blacheu
PLACHÉU s. n. v. blacheu. DOOM
blachéu s. n., art. blachéul; pl. blachéuri
blacheul
PLACHÉU s. n. v. blacheu. DOOM
blachéu s. n., art. blachéul; pl. blachéuri
blacheului
PLACHÉU s. n. v. blacheu. DOOM
blachéu s. n., art. blachéul; pl. blachéuri
blacheuri
PLACHÉU s. n. v. blacheu. DOOM
blachéu s. n., art. blachéul; pl. blachéuri
blacheurile
PLACHÉU s. n. v. blacheu. DOOM
blachéu s. n., art. blachéul; pl. blachéuri
blacheurilor
PLACHÉU s. n. v. blacheu. DOOM
blachéu s. n., art. blachéul; pl. blachéuri
blafard
blafárd (-dă), adj. – Palid, fără culoare. Fr. blafard (sec. XX). Este galicism, care apare uneori în literatura contemporană.
blagian
BLAGIÁN, -Ă, blagieni, -e, adj. De Blaga, al lui Blaga; în maniera lui Blaga. [Pr.: -gi-an] – Blaga (n. pr.) + suf. -ian.
blago
blago- Element sl. care intră în compunerea unui anumit număr de cuvinte, în care redă sensul gr. εὑ-. Cea mai mare parte a termenilor astfel compuși sînt înv.; singurul de circulație relativ generală este ultimul: blagocestie, s. f. (milă), din sl. blagočistije; blagocestiv, adj. (milos), din sl. blagočĭstivĭ; blagocin, s. m. (Mold., înv., arhiereu), din rus. blagočinnyi; blagodarenie, s. f. (mulțumire), din sl. blagodarenije; blagodari, baglodorî, vb. (a mulțumi), din sl. blagodariti; var. modernă blogodori, blodogori (a bombăni); cf. Șeineanu, Semasiol., 118; blagorodnic, adj. (nobil), din sl. blagorodĭnikŭ; blagorodni(ci)e, s. f. (noblețe); blagoslovi, vb. (a binecuvînta), din sl. blagosloviti; der. blagosloveală, blagoslovenie, s. f. (binecuvîntare); blagoslovitor, adj. (care blagoslovește).
blagoslovea
BLAGOSLOVÍ, blagoslovesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și fam.; adesea fig.) A binecuvânta. – Din sl. blagosloviti. DOOM
blagosloví (a ~) (înv., fam.) (-gos-lo-/-go-slo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blagoslovésc, imperf. 3 sg. blagosloveá; conj. prez. 3 să blagosloveáscă
blagosloveai
BLAGOSLOVÍ, blagoslovesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și fam.; adesea fig.) A binecuvânta. – Din sl. blagosloviti. DOOM
blagosloví (a ~) (înv., fam.) (-gos-lo-/-go-slo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blagoslovésc, imperf. 3 sg. blagosloveá; conj. prez. 3 să blagosloveáscă
blagosloveam
BLAGOSLOVÍ, blagoslovesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și fam.; adesea fig.) A binecuvânta. – Din sl. blagosloviti. DOOM
blagosloví (a ~) (înv., fam.) (-gos-lo-/-go-slo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blagoslovésc, imperf. 3 sg. blagosloveá; conj. prez. 3 să blagosloveáscă
blagoslovească
BLAGOSLOVÍ, blagoslovesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și fam.; adesea fig.) A binecuvânta. – Din sl. blagosloviti. DOOM
blagosloví (a ~) (înv., fam.) (-gos-lo-/-go-slo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blagoslovésc, imperf. 3 sg. blagosloveá; conj. prez. 3 să blagosloveáscă
blagosloveau
BLAGOSLOVÍ, blagoslovesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și fam.; adesea fig.) A binecuvânta. – Din sl. blagosloviti. DOOM
blagosloví (a ~) (înv., fam.) (-gos-lo-/-go-slo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blagoslovésc, imperf. 3 sg. blagosloveá; conj. prez. 3 să blagosloveáscă
blagosloveați
BLAGOSLOVÍ, blagoslovesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și fam.; adesea fig.) A binecuvânta. – Din sl. blagosloviti. DOOM
blagosloví (a ~) (înv., fam.) (-gos-lo-/-go-slo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blagoslovésc, imperf. 3 sg. blagosloveá; conj. prez. 3 să blagosloveáscă
blagoslovenia
BLAGOSLOVÉNIE, blagoslovenii, s. f. (Înv.) Blagoslovire. – Din sl. blagoslovenije. DOOM
blagoslovénie (înv.) (-gos-lo-, -ni-e/-go-slo-) s. f., art. blagoslovénia (-ni-a), g.-d. art. blagoslovéniei; pl. blagoslovénii, art. blagoslovéniile (-ni-i-)
blagoslovenie
BLAGOSLOVÉNIE, blagoslovenii, s. f. (Înv.) Blagoslovire. – Din sl. blagoslovenije. DOOM
blagoslovénie (înv.) (-gos-lo-, -ni-e/-go-slo-) s. f., art. blagoslovénia (-ni-a), g.-d. art. blagoslovéniei; pl. blagoslovénii, art. blagoslovéniile (-ni-i-)
blagosloveniei
BLAGOSLOVÉNIE, blagoslovenii, s. f. (Înv.) Blagoslovire. – Din sl. blagoslovenije. DOOM
blagoslovénie (înv.) (-gos-lo-, -ni-e/-go-slo-) s. f., art. blagoslovénia (-ni-a), g.-d. art. blagoslovéniei; pl. blagoslovénii, art. blagoslovéniile (-ni-i-)
blagoslovenii
BLAGOSLOVÉNIE, blagoslovenii, s. f. (Înv.) Blagoslovire. – Din sl. blagoslovenije. DOOM
blagoslovénie (înv.) (-gos-lo-, -ni-e/-go-slo-) s. f., art. blagoslovénia (-ni-a), g.-d. art. blagoslovéniei; pl. blagoslovénii, art. blagoslovéniile (-ni-i-)
blagosloveniile
BLAGOSLOVÉNIE, blagoslovenii, s. f. (Înv.) Blagoslovire. – Din sl. blagoslovenije. DOOM
blagoslovénie (înv.) (-gos-lo-, -ni-e/-go-slo-) s. f., art. blagoslovénia (-ni-a), g.-d. art. blagoslovéniei; pl. blagoslovénii, art. blagoslovéniile (-ni-i-)
blagosloveniilor
BLAGOSLOVÉNIE, blagoslovenii, s. f. (Înv.) Blagoslovire. – Din sl. blagoslovenije. DOOM
blagoslovénie (înv.) (-gos-lo-, -ni-e/-go-slo-) s. f., art. blagoslovénia (-ni-a), g.-d. art. blagoslovéniei; pl. blagoslovénii, art. blagoslovéniile (-ni-i-)
blagoslovesc
BLAGOSLOVÍ, blagoslovesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și fam.; adesea fig.) A binecuvânta. – Din sl. blagosloviti. DOOM
blagosloví (a ~) (înv., fam.) (-gos-lo-/-go-slo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blagoslovésc, imperf. 3 sg. blagosloveá; conj. prez. 3 să blagosloveáscă
blagoslovește
BLAGOSLOVÍ, blagoslovesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și fam.; adesea fig.) A binecuvânta. – Din sl. blagosloviti. DOOM
blagosloví (a ~) (înv., fam.) (-gos-lo-/-go-slo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blagoslovésc, imperf. 3 sg. blagosloveá; conj. prez. 3 să blagosloveáscă
blagoslovești
BLAGOSLOVÍ, blagoslovesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și fam.; adesea fig.) A binecuvânta. – Din sl. blagosloviti. DOOM
blagosloví (a ~) (înv., fam.) (-gos-lo-/-go-slo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blagoslovésc, imperf. 3 sg. blagosloveá; conj. prez. 3 să blagosloveáscă
blagoslovi
BLAGOSLOVÍ, blagoslovesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și fam.; adesea fig.) A binecuvânta. – Din sl. blagosloviti. DOOM
blagosloví (a ~) (înv., fam.) (-gos-lo-/-go-slo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blagoslovésc, imperf. 3 sg. blagosloveá; conj. prez. 3 să blagosloveáscă
blagoslovii
BLAGOSLOVÍ, blagoslovesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și fam.; adesea fig.) A binecuvânta. – Din sl. blagosloviti. DOOM
blagosloví (a ~) (înv., fam.) (-gos-lo-/-go-slo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blagoslovésc, imperf. 3 sg. blagosloveá; conj. prez. 3 să blagosloveáscă
blagoslovim
BLAGOSLOVÍ, blagoslovesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și fam.; adesea fig.) A binecuvânta. – Din sl. blagosloviti. DOOM
blagosloví (a ~) (înv., fam.) (-gos-lo-/-go-slo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blagoslovésc, imperf. 3 sg. blagosloveá; conj. prez. 3 să blagosloveáscă
blagoslovind
BLAGOSLOVÍ, blagoslovesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și fam.; adesea fig.) A binecuvânta. – Din sl. blagosloviti. DOOM
blagosloví (a ~) (înv., fam.) (-gos-lo-/-go-slo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blagoslovésc, imperf. 3 sg. blagosloveá; conj. prez. 3 să blagosloveáscă
blagoslovire
BLAGOSLOVÍ, blagoslovesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și fam.; adesea fig.) A binecuvânta. – Din sl. blagosloviti. DOOM
blagosloví (a ~) (înv., fam.) (-gos-lo-/-go-slo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blagoslovésc, imperf. 3 sg. blagosloveá; conj. prez. 3 să blagosloveáscă
blagoslovire
BLAGOSLOVÍRE, blagosloviri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a blagoslovi; binecuvântare, blagoslovenie. – V. blagoslovi. DOOM
blagoslovíre (înv.) (-gos-lo-/-go-slo-) s. f., g.-d. art. blagoslovírii; pl. blagoslovíri
blagoslovirea
BLAGOSLOVÍRE, blagosloviri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a blagoslovi; binecuvântare, blagoslovenie. – V. blagoslovi. DOOM
blagoslovíre (înv.) (-gos-lo-/-go-slo-) s. f., g.-d. art. blagoslovírii; pl. blagoslovíri
blagosloviri
BLAGOSLOVÍRE, blagosloviri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a blagoslovi; binecuvântare, blagoslovenie. – V. blagoslovi. DOOM
blagoslovíre (înv.) (-gos-lo-/-go-slo-) s. f., g.-d. art. blagoslovírii; pl. blagoslovíri
blagoslovirii
BLAGOSLOVÍRE, blagosloviri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a blagoslovi; binecuvântare, blagoslovenie. – V. blagoslovi. DOOM
blagoslovíre (înv.) (-gos-lo-/-go-slo-) s. f., g.-d. art. blagoslovírii; pl. blagoslovíri
blagoslovirile
BLAGOSLOVÍRE, blagosloviri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a blagoslovi; binecuvântare, blagoslovenie. – V. blagoslovi. DOOM
blagoslovíre (înv.) (-gos-lo-/-go-slo-) s. f., g.-d. art. blagoslovírii; pl. blagoslovíri
blagoslovirilor
BLAGOSLOVÍRE, blagosloviri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a blagoslovi; binecuvântare, blagoslovenie. – V. blagoslovi. DOOM
blagoslovíre (înv.) (-gos-lo-/-go-slo-) s. f., g.-d. art. blagoslovírii; pl. blagoslovíri
blagosloviră
BLAGOSLOVÍ, blagoslovesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și fam.; adesea fig.) A binecuvânta. – Din sl. blagosloviti. DOOM
blagosloví (a ~) (înv., fam.) (-gos-lo-/-go-slo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blagoslovésc, imperf. 3 sg. blagosloveá; conj. prez. 3 să blagosloveáscă
blagoslovirăm
BLAGOSLOVÍ, blagoslovesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și fam.; adesea fig.) A binecuvânta. – Din sl. blagosloviti. DOOM
blagosloví (a ~) (înv., fam.) (-gos-lo-/-go-slo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blagoslovésc, imperf. 3 sg. blagosloveá; conj. prez. 3 să blagosloveáscă
blagoslovirăți
BLAGOSLOVÍ, blagoslovesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și fam.; adesea fig.) A binecuvânta. – Din sl. blagosloviti. DOOM
blagosloví (a ~) (înv., fam.) (-gos-lo-/-go-slo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blagoslovésc, imperf. 3 sg. blagosloveá; conj. prez. 3 să blagosloveáscă
blagoslovise
BLAGOSLOVÍ, blagoslovesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și fam.; adesea fig.) A binecuvânta. – Din sl. blagosloviti. DOOM
blagosloví (a ~) (înv., fam.) (-gos-lo-/-go-slo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blagoslovésc, imperf. 3 sg. blagosloveá; conj. prez. 3 să blagosloveáscă
blagoslovisem
BLAGOSLOVÍ, blagoslovesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și fam.; adesea fig.) A binecuvânta. – Din sl. blagosloviti. DOOM
blagosloví (a ~) (înv., fam.) (-gos-lo-/-go-slo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blagoslovésc, imperf. 3 sg. blagosloveá; conj. prez. 3 să blagosloveáscă
blagosloviseră
BLAGOSLOVÍ, blagoslovesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și fam.; adesea fig.) A binecuvânta. – Din sl. blagosloviti. DOOM
blagosloví (a ~) (înv., fam.) (-gos-lo-/-go-slo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blagoslovésc, imperf. 3 sg. blagosloveá; conj. prez. 3 să blagosloveáscă
blagosloviserăm
BLAGOSLOVÍ, blagoslovesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și fam.; adesea fig.) A binecuvânta. – Din sl. blagosloviti. DOOM
blagosloví (a ~) (înv., fam.) (-gos-lo-/-go-slo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blagoslovésc, imperf. 3 sg. blagosloveá; conj. prez. 3 să blagosloveáscă
blagosloviserăți
BLAGOSLOVÍ, blagoslovesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și fam.; adesea fig.) A binecuvânta. – Din sl. blagosloviti. DOOM
blagosloví (a ~) (înv., fam.) (-gos-lo-/-go-slo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blagoslovésc, imperf. 3 sg. blagosloveá; conj. prez. 3 să blagosloveáscă
blagosloviseși
BLAGOSLOVÍ, blagoslovesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și fam.; adesea fig.) A binecuvânta. – Din sl. blagosloviti. DOOM
blagosloví (a ~) (înv., fam.) (-gos-lo-/-go-slo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blagoslovésc, imperf. 3 sg. blagosloveá; conj. prez. 3 să blagosloveáscă
blagosloviseți
BLAGOSLOVÍ, blagoslovesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și fam.; adesea fig.) A binecuvânta. – Din sl. blagosloviti. DOOM
blagosloví (a ~) (înv., fam.) (-gos-lo-/-go-slo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blagoslovésc, imperf. 3 sg. blagosloveá; conj. prez. 3 să blagosloveáscă
blagoslovit
BLAGOSLOVÍ, blagoslovesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și fam.; adesea fig.) A binecuvânta. – Din sl. blagosloviti. DOOM
blagosloví (a ~) (înv., fam.) (-gos-lo-/-go-slo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blagoslovésc, imperf. 3 sg. blagosloveá; conj. prez. 3 să blagosloveáscă
blagoslovit
BLAGOSLOVÍT, -Ă, blagosloviți, -te, adj. (Înv.) Binecuvântat. – V. blagoslovi.
blagosloviși
BLAGOSLOVÍ, blagoslovesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și fam.; adesea fig.) A binecuvânta. – Din sl. blagosloviti. DOOM
blagosloví (a ~) (înv., fam.) (-gos-lo-/-go-slo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blagoslovésc, imperf. 3 sg. blagosloveá; conj. prez. 3 să blagosloveáscă
blagosloviți
BLAGOSLOVÍ, blagoslovesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și fam.; adesea fig.) A binecuvânta. – Din sl. blagosloviti. DOOM
blagosloví (a ~) (înv., fam.) (-gos-lo-/-go-slo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blagoslovésc, imperf. 3 sg. blagosloveá; conj. prez. 3 să blagosloveáscă
blagoveștenia
BLAGOVEȘTÉNIE n. pr. f. (Pop.) Buna Vestire. – Din sl. blagovĕštenije. DOOM
Blagoveșténie (pop.) (-ni-e) s. propriu f., art. Blagoveșténia (-ni-a), g.-d. art. Blagoveșténiei
blagoveștenie
BLAGOVEȘTÉNIE n. pr. f. (Pop.) Buna Vestire. – Din sl. blagovĕštenije. DOOM
Blagoveșténie (pop.) (-ni-e) s. propriu f., art. Blagoveșténia (-ni-a), g.-d. art. Blagoveșténiei
blagoveșteniei
BLAGOVEȘTÉNIE n. pr. f. (Pop.) Buna Vestire. – Din sl. blagovĕštenije. DOOM
Blagoveșténie (pop.) (-ni-e) s. propriu f., art. Blagoveșténia (-ni-a), g.-d. art. Blagoveșténiei
blagoveștenii
BLAGOVEȘTÉNIE n. pr. f. (Pop.) Buna Vestire. – Din sl. blagovĕštenije. DOOM
Blagoveșténie (pop.) (-ni-e) s. propriu f., art. Blagoveșténia (-ni-a), g.-d. art. Blagoveșténiei
blagă
BLÁGĂ, blăgi, s. f. (Reg.) Bogăție, avere. – Din sb. blago.
blajin
BLAJÍN, -Ă, blajini, -e, adj. (Adesea fig.) Blând, omenos, pașnic. ♦ Despre fizionomia, firea, manifestările oamenilor) Care exprimă bunătate, blândețe. ♦ (Substantivat, m. pl. art.; mitol. pop.) Ființe blânde și evlavioase care trăiesc departe de lume, pe apa Sâmbetei. – Din sl. blažĕnŭ. DOOM
blajín adj. m., pl. blajíni; f. blajínă, pl. blajíne
blajina
BLAJÍN, -Ă, blajini, -e, adj. (Adesea fig.) Blând, omenos, pașnic. ♦ Despre fizionomia, firea, manifestările oamenilor) Care exprimă bunătate, blândețe. ♦ (Substantivat, m. pl. art.; mitol. pop.) Ființe blânde și evlavioase care trăiesc departe de lume, pe apa Sâmbetei. – Din sl. blažĕnŭ. DOOM
blajín adj. m., pl. blajíni; f. blajínă, pl. blajíne
blajine
BLAJÍN, -Ă, blajini, -e, adj. (Adesea fig.) Blând, omenos, pașnic. ♦ Despre fizionomia, firea, manifestările oamenilor) Care exprimă bunătate, blândețe. ♦ (Substantivat, m. pl. art.; mitol. pop.) Ființe blânde și evlavioase care trăiesc departe de lume, pe apa Sâmbetei. – Din sl. blažĕnŭ. DOOM
blajín adj. m., pl. blajíni; f. blajínă, pl. blajíne
blajinei
BLAJÍN, -Ă, blajini, -e, adj. (Adesea fig.) Blând, omenos, pașnic. ♦ Despre fizionomia, firea, manifestările oamenilor) Care exprimă bunătate, blândețe. ♦ (Substantivat, m. pl. art.; mitol. pop.) Ființe blânde și evlavioase care trăiesc departe de lume, pe apa Sâmbetei. – Din sl. blažĕnŭ. DOOM
blajín adj. m., pl. blajíni; f. blajínă, pl. blajíne
blajinele
BLAJÍN, -Ă, blajini, -e, adj. (Adesea fig.) Blând, omenos, pașnic. ♦ Despre fizionomia, firea, manifestările oamenilor) Care exprimă bunătate, blândețe. ♦ (Substantivat, m. pl. art.; mitol. pop.) Ființe blânde și evlavioase care trăiesc departe de lume, pe apa Sâmbetei. – Din sl. blažĕnŭ. DOOM
blajín adj. m., pl. blajíni; f. blajínă, pl. blajíne
blajinelor
BLAJÍN, -Ă, blajini, -e, adj. (Adesea fig.) Blând, omenos, pașnic. ♦ Despre fizionomia, firea, manifestările oamenilor) Care exprimă bunătate, blândețe. ♦ (Substantivat, m. pl. art.; mitol. pop.) Ființe blânde și evlavioase care trăiesc departe de lume, pe apa Sâmbetei. – Din sl. blažĕnŭ. DOOM
blajín adj. m., pl. blajíni; f. blajínă, pl. blajíne
blajini
BLAJÍN, -Ă, blajini, -e, adj. (Adesea fig.) Blând, omenos, pașnic. ♦ Despre fizionomia, firea, manifestările oamenilor) Care exprimă bunătate, blândețe. ♦ (Substantivat, m. pl. art.; mitol. pop.) Ființe blânde și evlavioase care trăiesc departe de lume, pe apa Sâmbetei. – Din sl. blažĕnŭ. DOOM
blajín adj. m., pl. blajíni; f. blajínă, pl. blajíne
blajinii
BLAJÍN, -Ă, blajini, -e, adj. (Adesea fig.) Blând, omenos, pașnic. ♦ Despre fizionomia, firea, manifestările oamenilor) Care exprimă bunătate, blândețe. ♦ (Substantivat, m. pl. art.; mitol. pop.) Ființe blânde și evlavioase care trăiesc departe de lume, pe apa Sâmbetei. – Din sl. blažĕnŭ. DOOM
blajín adj. m., pl. blajíni; f. blajínă, pl. blajíne
blajinilor
BLAJÍN, -Ă, blajini, -e, adj. (Adesea fig.) Blând, omenos, pașnic. ♦ Despre fizionomia, firea, manifestările oamenilor) Care exprimă bunătate, blândețe. ♦ (Substantivat, m. pl. art.; mitol. pop.) Ființe blânde și evlavioase care trăiesc departe de lume, pe apa Sâmbetei. – Din sl. blažĕnŭ. DOOM
blajín adj. m., pl. blajíni; f. blajínă, pl. blajíne
blajinul
BLAJÍN, -Ă, blajini, -e, adj. (Adesea fig.) Blând, omenos, pașnic. ♦ Despre fizionomia, firea, manifestările oamenilor) Care exprimă bunătate, blândețe. ♦ (Substantivat, m. pl. art.; mitol. pop.) Ființe blânde și evlavioase care trăiesc departe de lume, pe apa Sâmbetei. – Din sl. blažĕnŭ. DOOM
blajín adj. m., pl. blajíni; f. blajínă, pl. blajíne
blajinului
BLAJÍN, -Ă, blajini, -e, adj. (Adesea fig.) Blând, omenos, pașnic. ♦ Despre fizionomia, firea, manifestările oamenilor) Care exprimă bunătate, blândețe. ♦ (Substantivat, m. pl. art.; mitol. pop.) Ființe blânde și evlavioase care trăiesc departe de lume, pe apa Sâmbetei. – Din sl. blažĕnŭ. DOOM
blajín adj. m., pl. blajíni; f. blajínă, pl. blajíne
blajinătate
BLAJINĂTÁTE s. f. (Rar) Însușirea de a fi blajin. – Blajin + suf. -ătate. DOOM
blajinătáte (rar) s. f., g.-d. art. blajinătắții
blajinătatea
BLAJINĂTÁTE s. f. (Rar) Însușirea de a fi blajin. – Blajin + suf. -ătate. DOOM
blajinătáte (rar) s. f., g.-d. art. blajinătắții
blajinătăți
BLAJINĂTÁTE s. f. (Rar) Însușirea de a fi blajin. – Blajin + suf. -ătate. DOOM
blajinătáte (rar) s. f., g.-d. art. blajinătắții
blajinătății
BLAJINĂTÁTE s. f. (Rar) Însușirea de a fi blajin. – Blajin + suf. -ătate. DOOM
blajinătáte (rar) s. f., g.-d. art. blajinătắții
blam
BLAM, blamuri, s. n. Dezaprobare, condamnare publică a unei atitudini; exprimare a unei astfel de dezaprobări. – Din fr. blâme. DOOM
blam s. n., pl. blámuri
blama
BLAMÁ, blamez, vb. I. Tranz. A exprima public dezaprobarea față de o atitudine, un act, un gest etc. considerate reprobabile; a condamna. ♦ A vorbi de rău, a defăima. – Din fr. blâmer. DOOM
blamá (a ~) vb., ind. prez. 3 blameáză
blamabil
BLAMÁBIL, -Ă, blamabili, -e, adj. Care merită să fie blamat; reprobabil. – Din fr. blâmable. DOOM
blamábil adj. m., pl. blamábili; f. blamábilă, pl. blamábile
blamabila
BLAMÁBIL, -Ă, blamabili, -e, adj. Care merită să fie blamat; reprobabil. – Din fr. blâmable. DOOM
blamábil adj. m., pl. blamábili; f. blamábilă, pl. blamábile
blamabile
BLAMÁBIL, -Ă, blamabili, -e, adj. Care merită să fie blamat; reprobabil. – Din fr. blâmable. DOOM
blamábil adj. m., pl. blamábili; f. blamábilă, pl. blamábile
blamabilei
BLAMÁBIL, -Ă, blamabili, -e, adj. Care merită să fie blamat; reprobabil. – Din fr. blâmable. DOOM
blamábil adj. m., pl. blamábili; f. blamábilă, pl. blamábile
blamabilele
BLAMÁBIL, -Ă, blamabili, -e, adj. Care merită să fie blamat; reprobabil. – Din fr. blâmable. DOOM
blamábil adj. m., pl. blamábili; f. blamábilă, pl. blamábile
blamabilelor
BLAMÁBIL, -Ă, blamabili, -e, adj. Care merită să fie blamat; reprobabil. – Din fr. blâmable. DOOM
blamábil adj. m., pl. blamábili; f. blamábilă, pl. blamábile
blamabili
BLAMÁBIL, -Ă, blamabili, -e, adj. Care merită să fie blamat; reprobabil. – Din fr. blâmable. DOOM
blamábil adj. m., pl. blamábili; f. blamábilă, pl. blamábile
blamabilii
BLAMÁBIL, -Ă, blamabili, -e, adj. Care merită să fie blamat; reprobabil. – Din fr. blâmable. DOOM
blamábil adj. m., pl. blamábili; f. blamábilă, pl. blamábile
blamabililor
BLAMÁBIL, -Ă, blamabili, -e, adj. Care merită să fie blamat; reprobabil. – Din fr. blâmable. DOOM
blamábil adj. m., pl. blamábili; f. blamábilă, pl. blamábile
blamabilul
BLAMÁBIL, -Ă, blamabili, -e, adj. Care merită să fie blamat; reprobabil. – Din fr. blâmable. DOOM
blamábil adj. m., pl. blamábili; f. blamábilă, pl. blamábile
blamabilului
BLAMÁBIL, -Ă, blamabili, -e, adj. Care merită să fie blamat; reprobabil. – Din fr. blâmable. DOOM
blamábil adj. m., pl. blamábili; f. blamábilă, pl. blamábile
blamai
BLAMÁ, blamez, vb. I. Tranz. A exprima public dezaprobarea față de o atitudine, un act, un gest etc. considerate reprobabile; a condamna. ♦ A vorbi de rău, a defăima. – Din fr. blâmer. DOOM
blamá (a ~) vb., ind. prez. 3 blameáză
blamam
BLAMÁ, blamez, vb. I. Tranz. A exprima public dezaprobarea față de o atitudine, un act, un gest etc. considerate reprobabile; a condamna. ♦ A vorbi de rău, a defăima. – Din fr. blâmer. DOOM
blamá (a ~) vb., ind. prez. 3 blameáză
blamanjea
blamanjeá (-ele), s. f. – Mîncare albă, gelatină de pasăre. Fr. blanc-manger, prin intermediul rus. blamanže (Bogaci, BF, VI, 197). Mold.
blamare
BLAMÁ, blamez, vb. I. Tranz. A exprima public dezaprobarea față de o atitudine, un act, un gest etc. considerate reprobabile; a condamna. ♦ A vorbi de rău, a defăima. – Din fr. blâmer. DOOM
blamá (a ~) vb., ind. prez. 3 blameáză
blamare
BLAMÁRE, blamări, s. f. Acțiunea de a blama. – V. blama. DOOM
blamáre s. f., g.-d. art. blamắrii; pl. blamắri
blamarea
BLAMÁRE, blamări, s. f. Acțiunea de a blama. – V. blama. DOOM
blamáre s. f., g.-d. art. blamắrii; pl. blamắri
blamară
BLAMÁ, blamez, vb. I. Tranz. A exprima public dezaprobarea față de o atitudine, un act, un gest etc. considerate reprobabile; a condamna. ♦ A vorbi de rău, a defăima. – Din fr. blâmer. DOOM
blamá (a ~) vb., ind. prez. 3 blameáză
blamarăm
BLAMÁ, blamez, vb. I. Tranz. A exprima public dezaprobarea față de o atitudine, un act, un gest etc. considerate reprobabile; a condamna. ♦ A vorbi de rău, a defăima. – Din fr. blâmer. DOOM
blamá (a ~) vb., ind. prez. 3 blameáză
blamarăți
BLAMÁ, blamez, vb. I. Tranz. A exprima public dezaprobarea față de o atitudine, un act, un gest etc. considerate reprobabile; a condamna. ♦ A vorbi de rău, a defăima. – Din fr. blâmer. DOOM
blamá (a ~) vb., ind. prez. 3 blameáză
blamase
BLAMÁ, blamez, vb. I. Tranz. A exprima public dezaprobarea față de o atitudine, un act, un gest etc. considerate reprobabile; a condamna. ♦ A vorbi de rău, a defăima. – Din fr. blâmer. DOOM
blamá (a ~) vb., ind. prez. 3 blameáză
blamasem
BLAMÁ, blamez, vb. I. Tranz. A exprima public dezaprobarea față de o atitudine, un act, un gest etc. considerate reprobabile; a condamna. ♦ A vorbi de rău, a defăima. – Din fr. blâmer. DOOM
blamá (a ~) vb., ind. prez. 3 blameáză
blamaseră
BLAMÁ, blamez, vb. I. Tranz. A exprima public dezaprobarea față de o atitudine, un act, un gest etc. considerate reprobabile; a condamna. ♦ A vorbi de rău, a defăima. – Din fr. blâmer. DOOM
blamá (a ~) vb., ind. prez. 3 blameáză
blamaserăm
BLAMÁ, blamez, vb. I. Tranz. A exprima public dezaprobarea față de o atitudine, un act, un gest etc. considerate reprobabile; a condamna. ♦ A vorbi de rău, a defăima. – Din fr. blâmer. DOOM
blamá (a ~) vb., ind. prez. 3 blameáză
blamaserăți
BLAMÁ, blamez, vb. I. Tranz. A exprima public dezaprobarea față de o atitudine, un act, un gest etc. considerate reprobabile; a condamna. ♦ A vorbi de rău, a defăima. – Din fr. blâmer. DOOM
blamá (a ~) vb., ind. prez. 3 blameáză
blamaseși
BLAMÁ, blamez, vb. I. Tranz. A exprima public dezaprobarea față de o atitudine, un act, un gest etc. considerate reprobabile; a condamna. ♦ A vorbi de rău, a defăima. – Din fr. blâmer. DOOM
blamá (a ~) vb., ind. prez. 3 blameáză
blamaseți
BLAMÁ, blamez, vb. I. Tranz. A exprima public dezaprobarea față de o atitudine, un act, un gest etc. considerate reprobabile; a condamna. ♦ A vorbi de rău, a defăima. – Din fr. blâmer. DOOM
blamá (a ~) vb., ind. prez. 3 blameáză
blamat
BLAMÁ, blamez, vb. I. Tranz. A exprima public dezaprobarea față de o atitudine, un act, un gest etc. considerate reprobabile; a condamna. ♦ A vorbi de rău, a defăima. – Din fr. blâmer. DOOM
blamá (a ~) vb., ind. prez. 3 blameáză
blamat
BLÁMAT, -Ă, blamați, -te, adj. 1. Care a fost dezaprobat în mod public. 2. Defăimat. – V. blama.
blamau
BLAMÁ, blamez, vb. I. Tranz. A exprima public dezaprobarea față de o atitudine, un act, un gest etc. considerate reprobabile; a condamna. ♦ A vorbi de rău, a defăima. – Din fr. blâmer. DOOM
blamá (a ~) vb., ind. prez. 3 blameáză
blamași
BLAMÁ, blamez, vb. I. Tranz. A exprima public dezaprobarea față de o atitudine, un act, un gest etc. considerate reprobabile; a condamna. ♦ A vorbi de rău, a defăima. – Din fr. blâmer. DOOM
blamá (a ~) vb., ind. prez. 3 blameáză
blamați
BLAMÁ, blamez, vb. I. Tranz. A exprima public dezaprobarea față de o atitudine, un act, un gest etc. considerate reprobabile; a condamna. ♦ A vorbi de rău, a defăima. – Din fr. blâmer. DOOM
blamá (a ~) vb., ind. prez. 3 blameáză
blambete
blambete, blambeți s. m. om naiv / ușor de păcălit.
blamează
BLAMÁ, blamez, vb. I. Tranz. A exprima public dezaprobarea față de o atitudine, un act, un gest etc. considerate reprobabile; a condamna. ♦ A vorbi de rău, a defăima. – Din fr. blâmer. DOOM
blamá (a ~) vb., ind. prez. 3 blameáză
blamez
BLAMÁ, blamez, vb. I. Tranz. A exprima public dezaprobarea față de o atitudine, un act, un gest etc. considerate reprobabile; a condamna. ♦ A vorbi de rău, a defăima. – Din fr. blâmer. DOOM
blamá (a ~) vb., ind. prez. 3 blameáză
blameze
BLAMÁ, blamez, vb. I. Tranz. A exprima public dezaprobarea față de o atitudine, un act, un gest etc. considerate reprobabile; a condamna. ♦ A vorbi de rău, a defăima. – Din fr. blâmer. DOOM
blamá (a ~) vb., ind. prez. 3 blameáză
blamezi
BLAMÁ, blamez, vb. I. Tranz. A exprima public dezaprobarea față de o atitudine, un act, un gest etc. considerate reprobabile; a condamna. ♦ A vorbi de rău, a defăima. – Din fr. blâmer. DOOM
blamá (a ~) vb., ind. prez. 3 blameáză
blamul
BLAM, blamuri, s. n. Dezaprobare, condamnare publică a unei atitudini; exprimare a unei astfel de dezaprobări. – Din fr. blâme. DOOM
blam s. n., pl. blámuri
blamului
BLAM, blamuri, s. n. Dezaprobare, condamnare publică a unei atitudini; exprimare a unei astfel de dezaprobări. – Din fr. blâme. DOOM
blam s. n., pl. blámuri
blamuri
BLAM, blamuri, s. n. Dezaprobare, condamnare publică a unei atitudini; exprimare a unei astfel de dezaprobări. – Din fr. blâme. DOOM
blam s. n., pl. blámuri
blamurile
BLAM, blamuri, s. n. Dezaprobare, condamnare publică a unei atitudini; exprimare a unei astfel de dezaprobări. – Din fr. blâme. DOOM
blam s. n., pl. blámuri
blamurilor
BLAM, blamuri, s. n. Dezaprobare, condamnare publică a unei atitudini; exprimare a unei astfel de dezaprobări. – Din fr. blâme. DOOM
blam s. n., pl. blámuri
blamând
BLAMÁ, blamez, vb. I. Tranz. A exprima public dezaprobarea față de o atitudine, un act, un gest etc. considerate reprobabile; a condamna. ♦ A vorbi de rău, a defăima. – Din fr. blâmer. DOOM
blamá (a ~) vb., ind. prez. 3 blameáză
blamînd
BLAMÁ, blamez, vb. I. Tranz. A exprima public dezaprobarea față de o atitudine, un act, un gest etc. considerate reprobabile; a condamna. ♦ A vorbi de rău, a defăima. – Din fr. blâmer. DOOM
blamá (a ~) vb., ind. prez. 3 blameáză
blamări
BLAMÁRE, blamări, s. f. Acțiunea de a blama. – V. blama. DOOM
blamáre s. f., g.-d. art. blamắrii; pl. blamắri
blamării
BLAMÁRE, blamări, s. f. Acțiunea de a blama. – V. blama. DOOM
blamáre s. f., g.-d. art. blamắrii; pl. blamắri
blamările
BLAMÁRE, blamări, s. f. Acțiunea de a blama. – V. blama. DOOM
blamáre s. f., g.-d. art. blamắrii; pl. blamắri
blamărilor
BLAMÁRE, blamări, s. f. Acțiunea de a blama. – V. blama. DOOM
blamáre s. f., g.-d. art. blamắrii; pl. blamắri
blanc
BLANC1 s. n. 1. Piele de bovine sau de porcine, tăbăcită vegetal, folosită în marochinărie. 2. Fâșie de material insensibil adăugată la capetele bobinelor de film sau de bandă magnetică pentru a le proteja. – Din germ. Blank. DOOM
blanc2 (spațiu alb) s. n., pl. bláncuri
blancare
BLANCÁRE s.f. Oprirea electronilor de a ajunge la ecranul tubului catodic al unui televizor. [Et. incertă].
blancarea
BLANCÁRE s.f. Oprirea electronilor de a ajunge la ecranul tubului catodic al unui televizor. [Et. incertă].
blanchet
BLANCHÉT s.n. v. blanchetă2.
blancheta
BLANCHÉTĂ, blanchete, s. f. Imprimat, formular pentru telegrame, polițe etc. – Din germ. Blankett. DOOM
blanchétă s. f., g.-d. art. blanchétei; pl. blanchéte
blanchete
BLANCHÉTĂ, blanchete, s. f. Imprimat, formular pentru telegrame, polițe etc. – Din germ. Blankett. DOOM
blanchétă s. f., g.-d. art. blanchétei; pl. blanchéte
blanchetei
BLANCHÉTĂ, blanchete, s. f. Imprimat, formular pentru telegrame, polițe etc. – Din germ. Blankett. DOOM
blanchétă s. f., g.-d. art. blanchétei; pl. blanchéte
blanchetele
BLANCHÉTĂ, blanchete, s. f. Imprimat, formular pentru telegrame, polițe etc. – Din germ. Blankett. DOOM
blanchétă s. f., g.-d. art. blanchétei; pl. blanchéte
blanchetelor
BLANCHÉTĂ, blanchete, s. f. Imprimat, formular pentru telegrame, polițe etc. – Din germ. Blankett. DOOM
blanchétă s. f., g.-d. art. blanchétei; pl. blanchéte
blancul
BLANC1 s. n. 1. Piele de bovine sau de porcine, tăbăcită vegetal, folosită în marochinărie. 2. Fâșie de material insensibil adăugată la capetele bobinelor de film sau de bandă magnetică pentru a le proteja. – Din germ. Blank. DOOM
blanc2 (spațiu alb) s. n., pl. bláncuri
blancului
BLANC1 s. n. 1. Piele de bovine sau de porcine, tăbăcită vegetal, folosită în marochinărie. 2. Fâșie de material insensibil adăugată la capetele bobinelor de film sau de bandă magnetică pentru a le proteja. – Din germ. Blank. DOOM
blanc2 (spațiu alb) s. n., pl. bláncuri
blancuri
BLANC1 s. n. 1. Piele de bovine sau de porcine, tăbăcită vegetal, folosită în marochinărie. 2. Fâșie de material insensibil adăugată la capetele bobinelor de film sau de bandă magnetică pentru a le proteja. – Din germ. Blank. DOOM
blanc2 (spațiu alb) s. n., pl. bláncuri
blancurile
BLANC1 s. n. 1. Piele de bovine sau de porcine, tăbăcită vegetal, folosită în marochinărie. 2. Fâșie de material insensibil adăugată la capetele bobinelor de film sau de bandă magnetică pentru a le proteja. – Din germ. Blank. DOOM
blanc2 (spațiu alb) s. n., pl. bláncuri
blancurilor
BLANC1 s. n. 1. Piele de bovine sau de porcine, tăbăcită vegetal, folosită în marochinărie. 2. Fâșie de material insensibil adăugată la capetele bobinelor de film sau de bandă magnetică pentru a le proteja. – Din germ. Blank. DOOM
blanc2 (spațiu alb) s. n., pl. bláncuri
blancări
BLANCÁRE s.f. Oprirea electronilor de a ajunge la ecranul tubului catodic al unui televizor. [Et. incertă].
blancării
BLANCÁRE s.f. Oprirea electronilor de a ajunge la ecranul tubului catodic al unui televizor. [Et. incertă].
blank
blank, blankuri s. n. (șc.) coală albă de format A4, pe care studenții scriu apăsând cu o mină consumată de pix un text ce nu poate fi observat de profesori în timpul unui examen scris.
blanquism
BLANQUÍSM s.n. Curent comunist utopic, apărut în Franța în sec. XIX, care, pe plan teoretic, propaga ideea greșită a înfăptuirii revoluției pe calea comploturilor unor grupuri restrânse, neînțelegând necesitatea antrenării maselor largi la lupta revoluționară. ♦ Teorie și tactică complotistă în lupta revoluționară. [< fr. blanquisme, cf. Blanqui – revoluționar francez]. DOOM
blanquísm [qui pron. chi] (-quism) s. n.
blanquismul
BLANQUÍSM s.n. Curent comunist utopic, apărut în Franța în sec. XIX, care, pe plan teoretic, propaga ideea greșită a înfăptuirii revoluției pe calea comploturilor unor grupuri restrânse, neînțelegând necesitatea antrenării maselor largi la lupta revoluționară. ♦ Teorie și tactică complotistă în lupta revoluționară. [< fr. blanquisme, cf. Blanqui – revoluționar francez]. DOOM
blanquísm [qui pron. chi] (-quism) s. n.
blanquismului
BLANQUÍSM s.n. Curent comunist utopic, apărut în Franța în sec. XIX, care, pe plan teoretic, propaga ideea greșită a înfăptuirii revoluției pe calea comploturilor unor grupuri restrânse, neînțelegând necesitatea antrenării maselor largi la lupta revoluționară. ♦ Teorie și tactică complotistă în lupta revoluționară. [< fr. blanquisme, cf. Blanqui – revoluționar francez]. DOOM
blanquísm [qui pron. chi] (-quism) s. n.
blanquist
BLANQUÍST, -Ă adj. Referitor la blanquism, propriu blanquismului. // s.m. și f. Adept al blanquismului. [< germ. Blanquist].
blană
BLÁNĂ, (I 2, II) blăni, (I 3), blănuri, s. f. I. 1. Părul sau lâna care acoperă pielea unor animale. 2. Piele de animal cu păr cu tot, prelucrată. 3. Haină îmblănită; haină confecționată din blană (I 1). II. (Pop.) Scândură groasă. [Pl. și: (I 2) blănuri] – Din bg. blana. DOOM
blánă2 (scândură) s. f., g.-d. art. blắnii; pl. blăni
blană
BLÁNĂ, (I 2, II) blăni, (I 3), blănuri, s. f. I. 1. Părul sau lâna care acoperă pielea unor animale. 2. Piele de animal cu păr cu tot, prelucrată. 3. Haină îmblănită; haină confecționată din blană (I 1). II. (Pop.) Scândură groasă. [Pl. și: (I 2) blănuri] – Din bg. blana.
blanșare
BLANȘÁRE s. f. Operație de sterilizare, prin opărire, a alimentelor folosite în industria conservelor. – Cf. fr. blanchir. DOOM
blanșáre s. f., g.-d. art. blanșắrii
blanșarea
BLANȘÁRE s. f. Operație de sterilizare, prin opărire, a alimentelor folosite în industria conservelor. – Cf. fr. blanchir. DOOM
blanșáre s. f., g.-d. art. blanșắrii
blanșir
BLANȘÍR, blanșiruri, s. n. Deșeu sub formă de fâșii de piele, rezultat în urma blanșiruirii. – Cf. blanșiruire. DOOM
blanșír s. n., pl. blanșíruri
blanșiruire
BLANȘIRUÍRE s. f. Curățare a părții cornoase a pieilor tăbăcite, îndepărtând, prin răzuire, un strat foarte subțire de piele. – Cf. fr. blanchir, germ. blanschieren. DOOM
blanșiruíre s. f., g.-d. art. blanșiruírii
blanșiruirea
BLANȘIRUÍRE s. f. Curățare a părții cornoase a pieilor tăbăcite, îndepărtând, prin răzuire, un strat foarte subțire de piele. – Cf. fr. blanchir, germ. blanschieren. DOOM
blanșiruíre s. f., g.-d. art. blanșiruírii
blanșiruiri
BLANȘIRUÍRE s. f. Curățare a părții cornoase a pieilor tăbăcite, îndepărtând, prin răzuire, un strat foarte subțire de piele. – Cf. fr. blanchir, germ. blanschieren. DOOM
blanșiruíre s. f., g.-d. art. blanșiruírii
blanșiruirii
BLANȘIRUÍRE s. f. Curățare a părții cornoase a pieilor tăbăcite, îndepărtând, prin răzuire, un strat foarte subțire de piele. – Cf. fr. blanchir, germ. blanschieren. DOOM
blanșiruíre s. f., g.-d. art. blanșiruírii
blanșiruirile
BLANȘIRUÍRE s. f. Curățare a părții cornoase a pieilor tăbăcite, îndepărtând, prin răzuire, un strat foarte subțire de piele. – Cf. fr. blanchir, germ. blanschieren. DOOM
blanșiruíre s. f., g.-d. art. blanșiruírii
blanșiruirilor
BLANȘIRUÍRE s. f. Curățare a părții cornoase a pieilor tăbăcite, îndepărtând, prin răzuire, un strat foarte subțire de piele. – Cf. fr. blanchir, germ. blanschieren. DOOM
blanșiruíre s. f., g.-d. art. blanșiruírii
blanșirul
BLANȘÍR, blanșiruri, s. n. Deșeu sub formă de fâșii de piele, rezultat în urma blanșiruirii. – Cf. blanșiruire. DOOM
blanșír s. n., pl. blanșíruri
blanșirului
BLANȘÍR, blanșiruri, s. n. Deșeu sub formă de fâșii de piele, rezultat în urma blanșiruirii. – Cf. blanșiruire. DOOM
blanșír s. n., pl. blanșíruri
blanșiruri
BLANȘÍR, blanșiruri, s. n. Deșeu sub formă de fâșii de piele, rezultat în urma blanșiruirii. – Cf. blanșiruire. DOOM
blanșír s. n., pl. blanșíruri
blanșirurile
BLANȘÍR, blanșiruri, s. n. Deșeu sub formă de fâșii de piele, rezultat în urma blanșiruirii. – Cf. blanșiruire. DOOM
blanșír s. n., pl. blanșíruri
blanșirurilor
BLANȘÍR, blanșiruri, s. n. Deșeu sub formă de fâșii de piele, rezultat în urma blanșiruirii. – Cf. blanșiruire. DOOM
blanșír s. n., pl. blanșíruri
blanșisare
BLANȘISÁRE s.f. Blanșare. [După fr. blanchissage].
blanșisarea
BLANȘISÁRE s.f. Blanșare. [După fr. blanchissage].
blanșisări
BLANȘISÁRE s.f. Blanșare. [După fr. blanchissage].
blanșisării
BLANȘISÁRE s.f. Blanșare. [După fr. blanchissage].
blanșări
BLANȘÁRE s. f. Operație de sterilizare, prin opărire, a alimentelor folosite în industria conservelor. – Cf. fr. blanchir. DOOM
blanșáre s. f., g.-d. art. blanșắrii
blanșării
BLANȘÁRE s. f. Operație de sterilizare, prin opărire, a alimentelor folosite în industria conservelor. – Cf. fr. blanchir. DOOM
blanșáre s. f., g.-d. art. blanșắrii
blanșările
BLANȘÁRE s. f. Operație de sterilizare, prin opărire, a alimentelor folosite în industria conservelor. – Cf. fr. blanchir. DOOM
blanșáre s. f., g.-d. art. blanșắrii
blanșărilor
BLANȘÁRE s. f. Operație de sterilizare, prin opărire, a alimentelor folosite în industria conservelor. – Cf. fr. blanchir. DOOM
blanșáre s. f., g.-d. art. blanșắrii
blasfematoare
BLASFEMATÓR, -OÁRE, blasfematori, -oare, adj., s. m. și f. (Livr.) (Persoană) care defăimează (cele sfinte). – Din fr. blasphématoire.
blasfematoarea
BLASFEMATÓR, -OÁRE, blasfematori, -oare, adj., s. m. și f. (Livr.) (Persoană) care defăimează (cele sfinte). – Din fr. blasphématoire.
blasfematoarei
BLASFEMATÓR, -OÁRE, blasfematori, -oare, adj., s. m. și f. (Livr.) (Persoană) care defăimează (cele sfinte). – Din fr. blasphématoire.
blasfematoarele
BLASFEMATÓR, -OÁRE, blasfematori, -oare, adj., s. m. și f. (Livr.) (Persoană) care defăimează (cele sfinte). – Din fr. blasphématoire.
blasfematoarelor
BLASFEMATÓR, -OÁRE, blasfematori, -oare, adj., s. m. și f. (Livr.) (Persoană) care defăimează (cele sfinte). – Din fr. blasphématoire.
blasfemator
BLASFEMATÓR, -OÁRE, blasfematori, -oare, adj., s. m. și f. (Livr.) (Persoană) care defăimează (cele sfinte). – Din fr. blasphématoire.
blasfematori
BLASFEMATÓR, -OÁRE, blasfematori, -oare, adj., s. m. și f. (Livr.) (Persoană) care defăimează (cele sfinte). – Din fr. blasphématoire.
blasfematorii
BLASFEMATÓR, -OÁRE, blasfematori, -oare, adj., s. m. și f. (Livr.) (Persoană) care defăimează (cele sfinte). – Din fr. blasphématoire.
blasfematorilor
BLASFEMATÓR, -OÁRE, blasfematori, -oare, adj., s. m. și f. (Livr.) (Persoană) care defăimează (cele sfinte). – Din fr. blasphématoire.
blasfematorul
BLASFEMATÓR, -OÁRE, blasfematori, -oare, adj., s. m. și f. (Livr.) (Persoană) care defăimează (cele sfinte). – Din fr. blasphématoire.
blasfematorului
BLASFEMATÓR, -OÁRE, blasfematori, -oare, adj., s. m. și f. (Livr.) (Persoană) care defăimează (cele sfinte). – Din fr. blasphématoire.
blasfemie
BLASFEMÍE s. f. Defăimare a celor sfinte, a religiei, a divinității; hulă1. – Din lat. blasphemia. DOOM
blasfemíe s. f., art. blasfemía, g.-d. blasfemíi, art. blasfemíei
blast
BLAST s.m. Parte a embrionului, care se dezvoltă după germinare. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) germen”. [< fr. blaste, cf. gr. blastos – germen].
blastema
BLASTÉMĂ s.f. (Bot.) 1. Mugure din care se va regenera un organ oarecare. 2. Talul unui lichen. [< fr. blastème, cf. gr. blastema – mugure].
blasteme
BLASTÉMĂ s.f. (Bot.) 1. Mugure din care se va regenera un organ oarecare. 2. Talul unui lichen. [< fr. blastème, cf. gr. blastema – mugure].
blastemei
BLASTÉMĂ s.f. (Bot.) 1. Mugure din care se va regenera un organ oarecare. 2. Talul unui lichen. [< fr. blastème, cf. gr. blastema – mugure].
blastemele
BLASTÉMĂ s.f. (Bot.) 1. Mugure din care se va regenera un organ oarecare. 2. Talul unui lichen. [< fr. blastème, cf. gr. blastema – mugure].
blastemelor
BLASTÉMĂ s.f. (Bot.) 1. Mugure din care se va regenera un organ oarecare. 2. Talul unui lichen. [< fr. blastème, cf. gr. blastema – mugure].
blaster
SOUND BLÁSTER, sound blastere, s. n. Placă de sunet. [Pr.: saŭnd blastăr] – Din engl. sound. DOOM
sound bláster (angl.) [pron. saŭnd blástăr] s. n., pl. sound blástere
blasto
BLASTO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „germen”; „referitor la germen și la embrion”. [< fr., it. blasto-, < gr. blastos – germen].
blastocarp
BLASTOCÁRP s.m. Mugure florifer. [< fr. blastocarp, cf. gr. blastos – germen, karpos – fruct].
blastocarp
BLASTOCÁRP s.m. Mugure florifer. [< fr. blastocarp, cf. gr. blastos – germen, karpos – fruct].
blastocarpa
BLASTOCÁRP s.m. Mugure florifer. [< fr. blastocarp, cf. gr. blastos – germen, karpos – fruct].
blastocarpe
BLASTOCÁRP s.m. Mugure florifer. [< fr. blastocarp, cf. gr. blastos – germen, karpos – fruct].
blastocarpei
BLASTOCÁRP s.m. Mugure florifer. [< fr. blastocarp, cf. gr. blastos – germen, karpos – fruct].
blastocarpele
BLASTOCÁRP s.m. Mugure florifer. [< fr. blastocarp, cf. gr. blastos – germen, karpos – fruct].
blastocarpelor
BLASTOCÁRP s.m. Mugure florifer. [< fr. blastocarp, cf. gr. blastos – germen, karpos – fruct].
blastocarpi
BLASTOCÁRP s.m. Mugure florifer. [< fr. blastocarp, cf. gr. blastos – germen, karpos – fruct].
blastocarpi
BLASTOCÁRP s.m. Mugure florifer. [< fr. blastocarp, cf. gr. blastos – germen, karpos – fruct].
blastocarpii
BLASTOCÁRP s.m. Mugure florifer. [< fr. blastocarp, cf. gr. blastos – germen, karpos – fruct].
blastocarpii
BLASTOCÁRP s.m. Mugure florifer. [< fr. blastocarp, cf. gr. blastos – germen, karpos – fruct].
blastocarpilor
BLASTOCÁRP s.m. Mugure florifer. [< fr. blastocarp, cf. gr. blastos – germen, karpos – fruct].
blastocarpilor
BLASTOCÁRP s.m. Mugure florifer. [< fr. blastocarp, cf. gr. blastos – germen, karpos – fruct].
blastocarpul
BLASTOCÁRP s.m. Mugure florifer. [< fr. blastocarp, cf. gr. blastos – germen, karpos – fruct].
blastocarpul
BLASTOCÁRP s.m. Mugure florifer. [< fr. blastocarp, cf. gr. blastos – germen, karpos – fruct].
blastocarpului
BLASTOCÁRP s.m. Mugure florifer. [< fr. blastocarp, cf. gr. blastos – germen, karpos – fruct].
blastocarpului
BLASTOCÁRP s.m. Mugure florifer. [< fr. blastocarp, cf. gr. blastos – germen, karpos – fruct].
blastocel
BLASTOCÉL s.n. (Biol.) Cavitatea centrală a blastulei. [< fr. blastocèle].
blastocist
BLASTOCÍST s.n. Blastulă. [< fr. blastocyste, cf. gr. blastos – germen, kystis – sac].
blastocit
BLASTOCÍT s.n. Celulă nediferențiată a unor serii de celule sanguine. [Cf. gr. blastos – germen, kytos – celulă].
blastoderm
BLASTODÉRM s.n. Membrană vitelină care dă naștere corpului embrionului. [< fr. blastoderme, cf. gr. blastos – germen, derma – piele]. DOOM
blastodérm s. n.
blastodermic
BLASTODÉRMIC, -Ă adj. Al blastodermului. [< fr. blastodermique].
blastodermica
BLASTODÉRMIC, -Ă adj. Al blastodermului. [< fr. blastodermique].
blastodermice
BLASTODÉRMIC, -Ă adj. Al blastodermului. [< fr. blastodermique].
blastodermicei
BLASTODÉRMIC, -Ă adj. Al blastodermului. [< fr. blastodermique].
blastodermicele
BLASTODÉRMIC, -Ă adj. Al blastodermului. [< fr. blastodermique].
blastodermicelor
BLASTODÉRMIC, -Ă adj. Al blastodermului. [< fr. blastodermique].
blastodermici
BLASTODÉRMIC, -Ă adj. Al blastodermului. [< fr. blastodermique].
blastodermicii
BLASTODÉRMIC, -Ă adj. Al blastodermului. [< fr. blastodermique].
blastodermicilor
BLASTODÉRMIC, -Ă adj. Al blastodermului. [< fr. blastodermique].
blastodermicul
BLASTODÉRMIC, -Ă adj. Al blastodermului. [< fr. blastodermique].
blastodermicului
BLASTODÉRMIC, -Ă adj. Al blastodermului. [< fr. blastodermique].
blastoftoria
BLASTOFTORÍE s.f. Degenerare a germenilor din citoplasma oului fecundat. [Gen. -iei. / < fr. blastophthorie, cf. gr. blastos – germen, phthora – putrezire]. DOOM
blastoftoríe (-tof-to- / -to-fto-) s. f., art. blastoftoría, g.-d. blastoftoríi, art. blastoftoríei
blastoftorie
BLASTOFTORÍE s.f. Degenerare a germenilor din citoplasma oului fecundat. [Gen. -iei. / < fr. blastophthorie, cf. gr. blastos – germen, phthora – putrezire]. DOOM
blastoftoríe (-tof-to- / -to-fto-) s. f., art. blastoftoría, g.-d. blastoftoríi, art. blastoftoríei
blastoftoriei
BLASTOFTORÍE s.f. Degenerare a germenilor din citoplasma oului fecundat. [Gen. -iei. / < fr. blastophthorie, cf. gr. blastos – germen, phthora – putrezire]. DOOM
blastoftoríe (-tof-to- / -to-fto-) s. f., art. blastoftoría, g.-d. blastoftoríi, art. blastoftoríei
blastoftorii
BLASTOFTORÍE s.f. Degenerare a germenilor din citoplasma oului fecundat. [Gen. -iei. / < fr. blastophthorie, cf. gr. blastos – germen, phthora – putrezire]. DOOM
blastoftoríe (-tof-to- / -to-fto-) s. f., art. blastoftoría, g.-d. blastoftoríi, art. blastoftoríei
blastogeneza
BLASTOGENÉZĂ s.f. 1. Primele stadii ale dezvoltării embrionului. 2. Reproducere prin înmugurire. [< fr. blastogenèse, cf. gr. blastos – germen, genesis – formare]. DOOM
blastogenéză s. f., g.-d. art. blastogenézei
blastogeneze
BLASTOGENÉZĂ s.f. 1. Primele stadii ale dezvoltării embrionului. 2. Reproducere prin înmugurire. [< fr. blastogenèse, cf. gr. blastos – germen, genesis – formare]. DOOM
blastogenéză s. f., g.-d. art. blastogenézei
blastogenezei
BLASTOGENÉZĂ s.f. 1. Primele stadii ale dezvoltării embrionului. 2. Reproducere prin înmugurire. [< fr. blastogenèse, cf. gr. blastos – germen, genesis – formare]. DOOM
blastogenéză s. f., g.-d. art. blastogenézei
blastogenezele
BLASTOGENÉZĂ s.f. 1. Primele stadii ale dezvoltării embrionului. 2. Reproducere prin înmugurire. [< fr. blastogenèse, cf. gr. blastos – germen, genesis – formare]. DOOM
blastogenéză s. f., g.-d. art. blastogenézei
blastogenezelor
BLASTOGENÉZĂ s.f. 1. Primele stadii ale dezvoltării embrionului. 2. Reproducere prin înmugurire. [< fr. blastogenèse, cf. gr. blastos – germen, genesis – formare]. DOOM
blastogenéză s. f., g.-d. art. blastogenézei
blastom
BLASTÓM s.n. Tumoare canceroasă, neoplasm. [< fr. blastome, cf. gr. blastoma].
blastomer
BLASTOMÉR, blastomere, s. n. (Biol.) Celulă formată în urma diviziunii primate a zigotului. – Din fr. blastomère.
blastomere
BLASTOMÉR, blastomere, s. n. (Biol.) Celulă formată în urma diviziunii primate a zigotului. – Din fr. blastomère.
blastomerele
BLASTOMÉR, blastomere, s. n. (Biol.) Celulă formată în urma diviziunii primate a zigotului. – Din fr. blastomère.
blastomerelor
BLASTOMÉR, blastomere, s. n. (Biol.) Celulă formată în urma diviziunii primate a zigotului. – Din fr. blastomère.
blastomerul
BLASTOMÉR, blastomere, s. n. (Biol.) Celulă formată în urma diviziunii primate a zigotului. – Din fr. blastomère.
blastomerului
BLASTOMÉR, blastomere, s. n. (Biol.) Celulă formată în urma diviziunii primate a zigotului. – Din fr. blastomère.
blastomiceta
BLASTOMICÉTE s.f. pl. Familie de ciuperci care se înmulțesc prin înmugurire; (la sg.) ciupercă din această familie. [< fr. blastomycètes].
blastomicete
BLASTOMICÉTE s.f. pl. Familie de ciuperci care se înmulțesc prin înmugurire; (la sg.) ciupercă din această familie. [< fr. blastomycètes].
blastomicetei
BLASTOMICÉTE s.f. pl. Familie de ciuperci care se înmulțesc prin înmugurire; (la sg.) ciupercă din această familie. [< fr. blastomycètes].
blastomicetele
BLASTOMICÉTE s.f. pl. Familie de ciuperci care se înmulțesc prin înmugurire; (la sg.) ciupercă din această familie. [< fr. blastomycètes].
blastomicetelor
BLASTOMICÉTE s.f. pl. Familie de ciuperci care se înmulțesc prin înmugurire; (la sg.) ciupercă din această familie. [< fr. blastomycètes].
blastomicoză
BLASTOMICÓZĂ s.f. Boală provocată de blastomicete, care afectează pielea, plămânii, mușchii etc. [< fr. blastomycose, cf. gr. blastos – germen, mykes – ciupercă]. DOOM
blastomicóză s. f., g.-d. art. blastomicózei
blastomogeneza
BLASTOMOGENÉZĂ s.f. Proces de formare și dezvoltare a unei tumori maligne. [< fr. blastomogenèse, cf. gr. blastoma – tumoare, genesis – naștere]. DOOM
blastomogenéză s. f., g.-d. art. blastomogenézei
blastomogeneze
BLASTOMOGENÉZĂ s.f. Proces de formare și dezvoltare a unei tumori maligne. [< fr. blastomogenèse, cf. gr. blastoma – tumoare, genesis – naștere]. DOOM
blastomogenéză s. f., g.-d. art. blastomogenézei
blastomogenezei
BLASTOMOGENÉZĂ s.f. Proces de formare și dezvoltare a unei tumori maligne. [< fr. blastomogenèse, cf. gr. blastoma – tumoare, genesis – naștere]. DOOM
blastomogenéză s. f., g.-d. art. blastomogenézei
blastomogenezele
BLASTOMOGENÉZĂ s.f. Proces de formare și dezvoltare a unei tumori maligne. [< fr. blastomogenèse, cf. gr. blastoma – tumoare, genesis – naștere]. DOOM
blastomogenéză s. f., g.-d. art. blastomogenézei
blastomogenezelor
BLASTOMOGENÉZĂ s.f. Proces de formare și dezvoltare a unei tumori maligne. [< fr. blastomogenèse, cf. gr. blastoma – tumoare, genesis – naștere]. DOOM
blastomogenéză s. f., g.-d. art. blastomogenézei
blastomul
BLASTÓM s.n. Tumoare canceroasă, neoplasm. [< fr. blastome, cf. gr. blastoma].
blastomului
BLASTÓM s.n. Tumoare canceroasă, neoplasm. [< fr. blastome, cf. gr. blastoma].
blastomuri
BLASTÓM s.n. Tumoare canceroasă, neoplasm. [< fr. blastome, cf. gr. blastoma].
blastomurile
BLASTÓM s.n. Tumoare canceroasă, neoplasm. [< fr. blastome, cf. gr. blastoma].
blastomurilor
BLASTÓM s.n. Tumoare canceroasă, neoplasm. [< fr. blastome, cf. gr. blastoma].
blastopor
BLASTOPÓR s.m. Orificiu al gastrulei. [< germ. Blastoporus]. DOOM
blastopór s. m.
blastul
BLAST s.m. Parte a embrionului, care se dezvoltă după germinare. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) germen”. [< fr. blaste, cf. gr. blastos – germen].
blastula
BLASTÚLĂ, blastule, s. f. Stadiu embrionar la metazoare, de formă globulară, cu celulele dispuse într-un singur strat și cu o cavitate în interior. – Din fr. blastule. DOOM
blastúlă s. f., g.-d. art. blastúlei; pl. blastúle
blastule
BLASTÚLĂ, blastule, s. f. Stadiu embrionar la metazoare, de formă globulară, cu celulele dispuse într-un singur strat și cu o cavitate în interior. – Din fr. blastule. DOOM
blastúlă s. f., g.-d. art. blastúlei; pl. blastúle
blastulei
BLASTÚLĂ, blastule, s. f. Stadiu embrionar la metazoare, de formă globulară, cu celulele dispuse într-un singur strat și cu o cavitate în interior. – Din fr. blastule. DOOM
blastúlă s. f., g.-d. art. blastúlei; pl. blastúle
blastulele
BLASTÚLĂ, blastule, s. f. Stadiu embrionar la metazoare, de formă globulară, cu celulele dispuse într-un singur strat și cu o cavitate în interior. – Din fr. blastule. DOOM
blastúlă s. f., g.-d. art. blastúlei; pl. blastúle
blastulelor
BLASTÚLĂ, blastule, s. f. Stadiu embrionar la metazoare, de formă globulară, cu celulele dispuse într-un singur strat și cu o cavitate în interior. – Din fr. blastule. DOOM
blastúlă s. f., g.-d. art. blastúlei; pl. blastúle
blastului
BLAST s.m. Parte a embrionului, care se dezvoltă după germinare. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) germen”. [< fr. blaste, cf. gr. blastos – germen].
blasture
blásture (-ri), s. m. – Emplastru. – Var. blastur, blastor(e), bleastur(e). Ngr. μπλάστρι, din gr. ἔμπλαστρον.
blat
BLAT2 s. n. (Arg.; în expr.) A călători (sau a merge) pe blat sau a face blatul, se spune despre cineva care călătorește fără bilet sau abonament într-un mijloc de transport. – Et. nec. DOOM
*blat s. n., pl. bláturi
blatist
blatist, -ă, blatiști, -iste, s. m., s. f. 1. persoană care călătorește într-un mijloc în comun fără a achita costul călătoriei. 2. participant la o operațiune ilicită.
blatistă
blatist, -ă, blatiști, -iste, s. m., s. f. 1. persoană care călătorește într-un mijloc în comun fără a achita costul călătoriei. 2. participant la o operațiune ilicită.
blatul
BLAT2 s. n. (Arg.; în expr.) A călători (sau a merge) pe blat sau a face blatul, se spune despre cineva care călătorește fără bilet sau abonament într-un mijloc de transport. – Et. nec. DOOM
*blat s. n., pl. bláturi
blatului
BLAT2 s. n. (Arg.; în expr.) A călători (sau a merge) pe blat sau a face blatul, se spune despre cineva care călătorește fără bilet sau abonament într-un mijloc de transport. – Et. nec. DOOM
*blat s. n., pl. bláturi
blaturi
BLAT2 s. n. (Arg.; în expr.) A călători (sau a merge) pe blat sau a face blatul, se spune despre cineva care călătorește fără bilet sau abonament într-un mijloc de transport. – Et. nec. DOOM
*blat s. n., pl. bláturi
blaturile
BLAT2 s. n. (Arg.; în expr.) A călători (sau a merge) pe blat sau a face blatul, se spune despre cineva care călătorește fără bilet sau abonament într-un mijloc de transport. – Et. nec. DOOM
*blat s. n., pl. bláturi
blaturilor
BLAT2 s. n. (Arg.; în expr.) A călători (sau a merge) pe blat sau a face blatul, se spune despre cineva care călătorește fără bilet sau abonament într-un mijloc de transport. – Et. nec. DOOM
*blat s. n., pl. bláturi
blau
BLAU s. n. (Rar; în expr.) A face blau = a lipsi de la lucru a doua zi după o sărbătoare. – Din germ. blaue [Montag]. DOOM
blau (rar) (în expr. a face ~) adv.
blaza
BLAZÁ, blazez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină plictisit, dezgustat, indiferent. – Din fr. blaser. DOOM
blazá (a ~) vb., ind. prez. 3 blazeáză
blazai
BLAZÁ, blazez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină plictisit, dezgustat, indiferent. – Din fr. blaser. DOOM
blazá (a ~) vb., ind. prez. 3 blazeáză
blazam
BLAZÁ, blazez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină plictisit, dezgustat, indiferent. – Din fr. blaser. DOOM
blazá (a ~) vb., ind. prez. 3 blazeáză
blazare
BLAZÁ, blazez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină plictisit, dezgustat, indiferent. – Din fr. blaser. DOOM
blazá (a ~) vb., ind. prez. 3 blazeáză
blazare
BLAZÁRE s. f. Faptul de a (se) blaza. – V. blaza. DOOM
blazáre s. f., g.-d. art. blazắrii
blazarea
BLAZÁRE s. f. Faptul de a (se) blaza. – V. blaza. DOOM
blazáre s. f., g.-d. art. blazắrii
blazară
BLAZÁ, blazez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină plictisit, dezgustat, indiferent. – Din fr. blaser. DOOM
blazá (a ~) vb., ind. prez. 3 blazeáză
blazarăm
BLAZÁ, blazez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină plictisit, dezgustat, indiferent. – Din fr. blaser. DOOM
blazá (a ~) vb., ind. prez. 3 blazeáză
blazarăți
BLAZÁ, blazez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină plictisit, dezgustat, indiferent. – Din fr. blaser. DOOM
blazá (a ~) vb., ind. prez. 3 blazeáză
blazase
BLAZÁ, blazez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină plictisit, dezgustat, indiferent. – Din fr. blaser. DOOM
blazá (a ~) vb., ind. prez. 3 blazeáză
blazasem
BLAZÁ, blazez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină plictisit, dezgustat, indiferent. – Din fr. blaser. DOOM
blazá (a ~) vb., ind. prez. 3 blazeáză
blazaseră
BLAZÁ, blazez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină plictisit, dezgustat, indiferent. – Din fr. blaser. DOOM
blazá (a ~) vb., ind. prez. 3 blazeáză
blazaserăm
BLAZÁ, blazez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină plictisit, dezgustat, indiferent. – Din fr. blaser. DOOM
blazá (a ~) vb., ind. prez. 3 blazeáză
blazaserăți
BLAZÁ, blazez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină plictisit, dezgustat, indiferent. – Din fr. blaser. DOOM
blazá (a ~) vb., ind. prez. 3 blazeáză
blazaseși
BLAZÁ, blazez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină plictisit, dezgustat, indiferent. – Din fr. blaser. DOOM
blazá (a ~) vb., ind. prez. 3 blazeáză
blazaseți
BLAZÁ, blazez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină plictisit, dezgustat, indiferent. – Din fr. blaser. DOOM
blazá (a ~) vb., ind. prez. 3 blazeáză
blazat
BLAZÁ, blazez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină plictisit, dezgustat, indiferent. – Din fr. blaser. DOOM
blazá (a ~) vb., ind. prez. 3 blazeáză
blazat
BLAZÁT, -Ă, blazați, -te, adj. Dezgustat, incapabil de emoții și de sentimente, indiferent. – V. blaza.
blazata
BLAZÁT, -Ă, blazați, -te, adj. Dezgustat, incapabil de emoții și de sentimente, indiferent. – V. blaza.
blazate
BLAZÁT, -Ă, blazați, -te, adj. Dezgustat, incapabil de emoții și de sentimente, indiferent. – V. blaza.
blazatei
BLAZÁT, -Ă, blazați, -te, adj. Dezgustat, incapabil de emoții și de sentimente, indiferent. – V. blaza.
blazatele
BLAZÁT, -Ă, blazați, -te, adj. Dezgustat, incapabil de emoții și de sentimente, indiferent. – V. blaza.
blazatelor
BLAZÁT, -Ă, blazați, -te, adj. Dezgustat, incapabil de emoții și de sentimente, indiferent. – V. blaza.
blazatul
BLAZÁT, -Ă, blazați, -te, adj. Dezgustat, incapabil de emoții și de sentimente, indiferent. – V. blaza.
blazatului
BLAZÁT, -Ă, blazați, -te, adj. Dezgustat, incapabil de emoții și de sentimente, indiferent. – V. blaza.
blazau
BLAZÁ, blazez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină plictisit, dezgustat, indiferent. – Din fr. blaser. DOOM
blazá (a ~) vb., ind. prez. 3 blazeáză
blazași
BLAZÁ, blazez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină plictisit, dezgustat, indiferent. – Din fr. blaser. DOOM
blazá (a ~) vb., ind. prez. 3 blazeáză
blazați
BLAZÁ, blazez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină plictisit, dezgustat, indiferent. – Din fr. blaser. DOOM
blazá (a ~) vb., ind. prez. 3 blazeáză
blazați
BLAZÁT, -Ă, blazați, -te, adj. Dezgustat, incapabil de emoții și de sentimente, indiferent. – V. blaza.
blazații
BLAZÁT, -Ă, blazați, -te, adj. Dezgustat, incapabil de emoții și de sentimente, indiferent. – V. blaza.
blazaților
BLAZÁT, -Ă, blazați, -te, adj. Dezgustat, incapabil de emoții și de sentimente, indiferent. – V. blaza.
blazează
BLAZÁ, blazez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină plictisit, dezgustat, indiferent. – Din fr. blaser. DOOM
blazá (a ~) vb., ind. prez. 3 blazeáză
blazer
BLAZER, blazere, s. n. Jachetă (bărbătească) din stofă, catifea etc. (cu buzunare aplicate). [Pr.: bleizăr] – Din engl., fr. blazer. DOOM
blazer (angl.) [pron. bléyzăr] s. n., pl. blazere
blazere
BLAZER, blazere, s. n. Jachetă (bărbătească) din stofă, catifea etc. (cu buzunare aplicate). [Pr.: bleizăr] – Din engl., fr. blazer. DOOM
blazer (angl.) [pron. bléyzăr] s. n., pl. blazere
blazerele
BLAZER, blazere, s. n. Jachetă (bărbătească) din stofă, catifea etc. (cu buzunare aplicate). [Pr.: bleizăr] – Din engl., fr. blazer. DOOM
blazer (angl.) [pron. bléyzăr] s. n., pl. blazere
blazerelor
BLAZER, blazere, s. n. Jachetă (bărbătească) din stofă, catifea etc. (cu buzunare aplicate). [Pr.: bleizăr] – Din engl., fr. blazer. DOOM
blazer (angl.) [pron. bléyzăr] s. n., pl. blazere
blazerul
BLAZER, blazere, s. n. Jachetă (bărbătească) din stofă, catifea etc. (cu buzunare aplicate). [Pr.: bleizăr] – Din engl., fr. blazer. DOOM
blazer (angl.) [pron. bléyzăr] s. n., pl. blazere
blazerului
BLAZER, blazere, s. n. Jachetă (bărbătească) din stofă, catifea etc. (cu buzunare aplicate). [Pr.: bleizăr] – Din engl., fr. blazer. DOOM
blazer (angl.) [pron. bléyzăr] s. n., pl. blazere
blazez
BLAZÁ, blazez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină plictisit, dezgustat, indiferent. – Din fr. blaser. DOOM
blazá (a ~) vb., ind. prez. 3 blazeáză
blazeze
BLAZÁ, blazez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină plictisit, dezgustat, indiferent. – Din fr. blaser. DOOM
blazá (a ~) vb., ind. prez. 3 blazeáză
blazezi
BLAZÁ, blazez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină plictisit, dezgustat, indiferent. – Din fr. blaser. DOOM
blazá (a ~) vb., ind. prez. 3 blazeáză
blazgonie
blazgónie (blazgónii), s. f. – Prostie, enormitate, tîmpenie. – Var. blasgonie. Pol. błazgoń „ramolit” (Bogrea, Dacor., III, 727). Cf. bazaconie.
blaznă
BLÁZNĂ, blazne, s. f. (Reg.) Pocitanie, monstru. – Din sl. blazna.
blazoane
BLAZÓN, blazoane, s. n. Ansamblu de semne convenționale care constituie emblema unui stat, a unei provincii, a unui oraș, a unei familii nobile, a unei bresle etc.; armoarii. – Din fr. blason. DOOM
blazón s. n., pl. blazoáne
blazoanele
BLAZÓN, blazoane, s. n. Ansamblu de semne convenționale care constituie emblema unui stat, a unei provincii, a unui oraș, a unei familii nobile, a unei bresle etc.; armoarii. – Din fr. blason. DOOM
blazón s. n., pl. blazoáne
blazoanelor
BLAZÓN, blazoane, s. n. Ansamblu de semne convenționale care constituie emblema unui stat, a unei provincii, a unui oraș, a unei familii nobile, a unei bresle etc.; armoarii. – Din fr. blason. DOOM
blazón s. n., pl. blazoáne
blazon
BLAZÓN, blazoane, s. n. Ansamblu de semne convenționale care constituie emblema unui stat, a unei provincii, a unui oraș, a unei familii nobile, a unei bresle etc.; armoarii. – Din fr. blason. DOOM
blazón s. n., pl. blazoáne
blazon
BLAZÓN s.n. Semn, ansamblu de piese care constituie armoariile unui oraș, ale unei familii nobile etc.; stemă. ♦ (Rar) Scut. ♦ Descrierea prin viu grai sau în scris a unei steme. [Pl. -oane, -onuri. / < fr. blason].
blazonul
BLAZÓN, blazoane, s. n. Ansamblu de semne convenționale care constituie emblema unui stat, a unei provincii, a unui oraș, a unei familii nobile, a unei bresle etc.; armoarii. – Din fr. blason. DOOM
blazón s. n., pl. blazoáne
blazonului
BLAZÓN, blazoane, s. n. Ansamblu de semne convenționale care constituie emblema unui stat, a unei provincii, a unui oraș, a unei familii nobile, a unei bresle etc.; armoarii. – Din fr. blason. DOOM
blazón s. n., pl. blazoáne
blazând
BLAZÁ, blazez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină plictisit, dezgustat, indiferent. – Din fr. blaser. DOOM
blazá (a ~) vb., ind. prez. 3 blazeáză
blazînd
BLAZÁ, blazez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină plictisit, dezgustat, indiferent. – Din fr. blaser. DOOM
blazá (a ~) vb., ind. prez. 3 blazeáză
blază
BLÁZĂ s. f. Parte a unei instalații de distilare în formă de recipient în care se introduce amestecul de distilat. – Din germ. Blase.
blazări
BLAZÁRE s. f. Faptul de a (se) blaza. – V. blaza. DOOM
blazáre s. f., g.-d. art. blazắrii
blazării
BLAZÁRE s. f. Faptul de a (se) blaza. – V. blaza. DOOM
blazáre s. f., g.-d. art. blazắrii
blazările
BLAZÁRE s. f. Faptul de a (se) blaza. – V. blaza. DOOM
blazáre s. f., g.-d. art. blazắrii
blazărilor
BLAZÁRE s. f. Faptul de a (se) blaza. – V. blaza. DOOM
blazáre s. f., g.-d. art. blazắrii
bleaga
BLEG, BLEÁGĂ, blegi, -ge, adj. 1. (Despre animale) Cu urechi care atârnă în jos; clăpăug, blegit; (despre urechile animalelor) care atârnă în jos; (despre oameni) cu urechile îndepărtate de cap; (despre urechile oamenilor) îndepărtate de cap (și atârnând în jos). 2. Lipsit de energie, de voință (și prost). – Cf. sb. bleka. DOOM
bleg adj. m., pl. blegi; f. bleágă, pl. blége
bleah
BLEAU2, bleauri, s. n. (Reg.) Tablă de fier care îmbracă osia carului.[Var.: bleah, bleav s. n.] – Din ucr. bljacha, germ. Blech. DOOM
bleau2 (tablă) (reg.) s. n., art. bleául; pl. bleáuri
bleahă
bleahă, blehe s. f. om naiv / ușor de păcălit.
bleanda
BLEÁNDĂ2, blende, s. f. (Reg.) Lovitură, îmbrânceală, brânci. ♦ Tiflă. – Et. nec. DOOM
bleándă (sperietoare, brânci) (pop., reg.) s. f., g.-d. art. bléndei; pl. blénde
bleau
BLEAU2, bleauri, s. n. (Reg.) Tablă de fier care îmbracă osia carului.[Var.: bleah, bleav s. n.] – Din ucr. bljacha, germ. Blech. DOOM
bleau2 (tablă) (reg.) s. n., art. bleául; pl. bleáuri
bleaul
BLEAU2, bleauri, s. n. (Reg.) Tablă de fier care îmbracă osia carului.[Var.: bleah, bleav s. n.] – Din ucr. bljacha, germ. Blech. DOOM
bleau2 (tablă) (reg.) s. n., art. bleául; pl. bleáuri
bleaului
BLEAU2, bleauri, s. n. (Reg.) Tablă de fier care îmbracă osia carului.[Var.: bleah, bleav s. n.] – Din ucr. bljacha, germ. Blech. DOOM
bleau2 (tablă) (reg.) s. n., art. bleául; pl. bleáuri
bleauri
BLEAU2, bleauri, s. n. (Reg.) Tablă de fier care îmbracă osia carului.[Var.: bleah, bleav s. n.] – Din ucr. bljacha, germ. Blech. DOOM
bleau2 (tablă) (reg.) s. n., art. bleául; pl. bleáuri
bleaurile
BLEAU2, bleauri, s. n. (Reg.) Tablă de fier care îmbracă osia carului.[Var.: bleah, bleav s. n.] – Din ucr. bljacha, germ. Blech. DOOM
bleau2 (tablă) (reg.) s. n., art. bleául; pl. bleáuri
bleaurilor
BLEAU2, bleauri, s. n. (Reg.) Tablă de fier care îmbracă osia carului.[Var.: bleah, bleav s. n.] – Din ucr. bljacha, germ. Blech. DOOM
bleau2 (tablă) (reg.) s. n., art. bleául; pl. bleáuri
bleav
BLEAU2, bleauri, s. n. (Reg.) Tablă de fier care îmbracă osia carului.[Var.: bleah, bleav s. n.] – Din ucr. bljacha, germ. Blech. DOOM
bleau2 (tablă) (reg.) s. n., art. bleául; pl. bleáuri
bleașc
BLEAȘC interj. (Rar) Cuvânt care imită zgomotul umbletului prin băltoace. – Onomatopee. DOOM
bleașc (rar) interj.
bleașcă
BLEÁȘCĂ adv. (Reg.) Leoarcă. – Cf. b 1 e a ș c, f 1 e a ș c ă. DOOM
bleáșcă (reg.) adv.
blefarita
BLEFARÍTĂ, blefarite, s. f. Inflamație a pleoapelor. – Din fr. blépharite. DOOM
blefarítă s. f., g.-d. art. blefarítei; pl. blefaríte
blefarite
BLEFARÍTĂ, blefarite, s. f. Inflamație a pleoapelor. – Din fr. blépharite. DOOM
blefarítă s. f., g.-d. art. blefarítei; pl. blefaríte
blefaritei
BLEFARÍTĂ, blefarite, s. f. Inflamație a pleoapelor. – Din fr. blépharite. DOOM
blefarítă s. f., g.-d. art. blefarítei; pl. blefaríte
blefaritele
BLEFARÍTĂ, blefarite, s. f. Inflamație a pleoapelor. – Din fr. blépharite. DOOM
blefarítă s. f., g.-d. art. blefarítei; pl. blefaríte
blefaritelor
BLEFARÍTĂ, blefarite, s. f. Inflamație a pleoapelor. – Din fr. blépharite. DOOM
blefarítă s. f., g.-d. art. blefarítei; pl. blefaríte
blefaro
BLEFARO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) pleoape”. / < fr. blépharo-, cf. gr. blepharon – pleoapă].
blefaroconjunctivita
BLEFAROCONJUNCTIVÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a conjunctivei și a pleoapei. [< fr. blépharo-conjonctivite].
blefaroconjunctivite
BLEFAROCONJUNCTIVÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a conjunctivei și a pleoapei. [< fr. blépharo-conjonctivite].
blefaroconjunctivitei
BLEFAROCONJUNCTIVÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a conjunctivei și a pleoapei. [< fr. blépharo-conjonctivite].
blefarofimoză
BLEFAROFIMÓZĂ s.f. (Med.) Micșorare a deschiderii fantei palpebrale. [< fr. blépharophimosis, cf. gr. blepharon – pleoapă, phimosis – închidere].
blefaroftalmie
BLEFAROFTALMÍE s.f. (Med.) Inflamație simultană a pleoapelor și a conjunctivei. [< fr. blépharophtalmie].
blefaroplastie
BLEFAROPLASTÍE s.f. (Med.) Operație chirurgicală pentru repararea unei pleoape distruse sau deformate de o cicatrice. [< fr. blépharoplastie, cf. gr. blepharon – pleoapă, plastes – care modelează].
blefaroptoza
BLEFAROPTÓZĂ s.f. (Med.) Cădere a pleoapei superioare. [< fr. blépharoptose, cf. gr. blepharon – pleoapă, ptosis – cădere]. DOOM
blefaroptóză (-rop-to- / -ro-pto-) s. f., g.-d. art. blefaroptózei
blefaroptoze
BLEFAROPTÓZĂ s.f. (Med.) Cădere a pleoapei superioare. [< fr. blépharoptose, cf. gr. blepharon – pleoapă, ptosis – cădere]. DOOM
blefaroptóză (-rop-to- / -ro-pto-) s. f., g.-d. art. blefaroptózei
blefaroptozei
BLEFAROPTÓZĂ s.f. (Med.) Cădere a pleoapei superioare. [< fr. blépharoptose, cf. gr. blepharon – pleoapă, ptosis – cădere]. DOOM
blefaroptóză (-rop-to- / -ro-pto-) s. f., g.-d. art. blefaroptózei
blefarorafie
BLEFARORAFÍE s.f. (Med.) Sutură a pleoapelor pentru protecția ochiului în caz de logoftalmie; tarsorafie (2). [< fr. blépharorraphie, gr. blepharon – pleoapă, rhaphe – sutură].
blefarospasm
BLEFAROSPÁSM s.n. (Med.) Contracție spasmodică, involuntară, a mușchiului orbicular al pleoapelor. [< fr. blépharospasme].
blefarostat
BLEFAROSTÁT s.n. (Med.) Instrument care fixează pleoapele în timpul operațiilor de ochi. [< fr. blépharostat].
blefarostenoză
BLEFAROSTENÓZĂ s.f. (Med.) Îngustare a pleoapei. [< fr. blépharosténose].
bleg
BLEG, BLEÁGĂ, blegi, -ge, adj. 1. (Despre animale) Cu urechi care atârnă în jos; clăpăug, blegit; (despre urechile animalelor) care atârnă în jos; (despre oameni) cu urechile îndepărtate de cap; (despre urechile oamenilor) îndepărtate de cap (și atârnând în jos). 2. Lipsit de energie, de voință (și prost). – Cf. sb. bleka. DOOM
bleg adj. m., pl. blegi; f. bleágă, pl. blége
blege
BLEG, BLEÁGĂ, blegi, -ge, adj. 1. (Despre animale) Cu urechi care atârnă în jos; clăpăug, blegit; (despre urechile animalelor) care atârnă în jos; (despre oameni) cu urechile îndepărtate de cap; (despre urechile oamenilor) îndepărtate de cap (și atârnând în jos). 2. Lipsit de energie, de voință (și prost). – Cf. sb. bleka. DOOM
bleg adj. m., pl. blegi; f. bleágă, pl. blége
blegea
BLEGÍ, blegesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre urechi) A se face bleg (1). 2. (Despre oameni) A deveni bleg (2); a se bleojdi2. – Din bleg. DOOM
blegí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blegésc, imperf. 3 sg. blegeá; conj. prez. 3 să blegeáscă
blegeai
BLEGÍ, blegesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre urechi) A se face bleg (1). 2. (Despre oameni) A deveni bleg (2); a se bleojdi2. – Din bleg. DOOM
blegí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blegésc, imperf. 3 sg. blegeá; conj. prez. 3 să blegeáscă
blegeam
BLEGÍ, blegesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre urechi) A se face bleg (1). 2. (Despre oameni) A deveni bleg (2); a se bleojdi2. – Din bleg. DOOM
blegí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blegésc, imperf. 3 sg. blegeá; conj. prez. 3 să blegeáscă
blegească
BLEGÍ, blegesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre urechi) A se face bleg (1). 2. (Despre oameni) A deveni bleg (2); a se bleojdi2. – Din bleg. DOOM
blegí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blegésc, imperf. 3 sg. blegeá; conj. prez. 3 să blegeáscă
blegeau
BLEGÍ, blegesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre urechi) A se face bleg (1). 2. (Despre oameni) A deveni bleg (2); a se bleojdi2. – Din bleg. DOOM
blegí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blegésc, imperf. 3 sg. blegeá; conj. prez. 3 să blegeáscă
blegeați
BLEGÍ, blegesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre urechi) A se face bleg (1). 2. (Despre oameni) A deveni bleg (2); a se bleojdi2. – Din bleg. DOOM
blegí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blegésc, imperf. 3 sg. blegeá; conj. prez. 3 să blegeáscă
blegei
BLEG, BLEÁGĂ, blegi, -ge, adj. 1. (Despre animale) Cu urechi care atârnă în jos; clăpăug, blegit; (despre urechile animalelor) care atârnă în jos; (despre oameni) cu urechile îndepărtate de cap; (despre urechile oamenilor) îndepărtate de cap (și atârnând în jos). 2. Lipsit de energie, de voință (și prost). – Cf. sb. bleka. DOOM
bleg adj. m., pl. blegi; f. bleágă, pl. blége
blegele
BLEG, BLEÁGĂ, blegi, -ge, adj. 1. (Despre animale) Cu urechi care atârnă în jos; clăpăug, blegit; (despre urechile animalelor) care atârnă în jos; (despre oameni) cu urechile îndepărtate de cap; (despre urechile oamenilor) îndepărtate de cap (și atârnând în jos). 2. Lipsit de energie, de voință (și prost). – Cf. sb. bleka. DOOM
bleg adj. m., pl. blegi; f. bleágă, pl. blége
blegelor
BLEG, BLEÁGĂ, blegi, -ge, adj. 1. (Despre animale) Cu urechi care atârnă în jos; clăpăug, blegit; (despre urechile animalelor) care atârnă în jos; (despre oameni) cu urechile îndepărtate de cap; (despre urechile oamenilor) îndepărtate de cap (și atârnând în jos). 2. Lipsit de energie, de voință (și prost). – Cf. sb. bleka. DOOM
bleg adj. m., pl. blegi; f. bleágă, pl. blége
blegesc
BLEGÍ, blegesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre urechi) A se face bleg (1). 2. (Despre oameni) A deveni bleg (2); a se bleojdi2. – Din bleg. DOOM
blegí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blegésc, imperf. 3 sg. blegeá; conj. prez. 3 să blegeáscă
blegește
BLEGÍ, blegesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre urechi) A se face bleg (1). 2. (Despre oameni) A deveni bleg (2); a se bleojdi2. – Din bleg. DOOM
blegí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blegésc, imperf. 3 sg. blegeá; conj. prez. 3 să blegeáscă
blegești
BLEGÍ, blegesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre urechi) A se face bleg (1). 2. (Despre oameni) A deveni bleg (2); a se bleojdi2. – Din bleg. DOOM
blegí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blegésc, imperf. 3 sg. blegeá; conj. prez. 3 să blegeáscă
blegi
BLEG, BLEÁGĂ, blegi, -ge, adj. 1. (Despre animale) Cu urechi care atârnă în jos; clăpăug, blegit; (despre urechile animalelor) care atârnă în jos; (despre oameni) cu urechile îndepărtate de cap; (despre urechile oamenilor) îndepărtate de cap (și atârnând în jos). 2. Lipsit de energie, de voință (și prost). – Cf. sb. bleka. DOOM
bleg adj. m., pl. blegi; f. bleágă, pl. blége
blegi
BLEGÍ, blegesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre urechi) A se face bleg (1). 2. (Despre oameni) A deveni bleg (2); a se bleojdi2. – Din bleg. DOOM
blegí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blegésc, imperf. 3 sg. blegeá; conj. prez. 3 să blegeáscă
blegii
BLEG, BLEÁGĂ, blegi, -ge, adj. 1. (Despre animale) Cu urechi care atârnă în jos; clăpăug, blegit; (despre urechile animalelor) care atârnă în jos; (despre oameni) cu urechile îndepărtate de cap; (despre urechile oamenilor) îndepărtate de cap (și atârnând în jos). 2. Lipsit de energie, de voință (și prost). – Cf. sb. bleka. DOOM
bleg adj. m., pl. blegi; f. bleágă, pl. blége
blegii
BLEGÍ, blegesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre urechi) A se face bleg (1). 2. (Despre oameni) A deveni bleg (2); a se bleojdi2. – Din bleg. DOOM
blegí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blegésc, imperf. 3 sg. blegeá; conj. prez. 3 să blegeáscă
blegilor
BLEG, BLEÁGĂ, blegi, -ge, adj. 1. (Despre animale) Cu urechi care atârnă în jos; clăpăug, blegit; (despre urechile animalelor) care atârnă în jos; (despre oameni) cu urechile îndepărtate de cap; (despre urechile oamenilor) îndepărtate de cap (și atârnând în jos). 2. Lipsit de energie, de voință (și prost). – Cf. sb. bleka. DOOM
bleg adj. m., pl. blegi; f. bleágă, pl. blége
blegim
BLEGÍ, blegesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre urechi) A se face bleg (1). 2. (Despre oameni) A deveni bleg (2); a se bleojdi2. – Din bleg. DOOM
blegí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blegésc, imperf. 3 sg. blegeá; conj. prez. 3 să blegeáscă
blegind
BLEGÍ, blegesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre urechi) A se face bleg (1). 2. (Despre oameni) A deveni bleg (2); a se bleojdi2. – Din bleg. DOOM
blegí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blegésc, imperf. 3 sg. blegeá; conj. prez. 3 să blegeáscă
blegire
BLEGÍ, blegesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre urechi) A se face bleg (1). 2. (Despre oameni) A deveni bleg (2); a se bleojdi2. – Din bleg. DOOM
blegí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blegésc, imperf. 3 sg. blegeá; conj. prez. 3 să blegeáscă
blegire
BLEGÍ, blegesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre urechi) A se face bleg (1). 2. (Despre oameni) A deveni bleg (2); a se bleojdi2. – Din bleg.
blegiră
BLEGÍ, blegesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre urechi) A se face bleg (1). 2. (Despre oameni) A deveni bleg (2); a se bleojdi2. – Din bleg. DOOM
blegí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blegésc, imperf. 3 sg. blegeá; conj. prez. 3 să blegeáscă
blegirăm
BLEGÍ, blegesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre urechi) A se face bleg (1). 2. (Despre oameni) A deveni bleg (2); a se bleojdi2. – Din bleg. DOOM
blegí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blegésc, imperf. 3 sg. blegeá; conj. prez. 3 să blegeáscă
blegirăți
BLEGÍ, blegesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre urechi) A se face bleg (1). 2. (Despre oameni) A deveni bleg (2); a se bleojdi2. – Din bleg. DOOM
blegí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blegésc, imperf. 3 sg. blegeá; conj. prez. 3 să blegeáscă
blegise
BLEGÍ, blegesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre urechi) A se face bleg (1). 2. (Despre oameni) A deveni bleg (2); a se bleojdi2. – Din bleg. DOOM
blegí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blegésc, imperf. 3 sg. blegeá; conj. prez. 3 să blegeáscă
blegisem
BLEGÍ, blegesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre urechi) A se face bleg (1). 2. (Despre oameni) A deveni bleg (2); a se bleojdi2. – Din bleg. DOOM
blegí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blegésc, imperf. 3 sg. blegeá; conj. prez. 3 să blegeáscă
blegiseră
BLEGÍ, blegesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre urechi) A se face bleg (1). 2. (Despre oameni) A deveni bleg (2); a se bleojdi2. – Din bleg. DOOM
blegí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blegésc, imperf. 3 sg. blegeá; conj. prez. 3 să blegeáscă
blegiserăm
BLEGÍ, blegesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre urechi) A se face bleg (1). 2. (Despre oameni) A deveni bleg (2); a se bleojdi2. – Din bleg. DOOM
blegí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blegésc, imperf. 3 sg. blegeá; conj. prez. 3 să blegeáscă
blegiserăți
BLEGÍ, blegesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre urechi) A se face bleg (1). 2. (Despre oameni) A deveni bleg (2); a se bleojdi2. – Din bleg. DOOM
blegí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blegésc, imperf. 3 sg. blegeá; conj. prez. 3 să blegeáscă
blegiseși
BLEGÍ, blegesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre urechi) A se face bleg (1). 2. (Despre oameni) A deveni bleg (2); a se bleojdi2. – Din bleg. DOOM
blegí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blegésc, imperf. 3 sg. blegeá; conj. prez. 3 să blegeáscă
blegiseți
BLEGÍ, blegesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre urechi) A se face bleg (1). 2. (Despre oameni) A deveni bleg (2); a se bleojdi2. – Din bleg. DOOM
blegí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blegésc, imperf. 3 sg. blegeá; conj. prez. 3 să blegeáscă
blegit
BLEGÍ, blegesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre urechi) A se face bleg (1). 2. (Despre oameni) A deveni bleg (2); a se bleojdi2. – Din bleg. DOOM
blegí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blegésc, imperf. 3 sg. blegeá; conj. prez. 3 să blegeáscă
blegit
BLEGÍT, -Ă, blegiți, -te, adj. Bleg (1). – V. blegi.
blegita
BLEGÍT, -Ă, blegiți, -te, adj. Bleg (1). – V. blegi.
blegite
BLEGÍT, -Ă, blegiți, -te, adj. Bleg (1). – V. blegi.
blegitei
BLEGÍT, -Ă, blegiți, -te, adj. Bleg (1). – V. blegi.
blegitele
BLEGÍT, -Ă, blegiți, -te, adj. Bleg (1). – V. blegi.
blegitelor
BLEGÍT, -Ă, blegiți, -te, adj. Bleg (1). – V. blegi.
blegitul
BLEGÍT, -Ă, blegiți, -te, adj. Bleg (1). – V. blegi.
blegitului
BLEGÍT, -Ă, blegiți, -te, adj. Bleg (1). – V. blegi.
blegiși
BLEGÍ, blegesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre urechi) A se face bleg (1). 2. (Despre oameni) A deveni bleg (2); a se bleojdi2. – Din bleg. DOOM
blegí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blegésc, imperf. 3 sg. blegeá; conj. prez. 3 să blegeáscă
blegiți
BLEGÍ, blegesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre urechi) A se face bleg (1). 2. (Despre oameni) A deveni bleg (2); a se bleojdi2. – Din bleg. DOOM
blegí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blegésc, imperf. 3 sg. blegeá; conj. prez. 3 să blegeáscă
blegiți
BLEGÍT, -Ă, blegiți, -te, adj. Bleg (1). – V. blegi.
blegiții
BLEGÍT, -Ă, blegiți, -te, adj. Bleg (1). – V. blegi.
blegiților
BLEGÍT, -Ă, blegiți, -te, adj. Bleg (1). – V. blegi.
blegul
BLEG, BLEÁGĂ, blegi, -ge, adj. 1. (Despre animale) Cu urechi care atârnă în jos; clăpăug, blegit; (despre urechile animalelor) care atârnă în jos; (despre oameni) cu urechile îndepărtate de cap; (despre urechile oamenilor) îndepărtate de cap (și atârnând în jos). 2. Lipsit de energie, de voință (și prost). – Cf. sb. bleka. DOOM
bleg adj. m., pl. blegi; f. bleágă, pl. blége
blegului
BLEG, BLEÁGĂ, blegi, -ge, adj. 1. (Despre animale) Cu urechi care atârnă în jos; clăpăug, blegit; (despre urechile animalelor) care atârnă în jos; (despre oameni) cu urechile îndepărtate de cap; (despre urechile oamenilor) îndepărtate de cap (și atârnând în jos). 2. Lipsit de energie, de voință (și prost). – Cf. sb. bleka. DOOM
bleg adj. m., pl. blegi; f. bleágă, pl. blége
blehăi
BLEHĂÍ, bléhăi, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A lătra. 2. Intranz. Fig. A vorbi într-una și fără rost. – Onomatopee. DOOM
blehăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 bléhăie, imperf. 3 sg. blehăiá; conj. prez. 3 să bléhăie
blehăia
BLEHĂÍ, bléhăi, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A lătra. 2. Intranz. Fig. A vorbi într-una și fără rost. – Onomatopee. DOOM
blehăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 bléhăie, imperf. 3 sg. blehăiá; conj. prez. 3 să bléhăie
blehăiai
BLEHĂÍ, bléhăi, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A lătra. 2. Intranz. Fig. A vorbi într-una și fără rost. – Onomatopee. DOOM
blehăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 bléhăie, imperf. 3 sg. blehăiá; conj. prez. 3 să bléhăie
blehăiam
BLEHĂÍ, bléhăi, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A lătra. 2. Intranz. Fig. A vorbi într-una și fără rost. – Onomatopee. DOOM
blehăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 bléhăie, imperf. 3 sg. blehăiá; conj. prez. 3 să bléhăie
blehăiau
BLEHĂÍ, bléhăi, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A lătra. 2. Intranz. Fig. A vorbi într-una și fără rost. – Onomatopee. DOOM
blehăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 bléhăie, imperf. 3 sg. blehăiá; conj. prez. 3 să bléhăie
blehăiați
BLEHĂÍ, bléhăi, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A lătra. 2. Intranz. Fig. A vorbi într-una și fără rost. – Onomatopee. DOOM
blehăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 bléhăie, imperf. 3 sg. blehăiá; conj. prez. 3 să bléhăie
blehăie
BLEHĂÍ, bléhăi, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A lătra. 2. Intranz. Fig. A vorbi într-una și fără rost. – Onomatopee. DOOM
blehăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 bléhăie, imperf. 3 sg. blehăiá; conj. prez. 3 să bléhăie
blehăii
BLEHĂÍ, bléhăi, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A lătra. 2. Intranz. Fig. A vorbi într-una și fără rost. – Onomatopee. DOOM
blehăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 bléhăie, imperf. 3 sg. blehăiá; conj. prez. 3 să bléhăie
blehăim
BLEHĂÍ, bléhăi, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A lătra. 2. Intranz. Fig. A vorbi într-una și fără rost. – Onomatopee. DOOM
blehăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 bléhăie, imperf. 3 sg. blehăiá; conj. prez. 3 să bléhăie
blehăind
BLEHĂÍ, bléhăi, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A lătra. 2. Intranz. Fig. A vorbi într-una și fără rost. – Onomatopee. DOOM
blehăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 bléhăie, imperf. 3 sg. blehăiá; conj. prez. 3 să bléhăie
blehăire
BLEHĂÍ, bléhăi, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A lătra. 2. Intranz. Fig. A vorbi într-una și fără rost. – Onomatopee. DOOM
blehăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 bléhăie, imperf. 3 sg. blehăiá; conj. prez. 3 să bléhăie
blehăire
BLEHĂÍ, bléhăi, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A lătra. 2. Intranz. Fig. A vorbi într-una și fără rost. – Onomatopee.
blehăiră
BLEHĂÍ, bléhăi, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A lătra. 2. Intranz. Fig. A vorbi într-una și fără rost. – Onomatopee. DOOM
blehăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 bléhăie, imperf. 3 sg. blehăiá; conj. prez. 3 să bléhăie
blehăirăm
BLEHĂÍ, bléhăi, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A lătra. 2. Intranz. Fig. A vorbi într-una și fără rost. – Onomatopee. DOOM
blehăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 bléhăie, imperf. 3 sg. blehăiá; conj. prez. 3 să bléhăie
blehăirăți
BLEHĂÍ, bléhăi, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A lătra. 2. Intranz. Fig. A vorbi într-una și fără rost. – Onomatopee. DOOM
blehăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 bléhăie, imperf. 3 sg. blehăiá; conj. prez. 3 să bléhăie
blehăise
BLEHĂÍ, bléhăi, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A lătra. 2. Intranz. Fig. A vorbi într-una și fără rost. – Onomatopee. DOOM
blehăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 bléhăie, imperf. 3 sg. blehăiá; conj. prez. 3 să bléhăie
blehăisem
BLEHĂÍ, bléhăi, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A lătra. 2. Intranz. Fig. A vorbi într-una și fără rost. – Onomatopee. DOOM
blehăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 bléhăie, imperf. 3 sg. blehăiá; conj. prez. 3 să bléhăie
blehăiseră
BLEHĂÍ, bléhăi, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A lătra. 2. Intranz. Fig. A vorbi într-una și fără rost. – Onomatopee. DOOM
blehăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 bléhăie, imperf. 3 sg. blehăiá; conj. prez. 3 să bléhăie
blehăiserăm
BLEHĂÍ, bléhăi, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A lătra. 2. Intranz. Fig. A vorbi într-una și fără rost. – Onomatopee. DOOM
blehăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 bléhăie, imperf. 3 sg. blehăiá; conj. prez. 3 să bléhăie
blehăiserăți
BLEHĂÍ, bléhăi, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A lătra. 2. Intranz. Fig. A vorbi într-una și fără rost. – Onomatopee. DOOM
blehăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 bléhăie, imperf. 3 sg. blehăiá; conj. prez. 3 să bléhăie
blehăiseși
BLEHĂÍ, bléhăi, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A lătra. 2. Intranz. Fig. A vorbi într-una și fără rost. – Onomatopee. DOOM
blehăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 bléhăie, imperf. 3 sg. blehăiá; conj. prez. 3 să bléhăie
blehăiseți
BLEHĂÍ, bléhăi, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A lătra. 2. Intranz. Fig. A vorbi într-una și fără rost. – Onomatopee. DOOM
blehăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 bléhăie, imperf. 3 sg. blehăiá; conj. prez. 3 să bléhăie
blehăit
BLEHĂÍ, bléhăi, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A lătra. 2. Intranz. Fig. A vorbi într-una și fără rost. – Onomatopee. DOOM
blehăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 bléhăie, imperf. 3 sg. blehăiá; conj. prez. 3 să bléhăie
blehăit
BLEHĂÍ, bléhăi, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A lătra. 2. Intranz. Fig. A vorbi într-una și fără rost. – Onomatopee.
blehăiși
BLEHĂÍ, bléhăi, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A lătra. 2. Intranz. Fig. A vorbi într-una și fără rost. – Onomatopee. DOOM
blehăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 bléhăie, imperf. 3 sg. blehăiá; conj. prez. 3 să bléhăie
blehăiți
BLEHĂÍ, bléhăi, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A lătra. 2. Intranz. Fig. A vorbi într-una și fără rost. – Onomatopee. DOOM
blehăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 bléhăie, imperf. 3 sg. blehăiá; conj. prez. 3 să bléhăie
blejdi
BLEJDÍ vb. IV v. bleojdi1.
blenda
BLÉNDĂ, blende, s. f. 1. Sulfură naturală de zinc de culoare gălbuie, principal minereu de zinc. 2. (Cin.) Suprafață metalizată folosită pentru reflectarea și difuziunea luminii. – Din germ. Blende, fr. blende. DOOM
bléndă (rocă, element foto) s. f., g.-d. art. bléndei; pl. blénde
blende
BLEÁNDĂ2, blende, s. f. (Reg.) Lovitură, îmbrânceală, brânci. ♦ Tiflă. – Et. nec. DOOM
bleándă (sperietoare, brânci) (pop., reg.) s. f., g.-d. art. bléndei; pl. blénde
blende
BLÉNDĂ, blende, s. f. 1. Sulfură naturală de zinc de culoare gălbuie, principal minereu de zinc. 2. (Cin.) Suprafață metalizată folosită pentru reflectarea și difuziunea luminii. – Din germ. Blende, fr. blende. DOOM
bléndă (rocă, element foto) s. f., g.-d. art. bléndei; pl. blénde
blendei
BLEÁNDĂ2, blende, s. f. (Reg.) Lovitură, îmbrânceală, brânci. ♦ Tiflă. – Et. nec. DOOM
bleándă (sperietoare, brânci) (pop., reg.) s. f., g.-d. art. bléndei; pl. blénde
blendei
BLÉNDĂ, blende, s. f. 1. Sulfură naturală de zinc de culoare gălbuie, principal minereu de zinc. 2. (Cin.) Suprafață metalizată folosită pentru reflectarea și difuziunea luminii. – Din germ. Blende, fr. blende. DOOM
bléndă (rocă, element foto) s. f., g.-d. art. bléndei; pl. blénde
blendele
BLEÁNDĂ2, blende, s. f. (Reg.) Lovitură, îmbrânceală, brânci. ♦ Tiflă. – Et. nec. DOOM
bleándă (sperietoare, brânci) (pop., reg.) s. f., g.-d. art. bléndei; pl. blénde
blendele
BLÉNDĂ, blende, s. f. 1. Sulfură naturală de zinc de culoare gălbuie, principal minereu de zinc. 2. (Cin.) Suprafață metalizată folosită pentru reflectarea și difuziunea luminii. – Din germ. Blende, fr. blende. DOOM
bléndă (rocă, element foto) s. f., g.-d. art. bléndei; pl. blénde
blendelor
BLEÁNDĂ2, blende, s. f. (Reg.) Lovitură, îmbrânceală, brânci. ♦ Tiflă. – Et. nec. DOOM
bleándă (sperietoare, brânci) (pop., reg.) s. f., g.-d. art. bléndei; pl. blénde
blendelor
BLÉNDĂ, blende, s. f. 1. Sulfură naturală de zinc de culoare gălbuie, principal minereu de zinc. 2. (Cin.) Suprafață metalizată folosită pentru reflectarea și difuziunea luminii. – Din germ. Blende, fr. blende. DOOM
bléndă (rocă, element foto) s. f., g.-d. art. bléndei; pl. blénde
blendărău
blendărău, blendărăi s. m. bătrân ramolit.
bleno
BLENO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) mucoasă”. [< fr. blenno-, cf. gr. blenna – mucozitate].
blenoragia
BLENORAGÍE, blenoragii, s. f. Boală venerică contagioasă, manifestată prin mâncărime, senzație de usturime, scurgeri purulente etc.; gonoree. – Din fr. blennorragie. DOOM
blenoragíe s. f., art. blenoragía, g.-d. art. blenoragíei; pl. blenoragíi, art. blenoragíile
blenoragic
BLENORÁGIC, -Ă, blenoragici, -ce, adj. Care ține de blenoragie, privitor la blenoragie. – Din fr. blennorragique. DOOM
blenorágic adj. m., pl. blenorágici; f. blenorágică, pl. blenorágice
blenoragica
BLENORÁGIC, -Ă, blenoragici, -ce, adj. Care ține de blenoragie, privitor la blenoragie. – Din fr. blennorragique. DOOM
blenorágic adj. m., pl. blenorágici; f. blenorágică, pl. blenorágice
blenoragice
BLENORÁGIC, -Ă, blenoragici, -ce, adj. Care ține de blenoragie, privitor la blenoragie. – Din fr. blennorragique. DOOM
blenorágic adj. m., pl. blenorágici; f. blenorágică, pl. blenorágice
blenoragicei
BLENORÁGIC, -Ă, blenoragici, -ce, adj. Care ține de blenoragie, privitor la blenoragie. – Din fr. blennorragique. DOOM
blenorágic adj. m., pl. blenorágici; f. blenorágică, pl. blenorágice
blenoragicele
BLENORÁGIC, -Ă, blenoragici, -ce, adj. Care ține de blenoragie, privitor la blenoragie. – Din fr. blennorragique. DOOM
blenorágic adj. m., pl. blenorágici; f. blenorágică, pl. blenorágice
blenoragicelor
BLENORÁGIC, -Ă, blenoragici, -ce, adj. Care ține de blenoragie, privitor la blenoragie. – Din fr. blennorragique. DOOM
blenorágic adj. m., pl. blenorágici; f. blenorágică, pl. blenorágice
blenoragici
BLENORÁGIC, -Ă, blenoragici, -ce, adj. Care ține de blenoragie, privitor la blenoragie. – Din fr. blennorragique. DOOM
blenorágic adj. m., pl. blenorágici; f. blenorágică, pl. blenorágice
blenoragicii
BLENORÁGIC, -Ă, blenoragici, -ce, adj. Care ține de blenoragie, privitor la blenoragie. – Din fr. blennorragique. DOOM
blenorágic adj. m., pl. blenorágici; f. blenorágică, pl. blenorágice
blenoragicilor
BLENORÁGIC, -Ă, blenoragici, -ce, adj. Care ține de blenoragie, privitor la blenoragie. – Din fr. blennorragique. DOOM
blenorágic adj. m., pl. blenorágici; f. blenorágică, pl. blenorágice
blenoragicul
BLENORÁGIC, -Ă, blenoragici, -ce, adj. Care ține de blenoragie, privitor la blenoragie. – Din fr. blennorragique. DOOM
blenorágic adj. m., pl. blenorágici; f. blenorágică, pl. blenorágice
blenoragicului
BLENORÁGIC, -Ă, blenoragici, -ce, adj. Care ține de blenoragie, privitor la blenoragie. – Din fr. blennorragique. DOOM
blenorágic adj. m., pl. blenorágici; f. blenorágică, pl. blenorágice
blenoragie
BLENORAGÍE, blenoragii, s. f. Boală venerică contagioasă, manifestată prin mâncărime, senzație de usturime, scurgeri purulente etc.; gonoree. – Din fr. blennorragie. DOOM
blenoragíe s. f., art. blenoragía, g.-d. art. blenoragíei; pl. blenoragíi, art. blenoragíile
blenoragiei
BLENORAGÍE, blenoragii, s. f. Boală venerică contagioasă, manifestată prin mâncărime, senzație de usturime, scurgeri purulente etc.; gonoree. – Din fr. blennorragie. DOOM
blenoragíe s. f., art. blenoragía, g.-d. art. blenoragíei; pl. blenoragíi, art. blenoragíile
blenoragii
BLENORAGÍE, blenoragii, s. f. Boală venerică contagioasă, manifestată prin mâncărime, senzație de usturime, scurgeri purulente etc.; gonoree. – Din fr. blennorragie. DOOM
blenoragíe s. f., art. blenoragía, g.-d. art. blenoragíei; pl. blenoragíi, art. blenoragíile
blenoragiile
BLENORAGÍE, blenoragii, s. f. Boală venerică contagioasă, manifestată prin mâncărime, senzație de usturime, scurgeri purulente etc.; gonoree. – Din fr. blennorragie. DOOM
blenoragíe s. f., art. blenoragía, g.-d. art. blenoragíei; pl. blenoragíi, art. blenoragíile
blenoragiilor
BLENORAGÍE, blenoragii, s. f. Boală venerică contagioasă, manifestată prin mâncărime, senzație de usturime, scurgeri purulente etc.; gonoree. – Din fr. blennorragie. DOOM
blenoragíe s. f., art. blenoragía, g.-d. art. blenoragíei; pl. blenoragíi, art. blenoragíile
blenoree
BLENORÉE s.f. Blenoragie. [Pron. -re-e. / < fr. blennorrhée, cf. gr. blennorhoe < blenna – mucozitate, rhein – a curge]. DOOM
blenorée s. f., art. blenoréea, g.-d. blenorée, art. blenoréei; pl. blenorée
blenoreea
BLENORÉE s.f. Blenoragie. [Pron. -re-e. / < fr. blennorrhée, cf. gr. blennorhoe < blenna – mucozitate, rhein – a curge]. DOOM
blenorée s. f., art. blenoréea, g.-d. blenorée, art. blenoréei; pl. blenorée
blenoreei
BLENORÉE s.f. Blenoragie. [Pron. -re-e. / < fr. blennorrhée, cf. gr. blennorhoe < blenna – mucozitate, rhein – a curge]. DOOM
blenorée s. f., art. blenoréea, g.-d. blenorée, art. blenoréei; pl. blenorée
blenoreele
BLENORÉE s.f. Blenoragie. [Pron. -re-e. / < fr. blennorrhée, cf. gr. blennorhoe < blenna – mucozitate, rhein – a curge]. DOOM
blenorée s. f., art. blenoréea, g.-d. blenorée, art. blenoréei; pl. blenorée
blenoreelor
BLENORÉE s.f. Blenoragie. [Pron. -re-e. / < fr. blennorrhée, cf. gr. blennorhoe < blenna – mucozitate, rhein – a curge]. DOOM
blenorée s. f., art. blenoréea, g.-d. blenorée, art. blenoréei; pl. blenorée
bleoata
BLEOT, BLEOÁTĂ, bleoți, bleoate, adj. (Reg.; adesea substantivat) Prost, nătâng. – Din germ. blöd. DOOM
bleot (reg.) adj. m., pl. bleoți; f. bleoátă, pl. bleoáte
bleoate
BLEOT, BLEOÁTĂ, bleoți, bleoate, adj. (Reg.; adesea substantivat) Prost, nătâng. – Din germ. blöd. DOOM
bleot (reg.) adj. m., pl. bleoți; f. bleoátă, pl. bleoáte
bleoatei
BLEOT, BLEOÁTĂ, bleoți, bleoate, adj. (Reg.; adesea substantivat) Prost, nătâng. – Din germ. blöd. DOOM
bleot (reg.) adj. m., pl. bleoți; f. bleoátă, pl. bleoáte
bleoatele
BLEOT, BLEOÁTĂ, bleoți, bleoate, adj. (Reg.; adesea substantivat) Prost, nătâng. – Din germ. blöd. DOOM
bleot (reg.) adj. m., pl. bleoți; f. bleoátă, pl. bleoáte
bleoatelor
BLEOT, BLEOÁTĂ, bleoți, bleoate, adj. (Reg.; adesea substantivat) Prost, nătâng. – Din germ. blöd. DOOM
bleot (reg.) adj. m., pl. bleoți; f. bleoátă, pl. bleoáte
bleoașcă
BLEOÁȘCĂ adj. invar. v. bleáșcă.
bleojdea
BLEOJDÍ1, bleojdesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg. și fam.) A(-și) holba (ochii); a (se) zgâi. – Et. nec. DOOM
bleojdí (a ~) (pop.) (bleoj-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleojdésc, imperf. 3 sg. bleojdeá; conj. prez. 3 să bleojdeáscă
bleojdea
BLEOJDÍ2, bleojdesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. A lăsa să atârne în jos; a pleoști. 2. Refl. A se blegi (2). – Et. nec. DOOM
bleojdí (a ~) (pop.) (bleoj-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleojdésc, imperf. 3 sg. bleojdeá; conj. prez. 3 să bleojdeáscă
bleojdeai
BLEOJDÍ1, bleojdesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg. și fam.) A(-și) holba (ochii); a (se) zgâi. – Et. nec. DOOM
bleojdí (a ~) (pop.) (bleoj-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleojdésc, imperf. 3 sg. bleojdeá; conj. prez. 3 să bleojdeáscă
bleojdeai
BLEOJDÍ2, bleojdesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. A lăsa să atârne în jos; a pleoști. 2. Refl. A se blegi (2). – Et. nec. DOOM
bleojdí (a ~) (pop.) (bleoj-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleojdésc, imperf. 3 sg. bleojdeá; conj. prez. 3 să bleojdeáscă
bleojdeam
BLEOJDÍ1, bleojdesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg. și fam.) A(-și) holba (ochii); a (se) zgâi. – Et. nec. DOOM
bleojdí (a ~) (pop.) (bleoj-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleojdésc, imperf. 3 sg. bleojdeá; conj. prez. 3 să bleojdeáscă
bleojdeam
BLEOJDÍ2, bleojdesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. A lăsa să atârne în jos; a pleoști. 2. Refl. A se blegi (2). – Et. nec. DOOM
bleojdí (a ~) (pop.) (bleoj-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleojdésc, imperf. 3 sg. bleojdeá; conj. prez. 3 să bleojdeáscă
bleojdească
BLEOJDÍ1, bleojdesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg. și fam.) A(-și) holba (ochii); a (se) zgâi. – Et. nec. DOOM
bleojdí (a ~) (pop.) (bleoj-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleojdésc, imperf. 3 sg. bleojdeá; conj. prez. 3 să bleojdeáscă
bleojdească
BLEOJDÍ2, bleojdesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. A lăsa să atârne în jos; a pleoști. 2. Refl. A se blegi (2). – Et. nec. DOOM
bleojdí (a ~) (pop.) (bleoj-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleojdésc, imperf. 3 sg. bleojdeá; conj. prez. 3 să bleojdeáscă
bleojdeau
BLEOJDÍ1, bleojdesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg. și fam.) A(-și) holba (ochii); a (se) zgâi. – Et. nec. DOOM
bleojdí (a ~) (pop.) (bleoj-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleojdésc, imperf. 3 sg. bleojdeá; conj. prez. 3 să bleojdeáscă
bleojdeau
BLEOJDÍ2, bleojdesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. A lăsa să atârne în jos; a pleoști. 2. Refl. A se blegi (2). – Et. nec. DOOM
bleojdí (a ~) (pop.) (bleoj-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleojdésc, imperf. 3 sg. bleojdeá; conj. prez. 3 să bleojdeáscă
bleojdeați
BLEOJDÍ1, bleojdesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg. și fam.) A(-și) holba (ochii); a (se) zgâi. – Et. nec. DOOM
bleojdí (a ~) (pop.) (bleoj-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleojdésc, imperf. 3 sg. bleojdeá; conj. prez. 3 să bleojdeáscă
bleojdeați
BLEOJDÍ2, bleojdesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. A lăsa să atârne în jos; a pleoști. 2. Refl. A se blegi (2). – Et. nec. DOOM
bleojdí (a ~) (pop.) (bleoj-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleojdésc, imperf. 3 sg. bleojdeá; conj. prez. 3 să bleojdeáscă
bleojdesc
BLEOJDÍ1, bleojdesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg. și fam.) A(-și) holba (ochii); a (se) zgâi. – Et. nec. DOOM
bleojdí (a ~) (pop.) (bleoj-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleojdésc, imperf. 3 sg. bleojdeá; conj. prez. 3 să bleojdeáscă
bleojdesc
BLEOJDÍ2, bleojdesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. A lăsa să atârne în jos; a pleoști. 2. Refl. A se blegi (2). – Et. nec. DOOM
bleojdí (a ~) (pop.) (bleoj-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleojdésc, imperf. 3 sg. bleojdeá; conj. prez. 3 să bleojdeáscă
bleojdește
BLEOJDÍ1, bleojdesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg. și fam.) A(-și) holba (ochii); a (se) zgâi. – Et. nec. DOOM
bleojdí (a ~) (pop.) (bleoj-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleojdésc, imperf. 3 sg. bleojdeá; conj. prez. 3 să bleojdeáscă
bleojdește
BLEOJDÍ2, bleojdesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. A lăsa să atârne în jos; a pleoști. 2. Refl. A se blegi (2). – Et. nec. DOOM
bleojdí (a ~) (pop.) (bleoj-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleojdésc, imperf. 3 sg. bleojdeá; conj. prez. 3 să bleojdeáscă
bleojdești
BLEOJDÍ1, bleojdesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg. și fam.) A(-și) holba (ochii); a (se) zgâi. – Et. nec. DOOM
bleojdí (a ~) (pop.) (bleoj-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleojdésc, imperf. 3 sg. bleojdeá; conj. prez. 3 să bleojdeáscă
bleojdești
BLEOJDÍ2, bleojdesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. A lăsa să atârne în jos; a pleoști. 2. Refl. A se blegi (2). – Et. nec. DOOM
bleojdí (a ~) (pop.) (bleoj-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleojdésc, imperf. 3 sg. bleojdeá; conj. prez. 3 să bleojdeáscă
bleojdi
BLEOJDÍ1, bleojdesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg. și fam.) A(-și) holba (ochii); a (se) zgâi. – Et. nec. DOOM
bleojdí (a ~) (pop.) (bleoj-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleojdésc, imperf. 3 sg. bleojdeá; conj. prez. 3 să bleojdeáscă
bleojdi
BLEOJDÍ2, bleojdesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. A lăsa să atârne în jos; a pleoști. 2. Refl. A se blegi (2). – Et. nec. DOOM
bleojdí (a ~) (pop.) (bleoj-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleojdésc, imperf. 3 sg. bleojdeá; conj. prez. 3 să bleojdeáscă
bleojdii
BLEOJDÍ1, bleojdesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg. și fam.) A(-și) holba (ochii); a (se) zgâi. – Et. nec. DOOM
bleojdí (a ~) (pop.) (bleoj-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleojdésc, imperf. 3 sg. bleojdeá; conj. prez. 3 să bleojdeáscă
bleojdii
BLEOJDÍ2, bleojdesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. A lăsa să atârne în jos; a pleoști. 2. Refl. A se blegi (2). – Et. nec. DOOM
bleojdí (a ~) (pop.) (bleoj-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleojdésc, imperf. 3 sg. bleojdeá; conj. prez. 3 să bleojdeáscă
bleojdim
BLEOJDÍ1, bleojdesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg. și fam.) A(-și) holba (ochii); a (se) zgâi. – Et. nec. DOOM
bleojdí (a ~) (pop.) (bleoj-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleojdésc, imperf. 3 sg. bleojdeá; conj. prez. 3 să bleojdeáscă
bleojdim
BLEOJDÍ2, bleojdesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. A lăsa să atârne în jos; a pleoști. 2. Refl. A se blegi (2). – Et. nec. DOOM
bleojdí (a ~) (pop.) (bleoj-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleojdésc, imperf. 3 sg. bleojdeá; conj. prez. 3 să bleojdeáscă
bleojdind
BLEOJDÍ1, bleojdesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg. și fam.) A(-și) holba (ochii); a (se) zgâi. – Et. nec. DOOM
bleojdí (a ~) (pop.) (bleoj-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleojdésc, imperf. 3 sg. bleojdeá; conj. prez. 3 să bleojdeáscă
bleojdind
BLEOJDÍ2, bleojdesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. A lăsa să atârne în jos; a pleoști. 2. Refl. A se blegi (2). – Et. nec. DOOM
bleojdí (a ~) (pop.) (bleoj-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleojdésc, imperf. 3 sg. bleojdeá; conj. prez. 3 să bleojdeáscă
bleojdire
BLEOJDÍ1, bleojdesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg. și fam.) A(-și) holba (ochii); a (se) zgâi. – Et. nec. DOOM
bleojdí (a ~) (pop.) (bleoj-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleojdésc, imperf. 3 sg. bleojdeá; conj. prez. 3 să bleojdeáscă
bleojdire
BLEOJDÍ2, bleojdesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. A lăsa să atârne în jos; a pleoști. 2. Refl. A se blegi (2). – Et. nec. DOOM
bleojdí (a ~) (pop.) (bleoj-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleojdésc, imperf. 3 sg. bleojdeá; conj. prez. 3 să bleojdeáscă
bleojdire
BLEOJDÍRE1, bleojdiri, s. f. (Reg. și fam.) Faptul de a (se) bleojdi1. – V. bleojdi1. DOOM
bleojdíre (pop.) (bleoj-) s. f., g.-d. art. bleojdírii; pl. bleojdíri
bleojdire
BLEOJDÍRE2, bleojdiri, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) bleojdi2. – v. bleojdi2. DOOM
bleojdíre (pop.) (bleoj-) s. f., g.-d. art. bleojdírii; pl. bleojdíri
bleojdirea
BLEOJDÍRE1, bleojdiri, s. f. (Reg. și fam.) Faptul de a (se) bleojdi1. – V. bleojdi1. DOOM
bleojdíre (pop.) (bleoj-) s. f., g.-d. art. bleojdírii; pl. bleojdíri
bleojdirea
BLEOJDÍRE2, bleojdiri, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) bleojdi2. – v. bleojdi2. DOOM
bleojdíre (pop.) (bleoj-) s. f., g.-d. art. bleojdírii; pl. bleojdíri
bleojdiri
BLEOJDÍRE1, bleojdiri, s. f. (Reg. și fam.) Faptul de a (se) bleojdi1. – V. bleojdi1. DOOM
bleojdíre (pop.) (bleoj-) s. f., g.-d. art. bleojdírii; pl. bleojdíri
bleojdiri
BLEOJDÍRE2, bleojdiri, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) bleojdi2. – v. bleojdi2. DOOM
bleojdíre (pop.) (bleoj-) s. f., g.-d. art. bleojdírii; pl. bleojdíri
bleojdirii
BLEOJDÍRE1, bleojdiri, s. f. (Reg. și fam.) Faptul de a (se) bleojdi1. – V. bleojdi1. DOOM
bleojdíre (pop.) (bleoj-) s. f., g.-d. art. bleojdírii; pl. bleojdíri
bleojdirii
BLEOJDÍRE2, bleojdiri, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) bleojdi2. – v. bleojdi2. DOOM
bleojdíre (pop.) (bleoj-) s. f., g.-d. art. bleojdírii; pl. bleojdíri
bleojdirile
BLEOJDÍRE1, bleojdiri, s. f. (Reg. și fam.) Faptul de a (se) bleojdi1. – V. bleojdi1. DOOM
bleojdíre (pop.) (bleoj-) s. f., g.-d. art. bleojdírii; pl. bleojdíri
bleojdirile
BLEOJDÍRE2, bleojdiri, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) bleojdi2. – v. bleojdi2. DOOM
bleojdíre (pop.) (bleoj-) s. f., g.-d. art. bleojdírii; pl. bleojdíri
bleojdirilor
BLEOJDÍRE1, bleojdiri, s. f. (Reg. și fam.) Faptul de a (se) bleojdi1. – V. bleojdi1. DOOM
bleojdíre (pop.) (bleoj-) s. f., g.-d. art. bleojdírii; pl. bleojdíri
bleojdirilor
BLEOJDÍRE2, bleojdiri, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) bleojdi2. – v. bleojdi2. DOOM
bleojdíre (pop.) (bleoj-) s. f., g.-d. art. bleojdírii; pl. bleojdíri
bleojdiră
BLEOJDÍ1, bleojdesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg. și fam.) A(-și) holba (ochii); a (se) zgâi. – Et. nec. DOOM
bleojdí (a ~) (pop.) (bleoj-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleojdésc, imperf. 3 sg. bleojdeá; conj. prez. 3 să bleojdeáscă
bleojdiră
BLEOJDÍ2, bleojdesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. A lăsa să atârne în jos; a pleoști. 2. Refl. A se blegi (2). – Et. nec. DOOM
bleojdí (a ~) (pop.) (bleoj-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleojdésc, imperf. 3 sg. bleojdeá; conj. prez. 3 să bleojdeáscă
bleojdirăm
BLEOJDÍ1, bleojdesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg. și fam.) A(-și) holba (ochii); a (se) zgâi. – Et. nec. DOOM
bleojdí (a ~) (pop.) (bleoj-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleojdésc, imperf. 3 sg. bleojdeá; conj. prez. 3 să bleojdeáscă
bleojdirăm
BLEOJDÍ2, bleojdesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. A lăsa să atârne în jos; a pleoști. 2. Refl. A se blegi (2). – Et. nec. DOOM
bleojdí (a ~) (pop.) (bleoj-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleojdésc, imperf. 3 sg. bleojdeá; conj. prez. 3 să bleojdeáscă
bleojdirăți
BLEOJDÍ1, bleojdesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg. și fam.) A(-și) holba (ochii); a (se) zgâi. – Et. nec. DOOM
bleojdí (a ~) (pop.) (bleoj-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleojdésc, imperf. 3 sg. bleojdeá; conj. prez. 3 să bleojdeáscă
bleojdirăți
BLEOJDÍ2, bleojdesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. A lăsa să atârne în jos; a pleoști. 2. Refl. A se blegi (2). – Et. nec. DOOM
bleojdí (a ~) (pop.) (bleoj-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleojdésc, imperf. 3 sg. bleojdeá; conj. prez. 3 să bleojdeáscă
bleojdise
BLEOJDÍ1, bleojdesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg. și fam.) A(-și) holba (ochii); a (se) zgâi. – Et. nec. DOOM
bleojdí (a ~) (pop.) (bleoj-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleojdésc, imperf. 3 sg. bleojdeá; conj. prez. 3 să bleojdeáscă
bleojdise
BLEOJDÍ2, bleojdesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. A lăsa să atârne în jos; a pleoști. 2. Refl. A se blegi (2). – Et. nec. DOOM
bleojdí (a ~) (pop.) (bleoj-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleojdésc, imperf. 3 sg. bleojdeá; conj. prez. 3 să bleojdeáscă
bleojdisem
BLEOJDÍ1, bleojdesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg. și fam.) A(-și) holba (ochii); a (se) zgâi. – Et. nec. DOOM
bleojdí (a ~) (pop.) (bleoj-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleojdésc, imperf. 3 sg. bleojdeá; conj. prez. 3 să bleojdeáscă
bleojdisem
BLEOJDÍ2, bleojdesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. A lăsa să atârne în jos; a pleoști. 2. Refl. A se blegi (2). – Et. nec. DOOM
bleojdí (a ~) (pop.) (bleoj-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleojdésc, imperf. 3 sg. bleojdeá; conj. prez. 3 să bleojdeáscă
bleojdiseră
BLEOJDÍ1, bleojdesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg. și fam.) A(-și) holba (ochii); a (se) zgâi. – Et. nec. DOOM
bleojdí (a ~) (pop.) (bleoj-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleojdésc, imperf. 3 sg. bleojdeá; conj. prez. 3 să bleojdeáscă
bleojdiseră
BLEOJDÍ2, bleojdesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. A lăsa să atârne în jos; a pleoști. 2. Refl. A se blegi (2). – Et. nec. DOOM
bleojdí (a ~) (pop.) (bleoj-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleojdésc, imperf. 3 sg. bleojdeá; conj. prez. 3 să bleojdeáscă
bleojdiserăm
BLEOJDÍ1, bleojdesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg. și fam.) A(-și) holba (ochii); a (se) zgâi. – Et. nec. DOOM
bleojdí (a ~) (pop.) (bleoj-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleojdésc, imperf. 3 sg. bleojdeá; conj. prez. 3 să bleojdeáscă
bleojdiserăm
BLEOJDÍ2, bleojdesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. A lăsa să atârne în jos; a pleoști. 2. Refl. A se blegi (2). – Et. nec. DOOM
bleojdí (a ~) (pop.) (bleoj-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleojdésc, imperf. 3 sg. bleojdeá; conj. prez. 3 să bleojdeáscă
bleojdiserăți
BLEOJDÍ1, bleojdesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg. și fam.) A(-și) holba (ochii); a (se) zgâi. – Et. nec. DOOM
bleojdí (a ~) (pop.) (bleoj-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleojdésc, imperf. 3 sg. bleojdeá; conj. prez. 3 să bleojdeáscă
bleojdiserăți
BLEOJDÍ2, bleojdesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. A lăsa să atârne în jos; a pleoști. 2. Refl. A se blegi (2). – Et. nec. DOOM
bleojdí (a ~) (pop.) (bleoj-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleojdésc, imperf. 3 sg. bleojdeá; conj. prez. 3 să bleojdeáscă
bleojdiseși
BLEOJDÍ1, bleojdesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg. și fam.) A(-și) holba (ochii); a (se) zgâi. – Et. nec. DOOM
bleojdí (a ~) (pop.) (bleoj-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleojdésc, imperf. 3 sg. bleojdeá; conj. prez. 3 să bleojdeáscă
bleojdiseși
BLEOJDÍ2, bleojdesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. A lăsa să atârne în jos; a pleoști. 2. Refl. A se blegi (2). – Et. nec. DOOM
bleojdí (a ~) (pop.) (bleoj-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleojdésc, imperf. 3 sg. bleojdeá; conj. prez. 3 să bleojdeáscă
bleojdiseți
BLEOJDÍ1, bleojdesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg. și fam.) A(-și) holba (ochii); a (se) zgâi. – Et. nec. DOOM
bleojdí (a ~) (pop.) (bleoj-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleojdésc, imperf. 3 sg. bleojdeá; conj. prez. 3 să bleojdeáscă
bleojdiseți
BLEOJDÍ2, bleojdesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. A lăsa să atârne în jos; a pleoști. 2. Refl. A se blegi (2). – Et. nec. DOOM
bleojdí (a ~) (pop.) (bleoj-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleojdésc, imperf. 3 sg. bleojdeá; conj. prez. 3 să bleojdeáscă
bleojdit
BLEOJDÍ1, bleojdesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg. și fam.) A(-și) holba (ochii); a (se) zgâi. – Et. nec. DOOM
bleojdí (a ~) (pop.) (bleoj-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleojdésc, imperf. 3 sg. bleojdeá; conj. prez. 3 să bleojdeáscă
bleojdit
BLEOJDÍ2, bleojdesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. A lăsa să atârne în jos; a pleoști. 2. Refl. A se blegi (2). – Et. nec. DOOM
bleojdí (a ~) (pop.) (bleoj-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleojdésc, imperf. 3 sg. bleojdeá; conj. prez. 3 să bleojdeáscă
bleojdit
BLEOJDÍT1, -Ă, bleojdiți, -te, adj. (Reg. și fam.; despre ochi) Holbat; zgâit. – V. bleojdi1.
bleojdit
BLEOJDÍT2, -Ă, bleojdiți, -te, adj. (Pop. și fam.; despre urechi) Lăsat în jos; bleg, blegit, pleoștit. – V. bleojdi2.
bleojdita
BLEOJDÍT1, -Ă, bleojdiți, -te, adj. (Reg. și fam.; despre ochi) Holbat; zgâit. – V. bleojdi1.
bleojdita
BLEOJDÍT2, -Ă, bleojdiți, -te, adj. (Pop. și fam.; despre urechi) Lăsat în jos; bleg, blegit, pleoștit. – V. bleojdi2.
bleojdite
BLEOJDÍT1, -Ă, bleojdiți, -te, adj. (Reg. și fam.; despre ochi) Holbat; zgâit. – V. bleojdi1.
bleojdite
BLEOJDÍT2, -Ă, bleojdiți, -te, adj. (Pop. și fam.; despre urechi) Lăsat în jos; bleg, blegit, pleoștit. – V. bleojdi2.
bleojditei
BLEOJDÍT1, -Ă, bleojdiți, -te, adj. (Reg. și fam.; despre ochi) Holbat; zgâit. – V. bleojdi1.
bleojditei
BLEOJDÍT2, -Ă, bleojdiți, -te, adj. (Pop. și fam.; despre urechi) Lăsat în jos; bleg, blegit, pleoștit. – V. bleojdi2.
bleojditele
BLEOJDÍT1, -Ă, bleojdiți, -te, adj. (Reg. și fam.; despre ochi) Holbat; zgâit. – V. bleojdi1.
bleojditele
BLEOJDÍT2, -Ă, bleojdiți, -te, adj. (Pop. și fam.; despre urechi) Lăsat în jos; bleg, blegit, pleoștit. – V. bleojdi2.
bleojditelor
BLEOJDÍT1, -Ă, bleojdiți, -te, adj. (Reg. și fam.; despre ochi) Holbat; zgâit. – V. bleojdi1.
bleojditelor
BLEOJDÍT2, -Ă, bleojdiți, -te, adj. (Pop. și fam.; despre urechi) Lăsat în jos; bleg, blegit, pleoștit. – V. bleojdi2.
bleojditul
BLEOJDÍT1, -Ă, bleojdiți, -te, adj. (Reg. și fam.; despre ochi) Holbat; zgâit. – V. bleojdi1.
bleojditul
BLEOJDÍT2, -Ă, bleojdiți, -te, adj. (Pop. și fam.; despre urechi) Lăsat în jos; bleg, blegit, pleoștit. – V. bleojdi2.
bleojditului
BLEOJDÍT1, -Ă, bleojdiți, -te, adj. (Reg. și fam.; despre ochi) Holbat; zgâit. – V. bleojdi1.
bleojditului
BLEOJDÍT2, -Ă, bleojdiți, -te, adj. (Pop. și fam.; despre urechi) Lăsat în jos; bleg, blegit, pleoștit. – V. bleojdi2.
bleojdiși
BLEOJDÍ1, bleojdesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg. și fam.) A(-și) holba (ochii); a (se) zgâi. – Et. nec. DOOM
bleojdí (a ~) (pop.) (bleoj-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleojdésc, imperf. 3 sg. bleojdeá; conj. prez. 3 să bleojdeáscă
bleojdiși
BLEOJDÍ2, bleojdesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. A lăsa să atârne în jos; a pleoști. 2. Refl. A se blegi (2). – Et. nec. DOOM
bleojdí (a ~) (pop.) (bleoj-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleojdésc, imperf. 3 sg. bleojdeá; conj. prez. 3 să bleojdeáscă
bleojdiți
BLEOJDÍ1, bleojdesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg. și fam.) A(-și) holba (ochii); a (se) zgâi. – Et. nec. DOOM
bleojdí (a ~) (pop.) (bleoj-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleojdésc, imperf. 3 sg. bleojdeá; conj. prez. 3 să bleojdeáscă
bleojdiți
BLEOJDÍ2, bleojdesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. A lăsa să atârne în jos; a pleoști. 2. Refl. A se blegi (2). – Et. nec. DOOM
bleojdí (a ~) (pop.) (bleoj-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleojdésc, imperf. 3 sg. bleojdeá; conj. prez. 3 să bleojdeáscă
bleojdiți
BLEOJDÍT1, -Ă, bleojdiți, -te, adj. (Reg. și fam.; despre ochi) Holbat; zgâit. – V. bleojdi1.
bleojdiți
BLEOJDÍT2, -Ă, bleojdiți, -te, adj. (Pop. și fam.; despre urechi) Lăsat în jos; bleg, blegit, pleoștit. – V. bleojdi2.
bleojdiții
BLEOJDÍT1, -Ă, bleojdiți, -te, adj. (Reg. și fam.; despre ochi) Holbat; zgâit. – V. bleojdi1.
bleojdiții
BLEOJDÍT2, -Ă, bleojdiți, -te, adj. (Pop. și fam.; despre urechi) Lăsat în jos; bleg, blegit, pleoștit. – V. bleojdi2.
bleojdiților
BLEOJDÍT1, -Ă, bleojdiți, -te, adj. (Reg. și fam.; despre ochi) Holbat; zgâit. – V. bleojdi1.
bleojdiților
BLEOJDÍT2, -Ă, bleojdiți, -te, adj. (Pop. și fam.; despre urechi) Lăsat în jos; bleg, blegit, pleoștit. – V. bleojdi2.
bleot
BLEOT, BLEOÁTĂ, bleoți, bleoate, adj. (Reg.; adesea substantivat) Prost, nătâng. – Din germ. blöd. DOOM
bleot (reg.) adj. m., pl. bleoți; f. bleoátă, pl. bleoáte
bleotocărea
BLEOTOCĂRÍ, bleotocăresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A se bălăci. 2. A flecări. – Et. nec. DOOM
bleotocărí (a ~) (reg.) (bleo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleotocărésc, imperf. 3 sg. bleotocăreá; conj. prez. 3 să bleotocăreáscă
bleotocăreai
BLEOTOCĂRÍ, bleotocăresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A se bălăci. 2. A flecări. – Et. nec. DOOM
bleotocărí (a ~) (reg.) (bleo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleotocărésc, imperf. 3 sg. bleotocăreá; conj. prez. 3 să bleotocăreáscă
bleotocăreala
BLEOTOCĂREÁLĂ, bleotocăreli, s. f. (Reg.) Faptul de a bleotocări. – Bleotocări + suf. -eală. DOOM
bleotocăreálă (reg.) (bleo-) s. f., g.-d. art. bleotocărélii; pl. bleotocăréli
bleotocăream
BLEOTOCĂRÍ, bleotocăresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A se bălăci. 2. A flecări. – Et. nec. DOOM
bleotocărí (a ~) (reg.) (bleo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleotocărésc, imperf. 3 sg. bleotocăreá; conj. prez. 3 să bleotocăreáscă
bleotocărească
BLEOTOCĂRÍ, bleotocăresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A se bălăci. 2. A flecări. – Et. nec. DOOM
bleotocărí (a ~) (reg.) (bleo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleotocărésc, imperf. 3 sg. bleotocăreá; conj. prez. 3 să bleotocăreáscă
bleotocăreau
BLEOTOCĂRÍ, bleotocăresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A se bălăci. 2. A flecări. – Et. nec. DOOM
bleotocărí (a ~) (reg.) (bleo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleotocărésc, imperf. 3 sg. bleotocăreá; conj. prez. 3 să bleotocăreáscă
bleotocăreați
BLEOTOCĂRÍ, bleotocăresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A se bălăci. 2. A flecări. – Et. nec. DOOM
bleotocărí (a ~) (reg.) (bleo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleotocărésc, imperf. 3 sg. bleotocăreá; conj. prez. 3 să bleotocăreáscă
bleotocăreli
BLEOTOCĂREÁLĂ, bleotocăreli, s. f. (Reg.) Faptul de a bleotocări. – Bleotocări + suf. -eală. DOOM
bleotocăreálă (reg.) (bleo-) s. f., g.-d. art. bleotocărélii; pl. bleotocăréli
bleotocărelii
BLEOTOCĂREÁLĂ, bleotocăreli, s. f. (Reg.) Faptul de a bleotocări. – Bleotocări + suf. -eală. DOOM
bleotocăreálă (reg.) (bleo-) s. f., g.-d. art. bleotocărélii; pl. bleotocăréli
bleotocărelile
BLEOTOCĂREÁLĂ, bleotocăreli, s. f. (Reg.) Faptul de a bleotocări. – Bleotocări + suf. -eală. DOOM
bleotocăreálă (reg.) (bleo-) s. f., g.-d. art. bleotocărélii; pl. bleotocăréli
bleotocărelilor
BLEOTOCĂREÁLĂ, bleotocăreli, s. f. (Reg.) Faptul de a bleotocări. – Bleotocări + suf. -eală. DOOM
bleotocăreálă (reg.) (bleo-) s. f., g.-d. art. bleotocărélii; pl. bleotocăréli
bleotocăresc
BLEOTOCĂRÍ, bleotocăresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A se bălăci. 2. A flecări. – Et. nec. DOOM
bleotocărí (a ~) (reg.) (bleo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleotocărésc, imperf. 3 sg. bleotocăreá; conj. prez. 3 să bleotocăreáscă
bleotocărește
BLEOTOCĂRÍ, bleotocăresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A se bălăci. 2. A flecări. – Et. nec. DOOM
bleotocărí (a ~) (reg.) (bleo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleotocărésc, imperf. 3 sg. bleotocăreá; conj. prez. 3 să bleotocăreáscă
bleotocărești
BLEOTOCĂRÍ, bleotocăresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A se bălăci. 2. A flecări. – Et. nec. DOOM
bleotocărí (a ~) (reg.) (bleo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleotocărésc, imperf. 3 sg. bleotocăreá; conj. prez. 3 să bleotocăreáscă
bleotocări
BLEOTOCĂRÍ, bleotocăresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A se bălăci. 2. A flecări. – Et. nec. DOOM
bleotocărí (a ~) (reg.) (bleo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleotocărésc, imperf. 3 sg. bleotocăreá; conj. prez. 3 să bleotocăreáscă
bleotocării
BLEOTOCĂRÍ, bleotocăresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A se bălăci. 2. A flecări. – Et. nec. DOOM
bleotocărí (a ~) (reg.) (bleo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleotocărésc, imperf. 3 sg. bleotocăreá; conj. prez. 3 să bleotocăreáscă
bleotocărim
BLEOTOCĂRÍ, bleotocăresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A se bălăci. 2. A flecări. – Et. nec. DOOM
bleotocărí (a ~) (reg.) (bleo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleotocărésc, imperf. 3 sg. bleotocăreá; conj. prez. 3 să bleotocăreáscă
bleotocărind
BLEOTOCĂRÍ, bleotocăresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A se bălăci. 2. A flecări. – Et. nec. DOOM
bleotocărí (a ~) (reg.) (bleo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleotocărésc, imperf. 3 sg. bleotocăreá; conj. prez. 3 să bleotocăreáscă
bleotocărire
BLEOTOCĂRÍ, bleotocăresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A se bălăci. 2. A flecări. – Et. nec. DOOM
bleotocărí (a ~) (reg.) (bleo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleotocărésc, imperf. 3 sg. bleotocăreá; conj. prez. 3 să bleotocăreáscă
bleotocărire
BLEOTOCĂRÍ, bleotocăresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A se bălăci. 2. A flecări. – Et. nec.
bleotocăriră
BLEOTOCĂRÍ, bleotocăresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A se bălăci. 2. A flecări. – Et. nec. DOOM
bleotocărí (a ~) (reg.) (bleo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleotocărésc, imperf. 3 sg. bleotocăreá; conj. prez. 3 să bleotocăreáscă
bleotocărirăm
BLEOTOCĂRÍ, bleotocăresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A se bălăci. 2. A flecări. – Et. nec. DOOM
bleotocărí (a ~) (reg.) (bleo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleotocărésc, imperf. 3 sg. bleotocăreá; conj. prez. 3 să bleotocăreáscă
bleotocărirăți
BLEOTOCĂRÍ, bleotocăresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A se bălăci. 2. A flecări. – Et. nec. DOOM
bleotocărí (a ~) (reg.) (bleo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleotocărésc, imperf. 3 sg. bleotocăreá; conj. prez. 3 să bleotocăreáscă
bleotocărise
BLEOTOCĂRÍ, bleotocăresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A se bălăci. 2. A flecări. – Et. nec. DOOM
bleotocărí (a ~) (reg.) (bleo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleotocărésc, imperf. 3 sg. bleotocăreá; conj. prez. 3 să bleotocăreáscă
bleotocărisem
BLEOTOCĂRÍ, bleotocăresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A se bălăci. 2. A flecări. – Et. nec. DOOM
bleotocărí (a ~) (reg.) (bleo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleotocărésc, imperf. 3 sg. bleotocăreá; conj. prez. 3 să bleotocăreáscă
bleotocăriseră
BLEOTOCĂRÍ, bleotocăresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A se bălăci. 2. A flecări. – Et. nec. DOOM
bleotocărí (a ~) (reg.) (bleo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleotocărésc, imperf. 3 sg. bleotocăreá; conj. prez. 3 să bleotocăreáscă
bleotocăriserăm
BLEOTOCĂRÍ, bleotocăresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A se bălăci. 2. A flecări. – Et. nec. DOOM
bleotocărí (a ~) (reg.) (bleo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleotocărésc, imperf. 3 sg. bleotocăreá; conj. prez. 3 să bleotocăreáscă
bleotocăriserăți
BLEOTOCĂRÍ, bleotocăresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A se bălăci. 2. A flecări. – Et. nec. DOOM
bleotocărí (a ~) (reg.) (bleo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleotocărésc, imperf. 3 sg. bleotocăreá; conj. prez. 3 să bleotocăreáscă
bleotocăriseși
BLEOTOCĂRÍ, bleotocăresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A se bălăci. 2. A flecări. – Et. nec. DOOM
bleotocărí (a ~) (reg.) (bleo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleotocărésc, imperf. 3 sg. bleotocăreá; conj. prez. 3 să bleotocăreáscă
bleotocăriseți
BLEOTOCĂRÍ, bleotocăresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A se bălăci. 2. A flecări. – Et. nec. DOOM
bleotocărí (a ~) (reg.) (bleo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleotocărésc, imperf. 3 sg. bleotocăreá; conj. prez. 3 să bleotocăreáscă
bleotocărit
BLEOTOCĂRÍ, bleotocăresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A se bălăci. 2. A flecări. – Et. nec. DOOM
bleotocărí (a ~) (reg.) (bleo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleotocărésc, imperf. 3 sg. bleotocăreá; conj. prez. 3 să bleotocăreáscă
bleotocăriși
BLEOTOCĂRÍ, bleotocăresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A se bălăci. 2. A flecări. – Et. nec. DOOM
bleotocărí (a ~) (reg.) (bleo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleotocărésc, imperf. 3 sg. bleotocăreá; conj. prez. 3 să bleotocăreáscă
bleotocăriți
BLEOTOCĂRÍ, bleotocăresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A se bălăci. 2. A flecări. – Et. nec. DOOM
bleotocărí (a ~) (reg.) (bleo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleotocărésc, imperf. 3 sg. bleotocăreá; conj. prez. 3 să bleotocăreáscă
bleotul
BLEOT, BLEOÁTĂ, bleoți, bleoate, adj. (Reg.; adesea substantivat) Prost, nătâng. – Din germ. blöd. DOOM
bleot (reg.) adj. m., pl. bleoți; f. bleoátă, pl. bleoáte
bleotului
BLEOT, BLEOÁTĂ, bleoți, bleoate, adj. (Reg.; adesea substantivat) Prost, nătâng. – Din germ. blöd. DOOM
bleot (reg.) adj. m., pl. bleoți; f. bleoátă, pl. bleoáte
bleoști
BLEȘTÍ, bleștesc, vb. IV. Intranz. (Mold., Bucov.;. construit de obicei cu o negație sau cu «abia») A sufla (greu); a-și trage (cu greu) sufletul. ♦ (Determinat prin. «din gură») A articula cu greu un sunet (din cauza lipsei- de suflu), a vorbi greu (din cauza slăbiciunii sau a spaimei). Baba era umflată cît o bute și nici nu putea blești măcar din gură. CREANGĂ, P. 15. ♦ A scoate un cuvînt, a spune (măcar) un cuvînt; a crîcni. Nu care cumva să bleșteștr din gură cătră cineva despre ceea ce a urmat între noi, că te-am șters de pe fața pămîntului. CREANGĂ. P. 207. ◊ Tranz. A rămas cu gura căscată, fără să bleștească un cuvînt. CREANGĂ, A. 60. ♦ A vorbi mult, a da din gură. La ce bleștești așa din gură? CAMILAR, N. II 255. – Variantă: bleoștí vb. IV.
bleoți
BLEOT, BLEOÁTĂ, bleoți, bleoate, adj. (Reg.; adesea substantivat) Prost, nătâng. – Din germ. blöd. DOOM
bleot (reg.) adj. m., pl. bleoți; f. bleoátă, pl. bleoáte
bleoții
BLEOT, BLEOÁTĂ, bleoți, bleoate, adj. (Reg.; adesea substantivat) Prost, nătâng. – Din germ. blöd. DOOM
bleot (reg.) adj. m., pl. bleoți; f. bleoátă, pl. bleoáte
bleoților
BLEOT, BLEOÁTĂ, bleoți, bleoate, adj. (Reg.; adesea substantivat) Prost, nătâng. – Din germ. blöd. DOOM
bleot (reg.) adj. m., pl. bleoți; f. bleoátă, pl. bleoáte
blestem
BLESTÉM, blesteme, s. n. Invocare a urgiei divinității împotriva cuiva; nenorocire a cuiva pusă pe seama furiei divine. ♦ (În basme și legende) Vrajă căzută asupra cuiva sau a ceva. [Acc. și: bléstem] – Din blestema (derivat regresiv). DOOM
blestém s. n., pl. blestéme
blestem
BLESTÉM, blesteme, s. n. Invocare a urgiei divinității împotriva cuiva; nenorocire a cuiva pusă pe seama furiei divine. [Acc. și: bléstem] – Din blestema (derivat regresiv).
blestema
BLESTEMÁ, bléstem, vb. I. Tranz. A rosti un blestem. ♦ Intranz. A înjura, a ocărî, a huli. [Prez. ind. acc. și: blestém] – Lat. pop. blastimare (= blasphemare). DOOM
blestemá (a ~) vb., ind. prez. 3 bléstemă/blestémă
blestemare
BLESTEMÁ, bléstem, vb. I. Tranz. A invoca urgia divinității împotriva cuiva. ♦ Intranz. A înjura, a ocărî, a huli.[Prez. ind. acc. și: blestém] – Lat. pop. blastimare (= blasphemare).
blestemat
BLESTEMÁT, -Ă, blestemați, -te, adj. 1. Lovit, ajuns de blestem. ♦ Rău, neprielnic, dușmănos. 2. (Adesea substantivat) (Om) ticălos. – V. blestema.
blestemata
BLESTEMÁT, -Ă, blestemați, -te, adj. 1. Lovit, ajuns de blestem. ♦ Rău, neprielnic, dușmănos. 2. (Adesea substantivat) (Om) ticălos. – V. blestema.
blestemate
BLESTEMÁT, -Ă, blestemați, -te, adj. 1. Lovit, ajuns de blestem. ♦ Rău, neprielnic, dușmănos. 2. (Adesea substantivat) (Om) ticălos. – V. blestema.
blestematei
BLESTEMÁT, -Ă, blestemați, -te, adj. 1. Lovit, ajuns de blestem. ♦ Rău, neprielnic, dușmănos. 2. (Adesea substantivat) (Om) ticălos. – V. blestema.
blestematele
BLESTEMÁT, -Ă, blestemați, -te, adj. 1. Lovit, ajuns de blestem. ♦ Rău, neprielnic, dușmănos. 2. (Adesea substantivat) (Om) ticălos. – V. blestema.
blestematelor
BLESTEMÁT, -Ă, blestemați, -te, adj. 1. Lovit, ajuns de blestem. ♦ Rău, neprielnic, dușmănos. 2. (Adesea substantivat) (Om) ticălos. – V. blestema.
blestematul
BLESTEMÁT, -Ă, blestemați, -te, adj. 1. Lovit, ajuns de blestem. ♦ Rău, neprielnic, dușmănos. 2. (Adesea substantivat) (Om) ticălos. – V. blestema.
blestematului
BLESTEMÁT, -Ă, blestemați, -te, adj. 1. Lovit, ajuns de blestem. ♦ Rău, neprielnic, dușmănos. 2. (Adesea substantivat) (Om) ticălos. – V. blestema.
blestemați
BLESTEMÁT, -Ă, blestemați, -te, adj. 1. Lovit, ajuns de blestem. ♦ Rău, neprielnic, dușmănos. 2. (Adesea substantivat) (Om) ticălos. – V. blestema.
blestemații
BLESTEMÁT, -Ă, blestemați, -te, adj. 1. Lovit, ajuns de blestem. ♦ Rău, neprielnic, dușmănos. 2. (Adesea substantivat) (Om) ticălos. – V. blestema.
blestemaților
BLESTEMÁT, -Ă, blestemați, -te, adj. 1. Lovit, ajuns de blestem. ♦ Rău, neprielnic, dușmănos. 2. (Adesea substantivat) (Om) ticălos. – V. blestema.
blesteme
BLESTÉM, blesteme, s. n. Invocare a urgiei divinității împotriva cuiva; nenorocire a cuiva pusă pe seama furiei divine. ♦ (În basme și legende) Vrajă căzută asupra cuiva sau a ceva. [Acc. și: bléstem] – Din blestema (derivat regresiv). DOOM
blestém s. n., pl. blestéme
blestemele
BLESTÉM, blesteme, s. n. Invocare a urgiei divinității împotriva cuiva; nenorocire a cuiva pusă pe seama furiei divine. ♦ (În basme și legende) Vrajă căzută asupra cuiva sau a ceva. [Acc. și: bléstem] – Din blestema (derivat regresiv). DOOM
blestém s. n., pl. blestéme
blestemelor
BLESTÉM, blesteme, s. n. Invocare a urgiei divinității împotriva cuiva; nenorocire a cuiva pusă pe seama furiei divine. ♦ (În basme și legende) Vrajă căzută asupra cuiva sau a ceva. [Acc. și: bléstem] – Din blestema (derivat regresiv). DOOM
blestém s. n., pl. blestéme
blestemul
BLESTÉM, blesteme, s. n. Invocare a urgiei divinității împotriva cuiva; nenorocire a cuiva pusă pe seama furiei divine. ♦ (În basme și legende) Vrajă căzută asupra cuiva sau a ceva. [Acc. și: bléstem] – Din blestema (derivat regresiv). DOOM
blestém s. n., pl. blestéme
blestemului
BLESTÉM, blesteme, s. n. Invocare a urgiei divinității împotriva cuiva; nenorocire a cuiva pusă pe seama furiei divine. ♦ (În basme și legende) Vrajă căzută asupra cuiva sau a ceva. [Acc. și: bléstem] – Din blestema (derivat regresiv). DOOM
blestém s. n., pl. blestéme
blestemăția
BLESTEMĂȚÍE, blestemății, s. f. (Pop.) Purtare, faptă de om blestemat. ♦ Depravare. – Blestemat + suf. -ie. DOOM
blestemățíe (pop.) s. f., art. blestemățía, g.-d. art. blestămățíei; pl. blestemățíi, art. blestemățíile
blestemăție
BLESTEMĂȚÍE, blestemății, s. f. (Pop.) Purtare, faptă de om blestemat. ♦ Depravare. – Blestemat + suf. -ie. DOOM
blestemățíe (pop.) s. f., art. blestemățía, g.-d. art. blestămățíei; pl. blestemățíi, art. blestemățíile
blestemăției
BLESTEMĂȚÍE, blestemății, s. f. (Pop.) Purtare, faptă de om blestemat. ♦ Depravare. – Blestemat + suf. -ie. DOOM
blestemățíe (pop.) s. f., art. blestemățía, g.-d. art. blestămățíei; pl. blestemățíi, art. blestemățíile
blestemății
BLESTEMĂȚÍE, blestemății, s. f. (Pop.) Purtare, faptă de om blestemat. ♦ Depravare. – Blestemat + suf. -ie. DOOM
blestemățíe (pop.) s. f., art. blestemățía, g.-d. art. blestămățíei; pl. blestemățíi, art. blestemățíile
blestemățiile
BLESTEMĂȚÍE, blestemății, s. f. (Pop.) Purtare, faptă de om blestemat. ♦ Depravare. – Blestemat + suf. -ie. DOOM
blestemățíe (pop.) s. f., art. blestemățía, g.-d. art. blestămățíei; pl. blestemățíi, art. blestemățíile
blestemățiilor
BLESTEMĂȚÍE, blestemății, s. f. (Pop.) Purtare, faptă de om blestemat. ♦ Depravare. – Blestemat + suf. -ie. DOOM
blestemățíe (pop.) s. f., art. blestemățía, g.-d. art. blestămățíei; pl. blestemățíi, art. blestemățíile
bleu
BLEU, (2) bleu-uri, adj. invar., s. n. 1. Adj. invar. Albastru-deschis; azuriu. 2. S. n. Culoare bleu (1). [Pr.: blö] – Din fr. bleu. DOOM
bleu2 (fr.) [eu pron. ö] s. n., art. bleu-ul; (nuanțe) pl. bleu-uri
bleumarin
BLEUMARÍN adj. invar., s. n. 1. Adj. invar. Albastru-închis. 2. S. n. Culoare bleumarin (1). [Pr.: blö-] – Din fr. bleu marine. DOOM
bleumarín2 [eu pron. ö] (bleu-) s. n.
bleștea
BLEȘTÍ, bleștesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A răsufla (greu), a-și trage (cu greu) răsuflarea. 2. A îngăima, a vorbi (greu). ♦ Tranz. și refl. A (se) moleși, a (se) înmuia, a slăbi; a (se) pleoști. 3. A vorbi mult; a flecări, a trăncăni. – Cf. sl. b l e n s t i, sb. bleštiti. DOOM
bleștí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleștésc, imperf. 3 sg. bleșteá; conj. prez. 3 să bleșteáscă
bleșteai
BLEȘTÍ, bleștesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A răsufla (greu), a-și trage (cu greu) răsuflarea. 2. A îngăima, a vorbi (greu). ♦ Tranz. și refl. A (se) moleși, a (se) înmuia, a slăbi; a (se) pleoști. 3. A vorbi mult; a flecări, a trăncăni. – Cf. sl. b l e n s t i, sb. bleštiti. DOOM
bleștí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleștésc, imperf. 3 sg. bleșteá; conj. prez. 3 să bleșteáscă
bleșteam
BLEȘTÍ, bleștesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A răsufla (greu), a-și trage (cu greu) răsuflarea. 2. A îngăima, a vorbi (greu). ♦ Tranz. și refl. A (se) moleși, a (se) înmuia, a slăbi; a (se) pleoști. 3. A vorbi mult; a flecări, a trăncăni. – Cf. sl. b l e n s t i, sb. bleštiti. DOOM
bleștí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleștésc, imperf. 3 sg. bleșteá; conj. prez. 3 să bleșteáscă
bleștească
BLEȘTÍ, bleștesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A răsufla (greu), a-și trage (cu greu) răsuflarea. 2. A îngăima, a vorbi (greu). ♦ Tranz. și refl. A (se) moleși, a (se) înmuia, a slăbi; a (se) pleoști. 3. A vorbi mult; a flecări, a trăncăni. – Cf. sl. b l e n s t i, sb. bleštiti. DOOM
bleștí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleștésc, imperf. 3 sg. bleșteá; conj. prez. 3 să bleșteáscă
bleșteau
BLEȘTÍ, bleștesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A răsufla (greu), a-și trage (cu greu) răsuflarea. 2. A îngăima, a vorbi (greu). ♦ Tranz. și refl. A (se) moleși, a (se) înmuia, a slăbi; a (se) pleoști. 3. A vorbi mult; a flecări, a trăncăni. – Cf. sl. b l e n s t i, sb. bleštiti. DOOM
bleștí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleștésc, imperf. 3 sg. bleșteá; conj. prez. 3 să bleșteáscă
bleșteați
BLEȘTÍ, bleștesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A răsufla (greu), a-și trage (cu greu) răsuflarea. 2. A îngăima, a vorbi (greu). ♦ Tranz. și refl. A (se) moleși, a (se) înmuia, a slăbi; a (se) pleoști. 3. A vorbi mult; a flecări, a trăncăni. – Cf. sl. b l e n s t i, sb. bleštiti. DOOM
bleștí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleștésc, imperf. 3 sg. bleșteá; conj. prez. 3 să bleșteáscă
bleștesc
BLEȘTÍ, bleștesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A răsufla (greu), a-și trage (cu greu) răsuflarea. 2. A îngăima, a vorbi (greu). ♦ Tranz. și refl. A (se) moleși, a (se) înmuia, a slăbi; a (se) pleoști. 3. A vorbi mult; a flecări, a trăncăni. – Cf. sl. b l e n s t i, sb. bleštiti. DOOM
bleștí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleștésc, imperf. 3 sg. bleșteá; conj. prez. 3 să bleșteáscă
bleștește
BLEȘTÍ, bleștesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A răsufla (greu), a-și trage (cu greu) răsuflarea. 2. A îngăima, a vorbi (greu). ♦ Tranz. și refl. A (se) moleși, a (se) înmuia, a slăbi; a (se) pleoști. 3. A vorbi mult; a flecări, a trăncăni. – Cf. sl. b l e n s t i, sb. bleštiti. DOOM
bleștí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleștésc, imperf. 3 sg. bleșteá; conj. prez. 3 să bleșteáscă
bleștești
BLEȘTÍ, bleștesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A răsufla (greu), a-și trage (cu greu) răsuflarea. 2. A îngăima, a vorbi (greu). ♦ Tranz. și refl. A (se) moleși, a (se) înmuia, a slăbi; a (se) pleoști. 3. A vorbi mult; a flecări, a trăncăni. – Cf. sl. b l e n s t i, sb. bleštiti. DOOM
bleștí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleștésc, imperf. 3 sg. bleșteá; conj. prez. 3 să bleșteáscă
blești
BLEȘTÍ, bleștesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A răsufla (greu), a-și trage (cu greu) răsuflarea. 2. A îngăima, a vorbi (greu). ♦ Tranz. și refl. A (se) moleși, a (se) înmuia, a slăbi; a (se) pleoști. 3. A vorbi mult; a flecări, a trăncăni. – Cf. sl. b l e n s t i, sb. bleštiti. DOOM
bleștí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleștésc, imperf. 3 sg. bleșteá; conj. prez. 3 să bleșteáscă
bleștii
BLEȘTÍ, bleștesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A răsufla (greu), a-și trage (cu greu) răsuflarea. 2. A îngăima, a vorbi (greu). ♦ Tranz. și refl. A (se) moleși, a (se) înmuia, a slăbi; a (se) pleoști. 3. A vorbi mult; a flecări, a trăncăni. – Cf. sl. b l e n s t i, sb. bleštiti. DOOM
bleștí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleștésc, imperf. 3 sg. bleșteá; conj. prez. 3 să bleșteáscă
bleștim
BLEȘTÍ, bleștesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A răsufla (greu), a-și trage (cu greu) răsuflarea. 2. A îngăima, a vorbi (greu). ♦ Tranz. și refl. A (se) moleși, a (se) înmuia, a slăbi; a (se) pleoști. 3. A vorbi mult; a flecări, a trăncăni. – Cf. sl. b l e n s t i, sb. bleštiti. DOOM
bleștí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleștésc, imperf. 3 sg. bleșteá; conj. prez. 3 să bleșteáscă
bleștind
BLEȘTÍ, bleștesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A răsufla (greu), a-și trage (cu greu) răsuflarea. 2. A îngăima, a vorbi (greu). ♦ Tranz. și refl. A (se) moleși, a (se) înmuia, a slăbi; a (se) pleoști. 3. A vorbi mult; a flecări, a trăncăni. – Cf. sl. b l e n s t i, sb. bleštiti. DOOM
bleștí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleștésc, imperf. 3 sg. bleșteá; conj. prez. 3 să bleșteáscă
bleștire
BLEȘTÍ, bleștesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A răsufla (greu), a-și trage (cu greu) răsuflarea. 2. A îngăima, a vorbi (greu). ♦ Tranz. și refl. A (se) moleși, a (se) înmuia, a slăbi; a (se) pleoști. 3. A vorbi mult; a flecări, a trăncăni. – Cf. sl. b l e n s t i, sb. bleštiti. DOOM
bleștí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleștésc, imperf. 3 sg. bleșteá; conj. prez. 3 să bleșteáscă
bleștire
BLEȘTÍ, bleștesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A răsufla (greu), a-și trage (cu greu) răsuflarea. 2. A îngăima, a vorbi (greu). ♦ Tranz. și refl. A (se) moleși, a (se) înmuia, a slăbi; a (se) pleoști. 3. A vorbi mult; a flecări, a trăncăni. – Cf. sl. blensti, scr. bleštiti.
bleștiră
BLEȘTÍ, bleștesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A răsufla (greu), a-și trage (cu greu) răsuflarea. 2. A îngăima, a vorbi (greu). ♦ Tranz. și refl. A (se) moleși, a (se) înmuia, a slăbi; a (se) pleoști. 3. A vorbi mult; a flecări, a trăncăni. – Cf. sl. b l e n s t i, sb. bleštiti. DOOM
bleștí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleștésc, imperf. 3 sg. bleșteá; conj. prez. 3 să bleșteáscă
bleștirăm
BLEȘTÍ, bleștesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A răsufla (greu), a-și trage (cu greu) răsuflarea. 2. A îngăima, a vorbi (greu). ♦ Tranz. și refl. A (se) moleși, a (se) înmuia, a slăbi; a (se) pleoști. 3. A vorbi mult; a flecări, a trăncăni. – Cf. sl. b l e n s t i, sb. bleštiti. DOOM
bleștí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleștésc, imperf. 3 sg. bleșteá; conj. prez. 3 să bleșteáscă
bleștirăți
BLEȘTÍ, bleștesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A răsufla (greu), a-și trage (cu greu) răsuflarea. 2. A îngăima, a vorbi (greu). ♦ Tranz. și refl. A (se) moleși, a (se) înmuia, a slăbi; a (se) pleoști. 3. A vorbi mult; a flecări, a trăncăni. – Cf. sl. b l e n s t i, sb. bleštiti. DOOM
bleștí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleștésc, imperf. 3 sg. bleșteá; conj. prez. 3 să bleșteáscă
bleștise
BLEȘTÍ, bleștesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A răsufla (greu), a-și trage (cu greu) răsuflarea. 2. A îngăima, a vorbi (greu). ♦ Tranz. și refl. A (se) moleși, a (se) înmuia, a slăbi; a (se) pleoști. 3. A vorbi mult; a flecări, a trăncăni. – Cf. sl. b l e n s t i, sb. bleštiti. DOOM
bleștí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleștésc, imperf. 3 sg. bleșteá; conj. prez. 3 să bleșteáscă
bleștisem
BLEȘTÍ, bleștesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A răsufla (greu), a-și trage (cu greu) răsuflarea. 2. A îngăima, a vorbi (greu). ♦ Tranz. și refl. A (se) moleși, a (se) înmuia, a slăbi; a (se) pleoști. 3. A vorbi mult; a flecări, a trăncăni. – Cf. sl. b l e n s t i, sb. bleštiti. DOOM
bleștí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleștésc, imperf. 3 sg. bleșteá; conj. prez. 3 să bleșteáscă
bleștiseră
BLEȘTÍ, bleștesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A răsufla (greu), a-și trage (cu greu) răsuflarea. 2. A îngăima, a vorbi (greu). ♦ Tranz. și refl. A (se) moleși, a (se) înmuia, a slăbi; a (se) pleoști. 3. A vorbi mult; a flecări, a trăncăni. – Cf. sl. b l e n s t i, sb. bleštiti. DOOM
bleștí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleștésc, imperf. 3 sg. bleșteá; conj. prez. 3 să bleșteáscă
bleștiserăm
BLEȘTÍ, bleștesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A răsufla (greu), a-și trage (cu greu) răsuflarea. 2. A îngăima, a vorbi (greu). ♦ Tranz. și refl. A (se) moleși, a (se) înmuia, a slăbi; a (se) pleoști. 3. A vorbi mult; a flecări, a trăncăni. – Cf. sl. b l e n s t i, sb. bleštiti. DOOM
bleștí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleștésc, imperf. 3 sg. bleșteá; conj. prez. 3 să bleșteáscă
bleștiserăți
BLEȘTÍ, bleștesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A răsufla (greu), a-și trage (cu greu) răsuflarea. 2. A îngăima, a vorbi (greu). ♦ Tranz. și refl. A (se) moleși, a (se) înmuia, a slăbi; a (se) pleoști. 3. A vorbi mult; a flecări, a trăncăni. – Cf. sl. b l e n s t i, sb. bleštiti. DOOM
bleștí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleștésc, imperf. 3 sg. bleșteá; conj. prez. 3 să bleșteáscă
bleștiseși
BLEȘTÍ, bleștesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A răsufla (greu), a-și trage (cu greu) răsuflarea. 2. A îngăima, a vorbi (greu). ♦ Tranz. și refl. A (se) moleși, a (se) înmuia, a slăbi; a (se) pleoști. 3. A vorbi mult; a flecări, a trăncăni. – Cf. sl. b l e n s t i, sb. bleštiti. DOOM
bleștí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleștésc, imperf. 3 sg. bleșteá; conj. prez. 3 să bleșteáscă
bleștiseți
BLEȘTÍ, bleștesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A răsufla (greu), a-și trage (cu greu) răsuflarea. 2. A îngăima, a vorbi (greu). ♦ Tranz. și refl. A (se) moleși, a (se) înmuia, a slăbi; a (se) pleoști. 3. A vorbi mult; a flecări, a trăncăni. – Cf. sl. b l e n s t i, sb. bleštiti. DOOM
bleștí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleștésc, imperf. 3 sg. bleșteá; conj. prez. 3 să bleșteáscă
bleștit
BLEȘTÍ, bleștesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A răsufla (greu), a-și trage (cu greu) răsuflarea. 2. A îngăima, a vorbi (greu). ♦ Tranz. și refl. A (se) moleși, a (se) înmuia, a slăbi; a (se) pleoști. 3. A vorbi mult; a flecări, a trăncăni. – Cf. sl. b l e n s t i, sb. bleštiti. DOOM
bleștí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleștésc, imperf. 3 sg. bleșteá; conj. prez. 3 să bleșteáscă
bleștit
BLEȘTÍ, bleștesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A răsufla (greu), a-și trage (cu greu) răsuflarea. 2. A îngăima, a vorbi (greu). ♦ Tranz. și refl. A (se) moleși, a (se) înmuia, a slăbi; a (se) pleoști. 3. A vorbi mult; a flecări, a trăncăni. – Cf. sl. blensti, scr. bleštiti.
bleștiși
BLEȘTÍ, bleștesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A răsufla (greu), a-și trage (cu greu) răsuflarea. 2. A îngăima, a vorbi (greu). ♦ Tranz. și refl. A (se) moleși, a (se) înmuia, a slăbi; a (se) pleoști. 3. A vorbi mult; a flecări, a trăncăni. – Cf. sl. b l e n s t i, sb. bleštiti. DOOM
bleștí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleștésc, imperf. 3 sg. bleșteá; conj. prez. 3 să bleșteáscă
bleștiți
BLEȘTÍ, bleștesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A răsufla (greu), a-și trage (cu greu) răsuflarea. 2. A îngăima, a vorbi (greu). ♦ Tranz. și refl. A (se) moleși, a (se) înmuia, a slăbi; a (se) pleoști. 3. A vorbi mult; a flecări, a trăncăni. – Cf. sl. b l e n s t i, sb. bleštiti. DOOM
bleștí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleștésc, imperf. 3 sg. bleșteá; conj. prez. 3 să bleșteáscă
blid
BLID, blide, s. n. (Pop.) 1. Vas adânc de lut, de lemn sau de tinichea din bucătăria țărănească; strachină. ◊ Expr. A mânca dintr-un blid cu cineva = a fi în mare intimitate cu cineva. Pe (sau pentru) un blid de linte = pentru o răsplată neînsemnată (primită ca preț al unei josnicii). 2. (La pl.) Vase de bucătărie. – Din sl. bliudŭ. DOOM
blid (pop.) s. n., pl. blíde
blidar
BLIDÁR, (1, 2) blidari, s. m. (3) blidare, s. n. 1. S. m. (Pop.) Meșteșugar care face blide. 2. S. m. Fig. Lingău, linge-blide, linge-talere. 3. S. n. (Pop.) Raft, dulap cu rafturi pe care se păstrează blidele. – Blid + suf. -ar. DOOM
blidár2 (raft) (pop.) s. n., pl. blidáre
blidar
BLIDÁR, (1, 2) blidari, s. m. (3) blidare, s. n. 1. S. m. (Pop.) Meșteșugar care face blide. 2. S. m. Fig. Lingău, linge-blide, linge-talere. 3. S. n. (Pop.) Raft, dulap cu rafturi pe care se păstrează blidele. – Blid + suf. -ar.
blidare
BLIDÁR, (1, 2) blidari, s. m. (3) blidare, s. n. 1. S. m. (Pop.) Meșteșugar care face blide. 2. S. m. Fig. Lingău, linge-blide, linge-talere. 3. S. n. (Pop.) Raft, dulap cu rafturi pe care se păstrează blidele. – Blid + suf. -ar.
blidarele
BLIDÁR, (1, 2) blidari, s. m. (3) blidare, s. n. 1. S. m. (Pop.) Meșteșugar care face blide. 2. S. m. Fig. Lingău, linge-blide, linge-talere. 3. S. n. (Pop.) Raft, dulap cu rafturi pe care se păstrează blidele. – Blid + suf. -ar.
blidarelor
BLIDÁR, (1, 2) blidari, s. m. (3) blidare, s. n. 1. S. m. (Pop.) Meșteșugar care face blide. 2. S. m. Fig. Lingău, linge-blide, linge-talere. 3. S. n. (Pop.) Raft, dulap cu rafturi pe care se păstrează blidele. – Blid + suf. -ar.
blidari
BLIDÁR, (1, 2) blidari, s. m. (3) blidare, s. n. 1. S. m. (Pop.) Meșteșugar care face blide. 2. S. m. Fig. Lingău, linge-blide, linge-talere. 3. S. n. (Pop.) Raft, dulap cu rafturi pe care se păstrează blidele. – Blid + suf. -ar. DOOM
blidár2 (raft) (pop.) s. n., pl. blidáre
blidarii
BLIDÁR, (1, 2) blidari, s. m. (3) blidare, s. n. 1. S. m. (Pop.) Meșteșugar care face blide. 2. S. m. Fig. Lingău, linge-blide, linge-talere. 3. S. n. (Pop.) Raft, dulap cu rafturi pe care se păstrează blidele. – Blid + suf. -ar. DOOM
blidár2 (raft) (pop.) s. n., pl. blidáre
blidarilor
BLIDÁR, (1, 2) blidari, s. m. (3) blidare, s. n. 1. S. m. (Pop.) Meșteșugar care face blide. 2. S. m. Fig. Lingău, linge-blide, linge-talere. 3. S. n. (Pop.) Raft, dulap cu rafturi pe care se păstrează blidele. – Blid + suf. -ar. DOOM
blidár2 (raft) (pop.) s. n., pl. blidáre
blidarul
BLIDÁR, (1, 2) blidari, s. m. (3) blidare, s. n. 1. S. m. (Pop.) Meșteșugar care face blide. 2. S. m. Fig. Lingău, linge-blide, linge-talere. 3. S. n. (Pop.) Raft, dulap cu rafturi pe care se păstrează blidele. – Blid + suf. -ar. DOOM
blidár2 (raft) (pop.) s. n., pl. blidáre
blidarul
BLIDÁR, (1, 2) blidari, s. m. (3) blidare, s. n. 1. S. m. (Pop.) Meșteșugar care face blide. 2. S. m. Fig. Lingău, linge-blide, linge-talere. 3. S. n. (Pop.) Raft, dulap cu rafturi pe care se păstrează blidele. – Blid + suf. -ar.
blidarului
BLIDÁR, (1, 2) blidari, s. m. (3) blidare, s. n. 1. S. m. (Pop.) Meșteșugar care face blide. 2. S. m. Fig. Lingău, linge-blide, linge-talere. 3. S. n. (Pop.) Raft, dulap cu rafturi pe care se păstrează blidele. – Blid + suf. -ar. DOOM
blidár2 (raft) (pop.) s. n., pl. blidáre
blidarului
BLIDÁR, (1, 2) blidari, s. m. (3) blidare, s. n. 1. S. m. (Pop.) Meșteșugar care face blide. 2. S. m. Fig. Lingău, linge-blide, linge-talere. 3. S. n. (Pop.) Raft, dulap cu rafturi pe care se păstrează blidele. – Blid + suf. -ar.
blide
BLID, blide, s. n. (Pop.) 1. Vas adânc de lut, de lemn sau de tinichea din bucătăria țărănească; strachină. ◊ Expr. A mânca dintr-un blid cu cineva = a fi în mare intimitate cu cineva. Pe (sau pentru) un blid de linte = pentru o răsplată neînsemnată (primită ca preț al unei josnicii). 2. (La pl.) Vase de bucătărie. – Din sl. bliudŭ. DOOM
blid (pop.) s. n., pl. blíde
blidele
BLID, blide, s. n. (Pop.) 1. Vas adânc de lut, de lemn sau de tinichea din bucătăria țărănească; strachină. ◊ Expr. A mânca dintr-un blid cu cineva = a fi în mare intimitate cu cineva. Pe (sau pentru) un blid de linte = pentru o răsplată neînsemnată (primită ca preț al unei josnicii). 2. (La pl.) Vase de bucătărie. – Din sl. bliudŭ. DOOM
blid (pop.) s. n., pl. blíde
blidelor
BLID, blide, s. n. (Pop.) 1. Vas adânc de lut, de lemn sau de tinichea din bucătăria țărănească; strachină. ◊ Expr. A mânca dintr-un blid cu cineva = a fi în mare intimitate cu cineva. Pe (sau pentru) un blid de linte = pentru o răsplată neînsemnată (primită ca preț al unei josnicii). 2. (La pl.) Vase de bucătărie. – Din sl. bliudŭ. DOOM
blid (pop.) s. n., pl. blíde
blidișel
BLIDIȘÉL, blidișele, s. n. (Rar) Diminutiv al lui blid. Da de prînz ce mi-ai adus ? – Cocoșel în blidișel, Vinișor în păhărel. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 271.
blidul
BLID, blide, s. n. (Pop.) 1. Vas adânc de lut, de lemn sau de tinichea din bucătăria țărănească; strachină. ◊ Expr. A mânca dintr-un blid cu cineva = a fi în mare intimitate cu cineva. Pe (sau pentru) un blid de linte = pentru o răsplată neînsemnată (primită ca preț al unei josnicii). 2. (La pl.) Vase de bucătărie. – Din sl. bliudŭ. DOOM
blid (pop.) s. n., pl. blíde
blidului
BLID, blide, s. n. (Pop.) 1. Vas adânc de lut, de lemn sau de tinichea din bucătăria țărănească; strachină. ◊ Expr. A mânca dintr-un blid cu cineva = a fi în mare intimitate cu cineva. Pe (sau pentru) un blid de linte = pentru o răsplată neînsemnată (primită ca preț al unei josnicii). 2. (La pl.) Vase de bucătărie. – Din sl. bliudŭ. DOOM
blid (pop.) s. n., pl. blíde
blimp
BLIMP s. n. (Cin.) Carcasă insonoră în care se introduce aparatul de filmat, în cazul filmărilor cu priză directă de sunet. – Din engl. blimp.
blinda
BLINDÁ, blindez, vb. I. Tranz. A acoperi cu un blindaj. – Din fr. blinder. DOOM
blindá (a ~) vb., ind. prez. 3 blindeáză
blindai
BLINDÁ, blindez, vb. I. Tranz. A acoperi cu un blindaj. – Din fr. blinder. DOOM
blindá (a ~) vb., ind. prez. 3 blindeáză
blindaj
BLINDÁJ, blindaje, s. n. 1. Înveliș protector de plăci metalice groase al unui vas de război, al unui tanc etc. ♦ Înveliș metalic al proiectilelor de pușcă și de pistol. 2. Înveliș metalic de izolare a câmpului electromagnetic al unui organ de celelalte organe dintr-un aparat electric. – Din fr. blindage. DOOM
blindáj s. n., pl. blindáje
blindaje
BLINDÁJ, blindaje, s. n. 1. Înveliș protector de plăci metalice groase al unui vas de război, al unui tanc etc. ♦ Înveliș metalic al proiectilelor de pușcă și de pistol. 2. Înveliș metalic de izolare a câmpului electromagnetic al unui organ de celelalte organe dintr-un aparat electric. – Din fr. blindage. DOOM
blindáj s. n., pl. blindáje
blindajele
BLINDÁJ, blindaje, s. n. 1. Înveliș protector de plăci metalice groase al unui vas de război, al unui tanc etc. ♦ Înveliș metalic al proiectilelor de pușcă și de pistol. 2. Înveliș metalic de izolare a câmpului electromagnetic al unui organ de celelalte organe dintr-un aparat electric. – Din fr. blindage. DOOM
blindáj s. n., pl. blindáje
blindajelor
BLINDÁJ, blindaje, s. n. 1. Înveliș protector de plăci metalice groase al unui vas de război, al unui tanc etc. ♦ Înveliș metalic al proiectilelor de pușcă și de pistol. 2. Înveliș metalic de izolare a câmpului electromagnetic al unui organ de celelalte organe dintr-un aparat electric. – Din fr. blindage. DOOM
blindáj s. n., pl. blindáje
blindajul
BLINDÁJ, blindaje, s. n. 1. Înveliș protector de plăci metalice groase al unui vas de război, al unui tanc etc. ♦ Înveliș metalic al proiectilelor de pușcă și de pistol. 2. Înveliș metalic de izolare a câmpului electromagnetic al unui organ de celelalte organe dintr-un aparat electric. – Din fr. blindage. DOOM
blindáj s. n., pl. blindáje
blindajului
BLINDÁJ, blindaje, s. n. 1. Înveliș protector de plăci metalice groase al unui vas de război, al unui tanc etc. ♦ Înveliș metalic al proiectilelor de pușcă și de pistol. 2. Înveliș metalic de izolare a câmpului electromagnetic al unui organ de celelalte organe dintr-un aparat electric. – Din fr. blindage. DOOM
blindáj s. n., pl. blindáje
blindam
BLINDÁ, blindez, vb. I. Tranz. A acoperi cu un blindaj. – Din fr. blinder. DOOM
blindá (a ~) vb., ind. prez. 3 blindeáză
blindare
BLINDÁ, blindez, vb. I. Tranz. A acoperi cu un blindaj. – Din fr. blinder. DOOM
blindá (a ~) vb., ind. prez. 3 blindeáză
blindare
BLINDÁRE, blindări, s. f. Acțiunea de a blinda. – V. blinda. DOOM
blindáre s. f., g.-d. art. blindắrii; pl. blindắri
blindarea
BLINDÁRE, blindări, s. f. Acțiunea de a blinda. – V. blinda. DOOM
blindáre s. f., g.-d. art. blindắrii; pl. blindắri
blindară
BLINDÁ, blindez, vb. I. Tranz. A acoperi cu un blindaj. – Din fr. blinder. DOOM
blindá (a ~) vb., ind. prez. 3 blindeáză
blindarăm
BLINDÁ, blindez, vb. I. Tranz. A acoperi cu un blindaj. – Din fr. blinder. DOOM
blindá (a ~) vb., ind. prez. 3 blindeáză
blindarăți
BLINDÁ, blindez, vb. I. Tranz. A acoperi cu un blindaj. – Din fr. blinder. DOOM
blindá (a ~) vb., ind. prez. 3 blindeáză
blindase
BLINDÁ, blindez, vb. I. Tranz. A acoperi cu un blindaj. – Din fr. blinder. DOOM
blindá (a ~) vb., ind. prez. 3 blindeáză
blindasem
BLINDÁ, blindez, vb. I. Tranz. A acoperi cu un blindaj. – Din fr. blinder. DOOM
blindá (a ~) vb., ind. prez. 3 blindeáză
blindaseră
BLINDÁ, blindez, vb. I. Tranz. A acoperi cu un blindaj. – Din fr. blinder. DOOM
blindá (a ~) vb., ind. prez. 3 blindeáză
blindaserăm
BLINDÁ, blindez, vb. I. Tranz. A acoperi cu un blindaj. – Din fr. blinder. DOOM
blindá (a ~) vb., ind. prez. 3 blindeáză
blindaserăți
BLINDÁ, blindez, vb. I. Tranz. A acoperi cu un blindaj. – Din fr. blinder. DOOM
blindá (a ~) vb., ind. prez. 3 blindeáză
blindaseși
BLINDÁ, blindez, vb. I. Tranz. A acoperi cu un blindaj. – Din fr. blinder. DOOM
blindá (a ~) vb., ind. prez. 3 blindeáză
blindaseți
BLINDÁ, blindez, vb. I. Tranz. A acoperi cu un blindaj. – Din fr. blinder. DOOM
blindá (a ~) vb., ind. prez. 3 blindeáză
blindat
BLINDÁ, blindez, vb. I. Tranz. A acoperi cu un blindaj. – Din fr. blinder. DOOM
blindá (a ~) vb., ind. prez. 3 blindeáză
blindat
BLINDÁT, -Ă, blindați, -te, adj. Prevăzut cu un blindaj. ♦ (Substantivat, n.) Vehicul de luptă prevăzut cu un blindaj (1). ♦ (Despre unități militare) Care dispune de mijloace de luptă prevăzute cu blindaje (1). – V. blinda. DOOM
*blindát s. n., pl. blindáte
blindata
BLINDÁT, -Ă, blindați, -te, adj. Prevăzut cu un blindaj. ♦ (Substantivat, n.) Vehicul de luptă prevăzut cu un blindaj (1). ♦ (Despre unități militare) Care dispune de mijloace de luptă prevăzute cu blindaje (1). – V. blinda. DOOM
*blindát s. n., pl. blindáte
blindate
BLINDÁT, -Ă, blindați, -te, adj. Prevăzut cu un blindaj. ♦ (Substantivat, n.) Vehicul de luptă prevăzut cu un blindaj (1). ♦ (Despre unități militare) Care dispune de mijloace de luptă prevăzute cu blindaje (1). – V. blinda. DOOM
*blindát s. n., pl. blindáte
blindatei
BLINDÁT, -Ă, blindați, -te, adj. Prevăzut cu un blindaj. ♦ (Substantivat, n.) Vehicul de luptă prevăzut cu un blindaj (1). ♦ (Despre unități militare) Care dispune de mijloace de luptă prevăzute cu blindaje (1). – V. blinda. DOOM
*blindát s. n., pl. blindáte
blindatele
BLINDÁT, -Ă, blindați, -te, adj. Prevăzut cu un blindaj. ♦ (Substantivat, n.) Vehicul de luptă prevăzut cu un blindaj (1). ♦ (Despre unități militare) Care dispune de mijloace de luptă prevăzute cu blindaje (1). – V. blinda. DOOM
*blindát s. n., pl. blindáte
blindatelor
BLINDÁT, -Ă, blindați, -te, adj. Prevăzut cu un blindaj. ♦ (Substantivat, n.) Vehicul de luptă prevăzut cu un blindaj (1). ♦ (Despre unități militare) Care dispune de mijloace de luptă prevăzute cu blindaje (1). – V. blinda. DOOM
*blindát s. n., pl. blindáte
blindatul
BLINDÁT, -Ă, blindați, -te, adj. Prevăzut cu un blindaj. ♦ (Substantivat, n.) Vehicul de luptă prevăzut cu un blindaj (1). ♦ (Despre unități militare) Care dispune de mijloace de luptă prevăzute cu blindaje (1). – V. blinda. DOOM
*blindát s. n., pl. blindáte
blindatului
BLINDÁT, -Ă, blindați, -te, adj. Prevăzut cu un blindaj. ♦ (Substantivat, n.) Vehicul de luptă prevăzut cu un blindaj (1). ♦ (Despre unități militare) Care dispune de mijloace de luptă prevăzute cu blindaje (1). – V. blinda. DOOM
*blindát s. n., pl. blindáte
blindau
BLINDÁ, blindez, vb. I. Tranz. A acoperi cu un blindaj. – Din fr. blinder. DOOM
blindá (a ~) vb., ind. prez. 3 blindeáză
blindași
BLINDÁ, blindez, vb. I. Tranz. A acoperi cu un blindaj. – Din fr. blinder. DOOM
blindá (a ~) vb., ind. prez. 3 blindeáză
blindați
BLINDÁ, blindez, vb. I. Tranz. A acoperi cu un blindaj. – Din fr. blinder. DOOM
blindá (a ~) vb., ind. prez. 3 blindeáză
blindați
BLINDÁT, -Ă, blindați, -te, adj. Prevăzut cu un blindaj. ♦ (Substantivat, n.) Vehicul de luptă prevăzut cu un blindaj (1). ♦ (Despre unități militare) Care dispune de mijloace de luptă prevăzute cu blindaje (1). – V. blinda. DOOM
*blindát s. n., pl. blindáte
blindații
BLINDÁT, -Ă, blindați, -te, adj. Prevăzut cu un blindaj. ♦ (Substantivat, n.) Vehicul de luptă prevăzut cu un blindaj (1). ♦ (Despre unități militare) Care dispune de mijloace de luptă prevăzute cu blindaje (1). – V. blinda. DOOM
*blindát s. n., pl. blindáte
blindaților
BLINDÁT, -Ă, blindați, -te, adj. Prevăzut cu un blindaj. ♦ (Substantivat, n.) Vehicul de luptă prevăzut cu un blindaj (1). ♦ (Despre unități militare) Care dispune de mijloace de luptă prevăzute cu blindaje (1). – V. blinda. DOOM
*blindát s. n., pl. blindáte
blindează
BLINDÁ, blindez, vb. I. Tranz. A acoperi cu un blindaj. – Din fr. blinder. DOOM
blindá (a ~) vb., ind. prez. 3 blindeáză
blindez
BLINDÁ, blindez, vb. I. Tranz. A acoperi cu un blindaj. – Din fr. blinder. DOOM
blindá (a ~) vb., ind. prez. 3 blindeáză
blindeze
BLINDÁ, blindez, vb. I. Tranz. A acoperi cu un blindaj. – Din fr. blinder. DOOM
blindá (a ~) vb., ind. prez. 3 blindeáză
blindezi
BLINDÁ, blindez, vb. I. Tranz. A acoperi cu un blindaj. – Din fr. blinder. DOOM
blindá (a ~) vb., ind. prez. 3 blindeáză
blindând
BLINDÁ, blindez, vb. I. Tranz. A acoperi cu un blindaj. – Din fr. blinder. DOOM
blindá (a ~) vb., ind. prez. 3 blindeáză
blindînd
BLINDÁ, blindez, vb. I. Tranz. A acoperi cu un blindaj. – Din fr. blinder. DOOM
blindá (a ~) vb., ind. prez. 3 blindeáză
blindări
BLINDÁRE, blindări, s. f. Acțiunea de a blinda. – V. blinda. DOOM
blindáre s. f., g.-d. art. blindắrii; pl. blindắri
blindării
BLINDÁRE, blindări, s. f. Acțiunea de a blinda. – V. blinda. DOOM
blindáre s. f., g.-d. art. blindắrii; pl. blindắri
blindările
BLINDÁRE, blindări, s. f. Acțiunea de a blinda. – V. blinda. DOOM
blindáre s. f., g.-d. art. blindắrii; pl. blindắri
blindărilor
BLINDÁRE, blindări, s. f. Acțiunea de a blinda. – V. blinda. DOOM
blindáre s. f., g.-d. art. blindắrii; pl. blindắri
blineie
BLINÉIE s. f. v. blinie.
blinia
BLINÍE, blinii, s. f. (Rar) Mâncare națională rusească, făcută dintr-un aluat de clătite, așezat în straturi și având diferite umpluturi. – Din rus. blin. DOOM
bliníe (rar) s. f., art. blinía, g.-d. art. bliníei; pl. bliníi, art. bliníile
blinie
BLINÍE, blinii, s. f. (Rar) Mâncare națională rusească, făcută dintr-un aluat de clătite, așezat în straturi și având diferite umpluturi. – Din rus. blin. DOOM
bliníe (rar) s. f., art. blinía, g.-d. art. bliníei; pl. bliníi, art. bliníile
bliniei
BLINÍE, blinii, s. f. (Rar) Mâncare națională rusească, făcută dintr-un aluat de clătite, așezat în straturi și având diferite umpluturi. – Din rus. blin. DOOM
bliníe (rar) s. f., art. blinía, g.-d. art. bliníei; pl. bliníi, art. bliníile
blinii
BLINÍE, blinii, s. f. (Rar) Mâncare națională rusească, făcută dintr-un aluat de clătite, așezat în straturi și având diferite umpluturi. – Din rus. blin. DOOM
bliníe (rar) s. f., art. blinía, g.-d. art. bliníei; pl. bliníi, art. bliníile
bliniile
BLINÍE, blinii, s. f. (Rar) Mâncare națională rusească, făcută dintr-un aluat de clătite, așezat în straturi și având diferite umpluturi. – Din rus. blin. DOOM
bliníe (rar) s. f., art. blinía, g.-d. art. bliníei; pl. bliníi, art. bliníile
bliniilor
BLINÍE, blinii, s. f. (Rar) Mâncare națională rusească, făcută dintr-un aluat de clătite, așezat în straturi și având diferite umpluturi. – Din rus. blin. DOOM
bliníe (rar) s. f., art. blinía, g.-d. art. bliníei; pl. bliníi, art. bliníile
blister
BLÍSTER, blistere, s. n. Carcasă de plastic transparent, lipită de carton, în care se prezintă unele mărfuri (medicamente etc.). – Din engl. blister. DOOM
blíster s. n., pl. blístere
blitz
BLIȚ, blițuri, s. n. Sursă de lumină proprie, intensă și de scurtă durată, cu care este prevăzut un aparat fotografic și care se aprinde simultan cu deschiderea obturatorului. ◊ Bliț secundar = bliț comandat pe cale optică de lumina blițului principal, asigurându-se o sincronizare perfectă. [Scris și: blitz] – Cuv. germ.
blitzkrieg
BLITZKRIEG s.n. (Germanism) Război „fulger”. [< germ. Blitzkrieg].
blitzkriegul
BLITZKRIEG s.n. (Germanism) Război „fulger”. [< germ. Blitzkrieg].
blitzkriegului
BLITZKRIEG s.n. (Germanism) Război „fulger”. [< germ. Blitzkrieg].
bliț
BLIȚ, blițuri, s. n. Sursă de lumină proprie, intensă și de scurtă durată, cu care este prevăzut un aparat fotografic și care se aprinde simultan cu deschiderea obturatorului. ◊ Bliț secundar = bliț comandat pe cale optică de lumina blițului principal, asigurându-se o sincronizare perfectă. [Scris și: blitz] – Cuv. germ. DOOM
bliț s. n., pl. blíțuri
blițul
BLIȚ, blițuri, s. n. Sursă de lumină proprie, intensă și de scurtă durată, cu care este prevăzut un aparat fotografic și care se aprinde simultan cu deschiderea obturatorului. ◊ Bliț secundar = bliț comandat pe cale optică de lumina blițului principal, asigurându-se o sincronizare perfectă. [Scris și: blitz] – Cuv. germ. DOOM
bliț s. n., pl. blíțuri
blițului
BLIȚ, blițuri, s. n. Sursă de lumină proprie, intensă și de scurtă durată, cu care este prevăzut un aparat fotografic și care se aprinde simultan cu deschiderea obturatorului. ◊ Bliț secundar = bliț comandat pe cale optică de lumina blițului principal, asigurându-se o sincronizare perfectă. [Scris și: blitz] – Cuv. germ. DOOM
bliț s. n., pl. blíțuri
blițuri
BLIȚ, blițuri, s. n. Sursă de lumină proprie, intensă și de scurtă durată, cu care este prevăzut un aparat fotografic și care se aprinde simultan cu deschiderea obturatorului. ◊ Bliț secundar = bliț comandat pe cale optică de lumina blițului principal, asigurându-se o sincronizare perfectă. [Scris și: blitz] – Cuv. germ. DOOM
bliț s. n., pl. blíțuri
blițurile
BLIȚ, blițuri, s. n. Sursă de lumină proprie, intensă și de scurtă durată, cu care este prevăzut un aparat fotografic și care se aprinde simultan cu deschiderea obturatorului. ◊ Bliț secundar = bliț comandat pe cale optică de lumina blițului principal, asigurându-se o sincronizare perfectă. [Scris și: blitz] – Cuv. germ. DOOM
bliț s. n., pl. blíțuri
blițurilor
BLIȚ, blițuri, s. n. Sursă de lumină proprie, intensă și de scurtă durată, cu care este prevăzut un aparat fotografic și care se aprinde simultan cu deschiderea obturatorului. ◊ Bliț secundar = bliț comandat pe cale optică de lumina blițului principal, asigurându-se o sincronizare perfectă. [Scris și: blitz] – Cuv. germ. DOOM
bliț s. n., pl. blíțuri
bloc
BLOC, blocuri, s. n. 1. Bucată mare dintr-o materie solidă și grea, masă solidă dintr-o singură bucată. 2. Grămadă de obiecte (de același fel) alcătuind o unitate. ◊ Bloc de desen = teanc de foi de hârtie de desenat, prinse în coperți (de carton) și păstrate între două cartoane protectoare. ◊ Loc. adv. În bloc = împreună, laolaltă. 3. Clădire mare cu multe etaje; blochaus. ◊ Bloc-turn = bloc cu etajele dispuse în formă de turn. 4. Alianță, convenție, uniune (între state, partide, grupări etc.) pentru realizarea unor scopuri comune. 5. (În sintagma) Bloc motor = organ de motor în care se află cilindrii și pistoanele. 6. (Med.; în sintagmele) Bloc cardiac = tulburare a ritmului inimii, datorată blocării influxului nervos care străbate mușchiul cardiac. Bloc operator = ansamblul încăperilor și echipamentelor necesare intervențiilor chirurgicale. – Din fr. bloc, (3) germ. Block[haus]. DOOM
bloc s. n., pl. blócuri; abr. bl.
bloca
BLOCÁ, blochez, vb. I. Tranz. 1. A supune unei blocade. 2. A închide o arteră de circulație; a împiedica circulația vehiculelor sau a persoanelor. 3. Tranz. și refl. A nu mai funcționa sau a face să nu mai funcționeze (fixându-se sau imobilizându-se) într-o poziție dată. 4. A interzice (temporar) folosirea unor produse, a unor fonduri etc. ♦ A interzice (temporar) ocuparea unui post vacant. 5. (Sport) A efectua un blocaj (2). – Din fr. bloquer. DOOM
blocá (a ~) vb., ind. prez. 3 blocheáză
blocada
BLOCÁDĂ, blocade, s. f. Sistem de măsuri diplomatice, militare, economice prin care se urmărește izolarea unui stat pentru a-l constrânge să accepte condițiile puse de statele care au luat aceste măsuri; blocaj, blocare. – Din germ. Blockade. DOOM
blocádă s. f., g.-d. art. blocádei; pl. blocáde
blocade
BLOCÁDĂ, blocade, s. f. Sistem de măsuri diplomatice, militare, economice prin care se urmărește izolarea unui stat pentru a-l constrânge să accepte condițiile puse de statele care au luat aceste măsuri; blocaj, blocare. – Din germ. Blockade. DOOM
blocádă s. f., g.-d. art. blocádei; pl. blocáde
blocadei
BLOCÁDĂ, blocade, s. f. Sistem de măsuri diplomatice, militare, economice prin care se urmărește izolarea unui stat pentru a-l constrânge să accepte condițiile puse de statele care au luat aceste măsuri; blocaj, blocare. – Din germ. Blockade. DOOM
blocádă s. f., g.-d. art. blocádei; pl. blocáde
blocadele
BLOCÁDĂ, blocade, s. f. Sistem de măsuri diplomatice, militare, economice prin care se urmărește izolarea unui stat pentru a-l constrânge să accepte condițiile puse de statele care au luat aceste măsuri; blocaj, blocare. – Din germ. Blockade. DOOM
blocádă s. f., g.-d. art. blocádei; pl. blocáde
blocadelor
BLOCÁDĂ, blocade, s. f. Sistem de măsuri diplomatice, militare, economice prin care se urmărește izolarea unui stat pentru a-l constrânge să accepte condițiile puse de statele care au luat aceste măsuri; blocaj, blocare. – Din germ. Blockade. DOOM
blocádă s. f., g.-d. art. blocádei; pl. blocáde
blocai
BLOCÁ, blochez, vb. I. Tranz. 1. A supune unei blocade. 2. A închide o arteră de circulație; a împiedica circulația vehiculelor sau a persoanelor. 3. Tranz. și refl. A nu mai funcționa sau a face să nu mai funcționeze (fixându-se sau imobilizându-se) într-o poziție dată. 4. A interzice (temporar) folosirea unor produse, a unor fonduri etc. ♦ A interzice (temporar) ocuparea unui post vacant. 5. (Sport) A efectua un blocaj (2). – Din fr. bloquer. DOOM
blocá (a ~) vb., ind. prez. 3 blocheáză
blocaj
BLOCÁJ, blocaje, s. n. 1. (Rar) Blocare, blocadă. 2. Tactică de oprire a unei acțiuni adverse sau de apărare strânsă în unele întreceri sportive. 3. (Tehn.) Fundație din piatră, bolovani de râu etc., la unele șosele și la căi ferate. ♦ Dig rudimentar format din îngrămădirea de pietre, bolovani, cărămizi etc. 4. (Med.) Oprire bruscă a desfășurării unui proces sau a funcției unui organ. Blocaj renal. – Din fr. blocage. DOOM
blocáj s. n., pl. blocáje
blocaje
BLOCÁJ, blocaje, s. n. 1. (Rar) Blocare, blocadă. 2. Tactică de oprire a unei acțiuni adverse sau de apărare strânsă în unele întreceri sportive. 3. (Tehn.) Fundație din piatră, bolovani de râu etc., la unele șosele și la căi ferate. ♦ Dig rudimentar format din îngrămădirea de pietre, bolovani, cărămizi etc. 4. (Med.) Oprire bruscă a desfășurării unui proces sau a funcției unui organ. Blocaj renal. – Din fr. blocage. DOOM
blocáj s. n., pl. blocáje
blocajele
BLOCÁJ, blocaje, s. n. 1. (Rar) Blocare, blocadă. 2. Tactică de oprire a unei acțiuni adverse sau de apărare strânsă în unele întreceri sportive. 3. (Tehn.) Fundație din piatră, bolovani de râu etc., la unele șosele și la căi ferate. ♦ Dig rudimentar format din îngrămădirea de pietre, bolovani, cărămizi etc. 4. (Med.) Oprire bruscă a desfășurării unui proces sau a funcției unui organ. Blocaj renal. – Din fr. blocage. DOOM
blocáj s. n., pl. blocáje
blocajelor
BLOCÁJ, blocaje, s. n. 1. (Rar) Blocare, blocadă. 2. Tactică de oprire a unei acțiuni adverse sau de apărare strânsă în unele întreceri sportive. 3. (Tehn.) Fundație din piatră, bolovani de râu etc., la unele șosele și la căi ferate. ♦ Dig rudimentar format din îngrămădirea de pietre, bolovani, cărămizi etc. 4. (Med.) Oprire bruscă a desfășurării unui proces sau a funcției unui organ. Blocaj renal. – Din fr. blocage. DOOM
blocáj s. n., pl. blocáje
blocajul
BLOCÁJ, blocaje, s. n. 1. (Rar) Blocare, blocadă. 2. Tactică de oprire a unei acțiuni adverse sau de apărare strânsă în unele întreceri sportive. 3. (Tehn.) Fundație din piatră, bolovani de râu etc., la unele șosele și la căi ferate. ♦ Dig rudimentar format din îngrămădirea de pietre, bolovani, cărămizi etc. 4. (Med.) Oprire bruscă a desfășurării unui proces sau a funcției unui organ. Blocaj renal. – Din fr. blocage. DOOM
blocáj s. n., pl. blocáje
blocajului
BLOCÁJ, blocaje, s. n. 1. (Rar) Blocare, blocadă. 2. Tactică de oprire a unei acțiuni adverse sau de apărare strânsă în unele întreceri sportive. 3. (Tehn.) Fundație din piatră, bolovani de râu etc., la unele șosele și la căi ferate. ♦ Dig rudimentar format din îngrămădirea de pietre, bolovani, cărămizi etc. 4. (Med.) Oprire bruscă a desfășurării unui proces sau a funcției unui organ. Blocaj renal. – Din fr. blocage. DOOM
blocáj s. n., pl. blocáje
blocam
BLOCÁ, blochez, vb. I. Tranz. 1. A supune unei blocade. 2. A închide o arteră de circulație; a împiedica circulația vehiculelor sau a persoanelor. 3. Tranz. și refl. A nu mai funcționa sau a face să nu mai funcționeze (fixându-se sau imobilizându-se) într-o poziție dată. 4. A interzice (temporar) folosirea unor produse, a unor fonduri etc. ♦ A interzice (temporar) ocuparea unui post vacant. 5. (Sport) A efectua un blocaj (2). – Din fr. bloquer. DOOM
blocá (a ~) vb., ind. prez. 3 blocheáză
blocare
BLOCÁ, blochez, vb. I. Tranz. 1. A supune unei blocade. 2. A închide o arteră de circulație; a împiedica circulația vehiculelor sau a persoanelor. 3. Tranz. și refl. A nu mai funcționa sau a face să nu mai funcționeze (fixându-se sau imobilizându-se) într-o poziție dată. 4. A interzice (temporar) folosirea unor produse, a unor fonduri etc. ♦ A interzice (temporar) ocuparea unui post vacant. 5. (Sport) A efectua un blocaj (2). – Din fr. bloquer. DOOM
blocá (a ~) vb., ind. prez. 3 blocheáză
blocare
BLOCÁRE, blocări, s. f. Acțiunea de a (se) bloca și rezultatul ei; blocaj, blocadă. – V. bloca. DOOM
blocáre s. f., g.-d. art. blocắrii; pl. blocắri
blocarea
BLOCÁRE, blocări, s. f. Acțiunea de a (se) bloca și rezultatul ei; blocaj, blocadă. – V. bloca. DOOM
blocáre s. f., g.-d. art. blocắrii; pl. blocắri
blocară
BLOCÁ, blochez, vb. I. Tranz. 1. A supune unei blocade. 2. A închide o arteră de circulație; a împiedica circulația vehiculelor sau a persoanelor. 3. Tranz. și refl. A nu mai funcționa sau a face să nu mai funcționeze (fixându-se sau imobilizându-se) într-o poziție dată. 4. A interzice (temporar) folosirea unor produse, a unor fonduri etc. ♦ A interzice (temporar) ocuparea unui post vacant. 5. (Sport) A efectua un blocaj (2). – Din fr. bloquer. DOOM
blocá (a ~) vb., ind. prez. 3 blocheáză
blocarăm
BLOCÁ, blochez, vb. I. Tranz. 1. A supune unei blocade. 2. A închide o arteră de circulație; a împiedica circulația vehiculelor sau a persoanelor. 3. Tranz. și refl. A nu mai funcționa sau a face să nu mai funcționeze (fixându-se sau imobilizându-se) într-o poziție dată. 4. A interzice (temporar) folosirea unor produse, a unor fonduri etc. ♦ A interzice (temporar) ocuparea unui post vacant. 5. (Sport) A efectua un blocaj (2). – Din fr. bloquer. DOOM
blocá (a ~) vb., ind. prez. 3 blocheáză
blocarăți
BLOCÁ, blochez, vb. I. Tranz. 1. A supune unei blocade. 2. A închide o arteră de circulație; a împiedica circulația vehiculelor sau a persoanelor. 3. Tranz. și refl. A nu mai funcționa sau a face să nu mai funcționeze (fixându-se sau imobilizându-se) într-o poziție dată. 4. A interzice (temporar) folosirea unor produse, a unor fonduri etc. ♦ A interzice (temporar) ocuparea unui post vacant. 5. (Sport) A efectua un blocaj (2). – Din fr. bloquer. DOOM
blocá (a ~) vb., ind. prez. 3 blocheáză
blocase
BLOCÁ, blochez, vb. I. Tranz. 1. A supune unei blocade. 2. A închide o arteră de circulație; a împiedica circulația vehiculelor sau a persoanelor. 3. Tranz. și refl. A nu mai funcționa sau a face să nu mai funcționeze (fixându-se sau imobilizându-se) într-o poziție dată. 4. A interzice (temporar) folosirea unor produse, a unor fonduri etc. ♦ A interzice (temporar) ocuparea unui post vacant. 5. (Sport) A efectua un blocaj (2). – Din fr. bloquer. DOOM
blocá (a ~) vb., ind. prez. 3 blocheáză
blocasem
BLOCÁ, blochez, vb. I. Tranz. 1. A supune unei blocade. 2. A închide o arteră de circulație; a împiedica circulația vehiculelor sau a persoanelor. 3. Tranz. și refl. A nu mai funcționa sau a face să nu mai funcționeze (fixându-se sau imobilizându-se) într-o poziție dată. 4. A interzice (temporar) folosirea unor produse, a unor fonduri etc. ♦ A interzice (temporar) ocuparea unui post vacant. 5. (Sport) A efectua un blocaj (2). – Din fr. bloquer. DOOM
blocá (a ~) vb., ind. prez. 3 blocheáză
blocaseră
BLOCÁ, blochez, vb. I. Tranz. 1. A supune unei blocade. 2. A închide o arteră de circulație; a împiedica circulația vehiculelor sau a persoanelor. 3. Tranz. și refl. A nu mai funcționa sau a face să nu mai funcționeze (fixându-se sau imobilizându-se) într-o poziție dată. 4. A interzice (temporar) folosirea unor produse, a unor fonduri etc. ♦ A interzice (temporar) ocuparea unui post vacant. 5. (Sport) A efectua un blocaj (2). – Din fr. bloquer. DOOM
blocá (a ~) vb., ind. prez. 3 blocheáză
blocaserăm
BLOCÁ, blochez, vb. I. Tranz. 1. A supune unei blocade. 2. A închide o arteră de circulație; a împiedica circulația vehiculelor sau a persoanelor. 3. Tranz. și refl. A nu mai funcționa sau a face să nu mai funcționeze (fixându-se sau imobilizându-se) într-o poziție dată. 4. A interzice (temporar) folosirea unor produse, a unor fonduri etc. ♦ A interzice (temporar) ocuparea unui post vacant. 5. (Sport) A efectua un blocaj (2). – Din fr. bloquer. DOOM
blocá (a ~) vb., ind. prez. 3 blocheáză
blocaserăți
BLOCÁ, blochez, vb. I. Tranz. 1. A supune unei blocade. 2. A închide o arteră de circulație; a împiedica circulația vehiculelor sau a persoanelor. 3. Tranz. și refl. A nu mai funcționa sau a face să nu mai funcționeze (fixându-se sau imobilizându-se) într-o poziție dată. 4. A interzice (temporar) folosirea unor produse, a unor fonduri etc. ♦ A interzice (temporar) ocuparea unui post vacant. 5. (Sport) A efectua un blocaj (2). – Din fr. bloquer. DOOM
blocá (a ~) vb., ind. prez. 3 blocheáză
blocaseși
BLOCÁ, blochez, vb. I. Tranz. 1. A supune unei blocade. 2. A închide o arteră de circulație; a împiedica circulația vehiculelor sau a persoanelor. 3. Tranz. și refl. A nu mai funcționa sau a face să nu mai funcționeze (fixându-se sau imobilizându-se) într-o poziție dată. 4. A interzice (temporar) folosirea unor produse, a unor fonduri etc. ♦ A interzice (temporar) ocuparea unui post vacant. 5. (Sport) A efectua un blocaj (2). – Din fr. bloquer. DOOM
blocá (a ~) vb., ind. prez. 3 blocheáză
blocaseți
BLOCÁ, blochez, vb. I. Tranz. 1. A supune unei blocade. 2. A închide o arteră de circulație; a împiedica circulația vehiculelor sau a persoanelor. 3. Tranz. și refl. A nu mai funcționa sau a face să nu mai funcționeze (fixându-se sau imobilizându-se) într-o poziție dată. 4. A interzice (temporar) folosirea unor produse, a unor fonduri etc. ♦ A interzice (temporar) ocuparea unui post vacant. 5. (Sport) A efectua un blocaj (2). – Din fr. bloquer. DOOM
blocá (a ~) vb., ind. prez. 3 blocheáză
blocat
BLOCÁ, blochez, vb. I. Tranz. 1. A supune unei blocade. 2. A închide o arteră de circulație; a împiedica circulația vehiculelor sau a persoanelor. 3. Tranz. și refl. A nu mai funcționa sau a face să nu mai funcționeze (fixându-se sau imobilizându-se) într-o poziție dată. 4. A interzice (temporar) folosirea unor produse, a unor fonduri etc. ♦ A interzice (temporar) ocuparea unui post vacant. 5. (Sport) A efectua un blocaj (2). – Din fr. bloquer. DOOM
blocá (a ~) vb., ind. prez. 3 blocheáză
blocat
BLOCÁ, blochez, vb. I. Tranz. 1. A izola un oraș, un port sau un stat prin blocadă. 2. A închide o arteră de circulație; a împiedica circulația vehiculelor sau a persoanelor. 3. Tranz. și refl. A nu mai funcționa sau a face să nu mai funcționeze (fixându-se sau imobilizându-se) într-o poziție dată. 4. A interzice în mod legal folosirea unor produse, a unor fonduri etc. 5. (Sport) A efectua un blocaj (2). – Din fr. bloquer.
blocata
BLOCÁ, blochez, vb. I. Tranz. 1. A izola un oraș, un port sau un stat prin blocadă. 2. A închide o arteră de circulație; a împiedica circulația vehiculelor sau a persoanelor. 3. Tranz. și refl. A nu mai funcționa sau a face să nu mai funcționeze (fixându-se sau imobilizându-se) într-o poziție dată. 4. A interzice în mod legal folosirea unor produse, a unor fonduri etc. 5. (Sport) A efectua un blocaj (2). – Din fr. bloquer.
blocate
BLOCÁ, blochez, vb. I. Tranz. 1. A izola un oraș, un port sau un stat prin blocadă. 2. A închide o arteră de circulație; a împiedica circulația vehiculelor sau a persoanelor. 3. Tranz. și refl. A nu mai funcționa sau a face să nu mai funcționeze (fixându-se sau imobilizându-se) într-o poziție dată. 4. A interzice în mod legal folosirea unor produse, a unor fonduri etc. 5. (Sport) A efectua un blocaj (2). – Din fr. bloquer.
blocatei
BLOCÁ, blochez, vb. I. Tranz. 1. A izola un oraș, un port sau un stat prin blocadă. 2. A închide o arteră de circulație; a împiedica circulația vehiculelor sau a persoanelor. 3. Tranz. și refl. A nu mai funcționa sau a face să nu mai funcționeze (fixându-se sau imobilizându-se) într-o poziție dată. 4. A interzice în mod legal folosirea unor produse, a unor fonduri etc. 5. (Sport) A efectua un blocaj (2). – Din fr. bloquer.
blocatele
BLOCÁ, blochez, vb. I. Tranz. 1. A izola un oraș, un port sau un stat prin blocadă. 2. A închide o arteră de circulație; a împiedica circulația vehiculelor sau a persoanelor. 3. Tranz. și refl. A nu mai funcționa sau a face să nu mai funcționeze (fixându-se sau imobilizându-se) într-o poziție dată. 4. A interzice în mod legal folosirea unor produse, a unor fonduri etc. 5. (Sport) A efectua un blocaj (2). – Din fr. bloquer.
blocatelor
BLOCÁ, blochez, vb. I. Tranz. 1. A izola un oraș, un port sau un stat prin blocadă. 2. A închide o arteră de circulație; a împiedica circulația vehiculelor sau a persoanelor. 3. Tranz. și refl. A nu mai funcționa sau a face să nu mai funcționeze (fixându-se sau imobilizându-se) într-o poziție dată. 4. A interzice în mod legal folosirea unor produse, a unor fonduri etc. 5. (Sport) A efectua un blocaj (2). – Din fr. bloquer.
blocatul
BLOCÁ, blochez, vb. I. Tranz. 1. A izola un oraș, un port sau un stat prin blocadă. 2. A închide o arteră de circulație; a împiedica circulația vehiculelor sau a persoanelor. 3. Tranz. și refl. A nu mai funcționa sau a face să nu mai funcționeze (fixându-se sau imobilizându-se) într-o poziție dată. 4. A interzice în mod legal folosirea unor produse, a unor fonduri etc. 5. (Sport) A efectua un blocaj (2). – Din fr. bloquer.
blocatului
BLOCÁ, blochez, vb. I. Tranz. 1. A izola un oraș, un port sau un stat prin blocadă. 2. A închide o arteră de circulație; a împiedica circulația vehiculelor sau a persoanelor. 3. Tranz. și refl. A nu mai funcționa sau a face să nu mai funcționeze (fixându-se sau imobilizându-se) într-o poziție dată. 4. A interzice în mod legal folosirea unor produse, a unor fonduri etc. 5. (Sport) A efectua un blocaj (2). – Din fr. bloquer.
blocau
BLOCÁ, blochez, vb. I. Tranz. 1. A supune unei blocade. 2. A închide o arteră de circulație; a împiedica circulația vehiculelor sau a persoanelor. 3. Tranz. și refl. A nu mai funcționa sau a face să nu mai funcționeze (fixându-se sau imobilizându-se) într-o poziție dată. 4. A interzice (temporar) folosirea unor produse, a unor fonduri etc. ♦ A interzice (temporar) ocuparea unui post vacant. 5. (Sport) A efectua un blocaj (2). – Din fr. bloquer. DOOM
blocá (a ~) vb., ind. prez. 3 blocheáză
blocași
BLOCÁ, blochez, vb. I. Tranz. 1. A supune unei blocade. 2. A închide o arteră de circulație; a împiedica circulația vehiculelor sau a persoanelor. 3. Tranz. și refl. A nu mai funcționa sau a face să nu mai funcționeze (fixându-se sau imobilizându-se) într-o poziție dată. 4. A interzice (temporar) folosirea unor produse, a unor fonduri etc. ♦ A interzice (temporar) ocuparea unui post vacant. 5. (Sport) A efectua un blocaj (2). – Din fr. bloquer. DOOM
blocá (a ~) vb., ind. prez. 3 blocheáză
blocați
BLOCÁ, blochez, vb. I. Tranz. 1. A supune unei blocade. 2. A închide o arteră de circulație; a împiedica circulația vehiculelor sau a persoanelor. 3. Tranz. și refl. A nu mai funcționa sau a face să nu mai funcționeze (fixându-se sau imobilizându-se) într-o poziție dată. 4. A interzice (temporar) folosirea unor produse, a unor fonduri etc. ♦ A interzice (temporar) ocuparea unui post vacant. 5. (Sport) A efectua un blocaj (2). – Din fr. bloquer. DOOM
blocá (a ~) vb., ind. prez. 3 blocheáză
blocați
BLOCÁ, blochez, vb. I. Tranz. 1. A izola un oraș, un port sau un stat prin blocadă. 2. A închide o arteră de circulație; a împiedica circulația vehiculelor sau a persoanelor. 3. Tranz. și refl. A nu mai funcționa sau a face să nu mai funcționeze (fixându-se sau imobilizându-se) într-o poziție dată. 4. A interzice în mod legal folosirea unor produse, a unor fonduri etc. 5. (Sport) A efectua un blocaj (2). – Din fr. bloquer.
blocații
BLOCÁ, blochez, vb. I. Tranz. 1. A izola un oraș, un port sau un stat prin blocadă. 2. A închide o arteră de circulație; a împiedica circulația vehiculelor sau a persoanelor. 3. Tranz. și refl. A nu mai funcționa sau a face să nu mai funcționeze (fixându-se sau imobilizându-se) într-o poziție dată. 4. A interzice în mod legal folosirea unor produse, a unor fonduri etc. 5. (Sport) A efectua un blocaj (2). – Din fr. bloquer.
blocaților
BLOCÁ, blochez, vb. I. Tranz. 1. A izola un oraș, un port sau un stat prin blocadă. 2. A închide o arteră de circulație; a împiedica circulația vehiculelor sau a persoanelor. 3. Tranz. și refl. A nu mai funcționa sau a face să nu mai funcționeze (fixându-se sau imobilizându-se) într-o poziție dată. 4. A interzice în mod legal folosirea unor produse, a unor fonduri etc. 5. (Sport) A efectua un blocaj (2). – Din fr. bloquer.
blocdiagrama
BLOCDIAGRÁMĂ s.f. Reprezentare grafică a unei regiuni terestre în perspectivă și în secțiune. [< fr. bloc-diagramme]. DOOM
bloc-diagrámă (-di-a-gra-) s. f., g.-d. art. bloc-diagrámei; pl. bloc-diagráme
blocdiagrame
BLOCDIAGRÁMĂ s.f. Reprezentare grafică a unei regiuni terestre în perspectivă și în secțiune. [< fr. bloc-diagramme]. DOOM
bloc-diagrámă (-di-a-gra-) s. f., g.-d. art. bloc-diagrámei; pl. bloc-diagráme
blocdiagramei
BLOCDIAGRÁMĂ s.f. Reprezentare grafică a unei regiuni terestre în perspectivă și în secțiune. [< fr. bloc-diagramme]. DOOM
bloc-diagrámă (-di-a-gra-) s. f., g.-d. art. bloc-diagrámei; pl. bloc-diagráme
blocdiagramele
BLOCDIAGRÁMĂ s.f. Reprezentare grafică a unei regiuni terestre în perspectivă și în secțiune. [< fr. bloc-diagramme]. DOOM
bloc-diagrámă (-di-a-gra-) s. f., g.-d. art. bloc-diagrámei; pl. bloc-diagráme
blocdiagramelor
BLOCDIAGRÁMĂ s.f. Reprezentare grafică a unei regiuni terestre în perspectivă și în secțiune. [< fr. bloc-diagramme]. DOOM
bloc-diagrámă (-di-a-gra-) s. f., g.-d. art. bloc-diagrámei; pl. bloc-diagráme
blochaus
BLÓCHAUS, blochausuri, s. n. (Rar) Bloc (3). – Din germ. Blockhaus. DOOM
blóchaus (înv.) (-haus) s. n., pl. blóchausuri
blochausul
BLÓCHAUS, blochausuri, s. n. (Rar) Bloc (3). – Din germ. Blockhaus. DOOM
blóchaus (înv.) (-haus) s. n., pl. blóchausuri
blochausului
BLÓCHAUS, blochausuri, s. n. (Rar) Bloc (3). – Din germ. Blockhaus. DOOM
blóchaus (înv.) (-haus) s. n., pl. blóchausuri
blochausuri
BLÓCHAUS, blochausuri, s. n. (Rar) Bloc (3). – Din germ. Blockhaus. DOOM
blóchaus (înv.) (-haus) s. n., pl. blóchausuri
blochausurile
BLÓCHAUS, blochausuri, s. n. (Rar) Bloc (3). – Din germ. Blockhaus. DOOM
blóchaus (înv.) (-haus) s. n., pl. blóchausuri
blochausurilor
BLÓCHAUS, blochausuri, s. n. (Rar) Bloc (3). – Din germ. Blockhaus. DOOM
blóchaus (înv.) (-haus) s. n., pl. blóchausuri
blochează
BLOCÁ, blochez, vb. I. Tranz. 1. A supune unei blocade. 2. A închide o arteră de circulație; a împiedica circulația vehiculelor sau a persoanelor. 3. Tranz. și refl. A nu mai funcționa sau a face să nu mai funcționeze (fixându-se sau imobilizându-se) într-o poziție dată. 4. A interzice (temporar) folosirea unor produse, a unor fonduri etc. ♦ A interzice (temporar) ocuparea unui post vacant. 5. (Sport) A efectua un blocaj (2). – Din fr. bloquer. DOOM
blocá (a ~) vb., ind. prez. 3 blocheáză
blochez
BLOCÁ, blochez, vb. I. Tranz. 1. A supune unei blocade. 2. A închide o arteră de circulație; a împiedica circulația vehiculelor sau a persoanelor. 3. Tranz. și refl. A nu mai funcționa sau a face să nu mai funcționeze (fixându-se sau imobilizându-se) într-o poziție dată. 4. A interzice (temporar) folosirea unor produse, a unor fonduri etc. ♦ A interzice (temporar) ocuparea unui post vacant. 5. (Sport) A efectua un blocaj (2). – Din fr. bloquer. DOOM
blocá (a ~) vb., ind. prez. 3 blocheáză
blocheze
BLOCÁ, blochez, vb. I. Tranz. 1. A supune unei blocade. 2. A închide o arteră de circulație; a împiedica circulația vehiculelor sau a persoanelor. 3. Tranz. și refl. A nu mai funcționa sau a face să nu mai funcționeze (fixându-se sau imobilizându-se) într-o poziție dată. 4. A interzice (temporar) folosirea unor produse, a unor fonduri etc. ♦ A interzice (temporar) ocuparea unui post vacant. 5. (Sport) A efectua un blocaj (2). – Din fr. bloquer. DOOM
blocá (a ~) vb., ind. prez. 3 blocheáză
blochezi
BLOCÁ, blochez, vb. I. Tranz. 1. A supune unei blocade. 2. A închide o arteră de circulație; a împiedica circulația vehiculelor sau a persoanelor. 3. Tranz. și refl. A nu mai funcționa sau a face să nu mai funcționeze (fixându-se sau imobilizându-se) într-o poziție dată. 4. A interzice (temporar) folosirea unor produse, a unor fonduri etc. ♦ A interzice (temporar) ocuparea unui post vacant. 5. (Sport) A efectua un blocaj (2). – Din fr. bloquer. DOOM
blocá (a ~) vb., ind. prez. 3 blocheáză
block
BLOCK CHORDS s.n. (Muz.) Stil pianistic constând în interpretarea unei piese în acorduri (blocuri, conglomerate de sunete) la ambele mâini, folosit în scopul reproducerii la pian a sonorității alămurilor din orchestră. [< engl. block chords].
blocnotes
BLOCNÓTES, blocnotesuri, s. n. Carnet pentru însemnări curente; notes. [Acc. și: blocnotés] – Din fr. bloc-notes. DOOM
blocnótes s. n., pl. blocnótesuri
blocnotes
BLOCNÓTES, blocnotesuri, s. n. Carnet pentru însemnări curente; notes. [Acc. și: blocnotés] – Din fr. bloc-notes.
blocnotesul
BLOCNÓTES, blocnotesuri, s. n. Carnet pentru însemnări curente; notes. [Acc. și: blocnotés] – Din fr. bloc-notes. DOOM
blocnótes s. n., pl. blocnótesuri
blocnotesului
BLOCNÓTES, blocnotesuri, s. n. Carnet pentru însemnări curente; notes. [Acc. și: blocnotés] – Din fr. bloc-notes. DOOM
blocnótes s. n., pl. blocnótesuri
blocnotesuri
BLOCNÓTES, blocnotesuri, s. n. Carnet pentru însemnări curente; notes. [Acc. și: blocnotés] – Din fr. bloc-notes. DOOM
blocnótes s. n., pl. blocnótesuri
blocnotesurile
BLOCNÓTES, blocnotesuri, s. n. Carnet pentru însemnări curente; notes. [Acc. și: blocnotés] – Din fr. bloc-notes. DOOM
blocnótes s. n., pl. blocnótesuri
blocnotesurilor
BLOCNÓTES, blocnotesuri, s. n. Carnet pentru însemnări curente; notes. [Acc. și: blocnotés] – Din fr. bloc-notes. DOOM
blocnótes s. n., pl. blocnótesuri
blocstart
BLÓCSTART, blocstarturi, s. n. (Sport) Dispozitiv care servește alergătorilor pentru luarea startului în cursele de viteză. – După engl. starting-block. DOOM
*blócstart s. n., pl. blócstarturi
blocul
BLOC, blocuri, s. n. 1. Bucată mare dintr-o materie solidă și grea, masă solidă dintr-o singură bucată. 2. Grămadă de obiecte (de același fel) alcătuind o unitate. ◊ Bloc de desen = teanc de foi de hârtie de desenat, prinse în coperți (de carton) și păstrate între două cartoane protectoare. ◊ Loc. adv. În bloc = împreună, laolaltă. 3. Clădire mare cu multe etaje; blochaus. ◊ Bloc-turn = bloc cu etajele dispuse în formă de turn. 4. Alianță, convenție, uniune (între state, partide, grupări etc.) pentru realizarea unor scopuri comune. 5. (În sintagma) Bloc motor = organ de motor în care se află cilindrii și pistoanele. 6. (Med.; în sintagmele) Bloc cardiac = tulburare a ritmului inimii, datorată blocării influxului nervos care străbate mușchiul cardiac. Bloc operator = ansamblul încăperilor și echipamentelor necesare intervențiilor chirurgicale. – Din fr. bloc, (3) germ. Block[haus]. DOOM
bloc s. n., pl. blócuri; abr. bl.
blocului
BLOC, blocuri, s. n. 1. Bucată mare dintr-o materie solidă și grea, masă solidă dintr-o singură bucată. 2. Grămadă de obiecte (de același fel) alcătuind o unitate. ◊ Bloc de desen = teanc de foi de hârtie de desenat, prinse în coperți (de carton) și păstrate între două cartoane protectoare. ◊ Loc. adv. În bloc = împreună, laolaltă. 3. Clădire mare cu multe etaje; blochaus. ◊ Bloc-turn = bloc cu etajele dispuse în formă de turn. 4. Alianță, convenție, uniune (între state, partide, grupări etc.) pentru realizarea unor scopuri comune. 5. (În sintagma) Bloc motor = organ de motor în care se află cilindrii și pistoanele. 6. (Med.; în sintagmele) Bloc cardiac = tulburare a ritmului inimii, datorată blocării influxului nervos care străbate mușchiul cardiac. Bloc operator = ansamblul încăperilor și echipamentelor necesare intervențiilor chirurgicale. – Din fr. bloc, (3) germ. Block[haus]. DOOM
bloc s. n., pl. blócuri; abr. bl.
blocuri
BLOC, blocuri, s. n. 1. Bucată mare dintr-o materie solidă și grea, masă solidă dintr-o singură bucată. 2. Grămadă de obiecte (de același fel) alcătuind o unitate. ◊ Bloc de desen = teanc de foi de hârtie de desenat, prinse în coperți (de carton) și păstrate între două cartoane protectoare. ◊ Loc. adv. În bloc = împreună, laolaltă. 3. Clădire mare cu multe etaje; blochaus. ◊ Bloc-turn = bloc cu etajele dispuse în formă de turn. 4. Alianță, convenție, uniune (între state, partide, grupări etc.) pentru realizarea unor scopuri comune. 5. (În sintagma) Bloc motor = organ de motor în care se află cilindrii și pistoanele. 6. (Med.; în sintagmele) Bloc cardiac = tulburare a ritmului inimii, datorată blocării influxului nervos care străbate mușchiul cardiac. Bloc operator = ansamblul încăperilor și echipamentelor necesare intervențiilor chirurgicale. – Din fr. bloc, (3) germ. Block[haus]. DOOM
bloc s. n., pl. blócuri; abr. bl.
blocurile
BLOC, blocuri, s. n. 1. Bucată mare dintr-o materie solidă și grea, masă solidă dintr-o singură bucată. 2. Grămadă de obiecte (de același fel) alcătuind o unitate. ◊ Bloc de desen = teanc de foi de hârtie de desenat, prinse în coperți (de carton) și păstrate între două cartoane protectoare. ◊ Loc. adv. În bloc = împreună, laolaltă. 3. Clădire mare cu multe etaje; blochaus. ◊ Bloc-turn = bloc cu etajele dispuse în formă de turn. 4. Alianță, convenție, uniune (între state, partide, grupări etc.) pentru realizarea unor scopuri comune. 5. (În sintagma) Bloc motor = organ de motor în care se află cilindrii și pistoanele. 6. (Med.; în sintagmele) Bloc cardiac = tulburare a ritmului inimii, datorată blocării influxului nervos care străbate mușchiul cardiac. Bloc operator = ansamblul încăperilor și echipamentelor necesare intervențiilor chirurgicale. – Din fr. bloc, (3) germ. Block[haus]. DOOM
bloc s. n., pl. blócuri; abr. bl.
blocurilor
BLOC, blocuri, s. n. 1. Bucată mare dintr-o materie solidă și grea, masă solidă dintr-o singură bucată. 2. Grămadă de obiecte (de același fel) alcătuind o unitate. ◊ Bloc de desen = teanc de foi de hârtie de desenat, prinse în coperți (de carton) și păstrate între două cartoane protectoare. ◊ Loc. adv. În bloc = împreună, laolaltă. 3. Clădire mare cu multe etaje; blochaus. ◊ Bloc-turn = bloc cu etajele dispuse în formă de turn. 4. Alianță, convenție, uniune (între state, partide, grupări etc.) pentru realizarea unor scopuri comune. 5. (În sintagma) Bloc motor = organ de motor în care se află cilindrii și pistoanele. 6. (Med.; în sintagmele) Bloc cardiac = tulburare a ritmului inimii, datorată blocării influxului nervos care străbate mușchiul cardiac. Bloc operator = ansamblul încăperilor și echipamentelor necesare intervențiilor chirurgicale. – Din fr. bloc, (3) germ. Block[haus]. DOOM
bloc s. n., pl. blócuri; abr. bl.
blocus
BLOC, blocuri, s. n. 1. Bucată mare dintr-o materie solidă și grea, masă solidă dintr-o singură bucată. 2. Grămadă de obiecte (de același fel) alcătuind o unitate. ◊ Bloc de desen = teanc de foi de hârtie de desenat, prinse în coperți (de carton) și păstrate între două cartoane protectoare. ◊ Loc. adv. În bloc = împreună, laolaltă. 3. Clădire mare cu multe etaje; blochaus. ◊ Bloc-turn = bloc cu etajele dispuse în formă de turn. 4. Alianță, convenție, uniune (între state, partide, grupări etc.) pentru realizarea unor scopuri comune. 5. (În sintagma) Bloc motor = organ de motor în care se află cilindrii și pistoanele. 6. (Med.; în sintagmele) Bloc cardiac = tulburare a ritmului inimii, datorată blocării influxului nervos care străbate mușchiul cardiac. Bloc operator = ansamblul încăperilor și echipamentelor necesare intervențiilor chirurgicale. – Din fr. bloc, (3) germ. Block[haus]. DOOM
bloc s. n., pl. blócuri; abr. bl.
blocând
BLOCÁ, blochez, vb. I. Tranz. 1. A supune unei blocade. 2. A închide o arteră de circulație; a împiedica circulația vehiculelor sau a persoanelor. 3. Tranz. și refl. A nu mai funcționa sau a face să nu mai funcționeze (fixându-se sau imobilizându-se) într-o poziție dată. 4. A interzice (temporar) folosirea unor produse, a unor fonduri etc. ♦ A interzice (temporar) ocuparea unui post vacant. 5. (Sport) A efectua un blocaj (2). – Din fr. bloquer. DOOM
blocá (a ~) vb., ind. prez. 3 blocheáză
blocînd
BLOCÁ, blochez, vb. I. Tranz. 1. A supune unei blocade. 2. A închide o arteră de circulație; a împiedica circulația vehiculelor sau a persoanelor. 3. Tranz. și refl. A nu mai funcționa sau a face să nu mai funcționeze (fixându-se sau imobilizându-se) într-o poziție dată. 4. A interzice (temporar) folosirea unor produse, a unor fonduri etc. ♦ A interzice (temporar) ocuparea unui post vacant. 5. (Sport) A efectua un blocaj (2). – Din fr. bloquer. DOOM
blocá (a ~) vb., ind. prez. 3 blocheáză
blocări
BLOCÁRE, blocări, s. f. Acțiunea de a (se) bloca și rezultatul ei; blocaj, blocadă. – V. bloca. DOOM
blocáre s. f., g.-d. art. blocắrii; pl. blocắri
blocării
BLOCÁRE, blocări, s. f. Acțiunea de a (se) bloca și rezultatul ei; blocaj, blocadă. – V. bloca. DOOM
blocáre s. f., g.-d. art. blocắrii; pl. blocắri
blocările
BLOCÁRE, blocări, s. f. Acțiunea de a (se) bloca și rezultatul ei; blocaj, blocadă. – V. bloca. DOOM
blocáre s. f., g.-d. art. blocắrii; pl. blocắri
blocărilor
BLOCÁRE, blocări, s. f. Acțiunea de a (se) bloca și rezultatul ei; blocaj, blocadă. – V. bloca. DOOM
blocáre s. f., g.-d. art. blocắrii; pl. blocắri
blodogorea
BLODOGORÍ, blodogoresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A vorbi neînțeles (într-o limbă străină), neclar. – Din sl. blagodariti. DOOM
blodogorí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blodogorésc, imperf. 3 sg. blodogoreá; conj. prez. 3 să blodogoreáscă
blodogoreai
BLODOGORÍ, blodogoresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A vorbi neînțeles (într-o limbă străină), neclar. – Din sl. blagodariti. DOOM
blodogorí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blodogorésc, imperf. 3 sg. blodogoreá; conj. prez. 3 să blodogoreáscă
blodogoream
BLODOGORÍ, blodogoresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A vorbi neînțeles (într-o limbă străină), neclar. – Din sl. blagodariti. DOOM
blodogorí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blodogorésc, imperf. 3 sg. blodogoreá; conj. prez. 3 să blodogoreáscă
blodogorească
BLODOGORÍ, blodogoresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A vorbi neînțeles (într-o limbă străină), neclar. – Din sl. blagodariti. DOOM
blodogorí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blodogorésc, imperf. 3 sg. blodogoreá; conj. prez. 3 să blodogoreáscă
blodogoreau
BLODOGORÍ, blodogoresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A vorbi neînțeles (într-o limbă străină), neclar. – Din sl. blagodariti. DOOM
blodogorí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blodogorésc, imperf. 3 sg. blodogoreá; conj. prez. 3 să blodogoreáscă
blodogoreați
BLODOGORÍ, blodogoresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A vorbi neînțeles (într-o limbă străină), neclar. – Din sl. blagodariti. DOOM
blodogorí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blodogorésc, imperf. 3 sg. blodogoreá; conj. prez. 3 să blodogoreáscă
blodogoresc
BLODOGORÍ, blodogoresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A vorbi neînțeles (într-o limbă străină), neclar. – Din sl. blagodariti. DOOM
blodogorí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blodogorésc, imperf. 3 sg. blodogoreá; conj. prez. 3 să blodogoreáscă
blodogorește
BLODOGORÍ, blodogoresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A vorbi neînțeles (într-o limbă străină), neclar. – Din sl. blagodariti. DOOM
blodogorí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blodogorésc, imperf. 3 sg. blodogoreá; conj. prez. 3 să blodogoreáscă
blodogorești
BLODOGORÍ, blodogoresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A vorbi neînțeles (într-o limbă străină), neclar. – Din sl. blagodariti. DOOM
blodogorí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blodogorésc, imperf. 3 sg. blodogoreá; conj. prez. 3 să blodogoreáscă
blodogori
BLODOGORÍ, blodogoresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A vorbi neînțeles (într-o limbă străină), neclar. – Din sl. blagodariti. DOOM
blodogorí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blodogorésc, imperf. 3 sg. blodogoreá; conj. prez. 3 să blodogoreáscă
blodogorii
BLODOGORÍ, blodogoresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A vorbi neînțeles (într-o limbă străină), neclar. – Din sl. blagodariti. DOOM
blodogorí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blodogorésc, imperf. 3 sg. blodogoreá; conj. prez. 3 să blodogoreáscă
blodogorim
BLODOGORÍ, blodogoresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A vorbi neînțeles (într-o limbă străină), neclar. – Din sl. blagodariti. DOOM
blodogorí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blodogorésc, imperf. 3 sg. blodogoreá; conj. prez. 3 să blodogoreáscă
blodogorind
BLODOGORÍ, blodogoresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A vorbi neînțeles (într-o limbă străină), neclar. – Din sl. blagodariti. DOOM
blodogorí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blodogorésc, imperf. 3 sg. blodogoreá; conj. prez. 3 să blodogoreáscă
blodogorire
BLODOGORÍ, blodogoresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A vorbi neînțeles (într-o limbă străină), neclar. – Din sl. blagodariti. DOOM
blodogorí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blodogorésc, imperf. 3 sg. blodogoreá; conj. prez. 3 să blodogoreáscă
blodogorire
BLODOGORÍ, blodogoresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A vorbi neînțeles (într-o limbă străină), neclar. – Din sl. blagodariti.
blodogoriră
BLODOGORÍ, blodogoresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A vorbi neînțeles (într-o limbă străină), neclar. – Din sl. blagodariti. DOOM
blodogorí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blodogorésc, imperf. 3 sg. blodogoreá; conj. prez. 3 să blodogoreáscă
blodogorirăm
BLODOGORÍ, blodogoresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A vorbi neînțeles (într-o limbă străină), neclar. – Din sl. blagodariti. DOOM
blodogorí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blodogorésc, imperf. 3 sg. blodogoreá; conj. prez. 3 să blodogoreáscă
blodogorirăți
BLODOGORÍ, blodogoresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A vorbi neînțeles (într-o limbă străină), neclar. – Din sl. blagodariti. DOOM
blodogorí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blodogorésc, imperf. 3 sg. blodogoreá; conj. prez. 3 să blodogoreáscă
blodogorise
BLODOGORÍ, blodogoresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A vorbi neînțeles (într-o limbă străină), neclar. – Din sl. blagodariti. DOOM
blodogorí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blodogorésc, imperf. 3 sg. blodogoreá; conj. prez. 3 să blodogoreáscă
blodogorisem
BLODOGORÍ, blodogoresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A vorbi neînțeles (într-o limbă străină), neclar. – Din sl. blagodariti. DOOM
blodogorí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blodogorésc, imperf. 3 sg. blodogoreá; conj. prez. 3 să blodogoreáscă
blodogoriseră
BLODOGORÍ, blodogoresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A vorbi neînțeles (într-o limbă străină), neclar. – Din sl. blagodariti. DOOM
blodogorí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blodogorésc, imperf. 3 sg. blodogoreá; conj. prez. 3 să blodogoreáscă
blodogoriserăm
BLODOGORÍ, blodogoresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A vorbi neînțeles (într-o limbă străină), neclar. – Din sl. blagodariti. DOOM
blodogorí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blodogorésc, imperf. 3 sg. blodogoreá; conj. prez. 3 să blodogoreáscă
blodogoriserăți
BLODOGORÍ, blodogoresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A vorbi neînțeles (într-o limbă străină), neclar. – Din sl. blagodariti. DOOM
blodogorí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blodogorésc, imperf. 3 sg. blodogoreá; conj. prez. 3 să blodogoreáscă
blodogoriseși
BLODOGORÍ, blodogoresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A vorbi neînțeles (într-o limbă străină), neclar. – Din sl. blagodariti. DOOM
blodogorí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blodogorésc, imperf. 3 sg. blodogoreá; conj. prez. 3 să blodogoreáscă
blodogoriseți
BLODOGORÍ, blodogoresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A vorbi neînțeles (într-o limbă străină), neclar. – Din sl. blagodariti. DOOM
blodogorí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blodogorésc, imperf. 3 sg. blodogoreá; conj. prez. 3 să blodogoreáscă
blodogorit
BLODOGORÍ, blodogoresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A vorbi neînțeles (într-o limbă străină), neclar. – Din sl. blagodariti. DOOM
blodogorí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blodogorésc, imperf. 3 sg. blodogoreá; conj. prez. 3 să blodogoreáscă
blodogoriși
BLODOGORÍ, blodogoresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A vorbi neînțeles (într-o limbă străină), neclar. – Din sl. blagodariti. DOOM
blodogorí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blodogorésc, imperf. 3 sg. blodogoreá; conj. prez. 3 să blodogoreáscă
blodogoriți
BLODOGORÍ, blodogoresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A vorbi neînțeles (într-o limbă străină), neclar. – Din sl. blagodariti. DOOM
blodogorí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blodogorésc, imperf. 3 sg. blodogoreá; conj. prez. 3 să blodogoreáscă
blogodori
BLOGODORÍ vb. IV v. blodogori.
blojdină
BLÓJDINĂ, blojdine, s. f. (Reg.) Scândură îngustă folosită la poditul caselor. – Din blojdă (rar întrebuințat) + suf. -ină.
blond
BLOND, -Ă, blonzi, -de, adj. (Despre păr) De culoare deschisă, gălbui, galben, bălai, codalb. ♦ (Despre oameni) Care are păr de culoare deschisă; bălai, blondin. ♦ (Substantivat) Persoană cu păr și cu ten de culoare deschisă; bălan. ◊ Bere blondă = bere de culoare deschisă, gălbuie. – Din fr. blond. DOOM
blond adj. m., s. m., pl. blonzi; adj. f., s. f. blóndă, pl. blónde
blond
BLOND, -Ă, blonzi, -de, adj. (Despre păr) De culoare deschisă, gălbui, galben, bălai, codalb. ♦ (Despre oameni) Care are păr de culoare deschisă; bălai, blondin. ♦ (Substantivat) Persoană cu păr și cu ten de culoare deschisă; bălan. ◊ Bere blondă = bere de culoare deschisă, gălbuie. – Din fr. blond. DOOM
blond adj. m., s. m., pl. blonzi; adj. f., s. f. blóndă, pl. blónde
blonda
BLOND, -Ă, blonzi, -de, adj. (Despre păr) De culoare deschisă, gălbui, galben, bălai, codalb. ♦ (Despre oameni) Care are păr de culoare deschisă; bălai, blondin. ♦ (Substantivat) Persoană cu păr și cu ten de culoare deschisă; bălan. ◊ Bere blondă = bere de culoare deschisă, gălbuie. – Din fr. blond. DOOM
blond adj. m., s. m., pl. blonzi; adj. f., s. f. blóndă, pl. blónde
blonda
BLOND, -Ă, blonzi, -de, adj. (Despre păr) De culoare deschisă, gălbui, galben, bălai, codalb. ♦ (Despre oameni) Care are păr de culoare deschisă; bălai, blondin. ♦ (Substantivat) Persoană cu păr și cu ten de culoare deschisă; bălan. ◊ Bere blondă = bere de culoare deschisă, gălbuie. – Din fr. blond. DOOM
blond adj. m., s. m., pl. blonzi; adj. f., s. f. blóndă, pl. blónde
blonde
BLOND, -Ă, blonzi, -de, adj. (Despre păr) De culoare deschisă, gălbui, galben, bălai, codalb. ♦ (Despre oameni) Care are păr de culoare deschisă; bălai, blondin. ♦ (Substantivat) Persoană cu păr și cu ten de culoare deschisă; bălan. ◊ Bere blondă = bere de culoare deschisă, gălbuie. – Din fr. blond. DOOM
blond adj. m., s. m., pl. blonzi; adj. f., s. f. blóndă, pl. blónde
blonde
BLOND, -Ă, blonzi, -de, adj. (Despre păr) De culoare deschisă, gălbui, galben, bălai, codalb. ♦ (Despre oameni) Care are păr de culoare deschisă; bălai, blondin. ♦ (Substantivat) Persoană cu păr și cu ten de culoare deschisă; bălan. ◊ Bere blondă = bere de culoare deschisă, gălbuie. – Din fr. blond. DOOM
blond adj. m., s. m., pl. blonzi; adj. f., s. f. blóndă, pl. blónde
blonde
BLOND, -Ă, blonzi, -de, adj. (Despre păr) De culoare deschisă, gălbui, galben, bălai, codalb. ♦ (Despre oameni) Care are păr de culoare deschisă; bălai, blondin. ♦ (Substantivat) Persoană cu păr și cu ten de culoare deschisă; bălan. ◊ Bere blondă = bere de culoare deschisă, gălbuie. – Din fr. blond. DOOM
blond adj. m., s. m., pl. blonzi; adj. f., s. f. blóndă, pl. blónde
blondei
BLOND, -Ă, blonzi, -de, adj. (Despre păr) De culoare deschisă, gălbui, galben, bălai, codalb. ♦ (Despre oameni) Care are păr de culoare deschisă; bălai, blondin. ♦ (Substantivat) Persoană cu păr și cu ten de culoare deschisă; bălan. ◊ Bere blondă = bere de culoare deschisă, gălbuie. – Din fr. blond. DOOM
blond adj. m., s. m., pl. blonzi; adj. f., s. f. blóndă, pl. blónde
blondei
BLOND, -Ă, blonzi, -de, adj. (Despre păr) De culoare deschisă, gălbui, galben, bălai, codalb. ♦ (Despre oameni) Care are păr de culoare deschisă; bălai, blondin. ♦ (Substantivat) Persoană cu păr și cu ten de culoare deschisă; bălan. ◊ Bere blondă = bere de culoare deschisă, gălbuie. – Din fr. blond. DOOM
blond adj. m., s. m., pl. blonzi; adj. f., s. f. blóndă, pl. blónde
blondele
BLOND, -Ă, blonzi, -de, adj. (Despre păr) De culoare deschisă, gălbui, galben, bălai, codalb. ♦ (Despre oameni) Care are păr de culoare deschisă; bălai, blondin. ♦ (Substantivat) Persoană cu păr și cu ten de culoare deschisă; bălan. ◊ Bere blondă = bere de culoare deschisă, gălbuie. – Din fr. blond. DOOM
blond adj. m., s. m., pl. blonzi; adj. f., s. f. blóndă, pl. blónde
blondele
BLOND, -Ă, blonzi, -de, adj. (Despre păr) De culoare deschisă, gălbui, galben, bălai, codalb. ♦ (Despre oameni) Care are păr de culoare deschisă; bălai, blondin. ♦ (Substantivat) Persoană cu păr și cu ten de culoare deschisă; bălan. ◊ Bere blondă = bere de culoare deschisă, gălbuie. – Din fr. blond. DOOM
blond adj. m., s. m., pl. blonzi; adj. f., s. f. blóndă, pl. blónde
blondelor
BLOND, -Ă, blonzi, -de, adj. (Despre păr) De culoare deschisă, gălbui, galben, bălai, codalb. ♦ (Despre oameni) Care are păr de culoare deschisă; bălai, blondin. ♦ (Substantivat) Persoană cu păr și cu ten de culoare deschisă; bălan. ◊ Bere blondă = bere de culoare deschisă, gălbuie. – Din fr. blond. DOOM
blond adj. m., s. m., pl. blonzi; adj. f., s. f. blóndă, pl. blónde
blondelor
BLOND, -Ă, blonzi, -de, adj. (Despre păr) De culoare deschisă, gălbui, galben, bălai, codalb. ♦ (Despre oameni) Care are păr de culoare deschisă; bălai, blondin. ♦ (Substantivat) Persoană cu păr și cu ten de culoare deschisă; bălan. ◊ Bere blondă = bere de culoare deschisă, gălbuie. – Din fr. blond. DOOM
blond adj. m., s. m., pl. blonzi; adj. f., s. f. blóndă, pl. blónde
blondin
BLONDÍN, -Ă, blondini, -e, adj., s. m. și f. Blond. – Din fr. blondin. DOOM
blondín adj. m., s. m., pl. blondíni; adj. f., s. f. blondínă, pl. blondíne
blondin
BLONDÍN, -Ă, blondini, -e, adj., s. m. și f. Blond. – Din fr. blondin. DOOM
blondín adj. m., s. m., pl. blondíni; adj. f., s. f. blondínă, pl. blondíne
blondina
BLONDÍN, -Ă, blondini, -e, adj., s. m. și f. Blond. – Din fr. blondin. DOOM
blondín adj. m., s. m., pl. blondíni; adj. f., s. f. blondínă, pl. blondíne
blondina
BLONDÍN, -Ă, blondini, -e, adj., s. m. și f. Blond. – Din fr. blondin. DOOM
blondín adj. m., s. m., pl. blondíni; adj. f., s. f. blondínă, pl. blondíne
blondine
BLONDÍN, -Ă, blondini, -e, adj., s. m. și f. Blond. – Din fr. blondin. DOOM
blondín adj. m., s. m., pl. blondíni; adj. f., s. f. blondínă, pl. blondíne
blondine
BLONDÍN, -Ă, blondini, -e, adj., s. m. și f. Blond. – Din fr. blondin. DOOM
blondín adj. m., s. m., pl. blondíni; adj. f., s. f. blondínă, pl. blondíne
blondinei
BLONDÍN, -Ă, blondini, -e, adj., s. m. și f. Blond. – Din fr. blondin. DOOM
blondín adj. m., s. m., pl. blondíni; adj. f., s. f. blondínă, pl. blondíne
blondinei
BLONDÍN, -Ă, blondini, -e, adj., s. m. și f. Blond. – Din fr. blondin. DOOM
blondín adj. m., s. m., pl. blondíni; adj. f., s. f. blondínă, pl. blondíne
blondinele
BLONDÍN, -Ă, blondini, -e, adj., s. m. și f. Blond. – Din fr. blondin. DOOM
blondín adj. m., s. m., pl. blondíni; adj. f., s. f. blondínă, pl. blondíne
blondinele
BLONDÍN, -Ă, blondini, -e, adj., s. m. și f. Blond. – Din fr. blondin. DOOM
blondín adj. m., s. m., pl. blondíni; adj. f., s. f. blondínă, pl. blondíne
blondinelor
BLONDÍN, -Ă, blondini, -e, adj., s. m. și f. Blond. – Din fr. blondin. DOOM
blondín adj. m., s. m., pl. blondíni; adj. f., s. f. blondínă, pl. blondíne
blondinelor
BLONDÍN, -Ă, blondini, -e, adj., s. m. și f. Blond. – Din fr. blondin. DOOM
blondín adj. m., s. m., pl. blondíni; adj. f., s. f. blondínă, pl. blondíne
blondini
BLONDÍN, -Ă, blondini, -e, adj., s. m. și f. Blond. – Din fr. blondin. DOOM
blondín adj. m., s. m., pl. blondíni; adj. f., s. f. blondínă, pl. blondíne
blondini
BLONDÍN, -Ă, blondini, -e, adj., s. m. și f. Blond. – Din fr. blondin. DOOM
blondín adj. m., s. m., pl. blondíni; adj. f., s. f. blondínă, pl. blondíne
blondinii
BLONDÍN, -Ă, blondini, -e, adj., s. m. și f. Blond. – Din fr. blondin. DOOM
blondín adj. m., s. m., pl. blondíni; adj. f., s. f. blondínă, pl. blondíne
blondinii
BLONDÍN, -Ă, blondini, -e, adj., s. m. și f. Blond. – Din fr. blondin. DOOM
blondín adj. m., s. m., pl. blondíni; adj. f., s. f. blondínă, pl. blondíne
blondinilor
BLONDÍN, -Ă, blondini, -e, adj., s. m. și f. Blond. – Din fr. blondin. DOOM
blondín adj. m., s. m., pl. blondíni; adj. f., s. f. blondínă, pl. blondíne
blondinilor
BLONDÍN, -Ă, blondini, -e, adj., s. m. și f. Blond. – Din fr. blondin. DOOM
blondín adj. m., s. m., pl. blondíni; adj. f., s. f. blondínă, pl. blondíne
blondinul
BLONDÍN, -Ă, blondini, -e, adj., s. m. și f. Blond. – Din fr. blondin. DOOM
blondín adj. m., s. m., pl. blondíni; adj. f., s. f. blondínă, pl. blondíne
blondinul
BLONDÍN, -Ă, blondini, -e, adj., s. m. și f. Blond. – Din fr. blondin. DOOM
blondín adj. m., s. m., pl. blondíni; adj. f., s. f. blondínă, pl. blondíne
blondinului
BLONDÍN, -Ă, blondini, -e, adj., s. m. și f. Blond. – Din fr. blondin. DOOM
blondín adj. m., s. m., pl. blondíni; adj. f., s. f. blondínă, pl. blondíne
blondinului
BLONDÍN, -Ă, blondini, -e, adj., s. m. și f. Blond. – Din fr. blondin. DOOM
blondín adj. m., s. m., pl. blondíni; adj. f., s. f. blondínă, pl. blondíne
blondo
BLOND, -Ă, blonzi, -de, adj. (Despre păr) De culoare deschisă, gălbui, galben, bălai, codalb. ♦ (Despre oameni) Care are păr de culoare deschisă; bălai, blondin. ♦ (Substantivat) Persoană cu păr și cu ten de culoare deschisă; bălan. ◊ Bere blondă = bere de culoare deschisă, gălbuie. – Din fr. blond. DOOM
blond adj. m., s. m., pl. blonzi; adj. f., s. f. blóndă, pl. blónde
blondo
BLOND, -Ă, blonzi, -de, adj. (Despre păr) De culoare deschisă, gălbui, galben, bălai, codalb. ♦ (Despre oameni) Care are păr de culoare deschisă; bălai, blondin. ♦ (Substantivat) Persoană cu păr și cu ten de culoare deschisă; bălan. ◊ Bere blondă = bere de culoare deschisă, gălbuie. – Din fr. blond. DOOM
blond adj. m., s. m., pl. blonzi; adj. f., s. f. blóndă, pl. blónde
blondul
BLOND, -Ă, blonzi, -de, adj. (Despre păr) De culoare deschisă, gălbui, galben, bălai, codalb. ♦ (Despre oameni) Care are păr de culoare deschisă; bălai, blondin. ♦ (Substantivat) Persoană cu păr și cu ten de culoare deschisă; bălan. ◊ Bere blondă = bere de culoare deschisă, gălbuie. – Din fr. blond. DOOM
blond adj. m., s. m., pl. blonzi; adj. f., s. f. blóndă, pl. blónde
blondul
BLOND, -Ă, blonzi, -de, adj. (Despre păr) De culoare deschisă, gălbui, galben, bălai, codalb. ♦ (Despre oameni) Care are păr de culoare deschisă; bălai, blondin. ♦ (Substantivat) Persoană cu păr și cu ten de culoare deschisă; bălan. ◊ Bere blondă = bere de culoare deschisă, gălbuie. – Din fr. blond. DOOM
blond adj. m., s. m., pl. blonzi; adj. f., s. f. blóndă, pl. blónde
blondule
BLOND, -Ă, blonzi, -de, adj. (Despre păr) De culoare deschisă, gălbui, galben, bălai, codalb. ♦ (Despre oameni) Care are păr de culoare deschisă; bălai, blondin. ♦ (Substantivat) Persoană cu păr și cu ten de culoare deschisă; bălan. ◊ Bere blondă = bere de culoare deschisă, gălbuie. – Din fr. blond. DOOM
blond adj. m., s. m., pl. blonzi; adj. f., s. f. blóndă, pl. blónde
blondule
BLOND, -Ă, blonzi, -de, adj. (Despre păr) De culoare deschisă, gălbui, galben, bălai, codalb. ♦ (Despre oameni) Care are păr de culoare deschisă; bălai, blondin. ♦ (Substantivat) Persoană cu păr și cu ten de culoare deschisă; bălan. ◊ Bere blondă = bere de culoare deschisă, gălbuie. – Din fr. blond. DOOM
blond adj. m., s. m., pl. blonzi; adj. f., s. f. blóndă, pl. blónde
blondului
BLOND, -Ă, blonzi, -de, adj. (Despre păr) De culoare deschisă, gălbui, galben, bălai, codalb. ♦ (Despre oameni) Care are păr de culoare deschisă; bălai, blondin. ♦ (Substantivat) Persoană cu păr și cu ten de culoare deschisă; bălan. ◊ Bere blondă = bere de culoare deschisă, gălbuie. – Din fr. blond. DOOM
blond adj. m., s. m., pl. blonzi; adj. f., s. f. blóndă, pl. blónde
blondului
BLOND, -Ă, blonzi, -de, adj. (Despre păr) De culoare deschisă, gălbui, galben, bălai, codalb. ♦ (Despre oameni) Care are păr de culoare deschisă; bălai, blondin. ♦ (Substantivat) Persoană cu păr și cu ten de culoare deschisă; bălan. ◊ Bere blondă = bere de culoare deschisă, gălbuie. – Din fr. blond. DOOM
blond adj. m., s. m., pl. blonzi; adj. f., s. f. blóndă, pl. blónde
blondă
BLÓNDĂ, blonde, s. f. (Înv.) Dantelă albă, ușoară, de mătase. – Din fr. blonde. DOOM
blóndă (dantelă) (înv.) s. f., g.-d. art. blóndei; pl. blónde
blonzi
BLOND, -Ă, blonzi, -de, adj. (Despre păr) De culoare deschisă, gălbui, galben, bălai, codalb. ♦ (Despre oameni) Care are păr de culoare deschisă; bălai, blondin. ♦ (Substantivat) Persoană cu păr și cu ten de culoare deschisă; bălan. ◊ Bere blondă = bere de culoare deschisă, gălbuie. – Din fr. blond. DOOM
blond adj. m., s. m., pl. blonzi; adj. f., s. f. blóndă, pl. blónde
blonzi
BLOND, -Ă, blonzi, -de, adj. (Despre păr) De culoare deschisă, gălbui, galben, bălai, codalb. ♦ (Despre oameni) Care are păr de culoare deschisă; bălai, blondin. ♦ (Substantivat) Persoană cu păr și cu ten de culoare deschisă; bălan. ◊ Bere blondă = bere de culoare deschisă, gălbuie. – Din fr. blond. DOOM
blond adj. m., s. m., pl. blonzi; adj. f., s. f. blóndă, pl. blónde
blonzi
BLONZÍ, blonzesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Fam.) A(-și) decolora părul până la blond. – Din blond.
blonzii
BLOND, -Ă, blonzi, -de, adj. (Despre păr) De culoare deschisă, gălbui, galben, bălai, codalb. ♦ (Despre oameni) Care are păr de culoare deschisă; bălai, blondin. ♦ (Substantivat) Persoană cu păr și cu ten de culoare deschisă; bălan. ◊ Bere blondă = bere de culoare deschisă, gălbuie. – Din fr. blond. DOOM
blond adj. m., s. m., pl. blonzi; adj. f., s. f. blóndă, pl. blónde
blonzii
BLOND, -Ă, blonzi, -de, adj. (Despre păr) De culoare deschisă, gălbui, galben, bălai, codalb. ♦ (Despre oameni) Care are păr de culoare deschisă; bălai, blondin. ♦ (Substantivat) Persoană cu păr și cu ten de culoare deschisă; bălan. ◊ Bere blondă = bere de culoare deschisă, gălbuie. – Din fr. blond. DOOM
blond adj. m., s. m., pl. blonzi; adj. f., s. f. blóndă, pl. blónde
blonzilor
BLOND, -Ă, blonzi, -de, adj. (Despre păr) De culoare deschisă, gălbui, galben, bălai, codalb. ♦ (Despre oameni) Care are păr de culoare deschisă; bălai, blondin. ♦ (Substantivat) Persoană cu păr și cu ten de culoare deschisă; bălan. ◊ Bere blondă = bere de culoare deschisă, gălbuie. – Din fr. blond. DOOM
blond adj. m., s. m., pl. blonzi; adj. f., s. f. blóndă, pl. blónde
blonzilor
BLOND, -Ă, blonzi, -de, adj. (Despre păr) De culoare deschisă, gălbui, galben, bălai, codalb. ♦ (Despre oameni) Care are păr de culoare deschisă; bălai, blondin. ♦ (Substantivat) Persoană cu păr și cu ten de culoare deschisă; bălan. ◊ Bere blondă = bere de culoare deschisă, gălbuie. – Din fr. blond. DOOM
blond adj. m., s. m., pl. blonzi; adj. f., s. f. blóndă, pl. blónde
blonzire
BLONZÍ, blonzesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Fam.) A(-și) decolora părul până la blond. – Din blond.
blonzit
BLONZÍ, blonzesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Fam.) A(-și) decolora părul până la blond. – Din blond.
blucă
BLÚCĂ, bluci, s. f. (Reg.) Bulgăraș, cocoloș, bulz.
blue
BLUE NOTE s.n. pl. (Muz.) Treptele a 3-a și a 7-a ale gamei majore, care în stilul „blues” apar adesea coborâte cu un semiton, atribuind astfel scării muzicale o insolită dualitate modală major-minoră. [< americ. blue notes].
bluejeans
BLUEJEANS s. m. pl. Pantaloni din bumbac albastru, rezistent, cu cusăturile întărite cu tighele și ținte. [Pr.: engl. bluginz, rom. blúgins. – Scris și: blue-jeans] – Din engl. blue-jeans. DOOM
bluejeans (angl.) [pron. engl. blugínz / rom. blugíns] (blue-jeans) s. m. pl.
blues
BLUES, bluesuri, s. n. Gen muzical care a influențat jazz-ul și majoritatea genurilor derivate din rock; p. ext. (impr.) dans lent. [Pr.: bluz] – Din engl. blues. DOOM
blues (angl.) [pron. bluz] s. n., pl. bluesuri (blue-suri)
bluetă
BLUÉTĂ s.f. 1. (Franțuzism) Mică operă literară fără pretenții. 2. (Muz.) Bagatelă. [Pron. blu-e-. / < fr. bluette].
bluf
BLUF, blufuri, s. n. (Livr.) Atitudine neîntemeiată prin care se urmărește intimidarea cuiva. [Pr.: și: blaf] – Din engl. bluff.
bluff
BLUFF, bluffuri, s. n. Atitudine neîntemeiată prin care se urmărește intimidarea cuiva. [Pr.: blaf] – Din engl. bluff. DOOM
bluff (angl.) [pron. blaf] s. n., pl. bluffuri
blufful
BLUFF, bluffuri, s. n. Atitudine neîntemeiată prin care se urmărește intimidarea cuiva. [Pr.: blaf] – Din engl. bluff. DOOM
bluff (angl.) [pron. blaf] s. n., pl. bluffuri
bluffului
BLUFF, bluffuri, s. n. Atitudine neîntemeiată prin care se urmărește intimidarea cuiva. [Pr.: blaf] – Din engl. bluff. DOOM
bluff (angl.) [pron. blaf] s. n., pl. bluffuri
bluffuri
BLUFF, bluffuri, s. n. Atitudine neîntemeiată prin care se urmărește intimidarea cuiva. [Pr.: blaf] – Din engl. bluff. DOOM
bluff (angl.) [pron. blaf] s. n., pl. bluffuri
bluffurile
BLUFF, bluffuri, s. n. Atitudine neîntemeiată prin care se urmărește intimidarea cuiva. [Pr.: blaf] – Din engl. bluff. DOOM
bluff (angl.) [pron. blaf] s. n., pl. bluffuri
bluffurilor
BLUFF, bluffuri, s. n. Atitudine neîntemeiată prin care se urmărește intimidarea cuiva. [Pr.: blaf] – Din engl. bluff. DOOM
bluff (angl.) [pron. blaf] s. n., pl. bluffuri
blugi
BLUGI s. m. pl. Bluejeans. – Abr. din blujins (pr. rom. a lui bluejeans). DOOM
blugi s.m. pl.
blugii
BLUGI s. m. pl. Bluejeans. – Abr. din blujins (pr. rom. a lui bluejeans). DOOM
blugi s.m. pl.
blugilor
BLUGI s. m. pl. Bluejeans. – Abr. din blujins (pr. rom. a lui bluejeans). DOOM
blugi s.m. pl.
blugingi
BLUGI s. m. pl. Bluejeans. – Abr. din blujins (pr. rom. a lui bluejeans). DOOM
blugi s.m. pl.
blum
BLUM, blumuri, s. n. Semifabricat de oțel laminat la cald, în formă de bară, cu secțiune în general pătrată. – Din fr. bloom. DOOM
blum s. n., pl. blúmuri
blumei
MIREÁSĂ, mirese, s. f. 1. Nume purtat de femeie în ziua sau în preajma căsătoriei sale. ◊ (Bis.) Mireasa Domnului = călugăriță. ◊ Expr. A plânge ca o mireasă = a plânge tare, cu foc. A mânca ca o mireasă = a mânca foarte puțin. A sta ca o mireasă = a nu lucra nimic, a sta degeaba. 2. Plantă erbacee cu frunzele verzi-gălbui pe margini și roșu-aprins în centru, cu flori albe și roșii dispuse în spice, cultivată ca plantă ornamentală (Coleus blumei). – Mire + suf. -easă.
bluming
BLÚMING, bluminguri, s. n. Laminor folosit pentru obținerea blumurilor. – Din engl. blooming. DOOM
blúming s. n., pl. blúminguri
blumingul
BLÚMING, bluminguri, s. n. Laminor folosit pentru obținerea blumurilor. – Din engl. blooming. DOOM
blúming s. n., pl. blúminguri
blumingului
BLÚMING, bluminguri, s. n. Laminor folosit pentru obținerea blumurilor. – Din engl. blooming. DOOM
blúming s. n., pl. blúminguri
bluminguri
BLÚMING, bluminguri, s. n. Laminor folosit pentru obținerea blumurilor. – Din engl. blooming. DOOM
blúming s. n., pl. blúminguri
blumingurile
BLÚMING, bluminguri, s. n. Laminor folosit pentru obținerea blumurilor. – Din engl. blooming. DOOM
blúming s. n., pl. blúminguri
blumingurilor
BLÚMING, bluminguri, s. n. Laminor folosit pentru obținerea blumurilor. – Din engl. blooming. DOOM
blúming s. n., pl. blúminguri
blumul
BLUM, blumuri, s. n. Semifabricat de oțel laminat la cald, în formă de bară, cu secțiune în general pătrată. – Din fr. bloom. DOOM
blum s. n., pl. blúmuri
blumului
BLUM, blumuri, s. n. Semifabricat de oțel laminat la cald, în formă de bară, cu secțiune în general pătrată. – Din fr. bloom. DOOM
blum s. n., pl. blúmuri
blumuri
BLUM, blumuri, s. n. Semifabricat de oțel laminat la cald, în formă de bară, cu secțiune în general pătrată. – Din fr. bloom. DOOM
blum s. n., pl. blúmuri
blumurile
BLUM, blumuri, s. n. Semifabricat de oțel laminat la cald, în formă de bară, cu secțiune în general pătrată. – Din fr. bloom. DOOM
blum s. n., pl. blúmuri
blumurilor
BLUM, blumuri, s. n. Semifabricat de oțel laminat la cald, în formă de bară, cu secțiune în general pătrată. – Din fr. bloom. DOOM
blum s. n., pl. blúmuri
blunt
blunt, blunturi s. n. (tox.) 1. frunză de canabis legată cu sfoară și lăsată să se usuce. 2. țigară de canabis.
bluza
BLUZÁ, pers. 3 bluzează, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni bluzat. – Din bluzat (derivat regresiv).
bluza
BLÚZĂ, bluze, s. f. îmbrăcăminte pentru partea superioară a corpului, asemănătoare cu o cămașă bărbătească. – Din fr. blouse. DOOM
blúză s. f., g.-d. art. blúzei; pl. blúze
bluzai
BLUZÁ, pers. 3 bluzează, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni bluzat. – Din bluzat (derivat regresiv).
bluzam
BLUZÁ, pers. 3 bluzează, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni bluzat. – Din bluzat (derivat regresiv).
bluzare
BLUZÁ, pers. 3 bluzează, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni bluzat. – Din bluzat (derivat regresiv).
bluzară
BLUZÁ, pers. 3 bluzează, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni bluzat. – Din bluzat (derivat regresiv).
bluzarăm
BLUZÁ, pers. 3 bluzează, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni bluzat. – Din bluzat (derivat regresiv).
bluzarăți
BLUZÁ, pers. 3 bluzează, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni bluzat. – Din bluzat (derivat regresiv).
bluzase
BLUZÁ, pers. 3 bluzează, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni bluzat. – Din bluzat (derivat regresiv).
bluzasem
BLUZÁ, pers. 3 bluzează, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni bluzat. – Din bluzat (derivat regresiv).
bluzaseră
BLUZÁ, pers. 3 bluzează, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni bluzat. – Din bluzat (derivat regresiv).
bluzaserăm
BLUZÁ, pers. 3 bluzează, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni bluzat. – Din bluzat (derivat regresiv).
bluzaserăți
BLUZÁ, pers. 3 bluzează, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni bluzat. – Din bluzat (derivat regresiv).
bluzaseși
BLUZÁ, pers. 3 bluzează, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni bluzat. – Din bluzat (derivat regresiv).
bluzaseți
BLUZÁ, pers. 3 bluzează, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni bluzat. – Din bluzat (derivat regresiv).
bluzat
BLUZÁ, pers. 3 bluzează, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni bluzat. – Din bluzat (derivat regresiv).
bluzat
BLUZÁT, -Ă, bluzați, -te, adj. (Despre corsajul unei rochii) Făcut mai lung și mai larg și lăsat să atârne puțin peste cingătoare. – Bluză + suf. -at. DOOM
bluzát adj. m., pl. bluzáți; f. bluzátă, pl. bluzáte
bluzata
BLUZÁT, -Ă, bluzați, -te, adj. (Despre corsajul unei rochii) Făcut mai lung și mai larg și lăsat să atârne puțin peste cingătoare. – Bluză + suf. -at. DOOM
bluzát adj. m., pl. bluzáți; f. bluzátă, pl. bluzáte
bluzate
BLUZÁT, -Ă, bluzați, -te, adj. (Despre corsajul unei rochii) Făcut mai lung și mai larg și lăsat să atârne puțin peste cingătoare. – Bluză + suf. -at. DOOM
bluzát adj. m., pl. bluzáți; f. bluzátă, pl. bluzáte
bluzatei
BLUZÁT, -Ă, bluzați, -te, adj. (Despre corsajul unei rochii) Făcut mai lung și mai larg și lăsat să atârne puțin peste cingătoare. – Bluză + suf. -at. DOOM
bluzát adj. m., pl. bluzáți; f. bluzátă, pl. bluzáte
bluzatele
BLUZÁT, -Ă, bluzați, -te, adj. (Despre corsajul unei rochii) Făcut mai lung și mai larg și lăsat să atârne puțin peste cingătoare. – Bluză + suf. -at. DOOM
bluzát adj. m., pl. bluzáți; f. bluzátă, pl. bluzáte
bluzatelor
BLUZÁT, -Ă, bluzați, -te, adj. (Despre corsajul unei rochii) Făcut mai lung și mai larg și lăsat să atârne puțin peste cingătoare. – Bluză + suf. -at. DOOM
bluzát adj. m., pl. bluzáți; f. bluzátă, pl. bluzáte
bluzatul
BLUZÁT, -Ă, bluzați, -te, adj. (Despre corsajul unei rochii) Făcut mai lung și mai larg și lăsat să atârne puțin peste cingătoare. – Bluză + suf. -at. DOOM
bluzát adj. m., pl. bluzáți; f. bluzátă, pl. bluzáte
bluzatului
BLUZÁT, -Ă, bluzați, -te, adj. (Despre corsajul unei rochii) Făcut mai lung și mai larg și lăsat să atârne puțin peste cingătoare. – Bluză + suf. -at. DOOM
bluzát adj. m., pl. bluzáți; f. bluzátă, pl. bluzáte
bluzau
BLUZÁ, pers. 3 bluzează, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni bluzat. – Din bluzat (derivat regresiv).
bluzași
BLUZÁ, pers. 3 bluzează, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni bluzat. – Din bluzat (derivat regresiv).
bluzați
BLUZÁ, pers. 3 bluzează, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni bluzat. – Din bluzat (derivat regresiv).
bluzați
BLUZÁT, -Ă, bluzați, -te, adj. (Despre corsajul unei rochii) Făcut mai lung și mai larg și lăsat să atârne puțin peste cingătoare. – Bluză + suf. -at. DOOM
bluzát adj. m., pl. bluzáți; f. bluzátă, pl. bluzáte
bluzații
BLUZÁT, -Ă, bluzați, -te, adj. (Despre corsajul unei rochii) Făcut mai lung și mai larg și lăsat să atârne puțin peste cingătoare. – Bluză + suf. -at. DOOM
bluzát adj. m., pl. bluzáți; f. bluzátă, pl. bluzáte
bluzaților
BLUZÁT, -Ă, bluzați, -te, adj. (Despre corsajul unei rochii) Făcut mai lung și mai larg și lăsat să atârne puțin peste cingătoare. – Bluză + suf. -at. DOOM
bluzát adj. m., pl. bluzáți; f. bluzátă, pl. bluzáte
bluze
BLÚZĂ, bluze, s. f. îmbrăcăminte pentru partea superioară a corpului, asemănătoare cu o cămașă bărbătească. – Din fr. blouse. DOOM
blúză s. f., g.-d. art. blúzei; pl. blúze
bluzează
BLUZÁ, pers. 3 bluzează, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni bluzat. – Din bluzat (derivat regresiv).
bluzei
BLÚZĂ, bluze, s. f. îmbrăcăminte pentru partea superioară a corpului, asemănătoare cu o cămașă bărbătească. – Din fr. blouse. DOOM
blúză s. f., g.-d. art. blúzei; pl. blúze
bluzele
BLÚZĂ, bluze, s. f. îmbrăcăminte pentru partea superioară a corpului, asemănătoare cu o cămașă bărbătească. – Din fr. blouse. DOOM
blúză s. f., g.-d. art. blúzei; pl. blúze
bluzelor
BLÚZĂ, bluze, s. f. îmbrăcăminte pentru partea superioară a corpului, asemănătoare cu o cămașă bărbătească. – Din fr. blouse. DOOM
blúză s. f., g.-d. art. blúzei; pl. blúze
bluzez
BLUZÁ, pers. 3 bluzează, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni bluzat. – Din bluzat (derivat regresiv).
bluzeze
BLUZÁ, pers. 3 bluzează, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni bluzat. – Din bluzat (derivat regresiv).
bluzezi
BLUZÁ, pers. 3 bluzează, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni bluzat. – Din bluzat (derivat regresiv).
bluziță
BLUZÍȚĂ, bluzițe, s. f. Bluzuliță. – Bluză + suf. -iță. DOOM
bluzíță s. f., g.-d. art. bluzíței; pl. bluzíțe
bluzoane
BLUZÓN, bluzoane, s. n. Obiect de îmbrăcăminte (de sport), larg și comod, pentru partea superioară a corpului. – Din fr. blouson. DOOM
bluzón s. n., pl. bluzoáne
bluzoanele
BLUZÓN, bluzoane, s. n. Obiect de îmbrăcăminte (de sport), larg și comod, pentru partea superioară a corpului. – Din fr. blouson. DOOM
bluzón s. n., pl. bluzoáne
bluzoanelor
BLUZÓN, bluzoane, s. n. Obiect de îmbrăcăminte (de sport), larg și comod, pentru partea superioară a corpului. – Din fr. blouson. DOOM
bluzón s. n., pl. bluzoáne
bluzon
BLUZÓN, bluzoane, s. n. Obiect de îmbrăcăminte (de sport), larg și comod, pentru partea superioară a corpului. – Din fr. blouson. DOOM
bluzón s. n., pl. bluzoáne
bluzonul
BLUZÓN, bluzoane, s. n. Obiect de îmbrăcăminte (de sport), larg și comod, pentru partea superioară a corpului. – Din fr. blouson. DOOM
bluzón s. n., pl. bluzoáne
bluzonului
BLUZÓN, bluzoane, s. n. Obiect de îmbrăcăminte (de sport), larg și comod, pentru partea superioară a corpului. – Din fr. blouson. DOOM
bluzón s. n., pl. bluzoáne
bluzulița
BLUZULÍȚĂ, bluzulițe, s. f. Diminutiv al lui bluză; bluziță. – Bluză + suf. -uliță. DOOM
bluzulíță (rar) s. f., g.-d. art. bluzulíței; pl. bluzulíțe
bluzulițe
BLUZULÍȚĂ, bluzulițe, s. f. Diminutiv al lui bluză; bluziță. – Bluză + suf. -uliță. DOOM
bluzulíță (rar) s. f., g.-d. art. bluzulíței; pl. bluzulíțe
bluzuliței
BLUZULÍȚĂ, bluzulițe, s. f. Diminutiv al lui bluză; bluziță. – Bluză + suf. -uliță. DOOM
bluzulíță (rar) s. f., g.-d. art. bluzulíței; pl. bluzulíțe
bluzulițele
BLUZULÍȚĂ, bluzulițe, s. f. Diminutiv al lui bluză; bluziță. – Bluză + suf. -uliță. DOOM
bluzulíță (rar) s. f., g.-d. art. bluzulíței; pl. bluzulíțe
bluzulițelor
BLUZULÍȚĂ, bluzulițe, s. f. Diminutiv al lui bluză; bluziță. – Bluză + suf. -uliță. DOOM
bluzulíță (rar) s. f., g.-d. art. bluzulíței; pl. bluzulíțe
bluzând
BLUZÁ, pers. 3 bluzează, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni bluzat. – Din bluzat (derivat regresiv).
bluzînd
BLUZÁ, pers. 3 bluzează, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni bluzat. – Din bluzat (derivat regresiv).
blând
BLÂND, -Ă, blânzi, -de, adj., s. f. I. Adj. 1. Bun, blajin; (despre fapte, sentimente) care exprimă bunătate. ♦ (Despre animale) Care nu face rău sau nu fuge de om; care nu se sperie. 2. Fig. (Despre timp, natură etc.) Care nu este aspru, care nu este excesiv, care este plăcut. II. S. f. (Pop.) Urticarie. – Lat. blandus. DOOM
blând adj. m., pl. blânzi; f. blấndă, pl. blấnde
blânda
BLÂND, -Ă, blânzi, -de, adj., s. f. I. Adj. 1. Bun, blajin; (despre fapte, sentimente) care exprimă bunătate. ♦ (Despre animale) Care nu face rău sau nu fuge de om; care nu se sperie. 2. Fig. (Despre timp, natură etc.) Care nu este aspru, care nu este excesiv, care este plăcut. II. S. f. (Pop.) Urticarie. – Lat. blandus. DOOM
blând adj. m., pl. blânzi; f. blấndă, pl. blấnde
blânde
BLÂND, -Ă, blânzi, -de, adj., s. f. I. Adj. 1. Bun, blajin; (despre fapte, sentimente) care exprimă bunătate. ♦ (Despre animale) Care nu face rău sau nu fuge de om; care nu se sperie. 2. Fig. (Despre timp, natură etc.) Care nu este aspru, care nu este excesiv, care este plăcut. II. S. f. (Pop.) Urticarie. – Lat. blandus. DOOM
blând adj. m., pl. blânzi; f. blấndă, pl. blấnde
blândei
BLÂND, -Ă, blânzi, -de, adj., s. f. I. Adj. 1. Bun, blajin; (despre fapte, sentimente) care exprimă bunătate. ♦ (Despre animale) Care nu face rău sau nu fuge de om; care nu se sperie. 2. Fig. (Despre timp, natură etc.) Care nu este aspru, care nu este excesiv, care este plăcut. II. S. f. (Pop.) Urticarie. – Lat. blandus. DOOM
blând adj. m., pl. blânzi; f. blấndă, pl. blấnde
blândele
BLÂND, -Ă, blânzi, -de, adj., s. f. I. Adj. 1. Bun, blajin; (despre fapte, sentimente) care exprimă bunătate. ♦ (Despre animale) Care nu face rău sau nu fuge de om; care nu se sperie. 2. Fig. (Despre timp, natură etc.) Care nu este aspru, care nu este excesiv, care este plăcut. II. S. f. (Pop.) Urticarie. – Lat. blandus. DOOM
blând adj. m., pl. blânzi; f. blấndă, pl. blấnde
blândelor
BLÂND, -Ă, blânzi, -de, adj., s. f. I. Adj. 1. Bun, blajin; (despre fapte, sentimente) care exprimă bunătate. ♦ (Despre animale) Care nu face rău sau nu fuge de om; care nu se sperie. 2. Fig. (Despre timp, natură etc.) Care nu este aspru, care nu este excesiv, care este plăcut. II. S. f. (Pop.) Urticarie. – Lat. blandus. DOOM
blând adj. m., pl. blânzi; f. blấndă, pl. blấnde
blândețe
BLÂNDÉȚE s. f. Însușirea omului blând; purtare, vorbă de om blând. – Blând + suf. -ețe. DOOM
blândéțe s. f., art. blândéțea, g.-d. art. blândéții
blândețea
BLÂNDÉȚE s. f. Însușirea omului blând; purtare, vorbă de om blând. – Blând + suf. -ețe. DOOM
blândéțe s. f., art. blândéțea, g.-d. art. blândéții
blândeței
BLÂNDÉȚE s. f. Însușirea omului blând; purtare, vorbă de om blând. – Blând + suf. -ețe. DOOM
blândéțe s. f., art. blândéțea, g.-d. art. blândéții
blândeți
BLÂNDÉȚE s. f. Însușirea omului blând; purtare, vorbă de om blând. – Blând + suf. -ețe. DOOM
blândéțe s. f., art. blândéțea, g.-d. art. blândéții
blândeții
BLÂNDÉȚE s. f. Însușirea omului blând; purtare, vorbă de om blând. – Blând + suf. -ețe. DOOM
blândéțe s. f., art. blândéțea, g.-d. art. blândéții
blândeță
BLÎNDÉȚĂ s. f. v. blîndețe.
blândul
BLÂND, -Ă, blânzi, -de, adj., s. f. I. Adj. 1. Bun, blajin; (despre fapte, sentimente) care exprimă bunătate. ♦ (Despre animale) Care nu face rău sau nu fuge de om; care nu se sperie. 2. Fig. (Despre timp, natură etc.) Care nu este aspru, care nu este excesiv, care este plăcut. II. S. f. (Pop.) Urticarie. – Lat. blandus. DOOM
blând adj. m., pl. blânzi; f. blấndă, pl. blấnde
blândului
BLÂND, -Ă, blânzi, -de, adj., s. f. I. Adj. 1. Bun, blajin; (despre fapte, sentimente) care exprimă bunătate. ♦ (Despre animale) Care nu face rău sau nu fuge de om; care nu se sperie. 2. Fig. (Despre timp, natură etc.) Care nu este aspru, care nu este excesiv, care este plăcut. II. S. f. (Pop.) Urticarie. – Lat. blandus. DOOM
blând adj. m., pl. blânzi; f. blấndă, pl. blấnde
blândă
BLÂND, -Ă, blânzi, -de, adj., s. f. I. Adj. 1. Bun, blajin; (despre fapte, sentimente) care exprimă bunătate. ♦ (Despre animale) Care nu face rău sau nu fuge de om; care nu se sperie. 2. Fig. (Despre timp, natură etc.) Care nu este aspru, care nu este excesiv, care este plăcut. II. S. f. (Pop.) Urticarie. – Lat. blandus. DOOM
blấndă (urticarie) (pop.) s. f., g.-d. art. blấndei; pl. blấnde
blânzi
BLÂND, -Ă, blânzi, -de, adj., s. f. I. Adj. 1. Bun, blajin; (despre fapte, sentimente) care exprimă bunătate. ♦ (Despre animale) Care nu face rău sau nu fuge de om; care nu se sperie. 2. Fig. (Despre timp, natură etc.) Care nu este aspru, care nu este excesiv, care este plăcut. II. S. f. (Pop.) Urticarie. – Lat. blandus. DOOM
blând adj. m., pl. blânzi; f. blấndă, pl. blấnde
blânzii
BLÂND, -Ă, blânzi, -de, adj., s. f. I. Adj. 1. Bun, blajin; (despre fapte, sentimente) care exprimă bunătate. ♦ (Despre animale) Care nu face rău sau nu fuge de om; care nu se sperie. 2. Fig. (Despre timp, natură etc.) Care nu este aspru, care nu este excesiv, care este plăcut. II. S. f. (Pop.) Urticarie. – Lat. blandus. DOOM
blând adj. m., pl. blânzi; f. blấndă, pl. blấnde
blânzilor
BLÂND, -Ă, blânzi, -de, adj., s. f. I. Adj. 1. Bun, blajin; (despre fapte, sentimente) care exprimă bunătate. ♦ (Despre animale) Care nu face rău sau nu fuge de om; care nu se sperie. 2. Fig. (Despre timp, natură etc.) Care nu este aspru, care nu este excesiv, care este plăcut. II. S. f. (Pop.) Urticarie. – Lat. blandus. DOOM
blând adj. m., pl. blânzi; f. blấndă, pl. blấnde
blînd
BLÂND, -Ă, blânzi, -de, adj., s. f. I. Adj. 1. Bun, blajin; (despre fapte, sentimente) care exprimă bunătate. ♦ (Despre animale) Care nu face rău sau nu fuge de om; care nu se sperie. 2. Fig. (Despre timp, natură etc.) Care nu este aspru, care nu este excesiv, care este plăcut. II. S. f. (Pop.) Urticarie. – Lat. blandus. DOOM
blând adj. m., pl. blânzi; f. blấndă, pl. blấnde
blînda
BLÂND, -Ă, blânzi, -de, adj., s. f. I. Adj. 1. Bun, blajin; (despre fapte, sentimente) care exprimă bunătate. ♦ (Despre animale) Care nu face rău sau nu fuge de om; care nu se sperie. 2. Fig. (Despre timp, natură etc.) Care nu este aspru, care nu este excesiv, care este plăcut. II. S. f. (Pop.) Urticarie. – Lat. blandus. DOOM
blând adj. m., pl. blânzi; f. blấndă, pl. blấnde
blînde
BLÂND, -Ă, blânzi, -de, adj., s. f. I. Adj. 1. Bun, blajin; (despre fapte, sentimente) care exprimă bunătate. ♦ (Despre animale) Care nu face rău sau nu fuge de om; care nu se sperie. 2. Fig. (Despre timp, natură etc.) Care nu este aspru, care nu este excesiv, care este plăcut. II. S. f. (Pop.) Urticarie. – Lat. blandus. DOOM
blând adj. m., pl. blânzi; f. blấndă, pl. blấnde
blîndei
BLÂND, -Ă, blânzi, -de, adj., s. f. I. Adj. 1. Bun, blajin; (despre fapte, sentimente) care exprimă bunătate. ♦ (Despre animale) Care nu face rău sau nu fuge de om; care nu se sperie. 2. Fig. (Despre timp, natură etc.) Care nu este aspru, care nu este excesiv, care este plăcut. II. S. f. (Pop.) Urticarie. – Lat. blandus. DOOM
blând adj. m., pl. blânzi; f. blấndă, pl. blấnde
blîndele
BLÂND, -Ă, blânzi, -de, adj., s. f. I. Adj. 1. Bun, blajin; (despre fapte, sentimente) care exprimă bunătate. ♦ (Despre animale) Care nu face rău sau nu fuge de om; care nu se sperie. 2. Fig. (Despre timp, natură etc.) Care nu este aspru, care nu este excesiv, care este plăcut. II. S. f. (Pop.) Urticarie. – Lat. blandus. DOOM
blând adj. m., pl. blânzi; f. blấndă, pl. blấnde
blîndelor
BLÂND, -Ă, blânzi, -de, adj., s. f. I. Adj. 1. Bun, blajin; (despre fapte, sentimente) care exprimă bunătate. ♦ (Despre animale) Care nu face rău sau nu fuge de om; care nu se sperie. 2. Fig. (Despre timp, natură etc.) Care nu este aspru, care nu este excesiv, care este plăcut. II. S. f. (Pop.) Urticarie. – Lat. blandus. DOOM
blând adj. m., pl. blânzi; f. blấndă, pl. blấnde
blîndețe
BLÂNDÉȚE s. f. Însușirea omului blând; purtare, vorbă de om blând. – Blând + suf. -ețe. DOOM
blândéțe s. f., art. blândéțea, g.-d. art. blândéții
blîndețea
BLÂNDÉȚE s. f. Însușirea omului blând; purtare, vorbă de om blând. – Blând + suf. -ețe. DOOM
blândéțe s. f., art. blândéțea, g.-d. art. blândéții
blîndeței
BLÂNDÉȚE s. f. Însușirea omului blând; purtare, vorbă de om blând. – Blând + suf. -ețe. DOOM
blândéțe s. f., art. blândéțea, g.-d. art. blândéții
blîndeți
BLÂNDÉȚE s. f. Însușirea omului blând; purtare, vorbă de om blând. – Blând + suf. -ețe. DOOM
blândéțe s. f., art. blândéțea, g.-d. art. blândéții
blîndeții
BLÂNDÉȚE s. f. Însușirea omului blând; purtare, vorbă de om blând. – Blând + suf. -ețe. DOOM
blândéțe s. f., art. blândéțea, g.-d. art. blândéții
blîndul
BLÂND, -Ă, blânzi, -de, adj., s. f. I. Adj. 1. Bun, blajin; (despre fapte, sentimente) care exprimă bunătate. ♦ (Despre animale) Care nu face rău sau nu fuge de om; care nu se sperie. 2. Fig. (Despre timp, natură etc.) Care nu este aspru, care nu este excesiv, care este plăcut. II. S. f. (Pop.) Urticarie. – Lat. blandus. DOOM
blând adj. m., pl. blânzi; f. blấndă, pl. blấnde
blîndului
BLÂND, -Ă, blânzi, -de, adj., s. f. I. Adj. 1. Bun, blajin; (despre fapte, sentimente) care exprimă bunătate. ♦ (Despre animale) Care nu face rău sau nu fuge de om; care nu se sperie. 2. Fig. (Despre timp, natură etc.) Care nu este aspru, care nu este excesiv, care este plăcut. II. S. f. (Pop.) Urticarie. – Lat. blandus. DOOM
blând adj. m., pl. blânzi; f. blấndă, pl. blấnde
blînzi
BLÂND, -Ă, blânzi, -de, adj., s. f. I. Adj. 1. Bun, blajin; (despre fapte, sentimente) care exprimă bunătate. ♦ (Despre animale) Care nu face rău sau nu fuge de om; care nu se sperie. 2. Fig. (Despre timp, natură etc.) Care nu este aspru, care nu este excesiv, care este plăcut. II. S. f. (Pop.) Urticarie. – Lat. blandus. DOOM
blând adj. m., pl. blânzi; f. blấndă, pl. blấnde
blînzii
BLÂND, -Ă, blânzi, -de, adj., s. f. I. Adj. 1. Bun, blajin; (despre fapte, sentimente) care exprimă bunătate. ♦ (Despre animale) Care nu face rău sau nu fuge de om; care nu se sperie. 2. Fig. (Despre timp, natură etc.) Care nu este aspru, care nu este excesiv, care este plăcut. II. S. f. (Pop.) Urticarie. – Lat. blandus. DOOM
blând adj. m., pl. blânzi; f. blấndă, pl. blấnde
blînzilor
BLÂND, -Ă, blânzi, -de, adj., s. f. I. Adj. 1. Bun, blajin; (despre fapte, sentimente) care exprimă bunătate. ♦ (Despre animale) Care nu face rău sau nu fuge de om; care nu se sperie. 2. Fig. (Despre timp, natură etc.) Care nu este aspru, care nu este excesiv, care este plăcut. II. S. f. (Pop.) Urticarie. – Lat. blandus. DOOM
blând adj. m., pl. blânzi; f. blấndă, pl. blấnde
blăjean
BLĂJEÁN, -Ă, blăjeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Blaj. 2. Adj. Care aparține Blajului sau blăjenilor (1), privitor la Blaj ori la blăjeni. – Blaj (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
blăjeán adj. m., s. m., pl. blăjéni; adj. f. blăjeánă, pl. blăjéne
blăjean
BLĂJEÁN, -Ă, blăjeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Blaj. 2. Adj. Care aparține Blajului sau blăjenilor (1), privitor la Blaj ori la blăjeni. – Blaj (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
blăjeán adj. m., s. m., pl. blăjéni; adj. f. blăjeánă, pl. blăjéne
blăjeana
BLĂJEÁN, -Ă, blăjeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Blaj. 2. Adj. Care aparține Blajului sau blăjenilor (1), privitor la Blaj ori la blăjeni. – Blaj (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
blăjeán adj. m., s. m., pl. blăjéni; adj. f. blăjeánă, pl. blăjéne
blăjeanca
BLĂJEÁNCĂ, blăjence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul Blaj. – Blăjean + suf. -că. DOOM
blăjeáncă s. f., g.-d. art. blăjéncei; pl. blăjénce
blăjeanco
BLĂJEÁNCĂ, blăjence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul Blaj. – Blăjean + suf. -că. DOOM
blăjeáncă s. f., g.-d. art. blăjéncei; pl. blăjénce
blăjeanul
BLĂJEÁN, -Ă, blăjeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Blaj. 2. Adj. Care aparține Blajului sau blăjenilor (1), privitor la Blaj ori la blăjeni. – Blaj (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
blăjeán adj. m., s. m., pl. blăjéni; adj. f. blăjeánă, pl. blăjéne
blăjeanului
BLĂJEÁN, -Ă, blăjeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Blaj. 2. Adj. Care aparține Blajului sau blăjenilor (1), privitor la Blaj ori la blăjeni. – Blaj (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
blăjeán adj. m., s. m., pl. blăjéni; adj. f. blăjeánă, pl. blăjéne
blăjence
BLĂJEÁNCĂ, blăjence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul Blaj. – Blăjean + suf. -că. DOOM
blăjeáncă s. f., g.-d. art. blăjéncei; pl. blăjénce
blăjencei
BLĂJEÁNCĂ, blăjence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul Blaj. – Blăjean + suf. -că. DOOM
blăjeáncă s. f., g.-d. art. blăjéncei; pl. blăjénce
blăjencele
BLĂJEÁNCĂ, blăjence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul Blaj. – Blăjean + suf. -că. DOOM
blăjeáncă s. f., g.-d. art. blăjéncei; pl. blăjénce
blăjencelor
BLĂJEÁNCĂ, blăjence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul Blaj. – Blăjean + suf. -că. DOOM
blăjeáncă s. f., g.-d. art. blăjéncei; pl. blăjénce
blăjene
BLĂJEÁN, -Ă, blăjeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Blaj. 2. Adj. Care aparține Blajului sau blăjenilor (1), privitor la Blaj ori la blăjeni. – Blaj (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
blăjeán adj. m., s. m., pl. blăjéni; adj. f. blăjeánă, pl. blăjéne
blăjenei
BLĂJEÁN, -Ă, blăjeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Blaj. 2. Adj. Care aparține Blajului sau blăjenilor (1), privitor la Blaj ori la blăjeni. – Blaj (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
blăjeán adj. m., s. m., pl. blăjéni; adj. f. blăjeánă, pl. blăjéne
blăjenele
BLĂJEÁN, -Ă, blăjeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Blaj. 2. Adj. Care aparține Blajului sau blăjenilor (1), privitor la Blaj ori la blăjeni. – Blaj (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
blăjeán adj. m., s. m., pl. blăjéni; adj. f. blăjeánă, pl. blăjéne
blăjenelor
BLĂJEÁN, -Ă, blăjeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Blaj. 2. Adj. Care aparține Blajului sau blăjenilor (1), privitor la Blaj ori la blăjeni. – Blaj (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
blăjeán adj. m., s. m., pl. blăjéni; adj. f. blăjeánă, pl. blăjéne
blăjeni
BLĂJEÁN, -Ă, blăjeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Blaj. 2. Adj. Care aparține Blajului sau blăjenilor (1), privitor la Blaj ori la blăjeni. – Blaj (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
blăjeán adj. m., s. m., pl. blăjéni; adj. f. blăjeánă, pl. blăjéne
blăjenii
BLĂJEÁN, -Ă, blăjeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Blaj. 2. Adj. Care aparține Blajului sau blăjenilor (1), privitor la Blaj ori la blăjeni. – Blaj (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
blăjeán adj. m., s. m., pl. blăjéni; adj. f. blăjeánă, pl. blăjéne
blăjenilor
BLĂJEÁN, -Ă, blăjeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Blaj. 2. Adj. Care aparține Blajului sau blăjenilor (1), privitor la Blaj ori la blăjeni. – Blaj (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
blăjeán adj. m., s. m., pl. blăjéni; adj. f. blăjeánă, pl. blăjéne
blănar
BLĂNÁR, blănari, s. m. Meseriaș care confecționează îmbrăcăminte din blană; comerciant de blănuri. – Blană + suf. -ar. DOOM
blănár s. m., pl. blănári
blănari
BLĂNÁR, blănari, s. m. Meseriaș care confecționează îmbrăcăminte din blană; comerciant de blănuri. – Blană + suf. -ar. DOOM
blănár s. m., pl. blănári
blănarii
BLĂNÁR, blănari, s. m. Meseriaș care confecționează îmbrăcăminte din blană; comerciant de blănuri. – Blană + suf. -ar. DOOM
blănár s. m., pl. blănári
blănarilor
BLĂNÁR, blănari, s. m. Meseriaș care confecționează îmbrăcăminte din blană; comerciant de blănuri. – Blană + suf. -ar. DOOM
blănár s. m., pl. blănári
blănarul
BLĂNÁR, blănari, s. m. Meseriaș care confecționează îmbrăcăminte din blană; comerciant de blănuri. – Blană + suf. -ar. DOOM
blănár s. m., pl. blănári
blănarului
BLĂNÁR, blănari, s. m. Meseriaș care confecționează îmbrăcăminte din blană; comerciant de blănuri. – Blană + suf. -ar. DOOM
blănár s. m., pl. blănári
blănit
ÎMBLĂNÍT, -Ă, îmblăniți, -te, adj. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Căptușit cu blană. Popa era în colț cu arhimandritul Snagoveanu, pe care-l ajuta să-și îmbrace giubeaua neagră, îmblănită cu vidră. CAMIL PETRESCU, O. II 73. – Variantă: blănít, -ă (NEGRUZZI, S. I 199) adj.
blănita
ÎMBLĂNÍT, -Ă, îmblăniți, -te, adj. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Căptușit cu blană. Popa era în colț cu arhimandritul Snagoveanu, pe care-l ajuta să-și îmbrace giubeaua neagră, îmblănită cu vidră. CAMIL PETRESCU, O. II 73. – Variantă: blănít, -ă (NEGRUZZI, S. I 199) adj.
blănite
ÎMBLĂNÍT, -Ă, îmblăniți, -te, adj. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Căptușit cu blană. Popa era în colț cu arhimandritul Snagoveanu, pe care-l ajuta să-și îmbrace giubeaua neagră, îmblănită cu vidră. CAMIL PETRESCU, O. II 73. – Variantă: blănít, -ă (NEGRUZZI, S. I 199) adj.
blănitei
ÎMBLĂNÍT, -Ă, îmblăniți, -te, adj. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Căptușit cu blană. Popa era în colț cu arhimandritul Snagoveanu, pe care-l ajuta să-și îmbrace giubeaua neagră, îmblănită cu vidră. CAMIL PETRESCU, O. II 73. – Variantă: blănít, -ă (NEGRUZZI, S. I 199) adj.
blănitele
ÎMBLĂNÍT, -Ă, îmblăniți, -te, adj. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Căptușit cu blană. Popa era în colț cu arhimandritul Snagoveanu, pe care-l ajuta să-și îmbrace giubeaua neagră, îmblănită cu vidră. CAMIL PETRESCU, O. II 73. – Variantă: blănít, -ă (NEGRUZZI, S. I 199) adj.
blănitelor
ÎMBLĂNÍT, -Ă, îmblăniți, -te, adj. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Căptușit cu blană. Popa era în colț cu arhimandritul Snagoveanu, pe care-l ajuta să-și îmbrace giubeaua neagră, îmblănită cu vidră. CAMIL PETRESCU, O. II 73. – Variantă: blănít, -ă (NEGRUZZI, S. I 199) adj.
blănitul
ÎMBLĂNÍT, -Ă, îmblăniți, -te, adj. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Căptușit cu blană. Popa era în colț cu arhimandritul Snagoveanu, pe care-l ajuta să-și îmbrace giubeaua neagră, îmblănită cu vidră. CAMIL PETRESCU, O. II 73. – Variantă: blănít, -ă (NEGRUZZI, S. I 199) adj.
blănitului
ÎMBLĂNÍT, -Ă, îmblăniți, -te, adj. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Căptușit cu blană. Popa era în colț cu arhimandritul Snagoveanu, pe care-l ajuta să-și îmbrace giubeaua neagră, îmblănită cu vidră. CAMIL PETRESCU, O. II 73. – Variantă: blănít, -ă (NEGRUZZI, S. I 199) adj.
blănița
BLĂNÍȚĂ, blănițe, s. f. Diminutiv al lui blană (1). – Blană + suf. -iță. DOOM
blăníță s. f., g.-d. art. blăníței; pl. blăníțe
blănițe
BLĂNÍȚĂ, blănițe, s. f. Diminutiv al lui blană (1). – Blană + suf. -iță. DOOM
blăníță s. f., g.-d. art. blăníței; pl. blăníțe
blăniței
BLĂNÍȚĂ, blănițe, s. f. Diminutiv al lui blană (1). – Blană + suf. -iță. DOOM
blăníță s. f., g.-d. art. blăníței; pl. blăníțe
blănițele
BLĂNÍȚĂ, blănițe, s. f. Diminutiv al lui blană (1). – Blană + suf. -iță. DOOM
blăníță s. f., g.-d. art. blăníței; pl. blăníțe
blănițelor
BLĂNÍȚĂ, blănițe, s. f. Diminutiv al lui blană (1). – Blană + suf. -iță. DOOM
blăníță s. f., g.-d. art. blăníței; pl. blăníțe
blăniți
ÎMBLĂNÍT, -Ă, îmblăniți, -te, adj. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Căptușit cu blană. Popa era în colț cu arhimandritul Snagoveanu, pe care-l ajuta să-și îmbrace giubeaua neagră, îmblănită cu vidră. CAMIL PETRESCU, O. II 73. – Variantă: blănít, -ă (NEGRUZZI, S. I 199) adj.
blăniții
ÎMBLĂNÍT, -Ă, îmblăniți, -te, adj. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Căptușit cu blană. Popa era în colț cu arhimandritul Snagoveanu, pe care-l ajuta să-și îmbrace giubeaua neagră, îmblănită cu vidră. CAMIL PETRESCU, O. II 73. – Variantă: blănít, -ă (NEGRUZZI, S. I 199) adj.
blăniților
ÎMBLĂNÍT, -Ă, îmblăniți, -te, adj. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Căptușit cu blană. Popa era în colț cu arhimandritul Snagoveanu, pe care-l ajuta să-și îmbrace giubeaua neagră, îmblănită cu vidră. CAMIL PETRESCU, O. II 73. – Variantă: blănít, -ă (NEGRUZZI, S. I 199) adj.
blănoasa
BLĂNÓS, -OÁSĂ, blănoși, -oase, adj. (Rar; despre animale sau haine) Cu blană bogată. – Blană + suf. -os. DOOM
blănós adj. m., pl. blănóși; f. blănoásă, pl. blănoáse
blănoase
BLĂNÓS, -OÁSĂ, blănoși, -oase, adj. (Rar; despre animale sau haine) Cu blană bogată. – Blană + suf. -os. DOOM
blănós adj. m., pl. blănóși; f. blănoásă, pl. blănoáse
blănoasei
BLĂNÓS, -OÁSĂ, blănoși, -oase, adj. (Rar; despre animale sau haine) Cu blană bogată. – Blană + suf. -os. DOOM
blănós adj. m., pl. blănóși; f. blănoásă, pl. blănoáse
blănoasele
BLĂNÓS, -OÁSĂ, blănoși, -oase, adj. (Rar; despre animale sau haine) Cu blană bogată. – Blană + suf. -os. DOOM
blănós adj. m., pl. blănóși; f. blănoásă, pl. blănoáse
blănoaselor
BLĂNÓS, -OÁSĂ, blănoși, -oase, adj. (Rar; despre animale sau haine) Cu blană bogată. – Blană + suf. -os. DOOM
blănós adj. m., pl. blănóși; f. blănoásă, pl. blănoáse
blănos
BLĂNÓS, -OÁSĂ, blănoși, -oase, adj. (Rar; despre animale sau haine) Cu blană bogată. – Blană + suf. -os. DOOM
blănós adj. m., pl. blănóși; f. blănoásă, pl. blănoáse
blănosul
BLĂNÓS, -OÁSĂ, blănoși, -oase, adj. (Rar; despre animale sau haine) Cu blană bogată. – Blană + suf. -os. DOOM
blănós adj. m., pl. blănóși; f. blănoásă, pl. blănoáse
blănosului
BLĂNÓS, -OÁSĂ, blănoși, -oase, adj. (Rar; despre animale sau haine) Cu blană bogată. – Blană + suf. -os. DOOM
blănós adj. m., pl. blănóși; f. blănoásă, pl. blănoáse
blănoși
BLĂNÓS, -OÁSĂ, blănoși, -oase, adj. (Rar; despre animale sau haine) Cu blană bogată. – Blană + suf. -os. DOOM
blănós adj. m., pl. blănóși; f. blănoásă, pl. blănoáse
blănoșii
BLĂNÓS, -OÁSĂ, blănoși, -oase, adj. (Rar; despre animale sau haine) Cu blană bogată. – Blană + suf. -os. DOOM
blănós adj. m., pl. blănóși; f. blănoásă, pl. blănoáse
blănoșilor
BLĂNÓS, -OÁSĂ, blănoși, -oase, adj. (Rar; despre animale sau haine) Cu blană bogată. – Blană + suf. -os. DOOM
blănós adj. m., pl. blănóși; f. blănoásă, pl. blănoáse
blănui
BLĂNUÍ, blănuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A îmblăni. – Blană + suf. -ui. DOOM
blănuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blănuiésc, imperf. 3 sg. blănuiá; conj. prez. 3 să blănuiáscă
blănuia
BLĂNUÍ, blănuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A îmblăni. – Blană + suf. -ui. DOOM
blănuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blănuiésc, imperf. 3 sg. blănuiá; conj. prez. 3 să blănuiáscă
blănuiai
BLĂNUÍ, blănuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A îmblăni. – Blană + suf. -ui. DOOM
blănuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blănuiésc, imperf. 3 sg. blănuiá; conj. prez. 3 să blănuiáscă
blănuiam
BLĂNUÍ, blănuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A îmblăni. – Blană + suf. -ui. DOOM
blănuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blănuiésc, imperf. 3 sg. blănuiá; conj. prez. 3 să blănuiáscă
blănuiască
BLĂNUÍ, blănuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A îmblăni. – Blană + suf. -ui. DOOM
blănuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blănuiésc, imperf. 3 sg. blănuiá; conj. prez. 3 să blănuiáscă
blănuiau
BLĂNUÍ, blănuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A îmblăni. – Blană + suf. -ui. DOOM
blănuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blănuiésc, imperf. 3 sg. blănuiá; conj. prez. 3 să blănuiáscă
blănuiați
BLĂNUÍ, blănuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A îmblăni. – Blană + suf. -ui. DOOM
blănuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blănuiésc, imperf. 3 sg. blănuiá; conj. prez. 3 să blănuiáscă
blănuiesc
BLĂNUÍ, blănuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A îmblăni. – Blană + suf. -ui. DOOM
blănuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blănuiésc, imperf. 3 sg. blănuiá; conj. prez. 3 să blănuiáscă
blănuiește
BLĂNUÍ, blănuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A îmblăni. – Blană + suf. -ui. DOOM
blănuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blănuiésc, imperf. 3 sg. blănuiá; conj. prez. 3 să blănuiáscă
blănuiești
BLĂNUÍ, blănuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A îmblăni. – Blană + suf. -ui. DOOM
blănuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blănuiésc, imperf. 3 sg. blănuiá; conj. prez. 3 să blănuiáscă
blănuii
BLĂNUÍ, blănuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A îmblăni. – Blană + suf. -ui. DOOM
blănuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blănuiésc, imperf. 3 sg. blănuiá; conj. prez. 3 să blănuiáscă
blănuim
BLĂNUÍ, blănuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A îmblăni. – Blană + suf. -ui. DOOM
blănuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blănuiésc, imperf. 3 sg. blănuiá; conj. prez. 3 să blănuiáscă
blănuind
BLĂNUÍ, blănuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A îmblăni. – Blană + suf. -ui. DOOM
blănuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blănuiésc, imperf. 3 sg. blănuiá; conj. prez. 3 să blănuiáscă
blănuire
BLĂNUÍ, blănuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A îmblăni. – Blană + suf. -ui. DOOM
blănuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blănuiésc, imperf. 3 sg. blănuiá; conj. prez. 3 să blănuiáscă
blănuire
BLĂNUÍ, blănuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A îmblăni. – Blană + suf. -ui.
blănuiră
BLĂNUÍ, blănuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A îmblăni. – Blană + suf. -ui. DOOM
blănuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blănuiésc, imperf. 3 sg. blănuiá; conj. prez. 3 să blănuiáscă
blănuirăm
BLĂNUÍ, blănuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A îmblăni. – Blană + suf. -ui. DOOM
blănuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blănuiésc, imperf. 3 sg. blănuiá; conj. prez. 3 să blănuiáscă
blănuirăți
BLĂNUÍ, blănuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A îmblăni. – Blană + suf. -ui. DOOM
blănuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blănuiésc, imperf. 3 sg. blănuiá; conj. prez. 3 să blănuiáscă
blănuise
BLĂNUÍ, blănuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A îmblăni. – Blană + suf. -ui. DOOM
blănuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blănuiésc, imperf. 3 sg. blănuiá; conj. prez. 3 să blănuiáscă
blănuisem
BLĂNUÍ, blănuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A îmblăni. – Blană + suf. -ui. DOOM
blănuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blănuiésc, imperf. 3 sg. blănuiá; conj. prez. 3 să blănuiáscă
blănuiseră
BLĂNUÍ, blănuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A îmblăni. – Blană + suf. -ui. DOOM
blănuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blănuiésc, imperf. 3 sg. blănuiá; conj. prez. 3 să blănuiáscă
blănuiserăm
BLĂNUÍ, blănuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A îmblăni. – Blană + suf. -ui. DOOM
blănuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blănuiésc, imperf. 3 sg. blănuiá; conj. prez. 3 să blănuiáscă
blănuiserăți
BLĂNUÍ, blănuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A îmblăni. – Blană + suf. -ui. DOOM
blănuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blănuiésc, imperf. 3 sg. blănuiá; conj. prez. 3 să blănuiáscă
blănuiseși
BLĂNUÍ, blănuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A îmblăni. – Blană + suf. -ui. DOOM
blănuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blănuiésc, imperf. 3 sg. blănuiá; conj. prez. 3 să blănuiáscă
blănuiseți
BLĂNUÍ, blănuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A îmblăni. – Blană + suf. -ui. DOOM
blănuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blănuiésc, imperf. 3 sg. blănuiá; conj. prez. 3 să blănuiáscă
blănuit
BLĂNUÍ, blănuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A îmblăni. – Blană + suf. -ui. DOOM
blănuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blănuiésc, imperf. 3 sg. blănuiá; conj. prez. 3 să blănuiáscă
blănuit
BLĂNUÍ, blănuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A îmblăni. – Blană + suf. -ui.
blănuiși
BLĂNUÍ, blănuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A îmblăni. – Blană + suf. -ui. DOOM
blănuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blănuiésc, imperf. 3 sg. blănuiá; conj. prez. 3 să blănuiáscă
blănuiți
BLĂNUÍ, blănuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A îmblăni. – Blană + suf. -ui. DOOM
blănuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blănuiésc, imperf. 3 sg. blănuiá; conj. prez. 3 să blănuiáscă
blănăreasa
BLĂNĂREÁSĂ, blănărese, s. f. Femeie care confecționează îmbrăcăminte din blană; comerciantă de blănuri. ♦ Soția blănarului. – Blănar + suf. -easă. DOOM
blănăreásă s. f., g.-d. art. blănărései; pl. blănărése
blănărese
BLĂNĂREÁSĂ, blănărese, s. f. Femeie care confecționează îmbrăcăminte din blană; comerciantă de blănuri. ♦ Soția blănarului. – Blănar + suf. -easă. DOOM
blănăreásă s. f., g.-d. art. blănărései; pl. blănărése
blănăresei
BLĂNĂREÁSĂ, blănărese, s. f. Femeie care confecționează îmbrăcăminte din blană; comerciantă de blănuri. ♦ Soția blănarului. – Blănar + suf. -easă. DOOM
blănăreásă s. f., g.-d. art. blănărései; pl. blănărése
blănăresele
BLĂNĂREÁSĂ, blănărese, s. f. Femeie care confecționează îmbrăcăminte din blană; comerciantă de blănuri. ♦ Soția blănarului. – Blănar + suf. -easă. DOOM
blănăreásă s. f., g.-d. art. blănărései; pl. blănărése
blănăreselor
BLĂNĂREÁSĂ, blănărese, s. f. Femeie care confecționează îmbrăcăminte din blană; comerciantă de blănuri. ♦ Soția blănarului. – Blănar + suf. -easă. DOOM
blănăreásă s. f., g.-d. art. blănărései; pl. blănărése
blănăria
BLĂNĂRÍE1, (2) blănării, s. f. 1. Meseria blănarului. 2. Atelier în care se confecționează îmbrăcăminte din blană. Magazin de blănuri. – Blănar + suf. -ie. DOOM
blănăríe s. f., art. blănăría, g.-d. art. blănăríei; (ateliere, blănuri) pl. blănăríi, art. blănăríile
blănărie
BLĂNĂRÍE1, (2) blănării, s. f. 1. Meseria blănarului. 2. Atelier în care se confecționează îmbrăcăminte din blană. Magazin de blănuri. – Blănar + suf. -ie. DOOM
blănăríe s. f., art. blănăría, g.-d. art. blănăríei; (ateliere, blănuri) pl. blănăríi, art. blănăríile
blănăriei
BLĂNĂRÍE1, (2) blănării, s. f. 1. Meseria blănarului. 2. Atelier în care se confecționează îmbrăcăminte din blană. Magazin de blănuri. – Blănar + suf. -ie. DOOM
blănăríe s. f., art. blănăría, g.-d. art. blănăríei; (ateliere, blănuri) pl. blănăríi, art. blănăríile
blănării
BLĂNĂRÍE1, (2) blănării, s. f. 1. Meseria blănarului. 2. Atelier în care se confecționează îmbrăcăminte din blană. Magazin de blănuri. – Blănar + suf. -ie. DOOM
blănăríe s. f., art. blănăría, g.-d. art. blănăríei; (ateliere, blănuri) pl. blănăríi, art. blănăríile
blănăriile
BLĂNĂRÍE1, (2) blănării, s. f. 1. Meseria blănarului. 2. Atelier în care se confecționează îmbrăcăminte din blană. Magazin de blănuri. – Blănar + suf. -ie. DOOM
blănăríe s. f., art. blănăría, g.-d. art. blănăríei; (ateliere, blănuri) pl. blănăríi, art. blănăríile
blănăriilor
BLĂNĂRÍE1, (2) blănării, s. f. 1. Meseria blănarului. 2. Atelier în care se confecționează îmbrăcăminte din blană. Magazin de blănuri. – Blănar + suf. -ie. DOOM
blănăríe s. f., art. blănăría, g.-d. art. blănăríei; (ateliere, blănuri) pl. blănăríi, art. blănăríile
blăstem
BLĂSTÉM s. n. v. blestem.
blăstema
BLĂSTEMÁ vb. I v. blestema.
blăstăm
BLĂSTẮM s. n. v. blestem.
blăstăma
BLĂSTĂMÁ vb. I v. blestema.
blăstămat
BLĂSTĂMÁT, -Ă adj. v. blestemat.
blătescu
blătescu s. m. sg. v. blat.
blătui
blătui, blătuiesc v. t. 1. a ascunde. 2. a tăcea. 3. a fura. 4. a mitui.
blătuire
blătui, blătuiesc v. t. 1. a ascunde. 2. a tăcea. 3. a fura. 4. a mitui.
blătuit
blătui, blătuiesc v. t. 1. a ascunde. 2. a tăcea. 3. a fura. 4. a mitui.