boa
BÓA, boa, s. m. 1. Șarpe tropical, carnivor și neveninos, lung de câțiva metri, care-și ucide prada înainte de a o înghiți încolăcindu-se în jurul ei și sufocând-o (Boa constrictor). 2. Fâșie lungă de blană sau de pene, purtată altădată de femei în jurul gâtului. – Din fr., lat. boa.

DOOM

bóa s. m., pl. bóa

boaba
BOÁBĂ, boabe, s. f. 1. (Specie de) fruct cărnos (și sferic) cu sâmburele sau sâmburii în mijloc; bacă. 2. Bob¹ (1). ◊ Expr. A nu ști (sau a nu pricepe, a nu zice) (nicio) boabă = a nu ști (sau a nu pricepe, zice) nimic. – Cf. sb. boba.

DOOM

boábă (fruct) s. f., g.-d. art. boábei; pl. boábe

boabab
BAOBÁB, baobabi, s. m. Arbore din Africa tropicală, cu tulpina ajungând până la un diametru de 22 m, cu ramuri foarte mari și cu fructe lunguiețe (Adansonia digitata). [Var.: boabáb s. m.] – Din fr. baobab.

DOOM

baobáb s. m., pl. baobábi

boabe
BOÁBĂ, boabe, s. f. 1. (Specie de) fruct cărnos (și sferic) cu sâmburele sau sâmburii în mijloc; bacă. 2. Bob¹ (1). ◊ Expr. A nu ști (sau a nu pricepe, a nu zice) (nicio) boabă = a nu ști (sau a nu pricepe, zice) nimic. – Cf. sb. boba.

DOOM

boábă (fruct) s. f., g.-d. art. boábei; pl. boábe

boabe
BOB¹, (1) boabe, s. n., (2) bobi, s. m. 1. S. n. Sămânță de cereale sau de legume care fac fructe păstăi; grăunte, boabă (2). ◊ Loc. adv. Bob cu bob = cu grijă și răbdare; amănunțit. Din bob în bob = amănunțit. Bob numărat = întocmai, exact. ◊ Expr. A da (sau a ghici) în bobi = a căuta tainele viitorului după cum se așază bobii aruncați de ghicitor. ♦ Orice părticică de materie friabilă care seamănă cu un grăunte. Bob de nisip. 2. S. m. Plantă leguminoasă cu flori albe sau trandafirii, cu păstăi mari și cu semințe ovale, turtite (Vicia faba); măzăriche (I). ♦ P. restr. Sămânța acestei plante. [Pl. și: (1, m.) bobi] – Din sl. bobŭ.

boabei
BOÁBĂ, boabe, s. f. 1. (Specie de) fruct cărnos (și sferic) cu sâmburele sau sâmburii în mijloc; bacă. 2. Bob¹ (1). ◊ Expr. A nu ști (sau a nu pricepe, a nu zice) (nicio) boabă = a nu ști (sau a nu pricepe, zice) nimic. – Cf. sb. boba.

DOOM

boábă (fruct) s. f., g.-d. art. boábei; pl. boábe

boabele
BOÁBĂ, boabe, s. f. 1. (Specie de) fruct cărnos (și sferic) cu sâmburele sau sâmburii în mijloc; bacă. 2. Bob¹ (1). ◊ Expr. A nu ști (sau a nu pricepe, a nu zice) (nicio) boabă = a nu ști (sau a nu pricepe, zice) nimic. – Cf. sb. boba.

DOOM

boábă (fruct) s. f., g.-d. art. boábei; pl. boábe

boabele
BOB¹, (1) boabe, s. n., (2) bobi, s. m. 1. S. n. Sămânță de cereale sau de legume care fac fructe păstăi; grăunte, boabă (2). ◊ Loc. adv. Bob cu bob = cu grijă și răbdare; amănunțit. Din bob în bob = amănunțit. Bob numărat = întocmai, exact. ◊ Expr. A da (sau a ghici) în bobi = a căuta tainele viitorului după cum se așază bobii aruncați de ghicitor. ♦ Orice părticică de materie friabilă care seamănă cu un grăunte. Bob de nisip. 2. S. m. Plantă leguminoasă cu flori albe sau trandafirii, cu păstăi mari și cu semințe ovale, turtite (Vicia faba); măzăriche (I). ♦ P. restr. Sămânța acestei plante. [Pl. și: (1, m.) bobi] – Din sl. bobŭ.

boabelor
BOÁBĂ, boabe, s. f. 1. (Specie de) fruct cărnos (și sferic) cu sâmburele sau sâmburii în mijloc; bacă. 2. Bob¹ (1). ◊ Expr. A nu ști (sau a nu pricepe, a nu zice) (nicio) boabă = a nu ști (sau a nu pricepe, zice) nimic. – Cf. sb. boba.

DOOM

boábă (fruct) s. f., g.-d. art. boábei; pl. boábe

boabelor
BOB¹, (1) boabe, s. n., (2) bobi, s. m. 1. S. n. Sămânță de cereale sau de legume care fac fructe păstăi; grăunte, boabă (2). ◊ Loc. adv. Bob cu bob = cu grijă și răbdare; amănunțit. Din bob în bob = amănunțit. Bob numărat = întocmai, exact. ◊ Expr. A da (sau a ghici) în bobi = a căuta tainele viitorului după cum se așază bobii aruncați de ghicitor. ♦ Orice părticică de materie friabilă care seamănă cu un grăunte. Bob de nisip. 2. S. m. Plantă leguminoasă cu flori albe sau trandafirii, cu păstăi mari și cu semințe ovale, turtite (Vicia faba); măzăriche (I). ♦ P. restr. Sămânța acestei plante. [Pl. și: (1, m.) bobi] – Din sl. bobŭ.

boacter
boacter, boacteri s. m. (pop.) polițist.

boactăr
boáctăr (-ri), s. m. – Agent, polițist. Germ. Wächter (DAR). În Trans., rar.

boacă
BOÁCĂ s. f. (În expr.) A nu ști (sau a nu pricepe) (nicio) boacă = a nu ști (sau a nu pricepe) nimic.- Et. nec.

DOOM

boácă (în expr.) s. f.

boacăn
BOÁCĂN, -Ă, boacăni, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Fam.; despre acte și acțiuni ale omului) Care are caracter de mare gafă, de mare nerozie, care este din cale-afară de prostesc. 2. S. f. (În expr.) A făcut una boacănă sau a făcut-o boacănă = a făcut ceva din cale-afară de nepotrivit, de prostesc. – Et. nec.

DOOM

boácăn (fam.) adj. m., pl. boácăni; f. boácănă, pl. boácăne

boacăna
BOÁCĂN, -Ă, boacăni, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Fam.; despre acte și acțiuni ale omului) Care are caracter de mare gafă, de mare nerozie, care este din cale-afară de prostesc. 2. S. f. (În expr.) A făcut una boacănă sau a făcut-o boacănă = a făcut ceva din cale-afară de nepotrivit, de prostesc. – Et. nec.

DOOM

boácăn (fam.) adj. m., pl. boácăni; f. boácănă, pl. boácăne

boacăne
BOÁCĂN, -Ă, boacăni, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Fam.; despre acte și acțiuni ale omului) Care are caracter de mare gafă, de mare nerozie, care este din cale-afară de prostesc. 2. S. f. (În expr.) A făcut una boacănă sau a făcut-o boacănă = a făcut ceva din cale-afară de nepotrivit, de prostesc. – Et. nec.

DOOM

boácăn (fam.) adj. m., pl. boácăni; f. boácănă, pl. boácăne

boacănei
BOÁCĂN, -Ă, boacăni, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Fam.; despre acte și acțiuni ale omului) Care are caracter de mare gafă, de mare nerozie, care este din cale-afară de prostesc. 2. S. f. (În expr.) A făcut una boacănă sau a făcut-o boacănă = a făcut ceva din cale-afară de nepotrivit, de prostesc. – Et. nec.

DOOM

boácăn (fam.) adj. m., pl. boácăni; f. boácănă, pl. boácăne

boacănele
BOÁCĂN, -Ă, boacăni, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Fam.; despre acte și acțiuni ale omului) Care are caracter de mare gafă, de mare nerozie, care este din cale-afară de prostesc. 2. S. f. (În expr.) A făcut una boacănă sau a făcut-o boacănă = a făcut ceva din cale-afară de nepotrivit, de prostesc. – Et. nec.

DOOM

boácăn (fam.) adj. m., pl. boácăni; f. boácănă, pl. boácăne

boacănelor
BOÁCĂN, -Ă, boacăni, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Fam.; despre acte și acțiuni ale omului) Care are caracter de mare gafă, de mare nerozie, care este din cale-afară de prostesc. 2. S. f. (În expr.) A făcut una boacănă sau a făcut-o boacănă = a făcut ceva din cale-afară de nepotrivit, de prostesc. – Et. nec.

DOOM

boácăn (fam.) adj. m., pl. boácăni; f. boácănă, pl. boácăne

boacăni
BOÁCĂN, -Ă, boacăni, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Fam.; despre acte și acțiuni ale omului) Care are caracter de mare gafă, de mare nerozie, care este din cale-afară de prostesc. 2. S. f. (În expr.) A făcut una boacănă sau a făcut-o boacănă = a făcut ceva din cale-afară de nepotrivit, de prostesc. – Et. nec.

DOOM

boácăn (fam.) adj. m., pl. boácăni; f. boácănă, pl. boácăne

boacănii
BOÁCĂN, -Ă, boacăni, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Fam.; despre acte și acțiuni ale omului) Care are caracter de mare gafă, de mare nerozie, care este din cale-afară de prostesc. 2. S. f. (În expr.) A făcut una boacănă sau a făcut-o boacănă = a făcut ceva din cale-afară de nepotrivit, de prostesc. – Et. nec.

DOOM

boácăn (fam.) adj. m., pl. boácăni; f. boácănă, pl. boácăne

boacănilor
BOÁCĂN, -Ă, boacăni, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Fam.; despre acte și acțiuni ale omului) Care are caracter de mare gafă, de mare nerozie, care este din cale-afară de prostesc. 2. S. f. (În expr.) A făcut una boacănă sau a făcut-o boacănă = a făcut ceva din cale-afară de nepotrivit, de prostesc. – Et. nec.

DOOM

boácăn (fam.) adj. m., pl. boácăni; f. boácănă, pl. boácăne

boacănul
BOÁCĂN, -Ă, boacăni, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Fam.; despre acte și acțiuni ale omului) Care are caracter de mare gafă, de mare nerozie, care este din cale-afară de prostesc. 2. S. f. (În expr.) A făcut una boacănă sau a făcut-o boacănă = a făcut ceva din cale-afară de nepotrivit, de prostesc. – Et. nec.

DOOM

boácăn (fam.) adj. m., pl. boácăni; f. boácănă, pl. boácăne

boacănului
BOÁCĂN, -Ă, boacăni, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Fam.; despre acte și acțiuni ale omului) Care are caracter de mare gafă, de mare nerozie, care este din cale-afară de prostesc. 2. S. f. (În expr.) A făcut una boacănă sau a făcut-o boacănă = a făcut ceva din cale-afară de nepotrivit, de prostesc. – Et. nec.

DOOM

boácăn (fam.) adj. m., pl. boácăni; f. boácănă, pl. boácăne

boaghe
boághe (-e), s. f. – Căpiță, stog. – Var. boghiu, boghiță, bobiță. Mag. boglya (DAR).

boaghea
boághe (-e), s. f. – Căpiță, stog. – Var. boghiu, boghiță, bobiță. Mag. boglya (DAR).

boaghei
boághe (-e), s. f. – Căpiță, stog. – Var. boghiu, boghiță, bobiță. Mag. boglya (DAR).

boaghele
boághe (-e), s. f. – Căpiță, stog. – Var. boghiu, boghiță, bobiță. Mag. boglya (DAR).

boaghelor
boághe (-e), s. f. – Căpiță, stog. – Var. boghiu, boghiță, bobiță. Mag. boglya (DAR).

boaiou
BOAIÓU, boaiouri, s. n. Bandaj al roții unei biciclete (de curse), format dintr-o cameră de cauciuc cu pereții subțiri, îmbrăcată într-o anvelopă. [Pr.: boa-iou] – Cf. fr. boyau.

DOOM

boaióu (boa-iou) s. n., art. boaióul; pl. boaióuri

boaioul
BOAIÓU, boaiouri, s. n. Bandaj al roții unei biciclete (de curse), format dintr-o cameră de cauciuc cu pereții subțiri, îmbrăcată într-o anvelopă. [Pr.: boa-iou] – Cf. fr. boyau.

DOOM

boaióu (boa-iou) s. n., art. boaióul; pl. boaióuri

boaioului
BOAIÓU, boaiouri, s. n. Bandaj al roții unei biciclete (de curse), format dintr-o cameră de cauciuc cu pereții subțiri, îmbrăcată într-o anvelopă. [Pr.: boa-iou] – Cf. fr. boyau.

DOOM

boaióu (boa-iou) s. n., art. boaióul; pl. boaióuri

boaiouri
BOAIÓU, boaiouri, s. n. Bandaj al roții unei biciclete (de curse), format dintr-o cameră de cauciuc cu pereții subțiri, îmbrăcată într-o anvelopă. [Pr.: boa-iou] – Cf. fr. boyau.

DOOM

boaióu (boa-iou) s. n., art. boaióul; pl. boaióuri

boaiourile
BOAIÓU, boaiouri, s. n. Bandaj al roții unei biciclete (de curse), format dintr-o cameră de cauciuc cu pereții subțiri, îmbrăcată într-o anvelopă. [Pr.: boa-iou] – Cf. fr. boyau.

DOOM

boaióu (boa-iou) s. n., art. boaióul; pl. boaióuri

boaiourilor
BOAIÓU, boaiouri, s. n. Bandaj al roții unei biciclete (de curse), format dintr-o cameră de cauciuc cu pereții subțiri, îmbrăcată într-o anvelopă. [Pr.: boa-iou] – Cf. fr. boyau.

DOOM

boaióu (boa-iou) s. n., art. boaióul; pl. boaióuri

boaita
BOÁITĂ, boaite, s. f. (Pop.) Vită (slabă). ♦ Termen de batjocură pentru oameni. – Cf. magh. bojti „vite cornute”.

DOOM

boáită (pop.) (boai-) s. f., g.-d. art. boáitei; pl. boáite

boaite
BOÁITĂ, boaite, s. f. (Pop.) Vită (slabă). ♦ Termen de batjocură pentru oameni. – Cf. magh. bojti „vite cornute”.

DOOM

boáită (pop.) (boai-) s. f., g.-d. art. boáitei; pl. boáite

boaitei
BOÁITĂ, boaite, s. f. (Pop.) Vită (slabă). ♦ Termen de batjocură pentru oameni. – Cf. magh. bojti „vite cornute”.

DOOM

boáită (pop.) (boai-) s. f., g.-d. art. boáitei; pl. boáite

boaitele
BOÁITĂ, boaite, s. f. (Pop.) Vită (slabă). ♦ Termen de batjocură pentru oameni. – Cf. magh. bojti „vite cornute”.

DOOM

boáită (pop.) (boai-) s. f., g.-d. art. boáitei; pl. boáite

boaitelor
BOÁITĂ, boaite, s. f. (Pop.) Vită (slabă). ♦ Termen de batjocură pentru oameni. – Cf. magh. bojti „vite cornute”.

DOOM

boáită (pop.) (boai-) s. f., g.-d. art. boáitei; pl. boáite

boala
BOÁLĂ, boli, s. f. 1. (La om și la animale) Modificare organică sau funcțională a echilibrului normal al organismului; proces patologic care afectează organismul; maladie, afecțiune, beteșug. ◊ Boala somnului = boală infecțioasă gravă transmisibilă prin înțepătura muștei țețe. Boala papagalilor = psitacoză. ◊ (Pop.) Boala copiilor = epilepsie. Boală lungă (sau mare) = febră tifoidă. Boală seacă = tuberculoză pulmonară. Boală de zahăr = diabet. ◊ Expr. A băga pe cineva în (toate) boale(le) = a supăra, a irita, a enerva pe cineva, a face pe cineva să sufere din punct de vedere moral, a-l face să se simtă prost. ♦ (La plante, la vin etc.) Modificare organică, patologică sau biochimică. 2. Epitet dat vitelor (sau altor animale) slabe, leneșe, nărăvașe. 3. (Fam.) Capriciu, pasiune pentru ceva (sau cineva). ◊ Expr. A avea boală pe cineva = a avea ciudă, necaz, pică, invidie pe cineva. [Pl. și: boale] – Din sl. bolĭ.

DOOM

boálă s. f., g.-d. art. bólii; pl. boli/boále (în expr. a băga în boale)

boalfă
BOÁLFĂ s. f. v. bolfă.

boaltă
BÓLTĂ, bolți, s. f. 1. Zidărie sau construcție cu partea superioară arcuită în formă de semicerc sau numai bombată în sus. ♦ Încăpere, gang sau galerie subterană cu tavanul arcuit. ♦ Construcție de lemn sau de vergele de fier în formă de arc, care servește de sprijin plantelor agățătoare. ♦ Arc de verdeață format de ramurile unite ale copacilor. ♦ (În sintagma) Boltă cerească sau bolta cerului = cer² (1). 2. (În sintagmele) Boltă craniană = partea superioară a cutiei osoase craniene. Boltă palatină = palat¹, cerul-gurii. 3. (Reg.) Prăvălie, dugheană. [Var.: (reg.) boáltă s. f.] – Din sb. bolta, magh. bolt.

boambă
BOÁMBĂ, boambe, s. f. 1. (Reg.) Bob¹ (1), boabă (2). 2. Obiect de formă sferică. – Et. nec.

DOOM

boámbă (reg.) s. f., g.-d. art. boámbei; pl. boámbe

boancă
BOÁNCĂ, boance, s. f. (Reg.) 1. Copac gros și găunos. 2. Desiș de brad înalt. 3. (Bot.) Crăiță. – Et. nec.

DOOM

boáncă s. f., g.-d. art. boáncei; pl. boánce

boanghen
boánghen (-ghină), adj. – Ungur (termen depreciativ). Sl. vagrinŭ „ungur” (DAR). Se aplică uneori și românilor din Trans.

boanta
BONT, BOÁNTĂ, bonți, boante, adj. Fără vârf, cu vârful retezat, tocit, rupt. ♦ (Despre degete, mâini, picioare etc.) Scurt și gros. – Et. nec.

DOOM

bont¹ adj. m., pl. bonți; f. boántă, pl. boánte

boante
BONT, BOÁNTĂ, bonți, boante, adj. Fără vârf, cu vârful retezat, tocit, rupt. ♦ (Despre degete, mâini, picioare etc.) Scurt și gros. – Et. nec.

DOOM

bont¹ adj. m., pl. bonți; f. boántă, pl. boánte

boantei
BONT, BOÁNTĂ, bonți, boante, adj. Fără vârf, cu vârful retezat, tocit, rupt. ♦ (Despre degete, mâini, picioare etc.) Scurt și gros. – Et. nec.

DOOM

bont¹ adj. m., pl. bonți; f. boántă, pl. boánte

boantele
BONT, BOÁNTĂ, bonți, boante, adj. Fără vârf, cu vârful retezat, tocit, rupt. ♦ (Despre degete, mâini, picioare etc.) Scurt și gros. – Et. nec.

DOOM

bont¹ adj. m., pl. bonți; f. boántă, pl. boánte

boantelor
BONT, BOÁNTĂ, bonți, boante, adj. Fără vârf, cu vârful retezat, tocit, rupt. ♦ (Despre degete, mâini, picioare etc.) Scurt și gros. – Et. nec.

DOOM

bont¹ adj. m., pl. bonți; f. boántă, pl. boánte

boană
boánă (boáne), s. f. – Grăunte, boabă, bacă. Germ. Bohne (DAR). În Trans., rar.

boanță
BOÁNȚĂ s. f. v. boață.

boar
BOUÁR, bouari, s. m. Păstor de boi. [Var.: boár s. m.] – Lat. bo(v)arius.

DOOM

bouár (pop.) (-uar) s. m., pl. bouári

boarcă
boárcă (boárce), s. f. – 1. Pește, Rhodeus amarus. – 2. Epitet satiric și depreciativ pentru țigani. Origine necunoscută, poate expresivă. Numai în Mold.

board
BOARD, boarduri, s. n. Conducere, comitet, comisie. [Pr.: bord] – Din engl. board.

DOOM

board (angl.) [pron. bord] s. n., pl. boarduri

boare
BOÁRE s. f. 1. Adiere plăcută de vânt. 2. Miros plăcut, mireasmă, parfum.- Lat. boreas.

DOOM

boáre s. f., g.-d. art. boárei

boarea
BOÁRE s. f. 1. Adiere plăcută de vânt. 2. Miros plăcut, mireasmă, parfum.- Lat. boreas.

DOOM

boáre s. f., g.-d. art. boárei

boarei
BOÁRE s. f. 1. Adiere plăcută de vânt. 2. Miros plăcut, mireasmă, parfum.- Lat. boreas.

DOOM

boáre s. f., g.-d. art. boárei

boarfa
BOÁRFĂ, boarfe, s. f. (Fam.) Îmbrăcăminte veche, uzată, zdrențuită. ♦ P. ext. (Mai ales la pl.) Obiecte de uz personal, cu deosebire lenjeria, îmbrăcămintea și încălțămintea. ♦ Epitet dat unei femei ușoare. – Et. nec.

DOOM

boárfă (fam.) s. f., g.-d. art. boárfei; pl. boárfe

boarfe
BOÁRFĂ, boarfe, s. f. (Fam.) Îmbrăcăminte veche, uzată, zdrențuită. ♦ P. ext. (Mai ales la pl.) Obiecte de uz personal, cu deosebire lenjeria, îmbrăcămintea și încălțămintea. ♦ Epitet dat unei femei ușoare. – Et. nec.

DOOM

boárfă (fam.) s. f., g.-d. art. boárfei; pl. boárfe

boarfei
BOÁRFĂ, boarfe, s. f. (Fam.) Îmbrăcăminte veche, uzată, zdrențuită. ♦ P. ext. (Mai ales la pl.) Obiecte de uz personal, cu deosebire lenjeria, îmbrăcămintea și încălțămintea. ♦ Epitet dat unei femei ușoare. – Et. nec.

DOOM

boárfă (fam.) s. f., g.-d. art. boárfei; pl. boárfe

boarfele
BOÁRFĂ, boarfe, s. f. (Fam.) Îmbrăcăminte veche, uzată, zdrențuită. ♦ P. ext. (Mai ales la pl.) Obiecte de uz personal, cu deosebire lenjeria, îmbrăcămintea și încălțămintea. ♦ Epitet dat unei femei ușoare. – Et. nec.

DOOM

boárfă (fam.) s. f., g.-d. art. boárfei; pl. boárfe

boarfelor
BOÁRFĂ, boarfe, s. f. (Fam.) Îmbrăcăminte veche, uzată, zdrențuită. ♦ P. ext. (Mai ales la pl.) Obiecte de uz personal, cu deosebire lenjeria, îmbrăcămintea și încălțămintea. ♦ Epitet dat unei femei ușoare. – Et. nec.

DOOM

boárfă (fam.) s. f., g.-d. art. boárfei; pl. boárfe

boarnă
boárnă (-ne), s. f. – Varietate de muscă, Mosca vomitoria. Formație expresivă, care încearcă să imite bîzîitul muștei. După Giuglea, LL, II, 29, din lat. borna.

boarța
BOÁRȚĂ, boarțe, s. f. Pește de apă dulce, lung de câțiva centimetri, care își depune icrele între valvele unor moluște (Rhodeus sericeus). – Et. nec.

DOOM

boárță s. f., g.-d. art. boárței; pl. boárțe

boarțe
BOÁRȚĂ, boarțe, s. f. Pește de apă dulce, lung de câțiva centimetri, care își depune icrele între valvele unor moluște (Rhodeus sericeus). – Et. nec.

DOOM

boárță s. f., g.-d. art. boárței; pl. boárțe

boarței
BOÁRȚĂ, boarțe, s. f. Pește de apă dulce, lung de câțiva centimetri, care își depune icrele între valvele unor moluște (Rhodeus sericeus). – Et. nec.

DOOM

boárță s. f., g.-d. art. boárței; pl. boárțe

boarțele
BOÁRȚĂ, boarțe, s. f. Pește de apă dulce, lung de câțiva centimetri, care își depune icrele între valvele unor moluște (Rhodeus sericeus). – Et. nec.

DOOM

boárță s. f., g.-d. art. boárței; pl. boárțe

boarțelor
BOÁRȚĂ, boarțe, s. f. Pește de apă dulce, lung de câțiva centimetri, care își depune icrele între valvele unor moluște (Rhodeus sericeus). – Et. nec.

DOOM

boárță s. f., g.-d. art. boárței; pl. boárțe

boasca
BOÁSCĂ s. f. (Reg.) Boștină. – Slav. (v. sl. vosku).

DOOM

boáscă s. f., g.-d. art. boáștei; pl. boáște

boată
BOÁTĂ s. f. v. botă¹.

boazerie
BOAZERÍE s.f. (Franțuzism) Lemnărie care îmbracă pereții interiori ai unei locuințe; lambriuri. [< fr. boiserie].

boașe
BOȘ, boașe, s. n. (Pop.) Testicul. – Lat. bursa.

DOOM

boș (pop.) s. n., pl. boáșe

boașele
BOȘ, boașe, s. n. (Pop.) Testicul. – Lat. bursa.

DOOM

boș (pop.) s. n., pl. boáșe

boașelor
BOȘ, boașe, s. n. (Pop.) Testicul. – Lat. bursa.

DOOM

boș (pop.) s. n., pl. boáșe

boaște
BOÁSCĂ s. f. (Reg.) Boștină. – Slav. (v. sl. vosku).

DOOM

boáscă s. f., g.-d. art. boáștei; pl. boáște

boaștei
BOÁSCĂ s. f. (Reg.) Boștină. – Slav. (v. sl. vosku).

DOOM

boáscă s. f., g.-d. art. boáștei; pl. boáște

boaștele
BOÁSCĂ s. f. (Reg.) Boștină. – Slav. (v. sl. vosku).

DOOM

boáscă s. f., g.-d. art. boáștei; pl. boáște

boaștelor
BOÁSCĂ s. f. (Reg.) Boștină. – Slav. (v. sl. vosku).

DOOM

boáscă s. f., g.-d. art. boáștei; pl. boáște

boașă
boașă, boașe s. f. testicul

boața
BOÁȚĂ, boațe, s. f. (Reg. și fam.) Poznă, năzbâtie, boroboață. – Din boroboață.

DOOM

boáță (reg.) s. f., g.-d. art. boáței; pl. boáțe

boațe
BOÁȚĂ, boațe, s. f. (Reg. și fam.) Poznă, năzbâtie, boroboață. – Din boroboață.

DOOM

boáță (reg.) s. f., g.-d. art. boáței; pl. boáțe

boaței
BOÁȚĂ, boațe, s. f. (Reg. și fam.) Poznă, năzbâtie, boroboață. – Din boroboață.

DOOM

boáță (reg.) s. f., g.-d. art. boáței; pl. boáțe

boațele
BOÁȚĂ, boațe, s. f. (Reg. și fam.) Poznă, năzbâtie, boroboață. – Din boroboață.

DOOM

boáță (reg.) s. f., g.-d. art. boáței; pl. boáțe

boațelor
BOÁȚĂ, boațe, s. f. (Reg. și fam.) Poznă, năzbâtie, boroboață. – Din boroboață.

DOOM

boáță (reg.) s. f., g.-d. art. boáței; pl. boáțe

bob
BOB¹, (1) boabe, s. n., (2) bobi, s. m. 1. S. n. Sămânță de cereale sau de legume care fac fructe păstăi; grăunte, boabă (2). ◊ Loc. adv. Bob cu bob = cu grijă și răbdare; amănunțit. Din bob în bob = amănunțit. Bob numărat = întocmai, exact. ◊ Expr. A da (sau a ghici) în bobi = a căuta tainele viitorului după cum se așază bobii aruncați de ghicitor. ♦ Orice părticică de materie friabilă care seamănă cu un grăunte. Bob de nisip. 2. S. m. Plantă leguminoasă cu flori albe sau trandafirii, cu păstăi mari și cu semințe ovale, turtite (Vicia faba); măzăriche (I). ♦ P. restr. Sămânța acestei plante. [Pl. și: (1, m.) bobi] – Din sl. bobŭ.

bob
BOB², boburi, s. n. Sanie sportivă de metal, cu un rând suplimentar de tălpici în față, care, dirijate (cu ajutorul unui volan sau în alt mod), servesc la cotit. ♦ Sport practicat cu acest fel de sanie; bobsleigh. – Din engl., fr. bob[sleigh].

bob
BOB¹, (1) boabe, s. n., (2) bobi, s. m. 1. S. n. Sămânță de cereale sau de legume care fac fructe păstăi; grăunte, boabă (2). ◊ Loc. adv. Bob cu bob = cu grijă și răbdare; amănunțit. Din bob în bob = amănunțit. Bob numărat = întocmai, exact. ◊ Expr. A da (sau a ghici) în bobi = a căuta tainele viitorului după cum se așază bobii aruncați de ghicitor. ♦ Orice părticică de materie friabilă care seamănă cu un grăunte. Bob de nisip. 2. S. m. Plantă leguminoasă cu flori albe sau trandafirii, cu păstăi mari și cu semințe ovale, turtite (Vicia faba); măzăriche (I). ♦ P. restr. Sămânța acestei plante. [Pl. și: (1, m.) bobi] – Din sl. bobŭ.

bobaică
BOBÁICĂ s. f. v. băbaică.

DOOM

băbáică (reg.) s. f., g.-d. art. băbắicii; pl. băbắici

bobar
bobar, bobari s. m. escroc, pungaș.

bobea
BOBÍ, bobesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A nimeri, a brodi. – Din bob¹.

DOOM

bobí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bobésc; imperf. 3 sg. bobeá; conj. prez. 3 să bobeáscă

bobeai
BOBÍ, bobesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A nimeri, a brodi. – Din bob¹.

DOOM

bobí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bobésc; imperf. 3 sg. bobeá; conj. prez. 3 să bobeáscă

bobeală
bobeală, s. f. s.g. acțiunea de a observa ceva / de a surprinde un amănunt

bobeam
BOBÍ, bobesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A nimeri, a brodi. – Din bob¹.

DOOM

bobí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bobésc; imperf. 3 sg. bobeá; conj. prez. 3 să bobeáscă

bobeanu
bobeanu s. invar. v. bobeală.

bobească
BOBÍ, bobesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A nimeri, a brodi. – Din bob¹.

DOOM

bobí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bobésc; imperf. 3 sg. bobeá; conj. prez. 3 să bobeáscă

bobeau
BOBÍ, bobesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A nimeri, a brodi. – Din bob¹.

DOOM

bobí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bobésc; imperf. 3 sg. bobeá; conj. prez. 3 să bobeáscă

bobeați
BOBÍ, bobesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A nimeri, a brodi. – Din bob¹.

DOOM

bobí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bobésc; imperf. 3 sg. bobeá; conj. prez. 3 să bobeáscă

bober
BOBÉR, boberi, s. m. Sportiv care practică bobsleiul. – Bob² + suf. -er.

DOOM

bobér s. m., pl. bobéri

bobera
BOBÉR, boberi, s. m. Sportiv care practică bobsleiul. – Bob² + suf. -er.

DOOM

bobér s. m., pl. bobéri

bobere
BOBÉR, boberi, s. m. Sportiv care practică bobsleiul. – Bob² + suf. -er.

DOOM

bobér s. m., pl. bobéri

boberei
BOBÉR, boberi, s. m. Sportiv care practică bobsleiul. – Bob² + suf. -er.

DOOM

bobér s. m., pl. bobéri

boberele
BOBÉR, boberi, s. m. Sportiv care practică bobsleiul. – Bob² + suf. -er.

DOOM

bobér s. m., pl. bobéri

boberelor
BOBÉR, boberi, s. m. Sportiv care practică bobsleiul. – Bob² + suf. -er.

DOOM

bobér s. m., pl. bobéri

boberi
BOBÉR, boberi, s. m. Sportiv care practică bobsleiul. – Bob² + suf. -er.

DOOM

bobér s. m., pl. bobéri

boberii
BOBÉR, boberi, s. m. Sportiv care practică bobsleiul. – Bob² + suf. -er.

DOOM

bobér s. m., pl. bobéri

boberilor
BOBÉR, boberi, s. m. Sportiv care practică bobsleiul. – Bob² + suf. -er.

DOOM

bobér s. m., pl. bobéri

boberul
BOBÉR, boberi, s. m. Sportiv care practică bobsleiul. – Bob² + suf. -er.

DOOM

bobér s. m., pl. bobéri

boberului
BOBÉR, boberi, s. m. Sportiv care practică bobsleiul. – Bob² + suf. -er.

DOOM

bobér s. m., pl. bobéri

bobesc
BOBÍ, bobesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A nimeri, a brodi. – Din bob¹.

DOOM

bobí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bobésc; imperf. 3 sg. bobeá; conj. prez. 3 să bobeáscă

bobescu
bobescu s. invar. v. bobeală.

bobește
BOBÍ, bobesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A nimeri, a brodi. – Din bob¹.

DOOM

bobí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bobésc; imperf. 3 sg. bobeá; conj. prez. 3 să bobeáscă

bobești
BOBÍ, bobesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A nimeri, a brodi. – Din bob¹.

DOOM

bobí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bobésc; imperf. 3 sg. bobeá; conj. prez. 3 să bobeáscă

bobi
BOB¹, (1) boabe, s. n., (2) bobi, s. m. 1. S. n. Sămânță de cereale sau de legume care fac fructe păstăi; grăunte, boabă (2). ◊ Loc. adv. Bob cu bob = cu grijă și răbdare; amănunțit. Din bob în bob = amănunțit. Bob numărat = întocmai, exact. ◊ Expr. A da (sau a ghici) în bobi = a căuta tainele viitorului după cum se așază bobii aruncați de ghicitor. ♦ Orice părticică de materie friabilă care seamănă cu un grăunte. Bob de nisip. 2. S. m. Plantă leguminoasă cu flori albe sau trandafirii, cu păstăi mari și cu semințe ovale, turtite (Vicia faba); măzăriche (I). ♦ P. restr. Sămânța acestei plante. [Pl. și: (1, m.) bobi] – Din sl. bobŭ.

bobi
BOBÍ, bobesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A nimeri, a brodi. – Din bob¹.

DOOM

bobí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bobésc; imperf. 3 sg. bobeá; conj. prez. 3 să bobeáscă

bobii
BOB¹, (1) boabe, s. n., (2) bobi, s. m. 1. S. n. Sămânță de cereale sau de legume care fac fructe păstăi; grăunte, boabă (2). ◊ Loc. adv. Bob cu bob = cu grijă și răbdare; amănunțit. Din bob în bob = amănunțit. Bob numărat = întocmai, exact. ◊ Expr. A da (sau a ghici) în bobi = a căuta tainele viitorului după cum se așază bobii aruncați de ghicitor. ♦ Orice părticică de materie friabilă care seamănă cu un grăunte. Bob de nisip. 2. S. m. Plantă leguminoasă cu flori albe sau trandafirii, cu păstăi mari și cu semințe ovale, turtite (Vicia faba); măzăriche (I). ♦ P. restr. Sămânța acestei plante. [Pl. și: (1, m.) bobi] – Din sl. bobŭ.

bobii
BOBÍ, bobesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A nimeri, a brodi. – Din bob¹.

DOOM

bobí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bobésc; imperf. 3 sg. bobeá; conj. prez. 3 să bobeáscă

bobilor
BOB¹, (1) boabe, s. n., (2) bobi, s. m. 1. S. n. Sămânță de cereale sau de legume care fac fructe păstăi; grăunte, boabă (2). ◊ Loc. adv. Bob cu bob = cu grijă și răbdare; amănunțit. Din bob în bob = amănunțit. Bob numărat = întocmai, exact. ◊ Expr. A da (sau a ghici) în bobi = a căuta tainele viitorului după cum se așază bobii aruncați de ghicitor. ♦ Orice părticică de materie friabilă care seamănă cu un grăunte. Bob de nisip. 2. S. m. Plantă leguminoasă cu flori albe sau trandafirii, cu păstăi mari și cu semințe ovale, turtite (Vicia faba); măzăriche (I). ♦ P. restr. Sămânța acestei plante. [Pl. și: (1, m.) bobi] – Din sl. bobŭ.

bobim
BOBÍ, bobesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A nimeri, a brodi. – Din bob¹.

DOOM

bobí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bobésc; imperf. 3 sg. bobeá; conj. prez. 3 să bobeáscă

bobina
BOBINÁ, bobinez, vb. I. Tranz. A înfășura, a încolăci, a învârti un fir, un cablu etc. (în jurul unui mosor, al unei bobine). – Din fr. bobiner.

DOOM

bobiná (a ~) vb., ind. prez. 3 bobineáză

bobina
BOBÍNĂ, bobine, s. f. Mosor de diverse forme, pe care se înfășoară ață, sârmă, cablu electric etc.; p. ext. mosorul împreună cu spirele înfășurate pe el. ♦ Spec. Ansamblu de spire format prin înfășurarea în serie a unuia sau a mai multor conductoare electrice. – Din fr. bobine.

DOOM

bobínă s. f., g.-d. art. bobínei; pl. bobíne

bobinai
BOBINÁ, bobinez, vb. I. Tranz. A înfășura, a încolăci, a învârti un fir, un cablu etc. (în jurul unui mosor, al unei bobine). – Din fr. bobiner.

DOOM

bobiná (a ~) vb., ind. prez. 3 bobineáză

bobinaj
BOBINÁJ, bobinaje, s. n. 1. Bobinare. 2. (Concr.) Totalitatea bobinelor dintr-o mașină sau dintr-un aparat (electric). – Din fr. bobinage.

DOOM

bobináj s. n., pl. bobináje

bobinaje
BOBINÁJ, bobinaje, s. n. 1. Bobinare. 2. (Concr.) Totalitatea bobinelor dintr-o mașină sau dintr-un aparat (electric). – Din fr. bobinage.

DOOM

bobináj s. n., pl. bobináje

bobinajele
BOBINÁJ, bobinaje, s. n. 1. Bobinare. 2. (Concr.) Totalitatea bobinelor dintr-o mașină sau dintr-un aparat (electric). – Din fr. bobinage.

DOOM

bobináj s. n., pl. bobináje

bobinajelor
BOBINÁJ, bobinaje, s. n. 1. Bobinare. 2. (Concr.) Totalitatea bobinelor dintr-o mașină sau dintr-un aparat (electric). – Din fr. bobinage.

DOOM

bobináj s. n., pl. bobináje

bobinajul
BOBINÁJ, bobinaje, s. n. 1. Bobinare. 2. (Concr.) Totalitatea bobinelor dintr-o mașină sau dintr-un aparat (electric). – Din fr. bobinage.

DOOM

bobináj s. n., pl. bobináje

bobinajului
BOBINÁJ, bobinaje, s. n. 1. Bobinare. 2. (Concr.) Totalitatea bobinelor dintr-o mașină sau dintr-un aparat (electric). – Din fr. bobinage.

DOOM

bobináj s. n., pl. bobináje

bobinam
BOBINÁ, bobinez, vb. I. Tranz. A înfășura, a încolăci, a învârti un fir, un cablu etc. (în jurul unui mosor, al unei bobine). – Din fr. bobiner.

DOOM

bobiná (a ~) vb., ind. prez. 3 bobineáză

bobinare
BOBINÁ, bobinez, vb. I. Tranz. A înfășura, a încolăci, a învârti un fir, un cablu etc. (în jurul unui mosor, al unei bobine). – Din fr. bobiner.

DOOM

bobiná (a ~) vb., ind. prez. 3 bobineáză

bobinare
BOBINÁRE, bobinări, s. f. Acțiunea de a bobina; bobinaj (1). – V. bobina.

DOOM

bobináre s. f., g.-d. art. bobinắrii; pl. bobinắri

bobinarea
BOBINÁRE, bobinări, s. f. Acțiunea de a bobina; bobinaj (1). – V. bobina.

DOOM

bobináre s. f., g.-d. art. bobinắrii; pl. bobinắri

bobinară
BOBINÁ, bobinez, vb. I. Tranz. A înfășura, a încolăci, a învârti un fir, un cablu etc. (în jurul unui mosor, al unei bobine). – Din fr. bobiner.

DOOM

bobiná (a ~) vb., ind. prez. 3 bobineáză

bobinarăm
BOBINÁ, bobinez, vb. I. Tranz. A înfășura, a încolăci, a învârti un fir, un cablu etc. (în jurul unui mosor, al unei bobine). – Din fr. bobiner.

DOOM

bobiná (a ~) vb., ind. prez. 3 bobineáză

bobinarăți
BOBINÁ, bobinez, vb. I. Tranz. A înfășura, a încolăci, a învârti un fir, un cablu etc. (în jurul unui mosor, al unei bobine). – Din fr. bobiner.

DOOM

bobiná (a ~) vb., ind. prez. 3 bobineáză

bobinase
BOBINÁ, bobinez, vb. I. Tranz. A înfășura, a încolăci, a învârti un fir, un cablu etc. (în jurul unui mosor, al unei bobine). – Din fr. bobiner.

DOOM

bobiná (a ~) vb., ind. prez. 3 bobineáză

bobinasem
BOBINÁ, bobinez, vb. I. Tranz. A înfășura, a încolăci, a învârti un fir, un cablu etc. (în jurul unui mosor, al unei bobine). – Din fr. bobiner.

DOOM

bobiná (a ~) vb., ind. prez. 3 bobineáză

bobinaseră
BOBINÁ, bobinez, vb. I. Tranz. A înfășura, a încolăci, a învârti un fir, un cablu etc. (în jurul unui mosor, al unei bobine). – Din fr. bobiner.

DOOM

bobiná (a ~) vb., ind. prez. 3 bobineáză

bobinaserăm
BOBINÁ, bobinez, vb. I. Tranz. A înfășura, a încolăci, a învârti un fir, un cablu etc. (în jurul unui mosor, al unei bobine). – Din fr. bobiner.

DOOM

bobiná (a ~) vb., ind. prez. 3 bobineáză

bobinaserăți
BOBINÁ, bobinez, vb. I. Tranz. A înfășura, a încolăci, a învârti un fir, un cablu etc. (în jurul unui mosor, al unei bobine). – Din fr. bobiner.

DOOM

bobiná (a ~) vb., ind. prez. 3 bobineáză

bobinaseși
BOBINÁ, bobinez, vb. I. Tranz. A înfășura, a încolăci, a învârti un fir, un cablu etc. (în jurul unui mosor, al unei bobine). – Din fr. bobiner.

DOOM

bobiná (a ~) vb., ind. prez. 3 bobineáză

bobinaseți
BOBINÁ, bobinez, vb. I. Tranz. A înfășura, a încolăci, a învârti un fir, un cablu etc. (în jurul unui mosor, al unei bobine). – Din fr. bobiner.

DOOM

bobiná (a ~) vb., ind. prez. 3 bobineáză

bobinat
BOBINÁ, bobinez, vb. I. Tranz. A înfășura, a încolăci, a învârti un fir, un cablu etc. (în jurul unui mosor, al unei bobine). – Din fr. bobiner.

DOOM

bobiná (a ~) vb., ind. prez. 3 bobineáză

bobinat
BOBINÁ, bobinez, vb. I. Tranz. A înfășura, a încolăci, a învârti un fir, un cablu etc. (în jurul unui mosor, al unei bobine). – Din fr. bobiner.

bobinatoare
BOBINATOÁRE s.f. Mașină de bobinat. [< bobina + -toare, după fr. bobineuse].

bobinatoare
BOBINATÓR, -OÁRE, bobinatori, -oare, s. m. și f. Persoană care are profesia de a construi și a repara bobine de mașini electrice. – Bobina + suf. -tor (după fr. bobineur).

DOOM

bobinatór s. m., pl. bobinatóri

bobinatoarea
BOBINATÓR, -OÁRE, bobinatori, -oare, s. m. și f. Persoană care are profesia de a construi și a repara bobine de mașini electrice. – Bobina + suf. -tor (după fr. bobineur).

DOOM

bobinatór s. m., pl. bobinatóri

bobinatoarei
BOBINATÓR, -OÁRE, bobinatori, -oare, s. m. și f. Persoană care are profesia de a construi și a repara bobine de mașini electrice. – Bobina + suf. -tor (după fr. bobineur).

DOOM

bobinatór s. m., pl. bobinatóri

bobinatoarele
BOBINATÓR, -OÁRE, bobinatori, -oare, s. m. și f. Persoană care are profesia de a construi și a repara bobine de mașini electrice. – Bobina + suf. -tor (după fr. bobineur).

DOOM

bobinatór s. m., pl. bobinatóri

bobinatoarelor
BOBINATÓR, -OÁRE, bobinatori, -oare, s. m. și f. Persoană care are profesia de a construi și a repara bobine de mașini electrice. – Bobina + suf. -tor (după fr. bobineur).

DOOM

bobinatór s. m., pl. bobinatóri

bobinator
BOBINATÓR, -OÁRE, bobinatori, -oare, s. m. și f. Persoană care are profesia de a construi și a repara bobine de mașini electrice. – Bobina + suf. -tor (după fr. bobineur).

DOOM

bobinatór s. m., pl. bobinatóri

bobinatori
BOBINATÓR, -OÁRE, bobinatori, -oare, s. m. și f. Persoană care are profesia de a construi și a repara bobine de mașini electrice. – Bobina + suf. -tor (după fr. bobineur).

DOOM

bobinatór s. m., pl. bobinatóri

bobinatorii
BOBINATÓR, -OÁRE, bobinatori, -oare, s. m. și f. Persoană care are profesia de a construi și a repara bobine de mașini electrice. – Bobina + suf. -tor (după fr. bobineur).

DOOM

bobinatór s. m., pl. bobinatóri

bobinatorilor
BOBINATÓR, -OÁRE, bobinatori, -oare, s. m. și f. Persoană care are profesia de a construi și a repara bobine de mașini electrice. – Bobina + suf. -tor (după fr. bobineur).

DOOM

bobinatór s. m., pl. bobinatóri

bobinatorul
BOBINATÓR, -OÁRE, bobinatori, -oare, s. m. și f. Persoană care are profesia de a construi și a repara bobine de mașini electrice. – Bobina + suf. -tor (după fr. bobineur).

DOOM

bobinatór s. m., pl. bobinatóri

bobinatorului
BOBINATÓR, -OÁRE, bobinatori, -oare, s. m. și f. Persoană care are profesia de a construi și a repara bobine de mașini electrice. – Bobina + suf. -tor (după fr. bobineur).

DOOM

bobinatór s. m., pl. bobinatóri

bobinau
BOBINÁ, bobinez, vb. I. Tranz. A înfășura, a încolăci, a învârti un fir, un cablu etc. (în jurul unui mosor, al unei bobine). – Din fr. bobiner.

DOOM

bobiná (a ~) vb., ind. prez. 3 bobineáză

bobinași
BOBINÁ, bobinez, vb. I. Tranz. A înfășura, a încolăci, a învârti un fir, un cablu etc. (în jurul unui mosor, al unei bobine). – Din fr. bobiner.

DOOM

bobiná (a ~) vb., ind. prez. 3 bobineáză

bobinați
BOBINÁ, bobinez, vb. I. Tranz. A înfășura, a încolăci, a învârti un fir, un cablu etc. (în jurul unui mosor, al unei bobine). – Din fr. bobiner.

DOOM

bobiná (a ~) vb., ind. prez. 3 bobineáză

bobind
BOBÍ, bobesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A nimeri, a brodi. – Din bob¹.

DOOM

bobí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bobésc; imperf. 3 sg. bobeá; conj. prez. 3 să bobeáscă

bobine
BOBÍNĂ, bobine, s. f. Mosor de diverse forme, pe care se înfășoară ață, sârmă, cablu electric etc.; p. ext. mosorul împreună cu spirele înfășurate pe el. ♦ Spec. Ansamblu de spire format prin înfășurarea în serie a unuia sau a mai multor conductoare electrice. – Din fr. bobine.

DOOM

bobínă s. f., g.-d. art. bobínei; pl. bobíne

bobinează
BOBINÁ, bobinez, vb. I. Tranz. A înfășura, a încolăci, a învârti un fir, un cablu etc. (în jurul unui mosor, al unei bobine). – Din fr. bobiner.

DOOM

bobiná (a ~) vb., ind. prez. 3 bobineáză

bobinei
BOBÍNĂ, bobine, s. f. Mosor de diverse forme, pe care se înfășoară ață, sârmă, cablu electric etc.; p. ext. mosorul împreună cu spirele înfășurate pe el. ♦ Spec. Ansamblu de spire format prin înfășurarea în serie a unuia sau a mai multor conductoare electrice. – Din fr. bobine.

DOOM

bobínă s. f., g.-d. art. bobínei; pl. bobíne

bobinele
BOBÍNĂ, bobine, s. f. Mosor de diverse forme, pe care se înfășoară ață, sârmă, cablu electric etc.; p. ext. mosorul împreună cu spirele înfășurate pe el. ♦ Spec. Ansamblu de spire format prin înfășurarea în serie a unuia sau a mai multor conductoare electrice. – Din fr. bobine.

DOOM

bobínă s. f., g.-d. art. bobínei; pl. bobíne

bobinelor
BOBÍNĂ, bobine, s. f. Mosor de diverse forme, pe care se înfășoară ață, sârmă, cablu electric etc.; p. ext. mosorul împreună cu spirele înfășurate pe el. ♦ Spec. Ansamblu de spire format prin înfășurarea în serie a unuia sau a mai multor conductoare electrice. – Din fr. bobine.

DOOM

bobínă s. f., g.-d. art. bobínei; pl. bobíne

bobinez
BOBINÁ, bobinez, vb. I. Tranz. A înfășura, a încolăci, a învârti un fir, un cablu etc. (în jurul unui mosor, al unei bobine). – Din fr. bobiner.

DOOM

bobiná (a ~) vb., ind. prez. 3 bobineáză

bobineze
BOBINÁ, bobinez, vb. I. Tranz. A înfășura, a încolăci, a învârti un fir, un cablu etc. (în jurul unui mosor, al unei bobine). – Din fr. bobiner.

DOOM

bobiná (a ~) vb., ind. prez. 3 bobineáză

bobinezi
BOBINÁ, bobinez, vb. I. Tranz. A înfășura, a încolăci, a învârti un fir, un cablu etc. (în jurul unui mosor, al unei bobine). – Din fr. bobiner.

DOOM

bobiná (a ~) vb., ind. prez. 3 bobineáză

bobinând
BOBINÁ, bobinez, vb. I. Tranz. A înfășura, a încolăci, a învârti un fir, un cablu etc. (în jurul unui mosor, al unei bobine). – Din fr. bobiner.

DOOM

bobiná (a ~) vb., ind. prez. 3 bobineáză

bobinînd
BOBINÁ, bobinez, vb. I. Tranz. A înfășura, a încolăci, a învârti un fir, un cablu etc. (în jurul unui mosor, al unei bobine). – Din fr. bobiner.

DOOM

bobiná (a ~) vb., ind. prez. 3 bobineáză

bobinări
BOBINÁRE, bobinări, s. f. Acțiunea de a bobina; bobinaj (1). – V. bobina.

DOOM

bobináre s. f., g.-d. art. bobinắrii; pl. bobinắri

bobinării
BOBINÁRE, bobinări, s. f. Acțiunea de a bobina; bobinaj (1). – V. bobina.

DOOM

bobináre s. f., g.-d. art. bobinắrii; pl. bobinắri

bobinările
BOBINÁRE, bobinări, s. f. Acțiunea de a bobina; bobinaj (1). – V. bobina.

DOOM

bobináre s. f., g.-d. art. bobinắrii; pl. bobinắri

bobinărilor
BOBINÁRE, bobinări, s. f. Acțiunea de a bobina; bobinaj (1). – V. bobina.

DOOM

bobináre s. f., g.-d. art. bobinắrii; pl. bobinắri

bobire
BOBÍ, bobesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A nimeri, a brodi. – Din bob¹.

DOOM

bobí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bobésc; imperf. 3 sg. bobeá; conj. prez. 3 să bobeáscă

bobire
BOBÍ, bobesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A nimeri, a brodi. – Din bob¹.

bobiră
BOBÍ, bobesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A nimeri, a brodi. – Din bob¹.

DOOM

bobí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bobésc; imperf. 3 sg. bobeá; conj. prez. 3 să bobeáscă

bobirăm
BOBÍ, bobesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A nimeri, a brodi. – Din bob¹.

DOOM

bobí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bobésc; imperf. 3 sg. bobeá; conj. prez. 3 să bobeáscă

bobirăți
BOBÍ, bobesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A nimeri, a brodi. – Din bob¹.

DOOM

bobí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bobésc; imperf. 3 sg. bobeá; conj. prez. 3 să bobeáscă

bobise
BOBÍ, bobesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A nimeri, a brodi. – Din bob¹.

DOOM

bobí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bobésc; imperf. 3 sg. bobeá; conj. prez. 3 să bobeáscă

bobisem
BOBÍ, bobesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A nimeri, a brodi. – Din bob¹.

DOOM

bobí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bobésc; imperf. 3 sg. bobeá; conj. prez. 3 să bobeáscă

bobiseră
BOBÍ, bobesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A nimeri, a brodi. – Din bob¹.

DOOM

bobí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bobésc; imperf. 3 sg. bobeá; conj. prez. 3 să bobeáscă

bobiserăm
BOBÍ, bobesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A nimeri, a brodi. – Din bob¹.

DOOM

bobí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bobésc; imperf. 3 sg. bobeá; conj. prez. 3 să bobeáscă

bobiserăți
BOBÍ, bobesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A nimeri, a brodi. – Din bob¹.

DOOM

bobí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bobésc; imperf. 3 sg. bobeá; conj. prez. 3 să bobeáscă

bobiseși
BOBÍ, bobesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A nimeri, a brodi. – Din bob¹.

DOOM

bobí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bobésc; imperf. 3 sg. bobeá; conj. prez. 3 să bobeáscă

bobiseți
BOBÍ, bobesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A nimeri, a brodi. – Din bob¹.

DOOM

bobí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bobésc; imperf. 3 sg. bobeá; conj. prez. 3 să bobeáscă

bobit
BOBÍ, bobesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A nimeri, a brodi. – Din bob¹.

DOOM

bobí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bobésc; imperf. 3 sg. bobeá; conj. prez. 3 să bobeáscă

bobit
BOBÍ, bobesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A nimeri, a brodi. – Din bob¹.

bobiși
BOBÍ, bobesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A nimeri, a brodi. – Din bob¹.

DOOM

bobí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bobésc; imperf. 3 sg. bobeá; conj. prez. 3 să bobeáscă

bobița
BOBÍȚĂ, bobițe, s. f. Diminutiv al lui boabă. ♦ Cerculeț imprimat sau desenat. – Boabă + suf. -iță. Cf. sb. b o b i c a.

DOOM

bobíță s. f., g.-d. art. bobíței; pl. bobíțe

bobițe
BOBÍȚĂ, bobițe, s. f. Diminutiv al lui boabă. ♦ Cerculeț imprimat sau desenat. – Boabă + suf. -iță. Cf. sb. b o b i c a.

DOOM

bobíță s. f., g.-d. art. bobíței; pl. bobíțe

bobiței
BOBÍȚĂ, bobițe, s. f. Diminutiv al lui boabă. ♦ Cerculeț imprimat sau desenat. – Boabă + suf. -iță. Cf. sb. b o b i c a.

DOOM

bobíță s. f., g.-d. art. bobíței; pl. bobíțe

bobițele
BOBÍȚĂ, bobițe, s. f. Diminutiv al lui boabă. ♦ Cerculeț imprimat sau desenat. – Boabă + suf. -iță. Cf. sb. b o b i c a.

DOOM

bobíță s. f., g.-d. art. bobíței; pl. bobíțe

bobițelor
BOBÍȚĂ, bobițe, s. f. Diminutiv al lui boabă. ♦ Cerculeț imprimat sau desenat. – Boabă + suf. -iță. Cf. sb. b o b i c a.

DOOM

bobíță s. f., g.-d. art. bobíței; pl. bobíțe

bobiți
BOBÍ, bobesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A nimeri, a brodi. – Din bob¹.

DOOM

bobí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bobésc; imperf. 3 sg. bobeá; conj. prez. 3 să bobeáscă

bobleața
BOBLÉȚ, -EÁȚĂ, bobleți, -e, adj. (Reg.; adesea substantivat) Prost, bleg, nătărău. – Cf. bobletic.

DOOM

bobléț (reg.) (bo-bleț) adj. m., pl. bobléți; f. bobleáță, pl. bobléțe

boblete
boblete, bobleți s. m. om naiv / credul; victimă predilectă a unui hoț.

bobletic
BOBLÉTIC, -Ă, bobletici, -ce, adj. (Reg.) Prost, bleg, nătărău. – Din ngr. apopliktikós.

DOOM

boblétic (reg.) (bo-ble-) adj. m., pl. boblétici; f. boblétică, pl. boblétice

bobletica
BOBLÉTIC, -Ă, bobletici, -ce, adj. (Reg.) Prost, bleg, nătărău. – Din ngr. apopliktikós.

DOOM

boblétic (reg.) (bo-ble-) adj. m., pl. boblétici; f. boblétică, pl. boblétice

bobletice
BOBLÉTIC, -Ă, bobletici, -ce, adj. (Reg.) Prost, bleg, nătărău. – Din ngr. apopliktikós.

DOOM

boblétic (reg.) (bo-ble-) adj. m., pl. boblétici; f. boblétică, pl. boblétice

bobleticei
BOBLÉTIC, -Ă, bobletici, -ce, adj. (Reg.) Prost, bleg, nătărău. – Din ngr. apopliktikós.

DOOM

boblétic (reg.) (bo-ble-) adj. m., pl. boblétici; f. boblétică, pl. boblétice

bobleticele
BOBLÉTIC, -Ă, bobletici, -ce, adj. (Reg.) Prost, bleg, nătărău. – Din ngr. apopliktikós.

DOOM

boblétic (reg.) (bo-ble-) adj. m., pl. boblétici; f. boblétică, pl. boblétice

bobleticelor
BOBLÉTIC, -Ă, bobletici, -ce, adj. (Reg.) Prost, bleg, nătărău. – Din ngr. apopliktikós.

DOOM

boblétic (reg.) (bo-ble-) adj. m., pl. boblétici; f. boblétică, pl. boblétice

bobletici
BOBLÉTIC, -Ă, bobletici, -ce, adj. (Reg.) Prost, bleg, nătărău. – Din ngr. apopliktikós.

DOOM

boblétic (reg.) (bo-ble-) adj. m., pl. boblétici; f. boblétică, pl. boblétice

bobleticii
BOBLÉTIC, -Ă, bobletici, -ce, adj. (Reg.) Prost, bleg, nătărău. – Din ngr. apopliktikós.

DOOM

boblétic (reg.) (bo-ble-) adj. m., pl. boblétici; f. boblétică, pl. boblétice

bobleticilor
BOBLÉTIC, -Ă, bobletici, -ce, adj. (Reg.) Prost, bleg, nătărău. – Din ngr. apopliktikós.

DOOM

boblétic (reg.) (bo-ble-) adj. m., pl. boblétici; f. boblétică, pl. boblétice

bobleticul
BOBLÉTIC, -Ă, bobletici, -ce, adj. (Reg.) Prost, bleg, nătărău. – Din ngr. apopliktikós.

DOOM

boblétic (reg.) (bo-ble-) adj. m., pl. boblétici; f. boblétică, pl. boblétice

bobleticului
BOBLÉTIC, -Ă, bobletici, -ce, adj. (Reg.) Prost, bleg, nătărău. – Din ngr. apopliktikós.

DOOM

boblétic (reg.) (bo-ble-) adj. m., pl. boblétici; f. boblétică, pl. boblétice

bobleț
BOBLÉȚ, -EÁȚĂ, bobleți, -e, adj. (Reg.; adesea substantivat) Prost, bleg, nătărău. – Cf. bobletic.

DOOM

bobléț (reg.) (bo-bleț) adj. m., pl. bobléți; f. bobleáță, pl. bobléțe

boblețe
BOBLÉȚ, -EÁȚĂ, bobleți, -e, adj. (Reg.; adesea substantivat) Prost, bleg, nătărău. – Cf. bobletic.

DOOM

bobléț (reg.) (bo-bleț) adj. m., pl. bobléți; f. bobleáță, pl. bobléțe

bobleței
BOBLÉȚ, -EÁȚĂ, bobleți, -e, adj. (Reg.; adesea substantivat) Prost, bleg, nătărău. – Cf. bobletic.

DOOM

bobléț (reg.) (bo-bleț) adj. m., pl. bobléți; f. bobleáță, pl. bobléțe

boblețele
BOBLÉȚ, -EÁȚĂ, bobleți, -e, adj. (Reg.; adesea substantivat) Prost, bleg, nătărău. – Cf. bobletic.

DOOM

bobléț (reg.) (bo-bleț) adj. m., pl. bobléți; f. bobleáță, pl. bobléțe

boblețelor
BOBLÉȚ, -EÁȚĂ, bobleți, -e, adj. (Reg.; adesea substantivat) Prost, bleg, nătărău. – Cf. bobletic.

DOOM

bobléț (reg.) (bo-bleț) adj. m., pl. bobléți; f. bobleáță, pl. bobléțe

bobleți
BOBLÉȚ, -EÁȚĂ, bobleți, -e, adj. (Reg.; adesea substantivat) Prost, bleg, nătărău. – Cf. bobletic.

DOOM

bobléț (reg.) (bo-bleț) adj. m., pl. bobléți; f. bobleáță, pl. bobléțe

bobleții
BOBLÉȚ, -EÁȚĂ, bobleți, -e, adj. (Reg.; adesea substantivat) Prost, bleg, nătărău. – Cf. bobletic.

DOOM

bobléț (reg.) (bo-bleț) adj. m., pl. bobléți; f. bobleáță, pl. bobléțe

bobleților
BOBLÉȚ, -EÁȚĂ, bobleți, -e, adj. (Reg.; adesea substantivat) Prost, bleg, nătărău. – Cf. bobletic.

DOOM

bobléț (reg.) (bo-bleț) adj. m., pl. bobléți; f. bobleáță, pl. bobléțe

boblețul
BOBLÉȚ, -EÁȚĂ, bobleți, -e, adj. (Reg.; adesea substantivat) Prost, bleg, nătărău. – Cf. bobletic.

DOOM

bobléț (reg.) (bo-bleț) adj. m., pl. bobléți; f. bobleáță, pl. bobléțe

boblețului
BOBLÉȚ, -EÁȚĂ, bobleți, -e, adj. (Reg.; adesea substantivat) Prost, bleg, nătărău. – Cf. bobletic.

DOOM

bobléț (reg.) (bo-bleț) adj. m., pl. bobléți; f. bobleáță, pl. bobléțe

boboană
boboánă (boboáne), s. f. – Vrajă, vrăjitorie, farmece. Sl. babuni „superstiție” (Miklosich, Lexicon, 10), de unde derivă și mag. babona. După DAR, direct din mag. Se folosește în Trans. și Mold. – Der. boboni, vb. (a face farmece). Cf. bazaconie.

boboc
BOBÓC, boboci, s. m. 1. Caliciul nedeschis al unei flori; floare care începe să se deschidă. 2. Pui de gâscă sau de rață. ◊ Expr. A paște (sau a păzi) bobocii = a-și pierde vremea degeaba. A da (mâncare) la boboci = a vomita. ♦ Fig. Începător într-un domeniu; om lipsit de experiență; ageamiu; p. restr. recrut; student în primul an. – Din ngr. bubúki.

DOOM

bobóc s. m., pl. bobóci

bobocei
BOBOCÉL, bobocei, s. m. Diminutiv al lui boboc. – Boboc + suf. -el.

DOOM

bobocél s. m., pl. bobocéi, art. bobocéii

boboceii
BOBOCÉL, bobocei, s. m. Diminutiv al lui boboc. – Boboc + suf. -el.

DOOM

bobocél s. m., pl. bobocéi, art. bobocéii

boboceilor
BOBOCÉL, bobocei, s. m. Diminutiv al lui boboc. – Boboc + suf. -el.

DOOM

bobocél s. m., pl. bobocéi, art. bobocéii

bobocel
BOBOCÉL, bobocei, s. m. Diminutiv al lui boboc. – Boboc + suf. -el.

DOOM

bobocél s. m., pl. bobocéi, art. bobocéii

bobocelul
BOBOCÉL, bobocei, s. m. Diminutiv al lui boboc. – Boboc + suf. -el.

DOOM

bobocél s. m., pl. bobocéi, art. bobocéii

bobocelului
BOBOCÉL, bobocei, s. m. Diminutiv al lui boboc. – Boboc + suf. -el.

DOOM

bobocél s. m., pl. bobocéi, art. bobocéii

boboci
BOBÓC, boboci, s. m. 1. Caliciul nedeschis al unei flori; floare care începe să se deschidă. 2. Pui de gâscă sau de rață. ◊ Expr. A paște (sau a păzi) bobocii = a-și pierde vremea degeaba. A da (mâncare) la boboci = a vomita. ♦ Fig. Începător într-un domeniu; om lipsit de experiență; ageamiu; p. restr. recrut; student în primul an. – Din ngr. bubúki.

DOOM

bobóc s. m., pl. bobóci

bobocii
BOBÓC, boboci, s. m. 1. Caliciul nedeschis al unei flori; floare care începe să se deschidă. 2. Pui de gâscă sau de rață. ◊ Expr. A paște (sau a păzi) bobocii = a-și pierde vremea degeaba. A da (mâncare) la boboci = a vomita. ♦ Fig. Începător într-un domeniu; om lipsit de experiență; ageamiu; p. restr. recrut; student în primul an. – Din ngr. bubúki.

DOOM

bobóc s. m., pl. bobóci

bobocilor
BOBÓC, boboci, s. m. 1. Caliciul nedeschis al unei flori; floare care începe să se deschidă. 2. Pui de gâscă sau de rață. ◊ Expr. A paște (sau a păzi) bobocii = a-și pierde vremea degeaba. A da (mâncare) la boboci = a vomita. ♦ Fig. Începător într-un domeniu; om lipsit de experiență; ageamiu; p. restr. recrut; student în primul an. – Din ngr. bubúki.

DOOM

bobóc s. m., pl. bobóci

bobocul
BOBÓC, boboci, s. m. 1. Caliciul nedeschis al unei flori; floare care începe să se deschidă. 2. Pui de gâscă sau de rață. ◊ Expr. A paște (sau a păzi) bobocii = a-și pierde vremea degeaba. A da (mâncare) la boboci = a vomita. ♦ Fig. Începător într-un domeniu; om lipsit de experiență; ageamiu; p. restr. recrut; student în primul an. – Din ngr. bubúki.

DOOM

bobóc s. m., pl. bobóci

bobocului
BOBÓC, boboci, s. m. 1. Caliciul nedeschis al unei flori; floare care începe să se deschidă. 2. Pui de gâscă sau de rață. ◊ Expr. A paște (sau a păzi) bobocii = a-și pierde vremea degeaba. A da (mâncare) la boboci = a vomita. ♦ Fig. Începător într-un domeniu; om lipsit de experiență; ageamiu; p. restr. recrut; student în primul an. – Din ngr. bubúki.

DOOM

bobóc s. m., pl. bobóci

bobornic
BOBÓRNIC, bobornici, s. m. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, groasă, cu frunze cărnoase și cu flori albastre (Veronica beccabunga). – Et. nec.

DOOM

bobórnic s. m., pl. bobórnici

bobornici
BOBÓRNIC, bobornici, s. m. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, groasă, cu frunze cărnoase și cu flori albastre (Veronica beccabunga). – Et. nec.

DOOM

bobórnic s. m., pl. bobórnici

bobornicii
BOBÓRNIC, bobornici, s. m. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, groasă, cu frunze cărnoase și cu flori albastre (Veronica beccabunga). – Et. nec.

DOOM

bobórnic s. m., pl. bobórnici

bobornicilor
BOBÓRNIC, bobornici, s. m. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, groasă, cu frunze cărnoase și cu flori albastre (Veronica beccabunga). – Et. nec.

DOOM

bobórnic s. m., pl. bobórnici

bobornicul
BOBÓRNIC, bobornici, s. m. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, groasă, cu frunze cărnoase și cu flori albastre (Veronica beccabunga). – Et. nec.

DOOM

bobórnic s. m., pl. bobórnici

bobornicului
BOBÓRNIC, bobornici, s. m. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, groasă, cu frunze cărnoase și cu flori albastre (Veronica beccabunga). – Et. nec.

DOOM

bobórnic s. m., pl. bobórnici

bobot
BÓBOT, bobote, s. n. 1. (Înv. și reg.; precedat de „în”, „din”) Întâmplare. ◊ Expr. A vorbi (sau a umbla, a merge, a face ceva) în bobote (sau în bobot) = a vorbi (sau a umbla, a merge, a face ceva) fără rost, la întâmplare, fără socoteală, într-aiurea. 2. (Reg.) Acces (de furie, de mânie). [Var.: bóbotă s. f.] – Din bg., sb. bobot.

DOOM

bóbot (înv., reg.) s. n., pl. bóbote

bobotaia
BOBOTÁIE, bobotăi, s. f. (Reg.) Vâlvătaie. – Bobot + suf. -aie sau contaminare între bobot și [vâlvă]taie.

DOOM

bobotáie (reg.) s. f., art. bobotáia, g.-d. art. bobotắii; pl. bobotắi

bobotaie
BOBOTÁIE, bobotăi, s. f. (Reg.) Vâlvătaie. – Bobot + suf. -aie sau contaminare între bobot și [vâlvă]taie.

DOOM

bobotáie (reg.) s. f., art. bobotáia, g.-d. art. bobotắii; pl. bobotắi

bobote
BÓBOT, bobote, s. n. 1. (Înv. și reg.; precedat de „în”, „din”) Întâmplare. ◊ Expr. A vorbi (sau a umbla, a merge, a face ceva) în bobote (sau în bobot) = a vorbi (sau a umbla, a merge, a face ceva) fără rost, la întâmplare, fără socoteală, într-aiurea. 2. (Reg.) Acces (de furie, de mânie). [Var.: bóbotă s. f.] – Din bg., sb. bobot.

DOOM

bóbot (înv., reg.) s. n., pl. bóbote

bobotea
BOBOTÍ, bobotesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre foc) A arde cu vâlvătăi și trosnituri. ♦ Refl. Fig. A se înfuria. – Cf. bobotaie.

DOOM

bobotí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. bobotéște, imperf. 3 sg. boboteá; conj. prez. 3 să boboteáscă

boboteai
BOBOTÍ, bobotesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre foc) A arde cu vâlvătăi și trosnituri. ♦ Refl. Fig. A se înfuria. – Cf. bobotaie.

DOOM

bobotí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. bobotéște, imperf. 3 sg. boboteá; conj. prez. 3 să boboteáscă

boboteam
BOBOTÍ, bobotesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre foc) A arde cu vâlvătăi și trosnituri. ♦ Refl. Fig. A se înfuria. – Cf. bobotaie.

DOOM

bobotí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. bobotéște, imperf. 3 sg. boboteá; conj. prez. 3 să boboteáscă

bobotească
BOBOTÍ, bobotesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre foc) A arde cu vâlvătăi și trosnituri. ♦ Refl. Fig. A se înfuria. – Cf. bobotaie.

DOOM

bobotí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. bobotéște, imperf. 3 sg. boboteá; conj. prez. 3 să boboteáscă

boboteau
BOBOTÍ, bobotesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre foc) A arde cu vâlvătăi și trosnituri. ♦ Refl. Fig. A se înfuria. – Cf. bobotaie.

DOOM

bobotí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. bobotéște, imperf. 3 sg. boboteá; conj. prez. 3 să boboteáscă

boboteaza
BOBOTEÁZĂ n. pr. f. Sărbătoare în cultul ortodox și romano-catolic al botezului lui Isus Hristos, care se prăznuiește la 6 ianuarie; Iordan. ◊ Gerul Bobotezei = ger mare (ca la început de ianuarie). – Probabil din apă + botează (< boteza).

DOOM

Boboteáză s. propriu f., g.-d. art. Bobotézei

boboteați
BOBOTÍ, bobotesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre foc) A arde cu vâlvătăi și trosnituri. ♦ Refl. Fig. A se înfuria. – Cf. bobotaie.

DOOM

bobotí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. bobotéște, imperf. 3 sg. boboteá; conj. prez. 3 să boboteáscă

bobotele
BÓBOT, bobote, s. n. 1. (Înv. și reg.; precedat de „în”, „din”) Întâmplare. ◊ Expr. A vorbi (sau a umbla, a merge, a face ceva) în bobote (sau în bobot) = a vorbi (sau a umbla, a merge, a face ceva) fără rost, la întâmplare, fără socoteală, într-aiurea. 2. (Reg.) Acces (de furie, de mânie). [Var.: bóbotă s. f.] – Din bg., sb. bobot.

DOOM

bóbot (înv., reg.) s. n., pl. bóbote

bobotelor
BÓBOT, bobote, s. n. 1. (Înv. și reg.; precedat de „în”, „din”) Întâmplare. ◊ Expr. A vorbi (sau a umbla, a merge, a face ceva) în bobote (sau în bobot) = a vorbi (sau a umbla, a merge, a face ceva) fără rost, la întâmplare, fără socoteală, într-aiurea. 2. (Reg.) Acces (de furie, de mânie). [Var.: bóbotă s. f.] – Din bg., sb. bobot.

DOOM

bóbot (înv., reg.) s. n., pl. bóbote

bobotesc
BOBOTÍ, bobotesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre foc) A arde cu vâlvătăi și trosnituri. ♦ Refl. Fig. A se înfuria. – Cf. bobotaie.

DOOM

bobotí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. bobotéște, imperf. 3 sg. boboteá; conj. prez. 3 să boboteáscă

boboteze
BOBOTEÁZĂ n. pr. f. Sărbătoare în cultul ortodox și romano-catolic al botezului lui Isus Hristos, care se prăznuiește la 6 ianuarie; Iordan. ◊ Gerul Bobotezei = ger mare (ca la început de ianuarie). – Probabil din apă + botează (< boteza).

DOOM

Boboteáză s. propriu f., g.-d. art. Bobotézei

bobotezei
BOBOTEÁZĂ n. pr. f. Sărbătoare în cultul ortodox și romano-catolic al botezului lui Isus Hristos, care se prăznuiește la 6 ianuarie; Iordan. ◊ Gerul Bobotezei = ger mare (ca la început de ianuarie). – Probabil din apă + botează (< boteza).

DOOM

Boboteáză s. propriu f., g.-d. art. Bobotézei

bobotește
BOBOTÍ, bobotesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre foc) A arde cu vâlvătăi și trosnituri. ♦ Refl. Fig. A se înfuria. – Cf. bobotaie.

DOOM

bobotí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. bobotéște, imperf. 3 sg. boboteá; conj. prez. 3 să boboteáscă

bobotești
BOBOTÍ, bobotesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre foc) A arde cu vâlvătăi și trosnituri. ♦ Refl. Fig. A se înfuria. – Cf. bobotaie.

DOOM

bobotí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. bobotéște, imperf. 3 sg. boboteá; conj. prez. 3 să boboteáscă

boboti
BOBOTÍ, bobotesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre foc) A arde cu vâlvătăi și trosnituri. ♦ Refl. Fig. A se înfuria. – Cf. bobotaie.

DOOM

bobotí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. bobotéște, imperf. 3 sg. boboteá; conj. prez. 3 să boboteáscă

bobotii
BOBOTÍ, bobotesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre foc) A arde cu vâlvătăi și trosnituri. ♦ Refl. Fig. A se înfuria. – Cf. bobotaie.

DOOM

bobotí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. bobotéște, imperf. 3 sg. boboteá; conj. prez. 3 să boboteáscă

bobotim
BOBOTÍ, bobotesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre foc) A arde cu vâlvătăi și trosnituri. ♦ Refl. Fig. A se înfuria. – Cf. bobotaie.

DOOM

bobotí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. bobotéște, imperf. 3 sg. boboteá; conj. prez. 3 să boboteáscă

bobotind
BOBOTÍ, bobotesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre foc) A arde cu vâlvătăi și trosnituri. ♦ Refl. Fig. A se înfuria. – Cf. bobotaie.

DOOM

bobotí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. bobotéște, imperf. 3 sg. boboteá; conj. prez. 3 să boboteáscă

bobotire
BOBOTÍ, bobotesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre foc) A arde cu vâlvătăi și trosnituri. ♦ Refl. Fig. A se înfuria. – Cf. bobotaie.

DOOM

bobotí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. bobotéște, imperf. 3 sg. boboteá; conj. prez. 3 să boboteáscă

bobotiră
BOBOTÍ, bobotesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre foc) A arde cu vâlvătăi și trosnituri. ♦ Refl. Fig. A se înfuria. – Cf. bobotaie.

DOOM

bobotí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. bobotéște, imperf. 3 sg. boboteá; conj. prez. 3 să boboteáscă

bobotirăm
BOBOTÍ, bobotesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre foc) A arde cu vâlvătăi și trosnituri. ♦ Refl. Fig. A se înfuria. – Cf. bobotaie.

DOOM

bobotí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. bobotéște, imperf. 3 sg. boboteá; conj. prez. 3 să boboteáscă

bobotirăți
BOBOTÍ, bobotesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre foc) A arde cu vâlvătăi și trosnituri. ♦ Refl. Fig. A se înfuria. – Cf. bobotaie.

DOOM

bobotí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. bobotéște, imperf. 3 sg. boboteá; conj. prez. 3 să boboteáscă

bobotise
BOBOTÍ, bobotesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre foc) A arde cu vâlvătăi și trosnituri. ♦ Refl. Fig. A se înfuria. – Cf. bobotaie.

DOOM

bobotí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. bobotéște, imperf. 3 sg. boboteá; conj. prez. 3 să boboteáscă

bobotisem
BOBOTÍ, bobotesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre foc) A arde cu vâlvătăi și trosnituri. ♦ Refl. Fig. A se înfuria. – Cf. bobotaie.

DOOM

bobotí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. bobotéște, imperf. 3 sg. boboteá; conj. prez. 3 să boboteáscă

bobotiseră
BOBOTÍ, bobotesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre foc) A arde cu vâlvătăi și trosnituri. ♦ Refl. Fig. A se înfuria. – Cf. bobotaie.

DOOM

bobotí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. bobotéște, imperf. 3 sg. boboteá; conj. prez. 3 să boboteáscă

bobotiserăm
BOBOTÍ, bobotesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre foc) A arde cu vâlvătăi și trosnituri. ♦ Refl. Fig. A se înfuria. – Cf. bobotaie.

DOOM

bobotí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. bobotéște, imperf. 3 sg. boboteá; conj. prez. 3 să boboteáscă

bobotiserăți
BOBOTÍ, bobotesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre foc) A arde cu vâlvătăi și trosnituri. ♦ Refl. Fig. A se înfuria. – Cf. bobotaie.

DOOM

bobotí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. bobotéște, imperf. 3 sg. boboteá; conj. prez. 3 să boboteáscă

bobotiseși
BOBOTÍ, bobotesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre foc) A arde cu vâlvătăi și trosnituri. ♦ Refl. Fig. A se înfuria. – Cf. bobotaie.

DOOM

bobotí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. bobotéște, imperf. 3 sg. boboteá; conj. prez. 3 să boboteáscă

bobotiseți
BOBOTÍ, bobotesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre foc) A arde cu vâlvătăi și trosnituri. ♦ Refl. Fig. A se înfuria. – Cf. bobotaie.

DOOM

bobotí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. bobotéște, imperf. 3 sg. boboteá; conj. prez. 3 să boboteáscă

bobotit
BOBOTÍ, bobotesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre foc) A arde cu vâlvătăi și trosnituri. ♦ Refl. Fig. A se înfuria. – Cf. bobotaie.

DOOM

bobotí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. bobotéște, imperf. 3 sg. boboteá; conj. prez. 3 să boboteáscă

bobotiși
BOBOTÍ, bobotesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre foc) A arde cu vâlvătăi și trosnituri. ♦ Refl. Fig. A se înfuria. – Cf. bobotaie.

DOOM

bobotí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. bobotéște, imperf. 3 sg. boboteá; conj. prez. 3 să boboteáscă

bobotiți
BOBOTÍ, bobotesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre foc) A arde cu vâlvătăi și trosnituri. ♦ Refl. Fig. A se înfuria. – Cf. bobotaie.

DOOM

bobotí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. bobotéște, imperf. 3 sg. boboteá; conj. prez. 3 să boboteáscă

bobotul
BÓBOT, bobote, s. n. 1. (Înv. și reg.; precedat de „în”, „din”) Întâmplare. ◊ Expr. A vorbi (sau a umbla, a merge, a face ceva) în bobote (sau în bobot) = a vorbi (sau a umbla, a merge, a face ceva) fără rost, la întâmplare, fără socoteală, într-aiurea. 2. (Reg.) Acces (de furie, de mânie). [Var.: bóbotă s. f.] – Din bg., sb. bobot.

DOOM

bóbot (înv., reg.) s. n., pl. bóbote

bobotului
BÓBOT, bobote, s. n. 1. (Înv. și reg.; precedat de „în”, „din”) Întâmplare. ◊ Expr. A vorbi (sau a umbla, a merge, a face ceva) în bobote (sau în bobot) = a vorbi (sau a umbla, a merge, a face ceva) fără rost, la întâmplare, fără socoteală, într-aiurea. 2. (Reg.) Acces (de furie, de mânie). [Var.: bóbotă s. f.] – Din bg., sb. bobot.

DOOM

bóbot (înv., reg.) s. n., pl. bóbote

bobotă
BÓBOT, bobote, s. n. 1. (Înv. și reg.; precedat de „în”, „din”) Întâmplare. ◊ Expr. A vorbi (sau a umbla, a merge, a face ceva) în bobote (sau în bobot) = a vorbi (sau a umbla, a merge, a face ceva) fără rost, la întâmplare, fără socoteală, într-aiurea. 2. (Reg.) Acces (de furie, de mânie). [Var.: bóbotă s. f.] – Din bg., sb. bobot.

DOOM

bóbot (înv., reg.) s. n., pl. bóbote

bobotăi
BOBOTÁIE, bobotăi, s. f. (Reg.) Vâlvătaie. – Bobot + suf. -aie sau contaminare între bobot și [vâlvă]taie.

DOOM

bobotáie (reg.) s. f., art. bobotáia, g.-d. art. bobotắii; pl. bobotắi

bobotăii
BOBOTÁIE, bobotăi, s. f. (Reg.) Vâlvătaie. – Bobot + suf. -aie sau contaminare între bobot și [vâlvă]taie.

DOOM

bobotáie (reg.) s. f., art. bobotáia, g.-d. art. bobotắii; pl. bobotắi

bobotăile
BOBOTÁIE, bobotăi, s. f. (Reg.) Vâlvătaie. – Bobot + suf. -aie sau contaminare între bobot și [vâlvă]taie.

DOOM

bobotáie (reg.) s. f., art. bobotáia, g.-d. art. bobotắii; pl. bobotắi

bobotăilor
BOBOTÁIE, bobotăi, s. f. (Reg.) Vâlvătaie. – Bobot + suf. -aie sau contaminare între bobot și [vâlvă]taie.

DOOM

bobotáie (reg.) s. f., art. bobotáia, g.-d. art. bobotắii; pl. bobotắi

bobovnic
bobóvnic (-ci), s. m. – Varietate de năsturea, Veronica Beccabunga. – Var. babornic, babolnic, bobîlnic, bribornic etc. Sl. bobovnikŭ (DAR).

boboș
bobóș (-șe), adj. – Pestriț, pătat, bălțat. Mag. babos (Loewe 91). În Trans., puțin folosit.

boboșit
BOBOȘÍT, boboșiți, adj. (Reg.; despre ochi) Holbat, bulbucat. – Din bob¹.

DOOM

boboșít (reg.) adj. m., pl. boboșíți

bobslei
BÓBSLEI s. n. Sport practicat cu bobul²; bob². – Din engl., fr. bobsleigh.

bobsleigh
BÓBSLEIGH, bobsleigh-uri, s. n. Sport practicat cu bobul²; bob². [Pr.: bóbslei] – Din engl., fr. bobsleigh.

DOOM

bóbsleigh (angl.) [eigh pron. ei] s. n., art. bóbsleigh-ul; (sănii) pl. bóbsleigh-uri

bobul
BOB¹, (1) boabe, s. n., (2) bobi, s. m. 1. S. n. Sămânță de cereale sau de legume care fac fructe păstăi; grăunte, boabă (2). ◊ Loc. adv. Bob cu bob = cu grijă și răbdare; amănunțit. Din bob în bob = amănunțit. Bob numărat = întocmai, exact. ◊ Expr. A da (sau a ghici) în bobi = a căuta tainele viitorului după cum se așază bobii aruncați de ghicitor. ♦ Orice părticică de materie friabilă care seamănă cu un grăunte. Bob de nisip. 2. S. m. Plantă leguminoasă cu flori albe sau trandafirii, cu păstăi mari și cu semințe ovale, turtite (Vicia faba); măzăriche (I). ♦ P. restr. Sămânța acestei plante. [Pl. și: (1, m.) bobi] – Din sl. bobŭ.

bobul
BOB², boburi, s. n. Sanie sportivă de metal, cu un rând suplimentar de tălpici în față, care, dirijate (cu ajutorul unui volan sau în alt mod), servesc la cotit. ♦ Sport practicat cu acest fel de sanie; bobsleigh. – Din engl., fr. bob[sleigh].

bobul
BOB¹, (1) boabe, s. n., (2) bobi, s. m. 1. S. n. Sămânță de cereale sau de legume care fac fructe păstăi; grăunte, boabă (2). ◊ Loc. adv. Bob cu bob = cu grijă și răbdare; amănunțit. Din bob în bob = amănunțit. Bob numărat = întocmai, exact. ◊ Expr. A da (sau a ghici) în bobi = a căuta tainele viitorului după cum se așază bobii aruncați de ghicitor. ♦ Orice părticică de materie friabilă care seamănă cu un grăunte. Bob de nisip. 2. S. m. Plantă leguminoasă cu flori albe sau trandafirii, cu păstăi mari și cu semințe ovale, turtite (Vicia faba); măzăriche (I). ♦ P. restr. Sămânța acestei plante. [Pl. și: (1, m.) bobi] – Din sl. bobŭ.

bobuleț
BOBULÉȚ, bobulețe, s. n. Diminutiv al lui bob¹. – Bob¹ + suf. -uleț.

DOOM

bobuléț s. n., pl. bobuléțe

bobulețe
BOBULÉȚ, bobulețe, s. n. Diminutiv al lui bob¹. – Bob¹ + suf. -uleț.

DOOM

bobuléț s. n., pl. bobuléțe

bobulețele
BOBULÉȚ, bobulețe, s. n. Diminutiv al lui bob¹. – Bob¹ + suf. -uleț.

DOOM

bobuléț s. n., pl. bobuléțe

bobulețelor
BOBULÉȚ, bobulețe, s. n. Diminutiv al lui bob¹. – Bob¹ + suf. -uleț.

DOOM

bobuléț s. n., pl. bobuléțe

bobulețul
BOBULÉȚ, bobulețe, s. n. Diminutiv al lui bob¹. – Bob¹ + suf. -uleț.

DOOM

bobuléț s. n., pl. bobuléțe

bobulețului
BOBULÉȚ, bobulețe, s. n. Diminutiv al lui bob¹. – Bob¹ + suf. -uleț.

DOOM

bobuléț s. n., pl. bobuléțe

bobului
BOB¹, (1) boabe, s. n., (2) bobi, s. m. 1. S. n. Sămânță de cereale sau de legume care fac fructe păstăi; grăunte, boabă (2). ◊ Loc. adv. Bob cu bob = cu grijă și răbdare; amănunțit. Din bob în bob = amănunțit. Bob numărat = întocmai, exact. ◊ Expr. A da (sau a ghici) în bobi = a căuta tainele viitorului după cum se așază bobii aruncați de ghicitor. ♦ Orice părticică de materie friabilă care seamănă cu un grăunte. Bob de nisip. 2. S. m. Plantă leguminoasă cu flori albe sau trandafirii, cu păstăi mari și cu semințe ovale, turtite (Vicia faba); măzăriche (I). ♦ P. restr. Sămânța acestei plante. [Pl. și: (1, m.) bobi] – Din sl. bobŭ.

bobului
BOB², boburi, s. n. Sanie sportivă de metal, cu un rând suplimentar de tălpici în față, care, dirijate (cu ajutorul unui volan sau în alt mod), servesc la cotit. ♦ Sport practicat cu acest fel de sanie; bobsleigh. – Din engl., fr. bob[sleigh].

bobului
BOB¹, (1) boabe, s. n., (2) bobi, s. m. 1. S. n. Sămânță de cereale sau de legume care fac fructe păstăi; grăunte, boabă (2). ◊ Loc. adv. Bob cu bob = cu grijă și răbdare; amănunțit. Din bob în bob = amănunțit. Bob numărat = întocmai, exact. ◊ Expr. A da (sau a ghici) în bobi = a căuta tainele viitorului după cum se așază bobii aruncați de ghicitor. ♦ Orice părticică de materie friabilă care seamănă cu un grăunte. Bob de nisip. 2. S. m. Plantă leguminoasă cu flori albe sau trandafirii, cu păstăi mari și cu semințe ovale, turtite (Vicia faba); măzăriche (I). ♦ P. restr. Sămânța acestei plante. [Pl. și: (1, m.) bobi] – Din sl. bobŭ.

boburi
BOB², boburi, s. n. Sanie sportivă de metal, cu un rând suplimentar de tălpici în față, care, dirijate (cu ajutorul unui volan sau în alt mod), servesc la cotit. ♦ Sport practicat cu acest fel de sanie; bobsleigh. – Din engl., fr. bob[sleigh].

boburile
BOB², boburi, s. n. Sanie sportivă de metal, cu un rând suplimentar de tălpici în față, care, dirijate (cu ajutorul unui volan sau în alt mod), servesc la cotit. ♦ Sport practicat cu acest fel de sanie; bobsleigh. – Din engl., fr. bob[sleigh].

boburilor
BOB², boburi, s. n. Sanie sportivă de metal, cu un rând suplimentar de tălpici în față, care, dirijate (cu ajutorul unui volan sau în alt mod), servesc la cotit. ♦ Sport practicat cu acest fel de sanie; bobsleigh. – Din engl., fr. bob[sleigh].

bobârnac
BOBÂRNÁC, bobârnace, s. n. Lovitură dată peste nas, peste ureche etc. prin destinderea degetului arătător sau mijlociu după ce a fost încordat pe degetul mare. ♦ Fig. Aluzie răutăcioasă, înțepătură la adresa cuiva. – Et. nec.

DOOM

bobârnác s. n., pl. bobấrnace

bobârnace
BOBÂRNÁC, bobârnace, s. n. Lovitură dată peste nas, peste ureche etc. prin destinderea degetului arătător sau mijlociu după ce a fost încordat pe degetul mare. ♦ Fig. Aluzie răutăcioasă, înțepătură la adresa cuiva. – Et. nec.

DOOM

bobârnác s. n., pl. bobấrnace

bobârnacele
BOBÂRNÁC, bobârnace, s. n. Lovitură dată peste nas, peste ureche etc. prin destinderea degetului arătător sau mijlociu după ce a fost încordat pe degetul mare. ♦ Fig. Aluzie răutăcioasă, înțepătură la adresa cuiva. – Et. nec.

DOOM

bobârnác s. n., pl. bobấrnace

bobârnacelor
BOBÂRNÁC, bobârnace, s. n. Lovitură dată peste nas, peste ureche etc. prin destinderea degetului arătător sau mijlociu după ce a fost încordat pe degetul mare. ♦ Fig. Aluzie răutăcioasă, înțepătură la adresa cuiva. – Et. nec.

DOOM

bobârnác s. n., pl. bobấrnace

bobârnacul
BOBÂRNÁC, bobârnace, s. n. Lovitură dată peste nas, peste ureche etc. prin destinderea degetului arătător sau mijlociu după ce a fost încordat pe degetul mare. ♦ Fig. Aluzie răutăcioasă, înțepătură la adresa cuiva. – Et. nec.

DOOM

bobârnác s. n., pl. bobấrnace

bobârnacului
BOBÂRNÁC, bobârnace, s. n. Lovitură dată peste nas, peste ureche etc. prin destinderea degetului arătător sau mijlociu după ce a fost încordat pe degetul mare. ♦ Fig. Aluzie răutăcioasă, înțepătură la adresa cuiva. – Et. nec.

DOOM

bobârnác s. n., pl. bobấrnace

bobîrnac
BOBÂRNÁC, bobârnace, s. n. Lovitură dată peste nas, peste ureche etc. prin destinderea degetului arătător sau mijlociu după ce a fost încordat pe degetul mare. ♦ Fig. Aluzie răutăcioasă, înțepătură la adresa cuiva. – Et. nec.

DOOM

bobârnác s. n., pl. bobấrnace

bobîrnace
BOBÂRNÁC, bobârnace, s. n. Lovitură dată peste nas, peste ureche etc. prin destinderea degetului arătător sau mijlociu după ce a fost încordat pe degetul mare. ♦ Fig. Aluzie răutăcioasă, înțepătură la adresa cuiva. – Et. nec.

DOOM

bobârnác s. n., pl. bobấrnace

bobîrnacele
BOBÂRNÁC, bobârnace, s. n. Lovitură dată peste nas, peste ureche etc. prin destinderea degetului arătător sau mijlociu după ce a fost încordat pe degetul mare. ♦ Fig. Aluzie răutăcioasă, înțepătură la adresa cuiva. – Et. nec.

DOOM

bobârnác s. n., pl. bobấrnace

bobîrnacelor
BOBÂRNÁC, bobârnace, s. n. Lovitură dată peste nas, peste ureche etc. prin destinderea degetului arătător sau mijlociu după ce a fost încordat pe degetul mare. ♦ Fig. Aluzie răutăcioasă, înțepătură la adresa cuiva. – Et. nec.

DOOM

bobârnác s. n., pl. bobấrnace

bobîrnacul
BOBÂRNÁC, bobârnace, s. n. Lovitură dată peste nas, peste ureche etc. prin destinderea degetului arătător sau mijlociu după ce a fost încordat pe degetul mare. ♦ Fig. Aluzie răutăcioasă, înțepătură la adresa cuiva. – Et. nec.

DOOM

bobârnác s. n., pl. bobấrnace

bobîrnacului
BOBÂRNÁC, bobârnace, s. n. Lovitură dată peste nas, peste ureche etc. prin destinderea degetului arătător sau mijlociu după ce a fost încordat pe degetul mare. ♦ Fig. Aluzie răutăcioasă, înțepătură la adresa cuiva. – Et. nec.

DOOM

bobârnác s. n., pl. bobấrnace

boc
BOC interj., s. n. 1. Interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de lovituri repetate ale ciocanului, ale toporului etc. 2. S. n. Zgomot produs astfel. – Onomatopee.

DOOM

boc³ (în expr. a mânca ~ / ~ turcesc) (înv., reg.) s. m.

bocal
POCÁL, pocale, s. n. Vas de diferite forme și mărimi, cu deschizătură largă, folosit mai ales pentru băut. ♦ Conținutul unui pocal. [Pl. și: pocaluri. – Var.: bocál s. n.] – Din germ. Pokal, sb. bokal.

DOOM

pocál s. n., pl. pocále

bocală
POCÁL, pocale, s. n. Vas de diferite forme și mărimi, cu deschizătură largă, folosit mai ales pentru băut. ♦ Conținutul unui pocal. [Pl. și: pocaluri. – Var.: bocál s. n.] – Din germ. Pokal, sb. bokal.

DOOM

pocál s. n., pl. pocále

bocanc
BOCÁNC, bocanci, s. m. Gheată din piele rezistentă, cu talpă groasă. – Din magh. bakancs.

DOOM

bocánc s. m., pl. bocánci

bocanci
BOCÁNC, bocanci, s. m. Gheată din piele rezistentă, cu talpă groasă. – Din magh. bakancs.

DOOM

bocánc s. m., pl. bocánci

bocancii
BOCÁNC, bocanci, s. m. Gheată din piele rezistentă, cu talpă groasă. – Din magh. bakancs.

DOOM

bocánc s. m., pl. bocánci

bocancilor
BOCÁNC, bocanci, s. m. Gheată din piele rezistentă, cu talpă groasă. – Din magh. bakancs.

DOOM

bocánc s. m., pl. bocánci

bocancul
BOCÁNC, bocanci, s. m. Gheată din piele rezistentă, cu talpă groasă. – Din magh. bakancs.

DOOM

bocánc s. m., pl. bocánci

bocancului
BOCÁNC, bocanci, s. m. Gheată din piele rezistentă, cu talpă groasă. – Din magh. bakancs.

DOOM

bocánc s. m., pl. bocánci

bocancă
BOCÁNCĂ s. f. v. bocanc.

bocaport
BOCAPÓRT, bocaporți, s. m. Deschidere în puntea unei nave, prin care se introduc mărfurile în magazie. – Din it. boccaporto.

DOOM

bocapórt s. m., pl. bocapórți

bocaportul
BOCAPÓRT, bocaporți, s. m. Deschidere în puntea unei nave, prin care se introduc mărfurile în magazie. – Din it. boccaporto.

DOOM

bocapórt s. m., pl. bocapórți

bocaportului
BOCAPÓRT, bocaporți, s. m. Deschidere în puntea unei nave, prin care se introduc mărfurile în magazie. – Din it. boccaporto.

DOOM

bocapórt s. m., pl. bocapórți

bocaporturi
BOCAPÓRT, bocaporți, s. m. Deschidere în puntea unei nave, prin care se introduc mărfurile în magazie. – Din it. boccaporto.

DOOM

bocapórt s. m., pl. bocapórți

bocaporturile
BOCAPÓRT, bocaporți, s. m. Deschidere în puntea unei nave, prin care se introduc mărfurile în magazie. – Din it. boccaporto.

DOOM

bocapórt s. m., pl. bocapórți

bocaporturilor
BOCAPÓRT, bocaporți, s. m. Deschidere în puntea unei nave, prin care se introduc mărfurile în magazie. – Din it. boccaporto.

DOOM

bocapórt s. m., pl. bocapórți

bocaporți
BOCAPÓRT, bocaporți, s. m. Deschidere în puntea unei nave, prin care se introduc mărfurile în magazie. – Din it. boccaporto.

DOOM

bocapórt s. m., pl. bocapórți

bocaporții
BOCAPÓRT, bocaporți, s. m. Deschidere în puntea unei nave, prin care se introduc mărfurile în magazie. – Din it. boccaporto.

DOOM

bocapórt s. m., pl. bocapórți

bocaporților
BOCAPÓRT, bocaporți, s. m. Deschidere în puntea unei nave, prin care se introduc mărfurile în magazie. – Din it. boccaporto.

DOOM

bocapórt s. m., pl. bocapórți

boccaccesc
BOCCACCÉSC, -Ă (Liv.) Aparținând, caracteristic operei lui Boccaccio. [< it. boccaccesco, cf. Boccaccio – scriitor italian].

bocce
BÓCCE s.n. Joc de origine italiană în care se urmărește a se plasa o serie de mingi de lemn cât mai aproape de o minge reper a adversarului. [< it. (partita alle) bocce].

boccea
BOCCEÁ, boccele, s. f. 1. Pachet cu diverse obiecte casnice mărunte puse într-o pânză, ale cărei capete se leagă cruciș; boccealâc. 2. (Înv. și reg.) Șal mare pe care îl purtau femeile pe spate. – Din tc. bohça.

DOOM

bocceá s. f., art. bocceáua, g.-d. art. boccélei; pl. boccéle, art. boccélele

bocceagii
BOCCEGÍU, boccegii, s. m. (Înv.) Negustor ambulant de mărunțișuri (pânză, ace, ață); tolbaș, coropcar, marchitan. [Var.: bocceagíu s. m.] – Din tc. bohçacı.

DOOM

boccegíu (înv.) s. m., art. boccegíul, pl. boccegíi, art. boccegíii (-gi-ii)

bocceagiii
BOCCEGÍU, boccegii, s. m. (Înv.) Negustor ambulant de mărunțișuri (pânză, ace, ață); tolbaș, coropcar, marchitan. [Var.: bocceagíu s. m.] – Din tc. bohçacı.

DOOM

boccegíu (înv.) s. m., art. boccegíul, pl. boccegíi, art. boccegíii (-gi-ii)

bocceagiilor
BOCCEGÍU, boccegii, s. m. (Înv.) Negustor ambulant de mărunțișuri (pânză, ace, ață); tolbaș, coropcar, marchitan. [Var.: bocceagíu s. m.] – Din tc. bohçacı.

DOOM

boccegíu (înv.) s. m., art. boccegíul, pl. boccegíi, art. boccegíii (-gi-ii)

bocceagiu
BOCCEGÍU, boccegii, s. m. (Înv.) Negustor ambulant de mărunțișuri (pânză, ace, ață); tolbaș, coropcar, marchitan. [Var.: bocceagíu s. m.] – Din tc. bohçacı.

DOOM

boccegíu (înv.) s. m., art. boccegíul, pl. boccegíi, art. boccegíii (-gi-ii)

bocceagiul
BOCCEGÍU, boccegii, s. m. (Înv.) Negustor ambulant de mărunțișuri (pânză, ace, ață); tolbaș, coropcar, marchitan. [Var.: bocceagíu s. m.] – Din tc. bohçacı.

DOOM

boccegíu (înv.) s. m., art. boccegíul, pl. boccegíi, art. boccegíii (-gi-ii)

bocceagiului
BOCCEGÍU, boccegii, s. m. (Înv.) Negustor ambulant de mărunțișuri (pânză, ace, ață); tolbaș, coropcar, marchitan. [Var.: bocceagíu s. m.] – Din tc. bohçacı.

DOOM

boccegíu (înv.) s. m., art. boccegíul, pl. boccegíi, art. boccegíii (-gi-ii)

boccealâc
BOCCEALẤC, boccealâcuri, s. n. (Înv.) Boccea; (în special) pachet cu haine și rufe pe care mireasa le dăruia mirelui. – Din tc. bohçalık.

DOOM

boccealấc (înv.) s. n., pl. boccealấcuri

boccealâcul
BOCCEALẤC, boccealâcuri, s. n. (Înv.) Boccea; (în special) pachet cu haine și rufe pe care mireasa le dăruia mirelui. – Din tc. bohçalık.

DOOM

boccealấc (înv.) s. n., pl. boccealấcuri

boccealâcului
BOCCEALẤC, boccealâcuri, s. n. (Înv.) Boccea; (în special) pachet cu haine și rufe pe care mireasa le dăruia mirelui. – Din tc. bohçalık.

DOOM

boccealấc (înv.) s. n., pl. boccealấcuri

boccealâcuri
BOCCEALẤC, boccealâcuri, s. n. (Înv.) Boccea; (în special) pachet cu haine și rufe pe care mireasa le dăruia mirelui. – Din tc. bohçalık.

DOOM

boccealấc (înv.) s. n., pl. boccealấcuri

boccealâcurile
BOCCEALẤC, boccealâcuri, s. n. (Înv.) Boccea; (în special) pachet cu haine și rufe pe care mireasa le dăruia mirelui. – Din tc. bohçalık.

DOOM

boccealấc (înv.) s. n., pl. boccealấcuri

boccealâcurilor
BOCCEALẤC, boccealâcuri, s. n. (Înv.) Boccea; (în special) pachet cu haine și rufe pe care mireasa le dăruia mirelui. – Din tc. bohçalık.

DOOM

boccealấc (înv.) s. n., pl. boccealấcuri

boccealîc
BOCCEALẤC, boccealâcuri, s. n. (Înv.) Boccea; (în special) pachet cu haine și rufe pe care mireasa le dăruia mirelui. – Din tc. bohçalık.

DOOM

boccealấc (înv.) s. n., pl. boccealấcuri

boccealîcul
BOCCEALẤC, boccealâcuri, s. n. (Înv.) Boccea; (în special) pachet cu haine și rufe pe care mireasa le dăruia mirelui. – Din tc. bohçalık.

DOOM

boccealấc (înv.) s. n., pl. boccealấcuri

boccealîcului
BOCCEALẤC, boccealâcuri, s. n. (Înv.) Boccea; (în special) pachet cu haine și rufe pe care mireasa le dăruia mirelui. – Din tc. bohçalık.

DOOM

boccealấc (înv.) s. n., pl. boccealấcuri

boccealîcuri
BOCCEALẤC, boccealâcuri, s. n. (Înv.) Boccea; (în special) pachet cu haine și rufe pe care mireasa le dăruia mirelui. – Din tc. bohçalık.

DOOM

boccealấc (înv.) s. n., pl. boccealấcuri

boccealîcurile
BOCCEALẤC, boccealâcuri, s. n. (Înv.) Boccea; (în special) pachet cu haine și rufe pe care mireasa le dăruia mirelui. – Din tc. bohçalık.

DOOM

boccealấc (înv.) s. n., pl. boccealấcuri

boccealîcurilor
BOCCEALẤC, boccealâcuri, s. n. (Înv.) Boccea; (în special) pachet cu haine și rufe pe care mireasa le dăruia mirelui. – Din tc. bohçalık.

DOOM

boccealấc (înv.) s. n., pl. boccealấcuri

bocceaua
BOCCEÁ, boccele, s. f. 1. Pachet cu diverse obiecte casnice mărunte puse într-o pânză, ale cărei capete se leagă cruciș; boccealâc. 2. (Înv. și reg.) Șal mare pe care îl purtau femeile pe spate. – Din tc. bohça.

DOOM

bocceá s. f., art. bocceáua, g.-d. art. boccélei; pl. boccéle, art. boccélele

boccegiu
BOCCEGÍU, boccegii, s. m. (Înv.) Negustor ambulant de mărunțișuri (pânză, ace, ață); tolbaș, coropcar, marchitan. [Var.: bocceagíu s. m.] – Din tc. bohçacı.

DOOM

boccegíu (înv.) s. m., art. boccegíul, pl. boccegíi, art. boccegíii (-gi-ii)

boccele
BOCCEÁ, boccele, s. f. 1. Pachet cu diverse obiecte casnice mărunte puse într-o pânză, ale cărei capete se leagă cruciș; boccealâc. 2. (Înv. și reg.) Șal mare pe care îl purtau femeile pe spate. – Din tc. bohça.

DOOM

bocceá s. f., art. bocceáua, g.-d. art. boccélei; pl. boccéle, art. boccélele

boccelei
BOCCEÁ, boccele, s. f. 1. Pachet cu diverse obiecte casnice mărunte puse într-o pânză, ale cărei capete se leagă cruciș; boccealâc. 2. (Înv. și reg.) Șal mare pe care îl purtau femeile pe spate. – Din tc. bohça.

DOOM

bocceá s. f., art. bocceáua, g.-d. art. boccélei; pl. boccéle, art. boccélele

boccelele
BOCCEÁ, boccele, s. f. 1. Pachet cu diverse obiecte casnice mărunte puse într-o pânză, ale cărei capete se leagă cruciș; boccealâc. 2. (Înv. și reg.) Șal mare pe care îl purtau femeile pe spate. – Din tc. bohça.

DOOM

bocceá s. f., art. bocceáua, g.-d. art. boccélei; pl. boccéle, art. boccélele

boccelelor
BOCCEÁ, boccele, s. f. 1. Pachet cu diverse obiecte casnice mărunte puse într-o pânză, ale cărei capete se leagă cruciș; boccealâc. 2. (Înv. și reg.) Șal mare pe care îl purtau femeile pe spate. – Din tc. bohça.

DOOM

bocceá s. f., art. bocceáua, g.-d. art. boccélei; pl. boccéle, art. boccélele

bocceluța
BOCCELÚȚĂ, bocceluțe, s. f. Diminutiv al lui boccea. – Boccea + suf. -uță.

DOOM

boccelúță s. f., g.-d. art. boccelúței; pl. boccelúțe

bocceluțe
BOCCELÚȚĂ, bocceluțe, s. f. Diminutiv al lui boccea. – Boccea + suf. -uță.

DOOM

boccelúță s. f., g.-d. art. boccelúței; pl. boccelúțe

bocceluței
BOCCELÚȚĂ, bocceluțe, s. f. Diminutiv al lui boccea. – Boccea + suf. -uță.

DOOM

boccelúță s. f., g.-d. art. boccelúței; pl. boccelúțe

bocceluțele
BOCCELÚȚĂ, bocceluțe, s. f. Diminutiv al lui boccea. – Boccea + suf. -uță.

DOOM

boccelúță s. f., g.-d. art. boccelúței; pl. boccelúțe

bocceluțelor
BOCCELÚȚĂ, bocceluțe, s. f. Diminutiv al lui boccea. – Boccea + suf. -uță.

DOOM

boccelúță s. f., g.-d. art. boccelúței; pl. boccelúțe

boccia
BÓCCIA s.f. Minge de lemn folosită în jocul bocce. [Pron. boc-cia. / < it. boccia].

boccia
BOCCÍU, -ÍE, boccii, adj. (Pop. și fam.; despre oameni) Care are trăsături grosolane, urâte. ◊ Nas bocciu = nas urât. ♦ Fig. (Substantivat; rar) Bădăran. – Din tc. bokçu „ticălos”.

DOOM

boccíu (fam.) adj. m., f. boccíe; pl. m. și f. boccíi

boccie
BOCCÍU, -ÍE, boccii, adj. (Pop. și fam.; despre oameni) Care are trăsături grosolane, urâte. ◊ Nas bocciu = nas urât. ♦ Fig. (Substantivat; rar) Bădăran. – Din tc. bokçu „ticălos”.

DOOM

boccíu (fam.) adj. m., f. boccíe; pl. m. și f. boccíi

bocciei
BOCCÍU, -ÍE, boccii, adj. (Pop. și fam.; despre oameni) Care are trăsături grosolane, urâte. ◊ Nas bocciu = nas urât. ♦ Fig. (Substantivat; rar) Bădăran. – Din tc. bokçu „ticălos”.

DOOM

boccíu (fam.) adj. m., f. boccíe; pl. m. și f. boccíi

boccii
BOCCÍU, -ÍE, boccii, adj. (Pop. și fam.; despre oameni) Care are trăsături grosolane, urâte. ◊ Nas bocciu = nas urât. ♦ Fig. (Substantivat; rar) Bădăran. – Din tc. bokçu „ticălos”.

DOOM

boccíu (fam.) adj. m., f. boccíe; pl. m. și f. boccíi

bocciii
BOCCÍU, -ÍE, boccii, adj. (Pop. și fam.; despre oameni) Care are trăsături grosolane, urâte. ◊ Nas bocciu = nas urât. ♦ Fig. (Substantivat; rar) Bădăran. – Din tc. bokçu „ticălos”.

DOOM

boccíu (fam.) adj. m., f. boccíe; pl. m. și f. boccíi

bocciile
BOCCÍU, -ÍE, boccii, adj. (Pop. și fam.; despre oameni) Care are trăsături grosolane, urâte. ◊ Nas bocciu = nas urât. ♦ Fig. (Substantivat; rar) Bădăran. – Din tc. bokçu „ticălos”.

DOOM

boccíu (fam.) adj. m., f. boccíe; pl. m. și f. boccíi

bocciilor
BOCCÍU, -ÍE, boccii, adj. (Pop. și fam.; despre oameni) Care are trăsături grosolane, urâte. ◊ Nas bocciu = nas urât. ♦ Fig. (Substantivat; rar) Bădăran. – Din tc. bokçu „ticălos”.

DOOM

boccíu (fam.) adj. m., f. boccíe; pl. m. și f. boccíi

bocciu
BOCCÍU, -ÍE, boccii, adj. (Pop. și fam.; despre oameni) Care are trăsături grosolane, urâte. ◊ Nas bocciu = nas urât. ♦ Fig. (Substantivat; rar) Bădăran. – Din tc. bokçu „ticălos”.

DOOM

boccíu (fam.) adj. m., f. boccíe; pl. m. și f. boccíi

bocciul
BOCCÍU, -ÍE, boccii, adj. (Pop. și fam.; despre oameni) Care are trăsături grosolane, urâte. ◊ Nas bocciu = nas urât. ♦ Fig. (Substantivat; rar) Bădăran. – Din tc. bokçu „ticălos”.

DOOM

boccíu (fam.) adj. m., f. boccíe; pl. m. și f. boccíi

bocciului
BOCCÍU, -ÍE, boccii, adj. (Pop. și fam.; despre oameni) Care are trăsături grosolane, urâte. ◊ Nas bocciu = nas urât. ♦ Fig. (Substantivat; rar) Bădăran. – Din tc. bokçu „ticălos”.

DOOM

boccíu (fam.) adj. m., f. boccíe; pl. m. și f. boccíi

bocea
BOCÍ, bocesc, vb. IV. Intranz. și refl. A plânge tare (cu vaiete și strigăte). ♦ Tranz. A recita bocete (2). – Din boace (înv. și reg. „voce” < lat.).

DOOM

bocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bocésc, imperf. 3 sg. boceá; conj. prez. 3 să boceáscă

boceai
BOCÍ, bocesc, vb. IV. Intranz. și refl. A plânge tare (cu vaiete și strigăte). ♦ Tranz. A recita bocete (2). – Din boace (înv. și reg. „voce” < lat.).

DOOM

bocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bocésc, imperf. 3 sg. boceá; conj. prez. 3 să boceáscă

boceala
BOCEÁLĂ, boceli, s. f. (Fam.) Faptul de a (se) boci. – Boci + suf. -eală.

DOOM

boceálă (fam.) s. f., g.-d. art. bocélii; pl. bocéli

boceam
BOCÍ, bocesc, vb. IV. Intranz. și refl. A plânge tare (cu vaiete și strigăte). ♦ Tranz. A recita bocete (2). – Din boace (înv. și reg. „voce” < lat.).

DOOM

bocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bocésc, imperf. 3 sg. boceá; conj. prez. 3 să boceáscă

bocească
BOCÍ, bocesc, vb. IV. Intranz. și refl. A plânge tare (cu vaiete și strigăte). ♦ Tranz. A recita bocete (2). – Din boace (înv. și reg. „voce” < lat.).

DOOM

bocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bocésc, imperf. 3 sg. boceá; conj. prez. 3 să boceáscă

boceau
BOCÍ, bocesc, vb. IV. Intranz. și refl. A plânge tare (cu vaiete și strigăte). ♦ Tranz. A recita bocete (2). – Din boace (înv. și reg. „voce” < lat.).

DOOM

bocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bocésc, imperf. 3 sg. boceá; conj. prez. 3 să boceáscă

boceați
BOCÍ, bocesc, vb. IV. Intranz. și refl. A plânge tare (cu vaiete și strigăte). ♦ Tranz. A recita bocete (2). – Din boace (înv. și reg. „voce” < lat.).

DOOM

bocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bocésc, imperf. 3 sg. boceá; conj. prez. 3 să boceáscă

boceli
BOCEÁLĂ, boceli, s. f. (Fam.) Faptul de a (se) boci. – Boci + suf. -eală.

DOOM

boceálă (fam.) s. f., g.-d. art. bocélii; pl. bocéli

bocelii
BOCEÁLĂ, boceli, s. f. (Fam.) Faptul de a (se) boci. – Boci + suf. -eală.

DOOM

boceálă (fam.) s. f., g.-d. art. bocélii; pl. bocéli

bocelile
BOCEÁLĂ, boceli, s. f. (Fam.) Faptul de a (se) boci. – Boci + suf. -eală.

DOOM

boceálă (fam.) s. f., g.-d. art. bocélii; pl. bocéli

bocelilor
BOCEÁLĂ, boceli, s. f. (Fam.) Faptul de a (se) boci. – Boci + suf. -eală.

DOOM

boceálă (fam.) s. f., g.-d. art. bocélii; pl. bocéli

bocesc
BOCÍ, bocesc, vb. IV. Intranz. și refl. A plânge tare (cu vaiete și strigăte). ♦ Tranz. A recita bocete (2). – Din boace (înv. și reg. „voce” < lat.).

DOOM

bocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bocésc, imperf. 3 sg. boceá; conj. prez. 3 să boceáscă

bocet
BÓCET, bocete, s. n. 1. Plâns zbuciumat, însoțit de vaiete, strigăte, tânguiri; jalet, vaiet. 2. Specie de poezie populară, rituală, care însoțește manifestările funerare; cântare de mort. – Boci + suf. -et.

DOOM

bócet s. n., pl. bócete

bocete
BÓCET, bocete, s. n. 1. Plâns zbuciumat, însoțit de vaiete, strigăte, tânguiri; jalet, vaiet. 2. Specie de poezie populară, rituală, care însoțește manifestările funerare; cântare de mort. – Boci + suf. -et.

DOOM

bócet s. n., pl. bócete

bocetele
BÓCET, bocete, s. n. 1. Plâns zbuciumat, însoțit de vaiete, strigăte, tânguiri; jalet, vaiet. 2. Specie de poezie populară, rituală, care însoțește manifestările funerare; cântare de mort. – Boci + suf. -et.

DOOM

bócet s. n., pl. bócete

bocetelor
BÓCET, bocete, s. n. 1. Plâns zbuciumat, însoțit de vaiete, strigăte, tânguiri; jalet, vaiet. 2. Specie de poezie populară, rituală, care însoțește manifestările funerare; cântare de mort. – Boci + suf. -et.

DOOM

bócet s. n., pl. bócete

bocetul
BÓCET, bocete, s. n. 1. Plâns zbuciumat, însoțit de vaiete, strigăte, tânguiri; jalet, vaiet. 2. Specie de poezie populară, rituală, care însoțește manifestările funerare; cântare de mort. – Boci + suf. -et.

DOOM

bócet s. n., pl. bócete

bocetului
BÓCET, bocete, s. n. 1. Plâns zbuciumat, însoțit de vaiete, strigăte, tânguiri; jalet, vaiet. 2. Specie de poezie populară, rituală, care însoțește manifestările funerare; cântare de mort. – Boci + suf. -et.

DOOM

bócet s. n., pl. bócete

bocește
BOCÍ, bocesc, vb. IV. Intranz. și refl. A plânge tare (cu vaiete și strigăte). ♦ Tranz. A recita bocete (2). – Din boace (înv. și reg. „voce” < lat.).

DOOM

bocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bocésc, imperf. 3 sg. boceá; conj. prez. 3 să boceáscă

bocești
BOCÍ, bocesc, vb. IV. Intranz. și refl. A plânge tare (cu vaiete și strigăte). ♦ Tranz. A recita bocete (2). – Din boace (înv. și reg. „voce” < lat.).

DOOM

bocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bocésc, imperf. 3 sg. boceá; conj. prez. 3 să boceáscă

boci
BOCÍ, bocesc, vb. IV. Intranz. și refl. A plânge tare (cu vaiete și strigăte). ♦ Tranz. A recita bocete (2). – Din boace (înv. și reg. „voce” < lat.).

DOOM

bocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bocésc, imperf. 3 sg. boceá; conj. prez. 3 să boceáscă

bocii
BOCÍ, bocesc, vb. IV. Intranz. și refl. A plânge tare (cu vaiete și strigăte). ♦ Tranz. A recita bocete (2). – Din boace (înv. și reg. „voce” < lat.).

DOOM

bocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bocésc, imperf. 3 sg. boceá; conj. prez. 3 să boceáscă

bocim
BOCÍ, bocesc, vb. IV. Intranz. și refl. A plânge tare (cu vaiete și strigăte). ♦ Tranz. A recita bocete (2). – Din boace (înv. și reg. „voce” < lat.).

DOOM

bocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bocésc, imperf. 3 sg. boceá; conj. prez. 3 să boceáscă

bocind
BOCÍ, bocesc, vb. IV. Intranz. și refl. A plânge tare (cu vaiete și strigăte). ♦ Tranz. A recita bocete (2). – Din boace (înv. și reg. „voce” < lat.).

DOOM

bocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bocésc, imperf. 3 sg. boceá; conj. prez. 3 să boceáscă

bocioc
bocióc (-ci), s. m. – Corimb, inflorescență în umbrelă. – Var. bocioacă, bociolie. Mag. bucok „biluță” (DAR). Se folosește în Trans. de Nord.

bocire
BOCÍ, bocesc, vb. IV. Intranz. și refl. A plânge tare (cu vaiete și strigăte). ♦ Tranz. A recita bocete (2). – Din boace (înv. și reg. „voce” < lat.).

DOOM

bocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bocésc, imperf. 3 sg. boceá; conj. prez. 3 să boceáscă

bocire
BOCÍRE, bociri, s. f. Acțiunea de a (se) boci. – V. boci.

DOOM

bocíre s. f., g.-d. art. bocírii; pl. bocíri

bocirea
BOCÍRE, bociri, s. f. Acțiunea de a (se) boci. – V. boci.

DOOM

bocíre s. f., g.-d. art. bocírii; pl. bocíri

bociri
BOCÍRE, bociri, s. f. Acțiunea de a (se) boci. – V. boci.

DOOM

bocíre s. f., g.-d. art. bocírii; pl. bocíri

bocirii
BOCÍRE, bociri, s. f. Acțiunea de a (se) boci. – V. boci.

DOOM

bocíre s. f., g.-d. art. bocírii; pl. bocíri

bocirile
BOCÍRE, bociri, s. f. Acțiunea de a (se) boci. – V. boci.

DOOM

bocíre s. f., g.-d. art. bocírii; pl. bocíri

bocirilor
BOCÍRE, bociri, s. f. Acțiunea de a (se) boci. – V. boci.

DOOM

bocíre s. f., g.-d. art. bocírii; pl. bocíri

bociră
BOCÍ, bocesc, vb. IV. Intranz. și refl. A plânge tare (cu vaiete și strigăte). ♦ Tranz. A recita bocete (2). – Din boace (înv. și reg. „voce” < lat.).

DOOM

bocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bocésc, imperf. 3 sg. boceá; conj. prez. 3 să boceáscă

bocirăm
BOCÍ, bocesc, vb. IV. Intranz. și refl. A plânge tare (cu vaiete și strigăte). ♦ Tranz. A recita bocete (2). – Din boace (înv. și reg. „voce” < lat.).

DOOM

bocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bocésc, imperf. 3 sg. boceá; conj. prez. 3 să boceáscă

bocirăți
BOCÍ, bocesc, vb. IV. Intranz. și refl. A plânge tare (cu vaiete și strigăte). ♦ Tranz. A recita bocete (2). – Din boace (înv. și reg. „voce” < lat.).

DOOM

bocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bocésc, imperf. 3 sg. boceá; conj. prez. 3 să boceáscă

bocise
BOCÍ, bocesc, vb. IV. Intranz. și refl. A plânge tare (cu vaiete și strigăte). ♦ Tranz. A recita bocete (2). – Din boace (înv. și reg. „voce” < lat.).

DOOM

bocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bocésc, imperf. 3 sg. boceá; conj. prez. 3 să boceáscă

bocisem
BOCÍ, bocesc, vb. IV. Intranz. și refl. A plânge tare (cu vaiete și strigăte). ♦ Tranz. A recita bocete (2). – Din boace (înv. și reg. „voce” < lat.).

DOOM

bocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bocésc, imperf. 3 sg. boceá; conj. prez. 3 să boceáscă

bociseră
BOCÍ, bocesc, vb. IV. Intranz. și refl. A plânge tare (cu vaiete și strigăte). ♦ Tranz. A recita bocete (2). – Din boace (înv. și reg. „voce” < lat.).

DOOM

bocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bocésc, imperf. 3 sg. boceá; conj. prez. 3 să boceáscă

bociserăm
BOCÍ, bocesc, vb. IV. Intranz. și refl. A plânge tare (cu vaiete și strigăte). ♦ Tranz. A recita bocete (2). – Din boace (înv. și reg. „voce” < lat.).

DOOM

bocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bocésc, imperf. 3 sg. boceá; conj. prez. 3 să boceáscă

bociserăți
BOCÍ, bocesc, vb. IV. Intranz. și refl. A plânge tare (cu vaiete și strigăte). ♦ Tranz. A recita bocete (2). – Din boace (înv. și reg. „voce” < lat.).

DOOM

bocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bocésc, imperf. 3 sg. boceá; conj. prez. 3 să boceáscă

bociseși
BOCÍ, bocesc, vb. IV. Intranz. și refl. A plânge tare (cu vaiete și strigăte). ♦ Tranz. A recita bocete (2). – Din boace (înv. și reg. „voce” < lat.).

DOOM

bocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bocésc, imperf. 3 sg. boceá; conj. prez. 3 să boceáscă

bociseți
BOCÍ, bocesc, vb. IV. Intranz. și refl. A plânge tare (cu vaiete și strigăte). ♦ Tranz. A recita bocete (2). – Din boace (înv. și reg. „voce” < lat.).

DOOM

bocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bocésc, imperf. 3 sg. boceá; conj. prez. 3 să boceáscă

bocit
BOCÍ, bocesc, vb. IV. Intranz. și refl. A plânge tare (cu vaiete și strigăte). ♦ Tranz. A recita bocete (2). – Din boace (înv. și reg. „voce” < lat.).

DOOM

bocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bocésc, imperf. 3 sg. boceá; conj. prez. 3 să boceáscă

bocit
BOCÍT s. n. Faptul de a (se) boci. – V. boci.

DOOM

bocít s. n.

bocita
BOCÍT s. n. Faptul de a (se) boci. – V. boci.

DOOM

bocít s. n.

bocite
BOCÍT s. n. Faptul de a (se) boci. – V. boci.

DOOM

bocít s. n.

bocitei
BOCÍT s. n. Faptul de a (se) boci. – V. boci.

DOOM

bocít s. n.

bocitele
BOCÍT s. n. Faptul de a (se) boci. – V. boci.

DOOM

bocít s. n.

bocitelor
BOCÍT s. n. Faptul de a (se) boci. – V. boci.

DOOM

bocít s. n.

bocitoare
BOCITÓR, -OÁRE, bocitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care bocește. 2. S. f. Femeie care plânge la înmormântarea cuiva. – Boci + suf. -tor.

DOOM

bocitoáre s. f., g.-d. art. bocitoárei; pl. bocitoáre

bocitoare
BOCITÓR, -OÁRE, bocitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care bocește. 2. S. f. Femeie care plânge la înmormântarea cuiva. – Boci + suf. -tor.

DOOM

bocitór adj. m., pl. bocitóri; f. sg. și pl. bocitoáre

bocitoarea
BOCITÓR, -OÁRE, bocitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care bocește. 2. S. f. Femeie care plânge la înmormântarea cuiva. – Boci + suf. -tor.

DOOM

bocitór adj. m., pl. bocitóri; f. sg. și pl. bocitoáre

bocitoarei
BOCITÓR, -OÁRE, bocitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care bocește. 2. S. f. Femeie care plânge la înmormântarea cuiva. – Boci + suf. -tor.

DOOM

bocitór adj. m., pl. bocitóri; f. sg. și pl. bocitoáre

bocitoarele
BOCITÓR, -OÁRE, bocitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care bocește. 2. S. f. Femeie care plânge la înmormântarea cuiva. – Boci + suf. -tor.

DOOM

bocitór adj. m., pl. bocitóri; f. sg. și pl. bocitoáre

bocitoarelor
BOCITÓR, -OÁRE, bocitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care bocește. 2. S. f. Femeie care plânge la înmormântarea cuiva. – Boci + suf. -tor.

DOOM

bocitór adj. m., pl. bocitóri; f. sg. și pl. bocitoáre

bocitor
BOCITÓR, -OÁRE, bocitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care bocește. 2. S. f. Femeie care plânge la înmormântarea cuiva. – Boci + suf. -tor.

DOOM

bocitór adj. m., pl. bocitóri; f. sg. și pl. bocitoáre

bocitori
BOCITÓR, -OÁRE, bocitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care bocește. 2. S. f. Femeie care plânge la înmormântarea cuiva. – Boci + suf. -tor.

DOOM

bocitór adj. m., pl. bocitóri; f. sg. și pl. bocitoáre

bocitorii
BOCITÓR, -OÁRE, bocitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care bocește. 2. S. f. Femeie care plânge la înmormântarea cuiva. – Boci + suf. -tor.

DOOM

bocitór adj. m., pl. bocitóri; f. sg. și pl. bocitoáre

bocitorilor
BOCITÓR, -OÁRE, bocitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care bocește. 2. S. f. Femeie care plânge la înmormântarea cuiva. – Boci + suf. -tor.

DOOM

bocitór adj. m., pl. bocitóri; f. sg. și pl. bocitoáre

bocitorul
BOCITÓR, -OÁRE, bocitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care bocește. 2. S. f. Femeie care plânge la înmormântarea cuiva. – Boci + suf. -tor.

DOOM

bocitór adj. m., pl. bocitóri; f. sg. și pl. bocitoáre

bocitorului
BOCITÓR, -OÁRE, bocitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care bocește. 2. S. f. Femeie care plânge la înmormântarea cuiva. – Boci + suf. -tor.

DOOM

bocitór adj. m., pl. bocitóri; f. sg. și pl. bocitoáre

bocitul
BOCÍT s. n. Faptul de a (se) boci. – V. boci.

DOOM

bocít s. n.

bocitului
BOCÍT s. n. Faptul de a (se) boci. – V. boci.

DOOM

bocít s. n.

bociși
BOCÍ, bocesc, vb. IV. Intranz. și refl. A plânge tare (cu vaiete și strigăte). ♦ Tranz. A recita bocete (2). – Din boace (înv. și reg. „voce” < lat.).

DOOM

bocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bocésc, imperf. 3 sg. boceá; conj. prez. 3 să boceáscă

bociți
BOCÍ, bocesc, vb. IV. Intranz. și refl. A plânge tare (cu vaiete și strigăte). ♦ Tranz. A recita bocete (2). – Din boace (înv. și reg. „voce” < lat.).

DOOM

bocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bocésc, imperf. 3 sg. boceá; conj. prez. 3 să boceáscă

bociți
BOCÍT s. n. Faptul de a (se) boci. – V. boci.

DOOM

bocít s. n.

bociții
BOCÍT s. n. Faptul de a (se) boci. – V. boci.

DOOM

bocít s. n.

bociților
BOCÍT s. n. Faptul de a (se) boci. – V. boci.

DOOM

bocít s. n.

bocluc
BUCLÚC, buclucuri, s. n. 1. (Pop. și fam.) Situație neplăcută, încurcată, în care se află cineva; belea, încurcătură, necaz. ♦ Ceartă, discordie. 2. (Reg.; la pl.) Obiecte (neînsemnate, fără mare valoare) pe care le posedă cineva, care formează bagajul lui. [Var.: (reg.) boclúc s. n.] – Din tc. bokluk.

DOOM

buclúc (fam.) (bu-cluc) s. n., pl. buclúcuri

bocnă
BÓCNĂ adv. (Pop. și fam.; în expr.) A fi (sau a se face, a îngheța) bocnă = a îngheța tare. – Et. nec.

DOOM

!bócnă (în expr.) (fam.) adv.

bocul
BOC interj., s. n. 1. Interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de lovituri repetate ale ciocanului, ale toporului etc. 2. S. n. Zgomot produs astfel. – Onomatopee.

DOOM

boc³ (în expr. a mânca ~ / ~ turcesc) (înv., reg.) s. m.

bocului
BOC interj., s. n. 1. Interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de lovituri repetate ale ciocanului, ale toporului etc. 2. S. n. Zgomot produs astfel. – Onomatopee.

DOOM

boc³ (în expr. a mânca ~ / ~ turcesc) (înv., reg.) s. m.

bocuri
BOC interj., s. n. 1. Interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de lovituri repetate ale ciocanului, ale toporului etc. 2. S. n. Zgomot produs astfel. – Onomatopee.

DOOM

boc³ (în expr. a mânca ~ / ~ turcesc) (înv., reg.) s. m.

bocurile
BOC interj., s. n. 1. Interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de lovituri repetate ale ciocanului, ale toporului etc. 2. S. n. Zgomot produs astfel. – Onomatopee.

DOOM

boc³ (în expr. a mânca ~ / ~ turcesc) (înv., reg.) s. m.

bocurilor
BOC interj., s. n. 1. Interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de lovituri repetate ale ciocanului, ale toporului etc. 2. S. n. Zgomot produs astfel. – Onomatopee.

DOOM

boc³ (în expr. a mânca ~ / ~ turcesc) (înv., reg.) s. m.

bocănea
BOCĂNÍ, bocănesc, vb. IV. Intranz. A lovi în repetate rânduri cu un obiect tare în ceva; a ciocăni. – Boc + suf. -ăni.

DOOM

bocăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bocănésc / bócăn, imperf. 3 sg. bocăneá; conj. prez. 3 să bocăneáscă / să bócăne

bocăneai
BOCĂNÍ, bocănesc, vb. IV. Intranz. A lovi în repetate rânduri cu un obiect tare în ceva; a ciocăni. – Boc + suf. -ăni.

DOOM

bocăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bocănésc / bócăn, imperf. 3 sg. bocăneá; conj. prez. 3 să bocăneáscă / să bócăne

bocăneala
BOCĂNEÁLĂ, bocăneli, s. f. Bocănit. – Bocăni + suf. -eală.

DOOM

bocăneálă s. f., g.-d. art. bocănélii; pl. bocănéli

bocăneam
BOCĂNÍ, bocănesc, vb. IV. Intranz. A lovi în repetate rânduri cu un obiect tare în ceva; a ciocăni. – Boc + suf. -ăni.

DOOM

bocăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bocănésc / bócăn, imperf. 3 sg. bocăneá; conj. prez. 3 să bocăneáscă / să bócăne

bocănească
BOCĂNÍ, bocănesc, vb. IV. Intranz. A lovi în repetate rânduri cu un obiect tare în ceva; a ciocăni. – Boc + suf. -ăni.

DOOM

bocăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bocănésc / bócăn, imperf. 3 sg. bocăneá; conj. prez. 3 să bocăneáscă / să bócăne

bocăneau
BOCĂNÍ, bocănesc, vb. IV. Intranz. A lovi în repetate rânduri cu un obiect tare în ceva; a ciocăni. – Boc + suf. -ăni.

DOOM

bocăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bocănésc / bócăn, imperf. 3 sg. bocăneá; conj. prez. 3 să bocăneáscă / să bócăne

bocăneați
BOCĂNÍ, bocănesc, vb. IV. Intranz. A lovi în repetate rânduri cu un obiect tare în ceva; a ciocăni. – Boc + suf. -ăni.

DOOM

bocăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bocănésc / bócăn, imperf. 3 sg. bocăneá; conj. prez. 3 să bocăneáscă / să bócăne

bocăneli
BOCĂNEÁLĂ, bocăneli, s. f. Bocănit. – Bocăni + suf. -eală.

DOOM

bocăneálă s. f., g.-d. art. bocănélii; pl. bocănéli

bocănelii
BOCĂNEÁLĂ, bocăneli, s. f. Bocănit. – Bocăni + suf. -eală.

DOOM

bocăneálă s. f., g.-d. art. bocănélii; pl. bocănéli

bocănelile
BOCĂNEÁLĂ, bocăneli, s. f. Bocănit. – Bocăni + suf. -eală.

DOOM

bocăneálă s. f., g.-d. art. bocănélii; pl. bocănéli

bocănelilor
BOCĂNEÁLĂ, bocăneli, s. f. Bocănit. – Bocăni + suf. -eală.

DOOM

bocăneálă s. f., g.-d. art. bocănélii; pl. bocănéli

bocănesc
BOCĂNÍ, bocănesc, vb. IV. Intranz. A lovi în repetate rânduri cu un obiect tare în ceva; a ciocăni. – Boc + suf. -ăni.

DOOM

bocăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bocănésc / bócăn, imperf. 3 sg. bocăneá; conj. prez. 3 să bocăneáscă / să bócăne

bocănește
BOCĂNÍ, bocănesc, vb. IV. Intranz. A lovi în repetate rânduri cu un obiect tare în ceva; a ciocăni. – Boc + suf. -ăni.

DOOM

bocăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bocănésc / bócăn, imperf. 3 sg. bocăneá; conj. prez. 3 să bocăneáscă / să bócăne

bocănești
BOCĂNÍ, bocănesc, vb. IV. Intranz. A lovi în repetate rânduri cu un obiect tare în ceva; a ciocăni. – Boc + suf. -ăni.

DOOM

bocăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bocănésc / bócăn, imperf. 3 sg. bocăneá; conj. prez. 3 să bocăneáscă / să bócăne

bocăni
BOCĂNÍ, bocănesc, vb. IV. Intranz. A lovi în repetate rânduri cu un obiect tare în ceva; a ciocăni. – Boc + suf. -ăni.

DOOM

bocăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bocănésc / bócăn, imperf. 3 sg. bocăneá; conj. prez. 3 să bocăneáscă / să bócăne

bocănii
BOCĂNÍ, bocănesc, vb. IV. Intranz. A lovi în repetate rânduri cu un obiect tare în ceva; a ciocăni. – Boc + suf. -ăni.

DOOM

bocăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bocănésc / bócăn, imperf. 3 sg. bocăneá; conj. prez. 3 să bocăneáscă / să bócăne

bocănim
BOCĂNÍ, bocănesc, vb. IV. Intranz. A lovi în repetate rânduri cu un obiect tare în ceva; a ciocăni. – Boc + suf. -ăni.

DOOM

bocăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bocănésc / bócăn, imperf. 3 sg. bocăneá; conj. prez. 3 să bocăneáscă / să bócăne

bocănind
BOCĂNÍ, bocănesc, vb. IV. Intranz. A lovi în repetate rânduri cu un obiect tare în ceva; a ciocăni. – Boc + suf. -ăni.

DOOM

bocăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bocănésc / bócăn, imperf. 3 sg. bocăneá; conj. prez. 3 să bocăneáscă / să bócăne

bocănire
BOCĂNÍ, bocănesc, vb. IV. Intranz. A lovi în repetate rânduri cu un obiect tare în ceva; a ciocăni. – Boc + suf. -ăni.

DOOM

bocăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bocănésc / bócăn, imperf. 3 sg. bocăneá; conj. prez. 3 să bocăneáscă / să bócăne

bocăniră
BOCĂNÍ, bocănesc, vb. IV. Intranz. A lovi în repetate rânduri cu un obiect tare în ceva; a ciocăni. – Boc + suf. -ăni.

DOOM

bocăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bocănésc / bócăn, imperf. 3 sg. bocăneá; conj. prez. 3 să bocăneáscă / să bócăne

bocănirăm
BOCĂNÍ, bocănesc, vb. IV. Intranz. A lovi în repetate rânduri cu un obiect tare în ceva; a ciocăni. – Boc + suf. -ăni.

DOOM

bocăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bocănésc / bócăn, imperf. 3 sg. bocăneá; conj. prez. 3 să bocăneáscă / să bócăne

bocănirăți
BOCĂNÍ, bocănesc, vb. IV. Intranz. A lovi în repetate rânduri cu un obiect tare în ceva; a ciocăni. – Boc + suf. -ăni.

DOOM

bocăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bocănésc / bócăn, imperf. 3 sg. bocăneá; conj. prez. 3 să bocăneáscă / să bócăne

bocănise
BOCĂNÍ, bocănesc, vb. IV. Intranz. A lovi în repetate rânduri cu un obiect tare în ceva; a ciocăni. – Boc + suf. -ăni.

DOOM

bocăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bocănésc / bócăn, imperf. 3 sg. bocăneá; conj. prez. 3 să bocăneáscă / să bócăne

bocănisem
BOCĂNÍ, bocănesc, vb. IV. Intranz. A lovi în repetate rânduri cu un obiect tare în ceva; a ciocăni. – Boc + suf. -ăni.

DOOM

bocăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bocănésc / bócăn, imperf. 3 sg. bocăneá; conj. prez. 3 să bocăneáscă / să bócăne

bocăniseră
BOCĂNÍ, bocănesc, vb. IV. Intranz. A lovi în repetate rânduri cu un obiect tare în ceva; a ciocăni. – Boc + suf. -ăni.

DOOM

bocăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bocănésc / bócăn, imperf. 3 sg. bocăneá; conj. prez. 3 să bocăneáscă / să bócăne

bocăniserăm
BOCĂNÍ, bocănesc, vb. IV. Intranz. A lovi în repetate rânduri cu un obiect tare în ceva; a ciocăni. – Boc + suf. -ăni.

DOOM

bocăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bocănésc / bócăn, imperf. 3 sg. bocăneá; conj. prez. 3 să bocăneáscă / să bócăne

bocăniserăți
BOCĂNÍ, bocănesc, vb. IV. Intranz. A lovi în repetate rânduri cu un obiect tare în ceva; a ciocăni. – Boc + suf. -ăni.

DOOM

bocăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bocănésc / bócăn, imperf. 3 sg. bocăneá; conj. prez. 3 să bocăneáscă / să bócăne

bocăniseși
BOCĂNÍ, bocănesc, vb. IV. Intranz. A lovi în repetate rânduri cu un obiect tare în ceva; a ciocăni. – Boc + suf. -ăni.

DOOM

bocăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bocănésc / bócăn, imperf. 3 sg. bocăneá; conj. prez. 3 să bocăneáscă / să bócăne

bocăniseți
BOCĂNÍ, bocănesc, vb. IV. Intranz. A lovi în repetate rânduri cu un obiect tare în ceva; a ciocăni. – Boc + suf. -ăni.

DOOM

bocăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bocănésc / bócăn, imperf. 3 sg. bocăneá; conj. prez. 3 să bocăneáscă / să bócăne

bocănit
BOCĂNÍ, bocănesc, vb. IV. Intranz. A lovi în repetate rânduri cu un obiect tare în ceva; a ciocăni. – Boc + suf. -ăni.

DOOM

bocăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bocănésc / bócăn, imperf. 3 sg. bocăneá; conj. prez. 3 să bocăneáscă / să bócăne

bocănit
BOCĂNÍT s. n. Acțiunea de a bocăni și rezultatul ei; zgomot produs prin lovirea cu un obiect tare în ceva; bocăneală, bocănitură. – V. bocăni.

DOOM

bocănít s. n.

bocănitul
BOCĂNÍT s. n. Acțiunea de a bocăni și rezultatul ei; zgomot produs prin lovirea cu un obiect tare în ceva; bocăneală, bocănitură. – V. bocăni.

DOOM

bocănít s. n.

bocănitului
BOCĂNÍT s. n. Acțiunea de a bocăni și rezultatul ei; zgomot produs prin lovirea cu un obiect tare în ceva; bocăneală, bocănitură. – V. bocăni.

DOOM

bocănít s. n.

bocănitura
BOCĂNITÚRĂ, bocănituri, s. f. Bocănit. – Bocăni + suf. -tură.

DOOM

bocănitúră s. f., g.-d. art. bocănitúrii; pl. bocănitúri

bocănituri
BOCĂNITÚRĂ, bocănituri, s. f. Bocănit. – Bocăni + suf. -tură.

DOOM

bocănitúră s. f., g.-d. art. bocănitúrii; pl. bocănitúri

bocăniturii
BOCĂNITÚRĂ, bocănituri, s. f. Bocănit. – Bocăni + suf. -tură.

DOOM

bocănitúră s. f., g.-d. art. bocănitúrii; pl. bocănitúri

bocăniturile
BOCĂNITÚRĂ, bocănituri, s. f. Bocănit. – Bocăni + suf. -tură.

DOOM

bocănitúră s. f., g.-d. art. bocănitúrii; pl. bocănitúri

bocăniturilor
BOCĂNITÚRĂ, bocănituri, s. f. Bocănit. – Bocăni + suf. -tură.

DOOM

bocănitúră s. f., g.-d. art. bocănitúrii; pl. bocănitúri

bocăniși
BOCĂNÍ, bocănesc, vb. IV. Intranz. A lovi în repetate rânduri cu un obiect tare în ceva; a ciocăni. – Boc + suf. -ăni.

DOOM

bocăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bocănésc / bócăn, imperf. 3 sg. bocăneá; conj. prez. 3 să bocăneáscă / să bócăne

bocăniți
BOCĂNÍ, bocănesc, vb. IV. Intranz. A lovi în repetate rânduri cu un obiect tare în ceva; a ciocăni. – Boc + suf. -ăni.

DOOM

bocăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bocănésc / bócăn, imperf. 3 sg. bocăneá; conj. prez. 3 să bocăneáscă / să bócăne

bocșa
BÓCȘĂ, bocșe, s. f. 1. (Reg.) Instalație rudimentară pentru distilarea uscată a lemnului în vederea obținerii mangalului; p ext. cărbunărie. 2. Grămadă de minereuri bogate în sulf, folosite pentru oxidarea minereurilor. – Din magh. boksa.

DOOM

bócșă (reg.) s. f., g.-d. art. bócșei; pl. bócșe

bocșe
BÓCȘĂ, bocșe, s. f. 1. (Reg.) Instalație rudimentară pentru distilarea uscată a lemnului în vederea obținerii mangalului; p ext. cărbunărie. 2. Grămadă de minereuri bogate în sulf, folosite pentru oxidarea minereurilor. – Din magh. boksa.

DOOM

bócșă (reg.) s. f., g.-d. art. bócșei; pl. bócșe

bocșei
BÓCȘĂ, bocșe, s. f. 1. (Reg.) Instalație rudimentară pentru distilarea uscată a lemnului în vederea obținerii mangalului; p ext. cărbunărie. 2. Grămadă de minereuri bogate în sulf, folosite pentru oxidarea minereurilor. – Din magh. boksa.

DOOM

bócșă (reg.) s. f., g.-d. art. bócșei; pl. bócșe

bocșele
BÓCȘĂ, bocșe, s. f. 1. (Reg.) Instalație rudimentară pentru distilarea uscată a lemnului în vederea obținerii mangalului; p ext. cărbunărie. 2. Grămadă de minereuri bogate în sulf, folosite pentru oxidarea minereurilor. – Din magh. boksa.

DOOM

bócșă (reg.) s. f., g.-d. art. bócșei; pl. bócșe

bocșelor
BÓCȘĂ, bocșe, s. f. 1. (Reg.) Instalație rudimentară pentru distilarea uscată a lemnului în vederea obținerii mangalului; p ext. cărbunărie. 2. Grămadă de minereuri bogate în sulf, folosite pentru oxidarea minereurilor. – Din magh. boksa.

DOOM

bócșă (reg.) s. f., g.-d. art. bócșei; pl. bócșe

bocși
box s. m. – Sport în care doi adversari se luptă pe ring. Engl. box, prin intermediul fr. boxe. – Der. boxer, s. m., din fr. boxeur (uneori se scrie ca în fr.).

DOOM

box¹ (rasă de câini) s. m., pl. bocși

bocșii
box s. m. – Sport în care doi adversari se luptă pe ring. Engl. box, prin intermediul fr. boxe. – Der. boxer, s. m., din fr. boxeur (uneori se scrie ca în fr.).

DOOM

box¹ (rasă de câini) s. m., pl. bocși

bocșilor
box s. m. – Sport în care doi adversari se luptă pe ring. Engl. box, prin intermediul fr. boxe. – Der. boxer, s. m., din fr. boxeur (uneori se scrie ca în fr.).

DOOM

box¹ (rasă de câini) s. m., pl. bocși

bodaproste
BOGDAPRÓSTE interj. (Adesea substantivat) 1. Cuvânt de mulțumire adresat celui care dă ceva de pomană. ◊ Loc. adj. De bogdaproste = de pomană. ◊ Expr. Ca un pui de bogdaproste = (despre copii) nenorocit, prăpădit. (Fam.) A umple de bogdaproste = a ocărî (2). 2. Cuvânt prin care se exprimă ușurarea de a fi scăpat de o nenorocire, de o grijă etc. [Var.: bodapróste interj.] – Din bg. bog da prosti.

DOOM

bogdapróste/ bodapróste (pop.) (-da-pros-) interj.

bodaprosti
BODAPRÓSTI interj. v. bogdaproste.

bodega
BODÉGĂ, bodegi, s. f. Local mic în care se consumă aperitive și băuturi (alcoolice). – Din germ. Bodega.

DOOM

bodégă s. f., g.-d. art. bodégii; pl. bodégi

bodegi
BODÉGĂ, bodegi, s. f. Local mic în care se consumă aperitive și băuturi (alcoolice). – Din germ. Bodega.

DOOM

bodégă s. f., g.-d. art. bodégii; pl. bodégi

bodegii
BODÉGĂ, bodegi, s. f. Local mic în care se consumă aperitive și băuturi (alcoolice). – Din germ. Bodega.

DOOM

bodégă s. f., g.-d. art. bodégii; pl. bodégi

bodegile
BODÉGĂ, bodegi, s. f. Local mic în care se consumă aperitive și băuturi (alcoolice). – Din germ. Bodega.

DOOM

bodégă s. f., g.-d. art. bodégii; pl. bodégi

bodegilor
BODÉGĂ, bodegi, s. f. Local mic în care se consumă aperitive și băuturi (alcoolice). – Din germ. Bodega.

DOOM

bodégă s. f., g.-d. art. bodégii; pl. bodégi

bodegă
BODÉGĂ s.f. Local mic unde se consumă numai aperitive și băuturi alcoolice. [Pl. -gi, -ge. / < germ. Bodega, cf. sp. bodega].

bodicec
BÓDICEC, bodicecuri, s. n. Atac reglementar cu umărul, cu pieptul sau cu șoldul asupra adversarului aflat în mișcare, la jocul de hochei. – Din engl. bodycheck.

DOOM

bódicec s. n., pl. bódicecuri

bodiceca
BODICECÁ, pers. 3 bodicechează, vb. I. Tranz. (Rar) A practica bodicecul, la hochei. – Din bodicec.

DOOM

bodicecá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bodicecheáză

bodicecai
BODICECÁ, pers. 3 bodicechează, vb. I. Tranz. (Rar) A practica bodicecul, la hochei. – Din bodicec.

DOOM

bodicecá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bodicecheáză

bodicecam
BODICECÁ, pers. 3 bodicechează, vb. I. Tranz. (Rar) A practica bodicecul, la hochei. – Din bodicec.

DOOM

bodicecá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bodicecheáză

bodicecare
BODICECÁ, pers. 3 bodicechează, vb. I. Tranz. (Rar) A practica bodicecul, la hochei. – Din bodicec.

DOOM

bodicecá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bodicecheáză

bodicecare
BODICECÁ, pers. 3 bodicechează, vb. I. Tranz. A practica bodicecul, la hochei. – Din bodicec.

bodicecară
BODICECÁ, pers. 3 bodicechează, vb. I. Tranz. (Rar) A practica bodicecul, la hochei. – Din bodicec.

DOOM

bodicecá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bodicecheáză

bodicecarăm
BODICECÁ, pers. 3 bodicechează, vb. I. Tranz. (Rar) A practica bodicecul, la hochei. – Din bodicec.

DOOM

bodicecá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bodicecheáză

bodicecarăți
BODICECÁ, pers. 3 bodicechează, vb. I. Tranz. (Rar) A practica bodicecul, la hochei. – Din bodicec.

DOOM

bodicecá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bodicecheáză

bodicecase
BODICECÁ, pers. 3 bodicechează, vb. I. Tranz. (Rar) A practica bodicecul, la hochei. – Din bodicec.

DOOM

bodicecá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bodicecheáză

bodicecasem
BODICECÁ, pers. 3 bodicechează, vb. I. Tranz. (Rar) A practica bodicecul, la hochei. – Din bodicec.

DOOM

bodicecá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bodicecheáză

bodicecaseră
BODICECÁ, pers. 3 bodicechează, vb. I. Tranz. (Rar) A practica bodicecul, la hochei. – Din bodicec.

DOOM

bodicecá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bodicecheáză

bodicecaserăm
BODICECÁ, pers. 3 bodicechează, vb. I. Tranz. (Rar) A practica bodicecul, la hochei. – Din bodicec.

DOOM

bodicecá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bodicecheáză

bodicecaserăți
BODICECÁ, pers. 3 bodicechează, vb. I. Tranz. (Rar) A practica bodicecul, la hochei. – Din bodicec.

DOOM

bodicecá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bodicecheáză

bodicecaseși
BODICECÁ, pers. 3 bodicechează, vb. I. Tranz. (Rar) A practica bodicecul, la hochei. – Din bodicec.

DOOM

bodicecá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bodicecheáză

bodicecaseți
BODICECÁ, pers. 3 bodicechează, vb. I. Tranz. (Rar) A practica bodicecul, la hochei. – Din bodicec.

DOOM

bodicecá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bodicecheáză

bodicecat
BODICECÁ, pers. 3 bodicechează, vb. I. Tranz. (Rar) A practica bodicecul, la hochei. – Din bodicec.

DOOM

bodicecá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bodicecheáză

bodicecat
BODICECÁ, pers. 3 bodicechează, vb. I. Tranz. A practica bodicecul, la hochei. – Din bodicec.

bodicecau
BODICECÁ, pers. 3 bodicechează, vb. I. Tranz. (Rar) A practica bodicecul, la hochei. – Din bodicec.

DOOM

bodicecá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bodicecheáză

bodicecași
BODICECÁ, pers. 3 bodicechează, vb. I. Tranz. (Rar) A practica bodicecul, la hochei. – Din bodicec.

DOOM

bodicecá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bodicecheáză

bodicecați
BODICECÁ, pers. 3 bodicechează, vb. I. Tranz. (Rar) A practica bodicecul, la hochei. – Din bodicec.

DOOM

bodicecá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bodicecheáză

bodicechează
BODICECÁ, pers. 3 bodicechează, vb. I. Tranz. (Rar) A practica bodicecul, la hochei. – Din bodicec.

DOOM

bodicecá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bodicecheáză

bodicechez
BODICECÁ, pers. 3 bodicechează, vb. I. Tranz. (Rar) A practica bodicecul, la hochei. – Din bodicec.

DOOM

bodicecá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bodicecheáză

bodicecheze
BODICECÁ, pers. 3 bodicechează, vb. I. Tranz. (Rar) A practica bodicecul, la hochei. – Din bodicec.

DOOM

bodicecá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bodicecheáză

bodicechezi
BODICECÁ, pers. 3 bodicechează, vb. I. Tranz. (Rar) A practica bodicecul, la hochei. – Din bodicec.

DOOM

bodicecá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bodicecheáză

bodicecul
BÓDICEC, bodicecuri, s. n. Atac reglementar cu umărul, cu pieptul sau cu șoldul asupra adversarului aflat în mișcare, la jocul de hochei. – Din engl. bodycheck.

DOOM

bódicec s. n., pl. bódicecuri

bodicecului
BÓDICEC, bodicecuri, s. n. Atac reglementar cu umărul, cu pieptul sau cu șoldul asupra adversarului aflat în mișcare, la jocul de hochei. – Din engl. bodycheck.

DOOM

bódicec s. n., pl. bódicecuri

bodicecuri
BÓDICEC, bodicecuri, s. n. Atac reglementar cu umărul, cu pieptul sau cu șoldul asupra adversarului aflat în mișcare, la jocul de hochei. – Din engl. bodycheck.

DOOM

bódicec s. n., pl. bódicecuri

bodicecurile
BÓDICEC, bodicecuri, s. n. Atac reglementar cu umărul, cu pieptul sau cu șoldul asupra adversarului aflat în mișcare, la jocul de hochei. – Din engl. bodycheck.

DOOM

bódicec s. n., pl. bódicecuri

bodicecurilor
BÓDICEC, bodicecuri, s. n. Atac reglementar cu umărul, cu pieptul sau cu șoldul asupra adversarului aflat în mișcare, la jocul de hochei. – Din engl. bodycheck.

DOOM

bódicec s. n., pl. bódicecuri

bodicecând
BODICECÁ, pers. 3 bodicechează, vb. I. Tranz. (Rar) A practica bodicecul, la hochei. – Din bodicec.

DOOM

bodicecá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bodicecheáză

bodicecînd
BODICECÁ, pers. 3 bodicechează, vb. I. Tranz. (Rar) A practica bodicecul, la hochei. – Din bodicec.

DOOM

bodicecá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bodicecheáză

bodigard
BÓDYGUARD, bodyguarzi, s. m. Gardă de corp; p. ext. paznic. [Pr.: bódiguard, bádigard. – Var. bodigárd s. m.] – Din engl. body-guard.

DOOM

bodigárd v. bódyguard.

bodigardul
BÓDYGUARD, bodyguarzi, s. m. Gardă de corp; p. ext. paznic. [Pr.: bódiguard, bádigard. – Var. bodigárd s. m.] – Din engl. body-guard.

DOOM

bodigárd v. bódyguard.

bodigardului
BÓDYGUARD, bodyguarzi, s. m. Gardă de corp; p. ext. paznic. [Pr.: bódiguard, bádigard. – Var. bodigárd s. m.] – Din engl. body-guard.

DOOM

bodigárd v. bódyguard.

bodigarzi
BÓDYGUARD, bodyguarzi, s. m. Gardă de corp; p. ext. paznic. [Pr.: bódiguard, bádigard. – Var. bodigárd s. m.] – Din engl. body-guard.

DOOM

bodigárd v. bódyguard.

bodigarzii
BÓDYGUARD, bodyguarzi, s. m. Gardă de corp; p. ext. paznic. [Pr.: bódiguard, bádigard. – Var. bodigárd s. m.] – Din engl. body-guard.

DOOM

bodigárd v. bódyguard.

bodigarzilor
BÓDYGUARD, bodyguarzi, s. m. Gardă de corp; p. ext. paznic. [Pr.: bódiguard, bádigard. – Var. bodigárd s. m.] – Din engl. body-guard.

DOOM

bodigárd v. bódyguard.

bodnar
BODNÁR s. m. v. butnar.

bodogănea
BODOGĂNÍ, bodogănesc, vb. IV. Tranz. A bombăni supărat, spunând ceva nedeslușit. ♦ Intranz. A bombăni (de ciudă sau de supărare). – Et. nec.

DOOM

bodogăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bodogănésc, imperf. 3 sg. bodogăneá; conj. prez. 3 să bodogăneáscă

bodogăneai
BODOGĂNÍ, bodogănesc, vb. IV. Tranz. A bombăni supărat, spunând ceva nedeslușit. ♦ Intranz. A bombăni (de ciudă sau de supărare). – Et. nec.

DOOM

bodogăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bodogănésc, imperf. 3 sg. bodogăneá; conj. prez. 3 să bodogăneáscă

bodogăneala
BODOGĂNEÁLĂ, bodogăneli, s. f. Vorbire înceată, neclară, care redă de obicei un protest reținut sau o nemulțumire stăpânită. – Bodogăni + suf. -eală.

DOOM

bodogăneálă s. f., g.-d. art. bodogănélii; pl. bodogănéli

bodogăneam
BODOGĂNÍ, bodogănesc, vb. IV. Tranz. A bombăni supărat, spunând ceva nedeslușit. ♦ Intranz. A bombăni (de ciudă sau de supărare). – Et. nec.

DOOM

bodogăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bodogănésc, imperf. 3 sg. bodogăneá; conj. prez. 3 să bodogăneáscă

bodogănească
BODOGĂNÍ, bodogănesc, vb. IV. Tranz. A bombăni supărat, spunând ceva nedeslușit. ♦ Intranz. A bombăni (de ciudă sau de supărare). – Et. nec.

DOOM

bodogăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bodogănésc, imperf. 3 sg. bodogăneá; conj. prez. 3 să bodogăneáscă

bodogăneau
BODOGĂNÍ, bodogănesc, vb. IV. Tranz. A bombăni supărat, spunând ceva nedeslușit. ♦ Intranz. A bombăni (de ciudă sau de supărare). – Et. nec.

DOOM

bodogăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bodogănésc, imperf. 3 sg. bodogăneá; conj. prez. 3 să bodogăneáscă

bodogăneați
BODOGĂNÍ, bodogănesc, vb. IV. Tranz. A bombăni supărat, spunând ceva nedeslușit. ♦ Intranz. A bombăni (de ciudă sau de supărare). – Et. nec.

DOOM

bodogăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bodogănésc, imperf. 3 sg. bodogăneá; conj. prez. 3 să bodogăneáscă

bodogăneli
BODOGĂNEÁLĂ, bodogăneli, s. f. Vorbire înceată, neclară, care redă de obicei un protest reținut sau o nemulțumire stăpânită. – Bodogăni + suf. -eală.

DOOM

bodogăneálă s. f., g.-d. art. bodogănélii; pl. bodogănéli

bodogănelii
BODOGĂNEÁLĂ, bodogăneli, s. f. Vorbire înceată, neclară, care redă de obicei un protest reținut sau o nemulțumire stăpânită. – Bodogăni + suf. -eală.

DOOM

bodogăneálă s. f., g.-d. art. bodogănélii; pl. bodogănéli

bodogănelile
BODOGĂNEÁLĂ, bodogăneli, s. f. Vorbire înceată, neclară, care redă de obicei un protest reținut sau o nemulțumire stăpânită. – Bodogăni + suf. -eală.

DOOM

bodogăneálă s. f., g.-d. art. bodogănélii; pl. bodogănéli

bodogănelilor
BODOGĂNEÁLĂ, bodogăneli, s. f. Vorbire înceată, neclară, care redă de obicei un protest reținut sau o nemulțumire stăpânită. – Bodogăni + suf. -eală.

DOOM

bodogăneálă s. f., g.-d. art. bodogănélii; pl. bodogănéli

bodogănesc
BODOGĂNÍ, bodogănesc, vb. IV. Tranz. A bombăni supărat, spunând ceva nedeslușit. ♦ Intranz. A bombăni (de ciudă sau de supărare). – Et. nec.

DOOM

bodogăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bodogănésc, imperf. 3 sg. bodogăneá; conj. prez. 3 să bodogăneáscă

bodogănește
BODOGĂNÍ, bodogănesc, vb. IV. Tranz. A bombăni supărat, spunând ceva nedeslușit. ♦ Intranz. A bombăni (de ciudă sau de supărare). – Et. nec.

DOOM

bodogăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bodogănésc, imperf. 3 sg. bodogăneá; conj. prez. 3 să bodogăneáscă

bodogănești
BODOGĂNÍ, bodogănesc, vb. IV. Tranz. A bombăni supărat, spunând ceva nedeslușit. ♦ Intranz. A bombăni (de ciudă sau de supărare). – Et. nec.

DOOM

bodogăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bodogănésc, imperf. 3 sg. bodogăneá; conj. prez. 3 să bodogăneáscă

bodogăni
BODOGĂNÍ, bodogănesc, vb. IV. Tranz. A bombăni supărat, spunând ceva nedeslușit. ♦ Intranz. A bombăni (de ciudă sau de supărare). – Et. nec.

DOOM

bodogăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bodogănésc, imperf. 3 sg. bodogăneá; conj. prez. 3 să bodogăneáscă

bodogănii
BODOGĂNÍ, bodogănesc, vb. IV. Tranz. A bombăni supărat, spunând ceva nedeslușit. ♦ Intranz. A bombăni (de ciudă sau de supărare). – Et. nec.

DOOM

bodogăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bodogănésc, imperf. 3 sg. bodogăneá; conj. prez. 3 să bodogăneáscă

bodogănim
BODOGĂNÍ, bodogănesc, vb. IV. Tranz. A bombăni supărat, spunând ceva nedeslușit. ♦ Intranz. A bombăni (de ciudă sau de supărare). – Et. nec.

DOOM

bodogăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bodogănésc, imperf. 3 sg. bodogăneá; conj. prez. 3 să bodogăneáscă

bodogănind
BODOGĂNÍ, bodogănesc, vb. IV. Tranz. A bombăni supărat, spunând ceva nedeslușit. ♦ Intranz. A bombăni (de ciudă sau de supărare). – Et. nec.

DOOM

bodogăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bodogănésc, imperf. 3 sg. bodogăneá; conj. prez. 3 să bodogăneáscă

bodogănire
BODOGĂNÍ, bodogănesc, vb. IV. Tranz. A bombăni supărat, spunând ceva nedeslușit. ♦ Intranz. A bombăni (de ciudă sau de supărare). – Et. nec.

DOOM

bodogăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bodogănésc, imperf. 3 sg. bodogăneá; conj. prez. 3 să bodogăneáscă

bodogănire
BODOGĂNÍRE, bodogăniri, s. f. Acțiunea de a bodogăni. – V. bodogăni.

DOOM

bodogăníre s. f., g.-d. art. bodogănírii; pl. bodogăníri

bodogănirea
BODOGĂNÍRE, bodogăniri, s. f. Acțiunea de a bodogăni. – V. bodogăni.

DOOM

bodogăníre s. f., g.-d. art. bodogănírii; pl. bodogăníri

bodogăniri
BODOGĂNÍRE, bodogăniri, s. f. Acțiunea de a bodogăni. – V. bodogăni.

DOOM

bodogăníre s. f., g.-d. art. bodogănírii; pl. bodogăníri

bodogănirii
BODOGĂNÍRE, bodogăniri, s. f. Acțiunea de a bodogăni. – V. bodogăni.

DOOM

bodogăníre s. f., g.-d. art. bodogănírii; pl. bodogăníri

bodogănirile
BODOGĂNÍRE, bodogăniri, s. f. Acțiunea de a bodogăni. – V. bodogăni.

DOOM

bodogăníre s. f., g.-d. art. bodogănírii; pl. bodogăníri

bodogănirilor
BODOGĂNÍRE, bodogăniri, s. f. Acțiunea de a bodogăni. – V. bodogăni.

DOOM

bodogăníre s. f., g.-d. art. bodogănírii; pl. bodogăníri

bodogăniră
BODOGĂNÍ, bodogănesc, vb. IV. Tranz. A bombăni supărat, spunând ceva nedeslușit. ♦ Intranz. A bombăni (de ciudă sau de supărare). – Et. nec.

DOOM

bodogăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bodogănésc, imperf. 3 sg. bodogăneá; conj. prez. 3 să bodogăneáscă

bodogănirăm
BODOGĂNÍ, bodogănesc, vb. IV. Tranz. A bombăni supărat, spunând ceva nedeslușit. ♦ Intranz. A bombăni (de ciudă sau de supărare). – Et. nec.

DOOM

bodogăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bodogănésc, imperf. 3 sg. bodogăneá; conj. prez. 3 să bodogăneáscă

bodogănirăți
BODOGĂNÍ, bodogănesc, vb. IV. Tranz. A bombăni supărat, spunând ceva nedeslușit. ♦ Intranz. A bombăni (de ciudă sau de supărare). – Et. nec.

DOOM

bodogăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bodogănésc, imperf. 3 sg. bodogăneá; conj. prez. 3 să bodogăneáscă

bodogănise
BODOGĂNÍ, bodogănesc, vb. IV. Tranz. A bombăni supărat, spunând ceva nedeslușit. ♦ Intranz. A bombăni (de ciudă sau de supărare). – Et. nec.

DOOM

bodogăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bodogănésc, imperf. 3 sg. bodogăneá; conj. prez. 3 să bodogăneáscă

bodogănisem
BODOGĂNÍ, bodogănesc, vb. IV. Tranz. A bombăni supărat, spunând ceva nedeslușit. ♦ Intranz. A bombăni (de ciudă sau de supărare). – Et. nec.

DOOM

bodogăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bodogănésc, imperf. 3 sg. bodogăneá; conj. prez. 3 să bodogăneáscă

bodogăniseră
BODOGĂNÍ, bodogănesc, vb. IV. Tranz. A bombăni supărat, spunând ceva nedeslușit. ♦ Intranz. A bombăni (de ciudă sau de supărare). – Et. nec.

DOOM

bodogăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bodogănésc, imperf. 3 sg. bodogăneá; conj. prez. 3 să bodogăneáscă

bodogăniserăm
BODOGĂNÍ, bodogănesc, vb. IV. Tranz. A bombăni supărat, spunând ceva nedeslușit. ♦ Intranz. A bombăni (de ciudă sau de supărare). – Et. nec.

DOOM

bodogăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bodogănésc, imperf. 3 sg. bodogăneá; conj. prez. 3 să bodogăneáscă

bodogăniserăți
BODOGĂNÍ, bodogănesc, vb. IV. Tranz. A bombăni supărat, spunând ceva nedeslușit. ♦ Intranz. A bombăni (de ciudă sau de supărare). – Et. nec.

DOOM

bodogăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bodogănésc, imperf. 3 sg. bodogăneá; conj. prez. 3 să bodogăneáscă

bodogăniseși
BODOGĂNÍ, bodogănesc, vb. IV. Tranz. A bombăni supărat, spunând ceva nedeslușit. ♦ Intranz. A bombăni (de ciudă sau de supărare). – Et. nec.

DOOM

bodogăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bodogănésc, imperf. 3 sg. bodogăneá; conj. prez. 3 să bodogăneáscă

bodogăniseți
BODOGĂNÍ, bodogănesc, vb. IV. Tranz. A bombăni supărat, spunând ceva nedeslușit. ♦ Intranz. A bombăni (de ciudă sau de supărare). – Et. nec.

DOOM

bodogăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bodogănésc, imperf. 3 sg. bodogăneá; conj. prez. 3 să bodogăneáscă

bodogănit
BODOGĂNÍ, bodogănesc, vb. IV. Tranz. A bombăni supărat, spunând ceva nedeslușit. ♦ Intranz. A bombăni (de ciudă sau de supărare). – Et. nec.

DOOM

bodogăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bodogănésc, imperf. 3 sg. bodogăneá; conj. prez. 3 să bodogăneáscă

bodogănit
BODOGĂNÍT, bodogănituri, s. n. Faptul de a bodogăni. – V. bodogăni.

bodogăniși
BODOGĂNÍ, bodogănesc, vb. IV. Tranz. A bombăni supărat, spunând ceva nedeslușit. ♦ Intranz. A bombăni (de ciudă sau de supărare). – Et. nec.

DOOM

bodogăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bodogănésc, imperf. 3 sg. bodogăneá; conj. prez. 3 să bodogăneáscă

bodogăniți
BODOGĂNÍ, bodogănesc, vb. IV. Tranz. A bombăni supărat, spunând ceva nedeslușit. ♦ Intranz. A bombăni (de ciudă sau de supărare). – Et. nec.

DOOM

bodogăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bodogănésc, imperf. 3 sg. bodogăneá; conj. prez. 3 să bodogăneáscă

bodolan
BODOLÁN, bodolane, s. n. (Reg.) Os mare, ciolan.

bodoni
BODÓNI s. n. Caracter de literă cu contrast mare între liniile de bază și liniile secundare, cu piciorușele subțiri și scurte. – Din germ. Bodoni.

DOOM

bodóni (-ni) s. n.

bodoniul
BODÓNI s. n. Caracter de literă cu contrast mare între liniile de bază și liniile secundare, cu piciorușele subțiri și scurte. – Din germ. Bodoni.

DOOM

bodóni (-ni) s. n.

bodoniului
BODÓNI s. n. Caracter de literă cu contrast mare între liniile de bază și liniile secundare, cu piciorușele subțiri și scurte. – Din germ. Bodoni.

DOOM

bodóni (-ni) s. n.

bodroanțe
BODROÁNȚE s. f. pl. (Reg.) Boarfe.

bodroanță
bodroanță, bodroanțe s. f. prostituată.

bodrogăneală
BODROGĂNEÁLĂ s. f. v. bodogăneală.

bodrogăni
BODROGĂNÍ vb. IV v. bodogăni.

body
BÓDY BUILDING s. n. Complex de exerciții pentru menținerea corpului într-o formă bună. [Pr.: body bílding] – Din engl. body-building.

DOOM

bódy building (angl.) [building pron. bílding] (buil-) s. n.

body
body, bodyuri s. n. obiect de lenjerie feminină asemănător cu echipamentul de gimnastică.

DOOM

bódy (angl.) s. n., art. bódy-ul; pl. bódy-uri

bodyguard
BÓDYGUARD, bodyguarzi, s. m. Gardă de corp; p. ext. paznic. [Pr.: bódiguard, bádigard. – Var. bodigárd s. m.] – Din engl. body-guard.

DOOM

bodigárd v. bódyguard.

bodyul
BÓDY BUILDING s. n. Complex de exerciții pentru menținerea corpului într-o formă bună. [Pr.: body bílding] – Din engl. body-building.

DOOM

bódy building (angl.) [building pron. bílding] (buil-) s. n.

bodyului
BÓDY BUILDING s. n. Complex de exerciții pentru menținerea corpului într-o formă bună. [Pr.: body bílding] – Din engl. body-building.

DOOM

bódy building (angl.) [building pron. bílding] (buil-) s. n.

bodyuri
BÓDY BUILDING s. n. Complex de exerciții pentru menținerea corpului într-o formă bună. [Pr.: body bílding] – Din engl. body-building.

DOOM

bódy building (angl.) [building pron. bílding] (buil-) s. n.

bodyurile
BÓDY BUILDING s. n. Complex de exerciții pentru menținerea corpului într-o formă bună. [Pr.: body bílding] – Din engl. body-building.

DOOM

bódy building (angl.) [building pron. bílding] (buil-) s. n.

bodyurilor
BÓDY BUILDING s. n. Complex de exerciții pentru menținerea corpului într-o formă bună. [Pr.: body bílding] – Din engl. body-building.

DOOM

bódy building (angl.) [building pron. bílding] (buil-) s. n.

bodârlăi
BODÂRLẮU, bodârlăi, s. m. (Ornit.) Cufundar. ◊ Compus: bodârlău-cu-fierăstrău = pasăre de baltă înrudită cu rața, având zimții laterali ai ciocului asemănători cu dinții de fierăstrău (Mergus merganser). – Et. nec.

DOOM

bodârlắu s. m., art. bodârlắul; pl. bodârlắi, art. bodârlắii

bodârlăii
BODÂRLẮU, bodârlăi, s. m. (Ornit.) Cufundar. ◊ Compus: bodârlău-cu-fierăstrău = pasăre de baltă înrudită cu rața, având zimții laterali ai ciocului asemănători cu dinții de fierăstrău (Mergus merganser). – Et. nec.

DOOM

bodârlắu s. m., art. bodârlắul; pl. bodârlắi, art. bodârlắii

bodârlăilor
BODÂRLẮU, bodârlăi, s. m. (Ornit.) Cufundar. ◊ Compus: bodârlău-cu-fierăstrău = pasăre de baltă înrudită cu rața, având zimții laterali ai ciocului asemănători cu dinții de fierăstrău (Mergus merganser). – Et. nec.

DOOM

bodârlắu s. m., art. bodârlắul; pl. bodârlắi, art. bodârlắii

bodârlău
BODÂRLẮU, bodârlăi, s. m. (Ornit.) Cufundar. ◊ Compus: bodârlău-cu-fierăstrău = pasăre de baltă înrudită cu rața, având zimții laterali ai ciocului asemănători cu dinții de fierăstrău (Mergus merganser). – Et. nec.

DOOM

bodârlắu s. m., art. bodârlắul; pl. bodârlắi, art. bodârlắii

bodârlăul
BODÂRLẮU, bodârlăi, s. m. (Ornit.) Cufundar. ◊ Compus: bodârlău-cu-fierăstrău = pasăre de baltă înrudită cu rața, având zimții laterali ai ciocului asemănători cu dinții de fierăstrău (Mergus merganser). – Et. nec.

DOOM

bodârlắu s. m., art. bodârlắul; pl. bodârlắi, art. bodârlắii

bodârlăului
BODÂRLẮU, bodârlăi, s. m. (Ornit.) Cufundar. ◊ Compus: bodârlău-cu-fierăstrău = pasăre de baltă înrudită cu rața, având zimții laterali ai ciocului asemănători cu dinții de fierăstrău (Mergus merganser). – Et. nec.

DOOM

bodârlắu s. m., art. bodârlắul; pl. bodârlắi, art. bodârlắii

bodîrlăi
BODÂRLẮU, bodârlăi, s. m. (Ornit.) Cufundar. ◊ Compus: bodârlău-cu-fierăstrău = pasăre de baltă înrudită cu rața, având zimții laterali ai ciocului asemănători cu dinții de fierăstrău (Mergus merganser). – Et. nec.

DOOM

bodârlắu s. m., art. bodârlắul; pl. bodârlắi, art. bodârlắii

bodîrlăii
BODÂRLẮU, bodârlăi, s. m. (Ornit.) Cufundar. ◊ Compus: bodârlău-cu-fierăstrău = pasăre de baltă înrudită cu rața, având zimții laterali ai ciocului asemănători cu dinții de fierăstrău (Mergus merganser). – Et. nec.

DOOM

bodârlắu s. m., art. bodârlắul; pl. bodârlắi, art. bodârlắii

bodîrlăilor
BODÂRLẮU, bodârlăi, s. m. (Ornit.) Cufundar. ◊ Compus: bodârlău-cu-fierăstrău = pasăre de baltă înrudită cu rața, având zimții laterali ai ciocului asemănători cu dinții de fierăstrău (Mergus merganser). – Et. nec.

DOOM

bodârlắu s. m., art. bodârlắul; pl. bodârlắi, art. bodârlắii

bodîrlău
BODÂRLẮU, bodârlăi, s. m. (Ornit.) Cufundar. ◊ Compus: bodârlău-cu-fierăstrău = pasăre de baltă înrudită cu rața, având zimții laterali ai ciocului asemănători cu dinții de fierăstrău (Mergus merganser). – Et. nec.

DOOM

bodârlắu s. m., art. bodârlắul; pl. bodârlắi, art. bodârlắii

bodîrlăul
BODÂRLẮU, bodârlăi, s. m. (Ornit.) Cufundar. ◊ Compus: bodârlău-cu-fierăstrău = pasăre de baltă înrudită cu rața, având zimții laterali ai ciocului asemănători cu dinții de fierăstrău (Mergus merganser). – Et. nec.

DOOM

bodârlắu s. m., art. bodârlắul; pl. bodârlắi, art. bodârlắii

bodîrlăului
BODÂRLẮU, bodârlăi, s. m. (Ornit.) Cufundar. ◊ Compus: bodârlău-cu-fierăstrău = pasăre de baltă înrudită cu rața, având zimții laterali ai ciocului asemănători cu dinții de fierăstrău (Mergus merganser). – Et. nec.

DOOM

bodârlắu s. m., art. bodârlắul; pl. bodârlắi, art. bodârlắii

bodăi
bodắi (-i), s. m. – Om arțăgos, ursuz, nesuferit. Origine necunoscută. DAR îl apropie de sl. bodǫ „a lovi cu coarnele”, rut. bodjan „cu coarne”. Cuvînt rar, folosit în Mold.

boehmeria
RÁMIE s. f. Plantă textilă cultivată în zonele subtropicale din sud-estul Asiei, ale cărei fibre sunt lungi, elastice și rezistente și din care se fac țesături fine, dantele, mătase artificială etc. (Boehmeria nivea). [Pr.: -mi-e] – Din fr. ramie.

boem
BOÉM², -Ă, boemi, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Persoană nonconformistă (de obicei artist sau scriitor) care duce o viață dezordonată. 2. Adj. Care corespunde firii sau felului de viață caracteristic boemilor² (1). 3. S. f. Mediu în care trăiesc boemii² (1); viață dusă de boemi² (plină de privațiuni, dezordonată). – Din fr. bohème.

DOOM

boém (din Boemia, de artist) adj. m., s. m., pl. boémi; adj. f., s. f. boémă, pl. boéme

boem
BOÉM², -Ă, boemi, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Persoană nonconformistă (de obicei artist sau scriitor) care duce o viață dezordonată. 2. Adj. Care corespunde firii sau felului de viață caracteristic boemilor² (1). 3. S. f. Mediu în care trăiesc boemii² (1); viață dusă de boemi² (plină de privațiuni, dezordonată). – Din fr. bohème.

DOOM

boém (din Boemia, de artist) adj. m., s. m., pl. boémi; adj. f., s. f. boémă, pl. boéme

boema
BOÉM², -Ă, boemi, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Persoană nonconformistă (de obicei artist sau scriitor) care duce o viață dezordonată. 2. Adj. Care corespunde firii sau felului de viață caracteristic boemilor² (1). 3. S. f. Mediu în care trăiesc boemii² (1); viață dusă de boemi² (plină de privațiuni, dezordonată). – Din fr. bohème.

DOOM

boém (din Boemia, de artist) adj. m., s. m., pl. boémi; adj. f., s. f. boémă, pl. boéme

boema
BOÉMĂ s. f. Lumea în care trăiesc boemii², viață dezordonată și lipsită de siguranța zilei de mîine pe care o duc aceștia. (Ironic) Hei, dulcea boemă de altădată, Cu poveștile și taclalele-amare, Lîngă o halbă cu două pahare. DEȘLIU, G. 18.

DOOM

boémă (mediu, fel de viață) s. f., g.-d. art. boémei

boema
BOÉM², -Ă, boemi, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Persoană nonconformistă (de obicei artist sau scriitor) care duce o viață dezordonată. 2. Adj. Care corespunde firii sau felului de viață caracteristic boemilor² (1). 3. S. f. Mediu în care trăiesc boemii² (1); viață dusă de boemi² (plină de privațiuni, dezordonată). – Din fr. bohème.

DOOM

boém (din Boemia, de artist) adj. m., s. m., pl. boémi; adj. f., s. f. boémă, pl. boéme

boeme
BOÉM², -Ă, boemi, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Persoană nonconformistă (de obicei artist sau scriitor) care duce o viață dezordonată. 2. Adj. Care corespunde firii sau felului de viață caracteristic boemilor² (1). 3. S. f. Mediu în care trăiesc boemii² (1); viață dusă de boemi² (plină de privațiuni, dezordonată). – Din fr. bohème.

DOOM

boém (din Boemia, de artist) adj. m., s. m., pl. boémi; adj. f., s. f. boémă, pl. boéme

boeme
BOÉMĂ s. f. Lumea în care trăiesc boemii², viață dezordonată și lipsită de siguranța zilei de mîine pe care o duc aceștia. (Ironic) Hei, dulcea boemă de altădată, Cu poveștile și taclalele-amare, Lîngă o halbă cu două pahare. DEȘLIU, G. 18.

DOOM

boémă (mediu, fel de viață) s. f., g.-d. art. boémei

boeme
BOÉM², -Ă, boemi, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Persoană nonconformistă (de obicei artist sau scriitor) care duce o viață dezordonată. 2. Adj. Care corespunde firii sau felului de viață caracteristic boemilor² (1). 3. S. f. Mediu în care trăiesc boemii² (1); viață dusă de boemi² (plină de privațiuni, dezordonată). – Din fr. bohème.

DOOM

boém (din Boemia, de artist) adj. m., s. m., pl. boémi; adj. f., s. f. boémă, pl. boéme

boemei
BOÉM², -Ă, boemi, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Persoană nonconformistă (de obicei artist sau scriitor) care duce o viață dezordonată. 2. Adj. Care corespunde firii sau felului de viață caracteristic boemilor² (1). 3. S. f. Mediu în care trăiesc boemii² (1); viață dusă de boemi² (plină de privațiuni, dezordonată). – Din fr. bohème.

DOOM

boém (din Boemia, de artist) adj. m., s. m., pl. boémi; adj. f., s. f. boémă, pl. boéme

boemei
BOÉMĂ s. f. Lumea în care trăiesc boemii², viață dezordonată și lipsită de siguranța zilei de mîine pe care o duc aceștia. (Ironic) Hei, dulcea boemă de altădată, Cu poveștile și taclalele-amare, Lîngă o halbă cu două pahare. DEȘLIU, G. 18.

DOOM

boémă (mediu, fel de viață) s. f., g.-d. art. boémei

boemei
BOÉM², -Ă, boemi, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Persoană nonconformistă (de obicei artist sau scriitor) care duce o viață dezordonată. 2. Adj. Care corespunde firii sau felului de viață caracteristic boemilor² (1). 3. S. f. Mediu în care trăiesc boemii² (1); viață dusă de boemi² (plină de privațiuni, dezordonată). – Din fr. bohème.

DOOM

boém (din Boemia, de artist) adj. m., s. m., pl. boémi; adj. f., s. f. boémă, pl. boéme

boemele
BOÉM², -Ă, boemi, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Persoană nonconformistă (de obicei artist sau scriitor) care duce o viață dezordonată. 2. Adj. Care corespunde firii sau felului de viață caracteristic boemilor² (1). 3. S. f. Mediu în care trăiesc boemii² (1); viață dusă de boemi² (plină de privațiuni, dezordonată). – Din fr. bohème.

DOOM

boém (din Boemia, de artist) adj. m., s. m., pl. boémi; adj. f., s. f. boémă, pl. boéme

boemele
BOÉMĂ s. f. Lumea în care trăiesc boemii², viață dezordonată și lipsită de siguranța zilei de mîine pe care o duc aceștia. (Ironic) Hei, dulcea boemă de altădată, Cu poveștile și taclalele-amare, Lîngă o halbă cu două pahare. DEȘLIU, G. 18.

DOOM

boémă (mediu, fel de viață) s. f., g.-d. art. boémei

boemele
BOÉM², -Ă, boemi, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Persoană nonconformistă (de obicei artist sau scriitor) care duce o viață dezordonată. 2. Adj. Care corespunde firii sau felului de viață caracteristic boemilor² (1). 3. S. f. Mediu în care trăiesc boemii² (1); viață dusă de boemi² (plină de privațiuni, dezordonată). – Din fr. bohème.

DOOM

boém (din Boemia, de artist) adj. m., s. m., pl. boémi; adj. f., s. f. boémă, pl. boéme

boemelor
BOÉM², -Ă, boemi, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Persoană nonconformistă (de obicei artist sau scriitor) care duce o viață dezordonată. 2. Adj. Care corespunde firii sau felului de viață caracteristic boemilor² (1). 3. S. f. Mediu în care trăiesc boemii² (1); viață dusă de boemi² (plină de privațiuni, dezordonată). – Din fr. bohème.

DOOM

boém (din Boemia, de artist) adj. m., s. m., pl. boémi; adj. f., s. f. boémă, pl. boéme

boemelor
BOÉMĂ s. f. Lumea în care trăiesc boemii², viață dezordonată și lipsită de siguranța zilei de mîine pe care o duc aceștia. (Ironic) Hei, dulcea boemă de altădată, Cu poveștile și taclalele-amare, Lîngă o halbă cu două pahare. DEȘLIU, G. 18.

DOOM

boémă (mediu, fel de viață) s. f., g.-d. art. boémei

boemelor
BOÉM², -Ă, boemi, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Persoană nonconformistă (de obicei artist sau scriitor) care duce o viață dezordonată. 2. Adj. Care corespunde firii sau felului de viață caracteristic boemilor² (1). 3. S. f. Mediu în care trăiesc boemii² (1); viață dusă de boemi² (plină de privațiuni, dezordonată). – Din fr. bohème.

DOOM

boém (din Boemia, de artist) adj. m., s. m., pl. boémi; adj. f., s. f. boémă, pl. boéme

boemi
BOÉM², -Ă, boemi, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Persoană nonconformistă (de obicei artist sau scriitor) care duce o viață dezordonată. 2. Adj. Care corespunde firii sau felului de viață caracteristic boemilor² (1). 3. S. f. Mediu în care trăiesc boemii² (1); viață dusă de boemi² (plină de privațiuni, dezordonată). – Din fr. bohème.

DOOM

boém (din Boemia, de artist) adj. m., s. m., pl. boémi; adj. f., s. f. boémă, pl. boéme

boemi
BOÉM², -Ă, boemi, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Persoană nonconformistă (de obicei artist sau scriitor) care duce o viață dezordonată. 2. Adj. Care corespunde firii sau felului de viață caracteristic boemilor² (1). 3. S. f. Mediu în care trăiesc boemii² (1); viață dusă de boemi² (plină de privațiuni, dezordonată). – Din fr. bohème.

DOOM

boém (din Boemia, de artist) adj. m., s. m., pl. boémi; adj. f., s. f. boémă, pl. boéme

boemii
BOÉM², -Ă, boemi, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Persoană nonconformistă (de obicei artist sau scriitor) care duce o viață dezordonată. 2. Adj. Care corespunde firii sau felului de viață caracteristic boemilor² (1). 3. S. f. Mediu în care trăiesc boemii² (1); viață dusă de boemi² (plină de privațiuni, dezordonată). – Din fr. bohème.

DOOM

boém (din Boemia, de artist) adj. m., s. m., pl. boémi; adj. f., s. f. boémă, pl. boéme

boemii
BOÉM², -Ă, boemi, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Persoană nonconformistă (de obicei artist sau scriitor) care duce o viață dezordonată. 2. Adj. Care corespunde firii sau felului de viață caracteristic boemilor² (1). 3. S. f. Mediu în care trăiesc boemii² (1); viață dusă de boemi² (plină de privațiuni, dezordonată). – Din fr. bohème.

DOOM

boém (din Boemia, de artist) adj. m., s. m., pl. boémi; adj. f., s. f. boémă, pl. boéme

boemilor
BOÉM², -Ă, boemi, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Persoană nonconformistă (de obicei artist sau scriitor) care duce o viață dezordonată. 2. Adj. Care corespunde firii sau felului de viață caracteristic boemilor² (1). 3. S. f. Mediu în care trăiesc boemii² (1); viață dusă de boemi² (plină de privațiuni, dezordonată). – Din fr. bohème.

DOOM

boém (din Boemia, de artist) adj. m., s. m., pl. boémi; adj. f., s. f. boémă, pl. boéme

boemilor
BOÉM², -Ă, boemi, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Persoană nonconformistă (de obicei artist sau scriitor) care duce o viață dezordonată. 2. Adj. Care corespunde firii sau felului de viață caracteristic boemilor² (1). 3. S. f. Mediu în care trăiesc boemii² (1); viață dusă de boemi² (plină de privațiuni, dezordonată). – Din fr. bohème.

DOOM

boém (din Boemia, de artist) adj. m., s. m., pl. boémi; adj. f., s. f. boémă, pl. boéme

boemul
BOÉM², -Ă, boemi, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Persoană nonconformistă (de obicei artist sau scriitor) care duce o viață dezordonată. 2. Adj. Care corespunde firii sau felului de viață caracteristic boemilor² (1). 3. S. f. Mediu în care trăiesc boemii² (1); viață dusă de boemi² (plină de privațiuni, dezordonată). – Din fr. bohème.

DOOM

boém (din Boemia, de artist) adj. m., s. m., pl. boémi; adj. f., s. f. boémă, pl. boéme

boemul
BOÉM², -Ă, boemi, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Persoană nonconformistă (de obicei artist sau scriitor) care duce o viață dezordonată. 2. Adj. Care corespunde firii sau felului de viață caracteristic boemilor² (1). 3. S. f. Mediu în care trăiesc boemii² (1); viață dusă de boemi² (plină de privațiuni, dezordonată). – Din fr. bohème.

DOOM

boém (din Boemia, de artist) adj. m., s. m., pl. boémi; adj. f., s. f. boémă, pl. boéme

boemului
BOÉM², -Ă, boemi, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Persoană nonconformistă (de obicei artist sau scriitor) care duce o viață dezordonată. 2. Adj. Care corespunde firii sau felului de viață caracteristic boemilor² (1). 3. S. f. Mediu în care trăiesc boemii² (1); viață dusă de boemi² (plină de privațiuni, dezordonată). – Din fr. bohème.

DOOM

boém (din Boemia, de artist) adj. m., s. m., pl. boémi; adj. f., s. f. boémă, pl. boéme

boemului
BOÉM², -Ă, boemi, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Persoană nonconformistă (de obicei artist sau scriitor) care duce o viață dezordonată. 2. Adj. Care corespunde firii sau felului de viață caracteristic boemilor² (1). 3. S. f. Mediu în care trăiesc boemii² (1); viață dusă de boemi² (plină de privațiuni, dezordonată). – Din fr. bohème.

DOOM

boém (din Boemia, de artist) adj. m., s. m., pl. boémi; adj. f., s. f. boémă, pl. boéme

bof
BOF interj. v. buf.

bofa
BÓFA interj. v. buf.

boft
BOFT s. n. v. buft.

bogaci
bogáci (-ce), s. n. – Biscuit, pesmet. – Var. bogace, pogace, (Bucov.) pohace. Mr. bugace, megl. pugace, istr. pogace. Este cuvînt intrat probabil în rom. pe căi diferite, din it. focaccia. Cf., pe de o parte, tc. boǵaça, ngr. μπογάτσα, și pe de altă parte bg., sb. pogača, mag. pogácsa.

bogasier
BOGASIÉR, bogasieri, s. m. (Înv.) Negustor de articole de manufactură, în special de pânzeturi fine pentru căptușeli de haine. [Pr.: -si-er] – Bogasiu + suf. -ar.

DOOM

bogasiér (înv.) (-si-er) s. m., pl. bogasiéri

bogasiereasca
BOGASIERÉSC, -EÁSCĂ, bogasierești, adj. (Înv.) De bogasier, caracteristic bogasierului. [Pr.: -si-e-] – Bogasier + suf. -esc.

DOOM

bogasierésc (înv.) (-si-e-) adj. m., f. bogasiereáscă; pl. m. și f. bogasieréști

bogasieresc
BOGASIERÉSC, -EÁSCĂ, bogasierești, adj. (Înv.) De bogasier, caracteristic bogasierului. [Pr.: -si-e-] – Bogasier + suf. -esc.

DOOM

bogasierésc (înv.) (-si-e-) adj. m., f. bogasiereáscă; pl. m. și f. bogasieréști

bogasierescul
BOGASIERÉSC, -EÁSCĂ, bogasierești, adj. (Înv.) De bogasier, caracteristic bogasierului. [Pr.: -si-e-] – Bogasier + suf. -esc.

DOOM

bogasierésc (înv.) (-si-e-) adj. m., f. bogasiereáscă; pl. m. și f. bogasieréști

bogasierescului
BOGASIERÉSC, -EÁSCĂ, bogasierești, adj. (Înv.) De bogasier, caracteristic bogasierului. [Pr.: -si-e-] – Bogasier + suf. -esc.

DOOM

bogasierésc (înv.) (-si-e-) adj. m., f. bogasiereáscă; pl. m. și f. bogasieréști

bogasierești
BOGASIERÉSC, -EÁSCĂ, bogasierești, adj. (Înv.) De bogasier, caracteristic bogasierului. [Pr.: -si-e-] – Bogasier + suf. -esc.

DOOM

bogasierésc (înv.) (-si-e-) adj. m., f. bogasiereáscă; pl. m. și f. bogasieréști

bogasiereștii
BOGASIERÉSC, -EÁSCĂ, bogasierești, adj. (Înv.) De bogasier, caracteristic bogasierului. [Pr.: -si-e-] – Bogasier + suf. -esc.

DOOM

bogasierésc (înv.) (-si-e-) adj. m., f. bogasiereáscă; pl. m. și f. bogasieréști

bogasiereștile
BOGASIERÉSC, -EÁSCĂ, bogasierești, adj. (Înv.) De bogasier, caracteristic bogasierului. [Pr.: -si-e-] – Bogasier + suf. -esc.

DOOM

bogasierésc (înv.) (-si-e-) adj. m., f. bogasiereáscă; pl. m. și f. bogasieréști

bogasiereștilor
BOGASIERÉSC, -EÁSCĂ, bogasierești, adj. (Înv.) De bogasier, caracteristic bogasierului. [Pr.: -si-e-] – Bogasier + suf. -esc.

DOOM

bogasierésc (înv.) (-si-e-) adj. m., f. bogasiereáscă; pl. m. și f. bogasieréști

bogasieri
BOGASIÉR, bogasieri, s. m. (Înv.) Negustor de articole de manufactură, în special de pânzeturi fine pentru căptușeli de haine. [Pr.: -si-er] – Bogasiu + suf. -ar.

DOOM

bogasiér (înv.) (-si-er) s. m., pl. bogasiéri

bogasieria
BOGASIERÍE, bogasierii, s. f. (Înv.) 1. Ocupația, negoțul bogasierului. 2. Marfă de bogasier; p. ext. prăvălie unde își exercită profesia bogasierii. [Pr.: -si-e-] – Bogasier + suf. -ie.

DOOM

bogasieríe (înv.) (-si-e-) s. f., art. bogasiería, g.-d. art. bogasieríei; (mărfuri, prăvălii) pl. bogasieríi, art. bogasieríile

bogasierie
BOGASIERÍE, bogasierii, s. f. (Înv.) 1. Ocupația, negoțul bogasierului. 2. Marfă de bogasier; p. ext. prăvălie unde își exercită profesia bogasierii. [Pr.: -si-e-] – Bogasier + suf. -ie.

DOOM

bogasieríe (înv.) (-si-e-) s. f., art. bogasiería, g.-d. art. bogasieríei; (mărfuri, prăvălii) pl. bogasieríi, art. bogasieríile

bogasieriei
BOGASIERÍE, bogasierii, s. f. (Înv.) 1. Ocupația, negoțul bogasierului. 2. Marfă de bogasier; p. ext. prăvălie unde își exercită profesia bogasierii. [Pr.: -si-e-] – Bogasier + suf. -ie.

DOOM

bogasieríe (înv.) (-si-e-) s. f., art. bogasiería, g.-d. art. bogasieríei; (mărfuri, prăvălii) pl. bogasieríi, art. bogasieríile

bogasierii
BOGASIÉR, bogasieri, s. m. (Înv.) Negustor de articole de manufactură, în special de pânzeturi fine pentru căptușeli de haine. [Pr.: -si-er] – Bogasiu + suf. -ar.

DOOM

bogasiér (înv.) (-si-er) s. m., pl. bogasiéri

bogasierii
BOGASIERÍE, bogasierii, s. f. (Înv.) 1. Ocupația, negoțul bogasierului. 2. Marfă de bogasier; p. ext. prăvălie unde își exercită profesia bogasierii. [Pr.: -si-e-] – Bogasier + suf. -ie.

DOOM

bogasieríe (înv.) (-si-e-) s. f., art. bogasiería, g.-d. art. bogasieríei; (mărfuri, prăvălii) pl. bogasieríi, art. bogasieríile

bogasieriile
BOGASIERÍE, bogasierii, s. f. (Înv.) 1. Ocupația, negoțul bogasierului. 2. Marfă de bogasier; p. ext. prăvălie unde își exercită profesia bogasierii. [Pr.: -si-e-] – Bogasier + suf. -ie.

DOOM

bogasieríe (înv.) (-si-e-) s. f., art. bogasiería, g.-d. art. bogasieríei; (mărfuri, prăvălii) pl. bogasieríi, art. bogasieríile

bogasieriilor
BOGASIERÍE, bogasierii, s. f. (Înv.) 1. Ocupația, negoțul bogasierului. 2. Marfă de bogasier; p. ext. prăvălie unde își exercită profesia bogasierii. [Pr.: -si-e-] – Bogasier + suf. -ie.

DOOM

bogasieríe (înv.) (-si-e-) s. f., art. bogasiería, g.-d. art. bogasieríei; (mărfuri, prăvălii) pl. bogasieríi, art. bogasieríile

bogasierilor
BOGASIÉR, bogasieri, s. m. (Înv.) Negustor de articole de manufactură, în special de pânzeturi fine pentru căptușeli de haine. [Pr.: -si-er] – Bogasiu + suf. -ar.

DOOM

bogasiér (înv.) (-si-er) s. m., pl. bogasiéri

bogasierul
BOGASIÉR, bogasieri, s. m. (Înv.) Negustor de articole de manufactură, în special de pânzeturi fine pentru căptușeli de haine. [Pr.: -si-er] – Bogasiu + suf. -ar.

DOOM

bogasiér (înv.) (-si-er) s. m., pl. bogasiéri

bogasierului
BOGASIÉR, bogasieri, s. m. (Înv.) Negustor de articole de manufactură, în special de pânzeturi fine pentru căptușeli de haine. [Pr.: -si-er] – Bogasiu + suf. -ar.

DOOM

bogasiér (înv.) (-si-er) s. m., pl. bogasiéri

bogasin
bogasin, bogasini s. m. om bogat.

bogasiu
BOGASÍU, bogasiuri, s. n. (Înv.) Stofă sau pânză fină importată din Orient și întrebuințată mai ales pentru căptușeli. – Din tc. bogası.

DOOM

bogasíu (înv.) s. n., art. bogasíul; pl. bogasíuri

bogasiul
BOGASÍU, bogasiuri, s. n. (Înv.) Stofă sau pânză fină importată din Orient și întrebuințată mai ales pentru căptușeli. – Din tc. bogası.

DOOM

bogasíu (înv.) s. n., art. bogasíul; pl. bogasíuri

bogasiului
BOGASÍU, bogasiuri, s. n. (Înv.) Stofă sau pânză fină importată din Orient și întrebuințată mai ales pentru căptușeli. – Din tc. bogası.

DOOM

bogasíu (înv.) s. n., art. bogasíul; pl. bogasíuri

bogasiuri
BOGASÍU, bogasiuri, s. n. (Înv.) Stofă sau pânză fină importată din Orient și întrebuințată mai ales pentru căptușeli. – Din tc. bogası.

DOOM

bogasíu (înv.) s. n., art. bogasíul; pl. bogasíuri

bogasiurile
BOGASÍU, bogasiuri, s. n. (Înv.) Stofă sau pânză fină importată din Orient și întrebuințată mai ales pentru căptușeli. – Din tc. bogası.

DOOM

bogasíu (înv.) s. n., art. bogasíul; pl. bogasíuri

bogasiurilor
BOGASÍU, bogasiuri, s. n. (Înv.) Stofă sau pânză fină importată din Orient și întrebuințată mai ales pentru căptușeli. – Din tc. bogası.

DOOM

bogasíu (înv.) s. n., art. bogasíul; pl. bogasíuri

bogat
BOGÁT, -Ă, bogați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) care dispune de multe mijloace materiale, care are mulți bani; (om) avut. 2. Adj. Care se află, care conține ceva în cantitate mare. Fructele sunt bogate în vitamine. ♦ (Despre flori) Învolt. ♦ Mănos, roditor. 3. Adj. (Despre lucruri) Scump, de mare valoare; fastuos, luxos. – Din sl. bogatŭ.

DOOM

bogát adj. m., s. m., pl. bogáți; adj. f., s. f. bogátă, pl. bogáte

bogat
BOGÁT, -Ă, bogați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) care dispune de multe mijloace materiale, care are mulți bani; (om) avut. 2. Adj. Care se află, care conține ceva în cantitate mare. Fructele sunt bogate în vitamine. ♦ (Despre flori) Învolt. ♦ Mănos, roditor. 3. Adj. (Despre lucruri) Scump, de mare valoare; fastuos, luxos. – Din sl. bogatŭ.

DOOM

bogát adj. m., s. m., pl. bogáți; adj. f., s. f. bogátă, pl. bogáte

bogata
BOGÁT, -Ă, bogați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) care dispune de multe mijloace materiale, care are mulți bani; (om) avut. 2. Adj. Care se află, care conține ceva în cantitate mare. Fructele sunt bogate în vitamine. ♦ (Despre flori) Învolt. ♦ Mănos, roditor. 3. Adj. (Despre lucruri) Scump, de mare valoare; fastuos, luxos. – Din sl. bogatŭ.

DOOM

bogát adj. m., s. m., pl. bogáți; adj. f., s. f. bogátă, pl. bogáte

bogata
BOGÁT, -Ă, bogați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) care dispune de multe mijloace materiale, care are mulți bani; (om) avut. 2. Adj. Care se află, care conține ceva în cantitate mare. Fructele sunt bogate în vitamine. ♦ (Despre flori) Învolt. ♦ Mănos, roditor. 3. Adj. (Despre lucruri) Scump, de mare valoare; fastuos, luxos. – Din sl. bogatŭ.

DOOM

bogát adj. m., s. m., pl. bogáți; adj. f., s. f. bogátă, pl. bogáte

bogate
BOGÁT, -Ă, bogați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) care dispune de multe mijloace materiale, care are mulți bani; (om) avut. 2. Adj. Care se află, care conține ceva în cantitate mare. Fructele sunt bogate în vitamine. ♦ (Despre flori) Învolt. ♦ Mănos, roditor. 3. Adj. (Despre lucruri) Scump, de mare valoare; fastuos, luxos. – Din sl. bogatŭ.

DOOM

bogát adj. m., s. m., pl. bogáți; adj. f., s. f. bogátă, pl. bogáte

bogate
BOGÁT, -Ă, bogați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) care dispune de multe mijloace materiale, care are mulți bani; (om) avut. 2. Adj. Care se află, care conține ceva în cantitate mare. Fructele sunt bogate în vitamine. ♦ (Despre flori) Învolt. ♦ Mănos, roditor. 3. Adj. (Despre lucruri) Scump, de mare valoare; fastuos, luxos. – Din sl. bogatŭ.

DOOM

bogát adj. m., s. m., pl. bogáți; adj. f., s. f. bogátă, pl. bogáte

bogatei
BOGÁT, -Ă, bogați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) care dispune de multe mijloace materiale, care are mulți bani; (om) avut. 2. Adj. Care se află, care conține ceva în cantitate mare. Fructele sunt bogate în vitamine. ♦ (Despre flori) Învolt. ♦ Mănos, roditor. 3. Adj. (Despre lucruri) Scump, de mare valoare; fastuos, luxos. – Din sl. bogatŭ.

DOOM

bogát adj. m., s. m., pl. bogáți; adj. f., s. f. bogátă, pl. bogáte

bogatei
BOGÁT, -Ă, bogați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) care dispune de multe mijloace materiale, care are mulți bani; (om) avut. 2. Adj. Care se află, care conține ceva în cantitate mare. Fructele sunt bogate în vitamine. ♦ (Despre flori) Învolt. ♦ Mănos, roditor. 3. Adj. (Despre lucruri) Scump, de mare valoare; fastuos, luxos. – Din sl. bogatŭ.

DOOM

bogát adj. m., s. m., pl. bogáți; adj. f., s. f. bogátă, pl. bogáte

bogatele
BOGÁT, -Ă, bogați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) care dispune de multe mijloace materiale, care are mulți bani; (om) avut. 2. Adj. Care se află, care conține ceva în cantitate mare. Fructele sunt bogate în vitamine. ♦ (Despre flori) Învolt. ♦ Mănos, roditor. 3. Adj. (Despre lucruri) Scump, de mare valoare; fastuos, luxos. – Din sl. bogatŭ.

DOOM

bogát adj. m., s. m., pl. bogáți; adj. f., s. f. bogátă, pl. bogáte

bogatele
BOGÁT, -Ă, bogați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) care dispune de multe mijloace materiale, care are mulți bani; (om) avut. 2. Adj. Care se află, care conține ceva în cantitate mare. Fructele sunt bogate în vitamine. ♦ (Despre flori) Învolt. ♦ Mănos, roditor. 3. Adj. (Despre lucruri) Scump, de mare valoare; fastuos, luxos. – Din sl. bogatŭ.

DOOM

bogát adj. m., s. m., pl. bogáți; adj. f., s. f. bogátă, pl. bogáte

bogatelor
BOGÁT, -Ă, bogați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) care dispune de multe mijloace materiale, care are mulți bani; (om) avut. 2. Adj. Care se află, care conține ceva în cantitate mare. Fructele sunt bogate în vitamine. ♦ (Despre flori) Învolt. ♦ Mănos, roditor. 3. Adj. (Despre lucruri) Scump, de mare valoare; fastuos, luxos. – Din sl. bogatŭ.

DOOM

bogát adj. m., s. m., pl. bogáți; adj. f., s. f. bogátă, pl. bogáte

bogatelor
BOGÁT, -Ă, bogați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) care dispune de multe mijloace materiale, care are mulți bani; (om) avut. 2. Adj. Care se află, care conține ceva în cantitate mare. Fructele sunt bogate în vitamine. ♦ (Despre flori) Învolt. ♦ Mănos, roditor. 3. Adj. (Despre lucruri) Scump, de mare valoare; fastuos, luxos. – Din sl. bogatŭ.

DOOM

bogát adj. m., s. m., pl. bogáți; adj. f., s. f. bogátă, pl. bogáte

bogatul
BOGÁT, -Ă, bogați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) care dispune de multe mijloace materiale, care are mulți bani; (om) avut. 2. Adj. Care se află, care conține ceva în cantitate mare. Fructele sunt bogate în vitamine. ♦ (Despre flori) Învolt. ♦ Mănos, roditor. 3. Adj. (Despre lucruri) Scump, de mare valoare; fastuos, luxos. – Din sl. bogatŭ.

DOOM

bogát adj. m., s. m., pl. bogáți; adj. f., s. f. bogátă, pl. bogáte

bogatul
BOGÁT, -Ă, bogați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) care dispune de multe mijloace materiale, care are mulți bani; (om) avut. 2. Adj. Care se află, care conține ceva în cantitate mare. Fructele sunt bogate în vitamine. ♦ (Despre flori) Învolt. ♦ Mănos, roditor. 3. Adj. (Despre lucruri) Scump, de mare valoare; fastuos, luxos. – Din sl. bogatŭ.

DOOM

bogát adj. m., s. m., pl. bogáți; adj. f., s. f. bogátă, pl. bogáte

bogatului
BOGÁT, -Ă, bogați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) care dispune de multe mijloace materiale, care are mulți bani; (om) avut. 2. Adj. Care se află, care conține ceva în cantitate mare. Fructele sunt bogate în vitamine. ♦ (Despre flori) Învolt. ♦ Mănos, roditor. 3. Adj. (Despre lucruri) Scump, de mare valoare; fastuos, luxos. – Din sl. bogatŭ.

DOOM

bogát adj. m., s. m., pl. bogáți; adj. f., s. f. bogátă, pl. bogáte

bogatului
BOGÁT, -Ă, bogați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) care dispune de multe mijloace materiale, care are mulți bani; (om) avut. 2. Adj. Care se află, care conține ceva în cantitate mare. Fructele sunt bogate în vitamine. ♦ (Despre flori) Învolt. ♦ Mănos, roditor. 3. Adj. (Despre lucruri) Scump, de mare valoare; fastuos, luxos. – Din sl. bogatŭ.

DOOM

bogát adj. m., s. m., pl. bogáți; adj. f., s. f. bogátă, pl. bogáte

bogatâr
BOGATẤR, bogatâri, s. m. Personaj masculin cu însușiri ideale din folclorul rus. – Din rus. bogatâr.

DOOM

bogatấr (rar) s. m., pl. bogatấri

bogatâri
BOGATẤR, bogatâri, s. m. Personaj masculin cu însușiri ideale din folclorul rus. – Din rus. bogatâr.

DOOM

bogatấr (rar) s. m., pl. bogatấri

bogatârii
BOGATẤR, bogatâri, s. m. Personaj masculin cu însușiri ideale din folclorul rus. – Din rus. bogatâr.

DOOM

bogatấr (rar) s. m., pl. bogatấri

bogatârilor
BOGATẤR, bogatâri, s. m. Personaj masculin cu însușiri ideale din folclorul rus. – Din rus. bogatâr.

DOOM

bogatấr (rar) s. m., pl. bogatấri

bogatârul
BOGATẤR, bogatâri, s. m. Personaj masculin cu însușiri ideale din folclorul rus. – Din rus. bogatâr.

DOOM

bogatấr (rar) s. m., pl. bogatấri

bogatârului
BOGATẤR, bogatâri, s. m. Personaj masculin cu însușiri ideale din folclorul rus. – Din rus. bogatâr.

DOOM

bogatấr (rar) s. m., pl. bogatấri

bogatîr
BOGATẤR, bogatâri, s. m. Personaj masculin cu însușiri ideale din folclorul rus. – Din rus. bogatâr.

DOOM

bogatấr (rar) s. m., pl. bogatấri

bogatîri
BOGATẤR, bogatâri, s. m. Personaj masculin cu însușiri ideale din folclorul rus. – Din rus. bogatâr.

DOOM

bogatấr (rar) s. m., pl. bogatấri

bogatîrii
BOGATẤR, bogatâri, s. m. Personaj masculin cu însușiri ideale din folclorul rus. – Din rus. bogatâr.

DOOM

bogatấr (rar) s. m., pl. bogatấri

bogatîrilor
BOGATẤR, bogatâri, s. m. Personaj masculin cu însușiri ideale din folclorul rus. – Din rus. bogatâr.

DOOM

bogatấr (rar) s. m., pl. bogatấri

bogatîrul
BOGATẤR, bogatâri, s. m. Personaj masculin cu însușiri ideale din folclorul rus. – Din rus. bogatâr.

DOOM

bogatấr (rar) s. m., pl. bogatấri

bogatîrului
BOGATẤR, bogatâri, s. m. Personaj masculin cu însușiri ideale din folclorul rus. – Din rus. bogatâr.

DOOM

bogatấr (rar) s. m., pl. bogatấri

bogaz
bogáz (-zuri), s. n. – Strîmtoare, canal. Var. bo(h)az, buaz. Tc. buǵaz (Șeineanu, III, 19; Lokotsch 323), de unde și ngr. μπογάζι, bg. bo(g)az.

bogați
BOGÁT, -Ă, bogați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) care dispune de multe mijloace materiale, care are mulți bani; (om) avut. 2. Adj. Care se află, care conține ceva în cantitate mare. Fructele sunt bogate în vitamine. ♦ (Despre flori) Învolt. ♦ Mănos, roditor. 3. Adj. (Despre lucruri) Scump, de mare valoare; fastuos, luxos. – Din sl. bogatŭ.

DOOM

bogát adj. m., s. m., pl. bogáți; adj. f., s. f. bogátă, pl. bogáte

bogați
BOGÁT, -Ă, bogați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) care dispune de multe mijloace materiale, care are mulți bani; (om) avut. 2. Adj. Care se află, care conține ceva în cantitate mare. Fructele sunt bogate în vitamine. ♦ (Despre flori) Învolt. ♦ Mănos, roditor. 3. Adj. (Despre lucruri) Scump, de mare valoare; fastuos, luxos. – Din sl. bogatŭ.

DOOM

bogát adj. m., s. m., pl. bogáți; adj. f., s. f. bogátă, pl. bogáte

bogații
BOGÁT, -Ă, bogați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) care dispune de multe mijloace materiale, care are mulți bani; (om) avut. 2. Adj. Care se află, care conține ceva în cantitate mare. Fructele sunt bogate în vitamine. ♦ (Despre flori) Învolt. ♦ Mănos, roditor. 3. Adj. (Despre lucruri) Scump, de mare valoare; fastuos, luxos. – Din sl. bogatŭ.

DOOM

bogát adj. m., s. m., pl. bogáți; adj. f., s. f. bogátă, pl. bogáte

bogații
BOGÁT, -Ă, bogați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) care dispune de multe mijloace materiale, care are mulți bani; (om) avut. 2. Adj. Care se află, care conține ceva în cantitate mare. Fructele sunt bogate în vitamine. ♦ (Despre flori) Învolt. ♦ Mănos, roditor. 3. Adj. (Despre lucruri) Scump, de mare valoare; fastuos, luxos. – Din sl. bogatŭ.

DOOM

bogát adj. m., s. m., pl. bogáți; adj. f., s. f. bogátă, pl. bogáte

bogaților
BOGÁT, -Ă, bogați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) care dispune de multe mijloace materiale, care are mulți bani; (om) avut. 2. Adj. Care se află, care conține ceva în cantitate mare. Fructele sunt bogate în vitamine. ♦ (Despre flori) Învolt. ♦ Mănos, roditor. 3. Adj. (Despre lucruri) Scump, de mare valoare; fastuos, luxos. – Din sl. bogatŭ.

DOOM

bogát adj. m., s. m., pl. bogáți; adj. f., s. f. bogátă, pl. bogáte

bogaților
BOGÁT, -Ă, bogați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) care dispune de multe mijloace materiale, care are mulți bani; (om) avut. 2. Adj. Care se află, care conține ceva în cantitate mare. Fructele sunt bogate în vitamine. ♦ (Despre flori) Învolt. ♦ Mănos, roditor. 3. Adj. (Despre lucruri) Scump, de mare valoare; fastuos, luxos. – Din sl. bogatŭ.

DOOM

bogát adj. m., s. m., pl. bogáți; adj. f., s. f. bogátă, pl. bogáte

bogdan
BOGDÁN, bogdani, s. m. (învechit) Moldovean. Spuneți nouă de Vulcan, Unde-i aprigul bogdan? ALECSANDRI, P. P. 134.

bogdani
BOGDÁN, bogdani, s. m. (învechit) Moldovean. Spuneți nouă de Vulcan, Unde-i aprigul bogdan? ALECSANDRI, P. P. 134.

bogdanii
BOGDÁN, bogdani, s. m. (învechit) Moldovean. Spuneți nouă de Vulcan, Unde-i aprigul bogdan? ALECSANDRI, P. P. 134.

bogdanilor
BOGDÁN, bogdani, s. m. (învechit) Moldovean. Spuneți nouă de Vulcan, Unde-i aprigul bogdan? ALECSANDRI, P. P. 134.

bogdanul
BOGDÁN, bogdani, s. m. (învechit) Moldovean. Spuneți nouă de Vulcan, Unde-i aprigul bogdan? ALECSANDRI, P. P. 134.

bogdanului
BOGDÁN, bogdani, s. m. (învechit) Moldovean. Spuneți nouă de Vulcan, Unde-i aprigul bogdan? ALECSANDRI, P. P. 134.

bogdaproste
BOGDAPRÓSTE interj. (Adesea substantivat) 1. Cuvânt de mulțumire adresat celui care dă ceva de pomană. ◊ Loc. adj. De bogdaproste = de pomană. ◊ Expr. Ca un pui de bogdaproste = (despre copii) nenorocit, prăpădit. (Fam.) A umple de bogdaproste = a ocărî (2). 2. Cuvânt prin care se exprimă ușurarea de a fi scăpat de o nenorocire, de o grijă etc. [Var.: bodapróste interj.] – Din bg. bog da prosti.

DOOM

bogdapróste/ bodapróste (pop.) (-da-pros-) interj.

bogdaprosti
BOGDAPRÓSTI interj. v. bogdaproste.

bogdăneasca
BOGDĂNÉSC, -EÁSCĂ, bogdănești, adj. (învechit) Moldovenesc. El cunoaște Dunărea... Și malurile Turcești Și schelele Bogdănești. TEODORESCU, P. P. 551.

bogdănesc
BOGDĂNÉSC, -EÁSCĂ, bogdănești, adj. (învechit) Moldovenesc. El cunoaște Dunărea... Și malurile Turcești Și schelele Bogdănești. TEODORESCU, P. P. 551.

bogdănescul
BOGDĂNÉSC, -EÁSCĂ, bogdănești, adj. (învechit) Moldovenesc. El cunoaște Dunărea... Și malurile Turcești Și schelele Bogdănești. TEODORESCU, P. P. 551.

bogdănescului
BOGDĂNÉSC, -EÁSCĂ, bogdănești, adj. (învechit) Moldovenesc. El cunoaște Dunărea... Și malurile Turcești Și schelele Bogdănești. TEODORESCU, P. P. 551.

bogdănești
BOGDĂNÉSC, -EÁSCĂ, bogdănești, adj. (învechit) Moldovenesc. El cunoaște Dunărea... Și malurile Turcești Și schelele Bogdănești. TEODORESCU, P. P. 551.

bogdăneștii
BOGDĂNÉSC, -EÁSCĂ, bogdănești, adj. (învechit) Moldovenesc. El cunoaște Dunărea... Și malurile Turcești Și schelele Bogdănești. TEODORESCU, P. P. 551.

bogdăneștile
BOGDĂNÉSC, -EÁSCĂ, bogdănești, adj. (învechit) Moldovenesc. El cunoaște Dunărea... Și malurile Turcești Și schelele Bogdănești. TEODORESCU, P. P. 551.

bogdăneștilor
BOGDĂNÉSC, -EÁSCĂ, bogdănești, adj. (învechit) Moldovenesc. El cunoaște Dunărea... Și malurile Turcești Și schelele Bogdănești. TEODORESCU, P. P. 551.

boghead
BOGHÉAD s.n. (Geol.) Huilă specială din care se pot extrage hidrocarburi lichide. [Pron. boghid. / < engl., fr. boghead].

DOOM

bóghead (angl.) [head pron. hed] (bog-head) s. n.

boghet
BOGHÉT, -Ă, bogheți, -te, adj. (Reg.) 1. (Despre găini) Cu un smoc de pene pe cap; moțat 2. Fig. Frumos și mare. Ochi bogheți. [Adj. f. și: bogheátă] – Et. nec.

DOOM

boghét (reg.) adj. m., pl. boghéți; f. boghétă/bogheátă, pl. boghéte

boghet
BOGHÉT, -Ă, bogheți, -te, adj. (Reg.) 1. (Despre găini) Cu un smoc de pene pe cap; moțat 2. Fig. Frumos și mare. Ochi bogheți. [Adj. f. și: bogheátă] – Et. nec.

bogheta
BOGHÉT, -Ă, bogheți, -te, adj. (Reg.) 1. (Despre găini) Cu un smoc de pene pe cap; moțat 2. Fig. Frumos și mare. Ochi bogheți. [Adj. f. și: bogheátă] – Et. nec.

boghete
BOGHÉT, -Ă, bogheți, -te, adj. (Reg.) 1. (Despre găini) Cu un smoc de pene pe cap; moțat 2. Fig. Frumos și mare. Ochi bogheți. [Adj. f. și: bogheátă] – Et. nec.

boghetei
BOGHÉT, -Ă, bogheți, -te, adj. (Reg.) 1. (Despre găini) Cu un smoc de pene pe cap; moțat 2. Fig. Frumos și mare. Ochi bogheți. [Adj. f. și: bogheátă] – Et. nec.

boghetele
BOGHÉT, -Ă, bogheți, -te, adj. (Reg.) 1. (Despre găini) Cu un smoc de pene pe cap; moțat 2. Fig. Frumos și mare. Ochi bogheți. [Adj. f. și: bogheátă] – Et. nec.

boghetelor
BOGHÉT, -Ă, bogheți, -te, adj. (Reg.) 1. (Despre găini) Cu un smoc de pene pe cap; moțat 2. Fig. Frumos și mare. Ochi bogheți. [Adj. f. și: bogheátă] – Et. nec.

boghetul
BOGHÉT, -Ă, bogheți, -te, adj. (Reg.) 1. (Despre găini) Cu un smoc de pene pe cap; moțat 2. Fig. Frumos și mare. Ochi bogheți. [Adj. f. și: bogheátă] – Et. nec.

boghetului
BOGHÉT, -Ă, bogheți, -te, adj. (Reg.) 1. (Despre găini) Cu un smoc de pene pe cap; moțat 2. Fig. Frumos și mare. Ochi bogheți. [Adj. f. și: bogheátă] – Et. nec.

bogheți
BOGHÉT, -Ă, bogheți, -te, adj. (Reg.) 1. (Despre găini) Cu un smoc de pene pe cap; moțat 2. Fig. Frumos și mare. Ochi bogheți. [Adj. f. și: bogheátă] – Et. nec.

bogheții
BOGHÉT, -Ă, bogheți, -te, adj. (Reg.) 1. (Despre găini) Cu un smoc de pene pe cap; moțat 2. Fig. Frumos și mare. Ochi bogheți. [Adj. f. și: bogheátă] – Et. nec.

bogheților
BOGHÉT, -Ă, bogheți, -te, adj. (Reg.) 1. (Despre găini) Cu un smoc de pene pe cap; moțat 2. Fig. Frumos și mare. Ochi bogheți. [Adj. f. și: bogheátă] – Et. nec.

boghiu
BOGHÍU, boghiuri, s. n. Cuplu de patru roți pe care este articulat șasiul locomotivelor și al vagoanelor de cale ferată și care le permite luarea curbelor. – După fr. bogie, boggie.

DOOM

boghíu s. n., art. boghíul; pl. boghíuri

boghiul
BOGHÍU, boghiuri, s. n. Cuplu de patru roți pe care este articulat șasiul locomotivelor și al vagoanelor de cale ferată și care le permite luarea curbelor. – După fr. bogie, boggie.

DOOM

boghíu s. n., art. boghíul; pl. boghíuri

boghiului
BOGHÍU, boghiuri, s. n. Cuplu de patru roți pe care este articulat șasiul locomotivelor și al vagoanelor de cale ferată și care le permite luarea curbelor. – După fr. bogie, boggie.

DOOM

boghíu s. n., art. boghíul; pl. boghíuri

boghiuri
BOGHÍU, boghiuri, s. n. Cuplu de patru roți pe care este articulat șasiul locomotivelor și al vagoanelor de cale ferată și care le permite luarea curbelor. – După fr. bogie, boggie.

DOOM

boghíu s. n., art. boghíul; pl. boghíuri

boghiurile
BOGHÍU, boghiuri, s. n. Cuplu de patru roți pe care este articulat șasiul locomotivelor și al vagoanelor de cale ferată și care le permite luarea curbelor. – După fr. bogie, boggie.

DOOM

boghíu s. n., art. boghíul; pl. boghíuri

boghiurilor
BOGHÍU, boghiuri, s. n. Cuplu de patru roți pe care este articulat șasiul locomotivelor și al vagoanelor de cale ferată și care le permite luarea curbelor. – După fr. bogie, boggie.

DOOM

boghíu s. n., art. boghíul; pl. boghíuri

boglar
BOGLÁR, boglari, s. m. Plantă erbacee otrăvitoare, cu flori mici, galbene, care crește în locuri mocirloase (Ranunculus sceleratus). – Din magh. boglár.

DOOM

boglár (bo-glar) s. m., pl. boglári

boglari
BOGLÁR, boglari, s. m. Plantă erbacee otrăvitoare, cu flori mici, galbene, care crește în locuri mocirloase (Ranunculus sceleratus). – Din magh. boglár.

DOOM

boglár (bo-glar) s. m., pl. boglári

boglari
BOGLÁRI, boglari, s. m. Plantă erbacee otrăvitoare, cu flori mici, galbene, care crește în locuri mocirloase (Ranunculus sceleratus). – Din magh. boglár.

boglarii
BOGLÁR, boglari, s. m. Plantă erbacee otrăvitoare, cu flori mici, galbene, care crește în locuri mocirloase (Ranunculus sceleratus). – Din magh. boglár.

DOOM

boglár (bo-glar) s. m., pl. boglári

boglarilor
BOGLÁR, boglari, s. m. Plantă erbacee otrăvitoare, cu flori mici, galbene, care crește în locuri mocirloase (Ranunculus sceleratus). – Din magh. boglár.

DOOM

boglár (bo-glar) s. m., pl. boglári

boglarul
BOGLÁR, boglari, s. m. Plantă erbacee otrăvitoare, cu flori mici, galbene, care crește în locuri mocirloase (Ranunculus sceleratus). – Din magh. boglár.

DOOM

boglár (bo-glar) s. m., pl. boglári

boglarului
BOGLÁR, boglari, s. m. Plantă erbacee otrăvitoare, cu flori mici, galbene, care crește în locuri mocirloase (Ranunculus sceleratus). – Din magh. boglár.

DOOM

boglár (bo-glar) s. m., pl. boglári

bogomil
BOGOMÍL, bogomili, s. m. Adept al bogomilismului. – Din n. pr. Bogomil.

DOOM

bogomíl s. m., pl. bogomíli

bogomili
BOGOMÍL, bogomili, s. m. Adept al bogomilismului. – Din n. pr. Bogomil.

DOOM

bogomíl s. m., pl. bogomíli

bogomilic
BOGOMÍLIC, -Ă, bogomilici, -ce, adj. Care ține de bogomilism, privitor la bogomilism. – Bogomil (n. pr.) + suf. -ic.

DOOM

bogomílic adj. m., pl. bogomílici; f. bogomílică, pl. bogomílice

bogomilica
BOGOMÍLIC, -Ă, bogomilici, -ce, adj. Care ține de bogomilism, privitor la bogomilism. – Bogomil (n. pr.) + suf. -ic.

DOOM

bogomílic adj. m., pl. bogomílici; f. bogomílică, pl. bogomílice

bogomilice
BOGOMÍLIC, -Ă, bogomilici, -ce, adj. Care ține de bogomilism, privitor la bogomilism. – Bogomil (n. pr.) + suf. -ic.

DOOM

bogomílic adj. m., pl. bogomílici; f. bogomílică, pl. bogomílice

bogomilicei
BOGOMÍLIC, -Ă, bogomilici, -ce, adj. Care ține de bogomilism, privitor la bogomilism. – Bogomil (n. pr.) + suf. -ic.

DOOM

bogomílic adj. m., pl. bogomílici; f. bogomílică, pl. bogomílice

bogomilicele
BOGOMÍLIC, -Ă, bogomilici, -ce, adj. Care ține de bogomilism, privitor la bogomilism. – Bogomil (n. pr.) + suf. -ic.

DOOM

bogomílic adj. m., pl. bogomílici; f. bogomílică, pl. bogomílice

bogomilicelor
BOGOMÍLIC, -Ă, bogomilici, -ce, adj. Care ține de bogomilism, privitor la bogomilism. – Bogomil (n. pr.) + suf. -ic.

DOOM

bogomílic adj. m., pl. bogomílici; f. bogomílică, pl. bogomílice

bogomilici
BOGOMÍLIC, -Ă, bogomilici, -ce, adj. Care ține de bogomilism, privitor la bogomilism. – Bogomil (n. pr.) + suf. -ic.

DOOM

bogomílic adj. m., pl. bogomílici; f. bogomílică, pl. bogomílice

bogomilicii
BOGOMÍLIC, -Ă, bogomilici, -ce, adj. Care ține de bogomilism, privitor la bogomilism. – Bogomil (n. pr.) + suf. -ic.

DOOM

bogomílic adj. m., pl. bogomílici; f. bogomílică, pl. bogomílice

bogomilicilor
BOGOMÍLIC, -Ă, bogomilici, -ce, adj. Care ține de bogomilism, privitor la bogomilism. – Bogomil (n. pr.) + suf. -ic.

DOOM

bogomílic adj. m., pl. bogomílici; f. bogomílică, pl. bogomílice

bogomilicul
BOGOMÍLIC, -Ă, bogomilici, -ce, adj. Care ține de bogomilism, privitor la bogomilism. – Bogomil (n. pr.) + suf. -ic.

DOOM

bogomílic adj. m., pl. bogomílici; f. bogomílică, pl. bogomílice

bogomilicului
BOGOMÍLIC, -Ă, bogomilici, -ce, adj. Care ține de bogomilism, privitor la bogomilism. – Bogomil (n. pr.) + suf. -ic.

DOOM

bogomílic adj. m., pl. bogomílici; f. bogomílică, pl. bogomílice

bogomilii
BOGOMÍL, bogomili, s. m. Adept al bogomilismului. – Din n. pr. Bogomil.

DOOM

bogomíl s. m., pl. bogomíli

bogomililor
BOGOMÍL, bogomili, s. m. Adept al bogomilismului. – Din n. pr. Bogomil.

DOOM

bogomíl s. m., pl. bogomíli

bogomilism
BOGOMILÍSM s. n. Doctrină apărută în sec. X în Bulgaria și răspândită în Asia Mică și Peninsula Balcanică, potrivit căreia Dumnezeu (forța binelui) a creat lumea spirituală nevăzută și sufletul omului, iar Satan (forța răului) a creat lumea vizibilă și stăpânește corpul omului. – Bogomil (n. pr.) + suf. -ism.

DOOM

bogomilísm s. n.

bogomilismul
BOGOMILÍSM s. n. Doctrină apărută în sec. X în Bulgaria și răspândită în Asia Mică și Peninsula Balcanică, potrivit căreia Dumnezeu (forța binelui) a creat lumea spirituală nevăzută și sufletul omului, iar Satan (forța răului) a creat lumea vizibilă și stăpânește corpul omului. – Bogomil (n. pr.) + suf. -ism.

DOOM

bogomilísm s. n.

bogomilismului
BOGOMILÍSM s. n. Doctrină apărută în sec. X în Bulgaria și răspândită în Asia Mică și Peninsula Balcanică, potrivit căreia Dumnezeu (forța binelui) a creat lumea spirituală nevăzută și sufletul omului, iar Satan (forța răului) a creat lumea vizibilă și stăpânește corpul omului. – Bogomil (n. pr.) + suf. -ism.

DOOM

bogomilísm s. n.

bogomilul
BOGOMÍL, bogomili, s. m. Adept al bogomilismului. – Din n. pr. Bogomil.

DOOM

bogomíl s. m., pl. bogomíli

bogomilului
BOGOMÍL, bogomili, s. m. Adept al bogomilismului. – Din n. pr. Bogomil.

DOOM

bogomíl s. m., pl. bogomíli

bogonisi
BOGONISÍ, bogonisesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A mormăi încet și nedeslușit; a bolborosi. Alături [de bolnav] ardea o făclie de ceară galbină, și un biet călugăr bogonisea pe slovenește... rugele agoniei. ODOBESCU, S. I 66.

bogorie
bogórie (bogórii), s. f. – Blană de Rusia, blană de Moscova. Mag. bagaria (DAR). Cuvînt rar, folosit în Trans.

bogoslov
BOGOSLÓV, bogoslovi, s. m. (Învechit) Teolog. Bogoslovii erau toți oameni mari, cu barbă și cu mustețe. SLAVICI, O. I 96. ♦ (Adjectival) învățat, savant. Țăranii disprețuiesc pe popii bogoslovi, cum se cheamă pe la noi cei ce au făcut seminariul. CONTEMPORANUL, III 651. [S-au adunat] din toate părțile lumii, toți oameni cuvioși, foarte procopsiți și bogoslovi. NEGRUZZI, S. I 226.

bogoslovi
BOGOSLÓV, bogoslovi, s. m. (Învechit) Teolog. Bogoslovii erau toți oameni mari, cu barbă și cu mustețe. SLAVICI, O. I 96. ♦ (Adjectival) învățat, savant. Țăranii disprețuiesc pe popii bogoslovi, cum se cheamă pe la noi cei ce au făcut seminariul. CONTEMPORANUL, III 651. [S-au adunat] din toate părțile lumii, toți oameni cuvioși, foarte procopsiți și bogoslovi. NEGRUZZI, S. I 226.

bogoslovii
BOGOSLÓV, bogoslovi, s. m. (Învechit) Teolog. Bogoslovii erau toți oameni mari, cu barbă și cu mustețe. SLAVICI, O. I 96. ♦ (Adjectival) învățat, savant. Țăranii disprețuiesc pe popii bogoslovi, cum se cheamă pe la noi cei ce au făcut seminariul. CONTEMPORANUL, III 651. [S-au adunat] din toate părțile lumii, toți oameni cuvioși, foarte procopsiți și bogoslovi. NEGRUZZI, S. I 226.

bogoslovilor
BOGOSLÓV, bogoslovi, s. m. (Învechit) Teolog. Bogoslovii erau toți oameni mari, cu barbă și cu mustețe. SLAVICI, O. I 96. ♦ (Adjectival) învățat, savant. Țăranii disprețuiesc pe popii bogoslovi, cum se cheamă pe la noi cei ce au făcut seminariul. CONTEMPORANUL, III 651. [S-au adunat] din toate părțile lumii, toți oameni cuvioși, foarte procopsiți și bogoslovi. NEGRUZZI, S. I 226.

bogoslovul
BOGOSLÓV, bogoslovi, s. m. (Învechit) Teolog. Bogoslovii erau toți oameni mari, cu barbă și cu mustețe. SLAVICI, O. I 96. ♦ (Adjectival) învățat, savant. Țăranii disprețuiesc pe popii bogoslovi, cum se cheamă pe la noi cei ce au făcut seminariul. CONTEMPORANUL, III 651. [S-au adunat] din toate părțile lumii, toți oameni cuvioși, foarte procopsiți și bogoslovi. NEGRUZZI, S. I 226.

bogoslovului
BOGOSLÓV, bogoslovi, s. m. (Învechit) Teolog. Bogoslovii erau toți oameni mari, cu barbă și cu mustețe. SLAVICI, O. I 96. ♦ (Adjectival) învățat, savant. Țăranii disprețuiesc pe popii bogoslovi, cum se cheamă pe la noi cei ce au făcut seminariul. CONTEMPORANUL, III 651. [S-au adunat] din toate părțile lumii, toți oameni cuvioși, foarte procopsiți și bogoslovi. NEGRUZZI, S. I 226.

bogză
BÓGZĂ, bogze, s. f. (Reg.) Bufniță.

bogăseresc
BOGĂSERÉSC, -EÁSCĂ adj. v. bogasieresc.

bogătan
BOGĂTÁN, -Ă, bogătani, -e, s. m. și f. (Depr.) Bogătaș (rural). – Bogat + suf. -an.

DOOM

bogătánă (pop.) s. f., g.-d. art. bogătánei; pl. bogătáne

bogătana
BOGĂTÁN, -Ă, bogătani, -e, s. m. și f. (Depr.) Bogătaș (rural). – Bogat + suf. -an.

DOOM

bogătánă (pop.) s. f., g.-d. art. bogătánei; pl. bogătáne

bogătane
BOGĂTÁN, -Ă, bogătani, -e, s. m. și f. (Depr.) Bogătaș (rural). – Bogat + suf. -an.

DOOM

bogătánă (pop.) s. f., g.-d. art. bogătánei; pl. bogătáne

bogătanei
BOGĂTÁN, -Ă, bogătani, -e, s. m. și f. (Depr.) Bogătaș (rural). – Bogat + suf. -an.

DOOM

bogătánă (pop.) s. f., g.-d. art. bogătánei; pl. bogătáne

bogătanele
BOGĂTÁN, -Ă, bogătani, -e, s. m. și f. (Depr.) Bogătaș (rural). – Bogat + suf. -an.

DOOM

bogătánă (pop.) s. f., g.-d. art. bogătánei; pl. bogătáne

bogătanelor
BOGĂTÁN, -Ă, bogătani, -e, s. m. și f. (Depr.) Bogătaș (rural). – Bogat + suf. -an.

DOOM

bogătánă (pop.) s. f., g.-d. art. bogătánei; pl. bogătáne

bogătani
BOGĂTÁN, -Ă, bogătani, -e, s. m. și f. (Depr.) Bogătaș (rural). – Bogat + suf. -an.

DOOM

bogătánă (pop.) s. f., g.-d. art. bogătánei; pl. bogătáne

bogătanii
BOGĂTÁN, -Ă, bogătani, -e, s. m. și f. (Depr.) Bogătaș (rural). – Bogat + suf. -an.

DOOM

bogătánă (pop.) s. f., g.-d. art. bogătánei; pl. bogătáne

bogătanilor
BOGĂTÁN, -Ă, bogătani, -e, s. m. și f. (Depr.) Bogătaș (rural). – Bogat + suf. -an.

DOOM

bogătánă (pop.) s. f., g.-d. art. bogătánei; pl. bogătáne

bogătanul
BOGĂTÁN, -Ă, bogătani, -e, s. m. și f. (Depr.) Bogătaș (rural). – Bogat + suf. -an.

DOOM

bogătánă (pop.) s. f., g.-d. art. bogătánei; pl. bogătáne

bogătanului
BOGĂTÁN, -Ă, bogătani, -e, s. m. și f. (Depr.) Bogătaș (rural). – Bogat + suf. -an.

DOOM

bogătánă (pop.) s. f., g.-d. art. bogătánei; pl. bogătáne

bogătaș
BOGĂTÁȘ, -Ă, bogătași, -e, s. m. și f. Om bogat (1). – Bogat + suf. -aș.

DOOM

bogătáșă s. f., art. bogătáșa, g.-d. art. bogătáșei; pl. bogătáșe

bogătașa
BOGĂTÁȘ, -Ă, bogătași, -e, s. m. și f. Om bogat (1). – Bogat + suf. -aș.

DOOM

bogătáșă s. f., art. bogătáșa, g.-d. art. bogătáșei; pl. bogătáșe

bogătașe
BOGĂTÁȘ, -Ă, bogătași, -e, s. m. și f. Om bogat (1). – Bogat + suf. -aș.

DOOM

bogătáșă s. f., art. bogătáșa, g.-d. art. bogătáșei; pl. bogătáșe

bogătașei
BOGĂTÁȘ, -Ă, bogătași, -e, s. m. și f. Om bogat (1). – Bogat + suf. -aș.

DOOM

bogătáșă s. f., art. bogătáșa, g.-d. art. bogătáșei; pl. bogătáșe

bogătașele
BOGĂTÁȘ, -Ă, bogătași, -e, s. m. și f. Om bogat (1). – Bogat + suf. -aș.

DOOM

bogătáșă s. f., art. bogătáșa, g.-d. art. bogătáșei; pl. bogătáșe

bogătașelor
BOGĂTÁȘ, -Ă, bogătași, -e, s. m. și f. Om bogat (1). – Bogat + suf. -aș.

DOOM

bogătáșă s. f., art. bogătáșa, g.-d. art. bogătáșei; pl. bogătáșe

bogătași
BOGĂTÁȘ, -Ă, bogătași, -e, s. m. și f. Om bogat (1). – Bogat + suf. -aș.

DOOM

bogătáșă s. f., art. bogătáșa, g.-d. art. bogătáșei; pl. bogătáșe

bogătașii
BOGĂTÁȘ, -Ă, bogătași, -e, s. m. și f. Om bogat (1). – Bogat + suf. -aș.

DOOM

bogătáșă s. f., art. bogătáșa, g.-d. art. bogătáșei; pl. bogătáșe

bogătașilor
BOGĂTÁȘ, -Ă, bogătași, -e, s. m. și f. Om bogat (1). – Bogat + suf. -aș.

DOOM

bogătáșă s. f., art. bogătáșa, g.-d. art. bogătáșei; pl. bogătáșe

bogătașul
BOGĂTÁȘ, -Ă, bogătași, -e, s. m. și f. Om bogat (1). – Bogat + suf. -aș.

DOOM

bogătáșă s. f., art. bogătáșa, g.-d. art. bogătáșei; pl. bogătáșe

bogătașului
BOGĂTÁȘ, -Ă, bogătași, -e, s. m. și f. Om bogat (1). – Bogat + suf. -aș.

DOOM

bogătáșă s. f., art. bogătáșa, g.-d. art. bogătáșei; pl. bogătáșe

bogăția
BOGĂȚÍE, bogății, s. f. 1. Cantitate mare de bunuri materiale; p. gener. cantitate mare de ceva. 2. Situația omului bogat (1). 3. Resurse naturale. Petrolul este o bogăție națională. 4. Abundență și varietate de valori spirituale. Bogăție de idei. Bogăție de cuvinte. – Bogat + suf. -ie.

DOOM

bogățíe s. f., art. bogățía, g.-d. art. bogățíei; pl. bogățíi, art. bogățíile

bogăție
BOGĂȚÍE, bogății, s. f. 1. Cantitate mare de bunuri materiale; p. gener. cantitate mare de ceva. 2. Situația omului bogat (1). 3. Resurse naturale. Petrolul este o bogăție națională. 4. Abundență și varietate de valori spirituale. Bogăție de idei. Bogăție de cuvinte. – Bogat + suf. -ie.

DOOM

bogățíe s. f., art. bogățía, g.-d. art. bogățíei; pl. bogățíi, art. bogățíile

bogăției
BOGĂȚÍE, bogății, s. f. 1. Cantitate mare de bunuri materiale; p. gener. cantitate mare de ceva. 2. Situația omului bogat (1). 3. Resurse naturale. Petrolul este o bogăție națională. 4. Abundență și varietate de valori spirituale. Bogăție de idei. Bogăție de cuvinte. – Bogat + suf. -ie.

DOOM

bogățíe s. f., art. bogățía, g.-d. art. bogățíei; pl. bogățíi, art. bogățíile

bogății
BOGĂȚÍE, bogății, s. f. 1. Cantitate mare de bunuri materiale; p. gener. cantitate mare de ceva. 2. Situația omului bogat (1). 3. Resurse naturale. Petrolul este o bogăție națională. 4. Abundență și varietate de valori spirituale. Bogăție de idei. Bogăție de cuvinte. – Bogat + suf. -ie.

DOOM

bogățíe s. f., art. bogățía, g.-d. art. bogățíei; pl. bogățíi, art. bogățíile

bogățiile
BOGĂȚÍE, bogății, s. f. 1. Cantitate mare de bunuri materiale; p. gener. cantitate mare de ceva. 2. Situația omului bogat (1). 3. Resurse naturale. Petrolul este o bogăție națională. 4. Abundență și varietate de valori spirituale. Bogăție de idei. Bogăție de cuvinte. – Bogat + suf. -ie.

DOOM

bogățíe s. f., art. bogățía, g.-d. art. bogățíei; pl. bogățíi, art. bogățíile

bogățiilor
BOGĂȚÍE, bogății, s. f. 1. Cantitate mare de bunuri materiale; p. gener. cantitate mare de ceva. 2. Situația omului bogat (1). 3. Resurse naturale. Petrolul este o bogăție națională. 4. Abundență și varietate de valori spirituale. Bogăție de idei. Bogăție de cuvinte. – Bogat + suf. -ie.

DOOM

bogățíe s. f., art. bogățía, g.-d. art. bogățíei; pl. bogățíi, art. bogățíile

boharcă
boharcă, bohărci s. f. vin de calitate inferioară, poșircă.

bohoci
BOHÓCI, bohoci, s. m. Fluturaș de noapte cu trupul acoperit cu perișori lungi și deși și cu aripioarele de dinainte cenușii cu pete roșii și albe (Mamestra brassicae).

DOOM

bohóci s. m., pl. bohóci

bohocii
BOHÓCI, bohoci, s. m. Fluturaș de noapte cu trupul acoperit cu perișori lungi și deși și cu aripioarele de dinainte cenușii cu pete roșii și albe (Mamestra brassicae).

DOOM

bohóci s. m., pl. bohóci

bohocilor
BOHÓCI, bohoci, s. m. Fluturaș de noapte cu trupul acoperit cu perișori lungi și deși și cu aripioarele de dinainte cenușii cu pete roșii și albe (Mamestra brassicae).

DOOM

bohóci s. m., pl. bohóci

bohociul
BOHÓCI, bohoci, s. m. Fluturaș de noapte cu trupul acoperit cu perișori lungi și deși și cu aripioarele de dinainte cenușii cu pete roșii și albe (Mamestra brassicae).

DOOM

bohóci s. m., pl. bohóci

bohociului
BOHÓCI, bohoci, s. m. Fluturaș de noapte cu trupul acoperit cu perișori lungi și deși și cu aripioarele de dinainte cenușii cu pete roșii și albe (Mamestra brassicae).

DOOM

bohóci s. m., pl. bohóci

boi
BOI², boiuri, s. n. (Pop.) Trup, statură, înfățișare, fizionomie. – Din tc. boy.

DOOM

boi¹ (pop.) s. n., pl. bóiuri

boi
BOÍ¹, boiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Reg.) A vopsi. 2. Refl. (Peior.; despre femei) A se farda, a se sulimeni. 3. Tranz. (Reg., fam.) A înșela, a păcăli. – Din boia (derivat regresiv).

DOOM

boí² (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boiésc, imperf. 3 sg. boiá; conj. prez. 3 să boiáscă

boi
BOU, boi, s. m. 1. Taur castrat, folosit ca animal de tracțiune și mai ales pentru carne (Bos taurus). ◊ Bou sur = bour. ◊ Expr. A nu-i fi (cuiva) toți boii acasă = a fi rău dispus. S-a dus bou și s-a întors vacă, se spune despre cineva care n-a reușit să învețe nimic, care nu s-a lămurit. A scoate (pe cineva) din boii lui = a enerva (pe cineva). ♦ Epitet injurios la adresa unui bărbat. 2. Compuse: bou-de-mare = pește marin mic, de culoare cafenie sau cenușie-închis, cu capul gros și lătăreț și cu ochii așezați în partea superioară a capului (Uranoscopus scaber); bou-de-baltă = a) nume dat la două specii de broască, una având pe pântece pete roșii (Bombinator igneus), iar cealaltă pete galbene; buhai-de-baltă (Bombinator pachypus); b) pasăre de baltă cu ciocul lung și ascuțit, galbenă-verzuie pe spate, cu capul negru și cu gâtul alb; buhai-de-baltă (Botaurus stellaris); c) (și în forma bou-de-apă) gândac mare de apă de culoare neagră, cu picioarele acoperite de peri deși și lungi și adaptate la înot (Hydrophilus piceus); bou-de-noapte = bufniță; boul-lui-Dumnezeu sau boul-Domnului = a) rădașcă; b) (și în forma boul-popii) buburuză. – Lat. bovus (= bos, bovis).

DOOM

bóul-pópii (insectă) s. m. art.

boia
BOÍ¹, boiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Reg.) A vopsi. 2. Refl. (Peior.; despre femei) A se farda, a se sulimeni. 3. Tranz. (Reg., fam.) A înșela, a păcăli. – Din boia (derivat regresiv).

DOOM

boí² (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boiésc, imperf. 3 sg. boiá; conj. prez. 3 să boiáscă

boia
BOIÁ, (1) boiele, s. f. 1. (Reg.) Vopsea. ♦ (Peior.) Fard. 2. Condiment de culoare roșie, obținut din pisarea ardeiului iute uscat; paprică. – Din tc. boya.

DOOM

boiá s. f., art. boiáua, g.-d. art. boiélei; (vopsele, farduri) pl. boiéle, art. boiélele

boiai
BOÍ¹, boiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Reg.) A vopsi. 2. Refl. (Peior.; despre femei) A se farda, a se sulimeni. 3. Tranz. (Reg., fam.) A înșela, a păcăli. – Din boia (derivat regresiv).

DOOM

boí² (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boiésc, imperf. 3 sg. boiá; conj. prez. 3 să boiáscă

boiala
BOIÁLĂ, boieli, s. f. (Reg.) Vopsire. ♦ (Peior.) Fard. – Boi¹ + suf. -eală.

DOOM

boiálă (reg.) s. f., g.-d. art. boiélii; (farduri) pl. boiéli

boiam
BOÍ¹, boiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Reg.) A vopsi. 2. Refl. (Peior.; despre femei) A se farda, a se sulimeni. 3. Tranz. (Reg., fam.) A înșela, a păcăli. – Din boia (derivat regresiv).

DOOM

boí² (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boiésc, imperf. 3 sg. boiá; conj. prez. 3 să boiáscă

boiama
boiamá (-ále), s. f. – (Înv.) Șal, fular. Tc. boyama (Șeineanu, II, 56).

boiandruc
boiandrúc (-ci), s. m. – Cadrul de sus al ușii. – Var. boiandrug, boiandroc. Tc. buyundruk „jug” (Candrea; Scriban).

boiangeria
BOIANGERÍE, (2) boiangerii, s. f. 1. Meseria boiangiului. 2. Prăvălie sau atelier în care se exercită această meserie; vopsitorie. – Boiangiu + suf. -ărie.

DOOM

boiangeríe (înv.) s. f., art. boiangería, g.-d. art. boiangeríei; (ateliere) pl. boiangeríi, art. boiangeríile

boiangerie
BOIANGERÍE, (2) boiangerii, s. f. 1. Meseria boiangiului. 2. Prăvălie sau atelier în care se exercită această meserie; vopsitorie. – Boiangiu + suf. -ărie.

DOOM

boiangeríe (înv.) s. f., art. boiangería, g.-d. art. boiangeríei; (ateliere) pl. boiangeríi, art. boiangeríile

boiangeriei
BOIANGERÍE, (2) boiangerii, s. f. 1. Meseria boiangiului. 2. Prăvălie sau atelier în care se exercită această meserie; vopsitorie. – Boiangiu + suf. -ărie.

DOOM

boiangeríe (înv.) s. f., art. boiangería, g.-d. art. boiangeríei; (ateliere) pl. boiangeríi, art. boiangeríile

boiangerii
BOIANGERÍE, (2) boiangerii, s. f. 1. Meseria boiangiului. 2. Prăvălie sau atelier în care se exercită această meserie; vopsitorie. – Boiangiu + suf. -ărie.

DOOM

boiangeríe (înv.) s. f., art. boiangería, g.-d. art. boiangeríei; (ateliere) pl. boiangeríi, art. boiangeríile

boiangeriile
BOIANGERÍE, (2) boiangerii, s. f. 1. Meseria boiangiului. 2. Prăvălie sau atelier în care se exercită această meserie; vopsitorie. – Boiangiu + suf. -ărie.

DOOM

boiangeríe (înv.) s. f., art. boiangería, g.-d. art. boiangeríei; (ateliere) pl. boiangeríi, art. boiangeríile

boiangeriilor
BOIANGERÍE, (2) boiangerii, s. f. 1. Meseria boiangiului. 2. Prăvălie sau atelier în care se exercită această meserie; vopsitorie. – Boiangiu + suf. -ărie.

DOOM

boiangeríe (înv.) s. f., art. boiangería, g.-d. art. boiangeríei; (ateliere) pl. boiangeríi, art. boiangeríile

boiangii
BOIANGÍU, boiangii, s. m. (Înv.) Vopsitor de textile. – Din tc. boyacı.

DOOM

boiangíu (înv.) s. m., art. boiangíul; pl. boiangíi, art. boiangíii (-gi-ii)

boiangiii
BOIANGÍU, boiangii, s. m. (Înv.) Vopsitor de textile. – Din tc. boyacı.

DOOM

boiangíu (înv.) s. m., art. boiangíul; pl. boiangíi, art. boiangíii (-gi-ii)

boiangiilor
BOIANGÍU, boiangii, s. m. (Înv.) Vopsitor de textile. – Din tc. boyacı.

DOOM

boiangíu (înv.) s. m., art. boiangíul; pl. boiangíi, art. boiangíii (-gi-ii)

boiangiu
BOIANGÍU, boiangii, s. m. (Înv.) Vopsitor de textile. – Din tc. boyacı.

DOOM

boiangíu (înv.) s. m., art. boiangíul; pl. boiangíi, art. boiangíii (-gi-ii)

boiangiul
BOIANGÍU, boiangii, s. m. (Înv.) Vopsitor de textile. – Din tc. boyacı.

DOOM

boiangíu (înv.) s. m., art. boiangíul; pl. boiangíi, art. boiangíii (-gi-ii)

boiangiului
BOIANGÍU, boiangii, s. m. (Înv.) Vopsitor de textile. – Din tc. boyacı.

DOOM

boiangíu (înv.) s. m., art. boiangíul; pl. boiangíi, art. boiangíii (-gi-ii)

boiască
BOÍ¹, boiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Reg.) A vopsi. 2. Refl. (Peior.; despre femei) A se farda, a se sulimeni. 3. Tranz. (Reg., fam.) A înșela, a păcăli. – Din boia (derivat regresiv).

DOOM

boí² (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boiésc, imperf. 3 sg. boiá; conj. prez. 3 să boiáscă

boiau
BOÍ¹, boiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Reg.) A vopsi. 2. Refl. (Peior.; despre femei) A se farda, a se sulimeni. 3. Tranz. (Reg., fam.) A înșela, a păcăli. – Din boia (derivat regresiv).

DOOM

boí² (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boiésc, imperf. 3 sg. boiá; conj. prez. 3 să boiáscă

boiaua
BOIÁ, (1) boiele, s. f. 1. (Reg.) Vopsea. ♦ (Peior.) Fard. 2. Condiment de culoare roșie, obținut din pisarea ardeiului iute uscat; paprică. – Din tc. boya.

DOOM

boiá s. f., art. boiáua, g.-d. art. boiélei; (vopsele, farduri) pl. boiéle, art. boiélele

boiați
BOÍ¹, boiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Reg.) A vopsi. 2. Refl. (Peior.; despre femei) A se farda, a se sulimeni. 3. Tranz. (Reg., fam.) A înșela, a păcăli. – Din boia (derivat regresiv).

DOOM

boí² (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boiésc, imperf. 3 sg. boiá; conj. prez. 3 să boiáscă

boicot
BOICÓT, boicoturi, s. n. Sistare organizată (totală sau parțială) a relațiilor cu o persoană, cu o organizație sau cu un stat în semn de protest față de anumite acțiuni ale sale. – Din boicota (derivat regresiv).

DOOM

boicót (boi-) s. n., pl. boicóturi

boicota
BOICOTÁ, boicotez, vb. I. Tranz. A exercita un boicot. – Din fr. boycotter.

DOOM

boicotá (a ~) (boi-) vb., ind. prez. 3 boicoteáză

boicotai
BOICOTÁ, boicotez, vb. I. Tranz. A exercita un boicot. – Din fr. boycotter.

DOOM

boicotá (a ~) (boi-) vb., ind. prez. 3 boicoteáză

boicotam
BOICOTÁ, boicotez, vb. I. Tranz. A exercita un boicot. – Din fr. boycotter.

DOOM

boicotá (a ~) (boi-) vb., ind. prez. 3 boicoteáză

boicotare
BOICOTÁ, boicotez, vb. I. Tranz. A exercita un boicot. – Din fr. boycotter.

DOOM

boicotá (a ~) (boi-) vb., ind. prez. 3 boicoteáză

boicotare
BOICOTÁRE, boicotări, s. f. Acțiunea de a boicota. – V. boicota.

DOOM

boicotáre (boi-) s. f., g.-d. art. boicotắrii; pl. boicotắri

boicotarea
BOICOTÁRE, boicotări, s. f. Acțiunea de a boicota. – V. boicota.

DOOM

boicotáre (boi-) s. f., g.-d. art. boicotắrii; pl. boicotắri

boicotară
BOICOTÁ, boicotez, vb. I. Tranz. A exercita un boicot. – Din fr. boycotter.

DOOM

boicotá (a ~) (boi-) vb., ind. prez. 3 boicoteáză

boicotarăm
BOICOTÁ, boicotez, vb. I. Tranz. A exercita un boicot. – Din fr. boycotter.

DOOM

boicotá (a ~) (boi-) vb., ind. prez. 3 boicoteáză

boicotarăți
BOICOTÁ, boicotez, vb. I. Tranz. A exercita un boicot. – Din fr. boycotter.

DOOM

boicotá (a ~) (boi-) vb., ind. prez. 3 boicoteáză

boicotase
BOICOTÁ, boicotez, vb. I. Tranz. A exercita un boicot. – Din fr. boycotter.

DOOM

boicotá (a ~) (boi-) vb., ind. prez. 3 boicoteáză

boicotasem
BOICOTÁ, boicotez, vb. I. Tranz. A exercita un boicot. – Din fr. boycotter.

DOOM

boicotá (a ~) (boi-) vb., ind. prez. 3 boicoteáză

boicotaseră
BOICOTÁ, boicotez, vb. I. Tranz. A exercita un boicot. – Din fr. boycotter.

DOOM

boicotá (a ~) (boi-) vb., ind. prez. 3 boicoteáză

boicotaserăm
BOICOTÁ, boicotez, vb. I. Tranz. A exercita un boicot. – Din fr. boycotter.

DOOM

boicotá (a ~) (boi-) vb., ind. prez. 3 boicoteáză

boicotaserăți
BOICOTÁ, boicotez, vb. I. Tranz. A exercita un boicot. – Din fr. boycotter.

DOOM

boicotá (a ~) (boi-) vb., ind. prez. 3 boicoteáză

boicotaseși
BOICOTÁ, boicotez, vb. I. Tranz. A exercita un boicot. – Din fr. boycotter.

DOOM

boicotá (a ~) (boi-) vb., ind. prez. 3 boicoteáză

boicotaseți
BOICOTÁ, boicotez, vb. I. Tranz. A exercita un boicot. – Din fr. boycotter.

DOOM

boicotá (a ~) (boi-) vb., ind. prez. 3 boicoteáză

boicotat
BOICOTÁ, boicotez, vb. I. Tranz. A exercita un boicot. – Din fr. boycotter.

DOOM

boicotá (a ~) (boi-) vb., ind. prez. 3 boicoteáză

boicotat
BOICOTÁ, boicotez, vb. I. Tranz. A exercita un boicot. – Din fr. boycotter.

boicotau
BOICOTÁ, boicotez, vb. I. Tranz. A exercita un boicot. – Din fr. boycotter.

DOOM

boicotá (a ~) (boi-) vb., ind. prez. 3 boicoteáză

boicotași
BOICOTÁ, boicotez, vb. I. Tranz. A exercita un boicot. – Din fr. boycotter.

DOOM

boicotá (a ~) (boi-) vb., ind. prez. 3 boicoteáză

boicotați
BOICOTÁ, boicotez, vb. I. Tranz. A exercita un boicot. – Din fr. boycotter.

DOOM

boicotá (a ~) (boi-) vb., ind. prez. 3 boicoteáză

boicotează
BOICOTÁ, boicotez, vb. I. Tranz. A exercita un boicot. – Din fr. boycotter.

DOOM

boicotá (a ~) (boi-) vb., ind. prez. 3 boicoteáză

boicotez
BOICOTÁ, boicotez, vb. I. Tranz. A exercita un boicot. – Din fr. boycotter.

DOOM

boicotá (a ~) (boi-) vb., ind. prez. 3 boicoteáză

boicoteze
BOICOTÁ, boicotez, vb. I. Tranz. A exercita un boicot. – Din fr. boycotter.

DOOM

boicotá (a ~) (boi-) vb., ind. prez. 3 boicoteáză

boicotezi
BOICOTÁ, boicotez, vb. I. Tranz. A exercita un boicot. – Din fr. boycotter.

DOOM

boicotá (a ~) (boi-) vb., ind. prez. 3 boicoteáză

boicotul
BOICÓT, boicoturi, s. n. Sistare organizată (totală sau parțială) a relațiilor cu o persoană, cu o organizație sau cu un stat în semn de protest față de anumite acțiuni ale sale. – Din boicota (derivat regresiv).

DOOM

boicót (boi-) s. n., pl. boicóturi

boicotului
BOICÓT, boicoturi, s. n. Sistare organizată (totală sau parțială) a relațiilor cu o persoană, cu o organizație sau cu un stat în semn de protest față de anumite acțiuni ale sale. – Din boicota (derivat regresiv).

DOOM

boicót (boi-) s. n., pl. boicóturi

boicoturi
BOICÓT, boicoturi, s. n. Sistare organizată (totală sau parțială) a relațiilor cu o persoană, cu o organizație sau cu un stat în semn de protest față de anumite acțiuni ale sale. – Din boicota (derivat regresiv).

DOOM

boicót (boi-) s. n., pl. boicóturi

boicoturile
BOICÓT, boicoturi, s. n. Sistare organizată (totală sau parțială) a relațiilor cu o persoană, cu o organizație sau cu un stat în semn de protest față de anumite acțiuni ale sale. – Din boicota (derivat regresiv).

DOOM

boicót (boi-) s. n., pl. boicóturi

boicoturilor
BOICÓT, boicoturi, s. n. Sistare organizată (totală sau parțială) a relațiilor cu o persoană, cu o organizație sau cu un stat în semn de protest față de anumite acțiuni ale sale. – Din boicota (derivat regresiv).

DOOM

boicót (boi-) s. n., pl. boicóturi

boicotând
BOICOTÁ, boicotez, vb. I. Tranz. A exercita un boicot. – Din fr. boycotter.

DOOM

boicotá (a ~) (boi-) vb., ind. prez. 3 boicoteáză

boicotînd
BOICOTÁ, boicotez, vb. I. Tranz. A exercita un boicot. – Din fr. boycotter.

DOOM

boicotá (a ~) (boi-) vb., ind. prez. 3 boicoteáză

boicotări
BOICOTÁRE, boicotări, s. f. Acțiunea de a boicota. – V. boicota.

DOOM

boicotáre (boi-) s. f., g.-d. art. boicotắrii; pl. boicotắri

boicotării
BOICOTÁRE, boicotări, s. f. Acțiunea de a boicota. – V. boicota.

DOOM

boicotáre (boi-) s. f., g.-d. art. boicotắrii; pl. boicotắri

boicotările
BOICOTÁRE, boicotări, s. f. Acțiunea de a boicota. – V. boicota.

DOOM

boicotáre (boi-) s. f., g.-d. art. boicotắrii; pl. boicotắri

boicotărilor
BOICOTÁRE, boicotări, s. f. Acțiunea de a boicota. – V. boicota.

DOOM

boicotáre (boi-) s. f., g.-d. art. boicotắrii; pl. boicotắri

boiele
BOIÁ, (1) boiele, s. f. 1. (Reg.) Vopsea. ♦ (Peior.) Fard. 2. Condiment de culoare roșie, obținut din pisarea ardeiului iute uscat; paprică. – Din tc. boya.

DOOM

boiá s. f., art. boiáua, g.-d. art. boiélei; (vopsele, farduri) pl. boiéle, art. boiélele

boielei
BOIÁ, (1) boiele, s. f. 1. (Reg.) Vopsea. ♦ (Peior.) Fard. 2. Condiment de culoare roșie, obținut din pisarea ardeiului iute uscat; paprică. – Din tc. boya.

DOOM

boiá s. f., art. boiáua, g.-d. art. boiélei; (vopsele, farduri) pl. boiéle, art. boiélele

boielele
BOIÁ, (1) boiele, s. f. 1. (Reg.) Vopsea. ♦ (Peior.) Fard. 2. Condiment de culoare roșie, obținut din pisarea ardeiului iute uscat; paprică. – Din tc. boya.

DOOM

boiá s. f., art. boiáua, g.-d. art. boiélei; (vopsele, farduri) pl. boiéle, art. boiélele

boielelor
BOIÁ, (1) boiele, s. f. 1. (Reg.) Vopsea. ♦ (Peior.) Fard. 2. Condiment de culoare roșie, obținut din pisarea ardeiului iute uscat; paprică. – Din tc. boya.

DOOM

boiá s. f., art. boiáua, g.-d. art. boiélei; (vopsele, farduri) pl. boiéle, art. boiélele

boieli
BOIÁLĂ, boieli, s. f. (Reg.) Vopsire. ♦ (Peior.) Fard. – Boi¹ + suf. -eală.

DOOM

boiálă (reg.) s. f., g.-d. art. boiélii; (farduri) pl. boiéli

boielii
BOIÁLĂ, boieli, s. f. (Reg.) Vopsire. ♦ (Peior.) Fard. – Boi¹ + suf. -eală.

DOOM

boiálă (reg.) s. f., g.-d. art. boiélii; (farduri) pl. boiéli

boielile
BOIÁLĂ, boieli, s. f. (Reg.) Vopsire. ♦ (Peior.) Fard. – Boi¹ + suf. -eală.

DOOM

boiálă (reg.) s. f., g.-d. art. boiélii; (farduri) pl. boiéli

boielilor
BOIÁLĂ, boieli, s. f. (Reg.) Vopsire. ♦ (Peior.) Fard. – Boi¹ + suf. -eală.

DOOM

boiálă (reg.) s. f., g.-d. art. boiélii; (farduri) pl. boiéli

boier
BAȘ-BOIÉR, baș-boieri, s. m. (Înv.) Cel mai de seamă boier al țării; p. ext. boier mare. – Baș¹ + boier.

DOOM

baș-boiér s. m., pl. baș-boiéri

boier
BOIÉR, boieri, s. m. 1. (În Evul Mediu, în Țările Române) Stăpân de moșii, beneficiind de anumite privilegii; persoană din aristocrația feudală; nobil. ♦ (Fam.) Persoană cu atitudini, obiceiuri sau pretenții de aristocrat. 2. (Înv.) Titlu de politețe (echivalând cu „domnule”), adresat persoanelor înstărite, celor cu funcții administrative etc. – Din sl. boljarinŭ (pl. boljare).

DOOM

boiér s. m., pl. boiéri

boieraș
BOIERÁȘ, boierași, s. m. Diminutiv cu sens depreciativ al lui boier. V. c o c o n a ș, c i o c o i a ș.

boierea
BOIERÍ, boieresc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv.) A conferi cuiva titlul de boier, a da cuiva o boierie. 2. Refl. (Fam.) A trăi, a se comporta ca un boier, a avea pretenții de boier. – Din boier.

DOOM

boierí (a ~) (înv., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boierésc, imperf. 3 sg. boiereá; conj. prez. 3 să boiereáscă

boiereai
BOIERÍ, boieresc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv.) A conferi cuiva titlul de boier, a da cuiva o boierie. 2. Refl. (Fam.) A trăi, a se comporta ca un boier, a avea pretenții de boier. – Din boier.

DOOM

boierí (a ~) (înv., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boierésc, imperf. 3 sg. boiereá; conj. prez. 3 să boiereáscă

boieream
BOIERÍ, boieresc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv.) A conferi cuiva titlul de boier, a da cuiva o boierie. 2. Refl. (Fam.) A trăi, a se comporta ca un boier, a avea pretenții de boier. – Din boier.

DOOM

boierí (a ~) (înv., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boierésc, imperf. 3 sg. boiereá; conj. prez. 3 să boiereáscă

boiereasa
BOIEREÁSĂ, boierese, s. f. (Rar) Boieroaică. – Boier + suf. -easă.

DOOM

boiereásă (rar) s. f., g.-d. art. boierései; pl. boierése

boiereasca
BOIERÉSC, -EÁSCĂ, boierești, adj. s. n. 1. Adj. Care aparține boierilor, privitor la boieri. ♦ Care imită deprinderile boierilor. 2. S. n. (În Evul Mediu, în Moldova) Obligație a țăranilor dependenți de a munci în schimbul unui lot de pământ care le era dat în folosință; (în Țara Românească) clacă. – Boier + suf. -esc.

DOOM

boierésc² s. n.

boierească
BOIERÍ, boieresc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv.) A conferi cuiva titlul de boier, a da cuiva o boierie. 2. Refl. (Fam.) A trăi, a se comporta ca un boier, a avea pretenții de boier. – Din boier.

DOOM

boierí (a ~) (înv., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boierésc, imperf. 3 sg. boiereá; conj. prez. 3 să boiereáscă

boiereau
BOIERÍ, boieresc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv.) A conferi cuiva titlul de boier, a da cuiva o boierie. 2. Refl. (Fam.) A trăi, a se comporta ca un boier, a avea pretenții de boier. – Din boier.

DOOM

boierí (a ~) (înv., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boierésc, imperf. 3 sg. boiereá; conj. prez. 3 să boiereáscă

boiereați
BOIERÍ, boieresc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv.) A conferi cuiva titlul de boier, a da cuiva o boierie. 2. Refl. (Fam.) A trăi, a se comporta ca un boier, a avea pretenții de boier. – Din boier.

DOOM

boierí (a ~) (înv., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boierésc, imperf. 3 sg. boiereá; conj. prez. 3 să boiereáscă

boieresc
BOIERÉSC, -EÁSCĂ, boierești, adj. s. n. 1. Adj. Care aparține boierilor, privitor la boieri. ♦ Care imită deprinderile boierilor. 2. S. n. (În Evul Mediu, în Moldova) Obligație a țăranilor dependenți de a munci în schimbul unui lot de pământ care le era dat în folosință; (în Țara Românească) clacă. – Boier + suf. -esc.

DOOM

boierésc² s. n.

boieresc
BOIERÍ, boieresc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv.) A conferi cuiva titlul de boier, a da cuiva o boierie. 2. Refl. (Fam.) A trăi, a se comporta ca un boier, a avea pretenții de boier. – Din boier.

DOOM

boierí (a ~) (înv., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boierésc, imperf. 3 sg. boiereá; conj. prez. 3 să boiereáscă

boierescul
BOIERÉSC, -EÁSCĂ, boierești, adj. s. n. 1. Adj. Care aparține boierilor, privitor la boieri. ♦ Care imită deprinderile boierilor. 2. S. n. (În Evul Mediu, în Moldova) Obligație a țăranilor dependenți de a munci în schimbul unui lot de pământ care le era dat în folosință; (în Țara Românească) clacă. – Boier + suf. -esc.

DOOM

boierésc² s. n.

boierescului
BOIERÉSC, -EÁSCĂ, boierești, adj. s. n. 1. Adj. Care aparține boierilor, privitor la boieri. ♦ Care imită deprinderile boierilor. 2. S. n. (În Evul Mediu, în Moldova) Obligație a țăranilor dependenți de a munci în schimbul unui lot de pământ care le era dat în folosință; (în Țara Românească) clacă. – Boier + suf. -esc.

DOOM

boierésc² s. n.

boierese
BOIEREÁSĂ, boierese, s. f. (Rar) Boieroaică. – Boier + suf. -easă.

DOOM

boiereásă (rar) s. f., g.-d. art. boierései; pl. boierése

boieresei
BOIEREÁSĂ, boierese, s. f. (Rar) Boieroaică. – Boier + suf. -easă.

DOOM

boiereásă (rar) s. f., g.-d. art. boierései; pl. boierése

boieresele
BOIEREÁSĂ, boierese, s. f. (Rar) Boieroaică. – Boier + suf. -easă.

DOOM

boiereásă (rar) s. f., g.-d. art. boierései; pl. boierése

boiereselor
BOIEREÁSĂ, boierese, s. f. (Rar) Boieroaică. – Boier + suf. -easă.

DOOM

boiereásă (rar) s. f., g.-d. art. boierései; pl. boierése

boierește
BOIERÉȘTE adv. Ca boierii. – Boier + suf. -ește.

DOOM

boieréște adv.

boierește
BOIERÍ, boieresc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv.) A conferi cuiva titlul de boier, a da cuiva o boierie. 2. Refl. (Fam.) A trăi, a se comporta ca un boier, a avea pretenții de boier. – Din boier.

DOOM

boierí (a ~) (înv., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boierésc, imperf. 3 sg. boiereá; conj. prez. 3 să boiereáscă

boierești
BOIERÉSC, -EÁSCĂ, boierești, adj. s. n. 1. Adj. Care aparține boierilor, privitor la boieri. ♦ Care imită deprinderile boierilor. 2. S. n. (În Evul Mediu, în Moldova) Obligație a țăranilor dependenți de a munci în schimbul unui lot de pământ care le era dat în folosință; (în Țara Românească) clacă. – Boier + suf. -esc.

DOOM

boierésc² s. n.

boierești
BOIERÍ, boieresc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv.) A conferi cuiva titlul de boier, a da cuiva o boierie. 2. Refl. (Fam.) A trăi, a se comporta ca un boier, a avea pretenții de boier. – Din boier.

DOOM

boierí (a ~) (înv., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boierésc, imperf. 3 sg. boiereá; conj. prez. 3 să boiereáscă

boiereștii
BOIERÉSC, -EÁSCĂ, boierești, adj. s. n. 1. Adj. Care aparține boierilor, privitor la boieri. ♦ Care imită deprinderile boierilor. 2. S. n. (În Evul Mediu, în Moldova) Obligație a țăranilor dependenți de a munci în schimbul unui lot de pământ care le era dat în folosință; (în Țara Românească) clacă. – Boier + suf. -esc.

DOOM

boierésc² s. n.

boiereștile
BOIERÉSC, -EÁSCĂ, boierești, adj. s. n. 1. Adj. Care aparține boierilor, privitor la boieri. ♦ Care imită deprinderile boierilor. 2. S. n. (În Evul Mediu, în Moldova) Obligație a țăranilor dependenți de a munci în schimbul unui lot de pământ care le era dat în folosință; (în Țara Românească) clacă. – Boier + suf. -esc.

DOOM

boierésc² s. n.

boiereștilor
BOIERÉSC, -EÁSCĂ, boierești, adj. s. n. 1. Adj. Care aparține boierilor, privitor la boieri. ♦ Care imită deprinderile boierilor. 2. S. n. (În Evul Mediu, în Moldova) Obligație a țăranilor dependenți de a munci în schimbul unui lot de pământ care le era dat în folosință; (în Țara Românească) clacă. – Boier + suf. -esc.

DOOM

boierésc² s. n.

boieri
BAȘ-BOIÉR, baș-boieri, s. m. (Înv.) Cel mai de seamă boier al țării; p. ext. boier mare. – Baș¹ + boier.

DOOM

baș-boiér s. m., pl. baș-boiéri

boieri
BOIÉR, boieri, s. m. 1. (În Evul Mediu, în Țările Române) Stăpân de moșii, beneficiind de anumite privilegii; persoană din aristocrația feudală; nobil. ♦ (Fam.) Persoană cu atitudini, obiceiuri sau pretenții de aristocrat. 2. (Înv.) Titlu de politețe (echivalând cu „domnule”), adresat persoanelor înstărite, celor cu funcții administrative etc. – Din sl. boljarinŭ (pl. boljare).

DOOM

boiér s. m., pl. boiéri

boieri
BOIERÍ, boieresc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv.) A conferi cuiva titlul de boier, a da cuiva o boierie. 2. Refl. (Fam.) A trăi, a se comporta ca un boier, a avea pretenții de boier. – Din boier.

DOOM

boierí (a ~) (înv., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boierésc, imperf. 3 sg. boiereá; conj. prez. 3 să boiereáscă

boieria
BOIERÍE, boierii, s. f. Calitate, situație de boier; rang, titlu de boier, funcție în statul medieval deținută de un boier. ♦ (Fam.) Atitudine, trai, maniere, comportare de boier. – Boier + suf. -ie.

DOOM

boieríe s. f., art. boiería, g.-d. art. boieríei; pl. boieríi, art. boieríile

boierie
BOIERÍE, boierii, s. f. Calitate, situație de boier; rang, titlu de boier, funcție în statul medieval deținută de un boier. ♦ (Fam.) Atitudine, trai, maniere, comportare de boier. – Boier + suf. -ie.

DOOM

boieríe s. f., art. boiería, g.-d. art. boieríei; pl. boieríi, art. boieríile

boieriei
BOIERÍE, boierii, s. f. Calitate, situație de boier; rang, titlu de boier, funcție în statul medieval deținută de un boier. ♦ (Fam.) Atitudine, trai, maniere, comportare de boier. – Boier + suf. -ie.

DOOM

boieríe s. f., art. boiería, g.-d. art. boieríei; pl. boieríi, art. boieríile

boierii
BAȘ-BOIÉR, baș-boieri, s. m. (Înv.) Cel mai de seamă boier al țării; p. ext. boier mare. – Baș¹ + boier.

DOOM

baș-boiér s. m., pl. baș-boiéri

boierii
BOIÉR, boieri, s. m. 1. (În Evul Mediu, în Țările Române) Stăpân de moșii, beneficiind de anumite privilegii; persoană din aristocrația feudală; nobil. ♦ (Fam.) Persoană cu atitudini, obiceiuri sau pretenții de aristocrat. 2. (Înv.) Titlu de politețe (echivalând cu „domnule”), adresat persoanelor înstărite, celor cu funcții administrative etc. – Din sl. boljarinŭ (pl. boljare).

DOOM

boiér s. m., pl. boiéri

boierii
BOIERÍ, boieresc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv.) A conferi cuiva titlul de boier, a da cuiva o boierie. 2. Refl. (Fam.) A trăi, a se comporta ca un boier, a avea pretenții de boier. – Din boier.

DOOM

boierí (a ~) (înv., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boierésc, imperf. 3 sg. boiereá; conj. prez. 3 să boiereáscă

boierii
BOIERÍE, boierii, s. f. Calitate, situație de boier; rang, titlu de boier, funcție în statul medieval deținută de un boier. ♦ (Fam.) Atitudine, trai, maniere, comportare de boier. – Boier + suf. -ie.

DOOM

boieríe s. f., art. boiería, g.-d. art. boieríei; pl. boieríi, art. boieríile

boieriile
BOIERÍE, boierii, s. f. Calitate, situație de boier; rang, titlu de boier, funcție în statul medieval deținută de un boier. ♦ (Fam.) Atitudine, trai, maniere, comportare de boier. – Boier + suf. -ie.

DOOM

boieríe s. f., art. boiería, g.-d. art. boieríei; pl. boieríi, art. boieríile

boieriilor
BOIERÍE, boierii, s. f. Calitate, situație de boier; rang, titlu de boier, funcție în statul medieval deținută de un boier. ♦ (Fam.) Atitudine, trai, maniere, comportare de boier. – Boier + suf. -ie.

DOOM

boieríe s. f., art. boiería, g.-d. art. boieríei; pl. boieríi, art. boieríile

boierilor
BAȘ-BOIÉR, baș-boieri, s. m. (Înv.) Cel mai de seamă boier al țării; p. ext. boier mare. – Baș¹ + boier.

DOOM

baș-boiér s. m., pl. baș-boiéri

boierilor
BOIÉR, boieri, s. m. 1. (În Evul Mediu, în Țările Române) Stăpân de moșii, beneficiind de anumite privilegii; persoană din aristocrația feudală; nobil. ♦ (Fam.) Persoană cu atitudini, obiceiuri sau pretenții de aristocrat. 2. (Înv.) Titlu de politețe (echivalând cu „domnule”), adresat persoanelor înstărite, celor cu funcții administrative etc. – Din sl. boljarinŭ (pl. boljare).

DOOM

boiér s. m., pl. boiéri

boierim
BOIERÍ, boieresc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv.) A conferi cuiva titlul de boier, a da cuiva o boierie. 2. Refl. (Fam.) A trăi, a se comporta ca un boier, a avea pretenții de boier. – Din boier.

DOOM

boierí (a ~) (înv., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boierésc, imperf. 3 sg. boiereá; conj. prez. 3 să boiereáscă

boierime
BOIERÍME s. f. Clasa stăpânilor feudali din Țările Române. – Boier + suf. -ime.

DOOM

boieríme s. f., g.-d. art. boierímii

boierimea
BOIERÍME s. f. Clasa stăpânilor feudali din Țările Române. – Boier + suf. -ime.

DOOM

boieríme s. f., g.-d. art. boierímii

boierimi
BOIERÍME s. f. Clasa stăpânilor feudali din Țările Române. – Boier + suf. -ime.

DOOM

boieríme s. f., g.-d. art. boierímii

boierimii
BOIERÍME s. f. Clasa stăpânilor feudali din Țările Române. – Boier + suf. -ime.

DOOM

boieríme s. f., g.-d. art. boierímii

boierinaș
BOIERNÁȘ, boiernași, s. m. Boier de rang mai mic, care ocupa dregătorii inferioare. [Var.: boierináș s. m.] – Boiarin (înv. „boier” < sl.) + suf. -aș.

DOOM

boiernáș s. m., pl. boiernáși

boierind
BOIERÍ, boieresc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv.) A conferi cuiva titlul de boier, a da cuiva o boierie. 2. Refl. (Fam.) A trăi, a se comporta ca un boier, a avea pretenții de boier. – Din boier.

DOOM

boierí (a ~) (înv., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boierésc, imperf. 3 sg. boiereá; conj. prez. 3 să boiereáscă

boierire
BOIERÍ, boieresc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv.) A conferi cuiva titlul de boier, a da cuiva o boierie. 2. Refl. (Fam.) A trăi, a se comporta ca un boier, a avea pretenții de boier. – Din boier.

DOOM

boierí (a ~) (înv., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boierésc, imperf. 3 sg. boiereá; conj. prez. 3 să boiereáscă

boierire
BOIERÍ, boieresc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv.) A conferi cuiva titlul de boier, a da cuiva o boierie. 2. Refl. (Fam.) A trăi, a se comporta ca un boier, a avea pretenții de boier. – Din boier.

boierirea
BOIERÍ, boieresc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv.) A conferi cuiva titlul de boier, a da cuiva o boierie. 2. Refl. (Fam.) A trăi, a se comporta ca un boier, a avea pretenții de boier. – Din boier.

boieriri
BOIERÍ, boieresc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv.) A conferi cuiva titlul de boier, a da cuiva o boierie. 2. Refl. (Fam.) A trăi, a se comporta ca un boier, a avea pretenții de boier. – Din boier.

boieririi
BOIERÍ, boieresc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv.) A conferi cuiva titlul de boier, a da cuiva o boierie. 2. Refl. (Fam.) A trăi, a se comporta ca un boier, a avea pretenții de boier. – Din boier.

boieririle
BOIERÍ, boieresc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv.) A conferi cuiva titlul de boier, a da cuiva o boierie. 2. Refl. (Fam.) A trăi, a se comporta ca un boier, a avea pretenții de boier. – Din boier.

boieririlor
BOIERÍ, boieresc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv.) A conferi cuiva titlul de boier, a da cuiva o boierie. 2. Refl. (Fam.) A trăi, a se comporta ca un boier, a avea pretenții de boier. – Din boier.

boieriră
BOIERÍ, boieresc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv.) A conferi cuiva titlul de boier, a da cuiva o boierie. 2. Refl. (Fam.) A trăi, a se comporta ca un boier, a avea pretenții de boier. – Din boier.

DOOM

boierí (a ~) (înv., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boierésc, imperf. 3 sg. boiereá; conj. prez. 3 să boiereáscă

boierirăm
BOIERÍ, boieresc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv.) A conferi cuiva titlul de boier, a da cuiva o boierie. 2. Refl. (Fam.) A trăi, a se comporta ca un boier, a avea pretenții de boier. – Din boier.

DOOM

boierí (a ~) (înv., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boierésc, imperf. 3 sg. boiereá; conj. prez. 3 să boiereáscă

boierirăți
BOIERÍ, boieresc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv.) A conferi cuiva titlul de boier, a da cuiva o boierie. 2. Refl. (Fam.) A trăi, a se comporta ca un boier, a avea pretenții de boier. – Din boier.

DOOM

boierí (a ~) (înv., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boierésc, imperf. 3 sg. boiereá; conj. prez. 3 să boiereáscă

boierise
BOIERÍ, boieresc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv.) A conferi cuiva titlul de boier, a da cuiva o boierie. 2. Refl. (Fam.) A trăi, a se comporta ca un boier, a avea pretenții de boier. – Din boier.

DOOM

boierí (a ~) (înv., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boierésc, imperf. 3 sg. boiereá; conj. prez. 3 să boiereáscă

boierisem
BOIERÍ, boieresc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv.) A conferi cuiva titlul de boier, a da cuiva o boierie. 2. Refl. (Fam.) A trăi, a se comporta ca un boier, a avea pretenții de boier. – Din boier.

DOOM

boierí (a ~) (înv., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boierésc, imperf. 3 sg. boiereá; conj. prez. 3 să boiereáscă

boieriseră
BOIERÍ, boieresc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv.) A conferi cuiva titlul de boier, a da cuiva o boierie. 2. Refl. (Fam.) A trăi, a se comporta ca un boier, a avea pretenții de boier. – Din boier.

DOOM

boierí (a ~) (înv., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boierésc, imperf. 3 sg. boiereá; conj. prez. 3 să boiereáscă

boieriserăm
BOIERÍ, boieresc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv.) A conferi cuiva titlul de boier, a da cuiva o boierie. 2. Refl. (Fam.) A trăi, a se comporta ca un boier, a avea pretenții de boier. – Din boier.

DOOM

boierí (a ~) (înv., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boierésc, imperf. 3 sg. boiereá; conj. prez. 3 să boiereáscă

boieriserăți
BOIERÍ, boieresc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv.) A conferi cuiva titlul de boier, a da cuiva o boierie. 2. Refl. (Fam.) A trăi, a se comporta ca un boier, a avea pretenții de boier. – Din boier.

DOOM

boierí (a ~) (înv., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boierésc, imperf. 3 sg. boiereá; conj. prez. 3 să boiereáscă

boieriseși
BOIERÍ, boieresc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv.) A conferi cuiva titlul de boier, a da cuiva o boierie. 2. Refl. (Fam.) A trăi, a se comporta ca un boier, a avea pretenții de boier. – Din boier.

DOOM

boierí (a ~) (înv., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boierésc, imperf. 3 sg. boiereá; conj. prez. 3 să boiereáscă

boieriseți
BOIERÍ, boieresc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv.) A conferi cuiva titlul de boier, a da cuiva o boierie. 2. Refl. (Fam.) A trăi, a se comporta ca un boier, a avea pretenții de boier. – Din boier.

DOOM

boierí (a ~) (înv., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boierésc, imperf. 3 sg. boiereá; conj. prez. 3 să boiereáscă

boierit
BOIERÍ, boieresc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv.) A conferi cuiva titlul de boier, a da cuiva o boierie. 2. Refl. (Fam.) A trăi, a se comporta ca un boier, a avea pretenții de boier. – Din boier.

DOOM

boierí (a ~) (înv., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boierésc, imperf. 3 sg. boiereá; conj. prez. 3 să boiereáscă

boierit
BOIERÍ, boieresc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv.) A conferi cuiva titlul de boier, a da cuiva o boierie. 2. Refl. (Fam.) A trăi, a se comporta ca un boier, a avea pretenții de boier. – Din boier.

boierita
BOIERÍ, boieresc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv.) A conferi cuiva titlul de boier, a da cuiva o boierie. 2. Refl. (Fam.) A trăi, a se comporta ca un boier, a avea pretenții de boier. – Din boier.

boierite
BOIERÍ, boieresc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv.) A conferi cuiva titlul de boier, a da cuiva o boierie. 2. Refl. (Fam.) A trăi, a se comporta ca un boier, a avea pretenții de boier. – Din boier.

boieritei
BOIERÍ, boieresc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv.) A conferi cuiva titlul de boier, a da cuiva o boierie. 2. Refl. (Fam.) A trăi, a se comporta ca un boier, a avea pretenții de boier. – Din boier.

boieritele
BOIERÍ, boieresc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv.) A conferi cuiva titlul de boier, a da cuiva o boierie. 2. Refl. (Fam.) A trăi, a se comporta ca un boier, a avea pretenții de boier. – Din boier.

boieritelor
BOIERÍ, boieresc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv.) A conferi cuiva titlul de boier, a da cuiva o boierie. 2. Refl. (Fam.) A trăi, a se comporta ca un boier, a avea pretenții de boier. – Din boier.

boieritul
BOIERÍ, boieresc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv.) A conferi cuiva titlul de boier, a da cuiva o boierie. 2. Refl. (Fam.) A trăi, a se comporta ca un boier, a avea pretenții de boier. – Din boier.

boieritului
BOIERÍ, boieresc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv.) A conferi cuiva titlul de boier, a da cuiva o boierie. 2. Refl. (Fam.) A trăi, a se comporta ca un boier, a avea pretenții de boier. – Din boier.

boieriși
BOIERÍ, boieresc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv.) A conferi cuiva titlul de boier, a da cuiva o boierie. 2. Refl. (Fam.) A trăi, a se comporta ca un boier, a avea pretenții de boier. – Din boier.

DOOM

boierí (a ~) (înv., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boierésc, imperf. 3 sg. boiereá; conj. prez. 3 să boiereáscă

boierița
BOIERÍȚĂ, boierițe, s. f. (Înv. și reg.) Boieroaică. – Boier + suf. -iță.

DOOM

boieríță^ (înv., reg.) s. f., g.-d. art. boieríței; pl. boieríțe

boierițe
BOIERÍȚĂ, boierițe, s. f. (Înv. și reg.) Boieroaică. – Boier + suf. -iță.

DOOM

boieríță^ (înv., reg.) s. f., g.-d. art. boieríței; pl. boieríțe

boieriței
BOIERÍȚĂ, boierițe, s. f. (Înv. și reg.) Boieroaică. – Boier + suf. -iță.

DOOM

boieríță^ (înv., reg.) s. f., g.-d. art. boieríței; pl. boieríțe

boierițele
BOIERÍȚĂ, boierițe, s. f. (Înv. și reg.) Boieroaică. – Boier + suf. -iță.

DOOM

boieríță^ (înv., reg.) s. f., g.-d. art. boieríței; pl. boieríțe

boierițelor
BOIERÍȚĂ, boierițe, s. f. (Înv. și reg.) Boieroaică. – Boier + suf. -iță.

DOOM

boieríță^ (înv., reg.) s. f., g.-d. art. boieríței; pl. boieríțe

boieriți
BOIERÍ, boieresc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv.) A conferi cuiva titlul de boier, a da cuiva o boierie. 2. Refl. (Fam.) A trăi, a se comporta ca un boier, a avea pretenții de boier. – Din boier.

DOOM

boierí (a ~) (înv., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boierésc, imperf. 3 sg. boiereá; conj. prez. 3 să boiereáscă

boieriți
BOIERÍ, boieresc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv.) A conferi cuiva titlul de boier, a da cuiva o boierie. 2. Refl. (Fam.) A trăi, a se comporta ca un boier, a avea pretenții de boier. – Din boier.

boieriții
BOIERÍ, boieresc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv.) A conferi cuiva titlul de boier, a da cuiva o boierie. 2. Refl. (Fam.) A trăi, a se comporta ca un boier, a avea pretenții de boier. – Din boier.

boieriților
BOIERÍ, boieresc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv.) A conferi cuiva titlul de boier, a da cuiva o boierie. 2. Refl. (Fam.) A trăi, a se comporta ca un boier, a avea pretenții de boier. – Din boier.

boiernaș
BOIERNÁȘ, boiernași, s. m. Boier de rang mai mic, care ocupa dregătorii inferioare. [Var.: boierináș s. m.] – Boiarin (înv. „boier” < sl.) + suf. -aș.

DOOM

boiernáș s. m., pl. boiernáși

boiernași
BOIERNÁȘ, boiernași, s. m. Boier de rang mai mic, care ocupa dregătorii inferioare. [Var.: boierináș s. m.] – Boiarin (înv. „boier” < sl.) + suf. -aș.

DOOM

boiernáș s. m., pl. boiernáși

boiernașii
BOIERNÁȘ, boiernași, s. m. Boier de rang mai mic, care ocupa dregătorii inferioare. [Var.: boierináș s. m.] – Boiarin (înv. „boier” < sl.) + suf. -aș.

DOOM

boiernáș s. m., pl. boiernáși

boiernașilor
BOIERNÁȘ, boiernași, s. m. Boier de rang mai mic, care ocupa dregătorii inferioare. [Var.: boierináș s. m.] – Boiarin (înv. „boier” < sl.) + suf. -aș.

DOOM

boiernáș s. m., pl. boiernáși

boiernașul
BOIERNÁȘ, boiernași, s. m. Boier de rang mai mic, care ocupa dregătorii inferioare. [Var.: boierináș s. m.] – Boiarin (înv. „boier” < sl.) + suf. -aș.

DOOM

boiernáș s. m., pl. boiernáși

boiernașului
BOIERNÁȘ, boiernași, s. m. Boier de rang mai mic, care ocupa dregătorii inferioare. [Var.: boierináș s. m.] – Boiarin (înv. „boier” < sl.) + suf. -aș.

DOOM

boiernáș s. m., pl. boiernáși

boieroaica
BOIEROÁICĂ, boieroaice, s. f. Soție de boier; mare proprietară de pământ; moșiereasă, boiereasă, boieriță. ♦ Soție de demnitar, de mare negustor, de industriaș etc. – Boier + suf. -oaică.

DOOM

boieroáică s. f., g.-d. art. boieroáicei; pl. boieroáice

boieroaice
BOIEROÁICĂ, boieroaice, s. f. Soție de boier; mare proprietară de pământ; moșiereasă, boiereasă, boieriță. ♦ Soție de demnitar, de mare negustor, de industriaș etc. – Boier + suf. -oaică.

DOOM

boieroáică s. f., g.-d. art. boieroáicei; pl. boieroáice

boieroaicei
BOIEROÁICĂ, boieroaice, s. f. Soție de boier; mare proprietară de pământ; moșiereasă, boiereasă, boieriță. ♦ Soție de demnitar, de mare negustor, de industriaș etc. – Boier + suf. -oaică.

DOOM

boieroáică s. f., g.-d. art. boieroáicei; pl. boieroáice

boieroaicele
BOIEROÁICĂ, boieroaice, s. f. Soție de boier; mare proprietară de pământ; moșiereasă, boiereasă, boieriță. ♦ Soție de demnitar, de mare negustor, de industriaș etc. – Boier + suf. -oaică.

DOOM

boieroáică s. f., g.-d. art. boieroáicei; pl. boieroáice

boieroaicelor
BOIEROÁICĂ, boieroaice, s. f. Soție de boier; mare proprietară de pământ; moșiereasă, boiereasă, boieriță. ♦ Soție de demnitar, de mare negustor, de industriaș etc. – Boier + suf. -oaică.

DOOM

boieroáică s. f., g.-d. art. boieroáicei; pl. boieroáice

boieroasa
BOIERÓS, -OÁSĂ, boieroși, -oase, adj. Cu gesturi, cu obiceiuri de boier; p. ext. mofturos, pretențios. – Boier + suf. -os.

DOOM

boierós adj. m., pl. boieróși; f. boieroásă, pl. boieroáse

boieroase
BOIERÓS, -OÁSĂ, boieroși, -oase, adj. Cu gesturi, cu obiceiuri de boier; p. ext. mofturos, pretențios. – Boier + suf. -os.

DOOM

boierós adj. m., pl. boieróși; f. boieroásă, pl. boieroáse

boieroasei
BOIERÓS, -OÁSĂ, boieroși, -oase, adj. Cu gesturi, cu obiceiuri de boier; p. ext. mofturos, pretențios. – Boier + suf. -os.

DOOM

boierós adj. m., pl. boieróși; f. boieroásă, pl. boieroáse

boieroasele
BOIERÓS, -OÁSĂ, boieroși, -oase, adj. Cu gesturi, cu obiceiuri de boier; p. ext. mofturos, pretențios. – Boier + suf. -os.

DOOM

boierós adj. m., pl. boieróși; f. boieroásă, pl. boieroáse

boieroaselor
BOIERÓS, -OÁSĂ, boieroși, -oase, adj. Cu gesturi, cu obiceiuri de boier; p. ext. mofturos, pretențios. – Boier + suf. -os.

DOOM

boierós adj. m., pl. boieróși; f. boieroásă, pl. boieroáse

boieros
BOIERÓS, -OÁSĂ, boieroși, -oase, adj. Cu gesturi, cu obiceiuri de boier; p. ext. mofturos, pretențios. – Boier + suf. -os.

DOOM

boierós adj. m., pl. boieróși; f. boieroásă, pl. boieroáse

boierosul
BOIERÓS, -OÁSĂ, boieroși, -oase, adj. Cu gesturi, cu obiceiuri de boier; p. ext. mofturos, pretențios. – Boier + suf. -os.

DOOM

boierós adj. m., pl. boieróși; f. boieroásă, pl. boieroáse

boierosului
BOIERÓS, -OÁSĂ, boieroși, -oase, adj. Cu gesturi, cu obiceiuri de boier; p. ext. mofturos, pretențios. – Boier + suf. -os.

DOOM

boierós adj. m., pl. boieróși; f. boieroásă, pl. boieroáse

boieroși
BOIERÓS, -OÁSĂ, boieroși, -oase, adj. Cu gesturi, cu obiceiuri de boier; p. ext. mofturos, pretențios. – Boier + suf. -os.

DOOM

boierós adj. m., pl. boieróși; f. boieroásă, pl. boieroáse

boieroșii
BOIERÓS, -OÁSĂ, boieroși, -oase, adj. Cu gesturi, cu obiceiuri de boier; p. ext. mofturos, pretențios. – Boier + suf. -os.

DOOM

boierós adj. m., pl. boieróși; f. boieroásă, pl. boieroáse

boieroșilor
BOIERÓS, -OÁSĂ, boieroși, -oase, adj. Cu gesturi, cu obiceiuri de boier; p. ext. mofturos, pretențios. – Boier + suf. -os.

DOOM

boierós adj. m., pl. boieróși; f. boieroásă, pl. boieroáse

boierul
BAȘ-BOIÉR, baș-boieri, s. m. (Înv.) Cel mai de seamă boier al țării; p. ext. boier mare. – Baș¹ + boier.

DOOM

baș-boiér s. m., pl. baș-boiéri

boierul
BOIÉR, boieri, s. m. 1. (În Evul Mediu, în Țările Române) Stăpân de moșii, beneficiind de anumite privilegii; persoană din aristocrația feudală; nobil. ♦ (Fam.) Persoană cu atitudini, obiceiuri sau pretenții de aristocrat. 2. (Înv.) Titlu de politețe (echivalând cu „domnule”), adresat persoanelor înstărite, celor cu funcții administrative etc. – Din sl. boljarinŭ (pl. boljare).

DOOM

boiér s. m., pl. boiéri

boierului
BAȘ-BOIÉR, baș-boieri, s. m. (Înv.) Cel mai de seamă boier al țării; p. ext. boier mare. – Baș¹ + boier.

DOOM

baș-boiér s. m., pl. baș-boiéri

boierului
BOIÉR, boieri, s. m. 1. (În Evul Mediu, în Țările Române) Stăpân de moșii, beneficiind de anumite privilegii; persoană din aristocrația feudală; nobil. ♦ (Fam.) Persoană cu atitudini, obiceiuri sau pretenții de aristocrat. 2. (Înv.) Titlu de politețe (echivalând cu „domnule”), adresat persoanelor înstărite, celor cu funcții administrative etc. – Din sl. boljarinŭ (pl. boljare).

DOOM

boiér s. m., pl. boiéri

boiesc
BOÍ¹, boiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Reg.) A vopsi. 2. Refl. (Peior.; despre femei) A se farda, a se sulimeni. 3. Tranz. (Reg., fam.) A înșela, a păcăli. – Din boia (derivat regresiv).

DOOM

boí² (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boiésc, imperf. 3 sg. boiá; conj. prez. 3 să boiáscă

boiește
BOÍ¹, boiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Reg.) A vopsi. 2. Refl. (Peior.; despre femei) A se farda, a se sulimeni. 3. Tranz. (Reg., fam.) A înșela, a păcăli. – Din boia (derivat regresiv).

DOOM

boí² (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boiésc, imperf. 3 sg. boiá; conj. prez. 3 să boiáscă

boiești
BOÍ¹, boiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Reg.) A vopsi. 2. Refl. (Peior.; despre femei) A se farda, a se sulimeni. 3. Tranz. (Reg., fam.) A înșela, a păcăli. – Din boia (derivat regresiv).

DOOM

boí² (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boiésc, imperf. 3 sg. boiá; conj. prez. 3 să boiáscă

boii
BOÍ¹, boiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Reg.) A vopsi. 2. Refl. (Peior.; despre femei) A se farda, a se sulimeni. 3. Tranz. (Reg., fam.) A înșela, a păcăli. – Din boia (derivat regresiv).

DOOM

boí² (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boiésc, imperf. 3 sg. boiá; conj. prez. 3 să boiáscă

boii
BOU, boi, s. m. 1. Taur castrat, folosit ca animal de tracțiune și mai ales pentru carne (Bos taurus). ◊ Bou sur = bour. ◊ Expr. A nu-i fi (cuiva) toți boii acasă = a fi rău dispus. S-a dus bou și s-a întors vacă, se spune despre cineva care n-a reușit să învețe nimic, care nu s-a lămurit. A scoate (pe cineva) din boii lui = a enerva (pe cineva). ♦ Epitet injurios la adresa unui bărbat. 2. Compuse: bou-de-mare = pește marin mic, de culoare cafenie sau cenușie-închis, cu capul gros și lătăreț și cu ochii așezați în partea superioară a capului (Uranoscopus scaber); bou-de-baltă = a) nume dat la două specii de broască, una având pe pântece pete roșii (Bombinator igneus), iar cealaltă pete galbene; buhai-de-baltă (Bombinator pachypus); b) pasăre de baltă cu ciocul lung și ascuțit, galbenă-verzuie pe spate, cu capul negru și cu gâtul alb; buhai-de-baltă (Botaurus stellaris); c) (și în forma bou-de-apă) gândac mare de apă de culoare neagră, cu picioarele acoperite de peri deși și lungi și adaptate la înot (Hydrophilus piceus); bou-de-noapte = bufniță; boul-lui-Dumnezeu sau boul-Domnului = a) rădașcă; b) (și în forma boul-popii) buburuză. – Lat. bovus (= bos, bovis).

DOOM

bóul-pópii (insectă) s. m. art.

boiler
BÓILER, boilere, s. n. Cazan special de încălzire automată a apei, folosit la instalațiile de apă caldă curentă. – Din germ. Boiler.

DOOM

bóiler (boi-) s. n., pl. bóilere

boilere
BÓILER, boilere, s. n. Cazan special de încălzire automată a apei, folosit la instalațiile de apă caldă curentă. – Din germ. Boiler.

DOOM

bóiler (boi-) s. n., pl. bóilere

boilerele
BÓILER, boilere, s. n. Cazan special de încălzire automată a apei, folosit la instalațiile de apă caldă curentă. – Din germ. Boiler.

DOOM

bóiler (boi-) s. n., pl. bóilere

boilerelor
BÓILER, boilere, s. n. Cazan special de încălzire automată a apei, folosit la instalațiile de apă caldă curentă. – Din germ. Boiler.

DOOM

bóiler (boi-) s. n., pl. bóilere

boilerul
BÓILER, boilere, s. n. Cazan special de încălzire automată a apei, folosit la instalațiile de apă caldă curentă. – Din germ. Boiler.

DOOM

bóiler (boi-) s. n., pl. bóilere

boilerului
BÓILER, boilere, s. n. Cazan special de încălzire automată a apei, folosit la instalațiile de apă caldă curentă. – Din germ. Boiler.

DOOM

bóiler (boi-) s. n., pl. bóilere

boilor
BOU, boi, s. m. 1. Taur castrat, folosit ca animal de tracțiune și mai ales pentru carne (Bos taurus). ◊ Bou sur = bour. ◊ Expr. A nu-i fi (cuiva) toți boii acasă = a fi rău dispus. S-a dus bou și s-a întors vacă, se spune despre cineva care n-a reușit să învețe nimic, care nu s-a lămurit. A scoate (pe cineva) din boii lui = a enerva (pe cineva). ♦ Epitet injurios la adresa unui bărbat. 2. Compuse: bou-de-mare = pește marin mic, de culoare cafenie sau cenușie-închis, cu capul gros și lătăreț și cu ochii așezați în partea superioară a capului (Uranoscopus scaber); bou-de-baltă = a) nume dat la două specii de broască, una având pe pântece pete roșii (Bombinator igneus), iar cealaltă pete galbene; buhai-de-baltă (Bombinator pachypus); b) pasăre de baltă cu ciocul lung și ascuțit, galbenă-verzuie pe spate, cu capul negru și cu gâtul alb; buhai-de-baltă (Botaurus stellaris); c) (și în forma bou-de-apă) gândac mare de apă de culoare neagră, cu picioarele acoperite de peri deși și lungi și adaptate la înot (Hydrophilus piceus); bou-de-noapte = bufniță; boul-lui-Dumnezeu sau boul-Domnului = a) rădașcă; b) (și în forma boul-popii) buburuză. – Lat. bovus (= bos, bovis).

DOOM

bóul-pópii (insectă) s. m. art.

boim
BOÍ¹, boiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Reg.) A vopsi. 2. Refl. (Peior.; despre femei) A se farda, a se sulimeni. 3. Tranz. (Reg., fam.) A înșela, a păcăli. – Din boia (derivat regresiv).

DOOM

boí² (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boiésc, imperf. 3 sg. boiá; conj. prez. 3 să boiáscă

boind
BOÍ¹, boiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Reg.) A vopsi. 2. Refl. (Peior.; despre femei) A se farda, a se sulimeni. 3. Tranz. (Reg., fam.) A înșela, a păcăli. – Din boia (derivat regresiv).

DOOM

boí² (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boiésc, imperf. 3 sg. boiá; conj. prez. 3 să boiáscă

boinic
bóinic (bóinică), adj. – (Înv.) Războinic, viteaz. Sl. bojnikŭ, de la boji „război”, cf. sb. bojnik (DAR).

boire
BOÍ¹, boiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Reg.) A vopsi. 2. Refl. (Peior.; despre femei) A se farda, a se sulimeni. 3. Tranz. (Reg., fam.) A înșela, a păcăli. – Din boia (derivat regresiv).

DOOM

boí² (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boiésc, imperf. 3 sg. boiá; conj. prez. 3 să boiáscă

boire
BOÍRE, boiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) boi¹; boit, vopsire; (fam.) fardare, sulimenire. – V. boi¹.

DOOM

boíre^ (reg.) s. f., g.-d. art. boírii; pl. boíri

boirea
BOÍRE, boiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) boi¹; boit, vopsire; (fam.) fardare, sulimenire. – V. boi¹.

DOOM

boíre^ (reg.) s. f., g.-d. art. boírii; pl. boíri

boiri
BOÍRE, boiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) boi¹; boit, vopsire; (fam.) fardare, sulimenire. – V. boi¹.

DOOM

boíre^ (reg.) s. f., g.-d. art. boírii; pl. boíri

boirii
BOÍRE, boiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) boi¹; boit, vopsire; (fam.) fardare, sulimenire. – V. boi¹.

DOOM

boíre^ (reg.) s. f., g.-d. art. boírii; pl. boíri

boirile
BOÍRE, boiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) boi¹; boit, vopsire; (fam.) fardare, sulimenire. – V. boi¹.

DOOM

boíre^ (reg.) s. f., g.-d. art. boírii; pl. boíri

boirilor
BOÍRE, boiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) boi¹; boit, vopsire; (fam.) fardare, sulimenire. – V. boi¹.

DOOM

boíre^ (reg.) s. f., g.-d. art. boírii; pl. boíri

boiră
BOÍ¹, boiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Reg.) A vopsi. 2. Refl. (Peior.; despre femei) A se farda, a se sulimeni. 3. Tranz. (Reg., fam.) A înșela, a păcăli. – Din boia (derivat regresiv).

DOOM

boí² (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boiésc, imperf. 3 sg. boiá; conj. prez. 3 să boiáscă

boirăm
BOÍ¹, boiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Reg.) A vopsi. 2. Refl. (Peior.; despre femei) A se farda, a se sulimeni. 3. Tranz. (Reg., fam.) A înșela, a păcăli. – Din boia (derivat regresiv).

DOOM

boí² (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boiésc, imperf. 3 sg. boiá; conj. prez. 3 să boiáscă

boirăți
BOÍ¹, boiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Reg.) A vopsi. 2. Refl. (Peior.; despre femei) A se farda, a se sulimeni. 3. Tranz. (Reg., fam.) A înșela, a păcăli. – Din boia (derivat regresiv).

DOOM

boí² (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boiésc, imperf. 3 sg. boiá; conj. prez. 3 să boiáscă

boise
BOÍ¹, boiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Reg.) A vopsi. 2. Refl. (Peior.; despre femei) A se farda, a se sulimeni. 3. Tranz. (Reg., fam.) A înșela, a păcăli. – Din boia (derivat regresiv).

DOOM

boí² (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boiésc, imperf. 3 sg. boiá; conj. prez. 3 să boiáscă

boisem
BOÍ¹, boiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Reg.) A vopsi. 2. Refl. (Peior.; despre femei) A se farda, a se sulimeni. 3. Tranz. (Reg., fam.) A înșela, a păcăli. – Din boia (derivat regresiv).

DOOM

boí² (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boiésc, imperf. 3 sg. boiá; conj. prez. 3 să boiáscă

boiseră
BOÍ¹, boiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Reg.) A vopsi. 2. Refl. (Peior.; despre femei) A se farda, a se sulimeni. 3. Tranz. (Reg., fam.) A înșela, a păcăli. – Din boia (derivat regresiv).

DOOM

boí² (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boiésc, imperf. 3 sg. boiá; conj. prez. 3 să boiáscă

boiserăm
BOÍ¹, boiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Reg.) A vopsi. 2. Refl. (Peior.; despre femei) A se farda, a se sulimeni. 3. Tranz. (Reg., fam.) A înșela, a păcăli. – Din boia (derivat regresiv).

DOOM

boí² (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boiésc, imperf. 3 sg. boiá; conj. prez. 3 să boiáscă

boiserăți
BOÍ¹, boiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Reg.) A vopsi. 2. Refl. (Peior.; despre femei) A se farda, a se sulimeni. 3. Tranz. (Reg., fam.) A înșela, a păcăli. – Din boia (derivat regresiv).

DOOM

boí² (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boiésc, imperf. 3 sg. boiá; conj. prez. 3 să boiáscă

boiseși
BOÍ¹, boiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Reg.) A vopsi. 2. Refl. (Peior.; despre femei) A se farda, a se sulimeni. 3. Tranz. (Reg., fam.) A înșela, a păcăli. – Din boia (derivat regresiv).

DOOM

boí² (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boiésc, imperf. 3 sg. boiá; conj. prez. 3 să boiáscă

boiseți
BOÍ¹, boiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Reg.) A vopsi. 2. Refl. (Peior.; despre femei) A se farda, a se sulimeni. 3. Tranz. (Reg., fam.) A înșela, a păcăli. – Din boia (derivat regresiv).

DOOM

boí² (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boiésc, imperf. 3 sg. boiá; conj. prez. 3 să boiáscă

boit
BOÍ¹, boiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Reg.) A vopsi. 2. Refl. (Peior.; despre femei) A se farda, a se sulimeni. 3. Tranz. (Reg., fam.) A înșela, a păcăli. – Din boia (derivat regresiv).

DOOM

boí² (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boiésc, imperf. 3 sg. boiá; conj. prez. 3 să boiáscă

boit
BOÍT², -Ă, boiți, -te, adj. (Reg.) Vopsit²; (fam.) fardat. – V. boi¹.

boit
BOIT¹ s. n. (Fam.) Boire. – V. boi¹.

DOOM

boít (fam.) s. n.

boita
BOÍT², -Ă, boiți, -te, adj. (Reg.) Vopsit²; (fam.) fardat. – V. boi¹.

boitar
BOITÁR, boitari, s. m. (Reg.) Ajutor de păstor (de porci). – Din magh. bojtár.

DOOM

boitár^ (reg.) (boi-) s. m., pl. boitári

boitari
BOITÁR, boitari, s. m. (Reg.) Ajutor de păstor (de porci). – Din magh. bojtár.

DOOM

boitár^ (reg.) (boi-) s. m., pl. boitári

boitarii
BOITÁR, boitari, s. m. (Reg.) Ajutor de păstor (de porci). – Din magh. bojtár.

DOOM

boitár^ (reg.) (boi-) s. m., pl. boitári

boitarilor
BOITÁR, boitari, s. m. (Reg.) Ajutor de păstor (de porci). – Din magh. bojtár.

DOOM

boitár^ (reg.) (boi-) s. m., pl. boitári

boitarul
BOITÁR, boitari, s. m. (Reg.) Ajutor de păstor (de porci). – Din magh. bojtár.

DOOM

boitár^ (reg.) (boi-) s. m., pl. boitári

boitarului
BOITÁR, boitari, s. m. (Reg.) Ajutor de păstor (de porci). – Din magh. bojtár.

DOOM

boitár^ (reg.) (boi-) s. m., pl. boitári

boite
BOÍT², -Ă, boiți, -te, adj. (Reg.) Vopsit²; (fam.) fardat. – V. boi¹.

boitei
BOÍT², -Ă, boiți, -te, adj. (Reg.) Vopsit²; (fam.) fardat. – V. boi¹.

boitele
BOÍT², -Ă, boiți, -te, adj. (Reg.) Vopsit²; (fam.) fardat. – V. boi¹.

boitelor
BOÍT², -Ă, boiți, -te, adj. (Reg.) Vopsit²; (fam.) fardat. – V. boi¹.

boitul
BOÍT², -Ă, boiți, -te, adj. (Reg.) Vopsit²; (fam.) fardat. – V. boi¹.

boitului
BOÍT², -Ă, boiți, -te, adj. (Reg.) Vopsit²; (fam.) fardat. – V. boi¹.

boiul
BOI², boiuri, s. n. (Pop.) Trup, statură, înfățișare, fizionomie. – Din tc. boy.

DOOM

boi¹ (pop.) s. n., pl. bóiuri

boiului
BOI², boiuri, s. n. (Pop.) Trup, statură, înfățișare, fizionomie. – Din tc. boy.

DOOM

boi¹ (pop.) s. n., pl. bóiuri

boiuri
BOI², boiuri, s. n. (Pop.) Trup, statură, înfățișare, fizionomie. – Din tc. boy.

DOOM

boi¹ (pop.) s. n., pl. bóiuri

boiurile
BOI², boiuri, s. n. (Pop.) Trup, statură, înfățișare, fizionomie. – Din tc. boy.

DOOM

boi¹ (pop.) s. n., pl. bóiuri

boiurilor
BOI², boiuri, s. n. (Pop.) Trup, statură, înfățișare, fizionomie. – Din tc. boy.

DOOM

boi¹ (pop.) s. n., pl. bóiuri

boiși
BOÍ¹, boiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Reg.) A vopsi. 2. Refl. (Peior.; despre femei) A se farda, a se sulimeni. 3. Tranz. (Reg., fam.) A înșela, a păcăli. – Din boia (derivat regresiv).

DOOM

boí² (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boiésc, imperf. 3 sg. boiá; conj. prez. 3 să boiáscă

boiște
BÓIȘTE, boiști, s. f. Depunerea și fecundarea icrelor; perioada de rut a peștilor, bătaia peștelui; (concr.) locul unde se face fecundarea. – Din bg. boište, sb. bojište.

DOOM

bóiște (bo-iș-) s. f., g.-d. art. bóiștii; pl. bóiști

boiștea
BÓIȘTE, boiști, s. f. Depunerea și fecundarea icrelor; perioada de rut a peștilor, bătaia peștelui; (concr.) locul unde se face fecundarea. – Din bg. boište, sb. bojište.

DOOM

bóiște (bo-iș-) s. f., g.-d. art. bóiștii; pl. bóiști

boiștean
BOIȘTEÁN, boișteni, s. m. Pește de 8-12 cm cu spinarea și părțile laterale de culoare verde-închis, cu pete și puncte întunecate, alb pe burtă, care trăiește în apele din zona de munte și de coline (Phoxinus phoxinus). [Pr.: bo-iș-] – Boiște + suf. -ean.

DOOM

boișteán (bo-iș-) s. m., pl. boișténi

boișteanul
BOIȘTEÁN, boișteni, s. m. Pește de 8-12 cm cu spinarea și părțile laterale de culoare verde-închis, cu pete și puncte întunecate, alb pe burtă, care trăiește în apele din zona de munte și de coline (Phoxinus phoxinus). [Pr.: bo-iș-] – Boiște + suf. -ean.

DOOM

boișteán (bo-iș-) s. m., pl. boișténi

boișteanului
BOIȘTEÁN, boișteni, s. m. Pește de 8-12 cm cu spinarea și părțile laterale de culoare verde-închis, cu pete și puncte întunecate, alb pe burtă, care trăiește în apele din zona de munte și de coline (Phoxinus phoxinus). [Pr.: bo-iș-] – Boiște + suf. -ean.

DOOM

boișteán (bo-iș-) s. m., pl. boișténi

boișteni
BOIȘTEÁN, boișteni, s. m. Pește de 8-12 cm cu spinarea și părțile laterale de culoare verde-închis, cu pete și puncte întunecate, alb pe burtă, care trăiește în apele din zona de munte și de coline (Phoxinus phoxinus). [Pr.: bo-iș-] – Boiște + suf. -ean.

DOOM

boișteán (bo-iș-) s. m., pl. boișténi

boiștenii
BOIȘTEÁN, boișteni, s. m. Pește de 8-12 cm cu spinarea și părțile laterale de culoare verde-închis, cu pete și puncte întunecate, alb pe burtă, care trăiește în apele din zona de munte și de coline (Phoxinus phoxinus). [Pr.: bo-iș-] – Boiște + suf. -ean.

DOOM

boișteán (bo-iș-) s. m., pl. boișténi

boiștenilor
BOIȘTEÁN, boișteni, s. m. Pește de 8-12 cm cu spinarea și părțile laterale de culoare verde-închis, cu pete și puncte întunecate, alb pe burtă, care trăiește în apele din zona de munte și de coline (Phoxinus phoxinus). [Pr.: bo-iș-] – Boiște + suf. -ean.

DOOM

boișteán (bo-iș-) s. m., pl. boișténi

boiști
BÓIȘTE, boiști, s. f. Depunerea și fecundarea icrelor; perioada de rut a peștilor, bătaia peștelui; (concr.) locul unde se face fecundarea. – Din bg. boište, sb. bojište.

DOOM

bóiște (bo-iș-) s. f., g.-d. art. bóiștii; pl. bóiști

boiștii
BÓIȘTE, boiști, s. f. Depunerea și fecundarea icrelor; perioada de rut a peștilor, bătaia peștelui; (concr.) locul unde se face fecundarea. – Din bg. boište, sb. bojište.

DOOM

bóiște (bo-iș-) s. f., g.-d. art. bóiștii; pl. bóiști

boiștile
BÓIȘTE, boiști, s. f. Depunerea și fecundarea icrelor; perioada de rut a peștilor, bătaia peștelui; (concr.) locul unde se face fecundarea. – Din bg. boište, sb. bojište.

DOOM

bóiște (bo-iș-) s. f., g.-d. art. bóiștii; pl. bóiști

boiștilor
BÓIȘTE, boiști, s. f. Depunerea și fecundarea icrelor; perioada de rut a peștilor, bătaia peștelui; (concr.) locul unde se face fecundarea. – Din bg. boište, sb. bojište.

DOOM

bóiște (bo-iș-) s. f., g.-d. art. bóiștii; pl. bóiști

boiți
BOÍ¹, boiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Reg.) A vopsi. 2. Refl. (Peior.; despre femei) A se farda, a se sulimeni. 3. Tranz. (Reg., fam.) A înșela, a păcăli. – Din boia (derivat regresiv).

DOOM

boí² (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boiésc, imperf. 3 sg. boiá; conj. prez. 3 să boiáscă

boiți
BOÍT², -Ă, boiți, -te, adj. (Reg.) Vopsit²; (fam.) fardat. – V. boi¹.

boiții
BOÍT², -Ă, boiți, -te, adj. (Reg.) Vopsit²; (fam.) fardat. – V. boi¹.

boiților
BOÍT², -Ă, boiți, -te, adj. (Reg.) Vopsit²; (fam.) fardat. – V. boi¹.

bojbăi
BOJBĂÍ vb. IV v. bîjbii.

bojdeuca
BOJDÉUCĂ, bojdeuci, s. f. (Reg.) Casă țărănească mică, sărăcăcioasă. [Pr.: -deu-] – Cf. b u j d ă.

DOOM

bojdéucă^ (reg.) (-deu-) s. f., g.-d. art. bojdéucii; pl. bojdéuci

bojdeuci
BOJDÉUCĂ, bojdeuci, s. f. (Reg.) Casă țărănească mică, sărăcăcioasă. [Pr.: -deu-] – Cf. b u j d ă.

DOOM

bojdéucă^ (reg.) (-deu-) s. f., g.-d. art. bojdéucii; pl. bojdéuci

bojdeucii
BOJDÉUCĂ, bojdeuci, s. f. (Reg.) Casă țărănească mică, sărăcăcioasă. [Pr.: -deu-] – Cf. b u j d ă.

DOOM

bojdéucă^ (reg.) (-deu-) s. f., g.-d. art. bojdéucii; pl. bojdéuci

bojdeucile
BOJDÉUCĂ, bojdeuci, s. f. (Reg.) Casă țărănească mică, sărăcăcioasă. [Pr.: -deu-] – Cf. b u j d ă.

DOOM

bojdéucă^ (reg.) (-deu-) s. f., g.-d. art. bojdéucii; pl. bojdéuci

bojdeucilor
BOJDÉUCĂ, bojdeuci, s. f. (Reg.) Casă țărănească mică, sărăcăcioasă. [Pr.: -deu-] – Cf. b u j d ă.

DOOM

bojdéucă^ (reg.) (-deu-) s. f., g.-d. art. bojdéucii; pl. bojdéuci

boji
BOZ, boji, s. m. Plantă erbacee cu miros neplăcut, cu flori albe și cu fructe negre; bozie (Sambucus ebulus). – Cf. ucr. boz, bg. băze, magh. bodza.

DOOM

boz s. m., pl. boji

bojii
BOZ, boji, s. m. Plantă erbacee cu miros neplăcut, cu flori albe și cu fructe negre; bozie (Sambucus ebulus). – Cf. ucr. boz, bg. băze, magh. bodza.

DOOM

boz s. m., pl. boji

bojilor
BOZ, boji, s. m. Plantă erbacee cu miros neplăcut, cu flori albe și cu fructe negre; bozie (Sambucus ebulus). – Cf. ucr. boz, bg. băze, magh. bodza.

DOOM

boz s. m., pl. boji

bojoc
BOJÓG s. m. v. bojoc.

DOOM

bojóc^ (pop.) s. m., pl. bojóci

bojoci
BOJÓG s. m. v. bojoc.

DOOM

bojóc^ (pop.) s. m., pl. bojóci

bojocii
BOJÓG s. m. v. bojoc.

DOOM

bojóc^ (pop.) s. m., pl. bojóci

bojocilor
BOJÓG s. m. v. bojoc.

DOOM

bojóc^ (pop.) s. m., pl. bojóci

bojocul
BOJÓG s. m. v. bojoc.

DOOM

bojóc^ (pop.) s. m., pl. bojóci

bojocului
BOJÓG s. m. v. bojoc.

DOOM

bojóc^ (pop.) s. m., pl. bojóci

bojog
BOJÓG s. m. v. bojoc.

DOOM

bojóc^ (pop.) s. m., pl. bojóci

bojogar
BOJOGÁR, bojogari, s. m. (Rar) Borfaș. – Bojog + suf. -ar.

DOOM

bojogár^ (rar) s. m., pl. bojogári

bojogari
BOJOGÁR, bojogari, s. m. (Rar) Borfaș. – Bojog + suf. -ar.

DOOM

bojogár^ (rar) s. m., pl. bojogári

bojogarii
BOJOGÁR, bojogari, s. m. (Rar) Borfaș. – Bojog + suf. -ar.

DOOM

bojogár^ (rar) s. m., pl. bojogári

bojogarilor
BOJOGÁR, bojogari, s. m. (Rar) Borfaș. – Bojog + suf. -ar.

DOOM

bojogár^ (rar) s. m., pl. bojogári

bojogarul
BOJOGÁR, bojogari, s. m. (Rar) Borfaș. – Bojog + suf. -ar.

DOOM

bojogár^ (rar) s. m., pl. bojogári

bojogarului
BOJOGÁR, bojogari, s. m. (Rar) Borfaș. – Bojog + suf. -ar.

DOOM

bojogár^ (rar) s. m., pl. bojogári

bokmål
BOKMÅL s. n. Limbă literară norvegiană modernă. [Pr.: búcmal] – Din norv. bokmål.

DOOM

bokmål (norv.) [pron. búcmol] s. n.

bol
BOL, boluri, s. n. 1. Cocoloș. Bol alimentar = cocoloș rezultat din mestecarea alimentelor cu salivă în cavitatea bucală. 2. Vas de formă semisferică, fără picior. – Din fr. bol.

DOOM

bol s. n., pl. bóluri

bolard
BOLÁRD, bolarzi, s. m. Stâlp scurt de metal sau de beton, cu cap în formă de ciupercă, montat pe chei pentru legarea parâmelor navelor acostate. – Din fr. bollard.

DOOM

bolárd s. m., pl. bolárzi

bolardul
BOLÁRD, bolarzi, s. m. Stâlp scurt de metal sau de beton, cu cap în formă de ciupercă, montat pe chei pentru legarea parâmelor navelor acostate. – Din fr. bollard.

DOOM

bolárd s. m., pl. bolárzi

bolardului
BOLÁRD, bolarzi, s. m. Stâlp scurt de metal sau de beton, cu cap în formă de ciupercă, montat pe chei pentru legarea parâmelor navelor acostate. – Din fr. bollard.

DOOM

bolárd s. m., pl. bolárzi

bolarzi
BOLÁRD, bolarzi, s. m. Stâlp scurt de metal sau de beton, cu cap în formă de ciupercă, montat pe chei pentru legarea parâmelor navelor acostate. – Din fr. bollard.

DOOM

bolárd s. m., pl. bolárzi

bolarzii
BOLÁRD, bolarzi, s. m. Stâlp scurt de metal sau de beton, cu cap în formă de ciupercă, montat pe chei pentru legarea parâmelor navelor acostate. – Din fr. bollard.

DOOM

bolárd s. m., pl. bolárzi

bolarzilor
BOLÁRD, bolarzi, s. m. Stâlp scurt de metal sau de beton, cu cap în formă de ciupercă, montat pe chei pentru legarea parâmelor navelor acostate. – Din fr. bollard.

DOOM

bolárd s. m., pl. bolárzi

bolboacă
BOLBOÁCĂ s. f. v. bulboacă.

bolboană
BOLBOÁNĂ s. f. v. bulboană.

bolboc
BOLBÓC s. m. v. bulbuc.

bolbocat
BOLBOCÁT, -Ă adj. v. bulbucat.

bolbochoenus
PIPIRÍG, pipirigi, s. m. Nume dat mai multor plante erbacee care cresc pe malul apelor sau prin locuri umede și mlăștinoase: a) plantă cu tulpina înaltă, cilindrică, de culoare verde și cu flori brune-roșcate, îngrămădite în spice la vârful tulpinii (Schoenoplectus lacustris); b) plantă cu tulpina formată din trei muchii, cu frunze late, cu flori verzi închis (Scirpus silvaticus); c) plantă cu tulpina aspră și rigidă, de culoare cenușie-verzuie sau albăstruie, terminată cu un spic care are la capăt un vârf ascuțit (Equisetum hiemale); d) plantă erbacee perenă cu tulpina triunghiulară, plină pe dinăuntru, cu frunze liniare cu nervuri paralele și cu inflorescențele compuse din 1-4 globușoare (Holoschoenus vulgaris). – Et. nec.

bolboci
BOLBOCÍ, bolbocesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A se bălăci. Fiarele sălbatice... cari bolboceau în bălțile-i revărsate. ODOBESCU, S. II 264.

bolboroc
BOLBORÓC, bolboroci, s. m. (Rar, mai ales la pl.) Bășici care se formează la suprafața apei cînd plouă sau cînd se aruncă ceva în ea; clăbuci. Cîțiva bolboroci deasupra laptelui de var și trupul se duse să se așeze la fund. ARDELEANU, D. 247.

bolborosea
BOLBOROSÍ, bolborosesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi nedeslușit. ♦ A vorbi într-o limbă străină (pe care ascultătorii nu o înțeleg). 2. Intranz. (Despre lichide) A gâlgâi, a scoate un zgomot asemănător cu cel al apei care fierbe. ♦ (Pop.) A chiorăi. – Formație onomatopeică.

DOOM

bolborosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolborosésc, imperf. 3 sg. bolboroseá; conj. prez. 3 să bolboroseáscă

bolboroseai
BOLBOROSÍ, bolborosesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi nedeslușit. ♦ A vorbi într-o limbă străină (pe care ascultătorii nu o înțeleg). 2. Intranz. (Despre lichide) A gâlgâi, a scoate un zgomot asemănător cu cel al apei care fierbe. ♦ (Pop.) A chiorăi. – Formație onomatopeică.

DOOM

bolborosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolborosésc, imperf. 3 sg. bolboroseá; conj. prez. 3 să bolboroseáscă

bolboroseala
BOLBOROSEÁLĂ, bolboroseli, s. f. Bolborosire. – Bolborosi + suf. -eală.

DOOM

bolboroseálă s. f., g.-d. art. bolborosélii; pl. bolboroséli

bolboroseam
BOLBOROSÍ, bolborosesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi nedeslușit. ♦ A vorbi într-o limbă străină (pe care ascultătorii nu o înțeleg). 2. Intranz. (Despre lichide) A gâlgâi, a scoate un zgomot asemănător cu cel al apei care fierbe. ♦ (Pop.) A chiorăi. – Formație onomatopeică.

DOOM

bolborosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolborosésc, imperf. 3 sg. bolboroseá; conj. prez. 3 să bolboroseáscă

bolborosească
BOLBOROSÍ, bolborosesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi nedeslușit. ♦ A vorbi într-o limbă străină (pe care ascultătorii nu o înțeleg). 2. Intranz. (Despre lichide) A gâlgâi, a scoate un zgomot asemănător cu cel al apei care fierbe. ♦ (Pop.) A chiorăi. – Formație onomatopeică.

DOOM

bolborosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolborosésc, imperf. 3 sg. bolboroseá; conj. prez. 3 să bolboroseáscă

bolboroseau
BOLBOROSÍ, bolborosesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi nedeslușit. ♦ A vorbi într-o limbă străină (pe care ascultătorii nu o înțeleg). 2. Intranz. (Despre lichide) A gâlgâi, a scoate un zgomot asemănător cu cel al apei care fierbe. ♦ (Pop.) A chiorăi. – Formație onomatopeică.

DOOM

bolborosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolborosésc, imperf. 3 sg. bolboroseá; conj. prez. 3 să bolboroseáscă

bolboroseați
BOLBOROSÍ, bolborosesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi nedeslușit. ♦ A vorbi într-o limbă străină (pe care ascultătorii nu o înțeleg). 2. Intranz. (Despre lichide) A gâlgâi, a scoate un zgomot asemănător cu cel al apei care fierbe. ♦ (Pop.) A chiorăi. – Formație onomatopeică.

DOOM

bolborosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolborosésc, imperf. 3 sg. bolboroseá; conj. prez. 3 să bolboroseáscă

bolboroseli
BOLBOROSEÁLĂ, bolboroseli, s. f. Bolborosire. – Bolborosi + suf. -eală.

DOOM

bolboroseálă s. f., g.-d. art. bolborosélii; pl. bolboroséli

bolboroselii
BOLBOROSEÁLĂ, bolboroseli, s. f. Bolborosire. – Bolborosi + suf. -eală.

DOOM

bolboroseálă s. f., g.-d. art. bolborosélii; pl. bolboroséli

bolboroselile
BOLBOROSEÁLĂ, bolboroseli, s. f. Bolborosire. – Bolborosi + suf. -eală.

DOOM

bolboroseálă s. f., g.-d. art. bolborosélii; pl. bolboroséli

bolboroselilor
BOLBOROSEÁLĂ, bolboroseli, s. f. Bolborosire. – Bolborosi + suf. -eală.

DOOM

bolboroseálă s. f., g.-d. art. bolborosélii; pl. bolboroséli

bolborosesc
BOLBOROSÍ, bolborosesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi nedeslușit. ♦ A vorbi într-o limbă străină (pe care ascultătorii nu o înțeleg). 2. Intranz. (Despre lichide) A gâlgâi, a scoate un zgomot asemănător cu cel al apei care fierbe. ♦ (Pop.) A chiorăi. – Formație onomatopeică.

DOOM

bolborosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolborosésc, imperf. 3 sg. bolboroseá; conj. prez. 3 să bolboroseáscă

bolborosește
BOLBOROSÍ, bolborosesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi nedeslușit. ♦ A vorbi într-o limbă străină (pe care ascultătorii nu o înțeleg). 2. Intranz. (Despre lichide) A gâlgâi, a scoate un zgomot asemănător cu cel al apei care fierbe. ♦ (Pop.) A chiorăi. – Formație onomatopeică.

DOOM

bolborosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolborosésc, imperf. 3 sg. bolboroseá; conj. prez. 3 să bolboroseáscă

bolborosești
BOLBOROSÍ, bolborosesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi nedeslușit. ♦ A vorbi într-o limbă străină (pe care ascultătorii nu o înțeleg). 2. Intranz. (Despre lichide) A gâlgâi, a scoate un zgomot asemănător cu cel al apei care fierbe. ♦ (Pop.) A chiorăi. – Formație onomatopeică.

DOOM

bolborosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolborosésc, imperf. 3 sg. bolboroseá; conj. prez. 3 să bolboroseáscă

bolborosi
BOLBOROSÍ, bolborosesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi nedeslușit. ♦ A vorbi într-o limbă străină (pe care ascultătorii nu o înțeleg). 2. Intranz. (Despre lichide) A gâlgâi, a scoate un zgomot asemănător cu cel al apei care fierbe. ♦ (Pop.) A chiorăi. – Formație onomatopeică.

DOOM

bolborosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolborosésc, imperf. 3 sg. bolboroseá; conj. prez. 3 să bolboroseáscă

bolborosii
BOLBOROSÍ, bolborosesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi nedeslușit. ♦ A vorbi într-o limbă străină (pe care ascultătorii nu o înțeleg). 2. Intranz. (Despre lichide) A gâlgâi, a scoate un zgomot asemănător cu cel al apei care fierbe. ♦ (Pop.) A chiorăi. – Formație onomatopeică.

DOOM

bolborosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolborosésc, imperf. 3 sg. bolboroseá; conj. prez. 3 să bolboroseáscă

bolborosim
BOLBOROSÍ, bolborosesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi nedeslușit. ♦ A vorbi într-o limbă străină (pe care ascultătorii nu o înțeleg). 2. Intranz. (Despre lichide) A gâlgâi, a scoate un zgomot asemănător cu cel al apei care fierbe. ♦ (Pop.) A chiorăi. – Formație onomatopeică.

DOOM

bolborosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolborosésc, imperf. 3 sg. bolboroseá; conj. prez. 3 să bolboroseáscă

bolborosind
BOLBOROSÍ, bolborosesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi nedeslușit. ♦ A vorbi într-o limbă străină (pe care ascultătorii nu o înțeleg). 2. Intranz. (Despre lichide) A gâlgâi, a scoate un zgomot asemănător cu cel al apei care fierbe. ♦ (Pop.) A chiorăi. – Formație onomatopeică.

DOOM

bolborosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolborosésc, imperf. 3 sg. bolboroseá; conj. prez. 3 să bolboroseáscă

bolborosire
BOLBOROSÍ, bolborosesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi nedeslușit. ♦ A vorbi într-o limbă străină (pe care ascultătorii nu o înțeleg). 2. Intranz. (Despre lichide) A gâlgâi, a scoate un zgomot asemănător cu cel al apei care fierbe. ♦ (Pop.) A chiorăi. – Formație onomatopeică.

DOOM

bolborosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolborosésc, imperf. 3 sg. bolboroseá; conj. prez. 3 să bolboroseáscă

bolborosire
BOLBOROSÍRE, bolborosiri, s. f. Faptul de a bolborosi; zgomot făcut de ceva care bolborosește; bolboroseală, bolborosit. – V. bolborosi.

DOOM

bolborosíre s. f., g.-d. art. bolborosírii; pl. bolborosíri

bolborosirea
BOLBOROSÍRE, bolborosiri, s. f. Faptul de a bolborosi; zgomot făcut de ceva care bolborosește; bolboroseală, bolborosit. – V. bolborosi.

DOOM

bolborosíre s. f., g.-d. art. bolborosírii; pl. bolborosíri

bolborosiri
BOLBOROSÍRE, bolborosiri, s. f. Faptul de a bolborosi; zgomot făcut de ceva care bolborosește; bolboroseală, bolborosit. – V. bolborosi.

DOOM

bolborosíre s. f., g.-d. art. bolborosírii; pl. bolborosíri

bolborosirii
BOLBOROSÍRE, bolborosiri, s. f. Faptul de a bolborosi; zgomot făcut de ceva care bolborosește; bolboroseală, bolborosit. – V. bolborosi.

DOOM

bolborosíre s. f., g.-d. art. bolborosírii; pl. bolborosíri

bolborosirile
BOLBOROSÍRE, bolborosiri, s. f. Faptul de a bolborosi; zgomot făcut de ceva care bolborosește; bolboroseală, bolborosit. – V. bolborosi.

DOOM

bolborosíre s. f., g.-d. art. bolborosírii; pl. bolborosíri

bolborosirilor
BOLBOROSÍRE, bolborosiri, s. f. Faptul de a bolborosi; zgomot făcut de ceva care bolborosește; bolboroseală, bolborosit. – V. bolborosi.

DOOM

bolborosíre s. f., g.-d. art. bolborosírii; pl. bolborosíri

bolborosiră
BOLBOROSÍ, bolborosesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi nedeslușit. ♦ A vorbi într-o limbă străină (pe care ascultătorii nu o înțeleg). 2. Intranz. (Despre lichide) A gâlgâi, a scoate un zgomot asemănător cu cel al apei care fierbe. ♦ (Pop.) A chiorăi. – Formație onomatopeică.

DOOM

bolborosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolborosésc, imperf. 3 sg. bolboroseá; conj. prez. 3 să bolboroseáscă

bolborosirăm
BOLBOROSÍ, bolborosesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi nedeslușit. ♦ A vorbi într-o limbă străină (pe care ascultătorii nu o înțeleg). 2. Intranz. (Despre lichide) A gâlgâi, a scoate un zgomot asemănător cu cel al apei care fierbe. ♦ (Pop.) A chiorăi. – Formație onomatopeică.

DOOM

bolborosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolborosésc, imperf. 3 sg. bolboroseá; conj. prez. 3 să bolboroseáscă

bolborosirăți
BOLBOROSÍ, bolborosesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi nedeslușit. ♦ A vorbi într-o limbă străină (pe care ascultătorii nu o înțeleg). 2. Intranz. (Despre lichide) A gâlgâi, a scoate un zgomot asemănător cu cel al apei care fierbe. ♦ (Pop.) A chiorăi. – Formație onomatopeică.

DOOM

bolborosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolborosésc, imperf. 3 sg. bolboroseá; conj. prez. 3 să bolboroseáscă

bolborosise
BOLBOROSÍ, bolborosesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi nedeslușit. ♦ A vorbi într-o limbă străină (pe care ascultătorii nu o înțeleg). 2. Intranz. (Despre lichide) A gâlgâi, a scoate un zgomot asemănător cu cel al apei care fierbe. ♦ (Pop.) A chiorăi. – Formație onomatopeică.

DOOM

bolborosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolborosésc, imperf. 3 sg. bolboroseá; conj. prez. 3 să bolboroseáscă

bolborosisem
BOLBOROSÍ, bolborosesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi nedeslușit. ♦ A vorbi într-o limbă străină (pe care ascultătorii nu o înțeleg). 2. Intranz. (Despre lichide) A gâlgâi, a scoate un zgomot asemănător cu cel al apei care fierbe. ♦ (Pop.) A chiorăi. – Formație onomatopeică.

DOOM

bolborosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolborosésc, imperf. 3 sg. bolboroseá; conj. prez. 3 să bolboroseáscă

bolborosiseră
BOLBOROSÍ, bolborosesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi nedeslușit. ♦ A vorbi într-o limbă străină (pe care ascultătorii nu o înțeleg). 2. Intranz. (Despre lichide) A gâlgâi, a scoate un zgomot asemănător cu cel al apei care fierbe. ♦ (Pop.) A chiorăi. – Formație onomatopeică.

DOOM

bolborosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolborosésc, imperf. 3 sg. bolboroseá; conj. prez. 3 să bolboroseáscă

bolborosiserăm
BOLBOROSÍ, bolborosesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi nedeslușit. ♦ A vorbi într-o limbă străină (pe care ascultătorii nu o înțeleg). 2. Intranz. (Despre lichide) A gâlgâi, a scoate un zgomot asemănător cu cel al apei care fierbe. ♦ (Pop.) A chiorăi. – Formație onomatopeică.

DOOM

bolborosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolborosésc, imperf. 3 sg. bolboroseá; conj. prez. 3 să bolboroseáscă

bolborosiserăți
BOLBOROSÍ, bolborosesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi nedeslușit. ♦ A vorbi într-o limbă străină (pe care ascultătorii nu o înțeleg). 2. Intranz. (Despre lichide) A gâlgâi, a scoate un zgomot asemănător cu cel al apei care fierbe. ♦ (Pop.) A chiorăi. – Formație onomatopeică.

DOOM

bolborosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolborosésc, imperf. 3 sg. bolboroseá; conj. prez. 3 să bolboroseáscă

bolborosiseși
BOLBOROSÍ, bolborosesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi nedeslușit. ♦ A vorbi într-o limbă străină (pe care ascultătorii nu o înțeleg). 2. Intranz. (Despre lichide) A gâlgâi, a scoate un zgomot asemănător cu cel al apei care fierbe. ♦ (Pop.) A chiorăi. – Formație onomatopeică.

DOOM

bolborosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolborosésc, imperf. 3 sg. bolboroseá; conj. prez. 3 să bolboroseáscă

bolborosiseți
BOLBOROSÍ, bolborosesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi nedeslușit. ♦ A vorbi într-o limbă străină (pe care ascultătorii nu o înțeleg). 2. Intranz. (Despre lichide) A gâlgâi, a scoate un zgomot asemănător cu cel al apei care fierbe. ♦ (Pop.) A chiorăi. – Formație onomatopeică.

DOOM

bolborosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolborosésc, imperf. 3 sg. bolboroseá; conj. prez. 3 să bolboroseáscă

bolborosit
BOLBOROSÍ, bolborosesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi nedeslușit. ♦ A vorbi într-o limbă străină (pe care ascultătorii nu o înțeleg). 2. Intranz. (Despre lichide) A gâlgâi, a scoate un zgomot asemănător cu cel al apei care fierbe. ♦ (Pop.) A chiorăi. – Formație onomatopeică.

DOOM

bolborosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolborosésc, imperf. 3 sg. bolboroseá; conj. prez. 3 să bolboroseáscă

bolborosit
BOLBOROSÍT s. n. Bolborosire. – V. bolborosi.

DOOM

bolborosít s. n.

bolborosita
BOLBOROSÍT s. n. Bolborosire. – V. bolborosi.

DOOM

bolborosít s. n.

bolborosite
BOLBOROSÍT s. n. Bolborosire. – V. bolborosi.

DOOM

bolborosít s. n.

bolborositei
BOLBOROSÍT s. n. Bolborosire. – V. bolborosi.

DOOM

bolborosít s. n.

bolborositele
BOLBOROSÍT s. n. Bolborosire. – V. bolborosi.

DOOM

bolborosít s. n.

bolborositelor
BOLBOROSÍT s. n. Bolborosire. – V. bolborosi.

DOOM

bolborosít s. n.

bolborositul
BOLBOROSÍT s. n. Bolborosire. – V. bolborosi.

DOOM

bolborosít s. n.

bolborositului
BOLBOROSÍT s. n. Bolborosire. – V. bolborosi.

DOOM

bolborosít s. n.

bolborosiși
BOLBOROSÍ, bolborosesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi nedeslușit. ♦ A vorbi într-o limbă străină (pe care ascultătorii nu o înțeleg). 2. Intranz. (Despre lichide) A gâlgâi, a scoate un zgomot asemănător cu cel al apei care fierbe. ♦ (Pop.) A chiorăi. – Formație onomatopeică.

DOOM

bolborosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolborosésc, imperf. 3 sg. bolboroseá; conj. prez. 3 să bolboroseáscă

bolborosiți
BOLBOROSÍ, bolborosesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi nedeslușit. ♦ A vorbi într-o limbă străină (pe care ascultătorii nu o înțeleg). 2. Intranz. (Despre lichide) A gâlgâi, a scoate un zgomot asemănător cu cel al apei care fierbe. ♦ (Pop.) A chiorăi. – Formație onomatopeică.

DOOM

bolborosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolborosésc, imperf. 3 sg. bolboroseá; conj. prez. 3 să bolboroseáscă

bolborosiți
BOLBOROSÍT s. n. Bolborosire. – V. bolborosi.

DOOM

bolborosít s. n.

bolborosiții
BOLBOROSÍT s. n. Bolborosire. – V. bolborosi.

DOOM

bolborosít s. n.

bolborosiților
BOLBOROSÍT s. n. Bolborosire. – V. bolborosi.

DOOM

bolborosít s. n.

bolbotină
BOLBOTÍNĂ, bolbotine și bolbotini, s. f. (Regional, mai ales la pl.) Buruiană care se fierbe ca hrană pentru păsări, sau servește ca plantă de leac. Frunză verde de sulfină... Vino, Mîndră, prin grădină Smulgînd cîte-o bolbotină, Să nu-ți bage mă-ta vină. ȘEZ. 1 142.

bolboșa
BOLBOȘÁ, bolboșez, vb. I. Tranz. (Pop.) A-și holba ochii. – Et. nec.

DOOM

bolboșá (a ~)^ (pop.) vb., ind. prez. 3 bolboșeáză; ger. bolboșấnd

bolboșare
BOLBOȘÁ, bolboșez, vb. I. Tranz. (Pop.) A-și holba ochii. – Et. nec.

bolboșat
BOLBOȘÁT, -Ă, bolboșați, -te, adj. (Pop.; despre ochi) Umflat, bulbucat, holbat. – V. bolboșa.

bolbură
HÓLBURĂ s. f. v. volbură.

DOOM

vólbură s. f., g.-d. art. vólburii; pl. vólburi

bolctus
TÚRTĂ, turte, s. f. 1. Pâine rotundă și turtită, făcută din mălai sau din aluat nedospit. ◊ Expr. A face (pe cineva) turtă = a bate foarte tare (pe cineva). (Adverbial) A fi (sau a se îmbăta) turtă = a se îmbăta foarte tare. A rupe (sau a frânge cuiva) turta = a sărbători, cu un anumit ritual, împlinirea unui an de la nașterea unui copil. 2. Nume generic pentru diferite prăjituri. ◊ Turtă dulce = produs de patiserie (crocant) făcut din făină de grâu, miere și ouă, la care adesea se adaugă migdale, nuci etc. și o glazură cu sirop de zahăr. 3. Produs care rămâne după ce s-a stors mierea din fagure, uleiul din semințele de floarea-soarelui etc. și care se presează într-o formă de obicei turtită și rotundă. 4. Plantă erbacee cu tulpina foarte scurtă, cu frunzele adânc crestate și spinoase și cu flori mari, alburii (Carlina acaulis). ◊ Compuse: turta-lupului = numele popular al semințelor foarte toxice ale unui arbore din India (Strychnos nux vomica), din care se extrage stricnina; turta-vacii = ciupercă comestibilă, de culoare galbenă-roșcată sau cafenie, acoperită cu o substanță vâscoasă (Boletus luteus). – Lat. *turta (= torta [panis] „pâine rotundă”). Cf. fr. tourte.

bold
BOLD² adj. invar. Aldin. Literă bold. – Din engl. bold.

DOOM

bold² adj. invar.

bold
BOLD¹, bolduri, s. n. (Reg.) 1. Ac cu măciulie, ac cu gămălie. ♦ Vârf ascuțit. ♦ Cui de metal cu măciulie ornamentală. 2. Băț ascuțit cu care se îndeamnă vitele. ♦ Împunsătură, înțepătură (dată cu acest băț). 3. (Înv.) Imbold. 4. (Reg.) Element de construcție în arhitectura populară, în formă de stâlp sculptat, cu vârf ascuțit. – Din sl. bodlĭ „ghimpe”.

DOOM

bold¹ s. n., pl. bólduri

boldea
BOLDÍ, boldesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A îmboldi. 2. A căsca, a holba, a zgâi ochii. ♦ Refl. A privi cu încordare. – Din bold.

DOOM

boldí (a ~)^ (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boldésc, imperf. 3 sg. boldeá; conj. prez. 3 să boldeáscă

boldeai
BOLDÍ, boldesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A îmboldi. 2. A căsca, a holba, a zgâi ochii. ♦ Refl. A privi cu încordare. – Din bold.

DOOM

boldí (a ~)^ (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boldésc, imperf. 3 sg. boldeá; conj. prez. 3 să boldeáscă

boldeam
BOLDÍ, boldesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A îmboldi. 2. A căsca, a holba, a zgâi ochii. ♦ Refl. A privi cu încordare. – Din bold.

DOOM

boldí (a ~)^ (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boldésc, imperf. 3 sg. boldeá; conj. prez. 3 să boldeáscă

boldească
BOLDÍ, boldesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A îmboldi. 2. A căsca, a holba, a zgâi ochii. ♦ Refl. A privi cu încordare. – Din bold.

DOOM

boldí (a ~)^ (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boldésc, imperf. 3 sg. boldeá; conj. prez. 3 să boldeáscă

boldeau
BOLDÍ, boldesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A îmboldi. 2. A căsca, a holba, a zgâi ochii. ♦ Refl. A privi cu încordare. – Din bold.

DOOM

boldí (a ~)^ (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boldésc, imperf. 3 sg. boldeá; conj. prez. 3 să boldeáscă

boldeați
BOLDÍ, boldesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A îmboldi. 2. A căsca, a holba, a zgâi ochii. ♦ Refl. A privi cu încordare. – Din bold.

DOOM

boldí (a ~)^ (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boldésc, imperf. 3 sg. boldeá; conj. prez. 3 să boldeáscă

boldei
BOLDÉI, boldei, s. m. (Pop.) Câine de talie mică, cu picioarele scurte. – Bold + suf. -ei.

DOOM

boldéi^ (pop.) s. m., pl. boldéi, art. boldéii

boldeica
BOLDÉICĂ, boldeici, s. f. (Pop.) Cățea de boldei. – Boldei + suf. -că.

DOOM

boldéică (pop.) s. f., g.-d. art. boldéicii; pl. boldéici

boldeici
BOLDÉICĂ, boldeici, s. f. (Pop.) Cățea de boldei. – Boldei + suf. -că.

DOOM

boldéică (pop.) s. f., g.-d. art. boldéicii; pl. boldéici

boldeicii
BOLDÉICĂ, boldeici, s. f. (Pop.) Cățea de boldei. – Boldei + suf. -că.

DOOM

boldéică (pop.) s. f., g.-d. art. boldéicii; pl. boldéici

boldeicile
BOLDÉICĂ, boldeici, s. f. (Pop.) Cățea de boldei. – Boldei + suf. -că.

DOOM

boldéică (pop.) s. f., g.-d. art. boldéicii; pl. boldéici

boldeicilor
BOLDÉICĂ, boldeici, s. f. (Pop.) Cățea de boldei. – Boldei + suf. -că.

DOOM

boldéică (pop.) s. f., g.-d. art. boldéicii; pl. boldéici

boldeii
BOLDÉI, boldei, s. m. (Pop.) Câine de talie mică, cu picioarele scurte. – Bold + suf. -ei.

DOOM

boldéi^ (pop.) s. m., pl. boldéi, art. boldéii

boldeilor
BOLDÉI, boldei, s. m. (Pop.) Câine de talie mică, cu picioarele scurte. – Bold + suf. -ei.

DOOM

boldéi^ (pop.) s. m., pl. boldéi, art. boldéii

boldeiul
BOLDÉI, boldei, s. m. (Pop.) Câine de talie mică, cu picioarele scurte. – Bold + suf. -ei.

DOOM

boldéi^ (pop.) s. m., pl. boldéi, art. boldéii

boldeiului
BOLDÉI, boldei, s. m. (Pop.) Câine de talie mică, cu picioarele scurte. – Bold + suf. -ei.

DOOM

boldéi^ (pop.) s. m., pl. boldéi, art. boldéii

boldesc
BOLDÍ, boldesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A îmboldi. 2. A căsca, a holba, a zgâi ochii. ♦ Refl. A privi cu încordare. – Din bold.

DOOM

boldí (a ~)^ (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boldésc, imperf. 3 sg. boldeá; conj. prez. 3 să boldeáscă

boldește
BOLDÍ, boldesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A îmboldi. 2. A căsca, a holba, a zgâi ochii. ♦ Refl. A privi cu încordare. – Din bold.

DOOM

boldí (a ~)^ (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boldésc, imperf. 3 sg. boldeá; conj. prez. 3 să boldeáscă

boldești
BOLDÍ, boldesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A îmboldi. 2. A căsca, a holba, a zgâi ochii. ♦ Refl. A privi cu încordare. – Din bold.

DOOM

boldí (a ~)^ (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boldésc, imperf. 3 sg. boldeá; conj. prez. 3 să boldeáscă

boldi
BOLDÍ, boldesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A îmboldi. 2. A căsca, a holba, a zgâi ochii. ♦ Refl. A privi cu încordare. – Din bold.

DOOM

boldí (a ~)^ (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boldésc, imperf. 3 sg. boldeá; conj. prez. 3 să boldeáscă

boldii
BOLDÍ, boldesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A îmboldi. 2. A căsca, a holba, a zgâi ochii. ♦ Refl. A privi cu încordare. – Din bold.

DOOM

boldí (a ~)^ (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boldésc, imperf. 3 sg. boldeá; conj. prez. 3 să boldeáscă

boldim
BOLDÍ, boldesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A îmboldi. 2. A căsca, a holba, a zgâi ochii. ♦ Refl. A privi cu încordare. – Din bold.

DOOM

boldí (a ~)^ (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boldésc, imperf. 3 sg. boldeá; conj. prez. 3 să boldeáscă

boldind
BOLDÍ, boldesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A îmboldi. 2. A căsca, a holba, a zgâi ochii. ♦ Refl. A privi cu încordare. – Din bold.

DOOM

boldí (a ~)^ (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boldésc, imperf. 3 sg. boldeá; conj. prez. 3 să boldeáscă

boldire
BOLDÍ, boldesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A îmboldi. 2. A căsca, a holba, a zgâi ochii. ♦ Refl. A privi cu încordare. – Din bold.

DOOM

boldí (a ~)^ (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boldésc, imperf. 3 sg. boldeá; conj. prez. 3 să boldeáscă

boldiră
BOLDÍ, boldesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A îmboldi. 2. A căsca, a holba, a zgâi ochii. ♦ Refl. A privi cu încordare. – Din bold.

DOOM

boldí (a ~)^ (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boldésc, imperf. 3 sg. boldeá; conj. prez. 3 să boldeáscă

boldirăm
BOLDÍ, boldesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A îmboldi. 2. A căsca, a holba, a zgâi ochii. ♦ Refl. A privi cu încordare. – Din bold.

DOOM

boldí (a ~)^ (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boldésc, imperf. 3 sg. boldeá; conj. prez. 3 să boldeáscă

boldirăți
BOLDÍ, boldesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A îmboldi. 2. A căsca, a holba, a zgâi ochii. ♦ Refl. A privi cu încordare. – Din bold.

DOOM

boldí (a ~)^ (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boldésc, imperf. 3 sg. boldeá; conj. prez. 3 să boldeáscă

boldise
BOLDÍ, boldesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A îmboldi. 2. A căsca, a holba, a zgâi ochii. ♦ Refl. A privi cu încordare. – Din bold.

DOOM

boldí (a ~)^ (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boldésc, imperf. 3 sg. boldeá; conj. prez. 3 să boldeáscă

boldisem
BOLDÍ, boldesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A îmboldi. 2. A căsca, a holba, a zgâi ochii. ♦ Refl. A privi cu încordare. – Din bold.

DOOM

boldí (a ~)^ (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boldésc, imperf. 3 sg. boldeá; conj. prez. 3 să boldeáscă

boldiseră
BOLDÍ, boldesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A îmboldi. 2. A căsca, a holba, a zgâi ochii. ♦ Refl. A privi cu încordare. – Din bold.

DOOM

boldí (a ~)^ (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boldésc, imperf. 3 sg. boldeá; conj. prez. 3 să boldeáscă

boldiserăm
BOLDÍ, boldesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A îmboldi. 2. A căsca, a holba, a zgâi ochii. ♦ Refl. A privi cu încordare. – Din bold.

DOOM

boldí (a ~)^ (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boldésc, imperf. 3 sg. boldeá; conj. prez. 3 să boldeáscă

boldiserăți
BOLDÍ, boldesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A îmboldi. 2. A căsca, a holba, a zgâi ochii. ♦ Refl. A privi cu încordare. – Din bold.

DOOM

boldí (a ~)^ (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boldésc, imperf. 3 sg. boldeá; conj. prez. 3 să boldeáscă

boldiseși
BOLDÍ, boldesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A îmboldi. 2. A căsca, a holba, a zgâi ochii. ♦ Refl. A privi cu încordare. – Din bold.

DOOM

boldí (a ~)^ (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boldésc, imperf. 3 sg. boldeá; conj. prez. 3 să boldeáscă

boldiseți
BOLDÍ, boldesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A îmboldi. 2. A căsca, a holba, a zgâi ochii. ♦ Refl. A privi cu încordare. – Din bold.

DOOM

boldí (a ~)^ (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boldésc, imperf. 3 sg. boldeá; conj. prez. 3 să boldeáscă

boldit
BOLDÍ, boldesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A îmboldi. 2. A căsca, a holba, a zgâi ochii. ♦ Refl. A privi cu încordare. – Din bold.

DOOM

boldí (a ~)^ (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boldésc, imperf. 3 sg. boldeá; conj. prez. 3 să boldeáscă

boldit
BOLDÍT, -Ă, boldiți, -te, adj. (Reg.; despre ochi sau privire) Căscat, holbat, zgâit. – V. boldi.

boldita
BOLDÍT, -Ă, boldiți, -te, adj. (Reg.; despre ochi sau privire) Căscat, holbat, zgâit. – V. boldi.

boldite
BOLDÍT, -Ă, boldiți, -te, adj. (Reg.; despre ochi sau privire) Căscat, holbat, zgâit. – V. boldi.

bolditei
BOLDÍT, -Ă, boldiți, -te, adj. (Reg.; despre ochi sau privire) Căscat, holbat, zgâit. – V. boldi.

bolditele
BOLDÍT, -Ă, boldiți, -te, adj. (Reg.; despre ochi sau privire) Căscat, holbat, zgâit. – V. boldi.

bolditelor
BOLDÍT, -Ă, boldiți, -te, adj. (Reg.; despre ochi sau privire) Căscat, holbat, zgâit. – V. boldi.

bolditul
BOLDÍT, -Ă, boldiți, -te, adj. (Reg.; despre ochi sau privire) Căscat, holbat, zgâit. – V. boldi.

bolditului
BOLDÍT, -Ă, boldiți, -te, adj. (Reg.; despre ochi sau privire) Căscat, holbat, zgâit. – V. boldi.

boldiș
BOLDÍȘ adv. (Reg.) Chiorâș, cu coada ochiului. – Boldi + suf. -iș.

DOOM

boldíș^ (reg.) adv.

boldiși
BOLDÍ, boldesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A îmboldi. 2. A căsca, a holba, a zgâi ochii. ♦ Refl. A privi cu încordare. – Din bold.

DOOM

boldí (a ~)^ (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boldésc, imperf. 3 sg. boldeá; conj. prez. 3 să boldeáscă

boldișoare
BOLDIȘÓR, boldișoare, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui bold. – Bold + suf. -ișor.

DOOM

boldișór^ (reg.) s. n., pl. boldișoáre

boldișoarele
BOLDIȘÓR, boldișoare, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui bold. – Bold + suf. -ișor.

DOOM

boldișór^ (reg.) s. n., pl. boldișoáre

boldișoarelor
BOLDIȘÓR, boldișoare, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui bold. – Bold + suf. -ișor.

DOOM

boldișór^ (reg.) s. n., pl. boldișoáre

boldișor
BOLDIȘÓR, boldișoare, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui bold. – Bold + suf. -ișor.

DOOM

boldișór^ (reg.) s. n., pl. boldișoáre

boldișorul
BOLDIȘÓR, boldișoare, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui bold. – Bold + suf. -ișor.

DOOM

boldișór^ (reg.) s. n., pl. boldișoáre

boldișorului
BOLDIȘÓR, boldișoare, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui bold. – Bold + suf. -ișor.

DOOM

boldișór^ (reg.) s. n., pl. boldișoáre

boldiți
BOLDÍ, boldesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A îmboldi. 2. A căsca, a holba, a zgâi ochii. ♦ Refl. A privi cu încordare. – Din bold.

DOOM

boldí (a ~)^ (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boldésc, imperf. 3 sg. boldeá; conj. prez. 3 să boldeáscă

boldiți
BOLDÍT, -Ă, boldiți, -te, adj. (Reg.; despre ochi sau privire) Căscat, holbat, zgâit. – V. boldi.

boldiții
BOLDÍT, -Ă, boldiți, -te, adj. (Reg.; despre ochi sau privire) Căscat, holbat, zgâit. – V. boldi.

boldiților
BOLDÍT, -Ă, boldiți, -te, adj. (Reg.; despre ochi sau privire) Căscat, holbat, zgâit. – V. boldi.

boldo
BÓLDO s.m. (Bot.) Arbore originar din Chile, cu frunze având proprietăți stimulative, tonice, colagoge și laxative. [< fr., sp. boldo].

DOOM

bóldo s. m., art. bóldoul; pl. bóldo

boldoul
BÓLDO s.m. (Bot.) Arbore originar din Chile, cu frunze având proprietăți stimulative, tonice, colagoge și laxative. [< fr., sp. boldo].

DOOM

bóldo s. m., art. bóldoul; pl. bóldo

boldoului
BÓLDO s.m. (Bot.) Arbore originar din Chile, cu frunze având proprietăți stimulative, tonice, colagoge și laxative. [< fr., sp. boldo].

DOOM

bóldo s. m., art. bóldoul; pl. bóldo

boldul
BOLD² adj. invar. Aldin. Literă bold. – Din engl. bold.

DOOM

bold² adj. invar.

boldul
BOLD¹, bolduri, s. n. (Reg.) 1. Ac cu măciulie, ac cu gămălie. ♦ Vârf ascuțit. ♦ Cui de metal cu măciulie ornamentală. 2. Băț ascuțit cu care se îndeamnă vitele. ♦ Împunsătură, înțepătură (dată cu acest băț). 3. (Înv.) Imbold. 4. (Reg.) Element de construcție în arhitectura populară, în formă de stâlp sculptat, cu vârf ascuțit. – Din sl. bodlĭ „ghimpe”.

DOOM

bold¹ s. n., pl. bólduri

boldului
BOLD² adj. invar. Aldin. Literă bold. – Din engl. bold.

DOOM

bold² adj. invar.

boldului
BOLD¹, bolduri, s. n. (Reg.) 1. Ac cu măciulie, ac cu gămălie. ♦ Vârf ascuțit. ♦ Cui de metal cu măciulie ornamentală. 2. Băț ascuțit cu care se îndeamnă vitele. ♦ Împunsătură, înțepătură (dată cu acest băț). 3. (Înv.) Imbold. 4. (Reg.) Element de construcție în arhitectura populară, în formă de stâlp sculptat, cu vârf ascuțit. – Din sl. bodlĭ „ghimpe”.

DOOM

bold¹ s. n., pl. bólduri

bolduri
BOLD² adj. invar. Aldin. Literă bold. – Din engl. bold.

DOOM

bold² adj. invar.

bolduri
BOLD¹, bolduri, s. n. (Reg.) 1. Ac cu măciulie, ac cu gămălie. ♦ Vârf ascuțit. ♦ Cui de metal cu măciulie ornamentală. 2. Băț ascuțit cu care se îndeamnă vitele. ♦ Împunsătură, înțepătură (dată cu acest băț). 3. (Înv.) Imbold. 4. (Reg.) Element de construcție în arhitectura populară, în formă de stâlp sculptat, cu vârf ascuțit. – Din sl. bodlĭ „ghimpe”.

DOOM

bold¹ s. n., pl. bólduri

boldurile
BOLD² adj. invar. Aldin. Literă bold. – Din engl. bold.

DOOM

bold² adj. invar.

boldurile
BOLD¹, bolduri, s. n. (Reg.) 1. Ac cu măciulie, ac cu gămălie. ♦ Vârf ascuțit. ♦ Cui de metal cu măciulie ornamentală. 2. Băț ascuțit cu care se îndeamnă vitele. ♦ Împunsătură, înțepătură (dată cu acest băț). 3. (Înv.) Imbold. 4. (Reg.) Element de construcție în arhitectura populară, în formă de stâlp sculptat, cu vârf ascuțit. – Din sl. bodlĭ „ghimpe”.

DOOM

bold¹ s. n., pl. bólduri

boldurilor
BOLD² adj. invar. Aldin. Literă bold. – Din engl. bold.

DOOM

bold² adj. invar.

boldurilor
BOLD¹, bolduri, s. n. (Reg.) 1. Ac cu măciulie, ac cu gămălie. ♦ Vârf ascuțit. ♦ Cui de metal cu măciulie ornamentală. 2. Băț ascuțit cu care se îndeamnă vitele. ♦ Împunsătură, înțepătură (dată cu acest băț). 3. (Înv.) Imbold. 4. (Reg.) Element de construcție în arhitectura populară, în formă de stâlp sculptat, cu vârf ascuțit. – Din sl. bodlĭ „ghimpe”.

DOOM

bold¹ s. n., pl. bólduri

bolea
BOLÍ, bolesc, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) A zăcea bolnav, a fi bolnav timp îndelungat. – Din sl. bolĕti.

DOOM

bolí (a ~)^ (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolésc, imperf. 3 sg. boleá; conj. prez. 3 să boleáscă

boleai
BOLÍ, bolesc, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) A zăcea bolnav, a fi bolnav timp îndelungat. – Din sl. bolĕti.

DOOM

bolí (a ~)^ (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolésc, imperf. 3 sg. boleá; conj. prez. 3 să boleáscă

boleam
BOLÍ, bolesc, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) A zăcea bolnav, a fi bolnav timp îndelungat. – Din sl. bolĕti.

DOOM

bolí (a ~)^ (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolésc, imperf. 3 sg. boleá; conj. prez. 3 să boleáscă

bolearcă
bolearcă, bolerci s. f. v. boharcă.

bolească
BOLÍ, bolesc, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) A zăcea bolnav, a fi bolnav timp îndelungat. – Din sl. bolĕti.

DOOM

bolí (a ~)^ (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolésc, imperf. 3 sg. boleá; conj. prez. 3 să boleáscă

boleasnă
boleásnă (-ne), s. f. – Boală. Sl. bolĕznĭ „durere”. Cf. boală, boli.

boleau
BOLÍ, bolesc, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) A zăcea bolnav, a fi bolnav timp îndelungat. – Din sl. bolĕti.

DOOM

bolí (a ~)^ (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolésc, imperf. 3 sg. boleá; conj. prez. 3 să boleáscă

boleazna
BOLEÁZNĂ, bolezne, s. f. (Pop.) Boleșniță. – Din sl. boleznĭ.

DOOM

boleáznă^ (pop.) s. f., g.-d. art. boléznei; pl. bolézne

boleați
BOLÍ, bolesc, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) A zăcea bolnav, a fi bolnav timp îndelungat. – Din sl. bolĕti.

DOOM

bolí (a ~)^ (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolésc, imperf. 3 sg. boleá; conj. prez. 3 să boleáscă

bolentin
bolentin, bolentine s. n. buletin de identitate.

bolero
BOLERÓU s. n. v. bolero.

DOOM

boleróu/boleró² (vestă) s. n., art. boleróul; pl. boleróuri

bolerou
BOLERÓU s. n. v. bolero.

DOOM

boleróu/boleró² (vestă) s. n., art. boleróul; pl. boleróuri

boleroul
BOLERÓU s. n. v. bolero.

DOOM

boleróu/boleró² (vestă) s. n., art. boleróul; pl. boleróuri

boleroului
BOLERÓU s. n. v. bolero.

DOOM

boleróu/boleró² (vestă) s. n., art. boleróul; pl. boleróuri

bolerouri
BOLERÓU s. n. v. bolero.

DOOM

boleróu/boleró² (vestă) s. n., art. boleróul; pl. boleróuri

bolerourile
BOLERÓU s. n. v. bolero.

DOOM

boleróu/boleró² (vestă) s. n., art. boleróul; pl. boleróuri

bolerourilor
BOLERÓU s. n. v. bolero.

DOOM

boleróu/boleró² (vestă) s. n., art. boleróul; pl. boleróuri

bolesc
BOLÍ, bolesc, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) A zăcea bolnav, a fi bolnav timp îndelungat. – Din sl. bolĕti.

DOOM

bolí (a ~)^ (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolésc, imperf. 3 sg. boleá; conj. prez. 3 să boleáscă

boletus
PITÁRCĂ, pitărci, s. f. (Reg.) Numele a două specii de ciuperci înrudite cu mânătarca, dintre care una este comestibilă (Boletus scaber), iar cealaltă comestibilă sau otrăvitoare (Boletus luridus). – Probabil contaminare între pită și mânătarcă.

bolezne
BOLEÁZNĂ, bolezne, s. f. (Pop.) Boleșniță. – Din sl. boleznĭ.

DOOM

boleáznă^ (pop.) s. f., g.-d. art. boléznei; pl. bolézne

boleznei
BOLEÁZNĂ, bolezne, s. f. (Pop.) Boleșniță. – Din sl. boleznĭ.

DOOM

boleáznă^ (pop.) s. f., g.-d. art. boléznei; pl. bolézne

boleznele
BOLEÁZNĂ, bolezne, s. f. (Pop.) Boleșniță. – Din sl. boleznĭ.

DOOM

boleáznă^ (pop.) s. f., g.-d. art. boléznei; pl. bolézne

boleznelor
BOLEÁZNĂ, bolezne, s. f. (Pop.) Boleșniță. – Din sl. boleznĭ.

DOOM

boleáznă^ (pop.) s. f., g.-d. art. boléznei; pl. bolézne

boleșnița
BOLÉȘNIȚĂ, boleșnițe, s. f. (Pop.) Boală molipsitoare (nu prea gravă). ♦ Epidemie, epizootie, molimă, boleaznă, boliște. – Din bg. boleštnica.

DOOM

boléșniță^ (pop.) s. f., g.-d. art. boléșniței; pl. boléșnițe

boleșnițe
BOLÉȘNIȚĂ, boleșnițe, s. f. (Pop.) Boală molipsitoare (nu prea gravă). ♦ Epidemie, epizootie, molimă, boleaznă, boliște. – Din bg. boleštnica.

DOOM

boléșniță^ (pop.) s. f., g.-d. art. boléșniței; pl. boléșnițe

boleșniței
BOLÉȘNIȚĂ, boleșnițe, s. f. (Pop.) Boală molipsitoare (nu prea gravă). ♦ Epidemie, epizootie, molimă, boleaznă, boliște. – Din bg. boleštnica.

DOOM

boléșniță^ (pop.) s. f., g.-d. art. boléșniței; pl. boléșnițe

boleșnițele
BOLÉȘNIȚĂ, boleșnițe, s. f. (Pop.) Boală molipsitoare (nu prea gravă). ♦ Epidemie, epizootie, molimă, boleaznă, boliște. – Din bg. boleštnica.

DOOM

boléșniță^ (pop.) s. f., g.-d. art. boléșniței; pl. boléșnițe

boleșnițelor
BOLÉȘNIȚĂ, boleșnițe, s. f. (Pop.) Boală molipsitoare (nu prea gravă). ♦ Epidemie, epizootie, molimă, boleaznă, boliște. – Din bg. boleštnica.

DOOM

boléșniță^ (pop.) s. f., g.-d. art. boléșniței; pl. boléșnițe

bolește
BOLÍ, bolesc, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) A zăcea bolnav, a fi bolnav timp îndelungat. – Din sl. bolĕti.

DOOM

bolí (a ~)^ (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolésc, imperf. 3 sg. boleá; conj. prez. 3 să boleáscă

bolești
BOLÍ, bolesc, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) A zăcea bolnav, a fi bolnav timp îndelungat. – Din sl. bolĕti.

DOOM

bolí (a ~)^ (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolésc, imperf. 3 sg. boleá; conj. prez. 3 să boleáscă

bolf
bolf (-fe), s. n. – (Trans.) Bloc de piatră, stîncă. Origine incertă. Ar putea fi formație regresivă, bazată pe cuvîntul următor, caz în care ar aparține unei rădăcini este cel de „masă informă și moale”, care nu se potrivește cu accepția bolf. S-ar putea presupune un sl. *bolŭvŭ, de unde sl. bolŭvanŭ (‹ rom. bolovan). Fonetismul ar fi normal, cf. vătaf, vîrf. Dificultatea constă în faptul că se admite în general că bolŭvanŭ nu este cuvînt sl., ci de origine persană, cf. bolovan; însă această supoziție nu este decît o simplă ipoteză. În orice caz, trebuie să le excludem, pentru rom., der din lat. bulbus (Diez, Gramm., I, 26; Koerting, 1637; cf. Densusianu, Rom., XXXIII, 275). A. Scriban pornește de la rut. boljfa „tumoare”, care pare a proveni din rom., și de la bg. bolka „suferință”, cu care probabil nu are nici o legătură. Giuglea, Contributions, 12, indică mag. bolha „purice”; și Drăganu, Dacor., V, 334, mag. golyva „ciupercă, iască”.

bolfa
BÓLFĂ, bolfe, s. f. (Pop.) Nodul, umflătură produsă, de obicei sub piele, de o lovitură sau de o boală. – Cf. ucr. b o l f a.

DOOM

bólfă^ (pop.) s. f., g.-d. art. bólfei; pl. bólfe

bolfe
BÓLFĂ, bolfe, s. f. (Pop.) Nodul, umflătură produsă, de obicei sub piele, de o lovitură sau de o boală. – Cf. ucr. b o l f a.

DOOM

bólfă^ (pop.) s. f., g.-d. art. bólfei; pl. bólfe

bolfei
BÓLFĂ, bolfe, s. f. (Pop.) Nodul, umflătură produsă, de obicei sub piele, de o lovitură sau de o boală. – Cf. ucr. b o l f a.

DOOM

bólfă^ (pop.) s. f., g.-d. art. bólfei; pl. bólfe

bolfele
BÓLFĂ, bolfe, s. f. (Pop.) Nodul, umflătură produsă, de obicei sub piele, de o lovitură sau de o boală. – Cf. ucr. b o l f a.

DOOM

bólfă^ (pop.) s. f., g.-d. art. bólfei; pl. bólfe

bolfelor
BÓLFĂ, bolfe, s. f. (Pop.) Nodul, umflătură produsă, de obicei sub piele, de o lovitură sau de o boală. – Cf. ucr. b o l f a.

DOOM

bólfă^ (pop.) s. f., g.-d. art. bólfei; pl. bólfe

bolgie
BÓLGIE s.f. Compartiment al celui de-al optulea cerc al infernului lui Dante. [Gen. -iei. / < it. bolgia].

boli
BOÁLĂ, boli, s. f. 1. (La om și la animale) Modificare organică sau funcțională a echilibrului normal al organismului; proces patologic care afectează organismul; maladie, afecțiune, beteșug. ◊ Boala somnului = boală infecțioasă gravă transmisibilă prin înțepătura muștei țețe. Boala papagalilor = psitacoză. ◊ (Pop.) Boala copiilor = epilepsie. Boală lungă (sau mare) = febră tifoidă. Boală seacă = tuberculoză pulmonară. Boală de zahăr = diabet. ◊ Expr. A băga pe cineva în (toate) boale(le) = a supăra, a irita, a enerva pe cineva, a face pe cineva să sufere din punct de vedere moral, a-l face să se simtă prost. ♦ (La plante, la vin etc.) Modificare organică, patologică sau biochimică. 2. Epitet dat vitelor (sau altor animale) slabe, leneșe, nărăvașe. 3. (Fam.) Capriciu, pasiune pentru ceva (sau cineva). ◊ Expr. A avea boală pe cineva = a avea ciudă, necaz, pică, invidie pe cineva. [Pl. și: boale] – Din sl. bolĭ.

DOOM

boálă s. f., g.-d. art. bólii; pl. boli/boále (în expr. a băga în boale)

boli
BOLÍ, bolesc, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) A zăcea bolnav, a fi bolnav timp îndelungat. – Din sl. bolĕti.

DOOM

bolí (a ~)^ (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolésc, imperf. 3 sg. boleá; conj. prez. 3 să boleáscă

bolid
BOLÍD, bolizi, s. m. Meteorit de dimensiuni relativ mari, care cade pe Pământ cu viteză mare; stea căzătoare foarte strălucitoare. ♦ Fig. Vehicul, automobil de mare viteză. – Din fr. bolide.

DOOM

bolíd s. m., pl. bolízi

bolidul
BOLÍD, bolizi, s. m. Meteorit de dimensiuni relativ mari, care cade pe Pământ cu viteză mare; stea căzătoare foarte strălucitoare. ♦ Fig. Vehicul, automobil de mare viteză. – Din fr. bolide.

DOOM

bolíd s. m., pl. bolízi

bolidului
BOLÍD, bolizi, s. m. Meteorit de dimensiuni relativ mari, care cade pe Pământ cu viteză mare; stea căzătoare foarte strălucitoare. ♦ Fig. Vehicul, automobil de mare viteză. – Din fr. bolide.

DOOM

bolíd s. m., pl. bolízi

bolii
BOÁLĂ, boli, s. f. 1. (La om și la animale) Modificare organică sau funcțională a echilibrului normal al organismului; proces patologic care afectează organismul; maladie, afecțiune, beteșug. ◊ Boala somnului = boală infecțioasă gravă transmisibilă prin înțepătura muștei țețe. Boala papagalilor = psitacoză. ◊ (Pop.) Boala copiilor = epilepsie. Boală lungă (sau mare) = febră tifoidă. Boală seacă = tuberculoză pulmonară. Boală de zahăr = diabet. ◊ Expr. A băga pe cineva în (toate) boale(le) = a supăra, a irita, a enerva pe cineva, a face pe cineva să sufere din punct de vedere moral, a-l face să se simtă prost. ♦ (La plante, la vin etc.) Modificare organică, patologică sau biochimică. 2. Epitet dat vitelor (sau altor animale) slabe, leneșe, nărăvașe. 3. (Fam.) Capriciu, pasiune pentru ceva (sau cineva). ◊ Expr. A avea boală pe cineva = a avea ciudă, necaz, pică, invidie pe cineva. [Pl. și: boale] – Din sl. bolĭ.

DOOM

boálă s. f., g.-d. art. bólii; pl. boli/boále (în expr. a băga în boale)

bolii
BOLÍ, bolesc, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) A zăcea bolnav, a fi bolnav timp îndelungat. – Din sl. bolĕti.

DOOM

bolí (a ~)^ (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolésc, imperf. 3 sg. boleá; conj. prez. 3 să boleáscă

bolile
BOÁLĂ, boli, s. f. 1. (La om și la animale) Modificare organică sau funcțională a echilibrului normal al organismului; proces patologic care afectează organismul; maladie, afecțiune, beteșug. ◊ Boala somnului = boală infecțioasă gravă transmisibilă prin înțepătura muștei țețe. Boala papagalilor = psitacoză. ◊ (Pop.) Boala copiilor = epilepsie. Boală lungă (sau mare) = febră tifoidă. Boală seacă = tuberculoză pulmonară. Boală de zahăr = diabet. ◊ Expr. A băga pe cineva în (toate) boale(le) = a supăra, a irita, a enerva pe cineva, a face pe cineva să sufere din punct de vedere moral, a-l face să se simtă prost. ♦ (La plante, la vin etc.) Modificare organică, patologică sau biochimică. 2. Epitet dat vitelor (sau altor animale) slabe, leneșe, nărăvașe. 3. (Fam.) Capriciu, pasiune pentru ceva (sau cineva). ◊ Expr. A avea boală pe cineva = a avea ciudă, necaz, pică, invidie pe cineva. [Pl. și: boale] – Din sl. bolĭ.

DOOM

boálă s. f., g.-d. art. bólii; pl. boli/boále (în expr. a băga în boale)

bolilor
BOÁLĂ, boli, s. f. 1. (La om și la animale) Modificare organică sau funcțională a echilibrului normal al organismului; proces patologic care afectează organismul; maladie, afecțiune, beteșug. ◊ Boala somnului = boală infecțioasă gravă transmisibilă prin înțepătura muștei țețe. Boala papagalilor = psitacoză. ◊ (Pop.) Boala copiilor = epilepsie. Boală lungă (sau mare) = febră tifoidă. Boală seacă = tuberculoză pulmonară. Boală de zahăr = diabet. ◊ Expr. A băga pe cineva în (toate) boale(le) = a supăra, a irita, a enerva pe cineva, a face pe cineva să sufere din punct de vedere moral, a-l face să se simtă prost. ♦ (La plante, la vin etc.) Modificare organică, patologică sau biochimică. 2. Epitet dat vitelor (sau altor animale) slabe, leneșe, nărăvașe. 3. (Fam.) Capriciu, pasiune pentru ceva (sau cineva). ◊ Expr. A avea boală pe cineva = a avea ciudă, necaz, pică, invidie pe cineva. [Pl. și: boale] – Din sl. bolĭ.

DOOM

boálă s. f., g.-d. art. bólii; pl. boli/boále (în expr. a băga în boale)

bolim
BOLÍ, bolesc, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) A zăcea bolnav, a fi bolnav timp îndelungat. – Din sl. bolĕti.

DOOM

bolí (a ~)^ (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolésc, imperf. 3 sg. boleá; conj. prez. 3 să boleáscă

bolind
BOLÍ, bolesc, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) A zăcea bolnav, a fi bolnav timp îndelungat. – Din sl. bolĕti.

DOOM

bolí (a ~)^ (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolésc, imperf. 3 sg. boleá; conj. prez. 3 să boleáscă

bolindeț
COLINDÉȚ, colindețe, s. n. (Pop.) Colăcel sau pâinișoară care se dă în dar colindătorilor; p. gener. (la pl.) orice dar care se dă colindătorilor. ◊ Expr. A umbla cu colindețele = a umbla cu colindul. – Colind + suf. -eț.

DOOM

colindéț (pop.) s. n., pl. colindéțe

bolindeți
COLINDÉȚ, colindețe, s. n. (Pop.) Colăcel sau pâinișoară care se dă în dar colindătorilor; p. gener. (la pl.) orice dar care se dă colindătorilor. ◊ Expr. A umbla cu colindețele = a umbla cu colindul. – Colind + suf. -eț.

DOOM

colindéț (pop.) s. n., pl. colindéțe

bolindeții
COLINDÉȚ, colindețe, s. n. (Pop.) Colăcel sau pâinișoară care se dă în dar colindătorilor; p. gener. (la pl.) orice dar care se dă colindătorilor. ◊ Expr. A umbla cu colindețele = a umbla cu colindul. – Colind + suf. -eț.

DOOM

colindéț (pop.) s. n., pl. colindéțe

bolindeților
COLINDÉȚ, colindețe, s. n. (Pop.) Colăcel sau pâinișoară care se dă în dar colindătorilor; p. gener. (la pl.) orice dar care se dă colindătorilor. ◊ Expr. A umbla cu colindețele = a umbla cu colindul. – Colind + suf. -eț.

DOOM

colindéț (pop.) s. n., pl. colindéțe

bolindețul
COLINDÉȚ, colindețe, s. n. (Pop.) Colăcel sau pâinișoară care se dă în dar colindătorilor; p. gener. (la pl.) orice dar care se dă colindătorilor. ◊ Expr. A umbla cu colindețele = a umbla cu colindul. – Colind + suf. -eț.

DOOM

colindéț (pop.) s. n., pl. colindéțe

bolindețului
COLINDÉȚ, colindețe, s. n. (Pop.) Colăcel sau pâinișoară care se dă în dar colindătorilor; p. gener. (la pl.) orice dar care se dă colindătorilor. ◊ Expr. A umbla cu colindețele = a umbla cu colindul. – Colind + suf. -eț.

DOOM

colindéț (pop.) s. n., pl. colindéțe

bolire
BOLÍ, bolesc, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) A zăcea bolnav, a fi bolnav timp îndelungat. – Din sl. bolĕti.

DOOM

bolí (a ~)^ (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolésc, imperf. 3 sg. boleá; conj. prez. 3 să boleáscă

boliră
BOLÍ, bolesc, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) A zăcea bolnav, a fi bolnav timp îndelungat. – Din sl. bolĕti.

DOOM

bolí (a ~)^ (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolésc, imperf. 3 sg. boleá; conj. prez. 3 să boleáscă

bolirăm
BOLÍ, bolesc, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) A zăcea bolnav, a fi bolnav timp îndelungat. – Din sl. bolĕti.

DOOM

bolí (a ~)^ (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolésc, imperf. 3 sg. boleá; conj. prez. 3 să boleáscă

bolirăți
BOLÍ, bolesc, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) A zăcea bolnav, a fi bolnav timp îndelungat. – Din sl. bolĕti.

DOOM

bolí (a ~)^ (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolésc, imperf. 3 sg. boleá; conj. prez. 3 să boleáscă

bolise
BOLÍ, bolesc, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) A zăcea bolnav, a fi bolnav timp îndelungat. – Din sl. bolĕti.

DOOM

bolí (a ~)^ (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolésc, imperf. 3 sg. boleá; conj. prez. 3 să boleáscă

bolisem
BOLÍ, bolesc, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) A zăcea bolnav, a fi bolnav timp îndelungat. – Din sl. bolĕti.

DOOM

bolí (a ~)^ (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolésc, imperf. 3 sg. boleá; conj. prez. 3 să boleáscă

boliseră
BOLÍ, bolesc, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) A zăcea bolnav, a fi bolnav timp îndelungat. – Din sl. bolĕti.

DOOM

bolí (a ~)^ (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolésc, imperf. 3 sg. boleá; conj. prez. 3 să boleáscă

boliserăm
BOLÍ, bolesc, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) A zăcea bolnav, a fi bolnav timp îndelungat. – Din sl. bolĕti.

DOOM

bolí (a ~)^ (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolésc, imperf. 3 sg. boleá; conj. prez. 3 să boleáscă

boliserăți
BOLÍ, bolesc, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) A zăcea bolnav, a fi bolnav timp îndelungat. – Din sl. bolĕti.

DOOM

bolí (a ~)^ (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolésc, imperf. 3 sg. boleá; conj. prez. 3 să boleáscă

boliseși
BOLÍ, bolesc, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) A zăcea bolnav, a fi bolnav timp îndelungat. – Din sl. bolĕti.

DOOM

bolí (a ~)^ (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolésc, imperf. 3 sg. boleá; conj. prez. 3 să boleáscă

boliseți
BOLÍ, bolesc, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) A zăcea bolnav, a fi bolnav timp îndelungat. – Din sl. bolĕti.

DOOM

bolí (a ~)^ (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolésc, imperf. 3 sg. boleá; conj. prez. 3 să boleáscă

bolit
BOLÍ, bolesc, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) A zăcea bolnav, a fi bolnav timp îndelungat. – Din sl. bolĕti.

DOOM

bolí (a ~)^ (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolésc, imperf. 3 sg. boleá; conj. prez. 3 să boleáscă

bolivar
BOLIVÁR s.m. Unitate monetară în Venezuela. [Pl. -es. / < fr. bolivar, sp. bolívar < Simón Bolívar – general și om politic sud-american].

bolivar
BOLIVÁR, bolivari, s. m. Unitate bănească în Venezuela. [Acc. și: bolívar s. m.] – Din sp. bolivar.

DOOM

bolivár / (hisp.) bolívar (monedă) s. m., pl. bolivári / bolívari

bolivari
BOLIVÁR, bolivari, s. m. Unitate bănească în Venezuela. [Acc. și: bolívar s. m.] – Din sp. bolivar.

DOOM

bolivár / (hisp.) bolívar (monedă) s. m., pl. bolivári / bolívari

bolivarii
BOLIVÁR, bolivari, s. m. Unitate bănească în Venezuela. [Acc. și: bolívar s. m.] – Din sp. bolivar.

DOOM

bolivár / (hisp.) bolívar (monedă) s. m., pl. bolivári / bolívari

bolivarilor
BOLIVÁR, bolivari, s. m. Unitate bănească în Venezuela. [Acc. și: bolívar s. m.] – Din sp. bolivar.

DOOM

bolivár / (hisp.) bolívar (monedă) s. m., pl. bolivári / bolívari

bolivarul
BOLIVÁR, bolivari, s. m. Unitate bănească în Venezuela. [Acc. și: bolívar s. m.] – Din sp. bolivar.

DOOM

bolivár / (hisp.) bolívar (monedă) s. m., pl. bolivári / bolívari

bolivarului
BOLIVÁR, bolivari, s. m. Unitate bănească în Venezuela. [Acc. și: bolívar s. m.] – Din sp. bolivar.

DOOM

bolivár / (hisp.) bolívar (monedă) s. m., pl. bolivári / bolívari

bolivian
BOLIVIÁN, -Ă, bolivieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Boliviei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Boliviei sau bolivienilor (1), referitor la Bolivia sau la bolivieni. [Pr.: -vi-an] – Bolivia (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

bolivián (-vi-an) adj. m., s. m., pl. boliviéni (-vi-eni); adj. f., s. f. boliviánă, pl. boliviéne

bolivian
BOLIVIÁN, -Ă, bolivieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Boliviei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Boliviei sau bolivienilor (1), referitor la Bolivia sau la bolivieni. [Pr.: -vi-an] – Bolivia (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

bolivián (-vi-an) adj. m., s. m., pl. boliviéni (-vi-eni); adj. f., s. f. boliviánă, pl. boliviéne

boliviana
BOLIVIÁN, -Ă, bolivieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Boliviei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Boliviei sau bolivienilor (1), referitor la Bolivia sau la bolivieni. [Pr.: -vi-an] – Bolivia (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

bolivián (-vi-an) adj. m., s. m., pl. boliviéni (-vi-eni); adj. f., s. f. boliviánă, pl. boliviéne

boliviana
BOLIVIÁN, -Ă, bolivieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Boliviei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Boliviei sau bolivienilor (1), referitor la Bolivia sau la bolivieni. [Pr.: -vi-an] – Bolivia (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

bolivián (-vi-an) adj. m., s. m., pl. boliviéni (-vi-eni); adj. f., s. f. boliviánă, pl. boliviéne

boliviano
BOLIVIÁN, -Ă, bolivieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Boliviei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Boliviei sau bolivienilor (1), referitor la Bolivia sau la bolivieni. [Pr.: -vi-an] – Bolivia (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

bolivián (-vi-an) adj. m., s. m., pl. boliviéni (-vi-eni); adj. f., s. f. boliviánă, pl. boliviéne

boliviano
BOLIVIÁN, -Ă, bolivieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Boliviei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Boliviei sau bolivienilor (1), referitor la Bolivia sau la bolivieni. [Pr.: -vi-an] – Bolivia (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

bolivián (-vi-an) adj. m., s. m., pl. boliviéni (-vi-eni); adj. f., s. f. boliviánă, pl. boliviéne

boliviano
BOLIVIÁNO s.m. Veche unitate monetară în Bolivia. [Pron. -vi-a-, pl. -os. / < fr., sp. boliviano = bolivian].

bolivianul
BOLIVIÁN, -Ă, bolivieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Boliviei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Boliviei sau bolivienilor (1), referitor la Bolivia sau la bolivieni. [Pr.: -vi-an] – Bolivia (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

bolivián (-vi-an) adj. m., s. m., pl. boliviéni (-vi-eni); adj. f., s. f. boliviánă, pl. boliviéne

bolivianul
BOLIVIÁN, -Ă, bolivieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Boliviei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Boliviei sau bolivienilor (1), referitor la Bolivia sau la bolivieni. [Pr.: -vi-an] – Bolivia (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

bolivián (-vi-an) adj. m., s. m., pl. boliviéni (-vi-eni); adj. f., s. f. boliviánă, pl. boliviéne

bolivianule
BOLIVIÁN, -Ă, bolivieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Boliviei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Boliviei sau bolivienilor (1), referitor la Bolivia sau la bolivieni. [Pr.: -vi-an] – Bolivia (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

bolivián (-vi-an) adj. m., s. m., pl. boliviéni (-vi-eni); adj. f., s. f. boliviánă, pl. boliviéne

bolivianule
BOLIVIÁN, -Ă, bolivieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Boliviei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Boliviei sau bolivienilor (1), referitor la Bolivia sau la bolivieni. [Pr.: -vi-an] – Bolivia (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

bolivián (-vi-an) adj. m., s. m., pl. boliviéni (-vi-eni); adj. f., s. f. boliviánă, pl. boliviéne

bolivianului
BOLIVIÁN, -Ă, bolivieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Boliviei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Boliviei sau bolivienilor (1), referitor la Bolivia sau la bolivieni. [Pr.: -vi-an] – Bolivia (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

bolivián (-vi-an) adj. m., s. m., pl. boliviéni (-vi-eni); adj. f., s. f. boliviánă, pl. boliviéne

bolivianului
BOLIVIÁN, -Ă, bolivieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Boliviei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Boliviei sau bolivienilor (1), referitor la Bolivia sau la bolivieni. [Pr.: -vi-an] – Bolivia (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

bolivián (-vi-an) adj. m., s. m., pl. boliviéni (-vi-eni); adj. f., s. f. boliviánă, pl. boliviéne

boliviene
BOLIVIÁN, -Ă, bolivieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Boliviei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Boliviei sau bolivienilor (1), referitor la Bolivia sau la bolivieni. [Pr.: -vi-an] – Bolivia (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

bolivián (-vi-an) adj. m., s. m., pl. boliviéni (-vi-eni); adj. f., s. f. boliviánă, pl. boliviéne

boliviene
BOLIVIÁN, -Ă, bolivieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Boliviei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Boliviei sau bolivienilor (1), referitor la Bolivia sau la bolivieni. [Pr.: -vi-an] – Bolivia (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

bolivián (-vi-an) adj. m., s. m., pl. boliviéni (-vi-eni); adj. f., s. f. boliviánă, pl. boliviéne

boliviene
BOLIVIÁN, -Ă, bolivieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Boliviei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Boliviei sau bolivienilor (1), referitor la Bolivia sau la bolivieni. [Pr.: -vi-an] – Bolivia (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

bolivián (-vi-an) adj. m., s. m., pl. boliviéni (-vi-eni); adj. f., s. f. boliviánă, pl. boliviéne

bolivienei
BOLIVIÁN, -Ă, bolivieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Boliviei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Boliviei sau bolivienilor (1), referitor la Bolivia sau la bolivieni. [Pr.: -vi-an] – Bolivia (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

bolivián (-vi-an) adj. m., s. m., pl. boliviéni (-vi-eni); adj. f., s. f. boliviánă, pl. boliviéne

bolivienei
BOLIVIÁN, -Ă, bolivieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Boliviei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Boliviei sau bolivienilor (1), referitor la Bolivia sau la bolivieni. [Pr.: -vi-an] – Bolivia (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

bolivián (-vi-an) adj. m., s. m., pl. boliviéni (-vi-eni); adj. f., s. f. boliviánă, pl. boliviéne

bolivienele
BOLIVIÁN, -Ă, bolivieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Boliviei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Boliviei sau bolivienilor (1), referitor la Bolivia sau la bolivieni. [Pr.: -vi-an] – Bolivia (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

bolivián (-vi-an) adj. m., s. m., pl. boliviéni (-vi-eni); adj. f., s. f. boliviánă, pl. boliviéne

bolivienele
BOLIVIÁN, -Ă, bolivieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Boliviei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Boliviei sau bolivienilor (1), referitor la Bolivia sau la bolivieni. [Pr.: -vi-an] – Bolivia (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

bolivián (-vi-an) adj. m., s. m., pl. boliviéni (-vi-eni); adj. f., s. f. boliviánă, pl. boliviéne

bolivienelor
BOLIVIÁN, -Ă, bolivieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Boliviei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Boliviei sau bolivienilor (1), referitor la Bolivia sau la bolivieni. [Pr.: -vi-an] – Bolivia (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

bolivián (-vi-an) adj. m., s. m., pl. boliviéni (-vi-eni); adj. f., s. f. boliviánă, pl. boliviéne

bolivienelor
BOLIVIÁN, -Ă, bolivieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Boliviei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Boliviei sau bolivienilor (1), referitor la Bolivia sau la bolivieni. [Pr.: -vi-an] – Bolivia (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

bolivián (-vi-an) adj. m., s. m., pl. boliviéni (-vi-eni); adj. f., s. f. boliviánă, pl. boliviéne

bolivieni
BOLIVIÁN, -Ă, bolivieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Boliviei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Boliviei sau bolivienilor (1), referitor la Bolivia sau la bolivieni. [Pr.: -vi-an] – Bolivia (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

bolivián (-vi-an) adj. m., s. m., pl. boliviéni (-vi-eni); adj. f., s. f. boliviánă, pl. boliviéne

bolivieni
BOLIVIÁN, -Ă, bolivieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Boliviei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Boliviei sau bolivienilor (1), referitor la Bolivia sau la bolivieni. [Pr.: -vi-an] – Bolivia (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

bolivián (-vi-an) adj. m., s. m., pl. boliviéni (-vi-eni); adj. f., s. f. boliviánă, pl. boliviéne

bolivienii
BOLIVIÁN, -Ă, bolivieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Boliviei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Boliviei sau bolivienilor (1), referitor la Bolivia sau la bolivieni. [Pr.: -vi-an] – Bolivia (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

bolivián (-vi-an) adj. m., s. m., pl. boliviéni (-vi-eni); adj. f., s. f. boliviánă, pl. boliviéne

bolivienii
BOLIVIÁN, -Ă, bolivieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Boliviei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Boliviei sau bolivienilor (1), referitor la Bolivia sau la bolivieni. [Pr.: -vi-an] – Bolivia (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

bolivián (-vi-an) adj. m., s. m., pl. boliviéni (-vi-eni); adj. f., s. f. boliviánă, pl. boliviéne

bolivienilor
BOLIVIÁN, -Ă, bolivieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Boliviei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Boliviei sau bolivienilor (1), referitor la Bolivia sau la bolivieni. [Pr.: -vi-an] – Bolivia (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

bolivián (-vi-an) adj. m., s. m., pl. boliviéni (-vi-eni); adj. f., s. f. boliviánă, pl. boliviéne

bolivienilor
BOLIVIÁN, -Ă, bolivieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Boliviei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Boliviei sau bolivienilor (1), referitor la Bolivia sau la bolivieni. [Pr.: -vi-an] – Bolivia (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

bolivián (-vi-an) adj. m., s. m., pl. boliviéni (-vi-eni); adj. f., s. f. boliviánă, pl. boliviéne

bolizi
BOLÍD, bolizi, s. m. Meteorit de dimensiuni relativ mari, care cade pe Pământ cu viteză mare; stea căzătoare foarte strălucitoare. ♦ Fig. Vehicul, automobil de mare viteză. – Din fr. bolide.

DOOM

bolíd s. m., pl. bolízi

bolizii
BOLÍD, bolizi, s. m. Meteorit de dimensiuni relativ mari, care cade pe Pământ cu viteză mare; stea căzătoare foarte strălucitoare. ♦ Fig. Vehicul, automobil de mare viteză. – Din fr. bolide.

DOOM

bolíd s. m., pl. bolízi

bolizilor
BOLÍD, bolizi, s. m. Meteorit de dimensiuni relativ mari, care cade pe Pământ cu viteză mare; stea căzătoare foarte strălucitoare. ♦ Fig. Vehicul, automobil de mare viteză. – Din fr. bolide.

DOOM

bolíd s. m., pl. bolízi

boliși
BOLÍ, bolesc, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) A zăcea bolnav, a fi bolnav timp îndelungat. – Din sl. bolĕti.

DOOM

bolí (a ~)^ (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolésc, imperf. 3 sg. boleá; conj. prez. 3 să boleáscă

boliște
BÓLIȘTE, boliști, s. f. (Reg.) Boleșniță. – Boală + suf. -iște.

DOOM

bóliște^ (reg.) s. f., g.-d. art. bóliștii; pl. bóliști

boliștea
BÓLIȘTE, boliști, s. f. (Reg.) Boleșniță. – Boală + suf. -iște.

DOOM

bóliște^ (reg.) s. f., g.-d. art. bóliștii; pl. bóliști

boliști
BÓLIȘTE, boliști, s. f. (Reg.) Boleșniță. – Boală + suf. -iște.

DOOM

bóliște^ (reg.) s. f., g.-d. art. bóliștii; pl. bóliști

boliștii
BÓLIȘTE, boliști, s. f. (Reg.) Boleșniță. – Boală + suf. -iște.

DOOM

bóliște^ (reg.) s. f., g.-d. art. bóliștii; pl. bóliști

boliștile
BÓLIȘTE, boliști, s. f. (Reg.) Boleșniță. – Boală + suf. -iște.

DOOM

bóliște^ (reg.) s. f., g.-d. art. bóliștii; pl. bóliști

boliștilor
BÓLIȘTE, boliști, s. f. (Reg.) Boleșniță. – Boală + suf. -iște.

DOOM

bóliște^ (reg.) s. f., g.-d. art. bóliștii; pl. bóliști

boliți
BOLÍ, bolesc, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) A zăcea bolnav, a fi bolnav timp îndelungat. – Din sl. bolĕti.

DOOM

bolí (a ~)^ (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolésc, imperf. 3 sg. boleá; conj. prez. 3 să boleáscă

bolmoajă
BOLMOÁJĂ, bolmoaje, s. f. (Pop., în superstiții) Farmec, vrajă. – Postverbal al lui bolmoji.

bolmoji
BĂLMĂJÍ, bălmăjesc, vb. IV. Tranz. 1. A amesteca, a încurca mai multe lucruri. ♦ A zăpăci, a ameți pe cineva cu vorba. 2. A vorbi încurcat, îngăimat sau fără rost. [Var.: bălmojí, bolmojí vb. IV] – Din balmoș.

DOOM

bălmăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălmăjésc, imperf. 3 sg. bălmăjeá; conj. prez. 3 să bălmăjeáscă

bolmojire
BOLMOJÍ vb. IV v. bălmăji.

bolmojit
BOLMOJÍ vb. IV v. bălmăji.

bolnav
BOLNÁV, -Ă, bolnavi, -e, adj., s. m. și f. (Ființă) care suferă de o boală; (om) suferind, beteag. [Acc. și: (reg.) bólnav] – Din bg. bolnav.

bolnav
BOLNÁV, -Ă, bolnavi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de o boală; (om) suferind, beteag. [Acc. și: (reg.) bólnav] – Din bg. bolnav.

DOOM

bolnáv adj. m., s. m., pl. bolnávi; adj. f., s. f. bolnávă, pl. bolnáve

bolnav
BOLNÁV, -Ă, bolnavi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de o boală; (om) suferind, beteag. [Acc. și: (reg.) bólnav] – Din bg. bolnav.

DOOM

bolnáv adj. m., s. m., pl. bolnávi; adj. f., s. f. bolnávă, pl. bolnáve

bolnava
BOLNÁV, -Ă, bolnavi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de o boală; (om) suferind, beteag. [Acc. și: (reg.) bólnav] – Din bg. bolnav.

DOOM

bolnáv adj. m., s. m., pl. bolnávi; adj. f., s. f. bolnávă, pl. bolnáve

bolnava
BOLNÁV, -Ă, bolnavi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de o boală; (om) suferind, beteag. [Acc. și: (reg.) bólnav] – Din bg. bolnav.

DOOM

bolnáv adj. m., s. m., pl. bolnávi; adj. f., s. f. bolnávă, pl. bolnáve

bolnave
BOLNÁV, -Ă, bolnavi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de o boală; (om) suferind, beteag. [Acc. și: (reg.) bólnav] – Din bg. bolnav.

DOOM

bolnáv adj. m., s. m., pl. bolnávi; adj. f., s. f. bolnávă, pl. bolnáve

bolnave
BOLNÁV, -Ă, bolnavi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de o boală; (om) suferind, beteag. [Acc. și: (reg.) bólnav] – Din bg. bolnav.

DOOM

bolnáv adj. m., s. m., pl. bolnávi; adj. f., s. f. bolnávă, pl. bolnáve

bolnavei
BOLNÁV, -Ă, bolnavi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de o boală; (om) suferind, beteag. [Acc. și: (reg.) bólnav] – Din bg. bolnav.

DOOM

bolnáv adj. m., s. m., pl. bolnávi; adj. f., s. f. bolnávă, pl. bolnáve

bolnavei
BOLNÁV, -Ă, bolnavi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de o boală; (om) suferind, beteag. [Acc. și: (reg.) bólnav] – Din bg. bolnav.

DOOM

bolnáv adj. m., s. m., pl. bolnávi; adj. f., s. f. bolnávă, pl. bolnáve

bolnavele
BOLNÁV, -Ă, bolnavi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de o boală; (om) suferind, beteag. [Acc. și: (reg.) bólnav] – Din bg. bolnav.

DOOM

bolnáv adj. m., s. m., pl. bolnávi; adj. f., s. f. bolnávă, pl. bolnáve

bolnavele
BOLNÁV, -Ă, bolnavi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de o boală; (om) suferind, beteag. [Acc. și: (reg.) bólnav] – Din bg. bolnav.

DOOM

bolnáv adj. m., s. m., pl. bolnávi; adj. f., s. f. bolnávă, pl. bolnáve

bolnavelor
BOLNÁV, -Ă, bolnavi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de o boală; (om) suferind, beteag. [Acc. și: (reg.) bólnav] – Din bg. bolnav.

DOOM

bolnáv adj. m., s. m., pl. bolnávi; adj. f., s. f. bolnávă, pl. bolnáve

bolnavelor
BOLNÁV, -Ă, bolnavi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de o boală; (om) suferind, beteag. [Acc. și: (reg.) bólnav] – Din bg. bolnav.

DOOM

bolnáv adj. m., s. m., pl. bolnávi; adj. f., s. f. bolnávă, pl. bolnáve

bolnavi
BOLNÁV, -Ă, bolnavi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de o boală; (om) suferind, beteag. [Acc. și: (reg.) bólnav] – Din bg. bolnav.

DOOM

bolnáv adj. m., s. m., pl. bolnávi; adj. f., s. f. bolnávă, pl. bolnáve

bolnavi
BOLNÁV, -Ă, bolnavi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de o boală; (om) suferind, beteag. [Acc. și: (reg.) bólnav] – Din bg. bolnav.

DOOM

bolnáv adj. m., s. m., pl. bolnávi; adj. f., s. f. bolnávă, pl. bolnáve

bolnavii
BOLNÁV, -Ă, bolnavi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de o boală; (om) suferind, beteag. [Acc. și: (reg.) bólnav] – Din bg. bolnav.

DOOM

bolnáv adj. m., s. m., pl. bolnávi; adj. f., s. f. bolnávă, pl. bolnáve

bolnavii
BOLNÁV, -Ă, bolnavi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de o boală; (om) suferind, beteag. [Acc. și: (reg.) bólnav] – Din bg. bolnav.

DOOM

bolnáv adj. m., s. m., pl. bolnávi; adj. f., s. f. bolnávă, pl. bolnáve

bolnavilor
BOLNÁV, -Ă, bolnavi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de o boală; (om) suferind, beteag. [Acc. și: (reg.) bólnav] – Din bg. bolnav.

DOOM

bolnáv adj. m., s. m., pl. bolnávi; adj. f., s. f. bolnávă, pl. bolnáve

bolnavilor
BOLNÁV, -Ă, bolnavi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de o boală; (om) suferind, beteag. [Acc. și: (reg.) bólnav] – Din bg. bolnav.

DOOM

bolnáv adj. m., s. m., pl. bolnávi; adj. f., s. f. bolnávă, pl. bolnáve

bolnavul
BOLNÁV, -Ă, bolnavi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de o boală; (om) suferind, beteag. [Acc. și: (reg.) bólnav] – Din bg. bolnav.

DOOM

bolnáv adj. m., s. m., pl. bolnávi; adj. f., s. f. bolnávă, pl. bolnáve

bolnavul
BOLNÁV, -Ă, bolnavi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de o boală; (om) suferind, beteag. [Acc. și: (reg.) bólnav] – Din bg. bolnav.

DOOM

bolnáv adj. m., s. m., pl. bolnávi; adj. f., s. f. bolnávă, pl. bolnáve

bolnavului
BOLNÁV, -Ă, bolnavi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de o boală; (om) suferind, beteag. [Acc. și: (reg.) bólnav] – Din bg. bolnav.

DOOM

bolnáv adj. m., s. m., pl. bolnávi; adj. f., s. f. bolnávă, pl. bolnáve

bolnavului
BOLNÁV, -Ă, bolnavi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de o boală; (om) suferind, beteag. [Acc. și: (reg.) bólnav] – Din bg. bolnav.

DOOM

bolnáv adj. m., s. m., pl. bolnávi; adj. f., s. f. bolnávă, pl. bolnáve

bolnicer
BOLNICÉR, bolniceri, s. m. (Înv. și arh.) Călugăr însărcinat cu îngrijirea bolnavilor într-o mănăstire. – Din bolniță + suf. -ar.

bolnița
BÓLNIȚĂ, bolnițe, s. f. (Înv.) Spital, infirmerie pe lângă o mănăstire sau pe lângă un așezământ de binefacere. ♦ Loc unde se izolau și se îngrijeau vitele bolnave. – Din sl. bolĭnica.

DOOM

bólniță^ (înv.) s. f., g.-d. art. bólniței; pl. bólnițe

bolnițe
BÓLNIȚĂ, bolnițe, s. f. (Înv.) Spital, infirmerie pe lângă o mănăstire sau pe lângă un așezământ de binefacere. ♦ Loc unde se izolau și se îngrijeau vitele bolnave. – Din sl. bolĭnica.

DOOM

bólniță^ (înv.) s. f., g.-d. art. bólniței; pl. bólnițe

bolniței
BÓLNIȚĂ, bolnițe, s. f. (Înv.) Spital, infirmerie pe lângă o mănăstire sau pe lângă un așezământ de binefacere. ♦ Loc unde se izolau și se îngrijeau vitele bolnave. – Din sl. bolĭnica.

DOOM

bólniță^ (înv.) s. f., g.-d. art. bólniței; pl. bólnițe

bolnițele
BÓLNIȚĂ, bolnițe, s. f. (Înv.) Spital, infirmerie pe lângă o mănăstire sau pe lângă un așezământ de binefacere. ♦ Loc unde se izolau și se îngrijeau vitele bolnave. – Din sl. bolĭnica.

DOOM

bólniță^ (înv.) s. f., g.-d. art. bólniței; pl. bólnițe

bolnițelor
BÓLNIȚĂ, bolnițe, s. f. (Înv.) Spital, infirmerie pe lângă o mănăstire sau pe lângă un așezământ de binefacere. ♦ Loc unde se izolau și se îngrijeau vitele bolnave. – Din sl. bolĭnica.

DOOM

bólniță^ (înv.) s. f., g.-d. art. bólniței; pl. bólnițe

bolnăvi
BOLNĂVÍ, bolnăvesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi. – Din bolnav.

bolnăvicioasa
BOLNĂVICIÓS, -OÁSĂ, bolnăvicioși, -oase, adj. 1. Care se îmbolnăvește ușor; gubav. ♦ (Ca) de bolnav. 2. Fig. Care este atras irezistibil spre viciu, spre lucruri anormale sau exagerate. – Bolnav + suf. -icios.

DOOM

bolnăviciós adj. m., pl. bolnăvicióși; f. bolnăvicioásă, pl. bolnăvicioáse

bolnăvicioase
BOLNĂVICIÓS, -OÁSĂ, bolnăvicioși, -oase, adj. 1. Care se îmbolnăvește ușor; gubav. ♦ (Ca) de bolnav. 2. Fig. Care este atras irezistibil spre viciu, spre lucruri anormale sau exagerate. – Bolnav + suf. -icios.

DOOM

bolnăviciós adj. m., pl. bolnăvicióși; f. bolnăvicioásă, pl. bolnăvicioáse

bolnăvicioasei
BOLNĂVICIÓS, -OÁSĂ, bolnăvicioși, -oase, adj. 1. Care se îmbolnăvește ușor; gubav. ♦ (Ca) de bolnav. 2. Fig. Care este atras irezistibil spre viciu, spre lucruri anormale sau exagerate. – Bolnav + suf. -icios.

DOOM

bolnăviciós adj. m., pl. bolnăvicióși; f. bolnăvicioásă, pl. bolnăvicioáse

bolnăvicioasele
BOLNĂVICIÓS, -OÁSĂ, bolnăvicioși, -oase, adj. 1. Care se îmbolnăvește ușor; gubav. ♦ (Ca) de bolnav. 2. Fig. Care este atras irezistibil spre viciu, spre lucruri anormale sau exagerate. – Bolnav + suf. -icios.

DOOM

bolnăviciós adj. m., pl. bolnăvicióși; f. bolnăvicioásă, pl. bolnăvicioáse

bolnăvicioaselor
BOLNĂVICIÓS, -OÁSĂ, bolnăvicioși, -oase, adj. 1. Care se îmbolnăvește ușor; gubav. ♦ (Ca) de bolnav. 2. Fig. Care este atras irezistibil spre viciu, spre lucruri anormale sau exagerate. – Bolnav + suf. -icios.

DOOM

bolnăviciós adj. m., pl. bolnăvicióși; f. bolnăvicioásă, pl. bolnăvicioáse

bolnăvicios
BOLNĂVICIÓS, -OÁSĂ, bolnăvicioși, -oase, adj. 1. Care se îmbolnăvește ușor; gubav. ♦ (Ca) de bolnav. 2. Fig. Care este atras irezistibil spre viciu, spre lucruri anormale sau exagerate. – Bolnav + suf. -icios.

DOOM

bolnăviciós adj. m., pl. bolnăvicióși; f. bolnăvicioásă, pl. bolnăvicioáse

bolnăviciosul
BOLNĂVICIÓS, -OÁSĂ, bolnăvicioși, -oase, adj. 1. Care se îmbolnăvește ușor; gubav. ♦ (Ca) de bolnav. 2. Fig. Care este atras irezistibil spre viciu, spre lucruri anormale sau exagerate. – Bolnav + suf. -icios.

DOOM

bolnăviciós adj. m., pl. bolnăvicióși; f. bolnăvicioásă, pl. bolnăvicioáse

bolnăviciosului
BOLNĂVICIÓS, -OÁSĂ, bolnăvicioși, -oase, adj. 1. Care se îmbolnăvește ușor; gubav. ♦ (Ca) de bolnav. 2. Fig. Care este atras irezistibil spre viciu, spre lucruri anormale sau exagerate. – Bolnav + suf. -icios.

DOOM

bolnăviciós adj. m., pl. bolnăvicióși; f. bolnăvicioásă, pl. bolnăvicioáse

bolnăvicioși
BOLNĂVICIÓS, -OÁSĂ, bolnăvicioși, -oase, adj. 1. Care se îmbolnăvește ușor; gubav. ♦ (Ca) de bolnav. 2. Fig. Care este atras irezistibil spre viciu, spre lucruri anormale sau exagerate. – Bolnav + suf. -icios.

DOOM

bolnăviciós adj. m., pl. bolnăvicióși; f. bolnăvicioásă, pl. bolnăvicioáse

bolnăvicioșii
BOLNĂVICIÓS, -OÁSĂ, bolnăvicioși, -oase, adj. 1. Care se îmbolnăvește ușor; gubav. ♦ (Ca) de bolnav. 2. Fig. Care este atras irezistibil spre viciu, spre lucruri anormale sau exagerate. – Bolnav + suf. -icios.

DOOM

bolnăviciós adj. m., pl. bolnăvicióși; f. bolnăvicioásă, pl. bolnăvicioáse

bolnăvicioșilor
BOLNĂVICIÓS, -OÁSĂ, bolnăvicioși, -oase, adj. 1. Care se îmbolnăvește ușor; gubav. ♦ (Ca) de bolnav. 2. Fig. Care este atras irezistibil spre viciu, spre lucruri anormale sau exagerate. – Bolnav + suf. -icios.

DOOM

bolnăviciós adj. m., pl. bolnăvicióși; f. bolnăvicioásă, pl. bolnăvicioáse

bolnăvioara
BOLNĂVIÓR, -OÁRĂ, bolnăviori, -oare, adj. (Fam.) Diminutiv al lui bolnav. – Bolnav + suf. -ior.

DOOM

bolnăviór (-vior) adj. m., pl. bolnăvióri; f. bolnăvioáră, pl. bolnăvioáre

bolnăvioare
BOLNĂVIÓR, -OÁRĂ, bolnăviori, -oare, adj. (Fam.) Diminutiv al lui bolnav. – Bolnav + suf. -ior.

DOOM

bolnăviór (-vior) adj. m., pl. bolnăvióri; f. bolnăvioáră, pl. bolnăvioáre

bolnăvioarei
BOLNĂVIÓR, -OÁRĂ, bolnăviori, -oare, adj. (Fam.) Diminutiv al lui bolnav. – Bolnav + suf. -ior.

DOOM

bolnăviór (-vior) adj. m., pl. bolnăvióri; f. bolnăvioáră, pl. bolnăvioáre

bolnăvioarele
BOLNĂVIÓR, -OÁRĂ, bolnăviori, -oare, adj. (Fam.) Diminutiv al lui bolnav. – Bolnav + suf. -ior.

DOOM

bolnăviór (-vior) adj. m., pl. bolnăvióri; f. bolnăvioáră, pl. bolnăvioáre

bolnăvioarelor
BOLNĂVIÓR, -OÁRĂ, bolnăviori, -oare, adj. (Fam.) Diminutiv al lui bolnav. – Bolnav + suf. -ior.

DOOM

bolnăviór (-vior) adj. m., pl. bolnăvióri; f. bolnăvioáră, pl. bolnăvioáre

bolnăvior
BOLNĂVIÓR, -OÁRĂ, bolnăviori, -oare, adj. (Fam.) Diminutiv al lui bolnav. – Bolnav + suf. -ior.

DOOM

bolnăviór (-vior) adj. m., pl. bolnăvióri; f. bolnăvioáră, pl. bolnăvioáre

bolnăviori
BOLNĂVIÓR, -OÁRĂ, bolnăviori, -oare, adj. (Fam.) Diminutiv al lui bolnav. – Bolnav + suf. -ior.

DOOM

bolnăviór (-vior) adj. m., pl. bolnăvióri; f. bolnăvioáră, pl. bolnăvioáre

bolnăviorii
BOLNĂVIÓR, -OÁRĂ, bolnăviori, -oare, adj. (Fam.) Diminutiv al lui bolnav. – Bolnav + suf. -ior.

DOOM

bolnăviór (-vior) adj. m., pl. bolnăvióri; f. bolnăvioáră, pl. bolnăvioáre

bolnăviorilor
BOLNĂVIÓR, -OÁRĂ, bolnăviori, -oare, adj. (Fam.) Diminutiv al lui bolnav. – Bolnav + suf. -ior.

DOOM

bolnăviór (-vior) adj. m., pl. bolnăvióri; f. bolnăvioáră, pl. bolnăvioáre

bolnăviorul
BOLNĂVIÓR, -OÁRĂ, bolnăviori, -oare, adj. (Fam.) Diminutiv al lui bolnav. – Bolnav + suf. -ior.

DOOM

bolnăviór (-vior) adj. m., pl. bolnăvióri; f. bolnăvioáră, pl. bolnăvioáre

bolnăviorului
BOLNĂVIÓR, -OÁRĂ, bolnăviori, -oare, adj. (Fam.) Diminutiv al lui bolnav. – Bolnav + suf. -ior.

DOOM

bolnăviór (-vior) adj. m., pl. bolnăvióri; f. bolnăvioáră, pl. bolnăvioáre

bolnăvire
BOLNĂVÍ, bolnăvesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi. – Din bolnav.

boloboc
POLOBÓC, poloboace, s. n. 1. (Pop.) Butoi. ♦ Epitet dat unui om gras. 2. Nivelă cu bulă de aer. [Var.: bolobóc s. n.] – Et. nec.

DOOM

polobóc (pop.) s. n., pl. poloboáce

bolobocel
BOLOBOCÉL s. n. v. polobocel.

DOOM

polobocél (pop.) s. n., pl. polobocéle

bolobocele
BOLOBOCÉL s. n. v. polobocel.

DOOM

polobocél (pop.) s. n., pl. polobocéle

bolobocelele
BOLOBOCÉL s. n. v. polobocel.

DOOM

polobocél (pop.) s. n., pl. polobocéle

bolobocelelor
BOLOBOCÉL s. n. v. polobocel.

DOOM

polobocél (pop.) s. n., pl. polobocéle

bolobocelul
BOLOBOCÉL s. n. v. polobocel.

DOOM

polobocél (pop.) s. n., pl. polobocéle

bolobocelului
BOLOBOCÉL s. n. v. polobocel.

DOOM

polobocél (pop.) s. n., pl. polobocéle

bolocan
bolocán (-nă), adj. – Tont, prost, netot. Se folosește și ca nume propriu de bou. Mag. bolyoka (Scriban). – Der. bolocăni, bolohăni, bolovăni, vb. (a se holba), care a ajuns să se confunde cu der. de la bolovan; bolocănos, adj. (grosolan, necioplit); bolohoniță, s. f. (proastă, îngîmfată).

bolocan
bolocán (-nă), adj. – Tont, prost, netot. Se folosește și ca nume propriu de bou. Mag. bolyoka (Scriban). – Der. bolocăni, bolohăni, bolovăni, vb. (a se holba), care a ajuns să se confunde cu der. de la bolovan; bolocănos, adj. (grosolan, necioplit); bolohoniță, s. f. (proastă, îngîmfată).

bolocana
bolocán (-nă), adj. – Tont, prost, netot. Se folosește și ca nume propriu de bou. Mag. bolyoka (Scriban). – Der. bolocăni, bolohăni, bolovăni, vb. (a se holba), care a ajuns să se confunde cu der. de la bolovan; bolocănos, adj. (grosolan, necioplit); bolohoniță, s. f. (proastă, îngîmfată).

bolocane
bolocán (-nă), adj. – Tont, prost, netot. Se folosește și ca nume propriu de bou. Mag. bolyoka (Scriban). – Der. bolocăni, bolohăni, bolovăni, vb. (a se holba), care a ajuns să se confunde cu der. de la bolovan; bolocănos, adj. (grosolan, necioplit); bolohoniță, s. f. (proastă, îngîmfată).

bolocanei
bolocán (-nă), adj. – Tont, prost, netot. Se folosește și ca nume propriu de bou. Mag. bolyoka (Scriban). – Der. bolocăni, bolohăni, bolovăni, vb. (a se holba), care a ajuns să se confunde cu der. de la bolovan; bolocănos, adj. (grosolan, necioplit); bolohoniță, s. f. (proastă, îngîmfată).

bolocanele
bolocán (-nă), adj. – Tont, prost, netot. Se folosește și ca nume propriu de bou. Mag. bolyoka (Scriban). – Der. bolocăni, bolohăni, bolovăni, vb. (a se holba), care a ajuns să se confunde cu der. de la bolovan; bolocănos, adj. (grosolan, necioplit); bolohoniță, s. f. (proastă, îngîmfată).

bolocanelor
bolocán (-nă), adj. – Tont, prost, netot. Se folosește și ca nume propriu de bou. Mag. bolyoka (Scriban). – Der. bolocăni, bolohăni, bolovăni, vb. (a se holba), care a ajuns să se confunde cu der. de la bolovan; bolocănos, adj. (grosolan, necioplit); bolohoniță, s. f. (proastă, îngîmfată).

bolocani
bolocán (-nă), adj. – Tont, prost, netot. Se folosește și ca nume propriu de bou. Mag. bolyoka (Scriban). – Der. bolocăni, bolohăni, bolovăni, vb. (a se holba), care a ajuns să se confunde cu der. de la bolovan; bolocănos, adj. (grosolan, necioplit); bolohoniță, s. f. (proastă, îngîmfată).

bolocani
bolocán (-nă), adj. – Tont, prost, netot. Se folosește și ca nume propriu de bou. Mag. bolyoka (Scriban). – Der. bolocăni, bolohăni, bolovăni, vb. (a se holba), care a ajuns să se confunde cu der. de la bolovan; bolocănos, adj. (grosolan, necioplit); bolohoniță, s. f. (proastă, îngîmfată).

bolocanii
bolocán (-nă), adj. – Tont, prost, netot. Se folosește și ca nume propriu de bou. Mag. bolyoka (Scriban). – Der. bolocăni, bolohăni, bolovăni, vb. (a se holba), care a ajuns să se confunde cu der. de la bolovan; bolocănos, adj. (grosolan, necioplit); bolohoniță, s. f. (proastă, îngîmfată).

bolocanii
bolocán (-nă), adj. – Tont, prost, netot. Se folosește și ca nume propriu de bou. Mag. bolyoka (Scriban). – Der. bolocăni, bolohăni, bolovăni, vb. (a se holba), care a ajuns să se confunde cu der. de la bolovan; bolocănos, adj. (grosolan, necioplit); bolohoniță, s. f. (proastă, îngîmfată).

bolocanilor
bolocán (-nă), adj. – Tont, prost, netot. Se folosește și ca nume propriu de bou. Mag. bolyoka (Scriban). – Der. bolocăni, bolohăni, bolovăni, vb. (a se holba), care a ajuns să se confunde cu der. de la bolovan; bolocănos, adj. (grosolan, necioplit); bolohoniță, s. f. (proastă, îngîmfată).

bolocanilor
bolocán (-nă), adj. – Tont, prost, netot. Se folosește și ca nume propriu de bou. Mag. bolyoka (Scriban). – Der. bolocăni, bolohăni, bolovăni, vb. (a se holba), care a ajuns să se confunde cu der. de la bolovan; bolocănos, adj. (grosolan, necioplit); bolohoniță, s. f. (proastă, îngîmfată).

bolocanul
bolocán (-nă), adj. – Tont, prost, netot. Se folosește și ca nume propriu de bou. Mag. bolyoka (Scriban). – Der. bolocăni, bolohăni, bolovăni, vb. (a se holba), care a ajuns să se confunde cu der. de la bolovan; bolocănos, adj. (grosolan, necioplit); bolohoniță, s. f. (proastă, îngîmfată).

bolocanul
bolocán (-nă), adj. – Tont, prost, netot. Se folosește și ca nume propriu de bou. Mag. bolyoka (Scriban). – Der. bolocăni, bolohăni, bolovăni, vb. (a se holba), care a ajuns să se confunde cu der. de la bolovan; bolocănos, adj. (grosolan, necioplit); bolohoniță, s. f. (proastă, îngîmfată).

bolocanului
bolocán (-nă), adj. – Tont, prost, netot. Se folosește și ca nume propriu de bou. Mag. bolyoka (Scriban). – Der. bolocăni, bolohăni, bolovăni, vb. (a se holba), care a ajuns să se confunde cu der. de la bolovan; bolocănos, adj. (grosolan, necioplit); bolohoniță, s. f. (proastă, îngîmfată).

bolocanului
bolocán (-nă), adj. – Tont, prost, netot. Se folosește și ca nume propriu de bou. Mag. bolyoka (Scriban). – Der. bolocăni, bolohăni, bolovăni, vb. (a se holba), care a ajuns să se confunde cu der. de la bolovan; bolocănos, adj. (grosolan, necioplit); bolohoniță, s. f. (proastă, îngîmfată).

bolohan
BOLOHÁN s. m. v. bolovan.

bolometre
BOLOMÉTRU, bolometre, s. n. Instrument pentru determinarea intensității radiației termice prin măsurarea încălzirii unui element sensibil expus radiației. – Din fr. bolomètre.

DOOM

bolométru (-me-tru) s. n., art. bolométrul; pl. bolométre

bolometrele
BOLOMÉTRU, bolometre, s. n. Instrument pentru determinarea intensității radiației termice prin măsurarea încălzirii unui element sensibil expus radiației. – Din fr. bolomètre.

DOOM

bolométru (-me-tru) s. n., art. bolométrul; pl. bolométre

bolometrelor
BOLOMÉTRU, bolometre, s. n. Instrument pentru determinarea intensității radiației termice prin măsurarea încălzirii unui element sensibil expus radiației. – Din fr. bolomètre.

DOOM

bolométru (-me-tru) s. n., art. bolométrul; pl. bolométre

bolometric
BOLOMÉTRIC, -Ă, bolometrici, -ce, adj. De bolometru; obținut cu ajutorul bolometrului. – Din fr. bolométrique.

bolometrica
BOLOMÉTRIC, -Ă, bolometrici, -ce, adj. De bolometru; obținut cu ajutorul bolometrului. – Din fr. bolométrique.

bolometrice
BOLOMÉTRIC, -Ă, bolometrici, -ce, adj. De bolometru; obținut cu ajutorul bolometrului. – Din fr. bolométrique.

bolometricei
BOLOMÉTRIC, -Ă, bolometrici, -ce, adj. De bolometru; obținut cu ajutorul bolometrului. – Din fr. bolométrique.

bolometricele
BOLOMÉTRIC, -Ă, bolometrici, -ce, adj. De bolometru; obținut cu ajutorul bolometrului. – Din fr. bolométrique.

bolometricelor
BOLOMÉTRIC, -Ă, bolometrici, -ce, adj. De bolometru; obținut cu ajutorul bolometrului. – Din fr. bolométrique.

bolometrici
BOLOMÉTRIC, -Ă, bolometrici, -ce, adj. De bolometru; obținut cu ajutorul bolometrului. – Din fr. bolométrique.

bolometricii
BOLOMÉTRIC, -Ă, bolometrici, -ce, adj. De bolometru; obținut cu ajutorul bolometrului. – Din fr. bolométrique.

bolometricilor
BOLOMÉTRIC, -Ă, bolometrici, -ce, adj. De bolometru; obținut cu ajutorul bolometrului. – Din fr. bolométrique.

bolometricul
BOLOMÉTRIC, -Ă, bolometrici, -ce, adj. De bolometru; obținut cu ajutorul bolometrului. – Din fr. bolométrique.

bolometricului
BOLOMÉTRIC, -Ă, bolometrici, -ce, adj. De bolometru; obținut cu ajutorul bolometrului. – Din fr. bolométrique.

bolometru
BOLOMÉTRU, bolometre, s. n. Instrument pentru determinarea intensității radiației termice prin măsurarea încălzirii unui element sensibil expus radiației. – Din fr. bolomètre.

DOOM

bolométru (-me-tru) s. n., art. bolométrul; pl. bolométre

bolometrul
BOLOMÉTRU, bolometre, s. n. Instrument pentru determinarea intensității radiației termice prin măsurarea încălzirii unui element sensibil expus radiației. – Din fr. bolomètre.

DOOM

bolométru (-me-tru) s. n., art. bolométrul; pl. bolométre

bolometrului
BOLOMÉTRU, bolometre, s. n. Instrument pentru determinarea intensității radiației termice prin măsurarea încălzirii unui element sensibil expus radiației. – Din fr. bolomètre.

DOOM

bolométru (-me-tru) s. n., art. bolométrul; pl. bolométre

bolovan
BOLOVÁN, bolovani, s. m. Piatră (voluminoasă și grea) rotunjită prin rostogolirea ei de ape; pietroi. ♦ Bucată mare de pământ sau dintr-o materie solidă oarecare. Bolovan de sare. – Din bg. balvan.

DOOM

bolován s. m., pl. bolováni

bolovani
BOLOVÁN, bolovani, s. m. Piatră (voluminoasă și grea) rotunjită prin rostogolirea ei de ape; pietroi. ♦ Bucată mare de pământ sau dintr-o materie solidă oarecare. Bolovan de sare. – Din bg. balvan.

DOOM

bolován s. m., pl. bolováni

bolovanii
BOLOVÁN, bolovani, s. m. Piatră (voluminoasă și grea) rotunjită prin rostogolirea ei de ape; pietroi. ♦ Bucată mare de pământ sau dintr-o materie solidă oarecare. Bolovan de sare. – Din bg. balvan.

DOOM

bolován s. m., pl. bolováni

bolovanilor
BOLOVÁN, bolovani, s. m. Piatră (voluminoasă și grea) rotunjită prin rostogolirea ei de ape; pietroi. ♦ Bucată mare de pământ sau dintr-o materie solidă oarecare. Bolovan de sare. – Din bg. balvan.

DOOM

bolován s. m., pl. bolováni

bolovanul
BOLOVÁN, bolovani, s. m. Piatră (voluminoasă și grea) rotunjită prin rostogolirea ei de ape; pietroi. ♦ Bucată mare de pământ sau dintr-o materie solidă oarecare. Bolovan de sare. – Din bg. balvan.

DOOM

bolován s. m., pl. bolováni

bolovanului
BOLOVÁN, bolovani, s. m. Piatră (voluminoasă și grea) rotunjită prin rostogolirea ei de ape; pietroi. ♦ Bucată mare de pământ sau dintr-o materie solidă oarecare. Bolovan de sare. – Din bg. balvan.

DOOM

bolován s. m., pl. bolováni

bolovănea
BOLOVĂNÍ, bolovănesc, vb. IV. Refl. (Rar, despre nori) A se îngrămădi ca niște bolovani. ♦ Tranz. (În expr.) A bolovăni ochii = a holba, a căsca ochii. – Din bolovan.

DOOM

bolovăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolovănésc, imperf. 3 sg. bolovăneá; conj. prez. 3 să bolovăneáscă

bolovăneai
BOLOVĂNÍ, bolovănesc, vb. IV. Refl. (Rar, despre nori) A se îngrămădi ca niște bolovani. ♦ Tranz. (În expr.) A bolovăni ochii = a holba, a căsca ochii. – Din bolovan.

DOOM

bolovăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolovănésc, imperf. 3 sg. bolovăneá; conj. prez. 3 să bolovăneáscă

bolovăneam
BOLOVĂNÍ, bolovănesc, vb. IV. Refl. (Rar, despre nori) A se îngrămădi ca niște bolovani. ♦ Tranz. (În expr.) A bolovăni ochii = a holba, a căsca ochii. – Din bolovan.

DOOM

bolovăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolovănésc, imperf. 3 sg. bolovăneá; conj. prez. 3 să bolovăneáscă

bolovănească
BOLOVĂNÍ, bolovănesc, vb. IV. Refl. (Rar, despre nori) A se îngrămădi ca niște bolovani. ♦ Tranz. (În expr.) A bolovăni ochii = a holba, a căsca ochii. – Din bolovan.

DOOM

bolovăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolovănésc, imperf. 3 sg. bolovăneá; conj. prez. 3 să bolovăneáscă

bolovăneau
BOLOVĂNÍ, bolovănesc, vb. IV. Refl. (Rar, despre nori) A se îngrămădi ca niște bolovani. ♦ Tranz. (În expr.) A bolovăni ochii = a holba, a căsca ochii. – Din bolovan.

DOOM

bolovăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolovănésc, imperf. 3 sg. bolovăneá; conj. prez. 3 să bolovăneáscă

bolovăneați
BOLOVĂNÍ, bolovănesc, vb. IV. Refl. (Rar, despre nori) A se îngrămădi ca niște bolovani. ♦ Tranz. (În expr.) A bolovăni ochii = a holba, a căsca ochii. – Din bolovan.

DOOM

bolovăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolovănésc, imperf. 3 sg. bolovăneá; conj. prez. 3 să bolovăneáscă

bolovănei
BOLOVĂNÉL, bolovănei, s. m. 1. (Rar) Diminutiv al lui bolovan. 2. (Art.) Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Bolovan + suf. -el.

DOOM

bolovănél^ (rar) s. m., pl. bolovănéi, art. bolovănéii

bolovăneii
BOLOVĂNÉL, bolovănei, s. m. 1. (Rar) Diminutiv al lui bolovan. 2. (Art.) Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Bolovan + suf. -el.

DOOM

bolovănél^ (rar) s. m., pl. bolovănéi, art. bolovănéii

bolovăneilor
BOLOVĂNÉL, bolovănei, s. m. 1. (Rar) Diminutiv al lui bolovan. 2. (Art.) Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Bolovan + suf. -el.

DOOM

bolovănél^ (rar) s. m., pl. bolovănéi, art. bolovănéii

bolovănel
BOLOVĂNÉL, bolovănei, s. m. 1. (Rar) Diminutiv al lui bolovan. 2. (Art.) Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Bolovan + suf. -el.

DOOM

bolovănél^ (rar) s. m., pl. bolovănéi, art. bolovănéii

bolovănelul
BOLOVĂNÉL, bolovănei, s. m. 1. (Rar) Diminutiv al lui bolovan. 2. (Art.) Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Bolovan + suf. -el.

DOOM

bolovănél^ (rar) s. m., pl. bolovănéi, art. bolovănéii

bolovănelului
BOLOVĂNÉL, bolovănei, s. m. 1. (Rar) Diminutiv al lui bolovan. 2. (Art.) Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Bolovan + suf. -el.

DOOM

bolovănél^ (rar) s. m., pl. bolovănéi, art. bolovănéii

bolovănesc
BOLOVĂNÍ, bolovănesc, vb. IV. Refl. (Rar, despre nori) A se îngrămădi ca niște bolovani. ♦ Tranz. (În expr.) A bolovăni ochii = a holba, a căsca ochii. – Din bolovan.

DOOM

bolovăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolovănésc, imperf. 3 sg. bolovăneá; conj. prez. 3 să bolovăneáscă

bolovănește
BOLOVĂNÍ, bolovănesc, vb. IV. Refl. (Rar, despre nori) A se îngrămădi ca niște bolovani. ♦ Tranz. (În expr.) A bolovăni ochii = a holba, a căsca ochii. – Din bolovan.

DOOM

bolovăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolovănésc, imperf. 3 sg. bolovăneá; conj. prez. 3 să bolovăneáscă

bolovănești
BOLOVĂNÍ, bolovănesc, vb. IV. Refl. (Rar, despre nori) A se îngrămădi ca niște bolovani. ♦ Tranz. (În expr.) A bolovăni ochii = a holba, a căsca ochii. – Din bolovan.

DOOM

bolovăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolovănésc, imperf. 3 sg. bolovăneá; conj. prez. 3 să bolovăneáscă

bolovăni
BOLOVĂNÍ, bolovănesc, vb. IV. Refl. (Rar, despre nori) A se îngrămădi ca niște bolovani. ♦ Tranz. (În expr.) A bolovăni ochii = a holba, a căsca ochii. – Din bolovan.

DOOM

bolovăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolovănésc, imperf. 3 sg. bolovăneá; conj. prez. 3 să bolovăneáscă

bolovănii
BOLOVĂNÍ, bolovănesc, vb. IV. Refl. (Rar, despre nori) A se îngrămădi ca niște bolovani. ♦ Tranz. (În expr.) A bolovăni ochii = a holba, a căsca ochii. – Din bolovan.

DOOM

bolovăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolovănésc, imperf. 3 sg. bolovăneá; conj. prez. 3 să bolovăneáscă

bolovănim
BOLOVĂNÍ, bolovănesc, vb. IV. Refl. (Rar, despre nori) A se îngrămădi ca niște bolovani. ♦ Tranz. (În expr.) A bolovăni ochii = a holba, a căsca ochii. – Din bolovan.

DOOM

bolovăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolovănésc, imperf. 3 sg. bolovăneá; conj. prez. 3 să bolovăneáscă

bolovănind
BOLOVĂNÍ, bolovănesc, vb. IV. Refl. (Rar, despre nori) A se îngrămădi ca niște bolovani. ♦ Tranz. (În expr.) A bolovăni ochii = a holba, a căsca ochii. – Din bolovan.

DOOM

bolovăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolovănésc, imperf. 3 sg. bolovăneá; conj. prez. 3 să bolovăneáscă

bolovănire
BOLOVĂNÍ, bolovănesc, vb. IV. Refl. (Rar, despre nori) A se îngrămădi ca niște bolovani. ♦ Tranz. (În expr.) A bolovăni ochii = a holba, a căsca ochii. – Din bolovan.

DOOM

bolovăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolovănésc, imperf. 3 sg. bolovăneá; conj. prez. 3 să bolovăneáscă

bolovănire
BOLOVĂNÍ, bolovănesc, vb. IV. Refl. (Rar, despre nori) A se îngrămădi ca niște bolovani. ♦ Tranz. (În expr.) A bolovăni ochii = a holba, a căsca ochii. – Din bolovan.

bolovăniră
BOLOVĂNÍ, bolovănesc, vb. IV. Refl. (Rar, despre nori) A se îngrămădi ca niște bolovani. ♦ Tranz. (În expr.) A bolovăni ochii = a holba, a căsca ochii. – Din bolovan.

DOOM

bolovăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolovănésc, imperf. 3 sg. bolovăneá; conj. prez. 3 să bolovăneáscă

bolovănirăm
BOLOVĂNÍ, bolovănesc, vb. IV. Refl. (Rar, despre nori) A se îngrămădi ca niște bolovani. ♦ Tranz. (În expr.) A bolovăni ochii = a holba, a căsca ochii. – Din bolovan.

DOOM

bolovăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolovănésc, imperf. 3 sg. bolovăneá; conj. prez. 3 să bolovăneáscă

bolovănirăți
BOLOVĂNÍ, bolovănesc, vb. IV. Refl. (Rar, despre nori) A se îngrămădi ca niște bolovani. ♦ Tranz. (În expr.) A bolovăni ochii = a holba, a căsca ochii. – Din bolovan.

DOOM

bolovăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolovănésc, imperf. 3 sg. bolovăneá; conj. prez. 3 să bolovăneáscă

bolovănise
BOLOVĂNÍ, bolovănesc, vb. IV. Refl. (Rar, despre nori) A se îngrămădi ca niște bolovani. ♦ Tranz. (În expr.) A bolovăni ochii = a holba, a căsca ochii. – Din bolovan.

DOOM

bolovăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolovănésc, imperf. 3 sg. bolovăneá; conj. prez. 3 să bolovăneáscă

bolovănisem
BOLOVĂNÍ, bolovănesc, vb. IV. Refl. (Rar, despre nori) A se îngrămădi ca niște bolovani. ♦ Tranz. (În expr.) A bolovăni ochii = a holba, a căsca ochii. – Din bolovan.

DOOM

bolovăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolovănésc, imperf. 3 sg. bolovăneá; conj. prez. 3 să bolovăneáscă

bolovăniseră
BOLOVĂNÍ, bolovănesc, vb. IV. Refl. (Rar, despre nori) A se îngrămădi ca niște bolovani. ♦ Tranz. (În expr.) A bolovăni ochii = a holba, a căsca ochii. – Din bolovan.

DOOM

bolovăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolovănésc, imperf. 3 sg. bolovăneá; conj. prez. 3 să bolovăneáscă

bolovăniserăm
BOLOVĂNÍ, bolovănesc, vb. IV. Refl. (Rar, despre nori) A se îngrămădi ca niște bolovani. ♦ Tranz. (În expr.) A bolovăni ochii = a holba, a căsca ochii. – Din bolovan.

DOOM

bolovăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolovănésc, imperf. 3 sg. bolovăneá; conj. prez. 3 să bolovăneáscă

bolovăniserăți
BOLOVĂNÍ, bolovănesc, vb. IV. Refl. (Rar, despre nori) A se îngrămădi ca niște bolovani. ♦ Tranz. (În expr.) A bolovăni ochii = a holba, a căsca ochii. – Din bolovan.

DOOM

bolovăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolovănésc, imperf. 3 sg. bolovăneá; conj. prez. 3 să bolovăneáscă

bolovăniseși
BOLOVĂNÍ, bolovănesc, vb. IV. Refl. (Rar, despre nori) A se îngrămădi ca niște bolovani. ♦ Tranz. (În expr.) A bolovăni ochii = a holba, a căsca ochii. – Din bolovan.

DOOM

bolovăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolovănésc, imperf. 3 sg. bolovăneá; conj. prez. 3 să bolovăneáscă

bolovăniseți
BOLOVĂNÍ, bolovănesc, vb. IV. Refl. (Rar, despre nori) A se îngrămădi ca niște bolovani. ♦ Tranz. (În expr.) A bolovăni ochii = a holba, a căsca ochii. – Din bolovan.

DOOM

bolovăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolovănésc, imperf. 3 sg. bolovăneá; conj. prez. 3 să bolovăneáscă

bolovănit
BOLOVĂNÍ, bolovănesc, vb. IV. Refl. (Rar, despre nori) A se îngrămădi ca niște bolovani. ♦ Tranz. (În expr.) A bolovăni ochii = a holba, a căsca ochii. – Din bolovan.

DOOM

bolovăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolovănésc, imperf. 3 sg. bolovăneá; conj. prez. 3 să bolovăneáscă

bolovănit
BOLOVĂNÍT, -Ă, bolovăniți, -te, adj. Bolovănos. – V. bolovan.

bolovănita
BOLOVĂNÍT, -Ă, bolovăniți, -te, adj. Bolovănos. – V. bolovan.

bolovănite
BOLOVĂNÍT, -Ă, bolovăniți, -te, adj. Bolovănos. – V. bolovan.

bolovănitei
BOLOVĂNÍT, -Ă, bolovăniți, -te, adj. Bolovănos. – V. bolovan.

bolovănitele
BOLOVĂNÍT, -Ă, bolovăniți, -te, adj. Bolovănos. – V. bolovan.

bolovănitelor
BOLOVĂNÍT, -Ă, bolovăniți, -te, adj. Bolovănos. – V. bolovan.

bolovănitul
BOLOVĂNÍT, -Ă, bolovăniți, -te, adj. Bolovănos. – V. bolovan.

bolovănitului
BOLOVĂNÍT, -Ă, bolovăniți, -te, adj. Bolovănos. – V. bolovan.

bolovăniș
BOLOVĂNÍȘ, bolovănișuri, s. n. Teren pietros, plin de bolovani. – Bolovan + suf. -iș.

DOOM

bolovăníș s. n., pl. bolovăníșuri

bolovăniși
BOLOVĂNÍ, bolovănesc, vb. IV. Refl. (Rar, despre nori) A se îngrămădi ca niște bolovani. ♦ Tranz. (În expr.) A bolovăni ochii = a holba, a căsca ochii. – Din bolovan.

DOOM

bolovăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolovănésc, imperf. 3 sg. bolovăneá; conj. prez. 3 să bolovăneáscă

bolovănișul
BOLOVĂNÍȘ, bolovănișuri, s. n. Teren pietros, plin de bolovani. – Bolovan + suf. -iș.

DOOM

bolovăníș s. n., pl. bolovăníșuri

bolovănișului
BOLOVĂNÍȘ, bolovănișuri, s. n. Teren pietros, plin de bolovani. – Bolovan + suf. -iș.

DOOM

bolovăníș s. n., pl. bolovăníșuri

bolovănișuri
BOLOVĂNÍȘ, bolovănișuri, s. n. Teren pietros, plin de bolovani. – Bolovan + suf. -iș.

DOOM

bolovăníș s. n., pl. bolovăníșuri

bolovănișurile
BOLOVĂNÍȘ, bolovănișuri, s. n. Teren pietros, plin de bolovani. – Bolovan + suf. -iș.

DOOM

bolovăníș s. n., pl. bolovăníșuri

bolovănișurilor
BOLOVĂNÍȘ, bolovănișuri, s. n. Teren pietros, plin de bolovani. – Bolovan + suf. -iș.

DOOM

bolovăníș s. n., pl. bolovăníșuri

bolovăniți
BOLOVĂNÍ, bolovănesc, vb. IV. Refl. (Rar, despre nori) A se îngrămădi ca niște bolovani. ♦ Tranz. (În expr.) A bolovăni ochii = a holba, a căsca ochii. – Din bolovan.

DOOM

bolovăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolovănésc, imperf. 3 sg. bolovăneá; conj. prez. 3 să bolovăneáscă

bolovăniți
BOLOVĂNÍT, -Ă, bolovăniți, -te, adj. Bolovănos. – V. bolovan.

bolovăniții
BOLOVĂNÍT, -Ă, bolovăniți, -te, adj. Bolovănos. – V. bolovan.

bolovăniților
BOLOVĂNÍT, -Ă, bolovăniți, -te, adj. Bolovănos. – V. bolovan.

bolovănoasa
BOLOVĂNÓS, -OÁSĂ, bolovănoși, -oase, adj. Cu mulți bolovani; bolovănit. ◊ Fig. Stil bolovănos. Vorbire bolovănoasă. – Bolovan + suf. -os.

DOOM

bolovănós adj. m., pl. bolovănóși; f. bolovănoásă, pl. bolovănoáse

bolovănoase
BOLOVĂNÓS, -OÁSĂ, bolovănoși, -oase, adj. Cu mulți bolovani; bolovănit. ◊ Fig. Stil bolovănos. Vorbire bolovănoasă. – Bolovan + suf. -os.

DOOM

bolovănós adj. m., pl. bolovănóși; f. bolovănoásă, pl. bolovănoáse

bolovănoasei
BOLOVĂNÓS, -OÁSĂ, bolovănoși, -oase, adj. Cu mulți bolovani; bolovănit. ◊ Fig. Stil bolovănos. Vorbire bolovănoasă. – Bolovan + suf. -os.

DOOM

bolovănós adj. m., pl. bolovănóși; f. bolovănoásă, pl. bolovănoáse

bolovănoasele
BOLOVĂNÓS, -OÁSĂ, bolovănoși, -oase, adj. Cu mulți bolovani; bolovănit. ◊ Fig. Stil bolovănos. Vorbire bolovănoasă. – Bolovan + suf. -os.

DOOM

bolovănós adj. m., pl. bolovănóși; f. bolovănoásă, pl. bolovănoáse

bolovănoaselor
BOLOVĂNÓS, -OÁSĂ, bolovănoși, -oase, adj. Cu mulți bolovani; bolovănit. ◊ Fig. Stil bolovănos. Vorbire bolovănoasă. – Bolovan + suf. -os.

DOOM

bolovănós adj. m., pl. bolovănóși; f. bolovănoásă, pl. bolovănoáse

bolovănos
BOLOVĂNÓS, -OÁSĂ, bolovănoși, -oase, adj. Cu mulți bolovani; bolovănit. ◊ Fig. Stil bolovănos. Vorbire bolovănoasă. – Bolovan + suf. -os.

DOOM

bolovănós adj. m., pl. bolovănóși; f. bolovănoásă, pl. bolovănoáse

bolovănosul
BOLOVĂNÓS, -OÁSĂ, bolovănoși, -oase, adj. Cu mulți bolovani; bolovănit. ◊ Fig. Stil bolovănos. Vorbire bolovănoasă. – Bolovan + suf. -os.

DOOM

bolovănós adj. m., pl. bolovănóși; f. bolovănoásă, pl. bolovănoáse

bolovănosului
BOLOVĂNÓS, -OÁSĂ, bolovănoși, -oase, adj. Cu mulți bolovani; bolovănit. ◊ Fig. Stil bolovănos. Vorbire bolovănoasă. – Bolovan + suf. -os.

DOOM

bolovănós adj. m., pl. bolovănóși; f. bolovănoásă, pl. bolovănoáse

bolovănoși
BOLOVĂNÓS, -OÁSĂ, bolovănoși, -oase, adj. Cu mulți bolovani; bolovănit. ◊ Fig. Stil bolovănos. Vorbire bolovănoasă. – Bolovan + suf. -os.

DOOM

bolovănós adj. m., pl. bolovănóși; f. bolovănoásă, pl. bolovănoáse

bolovănoșii
BOLOVĂNÓS, -OÁSĂ, bolovănoși, -oase, adj. Cu mulți bolovani; bolovănit. ◊ Fig. Stil bolovănos. Vorbire bolovănoasă. – Bolovan + suf. -os.

DOOM

bolovănós adj. m., pl. bolovănóși; f. bolovănoásă, pl. bolovănoáse

bolovănoșilor
BOLOVĂNÓS, -OÁSĂ, bolovănoși, -oase, adj. Cu mulți bolovani; bolovănit. ◊ Fig. Stil bolovănos. Vorbire bolovănoasă. – Bolovan + suf. -os.

DOOM

bolovănós adj. m., pl. bolovănóși; f. bolovănoásă, pl. bolovănoáse

boloza
BOLOZÁ, bolozale, s. f. (Învechit și popular) Luntre mare; caic. Și mi-o arunca Sus peste sandale Și pe bolozale. TEODORESCU, P. P. 644. La Brăila-n vale, Șepte bolozale Și șepte sandale. ALECSANDRI, P. P. 116.

bolozan
bolozán (-ne), s. n. – Navă, corabie. Origine necunoscută. Șeineanu, II, 57, îl derivă din tc. bolozan; însă cuvîntul nu apare în dicționarele turcești, cf. Loebel 237 și DAR. Cuvînt rar, înv. Cf. sb. bolozan „trompetă”.

bolson
BÓLSON s.n. Regiune joasă a unui deșert montan, acoperită de roci detritice și mărginită de un abrupt stâncos. [< fr., sp. bolson < cuv. mexican].

DOOM

bólson s. n.

bolsonul
BÓLSON s.n. Regiune joasă a unui deșert montan, acoperită de roci detritice și mărginită de un abrupt stâncos. [< fr., sp. bolson < cuv. mexican].

DOOM

bólson s. n.

bolsonului
BÓLSON s.n. Regiune joasă a unui deșert montan, acoperită de roci detritice și mărginită de un abrupt stâncos. [< fr., sp. bolson < cuv. mexican].

DOOM

bólson s. n.

bolta
BÓLTĂ, bolți, s. f. 1. Zidărie sau construcție cu partea superioară arcuită în formă de semicerc sau numai bombată în sus. ♦ Încăpere, gang sau galerie subterană cu tavanul arcuit. ♦ Construcție de lemn sau de vergele de fier în formă de arc, care servește de sprijin plantelor agățătoare. ♦ Arc de verdeață format de ramurile unite ale copacilor. ♦ (În sintagma) Boltă cerească sau bolta cerului = cer² (1). 2. (În sintagmele) Boltă craniană = partea superioară a cutiei osoase craniene. Boltă palatină = palat¹, cerul-gurii. 3. (Reg.) Prăvălie, dugheană. [Var.: (reg.) boáltă s. f.] – Din sb. bolta, magh. bolt.

DOOM

bóltă s. f., g.-d. art. bólții; pl. bolți

boltaș
BOLTÁȘ, boltași, s. m. (Reg.) Proprietar al unei prăvălii. – Boltă + suf. -aș.

DOOM

boltáș (reg.) s. m., pl. boltáși

boltași
BOLTÁȘ, boltași, s. m. (Reg.) Proprietar al unei prăvălii. – Boltă + suf. -aș.

DOOM

boltáș (reg.) s. m., pl. boltáși

boltașii
BOLTÁȘ, boltași, s. m. (Reg.) Proprietar al unei prăvălii. – Boltă + suf. -aș.

DOOM

boltáș (reg.) s. m., pl. boltáși

boltașilor
BOLTÁȘ, boltași, s. m. (Reg.) Proprietar al unei prăvălii. – Boltă + suf. -aș.

DOOM

boltáș (reg.) s. m., pl. boltáși

boltașul
BOLTÁȘ, boltași, s. m. (Reg.) Proprietar al unei prăvălii. – Boltă + suf. -aș.

DOOM

boltáș (reg.) s. m., pl. boltáși

boltașului
BOLTÁȘ, boltași, s. m. (Reg.) Proprietar al unei prăvălii. – Boltă + suf. -aș.

DOOM

boltáș (reg.) s. m., pl. boltáși

boltea
BOLTÍ, boltesc, vb. IV. Tranz. A da (unei construcții) formă de boltă (1). ♦ Refl. A se deschide în formă de boltă (1). – Din boltă.

DOOM

boltí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boltésc, imperf. 3 sg. bolteá; conj. prez. 3 să bolteáscă

bolteai
BOLTÍ, boltesc, vb. IV. Tranz. A da (unei construcții) formă de boltă (1). ♦ Refl. A se deschide în formă de boltă (1). – Din boltă.

DOOM

boltí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boltésc, imperf. 3 sg. bolteá; conj. prez. 3 să bolteáscă

bolteam
BOLTÍ, boltesc, vb. IV. Tranz. A da (unei construcții) formă de boltă (1). ♦ Refl. A se deschide în formă de boltă (1). – Din boltă.

DOOM

boltí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boltésc, imperf. 3 sg. bolteá; conj. prez. 3 să bolteáscă

boltească
BOLTÍ, boltesc, vb. IV. Tranz. A da (unei construcții) formă de boltă (1). ♦ Refl. A se deschide în formă de boltă (1). – Din boltă.

DOOM

boltí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boltésc, imperf. 3 sg. bolteá; conj. prez. 3 să bolteáscă

bolteau
BOLTÍ, boltesc, vb. IV. Tranz. A da (unei construcții) formă de boltă (1). ♦ Refl. A se deschide în formă de boltă (1). – Din boltă.

DOOM

boltí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boltésc, imperf. 3 sg. bolteá; conj. prez. 3 să bolteáscă

bolteați
BOLTÍ, boltesc, vb. IV. Tranz. A da (unei construcții) formă de boltă (1). ♦ Refl. A se deschide în formă de boltă (1). – Din boltă.

DOOM

boltí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boltésc, imperf. 3 sg. bolteá; conj. prez. 3 să bolteáscă

boltesc
BOLTÍ, boltesc, vb. IV. Tranz. A da (unei construcții) formă de boltă (1). ♦ Refl. A se deschide în formă de boltă (1). – Din boltă.

DOOM

boltí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boltésc, imperf. 3 sg. bolteá; conj. prez. 3 să bolteáscă

boltește
BOLTÍ, boltesc, vb. IV. Tranz. A da (unei construcții) formă de boltă (1). ♦ Refl. A se deschide în formă de boltă (1). – Din boltă.

DOOM

boltí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boltésc, imperf. 3 sg. bolteá; conj. prez. 3 să bolteáscă

boltești
BOLTÍ, boltesc, vb. IV. Tranz. A da (unei construcții) formă de boltă (1). ♦ Refl. A se deschide în formă de boltă (1). – Din boltă.

DOOM

boltí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boltésc, imperf. 3 sg. bolteá; conj. prez. 3 să bolteáscă

bolti
BOLTÍ, boltesc, vb. IV. Tranz. A da (unei construcții) formă de boltă (1). ♦ Refl. A se deschide în formă de boltă (1). – Din boltă.

DOOM

boltí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boltésc, imperf. 3 sg. bolteá; conj. prez. 3 să bolteáscă

boltii
BOLTÍ, boltesc, vb. IV. Tranz. A da (unei construcții) formă de boltă (1). ♦ Refl. A se deschide în formă de boltă (1). – Din boltă.

DOOM

boltí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boltésc, imperf. 3 sg. bolteá; conj. prez. 3 să bolteáscă

boltim
BOLTÍ, boltesc, vb. IV. Tranz. A da (unei construcții) formă de boltă (1). ♦ Refl. A se deschide în formă de boltă (1). – Din boltă.

DOOM

boltí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boltésc, imperf. 3 sg. bolteá; conj. prez. 3 să bolteáscă

boltind
BOLTÍ, boltesc, vb. IV. Tranz. A da (unei construcții) formă de boltă (1). ♦ Refl. A se deschide în formă de boltă (1). – Din boltă.

DOOM

boltí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boltésc, imperf. 3 sg. bolteá; conj. prez. 3 să bolteáscă

boltire
BOLTÍ, boltesc, vb. IV. Tranz. A da (unei construcții) formă de boltă (1). ♦ Refl. A se deschide în formă de boltă (1). – Din boltă.

DOOM

boltí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boltésc, imperf. 3 sg. bolteá; conj. prez. 3 să bolteáscă

boltire
BOLTÍRE, boltiri, s. f. Boltă (a cerului), boltitură. Neliniștea moșneagului creștea cu cît privea mai mult cerul fără nori și boltirile lui. GALACTION, O. I 166. Umede tremur lumine pe boltirea cea albastră. EMINESCU, O. IV 127. ◊ Fig. În văzul colinelor, roșii sub boltirea nopții, sonda arde ca o spînzurătoare uriașă. GALACTION, O. I 315.

boltirea
BOLTÍRE, boltiri, s. f. Boltă (a cerului), boltitură. Neliniștea moșneagului creștea cu cît privea mai mult cerul fără nori și boltirile lui. GALACTION, O. I 166. Umede tremur lumine pe boltirea cea albastră. EMINESCU, O. IV 127. ◊ Fig. În văzul colinelor, roșii sub boltirea nopții, sonda arde ca o spînzurătoare uriașă. GALACTION, O. I 315.

boltiri
BOLTÍRE, boltiri, s. f. Boltă (a cerului), boltitură. Neliniștea moșneagului creștea cu cît privea mai mult cerul fără nori și boltirile lui. GALACTION, O. I 166. Umede tremur lumine pe boltirea cea albastră. EMINESCU, O. IV 127. ◊ Fig. În văzul colinelor, roșii sub boltirea nopții, sonda arde ca o spînzurătoare uriașă. GALACTION, O. I 315.

boltirii
BOLTÍRE, boltiri, s. f. Boltă (a cerului), boltitură. Neliniștea moșneagului creștea cu cît privea mai mult cerul fără nori și boltirile lui. GALACTION, O. I 166. Umede tremur lumine pe boltirea cea albastră. EMINESCU, O. IV 127. ◊ Fig. În văzul colinelor, roșii sub boltirea nopții, sonda arde ca o spînzurătoare uriașă. GALACTION, O. I 315.

boltirile
BOLTÍRE, boltiri, s. f. Boltă (a cerului), boltitură. Neliniștea moșneagului creștea cu cît privea mai mult cerul fără nori și boltirile lui. GALACTION, O. I 166. Umede tremur lumine pe boltirea cea albastră. EMINESCU, O. IV 127. ◊ Fig. În văzul colinelor, roșii sub boltirea nopții, sonda arde ca o spînzurătoare uriașă. GALACTION, O. I 315.

boltirilor
BOLTÍRE, boltiri, s. f. Boltă (a cerului), boltitură. Neliniștea moșneagului creștea cu cît privea mai mult cerul fără nori și boltirile lui. GALACTION, O. I 166. Umede tremur lumine pe boltirea cea albastră. EMINESCU, O. IV 127. ◊ Fig. În văzul colinelor, roșii sub boltirea nopții, sonda arde ca o spînzurătoare uriașă. GALACTION, O. I 315.

boltiră
BOLTÍ, boltesc, vb. IV. Tranz. A da (unei construcții) formă de boltă (1). ♦ Refl. A se deschide în formă de boltă (1). – Din boltă.

DOOM

boltí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boltésc, imperf. 3 sg. bolteá; conj. prez. 3 să bolteáscă

boltirăm
BOLTÍ, boltesc, vb. IV. Tranz. A da (unei construcții) formă de boltă (1). ♦ Refl. A se deschide în formă de boltă (1). – Din boltă.

DOOM

boltí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boltésc, imperf. 3 sg. bolteá; conj. prez. 3 să bolteáscă

boltirăți
BOLTÍ, boltesc, vb. IV. Tranz. A da (unei construcții) formă de boltă (1). ♦ Refl. A se deschide în formă de boltă (1). – Din boltă.

DOOM

boltí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boltésc, imperf. 3 sg. bolteá; conj. prez. 3 să bolteáscă

boltise
BOLTÍ, boltesc, vb. IV. Tranz. A da (unei construcții) formă de boltă (1). ♦ Refl. A se deschide în formă de boltă (1). – Din boltă.

DOOM

boltí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boltésc, imperf. 3 sg. bolteá; conj. prez. 3 să bolteáscă

boltisem
BOLTÍ, boltesc, vb. IV. Tranz. A da (unei construcții) formă de boltă (1). ♦ Refl. A se deschide în formă de boltă (1). – Din boltă.

DOOM

boltí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boltésc, imperf. 3 sg. bolteá; conj. prez. 3 să bolteáscă

boltiseră
BOLTÍ, boltesc, vb. IV. Tranz. A da (unei construcții) formă de boltă (1). ♦ Refl. A se deschide în formă de boltă (1). – Din boltă.

DOOM

boltí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boltésc, imperf. 3 sg. bolteá; conj. prez. 3 să bolteáscă

boltiserăm
BOLTÍ, boltesc, vb. IV. Tranz. A da (unei construcții) formă de boltă (1). ♦ Refl. A se deschide în formă de boltă (1). – Din boltă.

DOOM

boltí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boltésc, imperf. 3 sg. bolteá; conj. prez. 3 să bolteáscă

boltiserăți
BOLTÍ, boltesc, vb. IV. Tranz. A da (unei construcții) formă de boltă (1). ♦ Refl. A se deschide în formă de boltă (1). – Din boltă.

DOOM

boltí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boltésc, imperf. 3 sg. bolteá; conj. prez. 3 să bolteáscă

boltiseși
BOLTÍ, boltesc, vb. IV. Tranz. A da (unei construcții) formă de boltă (1). ♦ Refl. A se deschide în formă de boltă (1). – Din boltă.

DOOM

boltí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boltésc, imperf. 3 sg. bolteá; conj. prez. 3 să bolteáscă

boltiseți
BOLTÍ, boltesc, vb. IV. Tranz. A da (unei construcții) formă de boltă (1). ♦ Refl. A se deschide în formă de boltă (1). – Din boltă.

DOOM

boltí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boltésc, imperf. 3 sg. bolteá; conj. prez. 3 să bolteáscă

boltit
BOLTÍ, boltesc, vb. IV. Tranz. A da (unei construcții) formă de boltă (1). ♦ Refl. A se deschide în formă de boltă (1). – Din boltă.

DOOM

boltí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boltésc, imperf. 3 sg. bolteá; conj. prez. 3 să bolteáscă

boltit
BOLTÍT, -Ă, boltiți, -te, adj. Care are formă de boltă (1) sau de arc; bombat. – V. bolti.

boltita
BOLTÍT, -Ă, boltiți, -te, adj. Care are formă de boltă (1) sau de arc; bombat. – V. bolti.

boltite
BOLTÍT, -Ă, boltiți, -te, adj. Care are formă de boltă (1) sau de arc; bombat. – V. bolti.

boltitei
BOLTÍT, -Ă, boltiți, -te, adj. Care are formă de boltă (1) sau de arc; bombat. – V. bolti.

boltitele
BOLTÍT, -Ă, boltiți, -te, adj. Care are formă de boltă (1) sau de arc; bombat. – V. bolti.

boltitelor
BOLTÍT, -Ă, boltiți, -te, adj. Care are formă de boltă (1) sau de arc; bombat. – V. bolti.

boltitul
BOLTÍT, -Ă, boltiți, -te, adj. Care are formă de boltă (1) sau de arc; bombat. – V. bolti.

boltitului
BOLTÍT, -Ă, boltiți, -te, adj. Care are formă de boltă (1) sau de arc; bombat. – V. bolti.

boltitura
BOLTITÚRĂ, boltituri, s. f. Parte arcuită a unei bolte. – Bolti + suf. -tură.

DOOM

boltitúră s. f., g.-d. art. boltitúrii; pl. boltitúri

boltituri
BOLTITÚRĂ, boltituri, s. f. Parte arcuită a unei bolte. – Bolti + suf. -tură.

DOOM

boltitúră s. f., g.-d. art. boltitúrii; pl. boltitúri

boltiturii
BOLTITÚRĂ, boltituri, s. f. Parte arcuită a unei bolte. – Bolti + suf. -tură.

DOOM

boltitúră s. f., g.-d. art. boltitúrii; pl. boltitúri

boltiturile
BOLTITÚRĂ, boltituri, s. f. Parte arcuită a unei bolte. – Bolti + suf. -tură.

DOOM

boltitúră s. f., g.-d. art. boltitúrii; pl. boltitúri

boltiturilor
BOLTITÚRĂ, boltituri, s. f. Parte arcuită a unei bolte. – Bolti + suf. -tură.

DOOM

boltitúră s. f., g.-d. art. boltitúrii; pl. boltitúri

boltiși
BOLTÍ, boltesc, vb. IV. Tranz. A da (unei construcții) formă de boltă (1). ♦ Refl. A se deschide în formă de boltă (1). – Din boltă.

DOOM

boltí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boltésc, imperf. 3 sg. bolteá; conj. prez. 3 să bolteáscă

boltișoara
BOLTIȘOÁRĂ, boltișoare, s. f. Diminutiv al lui boltă; spec. boltă mică dintre grinzile de metal sau de beton armat ale unui planșeu. – Boltă + suf. -ișoară.

DOOM

boltișoáră s. f., g.-d. art. boltișoárei; pl. boltișoáre

boltișoare
BOLTIȘOÁRĂ, boltișoare, s. f. Diminutiv al lui boltă; spec. boltă mică dintre grinzile de metal sau de beton armat ale unui planșeu. – Boltă + suf. -ișoară.

DOOM

boltișoáră s. f., g.-d. art. boltișoárei; pl. boltișoáre

boltișoarei
BOLTIȘOÁRĂ, boltișoare, s. f. Diminutiv al lui boltă; spec. boltă mică dintre grinzile de metal sau de beton armat ale unui planșeu. – Boltă + suf. -ișoară.

DOOM

boltișoáră s. f., g.-d. art. boltișoárei; pl. boltișoáre

boltișoarele
BOLTIȘOÁRĂ, boltișoare, s. f. Diminutiv al lui boltă; spec. boltă mică dintre grinzile de metal sau de beton armat ale unui planșeu. – Boltă + suf. -ișoară.

DOOM

boltișoáră s. f., g.-d. art. boltișoárei; pl. boltișoáre

boltișoarelor
BOLTIȘOÁRĂ, boltișoare, s. f. Diminutiv al lui boltă; spec. boltă mică dintre grinzile de metal sau de beton armat ale unui planșeu. – Boltă + suf. -ișoară.

DOOM

boltișoáră s. f., g.-d. art. boltișoárei; pl. boltișoáre

boltița
BOLTÍȚĂ, boltițe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui boltă. – Boltă + suf. -iță.

DOOM

boltíță (rar) s. f., g.-d. art. boltíței; pl. boltíțe

boltițe
BOLTÍȚĂ, boltițe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui boltă. – Boltă + suf. -iță.

DOOM

boltíță (rar) s. f., g.-d. art. boltíței; pl. boltíțe

boltiței
BOLTÍȚĂ, boltițe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui boltă. – Boltă + suf. -iță.

DOOM

boltíță (rar) s. f., g.-d. art. boltíței; pl. boltíțe

boltițele
BOLTÍȚĂ, boltițe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui boltă. – Boltă + suf. -iță.

DOOM

boltíță (rar) s. f., g.-d. art. boltíței; pl. boltíțe

boltițelor
BOLTÍȚĂ, boltițe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui boltă. – Boltă + suf. -iță.

DOOM

boltíță (rar) s. f., g.-d. art. boltíței; pl. boltíțe

boltiți
BOLTÍ, boltesc, vb. IV. Tranz. A da (unei construcții) formă de boltă (1). ♦ Refl. A se deschide în formă de boltă (1). – Din boltă.

DOOM

boltí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boltésc, imperf. 3 sg. bolteá; conj. prez. 3 să bolteáscă

boltiți
BOLTÍT, -Ă, boltiți, -te, adj. Care are formă de boltă (1) sau de arc; bombat. – V. bolti.

boltiții
BOLTÍT, -Ă, boltiți, -te, adj. Care are formă de boltă (1) sau de arc; bombat. – V. bolti.

boltiților
BOLTÍT, -Ă, boltiți, -te, adj. Care are formă de boltă (1) sau de arc; bombat. – V. bolti.

boltă
bóltă (-te), s. f. – 1. Construcție cu partea superioară arcuită în semicerc, arc, cupolă. – 2. (Trans.) Prăvălie, magazin. – Mr. voltă „turn”, „prăvălie”. It. volta, prin intermediul sb., bg. bolta „prăvălie” și în parte al mag. bolt „boltă” (Miklosich, Fremdw., 78; Densusianu, Rom., XXXIII, 275; Berneker 70; DAR; Gáldi, Dict., 110); cf. ngr. βόλτα (› mr.) Cihac, I, 115 și Koerting 10290 îl puneau greșit în legătură cu lat. Cu toate acestea, istoria cuvîntului nu este clară, căci prezența lui b- impune un intermediar sl., și în sl. nu apare sensul de „boltă”; astfel încît Berneker presupune că b- era deja romanic. Der. boltaș, s. m. (negustor); bolti, vb. (a da formă de boltă); boltiță, s. f. (pod de casă); boltitură, s. f. (boltă, arcadă); bol(t)niță, s. f. (subsol, criptă, cavou), cuvînt care se confundă în general cu bolniță „spital”, cu care nu are nici o legătură semantică.

bolul
BOL, boluri, s. n. 1. Cocoloș. Bol alimentar = cocoloș rezultat din mestecarea alimentelor cu salivă în cavitatea bucală. 2. Vas de formă semisferică, fără picior. – Din fr. bol.

DOOM

bol s. n., pl. bóluri

bolului
BOL, boluri, s. n. 1. Cocoloș. Bol alimentar = cocoloș rezultat din mestecarea alimentelor cu salivă în cavitatea bucală. 2. Vas de formă semisferică, fără picior. – Din fr. bol.

DOOM

bol s. n., pl. bóluri

bolund
BOLẤND, -Ă, bolânzi, -de, adj. (Reg.) Nebun, smintit; nerod, prost. [Var.: bolúnd, -ă adj.] – Din magh. bolond.

DOOM

bolấnd^ (reg.) adj. m., pl. bolấnzi; f. bolấndă, pl. bolấnde

bolunda
BOLẤND, -Ă, bolânzi, -de, adj. (Reg.) Nebun, smintit; nerod, prost. [Var.: bolúnd, -ă adj.] – Din magh. bolond.

DOOM

bolấnd^ (reg.) adj. m., pl. bolấnzi; f. bolấndă, pl. bolấnde

bolunde
BOLẤND, -Ă, bolânzi, -de, adj. (Reg.) Nebun, smintit; nerod, prost. [Var.: bolúnd, -ă adj.] – Din magh. bolond.

DOOM

bolấnd^ (reg.) adj. m., pl. bolấnzi; f. bolấndă, pl. bolấnde

bolundei
BOLẤND, -Ă, bolânzi, -de, adj. (Reg.) Nebun, smintit; nerod, prost. [Var.: bolúnd, -ă adj.] – Din magh. bolond.

DOOM

bolấnd^ (reg.) adj. m., pl. bolấnzi; f. bolấndă, pl. bolấnde

bolundele
BOLẤND, -Ă, bolânzi, -de, adj. (Reg.) Nebun, smintit; nerod, prost. [Var.: bolúnd, -ă adj.] – Din magh. bolond.

DOOM

bolấnd^ (reg.) adj. m., pl. bolấnzi; f. bolấndă, pl. bolấnde

bolundelor
BOLẤND, -Ă, bolânzi, -de, adj. (Reg.) Nebun, smintit; nerod, prost. [Var.: bolúnd, -ă adj.] – Din magh. bolond.

DOOM

bolấnd^ (reg.) adj. m., pl. bolấnzi; f. bolấndă, pl. bolấnde

bolundul
BOLẤND, -Ă, bolânzi, -de, adj. (Reg.) Nebun, smintit; nerod, prost. [Var.: bolúnd, -ă adj.] – Din magh. bolond.

DOOM

bolấnd^ (reg.) adj. m., pl. bolấnzi; f. bolấndă, pl. bolấnde

bolundului
BOLẤND, -Ă, bolânzi, -de, adj. (Reg.) Nebun, smintit; nerod, prost. [Var.: bolúnd, -ă adj.] – Din magh. bolond.

DOOM

bolấnd^ (reg.) adj. m., pl. bolấnzi; f. bolấndă, pl. bolấnde

bolunzi
BOLẤND, -Ă, bolânzi, -de, adj. (Reg.) Nebun, smintit; nerod, prost. [Var.: bolúnd, -ă adj.] – Din magh. bolond.

DOOM

bolấnd^ (reg.) adj. m., pl. bolấnzi; f. bolấndă, pl. bolấnde

bolunzii
BOLẤND, -Ă, bolânzi, -de, adj. (Reg.) Nebun, smintit; nerod, prost. [Var.: bolúnd, -ă adj.] – Din magh. bolond.

DOOM

bolấnd^ (reg.) adj. m., pl. bolấnzi; f. bolấndă, pl. bolấnde

bolunzilor
BOLẤND, -Ă, bolânzi, -de, adj. (Reg.) Nebun, smintit; nerod, prost. [Var.: bolúnd, -ă adj.] – Din magh. bolond.

DOOM

bolấnd^ (reg.) adj. m., pl. bolấnzi; f. bolấndă, pl. bolấnde

boluri
BOL, boluri, s. n. 1. Cocoloș. Bol alimentar = cocoloș rezultat din mestecarea alimentelor cu salivă în cavitatea bucală. 2. Vas de formă semisferică, fără picior. – Din fr. bol.

DOOM

bol s. n., pl. bóluri

bolurile
BOL, boluri, s. n. 1. Cocoloș. Bol alimentar = cocoloș rezultat din mestecarea alimentelor cu salivă în cavitatea bucală. 2. Vas de formă semisferică, fără picior. – Din fr. bol.

DOOM

bol s. n., pl. bóluri

bolurilor
BOL, boluri, s. n. 1. Cocoloș. Bol alimentar = cocoloș rezultat din mestecarea alimentelor cu salivă în cavitatea bucală. 2. Vas de formă semisferică, fără picior. – Din fr. bol.

DOOM

bol s. n., pl. bóluri

bolus
BÓLUS s. n. Argilă fină întrebuințată ca diluant solid. – Germ. Bolus.

bolusul
BÓLUS s. n. Argilă fină întrebuințată ca diluant solid. – Germ. Bolus.

bolusului
BÓLUS s. n. Argilă fină întrebuințată ca diluant solid. – Germ. Bolus.

bolând
BOLẤND, -Ă, bolânzi, -de, adj. (Reg.) Nebun, smintit; nerod, prost. [Var.: bolúnd, -ă adj.] – Din magh. bolond.

DOOM

bolấnd^ (reg.) adj. m., pl. bolấnzi; f. bolấndă, pl. bolấnde

bolânda
BOLẤND, -Ă, bolânzi, -de, adj. (Reg.) Nebun, smintit; nerod, prost. [Var.: bolúnd, -ă adj.] – Din magh. bolond.

DOOM

bolấnd^ (reg.) adj. m., pl. bolấnzi; f. bolấndă, pl. bolấnde

bolânde
BOLẤND, -Ă, bolânzi, -de, adj. (Reg.) Nebun, smintit; nerod, prost. [Var.: bolúnd, -ă adj.] – Din magh. bolond.

DOOM

bolấnd^ (reg.) adj. m., pl. bolấnzi; f. bolấndă, pl. bolấnde

bolândei
BOLẤND, -Ă, bolânzi, -de, adj. (Reg.) Nebun, smintit; nerod, prost. [Var.: bolúnd, -ă adj.] – Din magh. bolond.

DOOM

bolấnd^ (reg.) adj. m., pl. bolấnzi; f. bolấndă, pl. bolấnde

bolândele
BOLẤND, -Ă, bolânzi, -de, adj. (Reg.) Nebun, smintit; nerod, prost. [Var.: bolúnd, -ă adj.] – Din magh. bolond.

DOOM

bolấnd^ (reg.) adj. m., pl. bolấnzi; f. bolấndă, pl. bolấnde

bolândelor
BOLẤND, -Ă, bolânzi, -de, adj. (Reg.) Nebun, smintit; nerod, prost. [Var.: bolúnd, -ă adj.] – Din magh. bolond.

DOOM

bolấnd^ (reg.) adj. m., pl. bolấnzi; f. bolấndă, pl. bolấnde

bolândul
BOLẤND, -Ă, bolânzi, -de, adj. (Reg.) Nebun, smintit; nerod, prost. [Var.: bolúnd, -ă adj.] – Din magh. bolond.

DOOM

bolấnd^ (reg.) adj. m., pl. bolấnzi; f. bolấndă, pl. bolấnde

bolândului
BOLẤND, -Ă, bolânzi, -de, adj. (Reg.) Nebun, smintit; nerod, prost. [Var.: bolúnd, -ă adj.] – Din magh. bolond.

DOOM

bolấnd^ (reg.) adj. m., pl. bolấnzi; f. bolấndă, pl. bolấnde

bolânzi
BOLẤND, -Ă, bolânzi, -de, adj. (Reg.) Nebun, smintit; nerod, prost. [Var.: bolúnd, -ă adj.] – Din magh. bolond.

DOOM

bolấnd^ (reg.) adj. m., pl. bolấnzi; f. bolấndă, pl. bolấnde

bolânzii
BOLẤND, -Ă, bolânzi, -de, adj. (Reg.) Nebun, smintit; nerod, prost. [Var.: bolúnd, -ă adj.] – Din magh. bolond.

DOOM

bolấnd^ (reg.) adj. m., pl. bolấnzi; f. bolấndă, pl. bolấnde

bolânzilor
BOLẤND, -Ă, bolânzi, -de, adj. (Reg.) Nebun, smintit; nerod, prost. [Var.: bolúnd, -ă adj.] – Din magh. bolond.

DOOM

bolấnd^ (reg.) adj. m., pl. bolấnzi; f. bolấndă, pl. bolấnde

bolînd
BOLẤND, -Ă, bolânzi, -de, adj. (Reg.) Nebun, smintit; nerod, prost. [Var.: bolúnd, -ă adj.] – Din magh. bolond.

DOOM

bolấnd^ (reg.) adj. m., pl. bolấnzi; f. bolấndă, pl. bolấnde

bolînda
BOLẤND, -Ă, bolânzi, -de, adj. (Reg.) Nebun, smintit; nerod, prost. [Var.: bolúnd, -ă adj.] – Din magh. bolond.

DOOM

bolấnd^ (reg.) adj. m., pl. bolấnzi; f. bolấndă, pl. bolấnde

bolînde
BOLẤND, -Ă, bolânzi, -de, adj. (Reg.) Nebun, smintit; nerod, prost. [Var.: bolúnd, -ă adj.] – Din magh. bolond.

DOOM

bolấnd^ (reg.) adj. m., pl. bolấnzi; f. bolấndă, pl. bolấnde

bolîndei
BOLẤND, -Ă, bolânzi, -de, adj. (Reg.) Nebun, smintit; nerod, prost. [Var.: bolúnd, -ă adj.] – Din magh. bolond.

DOOM

bolấnd^ (reg.) adj. m., pl. bolấnzi; f. bolấndă, pl. bolấnde

bolîndele
BOLẤND, -Ă, bolânzi, -de, adj. (Reg.) Nebun, smintit; nerod, prost. [Var.: bolúnd, -ă adj.] – Din magh. bolond.

DOOM

bolấnd^ (reg.) adj. m., pl. bolấnzi; f. bolấndă, pl. bolấnde

bolîndelor
BOLẤND, -Ă, bolânzi, -de, adj. (Reg.) Nebun, smintit; nerod, prost. [Var.: bolúnd, -ă adj.] – Din magh. bolond.

DOOM

bolấnd^ (reg.) adj. m., pl. bolấnzi; f. bolấndă, pl. bolấnde

bolîndul
BOLẤND, -Ă, bolânzi, -de, adj. (Reg.) Nebun, smintit; nerod, prost. [Var.: bolúnd, -ă adj.] – Din magh. bolond.

DOOM

bolấnd^ (reg.) adj. m., pl. bolấnzi; f. bolấndă, pl. bolấnde

bolîndului
BOLẤND, -Ă, bolânzi, -de, adj. (Reg.) Nebun, smintit; nerod, prost. [Var.: bolúnd, -ă adj.] – Din magh. bolond.

DOOM

bolấnd^ (reg.) adj. m., pl. bolấnzi; f. bolấndă, pl. bolấnde

bolînzi
BOLẤND, -Ă, bolânzi, -de, adj. (Reg.) Nebun, smintit; nerod, prost. [Var.: bolúnd, -ă adj.] – Din magh. bolond.

DOOM

bolấnd^ (reg.) adj. m., pl. bolấnzi; f. bolấndă, pl. bolấnde

bolînzii
BOLẤND, -Ă, bolânzi, -de, adj. (Reg.) Nebun, smintit; nerod, prost. [Var.: bolúnd, -ă adj.] – Din magh. bolond.

DOOM

bolấnd^ (reg.) adj. m., pl. bolấnzi; f. bolấndă, pl. bolấnde

bolînzilor
BOLẤND, -Ă, bolânzi, -de, adj. (Reg.) Nebun, smintit; nerod, prost. [Var.: bolúnd, -ă adj.] – Din magh. bolond.

DOOM

bolấnd^ (reg.) adj. m., pl. bolấnzi; f. bolấndă, pl. bolấnde

bolșevic
BOLȘEVÍC, -Ă, bolșevici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al bolșevismului. 2. Adj. Care aparține bolșevismului sau bolșevicilor (1), care se referă la bolșevism sau la bolșevici; propriu, caracteristic bolșevicilor sau bolșevismului. – Din rus. bol'ševik, fr. bolchevik.

DOOM

bolșevíc adj. m., s. m., pl. bolșevíci; adj. f., s. f. bolșevícă, pl. bolșevíce

bolșevic
BOLȘEVÍC, -Ă, bolșevici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al bolșevismului. 2. Adj. Care aparține bolșevismului sau bolșevicilor (1), care se referă la bolșevism sau la bolșevici; propriu, caracteristic bolșevicilor sau bolșevismului. – Din rus. bol'ševik, fr. bolchevik.

DOOM

bolșevíc adj. m., s. m., pl. bolșevíci; adj. f., s. f. bolșevícă, pl. bolșevíce

bolșevica
BOLȘEVÍC, -Ă, bolșevici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al bolșevismului. 2. Adj. Care aparține bolșevismului sau bolșevicilor (1), care se referă la bolșevism sau la bolșevici; propriu, caracteristic bolșevicilor sau bolșevismului. – Din rus. bol'ševik, fr. bolchevik.

DOOM

bolșevíc adj. m., s. m., pl. bolșevíci; adj. f., s. f. bolșevícă, pl. bolșevíce

bolșevica
BOLȘEVÍC, -Ă, bolșevici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al bolșevismului. 2. Adj. Care aparține bolșevismului sau bolșevicilor (1), care se referă la bolșevism sau la bolșevici; propriu, caracteristic bolșevicilor sau bolșevismului. – Din rus. bol'ševik, fr. bolchevik.

DOOM

bolșevíc adj. m., s. m., pl. bolșevíci; adj. f., s. f. bolșevícă, pl. bolșevíce

bolșevice
BOLȘEVÍC, -Ă, bolșevici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al bolșevismului. 2. Adj. Care aparține bolșevismului sau bolșevicilor (1), care se referă la bolșevism sau la bolșevici; propriu, caracteristic bolșevicilor sau bolșevismului. – Din rus. bol'ševik, fr. bolchevik.

DOOM

bolșevíc adj. m., s. m., pl. bolșevíci; adj. f., s. f. bolșevícă, pl. bolșevíce

bolșevice
BOLȘEVÍC, -Ă, bolșevici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al bolșevismului. 2. Adj. Care aparține bolșevismului sau bolșevicilor (1), care se referă la bolșevism sau la bolșevici; propriu, caracteristic bolșevicilor sau bolșevismului. – Din rus. bol'ševik, fr. bolchevik.

DOOM

bolșevíc adj. m., s. m., pl. bolșevíci; adj. f., s. f. bolșevícă, pl. bolșevíce

bolșevicei
BOLȘEVÍC, -Ă, bolșevici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al bolșevismului. 2. Adj. Care aparține bolșevismului sau bolșevicilor (1), care se referă la bolșevism sau la bolșevici; propriu, caracteristic bolșevicilor sau bolșevismului. – Din rus. bol'ševik, fr. bolchevik.

DOOM

bolșevíc adj. m., s. m., pl. bolșevíci; adj. f., s. f. bolșevícă, pl. bolșevíce

bolșevicei
BOLȘEVÍC, -Ă, bolșevici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al bolșevismului. 2. Adj. Care aparține bolșevismului sau bolșevicilor (1), care se referă la bolșevism sau la bolșevici; propriu, caracteristic bolșevicilor sau bolșevismului. – Din rus. bol'ševik, fr. bolchevik.

DOOM

bolșevíc adj. m., s. m., pl. bolșevíci; adj. f., s. f. bolșevícă, pl. bolșevíce

bolșevicele
BOLȘEVÍC, -Ă, bolșevici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al bolșevismului. 2. Adj. Care aparține bolșevismului sau bolșevicilor (1), care se referă la bolșevism sau la bolșevici; propriu, caracteristic bolșevicilor sau bolșevismului. – Din rus. bol'ševik, fr. bolchevik.

DOOM

bolșevíc adj. m., s. m., pl. bolșevíci; adj. f., s. f. bolșevícă, pl. bolșevíce

bolșevicele
BOLȘEVÍC, -Ă, bolșevici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al bolșevismului. 2. Adj. Care aparține bolșevismului sau bolșevicilor (1), care se referă la bolșevism sau la bolșevici; propriu, caracteristic bolșevicilor sau bolșevismului. – Din rus. bol'ševik, fr. bolchevik.

DOOM

bolșevíc adj. m., s. m., pl. bolșevíci; adj. f., s. f. bolșevícă, pl. bolșevíce

bolșevicelor
BOLȘEVÍC, -Ă, bolșevici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al bolșevismului. 2. Adj. Care aparține bolșevismului sau bolșevicilor (1), care se referă la bolșevism sau la bolșevici; propriu, caracteristic bolșevicilor sau bolșevismului. – Din rus. bol'ševik, fr. bolchevik.

DOOM

bolșevíc adj. m., s. m., pl. bolșevíci; adj. f., s. f. bolșevícă, pl. bolșevíce

bolșevicelor
BOLȘEVÍC, -Ă, bolșevici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al bolșevismului. 2. Adj. Care aparține bolșevismului sau bolșevicilor (1), care se referă la bolșevism sau la bolșevici; propriu, caracteristic bolșevicilor sau bolșevismului. – Din rus. bol'ševik, fr. bolchevik.

DOOM

bolșevíc adj. m., s. m., pl. bolșevíci; adj. f., s. f. bolșevícă, pl. bolșevíce

bolșevici
BOLȘEVÍC, -Ă, bolșevici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al bolșevismului. 2. Adj. Care aparține bolșevismului sau bolșevicilor (1), care se referă la bolșevism sau la bolșevici; propriu, caracteristic bolșevicilor sau bolșevismului. – Din rus. bol'ševik, fr. bolchevik.

DOOM

bolșevíc adj. m., s. m., pl. bolșevíci; adj. f., s. f. bolșevícă, pl. bolșevíce

bolșevici
BOLȘEVÍC, -Ă, bolșevici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al bolșevismului. 2. Adj. Care aparține bolșevismului sau bolșevicilor (1), care se referă la bolșevism sau la bolșevici; propriu, caracteristic bolșevicilor sau bolșevismului. – Din rus. bol'ševik, fr. bolchevik.

DOOM

bolșevíc adj. m., s. m., pl. bolșevíci; adj. f., s. f. bolșevícă, pl. bolșevíce

bolșevicii
BOLȘEVÍC, -Ă, bolșevici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al bolșevismului. 2. Adj. Care aparține bolșevismului sau bolșevicilor (1), care se referă la bolșevism sau la bolșevici; propriu, caracteristic bolșevicilor sau bolșevismului. – Din rus. bol'ševik, fr. bolchevik.

DOOM

bolșevíc adj. m., s. m., pl. bolșevíci; adj. f., s. f. bolșevícă, pl. bolșevíce

bolșevicii
BOLȘEVÍC, -Ă, bolșevici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al bolșevismului. 2. Adj. Care aparține bolșevismului sau bolșevicilor (1), care se referă la bolșevism sau la bolșevici; propriu, caracteristic bolșevicilor sau bolșevismului. – Din rus. bol'ševik, fr. bolchevik.

DOOM

bolșevíc adj. m., s. m., pl. bolșevíci; adj. f., s. f. bolșevícă, pl. bolșevíce

bolșevicilor
BOLȘEVÍC, -Ă, bolșevici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al bolșevismului. 2. Adj. Care aparține bolșevismului sau bolșevicilor (1), care se referă la bolșevism sau la bolșevici; propriu, caracteristic bolșevicilor sau bolșevismului. – Din rus. bol'ševik, fr. bolchevik.

DOOM

bolșevíc adj. m., s. m., pl. bolșevíci; adj. f., s. f. bolșevícă, pl. bolșevíce

bolșevicilor
BOLȘEVÍC, -Ă, bolșevici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al bolșevismului. 2. Adj. Care aparține bolșevismului sau bolșevicilor (1), care se referă la bolșevism sau la bolșevici; propriu, caracteristic bolșevicilor sau bolșevismului. – Din rus. bol'ševik, fr. bolchevik.

DOOM

bolșevíc adj. m., s. m., pl. bolșevíci; adj. f., s. f. bolșevícă, pl. bolșevíce

bolșevicul
BOLȘEVÍC, -Ă, bolșevici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al bolșevismului. 2. Adj. Care aparține bolșevismului sau bolșevicilor (1), care se referă la bolșevism sau la bolșevici; propriu, caracteristic bolșevicilor sau bolșevismului. – Din rus. bol'ševik, fr. bolchevik.

DOOM

bolșevíc adj. m., s. m., pl. bolșevíci; adj. f., s. f. bolșevícă, pl. bolșevíce

bolșevicul
BOLȘEVÍC, -Ă, bolșevici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al bolșevismului. 2. Adj. Care aparține bolșevismului sau bolșevicilor (1), care se referă la bolșevism sau la bolșevici; propriu, caracteristic bolșevicilor sau bolșevismului. – Din rus. bol'ševik, fr. bolchevik.

DOOM

bolșevíc adj. m., s. m., pl. bolșevíci; adj. f., s. f. bolșevícă, pl. bolșevíce

bolșevicului
BOLȘEVÍC, -Ă, bolșevici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al bolșevismului. 2. Adj. Care aparține bolșevismului sau bolșevicilor (1), care se referă la bolșevism sau la bolșevici; propriu, caracteristic bolșevicilor sau bolșevismului. – Din rus. bol'ševik, fr. bolchevik.

DOOM

bolșevíc adj. m., s. m., pl. bolșevíci; adj. f., s. f. bolșevícă, pl. bolșevíce

bolșevicului
BOLȘEVÍC, -Ă, bolșevici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al bolșevismului. 2. Adj. Care aparține bolșevismului sau bolșevicilor (1), care se referă la bolșevism sau la bolșevici; propriu, caracteristic bolșevicilor sau bolșevismului. – Din rus. bol'ševik, fr. bolchevik.

DOOM

bolșevíc adj. m., s. m., pl. bolșevíci; adj. f., s. f. bolșevícă, pl. bolșevíce

bolșevism
BOLȘEVÍSM s. n. Curent de gândire politică apărut în Rusia la începutul sec. XX în cadrul fracțiunii de stânga a Partidului Social Democrat al Muncitorilor. – Din rus. bol'ševizm, fr. bolchevisme.

DOOM

bolșevísm (rar) s. n.

bolșevismul
BOLȘEVÍSM s. n. Curent de gândire politică apărut în Rusia la începutul sec. XX în cadrul fracțiunii de stânga a Partidului Social Democrat al Muncitorilor. – Din rus. bol'ševizm, fr. bolchevisme.

DOOM

bolșevísm (rar) s. n.

bolșevismului
BOLȘEVÍSM s. n. Curent de gândire politică apărut în Rusia la începutul sec. XX în cadrul fracțiunii de stânga a Partidului Social Democrat al Muncitorilor. – Din rus. bol'ševizm, fr. bolchevisme.

DOOM

bolșevísm (rar) s. n.

bolșeviza
BOLȘEVIZÁ, bolșevizez, vb. I. Tranz. A educa în spirit bolșevic, a introduce, a întări spiritul bolșevic (într-o organizație, într-o acțiune etc.).

DOOM

bolșevizá (a ~) vb., ind. prez. 3 bolșevizeáză

bolșevizai
BOLȘEVIZÁ, bolșevizez, vb. I. Tranz. A educa în spirit bolșevic, a introduce, a întări spiritul bolșevic (într-o organizație, într-o acțiune etc.).

DOOM

bolșevizá (a ~) vb., ind. prez. 3 bolșevizeáză

bolșevizam
BOLȘEVIZÁ, bolșevizez, vb. I. Tranz. A educa în spirit bolșevic, a introduce, a întări spiritul bolșevic (într-o organizație, într-o acțiune etc.).

DOOM

bolșevizá (a ~) vb., ind. prez. 3 bolșevizeáză

bolșevizare
BOLȘEVIZÁ, bolșevizez, vb. I. Tranz. A educa în spirit bolșevic, a introduce, a întări spiritul bolșevic (într-o organizație, într-o acțiune etc.).

DOOM

bolșevizá (a ~) vb., ind. prez. 3 bolșevizeáză

bolșevizare
BOLȘEVIZÁRE, bolșevizări, s. f. Acțiunea de a b o l ș e v i z a. Avîntul revoluției [în 1917] creștea. Începuse o perioadă de înviorare și de reînnoire a Sovietelor, perioada bolșevizării Sovietelor. Ist. P. C. (b) 282. Apariția celor două documente de partid [în legătură cu devierea de dreapta], așa cum o arată discuțiile, constituie un mare eveniment în istoria partidului, o cotitură în viața sa, un pas înainte pe drumul bolșevizării sale, adică pe drumul apropierii de înaltul exemplu pe care îl dă tuturor partidelor comuniste gloriosul partid al lui Lenin și Stalin. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 646.

bolșevizarea
BOLȘEVIZÁRE, bolșevizări, s. f. Acțiunea de a b o l ș e v i z a. Avîntul revoluției [în 1917] creștea. Începuse o perioadă de înviorare și de reînnoire a Sovietelor, perioada bolșevizării Sovietelor. Ist. P. C. (b) 282. Apariția celor două documente de partid [în legătură cu devierea de dreapta], așa cum o arată discuțiile, constituie un mare eveniment în istoria partidului, o cotitură în viața sa, un pas înainte pe drumul bolșevizării sale, adică pe drumul apropierii de înaltul exemplu pe care îl dă tuturor partidelor comuniste gloriosul partid al lui Lenin și Stalin. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 646.

bolșevizară
BOLȘEVIZÁ, bolșevizez, vb. I. Tranz. A educa în spirit bolșevic, a introduce, a întări spiritul bolșevic (într-o organizație, într-o acțiune etc.).

DOOM

bolșevizá (a ~) vb., ind. prez. 3 bolșevizeáză

bolșevizarăm
BOLȘEVIZÁ, bolșevizez, vb. I. Tranz. A educa în spirit bolșevic, a introduce, a întări spiritul bolșevic (într-o organizație, într-o acțiune etc.).

DOOM

bolșevizá (a ~) vb., ind. prez. 3 bolșevizeáză

bolșevizarăți
BOLȘEVIZÁ, bolșevizez, vb. I. Tranz. A educa în spirit bolșevic, a introduce, a întări spiritul bolșevic (într-o organizație, într-o acțiune etc.).

DOOM

bolșevizá (a ~) vb., ind. prez. 3 bolșevizeáză

bolșevizase
BOLȘEVIZÁ, bolșevizez, vb. I. Tranz. A educa în spirit bolșevic, a introduce, a întări spiritul bolșevic (într-o organizație, într-o acțiune etc.).

DOOM

bolșevizá (a ~) vb., ind. prez. 3 bolșevizeáză

bolșevizasem
BOLȘEVIZÁ, bolșevizez, vb. I. Tranz. A educa în spirit bolșevic, a introduce, a întări spiritul bolșevic (într-o organizație, într-o acțiune etc.).

DOOM

bolșevizá (a ~) vb., ind. prez. 3 bolșevizeáză

bolșevizaseră
BOLȘEVIZÁ, bolșevizez, vb. I. Tranz. A educa în spirit bolșevic, a introduce, a întări spiritul bolșevic (într-o organizație, într-o acțiune etc.).

DOOM

bolșevizá (a ~) vb., ind. prez. 3 bolșevizeáză

bolșevizaserăm
BOLȘEVIZÁ, bolșevizez, vb. I. Tranz. A educa în spirit bolșevic, a introduce, a întări spiritul bolșevic (într-o organizație, într-o acțiune etc.).

DOOM

bolșevizá (a ~) vb., ind. prez. 3 bolșevizeáză

bolșevizaserăți
BOLȘEVIZÁ, bolșevizez, vb. I. Tranz. A educa în spirit bolșevic, a introduce, a întări spiritul bolșevic (într-o organizație, într-o acțiune etc.).

DOOM

bolșevizá (a ~) vb., ind. prez. 3 bolșevizeáză

bolșevizaseși
BOLȘEVIZÁ, bolșevizez, vb. I. Tranz. A educa în spirit bolșevic, a introduce, a întări spiritul bolșevic (într-o organizație, într-o acțiune etc.).

DOOM

bolșevizá (a ~) vb., ind. prez. 3 bolșevizeáză

bolșevizaseți
BOLȘEVIZÁ, bolșevizez, vb. I. Tranz. A educa în spirit bolșevic, a introduce, a întări spiritul bolșevic (într-o organizație, într-o acțiune etc.).

DOOM

bolșevizá (a ~) vb., ind. prez. 3 bolșevizeáză

bolșevizat
BOLȘEVIZÁ, bolșevizez, vb. I. Tranz. A educa în spirit bolșevic, a introduce, a întări spiritul bolșevic (într-o organizație, într-o acțiune etc.).

DOOM

bolșevizá (a ~) vb., ind. prez. 3 bolșevizeáză

bolșevizat
BOLȘEVIZÁ, bolșevizez, vb. I. Tranz. A educa în spirit bolșevic, a introduce, a întări spiritul bolșevic (într-o organizație, într-o acțiune etc.) – Din bolșevic (după rus. bol'șevizirovat').

bolșevizau
BOLȘEVIZÁ, bolșevizez, vb. I. Tranz. A educa în spirit bolșevic, a introduce, a întări spiritul bolșevic (într-o organizație, într-o acțiune etc.).

DOOM

bolșevizá (a ~) vb., ind. prez. 3 bolșevizeáză

bolșevizași
BOLȘEVIZÁ, bolșevizez, vb. I. Tranz. A educa în spirit bolșevic, a introduce, a întări spiritul bolșevic (într-o organizație, într-o acțiune etc.).

DOOM

bolșevizá (a ~) vb., ind. prez. 3 bolșevizeáză

bolșevizați
BOLȘEVIZÁ, bolșevizez, vb. I. Tranz. A educa în spirit bolșevic, a introduce, a întări spiritul bolșevic (într-o organizație, într-o acțiune etc.).

DOOM

bolșevizá (a ~) vb., ind. prez. 3 bolșevizeáză

bolșevizează
BOLȘEVIZÁ, bolșevizez, vb. I. Tranz. A educa în spirit bolșevic, a introduce, a întări spiritul bolșevic (într-o organizație, într-o acțiune etc.).

DOOM

bolșevizá (a ~) vb., ind. prez. 3 bolșevizeáză

bolșevizez
BOLȘEVIZÁ, bolșevizez, vb. I. Tranz. A educa în spirit bolșevic, a introduce, a întări spiritul bolșevic (într-o organizație, într-o acțiune etc.).

DOOM

bolșevizá (a ~) vb., ind. prez. 3 bolșevizeáză

bolșevizeze
BOLȘEVIZÁ, bolșevizez, vb. I. Tranz. A educa în spirit bolșevic, a introduce, a întări spiritul bolșevic (într-o organizație, într-o acțiune etc.).

DOOM

bolșevizá (a ~) vb., ind. prez. 3 bolșevizeáză

bolșevizezi
BOLȘEVIZÁ, bolșevizez, vb. I. Tranz. A educa în spirit bolșevic, a introduce, a întări spiritul bolșevic (într-o organizație, într-o acțiune etc.).

DOOM

bolșevizá (a ~) vb., ind. prez. 3 bolșevizeáză

bolșevizând
BOLȘEVIZÁ, bolșevizez, vb. I. Tranz. A educa în spirit bolșevic, a introduce, a întări spiritul bolșevic (într-o organizație, într-o acțiune etc.).

DOOM

bolșevizá (a ~) vb., ind. prez. 3 bolșevizeáză

bolșevizînd
BOLȘEVIZÁ, bolșevizez, vb. I. Tranz. A educa în spirit bolșevic, a introduce, a întări spiritul bolșevic (într-o organizație, într-o acțiune etc.).

DOOM

bolșevizá (a ~) vb., ind. prez. 3 bolșevizeáză

bolșevizări
BOLȘEVIZÁRE, bolșevizări, s. f. Acțiunea de a b o l ș e v i z a. Avîntul revoluției [în 1917] creștea. Începuse o perioadă de înviorare și de reînnoire a Sovietelor, perioada bolșevizării Sovietelor. Ist. P. C. (b) 282. Apariția celor două documente de partid [în legătură cu devierea de dreapta], așa cum o arată discuțiile, constituie un mare eveniment în istoria partidului, o cotitură în viața sa, un pas înainte pe drumul bolșevizării sale, adică pe drumul apropierii de înaltul exemplu pe care îl dă tuturor partidelor comuniste gloriosul partid al lui Lenin și Stalin. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 646.

bolșevizării
BOLȘEVIZÁRE, bolșevizări, s. f. Acțiunea de a b o l ș e v i z a. Avîntul revoluției [în 1917] creștea. Începuse o perioadă de înviorare și de reînnoire a Sovietelor, perioada bolșevizării Sovietelor. Ist. P. C. (b) 282. Apariția celor două documente de partid [în legătură cu devierea de dreapta], așa cum o arată discuțiile, constituie un mare eveniment în istoria partidului, o cotitură în viața sa, un pas înainte pe drumul bolșevizării sale, adică pe drumul apropierii de înaltul exemplu pe care îl dă tuturor partidelor comuniste gloriosul partid al lui Lenin și Stalin. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 646.

bolșevizările
BOLȘEVIZÁRE, bolșevizări, s. f. Acțiunea de a b o l ș e v i z a. Avîntul revoluției [în 1917] creștea. Începuse o perioadă de înviorare și de reînnoire a Sovietelor, perioada bolșevizării Sovietelor. Ist. P. C. (b) 282. Apariția celor două documente de partid [în legătură cu devierea de dreapta], așa cum o arată discuțiile, constituie un mare eveniment în istoria partidului, o cotitură în viața sa, un pas înainte pe drumul bolșevizării sale, adică pe drumul apropierii de înaltul exemplu pe care îl dă tuturor partidelor comuniste gloriosul partid al lui Lenin și Stalin. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 646.

bolșevizărilor
BOLȘEVIZÁRE, bolșevizări, s. f. Acțiunea de a b o l ș e v i z a. Avîntul revoluției [în 1917] creștea. Începuse o perioadă de înviorare și de reînnoire a Sovietelor, perioada bolșevizării Sovietelor. Ist. P. C. (b) 282. Apariția celor două documente de partid [în legătură cu devierea de dreapta], așa cum o arată discuțiile, constituie un mare eveniment în istoria partidului, o cotitură în viața sa, un pas înainte pe drumul bolșevizării sale, adică pe drumul apropierii de înaltul exemplu pe care îl dă tuturor partidelor comuniste gloriosul partid al lui Lenin și Stalin. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 646.

bolț
BOLȚ, bolțuri, s. n. Piesă de legătură între un piston și o bielă. – Din germ. Bolzen.

DOOM

bolț s. n., pl. bólțuri

bolțar
BOLȚÁR, bolțari, s. m. Bucată de piatră sau de beton special fasonată pentru construirea bolților. – Boltă + suf. -ar.

DOOM

bolțár s. m., pl. bolțári

bolțare
BOLȚÁR, bolțari, s. m. Bucată de piatră sau de beton special fasonată pentru construirea bolților. – Boltă + suf. -ar.

DOOM

bolțár s. m., pl. bolțári

bolțarele
BOLȚÁR, bolțari, s. m. Bucată de piatră sau de beton special fasonată pentru construirea bolților. – Boltă + suf. -ar.

DOOM

bolțár s. m., pl. bolțári

bolțarelor
BOLȚÁR, bolțari, s. m. Bucată de piatră sau de beton special fasonată pentru construirea bolților. – Boltă + suf. -ar.

DOOM

bolțár s. m., pl. bolțári

bolțari
BOLȚÁR, bolțari, s. m. Bucată de piatră sau de beton special fasonată pentru construirea bolților. – Boltă + suf. -ar.

DOOM

bolțár s. m., pl. bolțári

bolțarii
BOLȚÁR, bolțari, s. m. Bucată de piatră sau de beton special fasonată pentru construirea bolților. – Boltă + suf. -ar.

DOOM

bolțár s. m., pl. bolțári

bolțarilor
BOLȚÁR, bolțari, s. m. Bucată de piatră sau de beton special fasonată pentru construirea bolților. – Boltă + suf. -ar.

DOOM

bolțár s. m., pl. bolțári

bolțarul
BOLȚÁR, bolțari, s. m. Bucată de piatră sau de beton special fasonată pentru construirea bolților. – Boltă + suf. -ar.

DOOM

bolțár s. m., pl. bolțári

bolțarului
BOLȚÁR, bolțari, s. m. Bucată de piatră sau de beton special fasonată pentru construirea bolților. – Boltă + suf. -ar.

DOOM

bolțár s. m., pl. bolțári

bolți
BÓLTĂ, bolți, s. f. 1. Zidărie sau construcție cu partea superioară arcuită în formă de semicerc sau numai bombată în sus. ♦ Încăpere, gang sau galerie subterană cu tavanul arcuit. ♦ Construcție de lemn sau de vergele de fier în formă de arc, care servește de sprijin plantelor agățătoare. ♦ Arc de verdeață format de ramurile unite ale copacilor. ♦ (În sintagma) Boltă cerească sau bolta cerului = cer² (1). 2. (În sintagmele) Boltă craniană = partea superioară a cutiei osoase craniene. Boltă palatină = palat¹, cerul-gurii. 3. (Reg.) Prăvălie, dugheană. [Var.: (reg.) boáltă s. f.] – Din sb. bolta, magh. bolt.

DOOM

bóltă s. f., g.-d. art. bólții; pl. bolți

bolții
BÓLTĂ, bolți, s. f. 1. Zidărie sau construcție cu partea superioară arcuită în formă de semicerc sau numai bombată în sus. ♦ Încăpere, gang sau galerie subterană cu tavanul arcuit. ♦ Construcție de lemn sau de vergele de fier în formă de arc, care servește de sprijin plantelor agățătoare. ♦ Arc de verdeață format de ramurile unite ale copacilor. ♦ (În sintagma) Boltă cerească sau bolta cerului = cer² (1). 2. (În sintagmele) Boltă craniană = partea superioară a cutiei osoase craniene. Boltă palatină = palat¹, cerul-gurii. 3. (Reg.) Prăvălie, dugheană. [Var.: (reg.) boáltă s. f.] – Din sb. bolta, magh. bolt.

DOOM

bóltă s. f., g.-d. art. bólții; pl. bolți

bolțile
BÓLTĂ, bolți, s. f. 1. Zidărie sau construcție cu partea superioară arcuită în formă de semicerc sau numai bombată în sus. ♦ Încăpere, gang sau galerie subterană cu tavanul arcuit. ♦ Construcție de lemn sau de vergele de fier în formă de arc, care servește de sprijin plantelor agățătoare. ♦ Arc de verdeață format de ramurile unite ale copacilor. ♦ (În sintagma) Boltă cerească sau bolta cerului = cer² (1). 2. (În sintagmele) Boltă craniană = partea superioară a cutiei osoase craniene. Boltă palatină = palat¹, cerul-gurii. 3. (Reg.) Prăvălie, dugheană. [Var.: (reg.) boáltă s. f.] – Din sb. bolta, magh. bolt.

DOOM

bóltă s. f., g.-d. art. bólții; pl. bolți

bolților
BÓLTĂ, bolți, s. f. 1. Zidărie sau construcție cu partea superioară arcuită în formă de semicerc sau numai bombată în sus. ♦ Încăpere, gang sau galerie subterană cu tavanul arcuit. ♦ Construcție de lemn sau de vergele de fier în formă de arc, care servește de sprijin plantelor agățătoare. ♦ Arc de verdeață format de ramurile unite ale copacilor. ♦ (În sintagma) Boltă cerească sau bolta cerului = cer² (1). 2. (În sintagmele) Boltă craniană = partea superioară a cutiei osoase craniene. Boltă palatină = palat¹, cerul-gurii. 3. (Reg.) Prăvălie, dugheană. [Var.: (reg.) boáltă s. f.] – Din sb. bolta, magh. bolt.

DOOM

bóltă s. f., g.-d. art. bólții; pl. bolți

bolțișoara
BOLȚIȘOÁRĂ, bolțișoare, s. f. Fiecare dintre bolțile de dimensiuni mici și puțin arcuite, așezate între grinzile de metal sau de beton armat al unui planșeu masiv. – Din boltă + suf. -ișoară.

bolțișoare
BOLȚIȘOÁRĂ, bolțișoare, s. f. Fiecare dintre bolțile de dimensiuni mici și puțin arcuite, așezate între grinzile de metal sau de beton armat al unui planșeu masiv. – Din boltă + suf. -ișoară.

bolțișoarei
BOLȚIȘOÁRĂ, bolțișoare, s. f. Fiecare dintre bolțile de dimensiuni mici și puțin arcuite, așezate între grinzile de metal sau de beton armat al unui planșeu masiv. – Din boltă + suf. -ișoară.

bolțișoarele
BOLȚIȘOÁRĂ, bolțișoare, s. f. Fiecare dintre bolțile de dimensiuni mici și puțin arcuite, așezate între grinzile de metal sau de beton armat al unui planșeu masiv. – Din boltă + suf. -ișoară.

bolțișoarelor
BOLȚIȘOÁRĂ, bolțișoare, s. f. Fiecare dintre bolțile de dimensiuni mici și puțin arcuite, așezate între grinzile de metal sau de beton armat al unui planșeu masiv. – Din boltă + suf. -ișoară.

bolțul
BOLȚ, bolțuri, s. n. Piesă de legătură între un piston și o bielă. – Din germ. Bolzen.

DOOM

bolț s. n., pl. bólțuri

bolțului
BOLȚ, bolțuri, s. n. Piesă de legătură între un piston și o bielă. – Din germ. Bolzen.

DOOM

bolț s. n., pl. bólțuri

bolțuri
BOLȚ, bolțuri, s. n. Piesă de legătură între un piston și o bielă. – Din germ. Bolzen.

DOOM

bolț s. n., pl. bólțuri

bolțurile
BOLȚ, bolțuri, s. n. Piesă de legătură între un piston și o bielă. – Din germ. Bolzen.

DOOM

bolț s. n., pl. bólțuri

bolțurilor
BOLȚ, bolțuri, s. n. Piesă de legătură între un piston și o bielă. – Din germ. Bolzen.

DOOM

bolț s. n., pl. bólțuri

bomb
bomb- – Rădăcină expresivă onomatopeică, ce reprezintă ideea unui zgomot confuz și neîncetat, și în general a unui zumzet. Creație spontană, proprie multor limbi, cf. gr. βόμβος, lat. bombus, bombire, bombizare, sl. bǫbnǫti „a bate toba”. Der. bombăni (var. bombăi, bomboni, bumbă(n)i), vb. (a bombăni, a bodogăni; a certa, a dojeni), pe care Miklosich, Slaw. Elem., 16; Lexicon, 54; și Byhan, JB, IV, 305, încearcă să-l explice prin sl. bǫbnǫti; bombăneală, s. f. (bombăneală, mîrîială); bombănitor, adj. (care mîrîie); bombănitură, s. f. (mîrîială); bombar, s. m. (bondar, bărzăun); bondăni, bondări, vb. (a zumzăi; a bodogăni); bondăneală, s. f. (zumzet); bondar (var. băndar, bîndar, bundar), s. m. (bondar, bărzăun); bonzăi, vb. (a zumzăi); bonzălău, s. m. (tăune); bonzar, s. m. (bondar, bărzăun); dondăni, vb. (a bombăni, a bodogăni); dondăneală, s. f. (mîrîială). Bombar și bondar sînt fără îndoială un singur cuvînt; totuși, REW 1199 derivă pe bombar din lat. bombus și REW 1203a îl derivă pe bondar de la bond-. Cf. și mr. bumbar, megl. bumbăr, din bg. b(r)umbar, creație care poate fi la fel de bine der. din rom., sau spontană, ca ngr. μπούμπουνας „viespe”, μπουμπουνάρης „bondar”.

bomba
BOMBÁ, bombez, vb. I. Tranz. și refl. A da sau a lua o formă arcuită convexă. – Din fr. bomber.

DOOM

bombá (a ~) vb., ind. prez. 3 bombeáză

bomba
BÓMBĂ, bombe, s. f. 1. Proiectil cu încărcătură explozivă, incendiară etc., care se aruncă din avion; (rar) proiectil de tun. ◊ Bombă atomică (sau nucleară) = bombă bazată pe energia nucleară, cu o putere de distrugere extraordinară. 2. (În sintagma) Bombă vulcanică = bucată de lavă aruncată în aer din crater și rotunjită prin învârtirea în atmosferă. 3. (În sintagma) Bombă calorimetrică = vas rezistent de metal întrebuințat pentru determinarea căldurii de ardere a unei substanțe. 4. Fig. (Sport) Lovitură de minge trasă puternic spre poartă. 5. Fig. (Arg.) Știre senzațională. 6. Fig. (Arg.) Speluncă. – Din fr. bombe.

DOOM

bómbă s. f., g.-d. art. bómbei; pl. bómbe

bombagiu
bombagiu, bombagii s. m. individ lăudăros, mincinos.

bombai
BOMBÁ, bombez, vb. I. Tranz. și refl. A da sau a lua o formă arcuită convexă. – Din fr. bomber.

DOOM

bombá (a ~) vb., ind. prez. 3 bombeáză

bombaj
BOMBÁJ, bombaje, s. n. 1. Deformare a unei plăci constând în convexitatea uneia dintre fețe. 2. Deformare a capacelor de tablă la unele cutii sau borcane de conserve cu conținut alterat. – Bomba + suf. -aj.

DOOM

bombáj s. n., pl. bombáje

bombaje
BOMBÁJ, bombaje, s. n. 1. Deformare a unei plăci constând în convexitatea uneia dintre fețe. 2. Deformare a capacelor de tablă la unele cutii sau borcane de conserve cu conținut alterat. – Bomba + suf. -aj.

DOOM

bombáj s. n., pl. bombáje

bombajele
BOMBÁJ, bombaje, s. n. 1. Deformare a unei plăci constând în convexitatea uneia dintre fețe. 2. Deformare a capacelor de tablă la unele cutii sau borcane de conserve cu conținut alterat. – Bomba + suf. -aj.

DOOM

bombáj s. n., pl. bombáje

bombajelor
BOMBÁJ, bombaje, s. n. 1. Deformare a unei plăci constând în convexitatea uneia dintre fețe. 2. Deformare a capacelor de tablă la unele cutii sau borcane de conserve cu conținut alterat. – Bomba + suf. -aj.

DOOM

bombáj s. n., pl. bombáje

bombajul
BOMBÁJ, bombaje, s. n. 1. Deformare a unei plăci constând în convexitatea uneia dintre fețe. 2. Deformare a capacelor de tablă la unele cutii sau borcane de conserve cu conținut alterat. – Bomba + suf. -aj.

DOOM

bombáj s. n., pl. bombáje

bombajului
BOMBÁJ, bombaje, s. n. 1. Deformare a unei plăci constând în convexitatea uneia dintre fețe. 2. Deformare a capacelor de tablă la unele cutii sau borcane de conserve cu conținut alterat. – Bomba + suf. -aj.

DOOM

bombáj s. n., pl. bombáje

bombam
BOMBÁ, bombez, vb. I. Tranz. și refl. A da sau a lua o formă arcuită convexă. – Din fr. bomber.

DOOM

bombá (a ~) vb., ind. prez. 3 bombeáză

bombament
BOMBAMÉNT s. n. Parte bombată a unui drum pavat sau asfaltat, realizată pentru a asigura scurgerea apei. – Din fr. bombement.

DOOM

bombamént s. n.

bombarda
BOMBARDÁ, bombardez, vb. I. Tranz. 1. A supune un obiectiv unui tir de artilerie, de aviație sau de rachete. 2. A proiecta particule elementare (neutroni, protoni etc.) asupra unui corp. – Din fr. bombarder.

DOOM

bombardá (a ~) vb., ind. prez. 3 bombardeáză

bombarda
BOMBÁRDĂ, bombarde, s. f. Mașină de război cu care, în evul mediu, se aruncau bolovani sau alte proiectile grele asupra fortificațiilor. ♦ Tun de calibru mare; balimez. – Din fr. bombarde.

DOOM

bombárdă (înv.) s. f., g.-d. art. bombárdei; pl. bombárde

bombardai
BOMBARDÁ, bombardez, vb. I. Tranz. 1. A supune un obiectiv unui tir de artilerie, de aviație sau de rachete. 2. A proiecta particule elementare (neutroni, protoni etc.) asupra unui corp. – Din fr. bombarder.

DOOM

bombardá (a ~) vb., ind. prez. 3 bombardeáză

bombardam
BOMBARDÁ, bombardez, vb. I. Tranz. 1. A supune un obiectiv unui tir de artilerie, de aviație sau de rachete. 2. A proiecta particule elementare (neutroni, protoni etc.) asupra unui corp. – Din fr. bombarder.

DOOM

bombardá (a ~) vb., ind. prez. 3 bombardeáză

bombardament
BOMBARDAMÉNT, bombardamente, s. n. Bombardare. – Din fr. bombardement, it. bombardamento.

DOOM

bombardamént s. n., pl. bombardaménte

bombardament
BOMBARDAMÉNT s.n. 1. Atac cu bombe, cu proiectile (grele) sau cu rachete al unui obiectiv efectuat de aviație, de artilerie etc. 2. (Fiz.) Bombardament nuclear = proiectarea unui fascicul de particule asupra unor nuclee atomice pentru a provoca reacții nucleare. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. bombardement, it. bombardamento].

bombardamente
BOMBARDAMÉNT, bombardamente, s. n. Bombardare. – Din fr. bombardement, it. bombardamento.

DOOM

bombardamént s. n., pl. bombardaménte

bombardamentele
BOMBARDAMÉNT, bombardamente, s. n. Bombardare. – Din fr. bombardement, it. bombardamento.

DOOM

bombardamént s. n., pl. bombardaménte

bombardamentelor
BOMBARDAMÉNT, bombardamente, s. n. Bombardare. – Din fr. bombardement, it. bombardamento.

DOOM

bombardamént s. n., pl. bombardaménte

bombardamentul
BOMBARDAMÉNT, bombardamente, s. n. Bombardare. – Din fr. bombardement, it. bombardamento.

DOOM

bombardamént s. n., pl. bombardaménte

bombardamentului
BOMBARDAMÉNT, bombardamente, s. n. Bombardare. – Din fr. bombardement, it. bombardamento.

DOOM

bombardamént s. n., pl. bombardaménte

bombardare
BOMBARDÁ, bombardez, vb. I. Tranz. 1. A supune un obiectiv unui tir de artilerie, de aviație sau de rachete. 2. A proiecta particule elementare (neutroni, protoni etc.) asupra unui corp. – Din fr. bombarder.

DOOM

bombardá (a ~) vb., ind. prez. 3 bombardeáză

bombardare
BOMBARDÁRE, bombardări, s. f. Acțiunea de a bombarda, bombardament. – V. bombarda.

DOOM

bombardáre s. f., g.-d. art. bombardắrii; pl. bombardắri

bombardarea
BOMBARDÁRE, bombardări, s. f. Acțiunea de a bombarda, bombardament. – V. bombarda.

DOOM

bombardáre s. f., g.-d. art. bombardắrii; pl. bombardắri

bombardară
BOMBARDÁ, bombardez, vb. I. Tranz. 1. A supune un obiectiv unui tir de artilerie, de aviație sau de rachete. 2. A proiecta particule elementare (neutroni, protoni etc.) asupra unui corp. – Din fr. bombarder.

DOOM

bombardá (a ~) vb., ind. prez. 3 bombardeáză

bombardarăm
BOMBARDÁ, bombardez, vb. I. Tranz. 1. A supune un obiectiv unui tir de artilerie, de aviație sau de rachete. 2. A proiecta particule elementare (neutroni, protoni etc.) asupra unui corp. – Din fr. bombarder.

DOOM

bombardá (a ~) vb., ind. prez. 3 bombardeáză

bombardarăți
BOMBARDÁ, bombardez, vb. I. Tranz. 1. A supune un obiectiv unui tir de artilerie, de aviație sau de rachete. 2. A proiecta particule elementare (neutroni, protoni etc.) asupra unui corp. – Din fr. bombarder.

DOOM

bombardá (a ~) vb., ind. prez. 3 bombardeáză

bombardase
BOMBARDÁ, bombardez, vb. I. Tranz. 1. A supune un obiectiv unui tir de artilerie, de aviație sau de rachete. 2. A proiecta particule elementare (neutroni, protoni etc.) asupra unui corp. – Din fr. bombarder.

DOOM

bombardá (a ~) vb., ind. prez. 3 bombardeáză

bombardasem
BOMBARDÁ, bombardez, vb. I. Tranz. 1. A supune un obiectiv unui tir de artilerie, de aviație sau de rachete. 2. A proiecta particule elementare (neutroni, protoni etc.) asupra unui corp. – Din fr. bombarder.

DOOM

bombardá (a ~) vb., ind. prez. 3 bombardeáză

bombardaseră
BOMBARDÁ, bombardez, vb. I. Tranz. 1. A supune un obiectiv unui tir de artilerie, de aviație sau de rachete. 2. A proiecta particule elementare (neutroni, protoni etc.) asupra unui corp. – Din fr. bombarder.

DOOM

bombardá (a ~) vb., ind. prez. 3 bombardeáză

bombardaserăm
BOMBARDÁ, bombardez, vb. I. Tranz. 1. A supune un obiectiv unui tir de artilerie, de aviație sau de rachete. 2. A proiecta particule elementare (neutroni, protoni etc.) asupra unui corp. – Din fr. bombarder.

DOOM

bombardá (a ~) vb., ind. prez. 3 bombardeáză

bombardaserăți
BOMBARDÁ, bombardez, vb. I. Tranz. 1. A supune un obiectiv unui tir de artilerie, de aviație sau de rachete. 2. A proiecta particule elementare (neutroni, protoni etc.) asupra unui corp. – Din fr. bombarder.

DOOM

bombardá (a ~) vb., ind. prez. 3 bombardeáză

bombardaseși
BOMBARDÁ, bombardez, vb. I. Tranz. 1. A supune un obiectiv unui tir de artilerie, de aviație sau de rachete. 2. A proiecta particule elementare (neutroni, protoni etc.) asupra unui corp. – Din fr. bombarder.

DOOM

bombardá (a ~) vb., ind. prez. 3 bombardeáză

bombardaseți
BOMBARDÁ, bombardez, vb. I. Tranz. 1. A supune un obiectiv unui tir de artilerie, de aviație sau de rachete. 2. A proiecta particule elementare (neutroni, protoni etc.) asupra unui corp. – Din fr. bombarder.

DOOM

bombardá (a ~) vb., ind. prez. 3 bombardeáză

bombardat
BOMBARDÁ, bombardez, vb. I. Tranz. 1. A supune un obiectiv unui tir de artilerie, de aviație sau de rachete. 2. A proiecta particule elementare (neutroni, protoni etc.) asupra unui corp. – Din fr. bombarder.

DOOM

bombardá (a ~) vb., ind. prez. 3 bombardeáză

bombardat
BOMBARDÁ, bombardez, vb. I. Tranz. 1. A arunca un proiectil (exploziv) asupra unei ținte, a trage cu tunul într-un obiectiv. 2. A proiecta particule elementare (neutroni, protoni etc.) asupra unor nuclee atomice. – Din fr. bombarder.

bombardau
BOMBARDÁ, bombardez, vb. I. Tranz. 1. A supune un obiectiv unui tir de artilerie, de aviație sau de rachete. 2. A proiecta particule elementare (neutroni, protoni etc.) asupra unui corp. – Din fr. bombarder.

DOOM

bombardá (a ~) vb., ind. prez. 3 bombardeáză

bombardași
BOMBARDÁ, bombardez, vb. I. Tranz. 1. A supune un obiectiv unui tir de artilerie, de aviație sau de rachete. 2. A proiecta particule elementare (neutroni, protoni etc.) asupra unui corp. – Din fr. bombarder.

DOOM

bombardá (a ~) vb., ind. prez. 3 bombardeáză

bombardați
BOMBARDÁ, bombardez, vb. I. Tranz. 1. A supune un obiectiv unui tir de artilerie, de aviație sau de rachete. 2. A proiecta particule elementare (neutroni, protoni etc.) asupra unui corp. – Din fr. bombarder.

DOOM

bombardá (a ~) vb., ind. prez. 3 bombardeáză

bombarde
BOMBÁRDĂ, bombarde, s. f. Mașină de război cu care, în evul mediu, se aruncau bolovani sau alte proiectile grele asupra fortificațiilor. ♦ Tun de calibru mare; balimez. – Din fr. bombarde.

DOOM

bombárdă (înv.) s. f., g.-d. art. bombárdei; pl. bombárde

bombardează
BOMBARDÁ, bombardez, vb. I. Tranz. 1. A supune un obiectiv unui tir de artilerie, de aviație sau de rachete. 2. A proiecta particule elementare (neutroni, protoni etc.) asupra unui corp. – Din fr. bombarder.

DOOM

bombardá (a ~) vb., ind. prez. 3 bombardeáză

bombardei
BOMBÁRDĂ, bombarde, s. f. Mașină de război cu care, în evul mediu, se aruncau bolovani sau alte proiectile grele asupra fortificațiilor. ♦ Tun de calibru mare; balimez. – Din fr. bombarde.

DOOM

bombárdă (înv.) s. f., g.-d. art. bombárdei; pl. bombárde

bombardele
BOMBÁRDĂ, bombarde, s. f. Mașină de război cu care, în evul mediu, se aruncau bolovani sau alte proiectile grele asupra fortificațiilor. ♦ Tun de calibru mare; balimez. – Din fr. bombarde.

DOOM

bombárdă (înv.) s. f., g.-d. art. bombárdei; pl. bombárde

bombardelor
BOMBÁRDĂ, bombarde, s. f. Mașină de război cu care, în evul mediu, se aruncau bolovani sau alte proiectile grele asupra fortificațiilor. ♦ Tun de calibru mare; balimez. – Din fr. bombarde.

DOOM

bombárdă (înv.) s. f., g.-d. art. bombárdei; pl. bombárde

bombardez
BOMBARDÁ, bombardez, vb. I. Tranz. 1. A supune un obiectiv unui tir de artilerie, de aviație sau de rachete. 2. A proiecta particule elementare (neutroni, protoni etc.) asupra unui corp. – Din fr. bombarder.

DOOM

bombardá (a ~) vb., ind. prez. 3 bombardeáză

bombardeze
BOMBARDÁ, bombardez, vb. I. Tranz. 1. A supune un obiectiv unui tir de artilerie, de aviație sau de rachete. 2. A proiecta particule elementare (neutroni, protoni etc.) asupra unui corp. – Din fr. bombarder.

DOOM

bombardá (a ~) vb., ind. prez. 3 bombardeáză

bombardezi
BOMBARDÁ, bombardez, vb. I. Tranz. 1. A supune un obiectiv unui tir de artilerie, de aviație sau de rachete. 2. A proiecta particule elementare (neutroni, protoni etc.) asupra unui corp. – Din fr. bombarder.

DOOM

bombardá (a ~) vb., ind. prez. 3 bombardeáză

bombardier
BOMBARDIÉR, (1) bombardiere, s. n. (2) bombardieri, s. m. 1. S. m. Avion de bombardament. 2. S. m. Militar care face parte din echipajul unui avion de bombardament. [Pr.: -di-er] – Din fr. bombardier.

DOOM

bombardiér² (avion) (-di-er) s. n., pl. bombardiére

bombardier
BOMBARDIÉR, (1) bombardiere, s. n. (2) bombardieri, s. m. 1. S. m. Avion de bombardament. 2. S. m. Militar care face parte din echipajul unui avion de bombardament. [Pr.: -di-er] – Din fr. bombardier.

bombardiere
BOMBARDIÉR, (1) bombardiere, s. n. (2) bombardieri, s. m. 1. S. m. Avion de bombardament. 2. S. m. Militar care face parte din echipajul unui avion de bombardament. [Pr.: -di-er] – Din fr. bombardier.

DOOM

bombardiér² (avion) (-di-er) s. n., pl. bombardiére

bombardierele
BOMBARDIÉR, (1) bombardiere, s. n. (2) bombardieri, s. m. 1. S. m. Avion de bombardament. 2. S. m. Militar care face parte din echipajul unui avion de bombardament. [Pr.: -di-er] – Din fr. bombardier.

DOOM

bombardiér² (avion) (-di-er) s. n., pl. bombardiére

bombardierelor
BOMBARDIÉR, (1) bombardiere, s. n. (2) bombardieri, s. m. 1. S. m. Avion de bombardament. 2. S. m. Militar care face parte din echipajul unui avion de bombardament. [Pr.: -di-er] – Din fr. bombardier.

DOOM

bombardiér² (avion) (-di-er) s. n., pl. bombardiére

bombardieri
BOMBARDIÉR, (1) bombardiere, s. n. (2) bombardieri, s. m. 1. S. m. Avion de bombardament. 2. S. m. Militar care face parte din echipajul unui avion de bombardament. [Pr.: -di-er] – Din fr. bombardier.

bombardierii
BOMBARDIÉR, (1) bombardiere, s. n. (2) bombardieri, s. m. 1. S. m. Avion de bombardament. 2. S. m. Militar care face parte din echipajul unui avion de bombardament. [Pr.: -di-er] – Din fr. bombardier.

bombardierilor
BOMBARDIÉR, (1) bombardiere, s. n. (2) bombardieri, s. m. 1. S. m. Avion de bombardament. 2. S. m. Militar care face parte din echipajul unui avion de bombardament. [Pr.: -di-er] – Din fr. bombardier.

bombardierul
BOMBARDIÉR, (1) bombardiere, s. n. (2) bombardieri, s. m. 1. S. m. Avion de bombardament. 2. S. m. Militar care face parte din echipajul unui avion de bombardament. [Pr.: -di-er] – Din fr. bombardier.

DOOM

bombardiér² (avion) (-di-er) s. n., pl. bombardiére

bombardierul
BOMBARDIÉR, (1) bombardiere, s. n. (2) bombardieri, s. m. 1. S. m. Avion de bombardament. 2. S. m. Militar care face parte din echipajul unui avion de bombardament. [Pr.: -di-er] – Din fr. bombardier.

bombardierului
BOMBARDIÉR, (1) bombardiere, s. n. (2) bombardieri, s. m. 1. S. m. Avion de bombardament. 2. S. m. Militar care face parte din echipajul unui avion de bombardament. [Pr.: -di-er] – Din fr. bombardier.

DOOM

bombardiér² (avion) (-di-er) s. n., pl. bombardiére

bombardierului
BOMBARDIÉR, (1) bombardiere, s. n. (2) bombardieri, s. m. 1. S. m. Avion de bombardament. 2. S. m. Militar care face parte din echipajul unui avion de bombardament. [Pr.: -di-er] – Din fr. bombardier.

bombardoane
BOMBARDÓN, bombardoane, s. n. Instrument muzical de suflat, din alamă, în forma unei mari trompete cu piston, cu timbru și cu registru foarte grave. – Din fr. bombardon.

DOOM

bombardón s. n., pl. bombardoáne

bombardoanele
BOMBARDÓN, bombardoane, s. n. Instrument muzical de suflat, din alamă, în forma unei mari trompete cu piston, cu timbru și cu registru foarte grave. – Din fr. bombardon.

DOOM

bombardón s. n., pl. bombardoáne

bombardoanelor
BOMBARDÓN, bombardoane, s. n. Instrument muzical de suflat, din alamă, în forma unei mari trompete cu piston, cu timbru și cu registru foarte grave. – Din fr. bombardon.

DOOM

bombardón s. n., pl. bombardoáne

bombardon
BOMBARDÓN, bombardoane, s. n. Instrument muzical de suflat, din alamă, în forma unei mari trompete cu piston, cu timbru și cu registru foarte grave. – Din fr. bombardon.

DOOM

bombardón s. n., pl. bombardoáne

bombardonul
BOMBARDÓN, bombardoane, s. n. Instrument muzical de suflat, din alamă, în forma unei mari trompete cu piston, cu timbru și cu registru foarte grave. – Din fr. bombardon.

DOOM

bombardón s. n., pl. bombardoáne

bombardonului
BOMBARDÓN, bombardoane, s. n. Instrument muzical de suflat, din alamă, în forma unei mari trompete cu piston, cu timbru și cu registru foarte grave. – Din fr. bombardon.

DOOM

bombardón s. n., pl. bombardoáne

bombardând
BOMBARDÁ, bombardez, vb. I. Tranz. 1. A supune un obiectiv unui tir de artilerie, de aviație sau de rachete. 2. A proiecta particule elementare (neutroni, protoni etc.) asupra unui corp. – Din fr. bombarder.

DOOM

bombardá (a ~) vb., ind. prez. 3 bombardeáză

bombardînd
BOMBARDÁ, bombardez, vb. I. Tranz. 1. A supune un obiectiv unui tir de artilerie, de aviație sau de rachete. 2. A proiecta particule elementare (neutroni, protoni etc.) asupra unui corp. – Din fr. bombarder.

DOOM

bombardá (a ~) vb., ind. prez. 3 bombardeáză

bombardări
BOMBARDÁRE, bombardări, s. f. Acțiunea de a bombarda, bombardament. – V. bombarda.

DOOM

bombardáre s. f., g.-d. art. bombardắrii; pl. bombardắri

bombardării
BOMBARDÁRE, bombardări, s. f. Acțiunea de a bombarda, bombardament. – V. bombarda.

DOOM

bombardáre s. f., g.-d. art. bombardắrii; pl. bombardắri

bombardările
BOMBARDÁRE, bombardări, s. f. Acțiunea de a bombarda, bombardament. – V. bombarda.

DOOM

bombardáre s. f., g.-d. art. bombardắrii; pl. bombardắri

bombardărilor
BOMBARDÁRE, bombardări, s. f. Acțiunea de a bombarda, bombardament. – V. bombarda.

DOOM

bombardáre s. f., g.-d. art. bombardắrii; pl. bombardắri

bombare
BOMBÁ, bombez, vb. I. Tranz. și refl. A da sau a lua o formă arcuită convexă. – Din fr. bomber.

DOOM

bombá (a ~) vb., ind. prez. 3 bombeáză

bombare
BOMBÁRE, bombări, s. f. Acțiunea de a (se) bomba. – V. bomba.

DOOM

bombáre s. f., g.-d. art. bombắrii; pl. bombắri

bombarea
BOMBÁRE, bombări, s. f. Acțiunea de a (se) bomba. – V. bomba.

DOOM

bombáre s. f., g.-d. art. bombắrii; pl. bombắri

bombară
BOMBÁ, bombez, vb. I. Tranz. și refl. A da sau a lua o formă arcuită convexă. – Din fr. bomber.

DOOM

bombá (a ~) vb., ind. prez. 3 bombeáză

bombarăm
BOMBÁ, bombez, vb. I. Tranz. și refl. A da sau a lua o formă arcuită convexă. – Din fr. bomber.

DOOM

bombá (a ~) vb., ind. prez. 3 bombeáză

bombarăți
BOMBÁ, bombez, vb. I. Tranz. și refl. A da sau a lua o formă arcuită convexă. – Din fr. bomber.

DOOM

bombá (a ~) vb., ind. prez. 3 bombeáză

bombase
BOMBÁ, bombez, vb. I. Tranz. și refl. A da sau a lua o formă arcuită convexă. – Din fr. bomber.

DOOM

bombá (a ~) vb., ind. prez. 3 bombeáză

bombasem
BOMBÁ, bombez, vb. I. Tranz. și refl. A da sau a lua o formă arcuită convexă. – Din fr. bomber.

DOOM

bombá (a ~) vb., ind. prez. 3 bombeáză

bombaseră
BOMBÁ, bombez, vb. I. Tranz. și refl. A da sau a lua o formă arcuită convexă. – Din fr. bomber.

DOOM

bombá (a ~) vb., ind. prez. 3 bombeáză

bombaserăm
BOMBÁ, bombez, vb. I. Tranz. și refl. A da sau a lua o formă arcuită convexă. – Din fr. bomber.

DOOM

bombá (a ~) vb., ind. prez. 3 bombeáză

bombaserăți
BOMBÁ, bombez, vb. I. Tranz. și refl. A da sau a lua o formă arcuită convexă. – Din fr. bomber.

DOOM

bombá (a ~) vb., ind. prez. 3 bombeáză

bombaseși
BOMBÁ, bombez, vb. I. Tranz. și refl. A da sau a lua o formă arcuită convexă. – Din fr. bomber.

DOOM

bombá (a ~) vb., ind. prez. 3 bombeáză

bombaseți
BOMBÁ, bombez, vb. I. Tranz. și refl. A da sau a lua o formă arcuită convexă. – Din fr. bomber.

DOOM

bombá (a ~) vb., ind. prez. 3 bombeáză

bombast
BOMBÁST, -Ă adj. (Rar) Bombastic. [< germ. bombast].

bombastic
BOMBÁSTIC, -Ă, bombastici, -ce, adj. (Despre vorbe, stil etc.; adesea adverbial) Emfatic, pretențios. – Din germ. bombastisch.

DOOM

bombástic adj. m., pl. bombástici; f. bombástică, pl. bombástice

bombastica
BOMBÁSTIC, -Ă, bombastici, -ce, adj. (Despre vorbe, stil etc.; adesea adverbial) Emfatic, pretențios. – Din germ. bombastisch.

DOOM

bombástic adj. m., pl. bombástici; f. bombástică, pl. bombástice

bombastice
BOMBÁSTIC, -Ă, bombastici, -ce, adj. (Despre vorbe, stil etc.; adesea adverbial) Emfatic, pretențios. – Din germ. bombastisch.

DOOM

bombástic adj. m., pl. bombástici; f. bombástică, pl. bombástice

bombasticei
BOMBÁSTIC, -Ă, bombastici, -ce, adj. (Despre vorbe, stil etc.; adesea adverbial) Emfatic, pretențios. – Din germ. bombastisch.

DOOM

bombástic adj. m., pl. bombástici; f. bombástică, pl. bombástice

bombasticele
BOMBÁSTIC, -Ă, bombastici, -ce, adj. (Despre vorbe, stil etc.; adesea adverbial) Emfatic, pretențios. – Din germ. bombastisch.

DOOM

bombástic adj. m., pl. bombástici; f. bombástică, pl. bombástice

bombasticelor
BOMBÁSTIC, -Ă, bombastici, -ce, adj. (Despre vorbe, stil etc.; adesea adverbial) Emfatic, pretențios. – Din germ. bombastisch.

DOOM

bombástic adj. m., pl. bombástici; f. bombástică, pl. bombástice

bombastici
BOMBÁSTIC, -Ă, bombastici, -ce, adj. (Despre vorbe, stil etc.; adesea adverbial) Emfatic, pretențios. – Din germ. bombastisch.

DOOM

bombástic adj. m., pl. bombástici; f. bombástică, pl. bombástice

bombasticii
BOMBÁSTIC, -Ă, bombastici, -ce, adj. (Despre vorbe, stil etc.; adesea adverbial) Emfatic, pretențios. – Din germ. bombastisch.

DOOM

bombástic adj. m., pl. bombástici; f. bombástică, pl. bombástice

bombasticilor
BOMBÁSTIC, -Ă, bombastici, -ce, adj. (Despre vorbe, stil etc.; adesea adverbial) Emfatic, pretențios. – Din germ. bombastisch.

DOOM

bombástic adj. m., pl. bombástici; f. bombástică, pl. bombástice

bombasticitate
BOMBASTICITÁTE s.f. Însușirea de a fi bombastic. [< bombastic + -itate].

bombasticitatea
BOMBASTICITÁTE s.f. Însușirea de a fi bombastic. [< bombastic + -itate].

bombasticități
BOMBASTICITÁTE s.f. Însușirea de a fi bombastic. [< bombastic + -itate].

bombasticității
BOMBASTICITÁTE s.f. Însușirea de a fi bombastic. [< bombastic + -itate].

bombasticul
BOMBÁSTIC, -Ă, bombastici, -ce, adj. (Despre vorbe, stil etc.; adesea adverbial) Emfatic, pretențios. – Din germ. bombastisch.

DOOM

bombástic adj. m., pl. bombástici; f. bombástică, pl. bombástice

bombasticului
BOMBÁSTIC, -Ă, bombastici, -ce, adj. (Despre vorbe, stil etc.; adesea adverbial) Emfatic, pretențios. – Din germ. bombastisch.

DOOM

bombástic adj. m., pl. bombástici; f. bombástică, pl. bombástice

bombat
BOMBÁ, bombez, vb. I. Tranz. și refl. A da sau a lua o formă arcuită convexă. – Din fr. bomber.

DOOM

bombá (a ~) vb., ind. prez. 3 bombeáză

bombat
BOMBÁT, -Ă, bombați, -te, adj. De formă convexă; boltit. – V. bomba.

bombata
BOMBÁT, -Ă, bombați, -te, adj. De formă convexă; boltit. – V. bomba.

bombate
BOMBÁT, -Ă, bombați, -te, adj. De formă convexă; boltit. – V. bomba.

bombatei
BOMBÁT, -Ă, bombați, -te, adj. De formă convexă; boltit. – V. bomba.

bombatele
BOMBÁT, -Ă, bombați, -te, adj. De formă convexă; boltit. – V. bomba.

bombatelor
BOMBÁT, -Ă, bombați, -te, adj. De formă convexă; boltit. – V. bomba.

bombatul
BOMBÁT, -Ă, bombați, -te, adj. De formă convexă; boltit. – V. bomba.

bombatului
BOMBÁT, -Ă, bombați, -te, adj. De formă convexă; boltit. – V. bomba.

bombau
BOMBÁ, bombez, vb. I. Tranz. și refl. A da sau a lua o formă arcuită convexă. – Din fr. bomber.

DOOM

bombá (a ~) vb., ind. prez. 3 bombeáză

bombași
BOMBÁ, bombez, vb. I. Tranz. și refl. A da sau a lua o formă arcuită convexă. – Din fr. bomber.

DOOM

bombá (a ~) vb., ind. prez. 3 bombeáză

bombați
BOMBÁ, bombez, vb. I. Tranz. și refl. A da sau a lua o formă arcuită convexă. – Din fr. bomber.

DOOM

bombá (a ~) vb., ind. prez. 3 bombeáză

bombați
BOMBÁT, -Ă, bombați, -te, adj. De formă convexă; boltit. – V. bomba.

bombații
BOMBÁT, -Ă, bombați, -te, adj. De formă convexă; boltit. – V. bomba.

bombaților
BOMBÁT, -Ă, bombați, -te, adj. De formă convexă; boltit. – V. bomba.

bombe
BÓMBĂ, bombe, s. f. 1. Proiectil cu încărcătură explozivă, incendiară etc., care se aruncă din avion; (rar) proiectil de tun. ◊ Bombă atomică (sau nucleară) = bombă bazată pe energia nucleară, cu o putere de distrugere extraordinară. 2. (În sintagma) Bombă vulcanică = bucată de lavă aruncată în aer din crater și rotunjită prin învârtirea în atmosferă. 3. (În sintagma) Bombă calorimetrică = vas rezistent de metal întrebuințat pentru determinarea căldurii de ardere a unei substanțe. 4. Fig. (Sport) Lovitură de minge trasă puternic spre poartă. 5. Fig. (Arg.) Știre senzațională. 6. Fig. (Arg.) Speluncă. – Din fr. bombe.

DOOM

bómbă s. f., g.-d. art. bómbei; pl. bómbe

bombează
BOMBÁ, bombez, vb. I. Tranz. și refl. A da sau a lua o formă arcuită convexă. – Din fr. bomber.

DOOM

bombá (a ~) vb., ind. prez. 3 bombeáză

bombei
BÓMBĂ, bombe, s. f. 1. Proiectil cu încărcătură explozivă, incendiară etc., care se aruncă din avion; (rar) proiectil de tun. ◊ Bombă atomică (sau nucleară) = bombă bazată pe energia nucleară, cu o putere de distrugere extraordinară. 2. (În sintagma) Bombă vulcanică = bucată de lavă aruncată în aer din crater și rotunjită prin învârtirea în atmosferă. 3. (În sintagma) Bombă calorimetrică = vas rezistent de metal întrebuințat pentru determinarea căldurii de ardere a unei substanțe. 4. Fig. (Sport) Lovitură de minge trasă puternic spre poartă. 5. Fig. (Arg.) Știre senzațională. 6. Fig. (Arg.) Speluncă. – Din fr. bombe.

DOOM

bómbă s. f., g.-d. art. bómbei; pl. bómbe

bombele
BÓMBĂ, bombe, s. f. 1. Proiectil cu încărcătură explozivă, incendiară etc., care se aruncă din avion; (rar) proiectil de tun. ◊ Bombă atomică (sau nucleară) = bombă bazată pe energia nucleară, cu o putere de distrugere extraordinară. 2. (În sintagma) Bombă vulcanică = bucată de lavă aruncată în aer din crater și rotunjită prin învârtirea în atmosferă. 3. (În sintagma) Bombă calorimetrică = vas rezistent de metal întrebuințat pentru determinarea căldurii de ardere a unei substanțe. 4. Fig. (Sport) Lovitură de minge trasă puternic spre poartă. 5. Fig. (Arg.) Știre senzațională. 6. Fig. (Arg.) Speluncă. – Din fr. bombe.

DOOM

bómbă s. f., g.-d. art. bómbei; pl. bómbe

bombelor
BÓMBĂ, bombe, s. f. 1. Proiectil cu încărcătură explozivă, incendiară etc., care se aruncă din avion; (rar) proiectil de tun. ◊ Bombă atomică (sau nucleară) = bombă bazată pe energia nucleară, cu o putere de distrugere extraordinară. 2. (În sintagma) Bombă vulcanică = bucată de lavă aruncată în aer din crater și rotunjită prin învârtirea în atmosferă. 3. (În sintagma) Bombă calorimetrică = vas rezistent de metal întrebuințat pentru determinarea căldurii de ardere a unei substanțe. 4. Fig. (Sport) Lovitură de minge trasă puternic spre poartă. 5. Fig. (Arg.) Știre senzațională. 6. Fig. (Arg.) Speluncă. – Din fr. bombe.

DOOM

bómbă s. f., g.-d. art. bómbei; pl. bómbe

bombeta
BOMBÉTĂ, bombete, s. f. Lampă folosită în navigație pentru semnalizare. – Din fr. bombette.

DOOM

bombétă s. f., g.-d. art. bombétei; pl. bombéte

bombete
BOMBÉTĂ, bombete, s. f. Lampă folosită în navigație pentru semnalizare. – Din fr. bombette.

DOOM

bombétă s. f., g.-d. art. bombétei; pl. bombéte

bombetei
BOMBÉTĂ, bombete, s. f. Lampă folosită în navigație pentru semnalizare. – Din fr. bombette.

DOOM

bombétă s. f., g.-d. art. bombétei; pl. bombéte

bombetele
BOMBÉTĂ, bombete, s. f. Lampă folosită în navigație pentru semnalizare. – Din fr. bombette.

DOOM

bombétă s. f., g.-d. art. bombétei; pl. bombéte

bombetelor
BOMBÉTĂ, bombete, s. f. Lampă folosită în navigație pentru semnalizare. – Din fr. bombette.

DOOM

bombétă s. f., g.-d. art. bombétei; pl. bombéte

bombeu
BOMBÉU, bombeuri, s. n. Vârful (întărit) al încălțămintei. – Din fr. bombé.

DOOM

bombéu s. n., art. bombéul; pl. bombéuri

bombeul
BOMBÉU, bombeuri, s. n. Vârful (întărit) al încălțămintei. – Din fr. bombé.

DOOM

bombéu s. n., art. bombéul; pl. bombéuri

bombeului
BOMBÉU, bombeuri, s. n. Vârful (întărit) al încălțămintei. – Din fr. bombé.

DOOM

bombéu s. n., art. bombéul; pl. bombéuri

bombeuri
BOMBÉU, bombeuri, s. n. Vârful (întărit) al încălțămintei. – Din fr. bombé.

DOOM

bombéu s. n., art. bombéul; pl. bombéuri

bombeurile
BOMBÉU, bombeuri, s. n. Vârful (întărit) al încălțămintei. – Din fr. bombé.

DOOM

bombéu s. n., art. bombéul; pl. bombéuri

bombeurilor
BOMBÉU, bombeuri, s. n. Vârful (întărit) al încălțămintei. – Din fr. bombé.

DOOM

bombéu s. n., art. bombéul; pl. bombéuri

bombez
BOMBÁ, bombez, vb. I. Tranz. și refl. A da sau a lua o formă arcuită convexă. – Din fr. bomber.

DOOM

bombá (a ~) vb., ind. prez. 3 bombeáză

bombeze
BOMBÁ, bombez, vb. I. Tranz. și refl. A da sau a lua o formă arcuită convexă. – Din fr. bomber.

DOOM

bombá (a ~) vb., ind. prez. 3 bombeáză

bombezi
BOMBÁ, bombez, vb. I. Tranz. și refl. A da sau a lua o formă arcuită convexă. – Din fr. bomber.

DOOM

bombá (a ~) vb., ind. prez. 3 bombeáză

bombinator
BOU, boi, s. m. 1. Taur castrat, cu talia mai mare decât a vacii, folosit ca animal de tracțiune și mai ales pentru carne (Bos taurus). ◊ Bou sur = bour. ◊ Expr. A nu-i fi (cuiva) toți boii acasă = a fi rău dispus. S-a dus bou și s-a întors vacă, se spune despre cineva care n-a reușit să învețe nimic, care nu s-a lămurit. A scoate (pe cineva) din boii lui = a enerva (pe cineva). ♦ Epitet injurios la adresa unui bărbat. 2. Compuse: bou-de-mare = pește marin mic, de culoare cafenie sau cenușie-închis, cu capul gros și lătăreț și cu ochii așezați în partea superioară a capului (Uranoscopus scaber); bou-de-baltă = a) nume dat la două specii de broască, una având pe pântece pete roșii (Bombinator igneus), iar cealaltă pete galbene (Bombinator pachypus); buhai-de-baltă; b) pasăre de baltă cu ciocul lung și ascuțit, galbenă-verzuie pe spate, cu capul negru și cu gâtul alb; buhai-de-baltă (Botaurus stellaris); c) (și în forma bou-de-apă) gândac mare de apă de culoare neagră, cu picioarele acoperite de peri deși și lungi și adaptate la înot (Hydrophilus piceus); bou-de-noapte = bufniță; boul-lui-Dumnezeu sau boul-Domnului = a) rădașcă; b) (și în forma boul-popii) buburuză. – Lat. bovus (= bos, bovis).

bombița
BOMBÍȚĂ, bombițe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui bombă. – Bombă + suf. -iță.

DOOM

bombíță (reg.) s. f., g.-d. art. bombíței; pl. bombíțe

bombițe
BOMBÍȚĂ, bombițe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui bombă. – Bombă + suf. -iță.

DOOM

bombíță (reg.) s. f., g.-d. art. bombíței; pl. bombíțe

bombiței
BOMBÍȚĂ, bombițe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui bombă. – Bombă + suf. -iță.

DOOM

bombíță (reg.) s. f., g.-d. art. bombíței; pl. bombíțe

bombițele
BOMBÍȚĂ, bombițe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui bombă. – Bombă + suf. -iță.

DOOM

bombíță (reg.) s. f., g.-d. art. bombíței; pl. bombíțe

bombițelor
BOMBÍȚĂ, bombițe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui bombă. – Bombă + suf. -iță.

DOOM

bombíță (reg.) s. f., g.-d. art. bombíței; pl. bombíțe

bomboana
BOMBOÁNĂ, bomboane, s. f. Mic produs de cofetărie fabricat din sirop de zahăr aromatizat, ciocolată etc., având culoare, gust și formă foarte variate. – Din fr. bonbon.

DOOM

bomboánă s. f., g.-d. art. bomboánei; pl. bomboáne

bomboane
BOMBOÁNĂ, bomboane, s. f. Mic produs de cofetărie fabricat din sirop de zahăr aromatizat, ciocolată etc., având culoare, gust și formă foarte variate. – Din fr. bonbon.

DOOM

bomboánă s. f., g.-d. art. bomboánei; pl. bomboáne

bomboanei
BOMBOÁNĂ, bomboane, s. f. Mic produs de cofetărie fabricat din sirop de zahăr aromatizat, ciocolată etc., având culoare, gust și formă foarte variate. – Din fr. bonbon.

DOOM

bomboánă s. f., g.-d. art. bomboánei; pl. bomboáne

bomboanele
BOMBOÁNĂ, bomboane, s. f. Mic produs de cofetărie fabricat din sirop de zahăr aromatizat, ciocolată etc., având culoare, gust și formă foarte variate. – Din fr. bonbon.

DOOM

bomboánă s. f., g.-d. art. bomboánei; pl. bomboáne

bomboanelor
BOMBOÁNĂ, bomboane, s. f. Mic produs de cofetărie fabricat din sirop de zahăr aromatizat, ciocolată etc., având culoare, gust și formă foarte variate. – Din fr. bonbon.

DOOM

bomboánă s. f., g.-d. art. bomboánei; pl. bomboáne

bombon
BOMBÓN s.n. v. bomboană.

bomboneria
BOMBONERÍE, bombonerii, s. f. Magazin în care se vând bomboane. – Din fr. bonbonnerie.

DOOM

bomboneríe s. f., art. bombonería, g.-d. art. bomboneríei; pl. bomboneríi, art. bomboneríile

bombonerie
BOMBONERÍE, bombonerii, s. f. Magazin în care se vând bomboane. – Din fr. bonbonnerie.

DOOM

bomboneríe s. f., art. bombonería, g.-d. art. bomboneríei; pl. bomboneríi, art. bomboneríile

bomboneriei
BOMBONERÍE, bombonerii, s. f. Magazin în care se vând bomboane. – Din fr. bonbonnerie.

DOOM

bomboneríe s. f., art. bombonería, g.-d. art. bomboneríei; pl. bomboneríi, art. bomboneríile

bombonerii
BOMBONERÍE, bombonerii, s. f. Magazin în care se vând bomboane. – Din fr. bonbonnerie.

DOOM

bomboneríe s. f., art. bombonería, g.-d. art. bomboneríei; pl. bomboneríi, art. bomboneríile

bomboneriile
BOMBONERÍE, bombonerii, s. f. Magazin în care se vând bomboane. – Din fr. bonbonnerie.

DOOM

bomboneríe s. f., art. bombonería, g.-d. art. bomboneríei; pl. bomboneríi, art. bomboneríile

bomboneriilor
BOMBONERÍE, bombonerii, s. f. Magazin în care se vând bomboane. – Din fr. bonbonnerie.

DOOM

bomboneríe s. f., art. bombonería, g.-d. art. bomboneríei; pl. bomboneríi, art. bomboneríile

bomboni
BOMBONÍ vb. IV v. bombăni.

bomboniera
BOMBONIÉRĂ, bomboniere, s. f. Vas mic sau cutie în care se păstrează bomboane. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. bonbonnière.

DOOM

bomboniéră (-ni-e-) s. f., g.-d. art. bomboniérei; pl. bomboniére

bomboniere
BOMBONIÉRĂ, bomboniere, s. f. Vas mic sau cutie în care se păstrează bomboane. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. bonbonnière.

DOOM

bomboniéră (-ni-e-) s. f., g.-d. art. bomboniérei; pl. bomboniére

bombonierei
BOMBONIÉRĂ, bomboniere, s. f. Vas mic sau cutie în care se păstrează bomboane. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. bonbonnière.

DOOM

bomboniéră (-ni-e-) s. f., g.-d. art. bomboniérei; pl. bomboniére

bombonierele
BOMBONIÉRĂ, bomboniere, s. f. Vas mic sau cutie în care se păstrează bomboane. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. bonbonnière.

DOOM

bomboniéră (-ni-e-) s. f., g.-d. art. bomboniérei; pl. bomboniére

bombonierelor
BOMBONIÉRĂ, bomboniere, s. f. Vas mic sau cutie în care se păstrează bomboane. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. bonbonnière.

DOOM

bomboniéră (-ni-e-) s. f., g.-d. art. bomboniérei; pl. bomboniére

bombycși
BÓMBYX s.m. Gen de fluturi a căror specie foarte cunoscută are ca omidă viermele de mătase. [Pl. -ycși. / < fr., lat. bombyx].

bombycșii
BÓMBYX s.m. Gen de fluturi a căror specie foarte cunoscută are ca omidă viermele de mătase. [Pl. -ycși. / < fr., lat. bombyx].

bombycșilor
BÓMBYX s.m. Gen de fluturi a căror specie foarte cunoscută are ca omidă viermele de mătase. [Pl. -ycși. / < fr., lat. bombyx].

bombyx
BÓMBYX s.m. Gen de fluturi a căror specie foarte cunoscută are ca omidă viermele de mătase. [Pl. -ycși. / < fr., lat. bombyx].

bombyxul
BÓMBYX s.m. Gen de fluturi a căror specie foarte cunoscută are ca omidă viermele de mătase. [Pl. -ycși. / < fr., lat. bombyx].

bombyxului
BÓMBYX s.m. Gen de fluturi a căror specie foarte cunoscută are ca omidă viermele de mătase. [Pl. -ycși. / < fr., lat. bombyx].

bombând
BOMBÁ, bombez, vb. I. Tranz. și refl. A da sau a lua o formă arcuită convexă. – Din fr. bomber.

DOOM

bombá (a ~) vb., ind. prez. 3 bombeáză

bombînd
BOMBÁ, bombez, vb. I. Tranz. și refl. A da sau a lua o formă arcuită convexă. – Din fr. bomber.

DOOM

bombá (a ~) vb., ind. prez. 3 bombeáză

bombăneala
BOMBĂNEÁLĂ, bombăneli, s. f. Faptul de a bombăni; vorbe spuse de cel care bombănește; bombănire. – Bombăni + suf. -eală.

DOOM

bombăneálă s. f., g.-d. art. bombănélii; pl. bombănéli

bombăneli
BOMBĂNEÁLĂ, bombăneli, s. f. Faptul de a bombăni; vorbe spuse de cel care bombănește; bombănire. – Bombăni + suf. -eală.

DOOM

bombăneálă s. f., g.-d. art. bombănélii; pl. bombănéli

bombănelii
BOMBĂNEÁLĂ, bombăneli, s. f. Faptul de a bombăni; vorbe spuse de cel care bombănește; bombănire. – Bombăni + suf. -eală.

DOOM

bombăneálă s. f., g.-d. art. bombănélii; pl. bombănéli

bombănelile
BOMBĂNEÁLĂ, bombăneli, s. f. Faptul de a bombăni; vorbe spuse de cel care bombănește; bombănire. – Bombăni + suf. -eală.

DOOM

bombăneálă s. f., g.-d. art. bombănélii; pl. bombănéli

bombănelilor
BOMBĂNEÁLĂ, bombăneli, s. f. Faptul de a bombăni; vorbe spuse de cel care bombănește; bombănire. – Bombăni + suf. -eală.

DOOM

bombăneálă s. f., g.-d. art. bombănélii; pl. bombănéli

bombăni
BOMBĂNÍ, bómbăn, vb. IV. Intranz.. 1. A vorbi pentru sine, încet și fără a articula răspicat sunetele. ♦ Tranz. A sâcâi pe cineva, arătându-i nemulțumirea prin vorbe spuse parcă pentru sine. 2. (Despre copiii mici) A produce sunete nearticulate. – Formație onomatopeică.

DOOM

bombăní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. bómbăne, imperf. 3 sg. bombăneá; conj. prez. 3 să bómbăne

bombănire
BOMBĂNÍRE, bombăniri, s. f. Faptul de a bombăni; bombănit, bombăneală. – V. bombăni.

DOOM

bombăníre s. f., g.-d. art. bombănírii; pl. bombăníri

bombănirea
BOMBĂNÍRE, bombăniri, s. f. Faptul de a bombăni; bombănit, bombăneală. – V. bombăni.

DOOM

bombăníre s. f., g.-d. art. bombănírii; pl. bombăníri

bombăniri
BOMBĂNÍRE, bombăniri, s. f. Faptul de a bombăni; bombănit, bombăneală. – V. bombăni.

DOOM

bombăníre s. f., g.-d. art. bombănírii; pl. bombăníri

bombănirii
BOMBĂNÍRE, bombăniri, s. f. Faptul de a bombăni; bombănit, bombăneală. – V. bombăni.

DOOM

bombăníre s. f., g.-d. art. bombănírii; pl. bombăníri

bombănirile
BOMBĂNÍRE, bombăniri, s. f. Faptul de a bombăni; bombănit, bombăneală. – V. bombăni.

DOOM

bombăníre s. f., g.-d. art. bombănírii; pl. bombăníri

bombănirilor
BOMBĂNÍRE, bombăniri, s. f. Faptul de a bombăni; bombănit, bombăneală. – V. bombăni.

DOOM

bombăníre s. f., g.-d. art. bombănírii; pl. bombăníri

bombănit
BOMBĂNÍT s. n. Bombănire. – V. bombăni.

DOOM

bombănít s. n.

bombănita
BOMBĂNÍT s. n. Bombănire. – V. bombăni.

DOOM

bombănít s. n.

bombănite
BOMBĂNÍT s. n. Bombănire. – V. bombăni.

DOOM

bombănít s. n.

bombănitei
BOMBĂNÍT s. n. Bombănire. – V. bombăni.

DOOM

bombănít s. n.

bombănitele
BOMBĂNÍT s. n. Bombănire. – V. bombăni.

DOOM

bombănít s. n.

bombănitelor
BOMBĂNÍT s. n. Bombănire. – V. bombăni.

DOOM

bombănít s. n.

bombănitor
BOMBĂNITÓR, -OÁRE, bombănitori, -oare, adj. (Rar) Care bombănește. S-aude-apoi și vocea în veci bombănitoare A corului de preoți. MACEDONSKI, O. I 254.

bombănitul
BOMBĂNÍT s. n. Bombănire. – V. bombăni.

DOOM

bombănít s. n.

bombănitului
BOMBĂNÍT s. n. Bombănire. – V. bombăni.

DOOM

bombănít s. n.

bombăniți
BOMBĂNÍT s. n. Bombănire. – V. bombăni.

DOOM

bombănít s. n.

bombăniții
BOMBĂNÍT s. n. Bombănire. – V. bombăni.

DOOM

bombănít s. n.

bombăniților
BOMBĂNÍT s. n. Bombănire. – V. bombăni.

DOOM

bombănít s. n.

bombări
BOMBÁRE, bombări, s. f. Acțiunea de a (se) bomba. – V. bomba.

DOOM

bombáre s. f., g.-d. art. bombắrii; pl. bombắri

bombării
BOMBÁRE, bombări, s. f. Acțiunea de a (se) bomba. – V. bomba.

DOOM

bombáre s. f., g.-d. art. bombắrii; pl. bombắri

bombările
BOMBÁRE, bombări, s. f. Acțiunea de a (se) bomba. – V. bomba.

DOOM

bombáre s. f., g.-d. art. bombắrii; pl. bombắri

bombărilor
BOMBÁRE, bombări, s. f. Acțiunea de a (se) bomba. – V. bomba.

DOOM

bombáre s. f., g.-d. art. bombắrii; pl. bombắri

bomfaier
BOMFÁIER, bomfaiere, s. n. Fierăstrău de mână pentru tăiat metale. [Acc. și: bómfaier] – Din engl. bonfire.

DOOM

bomfáier (-fa-ier) s. n., pl. bomfáiere

bomfaiere
BOMFÁIER, bomfaiere, s. n. Fierăstrău de mână pentru tăiat metale. [Acc. și: bómfaier] – Din engl. bonfire.

DOOM

bomfáier (-fa-ier) s. n., pl. bomfáiere

bomfaierele
BOMFÁIER, bomfaiere, s. n. Fierăstrău de mână pentru tăiat metale. [Acc. și: bómfaier] – Din engl. bonfire.

DOOM

bomfáier (-fa-ier) s. n., pl. bomfáiere

bomfaierelor
BOMFÁIER, bomfaiere, s. n. Fierăstrău de mână pentru tăiat metale. [Acc. și: bómfaier] – Din engl. bonfire.

DOOM

bomfáier (-fa-ier) s. n., pl. bomfáiere

bomfaierul
BOMFÁIER, bomfaiere, s. n. Fierăstrău de mână pentru tăiat metale. [Acc. și: bómfaier] – Din engl. bonfire.

DOOM

bomfáier (-fa-ier) s. n., pl. bomfáiere

bomfaierului
BOMFÁIER, bomfaiere, s. n. Fierăstrău de mână pentru tăiat metale. [Acc. și: bómfaier] – Din engl. bonfire.

DOOM

bomfáier (-fa-ier) s. n., pl. bomfáiere

bompres
BOMPRÉS, bomprese, s. n. Catargul din vârful prorei unui vas cu pânze, de care se leagă mai multe vele. – Din it. bompresso.

DOOM

bomprés s. n., pl. bomprése

bomprese
BOMPRÉS, bomprese, s. n. Catargul din vârful prorei unui vas cu pânze, de care se leagă mai multe vele. – Din it. bompresso.

DOOM

bomprés s. n., pl. bomprése

bompresele
BOMPRÉS, bomprese, s. n. Catargul din vârful prorei unui vas cu pânze, de care se leagă mai multe vele. – Din it. bompresso.

DOOM

bomprés s. n., pl. bomprése

bompreselor
BOMPRÉS, bomprese, s. n. Catargul din vârful prorei unui vas cu pânze, de care se leagă mai multe vele. – Din it. bompresso.

DOOM

bomprés s. n., pl. bomprése

bompresul
BOMPRÉS, bomprese, s. n. Catargul din vârful prorei unui vas cu pânze, de care se leagă mai multe vele. – Din it. bompresso.

DOOM

bomprés s. n., pl. bomprése

bompresului
BOMPRÉS, bomprese, s. n. Catargul din vârful prorei unui vas cu pânze, de care se leagă mai multe vele. – Din it. bompresso.

DOOM

bomprés s. n., pl. bomprése

bon
BON, bonuri, s. n. 1. Bilet provizoriu care conferă deținătorului său dreptul de a primi sau de a beneficia de ceva. ♦ Notă de plată pe baza căreia se achită mărfuri sau servicii. 2. Hârtie de valoare emisă de stat sau de o instituție financiară recunoscută de stat. ◊ Bon de tezaur = obligație emisă de stat pentru sumele împrumutate pe termen scurt și pentru care statul plătește dobândă. – Din fr. bon.

DOOM

bon s. n., pl. bónuri

bona
Bona Dea, veche divinitate romană, al cărei cult era strîns legat de cel al lui Faunus. Bona Dea era socotită o zeiță castă, înzestrată cu darul profeției și protectoare a femeilor. Era considerată, după o tradiție, fiica (sau sora) zeului Faunus, pentru care se spunea că acesta din urmă ar fi nutrit o dragoste incestuoasă. După o altă tradiție ea era soția lui Faunus, pe care zeul omorînd-o, și căindu-se apoi, ar fi cinstit-o după moarte ca pe o divinitate (v. și Faunus).

bona
BÓNĂ, bone, s. f. Îngrijitoare angajată într-o familie pentru a crește copiii (și a-i învăța o limbă străină). – Din fr. bonne, germ. Bonne.

DOOM

bónă (înv.) s. f., g.-d. art. bónei; pl. bóne

bonadea
Bona Dea, veche divinitate romană, al cărei cult era strîns legat de cel al lui Faunus. Bona Dea era socotită o zeiță castă, înzestrată cu darul profeției și protectoare a femeilor. Era considerată, după o tradiție, fiica (sau sora) zeului Faunus, pentru care se spunea că acesta din urmă ar fi nutrit o dragoste incestuoasă. După o altă tradiție ea era soția lui Faunus, pe care zeul omorînd-o, și căindu-se apoi, ar fi cinstit-o după moarte ca pe o divinitate (v. și Faunus).

bonapartism
BONAPARTÍSM s. n. 1. Sistem de guvernare în care puterea a fost deținută de dinastia fondată de Napoleon Bonaparte. 2. Atașament față de bonapartism (1) sau față de conducerea lui Napoleon Bonaparte. – Din fr. bonapartisme.

DOOM

bonapartísm s. n.

bonapartismul
BONAPARTÍSM s. n. 1. Sistem de guvernare în care puterea a fost deținută de dinastia fondată de Napoleon Bonaparte. 2. Atașament față de bonapartism (1) sau față de conducerea lui Napoleon Bonaparte. – Din fr. bonapartisme.

DOOM

bonapartísm s. n.

bonapartismului
BONAPARTÍSM s. n. 1. Sistem de guvernare în care puterea a fost deținută de dinastia fondată de Napoleon Bonaparte. 2. Atașament față de bonapartism (1) sau față de conducerea lui Napoleon Bonaparte. – Din fr. bonapartisme.

DOOM

bonapartísm s. n.

bonapartist
BONAPARTÍST, -Ă, bonapartiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține bonapartismului, referitor la bonapartism. 2. S. m. și f. Adept al bonapartismului. – Din fr. bonapartiste.

DOOM

bonapartíst adj. m., s. m., pl. bonapartíști; adj. f., s. f. bonapartístă, pl. bonapartíste

bonapartist
BONAPARTÍST, -Ă, bonapartiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține bonapartismului, referitor la bonapartism. 2. S. m. și f. Adept al bonapartismului. – Din fr. bonapartiste.

DOOM

bonapartíst adj. m., s. m., pl. bonapartíști; adj. f., s. f. bonapartístă, pl. bonapartíste

bonapartista
BONAPARTÍST, -Ă, bonapartiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține bonapartismului, referitor la bonapartism. 2. S. m. și f. Adept al bonapartismului. – Din fr. bonapartiste.

DOOM

bonapartíst adj. m., s. m., pl. bonapartíști; adj. f., s. f. bonapartístă, pl. bonapartíste

bonapartista
BONAPARTÍST, -Ă, bonapartiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține bonapartismului, referitor la bonapartism. 2. S. m. și f. Adept al bonapartismului. – Din fr. bonapartiste.

DOOM

bonapartíst adj. m., s. m., pl. bonapartíști; adj. f., s. f. bonapartístă, pl. bonapartíste

bonapartiste
BONAPARTÍST, -Ă, bonapartiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține bonapartismului, referitor la bonapartism. 2. S. m. și f. Adept al bonapartismului. – Din fr. bonapartiste.

DOOM

bonapartíst adj. m., s. m., pl. bonapartíști; adj. f., s. f. bonapartístă, pl. bonapartíste

bonapartiste
BONAPARTÍST, -Ă, bonapartiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține bonapartismului, referitor la bonapartism. 2. S. m. și f. Adept al bonapartismului. – Din fr. bonapartiste.

DOOM

bonapartíst adj. m., s. m., pl. bonapartíști; adj. f., s. f. bonapartístă, pl. bonapartíste

bonapartistei
BONAPARTÍST, -Ă, bonapartiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține bonapartismului, referitor la bonapartism. 2. S. m. și f. Adept al bonapartismului. – Din fr. bonapartiste.

DOOM

bonapartíst adj. m., s. m., pl. bonapartíști; adj. f., s. f. bonapartístă, pl. bonapartíste

bonapartistei
BONAPARTÍST, -Ă, bonapartiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține bonapartismului, referitor la bonapartism. 2. S. m. și f. Adept al bonapartismului. – Din fr. bonapartiste.

DOOM

bonapartíst adj. m., s. m., pl. bonapartíști; adj. f., s. f. bonapartístă, pl. bonapartíste

bonapartistele
BONAPARTÍST, -Ă, bonapartiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține bonapartismului, referitor la bonapartism. 2. S. m. și f. Adept al bonapartismului. – Din fr. bonapartiste.

DOOM

bonapartíst adj. m., s. m., pl. bonapartíști; adj. f., s. f. bonapartístă, pl. bonapartíste

bonapartistele
BONAPARTÍST, -Ă, bonapartiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține bonapartismului, referitor la bonapartism. 2. S. m. și f. Adept al bonapartismului. – Din fr. bonapartiste.

DOOM

bonapartíst adj. m., s. m., pl. bonapartíști; adj. f., s. f. bonapartístă, pl. bonapartíste

bonapartistelor
BONAPARTÍST, -Ă, bonapartiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține bonapartismului, referitor la bonapartism. 2. S. m. și f. Adept al bonapartismului. – Din fr. bonapartiste.

DOOM

bonapartíst adj. m., s. m., pl. bonapartíști; adj. f., s. f. bonapartístă, pl. bonapartíste

bonapartistelor
BONAPARTÍST, -Ă, bonapartiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține bonapartismului, referitor la bonapartism. 2. S. m. și f. Adept al bonapartismului. – Din fr. bonapartiste.

DOOM

bonapartíst adj. m., s. m., pl. bonapartíști; adj. f., s. f. bonapartístă, pl. bonapartíste

bonapartistul
BONAPARTÍST, -Ă, bonapartiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține bonapartismului, referitor la bonapartism. 2. S. m. și f. Adept al bonapartismului. – Din fr. bonapartiste.

DOOM

bonapartíst adj. m., s. m., pl. bonapartíști; adj. f., s. f. bonapartístă, pl. bonapartíste

bonapartistul
BONAPARTÍST, -Ă, bonapartiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține bonapartismului, referitor la bonapartism. 2. S. m. și f. Adept al bonapartismului. – Din fr. bonapartiste.

DOOM

bonapartíst adj. m., s. m., pl. bonapartíști; adj. f., s. f. bonapartístă, pl. bonapartíste

bonapartistului
BONAPARTÍST, -Ă, bonapartiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține bonapartismului, referitor la bonapartism. 2. S. m. și f. Adept al bonapartismului. – Din fr. bonapartiste.

DOOM

bonapartíst adj. m., s. m., pl. bonapartíști; adj. f., s. f. bonapartístă, pl. bonapartíste

bonapartistului
BONAPARTÍST, -Ă, bonapartiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține bonapartismului, referitor la bonapartism. 2. S. m. și f. Adept al bonapartismului. – Din fr. bonapartiste.

DOOM

bonapartíst adj. m., s. m., pl. bonapartíști; adj. f., s. f. bonapartístă, pl. bonapartíste

bonapartiști
BONAPARTÍST, -Ă, bonapartiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține bonapartismului, referitor la bonapartism. 2. S. m. și f. Adept al bonapartismului. – Din fr. bonapartiste.

DOOM

bonapartíst adj. m., s. m., pl. bonapartíști; adj. f., s. f. bonapartístă, pl. bonapartíste

bonapartiști
BONAPARTÍST, -Ă, bonapartiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține bonapartismului, referitor la bonapartism. 2. S. m. și f. Adept al bonapartismului. – Din fr. bonapartiste.

DOOM

bonapartíst adj. m., s. m., pl. bonapartíști; adj. f., s. f. bonapartístă, pl. bonapartíste

bonapartiștii
BONAPARTÍST, -Ă, bonapartiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține bonapartismului, referitor la bonapartism. 2. S. m. și f. Adept al bonapartismului. – Din fr. bonapartiste.

DOOM

bonapartíst adj. m., s. m., pl. bonapartíști; adj. f., s. f. bonapartístă, pl. bonapartíste

bonapartiștii
BONAPARTÍST, -Ă, bonapartiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține bonapartismului, referitor la bonapartism. 2. S. m. și f. Adept al bonapartismului. – Din fr. bonapartiste.

DOOM

bonapartíst adj. m., s. m., pl. bonapartíști; adj. f., s. f. bonapartístă, pl. bonapartíste

bonapartiștilor
BONAPARTÍST, -Ă, bonapartiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține bonapartismului, referitor la bonapartism. 2. S. m. și f. Adept al bonapartismului. – Din fr. bonapartiste.

DOOM

bonapartíst adj. m., s. m., pl. bonapartíști; adj. f., s. f. bonapartístă, pl. bonapartíste

bonapartiștilor
BONAPARTÍST, -Ă, bonapartiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține bonapartismului, referitor la bonapartism. 2. S. m. și f. Adept al bonapartismului. – Din fr. bonapartiste.

DOOM

bonapartíst adj. m., s. m., pl. bonapartíști; adj. f., s. f. bonapartístă, pl. bonapartíste

bonbon
BONBÓN s.n. v. bomboană.

bonc
BONC interj. v. bonca.

DOOM

bonc² interj.

bonca
BÓNCA interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de bătaia ciocanului. – Onomatopee.

DOOM

bónca/bónca-bónca interj.

boncăi
BONCĂÍ, pers. 3 boncăiește, vb. IV. Refl. și intranz. (Rar) A boncălui. [Prez. ind. pers. 3 și: bóncăie] – Cf. sb. bukati.

DOOM

boncăí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. boncăiéște/bóncăie, imperf. 3 sg. boncăiá; conj. prez. 3 să boncăiáscă/să bóncăie

boncăire
BONCĂÍ, pers. 3 boncăiește, vb. IV. Refl. și intranz. A boncălui. – Cf. scr. bukati.

boncălui
BONCĂLUÍ, pers. 3 boncăluiește, vb. IV. Refl. și intranz. (Despre cerbi și alte erbivore mari) A scoate strigăte specifice rasei în perioada de rut; a boncăi. – Et. nec.

DOOM

boncăluí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. boncăluiéște, imperf. 3 sg. boncăluiá; conj. prez. 3 să boncăluiáscă

boncăluia
BONCĂLUÍ, pers. 3 boncăluiește, vb. IV. Refl. și intranz. (Despre cerbi și alte erbivore mari) A scoate strigăte specifice rasei în perioada de rut; a boncăi. – Et. nec.

DOOM

boncăluí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. boncăluiéște, imperf. 3 sg. boncăluiá; conj. prez. 3 să boncăluiáscă

boncăluiască
BONCĂLUÍ, pers. 3 boncăluiește, vb. IV. Refl. și intranz. (Despre cerbi și alte erbivore mari) A scoate strigăte specifice rasei în perioada de rut; a boncăi. – Et. nec.

DOOM

boncăluí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. boncăluiéște, imperf. 3 sg. boncăluiá; conj. prez. 3 să boncăluiáscă

boncăluiau
BONCĂLUÍ, pers. 3 boncăluiește, vb. IV. Refl. și intranz. (Despre cerbi și alte erbivore mari) A scoate strigăte specifice rasei în perioada de rut; a boncăi. – Et. nec.

DOOM

boncăluí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. boncăluiéște, imperf. 3 sg. boncăluiá; conj. prez. 3 să boncăluiáscă

boncăluiesc
BONCĂLUÍ, pers. 3 boncăluiește, vb. IV. Refl. și intranz. (Despre cerbi și alte erbivore mari) A scoate strigăte specifice rasei în perioada de rut; a boncăi. – Et. nec.

DOOM

boncăluí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. boncăluiéște, imperf. 3 sg. boncăluiá; conj. prez. 3 să boncăluiáscă

boncăluiește
BONCĂLUÍ, pers. 3 boncăluiește, vb. IV. Refl. și intranz. (Despre cerbi și alte erbivore mari) A scoate strigăte specifice rasei în perioada de rut; a boncăi. – Et. nec.

DOOM

boncăluí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. boncăluiéște, imperf. 3 sg. boncăluiá; conj. prez. 3 să boncăluiáscă

boncăluind
BONCĂLUÍ, pers. 3 boncăluiește, vb. IV. Refl. și intranz. (Despre cerbi și alte erbivore mari) A scoate strigăte specifice rasei în perioada de rut; a boncăi. – Et. nec.

DOOM

boncăluí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. boncăluiéște, imperf. 3 sg. boncăluiá; conj. prez. 3 să boncăluiáscă

boncăluire
BONCĂLUÍ, pers. 3 boncăluiește, vb. IV. Refl. și intranz. (Despre cerbi și alte erbivore mari) A scoate strigăte specifice rasei în perioada de rut; a boncăi. – Et. nec.

DOOM

boncăluí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. boncăluiéște, imperf. 3 sg. boncăluiá; conj. prez. 3 să boncăluiáscă

boncăluire
BONCĂLUÍ, pers. 3 boncăluiește, vb. IV. Refl. și intranz. (Despre cerbi și alte erbivore mari) A scoate strigăte specifice rasei în perioada de rut; a boncăi. – Et. nec.

boncăluiră
BONCĂLUÍ, pers. 3 boncăluiește, vb. IV. Refl. și intranz. (Despre cerbi și alte erbivore mari) A scoate strigăte specifice rasei în perioada de rut; a boncăi. – Et. nec.

DOOM

boncăluí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. boncăluiéște, imperf. 3 sg. boncăluiá; conj. prez. 3 să boncăluiáscă

boncăluise
BONCĂLUÍ, pers. 3 boncăluiește, vb. IV. Refl. și intranz. (Despre cerbi și alte erbivore mari) A scoate strigăte specifice rasei în perioada de rut; a boncăi. – Et. nec.

DOOM

boncăluí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. boncăluiéște, imperf. 3 sg. boncăluiá; conj. prez. 3 să boncăluiáscă

boncăluiseră
BONCĂLUÍ, pers. 3 boncăluiește, vb. IV. Refl. și intranz. (Despre cerbi și alte erbivore mari) A scoate strigăte specifice rasei în perioada de rut; a boncăi. – Et. nec.

DOOM

boncăluí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. boncăluiéște, imperf. 3 sg. boncăluiá; conj. prez. 3 să boncăluiáscă

boncăluit
BONCĂLUÍ, pers. 3 boncăluiește, vb. IV. Refl. și intranz. (Despre cerbi și alte erbivore mari) A scoate strigăte specifice rasei în perioada de rut; a boncăi. – Et. nec.

DOOM

boncăluí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. boncăluiéște, imperf. 3 sg. boncăluiá; conj. prez. 3 să boncăluiáscă

boncăluit
BONCĂLUÍT s. n. Faptul de a boncălui; răget, strigăt specific scos de cerbi și de alte erbivore în perioada de rut. ♦ Fig. Sunet prelung emis de unele instrumente de suflat. – V. boncălui.

DOOM

boncăluít s. n.

boncăluitul
BONCĂLUÍT s. n. Faptul de a boncălui; răget, strigăt specific scos de cerbi și de alte erbivore în perioada de rut. ♦ Fig. Sunet prelung emis de unele instrumente de suflat. – V. boncălui.

DOOM

boncăluít s. n.

boncăluitului
BONCĂLUÍT s. n. Faptul de a boncălui; răget, strigăt specific scos de cerbi și de alte erbivore în perioada de rut. ♦ Fig. Sunet prelung emis de unele instrumente de suflat. – V. boncălui.

DOOM

boncăluít s. n.

boncălăit
BONCĂLĂÍT s. n. v. boncăluit.

boncănit
BONCĂNÍT, boncănituri, s. n. 1. Mugetul cerbului în perioada de împerechere. 2. Perioada de împerechere la cerbi. – Din boncăni „a rage”.

boncănitul
BONCĂNÍT, boncănituri, s. n. 1. Mugetul cerbului în perioada de împerechere. 2. Perioada de împerechere la cerbi. – Din boncăni „a rage”.

boncănitului
BONCĂNÍT, boncănituri, s. n. 1. Mugetul cerbului în perioada de împerechere. 2. Perioada de împerechere la cerbi. – Din boncăni „a rage”.

boncănituri
BONCĂNÍT, boncănituri, s. n. 1. Mugetul cerbului în perioada de împerechere. 2. Perioada de împerechere la cerbi. – Din boncăni „a rage”.

boncăniturile
BONCĂNÍT, boncănituri, s. n. 1. Mugetul cerbului în perioada de împerechere. 2. Perioada de împerechere la cerbi. – Din boncăni „a rage”.

boncăniturilor
BONCĂNÍT, boncănituri, s. n. 1. Mugetul cerbului în perioada de împerechere. 2. Perioada de împerechere la cerbi. – Din boncăni „a rage”.

bond
BOND, bonduri, s. n. Salt al avionului la o aterizare incorectă. – Din fr. bond.

DOOM

bond s. n., pl. bónduri

bondar
BONDÁR, bondari, s. m. Nume dat unor insecte himenoptere mari înrudite cu albina; bărzăun (Bombus); (pop.) nume care se dă oricărei insecte mari care bâzâie. – Formație onomatopeică.

DOOM

bondár s. m., pl. bondári

bondari
BONDÁR, bondari, s. m. Nume dat unor insecte himenoptere mari înrudite cu albina; bărzăun (Bombus); (pop.) nume care se dă oricărei insecte mari care bâzâie. – Formație onomatopeică.

DOOM

bondár s. m., pl. bondári

bondarii
BONDÁR, bondari, s. m. Nume dat unor insecte himenoptere mari înrudite cu albina; bărzăun (Bombus); (pop.) nume care se dă oricărei insecte mari care bâzâie. – Formație onomatopeică.

DOOM

bondár s. m., pl. bondári

bondarilor
BONDÁR, bondari, s. m. Nume dat unor insecte himenoptere mari înrudite cu albina; bărzăun (Bombus); (pop.) nume care se dă oricărei insecte mari care bâzâie. – Formație onomatopeică.

DOOM

bondár s. m., pl. bondári

bondarul
BONDÁR, bondari, s. m. Nume dat unor insecte himenoptere mari înrudite cu albina; bărzăun (Bombus); (pop.) nume care se dă oricărei insecte mari care bâzâie. – Formație onomatopeică.

DOOM

bondár s. m., pl. bondári

bondarului
BONDÁR, bondari, s. m. Nume dat unor insecte himenoptere mari înrudite cu albina; bărzăun (Bombus); (pop.) nume care se dă oricărei insecte mari care bâzâie. – Formație onomatopeică.

DOOM

bondár s. m., pl. bondári

bonderiza
BONDERIZÁ vb. I. tr. (Tehn.) A supune operației de bonderizare. [< fr. bondériser].

bonderizai
BONDERIZÁ vb. I. tr. (Tehn.) A supune operației de bonderizare. [< fr. bondériser].

bonderizam
BONDERIZÁ vb. I. tr. (Tehn.) A supune operației de bonderizare. [< fr. bondériser].

bonderizare
BONDERIZÁ vb. I. tr. (Tehn.) A supune operației de bonderizare. [< fr. bondériser].

bonderizare
BONDERIZÁRE s.f. (Tehn.) Operație de fosfatare a unor metale feroase pentru a le feri de rugină. [< bonderiza, după fr. bondérisation].

bonderizarea
BONDERIZÁRE s.f. (Tehn.) Operație de fosfatare a unor metale feroase pentru a le feri de rugină. [< bonderiza, după fr. bondérisation].

bonderizară
BONDERIZÁ vb. I. tr. (Tehn.) A supune operației de bonderizare. [< fr. bondériser].

bonderizarăm
BONDERIZÁ vb. I. tr. (Tehn.) A supune operației de bonderizare. [< fr. bondériser].

bonderizarăți
BONDERIZÁ vb. I. tr. (Tehn.) A supune operației de bonderizare. [< fr. bondériser].

bonderizase
BONDERIZÁ vb. I. tr. (Tehn.) A supune operației de bonderizare. [< fr. bondériser].

bonderizasem
BONDERIZÁ vb. I. tr. (Tehn.) A supune operației de bonderizare. [< fr. bondériser].

bonderizaseră
BONDERIZÁ vb. I. tr. (Tehn.) A supune operației de bonderizare. [< fr. bondériser].

bonderizaserăm
BONDERIZÁ vb. I. tr. (Tehn.) A supune operației de bonderizare. [< fr. bondériser].

bonderizaserăți
BONDERIZÁ vb. I. tr. (Tehn.) A supune operației de bonderizare. [< fr. bondériser].

bonderizaseși
BONDERIZÁ vb. I. tr. (Tehn.) A supune operației de bonderizare. [< fr. bondériser].

bonderizaseți
BONDERIZÁ vb. I. tr. (Tehn.) A supune operației de bonderizare. [< fr. bondériser].

bonderizat
BONDERIZÁ vb. I. tr. (Tehn.) A supune operației de bonderizare. [< fr. bondériser].

bonderizau
BONDERIZÁ vb. I. tr. (Tehn.) A supune operației de bonderizare. [< fr. bondériser].

bonderizași
BONDERIZÁ vb. I. tr. (Tehn.) A supune operației de bonderizare. [< fr. bondériser].

bonderizați
BONDERIZÁ vb. I. tr. (Tehn.) A supune operației de bonderizare. [< fr. bondériser].

bonderizează
BONDERIZÁ vb. I. tr. (Tehn.) A supune operației de bonderizare. [< fr. bondériser].

bonderizez
BONDERIZÁ vb. I. tr. (Tehn.) A supune operației de bonderizare. [< fr. bondériser].

bonderizeze
BONDERIZÁ vb. I. tr. (Tehn.) A supune operației de bonderizare. [< fr. bondériser].

bonderizezi
BONDERIZÁ vb. I. tr. (Tehn.) A supune operației de bonderizare. [< fr. bondériser].

bonderizând
BONDERIZÁ vb. I. tr. (Tehn.) A supune operației de bonderizare. [< fr. bondériser].

bonderizînd
BONDERIZÁ vb. I. tr. (Tehn.) A supune operației de bonderizare. [< fr. bondériser].

bonderizări
BONDERIZÁRE s.f. (Tehn.) Operație de fosfatare a unor metale feroase pentru a le feri de rugină. [< bonderiza, după fr. bondérisation].

bonderizării
BONDERIZÁRE s.f. (Tehn.) Operație de fosfatare a unor metale feroase pentru a le feri de rugină. [< bonderiza, după fr. bondérisation].

bonderizările
BONDERIZÁRE s.f. (Tehn.) Operație de fosfatare a unor metale feroase pentru a le feri de rugină. [< bonderiza, după fr. bondérisation].

bonderizărilor
BONDERIZÁRE s.f. (Tehn.) Operație de fosfatare a unor metale feroase pentru a le feri de rugină. [< bonderiza, după fr. bondérisation].

bondisa
BONDISÁ vb. I. intr. (Despre avioane) a face bonduri. [Cf. fr. bondir].

DOOM

bondisá (a ~) vb., ind. prez. 3 bondiseáză

bondisare
BONDISÁ vb. I. intr. (Despre avioane) a face bonduri. [Cf. fr. bondir].

DOOM

bondisá (a ~) vb., ind. prez. 3 bondiseáză

bondisare
BONDISÁ vb. I. intr. (Despre avioane) a face bonduri. [Cf. fr. bondir].

bondisară
BONDISÁ vb. I. intr. (Despre avioane) a face bonduri. [Cf. fr. bondir].

DOOM

bondisá (a ~) vb., ind. prez. 3 bondiseáză

bondisase
BONDISÁ vb. I. intr. (Despre avioane) a face bonduri. [Cf. fr. bondir].

DOOM

bondisá (a ~) vb., ind. prez. 3 bondiseáză

bondisaseră
BONDISÁ vb. I. intr. (Despre avioane) a face bonduri. [Cf. fr. bondir].

DOOM

bondisá (a ~) vb., ind. prez. 3 bondiseáză

bondisat
BONDISÁ vb. I. intr. (Despre avioane) a face bonduri. [Cf. fr. bondir].

DOOM

bondisá (a ~) vb., ind. prez. 3 bondiseáză

bondisau
BONDISÁ vb. I. intr. (Despre avioane) a face bonduri. [Cf. fr. bondir].

DOOM

bondisá (a ~) vb., ind. prez. 3 bondiseáză

bondisează
BONDISÁ vb. I. intr. (Despre avioane) a face bonduri. [Cf. fr. bondir].

DOOM

bondisá (a ~) vb., ind. prez. 3 bondiseáză

bondiseze
BONDISÁ vb. I. intr. (Despre avioane) a face bonduri. [Cf. fr. bondir].

DOOM

bondisá (a ~) vb., ind. prez. 3 bondiseáză

bondisând
BONDISÁ vb. I. intr. (Despre avioane) a face bonduri. [Cf. fr. bondir].

DOOM

bondisá (a ~) vb., ind. prez. 3 bondiseáză

bondisînd
BONDISÁ vb. I. intr. (Despre avioane) a face bonduri. [Cf. fr. bondir].

DOOM

bondisá (a ~) vb., ind. prez. 3 bondiseáză

bondiță
BONDÍȚĂ s. f. v. bundiță.

bondoaca
BONDÓC, -OÁCĂ, bondoci, -oace, adj. (Despre oameni; fig. despre obiecte) Scurt și îndesat, mic și gros. – Cf. tc. bunduk.

DOOM

bondóc adj. m., s. m., pl. bondóci; adj. f., s. f. bondoácă, pl. bondoáce

bondoaca
BONDÓC, -OÁCĂ, bondoci, -oace, adj. (Despre oameni; fig. despre obiecte) Scurt și îndesat, mic și gros. – Cf. tc. bunduk.

DOOM

bondóc adj. m., s. m., pl. bondóci; adj. f., s. f. bondoácă, pl. bondoáce

bondoace
BONDÓC, -OÁCĂ, bondoci, -oace, adj. (Despre oameni; fig. despre obiecte) Scurt și îndesat, mic și gros. – Cf. tc. bunduk.

DOOM

bondóc adj. m., s. m., pl. bondóci; adj. f., s. f. bondoácă, pl. bondoáce

bondoace
BONDÓC, -OÁCĂ, bondoci, -oace, adj. (Despre oameni; fig. despre obiecte) Scurt și îndesat, mic și gros. – Cf. tc. bunduk.

DOOM

bondóc adj. m., s. m., pl. bondóci; adj. f., s. f. bondoácă, pl. bondoáce

bondoacei
BONDÓC, -OÁCĂ, bondoci, -oace, adj. (Despre oameni; fig. despre obiecte) Scurt și îndesat, mic și gros. – Cf. tc. bunduk.

DOOM

bondóc adj. m., s. m., pl. bondóci; adj. f., s. f. bondoácă, pl. bondoáce

bondoacei
BONDÓC, -OÁCĂ, bondoci, -oace, adj. (Despre oameni; fig. despre obiecte) Scurt și îndesat, mic și gros. – Cf. tc. bunduk.

DOOM

bondóc adj. m., s. m., pl. bondóci; adj. f., s. f. bondoácă, pl. bondoáce

bondoacele
BONDÓC, -OÁCĂ, bondoci, -oace, adj. (Despre oameni; fig. despre obiecte) Scurt și îndesat, mic și gros. – Cf. tc. bunduk.

DOOM

bondóc adj. m., s. m., pl. bondóci; adj. f., s. f. bondoácă, pl. bondoáce

bondoacele
BONDÓC, -OÁCĂ, bondoci, -oace, adj. (Despre oameni; fig. despre obiecte) Scurt și îndesat, mic și gros. – Cf. tc. bunduk.

DOOM

bondóc adj. m., s. m., pl. bondóci; adj. f., s. f. bondoácă, pl. bondoáce

bondoacelor
BONDÓC, -OÁCĂ, bondoci, -oace, adj. (Despre oameni; fig. despre obiecte) Scurt și îndesat, mic și gros. – Cf. tc. bunduk.

DOOM

bondóc adj. m., s. m., pl. bondóci; adj. f., s. f. bondoácă, pl. bondoáce

bondoacelor
BONDÓC, -OÁCĂ, bondoci, -oace, adj. (Despre oameni; fig. despre obiecte) Scurt și îndesat, mic și gros. – Cf. tc. bunduk.

DOOM

bondóc adj. m., s. m., pl. bondóci; adj. f., s. f. bondoácă, pl. bondoáce

bondoc
BONDÓC, -OÁCĂ, bondoci, -oace, adj. (Despre oameni; fig. despre obiecte) Scurt și îndesat, mic și gros. – Cf. tc. bunduk.

DOOM

bondóc adj. m., s. m., pl. bondóci; adj. f., s. f. bondoácă, pl. bondoáce

bondoc
BONDÓC, -OÁCĂ, bondoci, -oace, adj. (Despre oameni; fig. despre obiecte) Scurt și îndesat, mic și gros. – Cf. tc. bunduk.

DOOM

bondóc adj. m., s. m., pl. bondóci; adj. f., s. f. bondoácă, pl. bondoáce

bondocea
BONDOCÉL, -EÁ, bondocei, -ele, adj. Diminutiv al lui bondoc. – Bondoc + suf. -el.

DOOM

bondocél (fam.) adj. m., pl. bondocéi; f. bondoceá, pl. bondocéle

bondoceaua
BONDOCÉL, -EÁ, bondocei, -ele, adj. Diminutiv al lui bondoc. – Bondoc + suf. -el.

DOOM

bondocél (fam.) adj. m., pl. bondocéi; f. bondoceá, pl. bondocéle

bondocei
BONDOCÉL, -EÁ, bondocei, -ele, adj. Diminutiv al lui bondoc. – Bondoc + suf. -el.

DOOM

bondocél (fam.) adj. m., pl. bondocéi; f. bondoceá, pl. bondocéle

bondoceii
BONDOCÉL, -EÁ, bondocei, -ele, adj. Diminutiv al lui bondoc. – Bondoc + suf. -el.

DOOM

bondocél (fam.) adj. m., pl. bondocéi; f. bondoceá, pl. bondocéle

bondoceilor
BONDOCÉL, -EÁ, bondocei, -ele, adj. Diminutiv al lui bondoc. – Bondoc + suf. -el.

DOOM

bondocél (fam.) adj. m., pl. bondocéi; f. bondoceá, pl. bondocéle

bondocel
BONDOCÉL, -EÁ, bondocei, -ele, adj. Diminutiv al lui bondoc. – Bondoc + suf. -el.

DOOM

bondocél (fam.) adj. m., pl. bondocéi; f. bondoceá, pl. bondocéle

bondocele
BONDOCÉL, -EÁ, bondocei, -ele, adj. Diminutiv al lui bondoc. – Bondoc + suf. -el.

DOOM

bondocél (fam.) adj. m., pl. bondocéi; f. bondoceá, pl. bondocéle

bondocelei
BONDOCÉL, -EÁ, bondocei, -ele, adj. Diminutiv al lui bondoc. – Bondoc + suf. -el.

DOOM

bondocél (fam.) adj. m., pl. bondocéi; f. bondoceá, pl. bondocéle

bondocelele
BONDOCÉL, -EÁ, bondocei, -ele, adj. Diminutiv al lui bondoc. – Bondoc + suf. -el.

DOOM

bondocél (fam.) adj. m., pl. bondocéi; f. bondoceá, pl. bondocéle

bondocelelor
BONDOCÉL, -EÁ, bondocei, -ele, adj. Diminutiv al lui bondoc. – Bondoc + suf. -el.

DOOM

bondocél (fam.) adj. m., pl. bondocéi; f. bondoceá, pl. bondocéle

bondocelul
BONDOCÉL, -EÁ, bondocei, -ele, adj. Diminutiv al lui bondoc. – Bondoc + suf. -el.

DOOM

bondocél (fam.) adj. m., pl. bondocéi; f. bondoceá, pl. bondocéle

bondocelului
BONDOCÉL, -EÁ, bondocei, -ele, adj. Diminutiv al lui bondoc. – Bondoc + suf. -el.

DOOM

bondocél (fam.) adj. m., pl. bondocéi; f. bondoceá, pl. bondocéle

bondoci
BONDÓC, -OÁCĂ, bondoci, -oace, adj. (Despre oameni; fig. despre obiecte) Scurt și îndesat, mic și gros. – Cf. tc. bunduk.

DOOM

bondóc adj. m., s. m., pl. bondóci; adj. f., s. f. bondoácă, pl. bondoáce

bondoci
BONDÓC, -OÁCĂ, bondoci, -oace, adj. (Despre oameni; fig. despre obiecte) Scurt și îndesat, mic și gros. – Cf. tc. bunduk.

DOOM

bondóc adj. m., s. m., pl. bondóci; adj. f., s. f. bondoácă, pl. bondoáce

bondocii
BONDÓC, -OÁCĂ, bondoci, -oace, adj. (Despre oameni; fig. despre obiecte) Scurt și îndesat, mic și gros. – Cf. tc. bunduk.

DOOM

bondóc adj. m., s. m., pl. bondóci; adj. f., s. f. bondoácă, pl. bondoáce

bondocii
BONDÓC, -OÁCĂ, bondoci, -oace, adj. (Despre oameni; fig. despre obiecte) Scurt și îndesat, mic și gros. – Cf. tc. bunduk.

DOOM

bondóc adj. m., s. m., pl. bondóci; adj. f., s. f. bondoácă, pl. bondoáce

bondocilor
BONDÓC, -OÁCĂ, bondoci, -oace, adj. (Despre oameni; fig. despre obiecte) Scurt și îndesat, mic și gros. – Cf. tc. bunduk.

DOOM

bondóc adj. m., s. m., pl. bondóci; adj. f., s. f. bondoácă, pl. bondoáce

bondocilor
BONDÓC, -OÁCĂ, bondoci, -oace, adj. (Despre oameni; fig. despre obiecte) Scurt și îndesat, mic și gros. – Cf. tc. bunduk.

DOOM

bondóc adj. m., s. m., pl. bondóci; adj. f., s. f. bondoácă, pl. bondoáce

bondocul
BONDÓC, -OÁCĂ, bondoci, -oace, adj. (Despre oameni; fig. despre obiecte) Scurt și îndesat, mic și gros. – Cf. tc. bunduk.

DOOM

bondóc adj. m., s. m., pl. bondóci; adj. f., s. f. bondoácă, pl. bondoáce

bondocul
BONDÓC, -OÁCĂ, bondoci, -oace, adj. (Despre oameni; fig. despre obiecte) Scurt și îndesat, mic și gros. – Cf. tc. bunduk.

DOOM

bondóc adj. m., s. m., pl. bondóci; adj. f., s. f. bondoácă, pl. bondoáce

bondocului
BONDÓC, -OÁCĂ, bondoci, -oace, adj. (Despre oameni; fig. despre obiecte) Scurt și îndesat, mic și gros. – Cf. tc. bunduk.

DOOM

bondóc adj. m., s. m., pl. bondóci; adj. f., s. f. bondoácă, pl. bondoáce

bondocului
BONDÓC, -OÁCĂ, bondoci, -oace, adj. (Despre oameni; fig. despre obiecte) Scurt și îndesat, mic și gros. – Cf. tc. bunduk.

DOOM

bondóc adj. m., s. m., pl. bondóci; adj. f., s. f. bondoácă, pl. bondoáce

bondră
bóndră (bóndre), s. f. – (Trans. de Nord) Cîrpă, zdreanță. – Var. bandură. Săs. bändel (Drăganu, Dacor., VI, 280-2). Mai puțin probabilă supoziția lui Pascu, Beiträge, care pornește de la sl. bandura „lăută”. – Der. bondros, adj. (măscărici, persoană deghizată); bondreț, s. m. (larvă); bondrosi, vb. (a acționa stîngaci, a lucra prost); îmbondori, îmboldora, îmbodoli, îmboboli, îmboboroji, îmbondoli, îmbondosi, bodrînji, îmbondroji, vb. (a îmbrăca, a înfofoli). Vreunul din aceste cuvinte poate avea o explicație diferită, cu atît mai mult cu cît circulă în alte părți ale teritoriului rom., și este evidentă compunerea sa pe baze expresive. Din rom. trebuie să provină mag. bondrus „mascat” care, după DAR, ar explica acest cuvînt rom.

bondul
BOND, bonduri, s. n. Salt al avionului la o aterizare incorectă. – Din fr. bond.

DOOM

bond s. n., pl. bónduri

bondului
BOND, bonduri, s. n. Salt al avionului la o aterizare incorectă. – Din fr. bond.

DOOM

bond s. n., pl. bónduri

bonduri
BOND, bonduri, s. n. Salt al avionului la o aterizare incorectă. – Din fr. bond.

DOOM

bond s. n., pl. bónduri

bondurile
BOND, bonduri, s. n. Salt al avionului la o aterizare incorectă. – Din fr. bond.

DOOM

bond s. n., pl. bónduri

bondurilor
BOND, bonduri, s. n. Salt al avionului la o aterizare incorectă. – Din fr. bond.

DOOM

bond s. n., pl. bónduri

bondă
BÓNDĂ s. f. v. bundă.

bondăraș
BONDĂRÁȘ, bondărași, s. m. Diminutiv al lui bondar. – Bondar + suf. -aș.

DOOM

bondăráș (rar) s. m., pl. bondăráși

bondărași
BONDĂRÁȘ, bondărași, s. m. Diminutiv al lui bondar. – Bondar + suf. -aș.

DOOM

bondăráș (rar) s. m., pl. bondăráși

bondărașii
BONDĂRÁȘ, bondărași, s. m. Diminutiv al lui bondar. – Bondar + suf. -aș.

DOOM

bondăráș (rar) s. m., pl. bondăráși

bondărașilor
BONDĂRÁȘ, bondărași, s. m. Diminutiv al lui bondar. – Bondar + suf. -aș.

DOOM

bondăráș (rar) s. m., pl. bondăráși

bondărașul
BONDĂRÁȘ, bondărași, s. m. Diminutiv al lui bondar. – Bondar + suf. -aș.

DOOM

bondăráș (rar) s. m., pl. bondăráși

bondărașului
BONDĂRÁȘ, bondărași, s. m. Diminutiv al lui bondar. – Bondar + suf. -aș.

DOOM

bondăráș (rar) s. m., pl. bondăráși

bone
BÓNĂ, bone, s. f. Îngrijitoare angajată într-o familie pentru a crește copiii (și a-i învăța o limbă străină). – Din fr. bonne, germ. Bonne.

DOOM

bónă (înv.) s. f., g.-d. art. bónei; pl. bóne

bonei
BÓNĂ, bone, s. f. Îngrijitoare angajată într-o familie pentru a crește copiii (și a-i învăța o limbă străină). – Din fr. bonne, germ. Bonne.

DOOM

bónă (înv.) s. f., g.-d. art. bónei; pl. bóne

bonele
BÓNĂ, bone, s. f. Îngrijitoare angajată într-o familie pentru a crește copiii (și a-i învăța o limbă străină). – Din fr. bonne, germ. Bonne.

DOOM

bónă (înv.) s. f., g.-d. art. bónei; pl. bóne

bonelor
BÓNĂ, bone, s. f. Îngrijitoare angajată într-o familie pentru a crește copiii (și a-i învăța o limbă străină). – Din fr. bonne, germ. Bonne.

DOOM

bónă (înv.) s. f., g.-d. art. bónei; pl. bóne

bonet
BONÉT s.n. v. bonetă.

boneta
BONÉTĂ, bonete, s. f. 1. Acoperământ de cap confecționat din pânză sau din stofă, fără boruri sau cozoroc, purtat de femei, de copii, de bucătari, medici, laboranți, militari etc. 2. (În sintagma) Bonetă frigiană = scufie de pâslă cu vârful îndoit înainte, purtată în Antichitate de sclavii eliberați și devenită în timpul Revoluției Franceze (1789-1794) simbol al libertății. – Din fr. bonnet.

DOOM

bonétă s. f., g.-d. art. bonétei; pl. bonéte

bonete
BONÉTĂ, bonete, s. f. 1. Acoperământ de cap confecționat din pânză sau din stofă, fără boruri sau cozoroc, purtat de femei, de copii, de bucătari, medici, laboranți, militari etc. 2. (În sintagma) Bonetă frigiană = scufie de pâslă cu vârful îndoit înainte, purtată în Antichitate de sclavii eliberați și devenită în timpul Revoluției Franceze (1789-1794) simbol al libertății. – Din fr. bonnet.

DOOM

bonétă s. f., g.-d. art. bonétei; pl. bonéte

bonetei
BONÉTĂ, bonete, s. f. 1. Acoperământ de cap confecționat din pânză sau din stofă, fără boruri sau cozoroc, purtat de femei, de copii, de bucătari, medici, laboranți, militari etc. 2. (În sintagma) Bonetă frigiană = scufie de pâslă cu vârful îndoit înainte, purtată în Antichitate de sclavii eliberați și devenită în timpul Revoluției Franceze (1789-1794) simbol al libertății. – Din fr. bonnet.

DOOM

bonétă s. f., g.-d. art. bonétei; pl. bonéte

bonetele
BONÉTĂ, bonete, s. f. 1. Acoperământ de cap confecționat din pânză sau din stofă, fără boruri sau cozoroc, purtat de femei, de copii, de bucătari, medici, laboranți, militari etc. 2. (În sintagma) Bonetă frigiană = scufie de pâslă cu vârful îndoit înainte, purtată în Antichitate de sclavii eliberați și devenită în timpul Revoluției Franceze (1789-1794) simbol al libertății. – Din fr. bonnet.

DOOM

bonétă s. f., g.-d. art. bonétei; pl. bonéte

bonetelor
BONÉTĂ, bonete, s. f. 1. Acoperământ de cap confecționat din pânză sau din stofă, fără boruri sau cozoroc, purtat de femei, de copii, de bucătari, medici, laboranți, militari etc. 2. (În sintagma) Bonetă frigiană = scufie de pâslă cu vârful îndoit înainte, purtată în Antichitate de sclavii eliberați și devenită în timpul Revoluției Franceze (1789-1794) simbol al libertății. – Din fr. bonnet.

DOOM

bonétă s. f., g.-d. art. bonétei; pl. bonéte

bonețele
BONEȚÍCĂ, bonețele, s. f. Diminutiv al lui bonetă (1). – Bonetă + suf. -ică.

DOOM

bonețícă s. f., g.-d. art. bonețélei; pl. bonețéle, art. bonețélele

bonețelei
BONEȚÍCĂ, bonețele, s. f. Diminutiv al lui bonetă (1). – Bonetă + suf. -ică.

DOOM

bonețícă s. f., g.-d. art. bonețélei; pl. bonețéle, art. bonețélele

bonețelele
BONEȚÍCĂ, bonețele, s. f. Diminutiv al lui bonetă (1). – Bonetă + suf. -ică.

DOOM

bonețícă s. f., g.-d. art. bonețélei; pl. bonețéle, art. bonețélele

bonețelelor
BONEȚÍCĂ, bonețele, s. f. Diminutiv al lui bonetă (1). – Bonetă + suf. -ică.

DOOM

bonețícă s. f., g.-d. art. bonețélei; pl. bonețéle, art. bonețélele

bonețica
BONEȚÍCĂ, bonețele, s. f. Diminutiv al lui bonetă (1). – Bonetă + suf. -ică.

DOOM

bonețícă s. f., g.-d. art. bonețélei; pl. bonețéle, art. bonețélele

bong
BONG interj. (Adesea repetat) Onomatopee care imită un sunet adînc și prelungit ca un ecou. [Santinela] avea cizme țintuite, călca greu, și tot șlepul gol și uriaș răsuna ca un clopot: bong, bong, bong... DUMITRIU, B. F. 153.

bongoase
BONGOÁSE s. f. pl. (Reg.) Istorioare, povești hazlii. – Et. nec.

DOOM

bongoáse (reg.) s. f. pl.

bongoasele
BONGOÁSE s. f. pl. (Reg.) Istorioare, povești hazlii. – Et. nec.

DOOM

bongoáse (reg.) s. f. pl.

bongoaselor
BONGOÁSE s. f. pl. (Reg.) Istorioare, povești hazlii. – Et. nec.

DOOM

bongoáse (reg.) s. f. pl.

bongos
BÓNGOS, bongosuri, s. n. Instrument de percuție de formă conică sau cilindrică. – Din sp. bongos.

bongosul
BÓNGOS, bongosuri, s. n. Instrument de percuție de formă conică sau cilindrică. – Din sp. bongos.

bongosului
BÓNGOS, bongosuri, s. n. Instrument de percuție de formă conică sau cilindrică. – Din sp. bongos.

bongosuri
BÓNGOS, bongosuri, s. n. Instrument de percuție de formă conică sau cilindrică. – Din sp. bongos.

bongosurile
BÓNGOS, bongosuri, s. n. Instrument de percuție de formă conică sau cilindrică. – Din sp. bongos.

bongosurilor
BÓNGOS, bongosuri, s. n. Instrument de percuție de formă conică sau cilindrică. – Din sp. bongos.

bonier
BONIÉR, boniere, s. n. Carnet de bonuri (1). [Pr.: -ni-er] – Bon + suf. -ier.

DOOM

boniér (-ni-er) s. n., pl. boniére

boniere
BONIÉR, boniere, s. n. Carnet de bonuri (1). [Pr.: -ni-er] – Bon + suf. -ier.

DOOM

boniér (-ni-er) s. n., pl. boniére

bonierele
BONIÉR, boniere, s. n. Carnet de bonuri (1). [Pr.: -ni-er] – Bon + suf. -ier.

DOOM

boniér (-ni-er) s. n., pl. boniére

bonierelor
BONIÉR, boniere, s. n. Carnet de bonuri (1). [Pr.: -ni-er] – Bon + suf. -ier.

DOOM

boniér (-ni-er) s. n., pl. boniére

bonierul
BONIÉR, boniere, s. n. Carnet de bonuri (1). [Pr.: -ni-er] – Bon + suf. -ier.

DOOM

boniér (-ni-er) s. n., pl. boniére

bonierului
BONIÉR, boniere, s. n. Carnet de bonuri (1). [Pr.: -ni-er] – Bon + suf. -ier.

DOOM

boniér (-ni-er) s. n., pl. boniére

bonific
BONIFICÁ, bonífic, vb. I. Tranz. A scădea dintr-o factură o sumă oarecare (ca despăgubire pentru lipsa la o marfă, pentru o pierdere sau o deteriorare întâmplătoare). ♦ A face rabat. – După fr. bonifier.

DOOM

bonificá (a ~) vb., ind. prez. 3 bonífică

bonifica
BONIFICÁ, bonífic, vb. I. Tranz. A scădea dintr-o factură o sumă oarecare (ca despăgubire pentru lipsa la o marfă, pentru o pierdere sau o deteriorare întâmplătoare). ♦ A face rabat. – După fr. bonifier.

DOOM

bonificá (a ~) vb., ind. prez. 3 bonífică

bonificai
BONIFICÁ, bonífic, vb. I. Tranz. A scădea dintr-o factură o sumă oarecare (ca despăgubire pentru lipsa la o marfă, pentru o pierdere sau o deteriorare întâmplătoare). ♦ A face rabat. – După fr. bonifier.

DOOM

bonificá (a ~) vb., ind. prez. 3 bonífică

bonificam
BONIFICÁ, bonífic, vb. I. Tranz. A scădea dintr-o factură o sumă oarecare (ca despăgubire pentru lipsa la o marfă, pentru o pierdere sau o deteriorare întâmplătoare). ♦ A face rabat. – După fr. bonifier.

DOOM

bonificá (a ~) vb., ind. prez. 3 bonífică

bonificare
BONIFICÁ, bonífic, vb. I. Tranz. A scădea dintr-o factură o sumă oarecare (ca despăgubire pentru lipsa la o marfă, pentru o pierdere sau o deteriorare întâmplătoare). ♦ A face rabat. – După fr. bonifier.

DOOM

bonificá (a ~) vb., ind. prez. 3 bonífică

bonificare
BONIFICÁRE, bonificări, s. f. Acțiunea de a bonifica; (concr.) sumă de bani care compensează o daună sau reprezintă o reducere; bonificație. – V. bonifica.

DOOM

bonificáre s. f., g.-d. art. bonificắrii; pl. bonificắri

bonificarea
BONIFICÁRE, bonificări, s. f. Acțiunea de a bonifica; (concr.) sumă de bani care compensează o daună sau reprezintă o reducere; bonificație. – V. bonifica.

DOOM

bonificáre s. f., g.-d. art. bonificắrii; pl. bonificắri

bonificară
BONIFICÁ, bonífic, vb. I. Tranz. A scădea dintr-o factură o sumă oarecare (ca despăgubire pentru lipsa la o marfă, pentru o pierdere sau o deteriorare întâmplătoare). ♦ A face rabat. – După fr. bonifier.

DOOM

bonificá (a ~) vb., ind. prez. 3 bonífică

bonificarăm
BONIFICÁ, bonífic, vb. I. Tranz. A scădea dintr-o factură o sumă oarecare (ca despăgubire pentru lipsa la o marfă, pentru o pierdere sau o deteriorare întâmplătoare). ♦ A face rabat. – După fr. bonifier.

DOOM

bonificá (a ~) vb., ind. prez. 3 bonífică

bonificarăți
BONIFICÁ, bonífic, vb. I. Tranz. A scădea dintr-o factură o sumă oarecare (ca despăgubire pentru lipsa la o marfă, pentru o pierdere sau o deteriorare întâmplătoare). ♦ A face rabat. – După fr. bonifier.

DOOM

bonificá (a ~) vb., ind. prez. 3 bonífică

bonificase
BONIFICÁ, bonífic, vb. I. Tranz. A scădea dintr-o factură o sumă oarecare (ca despăgubire pentru lipsa la o marfă, pentru o pierdere sau o deteriorare întâmplătoare). ♦ A face rabat. – După fr. bonifier.

DOOM

bonificá (a ~) vb., ind. prez. 3 bonífică

bonificasem
BONIFICÁ, bonífic, vb. I. Tranz. A scădea dintr-o factură o sumă oarecare (ca despăgubire pentru lipsa la o marfă, pentru o pierdere sau o deteriorare întâmplătoare). ♦ A face rabat. – După fr. bonifier.

DOOM

bonificá (a ~) vb., ind. prez. 3 bonífică

bonificaseră
BONIFICÁ, bonífic, vb. I. Tranz. A scădea dintr-o factură o sumă oarecare (ca despăgubire pentru lipsa la o marfă, pentru o pierdere sau o deteriorare întâmplătoare). ♦ A face rabat. – După fr. bonifier.

DOOM

bonificá (a ~) vb., ind. prez. 3 bonífică

bonificaserăm
BONIFICÁ, bonífic, vb. I. Tranz. A scădea dintr-o factură o sumă oarecare (ca despăgubire pentru lipsa la o marfă, pentru o pierdere sau o deteriorare întâmplătoare). ♦ A face rabat. – După fr. bonifier.

DOOM

bonificá (a ~) vb., ind. prez. 3 bonífică

bonificaserăți
BONIFICÁ, bonífic, vb. I. Tranz. A scădea dintr-o factură o sumă oarecare (ca despăgubire pentru lipsa la o marfă, pentru o pierdere sau o deteriorare întâmplătoare). ♦ A face rabat. – După fr. bonifier.

DOOM

bonificá (a ~) vb., ind. prez. 3 bonífică

bonificaseși
BONIFICÁ, bonífic, vb. I. Tranz. A scădea dintr-o factură o sumă oarecare (ca despăgubire pentru lipsa la o marfă, pentru o pierdere sau o deteriorare întâmplătoare). ♦ A face rabat. – După fr. bonifier.

DOOM

bonificá (a ~) vb., ind. prez. 3 bonífică

bonificaseți
BONIFICÁ, bonífic, vb. I. Tranz. A scădea dintr-o factură o sumă oarecare (ca despăgubire pentru lipsa la o marfă, pentru o pierdere sau o deteriorare întâmplătoare). ♦ A face rabat. – După fr. bonifier.

DOOM

bonificá (a ~) vb., ind. prez. 3 bonífică

bonificat
BONIFICÁ, bonífic, vb. I. Tranz. A scădea dintr-o factură o sumă oarecare (ca despăgubire pentru lipsa la o marfă, pentru o pierdere sau o deteriorare întâmplătoare). ♦ A face rabat. – După fr. bonifier.

DOOM

bonificá (a ~) vb., ind. prez. 3 bonífică

bonificat
BONIFICÁ, bonífic, vb. I. Tranz. A scădea dintr-o factură o sumă oarecare (ca despăgubire pentru lipsa la o marfă, pentru o pierdere sau o deteriorare întâmplătoare). ♦ A face rabat. – După fr. bonifier.

bonificau
BONIFICÁ, bonífic, vb. I. Tranz. A scădea dintr-o factură o sumă oarecare (ca despăgubire pentru lipsa la o marfă, pentru o pierdere sau o deteriorare întâmplătoare). ♦ A face rabat. – După fr. bonifier.

DOOM

bonificá (a ~) vb., ind. prez. 3 bonífică

bonificași
BONIFICÁ, bonífic, vb. I. Tranz. A scădea dintr-o factură o sumă oarecare (ca despăgubire pentru lipsa la o marfă, pentru o pierdere sau o deteriorare întâmplătoare). ♦ A face rabat. – După fr. bonifier.

DOOM

bonificá (a ~) vb., ind. prez. 3 bonífică

bonificați
BONIFICÁ, bonífic, vb. I. Tranz. A scădea dintr-o factură o sumă oarecare (ca despăgubire pentru lipsa la o marfă, pentru o pierdere sau o deteriorare întâmplătoare). ♦ A face rabat. – După fr. bonifier.

DOOM

bonificá (a ~) vb., ind. prez. 3 bonífică

bonificația
BONIFICÁȚIE, bonificații, s. f. Bonificare. ♦ Avantaj acordat primilor clasați într-o cursă ciclistă pe etape, care constă în scăderea unor secunde sau minute din timpul realizat de aceștia în etapa respectivă. – Din fr. bonification.

DOOM

bonificáție (-ți-e) s. f., art. bonificáția (-ți-a), g.-d. art. bonificáției; pl. bonificáții, art. bonificáțiile (-ți-i-)

bonificație
BONIFICÁȚIE, bonificații, s. f. Bonificare. ♦ Avantaj acordat primilor clasați într-o cursă ciclistă pe etape, care constă în scăderea unor secunde sau minute din timpul realizat de aceștia în etapa respectivă. – Din fr. bonification.

DOOM

bonificáție (-ți-e) s. f., art. bonificáția (-ți-a), g.-d. art. bonificáției; pl. bonificáții, art. bonificáțiile (-ți-i-)

bonificației
BONIFICÁȚIE, bonificații, s. f. Bonificare. ♦ Avantaj acordat primilor clasați într-o cursă ciclistă pe etape, care constă în scăderea unor secunde sau minute din timpul realizat de aceștia în etapa respectivă. – Din fr. bonification.

DOOM

bonificáție (-ți-e) s. f., art. bonificáția (-ți-a), g.-d. art. bonificáției; pl. bonificáții, art. bonificáțiile (-ți-i-)

bonificații
BONIFICÁȚIE, bonificații, s. f. Bonificare. ♦ Avantaj acordat primilor clasați într-o cursă ciclistă pe etape, care constă în scăderea unor secunde sau minute din timpul realizat de aceștia în etapa respectivă. – Din fr. bonification.

DOOM

bonificáție (-ți-e) s. f., art. bonificáția (-ți-a), g.-d. art. bonificáției; pl. bonificáții, art. bonificáțiile (-ți-i-)

bonificațiile
BONIFICÁȚIE, bonificații, s. f. Bonificare. ♦ Avantaj acordat primilor clasați într-o cursă ciclistă pe etape, care constă în scăderea unor secunde sau minute din timpul realizat de aceștia în etapa respectivă. – Din fr. bonification.

DOOM

bonificáție (-ți-e) s. f., art. bonificáția (-ți-a), g.-d. art. bonificáției; pl. bonificáții, art. bonificáțiile (-ți-i-)

bonificațiilor
BONIFICÁȚIE, bonificații, s. f. Bonificare. ♦ Avantaj acordat primilor clasați într-o cursă ciclistă pe etape, care constă în scăderea unor secunde sau minute din timpul realizat de aceștia în etapa respectivă. – Din fr. bonification.

DOOM

bonificáție (-ți-e) s. f., art. bonificáția (-ți-a), g.-d. art. bonificáției; pl. bonificáții, art. bonificáțiile (-ți-i-)

bonifice
BONIFICÁ, bonífic, vb. I. Tranz. A scădea dintr-o factură o sumă oarecare (ca despăgubire pentru lipsa la o marfă, pentru o pierdere sau o deteriorare întâmplătoare). ♦ A face rabat. – După fr. bonifier.

DOOM

bonificá (a ~) vb., ind. prez. 3 bonífică

bonifici
BONIFICÁ, bonífic, vb. I. Tranz. A scădea dintr-o factură o sumă oarecare (ca despăgubire pentru lipsa la o marfă, pentru o pierdere sau o deteriorare întâmplătoare). ♦ A face rabat. – După fr. bonifier.

DOOM

bonificá (a ~) vb., ind. prez. 3 bonífică

bonificând
BONIFICÁ, bonífic, vb. I. Tranz. A scădea dintr-o factură o sumă oarecare (ca despăgubire pentru lipsa la o marfă, pentru o pierdere sau o deteriorare întâmplătoare). ♦ A face rabat. – După fr. bonifier.

DOOM

bonificá (a ~) vb., ind. prez. 3 bonífică

bonificînd
BONIFICÁ, bonífic, vb. I. Tranz. A scădea dintr-o factură o sumă oarecare (ca despăgubire pentru lipsa la o marfă, pentru o pierdere sau o deteriorare întâmplătoare). ♦ A face rabat. – După fr. bonifier.

DOOM

bonificá (a ~) vb., ind. prez. 3 bonífică

bonificări
BONIFICÁRE, bonificări, s. f. Acțiunea de a bonifica; (concr.) sumă de bani care compensează o daună sau reprezintă o reducere; bonificație. – V. bonifica.

DOOM

bonificáre s. f., g.-d. art. bonificắrii; pl. bonificắri

bonificării
BONIFICÁRE, bonificări, s. f. Acțiunea de a bonifica; (concr.) sumă de bani care compensează o daună sau reprezintă o reducere; bonificație. – V. bonifica.

DOOM

bonificáre s. f., g.-d. art. bonificắrii; pl. bonificắri

bonificările
BONIFICÁRE, bonificări, s. f. Acțiunea de a bonifica; (concr.) sumă de bani care compensează o daună sau reprezintă o reducere; bonificație. – V. bonifica.

DOOM

bonificáre s. f., g.-d. art. bonificắrii; pl. bonificắri

bonificărilor
BONIFICÁRE, bonificări, s. f. Acțiunea de a bonifica; (concr.) sumă de bani care compensează o daună sau reprezintă o reducere; bonificație. – V. bonifica.

DOOM

bonificáre s. f., g.-d. art. bonificắrii; pl. bonificắri

bonita
BONÍTĂ s.f. Specie de pește din care face parte tonul. [< fr. bonite].

bonitare
BONITÁRE, bonitări, s. f. Determinare a valorii economice a unui ban pe baza unor criterii stabilite. ♦ Apreciere complexă a unui animal în vederea selecției. – Cf. bonitate.

DOOM

bonitáre s. f., g.-d. art. bonitắrii; pl. bonitắri

bonitarea
BONITÁRE, bonitări, s. f. Determinare a valorii economice a unui ban pe baza unor criterii stabilite. ♦ Apreciere complexă a unui animal în vederea selecției. – Cf. bonitate.

DOOM

bonitáre s. f., g.-d. art. bonitắrii; pl. bonitắri

bonitate
BONITÁTE, bonități, s. f. 1. Capacitate de plată și de credit; solvabilitate, solvență. 2. Capacitate a unei ape, a unui teren etc. de a fi bine exploatate. – Din germ. Bonităt.

DOOM

bonitáte s. f., g.-d. art. bonitắții; pl. bonitắți

bonitatea
BONITÁTE, bonități, s. f. 1. Capacitate de plată și de credit; solvabilitate, solvență. 2. Capacitate a unei ape, a unui teren etc. de a fi bine exploatate. – Din germ. Bonităt.

DOOM

bonitáte s. f., g.-d. art. bonitắții; pl. bonitắți

bonite
BONÍTĂ s.f. Specie de pește din care face parte tonul. [< fr. bonite].

bonitei
BONÍTĂ s.f. Specie de pește din care face parte tonul. [< fr. bonite].

bonitele
BONÍTĂ s.f. Specie de pește din care face parte tonul. [< fr. bonite].

bonitelor
BONÍTĂ s.f. Specie de pește din care face parte tonul. [< fr. bonite].

bonitări
BONITÁRE, bonitări, s. f. Determinare a valorii economice a unui ban pe baza unor criterii stabilite. ♦ Apreciere complexă a unui animal în vederea selecției. – Cf. bonitate.

DOOM

bonitáre s. f., g.-d. art. bonitắrii; pl. bonitắri

bonitării
BONITÁRE, bonitări, s. f. Determinare a valorii economice a unui ban pe baza unor criterii stabilite. ♦ Apreciere complexă a unui animal în vederea selecției. – Cf. bonitate.

DOOM

bonitáre s. f., g.-d. art. bonitắrii; pl. bonitắri

bonitările
BONITÁRE, bonitări, s. f. Determinare a valorii economice a unui ban pe baza unor criterii stabilite. ♦ Apreciere complexă a unui animal în vederea selecției. – Cf. bonitate.

DOOM

bonitáre s. f., g.-d. art. bonitắrii; pl. bonitắri

bonitărilor
BONITÁRE, bonitări, s. f. Determinare a valorii economice a unui ban pe baza unor criterii stabilite. ♦ Apreciere complexă a unui animal în vederea selecției. – Cf. bonitate.

DOOM

bonitáre s. f., g.-d. art. bonitắrii; pl. bonitắri

bonități
BONITÁTE, bonități, s. f. 1. Capacitate de plată și de credit; solvabilitate, solvență. 2. Capacitate a unei ape, a unui teren etc. de a fi bine exploatate. – Din germ. Bonităt.

DOOM

bonitáte s. f., g.-d. art. bonitắții; pl. bonitắți

bonității
BONITÁTE, bonități, s. f. 1. Capacitate de plată și de credit; solvabilitate, solvență. 2. Capacitate a unei ape, a unui teren etc. de a fi bine exploatate. – Din germ. Bonităt.

DOOM

bonitáte s. f., g.-d. art. bonitắții; pl. bonitắți

bonitățile
BONITÁTE, bonități, s. f. 1. Capacitate de plată și de credit; solvabilitate, solvență. 2. Capacitate a unei ape, a unui teren etc. de a fi bine exploatate. – Din germ. Bonităt.

DOOM

bonitáte s. f., g.-d. art. bonitắții; pl. bonitắți

bonităților
BONITÁTE, bonități, s. f. 1. Capacitate de plată și de credit; solvabilitate, solvență. 2. Capacitate a unei ape, a unui teren etc. de a fi bine exploatate. – Din germ. Bonităt.

DOOM

bonitáte s. f., g.-d. art. bonitắții; pl. bonitắți

bonjur
BONJÚR interj., (2) bonjuri, s. m., (3) bonjururi, s. n. 1. Interj. Cuvânt de salut pentru orice moment al zilei, echivalent cu bună ziua. 2. S. m. (Înv.) Bonjurist. 3. S. n. (Înv.) Haină la modă la mijlocul sec. XIX. – Din fr. bonjour.

DOOM

bonjúr³ (haină) (înv.) s. n., pl. bonjúruri

bonjur
BONJÚR interj., (2) bonjuri, s. m., (3) bonjururi, s. n. 1. Interj. Cuvânt de salut pentru orice moment al zilei, echivalent cu bună ziua. 2. S. m. (Înv.) Bonjurist. 3. S. n. (Înv.) Haină la modă la mijlocul sec. XIX. – Din fr. bonjour.

DOOM

bonjúr¹ interj.

bonjur
BONJÚR interj., (2) bonjuri, s. m., (3) bonjururi, s. n. 1. Interj. Cuvânt de salut pentru orice moment al zilei, echivalent cu bună ziua. 2. S. m. (Înv.) Bonjurist. 3. S. n. (Înv.) Haină la modă la mijlocul sec. XIX. – Din fr. bonjour.

DOOM

bonjúr² (bonjurist) (înv.) s. m., pl. bonjúri

bonjurism
BONJURÍSM s. n. Ansamblul concepțiilor și manifestărilor caracteristice bonjuriștilor. – Bonjur + suf. -ism.

DOOM

bonjurísm s. n.

bonjurismul
BONJURÍSM s. n. Ansamblul concepțiilor și manifestărilor caracteristice bonjuriștilor. – Bonjur + suf. -ism.

DOOM

bonjurísm s. n.

bonjurismului
BONJURÍSM s. n. Ansamblul concepțiilor și manifestărilor caracteristice bonjuriștilor. – Bonjur + suf. -ism.

DOOM

bonjurísm s. n.

bonjurist
BONJURÍST, bonjuriști, s. m. Nume dat după 1830-1840 tinerilor români progresiști care studiaseră în Franța. – Bonjur + suf. -ist.

DOOM

bonjuríst s. m., pl. bonjuríști

bonjuristul
BONJURÍST, bonjuriști, s. m. Nume dat după 1830-1840 tinerilor români progresiști care studiaseră în Franța. – Bonjur + suf. -ist.

DOOM

bonjuríst s. m., pl. bonjuríști

bonjuristului
BONJURÍST, bonjuriști, s. m. Nume dat după 1830-1840 tinerilor români progresiști care studiaseră în Franța. – Bonjur + suf. -ist.

DOOM

bonjuríst s. m., pl. bonjuríști

bonjuriști
BONJURÍST, bonjuriști, s. m. Nume dat după 1830-1840 tinerilor români progresiști care studiaseră în Franța. – Bonjur + suf. -ist.

DOOM

bonjuríst s. m., pl. bonjuríști

bonjuriștii
BONJURÍST, bonjuriști, s. m. Nume dat după 1830-1840 tinerilor români progresiști care studiaseră în Franța. – Bonjur + suf. -ist.

DOOM

bonjuríst s. m., pl. bonjuríști

bonjuriștilor
BONJURÍST, bonjuriști, s. m. Nume dat după 1830-1840 tinerilor români progresiști care studiaseră în Franța. – Bonjur + suf. -ist.

DOOM

bonjuríst s. m., pl. bonjuríști

bonjurul
BONJÚR interj., (2) bonjuri, s. m., (3) bonjururi, s. n. 1. Interj. Cuvânt de salut pentru orice moment al zilei, echivalent cu bună ziua. 2. S. m. (Înv.) Bonjurist. 3. S. n. (Înv.) Haină la modă la mijlocul sec. XIX. – Din fr. bonjour.

DOOM

bonjúr³ (haină) (înv.) s. n., pl. bonjúruri

bonjurului
BONJÚR interj., (2) bonjuri, s. m., (3) bonjururi, s. n. 1. Interj. Cuvânt de salut pentru orice moment al zilei, echivalent cu bună ziua. 2. S. m. (Înv.) Bonjurist. 3. S. n. (Înv.) Haină la modă la mijlocul sec. XIX. – Din fr. bonjour.

DOOM

bonjúr³ (haină) (înv.) s. n., pl. bonjúruri

bonjururi
BONJÚR interj., (2) bonjuri, s. m., (3) bonjururi, s. n. 1. Interj. Cuvânt de salut pentru orice moment al zilei, echivalent cu bună ziua. 2. S. m. (Înv.) Bonjurist. 3. S. n. (Înv.) Haină la modă la mijlocul sec. XIX. – Din fr. bonjour.

DOOM

bonjúr³ (haină) (înv.) s. n., pl. bonjúruri

bonjururile
BONJÚR interj., (2) bonjuri, s. m., (3) bonjururi, s. n. 1. Interj. Cuvânt de salut pentru orice moment al zilei, echivalent cu bună ziua. 2. S. m. (Înv.) Bonjurist. 3. S. n. (Înv.) Haină la modă la mijlocul sec. XIX. – Din fr. bonjour.

DOOM

bonjúr³ (haină) (înv.) s. n., pl. bonjúruri

bonjururilor
BONJÚR interj., (2) bonjuri, s. m., (3) bonjururi, s. n. 1. Interj. Cuvânt de salut pentru orice moment al zilei, echivalent cu bună ziua. 2. S. m. (Înv.) Bonjurist. 3. S. n. (Înv.) Haină la modă la mijlocul sec. XIX. – Din fr. bonjour.

DOOM

bonjúr³ (haină) (înv.) s. n., pl. bonjúruri

bonlav
bonlav, -ă, bonlavi, -e s. m., s. f. adj. bolnav.

bonom
BONÓM, bonomi, s. m. (Livr.) Om blând, îngăduitor și credul, cu gusturi și purtări simple. – Din fr. bonhomme.

DOOM

bonóm s. m., pl. bonómi

bonomi
BONÓM, bonomi, s. m. (Livr.) Om blând, îngăduitor și credul, cu gusturi și purtări simple. – Din fr. bonhomme.

DOOM

bonóm s. m., pl. bonómi

bonomia
BONOMÍE s. f. Însușire, caracter de bonom. – Din fr. bonhomie.

DOOM

bonomíe s. f., art. bonomía, g.-d. bonomíi, art. bonomíei

bonomie
BONOMÍE s. f. Însușire, caracter de bonom. – Din fr. bonhomie.

DOOM

bonomíe s. f., art. bonomía, g.-d. bonomíi, art. bonomíei

bonomiei
BONOMÍE s. f. Însușire, caracter de bonom. – Din fr. bonhomie.

DOOM

bonomíe s. f., art. bonomía, g.-d. bonomíi, art. bonomíei

bonomii
BONÓM, bonomi, s. m. (Livr.) Om blând, îngăduitor și credul, cu gusturi și purtări simple. – Din fr. bonhomme.

DOOM

bonóm s. m., pl. bonómi

bonomii
BONOMÍE s. f. Însușire, caracter de bonom. – Din fr. bonhomie.

DOOM

bonomíe s. f., art. bonomía, g.-d. bonomíi, art. bonomíei

bonomilor
BONÓM, bonomi, s. m. (Livr.) Om blând, îngăduitor și credul, cu gusturi și purtări simple. – Din fr. bonhomme.

DOOM

bonóm s. m., pl. bonómi

bonomul
BONÓM, bonomi, s. m. (Livr.) Om blând, îngăduitor și credul, cu gusturi și purtări simple. – Din fr. bonhomme.

DOOM

bonóm s. m., pl. bonómi

bonomului
BONÓM, bonomi, s. m. (Livr.) Om blând, îngăduitor și credul, cu gusturi și purtări simple. – Din fr. bonhomme.

DOOM

bonóm s. m., pl. bonómi

bonsoar
BONSOÁR interj. Cuvânt de salut echivalent cu bună seara. [Scris și: bon soir] – Din fr. bonsoir.

DOOM

bonsoár (fam.) (-soar) interj., s. n.

bont
BONT, BOÁNTĂ, bonți, boante, adj. Fără vârf, cu vârful retezat, tocit, rupt. ♦ (Despre degete, mâini, picioare etc.) Scurt și gros. – Et. nec.

DOOM

bont¹ adj. m., pl. bonți; f. boántă, pl. boánte

bont
BONT, BOÁNTĂ, bonți, boante, adj. Fără vârf, cu vârful retezat, tocit, rupt. ♦ (Despre degete, mâini, picioare etc.) Scurt și gros. – Et. nec.

DOOM

bont² s. n., pl. bónturi

bontea
BONTÍ, bontesc, vb. IV. Tranz. A teși muchia unui obiect, dându-i o formă cilindrică. – Din bont.

DOOM

bontí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bontésc, imperf. 3 sg. bonteá; conj. prez. 3 să bonteáscă

bonteai
BONTÍ, bontesc, vb. IV. Tranz. A teși muchia unui obiect, dându-i o formă cilindrică. – Din bont.

DOOM

bontí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bontésc, imperf. 3 sg. bonteá; conj. prez. 3 să bonteáscă

bonteam
BONTÍ, bontesc, vb. IV. Tranz. A teși muchia unui obiect, dându-i o formă cilindrică. – Din bont.

DOOM

bontí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bontésc, imperf. 3 sg. bonteá; conj. prez. 3 să bonteáscă

bontească
BONTÍ, bontesc, vb. IV. Tranz. A teși muchia unui obiect, dându-i o formă cilindrică. – Din bont.

DOOM

bontí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bontésc, imperf. 3 sg. bonteá; conj. prez. 3 să bonteáscă

bonteau
BONTÍ, bontesc, vb. IV. Tranz. A teși muchia unui obiect, dându-i o formă cilindrică. – Din bont.

DOOM

bontí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bontésc, imperf. 3 sg. bonteá; conj. prez. 3 să bonteáscă

bonteați
BONTÍ, bontesc, vb. IV. Tranz. A teși muchia unui obiect, dându-i o formă cilindrică. – Din bont.

DOOM

bontí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bontésc, imperf. 3 sg. bonteá; conj. prez. 3 să bonteáscă

bontesc
BONTÍ, bontesc, vb. IV. Tranz. A teși muchia unui obiect, dându-i o formă cilindrică. – Din bont.

DOOM

bontí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bontésc, imperf. 3 sg. bonteá; conj. prez. 3 să bonteáscă

bontește
BONTÍ, bontesc, vb. IV. Tranz. A teși muchia unui obiect, dându-i o formă cilindrică. – Din bont.

DOOM

bontí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bontésc, imperf. 3 sg. bonteá; conj. prez. 3 să bonteáscă

bontești
BONTÍ, bontesc, vb. IV. Tranz. A teși muchia unui obiect, dându-i o formă cilindrică. – Din bont.

DOOM

bontí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bontésc, imperf. 3 sg. bonteá; conj. prez. 3 să bonteáscă

bonti
BONTÍ, bontesc, vb. IV. Tranz. A teși muchia unui obiect, dându-i o formă cilindrică. – Din bont.

DOOM

bontí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bontésc, imperf. 3 sg. bonteá; conj. prez. 3 să bonteáscă

bontii
BONTÍ, bontesc, vb. IV. Tranz. A teși muchia unui obiect, dându-i o formă cilindrică. – Din bont.

DOOM

bontí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bontésc, imperf. 3 sg. bonteá; conj. prez. 3 să bonteáscă

bontim
BONTÍ, bontesc, vb. IV. Tranz. A teși muchia unui obiect, dându-i o formă cilindrică. – Din bont.

DOOM

bontí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bontésc, imperf. 3 sg. bonteá; conj. prez. 3 să bonteáscă

bontind
BONTÍ, bontesc, vb. IV. Tranz. A teși muchia unui obiect, dându-i o formă cilindrică. – Din bont.

DOOM

bontí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bontésc, imperf. 3 sg. bonteá; conj. prez. 3 să bonteáscă

bontire
BONTÍ, bontesc, vb. IV. Tranz. A teși muchia unui obiect, dându-i o formă cilindrică. – Din bont.

DOOM

bontí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bontésc, imperf. 3 sg. bonteá; conj. prez. 3 să bonteáscă

bontire
BONTÍRE, bontiri, s. f. Acțiunea de a bonti și rezultatul ei. – V. bonti.

DOOM

bontíre (rar) s. f., g.-d. art. bontírii; pl. bontíri

bontirea
BONTÍRE, bontiri, s. f. Acțiunea de a bonti și rezultatul ei. – V. bonti.

DOOM

bontíre (rar) s. f., g.-d. art. bontírii; pl. bontíri

bontiri
BONTÍRE, bontiri, s. f. Acțiunea de a bonti și rezultatul ei. – V. bonti.

DOOM

bontíre (rar) s. f., g.-d. art. bontírii; pl. bontíri

bontirii
BONTÍRE, bontiri, s. f. Acțiunea de a bonti și rezultatul ei. – V. bonti.

DOOM

bontíre (rar) s. f., g.-d. art. bontírii; pl. bontíri

bontirile
BONTÍRE, bontiri, s. f. Acțiunea de a bonti și rezultatul ei. – V. bonti.

DOOM

bontíre (rar) s. f., g.-d. art. bontírii; pl. bontíri

bontirilor
BONTÍRE, bontiri, s. f. Acțiunea de a bonti și rezultatul ei. – V. bonti.

DOOM

bontíre (rar) s. f., g.-d. art. bontírii; pl. bontíri

bontiră
BONTÍ, bontesc, vb. IV. Tranz. A teși muchia unui obiect, dându-i o formă cilindrică. – Din bont.

DOOM

bontí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bontésc, imperf. 3 sg. bonteá; conj. prez. 3 să bonteáscă

bontirăm
BONTÍ, bontesc, vb. IV. Tranz. A teși muchia unui obiect, dându-i o formă cilindrică. – Din bont.

DOOM

bontí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bontésc, imperf. 3 sg. bonteá; conj. prez. 3 să bonteáscă

bontirăți
BONTÍ, bontesc, vb. IV. Tranz. A teși muchia unui obiect, dându-i o formă cilindrică. – Din bont.

DOOM

bontí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bontésc, imperf. 3 sg. bonteá; conj. prez. 3 să bonteáscă

bontise
BONTÍ, bontesc, vb. IV. Tranz. A teși muchia unui obiect, dându-i o formă cilindrică. – Din bont.

DOOM

bontí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bontésc, imperf. 3 sg. bonteá; conj. prez. 3 să bonteáscă

bontisem
BONTÍ, bontesc, vb. IV. Tranz. A teși muchia unui obiect, dându-i o formă cilindrică. – Din bont.

DOOM

bontí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bontésc, imperf. 3 sg. bonteá; conj. prez. 3 să bonteáscă

bontiseră
BONTÍ, bontesc, vb. IV. Tranz. A teși muchia unui obiect, dându-i o formă cilindrică. – Din bont.

DOOM

bontí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bontésc, imperf. 3 sg. bonteá; conj. prez. 3 să bonteáscă

bontiserăm
BONTÍ, bontesc, vb. IV. Tranz. A teși muchia unui obiect, dându-i o formă cilindrică. – Din bont.

DOOM

bontí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bontésc, imperf. 3 sg. bonteá; conj. prez. 3 să bonteáscă

bontiserăți
BONTÍ, bontesc, vb. IV. Tranz. A teși muchia unui obiect, dându-i o formă cilindrică. – Din bont.

DOOM

bontí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bontésc, imperf. 3 sg. bonteá; conj. prez. 3 să bonteáscă

bontiseși
BONTÍ, bontesc, vb. IV. Tranz. A teși muchia unui obiect, dându-i o formă cilindrică. – Din bont.

DOOM

bontí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bontésc, imperf. 3 sg. bonteá; conj. prez. 3 să bonteáscă

bontiseți
BONTÍ, bontesc, vb. IV. Tranz. A teși muchia unui obiect, dându-i o formă cilindrică. – Din bont.

DOOM

bontí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bontésc, imperf. 3 sg. bonteá; conj. prez. 3 să bonteáscă

bontit
BONTÍ, bontesc, vb. IV. Tranz. A teși muchia unui obiect, dându-i o formă cilindrică. – Din bont.

DOOM

bontí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bontésc, imperf. 3 sg. bonteá; conj. prez. 3 să bonteáscă

bontit
BONTÍ, bontesc, vb. IV. Tranz. A teși muchia unui obiect, dându-i o formă cilindrică. – Din bont.

bontiși
BONTÍ, bontesc, vb. IV. Tranz. A teși muchia unui obiect, dându-i o formă cilindrică. – Din bont.

DOOM

bontí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bontésc, imperf. 3 sg. bonteá; conj. prez. 3 să bonteáscă

bontiți
BONTÍ, bontesc, vb. IV. Tranz. A teși muchia unui obiect, dându-i o formă cilindrică. – Din bont.

DOOM

bontí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bontésc, imperf. 3 sg. bonteá; conj. prez. 3 să bonteáscă

bonton
BONTÓN s. n. Cod de maniere elegante al înaltei societăți. – Din fr. bon ton.

DOOM

bontón s. n.

bontonul
BONTÓN s. n. Cod de maniere elegante al înaltei societăți. – Din fr. bon ton.

DOOM

bontón s. n.

bontonului
BONTÓN s. n. Cod de maniere elegante al înaltei societăți. – Din fr. bon ton.

DOOM

bontón s. n.

bontul
BONT, BOÁNTĂ, bonți, boante, adj. Fără vârf, cu vârful retezat, tocit, rupt. ♦ (Despre degete, mâini, picioare etc.) Scurt și gros. – Et. nec.

DOOM

bont¹ adj. m., pl. bonți; f. boántă, pl. boánte

bontul
BONT, BOÁNTĂ, bonți, boante, adj. Fără vârf, cu vârful retezat, tocit, rupt. ♦ (Despre degete, mâini, picioare etc.) Scurt și gros. – Et. nec.

DOOM

bont² s. n., pl. bónturi

bontului
BONT, BOÁNTĂ, bonți, boante, adj. Fără vârf, cu vârful retezat, tocit, rupt. ♦ (Despre degete, mâini, picioare etc.) Scurt și gros. – Et. nec.

DOOM

bont¹ adj. m., pl. bonți; f. boántă, pl. boánte

bontului
BONT, BOÁNTĂ, bonți, boante, adj. Fără vârf, cu vârful retezat, tocit, rupt. ♦ (Despre degete, mâini, picioare etc.) Scurt și gros. – Et. nec.

DOOM

bont² s. n., pl. bónturi

bonturi
BONT, BOÁNTĂ, bonți, boante, adj. Fără vârf, cu vârful retezat, tocit, rupt. ♦ (Despre degete, mâini, picioare etc.) Scurt și gros. – Et. nec.

DOOM

bont² s. n., pl. bónturi

bonturile
BONT, BOÁNTĂ, bonți, boante, adj. Fără vârf, cu vârful retezat, tocit, rupt. ♦ (Despre degete, mâini, picioare etc.) Scurt și gros. – Et. nec.

DOOM

bont² s. n., pl. bónturi

bonturilor
BONT, BOÁNTĂ, bonți, boante, adj. Fără vârf, cu vârful retezat, tocit, rupt. ♦ (Despre degete, mâini, picioare etc.) Scurt și gros. – Et. nec.

DOOM

bont² s. n., pl. bónturi

bontăni
BONTĂNÍ, bontănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Mold., Bucov., Transilv.) A bate, a lovi (cu zgomot) în ceva; a ciocăni, a bocăni. Lovea cînd într-un copaci, cînd în altul, de răsuna toată pădurea! Auzind zmeul vuietul acesta, s-au dus să vadă cine bontănește acolo. SBIERA, P. 78. 2. Tranz. A lovi (pe cineva) cu putere; a buși. îl apucară munții [pe lup] intre capete și mi-l bontăniră, de nu putu ieși nici înainte, nici îndărăt. RETEGANUL, P. III 37.

bontănitură
BONTĂNITÚRĂ, bontăniluri, s. f. (Mold., Bucov., Transilv.) Ciocănitură, bocănitură. Copiii, auzind bontănitura și ciocănitură aceasta, credea într-adevăr că acolo se află tata lor, făcînd lemne. SBIERA, P. 170.

bonul
BON, bonuri, s. n. 1. Bilet provizoriu care conferă deținătorului său dreptul de a primi sau de a beneficia de ceva. ♦ Notă de plată pe baza căreia se achită mărfuri sau servicii. 2. Hârtie de valoare emisă de stat sau de o instituție financiară recunoscută de stat. ◊ Bon de tezaur = obligație emisă de stat pentru sumele împrumutate pe termen scurt și pentru care statul plătește dobândă. – Din fr. bon.

DOOM

bon s. n., pl. bónuri

bonului
BON, bonuri, s. n. 1. Bilet provizoriu care conferă deținătorului său dreptul de a primi sau de a beneficia de ceva. ♦ Notă de plată pe baza căreia se achită mărfuri sau servicii. 2. Hârtie de valoare emisă de stat sau de o instituție financiară recunoscută de stat. ◊ Bon de tezaur = obligație emisă de stat pentru sumele împrumutate pe termen scurt și pentru care statul plătește dobândă. – Din fr. bon.

DOOM

bon s. n., pl. bónuri

bonuri
BON, bonuri, s. n. 1. Bilet provizoriu care conferă deținătorului său dreptul de a primi sau de a beneficia de ceva. ♦ Notă de plată pe baza căreia se achită mărfuri sau servicii. 2. Hârtie de valoare emisă de stat sau de o instituție financiară recunoscută de stat. ◊ Bon de tezaur = obligație emisă de stat pentru sumele împrumutate pe termen scurt și pentru care statul plătește dobândă. – Din fr. bon.

DOOM

bon s. n., pl. bónuri

bonurile
BON, bonuri, s. n. 1. Bilet provizoriu care conferă deținătorului său dreptul de a primi sau de a beneficia de ceva. ♦ Notă de plată pe baza căreia se achită mărfuri sau servicii. 2. Hârtie de valoare emisă de stat sau de o instituție financiară recunoscută de stat. ◊ Bon de tezaur = obligație emisă de stat pentru sumele împrumutate pe termen scurt și pentru care statul plătește dobândă. – Din fr. bon.

DOOM

bon s. n., pl. bónuri

bonurilor
BON, bonuri, s. n. 1. Bilet provizoriu care conferă deținătorului său dreptul de a primi sau de a beneficia de ceva. ♦ Notă de plată pe baza căreia se achită mărfuri sau servicii. 2. Hârtie de valoare emisă de stat sau de o instituție financiară recunoscută de stat. ◊ Bon de tezaur = obligație emisă de stat pentru sumele împrumutate pe termen scurt și pentru care statul plătește dobândă. – Din fr. bon.

DOOM

bon s. n., pl. bónuri

bonus
BÓNUS, bonusuri, s. n. 1. Gratificație. 2. Avantaj acordat unui client fidel de către o rețea de comunicații, de către un magazin etc. – Din engl. bonus.

DOOM

bónus s. n., pl. bónusuri

bonusul
BÓNUS, bonusuri, s. n. 1. Gratificație. 2. Avantaj acordat unui client fidel de către o rețea de comunicații, de către un magazin etc. – Din engl. bonus.

DOOM

bónus s. n., pl. bónusuri

bonusului
BÓNUS, bonusuri, s. n. 1. Gratificație. 2. Avantaj acordat unui client fidel de către o rețea de comunicații, de către un magazin etc. – Din engl. bonus.

DOOM

bónus s. n., pl. bónusuri

bonusuri
BÓNUS, bonusuri, s. n. 1. Gratificație. 2. Avantaj acordat unui client fidel de către o rețea de comunicații, de către un magazin etc. – Din engl. bonus.

DOOM

bónus s. n., pl. bónusuri

bonusurile
BÓNUS, bonusuri, s. n. 1. Gratificație. 2. Avantaj acordat unui client fidel de către o rețea de comunicații, de către un magazin etc. – Din engl. bonus.

DOOM

bónus s. n., pl. bónusuri

bonusurilor
BÓNUS, bonusuri, s. n. 1. Gratificație. 2. Avantaj acordat unui client fidel de către o rețea de comunicații, de către un magazin etc. – Din engl. bonus.

DOOM

bónus s. n., pl. bónusuri

bonz
BONZ, bonzi, s. m. Preot sau călugăr budist. ♦ (Ir.) Personaj de vază, pretențios, dintr-un partid sau o organizație social-democrată. – Din fr. bonze.

DOOM

bonz s. m., pl. bonzi

bonzi
BONZ, bonzi, s. m. Preot sau călugăr budist. ♦ (Ir.) Personaj de vază, pretențios, dintr-un partid sau o organizație social-democrată. – Din fr. bonze.

DOOM

bonz s. m., pl. bonzi

bonzii
BONZ, bonzi, s. m. Preot sau călugăr budist. ♦ (Ir.) Personaj de vază, pretențios, dintr-un partid sau o organizație social-democrată. – Din fr. bonze.

DOOM

bonz s. m., pl. bonzi

bonzilor
BONZ, bonzi, s. m. Preot sau călugăr budist. ♦ (Ir.) Personaj de vază, pretențios, dintr-un partid sau o organizație social-democrată. – Din fr. bonze.

DOOM

bonz s. m., pl. bonzi

bonzul
BONZ, bonzi, s. m. Preot sau călugăr budist. ♦ (Ir.) Personaj de vază, pretențios, dintr-un partid sau o organizație social-democrată. – Din fr. bonze.

DOOM

bonz s. m., pl. bonzi

bonzului
BONZ, bonzi, s. m. Preot sau călugăr budist. ♦ (Ir.) Personaj de vază, pretențios, dintr-un partid sau o organizație social-democrată. – Din fr. bonze.

DOOM

bonz s. m., pl. bonzi

bonț
BONȚ, bonțuri, s. n. (Regional) Vîrf, colț. Iarba nu și-a scos bonțul afară. STANCU, D. 121. ♦ Sfîrc. înfofolite în resturile cămășii lui Uie, fetițele [nou născute] caută bonțurile țîțelor. STANCU, D. 200.

bonți
BONT, BOÁNTĂ, bonți, boante, adj. Fără vârf, cu vârful retezat, tocit, rupt. ♦ (Despre degete, mâini, picioare etc.) Scurt și gros. – Et. nec.

DOOM

bont¹ adj. m., pl. bonți; f. boántă, pl. boánte

bonții
BONT, BOÁNTĂ, bonți, boante, adj. Fără vârf, cu vârful retezat, tocit, rupt. ♦ (Despre degete, mâini, picioare etc.) Scurt și gros. – Et. nec.

DOOM

bont¹ adj. m., pl. bonți; f. boántă, pl. boánte

bonților
BONT, BOÁNTĂ, bonți, boante, adj. Fără vârf, cu vârful retezat, tocit, rupt. ♦ (Despre degete, mâini, picioare etc.) Scurt și gros. – Et. nec.

DOOM

bont¹ adj. m., pl. bonți; f. boántă, pl. boánte

bonțul
BONȚ, bonțuri, s. n. (Regional) Vîrf, colț. Iarba nu și-a scos bonțul afară. STANCU, D. 121. ♦ Sfîrc. înfofolite în resturile cămășii lui Uie, fetițele [nou născute] caută bonțurile țîțelor. STANCU, D. 200.

bonțului
BONȚ, bonțuri, s. n. (Regional) Vîrf, colț. Iarba nu și-a scos bonțul afară. STANCU, D. 121. ♦ Sfîrc. înfofolite în resturile cămășii lui Uie, fetițele [nou născute] caută bonțurile țîțelor. STANCU, D. 200.

bonțuri
BONȚ, bonțuri, s. n. (Regional) Vîrf, colț. Iarba nu și-a scos bonțul afară. STANCU, D. 121. ♦ Sfîrc. înfofolite în resturile cămășii lui Uie, fetițele [nou născute] caută bonțurile țîțelor. STANCU, D. 200.

bonțurile
BONȚ, bonțuri, s. n. (Regional) Vîrf, colț. Iarba nu și-a scos bonțul afară. STANCU, D. 121. ♦ Sfîrc. înfofolite în resturile cămășii lui Uie, fetițele [nou născute] caută bonțurile țîțelor. STANCU, D. 200.

bonțurilor
BONȚ, bonțuri, s. n. (Regional) Vîrf, colț. Iarba nu și-a scos bonțul afară. STANCU, D. 121. ♦ Sfîrc. înfofolite în resturile cămășii lui Uie, fetițele [nou născute] caută bonțurile țîțelor. STANCU, D. 200.

boogie
BOOGIE, boogie-uri, s. n. Boogie-woogie. [Pr.: búghi] – Cuv. engl.

DOOM

boogie (angl.) [pron. búghi] (boo-gie) s. n., art. boogie-ul; pl. boogie-uri

boom
BOOM, boomuri, s. n. Denumire dată perioadei de avânt economic, caracterizată prin creșterea producției, a profiturilor, scăderea șomajului etc. [Pr.: bum] – Din engl. boom.

DOOM

boom (angl.) [oo pron. u] s. n., pl. boomuri [pron. búmuri] (boo-muri)

boomul
BOOM, boomuri, s. n. Denumire dată perioadei de avânt economic, caracterizată prin creșterea producției, a profiturilor, scăderea șomajului etc. [Pr.: bum] – Din engl. boom.

DOOM

boom (angl.) [oo pron. u] s. n., pl. boomuri [pron. búmuri] (boo-muri)

boomului
BOOM, boomuri, s. n. Denumire dată perioadei de avânt economic, caracterizată prin creșterea producției, a profiturilor, scăderea șomajului etc. [Pr.: bum] – Din engl. boom.

DOOM

boom (angl.) [oo pron. u] s. n., pl. boomuri [pron. búmuri] (boo-muri)

boomuri
BOOM, boomuri, s. n. Denumire dată perioadei de avânt economic, caracterizată prin creșterea producției, a profiturilor, scăderea șomajului etc. [Pr.: bum] – Din engl. boom.

DOOM

boom (angl.) [oo pron. u] s. n., pl. boomuri [pron. búmuri] (boo-muri)

boomurile
BOOM, boomuri, s. n. Denumire dată perioadei de avânt economic, caracterizată prin creșterea producției, a profiturilor, scăderea șomajului etc. [Pr.: bum] – Din engl. boom.

DOOM

boom (angl.) [oo pron. u] s. n., pl. boomuri [pron. búmuri] (boo-muri)

boomurilor
BOOM, boomuri, s. n. Denumire dată perioadei de avânt economic, caracterizată prin creșterea producției, a profiturilor, scăderea șomajului etc. [Pr.: bum] – Din engl. boom.

DOOM

boom (angl.) [oo pron. u] s. n., pl. boomuri [pron. búmuri] (boo-muri)

booster
BOOSTER s.n. 1. Motor cu abur auxiliar care antrenează roțile libere purtătoare ale unor locomotive cu abur pentru mărirea forței de tracțiune. 2. (Electr., telec.) Generator auxiliar pentru sporirea tensiunii; survoltor. [Pron. bús-ter. / < engl. booster].

DOOM

booster (angl.) [pron. bústăr] (boos-) s. n., pl. boostere

bop
BOP s.n. Stil de jaz american, caracterizat prin folosirea armoniilor cromatice și disonante. [Var. be-bop s.n. / < americ. be-bop].

bor
BOR¹ s. n. Element chimic, semimetal negru-cenușiu, cristalin. – Din fr. bore.

DOOM

bor¹ (element chimic) s. n.; simb. B

bor
BOR², boruri, s. n. Margine circulară (răsfrântă) care înconjoară calota pălăriei. – Din fr. bord.

DOOM

bor² (margine de pălărie) s. n., pl. bóruri

bora
BÓRA s. m. invar. Vânt puternic, uscat și rece, care bate iarna dinspre munte spre mare, mai ales pe coastele de nord-est ale Mării Adriatice și ale Mării Negre. – Din it., fr. bora.

DOOM

bóra s. m. invar.

bora
BORÎ, borăsc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A vomita. – Et. nec.

DOOM

borî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. borắsc, imperf. 3 sg. borá, perf. s. 3 sg. borî́, 3 pl. borấră, m.m.c.p. 3 sg. borấse, 3 pl. borấseră; conj. prez. 3 să boráscă; ger. borấnd; part. borất

borac
borac, boraci s. m. (pop.) copil mic

borace
BORÁCI, borace, s. n. Unealtă portabilă, acționată manual, pentru găurit piesele metalice mari, greu transportabile. – Cf. germ. Bohrer.

DOOM

boráci s. n., pl. boráce

boracele
BORÁCI, borace, s. n. Unealtă portabilă, acționată manual, pentru găurit piesele metalice mari, greu transportabile. – Cf. germ. Bohrer.

DOOM

boráci s. n., pl. boráce

boracelor
BORÁCI, borace, s. n. Unealtă portabilă, acționată manual, pentru găurit piesele metalice mari, greu transportabile. – Cf. germ. Bohrer.

DOOM

boráci s. n., pl. boráce

boraci
BORÁCI, borace, s. n. Unealtă portabilă, acționată manual, pentru găurit piesele metalice mari, greu transportabile. – Cf. germ. Bohrer.

DOOM

boráci s. n., pl. boráce

boracit
BORACÍT s.n. Borat de magneziu incolor sau vânăt, sticlos și foarte dur, folosit în industria chimică. [< fr. boracite].

DOOM

boracít s. n.

boracitul
BORACÍT s.n. Borat de magneziu incolor sau vânăt, sticlos și foarte dur, folosit în industria chimică. [< fr. boracite].

DOOM

boracít s. n.

boracitului
BORACÍT s.n. Borat de magneziu incolor sau vânăt, sticlos și foarte dur, folosit în industria chimică. [< fr. boracite].

DOOM

boracít s. n.

boraciu
BORÁCIU s. n. Mașină-unealtă pentru găurit metalele cu burghiul. – După germ. Bohrer.

boraciul
BORÁCI, borace, s. n. Unealtă portabilă, acționată manual, pentru găurit piesele metalice mari, greu transportabile. – Cf. germ. Bohrer.

DOOM

boráci s. n., pl. boráce

boraciului
BORÁCI, borace, s. n. Unealtă portabilă, acționată manual, pentru găurit piesele metalice mari, greu transportabile. – Cf. germ. Bohrer.

DOOM

boráci s. n., pl. boráce

boraginacee
BORAGINACÉE, boraginacee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee, cu tulpinile și frunzele acoperite cu peri, cu flori constituite în inflorescențe și cu fructele formate din patru nucule cu câte o sămânță; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. – Din fr. borraginacée.

DOOM

boraginacée s. f., art. boraginacéea, g.-d. art. boraginacéei; pl. boraginacée

boraginaceea
BORAGINACÉE, boraginacee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee, cu tulpinile și frunzele acoperite cu peri, cu flori constituite în inflorescențe și cu fructele formate din patru nucule cu câte o sămânță; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. – Din fr. borraginacée.

DOOM

boraginacée s. f., art. boraginacéea, g.-d. art. boraginacéei; pl. boraginacée

boraginaceei
BORAGINACÉE, boraginacee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee, cu tulpinile și frunzele acoperite cu peri, cu flori constituite în inflorescențe și cu fructele formate din patru nucule cu câte o sămânță; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. – Din fr. borraginacée.

DOOM

boraginacée s. f., art. boraginacéea, g.-d. art. boraginacéei; pl. boraginacée

boraginaceele
BORAGINACÉE, boraginacee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee, cu tulpinile și frunzele acoperite cu peri, cu flori constituite în inflorescențe și cu fructele formate din patru nucule cu câte o sămânță; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. – Din fr. borraginacée.

DOOM

boraginacée s. f., art. boraginacéea, g.-d. art. boraginacéei; pl. boraginacée

boraginaceelor
BORAGINACÉE, boraginacee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee, cu tulpinile și frunzele acoperite cu peri, cu flori constituite în inflorescențe și cu fructele formate din patru nucule cu câte o sămânță; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. – Din fr. borraginacée.

DOOM

boraginacée s. f., art. boraginacéea, g.-d. art. boraginacéei; pl. boraginacée

borai
BORÎ, borăsc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A vomita. – Et. nec.

DOOM

borî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. borắsc, imperf. 3 sg. borá, perf. s. 3 sg. borî́, 3 pl. borấră, m.m.c.p. 3 sg. borấse, 3 pl. borấseră; conj. prez. 3 să boráscă; ger. borấnd; part. borất

boram
BORÎ, borăsc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A vomita. – Et. nec.

DOOM

borî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. borắsc, imperf. 3 sg. borá, perf. s. 3 sg. borî́, 3 pl. borấră, m.m.c.p. 3 sg. borấse, 3 pl. borấseră; conj. prez. 3 să boráscă; ger. borấnd; part. borất

boran
BORÁN s.m. Nume generic al compușilor borului cu hidrogenul. [< fr. borane].

DOOM

borán s. m., pl. boráni

borangic
BORANGÍC, borangicuri, s. n. 1. Fir depănat de pe gogoșile viermilor de mătase. 2. Țesătură făcută în industria casnică din acest fir. ♦ (La pl.) Diferite feluri de țesături de borangic (1). [Var.: burangíc s. n.] – Din tc. bürüncük.

DOOM

borangíc s. n., pl. borangícuri

borangicul
BORANGÍC, borangicuri, s. n. 1. Fir depănat de pe gogoșile viermilor de mătase. 2. Țesătură făcută în industria casnică din acest fir. ♦ (La pl.) Diferite feluri de țesături de borangic (1). [Var.: burangíc s. n.] – Din tc. bürüncük.

DOOM

borangíc s. n., pl. borangícuri

borangicului
BORANGÍC, borangicuri, s. n. 1. Fir depănat de pe gogoșile viermilor de mătase. 2. Țesătură făcută în industria casnică din acest fir. ♦ (La pl.) Diferite feluri de țesături de borangic (1). [Var.: burangíc s. n.] – Din tc. bürüncük.

DOOM

borangíc s. n., pl. borangícuri

borangicuri
BORANGÍC, borangicuri, s. n. 1. Fir depănat de pe gogoșile viermilor de mătase. 2. Țesătură făcută în industria casnică din acest fir. ♦ (La pl.) Diferite feluri de țesături de borangic (1). [Var.: burangíc s. n.] – Din tc. bürüncük.

DOOM

borangíc s. n., pl. borangícuri

borangicurile
BORANGÍC, borangicuri, s. n. 1. Fir depănat de pe gogoșile viermilor de mătase. 2. Țesătură făcută în industria casnică din acest fir. ♦ (La pl.) Diferite feluri de țesături de borangic (1). [Var.: burangíc s. n.] – Din tc. bürüncük.

DOOM

borangíc s. n., pl. borangícuri

borangicurilor
BORANGÍC, borangicuri, s. n. 1. Fir depănat de pe gogoșile viermilor de mătase. 2. Țesătură făcută în industria casnică din acest fir. ♦ (La pl.) Diferite feluri de țesături de borangic (1). [Var.: burangíc s. n.] – Din tc. bürüncük.

DOOM

borangíc s. n., pl. borangícuri

borangin
BORANGÍC, borangicuri, s. n. 1. Fir depănat de pe gogoșile viermilor de mătase. 2. Țesătură făcută în industria casnică din acest fir. ♦ (La pl.) Diferite feluri de țesături de borangic (1). [Var.: burangíc s. n.] – Din tc. bürüncük.

DOOM

borangíc s. n., pl. borangícuri

borani
BORÁN s.m. Nume generic al compușilor borului cu hidrogenul. [< fr. borane].

DOOM

borán s. m., pl. boráni

boranii
BORÁN s.m. Nume generic al compușilor borului cu hidrogenul. [< fr. borane].

DOOM

borán s. m., pl. boráni

boranilor
BORÁN s.m. Nume generic al compușilor borului cu hidrogenul. [< fr. borane].

DOOM

borán s. m., pl. boráni

boranul
BORÁN s.m. Nume generic al compușilor borului cu hidrogenul. [< fr. borane].

DOOM

borán s. m., pl. boráni

boranului
BORÁN s.m. Nume generic al compușilor borului cu hidrogenul. [< fr. borane].

DOOM

borán s. m., pl. boráni

boranța
boránță (boránțe), s. f. – Limba-mielului (Borago officinalis). – Var. baranță. Ngr. μποράντζα (Bogrea, Dacor., IV, 794).

boranțe
boránță (boránțe), s. f. – Limba-mielului (Borago officinalis). – Var. baranță. Ngr. μποράντζα (Bogrea, Dacor., IV, 794).

boranței
boránță (boránțe), s. f. – Limba-mielului (Borago officinalis). – Var. baranță. Ngr. μποράντζα (Bogrea, Dacor., IV, 794).

boranțele
boránță (boránțe), s. f. – Limba-mielului (Borago officinalis). – Var. baranță. Ngr. μποράντζα (Bogrea, Dacor., IV, 794).

boranțelor
boránță (boránțe), s. f. – Limba-mielului (Borago officinalis). – Var. baranță. Ngr. μποράντζα (Bogrea, Dacor., IV, 794).

borască
BORÎ, borăsc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A vomita. – Et. nec.

DOOM

borî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. borắsc, imperf. 3 sg. borá, perf. s. 3 sg. borî́, 3 pl. borấră, m.m.c.p. 3 sg. borấse, 3 pl. borấseră; conj. prez. 3 să boráscă; ger. borấnd; part. borất

borat
BORÁT, borați, s. m. Sare a acidului boric. – Din fr. borate.

DOOM

borát s. m., pl. boráți

boratul
BORÁT, borați, s. m. Sare a acidului boric. – Din fr. borate.

DOOM

borát s. m., pl. boráți

boratului
BORÁT, borați, s. m. Sare a acidului boric. – Din fr. borate.

DOOM

borát s. m., pl. boráți

borau
BORÎ, borăsc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A vomita. – Et. nec.

DOOM

borî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. borắsc, imperf. 3 sg. borá, perf. s. 3 sg. borî́, 3 pl. borấră, m.m.c.p. 3 sg. borấse, 3 pl. borấseră; conj. prez. 3 să boráscă; ger. borấnd; part. borất

borax
BÓRAX s. n. Borat de sodiu. – Din fr. borax.

DOOM

bórax s. n.

boraxa
boraxa, boraxez v. t. (intl.) a denunța, a trăda.

boraxare
boraxa, boraxez v. t. (intl.) a denunța, a trăda.

boraxat
boraxa, boraxez v. t. (intl.) a denunța, a trăda.

boraxul
BÓRAX s. n. Borat de sodiu. – Din fr. borax.

DOOM

bórax s. n.

boraxului
BÓRAX s. n. Borat de sodiu. – Din fr. borax.

DOOM

bórax s. n.

boraște
BORÎ, borăsc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A vomita. – Et. nec.

DOOM

borî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. borắsc, imperf. 3 sg. borá, perf. s. 3 sg. borî́, 3 pl. borấră, m.m.c.p. 3 sg. borấse, 3 pl. borấseră; conj. prez. 3 să boráscă; ger. borấnd; part. borất

borați
BORÁT, borați, s. m. Sare a acidului boric. – Din fr. borate.

DOOM

borát s. m., pl. boráți

borați
BORÎ, borăsc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A vomita. – Et. nec.

DOOM

borî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. borắsc, imperf. 3 sg. borá, perf. s. 3 sg. borî́, 3 pl. borấră, m.m.c.p. 3 sg. borấse, 3 pl. borấseră; conj. prez. 3 să boráscă; ger. borấnd; part. borất

borații
BORÁT, borați, s. m. Sare a acidului boric. – Din fr. borate.

DOOM

borát s. m., pl. boráți

boraților
BORÁT, borați, s. m. Sare a acidului boric. – Din fr. borate.

DOOM

borát s. m., pl. boráți

borbonac
BORBONÁ vb. I v. brobona.

borbonat
BROBONÍT, -Ă, broboniți, -te, adj. 1. Acoperit cu broboane. Niște precupețe groase, cu frunțile brobonite de sudoare. GALAN, Z. R. 17. ◊ Fig. Brobonit de rouă, pămîntul doarme încă, în lumina umedă și nehotărîtă a dimineții. VLAHUȚĂ, O. A. II 410. 2. (În forma borbonat; despre ploaie) În picuri mari, ca broboanele. Ploaia începuse... O pacoste de apă borbonată... se lipea de haine. D. ZAMFIRESCU, R. 259. – Variante: brobonát, -ă (SANDU-ALDEA, U. P. 11, VLAHUȚĂ, O. A. 243), borbonát, -ă adj.

borborigme
BORBORÍGME s.n. pl. Zgomote ca niște bolboroseli, produse de gazele din stomac sau din intestine; borborisme. [< fr. borborygmes].

borborigmele
BORBORÍGME s.n. pl. Zgomote ca niște bolboroseli, produse de gazele din stomac sau din intestine; borborisme. [< fr. borborygmes].

borborigmelor
BORBORÍGME s.n. pl. Zgomote ca niște bolboroseli, produse de gazele din stomac sau din intestine; borborisme. [< fr. borborygmes].

borborism
BORBORÍSME s.n. pl. Borborigme. [Cf. gr. borborizein – a chiorăi].

borborosi
BORBOROSÍ vb. IV v. bolborosi.

borcan
BORCÁN, borcane, s. n. Vas (cilindric) de sticlă, folosit pentru păstrarea conservelor, a preparatelor farmaceutice etc. – Din bg. burkan.

DOOM

borcán s. n., pl. borcáne

borcane
BORCÁN, borcane, s. n. Vas (cilindric) de sticlă, folosit pentru păstrarea conservelor, a preparatelor farmaceutice etc. – Din bg. burkan.

DOOM

borcán s. n., pl. borcáne

borcanele
BORCÁN, borcane, s. n. Vas (cilindric) de sticlă, folosit pentru păstrarea conservelor, a preparatelor farmaceutice etc. – Din bg. burkan.

DOOM

borcán s. n., pl. borcáne

borcanelor
BORCÁN, borcane, s. n. Vas (cilindric) de sticlă, folosit pentru păstrarea conservelor, a preparatelor farmaceutice etc. – Din bg. burkan.

DOOM

borcán s. n., pl. borcáne

borcanul
BORCÁN, borcane, s. n. Vas (cilindric) de sticlă, folosit pentru păstrarea conservelor, a preparatelor farmaceutice etc. – Din bg. burkan.

DOOM

borcán s. n., pl. borcáne

borcanului
BORCÁN, borcane, s. n. Vas (cilindric) de sticlă, folosit pentru păstrarea conservelor, a preparatelor farmaceutice etc. – Din bg. burkan.

DOOM

borcán s. n., pl. borcáne

borceag
BORCEÁG, (1) s. m., (2) borceaguri, s. n. 1. S. m. Numele a două plante: a) măzăriche; b) plantă erbacee agățătoare, cu florile de culoare albă-gălbuie sau purpurie și cu fructe în formă de păstăi păroase (Vicia pannonica). 2. S. n. Amestec de măzăriche sau de mazăre furajeră cu o cereală păioasă, folosit ca nutreț. – Din bg. borčak.

DOOM

borceág² (nutreț) s. n., pl. borceáguri

borceagul
BORCEÁG, (1) s. m., (2) borceaguri, s. n. 1. S. m. Numele a două plante: a) măzăriche; b) plantă erbacee agățătoare, cu florile de culoare albă-gălbuie sau purpurie și cu fructe în formă de păstăi păroase (Vicia pannonica). 2. S. n. Amestec de măzăriche sau de mazăre furajeră cu o cereală păioasă, folosit ca nutreț. – Din bg. borčak.

DOOM

borceág² (nutreț) s. n., pl. borceáguri

borceagului
BORCEÁG, (1) s. m., (2) borceaguri, s. n. 1. S. m. Numele a două plante: a) măzăriche; b) plantă erbacee agățătoare, cu florile de culoare albă-gălbuie sau purpurie și cu fructe în formă de păstăi păroase (Vicia pannonica). 2. S. n. Amestec de măzăriche sau de mazăre furajeră cu o cereală păioasă, folosit ca nutreț. – Din bg. borčak.

DOOM

borceág² (nutreț) s. n., pl. borceáguri

borceaguri
BORCEÁG, (1) s. m., (2) borceaguri, s. n. 1. S. m. Numele a două plante: a) măzăriche; b) plantă erbacee agățătoare, cu florile de culoare albă-gălbuie sau purpurie și cu fructe în formă de păstăi păroase (Vicia pannonica). 2. S. n. Amestec de măzăriche sau de mazăre furajeră cu o cereală păioasă, folosit ca nutreț. – Din bg. borčak.

DOOM

borceág² (nutreț) s. n., pl. borceáguri

borceagurile
BORCEÁG, (1) s. m., (2) borceaguri, s. n. 1. S. m. Numele a două plante: a) măzăriche; b) plantă erbacee agățătoare, cu florile de culoare albă-gălbuie sau purpurie și cu fructe în formă de păstăi păroase (Vicia pannonica). 2. S. n. Amestec de măzăriche sau de mazăre furajeră cu o cereală păioasă, folosit ca nutreț. – Din bg. borčak.

DOOM

borceág² (nutreț) s. n., pl. borceáguri

borceagurilor
BORCEÁG, (1) s. m., (2) borceaguri, s. n. 1. S. m. Numele a două plante: a) măzăriche; b) plantă erbacee agățătoare, cu florile de culoare albă-gălbuie sau purpurie și cu fructe în formă de păstăi păroase (Vicia pannonica). 2. S. n. Amestec de măzăriche sau de mazăre furajeră cu o cereală păioasă, folosit ca nutreț. – Din bg. borčak.

DOOM

borceág² (nutreț) s. n., pl. borceáguri

borcut
BORCÚT, borcuturi, s. n. (Transilv. de nord, Mold., Bucov.) Apă minerală. – Variantă: burcút (KOGĂLNICEANU, S. 90) s. n.

borcănat
BORCĂNÁT, -Ă, borcănați, -te, adj. Mare, gros, umflat (ca un borcan). – Borcan + suf. -at.

DOOM

borcănát adj. m., pl. borcănáți; f. borcănátă, pl. borcănáte

borcănata
BORCĂNÁT, -Ă, borcănați, -te, adj. Mare, gros, umflat (ca un borcan). – Borcan + suf. -at.

DOOM

borcănát adj. m., pl. borcănáți; f. borcănátă, pl. borcănáte

borcănate
BORCĂNÁT, -Ă, borcănați, -te, adj. Mare, gros, umflat (ca un borcan). – Borcan + suf. -at.

DOOM

borcănát adj. m., pl. borcănáți; f. borcănátă, pl. borcănáte

borcănatei
BORCĂNÁT, -Ă, borcănați, -te, adj. Mare, gros, umflat (ca un borcan). – Borcan + suf. -at.

DOOM

borcănát adj. m., pl. borcănáți; f. borcănátă, pl. borcănáte

borcănatele
BORCĂNÁT, -Ă, borcănați, -te, adj. Mare, gros, umflat (ca un borcan). – Borcan + suf. -at.

DOOM

borcănát adj. m., pl. borcănáți; f. borcănátă, pl. borcănáte

borcănatelor
BORCĂNÁT, -Ă, borcănați, -te, adj. Mare, gros, umflat (ca un borcan). – Borcan + suf. -at.

DOOM

borcănát adj. m., pl. borcănáți; f. borcănátă, pl. borcănáte

borcănatul
BORCĂNÁT, -Ă, borcănați, -te, adj. Mare, gros, umflat (ca un borcan). – Borcan + suf. -at.

DOOM

borcănát adj. m., pl. borcănáți; f. borcănátă, pl. borcănáte

borcănatului
BORCĂNÁT, -Ă, borcănați, -te, adj. Mare, gros, umflat (ca un borcan). – Borcan + suf. -at.

DOOM

borcănát adj. m., pl. borcănáți; f. borcănátă, pl. borcănáte

borcănaș
BORCĂNÁȘ, borcănașe, s. n. Diminutiv al lui borcan. – Borcan + suf. -aș.

DOOM

borcănáș s. n., pl. borcănáșe

borcănașe
BORCĂNÁȘ, borcănașe, s. n. Diminutiv al lui borcan. – Borcan + suf. -aș.

DOOM

borcănáș s. n., pl. borcănáșe

borcănașele
BORCĂNÁȘ, borcănașe, s. n. Diminutiv al lui borcan. – Borcan + suf. -aș.

DOOM

borcănáș s. n., pl. borcănáșe

borcănașelor
BORCĂNÁȘ, borcănașe, s. n. Diminutiv al lui borcan. – Borcan + suf. -aș.

DOOM

borcănáș s. n., pl. borcănáșe

borcănașul
BORCĂNÁȘ, borcănașe, s. n. Diminutiv al lui borcan. – Borcan + suf. -aș.

DOOM

borcănáș s. n., pl. borcănáșe

borcănașului
BORCĂNÁȘ, borcănașe, s. n. Diminutiv al lui borcan. – Borcan + suf. -aș.

DOOM

borcănáș s. n., pl. borcănáșe

borcănați
BORCĂNÁT, -Ă, borcănați, -te, adj. Mare, gros, umflat (ca un borcan). – Borcan + suf. -at.

DOOM

borcănát adj. m., pl. borcănáți; f. borcănátă, pl. borcănáte

borcănații
BORCĂNÁT, -Ă, borcănați, -te, adj. Mare, gros, umflat (ca un borcan). – Borcan + suf. -at.

DOOM

borcănát adj. m., pl. borcănáți; f. borcănátă, pl. borcănáte

borcănaților
BORCĂNÁT, -Ă, borcănați, -te, adj. Mare, gros, umflat (ca un borcan). – Borcan + suf. -at.

DOOM

borcănát adj. m., pl. borcănáți; f. borcănátă, pl. borcănáte

bord
BOR², boruri, s. n. Margine circulară (răsfrântă) care înconjoară calota pălăriei. – Din fr. bord.

DOOM

bor² (margine de pălărie) s. n., pl. bóruri

bord
BORD, borduri, s. n. Fiecare dintre părțile laterale ale punții unei ambarcațiuni (mari). ◊ Jurnal de bord = registru în care se consemnează toate evenimentele importante petrecute în cursul călătoriei unei ambarcațiuni sau a unui avion. ◊ Loc. adv. Pe (sau la) bord = în ambarcațiune; p. anal. în avion. ◊ Expr. A arunca peste bord = a renunța la ceva ca nefiind de folos. – Din fr. bord.

DOOM

bord s. n., pl. bórduri

bordaj
BORDÁJ, bordaje, s. n. Înveliș exterior, metalic sau lemnos, al scheletului unei ambarcațiuni. – Din fr. bordage.

DOOM

bordáj s. n., pl. bordáje

bordaje
BORDÁJ, bordaje, s. n. Înveliș exterior, metalic sau lemnos, al scheletului unei ambarcațiuni. – Din fr. bordage.

DOOM

bordáj s. n., pl. bordáje

bordajele
BORDÁJ, bordaje, s. n. Înveliș exterior, metalic sau lemnos, al scheletului unei ambarcațiuni. – Din fr. bordage.

DOOM

bordáj s. n., pl. bordáje

bordajelor
BORDÁJ, bordaje, s. n. Înveliș exterior, metalic sau lemnos, al scheletului unei ambarcațiuni. – Din fr. bordage.

DOOM

bordáj s. n., pl. bordáje

bordajul
BORDÁJ, bordaje, s. n. Înveliș exterior, metalic sau lemnos, al scheletului unei ambarcațiuni. – Din fr. bordage.

DOOM

bordáj s. n., pl. bordáje

bordajului
BORDÁJ, bordaje, s. n. Înveliș exterior, metalic sau lemnos, al scheletului unei ambarcațiuni. – Din fr. bordage.

DOOM

bordáj s. n., pl. bordáje

bordeaux
BORDEAUX, (2) bordeaux-uri, s. n. 1. Soi de viță-de-vie originar din regiunea franceză Bordeaux. 2. Vin roșu făcut din acest soi de struguri. [Pr.: bordó] – Din fr. Bordeaux.

DOOM

bordeaux (vin) (fr.) [pron. bordó] (bor-deaux) s. n., art. bordeaux-ul; (porții) pl. bordeaux-uri

bordee
BORDÉE s.f. 1. Ansamblul tunurilor de pe o navă. ♦ Cantitatea de proiectile pe care o poate arunca o dată artileria unei nave. ♦ (Rar) Totalitatea oamenilor din echipajul unei nave care servesc într-o anumită parte a bordului. 2. Drum parcurs de o navă (mai ales cu pânze) fără să vireze la bord (având vântul din același bord). [Pron. -de-e. / < fr. bordée, cf. bord – bord].

DOOM

bordée s. f., art. bordéea, g.-d. art. bordéei

bordeea
BORDÉE s.f. 1. Ansamblul tunurilor de pe o navă. ♦ Cantitatea de proiectile pe care o poate arunca o dată artileria unei nave. ♦ (Rar) Totalitatea oamenilor din echipajul unei nave care servesc într-o anumită parte a bordului. 2. Drum parcurs de o navă (mai ales cu pânze) fără să vireze la bord (având vântul din același bord). [Pron. -de-e. / < fr. bordée, cf. bord – bord].

DOOM

bordée s. f., art. bordéea, g.-d. art. bordéei

bordeei
BORDÉE s.f. 1. Ansamblul tunurilor de pe o navă. ♦ Cantitatea de proiectile pe care o poate arunca o dată artileria unei nave. ♦ (Rar) Totalitatea oamenilor din echipajul unei nave care servesc într-o anumită parte a bordului. 2. Drum parcurs de o navă (mai ales cu pânze) fără să vireze la bord (având vântul din același bord). [Pron. -de-e. / < fr. bordée, cf. bord – bord].

DOOM

bordée s. f., art. bordéea, g.-d. art. bordéei

bordei
BORDÉI, bordeie, s. n. 1. Încăpere săpată (pe jumătate) în pământ și acoperită cu pământ, paie sau stuf. 2. P. ext. Locuință mică, rudimentară, sărăcăcioasă. – Et. nec.

DOOM

bordéi s. n., pl. bordéie

bordeiaș
BORDEIÁȘ, bordeiașe, s. n. Diminutiv al lui bordei. – Bordei + suf. -aș.

DOOM

bordeiáș s. n., pl. bordeiáșe

bordeiașe
BORDEIÁȘ, bordeiașe, s. n. Diminutiv al lui bordei. – Bordei + suf. -aș.

DOOM

bordeiáș s. n., pl. bordeiáșe

bordeiașele
BORDEIÁȘ, bordeiașe, s. n. Diminutiv al lui bordei. – Bordei + suf. -aș.

DOOM

bordeiáș s. n., pl. bordeiáșe

bordeiașelor
BORDEIÁȘ, bordeiașe, s. n. Diminutiv al lui bordei. – Bordei + suf. -aș.

DOOM

bordeiáș s. n., pl. bordeiáșe

bordeiașul
BORDEIÁȘ, bordeiașe, s. n. Diminutiv al lui bordei. – Bordei + suf. -aș.

DOOM

bordeiáș s. n., pl. bordeiáșe

bordeiașului
BORDEIÁȘ, bordeiașe, s. n. Diminutiv al lui bordei. – Bordei + suf. -aș.

DOOM

bordeiáș s. n., pl. bordeiáșe

bordeie
BORDÉI, bordeie, s. n. 1. Încăpere săpată (pe jumătate) în pământ și acoperită cu pământ, paie sau stuf. 2. P. ext. Locuință mică, rudimentară, sărăcăcioasă. – Et. nec.

DOOM

bordéi s. n., pl. bordéie

bordeiele
BORDÉI, bordeie, s. n. 1. Încăpere săpată (pe jumătate) în pământ și acoperită cu pământ, paie sau stuf. 2. P. ext. Locuință mică, rudimentară, sărăcăcioasă. – Et. nec.

DOOM

bordéi s. n., pl. bordéie

bordeielor
BORDÉI, bordeie, s. n. 1. Încăpere săpată (pe jumătate) în pământ și acoperită cu pământ, paie sau stuf. 2. P. ext. Locuință mică, rudimentară, sărăcăcioasă. – Et. nec.

DOOM

bordéi s. n., pl. bordéie

bordeiul
BORDÉI, bordeie, s. n. 1. Încăpere săpată (pe jumătate) în pământ și acoperită cu pământ, paie sau stuf. 2. P. ext. Locuință mică, rudimentară, sărăcăcioasă. – Et. nec.

DOOM

bordéi s. n., pl. bordéie

bordeiului
BORDÉI, bordeie, s. n. 1. Încăpere săpată (pe jumătate) în pământ și acoperită cu pământ, paie sau stuf. 2. P. ext. Locuință mică, rudimentară, sărăcăcioasă. – Et. nec.

DOOM

bordéi s. n., pl. bordéie

bordel
BORDÉL, bordeluri, s. n. Casă în care se practică prostituția; lupanar. – Din fr. bordel, it. bordello.

DOOM

bordél s. n., pl. bordéluri

bordele
BORDÉL, bordeluri, s. n. Casă în care se practică prostituția; lupanar. – Din fr. bordel, it. bordello.

DOOM

bordél s. n., pl. bordéluri

bordelele
BORDÉL, bordeluri, s. n. Casă în care se practică prostituția; lupanar. – Din fr. bordel, it. bordello.

DOOM

bordél s. n., pl. bordéluri

bordelelor
BORDÉL, bordeluri, s. n. Casă în care se practică prostituția; lupanar. – Din fr. bordel, it. bordello.

DOOM

bordél s. n., pl. bordéluri

bordelez
bordeleză, bordeleze s. f. prostituată.

DOOM

bordeléz adj. m., s. m., pl. bordelézi; adj. f., s. f. bordeléză, pl. bordeléze

bordelez
bordeleză, bordeleze s. f. prostituată.

DOOM

bordeléz adj. m., s. m., pl. bordelézi; adj. f., s. f. bordeléză, pl. bordeléze

bordeleza
bordeleză, bordeleze s. f. prostituată.

DOOM

bordeléz adj. m., s. m., pl. bordelézi; adj. f., s. f. bordeléză, pl. bordeléze

bordeleza
bordeleză, bordeleze s. f. prostituată.

DOOM

bordeléz adj. m., s. m., pl. bordelézi; adj. f., s. f. bordeléză, pl. bordeléze

bordeleze
bordeleză, bordeleze s. f. prostituată.

DOOM

bordeléz adj. m., s. m., pl. bordelézi; adj. f., s. f. bordeléză, pl. bordeléze

bordeleze
bordeleză, bordeleze s. f. prostituată.

DOOM

bordeléz adj. m., s. m., pl. bordelézi; adj. f., s. f. bordeléză, pl. bordeléze

bordelezei
bordeleză, bordeleze s. f. prostituată.

DOOM

bordeléz adj. m., s. m., pl. bordelézi; adj. f., s. f. bordeléză, pl. bordeléze

bordelezei
bordeleză, bordeleze s. f. prostituată.

DOOM

bordeléz adj. m., s. m., pl. bordelézi; adj. f., s. f. bordeléză, pl. bordeléze

bordelezele
bordeleză, bordeleze s. f. prostituată.

DOOM

bordeléz adj. m., s. m., pl. bordelézi; adj. f., s. f. bordeléză, pl. bordeléze

bordelezele
bordeleză, bordeleze s. f. prostituată.

DOOM

bordeléz adj. m., s. m., pl. bordelézi; adj. f., s. f. bordeléză, pl. bordeléze

bordelezelor
bordeleză, bordeleze s. f. prostituată.

DOOM

bordeléz adj. m., s. m., pl. bordelézi; adj. f., s. f. bordeléză, pl. bordeléze

bordelezelor
bordeleză, bordeleze s. f. prostituată.

DOOM

bordeléz adj. m., s. m., pl. bordelézi; adj. f., s. f. bordeléză, pl. bordeléze

bordelezi
bordeleză, bordeleze s. f. prostituată.

DOOM

bordeléz adj. m., s. m., pl. bordelézi; adj. f., s. f. bordeléză, pl. bordeléze

bordelezi
bordeleză, bordeleze s. f. prostituată.

DOOM

bordeléz adj. m., s. m., pl. bordelézi; adj. f., s. f. bordeléză, pl. bordeléze

bordelezii
bordeleză, bordeleze s. f. prostituată.

DOOM

bordeléz adj. m., s. m., pl. bordelézi; adj. f., s. f. bordeléză, pl. bordeléze

bordelezii
bordeleză, bordeleze s. f. prostituată.

DOOM

bordeléz adj. m., s. m., pl. bordelézi; adj. f., s. f. bordeléză, pl. bordeléze

bordelezilor
bordeleză, bordeleze s. f. prostituată.

DOOM

bordeléz adj. m., s. m., pl. bordelézi; adj. f., s. f. bordeléză, pl. bordeléze

bordelezilor
bordeleză, bordeleze s. f. prostituată.

DOOM

bordeléz adj. m., s. m., pl. bordelézi; adj. f., s. f. bordeléză, pl. bordeléze

bordelezul
bordeleză, bordeleze s. f. prostituată.

DOOM

bordeléz adj. m., s. m., pl. bordelézi; adj. f., s. f. bordeléză, pl. bordeléze

bordelezul
bordeleză, bordeleze s. f. prostituată.

DOOM

bordeléz adj. m., s. m., pl. bordelézi; adj. f., s. f. bordeléză, pl. bordeléze

bordelezului
bordeleză, bordeleze s. f. prostituată.

DOOM

bordeléz adj. m., s. m., pl. bordelézi; adj. f., s. f. bordeléză, pl. bordeléze

bordelezului
bordeleză, bordeleze s. f. prostituată.

DOOM

bordeléz adj. m., s. m., pl. bordelézi; adj. f., s. f. bordeléză, pl. bordeléze

bordelul
BORDÉL, bordeluri, s. n. Casă în care se practică prostituția; lupanar. – Din fr. bordel, it. bordello.

DOOM

bordél s. n., pl. bordéluri

bordelului
BORDÉL, bordeluri, s. n. Casă în care se practică prostituția; lupanar. – Din fr. bordel, it. bordello.

DOOM

bordél s. n., pl. bordéluri

bordeluri
BORDÉL, bordeluri, s. n. Casă în care se practică prostituția; lupanar. – Din fr. bordel, it. bordello.

DOOM

bordél s. n., pl. bordéluri

bordelurile
BORDÉL, bordeluri, s. n. Casă în care se practică prostituția; lupanar. – Din fr. bordel, it. bordello.

DOOM

bordél s. n., pl. bordéluri

bordelurilor
BORDÉL, bordeluri, s. n. Casă în care se practică prostituția; lupanar. – Din fr. bordel, it. bordello.

DOOM

bordél s. n., pl. bordéluri

borderou
BORDERÓU, borderouri, s. n. Listă sau tablou în care se înscriu conturi, mărfuri, valori sau acte. – Din fr. bordereau.

DOOM

borderóu s. n., art. borderóul; pl. borderóuri

borderoul
BORDERÓU, borderouri, s. n. Listă sau tablou în care se înscriu conturi, mărfuri, valori sau acte. – Din fr. bordereau.

DOOM

borderóu s. n., art. borderóul; pl. borderóuri

borderoului
BORDERÓU, borderouri, s. n. Listă sau tablou în care se înscriu conturi, mărfuri, valori sau acte. – Din fr. bordereau.

DOOM

borderóu s. n., art. borderóul; pl. borderóuri

borderouri
BORDERÓU, borderouri, s. n. Listă sau tablou în care se înscriu conturi, mărfuri, valori sau acte. – Din fr. bordereau.

DOOM

borderóu s. n., art. borderóul; pl. borderóuri

borderourile
BORDERÓU, borderouri, s. n. Listă sau tablou în care se înscriu conturi, mărfuri, valori sau acte. – Din fr. bordereau.

DOOM

borderóu s. n., art. borderóul; pl. borderóuri

borderourilor
BORDERÓU, borderouri, s. n. Listă sau tablou în care se înscriu conturi, mărfuri, valori sau acte. – Din fr. bordereau.

DOOM

borderóu s. n., art. borderóul; pl. borderóuri

bordo
BORDÓ adj. invar., s. n. 1. Adj. invar. Roșu-închis. 2. S. n. Culoare bordo (1). – Din fr. bordeaux.

DOOM

bordó² s. n., art. bordóul

bordoul
BORDÓ adj. invar., s. n. 1. Adj. invar. Roșu-închis. 2. S. n. Culoare bordo (1). – Din fr. bordeaux.

DOOM

bordó² s. n., art. bordóul

bordoului
BORDÓ adj. invar., s. n. 1. Adj. invar. Roșu-închis. 2. S. n. Culoare bordo (1). – Din fr. bordeaux.

DOOM

bordó² s. n., art. bordóul

bordul
BOR², boruri, s. n. Margine circulară (răsfrântă) care înconjoară calota pălăriei. – Din fr. bord.

DOOM

bor² (margine de pălărie) s. n., pl. bóruri

bordul
BORD, borduri, s. n. Fiecare dintre părțile laterale ale punții unei ambarcațiuni (mari). ◊ Jurnal de bord = registru în care se consemnează toate evenimentele importante petrecute în cursul călătoriei unei ambarcațiuni sau a unui avion. ◊ Loc. adv. Pe (sau la) bord = în ambarcațiune; p. anal. în avion. ◊ Expr. A arunca peste bord = a renunța la ceva ca nefiind de folos. – Din fr. bord.

DOOM

bord s. n., pl. bórduri

bordului
BOR², boruri, s. n. Margine circulară (răsfrântă) care înconjoară calota pălăriei. – Din fr. bord.

DOOM

bor² (margine de pălărie) s. n., pl. bóruri

bordului
BORD, borduri, s. n. Fiecare dintre părțile laterale ale punții unei ambarcațiuni (mari). ◊ Jurnal de bord = registru în care se consemnează toate evenimentele importante petrecute în cursul călătoriei unei ambarcațiuni sau a unui avion. ◊ Loc. adv. Pe (sau la) bord = în ambarcațiune; p. anal. în avion. ◊ Expr. A arunca peste bord = a renunța la ceva ca nefiind de folos. – Din fr. bord.

DOOM

bord s. n., pl. bórduri

bordura
BORDURÁ, bordurez, vb. I. Tranz. A face operația de răsfrângere a marginilor unui obiect prin tragere și întindere. – Din bordură.

DOOM

bordurá (a ~) vb., ind. prez. 3 bordureáză

bordura
BORDÚRĂ, borduri, s. f. 1. Fâșie, panglică sau cusătură aplicată ca podoabă pe marginea unui obiect textil. 2. Zonă care înconjoară marginea unui obiect, cu o structură diferită de a acestuia; spec. zonă de la marginea dinspre partea carosabilă a trotuarului sau a refugiilor. Bordura de flori a unei peluze. – Din fr. bordure.

DOOM

bordúră s. f., g.-d. art. bordúrii; pl. bordúri

bordurai
BORDURÁ, bordurez, vb. I. Tranz. A face operația de răsfrângere a marginilor unui obiect prin tragere și întindere. – Din bordură.

DOOM

bordurá (a ~) vb., ind. prez. 3 bordureáză

borduram
BORDURÁ, bordurez, vb. I. Tranz. A face operația de răsfrângere a marginilor unui obiect prin tragere și întindere. – Din bordură.

DOOM

bordurá (a ~) vb., ind. prez. 3 bordureáză

bordurare
BORDURÁ, bordurez, vb. I. Tranz. A face operația de răsfrângere a marginilor unui obiect prin tragere și întindere. – Din bordură.

DOOM

bordurá (a ~) vb., ind. prez. 3 bordureáză

bordurare
BORDURÁRE, bordurări, s. f. Acțiunea de a bordura și rezultatul ei. – V. bordura.

DOOM

borduráre s. f., g.-d. art. bordurắrii; pl. bordurắri

bordurarea
BORDURÁRE, bordurări, s. f. Acțiunea de a bordura și rezultatul ei. – V. bordura.

DOOM

borduráre s. f., g.-d. art. bordurắrii; pl. bordurắri

bordurară
BORDURÁ, bordurez, vb. I. Tranz. A face operația de răsfrângere a marginilor unui obiect prin tragere și întindere. – Din bordură.

DOOM

bordurá (a ~) vb., ind. prez. 3 bordureáză

bordurarăm
BORDURÁ, bordurez, vb. I. Tranz. A face operația de răsfrângere a marginilor unui obiect prin tragere și întindere. – Din bordură.

DOOM

bordurá (a ~) vb., ind. prez. 3 bordureáză

bordurarăți
BORDURÁ, bordurez, vb. I. Tranz. A face operația de răsfrângere a marginilor unui obiect prin tragere și întindere. – Din bordură.

DOOM

bordurá (a ~) vb., ind. prez. 3 bordureáză

bordurase
BORDURÁ, bordurez, vb. I. Tranz. A face operația de răsfrângere a marginilor unui obiect prin tragere și întindere. – Din bordură.

DOOM

bordurá (a ~) vb., ind. prez. 3 bordureáză

bordurasem
BORDURÁ, bordurez, vb. I. Tranz. A face operația de răsfrângere a marginilor unui obiect prin tragere și întindere. – Din bordură.

DOOM

bordurá (a ~) vb., ind. prez. 3 bordureáză

borduraseră
BORDURÁ, bordurez, vb. I. Tranz. A face operația de răsfrângere a marginilor unui obiect prin tragere și întindere. – Din bordură.

DOOM

bordurá (a ~) vb., ind. prez. 3 bordureáză

borduraserăm
BORDURÁ, bordurez, vb. I. Tranz. A face operația de răsfrângere a marginilor unui obiect prin tragere și întindere. – Din bordură.

DOOM

bordurá (a ~) vb., ind. prez. 3 bordureáză

borduraserăți
BORDURÁ, bordurez, vb. I. Tranz. A face operația de răsfrângere a marginilor unui obiect prin tragere și întindere. – Din bordură.

DOOM

bordurá (a ~) vb., ind. prez. 3 bordureáză

borduraseși
BORDURÁ, bordurez, vb. I. Tranz. A face operația de răsfrângere a marginilor unui obiect prin tragere și întindere. – Din bordură.

DOOM

bordurá (a ~) vb., ind. prez. 3 bordureáză

borduraseți
BORDURÁ, bordurez, vb. I. Tranz. A face operația de răsfrângere a marginilor unui obiect prin tragere și întindere. – Din bordură.

DOOM

bordurá (a ~) vb., ind. prez. 3 bordureáză

bordurat
BORDURÁ, bordurez, vb. I. Tranz. A face operația de răsfrângere a marginilor unui obiect prin tragere și întindere. – Din bordură.

DOOM

bordurá (a ~) vb., ind. prez. 3 bordureáză

bordurat
BORDURÁ, bordurez, vb. I. Tranz. A face operația de răsfrângere a marginilor unui obiect prin tragere și întindere. – Din bordură.

bordurau
BORDURÁ, bordurez, vb. I. Tranz. A face operația de răsfrângere a marginilor unui obiect prin tragere și întindere. – Din bordură.

DOOM

bordurá (a ~) vb., ind. prez. 3 bordureáză

bordurași
BORDURÁ, bordurez, vb. I. Tranz. A face operația de răsfrângere a marginilor unui obiect prin tragere și întindere. – Din bordură.

DOOM

bordurá (a ~) vb., ind. prez. 3 bordureáză

bordurați
BORDURÁ, bordurez, vb. I. Tranz. A face operația de răsfrângere a marginilor unui obiect prin tragere și întindere. – Din bordură.

DOOM

bordurá (a ~) vb., ind. prez. 3 bordureáză

bordurează
BORDURÁ, bordurez, vb. I. Tranz. A face operația de răsfrângere a marginilor unui obiect prin tragere și întindere. – Din bordură.

DOOM

bordurá (a ~) vb., ind. prez. 3 bordureáză

bordurez
BORDURÁ, bordurez, vb. I. Tranz. A face operația de răsfrângere a marginilor unui obiect prin tragere și întindere. – Din bordură.

DOOM

bordurá (a ~) vb., ind. prez. 3 bordureáză

bordureze
BORDURÁ, bordurez, vb. I. Tranz. A face operația de răsfrângere a marginilor unui obiect prin tragere și întindere. – Din bordură.

DOOM

bordurá (a ~) vb., ind. prez. 3 bordureáză

bordurezi
BORDURÁ, bordurez, vb. I. Tranz. A face operația de răsfrângere a marginilor unui obiect prin tragere și întindere. – Din bordură.

DOOM

bordurá (a ~) vb., ind. prez. 3 bordureáză

borduri
BOR², boruri, s. n. Margine circulară (răsfrântă) care înconjoară calota pălăriei. – Din fr. bord.

DOOM

bor² (margine de pălărie) s. n., pl. bóruri

borduri
BORD, borduri, s. n. Fiecare dintre părțile laterale ale punții unei ambarcațiuni (mari). ◊ Jurnal de bord = registru în care se consemnează toate evenimentele importante petrecute în cursul călătoriei unei ambarcațiuni sau a unui avion. ◊ Loc. adv. Pe (sau la) bord = în ambarcațiune; p. anal. în avion. ◊ Expr. A arunca peste bord = a renunța la ceva ca nefiind de folos. – Din fr. bord.

DOOM

bord s. n., pl. bórduri

borduri
BORDÚRĂ, borduri, s. f. 1. Fâșie, panglică sau cusătură aplicată ca podoabă pe marginea unui obiect textil. 2. Zonă care înconjoară marginea unui obiect, cu o structură diferită de a acestuia; spec. zonă de la marginea dinspre partea carosabilă a trotuarului sau a refugiilor. Bordura de flori a unei peluze. – Din fr. bordure.

DOOM

bordúră s. f., g.-d. art. bordúrii; pl. bordúri

bordurii
BORDÚRĂ, borduri, s. f. 1. Fâșie, panglică sau cusătură aplicată ca podoabă pe marginea unui obiect textil. 2. Zonă care înconjoară marginea unui obiect, cu o structură diferită de a acestuia; spec. zonă de la marginea dinspre partea carosabilă a trotuarului sau a refugiilor. Bordura de flori a unei peluze. – Din fr. bordure.

DOOM

bordúră s. f., g.-d. art. bordúrii; pl. bordúri

bordurile
BOR², boruri, s. n. Margine circulară (răsfrântă) care înconjoară calota pălăriei. – Din fr. bord.

DOOM

bor² (margine de pălărie) s. n., pl. bóruri

bordurile
BORD, borduri, s. n. Fiecare dintre părțile laterale ale punții unei ambarcațiuni (mari). ◊ Jurnal de bord = registru în care se consemnează toate evenimentele importante petrecute în cursul călătoriei unei ambarcațiuni sau a unui avion. ◊ Loc. adv. Pe (sau la) bord = în ambarcațiune; p. anal. în avion. ◊ Expr. A arunca peste bord = a renunța la ceva ca nefiind de folos. – Din fr. bord.

DOOM

bord s. n., pl. bórduri

bordurile
BORDÚRĂ, borduri, s. f. 1. Fâșie, panglică sau cusătură aplicată ca podoabă pe marginea unui obiect textil. 2. Zonă care înconjoară marginea unui obiect, cu o structură diferită de a acestuia; spec. zonă de la marginea dinspre partea carosabilă a trotuarului sau a refugiilor. Bordura de flori a unei peluze. – Din fr. bordure.

DOOM

bordúră s. f., g.-d. art. bordúrii; pl. bordúri

bordurilor
BOR², boruri, s. n. Margine circulară (răsfrântă) care înconjoară calota pălăriei. – Din fr. bord.

DOOM

bor² (margine de pălărie) s. n., pl. bóruri

bordurilor
BORD, borduri, s. n. Fiecare dintre părțile laterale ale punții unei ambarcațiuni (mari). ◊ Jurnal de bord = registru în care se consemnează toate evenimentele importante petrecute în cursul călătoriei unei ambarcațiuni sau a unui avion. ◊ Loc. adv. Pe (sau la) bord = în ambarcațiune; p. anal. în avion. ◊ Expr. A arunca peste bord = a renunța la ceva ca nefiind de folos. – Din fr. bord.

DOOM

bord s. n., pl. bórduri

bordurilor
BORDÚRĂ, borduri, s. f. 1. Fâșie, panglică sau cusătură aplicată ca podoabă pe marginea unui obiect textil. 2. Zonă care înconjoară marginea unui obiect, cu o structură diferită de a acestuia; spec. zonă de la marginea dinspre partea carosabilă a trotuarului sau a refugiilor. Bordura de flori a unei peluze. – Din fr. bordure.

DOOM

bordúră s. f., g.-d. art. bordúrii; pl. bordúri

bordurând
BORDURÁ, bordurez, vb. I. Tranz. A face operația de răsfrângere a marginilor unui obiect prin tragere și întindere. – Din bordură.

DOOM

bordurá (a ~) vb., ind. prez. 3 bordureáză

bordurînd
BORDURÁ, bordurez, vb. I. Tranz. A face operația de răsfrângere a marginilor unui obiect prin tragere și întindere. – Din bordură.

DOOM

bordurá (a ~) vb., ind. prez. 3 bordureáză

bordurări
BORDURÁRE, bordurări, s. f. Acțiunea de a bordura și rezultatul ei. – V. bordura.

DOOM

borduráre s. f., g.-d. art. bordurắrii; pl. bordurắri

bordurării
BORDURÁRE, bordurări, s. f. Acțiunea de a bordura și rezultatul ei. – V. bordura.

DOOM

borduráre s. f., g.-d. art. bordurắrii; pl. bordurắri

bordurările
BORDURÁRE, bordurări, s. f. Acțiunea de a bordura și rezultatul ei. – V. bordura.

DOOM

borduráre s. f., g.-d. art. bordurắrii; pl. bordurắri

bordurărilor
BORDURÁRE, bordurări, s. f. Acțiunea de a bordura și rezultatul ei. – V. bordura.

DOOM

borduráre s. f., g.-d. art. bordurắrii; pl. bordurắri

boreades
Boreades, denumire purtată de Zetes și Calais, ca fii ai lui Boreas.

boreal
BOREÁL, -Ă, boreali, -e, adj. Din emisfera nordică; septentrional. [Pr.: -re-al] – Din fr. boréal, lat. borealis.

DOOM

boreál (-re-al) adj. m., pl. boreáli; f. boreálă, pl. boreále

boreala
BOREÁL, -Ă, boreali, -e, adj. Din emisfera nordică; septentrional. [Pr.: -re-al] – Din fr. boréal, lat. borealis.

DOOM

boreál (-re-al) adj. m., pl. boreáli; f. boreálă, pl. boreále

boreale
BOREÁL, -Ă, boreali, -e, adj. Din emisfera nordică; septentrional. [Pr.: -re-al] – Din fr. boréal, lat. borealis.

DOOM

boreál (-re-al) adj. m., pl. boreáli; f. boreálă, pl. boreále

borealei
BOREÁL, -Ă, boreali, -e, adj. Din emisfera nordică; septentrional. [Pr.: -re-al] – Din fr. boréal, lat. borealis.

DOOM

boreál (-re-al) adj. m., pl. boreáli; f. boreálă, pl. boreále

borealele
BOREÁL, -Ă, boreali, -e, adj. Din emisfera nordică; septentrional. [Pr.: -re-al] – Din fr. boréal, lat. borealis.

DOOM

boreál (-re-al) adj. m., pl. boreáli; f. boreálă, pl. boreále

borealelor
BOREÁL, -Ă, boreali, -e, adj. Din emisfera nordică; septentrional. [Pr.: -re-al] – Din fr. boréal, lat. borealis.

DOOM

boreál (-re-al) adj. m., pl. boreáli; f. boreálă, pl. boreále

boreali
BOREÁL, -Ă, boreali, -e, adj. Din emisfera nordică; septentrional. [Pr.: -re-al] – Din fr. boréal, lat. borealis.

DOOM

boreál (-re-al) adj. m., pl. boreáli; f. boreálă, pl. boreále

borealii
BOREÁL, -Ă, boreali, -e, adj. Din emisfera nordică; septentrional. [Pr.: -re-al] – Din fr. boréal, lat. borealis.

DOOM

boreál (-re-al) adj. m., pl. boreáli; f. boreálă, pl. boreále

borealilor
BOREÁL, -Ă, boreali, -e, adj. Din emisfera nordică; septentrional. [Pr.: -re-al] – Din fr. boréal, lat. borealis.

DOOM

boreál (-re-al) adj. m., pl. boreáli; f. boreálă, pl. boreále

borealul
BOREÁL, -Ă, boreali, -e, adj. Din emisfera nordică; septentrional. [Pr.: -re-al] – Din fr. boréal, lat. borealis.

DOOM

boreál (-re-al) adj. m., pl. boreáli; f. boreálă, pl. boreále

borealului
BOREÁL, -Ă, boreali, -e, adj. Din emisfera nordică; septentrional. [Pr.: -re-al] – Din fr. boréal, lat. borealis.

DOOM

boreál (-re-al) adj. m., pl. boreáli; f. boreálă, pl. boreále

boreas
Boreas, personificare divină a vîntului de nord, era socotit, alături de frații lui, Eurus, Notus și Zephyrus, drept fiu al lui Astraeus și al lui Eos. Își avea lăcașul în Thracia, într-o peșteră de pe muntele Haemus. Cu Orithyia, fiica lui Erechtheus, pe care a răpit-o, a avut doi fii și două fiice (v. și Boreades).

boreasa
BOREÁSĂ, borese, s. f. (Reg.) Nevastă. – Din boiereasă.

DOOM

boreásă (reg.) s. f., g.-d. art. borései; pl. borése

boreazi
Boreazi = Boreades.

borese
BOREÁSĂ, borese, s. f. (Reg.) Nevastă. – Din boiereasă.

DOOM

boreásă (reg.) s. f., g.-d. art. borései; pl. borése

boresei
BOREÁSĂ, borese, s. f. (Reg.) Nevastă. – Din boiereasă.

DOOM

boreásă (reg.) s. f., g.-d. art. borései; pl. borése

boresele
BOREÁSĂ, borese, s. f. (Reg.) Nevastă. – Din boiereasă.

DOOM

boreásă (reg.) s. f., g.-d. art. borései; pl. borése

boreselor
BOREÁSĂ, borese, s. f. (Reg.) Nevastă. – Din boiereasă.

DOOM

boreásă (reg.) s. f., g.-d. art. borései; pl. borése

borfaș
BORFÁȘ, borfași, s. m. Hoț de rufe, de haine, de lucruri mărunte; găinar, bojogar. – Boarfă + suf. -aș.

DOOM

borfáș s. m., pl. borfáși

borfași
BORFÁȘ, borfași, s. m. Hoț de rufe, de haine, de lucruri mărunte; găinar, bojogar. – Boarfă + suf. -aș.

DOOM

borfáș s. m., pl. borfáși

borfașii
BORFÁȘ, borfași, s. m. Hoț de rufe, de haine, de lucruri mărunte; găinar, bojogar. – Boarfă + suf. -aș.

DOOM

borfáș s. m., pl. borfáși

borfașilor
BORFÁȘ, borfași, s. m. Hoț de rufe, de haine, de lucruri mărunte; găinar, bojogar. – Boarfă + suf. -aș.

DOOM

borfáș s. m., pl. borfáși

borfașul
BORFÁȘ, borfași, s. m. Hoț de rufe, de haine, de lucruri mărunte; găinar, bojogar. – Boarfă + suf. -aș.

DOOM

borfáș s. m., pl. borfáși

borfașului
BORFÁȘ, borfași, s. m. Hoț de rufe, de haine, de lucruri mărunte; găinar, bojogar. – Boarfă + suf. -aș.

DOOM

borfáș s. m., pl. borfáși

borfet
borfet, s. n. sg. 1. prostituate. 2. deținute, pușcăriașe.

borfetă
borfetă, borfete s. f. prostituată.

borfăi
BORFĂÍ, borfăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A scotoci (hainele) pentru a căuta ceva. – Din boarfă.

borfășia
BORFĂȘÍE, borfășii, s. f. (Rar) 1. Îndeletnicirea borfașului. 2. Furt de lucruri mărunte. – Borfaș + suf. -ie.

DOOM

borfășíe (rar) s. f., art. borfășía, g.-d. art. borfășíei; pl. borfășíi, art. borfășíile

borfășie
BORFĂȘÍE, borfășii, s. f. (Rar) 1. Îndeletnicirea borfașului. 2. Furt de lucruri mărunte. – Borfaș + suf. -ie.

DOOM

borfășíe (rar) s. f., art. borfășía, g.-d. art. borfășíei; pl. borfășíi, art. borfășíile

borfășiei
BORFĂȘÍE, borfășii, s. f. (Rar) 1. Îndeletnicirea borfașului. 2. Furt de lucruri mărunte. – Borfaș + suf. -ie.

DOOM

borfășíe (rar) s. f., art. borfășía, g.-d. art. borfășíei; pl. borfășíi, art. borfășíile

borfășii
BORFĂȘÍE, borfășii, s. f. (Rar) 1. Îndeletnicirea borfașului. 2. Furt de lucruri mărunte. – Borfaș + suf. -ie.

DOOM

borfășíe (rar) s. f., art. borfășía, g.-d. art. borfășíei; pl. borfășíi, art. borfășíile

borfășiile
BORFĂȘÍE, borfășii, s. f. (Rar) 1. Îndeletnicirea borfașului. 2. Furt de lucruri mărunte. – Borfaș + suf. -ie.

DOOM

borfășíe (rar) s. f., art. borfășía, g.-d. art. borfășíei; pl. borfășíi, art. borfășíile

borfășiilor
BORFĂȘÍE, borfășii, s. f. (Rar) 1. Îndeletnicirea borfașului. 2. Furt de lucruri mărunte. – Borfaș + suf. -ie.

DOOM

borfășíe (rar) s. f., art. borfășía, g.-d. art. borfășíei; pl. borfășíi, art. borfășíile

borghis
BÓRGHIS s.n. (Poligr.) Corp de literă de nouă puncte tipografice, folosit în special pentru culegerea articolelor de ziar. [< germ. Borgis].

DOOM

bórghis s. n.

borghisul
BÓRGHIS s.n. (Poligr.) Corp de literă de nouă puncte tipografice, folosit în special pentru culegerea articolelor de ziar. [< germ. Borgis].

DOOM

bórghis s. n.

borghisului
BÓRGHIS s.n. (Poligr.) Corp de literă de nouă puncte tipografice, folosit în special pentru culegerea articolelor de ziar. [< germ. Borgis].

DOOM

bórghis s. n.

borh
borh- – Rădăcină expresivă, care pare a imita ghiorțăitul sau zgomotul mațelor. Creație spontană, bazată pe aceeași consonanță care a dat naștere gr. βορβορυγμός, cf. și borț. Numeroase der., care se dau în continuare, toate (cu excepția lui burduf, reintegrat în literatură datorită constantului său uz pastoral), păstrează o nuanță fam. și chiar o anume vulgaritate: în pofida circulației sale extinse, are o folosire destul de limitată în limba scrisă. Cf. Iordan, BF, II,192. Der. borhăi, borfă(n)i, vb. (a chiorăi mațele; a-și scoate mațele vitelor cu coarnele); borhăie (var. borheie, bîr(di)haie), s. f. pl. (intestine, mațe); borhan, s. n. (burtă, pîntece, stomac); borhan, s. n. (burtă, proeminență, protuberanță); bu(r)d(ul)e(a), s. m. (burtos; poreclă pentru copiii grași); bărdihan (var. bîrdihan, burdihan, etc.), s. n. (burtă, măruntaie); bîrdizan (var. burdizan), s. n. (bășică); burduhoaie, s. f. (butoi); burduhăni (var. bărdăhăni). vb. (a scoate mațele); borhot, s. n. (măruntaie; fruct fermentat, înainte sau după distilarea alcoolului), nume care se explică prin bășicile produse de fermentarea masei de fructe, și care amintesc de ghiorăit; borhoti, vb. (a fermenta); bortilă, s. f. (Trans., borhot, fruct fermentat), care trebuie să fie reducere de la *borhotilă; burduf (var. burduș, burduj, bortuf, burtuc), s. n. (stomac, pîntece; peritoneu; bășică; uger; foale; cutia viorii; copil mic); burduhos, adj. (burtos); burduhănos, adj. (burtos); burduși, vb. (a înțesa, a îngrămădi; a bate, a lovi; a se strica fructele; a se îndoi peretele), pentru al cărui semantism cf. bîcși; burdușeală, s. f. (proeminență; bătaie, tăbăceală); burdui, vb. (struna viorii pentru „la”), probabil datorită materiei sale prime; butuș, s. n. (pîntece; uger); butuși, vb. (a bate, a face zob). Nu știm dacă trebuie adăugat aici bolbotină, s. f. (Trans., fructă necomestibilă), pe care Scriban îl derivă din bg. bŭlvotina „vomitare”, și care pare a fi o var. de la cuvîntul menționat *borhotilă. Se cuvine să adăugăm că pentru burduf s-au căutat adesea etimoane străine. După Cihac, II, 23, trebuie să punem în legătură acest cuvînt cu rus. brjucho „pîntece”, brjuchan „burtos”, pol. brzuch „pîntece”, burdziuk „burduf”; însă explicația nu este suficientă în ce privește fonetismul, și, pe de altă parte, termenii respectivi, par a proveni în parte din rom. Densusianu, GS, I, 349 (și Rosetti, II, 82), pun în legătură burduf cu tăt. burdak „gras”, azerbaidjan burduk „burduf”. Pentru Diculescu, 176, este cuvînt germanic, legat de dan. bör „sînul mamei”, și de germ. med. de sus burt „naștere”. Borhot este, pentru Scriban, un der. de la mag. bor 'vin„. Pentru burdui, DAR propune un etimon *bordoneus, de tip imitativ. Din rom. par a proveni pol. b(u)rzuch, rut. burduch (Miklosich, Wander., 13), săs. burdû, mag. bürdó (Edelspacher 10).

borhot
BORHÓT, borhoturi, s. n. Totalitatea resturilor provenite din distilarea materiei prime (fructe, cereale) în industria alcoolului, a berii etc. și folosite ca hrană pentru animale. ♦ (Rar; la pl.) Mațe, măruntaie de porc, de miel etc. necurățate. – Et. nec.

DOOM

borhót s. n., pl. borhóturi

borhotul
BORHÓT, borhoturi, s. n. Totalitatea resturilor provenite din distilarea materiei prime (fructe, cereale) în industria alcoolului, a berii etc. și folosite ca hrană pentru animale. ♦ (Rar; la pl.) Mațe, măruntaie de porc, de miel etc. necurățate. – Et. nec.

DOOM

borhót s. n., pl. borhóturi

borhotului
BORHÓT, borhoturi, s. n. Totalitatea resturilor provenite din distilarea materiei prime (fructe, cereale) în industria alcoolului, a berii etc. și folosite ca hrană pentru animale. ♦ (Rar; la pl.) Mațe, măruntaie de porc, de miel etc. necurățate. – Et. nec.

DOOM

borhót s. n., pl. borhóturi

borhoturi
BORHÓT, borhoturi, s. n. Totalitatea resturilor provenite din distilarea materiei prime (fructe, cereale) în industria alcoolului, a berii etc. și folosite ca hrană pentru animale. ♦ (Rar; la pl.) Mațe, măruntaie de porc, de miel etc. necurățate. – Et. nec.

DOOM

borhót s. n., pl. borhóturi

borhoturile
BORHÓT, borhoturi, s. n. Totalitatea resturilor provenite din distilarea materiei prime (fructe, cereale) în industria alcoolului, a berii etc. și folosite ca hrană pentru animale. ♦ (Rar; la pl.) Mațe, măruntaie de porc, de miel etc. necurățate. – Et. nec.

DOOM

borhót s. n., pl. borhóturi

borhoturilor
BORHÓT, borhoturi, s. n. Totalitatea resturilor provenite din distilarea materiei prime (fructe, cereale) în industria alcoolului, a berii etc. și folosite ca hrană pentru animale. ♦ (Rar; la pl.) Mațe, măruntaie de porc, de miel etc. necurățate. – Et. nec.

DOOM

borhót s. n., pl. borhóturi

bori
BOÁRE s. f. 1. Adiere plăcută de vânt. 2. Miros plăcut, mireasmă, parfum.- Lat. boreas.

DOOM

boáre s. f., g.-d. art. boárei

boric
BÓRIC adj. (În sintagma) Acid boric = acid al borului¹, care se prezintă ca o pulbere albă, cristalină, fără miros, solubilă în apă, folosit ca antiseptic slab, la emailaj, în tăbăcărie etc. – Din fr. borique.

DOOM

bóric adj. m.

boricat
BORICÁT, -Ă, boricați, -te, adj. Preparat cu acid boric. ◊ Apă boricată = apă în care s-a dizolvat acid boric. Vaselină boricată = vaselină preparată cu acid boric. – Din fr. boriqué.

DOOM

boricát adj. m., pl. boricáți; f. boricátă, pl. boricáte

boricata
BORICÁT, -Ă, boricați, -te, adj. Preparat cu acid boric. ◊ Apă boricată = apă în care s-a dizolvat acid boric. Vaselină boricată = vaselină preparată cu acid boric. – Din fr. boriqué.

DOOM

boricát adj. m., pl. boricáți; f. boricátă, pl. boricáte

boricate
BORICÁT, -Ă, boricați, -te, adj. Preparat cu acid boric. ◊ Apă boricată = apă în care s-a dizolvat acid boric. Vaselină boricată = vaselină preparată cu acid boric. – Din fr. boriqué.

DOOM

boricát adj. m., pl. boricáți; f. boricátă, pl. boricáte

boricatei
BORICÁT, -Ă, boricați, -te, adj. Preparat cu acid boric. ◊ Apă boricată = apă în care s-a dizolvat acid boric. Vaselină boricată = vaselină preparată cu acid boric. – Din fr. boriqué.

DOOM

boricát adj. m., pl. boricáți; f. boricátă, pl. boricáte

boricatele
BORICÁT, -Ă, boricați, -te, adj. Preparat cu acid boric. ◊ Apă boricată = apă în care s-a dizolvat acid boric. Vaselină boricată = vaselină preparată cu acid boric. – Din fr. boriqué.

DOOM

boricát adj. m., pl. boricáți; f. boricátă, pl. boricáte

boricatelor
BORICÁT, -Ă, boricați, -te, adj. Preparat cu acid boric. ◊ Apă boricată = apă în care s-a dizolvat acid boric. Vaselină boricată = vaselină preparată cu acid boric. – Din fr. boriqué.

DOOM

boricát adj. m., pl. boricáți; f. boricátă, pl. boricáte

boricatul
BORICÁT, -Ă, boricați, -te, adj. Preparat cu acid boric. ◊ Apă boricată = apă în care s-a dizolvat acid boric. Vaselină boricată = vaselină preparată cu acid boric. – Din fr. boriqué.

DOOM

boricát adj. m., pl. boricáți; f. boricátă, pl. boricáte

boricatului
BORICÁT, -Ă, boricați, -te, adj. Preparat cu acid boric. ◊ Apă boricată = apă în care s-a dizolvat acid boric. Vaselină boricată = vaselină preparată cu acid boric. – Din fr. boriqué.

DOOM

boricát adj. m., pl. boricáți; f. boricátă, pl. boricáte

boricați
BORICÁT, -Ă, boricați, -te, adj. Preparat cu acid boric. ◊ Apă boricată = apă în care s-a dizolvat acid boric. Vaselină boricată = vaselină preparată cu acid boric. – Din fr. boriqué.

DOOM

boricát adj. m., pl. boricáți; f. boricátă, pl. boricáte

boricații
BORICÁT, -Ă, boricați, -te, adj. Preparat cu acid boric. ◊ Apă boricată = apă în care s-a dizolvat acid boric. Vaselină boricată = vaselină preparată cu acid boric. – Din fr. boriqué.

DOOM

boricát adj. m., pl. boricáți; f. boricátă, pl. boricáte

boricaților
BORICÁT, -Ă, boricați, -te, adj. Preparat cu acid boric. ◊ Apă boricată = apă în care s-a dizolvat acid boric. Vaselină boricată = vaselină preparată cu acid boric. – Din fr. boriqué.

DOOM

boricát adj. m., pl. boricáți; f. boricátă, pl. boricáte

borici
BÓRIC adj. (În sintagma) Acid boric = acid al borului¹, care se prezintă ca o pulbere albă, cristalină, fără miros, solubilă în apă, folosit ca antiseptic slab, la emailaj, în tăbăcărie etc. – Din fr. borique.

DOOM

bóric adj. m.

boricii
BÓRIC adj. (În sintagma) Acid boric = acid al borului¹, care se prezintă ca o pulbere albă, cristalină, fără miros, solubilă în apă, folosit ca antiseptic slab, la emailaj, în tăbăcărie etc. – Din fr. borique.

DOOM

bóric adj. m.

boricilor
BÓRIC adj. (În sintagma) Acid boric = acid al borului¹, care se prezintă ca o pulbere albă, cristalină, fără miros, solubilă în apă, folosit ca antiseptic slab, la emailaj, în tăbăcărie etc. – Din fr. borique.

DOOM

bóric adj. m.

boricul
BÓRIC adj. (În sintagma) Acid boric = acid al borului¹, care se prezintă ca o pulbere albă, cristalină, fără miros, solubilă în apă, folosit ca antiseptic slab, la emailaj, în tăbăcărie etc. – Din fr. borique.

DOOM

bóric adj. m.

boricului
BÓRIC adj. (În sintagma) Acid boric = acid al borului¹, care se prezintă ca o pulbere albă, cristalină, fără miros, solubilă în apă, folosit ca antiseptic slab, la emailaj, în tăbăcărie etc. – Din fr. borique.

DOOM

bóric adj. m.

borii
BOÁRE s. f. 1. Adiere plăcută de vânt. 2. Miros plăcut, mireasmă, parfum.- Lat. boreas.

DOOM

boáre s. f., g.-d. art. boárei

borism
BORÍSM s.n. Intoxicație cu bor. [Cf. fr. borisme].

borismul
BORÍSM s.n. Intoxicație cu bor. [Cf. fr. borisme].

borismului
BORÍSM s.n. Intoxicație cu bor. [Cf. fr. borisme].

borium
BÓRIUM s.n. Carbură metalică, în principal de wolfram, folosită la armarea pieselor de mașini supuse la uzură. [Pron. -ri-um. / < fr. borium, germ. Borium].

DOOM

bórium (-ri-um) s. n.

boriumul
BÓRIUM s.n. Carbură metalică, în principal de wolfram, folosită la armarea pieselor de mașini supuse la uzură. [Pron. -ri-um. / < fr. borium, germ. Borium].

DOOM

bórium (-ri-um) s. n.

boriumului
BÓRIUM s.n. Carbură metalică, în principal de wolfram, folosită la armarea pieselor de mașini supuse la uzură. [Pron. -ri-um. / < fr. borium, germ. Borium].

DOOM

bórium (-ri-um) s. n.

boriță
BORÍȚĂ s. f. Numele unui dans popular și melodia după care se execută. – Din magh. borica.

bormașina
BORMAȘÍNĂ, bormașini, s. f. Mașină de găurit metale, piatră etc. cu ajutorul unui burghiu rotitor. [Acc. și: bórmașină] – Din germ. Bohrmaschine.

bormașini
BORMAȘÍNĂ, bormașini, s. f. Mașină de găurit metale, piatră etc. cu ajutorul unui burghiu rotitor. [Acc. și: bórmașină] – Din germ. Bohrmaschine.

bormașinii
BORMAȘÍNĂ, bormașini, s. f. Mașină de găurit metale, piatră etc. cu ajutorul unui burghiu rotitor. [Acc. și: bórmașină] – Din germ. Bohrmaschine.

bormașinile
BORMAȘÍNĂ, bormașini, s. f. Mașină de găurit metale, piatră etc. cu ajutorul unui burghiu rotitor. [Acc. și: bórmașină] – Din germ. Bohrmaschine.

bormașinilor
BORMAȘÍNĂ, bormașini, s. f. Mașină de găurit metale, piatră etc. cu ajutorul unui burghiu rotitor. [Acc. și: bórmașină] – Din germ. Bohrmaschine.

bormașină
BÓRMAȘINĂ, bormașini, s. f. Mașină de găurit metale, piatră etc. cu ajutorul unui burghiu rotitor. – Din germ. Bohrmaschine.

DOOM

bormașínă s. f., g.-d. art. bormașínii; pl. bormașíni

borna
BORNÁ, bornez, vb. I. Tranz. A pune borne (1). – Din fr. borner.

DOOM

borná (a ~) vb., ind. prez. 3 borneáză

borna
BÓRNĂ, borne, s. f. 1. Stâlp fixat pe marginea unui drum pentru indicarea kilometrajului, a distanței până la localitățile de pe șosea etc. ♦ Stâlp implantat la distanțe regulate în marginea unui drum carosabil. 2. Piesă de contact montată la capătul unui conductor electric. – Din fr. borne.

DOOM

bórnă s. f., g.-d. art. bórnei; pl. bórne

bornai
BORNÁ, bornez, vb. I. Tranz. A pune borne (1). – Din fr. borner.

DOOM

borná (a ~) vb., ind. prez. 3 borneáză

bornaj
BORNÁJ, bornaje, s. n. Bornare. – Din fr. bornage.

DOOM

bornáj s. n.

bornam
BORNÁ, bornez, vb. I. Tranz. A pune borne (1). – Din fr. borner.

DOOM

borná (a ~) vb., ind. prez. 3 borneáză

bornare
BORNÁ, bornez, vb. I. Tranz. A pune borne (1). – Din fr. borner.

DOOM

borná (a ~) vb., ind. prez. 3 borneáză

bornare
BORNÁRE, bornări, s. f. Acțiunea de a borna și rezultatul ei; bornaj. – V. borna.

DOOM

bornáre s. f., g.-d. art. bornắrii

bornarea
BORNÁRE, bornări, s. f. Acțiunea de a borna și rezultatul ei; bornaj. – V. borna.

DOOM

bornáre s. f., g.-d. art. bornắrii

bornară
BORNÁ, bornez, vb. I. Tranz. A pune borne (1). – Din fr. borner.

DOOM

borná (a ~) vb., ind. prez. 3 borneáză

bornarăm
BORNÁ, bornez, vb. I. Tranz. A pune borne (1). – Din fr. borner.

DOOM

borná (a ~) vb., ind. prez. 3 borneáză

bornarăți
BORNÁ, bornez, vb. I. Tranz. A pune borne (1). – Din fr. borner.

DOOM

borná (a ~) vb., ind. prez. 3 borneáză

bornase
BORNÁ, bornez, vb. I. Tranz. A pune borne (1). – Din fr. borner.

DOOM

borná (a ~) vb., ind. prez. 3 borneáză

bornasem
BORNÁ, bornez, vb. I. Tranz. A pune borne (1). – Din fr. borner.

DOOM

borná (a ~) vb., ind. prez. 3 borneáză

bornaseră
BORNÁ, bornez, vb. I. Tranz. A pune borne (1). – Din fr. borner.

DOOM

borná (a ~) vb., ind. prez. 3 borneáză

bornaserăm
BORNÁ, bornez, vb. I. Tranz. A pune borne (1). – Din fr. borner.

DOOM

borná (a ~) vb., ind. prez. 3 borneáză

bornaserăți
BORNÁ, bornez, vb. I. Tranz. A pune borne (1). – Din fr. borner.

DOOM

borná (a ~) vb., ind. prez. 3 borneáză

bornaseși
BORNÁ, bornez, vb. I. Tranz. A pune borne (1). – Din fr. borner.

DOOM

borná (a ~) vb., ind. prez. 3 borneáză

bornaseți
BORNÁ, bornez, vb. I. Tranz. A pune borne (1). – Din fr. borner.

DOOM

borná (a ~) vb., ind. prez. 3 borneáză

bornat
BORNÁ, bornez, vb. I. Tranz. A pune borne (1). – Din fr. borner.

DOOM

borná (a ~) vb., ind. prez. 3 borneáză

bornat
BORNÁT, -Ă, bornați, -te, adj. Cu borne. – V. borna.

bornata
BORNÁT, -Ă, bornați, -te, adj. Cu borne. – V. borna.

bornate
BORNÁT, -Ă, bornați, -te, adj. Cu borne. – V. borna.

bornatei
BORNÁT, -Ă, bornați, -te, adj. Cu borne. – V. borna.

bornatele
BORNÁT, -Ă, bornați, -te, adj. Cu borne. – V. borna.

bornatelor
BORNÁT, -Ă, bornați, -te, adj. Cu borne. – V. borna.

bornatul
BORNÁT, -Ă, bornați, -te, adj. Cu borne. – V. borna.

bornatului
BORNÁT, -Ă, bornați, -te, adj. Cu borne. – V. borna.

bornau
BORNÁ, bornez, vb. I. Tranz. A pune borne (1). – Din fr. borner.

DOOM

borná (a ~) vb., ind. prez. 3 borneáză

bornași
BORNÁ, bornez, vb. I. Tranz. A pune borne (1). – Din fr. borner.

DOOM

borná (a ~) vb., ind. prez. 3 borneáză

bornați
BORNÁ, bornez, vb. I. Tranz. A pune borne (1). – Din fr. borner.

DOOM

borná (a ~) vb., ind. prez. 3 borneáză

bornați
BORNÁT, -Ă, bornați, -te, adj. Cu borne. – V. borna.

bornații
BORNÁT, -Ă, bornați, -te, adj. Cu borne. – V. borna.

bornaților
BORNÁT, -Ă, bornați, -te, adj. Cu borne. – V. borna.

borne
BÓRNĂ, borne, s. f. 1. Stâlp fixat pe marginea unui drum pentru indicarea kilometrajului, a distanței până la localitățile de pe șosea etc. ♦ Stâlp implantat la distanțe regulate în marginea unui drum carosabil. 2. Piesă de contact montată la capătul unui conductor electric. – Din fr. borne.

DOOM

bórnă s. f., g.-d. art. bórnei; pl. bórne

bornează
BORNÁ, bornez, vb. I. Tranz. A pune borne (1). – Din fr. borner.

DOOM

borná (a ~) vb., ind. prez. 3 borneáză

bornei
BÓRNĂ, borne, s. f. 1. Stâlp fixat pe marginea unui drum pentru indicarea kilometrajului, a distanței până la localitățile de pe șosea etc. ♦ Stâlp implantat la distanțe regulate în marginea unui drum carosabil. 2. Piesă de contact montată la capătul unui conductor electric. – Din fr. borne.

DOOM

bórnă s. f., g.-d. art. bórnei; pl. bórne

bornele
BÓRNĂ, borne, s. f. 1. Stâlp fixat pe marginea unui drum pentru indicarea kilometrajului, a distanței până la localitățile de pe șosea etc. ♦ Stâlp implantat la distanțe regulate în marginea unui drum carosabil. 2. Piesă de contact montată la capătul unui conductor electric. – Din fr. borne.

DOOM

bórnă s. f., g.-d. art. bórnei; pl. bórne

bornelor
BÓRNĂ, borne, s. f. 1. Stâlp fixat pe marginea unui drum pentru indicarea kilometrajului, a distanței până la localitățile de pe șosea etc. ♦ Stâlp implantat la distanțe regulate în marginea unui drum carosabil. 2. Piesă de contact montată la capătul unui conductor electric. – Din fr. borne.

DOOM

bórnă s. f., g.-d. art. bórnei; pl. bórne

borneol
BORNEÓL s.n. Camfor de Borneo. [Pron. -ne-ol. / < fr. bornéol].

borneu
BORNÉU, bornee, s. n. (Reg. înv.) Raniță. – Din magh. borju.

bornez
BORNÁ, bornez, vb. I. Tranz. A pune borne (1). – Din fr. borner.

DOOM

borná (a ~) vb., ind. prez. 3 borneáză

borneze
BORNÁ, bornez, vb. I. Tranz. A pune borne (1). – Din fr. borner.

DOOM

borná (a ~) vb., ind. prez. 3 borneáză

bornezi
BORNÁ, bornez, vb. I. Tranz. A pune borne (1). – Din fr. borner.

DOOM

borná (a ~) vb., ind. prez. 3 borneáză

bornit
BORNÍT s.m. Sulfură naturală de cupru și fier. [< fr. bornite].

DOOM

bornít s. n.

bornitul
BORNÍT s.m. Sulfură naturală de cupru și fier. [< fr. bornite].

DOOM

bornít s. n.

bornitului
BORNÍT s.m. Sulfură naturală de cupru și fier. [< fr. bornite].

DOOM

bornít s. n.

bornând
BORNÁ, bornez, vb. I. Tranz. A pune borne (1). – Din fr. borner.

DOOM

borná (a ~) vb., ind. prez. 3 borneáză

bornînd
BORNÁ, bornez, vb. I. Tranz. A pune borne (1). – Din fr. borner.

DOOM

borná (a ~) vb., ind. prez. 3 borneáză

bornăi
BORNĂÍ, bórnăi, vb. IV. Intranz. (Trans.) A bâzâi, a zbârnâi; a susura; a grohăi. (din zbârnâi, față de care se află într-o relație asemănătoare ca și zborși față de zbârli)

bornăire
BORNĂÍ, bórnăi, vb. IV. Intranz. (Trans.) A bâzâi, a zbârnâi; a susura; a grohăi. (din zbârnâi, față de care se află într-o relație asemănătoare ca și zborși față de zbârli)

bornări
BORNÁRE, bornări, s. f. Acțiunea de a borna și rezultatul ei; bornaj. – V. borna.

DOOM

bornáre s. f., g.-d. art. bornắrii

bornării
BORNÁRE, bornări, s. f. Acțiunea de a borna și rezultatul ei; bornaj. – V. borna.

DOOM

bornáre s. f., g.-d. art. bornắrii

bornările
BORNÁRE, bornări, s. f. Acțiunea de a borna și rezultatul ei; bornaj. – V. borna.

DOOM

bornáre s. f., g.-d. art. bornắrii

bornărilor
BORNÁRE, bornări, s. f. Acțiunea de a borna și rezultatul ei; bornaj. – V. borna.

DOOM

bornáre s. f., g.-d. art. bornắrii

boroacă
boroácă (boroáce), s. f. – Tumoare, umflătură. Lat. verruca (Densusianu, GS, VII, 175). Cuvînt rar pe care personal nu îl cunoaștem.

boroaică
boroaică, boroaice s. f. țigancă.

boroana
BOROÁNĂ, boroane, s. f. (Reg.) Grapă. – Din ucr. borona.

DOOM

boroánă (reg.) s. f., g.-d. art. boroánei; pl. boroáne

boroane
BOROÁNĂ, boroane, s. f. (Reg.) Grapă. – Din ucr. borona.

DOOM

boroánă (reg.) s. f., g.-d. art. boroánei; pl. boroáne

boroanei
BOROÁNĂ, boroane, s. f. (Reg.) Grapă. – Din ucr. borona.

DOOM

boroánă (reg.) s. f., g.-d. art. boroánei; pl. boroáne

boroanele
BOROÁNĂ, boroane, s. f. (Reg.) Grapă. – Din ucr. borona.

DOOM

boroánă (reg.) s. f., g.-d. art. boroánei; pl. boroáne

boroanelor
BOROÁNĂ, boroane, s. f. (Reg.) Grapă. – Din ucr. borona.

DOOM

boroánă (reg.) s. f., g.-d. art. boroánei; pl. boroáne

boroboața
BOROBOÁȚĂ, boroboațe, s. f. (Fam.) Poznă, neghiobie, faptă necugetată. – Et. nec.

DOOM

boroboáță (fam.) s. f., g.-d. art. boroboáței; pl. boroboáțe

boroboațe
BOROBOÁȚĂ, boroboațe, s. f. (Fam.) Poznă, neghiobie, faptă necugetată. – Et. nec.

DOOM

boroboáță (fam.) s. f., g.-d. art. boroboáței; pl. boroboáțe

boroboaței
BOROBOÁȚĂ, boroboațe, s. f. (Fam.) Poznă, neghiobie, faptă necugetată. – Et. nec.

DOOM

boroboáță (fam.) s. f., g.-d. art. boroboáței; pl. boroboáțe

boroboațele
BOROBOÁȚĂ, boroboațe, s. f. (Fam.) Poznă, neghiobie, faptă necugetată. – Et. nec.

DOOM

boroboáță (fam.) s. f., g.-d. art. boroboáței; pl. boroboáțe

boroboațelor
BOROBOÁȚĂ, boroboațe, s. f. (Fam.) Poznă, neghiobie, faptă necugetată. – Et. nec.

DOOM

boroboáță (fam.) s. f., g.-d. art. boroboáței; pl. boroboáțe

boronciiuc
BORANGÍC, borangicuri, s. n. 1. Fir depănat de pe gogoșile viermilor de mătase. 2. Țesătură făcută în industria casnică din acest fir. ♦ (La pl.) Diferite feluri de țesături de borangic (1). [Var.: burangíc s. n.] – Din tc. bürüncük.

DOOM

borangíc s. n., pl. borangícuri

boronea
BORONÍ, boronesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A grăpa. – Din boroană.

DOOM

boroní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boronésc, imperf. 3 sg. boroneá; conj. prez. 3 să boroneáscă

boroneai
BORONÍ, boronesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A grăpa. – Din boroană.

DOOM

boroní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boronésc, imperf. 3 sg. boroneá; conj. prez. 3 să boroneáscă

boroneam
BORONÍ, boronesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A grăpa. – Din boroană.

DOOM

boroní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boronésc, imperf. 3 sg. boroneá; conj. prez. 3 să boroneáscă

boronească
BORONÍ, boronesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A grăpa. – Din boroană.

DOOM

boroní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boronésc, imperf. 3 sg. boroneá; conj. prez. 3 să boroneáscă

boroneau
BORONÍ, boronesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A grăpa. – Din boroană.

DOOM

boroní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boronésc, imperf. 3 sg. boroneá; conj. prez. 3 să boroneáscă

boroneați
BORONÍ, boronesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A grăpa. – Din boroană.

DOOM

boroní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boronésc, imperf. 3 sg. boroneá; conj. prez. 3 să boroneáscă

boronesc
BORONÍ, boronesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A grăpa. – Din boroană.

DOOM

boroní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boronésc, imperf. 3 sg. boroneá; conj. prez. 3 să boroneáscă

boronește
BORONÍ, boronesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A grăpa. – Din boroană.

DOOM

boroní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boronésc, imperf. 3 sg. boroneá; conj. prez. 3 să boroneáscă

boronești
BORONÍ, boronesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A grăpa. – Din boroană.

DOOM

boroní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boronésc, imperf. 3 sg. boroneá; conj. prez. 3 să boroneáscă

boroni
BORONÍ, boronesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A grăpa. – Din boroană.

DOOM

boroní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boronésc, imperf. 3 sg. boroneá; conj. prez. 3 să boroneáscă

boronii
BORONÍ, boronesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A grăpa. – Din boroană.

DOOM

boroní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boronésc, imperf. 3 sg. boroneá; conj. prez. 3 să boroneáscă

boronim
BORONÍ, boronesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A grăpa. – Din boroană.

DOOM

boroní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boronésc, imperf. 3 sg. boroneá; conj. prez. 3 să boroneáscă

boronind
BORONÍ, boronesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A grăpa. – Din boroană.

DOOM

boroní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boronésc, imperf. 3 sg. boroneá; conj. prez. 3 să boroneáscă

boronire
BORONÍ, boronesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A grăpa. – Din boroană.

DOOM

boroní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boronésc, imperf. 3 sg. boroneá; conj. prez. 3 să boroneáscă

boroniră
BORONÍ, boronesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A grăpa. – Din boroană.

DOOM

boroní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boronésc, imperf. 3 sg. boroneá; conj. prez. 3 să boroneáscă

boronirăm
BORONÍ, boronesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A grăpa. – Din boroană.

DOOM

boroní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boronésc, imperf. 3 sg. boroneá; conj. prez. 3 să boroneáscă

boronirăți
BORONÍ, boronesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A grăpa. – Din boroană.

DOOM

boroní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boronésc, imperf. 3 sg. boroneá; conj. prez. 3 să boroneáscă

boronise
BORONÍ, boronesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A grăpa. – Din boroană.

DOOM

boroní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boronésc, imperf. 3 sg. boroneá; conj. prez. 3 să boroneáscă

boronisem
BORONÍ, boronesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A grăpa. – Din boroană.

DOOM

boroní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boronésc, imperf. 3 sg. boroneá; conj. prez. 3 să boroneáscă

boroniseră
BORONÍ, boronesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A grăpa. – Din boroană.

DOOM

boroní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boronésc, imperf. 3 sg. boroneá; conj. prez. 3 să boroneáscă

boroniserăm
BORONÍ, boronesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A grăpa. – Din boroană.

DOOM

boroní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boronésc, imperf. 3 sg. boroneá; conj. prez. 3 să boroneáscă

boroniserăți
BORONÍ, boronesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A grăpa. – Din boroană.

DOOM

boroní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boronésc, imperf. 3 sg. boroneá; conj. prez. 3 să boroneáscă

boroniseși
BORONÍ, boronesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A grăpa. – Din boroană.

DOOM

boroní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boronésc, imperf. 3 sg. boroneá; conj. prez. 3 să boroneáscă

boroniseți
BORONÍ, boronesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A grăpa. – Din boroană.

DOOM

boroní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boronésc, imperf. 3 sg. boroneá; conj. prez. 3 să boroneáscă

boronit
BORONÍ, boronesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A grăpa. – Din boroană.

DOOM

boroní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boronésc, imperf. 3 sg. boroneá; conj. prez. 3 să boroneáscă

boronit
BORONÍT s. n. (Reg.) Acțiunea de a boroni; grăpat. – V. boroni.

DOOM

boronít (reg.) s. n.

boronita
BORONÍT s. n. (Reg.) Acțiunea de a boroni; grăpat. – V. boroni.

DOOM

boronít (reg.) s. n.

boronite
BORONÍT s. n. (Reg.) Acțiunea de a boroni; grăpat. – V. boroni.

DOOM

boronít (reg.) s. n.

boronitei
BORONÍT s. n. (Reg.) Acțiunea de a boroni; grăpat. – V. boroni.

DOOM

boronít (reg.) s. n.

boronitele
BORONÍT s. n. (Reg.) Acțiunea de a boroni; grăpat. – V. boroni.

DOOM

boronít (reg.) s. n.

boronitelor
BORONÍT s. n. (Reg.) Acțiunea de a boroni; grăpat. – V. boroni.

DOOM

boronít (reg.) s. n.

boronitul
BORONÍT s. n. (Reg.) Acțiunea de a boroni; grăpat. – V. boroni.

DOOM

boronít (reg.) s. n.

boronitului
BORONÍT s. n. (Reg.) Acțiunea de a boroni; grăpat. – V. boroni.

DOOM

boronít (reg.) s. n.

boronituri
BORONÍT s. n. (Reg.) Acțiunea de a boroni; grăpat. – V. boroni.

DOOM

boronít (reg.) s. n.

boroniturile
BORONÍT s. n. (Reg.) Acțiunea de a boroni; grăpat. – V. boroni.

DOOM

boronít (reg.) s. n.

boroniturilor
BORONÍT s. n. (Reg.) Acțiunea de a boroni; grăpat. – V. boroni.

DOOM

boronít (reg.) s. n.

boroniși
BORONÍ, boronesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A grăpa. – Din boroană.

DOOM

boroní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boronésc, imperf. 3 sg. boroneá; conj. prez. 3 să boroneáscă

boroniți
BORONÍ, boronesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A grăpa. – Din boroană.

DOOM

boroní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boronésc, imperf. 3 sg. boroneá; conj. prez. 3 să boroneáscă

boroniți
BORONÍT s. n. (Reg.) Acțiunea de a boroni; grăpat. – V. boroni.

DOOM

boronít (reg.) s. n.

boroniții
BORONÍT s. n. (Reg.) Acțiunea de a boroni; grăpat. – V. boroni.

DOOM

boronít (reg.) s. n.

boroniților
BORONÍT s. n. (Reg.) Acțiunea de a boroni; grăpat. – V. boroni.

DOOM

boronít (reg.) s. n.

boronă
BORÓNĂ s. f. v. boroană.

boroșlean
boroșleán (boroșléni), s. m. – Iederă. – Var. broștean. Mag. borostyán sau boroszlán (Cihac, II, 484; Berneker 95; DAR; Gáldi, Dict., 110), de unde provin și slov. beršljan, sb. bršljan, ngr. μπρουσϰλιάνη. După Miklosich, Slaw. Elem., 15, din sl. bruštanŭ.

borseta
BORSÉTĂ, borsete, s. f. Geantă mică bărbătească (pentru acte, documente etc.). – Din it. borsetta.

DOOM

borsétă s. f., g.-d. art. borsétei; pl. borséte

borsete
BORSÉTĂ, borsete, s. f. Geantă mică bărbătească (pentru acte, documente etc.). – Din it. borsetta.

DOOM

borsétă s. f., g.-d. art. borsétei; pl. borséte

borsetei
BORSÉTĂ, borsete, s. f. Geantă mică bărbătească (pentru acte, documente etc.). – Din it. borsetta.

DOOM

borsétă s. f., g.-d. art. borsétei; pl. borséte

borsetele
BORSÉTĂ, borsete, s. f. Geantă mică bărbătească (pentru acte, documente etc.). – Din it. borsetta.

DOOM

borsétă s. f., g.-d. art. borsétei; pl. borséte

borsetelor
BORSÉTĂ, borsete, s. f. Geantă mică bărbătească (pentru acte, documente etc.). – Din it. borsetta.

DOOM

borsétă s. f., g.-d. art. borsétei; pl. borséte

bort
BORT s. n. Diamant brut cu structură fibroasă și cu luciu, întrebuințat ca abraziv. – Din fr. bort.

DOOM

bort s. n.

borta
BÓRTĂ, borte, s. f. (Reg.) 1. Scobitură, adâncitură într-un corp, într-un material sau în pământ; gaură, groapă. 2. Scorbură. 3. Vizuină. – Din ucr. bort.

DOOM

bórtă (reg.) s. f., g.-d. art. bórtei; pl. bórte

bortan
BORTÁN, bortani, s. m. (Reg.) Copac bătrân și scorburos. – Din bortă + suf. -an.

borte
BÓRTĂ, borte, s. f. (Reg.) 1. Scobitură, adâncitură într-un corp, într-un material sau în pământ; gaură, groapă. 2. Scorbură. 3. Vizuină. – Din ucr. bort.

DOOM

bórtă (reg.) s. f., g.-d. art. bórtei; pl. bórte

bortea
BORTÍ, bortesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Din ucr. bortyty.

DOOM

bortí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortésc, imperf. 3 sg. borteá; conj. prez. 3 să borteáscă

borteai
BORTÍ, bortesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Din ucr. bortyty.

DOOM

bortí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortésc, imperf. 3 sg. borteá; conj. prez. 3 să borteáscă

borteam
BORTÍ, bortesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Din ucr. bortyty.

DOOM

bortí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortésc, imperf. 3 sg. borteá; conj. prez. 3 să borteáscă

bortească
BORTÍ, bortesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Din ucr. bortyty.

DOOM

bortí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortésc, imperf. 3 sg. borteá; conj. prez. 3 să borteáscă

borteau
BORTÍ, bortesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Din ucr. bortyty.

DOOM

bortí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortésc, imperf. 3 sg. borteá; conj. prez. 3 să borteáscă

borteați
BORTÍ, bortesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Din ucr. bortyty.

DOOM

bortí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortésc, imperf. 3 sg. borteá; conj. prez. 3 să borteáscă

bortei
BÓRTĂ, borte, s. f. (Reg.) 1. Scobitură, adâncitură într-un corp, într-un material sau în pământ; gaură, groapă. 2. Scorbură. 3. Vizuină. – Din ucr. bort.

DOOM

bórtă (reg.) s. f., g.-d. art. bórtei; pl. bórte

bortele
BÓRTĂ, borte, s. f. (Reg.) 1. Scobitură, adâncitură într-un corp, într-un material sau în pământ; gaură, groapă. 2. Scorbură. 3. Vizuină. – Din ucr. bort.

DOOM

bórtă (reg.) s. f., g.-d. art. bórtei; pl. bórte

bortelea
BORTELÍ, bortelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Contaminare între bortă și sfredeli.

DOOM

bortelí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortelésc, imperf. 3 sg. borteleá; conj. prez. 3 să borteleáscă

borteleai
BORTELÍ, bortelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Contaminare între bortă și sfredeli.

DOOM

bortelí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortelésc, imperf. 3 sg. borteleá; conj. prez. 3 să borteleáscă

borteleam
BORTELÍ, bortelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Contaminare între bortă și sfredeli.

DOOM

bortelí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortelésc, imperf. 3 sg. borteleá; conj. prez. 3 să borteleáscă

bortelească
BORTELÍ, bortelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Contaminare între bortă și sfredeli.

DOOM

bortelí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortelésc, imperf. 3 sg. borteleá; conj. prez. 3 să borteleáscă

borteleau
BORTELÍ, bortelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Contaminare între bortă și sfredeli.

DOOM

bortelí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortelésc, imperf. 3 sg. borteleá; conj. prez. 3 să borteleáscă

borteleați
BORTELÍ, bortelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Contaminare între bortă și sfredeli.

DOOM

bortelí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortelésc, imperf. 3 sg. borteleá; conj. prez. 3 să borteleáscă

bortelesc
BORTELÍ, bortelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Contaminare între bortă și sfredeli.

DOOM

bortelí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortelésc, imperf. 3 sg. borteleá; conj. prez. 3 să borteleáscă

bortelește
BORTELÍ, bortelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Contaminare între bortă și sfredeli.

DOOM

bortelí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortelésc, imperf. 3 sg. borteleá; conj. prez. 3 să borteleáscă

bortelești
BORTELÍ, bortelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Contaminare între bortă și sfredeli.

DOOM

bortelí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortelésc, imperf. 3 sg. borteleá; conj. prez. 3 să borteleáscă

borteli
BORTELÍ, bortelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Contaminare între bortă și sfredeli.

DOOM

bortelí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortelésc, imperf. 3 sg. borteleá; conj. prez. 3 să borteleáscă

bortelii
BORTELÍ, bortelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Contaminare între bortă și sfredeli.

DOOM

bortelí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortelésc, imperf. 3 sg. borteleá; conj. prez. 3 să borteleáscă

bortelim
BORTELÍ, bortelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Contaminare între bortă și sfredeli.

DOOM

bortelí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortelésc, imperf. 3 sg. borteleá; conj. prez. 3 să borteleáscă

bortelind
BORTELÍ, bortelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Contaminare între bortă și sfredeli.

DOOM

bortelí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortelésc, imperf. 3 sg. borteleá; conj. prez. 3 să borteleáscă

bortelire
BORTELÍ, bortelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Contaminare între bortă și sfredeli.

DOOM

bortelí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortelésc, imperf. 3 sg. borteleá; conj. prez. 3 să borteleáscă

borteliră
BORTELÍ, bortelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Contaminare între bortă și sfredeli.

DOOM

bortelí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortelésc, imperf. 3 sg. borteleá; conj. prez. 3 să borteleáscă

bortelirăm
BORTELÍ, bortelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Contaminare între bortă și sfredeli.

DOOM

bortelí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortelésc, imperf. 3 sg. borteleá; conj. prez. 3 să borteleáscă

bortelirăți
BORTELÍ, bortelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Contaminare între bortă și sfredeli.

DOOM

bortelí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortelésc, imperf. 3 sg. borteleá; conj. prez. 3 să borteleáscă

bortelise
BORTELÍ, bortelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Contaminare între bortă și sfredeli.

DOOM

bortelí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortelésc, imperf. 3 sg. borteleá; conj. prez. 3 să borteleáscă

bortelisem
BORTELÍ, bortelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Contaminare între bortă și sfredeli.

DOOM

bortelí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortelésc, imperf. 3 sg. borteleá; conj. prez. 3 să borteleáscă

borteliseră
BORTELÍ, bortelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Contaminare între bortă și sfredeli.

DOOM

bortelí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortelésc, imperf. 3 sg. borteleá; conj. prez. 3 să borteleáscă

borteliserăm
BORTELÍ, bortelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Contaminare între bortă și sfredeli.

DOOM

bortelí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortelésc, imperf. 3 sg. borteleá; conj. prez. 3 să borteleáscă

borteliserăți
BORTELÍ, bortelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Contaminare între bortă și sfredeli.

DOOM

bortelí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortelésc, imperf. 3 sg. borteleá; conj. prez. 3 să borteleáscă

borteliseși
BORTELÍ, bortelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Contaminare între bortă și sfredeli.

DOOM

bortelí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortelésc, imperf. 3 sg. borteleá; conj. prez. 3 să borteleáscă

borteliseți
BORTELÍ, bortelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Contaminare între bortă și sfredeli.

DOOM

bortelí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortelésc, imperf. 3 sg. borteleá; conj. prez. 3 să borteleáscă

bortelit
BORTELÍ, bortelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Contaminare între bortă și sfredeli.

DOOM

bortelí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortelésc, imperf. 3 sg. borteleá; conj. prez. 3 să borteleáscă

bortelit
BORTELÍT, -Ă, borteliți, -te, adj. (Reg.) Găurit². – V. borteli.

bortelita
BORTELÍT, -Ă, borteliți, -te, adj. (Reg.) Găurit². – V. borteli.

bortelite
BORTELÍT, -Ă, borteliți, -te, adj. (Reg.) Găurit². – V. borteli.

bortelitei
BORTELÍT, -Ă, borteliți, -te, adj. (Reg.) Găurit². – V. borteli.

bortelitele
BORTELÍT, -Ă, borteliți, -te, adj. (Reg.) Găurit². – V. borteli.

bortelitelor
BORTELÍT, -Ă, borteliți, -te, adj. (Reg.) Găurit². – V. borteli.

bortelitul
BORTELÍT, -Ă, borteliți, -te, adj. (Reg.) Găurit². – V. borteli.

bortelitului
BORTELÍT, -Ă, borteliți, -te, adj. (Reg.) Găurit². – V. borteli.

borteliși
BORTELÍ, bortelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Contaminare între bortă și sfredeli.

DOOM

bortelí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortelésc, imperf. 3 sg. borteleá; conj. prez. 3 să borteleáscă

borteliți
BORTELÍ, bortelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Contaminare între bortă și sfredeli.

DOOM

bortelí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortelésc, imperf. 3 sg. borteleá; conj. prez. 3 să borteleáscă

borteliți
BORTELÍT, -Ă, borteliți, -te, adj. (Reg.) Găurit². – V. borteli.

borteliții
BORTELÍT, -Ă, borteliți, -te, adj. (Reg.) Găurit². – V. borteli.

borteliților
BORTELÍT, -Ă, borteliți, -te, adj. (Reg.) Găurit². – V. borteli.

bortelor
BÓRTĂ, borte, s. f. (Reg.) 1. Scobitură, adâncitură într-un corp, într-un material sau în pământ; gaură, groapă. 2. Scorbură. 3. Vizuină. – Din ucr. bort.

DOOM

bórtă (reg.) s. f., g.-d. art. bórtei; pl. bórte

bortesc
BORTÍ, bortesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Din ucr. bortyty.

DOOM

bortí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortésc, imperf. 3 sg. borteá; conj. prez. 3 să borteáscă

bortește
BORTÍ, bortesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Din ucr. bortyty.

DOOM

bortí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortésc, imperf. 3 sg. borteá; conj. prez. 3 să borteáscă

bortești
BORTÍ, bortesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Din ucr. bortyty.

DOOM

bortí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortésc, imperf. 3 sg. borteá; conj. prez. 3 să borteáscă

borti
BORTÍ, bortesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Din ucr. bortyty.

DOOM

bortí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortésc, imperf. 3 sg. borteá; conj. prez. 3 să borteáscă

borticele
BORTICÍCĂ, borticele, s. f. (Mold.) Diminutiv al lui bortă. Dai de o sfoară cu nod la capăt, ce iese dinlăuntru spre afară, prin o borticică... după grosimea sforii. HOGAȘ, 49. Șoarecul... cu oaspele-mpreună, ieși din borticică. NEGRUZZI, S. II 300. Am o casă mititică, Fără nici o borticică (Oul). GOROVEI, C. 267.

DOOM

borticícă (reg.) s. f., g.-d. art. borticélei; pl. borticéle, art. borticélele

borticelei
BORTICÍCĂ, borticele, s. f. (Mold.) Diminutiv al lui bortă. Dai de o sfoară cu nod la capăt, ce iese dinlăuntru spre afară, prin o borticică... după grosimea sforii. HOGAȘ, 49. Șoarecul... cu oaspele-mpreună, ieși din borticică. NEGRUZZI, S. II 300. Am o casă mititică, Fără nici o borticică (Oul). GOROVEI, C. 267.

DOOM

borticícă (reg.) s. f., g.-d. art. borticélei; pl. borticéle, art. borticélele

borticelele
BORTICÍCĂ, borticele, s. f. (Mold.) Diminutiv al lui bortă. Dai de o sfoară cu nod la capăt, ce iese dinlăuntru spre afară, prin o borticică... după grosimea sforii. HOGAȘ, 49. Șoarecul... cu oaspele-mpreună, ieși din borticică. NEGRUZZI, S. II 300. Am o casă mititică, Fără nici o borticică (Oul). GOROVEI, C. 267.

DOOM

borticícă (reg.) s. f., g.-d. art. borticélei; pl. borticéle, art. borticélele

borticelelor
BORTICÍCĂ, borticele, s. f. (Mold.) Diminutiv al lui bortă. Dai de o sfoară cu nod la capăt, ce iese dinlăuntru spre afară, prin o borticică... după grosimea sforii. HOGAȘ, 49. Șoarecul... cu oaspele-mpreună, ieși din borticică. NEGRUZZI, S. II 300. Am o casă mititică, Fără nici o borticică (Oul). GOROVEI, C. 267.

DOOM

borticícă (reg.) s. f., g.-d. art. borticélei; pl. borticéle, art. borticélele

borticica
BORTICÍCĂ, borticele, s. f. (Mold.) Diminutiv al lui bortă. Dai de o sfoară cu nod la capăt, ce iese dinlăuntru spre afară, prin o borticică... după grosimea sforii. HOGAȘ, 49. Șoarecul... cu oaspele-mpreună, ieși din borticică. NEGRUZZI, S. II 300. Am o casă mititică, Fără nici o borticică (Oul). GOROVEI, C. 267.

DOOM

borticícă (reg.) s. f., g.-d. art. borticélei; pl. borticéle, art. borticélele

bortii
BORTÍ, bortesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Din ucr. bortyty.

DOOM

bortí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortésc, imperf. 3 sg. borteá; conj. prez. 3 să borteáscă

bortili
BORTILÍ vb. IV v. borteli.

bortilit
BORTILÍT, -Ă adj. v. bortelit.

bortim
BORTÍ, bortesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Din ucr. bortyty.

DOOM

bortí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortésc, imperf. 3 sg. borteá; conj. prez. 3 să borteáscă

bortind
BORTÍ, bortesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Din ucr. bortyty.

DOOM

bortí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortésc, imperf. 3 sg. borteá; conj. prez. 3 să borteáscă

bortire
BORTÍ, bortesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Din ucr. bortyty.

DOOM

bortí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortésc, imperf. 3 sg. borteá; conj. prez. 3 să borteáscă

bortire
BORTÍ, bortesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Din ucr. bortyty.

bortiră
BORTÍ, bortesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Din ucr. bortyty.

DOOM

bortí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortésc, imperf. 3 sg. borteá; conj. prez. 3 să borteáscă

bortirăm
BORTÍ, bortesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Din ucr. bortyty.

DOOM

bortí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortésc, imperf. 3 sg. borteá; conj. prez. 3 să borteáscă

bortirăți
BORTÍ, bortesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Din ucr. bortyty.

DOOM

bortí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortésc, imperf. 3 sg. borteá; conj. prez. 3 să borteáscă

bortise
BORTÍ, bortesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Din ucr. bortyty.

DOOM

bortí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortésc, imperf. 3 sg. borteá; conj. prez. 3 să borteáscă

bortisem
BORTÍ, bortesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Din ucr. bortyty.

DOOM

bortí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortésc, imperf. 3 sg. borteá; conj. prez. 3 să borteáscă

bortiseră
BORTÍ, bortesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Din ucr. bortyty.

DOOM

bortí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortésc, imperf. 3 sg. borteá; conj. prez. 3 să borteáscă

bortiserăm
BORTÍ, bortesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Din ucr. bortyty.

DOOM

bortí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortésc, imperf. 3 sg. borteá; conj. prez. 3 să borteáscă

bortiserăți
BORTÍ, bortesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Din ucr. bortyty.

DOOM

bortí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortésc, imperf. 3 sg. borteá; conj. prez. 3 să borteáscă

bortiseși
BORTÍ, bortesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Din ucr. bortyty.

DOOM

bortí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortésc, imperf. 3 sg. borteá; conj. prez. 3 să borteáscă

bortiseți
BORTÍ, bortesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Din ucr. bortyty.

DOOM

bortí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortésc, imperf. 3 sg. borteá; conj. prez. 3 să borteáscă

bortit
BORTÍ, bortesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Din ucr. bortyty.

DOOM

bortí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortésc, imperf. 3 sg. borteá; conj. prez. 3 să borteáscă

bortit
BORTÍT, -Ă, bortiți, -te, adj. (Reg.) Găurit². ♦ Scorburos. – V. borti.

bortita
BORTÍT, -Ă, bortiți, -te, adj. (Reg.) Găurit². ♦ Scorburos. – V. borti.

bortite
BORTÍT, -Ă, bortiți, -te, adj. (Reg.) Găurit². ♦ Scorburos. – V. borti.

bortitei
BORTÍT, -Ă, bortiți, -te, adj. (Reg.) Găurit². ♦ Scorburos. – V. borti.

bortitele
BORTÍT, -Ă, bortiți, -te, adj. (Reg.) Găurit². ♦ Scorburos. – V. borti.

bortitelor
BORTÍT, -Ă, bortiți, -te, adj. (Reg.) Găurit². ♦ Scorburos. – V. borti.

bortitul
BORTÍT, -Ă, bortiți, -te, adj. (Reg.) Găurit². ♦ Scorburos. – V. borti.

bortitului
BORTÍT, -Ă, bortiți, -te, adj. (Reg.) Găurit². ♦ Scorburos. – V. borti.

bortiși
BORTÍ, bortesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Din ucr. bortyty.

DOOM

bortí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortésc, imperf. 3 sg. borteá; conj. prez. 3 să borteáscă

bortiți
BORTÍ, bortesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Din ucr. bortyty.

DOOM

bortí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortésc, imperf. 3 sg. borteá; conj. prez. 3 să borteáscă

bortiți
BORTÍT, -Ă, bortiți, -te, adj. (Reg.) Găurit². ♦ Scorburos. – V. borti.

bortiții
BORTÍT, -Ă, bortiți, -te, adj. (Reg.) Găurit². ♦ Scorburos. – V. borti.

bortiților
BORTÍT, -Ă, bortiți, -te, adj. (Reg.) Găurit². ♦ Scorburos. – V. borti.

bortos
BORTÓS, -OÁSĂ, borțoși,-oase, adj. (Mold., Transilv.) Cu bortă, găurit, găunos; (despre copaci) storburos. Puse pe bietul copilaș în scorbura unui lemn bortos. RETEGANUL, P. I 13. S-au ascuns într-o măsea de ale lui, care era bortoasă. SBIERA, P. 169.

bortul
BORT s. n. Diamant brut cu structură fibroasă și cu luciu, întrebuințat ca abraziv. – Din fr. bort.

DOOM

bort s. n.

bortului
BORT s. n. Diamant brut cu structură fibroasă și cu luciu, întrebuințat ca abraziv. – Din fr. bort.

DOOM

bort s. n.

borul
BOR¹ s. n. Element chimic, semimetal negru-cenușiu, cristalin. – Din fr. bore.

DOOM

bor¹ (element chimic) s. n.; simb. B

borul
BOR², boruri, s. n. Margine circulară (răsfrântă) care înconjoară calota pălăriei. – Din fr. bord.

DOOM

bor² (margine de pălărie) s. n., pl. bóruri

borului
BOR¹ s. n. Element chimic, semimetal negru-cenușiu, cristalin. – Din fr. bore.

DOOM

bor¹ (element chimic) s. n.; simb. B

borului
BOR², boruri, s. n. Margine circulară (răsfrântă) care înconjoară calota pălăriei. – Din fr. bord.

DOOM

bor² (margine de pălărie) s. n., pl. bóruri

borunciuc
BORANGÍC, borangicuri, s. n. 1. Fir depănat de pe gogoșile viermilor de mătase. 2. Țesătură făcută în industria casnică din acest fir. ♦ (La pl.) Diferite feluri de țesături de borangic (1). [Var.: burangíc s. n.] – Din tc. bürüncük.

DOOM

borangíc s. n., pl. borangícuri

borună
BORÚNĂ s. f. v. boroană.

borura
BORÚRĂ, boruri, s. f. Compus al borului¹ cu metalele. – Din fr. borure.

DOOM

borúră s. f., g.-d. art. borúrii; pl. borúri

boruri
BOR¹ s. n. Element chimic, semimetal negru-cenușiu, cristalin. – Din fr. bore.

DOOM

bor¹ (element chimic) s. n.; simb. B

boruri
BOR², boruri, s. n. Margine circulară (răsfrântă) care înconjoară calota pălăriei. – Din fr. bord.

DOOM

bor² (margine de pălărie) s. n., pl. bóruri

boruri
BORÚRĂ, boruri, s. f. Compus al borului¹ cu metalele. – Din fr. borure.

DOOM

borúră s. f., g.-d. art. borúrii; pl. borúri

borurii
BORÚRĂ, boruri, s. f. Compus al borului¹ cu metalele. – Din fr. borure.

DOOM

borúră s. f., g.-d. art. borúrii; pl. borúri

borurile
BOR¹ s. n. Element chimic, semimetal negru-cenușiu, cristalin. – Din fr. bore.

DOOM

bor¹ (element chimic) s. n.; simb. B

borurile
BOR², boruri, s. n. Margine circulară (răsfrântă) care înconjoară calota pălăriei. – Din fr. bord.

DOOM

bor² (margine de pălărie) s. n., pl. bóruri

borurile
BORÚRĂ, boruri, s. f. Compus al borului¹ cu metalele. – Din fr. borure.

DOOM

borúră s. f., g.-d. art. borúrii; pl. borúri

borurilor
BOR¹ s. n. Element chimic, semimetal negru-cenușiu, cristalin. – Din fr. bore.

DOOM

bor¹ (element chimic) s. n.; simb. B

borurilor
BOR², boruri, s. n. Margine circulară (răsfrântă) care înconjoară calota pălăriei. – Din fr. bord.

DOOM

bor² (margine de pălărie) s. n., pl. bóruri

borurilor
BORÚRĂ, boruri, s. f. Compus al borului¹ cu metalele. – Din fr. borure.

DOOM

borúră s. f., g.-d. art. borúrii; pl. borúri

borvis
BÓRVIZ s. n. Apă minerală. – Din magh. borviz.

borviz
BÓRVIZ s. n. Apă minerală. – Din magh. borviz.

DOOM

bórviz s. n.

borvizul
BÓRVIZ s. n. Apă minerală. – Din magh. borviz.

DOOM

bórviz s. n.

borvizului
BÓRVIZ s. n. Apă minerală. – Din magh. borviz.

DOOM

bórviz s. n.

borz
borz (-oárză), adj. – 1. Zbîrlit, cu părul răsculat. – 2. (S. m.) Bau-bau, sperietoare. Mag. borzas (Cihac, II, 484); borzos (Gáldi, Dict., 110). – Der. boarză, s. f. (negrușcă, Nigella damascena); borză, s. f. (gîndac, Blaps mortisaga); Borzilă, s. m. (nume propriu de bou); borzoș, adj. (zbîrlit). Cf. sborși.

borza
BÓRZĂ, borze, s. f. Gândac mare, negru, care trăiește în locuri umede și elimină la atingere o secreție rău mirositoare (Blaps mortisaga). – Formație onomatopeică.

DOOM

bórză s. f., g.-d. art. bórzei; pl. bórze

borze
BÓRZĂ, borze, s. f. Gândac mare, negru, care trăiește în locuri umede și elimină la atingere o secreție rău mirositoare (Blaps mortisaga). – Formație onomatopeică.

DOOM

bórză s. f., g.-d. art. bórzei; pl. bórze

borzei
BÓRZĂ, borze, s. f. Gândac mare, negru, care trăiește în locuri umede și elimină la atingere o secreție rău mirositoare (Blaps mortisaga). – Formație onomatopeică.

DOOM

bórză s. f., g.-d. art. bórzei; pl. bórze

borzele
BÓRZĂ, borze, s. f. Gândac mare, negru, care trăiește în locuri umede și elimină la atingere o secreție rău mirositoare (Blaps mortisaga). – Formație onomatopeică.

DOOM

bórză s. f., g.-d. art. bórzei; pl. bórze

borzelor
BÓRZĂ, borze, s. f. Gândac mare, negru, care trăiește în locuri umede și elimină la atingere o secreție rău mirositoare (Blaps mortisaga). – Formație onomatopeică.

DOOM

bórză s. f., g.-d. art. bórzei; pl. bórze

borzoi
BORZOÍ, borzoiesc, vb. IV. Refl. (Pop.; despre păr, blană etc.) A se zbârli. – Din magh. borzolni.

borând
BORÎ, borăsc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A vomita. – Et. nec.

DOOM

borî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. borắsc, imperf. 3 sg. borá, perf. s. 3 sg. borî́, 3 pl. borấră, m.m.c.p. 3 sg. borấse, 3 pl. borấseră; conj. prez. 3 să boráscă; ger. borấnd; part. borất

borândău
borândắu (-áie), s. n. – (Trans.) Specie de pudding făcut cu sânge și carne. Origine obscură. DAR propune mag. börömlő „care se amestecă”. Nu trebuie exclusă, în fonetism, o influență a lui „a borî”.

borâre
BORÎ, borăsc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A vomita. – Et. nec.

DOOM

borî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. borắsc, imperf. 3 sg. borá, perf. s. 3 sg. borî́, 3 pl. borấră, m.m.c.p. 3 sg. borấse, 3 pl. borấseră; conj. prez. 3 să boráscă; ger. borấnd; part. borất

borâră
BORÎ, borăsc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A vomita. – Et. nec.

DOOM

borî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. borắsc, imperf. 3 sg. borá, perf. s. 3 sg. borî́, 3 pl. borấră, m.m.c.p. 3 sg. borấse, 3 pl. borấseră; conj. prez. 3 să boráscă; ger. borấnd; part. borất

borârăm
BORÎ, borăsc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A vomita. – Et. nec.

DOOM

borî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. borắsc, imperf. 3 sg. borá, perf. s. 3 sg. borî́, 3 pl. borấră, m.m.c.p. 3 sg. borấse, 3 pl. borấseră; conj. prez. 3 să boráscă; ger. borấnd; part. borất

borârăți
BORÎ, borăsc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A vomita. – Et. nec.

DOOM

borî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. borắsc, imperf. 3 sg. borá, perf. s. 3 sg. borî́, 3 pl. borấră, m.m.c.p. 3 sg. borấse, 3 pl. borấseră; conj. prez. 3 să boráscă; ger. borấnd; part. borất

borâse
BORÎ, borăsc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A vomita. – Et. nec.

DOOM

borî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. borắsc, imperf. 3 sg. borá, perf. s. 3 sg. borî́, 3 pl. borấră, m.m.c.p. 3 sg. borấse, 3 pl. borấseră; conj. prez. 3 să boráscă; ger. borấnd; part. borất

borâsem
BORÎ, borăsc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A vomita. – Et. nec.

DOOM

borî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. borắsc, imperf. 3 sg. borá, perf. s. 3 sg. borî́, 3 pl. borấră, m.m.c.p. 3 sg. borấse, 3 pl. borấseră; conj. prez. 3 să boráscă; ger. borấnd; part. borất

borâseră
BORÎ, borăsc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A vomita. – Et. nec.

DOOM

borî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. borắsc, imperf. 3 sg. borá, perf. s. 3 sg. borî́, 3 pl. borấră, m.m.c.p. 3 sg. borấse, 3 pl. borấseră; conj. prez. 3 să boráscă; ger. borấnd; part. borất

borâserăm
BORÎ, borăsc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A vomita. – Et. nec.

DOOM

borî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. borắsc, imperf. 3 sg. borá, perf. s. 3 sg. borî́, 3 pl. borấră, m.m.c.p. 3 sg. borấse, 3 pl. borấseră; conj. prez. 3 să boráscă; ger. borấnd; part. borất

borâserăți
BORÎ, borăsc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A vomita. – Et. nec.

DOOM

borî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. borắsc, imperf. 3 sg. borá, perf. s. 3 sg. borî́, 3 pl. borấră, m.m.c.p. 3 sg. borấse, 3 pl. borấseră; conj. prez. 3 să boráscă; ger. borấnd; part. borất

borâseși
BORÎ, borăsc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A vomita. – Et. nec.

DOOM

borî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. borắsc, imperf. 3 sg. borá, perf. s. 3 sg. borî́, 3 pl. borấră, m.m.c.p. 3 sg. borấse, 3 pl. borấseră; conj. prez. 3 să boráscă; ger. borấnd; part. borất

borâseți
BORÎ, borăsc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A vomita. – Et. nec.

DOOM

borî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. borắsc, imperf. 3 sg. borá, perf. s. 3 sg. borî́, 3 pl. borấră, m.m.c.p. 3 sg. borấse, 3 pl. borấseră; conj. prez. 3 să boráscă; ger. borấnd; part. borất

borât
BORẤT, -Ă, borâți, -te, adj. (Fam.) Dezgustător, scârbos, hidos. – V. borî.

DOOM

borất (fam.) adj. m., pl. borấți; f. borấtă, pl. borấte

borât
BORÎ, borăsc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A vomita. – Et. nec.

DOOM

borî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. borắsc, imperf. 3 sg. borá, perf. s. 3 sg. borî́, 3 pl. borấră, m.m.c.p. 3 sg. borấse, 3 pl. borấseră; conj. prez. 3 să boráscă; ger. borấnd; part. borất

borâta
BORẤT, -Ă, borâți, -te, adj. (Fam.) Dezgustător, scârbos, hidos. – V. borî.

DOOM

borất (fam.) adj. m., pl. borấți; f. borấtă, pl. borấte

borâte
BORẤT, -Ă, borâți, -te, adj. (Fam.) Dezgustător, scârbos, hidos. – V. borî.

DOOM

borất (fam.) adj. m., pl. borấți; f. borấtă, pl. borấte

borâtei
BORẤT, -Ă, borâți, -te, adj. (Fam.) Dezgustător, scârbos, hidos. – V. borî.

DOOM

borất (fam.) adj. m., pl. borấți; f. borấtă, pl. borấte

borâtele
BORẤT, -Ă, borâți, -te, adj. (Fam.) Dezgustător, scârbos, hidos. – V. borî.

DOOM

borất (fam.) adj. m., pl. borấți; f. borấtă, pl. borấte

borâtelor
BORẤT, -Ă, borâți, -te, adj. (Fam.) Dezgustător, scârbos, hidos. – V. borî.

DOOM

borất (fam.) adj. m., pl. borấți; f. borấtă, pl. borấte

borâtul
BORẤT, -Ă, borâți, -te, adj. (Fam.) Dezgustător, scârbos, hidos. – V. borî.

DOOM

borất (fam.) adj. m., pl. borấți; f. borấtă, pl. borấte

borâtului
BORẤT, -Ă, borâți, -te, adj. (Fam.) Dezgustător, scârbos, hidos. – V. borî.

DOOM

borất (fam.) adj. m., pl. borấți; f. borấtă, pl. borấte

borâtura
BORÂTÚRĂ, borâturi, s. f. (Pop.) Ceea ce se vomită. ♦ (Fam.) Epitet injurios dat cuiva. – Borî + suf. -tură.

DOOM

borâtúră (pop.) s. f., g.-d. art. borâtúrii; pl. borâtúri

borâturi
BORÂTÚRĂ, borâturi, s. f. (Pop.) Ceea ce se vomită. ♦ (Fam.) Epitet injurios dat cuiva. – Borî + suf. -tură.

DOOM

borâtúră (pop.) s. f., g.-d. art. borâtúrii; pl. borâtúri

borâturii
BORÂTÚRĂ, borâturi, s. f. (Pop.) Ceea ce se vomită. ♦ (Fam.) Epitet injurios dat cuiva. – Borî + suf. -tură.

DOOM

borâtúră (pop.) s. f., g.-d. art. borâtúrii; pl. borâtúri

borâturile
BORÂTÚRĂ, borâturi, s. f. (Pop.) Ceea ce se vomită. ♦ (Fam.) Epitet injurios dat cuiva. – Borî + suf. -tură.

DOOM

borâtúră (pop.) s. f., g.-d. art. borâtúrii; pl. borâtúri

borâturilor
BORÂTÚRĂ, borâturi, s. f. (Pop.) Ceea ce se vomită. ♦ (Fam.) Epitet injurios dat cuiva. – Borî + suf. -tură.

DOOM

borâtúră (pop.) s. f., g.-d. art. borâtúrii; pl. borâtúri

borâși
BORÎ, borăsc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A vomita. – Et. nec.

DOOM

borî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. borắsc, imperf. 3 sg. borá, perf. s. 3 sg. borî́, 3 pl. borấră, m.m.c.p. 3 sg. borấse, 3 pl. borấseră; conj. prez. 3 să boráscă; ger. borấnd; part. borất

borâți
BORẤT, -Ă, borâți, -te, adj. (Fam.) Dezgustător, scârbos, hidos. – V. borî.

DOOM

borất (fam.) adj. m., pl. borấți; f. borấtă, pl. borấte

borâții
BORẤT, -Ă, borâți, -te, adj. (Fam.) Dezgustător, scârbos, hidos. – V. borî.

DOOM

borất (fam.) adj. m., pl. borấți; f. borấtă, pl. borấte

borâților
BORẤT, -Ă, borâți, -te, adj. (Fam.) Dezgustător, scârbos, hidos. – V. borî.

DOOM

borất (fam.) adj. m., pl. borấți; f. borấtă, pl. borấte

borî
BORÎ, borăsc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A vomita. – Et. nec.

DOOM

borî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. borắsc, imperf. 3 sg. borá, perf. s. 3 sg. borî́, 3 pl. borấră, m.m.c.p. 3 sg. borấse, 3 pl. borấseră; conj. prez. 3 să boráscă; ger. borấnd; part. borất

borîi
BORÎ, borăsc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A vomita. – Et. nec.

DOOM

borî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. borắsc, imperf. 3 sg. borá, perf. s. 3 sg. borî́, 3 pl. borấră, m.m.c.p. 3 sg. borấse, 3 pl. borấseră; conj. prez. 3 să boráscă; ger. borấnd; part. borất

borîm
BORÎ, borăsc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A vomita. – Et. nec.

DOOM

borî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. borắsc, imperf. 3 sg. borá, perf. s. 3 sg. borî́, 3 pl. borấră, m.m.c.p. 3 sg. borấse, 3 pl. borấseră; conj. prez. 3 să boráscă; ger. borấnd; part. borất

borînd
BORÎ, borăsc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A vomita. – Et. nec.

DOOM

borî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. borắsc, imperf. 3 sg. borá, perf. s. 3 sg. borî́, 3 pl. borấră, m.m.c.p. 3 sg. borấse, 3 pl. borấseră; conj. prez. 3 să boráscă; ger. borấnd; part. borất

borîre
BORÎ, borăsc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A vomita. – Et. nec.

DOOM

borî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. borắsc, imperf. 3 sg. borá, perf. s. 3 sg. borî́, 3 pl. borấră, m.m.c.p. 3 sg. borấse, 3 pl. borấseră; conj. prez. 3 să boráscă; ger. borấnd; part. borất

borîră
BORÎ, borăsc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A vomita. – Et. nec.

DOOM

borî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. borắsc, imperf. 3 sg. borá, perf. s. 3 sg. borî́, 3 pl. borấră, m.m.c.p. 3 sg. borấse, 3 pl. borấseră; conj. prez. 3 să boráscă; ger. borấnd; part. borất

borîrăm
BORÎ, borăsc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A vomita. – Et. nec.

DOOM

borî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. borắsc, imperf. 3 sg. borá, perf. s. 3 sg. borî́, 3 pl. borấră, m.m.c.p. 3 sg. borấse, 3 pl. borấseră; conj. prez. 3 să boráscă; ger. borấnd; part. borất

borîrăți
BORÎ, borăsc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A vomita. – Et. nec.

DOOM

borî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. borắsc, imperf. 3 sg. borá, perf. s. 3 sg. borî́, 3 pl. borấră, m.m.c.p. 3 sg. borấse, 3 pl. borấseră; conj. prez. 3 să boráscă; ger. borấnd; part. borất

borîse
BORÎ, borăsc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A vomita. – Et. nec.

DOOM

borî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. borắsc, imperf. 3 sg. borá, perf. s. 3 sg. borî́, 3 pl. borấră, m.m.c.p. 3 sg. borấse, 3 pl. borấseră; conj. prez. 3 să boráscă; ger. borấnd; part. borất

borîsem
BORÎ, borăsc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A vomita. – Et. nec.

DOOM

borî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. borắsc, imperf. 3 sg. borá, perf. s. 3 sg. borî́, 3 pl. borấră, m.m.c.p. 3 sg. borấse, 3 pl. borấseră; conj. prez. 3 să boráscă; ger. borấnd; part. borất

borîseră
BORÎ, borăsc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A vomita. – Et. nec.

DOOM

borî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. borắsc, imperf. 3 sg. borá, perf. s. 3 sg. borî́, 3 pl. borấră, m.m.c.p. 3 sg. borấse, 3 pl. borấseră; conj. prez. 3 să boráscă; ger. borấnd; part. borất

borîserăm
BORÎ, borăsc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A vomita. – Et. nec.

DOOM

borî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. borắsc, imperf. 3 sg. borá, perf. s. 3 sg. borî́, 3 pl. borấră, m.m.c.p. 3 sg. borấse, 3 pl. borấseră; conj. prez. 3 să boráscă; ger. borấnd; part. borất

borîserăți
BORÎ, borăsc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A vomita. – Et. nec.

DOOM

borî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. borắsc, imperf. 3 sg. borá, perf. s. 3 sg. borî́, 3 pl. borấră, m.m.c.p. 3 sg. borấse, 3 pl. borấseră; conj. prez. 3 să boráscă; ger. borấnd; part. borất

borîseși
BORÎ, borăsc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A vomita. – Et. nec.

DOOM

borî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. borắsc, imperf. 3 sg. borá, perf. s. 3 sg. borî́, 3 pl. borấră, m.m.c.p. 3 sg. borấse, 3 pl. borấseră; conj. prez. 3 să boráscă; ger. borấnd; part. borất

borîseți
BORÎ, borăsc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A vomita. – Et. nec.

DOOM

borî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. borắsc, imperf. 3 sg. borá, perf. s. 3 sg. borî́, 3 pl. borấră, m.m.c.p. 3 sg. borấse, 3 pl. borấseră; conj. prez. 3 să boráscă; ger. borấnd; part. borất

borît
BORẤT, -Ă, borâți, -te, adj. (Fam.) Dezgustător, scârbos, hidos. – V. borî.

DOOM

borất (fam.) adj. m., pl. borấți; f. borấtă, pl. borấte

borît
BORÎ, borăsc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A vomita. – Et. nec.

DOOM

borî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. borắsc, imperf. 3 sg. borá, perf. s. 3 sg. borî́, 3 pl. borấră, m.m.c.p. 3 sg. borấse, 3 pl. borấseră; conj. prez. 3 să boráscă; ger. borấnd; part. borất

borîta
BORẤT, -Ă, borâți, -te, adj. (Fam.) Dezgustător, scârbos, hidos. – V. borî.

DOOM

borất (fam.) adj. m., pl. borấți; f. borấtă, pl. borấte

borîte
BORẤT, -Ă, borâți, -te, adj. (Fam.) Dezgustător, scârbos, hidos. – V. borî.

DOOM

borất (fam.) adj. m., pl. borấți; f. borấtă, pl. borấte

borîtei
BORẤT, -Ă, borâți, -te, adj. (Fam.) Dezgustător, scârbos, hidos. – V. borî.

DOOM

borất (fam.) adj. m., pl. borấți; f. borấtă, pl. borấte

borîtele
BORẤT, -Ă, borâți, -te, adj. (Fam.) Dezgustător, scârbos, hidos. – V. borî.

DOOM

borất (fam.) adj. m., pl. borấți; f. borấtă, pl. borấte

borîtelor
BORẤT, -Ă, borâți, -te, adj. (Fam.) Dezgustător, scârbos, hidos. – V. borî.

DOOM

borất (fam.) adj. m., pl. borấți; f. borấtă, pl. borấte

borîtul
BORẤT, -Ă, borâți, -te, adj. (Fam.) Dezgustător, scârbos, hidos. – V. borî.

DOOM

borất (fam.) adj. m., pl. borấți; f. borấtă, pl. borấte

borîtului
BORẤT, -Ă, borâți, -te, adj. (Fam.) Dezgustător, scârbos, hidos. – V. borî.

DOOM

borất (fam.) adj. m., pl. borấți; f. borấtă, pl. borấte

borîtura
BORÂTÚRĂ, borâturi, s. f. (Pop.) Ceea ce se vomită. ♦ (Fam.) Epitet injurios dat cuiva. – Borî + suf. -tură.

DOOM

borâtúră (pop.) s. f., g.-d. art. borâtúrii; pl. borâtúri

borîturi
BORÂTÚRĂ, borâturi, s. f. (Pop.) Ceea ce se vomită. ♦ (Fam.) Epitet injurios dat cuiva. – Borî + suf. -tură.

DOOM

borâtúră (pop.) s. f., g.-d. art. borâtúrii; pl. borâtúri

borîturii
BORÂTÚRĂ, borâturi, s. f. (Pop.) Ceea ce se vomită. ♦ (Fam.) Epitet injurios dat cuiva. – Borî + suf. -tură.

DOOM

borâtúră (pop.) s. f., g.-d. art. borâtúrii; pl. borâtúri

borîturile
BORÂTÚRĂ, borâturi, s. f. (Pop.) Ceea ce se vomită. ♦ (Fam.) Epitet injurios dat cuiva. – Borî + suf. -tură.

DOOM

borâtúră (pop.) s. f., g.-d. art. borâtúrii; pl. borâtúri

borîturilor
BORÂTÚRĂ, borâturi, s. f. (Pop.) Ceea ce se vomită. ♦ (Fam.) Epitet injurios dat cuiva. – Borî + suf. -tură.

DOOM

borâtúră (pop.) s. f., g.-d. art. borâtúrii; pl. borâtúri

borîși
BORÎ, borăsc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A vomita. – Et. nec.

DOOM

borî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. borắsc, imperf. 3 sg. borá, perf. s. 3 sg. borî́, 3 pl. borấră, m.m.c.p. 3 sg. borấse, 3 pl. borấseră; conj. prez. 3 să boráscă; ger. borấnd; part. borất

borîți
BORẤT, -Ă, borâți, -te, adj. (Fam.) Dezgustător, scârbos, hidos. – V. borî.

DOOM

borất (fam.) adj. m., pl. borấți; f. borấtă, pl. borấte

borîți
BORÎ, borăsc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A vomita. – Et. nec.

DOOM

borî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. borắsc, imperf. 3 sg. borá, perf. s. 3 sg. borî́, 3 pl. borấră, m.m.c.p. 3 sg. borấse, 3 pl. borấseră; conj. prez. 3 să boráscă; ger. borấnd; part. borất

borîții
BORẤT, -Ă, borâți, -te, adj. (Fam.) Dezgustător, scârbos, hidos. – V. borî.

DOOM

borất (fam.) adj. m., pl. borấți; f. borấtă, pl. borấte

borîților
BORẤT, -Ă, borâți, -te, adj. (Fam.) Dezgustător, scârbos, hidos. – V. borî.

DOOM

borất (fam.) adj. m., pl. borấți; f. borấtă, pl. borấte

borăi
BORĂÍ, pers.3 bórăie, vb. IV. Intranz. A brăhni.

borăit
BORĂÍT s. n. Brăhnit. – V. borăi.

borăsc
BORÎ, borăsc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A vomita. – Et. nec.

DOOM

borî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. borắsc, imperf. 3 sg. borá, perf. s. 3 sg. borî́, 3 pl. borấră, m.m.c.p. 3 sg. borấse, 3 pl. borấseră; conj. prez. 3 să boráscă; ger. borấnd; part. borất

borăști
BORÎ, borăsc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A vomita. – Et. nec.

DOOM

borî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. borắsc, imperf. 3 sg. borá, perf. s. 3 sg. borî́, 3 pl. borấră, m.m.c.p. 3 sg. borấse, 3 pl. borấseră; conj. prez. 3 să boráscă; ger. borấnd; part. borất

borș
BORȘ, (2) borșuri, s. n. 1. Zeamă acră preparată din tărâțe de grâu, de secară sau de sfeclă de zahăr fermentate în apă. 2. P. ext. ciorbă preparată cu această zeamă. ◊ Expr. A-i sufla (cuiva) în borș sau a sufla în borșul cuiva = a se amesteca (neîntrebat) în treburile cuiva. (Fam.) A mânca borș = a minți. A-i da (cuiva) borșul = a-i țâșni cuiva sângele din nas. A se face borș = a se înfuria. ♦ (Arg.) Sânge. – Din rus., ucr. borșci.

DOOM

borș s. n., (ciorbe) pl. bórșuri

borșea
BORȘÍ, pers. 3 borșește, vb. IV. Refl. A se acri (ca borșul), a fermenta. ♦ (Despre mâncăruri, fructe etc.) A se strica (înăcrindu-se). – Din borș.

DOOM

!borșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se borșéște, imperf. 3 sg. se borșeá; conj. prez. 3 să se borșeáscă

borșească
BORȘÍ, pers. 3 borșește, vb. IV. Refl. A se acri (ca borșul), a fermenta. ♦ (Despre mâncăruri, fructe etc.) A se strica (înăcrindu-se). – Din borș.

DOOM

!borșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se borșéște, imperf. 3 sg. se borșeá; conj. prez. 3 să se borșeáscă

borșeau
BORȘÍ, pers. 3 borșește, vb. IV. Refl. A se acri (ca borșul), a fermenta. ♦ (Despre mâncăruri, fructe etc.) A se strica (înăcrindu-se). – Din borș.

DOOM

!borșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se borșéște, imperf. 3 sg. se borșeá; conj. prez. 3 să se borșeáscă

borșesc
BORȘÍ, pers. 3 borșește, vb. IV. Refl. A se acri (ca borșul), a fermenta. ♦ (Despre mâncăruri, fructe etc.) A se strica (înăcrindu-se). – Din borș.

DOOM

!borșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se borșéște, imperf. 3 sg. se borșeá; conj. prez. 3 să se borșeáscă

borșește
BORȘÍ, pers. 3 borșește, vb. IV. Refl. A se acri (ca borșul), a fermenta. ♦ (Despre mâncăruri, fructe etc.) A se strica (înăcrindu-se). – Din borș.

DOOM

!borșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se borșéște, imperf. 3 sg. se borșeá; conj. prez. 3 să se borșeáscă

borși
BORȘÍ, pers. 3 borșește, vb. IV. Refl. A se acri (ca borșul), a fermenta. ♦ (Despre mâncăruri, fructe etc.) A se strica (înăcrindu-se). – Din borș.

DOOM

!borșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se borșéște, imperf. 3 sg. se borșeá; conj. prez. 3 să se borșeáscă

borșincă
BORȘÍNCĂ, borșinci, s. f. (Mold.) Putină în care se prepară și se păstrează borșul.

borșind
BORȘÍ, pers. 3 borșește, vb. IV. Refl. A se acri (ca borșul), a fermenta. ♦ (Despre mâncăruri, fructe etc.) A se strica (înăcrindu-se). – Din borș.

DOOM

!borșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se borșéște, imperf. 3 sg. se borșeá; conj. prez. 3 să se borșeáscă

borșire
BORȘÍ, pers. 3 borșește, vb. IV. Refl. A se acri (ca borșul), a fermenta. ♦ (Despre mâncăruri, fructe etc.) A se strica (înăcrindu-se). – Din borș.

DOOM

!borșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se borșéște, imperf. 3 sg. se borșeá; conj. prez. 3 să se borșeáscă

borșire
BORȘÍ, pers. 3 borșește, vb. IV. Refl. A se acri (ca borșul). ♦ (Despre mâncăruri, fructe etc.) A se strica (înăcrindu-se). – Din borș.

borșiră
BORȘÍ, pers. 3 borșește, vb. IV. Refl. A se acri (ca borșul), a fermenta. ♦ (Despre mâncăruri, fructe etc.) A se strica (înăcrindu-se). – Din borș.

DOOM

!borșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se borșéște, imperf. 3 sg. se borșeá; conj. prez. 3 să se borșeáscă

borșise
BORȘÍ, pers. 3 borșește, vb. IV. Refl. A se acri (ca borșul), a fermenta. ♦ (Despre mâncăruri, fructe etc.) A se strica (înăcrindu-se). – Din borș.

DOOM

!borșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se borșéște, imperf. 3 sg. se borșeá; conj. prez. 3 să se borșeáscă

borșiseră
BORȘÍ, pers. 3 borșește, vb. IV. Refl. A se acri (ca borșul), a fermenta. ♦ (Despre mâncăruri, fructe etc.) A se strica (înăcrindu-se). – Din borș.

DOOM

!borșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se borșéște, imperf. 3 sg. se borșeá; conj. prez. 3 să se borșeáscă

borșit
BORȘÍ, pers. 3 borșește, vb. IV. Refl. A se acri (ca borșul), a fermenta. ♦ (Despre mâncăruri, fructe etc.) A se strica (înăcrindu-se). – Din borș.

DOOM

!borșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se borșéște, imperf. 3 sg. se borșeá; conj. prez. 3 să se borșeáscă

borșit
BORȘÍT, -Ă, borșiți, -te, adj. Care s-a stricat (făcându-se acru ca borșul). – V. borși.

borșișor
BORȘIȘÓR s. m. Plantă erbacee perenă cu frunze cărnoase și flori roz, răspândită pe stâncile calcaroase (Sempervivum schlehani). – Borș + suf. -ișor.

DOOM

borșișór s. m.

borșișori
BORȘIȘÓR s. m. Plantă erbacee perenă cu frunze cărnoase și flori roz, răspândită pe stâncile calcaroase (Sempervivum schlehani). – Borș + suf. -ișor.

DOOM

borșișór s. m.

borșișorii
BORȘIȘÓR s. m. Plantă erbacee perenă cu frunze cărnoase și flori roz, răspândită pe stâncile calcaroase (Sempervivum schlehani). – Borș + suf. -ișor.

DOOM

borșișór s. m.

borșișorilor
BORȘIȘÓR s. m. Plantă erbacee perenă cu frunze cărnoase și flori roz, răspândită pe stâncile calcaroase (Sempervivum schlehani). – Borș + suf. -ișor.

DOOM

borșișór s. m.

borșișorul
BORȘIȘÓR s. m. Plantă erbacee perenă cu frunze cărnoase și flori roz, răspândită pe stâncile calcaroase (Sempervivum schlehani). – Borș + suf. -ișor.

DOOM

borșișór s. m.

borșișorului
BORȘIȘÓR s. m. Plantă erbacee perenă cu frunze cărnoase și flori roz, răspândită pe stâncile calcaroase (Sempervivum schlehani). – Borș + suf. -ișor.

DOOM

borșișór s. m.

borșul
BORȘ, (2) borșuri, s. n. 1. Zeamă acră preparată din tărâțe de grâu, de secară sau de sfeclă de zahăr fermentate în apă. 2. P. ext. ciorbă preparată cu această zeamă. ◊ Expr. A-i sufla (cuiva) în borș sau a sufla în borșul cuiva = a se amesteca (neîntrebat) în treburile cuiva. (Fam.) A mânca borș = a minți. A-i da (cuiva) borșul = a-i țâșni cuiva sângele din nas. A se face borș = a se înfuria. ♦ (Arg.) Sânge. – Din rus., ucr. borșci.

DOOM

borș s. n., (ciorbe) pl. bórșuri

borșului
BORȘ, (2) borșuri, s. n. 1. Zeamă acră preparată din tărâțe de grâu, de secară sau de sfeclă de zahăr fermentate în apă. 2. P. ext. ciorbă preparată cu această zeamă. ◊ Expr. A-i sufla (cuiva) în borș sau a sufla în borșul cuiva = a se amesteca (neîntrebat) în treburile cuiva. (Fam.) A mânca borș = a minți. A-i da (cuiva) borșul = a-i țâșni cuiva sângele din nas. A se face borș = a se înfuria. ♦ (Arg.) Sânge. – Din rus., ucr. borșci.

DOOM

borș s. n., (ciorbe) pl. bórșuri

borșuri
BORȘ, (2) borșuri, s. n. 1. Zeamă acră preparată din tărâțe de grâu, de secară sau de sfeclă de zahăr fermentate în apă. 2. P. ext. ciorbă preparată cu această zeamă. ◊ Expr. A-i sufla (cuiva) în borș sau a sufla în borșul cuiva = a se amesteca (neîntrebat) în treburile cuiva. (Fam.) A mânca borș = a minți. A-i da (cuiva) borșul = a-i țâșni cuiva sângele din nas. A se face borș = a se înfuria. ♦ (Arg.) Sânge. – Din rus., ucr. borșci.

DOOM

borș s. n., (ciorbe) pl. bórșuri

borșurile
BORȘ, (2) borșuri, s. n. 1. Zeamă acră preparată din tărâțe de grâu, de secară sau de sfeclă de zahăr fermentate în apă. 2. P. ext. ciorbă preparată cu această zeamă. ◊ Expr. A-i sufla (cuiva) în borș sau a sufla în borșul cuiva = a se amesteca (neîntrebat) în treburile cuiva. (Fam.) A mânca borș = a minți. A-i da (cuiva) borșul = a-i țâșni cuiva sângele din nas. A se face borș = a se înfuria. ♦ (Arg.) Sânge. – Din rus., ucr. borșci.

DOOM

borș s. n., (ciorbe) pl. bórșuri

borșurilor
BORȘ, (2) borșuri, s. n. 1. Zeamă acră preparată din tărâțe de grâu, de secară sau de sfeclă de zahăr fermentate în apă. 2. P. ext. ciorbă preparată cu această zeamă. ◊ Expr. A-i sufla (cuiva) în borș sau a sufla în borșul cuiva = a se amesteca (neîntrebat) în treburile cuiva. (Fam.) A mânca borș = a minți. A-i da (cuiva) borșul = a-i țâșni cuiva sângele din nas. A se face borș = a se înfuria. ♦ (Arg.) Sânge. – Din rus., ucr. borșci.

DOOM

borș s. n., (ciorbe) pl. bórșuri

borț
BORȚ, borțuri, s. n. (Reg.) Pântecele femeii gravide. – Et. nec.

DOOM

borț (reg.) s. n., pl. bórțuri

borțoasa
BORȚÓS, -OÁSĂ, borțoși, -oase, adj. (Pop. și fam.; adesea substantivat) Cu burtă mare. ♦ (La f.) Gravidă. – Borț + suf. -os.

DOOM

borțós (fam.) adj. m., pl. borțóși; f. borțoásă, pl. borțoáse

borțoase
BORȚÓS, -OÁSĂ, borțoși, -oase, adj. (Pop. și fam.; adesea substantivat) Cu burtă mare. ♦ (La f.) Gravidă. – Borț + suf. -os.

DOOM

borțós (fam.) adj. m., pl. borțóși; f. borțoásă, pl. borțoáse

borțoasei
BORȚÓS, -OÁSĂ, borțoși, -oase, adj. (Pop. și fam.; adesea substantivat) Cu burtă mare. ♦ (La f.) Gravidă. – Borț + suf. -os.

DOOM

borțós (fam.) adj. m., pl. borțóși; f. borțoásă, pl. borțoáse

borțoasele
BORȚÓS, -OÁSĂ, borțoși, -oase, adj. (Pop. și fam.; adesea substantivat) Cu burtă mare. ♦ (La f.) Gravidă. – Borț + suf. -os.

DOOM

borțós (fam.) adj. m., pl. borțóși; f. borțoásă, pl. borțoáse

borțoaselor
BORȚÓS, -OÁSĂ, borțoși, -oase, adj. (Pop. și fam.; adesea substantivat) Cu burtă mare. ♦ (La f.) Gravidă. – Borț + suf. -os.

DOOM

borțós (fam.) adj. m., pl. borțóși; f. borțoásă, pl. borțoáse

borțos
BORȚÓS, -OÁSĂ, borțoși, -oase, adj. (Pop. și fam.; adesea substantivat) Cu burtă mare. ♦ (La f.) Gravidă. – Borț + suf. -os.

DOOM

borțós (fam.) adj. m., pl. borțóși; f. borțoásă, pl. borțoáse

borțosul
BORȚÓS, -OÁSĂ, borțoși, -oase, adj. (Pop. și fam.; adesea substantivat) Cu burtă mare. ♦ (La f.) Gravidă. – Borț + suf. -os.

DOOM

borțós (fam.) adj. m., pl. borțóși; f. borțoásă, pl. borțoáse

borțosului
BORȚÓS, -OÁSĂ, borțoși, -oase, adj. (Pop. și fam.; adesea substantivat) Cu burtă mare. ♦ (La f.) Gravidă. – Borț + suf. -os.

DOOM

borțós (fam.) adj. m., pl. borțóși; f. borțoásă, pl. borțoáse

borțoși
BORȚÓS, -OÁSĂ, borțoși, -oase, adj. (Pop. și fam.; adesea substantivat) Cu burtă mare. ♦ (La f.) Gravidă. – Borț + suf. -os.

DOOM

borțós (fam.) adj. m., pl. borțóși; f. borțoásă, pl. borțoáse

borțoșii
BORȚÓS, -OÁSĂ, borțoși, -oase, adj. (Pop. și fam.; adesea substantivat) Cu burtă mare. ♦ (La f.) Gravidă. – Borț + suf. -os.

DOOM

borțós (fam.) adj. m., pl. borțóși; f. borțoásă, pl. borțoáse

borțoșilor
BORȚÓS, -OÁSĂ, borțoși, -oase, adj. (Pop. și fam.; adesea substantivat) Cu burtă mare. ♦ (La f.) Gravidă. – Borț + suf. -os.

DOOM

borțós (fam.) adj. m., pl. borțóși; f. borțoásă, pl. borțoáse

borțul
BORȚ, borțuri, s. n. (Reg.) Pântecele femeii gravide. – Et. nec.

DOOM

borț (reg.) s. n., pl. bórțuri

borțului
BORȚ, borțuri, s. n. (Reg.) Pântecele femeii gravide. – Et. nec.

DOOM

borț (reg.) s. n., pl. bórțuri

borțuri
BORȚ, borțuri, s. n. (Reg.) Pântecele femeii gravide. – Et. nec.

DOOM

borț (reg.) s. n., pl. bórțuri

borțurile
BORȚ, borțuri, s. n. (Reg.) Pântecele femeii gravide. – Et. nec.

DOOM

borț (reg.) s. n., pl. bórțuri

borțurilor
BORȚ, borțuri, s. n. (Reg.) Pântecele femeii gravide. – Et. nec.

DOOM

borț (reg.) s. n., pl. bórțuri

bos
BOSS s. m. Supraveghetor peste muncitorii dintr-o întreprindere în SUA; p. ext. (fam.) șef. [Var.: bos (pl. boși) s. m.] – Cuv. engl.

DOOM

boss (angl.) / bos s. m., art. bossul / bosul; pl. boși

bosa
BÓSĂ, bose, s. f. 1. (Anat.) Proeminență pe suprafața unui os. ♦ Tumefacție datorată unei colecții subcutanate de sânge; cucui. 2. (Franțuzism) Aptitudine. – Din fr. bosse.

bosaj
BOSÁJ s.n. Proeminență regulată pe suprafața unei piese, care servește ca reazem pentru altă piesă. ♦ Suprafața pietrelor unei zidării, aflată în relief față de paramentul zidului. [< fr. bossage, cf. bosse – îngroșătură].

DOOM

bosáj s. n., pl. bosáje

bosaje
BOSÁJ s.n. Proeminență regulată pe suprafața unei piese, care servește ca reazem pentru altă piesă. ♦ Suprafața pietrelor unei zidării, aflată în relief față de paramentul zidului. [< fr. bossage, cf. bosse – îngroșătură].

DOOM

bosáj s. n., pl. bosáje

bosajele
BOSÁJ s.n. Proeminență regulată pe suprafața unei piese, care servește ca reazem pentru altă piesă. ♦ Suprafața pietrelor unei zidării, aflată în relief față de paramentul zidului. [< fr. bossage, cf. bosse – îngroșătură].

DOOM

bosáj s. n., pl. bosáje

bosajelor
BOSÁJ s.n. Proeminență regulată pe suprafața unei piese, care servește ca reazem pentru altă piesă. ♦ Suprafața pietrelor unei zidării, aflată în relief față de paramentul zidului. [< fr. bossage, cf. bosse – îngroșătură].

DOOM

bosáj s. n., pl. bosáje

bosajul
BOSÁJ s.n. Proeminență regulată pe suprafața unei piese, care servește ca reazem pentru altă piesă. ♦ Suprafața pietrelor unei zidării, aflată în relief față de paramentul zidului. [< fr. bossage, cf. bosse – îngroșătură].

DOOM

bosáj s. n., pl. bosáje

bosajului
BOSÁJ s.n. Proeminență regulată pe suprafața unei piese, care servește ca reazem pentru altă piesă. ♦ Suprafața pietrelor unei zidării, aflată în relief față de paramentul zidului. [< fr. bossage, cf. bosse – îngroșătură].

DOOM

bosáj s. n., pl. bosáje

boscar
BOSCÁR, boscari, s. m. (Reg.) Scamator. – Bosco (n. pr.) + suf. -ar.

DOOM

boscár (reg.) s. m., pl. boscári

boscari
BOSCÁR, boscari, s. m. (Reg.) Scamator. – Bosco (n. pr.) + suf. -ar.

DOOM

boscár (reg.) s. m., pl. boscári

boscarii
BOSCÁR, boscari, s. m. (Reg.) Scamator. – Bosco (n. pr.) + suf. -ar.

DOOM

boscár (reg.) s. m., pl. boscári

boscarilor
BOSCÁR, boscari, s. m. (Reg.) Scamator. – Bosco (n. pr.) + suf. -ar.

DOOM

boscár (reg.) s. m., pl. boscári

boscarul
BOSCÁR, boscari, s. m. (Reg.) Scamator. – Bosco (n. pr.) + suf. -ar.

DOOM

boscár (reg.) s. m., pl. boscári

boscarului
BOSCÁR, boscari, s. m. (Reg.) Scamator. – Bosco (n. pr.) + suf. -ar.

DOOM

boscár (reg.) s. m., pl. boscári

boschet
BOSCHÉT, boschete, s. n. Grup de arbuști plantați pentru înfrumusețarea unui parc, a unei grădini etc. – Din fr. bosquet.

DOOM

boschét s. n., pl. boschéte

boschetar
BOSCHETÁR, boschetari, s. m. (Fam.) Persoană fără domiciliu, fără resurse, care trăiește prin parcuri, în guri de canal, sub poduri etc. ♦ Om decăzut, vicios. – Boschet + suf. -ar.

DOOM

boschetár (fam.) s. m., pl. boschetári

boschete
BOSCHÉT, boschete, s. n. Grup de arbuști plantați pentru înfrumusețarea unui parc, a unei grădini etc. – Din fr. bosquet.

DOOM

boschét s. n., pl. boschéte

boschetele
BOSCHÉT, boschete, s. n. Grup de arbuști plantați pentru înfrumusețarea unui parc, a unei grădini etc. – Din fr. bosquet.

DOOM

boschét s. n., pl. boschéte

boschetelor
BOSCHÉT, boschete, s. n. Grup de arbuști plantați pentru înfrumusețarea unui parc, a unei grădini etc. – Din fr. bosquet.

DOOM

boschét s. n., pl. boschéte

boschetul
BOSCHÉT, boschete, s. n. Grup de arbuști plantați pentru înfrumusețarea unui parc, a unei grădini etc. – Din fr. bosquet.

DOOM

boschét s. n., pl. boschéte

boschetului
BOSCHÉT, boschete, s. n. Grup de arbuști plantați pentru înfrumusețarea unui parc, a unei grădini etc. – Din fr. bosquet.

DOOM

boschét s. n., pl. boschéte

boscoane
boscoane s. f. pl. (reg.) farmece

boscoană
BOSCOÁNĂ, boscoane, s. f. (Transilv., în superstiții, mai ales la pl.) Farmec, făcătură, vrajă; descîntec. Aici văd pe sfînta Vineri lîngă muntele de glajă Culegînd flori de boscoane, ierbi de farmec pentru vrajă. COȘBUC, P. II 137. Veneai tu și fără de boscoanele lui. SLAVICI, O. II 186. Aceasta trebuie să fie o boscoană mare... ai grijă, împărate, să nu dai de rău. RETEGANUL, P. II 31.

bosconi
BOSCONÍ, bosconesc, vb. IV. Intranz. (Transilv., în superstiții) A face farmece; a vrăji. Și au venit babele și au cercat cu cîte de toate; descîntat-au, vrăjit-au, bosconit-au. RETEGANUL, P. IV 49.

boscorodea
BOSCORODÍ, boscorodesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi (singur) spunând vorbe neînțelese. 2. Tranz. A face cuiva întruna observații; a mustra mereu pe cineva. 3. Tranz. (Pop.) A descânta, a vrăji. – Cf. ucr. božkorodity.

DOOM

boscorodí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boscorodésc, imperf. 3 sg. boscorodeá; conj. prez. 3 să boscorodeáscă

boscorodeai
BOSCORODÍ, boscorodesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi (singur) spunând vorbe neînțelese. 2. Tranz. A face cuiva întruna observații; a mustra mereu pe cineva. 3. Tranz. (Pop.) A descânta, a vrăji. – Cf. ucr. božkorodity.

DOOM

boscorodí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boscorodésc, imperf. 3 sg. boscorodeá; conj. prez. 3 să boscorodeáscă

boscorodeala
BOSCORODEÁLĂ, boscorodeli, s. f. Faptul de a boscorodi; vorbe spuse de cel care boscorodește. – Boscorodi + suf. -eală.

DOOM

boscorodeálă s. f., g.-d. art. boscorodélii; pl. boscorodéli

boscorodeam
BOSCORODÍ, boscorodesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi (singur) spunând vorbe neînțelese. 2. Tranz. A face cuiva întruna observații; a mustra mereu pe cineva. 3. Tranz. (Pop.) A descânta, a vrăji. – Cf. ucr. božkorodity.

DOOM

boscorodí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boscorodésc, imperf. 3 sg. boscorodeá; conj. prez. 3 să boscorodeáscă

boscorodească
BOSCORODÍ, boscorodesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi (singur) spunând vorbe neînțelese. 2. Tranz. A face cuiva întruna observații; a mustra mereu pe cineva. 3. Tranz. (Pop.) A descânta, a vrăji. – Cf. ucr. božkorodity.

DOOM

boscorodí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boscorodésc, imperf. 3 sg. boscorodeá; conj. prez. 3 să boscorodeáscă

boscorodeau
BOSCORODÍ, boscorodesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi (singur) spunând vorbe neînțelese. 2. Tranz. A face cuiva întruna observații; a mustra mereu pe cineva. 3. Tranz. (Pop.) A descânta, a vrăji. – Cf. ucr. božkorodity.

DOOM

boscorodí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boscorodésc, imperf. 3 sg. boscorodeá; conj. prez. 3 să boscorodeáscă

boscorodeați
BOSCORODÍ, boscorodesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi (singur) spunând vorbe neînțelese. 2. Tranz. A face cuiva întruna observații; a mustra mereu pe cineva. 3. Tranz. (Pop.) A descânta, a vrăji. – Cf. ucr. božkorodity.

DOOM

boscorodí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boscorodésc, imperf. 3 sg. boscorodeá; conj. prez. 3 să boscorodeáscă

boscorodeli
BOSCORODEÁLĂ, boscorodeli, s. f. Faptul de a boscorodi; vorbe spuse de cel care boscorodește. – Boscorodi + suf. -eală.

DOOM

boscorodeálă s. f., g.-d. art. boscorodélii; pl. boscorodéli

boscorodelii
BOSCORODEÁLĂ, boscorodeli, s. f. Faptul de a boscorodi; vorbe spuse de cel care boscorodește. – Boscorodi + suf. -eală.

DOOM

boscorodeálă s. f., g.-d. art. boscorodélii; pl. boscorodéli

boscorodelile
BOSCORODEÁLĂ, boscorodeli, s. f. Faptul de a boscorodi; vorbe spuse de cel care boscorodește. – Boscorodi + suf. -eală.

DOOM

boscorodeálă s. f., g.-d. art. boscorodélii; pl. boscorodéli

boscorodelilor
BOSCORODEÁLĂ, boscorodeli, s. f. Faptul de a boscorodi; vorbe spuse de cel care boscorodește. – Boscorodi + suf. -eală.

DOOM

boscorodeálă s. f., g.-d. art. boscorodélii; pl. boscorodéli

boscorodesc
BOSCORODÍ, boscorodesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi (singur) spunând vorbe neînțelese. 2. Tranz. A face cuiva întruna observații; a mustra mereu pe cineva. 3. Tranz. (Pop.) A descânta, a vrăji. – Cf. ucr. božkorodity.

DOOM

boscorodí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boscorodésc, imperf. 3 sg. boscorodeá; conj. prez. 3 să boscorodeáscă

boscorodește
BOSCORODÍ, boscorodesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi (singur) spunând vorbe neînțelese. 2. Tranz. A face cuiva întruna observații; a mustra mereu pe cineva. 3. Tranz. (Pop.) A descânta, a vrăji. – Cf. ucr. božkorodity.

DOOM

boscorodí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boscorodésc, imperf. 3 sg. boscorodeá; conj. prez. 3 să boscorodeáscă

boscorodești
BOSCORODÍ, boscorodesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi (singur) spunând vorbe neînțelese. 2. Tranz. A face cuiva întruna observații; a mustra mereu pe cineva. 3. Tranz. (Pop.) A descânta, a vrăji. – Cf. ucr. božkorodity.

DOOM

boscorodí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boscorodésc, imperf. 3 sg. boscorodeá; conj. prez. 3 să boscorodeáscă

boscorodi
BOSCORODÍ, boscorodesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi (singur) spunând vorbe neînțelese. 2. Tranz. A face cuiva întruna observații; a mustra mereu pe cineva. 3. Tranz. (Pop.) A descânta, a vrăji. – Cf. ucr. božkorodity.

DOOM

boscorodí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boscorodésc, imperf. 3 sg. boscorodeá; conj. prez. 3 să boscorodeáscă

boscorodii
BOSCORODÍ, boscorodesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi (singur) spunând vorbe neînțelese. 2. Tranz. A face cuiva întruna observații; a mustra mereu pe cineva. 3. Tranz. (Pop.) A descânta, a vrăji. – Cf. ucr. božkorodity.

DOOM

boscorodí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boscorodésc, imperf. 3 sg. boscorodeá; conj. prez. 3 să boscorodeáscă

boscorodim
BOSCORODÍ, boscorodesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi (singur) spunând vorbe neînțelese. 2. Tranz. A face cuiva întruna observații; a mustra mereu pe cineva. 3. Tranz. (Pop.) A descânta, a vrăji. – Cf. ucr. božkorodity.

DOOM

boscorodí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boscorodésc, imperf. 3 sg. boscorodeá; conj. prez. 3 să boscorodeáscă

boscorodind
BOSCORODÍ, boscorodesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi (singur) spunând vorbe neînțelese. 2. Tranz. A face cuiva întruna observații; a mustra mereu pe cineva. 3. Tranz. (Pop.) A descânta, a vrăji. – Cf. ucr. božkorodity.

DOOM

boscorodí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boscorodésc, imperf. 3 sg. boscorodeá; conj. prez. 3 să boscorodeáscă

boscorodire
BOSCORODÍ, boscorodesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi (singur) spunând vorbe neînțelese. 2. Tranz. A face cuiva întruna observații; a mustra mereu pe cineva. 3. Tranz. (Pop.) A descânta, a vrăji. – Cf. ucr. božkorodity.

DOOM

boscorodí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boscorodésc, imperf. 3 sg. boscorodeá; conj. prez. 3 să boscorodeáscă

boscorodire
BOSCORODÍ, boscorodesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi (singur) spunând vorbe neînțelese. 2. Tranz. A face cuiva întruna observații; a mustra mereu pe cineva. 3. Tranz. (Pop.) A descânta, a vrăji. – Cf. ucr. božkorodity.

boscorodiră
BOSCORODÍ, boscorodesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi (singur) spunând vorbe neînțelese. 2. Tranz. A face cuiva întruna observații; a mustra mereu pe cineva. 3. Tranz. (Pop.) A descânta, a vrăji. – Cf. ucr. božkorodity.

DOOM

boscorodí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boscorodésc, imperf. 3 sg. boscorodeá; conj. prez. 3 să boscorodeáscă

boscorodirăm
BOSCORODÍ, boscorodesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi (singur) spunând vorbe neînțelese. 2. Tranz. A face cuiva întruna observații; a mustra mereu pe cineva. 3. Tranz. (Pop.) A descânta, a vrăji. – Cf. ucr. božkorodity.

DOOM

boscorodí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boscorodésc, imperf. 3 sg. boscorodeá; conj. prez. 3 să boscorodeáscă

boscorodirăți
BOSCORODÍ, boscorodesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi (singur) spunând vorbe neînțelese. 2. Tranz. A face cuiva întruna observații; a mustra mereu pe cineva. 3. Tranz. (Pop.) A descânta, a vrăji. – Cf. ucr. božkorodity.

DOOM

boscorodí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boscorodésc, imperf. 3 sg. boscorodeá; conj. prez. 3 să boscorodeáscă

boscorodise
BOSCORODÍ, boscorodesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi (singur) spunând vorbe neînțelese. 2. Tranz. A face cuiva întruna observații; a mustra mereu pe cineva. 3. Tranz. (Pop.) A descânta, a vrăji. – Cf. ucr. božkorodity.

DOOM

boscorodí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boscorodésc, imperf. 3 sg. boscorodeá; conj. prez. 3 să boscorodeáscă

boscorodisem
BOSCORODÍ, boscorodesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi (singur) spunând vorbe neînțelese. 2. Tranz. A face cuiva întruna observații; a mustra mereu pe cineva. 3. Tranz. (Pop.) A descânta, a vrăji. – Cf. ucr. božkorodity.

DOOM

boscorodí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boscorodésc, imperf. 3 sg. boscorodeá; conj. prez. 3 să boscorodeáscă

boscorodiseră
BOSCORODÍ, boscorodesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi (singur) spunând vorbe neînțelese. 2. Tranz. A face cuiva întruna observații; a mustra mereu pe cineva. 3. Tranz. (Pop.) A descânta, a vrăji. – Cf. ucr. božkorodity.

DOOM

boscorodí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boscorodésc, imperf. 3 sg. boscorodeá; conj. prez. 3 să boscorodeáscă

boscorodiserăm
BOSCORODÍ, boscorodesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi (singur) spunând vorbe neînțelese. 2. Tranz. A face cuiva întruna observații; a mustra mereu pe cineva. 3. Tranz. (Pop.) A descânta, a vrăji. – Cf. ucr. božkorodity.

DOOM

boscorodí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boscorodésc, imperf. 3 sg. boscorodeá; conj. prez. 3 să boscorodeáscă

boscorodiserăți
BOSCORODÍ, boscorodesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi (singur) spunând vorbe neînțelese. 2. Tranz. A face cuiva întruna observații; a mustra mereu pe cineva. 3. Tranz. (Pop.) A descânta, a vrăji. – Cf. ucr. božkorodity.

DOOM

boscorodí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boscorodésc, imperf. 3 sg. boscorodeá; conj. prez. 3 să boscorodeáscă

boscorodiseși
BOSCORODÍ, boscorodesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi (singur) spunând vorbe neînțelese. 2. Tranz. A face cuiva întruna observații; a mustra mereu pe cineva. 3. Tranz. (Pop.) A descânta, a vrăji. – Cf. ucr. božkorodity.

DOOM

boscorodí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boscorodésc, imperf. 3 sg. boscorodeá; conj. prez. 3 să boscorodeáscă

boscorodiseți
BOSCORODÍ, boscorodesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi (singur) spunând vorbe neînțelese. 2. Tranz. A face cuiva întruna observații; a mustra mereu pe cineva. 3. Tranz. (Pop.) A descânta, a vrăji. – Cf. ucr. božkorodity.

DOOM

boscorodí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boscorodésc, imperf. 3 sg. boscorodeá; conj. prez. 3 să boscorodeáscă

boscorodit
BOSCORODÍ, boscorodesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi (singur) spunând vorbe neînțelese. 2. Tranz. A face cuiva întruna observații; a mustra mereu pe cineva. 3. Tranz. (Pop.) A descânta, a vrăji. – Cf. ucr. božkorodity.

DOOM

boscorodí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boscorodésc, imperf. 3 sg. boscorodeá; conj. prez. 3 să boscorodeáscă

boscorodit
BOSCORODÍ, boscorodesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi (singur) spunând vorbe neînțelese. 2. Tranz. A face cuiva întruna observații; a mustra mereu pe cineva. 3. Tranz. (Pop.) A descânta, a vrăji. – Cf. ucr. božkorodity.

boscorodiși
BOSCORODÍ, boscorodesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi (singur) spunând vorbe neînțelese. 2. Tranz. A face cuiva întruna observații; a mustra mereu pe cineva. 3. Tranz. (Pop.) A descânta, a vrăji. – Cf. ucr. božkorodity.

DOOM

boscorodí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boscorodésc, imperf. 3 sg. boscorodeá; conj. prez. 3 să boscorodeáscă

boscorodiți
BOSCORODÍ, boscorodesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi (singur) spunând vorbe neînțelese. 2. Tranz. A face cuiva întruna observații; a mustra mereu pe cineva. 3. Tranz. (Pop.) A descânta, a vrăji. – Cf. ucr. božkorodity.

DOOM

boscorodí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boscorodésc, imperf. 3 sg. boscorodeá; conj. prez. 3 să boscorodeáscă

boscârță
BOSCÎ́RȚĂ, hoscîrțe, s. f. (Transilv., în expr.) A-și lua (sau a-și aduna) boscîrțele = a-și lua (sau a-și strînge) boarfele. Îmi vine să-mi adun boscîrțele și să fug de aici. SLAVICI, N. II 170.

boscăria
BOSCĂRÍE, boscării, s. f. (Reg.) Scamatorie. ♦ Fig. Înșelătorie, pungășie. – Boscar + suf. -ie.

DOOM

boscăríe (reg.) s. f., art. boscăría, g.-d. art. boscăríei; pl. boscăríi, art. boscăríile

boscărie
BOSCĂRÍE, boscării, s. f. (Reg.) Scamatorie. ♦ Fig. Înșelătorie, pungășie. – Boscar + suf. -ie.

DOOM

boscăríe (reg.) s. f., art. boscăría, g.-d. art. boscăríei; pl. boscăríi, art. boscăríile

boscăriei
BOSCĂRÍE, boscării, s. f. (Reg.) Scamatorie. ♦ Fig. Înșelătorie, pungășie. – Boscar + suf. -ie.

DOOM

boscăríe (reg.) s. f., art. boscăría, g.-d. art. boscăríei; pl. boscăríi, art. boscăríile

boscării
BOSCĂRÍE, boscării, s. f. (Reg.) Scamatorie. ♦ Fig. Înșelătorie, pungășie. – Boscar + suf. -ie.

DOOM

boscăríe (reg.) s. f., art. boscăría, g.-d. art. boscăríei; pl. boscăríi, art. boscăríile

boscăriile
BOSCĂRÍE, boscării, s. f. (Reg.) Scamatorie. ♦ Fig. Înșelătorie, pungășie. – Boscar + suf. -ie.

DOOM

boscăríe (reg.) s. f., art. boscăría, g.-d. art. boscăríei; pl. boscăríi, art. boscăríile

boscăriilor
BOSCĂRÍE, boscării, s. f. (Reg.) Scamatorie. ♦ Fig. Înșelătorie, pungășie. – Boscar + suf. -ie.

DOOM

boscăríe (reg.) s. f., art. boscăría, g.-d. art. boscăríei; pl. boscăríi, art. boscăríile

bose
BÓSĂ, bose, s. f. 1. (Anat.) Proeminență pe suprafața unui os. ♦ Tumefacție datorată unei colecții subcutanate de sânge; cucui. 2. (Franțuzism) Aptitudine. – Din fr. bosse.

bosei
BÓSĂ, bose, s. f. 1. (Anat.) Proeminență pe suprafața unui os. ♦ Tumefacție datorată unei colecții subcutanate de sânge; cucui. 2. (Franțuzism) Aptitudine. – Din fr. bosse.

bosele
BÓSĂ, bose, s. f. 1. (Anat.) Proeminență pe suprafața unui os. ♦ Tumefacție datorată unei colecții subcutanate de sânge; cucui. 2. (Franțuzism) Aptitudine. – Din fr. bosse.

boselor
BÓSĂ, bose, s. f. 1. (Anat.) Proeminență pe suprafața unui os. ♦ Tumefacție datorată unei colecții subcutanate de sânge; cucui. 2. (Franțuzism) Aptitudine. – Din fr. bosse.

boselură
BOSELÚRĂ s.f. Ansamblu de bose (1) pe suprafața unui organ. [< fr. bosselure].

bosioc
BOSIÓC s. m. v. busuioc.

bosma
BOSMÁ, bosmale, s. f. (Învechit) Poznă, șotie. Fiul împăratului, cel ce făcuse basmaua, se duse ca totdeauna pe la împăratul, se făcu și el că se miră. ISPIRESCU, L. 372.

bosniac
BOSNIÁC, -Ă, bosniaci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Bosniei și Herțegovinei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Bosniei și Herțegovinei sau bosniacilor (1), privitor la Bosnia și Herțegovina ori la bosniaci. [Pr.; -ni-ac] – Din fr. bosniaque.

DOOM

bosniác (-ni-ac) adj. m., s. m., pl. bosniáci; adj. f., s. f. bosniácă, pl. bosniáce

bosniac
BOSNIÁC, -Ă, bosniaci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Bosniei și Herțegovinei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Bosniei și Herțegovinei sau bosniacilor (1), privitor la Bosnia și Herțegovina ori la bosniaci. [Pr.; -ni-ac] – Din fr. bosniaque.

DOOM

bosniác (-ni-ac) adj. m., s. m., pl. bosniáci; adj. f., s. f. bosniácă, pl. bosniáce

bosniaca
BOSNIÁC, -Ă, bosniaci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Bosniei și Herțegovinei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Bosniei și Herțegovinei sau bosniacilor (1), privitor la Bosnia și Herțegovina ori la bosniaci. [Pr.; -ni-ac] – Din fr. bosniaque.

DOOM

bosniác (-ni-ac) adj. m., s. m., pl. bosniáci; adj. f., s. f. bosniácă, pl. bosniáce

bosniaca
BOSNIÁC, -Ă, bosniaci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Bosniei și Herțegovinei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Bosniei și Herțegovinei sau bosniacilor (1), privitor la Bosnia și Herțegovina ori la bosniaci. [Pr.; -ni-ac] – Din fr. bosniaque.

DOOM

bosniác (-ni-ac) adj. m., s. m., pl. bosniáci; adj. f., s. f. bosniácă, pl. bosniáce

bosniace
BOSNIÁC, -Ă, bosniaci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Bosniei și Herțegovinei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Bosniei și Herțegovinei sau bosniacilor (1), privitor la Bosnia și Herțegovina ori la bosniaci. [Pr.; -ni-ac] – Din fr. bosniaque.

DOOM

bosniác (-ni-ac) adj. m., s. m., pl. bosniáci; adj. f., s. f. bosniácă, pl. bosniáce

bosniace
BOSNIÁC, -Ă, bosniaci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Bosniei și Herțegovinei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Bosniei și Herțegovinei sau bosniacilor (1), privitor la Bosnia și Herțegovina ori la bosniaci. [Pr.; -ni-ac] – Din fr. bosniaque.

DOOM

bosniác (-ni-ac) adj. m., s. m., pl. bosniáci; adj. f., s. f. bosniácă, pl. bosniáce

bosniace
BOSNIÁC, -Ă, bosniaci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Bosniei și Herțegovinei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Bosniei și Herțegovinei sau bosniacilor (1), privitor la Bosnia și Herțegovina ori la bosniaci. [Pr.; -ni-ac] – Din fr. bosniaque.

DOOM

bosniác (-ni-ac) adj. m., s. m., pl. bosniáci; adj. f., s. f. bosniácă, pl. bosniáce

bosniacei
BOSNIÁC, -Ă, bosniaci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Bosniei și Herțegovinei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Bosniei și Herțegovinei sau bosniacilor (1), privitor la Bosnia și Herțegovina ori la bosniaci. [Pr.; -ni-ac] – Din fr. bosniaque.

DOOM

bosniác (-ni-ac) adj. m., s. m., pl. bosniáci; adj. f., s. f. bosniácă, pl. bosniáce

bosniacei
BOSNIÁC, -Ă, bosniaci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Bosniei și Herțegovinei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Bosniei și Herțegovinei sau bosniacilor (1), privitor la Bosnia și Herțegovina ori la bosniaci. [Pr.; -ni-ac] – Din fr. bosniaque.

DOOM

bosniác (-ni-ac) adj. m., s. m., pl. bosniáci; adj. f., s. f. bosniácă, pl. bosniáce

bosniacele
BOSNIÁC, -Ă, bosniaci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Bosniei și Herțegovinei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Bosniei și Herțegovinei sau bosniacilor (1), privitor la Bosnia și Herțegovina ori la bosniaci. [Pr.; -ni-ac] – Din fr. bosniaque.

DOOM

bosniác (-ni-ac) adj. m., s. m., pl. bosniáci; adj. f., s. f. bosniácă, pl. bosniáce

bosniacele
BOSNIÁC, -Ă, bosniaci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Bosniei și Herțegovinei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Bosniei și Herțegovinei sau bosniacilor (1), privitor la Bosnia și Herțegovina ori la bosniaci. [Pr.; -ni-ac] – Din fr. bosniaque.

DOOM

bosniác (-ni-ac) adj. m., s. m., pl. bosniáci; adj. f., s. f. bosniácă, pl. bosniáce

bosniacelor
BOSNIÁC, -Ă, bosniaci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Bosniei și Herțegovinei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Bosniei și Herțegovinei sau bosniacilor (1), privitor la Bosnia și Herțegovina ori la bosniaci. [Pr.; -ni-ac] – Din fr. bosniaque.

DOOM

bosniác (-ni-ac) adj. m., s. m., pl. bosniáci; adj. f., s. f. bosniácă, pl. bosniáce

bosniacelor
BOSNIÁC, -Ă, bosniaci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Bosniei și Herțegovinei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Bosniei și Herțegovinei sau bosniacilor (1), privitor la Bosnia și Herțegovina ori la bosniaci. [Pr.; -ni-ac] – Din fr. bosniaque.

DOOM

bosniác (-ni-ac) adj. m., s. m., pl. bosniáci; adj. f., s. f. bosniácă, pl. bosniáce

bosniaci
BOSNIÁC, -Ă, bosniaci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Bosniei și Herțegovinei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Bosniei și Herțegovinei sau bosniacilor (1), privitor la Bosnia și Herțegovina ori la bosniaci. [Pr.; -ni-ac] – Din fr. bosniaque.

DOOM

bosniác (-ni-ac) adj. m., s. m., pl. bosniáci; adj. f., s. f. bosniácă, pl. bosniáce

bosniaci
BOSNIÁC, -Ă, bosniaci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Bosniei și Herțegovinei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Bosniei și Herțegovinei sau bosniacilor (1), privitor la Bosnia și Herțegovina ori la bosniaci. [Pr.; -ni-ac] – Din fr. bosniaque.

DOOM

bosniác (-ni-ac) adj. m., s. m., pl. bosniáci; adj. f., s. f. bosniácă, pl. bosniáce

bosniacii
BOSNIÁC, -Ă, bosniaci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Bosniei și Herțegovinei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Bosniei și Herțegovinei sau bosniacilor (1), privitor la Bosnia și Herțegovina ori la bosniaci. [Pr.; -ni-ac] – Din fr. bosniaque.

DOOM

bosniác (-ni-ac) adj. m., s. m., pl. bosniáci; adj. f., s. f. bosniácă, pl. bosniáce

bosniacii
BOSNIÁC, -Ă, bosniaci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Bosniei și Herțegovinei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Bosniei și Herțegovinei sau bosniacilor (1), privitor la Bosnia și Herțegovina ori la bosniaci. [Pr.; -ni-ac] – Din fr. bosniaque.

DOOM

bosniác (-ni-ac) adj. m., s. m., pl. bosniáci; adj. f., s. f. bosniácă, pl. bosniáce

bosniacilor
BOSNIÁC, -Ă, bosniaci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Bosniei și Herțegovinei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Bosniei și Herțegovinei sau bosniacilor (1), privitor la Bosnia și Herțegovina ori la bosniaci. [Pr.; -ni-ac] – Din fr. bosniaque.

DOOM

bosniác (-ni-ac) adj. m., s. m., pl. bosniáci; adj. f., s. f. bosniácă, pl. bosniáce

bosniacilor
BOSNIÁC, -Ă, bosniaci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Bosniei și Herțegovinei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Bosniei și Herțegovinei sau bosniacilor (1), privitor la Bosnia și Herțegovina ori la bosniaci. [Pr.; -ni-ac] – Din fr. bosniaque.

DOOM

bosniác (-ni-ac) adj. m., s. m., pl. bosniáci; adj. f., s. f. bosniácă, pl. bosniáce

bosniaco
BOSNIÁC, -Ă, bosniaci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Bosniei și Herțegovinei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Bosniei și Herțegovinei sau bosniacilor (1), privitor la Bosnia și Herțegovina ori la bosniaci. [Pr.; -ni-ac] – Din fr. bosniaque.

DOOM

bosniác (-ni-ac) adj. m., s. m., pl. bosniáci; adj. f., s. f. bosniácă, pl. bosniáce

bosniaco
BOSNIÁC, -Ă, bosniaci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Bosniei și Herțegovinei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Bosniei și Herțegovinei sau bosniacilor (1), privitor la Bosnia și Herțegovina ori la bosniaci. [Pr.; -ni-ac] – Din fr. bosniaque.

DOOM

bosniác (-ni-ac) adj. m., s. m., pl. bosniáci; adj. f., s. f. bosniácă, pl. bosniáce

bosniacul
BOSNIÁC, -Ă, bosniaci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Bosniei și Herțegovinei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Bosniei și Herțegovinei sau bosniacilor (1), privitor la Bosnia și Herțegovina ori la bosniaci. [Pr.; -ni-ac] – Din fr. bosniaque.

DOOM

bosniác (-ni-ac) adj. m., s. m., pl. bosniáci; adj. f., s. f. bosniácă, pl. bosniáce

bosniacul
BOSNIÁC, -Ă, bosniaci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Bosniei și Herțegovinei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Bosniei și Herțegovinei sau bosniacilor (1), privitor la Bosnia și Herțegovina ori la bosniaci. [Pr.; -ni-ac] – Din fr. bosniaque.

DOOM

bosniác (-ni-ac) adj. m., s. m., pl. bosniáci; adj. f., s. f. bosniácă, pl. bosniáce

bosniacule
BOSNIÁC, -Ă, bosniaci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Bosniei și Herțegovinei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Bosniei și Herțegovinei sau bosniacilor (1), privitor la Bosnia și Herțegovina ori la bosniaci. [Pr.; -ni-ac] – Din fr. bosniaque.

DOOM

bosniác (-ni-ac) adj. m., s. m., pl. bosniáci; adj. f., s. f. bosniácă, pl. bosniáce

bosniacule
BOSNIÁC, -Ă, bosniaci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Bosniei și Herțegovinei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Bosniei și Herțegovinei sau bosniacilor (1), privitor la Bosnia și Herțegovina ori la bosniaci. [Pr.; -ni-ac] – Din fr. bosniaque.

DOOM

bosniác (-ni-ac) adj. m., s. m., pl. bosniáci; adj. f., s. f. bosniácă, pl. bosniáce

bosniacului
BOSNIÁC, -Ă, bosniaci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Bosniei și Herțegovinei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Bosniei și Herțegovinei sau bosniacilor (1), privitor la Bosnia și Herțegovina ori la bosniaci. [Pr.; -ni-ac] – Din fr. bosniaque.

DOOM

bosniác (-ni-ac) adj. m., s. m., pl. bosniáci; adj. f., s. f. bosniácă, pl. bosniáce

bosniacului
BOSNIÁC, -Ă, bosniaci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Bosniei și Herțegovinei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Bosniei și Herțegovinei sau bosniacilor (1), privitor la Bosnia și Herțegovina ori la bosniaci. [Pr.; -ni-ac] – Din fr. bosniaque.

DOOM

bosniác (-ni-ac) adj. m., s. m., pl. bosniáci; adj. f., s. f. bosniácă, pl. bosniáce

boss
BOSS s. m. Supraveghetor peste muncitorii dintr-o întreprindere în SUA; p. ext. (fam.) șef. [Var.: bos (pl. boși) s. m.] – Cuv. engl.

DOOM

boss (angl.) / bos s. m., art. bossul / bosul; pl. boși

bossism
BOSSÍSM s.n. Organizare electorală puternic dezvoltată în Statele Unite ale Americii, potrivit căreia alegătorii se grupează în jurul șefilor (boss) de care sunt forțați să asculte orbește. [< fr. bossisme].

bossul
BOSS s. m. Supraveghetor peste muncitorii dintr-o întreprindere în SUA; p. ext. (fam.) șef. [Var.: bos (pl. boși) s. m.] – Cuv. engl.

DOOM

boss (angl.) / bos s. m., art. bossul / bosul; pl. boși

bossului
BOSS s. m. Supraveghetor peste muncitorii dintr-o întreprindere în SUA; p. ext. (fam.) șef. [Var.: bos (pl. boși) s. m.] – Cuv. engl.

DOOM

boss (angl.) / bos s. m., art. bossul / bosul; pl. boși

bostan
BOSTÁN, bostani, s. m. (Reg.) 1. Dovleac. ♦ Fig. (Ir.) Cap (al omului). 2. Pepene verde. – Din tc., sb. bostan.

DOOM

bostán (reg.) s. m., pl. bostáni

bostana
BOSTÁNĂ, bostane, s. f. (Reg.) Pepenărie. – Din bostan.

DOOM

bostánă (reg.) s. f., g.-d. art. bostánei; pl. bostáne

bostane
BOSTÁNĂ, bostane, s. f. (Reg.) Pepenărie. – Din bostan.

DOOM

bostánă (reg.) s. f., g.-d. art. bostánei; pl. bostáne

bostanei
BOSTÁNĂ, bostane, s. f. (Reg.) Pepenărie. – Din bostan.

DOOM

bostánă (reg.) s. f., g.-d. art. bostánei; pl. bostáne

bostanele
BOSTÁNĂ, bostane, s. f. (Reg.) Pepenărie. – Din bostan.

DOOM

bostánă (reg.) s. f., g.-d. art. bostánei; pl. bostáne

bostanelor
BOSTÁNĂ, bostane, s. f. (Reg.) Pepenărie. – Din bostan.

DOOM

bostánă (reg.) s. f., g.-d. art. bostánei; pl. bostáne

bostangii
BOSTANGÍU, bostangii, s. m. Soldat din garda sultanului care avea grijă și de grădinile seraiului. – Din tc. bostancı.

DOOM

bostangíu (reg.) s. m., art. bostangíul; pl. bostangíi, art. bostangíii (-gi-ii)

bostangiii
BOSTANGÍU, bostangii, s. m. Soldat din garda sultanului care avea grijă și de grădinile seraiului. – Din tc. bostancı.

DOOM

bostangíu (reg.) s. m., art. bostangíul; pl. bostangíi, art. bostangíii (-gi-ii)

bostangiilor
BOSTANGÍU, bostangii, s. m. Soldat din garda sultanului care avea grijă și de grădinile seraiului. – Din tc. bostancı.

DOOM

bostangíu (reg.) s. m., art. bostangíul; pl. bostangíi, art. bostangíii (-gi-ii)

bostangiu
BOSTANGÍU, bostangii, s. m. Soldat din garda sultanului care avea grijă și de grădinile seraiului. – Din tc. bostancı.

DOOM

bostangíu (reg.) s. m., art. bostangíul; pl. bostangíi, art. bostangíii (-gi-ii)

bostangiul
BOSTANGÍU, bostangii, s. m. Soldat din garda sultanului care avea grijă și de grădinile seraiului. – Din tc. bostancı.

DOOM

bostangíu (reg.) s. m., art. bostangíul; pl. bostangíi, art. bostangíii (-gi-ii)

bostangiului
BOSTANGÍU, bostangii, s. m. Soldat din garda sultanului care avea grijă și de grădinile seraiului. – Din tc. bostancı.

DOOM

bostangíu (reg.) s. m., art. bostangíul; pl. bostangíi, art. bostangíii (-gi-ii)

bostani
BOSTÁN, bostani, s. m. (Reg.) 1. Dovleac. ♦ Fig. (Ir.) Cap (al omului). 2. Pepene verde. – Din tc., sb. bostan.

DOOM

bostán (reg.) s. m., pl. bostáni

bostanii
BOSTÁN, bostani, s. m. (Reg.) 1. Dovleac. ♦ Fig. (Ir.) Cap (al omului). 2. Pepene verde. – Din tc., sb. bostan.

DOOM

bostán (reg.) s. m., pl. bostáni

bostanilor
BOSTÁN, bostani, s. m. (Reg.) 1. Dovleac. ♦ Fig. (Ir.) Cap (al omului). 2. Pepene verde. – Din tc., sb. bostan.

DOOM

bostán (reg.) s. m., pl. bostáni

bostanul
BOSTÁN, bostani, s. m. (Reg.) 1. Dovleac. ♦ Fig. (Ir.) Cap (al omului). 2. Pepene verde. – Din tc., sb. bostan.

DOOM

bostán (reg.) s. m., pl. bostáni

bostanului
BOSTÁN, bostani, s. m. (Reg.) 1. Dovleac. ♦ Fig. (Ir.) Cap (al omului). 2. Pepene verde. – Din tc., sb. bostan.

DOOM

bostán (reg.) s. m., pl. bostáni

boston
BÓSTON² s. n. Presă manuală pentru imprimarea cărților de vizită, a ferparurilor, a afișelor de format redus. – Din germ. Boston[presse].

DOOM

bóston² (presă tipografică) s. n.

bostonul
BÓSTON² s. n. Presă manuală pentru imprimarea cărților de vizită, a ferparurilor, a afișelor de format redus. – Din germ. Boston[presse].

DOOM

bóston² (presă tipografică) s. n.

bostonului
BÓSTON² s. n. Presă manuală pentru imprimarea cărților de vizită, a ferparurilor, a afișelor de format redus. – Din germ. Boston[presse].

DOOM

bóston² (presă tipografică) s. n.

bostonuri
BÓSTON² s. n. Presă manuală pentru imprimarea cărților de vizită, a ferparurilor, a afișelor de format redus. – Din germ. Boston[presse].

DOOM

bóston² (presă tipografică) s. n.

bostonurile
BÓSTON² s. n. Presă manuală pentru imprimarea cărților de vizită, a ferparurilor, a afișelor de format redus. – Din germ. Boston[presse].

DOOM

bóston² (presă tipografică) s. n.

bostonurilor
BÓSTON² s. n. Presă manuală pentru imprimarea cărților de vizită, a ferparurilor, a afișelor de format redus. – Din germ. Boston[presse].

DOOM

bóston² (presă tipografică) s. n.

bostănar
BOSTĂNÁR, bostănari, s. m. (Reg.) Cultivator sau negustor de pepeni; păzitor al unei pepenării. – Bostan + suf. -ar.

DOOM

bostănár (reg.) s. m., pl. bostănári

bostănari
BOSTĂNÁR, bostănari, s. m. (Reg.) Cultivator sau negustor de pepeni; păzitor al unei pepenării. – Bostan + suf. -ar.

DOOM

bostănár (reg.) s. m., pl. bostănári

bostănarii
BOSTĂNÁR, bostănari, s. m. (Reg.) Cultivator sau negustor de pepeni; păzitor al unei pepenării. – Bostan + suf. -ar.

DOOM

bostănár (reg.) s. m., pl. bostănári

bostănarilor
BOSTĂNÁR, bostănari, s. m. (Reg.) Cultivator sau negustor de pepeni; păzitor al unei pepenării. – Bostan + suf. -ar.

DOOM

bostănár (reg.) s. m., pl. bostănári

bostănarul
BOSTĂNÁR, bostănari, s. m. (Reg.) Cultivator sau negustor de pepeni; păzitor al unei pepenării. – Bostan + suf. -ar.

DOOM

bostănár (reg.) s. m., pl. bostănári

bostănarului
BOSTĂNÁR, bostănari, s. m. (Reg.) Cultivator sau negustor de pepeni; păzitor al unei pepenării. – Bostan + suf. -ar.

DOOM

bostănár (reg.) s. m., pl. bostănári

bostănei
BOSTĂNÉL, bostănei, s. m. (Reg.) 1. Diminutiv al lui bostan. 2. Dovlecel. – Bostan + suf. -el.

DOOM

bostănél (reg.) s. m., pl. bostănéi, art. bostănéii

bostăneii
BOSTĂNÉL, bostănei, s. m. (Reg.) 1. Diminutiv al lui bostan. 2. Dovlecel. – Bostan + suf. -el.

DOOM

bostănél (reg.) s. m., pl. bostănéi, art. bostănéii

bostăneilor
BOSTĂNÉL, bostănei, s. m. (Reg.) 1. Diminutiv al lui bostan. 2. Dovlecel. – Bostan + suf. -el.

DOOM

bostănél (reg.) s. m., pl. bostănéi, art. bostănéii

bostănel
BOSTĂNÉL, bostănei, s. m. (Reg.) 1. Diminutiv al lui bostan. 2. Dovlecel. – Bostan + suf. -el.

DOOM

bostănél (reg.) s. m., pl. bostănéi, art. bostănéii

bostănelul
BOSTĂNÉL, bostănei, s. m. (Reg.) 1. Diminutiv al lui bostan. 2. Dovlecel. – Bostan + suf. -el.

DOOM

bostănél (reg.) s. m., pl. bostănéi, art. bostănéii

bostănelului
BOSTĂNÉL, bostănei, s. m. (Reg.) 1. Diminutiv al lui bostan. 2. Dovlecel. – Bostan + suf. -el.

DOOM

bostănél (reg.) s. m., pl. bostănéi, art. bostănéii

bostănoasă
BOSTĂNOÁSĂ, bostănoase, s. f. (Bot.) Cucurbitacee. – Bostan + suf. -oasă.

bostănăria
BOSTĂNĂRÍE, bostănării, s. f. (Reg.) 1. Pepenărie. 2. Loc unde se vând pepeni. – Bostan + suf. -ărie.

DOOM

bostănăríe (reg.) s. f., art. bostănăría, g.-d. art. bostănăríei; pl. bostănăríi, art. bostănăríile

bostănărie
BOSTĂNĂRÍE, bostănării, s. f. (Reg.) 1. Pepenărie. 2. Loc unde se vând pepeni. – Bostan + suf. -ărie.

DOOM

bostănăríe (reg.) s. f., art. bostănăría, g.-d. art. bostănăríei; pl. bostănăríi, art. bostănăríile

bostănăriei
BOSTĂNĂRÍE, bostănării, s. f. (Reg.) 1. Pepenărie. 2. Loc unde se vând pepeni. – Bostan + suf. -ărie.

DOOM

bostănăríe (reg.) s. f., art. bostănăría, g.-d. art. bostănăríei; pl. bostănăríi, art. bostănăríile

bostănării
BOSTĂNĂRÍE, bostănării, s. f. (Reg.) 1. Pepenărie. 2. Loc unde se vând pepeni. – Bostan + suf. -ărie.

DOOM

bostănăríe (reg.) s. f., art. bostănăría, g.-d. art. bostănăríei; pl. bostănăríi, art. bostănăríile

bostănăriile
BOSTĂNĂRÍE, bostănării, s. f. (Reg.) 1. Pepenărie. 2. Loc unde se vând pepeni. – Bostan + suf. -ărie.

DOOM

bostănăríe (reg.) s. f., art. bostănăría, g.-d. art. bostănăríei; pl. bostănăríi, art. bostănăríile

bostănăriilor
BOSTĂNĂRÍE, bostănării, s. f. (Reg.) 1. Pepenărie. 2. Loc unde se vând pepeni. – Bostan + suf. -ărie.

DOOM

bostănăríe (reg.) s. f., art. bostănăría, g.-d. art. bostănăríei; pl. bostănăríi, art. bostănăríile

bosuioc
BUSUIÓC, -OÁCĂ, busuioci, -oace, s. m., s. n., adj. I. S. m., s. n. 1. S. m. Plantă erbacee de grădină din familia labiatelor, cu tulpina păroasă, cu flori mici, albe sau trandafirii, cu miros plăcut (Ocimum basilicum). ◊ Compuse: busuioc-roșu = plantă erbacee ornamentală, cu flori mici, roșii, dispuse în spice (Amaranthus caudatus); busuioc-sălbatic = plantă erbacee cu tulpina păroasă și flori violete (Prunella vulgaris). 2. S. n. (Reg.) Numele unui dans popular asemănător cu hora; melodie după care se execută acest dans. II. Adj. (Despre fructe, vin) Cu aromă de busuioc (I 1). ♦ Pere busuioace = soi de pere răspândit mai mult în Moldova, ovale, galbene-verzui și roșii-aprins pe partea însorită. ♦ (Substantivat, f.) Varietate de viță-de-vie; strugure produs de această viță. [Var.: bosuióc s. n.] – Din bg. bosilek, sb. bosiljak.

DOOM

*busuiócul (dans) (reg.) s. n. art., neart. busuióc

bosumfla
BOSUMFLÁ, bosúmflu, vb. I. Refl. (Fam.) A-și manifesta supărarea încruntându-se și strângând buzele; a se îmbufna. – Et. nec.

DOOM

!bosumflá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se bosúmflă

bosumflai
BOSUMFLÁ, bosúmflu, vb. I. Refl. (Fam.) A-și manifesta supărarea încruntându-se și strângând buzele; a se îmbufna. – Et. nec.

DOOM

!bosumflá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se bosúmflă

bosumflam
BOSUMFLÁ, bosúmflu, vb. I. Refl. (Fam.) A-și manifesta supărarea încruntându-se și strângând buzele; a se îmbufna. – Et. nec.

DOOM

!bosumflá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se bosúmflă

bosumflare
BOSUMFLÁ, bosúmflu, vb. I. Refl. (Fam.) A-și manifesta supărarea încruntându-se și strângând buzele; a se îmbufna. – Et. nec.

DOOM

!bosumflá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se bosúmflă

bosumflare
BOSUMFLÁRE, bosumflări, s. f. (Fam.) Faptul de a se bosumfla; îmbufnare. – V. bosumfla.

DOOM

bosumfláre (fam.) s. f., g.-d. art. bosumflắrii; pl. bosumflắri

bosumflarea
BOSUMFLÁRE, bosumflări, s. f. (Fam.) Faptul de a se bosumfla; îmbufnare. – V. bosumfla.

DOOM

bosumfláre (fam.) s. f., g.-d. art. bosumflắrii; pl. bosumflắri

bosumflară
BOSUMFLÁ, bosúmflu, vb. I. Refl. (Fam.) A-și manifesta supărarea încruntându-se și strângând buzele; a se îmbufna. – Et. nec.

DOOM

!bosumflá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se bosúmflă

bosumflarăm
BOSUMFLÁ, bosúmflu, vb. I. Refl. (Fam.) A-și manifesta supărarea încruntându-se și strângând buzele; a se îmbufna. – Et. nec.

DOOM

!bosumflá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se bosúmflă

bosumflarăți
BOSUMFLÁ, bosúmflu, vb. I. Refl. (Fam.) A-și manifesta supărarea încruntându-se și strângând buzele; a se îmbufna. – Et. nec.

DOOM

!bosumflá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se bosúmflă

bosumflase
BOSUMFLÁ, bosúmflu, vb. I. Refl. (Fam.) A-și manifesta supărarea încruntându-se și strângând buzele; a se îmbufna. – Et. nec.

DOOM

!bosumflá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se bosúmflă

bosumflasem
BOSUMFLÁ, bosúmflu, vb. I. Refl. (Fam.) A-și manifesta supărarea încruntându-se și strângând buzele; a se îmbufna. – Et. nec.

DOOM

!bosumflá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se bosúmflă

bosumflaseră
BOSUMFLÁ, bosúmflu, vb. I. Refl. (Fam.) A-și manifesta supărarea încruntându-se și strângând buzele; a se îmbufna. – Et. nec.

DOOM

!bosumflá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se bosúmflă

bosumflaserăm
BOSUMFLÁ, bosúmflu, vb. I. Refl. (Fam.) A-și manifesta supărarea încruntându-se și strângând buzele; a se îmbufna. – Et. nec.

DOOM

!bosumflá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se bosúmflă

bosumflaserăți
BOSUMFLÁ, bosúmflu, vb. I. Refl. (Fam.) A-și manifesta supărarea încruntându-se și strângând buzele; a se îmbufna. – Et. nec.

DOOM

!bosumflá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se bosúmflă

bosumflaseși
BOSUMFLÁ, bosúmflu, vb. I. Refl. (Fam.) A-și manifesta supărarea încruntându-se și strângând buzele; a se îmbufna. – Et. nec.

DOOM

!bosumflá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se bosúmflă

bosumflaseți
BOSUMFLÁ, bosúmflu, vb. I. Refl. (Fam.) A-și manifesta supărarea încruntându-se și strângând buzele; a se îmbufna. – Et. nec.

DOOM

!bosumflá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se bosúmflă

bosumflat
BOSUMFLÁ, bosúmflu, vb. I. Refl. (Fam.) A-și manifesta supărarea încruntându-se și strângând buzele; a se îmbufna. – Et. nec.

DOOM

!bosumflá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se bosúmflă

bosumflat
BOSUMFLÁT, -Ă, bosumflați, -te, adj. Care-și strânge buzele și se încruntă de supărare; îmbufnat, botos; p. ext. supărat, ursuz. – V. bosumfla.

bosumflata
BOSUMFLÁT, -Ă, bosumflați, -te, adj. Care-și strânge buzele și se încruntă de supărare; îmbufnat, botos; p. ext. supărat, ursuz. – V. bosumfla.

bosumflate
BOSUMFLÁT, -Ă, bosumflați, -te, adj. Care-și strânge buzele și se încruntă de supărare; îmbufnat, botos; p. ext. supărat, ursuz. – V. bosumfla.

bosumflatei
BOSUMFLÁT, -Ă, bosumflați, -te, adj. Care-și strânge buzele și se încruntă de supărare; îmbufnat, botos; p. ext. supărat, ursuz. – V. bosumfla.

bosumflatele
BOSUMFLÁT, -Ă, bosumflați, -te, adj. Care-și strânge buzele și se încruntă de supărare; îmbufnat, botos; p. ext. supărat, ursuz. – V. bosumfla.

bosumflatelor
BOSUMFLÁT, -Ă, bosumflați, -te, adj. Care-și strânge buzele și se încruntă de supărare; îmbufnat, botos; p. ext. supărat, ursuz. – V. bosumfla.

bosumflatul
BOSUMFLÁT, -Ă, bosumflați, -te, adj. Care-și strânge buzele și se încruntă de supărare; îmbufnat, botos; p. ext. supărat, ursuz. – V. bosumfla.

bosumflatului
BOSUMFLÁT, -Ă, bosumflați, -te, adj. Care-și strânge buzele și se încruntă de supărare; îmbufnat, botos; p. ext. supărat, ursuz. – V. bosumfla.

bosumflau
BOSUMFLÁ, bosúmflu, vb. I. Refl. (Fam.) A-și manifesta supărarea încruntându-se și strângând buzele; a se îmbufna. – Et. nec.

DOOM

!bosumflá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se bosúmflă

bosumflași
BOSUMFLÁ, bosúmflu, vb. I. Refl. (Fam.) A-și manifesta supărarea încruntându-se și strângând buzele; a se îmbufna. – Et. nec.

DOOM

!bosumflá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se bosúmflă

bosumflați
BOSUMFLÁ, bosúmflu, vb. I. Refl. (Fam.) A-și manifesta supărarea încruntându-se și strângând buzele; a se îmbufna. – Et. nec.

DOOM

!bosumflá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se bosúmflă

bosumflați
BOSUMFLÁT, -Ă, bosumflați, -te, adj. Care-și strânge buzele și se încruntă de supărare; îmbufnat, botos; p. ext. supărat, ursuz. – V. bosumfla.

bosumflații
BOSUMFLÁT, -Ă, bosumflați, -te, adj. Care-și strânge buzele și se încruntă de supărare; îmbufnat, botos; p. ext. supărat, ursuz. – V. bosumfla.

bosumflaților
BOSUMFLÁT, -Ă, bosumflați, -te, adj. Care-și strânge buzele și se încruntă de supărare; îmbufnat, botos; p. ext. supărat, ursuz. – V. bosumfla.

bosumfle
BOSUMFLÁ, bosúmflu, vb. I. Refl. (Fam.) A-și manifesta supărarea încruntându-se și strângând buzele; a se îmbufna. – Et. nec.

DOOM

!bosumflá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se bosúmflă

bosumfli
BOSUMFLÁ, bosúmflu, vb. I. Refl. (Fam.) A-și manifesta supărarea încruntându-se și strângând buzele; a se îmbufna. – Et. nec.

DOOM

!bosumflá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se bosúmflă

bosumflu
BOSUMFLÁ, bosúmflu, vb. I. Refl. (Fam.) A-și manifesta supărarea încruntându-se și strângând buzele; a se îmbufna. – Et. nec.

DOOM

!bosumflá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se bosúmflă

bosumflând
BOSUMFLÁ, bosúmflu, vb. I. Refl. (Fam.) A-și manifesta supărarea încruntându-se și strângând buzele; a se îmbufna. – Et. nec.

DOOM

!bosumflá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se bosúmflă

bosumflînd
BOSUMFLÁ, bosúmflu, vb. I. Refl. (Fam.) A-și manifesta supărarea încruntându-se și strângând buzele; a se îmbufna. – Et. nec.

DOOM

!bosumflá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se bosúmflă

bosumflări
BOSUMFLÁRE, bosumflări, s. f. (Fam.) Faptul de a se bosumfla; îmbufnare. – V. bosumfla.

DOOM

bosumfláre (fam.) s. f., g.-d. art. bosumflắrii; pl. bosumflắri

bosumflării
BOSUMFLÁRE, bosumflări, s. f. (Fam.) Faptul de a se bosumfla; îmbufnare. – V. bosumfla.

DOOM

bosumfláre (fam.) s. f., g.-d. art. bosumflắrii; pl. bosumflắri

bosumflările
BOSUMFLÁRE, bosumflări, s. f. (Fam.) Faptul de a se bosumfla; îmbufnare. – V. bosumfla.

DOOM

bosumfláre (fam.) s. f., g.-d. art. bosumflắrii; pl. bosumflắri

bosumflărilor
BOSUMFLÁRE, bosumflări, s. f. (Fam.) Faptul de a se bosumfla; îmbufnare. – V. bosumfla.

DOOM

bosumfláre (fam.) s. f., g.-d. art. bosumflắrii; pl. bosumflắri

boswellia
LIVÁN, livani, s. m. Arbore exotic cu frunze alterne, cu flori alburii și cu fructe drupe, din a cărui scoarță se extrage tămâia (Boswellia serrata, carteri etc.). – Din sl. livan.

bot
BOT, boturi, s. n. 1. Partea anterioară a capului unor mamifere, cuprinzând gura (și nasul). ◊ Expr. A bea la botul calului = a bea încă un pahar, în picioare, la plecare; a bea ceva la repezeală. A fi (sau a pune pe cineva) cu botul pe labe = a fi redus (sau a reduce pe cineva) la tăcere, a fi pus (sau a pune) la punct. A se șterge (sau a se linge) pe bot (de sau, reg., despre ceva) = a fi nevoit să renunțe (la ceva). A se întâlni (cu cineva) bot în bot = a se întâlni (cu cineva) pe neașteptate, față în față. (Fam.) A-și băga botul (peste tot sau unde nu-i fierbe oala) = a se amesteca în toate, și unde trebuie, și unde nu trebuie. (Fam.) A se pupa bot în bot cu cineva = a trăi în mare prietenie cu cineva. A da (cuiva) peste bot = a dojeni pe cineva, a-l pune la respect. A face bot = a se supăra, a se bosumfla. 2. Fig. Partea ascuțită sau lunguiață a unui obiect; vârf. Botul cizmei. 3. Partea din față a unui vehicul cu tracțiune mecanică. Botul automobilului. Botul locomotivei. – Et. nec.

DOOM

bot s. n., pl. bóturi

bota
BÓTĂ², bote, s. f. (Reg.) Bâtă. – Din magh. bot.

DOOM

bótă (reg.) s. f., g.-d. art. bótei; pl. bóte

botanic
BOTÁNIC, -Ă, botanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care se ocupă cu studiul structurii și dezvoltării plantelor, al originii și evoluției lor etc. 2. Adj. Care aparține botanicii (1), care se referă la botanică. ◊ Grădină botanică = grădină în care sunt prezentate colecții de plante vii, cultivate în condiții naturale sau de seră. – Din fr. botanique.

DOOM

botánic adj. m., pl. botánici; f. botánică, pl. botánice

botanica
BOTÁNIC, -Ă, botanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care se ocupă cu studiul structurii și dezvoltării plantelor, al originii și evoluției lor etc. 2. Adj. Care aparține botanicii (1), care se referă la botanică. ◊ Grădină botanică = grădină în care sunt prezentate colecții de plante vii, cultivate în condiții naturale sau de seră. – Din fr. botanique.

DOOM

botánic adj. m., pl. botánici; f. botánică, pl. botánice

botanica
BOTÁNIC, -Ă, botanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care se ocupă cu studiul structurii și dezvoltării plantelor, al originii și evoluției lor etc. 2. Adj. Care aparține botanicii (1), care se referă la botanică. ◊ Grădină botanică = grădină în care sunt prezentate colecții de plante vii, cultivate în condiții naturale sau de seră. – Din fr. botanique.

DOOM

botánică s. f., g.-d. art. botánicii

botanice
BOTÁNIC, -Ă, botanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care se ocupă cu studiul structurii și dezvoltării plantelor, al originii și evoluției lor etc. 2. Adj. Care aparține botanicii (1), care se referă la botanică. ◊ Grădină botanică = grădină în care sunt prezentate colecții de plante vii, cultivate în condiții naturale sau de seră. – Din fr. botanique.

DOOM

botánic adj. m., pl. botánici; f. botánică, pl. botánice

botanicei
BOTÁNIC, -Ă, botanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care se ocupă cu studiul structurii și dezvoltării plantelor, al originii și evoluției lor etc. 2. Adj. Care aparține botanicii (1), care se referă la botanică. ◊ Grădină botanică = grădină în care sunt prezentate colecții de plante vii, cultivate în condiții naturale sau de seră. – Din fr. botanique.

DOOM

botánic adj. m., pl. botánici; f. botánică, pl. botánice

botanicele
BOTÁNIC, -Ă, botanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care se ocupă cu studiul structurii și dezvoltării plantelor, al originii și evoluției lor etc. 2. Adj. Care aparține botanicii (1), care se referă la botanică. ◊ Grădină botanică = grădină în care sunt prezentate colecții de plante vii, cultivate în condiții naturale sau de seră. – Din fr. botanique.

DOOM

botánic adj. m., pl. botánici; f. botánică, pl. botánice

botanicelor
BOTÁNIC, -Ă, botanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care se ocupă cu studiul structurii și dezvoltării plantelor, al originii și evoluției lor etc. 2. Adj. Care aparține botanicii (1), care se referă la botanică. ◊ Grădină botanică = grădină în care sunt prezentate colecții de plante vii, cultivate în condiții naturale sau de seră. – Din fr. botanique.

DOOM

botánic adj. m., pl. botánici; f. botánică, pl. botánice

botanici
BOTÁNIC, -Ă, botanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care se ocupă cu studiul structurii și dezvoltării plantelor, al originii și evoluției lor etc. 2. Adj. Care aparține botanicii (1), care se referă la botanică. ◊ Grădină botanică = grădină în care sunt prezentate colecții de plante vii, cultivate în condiții naturale sau de seră. – Din fr. botanique.

DOOM

botánic adj. m., pl. botánici; f. botánică, pl. botánice

botanici
BOTÁNIC, -Ă, botanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care se ocupă cu studiul structurii și dezvoltării plantelor, al originii și evoluției lor etc. 2. Adj. Care aparține botanicii (1), care se referă la botanică. ◊ Grădină botanică = grădină în care sunt prezentate colecții de plante vii, cultivate în condiții naturale sau de seră. – Din fr. botanique.

DOOM

botánică s. f., g.-d. art. botánicii

botanicii
BOTÁNIC, -Ă, botanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care se ocupă cu studiul structurii și dezvoltării plantelor, al originii și evoluției lor etc. 2. Adj. Care aparține botanicii (1), care se referă la botanică. ◊ Grădină botanică = grădină în care sunt prezentate colecții de plante vii, cultivate în condiții naturale sau de seră. – Din fr. botanique.

DOOM

botánic adj. m., pl. botánici; f. botánică, pl. botánice

botanicii
BOTÁNIC, -Ă, botanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care se ocupă cu studiul structurii și dezvoltării plantelor, al originii și evoluției lor etc. 2. Adj. Care aparține botanicii (1), care se referă la botanică. ◊ Grădină botanică = grădină în care sunt prezentate colecții de plante vii, cultivate în condiții naturale sau de seră. – Din fr. botanique.

DOOM

botánică s. f., g.-d. art. botánicii

botanicilor
BOTÁNIC, -Ă, botanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care se ocupă cu studiul structurii și dezvoltării plantelor, al originii și evoluției lor etc. 2. Adj. Care aparține botanicii (1), care se referă la botanică. ◊ Grădină botanică = grădină în care sunt prezentate colecții de plante vii, cultivate în condiții naturale sau de seră. – Din fr. botanique.

DOOM

botánic adj. m., pl. botánici; f. botánică, pl. botánice

botanicul
BOTÁNIC, -Ă, botanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care se ocupă cu studiul structurii și dezvoltării plantelor, al originii și evoluției lor etc. 2. Adj. Care aparține botanicii (1), care se referă la botanică. ◊ Grădină botanică = grădină în care sunt prezentate colecții de plante vii, cultivate în condiții naturale sau de seră. – Din fr. botanique.

DOOM

botánic adj. m., pl. botánici; f. botánică, pl. botánice

botanicului
BOTÁNIC, -Ă, botanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care se ocupă cu studiul structurii și dezvoltării plantelor, al originii și evoluției lor etc. 2. Adj. Care aparține botanicii (1), care se referă la botanică. ◊ Grădină botanică = grădină în care sunt prezentate colecții de plante vii, cultivate în condiții naturale sau de seră. – Din fr. botanique.

DOOM

botánic adj. m., pl. botánici; f. botánică, pl. botánice

botanist
BOTANÍST, -Ă, botaniști, -ste, s. m. și f. Specialist în botanică (1). – Din fr. botaniste.

DOOM

botanístă s. f., g.-d. art. botanístei; pl. botaníste

botanista
BOTANÍST, -Ă, botaniști, -ste, s. m. și f. Specialist în botanică (1). – Din fr. botaniste.

DOOM

botanístă s. f., g.-d. art. botanístei; pl. botaníste

botaniste
BOTANÍST, -Ă, botaniști, -ste, s. m. și f. Specialist în botanică (1). – Din fr. botaniste.

DOOM

botanístă s. f., g.-d. art. botanístei; pl. botaníste

botanistei
BOTANÍST, -Ă, botaniști, -ste, s. m. și f. Specialist în botanică (1). – Din fr. botaniste.

DOOM

botanístă s. f., g.-d. art. botanístei; pl. botaníste

botanistele
BOTANÍST, -Ă, botaniști, -ste, s. m. și f. Specialist în botanică (1). – Din fr. botaniste.

DOOM

botanístă s. f., g.-d. art. botanístei; pl. botaníste

botanistelor
BOTANÍST, -Ă, botaniști, -ste, s. m. și f. Specialist în botanică (1). – Din fr. botaniste.

DOOM

botanístă s. f., g.-d. art. botanístei; pl. botaníste

botanistul
BOTANÍST, -Ă, botaniști, -ste, s. m. și f. Specialist în botanică (1). – Din fr. botaniste.

DOOM

botanístă s. f., g.-d. art. botanístei; pl. botaníste

botanistului
BOTANÍST, -Ă, botaniști, -ste, s. m. și f. Specialist în botanică (1). – Din fr. botaniste.

DOOM

botanístă s. f., g.-d. art. botanístei; pl. botaníste

botaniza
BOTANIZÁ vb. I. tr. A strânge plante pentru studii; a erboriza. [< fr. botaniser].

botanizai
BOTANIZÁ vb. I. tr. A strânge plante pentru studii; a erboriza. [< fr. botaniser].

botanizam
BOTANIZÁ vb. I. tr. A strânge plante pentru studii; a erboriza. [< fr. botaniser].

botanizare
BOTANIZÁ vb. I. tr. A strânge plante pentru studii; a erboriza. [< fr. botaniser].

botanizare
BOTANIZÁRE s.f. Acțiunea de a botaniza; erborizare. [< botaniza].

botanizarea
BOTANIZÁRE s.f. Acțiunea de a botaniza; erborizare. [< botaniza].

botanizară
BOTANIZÁ vb. I. tr. A strânge plante pentru studii; a erboriza. [< fr. botaniser].

botanizarăm
BOTANIZÁ vb. I. tr. A strânge plante pentru studii; a erboriza. [< fr. botaniser].

botanizarăți
BOTANIZÁ vb. I. tr. A strânge plante pentru studii; a erboriza. [< fr. botaniser].

botanizase
BOTANIZÁ vb. I. tr. A strânge plante pentru studii; a erboriza. [< fr. botaniser].

botanizasem
BOTANIZÁ vb. I. tr. A strânge plante pentru studii; a erboriza. [< fr. botaniser].

botanizaseră
BOTANIZÁ vb. I. tr. A strânge plante pentru studii; a erboriza. [< fr. botaniser].

botanizaserăm
BOTANIZÁ vb. I. tr. A strânge plante pentru studii; a erboriza. [< fr. botaniser].

botanizaserăți
BOTANIZÁ vb. I. tr. A strânge plante pentru studii; a erboriza. [< fr. botaniser].

botanizaseși
BOTANIZÁ vb. I. tr. A strânge plante pentru studii; a erboriza. [< fr. botaniser].

botanizaseți
BOTANIZÁ vb. I. tr. A strânge plante pentru studii; a erboriza. [< fr. botaniser].

botanizat
BOTANIZÁ vb. I. tr. A strânge plante pentru studii; a erboriza. [< fr. botaniser].

botanizat
BOTANIZÁ vb. I. tr. A strânge plante pentru studii; a erboriza. [< fr. botaniser].

botanizau
BOTANIZÁ vb. I. tr. A strânge plante pentru studii; a erboriza. [< fr. botaniser].

botanizași
BOTANIZÁ vb. I. tr. A strânge plante pentru studii; a erboriza. [< fr. botaniser].

botanizați
BOTANIZÁ vb. I. tr. A strânge plante pentru studii; a erboriza. [< fr. botaniser].

botanizează
BOTANIZÁ vb. I. tr. A strânge plante pentru studii; a erboriza. [< fr. botaniser].

botanizez
BOTANIZÁ vb. I. tr. A strânge plante pentru studii; a erboriza. [< fr. botaniser].

botanizeze
BOTANIZÁ vb. I. tr. A strânge plante pentru studii; a erboriza. [< fr. botaniser].

botanizezi
BOTANIZÁ vb. I. tr. A strânge plante pentru studii; a erboriza. [< fr. botaniser].

botanizând
BOTANIZÁ vb. I. tr. A strânge plante pentru studii; a erboriza. [< fr. botaniser].

botanizînd
BOTANIZÁ vb. I. tr. A strânge plante pentru studii; a erboriza. [< fr. botaniser].

botanizări
BOTANIZÁRE s.f. Acțiunea de a botaniza; erborizare. [< botaniza].

botanizării
BOTANIZÁRE s.f. Acțiunea de a botaniza; erborizare. [< botaniza].

botanizările
BOTANIZÁRE s.f. Acțiunea de a botaniza; erborizare. [< botaniza].

botanizărilor
BOTANIZÁRE s.f. Acțiunea de a botaniza; erborizare. [< botaniza].

botaniști
BOTANÍST, -Ă, botaniști, -ste, s. m. și f. Specialist în botanică (1). – Din fr. botaniste.

DOOM

botanístă s. f., g.-d. art. botanístei; pl. botaníste

botaniștii
BOTANÍST, -Ă, botaniști, -ste, s. m. și f. Specialist în botanică (1). – Din fr. botaniste.

DOOM

botanístă s. f., g.-d. art. botanístei; pl. botaníste

botaniștilor
BOTANÍST, -Ă, botaniști, -ste, s. m. și f. Specialist în botanică (1). – Din fr. botaniste.

DOOM

botanístă s. f., g.-d. art. botanístei; pl. botaníste

botaurus
BOU, boi, s. m. 1. Taur castrat, cu talia mai mare decât a vacii, folosit ca animal de tracțiune și mai ales pentru carne (Bos taurus). ◊ Bou sur = bour. ◊ Expr. A nu-i fi (cuiva) toți boii acasă = a fi rău dispus. S-a dus bou și s-a întors vacă, se spune despre cineva care n-a reușit să învețe nimic, care nu s-a lămurit. A scoate (pe cineva) din boii lui = a enerva (pe cineva). ♦ Epitet injurios la adresa unui bărbat. 2. Compuse: bou-de-mare = pește marin mic, de culoare cafenie sau cenușie-închis, cu capul gros și lătăreț și cu ochii așezați în partea superioară a capului (Uranoscopus scaber); bou-de-baltă = a) nume dat la două specii de broască, una având pe pântece pete roșii (Bombinator igneus), iar cealaltă pete galbene (Bombinator pachypus); buhai-de-baltă; b) pasăre de baltă cu ciocul lung și ascuțit, galbenă-verzuie pe spate, cu capul negru și cu gâtul alb; buhai-de-baltă (Botaurus stellaris); c) (și în forma bou-de-apă) gândac mare de apă de culoare neagră, cu picioarele acoperite de peri deși și lungi și adaptate la înot (Hydrophilus piceus); bou-de-noapte = bufniță; boul-lui-Dumnezeu sau boul-Domnului = a) rădașcă; b) (și în forma boul-popii) buburuză. – Lat. bovus (= bos, bovis).

botca
BÓTCĂ, botce, s. f. (Reg.) Celulă specială de fagure în care se dezvoltă matca. – Et. nec.

DOOM

bótcă (reg.) s. f., g.-d. art. bótcei; pl. bótce

botce
BÓTCĂ, botce, s. f. (Reg.) Celulă specială de fagure în care se dezvoltă matca. – Et. nec.

DOOM

bótcă (reg.) s. f., g.-d. art. bótcei; pl. bótce

botcei
BÓTCĂ, botce, s. f. (Reg.) Celulă specială de fagure în care se dezvoltă matca. – Et. nec.

DOOM

bótcă (reg.) s. f., g.-d. art. bótcei; pl. bótce

botcele
BÓTCĂ, botce, s. f. (Reg.) Celulă specială de fagure în care se dezvoltă matca. – Et. nec.

DOOM

bótcă (reg.) s. f., g.-d. art. bótcei; pl. bótce

botcelor
BÓTCĂ, botce, s. f. (Reg.) Celulă specială de fagure în care se dezvoltă matca. – Et. nec.

DOOM

bótcă (reg.) s. f., g.-d. art. bótcei; pl. bótce

bote
BÓTĂ², bote, s. f. (Reg.) Bâtă. – Din magh. bot.

DOOM

bótă (reg.) s. f., g.-d. art. bótei; pl. bóte

botează
BOTEZÁ, botez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) supune botezului (1). 2. Tranz. A stropi cu agheasmă pe credincioși și casele lor. ♦ Fig. (Fam.) A uda, a stropi. ♦ A dilua cu apă; a falsifica. 3. Tranz. A avea calitatea de naș sau de nașă la botezul (1) cuiva. 4. Tranz. A pune cuiva sau la ceva un nume (de batjocură); a supranumi; a porecli. – Lat. battizare (= baptizare).

DOOM

botezá (a ~) vb., ind. prez. 2 sg. botézi, 3 boteáză

botei
BÓTĂ², bote, s. f. (Reg.) Bâtă. – Din magh. bot.

DOOM

bótă (reg.) s. f., g.-d. art. bótei; pl. bóte

botei
BOTÉI, boteie, s. n. (Reg.) Cârd, ciopor (de oi, de cerbi etc.). – Et. nec.

DOOM

botéi (reg.) s. n., pl. botéie

boteie
BOTÉI, boteie, s. n. (Reg.) Cârd, ciopor (de oi, de cerbi etc.). – Et. nec.

DOOM

botéi (reg.) s. n., pl. botéie

boteiele
BOTÉI, boteie, s. n. (Reg.) Cârd, ciopor (de oi, de cerbi etc.). – Et. nec.

DOOM

botéi (reg.) s. n., pl. botéie

boteielor
BOTÉI, boteie, s. n. (Reg.) Cârd, ciopor (de oi, de cerbi etc.). – Et. nec.

DOOM

botéi (reg.) s. n., pl. botéie

boteiul
BOTÉI, boteie, s. n. (Reg.) Cârd, ciopor (de oi, de cerbi etc.). – Et. nec.

DOOM

botéi (reg.) s. n., pl. botéie

boteiului
BOTÉI, boteie, s. n. (Reg.) Cârd, ciopor (de oi, de cerbi etc.). – Et. nec.

DOOM

botéi (reg.) s. n., pl. botéie

botel
BOTÉL s.n. Vas fluvial vechi transformat în cabană ancorată la malul apei. [< fr. bhôtel].

botele
BÓTĂ², bote, s. f. (Reg.) Bâtă. – Din magh. bot.

DOOM

bótă (reg.) s. f., g.-d. art. bótei; pl. bóte

botelnița
BOTÉLNIȚĂ, botelnițe, s. f. Botniță. – Din bot + suf. -elniță.

DOOM

botélniță (rar) s. f., g.-d. art. botélniței; pl. botélnițe

botelnițe
BOTÉLNIȚĂ, botelnițe, s. f. Botniță. – Din bot + suf. -elniță.

DOOM

botélniță (rar) s. f., g.-d. art. botélniței; pl. botélnițe

botelniței
BOTÉLNIȚĂ, botelnițe, s. f. Botniță. – Din bot + suf. -elniță.

DOOM

botélniță (rar) s. f., g.-d. art. botélniței; pl. botélnițe

botelnițele
BOTÉLNIȚĂ, botelnițe, s. f. Botniță. – Din bot + suf. -elniță.

DOOM

botélniță (rar) s. f., g.-d. art. botélniței; pl. botélnițe

botelnițelor
BOTÉLNIȚĂ, botelnițe, s. f. Botniță. – Din bot + suf. -elniță.

DOOM

botélniță (rar) s. f., g.-d. art. botélniței; pl. botélnițe

botelor
BÓTĂ², bote, s. f. (Reg.) Bâtă. – Din magh. bot.

DOOM

bótă (reg.) s. f., g.-d. art. bótei; pl. bóte

botez
BOTÉZ, botezuri, s. n. 1. Ritual creștin de primire a cuiva printre credincioșii bisericii, însoțit de atribuirea unui prenume; p. ext. petrecere care are loc cu acest prilej; cumetrie. ◊ Expr. (Mil.) Botezul focului = prima participare activă la o luptă. 2. Apă folosită pentru săvârșirea botezului (1). 3. Stropire cu agheasmă a credincioșilor și a caselor lor de către preot, cu prilejul unor slujbe sau sărbători bisericești. 4. (Mar.) Ceremonial de lansare la apă a unei nave noi. – Din boteza (derivat regresiv).

DOOM

botéz s. n., pl. botézuri

botez
BOTEZÁ, botez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) supune botezului (1). 2. Tranz. A stropi cu agheasmă pe credincioși și casele lor. ♦ Fig. (Fam.) A uda, a stropi. ♦ A dilua cu apă; a falsifica. 3. Tranz. A avea calitatea de naș sau de nașă la botezul (1) cuiva. 4. Tranz. A pune cuiva sau la ceva un nume (de batjocură); a supranumi; a porecli. – Lat. battizare (= baptizare).

DOOM

botezá (a ~) vb., ind. prez. 2 sg. botézi, 3 boteáză

boteza
BOTEZÁ, botez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) supune botezului (1). 2. Tranz. A stropi cu agheasmă pe credincioși și casele lor. ♦ Fig. (Fam.) A uda, a stropi. ♦ A dilua cu apă; a falsifica. 3. Tranz. A avea calitatea de naș sau de nașă la botezul (1) cuiva. 4. Tranz. A pune cuiva sau la ceva un nume (de batjocură); a supranumi; a porecli. – Lat. battizare (= baptizare).

DOOM

botezá (a ~) vb., ind. prez. 2 sg. botézi, 3 boteáză

botezai
BOTEZÁ, botez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) supune botezului (1). 2. Tranz. A stropi cu agheasmă pe credincioși și casele lor. ♦ Fig. (Fam.) A uda, a stropi. ♦ A dilua cu apă; a falsifica. 3. Tranz. A avea calitatea de naș sau de nașă la botezul (1) cuiva. 4. Tranz. A pune cuiva sau la ceva un nume (de batjocură); a supranumi; a porecli. – Lat. battizare (= baptizare).

DOOM

botezá (a ~) vb., ind. prez. 2 sg. botézi, 3 boteáză

botezam
BOTEZÁ, botez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) supune botezului (1). 2. Tranz. A stropi cu agheasmă pe credincioși și casele lor. ♦ Fig. (Fam.) A uda, a stropi. ♦ A dilua cu apă; a falsifica. 3. Tranz. A avea calitatea de naș sau de nașă la botezul (1) cuiva. 4. Tranz. A pune cuiva sau la ceva un nume (de batjocură); a supranumi; a porecli. – Lat. battizare (= baptizare).

DOOM

botezá (a ~) vb., ind. prez. 2 sg. botézi, 3 boteáză

botezare
BOTEZÁ, botez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) supune botezului (1). 2. Tranz. A stropi cu agheasmă pe credincioși și casele lor. ♦ Fig. (Fam.) A uda, a stropi. ♦ A dilua cu apă; a falsifica. 3. Tranz. A avea calitatea de naș sau de nașă la botezul (1) cuiva. 4. Tranz. A pune cuiva sau la ceva un nume (de batjocură); a supranumi; a porecli. – Lat. battizare (= baptizare).

DOOM

botezá (a ~) vb., ind. prez. 2 sg. botézi, 3 boteáză

botezară
BOTEZÁ, botez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) supune botezului (1). 2. Tranz. A stropi cu agheasmă pe credincioși și casele lor. ♦ Fig. (Fam.) A uda, a stropi. ♦ A dilua cu apă; a falsifica. 3. Tranz. A avea calitatea de naș sau de nașă la botezul (1) cuiva. 4. Tranz. A pune cuiva sau la ceva un nume (de batjocură); a supranumi; a porecli. – Lat. battizare (= baptizare).

DOOM

botezá (a ~) vb., ind. prez. 2 sg. botézi, 3 boteáză

botezarăm
BOTEZÁ, botez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) supune botezului (1). 2. Tranz. A stropi cu agheasmă pe credincioși și casele lor. ♦ Fig. (Fam.) A uda, a stropi. ♦ A dilua cu apă; a falsifica. 3. Tranz. A avea calitatea de naș sau de nașă la botezul (1) cuiva. 4. Tranz. A pune cuiva sau la ceva un nume (de batjocură); a supranumi; a porecli. – Lat. battizare (= baptizare).

DOOM

botezá (a ~) vb., ind. prez. 2 sg. botézi, 3 boteáză

botezarăți
BOTEZÁ, botez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) supune botezului (1). 2. Tranz. A stropi cu agheasmă pe credincioși și casele lor. ♦ Fig. (Fam.) A uda, a stropi. ♦ A dilua cu apă; a falsifica. 3. Tranz. A avea calitatea de naș sau de nașă la botezul (1) cuiva. 4. Tranz. A pune cuiva sau la ceva un nume (de batjocură); a supranumi; a porecli. – Lat. battizare (= baptizare).

DOOM

botezá (a ~) vb., ind. prez. 2 sg. botézi, 3 boteáză

botezase
BOTEZÁ, botez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) supune botezului (1). 2. Tranz. A stropi cu agheasmă pe credincioși și casele lor. ♦ Fig. (Fam.) A uda, a stropi. ♦ A dilua cu apă; a falsifica. 3. Tranz. A avea calitatea de naș sau de nașă la botezul (1) cuiva. 4. Tranz. A pune cuiva sau la ceva un nume (de batjocură); a supranumi; a porecli. – Lat. battizare (= baptizare).

DOOM

botezá (a ~) vb., ind. prez. 2 sg. botézi, 3 boteáză

botezasem
BOTEZÁ, botez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) supune botezului (1). 2. Tranz. A stropi cu agheasmă pe credincioși și casele lor. ♦ Fig. (Fam.) A uda, a stropi. ♦ A dilua cu apă; a falsifica. 3. Tranz. A avea calitatea de naș sau de nașă la botezul (1) cuiva. 4. Tranz. A pune cuiva sau la ceva un nume (de batjocură); a supranumi; a porecli. – Lat. battizare (= baptizare).

DOOM

botezá (a ~) vb., ind. prez. 2 sg. botézi, 3 boteáză

botezaseră
BOTEZÁ, botez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) supune botezului (1). 2. Tranz. A stropi cu agheasmă pe credincioși și casele lor. ♦ Fig. (Fam.) A uda, a stropi. ♦ A dilua cu apă; a falsifica. 3. Tranz. A avea calitatea de naș sau de nașă la botezul (1) cuiva. 4. Tranz. A pune cuiva sau la ceva un nume (de batjocură); a supranumi; a porecli. – Lat. battizare (= baptizare).

DOOM

botezá (a ~) vb., ind. prez. 2 sg. botézi, 3 boteáză

botezaserăm
BOTEZÁ, botez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) supune botezului (1). 2. Tranz. A stropi cu agheasmă pe credincioși și casele lor. ♦ Fig. (Fam.) A uda, a stropi. ♦ A dilua cu apă; a falsifica. 3. Tranz. A avea calitatea de naș sau de nașă la botezul (1) cuiva. 4. Tranz. A pune cuiva sau la ceva un nume (de batjocură); a supranumi; a porecli. – Lat. battizare (= baptizare).

DOOM

botezá (a ~) vb., ind. prez. 2 sg. botézi, 3 boteáză

botezaserăți
BOTEZÁ, botez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) supune botezului (1). 2. Tranz. A stropi cu agheasmă pe credincioși și casele lor. ♦ Fig. (Fam.) A uda, a stropi. ♦ A dilua cu apă; a falsifica. 3. Tranz. A avea calitatea de naș sau de nașă la botezul (1) cuiva. 4. Tranz. A pune cuiva sau la ceva un nume (de batjocură); a supranumi; a porecli. – Lat. battizare (= baptizare).

DOOM

botezá (a ~) vb., ind. prez. 2 sg. botézi, 3 boteáză

botezaseși
BOTEZÁ, botez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) supune botezului (1). 2. Tranz. A stropi cu agheasmă pe credincioși și casele lor. ♦ Fig. (Fam.) A uda, a stropi. ♦ A dilua cu apă; a falsifica. 3. Tranz. A avea calitatea de naș sau de nașă la botezul (1) cuiva. 4. Tranz. A pune cuiva sau la ceva un nume (de batjocură); a supranumi; a porecli. – Lat. battizare (= baptizare).

DOOM

botezá (a ~) vb., ind. prez. 2 sg. botézi, 3 boteáză

botezaseți
BOTEZÁ, botez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) supune botezului (1). 2. Tranz. A stropi cu agheasmă pe credincioși și casele lor. ♦ Fig. (Fam.) A uda, a stropi. ♦ A dilua cu apă; a falsifica. 3. Tranz. A avea calitatea de naș sau de nașă la botezul (1) cuiva. 4. Tranz. A pune cuiva sau la ceva un nume (de batjocură); a supranumi; a porecli. – Lat. battizare (= baptizare).

DOOM

botezá (a ~) vb., ind. prez. 2 sg. botézi, 3 boteáză

botezat
BOTEZÁ, botez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) supune botezului (1). 2. Tranz. A stropi cu agheasmă pe credincioși și casele lor. ♦ Fig. (Fam.) A uda, a stropi. ♦ A dilua cu apă; a falsifica. 3. Tranz. A avea calitatea de naș sau de nașă la botezul (1) cuiva. 4. Tranz. A pune cuiva sau la ceva un nume (de batjocură); a supranumi; a porecli. – Lat. battizare (= baptizare).

DOOM

botezá (a ~) vb., ind. prez. 2 sg. botézi, 3 boteáză

botezat
BOTEZÁT, -Ă, botezați, -te, adj. 1. Care a primit botezul (1), devenind creștin. 2. (Fam.; despre lapte, băuturi etc.) Care este diluat cu apă; falsificat, subțiat. – V. boteza.

botezata
BOTEZÁT, -Ă, botezați, -te, adj. 1. Care a primit botezul (1), devenind creștin. 2. (Fam.; despre lapte, băuturi etc.) Care este diluat cu apă; falsificat, subțiat. – V. boteza.

botezate
BOTEZÁT, -Ă, botezați, -te, adj. 1. Care a primit botezul (1), devenind creștin. 2. (Fam.; despre lapte, băuturi etc.) Care este diluat cu apă; falsificat, subțiat. – V. boteza.

botezatei
BOTEZÁT, -Ă, botezați, -te, adj. 1. Care a primit botezul (1), devenind creștin. 2. (Fam.; despre lapte, băuturi etc.) Care este diluat cu apă; falsificat, subțiat. – V. boteza.

botezatele
BOTEZÁT, -Ă, botezați, -te, adj. 1. Care a primit botezul (1), devenind creștin. 2. (Fam.; despre lapte, băuturi etc.) Care este diluat cu apă; falsificat, subțiat. – V. boteza.

botezatelor
BOTEZÁT, -Ă, botezați, -te, adj. 1. Care a primit botezul (1), devenind creștin. 2. (Fam.; despre lapte, băuturi etc.) Care este diluat cu apă; falsificat, subțiat. – V. boteza.

botezatul
BOTEZÁT, -Ă, botezați, -te, adj. 1. Care a primit botezul (1), devenind creștin. 2. (Fam.; despre lapte, băuturi etc.) Care este diluat cu apă; falsificat, subțiat. – V. boteza.

botezatului
BOTEZÁT, -Ă, botezați, -te, adj. 1. Care a primit botezul (1), devenind creștin. 2. (Fam.; despre lapte, băuturi etc.) Care este diluat cu apă; falsificat, subțiat. – V. boteza.

botezau
BOTEZÁ, botez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) supune botezului (1). 2. Tranz. A stropi cu agheasmă pe credincioși și casele lor. ♦ Fig. (Fam.) A uda, a stropi. ♦ A dilua cu apă; a falsifica. 3. Tranz. A avea calitatea de naș sau de nașă la botezul (1) cuiva. 4. Tranz. A pune cuiva sau la ceva un nume (de batjocură); a supranumi; a porecli. – Lat. battizare (= baptizare).

DOOM

botezá (a ~) vb., ind. prez. 2 sg. botézi, 3 boteáză

botezași
BOTEZÁ, botez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) supune botezului (1). 2. Tranz. A stropi cu agheasmă pe credincioși și casele lor. ♦ Fig. (Fam.) A uda, a stropi. ♦ A dilua cu apă; a falsifica. 3. Tranz. A avea calitatea de naș sau de nașă la botezul (1) cuiva. 4. Tranz. A pune cuiva sau la ceva un nume (de batjocură); a supranumi; a porecli. – Lat. battizare (= baptizare).

DOOM

botezá (a ~) vb., ind. prez. 2 sg. botézi, 3 boteáză

botezați
BOTEZÁ, botez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) supune botezului (1). 2. Tranz. A stropi cu agheasmă pe credincioși și casele lor. ♦ Fig. (Fam.) A uda, a stropi. ♦ A dilua cu apă; a falsifica. 3. Tranz. A avea calitatea de naș sau de nașă la botezul (1) cuiva. 4. Tranz. A pune cuiva sau la ceva un nume (de batjocură); a supranumi; a porecli. – Lat. battizare (= baptizare).

DOOM

botezá (a ~) vb., ind. prez. 2 sg. botézi, 3 boteáză

botezați
BOTEZÁT, -Ă, botezați, -te, adj. 1. Care a primit botezul (1), devenind creștin. 2. (Fam.; despre lapte, băuturi etc.) Care este diluat cu apă; falsificat, subțiat. – V. boteza.

botezații
BOTEZÁT, -Ă, botezați, -te, adj. 1. Care a primit botezul (1), devenind creștin. 2. (Fam.; despre lapte, băuturi etc.) Care este diluat cu apă; falsificat, subțiat. – V. boteza.

botezaților
BOTEZÁT, -Ă, botezați, -te, adj. 1. Care a primit botezul (1), devenind creștin. 2. (Fam.; despre lapte, băuturi etc.) Care este diluat cu apă; falsificat, subțiat. – V. boteza.

boteze
BOTEZÁ, botez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) supune botezului (1). 2. Tranz. A stropi cu agheasmă pe credincioși și casele lor. ♦ Fig. (Fam.) A uda, a stropi. ♦ A dilua cu apă; a falsifica. 3. Tranz. A avea calitatea de naș sau de nașă la botezul (1) cuiva. 4. Tranz. A pune cuiva sau la ceva un nume (de batjocură); a supranumi; a porecli. – Lat. battizare (= baptizare).

DOOM

botezá (a ~) vb., ind. prez. 2 sg. botézi, 3 boteáză

botezi
BOTEZÁ, botez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) supune botezului (1). 2. Tranz. A stropi cu agheasmă pe credincioși și casele lor. ♦ Fig. (Fam.) A uda, a stropi. ♦ A dilua cu apă; a falsifica. 3. Tranz. A avea calitatea de naș sau de nașă la botezul (1) cuiva. 4. Tranz. A pune cuiva sau la ceva un nume (de batjocură); a supranumi; a porecli. – Lat. battizare (= baptizare).

DOOM

botezá (a ~) vb., ind. prez. 2 sg. botézi, 3 boteáză

botezul
BOTÉZ, botezuri, s. n. 1. Ritual creștin de primire a cuiva printre credincioșii bisericii, însoțit de atribuirea unui prenume; p. ext. petrecere care are loc cu acest prilej; cumetrie. ◊ Expr. (Mil.) Botezul focului = prima participare activă la o luptă. 2. Apă folosită pentru săvârșirea botezului (1). 3. Stropire cu agheasmă a credincioșilor și a caselor lor de către preot, cu prilejul unor slujbe sau sărbători bisericești. 4. (Mar.) Ceremonial de lansare la apă a unei nave noi. – Din boteza (derivat regresiv).

DOOM

botéz s. n., pl. botézuri

botezului
BOTÉZ, botezuri, s. n. 1. Ritual creștin de primire a cuiva printre credincioșii bisericii, însoțit de atribuirea unui prenume; p. ext. petrecere care are loc cu acest prilej; cumetrie. ◊ Expr. (Mil.) Botezul focului = prima participare activă la o luptă. 2. Apă folosită pentru săvârșirea botezului (1). 3. Stropire cu agheasmă a credincioșilor și a caselor lor de către preot, cu prilejul unor slujbe sau sărbători bisericești. 4. (Mar.) Ceremonial de lansare la apă a unei nave noi. – Din boteza (derivat regresiv).

DOOM

botéz s. n., pl. botézuri

botezuri
BOTÉZ, botezuri, s. n. 1. Ritual creștin de primire a cuiva printre credincioșii bisericii, însoțit de atribuirea unui prenume; p. ext. petrecere care are loc cu acest prilej; cumetrie. ◊ Expr. (Mil.) Botezul focului = prima participare activă la o luptă. 2. Apă folosită pentru săvârșirea botezului (1). 3. Stropire cu agheasmă a credincioșilor și a caselor lor de către preot, cu prilejul unor slujbe sau sărbători bisericești. 4. (Mar.) Ceremonial de lansare la apă a unei nave noi. – Din boteza (derivat regresiv).

DOOM

botéz s. n., pl. botézuri

botezurile
BOTÉZ, botezuri, s. n. 1. Ritual creștin de primire a cuiva printre credincioșii bisericii, însoțit de atribuirea unui prenume; p. ext. petrecere care are loc cu acest prilej; cumetrie. ◊ Expr. (Mil.) Botezul focului = prima participare activă la o luptă. 2. Apă folosită pentru săvârșirea botezului (1). 3. Stropire cu agheasmă a credincioșilor și a caselor lor de către preot, cu prilejul unor slujbe sau sărbători bisericești. 4. (Mar.) Ceremonial de lansare la apă a unei nave noi. – Din boteza (derivat regresiv).

DOOM

botéz s. n., pl. botézuri

botezurilor
BOTÉZ, botezuri, s. n. 1. Ritual creștin de primire a cuiva printre credincioșii bisericii, însoțit de atribuirea unui prenume; p. ext. petrecere care are loc cu acest prilej; cumetrie. ◊ Expr. (Mil.) Botezul focului = prima participare activă la o luptă. 2. Apă folosită pentru săvârșirea botezului (1). 3. Stropire cu agheasmă a credincioșilor și a caselor lor de către preot, cu prilejul unor slujbe sau sărbători bisericești. 4. (Mar.) Ceremonial de lansare la apă a unei nave noi. – Din boteza (derivat regresiv).

DOOM

botéz s. n., pl. botézuri

botezând
BOTEZÁ, botez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) supune botezului (1). 2. Tranz. A stropi cu agheasmă pe credincioși și casele lor. ♦ Fig. (Fam.) A uda, a stropi. ♦ A dilua cu apă; a falsifica. 3. Tranz. A avea calitatea de naș sau de nașă la botezul (1) cuiva. 4. Tranz. A pune cuiva sau la ceva un nume (de batjocură); a supranumi; a porecli. – Lat. battizare (= baptizare).

DOOM

botezá (a ~) vb., ind. prez. 2 sg. botézi, 3 boteáză

botezînd
BOTEZÁ, botez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) supune botezului (1). 2. Tranz. A stropi cu agheasmă pe credincioși și casele lor. ♦ Fig. (Fam.) A uda, a stropi. ♦ A dilua cu apă; a falsifica. 3. Tranz. A avea calitatea de naș sau de nașă la botezul (1) cuiva. 4. Tranz. A pune cuiva sau la ceva un nume (de batjocură); a supranumi; a porecli. – Lat. battizare (= baptizare).

DOOM

botezá (a ~) vb., ind. prez. 2 sg. botézi, 3 boteáză

botfor
BOTFÓR, botfori, s. m. (Reg.) Cizmă cu turetci tari și încrețite la gleznă. [Acc. și: bótfor] – Din rus. botfort.

DOOM

botfór/bótfor (reg.) s. m., pl. botfóri/bótfori

botfor
BOTFÓR, botfori, s. m. (Reg.) Cizmă cu turetci tari și încrețite la gleznă. [Acc. și: bótfor] – Din rus. botfort.

botgros
BOTGRÓS, botgroși, s. m. Pasăre mică, sedentară, cu penele roșietice pe piept și brune pe restul corpului, cu ciocul conic, gros și tare; cireșar (Coccothraustes coccothraustes). – Bot + gros.

DOOM

botgrós (pasăre) s. m., pl. botgróși

botgrosul
BOTGRÓS, botgroși, s. m. Pasăre mică, sedentară, cu penele roșietice pe piept și brune pe restul corpului, cu ciocul conic, gros și tare; cireșar (Coccothraustes coccothraustes). – Bot + gros.

DOOM

botgrós (pasăre) s. m., pl. botgróși

botgrosului
BOTGRÓS, botgroși, s. m. Pasăre mică, sedentară, cu penele roșietice pe piept și brune pe restul corpului, cu ciocul conic, gros și tare; cireșar (Coccothraustes coccothraustes). – Bot + gros.

DOOM

botgrós (pasăre) s. m., pl. botgróși

botgroși
BOTGRÓS, botgroși, s. m. Pasăre mică, sedentară, cu penele roșietice pe piept și brune pe restul corpului, cu ciocul conic, gros și tare; cireșar (Coccothraustes coccothraustes). – Bot + gros.

DOOM

botgrós (pasăre) s. m., pl. botgróși

botgroșii
BOTGRÓS, botgroși, s. m. Pasăre mică, sedentară, cu penele roșietice pe piept și brune pe restul corpului, cu ciocul conic, gros și tare; cireșar (Coccothraustes coccothraustes). – Bot + gros.

DOOM

botgrós (pasăre) s. m., pl. botgróși

botgroșilor
BOTGRÓS, botgroși, s. m. Pasăre mică, sedentară, cu penele roșietice pe piept și brune pe restul corpului, cu ciocul conic, gros și tare; cireșar (Coccothraustes coccothraustes). – Bot + gros.

DOOM

botgrós (pasăre) s. m., pl. botgróși

botică
BOTÍCĂ, botici, s. f. (Mold.) Diminutiv al lui botă². Dar botica atuncea unde n-au prins să-l îmblătească și să-l bată și pe de o parte și pe de alta, cît îți era mai mare jalea de el. SBIERA, P. 198.

botina
BOTÍNĂ, botine, s. f. (Reg.) Gheată (de damă sau de copil) încheiată cu butoni sau cu elastic. ♦ Cizmuliță. – Din fr. bottine.

DOOM

botínă s. f., g.-d. art. botínei; pl. botíne

botine
BOTÍNĂ, botine, s. f. (Reg.) Gheată (de damă sau de copil) încheiată cu butoni sau cu elastic. ♦ Cizmuliță. – Din fr. bottine.

DOOM

botínă s. f., g.-d. art. botínei; pl. botíne

botinei
BOTÍNĂ, botine, s. f. (Reg.) Gheată (de damă sau de copil) încheiată cu butoni sau cu elastic. ♦ Cizmuliță. – Din fr. bottine.

DOOM

botínă s. f., g.-d. art. botínei; pl. botíne

botinele
BOTÍNĂ, botine, s. f. (Reg.) Gheată (de damă sau de copil) încheiată cu butoni sau cu elastic. ♦ Cizmuliță. – Din fr. bottine.

DOOM

botínă s. f., g.-d. art. botínei; pl. botíne

botinelor
BOTÍNĂ, botine, s. f. (Reg.) Gheată (de damă sau de copil) încheiată cu butoni sau cu elastic. ♦ Cizmuliță. – Din fr. bottine.

DOOM

botínă s. f., g.-d. art. botínei; pl. botíne

botiș
BOTÍȘ, botíși, s. m. (Var., Transilv. de N.) Botuș.

botișoare
BOTIȘÓR, botișoare, s. n. Diminutiv al lui bot. – Bot + suf. -ișor.

DOOM

botișór s. n., pl. botișoáre

botișoarele
BOTIȘÓR, botișoare, s. n. Diminutiv al lui bot. – Bot + suf. -ișor.

DOOM

botișór s. n., pl. botișoáre

botișoarelor
BOTIȘÓR, botișoare, s. n. Diminutiv al lui bot. – Bot + suf. -ișor.

DOOM

botișór s. n., pl. botișoáre

botișor
BOTIȘÓR, botișoare, s. n. Diminutiv al lui bot. – Bot + suf. -ișor.

DOOM

botișór s. n., pl. botișoáre

botișorul
BOTIȘÓR, botișoare, s. n. Diminutiv al lui bot. – Bot + suf. -ișor.

DOOM

botișór s. n., pl. botișoáre

botișorului
BOTIȘÓR, botișoare, s. n. Diminutiv al lui bot. – Bot + suf. -ișor.

DOOM

botișór s. n., pl. botișoáre

botnian
BOTNIÁN s.n. Epoca superioară a arhaicului din regiunea baltică. // adj. Care aparține acestei epoci. [< fr. bothnien, cf. Golful Botnic, în nordul Mării Baltice].

botnița
BÓTNIȚĂ, botnițe, s. f. Apărătoare care se leagă la botul unor animale pentru ca să nu poată mușca, paște sau suge. – Bot + suf. -niță.

DOOM

bótniță s. f., g.-d. art. bótniței; pl. bótnițe

botnițe
BÓTNIȚĂ, botnițe, s. f. Apărătoare care se leagă la botul unor animale pentru ca să nu poată mușca, paște sau suge. – Bot + suf. -niță.

DOOM

bótniță s. f., g.-d. art. bótniței; pl. bótnițe

botniței
BÓTNIȚĂ, botnițe, s. f. Apărătoare care se leagă la botul unor animale pentru ca să nu poată mușca, paște sau suge. – Bot + suf. -niță.

DOOM

bótniță s. f., g.-d. art. bótniței; pl. bótnițe

botnițele
BÓTNIȚĂ, botnițe, s. f. Apărătoare care se leagă la botul unor animale pentru ca să nu poată mușca, paște sau suge. – Bot + suf. -niță.

DOOM

bótniță s. f., g.-d. art. bótniței; pl. bótnițe

botnițelor
BÓTNIȚĂ, botnițe, s. f. Apărătoare care se leagă la botul unor animale pentru ca să nu poată mușca, paște sau suge. – Bot + suf. -niță.

DOOM

bótniță s. f., g.-d. art. bótniței; pl. bótnițe

botoasa
BOTÓS, -OÁSĂ, botoși, -oase, adj. (Despre oameni) 1. Cu gura mare, în formă de bot (1). 2. Fig. Bosumflat, supărat. 3. Fig. (Fam.) Obraznic, arogant. – Bot + suf. -os.

DOOM

botós adj. m., pl. botóși; f. botoásă, pl. botoáse

botoase
BOTÓS, -OÁSĂ, botoși, -oase, adj. (Despre oameni) 1. Cu gura mare, în formă de bot (1). 2. Fig. Bosumflat, supărat. 3. Fig. (Fam.) Obraznic, arogant. – Bot + suf. -os.

DOOM

botós adj. m., pl. botóși; f. botoásă, pl. botoáse

botoasei
BOTÓS, -OÁSĂ, botoși, -oase, adj. (Despre oameni) 1. Cu gura mare, în formă de bot (1). 2. Fig. Bosumflat, supărat. 3. Fig. (Fam.) Obraznic, arogant. – Bot + suf. -os.

DOOM

botós adj. m., pl. botóși; f. botoásă, pl. botoáse

botoasele
BOTÓS, -OÁSĂ, botoși, -oase, adj. (Despre oameni) 1. Cu gura mare, în formă de bot (1). 2. Fig. Bosumflat, supărat. 3. Fig. (Fam.) Obraznic, arogant. – Bot + suf. -os.

DOOM

botós adj. m., pl. botóși; f. botoásă, pl. botoáse

botoaselor
BOTÓS, -OÁSĂ, botoși, -oase, adj. (Despre oameni) 1. Cu gura mare, în formă de bot (1). 2. Fig. Bosumflat, supărat. 3. Fig. (Fam.) Obraznic, arogant. – Bot + suf. -os.

DOOM

botós adj. m., pl. botóși; f. botoásă, pl. botoáse

botoașa
BOTOÁȘĂ, botoașe, s. f. (Reg.) Oaie sau capră bătrână care nu mai dă lapte.

DOOM

botoáșă (rar) s. f., g.-d. art. botoáșei; pl. botoáșe

botoașe
BOTOÁȘĂ, botoașe, s. f. (Reg.) Oaie sau capră bătrână care nu mai dă lapte.

DOOM

botoáșă (rar) s. f., g.-d. art. botoáșei; pl. botoáșe

botoașei
BOTOÁȘĂ, botoașe, s. f. (Reg.) Oaie sau capră bătrână care nu mai dă lapte.

DOOM

botoáșă (rar) s. f., g.-d. art. botoáșei; pl. botoáșe

botoașele
BOTOÁȘĂ, botoașe, s. f. (Reg.) Oaie sau capră bătrână care nu mai dă lapte.

DOOM

botoáșă (rar) s. f., g.-d. art. botoáșei; pl. botoáșe

botoașelor
BOTOÁȘĂ, botoașe, s. f. (Reg.) Oaie sau capră bătrână care nu mai dă lapte.

DOOM

botoáșă (rar) s. f., g.-d. art. botoáșei; pl. botoáșe

botos
BOTÓS, -OÁSĂ, botoși, -oase, adj. (Despre oameni) 1. Cu gura mare, în formă de bot (1). 2. Fig. Bosumflat, supărat. 3. Fig. (Fam.) Obraznic, arogant. – Bot + suf. -os.

DOOM

botós adj. m., pl. botóși; f. botoásă, pl. botoáse

botosul
BOTÓS, -OÁSĂ, botoși, -oase, adj. (Despre oameni) 1. Cu gura mare, în formă de bot (1). 2. Fig. Bosumflat, supărat. 3. Fig. (Fam.) Obraznic, arogant. – Bot + suf. -os.

DOOM

botós adj. m., pl. botóși; f. botoásă, pl. botoáse

botosului
BOTÓS, -OÁSĂ, botoși, -oase, adj. (Despre oameni) 1. Cu gura mare, în formă de bot (1). 2. Fig. Bosumflat, supărat. 3. Fig. (Fam.) Obraznic, arogant. – Bot + suf. -os.

DOOM

botós adj. m., pl. botóși; f. botoásă, pl. botoáse

botoșel
BOTOȘÉL, botoșei, s. m. Papucel. – Botoși + suf. -el.

DOOM

botoșél (papucel) s. m., pl. botoșéi, art. botoșéii

botoși
BOTÓS, -OÁSĂ, botoși, -oase, adj. (Despre oameni) 1. Cu gura mare, în formă de bot (1). 2. Fig. Bosumflat, supărat. 3. Fig. (Fam.) Obraznic, arogant. – Bot + suf. -os.

DOOM

botós adj. m., pl. botóși; f. botoásă, pl. botoáse

botoși
BOTÓȘI s. f. pl. (Reg.) Încălțăminte asemănătoare opincilor. – Din magh. botos.

botoșii
BOTÓS, -OÁSĂ, botoși, -oase, adj. (Despre oameni) 1. Cu gura mare, în formă de bot (1). 2. Fig. Bosumflat, supărat. 3. Fig. (Fam.) Obraznic, arogant. – Bot + suf. -os.

DOOM

botós adj. m., pl. botóși; f. botoásă, pl. botoáse

botoșilor
BOTÓS, -OÁSĂ, botoși, -oase, adj. (Despre oameni) 1. Cu gura mare, în formă de bot (1). 2. Fig. Bosumflat, supărat. 3. Fig. (Fam.) Obraznic, arogant. – Bot + suf. -os.

DOOM

botós adj. m., pl. botóși; f. botoásă, pl. botoáse

botoșănean
BOTOȘĂNEÁN, -Ă, botoșăneni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Botoșani. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Botoșani ori botoșănenilor (1), referitor la municipiul sau județul Botoșani ori la botoșăneni. – Botoșani (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

botoșăneán adj. m., s. m., pl. botoșănéni; adj. f. botoșăneánă, pl. botoșănéne

botoșănean
BOTOȘĂNEÁN, -Ă, botoșăneni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Botoșani. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Botoșani ori botoșănenilor (1), referitor la municipiul sau județul Botoșani ori la botoșăneni. – Botoșani (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

botoșăneán adj. m., s. m., pl. botoșănéni; adj. f. botoșăneánă, pl. botoșănéne

botoșăneana
BOTOȘĂNEÁN, -Ă, botoșăneni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Botoșani. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Botoșani ori botoșănenilor (1), referitor la municipiul sau județul Botoșani ori la botoșăneni. – Botoșani (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

botoșăneán adj. m., s. m., pl. botoșănéni; adj. f. botoșăneánă, pl. botoșănéne

botoșăneanca
BOTOȘĂNEÁNCĂ, botoșănence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul sau județul Botoșani. – Botoșănean + suf. -că.

DOOM

botoșăneáncă s. f., g.-d. art. botoșănéncei; pl. botoșănénce

botoșăneanco
BOTOȘĂNEÁNCĂ, botoșănence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul sau județul Botoșani. – Botoșănean + suf. -că.

DOOM

botoșăneáncă s. f., g.-d. art. botoșănéncei; pl. botoșănénce

botoșăneanul
BOTOȘĂNEÁN, -Ă, botoșăneni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Botoșani. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Botoșani ori botoșănenilor (1), referitor la municipiul sau județul Botoșani ori la botoșăneni. – Botoșani (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

botoșăneán adj. m., s. m., pl. botoșănéni; adj. f. botoșăneánă, pl. botoșănéne

botoșăneanului
BOTOȘĂNEÁN, -Ă, botoșăneni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Botoșani. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Botoșani ori botoșănenilor (1), referitor la municipiul sau județul Botoșani ori la botoșăneni. – Botoșani (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

botoșăneán adj. m., s. m., pl. botoșănéni; adj. f. botoșăneánă, pl. botoșănéne

botoșănence
BOTOȘĂNEÁNCĂ, botoșănence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul sau județul Botoșani. – Botoșănean + suf. -că.

DOOM

botoșăneáncă s. f., g.-d. art. botoșănéncei; pl. botoșănénce

botoșănencei
BOTOȘĂNEÁNCĂ, botoșănence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul sau județul Botoșani. – Botoșănean + suf. -că.

DOOM

botoșăneáncă s. f., g.-d. art. botoșănéncei; pl. botoșănénce

botoșănencele
BOTOȘĂNEÁNCĂ, botoșănence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul sau județul Botoșani. – Botoșănean + suf. -că.

DOOM

botoșăneáncă s. f., g.-d. art. botoșănéncei; pl. botoșănénce

botoșănencelor
BOTOȘĂNEÁNCĂ, botoșănence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul sau județul Botoșani. – Botoșănean + suf. -că.

DOOM

botoșăneáncă s. f., g.-d. art. botoșănéncei; pl. botoșănénce

botoșănene
BOTOȘĂNEÁN, -Ă, botoșăneni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Botoșani. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Botoșani ori botoșănenilor (1), referitor la municipiul sau județul Botoșani ori la botoșăneni. – Botoșani (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

botoșăneán adj. m., s. m., pl. botoșănéni; adj. f. botoșăneánă, pl. botoșănéne

botoșănenei
BOTOȘĂNEÁN, -Ă, botoșăneni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Botoșani. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Botoșani ori botoșănenilor (1), referitor la municipiul sau județul Botoșani ori la botoșăneni. – Botoșani (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

botoșăneán adj. m., s. m., pl. botoșănéni; adj. f. botoșăneánă, pl. botoșănéne

botoșănenele
BOTOȘĂNEÁN, -Ă, botoșăneni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Botoșani. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Botoșani ori botoșănenilor (1), referitor la municipiul sau județul Botoșani ori la botoșăneni. – Botoșani (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

botoșăneán adj. m., s. m., pl. botoșănéni; adj. f. botoșăneánă, pl. botoșănéne

botoșănenelor
BOTOȘĂNEÁN, -Ă, botoșăneni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Botoșani. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Botoșani ori botoșănenilor (1), referitor la municipiul sau județul Botoșani ori la botoșăneni. – Botoșani (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

botoșăneán adj. m., s. m., pl. botoșănéni; adj. f. botoșăneánă, pl. botoșănéne

botoșăneni
BOTOȘĂNEÁN, -Ă, botoșăneni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Botoșani. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Botoșani ori botoșănenilor (1), referitor la municipiul sau județul Botoșani ori la botoșăneni. – Botoșani (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

botoșăneán adj. m., s. m., pl. botoșănéni; adj. f. botoșăneánă, pl. botoșănéne

botoșănenii
BOTOȘĂNEÁN, -Ă, botoșăneni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Botoșani. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Botoșani ori botoșănenilor (1), referitor la municipiul sau județul Botoșani ori la botoșăneni. – Botoșani (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

botoșăneán adj. m., s. m., pl. botoșănéni; adj. f. botoșăneánă, pl. botoșănéne

botoșănenilor
BOTOȘĂNEÁN, -Ă, botoșăneni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Botoșani. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Botoșani ori botoșănenilor (1), referitor la municipiul sau județul Botoșani ori la botoșăneni. – Botoșani (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

botoșăneán adj. m., s. m., pl. botoșănéni; adj. f. botoșăneánă, pl. botoșănéne

botridia
BOTRÍDIE, botridii, s. f. Organ special de fixare, în formă de paletă, franj, fantă, specific unor viermi paraziți. – Din fr. bothridies.

DOOM

botrídie (bo-tri-di-e) s. f., art. botrídia (-di-a), g.-d. art. botrídiei; pl. botrídii, art. botrídiile (-di-i-)

botridie
BOTRÍDIE, botridii, s. f. Organ special de fixare, în formă de paletă, franj, fantă, specific unor viermi paraziți. – Din fr. bothridies.

DOOM

botrídie (bo-tri-di-e) s. f., art. botrídia (-di-a), g.-d. art. botrídiei; pl. botrídii, art. botrídiile (-di-i-)

botridiei
BOTRÍDIE, botridii, s. f. Organ special de fixare, în formă de paletă, franj, fantă, specific unor viermi paraziți. – Din fr. bothridies.

DOOM

botrídie (bo-tri-di-e) s. f., art. botrídia (-di-a), g.-d. art. botrídiei; pl. botrídii, art. botrídiile (-di-i-)

botridii
BOTRÍDIE, botridii, s. f. Organ special de fixare, în formă de paletă, franj, fantă, specific unor viermi paraziți. – Din fr. bothridies.

DOOM

botrídie (bo-tri-di-e) s. f., art. botrídia (-di-a), g.-d. art. botrídiei; pl. botrídii, art. botrídiile (-di-i-)

botridiile
BOTRÍDIE, botridii, s. f. Organ special de fixare, în formă de paletă, franj, fantă, specific unor viermi paraziți. – Din fr. bothridies.

DOOM

botrídie (bo-tri-di-e) s. f., art. botrídia (-di-a), g.-d. art. botrídiei; pl. botrídii, art. botrídiile (-di-i-)

botridiilor
BOTRÍDIE, botridii, s. f. Organ special de fixare, în formă de paletă, franj, fantă, specific unor viermi paraziți. – Din fr. bothridies.

DOOM

botrídie (bo-tri-di-e) s. f., art. botrídia (-di-a), g.-d. art. botrídiei; pl. botrídii, art. botrídiile (-di-i-)

botrio
BOTRIO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „ciorchine”. [Pron. -tri-o-. / < fr. botrio-, cf. gr. botrys].

botriocefal
BOTRIOCEFÁL, botriocefali, s. m. Vierme intestinal din clasa cestodelor în formă de panglică, având o lungime de 8-12 m și prevăzut cu două botridii, care trăiește parazit în intestinul subțire al omului și al unor animale (Diphyllobothrium latum). [Pr.: -tri-o-] – Din fr. bothriocéphale.

DOOM

botriocefál (bo-tri-o-) s. m., pl. botriocefáli

botriocefali
BOTRIOCEFÁL, botriocefali, s. m. Vierme intestinal din clasa cestodelor în formă de panglică, având o lungime de 8-12 m și prevăzut cu două botridii, care trăiește parazit în intestinul subțire al omului și al unor animale (Diphyllobothrium latum). [Pr.: -tri-o-] – Din fr. bothriocéphale.

DOOM

botriocefál (bo-tri-o-) s. m., pl. botriocefáli

botriocefalii
BOTRIOCEFÁL, botriocefali, s. m. Vierme intestinal din clasa cestodelor în formă de panglică, având o lungime de 8-12 m și prevăzut cu două botridii, care trăiește parazit în intestinul subțire al omului și al unor animale (Diphyllobothrium latum). [Pr.: -tri-o-] – Din fr. bothriocéphale.

DOOM

botriocefál (bo-tri-o-) s. m., pl. botriocefáli

botriocefalilor
BOTRIOCEFÁL, botriocefali, s. m. Vierme intestinal din clasa cestodelor în formă de panglică, având o lungime de 8-12 m și prevăzut cu două botridii, care trăiește parazit în intestinul subțire al omului și al unor animale (Diphyllobothrium latum). [Pr.: -tri-o-] – Din fr. bothriocéphale.

DOOM

botriocefál (bo-tri-o-) s. m., pl. botriocefáli

botriocefaloza
BOTRIOCEFALÓZĂ, botriocefaloze, s. f. Boală provocată prin consumul cărnii de pește infestate de botriocefal, caracterizată prin anemie și tulburări digestive. [Pr.: -tri-o-] – Din fr. bothryocéphalose.

DOOM

botriocefalóză (bo-tri-o-) s. f., g.-d. art. botriocefalózei

botriocefaloze
BOTRIOCEFALÓZĂ, botriocefaloze, s. f. Boală provocată prin consumul cărnii de pește infestate de botriocefal, caracterizată prin anemie și tulburări digestive. [Pr.: -tri-o-] – Din fr. bothryocéphalose.

DOOM

botriocefalóză (bo-tri-o-) s. f., g.-d. art. botriocefalózei

botriocefalozei
BOTRIOCEFALÓZĂ, botriocefaloze, s. f. Boală provocată prin consumul cărnii de pește infestate de botriocefal, caracterizată prin anemie și tulburări digestive. [Pr.: -tri-o-] – Din fr. bothryocéphalose.

DOOM

botriocefalóză (bo-tri-o-) s. f., g.-d. art. botriocefalózei

botriocefalozele
BOTRIOCEFALÓZĂ, botriocefaloze, s. f. Boală provocată prin consumul cărnii de pește infestate de botriocefal, caracterizată prin anemie și tulburări digestive. [Pr.: -tri-o-] – Din fr. bothryocéphalose.

DOOM

botriocefalóză (bo-tri-o-) s. f., g.-d. art. botriocefalózei

botriocefalozelor
BOTRIOCEFALÓZĂ, botriocefaloze, s. f. Boală provocată prin consumul cărnii de pește infestate de botriocefal, caracterizată prin anemie și tulburări digestive. [Pr.: -tri-o-] – Din fr. bothryocéphalose.

DOOM

botriocefalóză (bo-tri-o-) s. f., g.-d. art. botriocefalózei

botriocefalul
BOTRIOCEFÁL, botriocefali, s. m. Vierme intestinal din clasa cestodelor în formă de panglică, având o lungime de 8-12 m și prevăzut cu două botridii, care trăiește parazit în intestinul subțire al omului și al unor animale (Diphyllobothrium latum). [Pr.: -tri-o-] – Din fr. bothriocéphale.

DOOM

botriocefál (bo-tri-o-) s. m., pl. botriocefáli

botriocefalului
BOTRIOCEFÁL, botriocefali, s. m. Vierme intestinal din clasa cestodelor în formă de panglică, având o lungime de 8-12 m și prevăzut cu două botridii, care trăiește parazit în intestinul subțire al omului și al unor animale (Diphyllobothrium latum). [Pr.: -tri-o-] – Din fr. bothriocéphale.

DOOM

botriocefál (bo-tri-o-) s. m., pl. botriocefáli

botriomicoza
BOTRIOMICÓZĂ, botriomicoze, s. f. Pseudotumoră a tegumentelor, sub forma unui granulom provocat de specii parazite, rară la om, frecventă la animale. [Pr.: -tri-o-] – Din fr. bothryomycose.

DOOM

botriomicóză (bo-tri-o-) s. f., g.-d. art. botriomicózei

botriomicoze
BOTRIOMICÓZĂ, botriomicoze, s. f. Pseudotumoră a tegumentelor, sub forma unui granulom provocat de specii parazite, rară la om, frecventă la animale. [Pr.: -tri-o-] – Din fr. bothryomycose.

DOOM

botriomicóză (bo-tri-o-) s. f., g.-d. art. botriomicózei

botriomicozei
BOTRIOMICÓZĂ, botriomicoze, s. f. Pseudotumoră a tegumentelor, sub forma unui granulom provocat de specii parazite, rară la om, frecventă la animale. [Pr.: -tri-o-] – Din fr. bothryomycose.

DOOM

botriomicóză (bo-tri-o-) s. f., g.-d. art. botriomicózei

botriomicozele
BOTRIOMICÓZĂ, botriomicoze, s. f. Pseudotumoră a tegumentelor, sub forma unui granulom provocat de specii parazite, rară la om, frecventă la animale. [Pr.: -tri-o-] – Din fr. bothryomycose.

DOOM

botriomicóză (bo-tri-o-) s. f., g.-d. art. botriomicózei

botriomicozelor
BOTRIOMICÓZĂ, botriomicoze, s. f. Pseudotumoră a tegumentelor, sub forma unui granulom provocat de specii parazite, rară la om, frecventă la animale. [Pr.: -tri-o-] – Din fr. bothryomycose.

DOOM

botriomicóză (bo-tri-o-) s. f., g.-d. art. botriomicózei

botroș
BOTRÓȘ, botroși, s. m. Pasăre cântătoare cu ciocul foarte scurt, cu pene de culoare roșie-închis pe piept, negre pe cap, cenușii pe spate și albe la coadă (Pyrrhula vulgaris). – Bot + roș.

DOOM

botróș (bo-troș / bot-roș) s. m., pl. botróși, art. botróșii

botroși
BOTRÓȘ, botroși, s. m. Pasăre cântătoare cu ciocul foarte scurt, cu pene de culoare roșie-închis pe piept, negre pe cap, cenușii pe spate și albe la coadă (Pyrrhula vulgaris). – Bot + roș.

DOOM

botróș (bo-troș / bot-roș) s. m., pl. botróși, art. botróșii

botroșii
BOTRÓȘ, botroși, s. m. Pasăre cântătoare cu ciocul foarte scurt, cu pene de culoare roșie-închis pe piept, negre pe cap, cenușii pe spate și albe la coadă (Pyrrhula vulgaris). – Bot + roș.

DOOM

botróș (bo-troș / bot-roș) s. m., pl. botróși, art. botróșii

botroșilor
BOTRÓȘ, botroși, s. m. Pasăre cântătoare cu ciocul foarte scurt, cu pene de culoare roșie-închis pe piept, negre pe cap, cenușii pe spate și albe la coadă (Pyrrhula vulgaris). – Bot + roș.

DOOM

botróș (bo-troș / bot-roș) s. m., pl. botróși, art. botróșii

botroșul
BOTRÓȘ, botroși, s. m. Pasăre cântătoare cu ciocul foarte scurt, cu pene de culoare roșie-închis pe piept, negre pe cap, cenușii pe spate și albe la coadă (Pyrrhula vulgaris). – Bot + roș.

DOOM

botróș (bo-troș / bot-roș) s. m., pl. botróși, art. botróșii

botroșului
BOTRÓȘ, botroși, s. m. Pasăre cântătoare cu ciocul foarte scurt, cu pene de culoare roșie-închis pe piept, negre pe cap, cenușii pe spate și albe la coadă (Pyrrhula vulgaris). – Bot + roș.

DOOM

botróș (bo-troș / bot-roș) s. m., pl. botróși, art. botróșii

botrys
TĂMÂÍȚĂ, tămâițe, s. f. Nume dat mai multor plante; a) plantă erbacee cu miros aromatic puternic și cu flori verzui dispuse într-un ciorchine la vârful tulpinii (Chenopodium ambrosioides); b) plantă cu flori verzi-gălbui, cu miros pătrunzător (Chenopodium botrys). ◊ Compus: tămâiță-de-câmp = plantă erbacee păroasă, cu flori galbene (Ajuga chamaepytis). – Tămâie + suf. -iță.

botrytis
CONOPÍDĂ, conopide, s. f. Plantă erbacee legumicolă din familia cruciferelor, cu frunzele lunguiețe și groase și cu o inflorescență cărnoasă comestibilă în formă de căpățână, de culoare alburie (Brassica oleracea, var. botrytis). ♦ Inflorescența acestei plante. – Din ngr. kunupídi.

botul
BOT, boturi, s. n. 1. Partea anterioară a capului unor mamifere, cuprinzând gura (și nasul). ◊ Expr. A bea la botul calului = a bea încă un pahar, în picioare, la plecare; a bea ceva la repezeală. A fi (sau a pune pe cineva) cu botul pe labe = a fi redus (sau a reduce pe cineva) la tăcere, a fi pus (sau a pune) la punct. A se șterge (sau a se linge) pe bot (de sau, reg., despre ceva) = a fi nevoit să renunțe (la ceva). A se întâlni (cu cineva) bot în bot = a se întâlni (cu cineva) pe neașteptate, față în față. (Fam.) A-și băga botul (peste tot sau unde nu-i fierbe oala) = a se amesteca în toate, și unde trebuie, și unde nu trebuie. (Fam.) A se pupa bot în bot cu cineva = a trăi în mare prietenie cu cineva. A da (cuiva) peste bot = a dojeni pe cineva, a-l pune la respect. A face bot = a se supăra, a se bosumfla. 2. Fig. Partea ascuțită sau lunguiață a unui obiect; vârf. Botul cizmei. 3. Partea din față a unui vehicul cu tracțiune mecanică. Botul automobilului. Botul locomotivei. – Et. nec.

DOOM

bot s. n., pl. bóturi

botulic
BOTÚLIC, -Ă adj. (Med.) Referitor la botulism. [< fr. botulique].

botulinic
BOTULÍNIC, -Ă, botulinici, -ce, adj. (În sintagma) Bacil botulinic = bacil care se găsește în sol, în carnea sau fructele conservate și în nutrețul însilozat. – Din fr. bothulinique.

DOOM

botulínic adj. m., pl. botulínici; f. botulínică, pl. botulínice

botulinica
BOTULÍNIC, -Ă, botulinici, -ce, adj. (În sintagma) Bacil botulinic = bacil care se găsește în sol, în carnea sau fructele conservate și în nutrețul însilozat. – Din fr. bothulinique.

DOOM

botulínic adj. m., pl. botulínici; f. botulínică, pl. botulínice

botulinice
BOTULÍNIC, -Ă, botulinici, -ce, adj. (În sintagma) Bacil botulinic = bacil care se găsește în sol, în carnea sau fructele conservate și în nutrețul însilozat. – Din fr. bothulinique.

DOOM

botulínic adj. m., pl. botulínici; f. botulínică, pl. botulínice

botulinicei
BOTULÍNIC, -Ă, botulinici, -ce, adj. (În sintagma) Bacil botulinic = bacil care se găsește în sol, în carnea sau fructele conservate și în nutrețul însilozat. – Din fr. bothulinique.

DOOM

botulínic adj. m., pl. botulínici; f. botulínică, pl. botulínice

botulinicele
BOTULÍNIC, -Ă, botulinici, -ce, adj. (În sintagma) Bacil botulinic = bacil care se găsește în sol, în carnea sau fructele conservate și în nutrețul însilozat. – Din fr. bothulinique.

DOOM

botulínic adj. m., pl. botulínici; f. botulínică, pl. botulínice

botulinicelor
BOTULÍNIC, -Ă, botulinici, -ce, adj. (În sintagma) Bacil botulinic = bacil care se găsește în sol, în carnea sau fructele conservate și în nutrețul însilozat. – Din fr. bothulinique.

DOOM

botulínic adj. m., pl. botulínici; f. botulínică, pl. botulínice

botulinici
BOTULÍNIC, -Ă, botulinici, -ce, adj. (În sintagma) Bacil botulinic = bacil care se găsește în sol, în carnea sau fructele conservate și în nutrețul însilozat. – Din fr. bothulinique.

DOOM

botulínic adj. m., pl. botulínici; f. botulínică, pl. botulínice

botulinicii
BOTULÍNIC, -Ă, botulinici, -ce, adj. (În sintagma) Bacil botulinic = bacil care se găsește în sol, în carnea sau fructele conservate și în nutrețul însilozat. – Din fr. bothulinique.

DOOM

botulínic adj. m., pl. botulínici; f. botulínică, pl. botulínice

botulinicilor
BOTULÍNIC, -Ă, botulinici, -ce, adj. (În sintagma) Bacil botulinic = bacil care se găsește în sol, în carnea sau fructele conservate și în nutrețul însilozat. – Din fr. bothulinique.

DOOM

botulínic adj. m., pl. botulínici; f. botulínică, pl. botulínice

botulinicul
BOTULÍNIC, -Ă, botulinici, -ce, adj. (În sintagma) Bacil botulinic = bacil care se găsește în sol, în carnea sau fructele conservate și în nutrețul însilozat. – Din fr. bothulinique.

DOOM

botulínic adj. m., pl. botulínici; f. botulínică, pl. botulínice

botulinicului
BOTULÍNIC, -Ă, botulinici, -ce, adj. (În sintagma) Bacil botulinic = bacil care se găsește în sol, în carnea sau fructele conservate și în nutrețul însilozat. – Din fr. bothulinique.

DOOM

botulínic adj. m., pl. botulínici; f. botulínică, pl. botulínice

botulism
BOTULÍSM s. n. Toxiinfecție alimentară provocată de toxina bacilului botulinic. – Din fr. bothulisme.

DOOM

botulísm s. n.

botulismul
BOTULÍSM s. n. Toxiinfecție alimentară provocată de toxina bacilului botulinic. – Din fr. bothulisme.

DOOM

botulísm s. n.

botulismului
BOTULÍSM s. n. Toxiinfecție alimentară provocată de toxina bacilului botulinic. – Din fr. bothulisme.

DOOM

botulísm s. n.

botului
BOT, boturi, s. n. 1. Partea anterioară a capului unor mamifere, cuprinzând gura (și nasul). ◊ Expr. A bea la botul calului = a bea încă un pahar, în picioare, la plecare; a bea ceva la repezeală. A fi (sau a pune pe cineva) cu botul pe labe = a fi redus (sau a reduce pe cineva) la tăcere, a fi pus (sau a pune) la punct. A se șterge (sau a se linge) pe bot (de sau, reg., despre ceva) = a fi nevoit să renunțe (la ceva). A se întâlni (cu cineva) bot în bot = a se întâlni (cu cineva) pe neașteptate, față în față. (Fam.) A-și băga botul (peste tot sau unde nu-i fierbe oala) = a se amesteca în toate, și unde trebuie, și unde nu trebuie. (Fam.) A se pupa bot în bot cu cineva = a trăi în mare prietenie cu cineva. A da (cuiva) peste bot = a dojeni pe cineva, a-l pune la respect. A face bot = a se supăra, a se bosumfla. 2. Fig. Partea ascuțită sau lunguiață a unui obiect; vârf. Botul cizmei. 3. Partea din față a unui vehicul cu tracțiune mecanică. Botul automobilului. Botul locomotivei. – Et. nec.

DOOM

bot s. n., pl. bóturi

boturi
BOT, boturi, s. n. 1. Partea anterioară a capului unor mamifere, cuprinzând gura (și nasul). ◊ Expr. A bea la botul calului = a bea încă un pahar, în picioare, la plecare; a bea ceva la repezeală. A fi (sau a pune pe cineva) cu botul pe labe = a fi redus (sau a reduce pe cineva) la tăcere, a fi pus (sau a pune) la punct. A se șterge (sau a se linge) pe bot (de sau, reg., despre ceva) = a fi nevoit să renunțe (la ceva). A se întâlni (cu cineva) bot în bot = a se întâlni (cu cineva) pe neașteptate, față în față. (Fam.) A-și băga botul (peste tot sau unde nu-i fierbe oala) = a se amesteca în toate, și unde trebuie, și unde nu trebuie. (Fam.) A se pupa bot în bot cu cineva = a trăi în mare prietenie cu cineva. A da (cuiva) peste bot = a dojeni pe cineva, a-l pune la respect. A face bot = a se supăra, a se bosumfla. 2. Fig. Partea ascuțită sau lunguiață a unui obiect; vârf. Botul cizmei. 3. Partea din față a unui vehicul cu tracțiune mecanică. Botul automobilului. Botul locomotivei. – Et. nec.

DOOM

bot s. n., pl. bóturi

boturile
BOT, boturi, s. n. 1. Partea anterioară a capului unor mamifere, cuprinzând gura (și nasul). ◊ Expr. A bea la botul calului = a bea încă un pahar, în picioare, la plecare; a bea ceva la repezeală. A fi (sau a pune pe cineva) cu botul pe labe = a fi redus (sau a reduce pe cineva) la tăcere, a fi pus (sau a pune) la punct. A se șterge (sau a se linge) pe bot (de sau, reg., despre ceva) = a fi nevoit să renunțe (la ceva). A se întâlni (cu cineva) bot în bot = a se întâlni (cu cineva) pe neașteptate, față în față. (Fam.) A-și băga botul (peste tot sau unde nu-i fierbe oala) = a se amesteca în toate, și unde trebuie, și unde nu trebuie. (Fam.) A se pupa bot în bot cu cineva = a trăi în mare prietenie cu cineva. A da (cuiva) peste bot = a dojeni pe cineva, a-l pune la respect. A face bot = a se supăra, a se bosumfla. 2. Fig. Partea ascuțită sau lunguiață a unui obiect; vârf. Botul cizmei. 3. Partea din față a unui vehicul cu tracțiune mecanică. Botul automobilului. Botul locomotivei. – Et. nec.

DOOM

bot s. n., pl. bóturi

boturilor
BOT, boturi, s. n. 1. Partea anterioară a capului unor mamifere, cuprinzând gura (și nasul). ◊ Expr. A bea la botul calului = a bea încă un pahar, în picioare, la plecare; a bea ceva la repezeală. A fi (sau a pune pe cineva) cu botul pe labe = a fi redus (sau a reduce pe cineva) la tăcere, a fi pus (sau a pune) la punct. A se șterge (sau a se linge) pe bot (de sau, reg., despre ceva) = a fi nevoit să renunțe (la ceva). A se întâlni (cu cineva) bot în bot = a se întâlni (cu cineva) pe neașteptate, față în față. (Fam.) A-și băga botul (peste tot sau unde nu-i fierbe oala) = a se amesteca în toate, și unde trebuie, și unde nu trebuie. (Fam.) A se pupa bot în bot cu cineva = a trăi în mare prietenie cu cineva. A da (cuiva) peste bot = a dojeni pe cineva, a-l pune la respect. A face bot = a se supăra, a se bosumfla. 2. Fig. Partea ascuțită sau lunguiață a unui obiect; vârf. Botul cizmei. 3. Partea din față a unui vehicul cu tracțiune mecanică. Botul automobilului. Botul locomotivei. – Et. nec.

DOOM

bot s. n., pl. bóturi

botuș
botúș (-și), s. m. – Încălțăminte, pantof. – Var. (Trans. de Nord) botiș, botușel, butușel. Mag. botos „papuci”, bg. botus „cutie”, „borcan”, din fr. botte (Miklosich, Etym. Wb., 20; Berneker 77; DAR; Dacor., V, 337).

botușel
BOTUȘÉL, botușéi, s. m. (Var., Transilv. de N.) Botuș.

botău
BOTẮU, botăie, s. n. (Reg.) Bâtă ciobănească. – Din botă² + suf. -ău.

bou
BOU, boi, s. m. 1. Taur castrat, folosit ca animal de tracțiune și mai ales pentru carne (Bos taurus). ◊ Bou sur = bour. ◊ Expr. A nu-i fi (cuiva) toți boii acasă = a fi rău dispus. S-a dus bou și s-a întors vacă, se spune despre cineva care n-a reușit să învețe nimic, care nu s-a lămurit. A scoate (pe cineva) din boii lui = a enerva (pe cineva). ♦ Epitet injurios la adresa unui bărbat. 2. Compuse: bou-de-mare = pește marin mic, de culoare cafenie sau cenușie-închis, cu capul gros și lătăreț și cu ochii așezați în partea superioară a capului (Uranoscopus scaber); bou-de-baltă = a) nume dat la două specii de broască, una având pe pântece pete roșii (Bombinator igneus), iar cealaltă pete galbene; buhai-de-baltă (Bombinator pachypus); b) pasăre de baltă cu ciocul lung și ascuțit, galbenă-verzuie pe spate, cu capul negru și cu gâtul alb; buhai-de-baltă (Botaurus stellaris); c) (și în forma bou-de-apă) gândac mare de apă de culoare neagră, cu picioarele acoperite de peri deși și lungi și adaptate la înot (Hydrophilus piceus); bou-de-noapte = bufniță; boul-lui-Dumnezeu sau boul-Domnului = a) rădașcă; b) (și în forma boul-popii) buburuză. – Lat. bovus (= bos, bovis).

DOOM

bóul-pópii (insectă) s. m. art.

bouar
BOUÁR, bouari, s. m. Păstor de boi. [Var.: boár s. m.] – Lat. bo(v)arius.

DOOM

bouár (pop.) (-uar) s. m., pl. bouári

bouari
BOUÁR, bouari, s. m. Păstor de boi. [Var.: boár s. m.] – Lat. bo(v)arius.

DOOM

bouár (pop.) (-uar) s. m., pl. bouári

bouarii
BOUÁR, bouari, s. m. Păstor de boi. [Var.: boár s. m.] – Lat. bo(v)arius.

DOOM

bouár (pop.) (-uar) s. m., pl. bouári

bouarilor
BOUÁR, bouari, s. m. Păstor de boi. [Var.: boár s. m.] – Lat. bo(v)arius.

DOOM

bouár (pop.) (-uar) s. m., pl. bouári

bouarul
BOUÁR, bouari, s. m. Păstor de boi. [Var.: boár s. m.] – Lat. bo(v)arius.

DOOM

bouár (pop.) (-uar) s. m., pl. bouári

bouarului
BOUÁR, bouari, s. m. Păstor de boi. [Var.: boár s. m.] – Lat. bo(v)arius.

DOOM

bouár (pop.) (-uar) s. m., pl. bouári

boul
BOU, boi, s. m. 1. Taur castrat, folosit ca animal de tracțiune și mai ales pentru carne (Bos taurus). ◊ Bou sur = bour. ◊ Expr. A nu-i fi (cuiva) toți boii acasă = a fi rău dispus. S-a dus bou și s-a întors vacă, se spune despre cineva care n-a reușit să învețe nimic, care nu s-a lămurit. A scoate (pe cineva) din boii lui = a enerva (pe cineva). ♦ Epitet injurios la adresa unui bărbat. 2. Compuse: bou-de-mare = pește marin mic, de culoare cafenie sau cenușie-închis, cu capul gros și lătăreț și cu ochii așezați în partea superioară a capului (Uranoscopus scaber); bou-de-baltă = a) nume dat la două specii de broască, una având pe pântece pete roșii (Bombinator igneus), iar cealaltă pete galbene; buhai-de-baltă (Bombinator pachypus); b) pasăre de baltă cu ciocul lung și ascuțit, galbenă-verzuie pe spate, cu capul negru și cu gâtul alb; buhai-de-baltă (Botaurus stellaris); c) (și în forma bou-de-apă) gândac mare de apă de culoare neagră, cu picioarele acoperite de peri deși și lungi și adaptate la înot (Hydrophilus piceus); bou-de-noapte = bufniță; boul-lui-Dumnezeu sau boul-Domnului = a) rădașcă; b) (și în forma boul-popii) buburuză. – Lat. bovus (= bos, bovis).

DOOM

bóul-pópii (insectă) s. m. art.

boulangism
BOULANGÍSM s.n. Mișcare șovinistă apărută în Franța la sfârșitul sec. XIX, care urmărea restaurarea monarhiei și un război revanșard împotriva Germaniei. [Pron. bu-. / < fr. boulangisme, cf. Boulanger – general aventurier francez].

boulangist
BOULANGÍST, -Ă adj. Referitor la boulangism. // s.m. și f. Adept al boulangismului. [Pron. bu-. / < fr. boulangiste].

boulangistă
BOULANGÍST, -Ă adj. Referitor la boulangism. // s.m. și f. Adept al boulangismului. [Pron. bu-. / < fr. boulangiste].

boulea
de-a-nboulea expr. prostește, în mod stupid.

DOOM

de-a-n bóulea (pop.) (bo-u-) loc. adv.

boulean
BOULEÁN, bouleni, s. m. Diminutiv al lui bou; boușor, bouț. – Bou + suf. -ulean.

DOOM

bouleán (bo-u-) s. m., pl. bouléni

bouleanul
BOULEÁN, bouleni, s. m. Diminutiv al lui bou; boușor, bouț. – Bou + suf. -ulean.

DOOM

bouleán (bo-u-) s. m., pl. bouléni

bouleanului
BOULEÁN, bouleni, s. m. Diminutiv al lui bou; boușor, bouț. – Bou + suf. -ulean.

DOOM

bouleán (bo-u-) s. m., pl. bouléni

bouleni
BOULEÁN, bouleni, s. m. Diminutiv al lui bou; boușor, bouț. – Bou + suf. -ulean.

DOOM

bouleán (bo-u-) s. m., pl. bouléni

boulenii
BOULEÁN, bouleni, s. m. Diminutiv al lui bou; boușor, bouț. – Bou + suf. -ulean.

DOOM

bouleán (bo-u-) s. m., pl. bouléni

boulenilor
BOULEÁN, bouleni, s. m. Diminutiv al lui bou; boușor, bouț. – Bou + suf. -ulean.

DOOM

bouleán (bo-u-) s. m., pl. bouléni

boului
BOU, boi, s. m. 1. Taur castrat, folosit ca animal de tracțiune și mai ales pentru carne (Bos taurus). ◊ Bou sur = bour. ◊ Expr. A nu-i fi (cuiva) toți boii acasă = a fi rău dispus. S-a dus bou și s-a întors vacă, se spune despre cineva care n-a reușit să învețe nimic, care nu s-a lămurit. A scoate (pe cineva) din boii lui = a enerva (pe cineva). ♦ Epitet injurios la adresa unui bărbat. 2. Compuse: bou-de-mare = pește marin mic, de culoare cafenie sau cenușie-închis, cu capul gros și lătăreț și cu ochii așezați în partea superioară a capului (Uranoscopus scaber); bou-de-baltă = a) nume dat la două specii de broască, una având pe pântece pete roșii (Bombinator igneus), iar cealaltă pete galbene; buhai-de-baltă (Bombinator pachypus); b) pasăre de baltă cu ciocul lung și ascuțit, galbenă-verzuie pe spate, cu capul negru și cu gâtul alb; buhai-de-baltă (Botaurus stellaris); c) (și în forma bou-de-apă) gândac mare de apă de culoare neagră, cu picioarele acoperite de peri deși și lungi și adaptate la înot (Hydrophilus piceus); bou-de-noapte = bufniță; boul-lui-Dumnezeu sau boul-Domnului = a) rădașcă; b) (și în forma boul-popii) buburuză. – Lat. bovus (= bos, bovis).

DOOM

bóul-pópii (insectă) s. m. art.

bour
BÓUR, bouri, s. m. 1. Taur sălbatic, care trăia odinioară și în țara noastră, socotit strămoșul direct al vitelor mari cornute; bou sur (Bos primigenius). 2. Vechea stemă a Moldovei, reprezentând un cap de bour (1). 3. (Înv.) Fier (înroșit) cu care se însemnau vitele, pietrele de hotar, răufăcătorii etc. – Lat. bubalus.

DOOM

bóur s. m., pl. bóuri

bourar
bourar, bourari s. m. om naiv / credul.

bourea
BOURÉL, -EÁ, bourei, -ele, s. m., adj. 1. S. m. Diminutiv al lui bour (1). 2. Adj. Cu coarne ca ale bourului (1); bourean. 3. S. m. Melc (I). – Bour + suf. -el.

DOOM

!bourél¹ (bo-u-) adj. m., pl. bouréi; f. boureá, pl. bouréle

bourean
BOUREÁN, -Ă, boureni, -e, adj. Bouresc. – Bour + suf. -ean.

DOOM

boureán (pop.) (bo-u-) adj. m., pl. bouréni; f. boureánă, pl. bouréne

bourean
BOUREÁN, -Ă, boureni, -e, adj. Bouresc. – Bour + suf. -ean.

DOOM

boureán (pop.) (bo-u-) adj. m., pl. bouréni; f. boureánă, pl. bouréne

boureana
BOUREÁN, -Ă, boureni, -e, adj. Bouresc. – Bour + suf. -ean.

DOOM

boureán (pop.) (bo-u-) adj. m., pl. bouréni; f. boureánă, pl. bouréne

boureanul
BOUREÁN, -Ă, boureni, -e, adj. Bouresc. – Bour + suf. -ean.

DOOM

boureán (pop.) (bo-u-) adj. m., pl. bouréni; f. boureánă, pl. bouréne

boureanul
BOUREÁN, -Ă, boureni, -e, adj. Bouresc. – Bour + suf. -ean.

DOOM

boureán (pop.) (bo-u-) adj. m., pl. bouréni; f. boureánă, pl. bouréne

boureanului
BOUREÁN, -Ă, boureni, -e, adj. Bouresc. – Bour + suf. -ean.

DOOM

boureán (pop.) (bo-u-) adj. m., pl. bouréni; f. boureánă, pl. bouréne

boureanului
BOUREÁN, -Ă, boureni, -e, adj. Bouresc. – Bour + suf. -ean.

DOOM

boureán (pop.) (bo-u-) adj. m., pl. bouréni; f. boureánă, pl. bouréne

boureasca
BOURÉSC, -EÁSCĂ, bourești, adj. (Despre coarnele melcului) (Ca) de bour (1); bourean, bourel. – Bour + suf. -esc.

DOOM

bourésc (bo-u-) adj. m., f. boureáscă; pl. m. și f. bouréști

boureaua
BOURÉL, -EÁ, bourei, -ele, s. m., adj. 1. S. m. Diminutiv al lui bour (1). 2. Adj. Cu coarne ca ale bourului (1); bourean. 3. S. m. Melc (I). – Bour + suf. -el.

DOOM

!bourél¹ (bo-u-) adj. m., pl. bouréi; f. boureá, pl. bouréle

bourei
BOURÉL, -EÁ, bourei, -ele, s. m., adj. 1. S. m. Diminutiv al lui bour (1). 2. Adj. Cu coarne ca ale bourului (1); bourean. 3. S. m. Melc (I). – Bour + suf. -el.

DOOM

!bourél¹ (bo-u-) adj. m., pl. bouréi; f. boureá, pl. bouréle

bourei
BOURÉL, -EÁ, bourei, -ele, s. m., adj. 1. S. m. Diminutiv al lui bour (1). 2. Adj. Cu coarne ca ale bourului (1); bourean. 3. S. m. Melc (I). – Bour + suf. -el.

DOOM

!bourél¹ (bo-u-) adj. m., pl. bouréi; f. boureá, pl. bouréle

boureii
BOURÉL, -EÁ, bourei, -ele, s. m., adj. 1. S. m. Diminutiv al lui bour (1). 2. Adj. Cu coarne ca ale bourului (1); bourean. 3. S. m. Melc (I). – Bour + suf. -el.

DOOM

!bourél¹ (bo-u-) adj. m., pl. bouréi; f. boureá, pl. bouréle

boureii
BOURÉL, -EÁ, bourei, -ele, s. m., adj. 1. S. m. Diminutiv al lui bour (1). 2. Adj. Cu coarne ca ale bourului (1); bourean. 3. S. m. Melc (I). – Bour + suf. -el.

DOOM

!bourél¹ (bo-u-) adj. m., pl. bouréi; f. boureá, pl. bouréle

boureilor
BOURÉL, -EÁ, bourei, -ele, s. m., adj. 1. S. m. Diminutiv al lui bour (1). 2. Adj. Cu coarne ca ale bourului (1); bourean. 3. S. m. Melc (I). – Bour + suf. -el.

DOOM

!bourél¹ (bo-u-) adj. m., pl. bouréi; f. boureá, pl. bouréle

boureilor
BOURÉL, -EÁ, bourei, -ele, s. m., adj. 1. S. m. Diminutiv al lui bour (1). 2. Adj. Cu coarne ca ale bourului (1); bourean. 3. S. m. Melc (I). – Bour + suf. -el.

DOOM

!bourél¹ (bo-u-) adj. m., pl. bouréi; f. boureá, pl. bouréle

bourel
BOURÉL, -EÁ, bourei, -ele, s. m., adj. 1. S. m. Diminutiv al lui bour (1). 2. Adj. Cu coarne ca ale bourului (1); bourean. 3. S. m. Melc (I). – Bour + suf. -el.

DOOM

!bourél¹ (bo-u-) adj. m., pl. bouréi; f. boureá, pl. bouréle

bourel
BOURÉL, -EÁ, bourei, -ele, s. m., adj. 1. S. m. Diminutiv al lui bour (1). 2. Adj. Cu coarne ca ale bourului (1); bourean. 3. S. m. Melc (I). – Bour + suf. -el.

DOOM

!bourél¹ (bo-u-) adj. m., pl. bouréi; f. boureá, pl. bouréle

bourele
BOURÉL, -EÁ, bourei, -ele, s. m., adj. 1. S. m. Diminutiv al lui bour (1). 2. Adj. Cu coarne ca ale bourului (1); bourean. 3. S. m. Melc (I). – Bour + suf. -el.

DOOM

!bourél¹ (bo-u-) adj. m., pl. bouréi; f. boureá, pl. bouréle

bourelei
BOURÉL, -EÁ, bourei, -ele, s. m., adj. 1. S. m. Diminutiv al lui bour (1). 2. Adj. Cu coarne ca ale bourului (1); bourean. 3. S. m. Melc (I). – Bour + suf. -el.

DOOM

!bourél¹ (bo-u-) adj. m., pl. bouréi; f. boureá, pl. bouréle

bourelele
BOURÉL, -EÁ, bourei, -ele, s. m., adj. 1. S. m. Diminutiv al lui bour (1). 2. Adj. Cu coarne ca ale bourului (1); bourean. 3. S. m. Melc (I). – Bour + suf. -el.

DOOM

!bourél¹ (bo-u-) adj. m., pl. bouréi; f. boureá, pl. bouréle

bourelelor
BOURÉL, -EÁ, bourei, -ele, s. m., adj. 1. S. m. Diminutiv al lui bour (1). 2. Adj. Cu coarne ca ale bourului (1); bourean. 3. S. m. Melc (I). – Bour + suf. -el.

DOOM

!bourél¹ (bo-u-) adj. m., pl. bouréi; f. boureá, pl. bouréle

bourelul
BOURÉL, -EÁ, bourei, -ele, s. m., adj. 1. S. m. Diminutiv al lui bour (1). 2. Adj. Cu coarne ca ale bourului (1); bourean. 3. S. m. Melc (I). – Bour + suf. -el.

DOOM

!bourél¹ (bo-u-) adj. m., pl. bouréi; f. boureá, pl. bouréle

bourelul
BOURÉL, -EÁ, bourei, -ele, s. m., adj. 1. S. m. Diminutiv al lui bour (1). 2. Adj. Cu coarne ca ale bourului (1); bourean. 3. S. m. Melc (I). – Bour + suf. -el.

DOOM

!bourél¹ (bo-u-) adj. m., pl. bouréi; f. boureá, pl. bouréle

bourelului
BOURÉL, -EÁ, bourei, -ele, s. m., adj. 1. S. m. Diminutiv al lui bour (1). 2. Adj. Cu coarne ca ale bourului (1); bourean. 3. S. m. Melc (I). – Bour + suf. -el.

DOOM

!bourél¹ (bo-u-) adj. m., pl. bouréi; f. boureá, pl. bouréle

bourelului
BOURÉL, -EÁ, bourei, -ele, s. m., adj. 1. S. m. Diminutiv al lui bour (1). 2. Adj. Cu coarne ca ale bourului (1); bourean. 3. S. m. Melc (I). – Bour + suf. -el.

DOOM

!bourél¹ (bo-u-) adj. m., pl. bouréi; f. boureá, pl. bouréle

bourene
BOUREÁN, -Ă, boureni, -e, adj. Bouresc. – Bour + suf. -ean.

DOOM

boureán (pop.) (bo-u-) adj. m., pl. bouréni; f. boureánă, pl. bouréne

bourenei
BOUREÁN, -Ă, boureni, -e, adj. Bouresc. – Bour + suf. -ean.

DOOM

boureán (pop.) (bo-u-) adj. m., pl. bouréni; f. boureánă, pl. bouréne

bourenele
BOUREÁN, -Ă, boureni, -e, adj. Bouresc. – Bour + suf. -ean.

DOOM

boureán (pop.) (bo-u-) adj. m., pl. bouréni; f. boureánă, pl. bouréne

bourenelor
BOUREÁN, -Ă, boureni, -e, adj. Bouresc. – Bour + suf. -ean.

DOOM

boureán (pop.) (bo-u-) adj. m., pl. bouréni; f. boureánă, pl. bouréne

boureni
BOUREÁN, -Ă, boureni, -e, adj. Bouresc. – Bour + suf. -ean.

DOOM

boureán (pop.) (bo-u-) adj. m., pl. bouréni; f. boureánă, pl. bouréne

boureni
BOUREÁN, -Ă, boureni, -e, adj. Bouresc. – Bour + suf. -ean.

DOOM

boureán (pop.) (bo-u-) adj. m., pl. bouréni; f. boureánă, pl. bouréne

bourenii
BOUREÁN, -Ă, boureni, -e, adj. Bouresc. – Bour + suf. -ean.

DOOM

boureán (pop.) (bo-u-) adj. m., pl. bouréni; f. boureánă, pl. bouréne

bourenii
BOUREÁN, -Ă, boureni, -e, adj. Bouresc. – Bour + suf. -ean.

DOOM

boureán (pop.) (bo-u-) adj. m., pl. bouréni; f. boureánă, pl. bouréne

bourenilor
BOUREÁN, -Ă, boureni, -e, adj. Bouresc. – Bour + suf. -ean.

DOOM

boureán (pop.) (bo-u-) adj. m., pl. bouréni; f. boureánă, pl. bouréne

bourenilor
BOUREÁN, -Ă, boureni, -e, adj. Bouresc. – Bour + suf. -ean.

DOOM

boureán (pop.) (bo-u-) adj. m., pl. bouréni; f. boureánă, pl. bouréne

bouresc
BOURÉSC, -EÁSCĂ, bourești, adj. (Despre coarnele melcului) (Ca) de bour (1); bourean, bourel. – Bour + suf. -esc.

DOOM

bourésc (bo-u-) adj. m., f. boureáscă; pl. m. și f. bouréști

bourescul
BOURÉSC, -EÁSCĂ, bourești, adj. (Despre coarnele melcului) (Ca) de bour (1); bourean, bourel. – Bour + suf. -esc.

DOOM

bourésc (bo-u-) adj. m., f. boureáscă; pl. m. și f. bouréști

bourescului
BOURÉSC, -EÁSCĂ, bourești, adj. (Despre coarnele melcului) (Ca) de bour (1); bourean, bourel. – Bour + suf. -esc.

DOOM

bourésc (bo-u-) adj. m., f. boureáscă; pl. m. și f. bouréști

bourești
BOURÉSC, -EÁSCĂ, bourești, adj. (Despre coarnele melcului) (Ca) de bour (1); bourean, bourel. – Bour + suf. -esc.

DOOM

bourésc (bo-u-) adj. m., f. boureáscă; pl. m. și f. bouréști

boureștii
BOURÉSC, -EÁSCĂ, bourești, adj. (Despre coarnele melcului) (Ca) de bour (1); bourean, bourel. – Bour + suf. -esc.

DOOM

bourésc (bo-u-) adj. m., f. boureáscă; pl. m. și f. bouréști

boureștile
BOURÉSC, -EÁSCĂ, bourești, adj. (Despre coarnele melcului) (Ca) de bour (1); bourean, bourel. – Bour + suf. -esc.

DOOM

bourésc (bo-u-) adj. m., f. boureáscă; pl. m. și f. bouréști

boureștilor
BOURÉSC, -EÁSCĂ, bourești, adj. (Despre coarnele melcului) (Ca) de bour (1); bourean, bourel. – Bour + suf. -esc.

DOOM

bourésc (bo-u-) adj. m., f. boureáscă; pl. m. și f. bouréști

bouri
BÓUR, bouri, s. m. 1. Taur sălbatic, care trăia odinioară și în țara noastră, socotit strămoșul direct al vitelor mari cornute; bou sur (Bos primigenius). 2. Vechea stemă a Moldovei, reprezentând un cap de bour (1). 3. (Înv.) Fier (înroșit) cu care se însemnau vitele, pietrele de hotar, răufăcătorii etc. – Lat. bubalus.

DOOM

bóur s. m., pl. bóuri

bourii
BÓUR, bouri, s. m. 1. Taur sălbatic, care trăia odinioară și în țara noastră, socotit strămoșul direct al vitelor mari cornute; bou sur (Bos primigenius). 2. Vechea stemă a Moldovei, reprezentând un cap de bour (1). 3. (Înv.) Fier (înroșit) cu care se însemnau vitele, pietrele de hotar, răufăcătorii etc. – Lat. bubalus.

DOOM

bóur s. m., pl. bóuri

bourilor
BÓUR, bouri, s. m. 1. Taur sălbatic, care trăia odinioară și în țara noastră, socotit strămoșul direct al vitelor mari cornute; bou sur (Bos primigenius). 2. Vechea stemă a Moldovei, reprezentând un cap de bour (1). 3. (Înv.) Fier (înroșit) cu care se însemnau vitele, pietrele de hotar, răufăcătorii etc. – Lat. bubalus.

DOOM

bóur s. m., pl. bóuri

bouroaica
BOUROÁICĂ, bouroaice, s. f. (Rar) Femela bourului. – Bour + suf. -oaică.

DOOM

bouroáică (rar) (bo-u-roai-) s. f., g.-d. art. bouroáicei; pl. bouroáice

bouroaice
BOUROÁICĂ, bouroaice, s. f. (Rar) Femela bourului. – Bour + suf. -oaică.

DOOM

bouroáică (rar) (bo-u-roai-) s. f., g.-d. art. bouroáicei; pl. bouroáice

bouroaicei
BOUROÁICĂ, bouroaice, s. f. (Rar) Femela bourului. – Bour + suf. -oaică.

DOOM

bouroáică (rar) (bo-u-roai-) s. f., g.-d. art. bouroáicei; pl. bouroáice

bouroaicele
BOUROÁICĂ, bouroaice, s. f. (Rar) Femela bourului. – Bour + suf. -oaică.

DOOM

bouroáică (rar) (bo-u-roai-) s. f., g.-d. art. bouroáicei; pl. bouroáice

bouroaicelor
BOUROÁICĂ, bouroaice, s. f. (Rar) Femela bourului. – Bour + suf. -oaică.

DOOM

bouroáică (rar) (bo-u-roai-) s. f., g.-d. art. bouroáicei; pl. bouroáice

bourree
BOURRÉE s. n. 1. Vechi dans popular francez, cu ritm vioi, devenit dans de curte. ♦ Melodie după care se execută acest dans. 2. Un fel de fagot. [Pr.: buré] – Cuv. fr.

DOOM

bourrée (fr.) [pron. buré] (bour-rée) s. n., art. bourrée-ul; pl. bourée-uri

bourul
BÓUR, bouri, s. m. 1. Taur sălbatic, care trăia odinioară și în țara noastră, socotit strămoșul direct al vitelor mari cornute; bou sur (Bos primigenius). 2. Vechea stemă a Moldovei, reprezentând un cap de bour (1). 3. (Înv.) Fier (înroșit) cu care se însemnau vitele, pietrele de hotar, răufăcătorii etc. – Lat. bubalus.

DOOM

bóur s. m., pl. bóuri

bourului
BÓUR, bouri, s. m. 1. Taur sălbatic, care trăia odinioară și în țara noastră, socotit strămoșul direct al vitelor mari cornute; bou sur (Bos primigenius). 2. Vechea stemă a Moldovei, reprezentând un cap de bour (1). 3. (Înv.) Fier (înroșit) cu care se însemnau vitele, pietrele de hotar, răufăcătorii etc. – Lat. bubalus.

DOOM

bóur s. m., pl. bóuri

bouvagon
bou-vagon, bou-vagoane s. n. (peior.) vagon necompartimentat, incomod, aflat în componența trenurilor personale și a celor care circulă pe distanțe scurte.

boușor
BOUȘÓR, boușori, s. m. Boulean. – Bou + suf. -ușor.

DOOM

boușór (bo-u-) s. m., pl. boușóri

boușori
BOUȘÓR, boușori, s. m. Boulean. – Bou + suf. -ușor.

DOOM

boușór (bo-u-) s. m., pl. boușóri

boușorii
BOUȘÓR, boușori, s. m. Boulean. – Bou + suf. -ușor.

DOOM

boușór (bo-u-) s. m., pl. boușóri

boușorilor
BOUȘÓR, boușori, s. m. Boulean. – Bou + suf. -ușor.

DOOM

boușór (bo-u-) s. m., pl. boușóri

boușorul
BOUȘÓR, boușori, s. m. Boulean. – Bou + suf. -ușor.

DOOM

boușór (bo-u-) s. m., pl. boușóri

boușorului
BOUȘÓR, boușori, s. m. Boulean. – Bou + suf. -ușor.

DOOM

boușór (bo-u-) s. m., pl. boușóri

bouț
BOÚȚ, bouți, s. m. Boulean. – Bou + suf. -uț.

DOOM

boúț s. m., pl. boúți

bouți
BOÚȚ, bouți, s. m. Boulean. – Bou + suf. -uț.

DOOM

boúț s. m., pl. boúți

bouții
BOÚȚ, bouți, s. m. Boulean. – Bou + suf. -uț.

DOOM

boúț s. m., pl. boúți

bouților
BOÚȚ, bouți, s. m. Boulean. – Bou + suf. -uț.

DOOM

boúț s. m., pl. boúți

bouțul
BOÚȚ, bouți, s. m. Boulean. – Bou + suf. -uț.

DOOM

boúț s. m., pl. boúți

bouțului
BOÚȚ, bouți, s. m. Boulean. – Bou + suf. -uț.

DOOM

boúț s. m., pl. boúți

bovaric
BOVÁRIC, -Ă adj. Propriu bovarismului. [< bovar(ism) + -ic].

bovarica
BOVÁRIC, -Ă adj. Propriu bovarismului. [< bovar(ism) + -ic].

bovarice
BOVÁRIC, -Ă adj. Propriu bovarismului. [< bovar(ism) + -ic].

bovaricei
BOVÁRIC, -Ă adj. Propriu bovarismului. [< bovar(ism) + -ic].

bovaricele
BOVÁRIC, -Ă adj. Propriu bovarismului. [< bovar(ism) + -ic].

bovaricelor
BOVÁRIC, -Ă adj. Propriu bovarismului. [< bovar(ism) + -ic].

bovarici
BOVÁRIC, -Ă adj. Propriu bovarismului. [< bovar(ism) + -ic].

bovaricii
BOVÁRIC, -Ă adj. Propriu bovarismului. [< bovar(ism) + -ic].

bovaricilor
BOVÁRIC, -Ă adj. Propriu bovarismului. [< bovar(ism) + -ic].

bovaricul
BOVÁRIC, -Ă adj. Propriu bovarismului. [< bovar(ism) + -ic].

bovaricului
BOVÁRIC, -Ă adj. Propriu bovarismului. [< bovar(ism) + -ic].

bovarism
BOVARÍSM s. n. Tendință prezentă la unele persoane care, nemulțumite de realitatea propriei lor condiții, își construiesc o personalitate fictivă, corespunzătoare aspirațiilor lor. – Din fr. bovarysme.

DOOM

bovarísm s. n.

bovarismul
BOVARÍSM s. n. Tendință prezentă la unele persoane care, nemulțumite de realitatea propriei lor condiții, își construiesc o personalitate fictivă, corespunzătoare aspirațiilor lor. – Din fr. bovarysme.

DOOM

bovarísm s. n.

bovarismului
BOVARÍSM s. n. Tendință prezentă la unele persoane care, nemulțumite de realitatea propriei lor condiții, își construiesc o personalitate fictivă, corespunzătoare aspirațiilor lor. – Din fr. bovarysme.

DOOM

bovarísm s. n.

bovid
BOVIDÉU, bovidee, s. n. (La pl.) Familie de mamifere rumegătoare artiodactile, cu coarne persistente; (și la sg.) animal care face parte din această familie. [Var.: bovid s. n.] – Din fr. bovidé.

DOOM

bovidéu s. n., pl. bovidée

bovide
BOVIDÉU, bovidee, s. n. (La pl.) Familie de mamifere rumegătoare artiodactile, cu coarne persistente; (și la sg.) animal care face parte din această familie. [Var.: bovid s. n.] – Din fr. bovidé.

DOOM

bovidéu s. n., pl. bovidée

bovidee
BOVIDÉU, bovidee, s. n. (La pl.) Familie de mamifere rumegătoare artiodactile, cu coarne persistente; (și la sg.) animal care face parte din această familie. [Var.: bovid s. n.] – Din fr. bovidé.

DOOM

bovidéu s. n., pl. bovidée

bovideele
BOVIDÉU, bovidee, s. n. (La pl.) Familie de mamifere rumegătoare artiodactile, cu coarne persistente; (și la sg.) animal care face parte din această familie. [Var.: bovid s. n.] – Din fr. bovidé.

DOOM

bovidéu s. n., pl. bovidée

bovideelor
BOVIDÉU, bovidee, s. n. (La pl.) Familie de mamifere rumegătoare artiodactile, cu coarne persistente; (și la sg.) animal care face parte din această familie. [Var.: bovid s. n.] – Din fr. bovidé.

DOOM

bovidéu s. n., pl. bovidée

bovidele
BOVIDÉU, bovidee, s. n. (La pl.) Familie de mamifere rumegătoare artiodactile, cu coarne persistente; (și la sg.) animal care face parte din această familie. [Var.: bovid s. n.] – Din fr. bovidé.

DOOM

bovidéu s. n., pl. bovidée

bovidelor
BOVIDÉU, bovidee, s. n. (La pl.) Familie de mamifere rumegătoare artiodactile, cu coarne persistente; (și la sg.) animal care face parte din această familie. [Var.: bovid s. n.] – Din fr. bovidé.

DOOM

bovidéu s. n., pl. bovidée

bovideu
BOVIDÉU, bovidee, s. n. (La pl.) Familie de mamifere rumegătoare artiodactile, cu coarne persistente; (și la sg.) animal care face parte din această familie. [Var.: bovid s. n.] – Din fr. bovidé.

DOOM

bovidéu s. n., pl. bovidée

bovideul
BOVIDÉU, bovidee, s. n. (La pl.) Familie de mamifere rumegătoare artiodactile, cu coarne persistente; (și la sg.) animal care face parte din această familie. [Var.: bovid s. n.] – Din fr. bovidé.

DOOM

bovidéu s. n., pl. bovidée

bovideului
BOVIDÉU, bovidee, s. n. (La pl.) Familie de mamifere rumegătoare artiodactile, cu coarne persistente; (și la sg.) animal care face parte din această familie. [Var.: bovid s. n.] – Din fr. bovidé.

DOOM

bovidéu s. n., pl. bovidée

bovidul
BOVIDÉU, bovidee, s. n. (La pl.) Familie de mamifere rumegătoare artiodactile, cu coarne persistente; (și la sg.) animal care face parte din această familie. [Var.: bovid s. n.] – Din fr. bovidé.

DOOM

bovidéu s. n., pl. bovidée

bovidului
BOVIDÉU, bovidee, s. n. (La pl.) Familie de mamifere rumegătoare artiodactile, cu coarne persistente; (și la sg.) animal care face parte din această familie. [Var.: bovid s. n.] – Din fr. bovidé.

DOOM

bovidéu s. n., pl. bovidée

bovidă
BOVÍDE s.f. pl. (Zool.) Familie de mamifere rumegătoare, cuprinzând bovinele, ovinele etc.; (la sg.) animal din această familie. [Sg. bovidă. / < fr. bovidés].

bovin
BOVÍN, -Ă, bovini, -e, adj., s. f. 1. Adj. De bou; din familia sau din speța boului. 2. S. f. (la pl.) Subfamilie din familia rumegătoarelor, având ca tip boul; (și la sg.) animal care face parte din această subfamilie. – Din fr. bovin, lat. bovinus.

DOOM

bovínă s. f., g.-d. art. bovínei; pl. bovíne

bovina
BOVÍN, -Ă, bovini, -e, adj., s. f. 1. Adj. De bou; din familia sau din speța boului. 2. S. f. (la pl.) Subfamilie din familia rumegătoarelor, având ca tip boul; (și la sg.) animal care face parte din această subfamilie. – Din fr. bovin, lat. bovinus.

DOOM

bovínă s. f., g.-d. art. bovínei; pl. bovíne

bovindou
BOVINDÓU, bovindouri, s. n. Construcție ieșită în afara fațadei unei clădiri, ca un balconaș închis, prevăzută cu una sau cu mai multe ferestre. – Din engl. bow-window.

DOOM

bovindóu s. n., art. bovindóul; pl. bovindóuri

bovindoul
BOVINDÓU, bovindouri, s. n. Construcție ieșită în afara fațadei unei clădiri, ca un balconaș închis, prevăzută cu una sau cu mai multe ferestre. – Din engl. bow-window.

DOOM

bovindóu s. n., art. bovindóul; pl. bovindóuri

bovindoului
BOVINDÓU, bovindouri, s. n. Construcție ieșită în afara fațadei unei clădiri, ca un balconaș închis, prevăzută cu una sau cu mai multe ferestre. – Din engl. bow-window.

DOOM

bovindóu s. n., art. bovindóul; pl. bovindóuri

bovindouri
BOVINDÓU, bovindouri, s. n. Construcție ieșită în afara fațadei unei clădiri, ca un balconaș închis, prevăzută cu una sau cu mai multe ferestre. – Din engl. bow-window.

DOOM

bovindóu s. n., art. bovindóul; pl. bovindóuri

bovindourile
BOVINDÓU, bovindouri, s. n. Construcție ieșită în afara fațadei unei clădiri, ca un balconaș închis, prevăzută cu una sau cu mai multe ferestre. – Din engl. bow-window.

DOOM

bovindóu s. n., art. bovindóul; pl. bovindóuri

bovindourilor
BOVINDÓU, bovindouri, s. n. Construcție ieșită în afara fațadei unei clădiri, ca un balconaș închis, prevăzută cu una sau cu mai multe ferestre. – Din engl. bow-window.

DOOM

bovindóu s. n., art. bovindóul; pl. bovindóuri

bovine
BOVÍN, -Ă, bovini, -e, adj., s. f. 1. Adj. De bou; din familia sau din speța boului. 2. S. f. (la pl.) Subfamilie din familia rumegătoarelor, având ca tip boul; (și la sg.) animal care face parte din această subfamilie. – Din fr. bovin, lat. bovinus.

DOOM

bovínă s. f., g.-d. art. bovínei; pl. bovíne

bovinei
BOVÍN, -Ă, bovini, -e, adj., s. f. 1. Adj. De bou; din familia sau din speța boului. 2. S. f. (la pl.) Subfamilie din familia rumegătoarelor, având ca tip boul; (și la sg.) animal care face parte din această subfamilie. – Din fr. bovin, lat. bovinus.

DOOM

bovínă s. f., g.-d. art. bovínei; pl. bovíne

bovinele
BOVÍN, -Ă, bovini, -e, adj., s. f. 1. Adj. De bou; din familia sau din speța boului. 2. S. f. (la pl.) Subfamilie din familia rumegătoarelor, având ca tip boul; (și la sg.) animal care face parte din această subfamilie. – Din fr. bovin, lat. bovinus.

DOOM

bovínă s. f., g.-d. art. bovínei; pl. bovíne

bovinelor
BOVÍN, -Ă, bovini, -e, adj., s. f. 1. Adj. De bou; din familia sau din speța boului. 2. S. f. (la pl.) Subfamilie din familia rumegătoarelor, având ca tip boul; (și la sg.) animal care face parte din această subfamilie. – Din fr. bovin, lat. bovinus.

DOOM

bovínă s. f., g.-d. art. bovínei; pl. bovíne

bovini
BOVÍN, -Ă, bovini, -e, adj., s. f. 1. Adj. De bou; din familia sau din speța boului. 2. S. f. (la pl.) Subfamilie din familia rumegătoarelor, având ca tip boul; (și la sg.) animal care face parte din această subfamilie. – Din fr. bovin, lat. bovinus.

DOOM

bovínă s. f., g.-d. art. bovínei; pl. bovíne

bovinii
BOVÍN, -Ă, bovini, -e, adj., s. f. 1. Adj. De bou; din familia sau din speța boului. 2. S. f. (la pl.) Subfamilie din familia rumegătoarelor, având ca tip boul; (și la sg.) animal care face parte din această subfamilie. – Din fr. bovin, lat. bovinus.

DOOM

bovínă s. f., g.-d. art. bovínei; pl. bovíne

bovinilor
BOVÍN, -Ă, bovini, -e, adj., s. f. 1. Adj. De bou; din familia sau din speța boului. 2. S. f. (la pl.) Subfamilie din familia rumegătoarelor, având ca tip boul; (și la sg.) animal care face parte din această subfamilie. – Din fr. bovin, lat. bovinus.

DOOM

bovínă s. f., g.-d. art. bovínei; pl. bovíne

bovinul
BOVÍN, -Ă, bovini, -e, adj., s. f. 1. Adj. De bou; din familia sau din speța boului. 2. S. f. (la pl.) Subfamilie din familia rumegătoarelor, având ca tip boul; (și la sg.) animal care face parte din această subfamilie. – Din fr. bovin, lat. bovinus.

DOOM

bovínă s. f., g.-d. art. bovínei; pl. bovíne

bovinului
BOVÍN, -Ă, bovini, -e, adj., s. f. 1. Adj. De bou; din familia sau din speța boului. 2. S. f. (la pl.) Subfamilie din familia rumegătoarelor, având ca tip boul; (și la sg.) animal care face parte din această subfamilie. – Din fr. bovin, lat. bovinus.

DOOM

bovínă s. f., g.-d. art. bovínei; pl. bovíne

bovista
GOGOÁȘĂ, gogoși (gogoașe), s. f. 1. Produs de patiserie făcut din aluat dospit și prăjit în grăsime, peste care se presară zahăr. ♦ Fig. (mai ales la pl.) Minciună (evidentă). 2. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „de”, care arată felul) Excrescență sferică (de mărimea unei alune) care se formează pe ramurile unor specii de stejar. 3. Înveliș protector format din fire (mătăsoase), în interiorul căruia are loc transformarea larvelor unor insecte în nimfe. ◊ Gogoașă de mătase = gogoașă (3) a viermelui de mătase; cocon². 4. Nume dat unor obiecte umflate și sferice. [Var.: (reg.) gugoáșă s. f.] – Et. nec. Cf. cocoașă.

bowling
BOWLING s. n. 1. Variantă a jocului de popice. 2. Loc, teren amenajat pentru bowling (1) și alte jocuri mecanice. [Pr.: báuling] – Din engl. bowling[alley].

DOOM

bowling (angl.) [pron. bávling] s. n.

bowlingul
BOWLING s. n. 1. Variantă a jocului de popice. 2. Loc, teren amenajat pentru bowling (1) și alte jocuri mecanice. [Pr.: báuling] – Din engl. bowling[alley].

DOOM

bowling (angl.) [pron. bávling] s. n.

bowlingului
BOWLING s. n. 1. Variantă a jocului de popice. 2. Loc, teren amenajat pentru bowling (1) și alte jocuri mecanice. [Pr.: báuling] – Din engl. bowling[alley].

DOOM

bowling (angl.) [pron. bávling] s. n.

box
BOX¹, (2) boxuri, s. n. 1. Sport în care doi adversari luptă între ei, pe ring, după anumite reguli, cu pumnii îmbrăcați în mănuși speciale; pugilistică, pugilism, pugilat. 2. Armă albă, alcătuită dintr-o placă de metal cu găuri pentru degete, zimțată în exterior, cu care se atacă ținând pumnul strâns. – Din fr. boxe.

DOOM

box³ (armă) s. n., pl. bóxuri

box
box s. m. – Sport în care doi adversari se luptă pe ring. Engl. box, prin intermediul fr. boxe. – Der. boxer, s. m., din fr. boxeur (uneori se scrie ca în fr.).

DOOM

box¹ (rasă de câini) s. m., pl. bocși

boxa
BOXÁ, boxez, vb. I. Intranz. A practica boxul¹, a lupta după regulile boxului¹. ♦ Tranz. (Fam.) A lovi cu pumnii ca la box¹. – Din fr. boxer.

DOOM

boxá (a ~) vb., ind. prez. 3 boxeáză

boxa
BÓXĂ, boxe, s. f. 1. Despărțitură, compartiment de dimensiuni reduse în interiorul unui local, al unei încăperi, al unei case (pentru servicii auxiliare, depozitare etc.). ♦ Despărțitură într-un grajd, făcută pentru un singur animal. 2. Compartiment mic, despărțit de sala principală a unui restaurant; separeu. 3. Parte din sala unui tribunal, unde stau acuzații în cursul unui proces. 4. Compartiment amenajat la malul unei ape, care servește la parcarea ambarcațiunilor cu motor. ♦ Ladă care servește la încărcarea și la descărcarea animalelor (de) pe o navă. 5. Incintă acustică. – Din fr. box.

DOOM

bóxă s. f., g.-d. art. bóxei; pl. bóxe

boxai
BOXÁ, boxez, vb. I. Intranz. A practica boxul¹, a lupta după regulile boxului¹. ♦ Tranz. (Fam.) A lovi cu pumnii ca la box¹. – Din fr. boxer.

DOOM

boxá (a ~) vb., ind. prez. 3 boxeáză

boxam
BOXÁ, boxez, vb. I. Intranz. A practica boxul¹, a lupta după regulile boxului¹. ♦ Tranz. (Fam.) A lovi cu pumnii ca la box¹. – Din fr. boxer.

DOOM

boxá (a ~) vb., ind. prez. 3 boxeáză

boxare
BOXÁ, boxez, vb. I. Intranz. A practica boxul¹, a lupta după regulile boxului¹. ♦ Tranz. (Fam.) A lovi cu pumnii ca la box¹. – Din fr. boxer.

DOOM

boxá (a ~) vb., ind. prez. 3 boxeáză

boxare
BOXÁ, boxez, vb. I. Intranz. A practica boxul¹, a lupta după regulile boxului¹. ♦ Tranz. (Fam.) A lovi cu pumnii ca la box. – Din fr. boxer.

boxară
BOXÁ, boxez, vb. I. Intranz. A practica boxul¹, a lupta după regulile boxului¹. ♦ Tranz. (Fam.) A lovi cu pumnii ca la box¹. – Din fr. boxer.

DOOM

boxá (a ~) vb., ind. prez. 3 boxeáză

boxarăm
BOXÁ, boxez, vb. I. Intranz. A practica boxul¹, a lupta după regulile boxului¹. ♦ Tranz. (Fam.) A lovi cu pumnii ca la box¹. – Din fr. boxer.

DOOM

boxá (a ~) vb., ind. prez. 3 boxeáză

boxarăți
BOXÁ, boxez, vb. I. Intranz. A practica boxul¹, a lupta după regulile boxului¹. ♦ Tranz. (Fam.) A lovi cu pumnii ca la box¹. – Din fr. boxer.

DOOM

boxá (a ~) vb., ind. prez. 3 boxeáză

boxase
BOXÁ, boxez, vb. I. Intranz. A practica boxul¹, a lupta după regulile boxului¹. ♦ Tranz. (Fam.) A lovi cu pumnii ca la box¹. – Din fr. boxer.

DOOM

boxá (a ~) vb., ind. prez. 3 boxeáză

boxasem
BOXÁ, boxez, vb. I. Intranz. A practica boxul¹, a lupta după regulile boxului¹. ♦ Tranz. (Fam.) A lovi cu pumnii ca la box¹. – Din fr. boxer.

DOOM

boxá (a ~) vb., ind. prez. 3 boxeáză

boxaseră
BOXÁ, boxez, vb. I. Intranz. A practica boxul¹, a lupta după regulile boxului¹. ♦ Tranz. (Fam.) A lovi cu pumnii ca la box¹. – Din fr. boxer.

DOOM

boxá (a ~) vb., ind. prez. 3 boxeáză

boxaserăm
BOXÁ, boxez, vb. I. Intranz. A practica boxul¹, a lupta după regulile boxului¹. ♦ Tranz. (Fam.) A lovi cu pumnii ca la box¹. – Din fr. boxer.

DOOM

boxá (a ~) vb., ind. prez. 3 boxeáză

boxaserăți
BOXÁ, boxez, vb. I. Intranz. A practica boxul¹, a lupta după regulile boxului¹. ♦ Tranz. (Fam.) A lovi cu pumnii ca la box¹. – Din fr. boxer.

DOOM

boxá (a ~) vb., ind. prez. 3 boxeáză

boxaseși
BOXÁ, boxez, vb. I. Intranz. A practica boxul¹, a lupta după regulile boxului¹. ♦ Tranz. (Fam.) A lovi cu pumnii ca la box¹. – Din fr. boxer.

DOOM

boxá (a ~) vb., ind. prez. 3 boxeáză

boxaseți
BOXÁ, boxez, vb. I. Intranz. A practica boxul¹, a lupta după regulile boxului¹. ♦ Tranz. (Fam.) A lovi cu pumnii ca la box¹. – Din fr. boxer.

DOOM

boxá (a ~) vb., ind. prez. 3 boxeáză

boxat
BOXÁ, boxez, vb. I. Intranz. A practica boxul¹, a lupta după regulile boxului¹. ♦ Tranz. (Fam.) A lovi cu pumnii ca la box¹. – Din fr. boxer.

DOOM

boxá (a ~) vb., ind. prez. 3 boxeáză

boxat
BOXÁ, boxez, vb. I. Intranz. A practica boxul¹, a lupta după regulile boxului¹. ♦ Tranz. (Fam.) A lovi cu pumnii ca la box. – Din fr. boxer.

boxau
BOXÁ, boxez, vb. I. Intranz. A practica boxul¹, a lupta după regulile boxului¹. ♦ Tranz. (Fam.) A lovi cu pumnii ca la box¹. – Din fr. boxer.

DOOM

boxá (a ~) vb., ind. prez. 3 boxeáză

boxași
BOXÁ, boxez, vb. I. Intranz. A practica boxul¹, a lupta după regulile boxului¹. ♦ Tranz. (Fam.) A lovi cu pumnii ca la box¹. – Din fr. boxer.

DOOM

boxá (a ~) vb., ind. prez. 3 boxeáză

boxați
BOXÁ, boxez, vb. I. Intranz. A practica boxul¹, a lupta după regulile boxului¹. ♦ Tranz. (Fam.) A lovi cu pumnii ca la box¹. – Din fr. boxer.

DOOM

boxá (a ~) vb., ind. prez. 3 boxeáză

boxe
BÓXĂ, boxe, s. f. 1. Despărțitură, compartiment de dimensiuni reduse în interiorul unui local, al unei încăperi, al unei case (pentru servicii auxiliare, depozitare etc.). ♦ Despărțitură într-un grajd, făcută pentru un singur animal. 2. Compartiment mic, despărțit de sala principală a unui restaurant; separeu. 3. Parte din sala unui tribunal, unde stau acuzații în cursul unui proces. 4. Compartiment amenajat la malul unei ape, care servește la parcarea ambarcațiunilor cu motor. ♦ Ladă care servește la încărcarea și la descărcarea animalelor (de) pe o navă. 5. Incintă acustică. – Din fr. box.

DOOM

bóxă s. f., g.-d. art. bóxei; pl. bóxe

boxează
BOXÁ, boxez, vb. I. Intranz. A practica boxul¹, a lupta după regulile boxului¹. ♦ Tranz. (Fam.) A lovi cu pumnii ca la box¹. – Din fr. boxer.

DOOM

boxá (a ~) vb., ind. prez. 3 boxeáză

boxei
BÓXĂ, boxe, s. f. 1. Despărțitură, compartiment de dimensiuni reduse în interiorul unui local, al unei încăperi, al unei case (pentru servicii auxiliare, depozitare etc.). ♦ Despărțitură într-un grajd, făcută pentru un singur animal. 2. Compartiment mic, despărțit de sala principală a unui restaurant; separeu. 3. Parte din sala unui tribunal, unde stau acuzații în cursul unui proces. 4. Compartiment amenajat la malul unei ape, care servește la parcarea ambarcațiunilor cu motor. ♦ Ladă care servește la încărcarea și la descărcarea animalelor (de) pe o navă. 5. Incintă acustică. – Din fr. box.

DOOM

bóxă s. f., g.-d. art. bóxei; pl. bóxe

boxele
BÓXĂ, boxe, s. f. 1. Despărțitură, compartiment de dimensiuni reduse în interiorul unui local, al unei încăperi, al unei case (pentru servicii auxiliare, depozitare etc.). ♦ Despărțitură într-un grajd, făcută pentru un singur animal. 2. Compartiment mic, despărțit de sala principală a unui restaurant; separeu. 3. Parte din sala unui tribunal, unde stau acuzații în cursul unui proces. 4. Compartiment amenajat la malul unei ape, care servește la parcarea ambarcațiunilor cu motor. ♦ Ladă care servește la încărcarea și la descărcarea animalelor (de) pe o navă. 5. Incintă acustică. – Din fr. box.

DOOM

bóxă s. f., g.-d. art. bóxei; pl. bóxe

boxelor
BÓXĂ, boxe, s. f. 1. Despărțitură, compartiment de dimensiuni reduse în interiorul unui local, al unei încăperi, al unei case (pentru servicii auxiliare, depozitare etc.). ♦ Despărțitură într-un grajd, făcută pentru un singur animal. 2. Compartiment mic, despărțit de sala principală a unui restaurant; separeu. 3. Parte din sala unui tribunal, unde stau acuzații în cursul unui proces. 4. Compartiment amenajat la malul unei ape, care servește la parcarea ambarcațiunilor cu motor. ♦ Ladă care servește la încărcarea și la descărcarea animalelor (de) pe o navă. 5. Incintă acustică. – Din fr. box.

DOOM

bóxă s. f., g.-d. art. bóxei; pl. bóxe

boxer
BÓXER², boxeri, s. m. Câine de pază înrudit cu dogul și cu buldogul, cu pielea de pe cap cutată. – Din fr., engl. boxer.

DOOM

*bóxer² (rasă de câini) s. m., pl. bóxeri

boxer
BOXÉR¹, boxeri, s. m. Sportiv care practică boxul¹; pugilist. – Din fr. boxeur.

DOOM

boxér¹ (sportiv) s. m., pl. boxéri

boxera
BOXÉR¹, boxeri, s. m. Sportiv care practică boxul¹; pugilist. – Din fr. boxeur.

DOOM

boxér¹ (sportiv) s. m., pl. boxéri

boxere
BOXÉR¹, boxeri, s. m. Sportiv care practică boxul¹; pugilist. – Din fr. boxeur.

DOOM

boxér¹ (sportiv) s. m., pl. boxéri

boxerei
BOXÉR¹, boxeri, s. m. Sportiv care practică boxul¹; pugilist. – Din fr. boxeur.

DOOM

boxér¹ (sportiv) s. m., pl. boxéri

boxerele
BOXÉR¹, boxeri, s. m. Sportiv care practică boxul¹; pugilist. – Din fr. boxeur.

DOOM

boxér¹ (sportiv) s. m., pl. boxéri

boxerelor
BOXÉR¹, boxeri, s. m. Sportiv care practică boxul¹; pugilist. – Din fr. boxeur.

DOOM

boxér¹ (sportiv) s. m., pl. boxéri

boxeri
BOXÉR¹, boxeri, s. m. Sportiv care practică boxul¹; pugilist. – Din fr. boxeur.

DOOM

boxér¹ (sportiv) s. m., pl. boxéri

boxerii
BOXÉR¹, boxeri, s. m. Sportiv care practică boxul¹; pugilist. – Din fr. boxeur.

DOOM

boxér¹ (sportiv) s. m., pl. boxéri

boxerilor
BOXÉR¹, boxeri, s. m. Sportiv care practică boxul¹; pugilist. – Din fr. boxeur.

DOOM

boxér¹ (sportiv) s. m., pl. boxéri

boxerul
BOXÉR¹, boxeri, s. m. Sportiv care practică boxul¹; pugilist. – Din fr. boxeur.

DOOM

boxér¹ (sportiv) s. m., pl. boxéri

boxerului
BOXÉR¹, boxeri, s. m. Sportiv care practică boxul¹; pugilist. – Din fr. boxeur.

DOOM

boxér¹ (sportiv) s. m., pl. boxéri

boxeur
BOXEÚR s. m. v. boxer.

boxez
BOXÁ, boxez, vb. I. Intranz. A practica boxul¹, a lupta după regulile boxului¹. ♦ Tranz. (Fam.) A lovi cu pumnii ca la box¹. – Din fr. boxer.

DOOM

boxá (a ~) vb., ind. prez. 3 boxeáză

boxeze
BOXÁ, boxez, vb. I. Intranz. A practica boxul¹, a lupta după regulile boxului¹. ♦ Tranz. (Fam.) A lovi cu pumnii ca la box¹. – Din fr. boxer.

DOOM

boxá (a ~) vb., ind. prez. 3 boxeáză

boxezi
BOXÁ, boxez, vb. I. Intranz. A practica boxul¹, a lupta după regulile boxului¹. ♦ Tranz. (Fam.) A lovi cu pumnii ca la box¹. – Din fr. boxer.

DOOM

boxá (a ~) vb., ind. prez. 3 boxeáză

boxul
BOX¹, (2) boxuri, s. n. 1. Sport în care doi adversari luptă între ei, pe ring, după anumite reguli, cu pumnii îmbrăcați în mănuși speciale; pugilistică, pugilism, pugilat. 2. Armă albă, alcătuită dintr-o placă de metal cu găuri pentru degete, zimțată în exterior, cu care se atacă ținând pumnul strâns. – Din fr. boxe.

DOOM

box³ (armă) s. n., pl. bóxuri

boxul
box s. m. – Sport în care doi adversari se luptă pe ring. Engl. box, prin intermediul fr. boxe. – Der. boxer, s. m., din fr. boxeur (uneori se scrie ca în fr.).

DOOM

box¹ (rasă de câini) s. m., pl. bocși

boxului
BOX¹, (2) boxuri, s. n. 1. Sport în care doi adversari luptă între ei, pe ring, după anumite reguli, cu pumnii îmbrăcați în mănuși speciale; pugilistică, pugilism, pugilat. 2. Armă albă, alcătuită dintr-o placă de metal cu găuri pentru degete, zimțată în exterior, cu care se atacă ținând pumnul strâns. – Din fr. boxe.

DOOM

box³ (armă) s. n., pl. bóxuri

boxului
box s. m. – Sport în care doi adversari se luptă pe ring. Engl. box, prin intermediul fr. boxe. – Der. boxer, s. m., din fr. boxeur (uneori se scrie ca în fr.).

DOOM

box¹ (rasă de câini) s. m., pl. bocși

boxuri
BOX¹, (2) boxuri, s. n. 1. Sport în care doi adversari luptă între ei, pe ring, după anumite reguli, cu pumnii îmbrăcați în mănuși speciale; pugilistică, pugilism, pugilat. 2. Armă albă, alcătuită dintr-o placă de metal cu găuri pentru degete, zimțată în exterior, cu care se atacă ținând pumnul strâns. – Din fr. boxe.

DOOM

box³ (armă) s. n., pl. bóxuri

boxurile
BOX¹, (2) boxuri, s. n. 1. Sport în care doi adversari luptă între ei, pe ring, după anumite reguli, cu pumnii îmbrăcați în mănuși speciale; pugilistică, pugilism, pugilat. 2. Armă albă, alcătuită dintr-o placă de metal cu găuri pentru degete, zimțată în exterior, cu care se atacă ținând pumnul strâns. – Din fr. boxe.

DOOM

box³ (armă) s. n., pl. bóxuri

boxurilor
BOX¹, (2) boxuri, s. n. 1. Sport în care doi adversari luptă între ei, pe ring, după anumite reguli, cu pumnii îmbrăcați în mănuși speciale; pugilistică, pugilism, pugilat. 2. Armă albă, alcătuită dintr-o placă de metal cu găuri pentru degete, zimțată în exterior, cu care se atacă ținând pumnul strâns. – Din fr. boxe.

DOOM

box³ (armă) s. n., pl. bóxuri

boxând
BOXÁ, boxez, vb. I. Intranz. A practica boxul¹, a lupta după regulile boxului¹. ♦ Tranz. (Fam.) A lovi cu pumnii ca la box¹. – Din fr. boxer.

DOOM

boxá (a ~) vb., ind. prez. 3 boxeáză

boxînd
BOXÁ, boxez, vb. I. Intranz. A practica boxul¹, a lupta după regulile boxului¹. ♦ Tranz. (Fam.) A lovi cu pumnii ca la box¹. – Din fr. boxer.

DOOM

boxá (a ~) vb., ind. prez. 3 boxeáză

boy
BOY, boy, s. m. 1. Servitor indigen în colonii. 2. Băiat angajat într-un hotel pentru diverse servicii. – Cuv. engl.

DOOM

boy (angl.) s. m., art. bóy-ul; pl. bóy, art. bóy-i [pron. bó-iĭ]

boy
BOY s.m. (Rar) 1. Servitor indigen din colonii (mai ales în hoteluri). 2. Dansator dintr-un ansamblu de music-hall. [< engl. boy – băiat].

DOOM

boy (angl.) s. m., art. bóy-ul; pl. bóy, art. bóy-i [pron. bó-iĭ]

boz
BOZ, boji, s. m. Plantă erbacee cu miros neplăcut, cu flori albe și cu fructe negre; bozie (Sambucus ebulus). – Cf. ucr. boz, bg. băze, magh. bodza.

DOOM

boz s. m., pl. boji

boza
bozá s. f. – Cidru. Tc. boza (Lokotsch 376), cf. bg. bozá. – Der. bozagiu, s. m. (vînzător de cidru); bozag(i)erie, s. f. (prăvălie unde se vinde cidru); bozagilîc, s. n. (îndeletnicire de vînzător de cidru); bozăi, vb. (a fermenta); bozăială, s. f. (fermentație).

bozafer
BOZAFÉR, -Ă, bozaferi, -e, adj. (Înv.) Cenușiu. – Din tc. bozaver.

DOOM

bozafér (înv.) adj. m., pl. bozaféri; f. bozaféră, pl. bozafére

bozafera
BOZAFÉR, -Ă, bozaferi, -e, adj. (Înv.) Cenușiu. – Din tc. bozaver.

DOOM

bozafér (înv.) adj. m., pl. bozaféri; f. bozaféră, pl. bozafére

bozafere
BOZAFÉR, -Ă, bozaferi, -e, adj. (Înv.) Cenușiu. – Din tc. bozaver.

DOOM

bozafér (înv.) adj. m., pl. bozaféri; f. bozaféră, pl. bozafére

bozaferei
BOZAFÉR, -Ă, bozaferi, -e, adj. (Înv.) Cenușiu. – Din tc. bozaver.

DOOM

bozafér (înv.) adj. m., pl. bozaféri; f. bozaféră, pl. bozafére

bozaferele
BOZAFÉR, -Ă, bozaferi, -e, adj. (Înv.) Cenușiu. – Din tc. bozaver.

DOOM

bozafér (înv.) adj. m., pl. bozaféri; f. bozaféră, pl. bozafére

bozaferelor
BOZAFÉR, -Ă, bozaferi, -e, adj. (Înv.) Cenușiu. – Din tc. bozaver.

DOOM

bozafér (înv.) adj. m., pl. bozaféri; f. bozaféră, pl. bozafére

bozaferi
BOZAFÉR, -Ă, bozaferi, -e, adj. (Înv.) Cenușiu. – Din tc. bozaver.

DOOM

bozafér (înv.) adj. m., pl. bozaféri; f. bozaféră, pl. bozafére

bozaferii
BOZAFÉR, -Ă, bozaferi, -e, adj. (Înv.) Cenușiu. – Din tc. bozaver.

DOOM

bozafér (înv.) adj. m., pl. bozaféri; f. bozaféră, pl. bozafére

bozaferilor
BOZAFÉR, -Ă, bozaferi, -e, adj. (Înv.) Cenușiu. – Din tc. bozaver.

DOOM

bozafér (înv.) adj. m., pl. bozaféri; f. bozaféră, pl. bozafére

bozaferul
BOZAFÉR, -Ă, bozaferi, -e, adj. (Înv.) Cenușiu. – Din tc. bozaver.

DOOM

bozafér (înv.) adj. m., pl. bozaféri; f. bozaféră, pl. bozafére

bozaferului
BOZAFÉR, -Ă, bozaferi, -e, adj. (Înv.) Cenușiu. – Din tc. bozaver.

DOOM

bozafér (înv.) adj. m., pl. bozaféri; f. bozaféră, pl. bozafére

bozgor
bozgor, -oaică, bozgori, -oaice, s. m., s. f. (pop.) ungur, maghiar.

bozgoroaică
bozgor, -oaică, bozgori, -oaice, s. m., s. f. (pop.) ungur, maghiar.

bozia
BÓZIE, bozii, s. f. Boz. – Boz + suf. -ie.

DOOM

bózie (-zi-e) s. f., art. bózia (-zi-a), g.-d. art. bóziei; pl. bózii, art. bóziile (-zi-i-)

bozie
BÓZIE, bozii, s. f. Boz. – Boz + suf. -ie.

DOOM

bózie (-zi-e) s. f., art. bózia (-zi-a), g.-d. art. bóziei; pl. bózii, art. bóziile (-zi-i-)

boziei
BÓZIE, bozii, s. f. Boz. – Boz + suf. -ie.

DOOM

bózie (-zi-e) s. f., art. bózia (-zi-a), g.-d. art. bóziei; pl. bózii, art. bóziile (-zi-i-)

bozii
BÓZIE, bozii, s. f. Boz. – Boz + suf. -ie.

DOOM

bózie (-zi-e) s. f., art. bózia (-zi-a), g.-d. art. bóziei; pl. bózii, art. bóziile (-zi-i-)

boziile
BÓZIE, bozii, s. f. Boz. – Boz + suf. -ie.

DOOM

bózie (-zi-e) s. f., art. bózia (-zi-a), g.-d. art. bóziei; pl. bózii, art. bóziile (-zi-i-)

boziilor
BÓZIE, bozii, s. f. Boz. – Boz + suf. -ie.

DOOM

bózie (-zi-e) s. f., art. bózia (-zi-a), g.-d. art. bóziei; pl. bózii, art. bóziile (-zi-i-)

bozul
BOZ, boji, s. m. Plantă erbacee cu miros neplăcut, cu flori albe și cu fructe negre; bozie (Sambucus ebulus). – Cf. ucr. boz, bg. băze, magh. bodza.

DOOM

boz s. m., pl. boji

bozului
BOZ, boji, s. m. Plantă erbacee cu miros neplăcut, cu flori albe și cu fructe negre; bozie (Sambucus ebulus). – Cf. ucr. boz, bg. băze, magh. bodza.

DOOM

boz s. m., pl. boji

bozumfla
BOZUMFLÁ vb. I v. bosumfla.

bozumflare
BOZUMFLÁRE s. f. v. bosumflare.

bozumflat
BOZUMFLÁT, -Ă adj. v. bosumflat.

boș
BOȘ, boașe, s. n. (Pop.) Testicul. – Lat. bursa.

DOOM

boș (pop.) s. n., pl. boáșe

boșar
BOȘÁR, boșari, s. m. (Rar) Pepene cu coaja verde și miezul galben. – Et. nec.

DOOM

boșár (rar) s. m., pl. boșári

boșari
BOȘÁR, boșari, s. m. (Rar) Pepene cu coaja verde și miezul galben. – Et. nec.

DOOM

boșár (rar) s. m., pl. boșári

boșarii
BOȘÁR, boșari, s. m. (Rar) Pepene cu coaja verde și miezul galben. – Et. nec.

DOOM

boșár (rar) s. m., pl. boșári

boșarilor
BOȘÁR, boșari, s. m. (Rar) Pepene cu coaja verde și miezul galben. – Et. nec.

DOOM

boșár (rar) s. m., pl. boșári

boșarul
BOȘÁR, boșari, s. m. (Rar) Pepene cu coaja verde și miezul galben. – Et. nec.

DOOM

boșár (rar) s. m., pl. boșári

boșarului
BOȘÁR, boșari, s. m. (Rar) Pepene cu coaja verde și miezul galben. – Et. nec.

DOOM

boșár (rar) s. m., pl. boșári

boșcea
BOȘCEÁ, boșcele, s. f. (Regional) Fotă. A ieșit potrivindu-și boșcele!e. STANCU, D. 74.

boșcă
bóșcă (boșci), s. f. – Butoi, bute. Mag. bocska (DAR), care provine din sl. bŭčiva, bŭčika (Miklosich, Lexicon, 50). Din sl., după Miklosich, Slaw. Elem., 16.

boși
BOSS s. m. Supraveghetor peste muncitorii dintr-o întreprindere în SUA; p. ext. (fam.) șef. [Var.: bos (pl. boși) s. m.] – Cuv. engl.

DOOM

boss (angl.) / bos s. m., art. bossul / bosul; pl. boși

boșii
BOSS s. m. Supraveghetor peste muncitorii dintr-o întreprindere în SUA; p. ext. (fam.) șef. [Var.: bos (pl. boși) s. m.] – Cuv. engl.

DOOM

boss (angl.) / bos s. m., art. bossul / bosul; pl. boși

boșilor
BOSS s. m. Supraveghetor peste muncitorii dintr-o întreprindere în SUA; p. ext. (fam.) șef. [Var.: bos (pl. boși) s. m.] – Cuv. engl.

DOOM

boss (angl.) / bos s. m., art. bossul / bosul; pl. boși

boșiman
BOȘIMÁN, -Ă, boșimani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație băștinașă negridă din sudul Africii; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține boșimanilor (1), privitor la boșimani. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de boșimani. – Din fr. boschiman.

DOOM

boșimán (-și-) adj. m., s. m., pl. boșimáni; adj. f., s. f. boșimánă, pl. boșimáne

boșiman
BOȘIMÁN, -Ă, boșimani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație băștinașă negridă din sudul Africii; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține boșimanilor (1), privitor la boșimani. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de boșimani. – Din fr. boschiman.

DOOM

boșimán (-și-) adj. m., s. m., pl. boșimáni; adj. f., s. f. boșimánă, pl. boșimáne

boșimana
BOȘIMÁN, -Ă, boșimani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație băștinașă negridă din sudul Africii; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține boșimanilor (1), privitor la boșimani. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de boșimani. – Din fr. boschiman.

DOOM

boșimán (-și-) adj. m., s. m., pl. boșimáni; adj. f., s. f. boșimánă, pl. boșimáne

boșimana
BOȘIMÁN, -Ă, boșimani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație băștinașă negridă din sudul Africii; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține boșimanilor (1), privitor la boșimani. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de boșimani. – Din fr. boschiman.

DOOM

boșimán (-și-) adj. m., s. m., pl. boșimáni; adj. f., s. f. boșimánă, pl. boșimáne

boșimane
BOȘIMÁN, -Ă, boșimani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație băștinașă negridă din sudul Africii; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține boșimanilor (1), privitor la boșimani. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de boșimani. – Din fr. boschiman.

DOOM

boșimán (-și-) adj. m., s. m., pl. boșimáni; adj. f., s. f. boșimánă, pl. boșimáne

boșimane
BOȘIMÁN, -Ă, boșimani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație băștinașă negridă din sudul Africii; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține boșimanilor (1), privitor la boșimani. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de boșimani. – Din fr. boschiman.

DOOM

boșimán (-și-) adj. m., s. m., pl. boșimáni; adj. f., s. f. boșimánă, pl. boșimáne

boșimanei
BOȘIMÁN, -Ă, boșimani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație băștinașă negridă din sudul Africii; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține boșimanilor (1), privitor la boșimani. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de boșimani. – Din fr. boschiman.

DOOM

boșimán (-și-) adj. m., s. m., pl. boșimáni; adj. f., s. f. boșimánă, pl. boșimáne

boșimanei
BOȘIMÁN, -Ă, boșimani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație băștinașă negridă din sudul Africii; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține boșimanilor (1), privitor la boșimani. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de boșimani. – Din fr. boschiman.

DOOM

boșimán (-și-) adj. m., s. m., pl. boșimáni; adj. f., s. f. boșimánă, pl. boșimáne

boșimanele
BOȘIMÁN, -Ă, boșimani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație băștinașă negridă din sudul Africii; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține boșimanilor (1), privitor la boșimani. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de boșimani. – Din fr. boschiman.

DOOM

boșimán (-și-) adj. m., s. m., pl. boșimáni; adj. f., s. f. boșimánă, pl. boșimáne

boșimanele
BOȘIMÁN, -Ă, boșimani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație băștinașă negridă din sudul Africii; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține boșimanilor (1), privitor la boșimani. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de boșimani. – Din fr. boschiman.

DOOM

boșimán (-și-) adj. m., s. m., pl. boșimáni; adj. f., s. f. boșimánă, pl. boșimáne

boșimanelor
BOȘIMÁN, -Ă, boșimani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație băștinașă negridă din sudul Africii; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține boșimanilor (1), privitor la boșimani. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de boșimani. – Din fr. boschiman.

DOOM

boșimán (-și-) adj. m., s. m., pl. boșimáni; adj. f., s. f. boșimánă, pl. boșimáne

boșimanelor
BOȘIMÁN, -Ă, boșimani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație băștinașă negridă din sudul Africii; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține boșimanilor (1), privitor la boșimani. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de boșimani. – Din fr. boschiman.

DOOM

boșimán (-și-) adj. m., s. m., pl. boșimáni; adj. f., s. f. boșimánă, pl. boșimáne

boșimani
BOȘIMÁN, -Ă, boșimani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație băștinașă negridă din sudul Africii; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține boșimanilor (1), privitor la boșimani. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de boșimani. – Din fr. boschiman.

DOOM

boșimán (-și-) adj. m., s. m., pl. boșimáni; adj. f., s. f. boșimánă, pl. boșimáne

boșimani
BOȘIMÁN, -Ă, boșimani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație băștinașă negridă din sudul Africii; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține boșimanilor (1), privitor la boșimani. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de boșimani. – Din fr. boschiman.

DOOM

boșimán (-și-) adj. m., s. m., pl. boșimáni; adj. f., s. f. boșimánă, pl. boșimáne

boșimanii
BOȘIMÁN, -Ă, boșimani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație băștinașă negridă din sudul Africii; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține boșimanilor (1), privitor la boșimani. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de boșimani. – Din fr. boschiman.

DOOM

boșimán (-și-) adj. m., s. m., pl. boșimáni; adj. f., s. f. boșimánă, pl. boșimáne

boșimanii
BOȘIMÁN, -Ă, boșimani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație băștinașă negridă din sudul Africii; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține boșimanilor (1), privitor la boșimani. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de boșimani. – Din fr. boschiman.

DOOM

boșimán (-și-) adj. m., s. m., pl. boșimáni; adj. f., s. f. boșimánă, pl. boșimáne

boșimanilor
BOȘIMÁN, -Ă, boșimani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație băștinașă negridă din sudul Africii; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține boșimanilor (1), privitor la boșimani. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de boșimani. – Din fr. boschiman.

DOOM

boșimán (-și-) adj. m., s. m., pl. boșimáni; adj. f., s. f. boșimánă, pl. boșimáne

boșimanilor
BOȘIMÁN, -Ă, boșimani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație băștinașă negridă din sudul Africii; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține boșimanilor (1), privitor la boșimani. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de boșimani. – Din fr. boschiman.

DOOM

boșimán (-și-) adj. m., s. m., pl. boșimáni; adj. f., s. f. boșimánă, pl. boșimáne

boșimanul
BOȘIMÁN, -Ă, boșimani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație băștinașă negridă din sudul Africii; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține boșimanilor (1), privitor la boșimani. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de boșimani. – Din fr. boschiman.

DOOM

boșimán (-și-) adj. m., s. m., pl. boșimáni; adj. f., s. f. boșimánă, pl. boșimáne

boșimanul
BOȘIMÁN, -Ă, boșimani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație băștinașă negridă din sudul Africii; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține boșimanilor (1), privitor la boșimani. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de boșimani. – Din fr. boschiman.

DOOM

boșimán (-și-) adj. m., s. m., pl. boșimáni; adj. f., s. f. boșimánă, pl. boșimáne

boșimanului
BOȘIMÁN, -Ă, boșimani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație băștinașă negridă din sudul Africii; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține boșimanilor (1), privitor la boșimani. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de boșimani. – Din fr. boschiman.

DOOM

boșimán (-și-) adj. m., s. m., pl. boșimáni; adj. f., s. f. boșimánă, pl. boșimáne

boșimanului
BOȘIMÁN, -Ă, boșimani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație băștinașă negridă din sudul Africii; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține boșimanilor (1), privitor la boșimani. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de boșimani. – Din fr. boschiman.

DOOM

boșimán (-și-) adj. m., s. m., pl. boșimáni; adj. f., s. f. boșimánă, pl. boșimáne

boșimană
BOȘIMÁN, -Ă, boșimani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație băștinașă negridă din sudul Africii; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține boșimanilor (1), privitor la boșimani. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de boșimani. – Din fr. boschiman.

boșorcaie
boșorcáie (-ắi), s. f. – Vrăjitoare. Mag. boszorkány (DAR). În Trans., puțin folosit. Cf. boscorodi.

boșoroaga
BOȘORÓG, -OÁGĂ, boșorogi, -oage, adj., s. m. și f. (Pop.) (Persoană) care suferă de hernie. ♦ Fig. (Om) bătrân, ramolit. – Cf. boș.

DOOM

boșoróg (pop., fam.) adj. m., s. m., pl. boșorógi; adj. f., s. f. boșoroágă, pl. boșoroáge

boșoroaga
BOȘORÓG, -OÁGĂ, boșorogi, -oage, adj., s. m. și f. (Pop.) (Persoană) care suferă de hernie. ♦ Fig. (Om) bătrân, ramolit. – Cf. boș.

DOOM

boșoróg (pop., fam.) adj. m., s. m., pl. boșorógi; adj. f., s. f. boșoroágă, pl. boșoroáge

boșoroage
BOȘORÓG, -OÁGĂ, boșorogi, -oage, adj., s. m. și f. (Pop.) (Persoană) care suferă de hernie. ♦ Fig. (Om) bătrân, ramolit. – Cf. boș.

DOOM

boșoróg (pop., fam.) adj. m., s. m., pl. boșorógi; adj. f., s. f. boșoroágă, pl. boșoroáge

boșoroage
BOȘORÓG, -OÁGĂ, boșorogi, -oage, adj., s. m. și f. (Pop.) (Persoană) care suferă de hernie. ♦ Fig. (Om) bătrân, ramolit. – Cf. boș.

DOOM

boșoróg (pop., fam.) adj. m., s. m., pl. boșorógi; adj. f., s. f. boșoroágă, pl. boșoroáge

boșoroagei
BOȘORÓG, -OÁGĂ, boșorogi, -oage, adj., s. m. și f. (Pop.) (Persoană) care suferă de hernie. ♦ Fig. (Om) bătrân, ramolit. – Cf. boș.

DOOM

boșoróg (pop., fam.) adj. m., s. m., pl. boșorógi; adj. f., s. f. boșoroágă, pl. boșoroáge

boșoroagei
BOȘORÓG, -OÁGĂ, boșorogi, -oage, adj., s. m. și f. (Pop.) (Persoană) care suferă de hernie. ♦ Fig. (Om) bătrân, ramolit. – Cf. boș.

DOOM

boșoróg (pop., fam.) adj. m., s. m., pl. boșorógi; adj. f., s. f. boșoroágă, pl. boșoroáge

boșoroagele
BOȘORÓG, -OÁGĂ, boșorogi, -oage, adj., s. m. și f. (Pop.) (Persoană) care suferă de hernie. ♦ Fig. (Om) bătrân, ramolit. – Cf. boș.

DOOM

boșoróg (pop., fam.) adj. m., s. m., pl. boșorógi; adj. f., s. f. boșoroágă, pl. boșoroáge

boșoroagele
BOȘORÓG, -OÁGĂ, boșorogi, -oage, adj., s. m. și f. (Pop.) (Persoană) care suferă de hernie. ♦ Fig. (Om) bătrân, ramolit. – Cf. boș.

DOOM

boșoróg (pop., fam.) adj. m., s. m., pl. boșorógi; adj. f., s. f. boșoroágă, pl. boșoroáge

boșoroagelor
BOȘORÓG, -OÁGĂ, boșorogi, -oage, adj., s. m. și f. (Pop.) (Persoană) care suferă de hernie. ♦ Fig. (Om) bătrân, ramolit. – Cf. boș.

DOOM

boșoróg (pop., fam.) adj. m., s. m., pl. boșorógi; adj. f., s. f. boșoroágă, pl. boșoroáge

boșoroagelor
BOȘORÓG, -OÁGĂ, boșorogi, -oage, adj., s. m. și f. (Pop.) (Persoană) care suferă de hernie. ♦ Fig. (Om) bătrân, ramolit. – Cf. boș.

DOOM

boșoróg (pop., fam.) adj. m., s. m., pl. boșorógi; adj. f., s. f. boșoroágă, pl. boșoroáge

boșorog
BOȘORÓG, -OÁGĂ, boșorogi, -oage, adj., s. m. și f. (Pop.) (Persoană) care suferă de hernie. ♦ Fig. (Om) bătrân, ramolit. – Cf. boș.

DOOM

boșoróg (pop., fam.) adj. m., s. m., pl. boșorógi; adj. f., s. f. boșoroágă, pl. boșoroáge

boșorog
BOȘORÓG, -OÁGĂ, boșorogi, -oage, adj., s. m. și f. (Pop.) (Persoană) care suferă de hernie. ♦ Fig. (Om) bătrân, ramolit. – Cf. boș.

DOOM

boșoróg (pop., fam.) adj. m., s. m., pl. boșorógi; adj. f., s. f. boșoroágă, pl. boșoroáge

boșorogea
BOȘOROGÍ, boșorogesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de hernie. ♦ Fig. A se ramoli (de bătrânețe). – Din boșorog.

DOOM

!boșorogí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se boșorogéște, imperf. 3 sg. se boșorogeá; conj. prez. 3 să se boșorogeáscă

boșorogeai
BOȘOROGÍ, boșorogesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de hernie. ♦ Fig. A se ramoli (de bătrânețe). – Din boșorog.

DOOM

!boșorogí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se boșorogéște, imperf. 3 sg. se boșorogeá; conj. prez. 3 să se boșorogeáscă

boșorogeala
BOȘOROGEÁLĂ, boșorogeli, s. f. (Pop.) Hernie. ♦ Fig. Starea omului bătrân și ramolit. – Boșorogi + suf. -eală.

DOOM

boșorogeálă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. boșorogélii; pl. boșorogéli

boșorogeam
BOȘOROGÍ, boșorogesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de hernie. ♦ Fig. A se ramoli (de bătrânețe). – Din boșorog.

DOOM

!boșorogí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se boșorogéște, imperf. 3 sg. se boșorogeá; conj. prez. 3 să se boșorogeáscă

boșorogească
BOȘOROGÍ, boșorogesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de hernie. ♦ Fig. A se ramoli (de bătrânețe). – Din boșorog.

DOOM

!boșorogí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se boșorogéște, imperf. 3 sg. se boșorogeá; conj. prez. 3 să se boșorogeáscă

boșorogeau
BOȘOROGÍ, boșorogesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de hernie. ♦ Fig. A se ramoli (de bătrânețe). – Din boșorog.

DOOM

!boșorogí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se boșorogéște, imperf. 3 sg. se boșorogeá; conj. prez. 3 să se boșorogeáscă

boșorogeați
BOȘOROGÍ, boșorogesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de hernie. ♦ Fig. A se ramoli (de bătrânețe). – Din boșorog.

DOOM

!boșorogí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se boșorogéște, imperf. 3 sg. se boșorogeá; conj. prez. 3 să se boșorogeáscă

boșorogeli
BOȘOROGEÁLĂ, boșorogeli, s. f. (Pop.) Hernie. ♦ Fig. Starea omului bătrân și ramolit. – Boșorogi + suf. -eală.

DOOM

boșorogeálă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. boșorogélii; pl. boșorogéli

boșorogelii
BOȘOROGEÁLĂ, boșorogeli, s. f. (Pop.) Hernie. ♦ Fig. Starea omului bătrân și ramolit. – Boșorogi + suf. -eală.

DOOM

boșorogeálă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. boșorogélii; pl. boșorogéli

boșorogelile
BOȘOROGEÁLĂ, boșorogeli, s. f. (Pop.) Hernie. ♦ Fig. Starea omului bătrân și ramolit. – Boșorogi + suf. -eală.

DOOM

boșorogeálă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. boșorogélii; pl. boșorogéli

boșorogelilor
BOȘOROGEÁLĂ, boșorogeli, s. f. (Pop.) Hernie. ♦ Fig. Starea omului bătrân și ramolit. – Boșorogi + suf. -eală.

DOOM

boșorogeálă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. boșorogélii; pl. boșorogéli

boșorogesc
BOȘOROGÍ, boșorogesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de hernie. ♦ Fig. A se ramoli (de bătrânețe). – Din boșorog.

DOOM

!boșorogí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se boșorogéște, imperf. 3 sg. se boșorogeá; conj. prez. 3 să se boșorogeáscă

boșorogește
BOȘOROGÍ, boșorogesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de hernie. ♦ Fig. A se ramoli (de bătrânețe). – Din boșorog.

DOOM

!boșorogí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se boșorogéște, imperf. 3 sg. se boșorogeá; conj. prez. 3 să se boșorogeáscă

boșorogești
BOȘOROGÍ, boșorogesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de hernie. ♦ Fig. A se ramoli (de bătrânețe). – Din boșorog.

DOOM

!boșorogí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se boșorogéște, imperf. 3 sg. se boșorogeá; conj. prez. 3 să se boșorogeáscă

boșorogi
BOȘORÓG, -OÁGĂ, boșorogi, -oage, adj., s. m. și f. (Pop.) (Persoană) care suferă de hernie. ♦ Fig. (Om) bătrân, ramolit. – Cf. boș.

DOOM

boșoróg (pop., fam.) adj. m., s. m., pl. boșorógi; adj. f., s. f. boșoroágă, pl. boșoroáge

boșorogi
BOȘORÓG, -OÁGĂ, boșorogi, -oage, adj., s. m. și f. (Pop.) (Persoană) care suferă de hernie. ♦ Fig. (Om) bătrân, ramolit. – Cf. boș.

DOOM

boșoróg (pop., fam.) adj. m., s. m., pl. boșorógi; adj. f., s. f. boșoroágă, pl. boșoroáge

boșorogi
BOȘOROGÍ, boșorogesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de hernie. ♦ Fig. A se ramoli (de bătrânețe). – Din boșorog.

DOOM

!boșorogí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se boșorogéște, imperf. 3 sg. se boșorogeá; conj. prez. 3 să se boșorogeáscă

boșorogii
BOȘORÓG, -OÁGĂ, boșorogi, -oage, adj., s. m. și f. (Pop.) (Persoană) care suferă de hernie. ♦ Fig. (Om) bătrân, ramolit. – Cf. boș.

DOOM

boșoróg (pop., fam.) adj. m., s. m., pl. boșorógi; adj. f., s. f. boșoroágă, pl. boșoroáge

boșorogii
BOȘORÓG, -OÁGĂ, boșorogi, -oage, adj., s. m. și f. (Pop.) (Persoană) care suferă de hernie. ♦ Fig. (Om) bătrân, ramolit. – Cf. boș.

DOOM

boșoróg (pop., fam.) adj. m., s. m., pl. boșorógi; adj. f., s. f. boșoroágă, pl. boșoroáge

boșorogii
BOȘOROGÍ, boșorogesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de hernie. ♦ Fig. A se ramoli (de bătrânețe). – Din boșorog.

DOOM

!boșorogí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se boșorogéște, imperf. 3 sg. se boșorogeá; conj. prez. 3 să se boșorogeáscă

boșorogilor
BOȘORÓG, -OÁGĂ, boșorogi, -oage, adj., s. m. și f. (Pop.) (Persoană) care suferă de hernie. ♦ Fig. (Om) bătrân, ramolit. – Cf. boș.

DOOM

boșoróg (pop., fam.) adj. m., s. m., pl. boșorógi; adj. f., s. f. boșoroágă, pl. boșoroáge

boșorogilor
BOȘORÓG, -OÁGĂ, boșorogi, -oage, adj., s. m. și f. (Pop.) (Persoană) care suferă de hernie. ♦ Fig. (Om) bătrân, ramolit. – Cf. boș.

DOOM

boșoróg (pop., fam.) adj. m., s. m., pl. boșorógi; adj. f., s. f. boșoroágă, pl. boșoroáge

boșorogim
BOȘOROGÍ, boșorogesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de hernie. ♦ Fig. A se ramoli (de bătrânețe). – Din boșorog.

DOOM

!boșorogí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se boșorogéște, imperf. 3 sg. se boșorogeá; conj. prez. 3 să se boșorogeáscă

boșorogind
BOȘOROGÍ, boșorogesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de hernie. ♦ Fig. A se ramoli (de bătrânețe). – Din boșorog.

DOOM

!boșorogí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se boșorogéște, imperf. 3 sg. se boșorogeá; conj. prez. 3 să se boșorogeáscă

boșorogire
BOȘOROGÍ, boșorogesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de hernie. ♦ Fig. A se ramoli (de bătrânețe). – Din boșorog.

DOOM

!boșorogí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se boșorogéște, imperf. 3 sg. se boșorogeá; conj. prez. 3 să se boșorogeáscă

boșorogire
BOȘOROGÍ, boșorogesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de hernie. ♦ Fig. A se ramoli (de bătrânețe). – Din boșorog.

boșorogiră
BOȘOROGÍ, boșorogesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de hernie. ♦ Fig. A se ramoli (de bătrânețe). – Din boșorog.

DOOM

!boșorogí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se boșorogéște, imperf. 3 sg. se boșorogeá; conj. prez. 3 să se boșorogeáscă

boșorogirăm
BOȘOROGÍ, boșorogesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de hernie. ♦ Fig. A se ramoli (de bătrânețe). – Din boșorog.

DOOM

!boșorogí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se boșorogéște, imperf. 3 sg. se boșorogeá; conj. prez. 3 să se boșorogeáscă

boșorogirăți
BOȘOROGÍ, boșorogesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de hernie. ♦ Fig. A se ramoli (de bătrânețe). – Din boșorog.

DOOM

!boșorogí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se boșorogéște, imperf. 3 sg. se boșorogeá; conj. prez. 3 să se boșorogeáscă

boșorogise
BOȘOROGÍ, boșorogesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de hernie. ♦ Fig. A se ramoli (de bătrânețe). – Din boșorog.

DOOM

!boșorogí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se boșorogéște, imperf. 3 sg. se boșorogeá; conj. prez. 3 să se boșorogeáscă

boșorogisem
BOȘOROGÍ, boșorogesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de hernie. ♦ Fig. A se ramoli (de bătrânețe). – Din boșorog.

DOOM

!boșorogí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se boșorogéște, imperf. 3 sg. se boșorogeá; conj. prez. 3 să se boșorogeáscă

boșorogiseră
BOȘOROGÍ, boșorogesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de hernie. ♦ Fig. A se ramoli (de bătrânețe). – Din boșorog.

DOOM

!boșorogí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se boșorogéște, imperf. 3 sg. se boșorogeá; conj. prez. 3 să se boșorogeáscă

boșorogiserăm
BOȘOROGÍ, boșorogesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de hernie. ♦ Fig. A se ramoli (de bătrânețe). – Din boșorog.

DOOM

!boșorogí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se boșorogéște, imperf. 3 sg. se boșorogeá; conj. prez. 3 să se boșorogeáscă

boșorogiserăți
BOȘOROGÍ, boșorogesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de hernie. ♦ Fig. A se ramoli (de bătrânețe). – Din boșorog.

DOOM

!boșorogí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se boșorogéște, imperf. 3 sg. se boșorogeá; conj. prez. 3 să se boșorogeáscă

boșorogiseși
BOȘOROGÍ, boșorogesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de hernie. ♦ Fig. A se ramoli (de bătrânețe). – Din boșorog.

DOOM

!boșorogí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se boșorogéște, imperf. 3 sg. se boșorogeá; conj. prez. 3 să se boșorogeáscă

boșorogiseți
BOȘOROGÍ, boșorogesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de hernie. ♦ Fig. A se ramoli (de bătrânețe). – Din boșorog.

DOOM

!boșorogí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se boșorogéște, imperf. 3 sg. se boșorogeá; conj. prez. 3 să se boșorogeáscă

boșorogit
BOȘOROGÍ, boșorogesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de hernie. ♦ Fig. A se ramoli (de bătrânețe). – Din boșorog.

DOOM

!boșorogí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se boșorogéște, imperf. 3 sg. se boșorogeá; conj. prez. 3 să se boșorogeáscă

boșorogiși
BOȘOROGÍ, boșorogesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de hernie. ♦ Fig. A se ramoli (de bătrânețe). – Din boșorog.

DOOM

!boșorogí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se boșorogéște, imperf. 3 sg. se boșorogeá; conj. prez. 3 să se boșorogeáscă

boșorogiți
BOȘOROGÍ, boșorogesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de hernie. ♦ Fig. A se ramoli (de bătrânețe). – Din boșorog.

DOOM

!boșorogí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se boșorogéște, imperf. 3 sg. se boșorogeá; conj. prez. 3 să se boșorogeáscă

boșorogul
BOȘORÓG, -OÁGĂ, boșorogi, -oage, adj., s. m. și f. (Pop.) (Persoană) care suferă de hernie. ♦ Fig. (Om) bătrân, ramolit. – Cf. boș.

DOOM

boșoróg (pop., fam.) adj. m., s. m., pl. boșorógi; adj. f., s. f. boșoroágă, pl. boșoroáge

boșorogul
BOȘORÓG, -OÁGĂ, boșorogi, -oage, adj., s. m. și f. (Pop.) (Persoană) care suferă de hernie. ♦ Fig. (Om) bătrân, ramolit. – Cf. boș.

DOOM

boșoróg (pop., fam.) adj. m., s. m., pl. boșorógi; adj. f., s. f. boșoroágă, pl. boșoroáge

boșorogului
BOȘORÓG, -OÁGĂ, boșorogi, -oage, adj., s. m. și f. (Pop.) (Persoană) care suferă de hernie. ♦ Fig. (Om) bătrân, ramolit. – Cf. boș.

DOOM

boșoróg (pop., fam.) adj. m., s. m., pl. boșorógi; adj. f., s. f. boșoroágă, pl. boșoroáge

boșorogului
BOȘORÓG, -OÁGĂ, boșorogi, -oage, adj., s. m. și f. (Pop.) (Persoană) care suferă de hernie. ♦ Fig. (Om) bătrân, ramolit. – Cf. boș.

DOOM

boșoróg (pop., fam.) adj. m., s. m., pl. boșorógi; adj. f., s. f. boșoroágă, pl. boșoroáge

boștina
HOȘTÍNĂ s. f. v. boștină.

DOOM

boștínă (reg.) s. f., g.-d. art. boștínei; pl. boștíne

boștinar
BOȘTINÁR, boștinari, s. m. (Reg.) Negustor ambulant care cumpără boștine. – Din boștină + suf. -ar.

boștine
HOȘTÍNĂ s. f. v. boștină.

DOOM

boștínă (reg.) s. f., g.-d. art. boștínei; pl. boștíne

boștinei
HOȘTÍNĂ s. f. v. boștină.

DOOM

boștínă (reg.) s. f., g.-d. art. boștínei; pl. boștíne

boștinele
HOȘTÍNĂ s. f. v. boștină.

DOOM

boștínă (reg.) s. f., g.-d. art. boștínei; pl. boștíne

boștinelor
HOȘTÍNĂ s. f. v. boștină.

DOOM

boștínă (reg.) s. f., g.-d. art. boștínei; pl. boștíne

boștiură
BÓȘTIURĂ, boștiure, s. f. (Mold.) Scorbură (de copac); văgăună în toasta unui deal; gaură. Ești de rîsul lumii cu așa casă. Boștiură. Bate vintul și ploaia. SADOVEANU, O. V 30.

boștur
boștúr (-ră), adj. – Gol, găunos. Tc. boș tur „este gol” (Iogu, GS, VI, 338; cf. Șeineanu, II, 59). – Der. boștură, s. f. (trunchi găunos); boșturos, adj. (gol, găunos).

boșul
BOȘ, boașe, s. n. (Pop.) Testicul. – Lat. bursa.

DOOM

boș (pop.) s. n., pl. boáșe

boșului
BOȘ, boașe, s. n. (Pop.) Testicul. – Lat. bursa.

DOOM

boș (pop.) s. n., pl. boáșe

boț
BOȚ², boțuri, s. n. Bucată de parâmă sau de lanț care servește la manevrarea lanțurilor unei ancore. – Din rus. boț.

DOOM

boț (pop.) s. n., pl. bóțuri

boțea
BOȚÍ, boțesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) mototoli. 2. Fig. A (se) zbârci, a (se) încreți (la față). – Din boț¹.

DOOM

boțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boțésc, imperf. 3 sg. boțeá; conj. prez. 3 să boțeáscă

boțeai
BOȚÍ, boțesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) mototoli. 2. Fig. A (se) zbârci, a (se) încreți (la față). – Din boț¹.

DOOM

boțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boțésc, imperf. 3 sg. boțeá; conj. prez. 3 să boțeáscă

boțeam
BOȚÍ, boțesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) mototoli. 2. Fig. A (se) zbârci, a (se) încreți (la față). – Din boț¹.

DOOM

boțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boțésc, imperf. 3 sg. boțeá; conj. prez. 3 să boțeáscă

boțească
BOȚÍ, boțesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) mototoli. 2. Fig. A (se) zbârci, a (se) încreți (la față). – Din boț¹.

DOOM

boțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boțésc, imperf. 3 sg. boțeá; conj. prez. 3 să boțeáscă

boțeau
BOȚÍ, boțesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) mototoli. 2. Fig. A (se) zbârci, a (se) încreți (la față). – Din boț¹.

DOOM

boțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boțésc, imperf. 3 sg. boțeá; conj. prez. 3 să boțeáscă

boțeați
BOȚÍ, boțesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) mototoli. 2. Fig. A (se) zbârci, a (se) încreți (la față). – Din boț¹.

DOOM

boțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boțésc, imperf. 3 sg. boțeá; conj. prez. 3 să boțeáscă

boțesc
BOȚÍ, boțesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) mototoli. 2. Fig. A (se) zbârci, a (se) încreți (la față). – Din boț¹.

DOOM

boțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boțésc, imperf. 3 sg. boțeá; conj. prez. 3 să boțeáscă

boțește
BOȚÍ, boțesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) mototoli. 2. Fig. A (se) zbârci, a (se) încreți (la față). – Din boț¹.

DOOM

boțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boțésc, imperf. 3 sg. boțeá; conj. prez. 3 să boțeáscă

boțești
BOȚÍ, boțesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) mototoli. 2. Fig. A (se) zbârci, a (se) încreți (la față). – Din boț¹.

DOOM

boțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boțésc, imperf. 3 sg. boțeá; conj. prez. 3 să boțeáscă

boți
BOȚÍ, boțesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) mototoli. 2. Fig. A (se) zbârci, a (se) încreți (la față). – Din boț¹.

DOOM

boțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boțésc, imperf. 3 sg. boțeá; conj. prez. 3 să boțeáscă

boții
BOȚÍ, boțesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) mototoli. 2. Fig. A (se) zbârci, a (se) încreți (la față). – Din boț¹.

DOOM

boțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boțésc, imperf. 3 sg. boțeá; conj. prez. 3 să boțeáscă

boțim
BOȚÍ, boțesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) mototoli. 2. Fig. A (se) zbârci, a (se) încreți (la față). – Din boț¹.

DOOM

boțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boțésc, imperf. 3 sg. boțeá; conj. prez. 3 să boțeáscă

boțind
BOȚÍ, boțesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) mototoli. 2. Fig. A (se) zbârci, a (se) încreți (la față). – Din boț¹.

DOOM

boțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boțésc, imperf. 3 sg. boțeá; conj. prez. 3 să boțeáscă

boțire
BOȚÍ, boțesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) mototoli. 2. Fig. A (se) zbârci, a (se) încreți (la față). – Din boț¹.

DOOM

boțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boțésc, imperf. 3 sg. boțeá; conj. prez. 3 să boțeáscă

boțiră
BOȚÍ, boțesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) mototoli. 2. Fig. A (se) zbârci, a (se) încreți (la față). – Din boț¹.

DOOM

boțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boțésc, imperf. 3 sg. boțeá; conj. prez. 3 să boțeáscă

boțirăm
BOȚÍ, boțesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) mototoli. 2. Fig. A (se) zbârci, a (se) încreți (la față). – Din boț¹.

DOOM

boțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boțésc, imperf. 3 sg. boțeá; conj. prez. 3 să boțeáscă

boțirăți
BOȚÍ, boțesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) mototoli. 2. Fig. A (se) zbârci, a (se) încreți (la față). – Din boț¹.

DOOM

boțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boțésc, imperf. 3 sg. boțeá; conj. prez. 3 să boțeáscă

boțise
BOȚÍ, boțesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) mototoli. 2. Fig. A (se) zbârci, a (se) încreți (la față). – Din boț¹.

DOOM

boțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boțésc, imperf. 3 sg. boțeá; conj. prez. 3 să boțeáscă

boțisem
BOȚÍ, boțesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) mototoli. 2. Fig. A (se) zbârci, a (se) încreți (la față). – Din boț¹.

DOOM

boțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boțésc, imperf. 3 sg. boțeá; conj. prez. 3 să boțeáscă

boțiseră
BOȚÍ, boțesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) mototoli. 2. Fig. A (se) zbârci, a (se) încreți (la față). – Din boț¹.

DOOM

boțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boțésc, imperf. 3 sg. boțeá; conj. prez. 3 să boțeáscă

boțiserăm
BOȚÍ, boțesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) mototoli. 2. Fig. A (se) zbârci, a (se) încreți (la față). – Din boț¹.

DOOM

boțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boțésc, imperf. 3 sg. boțeá; conj. prez. 3 să boțeáscă

boțiserăți
BOȚÍ, boțesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) mototoli. 2. Fig. A (se) zbârci, a (se) încreți (la față). – Din boț¹.

DOOM

boțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boțésc, imperf. 3 sg. boțeá; conj. prez. 3 să boțeáscă

boțiseși
BOȚÍ, boțesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) mototoli. 2. Fig. A (se) zbârci, a (se) încreți (la față). – Din boț¹.

DOOM

boțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boțésc, imperf. 3 sg. boțeá; conj. prez. 3 să boțeáscă

boțiseți
BOȚÍ, boțesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) mototoli. 2. Fig. A (se) zbârci, a (se) încreți (la față). – Din boț¹.

DOOM

boțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boțésc, imperf. 3 sg. boțeá; conj. prez. 3 să boțeáscă

boțit
BOȚÍ, boțesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) mototoli. 2. Fig. A (se) zbârci, a (se) încreți (la față). – Din boț¹.

DOOM

boțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boțésc, imperf. 3 sg. boțeá; conj. prez. 3 să boțeáscă

boțit
BOȚÍT, -Ă, boțiți, -te, adj. 1. Mototolit. 2. Zbârcit, încrețit (la față). – V. boți.

boțita
BOȚÍT, -Ă, boțiți, -te, adj. 1. Mototolit. 2. Zbârcit, încrețit (la față). – V. boți.

boțite
BOȚÍT, -Ă, boțiți, -te, adj. 1. Mototolit. 2. Zbârcit, încrețit (la față). – V. boți.

boțitei
BOȚÍT, -Ă, boțiți, -te, adj. 1. Mototolit. 2. Zbârcit, încrețit (la față). – V. boți.

boțitele
BOȚÍT, -Ă, boțiți, -te, adj. 1. Mototolit. 2. Zbârcit, încrețit (la față). – V. boți.

boțitelor
BOȚÍT, -Ă, boțiți, -te, adj. 1. Mototolit. 2. Zbârcit, încrețit (la față). – V. boți.

boțitul
BOȚÍT, -Ă, boțiți, -te, adj. 1. Mototolit. 2. Zbârcit, încrețit (la față). – V. boți.

boțitului
BOȚÍT, -Ă, boțiți, -te, adj. 1. Mototolit. 2. Zbârcit, încrețit (la față). – V. boți.

boțitura
BOȚITÚRĂ, boțituri, s. f. Cută, încrețitură (la un lucru boțit). – Boți + suf. -tură.

DOOM

boțitúră s. f., g.-d. art. boțitúrii; pl. boțitúri

boțituri
BOȚITÚRĂ, boțituri, s. f. Cută, încrețitură (la un lucru boțit). – Boți + suf. -tură.

DOOM

boțitúră s. f., g.-d. art. boțitúrii; pl. boțitúri

boțiturii
BOȚITÚRĂ, boțituri, s. f. Cută, încrețitură (la un lucru boțit). – Boți + suf. -tură.

DOOM

boțitúră s. f., g.-d. art. boțitúrii; pl. boțitúri

boțiturile
BOȚITÚRĂ, boțituri, s. f. Cută, încrețitură (la un lucru boțit). – Boți + suf. -tură.

DOOM

boțitúră s. f., g.-d. art. boțitúrii; pl. boțitúri

boțiturilor
BOȚITÚRĂ, boțituri, s. f. Cută, încrețitură (la un lucru boțit). – Boți + suf. -tură.

DOOM

boțitúră s. f., g.-d. art. boțitúrii; pl. boțitúri

boțiși
BOȚÍ, boțesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) mototoli. 2. Fig. A (se) zbârci, a (se) încreți (la față). – Din boț¹.

DOOM

boțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boțésc, imperf. 3 sg. boțeá; conj. prez. 3 să boțeáscă

boțișoare
BOȚIȘÓR, boțișoare, s. n. Diminutiv al lui boț¹. – Boț + suf. -ișor.

DOOM

boțișór (pop.) s. n., pl. boțișoáre

boțișoarele
BOȚIȘÓR, boțișoare, s. n. Diminutiv al lui boț¹. – Boț + suf. -ișor.

DOOM

boțișór (pop.) s. n., pl. boțișoáre

boțișoarelor
BOȚIȘÓR, boțișoare, s. n. Diminutiv al lui boț¹. – Boț + suf. -ișor.

DOOM

boțișór (pop.) s. n., pl. boțișoáre

boțișor
BOȚIȘÓR, boțișoare, s. n. Diminutiv al lui boț¹. – Boț + suf. -ișor.

DOOM

boțișór (pop.) s. n., pl. boțișoáre

boțișorul
BOȚIȘÓR, boțișoare, s. n. Diminutiv al lui boț¹. – Boț + suf. -ișor.

DOOM

boțișór (pop.) s. n., pl. boțișoáre

boțișorului
BOȚIȘÓR, boțișoare, s. n. Diminutiv al lui boț¹. – Boț + suf. -ișor.

DOOM

boțișór (pop.) s. n., pl. boțișoáre

boțiți
BOȚÍ, boțesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) mototoli. 2. Fig. A (se) zbârci, a (se) încreți (la față). – Din boț¹.

DOOM

boțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boțésc, imperf. 3 sg. boțeá; conj. prez. 3 să boțeáscă

boțiți
BOȚÍT, -Ă, boțiți, -te, adj. 1. Mototolit. 2. Zbârcit, încrețit (la față). – V. boți.

boțiții
BOȚÍT, -Ă, boțiți, -te, adj. 1. Mototolit. 2. Zbârcit, încrețit (la față). – V. boți.

boțiților
BOȚÍT, -Ă, boțiți, -te, adj. 1. Mototolit. 2. Zbârcit, încrețit (la față). – V. boți.

boțman
BÓȚMAN, boțmani, s. m. Șef de echipaj pe o navă; cel mai mare în grad dintre marinarii de la bordul unei nave de comerț; nostrom. – Din rus. boțman.

DOOM

bóțman s. m., pl. bóțmani

boțmani
BÓȚMAN, boțmani, s. m. Șef de echipaj pe o navă; cel mai mare în grad dintre marinarii de la bordul unei nave de comerț; nostrom. – Din rus. boțman.

DOOM

bóțman s. m., pl. bóțmani

boțmanii
BÓȚMAN, boțmani, s. m. Șef de echipaj pe o navă; cel mai mare în grad dintre marinarii de la bordul unei nave de comerț; nostrom. – Din rus. boțman.

DOOM

bóțman s. m., pl. bóțmani

boțmanilor
BÓȚMAN, boțmani, s. m. Șef de echipaj pe o navă; cel mai mare în grad dintre marinarii de la bordul unei nave de comerț; nostrom. – Din rus. boțman.

DOOM

bóțman s. m., pl. bóțmani

boțmanul
BÓȚMAN, boțmani, s. m. Șef de echipaj pe o navă; cel mai mare în grad dintre marinarii de la bordul unei nave de comerț; nostrom. – Din rus. boțman.

DOOM

bóțman s. m., pl. bóțmani

boțmanului
BÓȚMAN, boțmani, s. m. Șef de echipaj pe o navă; cel mai mare în grad dintre marinarii de la bordul unei nave de comerț; nostrom. – Din rus. boțman.

DOOM

bóțman s. m., pl. bóțmani

boțul
BOȚ², boțuri, s. n. Bucată de parâmă sau de lanț care servește la manevrarea lanțurilor unei ancore. – Din rus. boț.

DOOM

boț (pop.) s. n., pl. bóțuri

boțului
BOȚ², boțuri, s. n. Bucată de parâmă sau de lanț care servește la manevrarea lanțurilor unei ancore. – Din rus. boț.

DOOM

boț (pop.) s. n., pl. bóțuri

boțuri
BOȚ², boțuri, s. n. Bucată de parâmă sau de lanț care servește la manevrarea lanțurilor unei ancore. – Din rus. boț.

DOOM

boț (pop.) s. n., pl. bóțuri

boțurile
BOȚ², boțuri, s. n. Bucată de parâmă sau de lanț care servește la manevrarea lanțurilor unei ancore. – Din rus. boț.

DOOM

boț (pop.) s. n., pl. bóțuri

boțurilor
BOȚ², boțuri, s. n. Bucată de parâmă sau de lanț care servește la manevrarea lanțurilor unei ancore. – Din rus. boț.

DOOM

boț (pop.) s. n., pl. bóțuri