene; preot al lui Brahma. 2. Adj. Brahmanic. – Din fr. brahmane.

DOOM

!brahmán adj. m., s. m., pl. brahmáni; adj. f. brahmánă, pl. brahmáne

brahmanism
BRAHMANÍSM s. n. Religie antică indiană întemeiată pe Vede, al cărei zeu suprem era Brahma. – Din fr. brahmanisme.

DOOM

brahmanísm s. n.

brahmanismul
BRAHMANÍSM s. n. Religie antică indiană întemeiată pe Vede, al cărei zeu suprem era Brahma. – Din fr. brahmanisme.

DOOM

brahmanísm s. n.

brahmanismului
BRAHMANÍSM s. n. Religie antică indiană întemeiată pe Vede, al cărei zeu suprem era Brahma. – Din fr. brahmanisme.

DOOM

brahmanísm s. n.

brahmanul
BRAHMÁN, -Ă, brahmani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Membru al castei sacerdotale, considerată cea mai înaltă dintre cele patru caste indiene; preot al lui Brahma. 2. Adj. Brahmanic. – Din fr. brahmane.

DOOM

!brahmán adj. m., s. m., pl. brahmáni; adj. f. brahmánă, pl. brahmáne

brahmanul
BRAHMÁN, -Ă, brahmani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Membru al castei sacerdotale, considerată cea mai înaltă dintre cele patru caste indiene; preot al lui Brahma. 2. Adj. Brahmanic. – Din fr. brahmane.

DOOM

!brahmán adj. m., s. m., pl. brahmáni; adj. f. brahmánă, pl. brahmáne

brahmanului
BRAHMÁN, -Ă, brahmani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Membru al castei sacerdotale, considerată cea mai înaltă dintre cele patru caste indiene; preot al lui Brahma. 2. Adj. Brahmanic. – Din fr. brahmane.

DOOM

!brahmán adj. m., s. m., pl. brahmáni; adj. f. brahmánă, pl. brahmáne

brahmanului
BRAHMÁN, -Ă, brahmani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Membru al castei sacerdotale, considerată cea mai înaltă dintre cele patru caste indiene; preot al lui Brahma. 2. Adj. Brahmanic. – Din fr. brahmane.

DOOM

!brahmán adj. m., s. m., pl. brahmáni; adj. f. brahmánă, pl. brahmáne

brahme
BRÁHMA n. pr. f. Rasă de găini grele (3,5-5,5 kg), originară din Asia, crescută în special pentru producția de carne. – Din n. pr. Brahma[putra].

DOOM

Bráhma¹ (rasă de găini) s. propriu f.

brahmei
BRÁHMA n. pr. f. Rasă de găini grele (3,5-5,5 kg), originară din Asia, crescută în special pentru producția de carne. – Din n. pr. Brahma[putra].

DOOM

Bráhma¹ (rasă de găini) s. propriu f.

brahmin
BRAHMÍN s.m. Brahman. [< fr. brahmine].

brai
brái (-ie), s. n. – Piuă de lemn. Rut. brai (DAR). În Mold. și Bucov.

braică
BRÁICĂ, braice, s. f. Cățea (de vânătoare). – Din brac¹.

braică
bráică (bráici), s. f. – Cățea cu blana mare. Germ. Bracke (Borcea 179), poate prin intemediul fr. braque. După Bogrea, Dacor., II, 413 (și Ruffini 114), din sl. brajo „frate”.

brain
BRAIN DRAIN s. n. Emigrare în masă a savanților europeni în SUA și Canada. ♦ P. gener. Fenomen de atragere a specialiștilor din țările în curs de dezvoltare în cele industrializate. ♦ Export de inteligență. [Pr.: bréĭndreĭn] – Cuv. engl.

DOOM

brain drain (angl.) [pron. bréĭndreĭn] s. n.

brainstorming
BRAINSTORMING s. n. Tehnică pentru stimularea în grup a gândirii creatoare a indivizilor, bazată pe emiterea liberă de idei pentru rezolvarea unei probleme. [Pr.: bréĭnstorming] – Cuv. engl.

DOOM

brainstorming (angl.) [pron. bréĭnstorming] (brain-) s. n.

brainstormingul
BRAINSTORMING s. n. Tehnică pentru stimularea în grup a gândirii creatoare a indivizilor, bazată pe emiterea liberă de idei pentru rezolvarea unei probleme. [Pr.: bréĭnstorming] – Cuv. engl.

DOOM

brainstorming (angl.) [pron. bréĭnstorming] (brain-) s. n.

brainstormingului
BRAINSTORMING s. n. Tehnică pentru stimularea în grup a gândirii creatoare a indivizilor, bazată pe emiterea liberă de idei pentru rezolvarea unei probleme. [Pr.: bréĭnstorming] – Cuv. engl.

DOOM

brainstorming (angl.) [pron. bréĭnstorming] (brain-) s. n.

brainstorminguri
BRAINSTORMING s. n. Tehnică pentru stimularea în grup a gândirii creatoare a indivizilor, bazată pe emiterea liberă de idei pentru rezolvarea unei probleme. [Pr.: bréĭnstorming] – Cuv. engl.

DOOM

brainstorming (angl.) [pron. bréĭnstorming] (brain-) s. n.

brainstormingurile
BRAINSTORMING s. n. Tehnică pentru stimularea în grup a gândirii creatoare a indivizilor, bazată pe emiterea liberă de idei pentru rezolvarea unei probleme. [Pr.: bréĭnstorming] – Cuv. engl.

DOOM

brainstorming (angl.) [pron. bréĭnstorming] (brain-) s. n.

brainstormingurilor
BRAINSTORMING s. n. Tehnică pentru stimularea în grup a gândirii creatoare a indivizilor, bazată pe emiterea liberă de idei pentru rezolvarea unei probleme. [Pr.: bréĭnstorming] – Cuv. engl.

DOOM

brainstorming (angl.) [pron. bréĭnstorming] (brain-) s. n.

braișvanț
BRAIȘVÁNȚ s. n. Blană mătăsoasă de calitate superioară obținută prin sacrificarea mielului înainte de naștere. – Din germ. Breitschwanz.

braișvanțul
BRAIȘVÁNȚ s. n. Blană mătăsoasă de calitate superioară obținută prin sacrificarea mielului înainte de naștere. – Din germ. Breitschwanz.

braișvanțului
BRAIȘVÁNȚ s. n. Blană mătăsoasă de calitate superioară obținută prin sacrificarea mielului înainte de naștere. – Din germ. Breitschwanz.

brama
BRÁMĂ, brame, s. f. Semifabricat obținut prin laminarea lingourilor de oțel, cu secțiunea dreptunghiulară sau pătrată, cu muchii rotunjite și cu suprafața striată sau punctată. – Din fr. brame.

DOOM

brámă s. f., g.-d. art. brámei; pl. bráme

brambura
BRÁMBURA adv. (Fam.) Fără rost, fără căpătâi; de-a valma, în dezordine. – Et. nec.

DOOM

brámbura (fam.) adv.

bramburea
BRAMBURÍ, bramburesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. A pune în dezordine, de-a valma, a încurca. 2. Refl. A umbla fără rost, de colo-colo. – Din brambura.

brambureai
BRAMBURÍ, bramburesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. A pune în dezordine, de-a valma, a încurca. 2. Refl. A umbla fără rost, de colo-colo. – Din brambura.

brambureala
BRAMBUREÁLĂ, brambureli, s. f. (Fam.) Acțiunea de a (se) bramburi; dezordine, debandadă; bramburire. – Bramburi + suf. -eală.

brambuream
BRAMBURÍ, bramburesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. A pune în dezordine, de-a valma, a încurca. 2. Refl. A umbla fără rost, de colo-colo. – Din brambura.

bramburească
BRAMBURÍ, bramburesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. A pune în dezordine, de-a valma, a încurca. 2. Refl. A umbla fără rost, de colo-colo. – Din brambura.

brambureau
BRAMBURÍ, bramburesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. A pune în dezordine, de-a valma, a încurca. 2. Refl. A umbla fără rost, de colo-colo. – Din brambura.

brambureați
BRAMBURÍ, bramburesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. A pune în dezordine, de-a valma, a încurca. 2. Refl. A umbla fără rost, de colo-colo. – Din brambura.

brambureli
BRAMBUREÁLĂ, brambureli, s. f. (Fam.) Acțiunea de a (se) bramburi; dezordine, debandadă; bramburire. – Bramburi + suf. -eală.

bramburelii
BRAMBUREÁLĂ, brambureli, s. f. (Fam.) Acțiunea de a (se) bramburi; dezordine, debandadă; bramburire. – Bramburi + suf. -eală.

bramburelile
BRAMBUREÁLĂ, brambureli, s. f. (Fam.) Acțiunea de a (se) bramburi; dezordine, debandadă; bramburire. – Bramburi + suf. -eală.

bramburelilor
BRAMBUREÁLĂ, brambureli, s. f. (Fam.) Acțiunea de a (se) bramburi; dezordine, debandadă; bramburire. – Bramburi + suf. -eală.

bramburesc
BRAMBURÍ, bramburesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. A pune în dezordine, de-a valma, a încurca. 2. Refl. A umbla fără rost, de colo-colo. – Din brambura.

bramburește
BRAMBURÍ, bramburesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. A pune în dezordine, de-a valma, a încurca. 2. Refl. A umbla fără rost, de colo-colo. – Din brambura.

bramburești
BRAMBURÍ, bramburesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. A pune în dezordine, de-a valma, a încurca. 2. Refl. A umbla fără rost, de colo-colo. – Din brambura.

bramburi
BRAMBURÍ, bramburesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. A pune în dezordine, de-a valma, a încurca. 2. Refl. A umbla fără rost, de colo-colo. – Din brambura.

bramburii
BRAMBURÍ, bramburesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. A pune în dezordine, de-a valma, a încurca. 2. Refl. A umbla fără rost, de colo-colo. – Din brambura.

bramburim
BRAMBURÍ, bramburesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. A pune în dezordine, de-a valma, a încurca. 2. Refl. A umbla fără rost, de colo-colo. – Din brambura.

bramburind
BRAMBURÍ, bramburesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. A pune în dezordine, de-a valma, a încurca. 2. Refl. A umbla fără rost, de colo-colo. – Din brambura.

bramburire
BRAMBURÍ, bramburesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. A pune în dezordine, de-a valma, a încurca. 2. Refl. A umbla fără rost, de colo-colo. – Din brambura.

bramburire
BRAMBURÍRE s. f. (Fam.) Acțiunea de a (se) bramburi. – V. bramburi.

bramburiră
BRAMBURÍ, bramburesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. A pune în dezordine, de-a valma, a încurca. 2. Refl. A umbla fără rost, de colo-colo. – Din brambura.

bramburirăm
BRAMBURÍ, bramburesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. A pune în dezordine, de-a valma, a încurca. 2. Refl. A umbla fără rost, de colo-colo. – Din brambura.

bramburirăți
BRAMBURÍ, bramburesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. A pune în dezordine, de-a valma, a încurca. 2. Refl. A umbla fără rost, de colo-colo. – Din brambura.

bramburise
BRAMBURÍ, bramburesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. A pune în dezordine, de-a valma, a încurca. 2. Refl. A umbla fără rost, de colo-colo. – Din brambura.

bramburisem
BRAMBURÍ, bramburesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. A pune în dezordine, de-a valma, a încurca. 2. Refl. A umbla fără rost, de colo-colo. – Din brambura.

bramburiseră
BRAMBURÍ, bramburesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. A pune în dezordine, de-a valma, a încurca. 2. Refl. A umbla fără rost, de colo-colo. – Din brambura.

bramburiserăm
BRAMBURÍ, bramburesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. A pune în dezordine, de-a valma, a încurca. 2. Refl. A umbla fără rost, de colo-colo. – Din brambura.

bramburiserăți
BRAMBURÍ, bramburesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. A pune în dezordine, de-a valma, a încurca. 2. Refl. A umbla fără rost, de colo-colo. – Din brambura.

bramburiseși
BRAMBURÍ, bramburesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. A pune în dezordine, de-a valma, a încurca. 2. Refl. A umbla fără rost, de colo-colo. – Din brambura.

bramburiseți
BRAMBURÍ, bramburesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. A pune în dezordine, de-a valma, a încurca. 2. Refl. A umbla fără rost, de colo-colo. – Din brambura.

bramburit
BRAMBURÍ, bramburesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. A pune în dezordine, de-a valma, a încurca. 2. Refl. A umbla fără rost, de colo-colo. – Din brambura.

bramburit
BRAMBURÍT, -Ă, bramburiți, -te, adj. (Fam.) 1. (Despre oameni) Zăpăcit. 2. (Despre obiecte) Care se află în dezordine. – V. bramburi.

bramburita
BRAMBURÍT, -Ă, bramburiți, -te, adj. (Fam.) 1. (Despre oameni) Zăpăcit. 2. (Despre obiecte) Care se află în dezordine. – V. bramburi.

bramburite
BRAMBURÍT, -Ă, bramburiți, -te, adj. (Fam.) 1. (Despre oameni) Zăpăcit. 2. (Despre obiecte) Care se află în dezordine. – V. bramburi.

bramburitei
BRAMBURÍT, -Ă, bramburiți, -te, adj. (Fam.) 1. (Despre oameni) Zăpăcit. 2. (Despre obiecte) Care se află în dezordine. – V. bramburi.

bramburitele
BRAMBURÍT, -Ă, bramburiți, -te, adj. (Fam.) 1. (Despre oameni) Zăpăcit. 2. (Despre obiecte) Care se află în dezordine. – V. bramburi.

bramburitelor
BRAMBURÍT, -Ă, bramburiți, -te, adj. (Fam.) 1. (Despre oameni) Zăpăcit. 2. (Despre obiecte) Care se află în dezordine. – V. bramburi.

bramburitul
BRAMBURÍT, -Ă, bramburiți, -te, adj. (Fam.) 1. (Despre oameni) Zăpăcit. 2. (Despre obiecte) Care se află în dezordine. – V. bramburi.

bramburitului
BRAMBURÍT, -Ă, bramburiți, -te, adj. (Fam.) 1. (Despre oameni) Zăpăcit. 2. (Despre obiecte) Care se află în dezordine. – V. bramburi.

bramburiși
BRAMBURÍ, bramburesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. A pune în dezordine, de-a valma, a încurca. 2. Refl. A umbla fără rost, de colo-colo. – Din brambura.

bramburiți
BRAMBURÍ, bramburesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. A pune în dezordine, de-a valma, a încurca. 2. Refl. A umbla fără rost, de colo-colo. – Din brambura.

bramburiți
BRAMBURÍT, -Ă, bramburiți, -te, adj. (Fam.) 1. (Despre oameni) Zăpăcit. 2. (Despre obiecte) Care se află în dezordine. – V. bramburi.

bramburiții
BRAMBURÍT, -Ă, bramburiți, -te, adj. (Fam.) 1. (Despre oameni) Zăpăcit. 2. (Despre obiecte) Care se află în dezordine. – V. bramburi.

bramburiților
BRAMBURÍT, -Ă, bramburiți, -te, adj. (Fam.) 1. (Despre oameni) Zăpăcit. 2. (Despre obiecte) Care se află în dezordine. – V. bramburi.

brame
BRÁMĂ, brame, s. f. Semifabricat obținut prin laminarea lingourilor de oțel, cu secțiunea dreptunghiulară sau pătrată, cu muchii rotunjite și cu suprafața striată sau punctată. – Din fr. brame.

DOOM

brámă s. f., g.-d. art. brámei; pl. bráme

bramei
BRÁMĂ, brame, s. f. Semifabricat obținut prin laminarea lingourilor de oțel, cu secțiunea dreptunghiulară sau pătrată, cu muchii rotunjite și cu suprafața striată sau punctată. – Din fr. brame.

DOOM

brámă s. f., g.-d. art. brámei; pl. bráme

bramele
BRÁMĂ, brame, s. f. Semifabricat obținut prin laminarea lingourilor de oțel, cu secțiunea dreptunghiulară sau pătrată, cu muchii rotunjite și cu suprafața striată sau punctată. – Din fr. brame.

DOOM

brámă s. f., g.-d. art. brámei; pl. bráme

bramelor
BRÁMĂ, brame, s. f. Semifabricat obținut prin laminarea lingourilor de oțel, cu secțiunea dreptunghiulară sau pătrată, cu muchii rotunjite și cu suprafața striată sau punctată. – Din fr. brame.

DOOM

brámă s. f., g.-d. art. brámei; pl. bráme

brancarda
BRANCÁRDĂ, brancarde, s. f. Targă pentru transportat răniții sau bolnavii, formată de obicei dintr-o pânză întinsă, fixată de două bare de lemn sau de metal. – Din fr. brancard.

DOOM

brancárdă s. f., g.-d. art. brancárdei; pl. brancárde

brancarde
BRANCÁRDĂ, brancarde, s. f. Targă pentru transportat răniții sau bolnavii, formată de obicei dintr-o pânză întinsă, fixată de două bare de lemn sau de metal. – Din fr. brancard.

DOOM

brancárdă s. f., g.-d. art. brancárdei; pl. brancárde

brancardei
BRANCÁRDĂ, brancarde, s. f. Targă pentru transportat răniții sau bolnavii, formată de obicei dintr-o pânză întinsă, fixată de două bare de lemn sau de metal. – Din fr. brancard.

DOOM

brancárdă s. f., g.-d. art. brancárdei; pl. brancárde

brancardele
BRANCÁRDĂ, brancarde, s. f. Targă pentru transportat răniții sau bolnavii, formată de obicei dintr-o pânză întinsă, fixată de două bare de lemn sau de metal. – Din fr. brancard.

DOOM

brancárdă s. f., g.-d. art. brancárdei; pl. brancárde

brancardelor
BRANCÁRDĂ, brancarde, s. f. Targă pentru transportat răniții sau bolnavii, formată de obicei dintr-o pânză întinsă, fixată de două bare de lemn sau de metal. – Din fr. brancard.

DOOM

brancárdă s. f., g.-d. art. brancárdei; pl. brancárde

brancardier
BRANCARDIÉR, -Ă, brancardieri, -e, s. m. și f. Persoană care poartă brancarda; ostaș care ridică și transportă răniții cu brancarda, pe câmpul de luptă. [Pr.: -di-er] – Din fr. brancardier.

DOOM

brancardiéră (-di-e-) s. f., g.-d. art. brancardiérei; pl. brancardiére

brancardiera
BRANCARDIÉR, -Ă, brancardieri, -e, s. m. și f. Persoană care poartă brancarda; ostaș care ridică și transportă răniții cu brancarda, pe câmpul de luptă. [Pr.: -di-er] – Din fr. brancardier.

DOOM

brancardiéră (-di-e-) s. f., g.-d. art. brancardiérei; pl. brancardiére

brancardiere
BRANCARDIÉR, -Ă, brancardieri, -e, s. m. și f. Persoană care poartă brancarda; ostaș care ridică și transportă răniții cu brancarda, pe câmpul de luptă. [Pr.: -di-er] – Din fr. brancardier.

DOOM

brancardiéră (-di-e-) s. f., g.-d. art. brancardiérei; pl. brancardiére

brancardierei
BRANCARDIÉR, -Ă, brancardieri, -e, s. m. și f. Persoană care poartă brancarda; ostaș care ridică și transportă răniții cu brancarda, pe câmpul de luptă. [Pr.: -di-er] – Din fr. brancardier.

DOOM

brancardiéră (-di-e-) s. f., g.-d. art. brancardiérei; pl. brancardiére

brancardierele
BRANCARDIÉR, -Ă, brancardieri, -e, s. m. și f. Persoană care poartă brancarda; ostaș care ridică și transportă răniții cu brancarda, pe câmpul de luptă. [Pr.: -di-er] – Din fr. brancardier.

DOOM

brancardiéră (-di-e-) s. f., g.-d. art. brancardiérei; pl. brancardiére

brancardierelor
BRANCARDIÉR, -Ă, brancardieri, -e, s. m. și f. Persoană care poartă brancarda; ostaș care ridică și transportă răniții cu brancarda, pe câmpul de luptă. [Pr.: -di-er] – Din fr. brancardier.

DOOM

brancardiéră (-di-e-) s. f., g.-d. art. brancardiérei; pl. brancardiére

brancardieri
BRANCARDIÉR, -Ă, brancardieri, -e, s. m. și f. Persoană care poartă brancarda; ostaș care ridică și transportă răniții cu brancarda, pe câmpul de luptă. [Pr.: -di-er] – Din fr. brancardier.

DOOM

brancardiéră (-di-e-) s. f., g.-d. art. brancardiérei; pl. brancardiére

brancardierii
BRANCARDIÉR, -Ă, brancardieri, -e, s. m. și f. Persoană care poartă brancarda; ostaș care ridică și transportă răniții cu brancarda, pe câmpul de luptă. [Pr.: -di-er] – Din fr. brancardier.

DOOM

brancardiéră (-di-e-) s. f., g.-d. art. brancardiérei; pl. brancardiére

brancardierilor
BRANCARDIÉR, -Ă, brancardieri, -e, s. m. și f. Persoană care poartă brancarda; ostaș care ridică și transportă răniții cu brancarda, pe câmpul de luptă. [Pr.: -di-er] – Din fr. brancardier.

DOOM

brancardiéră (-di-e-) s. f., g.-d. art. brancardiérei; pl. brancardiére

brancardierul
BRANCARDIÉR, -Ă, brancardieri, -e, s. m. și f. Persoană care poartă brancarda; ostaș care ridică și transportă răniții cu brancarda, pe câmpul de luptă. [Pr.: -di-er] – Din fr. brancardier.

DOOM

brancardiéră (-di-e-) s. f., g.-d. art. brancardiérei; pl. brancardiére

brancardierului
BRANCARDIÉR, -Ă, brancardieri, -e, s. m. și f. Persoană care poartă brancarda; ostaș care ridică și transportă răniții cu brancarda, pe câmpul de luptă. [Pr.: -di-er] – Din fr. brancardier.

DOOM

brancardiéră (-di-e-) s. f., g.-d. art. brancardiérei; pl. brancardiére

branchi
BRANHI- v. branhio-.

branchio
BRANHIO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) branhii”. [Pron. -hi-o-, var. branhi-. / < gr. branchia].

branchipus
BRÁNCHIPUS s. m. Crustaceu inferior din ordinul branhiopodelor, cu corpul gol, transparent, cu picioarele lățite, întâlnit în bălțile temporare (Branchipus stagnalis). [Pr.: branhi-] – Din lat. branchipus.

DOOM

bránchipus (lat.) [chi pron. hi] s. m.

branchipusul
BRÁNCHIPUS s. m. Crustaceu inferior din ordinul branhiopodelor, cu corpul gol, transparent, cu picioarele lățite, întâlnit în bălțile temporare (Branchipus stagnalis). [Pr.: branhi-] – Din lat. branchipus.

DOOM

bránchipus (lat.) [chi pron. hi] s. m.

branchipusului
BRÁNCHIPUS s. m. Crustaceu inferior din ordinul branhiopodelor, cu corpul gol, transparent, cu picioarele lățite, întâlnit în bălțile temporare (Branchipus stagnalis). [Pr.: branhi-] – Din lat. branchipus.

DOOM

bránchipus (lat.) [chi pron. hi] s. m.

branciog
BRANCIÓG, brancioguri, s. n. (Reg.) Pământ calcaros, pietros, cu fertilitate slabă sau mijlocie. – Et. nec.

DOOM

brancióg (reg.) s. n., pl. brancióguri

branciogul
BRANCIÓG, brancioguri, s. n. (Reg.) Pământ calcaros, pietros, cu fertilitate slabă sau mijlocie. – Et. nec.

DOOM

brancióg (reg.) s. n., pl. brancióguri

branciogului
BRANCIÓG, brancioguri, s. n. (Reg.) Pământ calcaros, pietros, cu fertilitate slabă sau mijlocie. – Et. nec.

DOOM

brancióg (reg.) s. n., pl. brancióguri

brancioguri
BRANCIÓG, brancioguri, s. n. (Reg.) Pământ calcaros, pietros, cu fertilitate slabă sau mijlocie. – Et. nec.

DOOM

brancióg (reg.) s. n., pl. brancióguri

branciogurile
BRANCIÓG, brancioguri, s. n. (Reg.) Pământ calcaros, pietros, cu fertilitate slabă sau mijlocie. – Et. nec.

DOOM

brancióg (reg.) s. n., pl. brancióguri

branciogurilor
BRANCIÓG, brancioguri, s. n. (Reg.) Pământ calcaros, pietros, cu fertilitate slabă sau mijlocie. – Et. nec.

DOOM

brancióg (reg.) s. n., pl. brancióguri

brand
BRAND², branduri, s. n. Marcă de produs a unei firme renumite. [Pr.: brend] – Cuv. engl.

DOOM

brand s. n., pl. bránduri

brandebur
BRANDEBÚR s. n. v. brandenburg.

brandeburg
BRANDEBÚRG s. n. v. brandenburg.

brandenburg
BRANDENBÚRG, brandenburguri, s. n. Șnur sau găitan care se coase în rânduri paralele, ca podoabă, pe pieptul unor haine (în dreptul butonierelor). – Din fr. brandenbourg.

DOOM

brandenbúrg s. n., pl. brandenbúrguri

brandenburgul
BRANDENBÚRG, brandenburguri, s. n. Șnur sau găitan care se coase în rânduri paralele, ca podoabă, pe pieptul unor haine (în dreptul butonierelor). – Din fr. brandenbourg.

DOOM

brandenbúrg s. n., pl. brandenbúrguri

brandenburgului
BRANDENBÚRG, brandenburguri, s. n. Șnur sau găitan care se coase în rânduri paralele, ca podoabă, pe pieptul unor haine (în dreptul butonierelor). – Din fr. brandenbourg.

DOOM

brandenbúrg s. n., pl. brandenbúrguri

brandenburguri
BRANDENBÚRG, brandenburguri, s. n. Șnur sau găitan care se coase în rânduri paralele, ca podoabă, pe pieptul unor haine (în dreptul butonierelor). – Din fr. brandenbourg.

DOOM

brandenbúrg s. n., pl. brandenbúrguri

brandenburgurile
BRANDENBÚRG, brandenburguri, s. n. Șnur sau găitan care se coase în rânduri paralele, ca podoabă, pe pieptul unor haine (în dreptul butonierelor). – Din fr. brandenbourg.

DOOM

brandenbúrg s. n., pl. brandenbúrguri

brandenburgurilor
BRANDENBÚRG, brandenburguri, s. n. Șnur sau găitan care se coase în rânduri paralele, ca podoabă, pe pieptul unor haine (în dreptul butonierelor). – Din fr. brandenbourg.

DOOM

brandenbúrg s. n., pl. brandenbúrguri

brandul
BRAND², branduri, s. n. Marcă de produs a unei firme renumite. [Pr.: brend] – Cuv. engl.

DOOM

brand s. n., pl. bránduri

brandului
BRAND², branduri, s. n. Marcă de produs a unei firme renumite. [Pr.: brend] – Cuv. engl.

DOOM

brand s. n., pl. bránduri

branduri
BRAND², branduri, s. n. Marcă de produs a unei firme renumite. [Pr.: brend] – Cuv. engl.

DOOM

brand s. n., pl. bránduri

brandurile
BRAND², branduri, s. n. Marcă de produs a unei firme renumite. [Pr.: brend] – Cuv. engl.

DOOM

brand s. n., pl. bránduri

brandurilor
BRAND², branduri, s. n. Marcă de produs a unei firme renumite. [Pr.: brend] – Cuv. engl.

DOOM

brand s. n., pl. bránduri

brandy
CHÉRRY-BRANDY, (2) cherry-brandy-uri, s. n. 1. Băutură alcoolică preparată din cireșe. 2. Sortiment sau porție de cherry-brandy (1). [Pr.: céribréndi] – Cuv. engl.

DOOM

chérry-brandy (angl.) [pron. céribréndi] s. n., art. chérry-brandy-ul; (porții, sorturi) pl. chérry-brandy-uri

brandy
BRANDY s. n. Coniac. [Pr.: bréndi] – Cuv. engl.

DOOM

brandy (angl.) [pron. bréndi] s. n., art. brandy-ul; (sorturi, porții) pl. brandy-uri

branhi
BRANHI- v. branhio-.

branhia
BRÁNHIE, branhii, s. f. Organ de respirație, extern sau intern, prezent la majoritatea animalelor acvatice (pești, raci etc.). – Din fr. branchie, lat. branchia.

DOOM

bránhie (organ la animale acvatice) (-hi-e) s. f., art. bránhia (-hi-a), g.-d. art. bránhiei; pl. bránhii, art. bránhiile (-hi-i-)

branhial
BRANHIÁL, -Ă, branhiali, -e, adj. (Biol.) De branhie. [Pr.: -hi-al] – Din fr. branchial.

branhiala
BRANHIÁL, -Ă, branhiali, -e, adj. (Biol.) De branhie. [Pr.: -hi-al] – Din fr. branchial.

branhiale
BRANHIÁL, -Ă, branhiali, -e, adj. (Biol.) De branhie. [Pr.: -hi-al] – Din fr. branchial.

branhialei
BRANHIÁL, -Ă, branhiali, -e, adj. (Biol.) De branhie. [Pr.: -hi-al] – Din fr. branchial.

branhialele
BRANHIÁL, -Ă, branhiali, -e, adj. (Biol.) De branhie. [Pr.: -hi-al] – Din fr. branchial.

branhialelor
BRANHIÁL, -Ă, branhiali, -e, adj. (Biol.) De branhie. [Pr.: -hi-al] – Din fr. branchial.

branhiali
BRANHIÁL, -Ă, branhiali, -e, adj. (Biol.) De branhie. [Pr.: -hi-al] – Din fr. branchial.

branhialii
BRANHIÁL, -Ă, branhiali, -e, adj. (Biol.) De branhie. [Pr.: -hi-al] – Din fr. branchial.

branhialilor
BRANHIÁL, -Ă, branhiali, -e, adj. (Biol.) De branhie. [Pr.: -hi-al] – Din fr. branchial.

branhialul
BRANHIÁL, -Ă, branhiali, -e, adj. (Biol.) De branhie. [Pr.: -hi-al] – Din fr. branchial.

branhialului
BRANHIÁL, -Ă, branhiali, -e, adj. (Biol.) De branhie. [Pr.: -hi-al] – Din fr. branchial.

branhiata
BRANHIÁTE s.f.pl. (Zool.) Subclasă de moluște gastropode prevăzute cu branhii; (la sg.) animal din această subclasă. [Sg. branhiată. / pron. -hi-a-. / cf. fr. branchiés].

branhiate
BRANHIÁTE s.f.pl. (Zool.) Subclasă de moluște gastropode prevăzute cu branhii; (la sg.) animal din această subclasă. [Sg. branhiată. / pron. -hi-a-. / cf. fr. branchiés].

branhiatei
BRANHIÁTE s.f.pl. (Zool.) Subclasă de moluște gastropode prevăzute cu branhii; (la sg.) animal din această subclasă. [Sg. branhiată. / pron. -hi-a-. / cf. fr. branchiés].

branhiatele
BRANHIÁTE s.f.pl. (Zool.) Subclasă de moluște gastropode prevăzute cu branhii; (la sg.) animal din această subclasă. [Sg. branhiată. / pron. -hi-a-. / cf. fr. branchiés].

branhiatelor
BRANHIÁTE s.f.pl. (Zool.) Subclasă de moluște gastropode prevăzute cu branhii; (la sg.) animal din această subclasă. [Sg. branhiată. / pron. -hi-a-. / cf. fr. branchiés].

branhie
BRÁNHIE, branhii, s. f. Organ de respirație, extern sau intern, prezent la majoritatea animalelor acvatice (pești, raci etc.). – Din fr. branchie, lat. branchia.

DOOM

bránhie (organ la animale acvatice) (-hi-e) s. f., art. bránhia (-hi-a), g.-d. art. bránhiei; pl. bránhii, art. bránhiile (-hi-i-)

branhiei
BRÁNHIE, branhii, s. f. Organ de respirație, extern sau intern, prezent la majoritatea animalelor acvatice (pești, raci etc.). – Din fr. branchie, lat. branchia.

DOOM

bránhie (organ la animale acvatice) (-hi-e) s. f., art. bránhia (-hi-a), g.-d. art. bránhiei; pl. bránhii, art. bránhiile (-hi-i-)

branhii
BRÁNHIE, branhii, s. f. Organ de respirație, extern sau intern, prezent la majoritatea animalelor acvatice (pești, raci etc.). – Din fr. branchie, lat. branchia.

DOOM

bránhie (organ la animale acvatice) (-hi-e) s. f., art. bránhia (-hi-a), g.-d. art. bránhiei; pl. bránhii, art. bránhiile (-hi-i-)

branhiile
BRÁNHIE, branhii, s. f. Organ de respirație, extern sau intern, prezent la majoritatea animalelor acvatice (pești, raci etc.). – Din fr. branchie, lat. branchia.

DOOM

bránhie (organ la animale acvatice) (-hi-e) s. f., art. bránhia (-hi-a), g.-d. art. bránhiei; pl. bránhii, art. bránhiile (-hi-i-)

branhiilor
BRÁNHIE, branhii, s. f. Organ de respirație, extern sau intern, prezent la majoritatea animalelor acvatice (pești, raci etc.). – Din fr. branchie, lat. branchia.

DOOM

bránhie (organ la animale acvatice) (-hi-e) s. f., art. bránhia (-hi-a), g.-d. art. bránhiei; pl. bránhii, art. bránhiile (-hi-i-)

branhio
BRANHIO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) branhii”. [Pron. -hi-o-, var. branhi-. / < gr. branchia].

branhiopod
BRANHIOPÓD, branhiopode, s. n. (La pl.) Ordin de crustacee de apă dulce, cu corpul segmentat și cu apendice toracice prevăzute cu o excrescență, care servește la respirație (Branchiopoda); (și la sg.) animal din acest ordin. [Pr.: -hi-o-] – Din fr. branchiopode.

DOOM

branhiopód (-hi-o-) s. n., pl. branhiopóde

branhiopode
BRANHIOPÓD, branhiopode, s. n. (La pl.) Ordin de crustacee de apă dulce, cu corpul segmentat și cu apendice toracice prevăzute cu o excrescență, care servește la respirație (Branchiopoda); (și la sg.) animal din acest ordin. [Pr.: -hi-o-] – Din fr. branchiopode.

DOOM

branhiopód (-hi-o-) s. n., pl. branhiopóde

branhiopodele
BRANHIOPÓD, branhiopode, s. n. (La pl.) Ordin de crustacee de apă dulce, cu corpul segmentat și cu apendice toracice prevăzute cu o excrescență, care servește la respirație (Branchiopoda); (și la sg.) animal din acest ordin. [Pr.: -hi-o-] – Din fr. branchiopode.

DOOM

branhiopód (-hi-o-) s. n., pl. branhiopóde

branhiopodelor
BRANHIOPÓD, branhiopode, s. n. (La pl.) Ordin de crustacee de apă dulce, cu corpul segmentat și cu apendice toracice prevăzute cu o excrescență, care servește la respirație (Branchiopoda); (și la sg.) animal din acest ordin. [Pr.: -hi-o-] – Din fr. branchiopode.

DOOM

branhiopód (-hi-o-) s. n., pl. branhiopóde

branhiopodul
BRANHIOPÓD, branhiopode, s. n. (La pl.) Ordin de crustacee de apă dulce, cu corpul segmentat și cu apendice toracice prevăzute cu o excrescență, care servește la respirație (Branchiopoda); (și la sg.) animal din acest ordin. [Pr.: -hi-o-] – Din fr. branchiopode.

DOOM

branhiopód (-hi-o-) s. n., pl. branhiopóde

branhiopodului
BRANHIOPÓD, branhiopode, s. n. (La pl.) Ordin de crustacee de apă dulce, cu corpul segmentat și cu apendice toracice prevăzute cu o excrescență, care servește la respirație (Branchiopoda); (și la sg.) animal din acest ordin. [Pr.: -hi-o-] – Din fr. branchiopode.

DOOM

branhiopód (-hi-o-) s. n., pl. branhiopóde

branhiozaur
BRANHIOZÁUR, branhiozauri, s. m. Gen de amfibieni din carboniferul superior, asemănător cu salamandra, care trăia în mlaștini. [Pr.: -hi-o-] – Din germ. Branchiosaurus.

DOOM

branhiozáur (-hi-o-za-ur) s. m., pl. branhiozáuri

branhiozauri
BRANHIOZÁUR, branhiozauri, s. m. Gen de amfibieni din carboniferul superior, asemănător cu salamandra, care trăia în mlaștini. [Pr.: -hi-o-] – Din germ. Branchiosaurus.

DOOM

branhiozáur (-hi-o-za-ur) s. m., pl. branhiozáuri

branhiozaurii
BRANHIOZÁUR, branhiozauri, s. m. Gen de amfibieni din carboniferul superior, asemănător cu salamandra, care trăia în mlaștini. [Pr.: -hi-o-] – Din germ. Branchiosaurus.

DOOM

branhiozáur (-hi-o-za-ur) s. m., pl. branhiozáuri

branhiozaurilor
BRANHIOZÁUR, branhiozauri, s. m. Gen de amfibieni din carboniferul superior, asemănător cu salamandra, care trăia în mlaștini. [Pr.: -hi-o-] – Din germ. Branchiosaurus.

DOOM

branhiozáur (-hi-o-za-ur) s. m., pl. branhiozáuri

branhiozaurul
BRANHIOZÁUR, branhiozauri, s. m. Gen de amfibieni din carboniferul superior, asemănător cu salamandra, care trăia în mlaștini. [Pr.: -hi-o-] – Din germ. Branchiosaurus.

DOOM

branhiozáur (-hi-o-za-ur) s. m., pl. branhiozáuri

branhiozaurului
BRANHIOZÁUR, branhiozauri, s. m. Gen de amfibieni din carboniferul superior, asemănător cu salamandra, care trăia în mlaștini. [Pr.: -hi-o-] – Din germ. Branchiosaurus.

DOOM

branhiozáur (-hi-o-za-ur) s. m., pl. branhiozáuri

braniște
BRÁNIȘTE, braniști, s. f. 1. Pădure rară sau parte de pădure cu arbori bătrâni în care este interzisă tăierea lemnelor; p. gener. pădure. 2. (Înv.) Moșie domnească folosită ca pășune și fâneață. – Din bg. branište.

DOOM

brániște s. f., g.-d. art. brániștii; pl. brániști

braniștea
BRÁNIȘTE, braniști, s. f. 1. Pădure rară sau parte de pădure cu arbori bătrâni în care este interzisă tăierea lemnelor; p. gener. pădure. 2. (Înv.) Moșie domnească folosită ca pășune și fâneață. – Din bg. branište.

DOOM

brániște s. f., g.-d. art. brániștii; pl. brániști

braniști
BRÁNIȘTE, braniști, s. f. 1. Pădure rară sau parte de pădure cu arbori bătrâni în care este interzisă tăierea lemnelor; p. gener. pădure. 2. (Înv.) Moșie domnească folosită ca pășune și fâneață. – Din bg. branište.

DOOM

brániște s. f., g.-d. art. brániștii; pl. brániști

braniștii
BRÁNIȘTE, braniști, s. f. 1. Pădure rară sau parte de pădure cu arbori bătrâni în care este interzisă tăierea lemnelor; p. gener. pădure. 2. (Înv.) Moșie domnească folosită ca pășune și fâneață. – Din bg. branište.

DOOM

brániște s. f., g.-d. art. brániștii; pl. brániști

braniștile
BRÁNIȘTE, braniști, s. f. 1. Pădure rară sau parte de pădure cu arbori bătrâni în care este interzisă tăierea lemnelor; p. gener. pădure. 2. (Înv.) Moșie domnească folosită ca pășune și fâneață. – Din bg. branište.

DOOM

brániște s. f., g.-d. art. brániștii; pl. brániști

braniștilor
BRÁNIȘTE, braniști, s. f. 1. Pădure rară sau parte de pădure cu arbori bătrâni în care este interzisă tăierea lemnelor; p. gener. pădure. 2. (Înv.) Moșie domnească folosită ca pășune și fâneață. – Din bg. branište.

DOOM

brániște s. f., g.-d. art. brániștii; pl. brániști

branșa
BRANȘÁ, branșez, vb. I. Tranz. A face un branșament sau un racord electric. – Din fr. brancher.

DOOM

branșá (a ~) vb., ind. prez. 3 branșeáză, 1 pl. branșắm; ger. branșấnd

branșa
BRÁNȘĂ, branșe, s. f. Ramură, specialitate, domeniu de activitate (în meserii, negoț etc.). ◊ Loc. adj. De branșă = de meserie; specialist. – Din fr. branche.

DOOM

bránșă s. f., art. bránșa, g.-d. art. bránșei; pl. bránșe

branșai
BRANȘÁ, branșez, vb. I. Tranz. A face un branșament sau un racord electric. – Din fr. brancher.

DOOM

branșá (a ~) vb., ind. prez. 3 branșeáză, 1 pl. branșắm; ger. branșấnd

branșam
BRANȘÁ, branșez, vb. I. Tranz. A face un branșament sau un racord electric. – Din fr. brancher.

DOOM

branșá (a ~) vb., ind. prez. 3 branșeáză, 1 pl. branșắm; ger. branșấnd

branșament
BRANȘAMÉNT, branșamente, s. n. Legătură între o conductă principală a unei rețele de distribuție (de energie electrică, de apă, de gaze etc.) și una secundară, care servește la alimentarea unui consumator. – Din fr. branchement.

DOOM

branșamént s. n., pl. branșaménte

branșamente
BRANȘAMÉNT, branșamente, s. n. Legătură între o conductă principală a unei rețele de distribuție (de energie electrică, de apă, de gaze etc.) și una secundară, care servește la alimentarea unui consumator. – Din fr. branchement.

DOOM

branșamént s. n., pl. branșaménte

branșamentele
BRANȘAMÉNT, branșamente, s. n. Legătură între o conductă principală a unei rețele de distribuție (de energie electrică, de apă, de gaze etc.) și una secundară, care servește la alimentarea unui consumator. – Din fr. branchement.

DOOM

branșamént s. n., pl. branșaménte

branșamentelor
BRANȘAMÉNT, branșamente, s. n. Legătură între o conductă principală a unei rețele de distribuție (de energie electrică, de apă, de gaze etc.) și una secundară, care servește la alimentarea unui consumator. – Din fr. branchement.

DOOM

branșamént s. n., pl. branșaménte

branșamentul
BRANȘAMÉNT, branșamente, s. n. Legătură între o conductă principală a unei rețele de distribuție (de energie electrică, de apă, de gaze etc.) și una secundară, care servește la alimentarea unui consumator. – Din fr. branchement.

DOOM

branșamént s. n., pl. branșaménte

branșamentului
BRANȘAMÉNT, branșamente, s. n. Legătură între o conductă principală a unei rețele de distribuție (de energie electrică, de apă, de gaze etc.) și una secundară, care servește la alimentarea unui consumator. – Din fr. branchement.

DOOM

branșamént s. n., pl. branșaménte

branșare
BRANȘÁ, branșez, vb. I. Tranz. A face un branșament sau un racord electric. – Din fr. brancher.

DOOM

branșá (a ~) vb., ind. prez. 3 branșeáză, 1 pl. branșắm; ger. branșấnd

branșare
BRANȘÁ, branșez, vb. I. Tranz. A face un branșament sau un racord electric. – Din fr. brancher.

branșară
BRANȘÁ, branșez, vb. I. Tranz. A face un branșament sau un racord electric. – Din fr. brancher.

DOOM

branșá (a ~) vb., ind. prez. 3 branșeáză, 1 pl. branșắm; ger. branșấnd

branșarăm
BRANȘÁ, branșez, vb. I. Tranz. A face un branșament sau un racord electric. – Din fr. brancher.

DOOM

branșá (a ~) vb., ind. prez. 3 branșeáză, 1 pl. branșắm; ger. branșấnd

branșarăți
BRANȘÁ, branșez, vb. I. Tranz. A face un branșament sau un racord electric. – Din fr. brancher.

DOOM

branșá (a ~) vb., ind. prez. 3 branșeáză, 1 pl. branșắm; ger. branșấnd

branșase
BRANȘÁ, branșez, vb. I. Tranz. A face un branșament sau un racord electric. – Din fr. brancher.

DOOM

branșá (a ~) vb., ind. prez. 3 branșeáză, 1 pl. branșắm; ger. branșấnd

branșasem
BRANȘÁ, branșez, vb. I. Tranz. A face un branșament sau un racord electric. – Din fr. brancher.

DOOM

branșá (a ~) vb., ind. prez. 3 branșeáză, 1 pl. branșắm; ger. branșấnd

branșaseră
BRANȘÁ, branșez, vb. I. Tranz. A face un branșament sau un racord electric. – Din fr. brancher.

DOOM

branșá (a ~) vb., ind. prez. 3 branșeáză, 1 pl. branșắm; ger. branșấnd

branșaserăm
BRANȘÁ, branșez, vb. I. Tranz. A face un branșament sau un racord electric. – Din fr. brancher.

DOOM

branșá (a ~) vb., ind. prez. 3 branșeáză, 1 pl. branșắm; ger. branșấnd

branșaserăți
BRANȘÁ, branșez, vb. I. Tranz. A face un branșament sau un racord electric. – Din fr. brancher.

DOOM

branșá (a ~) vb., ind. prez. 3 branșeáză, 1 pl. branșắm; ger. branșấnd

branșaseși
BRANȘÁ, branșez, vb. I. Tranz. A face un branșament sau un racord electric. – Din fr. brancher.

DOOM

branșá (a ~) vb., ind. prez. 3 branșeáză, 1 pl. branșắm; ger. branșấnd

branșaseți
BRANȘÁ, branșez, vb. I. Tranz. A face un branșament sau un racord electric. – Din fr. brancher.

DOOM

branșá (a ~) vb., ind. prez. 3 branșeáză, 1 pl. branșắm; ger. branșấnd

branșat
BRANȘÁ, branșez, vb. I. Tranz. A face un branșament sau un racord electric. – Din fr. brancher.

DOOM

branșá (a ~) vb., ind. prez. 3 branșeáză, 1 pl. branșắm; ger. branșấnd

branșat
BRANȘÁ, branșez, vb. I. Tranz. A face un branșament sau un racord electric. – Din fr. brancher.

branșau
BRANȘÁ, branșez, vb. I. Tranz. A face un branșament sau un racord electric. – Din fr. brancher.

DOOM

branșá (a ~) vb., ind. prez. 3 branșeáză, 1 pl. branșắm; ger. branșấnd

branșași
BRANȘÁ, branșez, vb. I. Tranz. A face un branșament sau un racord electric. – Din fr. brancher.

DOOM

branșá (a ~) vb., ind. prez. 3 branșeáză, 1 pl. branșắm; ger. branșấnd

branșați
BRANȘÁ, branșez, vb. I. Tranz. A face un branșament sau un racord electric. – Din fr. brancher.

DOOM

branșá (a ~) vb., ind. prez. 3 branșeáză, 1 pl. branșắm; ger. branșấnd

branșe
BRÁNȘĂ, branșe, s. f. Ramură, specialitate, domeniu de activitate (în meserii, negoț etc.). ◊ Loc. adj. De branșă = de meserie; specialist. – Din fr. branche.

DOOM

bránșă s. f., art. bránșa, g.-d. art. bránșei; pl. bránșe

branșează
BRANȘÁ, branșez, vb. I. Tranz. A face un branșament sau un racord electric. – Din fr. brancher.

DOOM

branșá (a ~) vb., ind. prez. 3 branșeáză, 1 pl. branșắm; ger. branșấnd

branșei
BRÁNȘĂ, branșe, s. f. Ramură, specialitate, domeniu de activitate (în meserii, negoț etc.). ◊ Loc. adj. De branșă = de meserie; specialist. – Din fr. branche.

DOOM

bránșă s. f., art. bránșa, g.-d. art. bránșei; pl. bránșe

branșele
BRÁNȘĂ, branșe, s. f. Ramură, specialitate, domeniu de activitate (în meserii, negoț etc.). ◊ Loc. adj. De branșă = de meserie; specialist. – Din fr. branche.

DOOM

bránșă s. f., art. bránșa, g.-d. art. bránșei; pl. bránșe

branșelor
BRÁNȘĂ, branșe, s. f. Ramură, specialitate, domeniu de activitate (în meserii, negoț etc.). ◊ Loc. adj. De branșă = de meserie; specialist. – Din fr. branche.

DOOM

bránșă s. f., art. bránșa, g.-d. art. bránșei; pl. bránșe

branșez
BRANȘÁ, branșez, vb. I. Tranz. A face un branșament sau un racord electric. – Din fr. brancher.

DOOM

branșá (a ~) vb., ind. prez. 3 branșeáză, 1 pl. branșắm; ger. branșấnd

branșeze
BRANȘÁ, branșez, vb. I. Tranz. A face un branșament sau un racord electric. – Din fr. brancher.

DOOM

branșá (a ~) vb., ind. prez. 3 branșeáză, 1 pl. branșắm; ger. branșấnd

branșezi
BRANȘÁ, branșez, vb. I. Tranz. A face un branșament sau un racord electric. – Din fr. brancher.

DOOM

branșá (a ~) vb., ind. prez. 3 branșeáză, 1 pl. branșắm; ger. branșấnd

branșând
BRANȘÁ, branșez, vb. I. Tranz. A face un branșament sau un racord electric. – Din fr. brancher.

DOOM

branșá (a ~) vb., ind. prez. 3 branșeáză, 1 pl. branșắm; ger. branșấnd

branșînd
BRANȘÁ, branșez, vb. I. Tranz. A face un branșament sau un racord electric. – Din fr. brancher.

DOOM

branșá (a ~) vb., ind. prez. 3 branșeáză, 1 pl. branșắm; ger. branșấnd

branț
BRANȚ, branțuri, s. n. Bucată de piele, de carton sau de plută care se aplică în interiorul încălțămintei, peste talpa propriu-zisă. – Cf. germ. Brandshohle.

DOOM

branț s. n., pl. bránțuri

branțul
BRANȚ, branțuri, s. n. Bucată de piele, de carton sau de plută care se aplică în interiorul încălțămintei, peste talpa propriu-zisă. – Cf. germ. Brandshohle.

DOOM

branț s. n., pl. bránțuri

branțului
BRANȚ, branțuri, s. n. Bucată de piele, de carton sau de plută care se aplică în interiorul încălțămintei, peste talpa propriu-zisă. – Cf. germ. Brandshohle.

DOOM

branț s. n., pl. bránțuri

branțuri
BRANȚ, branțuri, s. n. Bucată de piele, de carton sau de plută care se aplică în interiorul încălțămintei, peste talpa propriu-zisă. – Cf. germ. Brandshohle.

DOOM

branț s. n., pl. bránțuri

branțurile
BRANȚ, branțuri, s. n. Bucată de piele, de carton sau de plută care se aplică în interiorul încălțămintei, peste talpa propriu-zisă. – Cf. germ. Brandshohle.

DOOM

branț s. n., pl. bránțuri

branțurilor
BRANȚ, branțuri, s. n. Bucată de piele, de carton sau de plută care se aplică în interiorul încălțămintei, peste talpa propriu-zisă. – Cf. germ. Brandshohle.

DOOM

branț s. n., pl. bránțuri

bras
BRAS s. n. Stil de înot, în care înotătorul, în poziție ventrală, execută simultan cu mâinile și cu picioarele mișcări largi, simetrice, sub nivelul apei. – Din fr. brasse.

DOOM

bras s. n.

brasa
BRASÁ vb. I. v. brața.

brasai
BRASÁ vb. I. v. brața.

brasaj
BRASÁJ s. n. 1. Amestecare cu aer a vaporilor sau a picăturilor unui combustibil lichid înainte de introducerea lui în cilindrul motorului. 2. Amestecare a făinii de malț cu apă caldă pentru a se obține mustul de bere. – Din fr. brassage.

DOOM

brasáj s. n.

brasajul
BRASÁJ s. n. 1. Amestecare cu aer a vaporilor sau a picăturilor unui combustibil lichid înainte de introducerea lui în cilindrul motorului. 2. Amestecare a făinii de malț cu apă caldă pentru a se obține mustul de bere. – Din fr. brassage.

DOOM

brasáj s. n.

brasajului
BRASÁJ s. n. 1. Amestecare cu aer a vaporilor sau a picăturilor unui combustibil lichid înainte de introducerea lui în cilindrul motorului. 2. Amestecare a făinii de malț cu apă caldă pentru a se obține mustul de bere. – Din fr. brassage.

DOOM

brasáj s. n.

brasam
BRASÁ vb. I. v. brața.

brasarda
BRASÁRDĂ, brasarde, s. f. 1. Fâșie de pânză sau de stofă care se trece în jurul brațului indicând calitatea unei persoane sau în semn de doliu; banderolă. 2. Parte a armurii care protejează brațul. – Din fr. brassard.

DOOM

brasárdă s. f., g.-d. art. brasárdei; pl. brasárde

brasarde
BRASÁRDĂ, brasarde, s. f. 1. Fâșie de pânză sau de stofă care se trece în jurul brațului indicând calitatea unei persoane sau în semn de doliu; banderolă. 2. Parte a armurii care protejează brațul. – Din fr. brassard.

DOOM

brasárdă s. f., g.-d. art. brasárdei; pl. brasárde

brasardei
BRASÁRDĂ, brasarde, s. f. 1. Fâșie de pânză sau de stofă care se trece în jurul brațului indicând calitatea unei persoane sau în semn de doliu; banderolă. 2. Parte a armurii care protejează brațul. – Din fr. brassard.

DOOM

brasárdă s. f., g.-d. art. brasárdei; pl. brasárde

brasardele
BRASÁRDĂ, brasarde, s. f. 1. Fâșie de pânză sau de stofă care se trece în jurul brațului indicând calitatea unei persoane sau în semn de doliu; banderolă. 2. Parte a armurii care protejează brațul. – Din fr. brassard.

DOOM

brasárdă s. f., g.-d. art. brasárdei; pl. brasárde

brasardelor
BRASÁRDĂ, brasarde, s. f. 1. Fâșie de pânză sau de stofă care se trece în jurul brațului indicând calitatea unei persoane sau în semn de doliu; banderolă. 2. Parte a armurii care protejează brațul. – Din fr. brassard.

DOOM

brasárdă s. f., g.-d. art. brasárdei; pl. brasárde

brasare
BRASÁ vb. I. v. brața.

brasare
BRASÁ vb. I. v. brața.

brasară
BRASÁ vb. I. v. brața.

brasarăm
BRASÁ vb. I. v. brața.

brasarăți
BRASÁ vb. I. v. brața.

brasase
BRASÁ vb. I. v. brața.

brasasem
BRASÁ vb. I. v. brața.

brasaseră
BRASÁ vb. I. v. brața.

brasaserăm
BRASÁ vb. I. v. brața.

brasaserăți
BRASÁ vb. I. v. brața.

brasaseși
BRASÁ vb. I. v. brața.

brasaseți
BRASÁ vb. I. v. brața.

brasat
BRASÁ vb. I. v. brața.

brasat
BRASÁ vb. I. v. brața.

brasau
BRASÁ vb. I. v. brața.

brasași
BRASÁ vb. I. v. brața.

brasați
BRASÁ vb. I. v. brața.

brasează
BRASÁ vb. I. v. brața.

braseria
BRASERÍE, braserii, s. f. Local în care se servesc preparate culinare, specialități de patiserie și de cofetărie, băuturi alcoolice (fine) și răcoritoare, cafea etc. ♦ Berărie. – Din fr. brasserie.

DOOM

braseríe s. f., art. brasería, g.-d. art. braseríei; pl. braseríi, art. braseríile

braserie
BRASERÍE, braserii, s. f. Local în care se servesc preparate culinare, specialități de patiserie și de cofetărie, băuturi alcoolice (fine) și răcoritoare, cafea etc. ♦ Berărie. – Din fr. brasserie.

DOOM

braseríe s. f., art. brasería, g.-d. art. braseríei; pl. braseríi, art. braseríile

braseriei
BRASERÍE, braserii, s. f. Local în care se servesc preparate culinare, specialități de patiserie și de cofetărie, băuturi alcoolice (fine) și răcoritoare, cafea etc. ♦ Berărie. – Din fr. brasserie.

DOOM

braseríe s. f., art. brasería, g.-d. art. braseríei; pl. braseríi, art. braseríile

braserii
BRASERÍE, braserii, s. f. Local în care se servesc preparate culinare, specialități de patiserie și de cofetărie, băuturi alcoolice (fine) și răcoritoare, cafea etc. ♦ Berărie. – Din fr. brasserie.

DOOM

braseríe s. f., art. brasería, g.-d. art. braseríei; pl. braseríi, art. braseríile

braseriile
BRASERÍE, braserii, s. f. Local în care se servesc preparate culinare, specialități de patiserie și de cofetărie, băuturi alcoolice (fine) și răcoritoare, cafea etc. ♦ Berărie. – Din fr. brasserie.

DOOM

braseríe s. f., art. brasería, g.-d. art. braseríei; pl. braseríi, art. braseríile

braseriilor
BRASERÍE, braserii, s. f. Local în care se servesc preparate culinare, specialități de patiserie și de cofetărie, băuturi alcoolice (fine) și răcoritoare, cafea etc. ♦ Berărie. – Din fr. brasserie.

DOOM

braseríe s. f., art. brasería, g.-d. art. braseríei; pl. braseríi, art. braseríile

brasero
BRASÉRO s.n. Recipient metalic portativ folosit pentru încălzit. [< fr., sp. brassero].

brasez
BRASÁ vb. I. v. brața.

braseze
BRASÁ vb. I. v. brața.

brasezi
BRASÁ vb. I. v. brața.

brasiera
BRASIÉRĂ, brasiere, s. f. Obiect de lenjerie de copil sau de femeie, fără mâneci, care acoperă pieptul. [Pr.: -si-e-] – Din fr. brassière.

DOOM

brasiéră (-si-e-) s. f., g.-d. art. brasiérei; pl. brasiére

brasiere
BRASIÉRĂ, brasiere, s. f. Obiect de lenjerie de copil sau de femeie, fără mâneci, care acoperă pieptul. [Pr.: -si-e-] – Din fr. brassière.

DOOM

brasiéră (-si-e-) s. f., g.-d. art. brasiérei; pl. brasiére

brasierei
BRASIÉRĂ, brasiere, s. f. Obiect de lenjerie de copil sau de femeie, fără mâneci, care acoperă pieptul. [Pr.: -si-e-] – Din fr. brassière.

DOOM

brasiéră (-si-e-) s. f., g.-d. art. brasiérei; pl. brasiére

brasierele
BRASIÉRĂ, brasiere, s. f. Obiect de lenjerie de copil sau de femeie, fără mâneci, care acoperă pieptul. [Pr.: -si-e-] – Din fr. brassière.

DOOM

brasiéră (-si-e-) s. f., g.-d. art. brasiérei; pl. brasiére

brasierelor
BRASIÉRĂ, brasiere, s. f. Obiect de lenjerie de copil sau de femeie, fără mâneci, care acoperă pieptul. [Pr.: -si-e-] – Din fr. brassière.

DOOM

brasiéră (-si-e-) s. f., g.-d. art. brasiérei; pl. brasiére

brasist
BRASÍST, -Ă, brasiști, -ste, s. m. și f. Înotător sportiv specialist în stilul bras. – Bras + suf. -ist.

DOOM

brasístă s. f., g.-d. art. brasístei; pl. brasíste

brasista
BRASÍST, -Ă, brasiști, -ste, s. m. și f. Înotător sportiv specialist în stilul bras. – Bras + suf. -ist.

DOOM

brasístă s. f., g.-d. art. brasístei; pl. brasíste

brasiste
BRASÍST, -Ă, brasiști, -ste, s. m. și f. Înotător sportiv specialist în stilul bras. – Bras + suf. -ist.

DOOM

brasístă s. f., g.-d. art. brasístei; pl. brasíste

brasistei
BRASÍST, -Ă, brasiști, -ste, s. m. și f. Înotător sportiv specialist în stilul bras. – Bras + suf. -ist.

DOOM

brasístă s. f., g.-d. art. brasístei; pl. brasíste

brasistele
BRASÍST, -Ă, brasiști, -ste, s. m. și f. Înotător sportiv specialist în stilul bras. – Bras + suf. -ist.

DOOM

brasístă s. f., g.-d. art. brasístei; pl. brasíste

brasistelor
BRASÍST, -Ă, brasiști, -ste, s. m. și f. Înotător sportiv specialist în stilul bras. – Bras + suf. -ist.

DOOM

brasístă s. f., g.-d. art. brasístei; pl. brasíste

brasistul
BRASÍST, -Ă, brasiști, -ste, s. m. și f. Înotător sportiv specialist în stilul bras. – Bras + suf. -ist.

DOOM

brasístă s. f., g.-d. art. brasístei; pl. brasíste

brasistului
BRASÍST, -Ă, brasiști, -ste, s. m. și f. Înotător sportiv specialist în stilul bras. – Bras + suf. -ist.

DOOM

brasístă s. f., g.-d. art. brasístei; pl. brasíste

brasiști
BRASÍST, -Ă, brasiști, -ste, s. m. și f. Înotător sportiv specialist în stilul bras. – Bras + suf. -ist.

DOOM

brasístă s. f., g.-d. art. brasístei; pl. brasíste

brasiștii
BRASÍST, -Ă, brasiști, -ste, s. m. și f. Înotător sportiv specialist în stilul bras. – Bras + suf. -ist.

DOOM

brasístă s. f., g.-d. art. brasístei; pl. brasíste

brasiștilor
BRASÍST, -Ă, brasiști, -ste, s. m. și f. Înotător sportiv specialist în stilul bras. – Bras + suf. -ist.

DOOM

brasístă s. f., g.-d. art. brasístei; pl. brasíste

brasse
BRASSE s. n. v. bras.

brassica
NAP, napi, s. m. 1. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze crescute în formă de rozetă și cu rădăcina cărnoasă, de formă aproximativ sferică, comestibilă (Brassica napus). ◊ Expr. (Gol) nap sau ca un nap, ca napul = complet dezbrăcat; p. ext. foarte sărac. 2. Plantă erbacee din familia compozitelor, cu flori galbene, având tuberculii cu un conținut nutritiv bogat, folosită ca furaj; nap porcesc (Helianthus tuberosus). – Lat. napus.

brasul
BRAS s. n. Stil de înot, în care înotătorul, în poziție ventrală, execută simultan cu mâinile și cu picioarele mișcări largi, simetrice, sub nivelul apei. – Din fr. brasse.

DOOM

bras s. n.

brasului
BRAS s. n. Stil de înot, în care înotătorul, în poziție ventrală, execută simultan cu mâinile și cu picioarele mișcări largi, simetrice, sub nivelul apei. – Din fr. brasse.

DOOM

bras s. n.

brasuri
BRAS s. n. Stil de înot, în care înotătorul, în poziție ventrală, execută simultan cu mâinile și cu picioarele mișcări largi, simetrice, sub nivelul apei. – Din fr. brasse.

DOOM

bras s. n.

brasurile
BRAS s. n. Stil de înot, în care înotătorul, în poziție ventrală, execută simultan cu mâinile și cu picioarele mișcări largi, simetrice, sub nivelul apei. – Din fr. brasse.

DOOM

bras s. n.

brasurilor
BRAS s. n. Stil de înot, în care înotătorul, în poziție ventrală, execută simultan cu mâinile și cu picioarele mișcări largi, simetrice, sub nivelul apei. – Din fr. brasse.

DOOM

bras s. n.

brasând
BRASÁ vb. I. v. brața.

brasînd
BRASÁ vb. I. v. brața.

braunit
BRAUNÍT s. n. Oxid de mangan cu luciu semimetalic, constituind un important minereu de mangan. – Din fr. braunite.

DOOM

braunít (brau-) s. n.

braunitul
BRAUNÍT s. n. Oxid de mangan cu luciu semimetalic, constituind un important minereu de mangan. – Din fr. braunite.

DOOM

braunít (brau-) s. n.

braunitului
BRAUNÍT s. n. Oxid de mangan cu luciu semimetalic, constituind un important minereu de mangan. – Din fr. braunite.

DOOM

braunít (brau-) s. n.

braur
bráur (-ri), s. m. – Geamantan. Origine necunoscută.

brav
BRAV, -Ă, bravi, -e, adj., s. m. 1. Adj. Viteaz, curajos, îndrăzneț. 2. S. m. (Rar) Asasin, tâlhar (aflat de obicei în slujba unui potentat) care teroriza și omora pentru bani; spadasin plătit. – Din fr. brave, it. bravo.

DOOM

brav² (asasin) (rar) s. m., pl. bravi

brav
BRAV, -Ă, bravi, -e, adj., s. m. 1. Adj. Viteaz, curajos, îndrăzneț. 2. S. m. (Rar) Asasin, tâlhar (aflat de obicei în slujba unui potentat) care teroriza și omora pentru bani; spadasin plătit. – Din fr. brave, it. bravo.

DOOM

brav² (asasin) (rar) s. m., pl. bravi

brava
BRAV, -Ă, bravi, -e, adj., s. m. 1. Adj. Viteaz, curajos, îndrăzneț. 2. S. m. (Rar) Asasin, tâlhar (aflat de obicei în slujba unui potentat) care teroriza și omora pentru bani; spadasin plătit. – Din fr. brave, it. bravo.

DOOM

brav² (asasin) (rar) s. m., pl. bravi

brava
BRAVÁ¹, bravez, vb. I. Tranz. A înfrunta bărbătește, vitejește (o primejdie). ♦ A se expune în mod inutil unei primejdii. – Din fr. braver.

DOOM

bravá (a ~) vb., ind. prez. 3 braveáză

brava
BRAV, -Ă, bravi, -e, adj., s. m. 1. Adj. Viteaz, curajos, îndrăzneț. 2. S. m. (Rar) Asasin, tâlhar (aflat de obicei în slujba unui potentat) care teroriza și omora pentru bani; spadasin plătit. – Din fr. brave, it. bravo.

DOOM

brav² (asasin) (rar) s. m., pl. bravi

brava
BRÁVO interj. Exclamație de aprobare (totală), de laudă sau de apreciere (însoțită de aplauze); foarte bine, excelent, minunat. [Var.: (pop.) bráva, (înv.) brávos interj.] – Din fr., it. bravo.

DOOM

brávo interj.

bravada
BRAVÁDĂ, bravade, s. f. Acțiune sau vorbă prin care bravezi pe cineva sau ceva; cutezanță, sfidare. – Din fr. bravade.

DOOM

bravádă s. f., g.-d. art. bravádei; pl. braváde

bravade
BRAVÁDĂ, bravade, s. f. Acțiune sau vorbă prin care bravezi pe cineva sau ceva; cutezanță, sfidare. – Din fr. bravade.

DOOM

bravádă s. f., g.-d. art. bravádei; pl. braváde

bravadei
BRAVÁDĂ, bravade, s. f. Acțiune sau vorbă prin care bravezi pe cineva sau ceva; cutezanță, sfidare. – Din fr. bravade.

DOOM

bravádă s. f., g.-d. art. bravádei; pl. braváde

bravadele
BRAVÁDĂ, bravade, s. f. Acțiune sau vorbă prin care bravezi pe cineva sau ceva; cutezanță, sfidare. – Din fr. bravade.

DOOM

bravádă s. f., g.-d. art. bravádei; pl. braváde

bravadelor
BRAVÁDĂ, bravade, s. f. Acțiune sau vorbă prin care bravezi pe cineva sau ceva; cutezanță, sfidare. – Din fr. bravade.

DOOM

bravádă s. f., g.-d. art. bravádei; pl. braváde

bravai
BRAVÁ¹, bravez, vb. I. Tranz. A înfrunta bărbătește, vitejește (o primejdie). ♦ A se expune în mod inutil unei primejdii. – Din fr. braver.

DOOM

bravá (a ~) vb., ind. prez. 3 braveáză

bravam
BRAVÁ¹, bravez, vb. I. Tranz. A înfrunta bărbătește, vitejește (o primejdie). ♦ A se expune în mod inutil unei primejdii. – Din fr. braver.

DOOM

bravá (a ~) vb., ind. prez. 3 braveáză

bravare
BRAVÁ¹, bravez, vb. I. Tranz. A înfrunta bărbătește, vitejește (o primejdie). ♦ A se expune în mod inutil unei primejdii. – Din fr. braver.

DOOM

bravá (a ~) vb., ind. prez. 3 braveáză

bravară
BRAVÁ¹, bravez, vb. I. Tranz. A înfrunta bărbătește, vitejește (o primejdie). ♦ A se expune în mod inutil unei primejdii. – Din fr. braver.

DOOM

bravá (a ~) vb., ind. prez. 3 braveáză

bravarăm
BRAVÁ¹, bravez, vb. I. Tranz. A înfrunta bărbătește, vitejește (o primejdie). ♦ A se expune în mod inutil unei primejdii. – Din fr. braver.

DOOM

bravá (a ~) vb., ind. prez. 3 braveáză

bravarăți
BRAVÁ¹, bravez, vb. I. Tranz. A înfrunta bărbătește, vitejește (o primejdie). ♦ A se expune în mod inutil unei primejdii. – Din fr. braver.

DOOM

bravá (a ~) vb., ind. prez. 3 braveáză

bravase
BRAVÁ¹, bravez, vb. I. Tranz. A înfrunta bărbătește, vitejește (o primejdie). ♦ A se expune în mod inutil unei primejdii. – Din fr. braver.

DOOM

bravá (a ~) vb., ind. prez. 3 braveáză

bravasem
BRAVÁ¹, bravez, vb. I. Tranz. A înfrunta bărbătește, vitejește (o primejdie). ♦ A se expune în mod inutil unei primejdii. – Din fr. braver.

DOOM

bravá (a ~) vb., ind. prez. 3 braveáză

bravaseră
BRAVÁ¹, bravez, vb. I. Tranz. A înfrunta bărbătește, vitejește (o primejdie). ♦ A se expune în mod inutil unei primejdii. – Din fr. braver.

DOOM

bravá (a ~) vb., ind. prez. 3 braveáză

bravaserăm
BRAVÁ¹, bravez, vb. I. Tranz. A înfrunta bărbătește, vitejește (o primejdie). ♦ A se expune în mod inutil unei primejdii. – Din fr. braver.

DOOM

bravá (a ~) vb., ind. prez. 3 braveáză

bravaserăți
BRAVÁ¹, bravez, vb. I. Tranz. A înfrunta bărbătește, vitejește (o primejdie). ♦ A se expune în mod inutil unei primejdii. – Din fr. braver.

DOOM

bravá (a ~) vb., ind. prez. 3 braveáză

bravaseși
BRAVÁ¹, bravez, vb. I. Tranz. A înfrunta bărbătește, vitejește (o primejdie). ♦ A se expune în mod inutil unei primejdii. – Din fr. braver.

DOOM

bravá (a ~) vb., ind. prez. 3 braveáză

bravaseți
BRAVÁ¹, bravez, vb. I. Tranz. A înfrunta bărbătește, vitejește (o primejdie). ♦ A se expune în mod inutil unei primejdii. – Din fr. braver.

DOOM

bravá (a ~) vb., ind. prez. 3 braveáză

bravat
BRAVÁ¹, bravez, vb. I. Tranz. A înfrunta bărbătește, vitejește (o primejdie). ♦ A se expune în mod inutil unei primejdii. – Din fr. braver.

DOOM

bravá (a ~) vb., ind. prez. 3 braveáză

bravat
BRÁVA² interj. v. bravo.

bravau
BRAVÁ¹, bravez, vb. I. Tranz. A înfrunta bărbătește, vitejește (o primejdie). ♦ A se expune în mod inutil unei primejdii. – Din fr. braver.

DOOM

bravá (a ~) vb., ind. prez. 3 braveáză

bravași
BRAVÁ¹, bravez, vb. I. Tranz. A înfrunta bărbătește, vitejește (o primejdie). ♦ A se expune în mod inutil unei primejdii. – Din fr. braver.

DOOM

bravá (a ~) vb., ind. prez. 3 braveáză

bravați
BRAVÁ¹, bravez, vb. I. Tranz. A înfrunta bărbătește, vitejește (o primejdie). ♦ A se expune în mod inutil unei primejdii. – Din fr. braver.

DOOM

bravá (a ~) vb., ind. prez. 3 braveáză

brave
BRAV, -Ă, bravi, -e, adj., s. m. 1. Adj. Viteaz, curajos, îndrăzneț. 2. S. m. (Rar) Asasin, tâlhar (aflat de obicei în slujba unui potentat) care teroriza și omora pentru bani; spadasin plătit. – Din fr. brave, it. bravo.

DOOM

brav² (asasin) (rar) s. m., pl. bravi

brave
BRAV, -Ă, bravi, -e, adj., s. m. 1. Adj. Viteaz, curajos, îndrăzneț. 2. S. m. (Rar) Asasin, tâlhar (aflat de obicei în slujba unui potentat) care teroriza și omora pentru bani; spadasin plătit. – Din fr. brave, it. bravo.

DOOM

brav² (asasin) (rar) s. m., pl. bravi

bravează
BRAVÁ¹, bravez, vb. I. Tranz. A înfrunta bărbătește, vitejește (o primejdie). ♦ A se expune în mod inutil unei primejdii. – Din fr. braver.

DOOM

bravá (a ~) vb., ind. prez. 3 braveáză

bravei
BRAV, -Ă, bravi, -e, adj., s. m. 1. Adj. Viteaz, curajos, îndrăzneț. 2. S. m. (Rar) Asasin, tâlhar (aflat de obicei în slujba unui potentat) care teroriza și omora pentru bani; spadasin plătit. – Din fr. brave, it. bravo.

DOOM

brav² (asasin) (rar) s. m., pl. bravi

bravei
BRAV, -Ă, bravi, -e, adj., s. m. 1. Adj. Viteaz, curajos, îndrăzneț. 2. S. m. (Rar) Asasin, tâlhar (aflat de obicei în slujba unui potentat) care teroriza și omora pentru bani; spadasin plătit. – Din fr. brave, it. bravo.

DOOM

brav² (asasin) (rar) s. m., pl. bravi

bravele
BRAV, -Ă, bravi, -e, adj., s. m. 1. Adj. Viteaz, curajos, îndrăzneț. 2. S. m. (Rar) Asasin, tâlhar (aflat de obicei în slujba unui potentat) care teroriza și omora pentru bani; spadasin plătit. – Din fr. brave, it. bravo.

DOOM

brav² (asasin) (rar) s. m., pl. bravi

bravele
BRAV, -Ă, bravi, -e, adj., s. m. 1. Adj. Viteaz, curajos, îndrăzneț. 2. S. m. (Rar) Asasin, tâlhar (aflat de obicei în slujba unui potentat) care teroriza și omora pentru bani; spadasin plătit. – Din fr. brave, it. bravo.

DOOM

brav² (asasin) (rar) s. m., pl. bravi

bravelor
BRAV, -Ă, bravi, -e, adj., s. m. 1. Adj. Viteaz, curajos, îndrăzneț. 2. S. m. (Rar) Asasin, tâlhar (aflat de obicei în slujba unui potentat) care teroriza și omora pentru bani; spadasin plătit. – Din fr. brave, it. bravo.

DOOM

brav² (asasin) (rar) s. m., pl. bravi

bravelor
BRAV, -Ă, bravi, -e, adj., s. m. 1. Adj. Viteaz, curajos, îndrăzneț. 2. S. m. (Rar) Asasin, tâlhar (aflat de obicei în slujba unui potentat) care teroriza și omora pentru bani; spadasin plătit. – Din fr. brave, it. bravo.

DOOM

brav² (asasin) (rar) s. m., pl. bravi

bravez
BRAVÁ¹, bravez, vb. I. Tranz. A înfrunta bărbătește, vitejește (o primejdie). ♦ A se expune în mod inutil unei primejdii. – Din fr. braver.

DOOM

bravá (a ~) vb., ind. prez. 3 braveáză

braveze
BRAVÁ¹, bravez, vb. I. Tranz. A înfrunta bărbătește, vitejește (o primejdie). ♦ A se expune în mod inutil unei primejdii. – Din fr. braver.

DOOM

bravá (a ~) vb., ind. prez. 3 braveáză

bravezi
BRAVÁ¹, bravez, vb. I. Tranz. A înfrunta bărbătește, vitejește (o primejdie). ♦ A se expune în mod inutil unei primejdii. – Din fr. braver.

DOOM

bravá (a ~) vb., ind. prez. 3 braveáză

bravi
BRAV, -Ă, bravi, -e, adj., s. m. 1. Adj. Viteaz, curajos, îndrăzneț. 2. S. m. (Rar) Asasin, tâlhar (aflat de obicei în slujba unui potentat) care teroriza și omora pentru bani; spadasin plătit. – Din fr. brave, it. bravo.

DOOM

brav² (asasin) (rar) s. m., pl. bravi

bravi
BRAV, -Ă, bravi, -e, adj., s. m. 1. Adj. Viteaz, curajos, îndrăzneț. 2. S. m. (Rar) Asasin, tâlhar (aflat de obicei în slujba unui potentat) care teroriza și omora pentru bani; spadasin plătit. – Din fr. brave, it. bravo.

DOOM

brav² (asasin) (rar) s. m., pl. bravi

bravii
BRAV, -Ă, bravi, -e, adj., s. m. 1. Adj. Viteaz, curajos, îndrăzneț. 2. S. m. (Rar) Asasin, tâlhar (aflat de obicei în slujba unui potentat) care teroriza și omora pentru bani; spadasin plătit. – Din fr. brave, it. bravo.

DOOM

brav² (asasin) (rar) s. m., pl. bravi

bravii
BRAV, -Ă, bravi, -e, adj., s. m. 1. Adj. Viteaz, curajos, îndrăzneț. 2. S. m. (Rar) Asasin, tâlhar (aflat de obicei în slujba unui potentat) care teroriza și omora pentru bani; spadasin plătit. – Din fr. brave, it. bravo.

DOOM

brav² (asasin) (rar) s. m., pl. bravi

bravilor
BRAV, -Ă, bravi, -e, adj., s. m. 1. Adj. Viteaz, curajos, îndrăzneț. 2. S. m. (Rar) Asasin, tâlhar (aflat de obicei în slujba unui potentat) care teroriza și omora pentru bani; spadasin plătit. – Din fr. brave, it. bravo.

DOOM

brav² (asasin) (rar) s. m., pl. bravi

bravilor
BRAV, -Ă, bravi, -e, adj., s. m. 1. Adj. Viteaz, curajos, îndrăzneț. 2. S. m. (Rar) Asasin, tâlhar (aflat de obicei în slujba unui potentat) care teroriza și omora pentru bani; spadasin plătit. – Din fr. brave, it. bravo.

DOOM

brav² (asasin) (rar) s. m., pl. bravi

bravisimo
BRAVÍSIMO interj. (Familiar și ironic) Superlativ al lui bravo. Bravisimo, să trăiască... și să tot îndoape la curcani. CONTEMPORANUL, VII 197.

bravissimo
BRAVÍSSIMO interj. (Fam. și ir.) Exclamație care exprimă o aprobare, o laudă, o apreciere superlativă; excelent, foarte bine, extraordinar. – Din it. bravissimo.

DOOM

bravíssimo (it.) interj.

bravo
BRÁVO interj. Exclamație de aprobare (totală), de laudă sau de apreciere (însoțită de aplauze); foarte bine, excelent, minunat. [Var.: (pop.) bráva, (înv.) brávos interj.] – Din fr., it. bravo.

DOOM

brávo interj.

bravos
BRÁVO interj. Exclamație de aprobare (totală), de laudă sau de apreciere (însoțită de aplauze); foarte bine, excelent, minunat. [Var.: (pop.) bráva, (înv.) brávos interj.] – Din fr., it. bravo.

DOOM

brávo interj.

bravul
BRAV, -Ă, bravi, -e, adj., s. m. 1. Adj. Viteaz, curajos, îndrăzneț. 2. S. m. (Rar) Asasin, tâlhar (aflat de obicei în slujba unui potentat) care teroriza și omora pentru bani; spadasin plătit. – Din fr. brave, it. bravo.

DOOM

brav² (asasin) (rar) s. m., pl. bravi

bravul
BRAV, -Ă, bravi, -e, adj., s. m. 1. Adj. Viteaz, curajos, îndrăzneț. 2. S. m. (Rar) Asasin, tâlhar (aflat de obicei în slujba unui potentat) care teroriza și omora pentru bani; spadasin plătit. – Din fr. brave, it. bravo.

DOOM

brav² (asasin) (rar) s. m., pl. bravi

bravului
BRAV, -Ă, bravi, -e, adj., s. m. 1. Adj. Viteaz, curajos, îndrăzneț. 2. S. m. (Rar) Asasin, tâlhar (aflat de obicei în slujba unui potentat) care teroriza și omora pentru bani; spadasin plătit. – Din fr. brave, it. bravo.

DOOM

brav² (asasin) (rar) s. m., pl. bravi

bravului
BRAV, -Ă, bravi, -e, adj., s. m. 1. Adj. Viteaz, curajos, îndrăzneț. 2. S. m. (Rar) Asasin, tâlhar (aflat de obicei în slujba unui potentat) care teroriza și omora pentru bani; spadasin plătit. – Din fr. brave, it. bravo.

DOOM

brav² (asasin) (rar) s. m., pl. bravi

bravura
BRAVÚRĂ, (2) bravuri, s. f. 1. Vitejie, curaj, îndrăzneală, bărbăție. 2. Faptă vitejească, curajoasă; eroism. – Din fr. bravoure.

DOOM

bravúră s. f., g.-d. art. bravúrii; (fapte vitejești) pl. bravúri

bravuri
BRAVÚRĂ, (2) bravuri, s. f. 1. Vitejie, curaj, îndrăzneală, bărbăție. 2. Faptă vitejească, curajoasă; eroism. – Din fr. bravoure.

DOOM

bravúră s. f., g.-d. art. bravúrii; (fapte vitejești) pl. bravúri

bravurii
BRAVÚRĂ, (2) bravuri, s. f. 1. Vitejie, curaj, îndrăzneală, bărbăție. 2. Faptă vitejească, curajoasă; eroism. – Din fr. bravoure.

DOOM

bravúră s. f., g.-d. art. bravúrii; (fapte vitejești) pl. bravúri

bravurile
BRAVÚRĂ, (2) bravuri, s. f. 1. Vitejie, curaj, îndrăzneală, bărbăție. 2. Faptă vitejească, curajoasă; eroism. – Din fr. bravoure.

DOOM

bravúră s. f., g.-d. art. bravúrii; (fapte vitejești) pl. bravúri

bravurilor
BRAVÚRĂ, (2) bravuri, s. f. 1. Vitejie, curaj, îndrăzneală, bărbăție. 2. Faptă vitejească, curajoasă; eroism. – Din fr. bravoure.

DOOM

bravúră s. f., g.-d. art. bravúrii; (fapte vitejești) pl. bravúri

bravând
BRAVÁ¹, bravez, vb. I. Tranz. A înfrunta bărbătește, vitejește (o primejdie). ♦ A se expune în mod inutil unei primejdii. – Din fr. braver.

DOOM

bravá (a ~) vb., ind. prez. 3 braveáză

bravînd
BRAVÁ¹, bravez, vb. I. Tranz. A înfrunta bărbătește, vitejește (o primejdie). ♦ A se expune în mod inutil unei primejdii. – Din fr. braver.

DOOM

bravá (a ~) vb., ind. prez. 3 braveáză

brazda
BRÁZDĂ, brazde, s. f. 1. Fâșie îngustă de pământ, tăiată și răsturnată cu plugul; urmă rămasă în pământ după plug; brăzdătură. ◊ Loc. adj. Din (sau de) brazdă = (despre vite de jug) din dreapta. ◊ Expr. A da sau a aduce (pe cineva) pe (sau la) brazdă = a îndrepta pe cineva; a-l face să se acomodeze. A se da pe brazdă = a se îndrepta; a se deprinde cu o nouă situație, a se acomoda. 2. Bucată de pământ înierbată, de formă paralelipipedică, desprinsă de pe terenurile acoperite cu iarbă, care servește la ornarea parcurilor, la protejarea taluzurilor etc. ◊ Brazdă de udare = element provizoriu al sistemului de irigație, prin care apa este adusă la rădăcina plantelor. 3. Rând de iarbă, de grâu etc. cosit; polog¹. 4. Strat de legume sau de flori; răzor¹. 5. Urmă, dâră, pârtie. ♦ Crestătură. 6. Fig. Zbârcitură, cută a feței; rid. – Din sl. brazda.

DOOM

brázdă s. f., g.-d. art. brázdei; pl. brázde

brazde
BRÁZDĂ, brazde, s. f. 1. Fâșie îngustă de pământ, tăiată și răsturnată cu plugul; urmă rămasă în pământ după plug; brăzdătură. ◊ Loc. adj. Din (sau de) brazdă = (despre vite de jug) din dreapta. ◊ Expr. A da sau a aduce (pe cineva) pe (sau la) brazdă = a îndrepta pe cineva; a-l face să se acomodeze. A se da pe brazdă = a se îndrepta; a se deprinde cu o nouă situație, a se acomoda. 2. Bucată de pământ înierbată, de formă paralelipipedică, desprinsă de pe terenurile acoperite cu iarbă, care servește la ornarea parcurilor, la protejarea taluzurilor etc. ◊ Brazdă de udare = element provizoriu al sistemului de irigație, prin care apa este adusă la rădăcina plantelor. 3. Rând de iarbă, de grâu etc. cosit; polog¹. 4. Strat de legume sau de flori; răzor¹. 5. Urmă, dâră, pârtie. ♦ Crestătură. 6. Fig. Zbârcitură, cută a feței; rid. – Din sl. brazda.

DOOM

brázdă s. f., g.-d. art. brázdei; pl. brázde

brazdei
BRÁZDĂ, brazde, s. f. 1. Fâșie îngustă de pământ, tăiată și răsturnată cu plugul; urmă rămasă în pământ după plug; brăzdătură. ◊ Loc. adj. Din (sau de) brazdă = (despre vite de jug) din dreapta. ◊ Expr. A da sau a aduce (pe cineva) pe (sau la) brazdă = a îndrepta pe cineva; a-l face să se acomodeze. A se da pe brazdă = a se îndrepta; a se deprinde cu o nouă situație, a se acomoda. 2. Bucată de pământ înierbată, de formă paralelipipedică, desprinsă de pe terenurile acoperite cu iarbă, care servește la ornarea parcurilor, la protejarea taluzurilor etc. ◊ Brazdă de udare = element provizoriu al sistemului de irigație, prin care apa este adusă la rădăcina plantelor. 3. Rând de iarbă, de grâu etc. cosit; polog¹. 4. Strat de legume sau de flori; răzor¹. 5. Urmă, dâră, pârtie. ♦ Crestătură. 6. Fig. Zbârcitură, cută a feței; rid. – Din sl. brazda.

DOOM

brázdă s. f., g.-d. art. brázdei; pl. brázde

brazdele
BRÁZDĂ, brazde, s. f. 1. Fâșie îngustă de pământ, tăiată și răsturnată cu plugul; urmă rămasă în pământ după plug; brăzdătură. ◊ Loc. adj. Din (sau de) brazdă = (despre vite de jug) din dreapta. ◊ Expr. A da sau a aduce (pe cineva) pe (sau la) brazdă = a îndrepta pe cineva; a-l face să se acomodeze. A se da pe brazdă = a se îndrepta; a se deprinde cu o nouă situație, a se acomoda. 2. Bucată de pământ înierbată, de formă paralelipipedică, desprinsă de pe terenurile acoperite cu iarbă, care servește la ornarea parcurilor, la protejarea taluzurilor etc. ◊ Brazdă de udare = element provizoriu al sistemului de irigație, prin care apa este adusă la rădăcina plantelor. 3. Rând de iarbă, de grâu etc. cosit; polog¹. 4. Strat de legume sau de flori; răzor¹. 5. Urmă, dâră, pârtie. ♦ Crestătură. 6. Fig. Zbârcitură, cută a feței; rid. – Din sl. brazda.

DOOM

brázdă s. f., g.-d. art. brázdei; pl. brázde

brazdelor
BRÁZDĂ, brazde, s. f. 1. Fâșie îngustă de pământ, tăiată și răsturnată cu plugul; urmă rămasă în pământ după plug; brăzdătură. ◊ Loc. adj. Din (sau de) brazdă = (despre vite de jug) din dreapta. ◊ Expr. A da sau a aduce (pe cineva) pe (sau la) brazdă = a îndrepta pe cineva; a-l face să se acomodeze. A se da pe brazdă = a se îndrepta; a se deprinde cu o nouă situație, a se acomoda. 2. Bucată de pământ înierbată, de formă paralelipipedică, desprinsă de pe terenurile acoperite cu iarbă, care servește la ornarea parcurilor, la protejarea taluzurilor etc. ◊ Brazdă de udare = element provizoriu al sistemului de irigație, prin care apa este adusă la rădăcina plantelor. 3. Rând de iarbă, de grâu etc. cosit; polog¹. 4. Strat de legume sau de flori; răzor¹. 5. Urmă, dâră, pârtie. ♦ Crestătură. 6. Fig. Zbârcitură, cută a feței; rid. – Din sl. brazda.

DOOM

brázdă s. f., g.-d. art. brázdei; pl. brázde

brazi
BRAD, brazi, s. m. 1. Arbore din familia pinaceelor care crește în zona muntoasă, înalt până la 50 m, cu tulpina dreaptă, cu frunzele în formă de ace de culoare verde-închis, persistente, cu florile și semințele în conuri (Abies alba); p. gener. nume dat coniferelor. ◊ Apă de brad = a) amestec de apă și ulei extras din frunze de pin, folosit pentru parfumarea încăperilor sau a apei de baie; b) băutură alcoolică aromată cu esență din semințe de ienupăr. ◊ Compuse: bradul-ciumei = varietate de ienupăr cu fructe mici (Juniperus intermedia); brad-negru sau brad-roșu = molid. ♦ Lemnul arborelui descris mai sus. ♦ Brad (1) tăiat și împodobit cu globuri, jucării, bomboane etc. cu prilejul Crăciunului sau al Anului Nou; pom de Crăciun. ♦ Vârf sau crengi de brad (1) cu care se împodobesc carul și porțile mirilor la nuntă. 2. (Art.) Numele unei hore care se joacă, în ajunul nunții, la casa miresei; melodie după care se execută această horă. – Cf. alb. *bradh, bredh.

DOOM

brádul-ciúmei (jneapăn) s. m. art.

brazii
BRAD, brazi, s. m. 1. Arbore din familia pinaceelor care crește în zona muntoasă, înalt până la 50 m, cu tulpina dreaptă, cu frunzele în formă de ace de culoare verde-închis, persistente, cu florile și semințele în conuri (Abies alba); p. gener. nume dat coniferelor. ◊ Apă de brad = a) amestec de apă și ulei extras din frunze de pin, folosit pentru parfumarea încăperilor sau a apei de baie; b) băutură alcoolică aromată cu esență din semințe de ienupăr. ◊ Compuse: bradul-ciumei = varietate de ienupăr cu fructe mici (Juniperus intermedia); brad-negru sau brad-roșu = molid. ♦ Lemnul arborelui descris mai sus. ♦ Brad (1) tăiat și împodobit cu globuri, jucării, bomboane etc. cu prilejul Crăciunului sau al Anului Nou; pom de Crăciun. ♦ Vârf sau crengi de brad (1) cu care se împodobesc carul și porțile mirilor la nuntă. 2. (Art.) Numele unei hore care se joacă, în ajunul nunții, la casa miresei; melodie după care se execută această horă. – Cf. alb. *bradh, bredh.

DOOM

brádul-ciúmei (jneapăn) s. m. art.

brazilian
BRAZILIÁN, -Ă, brazilieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Braziliei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Braziliei sau brazilienilor (1), referitor la Brazilia ori la brazilieni. [Pr.: -li-an] – Brazilia (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

brazilián (-li-an) adj. m., s. m., pl. braziliéni (-li-eni); adj. f., s. f. braziliánă, pl. braziliéne

brazilian
BRAZILIÁN, -Ă, brazilieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Braziliei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Braziliei sau brazilienilor (1), referitor la Brazilia ori la brazilieni. [Pr.: -li-an] – Brazilia (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

brazilián (-li-an) adj. m., s. m., pl. braziliéni (-li-eni); adj. f., s. f. braziliánă, pl. braziliéne

braziliana
BRAZILIÁN, -Ă, brazilieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Braziliei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Braziliei sau brazilienilor (1), referitor la Brazilia ori la brazilieni. [Pr.: -li-an] – Brazilia (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

brazilián (-li-an) adj. m., s. m., pl. braziliéni (-li-eni); adj. f., s. f. braziliánă, pl. braziliéne

braziliana
BRAZILIÁN, -Ă, brazilieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Braziliei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Braziliei sau brazilienilor (1), referitor la Brazilia ori la brazilieni. [Pr.: -li-an] – Brazilia (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

brazilián (-li-an) adj. m., s. m., pl. braziliéni (-li-eni); adj. f., s. f. braziliánă, pl. braziliéne

brazilianca
BRAZILIÁNCĂ, brazilience, s. f. Femeie care face parte din populația Braziliei sau care este originară de acolo. [Pr.: -li-an-] – Brazilian + suf. -că.

DOOM

braziliáncă (-li-an-) s. f., g.-d. art. braziliéncei (-li-en-); pl. braziliénce

brazilianco
BRAZILIÁNCĂ, brazilience, s. f. Femeie care face parte din populația Braziliei sau care este originară de acolo. [Pr.: -li-an-] – Brazilian + suf. -că.

DOOM

braziliáncă (-li-an-) s. f., g.-d. art. braziliéncei (-li-en-); pl. braziliénce

braziliano
BRAZILIÁN, -Ă, brazilieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Braziliei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Braziliei sau brazilienilor (1), referitor la Brazilia ori la brazilieni. [Pr.: -li-an] – Brazilia (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

brazilián (-li-an) adj. m., s. m., pl. braziliéni (-li-eni); adj. f., s. f. braziliánă, pl. braziliéne

braziliano
BRAZILIÁN, -Ă, brazilieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Braziliei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Braziliei sau brazilienilor (1), referitor la Brazilia ori la brazilieni. [Pr.: -li-an] – Brazilia (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

brazilián (-li-an) adj. m., s. m., pl. braziliéni (-li-eni); adj. f., s. f. braziliánă, pl. braziliéne

brazilianul
BRAZILIÁN, -Ă, brazilieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Braziliei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Braziliei sau brazilienilor (1), referitor la Brazilia ori la brazilieni. [Pr.: -li-an] – Brazilia (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

brazilián (-li-an) adj. m., s. m., pl. braziliéni (-li-eni); adj. f., s. f. braziliánă, pl. braziliéne

brazilianul
BRAZILIÁN, -Ă, brazilieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Braziliei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Braziliei sau brazilienilor (1), referitor la Brazilia ori la brazilieni. [Pr.: -li-an] – Brazilia (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

brazilián (-li-an) adj. m., s. m., pl. braziliéni (-li-eni); adj. f., s. f. braziliánă, pl. braziliéne

brazilianule
BRAZILIÁN, -Ă, brazilieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Braziliei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Braziliei sau brazilienilor (1), referitor la Brazilia ori la brazilieni. [Pr.: -li-an] – Brazilia (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

brazilián (-li-an) adj. m., s. m., pl. braziliéni (-li-eni); adj. f., s. f. braziliánă, pl. braziliéne

brazilianule
BRAZILIÁN, -Ă, brazilieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Braziliei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Braziliei sau brazilienilor (1), referitor la Brazilia ori la brazilieni. [Pr.: -li-an] – Brazilia (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

brazilián (-li-an) adj. m., s. m., pl. braziliéni (-li-eni); adj. f., s. f. braziliánă, pl. braziliéne

brazilianului
BRAZILIÁN, -Ă, brazilieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Braziliei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Braziliei sau brazilienilor (1), referitor la Brazilia ori la brazilieni. [Pr.: -li-an] – Brazilia (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

brazilián (-li-an) adj. m., s. m., pl. braziliéni (-li-eni); adj. f., s. f. braziliánă, pl. braziliéne

brazilianului
BRAZILIÁN, -Ă, brazilieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Braziliei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Braziliei sau brazilienilor (1), referitor la Brazilia ori la brazilieni. [Pr.: -li-an] – Brazilia (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

brazilián (-li-an) adj. m., s. m., pl. braziliéni (-li-eni); adj. f., s. f. braziliánă, pl. braziliéne

brazilience
BRAZILIÁNCĂ, brazilience, s. f. Femeie care face parte din populația Braziliei sau care este originară de acolo. [Pr.: -li-an-] – Brazilian + suf. -că.

DOOM

braziliáncă (-li-an-) s. f., g.-d. art. braziliéncei (-li-en-); pl. braziliénce

braziliencei
BRAZILIÁNCĂ, brazilience, s. f. Femeie care face parte din populația Braziliei sau care este originară de acolo. [Pr.: -li-an-] – Brazilian + suf. -că.

DOOM

braziliáncă (-li-an-) s. f., g.-d. art. braziliéncei (-li-en-); pl. braziliénce

braziliencele
BRAZILIÁNCĂ, brazilience, s. f. Femeie care face parte din populația Braziliei sau care este originară de acolo. [Pr.: -li-an-] – Brazilian + suf. -că.

DOOM

braziliáncă (-li-an-) s. f., g.-d. art. braziliéncei (-li-en-); pl. braziliénce

braziliencelor
BRAZILIÁNCĂ, brazilience, s. f. Femeie care face parte din populația Braziliei sau care este originară de acolo. [Pr.: -li-an-] – Brazilian + suf. -că.

DOOM

braziliáncă (-li-an-) s. f., g.-d. art. braziliéncei (-li-en-); pl. braziliénce

braziliene
BRAZILIÁN, -Ă, brazilieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Braziliei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Braziliei sau brazilienilor (1), referitor la Brazilia ori la brazilieni. [Pr.: -li-an] – Brazilia (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

brazilián (-li-an) adj. m., s. m., pl. braziliéni (-li-eni); adj. f., s. f. braziliánă, pl. braziliéne

braziliene
BRAZILIÁN, -Ă, brazilieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Braziliei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Braziliei sau brazilienilor (1), referitor la Brazilia ori la brazilieni. [Pr.: -li-an] – Brazilia (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

brazilián (-li-an) adj. m., s. m., pl. braziliéni (-li-eni); adj. f., s. f. braziliánă, pl. braziliéne

braziliene
BRAZILIÁN, -Ă, brazilieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Braziliei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Braziliei sau brazilienilor (1), referitor la Brazilia ori la brazilieni. [Pr.: -li-an] – Brazilia (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

brazilián (-li-an) adj. m., s. m., pl. braziliéni (-li-eni); adj. f., s. f. braziliánă, pl. braziliéne

brazilienei
BRAZILIÁN, -Ă, brazilieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Braziliei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Braziliei sau brazilienilor (1), referitor la Brazilia ori la brazilieni. [Pr.: -li-an] – Brazilia (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

brazilián (-li-an) adj. m., s. m., pl. braziliéni (-li-eni); adj. f., s. f. braziliánă, pl. braziliéne

brazilienei
BRAZILIÁN, -Ă, brazilieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Braziliei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Braziliei sau brazilienilor (1), referitor la Brazilia ori la brazilieni. [Pr.: -li-an] – Brazilia (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

brazilián (-li-an) adj. m., s. m., pl. braziliéni (-li-eni); adj. f., s. f. braziliánă, pl. braziliéne

brazilienele
BRAZILIÁN, -Ă, brazilieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Braziliei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Braziliei sau brazilienilor (1), referitor la Brazilia ori la brazilieni. [Pr.: -li-an] – Brazilia (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

brazilián (-li-an) adj. m., s. m., pl. braziliéni (-li-eni); adj. f., s. f. braziliánă, pl. braziliéne

brazilienele
BRAZILIÁN, -Ă, brazilieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Braziliei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Braziliei sau brazilienilor (1), referitor la Brazilia ori la brazilieni. [Pr.: -li-an] – Brazilia (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

brazilián (-li-an) adj. m., s. m., pl. braziliéni (-li-eni); adj. f., s. f. braziliánă, pl. braziliéne

brazilienelor
BRAZILIÁN, -Ă, brazilieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Braziliei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Braziliei sau brazilienilor (1), referitor la Brazilia ori la brazilieni. [Pr.: -li-an] – Brazilia (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

brazilián (-li-an) adj. m., s. m., pl. braziliéni (-li-eni); adj. f., s. f. braziliánă, pl. braziliéne

brazilienelor
BRAZILIÁN, -Ă, brazilieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Braziliei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Braziliei sau brazilienilor (1), referitor la Brazilia ori la brazilieni. [Pr.: -li-an] – Brazilia (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

brazilián (-li-an) adj. m., s. m., pl. braziliéni (-li-eni); adj. f., s. f. braziliánă, pl. braziliéne

brazilieni
BRAZILIÁN, -Ă, brazilieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Braziliei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Braziliei sau brazilienilor (1), referitor la Brazilia ori la brazilieni. [Pr.: -li-an] – Brazilia (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

brazilián (-li-an) adj. m., s. m., pl. braziliéni (-li-eni); adj. f., s. f. braziliánă, pl. braziliéne

brazilieni
BRAZILIÁN, -Ă, brazilieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Braziliei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Braziliei sau brazilienilor (1), referitor la Brazilia ori la brazilieni. [Pr.: -li-an] – Brazilia (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

brazilián (-li-an) adj. m., s. m., pl. braziliéni (-li-eni); adj. f., s. f. braziliánă, pl. braziliéne

brazilienii
BRAZILIÁN, -Ă, brazilieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Braziliei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Braziliei sau brazilienilor (1), referitor la Brazilia ori la brazilieni. [Pr.: -li-an] – Brazilia (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

brazilián (-li-an) adj. m., s. m., pl. braziliéni (-li-eni); adj. f., s. f. braziliánă, pl. braziliéne

brazilienii
BRAZILIÁN, -Ă, brazilieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Braziliei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Braziliei sau brazilienilor (1), referitor la Brazilia ori la brazilieni. [Pr.: -li-an] – Brazilia (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

brazilián (-li-an) adj. m., s. m., pl. braziliéni (-li-eni); adj. f., s. f. braziliánă, pl. braziliéne

brazilienilor
BRAZILIÁN, -Ă, brazilieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Braziliei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Braziliei sau brazilienilor (1), referitor la Brazilia ori la brazilieni. [Pr.: -li-an] – Brazilia (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

brazilián (-li-an) adj. m., s. m., pl. braziliéni (-li-eni); adj. f., s. f. braziliánă, pl. braziliéne

brazilienilor
BRAZILIÁN, -Ă, brazilieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Braziliei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Braziliei sau brazilienilor (1), referitor la Brazilia ori la brazilieni. [Pr.: -li-an] – Brazilia (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

brazilián (-li-an) adj. m., s. m., pl. braziliéni (-li-eni); adj. f., s. f. braziliánă, pl. braziliéne

brazilor
BRAD, brazi, s. m. 1. Arbore din familia pinaceelor care crește în zona muntoasă, înalt până la 50 m, cu tulpina dreaptă, cu frunzele în formă de ace de culoare verde-închis, persistente, cu florile și semințele în conuri (Abies alba); p. gener. nume dat coniferelor. ◊ Apă de brad = a) amestec de apă și ulei extras din frunze de pin, folosit pentru parfumarea încăperilor sau a apei de baie; b) băutură alcoolică aromată cu esență din semințe de ienupăr. ◊ Compuse: bradul-ciumei = varietate de ienupăr cu fructe mici (Juniperus intermedia); brad-negru sau brad-roșu = molid. ♦ Lemnul arborelui descris mai sus. ♦ Brad (1) tăiat și împodobit cu globuri, jucării, bomboane etc. cu prilejul Crăciunului sau al Anului Nou; pom de Crăciun. ♦ Vârf sau crengi de brad (1) cu care se împodobesc carul și porțile mirilor la nuntă. 2. (Art.) Numele unei hore care se joacă, în ajunul nunții, la casa miresei; melodie după care se execută această horă. – Cf. alb. *bradh, bredh.

DOOM

brádul-ciúmei (jneapăn) s. m. art.

brazura
BRAZÚRĂ, brazuri, s. f. Lipitură făcută cu un aliaj al cărui punct de topire este mai înalt de 400°C. – Din fr. brasure.

DOOM

brazúră (sudură) s. f., g.-d. art. brazúrii; pl. brazúri

brazuri
BRAZÚRĂ, brazuri, s. f. Lipitură făcută cu un aliaj al cărui punct de topire este mai înalt de 400°C. – Din fr. brasure.

DOOM

brazúră (sudură) s. f., g.-d. art. brazúrii; pl. brazúri

brazurii
BRAZÚRĂ, brazuri, s. f. Lipitură făcută cu un aliaj al cărui punct de topire este mai înalt de 400°C. – Din fr. brasure.

DOOM

brazúră (sudură) s. f., g.-d. art. brazúrii; pl. brazúri

brazurile
BRAZÚRĂ, brazuri, s. f. Lipitură făcută cu un aliaj al cărui punct de topire este mai înalt de 400°C. – Din fr. brasure.

DOOM

brazúră (sudură) s. f., g.-d. art. brazúrii; pl. brazúri

brazurilor
BRAZÚRĂ, brazuri, s. f. Lipitură făcută cu un aliaj al cărui punct de topire este mai înalt de 400°C. – Din fr. brasure.

DOOM

brazúră (sudură) s. f., g.-d. art. brazúrii; pl. brazúri

brașoava
BRAȘOÁVĂ, brașoave, s. f. (Fam.) Minciună, palavră. – Din n. pr. Brașov.

DOOM

brașoávă (fam.) s. f., g.-d. art. brașoávei; pl. brașoáve

brașoave
BRAȘOÁVĂ, brașoave, s. f. (Fam.) Minciună, palavră. – Din n. pr. Brașov.

DOOM

brașoávă (fam.) s. f., g.-d. art. brașoávei; pl. brașoáve

brașoavei
BRAȘOÁVĂ, brașoave, s. f. (Fam.) Minciună, palavră. – Din n. pr. Brașov.

DOOM

brașoávă (fam.) s. f., g.-d. art. brașoávei; pl. brașoáve

brașoavele
BRAȘOÁVĂ, brașoave, s. f. (Fam.) Minciună, palavră. – Din n. pr. Brașov.

DOOM

brașoávă (fam.) s. f., g.-d. art. brașoávei; pl. brașoáve

brașoavelor
BRAȘOÁVĂ, brașoave, s. f. (Fam.) Minciună, palavră. – Din n. pr. Brașov.

DOOM

brașoávă (fam.) s. f., g.-d. art. brașoávei; pl. brașoáve

brașov
Brașóv s. m. Numele unui oraș din Trans. Probabil de la numele sl. Braša (Drăganu, Dacor., VII, 236), cf. însă bîrsă. – Der. brașovean, s. m. (locuitor al Brașovului; vînzător de mărunțișuri; trăsură cu acoperiș boltit); brașoveancă, s. f. (prăvălie de mărunțișuri); brașoavă, s. f. (minciună, gogoașă), al cărui semantism se explică desigur prin tendința de a exagera proprie vînzătorilor, cf. fr. boniment (Șeineanu, Semasiol, 173) brașovenește, adv. (în mod exagerat).

brașovean
BRAȘOVEÁN, -Ă, brașoveni, -e, adj., s. m. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Brașov. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Brașov ori brașovenilor (1), referitor la municipiul sau județul Brașov ori la brașoveni. 3. S. m. (Înv.) Negustor care vindea mărfuri din Brașov. – Brașov (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

brașoveán adj. m., s. m., pl. brașovéni; adj. f. brașoveánă, pl. brașovéne

brașovean
BRAȘOVEÁN, -Ă, brașoveni, -e, adj., s. m. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Brașov. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Brașov ori brașovenilor (1), referitor la municipiul sau județul Brașov ori la brașoveni. 3. S. m. (Înv.) Negustor care vindea mărfuri din Brașov. – Brașov (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

brașoveán adj. m., s. m., pl. brașovéni; adj. f. brașoveánă, pl. brașovéne

brașoveana
BRAȘOVEÁN, -Ă, brașoveni, -e, adj., s. m. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Brașov. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Brașov ori brașovenilor (1), referitor la municipiul sau județul Brașov ori la brașoveni. 3. S. m. (Înv.) Negustor care vindea mărfuri din Brașov. – Brașov (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

brașoveán adj. m., s. m., pl. brașovéni; adj. f. brașoveánă, pl. brașovéne

brașoveanca
BRAȘOVEÁNCĂ, brașovence, s. f. 1. Femeie originară sau locuitoare din municipiul sau județul Brașov. 2. Ladă de zestre. 3. Căruță sau trăsură mare cu coviltir. – Brașovean + suf. -că.

DOOM

brașoveáncă s. f., g.-d. art. brașovéncei; pl. brașovénce

brașoveanco
BRAȘOVEÁNCĂ, brașovence, s. f. 1. Femeie originară sau locuitoare din municipiul sau județul Brașov. 2. Ladă de zestre. 3. Căruță sau trăsură mare cu coviltir. – Brașovean + suf. -că.

DOOM

brașoveáncă s. f., g.-d. art. brașovéncei; pl. brașovénce

brașoveanul
BRAȘOVEÁN, -Ă, brașoveni, -e, adj., s. m. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Brașov. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Brașov ori brașovenilor (1), referitor la municipiul sau județul Brașov ori la brașoveni. 3. S. m. (Înv.) Negustor care vindea mărfuri din Brașov. – Brașov (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

brașoveán adj. m., s. m., pl. brașovéni; adj. f. brașoveánă, pl. brașovéne

brașoveanului
BRAȘOVEÁN, -Ă, brașoveni, -e, adj., s. m. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Brașov. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Brașov ori brașovenilor (1), referitor la municipiul sau județul Brașov ori la brașoveni. 3. S. m. (Înv.) Negustor care vindea mărfuri din Brașov. – Brașov (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

brașoveán adj. m., s. m., pl. brașovéni; adj. f. brașoveánă, pl. brașovéne

brașovence
BRAȘOVEÁNCĂ, brașovence, s. f. 1. Femeie originară sau locuitoare din municipiul sau județul Brașov. 2. Ladă de zestre. 3. Căruță sau trăsură mare cu coviltir. – Brașovean + suf. -că.

DOOM

brașoveáncă s. f., g.-d. art. brașovéncei; pl. brașovénce

brașovencei
BRAȘOVEÁNCĂ, brașovence, s. f. 1. Femeie originară sau locuitoare din municipiul sau județul Brașov. 2. Ladă de zestre. 3. Căruță sau trăsură mare cu coviltir. – Brașovean + suf. -că.

DOOM

brașoveáncă s. f., g.-d. art. brașovéncei; pl. brașovénce

brașovencele
BRAȘOVEÁNCĂ, brașovence, s. f. 1. Femeie originară sau locuitoare din municipiul sau județul Brașov. 2. Ladă de zestre. 3. Căruță sau trăsură mare cu coviltir. – Brașovean + suf. -că.

DOOM

brașoveáncă s. f., g.-d. art. brașovéncei; pl. brașovénce

brașovencelor
BRAȘOVEÁNCĂ, brașovence, s. f. 1. Femeie originară sau locuitoare din municipiul sau județul Brașov. 2. Ladă de zestre. 3. Căruță sau trăsură mare cu coviltir. – Brașovean + suf. -că.

DOOM

brașoveáncă s. f., g.-d. art. brașovéncei; pl. brașovénce

brașovene
BRAȘOVEÁN, -Ă, brașoveni, -e, adj., s. m. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Brașov. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Brașov ori brașovenilor (1), referitor la municipiul sau județul Brașov ori la brașoveni. 3. S. m. (Înv.) Negustor care vindea mărfuri din Brașov. – Brașov (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

brașoveán adj. m., s. m., pl. brașovéni; adj. f. brașoveánă, pl. brașovéne

brașoveneasca
BRAȘOVENÉSC, -EÁSCĂ, brașovenești, adj. De Brașov. Cai brașovenești. Căruță brașovenească.

DOOM

brașovenésc adj. m., f. brașoveneáscă; pl. m. și f. brașovenéști

brașovenei
BRAȘOVEÁN, -Ă, brașoveni, -e, adj., s. m. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Brașov. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Brașov ori brașovenilor (1), referitor la municipiul sau județul Brașov ori la brașoveni. 3. S. m. (Înv.) Negustor care vindea mărfuri din Brașov. – Brașov (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

brașoveán adj. m., s. m., pl. brașovéni; adj. f. brașoveánă, pl. brașovéne

brașovenele
BRAȘOVEÁN, -Ă, brașoveni, -e, adj., s. m. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Brașov. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Brașov ori brașovenilor (1), referitor la municipiul sau județul Brașov ori la brașoveni. 3. S. m. (Înv.) Negustor care vindea mărfuri din Brașov. – Brașov (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

brașoveán adj. m., s. m., pl. brașovéni; adj. f. brașoveánă, pl. brașovéne

brașovenelor
BRAȘOVEÁN, -Ă, brașoveni, -e, adj., s. m. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Brașov. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Brașov ori brașovenilor (1), referitor la municipiul sau județul Brașov ori la brașoveni. 3. S. m. (Înv.) Negustor care vindea mărfuri din Brașov. – Brașov (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

brașoveán adj. m., s. m., pl. brașovéni; adj. f. brașoveánă, pl. brașovéne

brașovenesc
BRAȘOVENÉSC, -EÁSCĂ, brașovenești, adj. De Brașov. Cai brașovenești. Căruță brașovenească.

DOOM

brașovenésc adj. m., f. brașoveneáscă; pl. m. și f. brașovenéști

brașovenescul
BRAȘOVENÉSC, -EÁSCĂ, brașovenești, adj. De Brașov. Cai brașovenești. Căruță brașovenească.

DOOM

brașovenésc adj. m., f. brașoveneáscă; pl. m. și f. brașovenéști

brașovenescului
BRAȘOVENÉSC, -EÁSCĂ, brașovenești, adj. De Brașov. Cai brașovenești. Căruță brașovenească.

DOOM

brașovenésc adj. m., f. brașoveneáscă; pl. m. și f. brașovenéști

brașovenește
BRAȘOVENÉȘTE adv. Cu minciuni, cu palavre. Nu-mi vorbi brașovenește că nu-mi plac brașoavele (ALECSANDRI). – Din brașovean + suf. -ește.

brașovenești
BRAȘOVENÉSC, -EÁSCĂ, brașovenești, adj. De Brașov. Cai brașovenești. Căruță brașovenească.

DOOM

brașovenésc adj. m., f. brașoveneáscă; pl. m. și f. brașovenéști

brașoveneștii
BRAȘOVENÉSC, -EÁSCĂ, brașovenești, adj. De Brașov. Cai brașovenești. Căruță brașovenească.

DOOM

brașovenésc adj. m., f. brașoveneáscă; pl. m. și f. brașovenéști

brașoveneștile
BRAȘOVENÉSC, -EÁSCĂ, brașovenești, adj. De Brașov. Cai brașovenești. Căruță brașovenească.

DOOM

brașovenésc adj. m., f. brașoveneáscă; pl. m. și f. brașovenéști

brașoveneștilor
BRAȘOVENÉSC, -EÁSCĂ, brașovenești, adj. De Brașov. Cai brașovenești. Căruță brașovenească.

DOOM

brașovenésc adj. m., f. brașoveneáscă; pl. m. și f. brașovenéști

brașoveni
BRAȘOVEÁN, -Ă, brașoveni, -e, adj., s. m. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Brașov. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Brașov ori brașovenilor (1), referitor la municipiul sau județul Brașov ori la brașoveni. 3. S. m. (Înv.) Negustor care vindea mărfuri din Brașov. – Brașov (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

brașoveán adj. m., s. m., pl. brașovéni; adj. f. brașoveánă, pl. brașovéne

brașovenia
BRAȘOVENÍE, brașovenii, s. f. (Înv.) Marfă de Brașov; prăvălie unde se vindea astfel de marfă. – Brașovean + suf. -ie.

DOOM

brașoveníe (înv.) s. f., art. brașovenía, g.-d. art. brașoveníei; pl. brașoveníi, art. brașoveníile

brașovenie
BRAȘOVENÍE, brașovenii, s. f. (Înv.) Marfă de Brașov; prăvălie unde se vindea astfel de marfă. – Brașovean + suf. -ie.

DOOM

brașoveníe (înv.) s. f., art. brașovenía, g.-d. art. brașoveníei; pl. brașoveníi, art. brașoveníile

brașoveniei
BRAȘOVENÍE, brașovenii, s. f. (Înv.) Marfă de Brașov; prăvălie unde se vindea astfel de marfă. – Brașovean + suf. -ie.

DOOM

brașoveníe (înv.) s. f., art. brașovenía, g.-d. art. brașoveníei; pl. brașoveníi, art. brașoveníile

brașovenii
BRAȘOVEÁN, -Ă, brașoveni, -e, adj., s. m. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Brașov. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Brașov ori brașovenilor (1), referitor la municipiul sau județul Brașov ori la brașoveni. 3. S. m. (Înv.) Negustor care vindea mărfuri din Brașov. – Brașov (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

brașoveán adj. m., s. m., pl. brașovéni; adj. f. brașoveánă, pl. brașovéne

brașovenii
BRAȘOVENÍE, brașovenii, s. f. (Înv.) Marfă de Brașov; prăvălie unde se vindea astfel de marfă. – Brașovean + suf. -ie.

DOOM

brașoveníe (înv.) s. f., art. brașovenía, g.-d. art. brașoveníei; pl. brașoveníi, art. brașoveníile

brașoveniile
BRAȘOVENÍE, brașovenii, s. f. (Înv.) Marfă de Brașov; prăvălie unde se vindea astfel de marfă. – Brașovean + suf. -ie.

DOOM

brașoveníe (înv.) s. f., art. brașovenía, g.-d. art. brașoveníei; pl. brașoveníi, art. brașoveníile

brașoveniilor
BRAȘOVENÍE, brașovenii, s. f. (Înv.) Marfă de Brașov; prăvălie unde se vindea astfel de marfă. – Brașovean + suf. -ie.

DOOM

brașoveníe (înv.) s. f., art. brașovenía, g.-d. art. brașoveníei; pl. brașoveníi, art. brașoveníile

brașovenilor
BRAȘOVEÁN, -Ă, brașoveni, -e, adj., s. m. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Brașov. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Brașov ori brașovenilor (1), referitor la municipiul sau județul Brașov ori la brașoveni. 3. S. m. (Înv.) Negustor care vindea mărfuri din Brașov. – Brașov (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

brașoveán adj. m., s. m., pl. brașovéni; adj. f. brașoveánă, pl. brașovéne

braț
BRAȚ, brațe, s. n. 1. Segment al membrului superior cuprins între cot și umăr; partea de la umăr până la încheietura mâinii; p. ext. membrul superior al corpului omenesc. ◊ Loc. adv. În brațe = cu brațele petrecute în jurul corpului cuiva (spre a-l strânge la piept sau spre a-l purta pe sus). (Braț) la braț (sau de braț) = cu brațul trecut pe sub brațul altuia. ◊ Expr. A da (sau a oferi, a lua cuiva) brațul = a trece brațul sub brațul cuiva spre a-l conduce sau a fi condus. A duce (pe cineva) de (sau la) braț = a sprijini pe cineva, ducându-l de braț. (A primi sau a aștepta etc. pe cineva) cu brațele deschise = (a primi sau a aștepta etc. pe cineva) cu mare plăcere. A lua (pe cineva sau ceva) în brațe = a apăra, a susține, a lăuda (pe cineva sau ceva). A fi brațul (drept al) cuiva = a fi omul de încredere al cuiva. A ajunge (sau a aduce, a arunca pe cineva) în brațele cuiva = a ajunge (sau a lăsa pe cineva) la discreția cuiva. 2. Cantitate care se poate cuprinde și duce în brațe (1). Un braț de fân. 3. Fig. (În sintagma) Brațe de muncă = muncitori. 4. Obiect sau parte a unui obiect care seamănă cu brațul (1). ♦ Element solid al unui sistem tehnic, solidar sau articulat la un capăt cu sistemul respectiv și care servește la preluarea unei sarcini sau la transmiterea unei mișcări. 5. Parâmă legată la capătul unei vergi și care servește la manevrarea laterală a acesteia. 6. Distanța de la un punct fix la linia de acțiune a unei forțe. 7. Ramificație a cursului principal al unei ape curgătoare. ◊ Braț mort = ramificație părăsită a unei ape, alimentată numai la revărsări. – Lat. brachium.

DOOM

braț s. n., pl. bráțe

brața
BRAȚÁ vb. I. tr. (Mar.) A orienta vergile unui velier astfel încât velele să ocupe o poziție dorită față de direcția vântului. [Var. brasa vb. I. / < fr. brasser].

brațai
BRAȚÁ vb. I. tr. (Mar.) A orienta vergile unui velier astfel încât velele să ocupe o poziție dorită față de direcția vântului. [Var. brasa vb. I. / < fr. brasser].

brațam
BRAȚÁ vb. I. tr. (Mar.) A orienta vergile unui velier astfel încât velele să ocupe o poziție dorită față de direcția vântului. [Var. brasa vb. I. / < fr. brasser].

brațare
BRAȚÁ vb. I. tr. (Mar.) A orienta vergile unui velier astfel încât velele să ocupe o poziție dorită față de direcția vântului. [Var. brasa vb. I. / < fr. brasser].

brațare
BRAȚÁRE s.f. (Mar.) Operația de orientare a vergilor unui velier într-o anumită direcție; brasaj (3). [< brața, după fr. brassage].

brațară
BRAȚÁ vb. I. tr. (Mar.) A orienta vergile unui velier astfel încât velele să ocupe o poziție dorită față de direcția vântului. [Var. brasa vb. I. / < fr. brasser].

brațarăm
BRAȚÁ vb. I. tr. (Mar.) A orienta vergile unui velier astfel încât velele să ocupe o poziție dorită față de direcția vântului. [Var. brasa vb. I. / < fr. brasser].

brațarăți
BRAȚÁ vb. I. tr. (Mar.) A orienta vergile unui velier astfel încât velele să ocupe o poziție dorită față de direcția vântului. [Var. brasa vb. I. / < fr. brasser].

brațase
BRAȚÁ vb. I. tr. (Mar.) A orienta vergile unui velier astfel încât velele să ocupe o poziție dorită față de direcția vântului. [Var. brasa vb. I. / < fr. brasser].

brațasem
BRAȚÁ vb. I. tr. (Mar.) A orienta vergile unui velier astfel încât velele să ocupe o poziție dorită față de direcția vântului. [Var. brasa vb. I. / < fr. brasser].

brațaseră
BRAȚÁ vb. I. tr. (Mar.) A orienta vergile unui velier astfel încât velele să ocupe o poziție dorită față de direcția vântului. [Var. brasa vb. I. / < fr. brasser].

brațaserăm
BRAȚÁ vb. I. tr. (Mar.) A orienta vergile unui velier astfel încât velele să ocupe o poziție dorită față de direcția vântului. [Var. brasa vb. I. / < fr. brasser].

brațaserăți
BRAȚÁ vb. I. tr. (Mar.) A orienta vergile unui velier astfel încât velele să ocupe o poziție dorită față de direcția vântului. [Var. brasa vb. I. / < fr. brasser].

brațaseși
BRAȚÁ vb. I. tr. (Mar.) A orienta vergile unui velier astfel încât velele să ocupe o poziție dorită față de direcția vântului. [Var. brasa vb. I. / < fr. brasser].

brațaseți
BRAȚÁ vb. I. tr. (Mar.) A orienta vergile unui velier astfel încât velele să ocupe o poziție dorită față de direcția vântului. [Var. brasa vb. I. / < fr. brasser].

brațat
BRAȚÁ vb. I. tr. (Mar.) A orienta vergile unui velier astfel încât velele să ocupe o poziție dorită față de direcția vântului. [Var. brasa vb. I. / < fr. brasser].

brațat
BRAȚÁ vb. I. tr. (Mar.) A orienta vergile unui velier astfel încât velele să ocupe o poziție dorită față de direcția vântului. [Var. brasa vb. I. / < fr. brasser].

brațau
BRAȚÁ vb. I. tr. (Mar.) A orienta vergile unui velier astfel încât velele să ocupe o poziție dorită față de direcția vântului. [Var. brasa vb. I. / < fr. brasser].

brațași
BRAȚÁ vb. I. tr. (Mar.) A orienta vergile unui velier astfel încât velele să ocupe o poziție dorită față de direcția vântului. [Var. brasa vb. I. / < fr. brasser].

brațați
BRAȚÁ vb. I. tr. (Mar.) A orienta vergile unui velier astfel încât velele să ocupe o poziție dorită față de direcția vântului. [Var. brasa vb. I. / < fr. brasser].

brațe
BRAȚ, brațe, s. n. 1. Segment al membrului superior cuprins între cot și umăr; partea de la umăr până la încheietura mâinii; p. ext. membrul superior al corpului omenesc. ◊ Loc. adv. În brațe = cu brațele petrecute în jurul corpului cuiva (spre a-l strânge la piept sau spre a-l purta pe sus). (Braț) la braț (sau de braț) = cu brațul trecut pe sub brațul altuia. ◊ Expr. A da (sau a oferi, a lua cuiva) brațul = a trece brațul sub brațul cuiva spre a-l conduce sau a fi condus. A duce (pe cineva) de (sau la) braț = a sprijini pe cineva, ducându-l de braț. (A primi sau a aștepta etc. pe cineva) cu brațele deschise = (a primi sau a aștepta etc. pe cineva) cu mare plăcere. A lua (pe cineva sau ceva) în brațe = a apăra, a susține, a lăuda (pe cineva sau ceva). A fi brațul (drept al) cuiva = a fi omul de încredere al cuiva. A ajunge (sau a aduce, a arunca pe cineva) în brațele cuiva = a ajunge (sau a lăsa pe cineva) la discreția cuiva. 2. Cantitate care se poate cuprinde și duce în brațe (1). Un braț de fân. 3. Fig. (În sintagma) Brațe de muncă = muncitori. 4. Obiect sau parte a unui obiect care seamănă cu brațul (1). ♦ Element solid al unui sistem tehnic, solidar sau articulat la un capăt cu sistemul respectiv și care servește la preluarea unei sarcini sau la transmiterea unei mișcări. 5. Parâmă legată la capătul unei vergi și care servește la manevrarea laterală a acesteia. 6. Distanța de la un punct fix la linia de acțiune a unei forțe. 7. Ramificație a cursului principal al unei ape curgătoare. ◊ Braț mort = ramificație părăsită a unei ape, alimentată numai la revărsări. – Lat. brachium.

DOOM

braț s. n., pl. bráțe

brațează
BRAȚÁ vb. I. tr. (Mar.) A orienta vergile unui velier astfel încât velele să ocupe o poziție dorită față de direcția vântului. [Var. brasa vb. I. / < fr. brasser].

brațele
BRAȚ, brațe, s. n. 1. Segment al membrului superior cuprins între cot și umăr; partea de la umăr până la încheietura mâinii; p. ext. membrul superior al corpului omenesc. ◊ Loc. adv. În brațe = cu brațele petrecute în jurul corpului cuiva (spre a-l strânge la piept sau spre a-l purta pe sus). (Braț) la braț (sau de braț) = cu brațul trecut pe sub brațul altuia. ◊ Expr. A da (sau a oferi, a lua cuiva) brațul = a trece brațul sub brațul cuiva spre a-l conduce sau a fi condus. A duce (pe cineva) de (sau la) braț = a sprijini pe cineva, ducându-l de braț. (A primi sau a aștepta etc. pe cineva) cu brațele deschise = (a primi sau a aștepta etc. pe cineva) cu mare plăcere. A lua (pe cineva sau ceva) în brațe = a apăra, a susține, a lăuda (pe cineva sau ceva). A fi brațul (drept al) cuiva = a fi omul de încredere al cuiva. A ajunge (sau a aduce, a arunca pe cineva) în brațele cuiva = a ajunge (sau a lăsa pe cineva) la discreția cuiva. 2. Cantitate care se poate cuprinde și duce în brațe (1). Un braț de fân. 3. Fig. (În sintagma) Brațe de muncă = muncitori. 4. Obiect sau parte a unui obiect care seamănă cu brațul (1). ♦ Element solid al unui sistem tehnic, solidar sau articulat la un capăt cu sistemul respectiv și care servește la preluarea unei sarcini sau la transmiterea unei mișcări. 5. Parâmă legată la capătul unei vergi și care servește la manevrarea laterală a acesteia. 6. Distanța de la un punct fix la linia de acțiune a unei forțe. 7. Ramificație a cursului principal al unei ape curgătoare. ◊ Braț mort = ramificație părăsită a unei ape, alimentată numai la revărsări. – Lat. brachium.

DOOM

braț s. n., pl. bráțe

brațelor
BRAȚ, brațe, s. n. 1. Segment al membrului superior cuprins între cot și umăr; partea de la umăr până la încheietura mâinii; p. ext. membrul superior al corpului omenesc. ◊ Loc. adv. În brațe = cu brațele petrecute în jurul corpului cuiva (spre a-l strânge la piept sau spre a-l purta pe sus). (Braț) la braț (sau de braț) = cu brațul trecut pe sub brațul altuia. ◊ Expr. A da (sau a oferi, a lua cuiva) brațul = a trece brațul sub brațul cuiva spre a-l conduce sau a fi condus. A duce (pe cineva) de (sau la) braț = a sprijini pe cineva, ducându-l de braț. (A primi sau a aștepta etc. pe cineva) cu brațele deschise = (a primi sau a aștepta etc. pe cineva) cu mare plăcere. A lua (pe cineva sau ceva) în brațe = a apăra, a susține, a lăuda (pe cineva sau ceva). A fi brațul (drept al) cuiva = a fi omul de încredere al cuiva. A ajunge (sau a aduce, a arunca pe cineva) în brațele cuiva = a ajunge (sau a lăsa pe cineva) la discreția cuiva. 2. Cantitate care se poate cuprinde și duce în brațe (1). Un braț de fân. 3. Fig. (În sintagma) Brațe de muncă = muncitori. 4. Obiect sau parte a unui obiect care seamănă cu brațul (1). ♦ Element solid al unui sistem tehnic, solidar sau articulat la un capăt cu sistemul respectiv și care servește la preluarea unei sarcini sau la transmiterea unei mișcări. 5. Parâmă legată la capătul unei vergi și care servește la manevrarea laterală a acesteia. 6. Distanța de la un punct fix la linia de acțiune a unei forțe. 7. Ramificație a cursului principal al unei ape curgătoare. ◊ Braț mort = ramificație părăsită a unei ape, alimentată numai la revărsări. – Lat. brachium.

DOOM

braț s. n., pl. bráțe

brațet
BRAȚÉT s. f. v. brațetă.

brațetă
BRAȚÉTĂ s. f. (Fam.; în expr.) A merge cu cineva (sau a lua pe cineva) la brațetă = a merge cu cineva (sau a lua pe cineva) de braț. – Din it. [a] bracetto (modificat după braț).

DOOM

brațétă (la ~) (fam.) loc. adv.

brațez
BRAȚÁ vb. I. tr. (Mar.) A orienta vergile unui velier astfel încât velele să ocupe o poziție dorită față de direcția vântului. [Var. brasa vb. I. / < fr. brasser].

brațeze
BRAȚÁ vb. I. tr. (Mar.) A orienta vergile unui velier astfel încât velele să ocupe o poziție dorită față de direcția vântului. [Var. brasa vb. I. / < fr. brasser].

brațezi
BRAȚÁ vb. I. tr. (Mar.) A orienta vergile unui velier astfel încât velele să ocupe o poziție dorită față de direcția vântului. [Var. brasa vb. I. / < fr. brasser].

brațul
BRAȚ, brațe, s. n. 1. Segment al membrului superior cuprins între cot și umăr; partea de la umăr până la încheietura mâinii; p. ext. membrul superior al corpului omenesc. ◊ Loc. adv. În brațe = cu brațele petrecute în jurul corpului cuiva (spre a-l strânge la piept sau spre a-l purta pe sus). (Braț) la braț (sau de braț) = cu brațul trecut pe sub brațul altuia. ◊ Expr. A da (sau a oferi, a lua cuiva) brațul = a trece brațul sub brațul cuiva spre a-l conduce sau a fi condus. A duce (pe cineva) de (sau la) braț = a sprijini pe cineva, ducându-l de braț. (A primi sau a aștepta etc. pe cineva) cu brațele deschise = (a primi sau a aștepta etc. pe cineva) cu mare plăcere. A lua (pe cineva sau ceva) în brațe = a apăra, a susține, a lăuda (pe cineva sau ceva). A fi brațul (drept al) cuiva = a fi omul de încredere al cuiva. A ajunge (sau a aduce, a arunca pe cineva) în brațele cuiva = a ajunge (sau a lăsa pe cineva) la discreția cuiva. 2. Cantitate care se poate cuprinde și duce în brațe (1). Un braț de fân. 3. Fig. (În sintagma) Brațe de muncă = muncitori. 4. Obiect sau parte a unui obiect care seamănă cu brațul (1). ♦ Element solid al unui sistem tehnic, solidar sau articulat la un capăt cu sistemul respectiv și care servește la preluarea unei sarcini sau la transmiterea unei mișcări. 5. Parâmă legată la capătul unei vergi și care servește la manevrarea laterală a acesteia. 6. Distanța de la un punct fix la linia de acțiune a unei forțe. 7. Ramificație a cursului principal al unei ape curgătoare. ◊ Braț mort = ramificație părăsită a unei ape, alimentată numai la revărsări. – Lat. brachium.

DOOM

braț s. n., pl. bráțe

brațului
BRAȚ, brațe, s. n. 1. Segment al membrului superior cuprins între cot și umăr; partea de la umăr până la încheietura mâinii; p. ext. membrul superior al corpului omenesc. ◊ Loc. adv. În brațe = cu brațele petrecute în jurul corpului cuiva (spre a-l strânge la piept sau spre a-l purta pe sus). (Braț) la braț (sau de braț) = cu brațul trecut pe sub brațul altuia. ◊ Expr. A da (sau a oferi, a lua cuiva) brațul = a trece brațul sub brațul cuiva spre a-l conduce sau a fi condus. A duce (pe cineva) de (sau la) braț = a sprijini pe cineva, ducându-l de braț. (A primi sau a aștepta etc. pe cineva) cu brațele deschise = (a primi sau a aștepta etc. pe cineva) cu mare plăcere. A lua (pe cineva sau ceva) în brațe = a apăra, a susține, a lăuda (pe cineva sau ceva). A fi brațul (drept al) cuiva = a fi omul de încredere al cuiva. A ajunge (sau a aduce, a arunca pe cineva) în brațele cuiva = a ajunge (sau a lăsa pe cineva) la discreția cuiva. 2. Cantitate care se poate cuprinde și duce în brațe (1). Un braț de fân. 3. Fig. (În sintagma) Brațe de muncă = muncitori. 4. Obiect sau parte a unui obiect care seamănă cu brațul (1). ♦ Element solid al unui sistem tehnic, solidar sau articulat la un capăt cu sistemul respectiv și care servește la preluarea unei sarcini sau la transmiterea unei mișcări. 5. Parâmă legată la capătul unei vergi și care servește la manevrarea laterală a acesteia. 6. Distanța de la un punct fix la linia de acțiune a unei forțe. 7. Ramificație a cursului principal al unei ape curgătoare. ◊ Braț mort = ramificație părăsită a unei ape, alimentată numai la revărsări. – Lat. brachium.

DOOM

braț s. n., pl. bráțe

brațând
BRAȚÁ vb. I. tr. (Mar.) A orienta vergile unui velier astfel încât velele să ocupe o poziție dorită față de direcția vântului. [Var. brasa vb. I. / < fr. brasser].

brațînd
BRAȚÁ vb. I. tr. (Mar.) A orienta vergile unui velier astfel încât velele să ocupe o poziție dorită față de direcția vântului. [Var. brasa vb. I. / < fr. brasser].

bre
BRE interj. 1. (Fam.) Cuvânt cu care atragem atenția cuiva că ne adresăm lui. 2. (De obicei repetat) Cuvânt care exprimă mirare. – Din tc. bre.

DOOM

bre (fam.) interj.

brea
BREA interj. v. bre.

breabăn
BREÁBĂN, brebeni, s. m. (Bot.; reg.) 1. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori roșii reunite în raceme și cu rizom acoperit cu solzi (Dentaria glandulosa). 2. Brebenel. 3. Nume dat mai multor specii de anemone. – Et. nec.

DOOM

breábăn (reg.) s. m., pl. brébeni

breabănul
BREÁBĂN, brebeni, s. m. (Bot.; reg.) 1. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori roșii reunite în raceme și cu rizom acoperit cu solzi (Dentaria glandulosa). 2. Brebenel. 3. Nume dat mai multor specii de anemone. – Et. nec.

DOOM

breábăn (reg.) s. m., pl. brébeni

breabănului
BREÁBĂN, brebeni, s. m. (Bot.; reg.) 1. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori roșii reunite în raceme și cu rizom acoperit cu solzi (Dentaria glandulosa). 2. Brebenel. 3. Nume dat mai multor specii de anemone. – Et. nec.

DOOM

breábăn (reg.) s. m., pl. brébeni

break
BREAK s.n. v. brec.

DOOM

break² (angl.) [pron. brec] / brec² (la tenis) s. n., pl. breakuri [pron. brécuri] / brécuri

breakfast
BREAKFAST, breakfasturi, s. n. Micul dejun. [Pr.: brécfăst] – Cuv. engl.

DOOM

breakfast (angl.) [pron. brécfăst] (brek-) s. n., pl. breakfasturi

breakfastul
BREAKFAST, breakfasturi, s. n. Micul dejun. [Pr.: brécfăst] – Cuv. engl.

DOOM

breakfast (angl.) [pron. brécfăst] (brek-) s. n., pl. breakfasturi

breakfastului
BREAKFAST, breakfasturi, s. n. Micul dejun. [Pr.: brécfăst] – Cuv. engl.

DOOM

breakfast (angl.) [pron. brécfăst] (brek-) s. n., pl. breakfasturi

breakfasturi
BREAKFAST, breakfasturi, s. n. Micul dejun. [Pr.: brécfăst] – Cuv. engl.

DOOM

breakfast (angl.) [pron. brécfăst] (brek-) s. n., pl. breakfasturi

breakfasturile
BREAKFAST, breakfasturi, s. n. Micul dejun. [Pr.: brécfăst] – Cuv. engl.

DOOM

breakfast (angl.) [pron. brécfăst] (brek-) s. n., pl. breakfasturi

breakfasturilor
BREAKFAST, breakfasturi, s. n. Micul dejun. [Pr.: brécfăst] – Cuv. engl.

DOOM

breakfast (angl.) [pron. brécfăst] (brek-) s. n., pl. breakfasturi

breasla
BREÁSLĂ, bresle, s. f. 1. (În Evul Mediu) Asociație de meșteșugari de aceeași branșă, creată pentru apărarea intereselor comune; organizație închisă a meșterilor. 2. Nume dat organizațiilor profesionale formate din muncitori și patroni în timpul dictaturii regale (1938-1940); corporație. 3. Meserie; p. ext. profesie. 4. (Înv.) Trupă de soldați recrutată din breslași (1) și din diferite categorii ale burgheziei. – Din sl. bratĭstvo.

DOOM

breáslă s. f., g.-d. art. bréslei; pl. brésle

breaz
BREAZ, -Ă, breji, breze, adj. 1. (Despre animale) Cu o pată albă în frunte sau cu o dungă albă pe bot. ◊ Expr. A cunoaște (pe cineva) ca pe un cal breaz = a cunoaște foarte bine (pe cineva). 2. Fig. (Ir.; despre oameni) Deștept, isteț, grozav. – Din bg. breaz.

DOOM

breaz adj. m., pl. breji; f. breáză, pl. bréze

breaza
BREAZ, -Ă, breji, breze, adj. 1. (Despre animale) Cu o pată albă în frunte sau cu o dungă albă pe bot. ◊ Expr. A cunoaște (pe cineva) ca pe un cal breaz = a cunoaște foarte bine (pe cineva). 2. Fig. (Ir.; despre oameni) Deștept, isteț, grozav. – Din bg. breaz.

DOOM

breaz adj. m., pl. breji; f. breáză, pl. bréze

breaza
BREÁZA s. f. art. (În sintagma) Ca la breaza = dans popular românesc răspândit în zona subcarpatică munteană și în Sudul Ardealului, cu ritm sincopat; melodie după care se execută acest dans. – Din n. pr. Breaza.

DOOM

ca-la-Breáza (dans) s. f., pl. ca-la-Breáza

breazo
BREAZ, -Ă, breji, breze, adj. 1. (Despre animale) Cu o pată albă în frunte sau cu o dungă albă pe bot. ◊ Expr. A cunoaște (pe cineva) ca pe un cal breaz = a cunoaște foarte bine (pe cineva). 2. Fig. (Ir.; despre oameni) Deștept, isteț, grozav. – Din bg. breaz.

DOOM

breaz adj. m., pl. breji; f. breáză, pl. bréze

breazul
BREAZ, -Ă, breji, breze, adj. 1. (Despre animale) Cu o pată albă în frunte sau cu o dungă albă pe bot. ◊ Expr. A cunoaște (pe cineva) ca pe un cal breaz = a cunoaște foarte bine (pe cineva). 2. Fig. (Ir.; despre oameni) Deștept, isteț, grozav. – Din bg. breaz.

DOOM

breaz adj. m., pl. breji; f. breáză, pl. bréze

breazule
BREAZ, -Ă, breji, breze, adj. 1. (Despre animale) Cu o pată albă în frunte sau cu o dungă albă pe bot. ◊ Expr. A cunoaște (pe cineva) ca pe un cal breaz = a cunoaște foarte bine (pe cineva). 2. Fig. (Ir.; despre oameni) Deștept, isteț, grozav. – Din bg. breaz.

DOOM

breaz adj. m., pl. breji; f. breáză, pl. bréze

breazului
BREAZ, -Ă, breji, breze, adj. 1. (Despre animale) Cu o pată albă în frunte sau cu o dungă albă pe bot. ◊ Expr. A cunoaște (pe cineva) ca pe un cal breaz = a cunoaște foarte bine (pe cineva). 2. Fig. (Ir.; despre oameni) Deștept, isteț, grozav. – Din bg. breaz.

DOOM

breaz adj. m., pl. breji; f. breáză, pl. bréze

breb
BREB, brebi, s. m. Animal rozător înrudit cu castorul, care trăia odinioară și în țara noastră (Castor fiber). – Din sl. bebrŭ.

DOOM

breb s. m., pl. brebi

brebenea
BREBENEÁ, brebenele, s. f. (Bot.; reg.) Brebenel. – Breabăn + suf. -ea.

DOOM

brebeneá s. f., art. brebeneáua, g.-d. art. brebenélei; pl. brebenéle, art. brebenélele

brebeneac
brebeneác (-ci), s. m. – Sturz (Turdus musicus). Origine necunoscută. Este posibil să fie legat de bg. burborenie „cotcodăcit”, sb. breboriti „a cotcodăci, a cîrîi”.

brebeneaua
BREBENEÁ, brebenele, s. f. (Bot.; reg.) Brebenel. – Breabăn + suf. -ea.

DOOM

brebeneá s. f., art. brebeneáua, g.-d. art. brebenélei; pl. brebenéle, art. brebenélele

brebenei
BREBENÉL, brebenei, s. m. Numele mai multor specii de plante erbacee, cu flori purpurii, trandafirii, albe sau gălbui, care înfloresc primăvara (Corydalis); breabăn (2), brebenea. – Breabăn + suf. -el.

DOOM

brebenél s. m., pl. brebenéi, art. brebenéii

brebeneii
BREBENÉL, brebenei, s. m. Numele mai multor specii de plante erbacee, cu flori purpurii, trandafirii, albe sau gălbui, care înfloresc primăvara (Corydalis); breabăn (2), brebenea. – Breabăn + suf. -el.

DOOM

brebenél s. m., pl. brebenéi, art. brebenéii

brebeneilor
BREBENÉL, brebenei, s. m. Numele mai multor specii de plante erbacee, cu flori purpurii, trandafirii, albe sau gălbui, care înfloresc primăvara (Corydalis); breabăn (2), brebenea. – Breabăn + suf. -el.

DOOM

brebenél s. m., pl. brebenéi, art. brebenéii

brebenel
BREBENÉL, brebenei, s. m. Numele mai multor specii de plante erbacee, cu flori purpurii, trandafirii, albe sau gălbui, care înfloresc primăvara (Corydalis); breabăn (2), brebenea. – Breabăn + suf. -el.

DOOM

brebenél s. m., pl. brebenéi, art. brebenéii

brebenele
BREBENEÁ, brebenele, s. f. (Bot.; reg.) Brebenel. – Breabăn + suf. -ea.

DOOM

brebeneá s. f., art. brebeneáua, g.-d. art. brebenélei; pl. brebenéle, art. brebenélele

brebenelei
BREBENEÁ, brebenele, s. f. (Bot.; reg.) Brebenel. – Breabăn + suf. -ea.

DOOM

brebeneá s. f., art. brebeneáua, g.-d. art. brebenélei; pl. brebenéle, art. brebenélele

brebenelele
BREBENEÁ, brebenele, s. f. (Bot.; reg.) Brebenel. – Breabăn + suf. -ea.

DOOM

brebeneá s. f., art. brebeneáua, g.-d. art. brebenélei; pl. brebenéle, art. brebenélele

brebenelelor
BREBENEÁ, brebenele, s. f. (Bot.; reg.) Brebenel. – Breabăn + suf. -ea.

DOOM

brebeneá s. f., art. brebeneáua, g.-d. art. brebenélei; pl. brebenéle, art. brebenélele

brebenelul
BREBENÉL, brebenei, s. m. Numele mai multor specii de plante erbacee, cu flori purpurii, trandafirii, albe sau gălbui, care înfloresc primăvara (Corydalis); breabăn (2), brebenea. – Breabăn + suf. -el.

DOOM

brebenél s. m., pl. brebenéi, art. brebenéii

brebenelului
BREBENÉL, brebenei, s. m. Numele mai multor specii de plante erbacee, cu flori purpurii, trandafirii, albe sau gălbui, care înfloresc primăvara (Corydalis); breabăn (2), brebenea. – Breabăn + suf. -el.

DOOM

brebenél s. m., pl. brebenéi, art. brebenéii

brebeni
BREÁBĂN, brebeni, s. m. (Bot.; reg.) 1. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori roșii reunite în raceme și cu rizom acoperit cu solzi (Dentaria glandulosa). 2. Brebenel. 3. Nume dat mai multor specii de anemone. – Et. nec.

DOOM

breábăn (reg.) s. m., pl. brébeni

brebenii
BREÁBĂN, brebeni, s. m. (Bot.; reg.) 1. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori roșii reunite în raceme și cu rizom acoperit cu solzi (Dentaria glandulosa). 2. Brebenel. 3. Nume dat mai multor specii de anemone. – Et. nec.

DOOM

breábăn (reg.) s. m., pl. brébeni

brebenilor
BREÁBĂN, brebeni, s. m. (Bot.; reg.) 1. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori roșii reunite în raceme și cu rizom acoperit cu solzi (Dentaria glandulosa). 2. Brebenel. 3. Nume dat mai multor specii de anemone. – Et. nec.

DOOM

breábăn (reg.) s. m., pl. brébeni

brebenoc
BREBENÓC, brebenoci, s. m. (Bot.; reg.) Saschiu. – Din ucr. bervinok.

DOOM

brebenóc (reg.) s. m., pl. brebenóci

brebenoci
BREBENÓC, brebenoci, s. m. (Bot.; reg.) Saschiu. – Din ucr. bervinok.

DOOM

brebenóc (reg.) s. m., pl. brebenóci

brebenocii
BREBENÓC, brebenoci, s. m. (Bot.; reg.) Saschiu. – Din ucr. bervinok.

DOOM

brebenóc (reg.) s. m., pl. brebenóci

brebenocilor
BREBENÓC, brebenoci, s. m. (Bot.; reg.) Saschiu. – Din ucr. bervinok.

DOOM

brebenóc (reg.) s. m., pl. brebenóci

brebenocul
BREBENÓC, brebenoci, s. m. (Bot.; reg.) Saschiu. – Din ucr. bervinok.

DOOM

brebenóc (reg.) s. m., pl. brebenóci

brebenocului
BREBENÓC, brebenoci, s. m. (Bot.; reg.) Saschiu. – Din ucr. bervinok.

DOOM

brebenóc (reg.) s. m., pl. brebenóci

brebi
BREB, brebi, s. m. Animal rozător înrudit cu castorul, care trăia odinioară și în țara noastră (Castor fiber). – Din sl. bebrŭ.

DOOM

breb s. m., pl. brebi

brebii
BREB, brebi, s. m. Animal rozător înrudit cu castorul, care trăia odinioară și în țara noastră (Castor fiber). – Din sl. bebrŭ.

DOOM

breb s. m., pl. brebi

brebilor
BREB, brebi, s. m. Animal rozător înrudit cu castorul, care trăia odinioară și în țara noastră (Castor fiber). – Din sl. bebrŭ.

DOOM

breb s. m., pl. brebi

brebul
BREB, brebi, s. m. Animal rozător înrudit cu castorul, care trăia odinioară și în țara noastră (Castor fiber). – Din sl. bebrŭ.

DOOM

breb s. m., pl. brebi

brebului
BREB, brebi, s. m. Animal rozător înrudit cu castorul, care trăia odinioară și în țara noastră (Castor fiber). – Din sl. bebrŭ.

DOOM

breb s. m., pl. brebi

brec
BREC², (1) brecuri, s. n. 1. Comandă dată de către arbitrul unui meci de box atunci când loviturile nu sunt regulamentare și la care boxerii sunt obligați să facă câte un pas înapoi pentru a se distanța unul de altul. 2. Punct obținut de un jucător de tenis împotriva adversarului său atunci când acesta are serviciul. – Din engl. break.

DOOM

brec² (la tenis) v. break²

brecie
BRÉCIE, brecii, s. f. Rocă în alcătuirea căreia intră fragmente de roci colțuroase de dimensiuni mari și ciment de natură sedimentară sau eruptivă. – Din germ. Breccie.

DOOM

brécie (-ci-e) s. f., art. brécia (-ci-a), g.-d. art. bréciei; pl. brécii, art. bréciile (-ci-i-)

brecul
BREC², (1) brecuri, s. n. 1. Comandă dată de către arbitrul unui meci de box atunci când loviturile nu sunt regulamentare și la care boxerii sunt obligați să facă câte un pas înapoi pentru a se distanța unul de altul. 2. Punct obținut de un jucător de tenis împotriva adversarului său atunci când acesta are serviciul. – Din engl. break.

DOOM

brec² (la tenis) v. break²

brecului
BREC², (1) brecuri, s. n. 1. Comandă dată de către arbitrul unui meci de box atunci când loviturile nu sunt regulamentare și la care boxerii sunt obligați să facă câte un pas înapoi pentru a se distanța unul de altul. 2. Punct obținut de un jucător de tenis împotriva adversarului său atunci când acesta are serviciul. – Din engl. break.

DOOM

brec² (la tenis) v. break²

brecuri
BREC², (1) brecuri, s. n. 1. Comandă dată de către arbitrul unui meci de box atunci când loviturile nu sunt regulamentare și la care boxerii sunt obligați să facă câte un pas înapoi pentru a se distanța unul de altul. 2. Punct obținut de un jucător de tenis împotriva adversarului său atunci când acesta are serviciul. – Din engl. break.

DOOM

brec² (la tenis) v. break²

brecurile
BREC², (1) brecuri, s. n. 1. Comandă dată de către arbitrul unui meci de box atunci când loviturile nu sunt regulamentare și la care boxerii sunt obligați să facă câte un pas înapoi pentru a se distanța unul de altul. 2. Punct obținut de un jucător de tenis împotriva adversarului său atunci când acesta are serviciul. – Din engl. break.

DOOM

brec² (la tenis) v. break²

brecurilor
BREC², (1) brecuri, s. n. 1. Comandă dată de către arbitrul unui meci de box atunci când loviturile nu sunt regulamentare și la care boxerii sunt obligați să facă câte un pas înapoi pentru a se distanța unul de altul. 2. Punct obținut de un jucător de tenis împotriva adversarului său atunci când acesta are serviciul. – Din engl. break.

DOOM

brec² (la tenis) v. break²

bregma
BRÉGMĂ, bregme, s. f. Punct de întâlnire a oaselor parietale cu osul frontal, ocupat la nou-născut de fontanela anterioară. – Din fr. bregma.

DOOM

brégmă s. f., g.-d. art. brégmei; pl. brégme

bregmatic
BREGMÁTIC, -Ă adj. Referitor la bregmă. [< fr. bregmatique].

bregmatica
BREGMÁTIC, -Ă adj. Referitor la bregmă. [< fr. bregmatique].

bregmatice
BREGMÁTIC, -Ă adj. Referitor la bregmă. [< fr. bregmatique].

bregmaticei
BREGMÁTIC, -Ă adj. Referitor la bregmă. [< fr. bregmatique].

bregmaticele
BREGMÁTIC, -Ă adj. Referitor la bregmă. [< fr. bregmatique].

bregmaticelor
BREGMÁTIC, -Ă adj. Referitor la bregmă. [< fr. bregmatique].

bregmatici
BREGMÁTIC, -Ă adj. Referitor la bregmă. [< fr. bregmatique].

bregmaticii
BREGMÁTIC, -Ă adj. Referitor la bregmă. [< fr. bregmatique].

bregmaticilor
BREGMÁTIC, -Ă adj. Referitor la bregmă. [< fr. bregmatique].

bregmaticul
BREGMÁTIC, -Ă adj. Referitor la bregmă. [< fr. bregmatique].

bregmaticului
BREGMÁTIC, -Ă adj. Referitor la bregmă. [< fr. bregmatique].

bregme
BRÉGMĂ, bregme, s. f. Punct de întâlnire a oaselor parietale cu osul frontal, ocupat la nou-născut de fontanela anterioară. – Din fr. bregma.

DOOM

brégmă s. f., g.-d. art. brégmei; pl. brégme

bregmei
BRÉGMĂ, bregme, s. f. Punct de întâlnire a oaselor parietale cu osul frontal, ocupat la nou-născut de fontanela anterioară. – Din fr. bregma.

DOOM

brégmă s. f., g.-d. art. brégmei; pl. brégme

bregmele
BRÉGMĂ, bregme, s. f. Punct de întâlnire a oaselor parietale cu osul frontal, ocupat la nou-născut de fontanela anterioară. – Din fr. bregma.

DOOM

brégmă s. f., g.-d. art. brégmei; pl. brégme

bregmelor
BRÉGMĂ, bregme, s. f. Punct de întâlnire a oaselor parietale cu osul frontal, ocupat la nou-născut de fontanela anterioară. – Din fr. bregma.

DOOM

brégmă s. f., g.-d. art. brégmei; pl. brégme

brehni
brehní (-nésc, -ít), vb. – (Mold.) Exprimă sunetul scos de cîine, de cerb, de porc și, în anumite cazuri de om, cu accepțiile aproape exacte ale sp. gañir. – Var. brîhni, brehăi. Sl., cf. rut. brecháty „a lătra”, sb. bréchati „a scînci” (DAR). Var. brehăi, care apare numai la Cantemir, pare a fi rezultatul unei contaminări cu behăi. – Der. brehne, s. f. pl. (năluci); brehnace, s. f. (înv., uliu, probabil datorită croncănitului pe care îl stîrnește printre păsările din ogradă).

brehnire
brehní (-nésc, -ít), vb. – (Mold.) Exprimă sunetul scos de cîine, de cerb, de porc și, în anumite cazuri de om, cu accepțiile aproape exacte ale sp. gañir. – Var. brîhni, brehăi. Sl., cf. rut. brecháty „a lătra”, sb. bréchati „a scînci” (DAR). Var. brehăi, care apare numai la Cantemir, pare a fi rezultatul unei contaminări cu behăi. – Der. brehne, s. f. pl. (năluci); brehnace, s. f. (înv., uliu, probabil datorită croncănitului pe care îl stîrnește printre păsările din ogradă).

brehnit
brehní (-nésc, -ít), vb. – (Mold.) Exprimă sunetul scos de cîine, de cerb, de porc și, în anumite cazuri de om, cu accepțiile aproape exacte ale sp. gañir. – Var. brîhni, brehăi. Sl., cf. rut. brecháty „a lătra”, sb. bréchati „a scînci” (DAR). Var. brehăi, care apare numai la Cantemir, pare a fi rezultatul unei contaminări cu behăi. – Der. brehne, s. f. pl. (năluci); brehnace, s. f. (înv., uliu, probabil datorită croncănitului pe care îl stîrnește printre păsările din ogradă).

brei
BREI, brei, s. m. (Bot.) 1. Mică plantă erbacee cu frunze opuse, flori verzui și fructul capsulă, răspândită în pădurile umbroase (Mercurialis perennis). 2. Trepădătoare. – Din bg. brei.

DOOM

brei s. m., pl. brei, art. bréii

breii
BREI, brei, s. m. (Bot.) 1. Mică plantă erbacee cu frunze opuse, flori verzui și fructul capsulă, răspândită în pădurile umbroase (Mercurialis perennis). 2. Trepădătoare. – Din bg. brei.

DOOM

brei s. m., pl. brei, art. bréii

breilor
BREI, brei, s. m. (Bot.) 1. Mică plantă erbacee cu frunze opuse, flori verzui și fructul capsulă, răspândită în pădurile umbroase (Mercurialis perennis). 2. Trepădătoare. – Din bg. brei.

DOOM

brei s. m., pl. brei, art. bréii

breiul
BREI, brei, s. m. (Bot.) 1. Mică plantă erbacee cu frunze opuse, flori verzui și fructul capsulă, răspândită în pădurile umbroase (Mercurialis perennis). 2. Trepădătoare. – Din bg. brei.

DOOM

brei s. m., pl. brei, art. bréii

breiului
BREI, brei, s. m. (Bot.) 1. Mică plantă erbacee cu frunze opuse, flori verzui și fructul capsulă, răspândită în pădurile umbroase (Mercurialis perennis). 2. Trepădătoare. – Din bg. brei.

DOOM

brei s. m., pl. brei, art. bréii

breji
BREAZ, -Ă, breji, breze, adj. 1. (Despre animale) Cu o pată albă în frunte sau cu o dungă albă pe bot. ◊ Expr. A cunoaște (pe cineva) ca pe un cal breaz = a cunoaște foarte bine (pe cineva). 2. Fig. (Ir.; despre oameni) Deștept, isteț, grozav. – Din bg. breaz.

DOOM

breaz adj. m., pl. breji; f. breáză, pl. bréze

brejii
BREAZ, -Ă, breji, breze, adj. 1. (Despre animale) Cu o pată albă în frunte sau cu o dungă albă pe bot. ◊ Expr. A cunoaște (pe cineva) ca pe un cal breaz = a cunoaște foarte bine (pe cineva). 2. Fig. (Ir.; despre oameni) Deștept, isteț, grozav. – Din bg. breaz.

DOOM

breaz adj. m., pl. breji; f. breáză, pl. bréze

brejilor
BREAZ, -Ă, breji, breze, adj. 1. (Despre animale) Cu o pată albă în frunte sau cu o dungă albă pe bot. ◊ Expr. A cunoaște (pe cineva) ca pe un cal breaz = a cunoaște foarte bine (pe cineva). 2. Fig. (Ir.; despre oameni) Deștept, isteț, grozav. – Din bg. breaz.

DOOM

breaz adj. m., pl. breji; f. breáză, pl. bréze

brelan
BRELÁN, brelanuri, s. n. (La anumite jocuri de cărți) Grup de trei cărți de aceeași valoare și de culori diferite. – Din fr. brelan.

DOOM

brelán s. n., pl. brelánuri

brelane
BRELÁN, brelanuri, s. n. (La anumite jocuri de cărți) Grup de trei cărți de aceeași valoare și de culori diferite. – Din fr. brelan.

DOOM

brelán s. n., pl. brelánuri

brelanele
BRELÁN, brelanuri, s. n. (La anumite jocuri de cărți) Grup de trei cărți de aceeași valoare și de culori diferite. – Din fr. brelan.

DOOM

brelán s. n., pl. brelánuri

brelanelor
BRELÁN, brelanuri, s. n. (La anumite jocuri de cărți) Grup de trei cărți de aceeași valoare și de culori diferite. – Din fr. brelan.

DOOM

brelán s. n., pl. brelánuri

brelani
BRELÁN, brelanuri, s. n. (La anumite jocuri de cărți) Grup de trei cărți de aceeași valoare și de culori diferite. – Din fr. brelan.

DOOM

brelán s. n., pl. brelánuri

brelanii
BRELÁN, brelanuri, s. n. (La anumite jocuri de cărți) Grup de trei cărți de aceeași valoare și de culori diferite. – Din fr. brelan.

DOOM

brelán s. n., pl. brelánuri

brelanilor
BRELÁN, brelanuri, s. n. (La anumite jocuri de cărți) Grup de trei cărți de aceeași valoare și de culori diferite. – Din fr. brelan.

DOOM

brelán s. n., pl. brelánuri

brelanul
BRELÁN, brelanuri, s. n. (La anumite jocuri de cărți) Grup de trei cărți de aceeași valoare și de culori diferite. – Din fr. brelan.

DOOM

brelán s. n., pl. brelánuri

brelanului
BRELÁN, brelanuri, s. n. (La anumite jocuri de cărți) Grup de trei cărți de aceeași valoare și de culori diferite. – Din fr. brelan.

DOOM

brelán s. n., pl. brelánuri

brelanuri
BRELÁN, brelanuri, s. n. (La anumite jocuri de cărți) Grup de trei cărți de aceeași valoare și de culori diferite. – Din fr. brelan.

DOOM

brelán s. n., pl. brelánuri

brelanurile
BRELÁN, brelanuri, s. n. (La anumite jocuri de cărți) Grup de trei cărți de aceeași valoare și de culori diferite. – Din fr. brelan.

DOOM

brelán s. n., pl. brelánuri

brelanurilor
BRELÁN, brelanuri, s. n. (La anumite jocuri de cărți) Grup de trei cărți de aceeași valoare și de culori diferite. – Din fr. brelan.

DOOM

brelán s. n., pl. brelánuri

breloc
BRELÓC, brelocuri, s. n. Mică podoabă sau amuletă care se poartă atârnată la gât, la ceas sau la brățară; mică piesă de care se prind cheile. – Din fr. breloque.

DOOM

brelóc s. n., pl. brelócuri

brelocul
BRELÓC, brelocuri, s. n. Mică podoabă sau amuletă care se poartă atârnată la gât, la ceas sau la brățară; mică piesă de care se prind cheile. – Din fr. breloque.

DOOM

brelóc s. n., pl. brelócuri

brelocului
BRELÓC, brelocuri, s. n. Mică podoabă sau amuletă care se poartă atârnată la gât, la ceas sau la brățară; mică piesă de care se prind cheile. – Din fr. breloque.

DOOM

brelóc s. n., pl. brelócuri

brelocuri
BRELÓC, brelocuri, s. n. Mică podoabă sau amuletă care se poartă atârnată la gât, la ceas sau la brățară; mică piesă de care se prind cheile. – Din fr. breloque.

DOOM

brelóc s. n., pl. brelócuri

brelocurile
BRELÓC, brelocuri, s. n. Mică podoabă sau amuletă care se poartă atârnată la gât, la ceas sau la brățară; mică piesă de care se prind cheile. – Din fr. breloque.

DOOM

brelóc s. n., pl. brelócuri

brelocurilor
BRELÓC, brelocuri, s. n. Mică podoabă sau amuletă care se poartă atârnată la gât, la ceas sau la brățară; mică piesă de care se prind cheile. – Din fr. breloque.

DOOM

brelóc s. n., pl. brelócuri

bremza
BRÉMZĂ, bremze, s. f. Plan înclinat cu dispozitiv de frânare pe care circulă vagonetele de mină. – Din germ. Bremse.

DOOM

brémză s. f., g.-d. art. brémzei; pl. brémze

bremze
BRÉMZĂ, bremze, s. f. Plan înclinat cu dispozitiv de frânare pe care circulă vagonetele de mină. – Din germ. Bremse.

DOOM

brémză s. f., g.-d. art. brémzei; pl. brémze

bremzei
BRÉMZĂ, bremze, s. f. Plan înclinat cu dispozitiv de frânare pe care circulă vagonetele de mină. – Din germ. Bremse.

DOOM

brémză s. f., g.-d. art. brémzei; pl. brémze

bremzele
BRÉMZĂ, bremze, s. f. Plan înclinat cu dispozitiv de frânare pe care circulă vagonetele de mină. – Din germ. Bremse.

DOOM

brémză s. f., g.-d. art. brémzei; pl. brémze

bremzelor
BRÉMZĂ, bremze, s. f. Plan înclinat cu dispozitiv de frânare pe care circulă vagonetele de mină. – Din germ. Bremse.

DOOM

brémză s. f., g.-d. art. brémzei; pl. brémze

brenoi
BRENOÍ vb. IV v. brănui.

brenoire
BRENOÍRE s. f. v. brănuire.

brenoit
BRENOÍT s. n. v. brănuit.

breslaș
BRESLÁȘ, breslași, s. m. 1. Membru al unei bresle (1). 2. (Înv. și reg.) Meseriaș; p. ext. slujbaș. 3. (Înv.) Soldat care făcea parte dintr-o breaslă (4). – Breaslă + suf. -aș.

DOOM

bresláș s. m., pl. bresláși

breslași
BRESLÁȘ, breslași, s. m. 1. Membru al unei bresle (1). 2. (Înv. și reg.) Meseriaș; p. ext. slujbaș. 3. (Înv.) Soldat care făcea parte dintr-o breaslă (4). – Breaslă + suf. -aș.

DOOM

bresláș s. m., pl. bresláși

breslașii
BRESLÁȘ, breslași, s. m. 1. Membru al unei bresle (1). 2. (Înv. și reg.) Meseriaș; p. ext. slujbaș. 3. (Înv.) Soldat care făcea parte dintr-o breaslă (4). – Breaslă + suf. -aș.

DOOM

bresláș s. m., pl. bresláși

breslașilor
BRESLÁȘ, breslași, s. m. 1. Membru al unei bresle (1). 2. (Înv. și reg.) Meseriaș; p. ext. slujbaș. 3. (Înv.) Soldat care făcea parte dintr-o breaslă (4). – Breaslă + suf. -aș.

DOOM

bresláș s. m., pl. bresláși

breslașul
BRESLÁȘ, breslași, s. m. 1. Membru al unei bresle (1). 2. (Înv. și reg.) Meseriaș; p. ext. slujbaș. 3. (Înv.) Soldat care făcea parte dintr-o breaslă (4). – Breaslă + suf. -aș.

DOOM

bresláș s. m., pl. bresláși

breslașului
BRESLÁȘ, breslași, s. m. 1. Membru al unei bresle (1). 2. (Înv. și reg.) Meseriaș; p. ext. slujbaș. 3. (Înv.) Soldat care făcea parte dintr-o breaslă (4). – Breaslă + suf. -aș.

DOOM

bresláș s. m., pl. bresláși

bresle
BREÁSLĂ, bresle, s. f. 1. (În Evul Mediu) Asociație de meșteșugari de aceeași branșă, creată pentru apărarea intereselor comune; organizație închisă a meșterilor. 2. Nume dat organizațiilor profesionale formate din muncitori și patroni în timpul dictaturii regale (1938-1940); corporație. 3. Meserie; p. ext. profesie. 4. (Înv.) Trupă de soldați recrutată din breslași (1) și din diferite categorii ale burgheziei. – Din sl. bratĭstvo.

DOOM

breáslă s. f., g.-d. art. bréslei; pl. brésle

breslei
BREÁSLĂ, bresle, s. f. 1. (În Evul Mediu) Asociație de meșteșugari de aceeași branșă, creată pentru apărarea intereselor comune; organizație închisă a meșterilor. 2. Nume dat organizațiilor profesionale formate din muncitori și patroni în timpul dictaturii regale (1938-1940); corporație. 3. Meserie; p. ext. profesie. 4. (Înv.) Trupă de soldați recrutată din breslași (1) și din diferite categorii ale burgheziei. – Din sl. bratĭstvo.

DOOM

breáslă s. f., g.-d. art. bréslei; pl. brésle

breslele
BREÁSLĂ, bresle, s. f. 1. (În Evul Mediu) Asociație de meșteșugari de aceeași branșă, creată pentru apărarea intereselor comune; organizație închisă a meșterilor. 2. Nume dat organizațiilor profesionale formate din muncitori și patroni în timpul dictaturii regale (1938-1940); corporație. 3. Meserie; p. ext. profesie. 4. (Înv.) Trupă de soldați recrutată din breslași (1) și din diferite categorii ale burgheziei. – Din sl. bratĭstvo.

DOOM

breáslă s. f., g.-d. art. bréslei; pl. brésle

breslelor
BREÁSLĂ, bresle, s. f. 1. (În Evul Mediu) Asociație de meșteșugari de aceeași branșă, creată pentru apărarea intereselor comune; organizație închisă a meșterilor. 2. Nume dat organizațiilor profesionale formate din muncitori și patroni în timpul dictaturii regale (1938-1940); corporație. 3. Meserie; p. ext. profesie. 4. (Înv.) Trupă de soldați recrutată din breslași (1) și din diferite categorii ale burgheziei. – Din sl. bratĭstvo.

DOOM

breáslă s. f., g.-d. art. bréslei; pl. brésle

bretea
BRETEÁ, bretele, s. f. 1. (La pl.) Obiect de îmbrăcăminte (bărbătească) confecționat din două fâșii de elastic, pânză, piele etc. care se trec peste umeri, prinzându-se în față și în spate de pantaloni pentru a-i susține. 2. Fâșie de pânză, mătase, panglică etc. cu care sunt prevăzute unele obiecte de îmbrăcăminte spre a le susține pe umeri. – Refăcut din pl. bretele (< fr. bretelles).

DOOM

!breteá (fâșie de susținere la îmbrăcăminte, ramificație rutieră) s. f., art. breteáua, g.-d. art. bretélei; pl. bretéle, art. bretélele

breteaua
BRETEÁ, bretele, s. f. 1. (La pl.) Obiect de îmbrăcăminte (bărbătească) confecționat din două fâșii de elastic, pânză, piele etc. care se trec peste umeri, prinzându-se în față și în spate de pantaloni pentru a-i susține. 2. Fâșie de pânză, mătase, panglică etc. cu care sunt prevăzute unele obiecte de îmbrăcăminte spre a le susține pe umeri. – Refăcut din pl. bretele (< fr. bretelles).

DOOM

!breteá (fâșie de susținere la îmbrăcăminte, ramificație rutieră) s. f., art. breteáua, g.-d. art. bretélei; pl. bretéle, art. bretélele

bretela
BRETÉLĂ, bretele, s. f. Sistem de ramificație de cale ferată așezat între două linii paralele, constituit din două linii diagonale încrucișate, care permite trecerea trenului de pe o linie pe alta în ambele sensuri. – Din fr. bretelle.

DOOM

bretélă (ramificație feroviară) s. f., g.-d. art. bretélei; pl. bretéle

bretele
BRETEÁ, bretele, s. f. 1. (La pl.) Obiect de îmbrăcăminte (bărbătească) confecționat din două fâșii de elastic, pânză, piele etc. care se trec peste umeri, prinzându-se în față și în spate de pantaloni pentru a-i susține. 2. Fâșie de pânză, mătase, panglică etc. cu care sunt prevăzute unele obiecte de îmbrăcăminte spre a le susține pe umeri. – Refăcut din pl. bretele (< fr. bretelles).

DOOM

!breteá (fâșie de susținere la îmbrăcăminte, ramificație rutieră) s. f., art. breteáua, g.-d. art. bretélei; pl. bretéle, art. bretélele

bretele
BRETÉLĂ, bretele, s. f. Sistem de ramificație de cale ferată așezat între două linii paralele, constituit din două linii diagonale încrucișate, care permite trecerea trenului de pe o linie pe alta în ambele sensuri. – Din fr. bretelle.

DOOM

bretélă (ramificație feroviară) s. f., g.-d. art. bretélei; pl. bretéle

bretelei
BRETEÁ, bretele, s. f. 1. (La pl.) Obiect de îmbrăcăminte (bărbătească) confecționat din două fâșii de elastic, pânză, piele etc. care se trec peste umeri, prinzându-se în față și în spate de pantaloni pentru a-i susține. 2. Fâșie de pânză, mătase, panglică etc. cu care sunt prevăzute unele obiecte de îmbrăcăminte spre a le susține pe umeri. – Refăcut din pl. bretele (< fr. bretelles).

DOOM

!breteá (fâșie de susținere la îmbrăcăminte, ramificație rutieră) s. f., art. breteáua, g.-d. art. bretélei; pl. bretéle, art. bretélele

bretelei
BRETÉLĂ, bretele, s. f. Sistem de ramificație de cale ferată așezat între două linii paralele, constituit din două linii diagonale încrucișate, care permite trecerea trenului de pe o linie pe alta în ambele sensuri. – Din fr. bretelle.

DOOM

bretélă (ramificație feroviară) s. f., g.-d. art. bretélei; pl. bretéle

bretelele
BRETEÁ, bretele, s. f. 1. (La pl.) Obiect de îmbrăcăminte (bărbătească) confecționat din două fâșii de elastic, pânză, piele etc. care se trec peste umeri, prinzându-se în față și în spate de pantaloni pentru a-i susține. 2. Fâșie de pânză, mătase, panglică etc. cu care sunt prevăzute unele obiecte de îmbrăcăminte spre a le susține pe umeri. – Refăcut din pl. bretele (< fr. bretelles).

DOOM

!breteá (fâșie de susținere la îmbrăcăminte, ramificație rutieră) s. f., art. breteáua, g.-d. art. bretélei; pl. bretéle, art. bretélele

bretelele
BRETÉLĂ, bretele, s. f. Sistem de ramificație de cale ferată așezat între două linii paralele, constituit din două linii diagonale încrucișate, care permite trecerea trenului de pe o linie pe alta în ambele sensuri. – Din fr. bretelle.

DOOM

bretélă (ramificație feroviară) s. f., g.-d. art. bretélei; pl. bretéle

bretelelor
BRETEÁ, bretele, s. f. 1. (La pl.) Obiect de îmbrăcăminte (bărbătească) confecționat din două fâșii de elastic, pânză, piele etc. care se trec peste umeri, prinzându-se în față și în spate de pantaloni pentru a-i susține. 2. Fâșie de pânză, mătase, panglică etc. cu care sunt prevăzute unele obiecte de îmbrăcăminte spre a le susține pe umeri. – Refăcut din pl. bretele (< fr. bretelles).

DOOM

!breteá (fâșie de susținere la îmbrăcăminte, ramificație rutieră) s. f., art. breteáua, g.-d. art. bretélei; pl. bretéle, art. bretélele

bretelelor
BRETÉLĂ, bretele, s. f. Sistem de ramificație de cale ferată așezat între două linii paralele, constituit din două linii diagonale încrucișate, care permite trecerea trenului de pe o linie pe alta în ambele sensuri. – Din fr. bretelle.

DOOM

bretélă (ramificație feroviară) s. f., g.-d. art. bretélei; pl. bretéle

breteluță
breteluță, breteluțe s. f. (dim. deț.) deținut minor.

bretesa
BRETÉSĂ, bretese, s. f. (Înv.) 1. Lucrare de fortificație medievală care întărea altă fortificație. 2. Armătură mobilă a coifului care apăra nasul. – Din fr. bretesse.

DOOM

bretésă (înv.) s. f., g.-d. art. bretései; pl. bretése

bretese
BRETÉSĂ, bretese, s. f. (Înv.) 1. Lucrare de fortificație medievală care întărea altă fortificație. 2. Armătură mobilă a coifului care apăra nasul. – Din fr. bretesse.

DOOM

bretésă (înv.) s. f., g.-d. art. bretései; pl. bretése

bretesei
BRETÉSĂ, bretese, s. f. (Înv.) 1. Lucrare de fortificație medievală care întărea altă fortificație. 2. Armătură mobilă a coifului care apăra nasul. – Din fr. bretesse.

DOOM

bretésă (înv.) s. f., g.-d. art. bretései; pl. bretése

bretesele
BRETÉSĂ, bretese, s. f. (Înv.) 1. Lucrare de fortificație medievală care întărea altă fortificație. 2. Armătură mobilă a coifului care apăra nasul. – Din fr. bretesse.

DOOM

bretésă (înv.) s. f., g.-d. art. bretései; pl. bretése

breteselor
BRETÉSĂ, bretese, s. f. (Înv.) 1. Lucrare de fortificație medievală care întărea altă fortificație. 2. Armătură mobilă a coifului care apăra nasul. – Din fr. bretesse.

DOOM

bretésă (înv.) s. f., g.-d. art. bretései; pl. bretése

bretoane
BRETÓN¹, bretoane, s. n. Păr lăsat pe frunte și retezat în linie dreaptă. – Din fr. [à la] bretonne.

bretoanele
BRETÓN¹, bretoane, s. n. Păr lăsat pe frunte și retezat în linie dreaptă. – Din fr. [à la] bretonne.

bretoanelor
BRETÓN¹, bretoane, s. n. Păr lăsat pe frunte și retezat în linie dreaptă. – Din fr. [à la] bretonne.

breton
BRETÓN¹, bretoane, s. n. Păr lăsat pe frunte și retezat în linie dreaptă. – Din fr. [à la] bretonne.

breton
BRETÓN², -Ă, bretoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Persoană originară sau locuitor din peninsula Bretagne (Franța), făcând parte dintr-o populație descendentă a vechilor celți. 2. Adj. Care aparține bretonilor² (1), privitor la bretoni². ♦ (Substantivat, f.) S. f. Limbă celtică vorbită de bretoni² (1). – Din fr. breton.

DOOM

bretón² (pieptănătură) s. n., pl. bretoáne

breton
BRETÓN², -Ă, bretoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Persoană originară sau locuitor din peninsula Bretagne (Franța), făcând parte dintr-o populație descendentă a vechilor celți. 2. Adj. Care aparține bretonilor² (1), privitor la bretoni². ♦ (Substantivat, f.) S. f. Limbă celtică vorbită de bretoni² (1). – Din fr. breton.

DOOM

bretón² (pieptănătură) s. n., pl. bretoáne

bretona
BRETÓN², -Ă, bretoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Persoană originară sau locuitor din peninsula Bretagne (Franța), făcând parte dintr-o populație descendentă a vechilor celți. 2. Adj. Care aparține bretonilor² (1), privitor la bretoni². ♦ (Substantivat, f.) S. f. Limbă celtică vorbită de bretoni² (1). – Din fr. breton.

DOOM

bretón² (pieptănătură) s. n., pl. bretoáne

bretona
BRETÓN², -Ă, bretoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Persoană originară sau locuitor din peninsula Bretagne (Franța), făcând parte dintr-o populație descendentă a vechilor celți. 2. Adj. Care aparține bretonilor² (1), privitor la bretoni². ♦ (Substantivat, f.) S. f. Limbă celtică vorbită de bretoni² (1). – Din fr. breton.

DOOM

bretón² (pieptănătură) s. n., pl. bretoáne

bretone
BRETÓN², -Ă, bretoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Persoană originară sau locuitor din peninsula Bretagne (Franța), făcând parte dintr-o populație descendentă a vechilor celți. 2. Adj. Care aparține bretonilor² (1), privitor la bretoni². ♦ (Substantivat, f.) S. f. Limbă celtică vorbită de bretoni² (1). – Din fr. breton.

DOOM

bretón² (pieptănătură) s. n., pl. bretoáne

bretone
BRETÓN², -Ă, bretoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Persoană originară sau locuitor din peninsula Bretagne (Franța), făcând parte dintr-o populație descendentă a vechilor celți. 2. Adj. Care aparține bretonilor² (1), privitor la bretoni². ♦ (Substantivat, f.) S. f. Limbă celtică vorbită de bretoni² (1). – Din fr. breton.

DOOM

bretón² (pieptănătură) s. n., pl. bretoáne

bretonei
BRETÓN², -Ă, bretoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Persoană originară sau locuitor din peninsula Bretagne (Franța), făcând parte dintr-o populație descendentă a vechilor celți. 2. Adj. Care aparține bretonilor² (1), privitor la bretoni². ♦ (Substantivat, f.) S. f. Limbă celtică vorbită de bretoni² (1). – Din fr. breton.

DOOM

bretón² (pieptănătură) s. n., pl. bretoáne

bretonei
BRETÓN², -Ă, bretoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Persoană originară sau locuitor din peninsula Bretagne (Franța), făcând parte dintr-o populație descendentă a vechilor celți. 2. Adj. Care aparține bretonilor² (1), privitor la bretoni². ♦ (Substantivat, f.) S. f. Limbă celtică vorbită de bretoni² (1). – Din fr. breton.

DOOM

bretón² (pieptănătură) s. n., pl. bretoáne

bretonele
BRETÓN², -Ă, bretoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Persoană originară sau locuitor din peninsula Bretagne (Franța), făcând parte dintr-o populație descendentă a vechilor celți. 2. Adj. Care aparține bretonilor² (1), privitor la bretoni². ♦ (Substantivat, f.) S. f. Limbă celtică vorbită de bretoni² (1). – Din fr. breton.

DOOM

bretón² (pieptănătură) s. n., pl. bretoáne

bretonele
BRETÓN², -Ă, bretoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Persoană originară sau locuitor din peninsula Bretagne (Franța), făcând parte dintr-o populație descendentă a vechilor celți. 2. Adj. Care aparține bretonilor² (1), privitor la bretoni². ♦ (Substantivat, f.) S. f. Limbă celtică vorbită de bretoni² (1). – Din fr. breton.

DOOM

bretón² (pieptănătură) s. n., pl. bretoáne

bretonelor
BRETÓN², -Ă, bretoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Persoană originară sau locuitor din peninsula Bretagne (Franța), făcând parte dintr-o populație descendentă a vechilor celți. 2. Adj. Care aparține bretonilor² (1), privitor la bretoni². ♦ (Substantivat, f.) S. f. Limbă celtică vorbită de bretoni² (1). – Din fr. breton.

DOOM

bretón² (pieptănătură) s. n., pl. bretoáne

bretonelor
BRETÓN², -Ă, bretoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Persoană originară sau locuitor din peninsula Bretagne (Franța), făcând parte dintr-o populație descendentă a vechilor celți. 2. Adj. Care aparține bretonilor² (1), privitor la bretoni². ♦ (Substantivat, f.) S. f. Limbă celtică vorbită de bretoni² (1). – Din fr. breton.

DOOM

bretón² (pieptănătură) s. n., pl. bretoáne

bretoni
BRETÓN², -Ă, bretoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Persoană originară sau locuitor din peninsula Bretagne (Franța), făcând parte dintr-o populație descendentă a vechilor celți. 2. Adj. Care aparține bretonilor² (1), privitor la bretoni². ♦ (Substantivat, f.) S. f. Limbă celtică vorbită de bretoni² (1). – Din fr. breton.

DOOM

bretón² (pieptănătură) s. n., pl. bretoáne

bretoni
BRETÓN², -Ă, bretoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Persoană originară sau locuitor din peninsula Bretagne (Franța), făcând parte dintr-o populație descendentă a vechilor celți. 2. Adj. Care aparține bretonilor² (1), privitor la bretoni². ♦ (Substantivat, f.) S. f. Limbă celtică vorbită de bretoni² (1). – Din fr. breton.

DOOM

bretón² (pieptănătură) s. n., pl. bretoáne

bretonii
BRETÓN², -Ă, bretoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Persoană originară sau locuitor din peninsula Bretagne (Franța), făcând parte dintr-o populație descendentă a vechilor celți. 2. Adj. Care aparține bretonilor² (1), privitor la bretoni². ♦ (Substantivat, f.) S. f. Limbă celtică vorbită de bretoni² (1). – Din fr. breton.

DOOM

bretón² (pieptănătură) s. n., pl. bretoáne

bretonii
BRETÓN², -Ă, bretoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Persoană originară sau locuitor din peninsula Bretagne (Franța), făcând parte dintr-o populație descendentă a vechilor celți. 2. Adj. Care aparține bretonilor² (1), privitor la bretoni². ♦ (Substantivat, f.) S. f. Limbă celtică vorbită de bretoni² (1). – Din fr. breton.

DOOM

bretón² (pieptănătură) s. n., pl. bretoáne

bretonilor
BRETÓN², -Ă, bretoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Persoană originară sau locuitor din peninsula Bretagne (Franța), făcând parte dintr-o populație descendentă a vechilor celți. 2. Adj. Care aparține bretonilor² (1), privitor la bretoni². ♦ (Substantivat, f.) S. f. Limbă celtică vorbită de bretoni² (1). – Din fr. breton.

DOOM

bretón² (pieptănătură) s. n., pl. bretoáne

bretonilor
BRETÓN², -Ă, bretoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Persoană originară sau locuitor din peninsula Bretagne (Franța), făcând parte dintr-o populație descendentă a vechilor celți. 2. Adj. Care aparține bretonilor² (1), privitor la bretoni². ♦ (Substantivat, f.) S. f. Limbă celtică vorbită de bretoni² (1). – Din fr. breton.

DOOM

bretón² (pieptănătură) s. n., pl. bretoáne

bretonul
BRETÓN¹, bretoane, s. n. Păr lăsat pe frunte și retezat în linie dreaptă. – Din fr. [à la] bretonne.

bretonul
BRETÓN², -Ă, bretoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Persoană originară sau locuitor din peninsula Bretagne (Franța), făcând parte dintr-o populație descendentă a vechilor celți. 2. Adj. Care aparține bretonilor² (1), privitor la bretoni². ♦ (Substantivat, f.) S. f. Limbă celtică vorbită de bretoni² (1). – Din fr. breton.

DOOM

bretón² (pieptănătură) s. n., pl. bretoáne

bretonul
BRETÓN², -Ă, bretoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Persoană originară sau locuitor din peninsula Bretagne (Franța), făcând parte dintr-o populație descendentă a vechilor celți. 2. Adj. Care aparține bretonilor² (1), privitor la bretoni². ♦ (Substantivat, f.) S. f. Limbă celtică vorbită de bretoni² (1). – Din fr. breton.

DOOM

bretón² (pieptănătură) s. n., pl. bretoáne

bretonului
BRETÓN¹, bretoane, s. n. Păr lăsat pe frunte și retezat în linie dreaptă. – Din fr. [à la] bretonne.

bretonului
BRETÓN², -Ă, bretoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Persoană originară sau locuitor din peninsula Bretagne (Franța), făcând parte dintr-o populație descendentă a vechilor celți. 2. Adj. Care aparține bretonilor² (1), privitor la bretoni². ♦ (Substantivat, f.) S. f. Limbă celtică vorbită de bretoni² (1). – Din fr. breton.

DOOM

bretón² (pieptănătură) s. n., pl. bretoáne

bretonului
BRETÓN², -Ă, bretoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Persoană originară sau locuitor din peninsula Bretagne (Franța), făcând parte dintr-o populație descendentă a vechilor celți. 2. Adj. Care aparține bretonilor² (1), privitor la bretoni². ♦ (Substantivat, f.) S. f. Limbă celtică vorbită de bretoni² (1). – Din fr. breton.

DOOM

bretón² (pieptănătură) s. n., pl. bretoáne

bretonă
BRETÓN², -Ă, bretoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Persoană originară sau locuitor din peninsula Bretagne (Franța), făcând parte dintr-o populație descendentă a vechilor celți. 2. Adj. Care aparține bretonilor² (1), privitor la bretoni². ♦ (Substantivat, f.) S. f. Limbă celtică vorbită de bretoni² (1). – Din fr. breton.

DOOM

bretónă (limbă) s. f., g.-d. art. bretónei

breuvaj
BREUVÁJ s.n. (Vet.) Introducere a unui medicament lichid în cavitatea bucală a unui animal cu ajutorul unei sticle cu gâtul lung. [Pron. brö-. / < fr. breuvage – băutură].

breva
BRÉVĂ, breve, s. f. (Livr.) Scrisoare papală, mai puțin solemnă decât bula. – Din it. breve.

DOOM

brévă (livr.) s. f., g.-d. art. brévei; pl. bréve

breve
BRÉVĂ, breve, s. f. (Livr.) Scrisoare papală, mai puțin solemnă decât bula. – Din it. breve.

DOOM

brévă (livr.) s. f., g.-d. art. brévei; pl. bréve

breve
ÁLLA BRÉVE loc. adv. (Indică modul de executare al unei lucrări muzicale scrise în patru timpi) În doi timpi. – Loc. it.

DOOM

álla bréve (it.) loc. adv.

brevei
BRÉVĂ, breve, s. f. (Livr.) Scrisoare papală, mai puțin solemnă decât bula. – Din it. breve.

DOOM

brévă (livr.) s. f., g.-d. art. brévei; pl. bréve

brevele
BRÉVĂ, breve, s. f. (Livr.) Scrisoare papală, mai puțin solemnă decât bula. – Din it. breve.

DOOM

brévă (livr.) s. f., g.-d. art. brévei; pl. bréve

brevelor
BRÉVĂ, breve, s. f. (Livr.) Scrisoare papală, mai puțin solemnă decât bula. – Din it. breve.

DOOM

brévă (livr.) s. f., g.-d. art. brévei; pl. bréve

brevet
BREVÉT, brevete, s. n. Document oficial acordat de o autoritate (de stat) prin care se conferă unei persoane o distincție, o calitate în virtutea căreia are anumite drepturi speciale. Brevet de pilot. ◊ Brevet de invenție = titlu oficial de protecție pentru o invenție (a unui produs, procedeu sau metodă), care conferă titularului său un drept exclusiv de exploatare, pe durata de valabilitate a acestuia; patentă. – Din fr. brevet.

DOOM

brevét s. n., pl. brevéte

breveta
BREVETÁ, brevetez, vb. I. Tranz. A recunoaște o invenție printr-un brevet; a patenta. – Din fr. breveter.

DOOM

brevetá (a ~) vb., ind. prez. 3 breveteáză

brevetai
BREVETÁ, brevetez, vb. I. Tranz. A recunoaște o invenție printr-un brevet; a patenta. – Din fr. breveter.

DOOM

brevetá (a ~) vb., ind. prez. 3 breveteáză

brevetam
BREVETÁ, brevetez, vb. I. Tranz. A recunoaște o invenție printr-un brevet; a patenta. – Din fr. breveter.

DOOM

brevetá (a ~) vb., ind. prez. 3 breveteáză

brevetare
BREVETÁ, brevetez, vb. I. Tranz. A recunoaște o invenție printr-un brevet; a patenta. – Din fr. breveter.

DOOM

brevetá (a ~) vb., ind. prez. 3 breveteáză

brevetare
BREVETÁRE, brevetări, s. f. Faptul de a breveta. – V. breveta.

DOOM

brevetáre s. f., g.-d. art. brevetắrii; pl. brevetắri

brevetarea
BREVETÁRE, brevetări, s. f. Faptul de a breveta. – V. breveta.

DOOM

brevetáre s. f., g.-d. art. brevetắrii; pl. brevetắri

brevetară
BREVETÁ, brevetez, vb. I. Tranz. A recunoaște o invenție printr-un brevet; a patenta. – Din fr. breveter.

DOOM

brevetá (a ~) vb., ind. prez. 3 breveteáză

brevetarăm
BREVETÁ, brevetez, vb. I. Tranz. A recunoaște o invenție printr-un brevet; a patenta. – Din fr. breveter.

DOOM

brevetá (a ~) vb., ind. prez. 3 breveteáză

brevetarăți
BREVETÁ, brevetez, vb. I. Tranz. A recunoaște o invenție printr-un brevet; a patenta. – Din fr. breveter.

DOOM

brevetá (a ~) vb., ind. prez. 3 breveteáză

brevetase
BREVETÁ, brevetez, vb. I. Tranz. A recunoaște o invenție printr-un brevet; a patenta. – Din fr. breveter.

DOOM

brevetá (a ~) vb., ind. prez. 3 breveteáză

brevetasem
BREVETÁ, brevetez, vb. I. Tranz. A recunoaște o invenție printr-un brevet; a patenta. – Din fr. breveter.

DOOM

brevetá (a ~) vb., ind. prez. 3 breveteáză

brevetaseră
BREVETÁ, brevetez, vb. I. Tranz. A recunoaște o invenție printr-un brevet; a patenta. – Din fr. breveter.

DOOM

brevetá (a ~) vb., ind. prez. 3 breveteáză

brevetaserăm
BREVETÁ, brevetez, vb. I. Tranz. A recunoaște o invenție printr-un brevet; a patenta. – Din fr. breveter.

DOOM

brevetá (a ~) vb., ind. prez. 3 breveteáză

brevetaserăți
BREVETÁ, brevetez, vb. I. Tranz. A recunoaște o invenție printr-un brevet; a patenta. – Din fr. breveter.

DOOM

brevetá (a ~) vb., ind. prez. 3 breveteáză

brevetaseși
BREVETÁ, brevetez, vb. I. Tranz. A recunoaște o invenție printr-un brevet; a patenta. – Din fr. breveter.

DOOM

brevetá (a ~) vb., ind. prez. 3 breveteáză

brevetaseți
BREVETÁ, brevetez, vb. I. Tranz. A recunoaște o invenție printr-un brevet; a patenta. – Din fr. breveter.

DOOM

brevetá (a ~) vb., ind. prez. 3 breveteáză

brevetat
BREVETÁ, brevetez, vb. I. Tranz. A recunoaște o invenție printr-un brevet; a patenta. – Din fr. breveter.

DOOM

brevetá (a ~) vb., ind. prez. 3 breveteáză

brevetat
BREVETÁT, -Ă, brevetați, -te, adj. (Despre invenții) care a fost recunoscut printr-un brevet; patentat (1). – V. breveta.

brevetau
BREVETÁ, brevetez, vb. I. Tranz. A recunoaște o invenție printr-un brevet; a patenta. – Din fr. breveter.

DOOM

brevetá (a ~) vb., ind. prez. 3 breveteáză

brevetași
BREVETÁ, brevetez, vb. I. Tranz. A recunoaște o invenție printr-un brevet; a patenta. – Din fr. breveter.

DOOM

brevetá (a ~) vb., ind. prez. 3 breveteáză

brevetați
BREVETÁ, brevetez, vb. I. Tranz. A recunoaște o invenție printr-un brevet; a patenta. – Din fr. breveter.

DOOM

brevetá (a ~) vb., ind. prez. 3 breveteáză

brevete
BREVÉT, brevete, s. n. Document oficial acordat de o autoritate (de stat) prin care se conferă unei persoane o distincție, o calitate în virtutea căreia are anumite drepturi speciale. Brevet de pilot. ◊ Brevet de invenție = titlu oficial de protecție pentru o invenție (a unui produs, procedeu sau metodă), care conferă titularului său un drept exclusiv de exploatare, pe durata de valabilitate a acestuia; patentă. – Din fr. brevet.

DOOM

brevét s. n., pl. brevéte

brevetează
BREVETÁ, brevetez, vb. I. Tranz. A recunoaște o invenție printr-un brevet; a patenta. – Din fr. breveter.

DOOM

brevetá (a ~) vb., ind. prez. 3 breveteáză

brevetele
BREVÉT, brevete, s. n. Document oficial acordat de o autoritate (de stat) prin care se conferă unei persoane o distincție, o calitate în virtutea căreia are anumite drepturi speciale. Brevet de pilot. ◊ Brevet de invenție = titlu oficial de protecție pentru o invenție (a unui produs, procedeu sau metodă), care conferă titularului său un drept exclusiv de exploatare, pe durata de valabilitate a acestuia; patentă. – Din fr. brevet.

DOOM

brevét s. n., pl. brevéte

brevetelor
BREVÉT, brevete, s. n. Document oficial acordat de o autoritate (de stat) prin care se conferă unei persoane o distincție, o calitate în virtutea căreia are anumite drepturi speciale. Brevet de pilot. ◊ Brevet de invenție = titlu oficial de protecție pentru o invenție (a unui produs, procedeu sau metodă), care conferă titularului său un drept exclusiv de exploatare, pe durata de valabilitate a acestuia; patentă. – Din fr. brevet.

DOOM

brevét s. n., pl. brevéte

brevetez
BREVETÁ, brevetez, vb. I. Tranz. A recunoaște o invenție printr-un brevet; a patenta. – Din fr. breveter.

DOOM

brevetá (a ~) vb., ind. prez. 3 breveteáză

breveteze
BREVETÁ, brevetez, vb. I. Tranz. A recunoaște o invenție printr-un brevet; a patenta. – Din fr. breveter.

DOOM

brevetá (a ~) vb., ind. prez. 3 breveteáză

brevetezi
BREVETÁ, brevetez, vb. I. Tranz. A recunoaște o invenție printr-un brevet; a patenta. – Din fr. breveter.

DOOM

brevetá (a ~) vb., ind. prez. 3 breveteáză

brevetul
BREVÉT, brevete, s. n. Document oficial acordat de o autoritate (de stat) prin care se conferă unei persoane o distincție, o calitate în virtutea căreia are anumite drepturi speciale. Brevet de pilot. ◊ Brevet de invenție = titlu oficial de protecție pentru o invenție (a unui produs, procedeu sau metodă), care conferă titularului său un drept exclusiv de exploatare, pe durata de valabilitate a acestuia; patentă. – Din fr. brevet.

DOOM

brevét s. n., pl. brevéte

brevetului
BREVÉT, brevete, s. n. Document oficial acordat de o autoritate (de stat) prin care se conferă unei persoane o distincție, o calitate în virtutea căreia are anumite drepturi speciale. Brevet de pilot. ◊ Brevet de invenție = titlu oficial de protecție pentru o invenție (a unui produs, procedeu sau metodă), care conferă titularului său un drept exclusiv de exploatare, pe durata de valabilitate a acestuia; patentă. – Din fr. brevet.

DOOM

brevét s. n., pl. brevéte

brevetând
BREVETÁ, brevetez, vb. I. Tranz. A recunoaște o invenție printr-un brevet; a patenta. – Din fr. breveter.

DOOM

brevetá (a ~) vb., ind. prez. 3 breveteáză

brevetînd
BREVETÁ, brevetez, vb. I. Tranz. A recunoaște o invenție printr-un brevet; a patenta. – Din fr. breveter.

DOOM

brevetá (a ~) vb., ind. prez. 3 breveteáză

brevetări
BREVETÁRE, brevetări, s. f. Faptul de a breveta. – V. breveta.

DOOM

brevetáre s. f., g.-d. art. brevetắrii; pl. brevetắri

brevetării
BREVETÁRE, brevetări, s. f. Faptul de a breveta. – V. breveta.

DOOM

brevetáre s. f., g.-d. art. brevetắrii; pl. brevetắri

brevetările
BREVETÁRE, brevetări, s. f. Faptul de a breveta. – V. breveta.

DOOM

brevetáre s. f., g.-d. art. brevetắrii; pl. brevetắri

brevetărilor
BREVETÁRE, brevetări, s. f. Faptul de a breveta. – V. breveta.

DOOM

brevetáre s. f., g.-d. art. brevetắrii; pl. brevetắri

breviar
BREVIÁR, breviare, s. n. 1. Lucrare în care sunt expuse sumar noțiuni, date etc. dintr-un anumit domeniu. 2. Sumar, cuprins. 3. Carte care cuprinde slujbele și rugăciunile pe care preoții și călugării catolici trebuie să le facă sau să le rostească la anumite ore din zi. [Pr.: -vi-ar] – Din fr. bréviaire, lat. breviarium.

DOOM

breviár (-vi-ar) s. n., pl. breviáre

breviare
BREVIÁR, breviare, s. n. 1. Lucrare în care sunt expuse sumar noțiuni, date etc. dintr-un anumit domeniu. 2. Sumar, cuprins. 3. Carte care cuprinde slujbele și rugăciunile pe care preoții și călugării catolici trebuie să le facă sau să le rostească la anumite ore din zi. [Pr.: -vi-ar] – Din fr. bréviaire, lat. breviarium.

DOOM

breviár (-vi-ar) s. n., pl. breviáre

breviarele
BREVIÁR, breviare, s. n. 1. Lucrare în care sunt expuse sumar noțiuni, date etc. dintr-un anumit domeniu. 2. Sumar, cuprins. 3. Carte care cuprinde slujbele și rugăciunile pe care preoții și călugării catolici trebuie să le facă sau să le rostească la anumite ore din zi. [Pr.: -vi-ar] – Din fr. bréviaire, lat. breviarium.

DOOM

breviár (-vi-ar) s. n., pl. breviáre

breviarelor
BREVIÁR, breviare, s. n. 1. Lucrare în care sunt expuse sumar noțiuni, date etc. dintr-un anumit domeniu. 2. Sumar, cuprins. 3. Carte care cuprinde slujbele și rugăciunile pe care preoții și călugării catolici trebuie să le facă sau să le rostească la anumite ore din zi. [Pr.: -vi-ar] – Din fr. bréviaire, lat. breviarium.

DOOM

breviár (-vi-ar) s. n., pl. breviáre

breviarium
BREVIÁRIUM s.n. v. breviar.

breviarul
BREVIÁR, breviare, s. n. 1. Lucrare în care sunt expuse sumar noțiuni, date etc. dintr-un anumit domeniu. 2. Sumar, cuprins. 3. Carte care cuprinde slujbele și rugăciunile pe care preoții și călugării catolici trebuie să le facă sau să le rostească la anumite ore din zi. [Pr.: -vi-ar] – Din fr. bréviaire, lat. breviarium.

DOOM

breviár (-vi-ar) s. n., pl. breviáre

breviarului
BREVIÁR, breviare, s. n. 1. Lucrare în care sunt expuse sumar noțiuni, date etc. dintr-un anumit domeniu. 2. Sumar, cuprins. 3. Carte care cuprinde slujbele și rugăciunile pe care preoții și călugării catolici trebuie să le facă sau să le rostească la anumite ore din zi. [Pr.: -vi-ar] – Din fr. bréviaire, lat. breviarium.

DOOM

breviár (-vi-ar) s. n., pl. breviáre

brevilin
BREVILÍN, -Ă, brevilini, -e, s. m. și f., adj. (Tip constituțional uman) caracterizat prin trunchi și membre scurte și groase. – Din fr. bréviligne.

DOOM

brevilín adj. m., s. m., pl. brevilíni; adj. f., s. f. brevilínă, pl. brevilíne

brevilin
BREVILÍN, -Ă, brevilini, -e, s. m. și f., adj. (Tip constituțional uman) caracterizat prin trunchi și membre scurte și groase. – Din fr. bréviligne.

DOOM

brevilín adj. m., s. m., pl. brevilíni; adj. f., s. f. brevilínă, pl. brevilíne

brevilina
BREVILÍN, -Ă, brevilini, -e, s. m. și f., adj. (Tip constituțional uman) caracterizat prin trunchi și membre scurte și groase. – Din fr. bréviligne.

DOOM

brevilín adj. m., s. m., pl. brevilíni; adj. f., s. f. brevilínă, pl. brevilíne

brevilina
BREVILÍN, -Ă, brevilini, -e, s. m. și f., adj. (Tip constituțional uman) caracterizat prin trunchi și membre scurte și groase. – Din fr. bréviligne.

DOOM

brevilín adj. m., s. m., pl. brevilíni; adj. f., s. f. brevilínă, pl. brevilíne

breviline
BREVILÍN, -Ă, brevilini, -e, s. m. și f., adj. (Tip constituțional uman) caracterizat prin trunchi și membre scurte și groase. – Din fr. bréviligne.

DOOM

brevilín adj. m., s. m., pl. brevilíni; adj. f., s. f. brevilínă, pl. brevilíne

breviline
BREVILÍN, -Ă, brevilini, -e, s. m. și f., adj. (Tip constituțional uman) caracterizat prin trunchi și membre scurte și groase. – Din fr. bréviligne.

DOOM

brevilín adj. m., s. m., pl. brevilíni; adj. f., s. f. brevilínă, pl. brevilíne

brevilinei
BREVILÍN, -Ă, brevilini, -e, s. m. și f., adj. (Tip constituțional uman) caracterizat prin trunchi și membre scurte și groase. – Din fr. bréviligne.

DOOM

brevilín adj. m., s. m., pl. brevilíni; adj. f., s. f. brevilínă, pl. brevilíne

brevilinei
BREVILÍN, -Ă, brevilini, -e, s. m. și f., adj. (Tip constituțional uman) caracterizat prin trunchi și membre scurte și groase. – Din fr. bréviligne.

DOOM

brevilín adj. m., s. m., pl. brevilíni; adj. f., s. f. brevilínă, pl. brevilíne

brevilinele
BREVILÍN, -Ă, brevilini, -e, s. m. și f., adj. (Tip constituțional uman) caracterizat prin trunchi și membre scurte și groase. – Din fr. bréviligne.

DOOM

brevilín adj. m., s. m., pl. brevilíni; adj. f., s. f. brevilínă, pl. brevilíne

brevilinele
BREVILÍN, -Ă, brevilini, -e, s. m. și f., adj. (Tip constituțional uman) caracterizat prin trunchi și membre scurte și groase. – Din fr. bréviligne.

DOOM

brevilín adj. m., s. m., pl. brevilíni; adj. f., s. f. brevilínă, pl. brevilíne

brevilinelor
BREVILÍN, -Ă, brevilini, -e, s. m. și f., adj. (Tip constituțional uman) caracterizat prin trunchi și membre scurte și groase. – Din fr. bréviligne.

DOOM

brevilín adj. m., s. m., pl. brevilíni; adj. f., s. f. brevilínă, pl. brevilíne

brevilinelor
BREVILÍN, -Ă, brevilini, -e, s. m. și f., adj. (Tip constituțional uman) caracterizat prin trunchi și membre scurte și groase. – Din fr. bréviligne.

DOOM

brevilín adj. m., s. m., pl. brevilíni; adj. f., s. f. brevilínă, pl. brevilíne

brevilini
BREVILÍN, -Ă, brevilini, -e, s. m. și f., adj. (Tip constituțional uman) caracterizat prin trunchi și membre scurte și groase. – Din fr. bréviligne.

DOOM

brevilín adj. m., s. m., pl. brevilíni; adj. f., s. f. brevilínă, pl. brevilíne

brevilini
BREVILÍN, -Ă, brevilini, -e, s. m. și f., adj. (Tip constituțional uman) caracterizat prin trunchi și membre scurte și groase. – Din fr. bréviligne.

DOOM

brevilín adj. m., s. m., pl. brevilíni; adj. f., s. f. brevilínă, pl. brevilíne

brevilinii
BREVILÍN, -Ă, brevilini, -e, s. m. și f., adj. (Tip constituțional uman) caracterizat prin trunchi și membre scurte și groase. – Din fr. bréviligne.

DOOM

brevilín adj. m., s. m., pl. brevilíni; adj. f., s. f. brevilínă, pl. brevilíne

brevilinii
BREVILÍN, -Ă, brevilini, -e, s. m. și f., adj. (Tip constituțional uman) caracterizat prin trunchi și membre scurte și groase. – Din fr. bréviligne.

DOOM

brevilín adj. m., s. m., pl. brevilíni; adj. f., s. f. brevilínă, pl. brevilíne

brevilinilor
BREVILÍN, -Ă, brevilini, -e, s. m. și f., adj. (Tip constituțional uman) caracterizat prin trunchi și membre scurte și groase. – Din fr. bréviligne.

DOOM

brevilín adj. m., s. m., pl. brevilíni; adj. f., s. f. brevilínă, pl. brevilíne

brevilinilor
BREVILÍN, -Ă, brevilini, -e, s. m. și f., adj. (Tip constituțional uman) caracterizat prin trunchi și membre scurte și groase. – Din fr. bréviligne.

DOOM

brevilín adj. m., s. m., pl. brevilíni; adj. f., s. f. brevilínă, pl. brevilíne

brevilinul
BREVILÍN, -Ă, brevilini, -e, s. m. și f., adj. (Tip constituțional uman) caracterizat prin trunchi și membre scurte și groase. – Din fr. bréviligne.

DOOM

brevilín adj. m., s. m., pl. brevilíni; adj. f., s. f. brevilínă, pl. brevilíne

brevilinul
BREVILÍN, -Ă, brevilini, -e, s. m. și f., adj. (Tip constituțional uman) caracterizat prin trunchi și membre scurte și groase. – Din fr. bréviligne.

DOOM

brevilín adj. m., s. m., pl. brevilíni; adj. f., s. f. brevilínă, pl. brevilíne

brevilinului
BREVILÍN, -Ă, brevilini, -e, s. m. și f., adj. (Tip constituțional uman) caracterizat prin trunchi și membre scurte și groase. – Din fr. bréviligne.

DOOM

brevilín adj. m., s. m., pl. brevilíni; adj. f., s. f. brevilínă, pl. brevilíne

brevilinului
BREVILÍN, -Ă, brevilini, -e, s. m. și f., adj. (Tip constituțional uman) caracterizat prin trunchi și membre scurte și groase. – Din fr. bréviligne.

DOOM

brevilín adj. m., s. m., pl. brevilíni; adj. f., s. f. brevilínă, pl. brevilíne

brevilocvent
BREVILOCVÉNT, -Ă, brevilocvenți, -te, adj. (Livr.) Scurt în expunere. – Din it. breviloquente.

brevilocventa
BREVILOCVÉNT, -Ă, brevilocvenți, -te, adj. (Livr.) Scurt în expunere. – Din it. breviloquente.

brevilocvente
BREVILOCVÉNT, -Ă, brevilocvenți, -te, adj. (Livr.) Scurt în expunere. – Din it. breviloquente.

brevilocventei
BREVILOCVÉNT, -Ă, brevilocvenți, -te, adj. (Livr.) Scurt în expunere. – Din it. breviloquente.

brevilocventele
BREVILOCVÉNT, -Ă, brevilocvenți, -te, adj. (Livr.) Scurt în expunere. – Din it. breviloquente.

brevilocventelor
BREVILOCVÉNT, -Ă, brevilocvenți, -te, adj. (Livr.) Scurt în expunere. – Din it. breviloquente.

brevilocventul
BREVILOCVÉNT, -Ă, brevilocvenți, -te, adj. (Livr.) Scurt în expunere. – Din it. breviloquente.

brevilocventului
BREVILOCVÉNT, -Ă, brevilocvenți, -te, adj. (Livr.) Scurt în expunere. – Din it. breviloquente.

brevilocvența
BREVILOCVÉNȚĂ s. f. (Livr.) Însușirea de a fi brevilocvent. – Din it. breviloquenza.

DOOM

brevilocvénță (livr.) s. f., g.-d. art. brevilocvénței

brevilocvențe
BREVILOCVÉNȚĂ s. f. (Livr.) Însușirea de a fi brevilocvent. – Din it. breviloquenza.

DOOM

brevilocvénță (livr.) s. f., g.-d. art. brevilocvénței

brevilocvenței
BREVILOCVÉNȚĂ s. f. (Livr.) Însușirea de a fi brevilocvent. – Din it. breviloquenza.

DOOM

brevilocvénță (livr.) s. f., g.-d. art. brevilocvénței

brevilocvenți
BREVILOCVÉNT, -Ă, brevilocvenți, -te, adj. (Livr.) Scurt în expunere. – Din it. breviloquente.

brevilocvenții
BREVILOCVÉNT, -Ă, brevilocvenți, -te, adj. (Livr.) Scurt în expunere. – Din it. breviloquente.

brevilocvenților
BREVILOCVÉNT, -Ă, brevilocvenți, -te, adj. (Livr.) Scurt în expunere. – Din it. breviloquente.

brevitate
BREVITÁTE s.f. (Rar) Calitate a ceea ce este scurt, succint. [Cf. fr. brévité, it. brevità].

brevitatea
BREVITÁTE s.f. (Rar) Calitate a ceea ce este scurt, succint. [Cf. fr. brévité, it. brevità].

brevități
BREVITÁTE s.f. (Rar) Calitate a ceea ce este scurt, succint. [Cf. fr. brévité, it. brevità].

brevității
BREVITÁTE s.f. (Rar) Calitate a ceea ce este scurt, succint. [Cf. fr. brévité, it. brevità].

breza
BREZÁ, brezez, vb. I. (Reg.) Tranz. 1. A murdări, a păta. 2. A astupa cu lut spărturile din pereți înainte de a-i vărui. – Din breaz.

DOOM

brezá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 brezeáză

brezai
BREZÁ, brezez, vb. I. (Reg.) Tranz. 1. A murdări, a păta. 2. A astupa cu lut spărturile din pereți înainte de a-i vărui. – Din breaz.

DOOM

brezá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 brezeáză

brezaia
BREZÁIE, brezăi, s. f. 1. Joc cu caracter de pantomimă, asemănător cu capra sau cu țurca, aparținând teatrului folcloric, întâlnit mai ales în Muntenia. 2. Personaj mascat, cu cap de animal sau de pasăre, îmbrăcat cu zeghe, împodobit cu panglici și petice colorate. – Et. nec.

DOOM

brezáie s. f., art. brezáia, g.-d. art. brezắii; pl. brezắi

brezaie
BREZÁIE, brezăi, s. f. 1. Joc cu caracter de pantomimă, asemănător cu capra sau cu țurca, aparținând teatrului folcloric, întâlnit mai ales în Muntenia. 2. Personaj mascat, cu cap de animal sau de pasăre, îmbrăcat cu zeghe, împodobit cu panglici și petice colorate. – Et. nec.

DOOM

brezáie s. f., art. brezáia, g.-d. art. brezắii; pl. brezắi

brezam
BREZÁ, brezez, vb. I. (Reg.) Tranz. 1. A murdări, a păta. 2. A astupa cu lut spărturile din pereți înainte de a-i vărui. – Din breaz.

DOOM

brezá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 brezeáză

brezare
BREZÁ, brezez, vb. I. (Reg.) Tranz. 1. A murdări, a păta. 2. A astupa cu lut spărturile din pereți înainte de a-i vărui. – Din breaz.

DOOM

brezá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 brezeáză

brezare
BREZÁ, brezez, vb. I. (Reg.) Tranz. 1. A murdări, a păta. 2. A astupa cu lut spărturile din pereți înainte de a-i vărui. – Din breaz.

brezară
BREZÁ, brezez, vb. I. (Reg.) Tranz. 1. A murdări, a păta. 2. A astupa cu lut spărturile din pereți înainte de a-i vărui. – Din breaz.

DOOM

brezá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 brezeáză

brezarăm
BREZÁ, brezez, vb. I. (Reg.) Tranz. 1. A murdări, a păta. 2. A astupa cu lut spărturile din pereți înainte de a-i vărui. – Din breaz.

DOOM

brezá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 brezeáză

brezarăți
BREZÁ, brezez, vb. I. (Reg.) Tranz. 1. A murdări, a păta. 2. A astupa cu lut spărturile din pereți înainte de a-i vărui. – Din breaz.

DOOM

brezá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 brezeáză

brezase
BREZÁ, brezez, vb. I. (Reg.) Tranz. 1. A murdări, a păta. 2. A astupa cu lut spărturile din pereți înainte de a-i vărui. – Din breaz.

DOOM

brezá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 brezeáză

brezasem
BREZÁ, brezez, vb. I. (Reg.) Tranz. 1. A murdări, a păta. 2. A astupa cu lut spărturile din pereți înainte de a-i vărui. – Din breaz.

DOOM

brezá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 brezeáză

brezaseră
BREZÁ, brezez, vb. I. (Reg.) Tranz. 1. A murdări, a păta. 2. A astupa cu lut spărturile din pereți înainte de a-i vărui. – Din breaz.

DOOM

brezá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 brezeáză

brezaserăm
BREZÁ, brezez, vb. I. (Reg.) Tranz. 1. A murdări, a păta. 2. A astupa cu lut spărturile din pereți înainte de a-i vărui. – Din breaz.

DOOM

brezá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 brezeáză

brezaserăți
BREZÁ, brezez, vb. I. (Reg.) Tranz. 1. A murdări, a păta. 2. A astupa cu lut spărturile din pereți înainte de a-i vărui. – Din breaz.

DOOM

brezá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 brezeáză

brezaseși
BREZÁ, brezez, vb. I. (Reg.) Tranz. 1. A murdări, a păta. 2. A astupa cu lut spărturile din pereți înainte de a-i vărui. – Din breaz.

DOOM

brezá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 brezeáză

brezaseți
BREZÁ, brezez, vb. I. (Reg.) Tranz. 1. A murdări, a păta. 2. A astupa cu lut spărturile din pereți înainte de a-i vărui. – Din breaz.

DOOM

brezá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 brezeáză

brezat
BREZÁ, brezez, vb. I. (Reg.) Tranz. 1. A murdări, a păta. 2. A astupa cu lut spărturile din pereți înainte de a-i vărui. – Din breaz.

DOOM

brezá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 brezeáză

brezat
BREZÁ, brezez, vb. I. (Reg.) Tranz. 1. A murdări, a păta. 2. A astupa cu lut spărturile din pereți înainte de a-i vărui. – Din breaz.

brezau
BREZÁ, brezez, vb. I. (Reg.) Tranz. 1. A murdări, a păta. 2. A astupa cu lut spărturile din pereți înainte de a-i vărui. – Din breaz.

DOOM

brezá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 brezeáză

brezași
BREZÁ, brezez, vb. I. (Reg.) Tranz. 1. A murdări, a păta. 2. A astupa cu lut spărturile din pereți înainte de a-i vărui. – Din breaz.

DOOM

brezá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 brezeáză

brezați
BREZÁ, brezez, vb. I. (Reg.) Tranz. 1. A murdări, a păta. 2. A astupa cu lut spărturile din pereți înainte de a-i vărui. – Din breaz.

DOOM

brezá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 brezeáză

brezda
BREZDÁ vb. I v. brăzda.

breze
BREAZ, -Ă, breji, breze, adj. 1. (Despre animale) Cu o pată albă în frunte sau cu o dungă albă pe bot. ◊ Expr. A cunoaște (pe cineva) ca pe un cal breaz = a cunoaște foarte bine (pe cineva). 2. Fig. (Ir.; despre oameni) Deștept, isteț, grozav. – Din bg. breaz.

DOOM

breaz adj. m., pl. breji; f. breáză, pl. bréze

brezează
BREZÁ, brezez, vb. I. (Reg.) Tranz. 1. A murdări, a păta. 2. A astupa cu lut spărturile din pereți înainte de a-i vărui. – Din breaz.

DOOM

brezá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 brezeáză

brezei
BREAZ, -Ă, breji, breze, adj. 1. (Despre animale) Cu o pată albă în frunte sau cu o dungă albă pe bot. ◊ Expr. A cunoaște (pe cineva) ca pe un cal breaz = a cunoaște foarte bine (pe cineva). 2. Fig. (Ir.; despre oameni) Deștept, isteț, grozav. – Din bg. breaz.

DOOM

breaz adj. m., pl. breji; f. breáză, pl. bréze

brezei
BREÁZA s. f. art. (În sintagma) Ca la breaza = dans popular românesc răspândit în zona subcarpatică munteană și în Sudul Ardealului, cu ritm sincopat; melodie după care se execută acest dans. – Din n. pr. Breaza.

DOOM

ca-la-Breáza (dans) s. f., pl. ca-la-Breáza

brezele
BREAZ, -Ă, breji, breze, adj. 1. (Despre animale) Cu o pată albă în frunte sau cu o dungă albă pe bot. ◊ Expr. A cunoaște (pe cineva) ca pe un cal breaz = a cunoaște foarte bine (pe cineva). 2. Fig. (Ir.; despre oameni) Deștept, isteț, grozav. – Din bg. breaz.

DOOM

breaz adj. m., pl. breji; f. breáză, pl. bréze

brezelor
BREAZ, -Ă, breji, breze, adj. 1. (Despre animale) Cu o pată albă în frunte sau cu o dungă albă pe bot. ◊ Expr. A cunoaște (pe cineva) ca pe un cal breaz = a cunoaște foarte bine (pe cineva). 2. Fig. (Ir.; despre oameni) Deștept, isteț, grozav. – Din bg. breaz.

DOOM

breaz adj. m., pl. breji; f. breáză, pl. bréze

brezez
BREZÁ, brezez, vb. I. (Reg.) Tranz. 1. A murdări, a păta. 2. A astupa cu lut spărturile din pereți înainte de a-i vărui. – Din breaz.

DOOM

brezá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 brezeáză

brezeze
BREZÁ, brezez, vb. I. (Reg.) Tranz. 1. A murdări, a păta. 2. A astupa cu lut spărturile din pereți înainte de a-i vărui. – Din breaz.

DOOM

brezá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 brezeáză

brezezi
BREZÁ, brezez, vb. I. (Reg.) Tranz. 1. A murdări, a păta. 2. A astupa cu lut spărturile din pereți înainte de a-i vărui. – Din breaz.

DOOM

brezá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 brezeáză

brezi
BREZÍ vb. IV v. breza.

brezire
BREZÍ vb. IV v. breza.

brezit
BREZÍ vb. IV v. breza.

brezând
BREZÁ, brezez, vb. I. (Reg.) Tranz. 1. A murdări, a păta. 2. A astupa cu lut spărturile din pereți înainte de a-i vărui. – Din breaz.

DOOM

brezá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 brezeáză

brezînd
BREZÁ, brezez, vb. I. (Reg.) Tranz. 1. A murdări, a păta. 2. A astupa cu lut spărturile din pereți înainte de a-i vărui. – Din breaz.

DOOM

brezá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 brezeáză

brezăi
BREZÁIE, brezăi, s. f. 1. Joc cu caracter de pantomimă, asemănător cu capra sau cu țurca, aparținând teatrului folcloric, întâlnit mai ales în Muntenia. 2. Personaj mascat, cu cap de animal sau de pasăre, îmbrăcat cu zeghe, împodobit cu panglici și petice colorate. – Et. nec.

DOOM

brezáie s. f., art. brezáia, g.-d. art. brezắii; pl. brezắi

brezăii
BREZÁIE, brezăi, s. f. 1. Joc cu caracter de pantomimă, asemănător cu capra sau cu țurca, aparținând teatrului folcloric, întâlnit mai ales în Muntenia. 2. Personaj mascat, cu cap de animal sau de pasăre, îmbrăcat cu zeghe, împodobit cu panglici și petice colorate. – Et. nec.

DOOM

brezáie s. f., art. brezáia, g.-d. art. brezắii; pl. brezắi

brezăile
BREZÁIE, brezăi, s. f. 1. Joc cu caracter de pantomimă, asemănător cu capra sau cu țurca, aparținând teatrului folcloric, întâlnit mai ales în Muntenia. 2. Personaj mascat, cu cap de animal sau de pasăre, îmbrăcat cu zeghe, împodobit cu panglici și petice colorate. – Et. nec.

DOOM

brezáie s. f., art. brezáia, g.-d. art. brezắii; pl. brezắi

brezăilor
BREZÁIE, brezăi, s. f. 1. Joc cu caracter de pantomimă, asemănător cu capra sau cu țurca, aparținând teatrului folcloric, întâlnit mai ales în Muntenia. 2. Personaj mascat, cu cap de animal sau de pasăre, îmbrăcat cu zeghe, împodobit cu panglici și petice colorate. – Et. nec.

DOOM

brezáie s. f., art. brezáia, g.-d. art. brezắii; pl. brezắi

brezătura
BREZĂTÚRĂ, brezături, s. f. (Rar) 1. Pată albă pe fruntea vitelor. 2. Pată pe pereții caselor, formată de lutul cu care se astupă crăpăturile înainte de văruit. – Breza + suf. -ătură.

DOOM

brezătúră (rar) s. f., g.-d. art. brezătúrii; pl. brezătúri

brezături
BREZĂTÚRĂ, brezături, s. f. (Rar) 1. Pată albă pe fruntea vitelor. 2. Pată pe pereții caselor, formată de lutul cu care se astupă crăpăturile înainte de văruit. – Breza + suf. -ătură.

DOOM

brezătúră (rar) s. f., g.-d. art. brezătúrii; pl. brezătúri

brezăturii
BREZĂTÚRĂ, brezături, s. f. (Rar) 1. Pată albă pe fruntea vitelor. 2. Pată pe pereții caselor, formată de lutul cu care se astupă crăpăturile înainte de văruit. – Breza + suf. -ătură.

DOOM

brezătúră (rar) s. f., g.-d. art. brezătúrii; pl. brezătúri

brezăturile
BREZĂTÚRĂ, brezături, s. f. (Rar) 1. Pată albă pe fruntea vitelor. 2. Pată pe pereții caselor, formată de lutul cu care se astupă crăpăturile înainte de văruit. – Breza + suf. -ătură.

DOOM

brezătúră (rar) s. f., g.-d. art. brezătúrii; pl. brezătúri

brezăturilor
BREZĂTÚRĂ, brezături, s. f. (Rar) 1. Pată albă pe fruntea vitelor. 2. Pată pe pereții caselor, formată de lutul cu care se astupă crăpăturile înainte de văruit. – Breza + suf. -ătură.

DOOM

brezătúră (rar) s. f., g.-d. art. brezătúrii; pl. brezătúri

breșa
BRÉȘĂ, breșe, s. f. 1. Culoar în barajele sau în obstacolele construite de inamic, în scopul trecerii trupelor. ♦ Spărtură în zidul unei fortificații; străpungere făcută în dispozitivul de luptă al inamicului. 2. Spărtură într-un gard, într-un zid, într-o îndiguire etc. – Din fr. brèche.

DOOM

bréșă s. f., art. bréșa, g.-d. art. bréșei; pl. bréșe

breșe
BRÉȘĂ, breșe, s. f. 1. Culoar în barajele sau în obstacolele construite de inamic, în scopul trecerii trupelor. ♦ Spărtură în zidul unei fortificații; străpungere făcută în dispozitivul de luptă al inamicului. 2. Spărtură într-un gard, într-un zid, într-o îndiguire etc. – Din fr. brèche.

DOOM

bréșă s. f., art. bréșa, g.-d. art. bréșei; pl. bréșe

breșei
BRÉȘĂ, breșe, s. f. 1. Culoar în barajele sau în obstacolele construite de inamic, în scopul trecerii trupelor. ♦ Spărtură în zidul unei fortificații; străpungere făcută în dispozitivul de luptă al inamicului. 2. Spărtură într-un gard, într-un zid, într-o îndiguire etc. – Din fr. brèche.

DOOM

bréșă s. f., art. bréșa, g.-d. art. bréșei; pl. bréșe

breșele
BRÉȘĂ, breșe, s. f. 1. Culoar în barajele sau în obstacolele construite de inamic, în scopul trecerii trupelor. ♦ Spărtură în zidul unei fortificații; străpungere făcută în dispozitivul de luptă al inamicului. 2. Spărtură într-un gard, într-un zid, într-o îndiguire etc. – Din fr. brèche.

DOOM

bréșă s. f., art. bréșa, g.-d. art. bréșei; pl. bréșe

breșelor
BRÉȘĂ, breșe, s. f. 1. Culoar în barajele sau în obstacolele construite de inamic, în scopul trecerii trupelor. ♦ Spărtură în zidul unei fortificații; străpungere făcută în dispozitivul de luptă al inamicului. 2. Spărtură într-un gard, într-un zid, într-o îndiguire etc. – Din fr. brèche.

DOOM

bréșă s. f., art. bréșa, g.-d. art. bréșei; pl. bréșe

bria
BRIÁ, briez, vb. I. Intranz. (Franțuzism) A se face remarcat prin calități excepționale (mai ales inteligență); a străluci, a se deosebi. [Pr.: bri-a] – Din fr. briller.

DOOM

briá (a ~) (livr.) (bri-a) vb., ind. prez. 3 briáză, 1 pl. briém (bri-em); conj. prez. 3 să briéze; ger. briínd (bri-ind)

bria
BRÍE¹, brii, s. f. Plantă erbacee aromatică cu frunze ascuțite, cu flori albe și cu fructe aproape cilindrice (Meum athamanticum). – Et. nec.

briai
BRIÁ, briez, vb. I. Intranz. (Franțuzism) A se face remarcat prin calități excepționale (mai ales inteligență); a străluci, a se deosebi. [Pr.: bri-a] – Din fr. briller.

DOOM

briá (a ~) (livr.) (bri-a) vb., ind. prez. 3 briáză, 1 pl. briém (bri-em); conj. prez. 3 să briéze; ger. briínd (bri-ind)

briam
BRIÁ, briez, vb. I. Intranz. (Franțuzism) A se face remarcat prin calități excepționale (mai ales inteligență); a străluci, a se deosebi. [Pr.: bri-a] – Din fr. briller.

DOOM

briá (a ~) (livr.) (bri-a) vb., ind. prez. 3 briáză, 1 pl. briém (bri-em); conj. prez. 3 să briéze; ger. briínd (bri-ind)

briant
BRIÁNT adj. Strălucitor, sclipitor, strălucit. // s.n. v. briliant. [Pron. bri-ant. / < fr. brillant].

briant
BRIÁNT, -Ă, brianți, -te, adj. Strălucitor, sclipitor; strălucit. [Pr.: bri-ant] – Din fr. brillant.

DOOM

briánt (livr.) (bri-ant) adj. m., pl. briánți; f. briántă, pl. briánte

brianta
BRIÁNT, -Ă, brianți, -te, adj. Strălucitor, sclipitor; strălucit. [Pr.: bri-ant] – Din fr. brillant.

DOOM

briánt (livr.) (bri-ant) adj. m., pl. briánți; f. briántă, pl. briánte

briante
BRIÁNT, -Ă, brianți, -te, adj. Strălucitor, sclipitor; strălucit. [Pr.: bri-ant] – Din fr. brillant.

DOOM

briánt (livr.) (bri-ant) adj. m., pl. briánți; f. briántă, pl. briánte

briantei
BRIÁNT, -Ă, brianți, -te, adj. Strălucitor, sclipitor; strălucit. [Pr.: bri-ant] – Din fr. brillant.

DOOM

briánt (livr.) (bri-ant) adj. m., pl. briánți; f. briántă, pl. briánte

briantele
BRIÁNT, -Ă, brianți, -te, adj. Strălucitor, sclipitor; strălucit. [Pr.: bri-ant] – Din fr. brillant.

DOOM

briánt (livr.) (bri-ant) adj. m., pl. briánți; f. briántă, pl. briánte

briantelor
BRIÁNT, -Ă, brianți, -te, adj. Strălucitor, sclipitor; strălucit. [Pr.: bri-ant] – Din fr. brillant.

DOOM

briánt (livr.) (bri-ant) adj. m., pl. briánți; f. briántă, pl. briánte

briantină
BRIANTÍNĂ s. f. Produs cosmetic gras, lichid sau de consistența unei paste, care servește pentru a da strălucire părului. [Pr.: bri-an-. – Var.: briliantină s. f.] – Din fr. brillantine.

DOOM

briantínă (bri-an-) s. f., g.-d. art. briantínei

briantul
BRIÁNT, -Ă, brianți, -te, adj. Strălucitor, sclipitor; strălucit. [Pr.: bri-ant] – Din fr. brillant.

DOOM

briánt (livr.) (bri-ant) adj. m., pl. briánți; f. briántă, pl. briánte

briantului
BRIÁNT, -Ă, brianți, -te, adj. Strălucitor, sclipitor; strălucit. [Pr.: bri-ant] – Din fr. brillant.

DOOM

briánt (livr.) (bri-ant) adj. m., pl. briánți; f. briántă, pl. briánte

brianța
BRIÁNȚĂ s. f. (Franțuzism) Strălucire. [Pr.: bri-an-] – Din fr. brillance.

brianțe
BRIÁNȚĂ s. f. (Franțuzism) Strălucire. [Pr.: bri-an-] – Din fr. brillance.

brianței
BRIÁNȚĂ s. f. (Franțuzism) Strălucire. [Pr.: bri-an-] – Din fr. brillance.

brianțele
BRIÁNȚĂ s. f. (Franțuzism) Strălucire. [Pr.: bri-an-] – Din fr. brillance.

brianțelor
BRIÁNȚĂ s. f. (Franțuzism) Strălucire. [Pr.: bri-an-] – Din fr. brillance.

brianți
BRIÁNT, -Ă, brianți, -te, adj. Strălucitor, sclipitor; strălucit. [Pr.: bri-ant] – Din fr. brillant.

DOOM

briánt (livr.) (bri-ant) adj. m., pl. briánți; f. briántă, pl. briánte

brianții
BRIÁNT, -Ă, brianți, -te, adj. Strălucitor, sclipitor; strălucit. [Pr.: bri-ant] – Din fr. brillant.

DOOM

briánt (livr.) (bri-ant) adj. m., pl. briánți; f. briántă, pl. briánte

brianților
BRIÁNT, -Ă, brianți, -te, adj. Strălucitor, sclipitor; strălucit. [Pr.: bri-ant] – Din fr. brillant.

DOOM

briánt (livr.) (bri-ant) adj. m., pl. briánți; f. briántă, pl. briánte

briareu
Briareu = Briareus.

briareus
Briareus v. Aegaeon.

briară
BRIÁ, briez, vb. I. Intranz. (Franțuzism) A se face remarcat prin calități excepționale (mai ales inteligență); a străluci, a se deosebi. [Pr.: bri-a] – Din fr. briller.

DOOM

briá (a ~) (livr.) (bri-a) vb., ind. prez. 3 briáză, 1 pl. briém (bri-em); conj. prez. 3 să briéze; ger. briínd (bri-ind)

briarăm
BRIÁ, briez, vb. I. Intranz. (Franțuzism) A se face remarcat prin calități excepționale (mai ales inteligență); a străluci, a se deosebi. [Pr.: bri-a] – Din fr. briller.

DOOM

briá (a ~) (livr.) (bri-a) vb., ind. prez. 3 briáză, 1 pl. briém (bri-em); conj. prez. 3 să briéze; ger. briínd (bri-ind)

briarăți
BRIÁ, briez, vb. I. Intranz. (Franțuzism) A se face remarcat prin calități excepționale (mai ales inteligență); a străluci, a se deosebi. [Pr.: bri-a] – Din fr. briller.

DOOM

briá (a ~) (livr.) (bri-a) vb., ind. prez. 3 briáză, 1 pl. briém (bri-em); conj. prez. 3 să briéze; ger. briínd (bri-ind)

briase
BRIÁ, briez, vb. I. Intranz. (Franțuzism) A se face remarcat prin calități excepționale (mai ales inteligență); a străluci, a se deosebi. [Pr.: bri-a] – Din fr. briller.

DOOM

briá (a ~) (livr.) (bri-a) vb., ind. prez. 3 briáză, 1 pl. briém (bri-em); conj. prez. 3 să briéze; ger. briínd (bri-ind)

briasem
BRIÁ, briez, vb. I. Intranz. (Franțuzism) A se face remarcat prin calități excepționale (mai ales inteligență); a străluci, a se deosebi. [Pr.: bri-a] – Din fr. briller.

DOOM

briá (a ~) (livr.) (bri-a) vb., ind. prez. 3 briáză, 1 pl. briém (bri-em); conj. prez. 3 să briéze; ger. briínd (bri-ind)

briaseră
BRIÁ, briez, vb. I. Intranz. (Franțuzism) A se face remarcat prin calități excepționale (mai ales inteligență); a străluci, a se deosebi. [Pr.: bri-a] – Din fr. briller.

DOOM

briá (a ~) (livr.) (bri-a) vb., ind. prez. 3 briáză, 1 pl. briém (bri-em); conj. prez. 3 să briéze; ger. briínd (bri-ind)

briaserăm
BRIÁ, briez, vb. I. Intranz. (Franțuzism) A se face remarcat prin calități excepționale (mai ales inteligență); a străluci, a se deosebi. [Pr.: bri-a] – Din fr. briller.

DOOM

briá (a ~) (livr.) (bri-a) vb., ind. prez. 3 briáză, 1 pl. briém (bri-em); conj. prez. 3 să briéze; ger. briínd (bri-ind)

briaserăți
BRIÁ, briez, vb. I. Intranz. (Franțuzism) A se face remarcat prin calități excepționale (mai ales inteligență); a străluci, a se deosebi. [Pr.: bri-a] – Din fr. briller.

DOOM

briá (a ~) (livr.) (bri-a) vb., ind. prez. 3 briáză, 1 pl. briém (bri-em); conj. prez. 3 să briéze; ger. briínd (bri-ind)

briaseși
BRIÁ, briez, vb. I. Intranz. (Franțuzism) A se face remarcat prin calități excepționale (mai ales inteligență); a străluci, a se deosebi. [Pr.: bri-a] – Din fr. briller.

DOOM

briá (a ~) (livr.) (bri-a) vb., ind. prez. 3 briáză, 1 pl. briém (bri-em); conj. prez. 3 să briéze; ger. briínd (bri-ind)

briaseți
BRIÁ, briez, vb. I. Intranz. (Franțuzism) A se face remarcat prin calități excepționale (mai ales inteligență); a străluci, a se deosebi. [Pr.: bri-a] – Din fr. briller.

DOOM

briá (a ~) (livr.) (bri-a) vb., ind. prez. 3 briáză, 1 pl. briém (bri-em); conj. prez. 3 să briéze; ger. briínd (bri-ind)

briat
BRIÁ, briez, vb. I. Intranz. (Franțuzism) A se face remarcat prin calități excepționale (mai ales inteligență); a străluci, a se deosebi. [Pr.: bri-a] – Din fr. briller.

DOOM

briá (a ~) (livr.) (bri-a) vb., ind. prez. 3 briáză, 1 pl. briém (bri-em); conj. prez. 3 să briéze; ger. briínd (bri-ind)

briau
BRIÁ, briez, vb. I. Intranz. (Franțuzism) A se face remarcat prin calități excepționale (mai ales inteligență); a străluci, a se deosebi. [Pr.: bri-a] – Din fr. briller.

DOOM

briá (a ~) (livr.) (bri-a) vb., ind. prez. 3 briáză, 1 pl. briém (bri-em); conj. prez. 3 să briéze; ger. briínd (bri-ind)

briază
BRIÁ, briez, vb. I. Intranz. (Franțuzism) A se face remarcat prin calități excepționale (mai ales inteligență); a străluci, a se deosebi. [Pr.: bri-a] – Din fr. briller.

DOOM

briá (a ~) (livr.) (bri-a) vb., ind. prez. 3 briáză, 1 pl. briém (bri-em); conj. prez. 3 să briéze; ger. briínd (bri-ind)

briași
BRIÁ, briez, vb. I. Intranz. (Franțuzism) A se face remarcat prin calități excepționale (mai ales inteligență); a străluci, a se deosebi. [Pr.: bri-a] – Din fr. briller.

DOOM

briá (a ~) (livr.) (bri-a) vb., ind. prez. 3 briáză, 1 pl. briém (bri-em); conj. prez. 3 să briéze; ger. briínd (bri-ind)

briați
BRIÁ, briez, vb. I. Intranz. (Franțuzism) A se face remarcat prin calități excepționale (mai ales inteligență); a străluci, a se deosebi. [Pr.: bri-a] – Din fr. briller.

DOOM

briá (a ~) (livr.) (bri-a) vb., ind. prez. 3 briáză, 1 pl. briém (bri-em); conj. prez. 3 să briéze; ger. briínd (bri-ind)

briboi
BRIBÓI, briboi, s. m. (Reg.) Plantă erbacee cu tulpina păroasă și cu flori purpurii (Geranium silvaticum). – Et. nec.

DOOM

bribói (plantă) (reg.) s. m., pl. bribói, art. bribóii

briboii
BRIBÓI, briboi, s. m. (Reg.) Plantă erbacee cu tulpina păroasă și cu flori purpurii (Geranium silvaticum). – Et. nec.

DOOM

bribói (plantă) (reg.) s. m., pl. bribói, art. bribóii

briboilor
BRIBÓI, briboi, s. m. (Reg.) Plantă erbacee cu tulpina păroasă și cu flori purpurii (Geranium silvaticum). – Et. nec.

DOOM

bribói (plantă) (reg.) s. m., pl. bribói, art. bribóii

briboiul
BRIBÓI, briboi, s. m. (Reg.) Plantă erbacee cu tulpina păroasă și cu flori purpurii (Geranium silvaticum). – Et. nec.

DOOM

bribói (plantă) (reg.) s. m., pl. bribói, art. bribóii

briboiului
BRIBÓI, briboi, s. m. (Reg.) Plantă erbacee cu tulpina păroasă și cu flori purpurii (Geranium silvaticum). – Et. nec.

DOOM

bribói (plantă) (reg.) s. m., pl. bribói, art. bribóii

bric
BRIC² adj. invar., s. n. (Franțuzism) 1. Adj. invar. Cărămiziu. 2. S. n. Culoare bric (1). – Din fr. brique.

DOOM

bric³ (navă) s. n., pl. brícuri

bricabrac
BRIC-À-BRÁC s. n. (Franțuzism) Magazin de vechituri; vechituri, lucruri fără valoare, uzate și demodate. [Scris și: bricabrac] – Din fr. bric-à-brac.

DOOM

bric-à-brác (fr.) / bricabrác s. n.

brice
BRICI, brice, s. n. Instrument de bărbierit, cu lamă de oțel și cu mâner. [Pl. și: briciuri] – Din sl. bricĩ.

DOOM

brici s. n., pl. bríce

briceag
BRICEÁG, bricege, s. n. Cuțitaș de buzunar cu una sau mai multe lame, care se închid intrând între plăsele; brișcă¹. – Din tc. biçak (influențat de brici).

DOOM

briceág s. n., pl. bricége

briceagul
BRICEÁG, bricege, s. n. Cuțitaș de buzunar cu una sau mai multe lame, care se închid intrând între plăsele; brișcă¹. – Din tc. biçak (influențat de brici).

DOOM

briceág s. n., pl. bricége

briceagului
BRICEÁG, bricege, s. n. Cuțitaș de buzunar cu una sau mai multe lame, care se închid intrând între plăsele; brișcă¹. – Din tc. biçak (influențat de brici).

DOOM

briceág s. n., pl. bricége

bricege
BRICEÁG, bricege, s. n. Cuțitaș de buzunar cu una sau mai multe lame, care se închid intrând între plăsele; brișcă¹. – Din tc. biçak (influențat de brici).

DOOM

briceág s. n., pl. bricége

bricegele
BRICEÁG, bricege, s. n. Cuțitaș de buzunar cu una sau mai multe lame, care se închid intrând între plăsele; brișcă¹. – Din tc. biçak (influențat de brici).

DOOM

briceág s. n., pl. bricége

bricegelor
BRICEÁG, bricege, s. n. Cuțitaș de buzunar cu una sau mai multe lame, care se închid intrând între plăsele; brișcă¹. – Din tc. biçak (influențat de brici).

DOOM

briceág s. n., pl. bricége

bricelat
bricelát s. n. – Obicei popular din Trans., care constă în a prezice viitorul fetelor. – V. vergelat. Germ. Britsche (Drăganu, R. fil., II, 105-17).

bricele
BRICI, brice, s. n. Instrument de bărbierit, cu lamă de oțel și cu mâner. [Pl. și: briciuri] – Din sl. bricĩ.

DOOM

brici s. n., pl. bríce

bricelor
BRICI, brice, s. n. Instrument de bărbierit, cu lamă de oțel și cu mâner. [Pl. și: briciuri] – Din sl. bricĩ.

DOOM

brici s. n., pl. bríce

bricheta
BRICHETÁ, brichetez, vb. I. Tranz. A face brichete² prin aglomerarea sau presarea materialelor mărunte sau pulverulente. – Din fr. briqueter.

DOOM

brichetá (a ~) vb., ind. prez. 3 bricheteáză

bricheta
BRICHÉTĂ², brichete, s. f. 1. Produs obținut prin brichetarea materialului mărunt sau pulverulent, în forme geometrice regulate (paralelipipedice, ovoidale etc.), în vederea transportului, a folosirii sau a prelucrării lui ulterioare. 2. (În sintagma) Brichetă furajeră = furaj combinat, în stare presată, folosit pentru hrana cabalinelor, bovinelor și ovinelor. – Din fr. briquette.

DOOM

brichétă s. f., g.-d. art. brichétei; pl. brichéte

brichetai
BRICHETÁ, brichetez, vb. I. Tranz. A face brichete² prin aglomerarea sau presarea materialelor mărunte sau pulverulente. – Din fr. briqueter.

DOOM

brichetá (a ~) vb., ind. prez. 3 bricheteáză

brichetaj
BRICHETÁJ s. n. Brichetare. – Din fr. briquetage.

DOOM

brichetáj s. n.

brichetam
BRICHETÁ, brichetez, vb. I. Tranz. A face brichete² prin aglomerarea sau presarea materialelor mărunte sau pulverulente. – Din fr. briqueter.

DOOM

brichetá (a ~) vb., ind. prez. 3 bricheteáză

brichetare
BRICHETÁ, brichetez, vb. I. Tranz. A face brichete² prin aglomerarea sau presarea materialelor mărunte sau pulverulente. – Din fr. briqueter.

DOOM

brichetá (a ~) vb., ind. prez. 3 bricheteáză

brichetare
BRICHETÁRE, brichetări, s. f. Acțiunea de a bricheta; brichetaj. – V. bricheta.

DOOM

brichetáre s. f., g.-d. art. brichetắrii; pl. brichetắri

brichetarea
BRICHETÁRE, brichetări, s. f. Acțiunea de a bricheta; brichetaj. – V. bricheta.

DOOM

brichetáre s. f., g.-d. art. brichetắrii; pl. brichetắri

brichetară
BRICHETÁ, brichetez, vb. I. Tranz. A face brichete² prin aglomerarea sau presarea materialelor mărunte sau pulverulente. – Din fr. briqueter.

DOOM

brichetá (a ~) vb., ind. prez. 3 bricheteáză

brichetarăm
BRICHETÁ, brichetez, vb. I. Tranz. A face brichete² prin aglomerarea sau presarea materialelor mărunte sau pulverulente. – Din fr. briqueter.

DOOM

brichetá (a ~) vb., ind. prez. 3 bricheteáză

brichetarăți
BRICHETÁ, brichetez, vb. I. Tranz. A face brichete² prin aglomerarea sau presarea materialelor mărunte sau pulverulente. – Din fr. briqueter.

DOOM

brichetá (a ~) vb., ind. prez. 3 bricheteáză

brichetase
BRICHETÁ, brichetez, vb. I. Tranz. A face brichete² prin aglomerarea sau presarea materialelor mărunte sau pulverulente. – Din fr. briqueter.

DOOM

brichetá (a ~) vb., ind. prez. 3 bricheteáză

brichetasem
BRICHETÁ, brichetez, vb. I. Tranz. A face brichete² prin aglomerarea sau presarea materialelor mărunte sau pulverulente. – Din fr. briqueter.

DOOM

brichetá (a ~) vb., ind. prez. 3 bricheteáză

brichetaseră
BRICHETÁ, brichetez, vb. I. Tranz. A face brichete² prin aglomerarea sau presarea materialelor mărunte sau pulverulente. – Din fr. briqueter.

DOOM

brichetá (a ~) vb., ind. prez. 3 bricheteáză

brichetaserăm
BRICHETÁ, brichetez, vb. I. Tranz. A face brichete² prin aglomerarea sau presarea materialelor mărunte sau pulverulente. – Din fr. briqueter.

DOOM

brichetá (a ~) vb., ind. prez. 3 bricheteáză

brichetaserăți
BRICHETÁ, brichetez, vb. I. Tranz. A face brichete² prin aglomerarea sau presarea materialelor mărunte sau pulverulente. – Din fr. briqueter.

DOOM

brichetá (a ~) vb., ind. prez. 3 bricheteáză

brichetaseși
BRICHETÁ, brichetez, vb. I. Tranz. A face brichete² prin aglomerarea sau presarea materialelor mărunte sau pulverulente. – Din fr. briqueter.

DOOM

brichetá (a ~) vb., ind. prez. 3 bricheteáză

brichetaseți
BRICHETÁ, brichetez, vb. I. Tranz. A face brichete² prin aglomerarea sau presarea materialelor mărunte sau pulverulente. – Din fr. briqueter.

DOOM

brichetá (a ~) vb., ind. prez. 3 bricheteáză

brichetat
BRICHETÁ, brichetez, vb. I. Tranz. A face brichete² prin aglomerarea sau presarea materialelor mărunte sau pulverulente. – Din fr. briqueter.

DOOM

brichetá (a ~) vb., ind. prez. 3 bricheteáză

brichetat
BRICHETÁ, brichetez, vb. I. Tranz. A face brichete² prin aglomerarea sau presarea materialelor mărunte sau pulverulente. – Din fr. briqueter.

brichetau
BRICHETÁ, brichetez, vb. I. Tranz. A face brichete² prin aglomerarea sau presarea materialelor mărunte sau pulverulente. – Din fr. briqueter.

DOOM

brichetá (a ~) vb., ind. prez. 3 bricheteáză

brichetași
BRICHETÁ, brichetez, vb. I. Tranz. A face brichete² prin aglomerarea sau presarea materialelor mărunte sau pulverulente. – Din fr. briqueter.

DOOM

brichetá (a ~) vb., ind. prez. 3 bricheteáză

brichetați
BRICHETÁ, brichetez, vb. I. Tranz. A face brichete² prin aglomerarea sau presarea materialelor mărunte sau pulverulente. – Din fr. briqueter.

DOOM

brichetá (a ~) vb., ind. prez. 3 bricheteáză

brichete
BRICHÉTĂ², brichete, s. f. 1. Produs obținut prin brichetarea materialului mărunt sau pulverulent, în forme geometrice regulate (paralelipipedice, ovoidale etc.), în vederea transportului, a folosirii sau a prelucrării lui ulterioare. 2. (În sintagma) Brichetă furajeră = furaj combinat, în stare presată, folosit pentru hrana cabalinelor, bovinelor și ovinelor. – Din fr. briquette.

DOOM

brichétă s. f., g.-d. art. brichétei; pl. brichéte

brichetează
BRICHETÁ, brichetez, vb. I. Tranz. A face brichete² prin aglomerarea sau presarea materialelor mărunte sau pulverulente. – Din fr. briqueter.

DOOM

brichetá (a ~) vb., ind. prez. 3 bricheteáză

brichetei
BRICHÉTĂ², brichete, s. f. 1. Produs obținut prin brichetarea materialului mărunt sau pulverulent, în forme geometrice regulate (paralelipipedice, ovoidale etc.), în vederea transportului, a folosirii sau a prelucrării lui ulterioare. 2. (În sintagma) Brichetă furajeră = furaj combinat, în stare presată, folosit pentru hrana cabalinelor, bovinelor și ovinelor. – Din fr. briquette.

DOOM

brichétă s. f., g.-d. art. brichétei; pl. brichéte

brichetele
BRICHÉTĂ², brichete, s. f. 1. Produs obținut prin brichetarea materialului mărunt sau pulverulent, în forme geometrice regulate (paralelipipedice, ovoidale etc.), în vederea transportului, a folosirii sau a prelucrării lui ulterioare. 2. (În sintagma) Brichetă furajeră = furaj combinat, în stare presată, folosit pentru hrana cabalinelor, bovinelor și ovinelor. – Din fr. briquette.

DOOM

brichétă s. f., g.-d. art. brichétei; pl. brichéte

brichetelor
BRICHÉTĂ², brichete, s. f. 1. Produs obținut prin brichetarea materialului mărunt sau pulverulent, în forme geometrice regulate (paralelipipedice, ovoidale etc.), în vederea transportului, a folosirii sau a prelucrării lui ulterioare. 2. (În sintagma) Brichetă furajeră = furaj combinat, în stare presată, folosit pentru hrana cabalinelor, bovinelor și ovinelor. – Din fr. briquette.

DOOM

brichétă s. f., g.-d. art. brichétei; pl. brichéte

brichetez
BRICHETÁ, brichetez, vb. I. Tranz. A face brichete² prin aglomerarea sau presarea materialelor mărunte sau pulverulente. – Din fr. briqueter.

DOOM

brichetá (a ~) vb., ind. prez. 3 bricheteáză

bricheteze
BRICHETÁ, brichetez, vb. I. Tranz. A face brichete² prin aglomerarea sau presarea materialelor mărunte sau pulverulente. – Din fr. briqueter.

DOOM

brichetá (a ~) vb., ind. prez. 3 bricheteáză

brichetezi
BRICHETÁ, brichetez, vb. I. Tranz. A face brichete² prin aglomerarea sau presarea materialelor mărunte sau pulverulente. – Din fr. briqueter.

DOOM

brichetá (a ~) vb., ind. prez. 3 bricheteáză

brichetier
BRICHETIÉR s.m. Lucrător de brichete (de cărbune). [Pron. -ti-er. / < fr. briquetier].

brichetând
BRICHETÁ, brichetez, vb. I. Tranz. A face brichete² prin aglomerarea sau presarea materialelor mărunte sau pulverulente. – Din fr. briqueter.

DOOM

brichetá (a ~) vb., ind. prez. 3 bricheteáză

brichetînd
BRICHETÁ, brichetez, vb. I. Tranz. A face brichete² prin aglomerarea sau presarea materialelor mărunte sau pulverulente. – Din fr. briqueter.

DOOM

brichetá (a ~) vb., ind. prez. 3 bricheteáză

brichetări
BRICHETÁRE, brichetări, s. f. Acțiunea de a bricheta; brichetaj. – V. bricheta.

DOOM

brichetáre s. f., g.-d. art. brichetắrii; pl. brichetắri

brichetării
BRICHETÁRE, brichetări, s. f. Acțiunea de a bricheta; brichetaj. – V. bricheta.

DOOM

brichetáre s. f., g.-d. art. brichetắrii; pl. brichetắri

brichetările
BRICHETÁRE, brichetări, s. f. Acțiunea de a bricheta; brichetaj. – V. bricheta.

DOOM

brichetáre s. f., g.-d. art. brichetắrii; pl. brichetắri

brichetărilor
BRICHETÁRE, brichetări, s. f. Acțiunea de a bricheta; brichetaj. – V. bricheta.

DOOM

brichetáre s. f., g.-d. art. brichetắrii; pl. brichetắri

brici
BRICI, brice, s. n. Instrument de bărbierit, cu lamă de oțel și cu mâner. [Pl. și: briciuri] – Din sl. bricĩ.

DOOM

brici s. n., pl. bríce

brici
BRICI, brice, s. n. Instrument de bărbierit, cu lamă de oțel și cu mâner. [Pl. și: briciuri] – Din sl. bricĩ.

bricică
BRÍCICĂ s. f. v. brișcă¹.

briciul
BRICI, brice, s. n. Instrument de bărbierit, cu lamă de oțel și cu mâner. [Pl. și: briciuri] – Din sl. bricĩ.

DOOM

brici s. n., pl. bríce

briciului
BRICI, brice, s. n. Instrument de bărbierit, cu lamă de oțel și cu mâner. [Pl. și: briciuri] – Din sl. bricĩ.

DOOM

brici s. n., pl. bríce

bricola
BRICOLÁ, bricolez, vb. I. Tranz. A face mici reparații, lucrări de amenajare într-o gospodărie. ♦ A repara provizoriu. – Din fr. bricoler.

DOOM

*bricolá (a ~) vb., ind. prez. 3 bricoleáză

bricola
BRICÓLĂ, bricole, s. f. Mașină de război asemănătoare cu balista, folosită mai ales în evul mediu. – Din fr. bricole, it. briccola.

DOOM

bricólă (înv.) s. f., g.-d. art. bricólei; pl. bricóle

bricolai
BRICOLÁ, bricolez, vb. I. Tranz. A face mici reparații, lucrări de amenajare într-o gospodărie. ♦ A repara provizoriu. – Din fr. bricoler.

DOOM

*bricolá (a ~) vb., ind. prez. 3 bricoleáză

bricolaj
BRICOLÁJ, bricolaje, s. n. 1. Reparație provizorie; retuș. 2. Treburi mărunte. – Din fr. bricolage.

DOOM

*bricoláj s. n.

bricolam
BRICOLÁ, bricolez, vb. I. Tranz. A face mici reparații, lucrări de amenajare într-o gospodărie. ♦ A repara provizoriu. – Din fr. bricoler.

DOOM

*bricolá (a ~) vb., ind. prez. 3 bricoleáză

bricolare
BRICOLÁ, bricolez, vb. I. Tranz. A face mici reparații, lucrări de amenajare într-o gospodărie. ♦ A repara provizoriu. – Din fr. bricoler.

DOOM

*bricolá (a ~) vb., ind. prez. 3 bricoleáză

bricolare
BRICOLÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A practica tot felul de meserii. ♦ A face treburi mărunte cu caracter meșteșugăresc (în gospodărie). [< fr. bricoler].

bricolară
BRICOLÁ, bricolez, vb. I. Tranz. A face mici reparații, lucrări de amenajare într-o gospodărie. ♦ A repara provizoriu. – Din fr. bricoler.

DOOM

*bricolá (a ~) vb., ind. prez. 3 bricoleáză

bricolarăm
BRICOLÁ, bricolez, vb. I. Tranz. A face mici reparații, lucrări de amenajare într-o gospodărie. ♦ A repara provizoriu. – Din fr. bricoler.

DOOM

*bricolá (a ~) vb., ind. prez. 3 bricoleáză

bricolarăți
BRICOLÁ, bricolez, vb. I. Tranz. A face mici reparații, lucrări de amenajare într-o gospodărie. ♦ A repara provizoriu. – Din fr. bricoler.

DOOM

*bricolá (a ~) vb., ind. prez. 3 bricoleáză

bricolase
BRICOLÁ, bricolez, vb. I. Tranz. A face mici reparații, lucrări de amenajare într-o gospodărie. ♦ A repara provizoriu. – Din fr. bricoler.

DOOM

*bricolá (a ~) vb., ind. prez. 3 bricoleáză

bricolasem
BRICOLÁ, bricolez, vb. I. Tranz. A face mici reparații, lucrări de amenajare într-o gospodărie. ♦ A repara provizoriu. – Din fr. bricoler.

DOOM

*bricolá (a ~) vb., ind. prez. 3 bricoleáză

bricolaseră
BRICOLÁ, bricolez, vb. I. Tranz. A face mici reparații, lucrări de amenajare într-o gospodărie. ♦ A repara provizoriu. – Din fr. bricoler.

DOOM

*bricolá (a ~) vb., ind. prez. 3 bricoleáză

bricolaserăm
BRICOLÁ, bricolez, vb. I. Tranz. A face mici reparații, lucrări de amenajare într-o gospodărie. ♦ A repara provizoriu. – Din fr. bricoler.

DOOM

*bricolá (a ~) vb., ind. prez. 3 bricoleáză

bricolaserăți
BRICOLÁ, bricolez, vb. I. Tranz. A face mici reparații, lucrări de amenajare într-o gospodărie. ♦ A repara provizoriu. – Din fr. bricoler.

DOOM

*bricolá (a ~) vb., ind. prez. 3 bricoleáză

bricolaseși
BRICOLÁ, bricolez, vb. I. Tranz. A face mici reparații, lucrări de amenajare într-o gospodărie. ♦ A repara provizoriu. – Din fr. bricoler.

DOOM

*bricolá (a ~) vb., ind. prez. 3 bricoleáză

bricolaseți
BRICOLÁ, bricolez, vb. I. Tranz. A face mici reparații, lucrări de amenajare într-o gospodărie. ♦ A repara provizoriu. – Din fr. bricoler.

DOOM

*bricolá (a ~) vb., ind. prez. 3 bricoleáză

bricolat
BRICOLÁ, bricolez, vb. I. Tranz. A face mici reparații, lucrări de amenajare într-o gospodărie. ♦ A repara provizoriu. – Din fr. bricoler.

DOOM

*bricolá (a ~) vb., ind. prez. 3 bricoleáză

bricolat
BRICOLÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A practica tot felul de meserii. ♦ A face treburi mărunte cu caracter meșteșugăresc (în gospodărie). [< fr. bricoler].

bricolau
BRICOLÁ, bricolez, vb. I. Tranz. A face mici reparații, lucrări de amenajare într-o gospodărie. ♦ A repara provizoriu. – Din fr. bricoler.

DOOM

*bricolá (a ~) vb., ind. prez. 3 bricoleáză

bricolași
BRICOLÁ, bricolez, vb. I. Tranz. A face mici reparații, lucrări de amenajare într-o gospodărie. ♦ A repara provizoriu. – Din fr. bricoler.

DOOM

*bricolá (a ~) vb., ind. prez. 3 bricoleáză

bricolați
BRICOLÁ, bricolez, vb. I. Tranz. A face mici reparații, lucrări de amenajare într-o gospodărie. ♦ A repara provizoriu. – Din fr. bricoler.

DOOM

*bricolá (a ~) vb., ind. prez. 3 bricoleáză

bricole
BRICÓLĂ, bricole, s. f. Mașină de război asemănătoare cu balista, folosită mai ales în evul mediu. – Din fr. bricole, it. briccola.

DOOM

bricólă (înv.) s. f., g.-d. art. bricólei; pl. bricóle

bricolează
BRICOLÁ, bricolez, vb. I. Tranz. A face mici reparații, lucrări de amenajare într-o gospodărie. ♦ A repara provizoriu. – Din fr. bricoler.

DOOM

*bricolá (a ~) vb., ind. prez. 3 bricoleáză

bricolei
BRICÓLĂ, bricole, s. f. Mașină de război asemănătoare cu balista, folosită mai ales în evul mediu. – Din fr. bricole, it. briccola.

DOOM

bricólă (înv.) s. f., g.-d. art. bricólei; pl. bricóle

bricolele
BRICÓLĂ, bricole, s. f. Mașină de război asemănătoare cu balista, folosită mai ales în evul mediu. – Din fr. bricole, it. briccola.

DOOM

bricólă (înv.) s. f., g.-d. art. bricólei; pl. bricóle

bricolelor
BRICÓLĂ, bricole, s. f. Mașină de război asemănătoare cu balista, folosită mai ales în evul mediu. – Din fr. bricole, it. briccola.

DOOM

bricólă (înv.) s. f., g.-d. art. bricólei; pl. bricóle

bricoler
BRICOLÉR s.m. (Rar) Persoană care se ocupă în timpul liber cu tot felul de lucrări manuale de întreținere și de reparații. [< fr. bricoleur].

bricoleri
BRICOLÉR s.m. (Rar) Persoană care se ocupă în timpul liber cu tot felul de lucrări manuale de întreținere și de reparații. [< fr. bricoleur].

bricolerii
BRICOLÉR s.m. (Rar) Persoană care se ocupă în timpul liber cu tot felul de lucrări manuale de întreținere și de reparații. [< fr. bricoleur].

bricolerilor
BRICOLÉR s.m. (Rar) Persoană care se ocupă în timpul liber cu tot felul de lucrări manuale de întreținere și de reparații. [< fr. bricoleur].

bricolerul
BRICOLÉR s.m. (Rar) Persoană care se ocupă în timpul liber cu tot felul de lucrări manuale de întreținere și de reparații. [< fr. bricoleur].

bricolerului
BRICOLÉR s.m. (Rar) Persoană care se ocupă în timpul liber cu tot felul de lucrări manuale de întreținere și de reparații. [< fr. bricoleur].

bricolez
BRICOLÁ, bricolez, vb. I. Tranz. A face mici reparații, lucrări de amenajare într-o gospodărie. ♦ A repara provizoriu. – Din fr. bricoler.

DOOM

*bricolá (a ~) vb., ind. prez. 3 bricoleáză

bricoleze
BRICOLÁ, bricolez, vb. I. Tranz. A face mici reparații, lucrări de amenajare într-o gospodărie. ♦ A repara provizoriu. – Din fr. bricoler.

DOOM

*bricolá (a ~) vb., ind. prez. 3 bricoleáză

bricolezi
BRICOLÁ, bricolez, vb. I. Tranz. A face mici reparații, lucrări de amenajare într-o gospodărie. ♦ A repara provizoriu. – Din fr. bricoler.

DOOM

*bricolá (a ~) vb., ind. prez. 3 bricoleáză

bricolând
BRICOLÁ, bricolez, vb. I. Tranz. A face mici reparații, lucrări de amenajare într-o gospodărie. ♦ A repara provizoriu. – Din fr. bricoler.

DOOM

*bricolá (a ~) vb., ind. prez. 3 bricoleáză

bricolînd
BRICOLÁ, bricolez, vb. I. Tranz. A face mici reparații, lucrări de amenajare într-o gospodărie. ♦ A repara provizoriu. – Din fr. bricoler.

DOOM

*bricolá (a ~) vb., ind. prez. 3 bricoleáză

bricui
BRICUÍ vb. IV. tr. A curăța puntea unei nave cu cărămidă sau cu nisip. [Cf. fr. briquer].

bricuia
BRICUÍ vb. IV. tr. A curăța puntea unei nave cu cărămidă sau cu nisip. [Cf. fr. briquer].

bricuiai
BRICUÍ vb. IV. tr. A curăța puntea unei nave cu cărămidă sau cu nisip. [Cf. fr. briquer].

bricuiam
BRICUÍ vb. IV. tr. A curăța puntea unei nave cu cărămidă sau cu nisip. [Cf. fr. briquer].

bricuiască
BRICUÍ vb. IV. tr. A curăța puntea unei nave cu cărămidă sau cu nisip. [Cf. fr. briquer].

bricuiau
BRICUÍ vb. IV. tr. A curăța puntea unei nave cu cărămidă sau cu nisip. [Cf. fr. briquer].

bricuiați
BRICUÍ vb. IV. tr. A curăța puntea unei nave cu cărămidă sau cu nisip. [Cf. fr. briquer].

bricuiesc
BRICUÍ vb. IV. tr. A curăța puntea unei nave cu cărămidă sau cu nisip. [Cf. fr. briquer].

bricuiește
BRICUÍ vb. IV. tr. A curăța puntea unei nave cu cărămidă sau cu nisip. [Cf. fr. briquer].

bricuiești
BRICUÍ vb. IV. tr. A curăța puntea unei nave cu cărămidă sau cu nisip. [Cf. fr. briquer].

bricuii
BRICUÍ vb. IV. tr. A curăța puntea unei nave cu cărămidă sau cu nisip. [Cf. fr. briquer].

bricuim
BRICUÍ vb. IV. tr. A curăța puntea unei nave cu cărămidă sau cu nisip. [Cf. fr. briquer].

bricuind
BRICUÍ vb. IV. tr. A curăța puntea unei nave cu cărămidă sau cu nisip. [Cf. fr. briquer].

bricuire
BRICUÍ vb. IV. tr. A curăța puntea unei nave cu cărămidă sau cu nisip. [Cf. fr. briquer].

bricuire
BRICUÍ vb. IV. tr. A curăța puntea unei nave cu cărămidă sau cu nisip. [Cf. fr. briquer].

bricuiră
BRICUÍ vb. IV. tr. A curăța puntea unei nave cu cărămidă sau cu nisip. [Cf. fr. briquer].

bricuirăm
BRICUÍ vb. IV. tr. A curăța puntea unei nave cu cărămidă sau cu nisip. [Cf. fr. briquer].

bricuirăți
BRICUÍ vb. IV. tr. A curăța puntea unei nave cu cărămidă sau cu nisip. [Cf. fr. briquer].

bricuise
BRICUÍ vb. IV. tr. A curăța puntea unei nave cu cărămidă sau cu nisip. [Cf. fr. briquer].

bricuisem
BRICUÍ vb. IV. tr. A curăța puntea unei nave cu cărămidă sau cu nisip. [Cf. fr. briquer].

bricuiseră
BRICUÍ vb. IV. tr. A curăța puntea unei nave cu cărămidă sau cu nisip. [Cf. fr. briquer].

bricuiserăm
BRICUÍ vb. IV. tr. A curăța puntea unei nave cu cărămidă sau cu nisip. [Cf. fr. briquer].

bricuiserăți
BRICUÍ vb. IV. tr. A curăța puntea unei nave cu cărămidă sau cu nisip. [Cf. fr. briquer].

bricuiseși
BRICUÍ vb. IV. tr. A curăța puntea unei nave cu cărămidă sau cu nisip. [Cf. fr. briquer].

bricuiseți
BRICUÍ vb. IV. tr. A curăța puntea unei nave cu cărămidă sau cu nisip. [Cf. fr. briquer].

bricuit
BRICUÍ vb. IV. tr. A curăța puntea unei nave cu cărămidă sau cu nisip. [Cf. fr. briquer].

bricuit
BRICUÍ vb. IV. tr. A curăța puntea unei nave cu cărămidă sau cu nisip. [Cf. fr. briquer].

bricuiși
BRICUÍ vb. IV. tr. A curăța puntea unei nave cu cărămidă sau cu nisip. [Cf. fr. briquer].

bricuiți
BRICUÍ vb. IV. tr. A curăța puntea unei nave cu cărămidă sau cu nisip. [Cf. fr. briquer].

bricul
BRIC² adj. invar., s. n. (Franțuzism) 1. Adj. invar. Cărămiziu. 2. S. n. Culoare bric (1). – Din fr. brique.

DOOM

bric³ (navă) s. n., pl. brícuri

bricului
BRIC² adj. invar., s. n. (Franțuzism) 1. Adj. invar. Cărămiziu. 2. S. n. Culoare bric (1). – Din fr. brique.

DOOM

bric³ (navă) s. n., pl. brícuri

bricuri
BRIC² adj. invar., s. n. (Franțuzism) 1. Adj. invar. Cărămiziu. 2. S. n. Culoare bric (1). – Din fr. brique.

DOOM

bric³ (navă) s. n., pl. brícuri

bricurile
BRIC² adj. invar., s. n. (Franțuzism) 1. Adj. invar. Cărămiziu. 2. S. n. Culoare bric (1). – Din fr. brique.

DOOM

bric³ (navă) s. n., pl. brícuri

bricurilor
BRIC² adj. invar., s. n. (Franțuzism) 1. Adj. invar. Cărămiziu. 2. S. n. Culoare bric (1). – Din fr. brique.

DOOM

bric³ (navă) s. n., pl. brícuri

brida
BRÍDĂ, bride, s. f. 1. Gaică prin care se petrece cordonul sau cu care se încheie o copcă. 2. Piesă metalică în formă de „U”, care face legătura între arcuri și osii. ♦ Piesă metalică în forma unei coroane circulare, care se aplică pe tuburi, pentru îmbinarea lor. 3. (Med.) Aderență (1). – Din fr. bride.

DOOM

brídă s. f., g.-d. art. brídei; pl. bríde

bridat
BRIDÁT s.n. Acțiunea de a face bride (1). [După fr. bridage].

bride
BRÍDĂ, bride, s. f. 1. Gaică prin care se petrece cordonul sau cu care se încheie o copcă. 2. Piesă metalică în formă de „U”, care face legătura între arcuri și osii. ♦ Piesă metalică în forma unei coroane circulare, care se aplică pe tuburi, pentru îmbinarea lor. 3. (Med.) Aderență (1). – Din fr. bride.

DOOM

brídă s. f., g.-d. art. brídei; pl. bríde

bridei
BRÍDĂ, bride, s. f. 1. Gaică prin care se petrece cordonul sau cu care se încheie o copcă. 2. Piesă metalică în formă de „U”, care face legătura între arcuri și osii. ♦ Piesă metalică în forma unei coroane circulare, care se aplică pe tuburi, pentru îmbinarea lor. 3. (Med.) Aderență (1). – Din fr. bride.

DOOM

brídă s. f., g.-d. art. brídei; pl. bríde

bridele
BRÍDĂ, bride, s. f. 1. Gaică prin care se petrece cordonul sau cu care se încheie o copcă. 2. Piesă metalică în formă de „U”, care face legătura între arcuri și osii. ♦ Piesă metalică în forma unei coroane circulare, care se aplică pe tuburi, pentru îmbinarea lor. 3. (Med.) Aderență (1). – Din fr. bride.

DOOM

brídă s. f., g.-d. art. brídei; pl. bríde

bridelor
BRÍDĂ, bride, s. f. 1. Gaică prin care se petrece cordonul sau cu care se încheie o copcă. 2. Piesă metalică în formă de „U”, care face legătura între arcuri și osii. ♦ Piesă metalică în forma unei coroane circulare, care se aplică pe tuburi, pentru îmbinarea lor. 3. (Med.) Aderență (1). – Din fr. bride.

DOOM

brídă s. f., g.-d. art. brídei; pl. bríde

bridge
BRIDGE, (2) bridge-uri, s. n. 1. Numele unui joc de cărți. 2. Partidă de bridge (1). [Pr.: briğ] – Din fr., engl. bridge.

DOOM

bridge (angl.) [pron. briğ] s. n., art. brídge-ul; (partide) pl. brídge-uri

bridgist
BRIDGÍST, -Ă, bridgiști, -ste, s. m. și f. Jucător de bridge. [Pr.: brigíst] – Bridge + suf. -ist.

bridgista
BRIDGÍST, -Ă, bridgiști, -ste, s. m. și f. Jucător de bridge. [Pr.: brigíst] – Bridge + suf. -ist.

bridgiste
BRIDGÍST, -Ă, bridgiști, -ste, s. m. și f. Jucător de bridge. [Pr.: brigíst] – Bridge + suf. -ist.

bridgistei
BRIDGÍST, -Ă, bridgiști, -ste, s. m. și f. Jucător de bridge. [Pr.: brigíst] – Bridge + suf. -ist.

bridgistele
BRIDGÍST, -Ă, bridgiști, -ste, s. m. și f. Jucător de bridge. [Pr.: brigíst] – Bridge + suf. -ist.

bridgistelor
BRIDGÍST, -Ă, bridgiști, -ste, s. m. și f. Jucător de bridge. [Pr.: brigíst] – Bridge + suf. -ist.

bridgistul
BRIDGÍST, -Ă, bridgiști, -ste, s. m. și f. Jucător de bridge. [Pr.: brigíst] – Bridge + suf. -ist.

bridgistului
BRIDGÍST, -Ă, bridgiști, -ste, s. m. și f. Jucător de bridge. [Pr.: brigíst] – Bridge + suf. -ist.

bridgiști
BRIDGÍST, -Ă, bridgiști, -ste, s. m. și f. Jucător de bridge. [Pr.: brigíst] – Bridge + suf. -ist.

bridgiștii
BRIDGÍST, -Ă, bridgiști, -ste, s. m. și f. Jucător de bridge. [Pr.: brigíst] – Bridge + suf. -ist.

bridgiștilor
BRIDGÍST, -Ă, bridgiști, -ste, s. m. și f. Jucător de bridge. [Pr.: brigíst] – Bridge + suf. -ist.

brie
BRIÁ, briez, vb. I. Intranz. (Franțuzism) A se face remarcat prin calități excepționale (mai ales inteligență); a străluci, a se deosebi. [Pr.: bri-a] – Din fr. briller.

DOOM

briá (a ~) (livr.) (bri-a) vb., ind. prez. 3 briáză, 1 pl. briém (bri-em); conj. prez. 3 să briéze; ger. briínd (bri-ind)

brie
BRIE² s. n. Sortiment de brânză franțuzească. [Pr.: bri] – Cuv. fr.

DOOM

bríe¹ (plantă) s. f., art. bría, g.-d. art. bríei; pl. brii, art. bríile

brie
BRÍE¹, brii, s. f. Plantă erbacee aromatică cu frunze ascuțite, cu flori albe și cu fructe aproape cilindrice (Meum athamanticum). – Et. nec.

briefing
BRIEFING, briefinguri, s. n. Scurtă întrunire în care se dau informații sau instrucțiuni, se prezintă un raport etc. [Pr.: brífing] – Cuv. engl.

DOOM

briefing (angl.) [pron. brífing] (brie-) s. n., pl. briefinguri

briefingul
BRIEFING, briefinguri, s. n. Scurtă întrunire în care se dau informații sau instrucțiuni, se prezintă un raport etc. [Pr.: brífing] – Cuv. engl.

DOOM

briefing (angl.) [pron. brífing] (brie-) s. n., pl. briefinguri

briefingului
BRIEFING, briefinguri, s. n. Scurtă întrunire în care se dau informații sau instrucțiuni, se prezintă un raport etc. [Pr.: brífing] – Cuv. engl.

DOOM

briefing (angl.) [pron. brífing] (brie-) s. n., pl. briefinguri

briefinguri
BRIEFING, briefinguri, s. n. Scurtă întrunire în care se dau informații sau instrucțiuni, se prezintă un raport etc. [Pr.: brífing] – Cuv. engl.

DOOM

briefing (angl.) [pron. brífing] (brie-) s. n., pl. briefinguri

briefingurile
BRIEFING, briefinguri, s. n. Scurtă întrunire în care se dau informații sau instrucțiuni, se prezintă un raport etc. [Pr.: brífing] – Cuv. engl.

DOOM

briefing (angl.) [pron. brífing] (brie-) s. n., pl. briefinguri

briefingurilor
BRIEFING, briefinguri, s. n. Scurtă întrunire în care se dau informații sau instrucțiuni, se prezintă un raport etc. [Pr.: brífing] – Cuv. engl.

DOOM

briefing (angl.) [pron. brífing] (brie-) s. n., pl. briefinguri

briei
BRÍE¹, brii, s. f. Plantă erbacee aromatică cu frunze ascuțite, cu flori albe și cu fructe aproape cilindrice (Meum athamanticum). – Et. nec.

briem
BRIÁ, briez, vb. I. Intranz. (Franțuzism) A se face remarcat prin calități excepționale (mai ales inteligență); a străluci, a se deosebi. [Pr.: bri-a] – Din fr. briller.

DOOM

briá (a ~) (livr.) (bri-a) vb., ind. prez. 3 briáză, 1 pl. briém (bri-em); conj. prez. 3 să briéze; ger. briínd (bri-ind)

briere
BRIÁ, briez, vb. I. Intranz. (Franțuzism) A se face remarcat prin calități excepționale (mai ales inteligență); a străluci, a se deosebi. [Pr.: bri-a] – Din fr. briller.

DOOM

briá (a ~) (livr.) (bri-a) vb., ind. prez. 3 briáză, 1 pl. briém (bri-em); conj. prez. 3 să briéze; ger. briínd (bri-ind)

briere
BRIÁ, briez, vb. I. Intranz. (Franțuzism) A se face remarcat prin calități excepționale (mai ales inteligență); a străluci, a se deosebi. [Pr.: bri-a] – Din fr. briller.

briez
BRIÁ, briez, vb. I. Intranz. (Franțuzism) A se face remarcat prin calități excepționale (mai ales inteligență); a străluci, a se deosebi. [Pr.: bri-a] – Din fr. briller.

DOOM

briá (a ~) (livr.) (bri-a) vb., ind. prez. 3 briáză, 1 pl. briém (bri-em); conj. prez. 3 să briéze; ger. briínd (bri-ind)

brieze
BRIÁ, briez, vb. I. Intranz. (Franțuzism) A se face remarcat prin calități excepționale (mai ales inteligență); a străluci, a se deosebi. [Pr.: bri-a] – Din fr. briller.

DOOM

briá (a ~) (livr.) (bri-a) vb., ind. prez. 3 briáză, 1 pl. briém (bri-em); conj. prez. 3 să briéze; ger. briínd (bri-ind)

briezi
BRIÁ, briez, vb. I. Intranz. (Franțuzism) A se face remarcat prin calități excepționale (mai ales inteligență); a străluci, a se deosebi. [Pr.: bri-a] – Din fr. briller.

DOOM

briá (a ~) (livr.) (bri-a) vb., ind. prez. 3 briáză, 1 pl. briém (bri-em); conj. prez. 3 să briéze; ger. briínd (bri-ind)

brigada
BRIGÁDĂ, brigăzi, s. f. 1. Unitate militară superioară regimentului și inferioară diviziei. 2. Formație (stabilă) de lucru, compusă din muncitori organizați adesea pe echipe și pe schimburi sau pe faze de operație, în vederea îndeplinirii unei sarcini de producție. 3. (În sintagma) Brigadă silvică = subunitate silvică formată din unul sau din mai multe cantoane și condusă de un brigadier silvic. 4. (Ieșit din uz; în sintagma) Brigadă artistică = colectiv în cadrul mișcării artistice de amatori, care prezenta programe artistice (scurte) inspirate din viața colectivului din care făcea parte. – Din fr. brigade, rus. brigada.

DOOM

brigádă s. f., g.-d. art. brigắzii; pl. brigắzi

brigadier
BRIGADIÉR, -Ă, brigadieri, -e, s. m. și f. 1. Persoană care face parte dintr-o brigadă (2). 2. Tehnician din administrația pădurilor, care conduce o brigadă silvică. 3. (Înv.) General de brigadă (1). ♦ Caporal de artilerie sau de cavalerie. [Pr.: -di-er] – Din fr. brigadier.

DOOM

brigadiéră (-di-e-) s. f., g.-d. art. brigadiérei; pl. brigadiére

brigadiera
BRIGADIÉR, -Ă, brigadieri, -e, s. m. și f. 1. Persoană care face parte dintr-o brigadă (2). 2. Tehnician din administrația pădurilor, care conduce o brigadă silvică. 3. (Înv.) General de brigadă (1). ♦ Caporal de artilerie sau de cavalerie. [Pr.: -di-er] – Din fr. brigadier.

DOOM

brigadiéră (-di-e-) s. f., g.-d. art. brigadiérei; pl. brigadiére

brigadiere
BRIGADIÉR, -Ă, brigadieri, -e, s. m. și f. 1. Persoană care face parte dintr-o brigadă (2). 2. Tehnician din administrația pădurilor, care conduce o brigadă silvică. 3. (Înv.) General de brigadă (1). ♦ Caporal de artilerie sau de cavalerie. [Pr.: -di-er] – Din fr. brigadier.

DOOM

brigadiéră (-di-e-) s. f., g.-d. art. brigadiérei; pl. brigadiére

brigadierei
BRIGADIÉR, -Ă, brigadieri, -e, s. m. și f. 1. Persoană care face parte dintr-o brigadă (2). 2. Tehnician din administrația pădurilor, care conduce o brigadă silvică. 3. (Înv.) General de brigadă (1). ♦ Caporal de artilerie sau de cavalerie. [Pr.: -di-er] – Din fr. brigadier.

DOOM

brigadiéră (-di-e-) s. f., g.-d. art. brigadiérei; pl. brigadiére

brigadierele
BRIGADIÉR, -Ă, brigadieri, -e, s. m. și f. 1. Persoană care face parte dintr-o brigadă (2). 2. Tehnician din administrația pădurilor, care conduce o brigadă silvică. 3. (Înv.) General de brigadă (1). ♦ Caporal de artilerie sau de cavalerie. [Pr.: -di-er] – Din fr. brigadier.

DOOM

brigadiéră (-di-e-) s. f., g.-d. art. brigadiérei; pl. brigadiére

brigadierelor
BRIGADIÉR, -Ă, brigadieri, -e, s. m. și f. 1. Persoană care face parte dintr-o brigadă (2). 2. Tehnician din administrația pădurilor, care conduce o brigadă silvică. 3. (Înv.) General de brigadă (1). ♦ Caporal de artilerie sau de cavalerie. [Pr.: -di-er] – Din fr. brigadier.

DOOM

brigadiéră (-di-e-) s. f., g.-d. art. brigadiérei; pl. brigadiére

brigadieri
BRIGADIÉR, -Ă, brigadieri, -e, s. m. și f. 1. Persoană care face parte dintr-o brigadă (2). 2. Tehnician din administrația pădurilor, care conduce o brigadă silvică. 3. (Înv.) General de brigadă (1). ♦ Caporal de artilerie sau de cavalerie. [Pr.: -di-er] – Din fr. brigadier.

DOOM

brigadiéră (-di-e-) s. f., g.-d. art. brigadiérei; pl. brigadiére

brigadierii
BRIGADIÉR, -Ă, brigadieri, -e, s. m. și f. 1. Persoană care face parte dintr-o brigadă (2). 2. Tehnician din administrația pădurilor, care conduce o brigadă silvică. 3. (Înv.) General de brigadă (1). ♦ Caporal de artilerie sau de cavalerie. [Pr.: -di-er] – Din fr. brigadier.

DOOM

brigadiéră (-di-e-) s. f., g.-d. art. brigadiérei; pl. brigadiére

brigadierilor
BRIGADIÉR, -Ă, brigadieri, -e, s. m. și f. 1. Persoană care face parte dintr-o brigadă (2). 2. Tehnician din administrația pădurilor, care conduce o brigadă silvică. 3. (Înv.) General de brigadă (1). ♦ Caporal de artilerie sau de cavalerie. [Pr.: -di-er] – Din fr. brigadier.

DOOM

brigadiéră (-di-e-) s. f., g.-d. art. brigadiérei; pl. brigadiére

brigadierul
BRIGADIÉR, -Ă, brigadieri, -e, s. m. și f. 1. Persoană care face parte dintr-o brigadă (2). 2. Tehnician din administrația pădurilor, care conduce o brigadă silvică. 3. (Înv.) General de brigadă (1). ♦ Caporal de artilerie sau de cavalerie. [Pr.: -di-er] – Din fr. brigadier.

DOOM

brigadiéră (-di-e-) s. f., g.-d. art. brigadiérei; pl. brigadiére

brigadierului
BRIGADIÉR, -Ă, brigadieri, -e, s. m. și f. 1. Persoană care face parte dintr-o brigadă (2). 2. Tehnician din administrația pădurilor, care conduce o brigadă silvică. 3. (Înv.) General de brigadă (1). ♦ Caporal de artilerie sau de cavalerie. [Pr.: -di-er] – Din fr. brigadier.

DOOM

brigadiéră (-di-e-) s. f., g.-d. art. brigadiérei; pl. brigadiére

brigadă
BRIGÁDĂ s.f. 1. Echipă organizată pentru anumite sarcini de producție. ◊ (Ieșit din uz) Brigadă artistică (de agitație) = echipă artistică de amatori (care, în programe scurte, își propuneau să facă agitație politică în jurul problemelor importante din viața unei colectivități). 2. Unitate militară compusă din două sau trei regimente din aceeași armă. 3. Subunitate silvică formată din mai multe cantoane (2) și supravegheată de un brigadier silvic. [Pl. -găzi, -gade. / < fr. brigade, rus. brigada].

brigand
BRIGÁND, briganzi, s. m. (Franțuzism) Tâlhar de drumul mare. – Din fr. brigand.

DOOM

brigánd (livr.) s. m., pl. brigánzi

brigandaj
BRIGANDÁJ, brigandaje, s. n. (Franțuzism) Tâlhărie la drumul mare. – Din fr. brigandage.

DOOM

brigandáj (livr.) s. n., pl. brigandáje

brigandaje
BRIGANDÁJ, brigandaje, s. n. (Franțuzism) Tâlhărie la drumul mare. – Din fr. brigandage.

DOOM

brigandáj (livr.) s. n., pl. brigandáje

brigandajele
BRIGANDÁJ, brigandaje, s. n. (Franțuzism) Tâlhărie la drumul mare. – Din fr. brigandage.

DOOM

brigandáj (livr.) s. n., pl. brigandáje

brigandajelor
BRIGANDÁJ, brigandaje, s. n. (Franțuzism) Tâlhărie la drumul mare. – Din fr. brigandage.

DOOM

brigandáj (livr.) s. n., pl. brigandáje

brigandajul
BRIGANDÁJ, brigandaje, s. n. (Franțuzism) Tâlhărie la drumul mare. – Din fr. brigandage.

DOOM

brigandáj (livr.) s. n., pl. brigandáje

brigandajului
BRIGANDÁJ, brigandaje, s. n. (Franțuzism) Tâlhărie la drumul mare. – Din fr. brigandage.

DOOM

brigandáj (livr.) s. n., pl. brigandáje

brigandul
BRIGÁND, briganzi, s. m. (Franțuzism) Tâlhar de drumul mare. – Din fr. brigand.

DOOM

brigánd (livr.) s. m., pl. brigánzi

brigandului
BRIGÁND, briganzi, s. m. (Franțuzism) Tâlhar de drumul mare. – Din fr. brigand.

DOOM

brigánd (livr.) s. m., pl. brigánzi

brigantin
BRIGANTÍN s.n. Bric mic. [Cf. fr. brigantin, it. brigantino].

brigantina
BRIGANTÍNĂ, brigantine, s. f. Navă cu pânze de dimensiuni mici, cu două catarge. ♦ Pânză de corabie de formă trapezoidală, fixată de catargul acestei nave. – Din fr. brigantin(e).

DOOM

brigantínă s. f., g.-d. art. brigantínei; pl. brigantíne

brigantine
BRIGANTÍNĂ, brigantine, s. f. Navă cu pânze de dimensiuni mici, cu două catarge. ♦ Pânză de corabie de formă trapezoidală, fixată de catargul acestei nave. – Din fr. brigantin(e).

DOOM

brigantínă s. f., g.-d. art. brigantínei; pl. brigantíne

brigantinei
BRIGANTÍNĂ, brigantine, s. f. Navă cu pânze de dimensiuni mici, cu două catarge. ♦ Pânză de corabie de formă trapezoidală, fixată de catargul acestei nave. – Din fr. brigantin(e).

DOOM

brigantínă s. f., g.-d. art. brigantínei; pl. brigantíne

brigantinele
BRIGANTÍNĂ, brigantine, s. f. Navă cu pânze de dimensiuni mici, cu două catarge. ♦ Pânză de corabie de formă trapezoidală, fixată de catargul acestei nave. – Din fr. brigantin(e).

DOOM

brigantínă s. f., g.-d. art. brigantínei; pl. brigantíne

brigantinelor
BRIGANTÍNĂ, brigantine, s. f. Navă cu pânze de dimensiuni mici, cu două catarge. ♦ Pânză de corabie de formă trapezoidală, fixată de catargul acestei nave. – Din fr. brigantin(e).

DOOM

brigantínă s. f., g.-d. art. brigantínei; pl. brigantíne

briganzi
BRIGÁND, briganzi, s. m. (Franțuzism) Tâlhar de drumul mare. – Din fr. brigand.

DOOM

brigánd (livr.) s. m., pl. brigánzi

briganzii
BRIGÁND, briganzi, s. m. (Franțuzism) Tâlhar de drumul mare. – Din fr. brigand.

DOOM

brigánd (livr.) s. m., pl. brigánzi

briganzilor
BRIGÁND, briganzi, s. m. (Franțuzism) Tâlhar de drumul mare. – Din fr. brigand.

DOOM

brigánd (livr.) s. m., pl. brigánzi

brighidaie
BRIGHIDẮU, brighidaie, s. n. (Reg.) Bătător¹ (2). – Cf. magh. fergetyü „roată”.

DOOM

brighidắu (reg.) s. n., art. brighidắul; pl. brighidáie

brighidaiele
BRIGHIDẮU, brighidaie, s. n. (Reg.) Bătător¹ (2). – Cf. magh. fergetyü „roată”.

DOOM

brighidắu (reg.) s. n., art. brighidắul; pl. brighidáie

brighidaielor
BRIGHIDẮU, brighidaie, s. n. (Reg.) Bătător¹ (2). – Cf. magh. fergetyü „roată”.

DOOM

brighidắu (reg.) s. n., art. brighidắul; pl. brighidáie

brighidău
BRIGHIDẮU, brighidaie, s. n. (Reg.) Bătător¹ (2). – Cf. magh. fergetyü „roată”.

DOOM

brighidắu (reg.) s. n., art. brighidắul; pl. brighidáie

brighidăul
BRIGHIDẮU, brighidaie, s. n. (Reg.) Bătător¹ (2). – Cf. magh. fergetyü „roată”.

DOOM

brighidắu (reg.) s. n., art. brighidắul; pl. brighidáie

brighidăului
BRIGHIDẮU, brighidaie, s. n. (Reg.) Bătător¹ (2). – Cf. magh. fergetyü „roată”.

DOOM

brighidắu (reg.) s. n., art. brighidắul; pl. brighidáie

brigăzi
BRIGÁDĂ, brigăzi, s. f. 1. Unitate militară superioară regimentului și inferioară diviziei. 2. Formație (stabilă) de lucru, compusă din muncitori organizați adesea pe echipe și pe schimburi sau pe faze de operație, în vederea îndeplinirii unei sarcini de producție. 3. (În sintagma) Brigadă silvică = subunitate silvică formată din unul sau din mai multe cantoane și condusă de un brigadier silvic. 4. (Ieșit din uz; în sintagma) Brigadă artistică = colectiv în cadrul mișcării artistice de amatori, care prezenta programe artistice (scurte) inspirate din viața colectivului din care făcea parte. – Din fr. brigade, rus. brigada.

DOOM

brigádă s. f., g.-d. art. brigắzii; pl. brigắzi

brigăzii
BRIGÁDĂ, brigăzi, s. f. 1. Unitate militară superioară regimentului și inferioară diviziei. 2. Formație (stabilă) de lucru, compusă din muncitori organizați adesea pe echipe și pe schimburi sau pe faze de operație, în vederea îndeplinirii unei sarcini de producție. 3. (În sintagma) Brigadă silvică = subunitate silvică formată din unul sau din mai multe cantoane și condusă de un brigadier silvic. 4. (Ieșit din uz; în sintagma) Brigadă artistică = colectiv în cadrul mișcării artistice de amatori, care prezenta programe artistice (scurte) inspirate din viața colectivului din care făcea parte. – Din fr. brigade, rus. brigada.

DOOM

brigádă s. f., g.-d. art. brigắzii; pl. brigắzi

brigăzile
BRIGÁDĂ, brigăzi, s. f. 1. Unitate militară superioară regimentului și inferioară diviziei. 2. Formație (stabilă) de lucru, compusă din muncitori organizați adesea pe echipe și pe schimburi sau pe faze de operație, în vederea îndeplinirii unei sarcini de producție. 3. (În sintagma) Brigadă silvică = subunitate silvică formată din unul sau din mai multe cantoane și condusă de un brigadier silvic. 4. (Ieșit din uz; în sintagma) Brigadă artistică = colectiv în cadrul mișcării artistice de amatori, care prezenta programe artistice (scurte) inspirate din viața colectivului din care făcea parte. – Din fr. brigade, rus. brigada.

DOOM

brigádă s. f., g.-d. art. brigắzii; pl. brigắzi

brigăzilor
BRIGÁDĂ, brigăzi, s. f. 1. Unitate militară superioară regimentului și inferioară diviziei. 2. Formație (stabilă) de lucru, compusă din muncitori organizați adesea pe echipe și pe schimburi sau pe faze de operație, în vederea îndeplinirii unei sarcini de producție. 3. (În sintagma) Brigadă silvică = subunitate silvică formată din unul sau din mai multe cantoane și condusă de un brigadier silvic. 4. (Ieșit din uz; în sintagma) Brigadă artistică = colectiv în cadrul mișcării artistice de amatori, care prezenta programe artistice (scurte) inspirate din viața colectivului din care făcea parte. – Din fr. brigade, rus. brigada.

DOOM

brigádă s. f., g.-d. art. brigắzii; pl. brigắzi

brii
BRÍE¹, brii, s. f. Plantă erbacee aromatică cu frunze ascuțite, cu flori albe și cu fructe aproape cilindrice (Meum athamanticum). – Et. nec.

briile
BRÍE¹, brii, s. f. Plantă erbacee aromatică cu frunze ascuțite, cu flori albe și cu fructe aproape cilindrice (Meum athamanticum). – Et. nec.

briilor
BRÍE¹, brii, s. f. Plantă erbacee aromatică cu frunze ascuțite, cu flori albe și cu fructe aproape cilindrice (Meum athamanticum). – Et. nec.

briind
BRIÁ, briez, vb. I. Intranz. (Franțuzism) A se face remarcat prin calități excepționale (mai ales inteligență); a străluci, a se deosebi. [Pr.: bri-a] – Din fr. briller.

DOOM

briá (a ~) (livr.) (bri-a) vb., ind. prez. 3 briáză, 1 pl. briém (bri-em); conj. prez. 3 să briéze; ger. briínd (bri-ind)

briliant
BRILIÁNT, briliante, s. n. 1. Diamant șlefuit în dublă piramidă cu numeroase fațete pentru accentuarea reflexului luminii, folosit ca piatră prețioasă, montat în bijuterii. 2. Numele celui mai mic corp de literă tipografică. [Pr.: -li-ant] – Din fr. brillant, rus. bril'ant.

briliant
BRILIÁNT s.n. 1. Diamant șlefuit în dublă piramidă, folosit ca podoabă. 2. Caracter de literă de trei puncte tipografice. [Pron. -li-ant, pl. -te, -turi, var. briant s.n. / < fr. brillant, engl. brilliant].

DOOM

briliánt (-li-ant) s. n., pl. briliánte

brilianta
BRILIÁNT, briliante, s. n. 1. Diamant șlefuit în dublă piramidă cu numeroase fațete pentru accentuarea reflexului luminii, folosit ca piatră prețioasă, montat în bijuterii. 2. Numele celui mai mic corp de literă tipografică. [Pr.: -li-ant] – Din fr. brillant, rus. bril'ant.

briliante
BRILIÁNT, briliante, s. n. 1. Diamant șlefuit în dublă piramidă cu numeroase fațete pentru accentuarea reflexului luminii, folosit ca piatră prețioasă, montat în bijuterii. 2. Numele celui mai mic corp de literă tipografică. [Pr.: -li-ant] – Din fr. brillant, rus. bril'ant.

briliantei
BRILIÁNT, briliante, s. n. 1. Diamant șlefuit în dublă piramidă cu numeroase fațete pentru accentuarea reflexului luminii, folosit ca piatră prețioasă, montat în bijuterii. 2. Numele celui mai mic corp de literă tipografică. [Pr.: -li-ant] – Din fr. brillant, rus. bril'ant.

briliantele
BRILIÁNT, briliante, s. n. 1. Diamant șlefuit în dublă piramidă cu numeroase fațete pentru accentuarea reflexului luminii, folosit ca piatră prețioasă, montat în bijuterii. 2. Numele celui mai mic corp de literă tipografică. [Pr.: -li-ant] – Din fr. brillant, rus. bril'ant.

briliantelor
BRILIÁNT, briliante, s. n. 1. Diamant șlefuit în dublă piramidă cu numeroase fațete pentru accentuarea reflexului luminii, folosit ca piatră prețioasă, montat în bijuterii. 2. Numele celui mai mic corp de literă tipografică. [Pr.: -li-ant] – Din fr. brillant, rus. bril'ant.

briliantin
BRILIANTÍN, -Ă, briliantini, -e, adj. (Înv.) Care strălucește ca briliantul (1). [Pr.: -li-an-] – Din briliant.

DOOM

briliantín (înv.) (-li-an-) adj. m., pl. briliantíni; f. briliantínă, pl. briliantíne

briliantina
BRILIANTÍN, -Ă, briliantini, -e, adj. (Înv.) Care strălucește ca briliantul (1). [Pr.: -li-an-] – Din briliant.

DOOM

briliantín (înv.) (-li-an-) adj. m., pl. briliantíni; f. briliantínă, pl. briliantíne

briliantine
BRILIANTÍN, -Ă, briliantini, -e, adj. (Înv.) Care strălucește ca briliantul (1). [Pr.: -li-an-] – Din briliant.

DOOM

briliantín (înv.) (-li-an-) adj. m., pl. briliantíni; f. briliantínă, pl. briliantíne

briliantinei
BRILIANTÍN, -Ă, briliantini, -e, adj. (Înv.) Care strălucește ca briliantul (1). [Pr.: -li-an-] – Din briliant.

DOOM

briliantín (înv.) (-li-an-) adj. m., pl. briliantíni; f. briliantínă, pl. briliantíne

briliantinele
BRILIANTÍN, -Ă, briliantini, -e, adj. (Înv.) Care strălucește ca briliantul (1). [Pr.: -li-an-] – Din briliant.

DOOM

briliantín (înv.) (-li-an-) adj. m., pl. briliantíni; f. briliantínă, pl. briliantíne

briliantinelor
BRILIANTÍN, -Ă, briliantini, -e, adj. (Înv.) Care strălucește ca briliantul (1). [Pr.: -li-an-] – Din briliant.

DOOM

briliantín (înv.) (-li-an-) adj. m., pl. briliantíni; f. briliantínă, pl. briliantíne

briliantini
BRILIANTÍN, -Ă, briliantini, -e, adj. (Înv.) Care strălucește ca briliantul (1). [Pr.: -li-an-] – Din briliant.

DOOM

briliantín (înv.) (-li-an-) adj. m., pl. briliantíni; f. briliantínă, pl. briliantíne

briliantinii
BRILIANTÍN, -Ă, briliantini, -e, adj. (Înv.) Care strălucește ca briliantul (1). [Pr.: -li-an-] – Din briliant.

DOOM

briliantín (înv.) (-li-an-) adj. m., pl. briliantíni; f. briliantínă, pl. briliantíne

briliantinilor
BRILIANTÍN, -Ă, briliantini, -e, adj. (Înv.) Care strălucește ca briliantul (1). [Pr.: -li-an-] – Din briliant.

DOOM

briliantín (înv.) (-li-an-) adj. m., pl. briliantíni; f. briliantínă, pl. briliantíne

briliantinul
BRILIANTÍN, -Ă, briliantini, -e, adj. (Înv.) Care strălucește ca briliantul (1). [Pr.: -li-an-] – Din briliant.

DOOM

briliantín (înv.) (-li-an-) adj. m., pl. briliantíni; f. briliantínă, pl. briliantíne

briliantinului
BRILIANTÍN, -Ă, briliantini, -e, adj. (Înv.) Care strălucește ca briliantul (1). [Pr.: -li-an-] – Din briliant.

DOOM

briliantín (înv.) (-li-an-) adj. m., pl. briliantíni; f. briliantínă, pl. briliantíne

briliantină
BRIANTÍNĂ s. f. Produs cosmetic gras, lichid sau de consistența unei paste, care servește pentru a da strălucire părului. [Pr.: bri-an-. – Var.: briliantină s. f.] – Din fr. brillantine.

DOOM

briantínă (bri-an-) s. f., g.-d. art. briantínei

briliantul
BRILIÁNT, briliante, s. n. 1. Diamant șlefuit în dublă piramidă cu numeroase fațete pentru accentuarea reflexului luminii, folosit ca piatră prețioasă, montat în bijuterii. 2. Numele celui mai mic corp de literă tipografică. [Pr.: -li-ant] – Din fr. brillant, rus. bril'ant.

briliantului
BRILIÁNT, briliante, s. n. 1. Diamant șlefuit în dublă piramidă cu numeroase fațete pentru accentuarea reflexului luminii, folosit ca piatră prețioasă, montat în bijuterii. 2. Numele celui mai mic corp de literă tipografică. [Pr.: -li-ant] – Din fr. brillant, rus. bril'ant.

brilianți
BRILIÁNT, briliante, s. n. 1. Diamant șlefuit în dublă piramidă cu numeroase fațete pentru accentuarea reflexului luminii, folosit ca piatră prețioasă, montat în bijuterii. 2. Numele celui mai mic corp de literă tipografică. [Pr.: -li-ant] – Din fr. brillant, rus. bril'ant.

brilianții
BRILIÁNT, briliante, s. n. 1. Diamant șlefuit în dublă piramidă cu numeroase fațete pentru accentuarea reflexului luminii, folosit ca piatră prețioasă, montat în bijuterii. 2. Numele celui mai mic corp de literă tipografică. [Pr.: -li-ant] – Din fr. brillant, rus. bril'ant.

brilianților
BRILIÁNT, briliante, s. n. 1. Diamant șlefuit în dublă piramidă cu numeroase fațete pentru accentuarea reflexului luminii, folosit ca piatră prețioasă, montat în bijuterii. 2. Numele celui mai mic corp de literă tipografică. [Pr.: -li-ant] – Din fr. brillant, rus. bril'ant.

brilioancă
brilioáncă (brilioánce), s. f. – Plantă asclepiadacee, Vincetoxicum officinale. Probabil în legătură cu sb. brlja, brljaga „mlaștină”, cf. sb. brljak(a) „nume de pasăre”, „Cinclus aquaticus”, Cihac, II, 28, pune în legătură acest cuvînt cu pol. brzanka.

brilănțel
BRILĂNȚÉL, brilănțele, s. n. Diminutiv al lui briliant. – Briliant + suf. -el.

brind
BRIND s. n. (Franțuzism înv.) Închinare în sănătatea cuiva. – Fr. brinde.

brio
BRIO- Element prim de compunere savantă, cu semnificația „mușchi”, „plantă”. [Pron. bri-o-. / < fr. bryo-, cf. gr. bryon].

brio
CON BRÍO loc. adv. (Muz.; indică modul de executare) Cu vervă, cu însuflețire. – Loc. it.

DOOM

con brío (it.) loc. adv.

brioala
BRIOÁLĂ, brioale, s. f. Plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu flori roșietice, răspândită în regiunea alpină (Ligusticum mutellina). [Pr.: bri- oa-] – Et. nec.

DOOM

brioálă (bri-oa-) s. f., g.-d. art. brioálei; pl. brioále

brioale
BRIOÁLĂ, brioale, s. f. Plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu flori roșietice, răspândită în regiunea alpină (Ligusticum mutellina). [Pr.: bri- oa-] – Et. nec.

DOOM

brioálă (bri-oa-) s. f., g.-d. art. brioálei; pl. brioále

brioalei
BRIOÁLĂ, brioale, s. f. Plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu flori roșietice, răspândită în regiunea alpină (Ligusticum mutellina). [Pr.: bri- oa-] – Et. nec.

DOOM

brioálă (bri-oa-) s. f., g.-d. art. brioálei; pl. brioále

brioalele
BRIOÁLĂ, brioale, s. f. Plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu flori roșietice, răspândită în regiunea alpină (Ligusticum mutellina). [Pr.: bri- oa-] – Et. nec.

DOOM

brioálă (bri-oa-) s. f., g.-d. art. brioálei; pl. brioále

brioalelor
BRIOÁLĂ, brioale, s. f. Plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu flori roșietice, răspândită în regiunea alpină (Ligusticum mutellina). [Pr.: bri- oa-] – Et. nec.

DOOM

brioálă (bri-oa-) s. f., g.-d. art. brioálei; pl. brioále

briofita
BRIOFÍTĂ, briofite, s. f. (La pl.) Încrengătură de plante cu corpul redus la un tal sau diferențiat în tulpini și frunze cu structură foarte simplă, răspândite de obicei în locuri umede; (și la sg.) plantă care face parte din această încrengătură. [Pr.: bri-o-] – Din fr. bryophyte.

DOOM

briofítă (bri-o-) s. f., g.-d. art briofítei; pl. briofíte

briofite
BRIOFÍTĂ, briofite, s. f. (La pl.) Încrengătură de plante cu corpul redus la un tal sau diferențiat în tulpini și frunze cu structură foarte simplă, răspândite de obicei în locuri umede; (și la sg.) plantă care face parte din această încrengătură. [Pr.: bri-o-] – Din fr. bryophyte.

DOOM

briofítă (bri-o-) s. f., g.-d. art briofítei; pl. briofíte

briofitei
BRIOFÍTĂ, briofite, s. f. (La pl.) Încrengătură de plante cu corpul redus la un tal sau diferențiat în tulpini și frunze cu structură foarte simplă, răspândite de obicei în locuri umede; (și la sg.) plantă care face parte din această încrengătură. [Pr.: bri-o-] – Din fr. bryophyte.

DOOM

briofítă (bri-o-) s. f., g.-d. art briofítei; pl. briofíte

briofitele
BRIOFÍTĂ, briofite, s. f. (La pl.) Încrengătură de plante cu corpul redus la un tal sau diferențiat în tulpini și frunze cu structură foarte simplă, răspândite de obicei în locuri umede; (și la sg.) plantă care face parte din această încrengătură. [Pr.: bri-o-] – Din fr. bryophyte.

DOOM

briofítă (bri-o-) s. f., g.-d. art briofítei; pl. briofíte

briofitelor
BRIOFÍTĂ, briofite, s. f. (La pl.) Încrengătură de plante cu corpul redus la un tal sau diferențiat în tulpini și frunze cu structură foarte simplă, răspândite de obicei în locuri umede; (și la sg.) plantă care face parte din această încrengătură. [Pr.: bri-o-] – Din fr. bryophyte.

DOOM

briofítă (bri-o-) s. f., g.-d. art briofítei; pl. briofíte

briolog
BRIOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în briologie. [< fr. bryologue].

briologa
BRIOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în briologie. [< fr. bryologue].

briologe
BRIOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în briologie. [< fr. bryologue].

briologei
BRIOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în briologie. [< fr. bryologue].

briologele
BRIOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în briologie. [< fr. bryologue].

briologelor
BRIOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în briologie. [< fr. bryologue].

briologi
BRIOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în briologie. [< fr. bryologue].

briologia
BRIOLOGÍE s.f. Ramură a botanicii care se ocupă cu studiul mușchilor. [Pron. bri-o-. / < fr. bryologie, cf. gr. bryon – mușchi, logos – studiu].

briologic
BRIOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la briologie. [Pron. bri-o-. / < fr. bryologique].

briologica
BRIOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la briologie. [Pron. bri-o-. / < fr. bryologique].

briologice
BRIOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la briologie. [Pron. bri-o-. / < fr. bryologique].

briologicei
BRIOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la briologie. [Pron. bri-o-. / < fr. bryologique].

briologicele
BRIOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la briologie. [Pron. bri-o-. / < fr. bryologique].

briologicelor
BRIOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la briologie. [Pron. bri-o-. / < fr. bryologique].

briologici
BRIOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la briologie. [Pron. bri-o-. / < fr. bryologique].

briologicii
BRIOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la briologie. [Pron. bri-o-. / < fr. bryologique].

briologicilor
BRIOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la briologie. [Pron. bri-o-. / < fr. bryologique].

briologicul
BRIOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la briologie. [Pron. bri-o-. / < fr. bryologique].

briologicului
BRIOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la briologie. [Pron. bri-o-. / < fr. bryologique].

briologie
BRIOLOGÍE s.f. Ramură a botanicii care se ocupă cu studiul mușchilor. [Pron. bri-o-. / < fr. bryologie, cf. gr. bryon – mușchi, logos – studiu].

briologiei
BRIOLOGÍE s.f. Ramură a botanicii care se ocupă cu studiul mușchilor. [Pron. bri-o-. / < fr. bryologie, cf. gr. bryon – mușchi, logos – studiu].

briologii
BRIOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în briologie. [< fr. bryologue].

briologii
BRIOLOGÍE s.f. Ramură a botanicii care se ocupă cu studiul mușchilor. [Pron. bri-o-. / < fr. bryologie, cf. gr. bryon – mușchi, logos – studiu].

briologilor
BRIOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în briologie. [< fr. bryologue].

briologul
BRIOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în briologie. [< fr. bryologue].

briologului
BRIOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în briologie. [< fr. bryologue].

brioul
CON BRÍO loc. adv. (Muz.; indică modul de executare) Cu vervă, cu însuflețire. – Loc. it.

DOOM

con brío (it.) loc. adv.

brioului
CON BRÍO loc. adv. (Muz.; indică modul de executare) Cu vervă, cu însuflețire. – Loc. it.

DOOM

con brío (it.) loc. adv.

briozoar
BRIOZOÁR, briozoare, s. n. (La pl.) Clasă de nevertebrate mici, marine sau de apă dulce, care trăiesc fixate pe fundul apei sau pe obiecte din apă, alcătuind colonii cu aspect de mușchi (Bryozoa); (și la sg.) animal din această clasă. [Pr.: bri-o-zo-ar] – Din fr. bryozoaire.

DOOM

briozoár (bri-o-zo-ar) s. n., pl. briozoáre

briozoare
BRIOZOÁR, briozoare, s. n. (La pl.) Clasă de nevertebrate mici, marine sau de apă dulce, care trăiesc fixate pe fundul apei sau pe obiecte din apă, alcătuind colonii cu aspect de mușchi (Bryozoa); (și la sg.) animal din această clasă. [Pr.: bri-o-zo-ar] – Din fr. bryozoaire.

DOOM

briozoár (bri-o-zo-ar) s. n., pl. briozoáre

briozoarele
BRIOZOÁR, briozoare, s. n. (La pl.) Clasă de nevertebrate mici, marine sau de apă dulce, care trăiesc fixate pe fundul apei sau pe obiecte din apă, alcătuind colonii cu aspect de mușchi (Bryozoa); (și la sg.) animal din această clasă. [Pr.: bri-o-zo-ar] – Din fr. bryozoaire.

DOOM

briozoár (bri-o-zo-ar) s. n., pl. briozoáre

briozoarelor
BRIOZOÁR, briozoare, s. n. (La pl.) Clasă de nevertebrate mici, marine sau de apă dulce, care trăiesc fixate pe fundul apei sau pe obiecte din apă, alcătuind colonii cu aspect de mușchi (Bryozoa); (și la sg.) animal din această clasă. [Pr.: bri-o-zo-ar] – Din fr. bryozoaire.

DOOM

briozoár (bri-o-zo-ar) s. n., pl. briozoáre

briozoarul
BRIOZOÁR, briozoare, s. n. (La pl.) Clasă de nevertebrate mici, marine sau de apă dulce, care trăiesc fixate pe fundul apei sau pe obiecte din apă, alcătuind colonii cu aspect de mușchi (Bryozoa); (și la sg.) animal din această clasă. [Pr.: bri-o-zo-ar] – Din fr. bryozoaire.

DOOM

briozoár (bri-o-zo-ar) s. n., pl. briozoáre

briozoarului
BRIOZOÁR, briozoare, s. n. (La pl.) Clasă de nevertebrate mici, marine sau de apă dulce, care trăiesc fixate pe fundul apei sau pe obiecte din apă, alcătuind colonii cu aspect de mușchi (Bryozoa); (și la sg.) animal din această clasă. [Pr.: bri-o-zo-ar] – Din fr. bryozoaire.

DOOM

briozoár (bri-o-zo-ar) s. n., pl. briozoáre

brioș
BRIÓȘ s. m. v. brioșă.

brioșa
BRIÓȘĂ, brioșe, s. f. Produs de patiserie, preparat prin coacerea în forme mici, rotunde și ondulate, a unui aluat de cozonac. [Pr.: bri-o-] – Din fr. brioche.

DOOM

brióșă (bri-o-) s. f., art. brióșa, g.-d. art. brióșei; pl. brióșe

brioșe
BRIÓȘĂ, brioșe, s. f. Produs de patiserie, preparat prin coacerea în forme mici, rotunde și ondulate, a unui aluat de cozonac. [Pr.: bri-o-] – Din fr. brioche.

DOOM

brióșă (bri-o-) s. f., art. brióșa, g.-d. art. brióșei; pl. brióșe

brioșei
BRIÓȘĂ, brioșe, s. f. Produs de patiserie, preparat prin coacerea în forme mici, rotunde și ondulate, a unui aluat de cozonac. [Pr.: bri-o-] – Din fr. brioche.

DOOM

brióșă (bri-o-) s. f., art. brióșa, g.-d. art. brióșei; pl. brióșe

brioșele
BRIÓȘĂ, brioșe, s. f. Produs de patiserie, preparat prin coacerea în forme mici, rotunde și ondulate, a unui aluat de cozonac. [Pr.: bri-o-] – Din fr. brioche.

DOOM

brióșă (bri-o-) s. f., art. brióșa, g.-d. art. brióșei; pl. brióșe

brioșelor
BRIÓȘĂ, brioșe, s. f. Produs de patiserie, preparat prin coacerea în forme mici, rotunde și ondulate, a unui aluat de cozonac. [Pr.: bri-o-] – Din fr. brioche.

DOOM

brióșă (bri-o-) s. f., art. brióșa, g.-d. art. brióșei; pl. brióșe

brioșă
BRIÓȘĂ s.f. Prăjitură făcută dintr-un aluat de cozonac. [Pron. bri-o-, pl. -șe, -și, var. brioș s.m. / < fr. brioche].

bripta
BRÍPTĂ, bripte, s. f. (Reg.) Cuțit sau briceag primitiv, cu mâner de lemn. ◊ Expr. A lua (pe cineva) la briptă = a bate (pe cineva). – Din sb. britva, ucr. brytva.

DOOM

bríptă (reg.) s. f., g.-d. art. bríptei; pl. brípte

bripte
BRÍPTĂ, bripte, s. f. (Reg.) Cuțit sau briceag primitiv, cu mâner de lemn. ◊ Expr. A lua (pe cineva) la briptă = a bate (pe cineva). – Din sb. britva, ucr. brytva.

DOOM

bríptă (reg.) s. f., g.-d. art. bríptei; pl. brípte

briptei
BRÍPTĂ, bripte, s. f. (Reg.) Cuțit sau briceag primitiv, cu mâner de lemn. ◊ Expr. A lua (pe cineva) la briptă = a bate (pe cineva). – Din sb. britva, ucr. brytva.

DOOM

bríptă (reg.) s. f., g.-d. art. bríptei; pl. brípte

briptele
BRÍPTĂ, bripte, s. f. (Reg.) Cuțit sau briceag primitiv, cu mâner de lemn. ◊ Expr. A lua (pe cineva) la briptă = a bate (pe cineva). – Din sb. britva, ucr. brytva.

DOOM

bríptă (reg.) s. f., g.-d. art. bríptei; pl. brípte

briptelor
BRÍPTĂ, bripte, s. f. (Reg.) Cuțit sau briceag primitiv, cu mâner de lemn. ◊ Expr. A lua (pe cineva) la briptă = a bate (pe cineva). – Din sb. britva, ucr. brytva.

DOOM

bríptă (reg.) s. f., g.-d. art. bríptei; pl. brípte

briseis
Briseis, fiica preotului Briseus, luată în captivitate de Achilles și îndrăgită de erou. Faptul că adunarea grecilor i-a răpit-o, dăruind-o lui Agamemnon, a dezlănțuit mînia lui Achilles și retragerea lui de pe cîmpul de luptă (v. și Achilles).

brises
Briseus (sau Brises), preot al lui Apollo, originar din Lyrnessus și tatăl lui Briseis.

briseus
Briseus (sau Brises), preot al lui Apollo, originar din Lyrnessus și tatăl lui Briseis.

bristol
BRÍSTOL s. n. Hârtie albă, groasă, de calitate foarte bună, din care se fac coperțile de cărți și cărțile de vizită; p. ext. carte de vizită. – Din fr. bristol.

DOOM

brístol s. n.

britan
BRITÁN, britani, s. m. (La pl.) Triburi celtice, constituind până la cucerirea anglo-saxonă (sec. V-VI) populația Britaniei; (și la sg.) persoană care făcea parte din aceste triburi. – Din lat. Britanni.

DOOM

britán s. m., pl. británi

britani
BRITÁN, britani, s. m. (La pl.) Triburi celtice, constituind până la cucerirea anglo-saxonă (sec. V-VI) populația Britaniei; (și la sg.) persoană care făcea parte din aceste triburi. – Din lat. Britanni.

DOOM

britán s. m., pl. británi

britanic
BRITÁNIC, -Ă, britanici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Marii Britanii; p. restr. englez. 2. Adj. Care aparține Marii Britanii sau britanicilor (1), privitor la Marea Britanie ori la britanici; p. restr. englez. – Din fr. britannique.

DOOM

británic adj. m., s. m., pl. británici; adj. f., s. f. británică, pl. británice

britanic
BRITÁNIC, -Ă, britanici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Marii Britanii; p. restr. englez. 2. Adj. Care aparține Marii Britanii sau britanicilor (1), privitor la Marea Britanie ori la britanici; p. restr. englez. – Din fr. britannique.

DOOM

británic adj. m., s. m., pl. británici; adj. f., s. f. británică, pl. británice

britanica
BRITÁNIC, -Ă, britanici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Marii Britanii; p. restr. englez. 2. Adj. Care aparține Marii Britanii sau britanicilor (1), privitor la Marea Britanie ori la britanici; p. restr. englez. – Din fr. britannique.

DOOM

británic adj. m., s. m., pl. británici; adj. f., s. f. británică, pl. británice

britanica
BRITÁNIC, -Ă, britanici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Marii Britanii; p. restr. englez. 2. Adj. Care aparține Marii Britanii sau britanicilor (1), privitor la Marea Britanie ori la britanici; p. restr. englez. – Din fr. britannique.

DOOM

británic adj. m., s. m., pl. británici; adj. f., s. f. británică, pl. británice

britanice
BRITÁNIC, -Ă, britanici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Marii Britanii; p. restr. englez. 2. Adj. Care aparține Marii Britanii sau britanicilor (1), privitor la Marea Britanie ori la britanici; p. restr. englez. – Din fr. britannique.

DOOM

británic adj. m., s. m., pl. británici; adj. f., s. f. británică, pl. británice

britanice
BRITÁNIC, -Ă, britanici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Marii Britanii; p. restr. englez. 2. Adj. Care aparține Marii Britanii sau britanicilor (1), privitor la Marea Britanie ori la britanici; p. restr. englez. – Din fr. britannique.

DOOM

británic adj. m., s. m., pl. británici; adj. f., s. f. británică, pl. británice

britanice
BRITÁNIC, -Ă, britanici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Marii Britanii; p. restr. englez. 2. Adj. Care aparține Marii Britanii sau britanicilor (1), privitor la Marea Britanie ori la britanici; p. restr. englez. – Din fr. britannique.

DOOM

británic adj. m., s. m., pl. británici; adj. f., s. f. británică, pl. británice

britanicei
BRITÁNIC, -Ă, britanici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Marii Britanii; p. restr. englez. 2. Adj. Care aparține Marii Britanii sau britanicilor (1), privitor la Marea Britanie ori la britanici; p. restr. englez. – Din fr. britannique.

DOOM

británic adj. m., s. m., pl. británici; adj. f., s. f. británică, pl. británice

britanicei
BRITÁNIC, -Ă, britanici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Marii Britanii; p. restr. englez. 2. Adj. Care aparține Marii Britanii sau britanicilor (1), privitor la Marea Britanie ori la britanici; p. restr. englez. – Din fr. britannique.

DOOM

británic adj. m., s. m., pl. británici; adj. f., s. f. británică, pl. británice

britanicele
BRITÁNIC, -Ă, britanici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Marii Britanii; p. restr. englez. 2. Adj. Care aparține Marii Britanii sau britanicilor (1), privitor la Marea Britanie ori la britanici; p. restr. englez. – Din fr. britannique.

DOOM

británic adj. m., s. m., pl. británici; adj. f., s. f. británică, pl. británice

britanicele
BRITÁNIC, -Ă, britanici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Marii Britanii; p. restr. englez. 2. Adj. Care aparține Marii Britanii sau britanicilor (1), privitor la Marea Britanie ori la britanici; p. restr. englez. – Din fr. britannique.

DOOM

británic adj. m., s. m., pl. británici; adj. f., s. f. británică, pl. británice

britanicelor
BRITÁNIC, -Ă, britanici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Marii Britanii; p. restr. englez. 2. Adj. Care aparține Marii Britanii sau britanicilor (1), privitor la Marea Britanie ori la britanici; p. restr. englez. – Din fr. britannique.

DOOM

británic adj. m., s. m., pl. británici; adj. f., s. f. británică, pl. británice

britanicelor
BRITÁNIC, -Ă, britanici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Marii Britanii; p. restr. englez. 2. Adj. Care aparține Marii Britanii sau britanicilor (1), privitor la Marea Britanie ori la britanici; p. restr. englez. – Din fr. britannique.

DOOM

británic adj. m., s. m., pl. británici; adj. f., s. f. británică, pl. británice

britanici
BRITÁNIC, -Ă, britanici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Marii Britanii; p. restr. englez. 2. Adj. Care aparține Marii Britanii sau britanicilor (1), privitor la Marea Britanie ori la britanici; p. restr. englez. – Din fr. britannique.

DOOM

británic adj. m., s. m., pl. británici; adj. f., s. f. británică, pl. británice

britanici
BRITÁNIC, -Ă, britanici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Marii Britanii; p. restr. englez. 2. Adj. Care aparține Marii Britanii sau britanicilor (1), privitor la Marea Britanie ori la britanici; p. restr. englez. – Din fr. britannique.

DOOM

británic adj. m., s. m., pl. británici; adj. f., s. f. británică, pl. británice

britanicii
BRITÁNIC, -Ă, britanici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Marii Britanii; p. restr. englez. 2. Adj. Care aparține Marii Britanii sau britanicilor (1), privitor la Marea Britanie ori la britanici; p. restr. englez. – Din fr. britannique.

DOOM

británic adj. m., s. m., pl. británici; adj. f., s. f. británică, pl. británice

britanicii
BRITÁNIC, -Ă, britanici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Marii Britanii; p. restr. englez. 2. Adj. Care aparține Marii Britanii sau britanicilor (1), privitor la Marea Britanie ori la britanici; p. restr. englez. – Din fr. britannique.

DOOM

británic adj. m., s. m., pl. británici; adj. f., s. f. británică, pl. británice

britanicilor
BRITÁNIC, -Ă, britanici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Marii Britanii; p. restr. englez. 2. Adj. Care aparține Marii Britanii sau britanicilor (1), privitor la Marea Britanie ori la britanici; p. restr. englez. – Din fr. britannique.

DOOM

británic adj. m., s. m., pl. británici; adj. f., s. f. británică, pl. británice

britanicilor
BRITÁNIC, -Ă, britanici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Marii Britanii; p. restr. englez. 2. Adj. Care aparține Marii Britanii sau britanicilor (1), privitor la Marea Britanie ori la britanici; p. restr. englez. – Din fr. britannique.

DOOM

británic adj. m., s. m., pl. británici; adj. f., s. f. británică, pl. británice

britanico
BRITÁNIC, -Ă, britanici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Marii Britanii; p. restr. englez. 2. Adj. Care aparține Marii Britanii sau britanicilor (1), privitor la Marea Britanie ori la britanici; p. restr. englez. – Din fr. britannique.

DOOM

británic adj. m., s. m., pl. británici; adj. f., s. f. británică, pl. británice

britanico
BRITÁNIC, -Ă, britanici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Marii Britanii; p. restr. englez. 2. Adj. Care aparține Marii Britanii sau britanicilor (1), privitor la Marea Britanie ori la britanici; p. restr. englez. – Din fr. britannique.

DOOM

británic adj. m., s. m., pl. británici; adj. f., s. f. británică, pl. británice

britanicul
BRITÁNIC, -Ă, britanici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Marii Britanii; p. restr. englez. 2. Adj. Care aparține Marii Britanii sau britanicilor (1), privitor la Marea Britanie ori la britanici; p. restr. englez. – Din fr. britannique.

DOOM

británic adj. m., s. m., pl. británici; adj. f., s. f. británică, pl. británice

britanicul
BRITÁNIC, -Ă, britanici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Marii Britanii; p. restr. englez. 2. Adj. Care aparține Marii Britanii sau britanicilor (1), privitor la Marea Britanie ori la britanici; p. restr. englez. – Din fr. britannique.

DOOM

británic adj. m., s. m., pl. británici; adj. f., s. f. británică, pl. británice

britanicule
BRITÁNIC, -Ă, britanici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Marii Britanii; p. restr. englez. 2. Adj. Care aparține Marii Britanii sau britanicilor (1), privitor la Marea Britanie ori la britanici; p. restr. englez. – Din fr. britannique.

DOOM

británic adj. m., s. m., pl. británici; adj. f., s. f. británică, pl. británice

britanicule
BRITÁNIC, -Ă, britanici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Marii Britanii; p. restr. englez. 2. Adj. Care aparține Marii Britanii sau britanicilor (1), privitor la Marea Britanie ori la britanici; p. restr. englez. – Din fr. britannique.

DOOM

británic adj. m., s. m., pl. británici; adj. f., s. f. británică, pl. británice

britanicului
BRITÁNIC, -Ă, britanici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Marii Britanii; p. restr. englez. 2. Adj. Care aparține Marii Britanii sau britanicilor (1), privitor la Marea Britanie ori la britanici; p. restr. englez. – Din fr. britannique.

DOOM

británic adj. m., s. m., pl. británici; adj. f., s. f. británică, pl. británice

britanicului
BRITÁNIC, -Ă, britanici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Marii Britanii; p. restr. englez. 2. Adj. Care aparține Marii Britanii sau britanicilor (1), privitor la Marea Britanie ori la britanici; p. restr. englez. – Din fr. britannique.

DOOM

británic adj. m., s. m., pl. británici; adj. f., s. f. británică, pl. británice

britanii
BRITÁN, britani, s. m. (La pl.) Triburi celtice, constituind până la cucerirea anglo-saxonă (sec. V-VI) populația Britaniei; (și la sg.) persoană care făcea parte din aceste triburi. – Din lat. Britanni.

DOOM

britán s. m., pl. británi

britanilor
BRITÁN, britani, s. m. (La pl.) Triburi celtice, constituind până la cucerirea anglo-saxonă (sec. V-VI) populația Britaniei; (și la sg.) persoană care făcea parte din aceste triburi. – Din lat. Britanni.

DOOM

britán s. m., pl. británi

britanul
BRITÁN, britani, s. m. (La pl.) Triburi celtice, constituind până la cucerirea anglo-saxonă (sec. V-VI) populația Britaniei; (și la sg.) persoană care făcea parte din aceste triburi. – Din lat. Britanni.

DOOM

britán s. m., pl. británi

britanului
BRITÁN, britani, s. m. (La pl.) Triburi celtice, constituind până la cucerirea anglo-saxonă (sec. V-VI) populația Britaniei; (și la sg.) persoană care făcea parte din aceste triburi. – Din lat. Britanni.

DOOM

britán s. m., pl. británi

britomartis
Britomartis (supranumită și Dictynna) era o nimfă din Creta. Fiind îndrăgită de Minos, ea s-a aruncat în mare ca să scape de urmărirea lui, dar a fost prinsă într-o plasă de către un pescar, care a dus-o în Egina. Acolo a trăit retrasă în sălbăticia unui munte, pînă cînd zeii au luat-o în împărăția lor, făcînd-o nemuritoare.

briza
BRÍZĂ, brize, s. f. Vânt ușor care suflă regulat la țărmul mării, în timpul zilei de la mare spre uscat, iar în timpul nopții de la uscat spre mare; p. ext. adiere, boare. – Din fr. brise.

DOOM

bríză s. f., g.-d. art. brízei; pl. bríze

brizant
BRIZÁNT, -Ă, brizanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Despre explozive) A cărui combustie este atât de rapidă, încât suflul gazelor produse poate distruge corpurile înconjurătoare; (despre bombe) care conține un astfel de exploziv. 2. S. m. Val care se sparge cu putere, producând spumă și care semnalează adâncimea redusă a apei sau prezența unui banc de nisip ori de pietriș. – Din fr. brisant.

DOOM

brizánt² s. m., pl. brizánți

brizant
BRIZÁNT, -Ă, brizanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Despre explozive) A cărui combustie este atât de rapidă, încât suflul gazelor produse poate distruge corpurile înconjurătoare; (despre bombe) care conține un astfel de exploziv. 2. S. m. Val care se sparge cu putere, producând spumă și care semnalează adâncimea redusă a apei sau prezența unui banc de nisip ori de pietriș. – Din fr. brisant.

DOOM

brizánt² s. m., pl. brizánți

brizanta
BRIZÁNT, -Ă, brizanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Despre explozive) A cărui combustie este atât de rapidă, încât suflul gazelor produse poate distruge corpurile înconjurătoare; (despre bombe) care conține un astfel de exploziv. 2. S. m. Val care se sparge cu putere, producând spumă și care semnalează adâncimea redusă a apei sau prezența unui banc de nisip ori de pietriș. – Din fr. brisant.

DOOM

brizánt² s. m., pl. brizánți

brizanta
BRIZÁNT, -Ă, brizanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Despre explozive) A cărui combustie este atât de rapidă, încât suflul gazelor produse poate distruge corpurile înconjurătoare; (despre bombe) care conține un astfel de exploziv. 2. S. m. Val care se sparge cu putere, producând spumă și care semnalează adâncimea redusă a apei sau prezența unui banc de nisip ori de pietriș. – Din fr. brisant.

DOOM

brizánt² s. m., pl. brizánți

brizante
BRIZÁNT, -Ă, brizanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Despre explozive) A cărui combustie este atât de rapidă, încât suflul gazelor produse poate distruge corpurile înconjurătoare; (despre bombe) care conține un astfel de exploziv. 2. S. m. Val care se sparge cu putere, producând spumă și care semnalează adâncimea redusă a apei sau prezența unui banc de nisip ori de pietriș. – Din fr. brisant.

DOOM

brizánt² s. m., pl. brizánți

brizante
BRIZÁNT, -Ă, brizanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Despre explozive) A cărui combustie este atât de rapidă, încât suflul gazelor produse poate distruge corpurile înconjurătoare; (despre bombe) care conține un astfel de exploziv. 2. S. m. Val care se sparge cu putere, producând spumă și care semnalează adâncimea redusă a apei sau prezența unui banc de nisip ori de pietriș. – Din fr. brisant.

DOOM

brizánt² s. m., pl. brizánți

brizantei
BRIZÁNT, -Ă, brizanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Despre explozive) A cărui combustie este atât de rapidă, încât suflul gazelor produse poate distruge corpurile înconjurătoare; (despre bombe) care conține un astfel de exploziv. 2. S. m. Val care se sparge cu putere, producând spumă și care semnalează adâncimea redusă a apei sau prezența unui banc de nisip ori de pietriș. – Din fr. brisant.

DOOM

brizánt² s. m., pl. brizánți

brizantei
BRIZÁNT, -Ă, brizanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Despre explozive) A cărui combustie este atât de rapidă, încât suflul gazelor produse poate distruge corpurile înconjurătoare; (despre bombe) care conține un astfel de exploziv. 2. S. m. Val care se sparge cu putere, producând spumă și care semnalează adâncimea redusă a apei sau prezența unui banc de nisip ori de pietriș. – Din fr. brisant.

DOOM

brizánt² s. m., pl. brizánți

brizantele
BRIZÁNT, -Ă, brizanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Despre explozive) A cărui combustie este atât de rapidă, încât suflul gazelor produse poate distruge corpurile înconjurătoare; (despre bombe) care conține un astfel de exploziv. 2. S. m. Val care se sparge cu putere, producând spumă și care semnalează adâncimea redusă a apei sau prezența unui banc de nisip ori de pietriș. – Din fr. brisant.

DOOM

brizánt² s. m., pl. brizánți

brizantele
BRIZÁNT, -Ă, brizanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Despre explozive) A cărui combustie este atât de rapidă, încât suflul gazelor produse poate distruge corpurile înconjurătoare; (despre bombe) care conține un astfel de exploziv. 2. S. m. Val care se sparge cu putere, producând spumă și care semnalează adâncimea redusă a apei sau prezența unui banc de nisip ori de pietriș. – Din fr. brisant.

DOOM

brizánt² s. m., pl. brizánți

brizantelor
BRIZÁNT, -Ă, brizanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Despre explozive) A cărui combustie este atât de rapidă, încât suflul gazelor produse poate distruge corpurile înconjurătoare; (despre bombe) care conține un astfel de exploziv. 2. S. m. Val care se sparge cu putere, producând spumă și care semnalează adâncimea redusă a apei sau prezența unui banc de nisip ori de pietriș. – Din fr. brisant.

DOOM

brizánt² s. m., pl. brizánți

brizantelor
BRIZÁNT, -Ă, brizanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Despre explozive) A cărui combustie este atât de rapidă, încât suflul gazelor produse poate distruge corpurile înconjurătoare; (despre bombe) care conține un astfel de exploziv. 2. S. m. Val care se sparge cu putere, producând spumă și care semnalează adâncimea redusă a apei sau prezența unui banc de nisip ori de pietriș. – Din fr. brisant.

DOOM

brizánt² s. m., pl. brizánți

brizantul
BRIZÁNT, -Ă, brizanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Despre explozive) A cărui combustie este atât de rapidă, încât suflul gazelor produse poate distruge corpurile înconjurătoare; (despre bombe) care conține un astfel de exploziv. 2. S. m. Val care se sparge cu putere, producând spumă și care semnalează adâncimea redusă a apei sau prezența unui banc de nisip ori de pietriș. – Din fr. brisant.

DOOM

brizánt² s. m., pl. brizánți

brizantul
BRIZÁNT, -Ă, brizanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Despre explozive) A cărui combustie este atât de rapidă, încât suflul gazelor produse poate distruge corpurile înconjurătoare; (despre bombe) care conține un astfel de exploziv. 2. S. m. Val care se sparge cu putere, producând spumă și care semnalează adâncimea redusă a apei sau prezența unui banc de nisip ori de pietriș. – Din fr. brisant.

DOOM

brizánt² s. m., pl. brizánți

brizantului
BRIZÁNT, -Ă, brizanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Despre explozive) A cărui combustie este atât de rapidă, încât suflul gazelor produse poate distruge corpurile înconjurătoare; (despre bombe) care conține un astfel de exploziv. 2. S. m. Val care se sparge cu putere, producând spumă și care semnalează adâncimea redusă a apei sau prezența unui banc de nisip ori de pietriș. – Din fr. brisant.

DOOM

brizánt² s. m., pl. brizánți

brizantului
BRIZÁNT, -Ă, brizanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Despre explozive) A cărui combustie este atât de rapidă, încât suflul gazelor produse poate distruge corpurile înconjurătoare; (despre bombe) care conține un astfel de exploziv. 2. S. m. Val care se sparge cu putere, producând spumă și care semnalează adâncimea redusă a apei sau prezența unui banc de nisip ori de pietriș. – Din fr. brisant.

DOOM

brizánt² s. m., pl. brizánți

brizanța
BRIZÁNȚĂ s. f. Proprietate a unui exploziv de a fi brizant. – Din fr. brisance.

DOOM

brizánță s. f., g.-d. art. brizánței

brizanțe
BRIZÁNȚĂ s. f. Proprietate a unui exploziv de a fi brizant. – Din fr. brisance.

DOOM

brizánță s. f., g.-d. art. brizánței

brizanței
BRIZÁNȚĂ s. f. Proprietate a unui exploziv de a fi brizant. – Din fr. brisance.

DOOM

brizánță s. f., g.-d. art. brizánței

brizanți
BRIZÁNT, -Ă, brizanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Despre explozive) A cărui combustie este atât de rapidă, încât suflul gazelor produse poate distruge corpurile înconjurătoare; (despre bombe) care conține un astfel de exploziv. 2. S. m. Val care se sparge cu putere, producând spumă și care semnalează adâncimea redusă a apei sau prezența unui banc de nisip ori de pietriș. – Din fr. brisant.

DOOM

brizánt² s. m., pl. brizánți

brizanți
BRIZÁNT, -Ă, brizanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Despre explozive) A cărui combustie este atât de rapidă, încât suflul gazelor produse poate distruge corpurile înconjurătoare; (despre bombe) care conține un astfel de exploziv. 2. S. m. Val care se sparge cu putere, producând spumă și care semnalează adâncimea redusă a apei sau prezența unui banc de nisip ori de pietriș. – Din fr. brisant.

DOOM

brizánt² s. m., pl. brizánți

brizanții
BRIZÁNT, -Ă, brizanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Despre explozive) A cărui combustie este atât de rapidă, încât suflul gazelor produse poate distruge corpurile înconjurătoare; (despre bombe) care conține un astfel de exploziv. 2. S. m. Val care se sparge cu putere, producând spumă și care semnalează adâncimea redusă a apei sau prezența unui banc de nisip ori de pietriș. – Din fr. brisant.

DOOM

brizánt² s. m., pl. brizánți

brizanții
BRIZÁNT, -Ă, brizanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Despre explozive) A cărui combustie este atât de rapidă, încât suflul gazelor produse poate distruge corpurile înconjurătoare; (despre bombe) care conține un astfel de exploziv. 2. S. m. Val care se sparge cu putere, producând spumă și care semnalează adâncimea redusă a apei sau prezența unui banc de nisip ori de pietriș. – Din fr. brisant.

DOOM

brizánt² s. m., pl. brizánți

brizanților
BRIZÁNT, -Ă, brizanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Despre explozive) A cărui combustie este atât de rapidă, încât suflul gazelor produse poate distruge corpurile înconjurătoare; (despre bombe) care conține un astfel de exploziv. 2. S. m. Val care se sparge cu putere, producând spumă și care semnalează adâncimea redusă a apei sau prezența unui banc de nisip ori de pietriș. – Din fr. brisant.

DOOM

brizánt² s. m., pl. brizánți

brizanților
BRIZÁNT, -Ă, brizanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Despre explozive) A cărui combustie este atât de rapidă, încât suflul gazelor produse poate distruge corpurile înconjurătoare; (despre bombe) care conține un astfel de exploziv. 2. S. m. Val care se sparge cu putere, producând spumă și care semnalează adâncimea redusă a apei sau prezența unui banc de nisip ori de pietriș. – Din fr. brisant.

DOOM

brizánt² s. m., pl. brizánți

brizbiz
BRIZBÍZ, brizbizuri, s. n. Perdeluță (transparentă) care acoperă numai partea de jos a ferestrei. ♦ (La pl.) Volănașe, panglicuțe, dantele și alte artificii vestimentare femeiești. [Pl. și: brizbize] – Din fr. brise-brise.

brizbiz
BRIZBÍZ, brizbizuri, s. n. Perdeluță (transparentă) care acoperă numai partea de jos a ferestrei. ♦ (La pl.) Volănașe, panglicuțe, dantele și alte artificii vestimentare femeiești. [Pl. și: brizbize] – Din fr. brise-brise.

DOOM

brizbíz s. n., pl. brizbízuri

brizbizul
BRIZBÍZ, brizbizuri, s. n. Perdeluță (transparentă) care acoperă numai partea de jos a ferestrei. ♦ (La pl.) Volănașe, panglicuțe, dantele și alte artificii vestimentare femeiești. [Pl. și: brizbize] – Din fr. brise-brise.

DOOM

brizbíz s. n., pl. brizbízuri

brizbizului
BRIZBÍZ, brizbizuri, s. n. Perdeluță (transparentă) care acoperă numai partea de jos a ferestrei. ♦ (La pl.) Volănașe, panglicuțe, dantele și alte artificii vestimentare femeiești. [Pl. și: brizbize] – Din fr. brise-brise.

DOOM

brizbíz s. n., pl. brizbízuri

brizbizuri
BRIZBÍZ, brizbizuri, s. n. Perdeluță (transparentă) care acoperă numai partea de jos a ferestrei. ♦ (La pl.) Volănașe, panglicuțe, dantele și alte artificii vestimentare femeiești. [Pl. și: brizbize] – Din fr. brise-brise.

DOOM

brizbíz s. n., pl. brizbízuri

brizbizurile
BRIZBÍZ, brizbizuri, s. n. Perdeluță (transparentă) care acoperă numai partea de jos a ferestrei. ♦ (La pl.) Volănașe, panglicuțe, dantele și alte artificii vestimentare femeiești. [Pl. și: brizbize] – Din fr. brise-brise.

DOOM

brizbíz s. n., pl. brizbízuri

brizbizurilor
BRIZBÍZ, brizbizuri, s. n. Perdeluță (transparentă) care acoperă numai partea de jos a ferestrei. ♦ (La pl.) Volănașe, panglicuțe, dantele și alte artificii vestimentare femeiești. [Pl. și: brizbize] – Din fr. brise-brise.

DOOM

brizbíz s. n., pl. brizbízuri

brizbriz
brizbriz, brizbrizuri s. n. podoabă / accesoriu decorativ de prost gust

brize
BRÍZĂ, brize, s. f. Vânt ușor care suflă regulat la țărmul mării, în timpul zilei de la mare spre uscat, iar în timpul nopții de la uscat spre mare; p. ext. adiere, boare. – Din fr. brise.

DOOM

bríză s. f., g.-d. art. brízei; pl. bríze

brizei
BRÍZĂ, brize, s. f. Vânt ușor care suflă regulat la țărmul mării, în timpul zilei de la mare spre uscat, iar în timpul nopții de la uscat spre mare; p. ext. adiere, boare. – Din fr. brise.

DOOM

bríză s. f., g.-d. art. brízei; pl. bríze

brizele
BRÍZĂ, brize, s. f. Vânt ușor care suflă regulat la țărmul mării, în timpul zilei de la mare spre uscat, iar în timpul nopții de la uscat spre mare; p. ext. adiere, boare. – Din fr. brise.

DOOM

bríză s. f., g.-d. art. brízei; pl. bríze

brizelor
BRÍZĂ, brize, s. f. Vânt ușor care suflă regulat la țărmul mării, în timpul zilei de la mare spre uscat, iar în timpul nopții de la uscat spre mare; p. ext. adiere, boare. – Din fr. brise.

DOOM

bríză s. f., g.-d. art. brízei; pl. bríze

brizoare
BRIZÓR s.n. (Text.) Cilindru cu garnitură de sârmă de ferestrău, adaptat la toba mare a cardelor din filatură, care servește pentru destrămarea ghemotoacelor. [< fr. briseur].

brizoarele
BRIZÓR s.n. (Text.) Cilindru cu garnitură de sârmă de ferestrău, adaptat la toba mare a cardelor din filatură, care servește pentru destrămarea ghemotoacelor. [< fr. briseur].

brizoarelor
BRIZÓR s.n. (Text.) Cilindru cu garnitură de sârmă de ferestrău, adaptat la toba mare a cardelor din filatură, care servește pentru destrămarea ghemotoacelor. [< fr. briseur].

brizor
BRIZÓR s.n. (Text.) Cilindru cu garnitură de sârmă de ferestrău, adaptat la toba mare a cardelor din filatură, care servește pentru destrămarea ghemotoacelor. [< fr. briseur].

brizorul
BRIZÓR s.n. (Text.) Cilindru cu garnitură de sârmă de ferestrău, adaptat la toba mare a cardelor din filatură, care servește pentru destrămarea ghemotoacelor. [< fr. briseur].

brizorului
BRIZÓR s.n. (Text.) Cilindru cu garnitură de sârmă de ferestrău, adaptat la toba mare a cardelor din filatură, care servește pentru destrămarea ghemotoacelor. [< fr. briseur].

brizură
BRIZÚRĂ, brizuri, s. f. Sfărâmătură (a unui obiect, a unui aliment). – Din fr. brisure.

DOOM

brizúră (sfărâmătură) s. f., g.-d. art. brizúrii; pl. brizúri

brișca
BRÍȘCĂ², briști, s. f. Trăsurică ușoară, neacoperită, cu două roți, trasă de obicei de un singur cal; cabrioletă, șaretă. – Din rus. bricika.

brișcar
BRIȘCÁR, brișcari, s. m. Fabricant, negustor sau proprietar de briști; vizitiu la o brișcă². – Brișcă² + suf. -ar.

DOOM

brișcár (înv.) s. m., pl. brișcári

brișcari
BRIȘCÁR, brișcari, s. m. Fabricant, negustor sau proprietar de briști; vizitiu la o brișcă². – Brișcă² + suf. -ar.

DOOM

brișcár (înv.) s. m., pl. brișcári

brișcarii
BRIȘCÁR, brișcari, s. m. Fabricant, negustor sau proprietar de briști; vizitiu la o brișcă². – Brișcă² + suf. -ar.

DOOM

brișcár (înv.) s. m., pl. brișcári

brișcarilor
BRIȘCÁR, brișcari, s. m. Fabricant, negustor sau proprietar de briști; vizitiu la o brișcă². – Brișcă² + suf. -ar.

DOOM

brișcár (înv.) s. m., pl. brișcári

brișcarul
BRIȘCÁR, brișcari, s. m. Fabricant, negustor sau proprietar de briști; vizitiu la o brișcă². – Brișcă² + suf. -ar.

DOOM

brișcár (înv.) s. m., pl. brișcári

brișcarului
BRIȘCÁR, brișcari, s. m. Fabricant, negustor sau proprietar de briști; vizitiu la o brișcă². – Brișcă² + suf. -ar.

DOOM

brișcár (înv.) s. m., pl. brișcári

brișculița
BRIȘCULÍȚĂ, brișculițe, s. f. Diminutiv al lui brișcă²; brișcuță². – Brișcă² + suf. -uliță.

DOOM

brișculíță s. f., g.-d. art. brișculíței; pl. brișculíțe

brișculițe
BRIȘCULÍȚĂ, brișculițe, s. f. Diminutiv al lui brișcă²; brișcuță². – Brișcă² + suf. -uliță.

DOOM

brișculíță s. f., g.-d. art. brișculíței; pl. brișculíțe

brișculiței
BRIȘCULÍȚĂ, brișculițe, s. f. Diminutiv al lui brișcă²; brișcuță². – Brișcă² + suf. -uliță.

DOOM

brișculíță s. f., g.-d. art. brișculíței; pl. brișculíțe

brișculițele
BRIȘCULÍȚĂ, brișculițe, s. f. Diminutiv al lui brișcă²; brișcuță². – Brișcă² + suf. -uliță.

DOOM

brișculíță s. f., g.-d. art. brișculíței; pl. brișculíțe

brișculițelor
BRIȘCULÍȚĂ, brișculițe, s. f. Diminutiv al lui brișcă²; brișcuță². – Brișcă² + suf. -uliță.

DOOM

brișculíță s. f., g.-d. art. brișculíței; pl. brișculíțe

brișcuța
BRIȘCÚȚĂ¹, brișcuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui brișcă¹. -Brișcă¹ + suf. -uță.

DOOM

brișcúță s. f., g.-d. art. brișcúței; pl. brișcúțe

brișcuțe
BRIȘCÚȚĂ¹, brișcuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui brișcă¹. -Brișcă¹ + suf. -uță.

DOOM

brișcúță s. f., g.-d. art. brișcúței; pl. brișcúțe

brișcuței
BRIȘCÚȚĂ¹, brișcuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui brișcă¹. -Brișcă¹ + suf. -uță.

DOOM

brișcúță s. f., g.-d. art. brișcúței; pl. brișcúțe

brișcuțele
BRIȘCÚȚĂ¹, brișcuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui brișcă¹. -Brișcă¹ + suf. -uță.

DOOM

brișcúță s. f., g.-d. art. brișcúței; pl. brișcúțe

brișcuțelor
BRIȘCÚȚĂ¹, brișcuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui brișcă¹. -Brișcă¹ + suf. -uță.

DOOM

brișcúță s. f., g.-d. art. brișcúței; pl. brișcúțe

brișcă
BRÍȘCĂ², briște, s. f. Trăsurică ușoară, cu două roți, trasă de obicei de un singur cal; cabrioletă, șaretă. – Din rus. bricika.

DOOM

bríșcă s. f., g.-d. art. bríștii; pl. briști

briști
BRÍȘCĂ², briști, s. f. Trăsurică ușoară, neacoperită, cu două roți, trasă de obicei de un singur cal; cabrioletă, șaretă. – Din rus. bricika.

briștii
BRÍȘCĂ², briști, s. f. Trăsurică ușoară, neacoperită, cu două roți, trasă de obicei de un singur cal; cabrioletă, șaretă. – Din rus. bricika.

briștile
BRÍȘCĂ², briști, s. f. Trăsurică ușoară, neacoperită, cu două roți, trasă de obicei de un singur cal; cabrioletă, șaretă. – Din rus. bricika.

briștilor
BRÍȘCĂ², briști, s. f. Trăsurică ușoară, neacoperită, cu două roți, trasă de obicei de un singur cal; cabrioletă, șaretă. – Din rus. bricika.

broajba
BROÁJBĂ, broajbe, s. f. (Bot.; reg.) Nap. – Din sb. broskva „gulie”.

DOOM

broájbă (reg.) s. f., g.-d. art. broájbei; pl. broájbe

broajbe
BROÁJBĂ, broajbe, s. f. (Bot.; reg.) Nap. – Din sb. broskva „gulie”.

DOOM

broájbă (reg.) s. f., g.-d. art. broájbei; pl. broájbe

broajbei
BROÁJBĂ, broajbe, s. f. (Bot.; reg.) Nap. – Din sb. broskva „gulie”.

DOOM

broájbă (reg.) s. f., g.-d. art. broájbei; pl. broájbe

broajbele
BROÁJBĂ, broajbe, s. f. (Bot.; reg.) Nap. – Din sb. broskva „gulie”.

DOOM

broájbă (reg.) s. f., g.-d. art. broájbei; pl. broájbe

broajbelor
BROÁJBĂ, broajbe, s. f. (Bot.; reg.) Nap. – Din sb. broskva „gulie”.

DOOM

broájbă (reg.) s. f., g.-d. art. broájbei; pl. broájbe

broancă
broáncă (broánce), s. f. – contrabas. Bg. brŭmčă „a zumzăi, a fredona”, brŭmčilo, *brŭnčka „drîmbă”, Giuglea. Dacor., III, 591-4, propunea lat. *bromica; și Drăganu, Dacor., IV, 747, pleca de la sl. brǫkŭ, ceh. brouk „gîndac”.

broasca
BROÁSCĂ, broaște, s. f. I. Nume dat mai multor animale amfibii din clasa batracienilor, fără coadă, cu picioarele dinapoi mai lungi, adaptate pentru sărit, cu gura largă și ochii bulbucați. ◊ Broască râioasă = gen de broaște cu pielea acoperită de negi, din care, în caz de primejdie, se elimină un lichid iritant. ◊ Expr. Ochi de broască = ochi bulbucați. ◊ Compus: broască-țestoasă = nume dat mai multor specii de reptile cu corpul închis într-o carapace osoasă, dintre care unele trăiesc pe uscat (Testudo graeca și hermanni), iar altele în apă (Emys orbicularis). II. 1. Compus: broasca-apei = plantă erbacee acvatică cu frunze lucioase, cufundate în apă, și cu flori verzui (Potamogeton lucens). 2. Plantă arborescentă exotică cu flori mari, galbene și cu frunze groase, cultivată ca plantă de ornament (Opuntia ficus indica). III. Mecanism montat la o ușă, la un sertar etc., pentru a le încuia cu ajutorul unei chei. – Lat. *brosca.

DOOM

broáscă s. f., g.-d. art. broáștei; pl. broáște

broasco
BROÁSCĂ, broaște, s. f. I. Nume dat mai multor animale amfibii din clasa batracienilor, fără coadă, cu picioarele dinapoi mai lungi, adaptate pentru sărit, cu gura largă și ochii bulbucați. ◊ Broască râioasă = gen de broaște cu pielea acoperită de negi, din care, în caz de primejdie, se elimină un lichid iritant. ◊ Expr. Ochi de broască = ochi bulbucați. ◊ Compus: broască-țestoasă = nume dat mai multor specii de reptile cu corpul închis într-o carapace osoasă, dintre care unele trăiesc pe uscat (Testudo graeca și hermanni), iar altele în apă (Emys orbicularis). II. 1. Compus: broasca-apei = plantă erbacee acvatică cu frunze lucioase, cufundate în apă, și cu flori verzui (Potamogeton lucens). 2. Plantă arborescentă exotică cu flori mari, galbene și cu frunze groase, cultivată ca plantă de ornament (Opuntia ficus indica). III. Mecanism montat la o ușă, la un sertar etc., pentru a le încuia cu ajutorul unei chei. – Lat. *brosca.

DOOM

broáscă s. f., g.-d. art. broáștei; pl. broáște

broatec
BROÁTEC, broateci, s. m. Animal amfibiu înrudit cu broasca, de culoare verde, cu pernițe vâscoase la vârfurile degetelor; buratic, brotac, brotan (Hyla arborea). – Lat. brotachus.

DOOM

broátec s. m., pl. broáteci

broateci
BROÁTEC, broateci, s. m. Animal amfibiu înrudit cu broasca, de culoare verde, cu pernițe vâscoase la vârfurile degetelor; buratic, brotac, brotan (Hyla arborea). – Lat. brotachus.

DOOM

broátec s. m., pl. broáteci

broatecii
BROÁTEC, broateci, s. m. Animal amfibiu înrudit cu broasca, de culoare verde, cu pernițe vâscoase la vârfurile degetelor; buratic, brotac, brotan (Hyla arborea). – Lat. brotachus.

DOOM

broátec s. m., pl. broáteci

broatecilor
BROÁTEC, broateci, s. m. Animal amfibiu înrudit cu broasca, de culoare verde, cu pernițe vâscoase la vârfurile degetelor; buratic, brotac, brotan (Hyla arborea). – Lat. brotachus.

DOOM

broátec s. m., pl. broáteci

broatecul
BROÁTEC, broateci, s. m. Animal amfibiu înrudit cu broasca, de culoare verde, cu pernițe vâscoase la vârfurile degetelor; buratic, brotac, brotan (Hyla arborea). – Lat. brotachus.

DOOM

broátec s. m., pl. broáteci

broatecului
BROÁTEC, broateci, s. m. Animal amfibiu înrudit cu broasca, de culoare verde, cu pernițe vâscoase la vârfurile degetelor; buratic, brotac, brotan (Hyla arborea). – Lat. brotachus.

DOOM

broátec s. m., pl. broáteci

broaște
BROÁSCĂ, broaște, s. f. I. Nume dat mai multor animale amfibii din clasa batracienilor, fără coadă, cu picioarele dinapoi mai lungi, adaptate pentru sărit, cu gura largă și ochii bulbucați. ◊ Broască râioasă = gen de broaște cu pielea acoperită de negi, din care, în caz de primejdie, se elimină un lichid iritant. ◊ Expr. Ochi de broască = ochi bulbucați. ◊ Compus: broască-țestoasă = nume dat mai multor specii de reptile cu corpul închis într-o carapace osoasă, dintre care unele trăiesc pe uscat (Testudo graeca și hermanni), iar altele în apă (Emys orbicularis). II. 1. Compus: broasca-apei = plantă erbacee acvatică cu frunze lucioase, cufundate în apă, și cu flori verzui (Potamogeton lucens). 2. Plantă arborescentă exotică cu flori mari, galbene și cu frunze groase, cultivată ca plantă de ornament (Opuntia ficus indica). III. Mecanism montat la o ușă, la un sertar etc., pentru a le încuia cu ajutorul unei chei. – Lat. *brosca.

DOOM

broáscă s. f., g.-d. art. broáștei; pl. broáște

broaștei
BROÁSCĂ, broaște, s. f. I. Nume dat mai multor animale amfibii din clasa batracienilor, fără coadă, cu picioarele dinapoi mai lungi, adaptate pentru sărit, cu gura largă și ochii bulbucați. ◊ Broască râioasă = gen de broaște cu pielea acoperită de negi, din care, în caz de primejdie, se elimină un lichid iritant. ◊ Expr. Ochi de broască = ochi bulbucați. ◊ Compus: broască-țestoasă = nume dat mai multor specii de reptile cu corpul închis într-o carapace osoasă, dintre care unele trăiesc pe uscat (Testudo graeca și hermanni), iar altele în apă (Emys orbicularis). II. 1. Compus: broasca-apei = plantă erbacee acvatică cu frunze lucioase, cufundate în apă, și cu flori verzui (Potamogeton lucens). 2. Plantă arborescentă exotică cu flori mari, galbene și cu frunze groase, cultivată ca plantă de ornament (Opuntia ficus indica). III. Mecanism montat la o ușă, la un sertar etc., pentru a le încuia cu ajutorul unei chei. – Lat. *brosca.

DOOM

broáscă s. f., g.-d. art. broáștei; pl. broáște

broaștele
BROÁSCĂ, broaște, s. f. I. Nume dat mai multor animale amfibii din clasa batracienilor, fără coadă, cu picioarele dinapoi mai lungi, adaptate pentru sărit, cu gura largă și ochii bulbucați. ◊ Broască râioasă = gen de broaște cu pielea acoperită de negi, din care, în caz de primejdie, se elimină un lichid iritant. ◊ Expr. Ochi de broască = ochi bulbucați. ◊ Compus: broască-țestoasă = nume dat mai multor specii de reptile cu corpul închis într-o carapace osoasă, dintre care unele trăiesc pe uscat (Testudo graeca și hermanni), iar altele în apă (Emys orbicularis). II. 1. Compus: broasca-apei = plantă erbacee acvatică cu frunze lucioase, cufundate în apă, și cu flori verzui (Potamogeton lucens). 2. Plantă arborescentă exotică cu flori mari, galbene și cu frunze groase, cultivată ca plantă de ornament (Opuntia ficus indica). III. Mecanism montat la o ușă, la un sertar etc., pentru a le încuia cu ajutorul unei chei. – Lat. *brosca.

DOOM

broáscă s. f., g.-d. art. broáștei; pl. broáște

broaștelor
BROÁSCĂ, broaște, s. f. I. Nume dat mai multor animale amfibii din clasa batracienilor, fără coadă, cu picioarele dinapoi mai lungi, adaptate pentru sărit, cu gura largă și ochii bulbucați. ◊ Broască râioasă = gen de broaște cu pielea acoperită de negi, din care, în caz de primejdie, se elimină un lichid iritant. ◊ Expr. Ochi de broască = ochi bulbucați. ◊ Compus: broască-țestoasă = nume dat mai multor specii de reptile cu corpul închis într-o carapace osoasă, dintre care unele trăiesc pe uscat (Testudo graeca și hermanni), iar altele în apă (Emys orbicularis). II. 1. Compus: broasca-apei = plantă erbacee acvatică cu frunze lucioase, cufundate în apă, și cu flori verzui (Potamogeton lucens). 2. Plantă arborescentă exotică cu flori mari, galbene și cu frunze groase, cultivată ca plantă de ornament (Opuntia ficus indica). III. Mecanism montat la o ușă, la un sertar etc., pentru a le încuia cu ajutorul unei chei. – Lat. *brosca.

DOOM

broáscă s. f., g.-d. art. broáștei; pl. broáște

broboada
BROBOÁDĂ, broboade, s. f. Basma mare și groasă (de lână), purtată de femei pe cap sau pe umeri. – Cf. bg. podbradka.

DOOM

broboádă s. f., g.-d. art. broboádei; pl. broboáde

broboade
BROBOÁDĂ, broboade, s. f. Basma mare și groasă (de lână), purtată de femei pe cap sau pe umeri. – Cf. bg. podbradka.

DOOM

broboádă s. f., g.-d. art. broboádei; pl. broboáde

broboadei
BROBOÁDĂ, broboade, s. f. Basma mare și groasă (de lână), purtată de femei pe cap sau pe umeri. – Cf. bg. podbradka.

DOOM

broboádă s. f., g.-d. art. broboádei; pl. broboáde

broboadele
BROBOÁDĂ, broboade, s. f. Basma mare și groasă (de lână), purtată de femei pe cap sau pe umeri. – Cf. bg. podbradka.

DOOM

broboádă s. f., g.-d. art. broboádei; pl. broboáde

broboadelor
BROBOÁDĂ, broboade, s. f. Basma mare și groasă (de lână), purtată de femei pe cap sau pe umeri. – Cf. bg. podbradka.

DOOM

broboádă s. f., g.-d. art. broboádei; pl. broboáde

broboana
BROBOÁNĂ, broboane, s. f. 1. Picătură mare (de sudoare). 2. (Pop.) Bubuliță, zgrăbunță. – Cf. bg. brăbonka.

DOOM

broboánă s. f., g.-d. art. broboánei; pl. broboáne

broboane
BROBOÁNĂ, broboane, s. f. 1. Picătură mare (de sudoare). 2. (Pop.) Bubuliță, zgrăbunță. – Cf. bg. brăbonka.

DOOM

broboánă s. f., g.-d. art. broboánei; pl. broboáne

broboanei
BROBOÁNĂ, broboane, s. f. 1. Picătură mare (de sudoare). 2. (Pop.) Bubuliță, zgrăbunță. – Cf. bg. brăbonka.

DOOM

broboánă s. f., g.-d. art. broboánei; pl. broboáne

broboanele
BROBOÁNĂ, broboane, s. f. 1. Picătură mare (de sudoare). 2. (Pop.) Bubuliță, zgrăbunță. – Cf. bg. brăbonka.

DOOM

broboánă s. f., g.-d. art. broboánei; pl. broboáne

broboanelor
BROBOÁNĂ, broboane, s. f. 1. Picătură mare (de sudoare). 2. (Pop.) Bubuliță, zgrăbunță. – Cf. bg. brăbonka.

DOOM

broboánă s. f., g.-d. art. broboánei; pl. broboáne

brobona
BROBONÍ, brobonesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu broboane. [Var.: broboná vb. I] – Din broboană.

DOOM

broboní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brobonésc, imperf. 3 sg. broboneá; conj. prez. 3 să broboneáscă

brobonare
BROBONÍ, brobonesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu broboane. [Var.: broboná vb. I] – Din broboană.

DOOM

broboní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brobonésc, imperf. 3 sg. broboneá; conj. prez. 3 să broboneáscă

brobonat
BROBONÍT, -Ă, broboniți, -te, adj. 1. Acoperit cu broboane. Niște precupețe groase, cu frunțile brobonite de sudoare. GALAN, Z. R. 17. ◊ Fig. Brobonit de rouă, pămîntul doarme încă, în lumina umedă și nehotărîtă a dimineții. VLAHUȚĂ, O. A. II 410. 2. (În forma borbonat; despre ploaie) În picuri mari, ca broboanele. Ploaia începuse... O pacoste de apă borbonată... se lipea de haine. D. ZAMFIRESCU, R. 259. – Variante: brobonát, -ă (SANDU-ALDEA, U. P. 11, VLAHUȚĂ, O. A. 243), borbonát, -ă adj.

brobonea
BROBONÍ, brobonesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu broboane. [Var.: broboná vb. I] – Din broboană.

DOOM

broboní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brobonésc, imperf. 3 sg. broboneá; conj. prez. 3 să broboneáscă

broboneai
BROBONÍ, brobonesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu broboane. [Var.: broboná vb. I] – Din broboană.

DOOM

broboní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brobonésc, imperf. 3 sg. broboneá; conj. prez. 3 să broboneáscă

broboneam
BROBONÍ, brobonesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu broboane. [Var.: broboná vb. I] – Din broboană.

DOOM

broboní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brobonésc, imperf. 3 sg. broboneá; conj. prez. 3 să broboneáscă

brobonească
BROBONÍ, brobonesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu broboane. [Var.: broboná vb. I] – Din broboană.

DOOM

broboní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brobonésc, imperf. 3 sg. broboneá; conj. prez. 3 să broboneáscă

broboneau
BROBONÍ, brobonesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu broboane. [Var.: broboná vb. I] – Din broboană.

DOOM

broboní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brobonésc, imperf. 3 sg. broboneá; conj. prez. 3 să broboneáscă

broboneați
BROBONÍ, brobonesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu broboane. [Var.: broboná vb. I] – Din broboană.

DOOM

broboní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brobonésc, imperf. 3 sg. broboneá; conj. prez. 3 să broboneáscă

brobonesc
BROBONÍ, brobonesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu broboane. [Var.: broboná vb. I] – Din broboană.

DOOM

broboní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brobonésc, imperf. 3 sg. broboneá; conj. prez. 3 să broboneáscă

brobonește
BROBONÍ, brobonesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu broboane. [Var.: broboná vb. I] – Din broboană.

DOOM

broboní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brobonésc, imperf. 3 sg. broboneá; conj. prez. 3 să broboneáscă

brobonești
BROBONÍ, brobonesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu broboane. [Var.: broboná vb. I] – Din broboană.

DOOM

broboní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brobonésc, imperf. 3 sg. broboneá; conj. prez. 3 să broboneáscă

broboni
BROBONÍ, brobonesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu broboane. [Var.: broboná vb. I] – Din broboană.

DOOM

broboní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brobonésc, imperf. 3 sg. broboneá; conj. prez. 3 să broboneáscă

brobonii
BROBONÍ, brobonesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu broboane. [Var.: broboná vb. I] – Din broboană.

DOOM

broboní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brobonésc, imperf. 3 sg. broboneá; conj. prez. 3 să broboneáscă

brobonim
BROBONÍ, brobonesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu broboane. [Var.: broboná vb. I] – Din broboană.

DOOM

broboní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brobonésc, imperf. 3 sg. broboneá; conj. prez. 3 să broboneáscă

brobonind
BROBONÍ, brobonesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu broboane. [Var.: broboná vb. I] – Din broboană.

DOOM

broboní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brobonésc, imperf. 3 sg. broboneá; conj. prez. 3 să broboneáscă

brobonire
BROBONÍ, brobonesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu broboane. [Var.: broboná vb. I] – Din broboană.

DOOM

broboní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brobonésc, imperf. 3 sg. broboneá; conj. prez. 3 să broboneáscă

brobonire
BROBONÍ, brobonesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu broboane. [Var.: broboná vb. I] – Din broboană.

DOOM

broboní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brobonésc, imperf. 3 sg. broboneá; conj. prez. 3 să broboneáscă

broboniră
BROBONÍ, brobonesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu broboane. [Var.: broboná vb. I] – Din broboană.

DOOM

broboní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brobonésc, imperf. 3 sg. broboneá; conj. prez. 3 să broboneáscă

brobonirăm
BROBONÍ, brobonesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu broboane. [Var.: broboná vb. I] – Din broboană.

DOOM

broboní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brobonésc, imperf. 3 sg. broboneá; conj. prez. 3 să broboneáscă

brobonirăți
BROBONÍ, brobonesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu broboane. [Var.: broboná vb. I] – Din broboană.

DOOM

broboní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brobonésc, imperf. 3 sg. broboneá; conj. prez. 3 să broboneáscă

brobonise
BROBONÍ, brobonesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu broboane. [Var.: broboná vb. I] – Din broboană.

DOOM

broboní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brobonésc, imperf. 3 sg. broboneá; conj. prez. 3 să broboneáscă

brobonisem
BROBONÍ, brobonesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu broboane. [Var.: broboná vb. I] – Din broboană.

DOOM

broboní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brobonésc, imperf. 3 sg. broboneá; conj. prez. 3 să broboneáscă

broboniseră
BROBONÍ, brobonesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu broboane. [Var.: broboná vb. I] – Din broboană.

DOOM

broboní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brobonésc, imperf. 3 sg. broboneá; conj. prez. 3 să broboneáscă

broboniserăm
BROBONÍ, brobonesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu broboane. [Var.: broboná vb. I] – Din broboană.

DOOM

broboní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brobonésc, imperf. 3 sg. broboneá; conj. prez. 3 să broboneáscă

broboniserăți
BROBONÍ, brobonesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu broboane. [Var.: broboná vb. I] – Din broboană.

DOOM

broboní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brobonésc, imperf. 3 sg. broboneá; conj. prez. 3 să broboneáscă

broboniseși
BROBONÍ, brobonesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu broboane. [Var.: broboná vb. I] – Din broboană.

DOOM

broboní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brobonésc, imperf. 3 sg. broboneá; conj. prez. 3 să broboneáscă

broboniseți
BROBONÍ, brobonesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu broboane. [Var.: broboná vb. I] – Din broboană.

DOOM

broboní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brobonésc, imperf. 3 sg. broboneá; conj. prez. 3 să broboneáscă

brobonit
BROBONÍ, brobonesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu broboane. [Var.: broboná vb. I] – Din broboană.

DOOM

broboní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brobonésc, imperf. 3 sg. broboneá; conj. prez. 3 să broboneáscă

brobonit
BROBONÍT, -Ă, broboniți, -te, adj. 1. Acoperit cu broboane. Niște precupețe groase, cu frunțile brobonite de sudoare. GALAN, Z. R. 17. ◊ Fig. Brobonit de rouă, pămîntul doarme încă, în lumina umedă și nehotărîtă a dimineții. VLAHUȚĂ, O. A. II 410. 2. (În forma borbonat; despre ploaie) În picuri mari, ca broboanele. Ploaia începuse... O pacoste de apă borbonată... se lipea de haine. D. ZAMFIRESCU, R. 259. – Variante: brobonát, -ă (SANDU-ALDEA, U. P. 11, VLAHUȚĂ, O. A. 243), borbonát, -ă adj.

brobonita
BROBONÍT, -Ă, broboniți, -te, adj. 1. Acoperit cu broboane. Niște precupețe groase, cu frunțile brobonite de sudoare. GALAN, Z. R. 17. ◊ Fig. Brobonit de rouă, pămîntul doarme încă, în lumina umedă și nehotărîtă a dimineții. VLAHUȚĂ, O. A. II 410. 2. (În forma borbonat; despre ploaie) În picuri mari, ca broboanele. Ploaia începuse... O pacoste de apă borbonată... se lipea de haine. D. ZAMFIRESCU, R. 259. – Variante: brobonát, -ă (SANDU-ALDEA, U. P. 11, VLAHUȚĂ, O. A. 243), borbonát, -ă adj.

brobonite
BROBONÍT, -Ă, broboniți, -te, adj. 1. Acoperit cu broboane. Niște precupețe groase, cu frunțile brobonite de sudoare. GALAN, Z. R. 17. ◊ Fig. Brobonit de rouă, pămîntul doarme încă, în lumina umedă și nehotărîtă a dimineții. VLAHUȚĂ, O. A. II 410. 2. (În forma borbonat; despre ploaie) În picuri mari, ca broboanele. Ploaia începuse... O pacoste de apă borbonată... se lipea de haine. D. ZAMFIRESCU, R. 259. – Variante: brobonát, -ă (SANDU-ALDEA, U. P. 11, VLAHUȚĂ, O. A. 243), borbonát, -ă adj.

brobonitei
BROBONÍT, -Ă, broboniți, -te, adj. 1. Acoperit cu broboane. Niște precupețe groase, cu frunțile brobonite de sudoare. GALAN, Z. R. 17. ◊ Fig. Brobonit de rouă, pămîntul doarme încă, în lumina umedă și nehotărîtă a dimineții. VLAHUȚĂ, O. A. II 410. 2. (În forma borbonat; despre ploaie) În picuri mari, ca broboanele. Ploaia începuse... O pacoste de apă borbonată... se lipea de haine. D. ZAMFIRESCU, R. 259. – Variante: brobonát, -ă (SANDU-ALDEA, U. P. 11, VLAHUȚĂ, O. A. 243), borbonát, -ă adj.

brobonitele
BROBONÍT, -Ă, broboniți, -te, adj. 1. Acoperit cu broboane. Niște precupețe groase, cu frunțile brobonite de sudoare. GALAN, Z. R. 17. ◊ Fig. Brobonit de rouă, pămîntul doarme încă, în lumina umedă și nehotărîtă a dimineții. VLAHUȚĂ, O. A. II 410. 2. (În forma borbonat; despre ploaie) În picuri mari, ca broboanele. Ploaia începuse... O pacoste de apă borbonată... se lipea de haine. D. ZAMFIRESCU, R. 259. – Variante: brobonát, -ă (SANDU-ALDEA, U. P. 11, VLAHUȚĂ, O. A. 243), borbonát, -ă adj.

brobonitelor
BROBONÍT, -Ă, broboniți, -te, adj. 1. Acoperit cu broboane. Niște precupețe groase, cu frunțile brobonite de sudoare. GALAN, Z. R. 17. ◊ Fig. Brobonit de rouă, pămîntul doarme încă, în lumina umedă și nehotărîtă a dimineții. VLAHUȚĂ, O. A. II 410. 2. (În forma borbonat; despre ploaie) În picuri mari, ca broboanele. Ploaia începuse... O pacoste de apă borbonată... se lipea de haine. D. ZAMFIRESCU, R. 259. – Variante: brobonát, -ă (SANDU-ALDEA, U. P. 11, VLAHUȚĂ, O. A. 243), borbonát, -ă adj.

brobonitul
BROBONÍT, -Ă, broboniți, -te, adj. 1. Acoperit cu broboane. Niște precupețe groase, cu frunțile brobonite de sudoare. GALAN, Z. R. 17. ◊ Fig. Brobonit de rouă, pămîntul doarme încă, în lumina umedă și nehotărîtă a dimineții. VLAHUȚĂ, O. A. II 410. 2. (În forma borbonat; despre ploaie) În picuri mari, ca broboanele. Ploaia începuse... O pacoste de apă borbonată... se lipea de haine. D. ZAMFIRESCU, R. 259. – Variante: brobonát, -ă (SANDU-ALDEA, U. P. 11, VLAHUȚĂ, O. A. 243), borbonát, -ă adj.

brobonitului
BROBONÍT, -Ă, broboniți, -te, adj. 1. Acoperit cu broboane. Niște precupețe groase, cu frunțile brobonite de sudoare. GALAN, Z. R. 17. ◊ Fig. Brobonit de rouă, pămîntul doarme încă, în lumina umedă și nehotărîtă a dimineții. VLAHUȚĂ, O. A. II 410. 2. (În forma borbonat; despre ploaie) În picuri mari, ca broboanele. Ploaia începuse... O pacoste de apă borbonată... se lipea de haine. D. ZAMFIRESCU, R. 259. – Variante: brobonát, -ă (SANDU-ALDEA, U. P. 11, VLAHUȚĂ, O. A. 243), borbonát, -ă adj.

broboniși
BROBONÍ, brobonesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu broboane. [Var.: broboná vb. I] – Din broboană.

DOOM

broboní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brobonésc, imperf. 3 sg. broboneá; conj. prez. 3 să broboneáscă

broboniți
BROBONÍ, brobonesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu broboane. [Var.: broboná vb. I] – Din broboană.

DOOM

broboní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brobonésc, imperf. 3 sg. broboneá; conj. prez. 3 să broboneáscă

broboniți
BROBONÍT, -Ă, broboniți, -te, adj. 1. Acoperit cu broboane. Niște precupețe groase, cu frunțile brobonite de sudoare. GALAN, Z. R. 17. ◊ Fig. Brobonit de rouă, pămîntul doarme încă, în lumina umedă și nehotărîtă a dimineții. VLAHUȚĂ, O. A. II 410. 2. (În forma borbonat; despre ploaie) În picuri mari, ca broboanele. Ploaia începuse... O pacoste de apă borbonată... se lipea de haine. D. ZAMFIRESCU, R. 259. – Variante: brobonát, -ă (SANDU-ALDEA, U. P. 11, VLAHUȚĂ, O. A. 243), borbonát, -ă adj.

broboniții
BROBONÍT, -Ă, broboniți, -te, adj. 1. Acoperit cu broboane. Niște precupețe groase, cu frunțile brobonite de sudoare. GALAN, Z. R. 17. ◊ Fig. Brobonit de rouă, pămîntul doarme încă, în lumina umedă și nehotărîtă a dimineții. VLAHUȚĂ, O. A. II 410. 2. (În forma borbonat; despre ploaie) În picuri mari, ca broboanele. Ploaia începuse... O pacoste de apă borbonată... se lipea de haine. D. ZAMFIRESCU, R. 259. – Variante: brobonát, -ă (SANDU-ALDEA, U. P. 11, VLAHUȚĂ, O. A. 243), borbonát, -ă adj.

broboniților
BROBONÍT, -Ă, broboniți, -te, adj. 1. Acoperit cu broboane. Niște precupețe groase, cu frunțile brobonite de sudoare. GALAN, Z. R. 17. ◊ Fig. Brobonit de rouă, pămîntul doarme încă, în lumina umedă și nehotărîtă a dimineții. VLAHUȚĂ, O. A. II 410. 2. (În forma borbonat; despre ploaie) În picuri mari, ca broboanele. Ploaia începuse... O pacoste de apă borbonată... se lipea de haine. D. ZAMFIRESCU, R. 259. – Variante: brobonát, -ă (SANDU-ALDEA, U. P. 11, VLAHUȚĂ, O. A. 243), borbonát, -ă adj.

broc
broc (-curi), s. n. – Cozonac. Săs. brôk (Borcea, Jb, X, 179). Se folosește în Trans.

brocard
BROCÁRD s. n. v. brocart.

brocart
BROCÁRT, (2) brocarturi, s. n. 1. Țesătură de mătase de calitate superioară, înflorată sau ornamentată cu fire de aur ori de argint; frenghie. 2. Sortiment dintr-o astfel de țesătură. [Var.: brocát s. n.] – Din fr. brocart.

DOOM

brocárt s. n., (sorturi) pl. brocárturi

brocartul
BROCÁRT, (2) brocarturi, s. n. 1. Țesătură de mătase de calitate superioară, înflorată sau ornamentată cu fire de aur ori de argint; frenghie. 2. Sortiment dintr-o astfel de țesătură. [Var.: brocát s. n.] – Din fr. brocart.

DOOM

brocárt s. n., (sorturi) pl. brocárturi

brocartului
BROCÁRT, (2) brocarturi, s. n. 1. Țesătură de mătase de calitate superioară, înflorată sau ornamentată cu fire de aur ori de argint; frenghie. 2. Sortiment dintr-o astfel de țesătură. [Var.: brocát s. n.] – Din fr. brocart.

DOOM

brocárt s. n., (sorturi) pl. brocárturi

brocarturi
BROCÁRT, (2) brocarturi, s. n. 1. Țesătură de mătase de calitate superioară, înflorată sau ornamentată cu fire de aur ori de argint; frenghie. 2. Sortiment dintr-o astfel de țesătură. [Var.: brocát s. n.] – Din fr. brocart.

DOOM

brocárt s. n., (sorturi) pl. brocárturi

brocarturile
BROCÁRT, (2) brocarturi, s. n. 1. Țesătură de mătase de calitate superioară, înflorată sau ornamentată cu fire de aur ori de argint; frenghie. 2. Sortiment dintr-o astfel de țesătură. [Var.: brocát s. n.] – Din fr. brocart.

DOOM

brocárt s. n., (sorturi) pl. brocárturi

brocarturilor
BROCÁRT, (2) brocarturi, s. n. 1. Țesătură de mătase de calitate superioară, înflorată sau ornamentată cu fire de aur ori de argint; frenghie. 2. Sortiment dintr-o astfel de țesătură. [Var.: brocát s. n.] – Din fr. brocart.

DOOM

brocárt s. n., (sorturi) pl. brocárturi

brocat
BROCÁRT, (2) brocarturi, s. n. 1. Țesătură de mătase de calitate superioară, înflorată sau ornamentată cu fire de aur ori de argint; frenghie. 2. Sortiment dintr-o astfel de țesătură. [Var.: brocát s. n.] – Din fr. brocart.

DOOM

brocárt s. n., (sorturi) pl. brocárturi

broccoli
BRÓCCOLI s. m. Varietate de conopidă, cu inflorescență mai laxă, de culoare verde. – Din it. broccoli.

DOOM

bróccoli (it.) s. m.

broccoliul
BRÓCCOLI s. m. Varietate de conopidă, cu inflorescență mai laxă, de culoare verde. – Din it. broccoli.

DOOM

bróccoli (it.) s. m.

broccoliului
BRÓCCOLI s. m. Varietate de conopidă, cu inflorescență mai laxă, de culoare verde. – Din it. broccoli.

DOOM

bróccoli (it.) s. m.

broci
broci s. m. – 1. Culoare roșu-aprins, ocru roșu. – 2. Roibă (Rubia tinctorum). Sb. broč (Cihac, II, 69). Sec. XVIII, puțin folosit.

brocăr
BRÓCĂR s.m. (Mar.) Agent intermediar în închiderea contractelor de navlosire; curtier maritim. [< engl. broker].

brod
BROD, broduri, s. n. (Transilv., Mold.) Bac¹, brudină (1).

broda
BRODÁ, brodez, vb. I. Tranz. A coase o broderie pe un material textil. ♦ Fig. A dezvolta o întâmplare, o povestire, adăugând detalii imaginare; a născoci. – Din fr. broder.

DOOM

brodá (a ~) vb., ind. prez. 3 brodeáză

brodai
BRODÁ, brodez, vb. I. Tranz. A coase o broderie pe un material textil. ♦ Fig. A dezvolta o întâmplare, o povestire, adăugând detalii imaginare; a născoci. – Din fr. broder.

DOOM

brodá (a ~) vb., ind. prez. 3 brodeáză

brodam
BRODÁ, brodez, vb. I. Tranz. A coase o broderie pe un material textil. ♦ Fig. A dezvolta o întâmplare, o povestire, adăugând detalii imaginare; a născoci. – Din fr. broder.

DOOM

brodá (a ~) vb., ind. prez. 3 brodeáză

brodare
BRODÁ, brodez, vb. I. Tranz. A coase o broderie pe un material textil. ♦ Fig. A dezvolta o întâmplare, o povestire, adăugând detalii imaginare; a născoci. – Din fr. broder.

DOOM

brodá (a ~) vb., ind. prez. 3 brodeáză

brodare
BRODÁRE, brodări, s. f. Acțiunea de a broda. – V. broda.

DOOM

brodáre s. f., g.-d. art. brodắrii; pl. brodắri

brodarea
BRODÁRE, brodări, s. f. Acțiunea de a broda. – V. broda.

DOOM

brodáre s. f., g.-d. art. brodắrii; pl. brodắri

brodară
BRODÁ, brodez, vb. I. Tranz. A coase o broderie pe un material textil. ♦ Fig. A dezvolta o întâmplare, o povestire, adăugând detalii imaginare; a născoci. – Din fr. broder.

DOOM

brodá (a ~) vb., ind. prez. 3 brodeáză

brodarăm
BRODÁ, brodez, vb. I. Tranz. A coase o broderie pe un material textil. ♦ Fig. A dezvolta o întâmplare, o povestire, adăugând detalii imaginare; a născoci. – Din fr. broder.

DOOM

brodá (a ~) vb., ind. prez. 3 brodeáză

brodarăți
BRODÁ, brodez, vb. I. Tranz. A coase o broderie pe un material textil. ♦ Fig. A dezvolta o întâmplare, o povestire, adăugând detalii imaginare; a născoci. – Din fr. broder.

DOOM

brodá (a ~) vb., ind. prez. 3 brodeáză

brodase
BRODÁ, brodez, vb. I. Tranz. A coase o broderie pe un material textil. ♦ Fig. A dezvolta o întâmplare, o povestire, adăugând detalii imaginare; a născoci. – Din fr. broder.

DOOM

brodá (a ~) vb., ind. prez. 3 brodeáză

brodasem
BRODÁ, brodez, vb. I. Tranz. A coase o broderie pe un material textil. ♦ Fig. A dezvolta o întâmplare, o povestire, adăugând detalii imaginare; a născoci. – Din fr. broder.

DOOM

brodá (a ~) vb., ind. prez. 3 brodeáză

brodaseră
BRODÁ, brodez, vb. I. Tranz. A coase o broderie pe un material textil. ♦ Fig. A dezvolta o întâmplare, o povestire, adăugând detalii imaginare; a născoci. – Din fr. broder.

DOOM

brodá (a ~) vb., ind. prez. 3 brodeáză

brodaserăm
BRODÁ, brodez, vb. I. Tranz. A coase o broderie pe un material textil. ♦ Fig. A dezvolta o întâmplare, o povestire, adăugând detalii imaginare; a născoci. – Din fr. broder.

DOOM

brodá (a ~) vb., ind. prez. 3 brodeáză

brodaserăți
BRODÁ, brodez, vb. I. Tranz. A coase o broderie pe un material textil. ♦ Fig. A dezvolta o întâmplare, o povestire, adăugând detalii imaginare; a născoci. – Din fr. broder.

DOOM

brodá (a ~) vb., ind. prez. 3 brodeáză

brodaseși
BRODÁ, brodez, vb. I. Tranz. A coase o broderie pe un material textil. ♦ Fig. A dezvolta o întâmplare, o povestire, adăugând detalii imaginare; a născoci. – Din fr. broder.

DOOM

brodá (a ~) vb., ind. prez. 3 brodeáză

brodaseți
BRODÁ, brodez, vb. I. Tranz. A coase o broderie pe un material textil. ♦ Fig. A dezvolta o întâmplare, o povestire, adăugând detalii imaginare; a născoci. – Din fr. broder.

DOOM

brodá (a ~) vb., ind. prez. 3 brodeáză

brodat
BRODÁ, brodez, vb. I. Tranz. A coase o broderie pe un material textil. ♦ Fig. A dezvolta o întâmplare, o povestire, adăugând detalii imaginare; a născoci. – Din fr. broder.

DOOM

brodá (a ~) vb., ind. prez. 3 brodeáză

brodat
BRODÁT², -Ă, brodați, -te, adj. (Despre materiale textile) împodobit cu broderii. – V. broda.

brodat
BRODÁT¹ s. n. Faptul de a broda. – V. broda.

DOOM

brodát s. n.

brodata
BRODÁT², -Ă, brodați, -te, adj. (Despre materiale textile) împodobit cu broderii. – V. broda.

brodate
BRODÁT², -Ă, brodați, -te, adj. (Despre materiale textile) împodobit cu broderii. – V. broda.

brodatei
BRODÁT², -Ă, brodați, -te, adj. (Despre materiale textile) împodobit cu broderii. – V. broda.

brodatele
BRODÁT², -Ă, brodați, -te, adj. (Despre materiale textile) împodobit cu broderii. – V. broda.

brodatelor
BRODÁT², -Ă, brodați, -te, adj. (Despre materiale textile) împodobit cu broderii. – V. broda.

brodatul
BRODÁT², -Ă, brodați, -te, adj. (Despre materiale textile) împodobit cu broderii. – V. broda.

brodatului
BRODÁT², -Ă, brodați, -te, adj. (Despre materiale textile) împodobit cu broderii. – V. broda.

brodau
BRODÁ, brodez, vb. I. Tranz. A coase o broderie pe un material textil. ♦ Fig. A dezvolta o întâmplare, o povestire, adăugând detalii imaginare; a născoci. – Din fr. broder.

DOOM

brodá (a ~) vb., ind. prez. 3 brodeáză

brodași
BRODÁ, brodez, vb. I. Tranz. A coase o broderie pe un material textil. ♦ Fig. A dezvolta o întâmplare, o povestire, adăugând detalii imaginare; a născoci. – Din fr. broder.

DOOM

brodá (a ~) vb., ind. prez. 3 brodeáză

brodați
BRODÁ, brodez, vb. I. Tranz. A coase o broderie pe un material textil. ♦ Fig. A dezvolta o întâmplare, o povestire, adăugând detalii imaginare; a născoci. – Din fr. broder.

DOOM

brodá (a ~) vb., ind. prez. 3 brodeáză

brodați
BRODÁT², -Ă, brodați, -te, adj. (Despre materiale textile) împodobit cu broderii. – V. broda.

brodații
BRODÁT², -Ă, brodați, -te, adj. (Despre materiale textile) împodobit cu broderii. – V. broda.

brodaților
BRODÁT², -Ă, brodați, -te, adj. (Despre materiale textile) împodobit cu broderii. – V. broda.

brodea
BRODÍ, brodesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. (Adesea ir.) A sfârși cu bine un lucru, a (o) nimeri (adesea din întâmplare). ◊ Loc. adv. Pe brodite = la întâmplare, la nimereală. 2. Refl. A se găsi din întâmplare (undeva); a se nimeri, a se potrivi. – Din sl. broditi.

DOOM

brodí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brodésc, imperf. 3 sg. brodeá; conj. prez. 3 să brodeáscă

brodeai
BRODÍ, brodesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. (Adesea ir.) A sfârși cu bine un lucru, a (o) nimeri (adesea din întâmplare). ◊ Loc. adv. Pe brodite = la întâmplare, la nimereală. 2. Refl. A se găsi din întâmplare (undeva); a se nimeri, a se potrivi. – Din sl. broditi.

DOOM

brodí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brodésc, imperf. 3 sg. brodeá; conj. prez. 3 să brodeáscă

brodeala
BRODEÁLĂ, brodeli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a o brodi, de a o nimeri; nimereală. ◊ Loc. adv. La brodeală = la nimereală, la întâmplare; întâmplător. – Brodi + suf. -eală.

DOOM

brodeálă (fam.) s. f., g.-d. art. brodélii; pl. brodéli

brodeam
BRODÍ, brodesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. (Adesea ir.) A sfârși cu bine un lucru, a (o) nimeri (adesea din întâmplare). ◊ Loc. adv. Pe brodite = la întâmplare, la nimereală. 2. Refl. A se găsi din întâmplare (undeva); a se nimeri, a se potrivi. – Din sl. broditi.

DOOM

brodí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brodésc, imperf. 3 sg. brodeá; conj. prez. 3 să brodeáscă

brodească
BRODÍ, brodesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. (Adesea ir.) A sfârși cu bine un lucru, a (o) nimeri (adesea din întâmplare). ◊ Loc. adv. Pe brodite = la întâmplare, la nimereală. 2. Refl. A se găsi din întâmplare (undeva); a se nimeri, a se potrivi. – Din sl. broditi.

DOOM

brodí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brodésc, imperf. 3 sg. brodeá; conj. prez. 3 să brodeáscă

brodeau
BRODÍ, brodesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. (Adesea ir.) A sfârși cu bine un lucru, a (o) nimeri (adesea din întâmplare). ◊ Loc. adv. Pe brodite = la întâmplare, la nimereală. 2. Refl. A se găsi din întâmplare (undeva); a se nimeri, a se potrivi. – Din sl. broditi.

DOOM

brodí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brodésc, imperf. 3 sg. brodeá; conj. prez. 3 să brodeáscă

brodează
BRODÁ, brodez, vb. I. Tranz. A coase o broderie pe un material textil. ♦ Fig. A dezvolta o întâmplare, o povestire, adăugând detalii imaginare; a născoci. – Din fr. broder.

DOOM

brodá (a ~) vb., ind. prez. 3 brodeáză

brodeați
BRODÍ, brodesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. (Adesea ir.) A sfârși cu bine un lucru, a (o) nimeri (adesea din întâmplare). ◊ Loc. adv. Pe brodite = la întâmplare, la nimereală. 2. Refl. A se găsi din întâmplare (undeva); a se nimeri, a se potrivi. – Din sl. broditi.

DOOM

brodí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brodésc, imperf. 3 sg. brodeá; conj. prez. 3 să brodeáscă

brodeli
BRODEÁLĂ, brodeli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a o brodi, de a o nimeri; nimereală. ◊ Loc. adv. La brodeală = la nimereală, la întâmplare; întâmplător. – Brodi + suf. -eală.

DOOM

brodeálă (fam.) s. f., g.-d. art. brodélii; pl. brodéli

brodelii
BRODEÁLĂ, brodeli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a o brodi, de a o nimeri; nimereală. ◊ Loc. adv. La brodeală = la nimereală, la întâmplare; întâmplător. – Brodi + suf. -eală.

DOOM

brodeálă (fam.) s. f., g.-d. art. brodélii; pl. brodéli

brodelile
BRODEÁLĂ, brodeli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a o brodi, de a o nimeri; nimereală. ◊ Loc. adv. La brodeală = la nimereală, la întâmplare; întâmplător. – Brodi + suf. -eală.

DOOM

brodeálă (fam.) s. f., g.-d. art. brodélii; pl. brodéli

brodelilor
BRODEÁLĂ, brodeli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a o brodi, de a o nimeri; nimereală. ◊ Loc. adv. La brodeală = la nimereală, la întâmplare; întâmplător. – Brodi + suf. -eală.

DOOM

brodeálă (fam.) s. f., g.-d. art. brodélii; pl. brodéli

broder
BRODÉR, -ÉZĂ s.m. și f. Lucrător care brodează, care se ocupă cu broderia. [< fr. brodeur, -euse].

broderi
BRODÉR, -ÉZĂ s.m. și f. Lucrător care brodează, care se ocupă cu broderia. [< fr. brodeur, -euse].

broderia
BRODERÍE, broderii, s. f. Cusătură în relief (reprezentând flori sau alte ornamente), executată pe un material textil. ♦ P. gener. Ornamentație fină. ♦ Notă muzicală de ornament folosită într-o compoziție (depărtată de nota muzicală de bază cu un ton sau cu un semiton). – Din fr. broderie.

DOOM

broderíe s. f., art. brodería, g.-d. art. broderíei; pl. broderíi, art. broderíile

broderie
BRODERÍE, broderii, s. f. Cusătură în relief (reprezentând flori sau alte ornamente), executată pe un material textil. ♦ P. gener. Ornamentație fină. ♦ Notă muzicală de ornament folosită într-o compoziție (depărtată de nota muzicală de bază cu un ton sau cu un semiton). – Din fr. broderie.

DOOM

broderíe s. f., art. brodería, g.-d. art. broderíei; pl. broderíi, art. broderíile

broderiei
BRODERÍE, broderii, s. f. Cusătură în relief (reprezentând flori sau alte ornamente), executată pe un material textil. ♦ P. gener. Ornamentație fină. ♦ Notă muzicală de ornament folosită într-o compoziție (depărtată de nota muzicală de bază cu un ton sau cu un semiton). – Din fr. broderie.

DOOM

broderíe s. f., art. brodería, g.-d. art. broderíei; pl. broderíi, art. broderíile

broderii
BRODÉR, -ÉZĂ s.m. și f. Lucrător care brodează, care se ocupă cu broderia. [< fr. brodeur, -euse].

broderii
BRODERÍE, broderii, s. f. Cusătură în relief (reprezentând flori sau alte ornamente), executată pe un material textil. ♦ P. gener. Ornamentație fină. ♦ Notă muzicală de ornament folosită într-o compoziție (depărtată de nota muzicală de bază cu un ton sau cu un semiton). – Din fr. broderie.

DOOM

broderíe s. f., art. brodería, g.-d. art. broderíei; pl. broderíi, art. broderíile

broderiile
BRODERÍE, broderii, s. f. Cusătură în relief (reprezentând flori sau alte ornamente), executată pe un material textil. ♦ P. gener. Ornamentație fină. ♦ Notă muzicală de ornament folosită într-o compoziție (depărtată de nota muzicală de bază cu un ton sau cu un semiton). – Din fr. broderie.

DOOM

broderíe s. f., art. brodería, g.-d. art. broderíei; pl. broderíi, art. broderíile

broderiilor
BRODERÍE, broderii, s. f. Cusătură în relief (reprezentând flori sau alte ornamente), executată pe un material textil. ♦ P. gener. Ornamentație fină. ♦ Notă muzicală de ornament folosită într-o compoziție (depărtată de nota muzicală de bază cu un ton sau cu un semiton). – Din fr. broderie.

DOOM

broderíe s. f., art. brodería, g.-d. art. broderíei; pl. broderíi, art. broderíile

broderilor
BRODÉR, -ÉZĂ s.m. și f. Lucrător care brodează, care se ocupă cu broderia. [< fr. brodeur, -euse].

broderul
BRODÉR, -ÉZĂ s.m. și f. Lucrător care brodează, care se ocupă cu broderia. [< fr. brodeur, -euse].

broderului
BRODÉR, -ÉZĂ s.m. și f. Lucrător care brodează, care se ocupă cu broderia. [< fr. brodeur, -euse].

brodesc
BRODÍ, brodesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. (Adesea ir.) A sfârși cu bine un lucru, a (o) nimeri (adesea din întâmplare). ◊ Loc. adv. Pe brodite = la întâmplare, la nimereală. 2. Refl. A se găsi din întâmplare (undeva); a se nimeri, a se potrivi. – Din sl. broditi.

DOOM

brodí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brodésc, imperf. 3 sg. brodeá; conj. prez. 3 să brodeáscă

brodez
BRODÁ, brodez, vb. I. Tranz. A coase o broderie pe un material textil. ♦ Fig. A dezvolta o întâmplare, o povestire, adăugând detalii imaginare; a născoci. – Din fr. broder.

DOOM

brodá (a ~) vb., ind. prez. 3 brodeáză

brodeza
BRODÉZĂ, brodeze, s. f. Femeie specializată în coaserea broderiilor. – Din fr. brodeuse.

DOOM

brodéză s. f., g.-d. art. brodézei; pl. brodéze

brodeze
BRODÁ, brodez, vb. I. Tranz. A coase o broderie pe un material textil. ♦ Fig. A dezvolta o întâmplare, o povestire, adăugând detalii imaginare; a născoci. – Din fr. broder.

DOOM

brodá (a ~) vb., ind. prez. 3 brodeáză

brodeze
BRODÉZĂ, brodeze, s. f. Femeie specializată în coaserea broderiilor. – Din fr. brodeuse.

DOOM

brodéză s. f., g.-d. art. brodézei; pl. brodéze

brodezei
BRODÉZĂ, brodeze, s. f. Femeie specializată în coaserea broderiilor. – Din fr. brodeuse.

DOOM

brodéză s. f., g.-d. art. brodézei; pl. brodéze

brodezele
BRODÉZĂ, brodeze, s. f. Femeie specializată în coaserea broderiilor. – Din fr. brodeuse.

DOOM

brodéză s. f., g.-d. art. brodézei; pl. brodéze

brodezelor
BRODÉZĂ, brodeze, s. f. Femeie specializată în coaserea broderiilor. – Din fr. brodeuse.

DOOM

brodéză s. f., g.-d. art. brodézei; pl. brodéze

brodezi
BRODÁ, brodez, vb. I. Tranz. A coase o broderie pe un material textil. ♦ Fig. A dezvolta o întâmplare, o povestire, adăugând detalii imaginare; a născoci. – Din fr. broder.

DOOM

brodá (a ~) vb., ind. prez. 3 brodeáză

brodește
BRODÍ, brodesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. (Adesea ir.) A sfârși cu bine un lucru, a (o) nimeri (adesea din întâmplare). ◊ Loc. adv. Pe brodite = la întâmplare, la nimereală. 2. Refl. A se găsi din întâmplare (undeva); a se nimeri, a se potrivi. – Din sl. broditi.

DOOM

brodí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brodésc, imperf. 3 sg. brodeá; conj. prez. 3 să brodeáscă

brodești
BRODÍ, brodesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. (Adesea ir.) A sfârși cu bine un lucru, a (o) nimeri (adesea din întâmplare). ◊ Loc. adv. Pe brodite = la întâmplare, la nimereală. 2. Refl. A se găsi din întâmplare (undeva); a se nimeri, a se potrivi. – Din sl. broditi.

DOOM

brodí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brodésc, imperf. 3 sg. brodeá; conj. prez. 3 să brodeáscă

brodi
BRODÍ, brodesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. (Adesea ir.) A sfârși cu bine un lucru, a (o) nimeri (adesea din întâmplare). ◊ Loc. adv. Pe brodite = la întâmplare, la nimereală. 2. Refl. A se găsi din întâmplare (undeva); a se nimeri, a se potrivi. – Din sl. broditi.

DOOM

brodí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brodésc, imperf. 3 sg. brodeá; conj. prez. 3 să brodeáscă

brodii
BRODÍ, brodesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. (Adesea ir.) A sfârși cu bine un lucru, a (o) nimeri (adesea din întâmplare). ◊ Loc. adv. Pe brodite = la întâmplare, la nimereală. 2. Refl. A se găsi din întâmplare (undeva); a se nimeri, a se potrivi. – Din sl. broditi.

DOOM

brodí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brodésc, imperf. 3 sg. brodeá; conj. prez. 3 să brodeáscă

brodim
BRODÍ, brodesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. (Adesea ir.) A sfârși cu bine un lucru, a (o) nimeri (adesea din întâmplare). ◊ Loc. adv. Pe brodite = la întâmplare, la nimereală. 2. Refl. A se găsi din întâmplare (undeva); a se nimeri, a se potrivi. – Din sl. broditi.

DOOM

brodí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brodésc, imperf. 3 sg. brodeá; conj. prez. 3 să brodeáscă

brodind
BRODÍ, brodesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. (Adesea ir.) A sfârși cu bine un lucru, a (o) nimeri (adesea din întâmplare). ◊ Loc. adv. Pe brodite = la întâmplare, la nimereală. 2. Refl. A se găsi din întâmplare (undeva); a se nimeri, a se potrivi. – Din sl. broditi.

DOOM

brodí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brodésc, imperf. 3 sg. brodeá; conj. prez. 3 să brodeáscă

brodire
BRODÍ, brodesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. (Adesea ir.) A sfârși cu bine un lucru, a (o) nimeri (adesea din întâmplare). ◊ Loc. adv. Pe brodite = la întâmplare, la nimereală. 2. Refl. A se găsi din întâmplare (undeva); a se nimeri, a se potrivi. – Din sl. broditi.

DOOM

brodí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brodésc, imperf. 3 sg. brodeá; conj. prez. 3 să brodeáscă

brodire
BRODÍ, brodesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. (Adesea ir.) A sfârși cu bine un lucru, a (o) nimeri (adesea din întâmplare). ◊ Loc. adv. Pe brodite = la întâmplare, la nimereală. 2. Refl. A se găsi din întâmplare (undeva); a se nimeri, a se potrivi. – Din sl. broditi.

brodiră
BRODÍ, brodesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. (Adesea ir.) A sfârși cu bine un lucru, a (o) nimeri (adesea din întâmplare). ◊ Loc. adv. Pe brodite = la întâmplare, la nimereală. 2. Refl. A se găsi din întâmplare (undeva); a se nimeri, a se potrivi. – Din sl. broditi.

DOOM

brodí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brodésc, imperf. 3 sg. brodeá; conj. prez. 3 să brodeáscă

brodirăm
BRODÍ, brodesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. (Adesea ir.) A sfârși cu bine un lucru, a (o) nimeri (adesea din întâmplare). ◊ Loc. adv. Pe brodite = la întâmplare, la nimereală. 2. Refl. A se găsi din întâmplare (undeva); a se nimeri, a se potrivi. – Din sl. broditi.

DOOM

brodí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brodésc, imperf. 3 sg. brodeá; conj. prez. 3 să brodeáscă

brodirăți
BRODÍ, brodesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. (Adesea ir.) A sfârși cu bine un lucru, a (o) nimeri (adesea din întâmplare). ◊ Loc. adv. Pe brodite = la întâmplare, la nimereală. 2. Refl. A se găsi din întâmplare (undeva); a se nimeri, a se potrivi. – Din sl. broditi.

DOOM

brodí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brodésc, imperf. 3 sg. brodeá; conj. prez. 3 să brodeáscă

brodise
BRODÍ, brodesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. (Adesea ir.) A sfârși cu bine un lucru, a (o) nimeri (adesea din întâmplare). ◊ Loc. adv. Pe brodite = la întâmplare, la nimereală. 2. Refl. A se găsi din întâmplare (undeva); a se nimeri, a se potrivi. – Din sl. broditi.

DOOM

brodí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brodésc, imperf. 3 sg. brodeá; conj. prez. 3 să brodeáscă

brodisem
BRODÍ, brodesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. (Adesea ir.) A sfârși cu bine un lucru, a (o) nimeri (adesea din întâmplare). ◊ Loc. adv. Pe brodite = la întâmplare, la nimereală. 2. Refl. A se găsi din întâmplare (undeva); a se nimeri, a se potrivi. – Din sl. broditi.

DOOM

brodí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brodésc, imperf. 3 sg. brodeá; conj. prez. 3 să brodeáscă

brodiseră
BRODÍ, brodesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. (Adesea ir.) A sfârși cu bine un lucru, a (o) nimeri (adesea din întâmplare). ◊ Loc. adv. Pe brodite = la întâmplare, la nimereală. 2. Refl. A se găsi din întâmplare (undeva); a se nimeri, a se potrivi. – Din sl. broditi.

DOOM

brodí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brodésc, imperf. 3 sg. brodeá; conj. prez. 3 să brodeáscă

brodiserăm
BRODÍ, brodesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. (Adesea ir.) A sfârși cu bine un lucru, a (o) nimeri (adesea din întâmplare). ◊ Loc. adv. Pe brodite = la întâmplare, la nimereală. 2. Refl. A se găsi din întâmplare (undeva); a se nimeri, a se potrivi. – Din sl. broditi.

DOOM

brodí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brodésc, imperf. 3 sg. brodeá; conj. prez. 3 să brodeáscă

brodiserăți
BRODÍ, brodesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. (Adesea ir.) A sfârși cu bine un lucru, a (o) nimeri (adesea din întâmplare). ◊ Loc. adv. Pe brodite = la întâmplare, la nimereală. 2. Refl. A se găsi din întâmplare (undeva); a se nimeri, a se potrivi. – Din sl. broditi.

DOOM

brodí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brodésc, imperf. 3 sg. brodeá; conj. prez. 3 să brodeáscă

brodiseși
BRODÍ, brodesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. (Adesea ir.) A sfârși cu bine un lucru, a (o) nimeri (adesea din întâmplare). ◊ Loc. adv. Pe brodite = la întâmplare, la nimereală. 2. Refl. A se găsi din întâmplare (undeva); a se nimeri, a se potrivi. – Din sl. broditi.

DOOM

brodí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brodésc, imperf. 3 sg. brodeá; conj. prez. 3 să brodeáscă

brodiseți
BRODÍ, brodesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. (Adesea ir.) A sfârși cu bine un lucru, a (o) nimeri (adesea din întâmplare). ◊ Loc. adv. Pe brodite = la întâmplare, la nimereală. 2. Refl. A se găsi din întâmplare (undeva); a se nimeri, a se potrivi. – Din sl. broditi.

DOOM

brodí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brodésc, imperf. 3 sg. brodeá; conj. prez. 3 să brodeáscă

brodit
BRODÍ, brodesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. (Adesea ir.) A sfârși cu bine un lucru, a (o) nimeri (adesea din întâmplare). ◊ Loc. adv. Pe brodite = la întâmplare, la nimereală. 2. Refl. A se găsi din întâmplare (undeva); a se nimeri, a se potrivi. – Din sl. broditi.

DOOM

brodí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brodésc, imperf. 3 sg. brodeá; conj. prez. 3 să brodeáscă

brodit
BRODÍ, brodesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. (Adesea ir.) A sfârși cu bine un lucru, a (o) nimeri (adesea din întâmplare). ◊ Loc. adv. Pe brodite = la întâmplare, la nimereală. 2. Refl. A se găsi din întâmplare (undeva); a se nimeri, a se potrivi. – Din sl. broditi.

brodita
BRODÍ, brodesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. (Adesea ir.) A sfârși cu bine un lucru, a (o) nimeri (adesea din întâmplare). ◊ Loc. adv. Pe brodite = la întâmplare, la nimereală. 2. Refl. A se găsi din întâmplare (undeva); a se nimeri, a se potrivi. – Din sl. broditi.

brodite
BRODÍ, brodesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. (Adesea ir.) A sfârși cu bine un lucru, a (o) nimeri (adesea din întâmplare). ◊ Loc. adv. Pe brodite = la întâmplare, la nimereală. 2. Refl. A se găsi din întâmplare (undeva); a se nimeri, a se potrivi. – Din sl. broditi.

broditei
BRODÍ, brodesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. (Adesea ir.) A sfârși cu bine un lucru, a (o) nimeri (adesea din întâmplare). ◊ Loc. adv. Pe brodite = la întâmplare, la nimereală. 2. Refl. A se găsi din întâmplare (undeva); a se nimeri, a se potrivi. – Din sl. broditi.

broditele
BRODÍ, brodesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. (Adesea ir.) A sfârși cu bine un lucru, a (o) nimeri (adesea din întâmplare). ◊ Loc. adv. Pe brodite = la întâmplare, la nimereală. 2. Refl. A se găsi din întâmplare (undeva); a se nimeri, a se potrivi. – Din sl. broditi.

broditelor
BRODÍ, brodesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. (Adesea ir.) A sfârși cu bine un lucru, a (o) nimeri (adesea din întâmplare). ◊ Loc. adv. Pe brodite = la întâmplare, la nimereală. 2. Refl. A se găsi din întâmplare (undeva); a se nimeri, a se potrivi. – Din sl. broditi.

broditul
BRODÍ, brodesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. (Adesea ir.) A sfârși cu bine un lucru, a (o) nimeri (adesea din întâmplare). ◊ Loc. adv. Pe brodite = la întâmplare, la nimereală. 2. Refl. A se găsi din întâmplare (undeva); a se nimeri, a se potrivi. – Din sl. broditi.

broditului
BRODÍ, brodesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. (Adesea ir.) A sfârși cu bine un lucru, a (o) nimeri (adesea din întâmplare). ◊ Loc. adv. Pe brodite = la întâmplare, la nimereală. 2. Refl. A se găsi din întâmplare (undeva); a se nimeri, a se potrivi. – Din sl. broditi.

brodiși
BRODÍ, brodesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. (Adesea ir.) A sfârși cu bine un lucru, a (o) nimeri (adesea din întâmplare). ◊ Loc. adv. Pe brodite = la întâmplare, la nimereală. 2. Refl. A se găsi din întâmplare (undeva); a se nimeri, a se potrivi. – Din sl. broditi.

DOOM

brodí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brodésc, imperf. 3 sg. brodeá; conj. prez. 3 să brodeáscă

brodiți
BRODÍ, brodesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. (Adesea ir.) A sfârși cu bine un lucru, a (o) nimeri (adesea din întâmplare). ◊ Loc. adv. Pe brodite = la întâmplare, la nimereală. 2. Refl. A se găsi din întâmplare (undeva); a se nimeri, a se potrivi. – Din sl. broditi.

DOOM

brodí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brodésc, imperf. 3 sg. brodeá; conj. prez. 3 să brodeáscă

brodiți
BRODÍ, brodesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. (Adesea ir.) A sfârși cu bine un lucru, a (o) nimeri (adesea din întâmplare). ◊ Loc. adv. Pe brodite = la întâmplare, la nimereală. 2. Refl. A se găsi din întâmplare (undeva); a se nimeri, a se potrivi. – Din sl. broditi.

brodiții
BRODÍ, brodesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. (Adesea ir.) A sfârși cu bine un lucru, a (o) nimeri (adesea din întâmplare). ◊ Loc. adv. Pe brodite = la întâmplare, la nimereală. 2. Refl. A se găsi din întâmplare (undeva); a se nimeri, a se potrivi. – Din sl. broditi.

brodiților
BRODÍ, brodesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. (Adesea ir.) A sfârși cu bine un lucru, a (o) nimeri (adesea din întâmplare). ◊ Loc. adv. Pe brodite = la întâmplare, la nimereală. 2. Refl. A se găsi din întâmplare (undeva); a se nimeri, a se potrivi. – Din sl. broditi.

brodând
BRODÁ, brodez, vb. I. Tranz. A coase o broderie pe un material textil. ♦ Fig. A dezvolta o întâmplare, o povestire, adăugând detalii imaginare; a născoci. – Din fr. broder.

DOOM

brodá (a ~) vb., ind. prez. 3 brodeáză

brodînd
BRODÁ, brodez, vb. I. Tranz. A coase o broderie pe un material textil. ♦ Fig. A dezvolta o întâmplare, o povestire, adăugând detalii imaginare; a născoci. – Din fr. broder.

DOOM

brodá (a ~) vb., ind. prez. 3 brodeáză

brodări
BRODÁRE, brodări, s. f. Acțiunea de a broda. – V. broda.

DOOM

brodáre s. f., g.-d. art. brodắrii; pl. brodắri

brodării
BRODÁRE, brodări, s. f. Acțiunea de a broda. – V. broda.

DOOM

brodáre s. f., g.-d. art. brodắrii; pl. brodắri

brodările
BRODÁRE, brodări, s. f. Acțiunea de a broda. – V. broda.

DOOM

brodáre s. f., g.-d. art. brodắrii; pl. brodắri

brodărilor
BRODÁRE, brodări, s. f. Acțiunea de a broda. – V. broda.

DOOM

brodáre s. f., g.-d. art. brodắrii; pl. brodắri

broker
BRÓKER, brokeri, s. m. Persoană fizică sau juridică autorizată, care se ocupă, în numele clienților, cu tranzacționarea valorilor mobiliare, a unor mărfuri și servicii, în schimbul unui comision. [Pr.: -căr] – Cuv. engl.

DOOM

*bróker (angl.) [e pron. ă] s. m., pl. brókeri

brokeri
BRÓKER, brokeri, s. m. Persoană fizică sau juridică autorizată, care se ocupă, în numele clienților, cu tranzacționarea valorilor mobiliare, a unor mărfuri și servicii, în schimbul unui comision. [Pr.: -căr] – Cuv. engl.

DOOM

*bróker (angl.) [e pron. ă] s. m., pl. brókeri

brokerii
BRÓKER, brokeri, s. m. Persoană fizică sau juridică autorizată, care se ocupă, în numele clienților, cu tranzacționarea valorilor mobiliare, a unor mărfuri și servicii, în schimbul unui comision. [Pr.: -căr] – Cuv. engl.

DOOM

*bróker (angl.) [e pron. ă] s. m., pl. brókeri

brokerilor
BRÓKER, brokeri, s. m. Persoană fizică sau juridică autorizată, care se ocupă, în numele clienților, cu tranzacționarea valorilor mobiliare, a unor mărfuri și servicii, în schimbul unui comision. [Pr.: -căr] – Cuv. engl.

DOOM

*bróker (angl.) [e pron. ă] s. m., pl. brókeri

brokerul
BRÓKER, brokeri, s. m. Persoană fizică sau juridică autorizată, care se ocupă, în numele clienților, cu tranzacționarea valorilor mobiliare, a unor mărfuri și servicii, în schimbul unui comision. [Pr.: -căr] – Cuv. engl.

DOOM

*bróker (angl.) [e pron. ă] s. m., pl. brókeri

brokerului
BRÓKER, brokeri, s. m. Persoană fizică sau juridică autorizată, care se ocupă, în numele clienților, cu tranzacționarea valorilor mobiliare, a unor mărfuri și servicii, în schimbul unui comision. [Pr.: -căr] – Cuv. engl.

DOOM

*bróker (angl.) [e pron. ă] s. m., pl. brókeri

brom
BROM s. n. Element chimic lichid, metaloid de culoare roșie-închis, toxic, cu miros neplăcut, pătrunzător, întrebuințat în industria chimică, farmaceutică etc. – Din fr. brome.

DOOM

brom s. n.; simb. Br

bromat
BROMÁT, bromați, s. m. Sare a acidului bromic. – Din fr. bromate.

DOOM

bromát s. m., pl. bromáți

bromatul
BROMÁT, bromați, s. m. Sare a acidului bromic. – Din fr. bromate.

DOOM

bromát s. m., pl. bromáți

bromatului
BROMÁT, bromați, s. m. Sare a acidului bromic. – Din fr. bromate.

DOOM

bromát s. m., pl. bromáți

bromați
BROMÁT, bromați, s. m. Sare a acidului bromic. – Din fr. bromate.

DOOM

bromát s. m., pl. bromáți

bromații
BROMÁT, bromați, s. m. Sare a acidului bromic. – Din fr. bromate.

DOOM

bromát s. m., pl. bromáți

bromaților
BROMÁT, bromați, s. m. Sare a acidului bromic. – Din fr. bromate.

DOOM

bromát s. m., pl. bromáți

bromeliacee
BROMELIACÉE s.f.pl. (Bot.) Familie de plante monocotiledonate din țările tropicale, mai ales epifite, având ca tip ananasul; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -li-a-ce-e, sg. invar. / < fr. broméliacées].

bromeliaceea
BROMELIACÉE s.f.pl. (Bot.) Familie de plante monocotiledonate din țările tropicale, mai ales epifite, având ca tip ananasul; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -li-a-ce-e, sg. invar. / < fr. broméliacées].

bromeliaceei
BROMELIACÉE s.f.pl. (Bot.) Familie de plante monocotiledonate din țările tropicale, mai ales epifite, având ca tip ananasul; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -li-a-ce-e, sg. invar. / < fr. broméliacées].

bromeliaceele
BROMELIACÉE s.f.pl. (Bot.) Familie de plante monocotiledonate din țările tropicale, mai ales epifite, având ca tip ananasul; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -li-a-ce-e, sg. invar. / < fr. broméliacées].

bromeliaceelor
BROMELIACÉE s.f.pl. (Bot.) Familie de plante monocotiledonate din țările tropicale, mai ales epifite, având ca tip ananasul; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -li-a-ce-e, sg. invar. / < fr. broméliacées].

brometching
BROMETCHING s.n. Procedeu fotografic (folosit în Anglia) pentru ameliorarea calității copiilor obținute de pe negative care marchează mari diferențe de contrast. [< engl. brometching].

bromhidrat
BROMHIDRÁT s.m. Sare a acidului bromhidric. [< fr. bromhydrate].

bromhidric
BROMHÍDRIC adj. (În sintagma) Acid bromhidric = gaz incolor rezultat din combinarea bromului cu hidrogenul. – Din fr. bromhydrique.

DOOM

bromhídric (-hi-dric) adj. m.

bromhidricul
BROMHÍDRIC adj. (În sintagma) Acid bromhidric = gaz incolor rezultat din combinarea bromului cu hidrogenul. – Din fr. bromhydrique.

DOOM

bromhídric (-hi-dric) adj. m.

bromhidricului
BROMHÍDRIC adj. (În sintagma) Acid bromhidric = gaz incolor rezultat din combinarea bromului cu hidrogenul. – Din fr. bromhydrique.

DOOM

bromhídric (-hi-dric) adj. m.

bromhidroză
BROMHIDRÓZĂ s. f. Transpirație abundentă și urât mirositoare. – Din engl. bromhydrose.

DOOM

bromhidróză (-hi-dro-) s. f., g.-d. art. bromhidrózei

bromic
BRÓMIC adj. (În sintagma) Acid bromic = acid oxigenat al bromului, lichid incolor cu proprietăți oxidante. – Din fr. bromique.

DOOM

brómic adj. m.

bromicul
BRÓMIC adj. (În sintagma) Acid bromic = acid oxigenat al bromului, lichid incolor cu proprietăți oxidante. – Din fr. bromique.

DOOM

brómic adj. m.

bromicului
BRÓMIC adj. (În sintagma) Acid bromic = acid oxigenat al bromului, lichid incolor cu proprietăți oxidante. – Din fr. bromique.

DOOM

brómic adj. m.

bromism
BROMÍSM s. n. Intoxicație cu brom sau cu săruri de brom. – Din fr. bromisme.

DOOM

bromísm s. n.

bromismul
BROMÍSM s. n. Intoxicație cu brom sau cu săruri de brom. – Din fr. bromisme.

DOOM

bromísm s. n.

bromismului
BROMÍSM s. n. Intoxicație cu brom sau cu săruri de brom. – Din fr. bromisme.

DOOM

bromísm s. n.

bromius
Dionysus, în mitologia greacă, zeul vinului și al viței de vie, denumit (la romani) și Bacchus. Era de asemenea poreclit Bromius, Liber, Lyaeus etc. Dionysus era una dintre cele mai importante divinități cunoscute în vechime și al cărei cult era răspîndit în întreaga lume. El era fiul lui Zeus cu muritoarea Semele, fiica regelui Cadmus și a Harmoniei. Făcea deci parte din cea de-a doua generație de olimpieni. Se spunea că, îndemnată de Hera, Semele l-a rugat pe Zeus să i se arate în toată forța și splendoarea sa zeiască. Zeus îi împlinește ruga: el i se înfățișează ca un nor de foc. Neputînd suporta însă strălucirea acestei priveliști, Semele cade fulgerată și naște, înainte de vreme. Zeus ia copilul și-l adăpostește în propria lui coapsă de unde, la termenul stabilit, se naște viu și nevătămat Dionysus. (De aceea se spunea că Dionysus era zeul „care s-a născut de două ori”). Ca să-și pună la adăpost copilul de gelozia Herei, Zeus îl încredințează regelui Athamas și soției acestuia, Ino, ca să-l crească. În casa lor Dionysus trăiește travestit în haine femeiești pentru a nu fi recunoscut. Hera îi dă totuși de urmă și, drept răzbunare, le ia mințile lui Ino și lui Athamas. Atunci Zeus îl trimite pr Dionysus departe, la Nysa, și-l dă în grija nimfelor de acolo ca să-l crească (v. și Hyades). Cînd s-a făcut mare, Dionysus a început să cutreiere întreaga lume: Aegyptus, Syria, Phrygia, Thracia și, în sfîrșit, India, răspîndind peste tot în drum cultul lui. Pe cei care i-au stat împotrivă i-a pedepsit aspru, fie luîndu-le mințile (ca, de pildă, regelui Lycurgus, lui Pentheus, Agave etc.), fie metamorfozîndu-i în rechini (ca, de exemplu, pe pirații care voiau să-l vîndă ca sclav în drum spre Naxos). În sfîrșit, Dionysus a coborît în Infern ca să caute acolo umbra mamei lui și să-i redea viața. Hades s-a învoit să i-o dea și Dionysus a dus-o pe Semele cu sine în Olympus. El a mai participat la lupta zeilor cu giganții și se spunea că l-ar fi ucis pe Eurytus cu o lovitură de tirs. Este de asemenea cunoscut episodul dragostei dintre Ariadne și zeu, după ce aceasta fusese părăsită de către Theseus (v. și Ariadne). Cultul lui Dionysus era răspîndit în întreaga lume veche. La serbările date în cinstea lui (dionysia sau bacchanalia) participa toată lumea dar, mai ales, femeile. Atunci zeul era sărbătorit în cîntece și dansuri, adesea cu caracter orgiastic. Dionysus era închipuit însoțit de un cortegiu alcătuit din bacchante, sileni, satiri etc. Misterele lui Dionysus s-au celebrat în Italia pînă tîrziu în epoca imperială.

bromocet
BROMOCÉT s. n. Dezinfectant puternic pentru piele, instrumente chirurgicale etc. – Brom[ură de] cet[rimoniu].

bromocetul
BROMOCÉT s. n. Dezinfectant puternic pentru piele, instrumente chirurgicale etc. – Brom[ură de] cet[rimoniu].

bromocetului
BROMOCÉT s. n. Dezinfectant puternic pentru piele, instrumente chirurgicale etc. – Brom[ură de] cet[rimoniu].

bromoform
BROMOFÓRM s. n. Lichid incolor, volatil, dulceag, preparat pe bază de brom și folosit pentru calmarea tusei, a spasmelor și a convulsiilor. – Din fr. bromoforme.

DOOM

bromofórm s. n.

bromoformul
BROMOFÓRM s. n. Lichid incolor, volatil, dulceag, preparat pe bază de brom și folosit pentru calmarea tusei, a spasmelor și a convulsiilor. – Din fr. bromoforme.

DOOM

bromofórm s. n.

bromoformului
BROMOFÓRM s. n. Lichid incolor, volatil, dulceag, preparat pe bază de brom și folosit pentru calmarea tusei, a spasmelor și a convulsiilor. – Din fr. bromoforme.

DOOM

bromofórm s. n.

bromul
BROM s. n. Element chimic lichid, metaloid de culoare roșie-închis, toxic, cu miros neplăcut, pătrunzător, întrebuințat în industria chimică, farmaceutică etc. – Din fr. brome.

DOOM

brom s. n.; simb. Br

bromului
BROM s. n. Element chimic lichid, metaloid de culoare roșie-închis, toxic, cu miros neplăcut, pătrunzător, întrebuințat în industria chimică, farmaceutică etc. – Din fr. brome.

DOOM

brom s. n.; simb. Br

bromura
BROMÚRĂ, bromuri, s. f. Sare a acidului bromhidric. – Din fr. bromure.

DOOM

bromúră s. f., g.-d. art. bromúrii; pl. bromúri

bromural
BROMURÁL s.n. Produs farmaceutic sub formă de cristale incolore, folosit ca sedativ și hipnotic slab. [< germ. Bromural].

bromurala
BROMURÁL s.n. Produs farmaceutic sub formă de cristale incolore, folosit ca sedativ și hipnotic slab. [< germ. Bromural].

bromurale
BROMURÁL s.n. Produs farmaceutic sub formă de cristale incolore, folosit ca sedativ și hipnotic slab. [< germ. Bromural].

bromuralei
BROMURÁL s.n. Produs farmaceutic sub formă de cristale incolore, folosit ca sedativ și hipnotic slab. [< germ. Bromural].

bromuralele
BROMURÁL s.n. Produs farmaceutic sub formă de cristale incolore, folosit ca sedativ și hipnotic slab. [< germ. Bromural].

bromuralelor
BROMURÁL s.n. Produs farmaceutic sub formă de cristale incolore, folosit ca sedativ și hipnotic slab. [< germ. Bromural].

bromurali
BROMURÁL s.n. Produs farmaceutic sub formă de cristale incolore, folosit ca sedativ și hipnotic slab. [< germ. Bromural].

bromuralii
BROMURÁL s.n. Produs farmaceutic sub formă de cristale incolore, folosit ca sedativ și hipnotic slab. [< germ. Bromural].

bromuralilor
BROMURÁL s.n. Produs farmaceutic sub formă de cristale incolore, folosit ca sedativ și hipnotic slab. [< germ. Bromural].

bromuralul
BROMURÁL s.n. Produs farmaceutic sub formă de cristale incolore, folosit ca sedativ și hipnotic slab. [< germ. Bromural].

bromuralului
BROMURÁL s.n. Produs farmaceutic sub formă de cristale incolore, folosit ca sedativ și hipnotic slab. [< germ. Bromural].

bromurare
BROMURÁRE s. f. Reacție chimică prin care se introduc atomi de brom în molecula unui compus organic. – Din brom.

DOOM

bromuráre s. f., g.-d. art. bromurắrii

bromurarea
BROMURÁRE s. f. Reacție chimică prin care se introduc atomi de brom în molecula unui compus organic. – Din brom.

DOOM

bromuráre s. f., g.-d. art. bromurắrii

bromuri
BROMÚRĂ, bromuri, s. f. Sare a acidului bromhidric. – Din fr. bromure.

DOOM

bromúră s. f., g.-d. art. bromúrii; pl. bromúri

bromurii
BROMÚRĂ, bromuri, s. f. Sare a acidului bromhidric. – Din fr. bromure.

DOOM

bromúră s. f., g.-d. art. bromúrii; pl. bromúri

bromurile
BROMÚRĂ, bromuri, s. f. Sare a acidului bromhidric. – Din fr. bromure.

DOOM

bromúră s. f., g.-d. art. bromúrii; pl. bromúri

bromurilor
BROMÚRĂ, bromuri, s. f. Sare a acidului bromhidric. – Din fr. bromure.

DOOM

bromúră s. f., g.-d. art. bromúrii; pl. bromúri

bromurări
BROMURÁRE s. f. Reacție chimică prin care se introduc atomi de brom în molecula unui compus organic. – Din brom.

DOOM

bromuráre s. f., g.-d. art. bromurắrii

bromurării
BROMURÁRE s. f. Reacție chimică prin care se introduc atomi de brom în molecula unui compus organic. – Din brom.

DOOM

bromuráre s. f., g.-d. art. bromurắrii

bromurările
BROMURÁRE s. f. Reacție chimică prin care se introduc atomi de brom în molecula unui compus organic. – Din brom.

DOOM

bromuráre s. f., g.-d. art. bromurắrii

bromurărilor
BROMURÁRE s. f. Reacție chimică prin care se introduc atomi de brom în molecula unui compus organic. – Din brom.

DOOM

bromuráre s. f., g.-d. art. bromurắrii

bromus
SECĂREÁ, secărele, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor asemănătoare cu ovăzul (Bromus secalinus). – Secară + suf. -ea.

broncho
BRONHO- v. bronhi-.

bronhi
BRONHO- v. bronhi-.

bronhia
BRÓNHIE, bronhii, s. f. Fiecare dintre cele două ramificații ale traheii prin care aerul ajunge în plămâni. – Din fr. bronche, lat. bronchia.

DOOM

brónhie (ramificație a traheii) (-hi-e) s. f., art. brónhia (-hi-a), g.-d. art. brónhiei; pl. brónhii, art. brónhiile (-hi-i-)

bronhial
BRONHIÁL, -Ă, bronhiali, -e, adj. Care ține de bronhii, privitor la bronhii; bronhic. [Pr.: -hi-al] – Din fr. bronchial.

DOOM

bronhiál (-hi-al) adj. m., pl. bronhiáli; f. bronhiálă, pl. bronhiále

bronhiala
BRONHIÁL, -Ă, bronhiali, -e, adj. Care ține de bronhii, privitor la bronhii; bronhic. [Pr.: -hi-al] – Din fr. bronchial.

DOOM

bronhiál (-hi-al) adj. m., pl. bronhiáli; f. bronhiálă, pl. bronhiále

bronhiale
BRONHIÁL, -Ă, bronhiali, -e, adj. Care ține de bronhii, privitor la bronhii; bronhic. [Pr.: -hi-al] – Din fr. bronchial.

DOOM

bronhiál (-hi-al) adj. m., pl. bronhiáli; f. bronhiálă, pl. bronhiále

bronhialei
BRONHIÁL, -Ă, bronhiali, -e, adj. Care ține de bronhii, privitor la bronhii; bronhic. [Pr.: -hi-al] – Din fr. bronchial.

DOOM

bronhiál (-hi-al) adj. m., pl. bronhiáli; f. bronhiálă, pl. bronhiále

bronhialele
BRONHIÁL, -Ă, bronhiali, -e, adj. Care ține de bronhii, privitor la bronhii; bronhic. [Pr.: -hi-al] – Din fr. bronchial.

DOOM

bronhiál (-hi-al) adj. m., pl. bronhiáli; f. bronhiálă, pl. bronhiále

bronhialelor
BRONHIÁL, -Ă, bronhiali, -e, adj. Care ține de bronhii, privitor la bronhii; bronhic. [Pr.: -hi-al] – Din fr. bronchial.

DOOM

bronhiál (-hi-al) adj. m., pl. bronhiáli; f. bronhiálă, pl. bronhiále

bronhiali
BRONHIÁL, -Ă, bronhiali, -e, adj. Care ține de bronhii, privitor la bronhii; bronhic. [Pr.: -hi-al] – Din fr. bronchial.

DOOM

bronhiál (-hi-al) adj. m., pl. bronhiáli; f. bronhiálă, pl. bronhiále

bronhialii
BRONHIÁL, -Ă, bronhiali, -e, adj. Care ține de bronhii, privitor la bronhii; bronhic. [Pr.: -hi-al] – Din fr. bronchial.

DOOM

bronhiál (-hi-al) adj. m., pl. bronhiáli; f. bronhiálă, pl. bronhiále

bronhialilor
BRONHIÁL, -Ă, bronhiali, -e, adj. Care ține de bronhii, privitor la bronhii; bronhic. [Pr.: -hi-al] – Din fr. bronchial.

DOOM

bronhiál (-hi-al) adj. m., pl. bronhiáli; f. bronhiálă, pl. bronhiále

bronhialul
BRONHIÁL, -Ă, bronhiali, -e, adj. Care ține de bronhii, privitor la bronhii; bronhic. [Pr.: -hi-al] – Din fr. bronchial.

DOOM

bronhiál (-hi-al) adj. m., pl. bronhiáli; f. bronhiálă, pl. bronhiále

bronhialului
BRONHIÁL, -Ă, bronhiali, -e, adj. Care ține de bronhii, privitor la bronhii; bronhic. [Pr.: -hi-al] – Din fr. bronchial.

DOOM

bronhiál (-hi-al) adj. m., pl. bronhiáli; f. bronhiálă, pl. bronhiále

bronhic
BRÓNHIC, -Ă, bronhici, -ce, adj. Bronhial. – Din fr. bronchique.

DOOM

brónhic adj. m., pl. brónhici; f. brónhică, pl. brónhice

bronhica
BRÓNHIC, -Ă, bronhici, -ce, adj. Bronhial. – Din fr. bronchique.

DOOM

brónhic adj. m., pl. brónhici; f. brónhică, pl. brónhice

bronhice
BRÓNHIC, -Ă, bronhici, -ce, adj. Bronhial. – Din fr. bronchique.

DOOM

brónhic adj. m., pl. brónhici; f. brónhică, pl. brónhice

bronhicei
BRÓNHIC, -Ă, bronhici, -ce, adj. Bronhial. – Din fr. bronchique.

DOOM

brónhic adj. m., pl. brónhici; f. brónhică, pl. brónhice

bronhicele
BRÓNHIC, -Ă, bronhici, -ce, adj. Bronhial. – Din fr. bronchique.

DOOM

brónhic adj. m., pl. brónhici; f. brónhică, pl. brónhice

bronhicelor
BRÓNHIC, -Ă, bronhici, -ce, adj. Bronhial. – Din fr. bronchique.

DOOM

brónhic adj. m., pl. brónhici; f. brónhică, pl. brónhice

bronhici
BRÓNHIC, -Ă, bronhici, -ce, adj. Bronhial. – Din fr. bronchique.

DOOM

brónhic adj. m., pl. brónhici; f. brónhică, pl. brónhice

bronhicii
BRÓNHIC, -Ă, bronhici, -ce, adj. Bronhial. – Din fr. bronchique.

DOOM

brónhic adj. m., pl. brónhici; f. brónhică, pl. brónhice

bronhicilor
BRÓNHIC, -Ă, bronhici, -ce, adj. Bronhial. – Din fr. bronchique.

DOOM

brónhic adj. m., pl. brónhici; f. brónhică, pl. brónhice

bronhicul
BRÓNHIC, -Ă, bronhici, -ce, adj. Bronhial. – Din fr. bronchique.

DOOM

brónhic adj. m., pl. brónhici; f. brónhică, pl. brónhice

bronhicului
BRÓNHIC, -Ă, bronhici, -ce, adj. Bronhial. – Din fr. bronchique.

DOOM

brónhic adj. m., pl. brónhici; f. brónhică, pl. brónhice

bronhie
BRÓNHIE, bronhii, s. f. Fiecare dintre cele două ramificații ale traheii prin care aerul ajunge în plămâni. – Din fr. bronche, lat. bronchia.

DOOM

brónhie (ramificație a traheii) (-hi-e) s. f., art. brónhia (-hi-a), g.-d. art. brónhiei; pl. brónhii, art. brónhiile (-hi-i-)

bronhiei
BRÓNHIE, bronhii, s. f. Fiecare dintre cele două ramificații ale traheii prin care aerul ajunge în plămâni. – Din fr. bronche, lat. bronchia.

DOOM

brónhie (ramificație a traheii) (-hi-e) s. f., art. brónhia (-hi-a), g.-d. art. brónhiei; pl. brónhii, art. brónhiile (-hi-i-)

bronhii
BRÓNHIE, bronhii, s. f. Fiecare dintre cele două ramificații ale traheii prin care aerul ajunge în plămâni. – Din fr. bronche, lat. bronchia.

DOOM

brónhie (ramificație a traheii) (-hi-e) s. f., art. brónhia (-hi-a), g.-d. art. brónhiei; pl. brónhii, art. brónhiile (-hi-i-)

bronhiile
BRÓNHIE, bronhii, s. f. Fiecare dintre cele două ramificații ale traheii prin care aerul ajunge în plămâni. – Din fr. bronche, lat. bronchia.

DOOM

brónhie (ramificație a traheii) (-hi-e) s. f., art. brónhia (-hi-a), g.-d. art. brónhiei; pl. brónhii, art. brónhiile (-hi-i-)

bronhiilor
BRÓNHIE, bronhii, s. f. Fiecare dintre cele două ramificații ale traheii prin care aerul ajunge în plămâni. – Din fr. bronche, lat. bronchia.

DOOM

brónhie (ramificație a traheii) (-hi-e) s. f., art. brónhia (-hi-a), g.-d. art. brónhiei; pl. brónhii, art. brónhiile (-hi-i-)

bronhio
BRONHO- v. bronhi-.

bronhiola
BRONHIÓLĂ, bronhiole, s. f. Fiecare dintre ramificațiile bronhiilor care pătrund în profunzimea plămânilor. [Pr.: -hi-o-] – Din fr. bronchiole.

DOOM

bronhiólă (-hi-o-) s. f., g.-d. art. bronhiólei; pl. bronhióle

bronhiole
BRONHIÓLĂ, bronhiole, s. f. Fiecare dintre ramificațiile bronhiilor care pătrund în profunzimea plămânilor. [Pr.: -hi-o-] – Din fr. bronchiole.

DOOM

bronhiólă (-hi-o-) s. f., g.-d. art. bronhiólei; pl. bronhióle

bronhiolei
BRONHIÓLĂ, bronhiole, s. f. Fiecare dintre ramificațiile bronhiilor care pătrund în profunzimea plămânilor. [Pr.: -hi-o-] – Din fr. bronchiole.

DOOM

bronhiólă (-hi-o-) s. f., g.-d. art. bronhiólei; pl. bronhióle

bronhiolele
BRONHIÓLĂ, bronhiole, s. f. Fiecare dintre ramificațiile bronhiilor care pătrund în profunzimea plămânilor. [Pr.: -hi-o-] – Din fr. bronchiole.

DOOM

bronhiólă (-hi-o-) s. f., g.-d. art. bronhiólei; pl. bronhióle

bronhiolelor
BRONHIÓLĂ, bronhiole, s. f. Fiecare dintre ramificațiile bronhiilor care pătrund în profunzimea plămânilor. [Pr.: -hi-o-] – Din fr. bronchiole.

DOOM

bronhiólă (-hi-o-) s. f., g.-d. art. bronhiólei; pl. bronhióle

bronhiolită
BRONHIOLÍTĂ s.f. Inflamație a bronhiolelor. [Var. bronșiolită s.f. / < fr. bronchiolite].

bronhiom
BRONHIÓM s.n. (Med.) Tumoare cu punct de plecare bronșic. [Pron. -hi-om. / < fr. bronchiome].

bronho
BRONHO- v. bronhi-.

bronhoconstrictor
BRONHOCONSTRICTÓR, -OÁRE adj., s.n. (Substanță) care produce bronhoconstricție. [< fr. bronchoconstricteur].

bronhoconstricție
BRONHOCONSTRÍCȚIE s.f. (Med.) Contracție a bronhiilor și bronhiolelor. [Gen. -iei. / < fr. bronchoconstriction].

bronhodilatator
BRONHODILATATÓR, -OÁRE adj., s.n. (Substanță) care produce bronhodilatație. [< fr. bronchodilatateur].

bronhodilatație
BRONHODILATÁȚIE s.f. Dilatație a bronhiilor și a bronhiolelor. [Gen. -iei. / < fr. bronchodilatation].

bronhofonie
BRONHOFONÍE s. f. Rezonanță puternică a vocii și a respirației la bolnavii de pneumonie, bronșită, astmă etc. – Din fr. bronchophonie.

DOOM

bronhofoníe s. f., art. bronhofonía, g.-d. bronhofoníi, art. bronhofoníei

bronhografia
BRONHOGRAFÍE s. f. Radiografie a bronhiilor cu ajutorul unei substanțe de contrast. – Din fr. bronchographie.

DOOM

bronhografíe (-ho-gra-) s. f., art. bronhografía, g.-d. bronhografíi, art. bronhografíei

bronhografie
BRONHOGRAFÍE s. f. Radiografie a bronhiilor cu ajutorul unei substanțe de contrast. – Din fr. bronchographie.

DOOM

bronhografíe (-ho-gra-) s. f., art. bronhografía, g.-d. bronhografíi, art. bronhografíei

bronhografiei
BRONHOGRAFÍE s. f. Radiografie a bronhiilor cu ajutorul unei substanțe de contrast. – Din fr. bronchographie.

DOOM

bronhografíe (-ho-gra-) s. f., art. bronhografía, g.-d. bronhografíi, art. bronhografíei

bronhografii
BRONHOGRAFÍE s. f. Radiografie a bronhiilor cu ajutorul unei substanțe de contrast. – Din fr. bronchographie.

DOOM

bronhografíe (-ho-gra-) s. f., art. bronhografía, g.-d. bronhografíi, art. bronhografíei

bronhografiile
BRONHOGRAFÍE s. f. Radiografie a bronhiilor cu ajutorul unei substanțe de contrast. – Din fr. bronchographie.

DOOM

bronhografíe (-ho-gra-) s. f., art. bronhografía, g.-d. bronhografíi, art. bronhografíei

bronhografiilor
BRONHOGRAFÍE s. f. Radiografie a bronhiilor cu ajutorul unei substanțe de contrast. – Din fr. bronchographie.

DOOM

bronhografíe (-ho-gra-) s. f., art. bronhografía, g.-d. bronhografíi, art. bronhografíei

bronholit
BRONHOLÍT s.n. (Med.) Calcul bronșic. [< fr. broncholithe, cf. gr. bronchos – trahee, lithos – piatră].

bronholite
BRONHOLÍT s.n. (Med.) Calcul bronșic. [< fr. broncholithe, cf. gr. bronchos – trahee, lithos – piatră].

bronholitele
BRONHOLÍT s.n. (Med.) Calcul bronșic. [< fr. broncholithe, cf. gr. bronchos – trahee, lithos – piatră].

bronholitelor
BRONHOLÍT s.n. (Med.) Calcul bronșic. [< fr. broncholithe, cf. gr. bronchos – trahee, lithos – piatră].

bronholitul
BRONHOLÍT s.n. (Med.) Calcul bronșic. [< fr. broncholithe, cf. gr. bronchos – trahee, lithos – piatră].

bronholitului
BRONHOLÍT s.n. (Med.) Calcul bronșic. [< fr. broncholithe, cf. gr. bronchos – trahee, lithos – piatră].

bronhomicoză
BRONHOMICÓZĂ s.f. (Med.) Inflamație a bronhiilor provocată de ciuperci patogene. [< fr. bronchomycose].

bronhopatie
BRONHOPATÍE s.f. Afecțiune a bronhiilor. [Gen. -iei. / < fr. bronchopathie].

bronhoplegie
BRONHOPLEGÍE s.f. (Med.) Paralizie a bronhiilor. [Gen. -iei. / < fr. bronchoplégie].

bronhopneumonia
BRONHOPNEUMONÍE, bronhopneumonii, s. f. Boală care constă în inflamarea bronhiilor, a bronhiolelor și a plămânilor. [Pr.: -pne-u-] – Din fr. bronchopneumonie.

DOOM

bronhopneumoníe (-hop-ne-u- / ho-pne-) s. f., art. bronhopneumonía, g.-d. art. bronhopneumoníei; pl. bronhopneumoníi, art. bronhopneumoníile

bronhopneumonie
BRONHOPNEUMONÍE, bronhopneumonii, s. f. Boală care constă în inflamarea bronhiilor, a bronhiolelor și a plămânilor. [Pr.: -pne-u-] – Din fr. bronchopneumonie.

DOOM

bronhopneumoníe (-hop-ne-u- / ho-pne-) s. f., art. bronhopneumonía, g.-d. art. bronhopneumoníei; pl. bronhopneumoníi, art. bronhopneumoníile

bronhopneumoniei
BRONHOPNEUMONÍE, bronhopneumonii, s. f. Boală care constă în inflamarea bronhiilor, a bronhiolelor și a plămânilor. [Pr.: -pne-u-] – Din fr. bronchopneumonie.

DOOM

bronhopneumoníe (-hop-ne-u- / ho-pne-) s. f., art. bronhopneumonía, g.-d. art. bronhopneumoníei; pl. bronhopneumoníi, art. bronhopneumoníile

bronhopneumonii
BRONHOPNEUMONÍE, bronhopneumonii, s. f. Boală care constă în inflamarea bronhiilor, a bronhiolelor și a plămânilor. [Pr.: -pne-u-] – Din fr. bronchopneumonie.

DOOM

bronhopneumoníe (-hop-ne-u- / ho-pne-) s. f., art. bronhopneumonía, g.-d. art. bronhopneumoníei; pl. bronhopneumoníi, art. bronhopneumoníile

bronhopneumoniile
BRONHOPNEUMONÍE, bronhopneumonii, s. f. Boală care constă în inflamarea bronhiilor, a bronhiolelor și a plămânilor. [Pr.: -pne-u-] – Din fr. bronchopneumonie.

DOOM

bronhopneumoníe (-hop-ne-u- / ho-pne-) s. f., art. bronhopneumonía, g.-d. art. bronhopneumoníei; pl. bronhopneumoníi, art. bronhopneumoníile

bronhopneumoniilor
BRONHOPNEUMONÍE, bronhopneumonii, s. f. Boală care constă în inflamarea bronhiilor, a bronhiolelor și a plămânilor. [Pr.: -pne-u-] – Din fr. bronchopneumonie.

DOOM

bronhopneumoníe (-hop-ne-u- / ho-pne-) s. f., art. bronhopneumonía, g.-d. art. bronhopneumoníei; pl. bronhopneumoníi, art. bronhopneumoníile

bronhoragie
BRONHORAGÍE s.f. (Med.) Hemoragie bronhică. [Gen. -iei. / < fr. bronchorragie, cf. gr. bronchos – trahee, rhegnymi – a curge].

bronhoree
BRONHORÉE s. f. Secreție și expectorație abundente, frecvente în astmul bronșic, în bronșita cronică și în alte afecțiuni respiratorii. – Din fr. bronchorrhée.

DOOM

bronhorée s. f., art. bronhoréea, g.-d. bronhorée, art. bronhoréei

bronhoscoape
BRONHOSCÓP, bronhoscoape, s. n. Instrument medical care servește la efectuarea unei bronhoscopii. – Din fr. bronchoscope.

DOOM

bronhoscóp (-hos-cop / -ho-scop) s. n., pl. bronhoscóape

bronhoscoapele
BRONHOSCÓP, bronhoscoape, s. n. Instrument medical care servește la efectuarea unei bronhoscopii. – Din fr. bronchoscope.

DOOM

bronhoscóp (-hos-cop / -ho-scop) s. n., pl. bronhoscóape

bronhoscoapelor
BRONHOSCÓP, bronhoscoape, s. n. Instrument medical care servește la efectuarea unei bronhoscopii. – Din fr. bronchoscope.

DOOM

bronhoscóp (-hos-cop / -ho-scop) s. n., pl. bronhoscóape

bronhoscop
BRONHOSCÓP, bronhoscoape, s. n. Instrument medical care servește la efectuarea unei bronhoscopii. – Din fr. bronchoscope.

DOOM

bronhoscóp (-hos-cop / -ho-scop) s. n., pl. bronhoscóape

bronhoscopia
BRONHOSCOPÍE, bronhoscopii, s. f. Metodă de examinare vizuală a bronhiilor cu ajutorul bronhoscopului. – Din fr. bronchoscopie.

DOOM

bronhoscopíe (-hos-co- / -ho-sco-) s. f., art. bronhoscopía, g.-d. art. bronhoscopíei; pl. bronhoscopíi, art. bronhoscopíile

bronhoscopie
BRONHOSCOPÍE, bronhoscopii, s. f. Metodă de examinare vizuală a bronhiilor cu ajutorul bronhoscopului. – Din fr. bronchoscopie.

DOOM

bronhoscopíe (-hos-co- / -ho-sco-) s. f., art. bronhoscopía, g.-d. art. bronhoscopíei; pl. bronhoscopíi, art. bronhoscopíile

bronhoscopiei
BRONHOSCOPÍE, bronhoscopii, s. f. Metodă de examinare vizuală a bronhiilor cu ajutorul bronhoscopului. – Din fr. bronchoscopie.

DOOM

bronhoscopíe (-hos-co- / -ho-sco-) s. f., art. bronhoscopía, g.-d. art. bronhoscopíei; pl. bronhoscopíi, art. bronhoscopíile

bronhoscopii
BRONHOSCOPÍE, bronhoscopii, s. f. Metodă de examinare vizuală a bronhiilor cu ajutorul bronhoscopului. – Din fr. bronchoscopie.

DOOM

bronhoscopíe (-hos-co- / -ho-sco-) s. f., art. bronhoscopía, g.-d. art. bronhoscopíei; pl. bronhoscopíi, art. bronhoscopíile

bronhoscopiile
BRONHOSCOPÍE, bronhoscopii, s. f. Metodă de examinare vizuală a bronhiilor cu ajutorul bronhoscopului. – Din fr. bronchoscopie.

DOOM

bronhoscopíe (-hos-co- / -ho-sco-) s. f., art. bronhoscopía, g.-d. art. bronhoscopíei; pl. bronhoscopíi, art. bronhoscopíile

bronhoscopiilor
BRONHOSCOPÍE, bronhoscopii, s. f. Metodă de examinare vizuală a bronhiilor cu ajutorul bronhoscopului. – Din fr. bronchoscopie.

DOOM

bronhoscopíe (-hos-co- / -ho-sco-) s. f., art. bronhoscopía, g.-d. art. bronhoscopíei; pl. bronhoscopíi, art. bronhoscopíile

bronhoscopul
BRONHOSCÓP, bronhoscoape, s. n. Instrument medical care servește la efectuarea unei bronhoscopii. – Din fr. bronchoscope.

DOOM

bronhoscóp (-hos-cop / -ho-scop) s. n., pl. bronhoscóape

bronhoscopului
BRONHOSCÓP, bronhoscoape, s. n. Instrument medical care servește la efectuarea unei bronhoscopii. – Din fr. bronchoscope.

DOOM

bronhoscóp (-hos-cop / -ho-scop) s. n., pl. bronhoscóape

bronhospasm
BRONHOSPÁSM, bronhospasme, s. n. Contracție, spasm al bronhiilor, provocat de tuse, efort etc. – Din fr. bronchospasme.

DOOM

!bronhospásm (-hos-pasm/-ho-spasm) s. n., pl. bronhospásme

bronhospasme
BRONHOSPÁSM, bronhospasme, s. n. Contracție, spasm al bronhiilor, provocat de tuse, efort etc. – Din fr. bronchospasme.

DOOM

!bronhospásm (-hos-pasm/-ho-spasm) s. n., pl. bronhospásme

bronhospasmele
BRONHOSPÁSM, bronhospasme, s. n. Contracție, spasm al bronhiilor, provocat de tuse, efort etc. – Din fr. bronchospasme.

DOOM

!bronhospásm (-hos-pasm/-ho-spasm) s. n., pl. bronhospásme

bronhospasmelor
BRONHOSPÁSM, bronhospasme, s. n. Contracție, spasm al bronhiilor, provocat de tuse, efort etc. – Din fr. bronchospasme.

DOOM

!bronhospásm (-hos-pasm/-ho-spasm) s. n., pl. bronhospásme

bronhospasmul
BRONHOSPÁSM, bronhospasme, s. n. Contracție, spasm al bronhiilor, provocat de tuse, efort etc. – Din fr. bronchospasme.

DOOM

!bronhospásm (-hos-pasm/-ho-spasm) s. n., pl. bronhospásme

bronhospasmului
BRONHOSPÁSM, bronhospasme, s. n. Contracție, spasm al bronhiilor, provocat de tuse, efort etc. – Din fr. bronchospasme.

DOOM

!bronhospásm (-hos-pasm/-ho-spasm) s. n., pl. bronhospásme

bronhotomia
BRONHOTOMÍE, bronhotomii, s. f. Intervenție chirurgicală care constă în secționarea unei bronhii. – Din fr. bronchotomie.

DOOM

bronhotomíe s. f., art. bronhotomía, g.-d. art. bronhotomíei; pl. bronhotomíi, art. bronhotomíile

bronhotomie
BRONHOTOMÍE, bronhotomii, s. f. Intervenție chirurgicală care constă în secționarea unei bronhii. – Din fr. bronchotomie.

DOOM

bronhotomíe s. f., art. bronhotomía, g.-d. art. bronhotomíei; pl. bronhotomíi, art. bronhotomíile

bronhotomiei
BRONHOTOMÍE, bronhotomii, s. f. Intervenție chirurgicală care constă în secționarea unei bronhii. – Din fr. bronchotomie.

DOOM

bronhotomíe s. f., art. bronhotomía, g.-d. art. bronhotomíei; pl. bronhotomíi, art. bronhotomíile

bronhotomii
BRONHOTOMÍE, bronhotomii, s. f. Intervenție chirurgicală care constă în secționarea unei bronhii. – Din fr. bronchotomie.

DOOM

bronhotomíe s. f., art. bronhotomía, g.-d. art. bronhotomíei; pl. bronhotomíi, art. bronhotomíile

bronhotomiile
BRONHOTOMÍE, bronhotomii, s. f. Intervenție chirurgicală care constă în secționarea unei bronhii. – Din fr. bronchotomie.

DOOM

bronhotomíe s. f., art. bronhotomía, g.-d. art. bronhotomíei; pl. bronhotomíi, art. bronhotomíile

bronhotomiilor
BRONHOTOMÍE, bronhotomii, s. f. Intervenție chirurgicală care constă în secționarea unei bronhii. – Din fr. bronchotomie.

DOOM

bronhotomíe s. f., art. bronhotomía, g.-d. art. bronhotomíei; pl. bronhotomíi, art. bronhotomíile

brontes
Brontes, unul dintre ciclopi.

brontofobia
BRONTOFOBÍE s.f. Teamă patologică față de trăsnete. [Gen. -iei. / < fr. brontophobie, cf. gr. bronte – trăsnet, phobos – frică].

brontofobie
BRONTOFOBÍE s.f. Teamă patologică față de trăsnete. [Gen. -iei. / < fr. brontophobie, cf. gr. bronte – trăsnet, phobos – frică].

brontofobiei
BRONTOFOBÍE s.f. Teamă patologică față de trăsnete. [Gen. -iei. / < fr. brontophobie, cf. gr. bronte – trăsnet, phobos – frică].

brontofobii
BRONTOFOBÍE s.f. Teamă patologică față de trăsnete. [Gen. -iei. / < fr. brontophobie, cf. gr. bronte – trăsnet, phobos – frică].

brontofobiile
BRONTOFOBÍE s.f. Teamă patologică față de trăsnete. [Gen. -iei. / < fr. brontophobie, cf. gr. bronte – trăsnet, phobos – frică].

brontofobiilor
BRONTOFOBÍE s.f. Teamă patologică față de trăsnete. [Gen. -iei. / < fr. brontophobie, cf. gr. bronte – trăsnet, phobos – frică].

brontograf
BRONTOGRÁF s.n. Aparat înregistrator de trăsnete. [< fr. brontographe, cf. gr. bronte – trăsnet, graphein – a scrie].

brontografe
BRONTOGRÁF s.n. Aparat înregistrator de trăsnete. [< fr. brontographe, cf. gr. bronte – trăsnet, graphein – a scrie].

brontografele
BRONTOGRÁF s.n. Aparat înregistrator de trăsnete. [< fr. brontographe, cf. gr. bronte – trăsnet, graphein – a scrie].

brontografelor
BRONTOGRÁF s.n. Aparat înregistrator de trăsnete. [< fr. brontographe, cf. gr. bronte – trăsnet, graphein – a scrie].

brontograful
BRONTOGRÁF s.n. Aparat înregistrator de trăsnete. [< fr. brontographe, cf. gr. bronte – trăsnet, graphein – a scrie].

brontografului
BRONTOGRÁF s.n. Aparat înregistrator de trăsnete. [< fr. brontographe, cf. gr. bronte – trăsnet, graphein – a scrie].

brontozaur
BRONTOZÁUR, brontozauri, s. m. Gen de reptile uriașe din ordinul dinozaurienilor, cu capul mic, cu gâtul foarte lung, cu picioarele scurte, cilindrice, terminate cu câte cinci degete, care a trăit în era secundară (Brontosaurus). – Din germ. Brontosaurus, fr. brontosaure.

DOOM

brontozáur (-za-ur) s. m., pl. brontozáuri

brontozauri
BRONTOZÁUR, brontozauri, s. m. Gen de reptile uriașe din ordinul dinozaurienilor, cu capul mic, cu gâtul foarte lung, cu picioarele scurte, cilindrice, terminate cu câte cinci degete, care a trăit în era secundară (Brontosaurus). – Din germ. Brontosaurus, fr. brontosaure.

DOOM

brontozáur (-za-ur) s. m., pl. brontozáuri

brontozaurii
BRONTOZÁUR, brontozauri, s. m. Gen de reptile uriașe din ordinul dinozaurienilor, cu capul mic, cu gâtul foarte lung, cu picioarele scurte, cilindrice, terminate cu câte cinci degete, care a trăit în era secundară (Brontosaurus). – Din germ. Brontosaurus, fr. brontosaure.

DOOM

brontozáur (-za-ur) s. m., pl. brontozáuri

brontozaurilor
BRONTOZÁUR, brontozauri, s. m. Gen de reptile uriașe din ordinul dinozaurienilor, cu capul mic, cu gâtul foarte lung, cu picioarele scurte, cilindrice, terminate cu câte cinci degete, care a trăit în era secundară (Brontosaurus). – Din germ. Brontosaurus, fr. brontosaure.

DOOM

brontozáur (-za-ur) s. m., pl. brontozáuri

brontozaurul
BRONTOZÁUR, brontozauri, s. m. Gen de reptile uriașe din ordinul dinozaurienilor, cu capul mic, cu gâtul foarte lung, cu picioarele scurte, cilindrice, terminate cu câte cinci degete, care a trăit în era secundară (Brontosaurus). – Din germ. Brontosaurus, fr. brontosaure.

DOOM

brontozáur (-za-ur) s. m., pl. brontozáuri

brontozaurului
BRONTOZÁUR, brontozauri, s. m. Gen de reptile uriașe din ordinul dinozaurienilor, cu capul mic, cu gâtul foarte lung, cu picioarele scurte, cilindrice, terminate cu câte cinci degete, care a trăit în era secundară (Brontosaurus). – Din germ. Brontosaurus, fr. brontosaure.

DOOM

brontozáur (-za-ur) s. m., pl. brontozáuri

bronz
BRONZ, bronzuri, s. n. Aliaj de cupru cu staniu, aluminiu, plumb etc., mai dur și mai rezistent decât cuprul, având numeroase întrebuințări tehnice. ◊ Epoca de bronz (sau a bronzului) = epocă din istoria societății umane care cuprinde, în general, milen. III-II î. H. și se caracterizează prin descoperirea metalelor și a bronzului, diversificarea tipurilor de unelte și adâncirea diferențierilor sociale. ◊ Expr. Caracter de bronz = caracter ferm, neclintit. ♦ Obiect de artă făcut din aliajul definit mai sus. ♦ Pigment metalic de culoare galbenă, cu care se vopsește un obiect. ♦ Culoare arămie a pielii în urma expunerii la soare sau la vânt. – Din fr. bronze.

DOOM

bronz s. n., (obiecte) pl. brónzuri

bronza
BRONZÁ, bronzez, vb. I. 1. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni arămiu, negru la piele, datorită soarelui; a (se) înnegri, a (se) pârli. – Din fr. bronzer.

DOOM

bronzá (a ~) vb., ind. prez. 3 bronzeáză

bronzai
BRONZÁ, bronzez, vb. I. 1. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni arămiu, negru la piele, datorită soarelui; a (se) înnegri, a (se) pârli. – Din fr. bronzer.

DOOM

bronzá (a ~) vb., ind. prez. 3 bronzeáză

bronzaj
BRONZÁJ, bronzaje, s. n. (Rar) Bronzare. – Din fr. bronzage.

bronzaje
BRONZÁJ, bronzaje, s. n. (Rar) Bronzare. – Din fr. bronzage.

bronzajele
BRONZÁJ, bronzaje, s. n. (Rar) Bronzare. – Din fr. bronzage.

bronzajelor
BRONZÁJ, bronzaje, s. n. (Rar) Bronzare. – Din fr. bronzage.

bronzajul
BRONZÁJ, bronzaje, s. n. (Rar) Bronzare. – Din fr. bronzage.

bronzajului
BRONZÁJ, bronzaje, s. n. (Rar) Bronzare. – Din fr. bronzage.

bronzam
BRONZÁ, bronzez, vb. I. 1. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni arămiu, negru la piele, datorită soarelui; a (se) înnegri, a (se) pârli. – Din fr. bronzer.

DOOM

bronzá (a ~) vb., ind. prez. 3 bronzeáză

bronzare
BRONZÁ, bronzez, vb. I. 1. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni arămiu, negru la piele, datorită soarelui; a (se) înnegri, a (se) pârli. – Din fr. bronzer.

DOOM

bronzá (a ~) vb., ind. prez. 3 bronzeáză

bronzare
BRONZÁRE, bronzări, s. f. Faptul de a (se) bronza. – V. bronza.

DOOM

bronzáre s. f., g.-d. art. bronzắrii; pl. bronzắri

bronzarea
BRONZÁRE, bronzări, s. f. Faptul de a (se) bronza. – V. bronza.

DOOM

bronzáre s. f., g.-d. art. bronzắrii; pl. bronzắri

bronzară
BRONZÁ, bronzez, vb. I. 1. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni arămiu, negru la piele, datorită soarelui; a (se) înnegri, a (se) pârli. – Din fr. bronzer.

DOOM

bronzá (a ~) vb., ind. prez. 3 bronzeáză

bronzarăm
BRONZÁ, bronzez, vb. I. 1. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni arămiu, negru la piele, datorită soarelui; a (se) înnegri, a (se) pârli. – Din fr. bronzer.

DOOM

bronzá (a ~) vb., ind. prez. 3 bronzeáză

bronzarăți
BRONZÁ, bronzez, vb. I. 1. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni arămiu, negru la piele, datorită soarelui; a (se) înnegri, a (se) pârli. – Din fr. bronzer.

DOOM

bronzá (a ~) vb., ind. prez. 3 bronzeáză

bronzase
BRONZÁ, bronzez, vb. I. 1. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni arămiu, negru la piele, datorită soarelui; a (se) înnegri, a (se) pârli. – Din fr. bronzer.

DOOM

bronzá (a ~) vb., ind. prez. 3 bronzeáză

bronzasem
BRONZÁ, bronzez, vb. I. 1. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni arămiu, negru la piele, datorită soarelui; a (se) înnegri, a (se) pârli. – Din fr. bronzer.

DOOM

bronzá (a ~) vb., ind. prez. 3 bronzeáză

bronzaseră
BRONZÁ, bronzez, vb. I. 1. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni arămiu, negru la piele, datorită soarelui; a (se) înnegri, a (se) pârli. – Din fr. bronzer.

DOOM

bronzá (a ~) vb., ind. prez. 3 bronzeáză

bronzaserăm
BRONZÁ, bronzez, vb. I. 1. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni arămiu, negru la piele, datorită soarelui; a (se) înnegri, a (se) pârli. – Din fr. bronzer.

DOOM

bronzá (a ~) vb., ind. prez. 3 bronzeáză

bronzaserăți
BRONZÁ, bronzez, vb. I. 1. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni arămiu, negru la piele, datorită soarelui; a (se) înnegri, a (se) pârli. – Din fr. bronzer.

DOOM

bronzá (a ~) vb., ind. prez. 3 bronzeáză

bronzaseși
BRONZÁ, bronzez, vb. I. 1. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni arămiu, negru la piele, datorită soarelui; a (se) înnegri, a (se) pârli. – Din fr. bronzer.

DOOM

bronzá (a ~) vb., ind. prez. 3 bronzeáză

bronzaseți
BRONZÁ, bronzez, vb. I. 1. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni arămiu, negru la piele, datorită soarelui; a (se) înnegri, a (se) pârli. – Din fr. bronzer.

DOOM

bronzá (a ~) vb., ind. prez. 3 bronzeáză

bronzat
BRONZÁ, bronzez, vb. I. 1. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni arămiu, negru la piele, datorită soarelui; a (se) înnegri, a (se) pârli. – Din fr. bronzer.

DOOM

bronzá (a ~) vb., ind. prez. 3 bronzeáză

bronzat
BRONZÁT, -Ă, bronzați, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Acoperit cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. (Despre oameni) Cu pielea înnegrită de soare; pârlit². – V. bronza. Cf. fr. bronzé.

bronzata
BRONZÁT, -Ă, bronzați, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Acoperit cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. (Despre oameni) Cu pielea înnegrită de soare; pârlit². – V. bronza. Cf. fr. bronzé.

bronzate
BRONZÁT, -Ă, bronzați, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Acoperit cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. (Despre oameni) Cu pielea înnegrită de soare; pârlit². – V. bronza. Cf. fr. bronzé.

bronzatei
BRONZÁT, -Ă, bronzați, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Acoperit cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. (Despre oameni) Cu pielea înnegrită de soare; pârlit². – V. bronza. Cf. fr. bronzé.

bronzatele
BRONZÁT, -Ă, bronzați, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Acoperit cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. (Despre oameni) Cu pielea înnegrită de soare; pârlit². – V. bronza. Cf. fr. bronzé.

bronzatelor
BRONZÁT, -Ă, bronzați, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Acoperit cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. (Despre oameni) Cu pielea înnegrită de soare; pârlit². – V. bronza. Cf. fr. bronzé.

bronzatul
BRONZÁT, -Ă, bronzați, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Acoperit cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. (Despre oameni) Cu pielea înnegrită de soare; pârlit². – V. bronza. Cf. fr. bronzé.

bronzatului
BRONZÁT, -Ă, bronzați, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Acoperit cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. (Despre oameni) Cu pielea înnegrită de soare; pârlit². – V. bronza. Cf. fr. bronzé.

bronzau
BRONZÁ, bronzez, vb. I. 1. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni arămiu, negru la piele, datorită soarelui; a (se) înnegri, a (se) pârli. – Din fr. bronzer.

DOOM

bronzá (a ~) vb., ind. prez. 3 bronzeáză

bronzași
BRONZÁ, bronzez, vb. I. 1. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni arămiu, negru la piele, datorită soarelui; a (se) înnegri, a (se) pârli. – Din fr. bronzer.

DOOM

bronzá (a ~) vb., ind. prez. 3 bronzeáză

bronzați
BRONZÁ, bronzez, vb. I. 1. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni arămiu, negru la piele, datorită soarelui; a (se) înnegri, a (se) pârli. – Din fr. bronzer.

DOOM

bronzá (a ~) vb., ind. prez. 3 bronzeáză

bronzați
BRONZÁT, -Ă, bronzați, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Acoperit cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. (Despre oameni) Cu pielea înnegrită de soare; pârlit². – V. bronza. Cf. fr. bronzé.

bronzații
BRONZÁT, -Ă, bronzați, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Acoperit cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. (Despre oameni) Cu pielea înnegrită de soare; pârlit². – V. bronza. Cf. fr. bronzé.

bronzaților
BRONZÁT, -Ă, bronzați, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Acoperit cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. (Despre oameni) Cu pielea înnegrită de soare; pârlit². – V. bronza. Cf. fr. bronzé.

bronzează
BRONZÁ, bronzez, vb. I. 1. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni arămiu, negru la piele, datorită soarelui; a (se) înnegri, a (se) pârli. – Din fr. bronzer.

DOOM

bronzá (a ~) vb., ind. prez. 3 bronzeáză

bronzez
BRONZÁ, bronzez, vb. I. 1. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni arămiu, negru la piele, datorită soarelui; a (se) înnegri, a (se) pârli. – Din fr. bronzer.

DOOM

bronzá (a ~) vb., ind. prez. 3 bronzeáză

bronzeze
BRONZÁ, bronzez, vb. I. 1. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni arămiu, negru la piele, datorită soarelui; a (se) înnegri, a (se) pârli. – Din fr. bronzer.

DOOM

bronzá (a ~) vb., ind. prez. 3 bronzeáză

bronzezi
BRONZÁ, bronzez, vb. I. 1. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni arămiu, negru la piele, datorită soarelui; a (se) înnegri, a (se) pârli. – Din fr. bronzer.

DOOM

bronzá (a ~) vb., ind. prez. 3 bronzeáză

bronzit
BRONZÍT s. n. Varietate de piroxen și oxid de fier, având culoarea brună-gălbuie, asemănătoare cu a bronzului. – Din fr. bronzit.

DOOM

bronzít s. n.

bronzitul
BRONZÍT s. n. Varietate de piroxen și oxid de fier, având culoarea brună-gălbuie, asemănătoare cu a bronzului. – Din fr. bronzit.

DOOM

bronzít s. n.

bronzitului
BRONZÍT s. n. Varietate de piroxen și oxid de fier, având culoarea brună-gălbuie, asemănătoare cu a bronzului. – Din fr. bronzit.

DOOM

bronzít s. n.

bronzul
BRONZ, bronzuri, s. n. Aliaj de cupru cu staniu, aluminiu, plumb etc., mai dur și mai rezistent decât cuprul, având numeroase întrebuințări tehnice. ◊ Epoca de bronz (sau a bronzului) = epocă din istoria societății umane care cuprinde, în general, milen. III-II î. H. și se caracterizează prin descoperirea metalelor și a bronzului, diversificarea tipurilor de unelte și adâncirea diferențierilor sociale. ◊ Expr. Caracter de bronz = caracter ferm, neclintit. ♦ Obiect de artă făcut din aliajul definit mai sus. ♦ Pigment metalic de culoare galbenă, cu care se vopsește un obiect. ♦ Culoare arămie a pielii în urma expunerii la soare sau la vânt. – Din fr. bronze.

DOOM

bronz s. n., (obiecte) pl. brónzuri

bronzului
BRONZ, bronzuri, s. n. Aliaj de cupru cu staniu, aluminiu, plumb etc., mai dur și mai rezistent decât cuprul, având numeroase întrebuințări tehnice. ◊ Epoca de bronz (sau a bronzului) = epocă din istoria societății umane care cuprinde, în general, milen. III-II î. H. și se caracterizează prin descoperirea metalelor și a bronzului, diversificarea tipurilor de unelte și adâncirea diferențierilor sociale. ◊ Expr. Caracter de bronz = caracter ferm, neclintit. ♦ Obiect de artă făcut din aliajul definit mai sus. ♦ Pigment metalic de culoare galbenă, cu care se vopsește un obiect. ♦ Culoare arămie a pielii în urma expunerii la soare sau la vânt. – Din fr. bronze.

DOOM

bronz s. n., (obiecte) pl. brónzuri

bronzuri
BRONZ, bronzuri, s. n. Aliaj de cupru cu staniu, aluminiu, plumb etc., mai dur și mai rezistent decât cuprul, având numeroase întrebuințări tehnice. ◊ Epoca de bronz (sau a bronzului) = epocă din istoria societății umane care cuprinde, în general, milen. III-II î. H. și se caracterizează prin descoperirea metalelor și a bronzului, diversificarea tipurilor de unelte și adâncirea diferențierilor sociale. ◊ Expr. Caracter de bronz = caracter ferm, neclintit. ♦ Obiect de artă făcut din aliajul definit mai sus. ♦ Pigment metalic de culoare galbenă, cu care se vopsește un obiect. ♦ Culoare arămie a pielii în urma expunerii la soare sau la vânt. – Din fr. bronze.

DOOM

bronz s. n., (obiecte) pl. brónzuri

bronzurile
BRONZ, bronzuri, s. n. Aliaj de cupru cu staniu, aluminiu, plumb etc., mai dur și mai rezistent decât cuprul, având numeroase întrebuințări tehnice. ◊ Epoca de bronz (sau a bronzului) = epocă din istoria societății umane care cuprinde, în general, milen. III-II î. H. și se caracterizează prin descoperirea metalelor și a bronzului, diversificarea tipurilor de unelte și adâncirea diferențierilor sociale. ◊ Expr. Caracter de bronz = caracter ferm, neclintit. ♦ Obiect de artă făcut din aliajul definit mai sus. ♦ Pigment metalic de culoare galbenă, cu care se vopsește un obiect. ♦ Culoare arămie a pielii în urma expunerii la soare sau la vânt. – Din fr. bronze.

DOOM

bronz s. n., (obiecte) pl. brónzuri

bronzurilor
BRONZ, bronzuri, s. n. Aliaj de cupru cu staniu, aluminiu, plumb etc., mai dur și mai rezistent decât cuprul, având numeroase întrebuințări tehnice. ◊ Epoca de bronz (sau a bronzului) = epocă din istoria societății umane care cuprinde, în general, milen. III-II î. H. și se caracterizează prin descoperirea metalelor și a bronzului, diversificarea tipurilor de unelte și adâncirea diferențierilor sociale. ◊ Expr. Caracter de bronz = caracter ferm, neclintit. ♦ Obiect de artă făcut din aliajul definit mai sus. ♦ Pigment metalic de culoare galbenă, cu care se vopsește un obiect. ♦ Culoare arămie a pielii în urma expunerii la soare sau la vânt. – Din fr. bronze.

DOOM

bronz s. n., (obiecte) pl. brónzuri

bronzând
BRONZÁ, bronzez, vb. I. 1. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni arămiu, negru la piele, datorită soarelui; a (se) înnegri, a (se) pârli. – Din fr. bronzer.

DOOM

bronzá (a ~) vb., ind. prez. 3 bronzeáză

bronzînd
BRONZÁ, bronzez, vb. I. 1. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni arămiu, negru la piele, datorită soarelui; a (se) înnegri, a (se) pârli. – Din fr. bronzer.

DOOM

bronzá (a ~) vb., ind. prez. 3 bronzeáză

bronzări
BRONZÁRE, bronzări, s. f. Faptul de a (se) bronza. – V. bronza.

DOOM

bronzáre s. f., g.-d. art. bronzắrii; pl. bronzắri

bronzării
BRONZÁRE, bronzări, s. f. Faptul de a (se) bronza. – V. bronza.

DOOM

bronzáre s. f., g.-d. art. bronzắrii; pl. bronzắri

bronzările
BRONZÁRE, bronzări, s. f. Faptul de a (se) bronza. – V. bronza.

DOOM

bronzáre s. f., g.-d. art. bronzắrii; pl. bronzắri

bronzărilor
BRONZÁRE, bronzări, s. f. Faptul de a (se) bronza. – V. bronza.

DOOM

bronzáre s. f., g.-d. art. bronzắrii; pl. bronzắri

bronș
BRONȘ- v. bronhi-.

bronșectazia
BRONȘECTAZÍE, bronșectazii, s. f. Dilatare a bronhiilor, ca urmare a afectării acestora, a plămânilor sau a pleurei. – Din fr. bronchectasie.

DOOM

!bronșectazíe (bron-șec-/bronș-ec-) s. f., art. bronșectazía, g.-d. art. bronșectazíei; pl. bronșectazíi, art. bronșectazíile

bronșectazie
BRONȘECTAZÍE, bronșectazii, s. f. Dilatare a bronhiilor, ca urmare a afectării acestora, a plămânilor sau a pleurei. – Din fr. bronchectasie.

DOOM

!bronșectazíe (bron-șec-/bronș-ec-) s. f., art. bronșectazía, g.-d. art. bronșectazíei; pl. bronșectazíi, art. bronșectazíile

bronșectaziei
BRONȘECTAZÍE, bronșectazii, s. f. Dilatare a bronhiilor, ca urmare a afectării acestora, a plămânilor sau a pleurei. – Din fr. bronchectasie.

DOOM

!bronșectazíe (bron-șec-/bronș-ec-) s. f., art. bronșectazía, g.-d. art. bronșectazíei; pl. bronșectazíi, art. bronșectazíile

bronșectazii
BRONȘECTAZÍE, bronșectazii, s. f. Dilatare a bronhiilor, ca urmare a afectării acestora, a plămânilor sau a pleurei. – Din fr. bronchectasie.

DOOM

!bronșectazíe (bron-șec-/bronș-ec-) s. f., art. bronșectazía, g.-d. art. bronșectazíei; pl. bronșectazíi, art. bronșectazíile

bronșectaziile
BRONȘECTAZÍE, bronșectazii, s. f. Dilatare a bronhiilor, ca urmare a afectării acestora, a plămânilor sau a pleurei. – Din fr. bronchectasie.

DOOM

!bronșectazíe (bron-șec-/bronș-ec-) s. f., art. bronșectazía, g.-d. art. bronșectazíei; pl. bronșectazíi, art. bronșectazíile

bronșectaziilor
BRONȘECTAZÍE, bronșectazii, s. f. Dilatare a bronhiilor, ca urmare a afectării acestora, a plămânilor sau a pleurei. – Din fr. bronchectasie.

DOOM

!bronșectazíe (bron-șec-/bronș-ec-) s. f., art. bronșectazía, g.-d. art. bronșectazíei; pl. bronșectazíi, art. bronșectazíile

bronșic
BRÓNȘIC, -Ă adj. Bronhic. [< bronchique].

bronșiolită
BRONȘIOLÍTĂ s.f. v. bronhiolită.

bronșita
BRONȘÍTĂ, bronșite, s. f. Afecțiune a căilor respiratorii care constă în inflamarea mucoasei bronhiilor și care se manifestă prin tuse. – Din fr. bronchite.

DOOM

bronșítă s. f., g.-d. art. bronșítei; pl. bronșíte

bronșite
BRONȘÍTĂ, bronșite, s. f. Afecțiune a căilor respiratorii care constă în inflamarea mucoasei bronhiilor și care se manifestă prin tuse. – Din fr. bronchite.

DOOM

bronșítă s. f., g.-d. art. bronșítei; pl. bronșíte

bronșitei
BRONȘÍTĂ, bronșite, s. f. Afecțiune a căilor respiratorii care constă în inflamarea mucoasei bronhiilor și care se manifestă prin tuse. – Din fr. bronchite.

DOOM

bronșítă s. f., g.-d. art. bronșítei; pl. bronșíte

bronșitele
BRONȘÍTĂ, bronșite, s. f. Afecțiune a căilor respiratorii care constă în inflamarea mucoasei bronhiilor și care se manifestă prin tuse. – Din fr. bronchite.

DOOM

bronșítă s. f., g.-d. art. bronșítei; pl. bronșíte

bronșitelor
BRONȘÍTĂ, bronșite, s. f. Afecțiune a căilor respiratorii care constă în inflamarea mucoasei bronhiilor și care se manifestă prin tuse. – Din fr. bronchite.

DOOM

bronșítă s. f., g.-d. art. bronșítei; pl. bronșíte

bronșitic
BRONȘÍTIC, -Ă, bronșitici, -ce, adj. Care aparține bronșitei, privitor la bronșită; care suferă de bronșită. – Din fr. bronchitique.

DOOM

bronșític adj. m., pl. bronșítici; f. bronșítică, pl. bronșítice

bronșitica
BRONȘÍTIC, -Ă, bronșitici, -ce, adj. Care aparține bronșitei, privitor la bronșită; care suferă de bronșită. – Din fr. bronchitique.

DOOM

bronșític adj. m., pl. bronșítici; f. bronșítică, pl. bronșítice

bronșitice
BRONȘÍTIC, -Ă, bronșitici, -ce, adj. Care aparține bronșitei, privitor la bronșită; care suferă de bronșită. – Din fr. bronchitique.

DOOM

bronșític adj. m., pl. bronșítici; f. bronșítică, pl. bronșítice

bronșiticei
BRONȘÍTIC, -Ă, bronșitici, -ce, adj. Care aparține bronșitei, privitor la bronșită; care suferă de bronșită. – Din fr. bronchitique.

DOOM

bronșític adj. m., pl. bronșítici; f. bronșítică, pl. bronșítice

bronșiticele
BRONȘÍTIC, -Ă, bronșitici, -ce, adj. Care aparține bronșitei, privitor la bronșită; care suferă de bronșită. – Din fr. bronchitique.

DOOM

bronșític adj. m., pl. bronșítici; f. bronșítică, pl. bronșítice

bronșiticelor
BRONȘÍTIC, -Ă, bronșitici, -ce, adj. Care aparține bronșitei, privitor la bronșită; care suferă de bronșită. – Din fr. bronchitique.

DOOM

bronșític adj. m., pl. bronșítici; f. bronșítică, pl. bronșítice

bronșitici
BRONȘÍTIC, -Ă, bronșitici, -ce, adj. Care aparține bronșitei, privitor la bronșită; care suferă de bronșită. – Din fr. bronchitique.

DOOM

bronșític adj. m., pl. bronșítici; f. bronșítică, pl. bronșítice

bronșiticii
BRONȘÍTIC, -Ă, bronșitici, -ce, adj. Care aparține bronșitei, privitor la bronșită; care suferă de bronșită. – Din fr. bronchitique.

DOOM

bronșític adj. m., pl. bronșítici; f. bronșítică, pl. bronșítice

bronșiticilor
BRONȘÍTIC, -Ă, bronșitici, -ce, adj. Care aparține bronșitei, privitor la bronșită; care suferă de bronșită. – Din fr. bronchitique.

DOOM

bronșític adj. m., pl. bronșítici; f. bronșítică, pl. bronșítice

bronșiticul
BRONȘÍTIC, -Ă, bronșitici, -ce, adj. Care aparține bronșitei, privitor la bronșită; care suferă de bronșită. – Din fr. bronchitique.

DOOM

bronșític adj. m., pl. bronșítici; f. bronșítică, pl. bronșítice

bronșiticului
BRONȘÍTIC, -Ă, bronșitici, -ce, adj. Care aparține bronșitei, privitor la bronșită; care suferă de bronșită. – Din fr. bronchitique.

DOOM

bronșític adj. m., pl. bronșítici; f. bronșítică, pl. bronșítice

broscan
BROSCÁN, broscani, s. m. (Regional) Masculul broaștei, broscoi (tînăr).

DOOM

broscán s. m., pl. broscáni

broscani
BROSCÁN, broscani, s. m. (Regional) Masculul broaștei, broscoi (tînăr).

DOOM

broscán s. m., pl. broscáni

broscanii
BROSCÁN, broscani, s. m. (Regional) Masculul broaștei, broscoi (tînăr).

DOOM

broscán s. m., pl. broscáni

broscanilor
BROSCÁN, broscani, s. m. (Regional) Masculul broaștei, broscoi (tînăr).

DOOM

broscán s. m., pl. broscáni

broscanul
BROSCÁN, broscani, s. m. (Regional) Masculul broaștei, broscoi (tînăr).

DOOM

broscán s. m., pl. broscáni

broscanului
BROSCÁN, broscani, s. m. (Regional) Masculul broaștei, broscoi (tînăr).

DOOM

broscán s. m., pl. broscáni

broscar
broscar, broscari s. m. italian.

broscarița
BROSCÁRIȚĂ, broscarițe, s. f. Denumire dată mai multor specii de plante erbacee acvatice cu flori hermafrodite, albe-verzui, dispuse în spice; notătoare (Potamogeton natans). – Broască + suf. -ariță.

DOOM

broscáriță (notătoare) s. f., g.-d. art. broscáriței; pl. broscárițe

broscarițe
BROSCÁRIȚĂ, broscarițe, s. f. Denumire dată mai multor specii de plante erbacee acvatice cu flori hermafrodite, albe-verzui, dispuse în spice; notătoare (Potamogeton natans). – Broască + suf. -ariță.

DOOM

broscáriță (notătoare) s. f., g.-d. art. broscáriței; pl. broscárițe

broscariței
BROSCÁRIȚĂ, broscarițe, s. f. Denumire dată mai multor specii de plante erbacee acvatice cu flori hermafrodite, albe-verzui, dispuse în spice; notătoare (Potamogeton natans). – Broască + suf. -ariță.

DOOM

broscáriță (notătoare) s. f., g.-d. art. broscáriței; pl. broscárițe

broscarițele
BROSCÁRIȚĂ, broscarițe, s. f. Denumire dată mai multor specii de plante erbacee acvatice cu flori hermafrodite, albe-verzui, dispuse în spice; notătoare (Potamogeton natans). – Broască + suf. -ariță.

DOOM

broscáriță (notătoare) s. f., g.-d. art. broscáriței; pl. broscárițe

broscarițelor
BROSCÁRIȚĂ, broscarițe, s. f. Denumire dată mai multor specii de plante erbacee acvatice cu flori hermafrodite, albe-verzui, dispuse în spice; notătoare (Potamogeton natans). – Broască + suf. -ariță.

DOOM

broscáriță (notătoare) s. f., g.-d. art. broscáriței; pl. broscárițe

broscoi
BROSCÓI, broscoi, s. m. 1. Augmentativ al lui broască (I). 2. Masculul broaștei (I). 3. (Glumeț) Epitet dat unui copil mic. – Broască + suf. -oi.

DOOM

broscói s. m., pl. broscói, art. broscóii

broscoii
BROSCÓI, broscoi, s. m. 1. Augmentativ al lui broască (I). 2. Masculul broaștei (I). 3. (Glumeț) Epitet dat unui copil mic. – Broască + suf. -oi.

DOOM

broscói s. m., pl. broscói, art. broscóii

broscoilor
BROSCÓI, broscoi, s. m. 1. Augmentativ al lui broască (I). 2. Masculul broaștei (I). 3. (Glumeț) Epitet dat unui copil mic. – Broască + suf. -oi.

DOOM

broscói s. m., pl. broscói, art. broscóii

broscoiul
BROSCÓI, broscoi, s. m. 1. Augmentativ al lui broască (I). 2. Masculul broaștei (I). 3. (Glumeț) Epitet dat unui copil mic. – Broască + suf. -oi.

DOOM

broscói s. m., pl. broscói, art. broscóii

broscoiului
BROSCÓI, broscoi, s. m. 1. Augmentativ al lui broască (I). 2. Masculul broaștei (I). 3. (Glumeț) Epitet dat unui copil mic. – Broască + suf. -oi.

DOOM

broscói s. m., pl. broscói, art. broscóii

broscuț
BROSCÚȚ, broscuți, s. m. (Rar) Pui (mascul) de broască (I). – Din broscuță (derivat regresiv).

DOOM

broscúț (rar) s. m., pl. broscúți

broscuța
BROSCÚȚĂ, broscuțe, s. f. Diminutiv al lui broască (I). – Broască + suf. -uță.

DOOM

broscúță s. f., g.-d. art. broscúței; pl. broscúțe

broscuțe
BROSCÚȚĂ, broscuțe, s. f. Diminutiv al lui broască (I). – Broască + suf. -uță.

DOOM

broscúță s. f., g.-d. art. broscúței; pl. broscúțe

broscuței
BROSCÚȚĂ, broscuțe, s. f. Diminutiv al lui broască (I). – Broască + suf. -uță.

DOOM

broscúță s. f., g.-d. art. broscúței; pl. broscúțe

broscuțele
BROSCÚȚĂ, broscuțe, s. f. Diminutiv al lui broască (I). – Broască + suf. -uță.

DOOM

broscúță s. f., g.-d. art. broscúței; pl. broscúțe

broscuțelor
BROSCÚȚĂ, broscuțe, s. f. Diminutiv al lui broască (I). – Broască + suf. -uță.

DOOM

broscúță s. f., g.-d. art. broscúței; pl. broscúțe

broscuți
BROSCÚȚ, broscuți, s. m. (Rar) Pui (mascul) de broască (I). – Din broscuță (derivat regresiv).

DOOM

broscúț (rar) s. m., pl. broscúți

broscuții
BROSCÚȚ, broscuți, s. m. (Rar) Pui (mascul) de broască (I). – Din broscuță (derivat regresiv).

DOOM

broscúț (rar) s. m., pl. broscúți

broscuților
BROSCÚȚ, broscuți, s. m. (Rar) Pui (mascul) de broască (I). – Din broscuță (derivat regresiv).

DOOM

broscúț (rar) s. m., pl. broscúți

broscuțul
BROSCÚȚ, broscuți, s. m. (Rar) Pui (mascul) de broască (I). – Din broscuță (derivat regresiv).

DOOM

broscúț (rar) s. m., pl. broscúți

broscuțului
BROSCÚȚ, broscuți, s. m. (Rar) Pui (mascul) de broască (I). – Din broscuță (derivat regresiv).

DOOM

broscúț (rar) s. m., pl. broscúți

broscăreasca
BROSCĂRÉSC, -EÁSCĂ, broscărești, adj. (Rar) Al broaștelor (I), de broaște; (rar) broștesc. – Broască + suf. -ăresc.

DOOM

broscărésc (rar) adj. m., f. broscăreáscă; pl. m. și f. broscăréști

broscăresc
BROSCĂRÉSC, -EÁSCĂ, broscărești, adj. (Rar) Al broaștelor (I), de broaște; (rar) broștesc. – Broască + suf. -ăresc.

DOOM

broscărésc (rar) adj. m., f. broscăreáscă; pl. m. și f. broscăréști

broscărescul
BROSCĂRÉSC, -EÁSCĂ, broscărești, adj. (Rar) Al broaștelor (I), de broaște; (rar) broștesc. – Broască + suf. -ăresc.

DOOM

broscărésc (rar) adj. m., f. broscăreáscă; pl. m. și f. broscăréști

broscărescului
BROSCĂRÉSC, -EÁSCĂ, broscărești, adj. (Rar) Al broaștelor (I), de broaște; (rar) broștesc. – Broască + suf. -ăresc.

DOOM

broscărésc (rar) adj. m., f. broscăreáscă; pl. m. și f. broscăréști

broscărești
BROSCĂRÉSC, -EÁSCĂ, broscărești, adj. (Rar) Al broaștelor (I), de broaște; (rar) broștesc. – Broască + suf. -ăresc.

DOOM

broscărésc (rar) adj. m., f. broscăreáscă; pl. m. și f. broscăréști

broscăreștii
BROSCĂRÉSC, -EÁSCĂ, broscărești, adj. (Rar) Al broaștelor (I), de broaște; (rar) broștesc. – Broască + suf. -ăresc.

DOOM

broscărésc (rar) adj. m., f. broscăreáscă; pl. m. și f. broscăréști

broscăreștile
BROSCĂRÉSC, -EÁSCĂ, broscărești, adj. (Rar) Al broaștelor (I), de broaște; (rar) broștesc. – Broască + suf. -ăresc.

DOOM

broscărésc (rar) adj. m., f. broscăreáscă; pl. m. și f. broscăréști

broscăreștilor
BROSCĂRÉSC, -EÁSCĂ, broscărești, adj. (Rar) Al broaștelor (I), de broaște; (rar) broștesc. – Broască + suf. -ăresc.

DOOM

broscărésc (rar) adj. m., f. broscăreáscă; pl. m. și f. broscăréști

broscăria
BROSCĂRÍE, broscării, s. f. Loc sau apă (stătătoare) cu multe broaște; mulțime de broaște. – Broască + suf. -ărie.

DOOM

broscăríe s. f., art. broscăría, g.-d. art. broscăríei; pl. broscăríi, art. broscăríile

broscărie
BROSCĂRÍE, broscării, s. f. Loc sau apă (stătătoare) cu multe broaște; mulțime de broaște. – Broască + suf. -ărie.

DOOM

broscăríe s. f., art. broscăría, g.-d. art. broscăríei; pl. broscăríi, art. broscăríile

broscăriei
BROSCĂRÍE, broscării, s. f. Loc sau apă (stătătoare) cu multe broaște; mulțime de broaște. – Broască + suf. -ărie.

DOOM

broscăríe s. f., art. broscăría, g.-d. art. broscăríei; pl. broscăríi, art. broscăríile

broscării
BROSCĂRÍE, broscării, s. f. Loc sau apă (stătătoare) cu multe broaște; mulțime de broaște. – Broască + suf. -ărie.

DOOM

broscăríe s. f., art. broscăría, g.-d. art. broscăríei; pl. broscăríi, art. broscăríile

broscăriile
BROSCĂRÍE, broscării, s. f. Loc sau apă (stătătoare) cu multe broaște; mulțime de broaște. – Broască + suf. -ărie.

DOOM

broscăríe s. f., art. broscăría, g.-d. art. broscăríei; pl. broscăríi, art. broscăríile

broscăriilor
BROSCĂRÍE, broscării, s. f. Loc sau apă (stătătoare) cu multe broaște; mulțime de broaște. – Broască + suf. -ărie.

DOOM

broscăríe s. f., art. broscăría, g.-d. art. broscăríei; pl. broscăríi, art. broscăríile

broscărița
BROSCĂRÍȚĂ, broscărițe, s. f. Plantă erbacee acvatică cu flori verzui; iarba-șarpelui, limba-apei (Triglochin palustris). – Broască + suf. -ăriță.

DOOM

broscăríță (iarba-șarpelui) s. f., g.-d. art. broscăríței; pl. broscăríțe

broscărițe
BROSCĂRÍȚĂ, broscărițe, s. f. Plantă erbacee acvatică cu flori verzui; iarba-șarpelui, limba-apei (Triglochin palustris). – Broască + suf. -ăriță.

DOOM

broscăríță (iarba-șarpelui) s. f., g.-d. art. broscăríței; pl. broscăríțe

broscăriței
BROSCĂRÍȚĂ, broscărițe, s. f. Plantă erbacee acvatică cu flori verzui; iarba-șarpelui, limba-apei (Triglochin palustris). – Broască + suf. -ăriță.

DOOM

broscăríță (iarba-șarpelui) s. f., g.-d. art. broscăríței; pl. broscăríțe

broscărițele
BROSCĂRÍȚĂ, broscărițe, s. f. Plantă erbacee acvatică cu flori verzui; iarba-șarpelui, limba-apei (Triglochin palustris). – Broască + suf. -ăriță.

DOOM

broscăríță (iarba-șarpelui) s. f., g.-d. art. broscăríței; pl. broscăríțe

broscărițelor
BROSCĂRÍȚĂ, broscărițe, s. f. Plantă erbacee acvatică cu flori verzui; iarba-șarpelui, limba-apei (Triglochin palustris). – Broască + suf. -ăriță.

DOOM

broscăríță (iarba-șarpelui) s. f., g.-d. art. broscăríței; pl. broscăríțe

brotac
BROTÁC, brotaci, s. m. (Zool.) Broatec. – Probabil refăcut din brotăcel (după modelul lui gândac – gândăcel etc.).

DOOM

brotác s. m., pl. brotáci

brotaci
BROTÁC, brotaci, s. m. (Zool.) Broatec. – Probabil refăcut din brotăcel (după modelul lui gândac – gândăcel etc.).

DOOM

brotác s. m., pl. brotáci

brotacii
BROTÁC, brotaci, s. m. (Zool.) Broatec. – Probabil refăcut din brotăcel (după modelul lui gândac – gândăcel etc.).

DOOM

brotác s. m., pl. brotáci

brotacilor
BROTÁC, brotaci, s. m. (Zool.) Broatec. – Probabil refăcut din brotăcel (după modelul lui gândac – gândăcel etc.).

DOOM

brotác s. m., pl. brotáci

brotacul
BROTÁC, brotaci, s. m. (Zool.) Broatec. – Probabil refăcut din brotăcel (după modelul lui gândac – gândăcel etc.).

DOOM

brotác s. m., pl. brotáci

brotacului
BROTÁC, brotaci, s. m. (Zool.) Broatec. – Probabil refăcut din brotăcel (după modelul lui gândac – gândăcel etc.).

DOOM

brotác s. m., pl. brotáci

brotan
BROTÁN, brotani, s. m. (Reg.) Broatec. – Brot[ac] + suf. -an.

DOOM

brotán (reg.) s. m., pl. brotáni

brotani
BROTÁN, brotani, s. m. (Reg.) Broatec. – Brot[ac] + suf. -an.

DOOM

brotán (reg.) s. m., pl. brotáni

brotanii
BROTÁN, brotani, s. m. (Reg.) Broatec. – Brot[ac] + suf. -an.

DOOM

brotán (reg.) s. m., pl. brotáni

brotanilor
BROTÁN, brotani, s. m. (Reg.) Broatec. – Brot[ac] + suf. -an.

DOOM

brotán (reg.) s. m., pl. brotáni

brotanul
BROTÁN, brotani, s. m. (Reg.) Broatec. – Brot[ac] + suf. -an.

DOOM

brotán (reg.) s. m., pl. brotáni

brotanului
BROTÁN, brotani, s. m. (Reg.) Broatec. – Brot[ac] + suf. -an.

DOOM

brotán (reg.) s. m., pl. brotáni

broticiu
BROTICÍU, -ÍE, braticii, adj. (Rar) Verde (ca brotacul). Mazăre... cu foile mărunte și brotici. HOGAȘ, 49.

brotăcei
BROTĂCEL, brotăcei, s. m. 1. Diminutiv al lui brotac, răcănel. 2. (Ornit.; rar) Florinte. – Brotac + suf. -el.

DOOM

brotăcél s. m., pl. brotăcéi, art. brotăcéii

brotăceii
BROTĂCEL, brotăcei, s. m. 1. Diminutiv al lui brotac, răcănel. 2. (Ornit.; rar) Florinte. – Brotac + suf. -el.

DOOM

brotăcél s. m., pl. brotăcéi, art. brotăcéii

brotăceilor
BROTĂCEL, brotăcei, s. m. 1. Diminutiv al lui brotac, răcănel. 2. (Ornit.; rar) Florinte. – Brotac + suf. -el.

DOOM

brotăcél s. m., pl. brotăcéi, art. brotăcéii

brotăcel
BROTĂCEL, brotăcei, s. m. 1. Diminutiv al lui brotac, răcănel. 2. (Ornit.; rar) Florinte. – Brotac + suf. -el.

DOOM

brotăcél s. m., pl. brotăcéi, art. brotăcéii

brotăcelul
BROTĂCEL, brotăcei, s. m. 1. Diminutiv al lui brotac, răcănel. 2. (Ornit.; rar) Florinte. – Brotac + suf. -el.

DOOM

brotăcél s. m., pl. brotăcéi, art. brotăcéii

brotăcelului
BROTĂCEL, brotăcei, s. m. 1. Diminutiv al lui brotac, răcănel. 2. (Ornit.; rar) Florinte. – Brotac + suf. -el.

DOOM

brotăcél s. m., pl. brotăcéi, art. brotăcéii

brownian
BROWNIÁN, -Ă adj. Mișcare browniană = mișcare neîncetată a particulelor microscopice, aflate în suspensie într-un lichid, datorită agitației moleculare. [Pron. brau-ni-an. / < fr. brownien, cf. (Robert) Brown – botanist scoțian].

DOOM

brownián [ow pron. au] (-ni-an) adj. m.; f. browniánă, pl. browniéne (-ni-e-)

browniana
BROWNIÁN, -Ă adj. Mișcare browniană = mișcare neîncetată a particulelor microscopice, aflate în suspensie într-un lichid, datorită agitației moleculare. [Pron. brau-ni-an. / < fr. brownien, cf. (Robert) Brown – botanist scoțian].

DOOM

brownián [ow pron. au] (-ni-an) adj. m.; f. browniánă, pl. browniéne (-ni-e-)

brownianul
BROWNIÁN, -Ă adj. Mișcare browniană = mișcare neîncetată a particulelor microscopice, aflate în suspensie într-un lichid, datorită agitației moleculare. [Pron. brau-ni-an. / < fr. brownien, cf. (Robert) Brown – botanist scoțian].

DOOM

brownián [ow pron. au] (-ni-an) adj. m.; f. browniánă, pl. browniéne (-ni-e-)

brownianului
BROWNIÁN, -Ă adj. Mișcare browniană = mișcare neîncetată a particulelor microscopice, aflate în suspensie într-un lichid, datorită agitației moleculare. [Pron. brau-ni-an. / < fr. brownien, cf. (Robert) Brown – botanist scoțian].

DOOM

brownián [ow pron. au] (-ni-an) adj. m.; f. browniánă, pl. browniéne (-ni-e-)

browniene
BROWNIÁN, -Ă adj. Mișcare browniană = mișcare neîncetată a particulelor microscopice, aflate în suspensie într-un lichid, datorită agitației moleculare. [Pron. brau-ni-an. / < fr. brownien, cf. (Robert) Brown – botanist scoțian].

DOOM

brownián [ow pron. au] (-ni-an) adj. m.; f. browniánă, pl. browniéne (-ni-e-)

brownienei
BROWNIÁN, -Ă adj. Mișcare browniană = mișcare neîncetată a particulelor microscopice, aflate în suspensie într-un lichid, datorită agitației moleculare. [Pron. brau-ni-an. / < fr. brownien, cf. (Robert) Brown – botanist scoțian].

DOOM

brownián [ow pron. au] (-ni-an) adj. m.; f. browniánă, pl. browniéne (-ni-e-)

brownienele
BROWNIÁN, -Ă adj. Mișcare browniană = mișcare neîncetată a particulelor microscopice, aflate în suspensie într-un lichid, datorită agitației moleculare. [Pron. brau-ni-an. / < fr. brownien, cf. (Robert) Brown – botanist scoțian].

DOOM

brownián [ow pron. au] (-ni-an) adj. m.; f. browniánă, pl. browniéne (-ni-e-)

brownienelor
BROWNIÁN, -Ă adj. Mișcare browniană = mișcare neîncetată a particulelor microscopice, aflate în suspensie într-un lichid, datorită agitației moleculare. [Pron. brau-ni-an. / < fr. brownien, cf. (Robert) Brown – botanist scoțian].

DOOM

brownián [ow pron. au] (-ni-an) adj. m.; f. browniánă, pl. browniéne (-ni-e-)

brownieni
BROWNIÁN, -Ă adj. Mișcare browniană = mișcare neîncetată a particulelor microscopice, aflate în suspensie într-un lichid, datorită agitației moleculare. [Pron. brau-ni-an. / < fr. brownien, cf. (Robert) Brown – botanist scoțian].

DOOM

brownián [ow pron. au] (-ni-an) adj. m.; f. browniánă, pl. browniéne (-ni-e-)

brownienii
BROWNIÁN, -Ă adj. Mișcare browniană = mișcare neîncetată a particulelor microscopice, aflate în suspensie într-un lichid, datorită agitației moleculare. [Pron. brau-ni-an. / < fr. brownien, cf. (Robert) Brown – botanist scoțian].

DOOM

brownián [ow pron. au] (-ni-an) adj. m.; f. browniánă, pl. browniéne (-ni-e-)

brownienilor
BROWNIÁN, -Ă adj. Mișcare browniană = mișcare neîncetată a particulelor microscopice, aflate în suspensie într-un lichid, datorită agitației moleculare. [Pron. brau-ni-an. / < fr. brownien, cf. (Robert) Brown – botanist scoțian].

DOOM

brownián [ow pron. au] (-ni-an) adj. m.; f. browniánă, pl. browniéne (-ni-e-)

browning
BROWNING, browninguri, s. n. Revolver cu încărcător automat. [Pr.: bráuning] – Cuv. engl.

DOOM

*Browning (nume de persoană) (engl.) [pron. brávning] s. propriu

browningul
BROWNING, browninguri, s. n. Revolver cu încărcător automat. [Pr.: bráuning] – Cuv. engl.

DOOM

*Browning (nume de persoană) (engl.) [pron. brávning] s. propriu

browningului
BROWNING, browninguri, s. n. Revolver cu încărcător automat. [Pr.: bráuning] – Cuv. engl.

DOOM

*Browning (nume de persoană) (engl.) [pron. brávning] s. propriu

browninguri
BROWNING, browninguri, s. n. Revolver cu încărcător automat. [Pr.: bráuning] – Cuv. engl.

DOOM

*Browning (nume de persoană) (engl.) [pron. brávning] s. propriu

browningurile
BROWNING, browninguri, s. n. Revolver cu încărcător automat. [Pr.: bráuning] – Cuv. engl.

DOOM

*Browning (nume de persoană) (engl.) [pron. brávning] s. propriu

browningurilor
BROWNING, browninguri, s. n. Revolver cu încărcător automat. [Pr.: bráuning] – Cuv. engl.

DOOM

*Browning (nume de persoană) (engl.) [pron. brávning] s. propriu

brozbă
BRÓZBĂ s. f. v. broajbă.

broșa
BROȘÁ, broșez, vb. I. Tranz. 1. A lega împreună colile sau foile unei broșuri, ale unei cărți, ale unui caiet etc. (punându-le într-o copertă moale). 2. A prelucra prin așchiere cu o broșă o piesă de metal, găurind-o sau șănțuind-o. – Din fr. brocher.

DOOM

broșá (a ~) vb., ind. prez. 3 broșeáză, 1 pl. broșắm; ger. broșấnd

broșa
BRÓȘĂ, broșe, s. f. 1. Bijuterie feminină prevăzută cu un ac, care se poartă prinsă de rochie, de haină etc. 2. Unealtă de așchiere cu tăișuri multiple, folosită la prelucrarea suprafeței (interioare sau exterioare) a unor piese metalice. – Din fr. broche.

DOOM

bróșă s. f., art. bróșa, g.-d. art. bróșei; pl. bróșe

broșai
BROȘÁ, broșez, vb. I. Tranz. 1. A lega împreună colile sau foile unei broșuri, ale unei cărți, ale unui caiet etc. (punându-le într-o copertă moale). 2. A prelucra prin așchiere cu o broșă o piesă de metal, găurind-o sau șănțuind-o. – Din fr. brocher.

DOOM

broșá (a ~) vb., ind. prez. 3 broșeáză, 1 pl. broșắm; ger. broșấnd

broșam
BROȘÁ, broșez, vb. I. Tranz. 1. A lega împreună colile sau foile unei broșuri, ale unei cărți, ale unui caiet etc. (punându-le într-o copertă moale). 2. A prelucra prin așchiere cu o broșă o piesă de metal, găurind-o sau șănțuind-o. – Din fr. brocher.

DOOM

broșá (a ~) vb., ind. prez. 3 broșeáză, 1 pl. broșắm; ger. broșấnd

broșare
BROȘÁ, broșez, vb. I. Tranz. 1. A lega împreună colile sau foile unei broșuri, ale unei cărți, ale unui caiet etc. (punându-le într-o copertă moale). 2. A prelucra prin așchiere cu o broșă o piesă de metal, găurind-o sau șănțuind-o. – Din fr. brocher.

DOOM

broșá (a ~) vb., ind. prez. 3 broșeáză, 1 pl. broșắm; ger. broșấnd

broșare
BROȘÁRE, broșări, s. f. Acțiunea de a broșa; broșat¹, legat¹. – V. broșa.

DOOM

broșáre s. f., g.-d. art. broșắrii; pl. broșắri

broșarea
BROȘÁRE, broșări, s. f. Acțiunea de a broșa; broșat¹, legat¹. – V. broșa.

DOOM

broșáre s. f., g.-d. art. broșắrii; pl. broșắri

broșară
BROȘÁ, broșez, vb. I. Tranz. 1. A lega împreună colile sau foile unei broșuri, ale unei cărți, ale unui caiet etc. (punându-le într-o copertă moale). 2. A prelucra prin așchiere cu o broșă o piesă de metal, găurind-o sau șănțuind-o. – Din fr. brocher.

DOOM

broșá (a ~) vb., ind. prez. 3 broșeáză, 1 pl. broșắm; ger. broșấnd

broșarăm
BROȘÁ, broșez, vb. I. Tranz. 1. A lega împreună colile sau foile unei broșuri, ale unei cărți, ale unui caiet etc. (punându-le într-o copertă moale). 2. A prelucra prin așchiere cu o broșă o piesă de metal, găurind-o sau șănțuind-o. – Din fr. brocher.

DOOM

broșá (a ~) vb., ind. prez. 3 broșeáză, 1 pl. broșắm; ger. broșấnd

broșarăți
BROȘÁ, broșez, vb. I. Tranz. 1. A lega împreună colile sau foile unei broșuri, ale unei cărți, ale unui caiet etc. (punându-le într-o copertă moale). 2. A prelucra prin așchiere cu o broșă o piesă de metal, găurind-o sau șănțuind-o. – Din fr. brocher.

DOOM

broșá (a ~) vb., ind. prez. 3 broșeáză, 1 pl. broșắm; ger. broșấnd

broșase
BROȘÁ, broșez, vb. I. Tranz. 1. A lega împreună colile sau foile unei broșuri, ale unei cărți, ale unui caiet etc. (punându-le într-o copertă moale). 2. A prelucra prin așchiere cu o broșă o piesă de metal, găurind-o sau șănțuind-o. – Din fr. brocher.

DOOM

broșá (a ~) vb., ind. prez. 3 broșeáză, 1 pl. broșắm; ger. broșấnd

broșasem
BROȘÁ, broșez, vb. I. Tranz. 1. A lega împreună colile sau foile unei broșuri, ale unei cărți, ale unui caiet etc. (punându-le într-o copertă moale). 2. A prelucra prin așchiere cu o broșă o piesă de metal, găurind-o sau șănțuind-o. – Din fr. brocher.

DOOM

broșá (a ~) vb., ind. prez. 3 broșeáză, 1 pl. broșắm; ger. broșấnd

broșaseră
BROȘÁ, broșez, vb. I. Tranz. 1. A lega împreună colile sau foile unei broșuri, ale unei cărți, ale unui caiet etc. (punându-le într-o copertă moale). 2. A prelucra prin așchiere cu o broșă o piesă de metal, găurind-o sau șănțuind-o. – Din fr. brocher.

DOOM

broșá (a ~) vb., ind. prez. 3 broșeáză, 1 pl. broșắm; ger. broșấnd

broșaserăm
BROȘÁ, broșez, vb. I. Tranz. 1. A lega împreună colile sau foile unei broșuri, ale unei cărți, ale unui caiet etc. (punându-le într-o copertă moale). 2. A prelucra prin așchiere cu o broșă o piesă de metal, găurind-o sau șănțuind-o. – Din fr. brocher.

DOOM

broșá (a ~) vb., ind. prez. 3 broșeáză, 1 pl. broșắm; ger. broșấnd

broșaserăți
BROȘÁ, broșez, vb. I. Tranz. 1. A lega împreună colile sau foile unei broșuri, ale unei cărți, ale unui caiet etc. (punându-le într-o copertă moale). 2. A prelucra prin așchiere cu o broșă o piesă de metal, găurind-o sau șănțuind-o. – Din fr. brocher.

DOOM

broșá (a ~) vb., ind. prez. 3 broșeáză, 1 pl. broșắm; ger. broșấnd

broșaseși
BROȘÁ, broșez, vb. I. Tranz. 1. A lega împreună colile sau foile unei broșuri, ale unei cărți, ale unui caiet etc. (punându-le într-o copertă moale). 2. A prelucra prin așchiere cu o broșă o piesă de metal, găurind-o sau șănțuind-o. – Din fr. brocher.

DOOM

broșá (a ~) vb., ind. prez. 3 broșeáză, 1 pl. broșắm; ger. broșấnd

broșaseți
BROȘÁ, broșez, vb. I. Tranz. 1. A lega împreună colile sau foile unei broșuri, ale unei cărți, ale unui caiet etc. (punându-le într-o copertă moale). 2. A prelucra prin așchiere cu o broșă o piesă de metal, găurind-o sau șănțuind-o. – Din fr. brocher.

DOOM

broșá (a ~) vb., ind. prez. 3 broșeáză, 1 pl. broșắm; ger. broșấnd

broșat
BROȘÁ, broșez, vb. I. Tranz. 1. A lega împreună colile sau foile unei broșuri, ale unei cărți, ale unui caiet etc. (punându-le într-o copertă moale). 2. A prelucra prin așchiere cu o broșă o piesă de metal, găurind-o sau șănțuind-o. – Din fr. brocher.

DOOM

broșá (a ~) vb., ind. prez. 3 broșeáză, 1 pl. broșắm; ger. broșấnd

broșat
BROȘÁT², -Ă, broșați, -te, adj. (Despre broșuri, cărți, caiete etc.) Cu colile sau foile așezate și legate împreună (într-o copertă moale). – V. broșa.

broșat
BROȘÁT¹ s. n. Broșare. – V. broșa.

DOOM

broșát s. n.

broșata
BROȘÁT², -Ă, broșați, -te, adj. (Despre broșuri, cărți, caiete etc.) Cu colile sau foile așezate și legate împreună (într-o copertă moale). – V. broșa.

broșate
BROȘÁT², -Ă, broșați, -te, adj. (Despre broșuri, cărți, caiete etc.) Cu colile sau foile așezate și legate împreună (într-o copertă moale). – V. broșa.

broșatei
BROȘÁT², -Ă, broșați, -te, adj. (Despre broșuri, cărți, caiete etc.) Cu colile sau foile așezate și legate împreună (într-o copertă moale). – V. broșa.

broșatele
BROȘÁT², -Ă, broșați, -te, adj. (Despre broșuri, cărți, caiete etc.) Cu colile sau foile așezate și legate împreună (într-o copertă moale). – V. broșa.

broșatelor
BROȘÁT², -Ă, broșați, -te, adj. (Despre broșuri, cărți, caiete etc.) Cu colile sau foile așezate și legate împreună (într-o copertă moale). – V. broșa.

broșatul
BROȘÁT², -Ă, broșați, -te, adj. (Despre broșuri, cărți, caiete etc.) Cu colile sau foile așezate și legate împreună (într-o copertă moale). – V. broșa.

broșatului
BROȘÁT², -Ă, broșați, -te, adj. (Despre broșuri, cărți, caiete etc.) Cu colile sau foile așezate și legate împreună (într-o copertă moale). – V. broșa.

broșau
BROȘÁ, broșez, vb. I. Tranz. 1. A lega împreună colile sau foile unei broșuri, ale unei cărți, ale unui caiet etc. (punându-le într-o copertă moale). 2. A prelucra prin așchiere cu o broșă o piesă de metal, găurind-o sau șănțuind-o. – Din fr. brocher.

DOOM

broșá (a ~) vb., ind. prez. 3 broșeáză, 1 pl. broșắm; ger. broșấnd

broșași
BROȘÁ, broșez, vb. I. Tranz. 1. A lega împreună colile sau foile unei broșuri, ale unei cărți, ale unui caiet etc. (punându-le într-o copertă moale). 2. A prelucra prin așchiere cu o broșă o piesă de metal, găurind-o sau șănțuind-o. – Din fr. brocher.

DOOM

broșá (a ~) vb., ind. prez. 3 broșeáză, 1 pl. broșắm; ger. broșấnd

broșați
BROȘÁ, broșez, vb. I. Tranz. 1. A lega împreună colile sau foile unei broșuri, ale unei cărți, ale unui caiet etc. (punându-le într-o copertă moale). 2. A prelucra prin așchiere cu o broșă o piesă de metal, găurind-o sau șănțuind-o. – Din fr. brocher.

DOOM

broșá (a ~) vb., ind. prez. 3 broșeáză, 1 pl. broșắm; ger. broșấnd

broșați
BROȘÁT², -Ă, broșați, -te, adj. (Despre broșuri, cărți, caiete etc.) Cu colile sau foile așezate și legate împreună (într-o copertă moale). – V. broșa.

broșații
BROȘÁT², -Ă, broșați, -te, adj. (Despre broșuri, cărți, caiete etc.) Cu colile sau foile așezate și legate împreună (într-o copertă moale). – V. broșa.

broșaților
BROȘÁT², -Ă, broșați, -te, adj. (Despre broșuri, cărți, caiete etc.) Cu colile sau foile așezate și legate împreună (într-o copertă moale). – V. broșa.

broșbă
BRÓȘBĂ s. f. v. broajbă.

broșe
BRÓȘĂ, broșe, s. f. 1. Bijuterie feminină prevăzută cu un ac, care se poartă prinsă de rochie, de haină etc. 2. Unealtă de așchiere cu tăișuri multiple, folosită la prelucrarea suprafeței (interioare sau exterioare) a unor piese metalice. – Din fr. broche.

DOOM

bróșă s. f., art. bróșa, g.-d. art. bróșei; pl. bróșe

broșează
BROȘÁ, broșez, vb. I. Tranz. 1. A lega împreună colile sau foile unei broșuri, ale unei cărți, ale unui caiet etc. (punându-le într-o copertă moale). 2. A prelucra prin așchiere cu o broșă o piesă de metal, găurind-o sau șănțuind-o. – Din fr. brocher.

DOOM

broșá (a ~) vb., ind. prez. 3 broșeáză, 1 pl. broșắm; ger. broșấnd

broșei
BRÓȘĂ, broșe, s. f. 1. Bijuterie feminină prevăzută cu un ac, care se poartă prinsă de rochie, de haină etc. 2. Unealtă de așchiere cu tăișuri multiple, folosită la prelucrarea suprafeței (interioare sau exterioare) a unor piese metalice. – Din fr. broche.

DOOM

bróșă s. f., art. bróșa, g.-d. art. bróșei; pl. bróșe

broșele
BRÓȘĂ, broșe, s. f. 1. Bijuterie feminină prevăzută cu un ac, care se poartă prinsă de rochie, de haină etc. 2. Unealtă de așchiere cu tăișuri multiple, folosită la prelucrarea suprafeței (interioare sau exterioare) a unor piese metalice. – Din fr. broche.

DOOM

bróșă s. f., art. bróșa, g.-d. art. bróșei; pl. bróșe

broșelor
BRÓȘĂ, broșe, s. f. 1. Bijuterie feminină prevăzută cu un ac, care se poartă prinsă de rochie, de haină etc. 2. Unealtă de așchiere cu tăișuri multiple, folosită la prelucrarea suprafeței (interioare sau exterioare) a unor piese metalice. – Din fr. broche.

DOOM

bróșă s. f., art. bróșa, g.-d. art. bróșei; pl. bróșe

broșeta
BROȘÉTĂ s.f. Broșă de dimensiuni reduse. [< fr. brochette].

broșete
BROȘÉTĂ s.f. Broșă de dimensiuni reduse. [< fr. brochette].

broșetei
BROȘÉTĂ s.f. Broșă de dimensiuni reduse. [< fr. brochette].

broșetele
BROȘÉTĂ s.f. Broșă de dimensiuni reduse. [< fr. brochette].

broșetelor
BROȘÉTĂ s.f. Broșă de dimensiuni reduse. [< fr. brochette].

broșez
BROȘÁ, broșez, vb. I. Tranz. 1. A lega împreună colile sau foile unei broșuri, ale unei cărți, ale unui caiet etc. (punându-le într-o copertă moale). 2. A prelucra prin așchiere cu o broșă o piesă de metal, găurind-o sau șănțuind-o. – Din fr. brocher.

DOOM

broșá (a ~) vb., ind. prez. 3 broșeáză, 1 pl. broșắm; ger. broșấnd

broșeze
BROȘÁ, broșez, vb. I. Tranz. 1. A lega împreună colile sau foile unei broșuri, ale unei cărți, ale unui caiet etc. (punându-le într-o copertă moale). 2. A prelucra prin așchiere cu o broșă o piesă de metal, găurind-o sau șănțuind-o. – Din fr. brocher.

DOOM

broșá (a ~) vb., ind. prez. 3 broșeáză, 1 pl. broșắm; ger. broșấnd

broșezi
BROȘÁ, broșez, vb. I. Tranz. 1. A lega împreună colile sau foile unei broșuri, ale unei cărți, ale unui caiet etc. (punându-le într-o copertă moale). 2. A prelucra prin așchiere cu o broșă o piesă de metal, găurind-o sau șănțuind-o. – Din fr. brocher.

DOOM

broșá (a ~) vb., ind. prez. 3 broșeáză, 1 pl. broșắm; ger. broșấnd

broșteasca
BROȘTÉSC, -EÁSCĂ, broștești, adj. (Rar.) Broscăresc. – Broască + suf. -esc.

DOOM

broștésc (rar) adj. m., f. broșteáscă; pl. m. și f. broștéști

broștesc
BROȘTÉSC, -EÁSCĂ, broștești, adj. (Rar.) Broscăresc. – Broască + suf. -esc.

DOOM

broștésc (rar) adj. m., f. broșteáscă; pl. m. și f. broștéști

broștescul
BROȘTÉSC, -EÁSCĂ, broștești, adj. (Rar.) Broscăresc. – Broască + suf. -esc.

DOOM

broștésc (rar) adj. m., f. broșteáscă; pl. m. și f. broștéști

broștescului
BROȘTÉSC, -EÁSCĂ, broștești, adj. (Rar.) Broscăresc. – Broască + suf. -esc.

DOOM

broștésc (rar) adj. m., f. broșteáscă; pl. m. și f. broștéști

broștești
BROȘTÉSC, -EÁSCĂ, broștești, adj. (Rar.) Broscăresc. – Broască + suf. -esc.

DOOM

broștésc (rar) adj. m., f. broșteáscă; pl. m. și f. broștéști

broșteștii
BROȘTÉSC, -EÁSCĂ, broștești, adj. (Rar.) Broscăresc. – Broască + suf. -esc.

DOOM

broștésc (rar) adj. m., f. broșteáscă; pl. m. și f. broștéști

broșteștile
BROȘTÉSC, -EÁSCĂ, broștești, adj. (Rar.) Broscăresc. – Broască + suf. -esc.

DOOM

broștésc (rar) adj. m., f. broșteáscă; pl. m. și f. broștéști

broșteștilor
BROȘTÉSC, -EÁSCĂ, broștești, adj. (Rar.) Broscăresc. – Broască + suf. -esc.

DOOM

broștésc (rar) adj. m., f. broșteáscă; pl. m. și f. broștéști

broșura
BROȘÚRĂ, broșuri, s. f. Lucrare tipărită sub formă de carte, care cuprinde un număr redus de foi; filadă. ♦ (Înv.) Fasciculă. – Din fr. brochure.

DOOM

broșúră s. f., g.-d. art. broșúrii; pl. broșúri

broșurele
BROȘURÍCĂ, broșurele, s. f. Diminutiv al lui broșură. [Pl. și: broșurici] – Broșură + suf. -ică.

DOOM

broșurícă s. f., g.-d. art. broșurélei/broșurícii; pl. broșuréle/broșuríci, art. broșurélele/broșurícile

broșurelei
BROȘURÍCĂ, broșurele, s. f. Diminutiv al lui broșură. [Pl. și: broșurici] – Broșură + suf. -ică.

DOOM

broșurícă s. f., g.-d. art. broșurélei/broșurícii; pl. broșuréle/broșuríci, art. broșurélele/broșurícile

broșurelele
BROȘURÍCĂ, broșurele, s. f. Diminutiv al lui broșură. [Pl. și: broșurici] – Broșură + suf. -ică.

DOOM

broșurícă s. f., g.-d. art. broșurélei/broșurícii; pl. broșuréle/broșuríci, art. broșurélele/broșurícile

broșurelelor
BROȘURÍCĂ, broșurele, s. f. Diminutiv al lui broșură. [Pl. și: broșurici] – Broșură + suf. -ică.

DOOM

broșurícă s. f., g.-d. art. broșurélei/broșurícii; pl. broșuréle/broșuríci, art. broșurélele/broșurícile

broșuri
BROȘÚRĂ, broșuri, s. f. Lucrare tipărită sub formă de carte, care cuprinde un număr redus de foi; filadă. ♦ (Înv.) Fasciculă. – Din fr. brochure.

DOOM

broșúră s. f., g.-d. art. broșúrii; pl. broșúri

broșurica
BROȘURÍCĂ, broșurele, s. f. Diminutiv al lui broșură. [Pl. și: broșurici] – Broșură + suf. -ică.

DOOM

broșurícă s. f., g.-d. art. broșurélei/broșurícii; pl. broșuréle/broșuríci, art. broșurélele/broșurícile

broșurii
BROȘÚRĂ, broșuri, s. f. Lucrare tipărită sub formă de carte, care cuprinde un număr redus de foi; filadă. ♦ (Înv.) Fasciculă. – Din fr. brochure.

DOOM

broșúră s. f., g.-d. art. broșúrii; pl. broșúri

broșurile
BROȘÚRĂ, broșuri, s. f. Lucrare tipărită sub formă de carte, care cuprinde un număr redus de foi; filadă. ♦ (Înv.) Fasciculă. – Din fr. brochure.

DOOM

broșúră s. f., g.-d. art. broșúrii; pl. broșúri

broșurilor
BROȘÚRĂ, broșuri, s. f. Lucrare tipărită sub formă de carte, care cuprinde un număr redus de foi; filadă. ♦ (Înv.) Fasciculă. – Din fr. brochure.

DOOM

broșúră s. f., g.-d. art. broșúrii; pl. broșúri

broșând
BROȘÁ, broșez, vb. I. Tranz. 1. A lega împreună colile sau foile unei broșuri, ale unei cărți, ale unui caiet etc. (punându-le într-o copertă moale). 2. A prelucra prin așchiere cu o broșă o piesă de metal, găurind-o sau șănțuind-o. – Din fr. brocher.

DOOM

broșá (a ~) vb., ind. prez. 3 broșeáză, 1 pl. broșắm; ger. broșấnd

broșînd
BROȘÁ, broșez, vb. I. Tranz. 1. A lega împreună colile sau foile unei broșuri, ale unei cărți, ale unui caiet etc. (punându-le într-o copertă moale). 2. A prelucra prin așchiere cu o broșă o piesă de metal, găurind-o sau șănțuind-o. – Din fr. brocher.

DOOM

broșá (a ~) vb., ind. prez. 3 broșeáză, 1 pl. broșắm; ger. broșấnd

broșări
BROȘÁRE, broșări, s. f. Acțiunea de a broșa; broșat¹, legat¹. – V. broșa.

DOOM

broșáre s. f., g.-d. art. broșắrii; pl. broșắri

broșării
BROȘÁRE, broșări, s. f. Acțiunea de a broșa; broșat¹, legat¹. – V. broșa.

DOOM

broșáre s. f., g.-d. art. broșắrii; pl. broșắri

broșările
BROȘÁRE, broșări, s. f. Acțiunea de a broșa; broșat¹, legat¹. – V. broșa.

DOOM

broșáre s. f., g.-d. art. broșắrii; pl. broșắri

broșărilor
BROȘÁRE, broșări, s. f. Acțiunea de a broșa; broșat¹, legat¹. – V. broșa.

DOOM

broșáre s. f., g.-d. art. broșắrii; pl. broșắri

brr
BRR interj. I. 1. Exclamație pe care o scoate cel căruia îi este frig; bruh. 2. Exclamație care exprimă spaima. 3. Exclamație care exprimă dezgustul sau greața. II. Exclamație cu care oile sunt îndemnate la mers. III. (De obicei repetat) Cuvânt care imită sunetul tobei. – Onomatopee.

DOOM

brr interj.

bruceloza
BRUCELÓZĂ, bruceloze, s. f. Boală infecto-contagioasă a animalelor, transmisibilă la om prin alimentele provenite de la animalele bolnave și care se manifestă prin febră mare, transpirație, mărirea splinei etc. – Din fr. brucellose.

DOOM

brucelóză s. f., g.-d. art. brucelózei; pl. brucelóze

bruceloze
BRUCELÓZĂ, bruceloze, s. f. Boală infecto-contagioasă a animalelor, transmisibilă la om prin alimentele provenite de la animalele bolnave și care se manifestă prin febră mare, transpirație, mărirea splinei etc. – Din fr. brucellose.

DOOM

brucelóză s. f., g.-d. art. brucelózei; pl. brucelóze

brucelozei
BRUCELÓZĂ, bruceloze, s. f. Boală infecto-contagioasă a animalelor, transmisibilă la om prin alimentele provenite de la animalele bolnave și care se manifestă prin febră mare, transpirație, mărirea splinei etc. – Din fr. brucellose.

DOOM

brucelóză s. f., g.-d. art. brucelózei; pl. brucelóze

brucelozele
BRUCELÓZĂ, bruceloze, s. f. Boală infecto-contagioasă a animalelor, transmisibilă la om prin alimentele provenite de la animalele bolnave și care se manifestă prin febră mare, transpirație, mărirea splinei etc. – Din fr. brucellose.

DOOM

brucelóză s. f., g.-d. art. brucelózei; pl. brucelóze

brucelozelor
BRUCELÓZĂ, bruceloze, s. f. Boală infecto-contagioasă a animalelor, transmisibilă la om prin alimentele provenite de la animalele bolnave și care se manifestă prin febră mare, transpirație, mărirea splinei etc. – Din fr. brucellose.

DOOM

brucelóză s. f., g.-d. art. brucelózei; pl. brucelóze

brucina
BRUCÍNĂ s. f. Alcaloid foarte toxic, extras din nuca vomică, cu proprietăți și utilizări în medicină și în farmacie. – Din fr. brucine.

DOOM

brucínă s. f., g.-d. art. brucínei

brucine
BRUCÍNĂ s. f. Alcaloid foarte toxic, extras din nuca vomică, cu proprietăți și utilizări în medicină și în farmacie. – Din fr. brucine.

DOOM

brucínă s. f., g.-d. art. brucínei

brucinei
BRUCÍNĂ s. f. Alcaloid foarte toxic, extras din nuca vomică, cu proprietăți și utilizări în medicină și în farmacie. – Din fr. brucine.

DOOM

brucínă s. f., g.-d. art. brucínei

brucă
brúcă (-ci), s. f. – Vătrai. Origine necunoscută. DAR îl pune în legătură cu it. brocco, fr. boche. – Der. bruci, vb. (a ațîța; a înțepa); brucer (var. brucelnic), s. n. (băț cu care se mestecă mămăliga); brucoi, s. n. (agrafă); bruceală, s. f. (acțiunea de a face găuri cu un băț pentru a pune sămînța); brucitură, s. f. (gaură pentru sămînță).

brudar
BRUDÁR, brudari, s. m. (Mold., Transilv.) Cel care conduce un brod; podar.

DOOM

brudár (reg.) s. m., pl. brudári

brudari
BRUDÁR, brudari, s. m. (Mold., Transilv.) Cel care conduce un brod; podar.

DOOM

brudár (reg.) s. m., pl. brudári

brudarii
BRUDÁR, brudari, s. m. (Mold., Transilv.) Cel care conduce un brod; podar.

DOOM

brudár (reg.) s. m., pl. brudári

brudarilor
BRUDÁR, brudari, s. m. (Mold., Transilv.) Cel care conduce un brod; podar.

DOOM

brudár (reg.) s. m., pl. brudári

brudarul
BRUDÁR, brudari, s. m. (Mold., Transilv.) Cel care conduce un brod; podar.

DOOM

brudár (reg.) s. m., pl. brudári

brudarului
BRUDÁR, brudari, s. m. (Mold., Transilv.) Cel care conduce un brod; podar.

DOOM

brudár (reg.) s. m., pl. brudári

bruderșaft
BRÚDERȘAFT s.n. Fel de a bea în care doi parteneri își duc paharele la gură luându-se de braț, în semn de împrietenire și înfrățire. [Pl. -turi. / < germ. Bruderschaft].

DOOM

!brúderșaft s. n.

brudia
BRÚDIU, -IE, brudii, adj. (Reg.) Tânăr, nevârstnic; p. ext. fără judecată; brudnic. [Acc. și: brudíu, -íe] – Et. nec.

DOOM

brúdiu (reg.) [diu pron. dĭu]/brudíu adj. m., f. brúdie (-di-e)/brudíe; pl. m. și f. brúdii/brudíi

brudie
BRÚDIU, -IE, brudii, adj. (Reg.) Tânăr, nevârstnic; p. ext. fără judecată; brudnic. [Acc. și: brudíu, -íe] – Et. nec.

DOOM

brúdiu (reg.) [diu pron. dĭu]/brudíu adj. m., f. brúdie (-di-e)/brudíe; pl. m. și f. brúdii/brudíi

brudiei
BRÚDIU, -IE, brudii, adj. (Reg.) Tânăr, nevârstnic; p. ext. fără judecată; brudnic. [Acc. și: brudíu, -íe] – Et. nec.

DOOM

brúdiu (reg.) [diu pron. dĭu]/brudíu adj. m., f. brúdie (-di-e)/brudíe; pl. m. și f. brúdii/brudíi

brudii
BRÚDIU, -IE, brudii, adj. (Reg.) Tânăr, nevârstnic; p. ext. fără judecată; brudnic. [Acc. și: brudíu, -íe] – Et. nec.

DOOM

brúdiu (reg.) [diu pron. dĭu]/brudíu adj. m., f. brúdie (-di-e)/brudíe; pl. m. și f. brúdii/brudíi

brudiii
BRÚDIU, -IE, brudii, adj. (Reg.) Tânăr, nevârstnic; p. ext. fără judecată; brudnic. [Acc. și: brudíu, -íe] – Et. nec.

DOOM

brúdiu (reg.) [diu pron. dĭu]/brudíu adj. m., f. brúdie (-di-e)/brudíe; pl. m. și f. brúdii/brudíi

brudiile
BRÚDIU, -IE, brudii, adj. (Reg.) Tânăr, nevârstnic; p. ext. fără judecată; brudnic. [Acc. și: brudíu, -íe] – Et. nec.

DOOM

brúdiu (reg.) [diu pron. dĭu]/brudíu adj. m., f. brúdie (-di-e)/brudíe; pl. m. și f. brúdii/brudíi

brudiilor
BRÚDIU, -IE, brudii, adj. (Reg.) Tânăr, nevârstnic; p. ext. fără judecată; brudnic. [Acc. și: brudíu, -íe] – Et. nec.

DOOM

brúdiu (reg.) [diu pron. dĭu]/brudíu adj. m., f. brúdie (-di-e)/brudíe; pl. m. și f. brúdii/brudíi

brudina
BRÚDINĂ, brudine, s. f. (Reg.) Bac¹ (1). ♦ Taxă pentru trecerea apei pe un bac¹. – Din sb. brodina.

DOOM

brúdină (reg.) s. f., g.-d. art. brúdinei; pl. brúdine

brudine
BRÚDINĂ, brudine, s. f. (Reg.) Bac¹ (1). ♦ Taxă pentru trecerea apei pe un bac¹. – Din sb. brodina.

DOOM

brúdină (reg.) s. f., g.-d. art. brúdinei; pl. brúdine

brudinei
BRÚDINĂ, brudine, s. f. (Reg.) Bac¹ (1). ♦ Taxă pentru trecerea apei pe un bac¹. – Din sb. brodina.

DOOM

brúdină (reg.) s. f., g.-d. art. brúdinei; pl. brúdine

brudinele
BRÚDINĂ, brudine, s. f. (Reg.) Bac¹ (1). ♦ Taxă pentru trecerea apei pe un bac¹. – Din sb. brodina.

DOOM

brúdină (reg.) s. f., g.-d. art. brúdinei; pl. brúdine

brudinelor
BRÚDINĂ, brudine, s. f. (Reg.) Bac¹ (1). ♦ Taxă pentru trecerea apei pe un bac¹. – Din sb. brodina.

DOOM

brúdină (reg.) s. f., g.-d. art. brúdinei; pl. brúdine

brudior
BRUDIÓR, -OÁRĂ, brudiori, -oare, adj. (Reg.) Diminutiv al lui brudiu.

brudiu
BRÚDIU, -IE, brudii, adj. (Reg.) Tânăr, nevârstnic; p. ext. fără judecată; brudnic. [Acc. și: brudíu, -íe] – Et. nec.

DOOM

brúdiu (reg.) [diu pron. dĭu]/brudíu adj. m., f. brúdie (-di-e)/brudíe; pl. m. și f. brúdii/brudíi

brudiul
BRÚDIU, -IE, brudii, adj. (Reg.) Tânăr, nevârstnic; p. ext. fără judecată; brudnic. [Acc. și: brudíu, -íe] – Et. nec.

DOOM

brúdiu (reg.) [diu pron. dĭu]/brudíu adj. m., f. brúdie (-di-e)/brudíe; pl. m. și f. brúdii/brudíi

brudiului
BRÚDIU, -IE, brudii, adj. (Reg.) Tânăr, nevârstnic; p. ext. fără judecată; brudnic. [Acc. și: brudíu, -íe] – Et. nec.

DOOM

brúdiu (reg.) [diu pron. dĭu]/brudíu adj. m., f. brúdie (-di-e)/brudíe; pl. m. și f. brúdii/brudíi

brudnic
BRÚDNIC, -Ă, brudnici, -ce, adj. (Reg.) Brudiu. – Brud[iu] + suf. -nic.

brudnica
BRÚDNIC, -Ă, brudnici, -ce, adj. (Reg.) Brudiu. – Brud[iu] + suf. -nic.

brudnice
BRÚDNIC, -Ă, brudnici, -ce, adj. (Reg.) Brudiu. – Brud[iu] + suf. -nic.

brudnicei
BRÚDNIC, -Ă, brudnici, -ce, adj. (Reg.) Brudiu. – Brud[iu] + suf. -nic.

brudnicele
BRÚDNIC, -Ă, brudnici, -ce, adj. (Reg.) Brudiu. – Brud[iu] + suf. -nic.

brudnicelor
BRÚDNIC, -Ă, brudnici, -ce, adj. (Reg.) Brudiu. – Brud[iu] + suf. -nic.

brudnici
BRÚDNIC, -Ă, brudnici, -ce, adj. (Reg.) Brudiu. – Brud[iu] + suf. -nic.

brudnicii
BRÚDNIC, -Ă, brudnici, -ce, adj. (Reg.) Brudiu. – Brud[iu] + suf. -nic.

brudnicilor
BRÚDNIC, -Ă, brudnici, -ce, adj. (Reg.) Brudiu. – Brud[iu] + suf. -nic.

brudnicul
BRÚDNIC, -Ă, brudnici, -ce, adj. (Reg.) Brudiu. – Brud[iu] + suf. -nic.

brudnicului
BRÚDNIC, -Ă, brudnici, -ce, adj. (Reg.) Brudiu. – Brud[iu] + suf. -nic.

brudă
brúdă (-de), s. f. – Specie de pește asemănător cu păstrăvul. Origine necunoscută. După Giuglea, LL, III, 206-10, ar fi cuvînt dacic, ceea ce nu pare prea convingător. Rar, în Trans.

bruft
BRUFT, brufturi, s. n. (Reg.) Tencuială aruncată pe perete cu mistria (și neîntinsă). – Et. nec.

DOOM

bruft (reg.) s. n., pl. brúfturi

bruftui
BRUFTULUÍ vb. IV v. bruftui.

DOOM

bruftuluí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bruftuluiésc, imperf. 3 sg. bruftuluiá; conj. prez. 3 să bruftuluiáscă

bruftuia
BRUFTULUÍ vb. IV v. bruftui.

DOOM

bruftuluí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bruftuluiésc, imperf. 3 sg. bruftuluiá; conj. prez. 3 să bruftuluiáscă

bruftuiai
BRUFTULUÍ vb. IV v. bruftui.

DOOM

bruftuluí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bruftuluiésc, imperf. 3 sg. bruftuluiá; conj. prez. 3 să bruftuluiáscă

bruftuiala
BRUFTULUIÁLĂ s. f. v. bruftuială.

DOOM

bruftuiálă (fam.) s. f., g.-d. art. bruftuiélii; pl. bruftuiéli

bruftuiam
BRUFTULUÍ vb. IV v. bruftui.

DOOM

bruftuluí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bruftuluiésc, imperf. 3 sg. bruftuluiá; conj. prez. 3 să bruftuluiáscă

bruftuiască
BRUFTULUÍ vb. IV v. bruftui.

DOOM

bruftuluí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bruftuluiésc, imperf. 3 sg. bruftuluiá; conj. prez. 3 să bruftuluiáscă

bruftuiau
BRUFTULUÍ vb. IV v. bruftui.

DOOM

bruftuluí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bruftuluiésc, imperf. 3 sg. bruftuluiá; conj. prez. 3 să bruftuluiáscă

bruftuiați
BRUFTULUÍ vb. IV v. bruftui.

DOOM

bruftuluí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bruftuluiésc, imperf. 3 sg. bruftuluiá; conj. prez. 3 să bruftuluiáscă

bruftuieli
BRUFTULUIÁLĂ s. f. v. bruftuială.

DOOM

bruftuiálă (fam.) s. f., g.-d. art. bruftuiélii; pl. bruftuiéli

bruftuielii
BRUFTULUIÁLĂ s. f. v. bruftuială.

DOOM

bruftuiálă (fam.) s. f., g.-d. art. bruftuiélii; pl. bruftuiéli

bruftuielile
BRUFTULUIÁLĂ s. f. v. bruftuială.

DOOM

bruftuiálă (fam.) s. f., g.-d. art. bruftuiélii; pl. bruftuiéli

bruftuielilor
BRUFTULUIÁLĂ s. f. v. bruftuială.

DOOM

bruftuiálă (fam.) s. f., g.-d. art. bruftuiélii; pl. bruftuiéli

bruftuiesc
BRUFTULUÍ vb. IV v. bruftui.

DOOM

bruftuluí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bruftuluiésc, imperf. 3 sg. bruftuluiá; conj. prez. 3 să bruftuluiáscă

bruftuiește
BRUFTULUÍ vb. IV v. bruftui.

DOOM

bruftuluí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bruftuluiésc, imperf. 3 sg. bruftuluiá; conj. prez. 3 să bruftuluiáscă

bruftuiești
BRUFTULUÍ vb. IV v. bruftui.

DOOM

bruftuluí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bruftuluiésc, imperf. 3 sg. bruftuluiá; conj. prez. 3 să bruftuluiáscă

bruftuii
BRUFTULUÍ vb. IV v. bruftui.

DOOM

bruftuluí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bruftuluiésc, imperf. 3 sg. bruftuluiá; conj. prez. 3 să bruftuluiáscă

bruftuim
BRUFTULUÍ vb. IV v. bruftui.

DOOM

bruftuluí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bruftuluiésc, imperf. 3 sg. bruftuluiá; conj. prez. 3 să bruftuluiáscă

bruftuind
BRUFTULUÍ vb. IV v. bruftui.

DOOM

bruftuluí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bruftuluiésc, imperf. 3 sg. bruftuluiá; conj. prez. 3 să bruftuluiáscă

bruftuire
BRUFTULUÍ vb. IV v. bruftui.

DOOM

bruftuluí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bruftuluiésc, imperf. 3 sg. bruftuluiá; conj. prez. 3 să bruftuluiáscă

bruftuire
BRUFTUÍRE, bruftuiri, s. f. (Reg. și fam.) Acțiunea de a bruftui. – V. bruftui.

DOOM

bruftuíre (fam.) s. f., g.-d. art. bruftuírii; pl. bruftuíri

bruftuirea
BRUFTUÍRE, bruftuiri, s. f. (Reg. și fam.) Acțiunea de a bruftui. – V. bruftui.

DOOM

bruftuíre (fam.) s. f., g.-d. art. bruftuírii; pl. bruftuíri

bruftuiri
BRUFTUÍRE, bruftuiri, s. f. (Reg. și fam.) Acțiunea de a bruftui. – V. bruftui.

DOOM

bruftuíre (fam.) s. f., g.-d. art. bruftuírii; pl. bruftuíri

bruftuirii
BRUFTUÍRE, bruftuiri, s. f. (Reg. și fam.) Acțiunea de a bruftui. – V. bruftui.

DOOM

bruftuíre (fam.) s. f., g.-d. art. bruftuírii; pl. bruftuíri

bruftuirile
BRUFTUÍRE, bruftuiri, s. f. (Reg. și fam.) Acțiunea de a bruftui. – V. bruftui.

DOOM

bruftuíre (fam.) s. f., g.-d. art. bruftuírii; pl. bruftuíri

bruftuirilor
BRUFTUÍRE, bruftuiri, s. f. (Reg. și fam.) Acțiunea de a bruftui. – V. bruftui.

DOOM

bruftuíre (fam.) s. f., g.-d. art. bruftuírii; pl. bruftuíri

bruftuiră
BRUFTULUÍ vb. IV v. bruftui.

DOOM

bruftuluí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bruftuluiésc, imperf. 3 sg. bruftuluiá; conj. prez. 3 să bruftuluiáscă

bruftuirăm
BRUFTULUÍ vb. IV v. bruftui.

DOOM

bruftuluí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bruftuluiésc, imperf. 3 sg. bruftuluiá; conj. prez. 3 să bruftuluiáscă

bruftuirăți
BRUFTULUÍ vb. IV v. bruftui.

DOOM

bruftuluí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bruftuluiésc, imperf. 3 sg. bruftuluiá; conj. prez. 3 să bruftuluiáscă

bruftuise
BRUFTULUÍ vb. IV v. bruftui.

DOOM

bruftuluí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bruftuluiésc, imperf. 3 sg. bruftuluiá; conj. prez. 3 să bruftuluiáscă

bruftuisem
BRUFTULUÍ vb. IV v. bruftui.

DOOM

bruftuluí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bruftuluiésc, imperf. 3 sg. bruftuluiá; conj. prez. 3 să bruftuluiáscă

bruftuiseră
BRUFTULUÍ vb. IV v. bruftui.

DOOM

bruftuluí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bruftuluiésc, imperf. 3 sg. bruftuluiá; conj. prez. 3 să bruftuluiáscă

bruftuiserăm
BRUFTULUÍ vb. IV v. bruftui.

DOOM

bruftuluí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bruftuluiésc, imperf. 3 sg. bruftuluiá; conj. prez. 3 să bruftuluiáscă

bruftuiserăți
BRUFTULUÍ vb. IV v. bruftui.

DOOM

bruftuluí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bruftuluiésc, imperf. 3 sg. bruftuluiá; conj. prez. 3 să bruftuluiáscă

bruftuiseși
BRUFTULUÍ vb. IV v. bruftui.

DOOM

bruftuluí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bruftuluiésc, imperf. 3 sg. bruftuluiá; conj. prez. 3 să bruftuluiáscă

bruftuiseți
BRUFTULUÍ vb. IV v. bruftui.

DOOM

bruftuluí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bruftuluiésc, imperf. 3 sg. bruftuluiá; conj. prez. 3 să bruftuluiáscă

bruftuit
BRUFTULUÍ vb. IV v. bruftui.

DOOM

bruftuluí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bruftuluiésc, imperf. 3 sg. bruftuluiá; conj. prez. 3 să bruftuluiáscă

bruftuit
BRUFTUÍ, bruftuiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Reg.) A pune cu mistria pe perete un strat de bruft. 2. Fig. (Fam.) A brusca pe cineva. [Var.: bruftuluí vb. IV] – Bruft + suf. -ui.

bruftuiși
BRUFTULUÍ vb. IV v. bruftui.

DOOM

bruftuluí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bruftuluiésc, imperf. 3 sg. bruftuluiá; conj. prez. 3 să bruftuluiáscă

bruftuiți
BRUFTULUÍ vb. IV v. bruftui.

DOOM

bruftuluí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bruftuluiésc, imperf. 3 sg. bruftuluiá; conj. prez. 3 să bruftuluiáscă

bruftul
BRUFT, brufturi, s. n. (Reg.) Tencuială aruncată pe perete cu mistria (și neîntinsă). – Et. nec.

DOOM

bruft (reg.) s. n., pl. brúfturi

bruftului
BRUFT, brufturi, s. n. (Reg.) Tencuială aruncată pe perete cu mistria (și neîntinsă). – Et. nec.

DOOM

bruft (reg.) s. n., pl. brúfturi

bruftului
BRUFTULUÍ vb. IV v. bruftui.

DOOM

bruftuluí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bruftuluiésc, imperf. 3 sg. bruftuluiá; conj. prez. 3 să bruftuluiáscă

bruftuluia
BRUFTULUÍ vb. IV v. bruftui.

DOOM

bruftuluí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bruftuluiésc, imperf. 3 sg. bruftuluiá; conj. prez. 3 să bruftuluiáscă

bruftuluiai
BRUFTULUÍ vb. IV v. bruftui.

DOOM

bruftuluí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bruftuluiésc, imperf. 3 sg. bruftuluiá; conj. prez. 3 să bruftuluiáscă

bruftuluială
BRUFTULUIÁLĂ s. f. v. bruftuială.

DOOM

bruftuiálă (fam.) s. f., g.-d. art. bruftuiélii; pl. bruftuiéli

bruftuluiam
BRUFTULUÍ vb. IV v. bruftui.

DOOM

bruftuluí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bruftuluiésc, imperf. 3 sg. bruftuluiá; conj. prez. 3 să bruftuluiáscă

bruftuluiască
BRUFTULUÍ vb. IV v. bruftui.

DOOM

bruftuluí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bruftuluiésc, imperf. 3 sg. bruftuluiá; conj. prez. 3 să bruftuluiáscă

bruftuluiau
BRUFTULUÍ vb. IV v. bruftui.

DOOM

bruftuluí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bruftuluiésc, imperf. 3 sg. bruftuluiá; conj. prez. 3 să bruftuluiáscă

bruftuluiați
BRUFTULUÍ vb. IV v. bruftui.

DOOM

bruftuluí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bruftuluiésc, imperf. 3 sg. bruftuluiá; conj. prez. 3 să bruftuluiáscă

bruftuluiesc
BRUFTULUÍ vb. IV v. bruftui.

DOOM

bruftuluí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bruftuluiésc, imperf. 3 sg. bruftuluiá; conj. prez. 3 să bruftuluiáscă

bruftuluiește
BRUFTULUÍ vb. IV v. bruftui.

DOOM

bruftuluí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bruftuluiésc, imperf. 3 sg. bruftuluiá; conj. prez. 3 să bruftuluiáscă

bruftuluiești
BRUFTULUÍ vb. IV v. bruftui.

DOOM

bruftuluí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bruftuluiésc, imperf. 3 sg. bruftuluiá; conj. prez. 3 să bruftuluiáscă

bruftuluii
BRUFTULUÍ vb. IV v. bruftui.

DOOM

bruftuluí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bruftuluiésc, imperf. 3 sg. bruftuluiá; conj. prez. 3 să bruftuluiáscă

bruftuluim
BRUFTULUÍ vb. IV v. bruftui.

DOOM

bruftuluí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bruftuluiésc, imperf. 3 sg. bruftuluiá; conj. prez. 3 să bruftuluiáscă

bruftuluind
BRUFTULUÍ vb. IV v. bruftui.

DOOM

bruftuluí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bruftuluiésc, imperf. 3 sg. bruftuluiá; conj. prez. 3 să bruftuluiáscă

bruftuluire
BRUFTULUÍ vb. IV v. bruftui.

DOOM

bruftuluí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bruftuluiésc, imperf. 3 sg. bruftuluiá; conj. prez. 3 să bruftuluiáscă

bruftuluiră
BRUFTULUÍ vb. IV v. bruftui.

DOOM

bruftuluí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bruftuluiésc, imperf. 3 sg. bruftuluiá; conj. prez. 3 să bruftuluiáscă

bruftuluirăm
BRUFTULUÍ vb. IV v. bruftui.

DOOM

bruftuluí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bruftuluiésc, imperf. 3 sg. bruftuluiá; conj. prez. 3 să bruftuluiáscă

bruftuluirăți
BRUFTULUÍ vb. IV v. bruftui.

DOOM

bruftuluí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bruftuluiésc, imperf. 3 sg. bruftuluiá; conj. prez. 3 să bruftuluiáscă

bruftuluise
BRUFTULUÍ vb. IV v. bruftui.

DOOM

bruftuluí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bruftuluiésc, imperf. 3 sg. bruftuluiá; conj. prez. 3 să bruftuluiáscă

bruftuluisem
BRUFTULUÍ vb. IV v. bruftui.

DOOM

bruftuluí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bruftuluiésc, imperf. 3 sg. bruftuluiá; conj. prez. 3 să bruftuluiáscă

bruftuluiseră
BRUFTULUÍ vb. IV v. bruftui.

DOOM

bruftuluí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bruftuluiésc, imperf. 3 sg. bruftuluiá; conj. prez. 3 să bruftuluiáscă

bruftuluiserăm
BRUFTULUÍ vb. IV v. bruftui.

DOOM

bruftuluí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bruftuluiésc, imperf. 3 sg. bruftuluiá; conj. prez. 3 să bruftuluiáscă

bruftuluiserăți
BRUFTULUÍ vb. IV v. bruftui.

DOOM

bruftuluí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bruftuluiésc, imperf. 3 sg. bruftuluiá; conj. prez. 3 să bruftuluiáscă

bruftuluiseși
BRUFTULUÍ vb. IV v. bruftui.

DOOM

bruftuluí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bruftuluiésc, imperf. 3 sg. bruftuluiá; conj. prez. 3 să bruftuluiáscă

bruftuluiseți
BRUFTULUÍ vb. IV v. bruftui.

DOOM

bruftuluí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bruftuluiésc, imperf. 3 sg. bruftuluiá; conj. prez. 3 să bruftuluiáscă

bruftuluit
BRUFTULUÍ vb. IV v. bruftui.

DOOM

bruftuluí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bruftuluiésc, imperf. 3 sg. bruftuluiá; conj. prez. 3 să bruftuluiáscă

bruftuluit
BRUFTULUÍ vb. IV v. bruftui.

bruftuluiși
BRUFTULUÍ vb. IV v. bruftui.

DOOM

bruftuluí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bruftuluiésc, imperf. 3 sg. bruftuluiá; conj. prez. 3 să bruftuluiáscă

bruftuluiți
BRUFTULUÍ vb. IV v. bruftui.

DOOM

bruftuluí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bruftuluiésc, imperf. 3 sg. bruftuluiá; conj. prez. 3 să bruftuluiáscă

brufturi
BRUFT, brufturi, s. n. (Reg.) Tencuială aruncată pe perete cu mistria (și neîntinsă). – Et. nec.

DOOM

bruft (reg.) s. n., pl. brúfturi

brufturile
BRUFT, brufturi, s. n. (Reg.) Tencuială aruncată pe perete cu mistria (și neîntinsă). – Et. nec.

DOOM

bruft (reg.) s. n., pl. brúfturi

brufturilor
BRUFT, brufturi, s. n. (Reg.) Tencuială aruncată pe perete cu mistria (și neîntinsă). – Et. nec.

DOOM

bruft (reg.) s. n., pl. brúfturi

bruh
BRUH interj. Brr (I 1). – Onomatopee.

DOOM

bruh interj.

bruia
BRUIÁ, bruiez, vb. I. Tranz. A perturba recepția unor semnale electromagnetice, a unei emisiuni radiofonice. [Pr.: bru-ia] – Din fr. brouiller.

DOOM

bruiá (a ~) vb., ind. prez. 3 bruiáză, 1 pl. bruiém; conj. prez. 3 să bruiéze

bruiai
BRUIÁ, bruiez, vb. I. Tranz. A perturba recepția unor semnale electromagnetice, a unei emisiuni radiofonice. [Pr.: bru-ia] – Din fr. brouiller.

DOOM

bruiá (a ~) vb., ind. prez. 3 bruiáză, 1 pl. bruiém; conj. prez. 3 să bruiéze

bruiaj
BRUIÁJ s. n. Faptul de a bruia. [Pr.: bru-iaj] – Din fr. brouillage.

DOOM

bruiáj s. n., pl. bruiáje

bruiaje
BRUIÁJ s. n. Faptul de a bruia. [Pr.: bru-iaj] – Din fr. brouillage.

DOOM

bruiáj s. n., pl. bruiáje

bruiajele
BRUIÁJ s. n. Faptul de a bruia. [Pr.: bru-iaj] – Din fr. brouillage.

DOOM

bruiáj s. n., pl. bruiáje

bruiajelor
BRUIÁJ s. n. Faptul de a bruia. [Pr.: bru-iaj] – Din fr. brouillage.

DOOM

bruiáj s. n., pl. bruiáje

bruiajul
BRUIÁJ s. n. Faptul de a bruia. [Pr.: bru-iaj] – Din fr. brouillage.

DOOM

bruiáj s. n., pl. bruiáje

bruiajului
BRUIÁJ s. n. Faptul de a bruia. [Pr.: bru-iaj] – Din fr. brouillage.

DOOM

bruiáj s. n., pl. bruiáje

bruiam
BRUIÁ, bruiez, vb. I. Tranz. A perturba recepția unor semnale electromagnetice, a unei emisiuni radiofonice. [Pr.: bru-ia] – Din fr. brouiller.

DOOM

bruiá (a ~) vb., ind. prez. 3 bruiáză, 1 pl. bruiém; conj. prez. 3 să bruiéze

bruiară
BRUIÁ, bruiez, vb. I. Tranz. A perturba recepția unor semnale electromagnetice, a unei emisiuni radiofonice. [Pr.: bru-ia] – Din fr. brouiller.

DOOM

bruiá (a ~) vb., ind. prez. 3 bruiáză, 1 pl. bruiém; conj. prez. 3 să bruiéze

bruiarăm
BRUIÁ, bruiez, vb. I. Tranz. A perturba recepția unor semnale electromagnetice, a unei emisiuni radiofonice. [Pr.: bru-ia] – Din fr. brouiller.

DOOM

bruiá (a ~) vb., ind. prez. 3 bruiáză, 1 pl. bruiém; conj. prez. 3 să bruiéze

bruiarăți
BRUIÁ, bruiez, vb. I. Tranz. A perturba recepția unor semnale electromagnetice, a unei emisiuni radiofonice. [Pr.: bru-ia] – Din fr. brouiller.

DOOM

bruiá (a ~) vb., ind. prez. 3 bruiáză, 1 pl. bruiém; conj. prez. 3 să bruiéze

bruiase
BRUIÁ, bruiez, vb. I. Tranz. A perturba recepția unor semnale electromagnetice, a unei emisiuni radiofonice. [Pr.: bru-ia] – Din fr. brouiller.

DOOM

bruiá (a ~) vb., ind. prez. 3 bruiáză, 1 pl. bruiém; conj. prez. 3 să bruiéze

bruiasem
BRUIÁ, bruiez, vb. I. Tranz. A perturba recepția unor semnale electromagnetice, a unei emisiuni radiofonice. [Pr.: bru-ia] – Din fr. brouiller.

DOOM

bruiá (a ~) vb., ind. prez. 3 bruiáză, 1 pl. bruiém; conj. prez. 3 să bruiéze

bruiaseră
BRUIÁ, bruiez, vb. I. Tranz. A perturba recepția unor semnale electromagnetice, a unei emisiuni radiofonice. [Pr.: bru-ia] – Din fr. brouiller.

DOOM

bruiá (a ~) vb., ind. prez. 3 bruiáză, 1 pl. bruiém; conj. prez. 3 să bruiéze

bruiaserăm
BRUIÁ, bruiez, vb. I. Tranz. A perturba recepția unor semnale electromagnetice, a unei emisiuni radiofonice. [Pr.: bru-ia] – Din fr. brouiller.

DOOM

bruiá (a ~) vb., ind. prez. 3 bruiáză, 1 pl. bruiém; conj. prez. 3 să bruiéze

bruiaserăți
BRUIÁ, bruiez, vb. I. Tranz. A perturba recepția unor semnale electromagnetice, a unei emisiuni radiofonice. [Pr.: bru-ia] – Din fr. brouiller.

DOOM

bruiá (a ~) vb., ind. prez. 3 bruiáză, 1 pl. bruiém; conj. prez. 3 să bruiéze

bruiaseși
BRUIÁ, bruiez, vb. I. Tranz. A perturba recepția unor semnale electromagnetice, a unei emisiuni radiofonice. [Pr.: bru-ia] – Din fr. brouiller.

DOOM

bruiá (a ~) vb., ind. prez. 3 bruiáză, 1 pl. bruiém; conj. prez. 3 să bruiéze

bruiaseți
BRUIÁ, bruiez, vb. I. Tranz. A perturba recepția unor semnale electromagnetice, a unei emisiuni radiofonice. [Pr.: bru-ia] – Din fr. brouiller.

DOOM

bruiá (a ~) vb., ind. prez. 3 bruiáză, 1 pl. bruiém; conj. prez. 3 să bruiéze

bruiat
BRUIÁ, bruiez, vb. I. Tranz. A perturba recepția unor semnale electromagnetice, a unei emisiuni radiofonice. [Pr.: bru-ia] – Din fr. brouiller.

DOOM

bruiá (a ~) vb., ind. prez. 3 bruiáză, 1 pl. bruiém; conj. prez. 3 să bruiéze

bruiat
BRUIÁT, -Ă, bruiați, -te, adj. (Despre posturi de radioemisie) Perturbat prin zgomote. [Pr.: bru-iat] – V. bruia.

bruiata
BRUIÁT, -Ă, bruiați, -te, adj. (Despre posturi de radioemisie) Perturbat prin zgomote. [Pr.: bru-iat] – V. bruia.

bruiate
BRUIÁT, -Ă, bruiați, -te, adj. (Despre posturi de radioemisie) Perturbat prin zgomote. [Pr.: bru-iat] – V. bruia.

bruiatei
BRUIÁT, -Ă, bruiați, -te, adj. (Despre posturi de radioemisie) Perturbat prin zgomote. [Pr.: bru-iat] – V. bruia.

bruiatele
BRUIÁT, -Ă, bruiați, -te, adj. (Despre posturi de radioemisie) Perturbat prin zgomote. [Pr.: bru-iat] – V. bruia.

bruiatelor
BRUIÁT, -Ă, bruiați, -te, adj. (Despre posturi de radioemisie) Perturbat prin zgomote. [Pr.: bru-iat] – V. bruia.

bruiatul
BRUIÁT, -Ă, bruiați, -te, adj. (Despre posturi de radioemisie) Perturbat prin zgomote. [Pr.: bru-iat] – V. bruia.

bruiatului
BRUIÁT, -Ă, bruiați, -te, adj. (Despre posturi de radioemisie) Perturbat prin zgomote. [Pr.: bru-iat] – V. bruia.

bruiau
BRUIÁ, bruiez, vb. I. Tranz. A perturba recepția unor semnale electromagnetice, a unei emisiuni radiofonice. [Pr.: bru-ia] – Din fr. brouiller.

DOOM

bruiá (a ~) vb., ind. prez. 3 bruiáză, 1 pl. bruiém; conj. prez. 3 să bruiéze

bruiază
BRUIÁ, bruiez, vb. I. Tranz. A perturba recepția unor semnale electromagnetice, a unei emisiuni radiofonice. [Pr.: bru-ia] – Din fr. brouiller.

DOOM

bruiá (a ~) vb., ind. prez. 3 bruiáză, 1 pl. bruiém; conj. prez. 3 să bruiéze

bruiași
BRUIÁ, bruiez, vb. I. Tranz. A perturba recepția unor semnale electromagnetice, a unei emisiuni radiofonice. [Pr.: bru-ia] – Din fr. brouiller.

DOOM

bruiá (a ~) vb., ind. prez. 3 bruiáză, 1 pl. bruiém; conj. prez. 3 să bruiéze

bruiați
BRUIÁ, bruiez, vb. I. Tranz. A perturba recepția unor semnale electromagnetice, a unei emisiuni radiofonice. [Pr.: bru-ia] – Din fr. brouiller.

DOOM

bruiá (a ~) vb., ind. prez. 3 bruiáză, 1 pl. bruiém; conj. prez. 3 să bruiéze

bruiați
BRUIÁT, -Ă, bruiați, -te, adj. (Despre posturi de radioemisie) Perturbat prin zgomote. [Pr.: bru-iat] – V. bruia.

bruiații
BRUIÁT, -Ă, bruiați, -te, adj. (Despre posturi de radioemisie) Perturbat prin zgomote. [Pr.: bru-iat] – V. bruia.

bruiaților
BRUIÁT, -Ă, bruiați, -te, adj. (Despre posturi de radioemisie) Perturbat prin zgomote. [Pr.: bru-iat] – V. bruia.

bruie
BRUIÁ, bruiez, vb. I. Tranz. A perturba recepția unor semnale electromagnetice, a unei emisiuni radiofonice. [Pr.: bru-ia] – Din fr. brouiller.

DOOM

bruiá (a ~) vb., ind. prez. 3 bruiáză, 1 pl. bruiém; conj. prez. 3 să bruiéze

bruiem
BRUIÁ, bruiez, vb. I. Tranz. A perturba recepția unor semnale electromagnetice, a unei emisiuni radiofonice. [Pr.: bru-ia] – Din fr. brouiller.

DOOM

bruiá (a ~) vb., ind. prez. 3 bruiáză, 1 pl. bruiém; conj. prez. 3 să bruiéze

bruiere
BRUIÁ, bruiez, vb. I. Tranz. A perturba recepția unor semnale electromagnetice, a unei emisiuni radiofonice. [Pr.: bru-ia] – Din fr. brouiller.

DOOM

bruiá (a ~) vb., ind. prez. 3 bruiáză, 1 pl. bruiém; conj. prez. 3 să bruiéze

bruiere
BRUIÉRE s. f. Acțiunea de a bruia. [Pr.: bru-ie-] – V. bruia.

bruierea
BRUIÉRE s. f. Acțiunea de a bruia. [Pr.: bru-ie-] – V. bruia.

bruieri
BRUIÉRE s. f. Acțiunea de a bruia. [Pr.: bru-ie-] – V. bruia.

bruierii
BRUIÉRE s. f. Acțiunea de a bruia. [Pr.: bru-ie-] – V. bruia.

bruierile
BRUIÉRE s. f. Acțiunea de a bruia. [Pr.: bru-ie-] – V. bruia.

bruierilor
BRUIÉRE s. f. Acțiunea de a bruia. [Pr.: bru-ie-] – V. bruia.

bruiez
BRUIÁ, bruiez, vb. I. Tranz. A perturba recepția unor semnale electromagnetice, a unei emisiuni radiofonice. [Pr.: bru-ia] – Din fr. brouiller.

DOOM

bruiá (a ~) vb., ind. prez. 3 bruiáză, 1 pl. bruiém; conj. prez. 3 să bruiéze

bruieze
BRUIÁ, bruiez, vb. I. Tranz. A perturba recepția unor semnale electromagnetice, a unei emisiuni radiofonice. [Pr.: bru-ia] – Din fr. brouiller.

DOOM

bruiá (a ~) vb., ind. prez. 3 bruiáză, 1 pl. bruiém; conj. prez. 3 să bruiéze

bruiezi
BRUIÁ, bruiez, vb. I. Tranz. A perturba recepția unor semnale electromagnetice, a unei emisiuni radiofonice. [Pr.: bru-ia] – Din fr. brouiller.

DOOM

bruiá (a ~) vb., ind. prez. 3 bruiáză, 1 pl. bruiém; conj. prez. 3 să bruiéze

bruind
BRUIÁ, bruiez, vb. I. Tranz. A perturba recepția unor semnale electromagnetice, a unei emisiuni radiofonice. [Pr.: bru-ia] – Din fr. brouiller.

DOOM

bruiá (a ~) vb., ind. prez. 3 bruiáză, 1 pl. bruiém; conj. prez. 3 să bruiéze

bruioane
BRUIÓN, bruioane, s. n. (Livr.) Ciornă, concept. [Pr.: bru-ion] – Din fr. bruillon.

DOOM

bruión (livr.) (-ion) s. n., pl. bruioáne

bruioanele
BRUIÓN, bruioane, s. n. (Livr.) Ciornă, concept. [Pr.: bru-ion] – Din fr. bruillon.

DOOM

bruión (livr.) (-ion) s. n., pl. bruioáne

bruioanelor
BRUIÓN, bruioane, s. n. (Livr.) Ciornă, concept. [Pr.: bru-ion] – Din fr. bruillon.

DOOM

bruión (livr.) (-ion) s. n., pl. bruioáne

bruioare
BRUIÓR s.n. Emițător care servește pentru bruierea emisiunilor radiofonice. [Pron. bru-ior. / < fr. brouilleur].

bruioarele
BRUIÓR s.n. Emițător care servește pentru bruierea emisiunilor radiofonice. [Pron. bru-ior. / < fr. brouilleur].

bruioarelor
BRUIÓR s.n. Emițător care servește pentru bruierea emisiunilor radiofonice. [Pron. bru-ior. / < fr. brouilleur].

bruion
BRUIÓN, bruioane, s. n. (Livr.) Ciornă, concept. [Pr.: bru-ion] – Din fr. bruillon.

DOOM

bruión (livr.) (-ion) s. n., pl. bruioáne

bruionul
BRUIÓN, bruioane, s. n. (Livr.) Ciornă, concept. [Pr.: bru-ion] – Din fr. bruillon.

DOOM

bruión (livr.) (-ion) s. n., pl. bruioáne

bruionului
BRUIÓN, bruioane, s. n. (Livr.) Ciornă, concept. [Pr.: bru-ion] – Din fr. bruillon.

DOOM

bruión (livr.) (-ion) s. n., pl. bruioáne

bruior
BRUIÓR s.n. Emițător care servește pentru bruierea emisiunilor radiofonice. [Pron. bru-ior. / < fr. brouilleur].

bruiorul
BRUIÓR s.n. Emițător care servește pentru bruierea emisiunilor radiofonice. [Pron. bru-ior. / < fr. brouilleur].

bruiorului
BRUIÓR s.n. Emițător care servește pentru bruierea emisiunilor radiofonice. [Pron. bru-ior. / < fr. brouilleur].

bruitaj
BRUITÁJ s.n. Reproducere artificială în teatru, cinema sau la radio a zgomotelor naturale care însoțesc acțiunea. [Pron. bru-i-. / < fr. bruitage].

bruitaje
BRUITÁJ s.n. Reproducere artificială în teatru, cinema sau la radio a zgomotelor naturale care însoțesc acțiunea. [Pron. bru-i-. / < fr. bruitage].

bruitajele
BRUITÁJ s.n. Reproducere artificială în teatru, cinema sau la radio a zgomotelor naturale care însoțesc acțiunea. [Pron. bru-i-. / < fr. bruitage].

bruitajelor
BRUITÁJ s.n. Reproducere artificială în teatru, cinema sau la radio a zgomotelor naturale care însoțesc acțiunea. [Pron. bru-i-. / < fr. bruitage].

bruitajul
BRUITÁJ s.n. Reproducere artificială în teatru, cinema sau la radio a zgomotelor naturale care însoțesc acțiunea. [Pron. bru-i-. / < fr. bruitage].

bruitajului
BRUITÁJ s.n. Reproducere artificială în teatru, cinema sau la radio a zgomotelor naturale care însoțesc acțiunea. [Pron. bru-i-. / < fr. bruitage].

brulot
BRULÓT, bruloturi, s. n. (Franțuzism neobișnuit) Corabie de război încărcată cu materii inflamabile. De eram acolo, nu lăsam pe Miculi să dea drum brulotului pe crivăț. GHICA, S. A. 111.

brum
BRUM s. n. Perturbație care poate să apară într-un sistem de transmisie audio, manifestându-se ca un zgomot de frecvență joasă, suprapus semnalului util. – Din germ. Brummen.

bruma
BRUMÁ, pers. 3 brumează, vb. I. (Rar) 1. Intranz. A cădea brumă (1). 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu brumă (1) sau cu ceva care seamănă cu bruma. – Din brumă.

DOOM

brumá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. brumeáză

bruma
BRÚMĂ, brume, s. f. 1. Cristale fine de zăpadă care se formează noaptea (în anotimpurile de tranziție) prin înghețarea vaporilor de apă din atmosferă și care se depun pe plante, pe sol, pe obiecte. 2. (Pop.) Chiciură. 3. Strat fin, alburiu, care acoperă unele fructe (sau plante). 4. Fig. Cantitate mică de... – Lat. bruma.

DOOM

brúmă s. f., g.-d. art. brúmei; pl. brúme

brumar
BRUMÁR² s. m. A doua lună (22 octombrie – 21 noiembrie) din calendarul republican francez (folosit în anii 1793-1806). – Din fr. brumaire.

DOOM

brumár (pop.) s. m., g.-d. lui brumár

brumare
BRUMÁ, pers. 3 brumează, vb. I. (Rar) 1. Intranz. A cădea brumă (1). 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu brumă (1) sau cu ceva care seamănă cu bruma. – Din brumă.

DOOM

brumá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. brumeáză

brumare
BRUMÁ, pers. 3 brumează, vb. I. (Rar) 1. Intranz. A cădea brumă (1). 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu brumă (1) sau cu ceva care seamănă cu bruma. – Din brumă.

brumarul
BRUMÁR² s. m. A doua lună (22 octombrie – 21 noiembrie) din calendarul republican francez (folosit în anii 1793-1806). – Din fr. brumaire.

DOOM

brumár (pop.) s. m., g.-d. lui brumár

brumarului
BRUMÁR² s. m. A doua lună (22 octombrie – 21 noiembrie) din calendarul republican francez (folosit în anii 1793-1806). – Din fr. brumaire.

DOOM

brumár (pop.) s. m., g.-d. lui brumár

brumară
BRUMÁ, pers. 3 brumează, vb. I. (Rar) 1. Intranz. A cădea brumă (1). 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu brumă (1) sau cu ceva care seamănă cu bruma. – Din brumă.

DOOM

brumá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. brumeáză

brumase
BRUMÁ, pers. 3 brumează, vb. I. (Rar) 1. Intranz. A cădea brumă (1). 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu brumă (1) sau cu ceva care seamănă cu bruma. – Din brumă.

DOOM

brumá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. brumeáză

brumaseră
BRUMÁ, pers. 3 brumează, vb. I. (Rar) 1. Intranz. A cădea brumă (1). 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu brumă (1) sau cu ceva care seamănă cu bruma. – Din brumă.

DOOM

brumá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. brumeáză

brumat
BRUMÁ, pers. 3 brumează, vb. I. (Rar) 1. Intranz. A cădea brumă (1). 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu brumă (1) sau cu ceva care seamănă cu bruma. – Din brumă.

DOOM

brumá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. brumeáză

brumat
BRUMÁT, -Ă, brumați, -te, adj. 1. (Adesea fig.) Acoperit de brumă (1). 2. (Rar) Brumăriu (1). 3. (Despre fructe, p. ext. despre plante) Acoperit cu un strat de brumă (3). – V. bruma.

brumata
BRUMÁT, -Ă, brumați, -te, adj. 1. (Adesea fig.) Acoperit de brumă (1). 2. (Rar) Brumăriu (1). 3. (Despre fructe, p. ext. despre plante) Acoperit cu un strat de brumă (3). – V. bruma.

brumate
BRUMÁT, -Ă, brumați, -te, adj. 1. (Adesea fig.) Acoperit de brumă (1). 2. (Rar) Brumăriu (1). 3. (Despre fructe, p. ext. despre plante) Acoperit cu un strat de brumă (3). – V. bruma.

brumatei
BRUMÁT, -Ă, brumați, -te, adj. 1. (Adesea fig.) Acoperit de brumă (1). 2. (Rar) Brumăriu (1). 3. (Despre fructe, p. ext. despre plante) Acoperit cu un strat de brumă (3). – V. bruma.

brumatele
BRUMÁT, -Ă, brumați, -te, adj. 1. (Adesea fig.) Acoperit de brumă (1). 2. (Rar) Brumăriu (1). 3. (Despre fructe, p. ext. despre plante) Acoperit cu un strat de brumă (3). – V. bruma.

brumatelor
BRUMÁT, -Ă, brumați, -te, adj. 1. (Adesea fig.) Acoperit de brumă (1). 2. (Rar) Brumăriu (1). 3. (Despre fructe, p. ext. despre plante) Acoperit cu un strat de brumă (3). – V. bruma.

brumatic
BRUMÁTIC, -Ă, brumatici, -ce, adj. (Rar) Cu brumă; p. ext. friguros, geros. – Brumă + suf. -atic.

DOOM

brumátic (rar) adj. m., pl. brumátici; f. brumátică, pl. brumátice

brumatica
BRUMÁTIC, -Ă, brumatici, -ce, adj. (Rar) Cu brumă; p. ext. friguros, geros. – Brumă + suf. -atic.

DOOM

brumátic (rar) adj. m., pl. brumátici; f. brumátică, pl. brumátice

brumatice
BRUMÁTIC, -Ă, brumatici, -ce, adj. (Rar) Cu brumă; p. ext. friguros, geros. – Brumă + suf. -atic.

DOOM

brumátic (rar) adj. m., pl. brumátici; f. brumátică, pl. brumátice

brumaticei
BRUMÁTIC, -Ă, brumatici, -ce, adj. (Rar) Cu brumă; p. ext. friguros, geros. – Brumă + suf. -atic.

DOOM

brumátic (rar) adj. m., pl. brumátici; f. brumátică, pl. brumátice

brumaticele
BRUMÁTIC, -Ă, brumatici, -ce, adj. (Rar) Cu brumă; p. ext. friguros, geros. – Brumă + suf. -atic.

DOOM

brumátic (rar) adj. m., pl. brumátici; f. brumátică, pl. brumátice

brumaticelor
BRUMÁTIC, -Ă, brumatici, -ce, adj. (Rar) Cu brumă; p. ext. friguros, geros. – Brumă + suf. -atic.

DOOM

brumátic (rar) adj. m., pl. brumátici; f. brumátică, pl. brumátice

brumatici
BRUMÁTIC, -Ă, brumatici, -ce, adj. (Rar) Cu brumă; p. ext. friguros, geros. – Brumă + suf. -atic.

DOOM

brumátic (rar) adj. m., pl. brumátici; f. brumátică, pl. brumátice

brumaticii
BRUMÁTIC, -Ă, brumatici, -ce, adj. (Rar) Cu brumă; p. ext. friguros, geros. – Brumă + suf. -atic.

DOOM

brumátic (rar) adj. m., pl. brumátici; f. brumátică, pl. brumátice

brumaticilor
BRUMÁTIC, -Ă, brumatici, -ce, adj. (Rar) Cu brumă; p. ext. friguros, geros. – Brumă + suf. -atic.

DOOM

brumátic (rar) adj. m., pl. brumátici; f. brumátică, pl. brumátice

brumaticul
BRUMÁTIC, -Ă, brumatici, -ce, adj. (Rar) Cu brumă; p. ext. friguros, geros. – Brumă + suf. -atic.

DOOM

brumátic (rar) adj. m., pl. brumátici; f. brumátică, pl. brumátice

brumaticului
BRUMÁTIC, -Ă, brumatici, -ce, adj. (Rar) Cu brumă; p. ext. friguros, geros. – Brumă + suf. -atic.

DOOM

brumátic (rar) adj. m., pl. brumátici; f. brumátică, pl. brumátice

brumatul
BRUMÁT, -Ă, brumați, -te, adj. 1. (Adesea fig.) Acoperit de brumă (1). 2. (Rar) Brumăriu (1). 3. (Despre fructe, p. ext. despre plante) Acoperit cu un strat de brumă (3). – V. bruma.

brumatului
BRUMÁT, -Ă, brumați, -te, adj. 1. (Adesea fig.) Acoperit de brumă (1). 2. (Rar) Brumăriu (1). 3. (Despre fructe, p. ext. despre plante) Acoperit cu un strat de brumă (3). – V. bruma.

brumau
BRUMÁ, pers. 3 brumează, vb. I. (Rar) 1. Intranz. A cădea brumă (1). 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu brumă (1) sau cu ceva care seamănă cu bruma. – Din brumă.

DOOM

brumá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. brumeáză

brumați
BRUMÁT, -Ă, brumați, -te, adj. 1. (Adesea fig.) Acoperit de brumă (1). 2. (Rar) Brumăriu (1). 3. (Despre fructe, p. ext. despre plante) Acoperit cu un strat de brumă (3). – V. bruma.

brumații
BRUMÁT, -Ă, brumați, -te, adj. 1. (Adesea fig.) Acoperit de brumă (1). 2. (Rar) Brumăriu (1). 3. (Despre fructe, p. ext. despre plante) Acoperit cu un strat de brumă (3). – V. bruma.

brumaților
BRUMÁT, -Ă, brumați, -te, adj. 1. (Adesea fig.) Acoperit de brumă (1). 2. (Rar) Brumăriu (1). 3. (Despre fructe, p. ext. despre plante) Acoperit cu un strat de brumă (3). – V. bruma.

brume
BRÚMĂ, brume, s. f. 1. Cristale fine de zăpadă care se formează noaptea (în anotimpurile de tranziție) prin înghețarea vaporilor de apă din atmosferă și care se depun pe plante, pe sol, pe obiecte. 2. (Pop.) Chiciură. 3. Strat fin, alburiu, care acoperă unele fructe (sau plante). 4. Fig. Cantitate mică de... – Lat. bruma.

DOOM

brúmă s. f., g.-d. art. brúmei; pl. brúme

brumează
BRUMÁ, pers. 3 brumează, vb. I. (Rar) 1. Intranz. A cădea brumă (1). 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu brumă (1) sau cu ceva care seamănă cu bruma. – Din brumă.

DOOM

brumá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. brumeáză

brumei
BRÚMĂ, brume, s. f. 1. Cristale fine de zăpadă care se formează noaptea (în anotimpurile de tranziție) prin înghețarea vaporilor de apă din atmosferă și care se depun pe plante, pe sol, pe obiecte. 2. (Pop.) Chiciură. 3. Strat fin, alburiu, care acoperă unele fructe (sau plante). 4. Fig. Cantitate mică de... – Lat. bruma.

DOOM

brúmă s. f., g.-d. art. brúmei; pl. brúme

brumele
BRÚMĂ, brume, s. f. 1. Cristale fine de zăpadă care se formează noaptea (în anotimpurile de tranziție) prin înghețarea vaporilor de apă din atmosferă și care se depun pe plante, pe sol, pe obiecte. 2. (Pop.) Chiciură. 3. Strat fin, alburiu, care acoperă unele fructe (sau plante). 4. Fig. Cantitate mică de... – Lat. bruma.

DOOM

brúmă s. f., g.-d. art. brúmei; pl. brúme

brumelor
BRÚMĂ, brume, s. f. 1. Cristale fine de zăpadă care se formează noaptea (în anotimpurile de tranziție) prin înghețarea vaporilor de apă din atmosferă și care se depun pe plante, pe sol, pe obiecte. 2. (Pop.) Chiciură. 3. Strat fin, alburiu, care acoperă unele fructe (sau plante). 4. Fig. Cantitate mică de... – Lat. bruma.

DOOM

brúmă s. f., g.-d. art. brúmei; pl. brúme

brumeze
BRUMÁ, pers. 3 brumează, vb. I. (Rar) 1. Intranz. A cădea brumă (1). 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu brumă (1) sau cu ceva care seamănă cu bruma. – Din brumă.

DOOM

brumá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. brumeáză

brumoasa
BRUMÓS, -OÁSĂ, brumoși, -oase, adj. (Livr.) Cețos, neguros. – Din fr. brumeux, lat. brumosus.

DOOM

brumós (livr.) adj. m., pl. brumóși; f. brumoásă, pl. brumoáse

brumoase
BRUMÓS, -OÁSĂ, brumoși, -oase, adj. (Livr.) Cețos, neguros. – Din fr. brumeux, lat. brumosus.

DOOM

brumós (livr.) adj. m., pl. brumóși; f. brumoásă, pl. brumoáse

brumoasei
BRUMÓS, -OÁSĂ, brumoși, -oase, adj. (Livr.) Cețos, neguros. – Din fr. brumeux, lat. brumosus.

DOOM

brumós (livr.) adj. m., pl. brumóși; f. brumoásă, pl. brumoáse

brumoasele
BRUMÓS, -OÁSĂ, brumoși, -oase, adj. (Livr.) Cețos, neguros. – Din fr. brumeux, lat. brumosus.

DOOM

brumós (livr.) adj. m., pl. brumóși; f. brumoásă, pl. brumoáse

brumoaselor
BRUMÓS, -OÁSĂ, brumoși, -oase, adj. (Livr.) Cețos, neguros. – Din fr. brumeux, lat. brumosus.

DOOM

brumós (livr.) adj. m., pl. brumóși; f. brumoásă, pl. brumoáse

brumos
BRUMÓS, -OÁSĂ, brumoși, -oase, adj. (Livr.) Cețos, neguros. – Din fr. brumeux, lat. brumosus.

DOOM

brumós (livr.) adj. m., pl. brumóși; f. brumoásă, pl. brumoáse

brumosul
BRUMÓS, -OÁSĂ, brumoși, -oase, adj. (Livr.) Cețos, neguros. – Din fr. brumeux, lat. brumosus.

DOOM

brumós (livr.) adj. m., pl. brumóși; f. brumoásă, pl. brumoáse

brumosului
BRUMÓS, -OÁSĂ, brumoși, -oase, adj. (Livr.) Cețos, neguros. – Din fr. brumeux, lat. brumosus.

DOOM

brumós (livr.) adj. m., pl. brumóși; f. brumoásă, pl. brumoáse

brumoși
BRUMÓS, -OÁSĂ, brumoși, -oase, adj. (Livr.) Cețos, neguros. – Din fr. brumeux, lat. brumosus.

DOOM

brumós (livr.) adj. m., pl. brumóși; f. brumoásă, pl. brumoáse

brumoșii
BRUMÓS, -OÁSĂ, brumoși, -oase, adj. (Livr.) Cețos, neguros. – Din fr. brumeux, lat. brumosus.

DOOM

brumós (livr.) adj. m., pl. brumóși; f. brumoásă, pl. brumoáse

brumoșilor
BRUMÓS, -OÁSĂ, brumoși, -oase, adj. (Livr.) Cețos, neguros. – Din fr. brumeux, lat. brumosus.

DOOM

brumós (livr.) adj. m., pl. brumóși; f. brumoásă, pl. brumoáse

brumul
BRUM s. n. Perturbație care poate să apară într-un sistem de transmisie audio, manifestându-se ca un zgomot de frecvență joasă, suprapus semnalului util. – Din germ. Brummen.

brumului
BRUM s. n. Perturbație care poate să apară într-un sistem de transmisie audio, manifestându-se ca un zgomot de frecvență joasă, suprapus semnalului util. – Din germ. Brummen.

brumând
BRUMÁ, pers. 3 brumează, vb. I. (Rar) 1. Intranz. A cădea brumă (1). 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu brumă (1) sau cu ceva care seamănă cu bruma. – Din brumă.

DOOM

brumá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. brumeáză

brumînd
BRUMÁ, pers. 3 brumează, vb. I. (Rar) 1. Intranz. A cădea brumă (1). 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu brumă (1) sau cu ceva care seamănă cu bruma. – Din brumă.

DOOM

brumá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. brumeáză

brumărea
BRUMĂREÁ, brumărele, s. f. Numele a două plante erbacee ornamentale cu flori diferit și viu colorate și cu miros plăcut (Phlox paniculata și drummondi). – Brumă + suf. -ărea.

DOOM

brumăreá s. f., art. brumăreáua, g.-d. art. brumărélei; pl. brumăréle, art. brumărélele

brumăreaua
BRUMĂREÁ, brumărele, s. f. Numele a două plante erbacee ornamentale cu flori diferit și viu colorate și cu miros plăcut (Phlox paniculata și drummondi). – Brumă + suf. -ărea.

DOOM

brumăreá s. f., art. brumăreáua, g.-d. art. brumărélei; pl. brumăréle, art. brumărélele

brumărel
BRUMĂRÉL s. m. (Pop.) Octombrie; p. ext. sfârșitul lunii septembrie, luna octombrie și începutul lui noiembrie. – Brumar¹ + suf. -el.

DOOM

brumărél (pop.) s. m., g.-d. lui brumărél

brumărele
BRUMĂREÁ, brumărele, s. f. Numele a două plante erbacee ornamentale cu flori diferit și viu colorate și cu miros plăcut (Phlox paniculata și drummondi). – Brumă + suf. -ărea.

DOOM

brumăreá s. f., art. brumăreáua, g.-d. art. brumărélei; pl. brumăréle, art. brumărélele

brumărelei
BRUMĂREÁ, brumărele, s. f. Numele a două plante erbacee ornamentale cu flori diferit și viu colorate și cu miros plăcut (Phlox paniculata și drummondi). – Brumă + suf. -ărea.

DOOM

brumăreá s. f., art. brumăreáua, g.-d. art. brumărélei; pl. brumăréle, art. brumărélele

brumărelele
BRUMĂREÁ, brumărele, s. f. Numele a două plante erbacee ornamentale cu flori diferit și viu colorate și cu miros plăcut (Phlox paniculata și drummondi). – Brumă + suf. -ărea.

DOOM

brumăreá s. f., art. brumăreáua, g.-d. art. brumărélei; pl. brumăréle, art. brumărélele

brumărelelor
BRUMĂREÁ, brumărele, s. f. Numele a două plante erbacee ornamentale cu flori diferit și viu colorate și cu miros plăcut (Phlox paniculata și drummondi). – Brumă + suf. -ărea.

DOOM

brumăreá s. f., art. brumăreáua, g.-d. art. brumărélei; pl. brumăréle, art. brumărélele

brumărelul
BRUMĂRÉL s. m. (Pop.) Octombrie; p. ext. sfârșitul lunii septembrie, luna octombrie și începutul lui noiembrie. – Brumar¹ + suf. -el.

DOOM

brumărél (pop.) s. m., g.-d. lui brumărél

brumărelului
BRUMĂRÉL s. m. (Pop.) Octombrie; p. ext. sfârșitul lunii septembrie, luna octombrie și începutul lui noiembrie. – Brumar¹ + suf. -el.

DOOM

brumărél (pop.) s. m., g.-d. lui brumărél

brumăria
BRUMĂRÍU, -ÍE, brumării, adj. 1. De culoarea brumei (1), alb-cenușiu, brumat (2). (În sintagmele) Prune brumării = soi de prune acoperite cu brumă (3). Oaie brumărie = varietate de oaie cu lâna pestriță, albă și neagră. ♦ Care aparține acestor oi sau pielicelelor acestor oi. Căciulă brumărie. – Brumă + suf. -ăriu.

DOOM

brumăríu adj. m., f. brumăríe; pl. m. și f. brumăríi

brumărie
brumărie, brumării adj. f. (er. – d. femei) în floarea vârstei; la vârsta deplinei experiențe sexuale.

brumărie
BRUMĂRÍU, -ÍE, brumării, adj. 1. De culoarea brumei (1), alb-cenușiu, brumat (2). (În sintagmele) Prune brumării = soi de prune acoperite cu brumă (3). Oaie brumărie = varietate de oaie cu lâna pestriță, albă și neagră. ♦ Care aparține acestor oi sau pielicelelor acestor oi. Căciulă brumărie. – Brumă + suf. -ăriu.

DOOM

brumăríu adj. m., f. brumăríe; pl. m. și f. brumăríi

brumăriei
BRUMĂRÍU, -ÍE, brumării, adj. 1. De culoarea brumei (1), alb-cenușiu, brumat (2). (În sintagmele) Prune brumării = soi de prune acoperite cu brumă (3). Oaie brumărie = varietate de oaie cu lâna pestriță, albă și neagră. ♦ Care aparține acestor oi sau pielicelelor acestor oi. Căciulă brumărie. – Brumă + suf. -ăriu.

DOOM

brumăríu adj. m., f. brumăríe; pl. m. și f. brumăríi

brumării
BRUMĂRÍU, -ÍE, brumării, adj. 1. De culoarea brumei (1), alb-cenușiu, brumat (2). (În sintagmele) Prune brumării = soi de prune acoperite cu brumă (3). Oaie brumărie = varietate de oaie cu lâna pestriță, albă și neagră. ♦ Care aparține acestor oi sau pielicelelor acestor oi. Căciulă brumărie. – Brumă + suf. -ăriu.

DOOM

brumăríu adj. m., f. brumăríe; pl. m. și f. brumăríi

brumăriii
BRUMĂRÍU, -ÍE, brumării, adj. 1. De culoarea brumei (1), alb-cenușiu, brumat (2). (În sintagmele) Prune brumării = soi de prune acoperite cu brumă (3). Oaie brumărie = varietate de oaie cu lâna pestriță, albă și neagră. ♦ Care aparține acestor oi sau pielicelelor acestor oi. Căciulă brumărie. – Brumă + suf. -ăriu.

DOOM

brumăríu adj. m., f. brumăríe; pl. m. și f. brumăríi

brumăriile
BRUMĂRÍU, -ÍE, brumării, adj. 1. De culoarea brumei (1), alb-cenușiu, brumat (2). (În sintagmele) Prune brumării = soi de prune acoperite cu brumă (3). Oaie brumărie = varietate de oaie cu lâna pestriță, albă și neagră. ♦ Care aparține acestor oi sau pielicelelor acestor oi. Căciulă brumărie. – Brumă + suf. -ăriu.

DOOM

brumăríu adj. m., f. brumăríe; pl. m. și f. brumăríi

brumăriilor
BRUMĂRÍU, -ÍE, brumării, adj. 1. De culoarea brumei (1), alb-cenușiu, brumat (2). (În sintagmele) Prune brumării = soi de prune acoperite cu brumă (3). Oaie brumărie = varietate de oaie cu lâna pestriță, albă și neagră. ♦ Care aparține acestor oi sau pielicelelor acestor oi. Căciulă brumărie. – Brumă + suf. -ăriu.

DOOM

brumăríu adj. m., f. brumăríe; pl. m. și f. brumăríi

brumăriu
BRUMĂRÍU, -ÍE, brumării, adj. 1. De culoarea brumei (1), alb-cenușiu, brumat (2). (În sintagmele) Prune brumării = soi de prune acoperite cu brumă (3). Oaie brumărie = varietate de oaie cu lâna pestriță, albă și neagră. ♦ Care aparține acestor oi sau pielicelelor acestor oi. Căciulă brumărie. – Brumă + suf. -ăriu.

DOOM

brumăríu adj. m., f. brumăríe; pl. m. și f. brumăríi

brumăriul
BRUMĂRÍU, -ÍE, brumării, adj. 1. De culoarea brumei (1), alb-cenușiu, brumat (2). (În sintagmele) Prune brumării = soi de prune acoperite cu brumă (3). Oaie brumărie = varietate de oaie cu lâna pestriță, albă și neagră. ♦ Care aparține acestor oi sau pielicelelor acestor oi. Căciulă brumărie. – Brumă + suf. -ăriu.

DOOM

brumăríu adj. m., f. brumăríe; pl. m. și f. brumăríi

brumăriului
BRUMĂRÍU, -ÍE, brumării, adj. 1. De culoarea brumei (1), alb-cenușiu, brumat (2). (În sintagmele) Prune brumării = soi de prune acoperite cu brumă (3). Oaie brumărie = varietate de oaie cu lâna pestriță, albă și neagră. ♦ Care aparține acestor oi sau pielicelelor acestor oi. Căciulă brumărie. – Brumă + suf. -ăriu.

DOOM

brumăríu adj. m., f. brumăríe; pl. m. și f. brumăríi

brumărița
BRUMĂRÍȚĂ, brumărițe, s. f. Numele a două specii de păsări sedentare, una de mărimea mierlei, cu gușa albă cu pete brune (Prunella collaris), cealaltă mai mică, cu gușa sură (Prunella modularis). – Brumă + suf. -ăriță.

DOOM

brumăríță s. f., g.-d. art. brumăríței; pl. brumăríțe

brumărițe
BRUMĂRÍȚĂ, brumărițe, s. f. Numele a două specii de păsări sedentare, una de mărimea mierlei, cu gușa albă cu pete brune (Prunella collaris), cealaltă mai mică, cu gușa sură (Prunella modularis). – Brumă + suf. -ăriță.

DOOM

brumăríță s. f., g.-d. art. brumăríței; pl. brumăríțe

brumăriței
BRUMĂRÍȚĂ, brumărițe, s. f. Numele a două specii de păsări sedentare, una de mărimea mierlei, cu gușa albă cu pete brune (Prunella collaris), cealaltă mai mică, cu gușa sură (Prunella modularis). – Brumă + suf. -ăriță.

DOOM

brumăríță s. f., g.-d. art. brumăríței; pl. brumăríțe

brumărițele
BRUMĂRÍȚĂ, brumărițe, s. f. Numele a două specii de păsări sedentare, una de mărimea mierlei, cu gușa albă cu pete brune (Prunella collaris), cealaltă mai mică, cu gușa sură (Prunella modularis). – Brumă + suf. -ăriță.

DOOM

brumăríță s. f., g.-d. art. brumăríței; pl. brumăríțe

brumărițelor
BRUMĂRÍȚĂ, brumărițe, s. f. Numele a două specii de păsări sedentare, una de mărimea mierlei, cu gușa albă cu pete brune (Prunella collaris), cealaltă mai mică, cu gușa sură (Prunella modularis). – Brumă + suf. -ăriță.

DOOM

brumăríță s. f., g.-d. art. brumăríței; pl. brumăríțe

brun
BRUN, -Ă, bruni, -e, adj., s. n. 1. Adj. Cafeniu-închis. 2. S. n. Culoare brună (1). (Despre oameni) Care are pielea negricioasă și părul negru; brunet, oacheș. – Din fr. brun.

DOOM

brun² s. n.

bruna
BRUN, -Ă, bruni, -e, adj., s. n. 1. Adj. Cafeniu-închis. 2. S. n. Culoare brună (1). (Despre oameni) Care are pielea negricioasă și părul negru; brunet, oacheș. – Din fr. brun.

DOOM

brun² s. n.

bruna
BRUNÁ, brunez, vb. I. Tranz. A acoperi pe cale chimică o piesă de oțel sau de cupru cu un strat de oxizi de culoare brună pentru a o feri de coroziune. – Din fr. brunir.

DOOM

bruná (a ~) vb., ind. prez. 3 bruneáză

brunai
BRUNÁ, brunez, vb. I. Tranz. A acoperi pe cale chimică o piesă de oțel sau de cupru cu un strat de oxizi de culoare brună pentru a o feri de coroziune. – Din fr. brunir.

DOOM

bruná (a ~) vb., ind. prez. 3 bruneáză

brunaj
BRUNÁJ s. n. Brunare. ♦ (Concr.) Strat protector de oxizi care acoperă unele piese metalice în urma brunării. – Bruna + suf. -aj.

DOOM

brunáj s. n.

brunajul
BRUNÁJ s. n. Brunare. ♦ (Concr.) Strat protector de oxizi care acoperă unele piese metalice în urma brunării. – Bruna + suf. -aj.

DOOM

brunáj s. n.

brunajului
BRUNÁJ s. n. Brunare. ♦ (Concr.) Strat protector de oxizi care acoperă unele piese metalice în urma brunării. – Bruna + suf. -aj.

DOOM

brunáj s. n.

brunam
BRUNÁ, brunez, vb. I. Tranz. A acoperi pe cale chimică o piesă de oțel sau de cupru cu un strat de oxizi de culoare brună pentru a o feri de coroziune. – Din fr. brunir.

DOOM

bruná (a ~) vb., ind. prez. 3 bruneáză

brunare
BRUNÁ, brunez, vb. I. Tranz. A acoperi pe cale chimică o piesă de oțel sau de cupru cu un strat de oxizi de culoare brună pentru a o feri de coroziune. – Din fr. brunir.

DOOM

bruná (a ~) vb., ind. prez. 3 bruneáză

brunare
BRUNÁRE s. f. Acțiunea de a bruna și rezultatul ei; brunaj. – V. bruna.

DOOM

brunáre s. f., g.-d. art. brunắrii

brunarea
BRUNÁRE s. f. Acțiunea de a bruna și rezultatul ei; brunaj. – V. bruna.

DOOM

brunáre s. f., g.-d. art. brunắrii

brunară
BRUNÁ, brunez, vb. I. Tranz. A acoperi pe cale chimică o piesă de oțel sau de cupru cu un strat de oxizi de culoare brună pentru a o feri de coroziune. – Din fr. brunir.

DOOM

bruná (a ~) vb., ind. prez. 3 bruneáză

brunarăm
BRUNÁ, brunez, vb. I. Tranz. A acoperi pe cale chimică o piesă de oțel sau de cupru cu un strat de oxizi de culoare brună pentru a o feri de coroziune. – Din fr. brunir.

DOOM

bruná (a ~) vb., ind. prez. 3 bruneáză

brunarăți
BRUNÁ, brunez, vb. I. Tranz. A acoperi pe cale chimică o piesă de oțel sau de cupru cu un strat de oxizi de culoare brună pentru a o feri de coroziune. – Din fr. brunir.

DOOM

bruná (a ~) vb., ind. prez. 3 bruneáză

brunase
BRUNÁ, brunez, vb. I. Tranz. A acoperi pe cale chimică o piesă de oțel sau de cupru cu un strat de oxizi de culoare brună pentru a o feri de coroziune. – Din fr. brunir.

DOOM

bruná (a ~) vb., ind. prez. 3 bruneáză

brunasem
BRUNÁ, brunez, vb. I. Tranz. A acoperi pe cale chimică o piesă de oțel sau de cupru cu un strat de oxizi de culoare brună pentru a o feri de coroziune. – Din fr. brunir.

DOOM

bruná (a ~) vb., ind. prez. 3 bruneáză

brunaseră
BRUNÁ, brunez, vb. I. Tranz. A acoperi pe cale chimică o piesă de oțel sau de cupru cu un strat de oxizi de culoare brună pentru a o feri de coroziune. – Din fr. brunir.

DOOM

bruná (a ~) vb., ind. prez. 3 bruneáză

brunaserăm
BRUNÁ, brunez, vb. I. Tranz. A acoperi pe cale chimică o piesă de oțel sau de cupru cu un strat de oxizi de culoare brună pentru a o feri de coroziune. – Din fr. brunir.

DOOM

bruná (a ~) vb., ind. prez. 3 bruneáză

brunaserăți
BRUNÁ, brunez, vb. I. Tranz. A acoperi pe cale chimică o piesă de oțel sau de cupru cu un strat de oxizi de culoare brună pentru a o feri de coroziune. – Din fr. brunir.

DOOM

bruná (a ~) vb., ind. prez. 3 bruneáză

brunaseși
BRUNÁ, brunez, vb. I. Tranz. A acoperi pe cale chimică o piesă de oțel sau de cupru cu un strat de oxizi de culoare brună pentru a o feri de coroziune. – Din fr. brunir.

DOOM

bruná (a ~) vb., ind. prez. 3 bruneáză

brunaseți
BRUNÁ, brunez, vb. I. Tranz. A acoperi pe cale chimică o piesă de oțel sau de cupru cu un strat de oxizi de culoare brună pentru a o feri de coroziune. – Din fr. brunir.

DOOM

bruná (a ~) vb., ind. prez. 3 bruneáză

brunat
BRUNÁ, brunez, vb. I. Tranz. A acoperi pe cale chimică o piesă de oțel sau de cupru cu un strat de oxizi de culoare brună pentru a o feri de coroziune. – Din fr. brunir.

DOOM

bruná (a ~) vb., ind. prez. 3 bruneáză

brunat
BRUNÁT, -Ă, brunați, -te, adj. (Despre piese de oțel sau de cupru) Acoperit prin brunare cu un strat protector de oxizi de culoare închisă. – V. bruna.

brunata
BRUNÁT, -Ă, brunați, -te, adj. (Despre piese de oțel sau de cupru) Acoperit prin brunare cu un strat protector de oxizi de culoare închisă. – V. bruna.

brunate
BRUNÁT, -Ă, brunați, -te, adj. (Despre piese de oțel sau de cupru) Acoperit prin brunare cu un strat protector de oxizi de culoare închisă. – V. bruna.

brunatei
BRUNÁT, -Ă, brunați, -te, adj. (Despre piese de oțel sau de cupru) Acoperit prin brunare cu un strat protector de oxizi de culoare închisă. – V. bruna.

brunatele
BRUNÁT, -Ă, brunați, -te, adj. (Despre piese de oțel sau de cupru) Acoperit prin brunare cu un strat protector de oxizi de culoare închisă. – V. bruna.

brunatelor
BRUNÁT, -Ă, brunați, -te, adj. (Despre piese de oțel sau de cupru) Acoperit prin brunare cu un strat protector de oxizi de culoare închisă. – V. bruna.

brunatul
BRUNÁT, -Ă, brunați, -te, adj. (Despre piese de oțel sau de cupru) Acoperit prin brunare cu un strat protector de oxizi de culoare închisă. – V. bruna.

brunatului
BRUNÁT, -Ă, brunați, -te, adj. (Despre piese de oțel sau de cupru) Acoperit prin brunare cu un strat protector de oxizi de culoare închisă. – V. bruna.

brunau
BRUNÁ, brunez, vb. I. Tranz. A acoperi pe cale chimică o piesă de oțel sau de cupru cu un strat de oxizi de culoare brună pentru a o feri de coroziune. – Din fr. brunir.

DOOM

bruná (a ~) vb., ind. prez. 3 bruneáză

brunași
BRUNÁ, brunez, vb. I. Tranz. A acoperi pe cale chimică o piesă de oțel sau de cupru cu un strat de oxizi de culoare brună pentru a o feri de coroziune. – Din fr. brunir.

DOOM

bruná (a ~) vb., ind. prez. 3 bruneáză

brunați
BRUNÁ, brunez, vb. I. Tranz. A acoperi pe cale chimică o piesă de oțel sau de cupru cu un strat de oxizi de culoare brună pentru a o feri de coroziune. – Din fr. brunir.

DOOM

bruná (a ~) vb., ind. prez. 3 bruneáză

brunați
BRUNÁT, -Ă, brunați, -te, adj. (Despre piese de oțel sau de cupru) Acoperit prin brunare cu un strat protector de oxizi de culoare închisă. – V. bruna.

brunații
BRUNÁT, -Ă, brunați, -te, adj. (Despre piese de oțel sau de cupru) Acoperit prin brunare cu un strat protector de oxizi de culoare închisă. – V. bruna.

brunaților
BRUNÁT, -Ă, brunați, -te, adj. (Despre piese de oțel sau de cupru) Acoperit prin brunare cu un strat protector de oxizi de culoare închisă. – V. bruna.

brunch
BRUNCH, brunch-uri, s. n. Masă luată între micul dejun și prânz. [Pr.: branč] – Cuv. engl.

DOOM

brunch (angl.) [pron. branč] s. n., art. brunch-ul; pl. brunch-uri

brune
BRUN, -Ă, bruni, -e, adj., s. n. 1. Adj. Cafeniu-închis. 2. S. n. Culoare brună (1). (Despre oameni) Care are pielea negricioasă și părul negru; brunet, oacheș. – Din fr. brun.

DOOM

brun² s. n.

brunează
BRUNÁ, brunez, vb. I. Tranz. A acoperi pe cale chimică o piesă de oțel sau de cupru cu un strat de oxizi de culoare brună pentru a o feri de coroziune. – Din fr. brunir.

DOOM

bruná (a ~) vb., ind. prez. 3 bruneáză

brunei
BRUN, -Ă, bruni, -e, adj., s. n. 1. Adj. Cafeniu-închis. 2. S. n. Culoare brună (1). (Despre oameni) Care are pielea negricioasă și părul negru; brunet, oacheș. – Din fr. brun.

DOOM

brun² s. n.

brunel
BRUNÉL, (2) bruneluri, s. n. (Înv.) 1. Stofă de lână de culoare închisă, din care se confecționează încălțămine. 2. Sortiment de brunel (1). – Din germ. Brunelle.

DOOM

brunél (înv.) s. n., pl. brunéluri

brunele
BRUN, -Ă, bruni, -e, adj., s. n. 1. Adj. Cafeniu-închis. 2. S. n. Culoare brună (1). (Despre oameni) Care are pielea negricioasă și părul negru; brunet, oacheș. – Din fr. brun.

DOOM

brun² s. n.

brunelor
BRUN, -Ă, bruni, -e, adj., s. n. 1. Adj. Cafeniu-închis. 2. S. n. Culoare brună (1). (Despre oameni) Care are pielea negricioasă și părul negru; brunet, oacheș. – Din fr. brun.

DOOM

brun² s. n.

brunelul
BRUNÉL, (2) bruneluri, s. n. (Înv.) 1. Stofă de lână de culoare închisă, din care se confecționează încălțămine. 2. Sortiment de brunel (1). – Din germ. Brunelle.

DOOM

brunél (înv.) s. n., pl. brunéluri

brunelului
BRUNÉL, (2) bruneluri, s. n. (Înv.) 1. Stofă de lână de culoare închisă, din care se confecționează încălțămine. 2. Sortiment de brunel (1). – Din germ. Brunelle.

DOOM

brunél (înv.) s. n., pl. brunéluri

bruneluri
BRUNÉL, (2) bruneluri, s. n. (Înv.) 1. Stofă de lână de culoare închisă, din care se confecționează încălțămine. 2. Sortiment de brunel (1). – Din germ. Brunelle.

DOOM

brunél (înv.) s. n., pl. brunéluri

brunelurile
BRUNÉL, (2) bruneluri, s. n. (Înv.) 1. Stofă de lână de culoare închisă, din care se confecționează încălțămine. 2. Sortiment de brunel (1). – Din germ. Brunelle.

DOOM

brunél (înv.) s. n., pl. brunéluri

brunelurilor
BRUNÉL, (2) bruneluri, s. n. (Înv.) 1. Stofă de lână de culoare închisă, din care se confecționează încălțămine. 2. Sortiment de brunel (1). – Din germ. Brunelle.

DOOM

brunél (înv.) s. n., pl. brunéluri

brunet
BRUNÉT, -Ă, bruneți, -te, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care are pielea (feței) de culoare negricioasă și părul negru; brun, oacheș. – Din fr. brunet.

DOOM

brunét adj. m., s. m., pl. brunéți; adj. f., s. f. brunétă, pl. brunéte

brunet
BRUNÉT, -Ă, bruneți, -te, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care are pielea (feței) de culoare negricioasă și părul negru; brun, oacheș. – Din fr. brunet.

DOOM

brunét adj. m., s. m., pl. brunéți; adj. f., s. f. brunétă, pl. brunéte

bruneta
BRUNÉT, -Ă, bruneți, -te, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care are pielea (feței) de culoare negricioasă și părul negru; brun, oacheș. – Din fr. brunet.

DOOM

brunét adj. m., s. m., pl. brunéți; adj. f., s. f. brunétă, pl. brunéte

bruneta
BRUNÉT, -Ă, bruneți, -te, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care are pielea (feței) de culoare negricioasă și părul negru; brun, oacheș. – Din fr. brunet.

DOOM

brunét adj. m., s. m., pl. brunéți; adj. f., s. f. brunétă, pl. brunéte

brunete
BRUNÉT, -Ă, bruneți, -te, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care are pielea (feței) de culoare negricioasă și părul negru; brun, oacheș. – Din fr. brunet.

DOOM

brunét adj. m., s. m., pl. brunéți; adj. f., s. f. brunétă, pl. brunéte

brunete
BRUNÉT, -Ă, bruneți, -te, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care are pielea (feței) de culoare negricioasă și părul negru; brun, oacheș. – Din fr. brunet.

DOOM

brunét adj. m., s. m., pl. brunéți; adj. f., s. f. brunétă, pl. brunéte

brunetei
BRUNÉT, -Ă, bruneți, -te, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care are pielea (feței) de culoare negricioasă și părul negru; brun, oacheș. – Din fr. brunet.

DOOM

brunét adj. m., s. m., pl. brunéți; adj. f., s. f. brunétă, pl. brunéte

brunetei
BRUNÉT, -Ă, bruneți, -te, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care are pielea (feței) de culoare negricioasă și părul negru; brun, oacheș. – Din fr. brunet.

DOOM

brunét adj. m., s. m., pl. brunéți; adj. f., s. f. brunétă, pl. brunéte

brunetele
BRUNÉT, -Ă, bruneți, -te, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care are pielea (feței) de culoare negricioasă și părul negru; brun, oacheș. – Din fr. brunet.

DOOM

brunét adj. m., s. m., pl. brunéți; adj. f., s. f. brunétă, pl. brunéte

brunetele
BRUNÉT, -Ă, bruneți, -te, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care are pielea (feței) de culoare negricioasă și părul negru; brun, oacheș. – Din fr. brunet.

DOOM

brunét adj. m., s. m., pl. brunéți; adj. f., s. f. brunétă, pl. brunéte

brunetelor
BRUNÉT, -Ă, bruneți, -te, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care are pielea (feței) de culoare negricioasă și părul negru; brun, oacheș. – Din fr. brunet.

DOOM

brunét adj. m., s. m., pl. brunéți; adj. f., s. f. brunétă, pl. brunéte

brunetelor
BRUNÉT, -Ă, bruneți, -te, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care are pielea (feței) de culoare negricioasă și părul negru; brun, oacheș. – Din fr. brunet.

DOOM

brunét adj. m., s. m., pl. brunéți; adj. f., s. f. brunétă, pl. brunéte

brunetul
BRUNÉT, -Ă, bruneți, -te, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care are pielea (feței) de culoare negricioasă și părul negru; brun, oacheș. – Din fr. brunet.

DOOM

brunét adj. m., s. m., pl. brunéți; adj. f., s. f. brunétă, pl. brunéte

brunetul
BRUNÉT, -Ă, bruneți, -te, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care are pielea (feței) de culoare negricioasă și părul negru; brun, oacheș. – Din fr. brunet.

DOOM

brunét adj. m., s. m., pl. brunéți; adj. f., s. f. brunétă, pl. brunéte

brunetului
BRUNÉT, -Ă, bruneți, -te, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care are pielea (feței) de culoare negricioasă și părul negru; brun, oacheș. – Din fr. brunet.

DOOM

brunét adj. m., s. m., pl. brunéți; adj. f., s. f. brunétă, pl. brunéte

brunetului
BRUNÉT, -Ă, bruneți, -te, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care are pielea (feței) de culoare negricioasă și părul negru; brun, oacheș. – Din fr. brunet.

DOOM

brunét adj. m., s. m., pl. brunéți; adj. f., s. f. brunétă, pl. brunéte

brunez
BRUNÁ, brunez, vb. I. Tranz. A acoperi pe cale chimică o piesă de oțel sau de cupru cu un strat de oxizi de culoare brună pentru a o feri de coroziune. – Din fr. brunir.

DOOM

bruná (a ~) vb., ind. prez. 3 bruneáză

bruneze
BRUNÁ, brunez, vb. I. Tranz. A acoperi pe cale chimică o piesă de oțel sau de cupru cu un strat de oxizi de culoare brună pentru a o feri de coroziune. – Din fr. brunir.

DOOM

bruná (a ~) vb., ind. prez. 3 bruneáză

brunezi
BRUNÁ, brunez, vb. I. Tranz. A acoperi pe cale chimică o piesă de oțel sau de cupru cu un strat de oxizi de culoare brună pentru a o feri de coroziune. – Din fr. brunir.

DOOM

bruná (a ~) vb., ind. prez. 3 bruneáză

bruneți
BRUNÉT, -Ă, bruneți, -te, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care are pielea (feței) de culoare negricioasă și părul negru; brun, oacheș. – Din fr. brunet.

DOOM

brunét adj. m., s. m., pl. brunéți; adj. f., s. f. brunétă, pl. brunéte

bruneți
BRUNÉT, -Ă, bruneți, -te, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care are pielea (feței) de culoare negricioasă și părul negru; brun, oacheș. – Din fr. brunet.

DOOM

brunét adj. m., s. m., pl. brunéți; adj. f., s. f. brunétă, pl. brunéte

bruneții
BRUNÉT, -Ă, bruneți, -te, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care are pielea (feței) de culoare negricioasă și părul negru; brun, oacheș. – Din fr. brunet.

DOOM

brunét adj. m., s. m., pl. brunéți; adj. f., s. f. brunétă, pl. brunéte

bruneții
BRUNÉT, -Ă, bruneți, -te, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care are pielea (feței) de culoare negricioasă și părul negru; brun, oacheș. – Din fr. brunet.

DOOM

brunét adj. m., s. m., pl. brunéți; adj. f., s. f. brunétă, pl. brunéte

bruneților
BRUNÉT, -Ă, bruneți, -te, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care are pielea (feței) de culoare negricioasă și părul negru; brun, oacheș. – Din fr. brunet.

DOOM

brunét adj. m., s. m., pl. brunéți; adj. f., s. f. brunétă, pl. brunéte

bruneților
BRUNÉT, -Ă, bruneți, -te, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care are pielea (feței) de culoare negricioasă și părul negru; brun, oacheș. – Din fr. brunet.

DOOM

brunét adj. m., s. m., pl. brunéți; adj. f., s. f. brunétă, pl. brunéte

bruni
BRUN, -Ă, bruni, -e, adj., s. n. 1. Adj. Cafeniu-închis. 2. S. n. Culoare brună (1). (Despre oameni) Care are pielea negricioasă și părul negru; brunet, oacheș. – Din fr. brun.

DOOM

brun² s. n.

brunii
BRUN, -Ă, bruni, -e, adj., s. n. 1. Adj. Cafeniu-închis. 2. S. n. Culoare brună (1). (Despre oameni) Care are pielea negricioasă și părul negru; brunet, oacheș. – Din fr. brun.

DOOM

brun² s. n.

brunilor
BRUN, -Ă, bruni, -e, adj., s. n. 1. Adj. Cafeniu-închis. 2. S. n. Culoare brună (1). (Despre oameni) Care are pielea negricioasă și părul negru; brunet, oacheș. – Din fr. brun.

DOOM

brun² s. n.

brunul
BRUN, -Ă, bruni, -e, adj., s. n. 1. Adj. Cafeniu-închis. 2. S. n. Culoare brună (1). (Despre oameni) Care are pielea negricioasă și părul negru; brunet, oacheș. – Din fr. brun.

DOOM

brun² s. n.

brunului
BRUN, -Ă, bruni, -e, adj., s. n. 1. Adj. Cafeniu-închis. 2. S. n. Culoare brună (1). (Despre oameni) Care are pielea negricioasă și părul negru; brunet, oacheș. – Din fr. brun.

DOOM

brun² s. n.

brunând
BRUNÁ, brunez, vb. I. Tranz. A acoperi pe cale chimică o piesă de oțel sau de cupru cu un strat de oxizi de culoare brună pentru a o feri de coroziune. – Din fr. brunir.

DOOM

bruná (a ~) vb., ind. prez. 3 bruneáză

brunînd
BRUNÁ, brunez, vb. I. Tranz. A acoperi pe cale chimică o piesă de oțel sau de cupru cu un strat de oxizi de culoare brună pentru a o feri de coroziune. – Din fr. brunir.

DOOM

bruná (a ~) vb., ind. prez. 3 bruneáză

brunări
BRUNÁRE s. f. Acțiunea de a bruna și rezultatul ei; brunaj. – V. bruna.

DOOM

brunáre s. f., g.-d. art. brunắrii

brunării
BRUNÁRE s. f. Acțiunea de a bruna și rezultatul ei; brunaj. – V. bruna.

DOOM

brunáre s. f., g.-d. art. brunắrii

brunările
BRUNÁRE s. f. Acțiunea de a bruna și rezultatul ei; brunaj. – V. bruna.

DOOM

brunáre s. f., g.-d. art. brunắrii

brunărilor
BRUNÁRE s. f. Acțiunea de a bruna și rezultatul ei; brunaj. – V. bruna.

DOOM

brunáre s. f., g.-d. art. brunắrii

brusc
BRUSC, -Ă, bruști, -e, adj. (Adesea adverbial) Care se produce, se petrece pe neașteptate, subit, dintr-odată. – Din fr. brusque.

DOOM

brusc adj. m., pl. bruști; f. brúscă, pl. brúște

brusca
BRUSC, -Ă, bruști, -e, adj. (Adesea adverbial) Care se produce, se petrece pe neașteptate, subit, dintr-odată. – Din fr. brusque.

DOOM

brusc adj. m., pl. bruști; f. brúscă, pl. brúște

brusca
BRUSCÁ, bruschez, vb. I. Tranz. 1. A trata pe cineva cu asprime, fără menajamente; a repezi; a bruftui. ♦ A se purta violent cu cineva. 2. A grăbi, a forța desfășurarea unui proces, a unui eveniment. – Din fr. brusquer.

DOOM

bruscá (a ~) vb., ind. prez. 3 bruscheáză

bruscai
BRUSCÁ, bruschez, vb. I. Tranz. 1. A trata pe cineva cu asprime, fără menajamente; a repezi; a bruftui. ♦ A se purta violent cu cineva. 2. A grăbi, a forța desfășurarea unui proces, a unui eveniment. – Din fr. brusquer.

DOOM

bruscá (a ~) vb., ind. prez. 3 bruscheáză

bruscam
BRUSCÁ, bruschez, vb. I. Tranz. 1. A trata pe cineva cu asprime, fără menajamente; a repezi; a bruftui. ♦ A se purta violent cu cineva. 2. A grăbi, a forța desfășurarea unui proces, a unui eveniment. – Din fr. brusquer.

DOOM

bruscá (a ~) vb., ind. prez. 3 bruscheáză

bruscare
BRUSCÁ, bruschez, vb. I. Tranz. 1. A trata pe cineva cu asprime, fără menajamente; a repezi; a bruftui. ♦ A se purta violent cu cineva. 2. A grăbi, a forța desfășurarea unui proces, a unui eveniment. – Din fr. brusquer.

DOOM

bruscá (a ~) vb., ind. prez. 3 bruscheáză

bruscare
BRUSCÁRE s. f. Acțiunea de a brusca și rezultatul ei. – V. brusca.

DOOM

bruscáre s. f., g.-d. art. bruscắrii; pl. bruscắri

bruscarea
BRUSCÁRE s. f. Acțiunea de a brusca și rezultatul ei. – V. brusca.

DOOM

bruscáre s. f., g.-d. art. bruscắrii; pl. bruscắri

bruscară
BRUSCÁ, bruschez, vb. I. Tranz. 1. A trata pe cineva cu asprime, fără menajamente; a repezi; a bruftui. ♦ A se purta violent cu cineva. 2. A grăbi, a forța desfășurarea unui proces, a unui eveniment. – Din fr. brusquer.

DOOM

bruscá (a ~) vb., ind. prez. 3 bruscheáză

bruscarăm
BRUSCÁ, bruschez, vb. I. Tranz. 1. A trata pe cineva cu asprime, fără menajamente; a repezi; a bruftui. ♦ A se purta violent cu cineva. 2. A grăbi, a forța desfășurarea unui proces, a unui eveniment. – Din fr. brusquer.

DOOM

bruscá (a ~) vb., ind. prez. 3 bruscheáză

bruscarăți
BRUSCÁ, bruschez, vb. I. Tranz. 1. A trata pe cineva cu asprime, fără menajamente; a repezi; a bruftui. ♦ A se purta violent cu cineva. 2. A grăbi, a forța desfășurarea unui proces, a unui eveniment. – Din fr. brusquer.

DOOM

bruscá (a ~) vb., ind. prez. 3 bruscheáză

bruscase
BRUSCÁ, bruschez, vb. I. Tranz. 1. A trata pe cineva cu asprime, fără menajamente; a repezi; a bruftui. ♦ A se purta violent cu cineva. 2. A grăbi, a forța desfășurarea unui proces, a unui eveniment. – Din fr. brusquer.

DOOM

bruscá (a ~) vb., ind. prez. 3 bruscheáză

bruscasem
BRUSCÁ, bruschez, vb. I. Tranz. 1. A trata pe cineva cu asprime, fără menajamente; a repezi; a bruftui. ♦ A se purta violent cu cineva. 2. A grăbi, a forța desfășurarea unui proces, a unui eveniment. – Din fr. brusquer.

DOOM

bruscá (a ~) vb., ind. prez. 3 bruscheáză

bruscaseră
BRUSCÁ, bruschez, vb. I. Tranz. 1. A trata pe cineva cu asprime, fără menajamente; a repezi; a bruftui. ♦ A se purta violent cu cineva. 2. A grăbi, a forța desfășurarea unui proces, a unui eveniment. – Din fr. brusquer.

DOOM

bruscá (a ~) vb., ind. prez. 3 bruscheáză

bruscaserăm
BRUSCÁ, bruschez, vb. I. Tranz. 1. A trata pe cineva cu asprime, fără menajamente; a repezi; a bruftui. ♦ A se purta violent cu cineva. 2. A grăbi, a forța desfășurarea unui proces, a unui eveniment. – Din fr. brusquer.

DOOM

bruscá (a ~) vb., ind. prez. 3 bruscheáză

bruscaserăți
BRUSCÁ, bruschez, vb. I. Tranz. 1. A trata pe cineva cu asprime, fără menajamente; a repezi; a bruftui. ♦ A se purta violent cu cineva. 2. A grăbi, a forța desfășurarea unui proces, a unui eveniment. – Din fr. brusquer.

DOOM

bruscá (a ~) vb., ind. prez. 3 bruscheáză

bruscaseși
BRUSCÁ, bruschez, vb. I. Tranz. 1. A trata pe cineva cu asprime, fără menajamente; a repezi; a bruftui. ♦ A se purta violent cu cineva. 2. A grăbi, a forța desfășurarea unui proces, a unui eveniment. – Din fr. brusquer.

DOOM

bruscá (a ~) vb., ind. prez. 3 bruscheáză

bruscaseți
BRUSCÁ, bruschez, vb. I. Tranz. 1. A trata pe cineva cu asprime, fără menajamente; a repezi; a bruftui. ♦ A se purta violent cu cineva. 2. A grăbi, a forța desfășurarea unui proces, a unui eveniment. – Din fr. brusquer.

DOOM

bruscá (a ~) vb., ind. prez. 3 bruscheáză

bruscat
BRUSCÁ, bruschez, vb. I. Tranz. 1. A trata pe cineva cu asprime, fără menajamente; a repezi; a bruftui. ♦ A se purta violent cu cineva. 2. A grăbi, a forța desfășurarea unui proces, a unui eveniment. – Din fr. brusquer.

DOOM

bruscá (a ~) vb., ind. prez. 3 bruscheáză

bruscat
BRUSCÁ, bruschez, vb. I. Tranz. 1. A trata pe cineva cu asprime, fără menajamente; a repezi; a bruftui. ♦ A se purta violent cu cineva. 2. A grăbi, a forța desfășurarea unui proces, a unui eveniment. – Din fr. brusquer.

bruscau
BRUSCÁ, bruschez, vb. I. Tranz. 1. A trata pe cineva cu asprime, fără menajamente; a repezi; a bruftui. ♦ A se purta violent cu cineva. 2. A grăbi, a forța desfășurarea unui proces, a unui eveniment. – Din fr. brusquer.

DOOM

bruscá (a ~) vb., ind. prez. 3 bruscheáză

bruscași
BRUSCÁ, bruschez, vb. I. Tranz. 1. A trata pe cineva cu asprime, fără menajamente; a repezi; a bruftui. ♦ A se purta violent cu cineva. 2. A grăbi, a forța desfășurarea unui proces, a unui eveniment. – Din fr. brusquer.

DOOM

bruscá (a ~) vb., ind. prez. 3 bruscheáză

bruscați
BRUSCÁ, bruschez, vb. I. Tranz. 1. A trata pe cineva cu asprime, fără menajamente; a repezi; a bruftui. ♦ A se purta violent cu cineva. 2. A grăbi, a forța desfășurarea unui proces, a unui eveniment. – Din fr. brusquer.

DOOM

bruscá (a ~) vb., ind. prez. 3 bruscheáză

bruschează
BRUSCÁ, bruschez, vb. I. Tranz. 1. A trata pe cineva cu asprime, fără menajamente; a repezi; a bruftui. ♦ A se purta violent cu cineva. 2. A grăbi, a forța desfășurarea unui proces, a unui eveniment. – Din fr. brusquer.

DOOM

bruscá (a ~) vb., ind. prez. 3 bruscheáză

bruschez
BRUSCÁ, bruschez, vb. I. Tranz. 1. A trata pe cineva cu asprime, fără menajamente; a repezi; a bruftui. ♦ A se purta violent cu cineva. 2. A grăbi, a forța desfășurarea unui proces, a unui eveniment. – Din fr. brusquer.

DOOM

bruscá (a ~) vb., ind. prez. 3 bruscheáză

bruscheze
BRUSCÁ, bruschez, vb. I. Tranz. 1. A trata pe cineva cu asprime, fără menajamente; a repezi; a bruftui. ♦ A se purta violent cu cineva. 2. A grăbi, a forța desfășurarea unui proces, a unui eveniment. – Din fr. brusquer.

DOOM

bruscá (a ~) vb., ind. prez. 3 bruscheáză

bruschezi
BRUSCÁ, bruschez, vb. I. Tranz. 1. A trata pe cineva cu asprime, fără menajamente; a repezi; a bruftui. ♦ A se purta violent cu cineva. 2. A grăbi, a forța desfășurarea unui proces, a unui eveniment. – Din fr. brusquer.

DOOM

bruscá (a ~) vb., ind. prez. 3 bruscheáză

bruschețe
BRUSCHÉȚE s. f. Purtare sau atitudine aspră, grosolană, lipsită de menajamente față de cineva. – Din it. bruschezza.

DOOM

bruschéțe s. f., art. bruschéțea, g.-d. art. bruschéței

bruschețe
BRUSCHÉȚE s. f. Purtare sau atitudine aspră, grosolană, lipsită de menajamente față de cineva. – Din it. bruschezza.

bruschețea
BRUSCHÉȚE s. f. Purtare sau atitudine aspră, grosolană, lipsită de menajamente față de cineva. – Din it. bruschezza.

DOOM

bruschéțe s. f., art. bruschéțea, g.-d. art. bruschéței

bruscheței
BRUSCHÉȚE s. f. Purtare sau atitudine aspră, grosolană, lipsită de menajamente față de cineva. – Din it. bruschezza.

DOOM

bruschéțe s. f., art. bruschéțea, g.-d. art. bruschéței

bruscul
BRUSC, -Ă, bruști, -e, adj. (Adesea adverbial) Care se produce, se petrece pe neașteptate, subit, dintr-odată. – Din fr. brusque.

DOOM

brusc adj. m., pl. bruști; f. brúscă, pl. brúște

bruscului
BRUSC, -Ă, bruști, -e, adj. (Adesea adverbial) Care se produce, se petrece pe neașteptate, subit, dintr-odată. – Din fr. brusque.

DOOM

brusc adj. m., pl. bruști; f. brúscă, pl. brúște

bruscând
BRUSCÁ, bruschez, vb. I. Tranz. 1. A trata pe cineva cu asprime, fără menajamente; a repezi; a bruftui. ♦ A se purta violent cu cineva. 2. A grăbi, a forța desfășurarea unui proces, a unui eveniment. – Din fr. brusquer.

DOOM

bruscá (a ~) vb., ind. prez. 3 bruscheáză

bruscînd
BRUSCÁ, bruschez, vb. I. Tranz. 1. A trata pe cineva cu asprime, fără menajamente; a repezi; a bruftui. ♦ A se purta violent cu cineva. 2. A grăbi, a forța desfășurarea unui proces, a unui eveniment. – Din fr. brusquer.

DOOM

bruscá (a ~) vb., ind. prez. 3 bruscheáză

bruscări
BRUSCÁRE s. f. Acțiunea de a brusca și rezultatul ei. – V. brusca.

DOOM

bruscáre s. f., g.-d. art. bruscắrii; pl. bruscắri

bruscării
BRUSCÁRE s. f. Acțiunea de a brusca și rezultatul ei. – V. brusca.

DOOM

bruscáre s. f., g.-d. art. bruscắrii; pl. bruscắri

bruscările
BRUSCÁRE s. f. Acțiunea de a brusca și rezultatul ei. – V. brusca.

DOOM

bruscáre s. f., g.-d. art. bruscắrii; pl. bruscắri

bruscărilor
BRUSCÁRE s. f. Acțiunea de a brusca și rezultatul ei. – V. brusca.

DOOM

bruscáre s. f., g.-d. art. bruscắrii; pl. bruscắri

brusnat
BRUSNÁT, -Ă, brusnați, -te, adj. (Rar) Grăsuliu, bucălat. A plăsmuit luna în chip de femeie brusnată, durdulie. HOGAȘ, DR. II 54. ◊ (Adverbial) Din privazul... barbei și musteților lui stufoase răsărea brusnat fața-i rotundă. HOGAȘ, DR. 247.

brust
BRUST s.n. (Tehn.) Front vertical care separă un inel de tunel în curs de excavare de inelul alăturat, neexcavat. [< germ. Brust].

brustan
BRUSTÁN, brustani, s. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene dispuse în capitule la vârful tulpinii și cu miros caracteristic plăcut (Telekia speciosa). – Cf. brusture.

brustani
BRUSTÁN, brustani, s. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene dispuse în capitule la vârful tulpinii și cu miros caracteristic plăcut (Telekia speciosa). – Cf. brusture.

brustanii
BRUSTÁN, brustani, s. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene dispuse în capitule la vârful tulpinii și cu miros caracteristic plăcut (Telekia speciosa). – Cf. brusture.

brustanilor
BRUSTÁN, brustani, s. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene dispuse în capitule la vârful tulpinii și cu miros caracteristic plăcut (Telekia speciosa). – Cf. brusture.

brustanul
BRUSTÁN, brustani, s. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene dispuse în capitule la vârful tulpinii și cu miros caracteristic plăcut (Telekia speciosa). – Cf. brusture.

brustanului
BRUSTÁN, brustani, s. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene dispuse în capitule la vârful tulpinii și cu miros caracteristic plăcut (Telekia speciosa). – Cf. brusture.

brustul
BRUST s.n. (Tehn.) Front vertical care separă un inel de tunel în curs de excavare de inelul alăturat, neexcavat. [< germ. Brust].

brustului
BRUST s.n. (Tehn.) Front vertical care separă un inel de tunel în curs de excavare de inelul alăturat, neexcavat. [< germ. Brust].

brustur
BRÚSTURE, brusturi, s. m. Numele mai multor plante erbacee cu frunze foarte mari și late, cu flori purpurii sau violete, dispuse în inflorescențe sferice și țepoase, folosite pentru proprietățile lor medicinale; lipan² (Lappa). [Var.: brústur s. m.] – Et. nec.

DOOM

brústure s. m., pl. brústuri

brusture
BRÚSTURE, brusturi, s. m. Numele mai multor plante erbacee cu frunze foarte mari și late, cu flori purpurii sau violete, dispuse în inflorescențe sferice și țepoase, folosite pentru proprietățile lor medicinale; lipan² (Lappa). [Var.: brústur s. m.] – Et. nec.

DOOM

brústure s. m., pl. brústuri

brusturele
BRÚSTURE, brusturi, s. m. Numele mai multor plante erbacee cu frunze foarte mari și late, cu flori purpurii sau violete, dispuse în inflorescențe sferice și țepoase, folosite pentru proprietățile lor medicinale; lipan² (Lappa). [Var.: brústur s. m.] – Et. nec.

DOOM

brústure s. m., pl. brústuri

brusturelui
BRÚSTURE, brusturi, s. m. Numele mai multor plante erbacee cu frunze foarte mari și late, cu flori purpurii sau violete, dispuse în inflorescențe sferice și țepoase, folosite pentru proprietățile lor medicinale; lipan² (Lappa). [Var.: brústur s. m.] – Et. nec.

DOOM

brústure s. m., pl. brústuri

brusturi
BRÚSTURE, brusturi, s. m. Numele mai multor plante erbacee cu frunze foarte mari și late, cu flori purpurii sau violete, dispuse în inflorescențe sferice și țepoase, folosite pentru proprietățile lor medicinale; lipan² (Lappa). [Var.: brústur s. m.] – Et. nec.

DOOM

brústure s. m., pl. brústuri

brusturii
BRÚSTURE, brusturi, s. m. Numele mai multor plante erbacee cu frunze foarte mari și late, cu flori purpurii sau violete, dispuse în inflorescențe sferice și țepoase, folosite pentru proprietățile lor medicinale; lipan² (Lappa). [Var.: brústur s. m.] – Et. nec.

DOOM

brústure s. m., pl. brústuri

brusturilor
BRÚSTURE, brusturi, s. m. Numele mai multor plante erbacee cu frunze foarte mari și late, cu flori purpurii sau violete, dispuse în inflorescențe sferice și țepoase, folosite pentru proprietățile lor medicinale; lipan² (Lappa). [Var.: brústur s. m.] – Et. nec.

DOOM

brústure s. m., pl. brústuri

brusă
BRÚSĂ s.f. (Geogr.) Regiune tropicală de stepă, presărată cu arbuști. [< fr. brousse < prov. brousso].

brut
BRUT, -Ă, bruți, -te, adj. 1. (Despre materiale, obiecte etc.) Care se găsește în stare naturală, încă neprelucrat; care nu a fost încă transformat în produs finit. 2. (Despre greutatea mărfurilor) Care este socotit împreună cu ambalajul, vasul etc. în care se află; din care nu s-a scăzut daraua. 3. (Despre un venit) Care a fost socotit împreună cu cheltuielile, impozitele etc. aferente. – Din lat. brutus, fr. brut.

DOOM

brut adj. m., pl. bruți; f. brútă, pl. brúte

bruta
BRUT, -Ă, bruți, -te, adj. 1. (Despre materiale, obiecte etc.) Care se găsește în stare naturală, încă neprelucrat; care nu a fost încă transformat în produs finit. 2. (Despre greutatea mărfurilor) Care este socotit împreună cu ambalajul, vasul etc. în care se află; din care nu s-a scăzut daraua. 3. (Despre un venit) Care a fost socotit împreună cu cheltuielile, impozitele etc. aferente. – Din lat. brutus, fr. brut.

DOOM

brut adj. m., pl. bruți; f. brútă, pl. brúte

bruta
BRÚTĂ, brute, s. f. Om foarte brutal. – Din fr. brute.

DOOM

brútă s. f., g.-d. art. brútei; pl. brúte

brutal
BRUTÁL, -Ă, brutali, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de delicatețe, aspru, dur, violent; grosolan, necioplit. ♦ Care este direct, fără menajamente. O sinceritate brutală. – Din fr. brutal.

DOOM

brutál adj. m., pl. brutáli; f. brutálă, pl. brutále

brutala
BRUTÁL, -Ă, brutali, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de delicatețe, aspru, dur, violent; grosolan, necioplit. ♦ Care este direct, fără menajamente. O sinceritate brutală. – Din fr. brutal.

DOOM

brutál adj. m., pl. brutáli; f. brutálă, pl. brutále

brutale
BRUTÁL, -Ă, brutali, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de delicatețe, aspru, dur, violent; grosolan, necioplit. ♦ Care este direct, fără menajamente. O sinceritate brutală. – Din fr. brutal.

DOOM

brutál adj. m., pl. brutáli; f. brutálă, pl. brutále

brutalei
BRUTÁL, -Ă, brutali, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de delicatețe, aspru, dur, violent; grosolan, necioplit. ♦ Care este direct, fără menajamente. O sinceritate brutală. – Din fr. brutal.

DOOM

brutál adj. m., pl. brutáli; f. brutálă, pl. brutále

brutalele
BRUTÁL, -Ă, brutali, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de delicatețe, aspru, dur, violent; grosolan, necioplit. ♦ Care este direct, fără menajamente. O sinceritate brutală. – Din fr. brutal.

DOOM

brutál adj. m., pl. brutáli; f. brutálă, pl. brutále

brutalelor
BRUTÁL, -Ă, brutali, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de delicatețe, aspru, dur, violent; grosolan, necioplit. ♦ Care este direct, fără menajamente. O sinceritate brutală. – Din fr. brutal.

DOOM

brutál adj. m., pl. brutáli; f. brutálă, pl. brutále

brutali
BRUTÁL, -Ă, brutali, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de delicatețe, aspru, dur, violent; grosolan, necioplit. ♦ Care este direct, fără menajamente. O sinceritate brutală. – Din fr. brutal.

DOOM

brutál adj. m., pl. brutáli; f. brutálă, pl. brutále

brutalii
BRUTÁL, -Ă, brutali, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de delicatețe, aspru, dur, violent; grosolan, necioplit. ♦ Care este direct, fără menajamente. O sinceritate brutală. – Din fr. brutal.

DOOM

brutál adj. m., pl. brutáli; f. brutálă, pl. brutále

brutalilor
BRUTÁL, -Ă, brutali, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de delicatețe, aspru, dur, violent; grosolan, necioplit. ♦ Care este direct, fără menajamente. O sinceritate brutală. – Din fr. brutal.

DOOM

brutál adj. m., pl. brutáli; f. brutálă, pl. brutále

brutalitate
BRUTALITÁTE, brutalități, s. f. Fire, purtare, vorbă sau faptă brutală. – Din fr. brutalité.

DOOM

brutalitáte s. f., g.-d. art. brutalitắții; pl. brutalitắți

brutalitatea
BRUTALITÁTE, brutalități, s. f. Fire, purtare, vorbă sau faptă brutală. – Din fr. brutalité.

DOOM

brutalitáte s. f., g.-d. art. brutalitắții; pl. brutalitắți

brutalități
BRUTALITÁTE, brutalități, s. f. Fire, purtare, vorbă sau faptă brutală. – Din fr. brutalité.

DOOM

brutalitáte s. f., g.-d. art. brutalitắții; pl. brutalitắți

brutalității
BRUTALITÁTE, brutalități, s. f. Fire, purtare, vorbă sau faptă brutală. – Din fr. brutalité.

DOOM

brutalitáte s. f., g.-d. art. brutalitắții; pl. brutalitắți

brutalitățile
BRUTALITÁTE, brutalități, s. f. Fire, purtare, vorbă sau faptă brutală. – Din fr. brutalité.

DOOM

brutalitáte s. f., g.-d. art. brutalitắții; pl. brutalitắți

brutalităților
BRUTALITÁTE, brutalități, s. f. Fire, purtare, vorbă sau faptă brutală. – Din fr. brutalité.

DOOM

brutalitáte s. f., g.-d. art. brutalitắții; pl. brutalitắți

brutaliza
BRUTALIZÁ, brutalizez, vb. I. Tranz. A trata pe cineva cu brutalitate; a maltrata. – Din fr. brutaliser.

DOOM

brutalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 brutalizeáză

brutalizai
BRUTALIZÁ, brutalizez, vb. I. Tranz. A trata pe cineva cu brutalitate; a maltrata. – Din fr. brutaliser.

DOOM

brutalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 brutalizeáză

brutalizam
BRUTALIZÁ, brutalizez, vb. I. Tranz. A trata pe cineva cu brutalitate; a maltrata. – Din fr. brutaliser.

DOOM

brutalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 brutalizeáză

brutalizare
BRUTALIZÁ, brutalizez, vb. I. Tranz. A trata pe cineva cu brutalitate; a maltrata. – Din fr. brutaliser.

DOOM

brutalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 brutalizeáză

brutalizare
BRUTALIZÁRE, brutalizări, s. f. Acțiunea de a brutaliza. – V. brutaliza.

brutalizarea
BRUTALIZÁRE, brutalizări, s. f. Acțiunea de a brutaliza. – V. brutaliza.

brutalizară
BRUTALIZÁ, brutalizez, vb. I. Tranz. A trata pe cineva cu brutalitate; a maltrata. – Din fr. brutaliser.

DOOM

brutalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 brutalizeáză

brutalizarăm
BRUTALIZÁ, brutalizez, vb. I. Tranz. A trata pe cineva cu brutalitate; a maltrata. – Din fr. brutaliser.

DOOM

brutalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 brutalizeáză

brutalizarăți
BRUTALIZÁ, brutalizez, vb. I. Tranz. A trata pe cineva cu brutalitate; a maltrata. – Din fr. brutaliser.

DOOM

brutalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 brutalizeáză

brutalizase
BRUTALIZÁ, brutalizez, vb. I. Tranz. A trata pe cineva cu brutalitate; a maltrata. – Din fr. brutaliser.

DOOM

brutalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 brutalizeáză

brutalizasem
BRUTALIZÁ, brutalizez, vb. I. Tranz. A trata pe cineva cu brutalitate; a maltrata. – Din fr. brutaliser.

DOOM

brutalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 brutalizeáză

brutalizaseră
BRUTALIZÁ, brutalizez, vb. I. Tranz. A trata pe cineva cu brutalitate; a maltrata. – Din fr. brutaliser.

DOOM

brutalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 brutalizeáză

brutalizaserăm
BRUTALIZÁ, brutalizez, vb. I. Tranz. A trata pe cineva cu brutalitate; a maltrata. – Din fr. brutaliser.

DOOM

brutalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 brutalizeáză

brutalizaserăți
BRUTALIZÁ, brutalizez, vb. I. Tranz. A trata pe cineva cu brutalitate; a maltrata. – Din fr. brutaliser.

DOOM

brutalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 brutalizeáză

brutalizaseși
BRUTALIZÁ, brutalizez, vb. I. Tranz. A trata pe cineva cu brutalitate; a maltrata. – Din fr. brutaliser.

DOOM

brutalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 brutalizeáză

brutalizaseți
BRUTALIZÁ, brutalizez, vb. I. Tranz. A trata pe cineva cu brutalitate; a maltrata. – Din fr. brutaliser.

DOOM

brutalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 brutalizeáză

brutalizat
BRUTALIZÁ, brutalizez, vb. I. Tranz. A trata pe cineva cu brutalitate; a maltrata. – Din fr. brutaliser.

DOOM

brutalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 brutalizeáză

brutalizat
BRUTALIZÁ, brutalizez, vb. I. Tranz. A trata pe cineva cu brutalitate; a maltrata. – Din fr. brutaliser.

brutalizau
BRUTALIZÁ, brutalizez, vb. I. Tranz. A trata pe cineva cu brutalitate; a maltrata. – Din fr. brutaliser.

DOOM

brutalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 brutalizeáză

brutalizași
BRUTALIZÁ, brutalizez, vb. I. Tranz. A trata pe cineva cu brutalitate; a maltrata. – Din fr. brutaliser.

DOOM

brutalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 brutalizeáză

brutalizați
BRUTALIZÁ, brutalizez, vb. I. Tranz. A trata pe cineva cu brutalitate; a maltrata. – Din fr. brutaliser.

DOOM

brutalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 brutalizeáză

brutalizează
BRUTALIZÁ, brutalizez, vb. I. Tranz. A trata pe cineva cu brutalitate; a maltrata. – Din fr. brutaliser.

DOOM

brutalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 brutalizeáză

brutalizez
BRUTALIZÁ, brutalizez, vb. I. Tranz. A trata pe cineva cu brutalitate; a maltrata. – Din fr. brutaliser.

DOOM

brutalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 brutalizeáză

brutalizeze
BRUTALIZÁ, brutalizez, vb. I. Tranz. A trata pe cineva cu brutalitate; a maltrata. – Din fr. brutaliser.

DOOM

brutalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 brutalizeáză

brutalizezi
BRUTALIZÁ, brutalizez, vb. I. Tranz. A trata pe cineva cu brutalitate; a maltrata. – Din fr. brutaliser.

DOOM

brutalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 brutalizeáză

brutalizând
BRUTALIZÁ, brutalizez, vb. I. Tranz. A trata pe cineva cu brutalitate; a maltrata. – Din fr. brutaliser.

DOOM

brutalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 brutalizeáză

brutalizînd
BRUTALIZÁ, brutalizez, vb. I. Tranz. A trata pe cineva cu brutalitate; a maltrata. – Din fr. brutaliser.

DOOM

brutalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 brutalizeáză

brutalizări
BRUTALIZÁRE, brutalizări, s. f. Acțiunea de a brutaliza. – V. brutaliza.

brutalizării
BRUTALIZÁRE, brutalizări, s. f. Acțiunea de a brutaliza. – V. brutaliza.

brutalizările
BRUTALIZÁRE, brutalizări, s. f. Acțiunea de a brutaliza. – V. brutaliza.

brutalizărilor
BRUTALIZÁRE, brutalizări, s. f. Acțiunea de a brutaliza. – V. brutaliza.

brutalul
BRUTÁL, -Ă, brutali, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de delicatețe, aspru, dur, violent; grosolan, necioplit. ♦ Care este direct, fără menajamente. O sinceritate brutală. – Din fr. brutal.

DOOM

brutál adj. m., pl. brutáli; f. brutálă, pl. brutále

brutalului
BRUTÁL, -Ă, brutali, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de delicatețe, aspru, dur, violent; grosolan, necioplit. ♦ Care este direct, fără menajamente. O sinceritate brutală. – Din fr. brutal.

DOOM

brutál adj. m., pl. brutáli; f. brutálă, pl. brutále

brutar
BRUTĂREÁSĂ, brutărese, s. f. Femeie care fabrică sau vinde pâine; soția brutarului; jimblăreasă. – Brutar + suf. -easă.

DOOM

brutár s. m., pl. brutári

brutari
BRUTĂREÁSĂ, brutărese, s. f. Femeie care fabrică sau vinde pâine; soția brutarului; jimblăreasă. – Brutar + suf. -easă.

DOOM

brutár s. m., pl. brutári

brutarii
BRUTĂREÁSĂ, brutărese, s. f. Femeie care fabrică sau vinde pâine; soția brutarului; jimblăreasă. – Brutar + suf. -easă.

DOOM

brutár s. m., pl. brutári

brutarilor
BRUTĂREÁSĂ, brutărese, s. f. Femeie care fabrică sau vinde pâine; soția brutarului; jimblăreasă. – Brutar + suf. -easă.

DOOM

brutár s. m., pl. brutári

brutarul
BRUTĂREÁSĂ, brutărese, s. f. Femeie care fabrică sau vinde pâine; soția brutarului; jimblăreasă. – Brutar + suf. -easă.

DOOM

brutár s. m., pl. brutári

brutarului
BRUTĂREÁSĂ, brutărese, s. f. Femeie care fabrică sau vinde pâine; soția brutarului; jimblăreasă. – Brutar + suf. -easă.

DOOM

brutár s. m., pl. brutári

brute
BRUT, -Ă, bruți, -te, adj. 1. (Despre materiale, obiecte etc.) Care se găsește în stare naturală, încă neprelucrat; care nu a fost încă transformat în produs finit. 2. (Despre greutatea mărfurilor) Care este socotit împreună cu ambalajul, vasul etc. în care se află; din care nu s-a scăzut daraua. 3. (Despre un venit) Care a fost socotit împreună cu cheltuielile, impozitele etc. aferente. – Din lat. brutus, fr. brut.

DOOM

brut adj. m., pl. bruți; f. brútă, pl. brúte

brute
BRÚTĂ, brute, s. f. Om foarte brutal. – Din fr. brute.

DOOM

brútă s. f., g.-d. art. brútei; pl. brúte

brutei
BRUT, -Ă, bruți, -te, adj. 1. (Despre materiale, obiecte etc.) Care se găsește în stare naturală, încă neprelucrat; care nu a fost încă transformat în produs finit. 2. (Despre greutatea mărfurilor) Care este socotit împreună cu ambalajul, vasul etc. în care se află; din care nu s-a scăzut daraua. 3. (Despre un venit) Care a fost socotit împreună cu cheltuielile, impozitele etc. aferente. – Din lat. brutus, fr. brut.

DOOM

brut adj. m., pl. bruți; f. brútă, pl. brúte

brutei
BRÚTĂ, brute, s. f. Om foarte brutal. – Din fr. brute.

DOOM

brútă s. f., g.-d. art. brútei; pl. brúte

brutele
BRUT, -Ă, bruți, -te, adj. 1. (Despre materiale, obiecte etc.) Care se găsește în stare naturală, încă neprelucrat; care nu a fost încă transformat în produs finit. 2. (Despre greutatea mărfurilor) Care este socotit împreună cu ambalajul, vasul etc. în care se află; din care nu s-a scăzut daraua. 3. (Despre un venit) Care a fost socotit împreună cu cheltuielile, impozitele etc. aferente. – Din lat. brutus, fr. brut.

DOOM

brut adj. m., pl. bruți; f. brútă, pl. brúte

brutele
BRÚTĂ, brute, s. f. Om foarte brutal. – Din fr. brute.

DOOM

brútă s. f., g.-d. art. brútei; pl. brúte

brutelor
BRUT, -Ă, bruți, -te, adj. 1. (Despre materiale, obiecte etc.) Care se găsește în stare naturală, încă neprelucrat; care nu a fost încă transformat în produs finit. 2. (Despre greutatea mărfurilor) Care este socotit împreună cu ambalajul, vasul etc. în care se află; din care nu s-a scăzut daraua. 3. (Despre un venit) Care a fost socotit împreună cu cheltuielile, impozitele etc. aferente. – Din lat. brutus, fr. brut.

DOOM

brut adj. m., pl. bruți; f. brútă, pl. brúte

brutelor
BRÚTĂ, brute, s. f. Om foarte brutal. – Din fr. brute.

DOOM

brútă s. f., g.-d. art. brútei; pl. brúte

bruto
BRÚTO adv. În total, fără a scădea daraua (dintr-o greutate), cheltuielile, impozitele etc. (dintr-un venit). – Din germ. Brutto, it. brutto.

DOOM

brúto adv.

brutul
BRUT, -Ă, bruți, -te, adj. 1. (Despre materiale, obiecte etc.) Care se găsește în stare naturală, încă neprelucrat; care nu a fost încă transformat în produs finit. 2. (Despre greutatea mărfurilor) Care este socotit împreună cu ambalajul, vasul etc. în care se află; din care nu s-a scăzut daraua. 3. (Despre un venit) Care a fost socotit împreună cu cheltuielile, impozitele etc. aferente. – Din lat. brutus, fr. brut.

DOOM

brut adj. m., pl. bruți; f. brútă, pl. brúte

brutului
BRUT, -Ă, bruți, -te, adj. 1. (Despre materiale, obiecte etc.) Care se găsește în stare naturală, încă neprelucrat; care nu a fost încă transformat în produs finit. 2. (Despre greutatea mărfurilor) Care este socotit împreună cu ambalajul, vasul etc. în care se află; din care nu s-a scăzut daraua. 3. (Despre un venit) Care a fost socotit împreună cu cheltuielile, impozitele etc. aferente. – Din lat. brutus, fr. brut.

DOOM

brut adj. m., pl. bruți; f. brútă, pl. brúte

brutăreasa
BRUTĂREÁSĂ, brutărese, s. f. Femeie care fabrică sau vinde pâine; soția brutarului; jimblăreasă. – Brutar + suf. -easă.

DOOM

brutăreásă (rar) s. f., g.-d. art. brutărései; pl. brutărése

brutărese
BRUTĂREÁSĂ, brutărese, s. f. Femeie care fabrică sau vinde pâine; soția brutarului; jimblăreasă. – Brutar + suf. -easă.

DOOM

brutăreásă (rar) s. f., g.-d. art. brutărései; pl. brutărése

brutăresei
BRUTĂREÁSĂ, brutărese, s. f. Femeie care fabrică sau vinde pâine; soția brutarului; jimblăreasă. – Brutar + suf. -easă.

DOOM

brutăreásă (rar) s. f., g.-d. art. brutărései; pl. brutărése

brutăresele
BRUTĂREÁSĂ, brutărese, s. f. Femeie care fabrică sau vinde pâine; soția brutarului; jimblăreasă. – Brutar + suf. -easă.

DOOM

brutăreásă (rar) s. f., g.-d. art. brutărései; pl. brutărése

brutăreselor
BRUTĂREÁSĂ, brutărese, s. f. Femeie care fabrică sau vinde pâine; soția brutarului; jimblăreasă. – Brutar + suf. -easă.

DOOM

brutăreásă (rar) s. f., g.-d. art. brutărései; pl. brutărése

brutăria
BRUTĂRÍE, (2) brutării, s. f. 1. Meseria de brutar. 2. Clădire în care se fabrică sau se vinde pâine; jimblărie. – Brutar + suf. -ie.

DOOM

brutăríe s. f., art. brutăría, g.-d. art. brutăríei; (localuri) pl. brutăríi, art. brutăríile

brutărie
BRUTĂRÍE, (2) brutării, s. f. 1. Meseria de brutar. 2. Clădire în care se fabrică sau se vinde pâine; jimblărie. – Brutar + suf. -ie.

DOOM

brutăríe s. f., art. brutăría, g.-d. art. brutăríei; (localuri) pl. brutăríi, art. brutăríile

brutăriei
BRUTĂRÍE, (2) brutării, s. f. 1. Meseria de brutar. 2. Clădire în care se fabrică sau se vinde pâine; jimblărie. – Brutar + suf. -ie.

DOOM

brutăríe s. f., art. brutăría, g.-d. art. brutăríei; (localuri) pl. brutăríi, art. brutăríile

brutării
BRUTĂRÍE, (2) brutării, s. f. 1. Meseria de brutar. 2. Clădire în care se fabrică sau se vinde pâine; jimblărie. – Brutar + suf. -ie.

DOOM

brutăríe s. f., art. brutăría, g.-d. art. brutăríei; (localuri) pl. brutăríi, art. brutăríile

brutăriile
BRUTĂRÍE, (2) brutării, s. f. 1. Meseria de brutar. 2. Clădire în care se fabrică sau se vinde pâine; jimblărie. – Brutar + suf. -ie.

DOOM

brutăríe s. f., art. brutăría, g.-d. art. brutăríei; (localuri) pl. brutăríi, art. brutăríile

brutăriilor
BRUTĂRÍE, (2) brutării, s. f. 1. Meseria de brutar. 2. Clădire în care se fabrică sau se vinde pâine; jimblărie. – Brutar + suf. -ie.

DOOM

brutăríe s. f., art. brutăría, g.-d. art. brutăríei; (localuri) pl. brutăríi, art. brutăríile

bruș
BRUȘ, bruși, s. m. (Transilv., Ban., Bucov.) Bulgăre de pămînt. Și pleacă ea, cu-o falcă-n cer, cu alta-n pămînt, c-una brușii măturînd, cu-alta stele culegînd. RETEGANUL, P. I 39. ♦ Cocoloș. Știau... că dacă stăpînul casei... va avea și numai un bruș de mămăligă, nu-l va mînca fără ei. RETEGANUL, P. III 82.

DOOM

bruș (reg.) s. m., pl. bruși

bruși
BRUȘ, bruși, s. m. (Transilv., Ban., Bucov.) Bulgăre de pămînt. Și pleacă ea, cu-o falcă-n cer, cu alta-n pămînt, c-una brușii măturînd, cu-alta stele culegînd. RETEGANUL, P. I 39. ♦ Cocoloș. Știau... că dacă stăpînul casei... va avea și numai un bruș de mămăligă, nu-l va mînca fără ei. RETEGANUL, P. III 82.

DOOM

bruș (reg.) s. m., pl. bruși

brușii
BRUȘ, bruși, s. m. (Transilv., Ban., Bucov.) Bulgăre de pămînt. Și pleacă ea, cu-o falcă-n cer, cu alta-n pămînt, c-una brușii măturînd, cu-alta stele culegînd. RETEGANUL, P. I 39. ♦ Cocoloș. Știau... că dacă stăpînul casei... va avea și numai un bruș de mămăligă, nu-l va mînca fără ei. RETEGANUL, P. III 82.

DOOM

bruș (reg.) s. m., pl. bruși

brușilor
BRUȘ, bruși, s. m. (Transilv., Ban., Bucov.) Bulgăre de pămînt. Și pleacă ea, cu-o falcă-n cer, cu alta-n pămînt, c-una brușii măturînd, cu-alta stele culegînd. RETEGANUL, P. I 39. ♦ Cocoloș. Știau... că dacă stăpînul casei... va avea și numai un bruș de mămăligă, nu-l va mînca fără ei. RETEGANUL, P. III 82.

DOOM

bruș (reg.) s. m., pl. bruși

bruște
BRUSC, -Ă, bruști, -e, adj. (Adesea adverbial) Care se produce, se petrece pe neașteptate, subit, dintr-odată. – Din fr. brusque.

DOOM

brusc adj. m., pl. bruști; f. brúscă, pl. brúște

bruștei
BRUSC, -Ă, bruști, -e, adj. (Adesea adverbial) Care se produce, se petrece pe neașteptate, subit, dintr-odată. – Din fr. brusque.

DOOM

brusc adj. m., pl. bruști; f. brúscă, pl. brúște

bruștele
BRUSC, -Ă, bruști, -e, adj. (Adesea adverbial) Care se produce, se petrece pe neașteptate, subit, dintr-odată. – Din fr. brusque.

DOOM

brusc adj. m., pl. bruști; f. brúscă, pl. brúște

bruștelor
BRUSC, -Ă, bruști, -e, adj. (Adesea adverbial) Care se produce, se petrece pe neașteptate, subit, dintr-odată. – Din fr. brusque.

DOOM

brusc adj. m., pl. bruști; f. brúscă, pl. brúște

bruști
BRUSC, -Ă, bruști, -e, adj. (Adesea adverbial) Care se produce, se petrece pe neașteptate, subit, dintr-odată. – Din fr. brusque.

DOOM

brusc adj. m., pl. bruști; f. brúscă, pl. brúște

bruștii
BRUSC, -Ă, bruști, -e, adj. (Adesea adverbial) Care se produce, se petrece pe neașteptate, subit, dintr-odată. – Din fr. brusque.

DOOM

brusc adj. m., pl. bruști; f. brúscă, pl. brúște

bruștilor
BRUSC, -Ă, bruști, -e, adj. (Adesea adverbial) Care se produce, se petrece pe neașteptate, subit, dintr-odată. – Din fr. brusque.

DOOM

brusc adj. m., pl. bruști; f. brúscă, pl. brúște

brușul
BRUȘ, bruși, s. m. (Transilv., Ban., Bucov.) Bulgăre de pămînt. Și pleacă ea, cu-o falcă-n cer, cu alta-n pămînt, c-una brușii măturînd, cu-alta stele culegînd. RETEGANUL, P. I 39. ♦ Cocoloș. Știau... că dacă stăpînul casei... va avea și numai un bruș de mămăligă, nu-l va mînca fără ei. RETEGANUL, P. III 82.

DOOM

bruș (reg.) s. m., pl. bruși

brușului
BRUȘ, bruși, s. m. (Transilv., Ban., Bucov.) Bulgăre de pămînt. Și pleacă ea, cu-o falcă-n cer, cu alta-n pămînt, c-una brușii măturînd, cu-alta stele culegînd. RETEGANUL, P. I 39. ♦ Cocoloș. Știau... că dacă stăpînul casei... va avea și numai un bruș de mămăligă, nu-l va mînca fără ei. RETEGANUL, P. III 82.

DOOM

bruș (reg.) s. m., pl. bruși

bruți
BRUT, -Ă, bruți, -te, adj. 1. (Despre materiale, obiecte etc.) Care se găsește în stare naturală, încă neprelucrat; care nu a fost încă transformat în produs finit. 2. (Despre greutatea mărfurilor) Care este socotit împreună cu ambalajul, vasul etc. în care se află; din care nu s-a scăzut daraua. 3. (Despre un venit) Care a fost socotit împreună cu cheltuielile, impozitele etc. aferente. – Din lat. brutus, fr. brut.

DOOM

brut adj. m., pl. bruți; f. brútă, pl. brúte

bruții
BRUT, -Ă, bruți, -te, adj. 1. (Despre materiale, obiecte etc.) Care se găsește în stare naturală, încă neprelucrat; care nu a fost încă transformat în produs finit. 2. (Despre greutatea mărfurilor) Care este socotit împreună cu ambalajul, vasul etc. în care se află; din care nu s-a scăzut daraua. 3. (Despre un venit) Care a fost socotit împreună cu cheltuielile, impozitele etc. aferente. – Din lat. brutus, fr. brut.

DOOM

brut adj. m., pl. bruți; f. brútă, pl. brúte

bruților
BRUT, -Ă, bruți, -te, adj. 1. (Despre materiale, obiecte etc.) Care se găsește în stare naturală, încă neprelucrat; care nu a fost încă transformat în produs finit. 2. (Despre greutatea mărfurilor) Care este socotit împreună cu ambalajul, vasul etc. în care se află; din care nu s-a scăzut daraua. 3. (Despre un venit) Care a fost socotit împreună cu cheltuielile, impozitele etc. aferente. – Din lat. brutus, fr. brut.

DOOM

brut adj. m., pl. bruți; f. brútă, pl. brúte

brâgla
BRẤGLĂ, brâgle, s. f. Parte mobilă la războiul de țesut, care susține spata. – Et. nec.

DOOM

brấglă (brâ-glă) s. f., g.-d. art. brấglei; pl. brấgle

brâgle
BRẤGLĂ, brâgle, s. f. Parte mobilă la războiul de țesut, care susține spata. – Et. nec.

DOOM

brấglă (brâ-glă) s. f., g.-d. art. brấglei; pl. brấgle

brâglei
BRẤGLĂ, brâgle, s. f. Parte mobilă la războiul de țesut, care susține spata. – Et. nec.

DOOM

brấglă (brâ-glă) s. f., g.-d. art. brấglei; pl. brấgle

brâglele
BRẤGLĂ, brâgle, s. f. Parte mobilă la războiul de țesut, care susține spata. – Et. nec.

DOOM

brấglă (brâ-glă) s. f., g.-d. art. brấglei; pl. brấgle

brâglelor
BRẤGLĂ, brâgle, s. f. Parte mobilă la războiul de țesut, care susține spata. – Et. nec.

DOOM

brấglă (brâ-glă) s. f., g.-d. art. brấglei; pl. brấgle

brâie
BRẤU, (I) brâie, (II) brâuri, s. n. I. 1. Cingătoare lată de lână, de piele, de mătase etc. pe care o poartă țăranii. ♦ Fâșie de țesătură (de lână), de blană etc. pe care o poartă în jurul mijlocului (sub îmbrăcăminte) unii oameni suferinzi. ♦ Cingătoare lată pe care o poartă preoții ca semn al unui grad ierarhic sau în timpul slujbei. 2. Parte a corpului omenesc pe care o încinge brâul (I 1); mijloc. 3. Ornament care înconjoară ușile, ferestrele, fațadele etc. unei case. 4. Șir, lanț (muntos, deluros etc.). II. (Cor.) Brâuleț (2). [Var.: (pop.) brấnă s. f.] – Cf. alb. bres, brezi.

DOOM

brâu¹ (cingătoare, parte a corpului, ornament, șir) s. n., art. brâul; pl. brấie

brâiele
BRẤU, (I) brâie, (II) brâuri, s. n. I. 1. Cingătoare lată de lână, de piele, de mătase etc. pe care o poartă țăranii. ♦ Fâșie de țesătură (de lână), de blană etc. pe care o poartă în jurul mijlocului (sub îmbrăcăminte) unii oameni suferinzi. ♦ Cingătoare lată pe care o poartă preoții ca semn al unui grad ierarhic sau în timpul slujbei. 2. Parte a corpului omenesc pe care o încinge brâul (I 1); mijloc. 3. Ornament care înconjoară ușile, ferestrele, fațadele etc. unei case. 4. Șir, lanț (muntos, deluros etc.). II. (Cor.) Brâuleț (2). [Var.: (pop.) brấnă s. f.] – Cf. alb. bres, brezi.

DOOM

brâu¹ (cingătoare, parte a corpului, ornament, șir) s. n., art. brâul; pl. brấie

brâielor
BRẤU, (I) brâie, (II) brâuri, s. n. I. 1. Cingătoare lată de lână, de piele, de mătase etc. pe care o poartă țăranii. ♦ Fâșie de țesătură (de lână), de blană etc. pe care o poartă în jurul mijlocului (sub îmbrăcăminte) unii oameni suferinzi. ♦ Cingătoare lată pe care o poartă preoții ca semn al unui grad ierarhic sau în timpul slujbei. 2. Parte a corpului omenesc pe care o încinge brâul (I 1); mijloc. 3. Ornament care înconjoară ușile, ferestrele, fațadele etc. unei case. 4. Șir, lanț (muntos, deluros etc.). II. (Cor.) Brâuleț (2). [Var.: (pop.) brấnă s. f.] – Cf. alb. bres, brezi.

DOOM

brâu¹ (cingătoare, parte a corpului, ornament, șir) s. n., art. brâul; pl. brấie

brâna
BRẤU, (I) brâie, (II) brâuri, s. n. I. 1. Cingătoare lată de lână, de piele, de mătase etc. pe care o poartă țăranii. ♦ Fâșie de țesătură (de lână), de blană etc. pe care o poartă în jurul mijlocului (sub îmbrăcăminte) unii oameni suferinzi. ♦ Cingătoare lată pe care o poartă preoții ca semn al unui grad ierarhic sau în timpul slujbei. 2. Parte a corpului omenesc pe care o încinge brâul (I 1); mijloc. 3. Ornament care înconjoară ușile, ferestrele, fațadele etc. unei case. 4. Șir, lanț (muntos, deluros etc.). II. (Cor.) Brâuleț (2). [Var.: (pop.) brấnă s. f.] – Cf. alb. bres, brezi.

DOOM

brấnă s. f., g.-d. art. brấnei; pl. brấne

brânace
BRÂNÁCI, brânace, s. n. (Reg.) Cingătoare. – Brână + suf. -aci.

DOOM

brânáci (reg.) s. n., pl. brânáce

brânacele
BRÂNÁCI, brânace, s. n. (Reg.) Cingătoare. – Brână + suf. -aci.

DOOM

brânáci (reg.) s. n., pl. brânáce

brânacelor
BRÂNÁCI, brânace, s. n. (Reg.) Cingătoare. – Brână + suf. -aci.

DOOM

brânáci (reg.) s. n., pl. brânáce

brânaci
BRÂNÁCI, brânace, s. n. (Reg.) Cingătoare. – Brână + suf. -aci.

DOOM

brânáci (reg.) s. n., pl. brânáce

brânaciul
BRÂNÁCI, brânace, s. n. (Reg.) Cingătoare. – Brână + suf. -aci.

DOOM

brânáci (reg.) s. n., pl. brânáce

brânaciului
BRÂNÁCI, brânace, s. n. (Reg.) Cingătoare. – Brână + suf. -aci.

DOOM

brânáci (reg.) s. n., pl. brânáce

brânca
BRẤNCĂ¹, (3, 4) brânci, s. f. 1. Boală contagioasă, specifică porcilor, caracterizată prin lipsa poftei de mâncare și prin apariția unor pete violacee. 2. (Pop.) Erizipel. 3. Plantă erbacee fără frunze, cu flori verzui sau alburii grupate în formă de spic, folosită în medicina veterinară (Salicornia herbacea). ◊ Compuse: brânca-porcului = a) plantă erbacee cu tulpina și frunzele acoperite cu peri moi (Scrophularia scopolii); b) cinsteț; brânca-ursului = a) crucea-pământului; b) brădișor (2). 4. Ciupercă cu pălăria întinsă și răsfrântă, prevăzută cu peri aspri (Stereum hirsutum). – Et. nec.

DOOM

brấncă (boală, plantă, mână) s. f., g.-d. art. brấncii; (plante, mâini) pl. brânci

brânca
BRẤNCĂ², brânci, s. f. 1. (Reg.; în limba literară numai în loc. și expr.) Mână (1). ◊ Loc. adv. Pe (sau în) brânci = pe mâini și pe picioare, de-a bușilea, târându-se. ◊ Expr. A merge (sau a se târî) pe brânci = a merge (sau a se târî) pe mâini și pe picioare, de-a bușilea. A cădea în (sau pe) brânci = a cădea istovit (de oboseală). A munci (sau a da, a lucra) pe (sau în) brânci = a munci până la istovire. 2. (Pop.; în forma brânci) Împunsătură, ghiont, izbitură. ◊ Expr. A-i da inima brânci = a simți un imbold pentru (a face) ceva. 3. (Reg.) Partea de jos a picioarelor animalelor; labă. [Pl. și: (2, n.) brânciuri. – Var.: brấnci s. m.] – Lat. branca.

DOOM

brânci (împinsătură) s. m., pl. brânci

brânce
BRẤNCĂ¹, (3, 4) brânci, s. f. 1. Boală contagioasă, specifică porcilor, caracterizată prin lipsa poftei de mâncare și prin apariția unor pete violacee. 2. (Pop.) Erizipel. 3. Plantă erbacee fără frunze, cu flori verzui sau alburii grupate în formă de spic, folosită în medicina veterinară (Salicornia herbacea). ◊ Compuse: brânca-porcului = a) plantă erbacee cu tulpina și frunzele acoperite cu peri moi (Scrophularia scopolii); b) cinsteț; brânca-ursului = a) crucea-pământului; b) brădișor (2). 4. Ciupercă cu pălăria întinsă și răsfrântă, prevăzută cu peri aspri (Stereum hirsutum). – Et. nec.

DOOM

brấncă (boală, plantă, mână) s. f., g.-d. art. brấncii; (plante, mâini) pl. brânci

brâncea
BRÂNCÍ¹, brâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) îmbrânci. – Din brâncă².

brânceai
BRÂNCÍ¹, brâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) îmbrânci. – Din brâncă².

brânceam
BRÂNCÍ¹, brâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) îmbrânci. – Din brâncă².

brâncească
BRÂNCÍ¹, brâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) îmbrânci. – Din brâncă².

brânceau
BRÂNCÍ¹, brâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) îmbrânci. – Din brâncă².

brânceați
BRÂNCÍ¹, brâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) îmbrânci. – Din brâncă².

brâncei
BRẤNCĂ¹, (3, 4) brânci, s. f. 1. Boală contagioasă, specifică porcilor, caracterizată prin lipsa poftei de mâncare și prin apariția unor pete violacee. 2. (Pop.) Erizipel. 3. Plantă erbacee fără frunze, cu flori verzui sau alburii grupate în formă de spic, folosită în medicina veterinară (Salicornia herbacea). ◊ Compuse: brânca-porcului = a) plantă erbacee cu tulpina și frunzele acoperite cu peri moi (Scrophularia scopolii); b) cinsteț; brânca-ursului = a) crucea-pământului; b) brădișor (2). 4. Ciupercă cu pălăria întinsă și răsfrântă, prevăzută cu peri aspri (Stereum hirsutum). – Et. nec.

DOOM

brấncă (boală, plantă, mână) s. f., g.-d. art. brấncii; (plante, mâini) pl. brânci

brâncele
BRẤNCĂ¹, (3, 4) brânci, s. f. 1. Boală contagioasă, specifică porcilor, caracterizată prin lipsa poftei de mâncare și prin apariția unor pete violacee. 2. (Pop.) Erizipel. 3. Plantă erbacee fără frunze, cu flori verzui sau alburii grupate în formă de spic, folosită în medicina veterinară (Salicornia herbacea). ◊ Compuse: brânca-porcului = a) plantă erbacee cu tulpina și frunzele acoperite cu peri moi (Scrophularia scopolii); b) cinsteț; brânca-ursului = a) crucea-pământului; b) brădișor (2). 4. Ciupercă cu pălăria întinsă și răsfrântă, prevăzută cu peri aspri (Stereum hirsutum). – Et. nec.

DOOM

brấncă (boală, plantă, mână) s. f., g.-d. art. brấncii; (plante, mâini) pl. brânci

brâncelor
BRẤNCĂ¹, (3, 4) brânci, s. f. 1. Boală contagioasă, specifică porcilor, caracterizată prin lipsa poftei de mâncare și prin apariția unor pete violacee. 2. (Pop.) Erizipel. 3. Plantă erbacee fără frunze, cu flori verzui sau alburii grupate în formă de spic, folosită în medicina veterinară (Salicornia herbacea). ◊ Compuse: brânca-porcului = a) plantă erbacee cu tulpina și frunzele acoperite cu peri moi (Scrophularia scopolii); b) cinsteț; brânca-ursului = a) crucea-pământului; b) brădișor (2). 4. Ciupercă cu pălăria întinsă și răsfrântă, prevăzută cu peri aspri (Stereum hirsutum). – Et. nec.

DOOM

brấncă (boală, plantă, mână) s. f., g.-d. art. brấncii; (plante, mâini) pl. brânci

brâncesc
BRÂNCÍ¹, brâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) îmbrânci. – Din brâncă².

brâncește
BRÂNCÍ¹, brâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) îmbrânci. – Din brâncă².

brâncești
BRÂNCÍ¹, brâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) îmbrânci. – Din brâncă².

brânci
BRẤNCĂ¹, (3, 4) brânci, s. f. 1. Boală contagioasă, specifică porcilor, caracterizată prin lipsa poftei de mâncare și prin apariția unor pete violacee. 2. (Pop.) Erizipel. 3. Plantă erbacee fără frunze, cu flori verzui sau alburii grupate în formă de spic, folosită în medicina veterinară (Salicornia herbacea). ◊ Compuse: brânca-porcului = a) plantă erbacee cu tulpina și frunzele acoperite cu peri moi (Scrophularia scopolii); b) cinsteț; brânca-ursului = a) crucea-pământului; b) brădișor (2). 4. Ciupercă cu pălăria întinsă și răsfrântă, prevăzută cu peri aspri (Stereum hirsutum). – Et. nec.

DOOM

brấncă (boală, plantă, mână) s. f., g.-d. art. brấncii; (plante, mâini) pl. brânci

brânci
BRẤNCĂ², brânci, s. f. 1. (Reg.; în limba literară numai în loc. și expr.) Mână (1). ◊ Loc. adv. Pe (sau în) brânci = pe mâini și pe picioare, de-a bușilea, târându-se. ◊ Expr. A merge (sau a se târî) pe brânci = a merge (sau a se târî) pe mâini și pe picioare, de-a bușilea. A cădea în (sau pe) brânci = a cădea istovit (de oboseală). A munci (sau a da, a lucra) pe (sau în) brânci = a munci până la istovire. 2. (Pop.; în forma brânci) Împunsătură, ghiont, izbitură. ◊ Expr. A-i da inima brânci = a simți un imbold pentru (a face) ceva. 3. (Reg.) Partea de jos a picioarelor animalelor; labă. [Pl. și: (2, n.) brânciuri. – Var.: brấnci s. m.] – Lat. branca.

DOOM

brânci (împinsătură) s. m., pl. brânci

brânci
BRÂNCÍ¹, brâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) îmbrânci. – Din brâncă².

brâncii
BRẤNCĂ¹, (3, 4) brânci, s. f. 1. Boală contagioasă, specifică porcilor, caracterizată prin lipsa poftei de mâncare și prin apariția unor pete violacee. 2. (Pop.) Erizipel. 3. Plantă erbacee fără frunze, cu flori verzui sau alburii grupate în formă de spic, folosită în medicina veterinară (Salicornia herbacea). ◊ Compuse: brânca-porcului = a) plantă erbacee cu tulpina și frunzele acoperite cu peri moi (Scrophularia scopolii); b) cinsteț; brânca-ursului = a) crucea-pământului; b) brădișor (2). 4. Ciupercă cu pălăria întinsă și răsfrântă, prevăzută cu peri aspri (Stereum hirsutum). – Et. nec.

DOOM

brấncă (boală, plantă, mână) s. f., g.-d. art. brấncii; (plante, mâini) pl. brânci

brâncii
BRẤNCĂ², brânci, s. f. 1. (Reg.; în limba literară numai în loc. și expr.) Mână (1). ◊ Loc. adv. Pe (sau în) brânci = pe mâini și pe picioare, de-a bușilea, târându-se. ◊ Expr. A merge (sau a se târî) pe brânci = a merge (sau a se târî) pe mâini și pe picioare, de-a bușilea. A cădea în (sau pe) brânci = a cădea istovit (de oboseală). A munci (sau a da, a lucra) pe (sau în) brânci = a munci până la istovire. 2. (Pop.; în forma brânci) Împunsătură, ghiont, izbitură. ◊ Expr. A-i da inima brânci = a simți un imbold pentru (a face) ceva. 3. (Reg.) Partea de jos a picioarelor animalelor; labă. [Pl. și: (2, n.) brânciuri. – Var.: brấnci s. m.] – Lat. branca.

DOOM

brânci (împinsătură) s. m., pl. brânci

brâncii
BRÂNCÍ¹, brâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) îmbrânci. – Din brâncă².

brâncile
BRẤNCĂ¹, (3, 4) brânci, s. f. 1. Boală contagioasă, specifică porcilor, caracterizată prin lipsa poftei de mâncare și prin apariția unor pete violacee. 2. (Pop.) Erizipel. 3. Plantă erbacee fără frunze, cu flori verzui sau alburii grupate în formă de spic, folosită în medicina veterinară (Salicornia herbacea). ◊ Compuse: brânca-porcului = a) plantă erbacee cu tulpina și frunzele acoperite cu peri moi (Scrophularia scopolii); b) cinsteț; brânca-ursului = a) crucea-pământului; b) brădișor (2). 4. Ciupercă cu pălăria întinsă și răsfrântă, prevăzută cu peri aspri (Stereum hirsutum). – Et. nec.

DOOM

brấncă (boală, plantă, mână) s. f., g.-d. art. brấncii; (plante, mâini) pl. brânci

brâncile
BRẤNCĂ², brânci, s. f. 1. (Reg.; în limba literară numai în loc. și expr.) Mână (1). ◊ Loc. adv. Pe (sau în) brânci = pe mâini și pe picioare, de-a bușilea, târându-se. ◊ Expr. A merge (sau a se târî) pe brânci = a merge (sau a se târî) pe mâini și pe picioare, de-a bușilea. A cădea în (sau pe) brânci = a cădea istovit (de oboseală). A munci (sau a da, a lucra) pe (sau în) brânci = a munci până la istovire. 2. (Pop.; în forma brânci) Împunsătură, ghiont, izbitură. ◊ Expr. A-i da inima brânci = a simți un imbold pentru (a face) ceva. 3. (Reg.) Partea de jos a picioarelor animalelor; labă. [Pl. și: (2, n.) brânciuri. – Var.: brấnci s. m.] – Lat. branca.

DOOM

brânci (împinsătură) s. m., pl. brânci

brâncilor
BRẤNCĂ¹, (3, 4) brânci, s. f. 1. Boală contagioasă, specifică porcilor, caracterizată prin lipsa poftei de mâncare și prin apariția unor pete violacee. 2. (Pop.) Erizipel. 3. Plantă erbacee fără frunze, cu flori verzui sau alburii grupate în formă de spic, folosită în medicina veterinară (Salicornia herbacea). ◊ Compuse: brânca-porcului = a) plantă erbacee cu tulpina și frunzele acoperite cu peri moi (Scrophularia scopolii); b) cinsteț; brânca-ursului = a) crucea-pământului; b) brădișor (2). 4. Ciupercă cu pălăria întinsă și răsfrântă, prevăzută cu peri aspri (Stereum hirsutum). – Et. nec.

DOOM

brấncă (boală, plantă, mână) s. f., g.-d. art. brấncii; (plante, mâini) pl. brânci

brâncilor
BRẤNCĂ², brânci, s. f. 1. (Reg.; în limba literară numai în loc. și expr.) Mână (1). ◊ Loc. adv. Pe (sau în) brânci = pe mâini și pe picioare, de-a bușilea, târându-se. ◊ Expr. A merge (sau a se târî) pe brânci = a merge (sau a se târî) pe mâini și pe picioare, de-a bușilea. A cădea în (sau pe) brânci = a cădea istovit (de oboseală). A munci (sau a da, a lucra) pe (sau în) brânci = a munci până la istovire. 2. (Pop.; în forma brânci) Împunsătură, ghiont, izbitură. ◊ Expr. A-i da inima brânci = a simți un imbold pentru (a face) ceva. 3. (Reg.) Partea de jos a picioarelor animalelor; labă. [Pl. și: (2, n.) brânciuri. – Var.: brấnci s. m.] – Lat. branca.

DOOM

brânci (împinsătură) s. m., pl. brânci

brâncim
BRÂNCÍ¹, brâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) îmbrânci. – Din brâncă².

brâncind
BRÂNCÍ¹, brâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) îmbrânci. – Din brâncă².

brâncire
BRÂNCÍ¹, brâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) îmbrânci. – Din brâncă².

brâncire
BRÂNCÍ¹, brâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) îmbrânci. – Din brâncă².

brânciră
BRÂNCÍ¹, brâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) îmbrânci. – Din brâncă².

brâncirăm
BRÂNCÍ¹, brâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) îmbrânci. – Din brâncă².

brâncirăți
BRÂNCÍ¹, brâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) îmbrânci. – Din brâncă².

brâncise
BRÂNCÍ¹, brâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) îmbrânci. – Din brâncă².

brâncisem
BRÂNCÍ¹, brâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) îmbrânci. – Din brâncă².

brânciseră
BRÂNCÍ¹, brâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) îmbrânci. – Din brâncă².

brânciserăm
BRÂNCÍ¹, brâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) îmbrânci. – Din brâncă².

brânciserăți
BRÂNCÍ¹, brâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) îmbrânci. – Din brâncă².

brânciseși
BRÂNCÍ¹, brâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) îmbrânci. – Din brâncă².

brânciseți
BRÂNCÍ¹, brâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) îmbrânci. – Din brâncă².

brâncit
BRÂNCÍ¹, brâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) îmbrânci. – Din brâncă².

brâncit
BRÂNCÍ¹, brâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) îmbrânci. – Din brâncă².

brânciul
BRẤNCĂ², brânci, s. f. 1. (Reg.; în limba literară numai în loc. și expr.) Mână (1). ◊ Loc. adv. Pe (sau în) brânci = pe mâini și pe picioare, de-a bușilea, târându-se. ◊ Expr. A merge (sau a se târî) pe brânci = a merge (sau a se târî) pe mâini și pe picioare, de-a bușilea. A cădea în (sau pe) brânci = a cădea istovit (de oboseală). A munci (sau a da, a lucra) pe (sau în) brânci = a munci până la istovire. 2. (Pop.; în forma brânci) Împunsătură, ghiont, izbitură. ◊ Expr. A-i da inima brânci = a simți un imbold pentru (a face) ceva. 3. (Reg.) Partea de jos a picioarelor animalelor; labă. [Pl. și: (2, n.) brânciuri. – Var.: brấnci s. m.] – Lat. branca.

DOOM

brânci (împinsătură) s. m., pl. brânci

brânciului
BRẤNCĂ², brânci, s. f. 1. (Reg.; în limba literară numai în loc. și expr.) Mână (1). ◊ Loc. adv. Pe (sau în) brânci = pe mâini și pe picioare, de-a bușilea, târându-se. ◊ Expr. A merge (sau a se târî) pe brânci = a merge (sau a se târî) pe mâini și pe picioare, de-a bușilea. A cădea în (sau pe) brânci = a cădea istovit (de oboseală). A munci (sau a da, a lucra) pe (sau în) brânci = a munci până la istovire. 2. (Pop.; în forma brânci) Împunsătură, ghiont, izbitură. ◊ Expr. A-i da inima brânci = a simți un imbold pentru (a face) ceva. 3. (Reg.) Partea de jos a picioarelor animalelor; labă. [Pl. și: (2, n.) brânciuri. – Var.: brấnci s. m.] – Lat. branca.

DOOM

brânci (împinsătură) s. m., pl. brânci

brânciși
BRÂNCÍ¹, brâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) îmbrânci. – Din brâncă².

brânciți
BRÂNCÍ¹, brâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) îmbrânci. – Din brâncă².

brâncușian
BRÂNCUȘIÁN, -Ă, brâncușieni, -e, adj. De Brâncuși, al lui Brâncuși; în maniera lui Brâncuși. [Pr.: -și-an] – Brâncuși (n. pr.) + suf. -ian.

brâncușiana
BRÂNCUȘIÁN, -Ă, brâncușieni, -e, adj. De Brâncuși, al lui Brâncuși; în maniera lui Brâncuși. [Pr.: -și-an] – Brâncuși (n. pr.) + suf. -ian.

brâncușianul
BRÂNCUȘIÁN, -Ă, brâncușieni, -e, adj. De Brâncuși, al lui Brâncuși; în maniera lui Brâncuși. [Pr.: -și-an] – Brâncuși (n. pr.) + suf. -ian.

brâncușianului
BRÂNCUȘIÁN, -Ă, brâncușieni, -e, adj. De Brâncuși, al lui Brâncuși; în maniera lui Brâncuși. [Pr.: -și-an] – Brâncuși (n. pr.) + suf. -ian.

brâncușiene
BRÂNCUȘIÁN, -Ă, brâncușieni, -e, adj. De Brâncuși, al lui Brâncuși; în maniera lui Brâncuși. [Pr.: -și-an] – Brâncuși (n. pr.) + suf. -ian.

brâncușienei
BRÂNCUȘIÁN, -Ă, brâncușieni, -e, adj. De Brâncuși, al lui Brâncuși; în maniera lui Brâncuși. [Pr.: -și-an] – Brâncuși (n. pr.) + suf. -ian.

brâncușienele
BRÂNCUȘIÁN, -Ă, brâncușieni, -e, adj. De Brâncuși, al lui Brâncuși; în maniera lui Brâncuși. [Pr.: -și-an] – Brâncuși (n. pr.) + suf. -ian.

brâncușienelor
BRÂNCUȘIÁN, -Ă, brâncușieni, -e, adj. De Brâncuși, al lui Brâncuși; în maniera lui Brâncuși. [Pr.: -și-an] – Brâncuși (n. pr.) + suf. -ian.

brâncușieni
BRÂNCUȘIÁN, -Ă, brâncușieni, -e, adj. De Brâncuși, al lui Brâncuși; în maniera lui Brâncuși. [Pr.: -și-an] – Brâncuși (n. pr.) + suf. -ian.

brâncușienii
BRÂNCUȘIÁN, -Ă, brâncușieni, -e, adj. De Brâncuși, al lui Brâncuși; în maniera lui Brâncuși. [Pr.: -și-an] – Brâncuși (n. pr.) + suf. -ian.

brâncușienilor
BRÂNCUȘIÁN, -Ă, brâncușieni, -e, adj. De Brâncuși, al lui Brâncuși; în maniera lui Brâncuși. [Pr.: -și-an] – Brâncuși (n. pr.) + suf. -ian.

brâncuța
BRÂNCÚȚĂ, brâncuțe, s. f. 1. Plantă erbacee cu tulpina păroasă și cu flori galbene (Sisymbrium officinale). 2. Plantă erbacee cu flori mici, galbene, folosită în medicină (Nasturtium palustre). – Brâncă¹ + suf. -uță.

DOOM

brâncúță s. f., g.-d. art. brâncúței; pl. brâncúțe

brâncuțe
BRÂNCÚȚĂ, brâncuțe, s. f. 1. Plantă erbacee cu tulpina păroasă și cu flori galbene (Sisymbrium officinale). 2. Plantă erbacee cu flori mici, galbene, folosită în medicină (Nasturtium palustre). – Brâncă¹ + suf. -uță.

DOOM

brâncúță s. f., g.-d. art. brâncúței; pl. brâncúțe

brâncuței
BRÂNCÚȚĂ, brâncuțe, s. f. 1. Plantă erbacee cu tulpina păroasă și cu flori galbene (Sisymbrium officinale). 2. Plantă erbacee cu flori mici, galbene, folosită în medicină (Nasturtium palustre). – Brâncă¹ + suf. -uță.

DOOM

brâncúță s. f., g.-d. art. brâncúței; pl. brâncúțe

brâncuțele
BRÂNCÚȚĂ, brâncuțe, s. f. 1. Plantă erbacee cu tulpina păroasă și cu flori galbene (Sisymbrium officinale). 2. Plantă erbacee cu flori mici, galbene, folosită în medicină (Nasturtium palustre). – Brâncă¹ + suf. -uță.

DOOM

brâncúță s. f., g.-d. art. brâncúței; pl. brâncúțe

brâncuțelor
BRÂNCÚȚĂ, brâncuțe, s. f. 1. Plantă erbacee cu tulpina păroasă și cu flori galbene (Sisymbrium officinale). 2. Plantă erbacee cu flori mici, galbene, folosită în medicină (Nasturtium palustre). – Brâncă¹ + suf. -uță.

DOOM

brâncúță s. f., g.-d. art. brâncúței; pl. brâncúțe

brândușa
BRÂNDÚȘĂ, brândușe, s. f. 1. Plantă erbacee cu flori violete în formă de pâlnie, care înflorește primăvara timpuriu (Crocus heuffelianus). 2. (În sintagma) Brândușă galbenă = plantă erbacee perenă cu florile galbene-aurii, ocrotită de lege (Crocus moesiacus). 3. Plantă veninoasă din familia liliaceelor, cu frunze mari alungite și cu flori roșietice sau liliachii, care înflorește toamna și care este folosită în medicină (Colchicum autumnale); floarea-brumei. – Cf. bg. brenduška, sb. brnduša.

DOOM

brândúșă s. f., art. brândúșa, g.-d. art. brândúșei; pl. brândúșe

brândușe
BRÂNDÚȘĂ, brândușe, s. f. 1. Plantă erbacee cu flori violete în formă de pâlnie, care înflorește primăvara timpuriu (Crocus heuffelianus). 2. (În sintagma) Brândușă galbenă = plantă erbacee perenă cu florile galbene-aurii, ocrotită de lege (Crocus moesiacus). 3. Plantă veninoasă din familia liliaceelor, cu frunze mari alungite și cu flori roșietice sau liliachii, care înflorește toamna și care este folosită în medicină (Colchicum autumnale); floarea-brumei. – Cf. bg. brenduška, sb. brnduša.

DOOM

brândúșă s. f., art. brândúșa, g.-d. art. brândúșei; pl. brândúșe

brândușea
BRÂNDUȘEÁ, -ÍCĂ, brândușele, s. f. Diminutiv al lui brândușă; brândușiță. – Brândușă + suf. -ea. – Brândușică, cu schimbare de suf.

DOOM

brândușeá/brândușícă s. f., art. brândușeáua/brândușíca, g.-d. art. brândușélei; pl. brândușéle, art. brândușélele

brândușeaua
BRÂNDUȘEÁ, -ÍCĂ, brândușele, s. f. Diminutiv al lui brândușă; brândușiță. – Brândușă + suf. -ea. – Brândușică, cu schimbare de suf.

DOOM

brândușeá/brândușícă s. f., art. brândușeáua/brândușíca, g.-d. art. brândușélei; pl. brândușéle, art. brândușélele

brândușei
BRÂNDÚȘĂ, brândușe, s. f. 1. Plantă erbacee cu flori violete în formă de pâlnie, care înflorește primăvara timpuriu (Crocus heuffelianus). 2. (În sintagma) Brândușă galbenă = plantă erbacee perenă cu florile galbene-aurii, ocrotită de lege (Crocus moesiacus). 3. Plantă veninoasă din familia liliaceelor, cu frunze mari alungite și cu flori roșietice sau liliachii, care înflorește toamna și care este folosită în medicină (Colchicum autumnale); floarea-brumei. – Cf. bg. brenduška, sb. brnduša.

DOOM

brândúșă s. f., art. brândúșa, g.-d. art. brândúșei; pl. brândúșe

brândușele
BRÂNDÚȘĂ, brândușe, s. f. 1. Plantă erbacee cu flori violete în formă de pâlnie, care înflorește primăvara timpuriu (Crocus heuffelianus). 2. (În sintagma) Brândușă galbenă = plantă erbacee perenă cu florile galbene-aurii, ocrotită de lege (Crocus moesiacus). 3. Plantă veninoasă din familia liliaceelor, cu frunze mari alungite și cu flori roșietice sau liliachii, care înflorește toamna și care este folosită în medicină (Colchicum autumnale); floarea-brumei. – Cf. bg. brenduška, sb. brnduša.

DOOM

brândúșă s. f., art. brândúșa, g.-d. art. brândúșei; pl. brândúșe

brândușele
BRÂNDUȘEÁ, -ÍCĂ, brândușele, s. f. Diminutiv al lui brândușă; brândușiță. – Brândușă + suf. -ea. – Brândușică, cu schimbare de suf.

DOOM

brândușeá/brândușícă s. f., art. brândușeáua/brândușíca, g.-d. art. brândușélei; pl. brândușéle, art. brândușélele

brândușelei
BRÂNDUȘEÁ, -ÍCĂ, brândușele, s. f. Diminutiv al lui brândușă; brândușiță. – Brândușă + suf. -ea. – Brândușică, cu schimbare de suf.

DOOM

brândușeá/brândușícă s. f., art. brândușeáua/brândușíca, g.-d. art. brândușélei; pl. brândușéle, art. brândușélele

brândușelele
BRÂNDUȘEÁ, -ÍCĂ, brândușele, s. f. Diminutiv al lui brândușă; brândușiță. – Brândușă + suf. -ea. – Brândușică, cu schimbare de suf.

DOOM

brândușeá/brândușícă s. f., art. brândușeáua/brândușíca, g.-d. art. brândușélei; pl. brândușéle, art. brândușélele

brândușelelor
BRÂNDUȘEÁ, -ÍCĂ, brândușele, s. f. Diminutiv al lui brândușă; brândușiță. – Brândușă + suf. -ea. – Brândușică, cu schimbare de suf.

DOOM

brândușeá/brândușícă s. f., art. brândușeáua/brândușíca, g.-d. art. brândușélei; pl. brândușéle, art. brândușélele

brândușelor
BRÂNDÚȘĂ, brândușe, s. f. 1. Plantă erbacee cu flori violete în formă de pâlnie, care înflorește primăvara timpuriu (Crocus heuffelianus). 2. (În sintagma) Brândușă galbenă = plantă erbacee perenă cu florile galbene-aurii, ocrotită de lege (Crocus moesiacus). 3. Plantă veninoasă din familia liliaceelor, cu frunze mari alungite și cu flori roșietice sau liliachii, care înflorește toamna și care este folosită în medicină (Colchicum autumnale); floarea-brumei. – Cf. bg. brenduška, sb. brnduša.

DOOM

brândúșă s. f., art. brândúșa, g.-d. art. brândúșei; pl. brândúșe

brândușica
BRÂNDUȘEÁ, -ÍCĂ, brândușele, s. f. Diminutiv al lui brândușă; brândușiță. – Brândușă + suf. -ea. – Brândușică, cu schimbare de suf.

DOOM

brândușeá/brândușícă s. f., art. brândușeáua/brândușíca, g.-d. art. brândușélei; pl. brândușéle, art. brândușélele

brândușița
BRÂNDUȘÍȚĂ, brăndușițe, s. f. (Rar) Brândușea. – Brândușă + suf. -iță.

DOOM

brândușíță (rar) s. f., g.-d. art. brândușíței; pl. brândușíțe

brândușițe
BRÂNDUȘÍȚĂ, brăndușițe, s. f. (Rar) Brândușea. – Brândușă + suf. -iță.

DOOM

brândușíță (rar) s. f., g.-d. art. brândușíței; pl. brândușíțe

brândușiței
BRÂNDUȘÍȚĂ, brăndușițe, s. f. (Rar) Brândușea. – Brândușă + suf. -iță.

DOOM

brândușíță (rar) s. f., g.-d. art. brândușíței; pl. brândușíțe

brândușițele
BRÂNDUȘÍȚĂ, brăndușițe, s. f. (Rar) Brândușea. – Brândușă + suf. -iță.

DOOM

brândușíță (rar) s. f., g.-d. art. brândușíței; pl. brândușíțe

brândușițelor
BRÂNDUȘÍȚĂ, brăndușițe, s. f. (Rar) Brândușea. – Brândușă + suf. -iță.

DOOM

brândușíță (rar) s. f., g.-d. art. brândușíței; pl. brândușíțe

brâne
BRẤU, (I) brâie, (II) brâuri, s. n. I. 1. Cingătoare lată de lână, de piele, de mătase etc. pe care o poartă țăranii. ♦ Fâșie de țesătură (de lână), de blană etc. pe care o poartă în jurul mijlocului (sub îmbrăcăminte) unii oameni suferinzi. ♦ Cingătoare lată pe care o poartă preoții ca semn al unui grad ierarhic sau în timpul slujbei. 2. Parte a corpului omenesc pe care o încinge brâul (I 1); mijloc. 3. Ornament care înconjoară ușile, ferestrele, fațadele etc. unei case. 4. Șir, lanț (muntos, deluros etc.). II. (Cor.) Brâuleț (2). [Var.: (pop.) brấnă s. f.] – Cf. alb. bres, brezi.

DOOM

brấnă s. f., g.-d. art. brấnei; pl. brấne

brânei
BRẤU, (I) brâie, (II) brâuri, s. n. I. 1. Cingătoare lată de lână, de piele, de mătase etc. pe care o poartă țăranii. ♦ Fâșie de țesătură (de lână), de blană etc. pe care o poartă în jurul mijlocului (sub îmbrăcăminte) unii oameni suferinzi. ♦ Cingătoare lată pe care o poartă preoții ca semn al unui grad ierarhic sau în timpul slujbei. 2. Parte a corpului omenesc pe care o încinge brâul (I 1); mijloc. 3. Ornament care înconjoară ușile, ferestrele, fațadele etc. unei case. 4. Șir, lanț (muntos, deluros etc.). II. (Cor.) Brâuleț (2). [Var.: (pop.) brấnă s. f.] – Cf. alb. bres, brezi.

DOOM

brấnă s. f., g.-d. art. brấnei; pl. brấne

brânele
BRẤU, (I) brâie, (II) brâuri, s. n. I. 1. Cingătoare lată de lână, de piele, de mătase etc. pe care o poartă țăranii. ♦ Fâșie de țesătură (de lână), de blană etc. pe care o poartă în jurul mijlocului (sub îmbrăcăminte) unii oameni suferinzi. ♦ Cingătoare lată pe care o poartă preoții ca semn al unui grad ierarhic sau în timpul slujbei. 2. Parte a corpului omenesc pe care o încinge brâul (I 1); mijloc. 3. Ornament care înconjoară ușile, ferestrele, fațadele etc. unei case. 4. Șir, lanț (muntos, deluros etc.). II. (Cor.) Brâuleț (2). [Var.: (pop.) brấnă s. f.] – Cf. alb. bres, brezi.

DOOM

brấnă s. f., g.-d. art. brấnei; pl. brấne

brânelor
BRẤU, (I) brâie, (II) brâuri, s. n. I. 1. Cingătoare lată de lână, de piele, de mătase etc. pe care o poartă țăranii. ♦ Fâșie de țesătură (de lână), de blană etc. pe care o poartă în jurul mijlocului (sub îmbrăcăminte) unii oameni suferinzi. ♦ Cingătoare lată pe care o poartă preoții ca semn al unui grad ierarhic sau în timpul slujbei. 2. Parte a corpului omenesc pe care o încinge brâul (I 1); mijloc. 3. Ornament care înconjoară ușile, ferestrele, fațadele etc. unei case. 4. Șir, lanț (muntos, deluros etc.). II. (Cor.) Brâuleț (2). [Var.: (pop.) brấnă s. f.] – Cf. alb. bres, brezi.

DOOM

brấnă s. f., g.-d. art. brấnei; pl. brấne

brâneț
BRÂNÉȚ, brânețe, s. n. 1. (Pop.) Cingătoare (îngustă și lungă) cu care se încing femeile peste catrință. 2. Brăcinar. [Var.: bârnéț s. n.] – Brâu + suf. -eț.

DOOM

brânéț (pop.)/bârnéț (reg.) s. n., pl. brânéțe/bârnéțe

brânețe
BRÂNÉȚ, brânețe, s. n. 1. (Pop.) Cingătoare (îngustă și lungă) cu care se încing femeile peste catrință. 2. Brăcinar. [Var.: bârnéț s. n.] – Brâu + suf. -eț.

DOOM

brânéț (pop.)/bârnéț (reg.) s. n., pl. brânéțe/bârnéțe

brânețele
BRÂNÉȚ, brânețe, s. n. 1. (Pop.) Cingătoare (îngustă și lungă) cu care se încing femeile peste catrință. 2. Brăcinar. [Var.: bârnéț s. n.] – Brâu + suf. -eț.

DOOM

brânéț (pop.)/bârnéț (reg.) s. n., pl. brânéțe/bârnéțe

brânețelor
BRÂNÉȚ, brânețe, s. n. 1. (Pop.) Cingătoare (îngustă și lungă) cu care se încing femeile peste catrință. 2. Brăcinar. [Var.: bârnéț s. n.] – Brâu + suf. -eț.

DOOM

brânéț (pop.)/bârnéț (reg.) s. n., pl. brânéțe/bârnéțe

brânețul
BRÂNÉȚ, brânețe, s. n. 1. (Pop.) Cingătoare (îngustă și lungă) cu care se încing femeile peste catrință. 2. Brăcinar. [Var.: bârnéț s. n.] – Brâu + suf. -eț.

DOOM

brânéț (pop.)/bârnéț (reg.) s. n., pl. brânéțe/bârnéțe

brânețului
BRÂNÉȚ, brânețe, s. n. 1. (Pop.) Cingătoare (îngustă și lungă) cu care se încing femeile peste catrință. 2. Brăcinar. [Var.: bârnéț s. n.] – Brâu + suf. -eț.

DOOM

brânéț (pop.)/bârnéț (reg.) s. n., pl. brânéțe/bârnéțe

brânișoare
BRÂNIȘÓR, brânișoare, s. n. (Reg.) Brâuleț (1). – Brână + suf. -ișor.

DOOM

brânișór (reg.) s. n., pl. brânișoáre

brânișoarele
BRÂNIȘÓR, brânișoare, s. n. (Reg.) Brâuleț (1). – Brână + suf. -ișor.

DOOM

brânișór (reg.) s. n., pl. brânișoáre

brânișoarelor
BRÂNIȘÓR, brânișoare, s. n. (Reg.) Brâuleț (1). – Brână + suf. -ișor.

DOOM

brânișór (reg.) s. n., pl. brânișoáre

brânișor
BRÂNIȘÓR, brânișoare, s. n. (Reg.) Brâuleț (1). – Brână + suf. -ișor.

DOOM

brânișór (reg.) s. n., pl. brânișoáre

brânișorul
BRÂNIȘÓR, brânișoare, s. n. (Reg.) Brâuleț (1). – Brână + suf. -ișor.

DOOM

brânișór (reg.) s. n., pl. brânișoáre

brânișorului
BRÂNIȘÓR, brânișoare, s. n. (Reg.) Brâuleț (1). – Brână + suf. -ișor.

DOOM

brânișór (reg.) s. n., pl. brânișoáre

brânza
BRẤNZĂ, s. f., (2) brânzeturi, s. n. 1. S. f. Produs alimentar obținut prin coagularea și prelucrarea laptelui. ◊ Expr. (Fam.) A nu fi nicio brânză (de cineva) = a nu fi bun de nimic. (Fam.) A nu face nicio brânză = a nu realiza nimic; a nu fi bun de nimic. (Pop.) (Ducă-se sau du-te etc.) opt cu-a brânzei sau opt (și) cu-a brânzei nouă, se zice când scapi (sau dorești să scapi) de o persoană supărătoare. 2. S. n. Sortiment de brânză (1), de cașcaval etc. – Et. nec.

DOOM

brấnză s. f., g.-d. art. brấnzei

brânzar
BRÂNZÁR, brănzari, s. m. Persoană care prepară sau vinde brânză. – Brânză + suf. -ar.

DOOM

brânzár (pop.) s. m., pl. brânzári

brânzari
BRÂNZÁR, brănzari, s. m. Persoană care prepară sau vinde brânză. – Brânză + suf. -ar.

DOOM

brânzár (pop.) s. m., pl. brânzári

brânzarii
BRÂNZÁR, brănzari, s. m. Persoană care prepară sau vinde brânză. – Brânză + suf. -ar.

DOOM

brânzár (pop.) s. m., pl. brânzári

brânzarilor
BRÂNZÁR, brănzari, s. m. Persoană care prepară sau vinde brânză. – Brânză + suf. -ar.

DOOM

brânzár (pop.) s. m., pl. brânzári

brânzarul
BRÂNZÁR, brănzari, s. m. Persoană care prepară sau vinde brânză. – Brânză + suf. -ar.

DOOM

brânzár (pop.) s. m., pl. brânzári

brânzarului
BRÂNZÁR, brănzari, s. m. Persoană care prepară sau vinde brânză. – Brânză + suf. -ar.

DOOM

brânzár (pop.) s. m., pl. brânzári

brânze
BRẤNZĂ, s. f., (2) brânzeturi, s. n. 1. S. f. Produs alimentar obținut prin coagularea și prelucrarea laptelui. ◊ Expr. (Fam.) A nu fi nicio brânză (de cineva) = a nu fi bun de nimic. (Fam.) A nu face nicio brânză = a nu realiza nimic; a nu fi bun de nimic. (Pop.) (Ducă-se sau du-te etc.) opt cu-a brânzei sau opt (și) cu-a brânzei nouă, se zice când scapi (sau dorești să scapi) de o persoană supărătoare. 2. S. n. Sortiment de brânză (1), de cașcaval etc. – Et. nec.

DOOM

brấnză s. f., g.-d. art. brấnzei

brânzea
BRÂNZÍ, pers. 3 brânzește, vb. IV. Refl. (Despre lapte) A se face brânză, a căpăta aspectul brânzei (stricându-se); a se corăsli. – Din brânză.

DOOM

!brânzí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se brânzéște, imperf. 3 sg. se brânzeá; conj. prez. 3 să se brânzeáscă

brânzească
BRÂNZÍ, pers. 3 brânzește, vb. IV. Refl. (Despre lapte) A se face brânză, a căpăta aspectul brânzei (stricându-se); a se corăsli. – Din brânză.

DOOM

!brânzí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se brânzéște, imperf. 3 sg. se brânzeá; conj. prez. 3 să se brânzeáscă

brânzeau
BRÂNZÍ, pers. 3 brânzește, vb. IV. Refl. (Despre lapte) A se face brânză, a căpăta aspectul brânzei (stricându-se); a se corăsli. – Din brânză.

DOOM

!brânzí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se brânzéște, imperf. 3 sg. se brânzeá; conj. prez. 3 să se brânzeáscă

brânzei
BRẤNZĂ, s. f., (2) brânzeturi, s. n. 1. S. f. Produs alimentar obținut prin coagularea și prelucrarea laptelui. ◊ Expr. (Fam.) A nu fi nicio brânză (de cineva) = a nu fi bun de nimic. (Fam.) A nu face nicio brânză = a nu realiza nimic; a nu fi bun de nimic. (Pop.) (Ducă-se sau du-te etc.) opt cu-a brânzei sau opt (și) cu-a brânzei nouă, se zice când scapi (sau dorești să scapi) de o persoană supărătoare. 2. S. n. Sortiment de brânză (1), de cașcaval etc. – Et. nec.

DOOM

brấnză s. f., g.-d. art. brấnzei

brânzesc
BRÂNZÍ, pers. 3 brânzește, vb. IV. Refl. (Despre lapte) A se face brânză, a căpăta aspectul brânzei (stricându-se); a se corăsli. – Din brânză.

DOOM

!brânzí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se brânzéște, imperf. 3 sg. se brânzeá; conj. prez. 3 să se brânzeáscă

brânzeturi
BRẤNZĂ, s. f., (2) brânzeturi, s. n. 1. S. f. Produs alimentar obținut prin coagularea și prelucrarea laptelui. ◊ Expr. (Fam.) A nu fi nicio brânză (de cineva) = a nu fi bun de nimic. (Fam.) A nu face nicio brânză = a nu realiza nimic; a nu fi bun de nimic. (Pop.) (Ducă-se sau du-te etc.) opt cu-a brânzei sau opt (și) cu-a brânzei nouă, se zice când scapi (sau dorești să scapi) de o persoană supărătoare. 2. S. n. Sortiment de brânză (1), de cașcaval etc. – Et. nec.

DOOM

brấnză s. f., g.-d. art. brấnzei

brânzeturile
BRẤNZĂ, s. f., (2) brânzeturi, s. n. 1. S. f. Produs alimentar obținut prin coagularea și prelucrarea laptelui. ◊ Expr. (Fam.) A nu fi nicio brânză (de cineva) = a nu fi bun de nimic. (Fam.) A nu face nicio brânză = a nu realiza nimic; a nu fi bun de nimic. (Pop.) (Ducă-se sau du-te etc.) opt cu-a brânzei sau opt (și) cu-a brânzei nouă, se zice când scapi (sau dorești să scapi) de o persoană supărătoare. 2. S. n. Sortiment de brânză (1), de cașcaval etc. – Et. nec.

DOOM

brấnză s. f., g.-d. art. brấnzei

brânzeturilor
BRẤNZĂ, s. f., (2) brânzeturi, s. n. 1. S. f. Produs alimentar obținut prin coagularea și prelucrarea laptelui. ◊ Expr. (Fam.) A nu fi nicio brânză (de cineva) = a nu fi bun de nimic. (Fam.) A nu face nicio brânză = a nu realiza nimic; a nu fi bun de nimic. (Pop.) (Ducă-se sau du-te etc.) opt cu-a brânzei sau opt (și) cu-a brânzei nouă, se zice când scapi (sau dorești să scapi) de o persoană supărătoare. 2. S. n. Sortiment de brânză (1), de cașcaval etc. – Et. nec.

DOOM

brấnză s. f., g.-d. art. brấnzei

brânzește
BRÂNZÍ, pers. 3 brânzește, vb. IV. Refl. (Despre lapte) A se face brânză, a căpăta aspectul brânzei (stricându-se); a se corăsli. – Din brânză.

DOOM

!brânzí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se brânzéște, imperf. 3 sg. se brânzeá; conj. prez. 3 să se brânzeáscă

brânzi
BRÂNZÍ, pers. 3 brânzește, vb. IV. Refl. (Despre lapte) A se face brânză, a căpăta aspectul brânzei (stricându-se); a se corăsli. – Din brânză.

DOOM

!brânzí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se brânzéște, imperf. 3 sg. se brânzeá; conj. prez. 3 să se brânzeáscă

brânzind
BRÂNZÍ, pers. 3 brânzește, vb. IV. Refl. (Despre lapte) A se face brânză, a căpăta aspectul brânzei (stricându-se); a se corăsli. – Din brânză.

DOOM

!brânzí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se brânzéște, imperf. 3 sg. se brânzeá; conj. prez. 3 să se brânzeáscă

brânzire
BRÂNZÍ, pers. 3 brânzește, vb. IV. Refl. (Despre lapte) A se face brânză, a căpăta aspectul brânzei (stricându-se); a se corăsli. – Din brânză.

DOOM

!brânzí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se brânzéște, imperf. 3 sg. se brânzeá; conj. prez. 3 să se brânzeáscă

brânzire
BRÂNZÍ, pers. 3 brânzește, vb. IV. Refl. (Despre lapte) A se face brânză, a căpăta aspectul brânzei (stricându-se); a se corăsli. – Din brânză.

brânziră
BRÂNZÍ, pers. 3 brânzește, vb. IV. Refl. (Despre lapte) A se face brânză, a căpăta aspectul brânzei (stricându-se); a se corăsli. – Din brânză.

DOOM

!brânzí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se brânzéște, imperf. 3 sg. se brânzeá; conj. prez. 3 să se brânzeáscă

brânzise
BRÂNZÍ, pers. 3 brânzește, vb. IV. Refl. (Despre lapte) A se face brânză, a căpăta aspectul brânzei (stricându-se); a se corăsli. – Din brânză.

DOOM

!brânzí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se brânzéște, imperf. 3 sg. se brânzeá; conj. prez. 3 să se brânzeáscă

brânziseră
BRÂNZÍ, pers. 3 brânzește, vb. IV. Refl. (Despre lapte) A se face brânză, a căpăta aspectul brânzei (stricându-se); a se corăsli. – Din brânză.

DOOM

!brânzí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se brânzéște, imperf. 3 sg. se brânzeá; conj. prez. 3 să se brânzeáscă

brânzit
BRÂNZÍ, pers. 3 brânzește, vb. IV. Refl. (Despre lapte) A se face brânză, a căpăta aspectul brânzei (stricându-se); a se corăsli. – Din brânză.

DOOM

!brânzí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se brânzéște, imperf. 3 sg. se brânzeá; conj. prez. 3 să se brânzeáscă

brânzit
BRÂNZÍT, -Ă, brânziți, -te, adj. (Despre lapte) Care s-a făcut brânză, a căpătat aspectul brânzei (stricându-se). – V. brânzi.

brânzita
BRÂNZÍT, -Ă, brânziți, -te, adj. (Despre lapte) Care s-a făcut brânză, a căpătat aspectul brânzei (stricându-se). – V. brânzi.

brânzite
BRÂNZÍT, -Ă, brânziți, -te, adj. (Despre lapte) Care s-a făcut brânză, a căpătat aspectul brânzei (stricându-se). – V. brânzi.

brânzitei
BRÂNZÍT, -Ă, brânziți, -te, adj. (Despre lapte) Care s-a făcut brânză, a căpătat aspectul brânzei (stricându-se). – V. brânzi.

brânzitele
BRÂNZÍT, -Ă, brânziți, -te, adj. (Despre lapte) Care s-a făcut brânză, a căpătat aspectul brânzei (stricându-se). – V. brânzi.

brânzitelor
BRÂNZÍT, -Ă, brânziți, -te, adj. (Despre lapte) Care s-a făcut brânză, a căpătat aspectul brânzei (stricându-se). – V. brânzi.

brânzitul
BRÂNZÍT, -Ă, brânziți, -te, adj. (Despre lapte) Care s-a făcut brânză, a căpătat aspectul brânzei (stricându-se). – V. brânzi.

brânzitului
BRÂNZÍT, -Ă, brânziți, -te, adj. (Despre lapte) Care s-a făcut brânză, a căpătat aspectul brânzei (stricându-se). – V. brânzi.

brânziți
BRÂNZÍT, -Ă, brânziți, -te, adj. (Despre lapte) Care s-a făcut brânză, a căpătat aspectul brânzei (stricându-se). – V. brânzi.

brânziții
BRÂNZÍT, -Ă, brânziți, -te, adj. (Despre lapte) Care s-a făcut brânză, a căpătat aspectul brânzei (stricându-se). – V. brânzi.

brânziților
BRÂNZÍT, -Ă, brânziți, -te, adj. (Despre lapte) Care s-a făcut brânză, a căpătat aspectul brânzei (stricându-se). – V. brânzi.

brânzoaica
BRÂNZOÁICĂ, brânzoaice, s. f. 1. Plăcintă cu brânză făcută din aluat dospit. 2. Mic calup de brânză proaspătă de vaci. – Brânză + suf. -oaică.

DOOM

brânzoáică s. f., g.-d. art. brânzoáicei; pl. brânzoáice

brânzoaice
BRÂNZOÁICĂ, brânzoaice, s. f. 1. Plăcintă cu brânză făcută din aluat dospit. 2. Mic calup de brânză proaspătă de vaci. – Brânză + suf. -oaică.

DOOM

brânzoáică s. f., g.-d. art. brânzoáicei; pl. brânzoáice

brânzoaicei
BRÂNZOÁICĂ, brânzoaice, s. f. 1. Plăcintă cu brânză făcută din aluat dospit. 2. Mic calup de brânză proaspătă de vaci. – Brânză + suf. -oaică.

DOOM

brânzoáică s. f., g.-d. art. brânzoáicei; pl. brânzoáice

brânzoaicele
BRÂNZOÁICĂ, brânzoaice, s. f. 1. Plăcintă cu brânză făcută din aluat dospit. 2. Mic calup de brânză proaspătă de vaci. – Brânză + suf. -oaică.

DOOM

brânzoáică s. f., g.-d. art. brânzoáicei; pl. brânzoáice

brânzoaicelor
BRÂNZOÁICĂ, brânzoaice, s. f. 1. Plăcintă cu brânză făcută din aluat dospit. 2. Mic calup de brânză proaspătă de vaci. – Brânză + suf. -oaică.

DOOM

brânzoáică s. f., g.-d. art. brânzoáicei; pl. brânzoáice

brânzoasa
BRÂNZÓS, -OÁSĂ, brănzoși, -oase, adj. Cu multă brânză ♦ Care are aspect de brânză, ca brânza. – Brânză + suf. -os.

DOOM

brânzós adj. m., pl. brânzóși; f. brânzoásă, pl. brânzoáse

brânzoase
BRÂNZÓS, -OÁSĂ, brănzoși, -oase, adj. Cu multă brânză ♦ Care are aspect de brânză, ca brânza. – Brânză + suf. -os.

DOOM

brânzós adj. m., pl. brânzóși; f. brânzoásă, pl. brânzoáse

brânzoasei
BRÂNZÓS, -OÁSĂ, brănzoși, -oase, adj. Cu multă brânză ♦ Care are aspect de brânză, ca brânza. – Brânză + suf. -os.

DOOM

brânzós adj. m., pl. brânzóși; f. brânzoásă, pl. brânzoáse

brânzoasele
BRÂNZÓS, -OÁSĂ, brănzoși, -oase, adj. Cu multă brânză ♦ Care are aspect de brânză, ca brânza. – Brânză + suf. -os.

DOOM

brânzós adj. m., pl. brânzóși; f. brânzoásă, pl. brânzoáse

brânzoaselor
BRÂNZÓS, -OÁSĂ, brănzoși, -oase, adj. Cu multă brânză ♦ Care are aspect de brânză, ca brânza. – Brânză + suf. -os.

DOOM

brânzós adj. m., pl. brânzóși; f. brânzoásă, pl. brânzoáse

brânzoi
brânzoi, brânzoi s. m. om naiv /credul.

brânzos
BRÂNZÓS, -OÁSĂ, brănzoși, -oase, adj. Cu multă brânză ♦ Care are aspect de brânză, ca brânza. – Brânză + suf. -os.

DOOM

brânzós adj. m., pl. brânzóși; f. brânzoásă, pl. brânzoáse

brânzosul
BRÂNZÓS, -OÁSĂ, brănzoși, -oase, adj. Cu multă brânză ♦ Care are aspect de brânză, ca brânza. – Brânză + suf. -os.

DOOM

brânzós adj. m., pl. brânzóși; f. brânzoásă, pl. brânzoáse

brânzosului
BRÂNZÓS, -OÁSĂ, brănzoși, -oase, adj. Cu multă brânză ♦ Care are aspect de brânză, ca brânza. – Brânză + suf. -os.

DOOM

brânzós adj. m., pl. brânzóși; f. brânzoásă, pl. brânzoáse

brânzoși
BRÂNZÓS, -OÁSĂ, brănzoși, -oase, adj. Cu multă brânză ♦ Care are aspect de brânză, ca brânza. – Brânză + suf. -os.

DOOM

brânzós adj. m., pl. brânzóși; f. brânzoásă, pl. brânzoáse

brânzoșii
BRÂNZÓS, -OÁSĂ, brănzoși, -oase, adj. Cu multă brânză ♦ Care are aspect de brânză, ca brânza. – Brânză + suf. -os.

DOOM

brânzós adj. m., pl. brânzóși; f. brânzoásă, pl. brânzoáse

brânzoșilor
BRÂNZÓS, -OÁSĂ, brănzoși, -oase, adj. Cu multă brânză ♦ Care are aspect de brânză, ca brânza. – Brânză + suf. -os.

DOOM

brânzós adj. m., pl. brânzóși; f. brânzoásă, pl. brânzoáse

brânzăreasa
BRÂNZĂREÁSĂ, brânzărese, s. f. (Pop.) Femeie care face sau vinde brânză; nevastă de brânzar. – Brânzar + suf. -easă.

DOOM

brânzăreásă (pop.) s. f., g.-d. art. brânzărései; pl. brânzărése

brânzărese
BRÂNZĂREÁSĂ, brânzărese, s. f. (Pop.) Femeie care face sau vinde brânză; nevastă de brânzar. – Brânzar + suf. -easă.

DOOM

brânzăreásă (pop.) s. f., g.-d. art. brânzărései; pl. brânzărése

brânzăresei
BRÂNZĂREÁSĂ, brânzărese, s. f. (Pop.) Femeie care face sau vinde brânză; nevastă de brânzar. – Brânzar + suf. -easă.

DOOM

brânzăreásă (pop.) s. f., g.-d. art. brânzărései; pl. brânzărése

brânzăresele
BRÂNZĂREÁSĂ, brânzărese, s. f. (Pop.) Femeie care face sau vinde brânză; nevastă de brânzar. – Brânzar + suf. -easă.

DOOM

brânzăreásă (pop.) s. f., g.-d. art. brânzărései; pl. brânzărése

brânzăreselor
BRÂNZĂREÁSĂ, brânzărese, s. f. (Pop.) Femeie care face sau vinde brânză; nevastă de brânzar. – Brânzar + suf. -easă.

DOOM

brânzăreásă (pop.) s. f., g.-d. art. brânzărései; pl. brânzărése

brânzăria
BRÂNZĂRÍE, (1) brânzării, s. f. (Pop.) 1. Loc în care se prepară brânza (la stână); prăvălie în care se vinde brânză. 2. (Rar) Cantitate mare de brânză. – Brânză + suf. -ărie.

DOOM

brânzăríe (pop.) s. f., art. brânzăría, g.-d. art. brânzăríei; (locuri) pl. brânzăríi, art. brânzăríile

brânzărie
BRÂNZĂRÍE, (1) brânzării, s. f. (Pop.) 1. Loc în care se prepară brânza (la stână); prăvălie în care se vinde brânză. 2. (Rar) Cantitate mare de brânză. – Brânză + suf. -ărie.

DOOM

brânzăríe (pop.) s. f., art. brânzăría, g.-d. art. brânzăríei; (locuri) pl. brânzăríi, art. brânzăríile

brânzăriei
BRÂNZĂRÍE, (1) brânzării, s. f. (Pop.) 1. Loc în care se prepară brânza (la stână); prăvălie în care se vinde brânză. 2. (Rar) Cantitate mare de brânză. – Brânză + suf. -ărie.

DOOM

brânzăríe (pop.) s. f., art. brânzăría, g.-d. art. brânzăríei; (locuri) pl. brânzăríi, art. brânzăríile

brânzării
BRÂNZĂRÍE, (1) brânzării, s. f. (Pop.) 1. Loc în care se prepară brânza (la stână); prăvălie în care se vinde brânză. 2. (Rar) Cantitate mare de brânză. – Brânză + suf. -ărie.

DOOM

brânzăríe (pop.) s. f., art. brânzăría, g.-d. art. brânzăríei; (locuri) pl. brânzăríi, art. brânzăríile

brânzăriile
BRÂNZĂRÍE, (1) brânzării, s. f. (Pop.) 1. Loc în care se prepară brânza (la stână); prăvălie în care se vinde brânză. 2. (Rar) Cantitate mare de brânză. – Brânză + suf. -ărie.

DOOM

brânzăríe (pop.) s. f., art. brânzăría, g.-d. art. brânzăríei; (locuri) pl. brânzăríi, art. brânzăríile

brânzăriilor
BRÂNZĂRÍE, (1) brânzării, s. f. (Pop.) 1. Loc în care se prepară brânza (la stână); prăvălie în care se vinde brânză. 2. (Rar) Cantitate mare de brânză. – Brânză + suf. -ărie.

DOOM

brânzăríe (pop.) s. f., art. brânzăría, g.-d. art. brânzăríei; (locuri) pl. brânzăríi, art. brânzăríile

brâu
BRẤU, (I) brâie, (II) brâuri, s. n. I. 1. Cingătoare lată de lână, de piele, de mătase etc. pe care o poartă țăranii. ♦ Fâșie de țesătură (de lână), de blană etc. pe care o poartă în jurul mijlocului (sub îmbrăcăminte) unii oameni suferinzi. ♦ Cingătoare lată pe care o poartă preoții ca semn al unui grad ierarhic sau în timpul slujbei. 2. Parte a corpului omenesc pe care o încinge brâul (I 1); mijloc. 3. Ornament care înconjoară ușile, ferestrele, fațadele etc. unei case. 4. Șir, lanț (muntos, deluros etc.). II. (Cor.) Brâuleț (2). [Var.: (pop.) brấnă s. f.] – Cf. alb. bres, brezi.

DOOM

brâu¹ (cingătoare, parte a corpului, ornament, șir) s. n., art. brâul; pl. brấie

brâu
BRÎU, brîie, s. n. I. 1. Cingătoare lată (purtată de obicei de țărani și țărance), făcută dintr-o țesătură de lînă (mai rar de in, de mătase) sau din piele. Purta strai de mătasă fără brîu. SADOVEANU, N. P. 272. [Scamatorul] începea să-și scoată de la brîu săbiile lucitoare. SAHIA, N. 66. Mlădiul trup i-l încingea Un brîu de-argint. COȘBUC, P. I 57. ◊ Poale-n brîu sau plăcinte poale-n brîu = plăcinte făcute din bucăți pătrate de aluat, ale căror capete se aduc peste umplutura de brînză. A intrat in foișor... îmbujorată la obraz și purtînd un chersin de plăcinte poale-n brîu chiar atunci scoase din cuptor. SADOVEANU, N. P. 55. ◊ Expr. A sta cu mîinile în brîu = a sta inactiv, a nu face nimic. ♦ Cingătoare lată (roșie, albastră sau neagră) pe care o poartă preoții, ca semn al unui grad ierarhic. ♦ Fig. Cerc. Flăcăii, făcînd brîu împrejurul carului, jucau de duduia pămîntul. BUJOR, S. 35. ♦ Fig. Dungă. Cînd plouă, vara, cîteodată, Un brîu de foc pe cer s-arată, Iar noi îi zicem curcubeu. COȘBUC, P. I 125. 2. Partea corpului pe care o încinge brîul; mijloc. Se întorsese către doamna Vorvoreanu și n-o privea în ochi, ci mai jos, către brîu. DUMITRIU, B. F. 147. Crescuseră [holdele] încît ajungeau omului pînă la brîu. CAMILAR, TEM. 48. [Cînepa] era crudă și pînă la brîu de înaltă. CREANGĂ, O. A. 57. ◊ Fig. La brîu se arăta, trufașă, o călimară de tinichea. PAS, L. I 20. ◊ (Mai ales în loc. adv.) Pînă la (sau în) brîu = pînă la mijloc. Tăbăcarii munceau goi pînă la brîu. PAS, L. I 70. M-am cufundat [în lac] pînă la brîu. SADOVEANU, N. F. 59. Arde grîu-n flăcări pîn’ la brîu crescut. MACEDONSKI, O.I 187. ◊ Expr. A fi cu cuțitul la brîu = a fi arțăgos. 3. Ornament constituit dintr-o dungă colorată, trasă orizontal de-a lungul pereților sau înconjurînd ușile și ferestrele (v. bordură, chenar); ornament în relief (făcut din tencuială sau cioplit în piatră) care încinge zidurile exterioare ale unei clădiri sau încadrează ușile și ferestrele (v. mulură, c i u b u c). Ferestrele mici, unele din ele numai dintr-un geam, iar de jur împrejurul lor și a prispei a tras gospodina casei brîie albastre și roșii. PĂUN-PINCIO, P. 116. ♦ Fig. Cu badana de foc pe cer Apusul trage brîie. LESNEA, I. ♦ Pervaz, părcan. Dan, în picioare, rezemat de brîul ferestrei își stăpinește respirarea ca să n-o deștepte. VLAHUȚĂ, O. A. III 130. 4. Lanț, șir. Brîu de coline. II. Numele unui dans popular la care jucătorii se prind, pe la spate, cu mîinile de brîiele vecinilor, sau își pun mîinile pe umerii vecinilor de joc; p. ext. melodia acestui dans. Scripcarul isprăvește brîul cu trăsătură lungă de arcuș. BUJOR, S. 101. ◊ Brîul de mină, brîul de doi, brîul nevestei, brîul ursăresc = varietăți ale dansului descris mai sus. – Pl. și: brîuri (SP. POPESCU, M. G. 87), (rar) brîne (HOGAȘ, DR. II 130).

brâu
BRẤU, (I) brâie, (II) brâuri, s. n. I. 1. Cingătoare lată de lână, de piele, de mătase etc. pe care o poartă țăranii. ♦ Fâșie de țesătură (de lână), de blană etc. pe care o poartă în jurul mijlocului (sub îmbrăcăminte) unii oameni suferinzi. ♦ Cingătoare lată pe care o poartă preoții ca semn al unui grad ierarhic sau în timpul slujbei. 2. Parte a corpului omenesc pe care o încinge brâul (I 1); mijloc. 3. Ornament care înconjoară ușile, ferestrele, fațadele etc. unei case. 4. Șir, lanț (muntos, deluros etc.). II. (Cor.) Brâuleț (2). [Var.: (pop.) brấnă s. f.] – Cf. alb. bres, brezi.

DOOM

brâu² (dans) s. n., art. brấul; pl. brấuri

brâul
BRẤU, (I) brâie, (II) brâuri, s. n. I. 1. Cingătoare lată de lână, de piele, de mătase etc. pe care o poartă țăranii. ♦ Fâșie de țesătură (de lână), de blană etc. pe care o poartă în jurul mijlocului (sub îmbrăcăminte) unii oameni suferinzi. ♦ Cingătoare lată pe care o poartă preoții ca semn al unui grad ierarhic sau în timpul slujbei. 2. Parte a corpului omenesc pe care o încinge brâul (I 1); mijloc. 3. Ornament care înconjoară ușile, ferestrele, fațadele etc. unei case. 4. Șir, lanț (muntos, deluros etc.). II. (Cor.) Brâuleț (2). [Var.: (pop.) brấnă s. f.] – Cf. alb. bres, brezi.

DOOM

brâu¹ (cingătoare, parte a corpului, ornament, șir) s. n., art. brâul; pl. brấie

brâul
BRẤU, (I) brâie, (II) brâuri, s. n. I. 1. Cingătoare lată de lână, de piele, de mătase etc. pe care o poartă țăranii. ♦ Fâșie de țesătură (de lână), de blană etc. pe care o poartă în jurul mijlocului (sub îmbrăcăminte) unii oameni suferinzi. ♦ Cingătoare lată pe care o poartă preoții ca semn al unui grad ierarhic sau în timpul slujbei. 2. Parte a corpului omenesc pe care o încinge brâul (I 1); mijloc. 3. Ornament care înconjoară ușile, ferestrele, fațadele etc. unei case. 4. Șir, lanț (muntos, deluros etc.). II. (Cor.) Brâuleț (2). [Var.: (pop.) brấnă s. f.] – Cf. alb. bres, brezi.

DOOM

brâu² (dans) s. n., art. brấul; pl. brấuri

brâuleț
BRÂULÉȚ, brâulețe, s. n. 1. Diminutiv al lui brâu; brâușor, brânișor. 2. Numele mai multor dansuri populare; melodie după care se execută aceste dansuri; brâu (II). [Pr.: brâ-u-] – Brâu + suf. -uleț.

DOOM

brâuléț (brâ-u-) s. n., pl. brâuléțe

brâulețe
BRÂULÉȚ, brâulețe, s. n. 1. Diminutiv al lui brâu; brâușor, brânișor. 2. Numele mai multor dansuri populare; melodie după care se execută aceste dansuri; brâu (II). [Pr.: brâ-u-] – Brâu + suf. -uleț.

DOOM

brâuléț (brâ-u-) s. n., pl. brâuléțe

brâulețele
BRÂULÉȚ, brâulețe, s. n. 1. Diminutiv al lui brâu; brâușor, brânișor. 2. Numele mai multor dansuri populare; melodie după care se execută aceste dansuri; brâu (II). [Pr.: brâ-u-] – Brâu + suf. -uleț.

DOOM

brâuléț (brâ-u-) s. n., pl. brâuléțe

brâulețelor
BRÂULÉȚ, brâulețe, s. n. 1. Diminutiv al lui brâu; brâușor, brânișor. 2. Numele mai multor dansuri populare; melodie după care se execută aceste dansuri; brâu (II). [Pr.: brâ-u-] – Brâu + suf. -uleț.

DOOM

brâuléț (brâ-u-) s. n., pl. brâuléțe

brâulețul
BRÂULÉȚ, brâulețe, s. n. 1. Diminutiv al lui brâu; brâușor, brânișor. 2. Numele mai multor dansuri populare; melodie după care se execută aceste dansuri; brâu (II). [Pr.: brâ-u-] – Brâu + suf. -uleț.

DOOM

brâuléț (brâ-u-) s. n., pl. brâuléțe

brâulețului
BRÂULÉȚ, brâulețe, s. n. 1. Diminutiv al lui brâu; brâușor, brânișor. 2. Numele mai multor dansuri populare; melodie după care se execută aceste dansuri; brâu (II). [Pr.: brâ-u-] – Brâu + suf. -uleț.

DOOM

brâuléț (brâ-u-) s. n., pl. brâuléțe

brâului
BRẤU, (I) brâie, (II) brâuri, s. n. I. 1. Cingătoare lată de lână, de piele, de mătase etc. pe care o poartă țăranii. ♦ Fâșie de țesătură (de lână), de blană etc. pe care o poartă în jurul mijlocului (sub îmbrăcăminte) unii oameni suferinzi. ♦ Cingătoare lată pe care o poartă preoții ca semn al unui grad ierarhic sau în timpul slujbei. 2. Parte a corpului omenesc pe care o încinge brâul (I 1); mijloc. 3. Ornament care înconjoară ușile, ferestrele, fațadele etc. unei case. 4. Șir, lanț (muntos, deluros etc.). II. (Cor.) Brâuleț (2). [Var.: (pop.) brấnă s. f.] – Cf. alb. bres, brezi.

DOOM

brâu¹ (cingătoare, parte a corpului, ornament, șir) s. n., art. brâul; pl. brấie

brâului
BRẤU, (I) brâie, (II) brâuri, s. n. I. 1. Cingătoare lată de lână, de piele, de mătase etc. pe care o poartă țăranii. ♦ Fâșie de țesătură (de lână), de blană etc. pe care o poartă în jurul mijlocului (sub îmbrăcăminte) unii oameni suferinzi. ♦ Cingătoare lată pe care o poartă preoții ca semn al unui grad ierarhic sau în timpul slujbei. 2. Parte a corpului omenesc pe care o încinge brâul (I 1); mijloc. 3. Ornament care înconjoară ușile, ferestrele, fațadele etc. unei case. 4. Șir, lanț (muntos, deluros etc.). II. (Cor.) Brâuleț (2). [Var.: (pop.) brấnă s. f.] – Cf. alb. bres, brezi.

DOOM

brâu² (dans) s. n., art. brấul; pl. brấuri

brâuri
BRẤU, (I) brâie, (II) brâuri, s. n. I. 1. Cingătoare lată de lână, de piele, de mătase etc. pe care o poartă țăranii. ♦ Fâșie de țesătură (de lână), de blană etc. pe care o poartă în jurul mijlocului (sub îmbrăcăminte) unii oameni suferinzi. ♦ Cingătoare lată pe care o poartă preoții ca semn al unui grad ierarhic sau în timpul slujbei. 2. Parte a corpului omenesc pe care o încinge brâul (I 1); mijloc. 3. Ornament care înconjoară ușile, ferestrele, fațadele etc. unei case. 4. Șir, lanț (muntos, deluros etc.). II. (Cor.) Brâuleț (2). [Var.: (pop.) brấnă s. f.] – Cf. alb. bres, brezi.

DOOM

brâu² (dans) s. n., art. brấul; pl. brấuri

brâurile
BRẤU, (I) brâie, (II) brâuri, s. n. I. 1. Cingătoare lată de lână, de piele, de mătase etc. pe care o poartă țăranii. ♦ Fâșie de țesătură (de lână), de blană etc. pe care o poartă în jurul mijlocului (sub îmbrăcăminte) unii oameni suferinzi. ♦ Cingătoare lată pe care o poartă preoții ca semn al unui grad ierarhic sau în timpul slujbei. 2. Parte a corpului omenesc pe care o încinge brâul (I 1); mijloc. 3. Ornament care înconjoară ușile, ferestrele, fațadele etc. unei case. 4. Șir, lanț (muntos, deluros etc.). II. (Cor.) Brâuleț (2). [Var.: (pop.) brấnă s. f.] – Cf. alb. bres, brezi.

DOOM

brâu² (dans) s. n., art. brấul; pl. brấuri

brâurilor
BRẤU, (I) brâie, (II) brâuri, s. n. I. 1. Cingătoare lată de lână, de piele, de mătase etc. pe care o poartă țăranii. ♦ Fâșie de țesătură (de lână), de blană etc. pe care o poartă în jurul mijlocului (sub îmbrăcăminte) unii oameni suferinzi. ♦ Cingătoare lată pe care o poartă preoții ca semn al unui grad ierarhic sau în timpul slujbei. 2. Parte a corpului omenesc pe care o încinge brâul (I 1); mijloc. 3. Ornament care înconjoară ușile, ferestrele, fațadele etc. unei case. 4. Șir, lanț (muntos, deluros etc.). II. (Cor.) Brâuleț (2). [Var.: (pop.) brấnă s. f.] – Cf. alb. bres, brezi.

DOOM

brâu² (dans) s. n., art. brấul; pl. brấuri

brâușoare
BRÂUȘÓR, brâușoare, s. n. Brâuleț (1). [Pr.: brâ-u-] – Brâu + suf. -ușor.

DOOM

brâușór (brâ-u-) s. n., pl. brâușoáre

brâușoarele
BRÂUȘÓR, brâușoare, s. n. Brâuleț (1). [Pr.: brâ-u-] – Brâu + suf. -ușor.

DOOM

brâușór (brâ-u-) s. n., pl. brâușoáre

brâușoarelor
BRÂUȘÓR, brâușoare, s. n. Brâuleț (1). [Pr.: brâ-u-] – Brâu + suf. -ușor.

DOOM

brâușór (brâ-u-) s. n., pl. brâușoáre

brâușor
BRÂUȘÓR, brâușoare, s. n. Brâuleț (1). [Pr.: brâ-u-] – Brâu + suf. -ușor.

DOOM

brâușór (brâ-u-) s. n., pl. brâușoáre

brâușorul
BRÂUȘÓR, brâușoare, s. n. Brâuleț (1). [Pr.: brâ-u-] – Brâu + suf. -ușor.

DOOM

brâușór (brâ-u-) s. n., pl. brâușoáre

brâușorului
BRÂUȘÓR, brâușoare, s. n. Brâuleț (1). [Pr.: brâ-u-] – Brâu + suf. -ușor.

DOOM

brâușór (brâ-u-) s. n., pl. brâușoáre

brîgla
BRẤGLĂ, brâgle, s. f. Parte mobilă la războiul de țesut, care susține spata. – Et. nec.

DOOM

brấglă (brâ-glă) s. f., g.-d. art. brấglei; pl. brấgle

brîgle
BRẤGLĂ, brâgle, s. f. Parte mobilă la războiul de țesut, care susține spata. – Et. nec.

DOOM

brấglă (brâ-glă) s. f., g.-d. art. brấglei; pl. brấgle

brîglei
BRẤGLĂ, brâgle, s. f. Parte mobilă la războiul de țesut, care susține spata. – Et. nec.

DOOM

brấglă (brâ-glă) s. f., g.-d. art. brấglei; pl. brấgle

brîglele
BRẤGLĂ, brâgle, s. f. Parte mobilă la războiul de țesut, care susține spata. – Et. nec.

DOOM

brấglă (brâ-glă) s. f., g.-d. art. brấglei; pl. brấgle

brîglelor
BRẤGLĂ, brâgle, s. f. Parte mobilă la războiul de țesut, care susține spata. – Et. nec.

DOOM

brấglă (brâ-glă) s. f., g.-d. art. brấglei; pl. brấgle

brîie
BRẤU, (I) brâie, (II) brâuri, s. n. I. 1. Cingătoare lată de lână, de piele, de mătase etc. pe care o poartă țăranii. ♦ Fâșie de țesătură (de lână), de blană etc. pe care o poartă în jurul mijlocului (sub îmbrăcăminte) unii oameni suferinzi. ♦ Cingătoare lată pe care o poartă preoții ca semn al unui grad ierarhic sau în timpul slujbei. 2. Parte a corpului omenesc pe care o încinge brâul (I 1); mijloc. 3. Ornament care înconjoară ușile, ferestrele, fațadele etc. unei case. 4. Șir, lanț (muntos, deluros etc.). II. (Cor.) Brâuleț (2). [Var.: (pop.) brấnă s. f.] – Cf. alb. bres, brezi.

DOOM

brâu¹ (cingătoare, parte a corpului, ornament, șir) s. n., art. brâul; pl. brấie

brîiele
BRẤU, (I) brâie, (II) brâuri, s. n. I. 1. Cingătoare lată de lână, de piele, de mătase etc. pe care o poartă țăranii. ♦ Fâșie de țesătură (de lână), de blană etc. pe care o poartă în jurul mijlocului (sub îmbrăcăminte) unii oameni suferinzi. ♦ Cingătoare lată pe care o poartă preoții ca semn al unui grad ierarhic sau în timpul slujbei. 2. Parte a corpului omenesc pe care o încinge brâul (I 1); mijloc. 3. Ornament care înconjoară ușile, ferestrele, fațadele etc. unei case. 4. Șir, lanț (muntos, deluros etc.). II. (Cor.) Brâuleț (2). [Var.: (pop.) brấnă s. f.] – Cf. alb. bres, brezi.

DOOM

brâu¹ (cingătoare, parte a corpului, ornament, șir) s. n., art. brâul; pl. brấie

brîielor
BRẤU, (I) brâie, (II) brâuri, s. n. I. 1. Cingătoare lată de lână, de piele, de mătase etc. pe care o poartă țăranii. ♦ Fâșie de țesătură (de lână), de blană etc. pe care o poartă în jurul mijlocului (sub îmbrăcăminte) unii oameni suferinzi. ♦ Cingătoare lată pe care o poartă preoții ca semn al unui grad ierarhic sau în timpul slujbei. 2. Parte a corpului omenesc pe care o încinge brâul (I 1); mijloc. 3. Ornament care înconjoară ușile, ferestrele, fațadele etc. unei case. 4. Șir, lanț (muntos, deluros etc.). II. (Cor.) Brâuleț (2). [Var.: (pop.) brấnă s. f.] – Cf. alb. bres, brezi.

DOOM

brâu¹ (cingătoare, parte a corpului, ornament, șir) s. n., art. brâul; pl. brấie

brîna
BRẤU, (I) brâie, (II) brâuri, s. n. I. 1. Cingătoare lată de lână, de piele, de mătase etc. pe care o poartă țăranii. ♦ Fâșie de țesătură (de lână), de blană etc. pe care o poartă în jurul mijlocului (sub îmbrăcăminte) unii oameni suferinzi. ♦ Cingătoare lată pe care o poartă preoții ca semn al unui grad ierarhic sau în timpul slujbei. 2. Parte a corpului omenesc pe care o încinge brâul (I 1); mijloc. 3. Ornament care înconjoară ușile, ferestrele, fațadele etc. unei case. 4. Șir, lanț (muntos, deluros etc.). II. (Cor.) Brâuleț (2). [Var.: (pop.) brấnă s. f.] – Cf. alb. bres, brezi.

DOOM

brấnă s. f., g.-d. art. brấnei; pl. brấne

brînace
BRÂNÁCI, brânace, s. n. (Reg.) Cingătoare. – Brână + suf. -aci.

DOOM

brânáci (reg.) s. n., pl. brânáce

brînacele
BRÂNÁCI, brânace, s. n. (Reg.) Cingătoare. – Brână + suf. -aci.

DOOM

brânáci (reg.) s. n., pl. brânáce

brînacelor
BRÂNÁCI, brânace, s. n. (Reg.) Cingătoare. – Brână + suf. -aci.

DOOM

brânáci (reg.) s. n., pl. brânáce

brînaci
BRÂNÁCI, brânace, s. n. (Reg.) Cingătoare. – Brână + suf. -aci.

DOOM

brânáci (reg.) s. n., pl. brânáce

brînaciul
BRÂNÁCI, brânace, s. n. (Reg.) Cingătoare. – Brână + suf. -aci.

DOOM

brânáci (reg.) s. n., pl. brânáce

brînaciului
BRÂNÁCI, brânace, s. n. (Reg.) Cingătoare. – Brână + suf. -aci.

DOOM

brânáci (reg.) s. n., pl. brânáce

brînca
BRẤNCĂ¹, (3, 4) brânci, s. f. 1. Boală contagioasă, specifică porcilor, caracterizată prin lipsa poftei de mâncare și prin apariția unor pete violacee. 2. (Pop.) Erizipel. 3. Plantă erbacee fără frunze, cu flori verzui sau alburii grupate în formă de spic, folosită în medicina veterinară (Salicornia herbacea). ◊ Compuse: brânca-porcului = a) plantă erbacee cu tulpina și frunzele acoperite cu peri moi (Scrophularia scopolii); b) cinsteț; brânca-ursului = a) crucea-pământului; b) brădișor (2). 4. Ciupercă cu pălăria întinsă și răsfrântă, prevăzută cu peri aspri (Stereum hirsutum). – Et. nec.

DOOM

brấncă (boală, plantă, mână) s. f., g.-d. art. brấncii; (plante, mâini) pl. brânci

brînca
BRẤNCĂ², brânci, s. f. 1. (Reg.; în limba literară numai în loc. și expr.) Mână (1). ◊ Loc. adv. Pe (sau în) brânci = pe mâini și pe picioare, de-a bușilea, târându-se. ◊ Expr. A merge (sau a se târî) pe brânci = a merge (sau a se târî) pe mâini și pe picioare, de-a bușilea. A cădea în (sau pe) brânci = a cădea istovit (de oboseală). A munci (sau a da, a lucra) pe (sau în) brânci = a munci până la istovire. 2. (Pop.; în forma brânci) Împunsătură, ghiont, izbitură. ◊ Expr. A-i da inima brânci = a simți un imbold pentru (a face) ceva. 3. (Reg.) Partea de jos a picioarelor animalelor; labă. [Pl. și: (2, n.) brânciuri. – Var.: brấnci s. m.] – Lat. branca.

DOOM

brânci (împinsătură) s. m., pl. brânci

brînce
BRẤNCĂ¹, (3, 4) brânci, s. f. 1. Boală contagioasă, specifică porcilor, caracterizată prin lipsa poftei de mâncare și prin apariția unor pete violacee. 2. (Pop.) Erizipel. 3. Plantă erbacee fără frunze, cu flori verzui sau alburii grupate în formă de spic, folosită în medicina veterinară (Salicornia herbacea). ◊ Compuse: brânca-porcului = a) plantă erbacee cu tulpina și frunzele acoperite cu peri moi (Scrophularia scopolii); b) cinsteț; brânca-ursului = a) crucea-pământului; b) brădișor (2). 4. Ciupercă cu pălăria întinsă și răsfrântă, prevăzută cu peri aspri (Stereum hirsutum). – Et. nec.

DOOM

brấncă (boală, plantă, mână) s. f., g.-d. art. brấncii; (plante, mâini) pl. brânci

brîncea
BRÂNCÍ¹, brâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) îmbrânci. – Din brâncă².

brînceai
BRÂNCÍ¹, brâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) îmbrânci. – Din brâncă².

brînceam
BRÂNCÍ¹, brâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) îmbrânci. – Din brâncă².

brîncească
BRÂNCÍ¹, brâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) îmbrânci. – Din brâncă².

brînceau
BRÂNCÍ¹, brâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) îmbrânci. – Din brâncă².

brînceați
BRÂNCÍ¹, brâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) îmbrânci. – Din brâncă².

brîncei
BRẤNCĂ¹, (3, 4) brânci, s. f. 1. Boală contagioasă, specifică porcilor, caracterizată prin lipsa poftei de mâncare și prin apariția unor pete violacee. 2. (Pop.) Erizipel. 3. Plantă erbacee fără frunze, cu flori verzui sau alburii grupate în formă de spic, folosită în medicina veterinară (Salicornia herbacea). ◊ Compuse: brânca-porcului = a) plantă erbacee cu tulpina și frunzele acoperite cu peri moi (Scrophularia scopolii); b) cinsteț; brânca-ursului = a) crucea-pământului; b) brădișor (2). 4. Ciupercă cu pălăria întinsă și răsfrântă, prevăzută cu peri aspri (Stereum hirsutum). – Et. nec.

DOOM

brấncă (boală, plantă, mână) s. f., g.-d. art. brấncii; (plante, mâini) pl. brânci

brîncele
BRẤNCĂ¹, (3, 4) brânci, s. f. 1. Boală contagioasă, specifică porcilor, caracterizată prin lipsa poftei de mâncare și prin apariția unor pete violacee. 2. (Pop.) Erizipel. 3. Plantă erbacee fără frunze, cu flori verzui sau alburii grupate în formă de spic, folosită în medicina veterinară (Salicornia herbacea). ◊ Compuse: brânca-porcului = a) plantă erbacee cu tulpina și frunzele acoperite cu peri moi (Scrophularia scopolii); b) cinsteț; brânca-ursului = a) crucea-pământului; b) brădișor (2). 4. Ciupercă cu pălăria întinsă și răsfrântă, prevăzută cu peri aspri (Stereum hirsutum). – Et. nec.

DOOM

brấncă (boală, plantă, mână) s. f., g.-d. art. brấncii; (plante, mâini) pl. brânci

brîncelor
BRẤNCĂ¹, (3, 4) brânci, s. f. 1. Boală contagioasă, specifică porcilor, caracterizată prin lipsa poftei de mâncare și prin apariția unor pete violacee. 2. (Pop.) Erizipel. 3. Plantă erbacee fără frunze, cu flori verzui sau alburii grupate în formă de spic, folosită în medicina veterinară (Salicornia herbacea). ◊ Compuse: brânca-porcului = a) plantă erbacee cu tulpina și frunzele acoperite cu peri moi (Scrophularia scopolii); b) cinsteț; brânca-ursului = a) crucea-pământului; b) brădișor (2). 4. Ciupercă cu pălăria întinsă și răsfrântă, prevăzută cu peri aspri (Stereum hirsutum). – Et. nec.

DOOM

brấncă (boală, plantă, mână) s. f., g.-d. art. brấncii; (plante, mâini) pl. brânci

brîncesc
BRÂNCÍ¹, brâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) îmbrânci. – Din brâncă².

brîncește
BRÂNCÍ¹, brâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) îmbrânci. – Din brâncă².

brîncești
BRÂNCÍ¹, brâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) îmbrânci. – Din brâncă².

brînci
BRẤNCĂ¹, (3, 4) brânci, s. f. 1. Boală contagioasă, specifică porcilor, caracterizată prin lipsa poftei de mâncare și prin apariția unor pete violacee. 2. (Pop.) Erizipel. 3. Plantă erbacee fără frunze, cu flori verzui sau alburii grupate în formă de spic, folosită în medicina veterinară (Salicornia herbacea). ◊ Compuse: brânca-porcului = a) plantă erbacee cu tulpina și frunzele acoperite cu peri moi (Scrophularia scopolii); b) cinsteț; brânca-ursului = a) crucea-pământului; b) brădișor (2). 4. Ciupercă cu pălăria întinsă și răsfrântă, prevăzută cu peri aspri (Stereum hirsutum). – Et. nec.

DOOM

brấncă (boală, plantă, mână) s. f., g.-d. art. brấncii; (plante, mâini) pl. brânci

brînci
BRẤNCĂ², brânci, s. f. 1. (Reg.; în limba literară numai în loc. și expr.) Mână (1). ◊ Loc. adv. Pe (sau în) brânci = pe mâini și pe picioare, de-a bușilea, târându-se. ◊ Expr. A merge (sau a se târî) pe brânci = a merge (sau a se târî) pe mâini și pe picioare, de-a bușilea. A cădea în (sau pe) brânci = a cădea istovit (de oboseală). A munci (sau a da, a lucra) pe (sau în) brânci = a munci până la istovire. 2. (Pop.; în forma brânci) Împunsătură, ghiont, izbitură. ◊ Expr. A-i da inima brânci = a simți un imbold pentru (a face) ceva. 3. (Reg.) Partea de jos a picioarelor animalelor; labă. [Pl. și: (2, n.) brânciuri. – Var.: brấnci s. m.] – Lat. branca.

DOOM

brânci (împinsătură) s. m., pl. brânci

brînci
BRÂNCÍ¹, brâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) îmbrânci. – Din brâncă².

brîncii
BRẤNCĂ¹, (3, 4) brânci, s. f. 1. Boală contagioasă, specifică porcilor, caracterizată prin lipsa poftei de mâncare și prin apariția unor pete violacee. 2. (Pop.) Erizipel. 3. Plantă erbacee fără frunze, cu flori verzui sau alburii grupate în formă de spic, folosită în medicina veterinară (Salicornia herbacea). ◊ Compuse: brânca-porcului = a) plantă erbacee cu tulpina și frunzele acoperite cu peri moi (Scrophularia scopolii); b) cinsteț; brânca-ursului = a) crucea-pământului; b) brădișor (2). 4. Ciupercă cu pălăria întinsă și răsfrântă, prevăzută cu peri aspri (Stereum hirsutum). – Et. nec.

DOOM

brấncă (boală, plantă, mână) s. f., g.-d. art. brấncii; (plante, mâini) pl. brânci

brîncii
BRẤNCĂ², brânci, s. f. 1. (Reg.; în limba literară numai în loc. și expr.) Mână (1). ◊ Loc. adv. Pe (sau în) brânci = pe mâini și pe picioare, de-a bușilea, târându-se. ◊ Expr. A merge (sau a se târî) pe brânci = a merge (sau a se târî) pe mâini și pe picioare, de-a bușilea. A cădea în (sau pe) brânci = a cădea istovit (de oboseală). A munci (sau a da, a lucra) pe (sau în) brânci = a munci până la istovire. 2. (Pop.; în forma brânci) Împunsătură, ghiont, izbitură. ◊ Expr. A-i da inima brânci = a simți un imbold pentru (a face) ceva. 3. (Reg.) Partea de jos a picioarelor animalelor; labă. [Pl. și: (2, n.) brânciuri. – Var.: brấnci s. m.] – Lat. branca.

DOOM

brânci (împinsătură) s. m., pl. brânci

brîncii
BRÂNCÍ¹, brâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) îmbrânci. – Din brâncă².

brîncile
BRẤNCĂ¹, (3, 4) brânci, s. f. 1. Boală contagioasă, specifică porcilor, caracterizată prin lipsa poftei de mâncare și prin apariția unor pete violacee. 2. (Pop.) Erizipel. 3. Plantă erbacee fără frunze, cu flori verzui sau alburii grupate în formă de spic, folosită în medicina veterinară (Salicornia herbacea). ◊ Compuse: brânca-porcului = a) plantă erbacee cu tulpina și frunzele acoperite cu peri moi (Scrophularia scopolii); b) cinsteț; brânca-ursului = a) crucea-pământului; b) brădișor (2). 4. Ciupercă cu pălăria întinsă și răsfrântă, prevăzută cu peri aspri (Stereum hirsutum). – Et. nec.

DOOM

brấncă (boală, plantă, mână) s. f., g.-d. art. brấncii; (plante, mâini) pl. brânci

brîncile
BRẤNCĂ², brânci, s. f. 1. (Reg.; în limba literară numai în loc. și expr.) Mână (1). ◊ Loc. adv. Pe (sau în) brânci = pe mâini și pe picioare, de-a bușilea, târându-se. ◊ Expr. A merge (sau a se târî) pe brânci = a merge (sau a se târî) pe mâini și pe picioare, de-a bușilea. A cădea în (sau pe) brânci = a cădea istovit (de oboseală). A munci (sau a da, a lucra) pe (sau în) brânci = a munci până la istovire. 2. (Pop.; în forma brânci) Împunsătură, ghiont, izbitură. ◊ Expr. A-i da inima brânci = a simți un imbold pentru (a face) ceva. 3. (Reg.) Partea de jos a picioarelor animalelor; labă. [Pl. și: (2, n.) brânciuri. – Var.: brấnci s. m.] – Lat. branca.

DOOM

brânci (împinsătură) s. m., pl. brânci

brîncilor
BRẤNCĂ¹, (3, 4) brânci, s. f. 1. Boală contagioasă, specifică porcilor, caracterizată prin lipsa poftei de mâncare și prin apariția unor pete violacee. 2. (Pop.) Erizipel. 3. Plantă erbacee fără frunze, cu flori verzui sau alburii grupate în formă de spic, folosită în medicina veterinară (Salicornia herbacea). ◊ Compuse: brânca-porcului = a) plantă erbacee cu tulpina și frunzele acoperite cu peri moi (Scrophularia scopolii); b) cinsteț; brânca-ursului = a) crucea-pământului; b) brădișor (2). 4. Ciupercă cu pălăria întinsă și răsfrântă, prevăzută cu peri aspri (Stereum hirsutum). – Et. nec.

DOOM

brấncă (boală, plantă, mână) s. f., g.-d. art. brấncii; (plante, mâini) pl. brânci

brîncilor
BRẤNCĂ², brânci, s. f. 1. (Reg.; în limba literară numai în loc. și expr.) Mână (1). ◊ Loc. adv. Pe (sau în) brânci = pe mâini și pe picioare, de-a bușilea, târându-se. ◊ Expr. A merge (sau a se târî) pe brânci = a merge (sau a se târî) pe mâini și pe picioare, de-a bușilea. A cădea în (sau pe) brânci = a cădea istovit (de oboseală). A munci (sau a da, a lucra) pe (sau în) brânci = a munci până la istovire. 2. (Pop.; în forma brânci) Împunsătură, ghiont, izbitură. ◊ Expr. A-i da inima brânci = a simți un imbold pentru (a face) ceva. 3. (Reg.) Partea de jos a picioarelor animalelor; labă. [Pl. și: (2, n.) brânciuri. – Var.: brấnci s. m.] – Lat. branca.

DOOM

brânci (împinsătură) s. m., pl. brânci

brîncim
BRÂNCÍ¹, brâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) îmbrânci. – Din brâncă².

brîncind
BRÂNCÍ¹, brâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) îmbrânci. – Din brâncă².

brîncire
BRÂNCÍ¹, brâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) îmbrânci. – Din brâncă².

brînciră
BRÂNCÍ¹, brâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) îmbrânci. – Din brâncă².

brîncirăm
BRÂNCÍ¹, brâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) îmbrânci. – Din brâncă².

brîncirăți
BRÂNCÍ¹, brâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) îmbrânci. – Din brâncă².

brîncise
BRÂNCÍ¹, brâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) îmbrânci. – Din brâncă².

brîncisem
BRÂNCÍ¹, brâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) îmbrânci. – Din brâncă².

brînciseră
BRÂNCÍ¹, brâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) îmbrânci. – Din brâncă².

brînciserăm
BRÂNCÍ¹, brâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) îmbrânci. – Din brâncă².

brînciserăți
BRÂNCÍ¹, brâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) îmbrânci. – Din brâncă².

brînciseși
BRÂNCÍ¹, brâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) îmbrânci. – Din brâncă².

brînciseți
BRÂNCÍ¹, brâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) îmbrânci. – Din brâncă².

brîncit
BRÂNCÍ¹, brâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) îmbrânci. – Din brâncă².

brînciul
BRẤNCĂ², brânci, s. f. 1. (Reg.; în limba literară numai în loc. și expr.) Mână (1). ◊ Loc. adv. Pe (sau în) brânci = pe mâini și pe picioare, de-a bușilea, târându-se. ◊ Expr. A merge (sau a se târî) pe brânci = a merge (sau a se târî) pe mâini și pe picioare, de-a bușilea. A cădea în (sau pe) brânci = a cădea istovit (de oboseală). A munci (sau a da, a lucra) pe (sau în) brânci = a munci până la istovire. 2. (Pop.; în forma brânci) Împunsătură, ghiont, izbitură. ◊ Expr. A-i da inima brânci = a simți un imbold pentru (a face) ceva. 3. (Reg.) Partea de jos a picioarelor animalelor; labă. [Pl. și: (2, n.) brânciuri. – Var.: brấnci s. m.] – Lat. branca.

DOOM

brânci (împinsătură) s. m., pl. brânci

brînciului
BRẤNCĂ², brânci, s. f. 1. (Reg.; în limba literară numai în loc. și expr.) Mână (1). ◊ Loc. adv. Pe (sau în) brânci = pe mâini și pe picioare, de-a bușilea, târându-se. ◊ Expr. A merge (sau a se târî) pe brânci = a merge (sau a se târî) pe mâini și pe picioare, de-a bușilea. A cădea în (sau pe) brânci = a cădea istovit (de oboseală). A munci (sau a da, a lucra) pe (sau în) brânci = a munci până la istovire. 2. (Pop.; în forma brânci) Împunsătură, ghiont, izbitură. ◊ Expr. A-i da inima brânci = a simți un imbold pentru (a face) ceva. 3. (Reg.) Partea de jos a picioarelor animalelor; labă. [Pl. și: (2, n.) brânciuri. – Var.: brấnci s. m.] – Lat. branca.

DOOM

brânci (împinsătură) s. m., pl. brânci

brînciși
BRÂNCÍ¹, brâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) îmbrânci. – Din brâncă².

brînciți
BRÂNCÍ¹, brâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) îmbrânci. – Din brâncă².

brîncușian
BRÂNCUȘIÁN, -Ă, brâncușieni, -e, adj. De Brâncuși, al lui Brâncuși; în maniera lui Brâncuși. [Pr.: -și-an] – Brâncuși (n. pr.) + suf. -ian.

brîncușiana
BRÂNCUȘIÁN, -Ă, brâncușieni, -e, adj. De Brâncuși, al lui Brâncuși; în maniera lui Brâncuși. [Pr.: -și-an] – Brâncuși (n. pr.) + suf. -ian.

brîncușianul
BRÂNCUȘIÁN, -Ă, brâncușieni, -e, adj. De Brâncuși, al lui Brâncuși; în maniera lui Brâncuși. [Pr.: -și-an] – Brâncuși (n. pr.) + suf. -ian.

brîncușianului
BRÂNCUȘIÁN, -Ă, brâncușieni, -e, adj. De Brâncuși, al lui Brâncuși; în maniera lui Brâncuși. [Pr.: -și-an] – Brâncuși (n. pr.) + suf. -ian.

brîncușiene
BRÂNCUȘIÁN, -Ă, brâncușieni, -e, adj. De Brâncuși, al lui Brâncuși; în maniera lui Brâncuși. [Pr.: -și-an] – Brâncuși (n. pr.) + suf. -ian.

brîncușienei
BRÂNCUȘIÁN, -Ă, brâncușieni, -e, adj. De Brâncuși, al lui Brâncuși; în maniera lui Brâncuși. [Pr.: -și-an] – Brâncuși (n. pr.) + suf. -ian.

brîncușienele
BRÂNCUȘIÁN, -Ă, brâncușieni, -e, adj. De Brâncuși, al lui Brâncuși; în maniera lui Brâncuși. [Pr.: -și-an] – Brâncuși (n. pr.) + suf. -ian.

brîncușienelor
BRÂNCUȘIÁN, -Ă, brâncușieni, -e, adj. De Brâncuși, al lui Brâncuși; în maniera lui Brâncuși. [Pr.: -și-an] – Brâncuși (n. pr.) + suf. -ian.

brîncușieni
BRÂNCUȘIÁN, -Ă, brâncușieni, -e, adj. De Brâncuși, al lui Brâncuși; în maniera lui Brâncuși. [Pr.: -și-an] – Brâncuși (n. pr.) + suf. -ian.

brîncușienii
BRÂNCUȘIÁN, -Ă, brâncușieni, -e, adj. De Brâncuși, al lui Brâncuși; în maniera lui Brâncuși. [Pr.: -și-an] – Brâncuși (n. pr.) + suf. -ian.

brîncușienilor
BRÂNCUȘIÁN, -Ă, brâncușieni, -e, adj. De Brâncuși, al lui Brâncuși; în maniera lui Brâncuși. [Pr.: -și-an] – Brâncuși (n. pr.) + suf. -ian.

brîncuța
BRÂNCÚȚĂ, brâncuțe, s. f. 1. Plantă erbacee cu tulpina păroasă și cu flori galbene (Sisymbrium officinale). 2. Plantă erbacee cu flori mici, galbene, folosită în medicină (Nasturtium palustre). – Brâncă¹ + suf. -uță.

DOOM

brâncúță s. f., g.-d. art. brâncúței; pl. brâncúțe

brîncuțe
BRÂNCÚȚĂ, brâncuțe, s. f. 1. Plantă erbacee cu tulpina păroasă și cu flori galbene (Sisymbrium officinale). 2. Plantă erbacee cu flori mici, galbene, folosită în medicină (Nasturtium palustre). – Brâncă¹ + suf. -uță.

DOOM

brâncúță s. f., g.-d. art. brâncúței; pl. brâncúțe

brîncuței
BRÂNCÚȚĂ, brâncuțe, s. f. 1. Plantă erbacee cu tulpina păroasă și cu flori galbene (Sisymbrium officinale). 2. Plantă erbacee cu flori mici, galbene, folosită în medicină (Nasturtium palustre). – Brâncă¹ + suf. -uță.

DOOM

brâncúță s. f., g.-d. art. brâncúței; pl. brâncúțe

brîncuțele
BRÂNCÚȚĂ, brâncuțe, s. f. 1. Plantă erbacee cu tulpina păroasă și cu flori galbene (Sisymbrium officinale). 2. Plantă erbacee cu flori mici, galbene, folosită în medicină (Nasturtium palustre). – Brâncă¹ + suf. -uță.

DOOM

brâncúță s. f., g.-d. art. brâncúței; pl. brâncúțe

brîncuțelor
BRÂNCÚȚĂ, brâncuțe, s. f. 1. Plantă erbacee cu tulpina păroasă și cu flori galbene (Sisymbrium officinale). 2. Plantă erbacee cu flori mici, galbene, folosită în medicină (Nasturtium palustre). – Brâncă¹ + suf. -uță.

DOOM

brâncúță s. f., g.-d. art. brâncúței; pl. brâncúțe

brîndușa
BRÂNDÚȘĂ, brândușe, s. f. 1. Plantă erbacee cu flori violete în formă de pâlnie, care înflorește primăvara timpuriu (Crocus heuffelianus). 2. (În sintagma) Brândușă galbenă = plantă erbacee perenă cu florile galbene-aurii, ocrotită de lege (Crocus moesiacus). 3. Plantă veninoasă din familia liliaceelor, cu frunze mari alungite și cu flori roșietice sau liliachii, care înflorește toamna și care este folosită în medicină (Colchicum autumnale); floarea-brumei. – Cf. bg. brenduška, sb. brnduša.

DOOM

brândúșă s. f., art. brândúșa, g.-d. art. brândúșei; pl. brândúșe

brîndușe
BRÂNDÚȘĂ, brândușe, s. f. 1. Plantă erbacee cu flori violete în formă de pâlnie, care înflorește primăvara timpuriu (Crocus heuffelianus). 2. (În sintagma) Brândușă galbenă = plantă erbacee perenă cu florile galbene-aurii, ocrotită de lege (Crocus moesiacus). 3. Plantă veninoasă din familia liliaceelor, cu frunze mari alungite și cu flori roșietice sau liliachii, care înflorește toamna și care este folosită în medicină (Colchicum autumnale); floarea-brumei. – Cf. bg. brenduška, sb. brnduša.

DOOM

brândúșă s. f., art. brândúșa, g.-d. art. brândúșei; pl. brândúșe

brîndușea
BRÂNDUȘEÁ, -ÍCĂ, brândușele, s. f. Diminutiv al lui brândușă; brândușiță. – Brândușă + suf. -ea. – Brândușică, cu schimbare de suf.

DOOM

brândușeá/brândușícă s. f., art. brândușeáua/brândușíca, g.-d. art. brândușélei; pl. brândușéle, art. brândușélele

brîndușeaua
BRÂNDUȘEÁ, -ÍCĂ, brândușele, s. f. Diminutiv al lui brândușă; brândușiță. – Brândușă + suf. -ea. – Brândușică, cu schimbare de suf.

DOOM

brândușeá/brândușícă s. f., art. brândușeáua/brândușíca, g.-d. art. brândușélei; pl. brândușéle, art. brândușélele

brîndușei
BRÂNDÚȘĂ, brândușe, s. f. 1. Plantă erbacee cu flori violete în formă de pâlnie, care înflorește primăvara timpuriu (Crocus heuffelianus). 2. (În sintagma) Brândușă galbenă = plantă erbacee perenă cu florile galbene-aurii, ocrotită de lege (Crocus moesiacus). 3. Plantă veninoasă din familia liliaceelor, cu frunze mari alungite și cu flori roșietice sau liliachii, care înflorește toamna și care este folosită în medicină (Colchicum autumnale); floarea-brumei. – Cf. bg. brenduška, sb. brnduša.

DOOM

brândúșă s. f., art. brândúșa, g.-d. art. brândúșei; pl. brândúșe

brîndușele
BRÂNDÚȘĂ, brândușe, s. f. 1. Plantă erbacee cu flori violete în formă de pâlnie, care înflorește primăvara timpuriu (Crocus heuffelianus). 2. (În sintagma) Brândușă galbenă = plantă erbacee perenă cu florile galbene-aurii, ocrotită de lege (Crocus moesiacus). 3. Plantă veninoasă din familia liliaceelor, cu frunze mari alungite și cu flori roșietice sau liliachii, care înflorește toamna și care este folosită în medicină (Colchicum autumnale); floarea-brumei. – Cf. bg. brenduška, sb. brnduša.

DOOM

brândúșă s. f., art. brândúșa, g.-d. art. brândúșei; pl. brândúșe

brîndușele
BRÂNDUȘEÁ, -ÍCĂ, brândușele, s. f. Diminutiv al lui brândușă; brândușiță. – Brândușă + suf. -ea. – Brândușică, cu schimbare de suf.

DOOM

brândușeá/brândușícă s. f., art. brândușeáua/brândușíca, g.-d. art. brândușélei; pl. brândușéle, art. brândușélele

brîndușelei
BRÂNDUȘEÁ, -ÍCĂ, brândușele, s. f. Diminutiv al lui brândușă; brândușiță. – Brândușă + suf. -ea. – Brândușică, cu schimbare de suf.

DOOM

brândușeá/brândușícă s. f., art. brândușeáua/brândușíca, g.-d. art. brândușélei; pl. brândușéle, art. brândușélele

brîndușelele
BRÂNDUȘEÁ, -ÍCĂ, brândușele, s. f. Diminutiv al lui brândușă; brândușiță. – Brândușă + suf. -ea. – Brândușică, cu schimbare de suf.

DOOM

brândușeá/brândușícă s. f., art. brândușeáua/brândușíca, g.-d. art. brândușélei; pl. brândușéle, art. brândușélele

brîndușelelor
BRÂNDUȘEÁ, -ÍCĂ, brândușele, s. f. Diminutiv al lui brândușă; brândușiță. – Brândușă + suf. -ea. – Brândușică, cu schimbare de suf.

DOOM

brândușeá/brândușícă s. f., art. brândușeáua/brândușíca, g.-d. art. brândușélei; pl. brândușéle, art. brândușélele

brîndușelor
BRÂNDÚȘĂ, brândușe, s. f. 1. Plantă erbacee cu flori violete în formă de pâlnie, care înflorește primăvara timpuriu (Crocus heuffelianus). 2. (În sintagma) Brândușă galbenă = plantă erbacee perenă cu florile galbene-aurii, ocrotită de lege (Crocus moesiacus). 3. Plantă veninoasă din familia liliaceelor, cu frunze mari alungite și cu flori roșietice sau liliachii, care înflorește toamna și care este folosită în medicină (Colchicum autumnale); floarea-brumei. – Cf. bg. brenduška, sb. brnduša.

DOOM

brândúșă s. f., art. brândúșa, g.-d. art. brândúșei; pl. brândúșe

brîndușica
BRÂNDUȘEÁ, -ÍCĂ, brândușele, s. f. Diminutiv al lui brândușă; brândușiță. – Brândușă + suf. -ea. – Brândușică, cu schimbare de suf.

DOOM

brândușeá/brândușícă s. f., art. brândușeáua/brândușíca, g.-d. art. brândușélei; pl. brândușéle, art. brândușélele

brîndușița
BRÂNDUȘÍȚĂ, brăndușițe, s. f. (Rar) Brândușea. – Brândușă + suf. -iță.

DOOM

brândușíță (rar) s. f., g.-d. art. brândușíței; pl. brândușíțe

brîndușițe
BRÂNDUȘÍȚĂ, brăndușițe, s. f. (Rar) Brândușea. – Brândușă + suf. -iță.

DOOM

brândușíță (rar) s. f., g.-d. art. brândușíței; pl. brândușíțe

brîndușiței
BRÂNDUȘÍȚĂ, brăndușițe, s. f. (Rar) Brândușea. – Brândușă + suf. -iță.

DOOM

brândușíță (rar) s. f., g.-d. art. brândușíței; pl. brândușíțe

brîndușițele
BRÂNDUȘÍȚĂ, brăndușițe, s. f. (Rar) Brândușea. – Brândușă + suf. -iță.

DOOM

brândușíță (rar) s. f., g.-d. art. brândușíței; pl. brândușíțe

brîndușițelor
BRÂNDUȘÍȚĂ, brăndușițe, s. f. (Rar) Brândușea. – Brândușă + suf. -iță.

DOOM

brândușíță (rar) s. f., g.-d. art. brândușíței; pl. brândușíțe

brîne
BRẤU, (I) brâie, (II) brâuri, s. n. I. 1. Cingătoare lată de lână, de piele, de mătase etc. pe care o poartă țăranii. ♦ Fâșie de țesătură (de lână), de blană etc. pe care o poartă în jurul mijlocului (sub îmbrăcăminte) unii oameni suferinzi. ♦ Cingătoare lată pe care o poartă preoții ca semn al unui grad ierarhic sau în timpul slujbei. 2. Parte a corpului omenesc pe care o încinge brâul (I 1); mijloc. 3. Ornament care înconjoară ușile, ferestrele, fațadele etc. unei case. 4. Șir, lanț (muntos, deluros etc.). II. (Cor.) Brâuleț (2). [Var.: (pop.) brấnă s. f.] – Cf. alb. bres, brezi.

DOOM

brấnă s. f., g.-d. art. brấnei; pl. brấne

brînei
BRẤU, (I) brâie, (II) brâuri, s. n. I. 1. Cingătoare lată de lână, de piele, de mătase etc. pe care o poartă țăranii. ♦ Fâșie de țesătură (de lână), de blană etc. pe care o poartă în jurul mijlocului (sub îmbrăcăminte) unii oameni suferinzi. ♦ Cingătoare lată pe care o poartă preoții ca semn al unui grad ierarhic sau în timpul slujbei. 2. Parte a corpului omenesc pe care o încinge brâul (I 1); mijloc. 3. Ornament care înconjoară ușile, ferestrele, fațadele etc. unei case. 4. Șir, lanț (muntos, deluros etc.). II. (Cor.) Brâuleț (2). [Var.: (pop.) brấnă s. f.] – Cf. alb. bres, brezi.

DOOM

brấnă s. f., g.-d. art. brấnei; pl. brấne

brînele
BRẤU, (I) brâie, (II) brâuri, s. n. I. 1. Cingătoare lată de lână, de piele, de mătase etc. pe care o poartă țăranii. ♦ Fâșie de țesătură (de lână), de blană etc. pe care o poartă în jurul mijlocului (sub îmbrăcăminte) unii oameni suferinzi. ♦ Cingătoare lată pe care o poartă preoții ca semn al unui grad ierarhic sau în timpul slujbei. 2. Parte a corpului omenesc pe care o încinge brâul (I 1); mijloc. 3. Ornament care înconjoară ușile, ferestrele, fațadele etc. unei case. 4. Șir, lanț (muntos, deluros etc.). II. (Cor.) Brâuleț (2). [Var.: (pop.) brấnă s. f.] – Cf. alb. bres, brezi.

DOOM

brấnă s. f., g.-d. art. brấnei; pl. brấne

brînelor
BRẤU, (I) brâie, (II) brâuri, s. n. I. 1. Cingătoare lată de lână, de piele, de mătase etc. pe care o poartă țăranii. ♦ Fâșie de țesătură (de lână), de blană etc. pe care o poartă în jurul mijlocului (sub îmbrăcăminte) unii oameni suferinzi. ♦ Cingătoare lată pe care o poartă preoții ca semn al unui grad ierarhic sau în timpul slujbei. 2. Parte a corpului omenesc pe care o încinge brâul (I 1); mijloc. 3. Ornament care înconjoară ușile, ferestrele, fațadele etc. unei case. 4. Șir, lanț (muntos, deluros etc.). II. (Cor.) Brâuleț (2). [Var.: (pop.) brấnă s. f.] – Cf. alb. bres, brezi.

DOOM

brấnă s. f., g.-d. art. brấnei; pl. brấne

brîneț
BRÂNÉȚ, brânețe, s. n. 1. (Pop.) Cingătoare (îngustă și lungă) cu care se încing femeile peste catrință. 2. Brăcinar. [Var.: bârnéț s. n.] – Brâu + suf. -eț.

DOOM

brânéț (pop.)/bârnéț (reg.) s. n., pl. brânéțe/bârnéțe

brînețe
BRÂNÉȚ, brânețe, s. n. 1. (Pop.) Cingătoare (îngustă și lungă) cu care se încing femeile peste catrință. 2. Brăcinar. [Var.: bârnéț s. n.] – Brâu + suf. -eț.

DOOM

brânéț (pop.)/bârnéț (reg.) s. n., pl. brânéțe/bârnéțe

brînețele
BRÂNÉȚ, brânețe, s. n. 1. (Pop.) Cingătoare (îngustă și lungă) cu care se încing femeile peste catrință. 2. Brăcinar. [Var.: bârnéț s. n.] – Brâu + suf. -eț.

DOOM

brânéț (pop.)/bârnéț (reg.) s. n., pl. brânéțe/bârnéțe

brînețelor
BRÂNÉȚ, brânețe, s. n. 1. (Pop.) Cingătoare (îngustă și lungă) cu care se încing femeile peste catrință. 2. Brăcinar. [Var.: bârnéț s. n.] – Brâu + suf. -eț.

DOOM

brânéț (pop.)/bârnéț (reg.) s. n., pl. brânéțe/bârnéțe

brînețul
BRÂNÉȚ, brânețe, s. n. 1. (Pop.) Cingătoare (îngustă și lungă) cu care se încing femeile peste catrință. 2. Brăcinar. [Var.: bârnéț s. n.] – Brâu + suf. -eț.

DOOM

brânéț (pop.)/bârnéț (reg.) s. n., pl. brânéțe/bârnéțe

brînețului
BRÂNÉȚ, brânețe, s. n. 1. (Pop.) Cingătoare (îngustă și lungă) cu care se încing femeile peste catrință. 2. Brăcinar. [Var.: bârnéț s. n.] – Brâu + suf. -eț.

DOOM

brânéț (pop.)/bârnéț (reg.) s. n., pl. brânéțe/bârnéțe

brînișoare
BRÂNIȘÓR, brânișoare, s. n. (Reg.) Brâuleț (1). – Brână + suf. -ișor.

DOOM

brânișór (reg.) s. n., pl. brânișoáre

brînișoarele
BRÂNIȘÓR, brânișoare, s. n. (Reg.) Brâuleț (1). – Brână + suf. -ișor.

DOOM

brânișór (reg.) s. n., pl. brânișoáre

brînișoarelor
BRÂNIȘÓR, brânișoare, s. n. (Reg.) Brâuleț (1). – Brână + suf. -ișor.

DOOM

brânișór (reg.) s. n., pl. brânișoáre

brînișor
BRÂNIȘÓR, brânișoare, s. n. (Reg.) Brâuleț (1). – Brână + suf. -ișor.

DOOM

brânișór (reg.) s. n., pl. brânișoáre

brînișorul
BRÂNIȘÓR, brânișoare, s. n. (Reg.) Brâuleț (1). – Brână + suf. -ișor.

DOOM

brânișór (reg.) s. n., pl. brânișoáre

brînișorului
BRÂNIȘÓR, brânișoare, s. n. (Reg.) Brâuleț (1). – Brână + suf. -ișor.

DOOM

brânișór (reg.) s. n., pl. brânișoáre

brînza
BRẤNZĂ, s. f., (2) brânzeturi, s. n. 1. S. f. Produs alimentar obținut prin coagularea și prelucrarea laptelui. ◊ Expr. (Fam.) A nu fi nicio brânză (de cineva) = a nu fi bun de nimic. (Fam.) A nu face nicio brânză = a nu realiza nimic; a nu fi bun de nimic. (Pop.) (Ducă-se sau du-te etc.) opt cu-a brânzei sau opt (și) cu-a brânzei nouă, se zice când scapi (sau dorești să scapi) de o persoană supărătoare. 2. S. n. Sortiment de brânză (1), de cașcaval etc. – Et. nec.

DOOM

brấnză s. f., g.-d. art. brấnzei

brînzar
BRÂNZÁR, brănzari, s. m. Persoană care prepară sau vinde brânză. – Brânză + suf. -ar.

DOOM

brânzár (pop.) s. m., pl. brânzári

brînzari
BRÂNZÁR, brănzari, s. m. Persoană care prepară sau vinde brânză. – Brânză + suf. -ar.

DOOM

brânzár (pop.) s. m., pl. brânzári

brînzarii
BRÂNZÁR, brănzari, s. m. Persoană care prepară sau vinde brânză. – Brânză + suf. -ar.

DOOM

brânzár (pop.) s. m., pl. brânzári

brînzarilor
BRÂNZÁR, brănzari, s. m. Persoană care prepară sau vinde brânză. – Brânză + suf. -ar.

DOOM

brânzár (pop.) s. m., pl. brânzári

brînzarul
BRÂNZÁR, brănzari, s. m. Persoană care prepară sau vinde brânză. – Brânză + suf. -ar.

DOOM

brânzár (pop.) s. m., pl. brânzári

brînzarului
BRÂNZÁR, brănzari, s. m. Persoană care prepară sau vinde brânză. – Brânză + suf. -ar.

DOOM

brânzár (pop.) s. m., pl. brânzári

brînze
BRẤNZĂ, s. f., (2) brânzeturi, s. n. 1. S. f. Produs alimentar obținut prin coagularea și prelucrarea laptelui. ◊ Expr. (Fam.) A nu fi nicio brânză (de cineva) = a nu fi bun de nimic. (Fam.) A nu face nicio brânză = a nu realiza nimic; a nu fi bun de nimic. (Pop.) (Ducă-se sau du-te etc.) opt cu-a brânzei sau opt (și) cu-a brânzei nouă, se zice când scapi (sau dorești să scapi) de o persoană supărătoare. 2. S. n. Sortiment de brânză (1), de cașcaval etc. – Et. nec.

DOOM

brấnză s. f., g.-d. art. brấnzei

brînzea
BRÂNZÍ, pers. 3 brânzește, vb. IV. Refl. (Despre lapte) A se face brânză, a căpăta aspectul brânzei (stricându-se); a se corăsli. – Din brânză.

DOOM

!brânzí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se brânzéște, imperf. 3 sg. se brânzeá; conj. prez. 3 să se brânzeáscă

brînzească
BRÂNZÍ, pers. 3 brânzește, vb. IV. Refl. (Despre lapte) A se face brânză, a căpăta aspectul brânzei (stricându-se); a se corăsli. – Din brânză.

DOOM

!brânzí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se brânzéște, imperf. 3 sg. se brânzeá; conj. prez. 3 să se brânzeáscă

brînzeau
BRÂNZÍ, pers. 3 brânzește, vb. IV. Refl. (Despre lapte) A se face brânză, a căpăta aspectul brânzei (stricându-se); a se corăsli. – Din brânză.

DOOM

!brânzí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se brânzéște, imperf. 3 sg. se brânzeá; conj. prez. 3 să se brânzeáscă

brînzei
BRẤNZĂ, s. f., (2) brânzeturi, s. n. 1. S. f. Produs alimentar obținut prin coagularea și prelucrarea laptelui. ◊ Expr. (Fam.) A nu fi nicio brânză (de cineva) = a nu fi bun de nimic. (Fam.) A nu face nicio brânză = a nu realiza nimic; a nu fi bun de nimic. (Pop.) (Ducă-se sau du-te etc.) opt cu-a brânzei sau opt (și) cu-a brânzei nouă, se zice când scapi (sau dorești să scapi) de o persoană supărătoare. 2. S. n. Sortiment de brânză (1), de cașcaval etc. – Et. nec.

DOOM

brấnză s. f., g.-d. art. brấnzei

brînzesc
BRÂNZÍ, pers. 3 brânzește, vb. IV. Refl. (Despre lapte) A se face brânză, a căpăta aspectul brânzei (stricându-se); a se corăsli. – Din brânză.

DOOM

!brânzí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se brânzéște, imperf. 3 sg. se brânzeá; conj. prez. 3 să se brânzeáscă

brînzeturi
BRẤNZĂ, s. f., (2) brânzeturi, s. n. 1. S. f. Produs alimentar obținut prin coagularea și prelucrarea laptelui. ◊ Expr. (Fam.) A nu fi nicio brânză (de cineva) = a nu fi bun de nimic. (Fam.) A nu face nicio brânză = a nu realiza nimic; a nu fi bun de nimic. (Pop.) (Ducă-se sau du-te etc.) opt cu-a brânzei sau opt (și) cu-a brânzei nouă, se zice când scapi (sau dorești să scapi) de o persoană supărătoare. 2. S. n. Sortiment de brânză (1), de cașcaval etc. – Et. nec.

DOOM

brấnză s. f., g.-d. art. brấnzei

brînzeturile
BRẤNZĂ, s. f., (2) brânzeturi, s. n. 1. S. f. Produs alimentar obținut prin coagularea și prelucrarea laptelui. ◊ Expr. (Fam.) A nu fi nicio brânză (de cineva) = a nu fi bun de nimic. (Fam.) A nu face nicio brânză = a nu realiza nimic; a nu fi bun de nimic. (Pop.) (Ducă-se sau du-te etc.) opt cu-a brânzei sau opt (și) cu-a brânzei nouă, se zice când scapi (sau dorești să scapi) de o persoană supărătoare. 2. S. n. Sortiment de brânză (1), de cașcaval etc. – Et. nec.

DOOM

brấnză s. f., g.-d. art. brấnzei

brînzeturilor
BRẤNZĂ, s. f., (2) brânzeturi, s. n. 1. S. f. Produs alimentar obținut prin coagularea și prelucrarea laptelui. ◊ Expr. (Fam.) A nu fi nicio brânză (de cineva) = a nu fi bun de nimic. (Fam.) A nu face nicio brânză = a nu realiza nimic; a nu fi bun de nimic. (Pop.) (Ducă-se sau du-te etc.) opt cu-a brânzei sau opt (și) cu-a brânzei nouă, se zice când scapi (sau dorești să scapi) de o persoană supărătoare. 2. S. n. Sortiment de brânză (1), de cașcaval etc. – Et. nec.

DOOM

brấnză s. f., g.-d. art. brấnzei

brînzește
BRÂNZÍ, pers. 3 brânzește, vb. IV. Refl. (Despre lapte) A se face brânză, a căpăta aspectul brânzei (stricându-se); a se corăsli. – Din brânză.

DOOM

!brânzí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se brânzéște, imperf. 3 sg. se brânzeá; conj. prez. 3 să se brânzeáscă

brînzi
BRÂNZÍ, pers. 3 brânzește, vb. IV. Refl. (Despre lapte) A se face brânză, a căpăta aspectul brânzei (stricându-se); a se corăsli. – Din brânză.

DOOM

!brânzí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se brânzéște, imperf. 3 sg. se brânzeá; conj. prez. 3 să se brânzeáscă

brînzind
BRÂNZÍ, pers. 3 brânzește, vb. IV. Refl. (Despre lapte) A se face brânză, a căpăta aspectul brânzei (stricându-se); a se corăsli. – Din brânză.

DOOM

!brânzí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se brânzéște, imperf. 3 sg. se brânzeá; conj. prez. 3 să se brânzeáscă

brînzire
BRÂNZÍ, pers. 3 brânzește, vb. IV. Refl. (Despre lapte) A se face brânză, a căpăta aspectul brânzei (stricându-se); a se corăsli. – Din brânză.

DOOM

!brânzí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se brânzéște, imperf. 3 sg. se brânzeá; conj. prez. 3 să se brânzeáscă

brînziră
BRÂNZÍ, pers. 3 brânzește, vb. IV. Refl. (Despre lapte) A se face brânză, a căpăta aspectul brânzei (stricându-se); a se corăsli. – Din brânză.

DOOM

!brânzí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se brânzéște, imperf. 3 sg. se brânzeá; conj. prez. 3 să se brânzeáscă

brînzise
BRÂNZÍ, pers. 3 brânzește, vb. IV. Refl. (Despre lapte) A se face brânză, a căpăta aspectul brânzei (stricându-se); a se corăsli. – Din brânză.

DOOM

!brânzí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se brânzéște, imperf. 3 sg. se brânzeá; conj. prez. 3 să se brânzeáscă

brînziseră
BRÂNZÍ, pers. 3 brânzește, vb. IV. Refl. (Despre lapte) A se face brânză, a căpăta aspectul brânzei (stricându-se); a se corăsli. – Din brânză.

DOOM

!brânzí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se brânzéște, imperf. 3 sg. se brânzeá; conj. prez. 3 să se brânzeáscă

brînzit
BRÂNZÍ, pers. 3 brânzește, vb. IV. Refl. (Despre lapte) A se face brânză, a căpăta aspectul brânzei (stricându-se); a se corăsli. – Din brânză.

DOOM

!brânzí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se brânzéște, imperf. 3 sg. se brânzeá; conj. prez. 3 să se brânzeáscă

brînzit
BRÂNZÍT, -Ă, brânziți, -te, adj. (Despre lapte) Care s-a făcut brânză, a căpătat aspectul brânzei (stricându-se). – V. brânzi.

brînzita
BRÂNZÍT, -Ă, brânziți, -te, adj. (Despre lapte) Care s-a făcut brânză, a căpătat aspectul brânzei (stricându-se). – V. brânzi.

brînzite
BRÂNZÍT, -Ă, brânziți, -te, adj. (Despre lapte) Care s-a făcut brânză, a căpătat aspectul brânzei (stricându-se). – V. brânzi.

brînzitei
BRÂNZÍT, -Ă, brânziți, -te, adj. (Despre lapte) Care s-a făcut brânză, a căpătat aspectul brânzei (stricându-se). – V. brânzi.

brînzitele
BRÂNZÍT, -Ă, brânziți, -te, adj. (Despre lapte) Care s-a făcut brânză, a căpătat aspectul brânzei (stricându-se). – V. brânzi.

brînzitelor
BRÂNZÍT, -Ă, brânziți, -te, adj. (Despre lapte) Care s-a făcut brânză, a căpătat aspectul brânzei (stricându-se). – V. brânzi.

brînzitul
BRÂNZÍT, -Ă, brânziți, -te, adj. (Despre lapte) Care s-a făcut brânză, a căpătat aspectul brânzei (stricându-se). – V. brânzi.

brînzitului
BRÂNZÍT, -Ă, brânziți, -te, adj. (Despre lapte) Care s-a făcut brânză, a căpătat aspectul brânzei (stricându-se). – V. brânzi.

brînziți
BRÂNZÍT, -Ă, brânziți, -te, adj. (Despre lapte) Care s-a făcut brânză, a căpătat aspectul brânzei (stricându-se). – V. brânzi.

brînziții
BRÂNZÍT, -Ă, brânziți, -te, adj. (Despre lapte) Care s-a făcut brânză, a căpătat aspectul brânzei (stricându-se). – V. brânzi.

brînziților
BRÂNZÍT, -Ă, brânziți, -te, adj. (Despre lapte) Care s-a făcut brânză, a căpătat aspectul brânzei (stricându-se). – V. brânzi.

brînzoaica
BRÂNZOÁICĂ, brânzoaice, s. f. 1. Plăcintă cu brânză făcută din aluat dospit. 2. Mic calup de brânză proaspătă de vaci. – Brânză + suf. -oaică.

DOOM

brânzoáică s. f., g.-d. art. brânzoáicei; pl. brânzoáice

brînzoaice
BRÂNZOÁICĂ, brânzoaice, s. f. 1. Plăcintă cu brânză făcută din aluat dospit. 2. Mic calup de brânză proaspătă de vaci. – Brânză + suf. -oaică.

DOOM

brânzoáică s. f., g.-d. art. brânzoáicei; pl. brânzoáice

brînzoaicei
BRÂNZOÁICĂ, brânzoaice, s. f. 1. Plăcintă cu brânză făcută din aluat dospit. 2. Mic calup de brânză proaspătă de vaci. – Brânză + suf. -oaică.

DOOM

brânzoáică s. f., g.-d. art. brânzoáicei; pl. brânzoáice

brînzoaicele
BRÂNZOÁICĂ, brânzoaice, s. f. 1. Plăcintă cu brânză făcută din aluat dospit. 2. Mic calup de brânză proaspătă de vaci. – Brânză + suf. -oaică.

DOOM

brânzoáică s. f., g.-d. art. brânzoáicei; pl. brânzoáice

brînzoaicelor
BRÂNZOÁICĂ, brânzoaice, s. f. 1. Plăcintă cu brânză făcută din aluat dospit. 2. Mic calup de brânză proaspătă de vaci. – Brânză + suf. -oaică.

DOOM

brânzoáică s. f., g.-d. art. brânzoáicei; pl. brânzoáice

brînzoasa
BRÂNZÓS, -OÁSĂ, brănzoși, -oase, adj. Cu multă brânză ♦ Care are aspect de brânză, ca brânza. – Brânză + suf. -os.

DOOM

brânzós adj. m., pl. brânzóși; f. brânzoásă, pl. brânzoáse

brînzoase
BRÂNZÓS, -OÁSĂ, brănzoși, -oase, adj. Cu multă brânză ♦ Care are aspect de brânză, ca brânza. – Brânză + suf. -os.

DOOM

brânzós adj. m., pl. brânzóși; f. brânzoásă, pl. brânzoáse

brînzoasei
BRÂNZÓS, -OÁSĂ, brănzoși, -oase, adj. Cu multă brânză ♦ Care are aspect de brânză, ca brânza. – Brânză + suf. -os.

DOOM

brânzós adj. m., pl. brânzóși; f. brânzoásă, pl. brânzoáse

brînzoasele
BRÂNZÓS, -OÁSĂ, brănzoși, -oase, adj. Cu multă brânză ♦ Care are aspect de brânză, ca brânza. – Brânză + suf. -os.

DOOM

brânzós adj. m., pl. brânzóși; f. brânzoásă, pl. brânzoáse

brînzoaselor
BRÂNZÓS, -OÁSĂ, brănzoși, -oase, adj. Cu multă brânză ♦ Care are aspect de brânză, ca brânza. – Brânză + suf. -os.

DOOM

brânzós adj. m., pl. brânzóși; f. brânzoásă, pl. brânzoáse

brînzos
BRÂNZÓS, -OÁSĂ, brănzoși, -oase, adj. Cu multă brânză ♦ Care are aspect de brânză, ca brânza. – Brânză + suf. -os.

DOOM

brânzós adj. m., pl. brânzóși; f. brânzoásă, pl. brânzoáse

brînzosul
BRÂNZÓS, -OÁSĂ, brănzoși, -oase, adj. Cu multă brânză ♦ Care are aspect de brânză, ca brânza. – Brânză + suf. -os.

DOOM

brânzós adj. m., pl. brânzóși; f. brânzoásă, pl. brânzoáse

brînzosului
BRÂNZÓS, -OÁSĂ, brănzoși, -oase, adj. Cu multă brânză ♦ Care are aspect de brânză, ca brânza. – Brânză + suf. -os.

DOOM

brânzós adj. m., pl. brânzóși; f. brânzoásă, pl. brânzoáse

brînzoși
BRÂNZÓS, -OÁSĂ, brănzoși, -oase, adj. Cu multă brânză ♦ Care are aspect de brânză, ca brânza. – Brânză + suf. -os.

DOOM

brânzós adj. m., pl. brânzóși; f. brânzoásă, pl. brânzoáse

brînzoșii
BRÂNZÓS, -OÁSĂ, brănzoși, -oase, adj. Cu multă brânză ♦ Care are aspect de brânză, ca brânza. – Brânză + suf. -os.

DOOM

brânzós adj. m., pl. brânzóși; f. brânzoásă, pl. brânzoáse

brînzoșilor
BRÂNZÓS, -OÁSĂ, brănzoși, -oase, adj. Cu multă brânză ♦ Care are aspect de brânză, ca brânza. – Brânză + suf. -os.

DOOM

brânzós adj. m., pl. brânzóși; f. brânzoásă, pl. brânzoáse

brînzăreasa
BRÂNZĂREÁSĂ, brânzărese, s. f. (Pop.) Femeie care face sau vinde brânză; nevastă de brânzar. – Brânzar + suf. -easă.

DOOM

brânzăreásă (pop.) s. f., g.-d. art. brânzărései; pl. brânzărése

brînzărese
BRÂNZĂREÁSĂ, brânzărese, s. f. (Pop.) Femeie care face sau vinde brânză; nevastă de brânzar. – Brânzar + suf. -easă.

DOOM

brânzăreásă (pop.) s. f., g.-d. art. brânzărései; pl. brânzărése

brînzăresei
BRÂNZĂREÁSĂ, brânzărese, s. f. (Pop.) Femeie care face sau vinde brânză; nevastă de brânzar. – Brânzar + suf. -easă.

DOOM

brânzăreásă (pop.) s. f., g.-d. art. brânzărései; pl. brânzărése

brînzăresele
BRÂNZĂREÁSĂ, brânzărese, s. f. (Pop.) Femeie care face sau vinde brânză; nevastă de brânzar. – Brânzar + suf. -easă.

DOOM

brânzăreásă (pop.) s. f., g.-d. art. brânzărései; pl. brânzărése

brînzăreselor
BRÂNZĂREÁSĂ, brânzărese, s. f. (Pop.) Femeie care face sau vinde brânză; nevastă de brânzar. – Brânzar + suf. -easă.

DOOM

brânzăreásă (pop.) s. f., g.-d. art. brânzărései; pl. brânzărése

brînzăria
BRÂNZĂRÍE, (1) brânzării, s. f. (Pop.) 1. Loc în care se prepară brânza (la stână); prăvălie în care se vinde brânză. 2. (Rar) Cantitate mare de brânză. – Brânză + suf. -ărie.

DOOM

brânzăríe (pop.) s. f., art. brânzăría, g.-d. art. brânzăríei; (locuri) pl. brânzăríi, art. brânzăríile

brînzărie
BRÂNZĂRÍE, (1) brânzării, s. f. (Pop.) 1. Loc în care se prepară brânza (la stână); prăvălie în care se vinde brânză. 2. (Rar) Cantitate mare de brânză. – Brânză + suf. -ărie.

DOOM

brânzăríe (pop.) s. f., art. brânzăría, g.-d. art. brânzăríei; (locuri) pl. brânzăríi, art. brânzăríile

brînzăriei
BRÂNZĂRÍE, (1) brânzării, s. f. (Pop.) 1. Loc în care se prepară brânza (la stână); prăvălie în care se vinde brânză. 2. (Rar) Cantitate mare de brânză. – Brânză + suf. -ărie.

DOOM

brânzăríe (pop.) s. f., art. brânzăría, g.-d. art. brânzăríei; (locuri) pl. brânzăríi, art. brânzăríile

brînzării
BRÂNZĂRÍE, (1) brânzării, s. f. (Pop.) 1. Loc în care se prepară brânza (la stână); prăvălie în care se vinde brânză. 2. (Rar) Cantitate mare de brânză. – Brânză + suf. -ărie.

DOOM

brânzăríe (pop.) s. f., art. brânzăría, g.-d. art. brânzăríei; (locuri) pl. brânzăríi, art. brânzăríile

brînzăriile
BRÂNZĂRÍE, (1) brânzării, s. f. (Pop.) 1. Loc în care se prepară brânza (la stână); prăvălie în care se vinde brânză. 2. (Rar) Cantitate mare de brânză. – Brânză + suf. -ărie.

DOOM

brânzăríe (pop.) s. f., art. brânzăría, g.-d. art. brânzăríei; (locuri) pl. brânzăríi, art. brânzăríile

brînzăriilor
BRÂNZĂRÍE, (1) brânzării, s. f. (Pop.) 1. Loc în care se prepară brânza (la stână); prăvălie în care se vinde brânză. 2. (Rar) Cantitate mare de brânză. – Brânză + suf. -ărie.

DOOM

brânzăríe (pop.) s. f., art. brânzăría, g.-d. art. brânzăríei; (locuri) pl. brânzăríi, art. brânzăríile

brîu
BRẤU, (I) brâie, (II) brâuri, s. n. I. 1. Cingătoare lată de lână, de piele, de mătase etc. pe care o poartă țăranii. ♦ Fâșie de țesătură (de lână), de blană etc. pe care o poartă în jurul mijlocului (sub îmbrăcăminte) unii oameni suferinzi. ♦ Cingătoare lată pe care o poartă preoții ca semn al unui grad ierarhic sau în timpul slujbei. 2. Parte a corpului omenesc pe care o încinge brâul (I 1); mijloc. 3. Ornament care înconjoară ușile, ferestrele, fațadele etc. unei case. 4. Șir, lanț (muntos, deluros etc.). II. (Cor.) Brâuleț (2). [Var.: (pop.) brấnă s. f.] – Cf. alb. bres, brezi.

DOOM

brâu¹ (cingătoare, parte a corpului, ornament, șir) s. n., art. brâul; pl. brấie

brîu
BRẤU, (I) brâie, (II) brâuri, s. n. I. 1. Cingătoare lată de lână, de piele, de mătase etc. pe care o poartă țăranii. ♦ Fâșie de țesătură (de lână), de blană etc. pe care o poartă în jurul mijlocului (sub îmbrăcăminte) unii oameni suferinzi. ♦ Cingătoare lată pe care o poartă preoții ca semn al unui grad ierarhic sau în timpul slujbei. 2. Parte a corpului omenesc pe care o încinge brâul (I 1); mijloc. 3. Ornament care înconjoară ușile, ferestrele, fațadele etc. unei case. 4. Șir, lanț (muntos, deluros etc.). II. (Cor.) Brâuleț (2). [Var.: (pop.) brấnă s. f.] – Cf. alb. bres, brezi.

DOOM

brâu² (dans) s. n., art. brấul; pl. brấuri

brîul
BRẤU, (I) brâie, (II) brâuri, s. n. I. 1. Cingătoare lată de lână, de piele, de mătase etc. pe care o poartă țăranii. ♦ Fâșie de țesătură (de lână), de blană etc. pe care o poartă în jurul mijlocului (sub îmbrăcăminte) unii oameni suferinzi. ♦ Cingătoare lată pe care o poartă preoții ca semn al unui grad ierarhic sau în timpul slujbei. 2. Parte a corpului omenesc pe care o încinge brâul (I 1); mijloc. 3. Ornament care înconjoară ușile, ferestrele, fațadele etc. unei case. 4. Șir, lanț (muntos, deluros etc.). II. (Cor.) Brâuleț (2). [Var.: (pop.) brấnă s. f.] – Cf. alb. bres, brezi.

DOOM

brâu¹ (cingătoare, parte a corpului, ornament, șir) s. n., art. brâul; pl. brấie

brîul
BRẤU, (I) brâie, (II) brâuri, s. n. I. 1. Cingătoare lată de lână, de piele, de mătase etc. pe care o poartă țăranii. ♦ Fâșie de țesătură (de lână), de blană etc. pe care o poartă în jurul mijlocului (sub îmbrăcăminte) unii oameni suferinzi. ♦ Cingătoare lată pe care o poartă preoții ca semn al unui grad ierarhic sau în timpul slujbei. 2. Parte a corpului omenesc pe care o încinge brâul (I 1); mijloc. 3. Ornament care înconjoară ușile, ferestrele, fațadele etc. unei case. 4. Șir, lanț (muntos, deluros etc.). II. (Cor.) Brâuleț (2). [Var.: (pop.) brấnă s. f.] – Cf. alb. bres, brezi.

DOOM

brâu² (dans) s. n., art. brấul; pl. brấuri

brîuleț
BRÂULÉȚ, brâulețe, s. n. 1. Diminutiv al lui brâu; brâușor, brânișor. 2. Numele mai multor dansuri populare; melodie după care se execută aceste dansuri; brâu (II). [Pr.: brâ-u-] – Brâu + suf. -uleț.

DOOM

brâuléț (brâ-u-) s. n., pl. brâuléțe

brîulețe
BRÂULÉȚ, brâulețe, s. n. 1. Diminutiv al lui brâu; brâușor, brânișor. 2. Numele mai multor dansuri populare; melodie după care se execută aceste dansuri; brâu (II). [Pr.: brâ-u-] – Brâu + suf. -uleț.

DOOM

brâuléț (brâ-u-) s. n., pl. brâuléțe

brîulețele
BRÂULÉȚ, brâulețe, s. n. 1. Diminutiv al lui brâu; brâușor, brânișor. 2. Numele mai multor dansuri populare; melodie după care se execută aceste dansuri; brâu (II). [Pr.: brâ-u-] – Brâu + suf. -uleț.

DOOM

brâuléț (brâ-u-) s. n., pl. brâuléțe

brîulețelor
BRÂULÉȚ, brâulețe, s. n. 1. Diminutiv al lui brâu; brâușor, brânișor. 2. Numele mai multor dansuri populare; melodie după care se execută aceste dansuri; brâu (II). [Pr.: brâ-u-] – Brâu + suf. -uleț.

DOOM

brâuléț (brâ-u-) s. n., pl. brâuléțe

brîulețul
BRÂULÉȚ, brâulețe, s. n. 1. Diminutiv al lui brâu; brâușor, brânișor. 2. Numele mai multor dansuri populare; melodie după care se execută aceste dansuri; brâu (II). [Pr.: brâ-u-] – Brâu + suf. -uleț.

DOOM

brâuléț (brâ-u-) s. n., pl. brâuléțe

brîulețului
BRÂULÉȚ, brâulețe, s. n. 1. Diminutiv al lui brâu; brâușor, brânișor. 2. Numele mai multor dansuri populare; melodie după care se execută aceste dansuri; brâu (II). [Pr.: brâ-u-] – Brâu + suf. -uleț.

DOOM

brâuléț (brâ-u-) s. n., pl. brâuléțe

brîului
BRẤU, (I) brâie, (II) brâuri, s. n. I. 1. Cingătoare lată de lână, de piele, de mătase etc. pe care o poartă țăranii. ♦ Fâșie de țesătură (de lână), de blană etc. pe care o poartă în jurul mijlocului (sub îmbrăcăminte) unii oameni suferinzi. ♦ Cingătoare lată pe care o poartă preoții ca semn al unui grad ierarhic sau în timpul slujbei. 2. Parte a corpului omenesc pe care o încinge brâul (I 1); mijloc. 3. Ornament care înconjoară ușile, ferestrele, fațadele etc. unei case. 4. Șir, lanț (muntos, deluros etc.). II. (Cor.) Brâuleț (2). [Var.: (pop.) brấnă s. f.] – Cf. alb. bres, brezi.

DOOM

brâu¹ (cingătoare, parte a corpului, ornament, șir) s. n., art. brâul; pl. brấie

brîului
BRẤU, (I) brâie, (II) brâuri, s. n. I. 1. Cingătoare lată de lână, de piele, de mătase etc. pe care o poartă țăranii. ♦ Fâșie de țesătură (de lână), de blană etc. pe care o poartă în jurul mijlocului (sub îmbrăcăminte) unii oameni suferinzi. ♦ Cingătoare lată pe care o poartă preoții ca semn al unui grad ierarhic sau în timpul slujbei. 2. Parte a corpului omenesc pe care o încinge brâul (I 1); mijloc. 3. Ornament care înconjoară ușile, ferestrele, fațadele etc. unei case. 4. Șir, lanț (muntos, deluros etc.). II. (Cor.) Brâuleț (2). [Var.: (pop.) brấnă s. f.] – Cf. alb. bres, brezi.

DOOM

brâu² (dans) s. n., art. brấul; pl. brấuri

brîuri
BRẤU, (I) brâie, (II) brâuri, s. n. I. 1. Cingătoare lată de lână, de piele, de mătase etc. pe care o poartă țăranii. ♦ Fâșie de țesătură (de lână), de blană etc. pe care o poartă în jurul mijlocului (sub îmbrăcăminte) unii oameni suferinzi. ♦ Cingătoare lată pe care o poartă preoții ca semn al unui grad ierarhic sau în timpul slujbei. 2. Parte a corpului omenesc pe care o încinge brâul (I 1); mijloc. 3. Ornament care înconjoară ușile, ferestrele, fațadele etc. unei case. 4. Șir, lanț (muntos, deluros etc.). II. (Cor.) Brâuleț (2). [Var.: (pop.) brấnă s. f.] – Cf. alb. bres, brezi.

DOOM

brâu² (dans) s. n., art. brấul; pl. brấuri

brîurile
BRẤU, (I) brâie, (II) brâuri, s. n. I. 1. Cingătoare lată de lână, de piele, de mătase etc. pe care o poartă țăranii. ♦ Fâșie de țesătură (de lână), de blană etc. pe care o poartă în jurul mijlocului (sub îmbrăcăminte) unii oameni suferinzi. ♦ Cingătoare lată pe care o poartă preoții ca semn al unui grad ierarhic sau în timpul slujbei. 2. Parte a corpului omenesc pe care o încinge brâul (I 1); mijloc. 3. Ornament care înconjoară ușile, ferestrele, fațadele etc. unei case. 4. Șir, lanț (muntos, deluros etc.). II. (Cor.) Brâuleț (2). [Var.: (pop.) brấnă s. f.] – Cf. alb. bres, brezi.

DOOM

brâu² (dans) s. n., art. brấul; pl. brấuri

brîurilor
BRẤU, (I) brâie, (II) brâuri, s. n. I. 1. Cingătoare lată de lână, de piele, de mătase etc. pe care o poartă țăranii. ♦ Fâșie de țesătură (de lână), de blană etc. pe care o poartă în jurul mijlocului (sub îmbrăcăminte) unii oameni suferinzi. ♦ Cingătoare lată pe care o poartă preoții ca semn al unui grad ierarhic sau în timpul slujbei. 2. Parte a corpului omenesc pe care o încinge brâul (I 1); mijloc. 3. Ornament care înconjoară ușile, ferestrele, fațadele etc. unei case. 4. Șir, lanț (muntos, deluros etc.). II. (Cor.) Brâuleț (2). [Var.: (pop.) brấnă s. f.] – Cf. alb. bres, brezi.

DOOM

brâu² (dans) s. n., art. brấul; pl. brấuri

brîușoare
BRÂUȘÓR, brâușoare, s. n. Brâuleț (1). [Pr.: brâ-u-] – Brâu + suf. -ușor.

DOOM

brâușór (brâ-u-) s. n., pl. brâușoáre

brîușoarele
BRÂUȘÓR, brâușoare, s. n. Brâuleț (1). [Pr.: brâ-u-] – Brâu + suf. -ușor.

DOOM

brâușór (brâ-u-) s. n., pl. brâușoáre

brîușoarelor
BRÂUȘÓR, brâușoare, s. n. Brâuleț (1). [Pr.: brâ-u-] – Brâu + suf. -ușor.

DOOM

brâușór (brâ-u-) s. n., pl. brâușoáre

brîușor
BRÂUȘÓR, brâușoare, s. n. Brâuleț (1). [Pr.: brâ-u-] – Brâu + suf. -ușor.

DOOM

brâușór (brâ-u-) s. n., pl. brâușoáre

brîușorul
BRÂUȘÓR, brâușoare, s. n. Brâuleț (1). [Pr.: brâ-u-] – Brâu + suf. -ușor.

DOOM

brâușór (brâ-u-) s. n., pl. brâușoáre

brîușorului
BRÂUȘÓR, brâușoare, s. n. Brâuleț (1). [Pr.: brâ-u-] – Brâu + suf. -ușor.

DOOM

brâușór (brâ-u-) s. n., pl. brâușoáre

brăbin
BRĂBÍN, brăbini, s. m. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori galbene (Bunias orientalis). – Et. nec.

brăcinar
BRĂCINÁR, brăcinare, s. n. (Pop.) 1. Șiret, sfoară sau curea cu care se strâng în jurul mijlocului izmenele, ițarii etc.; brâneț. 2. Vergea de oțel care leagă coarnele plugului, pentru a le întări. – Brăcină (reg. „cingătoare” <lat.) + suf. -ar.

brăcinar
desfăcut la brăcinari expr. care provoacă (pe cineva) la o competiție.

DOOM

brăcinár (pop.) s. n., pl. brăcináre

brăcinare
BRĂCINÁR, brăcinare, s. n. (Pop.) 1. Șiret, sfoară sau curea cu care se strâng în jurul mijlocului izmenele, ițarii etc.; brâneț. 2. Vergea de oțel care leagă coarnele plugului, pentru a le întări. – Brăcină (reg. „cingătoare” <lat.) + suf. -ar.

brăcinarele
BRĂCINÁR, brăcinare, s. n. (Pop.) 1. Șiret, sfoară sau curea cu care se strâng în jurul mijlocului izmenele, ițarii etc.; brâneț. 2. Vergea de oțel care leagă coarnele plugului, pentru a le întări. – Brăcină (reg. „cingătoare” <lat.) + suf. -ar.

brăcinarelor
BRĂCINÁR, brăcinare, s. n. (Pop.) 1. Șiret, sfoară sau curea cu care se strâng în jurul mijlocului izmenele, ițarii etc.; brâneț. 2. Vergea de oțel care leagă coarnele plugului, pentru a le întări. – Brăcină (reg. „cingătoare” <lat.) + suf. -ar.

brăcinarul
BRĂCINÁR, brăcinare, s. n. (Pop.) 1. Șiret, sfoară sau curea cu care se strâng în jurul mijlocului izmenele, ițarii etc.; brâneț. 2. Vergea de oțel care leagă coarnele plugului, pentru a le întări. – Brăcină (reg. „cingătoare” <lat.) + suf. -ar.

brăcinarului
BRĂCINÁR, brăcinare, s. n. (Pop.) 1. Șiret, sfoară sau curea cu care se strâng în jurul mijlocului izmenele, ițarii etc.; brâneț. 2. Vergea de oțel care leagă coarnele plugului, pentru a le întări. – Brăcină (reg. „cingătoare” <lat.) + suf. -ar.

brăcire
brăcíre (brăcíri), s. f. – Cordon, șiret. – Var. brăci(l)e, brăcele, brăciră, brăcină. Lat. bracῑle (Pușcariu, Conv. lit., XXXVIII, 701; Pușcariu 215; REW 1258; Candrea-Dens., 174; DAR). – Der. brăcinar, s. n. (betelie; curea, cingătoare; bretea); brăcinăriță, s. f. (betelie); desbrăcina, vb. (a descinge). Din rom. provine fără îndoială sb. bračunar „vergea de măsurat”. Cf. îmbrăca.

brăcui
BRĂCUÍ, brăcuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A alege bracurile²; a da deoparte ceea ce este nefolosit. ♦ A lăsa numai bracurile², alegând tot ce a fost mai bun; p. ext. a răvăși, a deteriora. – Brac² + suf. -ui.

DOOM

brăcuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brăcuiésc, imperf. 3 sg. brăcuiá; conj. prez. 3 să brăcuiáscă

brăcuia
BRĂCUÍ, brăcuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A alege bracurile²; a da deoparte ceea ce este nefolosit. ♦ A lăsa numai bracurile², alegând tot ce a fost mai bun; p. ext. a răvăși, a deteriora. – Brac² + suf. -ui.

DOOM

brăcuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brăcuiésc, imperf. 3 sg. brăcuiá; conj. prez. 3 să brăcuiáscă

brăcuiai
BRĂCUÍ, brăcuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A alege bracurile²; a da deoparte ceea ce este nefolosit. ♦ A lăsa numai bracurile², alegând tot ce a fost mai bun; p. ext. a răvăși, a deteriora. – Brac² + suf. -ui.

DOOM

brăcuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brăcuiésc, imperf. 3 sg. brăcuiá; conj. prez. 3 să brăcuiáscă

brăcuiam
BRĂCUÍ, brăcuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A alege bracurile²; a da deoparte ceea ce este nefolosit. ♦ A lăsa numai bracurile², alegând tot ce a fost mai bun; p. ext. a răvăși, a deteriora. – Brac² + suf. -ui.

DOOM

brăcuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brăcuiésc, imperf. 3 sg. brăcuiá; conj. prez. 3 să brăcuiáscă

brăcuiască
BRĂCUÍ, brăcuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A alege bracurile²; a da deoparte ceea ce este nefolosit. ♦ A lăsa numai bracurile², alegând tot ce a fost mai bun; p. ext. a răvăși, a deteriora. – Brac² + suf. -ui.

DOOM

brăcuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brăcuiésc, imperf. 3 sg. brăcuiá; conj. prez. 3 să brăcuiáscă

brăcuiau
BRĂCUÍ, brăcuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A alege bracurile²; a da deoparte ceea ce este nefolosit. ♦ A lăsa numai bracurile², alegând tot ce a fost mai bun; p. ext. a răvăși, a deteriora. – Brac² + suf. -ui.

DOOM

brăcuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brăcuiésc, imperf. 3 sg. brăcuiá; conj. prez. 3 să brăcuiáscă

brăcuiați
BRĂCUÍ, brăcuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A alege bracurile²; a da deoparte ceea ce este nefolosit. ♦ A lăsa numai bracurile², alegând tot ce a fost mai bun; p. ext. a răvăși, a deteriora. – Brac² + suf. -ui.

DOOM

brăcuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brăcuiésc, imperf. 3 sg. brăcuiá; conj. prez. 3 să brăcuiáscă

brăcuiesc
BRĂCUÍ, brăcuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A alege bracurile²; a da deoparte ceea ce este nefolosit. ♦ A lăsa numai bracurile², alegând tot ce a fost mai bun; p. ext. a răvăși, a deteriora. – Brac² + suf. -ui.

DOOM

brăcuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brăcuiésc, imperf. 3 sg. brăcuiá; conj. prez. 3 să brăcuiáscă

brăcuiește
BRĂCUÍ, brăcuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A alege bracurile²; a da deoparte ceea ce este nefolosit. ♦ A lăsa numai bracurile², alegând tot ce a fost mai bun; p. ext. a răvăși, a deteriora. – Brac² + suf. -ui.

DOOM

brăcuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brăcuiésc, imperf. 3 sg. brăcuiá; conj. prez. 3 să brăcuiáscă

brăcuiești
BRĂCUÍ, brăcuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A alege bracurile²; a da deoparte ceea ce este nefolosit. ♦ A lăsa numai bracurile², alegând tot ce a fost mai bun; p. ext. a răvăși, a deteriora. – Brac² + suf. -ui.

DOOM

brăcuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brăcuiésc, imperf. 3 sg. brăcuiá; conj. prez. 3 să brăcuiáscă

brăcuii
BRĂCUÍ, brăcuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A alege bracurile²; a da deoparte ceea ce este nefolosit. ♦ A lăsa numai bracurile², alegând tot ce a fost mai bun; p. ext. a răvăși, a deteriora. – Brac² + suf. -ui.

DOOM

brăcuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brăcuiésc, imperf. 3 sg. brăcuiá; conj. prez. 3 să brăcuiáscă

brăcuim
BRĂCUÍ, brăcuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A alege bracurile²; a da deoparte ceea ce este nefolosit. ♦ A lăsa numai bracurile², alegând tot ce a fost mai bun; p. ext. a răvăși, a deteriora. – Brac² + suf. -ui.

DOOM

brăcuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brăcuiésc, imperf. 3 sg. brăcuiá; conj. prez. 3 să brăcuiáscă

brăcuind
BRĂCUÍ, brăcuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A alege bracurile²; a da deoparte ceea ce este nefolosit. ♦ A lăsa numai bracurile², alegând tot ce a fost mai bun; p. ext. a răvăși, a deteriora. – Brac² + suf. -ui.

DOOM

brăcuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brăcuiésc, imperf. 3 sg. brăcuiá; conj. prez. 3 să brăcuiáscă

brăcuire
BRĂCUÍ, brăcuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A alege bracurile²; a da deoparte ceea ce este nefolosit. ♦ A lăsa numai bracurile², alegând tot ce a fost mai bun; p. ext. a răvăși, a deteriora. – Brac² + suf. -ui.

DOOM

brăcuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brăcuiésc, imperf. 3 sg. brăcuiá; conj. prez. 3 să brăcuiáscă

brăcuire
BRĂCUÍRE, brăcuiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a brăcui. – V. brăcui.

DOOM

brăcuíre (reg.) s. f., g.-d. art. brăcuírii; pl. brăcuíri

brăcuirea
BRĂCUÍRE, brăcuiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a brăcui. – V. brăcui.

DOOM

brăcuíre (reg.) s. f., g.-d. art. brăcuírii; pl. brăcuíri

brăcuiri
BRĂCUÍRE, brăcuiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a brăcui. – V. brăcui.

DOOM

brăcuíre (reg.) s. f., g.-d. art. brăcuírii; pl. brăcuíri

brăcuirii
BRĂCUÍRE, brăcuiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a brăcui. – V. brăcui.

DOOM

brăcuíre (reg.) s. f., g.-d. art. brăcuírii; pl. brăcuíri

brăcuirile
BRĂCUÍRE, brăcuiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a brăcui. – V. brăcui.

DOOM

brăcuíre (reg.) s. f., g.-d. art. brăcuírii; pl. brăcuíri

brăcuirilor
BRĂCUÍRE, brăcuiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a brăcui. – V. brăcui.

DOOM

brăcuíre (reg.) s. f., g.-d. art. brăcuírii; pl. brăcuíri

brăcuiră
BRĂCUÍ, brăcuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A alege bracurile²; a da deoparte ceea ce este nefolosit. ♦ A lăsa numai bracurile², alegând tot ce a fost mai bun; p. ext. a răvăși, a deteriora. – Brac² + suf. -ui.

DOOM

brăcuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brăcuiésc, imperf. 3 sg. brăcuiá; conj. prez. 3 să brăcuiáscă

brăcuirăm
BRĂCUÍ, brăcuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A alege bracurile²; a da deoparte ceea ce este nefolosit. ♦ A lăsa numai bracurile², alegând tot ce a fost mai bun; p. ext. a răvăși, a deteriora. – Brac² + suf. -ui.

DOOM

brăcuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brăcuiésc, imperf. 3 sg. brăcuiá; conj. prez. 3 să brăcuiáscă

brăcuirăți
BRĂCUÍ, brăcuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A alege bracurile²; a da deoparte ceea ce este nefolosit. ♦ A lăsa numai bracurile², alegând tot ce a fost mai bun; p. ext. a răvăși, a deteriora. – Brac² + suf. -ui.

DOOM

brăcuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brăcuiésc, imperf. 3 sg. brăcuiá; conj. prez. 3 să brăcuiáscă

brăcuise
BRĂCUÍ, brăcuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A alege bracurile²; a da deoparte ceea ce este nefolosit. ♦ A lăsa numai bracurile², alegând tot ce a fost mai bun; p. ext. a răvăși, a deteriora. – Brac² + suf. -ui.

DOOM

brăcuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brăcuiésc, imperf. 3 sg. brăcuiá; conj. prez. 3 să brăcuiáscă

brăcuisem
BRĂCUÍ, brăcuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A alege bracurile²; a da deoparte ceea ce este nefolosit. ♦ A lăsa numai bracurile², alegând tot ce a fost mai bun; p. ext. a răvăși, a deteriora. – Brac² + suf. -ui.

DOOM

brăcuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brăcuiésc, imperf. 3 sg. brăcuiá; conj. prez. 3 să brăcuiáscă

brăcuiseră
BRĂCUÍ, brăcuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A alege bracurile²; a da deoparte ceea ce este nefolosit. ♦ A lăsa numai bracurile², alegând tot ce a fost mai bun; p. ext. a răvăși, a deteriora. – Brac² + suf. -ui.

DOOM

brăcuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brăcuiésc, imperf. 3 sg. brăcuiá; conj. prez. 3 să brăcuiáscă

brăcuiserăm
BRĂCUÍ, brăcuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A alege bracurile²; a da deoparte ceea ce este nefolosit. ♦ A lăsa numai bracurile², alegând tot ce a fost mai bun; p. ext. a răvăși, a deteriora. – Brac² + suf. -ui.

DOOM

brăcuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brăcuiésc, imperf. 3 sg. brăcuiá; conj. prez. 3 să brăcuiáscă

brăcuiserăți
BRĂCUÍ, brăcuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A alege bracurile²; a da deoparte ceea ce este nefolosit. ♦ A lăsa numai bracurile², alegând tot ce a fost mai bun; p. ext. a răvăși, a deteriora. – Brac² + suf. -ui.

DOOM

brăcuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brăcuiésc, imperf. 3 sg. brăcuiá; conj. prez. 3 să brăcuiáscă

brăcuiseși
BRĂCUÍ, brăcuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A alege bracurile²; a da deoparte ceea ce este nefolosit. ♦ A lăsa numai bracurile², alegând tot ce a fost mai bun; p. ext. a răvăși, a deteriora. – Brac² + suf. -ui.

DOOM

brăcuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brăcuiésc, imperf. 3 sg. brăcuiá; conj. prez. 3 să brăcuiáscă

brăcuiseți
BRĂCUÍ, brăcuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A alege bracurile²; a da deoparte ceea ce este nefolosit. ♦ A lăsa numai bracurile², alegând tot ce a fost mai bun; p. ext. a răvăși, a deteriora. – Brac² + suf. -ui.

DOOM

brăcuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brăcuiésc, imperf. 3 sg. brăcuiá; conj. prez. 3 să brăcuiáscă

brăcuit
BRĂCUÍ, brăcuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A alege bracurile²; a da deoparte ceea ce este nefolosit. ♦ A lăsa numai bracurile², alegând tot ce a fost mai bun; p. ext. a răvăși, a deteriora. – Brac² + suf. -ui.

DOOM

brăcuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brăcuiésc, imperf. 3 sg. brăcuiá; conj. prez. 3 să brăcuiáscă

brăcuit
BRĂCUÍT, -Ă, brăcuiți, -te, adj. (Reg.) Care a devenit brac²; din care au rămas bracurile². – V. brăcui.

brăcuita
BRĂCUÍT, -Ă, brăcuiți, -te, adj. (Reg.) Care a devenit brac²; din care au rămas bracurile². – V. brăcui.

brăcuite
BRĂCUÍT, -Ă, brăcuiți, -te, adj. (Reg.) Care a devenit brac²; din care au rămas bracurile². – V. brăcui.

brăcuitei
BRĂCUÍT, -Ă, brăcuiți, -te, adj. (Reg.) Care a devenit brac²; din care au rămas bracurile². – V. brăcui.

brăcuitele
BRĂCUÍT, -Ă, brăcuiți, -te, adj. (Reg.) Care a devenit brac²; din care au rămas bracurile². – V. brăcui.

brăcuitelor
BRĂCUÍT, -Ă, brăcuiți, -te, adj. (Reg.) Care a devenit brac²; din care au rămas bracurile². – V. brăcui.

brăcuitul
BRĂCUÍT, -Ă, brăcuiți, -te, adj. (Reg.) Care a devenit brac²; din care au rămas bracurile². – V. brăcui.

brăcuitului
BRĂCUÍT, -Ă, brăcuiți, -te, adj. (Reg.) Care a devenit brac²; din care au rămas bracurile². – V. brăcui.

brăcuiși
BRĂCUÍ, brăcuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A alege bracurile²; a da deoparte ceea ce este nefolosit. ♦ A lăsa numai bracurile², alegând tot ce a fost mai bun; p. ext. a răvăși, a deteriora. – Brac² + suf. -ui.

DOOM

brăcuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brăcuiésc, imperf. 3 sg. brăcuiá; conj. prez. 3 să brăcuiáscă

brăcuiți
BRĂCUÍ, brăcuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A alege bracurile²; a da deoparte ceea ce este nefolosit. ♦ A lăsa numai bracurile², alegând tot ce a fost mai bun; p. ext. a răvăși, a deteriora. – Brac² + suf. -ui.

DOOM

brăcuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brăcuiésc, imperf. 3 sg. brăcuiá; conj. prez. 3 să brăcuiáscă

brăcuiți
BRĂCUÍT, -Ă, brăcuiți, -te, adj. (Reg.) Care a devenit brac²; din care au rămas bracurile². – V. brăcui.

brăcuiții
BRĂCUÍT, -Ă, brăcuiți, -te, adj. (Reg.) Care a devenit brac²; din care au rămas bracurile². – V. brăcui.

brăcuiților
BRĂCUÍT, -Ă, brăcuiți, -te, adj. (Reg.) Care a devenit brac²; din care au rămas bracurile². – V. brăcui.

brădan
BRĂDÁN, brădani, s. m. (Mold.) Brad stufos.

brădet
BRĂDÉT, brădeturi, s. n. Pădure de brazi; brădiș. – Brad + suf. -et.

DOOM

brădét s. n., pl. brădéturi

brădetul
BRĂDÉT, brădeturi, s. n. Pădure de brazi; brădiș. – Brad + suf. -et.

DOOM

brădét s. n., pl. brădéturi

brădetului
BRĂDÉT, brădeturi, s. n. Pădure de brazi; brădiș. – Brad + suf. -et.

DOOM

brădét s. n., pl. brădéturi

brădeturi
BRĂDÉT, brădeturi, s. n. Pădure de brazi; brădiș. – Brad + suf. -et.

DOOM

brădét s. n., pl. brădéturi

brădeturile
BRĂDÉT, brădeturi, s. n. Pădure de brazi; brădiș. – Brad + suf. -et.

DOOM

brădét s. n., pl. brădéturi

brădeturilor
BRĂDÉT, brădeturi, s. n. Pădure de brazi; brădiș. – Brad + suf. -et.

DOOM

brădét s. n., pl. brădéturi

brădiniș
BRĂDINÍȘ, brădinișuri, s. n. (Rar) Brădet. Petrece vara prin brădinișuri. MARIAN, INS. 256.

brădinișul
BRĂDINÍȘ, brădinișuri, s. n. (Rar) Brădet. Petrece vara prin brădinișuri. MARIAN, INS. 256.

brădinișului
BRĂDINÍȘ, brădinișuri, s. n. (Rar) Brădet. Petrece vara prin brădinișuri. MARIAN, INS. 256.

brădinișuri
BRĂDINÍȘ, brădinișuri, s. n. (Rar) Brădet. Petrece vara prin brădinișuri. MARIAN, INS. 256.

brădinișurile
BRĂDINÍȘ, brădinișuri, s. n. (Rar) Brădet. Petrece vara prin brădinișuri. MARIAN, INS. 256.

brădinișurilor
BRĂDINÍȘ, brădinișuri, s. n. (Rar) Brădet. Petrece vara prin brădinișuri. MARIAN, INS. 256.

brădioara
BRĂDIOÁRĂ, brădioare, s. f. (Ornit.) Ieruncă. [Pr.: -di-oa-] – Brad + suf. -ioară.

DOOM

brădioáră (ieruncă) (-di-oa-) s. f., g.-d. art. brădioárei; pl. brădioáre

brădioare
BRĂDIOÁRĂ, brădioare, s. f. (Ornit.) Ieruncă. [Pr.: -di-oa-] – Brad + suf. -ioară.

DOOM

brădioáră (ieruncă) (-di-oa-) s. f., g.-d. art. brădioárei; pl. brădioáre

brădioarei
BRĂDIOÁRĂ, brădioare, s. f. (Ornit.) Ieruncă. [Pr.: -di-oa-] – Brad + suf. -ioară.

DOOM

brădioáră (ieruncă) (-di-oa-) s. f., g.-d. art. brădioárei; pl. brădioáre

brădioarele
BRĂDIOÁRĂ, brădioare, s. f. (Ornit.) Ieruncă. [Pr.: -di-oa-] – Brad + suf. -ioară.

DOOM

brădioáră (ieruncă) (-di-oa-) s. f., g.-d. art. brădioárei; pl. brădioáre

brădioarelor
BRĂDIOÁRĂ, brădioare, s. f. (Ornit.) Ieruncă. [Pr.: -di-oa-] – Brad + suf. -ioară.

DOOM

brădioáră (ieruncă) (-di-oa-) s. f., g.-d. art. brădioárei; pl. brădioáre

brădiș
BRĂDÍȘ, brădișuri, s. n. 1. Brădet. 2. Numele unor plante erbacee acvatice cu tulpina lungă, subțire și foarte ramificată și cu frunzele în formă de ace (Ceratophyllum și Myriophyllum). ♦ Porțiune dintr-o apă acoperită cu această plantă. – Brad + suf. -iș.

DOOM

brădíș s. n., pl. brădíșuri

brădișoara
BRĂDIȘOÁRĂ, brădișoare, s. f. Brădioară. – Din brad + suf. -ișoară.

DOOM

brădișoáră (pasăre) s. f., g.-d. art. brădișoárei; pl. brădișoáre

brădișoare
BRĂDIȘOÁRĂ, brădișoare, s. f. Brădioară. – Din brad + suf. -ișoară.

DOOM

brădișoáră (pasăre) s. f., g.-d. art. brădișoárei; pl. brădișoáre

brădișoarei
BRĂDIȘOÁRĂ, brădișoare, s. f. Brădioară. – Din brad + suf. -ișoară.

DOOM

brădișoáră (pasăre) s. f., g.-d. art. brădișoárei; pl. brădișoáre

brădișoarele
BRĂDIȘOÁRĂ, brădișoare, s. f. Brădioară. – Din brad + suf. -ișoară.

DOOM

brădișoáră (pasăre) s. f., g.-d. art. brădișoárei; pl. brădișoáre

brădișoarelor
BRĂDIȘOÁRĂ, brădișoare, s. f. Brădioară. – Din brad + suf. -ișoară.

DOOM

brădișoáră (pasăre) s. f., g.-d. art. brădișoárei; pl. brădișoáre

brădișor
BRĂDIȘÓR, brădișori, s. m. 1. Brăduț. 2. Nume dat unor specii de plante erbacee perene, cu tulpina culcată, acoperită cu frunze mici, aciculare, la subsuoara cărora se găsesc sporangi cu spori, răspândite în pădurile montane; pedicuță. – Brad + suf. -ișor.

DOOM

brădișór s. m., pl. brădișóri

brădișori
BRĂDIȘÓR, brădișori, s. m. 1. Brăduț. 2. Nume dat unor specii de plante erbacee perene, cu tulpina culcată, acoperită cu frunze mici, aciculare, la subsuoara cărora se găsesc sporangi cu spori, răspândite în pădurile montane; pedicuță. – Brad + suf. -ișor.

DOOM

brădișór s. m., pl. brădișóri

brădișorii
BRĂDIȘÓR, brădișori, s. m. 1. Brăduț. 2. Nume dat unor specii de plante erbacee perene, cu tulpina culcată, acoperită cu frunze mici, aciculare, la subsuoara cărora se găsesc sporangi cu spori, răspândite în pădurile montane; pedicuță. – Brad + suf. -ișor.

DOOM

brădișór s. m., pl. brădișóri

brădișorilor
BRĂDIȘÓR, brădișori, s. m. 1. Brăduț. 2. Nume dat unor specii de plante erbacee perene, cu tulpina culcată, acoperită cu frunze mici, aciculare, la subsuoara cărora se găsesc sporangi cu spori, răspândite în pădurile montane; pedicuță. – Brad + suf. -ișor.

DOOM

brădișór s. m., pl. brădișóri

brădișorul
BRĂDIȘÓR, brădișori, s. m. 1. Brăduț. 2. Nume dat unor specii de plante erbacee perene, cu tulpina culcată, acoperită cu frunze mici, aciculare, la subsuoara cărora se găsesc sporangi cu spori, răspândite în pădurile montane; pedicuță. – Brad + suf. -ișor.

DOOM

brădișór s. m., pl. brădișóri

brădișorului
BRĂDIȘÓR, brădișori, s. m. 1. Brăduț. 2. Nume dat unor specii de plante erbacee perene, cu tulpina culcată, acoperită cu frunze mici, aciculare, la subsuoara cărora se găsesc sporangi cu spori, răspândite în pădurile montane; pedicuță. – Brad + suf. -ișor.

DOOM

brădișór s. m., pl. brădișóri

brădișul
BRĂDÍȘ, brădișuri, s. n. 1. Brădet. 2. Numele unor plante erbacee acvatice cu tulpina lungă, subțire și foarte ramificată și cu frunzele în formă de ace (Ceratophyllum și Myriophyllum). ♦ Porțiune dintr-o apă acoperită cu această plantă. – Brad + suf. -iș.

DOOM

brădíș s. n., pl. brădíșuri

brădișului
BRĂDÍȘ, brădișuri, s. n. 1. Brădet. 2. Numele unor plante erbacee acvatice cu tulpina lungă, subțire și foarte ramificată și cu frunzele în formă de ace (Ceratophyllum și Myriophyllum). ♦ Porțiune dintr-o apă acoperită cu această plantă. – Brad + suf. -iș.

DOOM

brădíș s. n., pl. brădíșuri

brădișuri
BRĂDÍȘ, brădișuri, s. n. 1. Brădet. 2. Numele unor plante erbacee acvatice cu tulpina lungă, subțire și foarte ramificată și cu frunzele în formă de ace (Ceratophyllum și Myriophyllum). ♦ Porțiune dintr-o apă acoperită cu această plantă. – Brad + suf. -iș.

DOOM

brădíș s. n., pl. brădíșuri

brădișurile
BRĂDÍȘ, brădișuri, s. n. 1. Brădet. 2. Numele unor plante erbacee acvatice cu tulpina lungă, subțire și foarte ramificată și cu frunzele în formă de ace (Ceratophyllum și Myriophyllum). ♦ Porțiune dintr-o apă acoperită cu această plantă. – Brad + suf. -iș.

DOOM

brădíș s. n., pl. brădíșuri

brădișurilor
BRĂDÍȘ, brădișuri, s. n. 1. Brădet. 2. Numele unor plante erbacee acvatice cu tulpina lungă, subțire și foarte ramificată și cu frunzele în formă de ace (Ceratophyllum și Myriophyllum). ♦ Porțiune dintr-o apă acoperită cu această plantă. – Brad + suf. -iș.

DOOM

brădíș s. n., pl. brădíșuri

brădui
BRĂDÚI, brădui, s. m. (Reg.) Brăduț. – Brad + suf. -ui.

DOOM

brădúi (reg.) s. m., pl. brădúi, art. brădúii

brăduii
BRĂDÚI, brădui, s. m. (Reg.) Brăduț. – Brad + suf. -ui.

DOOM

brădúi (reg.) s. m., pl. brădúi, art. brădúii

brăduilor
BRĂDÚI, brădui, s. m. (Reg.) Brăduț. – Brad + suf. -ui.

DOOM

brădúi (reg.) s. m., pl. brădúi, art. brădúii

brăduiul
BRĂDÚI, brădui, s. m. (Reg.) Brăduț. – Brad + suf. -ui.

DOOM

brădúi (reg.) s. m., pl. brădúi, art. brădúii

brăduiului
BRĂDÚI, brădui, s. m. (Reg.) Brăduț. – Brad + suf. -ui.

DOOM

brădúi (reg.) s. m., pl. brădúi, art. brădúii

brăduleț
BRĂDULÉȚ, brăduleți, s. m. 1. Brăduț. 2. Nume dat unui motiv de broderie care imită frunzele de brad (1). – Brad + suf. -uleț.

DOOM

brăduléț s. m., pl. brăduléți

brăduleți
BRĂDULÉȚ, brăduleți, s. m. 1. Brăduț. 2. Nume dat unui motiv de broderie care imită frunzele de brad (1). – Brad + suf. -uleț.

DOOM

brăduléț s. m., pl. brăduléți

brăduleții
BRĂDULÉȚ, brăduleți, s. m. 1. Brăduț. 2. Nume dat unui motiv de broderie care imită frunzele de brad (1). – Brad + suf. -uleț.

DOOM

brăduléț s. m., pl. brăduléți

brăduleților
BRĂDULÉȚ, brăduleți, s. m. 1. Brăduț. 2. Nume dat unui motiv de broderie care imită frunzele de brad (1). – Brad + suf. -uleț.

DOOM

brăduléț s. m., pl. brăduléți

brădulețul
BRĂDULÉȚ, brăduleți, s. m. 1. Brăduț. 2. Nume dat unui motiv de broderie care imită frunzele de brad (1). – Brad + suf. -uleț.

DOOM

brăduléț s. m., pl. brăduléți

brădulețului
BRĂDULÉȚ, brăduleți, s. m. 1. Brăduț. 2. Nume dat unui motiv de broderie care imită frunzele de brad (1). – Brad + suf. -uleț.

DOOM

brăduléț s. m., pl. brăduléți

brăduliță
BRĂDULÍȚĂ, brădulițe, s. f. (Rar) Brăduț. Ar fi trebuit să-i pună lui pe frunte coroana de brăduliță. CAMILAR, N. I 19.

brăduștean
BRĂDUȘTEÁN, brădușteni, s. m. Brăduț. – Din brad + suf. -uștean.

brăduț
BRĂDÚȚ, brăduți, s. m. Diminutiv al lui brad; brădișor, brăduleț, brădui. – Brad + suf. -uț.

DOOM

brădúț s. m., pl. brădúți

brăduți
BRĂDÚȚ, brăduți, s. m. Diminutiv al lui brad; brădișor, brăduleț, brădui. – Brad + suf. -uț.

DOOM

brădúț s. m., pl. brădúți

brăduții
BRĂDÚȚ, brăduți, s. m. Diminutiv al lui brad; brădișor, brăduleț, brădui. – Brad + suf. -uț.

DOOM

brădúț s. m., pl. brădúți

brăduților
BRĂDÚȚ, brăduți, s. m. Diminutiv al lui brad; brădișor, brăduleț, brădui. – Brad + suf. -uț.

DOOM

brădúț s. m., pl. brădúți

brăduțul
BRĂDÚȚ, brăduți, s. m. Diminutiv al lui brad; brădișor, brăduleț, brădui. – Brad + suf. -uț.

DOOM

brădúț s. m., pl. brădúți

brăduțului
BRĂDÚȚ, brăduți, s. m. Diminutiv al lui brad; brădișor, brăduleț, brădui. – Brad + suf. -uț.

DOOM

brădúț s. m., pl. brădúți

brădănaș
BRĂDĂNÁȘ, brădănași, s. m. (Mold.) Diminutiv al lui brădan. Sub un brădănaș Joacă-un iepuraș (Fusul). GOROVEI, C. 167.

brădățel
BRĂDĂȚÉL, brădățele, s. n. (Reg.) Brădet mic, tânăr. – Brădet + suf. -el.

DOOM

brădățél (reg.) s. n., pl. brădățéle

brădățele
BRĂDĂȚÉL, brădățele, s. n. (Reg.) Brădet mic, tânăr. – Brădet + suf. -el.

DOOM

brădățél (reg.) s. n., pl. brădățéle

brădățelele
BRĂDĂȚÉL, brădățele, s. n. (Reg.) Brădet mic, tânăr. – Brădet + suf. -el.

DOOM

brădățél (reg.) s. n., pl. brădățéle

brădățelelor
BRĂDĂȚÉL, brădățele, s. n. (Reg.) Brădet mic, tânăr. – Brădet + suf. -el.

DOOM

brădățél (reg.) s. n., pl. brădățéle

brădățelul
BRĂDĂȚÉL, brădățele, s. n. (Reg.) Brădet mic, tânăr. – Brădet + suf. -el.

DOOM

brădățél (reg.) s. n., pl. brădățéle

brădățelului
BRĂDĂȚÉL, brădățele, s. n. (Reg.) Brădet mic, tânăr. – Brădet + suf. -el.

DOOM

brădățél (reg.) s. n., pl. brădățéle

brăgi
BRÁGĂ, (2) brăgi, s. f. 1. Băutură răcoritoare cu gust acrișor și miros specific, preparată din făină de mei, de porumb sau de secară fiartă și fermentată, sau din bucățele de pâine fermentate în apă. ◊ Expr. (Fam.) Ieftin ca braga = foarte ieftin. 2. Porție de bragă (1). – Din rus. braga.

DOOM

brágă s. f., g.-d. art. brắgii; (porții) pl. brăgi

brăgii
BRÁGĂ, (2) brăgi, s. f. 1. Băutură răcoritoare cu gust acrișor și miros specific, preparată din făină de mei, de porumb sau de secară fiartă și fermentată, sau din bucățele de pâine fermentate în apă. ◊ Expr. (Fam.) Ieftin ca braga = foarte ieftin. 2. Porție de bragă (1). – Din rus. braga.

DOOM

brágă s. f., g.-d. art. brắgii; (porții) pl. brăgi

brăgile
BRÁGĂ, (2) brăgi, s. f. 1. Băutură răcoritoare cu gust acrișor și miros specific, preparată din făină de mei, de porumb sau de secară fiartă și fermentată, sau din bucățele de pâine fermentate în apă. ◊ Expr. (Fam.) Ieftin ca braga = foarte ieftin. 2. Porție de bragă (1). – Din rus. braga.

DOOM

brágă s. f., g.-d. art. brắgii; (porții) pl. brăgi

brăgilor
BRÁGĂ, (2) brăgi, s. f. 1. Băutură răcoritoare cu gust acrișor și miros specific, preparată din făină de mei, de porumb sau de secară fiartă și fermentată, sau din bucățele de pâine fermentate în apă. ◊ Expr. (Fam.) Ieftin ca braga = foarte ieftin. 2. Porție de bragă (1). – Din rus. braga.

DOOM

brágă s. f., g.-d. art. brắgii; (porții) pl. brăgi

brăhnea
BRĂHNÍ, pers. 3 brăhnește, vb. IV. Intranz. (Despre căpriori și căprioare) A scoate un sunet răgușit și sacadat când se simte în pericol. – Din ucr. brecháty.

DOOM

brăhní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. brăhnéște, imperf. 3 sg. brăhneá; conj. prez. 3 să brăhneáscă

brăhnească
BRĂHNÍ, pers. 3 brăhnește, vb. IV. Intranz. (Despre căpriori și căprioare) A scoate un sunet răgușit și sacadat când se simte în pericol. – Din ucr. brecháty.

DOOM

brăhní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. brăhnéște, imperf. 3 sg. brăhneá; conj. prez. 3 să brăhneáscă

brăhneau
BRĂHNÍ, pers. 3 brăhnește, vb. IV. Intranz. (Despre căpriori și căprioare) A scoate un sunet răgușit și sacadat când se simte în pericol. – Din ucr. brecháty.

DOOM

brăhní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. brăhnéște, imperf. 3 sg. brăhneá; conj. prez. 3 să brăhneáscă

brăhnesc
BRĂHNÍ, pers. 3 brăhnește, vb. IV. Intranz. (Despre căpriori și căprioare) A scoate un sunet răgușit și sacadat când se simte în pericol. – Din ucr. brecháty.

DOOM

brăhní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. brăhnéște, imperf. 3 sg. brăhneá; conj. prez. 3 să brăhneáscă

brăhnește
BRĂHNÍ, pers. 3 brăhnește, vb. IV. Intranz. (Despre căpriori și căprioare) A scoate un sunet răgușit și sacadat când se simte în pericol. – Din ucr. brecháty.

DOOM

brăhní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. brăhnéște, imperf. 3 sg. brăhneá; conj. prez. 3 să brăhneáscă

brăhni
BRĂHNÍ, pers. 3 brăhnește, vb. IV. Intranz. (Despre căpriori și căprioare) A scoate un sunet răgușit și sacadat când se simte în pericol. – Din ucr. brecháty.

DOOM

brăhní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. brăhnéște, imperf. 3 sg. brăhneá; conj. prez. 3 să brăhneáscă

brăhnind
BRĂHNÍ, pers. 3 brăhnește, vb. IV. Intranz. (Despre căpriori și căprioare) A scoate un sunet răgușit și sacadat când se simte în pericol. – Din ucr. brecháty.

DOOM

brăhní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. brăhnéște, imperf. 3 sg. brăhneá; conj. prez. 3 să brăhneáscă

brăhnire
BRĂHNÍ, pers. 3 brăhnește, vb. IV. Intranz. (Despre căpriori și căprioare) A scoate un sunet răgușit și sacadat când se simte în pericol. – Din ucr. brecháty.

DOOM

brăhní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. brăhnéște, imperf. 3 sg. brăhneá; conj. prez. 3 să brăhneáscă

brăhnire
BRĂHNÍ, pers. 3 brăhnește, vb. IV. Intranz. (Despre căpriori și căprioare) A scoate un sunet răgușit și sacadat de spaimă. – Din ucr. brecháty.

brăhniră
BRĂHNÍ, pers. 3 brăhnește, vb. IV. Intranz. (Despre căpriori și căprioare) A scoate un sunet răgușit și sacadat când se simte în pericol. – Din ucr. brecháty.

DOOM

brăhní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. brăhnéște, imperf. 3 sg. brăhneá; conj. prez. 3 să brăhneáscă

brăhnise
BRĂHNÍ, pers. 3 brăhnește, vb. IV. Intranz. (Despre căpriori și căprioare) A scoate un sunet răgușit și sacadat când se simte în pericol. – Din ucr. brecháty.

DOOM

brăhní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. brăhnéște, imperf. 3 sg. brăhneá; conj. prez. 3 să brăhneáscă

brăhniseră
BRĂHNÍ, pers. 3 brăhnește, vb. IV. Intranz. (Despre căpriori și căprioare) A scoate un sunet răgușit și sacadat când se simte în pericol. – Din ucr. brecháty.

DOOM

brăhní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. brăhnéște, imperf. 3 sg. brăhneá; conj. prez. 3 să brăhneáscă

brăhnit
BRĂHNÍ, pers. 3 brăhnește, vb. IV. Intranz. (Despre căpriori și căprioare) A scoate un sunet răgușit și sacadat când se simte în pericol. – Din ucr. brecháty.

DOOM

brăhní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. brăhnéște, imperf. 3 sg. brăhneá; conj. prez. 3 să brăhneáscă

brăhnit
BRĂHNÍT s. n. Faptul de a brăhni; sunetul pe care îl scot căpriorii și căprioarele când simt că sunt în pericol. – V. brăhni.

DOOM

brăhnít s. n.

brăhnitul
BRĂHNÍT s. n. Faptul de a brăhni; sunetul pe care îl scot căpriorii și căprioarele când simt că sunt în pericol. – V. brăhni.

DOOM

brăhnít s. n.

brăhnitului
BRĂHNÍT s. n. Faptul de a brăhni; sunetul pe care îl scot căpriorii și căprioarele când simt că sunt în pericol. – V. brăhni.

DOOM

brăhnít s. n.

brăilean
BRĂILEÁNCĂ, brăilence, s. f. 1. Femeie originară sau locuitoare din municipiul sau județul Brăila. 2. (Art.) Dans popular românesc asemănător cu hora, răspândit în zona Brăilei; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: bră-i-] – Brăilean + suf. -că.

DOOM

brăileáncă (persoană) (bră-i-) s. f., g.-d. art. brăiléncei; pl. brăilénce

brăilean
BRĂILEÁNCĂ, brăilence, s. f. 1. Femeie originară sau locuitoare din municipiul sau județul Brăila. 2. (Art.) Dans popular românesc asemănător cu hora, răspândit în zona Brăilei; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: bră-i-] – Brăilean + suf. -că.

DOOM

brăileáncă (persoană) (bră-i-) s. f., g.-d. art. brăiléncei; pl. brăilénce

brăileana
BRĂILEÁNCĂ, brăilence, s. f. 1. Femeie originară sau locuitoare din municipiul sau județul Brăila. 2. (Art.) Dans popular românesc asemănător cu hora, răspândit în zona Brăilei; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: bră-i-] – Brăilean + suf. -că.

DOOM

brăileáncă (persoană) (bră-i-) s. f., g.-d. art. brăiléncei; pl. brăilénce

brăileanca
BRĂILEÁNCĂ, brăilence, s. f. 1. Femeie originară sau locuitoare din municipiul sau județul Brăila. 2. (Art.) Dans popular românesc asemănător cu hora, răspândit în zona Brăilei; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: bră-i-] – Brăilean + suf. -că.

DOOM

brăileáncă (persoană) (bră-i-) s. f., g.-d. art. brăiléncei; pl. brăilénce

brăileanul
BRĂILEÁNCĂ, brăilence, s. f. 1. Femeie originară sau locuitoare din municipiul sau județul Brăila. 2. (Art.) Dans popular românesc asemănător cu hora, răspândit în zona Brăilei; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: bră-i-] – Brăilean + suf. -că.

DOOM

brăileáncă (persoană) (bră-i-) s. f., g.-d. art. brăiléncei; pl. brăilénce

brăileanului
BRĂILEÁNCĂ, brăilence, s. f. 1. Femeie originară sau locuitoare din municipiul sau județul Brăila. 2. (Art.) Dans popular românesc asemănător cu hora, răspândit în zona Brăilei; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: bră-i-] – Brăilean + suf. -că.

DOOM

brăileáncă (persoană) (bră-i-) s. f., g.-d. art. brăiléncei; pl. brăilénce

brăileană
BRĂILEÁNCĂ, brăilence, s. f. 1. Femeie originară sau locuitoare din municipiul sau județul Brăila. 2. (Art.) Dans popular românesc asemănător cu hora, răspândit în zona Brăilei; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: bră-i-] – Brăilean + suf. -că.

DOOM

brăileáncă (persoană) (bră-i-) s. f., g.-d. art. brăiléncei; pl. brăilénce

brăilence
BRĂILEÁNCĂ, brăilence, s. f. 1. Femeie originară sau locuitoare din municipiul sau județul Brăila. 2. (Art.) Dans popular românesc asemănător cu hora, răspândit în zona Brăilei; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: bră-i-] – Brăilean + suf. -că.

DOOM

brăileáncă (persoană) (bră-i-) s. f., g.-d. art. brăiléncei; pl. brăilénce

brăilencei
BRĂILEÁNCĂ, brăilence, s. f. 1. Femeie originară sau locuitoare din municipiul sau județul Brăila. 2. (Art.) Dans popular românesc asemănător cu hora, răspândit în zona Brăilei; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: bră-i-] – Brăilean + suf. -că.

DOOM

brăileáncă (persoană) (bră-i-) s. f., g.-d. art. brăiléncei; pl. brăilénce

brăilencele
BRĂILEÁNCĂ, brăilence, s. f. 1. Femeie originară sau locuitoare din municipiul sau județul Brăila. 2. (Art.) Dans popular românesc asemănător cu hora, răspândit în zona Brăilei; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: bră-i-] – Brăilean + suf. -că.

DOOM

brăileáncă (persoană) (bră-i-) s. f., g.-d. art. brăiléncei; pl. brăilénce

brăilencelor
BRĂILEÁNCĂ, brăilence, s. f. 1. Femeie originară sau locuitoare din municipiul sau județul Brăila. 2. (Art.) Dans popular românesc asemănător cu hora, răspândit în zona Brăilei; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: bră-i-] – Brăilean + suf. -că.

DOOM

brăileáncă (persoană) (bră-i-) s. f., g.-d. art. brăiléncei; pl. brăilénce

brăilene
BRĂILEÁNCĂ, brăilence, s. f. 1. Femeie originară sau locuitoare din municipiul sau județul Brăila. 2. (Art.) Dans popular românesc asemănător cu hora, răspândit în zona Brăilei; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: bră-i-] – Brăilean + suf. -că.

DOOM

brăileáncă (persoană) (bră-i-) s. f., g.-d. art. brăiléncei; pl. brăilénce

brăilenei
BRĂILEÁNCĂ, brăilence, s. f. 1. Femeie originară sau locuitoare din municipiul sau județul Brăila. 2. (Art.) Dans popular românesc asemănător cu hora, răspândit în zona Brăilei; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: bră-i-] – Brăilean + suf. -că.

DOOM

brăileáncă (persoană) (bră-i-) s. f., g.-d. art. brăiléncei; pl. brăilénce

brăilenele
BRĂILEÁNCĂ, brăilence, s. f. 1. Femeie originară sau locuitoare din municipiul sau județul Brăila. 2. (Art.) Dans popular românesc asemănător cu hora, răspândit în zona Brăilei; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: bră-i-] – Brăilean + suf. -că.

DOOM

brăileáncă (persoană) (bră-i-) s. f., g.-d. art. brăiléncei; pl. brăilénce

brăilenelor
BRĂILEÁNCĂ, brăilence, s. f. 1. Femeie originară sau locuitoare din municipiul sau județul Brăila. 2. (Art.) Dans popular românesc asemănător cu hora, răspândit în zona Brăilei; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: bră-i-] – Brăilean + suf. -că.

DOOM

brăileáncă (persoană) (bră-i-) s. f., g.-d. art. brăiléncei; pl. brăilénce

brăileni
BRĂILEÁNCĂ, brăilence, s. f. 1. Femeie originară sau locuitoare din municipiul sau județul Brăila. 2. (Art.) Dans popular românesc asemănător cu hora, răspândit în zona Brăilei; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: bră-i-] – Brăilean + suf. -că.

DOOM

brăileáncă (persoană) (bră-i-) s. f., g.-d. art. brăiléncei; pl. brăilénce

brăilenii
BRĂILEÁNCĂ, brăilence, s. f. 1. Femeie originară sau locuitoare din municipiul sau județul Brăila. 2. (Art.) Dans popular românesc asemănător cu hora, răspândit în zona Brăilei; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: bră-i-] – Brăilean + suf. -că.

DOOM

brăileáncă (persoană) (bră-i-) s. f., g.-d. art. brăiléncei; pl. brăilénce

brăilenilor
BRĂILEÁNCĂ, brăilence, s. f. 1. Femeie originară sau locuitoare din municipiul sau județul Brăila. 2. (Art.) Dans popular românesc asemănător cu hora, răspândit în zona Brăilei; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: bră-i-] – Brăilean + suf. -că.

DOOM

brăileáncă (persoană) (bră-i-) s. f., g.-d. art. brăiléncei; pl. brăilénce

brănui
BRĂNUÍ, brănuiesc, vb. IV. Tranz. A impregna cu grăsimi topite pieile tăbăcite, pentru a le face mai elastice, mai suple, mai rezistente și impermeabile în vederea utilizării lor în scopuri tehnice. – Et. nec.

DOOM

brănuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brănuiésc, imperf. 3 sg. brănuiá; conj. prez. 3 să brănuiáscă

brănuia
BRĂNUÍ, brănuiesc, vb. IV. Tranz. A impregna cu grăsimi topite pieile tăbăcite, pentru a le face mai elastice, mai suple, mai rezistente și impermeabile în vederea utilizării lor în scopuri tehnice. – Et. nec.

DOOM

brănuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brănuiésc, imperf. 3 sg. brănuiá; conj. prez. 3 să brănuiáscă

brănuiai
BRĂNUÍ, brănuiesc, vb. IV. Tranz. A impregna cu grăsimi topite pieile tăbăcite, pentru a le face mai elastice, mai suple, mai rezistente și impermeabile în vederea utilizării lor în scopuri tehnice. – Et. nec.

DOOM

brănuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brănuiésc, imperf. 3 sg. brănuiá; conj. prez. 3 să brănuiáscă

brănuiam
BRĂNUÍ, brănuiesc, vb. IV. Tranz. A impregna cu grăsimi topite pieile tăbăcite, pentru a le face mai elastice, mai suple, mai rezistente și impermeabile în vederea utilizării lor în scopuri tehnice. – Et. nec.

DOOM

brănuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brănuiésc, imperf. 3 sg. brănuiá; conj. prez. 3 să brănuiáscă

brănuiască
BRĂNUÍ, brănuiesc, vb. IV. Tranz. A impregna cu grăsimi topite pieile tăbăcite, pentru a le face mai elastice, mai suple, mai rezistente și impermeabile în vederea utilizării lor în scopuri tehnice. – Et. nec.

DOOM

brănuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brănuiésc, imperf. 3 sg. brănuiá; conj. prez. 3 să brănuiáscă

brănuiau
BRĂNUÍ, brănuiesc, vb. IV. Tranz. A impregna cu grăsimi topite pieile tăbăcite, pentru a le face mai elastice, mai suple, mai rezistente și impermeabile în vederea utilizării lor în scopuri tehnice. – Et. nec.

DOOM

brănuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brănuiésc, imperf. 3 sg. brănuiá; conj. prez. 3 să brănuiáscă

brănuiați
BRĂNUÍ, brănuiesc, vb. IV. Tranz. A impregna cu grăsimi topite pieile tăbăcite, pentru a le face mai elastice, mai suple, mai rezistente și impermeabile în vederea utilizării lor în scopuri tehnice. – Et. nec.

DOOM

brănuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brănuiésc, imperf. 3 sg. brănuiá; conj. prez. 3 să brănuiáscă

brănuiesc
BRĂNUÍ, brănuiesc, vb. IV. Tranz. A impregna cu grăsimi topite pieile tăbăcite, pentru a le face mai elastice, mai suple, mai rezistente și impermeabile în vederea utilizării lor în scopuri tehnice. – Et. nec.

DOOM

brănuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brănuiésc, imperf. 3 sg. brănuiá; conj. prez. 3 să brănuiáscă

brănuiește
BRĂNUÍ, brănuiesc, vb. IV. Tranz. A impregna cu grăsimi topite pieile tăbăcite, pentru a le face mai elastice, mai suple, mai rezistente și impermeabile în vederea utilizării lor în scopuri tehnice. – Et. nec.

DOOM

brănuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brănuiésc, imperf. 3 sg. brănuiá; conj. prez. 3 să brănuiáscă

brănuiești
BRĂNUÍ, brănuiesc, vb. IV. Tranz. A impregna cu grăsimi topite pieile tăbăcite, pentru a le face mai elastice, mai suple, mai rezistente și impermeabile în vederea utilizării lor în scopuri tehnice. – Et. nec.

DOOM

brănuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brănuiésc, imperf. 3 sg. brănuiá; conj. prez. 3 să brănuiáscă

brănuii
BRĂNUÍ, brănuiesc, vb. IV. Tranz. A impregna cu grăsimi topite pieile tăbăcite, pentru a le face mai elastice, mai suple, mai rezistente și impermeabile în vederea utilizării lor în scopuri tehnice. – Et. nec.

DOOM

brănuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brănuiésc, imperf. 3 sg. brănuiá; conj. prez. 3 să brănuiáscă

brănuim
BRĂNUÍ, brănuiesc, vb. IV. Tranz. A impregna cu grăsimi topite pieile tăbăcite, pentru a le face mai elastice, mai suple, mai rezistente și impermeabile în vederea utilizării lor în scopuri tehnice. – Et. nec.

DOOM

brănuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brănuiésc, imperf. 3 sg. brănuiá; conj. prez. 3 să brănuiáscă

brănuind
BRĂNUÍ, brănuiesc, vb. IV. Tranz. A impregna cu grăsimi topite pieile tăbăcite, pentru a le face mai elastice, mai suple, mai rezistente și impermeabile în vederea utilizării lor în scopuri tehnice. – Et. nec.

DOOM

brănuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brănuiésc, imperf. 3 sg. brănuiá; conj. prez. 3 să brănuiáscă

brănuire
BRĂNUÍ, brănuiesc, vb. IV. Tranz. A impregna cu grăsimi topite pieile tăbăcite, pentru a le face mai elastice, mai suple, mai rezistente și impermeabile în vederea utilizării lor în scopuri tehnice. – Et. nec.

DOOM

brănuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brănuiésc, imperf. 3 sg. brănuiá; conj. prez. 3 să brănuiáscă

brănuire
BRĂNUÍ, brănuiesc, vb. IV. Tranz. A impregna cu grăsimi topite pieile tăbăcite, pentru a le face mai elastice, mai suple, mai rezistente și impermeabile în vederea utilizării lor în scopuri tehnice. – Et. nec.

brănuiră
BRĂNUÍ, brănuiesc, vb. IV. Tranz. A impregna cu grăsimi topite pieile tăbăcite, pentru a le face mai elastice, mai suple, mai rezistente și impermeabile în vederea utilizării lor în scopuri tehnice. – Et. nec.

DOOM

brănuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brănuiésc, imperf. 3 sg. brănuiá; conj. prez. 3 să brănuiáscă

brănuirăm
BRĂNUÍ, brănuiesc, vb. IV. Tranz. A impregna cu grăsimi topite pieile tăbăcite, pentru a le face mai elastice, mai suple, mai rezistente și impermeabile în vederea utilizării lor în scopuri tehnice. – Et. nec.

DOOM

brănuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brănuiésc, imperf. 3 sg. brănuiá; conj. prez. 3 să brănuiáscă

brănuirăți
BRĂNUÍ, brănuiesc, vb. IV. Tranz. A impregna cu grăsimi topite pieile tăbăcite, pentru a le face mai elastice, mai suple, mai rezistente și impermeabile în vederea utilizării lor în scopuri tehnice. – Et. nec.

DOOM

brănuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brănuiésc, imperf. 3 sg. brănuiá; conj. prez. 3 să brănuiáscă

brănuise
BRĂNUÍ, brănuiesc, vb. IV. Tranz. A impregna cu grăsimi topite pieile tăbăcite, pentru a le face mai elastice, mai suple, mai rezistente și impermeabile în vederea utilizării lor în scopuri tehnice. – Et. nec.

DOOM

brănuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brănuiésc, imperf. 3 sg. brănuiá; conj. prez. 3 să brănuiáscă

brănuisem
BRĂNUÍ, brănuiesc, vb. IV. Tranz. A impregna cu grăsimi topite pieile tăbăcite, pentru a le face mai elastice, mai suple, mai rezistente și impermeabile în vederea utilizării lor în scopuri tehnice. – Et. nec.

DOOM

brănuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brănuiésc, imperf. 3 sg. brănuiá; conj. prez. 3 să brănuiáscă

brănuiseră
BRĂNUÍ, brănuiesc, vb. IV. Tranz. A impregna cu grăsimi topite pieile tăbăcite, pentru a le face mai elastice, mai suple, mai rezistente și impermeabile în vederea utilizării lor în scopuri tehnice. – Et. nec.

DOOM

brănuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brănuiésc, imperf. 3 sg. brănuiá; conj. prez. 3 să brănuiáscă

brănuiserăm
BRĂNUÍ, brănuiesc, vb. IV. Tranz. A impregna cu grăsimi topite pieile tăbăcite, pentru a le face mai elastice, mai suple, mai rezistente și impermeabile în vederea utilizării lor în scopuri tehnice. – Et. nec.

DOOM

brănuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brănuiésc, imperf. 3 sg. brănuiá; conj. prez. 3 să brănuiáscă

brănuiserăți
BRĂNUÍ, brănuiesc, vb. IV. Tranz. A impregna cu grăsimi topite pieile tăbăcite, pentru a le face mai elastice, mai suple, mai rezistente și impermeabile în vederea utilizării lor în scopuri tehnice. – Et. nec.

DOOM

brănuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brănuiésc, imperf. 3 sg. brănuiá; conj. prez. 3 să brănuiáscă

brănuiseși
BRĂNUÍ, brănuiesc, vb. IV. Tranz. A impregna cu grăsimi topite pieile tăbăcite, pentru a le face mai elastice, mai suple, mai rezistente și impermeabile în vederea utilizării lor în scopuri tehnice. – Et. nec.

DOOM

brănuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brănuiésc, imperf. 3 sg. brănuiá; conj. prez. 3 să brănuiáscă

brănuiseți
BRĂNUÍ, brănuiesc, vb. IV. Tranz. A impregna cu grăsimi topite pieile tăbăcite, pentru a le face mai elastice, mai suple, mai rezistente și impermeabile în vederea utilizării lor în scopuri tehnice. – Et. nec.

DOOM

brănuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brănuiésc, imperf. 3 sg. brănuiá; conj. prez. 3 să brănuiáscă

brănuit
BRĂNUÍ, brănuiesc, vb. IV. Tranz. A impregna cu grăsimi topite pieile tăbăcite, pentru a le face mai elastice, mai suple, mai rezistente și impermeabile în vederea utilizării lor în scopuri tehnice. – Et. nec.

DOOM

brănuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brănuiésc, imperf. 3 sg. brănuiá; conj. prez. 3 să brănuiáscă

brănuit
BRĂNUÍ, brănuiesc, vb. IV. Tranz. A impregna cu grăsimi topite pieile tăbăcite, pentru a le face mai elastice, mai suple, mai rezistente și impermeabile în vederea utilizării lor în scopuri tehnice. – Et. nec.

brănuiși
BRĂNUÍ, brănuiesc, vb. IV. Tranz. A impregna cu grăsimi topite pieile tăbăcite, pentru a le face mai elastice, mai suple, mai rezistente și impermeabile în vederea utilizării lor în scopuri tehnice. – Et. nec.

DOOM

brănuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brănuiésc, imperf. 3 sg. brănuiá; conj. prez. 3 să brănuiáscă

brănuiți
BRĂNUÍ, brănuiesc, vb. IV. Tranz. A impregna cu grăsimi topite pieile tăbăcite, pentru a le face mai elastice, mai suple, mai rezistente și impermeabile în vederea utilizării lor în scopuri tehnice. – Et. nec.

DOOM

brănuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brănuiésc, imperf. 3 sg. brănuiá; conj. prez. 3 să brănuiáscă

brăzda
BRĂZDÁ, brăzdez, vb. I. Tranz., absol. și refl. 1. Tranz. și absol. A trage brazde (1) cu plugul; a brăzdui. 2. Tranz. și absol. (Despre roți, corăbii etc.) A lăsa urmă, dâră. 3. Tranz. și refl. Fig. (Despre fața omului) A (se) zbârci, a (se) cuta, a (se) rida. 4. Tranz. Fig. (Despre ape curgătoare, forme de relief etc.) A străbate dintr-o parte în alta, de la un capăt la altul o regiune, o țară. – Din brazdă.

DOOM

brăzdá (a ~) vb., ind. prez. 3 brăzdeáză

brăzdai
BRĂZDÁ, brăzdez, vb. I. Tranz., absol. și refl. 1. Tranz. și absol. A trage brazde (1) cu plugul; a brăzdui. 2. Tranz. și absol. (Despre roți, corăbii etc.) A lăsa urmă, dâră. 3. Tranz. și refl. Fig. (Despre fața omului) A (se) zbârci, a (se) cuta, a (se) rida. 4. Tranz. Fig. (Despre ape curgătoare, forme de relief etc.) A străbate dintr-o parte în alta, de la un capăt la altul o regiune, o țară. – Din brazdă.

DOOM

brăzdá (a ~) vb., ind. prez. 3 brăzdeáză

brăzdam
BRĂZDÁ, brăzdez, vb. I. Tranz., absol. și refl. 1. Tranz. și absol. A trage brazde (1) cu plugul; a brăzdui. 2. Tranz. și absol. (Despre roți, corăbii etc.) A lăsa urmă, dâră. 3. Tranz. și refl. Fig. (Despre fața omului) A (se) zbârci, a (se) cuta, a (se) rida. 4. Tranz. Fig. (Despre ape curgătoare, forme de relief etc.) A străbate dintr-o parte în alta, de la un capăt la altul o regiune, o țară. – Din brazdă.

DOOM

brăzdá (a ~) vb., ind. prez. 3 brăzdeáză

brăzdar
BRĂZDÁR, brăzdare, s. n. 1. Parte componentă a plugului, care taie brazda (1) în plan orizontal. 2. Parte constitutivă la mașinile de semănat, care introduce semințele în pământ. – Brazdă + suf. -ar.

DOOM

brăzdár s. n., pl. brăzdáre

brăzdare
BRĂZDÁ, brăzdez, vb. I. Tranz., absol. și refl. 1. Tranz. și absol. A trage brazde (1) cu plugul; a brăzdui. 2. Tranz. și absol. (Despre roți, corăbii etc.) A lăsa urmă, dâră. 3. Tranz. și refl. Fig. (Despre fața omului) A (se) zbârci, a (se) cuta, a (se) rida. 4. Tranz. Fig. (Despre ape curgătoare, forme de relief etc.) A străbate dintr-o parte în alta, de la un capăt la altul o regiune, o țară. – Din brazdă.

DOOM

brăzdá (a ~) vb., ind. prez. 3 brăzdeáză

brăzdare
BRĂZDÁR, brăzdare, s. n. 1. Parte componentă a plugului, care taie brazda (1) în plan orizontal. 2. Parte constitutivă la mașinile de semănat, care introduce semințele în pământ. – Brazdă + suf. -ar.

DOOM

brăzdár s. n., pl. brăzdáre

brăzdare
BRĂZDÁ, brăzdez, vb. I. Tranz., absol. și refl. 1. Tranz. și absol. A trage brazde (1) cu plugul; a brăzdui. 2. Tranz. și absol. (Despre roți, corăbii, fulgere etc.) A lăsa urmă, dâră. 3. Tranz. și refl. Fig. (Despre fața omului) A (se) zbârci, a (se) cuta, a (se) rida. 4. Tranz. Fig. (Despre ape curgătoare, forme de relief etc.) A străbate dintr-o parte în alta, de la un capăt la altul o regiune, o țară. – Din brazdă.

brăzdarele
BRĂZDÁR, brăzdare, s. n. 1. Parte componentă a plugului, care taie brazda (1) în plan orizontal. 2. Parte constitutivă la mașinile de semănat, care introduce semințele în pământ. – Brazdă + suf. -ar.

DOOM

brăzdár s. n., pl. brăzdáre

brăzdarelor
BRĂZDÁR, brăzdare, s. n. 1. Parte componentă a plugului, care taie brazda (1) în plan orizontal. 2. Parte constitutivă la mașinile de semănat, care introduce semințele în pământ. – Brazdă + suf. -ar.

DOOM

brăzdár s. n., pl. brăzdáre

brăzdarul
BRĂZDÁR, brăzdare, s. n. 1. Parte componentă a plugului, care taie brazda (1) în plan orizontal. 2. Parte constitutivă la mașinile de semănat, care introduce semințele în pământ. – Brazdă + suf. -ar.

DOOM

brăzdár s. n., pl. brăzdáre

brăzdarului
BRĂZDÁR, brăzdare, s. n. 1. Parte componentă a plugului, care taie brazda (1) în plan orizontal. 2. Parte constitutivă la mașinile de semănat, care introduce semințele în pământ. – Brazdă + suf. -ar.

DOOM

brăzdár s. n., pl. brăzdáre

brăzdară
BRĂZDÁ, brăzdez, vb. I. Tranz., absol. și refl. 1. Tranz. și absol. A trage brazde (1) cu plugul; a brăzdui. 2. Tranz. și absol. (Despre roți, corăbii etc.) A lăsa urmă, dâră. 3. Tranz. și refl. Fig. (Despre fața omului) A (se) zbârci, a (se) cuta, a (se) rida. 4. Tranz. Fig. (Despre ape curgătoare, forme de relief etc.) A străbate dintr-o parte în alta, de la un capăt la altul o regiune, o țară. – Din brazdă.

DOOM

brăzdá (a ~) vb., ind. prez. 3 brăzdeáză

brăzdarăm
BRĂZDÁ, brăzdez, vb. I. Tranz., absol. și refl. 1. Tranz. și absol. A trage brazde (1) cu plugul; a brăzdui. 2. Tranz. și absol. (Despre roți, corăbii etc.) A lăsa urmă, dâră. 3. Tranz. și refl. Fig. (Despre fața omului) A (se) zbârci, a (se) cuta, a (se) rida. 4. Tranz. Fig. (Despre ape curgătoare, forme de relief etc.) A străbate dintr-o parte în alta, de la un capăt la altul o regiune, o țară. – Din brazdă.

DOOM

brăzdá (a ~) vb., ind. prez. 3 brăzdeáză

brăzdarăți
BRĂZDÁ, brăzdez, vb. I. Tranz., absol. și refl. 1. Tranz. și absol. A trage brazde (1) cu plugul; a brăzdui. 2. Tranz. și absol. (Despre roți, corăbii etc.) A lăsa urmă, dâră. 3. Tranz. și refl. Fig. (Despre fața omului) A (se) zbârci, a (se) cuta, a (se) rida. 4. Tranz. Fig. (Despre ape curgătoare, forme de relief etc.) A străbate dintr-o parte în alta, de la un capăt la altul o regiune, o țară. – Din brazdă.

DOOM

brăzdá (a ~) vb., ind. prez. 3 brăzdeáză

brăzdase
BRĂZDÁ, brăzdez, vb. I. Tranz., absol. și refl. 1. Tranz. și absol. A trage brazde (1) cu plugul; a brăzdui. 2. Tranz. și absol. (Despre roți, corăbii etc.) A lăsa urmă, dâră. 3. Tranz. și refl. Fig. (Despre fața omului) A (se) zbârci, a (se) cuta, a (se) rida. 4. Tranz. Fig. (Despre ape curgătoare, forme de relief etc.) A străbate dintr-o parte în alta, de la un capăt la altul o regiune, o țară. – Din brazdă.

DOOM

brăzdá (a ~) vb., ind. prez. 3 brăzdeáză

brăzdasem
BRĂZDÁ, brăzdez, vb. I. Tranz., absol. și refl. 1. Tranz. și absol. A trage brazde (1) cu plugul; a brăzdui. 2. Tranz. și absol. (Despre roți, corăbii etc.) A lăsa urmă, dâră. 3. Tranz. și refl. Fig. (Despre fața omului) A (se) zbârci, a (se) cuta, a (se) rida. 4. Tranz. Fig. (Despre ape curgătoare, forme de relief etc.) A străbate dintr-o parte în alta, de la un capăt la altul o regiune, o țară. – Din brazdă.

DOOM

brăzdá (a ~) vb., ind. prez. 3 brăzdeáză

brăzdaseră
BRĂZDÁ, brăzdez, vb. I. Tranz., absol. și refl. 1. Tranz. și absol. A trage brazde (1) cu plugul; a brăzdui. 2. Tranz. și absol. (Despre roți, corăbii etc.) A lăsa urmă, dâră. 3. Tranz. și refl. Fig. (Despre fața omului) A (se) zbârci, a (se) cuta, a (se) rida. 4. Tranz. Fig. (Despre ape curgătoare, forme de relief etc.) A străbate dintr-o parte în alta, de la un capăt la altul o regiune, o țară. – Din brazdă.

DOOM

brăzdá (a ~) vb., ind. prez. 3 brăzdeáză

brăzdaserăm
BRĂZDÁ, brăzdez, vb. I. Tranz., absol. și refl. 1. Tranz. și absol. A trage brazde (1) cu plugul; a brăzdui. 2. Tranz. și absol. (Despre roți, corăbii etc.) A lăsa urmă, dâră. 3. Tranz. și refl. Fig. (Despre fața omului) A (se) zbârci, a (se) cuta, a (se) rida. 4. Tranz. Fig. (Despre ape curgătoare, forme de relief etc.) A străbate dintr-o parte în alta, de la un capăt la altul o regiune, o țară. – Din brazdă.

DOOM

brăzdá (a ~) vb., ind. prez. 3 brăzdeáză

brăzdaserăți
BRĂZDÁ, brăzdez, vb. I. Tranz., absol. și refl. 1. Tranz. și absol. A trage brazde (1) cu plugul; a brăzdui. 2. Tranz. și absol. (Despre roți, corăbii etc.) A lăsa urmă, dâră. 3. Tranz. și refl. Fig. (Despre fața omului) A (se) zbârci, a (se) cuta, a (se) rida. 4. Tranz. Fig. (Despre ape curgătoare, forme de relief etc.) A străbate dintr-o parte în alta, de la un capăt la altul o regiune, o țară. – Din brazdă.

DOOM

brăzdá (a ~) vb., ind. prez. 3 brăzdeáză

brăzdaseși
BRĂZDÁ, brăzdez, vb. I. Tranz., absol. și refl. 1. Tranz. și absol. A trage brazde (1) cu plugul; a brăzdui. 2. Tranz. și absol. (Despre roți, corăbii etc.) A lăsa urmă, dâră. 3. Tranz. și refl. Fig. (Despre fața omului) A (se) zbârci, a (se) cuta, a (se) rida. 4. Tranz. Fig. (Despre ape curgătoare, forme de relief etc.) A străbate dintr-o parte în alta, de la un capăt la altul o regiune, o țară. – Din brazdă.

DOOM

brăzdá (a ~) vb., ind. prez. 3 brăzdeáză

brăzdaseți
BRĂZDÁ, brăzdez, vb. I. Tranz., absol. și refl. 1. Tranz. și absol. A trage brazde (1) cu plugul; a brăzdui. 2. Tranz. și absol. (Despre roți, corăbii etc.) A lăsa urmă, dâră. 3. Tranz. și refl. Fig. (Despre fața omului) A (se) zbârci, a (se) cuta, a (se) rida. 4. Tranz. Fig. (Despre ape curgătoare, forme de relief etc.) A străbate dintr-o parte în alta, de la un capăt la altul o regiune, o țară. – Din brazdă.

DOOM

brăzdá (a ~) vb., ind. prez. 3 brăzdeáză

brăzdat
BRĂZDÁ, brăzdez, vb. I. Tranz., absol. și refl. 1. Tranz. și absol. A trage brazde (1) cu plugul; a brăzdui. 2. Tranz. și absol. (Despre roți, corăbii etc.) A lăsa urmă, dâră. 3. Tranz. și refl. Fig. (Despre fața omului) A (se) zbârci, a (se) cuta, a (se) rida. 4. Tranz. Fig. (Despre ape curgătoare, forme de relief etc.) A străbate dintr-o parte în alta, de la un capăt la altul o regiune, o țară. – Din brazdă.

DOOM

brăzdá (a ~) vb., ind. prez. 3 brăzdeáză

brăzdat
BRĂZDÁT, -Ă, brăzdați, -te, adj. 1. Acoperit sau străbătut de brazde (1). 2. Fig. (Despre fața omului) Cu cute, cu zbârcituri; zbârcit, ridat, cutat. – V. brăzda.

brăzdata
BRĂZDÁT, -Ă, brăzdați, -te, adj. 1. Acoperit sau străbătut de brazde (1). 2. Fig. (Despre fața omului) Cu cute, cu zbârcituri; zbârcit, ridat, cutat. – V. brăzda.

brăzdate
BRĂZDÁT, -Ă, brăzdați, -te, adj. 1. Acoperit sau străbătut de brazde (1). 2. Fig. (Despre fața omului) Cu cute, cu zbârcituri; zbârcit, ridat, cutat. – V. brăzda.

brăzdatei
BRĂZDÁT, -Ă, brăzdați, -te, adj. 1. Acoperit sau străbătut de brazde (1). 2. Fig. (Despre fața omului) Cu cute, cu zbârcituri; zbârcit, ridat, cutat. – V. brăzda.

brăzdatele
BRĂZDÁT, -Ă, brăzdați, -te, adj. 1. Acoperit sau străbătut de brazde (1). 2. Fig. (Despre fața omului) Cu cute, cu zbârcituri; zbârcit, ridat, cutat. – V. brăzda.

brăzdatelor
BRĂZDÁT, -Ă, brăzdați, -te, adj. 1. Acoperit sau străbătut de brazde (1). 2. Fig. (Despre fața omului) Cu cute, cu zbârcituri; zbârcit, ridat, cutat. – V. brăzda.

brăzdatul
BRĂZDÁT, -Ă, brăzdați, -te, adj. 1. Acoperit sau străbătut de brazde (1). 2. Fig. (Despre fața omului) Cu cute, cu zbârcituri; zbârcit, ridat, cutat. – V. brăzda.

brăzdatului
BRĂZDÁT, -Ă, brăzdați, -te, adj. 1. Acoperit sau străbătut de brazde (1). 2. Fig. (Despre fața omului) Cu cute, cu zbârcituri; zbârcit, ridat, cutat. – V. brăzda.

brăzdau
BRĂZDÁ, brăzdez, vb. I. Tranz., absol. și refl. 1. Tranz. și absol. A trage brazde (1) cu plugul; a brăzdui. 2. Tranz. și absol. (Despre roți, corăbii etc.) A lăsa urmă, dâră. 3. Tranz. și refl. Fig. (Despre fața omului) A (se) zbârci, a (se) cuta, a (se) rida. 4. Tranz. Fig. (Despre ape curgătoare, forme de relief etc.) A străbate dintr-o parte în alta, de la un capăt la altul o regiune, o țară. – Din brazdă.

DOOM

brăzdá (a ~) vb., ind. prez. 3 brăzdeáză

brăzdași
BRĂZDÁ, brăzdez, vb. I. Tranz., absol. și refl. 1. Tranz. și absol. A trage brazde (1) cu plugul; a brăzdui. 2. Tranz. și absol. (Despre roți, corăbii etc.) A lăsa urmă, dâră. 3. Tranz. și refl. Fig. (Despre fața omului) A (se) zbârci, a (se) cuta, a (se) rida. 4. Tranz. Fig. (Despre ape curgătoare, forme de relief etc.) A străbate dintr-o parte în alta, de la un capăt la altul o regiune, o țară. – Din brazdă.

DOOM

brăzdá (a ~) vb., ind. prez. 3 brăzdeáză

brăzdați
BRĂZDÁ, brăzdez, vb. I. Tranz., absol. și refl. 1. Tranz. și absol. A trage brazde (1) cu plugul; a brăzdui. 2. Tranz. și absol. (Despre roți, corăbii etc.) A lăsa urmă, dâră. 3. Tranz. și refl. Fig. (Despre fața omului) A (se) zbârci, a (se) cuta, a (se) rida. 4. Tranz. Fig. (Despre ape curgătoare, forme de relief etc.) A străbate dintr-o parte în alta, de la un capăt la altul o regiune, o țară. – Din brazdă.

DOOM

brăzdá (a ~) vb., ind. prez. 3 brăzdeáză

brăzdați
BRĂZDÁT, -Ă, brăzdați, -te, adj. 1. Acoperit sau străbătut de brazde (1). 2. Fig. (Despre fața omului) Cu cute, cu zbârcituri; zbârcit, ridat, cutat. – V. brăzda.

brăzdații
BRĂZDÁT, -Ă, brăzdați, -te, adj. 1. Acoperit sau străbătut de brazde (1). 2. Fig. (Despre fața omului) Cu cute, cu zbârcituri; zbârcit, ridat, cutat. – V. brăzda.

brăzdaților
BRĂZDÁT, -Ă, brăzdați, -te, adj. 1. Acoperit sau străbătut de brazde (1). 2. Fig. (Despre fața omului) Cu cute, cu zbârcituri; zbârcit, ridat, cutat. – V. brăzda.

brăzdează
BRĂZDÁ, brăzdez, vb. I. Tranz., absol. și refl. 1. Tranz. și absol. A trage brazde (1) cu plugul; a brăzdui. 2. Tranz. și absol. (Despre roți, corăbii etc.) A lăsa urmă, dâră. 3. Tranz. și refl. Fig. (Despre fața omului) A (se) zbârci, a (se) cuta, a (se) rida. 4. Tranz. Fig. (Despre ape curgătoare, forme de relief etc.) A străbate dintr-o parte în alta, de la un capăt la altul o regiune, o țară. – Din brazdă.

DOOM

brăzdá (a ~) vb., ind. prez. 3 brăzdeáză

brăzdez
BRĂZDÁ, brăzdez, vb. I. Tranz., absol. și refl. 1. Tranz. și absol. A trage brazde (1) cu plugul; a brăzdui. 2. Tranz. și absol. (Despre roți, corăbii etc.) A lăsa urmă, dâră. 3. Tranz. și refl. Fig. (Despre fața omului) A (se) zbârci, a (se) cuta, a (se) rida. 4. Tranz. Fig. (Despre ape curgătoare, forme de relief etc.) A străbate dintr-o parte în alta, de la un capăt la altul o regiune, o țară. – Din brazdă.

DOOM

brăzdá (a ~) vb., ind. prez. 3 brăzdeáză

brăzdeze
BRĂZDÁ, brăzdez, vb. I. Tranz., absol. și refl. 1. Tranz. și absol. A trage brazde (1) cu plugul; a brăzdui. 2. Tranz. și absol. (Despre roți, corăbii etc.) A lăsa urmă, dâră. 3. Tranz. și refl. Fig. (Despre fața omului) A (se) zbârci, a (se) cuta, a (se) rida. 4. Tranz. Fig. (Despre ape curgătoare, forme de relief etc.) A străbate dintr-o parte în alta, de la un capăt la altul o regiune, o țară. – Din brazdă.

DOOM

brăzdá (a ~) vb., ind. prez. 3 brăzdeáză

brăzdezi
BRĂZDÁ, brăzdez, vb. I. Tranz., absol. și refl. 1. Tranz. și absol. A trage brazde (1) cu plugul; a brăzdui. 2. Tranz. și absol. (Despre roți, corăbii etc.) A lăsa urmă, dâră. 3. Tranz. și refl. Fig. (Despre fața omului) A (se) zbârci, a (se) cuta, a (se) rida. 4. Tranz. Fig. (Despre ape curgătoare, forme de relief etc.) A străbate dintr-o parte în alta, de la un capăt la altul o regiune, o țară. – Din brazdă.

DOOM

brăzdá (a ~) vb., ind. prez. 3 brăzdeáză

brăzdiță
BRĂZDÍȚĂ, brăzdițe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui brazdă (1). La cea poieniță Sînt două brăzdițe. GOROVEI, C. 40. ◊ De-a brăzdița sau de-a brăzdițele = numele unui joc de copii. (în forma regională brazdiță) Giocurile copiilor romîni sînt foarte diverse; ele se numesc: de-a mijoarca, de-a brazdița, de-a puia-gaia. ALECSANDRI, P. P. 393 (Note).

brăzdui
BRĂZDUÍ, brăzduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A brăzda (1). – Brazdă + suf. -ui.

DOOM

brăzduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brăzduiésc, imperf. 3 sg. brăzduiá; conj. prez. 3 să brăzduiáscă

brăzduia
BRĂZDUÍ, brăzduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A brăzda (1). – Brazdă + suf. -ui.

DOOM

brăzduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brăzduiésc, imperf. 3 sg. brăzduiá; conj. prez. 3 să brăzduiáscă

brăzduiai
BRĂZDUÍ, brăzduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A brăzda (1). – Brazdă + suf. -ui.

DOOM

brăzduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brăzduiésc, imperf. 3 sg. brăzduiá; conj. prez. 3 să brăzduiáscă

brăzduiam
BRĂZDUÍ, brăzduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A brăzda (1). – Brazdă + suf. -ui.

DOOM

brăzduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brăzduiésc, imperf. 3 sg. brăzduiá; conj. prez. 3 să brăzduiáscă

brăzduiască
BRĂZDUÍ, brăzduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A brăzda (1). – Brazdă + suf. -ui.

DOOM

brăzduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brăzduiésc, imperf. 3 sg. brăzduiá; conj. prez. 3 să brăzduiáscă

brăzduiau
BRĂZDUÍ, brăzduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A brăzda (1). – Brazdă + suf. -ui.

DOOM

brăzduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brăzduiésc, imperf. 3 sg. brăzduiá; conj. prez. 3 să brăzduiáscă

brăzduiați
BRĂZDUÍ, brăzduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A brăzda (1). – Brazdă + suf. -ui.

DOOM

brăzduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brăzduiésc, imperf. 3 sg. brăzduiá; conj. prez. 3 să brăzduiáscă

brăzduiesc
BRĂZDUÍ, brăzduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A brăzda (1). – Brazdă + suf. -ui.

DOOM

brăzduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brăzduiésc, imperf. 3 sg. brăzduiá; conj. prez. 3 să brăzduiáscă

brăzduiește
BRĂZDUÍ, brăzduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A brăzda (1). – Brazdă + suf. -ui.

DOOM

brăzduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brăzduiésc, imperf. 3 sg. brăzduiá; conj. prez. 3 să brăzduiáscă

brăzduiești
BRĂZDUÍ, brăzduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A brăzda (1). – Brazdă + suf. -ui.

DOOM

brăzduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brăzduiésc, imperf. 3 sg. brăzduiá; conj. prez. 3 să brăzduiáscă

brăzduii
BRĂZDUÍ, brăzduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A brăzda (1). – Brazdă + suf. -ui.

DOOM

brăzduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brăzduiésc, imperf. 3 sg. brăzduiá; conj. prez. 3 să brăzduiáscă

brăzduim
BRĂZDUÍ, brăzduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A brăzda (1). – Brazdă + suf. -ui.

DOOM

brăzduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brăzduiésc, imperf. 3 sg. brăzduiá; conj. prez. 3 să brăzduiáscă

brăzduind
BRĂZDUÍ, brăzduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A brăzda (1). – Brazdă + suf. -ui.

DOOM

brăzduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brăzduiésc, imperf. 3 sg. brăzduiá; conj. prez. 3 să brăzduiáscă

brăzduire
BRĂZDUÍ, brăzduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A brăzda (1). – Brazdă + suf. -ui.

DOOM

brăzduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brăzduiésc, imperf. 3 sg. brăzduiá; conj. prez. 3 să brăzduiáscă

brăzduire
BRĂZDUÍRE, brăzduiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a brăzdui și rezultatul ei. – V. brăzdui.

DOOM

brăzduíre (rar) s. f., g.-d. art. brăzduírii; pl. brăzduíri

brăzduirea
BRĂZDUÍRE, brăzduiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a brăzdui și rezultatul ei. – V. brăzdui.

DOOM

brăzduíre (rar) s. f., g.-d. art. brăzduírii; pl. brăzduíri

brăzduiri
BRĂZDUÍRE, brăzduiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a brăzdui și rezultatul ei. – V. brăzdui.

DOOM

brăzduíre (rar) s. f., g.-d. art. brăzduírii; pl. brăzduíri

brăzduirii
BRĂZDUÍRE, brăzduiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a brăzdui și rezultatul ei. – V. brăzdui.

DOOM

brăzduíre (rar) s. f., g.-d. art. brăzduírii; pl. brăzduíri

brăzduirile
BRĂZDUÍRE, brăzduiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a brăzdui și rezultatul ei. – V. brăzdui.

DOOM

brăzduíre (rar) s. f., g.-d. art. brăzduírii; pl. brăzduíri

brăzduirilor
BRĂZDUÍRE, brăzduiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a brăzdui și rezultatul ei. – V. brăzdui.

DOOM

brăzduíre (rar) s. f., g.-d. art. brăzduírii; pl. brăzduíri

brăzduiră
BRĂZDUÍ, brăzduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A brăzda (1). – Brazdă + suf. -ui.

DOOM

brăzduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brăzduiésc, imperf. 3 sg. brăzduiá; conj. prez. 3 să brăzduiáscă

brăzduirăm
BRĂZDUÍ, brăzduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A brăzda (1). – Brazdă + suf. -ui.

DOOM

brăzduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brăzduiésc, imperf. 3 sg. brăzduiá; conj. prez. 3 să brăzduiáscă

brăzduirăți
BRĂZDUÍ, brăzduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A brăzda (1). – Brazdă + suf. -ui.

DOOM

brăzduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brăzduiésc, imperf. 3 sg. brăzduiá; conj. prez. 3 să brăzduiáscă

brăzduise
BRĂZDUÍ, brăzduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A brăzda (1). – Brazdă + suf. -ui.

DOOM

brăzduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brăzduiésc, imperf. 3 sg. brăzduiá; conj. prez. 3 să brăzduiáscă

brăzduisem
BRĂZDUÍ, brăzduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A brăzda (1). – Brazdă + suf. -ui.

DOOM

brăzduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brăzduiésc, imperf. 3 sg. brăzduiá; conj. prez. 3 să brăzduiáscă

brăzduiseră
BRĂZDUÍ, brăzduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A brăzda (1). – Brazdă + suf. -ui.

DOOM

brăzduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brăzduiésc, imperf. 3 sg. brăzduiá; conj. prez. 3 să brăzduiáscă

brăzduiserăm
BRĂZDUÍ, brăzduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A brăzda (1). – Brazdă + suf. -ui.

DOOM

brăzduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brăzduiésc, imperf. 3 sg. brăzduiá; conj. prez. 3 să brăzduiáscă

brăzduiserăți
BRĂZDUÍ, brăzduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A brăzda (1). – Brazdă + suf. -ui.

DOOM

brăzduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brăzduiésc, imperf. 3 sg. brăzduiá; conj. prez. 3 să brăzduiáscă

brăzduiseși
BRĂZDUÍ, brăzduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A brăzda (1). – Brazdă + suf. -ui.

DOOM

brăzduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brăzduiésc, imperf. 3 sg. brăzduiá; conj. prez. 3 să brăzduiáscă

brăzduiseți
BRĂZDUÍ, brăzduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A brăzda (1). – Brazdă + suf. -ui.

DOOM

brăzduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brăzduiésc, imperf. 3 sg. brăzduiá; conj. prez. 3 să brăzduiáscă

brăzduit
BRĂZDUÍ, brăzduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A brăzda (1). – Brazdă + suf. -ui.

DOOM

brăzduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brăzduiésc, imperf. 3 sg. brăzduiá; conj. prez. 3 să brăzduiáscă

brăzduit
BRĂZDUÍ, brăzduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A brăzda (1). – Brazdă + suf. -ui.

brăzduiși
BRĂZDUÍ, brăzduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A brăzda (1). – Brazdă + suf. -ui.

DOOM

brăzduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brăzduiésc, imperf. 3 sg. brăzduiá; conj. prez. 3 să brăzduiáscă

brăzduiți
BRĂZDUÍ, brăzduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A brăzda (1). – Brazdă + suf. -ui.

DOOM

brăzduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brăzduiésc, imperf. 3 sg. brăzduiá; conj. prez. 3 să brăzduiáscă

brăzdând
BRĂZDÁ, brăzdez, vb. I. Tranz., absol. și refl. 1. Tranz. și absol. A trage brazde (1) cu plugul; a brăzdui. 2. Tranz. și absol. (Despre roți, corăbii etc.) A lăsa urmă, dâră. 3. Tranz. și refl. Fig. (Despre fața omului) A (se) zbârci, a (se) cuta, a (se) rida. 4. Tranz. Fig. (Despre ape curgătoare, forme de relief etc.) A străbate dintr-o parte în alta, de la un capăt la altul o regiune, o țară. – Din brazdă.

DOOM

brăzdá (a ~) vb., ind. prez. 3 brăzdeáză

brăzdînd
BRĂZDÁ, brăzdez, vb. I. Tranz., absol. și refl. 1. Tranz. și absol. A trage brazde (1) cu plugul; a brăzdui. 2. Tranz. și absol. (Despre roți, corăbii etc.) A lăsa urmă, dâră. 3. Tranz. și refl. Fig. (Despre fața omului) A (se) zbârci, a (se) cuta, a (se) rida. 4. Tranz. Fig. (Despre ape curgătoare, forme de relief etc.) A străbate dintr-o parte în alta, de la un capăt la altul o regiune, o țară. – Din brazdă.

DOOM

brăzdá (a ~) vb., ind. prez. 3 brăzdeáză

brăzdătura
BRĂZDĂTÚRĂ, brăzdături, s. f. (Rar) Brazdă (1). – Brazdă + suf. -ătură.

DOOM

brăzdătúră (rar) s. f., g.-d. art. brăzdătúrii; pl. brăzdătúri

brăzdături
BRĂZDĂTÚRĂ, brăzdături, s. f. (Rar) Brazdă (1). – Brazdă + suf. -ătură.

DOOM

brăzdătúră (rar) s. f., g.-d. art. brăzdătúrii; pl. brăzdătúri

brăzdăturii
BRĂZDĂTÚRĂ, brăzdături, s. f. (Rar) Brazdă (1). – Brazdă + suf. -ătură.

DOOM

brăzdătúră (rar) s. f., g.-d. art. brăzdătúrii; pl. brăzdătúri

brăzdăturile
BRĂZDĂTÚRĂ, brăzdături, s. f. (Rar) Brazdă (1). – Brazdă + suf. -ătură.

DOOM

brăzdătúră (rar) s. f., g.-d. art. brăzdătúrii; pl. brăzdătúri

brăzdăturilor
BRĂZDĂTÚRĂ, brăzdături, s. f. (Rar) Brazdă (1). – Brazdă + suf. -ătură.

DOOM

brăzdătúră (rar) s. f., g.-d. art. brăzdătúrii; pl. brăzdătúri

brăzișori
BRĂDIȘÓR, brăzișori, s. m. 1. Brăduț. 2. Mică plantă erbacee cu frunze subțiri și ascuțite, asemănătoare cu cetina de brad (Lycopodium elago). [Pl. și: brădișori] – Din brad + suf. -ișor.

brățara
BRĂȚÁRĂ, brățări, s. f. 1. Podoabă în formă de verigă, făcută din metal prețios sau din alt material și purtată de femei la încheietura mâinii sau pe braț; brățea. 2. Manșetă brodată la mânecile cămășilor țărănești. 3. (Tehn.) Piesă de metal alcătuită din una sau mai multe bucăți, care se strânge în jurul altor piese pentru a le asambla. ♦ Cerc de metal care servește la fixarea pe zid a tuburilor, a burlanelor sau a cablurilor. 4. (Arhit.) Inel de metal care strânge o coloană; ornament ieșit în relief cu asemenea formă. – Lat. brachiale.

DOOM

brățáră s. f., art. brățára, g.-d. art. brățắrii; pl. brățắri

brățea
BRĂȚEÁ, brățele, s. f. (Reg.) Brățară (1). – Refăcut din pl. brățale (ieșit din uz < brățară).

DOOM

brățeá (rar) s. f., art. brățeáua, g.-d. art. brățélei; pl. brățéle, art. brățélele

brățeaua
BRĂȚEÁ, brățele, s. f. (Reg.) Brățară (1). – Refăcut din pl. brățale (ieșit din uz < brățară).

DOOM

brățeá (rar) s. f., art. brățeáua, g.-d. art. brățélei; pl. brățéle, art. brățélele

brățele
BRĂȚEÁ, brățele, s. f. (Reg.) Brățară (1). – Refăcut din pl. brățale (ieșit din uz < brățară).

DOOM

brățeá (rar) s. f., art. brățeáua, g.-d. art. brățélei; pl. brățéle, art. brățélele

brățelei
BRĂȚEÁ, brățele, s. f. (Reg.) Brățară (1). – Refăcut din pl. brățale (ieșit din uz < brățară).

DOOM

brățeá (rar) s. f., art. brățeáua, g.-d. art. brățélei; pl. brățéle, art. brățélele

brățelele
BRĂȚEÁ, brățele, s. f. (Reg.) Brățară (1). – Refăcut din pl. brățale (ieșit din uz < brățară).

DOOM

brățeá (rar) s. f., art. brățeáua, g.-d. art. brățélei; pl. brățéle, art. brățélele

brățelelor
BRĂȚEÁ, brățele, s. f. (Reg.) Brățară (1). – Refăcut din pl. brățale (ieșit din uz < brățară).

DOOM

brățeá (rar) s. f., art. brățeáua, g.-d. art. brățélei; pl. brățéle, art. brățélele

brățișoare
BRĂȚIȘÓR, brățișoare, s. n. Diminutiv al lui braț. – Braț + suf. -ișor.

DOOM

brățișór s. n., pl. brățișoáre

brățișoarele
BRĂȚIȘÓR, brățișoare, s. n. Diminutiv al lui braț. – Braț + suf. -ișor.

DOOM

brățișór s. n., pl. brățișoáre

brățișoarelor
BRĂȚIȘÓR, brățișoare, s. n. Diminutiv al lui braț. – Braț + suf. -ișor.

DOOM

brățișór s. n., pl. brățișoáre

brățișor
BRĂȚIȘÓR, brățișoare, s. n. Diminutiv al lui braț. – Braț + suf. -ișor.

DOOM

brățișór s. n., pl. brățișoáre

brățișorul
BRĂȚIȘÓR, brățișoare, s. n. Diminutiv al lui braț. – Braț + suf. -ișor.

DOOM

brățișór s. n., pl. brățișoáre

brățișorului
BRĂȚIȘÓR, brățișoare, s. n. Diminutiv al lui braț. – Braț + suf. -ișor.

DOOM

brățișór s. n., pl. brățișoáre

brățări
BRĂȚÁRĂ, brățări, s. f. 1. Podoabă în formă de verigă, făcută din metal prețios sau din alt material și purtată de femei la încheietura mâinii sau pe braț; brățea. 2. Manșetă brodată la mânecile cămășilor țărănești. 3. (Tehn.) Piesă de metal alcătuită din una sau mai multe bucăți, care se strânge în jurul altor piese pentru a le asambla. ♦ Cerc de metal care servește la fixarea pe zid a tuburilor, a burlanelor sau a cablurilor. 4. (Arhit.) Inel de metal care strânge o coloană; ornament ieșit în relief cu asemenea formă. – Lat. brachiale.

DOOM

brățáră s. f., art. brățára, g.-d. art. brățắrii; pl. brățắri

brățării
BRĂȚÁRĂ, brățări, s. f. 1. Podoabă în formă de verigă, făcută din metal prețios sau din alt material și purtată de femei la încheietura mâinii sau pe braț; brățea. 2. Manșetă brodată la mânecile cămășilor țărănești. 3. (Tehn.) Piesă de metal alcătuită din una sau mai multe bucăți, care se strânge în jurul altor piese pentru a le asambla. ♦ Cerc de metal care servește la fixarea pe zid a tuburilor, a burlanelor sau a cablurilor. 4. (Arhit.) Inel de metal care strânge o coloană; ornament ieșit în relief cu asemenea formă. – Lat. brachiale.

DOOM

brățáră s. f., art. brățára, g.-d. art. brățắrii; pl. brățắri

brățările
BRĂȚÁRĂ, brățări, s. f. 1. Podoabă în formă de verigă, făcută din metal prețios sau din alt material și purtată de femei la încheietura mâinii sau pe braț; brățea. 2. Manșetă brodată la mânecile cămășilor țărănești. 3. (Tehn.) Piesă de metal alcătuită din una sau mai multe bucăți, care se strânge în jurul altor piese pentru a le asambla. ♦ Cerc de metal care servește la fixarea pe zid a tuburilor, a burlanelor sau a cablurilor. 4. (Arhit.) Inel de metal care strânge o coloană; ornament ieșit în relief cu asemenea formă. – Lat. brachiale.

DOOM

brățáră s. f., art. brățára, g.-d. art. brățắrii; pl. brățắri

brățărilor
BRĂȚÁRĂ, brățări, s. f. 1. Podoabă în formă de verigă, făcută din metal prețios sau din alt material și purtată de femei la încheietura mâinii sau pe braț; brățea. 2. Manșetă brodată la mânecile cămășilor țărănești. 3. (Tehn.) Piesă de metal alcătuită din una sau mai multe bucăți, care se strânge în jurul altor piese pentru a le asambla. ♦ Cerc de metal care servește la fixarea pe zid a tuburilor, a burlanelor sau a cablurilor. 4. (Arhit.) Inel de metal care strânge o coloană; ornament ieșit în relief cu asemenea formă. – Lat. brachiale.

DOOM

brățáră s. f., art. brățára, g.-d. art. brățắrii; pl. brățắri