be
BERÍLIU s. n. Element chimic, metal alb, ductil și maleabil, foarte dur, folosit la aliaje și ca dezoxidant; gluciniu. – Din fr. béryllium.

DOOM

beríliu (element chimic) [liu pron. lĭu] s. n., art. beríliul; simb. Be

bea
BEA, beau, vb. II. 1. Tranz. (Adesea fig.) A înghiți un lichid. ◊ Expr. A bea paharul pănă-n fund = a îndura un necaz, o durere până la capăt. 2. Intranz. Spec. A consuma băuturi alcoolice. ◊ Expr. (Fam.) A bea în sănătatea (sau în cinstea, pentru succesul) cuiva = a sărbători pe cineva, consumând băuturi alcoolice în cinstea (și pe socoteala) lui. 3. Tranz. A cheltui, a risipi bani, avere etc. pe băutură. ◊ Expr. A-și bea și cămașa = a cheltui totul pe băutură. A-și bea (și) mințile = a bea până la inconștiență sau până la nebunie. 4. Tranz. (Pop.; în expr.) A bea tutun = a fuma. – Lat. bibere.

DOOM

bea (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. beau, 2 sg. bei, imperf. 1 sg. și pl. beam, 2 sg. beai, perf. s. 1 sg. băúi; conj. prez. 3 să bea; ger. bând; part. băút

beai
BEA, beau, vb. II. 1. Tranz. (Adesea fig.) A înghiți un lichid. ◊ Expr. A bea paharul pănă-n fund = a îndura un necaz, o durere până la capăt. 2. Intranz. Spec. A consuma băuturi alcoolice. ◊ Expr. (Fam.) A bea în sănătatea (sau în cinstea, pentru succesul) cuiva = a sărbători pe cineva, consumând băuturi alcoolice în cinstea (și pe socoteala) lui. 3. Tranz. A cheltui, a risipi bani, avere etc. pe băutură. ◊ Expr. A-și bea și cămașa = a cheltui totul pe băutură. A-și bea (și) mințile = a bea până la inconștiență sau până la nebunie. 4. Tranz. (Pop.; în expr.) A bea tutun = a fuma. – Lat. bibere.

DOOM

bea (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. beau, 2 sg. bei, imperf. 1 sg. și pl. beam, 2 sg. beai, perf. s. 1 sg. băúi; conj. prez. 3 să bea; ger. bând; part. băút

beam
BEA, beau, vb. II. 1. Tranz. (Adesea fig.) A înghiți un lichid. ◊ Expr. A bea paharul pănă-n fund = a îndura un necaz, o durere până la capăt. 2. Intranz. Spec. A consuma băuturi alcoolice. ◊ Expr. (Fam.) A bea în sănătatea (sau în cinstea, pentru succesul) cuiva = a sărbători pe cineva, consumând băuturi alcoolice în cinstea (și pe socoteala) lui. 3. Tranz. A cheltui, a risipi bani, avere etc. pe băutură. ◊ Expr. A-și bea și cămașa = a cheltui totul pe băutură. A-și bea (și) mințile = a bea până la inconștiență sau până la nebunie. 4. Tranz. (Pop.; în expr.) A bea tutun = a fuma. – Lat. bibere.

DOOM

bea (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. beau, 2 sg. bei, imperf. 1 sg. și pl. beam, 2 sg. beai, perf. s. 1 sg. băúi; conj. prez. 3 să bea; ger. bând; part. băút

bearca
BERC², BEÁRCĂ, berci, -ce, adj. 1. (Despre animale) Cu coada scurtă sau scurtată; fără coadă. 2. (Despre căciuli; la f.) Fără vârf, fără țugui, teșit. – Et. nec.

DOOM

berc² (reg.) s. n., pl. bércuri

beat
BEAT², -Ă, beți, -te, adj. Care este în stare de ebrietate; aghesmuit, afumat, amețit, băut², cherchelit, făcut², matosit. ♦ Fig. Copleșit, amețit, tulburat de o stare sufletească foarte plăcută. Beat de fericire. – Lat. bibitus.

DOOM

beat¹ adj. m., pl. beți; f. beátă, pl. béte

beat
BEAT¹ adj. invar. 1. Care aparține beatnicilor, specific beatnicilor. 2. Care aparține unui stil distinct în rockul modern (și în jazz). [Pr.: bit] – Cuv. engl.

DOOM

beat² (specific beatnicilor) (angl.) [pron. bit] adj. invar.

beata
BEAT², -Ă, beți, -te, adj. Care este în stare de ebrietate; aghesmuit, afumat, amețit, băut², cherchelit, făcut², matosit. ♦ Fig. Copleșit, amețit, tulburat de o stare sufletească foarte plăcută. Beat de fericire. – Lat. bibitus.

DOOM

beat¹ adj. m., pl. beți; f. beátă, pl. béte

beatcocă
beat cocă / criță / mort / tun / turtă expr. în stare de ebrietate avansată, foarte beat.

beatific
BEATIFICÁ, beatífic, vb. I. Tranz. (La catolici) A trece o persoană decedată în categoria fericiților bisericii, aflați pe o treaptă inferioară sfinților. [Pr.: be-a-] – Din lat. beatificare. Cf. fr. béatifier.

DOOM

beatificá (a ~) (be-a-) vb., ind. prez. 3 beatífică

beatifica
BEATIFICÁ, beatífic, vb. I. Tranz. (La catolici) A trece o persoană decedată în categoria fericiților bisericii, aflați pe o treaptă inferioară sfinților. [Pr.: be-a-] – Din lat. beatificare. Cf. fr. béatifier.

DOOM

beatificá (a ~) (be-a-) vb., ind. prez. 3 beatífică

beatificai
BEATIFICÁ, beatífic, vb. I. Tranz. (La catolici) A trece o persoană decedată în categoria fericiților bisericii, aflați pe o treaptă inferioară sfinților. [Pr.: be-a-] – Din lat. beatificare. Cf. fr. béatifier.

DOOM

beatificá (a ~) (be-a-) vb., ind. prez. 3 beatífică

beatificam
BEATIFICÁ, beatífic, vb. I. Tranz. (La catolici) A trece o persoană decedată în categoria fericiților bisericii, aflați pe o treaptă inferioară sfinților. [Pr.: be-a-] – Din lat. beatificare. Cf. fr. béatifier.

DOOM

beatificá (a ~) (be-a-) vb., ind. prez. 3 beatífică

beatificare
BEATIFICÁ, beatífic, vb. I. Tranz. (La catolici) A trece o persoană decedată în categoria fericiților bisericii, aflați pe o treaptă inferioară sfinților. [Pr.: be-a-] – Din lat. beatificare. Cf. fr. béatifier.

DOOM

beatificá (a ~) (be-a-) vb., ind. prez. 3 beatífică

beatificare
BEATIFICÁRE, beatificări, s. f. Faptul de a beatifica. [Pr.: be-a-] – V. beatifica.

DOOM

beatificáre (be-a-) s. f., g.-d. art. beatificắrii; pl. beatificắri

beatificarea
BEATIFICÁRE, beatificări, s. f. Faptul de a beatifica. [Pr.: be-a-] – V. beatifica.

DOOM

beatificáre (be-a-) s. f., g.-d. art. beatificắrii; pl. beatificắri

beatificară
BEATIFICÁ, beatífic, vb. I. Tranz. (La catolici) A trece o persoană decedată în categoria fericiților bisericii, aflați pe o treaptă inferioară sfinților. [Pr.: be-a-] – Din lat. beatificare. Cf. fr. béatifier.

DOOM

beatificá (a ~) (be-a-) vb., ind. prez. 3 beatífică

beatificarăm
BEATIFICÁ, beatífic, vb. I. Tranz. (La catolici) A trece o persoană decedată în categoria fericiților bisericii, aflați pe o treaptă inferioară sfinților. [Pr.: be-a-] – Din lat. beatificare. Cf. fr. béatifier.

DOOM

beatificá (a ~) (be-a-) vb., ind. prez. 3 beatífică

beatificarăți
BEATIFICÁ, beatífic, vb. I. Tranz. (La catolici) A trece o persoană decedată în categoria fericiților bisericii, aflați pe o treaptă inferioară sfinților. [Pr.: be-a-] – Din lat. beatificare. Cf. fr. béatifier.

DOOM

beatificá (a ~) (be-a-) vb., ind. prez. 3 beatífică

beatificase
BEATIFICÁ, beatífic, vb. I. Tranz. (La catolici) A trece o persoană decedată în categoria fericiților bisericii, aflați pe o treaptă inferioară sfinților. [Pr.: be-a-] – Din lat. beatificare. Cf. fr. béatifier.

DOOM

beatificá (a ~) (be-a-) vb., ind. prez. 3 beatífică

beatificasem
BEATIFICÁ, beatífic, vb. I. Tranz. (La catolici) A trece o persoană decedată în categoria fericiților bisericii, aflați pe o treaptă inferioară sfinților. [Pr.: be-a-] – Din lat. beatificare. Cf. fr. béatifier.

DOOM

beatificá (a ~) (be-a-) vb., ind. prez. 3 beatífică

beatificaseră
BEATIFICÁ, beatífic, vb. I. Tranz. (La catolici) A trece o persoană decedată în categoria fericiților bisericii, aflați pe o treaptă inferioară sfinților. [Pr.: be-a-] – Din lat. beatificare. Cf. fr. béatifier.

DOOM

beatificá (a ~) (be-a-) vb., ind. prez. 3 beatífică

beatificaserăm
BEATIFICÁ, beatífic, vb. I. Tranz. (La catolici) A trece o persoană decedată în categoria fericiților bisericii, aflați pe o treaptă inferioară sfinților. [Pr.: be-a-] – Din lat. beatificare. Cf. fr. béatifier.

DOOM

beatificá (a ~) (be-a-) vb., ind. prez. 3 beatífică

beatificaserăți
BEATIFICÁ, beatífic, vb. I. Tranz. (La catolici) A trece o persoană decedată în categoria fericiților bisericii, aflați pe o treaptă inferioară sfinților. [Pr.: be-a-] – Din lat. beatificare. Cf. fr. béatifier.

DOOM

beatificá (a ~) (be-a-) vb., ind. prez. 3 beatífică

beatificaseși
BEATIFICÁ, beatífic, vb. I. Tranz. (La catolici) A trece o persoană decedată în categoria fericiților bisericii, aflați pe o treaptă inferioară sfinților. [Pr.: be-a-] – Din lat. beatificare. Cf. fr. béatifier.

DOOM

beatificá (a ~) (be-a-) vb., ind. prez. 3 beatífică

beatificaseți
BEATIFICÁ, beatífic, vb. I. Tranz. (La catolici) A trece o persoană decedată în categoria fericiților bisericii, aflați pe o treaptă inferioară sfinților. [Pr.: be-a-] – Din lat. beatificare. Cf. fr. béatifier.

DOOM

beatificá (a ~) (be-a-) vb., ind. prez. 3 beatífică

beatificat
BEATIFICÁ, beatífic, vb. I. Tranz. (La catolici) A trece o persoană decedată în categoria fericiților bisericii, aflați pe o treaptă inferioară sfinților. [Pr.: be-a-] – Din lat. beatificare. Cf. fr. béatifier.

DOOM

beatificá (a ~) (be-a-) vb., ind. prez. 3 beatífică

beatificat
BEATIFICÁ, beatífic, vb. I. Tranz. (La catolici) A trece o persoană în categoria fericiților bisericii, aflați pe o treaptă inferioară sfinților. [Pr.: be-a-] – Din lat. beatificare. Cf. fr. béatifier.

beatificau
BEATIFICÁ, beatífic, vb. I. Tranz. (La catolici) A trece o persoană decedată în categoria fericiților bisericii, aflați pe o treaptă inferioară sfinților. [Pr.: be-a-] – Din lat. beatificare. Cf. fr. béatifier.

DOOM

beatificá (a ~) (be-a-) vb., ind. prez. 3 beatífică

beatificași
BEATIFICÁ, beatífic, vb. I. Tranz. (La catolici) A trece o persoană decedată în categoria fericiților bisericii, aflați pe o treaptă inferioară sfinților. [Pr.: be-a-] – Din lat. beatificare. Cf. fr. béatifier.

DOOM

beatificá (a ~) (be-a-) vb., ind. prez. 3 beatífică

beatificați
BEATIFICÁ, beatífic, vb. I. Tranz. (La catolici) A trece o persoană decedată în categoria fericiților bisericii, aflați pe o treaptă inferioară sfinților. [Pr.: be-a-] – Din lat. beatificare. Cf. fr. béatifier.

DOOM

beatificá (a ~) (be-a-) vb., ind. prez. 3 beatífică

beatifice
BEATIFICÁ, beatífic, vb. I. Tranz. (La catolici) A trece o persoană decedată în categoria fericiților bisericii, aflați pe o treaptă inferioară sfinților. [Pr.: be-a-] – Din lat. beatificare. Cf. fr. béatifier.

DOOM

beatificá (a ~) (be-a-) vb., ind. prez. 3 beatífică

beatifici
BEATIFICÁ, beatífic, vb. I. Tranz. (La catolici) A trece o persoană decedată în categoria fericiților bisericii, aflați pe o treaptă inferioară sfinților. [Pr.: be-a-] – Din lat. beatificare. Cf. fr. béatifier.

DOOM

beatificá (a ~) (be-a-) vb., ind. prez. 3 beatífică

beatificând
BEATIFICÁ, beatífic, vb. I. Tranz. (La catolici) A trece o persoană decedată în categoria fericiților bisericii, aflați pe o treaptă inferioară sfinților. [Pr.: be-a-] – Din lat. beatificare. Cf. fr. béatifier.

DOOM

beatificá (a ~) (be-a-) vb., ind. prez. 3 beatífică

beatificînd
BEATIFICÁ, beatífic, vb. I. Tranz. (La catolici) A trece o persoană decedată în categoria fericiților bisericii, aflați pe o treaptă inferioară sfinților. [Pr.: be-a-] – Din lat. beatificare. Cf. fr. béatifier.

DOOM

beatificá (a ~) (be-a-) vb., ind. prez. 3 beatífică

beatificări
BEATIFICÁRE, beatificări, s. f. Faptul de a beatifica. [Pr.: be-a-] – V. beatifica.

DOOM

beatificáre (be-a-) s. f., g.-d. art. beatificắrii; pl. beatificắri

beatificării
BEATIFICÁRE, beatificări, s. f. Faptul de a beatifica. [Pr.: be-a-] – V. beatifica.

DOOM

beatificáre (be-a-) s. f., g.-d. art. beatificắrii; pl. beatificắri

beatificările
BEATIFICÁRE, beatificări, s. f. Faptul de a beatifica. [Pr.: be-a-] – V. beatifica.

DOOM

beatificáre (be-a-) s. f., g.-d. art. beatificắrii; pl. beatificắri

beatificărilor
BEATIFICÁRE, beatificări, s. f. Faptul de a beatifica. [Pr.: be-a-] – V. beatifica.

DOOM

beatificáre (be-a-) s. f., g.-d. art. beatificắrii; pl. beatificắri

beatitudine
BEATITÚDINE s. f. 1. Stare ideală de înțelepciune la Aristotel, stoici, Spinoza etc. 2. (În patologia mintală contemporană) Euforie permanentă, însoțită de indiferență față de împrejurările exterioare. 3. Stare de fericire deplină. [Pr.: be-a-] – Din lat. beatitudo, -inis. Cf. fr. béatitude.

DOOM

beatitúdine (be-a-) s. f., g.-d. art. beatitúdinii

beatitudinea
BEATITÚDINE s. f. 1. Stare ideală de înțelepciune la Aristotel, stoici, Spinoza etc. 2. (În patologia mintală contemporană) Euforie permanentă, însoțită de indiferență față de împrejurările exterioare. 3. Stare de fericire deplină. [Pr.: be-a-] – Din lat. beatitudo, -inis. Cf. fr. béatitude.

DOOM

beatitúdine (be-a-) s. f., g.-d. art. beatitúdinii

beatitudini
BEATITÚDINE s. f. 1. Stare ideală de înțelepciune la Aristotel, stoici, Spinoza etc. 2. (În patologia mintală contemporană) Euforie permanentă, însoțită de indiferență față de împrejurările exterioare. 3. Stare de fericire deplină. [Pr.: be-a-] – Din lat. beatitudo, -inis. Cf. fr. béatitude.

DOOM

beatitúdine (be-a-) s. f., g.-d. art. beatitúdinii

beatitudinii
BEATITÚDINE s. f. 1. Stare ideală de înțelepciune la Aristotel, stoici, Spinoza etc. 2. (În patologia mintală contemporană) Euforie permanentă, însoțită de indiferență față de împrejurările exterioare. 3. Stare de fericire deplină. [Pr.: be-a-] – Din lat. beatitudo, -inis. Cf. fr. béatitude.

DOOM

beatitúdine (be-a-) s. f., g.-d. art. beatitúdinii

beatnic
BEATNIC, beatnici, s. m. Intelectual (american) care practică o filosofie contestatară și are o ținută neîngrijită; p. gener. tânăr (din Occident) cu plete și ținută neîngrijită. [Pr.: bit-] – Din engl. beatnic.

DOOM

beatnic (angl.) [pron. bítnic] (beat-nic) s. m., pl. beatnici

beatnici
BEATNIC, beatnici, s. m. Intelectual (american) care practică o filosofie contestatară și are o ținută neîngrijită; p. gener. tânăr (din Occident) cu plete și ținută neîngrijită. [Pr.: bit-] – Din engl. beatnic.

DOOM

beatnic (angl.) [pron. bítnic] (beat-nic) s. m., pl. beatnici

beatnicii
BEATNIC, beatnici, s. m. Intelectual (american) care practică o filosofie contestatară și are o ținută neîngrijită; p. gener. tânăr (din Occident) cu plete și ținută neîngrijită. [Pr.: bit-] – Din engl. beatnic.

DOOM

beatnic (angl.) [pron. bítnic] (beat-nic) s. m., pl. beatnici

beatnicilor
BEATNIC, beatnici, s. m. Intelectual (american) care practică o filosofie contestatară și are o ținută neîngrijită; p. gener. tânăr (din Occident) cu plete și ținută neîngrijită. [Pr.: bit-] – Din engl. beatnic.

DOOM

beatnic (angl.) [pron. bítnic] (beat-nic) s. m., pl. beatnici

beatnicul
BEATNIC, beatnici, s. m. Intelectual (american) care practică o filosofie contestatară și are o ținută neîngrijită; p. gener. tânăr (din Occident) cu plete și ținută neîngrijită. [Pr.: bit-] – Din engl. beatnic.

DOOM

beatnic (angl.) [pron. bítnic] (beat-nic) s. m., pl. beatnici

beatnicului
BEATNIC, beatnici, s. m. Intelectual (american) care practică o filosofie contestatară și are o ținută neîngrijită; p. gener. tânăr (din Occident) cu plete și ținută neîngrijită. [Pr.: bit-] – Din engl. beatnic.

DOOM

beatnic (angl.) [pron. bítnic] (beat-nic) s. m., pl. beatnici

beatul
BEAT², -Ă, beți, -te, adj. Care este în stare de ebrietate; aghesmuit, afumat, amețit, băut², cherchelit, făcut², matosit. ♦ Fig. Copleșit, amețit, tulburat de o stare sufletească foarte plăcută. Beat de fericire. – Lat. bibitus.

DOOM

beat¹ adj. m., pl. beți; f. beátă, pl. béte

beatului
BEAT², -Ă, beți, -te, adj. Care este în stare de ebrietate; aghesmuit, afumat, amețit, băut², cherchelit, făcut², matosit. ♦ Fig. Copleșit, amețit, tulburat de o stare sufletească foarte plăcută. Beat de fericire. – Lat. bibitus.

DOOM

beat¹ adj. m., pl. beți; f. beátă, pl. béte

beau
BEA, beau, vb. II. 1. Tranz. (Adesea fig.) A înghiți un lichid. ◊ Expr. A bea paharul pănă-n fund = a îndura un necaz, o durere până la capăt. 2. Intranz. Spec. A consuma băuturi alcoolice. ◊ Expr. (Fam.) A bea în sănătatea (sau în cinstea, pentru succesul) cuiva = a sărbători pe cineva, consumând băuturi alcoolice în cinstea (și pe socoteala) lui. 3. Tranz. A cheltui, a risipi bani, avere etc. pe băutură. ◊ Expr. A-și bea și cămașa = a cheltui totul pe băutură. A-și bea (și) mințile = a bea până la inconștiență sau până la nebunie. 4. Tranz. (Pop.; în expr.) A bea tutun = a fuma. – Lat. bibere.

DOOM

bea (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. beau, 2 sg. bei, imperf. 1 sg. și pl. beam, 2 sg. beai, perf. s. 1 sg. băúi; conj. prez. 3 să bea; ger. bând; part. băút

beaujolais
BEAUJOLAIS s. n. Vin roșu sec din estul Franței, care este consumat de obicei la câteva luni după ce a fost produs. [Pr.: bojolé] – Din n. pr. Beaujolais.

DOOM

Beaujolais (nume de loc) (fr.) [pron. bojolé] (Beau-jo-lais) s. propriu n.

beați
BEA, beau, vb. II. 1. Tranz. (Adesea fig.) A înghiți un lichid. ◊ Expr. A bea paharul pănă-n fund = a îndura un necaz, o durere până la capăt. 2. Intranz. Spec. A consuma băuturi alcoolice. ◊ Expr. (Fam.) A bea în sănătatea (sau în cinstea, pentru succesul) cuiva = a sărbători pe cineva, consumând băuturi alcoolice în cinstea (și pe socoteala) lui. 3. Tranz. A cheltui, a risipi bani, avere etc. pe băutură. ◊ Expr. A-și bea și cămașa = a cheltui totul pe băutură. A-și bea (și) mințile = a bea până la inconștiență sau până la nebunie. 4. Tranz. (Pop.; în expr.) A bea tutun = a fuma. – Lat. bibere.

DOOM

bea (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. beau, 2 sg. bei, imperf. 1 sg. și pl. beam, 2 sg. beai, perf. s. 1 sg. băúi; conj. prez. 3 să bea; ger. bând; part. băút

bebe
BÉBE s. m. Copil în primele luni sau în primii ani de viață. [Acc. și: bebé.] – Din fr. bébé.

DOOM

bébe / bebé s. m.

bebeluș
BEBELÚȘ, bebeluși, s. m. Copil în primele luni de viață. – Bebe + suf. -ăluș.

DOOM

*bebelúș s. m., pl. bebelúși

bebeluși
BEBELÚȘ, bebeluși, s. m. Copil în primele luni de viață. – Bebe + suf. -ăluș.

DOOM

*bebelúș s. m., pl. bebelúși

bebelușii
BEBELÚȘ, bebeluși, s. m. Copil în primele luni de viață. – Bebe + suf. -ăluș.

DOOM

*bebelúș s. m., pl. bebelúși

bebelușilor
BEBELÚȘ, bebeluși, s. m. Copil în primele luni de viață. – Bebe + suf. -ăluș.

DOOM

*bebelúș s. m., pl. bebelúși

bebelușul
BEBELÚȘ, bebeluși, s. m. Copil în primele luni de viață. – Bebe + suf. -ăluș.

DOOM

*bebelúș s. m., pl. bebelúși

bebelușului
BEBELÚȘ, bebeluși, s. m. Copil în primele luni de viață. – Bebe + suf. -ăluș.

DOOM

*bebelúș s. m., pl. bebelúși

bebi
BÉBE s. m. Copil în primele luni sau în primii ani de viață. [Acc. și: bebé.] – Din fr. bébé.

DOOM

bébe / bebé s. m.

bebi
BÉBI s. m. Bebe. – Din engl. baby.

DOOM

bébi s. m.

bebrici
Bebrici = Bebryces.

bebryces
Bebryces, neam de origine tracă, care sălășluia în Bithynia.

bec
BEC¹, becuri, s. n. 1. Balon din sticlă vidat sau umplut cu un gaz inert, având în interior un filament care devine incandescent când este străbătut de curent electric; p. ext. lampă electrică. ◊ Expr. (Fam.) A fi (sau a cădea) pe bec = a fi sau a ajunge într-o situație fără ieșire; a i se înfunda, a o păți. 2. Sita unei lămpi de gaz. 3. Orificiu prin care țâșnește un lichid vaporizat, un jet de gaz sau de amestec de gaze sub presiune, spre a putea fi aprinse. – Din fr. bec [de gaz].

DOOM

bec² (obiect de iluminat) s. n., pl. bécuri

bec
BEC², beci, s. m. (Sport, rar) Fundaș la jocul de fotbal. – Din engl. back.

DOOM

bec¹ (fundaș) (rar) s. m., pl. beci

bec
BEHEHÉ interj. Cuvânt care imită strigătul oilor sau al caprelor; bee, mehehe. [Var.: bée interj.] – Onomatopee.

DOOM

behehé interj.

becar
BECÁR, becari, s. m. Semn grafic pe portativ care, anulând un bemol sau un diez anterior, indică revenirea la tonul natural al unei note muzicale. – Din fr. bécarre.

DOOM

becár s. m., pl. becári

becari
BECÁR, becari, s. m. Semn grafic pe portativ care, anulând un bemol sau un diez anterior, indică revenirea la tonul natural al unei note muzicale. – Din fr. bécarre.

DOOM

becár s. m., pl. becári

becarii
BECÁR, becari, s. m. Semn grafic pe portativ care, anulând un bemol sau un diez anterior, indică revenirea la tonul natural al unei note muzicale. – Din fr. bécarre.

DOOM

becár s. m., pl. becári

becarilor
BECÁR, becari, s. m. Semn grafic pe portativ care, anulând un bemol sau un diez anterior, indică revenirea la tonul natural al unei note muzicale. – Din fr. bécarre.

DOOM

becár s. m., pl. becári

becarul
BECÁR, becari, s. m. Semn grafic pe portativ care, anulând un bemol sau un diez anterior, indică revenirea la tonul natural al unei note muzicale. – Din fr. bécarre.

DOOM

becár s. m., pl. becári

becarului
BECÁR, becari, s. m. Semn grafic pe portativ care, anulând un bemol sau un diez anterior, indică revenirea la tonul natural al unei note muzicale. – Din fr. bécarre.

DOOM

becár s. m., pl. becári

becața
BECÁȚĂ, becațe, s. f. (Rar) Numele mai multor păsări călătoare cu ciocul lung, cu carnea gustoasă, care trăiesc în regiuni mlăștinoase; becațină (Capella). – Din ngr. becátsa. Cf. fr. bécasse.

DOOM

becáță s. f., g.-d. art. becáței; pl. becáțe

becațe
BECÁȚĂ, becațe, s. f. (Rar) Numele mai multor păsări călătoare cu ciocul lung, cu carnea gustoasă, care trăiesc în regiuni mlăștinoase; becațină (Capella). – Din ngr. becátsa. Cf. fr. bécasse.

DOOM

becáță s. f., g.-d. art. becáței; pl. becáțe

becaței
BECÁȚĂ, becațe, s. f. (Rar) Numele mai multor păsări călătoare cu ciocul lung, cu carnea gustoasă, care trăiesc în regiuni mlăștinoase; becațină (Capella). – Din ngr. becátsa. Cf. fr. bécasse.

DOOM

becáță s. f., g.-d. art. becáței; pl. becáțe

becațele
BECÁȚĂ, becațe, s. f. (Rar) Numele mai multor păsări călătoare cu ciocul lung, cu carnea gustoasă, care trăiesc în regiuni mlăștinoase; becațină (Capella). – Din ngr. becátsa. Cf. fr. bécasse.

DOOM

becáță s. f., g.-d. art. becáței; pl. becáțe

becațelor
BECÁȚĂ, becațe, s. f. (Rar) Numele mai multor păsări călătoare cu ciocul lung, cu carnea gustoasă, care trăiesc în regiuni mlăștinoase; becațină (Capella). – Din ngr. becátsa. Cf. fr. bécasse.

DOOM

becáță s. f., g.-d. art. becáței; pl. becáțe

becațina
BECAȚÍNĂ, becaține, s. f. (Rar) Becață. – Din fr. bécassine (după becață).

DOOM

becațínă (rar) s. f., g.-d. art. becațínei; pl. becațíne

becaține
BECAȚÍNĂ, becaține, s. f. (Rar) Becață. – Din fr. bécassine (după becață).

DOOM

becațínă (rar) s. f., g.-d. art. becațínei; pl. becațíne

becaținei
BECAȚÍNĂ, becaține, s. f. (Rar) Becață. – Din fr. bécassine (după becață).

DOOM

becațínă (rar) s. f., g.-d. art. becațínei; pl. becațíne

becaținele
BECAȚÍNĂ, becaține, s. f. (Rar) Becață. – Din fr. bécassine (după becață).

DOOM

becațínă (rar) s. f., g.-d. art. becațínei; pl. becațíne

becaținelor
BECAȚÍNĂ, becaține, s. f. (Rar) Becață. – Din fr. bécassine (după becață).

DOOM

becațínă (rar) s. f., g.-d. art. becațínei; pl. becațíne

beccabunga
ȘOPÂRLÍȚĂ, șopârlițe, s. f. 1. Diminutiv al lui șopârlă. 2. Numele mai multor plante erbacee cu flori azurii sau albastre dispuse în ciorchine, întrebuințate în medicină (Veronica). 3. (Bot.) Amăreală (2). – Șopârlă + suf. -iță.

becer
BECÉR, beceri, s. m. Vechi dregător domnesc însărcinat cu supravegherea bucătăriei domnești; p. ext. bucătar domnesc. – Beci + suf. -ar.

DOOM

becér s. m., pl. becéri

beceri
BECÉR, beceri, s. m. Vechi dregător domnesc însărcinat cu supravegherea bucătăriei domnești; p. ext. bucătar domnesc. – Beci + suf. -ar.

DOOM

becér s. m., pl. becéri

beceria
BECERÍE, becerii, s. f. (Înv.) Bucătărie domnească. – Becer + suf. -ie.

DOOM

beceríe (înv.) s. f., art. becería, g.-d. art. beceríei; pl. beceríi, art. beceríile

becerie
BECERÍE, becerii, s. f. (Înv.) Bucătărie domnească. – Becer + suf. -ie.

DOOM

beceríe (înv.) s. f., art. becería, g.-d. art. beceríei; pl. beceríi, art. beceríile

beceriei
BECERÍE, becerii, s. f. (Înv.) Bucătărie domnească. – Becer + suf. -ie.

DOOM

beceríe (înv.) s. f., art. becería, g.-d. art. beceríei; pl. beceríi, art. beceríile

becerii
BECÉR, beceri, s. m. Vechi dregător domnesc însărcinat cu supravegherea bucătăriei domnești; p. ext. bucătar domnesc. – Beci + suf. -ar.

DOOM

becér s. m., pl. becéri

becerii
BECERÍE, becerii, s. f. (Înv.) Bucătărie domnească. – Becer + suf. -ie.

DOOM

beceríe (înv.) s. f., art. becería, g.-d. art. beceríei; pl. beceríi, art. beceríile

beceriile
BECERÍE, becerii, s. f. (Înv.) Bucătărie domnească. – Becer + suf. -ie.

DOOM

beceríe (înv.) s. f., art. becería, g.-d. art. beceríei; pl. beceríi, art. beceríile

beceriilor
BECERÍE, becerii, s. f. (Înv.) Bucătărie domnească. – Becer + suf. -ie.

DOOM

beceríe (înv.) s. f., art. becería, g.-d. art. beceríei; pl. beceríi, art. beceríile

becerilor
BECÉR, beceri, s. m. Vechi dregător domnesc însărcinat cu supravegherea bucătăriei domnești; p. ext. bucătar domnesc. – Beci + suf. -ar.

DOOM

becér s. m., pl. becéri

becerul
BECÉR, beceri, s. m. Vechi dregător domnesc însărcinat cu supravegherea bucătăriei domnești; p. ext. bucătar domnesc. – Beci + suf. -ar.

DOOM

becér s. m., pl. becéri

becerului
BECÉR, beceri, s. m. Vechi dregător domnesc însărcinat cu supravegherea bucătăriei domnești; p. ext. bucătar domnesc. – Beci + suf. -ar.

DOOM

becér s. m., pl. becéri

bechend
BÉCHEND s.n. v. backhand.

becher
BECHÉR, becheri, s. m. (Fam.) Burlac, holtei¹. – Din tc. bekâr.

DOOM

bechér (înv.) s. m., pl. bechéri

becheraș
BECHERÁȘ, becherași, s. m. (Fam.) Diminutiv al lui becher. – Becher + suf. -aș.

DOOM

becheráș (înv.) s. m., pl. becheráși

becherași
BECHERÁȘ, becherași, s. m. (Fam.) Diminutiv al lui becher. – Becher + suf. -aș.

DOOM

becheráș (înv.) s. m., pl. becheráși

becherașii
BECHERÁȘ, becherași, s. m. (Fam.) Diminutiv al lui becher. – Becher + suf. -aș.

DOOM

becheráș (înv.) s. m., pl. becheráși

becherașilor
BECHERÁȘ, becherași, s. m. (Fam.) Diminutiv al lui becher. – Becher + suf. -aș.

DOOM

becheráș (înv.) s. m., pl. becheráși

becherașul
BECHERÁȘ, becherași, s. m. (Fam.) Diminutiv al lui becher. – Becher + suf. -aș.

DOOM

becheráș (înv.) s. m., pl. becheráși

becherașului
BECHERÁȘ, becherași, s. m. (Fam.) Diminutiv al lui becher. – Becher + suf. -aș.

DOOM

becheráș (înv.) s. m., pl. becheráși

becheri
BECHÉR, becheri, s. m. (Fam.) Burlac, holtei¹. – Din tc. bekâr.

DOOM

bechér (înv.) s. m., pl. bechéri

becherii
BECHÉR, becheri, s. m. (Fam.) Burlac, holtei¹. – Din tc. bekâr.

DOOM

bechér (înv.) s. m., pl. bechéri

becherilor
BECHÉR, becheri, s. m. (Fam.) Burlac, holtei¹. – Din tc. bekâr.

DOOM

bechér (înv.) s. m., pl. bechéri

becherul
BECHÉR, becheri, s. m. (Fam.) Burlac, holtei¹. – Din tc. bekâr.

DOOM

bechér (înv.) s. m., pl. bechéri

becherului
BECHÉR, becheri, s. m. (Fam.) Burlac, holtei¹. – Din tc. bekâr.

DOOM

bechér (înv.) s. m., pl. bechéri

bechi
BÉCHIU s. n. (Reg., în expr.) A nu ști (sau a nu zice, a nu pomeni, a nu pricepe nici) bechiu = a nu ști (sau a nu zice, a nu pomeni, a nu pricepe) nimic, niciun cuvânt, nicio boabă. – Et. nec.

bechia
BECHÍE, bechii, s. f. 1. Dispozitiv auxiliar de sprijin la avion, format dintr-un suport cu patină sau cu roată și având diverse amplasări. 2. Piesă de metal care protejează elicea unei ambarcațiuni cu motor ce navighează în ape puțin adânci. – Din fr. béquille [de queue].

DOOM

bechíe s. f., art. bechía, g.-d. art. bechíei; pl. bechíi, art. bechíile

bechie
BECHÍE, bechii, s. f. 1. Dispozitiv auxiliar de sprijin la avion, format dintr-un suport cu patină sau cu roată și având diverse amplasări. 2. Piesă de metal care protejează elicea unei ambarcațiuni cu motor ce navighează în ape puțin adânci. – Din fr. béquille [de queue].

DOOM

bechíe s. f., art. bechía, g.-d. art. bechíei; pl. bechíi, art. bechíile

bechiei
BECHÍE, bechii, s. f. 1. Dispozitiv auxiliar de sprijin la avion, format dintr-un suport cu patină sau cu roată și având diverse amplasări. 2. Piesă de metal care protejează elicea unei ambarcațiuni cu motor ce navighează în ape puțin adânci. – Din fr. béquille [de queue].

DOOM

bechíe s. f., art. bechía, g.-d. art. bechíei; pl. bechíi, art. bechíile

bechii
BECHÍE, bechii, s. f. 1. Dispozitiv auxiliar de sprijin la avion, format dintr-un suport cu patină sau cu roată și având diverse amplasări. 2. Piesă de metal care protejează elicea unei ambarcațiuni cu motor ce navighează în ape puțin adânci. – Din fr. béquille [de queue].

DOOM

bechíe s. f., art. bechía, g.-d. art. bechíei; pl. bechíi, art. bechíile

bechiile
BECHÍE, bechii, s. f. 1. Dispozitiv auxiliar de sprijin la avion, format dintr-un suport cu patină sau cu roată și având diverse amplasări. 2. Piesă de metal care protejează elicea unei ambarcațiuni cu motor ce navighează în ape puțin adânci. – Din fr. béquille [de queue].

DOOM

bechíe s. f., art. bechía, g.-d. art. bechíei; pl. bechíi, art. bechíile

bechiilor
BECHÍE, bechii, s. f. 1. Dispozitiv auxiliar de sprijin la avion, format dintr-un suport cu patină sau cu roată și având diverse amplasări. 2. Piesă de metal care protejează elicea unei ambarcațiuni cu motor ce navighează în ape puțin adânci. – Din fr. béquille [de queue].

DOOM

bechíe s. f., art. bechía, g.-d. art. bechíei; pl. bechíi, art. bechíile

bechiu
BÉCHIU s. n. (Reg., în expr.) A nu ști (sau a nu zice, a nu pomeni, a nu pricepe nici) bechiu = a nu ști (sau a nu zice, a nu pomeni, a nu pricepe) nimic, niciun cuvânt, nicio boabă. – Et. nec.

DOOM

béchiu (reg., în expr.) s. n.

beci
BECI, beciuri, s. n. 1. Pivniță. 2. Închisoare (în subsolul unei clădiri). – Et. nec.

DOOM

beci s. n., pl. béciuri

becisnic
BICÍSNIC, -Ă adj., s. m. și f. v. becisnic.

DOOM

bicísnic v. becísnic

becisnic
BICÍSNIC, -Ă adj., s. m. și f. v. becisnic.

DOOM

bicísnic v. becísnic

becisnica
BICÍSNIC, -Ă adj., s. m. și f. v. becisnic.

DOOM

bicísnic v. becísnic

becisnica
BICÍSNIC, -Ă adj., s. m. și f. v. becisnic.

DOOM

bicísnic v. becísnic

becisnice
BICÍSNIC, -Ă adj., s. m. și f. v. becisnic.

DOOM

bicísnic v. becísnic

becisnice
BICÍSNIC, -Ă adj., s. m. și f. v. becisnic.

DOOM

bicísnic v. becísnic

becisnice
BICÍSNIC, -Ă adj., s. m. și f. v. becisnic.

DOOM

bicísnic v. becísnic

becisnicei
BICÍSNIC, -Ă adj., s. m. și f. v. becisnic.

DOOM

bicísnic v. becísnic

becisnicei
BICÍSNIC, -Ă adj., s. m. și f. v. becisnic.

DOOM

bicísnic v. becísnic

becisnicele
BICÍSNIC, -Ă adj., s. m. și f. v. becisnic.

DOOM

bicísnic v. becísnic

becisnicele
BICÍSNIC, -Ă adj., s. m. și f. v. becisnic.

DOOM

bicísnic v. becísnic

becisnicelor
BICÍSNIC, -Ă adj., s. m. și f. v. becisnic.

DOOM

bicísnic v. becísnic

becisnicelor
BICÍSNIC, -Ă adj., s. m. și f. v. becisnic.

DOOM

bicísnic v. becísnic

becisnici
BICÍSNIC, -Ă adj., s. m. și f. v. becisnic.

DOOM

bicísnic v. becísnic

becisnici
BICÍSNIC, -Ă adj., s. m. și f. v. becisnic.

DOOM

bicísnic v. becísnic

becisnicia
BICISNICÍE s. f. v. becisnicie.

DOOM

bicisnicíe v. becisnicíe.

becisnicie
BICISNICÍE s. f. v. becisnicie.

DOOM

bicisnicíe v. becisnicíe.

becisniciei
BICISNICÍE s. f. v. becisnicie.

DOOM

bicisnicíe v. becisnicíe.

becisnicii
BICÍSNIC, -Ă adj., s. m. și f. v. becisnic.

DOOM

bicísnic v. becísnic

becisnicii
BICÍSNIC, -Ă adj., s. m. și f. v. becisnic.

DOOM

bicísnic v. becísnic

becisnicii
BICISNICÍE s. f. v. becisnicie.

DOOM

bicisnicíe v. becisnicíe.

becisniciile
BICISNICÍE s. f. v. becisnicie.

DOOM

bicisnicíe v. becisnicíe.

becisniciilor
BICISNICÍE s. f. v. becisnicie.

DOOM

bicisnicíe v. becisnicíe.

becisnicilor
BICÍSNIC, -Ă adj., s. m. și f. v. becisnic.

DOOM

bicísnic v. becísnic

becisnicilor
BICÍSNIC, -Ă adj., s. m. și f. v. becisnic.

DOOM

bicísnic v. becísnic

becisnico
BICÍSNIC, -Ă adj., s. m. și f. v. becisnic.

DOOM

bicísnic v. becísnic

becisnicul
BICÍSNIC, -Ă adj., s. m. și f. v. becisnic.

DOOM

bicísnic v. becísnic

becisnicul
BICÍSNIC, -Ă adj., s. m. și f. v. becisnic.

DOOM

bicísnic v. becísnic

becisnicule
BICÍSNIC, -Ă adj., s. m. și f. v. becisnic.

DOOM

bicísnic v. becísnic

becisnicului
BICÍSNIC, -Ă adj., s. m. și f. v. becisnic.

DOOM

bicísnic v. becísnic

becisnicului
BICÍSNIC, -Ă adj., s. m. și f. v. becisnic.

DOOM

bicísnic v. becísnic

beciul
BECI, beciuri, s. n. 1. Pivniță. 2. Închisoare (în subsolul unei clădiri). – Et. nec.

DOOM

beci s. n., pl. béciuri

beciului
BECI, beciuri, s. n. 1. Pivniță. 2. Închisoare (în subsolul unei clădiri). – Et. nec.

DOOM

beci s. n., pl. béciuri

beciuri
BECI, beciuri, s. n. 1. Pivniță. 2. Închisoare (în subsolul unei clădiri). – Et. nec.

DOOM

beci s. n., pl. béciuri

beciurile
BECI, beciuri, s. n. 1. Pivniță. 2. Închisoare (în subsolul unei clădiri). – Et. nec.

DOOM

beci s. n., pl. béciuri

beciurilor
BECI, beciuri, s. n. 1. Pivniță. 2. Închisoare (în subsolul unei clădiri). – Et. nec.

DOOM

beci s. n., pl. béciuri

becquerelit
BECQUERELÍT s.n. Mineral radioactiv de uraniu. [< fr. becquerelite, cf. Antoine Becquerel – fizician francez].

bectemis
BECTEMÍS s. n. (Înv.) Tutun fin. (din tc. pek temız)

DOOM

BECTEMÍS, bectemisuri, s.n.

bectemisul
BECTEMÍS s. n. (Înv.) Tutun fin. (din tc. pek temız)

DOOM

BECTEMÍS, bectemisuri, s.n.

bectemisului
BECTEMÍS s. n. (Înv.) Tutun fin. (din tc. pek temız)

DOOM

BECTEMÍS, bectemisuri, s.n.

bectemisuri
BECTEMÍS s. n. (Înv.) Tutun fin. (din tc. pek temız)

DOOM

BECTEMÍS, bectemisuri, s.n.

bectemisurile
BECTEMÍS s. n. (Înv.) Tutun fin. (din tc. pek temız)

DOOM

BECTEMÍS, bectemisuri, s.n.

bectemisurilor
BECTEMÍS s. n. (Înv.) Tutun fin. (din tc. pek temız)

DOOM

BECTEMÍS, bectemisuri, s.n.

bectemiz
BECTEMÍZ s. n. V. bectemis.

bectimis
bectimís s. m. – Tutun fin. – Var. bectemis, bectemiz. Tc. pek temiz (DAR).

DOOM

bectimís (înv.) s. n.

beden
bedén (-nuri), s. n. – 1. Crenel. – 2. Piele. Var. bedean. Tc. beden (Șeineanu, II, 13). Cuvînt rar, înv.

bederniță
bedérniță (bedérnițe), s. f. – Veșmînt bisericesc în formă de șal pe care este brodată Învierea. Este purtat numai de preoții care au anumite funcții în ierarhia ecleziastică. – Var. nabederniță. V. bg. nabedrĭnca, de la bedro „femur”, deoarece se poartă legată la brîu.

bedreag
BEDREÁG, bedreaguri, s. n. (Reg.) Butuc, scaun sau banc de lucru pentru lemnar, rotar, cizmar. – Et. nec.

DOOM

bedreág (reg.) (be-dreag) s. n., pl. bedreáguri

bedreagul
BEDREÁG, bedreaguri, s. n. (Reg.) Butuc, scaun sau banc de lucru pentru lemnar, rotar, cizmar. – Et. nec.

DOOM

bedreág (reg.) (be-dreag) s. n., pl. bedreáguri

bedreagului
BEDREÁG, bedreaguri, s. n. (Reg.) Butuc, scaun sau banc de lucru pentru lemnar, rotar, cizmar. – Et. nec.

DOOM

bedreág (reg.) (be-dreag) s. n., pl. bedreáguri

bedreaguri
BEDREÁG, bedreaguri, s. n. (Reg.) Butuc, scaun sau banc de lucru pentru lemnar, rotar, cizmar. – Et. nec.

DOOM

bedreág (reg.) (be-dreag) s. n., pl. bedreáguri

bedreagurile
BEDREÁG, bedreaguri, s. n. (Reg.) Butuc, scaun sau banc de lucru pentru lemnar, rotar, cizmar. – Et. nec.

DOOM

bedreág (reg.) (be-dreag) s. n., pl. bedreáguri

bedreagurilor
BEDREÁG, bedreaguri, s. n. (Reg.) Butuc, scaun sau banc de lucru pentru lemnar, rotar, cizmar. – Et. nec.

DOOM

bedreág (reg.) (be-dreag) s. n., pl. bedreáguri

beduin
BEDUÍN, -Ă, beduini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o populație arabă nomadă și seminomadă de crescători de vite sau cămile din Peninsula Arabia și din Africa de Nord. 2. Adj. Care aparține beduinilor (1), privitor la beduini. – Din fr. bédouin.

DOOM

beduín adj. m., s. m., pl. beduíni; adj. f., s. f. beduínă, pl. beduíne

beduin
BEDUÍN, -Ă, beduini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o populație arabă nomadă și seminomadă de crescători de vite sau cămile din Peninsula Arabia și din Africa de Nord. 2. Adj. Care aparține beduinilor (1), privitor la beduini. – Din fr. bédouin.

DOOM

beduín adj. m., s. m., pl. beduíni; adj. f., s. f. beduínă, pl. beduíne

beduina
BEDUÍN, -Ă, beduini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o populație arabă nomadă și seminomadă de crescători de vite sau cămile din Peninsula Arabia și din Africa de Nord. 2. Adj. Care aparține beduinilor (1), privitor la beduini. – Din fr. bédouin.

DOOM

beduín adj. m., s. m., pl. beduíni; adj. f., s. f. beduínă, pl. beduíne

beduina
BEDUÍN, -Ă, beduini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o populație arabă nomadă și seminomadă de crescători de vite sau cămile din Peninsula Arabia și din Africa de Nord. 2. Adj. Care aparține beduinilor (1), privitor la beduini. – Din fr. bédouin.

DOOM

beduín adj. m., s. m., pl. beduíni; adj. f., s. f. beduínă, pl. beduíne

beduine
BEDUÍN, -Ă, beduini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o populație arabă nomadă și seminomadă de crescători de vite sau cămile din Peninsula Arabia și din Africa de Nord. 2. Adj. Care aparține beduinilor (1), privitor la beduini. – Din fr. bédouin.

DOOM

beduín adj. m., s. m., pl. beduíni; adj. f., s. f. beduínă, pl. beduíne

beduine
BEDUÍN, -Ă, beduini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o populație arabă nomadă și seminomadă de crescători de vite sau cămile din Peninsula Arabia și din Africa de Nord. 2. Adj. Care aparține beduinilor (1), privitor la beduini. – Din fr. bédouin.

DOOM

beduín adj. m., s. m., pl. beduíni; adj. f., s. f. beduínă, pl. beduíne

beduinei
BEDUÍN, -Ă, beduini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o populație arabă nomadă și seminomadă de crescători de vite sau cămile din Peninsula Arabia și din Africa de Nord. 2. Adj. Care aparține beduinilor (1), privitor la beduini. – Din fr. bédouin.

DOOM

beduín adj. m., s. m., pl. beduíni; adj. f., s. f. beduínă, pl. beduíne

beduinei
BEDUÍN, -Ă, beduini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o populație arabă nomadă și seminomadă de crescători de vite sau cămile din Peninsula Arabia și din Africa de Nord. 2. Adj. Care aparține beduinilor (1), privitor la beduini. – Din fr. bédouin.

DOOM

beduín adj. m., s. m., pl. beduíni; adj. f., s. f. beduínă, pl. beduíne

beduinele
BEDUÍN, -Ă, beduini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o populație arabă nomadă și seminomadă de crescători de vite sau cămile din Peninsula Arabia și din Africa de Nord. 2. Adj. Care aparține beduinilor (1), privitor la beduini. – Din fr. bédouin.

DOOM

beduín adj. m., s. m., pl. beduíni; adj. f., s. f. beduínă, pl. beduíne

beduinele
BEDUÍN, -Ă, beduini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o populație arabă nomadă și seminomadă de crescători de vite sau cămile din Peninsula Arabia și din Africa de Nord. 2. Adj. Care aparține beduinilor (1), privitor la beduini. – Din fr. bédouin.

DOOM

beduín adj. m., s. m., pl. beduíni; adj. f., s. f. beduínă, pl. beduíne

beduinelor
BEDUÍN, -Ă, beduini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o populație arabă nomadă și seminomadă de crescători de vite sau cămile din Peninsula Arabia și din Africa de Nord. 2. Adj. Care aparține beduinilor (1), privitor la beduini. – Din fr. bédouin.

DOOM

beduín adj. m., s. m., pl. beduíni; adj. f., s. f. beduínă, pl. beduíne

beduinelor
BEDUÍN, -Ă, beduini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o populație arabă nomadă și seminomadă de crescători de vite sau cămile din Peninsula Arabia și din Africa de Nord. 2. Adj. Care aparține beduinilor (1), privitor la beduini. – Din fr. bédouin.

DOOM

beduín adj. m., s. m., pl. beduíni; adj. f., s. f. beduínă, pl. beduíne

beduini
BEDUÍN, -Ă, beduini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o populație arabă nomadă și seminomadă de crescători de vite sau cămile din Peninsula Arabia și din Africa de Nord. 2. Adj. Care aparține beduinilor (1), privitor la beduini. – Din fr. bédouin.

DOOM

beduín adj. m., s. m., pl. beduíni; adj. f., s. f. beduínă, pl. beduíne

beduini
BEDUÍN, -Ă, beduini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o populație arabă nomadă și seminomadă de crescători de vite sau cămile din Peninsula Arabia și din Africa de Nord. 2. Adj. Care aparține beduinilor (1), privitor la beduini. – Din fr. bédouin.

DOOM

beduín adj. m., s. m., pl. beduíni; adj. f., s. f. beduínă, pl. beduíne

beduinii
BEDUÍN, -Ă, beduini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o populație arabă nomadă și seminomadă de crescători de vite sau cămile din Peninsula Arabia și din Africa de Nord. 2. Adj. Care aparține beduinilor (1), privitor la beduini. – Din fr. bédouin.

DOOM

beduín adj. m., s. m., pl. beduíni; adj. f., s. f. beduínă, pl. beduíne

beduinii
BEDUÍN, -Ă, beduini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o populație arabă nomadă și seminomadă de crescători de vite sau cămile din Peninsula Arabia și din Africa de Nord. 2. Adj. Care aparține beduinilor (1), privitor la beduini. – Din fr. bédouin.

DOOM

beduín adj. m., s. m., pl. beduíni; adj. f., s. f. beduínă, pl. beduíne

beduinilor
BEDUÍN, -Ă, beduini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o populație arabă nomadă și seminomadă de crescători de vite sau cămile din Peninsula Arabia și din Africa de Nord. 2. Adj. Care aparține beduinilor (1), privitor la beduini. – Din fr. bédouin.

DOOM

beduín adj. m., s. m., pl. beduíni; adj. f., s. f. beduínă, pl. beduíne

beduinilor
BEDUÍN, -Ă, beduini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o populație arabă nomadă și seminomadă de crescători de vite sau cămile din Peninsula Arabia și din Africa de Nord. 2. Adj. Care aparține beduinilor (1), privitor la beduini. – Din fr. bédouin.

DOOM

beduín adj. m., s. m., pl. beduíni; adj. f., s. f. beduínă, pl. beduíne

beduinul
BEDUÍN, -Ă, beduini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o populație arabă nomadă și seminomadă de crescători de vite sau cămile din Peninsula Arabia și din Africa de Nord. 2. Adj. Care aparține beduinilor (1), privitor la beduini. – Din fr. bédouin.

DOOM

beduín adj. m., s. m., pl. beduíni; adj. f., s. f. beduínă, pl. beduíne

beduinul
BEDUÍN, -Ă, beduini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o populație arabă nomadă și seminomadă de crescători de vite sau cămile din Peninsula Arabia și din Africa de Nord. 2. Adj. Care aparține beduinilor (1), privitor la beduini. – Din fr. bédouin.

DOOM

beduín adj. m., s. m., pl. beduíni; adj. f., s. f. beduínă, pl. beduíne

beduinului
BEDUÍN, -Ă, beduini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o populație arabă nomadă și seminomadă de crescători de vite sau cămile din Peninsula Arabia și din Africa de Nord. 2. Adj. Care aparține beduinilor (1), privitor la beduini. – Din fr. bédouin.

DOOM

beduín adj. m., s. m., pl. beduíni; adj. f., s. f. beduínă, pl. beduíne

beduinului
BEDUÍN, -Ă, beduini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o populație arabă nomadă și seminomadă de crescători de vite sau cămile din Peninsula Arabia și din Africa de Nord. 2. Adj. Care aparține beduinilor (1), privitor la beduini. – Din fr. bédouin.

DOOM

beduín adj. m., s. m., pl. beduíni; adj. f., s. f. beduínă, pl. beduíne

bedă
BÉDĂ, bede, s. f. (Înv. și reg.) Necaz, pacoste. – Din sl. beda.

bee
BEE interj. Behehe. – Onomatopee.

DOOM

bee interj.

bee
BEHEHÉ interj. Cuvânt care imită strigătul oilor sau al caprelor; bee, mehehe. [Var.: bée interj.] – Onomatopee.

DOOM

behehé interj.

beef
RÓSBIF, rosbifuri, s. n. Friptură din mușchi de vacă, foarte puțin friptă, aproape crudă la mijloc. [Var.: roast beef (pr.: rắŭstbif pl.: roast beefuri] – Din fr. rosbif, engl. roast beef.

DOOM

rósbif / (angl.) roast beef [pron. rắŭstbif] s. n., pl. rósbifuri / roast beefuri

beefsteak
BEEFSTEAK s.n. v. biftec.

beethovenian
BEETHOVENIÁN, -Ă, beethovenieni, -e, adj. De Beethoven, al lui Beethoven; în maniera lui Beethoven. [Pr.: be-to-ve-ni-an] – Beethoven (n. pr.) + suf. -ian.

beethoveniana
BEETHOVENIÁN, -Ă, beethovenieni, -e, adj. De Beethoven, al lui Beethoven; în maniera lui Beethoven. [Pr.: be-to-ve-ni-an] – Beethoven (n. pr.) + suf. -ian.

beethovenianul
BEETHOVENIÁN, -Ă, beethovenieni, -e, adj. De Beethoven, al lui Beethoven; în maniera lui Beethoven. [Pr.: be-to-ve-ni-an] – Beethoven (n. pr.) + suf. -ian.

beethovenianului
BEETHOVENIÁN, -Ă, beethovenieni, -e, adj. De Beethoven, al lui Beethoven; în maniera lui Beethoven. [Pr.: be-to-ve-ni-an] – Beethoven (n. pr.) + suf. -ian.

beethoveniene
BEETHOVENIÁN, -Ă, beethovenieni, -e, adj. De Beethoven, al lui Beethoven; în maniera lui Beethoven. [Pr.: be-to-ve-ni-an] – Beethoven (n. pr.) + suf. -ian.

beethovenienei
BEETHOVENIÁN, -Ă, beethovenieni, -e, adj. De Beethoven, al lui Beethoven; în maniera lui Beethoven. [Pr.: be-to-ve-ni-an] – Beethoven (n. pr.) + suf. -ian.

beethovenienele
BEETHOVENIÁN, -Ă, beethovenieni, -e, adj. De Beethoven, al lui Beethoven; în maniera lui Beethoven. [Pr.: be-to-ve-ni-an] – Beethoven (n. pr.) + suf. -ian.

beethovenienelor
BEETHOVENIÁN, -Ă, beethovenieni, -e, adj. De Beethoven, al lui Beethoven; în maniera lui Beethoven. [Pr.: be-to-ve-ni-an] – Beethoven (n. pr.) + suf. -ian.

beethovenieni
BEETHOVENIÁN, -Ă, beethovenieni, -e, adj. De Beethoven, al lui Beethoven; în maniera lui Beethoven. [Pr.: be-to-ve-ni-an] – Beethoven (n. pr.) + suf. -ian.

beethovenienii
BEETHOVENIÁN, -Ă, beethovenieni, -e, adj. De Beethoven, al lui Beethoven; în maniera lui Beethoven. [Pr.: be-to-ve-ni-an] – Beethoven (n. pr.) + suf. -ian.

beethovenienilor
BEETHOVENIÁN, -Ă, beethovenieni, -e, adj. De Beethoven, al lui Beethoven; în maniera lui Beethoven. [Pr.: be-to-ve-ni-an] – Beethoven (n. pr.) + suf. -ian.

beglerbeg
BEILERBÉI, beilerbei, s. m. Guvernator general al unei provincii din Imperiul Otoman. [Var.: beglerbég, beglerbéi s. m.] – Din tc. beylerbeyi.

DOOM

beilerbéi (bei-) s. m., pl. beilerbéi, art. beilerbéii

beglerbei
BEILERBÉI, beilerbei, s. m. Guvernator general al unei provincii din Imperiul Otoman. [Var.: beglerbég, beglerbéi s. m.] – Din tc. beylerbeyi.

DOOM

beilerbéi (bei-) s. m., pl. beilerbéi, art. beilerbéii

begonia
BEGÓNIE, begonii, s. f. Gen de plante ornamentale, cultivate pentru flori și pentru frunzele lor decorative (Begonia). – Din fr. bégonia.

DOOM

begónie (-ni-e) s. f., art. begónia (-ni-a), g.-d. art. begóniei; pl. begónii, art. begóniile (-ni-i-)

begoniacee
BEGONIACÉE s.f. pl. Familie de plante erbacee perene sau frutescente monoice, având ca tip begonia; (la sg.) Plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / cf. fr. bégoniacées].

begoniaceea
BEGONIACÉE s.f. pl. Familie de plante erbacee perene sau frutescente monoice, având ca tip begonia; (la sg.) Plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / cf. fr. bégoniacées].

begoniaceei
BEGONIACÉE s.f. pl. Familie de plante erbacee perene sau frutescente monoice, având ca tip begonia; (la sg.) Plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / cf. fr. bégoniacées].

begoniaceele
BEGONIACÉE s.f. pl. Familie de plante erbacee perene sau frutescente monoice, având ca tip begonia; (la sg.) Plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / cf. fr. bégoniacées].

begoniaceelor
BEGONIACÉE s.f. pl. Familie de plante erbacee perene sau frutescente monoice, având ca tip begonia; (la sg.) Plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / cf. fr. bégoniacées].

begonie
BEGÓNIE, begonii, s. f. Gen de plante ornamentale, cultivate pentru flori și pentru frunzele lor decorative (Begonia). – Din fr. bégonia.

DOOM

begónie (-ni-e) s. f., art. begónia (-ni-a), g.-d. art. begóniei; pl. begónii, art. begóniile (-ni-i-)

begoniei
BEGÓNIE, begonii, s. f. Gen de plante ornamentale, cultivate pentru flori și pentru frunzele lor decorative (Begonia). – Din fr. bégonia.

DOOM

begónie (-ni-e) s. f., art. begónia (-ni-a), g.-d. art. begóniei; pl. begónii, art. begóniile (-ni-i-)

begonii
BEGÓNIE, begonii, s. f. Gen de plante ornamentale, cultivate pentru flori și pentru frunzele lor decorative (Begonia). – Din fr. bégonia.

DOOM

begónie (-ni-e) s. f., art. begónia (-ni-a), g.-d. art. begóniei; pl. begónii, art. begóniile (-ni-i-)

begoniile
BEGÓNIE, begonii, s. f. Gen de plante ornamentale, cultivate pentru flori și pentru frunzele lor decorative (Begonia). – Din fr. bégonia.

DOOM

begónie (-ni-e) s. f., art. begónia (-ni-a), g.-d. art. begóniei; pl. begónii, art. begóniile (-ni-i-)

begoniilor
BEGÓNIE, begonii, s. f. Gen de plante ornamentale, cultivate pentru flori și pentru frunzele lor decorative (Begonia). – Din fr. bégonia.

DOOM

begónie (-ni-e) s. f., art. begónia (-ni-a), g.-d. art. begóniei; pl. begónii, art. begóniile (-ni-i-)

behaviorism
BEHAVIORÍSM s. n. Curent psihologic centrat pe studiul comportamentului, al relației exterioare stimul-răspuns; comportamentism. [Pr.: biheĭ-vi-o-] – Din engl. behaviorism, fr. béhaviorisme.

DOOM

behaviorísm (angl.) [beha pron. biheĩ] (-vi-o-) s. n.

behaviorismul
BEHAVIORÍSM s. n. Curent psihologic centrat pe studiul comportamentului, al relației exterioare stimul-răspuns; comportamentism. [Pr.: biheĭ-vi-o-] – Din engl. behaviorism, fr. béhaviorisme.

DOOM

behaviorísm (angl.) [beha pron. biheĩ] (-vi-o-) s. n.

behaviorismului
BEHAVIORÍSM s. n. Curent psihologic centrat pe studiul comportamentului, al relației exterioare stimul-răspuns; comportamentism. [Pr.: biheĭ-vi-o-] – Din engl. behaviorism, fr. béhaviorisme.

DOOM

behaviorísm (angl.) [beha pron. biheĩ] (-vi-o-) s. n.

behaviorist
BEHAVIORÍST, -Ă adj. Referitor la behaviorism. // Adept al behaviorismului. [Pron. -vi-o-. / < fr. béhavioriste].

behaviorist
BEHAVIORÍST, -Ă adj. Referitor la behaviorism. // Adept al behaviorismului. [Pron. -vi-o-. / < fr. béhavioriste].

behaviorista
BEHAVIORÍST, -Ă adj. Referitor la behaviorism. // Adept al behaviorismului. [Pron. -vi-o-. / < fr. béhavioriste].

behavioriste
BEHAVIORÍST, -Ă adj. Referitor la behaviorism. // Adept al behaviorismului. [Pron. -vi-o-. / < fr. béhavioriste].

behavioristei
BEHAVIORÍST, -Ă adj. Referitor la behaviorism. // Adept al behaviorismului. [Pron. -vi-o-. / < fr. béhavioriste].

behavioristele
BEHAVIORÍST, -Ă adj. Referitor la behaviorism. // Adept al behaviorismului. [Pron. -vi-o-. / < fr. béhavioriste].

behavioristelor
BEHAVIORÍST, -Ă adj. Referitor la behaviorism. // Adept al behaviorismului. [Pron. -vi-o-. / < fr. béhavioriste].

behavioristul
BEHAVIORÍST, -Ă adj. Referitor la behaviorism. // Adept al behaviorismului. [Pron. -vi-o-. / < fr. béhavioriste].

behavioristul
BEHAVIORÍST, -Ă adj. Referitor la behaviorism. // Adept al behaviorismului. [Pron. -vi-o-. / < fr. béhavioriste].

behavioristului
BEHAVIORÍST, -Ă adj. Referitor la behaviorism. // Adept al behaviorismului. [Pron. -vi-o-. / < fr. béhavioriste].

behavioristului
BEHAVIORÍST, -Ă adj. Referitor la behaviorism. // Adept al behaviorismului. [Pron. -vi-o-. / < fr. béhavioriste].

behavioriști
BEHAVIORÍST, -Ă adj. Referitor la behaviorism. // Adept al behaviorismului. [Pron. -vi-o-. / < fr. béhavioriste].

behavioriști
BEHAVIORÍST, -Ă adj. Referitor la behaviorism. // Adept al behaviorismului. [Pron. -vi-o-. / < fr. béhavioriste].

behavioriștii
BEHAVIORÍST, -Ă adj. Referitor la behaviorism. // Adept al behaviorismului. [Pron. -vi-o-. / < fr. béhavioriste].

behavioriștii
BEHAVIORÍST, -Ă adj. Referitor la behaviorism. // Adept al behaviorismului. [Pron. -vi-o-. / < fr. béhavioriste].

behavioriștilor
BEHAVIORÍST, -Ă adj. Referitor la behaviorism. // Adept al behaviorismului. [Pron. -vi-o-. / < fr. béhavioriste].

behavioriștilor
BEHAVIORÍST, -Ă adj. Referitor la behaviorism. // Adept al behaviorismului. [Pron. -vi-o-. / < fr. béhavioriste].

behehe
BEHEHÉ interj. Cuvânt care imită strigătul oilor sau al caprelor; bee, mehehe. [Var.: bée interj.] – Onomatopee.

DOOM

behehé interj.

behlița
BEHLIȚĂ, behlițe, s. f. Nume dat mai multor specii de pești mici.

DOOM

béhliță (reg.) (be-hli-) s. f., g.-d. art. béhliței; pl. béhlițe

behlițe
BEHLIȚĂ, behlițe, s. f. Nume dat mai multor specii de pești mici.

DOOM

béhliță (reg.) (be-hli-) s. f., g.-d. art. béhliței; pl. béhlițe

behliței
BEHLIȚĂ, behlițe, s. f. Nume dat mai multor specii de pești mici.

DOOM

béhliță (reg.) (be-hli-) s. f., g.-d. art. béhliței; pl. béhlițe

behlițele
BEHLIȚĂ, behlițe, s. f. Nume dat mai multor specii de pești mici.

DOOM

béhliță (reg.) (be-hli-) s. f., g.-d. art. béhliței; pl. béhlițe

behlițelor
BEHLIȚĂ, behlițe, s. f. Nume dat mai multor specii de pești mici.

DOOM

béhliță (reg.) (be-hli-) s. f., g.-d. art. béhliței; pl. béhlițe

behăi
BEHĂÍ, béhăi, vb. IV. Intranz. (Despre capre și oi; la pers. 3) A scoate strigătul caracteristic speciei; a mehăi. ♦ Tranz. și intranz. Fig. (Despre oameni) A cânta urât, nearmonios. – Bee(h) + suf. -ăi.

DOOM

behăí (a ~) vb., ind. prez. 3 béhăie, imperf. 3 sg. behăiá; conj. prez. 3 să béhăie

behăia
BEHĂÍ, béhăi, vb. IV. Intranz. (Despre capre și oi; la pers. 3) A scoate strigătul caracteristic speciei; a mehăi. ♦ Tranz. și intranz. Fig. (Despre oameni) A cânta urât, nearmonios. – Bee(h) + suf. -ăi.

DOOM

behăí (a ~) vb., ind. prez. 3 béhăie, imperf. 3 sg. behăiá; conj. prez. 3 să béhăie

behăiai
BEHĂÍ, béhăi, vb. IV. Intranz. (Despre capre și oi; la pers. 3) A scoate strigătul caracteristic speciei; a mehăi. ♦ Tranz. și intranz. Fig. (Despre oameni) A cânta urât, nearmonios. – Bee(h) + suf. -ăi.

DOOM

behăí (a ~) vb., ind. prez. 3 béhăie, imperf. 3 sg. behăiá; conj. prez. 3 să béhăie

behăiam
BEHĂÍ, béhăi, vb. IV. Intranz. (Despre capre și oi; la pers. 3) A scoate strigătul caracteristic speciei; a mehăi. ♦ Tranz. și intranz. Fig. (Despre oameni) A cânta urât, nearmonios. – Bee(h) + suf. -ăi.

DOOM

behăí (a ~) vb., ind. prez. 3 béhăie, imperf. 3 sg. behăiá; conj. prez. 3 să béhăie

behăiau
BEHĂÍ, béhăi, vb. IV. Intranz. (Despre capre și oi; la pers. 3) A scoate strigătul caracteristic speciei; a mehăi. ♦ Tranz. și intranz. Fig. (Despre oameni) A cânta urât, nearmonios. – Bee(h) + suf. -ăi.

DOOM

behăí (a ~) vb., ind. prez. 3 béhăie, imperf. 3 sg. behăiá; conj. prez. 3 să béhăie

behăiați
BEHĂÍ, béhăi, vb. IV. Intranz. (Despre capre și oi; la pers. 3) A scoate strigătul caracteristic speciei; a mehăi. ♦ Tranz. și intranz. Fig. (Despre oameni) A cânta urât, nearmonios. – Bee(h) + suf. -ăi.

DOOM

behăí (a ~) vb., ind. prez. 3 béhăie, imperf. 3 sg. behăiá; conj. prez. 3 să béhăie

behăie
BEHĂÍ, béhăi, vb. IV. Intranz. (Despre capre și oi; la pers. 3) A scoate strigătul caracteristic speciei; a mehăi. ♦ Tranz. și intranz. Fig. (Despre oameni) A cânta urât, nearmonios. – Bee(h) + suf. -ăi.

DOOM

behăí (a ~) vb., ind. prez. 3 béhăie, imperf. 3 sg. behăiá; conj. prez. 3 să béhăie

behăii
BEHĂÍ, béhăi, vb. IV. Intranz. (Despre capre și oi; la pers. 3) A scoate strigătul caracteristic speciei; a mehăi. ♦ Tranz. și intranz. Fig. (Despre oameni) A cânta urât, nearmonios. – Bee(h) + suf. -ăi.

DOOM

behăí (a ~) vb., ind. prez. 3 béhăie, imperf. 3 sg. behăiá; conj. prez. 3 să béhăie

behăim
BEHĂÍ, béhăi, vb. IV. Intranz. (Despre capre și oi; la pers. 3) A scoate strigătul caracteristic speciei; a mehăi. ♦ Tranz. și intranz. Fig. (Despre oameni) A cânta urât, nearmonios. – Bee(h) + suf. -ăi.

DOOM

behăí (a ~) vb., ind. prez. 3 béhăie, imperf. 3 sg. behăiá; conj. prez. 3 să béhăie

behăind
BEHĂÍ, béhăi, vb. IV. Intranz. (Despre capre și oi; la pers. 3) A scoate strigătul caracteristic speciei; a mehăi. ♦ Tranz. și intranz. Fig. (Despre oameni) A cânta urât, nearmonios. – Bee(h) + suf. -ăi.

DOOM

behăí (a ~) vb., ind. prez. 3 béhăie, imperf. 3 sg. behăiá; conj. prez. 3 să béhăie

behăire
BEHĂÍ, béhăi, vb. IV. Intranz. (Despre capre și oi; la pers. 3) A scoate strigătul caracteristic speciei; a mehăi. ♦ Tranz. și intranz. Fig. (Despre oameni) A cânta urât, nearmonios. – Bee(h) + suf. -ăi.

DOOM

behăí (a ~) vb., ind. prez. 3 béhăie, imperf. 3 sg. behăiá; conj. prez. 3 să béhăie

behăire
BEHĂÍ, béhăi, vb. IV. Intranz. (Despre capre și oi; la pers. 3) A scoate strigătul caracteristic speciei; a mehăi. ♦ Tranz. și intranz. Fig. (Despre oameni) A cânta urât, nearmonios. – Bee(h) + suf. -ăi.

behăiră
BEHĂÍ, béhăi, vb. IV. Intranz. (Despre capre și oi; la pers. 3) A scoate strigătul caracteristic speciei; a mehăi. ♦ Tranz. și intranz. Fig. (Despre oameni) A cânta urât, nearmonios. – Bee(h) + suf. -ăi.

DOOM

behăí (a ~) vb., ind. prez. 3 béhăie, imperf. 3 sg. behăiá; conj. prez. 3 să béhăie

behăirăm
BEHĂÍ, béhăi, vb. IV. Intranz. (Despre capre și oi; la pers. 3) A scoate strigătul caracteristic speciei; a mehăi. ♦ Tranz. și intranz. Fig. (Despre oameni) A cânta urât, nearmonios. – Bee(h) + suf. -ăi.

DOOM

behăí (a ~) vb., ind. prez. 3 béhăie, imperf. 3 sg. behăiá; conj. prez. 3 să béhăie

behăirăți
BEHĂÍ, béhăi, vb. IV. Intranz. (Despre capre și oi; la pers. 3) A scoate strigătul caracteristic speciei; a mehăi. ♦ Tranz. și intranz. Fig. (Despre oameni) A cânta urât, nearmonios. – Bee(h) + suf. -ăi.

DOOM

behăí (a ~) vb., ind. prez. 3 béhăie, imperf. 3 sg. behăiá; conj. prez. 3 să béhăie

behăise
BEHĂÍ, béhăi, vb. IV. Intranz. (Despre capre și oi; la pers. 3) A scoate strigătul caracteristic speciei; a mehăi. ♦ Tranz. și intranz. Fig. (Despre oameni) A cânta urât, nearmonios. – Bee(h) + suf. -ăi.

DOOM

behăí (a ~) vb., ind. prez. 3 béhăie, imperf. 3 sg. behăiá; conj. prez. 3 să béhăie

behăisem
BEHĂÍ, béhăi, vb. IV. Intranz. (Despre capre și oi; la pers. 3) A scoate strigătul caracteristic speciei; a mehăi. ♦ Tranz. și intranz. Fig. (Despre oameni) A cânta urât, nearmonios. – Bee(h) + suf. -ăi.

DOOM

behăí (a ~) vb., ind. prez. 3 béhăie, imperf. 3 sg. behăiá; conj. prez. 3 să béhăie

behăiseră
BEHĂÍ, béhăi, vb. IV. Intranz. (Despre capre și oi; la pers. 3) A scoate strigătul caracteristic speciei; a mehăi. ♦ Tranz. și intranz. Fig. (Despre oameni) A cânta urât, nearmonios. – Bee(h) + suf. -ăi.

DOOM

behăí (a ~) vb., ind. prez. 3 béhăie, imperf. 3 sg. behăiá; conj. prez. 3 să béhăie

behăiserăm
BEHĂÍ, béhăi, vb. IV. Intranz. (Despre capre și oi; la pers. 3) A scoate strigătul caracteristic speciei; a mehăi. ♦ Tranz. și intranz. Fig. (Despre oameni) A cânta urât, nearmonios. – Bee(h) + suf. -ăi.

DOOM

behăí (a ~) vb., ind. prez. 3 béhăie, imperf. 3 sg. behăiá; conj. prez. 3 să béhăie

behăiserăți
BEHĂÍ, béhăi, vb. IV. Intranz. (Despre capre și oi; la pers. 3) A scoate strigătul caracteristic speciei; a mehăi. ♦ Tranz. și intranz. Fig. (Despre oameni) A cânta urât, nearmonios. – Bee(h) + suf. -ăi.

DOOM

behăí (a ~) vb., ind. prez. 3 béhăie, imperf. 3 sg. behăiá; conj. prez. 3 să béhăie

behăiseși
BEHĂÍ, béhăi, vb. IV. Intranz. (Despre capre și oi; la pers. 3) A scoate strigătul caracteristic speciei; a mehăi. ♦ Tranz. și intranz. Fig. (Despre oameni) A cânta urât, nearmonios. – Bee(h) + suf. -ăi.

DOOM

behăí (a ~) vb., ind. prez. 3 béhăie, imperf. 3 sg. behăiá; conj. prez. 3 să béhăie

behăiseți
BEHĂÍ, béhăi, vb. IV. Intranz. (Despre capre și oi; la pers. 3) A scoate strigătul caracteristic speciei; a mehăi. ♦ Tranz. și intranz. Fig. (Despre oameni) A cânta urât, nearmonios. – Bee(h) + suf. -ăi.

DOOM

behăí (a ~) vb., ind. prez. 3 béhăie, imperf. 3 sg. behăiá; conj. prez. 3 să béhăie

behăit
BEHĂÍ, béhăi, vb. IV. Intranz. (Despre capre și oi; la pers. 3) A scoate strigătul caracteristic speciei; a mehăi. ♦ Tranz. și intranz. Fig. (Despre oameni) A cânta urât, nearmonios. – Bee(h) + suf. -ăi.

DOOM

behăí (a ~) vb., ind. prez. 3 béhăie, imperf. 3 sg. behăiá; conj. prez. 3 să béhăie

behăit
BEHĂÍT s. n. Faptul de a behăi; sunete caracteristice scoase de oi, miei, capre; mehăit, behăitură. – V. behăi.

DOOM

behăít s. n.

behăitoare
BEHĂITÓR, -OÁRE, behăitori, -oare, adj. (Rar) Care behăie. [Pr.: -hă-i-] – Behăi + suf. -tor.

DOOM

behăitór (rar) (-hă-i-) adj. m., pl. behăitóri; f. sg. și pl. behăitoáre

behăitoarea
BEHĂITÓR, -OÁRE, behăitori, -oare, adj. (Rar) Care behăie. [Pr.: -hă-i-] – Behăi + suf. -tor.

DOOM

behăitór (rar) (-hă-i-) adj. m., pl. behăitóri; f. sg. și pl. behăitoáre

behăitoarei
BEHĂITÓR, -OÁRE, behăitori, -oare, adj. (Rar) Care behăie. [Pr.: -hă-i-] – Behăi + suf. -tor.

DOOM

behăitór (rar) (-hă-i-) adj. m., pl. behăitóri; f. sg. și pl. behăitoáre

behăitoarele
BEHĂITÓR, -OÁRE, behăitori, -oare, adj. (Rar) Care behăie. [Pr.: -hă-i-] – Behăi + suf. -tor.

DOOM

behăitór (rar) (-hă-i-) adj. m., pl. behăitóri; f. sg. și pl. behăitoáre

behăitoarelor
BEHĂITÓR, -OÁRE, behăitori, -oare, adj. (Rar) Care behăie. [Pr.: -hă-i-] – Behăi + suf. -tor.

DOOM

behăitór (rar) (-hă-i-) adj. m., pl. behăitóri; f. sg. și pl. behăitoáre

behăitor
BEHĂITÓR, -OÁRE, behăitori, -oare, adj. (Rar) Care behăie. [Pr.: -hă-i-] – Behăi + suf. -tor.

DOOM

behăitór (rar) (-hă-i-) adj. m., pl. behăitóri; f. sg. și pl. behăitoáre

behăitori
BEHĂITÓR, -OÁRE, behăitori, -oare, adj. (Rar) Care behăie. [Pr.: -hă-i-] – Behăi + suf. -tor.

DOOM

behăitór (rar) (-hă-i-) adj. m., pl. behăitóri; f. sg. și pl. behăitoáre

behăitorii
BEHĂITÓR, -OÁRE, behăitori, -oare, adj. (Rar) Care behăie. [Pr.: -hă-i-] – Behăi + suf. -tor.

DOOM

behăitór (rar) (-hă-i-) adj. m., pl. behăitóri; f. sg. și pl. behăitoáre

behăitorilor
BEHĂITÓR, -OÁRE, behăitori, -oare, adj. (Rar) Care behăie. [Pr.: -hă-i-] – Behăi + suf. -tor.

DOOM

behăitór (rar) (-hă-i-) adj. m., pl. behăitóri; f. sg. și pl. behăitoáre

behăitorul
BEHĂITÓR, -OÁRE, behăitori, -oare, adj. (Rar) Care behăie. [Pr.: -hă-i-] – Behăi + suf. -tor.

DOOM

behăitór (rar) (-hă-i-) adj. m., pl. behăitóri; f. sg. și pl. behăitoáre

behăitorului
BEHĂITÓR, -OÁRE, behăitori, -oare, adj. (Rar) Care behăie. [Pr.: -hă-i-] – Behăi + suf. -tor.

DOOM

behăitór (rar) (-hă-i-) adj. m., pl. behăitóri; f. sg. și pl. behăitoáre

behăitura
BEHĂITÚRĂ, behăituri, s. f. Strigăt specific al caprelor, al oilor și al mieilor; behăit. [Pr.: -hă-i-] – Behăi + suf. -tură.

DOOM

behăitúră (-hă-i-) s. f., g.-d. art. behăitúrii; pl. behăitúri

behăituri
BEHĂITÚRĂ, behăituri, s. f. Strigăt specific al caprelor, al oilor și al mieilor; behăit. [Pr.: -hă-i-] – Behăi + suf. -tură.

DOOM

behăitúră (-hă-i-) s. f., g.-d. art. behăitúrii; pl. behăitúri

behăiturii
BEHĂITÚRĂ, behăituri, s. f. Strigăt specific al caprelor, al oilor și al mieilor; behăit. [Pr.: -hă-i-] – Behăi + suf. -tură.

DOOM

behăitúră (-hă-i-) s. f., g.-d. art. behăitúrii; pl. behăitúri

behăiturile
BEHĂITÚRĂ, behăituri, s. f. Strigăt specific al caprelor, al oilor și al mieilor; behăit. [Pr.: -hă-i-] – Behăi + suf. -tură.

DOOM

behăitúră (-hă-i-) s. f., g.-d. art. behăitúrii; pl. behăitúri

behăiturilor
BEHĂITÚRĂ, behăituri, s. f. Strigăt specific al caprelor, al oilor și al mieilor; behăit. [Pr.: -hă-i-] – Behăi + suf. -tură.

DOOM

behăitúră (-hă-i-) s. f., g.-d. art. behăitúrii; pl. behăitúri

behăiși
BEHĂÍ, béhăi, vb. IV. Intranz. (Despre capre și oi; la pers. 3) A scoate strigătul caracteristic speciei; a mehăi. ♦ Tranz. și intranz. Fig. (Despre oameni) A cânta urât, nearmonios. – Bee(h) + suf. -ăi.

DOOM

behăí (a ~) vb., ind. prez. 3 béhăie, imperf. 3 sg. behăiá; conj. prez. 3 să béhăie

behăiți
BEHĂÍ, béhăi, vb. IV. Intranz. (Despre capre și oi; la pers. 3) A scoate strigătul caracteristic speciei; a mehăi. ♦ Tranz. și intranz. Fig. (Despre oameni) A cânta urât, nearmonios. – Bee(h) + suf. -ăi.

DOOM

behăí (a ~) vb., ind. prez. 3 béhăie, imperf. 3 sg. behăiá; conj. prez. 3 să béhăie

bei
BEA, beau, vb. II. 1. Tranz. (Adesea fig.) A înghiți un lichid. ◊ Expr. A bea paharul pănă-n fund = a îndura un necaz, o durere până la capăt. 2. Intranz. Spec. A consuma băuturi alcoolice. ◊ Expr. (Fam.) A bea în sănătatea (sau în cinstea, pentru succesul) cuiva = a sărbători pe cineva, consumând băuturi alcoolice în cinstea (și pe socoteala) lui. 3. Tranz. A cheltui, a risipi bani, avere etc. pe băutură. ◊ Expr. A-și bea și cămașa = a cheltui totul pe băutură. A-și bea (și) mințile = a bea până la inconștiență sau până la nebunie. 4. Tranz. (Pop.; în expr.) A bea tutun = a fuma. – Lat. bibere.

DOOM

bea (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. beau, 2 sg. bei, imperf. 1 sg. și pl. beam, 2 sg. beai, perf. s. 1 sg. băúi; conj. prez. 3 să bea; ger. bând; part. băút

bei
BEI, bei, s. m. Guvernator al unui oraș sau al unei provincii din fostul Imperiu Otoman. ♦ Titlu dat de turci domnilor Țărilor Române; p. ext. prinț oriental. – Din tc. bey.

DOOM

bei s. m., pl. bei, art. béii

beică
BÉICĂ, (1) beici, s. f. 1. Mamifer răpitor înrudit cu jderul (Martes foina). 2. (Reg.) Cuarț. – (2) Comp. magh. béka-só.

beie
BEA, beau, vb. II. 1. Tranz. (Adesea fig.) A înghiți un lichid. ◊ Expr. A bea paharul pănă-n fund = a îndura un necaz, o durere până la capăt. 2. Intranz. Spec. A consuma băuturi alcoolice. ◊ Expr. (Fam.) A bea în sănătatea (sau în cinstea, pentru succesul) cuiva = a sărbători pe cineva, consumând băuturi alcoolice în cinstea (și pe socoteala) lui. 3. Tranz. A cheltui, a risipi bani, avere etc. pe băutură. ◊ Expr. A-și bea și cămașa = a cheltui totul pe băutură. A-și bea (și) mințile = a bea până la inconștiență sau până la nebunie. 4. Tranz. (Pop.; în expr.) A bea tutun = a fuma. – Lat. bibere.

DOOM

bea (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. beau, 2 sg. bei, imperf. 1 sg. și pl. beam, 2 sg. beai, perf. s. 1 sg. băúi; conj. prez. 3 să bea; ger. bând; part. băút

beii
BEI, bei, s. m. Guvernator al unui oraș sau al unei provincii din fostul Imperiu Otoman. ♦ Titlu dat de turci domnilor Țărilor Române; p. ext. prinț oriental. – Din tc. bey.

DOOM

bei s. m., pl. bei, art. béii

beilerbei
BEILERBÉI, beilerbei, s. m. Guvernator general al unei provincii din Imperiul Otoman. [Var.: beglerbég, beglerbéi s. m.] – Din tc. beylerbeyi.

DOOM

beilerbéi (bei-) s. m., pl. beilerbéi, art. beilerbéii

beilerbeii
BEILERBÉI, beilerbei, s. m. Guvernator general al unei provincii din Imperiul Otoman. [Var.: beglerbég, beglerbéi s. m.] – Din tc. beylerbeyi.

DOOM

beilerbéi (bei-) s. m., pl. beilerbéi, art. beilerbéii

beilerbeilor
BEILERBÉI, beilerbei, s. m. Guvernator general al unei provincii din Imperiul Otoman. [Var.: beglerbég, beglerbéi s. m.] – Din tc. beylerbeyi.

DOOM

beilerbéi (bei-) s. m., pl. beilerbéi, art. beilerbéii

beilerbeiul
BEILERBÉI, beilerbei, s. m. Guvernator general al unei provincii din Imperiul Otoman. [Var.: beglerbég, beglerbéi s. m.] – Din tc. beylerbeyi.

DOOM

beilerbéi (bei-) s. m., pl. beilerbéi, art. beilerbéii

beilerbeiului
BEILERBÉI, beilerbei, s. m. Guvernator general al unei provincii din Imperiul Otoman. [Var.: beglerbég, beglerbéi s. m.] – Din tc. beylerbeyi.

DOOM

beilerbéi (bei-) s. m., pl. beilerbéi, art. beilerbéii

beilic
BEILÍC, beilicuri, s. n. (Înv.) 1. Casă în care erau găzduiți beii și alți trimiși oficiali ai Porții Otomane în Țările Românei. 2. Vânzare forțată de oi în Țările Române făcută în favoarea sultanului la prețuri fixate de turci; dijmă (în oi). 3. Muncă efectuată gratuit în folosul unui bei sau al feudalilor autohtoni. – Din tc. beylik.

DOOM

beilíc (înv.) (bei-) s. n., pl. beilícuri

beilicul
BEILÍC, beilicuri, s. n. (Înv.) 1. Casă în care erau găzduiți beii și alți trimiși oficiali ai Porții Otomane în Țările Românei. 2. Vânzare forțată de oi în Țările Române făcută în favoarea sultanului la prețuri fixate de turci; dijmă (în oi). 3. Muncă efectuată gratuit în folosul unui bei sau al feudalilor autohtoni. – Din tc. beylik.

DOOM

beilíc (înv.) (bei-) s. n., pl. beilícuri

beilicului
BEILÍC, beilicuri, s. n. (Înv.) 1. Casă în care erau găzduiți beii și alți trimiși oficiali ai Porții Otomane în Țările Românei. 2. Vânzare forțată de oi în Țările Române făcută în favoarea sultanului la prețuri fixate de turci; dijmă (în oi). 3. Muncă efectuată gratuit în folosul unui bei sau al feudalilor autohtoni. – Din tc. beylik.

DOOM

beilíc (înv.) (bei-) s. n., pl. beilícuri

beilicuri
BEILÍC, beilicuri, s. n. (Înv.) 1. Casă în care erau găzduiți beii și alți trimiși oficiali ai Porții Otomane în Țările Românei. 2. Vânzare forțată de oi în Țările Române făcută în favoarea sultanului la prețuri fixate de turci; dijmă (în oi). 3. Muncă efectuată gratuit în folosul unui bei sau al feudalilor autohtoni. – Din tc. beylik.

DOOM

beilíc (înv.) (bei-) s. n., pl. beilícuri

beilicurile
BEILÍC, beilicuri, s. n. (Înv.) 1. Casă în care erau găzduiți beii și alți trimiși oficiali ai Porții Otomane în Țările Românei. 2. Vânzare forțată de oi în Țările Române făcută în favoarea sultanului la prețuri fixate de turci; dijmă (în oi). 3. Muncă efectuată gratuit în folosul unui bei sau al feudalilor autohtoni. – Din tc. beylik.

DOOM

beilíc (înv.) (bei-) s. n., pl. beilícuri

beilicurilor
BEILÍC, beilicuri, s. n. (Înv.) 1. Casă în care erau găzduiți beii și alți trimiși oficiali ai Porții Otomane în Țările Românei. 2. Vânzare forțată de oi în Țările Române făcută în favoarea sultanului la prețuri fixate de turci; dijmă (în oi). 3. Muncă efectuată gratuit în folosul unui bei sau al feudalilor autohtoni. – Din tc. beylik.

DOOM

beilíc (înv.) (bei-) s. n., pl. beilícuri

beilor
BEI, bei, s. m. Guvernator al unui oraș sau al unei provincii din fostul Imperiu Otoman. ♦ Titlu dat de turci domnilor Țărilor Române; p. ext. prinț oriental. – Din tc. bey.

DOOM

bei s. m., pl. bei, art. béii

beiul
BEI, bei, s. m. Guvernator al unui oraș sau al unei provincii din fostul Imperiu Otoman. ♦ Titlu dat de turci domnilor Țărilor Române; p. ext. prinț oriental. – Din tc. bey.

DOOM

bei s. m., pl. bei, art. béii

beiului
BEI, bei, s. m. Guvernator al unui oraș sau al unei provincii din fostul Imperiu Otoman. ♦ Titlu dat de turci domnilor Țărilor Române; p. ext. prinț oriental. – Din tc. bey.

DOOM

bei s. m., pl. bei, art. béii

beizade
BEIZÁDE s. f. v. beizadea.

beizadea
BEIZADEÁ, beizadele, s. f. (Înv.) Fiu de domn; principe. – Din tc. beyzade.

DOOM

beizadeá (înv.) (bei-) s. f., art. beizadeáua, g.-d. art. beizadélei; pl. beizadéle

beizadeaua
BEIZADEÁ, beizadele, s. f. (Înv.) Fiu de domn; principe. – Din tc. beyzade.

DOOM

beizadeá (înv.) (bei-) s. f., art. beizadeáua, g.-d. art. beizadélei; pl. beizadéle

beizadele
BEIZADEÁ, beizadele, s. f. (Înv.) Fiu de domn; principe. – Din tc. beyzade.

DOOM

beizadeá (înv.) (bei-) s. f., art. beizadeáua, g.-d. art. beizadélei; pl. beizadéle

beizadelei
BEIZADEÁ, beizadele, s. f. (Înv.) Fiu de domn; principe. – Din tc. beyzade.

DOOM

beizadeá (înv.) (bei-) s. f., art. beizadeáua, g.-d. art. beizadélei; pl. beizadéle

beizadelele
BEIZADEÁ, beizadele, s. f. (Înv.) Fiu de domn; principe. – Din tc. beyzade.

DOOM

beizadeá (înv.) (bei-) s. f., art. beizadeáua, g.-d. art. beizadélei; pl. beizadéle

beizadelelor
BEIZADEÁ, beizadele, s. f. (Înv.) Fiu de domn; principe. – Din tc. beyzade.

DOOM

beizadeá (înv.) (bei-) s. f., art. beizadeáua, g.-d. art. beizadélei; pl. beizadéle

bej
BEJ adj. invar., s. n. 1. Adj. invar. Cafeniu foarte deschis. 2. S. n. Culoare bej (1). – Din fr. beige.

DOOM

bej² s. n.

bejanie
BĂJÉNIE, băjenii, s. f. (Înv.) Fugă (vremelnică) a populației din cauza invaziilor, a persecuțiilor sau a asupririi; p. ext. timpul petrecut în această situație; băjenărie, băjenărit. [Var.: bejánie, bejénie s. f.] – Din sl. bĕžanije.

DOOM

băjénie (înv.) (-ni-e) s. f., art. băjénia (-ni-a), g.-d. art. băjéniei; pl. băjénii, art. băjéniile (-ni-i-)

bejenar
BĂJENÁR, băjenari, s. m. Persoană care își părăsea vremelnic casa, ținutul sau țara din cauza invaziilor, a persecuțiilor sau a asupririi. [Var.: bejănár, bejenár s. m.] – Băjeni + suf. -ar.

DOOM

băjenár (înv.) s. m., pl. băjenári

bejenerie
BĂJENĂRÍE s. f. (Înv.). Băjenie. [Var.: bejănăríe, bejeneríe s. f.] – Băjenar + suf. -ie.

DOOM

băjenăríe (înv.) s. f., art. băjenăría, g.-d. art. băjenăríei; pl. băjenăríi, art. băjenăríile

bejeni
BĂJENÍ, băjenesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Înv.) A-și părăsi vremelnic casa, ținutul sau țara din cauza invaziilor, a persecuțiilor sau a asupririi; a băjenări. [Var.: bejăni, bejeni vb. IV] – Din băjenie (derivat regresiv).

DOOM

băjení (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenésc, imperf. 3 sg. băjeneá; conj. prez. 3 să băjeneáscă

bejenie
BĂJÉNIE, băjenii, s. f. (Înv.) Fugă (vremelnică) a populației din cauza invaziilor, a persecuțiilor sau a asupririi; p. ext. timpul petrecut în această situație; băjenărie, băjenărit. [Var.: bejánie, bejénie s. f.] – Din sl. bĕžanije.

DOOM

băjénie (înv.) (-ni-e) s. f., art. băjénia (-ni-a), g.-d. art. băjéniei; pl. băjénii, art. băjéniile (-ni-i-)

bejenire
BEJENÍ vb. IV v. băjeni.

bejenărie
BEJENĂRÍE s. f. v. băjenărie.

bejini
BEJINÍ vb. IV v. băjeni.

bejul
BEJ adj. invar., s. n. 1. Adj. invar. Cafeniu foarte deschis. 2. S. n. Culoare bej (1). – Din fr. beige.

DOOM

bej² s. n.

bejului
BEJ adj. invar., s. n. 1. Adj. invar. Cafeniu foarte deschis. 2. S. n. Culoare bej (1). – Din fr. beige.

DOOM

bej² s. n.

bejănar
BĂJENÁR, băjenari, s. m. Persoană care își părăsea vremelnic casa, ținutul sau țara din cauza invaziilor, a persecuțiilor sau a asupririi. [Var.: bejănár, bejenár s. m.] – Băjeni + suf. -ar.

DOOM

băjenár (înv.) s. m., pl. băjenári

bejăni
BĂJENÍ, băjenesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Înv.) A-și părăsi vremelnic casa, ținutul sau țara din cauza invaziilor, a persecuțiilor sau a asupririi; a băjenări. [Var.: bejăni, bejeni vb. IV] – Din băjenie (derivat regresiv).

DOOM

băjení (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenésc, imperf. 3 sg. băjeneá; conj. prez. 3 să băjeneáscă

bejănie
BEJẮNIE s. f. v. băjenie.

bejănire
BEJĂNÍ vb. IV v. băjeni.

bejănărea
BEJĂNĂRÍ vb. IV v. băjenări.

DOOM

băjenărí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenărésc, imperf. 3 sg. băjenăreá; conj. prez. 3 să băjenăreáscă

bejănăreai
BEJĂNĂRÍ vb. IV v. băjenări.

DOOM

băjenărí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenărésc, imperf. 3 sg. băjenăreá; conj. prez. 3 să băjenăreáscă

bejănăream
BEJĂNĂRÍ vb. IV v. băjenări.

DOOM

băjenărí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenărésc, imperf. 3 sg. băjenăreá; conj. prez. 3 să băjenăreáscă

bejănărească
BEJĂNĂRÍ vb. IV v. băjenări.

DOOM

băjenărí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenărésc, imperf. 3 sg. băjenăreá; conj. prez. 3 să băjenăreáscă

bejănăreau
BEJĂNĂRÍ vb. IV v. băjenări.

DOOM

băjenărí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenărésc, imperf. 3 sg. băjenăreá; conj. prez. 3 să băjenăreáscă

bejănăreați
BEJĂNĂRÍ vb. IV v. băjenări.

DOOM

băjenărí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenărésc, imperf. 3 sg. băjenăreá; conj. prez. 3 să băjenăreáscă

bejănăresc
BEJĂNĂRÍ vb. IV v. băjenări.

DOOM

băjenărí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenărésc, imperf. 3 sg. băjenăreá; conj. prez. 3 să băjenăreáscă

bejănărește
BEJĂNĂRÍ vb. IV v. băjenări.

DOOM

băjenărí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenărésc, imperf. 3 sg. băjenăreá; conj. prez. 3 să băjenăreáscă

bejănărești
BEJĂNĂRÍ vb. IV v. băjenări.

DOOM

băjenărí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenărésc, imperf. 3 sg. băjenăreá; conj. prez. 3 să băjenăreáscă

bejănări
BEJĂNĂRÍ vb. IV v. băjenări.

DOOM

băjenărí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenărésc, imperf. 3 sg. băjenăreá; conj. prez. 3 să băjenăreáscă

bejănărie
BĂJENĂRÍE s. f. (Înv.). Băjenie. [Var.: bejănăríe, bejeneríe s. f.] – Băjenar + suf. -ie.

DOOM

băjenăríe (înv.) s. f., art. băjenăría, g.-d. art. băjenăríei; pl. băjenăríi, art. băjenăríile

bejănării
BEJĂNĂRÍ vb. IV v. băjenări.

DOOM

băjenărí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenărésc, imperf. 3 sg. băjenăreá; conj. prez. 3 să băjenăreáscă

bejănărim
BEJĂNĂRÍ vb. IV v. băjenări.

DOOM

băjenărí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenărésc, imperf. 3 sg. băjenăreá; conj. prez. 3 să băjenăreáscă

bejănărind
BEJĂNĂRÍ vb. IV v. băjenări.

DOOM

băjenărí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenărésc, imperf. 3 sg. băjenăreá; conj. prez. 3 să băjenăreáscă

bejănărire
BEJĂNĂRÍ vb. IV v. băjenări.

DOOM

băjenărí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenărésc, imperf. 3 sg. băjenăreá; conj. prez. 3 să băjenăreáscă

bejănărire
BEJĂNĂRÍ vb. IV v. băjenări.

bejănăriră
BEJĂNĂRÍ vb. IV v. băjenări.

DOOM

băjenărí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenărésc, imperf. 3 sg. băjenăreá; conj. prez. 3 să băjenăreáscă

bejănărirăm
BEJĂNĂRÍ vb. IV v. băjenări.

DOOM

băjenărí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenărésc, imperf. 3 sg. băjenăreá; conj. prez. 3 să băjenăreáscă

bejănărirăți
BEJĂNĂRÍ vb. IV v. băjenări.

DOOM

băjenărí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenărésc, imperf. 3 sg. băjenăreá; conj. prez. 3 să băjenăreáscă

bejănărise
BEJĂNĂRÍ vb. IV v. băjenări.

DOOM

băjenărí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenărésc, imperf. 3 sg. băjenăreá; conj. prez. 3 să băjenăreáscă

bejănărisem
BEJĂNĂRÍ vb. IV v. băjenări.

DOOM

băjenărí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenărésc, imperf. 3 sg. băjenăreá; conj. prez. 3 să băjenăreáscă

bejănăriseră
BEJĂNĂRÍ vb. IV v. băjenări.

DOOM

băjenărí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenărésc, imperf. 3 sg. băjenăreá; conj. prez. 3 să băjenăreáscă

bejănăriserăm
BEJĂNĂRÍ vb. IV v. băjenări.

DOOM

băjenărí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenărésc, imperf. 3 sg. băjenăreá; conj. prez. 3 să băjenăreáscă

bejănăriserăți
BEJĂNĂRÍ vb. IV v. băjenări.

DOOM

băjenărí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenărésc, imperf. 3 sg. băjenăreá; conj. prez. 3 să băjenăreáscă

bejănăriseși
BEJĂNĂRÍ vb. IV v. băjenări.

DOOM

băjenărí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenărésc, imperf. 3 sg. băjenăreá; conj. prez. 3 să băjenăreáscă

bejănăriseți
BEJĂNĂRÍ vb. IV v. băjenări.

DOOM

băjenărí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenărésc, imperf. 3 sg. băjenăreá; conj. prez. 3 să băjenăreáscă

bejănărit
BEJĂNĂRÍ vb. IV v. băjenări.

DOOM

băjenărí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenărésc, imperf. 3 sg. băjenăreá; conj. prez. 3 să băjenăreáscă

bejănărit
BEJĂNĂRÍT s. n. v. băjenărit.

DOOM

băjenărít (înv.) s. n.

bejănăritul
BEJĂNĂRÍT s. n. v. băjenărit.

DOOM

băjenărít (înv.) s. n.

bejănăritului
BEJĂNĂRÍT s. n. v. băjenărit.

DOOM

băjenărít (înv.) s. n.

bejănăriși
BEJĂNĂRÍ vb. IV v. băjenări.

DOOM

băjenărí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenărésc, imperf. 3 sg. băjenăreá; conj. prez. 3 să băjenăreáscă

bejănăriți
BEJĂNĂRÍ vb. IV v. băjenări.

DOOM

băjenărí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenărésc, imperf. 3 sg. băjenăreá; conj. prez. 3 să băjenăreáscă

bel
BEL, beli, s. m. Unitate de măsură pentru intensitatea sunetelor. – Din fr. bel.

DOOM

bel s. m., pl. beli; simb. B

belacoasă
belacoásă (belacoáse), s. f. – (Înv.) Țesătură de mătase. – Var. belecoasă, belicoasă. Fr. belle Ecosse, probabil prin filieră orientală (cf. rus. belekos). Sec. XVIII.

beladona
BELADÓNĂ, beladone, s. f. (Bot.) Mătrăgună. ♦ Medicament făcut din frunzele și rădăcinile acestei plante. – Din fr. belladone.

DOOM

beladónă s. f., g.-d. art. beladónei; pl. beladóne

beladone
BELADÓNĂ, beladone, s. f. (Bot.) Mătrăgună. ♦ Medicament făcut din frunzele și rădăcinile acestei plante. – Din fr. belladone.

DOOM

beladónă s. f., g.-d. art. beladónei; pl. beladóne

beladonei
BELADÓNĂ, beladone, s. f. (Bot.) Mătrăgună. ♦ Medicament făcut din frunzele și rădăcinile acestei plante. – Din fr. belladone.

DOOM

beladónă s. f., g.-d. art. beladónei; pl. beladóne

beladonele
BELADÓNĂ, beladone, s. f. (Bot.) Mătrăgună. ♦ Medicament făcut din frunzele și rădăcinile acestei plante. – Din fr. belladone.

DOOM

beladónă s. f., g.-d. art. beladónei; pl. beladóne

beladonelor
BELADÓNĂ, beladone, s. f. (Bot.) Mătrăgună. ♦ Medicament făcut din frunzele și rădăcinile acestei plante. – Din fr. belladone.

DOOM

beladónă s. f., g.-d. art. beladónei; pl. beladóne

belalia
BELALÍU, -ÍE, belalii, adj. (Reg.) 1. Dificil, greu. 2. Mofturos, năzuros, capricios. – Din tc. belâlı.

DOOM

belalíu (fam.) adj. m., f. belalíe; pl. m. și f. belalíi

belalie
BELALÍU, -ÍE, belalii, adj. (Reg.) 1. Dificil, greu. 2. Mofturos, năzuros, capricios. – Din tc. belâlı.

DOOM

belalíu (fam.) adj. m., f. belalíe; pl. m. și f. belalíi

belaliei
BELALÍU, -ÍE, belalii, adj. (Reg.) 1. Dificil, greu. 2. Mofturos, năzuros, capricios. – Din tc. belâlı.

DOOM

belalíu (fam.) adj. m., f. belalíe; pl. m. și f. belalíi

belalii
BELALÍU, -ÍE, belalii, adj. (Reg.) 1. Dificil, greu. 2. Mofturos, năzuros, capricios. – Din tc. belâlı.

DOOM

belalíu (fam.) adj. m., f. belalíe; pl. m. și f. belalíi

belaliii
BELALÍU, -ÍE, belalii, adj. (Reg.) 1. Dificil, greu. 2. Mofturos, năzuros, capricios. – Din tc. belâlı.

DOOM

belalíu (fam.) adj. m., f. belalíe; pl. m. și f. belalíi

belaliile
BELALÍU, -ÍE, belalii, adj. (Reg.) 1. Dificil, greu. 2. Mofturos, năzuros, capricios. – Din tc. belâlı.

DOOM

belalíu (fam.) adj. m., f. belalíe; pl. m. și f. belalíi

belaliilor
BELALÍU, -ÍE, belalii, adj. (Reg.) 1. Dificil, greu. 2. Mofturos, năzuros, capricios. – Din tc. belâlı.

DOOM

belalíu (fam.) adj. m., f. belalíe; pl. m. și f. belalíi

belaliu
BELALÍU, -ÍE, belalii, adj. (Reg.) 1. Dificil, greu. 2. Mofturos, năzuros, capricios. – Din tc. belâlı.

DOOM

belalíu (fam.) adj. m., f. belalíe; pl. m. și f. belalíi

belaliul
BELALÍU, -ÍE, belalii, adj. (Reg.) 1. Dificil, greu. 2. Mofturos, năzuros, capricios. – Din tc. belâlı.

DOOM

belalíu (fam.) adj. m., f. belalíe; pl. m. și f. belalíi

belaliului
BELALÍU, -ÍE, belalii, adj. (Reg.) 1. Dificil, greu. 2. Mofturos, năzuros, capricios. – Din tc. belâlı.

DOOM

belalíu (fam.) adj. m., f. belalíe; pl. m. și f. belalíi

belarus
BIELORÚS, -Ă, adj., s. m. și f. v. belarus.

DOOM

bielorúsă v. belarúsă

belcanto
BELCÁNTO s. n. Stil italienesc de interpretare în muzica vocală, caracterizat prin puritatea liniei melodice. – Din it. bel-canto.

DOOM

belcánto s. n., art. belcántoul

belcantoul
BELCÁNTO s. n. Stil italienesc de interpretare în muzica vocală, caracterizat prin puritatea liniei melodice. – Din it. bel-canto.

DOOM

belcánto s. n., art. belcántoul

belcantoului
BELCÁNTO s. n. Stil italienesc de interpretare în muzica vocală, caracterizat prin puritatea liniei melodice. – Din it. bel-canto.

DOOM

belcánto s. n., art. belcántoul

belchită
belchită (-te), s. f. – Jder. Origine necunoscută. DAR propune să fie pus în legătură cu pol. bielka, germ. Bilch.

belciug
BELCIÚG, belciuge, s. n. 1. Verigă de metal care servește la fixarea unui lacăt, a unui lanț etc. ◊ Expr. A pune (sau a atârna cuiva) belciugul în nas = a pune stăpânire (pe cineva), a avea (pe cineva) în mână. (Fam.) A (nu) fi câștigat la belciuge = a (nu) fi considerat o persoană căreia i se poate cere orice fel de serviciu. 2. Meandru al unui râu care în perioadele de secetă rămâne izolat de albia acestuia. – Din sl. bĕličugŭ.

DOOM

belciúg s. n., pl. belciúge

belciugat
BELCIUGÁT, -Ă, belciugați, -te, adj. (Pop.; despre coarnele animalelor) Încârligat, încovoiat (în formă de spirală). – Belgiug + suf. -at.

DOOM

belciugát (pop.) adj. m., pl. belciugáți; f. belciugátă, pl. belciugáte

belciugata
BELCIUGÁT, -Ă, belciugați, -te, adj. (Pop.; despre coarnele animalelor) Încârligat, încovoiat (în formă de spirală). – Belgiug + suf. -at.

DOOM

belciugát (pop.) adj. m., pl. belciugáți; f. belciugátă, pl. belciugáte

belciugate
BELCIUGÁT, -Ă, belciugați, -te, adj. (Pop.; despre coarnele animalelor) Încârligat, încovoiat (în formă de spirală). – Belgiug + suf. -at.

DOOM

belciugát (pop.) adj. m., pl. belciugáți; f. belciugátă, pl. belciugáte

belciugatei
BELCIUGÁT, -Ă, belciugați, -te, adj. (Pop.; despre coarnele animalelor) Încârligat, încovoiat (în formă de spirală). – Belgiug + suf. -at.

DOOM

belciugát (pop.) adj. m., pl. belciugáți; f. belciugátă, pl. belciugáte

belciugatele
BELCIUGÁT, -Ă, belciugați, -te, adj. (Pop.; despre coarnele animalelor) Încârligat, încovoiat (în formă de spirală). – Belgiug + suf. -at.

DOOM

belciugát (pop.) adj. m., pl. belciugáți; f. belciugátă, pl. belciugáte

belciugatelor
BELCIUGÁT, -Ă, belciugați, -te, adj. (Pop.; despre coarnele animalelor) Încârligat, încovoiat (în formă de spirală). – Belgiug + suf. -at.

DOOM

belciugát (pop.) adj. m., pl. belciugáți; f. belciugátă, pl. belciugáte

belciugatul
BELCIUGÁT, -Ă, belciugați, -te, adj. (Pop.; despre coarnele animalelor) Încârligat, încovoiat (în formă de spirală). – Belgiug + suf. -at.

DOOM

belciugát (pop.) adj. m., pl. belciugáți; f. belciugátă, pl. belciugáte

belciugatului
BELCIUGÁT, -Ă, belciugați, -te, adj. (Pop.; despre coarnele animalelor) Încârligat, încovoiat (în formă de spirală). – Belgiug + suf. -at.

DOOM

belciugát (pop.) adj. m., pl. belciugáți; f. belciugátă, pl. belciugáte

belciugată
belciugată, belciugate s. f. (d. fete) virgină.

belciugați
BELCIUGÁT, -Ă, belciugați, -te, adj. (Pop.; despre coarnele animalelor) Încârligat, încovoiat (în formă de spirală). – Belgiug + suf. -at.

DOOM

belciugát (pop.) adj. m., pl. belciugáți; f. belciugátă, pl. belciugáte

belciugații
BELCIUGÁT, -Ă, belciugați, -te, adj. (Pop.; despre coarnele animalelor) Încârligat, încovoiat (în formă de spirală). – Belgiug + suf. -at.

DOOM

belciugát (pop.) adj. m., pl. belciugáți; f. belciugátă, pl. belciugáte

belciugaților
BELCIUGÁT, -Ă, belciugați, -te, adj. (Pop.; despre coarnele animalelor) Încârligat, încovoiat (în formă de spirală). – Belgiug + suf. -at.

DOOM

belciugát (pop.) adj. m., pl. belciugáți; f. belciugátă, pl. belciugáte

belciuge
BELCIÚG, belciuge, s. n. 1. Verigă de metal care servește la fixarea unui lacăt, a unui lanț etc. ◊ Expr. A pune (sau a atârna cuiva) belciugul în nas = a pune stăpânire (pe cineva), a avea (pe cineva) în mână. (Fam.) A (nu) fi câștigat la belciuge = a (nu) fi considerat o persoană căreia i se poate cere orice fel de serviciu. 2. Meandru al unui râu care în perioadele de secetă rămâne izolat de albia acestuia. – Din sl. bĕličugŭ.

DOOM

belciúg s. n., pl. belciúge

belciugele
BELCIÚG, belciuge, s. n. 1. Verigă de metal care servește la fixarea unui lacăt, a unui lanț etc. ◊ Expr. A pune (sau a atârna cuiva) belciugul în nas = a pune stăpânire (pe cineva), a avea (pe cineva) în mână. (Fam.) A (nu) fi câștigat la belciuge = a (nu) fi considerat o persoană căreia i se poate cere orice fel de serviciu. 2. Meandru al unui râu care în perioadele de secetă rămâne izolat de albia acestuia. – Din sl. bĕličugŭ.

DOOM

belciúg s. n., pl. belciúge

belciugelor
BELCIÚG, belciuge, s. n. 1. Verigă de metal care servește la fixarea unui lacăt, a unui lanț etc. ◊ Expr. A pune (sau a atârna cuiva) belciugul în nas = a pune stăpânire (pe cineva), a avea (pe cineva) în mână. (Fam.) A (nu) fi câștigat la belciuge = a (nu) fi considerat o persoană căreia i se poate cere orice fel de serviciu. 2. Meandru al unui râu care în perioadele de secetă rămâne izolat de albia acestuia. – Din sl. bĕličugŭ.

DOOM

belciúg s. n., pl. belciúge

belciugul
BELCIÚG, belciuge, s. n. 1. Verigă de metal care servește la fixarea unui lacăt, a unui lanț etc. ◊ Expr. A pune (sau a atârna cuiva) belciugul în nas = a pune stăpânire (pe cineva), a avea (pe cineva) în mână. (Fam.) A (nu) fi câștigat la belciuge = a (nu) fi considerat o persoană căreia i se poate cere orice fel de serviciu. 2. Meandru al unui râu care în perioadele de secetă rămâne izolat de albia acestuia. – Din sl. bĕličugŭ.

DOOM

belciúg s. n., pl. belciúge

belciugului
BELCIÚG, belciuge, s. n. 1. Verigă de metal care servește la fixarea unui lacăt, a unui lanț etc. ◊ Expr. A pune (sau a atârna cuiva) belciugul în nas = a pune stăpânire (pe cineva), a avea (pe cineva) în mână. (Fam.) A (nu) fi câștigat la belciuge = a (nu) fi considerat o persoană căreia i se poate cere orice fel de serviciu. 2. Meandru al unui râu care în perioadele de secetă rămâne izolat de albia acestuia. – Din sl. bĕličugŭ.

DOOM

belciúg s. n., pl. belciúge

beldar
beldár (-re), s. n. – Șal brodat. Tc. beldar (Șeineanu, III, 17). Înv.

beldia
BÉLDIE, beldii, s. f. (Reg.) 1. Prăjină lungă și subțire; par lung. 2. Cotor, tulpină la unele plante erbacee. – Et. nec.

DOOM

béldie (reg.) (-di-e) s. f., art. béldia (-di-a), g.-d. art. béldiei; pl. béldii, art. béldiile (-di-i-)

beldie
BÉLDIE, beldii, s. f. (Reg.) 1. Prăjină lungă și subțire; par lung. 2. Cotor, tulpină la unele plante erbacee. – Et. nec.

DOOM

béldie (reg.) (-di-e) s. f., art. béldia (-di-a), g.-d. art. béldiei; pl. béldii, art. béldiile (-di-i-)

beldiei
BÉLDIE, beldii, s. f. (Reg.) 1. Prăjină lungă și subțire; par lung. 2. Cotor, tulpină la unele plante erbacee. – Et. nec.

DOOM

béldie (reg.) (-di-e) s. f., art. béldia (-di-a), g.-d. art. béldiei; pl. béldii, art. béldiile (-di-i-)

beldii
BÉLDIE, beldii, s. f. (Reg.) 1. Prăjină lungă și subțire; par lung. 2. Cotor, tulpină la unele plante erbacee. – Et. nec.

DOOM

béldie (reg.) (-di-e) s. f., art. béldia (-di-a), g.-d. art. béldiei; pl. béldii, art. béldiile (-di-i-)

beldiile
BÉLDIE, beldii, s. f. (Reg.) 1. Prăjină lungă și subțire; par lung. 2. Cotor, tulpină la unele plante erbacee. – Et. nec.

DOOM

béldie (reg.) (-di-e) s. f., art. béldia (-di-a), g.-d. art. béldiei; pl. béldii, art. béldiile (-di-i-)

beldiilor
BÉLDIE, beldii, s. f. (Reg.) 1. Prăjină lungă și subțire; par lung. 2. Cotor, tulpină la unele plante erbacee. – Et. nec.

DOOM

béldie (reg.) (-di-e) s. f., art. béldia (-di-a), g.-d. art. béldiei; pl. béldii, art. béldiile (-di-i-)

beldița
BÉLDIȚĂ, beldițe, s. f. Pește mic, asemănător cu oblețul, cu spinarea albastră-verzuie, având pe părțile laterale câte două linii paralele întrerupte (Alburnoides bipunctatus). – Et. nec.

DOOM

béldiță s. f., g.-d. art. béldiței; pl. béldițe

beldițe
BÉLDIȚĂ, beldițe, s. f. Pește mic, asemănător cu oblețul, cu spinarea albastră-verzuie, având pe părțile laterale câte două linii paralele întrerupte (Alburnoides bipunctatus). – Et. nec.

DOOM

béldiță s. f., g.-d. art. béldiței; pl. béldițe

beldiței
BÉLDIȚĂ, beldițe, s. f. Pește mic, asemănător cu oblețul, cu spinarea albastră-verzuie, având pe părțile laterale câte două linii paralele întrerupte (Alburnoides bipunctatus). – Et. nec.

DOOM

béldiță s. f., g.-d. art. béldiței; pl. béldițe

beldițele
BÉLDIȚĂ, beldițe, s. f. Pește mic, asemănător cu oblețul, cu spinarea albastră-verzuie, având pe părțile laterale câte două linii paralele întrerupte (Alburnoides bipunctatus). – Et. nec.

DOOM

béldiță s. f., g.-d. art. béldiței; pl. béldițe

beldițelor
BÉLDIȚĂ, beldițe, s. f. Pește mic, asemănător cu oblețul, cu spinarea albastră-verzuie, având pe părțile laterale câte două linii paralele întrerupte (Alburnoides bipunctatus). – Et. nec.

DOOM

béldiță s. f., g.-d. art. béldiței; pl. béldițe

belea
BELEÁ, belele, s. f. (Fam.) Întâmplare neprevăzută care aduce necaz; pacoste, bucluc. ◊ Expr. A da de belea = a avea o supărare, un necaz. ♦ Ființă care provoacă numai neplăceri, necazuri, încurcături. – Din tc. belâ.

DOOM

beleá (fam.) s. f., art. beleáua, g.-d. art. belélei; pl. beléle, art. belélele

belea
BELÍ, belesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A jupui. 2. Tranz. și refl. A (se) juli. 3. Tranz. (În expr.) A (-și) beli ochii = a deschide ochii mari; a privi cu mirare, prostește. ◊ Refl. Ce te belești așa la mine? – Din sl. bĕliti.

DOOM

belí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. belésc, imperf. 3 sg. beleá; conj. prez. 3 să beleáscă

beleag
beleág (-guri), s. n. – (Înv.) Semn, marcă. Sl. bĕlĕgŭ (DAR). Este der. de la același cuvînt, beleaznă, s. f. (cicatrice), însă este greu de lămurit drumul urmat de împrumut; cf. mag. belezna „defect de țesătură”, rut. blyzna „cicatrice” (Pușcariu, Dacor., I, 225), rus. blizna „defect” (Bogrea, Dacor., III, 727), bg. bĕležka „semn”.

beleai
BELÍ, belesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A jupui. 2. Tranz. și refl. A (se) juli. 3. Tranz. (În expr.) A (-și) beli ochii = a deschide ochii mari; a privi cu mirare, prostește. ◊ Refl. Ce te belești așa la mine? – Din sl. bĕliti.

DOOM

belí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. belésc, imperf. 3 sg. beleá; conj. prez. 3 să beleáscă

beleam
BELÍ, belesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A jupui. 2. Tranz. și refl. A (se) juli. 3. Tranz. (În expr.) A (-și) beli ochii = a deschide ochii mari; a privi cu mirare, prostește. ◊ Refl. Ce te belești așa la mine? – Din sl. bĕliti.

DOOM

belí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. belésc, imperf. 3 sg. beleá; conj. prez. 3 să beleáscă

belească
BELÍ, belesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A jupui. 2. Tranz. și refl. A (se) juli. 3. Tranz. (În expr.) A (-și) beli ochii = a deschide ochii mari; a privi cu mirare, prostește. ◊ Refl. Ce te belești așa la mine? – Din sl. bĕliti.

DOOM

belí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. belésc, imperf. 3 sg. beleá; conj. prez. 3 să beleáscă

beleau
BELÍ, belesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A jupui. 2. Tranz. și refl. A (se) juli. 3. Tranz. (În expr.) A (-și) beli ochii = a deschide ochii mari; a privi cu mirare, prostește. ◊ Refl. Ce te belești așa la mine? – Din sl. bĕliti.

DOOM

belí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. belésc, imperf. 3 sg. beleá; conj. prez. 3 să beleáscă

beleaua
BELEÁ, belele, s. f. (Fam.) Întâmplare neprevăzută care aduce necaz; pacoste, bucluc. ◊ Expr. A da de belea = a avea o supărare, un necaz. ♦ Ființă care provoacă numai neplăceri, necazuri, încurcături. – Din tc. belâ.

DOOM

beleá (fam.) s. f., art. beleáua, g.-d. art. belélei; pl. beléle, art. belélele

beleați
BELÍ, belesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A jupui. 2. Tranz. și refl. A (se) juli. 3. Tranz. (În expr.) A (-și) beli ochii = a deschide ochii mari; a privi cu mirare, prostește. ◊ Refl. Ce te belești așa la mine? – Din sl. bĕliti.

DOOM

belí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. belésc, imperf. 3 sg. beleá; conj. prez. 3 să beleáscă

belele
BELEÁ, belele, s. f. (Fam.) Întâmplare neprevăzută care aduce necaz; pacoste, bucluc. ◊ Expr. A da de belea = a avea o supărare, un necaz. ♦ Ființă care provoacă numai neplăceri, necazuri, încurcături. – Din tc. belâ.

DOOM

beleá (fam.) s. f., art. beleáua, g.-d. art. belélei; pl. beléle, art. belélele

belelei
BELEÁ, belele, s. f. (Fam.) Întâmplare neprevăzută care aduce necaz; pacoste, bucluc. ◊ Expr. A da de belea = a avea o supărare, un necaz. ♦ Ființă care provoacă numai neplăceri, necazuri, încurcături. – Din tc. belâ.

DOOM

beleá (fam.) s. f., art. beleáua, g.-d. art. belélei; pl. beléle, art. belélele

belelele
BELEÁ, belele, s. f. (Fam.) Întâmplare neprevăzută care aduce necaz; pacoste, bucluc. ◊ Expr. A da de belea = a avea o supărare, un necaz. ♦ Ființă care provoacă numai neplăceri, necazuri, încurcături. – Din tc. belâ.

DOOM

beleá (fam.) s. f., art. beleáua, g.-d. art. belélei; pl. beléle, art. belélele

belelelor
BELEÁ, belele, s. f. (Fam.) Întâmplare neprevăzută care aduce necaz; pacoste, bucluc. ◊ Expr. A da de belea = a avea o supărare, un necaz. ♦ Ființă care provoacă numai neplăceri, necazuri, încurcături. – Din tc. belâ.

DOOM

beleá (fam.) s. f., art. beleáua, g.-d. art. belélei; pl. beléle, art. belélele

belemnit
BELEMNÍT, belemniți, s. m. Gen de moluscă fosilă din clasa cefalopodelor. – Din fr. bélemnite.

DOOM

belemnít s. m., pl. belemníți

belemnitul
BELEMNÍT, belemniți, s. m. Gen de moluscă fosilă din clasa cefalopodelor. – Din fr. bélemnite.

DOOM

belemnít s. m., pl. belemníți

belemnitului
BELEMNÍT, belemniți, s. m. Gen de moluscă fosilă din clasa cefalopodelor. – Din fr. bélemnite.

DOOM

belemnít s. m., pl. belemníți

belemniți
BELEMNÍT, belemniți, s. m. Gen de moluscă fosilă din clasa cefalopodelor. – Din fr. bélemnite.

DOOM

belemnít s. m., pl. belemníți

belemniții
BELEMNÍT, belemniți, s. m. Gen de moluscă fosilă din clasa cefalopodelor. – Din fr. bélemnite.

DOOM

belemnít s. m., pl. belemníți

belemniților
BELEMNÍT, belemniți, s. m. Gen de moluscă fosilă din clasa cefalopodelor. – Din fr. bélemnite.

DOOM

belemnít s. m., pl. belemníți

belengher
beléngher (-re), s. n. – (Arg.) Membru viril. Țig. pelo „testicul”, prin intermediul țig. pelenghero „cartof” (Bogrea, Dacor., II, 651; Graur 128; Juilland 158).

belerofon
Belerofon = Bellerophon(tes).

belesc
BELÍ, belesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A jupui. 2. Tranz. și refl. A (se) juli. 3. Tranz. (În expr.) A (-și) beli ochii = a deschide ochii mari; a privi cu mirare, prostește. ◊ Refl. Ce te belești așa la mine? – Din sl. bĕliti.

DOOM

belí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. belésc, imperf. 3 sg. beleá; conj. prez. 3 să beleáscă

beletrist
BELETRÍST s.m. (Rar) Scriitor de beletristică. [< germ. Belletrist].

beletristic
BELETRÍSTIC, -Ă, beletristici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține literaturii artistice, privitor la literatura artistică. 2. S. f. Literatură artistică. – Din germ. belletristisch, Belletristik.

DOOM

beletrístic (-le-tris-) adj. m., pl. beletrístici; f. beletrístică, pl. beletrístice

beletristica
BELETRÍSTIC, -Ă, beletristici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține literaturii artistice, privitor la literatura artistică. 2. S. f. Literatură artistică. – Din germ. belletristisch, Belletristik.

DOOM

beletrístic (-le-tris-) adj. m., pl. beletrístici; f. beletrístică, pl. beletrístice

beletristica
BELETRÍSTIC, -Ă, beletristici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține literaturii artistice, privitor la literatura artistică. 2. S. f. Literatură artistică. – Din germ. belletristisch, Belletristik.

DOOM

beletrístică (-le-tris-) s. f., g.-d. art. beletrísticii

beletristice
BELETRÍSTIC, -Ă, beletristici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține literaturii artistice, privitor la literatura artistică. 2. S. f. Literatură artistică. – Din germ. belletristisch, Belletristik.

DOOM

beletrístic (-le-tris-) adj. m., pl. beletrístici; f. beletrístică, pl. beletrístice

beletristicei
BELETRÍSTIC, -Ă, beletristici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține literaturii artistice, privitor la literatura artistică. 2. S. f. Literatură artistică. – Din germ. belletristisch, Belletristik.

DOOM

beletrístic (-le-tris-) adj. m., pl. beletrístici; f. beletrístică, pl. beletrístice

beletristicele
BELETRÍSTIC, -Ă, beletristici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține literaturii artistice, privitor la literatura artistică. 2. S. f. Literatură artistică. – Din germ. belletristisch, Belletristik.

DOOM

beletrístic (-le-tris-) adj. m., pl. beletrístici; f. beletrístică, pl. beletrístice

beletristicelor
BELETRÍSTIC, -Ă, beletristici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține literaturii artistice, privitor la literatura artistică. 2. S. f. Literatură artistică. – Din germ. belletristisch, Belletristik.

DOOM

beletrístic (-le-tris-) adj. m., pl. beletrístici; f. beletrístică, pl. beletrístice

beletristici
BELETRÍSTIC, -Ă, beletristici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține literaturii artistice, privitor la literatura artistică. 2. S. f. Literatură artistică. – Din germ. belletristisch, Belletristik.

DOOM

beletrístic (-le-tris-) adj. m., pl. beletrístici; f. beletrístică, pl. beletrístice

beletristici
BELETRÍSTIC, -Ă, beletristici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține literaturii artistice, privitor la literatura artistică. 2. S. f. Literatură artistică. – Din germ. belletristisch, Belletristik.

DOOM

beletrístică (-le-tris-) s. f., g.-d. art. beletrísticii

beletristicii
BELETRÍSTIC, -Ă, beletristici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține literaturii artistice, privitor la literatura artistică. 2. S. f. Literatură artistică. – Din germ. belletristisch, Belletristik.

DOOM

beletrístic (-le-tris-) adj. m., pl. beletrístici; f. beletrístică, pl. beletrístice

beletristicii
BELETRÍSTIC, -Ă, beletristici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține literaturii artistice, privitor la literatura artistică. 2. S. f. Literatură artistică. – Din germ. belletristisch, Belletristik.

DOOM

beletrístică (-le-tris-) s. f., g.-d. art. beletrísticii

beletristicile
BELETRÍSTIC, -Ă, beletristici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține literaturii artistice, privitor la literatura artistică. 2. S. f. Literatură artistică. – Din germ. belletristisch, Belletristik.

DOOM

beletrístică (-le-tris-) s. f., g.-d. art. beletrísticii

beletristicilor
BELETRÍSTIC, -Ă, beletristici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține literaturii artistice, privitor la literatura artistică. 2. S. f. Literatură artistică. – Din germ. belletristisch, Belletristik.

DOOM

beletrístic (-le-tris-) adj. m., pl. beletrístici; f. beletrístică, pl. beletrístice

beletristicilor
BELETRÍSTIC, -Ă, beletristici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține literaturii artistice, privitor la literatura artistică. 2. S. f. Literatură artistică. – Din germ. belletristisch, Belletristik.

DOOM

beletrístică (-le-tris-) s. f., g.-d. art. beletrísticii

beletristicul
BELETRÍSTIC, -Ă, beletristici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține literaturii artistice, privitor la literatura artistică. 2. S. f. Literatură artistică. – Din germ. belletristisch, Belletristik.

DOOM

beletrístic (-le-tris-) adj. m., pl. beletrístici; f. beletrístică, pl. beletrístice

beletristicului
BELETRÍSTIC, -Ă, beletristici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține literaturii artistice, privitor la literatura artistică. 2. S. f. Literatură artistică. – Din germ. belletristisch, Belletristik.

DOOM

beletrístic (-le-tris-) adj. m., pl. beletrístici; f. beletrístică, pl. beletrístice

beletristă
BELETRÍST s.m. (Rar) Scriitor de beletristică. [< germ. Belletrist].

belește
BELÍ, belesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A jupui. 2. Tranz. și refl. A (se) juli. 3. Tranz. (În expr.) A (-și) beli ochii = a deschide ochii mari; a privi cu mirare, prostește. ◊ Refl. Ce te belești așa la mine? – Din sl. bĕliti.

DOOM

belí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. belésc, imperf. 3 sg. beleá; conj. prez. 3 să beleáscă

belești
BELÍ, belesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A jupui. 2. Tranz. și refl. A (se) juli. 3. Tranz. (În expr.) A (-și) beli ochii = a deschide ochii mari; a privi cu mirare, prostește. ◊ Refl. Ce te belești așa la mine? – Din sl. bĕliti.

DOOM

belí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. belésc, imperf. 3 sg. beleá; conj. prez. 3 să beleáscă

belfegor
Belfegor s. pr. (er. înv.) penis.

belfer
BÉLFER, belferi, s. m. (Fam.) 1. Învățător; profesor. 2. Om care se lăfăiește în lux și bogăție. – Din idiș. Belfer (= germ. Beihelfer).

DOOM

bélfer (fam.) s. m., pl. bélferi

belferi
BÉLFER, belferi, s. m. (Fam.) 1. Învățător; profesor. 2. Om care se lăfăiește în lux și bogăție. – Din idiș. Belfer (= germ. Beihelfer).

DOOM

bélfer (fam.) s. m., pl. bélferi

belferii
BÉLFER, belferi, s. m. (Fam.) 1. Învățător; profesor. 2. Om care se lăfăiește în lux și bogăție. – Din idiș. Belfer (= germ. Beihelfer).

DOOM

bélfer (fam.) s. m., pl. bélferi

belferilor
BÉLFER, belferi, s. m. (Fam.) 1. Învățător; profesor. 2. Om care se lăfăiește în lux și bogăție. – Din idiș. Belfer (= germ. Beihelfer).

DOOM

bélfer (fam.) s. m., pl. bélferi

belferul
BÉLFER, belferi, s. m. (Fam.) 1. Învățător; profesor. 2. Om care se lăfăiește în lux și bogăție. – Din idiș. Belfer (= germ. Beihelfer).

DOOM

bélfer (fam.) s. m., pl. bélferi

belferului
BÉLFER, belferi, s. m. (Fam.) 1. Învățător; profesor. 2. Om care se lăfăiește în lux și bogăție. – Din idiș. Belfer (= germ. Beihelfer).

DOOM

bélfer (fam.) s. m., pl. bélferi

belgi
BELGI s. m. pl. Uniune de triburi celtice populând, în Antichitate, teritoriul dintre Sena și Rin, supuse de romani în sec. I î. H. – Din fr. Belges.

DOOM

belgi (populație antică) s. m. pl.

belgian
BELGIÁN, -Ă, belgieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Belgiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Belgiei sau belgienilor (1), privitor la Belgia sau la belgieni. [Pr.: -gi-an] – Belgia (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

belgián (referitor la Belgia) (-gi-an) adj. m., s. m., pl. belgiéni (-gi-eni); adj. f., s. f. belgiánă, pl. belgiéne

belgian
BELGIÁN, -Ă, belgieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Belgiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Belgiei sau belgienilor (1), privitor la Belgia sau la belgieni. [Pr.: -gi-an] – Belgia (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

belgián (referitor la Belgia) (-gi-an) adj. m., s. m., pl. belgiéni (-gi-eni); adj. f., s. f. belgiánă, pl. belgiéne

belgiana
BELGIÁN, -Ă, belgieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Belgiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Belgiei sau belgienilor (1), privitor la Belgia sau la belgieni. [Pr.: -gi-an] – Belgia (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

belgián (referitor la Belgia) (-gi-an) adj. m., s. m., pl. belgiéni (-gi-eni); adj. f., s. f. belgiánă, pl. belgiéne

belgiana
BELGIÁN, -Ă, belgieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Belgiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Belgiei sau belgienilor (1), privitor la Belgia sau la belgieni. [Pr.: -gi-an] – Belgia (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

belgián (referitor la Belgia) (-gi-an) adj. m., s. m., pl. belgiéni (-gi-eni); adj. f., s. f. belgiánă, pl. belgiéne

belgianca
BELGIÁNCĂ, belgience, s. f. Femeie care face parte din populația de bază a Belgiei sau care este originară de acolo. – Belgian + suf. -că.

DOOM

belgiáncă (-gi-an-) s. f., g.-d. art. belgiéncei (-gi-en-); pl. belgiénce

belgianco
BELGIÁNCĂ, belgience, s. f. Femeie care face parte din populația de bază a Belgiei sau care este originară de acolo. – Belgian + suf. -că.

DOOM

belgiáncă (-gi-an-) s. f., g.-d. art. belgiéncei (-gi-en-); pl. belgiénce

belgiano
BELGIÁN, -Ă, belgieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Belgiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Belgiei sau belgienilor (1), privitor la Belgia sau la belgieni. [Pr.: -gi-an] – Belgia (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

belgián (referitor la Belgia) (-gi-an) adj. m., s. m., pl. belgiéni (-gi-eni); adj. f., s. f. belgiánă, pl. belgiéne

belgiano
BELGIÁN, -Ă, belgieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Belgiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Belgiei sau belgienilor (1), privitor la Belgia sau la belgieni. [Pr.: -gi-an] – Belgia (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

belgián (referitor la Belgia) (-gi-an) adj. m., s. m., pl. belgiéni (-gi-eni); adj. f., s. f. belgiánă, pl. belgiéne

belgianul
BELGIÁN, -Ă, belgieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Belgiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Belgiei sau belgienilor (1), privitor la Belgia sau la belgieni. [Pr.: -gi-an] – Belgia (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

belgián (referitor la Belgia) (-gi-an) adj. m., s. m., pl. belgiéni (-gi-eni); adj. f., s. f. belgiánă, pl. belgiéne

belgianul
BELGIÁN, -Ă, belgieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Belgiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Belgiei sau belgienilor (1), privitor la Belgia sau la belgieni. [Pr.: -gi-an] – Belgia (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

belgián (referitor la Belgia) (-gi-an) adj. m., s. m., pl. belgiéni (-gi-eni); adj. f., s. f. belgiánă, pl. belgiéne

belgianule
BELGIÁN, -Ă, belgieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Belgiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Belgiei sau belgienilor (1), privitor la Belgia sau la belgieni. [Pr.: -gi-an] – Belgia (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

belgián (referitor la Belgia) (-gi-an) adj. m., s. m., pl. belgiéni (-gi-eni); adj. f., s. f. belgiánă, pl. belgiéne

belgianule
BELGIÁN, -Ă, belgieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Belgiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Belgiei sau belgienilor (1), privitor la Belgia sau la belgieni. [Pr.: -gi-an] – Belgia (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

belgián (referitor la Belgia) (-gi-an) adj. m., s. m., pl. belgiéni (-gi-eni); adj. f., s. f. belgiánă, pl. belgiéne

belgianului
BELGIÁN, -Ă, belgieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Belgiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Belgiei sau belgienilor (1), privitor la Belgia sau la belgieni. [Pr.: -gi-an] – Belgia (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

belgián (referitor la Belgia) (-gi-an) adj. m., s. m., pl. belgiéni (-gi-eni); adj. f., s. f. belgiánă, pl. belgiéne

belgianului
BELGIÁN, -Ă, belgieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Belgiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Belgiei sau belgienilor (1), privitor la Belgia sau la belgieni. [Pr.: -gi-an] – Belgia (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

belgián (referitor la Belgia) (-gi-an) adj. m., s. m., pl. belgiéni (-gi-eni); adj. f., s. f. belgiánă, pl. belgiéne

belgience
BELGIÁNCĂ, belgience, s. f. Femeie care face parte din populația de bază a Belgiei sau care este originară de acolo. – Belgian + suf. -că.

DOOM

belgiáncă (-gi-an-) s. f., g.-d. art. belgiéncei (-gi-en-); pl. belgiénce

belgiencei
BELGIÁNCĂ, belgience, s. f. Femeie care face parte din populația de bază a Belgiei sau care este originară de acolo. – Belgian + suf. -că.

DOOM

belgiáncă (-gi-an-) s. f., g.-d. art. belgiéncei (-gi-en-); pl. belgiénce

belgiencele
BELGIÁNCĂ, belgience, s. f. Femeie care face parte din populația de bază a Belgiei sau care este originară de acolo. – Belgian + suf. -că.

DOOM

belgiáncă (-gi-an-) s. f., g.-d. art. belgiéncei (-gi-en-); pl. belgiénce

belgiencelor
BELGIÁNCĂ, belgience, s. f. Femeie care face parte din populația de bază a Belgiei sau care este originară de acolo. – Belgian + suf. -că.

DOOM

belgiáncă (-gi-an-) s. f., g.-d. art. belgiéncei (-gi-en-); pl. belgiénce

belgiene
BELGIÁN, -Ă, belgieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Belgiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Belgiei sau belgienilor (1), privitor la Belgia sau la belgieni. [Pr.: -gi-an] – Belgia (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

belgián (referitor la Belgia) (-gi-an) adj. m., s. m., pl. belgiéni (-gi-eni); adj. f., s. f. belgiánă, pl. belgiéne

belgiene
BELGIÁN, -Ă, belgieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Belgiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Belgiei sau belgienilor (1), privitor la Belgia sau la belgieni. [Pr.: -gi-an] – Belgia (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

belgián (referitor la Belgia) (-gi-an) adj. m., s. m., pl. belgiéni (-gi-eni); adj. f., s. f. belgiánă, pl. belgiéne

belgiene
BELGIÁN, -Ă, belgieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Belgiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Belgiei sau belgienilor (1), privitor la Belgia sau la belgieni. [Pr.: -gi-an] – Belgia (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

belgián (referitor la Belgia) (-gi-an) adj. m., s. m., pl. belgiéni (-gi-eni); adj. f., s. f. belgiánă, pl. belgiéne

belgienei
BELGIÁN, -Ă, belgieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Belgiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Belgiei sau belgienilor (1), privitor la Belgia sau la belgieni. [Pr.: -gi-an] – Belgia (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

belgián (referitor la Belgia) (-gi-an) adj. m., s. m., pl. belgiéni (-gi-eni); adj. f., s. f. belgiánă, pl. belgiéne

belgienei
BELGIÁN, -Ă, belgieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Belgiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Belgiei sau belgienilor (1), privitor la Belgia sau la belgieni. [Pr.: -gi-an] – Belgia (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

belgián (referitor la Belgia) (-gi-an) adj. m., s. m., pl. belgiéni (-gi-eni); adj. f., s. f. belgiánă, pl. belgiéne

belgienele
BELGIÁN, -Ă, belgieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Belgiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Belgiei sau belgienilor (1), privitor la Belgia sau la belgieni. [Pr.: -gi-an] – Belgia (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

belgián (referitor la Belgia) (-gi-an) adj. m., s. m., pl. belgiéni (-gi-eni); adj. f., s. f. belgiánă, pl. belgiéne

belgienele
BELGIÁN, -Ă, belgieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Belgiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Belgiei sau belgienilor (1), privitor la Belgia sau la belgieni. [Pr.: -gi-an] – Belgia (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

belgián (referitor la Belgia) (-gi-an) adj. m., s. m., pl. belgiéni (-gi-eni); adj. f., s. f. belgiánă, pl. belgiéne

belgienelor
BELGIÁN, -Ă, belgieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Belgiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Belgiei sau belgienilor (1), privitor la Belgia sau la belgieni. [Pr.: -gi-an] – Belgia (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

belgián (referitor la Belgia) (-gi-an) adj. m., s. m., pl. belgiéni (-gi-eni); adj. f., s. f. belgiánă, pl. belgiéne

belgienelor
BELGIÁN, -Ă, belgieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Belgiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Belgiei sau belgienilor (1), privitor la Belgia sau la belgieni. [Pr.: -gi-an] – Belgia (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

belgián (referitor la Belgia) (-gi-an) adj. m., s. m., pl. belgiéni (-gi-eni); adj. f., s. f. belgiánă, pl. belgiéne

belgieni
BELGIÁN, -Ă, belgieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Belgiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Belgiei sau belgienilor (1), privitor la Belgia sau la belgieni. [Pr.: -gi-an] – Belgia (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

belgián (referitor la Belgia) (-gi-an) adj. m., s. m., pl. belgiéni (-gi-eni); adj. f., s. f. belgiánă, pl. belgiéne

belgieni
BELGIÁN, -Ă, belgieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Belgiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Belgiei sau belgienilor (1), privitor la Belgia sau la belgieni. [Pr.: -gi-an] – Belgia (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

belgián (referitor la Belgia) (-gi-an) adj. m., s. m., pl. belgiéni (-gi-eni); adj. f., s. f. belgiánă, pl. belgiéne

belgienii
BELGIÁN, -Ă, belgieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Belgiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Belgiei sau belgienilor (1), privitor la Belgia sau la belgieni. [Pr.: -gi-an] – Belgia (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

belgián (referitor la Belgia) (-gi-an) adj. m., s. m., pl. belgiéni (-gi-eni); adj. f., s. f. belgiánă, pl. belgiéne

belgienii
BELGIÁN, -Ă, belgieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Belgiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Belgiei sau belgienilor (1), privitor la Belgia sau la belgieni. [Pr.: -gi-an] – Belgia (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

belgián (referitor la Belgia) (-gi-an) adj. m., s. m., pl. belgiéni (-gi-eni); adj. f., s. f. belgiánă, pl. belgiéne

belgienilor
BELGIÁN, -Ă, belgieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Belgiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Belgiei sau belgienilor (1), privitor la Belgia sau la belgieni. [Pr.: -gi-an] – Belgia (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

belgián (referitor la Belgia) (-gi-an) adj. m., s. m., pl. belgiéni (-gi-eni); adj. f., s. f. belgiánă, pl. belgiéne

belgienilor
BELGIÁN, -Ă, belgieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Belgiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Belgiei sau belgienilor (1), privitor la Belgia sau la belgieni. [Pr.: -gi-an] – Belgia (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

belgián (referitor la Belgia) (-gi-an) adj. m., s. m., pl. belgiéni (-gi-eni); adj. f., s. f. belgiánă, pl. belgiéne

belgii
BELGI s. m. pl. Uniune de triburi celtice populând, în Antichitate, teritoriul dintre Sena și Rin, supuse de romani în sec. I î. H. – Din fr. Belges.

DOOM

belgi (populație antică) s. m. pl.

belgilor
BELGI s. m. pl. Uniune de triburi celtice populând, în Antichitate, teritoriul dintre Sena și Rin, supuse de romani în sec. I î. H. – Din fr. Belges.

DOOM

belgi (populație antică) s. m. pl.

belgrădean
BELGRĂDEÁN, -Ă, belgrădeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din Belgrad. 2. Adj. Care aparține orașului Belgrad sau belgrădenilor (1), referitor la Belgrad ori la belgrădeni. – Belgrad (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

belgrădeán adj. m., s. m., pl. belgrădéni; adj. f. belgrădeánă, pl. belgrădéne

belgrădean
BELGRĂDEÁN, -Ă, belgrădeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din Belgrad. 2. Adj. Care aparține orașului Belgrad sau belgrădenilor (1), referitor la Belgrad ori la belgrădeni. – Belgrad (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

belgrădeán adj. m., s. m., pl. belgrădéni; adj. f. belgrădeánă, pl. belgrădéne

belgrădeana
BELGRĂDEÁN, -Ă, belgrădeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din Belgrad. 2. Adj. Care aparține orașului Belgrad sau belgrădenilor (1), referitor la Belgrad ori la belgrădeni. – Belgrad (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

belgrădeán adj. m., s. m., pl. belgrădéni; adj. f. belgrădeánă, pl. belgrădéne

belgrădeanca
BELGRĂDEÁNCĂ, belgrădence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din Belgrad. – Belgrădean + suf. -că.

DOOM

belgrădeáncă s. f., g.-d. art. belgrădéncei; pl. belgrădénce

belgrădeanco
BELGRĂDEÁNCĂ, belgrădence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din Belgrad. – Belgrădean + suf. -că.

DOOM

belgrădeáncă s. f., g.-d. art. belgrădéncei; pl. belgrădénce

belgrădeanul
BELGRĂDEÁN, -Ă, belgrădeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din Belgrad. 2. Adj. Care aparține orașului Belgrad sau belgrădenilor (1), referitor la Belgrad ori la belgrădeni. – Belgrad (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

belgrădeán adj. m., s. m., pl. belgrădéni; adj. f. belgrădeánă, pl. belgrădéne

belgrădeanului
BELGRĂDEÁN, -Ă, belgrădeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din Belgrad. 2. Adj. Care aparține orașului Belgrad sau belgrădenilor (1), referitor la Belgrad ori la belgrădeni. – Belgrad (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

belgrădeán adj. m., s. m., pl. belgrădéni; adj. f. belgrădeánă, pl. belgrădéne

belgrădence
BELGRĂDEÁNCĂ, belgrădence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din Belgrad. – Belgrădean + suf. -că.

DOOM

belgrădeáncă s. f., g.-d. art. belgrădéncei; pl. belgrădénce

belgrădencei
BELGRĂDEÁNCĂ, belgrădence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din Belgrad. – Belgrădean + suf. -că.

DOOM

belgrădeáncă s. f., g.-d. art. belgrădéncei; pl. belgrădénce

belgrădencele
BELGRĂDEÁNCĂ, belgrădence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din Belgrad. – Belgrădean + suf. -că.

DOOM

belgrădeáncă s. f., g.-d. art. belgrădéncei; pl. belgrădénce

belgrădencelor
BELGRĂDEÁNCĂ, belgrădence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din Belgrad. – Belgrădean + suf. -că.

DOOM

belgrădeáncă s. f., g.-d. art. belgrădéncei; pl. belgrădénce

belgrădene
BELGRĂDEÁN, -Ă, belgrădeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din Belgrad. 2. Adj. Care aparține orașului Belgrad sau belgrădenilor (1), referitor la Belgrad ori la belgrădeni. – Belgrad (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

belgrădeán adj. m., s. m., pl. belgrădéni; adj. f. belgrădeánă, pl. belgrădéne

belgrădenei
BELGRĂDEÁN, -Ă, belgrădeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din Belgrad. 2. Adj. Care aparține orașului Belgrad sau belgrădenilor (1), referitor la Belgrad ori la belgrădeni. – Belgrad (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

belgrădeán adj. m., s. m., pl. belgrădéni; adj. f. belgrădeánă, pl. belgrădéne

belgrădenele
BELGRĂDEÁN, -Ă, belgrădeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din Belgrad. 2. Adj. Care aparține orașului Belgrad sau belgrădenilor (1), referitor la Belgrad ori la belgrădeni. – Belgrad (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

belgrădeán adj. m., s. m., pl. belgrădéni; adj. f. belgrădeánă, pl. belgrădéne

belgrădenelor
BELGRĂDEÁN, -Ă, belgrădeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din Belgrad. 2. Adj. Care aparține orașului Belgrad sau belgrădenilor (1), referitor la Belgrad ori la belgrădeni. – Belgrad (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

belgrădeán adj. m., s. m., pl. belgrădéni; adj. f. belgrădeánă, pl. belgrădéne

belgrădeni
BELGRĂDEÁN, -Ă, belgrădeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din Belgrad. 2. Adj. Care aparține orașului Belgrad sau belgrădenilor (1), referitor la Belgrad ori la belgrădeni. – Belgrad (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

belgrădeán adj. m., s. m., pl. belgrădéni; adj. f. belgrădeánă, pl. belgrădéne

belgrădenii
BELGRĂDEÁN, -Ă, belgrădeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din Belgrad. 2. Adj. Care aparține orașului Belgrad sau belgrădenilor (1), referitor la Belgrad ori la belgrădeni. – Belgrad (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

belgrădeán adj. m., s. m., pl. belgrădéni; adj. f. belgrădeánă, pl. belgrădéne

belgrădenilor
BELGRĂDEÁN, -Ă, belgrădeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din Belgrad. 2. Adj. Care aparține orașului Belgrad sau belgrădenilor (1), referitor la Belgrad ori la belgrădeni. – Belgrad (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

belgrădeán adj. m., s. m., pl. belgrădéni; adj. f. belgrădeánă, pl. belgrădéne

belhița
BÉLHIȚĂ, belhițe, s. f. Animal mic, din ordinul rozătoarelor, cu coadă lungă acoperită cu păr des (Myoxus glis).

belhițe
BÉLHIȚĂ, belhițe, s. f. Animal mic, din ordinul rozătoarelor, cu coadă lungă acoperită cu păr des (Myoxus glis).

belhiței
BÉLHIȚĂ, belhițe, s. f. Animal mic, din ordinul rozătoarelor, cu coadă lungă acoperită cu păr des (Myoxus glis).

belhițele
BÉLHIȚĂ, belhițe, s. f. Animal mic, din ordinul rozătoarelor, cu coadă lungă acoperită cu păr des (Myoxus glis).

belhițelor
BÉLHIȚĂ, belhițe, s. f. Animal mic, din ordinul rozătoarelor, cu coadă lungă acoperită cu păr des (Myoxus glis).

belhiță
BÉLHIȚĂ, belhițe, s. f. Animal mic, din ordinul rozătoarelor, cu coadă lungă acoperită cu păr des (Myoxus glis).

DOOM

belhíță/bélhiță (rar) s. f., g.-d. art. belhíței/bélhiței, pl. belhíțe/bélhițe

beli
BEL, beli, s. m. Unitate de măsură pentru intensitatea sunetelor. – Din fr. bel.

DOOM

bel s. m., pl. beli; simb. B

beli
BELÍ, belesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A jupui. 2. Tranz. și refl. A (se) juli. 3. Tranz. (În expr.) A (-și) beli ochii = a deschide ochii mari; a privi cu mirare, prostește. ◊ Refl. Ce te belești așa la mine? – Din sl. bĕliti.

DOOM

belí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. belésc, imperf. 3 sg. beleá; conj. prez. 3 să beleáscă

belibarez
a beli belengherul / belibarezul (expr. (pop. vulg.) v. a o beli.

belic
bélic (bélică), adj. – Războinic, amenințător. It. bellico (sec. XIX). Der. sînt împrumuturi neol.: antebelic, adj.; postbelic, adj.; belicos, adj.

belicism
BELICÍSM s.n. Doctrină a adepților războiului. ♦ Tendință războinică. [< fr. bellicisme, cf. lat. bellicus – belicos].

belicismul
BELICÍSM s.n. Doctrină a adepților războiului. ♦ Tendință războinică. [< fr. bellicisme, cf. lat. bellicus – belicos].

belicismului
BELICÍSM s.n. Doctrină a adepților războiului. ♦ Tendință războinică. [< fr. bellicisme, cf. lat. bellicus – belicos].

belicist
BELICÍST, -Ă, beliciști, -ste, adj. (Rar) De război, războinic. – Din fr. belliciste.

DOOM

belicíst (rar) adj. m., pl. belicíști; f. belicístă, pl. belicíste

belicista
BELICÍST, -Ă, beliciști, -ste, adj. (Rar) De război, războinic. – Din fr. belliciste.

DOOM

belicíst (rar) adj. m., pl. belicíști; f. belicístă, pl. belicíste

beliciste
BELICÍST, -Ă, beliciști, -ste, adj. (Rar) De război, războinic. – Din fr. belliciste.

DOOM

belicíst (rar) adj. m., pl. belicíști; f. belicístă, pl. belicíste

belicistei
BELICÍST, -Ă, beliciști, -ste, adj. (Rar) De război, războinic. – Din fr. belliciste.

DOOM

belicíst (rar) adj. m., pl. belicíști; f. belicístă, pl. belicíste

belicistele
BELICÍST, -Ă, beliciști, -ste, adj. (Rar) De război, războinic. – Din fr. belliciste.

DOOM

belicíst (rar) adj. m., pl. belicíști; f. belicístă, pl. belicíste

belicistelor
BELICÍST, -Ă, beliciști, -ste, adj. (Rar) De război, războinic. – Din fr. belliciste.

DOOM

belicíst (rar) adj. m., pl. belicíști; f. belicístă, pl. belicíste

belicistul
BELICÍST, -Ă, beliciști, -ste, adj. (Rar) De război, războinic. – Din fr. belliciste.

DOOM

belicíst (rar) adj. m., pl. belicíști; f. belicístă, pl. belicíste

belicistului
BELICÍST, -Ă, beliciști, -ste, adj. (Rar) De război, războinic. – Din fr. belliciste.

DOOM

belicíst (rar) adj. m., pl. belicíști; f. belicístă, pl. belicíste

beliciști
BELICÍST, -Ă, beliciști, -ste, adj. (Rar) De război, războinic. – Din fr. belliciste.

DOOM

belicíst (rar) adj. m., pl. belicíști; f. belicístă, pl. belicíste

beliciștii
BELICÍST, -Ă, beliciști, -ste, adj. (Rar) De război, războinic. – Din fr. belliciste.

DOOM

belicíst (rar) adj. m., pl. belicíști; f. belicístă, pl. belicíste

beliciștilor
BELICÍST, -Ă, beliciști, -ste, adj. (Rar) De război, războinic. – Din fr. belliciste.

DOOM

belicíst (rar) adj. m., pl. belicíști; f. belicístă, pl. belicíste

belicoasa
BELICÓS, -OÁSĂ, belicoși, -oase, adj. Care are o atitudine războinică, bătăioasă, agresivă; amenințător. – Din lat. bellicosus.

DOOM

belicós adj. m., pl. belicóși; f. belicoásă, pl. belicoáse

belicoase
BELICÓS, -OÁSĂ, belicoși, -oase, adj. Care are o atitudine războinică, bătăioasă, agresivă; amenințător. – Din lat. bellicosus.

DOOM

belicós adj. m., pl. belicóși; f. belicoásă, pl. belicoáse

belicoasei
BELICÓS, -OÁSĂ, belicoși, -oase, adj. Care are o atitudine războinică, bătăioasă, agresivă; amenințător. – Din lat. bellicosus.

DOOM

belicós adj. m., pl. belicóși; f. belicoásă, pl. belicoáse

belicoasele
BELICÓS, -OÁSĂ, belicoși, -oase, adj. Care are o atitudine războinică, bătăioasă, agresivă; amenințător. – Din lat. bellicosus.

DOOM

belicós adj. m., pl. belicóși; f. belicoásă, pl. belicoáse

belicoaselor
BELICÓS, -OÁSĂ, belicoși, -oase, adj. Care are o atitudine războinică, bătăioasă, agresivă; amenințător. – Din lat. bellicosus.

DOOM

belicós adj. m., pl. belicóși; f. belicoásă, pl. belicoáse

belicos
BELICÓS, -OÁSĂ, belicoși, -oase, adj. Care are o atitudine războinică, bătăioasă, agresivă; amenințător. – Din lat. bellicosus.

DOOM

belicós adj. m., pl. belicóși; f. belicoásă, pl. belicoáse

belicosul
BELICÓS, -OÁSĂ, belicoși, -oase, adj. Care are o atitudine războinică, bătăioasă, agresivă; amenințător. – Din lat. bellicosus.

DOOM

belicós adj. m., pl. belicóși; f. belicoásă, pl. belicoáse

belicosului
BELICÓS, -OÁSĂ, belicoși, -oase, adj. Care are o atitudine războinică, bătăioasă, agresivă; amenințător. – Din lat. bellicosus.

DOOM

belicós adj. m., pl. belicóși; f. belicoásă, pl. belicoáse

belicoși
BELICÓS, -OÁSĂ, belicoși, -oase, adj. Care are o atitudine războinică, bătăioasă, agresivă; amenințător. – Din lat. bellicosus.

DOOM

belicós adj. m., pl. belicóși; f. belicoásă, pl. belicoáse

belicoșii
BELICÓS, -OÁSĂ, belicoși, -oase, adj. Care are o atitudine războinică, bătăioasă, agresivă; amenințător. – Din lat. bellicosus.

DOOM

belicós adj. m., pl. belicóși; f. belicoásă, pl. belicoáse

belicoșilor
BELICÓS, -OÁSĂ, belicoși, -oase, adj. Care are o atitudine războinică, bătăioasă, agresivă; amenințător. – Din lat. bellicosus.

DOOM

belicós adj. m., pl. belicóși; f. belicoásă, pl. belicoáse

beliera
BELIÉRĂ s.f. Verigă de care se atârnă sabia. [Pron. -li-e-, pl. -re. / < fr. bélière].

beliere
BELIÉRĂ s.f. Verigă de care se atârnă sabia. [Pron. -li-e-, pl. -re. / < fr. bélière].

belierei
BELIÉRĂ s.f. Verigă de care se atârnă sabia. [Pron. -li-e-, pl. -re. / < fr. bélière].

belierele
BELIÉRĂ s.f. Verigă de care se atârnă sabia. [Pron. -li-e-, pl. -re. / < fr. bélière].

belierelor
BELIÉRĂ s.f. Verigă de care se atârnă sabia. [Pron. -li-e-, pl. -re. / < fr. bélière].

beligerant
BELIGERÁNT, -Ă, beligeranți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care se află în stare de război. Armate beligerante. – Din fr. belligérant, lat. belligerans, -ntis.

DOOM

beligeránt adj. m., pl. beligeránți; f. beligerántă, pl. beligeránte

beligeranta
BELIGERÁNT, -Ă, beligeranți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care se află în stare de război. Armate beligerante. – Din fr. belligérant, lat. belligerans, -ntis.

DOOM

beligeránt adj. m., pl. beligeránți; f. beligerántă, pl. beligeránte

beligerante
BELIGERÁNT, -Ă, beligeranți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care se află în stare de război. Armate beligerante. – Din fr. belligérant, lat. belligerans, -ntis.

DOOM

beligeránt adj. m., pl. beligeránți; f. beligerántă, pl. beligeránte

beligerantei
BELIGERÁNT, -Ă, beligeranți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care se află în stare de război. Armate beligerante. – Din fr. belligérant, lat. belligerans, -ntis.

DOOM

beligeránt adj. m., pl. beligeránți; f. beligerántă, pl. beligeránte

beligerantele
BELIGERÁNT, -Ă, beligeranți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care se află în stare de război. Armate beligerante. – Din fr. belligérant, lat. belligerans, -ntis.

DOOM

beligeránt adj. m., pl. beligeránți; f. beligerántă, pl. beligeránte

beligerantelor
BELIGERÁNT, -Ă, beligeranți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care se află în stare de război. Armate beligerante. – Din fr. belligérant, lat. belligerans, -ntis.

DOOM

beligeránt adj. m., pl. beligeránți; f. beligerántă, pl. beligeránte

beligerantul
BELIGERÁNT, -Ă, beligeranți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care se află în stare de război. Armate beligerante. – Din fr. belligérant, lat. belligerans, -ntis.

DOOM

beligeránt adj. m., pl. beligeránți; f. beligerántă, pl. beligeránte

beligerantului
BELIGERÁNT, -Ă, beligeranți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care se află în stare de război. Armate beligerante. – Din fr. belligérant, lat. belligerans, -ntis.

DOOM

beligeránt adj. m., pl. beligeránți; f. beligerántă, pl. beligeránte

beligeranța
BELIGERÁNȚĂ s. f. Situația în care se află un beligerant; stare de război. – Din fr. belligérance.

DOOM

beligeránță s. f., g.-d. art. beligeránței

beligeranțe
BELIGERÁNȚĂ s. f. Situația în care se află un beligerant; stare de război. – Din fr. belligérance.

DOOM

beligeránță s. f., g.-d. art. beligeránței

beligeranței
BELIGERÁNȚĂ s. f. Situația în care se află un beligerant; stare de război. – Din fr. belligérance.

DOOM

beligeránță s. f., g.-d. art. beligeránței

beligeranți
BELIGERÁNT, -Ă, beligeranți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care se află în stare de război. Armate beligerante. – Din fr. belligérant, lat. belligerans, -ntis.

DOOM

beligeránt adj. m., pl. beligeránți; f. beligerántă, pl. beligeránte

beligeranții
BELIGERÁNT, -Ă, beligeranți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care se află în stare de război. Armate beligerante. – Din fr. belligérant, lat. belligerans, -ntis.

DOOM

beligeránt adj. m., pl. beligeránți; f. beligerántă, pl. beligeránte

beligeranților
BELIGERÁNT, -Ă, beligeranți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care se află în stare de război. Armate beligerante. – Din fr. belligérant, lat. belligerans, -ntis.

DOOM

beligeránt adj. m., pl. beligeránți; f. beligerántă, pl. beligeránte

belii
BEL, beli, s. m. Unitate de măsură pentru intensitatea sunetelor. – Din fr. bel.

DOOM

bel s. m., pl. beli; simb. B

belii
BELÍ, belesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A jupui. 2. Tranz. și refl. A (se) juli. 3. Tranz. (În expr.) A (-și) beli ochii = a deschide ochii mari; a privi cu mirare, prostește. ◊ Refl. Ce te belești așa la mine? – Din sl. bĕliti.

DOOM

belí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. belésc, imperf. 3 sg. beleá; conj. prez. 3 să beleáscă

belilor
BEL, beli, s. m. Unitate de măsură pentru intensitatea sunetelor. – Din fr. bel.

DOOM

bel s. m., pl. beli; simb. B

belim
BELÍ, belesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A jupui. 2. Tranz. și refl. A (se) juli. 3. Tranz. (În expr.) A (-și) beli ochii = a deschide ochii mari; a privi cu mirare, prostește. ◊ Refl. Ce te belești așa la mine? – Din sl. bĕliti.

DOOM

belí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. belésc, imperf. 3 sg. beleá; conj. prez. 3 să beleáscă

belind
BELÍ, belesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A jupui. 2. Tranz. și refl. A (se) juli. 3. Tranz. (În expr.) A (-și) beli ochii = a deschide ochii mari; a privi cu mirare, prostește. ◊ Refl. Ce te belești așa la mine? – Din sl. bĕliti.

DOOM

belí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. belésc, imperf. 3 sg. beleá; conj. prez. 3 să beleáscă

belinograf
BELINOGRÁF, belinografe, s. n. Aparat de transmis imaginile la distanță pe cale electromagnetică. – Din fr. bélinographe.

DOOM

belinográf (-no-graf) s. n., pl. belinográfe

belinografe
BELINOGRÁF, belinografe, s. n. Aparat de transmis imaginile la distanță pe cale electromagnetică. – Din fr. bélinographe.

DOOM

belinográf (-no-graf) s. n., pl. belinográfe

belinografele
BELINOGRÁF, belinografe, s. n. Aparat de transmis imaginile la distanță pe cale electromagnetică. – Din fr. bélinographe.

DOOM

belinográf (-no-graf) s. n., pl. belinográfe

belinografelor
BELINOGRÁF, belinografe, s. n. Aparat de transmis imaginile la distanță pe cale electromagnetică. – Din fr. bélinographe.

DOOM

belinográf (-no-graf) s. n., pl. belinográfe

belinografia
BELINOGRAFÍE s.f. Procedeu care permite transmiterea la distanță a imaginilor fotografice, folosind firul telefonic sau undele radiofonice. [< fr. bélinographie, cf. Belin – inginer și fizician francez].

belinografie
BELINOGRAFÍE s.f. Procedeu care permite transmiterea la distanță a imaginilor fotografice, folosind firul telefonic sau undele radiofonice. [< fr. bélinographie, cf. Belin – inginer și fizician francez].

belinografiei
BELINOGRAFÍE s.f. Procedeu care permite transmiterea la distanță a imaginilor fotografice, folosind firul telefonic sau undele radiofonice. [< fr. bélinographie, cf. Belin – inginer și fizician francez].

belinografii
BELINOGRAFÍE s.f. Procedeu care permite transmiterea la distanță a imaginilor fotografice, folosind firul telefonic sau undele radiofonice. [< fr. bélinographie, cf. Belin – inginer și fizician francez].

belinografiile
BELINOGRAFÍE s.f. Procedeu care permite transmiterea la distanță a imaginilor fotografice, folosind firul telefonic sau undele radiofonice. [< fr. bélinographie, cf. Belin – inginer și fizician francez].

belinografiilor
BELINOGRAFÍE s.f. Procedeu care permite transmiterea la distanță a imaginilor fotografice, folosind firul telefonic sau undele radiofonice. [< fr. bélinographie, cf. Belin – inginer și fizician francez].

belinograful
BELINOGRÁF, belinografe, s. n. Aparat de transmis imaginile la distanță pe cale electromagnetică. – Din fr. bélinographe.

DOOM

belinográf (-no-graf) s. n., pl. belinográfe

belinografului
BELINOGRÁF, belinografe, s. n. Aparat de transmis imaginile la distanță pe cale electromagnetică. – Din fr. bélinographe.

DOOM

belinográf (-no-graf) s. n., pl. belinográfe

belinograma
BELINOGRÁMĂ, belinograme, s. f. Imagine transmisă prin belinograf. – Din fr. bélinogramme.

DOOM

belinográmă (-no-gra-) s. f., g.-d. art. belinográmei; pl. belinográme

belinograme
BELINOGRÁMĂ, belinograme, s. f. Imagine transmisă prin belinograf. – Din fr. bélinogramme.

DOOM

belinográmă (-no-gra-) s. f., g.-d. art. belinográmei; pl. belinográme

belinogramei
BELINOGRÁMĂ, belinograme, s. f. Imagine transmisă prin belinograf. – Din fr. bélinogramme.

DOOM

belinográmă (-no-gra-) s. f., g.-d. art. belinográmei; pl. belinográme

belinogramele
BELINOGRÁMĂ, belinograme, s. f. Imagine transmisă prin belinograf. – Din fr. bélinogramme.

DOOM

belinográmă (-no-gra-) s. f., g.-d. art. belinográmei; pl. belinográme

belinogramelor
BELINOGRÁMĂ, belinograme, s. f. Imagine transmisă prin belinograf. – Din fr. bélinogramme.

DOOM

belinográmă (-no-gra-) s. f., g.-d. art. belinográmei; pl. belinográme

belire
BELÍ, belesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A jupui. 2. Tranz. și refl. A (se) juli. 3. Tranz. (În expr.) A (-și) beli ochii = a deschide ochii mari; a privi cu mirare, prostește. ◊ Refl. Ce te belești așa la mine? – Din sl. bĕliti.

DOOM

belí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. belésc, imperf. 3 sg. beleá; conj. prez. 3 să beleáscă

beliră
BELÍ, belesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A jupui. 2. Tranz. și refl. A (se) juli. 3. Tranz. (În expr.) A (-și) beli ochii = a deschide ochii mari; a privi cu mirare, prostește. ◊ Refl. Ce te belești așa la mine? – Din sl. bĕliti.

DOOM

belí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. belésc, imperf. 3 sg. beleá; conj. prez. 3 să beleáscă

belirăm
BELÍ, belesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A jupui. 2. Tranz. și refl. A (se) juli. 3. Tranz. (În expr.) A (-și) beli ochii = a deschide ochii mari; a privi cu mirare, prostește. ◊ Refl. Ce te belești așa la mine? – Din sl. bĕliti.

DOOM

belí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. belésc, imperf. 3 sg. beleá; conj. prez. 3 să beleáscă

belirăți
BELÍ, belesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A jupui. 2. Tranz. și refl. A (se) juli. 3. Tranz. (În expr.) A (-și) beli ochii = a deschide ochii mari; a privi cu mirare, prostește. ◊ Refl. Ce te belești așa la mine? – Din sl. bĕliti.

DOOM

belí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. belésc, imperf. 3 sg. beleá; conj. prez. 3 să beleáscă

belise
BELÍ, belesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A jupui. 2. Tranz. și refl. A (se) juli. 3. Tranz. (În expr.) A (-și) beli ochii = a deschide ochii mari; a privi cu mirare, prostește. ◊ Refl. Ce te belești așa la mine? – Din sl. bĕliti.

DOOM

belí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. belésc, imperf. 3 sg. beleá; conj. prez. 3 să beleáscă

belisem
BELÍ, belesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A jupui. 2. Tranz. și refl. A (se) juli. 3. Tranz. (În expr.) A (-și) beli ochii = a deschide ochii mari; a privi cu mirare, prostește. ◊ Refl. Ce te belești așa la mine? – Din sl. bĕliti.

DOOM

belí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. belésc, imperf. 3 sg. beleá; conj. prez. 3 să beleáscă

beliseră
BELÍ, belesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A jupui. 2. Tranz. și refl. A (se) juli. 3. Tranz. (În expr.) A (-și) beli ochii = a deschide ochii mari; a privi cu mirare, prostește. ◊ Refl. Ce te belești așa la mine? – Din sl. bĕliti.

DOOM

belí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. belésc, imperf. 3 sg. beleá; conj. prez. 3 să beleáscă

beliserăm
BELÍ, belesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A jupui. 2. Tranz. și refl. A (se) juli. 3. Tranz. (În expr.) A (-și) beli ochii = a deschide ochii mari; a privi cu mirare, prostește. ◊ Refl. Ce te belești așa la mine? – Din sl. bĕliti.

DOOM

belí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. belésc, imperf. 3 sg. beleá; conj. prez. 3 să beleáscă

beliserăți
BELÍ, belesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A jupui. 2. Tranz. și refl. A (se) juli. 3. Tranz. (În expr.) A (-și) beli ochii = a deschide ochii mari; a privi cu mirare, prostește. ◊ Refl. Ce te belești așa la mine? – Din sl. bĕliti.

DOOM

belí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. belésc, imperf. 3 sg. beleá; conj. prez. 3 să beleáscă

beliseși
BELÍ, belesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A jupui. 2. Tranz. și refl. A (se) juli. 3. Tranz. (În expr.) A (-și) beli ochii = a deschide ochii mari; a privi cu mirare, prostește. ◊ Refl. Ce te belești așa la mine? – Din sl. bĕliti.

DOOM

belí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. belésc, imperf. 3 sg. beleá; conj. prez. 3 să beleáscă

beliseți
BELÍ, belesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A jupui. 2. Tranz. și refl. A (se) juli. 3. Tranz. (În expr.) A (-și) beli ochii = a deschide ochii mari; a privi cu mirare, prostește. ◊ Refl. Ce te belești așa la mine? – Din sl. bĕliti.

DOOM

belí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. belésc, imperf. 3 sg. beleá; conj. prez. 3 să beleáscă

belit
BELÍ, belesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A jupui. 2. Tranz. și refl. A (se) juli. 3. Tranz. (În expr.) A (-și) beli ochii = a deschide ochii mari; a privi cu mirare, prostește. ◊ Refl. Ce te belești așa la mine? – Din sl. bĕliti.

DOOM

belí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. belésc, imperf. 3 sg. beleá; conj. prez. 3 să beleáscă

belit
BELÍT, -Ă, beliți, -te, adj. (Pop.) Jupuit²; fig. Jigărit, prăpădit. ♦ (Despre ochi) Bulbucat, exoftalmic. – V. beli.

belita
BELÍT, -Ă, beliți, -te, adj. (Pop.) Jupuit²; fig. Jigărit, prăpădit. ♦ (Despre ochi) Bulbucat, exoftalmic. – V. beli.

belita
BELÍTĂ s. f. Exploziv de siguranță folosit în minele de cărbuni. – Din fr. bellite.

DOOM

belítă (exploziv) s. f., g.-d. art. belítei

belite
BELÍT, -Ă, beliți, -te, adj. (Pop.) Jupuit²; fig. Jigărit, prăpădit. ♦ (Despre ochi) Bulbucat, exoftalmic. – V. beli.

belite
BELÍTĂ s. f. Exploziv de siguranță folosit în minele de cărbuni. – Din fr. bellite.

DOOM

belítă (exploziv) s. f., g.-d. art. belítei

belitei
BELÍT, -Ă, beliți, -te, adj. (Pop.) Jupuit²; fig. Jigărit, prăpădit. ♦ (Despre ochi) Bulbucat, exoftalmic. – V. beli.

belitei
BELÍTĂ s. f. Exploziv de siguranță folosit în minele de cărbuni. – Din fr. bellite.

DOOM

belítă (exploziv) s. f., g.-d. art. belítei

belitele
BELÍT, -Ă, beliți, -te, adj. (Pop.) Jupuit²; fig. Jigărit, prăpădit. ♦ (Despre ochi) Bulbucat, exoftalmic. – V. beli.

belitelor
BELÍT, -Ă, beliți, -te, adj. (Pop.) Jupuit²; fig. Jigărit, prăpădit. ♦ (Despre ochi) Bulbucat, exoftalmic. – V. beli.

belitoare
BELITOÁRE, belitori, s. f. (Reg.) Abator. – Din beli + suf. -toare.

belitul
BELÍT, -Ă, beliți, -te, adj. (Pop.) Jupuit²; fig. Jigărit, prăpădit. ♦ (Despre ochi) Bulbucat, exoftalmic. – V. beli.

belitului
BELÍT, -Ă, beliți, -te, adj. (Pop.) Jupuit²; fig. Jigărit, prăpădit. ♦ (Despre ochi) Bulbucat, exoftalmic. – V. beli.

belitură
belitură, belituri s. f. 1. copil obraznic. 2. lucru de calitate inferioară.

belivarez
belivarez, belivarezi s. m. penis.

beliș
BELÍȘ, belișuri, s. n. (Reg.) Țesătură pentru căptușeli.

beliși
BELÍ, belesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A jupui. 2. Tranz. și refl. A (se) juli. 3. Tranz. (În expr.) A (-și) beli ochii = a deschide ochii mari; a privi cu mirare, prostește. ◊ Refl. Ce te belești așa la mine? – Din sl. bĕliti.

DOOM

belí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. belésc, imperf. 3 sg. beleá; conj. prez. 3 să beleáscă

beliți
BELÍ, belesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A jupui. 2. Tranz. și refl. A (se) juli. 3. Tranz. (În expr.) A (-și) beli ochii = a deschide ochii mari; a privi cu mirare, prostește. ◊ Refl. Ce te belești așa la mine? – Din sl. bĕliti.

DOOM

belí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. belésc, imperf. 3 sg. beleá; conj. prez. 3 să beleáscă

beliți
BELÍT, -Ă, beliți, -te, adj. (Pop.) Jupuit²; fig. Jigărit, prăpădit. ♦ (Despre ochi) Bulbucat, exoftalmic. – V. beli.

beliții
BELÍT, -Ă, beliți, -te, adj. (Pop.) Jupuit²; fig. Jigărit, prăpădit. ♦ (Despre ochi) Bulbucat, exoftalmic. – V. beli.

beliților
BELÍT, -Ă, beliți, -te, adj. (Pop.) Jupuit²; fig. Jigărit, prăpădit. ♦ (Despre ochi) Bulbucat, exoftalmic. – V. beli.

belladona
MĂTRĂGÚNĂ, mătrăgune, s. f. Plantă erbacee otrăvitoare din familia solanaceelor, cu flori brune-violete care conțin atropină și cu fructe negre, lucitoare, întrebuințată în medicină pentru proprietățile ei antiseptice și cardiace; beladonă, doamna-codrului, doamnă-mare (Atropa belladonna). ◊ Expr. Parcă i-a dat cineva (sau a mâncat) mătrăgună = parcă e nebun. – Cf. alb. matërgonë.

bellerophon
Bellerophon(tes), fiul lui Glaucus, regele Corinthului, și al Eurymedei. Săvîrșind din greșeală o crimă, Bellerophon e nevoit să-și părăsească patria și să se refugieze la curtea lui Proetus, regele Tiryntului. Acolo însă Antea, soția lui Proetus, se îndrăgostește de el. Cu toate că Bellerophon îi respinge dragostea, el trezește gelozia lui Proetus care-l îndepărtează, trimițîndu-l la curtea socrului său, Iobates, spre a fi ucis. Ca să-l piardă, Iobates îi dă o serie de însărcinări: să se lupte cu himera (v. și Chimaera), pe care Bellerophon izbutește s-o omoare, călărind pe calul său înaripat Pegasus (v. și Pegasus), să se războiască cu amazoanele, pe care le învinge etc. Plin de admirație față de vitejia lui Bellerophon, Iobates sfîrșește prin a-i cruța zilele și a-i da pe fiica sa de soție, împreună cu o parte din regat. Scăpat de răzbunarea muritorilor, Bellerophon e urmărit totuși de mînia zeilor. El se duce în pustiu unde, după o viață retrasă, moare în cele din urmă departe de oameni. Într-o altă variantă, mînat de o trufie oarbă, el ar fi încercat să ajungă pe calul său înaripat, pînă la lăcașul zeilor. A fost însă prăvălit de Zeus înapoi pe pămînt, unde și-a curmat singur viața.

bellerophontes
Bellerophon(tes), fiul lui Glaucus, regele Corinthului, și al Eurymedei. Săvîrșind din greșeală o crimă, Bellerophon e nevoit să-și părăsească patria și să se refugieze la curtea lui Proetus, regele Tiryntului. Acolo însă Antea, soția lui Proetus, se îndrăgostește de el. Cu toate că Bellerophon îi respinge dragostea, el trezește gelozia lui Proetus care-l îndepărtează, trimițîndu-l la curtea socrului său, Iobates, spre a fi ucis. Ca să-l piardă, Iobates îi dă o serie de însărcinări: să se lupte cu himera (v. și Chimaera), pe care Bellerophon izbutește s-o omoare, călărind pe calul său înaripat Pegasus (v. și Pegasus), să se războiască cu amazoanele, pe care le învinge etc. Plin de admirație față de vitejia lui Bellerophon, Iobates sfîrșește prin a-i cruța zilele și a-i da pe fiica sa de soție, împreună cu o parte din regat. Scăpat de răzbunarea muritorilor, Bellerophon e urmărit totuși de mînia zeilor. El se duce în pustiu unde, după o viață retrasă, moare în cele din urmă departe de oameni. Într-o altă variantă, mînat de o trufie oarbă, el ar fi încercat să ajungă pe calul său înaripat, pînă la lăcașul zeilor. A fost însă prăvălit de Zeus înapoi pe pămînt, unde și-a curmat singur viața.

bellis
BĂNÚȚ, bănuți, s. m. 1. Diminutiv al lui ban¹; monedă de valoare sau de dimensiune mică. ♦ (La pl.) Bani mulți. 2. Germenul oului (fecundat). 3. Plantă erbacee cu flori mici și rotunde, frumos colorate, dispuse în capitule; părăluță, bănuțel (Bellis perennis). – Ban¹ + suf. -uț.

bellona
Bellona, la romani, zeița războiului, identificată cu Enyo din mitologia greacă (v. și Enyo). Se credea că e soția (sau sora) lui Mars și era reprezentată ținînd în mînă o spadă, o lance sau o torță aprinsă.

belonofobia
BELONOFOBÍE s.f. Teamă patologică de înțepăturile cu acul. [< fr. bélonéphobie, cf. gr. belone – ac, phobos – teamă].

belonofobie
BELONOFOBÍE s.f. Teamă patologică de înțepăturile cu acul. [< fr. bélonéphobie, cf. gr. belone – ac, phobos – teamă].

belonofobiei
BELONOFOBÍE s.f. Teamă patologică de înțepăturile cu acul. [< fr. bélonéphobie, cf. gr. belone – ac, phobos – teamă].

belonofobii
BELONOFOBÍE s.f. Teamă patologică de înțepăturile cu acul. [< fr. bélonéphobie, cf. gr. belone – ac, phobos – teamă].

belonofobiile
BELONOFOBÍE s.f. Teamă patologică de înțepăturile cu acul. [< fr. bélonéphobie, cf. gr. belone – ac, phobos – teamă].

belonofobiilor
BELONOFOBÍE s.f. Teamă patologică de înțepăturile cu acul. [< fr. bélonéphobie, cf. gr. belone – ac, phobos – teamă].

belota
BELÓTĂ s. f. Numele unui joc de cărți care se joacă pe puncte, cu 32 de cărți, între doi, trei sau patru jucători. – Din fr. belote.

DOOM

belótă (joc de cărți) s. f., g.-d. art. belótei

belote
BELÓTĂ s. f. Numele unui joc de cărți care se joacă pe puncte, cu 32 de cărți, între doi, trei sau patru jucători. – Din fr. belote.

DOOM

belótă (joc de cărți) s. f., g.-d. art. belótei

belotei
BELÓTĂ s. f. Numele unui joc de cărți care se joacă pe puncte, cu 32 de cărți, între doi, trei sau patru jucători. – Din fr. belote.

DOOM

belótă (joc de cărți) s. f., g.-d. art. belótei

beltea
PELTEÁ, peltele, s. f. Produs alimentar fabricat din suc de fructe fiert cu zahăr, închegat cu o masă gelatinoasă, elastică și transparentă, asemănătoare cu jeleul. ♦ Fig. Expunere scrisă sau orală, lungă și prolixă, lipsită de miez; poliloghie, vorbărie goală. [Var.: (reg.) belteá s. f.] – Din tc. pelte, ngr. peltés, beldés.

DOOM

pelteá s. f., art. pelteáua, g.-d. art. peltélei; pl. peltéle, art. peltélele

belul
BEL, beli, s. m. Unitate de măsură pentru intensitatea sunetelor. – Din fr. bel.

DOOM

bel s. m., pl. beli; simb. B

belului
BEL, beli, s. m. Unitate de măsură pentru intensitatea sunetelor. – Din fr. bel.

DOOM

bel s. m., pl. beli; simb. B

belus
Belus, presupus întemeietor al Babylonului. Era fiul lui Poseidon și frate geamăn cu Agenor. Belus a avut drept fii pe Aegyptus și pe Danaus.

belvedere
BELVEDÉRE, belvederi, s. f. Construcție așezată pe un loc ridicat, de unde se poate privi departe; p. ext. loc, terasă, platformă de unde se poate admira o priveliște. – Din fr. belvédère.

DOOM

belvedére s. f., g.-d. art. belvedérii; pl. belvedéri

belvederea
BELVEDÉRE, belvederi, s. f. Construcție așezată pe un loc ridicat, de unde se poate privi departe; p. ext. loc, terasă, platformă de unde se poate admira o priveliște. – Din fr. belvédère.

DOOM

belvedére s. f., g.-d. art. belvedérii; pl. belvedéri

belvederi
BELVEDÉRE, belvederi, s. f. Construcție așezată pe un loc ridicat, de unde se poate privi departe; p. ext. loc, terasă, platformă de unde se poate admira o priveliște. – Din fr. belvédère.

DOOM

belvedére s. f., g.-d. art. belvedérii; pl. belvedéri

belvederii
BELVEDÉRE, belvederi, s. f. Construcție așezată pe un loc ridicat, de unde se poate privi departe; p. ext. loc, terasă, platformă de unde se poate admira o priveliște. – Din fr. belvédère.

DOOM

belvedére s. f., g.-d. art. belvedérii; pl. belvedéri

belvederile
BELVEDÉRE, belvederi, s. f. Construcție așezată pe un loc ridicat, de unde se poate privi departe; p. ext. loc, terasă, platformă de unde se poate admira o priveliște. – Din fr. belvédère.

DOOM

belvedére s. f., g.-d. art. belvedérii; pl. belvedéri

belvederilor
BELVEDÉRE, belvederi, s. f. Construcție așezată pe un loc ridicat, de unde se poate privi departe; p. ext. loc, terasă, platformă de unde se poate admira o priveliște. – Din fr. belvédère.

DOOM

belvedére s. f., g.-d. art. belvedérii; pl. belvedéri

belzebut
BELZEBÚT n. pr. m. (Livr.) Unul dintre numele date diavolului; p. restr. căpetenie a diavolilor. – Cf. fr. B e l z é b u t h.

DOOM

Belzebút (demon) (livr.) s. propriu m.

belzebutul
BELZEBÚT n. pr. m. (Livr.) Unul dintre numele date diavolului; p. restr. căpetenie a diavolilor. – Cf. fr. B e l z é b u t h.

DOOM

Belzebút (demon) (livr.) s. propriu m.

belzebutului
BELZEBÚT n. pr. m. (Livr.) Unul dintre numele date diavolului; p. restr. căpetenie a diavolilor. – Cf. fr. B e l z é b u t h.

DOOM

Belzebút (demon) (livr.) s. propriu m.

belșița
BELȘÍȚĂ, belșițe, s. f. Plantă erbacee onrnamentală, cu frunze mari, verzui sau purpurii și cu flori mari roșii, galbene sau pestrițe; cană¹ (Cana indica). – Et. nec.

DOOM

belșíță s. f., g.-d. art. belșíței; pl. belșíțe

belșițe
BELȘÍȚĂ, belșițe, s. f. Plantă erbacee onrnamentală, cu frunze mari, verzui sau purpurii și cu flori mari roșii, galbene sau pestrițe; cană¹ (Cana indica). – Et. nec.

DOOM

belșíță s. f., g.-d. art. belșíței; pl. belșíțe

belșiței
BELȘÍȚĂ, belșițe, s. f. Plantă erbacee onrnamentală, cu frunze mari, verzui sau purpurii și cu flori mari roșii, galbene sau pestrițe; cană¹ (Cana indica). – Et. nec.

DOOM

belșíță s. f., g.-d. art. belșíței; pl. belșíțe

belșițele
BELȘÍȚĂ, belșițe, s. f. Plantă erbacee onrnamentală, cu frunze mari, verzui sau purpurii și cu flori mari roșii, galbene sau pestrițe; cană¹ (Cana indica). – Et. nec.

DOOM

belșíță s. f., g.-d. art. belșíței; pl. belșíțe

belșițelor
BELȘÍȚĂ, belșițe, s. f. Plantă erbacee onrnamentală, cu frunze mari, verzui sau purpurii și cu flori mari roșii, galbene sau pestrițe; cană¹ (Cana indica). – Et. nec.

DOOM

belșíță s. f., g.-d. art. belșíței; pl. belșíțe

belșug
BELȘÚG, belșuguri, s. n. Cantitate îndestulătoare de bunuri (necesare traiului); abundență, bogăție, îmbelșugare. ◊ Loc. adv. Din belșug = în cantitate mare, din plin. [Var.: (reg.) bielșúg, bilșúg s. n.] – Din magh. böség.

DOOM

belșúg s. n., pl. belșúguri

belșugul
BELȘÚG, belșuguri, s. n. Cantitate îndestulătoare de bunuri (necesare traiului); abundență, bogăție, îmbelșugare. ◊ Loc. adv. Din belșug = în cantitate mare, din plin. [Var.: (reg.) bielșúg, bilșúg s. n.] – Din magh. böség.

DOOM

belșúg s. n., pl. belșúguri

belșugului
BELȘÚG, belșuguri, s. n. Cantitate îndestulătoare de bunuri (necesare traiului); abundență, bogăție, îmbelșugare. ◊ Loc. adv. Din belșug = în cantitate mare, din plin. [Var.: (reg.) bielșúg, bilșúg s. n.] – Din magh. böség.

DOOM

belșúg s. n., pl. belșúguri

belșuguri
BELȘÚG, belșuguri, s. n. Cantitate îndestulătoare de bunuri (necesare traiului); abundență, bogăție, îmbelșugare. ◊ Loc. adv. Din belșug = în cantitate mare, din plin. [Var.: (reg.) bielșúg, bilșúg s. n.] – Din magh. böség.

DOOM

belșúg s. n., pl. belșúguri

belșugurile
BELȘÚG, belșuguri, s. n. Cantitate îndestulătoare de bunuri (necesare traiului); abundență, bogăție, îmbelșugare. ◊ Loc. adv. Din belșug = în cantitate mare, din plin. [Var.: (reg.) bielșúg, bilșúg s. n.] – Din magh. böség.

DOOM

belșúg s. n., pl. belșúguri

belșugurilor
BELȘÚG, belșuguri, s. n. Cantitate îndestulătoare de bunuri (necesare traiului); abundență, bogăție, îmbelșugare. ◊ Loc. adv. Din belșug = în cantitate mare, din plin. [Var.: (reg.) bielșúg, bilșúg s. n.] – Din magh. böség.

DOOM

belșúg s. n., pl. belșúguri

belț
BELȚ, bélțuri, s. n. (Trans.; Var.) Zbilț. (cf. zbilț)

bem
BEA, beau, vb. II. 1. Tranz. (Adesea fig.) A înghiți un lichid. ◊ Expr. A bea paharul pănă-n fund = a îndura un necaz, o durere până la capăt. 2. Intranz. Spec. A consuma băuturi alcoolice. ◊ Expr. (Fam.) A bea în sănătatea (sau în cinstea, pentru succesul) cuiva = a sărbători pe cineva, consumând băuturi alcoolice în cinstea (și pe socoteala) lui. 3. Tranz. A cheltui, a risipi bani, avere etc. pe băutură. ◊ Expr. A-și bea și cămașa = a cheltui totul pe băutură. A-și bea (și) mințile = a bea până la inconștiență sau până la nebunie. 4. Tranz. (Pop.; în expr.) A bea tutun = a fuma. – Lat. bibere.

DOOM

bea (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. beau, 2 sg. bei, imperf. 1 sg. și pl. beam, 2 sg. beai, perf. s. 1 sg. băúi; conj. prez. 3 să bea; ger. bând; part. băút

bemberg
BÉMBERG s. n. (Înv.) Țesătură de mătase artificială, folosită pentru lenjerie. – Din fr. bemberg.

DOOM

bémberg (înv.) s. n.

bembergul
BÉMBERG s. n. (Înv.) Țesătură de mătase artificială, folosită pentru lenjerie. – Din fr. bemberg.

DOOM

bémberg (înv.) s. n.

bembergului
BÉMBERG s. n. (Înv.) Țesătură de mătase artificială, folosită pentru lenjerie. – Din fr. bemberg.

DOOM

bémberg (înv.) s. n.

bemol
BEMÓL, bemoli, s. m. Semn grafic muzical (asemănător cu litera „b”), care coboară cu un semiton înălțimea sunetului respectiv. – Din fr. bémol, it. bemolle.

DOOM

bemól s. m., pl. bemóli

bemoli
BEMÓL, bemoli, s. m. Semn grafic muzical (asemănător cu litera „b”), care coboară cu un semiton înălțimea sunetului respectiv. – Din fr. bémol, it. bemolle.

DOOM

bemól s. m., pl. bemóli

bemolii
BEMÓL, bemoli, s. m. Semn grafic muzical (asemănător cu litera „b”), care coboară cu un semiton înălțimea sunetului respectiv. – Din fr. bémol, it. bemolle.

DOOM

bemól s. m., pl. bemóli

bemolilor
BEMÓL, bemoli, s. m. Semn grafic muzical (asemănător cu litera „b”), care coboară cu un semiton înălțimea sunetului respectiv. – Din fr. bémol, it. bemolle.

DOOM

bemól s. m., pl. bemóli

bemoliza
BEMOLIZÁ, bemolizez, vb. I. Tranz. A marca cu bemol o notă sau un șir de note. – Din fr. bémoliser.

DOOM

bemolizá (a ~) vb., ind. prez. 3 bemolizeáză

bemolizai
BEMOLIZÁ, bemolizez, vb. I. Tranz. A marca cu bemol o notă sau un șir de note. – Din fr. bémoliser.

DOOM

bemolizá (a ~) vb., ind. prez. 3 bemolizeáză

bemolizam
BEMOLIZÁ, bemolizez, vb. I. Tranz. A marca cu bemol o notă sau un șir de note. – Din fr. bémoliser.

DOOM

bemolizá (a ~) vb., ind. prez. 3 bemolizeáză

bemolizare
BEMOLIZÁ, bemolizez, vb. I. Tranz. A marca cu bemol o notă sau un șir de note. – Din fr. bémoliser.

DOOM

bemolizá (a ~) vb., ind. prez. 3 bemolizeáză

bemolizare
BEMOLIZÁ, bemolizez, vb. I. Tranz. A pune bemolul înaintea unei note sau a unui șir de note. – Din fr. bémoliser.

bemolizară
BEMOLIZÁ, bemolizez, vb. I. Tranz. A marca cu bemol o notă sau un șir de note. – Din fr. bémoliser.

DOOM

bemolizá (a ~) vb., ind. prez. 3 bemolizeáză

bemolizarăm
BEMOLIZÁ, bemolizez, vb. I. Tranz. A marca cu bemol o notă sau un șir de note. – Din fr. bémoliser.

DOOM

bemolizá (a ~) vb., ind. prez. 3 bemolizeáză

bemolizarăți
BEMOLIZÁ, bemolizez, vb. I. Tranz. A marca cu bemol o notă sau un șir de note. – Din fr. bémoliser.

DOOM

bemolizá (a ~) vb., ind. prez. 3 bemolizeáză

bemolizase
BEMOLIZÁ, bemolizez, vb. I. Tranz. A marca cu bemol o notă sau un șir de note. – Din fr. bémoliser.

DOOM

bemolizá (a ~) vb., ind. prez. 3 bemolizeáză

bemolizasem
BEMOLIZÁ, bemolizez, vb. I. Tranz. A marca cu bemol o notă sau un șir de note. – Din fr. bémoliser.

DOOM

bemolizá (a ~) vb., ind. prez. 3 bemolizeáză

bemolizaseră
BEMOLIZÁ, bemolizez, vb. I. Tranz. A marca cu bemol o notă sau un șir de note. – Din fr. bémoliser.

DOOM

bemolizá (a ~) vb., ind. prez. 3 bemolizeáză

bemolizaserăm
BEMOLIZÁ, bemolizez, vb. I. Tranz. A marca cu bemol o notă sau un șir de note. – Din fr. bémoliser.

DOOM

bemolizá (a ~) vb., ind. prez. 3 bemolizeáză

bemolizaserăți
BEMOLIZÁ, bemolizez, vb. I. Tranz. A marca cu bemol o notă sau un șir de note. – Din fr. bémoliser.

DOOM

bemolizá (a ~) vb., ind. prez. 3 bemolizeáză

bemolizaseși
BEMOLIZÁ, bemolizez, vb. I. Tranz. A marca cu bemol o notă sau un șir de note. – Din fr. bémoliser.

DOOM

bemolizá (a ~) vb., ind. prez. 3 bemolizeáză

bemolizaseți
BEMOLIZÁ, bemolizez, vb. I. Tranz. A marca cu bemol o notă sau un șir de note. – Din fr. bémoliser.

DOOM

bemolizá (a ~) vb., ind. prez. 3 bemolizeáză

bemolizat
BEMOLIZÁ, bemolizez, vb. I. Tranz. A marca cu bemol o notă sau un șir de note. – Din fr. bémoliser.

DOOM

bemolizá (a ~) vb., ind. prez. 3 bemolizeáză

bemolizau
BEMOLIZÁ, bemolizez, vb. I. Tranz. A marca cu bemol o notă sau un șir de note. – Din fr. bémoliser.

DOOM

bemolizá (a ~) vb., ind. prez. 3 bemolizeáză

bemolizași
BEMOLIZÁ, bemolizez, vb. I. Tranz. A marca cu bemol o notă sau un șir de note. – Din fr. bémoliser.

DOOM

bemolizá (a ~) vb., ind. prez. 3 bemolizeáză

bemolizați
BEMOLIZÁ, bemolizez, vb. I. Tranz. A marca cu bemol o notă sau un șir de note. – Din fr. bémoliser.

DOOM

bemolizá (a ~) vb., ind. prez. 3 bemolizeáză

bemolizează
BEMOLIZÁ, bemolizez, vb. I. Tranz. A marca cu bemol o notă sau un șir de note. – Din fr. bémoliser.

DOOM

bemolizá (a ~) vb., ind. prez. 3 bemolizeáză

bemolizez
BEMOLIZÁ, bemolizez, vb. I. Tranz. A marca cu bemol o notă sau un șir de note. – Din fr. bémoliser.

DOOM

bemolizá (a ~) vb., ind. prez. 3 bemolizeáză

bemolizeze
BEMOLIZÁ, bemolizez, vb. I. Tranz. A marca cu bemol o notă sau un șir de note. – Din fr. bémoliser.

DOOM

bemolizá (a ~) vb., ind. prez. 3 bemolizeáză

bemolizezi
BEMOLIZÁ, bemolizez, vb. I. Tranz. A marca cu bemol o notă sau un șir de note. – Din fr. bémoliser.

DOOM

bemolizá (a ~) vb., ind. prez. 3 bemolizeáză

bemolizând
BEMOLIZÁ, bemolizez, vb. I. Tranz. A marca cu bemol o notă sau un șir de note. – Din fr. bémoliser.

DOOM

bemolizá (a ~) vb., ind. prez. 3 bemolizeáză

bemolizînd
BEMOLIZÁ, bemolizez, vb. I. Tranz. A marca cu bemol o notă sau un șir de note. – Din fr. bémoliser.

DOOM

bemolizá (a ~) vb., ind. prez. 3 bemolizeáză

bemolul
BEMÓL, bemoli, s. m. Semn grafic muzical (asemănător cu litera „b”), care coboară cu un semiton înălțimea sunetului respectiv. – Din fr. bémol, it. bemolle.

DOOM

bemól s. m., pl. bemóli

bemolului
BEMÓL, bemoli, s. m. Semn grafic muzical (asemănător cu litera „b”), care coboară cu un semiton înălțimea sunetului respectiv. – Din fr. bémol, it. bemolle.

DOOM

bemól s. m., pl. bemóli

bena
BÉNĂ, bene, s. f. 1. Parte a autocamionului în care se încarcă materialele. 2. Cupă metalică la macarale, elevatoare etc. – Din fr. benne.

DOOM

bénă (parte a unui camion) s. f., g.-d. art. bénei; pl. béne

benchet
BENCHÉT, benchete, s. n. (Pop.) Petrecere mare, chef, zaiafet. – Din ucr. benket.

DOOM

benchét (pop.) s. n., pl. benchéte

benchet
BENCHÉT, benchete, s. n. (Pop.) Petrecere mare, chef, zaiafet. [Pl. și bencheturi] – Din ucr. benket.

benchete
BENCHÉT, benchete, s. n. (Pop.) Petrecere mare, chef, zaiafet. – Din ucr. benket.

DOOM

benchét (pop.) s. n., pl. benchéte

benchetele
BENCHÉT, benchete, s. n. (Pop.) Petrecere mare, chef, zaiafet. – Din ucr. benket.

DOOM

benchét (pop.) s. n., pl. benchéte

benchetelor
BENCHÉT, benchete, s. n. (Pop.) Petrecere mare, chef, zaiafet. – Din ucr. benket.

DOOM

benchét (pop.) s. n., pl. benchéte

benchetui
BENCHETUÍ, benchetuiesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A chefui. – Benchet + suf. -ui.

DOOM

benchetuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. benchetuiésc, imperf. 3 sg. benchetuiá; conj. prez. 3 să benchetuiáscă

benchetuia
BENCHETUÍ, benchetuiesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A chefui. – Benchet + suf. -ui.

DOOM

benchetuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. benchetuiésc, imperf. 3 sg. benchetuiá; conj. prez. 3 să benchetuiáscă

benchetuiai
BENCHETUÍ, benchetuiesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A chefui. – Benchet + suf. -ui.

DOOM

benchetuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. benchetuiésc, imperf. 3 sg. benchetuiá; conj. prez. 3 să benchetuiáscă

benchetuiala
BENCHETUIÁLĂ, benchetuieli, s. f. (Fam.) Petrecere, chef. [Pr.: -tu-ia-] – Benchetui + suf. -eală.

DOOM

benchetuiálă (fam.) s. f., g.-d. art. benchetuiélii; pl. benchetuiéli

benchetuiam
BENCHETUÍ, benchetuiesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A chefui. – Benchet + suf. -ui.

DOOM

benchetuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. benchetuiésc, imperf. 3 sg. benchetuiá; conj. prez. 3 să benchetuiáscă

benchetuiască
BENCHETUÍ, benchetuiesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A chefui. – Benchet + suf. -ui.

DOOM

benchetuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. benchetuiésc, imperf. 3 sg. benchetuiá; conj. prez. 3 să benchetuiáscă

benchetuiau
BENCHETUÍ, benchetuiesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A chefui. – Benchet + suf. -ui.

DOOM

benchetuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. benchetuiésc, imperf. 3 sg. benchetuiá; conj. prez. 3 să benchetuiáscă

benchetuiați
BENCHETUÍ, benchetuiesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A chefui. – Benchet + suf. -ui.

DOOM

benchetuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. benchetuiésc, imperf. 3 sg. benchetuiá; conj. prez. 3 să benchetuiáscă

benchetuieli
BENCHETUIÁLĂ, benchetuieli, s. f. (Fam.) Petrecere, chef. [Pr.: -tu-ia-] – Benchetui + suf. -eală.

DOOM

benchetuiálă (fam.) s. f., g.-d. art. benchetuiélii; pl. benchetuiéli

benchetuielii
BENCHETUIÁLĂ, benchetuieli, s. f. (Fam.) Petrecere, chef. [Pr.: -tu-ia-] – Benchetui + suf. -eală.

DOOM

benchetuiálă (fam.) s. f., g.-d. art. benchetuiélii; pl. benchetuiéli

benchetuielile
BENCHETUIÁLĂ, benchetuieli, s. f. (Fam.) Petrecere, chef. [Pr.: -tu-ia-] – Benchetui + suf. -eală.

DOOM

benchetuiálă (fam.) s. f., g.-d. art. benchetuiélii; pl. benchetuiéli

benchetuielilor
BENCHETUIÁLĂ, benchetuieli, s. f. (Fam.) Petrecere, chef. [Pr.: -tu-ia-] – Benchetui + suf. -eală.

DOOM

benchetuiálă (fam.) s. f., g.-d. art. benchetuiélii; pl. benchetuiéli

benchetuiesc
BENCHETUÍ, benchetuiesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A chefui. – Benchet + suf. -ui.

DOOM

benchetuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. benchetuiésc, imperf. 3 sg. benchetuiá; conj. prez. 3 să benchetuiáscă

benchetuiește
BENCHETUÍ, benchetuiesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A chefui. – Benchet + suf. -ui.

DOOM

benchetuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. benchetuiésc, imperf. 3 sg. benchetuiá; conj. prez. 3 să benchetuiáscă

benchetuiești
BENCHETUÍ, benchetuiesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A chefui. – Benchet + suf. -ui.

DOOM

benchetuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. benchetuiésc, imperf. 3 sg. benchetuiá; conj. prez. 3 să benchetuiáscă

benchetuii
BENCHETUÍ, benchetuiesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A chefui. – Benchet + suf. -ui.

DOOM

benchetuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. benchetuiésc, imperf. 3 sg. benchetuiá; conj. prez. 3 să benchetuiáscă

benchetuim
BENCHETUÍ, benchetuiesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A chefui. – Benchet + suf. -ui.

DOOM

benchetuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. benchetuiésc, imperf. 3 sg. benchetuiá; conj. prez. 3 să benchetuiáscă

benchetuind
BENCHETUÍ, benchetuiesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A chefui. – Benchet + suf. -ui.

DOOM

benchetuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. benchetuiésc, imperf. 3 sg. benchetuiá; conj. prez. 3 să benchetuiáscă

benchetuire
BENCHETUÍ, benchetuiesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A chefui. – Benchet + suf. -ui.

DOOM

benchetuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. benchetuiésc, imperf. 3 sg. benchetuiá; conj. prez. 3 să benchetuiáscă

benchetuire
BENCHETUÍ, benchetuiesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A chefui. – Benchet + suf. -ui.

benchetuirea
BENCHETUÍ, benchetuiesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A chefui. – Benchet + suf. -ui.

benchetuiri
BENCHETUÍ, benchetuiesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A chefui. – Benchet + suf. -ui.

benchetuirii
BENCHETUÍ, benchetuiesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A chefui. – Benchet + suf. -ui.

benchetuirile
BENCHETUÍ, benchetuiesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A chefui. – Benchet + suf. -ui.

benchetuirilor
BENCHETUÍ, benchetuiesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A chefui. – Benchet + suf. -ui.

benchetuiră
BENCHETUÍ, benchetuiesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A chefui. – Benchet + suf. -ui.

DOOM

benchetuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. benchetuiésc, imperf. 3 sg. benchetuiá; conj. prez. 3 să benchetuiáscă

benchetuirăm
BENCHETUÍ, benchetuiesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A chefui. – Benchet + suf. -ui.

DOOM

benchetuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. benchetuiésc, imperf. 3 sg. benchetuiá; conj. prez. 3 să benchetuiáscă

benchetuirăți
BENCHETUÍ, benchetuiesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A chefui. – Benchet + suf. -ui.

DOOM

benchetuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. benchetuiésc, imperf. 3 sg. benchetuiá; conj. prez. 3 să benchetuiáscă

benchetuise
BENCHETUÍ, benchetuiesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A chefui. – Benchet + suf. -ui.

DOOM

benchetuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. benchetuiésc, imperf. 3 sg. benchetuiá; conj. prez. 3 să benchetuiáscă

benchetuisem
BENCHETUÍ, benchetuiesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A chefui. – Benchet + suf. -ui.

DOOM

benchetuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. benchetuiésc, imperf. 3 sg. benchetuiá; conj. prez. 3 să benchetuiáscă

benchetuiseră
BENCHETUÍ, benchetuiesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A chefui. – Benchet + suf. -ui.

DOOM

benchetuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. benchetuiésc, imperf. 3 sg. benchetuiá; conj. prez. 3 să benchetuiáscă

benchetuiserăm
BENCHETUÍ, benchetuiesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A chefui. – Benchet + suf. -ui.

DOOM

benchetuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. benchetuiésc, imperf. 3 sg. benchetuiá; conj. prez. 3 să benchetuiáscă

benchetuiserăți
BENCHETUÍ, benchetuiesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A chefui. – Benchet + suf. -ui.

DOOM

benchetuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. benchetuiésc, imperf. 3 sg. benchetuiá; conj. prez. 3 să benchetuiáscă

benchetuiseși
BENCHETUÍ, benchetuiesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A chefui. – Benchet + suf. -ui.

DOOM

benchetuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. benchetuiésc, imperf. 3 sg. benchetuiá; conj. prez. 3 să benchetuiáscă

benchetuiseți
BENCHETUÍ, benchetuiesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A chefui. – Benchet + suf. -ui.

DOOM

benchetuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. benchetuiésc, imperf. 3 sg. benchetuiá; conj. prez. 3 să benchetuiáscă

benchetuit
BENCHETUÍ, benchetuiesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A chefui. – Benchet + suf. -ui.

DOOM

benchetuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. benchetuiésc, imperf. 3 sg. benchetuiá; conj. prez. 3 să benchetuiáscă

benchetuiși
BENCHETUÍ, benchetuiesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A chefui. – Benchet + suf. -ui.

DOOM

benchetuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. benchetuiésc, imperf. 3 sg. benchetuiá; conj. prez. 3 să benchetuiáscă

benchetuiți
BENCHETUÍ, benchetuiesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A chefui. – Benchet + suf. -ui.

DOOM

benchetuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. benchetuiésc, imperf. 3 sg. benchetuiá; conj. prez. 3 să benchetuiáscă

benchetul
BENCHÉT, benchete, s. n. (Pop.) Petrecere mare, chef, zaiafet. – Din ucr. benket.

DOOM

benchét (pop.) s. n., pl. benchéte

benchetului
BENCHÉT, benchete, s. n. (Pop.) Petrecere mare, chef, zaiafet. – Din ucr. benket.

DOOM

benchét (pop.) s. n., pl. benchéte

benchi
BENGHI s. n. v. zbenghi.

DOOM

zbenghi (pată) (pop.) s. n., pl. zbénghiuri

bending
BÉNDING s.n. (Muz.) Procedeul alternării arcușului cu ciupirea coardelor (la contrabas). [< engl. bending].

bendingul
BÉNDING s.n. (Muz.) Procedeul alternării arcușului cu ciupirea coardelor (la contrabas). [< engl. bending].

bendingului
BÉNDING s.n. (Muz.) Procedeul alternării arcușului cu ciupirea coardelor (la contrabas). [< engl. bending].

bendix
BÉNDIX, bendixuri, s. n. Mecanism, la automobile, avioane etc., care permite angrenarea pinionului demarorului cu coroana dințată de pe volantul motorului. – Din fr. bendix.

DOOM

béndix s. n., pl. béndixuri

bendix
BENDÍX, bendixuri, s. n. Mecanism care permite angrenarea pinionului demarorului cu coroana dințată de pe volantul motorului, la automobile, avioane etc. – Din fr. bendix.

bendixul
BENDÍX, bendixuri, s. n. Mecanism care permite angrenarea pinionului demarorului cu coroana dințată de pe volantul motorului, la automobile, avioane etc. – Din fr. bendix.

bendixului
BENDÍX, bendixuri, s. n. Mecanism care permite angrenarea pinionului demarorului cu coroana dințată de pe volantul motorului, la automobile, avioane etc. – Din fr. bendix.

bendixuri
BENDÍX, bendixuri, s. n. Mecanism care permite angrenarea pinionului demarorului cu coroana dințată de pe volantul motorului, la automobile, avioane etc. – Din fr. bendix.

bendixurile
BENDÍX, bendixuri, s. n. Mecanism care permite angrenarea pinionului demarorului cu coroana dințată de pe volantul motorului, la automobile, avioane etc. – Din fr. bendix.

bendixurilor
BENDÍX, bendixuri, s. n. Mecanism care permite angrenarea pinionului demarorului cu coroana dințată de pe volantul motorului, la automobile, avioane etc. – Din fr. bendix.

bendiță
BENTÍȚĂ, bentițe, s. f. Diminutiv al lui bantă. [Var.: bendiță s. f.] – Bantă + suf. -iță.

DOOM

bentíță s. f., g.-d. art. bentíței; pl. bentíțe

bene
BÉNĂ, bene, s. f. 1. Parte a autocamionului în care se încarcă materialele. 2. Cupă metalică la macarale, elevatoare etc. – Din fr. benne.

DOOM

bénă (parte a unui camion) s. f., g.-d. art. bénei; pl. béne

bene
NOTÁ BÉNE loc. vb. impers., s. n. Formulă prin care se atrage atenția asupra unui pasaj, a unei idei într-un text ori asupra corecturilor deosebite de tipar. [Abr.: N.B.] – Din lat. nota bene.

DOOM

*nóta béne (lat.) loc. vb. imper., s. n.; abr. N.B.

benedictin
BENEDICTÍN, -Ă, benedictini, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. Ordin religios întemeiat de Benedict de Nursia în sec. VI, căruia îi aparțin mai multe congregații. 2. S. m. și f. Călugăr care face parte din acest ordin. 3. Adj. Care aparține benedictinilor (2), privitor la benedictini. ♦ Fig. Laborios, harnic, muncitor. 4. S. f. Lichior fin, de culoare galbenă, cu gust dulce (preparat la început de benedictini). – Din fr. bénédictin.

DOOM

benedictín adj. m., s. m., pl. benedictíni; adj. f., s. f. benedictínă, pl. benedictíne

benedictin
BENEDICTÍN, -Ă, benedictini, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. Ordin religios întemeiat de Benedict de Nursia în sec. VI, căruia îi aparțin mai multe congregații. 2. S. m. și f. Călugăr care face parte din acest ordin. 3. Adj. Care aparține benedictinilor (2), privitor la benedictini. ♦ Fig. Laborios, harnic, muncitor. 4. S. f. Lichior fin, de culoare galbenă, cu gust dulce (preparat la început de benedictini). – Din fr. bénédictin.

DOOM

benedictín adj. m., s. m., pl. benedictíni; adj. f., s. f. benedictínă, pl. benedictíne

benedictina
BENEDICTÍN, -Ă, benedictini, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. Ordin religios întemeiat de Benedict de Nursia în sec. VI, căruia îi aparțin mai multe congregații. 2. S. m. și f. Călugăr care face parte din acest ordin. 3. Adj. Care aparține benedictinilor (2), privitor la benedictini. ♦ Fig. Laborios, harnic, muncitor. 4. S. f. Lichior fin, de culoare galbenă, cu gust dulce (preparat la început de benedictini). – Din fr. bénédictin.

DOOM

benedictín adj. m., s. m., pl. benedictíni; adj. f., s. f. benedictínă, pl. benedictíne

benedictina
BENEDICTÍNĂ s.f. Băutură alcoolică, lichior obținut prin macerarea în alcool a unor plante aromate, preparat după rețeta călugărilor benedictini. [< fr. bénédictine].

benedictina
BENEDICTÍN, -Ă, benedictini, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. Ordin religios întemeiat de Benedict de Nursia în sec. VI, căruia îi aparțin mai multe congregații. 2. S. m. și f. Călugăr care face parte din acest ordin. 3. Adj. Care aparține benedictinilor (2), privitor la benedictini. ♦ Fig. Laborios, harnic, muncitor. 4. S. f. Lichior fin, de culoare galbenă, cu gust dulce (preparat la început de benedictini). – Din fr. bénédictin.

DOOM

benedictín adj. m., s. m., pl. benedictíni; adj. f., s. f. benedictínă, pl. benedictíne

benedictine
BENEDICTÍN, -Ă, benedictini, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. Ordin religios întemeiat de Benedict de Nursia în sec. VI, căruia îi aparțin mai multe congregații. 2. S. m. și f. Călugăr care face parte din acest ordin. 3. Adj. Care aparține benedictinilor (2), privitor la benedictini. ♦ Fig. Laborios, harnic, muncitor. 4. S. f. Lichior fin, de culoare galbenă, cu gust dulce (preparat la început de benedictini). – Din fr. bénédictin.

DOOM

benedictín adj. m., s. m., pl. benedictíni; adj. f., s. f. benedictínă, pl. benedictíne

benedictine
BENEDICTÍNĂ s.f. Băutură alcoolică, lichior obținut prin macerarea în alcool a unor plante aromate, preparat după rețeta călugărilor benedictini. [< fr. bénédictine].

benedictine
BENEDICTÍN, -Ă, benedictini, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. Ordin religios întemeiat de Benedict de Nursia în sec. VI, căruia îi aparțin mai multe congregații. 2. S. m. și f. Călugăr care face parte din acest ordin. 3. Adj. Care aparține benedictinilor (2), privitor la benedictini. ♦ Fig. Laborios, harnic, muncitor. 4. S. f. Lichior fin, de culoare galbenă, cu gust dulce (preparat la început de benedictini). – Din fr. bénédictin.

DOOM

benedictín adj. m., s. m., pl. benedictíni; adj. f., s. f. benedictínă, pl. benedictíne

benedictinei
BENEDICTÍN, -Ă, benedictini, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. Ordin religios întemeiat de Benedict de Nursia în sec. VI, căruia îi aparțin mai multe congregații. 2. S. m. și f. Călugăr care face parte din acest ordin. 3. Adj. Care aparține benedictinilor (2), privitor la benedictini. ♦ Fig. Laborios, harnic, muncitor. 4. S. f. Lichior fin, de culoare galbenă, cu gust dulce (preparat la început de benedictini). – Din fr. bénédictin.

DOOM

benedictín adj. m., s. m., pl. benedictíni; adj. f., s. f. benedictínă, pl. benedictíne

benedictinei
BENEDICTÍNĂ s.f. Băutură alcoolică, lichior obținut prin macerarea în alcool a unor plante aromate, preparat după rețeta călugărilor benedictini. [< fr. bénédictine].

benedictinei
BENEDICTÍN, -Ă, benedictini, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. Ordin religios întemeiat de Benedict de Nursia în sec. VI, căruia îi aparțin mai multe congregații. 2. S. m. și f. Călugăr care face parte din acest ordin. 3. Adj. Care aparține benedictinilor (2), privitor la benedictini. ♦ Fig. Laborios, harnic, muncitor. 4. S. f. Lichior fin, de culoare galbenă, cu gust dulce (preparat la început de benedictini). – Din fr. bénédictin.

DOOM

benedictín adj. m., s. m., pl. benedictíni; adj. f., s. f. benedictínă, pl. benedictíne

benedictinele
BENEDICTÍN, -Ă, benedictini, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. Ordin religios întemeiat de Benedict de Nursia în sec. VI, căruia îi aparțin mai multe congregații. 2. S. m. și f. Călugăr care face parte din acest ordin. 3. Adj. Care aparține benedictinilor (2), privitor la benedictini. ♦ Fig. Laborios, harnic, muncitor. 4. S. f. Lichior fin, de culoare galbenă, cu gust dulce (preparat la început de benedictini). – Din fr. bénédictin.

DOOM

benedictín adj. m., s. m., pl. benedictíni; adj. f., s. f. benedictínă, pl. benedictíne

benedictinele
BENEDICTÍN, -Ă, benedictini, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. Ordin religios întemeiat de Benedict de Nursia în sec. VI, căruia îi aparțin mai multe congregații. 2. S. m. și f. Călugăr care face parte din acest ordin. 3. Adj. Care aparține benedictinilor (2), privitor la benedictini. ♦ Fig. Laborios, harnic, muncitor. 4. S. f. Lichior fin, de culoare galbenă, cu gust dulce (preparat la început de benedictini). – Din fr. bénédictin.

DOOM

benedictín adj. m., s. m., pl. benedictíni; adj. f., s. f. benedictínă, pl. benedictíne

benedictinelor
BENEDICTÍN, -Ă, benedictini, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. Ordin religios întemeiat de Benedict de Nursia în sec. VI, căruia îi aparțin mai multe congregații. 2. S. m. și f. Călugăr care face parte din acest ordin. 3. Adj. Care aparține benedictinilor (2), privitor la benedictini. ♦ Fig. Laborios, harnic, muncitor. 4. S. f. Lichior fin, de culoare galbenă, cu gust dulce (preparat la început de benedictini). – Din fr. bénédictin.

DOOM

benedictín adj. m., s. m., pl. benedictíni; adj. f., s. f. benedictínă, pl. benedictíne

benedictinelor
BENEDICTÍN, -Ă, benedictini, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. Ordin religios întemeiat de Benedict de Nursia în sec. VI, căruia îi aparțin mai multe congregații. 2. S. m. și f. Călugăr care face parte din acest ordin. 3. Adj. Care aparține benedictinilor (2), privitor la benedictini. ♦ Fig. Laborios, harnic, muncitor. 4. S. f. Lichior fin, de culoare galbenă, cu gust dulce (preparat la început de benedictini). – Din fr. bénédictin.

DOOM

benedictín adj. m., s. m., pl. benedictíni; adj. f., s. f. benedictínă, pl. benedictíne

benedictini
BENEDICTÍN, -Ă, benedictini, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. Ordin religios întemeiat de Benedict de Nursia în sec. VI, căruia îi aparțin mai multe congregații. 2. S. m. și f. Călugăr care face parte din acest ordin. 3. Adj. Care aparține benedictinilor (2), privitor la benedictini. ♦ Fig. Laborios, harnic, muncitor. 4. S. f. Lichior fin, de culoare galbenă, cu gust dulce (preparat la început de benedictini). – Din fr. bénédictin.

DOOM

benedictín adj. m., s. m., pl. benedictíni; adj. f., s. f. benedictínă, pl. benedictíne

benedictini
BENEDICTÍN, -Ă, benedictini, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. Ordin religios întemeiat de Benedict de Nursia în sec. VI, căruia îi aparțin mai multe congregații. 2. S. m. și f. Călugăr care face parte din acest ordin. 3. Adj. Care aparține benedictinilor (2), privitor la benedictini. ♦ Fig. Laborios, harnic, muncitor. 4. S. f. Lichior fin, de culoare galbenă, cu gust dulce (preparat la început de benedictini). – Din fr. bénédictin.

DOOM

benedictín adj. m., s. m., pl. benedictíni; adj. f., s. f. benedictínă, pl. benedictíne

benedictinii
BENEDICTÍN, -Ă, benedictini, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. Ordin religios întemeiat de Benedict de Nursia în sec. VI, căruia îi aparțin mai multe congregații. 2. S. m. și f. Călugăr care face parte din acest ordin. 3. Adj. Care aparține benedictinilor (2), privitor la benedictini. ♦ Fig. Laborios, harnic, muncitor. 4. S. f. Lichior fin, de culoare galbenă, cu gust dulce (preparat la început de benedictini). – Din fr. bénédictin.

DOOM

benedictín adj. m., s. m., pl. benedictíni; adj. f., s. f. benedictínă, pl. benedictíne

benedictinii
BENEDICTÍN, -Ă, benedictini, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. Ordin religios întemeiat de Benedict de Nursia în sec. VI, căruia îi aparțin mai multe congregații. 2. S. m. și f. Călugăr care face parte din acest ordin. 3. Adj. Care aparține benedictinilor (2), privitor la benedictini. ♦ Fig. Laborios, harnic, muncitor. 4. S. f. Lichior fin, de culoare galbenă, cu gust dulce (preparat la început de benedictini). – Din fr. bénédictin.

DOOM

benedictín adj. m., s. m., pl. benedictíni; adj. f., s. f. benedictínă, pl. benedictíne

benedictinilor
BENEDICTÍN, -Ă, benedictini, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. Ordin religios întemeiat de Benedict de Nursia în sec. VI, căruia îi aparțin mai multe congregații. 2. S. m. și f. Călugăr care face parte din acest ordin. 3. Adj. Care aparține benedictinilor (2), privitor la benedictini. ♦ Fig. Laborios, harnic, muncitor. 4. S. f. Lichior fin, de culoare galbenă, cu gust dulce (preparat la început de benedictini). – Din fr. bénédictin.

DOOM

benedictín adj. m., s. m., pl. benedictíni; adj. f., s. f. benedictínă, pl. benedictíne

benedictinilor
BENEDICTÍN, -Ă, benedictini, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. Ordin religios întemeiat de Benedict de Nursia în sec. VI, căruia îi aparțin mai multe congregații. 2. S. m. și f. Călugăr care face parte din acest ordin. 3. Adj. Care aparține benedictinilor (2), privitor la benedictini. ♦ Fig. Laborios, harnic, muncitor. 4. S. f. Lichior fin, de culoare galbenă, cu gust dulce (preparat la început de benedictini). – Din fr. bénédictin.

DOOM

benedictín adj. m., s. m., pl. benedictíni; adj. f., s. f. benedictínă, pl. benedictíne

benedictinul
BENEDICTÍN, -Ă, benedictini, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. Ordin religios întemeiat de Benedict de Nursia în sec. VI, căruia îi aparțin mai multe congregații. 2. S. m. și f. Călugăr care face parte din acest ordin. 3. Adj. Care aparține benedictinilor (2), privitor la benedictini. ♦ Fig. Laborios, harnic, muncitor. 4. S. f. Lichior fin, de culoare galbenă, cu gust dulce (preparat la început de benedictini). – Din fr. bénédictin.

DOOM

benedictín adj. m., s. m., pl. benedictíni; adj. f., s. f. benedictínă, pl. benedictíne

benedictinul
BENEDICTÍN, -Ă, benedictini, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. Ordin religios întemeiat de Benedict de Nursia în sec. VI, căruia îi aparțin mai multe congregații. 2. S. m. și f. Călugăr care face parte din acest ordin. 3. Adj. Care aparține benedictinilor (2), privitor la benedictini. ♦ Fig. Laborios, harnic, muncitor. 4. S. f. Lichior fin, de culoare galbenă, cu gust dulce (preparat la început de benedictini). – Din fr. bénédictin.

DOOM

benedictín adj. m., s. m., pl. benedictíni; adj. f., s. f. benedictínă, pl. benedictíne

benedictinului
BENEDICTÍN, -Ă, benedictini, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. Ordin religios întemeiat de Benedict de Nursia în sec. VI, căruia îi aparțin mai multe congregații. 2. S. m. și f. Călugăr care face parte din acest ordin. 3. Adj. Care aparține benedictinilor (2), privitor la benedictini. ♦ Fig. Laborios, harnic, muncitor. 4. S. f. Lichior fin, de culoare galbenă, cu gust dulce (preparat la început de benedictini). – Din fr. bénédictin.

DOOM

benedictín adj. m., s. m., pl. benedictíni; adj. f., s. f. benedictínă, pl. benedictíne

benedictinului
BENEDICTÍN, -Ă, benedictini, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. Ordin religios întemeiat de Benedict de Nursia în sec. VI, căruia îi aparțin mai multe congregații. 2. S. m. și f. Călugăr care face parte din acest ordin. 3. Adj. Care aparține benedictinilor (2), privitor la benedictini. ♦ Fig. Laborios, harnic, muncitor. 4. S. f. Lichior fin, de culoare galbenă, cu gust dulce (preparat la început de benedictini). – Din fr. bénédictin.

DOOM

benedictín adj. m., s. m., pl. benedictíni; adj. f., s. f. benedictínă, pl. benedictíne

benedictus
SCHINÉL, schinei, s. m. Mică plantă erbacee cu flori galbene întrebuințată ca plantă medicinală (Cnicus benedictus). – Schin (=spin) + suf. -el.

benedicțiune
BENEDICȚIÚNE, benedicțiuni, s. f. (Bis.; livr.) Binecuvântare. [Pr.: -ți-u-] – Din lat. benedictio, -onis, fr. bénédiction.

DOOM

benedicțiúne (livr.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. benedicțiúnii; pl. benedicțiúni

benedicțiunea
BENEDICȚIÚNE, benedicțiuni, s. f. (Bis.; livr.) Binecuvântare. [Pr.: -ți-u-] – Din lat. benedictio, -onis, fr. bénédiction.

DOOM

benedicțiúne (livr.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. benedicțiúnii; pl. benedicțiúni

benedicțiuni
BENEDICȚIÚNE, benedicțiuni, s. f. (Bis.; livr.) Binecuvântare. [Pr.: -ți-u-] – Din lat. benedictio, -onis, fr. bénédiction.

DOOM

benedicțiúne (livr.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. benedicțiúnii; pl. benedicțiúni

benedicțiunii
BENEDICȚIÚNE, benedicțiuni, s. f. (Bis.; livr.) Binecuvântare. [Pr.: -ți-u-] – Din lat. benedictio, -onis, fr. bénédiction.

DOOM

benedicțiúne (livr.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. benedicțiúnii; pl. benedicțiúni

benedicțiunile
BENEDICȚIÚNE, benedicțiuni, s. f. (Bis.; livr.) Binecuvântare. [Pr.: -ți-u-] – Din lat. benedictio, -onis, fr. bénédiction.

DOOM

benedicțiúne (livr.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. benedicțiúnii; pl. benedicțiúni

benedicțiunilor
BENEDICȚIÚNE, benedicțiuni, s. f. (Bis.; livr.) Binecuvântare. [Pr.: -ți-u-] – Din lat. benedictio, -onis, fr. bénédiction.

DOOM

benedicțiúne (livr.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. benedicțiúnii; pl. benedicțiúni

benefic
BENÉFIC, -Ă, benefici, -ce, adj. Favorabil, binefăcător. – Din fr. bénéfique.

DOOM

benéfic adj. m., pl. benéfici; f. benéfică, pl. benéfice

benefica
BENÉFIC, -Ă, benefici, -ce, adj. Favorabil, binefăcător. – Din fr. bénéfique.

DOOM

benéfic adj. m., pl. benéfici; f. benéfică, pl. benéfice

benefice
BENÉFIC, -Ă, benefici, -ce, adj. Favorabil, binefăcător. – Din fr. bénéfique.

DOOM

benéfic adj. m., pl. benéfici; f. benéfică, pl. benéfice

beneficei
BENÉFIC, -Ă, benefici, -ce, adj. Favorabil, binefăcător. – Din fr. bénéfique.

DOOM

benéfic adj. m., pl. benéfici; f. benéfică, pl. benéfice

beneficele
BENÉFIC, -Ă, benefici, -ce, adj. Favorabil, binefăcător. – Din fr. bénéfique.

DOOM

benéfic adj. m., pl. benéfici; f. benéfică, pl. benéfice

beneficelor
BENÉFIC, -Ă, benefici, -ce, adj. Favorabil, binefăcător. – Din fr. bénéfique.

DOOM

benéfic adj. m., pl. benéfici; f. benéfică, pl. benéfice

benefici
BENÉFIC, -Ă, benefici, -ce, adj. Favorabil, binefăcător. – Din fr. bénéfique.

DOOM

benéfic adj. m., pl. benéfici; f. benéfică, pl. benéfice

beneficia
BENEFICIÁ, beneficiez, vb. I. Intranz. A trage folos; a profita, a avea un câștig de pe urma cuiva sau din ceva. [Pr.: -ci-a] – Din fr. bénéficier.

DOOM

beneficiá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 beneficiáză, 1 pl. beneficiém (-ci-em); conj. prez. 3 să beneficiéze; ger. beneficiínd (-ci-ind)

beneficiai
BENEFICIÁ, beneficiez, vb. I. Intranz. A trage folos; a profita, a avea un câștig de pe urma cuiva sau din ceva. [Pr.: -ci-a] – Din fr. bénéficier.

DOOM

beneficiá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 beneficiáză, 1 pl. beneficiém (-ci-em); conj. prez. 3 să beneficiéze; ger. beneficiínd (-ci-ind)

beneficiam
BENEFICIÁ, beneficiez, vb. I. Intranz. A trage folos; a profita, a avea un câștig de pe urma cuiva sau din ceva. [Pr.: -ci-a] – Din fr. bénéficier.

DOOM

beneficiá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 beneficiáză, 1 pl. beneficiém (-ci-em); conj. prez. 3 să beneficiéze; ger. beneficiínd (-ci-ind)

beneficiar
BENEFICIÁR, -Ă, beneficiari, -e, s. m. și f. 1. Persoană (fizică sau juridică) căreia, în temeiul unui contract, i se predau anumite produse sau lucrări, ori i se prestează anumite servicii. 2. Persoană care beneficiază de ceva. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. bénéficiaire, lat. beneficiarius.

DOOM

beneficiáră (-ci-a-) s. f., g.-d. art. beneficiárei; pl. beneficiáre

beneficiara
BENEFICIÁR, -Ă, beneficiari, -e, s. m. și f. 1. Persoană (fizică sau juridică) căreia, în temeiul unui contract, i se predau anumite produse sau lucrări, ori i se prestează anumite servicii. 2. Persoană care beneficiază de ceva. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. bénéficiaire, lat. beneficiarius.

DOOM

beneficiáră (-ci-a-) s. f., g.-d. art. beneficiárei; pl. beneficiáre

beneficiare
BENEFICIÁR, -Ă, beneficiari, -e, s. m. și f. 1. Persoană (fizică sau juridică) căreia, în temeiul unui contract, i se predau anumite produse sau lucrări, ori i se prestează anumite servicii. 2. Persoană care beneficiază de ceva. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. bénéficiaire, lat. beneficiarius.

DOOM

beneficiáră (-ci-a-) s. f., g.-d. art. beneficiárei; pl. beneficiáre

beneficiarei
BENEFICIÁR, -Ă, beneficiari, -e, s. m. și f. 1. Persoană (fizică sau juridică) căreia, în temeiul unui contract, i se predau anumite produse sau lucrări, ori i se prestează anumite servicii. 2. Persoană care beneficiază de ceva. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. bénéficiaire, lat. beneficiarius.

DOOM

beneficiáră (-ci-a-) s. f., g.-d. art. beneficiárei; pl. beneficiáre

beneficiarele
BENEFICIÁR, -Ă, beneficiari, -e, s. m. și f. 1. Persoană (fizică sau juridică) căreia, în temeiul unui contract, i se predau anumite produse sau lucrări, ori i se prestează anumite servicii. 2. Persoană care beneficiază de ceva. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. bénéficiaire, lat. beneficiarius.

DOOM

beneficiáră (-ci-a-) s. f., g.-d. art. beneficiárei; pl. beneficiáre

beneficiarelor
BENEFICIÁR, -Ă, beneficiari, -e, s. m. și f. 1. Persoană (fizică sau juridică) căreia, în temeiul unui contract, i se predau anumite produse sau lucrări, ori i se prestează anumite servicii. 2. Persoană care beneficiază de ceva. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. bénéficiaire, lat. beneficiarius.

DOOM

beneficiáră (-ci-a-) s. f., g.-d. art. beneficiárei; pl. beneficiáre

beneficiari
BENEFICIÁR, -Ă, beneficiari, -e, s. m. și f. 1. Persoană (fizică sau juridică) căreia, în temeiul unui contract, i se predau anumite produse sau lucrări, ori i se prestează anumite servicii. 2. Persoană care beneficiază de ceva. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. bénéficiaire, lat. beneficiarius.

DOOM

beneficiáră (-ci-a-) s. f., g.-d. art. beneficiárei; pl. beneficiáre

beneficiarii
BENEFICIÁR, -Ă, beneficiari, -e, s. m. și f. 1. Persoană (fizică sau juridică) căreia, în temeiul unui contract, i se predau anumite produse sau lucrări, ori i se prestează anumite servicii. 2. Persoană care beneficiază de ceva. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. bénéficiaire, lat. beneficiarius.

DOOM

beneficiáră (-ci-a-) s. f., g.-d. art. beneficiárei; pl. beneficiáre

beneficiarilor
BENEFICIÁR, -Ă, beneficiari, -e, s. m. și f. 1. Persoană (fizică sau juridică) căreia, în temeiul unui contract, i se predau anumite produse sau lucrări, ori i se prestează anumite servicii. 2. Persoană care beneficiază de ceva. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. bénéficiaire, lat. beneficiarius.

DOOM

beneficiáră (-ci-a-) s. f., g.-d. art. beneficiárei; pl. beneficiáre

beneficiarul
BENEFICIÁR, -Ă, beneficiari, -e, s. m. și f. 1. Persoană (fizică sau juridică) căreia, în temeiul unui contract, i se predau anumite produse sau lucrări, ori i se prestează anumite servicii. 2. Persoană care beneficiază de ceva. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. bénéficiaire, lat. beneficiarius.

DOOM

beneficiáră (-ci-a-) s. f., g.-d. art. beneficiárei; pl. beneficiáre

beneficiarului
BENEFICIÁR, -Ă, beneficiari, -e, s. m. și f. 1. Persoană (fizică sau juridică) căreia, în temeiul unui contract, i se predau anumite produse sau lucrări, ori i se prestează anumite servicii. 2. Persoană care beneficiază de ceva. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. bénéficiaire, lat. beneficiarius.

DOOM

beneficiáră (-ci-a-) s. f., g.-d. art. beneficiárei; pl. beneficiáre

beneficiară
BENEFICIÁ, beneficiez, vb. I. Intranz. A trage folos; a profita, a avea un câștig de pe urma cuiva sau din ceva. [Pr.: -ci-a] – Din fr. bénéficier.

DOOM

beneficiá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 beneficiáză, 1 pl. beneficiém (-ci-em); conj. prez. 3 să beneficiéze; ger. beneficiínd (-ci-ind)

beneficiarăm
BENEFICIÁ, beneficiez, vb. I. Intranz. A trage folos; a profita, a avea un câștig de pe urma cuiva sau din ceva. [Pr.: -ci-a] – Din fr. bénéficier.

DOOM

beneficiá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 beneficiáză, 1 pl. beneficiém (-ci-em); conj. prez. 3 să beneficiéze; ger. beneficiínd (-ci-ind)

beneficiarăți
BENEFICIÁ, beneficiez, vb. I. Intranz. A trage folos; a profita, a avea un câștig de pe urma cuiva sau din ceva. [Pr.: -ci-a] – Din fr. bénéficier.

DOOM

beneficiá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 beneficiáză, 1 pl. beneficiém (-ci-em); conj. prez. 3 să beneficiéze; ger. beneficiínd (-ci-ind)

beneficiase
BENEFICIÁ, beneficiez, vb. I. Intranz. A trage folos; a profita, a avea un câștig de pe urma cuiva sau din ceva. [Pr.: -ci-a] – Din fr. bénéficier.

DOOM

beneficiá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 beneficiáză, 1 pl. beneficiém (-ci-em); conj. prez. 3 să beneficiéze; ger. beneficiínd (-ci-ind)

beneficiasem
BENEFICIÁ, beneficiez, vb. I. Intranz. A trage folos; a profita, a avea un câștig de pe urma cuiva sau din ceva. [Pr.: -ci-a] – Din fr. bénéficier.

DOOM

beneficiá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 beneficiáză, 1 pl. beneficiém (-ci-em); conj. prez. 3 să beneficiéze; ger. beneficiínd (-ci-ind)

beneficiaseră
BENEFICIÁ, beneficiez, vb. I. Intranz. A trage folos; a profita, a avea un câștig de pe urma cuiva sau din ceva. [Pr.: -ci-a] – Din fr. bénéficier.

DOOM

beneficiá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 beneficiáză, 1 pl. beneficiém (-ci-em); conj. prez. 3 să beneficiéze; ger. beneficiínd (-ci-ind)

beneficiaserăm
BENEFICIÁ, beneficiez, vb. I. Intranz. A trage folos; a profita, a avea un câștig de pe urma cuiva sau din ceva. [Pr.: -ci-a] – Din fr. bénéficier.

DOOM

beneficiá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 beneficiáză, 1 pl. beneficiém (-ci-em); conj. prez. 3 să beneficiéze; ger. beneficiínd (-ci-ind)

beneficiaserăți
BENEFICIÁ, beneficiez, vb. I. Intranz. A trage folos; a profita, a avea un câștig de pe urma cuiva sau din ceva. [Pr.: -ci-a] – Din fr. bénéficier.

DOOM

beneficiá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 beneficiáză, 1 pl. beneficiém (-ci-em); conj. prez. 3 să beneficiéze; ger. beneficiínd (-ci-ind)

beneficiaseși
BENEFICIÁ, beneficiez, vb. I. Intranz. A trage folos; a profita, a avea un câștig de pe urma cuiva sau din ceva. [Pr.: -ci-a] – Din fr. bénéficier.

DOOM

beneficiá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 beneficiáză, 1 pl. beneficiém (-ci-em); conj. prez. 3 să beneficiéze; ger. beneficiínd (-ci-ind)

beneficiaseți
BENEFICIÁ, beneficiez, vb. I. Intranz. A trage folos; a profita, a avea un câștig de pe urma cuiva sau din ceva. [Pr.: -ci-a] – Din fr. bénéficier.

DOOM

beneficiá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 beneficiáză, 1 pl. beneficiém (-ci-em); conj. prez. 3 să beneficiéze; ger. beneficiínd (-ci-ind)

beneficiat
BENEFICIÁ, beneficiez, vb. I. Intranz. A trage folos; a profita, a avea un câștig de pe urma cuiva sau din ceva. [Pr.: -ci-a] – Din fr. bénéficier.

DOOM

beneficiá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 beneficiáză, 1 pl. beneficiém (-ci-em); conj. prez. 3 să beneficiéze; ger. beneficiínd (-ci-ind)

beneficiau
BENEFICIÁ, beneficiez, vb. I. Intranz. A trage folos; a profita, a avea un câștig de pe urma cuiva sau din ceva. [Pr.: -ci-a] – Din fr. bénéficier.

DOOM

beneficiá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 beneficiáză, 1 pl. beneficiém (-ci-em); conj. prez. 3 să beneficiéze; ger. beneficiínd (-ci-ind)

beneficiază
BENEFICIÁ, beneficiez, vb. I. Intranz. A trage folos; a profita, a avea un câștig de pe urma cuiva sau din ceva. [Pr.: -ci-a] – Din fr. bénéficier.

DOOM

beneficiá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 beneficiáză, 1 pl. beneficiém (-ci-em); conj. prez. 3 să beneficiéze; ger. beneficiínd (-ci-ind)

beneficiași
BENEFICIÁ, beneficiez, vb. I. Intranz. A trage folos; a profita, a avea un câștig de pe urma cuiva sau din ceva. [Pr.: -ci-a] – Din fr. bénéficier.

DOOM

beneficiá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 beneficiáză, 1 pl. beneficiém (-ci-em); conj. prez. 3 să beneficiéze; ger. beneficiínd (-ci-ind)

beneficiați
BENEFICIÁ, beneficiez, vb. I. Intranz. A trage folos; a profita, a avea un câștig de pe urma cuiva sau din ceva. [Pr.: -ci-a] – Din fr. bénéficier.

DOOM

beneficiá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 beneficiáză, 1 pl. beneficiém (-ci-em); conj. prez. 3 să beneficiéze; ger. beneficiínd (-ci-ind)

beneficie
BENEFICIÁ, beneficiez, vb. I. Intranz. A trage folos; a profita, a avea un câștig de pe urma cuiva sau din ceva. [Pr.: -ci-a] – Din fr. bénéficier.

DOOM

beneficiá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 beneficiáză, 1 pl. beneficiém (-ci-em); conj. prez. 3 să beneficiéze; ger. beneficiínd (-ci-ind)

beneficiem
BENEFICIÁ, beneficiez, vb. I. Intranz. A trage folos; a profita, a avea un câștig de pe urma cuiva sau din ceva. [Pr.: -ci-a] – Din fr. bénéficier.

DOOM

beneficiá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 beneficiáză, 1 pl. beneficiém (-ci-em); conj. prez. 3 să beneficiéze; ger. beneficiínd (-ci-ind)

beneficiere
BENEFICIÁ, beneficiez, vb. I. Intranz. A trage folos; a profita, a avea un câștig de pe urma cuiva sau din ceva. [Pr.: -ci-a] – Din fr. bénéficier.

DOOM

beneficiá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 beneficiáză, 1 pl. beneficiém (-ci-em); conj. prez. 3 să beneficiéze; ger. beneficiínd (-ci-ind)

beneficiere
BENEFICIÉRE, beneficieri, s. f. Faptul de a beneficia. [Pr.: -ci-e-] – V. beneficia.

beneficierea
BENEFICIÉRE, beneficieri, s. f. Faptul de a beneficia. [Pr.: -ci-e-] – V. beneficia.

beneficieri
BENEFICIÉRE, beneficieri, s. f. Faptul de a beneficia. [Pr.: -ci-e-] – V. beneficia.

beneficierii
BENEFICIÉRE, beneficieri, s. f. Faptul de a beneficia. [Pr.: -ci-e-] – V. beneficia.

beneficierile
BENEFICIÉRE, beneficieri, s. f. Faptul de a beneficia. [Pr.: -ci-e-] – V. beneficia.

beneficierilor
BENEFICIÉRE, beneficieri, s. f. Faptul de a beneficia. [Pr.: -ci-e-] – V. beneficia.

beneficiez
BENEFICIÁ, beneficiez, vb. I. Intranz. A trage folos; a profita, a avea un câștig de pe urma cuiva sau din ceva. [Pr.: -ci-a] – Din fr. bénéficier.

DOOM

beneficiá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 beneficiáză, 1 pl. beneficiém (-ci-em); conj. prez. 3 să beneficiéze; ger. beneficiínd (-ci-ind)

beneficieze
BENEFICIÁ, beneficiez, vb. I. Intranz. A trage folos; a profita, a avea un câștig de pe urma cuiva sau din ceva. [Pr.: -ci-a] – Din fr. bénéficier.

DOOM

beneficiá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 beneficiáză, 1 pl. beneficiém (-ci-em); conj. prez. 3 să beneficiéze; ger. beneficiínd (-ci-ind)

beneficiezi
BENEFICIÁ, beneficiez, vb. I. Intranz. A trage folos; a profita, a avea un câștig de pe urma cuiva sau din ceva. [Pr.: -ci-a] – Din fr. bénéficier.

DOOM

beneficiá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 beneficiáză, 1 pl. beneficiém (-ci-em); conj. prez. 3 să beneficiéze; ger. beneficiínd (-ci-ind)

beneficii
BENÉFIC, -Ă, benefici, -ce, adj. Favorabil, binefăcător. – Din fr. bénéfique.

DOOM

benéfic adj. m., pl. benéfici; f. benéfică, pl. benéfice

beneficii
BENEFÍCIU, beneficii, s. n. Câștig, profit sau folos pe care-l are cineva (de pe urma unei situații, activități etc.); profit financiar al unei întreprinderi, reprezentând diferența dintre veniturile realizate și cheltuielile ocazionate de acestea. ◊ Expr. Sub beneficiu de inventar = în mod provizoriu, sub rezerva controlului ulterior. – Din fr. bénéfice, lat. beneficium.

DOOM

benefíciu [ciu pron. cĭu] s. n., art. benefíciul; pl. benefícii, art. benefíciile (-ci-i-)

beneficiile
BENEFÍCIU, beneficii, s. n. Câștig, profit sau folos pe care-l are cineva (de pe urma unei situații, activități etc.); profit financiar al unei întreprinderi, reprezentând diferența dintre veniturile realizate și cheltuielile ocazionate de acestea. ◊ Expr. Sub beneficiu de inventar = în mod provizoriu, sub rezerva controlului ulterior. – Din fr. bénéfice, lat. beneficium.

DOOM

benefíciu [ciu pron. cĭu] s. n., art. benefíciul; pl. benefícii, art. benefíciile (-ci-i-)

beneficiilor
BENEFÍCIU, beneficii, s. n. Câștig, profit sau folos pe care-l are cineva (de pe urma unei situații, activități etc.); profit financiar al unei întreprinderi, reprezentând diferența dintre veniturile realizate și cheltuielile ocazionate de acestea. ◊ Expr. Sub beneficiu de inventar = în mod provizoriu, sub rezerva controlului ulterior. – Din fr. bénéfice, lat. beneficium.

DOOM

benefíciu [ciu pron. cĭu] s. n., art. benefíciul; pl. benefícii, art. benefíciile (-ci-i-)

beneficiind
BENEFICIÁ, beneficiez, vb. I. Intranz. A trage folos; a profita, a avea un câștig de pe urma cuiva sau din ceva. [Pr.: -ci-a] – Din fr. bénéficier.

DOOM

beneficiá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 beneficiáză, 1 pl. beneficiém (-ci-em); conj. prez. 3 să beneficiéze; ger. beneficiínd (-ci-ind)

beneficilor
BENÉFIC, -Ă, benefici, -ce, adj. Favorabil, binefăcător. – Din fr. bénéfique.

DOOM

benéfic adj. m., pl. benéfici; f. benéfică, pl. benéfice

beneficiu
BENEFÍCIU, beneficii, s. n. Câștig, profit sau folos pe care-l are cineva (de pe urma unei situații, activități etc.); profit financiar al unei întreprinderi, reprezentând diferența dintre veniturile realizate și cheltuielile ocazionate de acestea. ◊ Expr. Sub beneficiu de inventar = în mod provizoriu, sub rezerva controlului ulterior. – Din fr. bénéfice, lat. beneficium.

DOOM

benefíciu [ciu pron. cĭu] s. n., art. benefíciul; pl. benefícii, art. benefíciile (-ci-i-)

beneficiul
BENEFÍCIU, beneficii, s. n. Câștig, profit sau folos pe care-l are cineva (de pe urma unei situații, activități etc.); profit financiar al unei întreprinderi, reprezentând diferența dintre veniturile realizate și cheltuielile ocazionate de acestea. ◊ Expr. Sub beneficiu de inventar = în mod provizoriu, sub rezerva controlului ulterior. – Din fr. bénéfice, lat. beneficium.

DOOM

benefíciu [ciu pron. cĭu] s. n., art. benefíciul; pl. benefícii, art. benefíciile (-ci-i-)

beneficiului
BENEFÍCIU, beneficii, s. n. Câștig, profit sau folos pe care-l are cineva (de pe urma unei situații, activități etc.); profit financiar al unei întreprinderi, reprezentând diferența dintre veniturile realizate și cheltuielile ocazionate de acestea. ◊ Expr. Sub beneficiu de inventar = în mod provizoriu, sub rezerva controlului ulterior. – Din fr. bénéfice, lat. beneficium.

DOOM

benefíciu [ciu pron. cĭu] s. n., art. benefíciul; pl. benefícii, art. benefíciile (-ci-i-)

beneficul
BENÉFIC, -Ă, benefici, -ce, adj. Favorabil, binefăcător. – Din fr. bénéfique.

DOOM

benéfic adj. m., pl. benéfici; f. benéfică, pl. benéfice

beneficului
BENÉFIC, -Ă, benefici, -ce, adj. Favorabil, binefăcător. – Din fr. bénéfique.

DOOM

benéfic adj. m., pl. benéfici; f. benéfică, pl. benéfice

benei
BÉNĂ, bene, s. f. 1. Parte a autocamionului în care se încarcă materialele. 2. Cupă metalică la macarale, elevatoare etc. – Din fr. benne.

DOOM

bénă (parte a unui camion) s. f., g.-d. art. bénei; pl. béne

benele
BÉNĂ, bene, s. f. 1. Parte a autocamionului în care se încarcă materialele. 2. Cupă metalică la macarale, elevatoare etc. – Din fr. benne.

DOOM

bénă (parte a unui camion) s. f., g.-d. art. bénei; pl. béne

benelor
BÉNĂ, bene, s. f. 1. Parte a autocamionului în care se încarcă materialele. 2. Cupă metalică la macarale, elevatoare etc. – Din fr. benne.

DOOM

bénă (parte a unui camion) s. f., g.-d. art. bénei; pl. béne

benetitala
BENETITÁLE s.f. pl. (Bot.) Grup de plante gimnosperme fosile inferioare, care fac trecerea la angiosperme; (la sg.) plantă din acest grup. [< fr. bennetittales].

benetitale
BENETITÁLE s.f. pl. (Bot.) Grup de plante gimnosperme fosile inferioare, care fac trecerea la angiosperme; (la sg.) plantă din acest grup. [< fr. bennetittales].

benetitalei
BENETITÁLE s.f. pl. (Bot.) Grup de plante gimnosperme fosile inferioare, care fac trecerea la angiosperme; (la sg.) plantă din acest grup. [< fr. bennetittales].

benetitalele
BENETITÁLE s.f. pl. (Bot.) Grup de plante gimnosperme fosile inferioare, care fac trecerea la angiosperme; (la sg.) plantă din acest grup. [< fr. bennetittales].

benetitalelor
BENETITÁLE s.f. pl. (Bot.) Grup de plante gimnosperme fosile inferioare, care fac trecerea la angiosperme; (la sg.) plantă din acest grup. [< fr. bennetittales].

benevol
BENEVÓL, -Ă, benevoli, -e, adj. Făcut de bunăvoie; facultativ. – Din fr. bénévole, lat. benevolus.

DOOM

benevól adj. m., pl. benevóli; f. benevólă, pl. benevóle

benevola
BENEVÓL, -Ă, benevoli, -e, adj. Făcut de bunăvoie; facultativ. – Din fr. bénévole, lat. benevolus.

DOOM

benevól adj. m., pl. benevóli; f. benevólă, pl. benevóle

benevole
BENEVÓL, -Ă, benevoli, -e, adj. Făcut de bunăvoie; facultativ. – Din fr. bénévole, lat. benevolus.

DOOM

benevól adj. m., pl. benevóli; f. benevólă, pl. benevóle

benevolei
BENEVÓL, -Ă, benevoli, -e, adj. Făcut de bunăvoie; facultativ. – Din fr. bénévole, lat. benevolus.

DOOM

benevól adj. m., pl. benevóli; f. benevólă, pl. benevóle

benevolele
BENEVÓL, -Ă, benevoli, -e, adj. Făcut de bunăvoie; facultativ. – Din fr. bénévole, lat. benevolus.

DOOM

benevól adj. m., pl. benevóli; f. benevólă, pl. benevóle

benevolelor
BENEVÓL, -Ă, benevoli, -e, adj. Făcut de bunăvoie; facultativ. – Din fr. bénévole, lat. benevolus.

DOOM

benevól adj. m., pl. benevóli; f. benevólă, pl. benevóle

benevolentiae
CAPTÁTIO BENEVOLÉNTIAE loc. s. f. Captarea bunăvoinței cuiva în scopul obținerii unor avantaje. [Pr.: -ți-o benevolentie] – Loc. lat.

DOOM

captátio benevoléntiae (lat.) [ti pron. ți, ae pron. e] (-ti-o, -ti-ae) loc. s. f.

benevolența
BENEVOLÉNȚĂ s.f. (Liv.) Bunăvoință. [Cf. it. benevolenza, lat. benevolentia].

benevolențe
BENEVOLÉNȚĂ s.f. (Liv.) Bunăvoință. [Cf. it. benevolenza, lat. benevolentia].

benevolenței
BENEVOLÉNȚĂ s.f. (Liv.) Bunăvoință. [Cf. it. benevolenza, lat. benevolentia].

benevoli
BENEVÓL, -Ă, benevoli, -e, adj. Făcut de bunăvoie; facultativ. – Din fr. bénévole, lat. benevolus.

DOOM

benevól adj. m., pl. benevóli; f. benevólă, pl. benevóle

benevolii
BENEVÓL, -Ă, benevoli, -e, adj. Făcut de bunăvoie; facultativ. – Din fr. bénévole, lat. benevolus.

DOOM

benevól adj. m., pl. benevóli; f. benevólă, pl. benevóle

benevolilor
BENEVÓL, -Ă, benevoli, -e, adj. Făcut de bunăvoie; facultativ. – Din fr. bénévole, lat. benevolus.

DOOM

benevól adj. m., pl. benevóli; f. benevólă, pl. benevóle

benevolul
BENEVÓL, -Ă, benevoli, -e, adj. Făcut de bunăvoie; facultativ. – Din fr. bénévole, lat. benevolus.

DOOM

benevól adj. m., pl. benevóli; f. benevólă, pl. benevóle

benevolului
BENEVÓL, -Ă, benevoli, -e, adj. Făcut de bunăvoie; facultativ. – Din fr. bénévole, lat. benevolus.

DOOM

benevól adj. m., pl. benevóli; f. benevólă, pl. benevóle

benga
BÉNGA s. m. (Fam.; în expr.) A-l lua benga (pe cineva) = a-l lua dracul, a o păți; a muri. – Din țig. benga.

DOOM

bénga (fam.) (în expr. a-l lua ~) s. m.

bengal
BENGÁL, bengale, adj. (În sintagma) Foc bengal = foc de artificii. – Din fr. [feu de] Bengale.

DOOM

bengál (foc ~) adj. m.; pl. f. bengále

bengale
BENGÁL, bengale, adj. (În sintagma) Foc bengal = foc de artificii. – Din fr. [feu de] Bengale.

DOOM

bengál (foc ~) adj. m.; pl. f. bengále

bengalele
BENGÁL, bengale, adj. (În sintagma) Foc bengal = foc de artificii. – Din fr. [feu de] Bengale.

DOOM

bengál (foc ~) adj. m.; pl. f. bengále

bengalelor
BENGÁL, bengale, adj. (În sintagma) Foc bengal = foc de artificii. – Din fr. [feu de] Bengale.

DOOM

bengál (foc ~) adj. m.; pl. f. bengále

bengalez
BENGALÉZ, -Ă, bengalezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație indo-europeană care populează regiunile de pe malurile cursului inferior al Gangelui și al Brahmaputrei; (și la sg.) persoană care face parte din acest popor. 2. Adj. Care aparține bengalezilor (1), privitor la bengalezi. – Bengal + suf. -ez.

DOOM

bengaléz adj. m., s. m., pl. bengalézi; adj. f., s. f. bengaléză, pl. bengaléze

bengalez
BENGALÉZ, -Ă, bengalezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație indo-europeană care populează regiunile de pe malurile cursului inferior al Gangelui și al Brahmaputrei; (și la sg.) persoană care face parte din acest popor. 2. Adj. Care aparține bengalezilor (1), privitor la bengalezi. – Bengal + suf. -ez.

DOOM

bengaléz adj. m., s. m., pl. bengalézi; adj. f., s. f. bengaléză, pl. bengaléze

bengaleza
BENGALÉZ, -Ă, bengalezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație indo-europeană care populează regiunile de pe malurile cursului inferior al Gangelui și al Brahmaputrei; (și la sg.) persoană care face parte din acest popor. 2. Adj. Care aparține bengalezilor (1), privitor la bengalezi. – Bengal + suf. -ez.

DOOM

bengaléz adj. m., s. m., pl. bengalézi; adj. f., s. f. bengaléză, pl. bengaléze

bengaleza
BENGALÉZ, -Ă, bengalezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație indo-europeană care populează regiunile de pe malurile cursului inferior al Gangelui și al Brahmaputrei; (și la sg.) persoană care face parte din acest popor. 2. Adj. Care aparține bengalezilor (1), privitor la bengalezi. – Bengal + suf. -ez.

DOOM

bengaléz adj. m., s. m., pl. bengalézi; adj. f., s. f. bengaléză, pl. bengaléze

bengaleze
BENGALÉZ, -Ă, bengalezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație indo-europeană care populează regiunile de pe malurile cursului inferior al Gangelui și al Brahmaputrei; (și la sg.) persoană care face parte din acest popor. 2. Adj. Care aparține bengalezilor (1), privitor la bengalezi. – Bengal + suf. -ez.

DOOM

bengaléz adj. m., s. m., pl. bengalézi; adj. f., s. f. bengaléză, pl. bengaléze

bengaleze
BENGALÉZ, -Ă, bengalezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație indo-europeană care populează regiunile de pe malurile cursului inferior al Gangelui și al Brahmaputrei; (și la sg.) persoană care face parte din acest popor. 2. Adj. Care aparține bengalezilor (1), privitor la bengalezi. – Bengal + suf. -ez.

DOOM

bengaléz adj. m., s. m., pl. bengalézi; adj. f., s. f. bengaléză, pl. bengaléze

bengalezei
BENGALÉZ, -Ă, bengalezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație indo-europeană care populează regiunile de pe malurile cursului inferior al Gangelui și al Brahmaputrei; (și la sg.) persoană care face parte din acest popor. 2. Adj. Care aparține bengalezilor (1), privitor la bengalezi. – Bengal + suf. -ez.

DOOM

bengaléz adj. m., s. m., pl. bengalézi; adj. f., s. f. bengaléză, pl. bengaléze

bengalezei
BENGALÉZ, -Ă, bengalezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație indo-europeană care populează regiunile de pe malurile cursului inferior al Gangelui și al Brahmaputrei; (și la sg.) persoană care face parte din acest popor. 2. Adj. Care aparține bengalezilor (1), privitor la bengalezi. – Bengal + suf. -ez.

DOOM

bengaléz adj. m., s. m., pl. bengalézi; adj. f., s. f. bengaléză, pl. bengaléze

bengalezele
BENGALÉZ, -Ă, bengalezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație indo-europeană care populează regiunile de pe malurile cursului inferior al Gangelui și al Brahmaputrei; (și la sg.) persoană care face parte din acest popor. 2. Adj. Care aparține bengalezilor (1), privitor la bengalezi. – Bengal + suf. -ez.

DOOM

bengaléz adj. m., s. m., pl. bengalézi; adj. f., s. f. bengaléză, pl. bengaléze

bengalezele
BENGALÉZ, -Ă, bengalezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație indo-europeană care populează regiunile de pe malurile cursului inferior al Gangelui și al Brahmaputrei; (și la sg.) persoană care face parte din acest popor. 2. Adj. Care aparține bengalezilor (1), privitor la bengalezi. – Bengal + suf. -ez.

DOOM

bengaléz adj. m., s. m., pl. bengalézi; adj. f., s. f. bengaléză, pl. bengaléze

bengalezelor
BENGALÉZ, -Ă, bengalezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație indo-europeană care populează regiunile de pe malurile cursului inferior al Gangelui și al Brahmaputrei; (și la sg.) persoană care face parte din acest popor. 2. Adj. Care aparține bengalezilor (1), privitor la bengalezi. – Bengal + suf. -ez.

DOOM

bengaléz adj. m., s. m., pl. bengalézi; adj. f., s. f. bengaléză, pl. bengaléze

bengalezelor
BENGALÉZ, -Ă, bengalezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație indo-europeană care populează regiunile de pe malurile cursului inferior al Gangelui și al Brahmaputrei; (și la sg.) persoană care face parte din acest popor. 2. Adj. Care aparține bengalezilor (1), privitor la bengalezi. – Bengal + suf. -ez.

DOOM

bengaléz adj. m., s. m., pl. bengalézi; adj. f., s. f. bengaléză, pl. bengaléze

bengalezi
BENGALÉZ, -Ă, bengalezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație indo-europeană care populează regiunile de pe malurile cursului inferior al Gangelui și al Brahmaputrei; (și la sg.) persoană care face parte din acest popor. 2. Adj. Care aparține bengalezilor (1), privitor la bengalezi. – Bengal + suf. -ez.

DOOM

bengaléz adj. m., s. m., pl. bengalézi; adj. f., s. f. bengaléză, pl. bengaléze

bengalezi
BENGALÉZ, -Ă, bengalezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație indo-europeană care populează regiunile de pe malurile cursului inferior al Gangelui și al Brahmaputrei; (și la sg.) persoană care face parte din acest popor. 2. Adj. Care aparține bengalezilor (1), privitor la bengalezi. – Bengal + suf. -ez.

DOOM

bengaléz adj. m., s. m., pl. bengalézi; adj. f., s. f. bengaléză, pl. bengaléze

bengalezii
BENGALÉZ, -Ă, bengalezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație indo-europeană care populează regiunile de pe malurile cursului inferior al Gangelui și al Brahmaputrei; (și la sg.) persoană care face parte din acest popor. 2. Adj. Care aparține bengalezilor (1), privitor la bengalezi. – Bengal + suf. -ez.

DOOM

bengaléz adj. m., s. m., pl. bengalézi; adj. f., s. f. bengaléză, pl. bengaléze

bengalezii
BENGALÉZ, -Ă, bengalezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație indo-europeană care populează regiunile de pe malurile cursului inferior al Gangelui și al Brahmaputrei; (și la sg.) persoană care face parte din acest popor. 2. Adj. Care aparține bengalezilor (1), privitor la bengalezi. – Bengal + suf. -ez.

DOOM

bengaléz adj. m., s. m., pl. bengalézi; adj. f., s. f. bengaléză, pl. bengaléze

bengalezilor
BENGALÉZ, -Ă, bengalezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație indo-europeană care populează regiunile de pe malurile cursului inferior al Gangelui și al Brahmaputrei; (și la sg.) persoană care face parte din acest popor. 2. Adj. Care aparține bengalezilor (1), privitor la bengalezi. – Bengal + suf. -ez.

DOOM

bengaléz adj. m., s. m., pl. bengalézi; adj. f., s. f. bengaléză, pl. bengaléze

bengalezilor
BENGALÉZ, -Ă, bengalezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație indo-europeană care populează regiunile de pe malurile cursului inferior al Gangelui și al Brahmaputrei; (și la sg.) persoană care face parte din acest popor. 2. Adj. Care aparține bengalezilor (1), privitor la bengalezi. – Bengal + suf. -ez.

DOOM

bengaléz adj. m., s. m., pl. bengalézi; adj. f., s. f. bengaléză, pl. bengaléze

bengalezul
BENGALÉZ, -Ă, bengalezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație indo-europeană care populează regiunile de pe malurile cursului inferior al Gangelui și al Brahmaputrei; (și la sg.) persoană care face parte din acest popor. 2. Adj. Care aparține bengalezilor (1), privitor la bengalezi. – Bengal + suf. -ez.

DOOM

bengaléz adj. m., s. m., pl. bengalézi; adj. f., s. f. bengaléză, pl. bengaléze

bengalezul
BENGALÉZ, -Ă, bengalezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație indo-europeană care populează regiunile de pe malurile cursului inferior al Gangelui și al Brahmaputrei; (și la sg.) persoană care face parte din acest popor. 2. Adj. Care aparține bengalezilor (1), privitor la bengalezi. – Bengal + suf. -ez.

DOOM

bengaléz adj. m., s. m., pl. bengalézi; adj. f., s. f. bengaléză, pl. bengaléze

bengalezului
BENGALÉZ, -Ă, bengalezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație indo-europeană care populează regiunile de pe malurile cursului inferior al Gangelui și al Brahmaputrei; (și la sg.) persoană care face parte din acest popor. 2. Adj. Care aparține bengalezilor (1), privitor la bengalezi. – Bengal + suf. -ez.

DOOM

bengaléz adj. m., s. m., pl. bengalézi; adj. f., s. f. bengaléză, pl. bengaléze

bengalezului
BENGALÉZ, -Ă, bengalezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație indo-europeană care populează regiunile de pe malurile cursului inferior al Gangelui și al Brahmaputrei; (și la sg.) persoană care face parte din acest popor. 2. Adj. Care aparține bengalezilor (1), privitor la bengalezi. – Bengal + suf. -ez.

DOOM

bengaléz adj. m., s. m., pl. bengalézi; adj. f., s. f. bengaléză, pl. bengaléze

bengali
BENGÁLI, bengali, s. m., adj. invar. (Rar) 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Bengal. 2. Adj. invar. Care aparține Bengalului sau bengalezilor (1). (Substantivat, f.) Limba bengali. 3. S. m. Nume dat mai multor păsări înrudite cu vrabia, cu penajul colorat în albastru ori cafeniu, originare din India. [Acc. și: bengalí] – Din fr. bengali.

DOOM

bengáli (-ga-li) / bengalí³ (limbă) s. f.

bengali
BENGALÍ s. m., adj. (Rar) 1. S. m. Nume dat mai multor păsări, înrudite cu vrabia, cu penajul colorat în albastru ori cafeniu, originare din India. 2. Adj. (În sintagma) Limba bengali = limba vorbită în Bengal (India). [Acc. și: bengáli] – Din fr. bengali.

DOOM

bengáli (-ga-li) / bengalí³ (limbă) s. f.

bengalii
BENGÁLI, bengali, s. m., adj. invar. (Rar) 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Bengal. 2. Adj. invar. Care aparține Bengalului sau bengalezilor (1). (Substantivat, f.) Limba bengali. 3. S. m. Nume dat mai multor păsări înrudite cu vrabia, cu penajul colorat în albastru ori cafeniu, originare din India. [Acc. și: bengalí] – Din fr. bengali.

DOOM

bengáli (-ga-li) / bengalí³ (limbă) s. f.

bengaliii
BENGÁLI, bengali, s. m., adj. invar. (Rar) 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Bengal. 2. Adj. invar. Care aparține Bengalului sau bengalezilor (1). (Substantivat, f.) Limba bengali. 3. S. m. Nume dat mai multor păsări înrudite cu vrabia, cu penajul colorat în albastru ori cafeniu, originare din India. [Acc. și: bengalí] – Din fr. bengali.

DOOM

bengáli (-ga-li) / bengalí³ (limbă) s. f.

bengaliilor
BENGÁLI, bengali, s. m., adj. invar. (Rar) 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Bengal. 2. Adj. invar. Care aparține Bengalului sau bengalezilor (1). (Substantivat, f.) Limba bengali. 3. S. m. Nume dat mai multor păsări înrudite cu vrabia, cu penajul colorat în albastru ori cafeniu, originare din India. [Acc. și: bengalí] – Din fr. bengali.

DOOM

bengáli (-ga-li) / bengalí³ (limbă) s. f.

bengaliul
BENGÁLI, bengali, s. m., adj. invar. (Rar) 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Bengal. 2. Adj. invar. Care aparține Bengalului sau bengalezilor (1). (Substantivat, f.) Limba bengali. 3. S. m. Nume dat mai multor păsări înrudite cu vrabia, cu penajul colorat în albastru ori cafeniu, originare din India. [Acc. și: bengalí] – Din fr. bengali.

DOOM

bengáli (-ga-li) / bengalí³ (limbă) s. f.

bengaliului
BENGÁLI, bengali, s. m., adj. invar. (Rar) 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Bengal. 2. Adj. invar. Care aparține Bengalului sau bengalezilor (1). (Substantivat, f.) Limba bengali. 3. S. m. Nume dat mai multor păsări înrudite cu vrabia, cu penajul colorat în albastru ori cafeniu, originare din India. [Acc. și: bengalí] – Din fr. bengali.

DOOM

bengáli (-ga-li) / bengalí³ (limbă) s. f.

bengalul
BENGÁL, bengale, adj. (În sintagma) Foc bengal = foc de artificii. – Din fr. [feu de] Bengale.

DOOM

bengál (foc ~) adj. m.; pl. f. bengále

bengalului
BENGÁL, bengale, adj. (În sintagma) Foc bengal = foc de artificii. – Din fr. [feu de] Bengale.

DOOM

bengál (foc ~) adj. m.; pl. f. bengále

benghi
BENGHI s. n. v. zbenghi.

DOOM

zbenghi (pată) (pop.) s. n., pl. zbénghiuri

benghiul
BENGHI s. n. v. zbenghi.

DOOM

zbenghi (pată) (pop.) s. n., pl. zbénghiuri

benghiului
BENGHI s. n. v. zbenghi.

DOOM

zbenghi (pată) (pop.) s. n., pl. zbénghiuri

benghiuri
BENGHI s. n. v. zbenghi.

DOOM

zbenghi (pată) (pop.) s. n., pl. zbénghiuri

benghiurile
BENGHI s. n. v. zbenghi.

DOOM

zbenghi (pată) (pop.) s. n., pl. zbénghiuri

benghiurilor
BENGHI s. n. v. zbenghi.

DOOM

zbenghi (pată) (pop.) s. n., pl. zbénghiuri

bengos
bengos, -oasă, bengoși, -oase, adj. (adol.) excelent, formidabil, grozav.

benign
BENÍGN, -Ă, benigni, -e, adj. (Despre boli) Care nu prezintă gravitate; ușor. – Din lat. benignus, fr. bénin, -igne.

DOOM

benígn adj. m., pl. benígni; f. benígnă, pl. benígne

benigna
BENÍGN, -Ă, benigni, -e, adj. (Despre boli) Care nu prezintă gravitate; ușor. – Din lat. benignus, fr. bénin, -igne.

DOOM

benígn adj. m., pl. benígni; f. benígnă, pl. benígne

benigne
BENÍGN, -Ă, benigni, -e, adj. (Despre boli) Care nu prezintă gravitate; ușor. – Din lat. benignus, fr. bénin, -igne.

DOOM

benígn adj. m., pl. benígni; f. benígnă, pl. benígne

benignei
BENÍGN, -Ă, benigni, -e, adj. (Despre boli) Care nu prezintă gravitate; ușor. – Din lat. benignus, fr. bénin, -igne.

DOOM

benígn adj. m., pl. benígni; f. benígnă, pl. benígne

benignele
BENÍGN, -Ă, benigni, -e, adj. (Despre boli) Care nu prezintă gravitate; ușor. – Din lat. benignus, fr. bénin, -igne.

DOOM

benígn adj. m., pl. benígni; f. benígnă, pl. benígne

benignelor
BENÍGN, -Ă, benigni, -e, adj. (Despre boli) Care nu prezintă gravitate; ușor. – Din lat. benignus, fr. bénin, -igne.

DOOM

benígn adj. m., pl. benígni; f. benígnă, pl. benígne

benigni
BENÍGN, -Ă, benigni, -e, adj. (Despre boli) Care nu prezintă gravitate; ușor. – Din lat. benignus, fr. bénin, -igne.

DOOM

benígn adj. m., pl. benígni; f. benígnă, pl. benígne

benignii
BENÍGN, -Ă, benigni, -e, adj. (Despre boli) Care nu prezintă gravitate; ușor. – Din lat. benignus, fr. bénin, -igne.

DOOM

benígn adj. m., pl. benígni; f. benígnă, pl. benígne

benignilor
BENÍGN, -Ă, benigni, -e, adj. (Despre boli) Care nu prezintă gravitate; ușor. – Din lat. benignus, fr. bénin, -igne.

DOOM

benígn adj. m., pl. benígni; f. benígnă, pl. benígne

benignitate
BENIGNITÁTE s. f. Stare ușoară a unei boli. – Din fr. bénignité.

DOOM

benignitáte s. f., g.-d. art. benignitắții

benignitatea
BENIGNITÁTE s. f. Stare ușoară a unei boli. – Din fr. bénignité.

DOOM

benignitáte s. f., g.-d. art. benignitắții

benignități
BENIGNITÁTE s. f. Stare ușoară a unei boli. – Din fr. bénignité.

DOOM

benignitáte s. f., g.-d. art. benignitắții

benignității
BENIGNITÁTE s. f. Stare ușoară a unei boli. – Din fr. bénignité.

DOOM

benignitáte s. f., g.-d. art. benignitắții

benignul
BENÍGN, -Ă, benigni, -e, adj. (Despre boli) Care nu prezintă gravitate; ușor. – Din lat. benignus, fr. bénin, -igne.

DOOM

benígn adj. m., pl. benígni; f. benígnă, pl. benígne

benignului
BENÍGN, -Ă, benigni, -e, adj. (Despre boli) Care nu prezintă gravitate; ușor. – Din lat. benignus, fr. bénin, -igne.

DOOM

benígn adj. m., pl. benígni; f. benígnă, pl. benígne

beninez
BENINÉZ, -Ă, beninezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Benin sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Benin sau beninezilor (1), privitor la statul Benin ori la beninezi. – Benin (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

beninéz (referitor la Benin) adj. m., s. m., pl. beninézi; adj. f., s. f. beninéză, pl. beninéze

beninez
BENINÉZ, -Ă, beninezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Benin sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Benin sau beninezilor (1), privitor la statul Benin ori la beninezi. – Benin (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

beninéz (referitor la Benin) adj. m., s. m., pl. beninézi; adj. f., s. f. beninéză, pl. beninéze

benineza
BENINÉZ, -Ă, beninezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Benin sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Benin sau beninezilor (1), privitor la statul Benin ori la beninezi. – Benin (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

beninéz (referitor la Benin) adj. m., s. m., pl. beninézi; adj. f., s. f. beninéză, pl. beninéze

benineza
BENINÉZ, -Ă, beninezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Benin sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Benin sau beninezilor (1), privitor la statul Benin ori la beninezi. – Benin (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

beninéz (referitor la Benin) adj. m., s. m., pl. beninézi; adj. f., s. f. beninéză, pl. beninéze

benineze
BENINÉZ, -Ă, beninezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Benin sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Benin sau beninezilor (1), privitor la statul Benin ori la beninezi. – Benin (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

beninéz (referitor la Benin) adj. m., s. m., pl. beninézi; adj. f., s. f. beninéză, pl. beninéze

benineze
BENINÉZ, -Ă, beninezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Benin sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Benin sau beninezilor (1), privitor la statul Benin ori la beninezi. – Benin (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

beninéz (referitor la Benin) adj. m., s. m., pl. beninézi; adj. f., s. f. beninéză, pl. beninéze

benineze
BENINÉZ, -Ă, beninezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Benin sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Benin sau beninezilor (1), privitor la statul Benin ori la beninezi. – Benin (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

beninéz (referitor la Benin) adj. m., s. m., pl. beninézi; adj. f., s. f. beninéză, pl. beninéze

beninezei
BENINÉZ, -Ă, beninezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Benin sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Benin sau beninezilor (1), privitor la statul Benin ori la beninezi. – Benin (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

beninéz (referitor la Benin) adj. m., s. m., pl. beninézi; adj. f., s. f. beninéză, pl. beninéze

beninezei
BENINÉZ, -Ă, beninezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Benin sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Benin sau beninezilor (1), privitor la statul Benin ori la beninezi. – Benin (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

beninéz (referitor la Benin) adj. m., s. m., pl. beninézi; adj. f., s. f. beninéză, pl. beninéze

beninezele
BENINÉZ, -Ă, beninezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Benin sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Benin sau beninezilor (1), privitor la statul Benin ori la beninezi. – Benin (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

beninéz (referitor la Benin) adj. m., s. m., pl. beninézi; adj. f., s. f. beninéză, pl. beninéze

beninezele
BENINÉZ, -Ă, beninezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Benin sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Benin sau beninezilor (1), privitor la statul Benin ori la beninezi. – Benin (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

beninéz (referitor la Benin) adj. m., s. m., pl. beninézi; adj. f., s. f. beninéză, pl. beninéze

beninezelor
BENINÉZ, -Ă, beninezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Benin sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Benin sau beninezilor (1), privitor la statul Benin ori la beninezi. – Benin (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

beninéz (referitor la Benin) adj. m., s. m., pl. beninézi; adj. f., s. f. beninéză, pl. beninéze

beninezelor
BENINÉZ, -Ă, beninezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Benin sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Benin sau beninezilor (1), privitor la statul Benin ori la beninezi. – Benin (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

beninéz (referitor la Benin) adj. m., s. m., pl. beninézi; adj. f., s. f. beninéză, pl. beninéze

beninezi
BENINÉZ, -Ă, beninezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Benin sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Benin sau beninezilor (1), privitor la statul Benin ori la beninezi. – Benin (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

beninéz (referitor la Benin) adj. m., s. m., pl. beninézi; adj. f., s. f. beninéză, pl. beninéze

beninezi
BENINÉZ, -Ă, beninezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Benin sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Benin sau beninezilor (1), privitor la statul Benin ori la beninezi. – Benin (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

beninéz (referitor la Benin) adj. m., s. m., pl. beninézi; adj. f., s. f. beninéză, pl. beninéze

beninezii
BENINÉZ, -Ă, beninezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Benin sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Benin sau beninezilor (1), privitor la statul Benin ori la beninezi. – Benin (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

beninéz (referitor la Benin) adj. m., s. m., pl. beninézi; adj. f., s. f. beninéză, pl. beninéze

beninezii
BENINÉZ, -Ă, beninezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Benin sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Benin sau beninezilor (1), privitor la statul Benin ori la beninezi. – Benin (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

beninéz (referitor la Benin) adj. m., s. m., pl. beninézi; adj. f., s. f. beninéză, pl. beninéze

beninezilor
BENINÉZ, -Ă, beninezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Benin sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Benin sau beninezilor (1), privitor la statul Benin ori la beninezi. – Benin (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

beninéz (referitor la Benin) adj. m., s. m., pl. beninézi; adj. f., s. f. beninéză, pl. beninéze

beninezilor
BENINÉZ, -Ă, beninezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Benin sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Benin sau beninezilor (1), privitor la statul Benin ori la beninezi. – Benin (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

beninéz (referitor la Benin) adj. m., s. m., pl. beninézi; adj. f., s. f. beninéză, pl. beninéze

beninezo
BENINÉZ, -Ă, beninezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Benin sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Benin sau beninezilor (1), privitor la statul Benin ori la beninezi. – Benin (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

beninéz (referitor la Benin) adj. m., s. m., pl. beninézi; adj. f., s. f. beninéză, pl. beninéze

beninezo
BENINÉZ, -Ă, beninezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Benin sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Benin sau beninezilor (1), privitor la statul Benin ori la beninezi. – Benin (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

beninéz (referitor la Benin) adj. m., s. m., pl. beninézi; adj. f., s. f. beninéză, pl. beninéze

beninezul
BENINÉZ, -Ă, beninezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Benin sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Benin sau beninezilor (1), privitor la statul Benin ori la beninezi. – Benin (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

beninéz (referitor la Benin) adj. m., s. m., pl. beninézi; adj. f., s. f. beninéză, pl. beninéze

beninezul
BENINÉZ, -Ă, beninezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Benin sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Benin sau beninezilor (1), privitor la statul Benin ori la beninezi. – Benin (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

beninéz (referitor la Benin) adj. m., s. m., pl. beninézi; adj. f., s. f. beninéză, pl. beninéze

beninezule
BENINÉZ, -Ă, beninezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Benin sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Benin sau beninezilor (1), privitor la statul Benin ori la beninezi. – Benin (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

beninéz (referitor la Benin) adj. m., s. m., pl. beninézi; adj. f., s. f. beninéză, pl. beninéze

beninezule
BENINÉZ, -Ă, beninezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Benin sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Benin sau beninezilor (1), privitor la statul Benin ori la beninezi. – Benin (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

beninéz (referitor la Benin) adj. m., s. m., pl. beninézi; adj. f., s. f. beninéză, pl. beninéze

beninezului
BENINÉZ, -Ă, beninezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Benin sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Benin sau beninezilor (1), privitor la statul Benin ori la beninezi. – Benin (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

beninéz (referitor la Benin) adj. m., s. m., pl. beninézi; adj. f., s. f. beninéză, pl. beninéze

beninezului
BENINÉZ, -Ă, beninezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Benin sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Benin sau beninezilor (1), privitor la statul Benin ori la beninezi. – Benin (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

beninéz (referitor la Benin) adj. m., s. m., pl. beninézi; adj. f., s. f. beninéză, pl. beninéze

beniș
BINÍȘ, binișuri, s. n. (Înv.) Haină boierească lungă de ceremonie, cu mânecile largi și despicate, strânsă pe bust și largă în poale, căptușită cu blană și devenită cu timpul îmbrăcăminte a vechilor lăutari. [Var.: (înv. și reg.) beníș s. n.] – Din tc. biniș.

DOOM

biníș (înv.) s. n., pl. biníșuri

benișel
BENIȘÉL s. n. v. binișel.

benjamin
BENJAMÍN, benjamini, s. m. (Livr.) Cel mai mic copil al unei familii: cel mai tânăr membru al unui grup. – Din fr. benjamin.

DOOM

benjamín (livr.) s. m., pl. benjamíni

benjamini
BENJAMÍN, benjamini, s. m. (Livr.) Cel mai mic copil al unei familii: cel mai tânăr membru al unui grup. – Din fr. benjamin.

DOOM

benjamín (livr.) s. m., pl. benjamíni

benjaminii
BENJAMÍN, benjamini, s. m. (Livr.) Cel mai mic copil al unei familii: cel mai tânăr membru al unui grup. – Din fr. benjamin.

DOOM

benjamín (livr.) s. m., pl. benjamíni

benjaminilor
BENJAMÍN, benjamini, s. m. (Livr.) Cel mai mic copil al unei familii: cel mai tânăr membru al unui grup. – Din fr. benjamin.

DOOM

benjamín (livr.) s. m., pl. benjamíni

benjaminul
BENJAMÍN, benjamini, s. m. (Livr.) Cel mai mic copil al unei familii: cel mai tânăr membru al unui grup. – Din fr. benjamin.

DOOM

benjamín (livr.) s. m., pl. benjamíni

benjaminului
BENJAMÍN, benjamini, s. m. (Livr.) Cel mai mic copil al unei familii: cel mai tânăr membru al unui grup. – Din fr. benjamin.

DOOM

benjamín (livr.) s. m., pl. benjamíni

benoar
BENOÁR, benoare, s. n. (Înv.) Lojă situată la nivelul parterului. – Din fr. baignoire.

DOOM

benoár (înv.) s. n., pl. benoáre

benoare
BENOÁR, benoare, s. n. (Înv.) Lojă situată la nivelul parterului. – Din fr. baignoire.

DOOM

benoár (înv.) s. n., pl. benoáre

benoarele
BENOÁR, benoare, s. n. (Înv.) Lojă situată la nivelul parterului. – Din fr. baignoire.

DOOM

benoár (înv.) s. n., pl. benoáre

benoarelor
BENOÁR, benoare, s. n. (Înv.) Lojă situată la nivelul parterului. – Din fr. baignoire.

DOOM

benoár (înv.) s. n., pl. benoáre

benoarul
BENOÁR, benoare, s. n. (Înv.) Lojă situată la nivelul parterului. – Din fr. baignoire.

DOOM

benoár (înv.) s. n., pl. benoáre

benoarului
BENOÁR, benoare, s. n. (Înv.) Lojă situată la nivelul parterului. – Din fr. baignoire.

DOOM

benoár (înv.) s. n., pl. benoáre

benoit
BENOIT DE SAINT-MAURE (sec. 12), poet francez. Autor al unei „Istorii a ducilor de Normandia” și al „Romanului Troiei”.

bental
BENTÁL, -Ă adj. Bentonic. // s.n. Bentos. [< germ. Benthal].

bentala
BENTÁL, -Ă adj. Bentonic. // s.n. Bentos. [< germ. Benthal].

bentale
BENTÁL, -Ă adj. Bentonic. // s.n. Bentos. [< germ. Benthal].

bentalei
BENTÁL, -Ă adj. Bentonic. // s.n. Bentos. [< germ. Benthal].

bentalele
BENTÁL, -Ă adj. Bentonic. // s.n. Bentos. [< germ. Benthal].

bentalelor
BENTÁL, -Ă adj. Bentonic. // s.n. Bentos. [< germ. Benthal].

bentali
BENTÁL, -Ă adj. Bentonic. // s.n. Bentos. [< germ. Benthal].

bentalii
BENTÁL, -Ă adj. Bentonic. // s.n. Bentos. [< germ. Benthal].

bentalilor
BENTÁL, -Ă adj. Bentonic. // s.n. Bentos. [< germ. Benthal].

bentalul
BENTÁL, -Ă adj. Bentonic. // s.n. Bentos. [< germ. Benthal].

bentalului
BENTÁL, -Ă adj. Bentonic. // s.n. Bentos. [< germ. Benthal].

bentița
BENTÍȚĂ, bentițe, s. f. Diminutiv al lui bantă. [Var.: bendiță s. f.] – Bantă + suf. -iță.

DOOM

bentíță s. f., g.-d. art. bentíței; pl. bentíțe

bentițe
BENTÍȚĂ, bentițe, s. f. Diminutiv al lui bantă. [Var.: bendiță s. f.] – Bantă + suf. -iță.

DOOM

bentíță s. f., g.-d. art. bentíței; pl. bentíțe

bentiței
BENTÍȚĂ, bentițe, s. f. Diminutiv al lui bantă. [Var.: bendiță s. f.] – Bantă + suf. -iță.

DOOM

bentíță s. f., g.-d. art. bentíței; pl. bentíțe

bentițele
BENTÍȚĂ, bentițe, s. f. Diminutiv al lui bantă. [Var.: bendiță s. f.] – Bantă + suf. -iță.

DOOM

bentíță s. f., g.-d. art. bentíței; pl. bentíțe

bentițelor
BENTÍȚĂ, bentițe, s. f. Diminutiv al lui bantă. [Var.: bendiță s. f.] – Bantă + suf. -iță.

DOOM

bentíță s. f., g.-d. art. bentíței; pl. bentíțe

bentonic
BENTÓNIC, -Ă, bentonici, -ce, adj. Care trăiește pe fundul apelor. – Din fr. benthonique.

DOOM

bentónic adj. m., pl. bentónici; f. bentónică, pl. bentónice

bentonica
BENTÓNIC, -Ă, bentonici, -ce, adj. Care trăiește pe fundul apelor. – Din fr. benthonique.

DOOM

bentónic adj. m., pl. bentónici; f. bentónică, pl. bentónice

bentonice
BENTÓNIC, -Ă, bentonici, -ce, adj. Care trăiește pe fundul apelor. – Din fr. benthonique.

DOOM

bentónic adj. m., pl. bentónici; f. bentónică, pl. bentónice

bentonicei
BENTÓNIC, -Ă, bentonici, -ce, adj. Care trăiește pe fundul apelor. – Din fr. benthonique.

DOOM

bentónic adj. m., pl. bentónici; f. bentónică, pl. bentónice

bentonicele
BENTÓNIC, -Ă, bentonici, -ce, adj. Care trăiește pe fundul apelor. – Din fr. benthonique.

DOOM

bentónic adj. m., pl. bentónici; f. bentónică, pl. bentónice

bentonicelor
BENTÓNIC, -Ă, bentonici, -ce, adj. Care trăiește pe fundul apelor. – Din fr. benthonique.

DOOM

bentónic adj. m., pl. bentónici; f. bentónică, pl. bentónice

bentonici
BENTÓNIC, -Ă, bentonici, -ce, adj. Care trăiește pe fundul apelor. – Din fr. benthonique.

DOOM

bentónic adj. m., pl. bentónici; f. bentónică, pl. bentónice

bentonicii
BENTÓNIC, -Ă, bentonici, -ce, adj. Care trăiește pe fundul apelor. – Din fr. benthonique.

DOOM

bentónic adj. m., pl. bentónici; f. bentónică, pl. bentónice

bentonicilor
BENTÓNIC, -Ă, bentonici, -ce, adj. Care trăiește pe fundul apelor. – Din fr. benthonique.

DOOM

bentónic adj. m., pl. bentónici; f. bentónică, pl. bentónice

bentonicul
BENTÓNIC, -Ă, bentonici, -ce, adj. Care trăiește pe fundul apelor. – Din fr. benthonique.

DOOM

bentónic adj. m., pl. bentónici; f. bentónică, pl. bentónice

bentonicului
BENTÓNIC, -Ă, bentonici, -ce, adj. Care trăiește pe fundul apelor. – Din fr. benthonique.

DOOM

bentónic adj. m., pl. bentónici; f. bentónică, pl. bentónice

bentonit
BENTONÍT s. n. Rocă sedimentară argiloasă de culoare cenușie sau galbenă-verzuie, caracterizată printr-o mare capacitate de absorbție a apei, utilizată ca decolorant sau dezodorizant. [Var.: bentonítă s. f.] – Din fr. bentonite.

DOOM

bentonít s. n.

bentonitul
BENTONÍT s. n. Rocă sedimentară argiloasă de culoare cenușie sau galbenă-verzuie, caracterizată printr-o mare capacitate de absorbție a apei, utilizată ca decolorant sau dezodorizant. [Var.: bentonítă s. f.] – Din fr. bentonite.

DOOM

bentonít s. n.

bentonitului
BENTONÍT s. n. Rocă sedimentară argiloasă de culoare cenușie sau galbenă-verzuie, caracterizată printr-o mare capacitate de absorbție a apei, utilizată ca decolorant sau dezodorizant. [Var.: bentonítă s. f.] – Din fr. bentonite.

DOOM

bentonít s. n.

bentonită
BENTONÍT s. n. Rocă sedimentară argiloasă de culoare cenușie sau galbenă-verzuie, caracterizată printr-o mare capacitate de absorbție a apei, utilizată ca decolorant sau dezodorizant. [Var.: bentonítă s. f.] – Din fr. bentonite.

DOOM

bentonít s. n.

bentos
BÉNTOS s. n. Totalitatea organismelor care trăiesc pe fundul apelor. – Din fr. benthos.

DOOM

béntos s. n.

bentosul
BÉNTOS s. n. Totalitatea organismelor care trăiesc pe fundul apelor. – Din fr. benthos.

DOOM

béntos s. n.

bentosului
BÉNTOS s. n. Totalitatea organismelor care trăiesc pe fundul apelor. – Din fr. benthos.

DOOM

béntos s. n.

benzaldehida
BENZALDEHÍDĂ s. f. Aldehidă derivată din benzen și întrebuințată ca materie primă în industria materiilor colorante. – Din fr. benzaldéhyde.

DOOM

benzaldehídă (ben-zal- / benz-al-) s. f., g.-d. art. benzaldehídei; pl. benzaldehíde

benzaldehide
BENZALDEHÍDĂ s. f. Aldehidă derivată din benzen și întrebuințată ca materie primă în industria materiilor colorante. – Din fr. benzaldéhyde.

DOOM

benzaldehídă (ben-zal- / benz-al-) s. f., g.-d. art. benzaldehídei; pl. benzaldehíde

benzaldehidei
BENZALDEHÍDĂ s. f. Aldehidă derivată din benzen și întrebuințată ca materie primă în industria materiilor colorante. – Din fr. benzaldéhyde.

DOOM

benzaldehídă (ben-zal- / benz-al-) s. f., g.-d. art. benzaldehídei; pl. benzaldehíde

benzaldehidele
BENZALDEHÍDĂ s. f. Aldehidă derivată din benzen și întrebuințată ca materie primă în industria materiilor colorante. – Din fr. benzaldéhyde.

DOOM

benzaldehídă (ben-zal- / benz-al-) s. f., g.-d. art. benzaldehídei; pl. benzaldehíde

benzaldehidelor
BENZALDEHÍDĂ s. f. Aldehidă derivată din benzen și întrebuințată ca materie primă în industria materiilor colorante. – Din fr. benzaldéhyde.

DOOM

benzaldehídă (ben-zal- / benz-al-) s. f., g.-d. art. benzaldehídei; pl. benzaldehíde

benzedrina
BENZEDRÍNĂ s. f. (Farm.) Excitant cerebral care înlătură temporar somnul și foamea; amfetamină. – Din engl. benzedrine.

DOOM

benzedrínă (-ze-dri-) s. f., g.-d. art. benzedrínei

benzedrine
BENZEDRÍNĂ s. f. (Farm.) Excitant cerebral care înlătură temporar somnul și foamea; amfetamină. – Din engl. benzedrine.

DOOM

benzedrínă (-ze-dri-) s. f., g.-d. art. benzedrínei

benzedrinei
BENZEDRÍNĂ s. f. (Farm.) Excitant cerebral care înlătură temporar somnul și foamea; amfetamină. – Din engl. benzedrine.

DOOM

benzedrínă (-ze-dri-) s. f., g.-d. art. benzedrínei

benzen
BENZÉN s. m. Hidrocarbură lichidă, incoloră, insolubilă în apă, extrasă din gudroanele cărbunilor de pământ sau din petrol, care se folosește ca decolorant, ca materie primă la fabricarea unor compuși organici etc. – Din fr. benzène.

DOOM

benzén s. m.

benzen
BENZÉN s.n. Hidrocarbură lichidă incoloră obținută din gudronul de huilă și întrebuințată larg în industrie; benzol. [Pl. -nuri (s.m.) -ni. / < fr. benzène].

benzeni
BENZÉN s. m. Hidrocarbură lichidă, incoloră, insolubilă în apă, extrasă din gudroanele cărbunilor de pământ sau din petrol, care se folosește ca decolorant, ca materie primă la fabricarea unor compuși organici etc. – Din fr. benzène.

DOOM

benzén s. m.

benzenic
BENZÉNIC, -Ă, benzenici, -ce, adj. (Despre corpuri sau grupuri moleculare) În a căror compoziție intră benzenul; care aparține familiei benzenului. – Din fr. benzénique.

DOOM

benzénic adj. m., pl. benzénici; f. benzénică, pl. benzénice

benzenica
BENZÉNIC, -Ă, benzenici, -ce, adj. (Despre corpuri sau grupuri moleculare) În a căror compoziție intră benzenul; care aparține familiei benzenului. – Din fr. benzénique.

DOOM

benzénic adj. m., pl. benzénici; f. benzénică, pl. benzénice

benzenice
BENZÉNIC, -Ă, benzenici, -ce, adj. (Despre corpuri sau grupuri moleculare) În a căror compoziție intră benzenul; care aparține familiei benzenului. – Din fr. benzénique.

DOOM

benzénic adj. m., pl. benzénici; f. benzénică, pl. benzénice

benzenicei
BENZÉNIC, -Ă, benzenici, -ce, adj. (Despre corpuri sau grupuri moleculare) În a căror compoziție intră benzenul; care aparține familiei benzenului. – Din fr. benzénique.

DOOM

benzénic adj. m., pl. benzénici; f. benzénică, pl. benzénice

benzenicele
BENZÉNIC, -Ă, benzenici, -ce, adj. (Despre corpuri sau grupuri moleculare) În a căror compoziție intră benzenul; care aparține familiei benzenului. – Din fr. benzénique.

DOOM

benzénic adj. m., pl. benzénici; f. benzénică, pl. benzénice

benzenicelor
BENZÉNIC, -Ă, benzenici, -ce, adj. (Despre corpuri sau grupuri moleculare) În a căror compoziție intră benzenul; care aparține familiei benzenului. – Din fr. benzénique.

DOOM

benzénic adj. m., pl. benzénici; f. benzénică, pl. benzénice

benzenici
BENZÉNIC, -Ă, benzenici, -ce, adj. (Despre corpuri sau grupuri moleculare) În a căror compoziție intră benzenul; care aparține familiei benzenului. – Din fr. benzénique.

DOOM

benzénic adj. m., pl. benzénici; f. benzénică, pl. benzénice

benzenicii
BENZÉNIC, -Ă, benzenici, -ce, adj. (Despre corpuri sau grupuri moleculare) În a căror compoziție intră benzenul; care aparține familiei benzenului. – Din fr. benzénique.

DOOM

benzénic adj. m., pl. benzénici; f. benzénică, pl. benzénice

benzenicilor
BENZÉNIC, -Ă, benzenici, -ce, adj. (Despre corpuri sau grupuri moleculare) În a căror compoziție intră benzenul; care aparține familiei benzenului. – Din fr. benzénique.

DOOM

benzénic adj. m., pl. benzénici; f. benzénică, pl. benzénice

benzenicul
BENZÉNIC, -Ă, benzenici, -ce, adj. (Despre corpuri sau grupuri moleculare) În a căror compoziție intră benzenul; care aparține familiei benzenului. – Din fr. benzénique.

DOOM

benzénic adj. m., pl. benzénici; f. benzénică, pl. benzénice

benzenicului
BENZÉNIC, -Ă, benzenici, -ce, adj. (Despre corpuri sau grupuri moleculare) În a căror compoziție intră benzenul; care aparține familiei benzenului. – Din fr. benzénique.

DOOM

benzénic adj. m., pl. benzénici; f. benzénică, pl. benzénice

benzenii
BENZÉN s. m. Hidrocarbură lichidă, incoloră, insolubilă în apă, extrasă din gudroanele cărbunilor de pământ sau din petrol, care se folosește ca decolorant, ca materie primă la fabricarea unor compuși organici etc. – Din fr. benzène.

DOOM

benzén s. m.

benzenilor
BENZÉN s. m. Hidrocarbură lichidă, incoloră, insolubilă în apă, extrasă din gudroanele cărbunilor de pământ sau din petrol, care se folosește ca decolorant, ca materie primă la fabricarea unor compuși organici etc. – Din fr. benzène.

DOOM

benzén s. m.

benzenism
BENZENÍSM s.n. (Rar) Benzolism. [< fr. benzénisme].

benzenul
BENZÉN s. m. Hidrocarbură lichidă, incoloră, insolubilă în apă, extrasă din gudroanele cărbunilor de pământ sau din petrol, care se folosește ca decolorant, ca materie primă la fabricarea unor compuși organici etc. – Din fr. benzène.

DOOM

benzén s. m.

benzenului
BENZÉN s. m. Hidrocarbură lichidă, incoloră, insolubilă în apă, extrasă din gudroanele cărbunilor de pământ sau din petrol, care se folosește ca decolorant, ca materie primă la fabricarea unor compuși organici etc. – Din fr. benzène.

DOOM

benzén s. m.

benzi
BÁNDĂ², benzi, s. f. 1. Fâșie de material textil, de cauciuc etc. cu care se înfășoară, se leagă sau se întărește ceva; bantă (1). ♦ Fâșie cu care se împodobește, de obicei pe margini, un articol de îmbrăcăminte. 2. (În sintagmele) Bandă de magnetofon = fâșie magnetizată pe care se imprimă și de pe care se pot reproduce sunete cu ajutorul magnetofonului. Bandă rulantă (sau de transport ori continuă) = fâșie continuă care servește la deplasarea obiectelor fabricate sau în curs de fabricație; conveier (1). Lucru pe (sau la) bandă (rulantă) = sistem de lucru constând din operații executate succesiv de un șir de lucrători asupra unui obiect aflat pe o bandă rulantă care trece prin fața fiecăruia dintre ei. Bandă de imagini = peliculă cinematografică. Bandă de circulație = fâșie lungă delimitată din partea carosabilă a unui drum, rezervată circulației în același sens a vehiculelor. Bandă de rulment = partea de cauciuc din anvelopa unei roți de autovehicul care vine în contact cu pământul. Bandă etalon = bandă magnetică cu înregistrări speciale pentru reglarea sau verificarea parametrilor unui magnetofon sau magnetoscop. Bandă de frecvențe = interval din șirul frecvențelor, caracterizat prin anumite proprietăți comune din punctul de vedere al utilizării lor în telecomunicații și telemecanică. Bandă X = bandă de frecvențe cuprinse în domeniul microundelor. 3. Margine elastică a mesei de biliard. ♦ Margine a terenului de popice. 4. Șină care leagă cele două țevi ale unei arme de vânătoare. 5. Grup de frecvențe vecine sau apropiate ale unei radiații electromagnetice sau sonore. 6. (Inform., în sintagma) Bandă perforată = bandă de hârtie sau de material plastic utilizată pentru introducerea sau extragerea datelor dintr-un sistem de calcul. – Din fr. bande.

DOOM

bándă² (fâșie) s. f., g.-d. art. bénzii; pl. benzi

benzidina
BENZIDÍNĂ s.f. Substanță aromatică, produs intermediar important în fabricarea materiilor colorante. [< fr. benzidine].

DOOM

benzidínă s. f., g.-d. art. benzidínei

benzidine
BENZIDÍNĂ s.f. Substanță aromatică, produs intermediar important în fabricarea materiilor colorante. [< fr. benzidine].

DOOM

benzidínă s. f., g.-d. art. benzidínei

benzidinei
BENZIDÍNĂ s.f. Substanță aromatică, produs intermediar important în fabricarea materiilor colorante. [< fr. benzidine].

DOOM

benzidínă s. f., g.-d. art. benzidínei

benzii
BÁNDĂ², benzi, s. f. 1. Fâșie de material textil, de cauciuc etc. cu care se înfășoară, se leagă sau se întărește ceva; bantă (1). ♦ Fâșie cu care se împodobește, de obicei pe margini, un articol de îmbrăcăminte. 2. (În sintagmele) Bandă de magnetofon = fâșie magnetizată pe care se imprimă și de pe care se pot reproduce sunete cu ajutorul magnetofonului. Bandă rulantă (sau de transport ori continuă) = fâșie continuă care servește la deplasarea obiectelor fabricate sau în curs de fabricație; conveier (1). Lucru pe (sau la) bandă (rulantă) = sistem de lucru constând din operații executate succesiv de un șir de lucrători asupra unui obiect aflat pe o bandă rulantă care trece prin fața fiecăruia dintre ei. Bandă de imagini = peliculă cinematografică. Bandă de circulație = fâșie lungă delimitată din partea carosabilă a unui drum, rezervată circulației în același sens a vehiculelor. Bandă de rulment = partea de cauciuc din anvelopa unei roți de autovehicul care vine în contact cu pământul. Bandă etalon = bandă magnetică cu înregistrări speciale pentru reglarea sau verificarea parametrilor unui magnetofon sau magnetoscop. Bandă de frecvențe = interval din șirul frecvențelor, caracterizat prin anumite proprietăți comune din punctul de vedere al utilizării lor în telecomunicații și telemecanică. Bandă X = bandă de frecvențe cuprinse în domeniul microundelor. 3. Margine elastică a mesei de biliard. ♦ Margine a terenului de popice. 4. Șină care leagă cele două țevi ale unei arme de vânătoare. 5. Grup de frecvențe vecine sau apropiate ale unei radiații electromagnetice sau sonore. 6. (Inform., în sintagma) Bandă perforată = bandă de hârtie sau de material plastic utilizată pentru introducerea sau extragerea datelor dintr-un sistem de calcul. – Din fr. bande.

DOOM

bándă² (fâșie) s. f., g.-d. art. bénzii; pl. benzi

benzil
BENZÍL s.n. Substanță aromatică, foarte solubilă în benzen, insolubilă în apă, care se prezintă sub formă de prisme triunghiulare de culoare galbenă. [< fr. benzile].

DOOM

benzíl s. m.

benzile
BÁNDĂ², benzi, s. f. 1. Fâșie de material textil, de cauciuc etc. cu care se înfășoară, se leagă sau se întărește ceva; bantă (1). ♦ Fâșie cu care se împodobește, de obicei pe margini, un articol de îmbrăcăminte. 2. (În sintagmele) Bandă de magnetofon = fâșie magnetizată pe care se imprimă și de pe care se pot reproduce sunete cu ajutorul magnetofonului. Bandă rulantă (sau de transport ori continuă) = fâșie continuă care servește la deplasarea obiectelor fabricate sau în curs de fabricație; conveier (1). Lucru pe (sau la) bandă (rulantă) = sistem de lucru constând din operații executate succesiv de un șir de lucrători asupra unui obiect aflat pe o bandă rulantă care trece prin fața fiecăruia dintre ei. Bandă de imagini = peliculă cinematografică. Bandă de circulație = fâșie lungă delimitată din partea carosabilă a unui drum, rezervată circulației în același sens a vehiculelor. Bandă de rulment = partea de cauciuc din anvelopa unei roți de autovehicul care vine în contact cu pământul. Bandă etalon = bandă magnetică cu înregistrări speciale pentru reglarea sau verificarea parametrilor unui magnetofon sau magnetoscop. Bandă de frecvențe = interval din șirul frecvențelor, caracterizat prin anumite proprietăți comune din punctul de vedere al utilizării lor în telecomunicații și telemecanică. Bandă X = bandă de frecvențe cuprinse în domeniul microundelor. 3. Margine elastică a mesei de biliard. ♦ Margine a terenului de popice. 4. Șină care leagă cele două țevi ale unei arme de vânătoare. 5. Grup de frecvențe vecine sau apropiate ale unei radiații electromagnetice sau sonore. 6. (Inform., în sintagma) Bandă perforată = bandă de hârtie sau de material plastic utilizată pentru introducerea sau extragerea datelor dintr-un sistem de calcul. – Din fr. bande.

DOOM

bándă² (fâșie) s. f., g.-d. art. bénzii; pl. benzi

benzilor
BÁNDĂ², benzi, s. f. 1. Fâșie de material textil, de cauciuc etc. cu care se înfășoară, se leagă sau se întărește ceva; bantă (1). ♦ Fâșie cu care se împodobește, de obicei pe margini, un articol de îmbrăcăminte. 2. (În sintagmele) Bandă de magnetofon = fâșie magnetizată pe care se imprimă și de pe care se pot reproduce sunete cu ajutorul magnetofonului. Bandă rulantă (sau de transport ori continuă) = fâșie continuă care servește la deplasarea obiectelor fabricate sau în curs de fabricație; conveier (1). Lucru pe (sau la) bandă (rulantă) = sistem de lucru constând din operații executate succesiv de un șir de lucrători asupra unui obiect aflat pe o bandă rulantă care trece prin fața fiecăruia dintre ei. Bandă de imagini = peliculă cinematografică. Bandă de circulație = fâșie lungă delimitată din partea carosabilă a unui drum, rezervată circulației în același sens a vehiculelor. Bandă de rulment = partea de cauciuc din anvelopa unei roți de autovehicul care vine în contact cu pământul. Bandă etalon = bandă magnetică cu înregistrări speciale pentru reglarea sau verificarea parametrilor unui magnetofon sau magnetoscop. Bandă de frecvențe = interval din șirul frecvențelor, caracterizat prin anumite proprietăți comune din punctul de vedere al utilizării lor în telecomunicații și telemecanică. Bandă X = bandă de frecvențe cuprinse în domeniul microundelor. 3. Margine elastică a mesei de biliard. ♦ Margine a terenului de popice. 4. Șină care leagă cele două țevi ale unei arme de vânătoare. 5. Grup de frecvențe vecine sau apropiate ale unei radiații electromagnetice sau sonore. 6. (Inform., în sintagma) Bandă perforată = bandă de hârtie sau de material plastic utilizată pentru introducerea sau extragerea datelor dintr-un sistem de calcul. – Din fr. bande.

DOOM

bándă² (fâșie) s. f., g.-d. art. bénzii; pl. benzi

benzina
BENZÍNĂ, benzine, s. f. Lichid incolor, ușor inflamabil, cu miros caracteristic, produs petrolier sau de sinteză, folosit mai ales drept combustibil pentru motoarele de automobil, sau ca solvent etc. – Din fr. benzine.

DOOM

benzínă s. f., g.-d. art. benzínei; pl. benzíne

benzinar
benzinar, benzinari s. m. (pub.) proprietar sau angajat al unei stații de benzină.

benzine
BENZÍNĂ, benzine, s. f. Lichid incolor, ușor inflamabil, cu miros caracteristic, produs petrolier sau de sinteză, folosit mai ales drept combustibil pentru motoarele de automobil, sau ca solvent etc. – Din fr. benzine.

DOOM

benzínă s. f., g.-d. art. benzínei; pl. benzíne

benzinei
BENZÍNĂ, benzine, s. f. Lichid incolor, ușor inflamabil, cu miros caracteristic, produs petrolier sau de sinteză, folosit mai ales drept combustibil pentru motoarele de automobil, sau ca solvent etc. – Din fr. benzine.

DOOM

benzínă s. f., g.-d. art. benzínei; pl. benzíne

benzinele
BENZÍNĂ, benzine, s. f. Lichid incolor, ușor inflamabil, cu miros caracteristic, produs petrolier sau de sinteză, folosit mai ales drept combustibil pentru motoarele de automobil, sau ca solvent etc. – Din fr. benzine.

DOOM

benzínă s. f., g.-d. art. benzínei; pl. benzíne

benzinelor
BENZÍNĂ, benzine, s. f. Lichid incolor, ușor inflamabil, cu miros caracteristic, produs petrolier sau de sinteză, folosit mai ales drept combustibil pentru motoarele de automobil, sau ca solvent etc. – Din fr. benzine.

DOOM

benzínă s. f., g.-d. art. benzínei; pl. benzíne

benzipiren
BENZIPIRÉN s. n. Substanță extrasă din gudron, folosită în oncologie. – Din engl. benzipiren.

benzipirenul
BENZIPIRÉN s. n. Substanță extrasă din gudron, folosită în oncologie. – Din engl. benzipiren.

benzipirenului
BENZIPIRÉN s. n. Substanță extrasă din gudron, folosită în oncologie. – Din engl. benzipiren.

benzoat
BENZOÁT, benzoați, s. m. Sare sau ester al acidului benzoic. [Pr.: -zo-at] – Din fr. benzoate.

DOOM

benzoát (-zo-at) s. m., pl. benzoáți

benzoatul
BENZOÁT, benzoați, s. m. Sare sau ester al acidului benzoic. [Pr.: -zo-at] – Din fr. benzoate.

DOOM

benzoát (-zo-at) s. m., pl. benzoáți

benzoatului
BENZOÁT, benzoați, s. m. Sare sau ester al acidului benzoic. [Pr.: -zo-at] – Din fr. benzoate.

DOOM

benzoát (-zo-at) s. m., pl. benzoáți

benzoați
BENZOÁT, benzoați, s. m. Sare sau ester al acidului benzoic. [Pr.: -zo-at] – Din fr. benzoate.

DOOM

benzoát (-zo-at) s. m., pl. benzoáți

benzoații
BENZOÁT, benzoați, s. m. Sare sau ester al acidului benzoic. [Pr.: -zo-at] – Din fr. benzoate.

DOOM

benzoát (-zo-at) s. m., pl. benzoáți

benzoaților
BENZOÁT, benzoați, s. m. Sare sau ester al acidului benzoic. [Pr.: -zo-at] – Din fr. benzoate.

DOOM

benzoát (-zo-at) s. m., pl. benzoáți

benzoe
BENZÓE s. f. Produs natural, vegetal, solid, care conține rășini, acid benzoic și un ulei volatil și care este folosit în dermatologie și în parfumerie; smirnă. – Din fr. benzoë.

DOOM

benzóe s. f.

benzoea
BENZÓE s. f. Produs natural, vegetal, solid, care conține rășini, acid benzoic și un ulei volatil și care este folosit în dermatologie și în parfumerie; smirnă. – Din fr. benzoë.

DOOM

benzóe s. f.

benzoei
BENZÓE s. f. Produs natural, vegetal, solid, care conține rășini, acid benzoic și un ulei volatil și care este folosit în dermatologie și în parfumerie; smirnă. – Din fr. benzoë.

DOOM

benzóe s. f.

benzofenonă
BENZOFENÓNĂ s.f. (Chim.) Substanță cristalizată, solubilă în alcool și eter, folosită ca fixator pentru parfumuri. [< fr. benzophénone].

benzoic
BENZÓIC, -Ă adj. (În sintagma) Acid benzoic = substanță cristalină, albă, extrasă din rășini naturale sau fabricată sintetic și folosită în industria coloranților, a medicamentelor etc. [Pr.: -zo-ic] – Din fr. benzoïque.

DOOM

benzóic (zo-ic) adj. m., f. benzóică

benzoica
BENZÓIC, -Ă adj. (În sintagma) Acid benzoic = substanță cristalină, albă, extrasă din rășini naturale sau fabricată sintetic și folosită în industria coloranților, a medicamentelor etc. [Pr.: -zo-ic] – Din fr. benzoïque.

DOOM

benzóic (zo-ic) adj. m., f. benzóică

benzoice
BENZÓIC, -Ă adj. (În sintagma) Acid benzoic = substanță cristalină, albă, extrasă din rășini naturale sau fabricată sintetic și folosită în industria coloranților, a medicamentelor etc. [Pr.: -zo-ic] – Din fr. benzoïque.

DOOM

benzóic (zo-ic) adj. m., f. benzóică

benzoicei
BENZÓIC, -Ă adj. (În sintagma) Acid benzoic = substanță cristalină, albă, extrasă din rășini naturale sau fabricată sintetic și folosită în industria coloranților, a medicamentelor etc. [Pr.: -zo-ic] – Din fr. benzoïque.

DOOM

benzóic (zo-ic) adj. m., f. benzóică

benzoicele
BENZÓIC, -Ă adj. (În sintagma) Acid benzoic = substanță cristalină, albă, extrasă din rășini naturale sau fabricată sintetic și folosită în industria coloranților, a medicamentelor etc. [Pr.: -zo-ic] – Din fr. benzoïque.

DOOM

benzóic (zo-ic) adj. m., f. benzóică

benzoicelor
BENZÓIC, -Ă adj. (În sintagma) Acid benzoic = substanță cristalină, albă, extrasă din rășini naturale sau fabricată sintetic și folosită în industria coloranților, a medicamentelor etc. [Pr.: -zo-ic] – Din fr. benzoïque.

DOOM

benzóic (zo-ic) adj. m., f. benzóică

benzoici
BENZÓIC, -Ă adj. (În sintagma) Acid benzoic = substanță cristalină, albă, extrasă din rășini naturale sau fabricată sintetic și folosită în industria coloranților, a medicamentelor etc. [Pr.: -zo-ic] – Din fr. benzoïque.

DOOM

benzóic (zo-ic) adj. m., f. benzóică

benzoicii
BENZÓIC, -Ă adj. (În sintagma) Acid benzoic = substanță cristalină, albă, extrasă din rășini naturale sau fabricată sintetic și folosită în industria coloranților, a medicamentelor etc. [Pr.: -zo-ic] – Din fr. benzoïque.

DOOM

benzóic (zo-ic) adj. m., f. benzóică

benzoicilor
BENZÓIC, -Ă adj. (În sintagma) Acid benzoic = substanță cristalină, albă, extrasă din rășini naturale sau fabricată sintetic și folosită în industria coloranților, a medicamentelor etc. [Pr.: -zo-ic] – Din fr. benzoïque.

DOOM

benzóic (zo-ic) adj. m., f. benzóică

benzoicul
BENZÓIC, -Ă adj. (În sintagma) Acid benzoic = substanță cristalină, albă, extrasă din rășini naturale sau fabricată sintetic și folosită în industria coloranților, a medicamentelor etc. [Pr.: -zo-ic] – Din fr. benzoïque.

DOOM

benzóic (zo-ic) adj. m., f. benzóică

benzoicului
BENZÓIC, -Ă adj. (În sintagma) Acid benzoic = substanță cristalină, albă, extrasă din rășini naturale sau fabricată sintetic și folosită în industria coloranților, a medicamentelor etc. [Pr.: -zo-ic] – Din fr. benzoïque.

DOOM

benzóic (zo-ic) adj. m., f. benzóică

benzoil
BENZOÍL s.n. (Chim.) Radical monovalent, derivat de la acidul benzoic prin îndepărtarea grupării hidroxil. [Pron. -zo-il. / < fr. benzoyl].

DOOM

benzoíl s. m.

benzoilare
BENZOILÁRE s.f. Introducere a radicalului benzoil în molecula unui compus organic. [Cf. fr. benzoylation].

DOOM

benzoiláre (-zo-i-) s. f., g.-d. art. benzoilắrii

benzoilarea
BENZOILÁRE s.f. Introducere a radicalului benzoil în molecula unui compus organic. [Cf. fr. benzoylation].

DOOM

benzoiláre (-zo-i-) s. f., g.-d. art. benzoilắrii

benzoilul
BENZOÍL s.n. (Chim.) Radical monovalent, derivat de la acidul benzoic prin îndepărtarea grupării hidroxil. [Pron. -zo-il. / < fr. benzoyl].

DOOM

benzoíl s. m.

benzoilului
BENZOÍL s.n. (Chim.) Radical monovalent, derivat de la acidul benzoic prin îndepărtarea grupării hidroxil. [Pron. -zo-il. / < fr. benzoyl].

DOOM

benzoíl s. m.

benzoilări
BENZOILÁRE s.f. Introducere a radicalului benzoil în molecula unui compus organic. [Cf. fr. benzoylation].

DOOM

benzoiláre (-zo-i-) s. f., g.-d. art. benzoilắrii

benzoilării
BENZOILÁRE s.f. Introducere a radicalului benzoil în molecula unui compus organic. [Cf. fr. benzoylation].

DOOM

benzoiláre (-zo-i-) s. f., g.-d. art. benzoilắrii

benzol
BENZÓL s. n. Benzen.

benzoli
BENZÓL s. n. Benzen.

benzolii
BENZÓL s. n. Benzen.

benzolilor
BENZÓL s. n. Benzen.

benzolism
BENZOLÍSM s. n. Totalitatea tulburărilor care apar în intoxicația (profesională) cu benzen. – Din fr. benzolisme.

DOOM

benzolísm s. n.

benzolismul
BENZOLÍSM s. n. Totalitatea tulburărilor care apar în intoxicația (profesională) cu benzen. – Din fr. benzolisme.

DOOM

benzolísm s. n.

benzolismului
BENZOLÍSM s. n. Totalitatea tulburărilor care apar în intoxicația (profesională) cu benzen. – Din fr. benzolisme.

DOOM

benzolísm s. n.

benzolul
BENZÓL s. n. Benzen.

benzolului
BENZÓL s. n. Benzen.

benzonaftol
BENZONAFTÓL, benzonaftoli, s. m. Benzoat de naftol, folosit ca medicament antibiotic în infecțiile intestinale. – Din fr. benzonaphtol.

DOOM

benzonaftól s. m., pl. benzonaftóli

benzonaftoli
BENZONAFTÓL, benzonaftoli, s. m. Benzoat de naftol, folosit ca medicament antibiotic în infecțiile intestinale. – Din fr. benzonaphtol.

DOOM

benzonaftól s. m., pl. benzonaftóli

benzonaftolii
BENZONAFTÓL, benzonaftoli, s. m. Benzoat de naftol, folosit ca medicament antibiotic în infecțiile intestinale. – Din fr. benzonaphtol.

DOOM

benzonaftól s. m., pl. benzonaftóli

benzonaftolilor
BENZONAFTÓL, benzonaftoli, s. m. Benzoat de naftol, folosit ca medicament antibiotic în infecțiile intestinale. – Din fr. benzonaphtol.

DOOM

benzonaftól s. m., pl. benzonaftóli

benzonaftolul
BENZONAFTÓL, benzonaftoli, s. m. Benzoat de naftol, folosit ca medicament antibiotic în infecțiile intestinale. – Din fr. benzonaphtol.

DOOM

benzonaftól s. m., pl. benzonaftóli

benzonaftolului
BENZONAFTÓL, benzonaftoli, s. m. Benzoat de naftol, folosit ca medicament antibiotic în infecțiile intestinale. – Din fr. benzonaphtol.

DOOM

benzonaftól s. m., pl. benzonaftóli

benzopirina
BENZOPIRÍNĂ s. f. Substanță gudronată care se găsește în fumul de țigară. – Din fr. benzopirine.

DOOM

benzopirínă s. f., g.-d. art. benzopirínei

benzopirine
BENZOPIRÍNĂ s. f. Substanță gudronată care se găsește în fumul de țigară. – Din fr. benzopirine.

DOOM

benzopirínă s. f., g.-d. art. benzopirínei

benzopirinei
BENZOPIRÍNĂ s. f. Substanță gudronată care se găsește în fumul de țigară. – Din fr. benzopirine.

DOOM

benzopirínă s. f., g.-d. art. benzopirínei

benzopurpurina
BENZOPURPURÍNĂ s. f. Substanță colorantă care constituie unul dintre cei mai importanți coloranți roșii pentru bumbac. – Din fr. benzopurpurine.

DOOM

benzopurpurínă s. f., g.-d. art. benzopurpurínei

benzopurpurine
BENZOPURPURÍNĂ s. f. Substanță colorantă care constituie unul dintre cei mai importanți coloranți roșii pentru bumbac. – Din fr. benzopurpurine.

DOOM

benzopurpurínă s. f., g.-d. art. benzopurpurínei

benzopurpurinei
BENZOPURPURÍNĂ s. f. Substanță colorantă care constituie unul dintre cei mai importanți coloranți roșii pentru bumbac. – Din fr. benzopurpurine.

DOOM

benzopurpurínă s. f., g.-d. art. benzopurpurínei

beoțian
BEOȚIÁN, -Ă s.m. și f. Locuitor al Beoției antice. ♦ (Fig.) Ignorant, lipsit total de preocupări intelectuale (aluzie la reputația locuitorilor Beoției antice). [Pron. -ți-an, < fr. béotien].

beoțian
BEOȚIÁN, -Ă s.m. și f. Locuitor al Beoției antice. ♦ (Fig.) Ignorant, lipsit total de preocupări intelectuale (aluzie la reputația locuitorilor Beoției antice). [Pron. -ți-an, < fr. béotien].

beoțiana
BEOȚIÁN, -Ă s.m. și f. Locuitor al Beoției antice. ♦ (Fig.) Ignorant, lipsit total de preocupări intelectuale (aluzie la reputația locuitorilor Beoției antice). [Pron. -ți-an, < fr. béotien].

beoțiana
BEOȚIÁN, -Ă s.m. și f. Locuitor al Beoției antice. ♦ (Fig.) Ignorant, lipsit total de preocupări intelectuale (aluzie la reputația locuitorilor Beoției antice). [Pron. -ți-an, < fr. béotien].

beoțianul
BEOȚIÁN, -Ă s.m. și f. Locuitor al Beoției antice. ♦ (Fig.) Ignorant, lipsit total de preocupări intelectuale (aluzie la reputația locuitorilor Beoției antice). [Pron. -ți-an, < fr. béotien].

beoțianul
BEOȚIÁN, -Ă s.m. și f. Locuitor al Beoției antice. ♦ (Fig.) Ignorant, lipsit total de preocupări intelectuale (aluzie la reputația locuitorilor Beoției antice). [Pron. -ți-an, < fr. béotien].

beoțianului
BEOȚIÁN, -Ă s.m. și f. Locuitor al Beoției antice. ♦ (Fig.) Ignorant, lipsit total de preocupări intelectuale (aluzie la reputația locuitorilor Beoției antice). [Pron. -ți-an, < fr. béotien].

beoțianului
BEOȚIÁN, -Ă s.m. și f. Locuitor al Beoției antice. ♦ (Fig.) Ignorant, lipsit total de preocupări intelectuale (aluzie la reputația locuitorilor Beoției antice). [Pron. -ți-an, < fr. béotien].

beoțiene
BEOȚIÁN, -Ă s.m. și f. Locuitor al Beoției antice. ♦ (Fig.) Ignorant, lipsit total de preocupări intelectuale (aluzie la reputația locuitorilor Beoției antice). [Pron. -ți-an, < fr. béotien].

beoțiene
BEOȚIÁN, -Ă s.m. și f. Locuitor al Beoției antice. ♦ (Fig.) Ignorant, lipsit total de preocupări intelectuale (aluzie la reputația locuitorilor Beoției antice). [Pron. -ți-an, < fr. béotien].

beoțienei
BEOȚIÁN, -Ă s.m. și f. Locuitor al Beoției antice. ♦ (Fig.) Ignorant, lipsit total de preocupări intelectuale (aluzie la reputația locuitorilor Beoției antice). [Pron. -ți-an, < fr. béotien].

beoțienei
BEOȚIÁN, -Ă s.m. și f. Locuitor al Beoției antice. ♦ (Fig.) Ignorant, lipsit total de preocupări intelectuale (aluzie la reputația locuitorilor Beoției antice). [Pron. -ți-an, < fr. béotien].

beoțienele
BEOȚIÁN, -Ă s.m. și f. Locuitor al Beoției antice. ♦ (Fig.) Ignorant, lipsit total de preocupări intelectuale (aluzie la reputația locuitorilor Beoției antice). [Pron. -ți-an, < fr. béotien].

beoțienele
BEOȚIÁN, -Ă s.m. și f. Locuitor al Beoției antice. ♦ (Fig.) Ignorant, lipsit total de preocupări intelectuale (aluzie la reputația locuitorilor Beoției antice). [Pron. -ți-an, < fr. béotien].

beoțienelor
BEOȚIÁN, -Ă s.m. și f. Locuitor al Beoției antice. ♦ (Fig.) Ignorant, lipsit total de preocupări intelectuale (aluzie la reputația locuitorilor Beoției antice). [Pron. -ți-an, < fr. béotien].

beoțienelor
BEOȚIÁN, -Ă s.m. și f. Locuitor al Beoției antice. ♦ (Fig.) Ignorant, lipsit total de preocupări intelectuale (aluzie la reputația locuitorilor Beoției antice). [Pron. -ți-an, < fr. béotien].

beoțieni
BEOȚIÁN, -Ă s.m. și f. Locuitor al Beoției antice. ♦ (Fig.) Ignorant, lipsit total de preocupări intelectuale (aluzie la reputația locuitorilor Beoției antice). [Pron. -ți-an, < fr. béotien].

beoțieni
BEOȚIÁN, -Ă s.m. și f. Locuitor al Beoției antice. ♦ (Fig.) Ignorant, lipsit total de preocupări intelectuale (aluzie la reputația locuitorilor Beoției antice). [Pron. -ți-an, < fr. béotien].

beoțienii
BEOȚIÁN, -Ă s.m. și f. Locuitor al Beoției antice. ♦ (Fig.) Ignorant, lipsit total de preocupări intelectuale (aluzie la reputația locuitorilor Beoției antice). [Pron. -ți-an, < fr. béotien].

beoțienii
BEOȚIÁN, -Ă s.m. și f. Locuitor al Beoției antice. ♦ (Fig.) Ignorant, lipsit total de preocupări intelectuale (aluzie la reputația locuitorilor Beoției antice). [Pron. -ți-an, < fr. béotien].

beoțienilor
BEOȚIÁN, -Ă s.m. și f. Locuitor al Beoției antice. ♦ (Fig.) Ignorant, lipsit total de preocupări intelectuale (aluzie la reputația locuitorilor Beoției antice). [Pron. -ți-an, < fr. béotien].

beoțienilor
BEOȚIÁN, -Ă s.m. și f. Locuitor al Beoției antice. ♦ (Fig.) Ignorant, lipsit total de preocupări intelectuale (aluzie la reputația locuitorilor Beoției antice). [Pron. -ți-an, < fr. béotien].

berace
BERÁCEA s. f. art. Numele dat unui dans popular și melodia după care se execută.

beralie
beralie, beralii s. f. (intl.) mașină, automobil.

berar
BERÁR, berari, s. m. Specialist în fabricarea berii¹. ♦ Negustor care ține o berărie. – Bere¹ + suf. -ar.

DOOM

berár (rar) s. m., pl. berári

berari
BERÁR, berari, s. m. Specialist în fabricarea berii¹. ♦ Negustor care ține o berărie. – Bere¹ + suf. -ar.

DOOM

berár (rar) s. m., pl. berári

berarii
BERÁR, berari, s. m. Specialist în fabricarea berii¹. ♦ Negustor care ține o berărie. – Bere¹ + suf. -ar.

DOOM

berár (rar) s. m., pl. berári

berarilor
BERÁR, berari, s. m. Specialist în fabricarea berii¹. ♦ Negustor care ține o berărie. – Bere¹ + suf. -ar.

DOOM

berár (rar) s. m., pl. berári

berarul
BERÁR, berari, s. m. Specialist în fabricarea berii¹. ♦ Negustor care ține o berărie. – Bere¹ + suf. -ar.

DOOM

berár (rar) s. m., pl. berári

berarului
BERÁR, berari, s. m. Specialist în fabricarea berii¹. ♦ Negustor care ține o berărie. – Bere¹ + suf. -ar.

DOOM

berár (rar) s. m., pl. berári

berat
berát (beráturi), s. n. – Dispoziție, drept al sultanului. – Mr. biratu. Tc. berat, din arab. barāt‘a „imunitate” (Șeineanu, III), cf. alb. berat, bg. berat.

DOOM

berát (înv.) s. n., pl. beráturi

beratul
berát (beráturi), s. n. – Dispoziție, drept al sultanului. – Mr. biratu. Tc. berat, din arab. barāt‘a „imunitate” (Șeineanu, III), cf. alb. berat, bg. berat.

DOOM

berát (înv.) s. n., pl. beráturi

beratului
berát (beráturi), s. n. – Dispoziție, drept al sultanului. – Mr. biratu. Tc. berat, din arab. barāt‘a „imunitate” (Șeineanu, III), cf. alb. berat, bg. berat.

DOOM

berát (înv.) s. n., pl. beráturi

beraturi
berát (beráturi), s. n. – Dispoziție, drept al sultanului. – Mr. biratu. Tc. berat, din arab. barāt‘a „imunitate” (Șeineanu, III), cf. alb. berat, bg. berat.

DOOM

berát (înv.) s. n., pl. beráturi

beraturile
berát (beráturi), s. n. – Dispoziție, drept al sultanului. – Mr. biratu. Tc. berat, din arab. barāt‘a „imunitate” (Șeineanu, III), cf. alb. berat, bg. berat.

DOOM

berát (înv.) s. n., pl. beráturi

beraturilor
berát (beráturi), s. n. – Dispoziție, drept al sultanului. – Mr. biratu. Tc. berat, din arab. barāt‘a „imunitate” (Șeineanu, III), cf. alb. berat, bg. berat.

DOOM

berát (înv.) s. n., pl. beráturi

berbant
BERBÁNT, berbanți, s. m. (Înv. și fam.) Bărbat afemeiat, crai. – Din ngr. berbántis.

DOOM

berbánt (înv., fam.) s. m., pl. berbánți

berbantlâc
BERBANTLẤC, berbantlâcuri, s. n. (Înv. și fam.) Purtare, faptă de berbant. – Berbant + suf. -lâc.

DOOM

berbantlấc (înv., fam.) (-ban-tlâc / -bant-lâc) s. n., pl. berbantlấcuri

berbantlâcul
BERBANTLẤC, berbantlâcuri, s. n. (Înv. și fam.) Purtare, faptă de berbant. – Berbant + suf. -lâc.

DOOM

berbantlấc (înv., fam.) (-ban-tlâc / -bant-lâc) s. n., pl. berbantlấcuri

berbantlâcului
BERBANTLẤC, berbantlâcuri, s. n. (Înv. și fam.) Purtare, faptă de berbant. – Berbant + suf. -lâc.

DOOM

berbantlấc (înv., fam.) (-ban-tlâc / -bant-lâc) s. n., pl. berbantlấcuri

berbantlâcuri
BERBANTLẤC, berbantlâcuri, s. n. (Înv. și fam.) Purtare, faptă de berbant. – Berbant + suf. -lâc.

DOOM

berbantlấc (înv., fam.) (-ban-tlâc / -bant-lâc) s. n., pl. berbantlấcuri

berbantlâcurile
BERBANTLẤC, berbantlâcuri, s. n. (Înv. și fam.) Purtare, faptă de berbant. – Berbant + suf. -lâc.

DOOM

berbantlấc (înv., fam.) (-ban-tlâc / -bant-lâc) s. n., pl. berbantlấcuri

berbantlâcurilor
BERBANTLẤC, berbantlâcuri, s. n. (Înv. și fam.) Purtare, faptă de berbant. – Berbant + suf. -lâc.

DOOM

berbantlấc (înv., fam.) (-ban-tlâc / -bant-lâc) s. n., pl. berbantlấcuri

berbantlîc
BERBANTLẤC, berbantlâcuri, s. n. (Înv. și fam.) Purtare, faptă de berbant. – Berbant + suf. -lâc.

DOOM

berbantlấc (înv., fam.) (-ban-tlâc / -bant-lâc) s. n., pl. berbantlấcuri

berbantlîcul
BERBANTLẤC, berbantlâcuri, s. n. (Înv. și fam.) Purtare, faptă de berbant. – Berbant + suf. -lâc.

DOOM

berbantlấc (înv., fam.) (-ban-tlâc / -bant-lâc) s. n., pl. berbantlấcuri

berbantlîcului
BERBANTLẤC, berbantlâcuri, s. n. (Înv. și fam.) Purtare, faptă de berbant. – Berbant + suf. -lâc.

DOOM

berbantlấc (înv., fam.) (-ban-tlâc / -bant-lâc) s. n., pl. berbantlấcuri

berbantlîcuri
BERBANTLẤC, berbantlâcuri, s. n. (Înv. și fam.) Purtare, faptă de berbant. – Berbant + suf. -lâc.

DOOM

berbantlấc (înv., fam.) (-ban-tlâc / -bant-lâc) s. n., pl. berbantlấcuri

berbantlîcurile
BERBANTLẤC, berbantlâcuri, s. n. (Înv. și fam.) Purtare, faptă de berbant. – Berbant + suf. -lâc.

DOOM

berbantlấc (înv., fam.) (-ban-tlâc / -bant-lâc) s. n., pl. berbantlấcuri

berbantlîcurilor
BERBANTLẤC, berbantlâcuri, s. n. (Înv. și fam.) Purtare, faptă de berbant. – Berbant + suf. -lâc.

DOOM

berbantlấc (înv., fam.) (-ban-tlâc / -bant-lâc) s. n., pl. berbantlấcuri

berbantul
BERBÁNT, berbanți, s. m. (Înv. și fam.) Bărbat afemeiat, crai. – Din ngr. berbántis.

DOOM

berbánt (înv., fam.) s. m., pl. berbánți

berbantului
BERBÁNT, berbanți, s. m. (Înv. și fam.) Bărbat afemeiat, crai. – Din ngr. berbántis.

DOOM

berbánt (înv., fam.) s. m., pl. berbánți

berbanți
BERBÁNT, berbanți, s. m. (Înv. și fam.) Bărbat afemeiat, crai. – Din ngr. berbántis.

DOOM

berbánt (înv., fam.) s. m., pl. berbánți

berbanții
BERBÁNT, berbanți, s. m. (Înv. și fam.) Bărbat afemeiat, crai. – Din ngr. berbántis.

DOOM

berbánt (înv., fam.) s. m., pl. berbánți

berbanților
BERBÁNT, berbanți, s. m. (Înv. și fam.) Bărbat afemeiat, crai. – Din ngr. berbántis.

DOOM

berbánt (înv., fam.) s. m., pl. berbánți

berbec
BERBÉC, berbeci, s. m. I. 1. Masculul oii. 2. N. pr. Constelație din emisfera boreală. ♦ Unul dintre cele douăsprezece semne ale zodiacului. II. 1. Mașină de război folosită în trecut la spargerea zidurilor și a porților unei cetăți asediate. 2. Greutate mare, acționată mecanic sau manual, care, prin cădere, servește la baterea pilonilor, la spargerea bucăților mari de fontă etc. [Var.: berbéce s. m.] – Lat. berbex, -ecis (= vervex).

DOOM

berbéc s. m., pl. berbéci

berbecar
BERBECÁR, berbecari, s. m. (Rar) Păstor de berbeci (I 1). – Berbec + suf. -ar.

DOOM

berbecár (rar) s. m., pl. berbecári

berbecari
BERBECÁR, berbecari, s. m. (Rar) Păstor de berbeci (I 1). – Berbec + suf. -ar.

DOOM

berbecár (rar) s. m., pl. berbecári

berbecarii
BERBECÁR, berbecari, s. m. (Rar) Păstor de berbeci (I 1). – Berbec + suf. -ar.

DOOM

berbecár (rar) s. m., pl. berbecári

berbecarilor
BERBECÁR, berbecari, s. m. (Rar) Păstor de berbeci (I 1). – Berbec + suf. -ar.

DOOM

berbecár (rar) s. m., pl. berbecári

berbecarul
BERBECÁR, berbecari, s. m. (Rar) Păstor de berbeci (I 1). – Berbec + suf. -ar.

DOOM

berbecár (rar) s. m., pl. berbecári

berbecarului
BERBECÁR, berbecari, s. m. (Rar) Păstor de berbeci (I 1). – Berbec + suf. -ar.

DOOM

berbecár (rar) s. m., pl. berbecári

berbecat
BERBECÁT, -Ă, berbecați, -te, adj. (Rar; despre capul unui animal) Cu fruntea bombată ca a berbecului (I 1); (despre botul sau fruntea unui animal) cu profil convex. – Berbec + suf. -at.

DOOM

berbecát (rar) adj. m., pl. berbecáți; f. berbecátă, pl. berbecáte

berbecata
BERBECÁT, -Ă, berbecați, -te, adj. (Rar; despre capul unui animal) Cu fruntea bombată ca a berbecului (I 1); (despre botul sau fruntea unui animal) cu profil convex. – Berbec + suf. -at.

DOOM

berbecát (rar) adj. m., pl. berbecáți; f. berbecátă, pl. berbecáte

berbecate
BERBECÁT, -Ă, berbecați, -te, adj. (Rar; despre capul unui animal) Cu fruntea bombată ca a berbecului (I 1); (despre botul sau fruntea unui animal) cu profil convex. – Berbec + suf. -at.

DOOM

berbecát (rar) adj. m., pl. berbecáți; f. berbecátă, pl. berbecáte

berbecatei
BERBECÁT, -Ă, berbecați, -te, adj. (Rar; despre capul unui animal) Cu fruntea bombată ca a berbecului (I 1); (despre botul sau fruntea unui animal) cu profil convex. – Berbec + suf. -at.

DOOM

berbecát (rar) adj. m., pl. berbecáți; f. berbecátă, pl. berbecáte

berbecatele
BERBECÁT, -Ă, berbecați, -te, adj. (Rar; despre capul unui animal) Cu fruntea bombată ca a berbecului (I 1); (despre botul sau fruntea unui animal) cu profil convex. – Berbec + suf. -at.

DOOM

berbecát (rar) adj. m., pl. berbecáți; f. berbecátă, pl. berbecáte

berbecatelor
BERBECÁT, -Ă, berbecați, -te, adj. (Rar; despre capul unui animal) Cu fruntea bombată ca a berbecului (I 1); (despre botul sau fruntea unui animal) cu profil convex. – Berbec + suf. -at.

DOOM

berbecát (rar) adj. m., pl. berbecáți; f. berbecátă, pl. berbecáte

berbecatul
BERBECÁT, -Ă, berbecați, -te, adj. (Rar; despre capul unui animal) Cu fruntea bombată ca a berbecului (I 1); (despre botul sau fruntea unui animal) cu profil convex. – Berbec + suf. -at.

DOOM

berbecát (rar) adj. m., pl. berbecáți; f. berbecátă, pl. berbecáte

berbecatului
BERBECÁT, -Ă, berbecați, -te, adj. (Rar; despre capul unui animal) Cu fruntea bombată ca a berbecului (I 1); (despre botul sau fruntea unui animal) cu profil convex. – Berbec + suf. -at.

DOOM

berbecát (rar) adj. m., pl. berbecáți; f. berbecátă, pl. berbecáte

berbecați
BERBECÁT, -Ă, berbecați, -te, adj. (Rar; despre capul unui animal) Cu fruntea bombată ca a berbecului (I 1); (despre botul sau fruntea unui animal) cu profil convex. – Berbec + suf. -at.

DOOM

berbecát (rar) adj. m., pl. berbecáți; f. berbecátă, pl. berbecáte

berbecații
BERBECÁT, -Ă, berbecați, -te, adj. (Rar; despre capul unui animal) Cu fruntea bombată ca a berbecului (I 1); (despre botul sau fruntea unui animal) cu profil convex. – Berbec + suf. -at.

DOOM

berbecát (rar) adj. m., pl. berbecáți; f. berbecátă, pl. berbecáte

berbecaților
BERBECÁT, -Ă, berbecați, -te, adj. (Rar; despre capul unui animal) Cu fruntea bombată ca a berbecului (I 1); (despre botul sau fruntea unui animal) cu profil convex. – Berbec + suf. -at.

DOOM

berbecát (rar) adj. m., pl. berbecáți; f. berbecátă, pl. berbecáte

berbece
BERBÉC, berbeci, s. m. I. 1. Masculul oii. 2. N. pr. Constelație din emisfera boreală. ♦ Unul dintre cele douăsprezece semne ale zodiacului. II. 1. Mașină de război folosită în trecut la spargerea zidurilor și a porților unei cetăți asediate. 2. Greutate mare, acționată mecanic sau manual, care, prin cădere, servește la baterea pilonilor, la spargerea bucăților mari de fontă etc. [Var.: berbéce s. m.] – Lat. berbex, -ecis (= vervex).

DOOM

berbéc s. m., pl. berbéci

berbecea
BERBECÍ, berbecesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A izbi, a lovi puternic. – Din berbec.

DOOM

berbecí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. berbecésc, imperf. 3 sg. berbeceá; conj. prez. 3 să berbeceáscă

berbeceai
BERBECÍ, berbecesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A izbi, a lovi puternic. – Din berbec.

DOOM

berbecí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. berbecésc, imperf. 3 sg. berbeceá; conj. prez. 3 să berbeceáscă

berbeceam
BERBECÍ, berbecesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A izbi, a lovi puternic. – Din berbec.

DOOM

berbecí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. berbecésc, imperf. 3 sg. berbeceá; conj. prez. 3 să berbeceáscă

berbecească
BERBECÍ, berbecesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A izbi, a lovi puternic. – Din berbec.

DOOM

berbecí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. berbecésc, imperf. 3 sg. berbeceá; conj. prez. 3 să berbeceáscă

berbeceau
BERBECÍ, berbecesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A izbi, a lovi puternic. – Din berbec.

DOOM

berbecí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. berbecésc, imperf. 3 sg. berbeceá; conj. prez. 3 să berbeceáscă

berbeceați
BERBECÍ, berbecesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A izbi, a lovi puternic. – Din berbec.

DOOM

berbecí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. berbecésc, imperf. 3 sg. berbeceá; conj. prez. 3 să berbeceáscă

berbecei
BERBECÉL, berbecei, s. m. 1. (Zool.) Berbecuț. 2. (Ornit.) Sfrâncioc mare. – Berbec + suf. -el.

DOOM

berbecél s. m., pl. berbecéi, art. berbecéii

berbeceii
BERBECÉL, berbecei, s. m. 1. (Zool.) Berbecuț. 2. (Ornit.) Sfrâncioc mare. – Berbec + suf. -el.

DOOM

berbecél s. m., pl. berbecéi, art. berbecéii

berbeceilor
BERBECÉL, berbecei, s. m. 1. (Zool.) Berbecuț. 2. (Ornit.) Sfrâncioc mare. – Berbec + suf. -el.

DOOM

berbecél s. m., pl. berbecéi, art. berbecéii

berbecel
BERBECÉL, berbecei, s. m. 1. (Zool.) Berbecuț. 2. (Ornit.) Sfrâncioc mare. – Berbec + suf. -el.

DOOM

berbecél s. m., pl. berbecéi, art. berbecéii

berbecelul
BERBECÉL, berbecei, s. m. 1. (Zool.) Berbecuț. 2. (Ornit.) Sfrâncioc mare. – Berbec + suf. -el.

DOOM

berbecél s. m., pl. berbecéi, art. berbecéii

berbecelului
BERBECÉL, berbecei, s. m. 1. (Zool.) Berbecuț. 2. (Ornit.) Sfrâncioc mare. – Berbec + suf. -el.

DOOM

berbecél s. m., pl. berbecéi, art. berbecéii

berbecesc
BERBECÍ, berbecesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A izbi, a lovi puternic. – Din berbec.

DOOM

berbecí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. berbecésc, imperf. 3 sg. berbeceá; conj. prez. 3 să berbeceáscă

berbecește
BERBECÍ, berbecesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A izbi, a lovi puternic. – Din berbec.

DOOM

berbecí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. berbecésc, imperf. 3 sg. berbeceá; conj. prez. 3 să berbeceáscă

berbecești
BERBECÍ, berbecesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A izbi, a lovi puternic. – Din berbec.

DOOM

berbecí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. berbecésc, imperf. 3 sg. berbeceá; conj. prez. 3 să berbeceáscă

berbeci
BERBÉC, berbeci, s. m. I. 1. Masculul oii. 2. N. pr. Constelație din emisfera boreală. ♦ Unul dintre cele douăsprezece semne ale zodiacului. II. 1. Mașină de război folosită în trecut la spargerea zidurilor și a porților unei cetăți asediate. 2. Greutate mare, acționată mecanic sau manual, care, prin cădere, servește la baterea pilonilor, la spargerea bucăților mari de fontă etc. [Var.: berbéce s. m.] – Lat. berbex, -ecis (= vervex).

DOOM

berbéc s. m., pl. berbéci

berbeci
BERBECÍ, berbecesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A izbi, a lovi puternic. – Din berbec.

DOOM

berbecí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. berbecésc, imperf. 3 sg. berbeceá; conj. prez. 3 să berbeceáscă

berbecii
BERBÉC, berbeci, s. m. I. 1. Masculul oii. 2. N. pr. Constelație din emisfera boreală. ♦ Unul dintre cele douăsprezece semne ale zodiacului. II. 1. Mașină de război folosită în trecut la spargerea zidurilor și a porților unei cetăți asediate. 2. Greutate mare, acționată mecanic sau manual, care, prin cădere, servește la baterea pilonilor, la spargerea bucăților mari de fontă etc. [Var.: berbéce s. m.] – Lat. berbex, -ecis (= vervex).

DOOM

berbéc s. m., pl. berbéci

berbecii
BERBECÍ, berbecesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A izbi, a lovi puternic. – Din berbec.

DOOM

berbecí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. berbecésc, imperf. 3 sg. berbeceá; conj. prez. 3 să berbeceáscă

berbecilor
BERBÉC, berbeci, s. m. I. 1. Masculul oii. 2. N. pr. Constelație din emisfera boreală. ♦ Unul dintre cele douăsprezece semne ale zodiacului. II. 1. Mașină de război folosită în trecut la spargerea zidurilor și a porților unei cetăți asediate. 2. Greutate mare, acționată mecanic sau manual, care, prin cădere, servește la baterea pilonilor, la spargerea bucăților mari de fontă etc. [Var.: berbéce s. m.] – Lat. berbex, -ecis (= vervex).

DOOM

berbéc s. m., pl. berbéci

berbecim
BERBECÍ, berbecesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A izbi, a lovi puternic. – Din berbec.

DOOM

berbecí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. berbecésc, imperf. 3 sg. berbeceá; conj. prez. 3 să berbeceáscă

berbecind
BERBECÍ, berbecesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A izbi, a lovi puternic. – Din berbec.

DOOM

berbecí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. berbecésc, imperf. 3 sg. berbeceá; conj. prez. 3 să berbeceáscă

berbecire
BERBECÍ, berbecesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A izbi, a lovi puternic. – Din berbec.

DOOM

berbecí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. berbecésc, imperf. 3 sg. berbeceá; conj. prez. 3 să berbeceáscă

berbecire
BERBECÍ, berbecesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A izbi, a lovi puternic. – Din berbec.

berbeciră
BERBECÍ, berbecesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A izbi, a lovi puternic. – Din berbec.

DOOM

berbecí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. berbecésc, imperf. 3 sg. berbeceá; conj. prez. 3 să berbeceáscă

berbecirăm
BERBECÍ, berbecesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A izbi, a lovi puternic. – Din berbec.

DOOM

berbecí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. berbecésc, imperf. 3 sg. berbeceá; conj. prez. 3 să berbeceáscă

berbecirăți
BERBECÍ, berbecesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A izbi, a lovi puternic. – Din berbec.

DOOM

berbecí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. berbecésc, imperf. 3 sg. berbeceá; conj. prez. 3 să berbeceáscă

berbecise
BERBECÍ, berbecesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A izbi, a lovi puternic. – Din berbec.

DOOM

berbecí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. berbecésc, imperf. 3 sg. berbeceá; conj. prez. 3 să berbeceáscă

berbecisem
BERBECÍ, berbecesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A izbi, a lovi puternic. – Din berbec.

DOOM

berbecí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. berbecésc, imperf. 3 sg. berbeceá; conj. prez. 3 să berbeceáscă

berbeciseră
BERBECÍ, berbecesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A izbi, a lovi puternic. – Din berbec.

DOOM

berbecí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. berbecésc, imperf. 3 sg. berbeceá; conj. prez. 3 să berbeceáscă

berbeciserăm
BERBECÍ, berbecesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A izbi, a lovi puternic. – Din berbec.

DOOM

berbecí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. berbecésc, imperf. 3 sg. berbeceá; conj. prez. 3 să berbeceáscă

berbeciserăți
BERBECÍ, berbecesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A izbi, a lovi puternic. – Din berbec.

DOOM

berbecí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. berbecésc, imperf. 3 sg. berbeceá; conj. prez. 3 să berbeceáscă

berbeciseși
BERBECÍ, berbecesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A izbi, a lovi puternic. – Din berbec.

DOOM

berbecí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. berbecésc, imperf. 3 sg. berbeceá; conj. prez. 3 să berbeceáscă

berbeciseți
BERBECÍ, berbecesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A izbi, a lovi puternic. – Din berbec.

DOOM

berbecí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. berbecésc, imperf. 3 sg. berbeceá; conj. prez. 3 să berbeceáscă

berbecit
BERBECÍ, berbecesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A izbi, a lovi puternic. – Din berbec.

DOOM

berbecí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. berbecésc, imperf. 3 sg. berbeceá; conj. prez. 3 să berbeceáscă

berbecit
BERBECÍ, berbecesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A izbi, a lovi puternic. – Din berbec.

berbeciși
BERBECÍ, berbecesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A izbi, a lovi puternic. – Din berbec.

DOOM

berbecí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. berbecésc, imperf. 3 sg. berbeceá; conj. prez. 3 să berbeceáscă

berbeciți
BERBECÍ, berbecesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A izbi, a lovi puternic. – Din berbec.

DOOM

berbecí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. berbecésc, imperf. 3 sg. berbeceá; conj. prez. 3 să berbeceáscă

berbecul
BERBÉC, berbeci, s. m. I. 1. Masculul oii. 2. N. pr. Constelație din emisfera boreală. ♦ Unul dintre cele douăsprezece semne ale zodiacului. II. 1. Mașină de război folosită în trecut la spargerea zidurilor și a porților unei cetăți asediate. 2. Greutate mare, acționată mecanic sau manual, care, prin cădere, servește la baterea pilonilor, la spargerea bucăților mari de fontă etc. [Var.: berbéce s. m.] – Lat. berbex, -ecis (= vervex).

DOOM

berbéc s. m., pl. berbéci

berbecului
BERBÉC, berbeci, s. m. I. 1. Masculul oii. 2. N. pr. Constelație din emisfera boreală. ♦ Unul dintre cele douăsprezece semne ale zodiacului. II. 1. Mașină de război folosită în trecut la spargerea zidurilor și a porților unei cetăți asediate. 2. Greutate mare, acționată mecanic sau manual, care, prin cădere, servește la baterea pilonilor, la spargerea bucăților mari de fontă etc. [Var.: berbéce s. m.] – Lat. berbex, -ecis (= vervex).

DOOM

berbéc s. m., pl. berbéci

berbecuț
BERBECÚȚ, berbecuți, s. m. Diminutiv al lui berbec (I 1); berbecel. [Var.: bărbăcúț s. m.] – Berbec + suf. -uț.

DOOM

berbecúț s. m., pl. berbecúți

berbecuți
BERBECÚȚ, berbecuți, s. m. Diminutiv al lui berbec (I 1); berbecel. [Var.: bărbăcúț s. m.] – Berbec + suf. -uț.

DOOM

berbecúț s. m., pl. berbecúți

berbecuții
BERBECÚȚ, berbecuți, s. m. Diminutiv al lui berbec (I 1); berbecel. [Var.: bărbăcúț s. m.] – Berbec + suf. -uț.

DOOM

berbecúț s. m., pl. berbecúți

berbecuților
BERBECÚȚ, berbecuți, s. m. Diminutiv al lui berbec (I 1); berbecel. [Var.: bărbăcúț s. m.] – Berbec + suf. -uț.

DOOM

berbecúț s. m., pl. berbecúți

berbecuțul
BERBECÚȚ, berbecuți, s. m. Diminutiv al lui berbec (I 1); berbecel. [Var.: bărbăcúț s. m.] – Berbec + suf. -uț.

DOOM

berbecúț s. m., pl. berbecúți

berbecuțului
BERBECÚȚ, berbecuți, s. m. Diminutiv al lui berbec (I 1); berbecel. [Var.: bărbăcúț s. m.] – Berbec + suf. -uț.

DOOM

berbecúț s. m., pl. berbecúți

berbecăria
BERBECĂRÍE, berbecării, s. f. Țarc, îngrăditură unde se țin berbecii (I 1) despărțiți de oi. – Berbec + suf. -ărie.

DOOM

berbecăríe s. f., art. berbecăría, g.-d. art. berbecăríei; pl. berbecăríi, art. berbecăríile

berbecărie
BERBECĂRÍE, berbecării, s. f. Țarc, îngrăditură unde se țin berbecii (I 1) despărțiți de oi. – Berbec + suf. -ărie.

DOOM

berbecăríe s. f., art. berbecăría, g.-d. art. berbecăríei; pl. berbecăríi, art. berbecăríile

berbecăriei
BERBECĂRÍE, berbecării, s. f. Țarc, îngrăditură unde se țin berbecii (I 1) despărțiți de oi. – Berbec + suf. -ărie.

DOOM

berbecăríe s. f., art. berbecăría, g.-d. art. berbecăríei; pl. berbecăríi, art. berbecăríile

berbecării
BERBECĂRÍE, berbecării, s. f. Țarc, îngrăditură unde se țin berbecii (I 1) despărțiți de oi. – Berbec + suf. -ărie.

DOOM

berbecăríe s. f., art. berbecăría, g.-d. art. berbecăríei; pl. berbecăríi, art. berbecăríile

berbecăriile
BERBECĂRÍE, berbecării, s. f. Țarc, îngrăditură unde se țin berbecii (I 1) despărțiți de oi. – Berbec + suf. -ărie.

DOOM

berbecăríe s. f., art. berbecăría, g.-d. art. berbecăríei; pl. berbecăríi, art. berbecăríile

berbecăriilor
BERBECĂRÍE, berbecării, s. f. Țarc, îngrăditură unde se țin berbecii (I 1) despărțiți de oi. – Berbec + suf. -ărie.

DOOM

berbecăríe s. f., art. berbecăría, g.-d. art. berbecăríei; pl. berbecăríi, art. berbecăríile

berbeleac
BERBELEÁCUL s. n. art. (Numai în loc. adv.) De-a berbeleacul = de-a rostogolul, de-a tumba, rostogolindu-se peste cap. Abia simțea pămîntul și în fiecare clipă era gata să cadă pe brînci de-a berbeleacul. DUMITRU, N. 152. Chiuind, privește-n vale Și s-ar da de-a berbeleacul. BENIUC, V. 106. Copiii... se dau de-a berbeleacul. ȘEZ. VI 29.

berbeleacul
BERBELEÁCUL s. n. art. (În loc. adv.) De-a berbeleacul = de-a rostogolul, peste cap. – Cf. berbec.

DOOM

de-a berbeleácul loc. adv.

berbelâc
berbelîc (-curi), s. n. – Instrumente ale bărbierului. Tc. berbelik „meseria de bărbier” (Lokotsch 291; DAR). Înv.

berber
BERBÉR, -Ă, berberi, -e, s. m. și fr., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație hamito-semitică din nordul Africii; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține berberilor (1), privitor la berberi. ♦ (Substantivat, f.) Limba berberă. – Din fr. berbère.

DOOM

berbér adj. m., s. m., pl. berbéri; adj. f., s. f. berbéră, pl. berbére

berber
BERBÉR, -Ă, berberi, -e, s. m. și fr., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație hamito-semitică din nordul Africii; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține berberilor (1), privitor la berberi. ♦ (Substantivat, f.) Limba berberă. – Din fr. berbère.

DOOM

berbér adj. m., s. m., pl. berbéri; adj. f., s. f. berbéră, pl. berbére

berbera
BERBÉR, -Ă, berberi, -e, s. m. și fr., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație hamito-semitică din nordul Africii; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține berberilor (1), privitor la berberi. ♦ (Substantivat, f.) Limba berberă. – Din fr. berbère.

DOOM

berbér adj. m., s. m., pl. berbéri; adj. f., s. f. berbéră, pl. berbére

berbera
BERBÉR, -Ă, berberi, -e, s. m. și fr., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație hamito-semitică din nordul Africii; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține berberilor (1), privitor la berberi. ♦ (Substantivat, f.) Limba berberă. – Din fr. berbère.

DOOM

berbér adj. m., s. m., pl. berbéri; adj. f., s. f. berbéră, pl. berbére

berbere
BERBÉR, -Ă, berberi, -e, s. m. și fr., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație hamito-semitică din nordul Africii; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține berberilor (1), privitor la berberi. ♦ (Substantivat, f.) Limba berberă. – Din fr. berbère.

DOOM

berbér adj. m., s. m., pl. berbéri; adj. f., s. f. berbéră, pl. berbére

berbere
BERBÉR, -Ă, berberi, -e, s. m. și fr., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație hamito-semitică din nordul Africii; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține berberilor (1), privitor la berberi. ♦ (Substantivat, f.) Limba berberă. – Din fr. berbère.

DOOM

berbér adj. m., s. m., pl. berbéri; adj. f., s. f. berbéră, pl. berbére

berberei
BERBÉR, -Ă, berberi, -e, s. m. și fr., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație hamito-semitică din nordul Africii; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține berberilor (1), privitor la berberi. ♦ (Substantivat, f.) Limba berberă. – Din fr. berbère.

DOOM

berbér adj. m., s. m., pl. berbéri; adj. f., s. f. berbéră, pl. berbére

berberei
BERBÉR, -Ă, berberi, -e, s. m. și fr., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație hamito-semitică din nordul Africii; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține berberilor (1), privitor la berberi. ♦ (Substantivat, f.) Limba berberă. – Din fr. berbère.

DOOM

berbér adj. m., s. m., pl. berbéri; adj. f., s. f. berbéră, pl. berbére

berberele
BERBÉR, -Ă, berberi, -e, s. m. și fr., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație hamito-semitică din nordul Africii; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține berberilor (1), privitor la berberi. ♦ (Substantivat, f.) Limba berberă. – Din fr. berbère.

DOOM

berbér adj. m., s. m., pl. berbéri; adj. f., s. f. berbéră, pl. berbére

berberele
BERBÉR, -Ă, berberi, -e, s. m. și fr., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație hamito-semitică din nordul Africii; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține berberilor (1), privitor la berberi. ♦ (Substantivat, f.) Limba berberă. – Din fr. berbère.

DOOM

berbér adj. m., s. m., pl. berbéri; adj. f., s. f. berbéră, pl. berbére

berberelor
BERBÉR, -Ă, berberi, -e, s. m. și fr., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație hamito-semitică din nordul Africii; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține berberilor (1), privitor la berberi. ♦ (Substantivat, f.) Limba berberă. – Din fr. berbère.

DOOM

berbér adj. m., s. m., pl. berbéri; adj. f., s. f. berbéră, pl. berbére

berberelor
BERBÉR, -Ă, berberi, -e, s. m. și fr., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație hamito-semitică din nordul Africii; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține berberilor (1), privitor la berberi. ♦ (Substantivat, f.) Limba berberă. – Din fr. berbère.

DOOM

berbér adj. m., s. m., pl. berbéri; adj. f., s. f. berbéră, pl. berbére

berberi
BERBÉR, -Ă, berberi, -e, s. m. și fr., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație hamito-semitică din nordul Africii; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține berberilor (1), privitor la berberi. ♦ (Substantivat, f.) Limba berberă. – Din fr. berbère.

DOOM

berbér adj. m., s. m., pl. berbéri; adj. f., s. f. berbéră, pl. berbére

berberi
BERBÉR, -Ă, berberi, -e, s. m. și fr., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație hamito-semitică din nordul Africii; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține berberilor (1), privitor la berberi. ♦ (Substantivat, f.) Limba berberă. – Din fr. berbère.

DOOM

berbér adj. m., s. m., pl. berbéri; adj. f., s. f. berbéră, pl. berbére

berberidacee
BERBERIDACÉE s.f.pl. Familie de plante dialipetale, erbacee și lemnoase, având ca tip dracila; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. berbéridacées].

DOOM

berberidacée s. f., art. berberidacéea, g.-d. art. berberidacéei; pl. berberidacée

berberidaceea
BERBERIDACÉE s.f.pl. Familie de plante dialipetale, erbacee și lemnoase, având ca tip dracila; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. berbéridacées].

DOOM

berberidacée s. f., art. berberidacéea, g.-d. art. berberidacéei; pl. berberidacée

berberidaceei
BERBERIDACÉE s.f.pl. Familie de plante dialipetale, erbacee și lemnoase, având ca tip dracila; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. berbéridacées].

DOOM

berberidacée s. f., art. berberidacéea, g.-d. art. berberidacéei; pl. berberidacée

berberidaceele
BERBERIDACÉE s.f.pl. Familie de plante dialipetale, erbacee și lemnoase, având ca tip dracila; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. berbéridacées].

DOOM

berberidacée s. f., art. berberidacéea, g.-d. art. berberidacéei; pl. berberidacée

berberidaceelor
BERBERIDACÉE s.f.pl. Familie de plante dialipetale, erbacee și lemnoase, având ca tip dracila; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. berbéridacées].

DOOM

berberidacée s. f., art. berberidacéea, g.-d. art. berberidacéei; pl. berberidacée

berberii
BERBÉR, -Ă, berberi, -e, s. m. și fr., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație hamito-semitică din nordul Africii; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține berberilor (1), privitor la berberi. ♦ (Substantivat, f.) Limba berberă. – Din fr. berbère.

DOOM

berbér adj. m., s. m., pl. berbéri; adj. f., s. f. berbéră, pl. berbére

berberii
BERBÉR, -Ă, berberi, -e, s. m. și fr., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație hamito-semitică din nordul Africii; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține berberilor (1), privitor la berberi. ♦ (Substantivat, f.) Limba berberă. – Din fr. berbère.

DOOM

berbér adj. m., s. m., pl. berbéri; adj. f., s. f. berbéră, pl. berbére

berberilor
BERBÉR, -Ă, berberi, -e, s. m. și fr., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație hamito-semitică din nordul Africii; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține berberilor (1), privitor la berberi. ♦ (Substantivat, f.) Limba berberă. – Din fr. berbère.

DOOM

berbér adj. m., s. m., pl. berbéri; adj. f., s. f. berbéră, pl. berbére

berberilor
BERBÉR, -Ă, berberi, -e, s. m. și fr., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație hamito-semitică din nordul Africii; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține berberilor (1), privitor la berberi. ♦ (Substantivat, f.) Limba berberă. – Din fr. berbère.

DOOM

berbér adj. m., s. m., pl. berbéri; adj. f., s. f. berbéră, pl. berbére

berberis
DRÁCILĂ, dracile, s. f. Arbust spinos cu flori galbene și cu fructe în formă de boabe roșii, cultivat adesea ca gard viu. (Berberis vulgaris). [Var.: (reg.) drácină s. f.] – Din sl. dračĭ, dracije „mărăcine”.

berberul
BERBÉR, -Ă, berberi, -e, s. m. și fr., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație hamito-semitică din nordul Africii; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține berberilor (1), privitor la berberi. ♦ (Substantivat, f.) Limba berberă. – Din fr. berbère.

DOOM

berbér adj. m., s. m., pl. berbéri; adj. f., s. f. berbéră, pl. berbére

berberul
BERBÉR, -Ă, berberi, -e, s. m. și fr., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație hamito-semitică din nordul Africii; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține berberilor (1), privitor la berberi. ♦ (Substantivat, f.) Limba berberă. – Din fr. berbère.

DOOM

berbér adj. m., s. m., pl. berbéri; adj. f., s. f. berbéră, pl. berbére

berberului
BERBÉR, -Ă, berberi, -e, s. m. și fr., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație hamito-semitică din nordul Africii; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține berberilor (1), privitor la berberi. ♦ (Substantivat, f.) Limba berberă. – Din fr. berbère.

DOOM

berbér adj. m., s. m., pl. berbéri; adj. f., s. f. berbéră, pl. berbére

berberului
BERBÉR, -Ă, berberi, -e, s. m. și fr., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație hamito-semitică din nordul Africii; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține berberilor (1), privitor la berberi. ♦ (Substantivat, f.) Limba berberă. – Din fr. berbère.

DOOM

berbér adj. m., s. m., pl. berbéri; adj. f., s. f. berbéră, pl. berbére

berbincioară
BERBINCIOÁRĂ, s. f. v. bărbîncioară.

berbință
BERBÍNȚĂ s. f. v. bărbânță.

DOOM

bărbấnță (reg.) s. f., g.-d. art. bărbấnței; pl. bărbấnțe

berbunca
a freca bastonul / berbunca / mangalu’ / țiparu’ expr. a lenevi, a trândăvi.

berc
BERC², BEÁRCĂ, berci, -ce, adj. 1. (Despre animale) Cu coada scurtă sau scurtată; fără coadă. 2. (Despre căciuli; la f.) Fără vârf, fără țugui, teșit. – Et. nec.

DOOM

berc² (reg.) s. n., pl. bércuri

berc
BERC¹, bercuri, s. n. (Reg.) Dumbravă, pădurice. – Din magh. berek.

berce
BERC², BEÁRCĂ, berci, -ce, adj. 1. (Despre animale) Cu coada scurtă sau scurtată; fără coadă. 2. (Despre căciuli; la f.) Fără vârf, fără țugui, teșit. – Et. nec.

DOOM

berc² (reg.) s. n., pl. bércuri

bercei
BERC², BEÁRCĂ, berci, -ce, adj. 1. (Despre animale) Cu coada scurtă sau scurtată; fără coadă. 2. (Despre căciuli; la f.) Fără vârf, fără țugui, teșit. – Et. nec.

DOOM

berc² (reg.) s. n., pl. bércuri

bercele
BERC², BEÁRCĂ, berci, -ce, adj. 1. (Despre animale) Cu coada scurtă sau scurtată; fără coadă. 2. (Despre căciuli; la f.) Fără vârf, fără țugui, teșit. – Et. nec.

DOOM

berc² (reg.) s. n., pl. bércuri

bercelor
BERC², BEÁRCĂ, berci, -ce, adj. 1. (Despre animale) Cu coada scurtă sau scurtată; fără coadă. 2. (Despre căciuli; la f.) Fără vârf, fără țugui, teșit. – Et. nec.

DOOM

berc² (reg.) s. n., pl. bércuri

berceuse
BERCEUSE, berceuse, s. f. (Rar) Piesă instrumentală care are la bază un cântec de leagăn. [Pr.: bersöz] – Cuv. fr.

DOOM

berceuse (fr.) [pron. bers'öz] (-ceu-) s. f., g.-d. art. berceusei; pl. berceuse

berchea
TERCHEA-BÉRCHEA s. m. invar. Calificativ depreciativ dat unui om de nimic. Trimiteau invitații chiar și unor terchea-berchea pe care altădată arnăuții i-ar fi oprit la poartă. PAS, L. I 108. Toți ăștia îl socotesc pe dînsul un terchea-berchea. SADOVEANU, P. M. 158.

berci
BERC², BEÁRCĂ, berci, -ce, adj. 1. (Despre animale) Cu coada scurtă sau scurtată; fără coadă. 2. (Despre căciuli; la f.) Fără vârf, fără țugui, teșit. – Et. nec.

DOOM

berc² (reg.) s. n., pl. bércuri

bercii
BERC², BEÁRCĂ, berci, -ce, adj. 1. (Despre animale) Cu coada scurtă sau scurtată; fără coadă. 2. (Despre căciuli; la f.) Fără vârf, fără țugui, teșit. – Et. nec.

DOOM

berc² (reg.) s. n., pl. bércuri

bercilor
BERC², BEÁRCĂ, berci, -ce, adj. 1. (Despre animale) Cu coada scurtă sau scurtată; fără coadă. 2. (Despre căciuli; la f.) Fără vârf, fără țugui, teșit. – Et. nec.

DOOM

berc² (reg.) s. n., pl. bércuri

bercul
BERC², BEÁRCĂ, berci, -ce, adj. 1. (Despre animale) Cu coada scurtă sau scurtată; fără coadă. 2. (Despre căciuli; la f.) Fără vârf, fără țugui, teșit. – Et. nec.

DOOM

berc² (reg.) s. n., pl. bércuri

bercul
BERC¹, bercuri, s. n. (Reg.) Dumbravă, pădurice. – Din magh. berek.

bercului
BERC², BEÁRCĂ, berci, -ce, adj. 1. (Despre animale) Cu coada scurtă sau scurtată; fără coadă. 2. (Despre căciuli; la f.) Fără vârf, fără țugui, teșit. – Et. nec.

DOOM

berc² (reg.) s. n., pl. bércuri

bercului
BERC¹, bercuri, s. n. (Reg.) Dumbravă, pădurice. – Din magh. berek.

bercuri
BERC¹, bercuri, s. n. (Reg.) Dumbravă, pădurice. – Din magh. berek.

bercurile
BERC¹, bercuri, s. n. (Reg.) Dumbravă, pădurice. – Din magh. berek.

bercurilor
BERC¹, bercuri, s. n. (Reg.) Dumbravă, pădurice. – Din magh. berek.

bere
BEA, beau, vb. II. 1. Tranz. (Adesea fig.) A înghiți un lichid. ◊ Expr. A bea paharul pănă-n fund = a îndura un necaz, o durere până la capăt. 2. Intranz. Spec. A consuma băuturi alcoolice. ◊ Expr. (Fam.) A bea în sănătatea (sau în cinstea, pentru succesul) cuiva = a sărbători pe cineva, consumând băuturi alcoolice în cinstea (și pe socoteala) lui. 3. Tranz. A cheltui, a risipi bani, avere etc. pe băutură. ◊ Expr. A-și bea și cămașa = a cheltui totul pe băutură. A-și bea (și) mințile = a bea până la inconștiență sau până la nebunie. 4. Tranz. (Pop.; în expr.) A bea tutun = a fuma. – Lat. bibere.

DOOM

bea (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. beau, 2 sg. bei, imperf. 1 sg. și pl. beam, 2 sg. beai, perf. s. 1 sg. băúi; conj. prez. 3 să bea; ger. bând; part. băút

bere
BÉRE² s. f. Faptul de a bea. – V. bea.

bere
BÉRE¹, (2) beri, s. f. 1. Băutură alcoolică slabă, obținută prin fermentarea unei infuzii rezultate din fierberea în apă a malțului și a florilor de hamei. 2. Varietate sau porție de bere (1). 3. (Eliptic) Țap, halbă, sticlă de bere¹ (1). – Din germ. Bier (influențat de bere²).

DOOM

bére s. f., g.-d. art. bérii; (porții, sorturi) pl. beri

berea
BÉRE² s. f. Faptul de a bea. – V. bea.

berea
BÉRE¹, (2) beri, s. f. 1. Băutură alcoolică slabă, obținută prin fermentarea unei infuzii rezultate din fierberea în apă a malțului și a florilor de hamei. 2. Varietate sau porție de bere (1). 3. (Eliptic) Țap, halbă, sticlă de bere¹ (1). – Din germ. Bier (influențat de bere²).

DOOM

bére s. f., g.-d. art. bérii; (porții, sorturi) pl. beri

berechet
BERECHÉT, (1, 2) berecheturi, s. n., (3, 4) berecheți, s. m. (Reg.) 1. S. n. Belșug, abundență. ♦ (Adverbial; sens curent) Din belșug, din abundență. 2. S. n. Noroc, prosperitate (neașteptată). 3. S. m. (Ir.) Om care aduce belșug, noroc. 4. S. m. Om șiret, mincinos, șmecher, care înșală pe alții, haimana. – Din tc. bereket.

berechet
BERECHÉT, (1, 2) berecheturi, s. n., (3, 4) berecheți, s. m. (Reg.) 1. S. n. Belșug, abundență. ♦ (Adverbial; sens curent) Din belșug, din abundență. 2. S. n. Noroc, prosperitate (neașteptată). 3. S. m. (Ir.) Om care aduce belșug, noroc. 4. S. m. Om șiret, mincinos, șmecher, care înșală pe alții, haimana. – Din tc. bereket.

DOOM

berechét³ (belșug, noroc) (reg.) s. n., pl. berechéturi

berechetul
BERECHÉT, (1, 2) berecheturi, s. n., (3, 4) berecheți, s. m. (Reg.) 1. S. n. Belșug, abundență. ♦ (Adverbial; sens curent) Din belșug, din abundență. 2. S. n. Noroc, prosperitate (neașteptată). 3. S. m. (Ir.) Om care aduce belșug, noroc. 4. S. m. Om șiret, mincinos, șmecher, care înșală pe alții, haimana. – Din tc. bereket.

berechetul
BERECHÉT, (1, 2) berecheturi, s. n., (3, 4) berecheți, s. m. (Reg.) 1. S. n. Belșug, abundență. ♦ (Adverbial; sens curent) Din belșug, din abundență. 2. S. n. Noroc, prosperitate (neașteptată). 3. S. m. (Ir.) Om care aduce belșug, noroc. 4. S. m. Om șiret, mincinos, șmecher, care înșală pe alții, haimana. – Din tc. bereket.

DOOM

berechét³ (belșug, noroc) (reg.) s. n., pl. berechéturi

berechetului
BERECHÉT, (1, 2) berecheturi, s. n., (3, 4) berecheți, s. m. (Reg.) 1. S. n. Belșug, abundență. ♦ (Adverbial; sens curent) Din belșug, din abundență. 2. S. n. Noroc, prosperitate (neașteptată). 3. S. m. (Ir.) Om care aduce belșug, noroc. 4. S. m. Om șiret, mincinos, șmecher, care înșală pe alții, haimana. – Din tc. bereket.

berechetului
BERECHÉT, (1, 2) berecheturi, s. n., (3, 4) berecheți, s. m. (Reg.) 1. S. n. Belșug, abundență. ♦ (Adverbial; sens curent) Din belșug, din abundență. 2. S. n. Noroc, prosperitate (neașteptată). 3. S. m. (Ir.) Om care aduce belșug, noroc. 4. S. m. Om șiret, mincinos, șmecher, care înșală pe alții, haimana. – Din tc. bereket.

DOOM

berechét³ (belșug, noroc) (reg.) s. n., pl. berechéturi

berecheturi
BERECHÉT, (1, 2) berecheturi, s. n., (3, 4) berecheți, s. m. (Reg.) 1. S. n. Belșug, abundență. ♦ (Adverbial; sens curent) Din belșug, din abundență. 2. S. n. Noroc, prosperitate (neașteptată). 3. S. m. (Ir.) Om care aduce belșug, noroc. 4. S. m. Om șiret, mincinos, șmecher, care înșală pe alții, haimana. – Din tc. bereket.

berecheturile
BERECHÉT, (1, 2) berecheturi, s. n., (3, 4) berecheți, s. m. (Reg.) 1. S. n. Belșug, abundență. ♦ (Adverbial; sens curent) Din belșug, din abundență. 2. S. n. Noroc, prosperitate (neașteptată). 3. S. m. (Ir.) Om care aduce belșug, noroc. 4. S. m. Om șiret, mincinos, șmecher, care înșală pe alții, haimana. – Din tc. bereket.

berecheturilor
BERECHÉT, (1, 2) berecheturi, s. n., (3, 4) berecheți, s. m. (Reg.) 1. S. n. Belșug, abundență. ♦ (Adverbial; sens curent) Din belșug, din abundență. 2. S. n. Noroc, prosperitate (neașteptată). 3. S. m. (Ir.) Om care aduce belșug, noroc. 4. S. m. Om șiret, mincinos, șmecher, care înșală pe alții, haimana. – Din tc. bereket.

berecheți
BERECHÉT, (1, 2) berecheturi, s. n., (3, 4) berecheți, s. m. (Reg.) 1. S. n. Belșug, abundență. ♦ (Adverbial; sens curent) Din belșug, din abundență. 2. S. n. Noroc, prosperitate (neașteptată). 3. S. m. (Ir.) Om care aduce belșug, noroc. 4. S. m. Om șiret, mincinos, șmecher, care înșală pe alții, haimana. – Din tc. bereket.

DOOM

berechét³ (belșug, noroc) (reg.) s. n., pl. berechéturi

berecheții
BERECHÉT, (1, 2) berecheturi, s. n., (3, 4) berecheți, s. m. (Reg.) 1. S. n. Belșug, abundență. ♦ (Adverbial; sens curent) Din belșug, din abundență. 2. S. n. Noroc, prosperitate (neașteptată). 3. S. m. (Ir.) Om care aduce belșug, noroc. 4. S. m. Om șiret, mincinos, șmecher, care înșală pe alții, haimana. – Din tc. bereket.

DOOM

berechét³ (belșug, noroc) (reg.) s. n., pl. berechéturi

berecheților
BERECHÉT, (1, 2) berecheturi, s. n., (3, 4) berecheți, s. m. (Reg.) 1. S. n. Belșug, abundență. ♦ (Adverbial; sens curent) Din belșug, din abundență. 2. S. n. Noroc, prosperitate (neașteptată). 3. S. m. (Ir.) Om care aduce belșug, noroc. 4. S. m. Om șiret, mincinos, șmecher, care înșală pe alții, haimana. – Din tc. bereket.

DOOM

berechét³ (belșug, noroc) (reg.) s. n., pl. berechéturi

berecyntia
Berecyntia, denumire purtată de zeița Cybele, care era celebrată cu precădere pe muntele Berecynthus, în Phrygia.

beregata
BEREGÁTĂ, beregate, s. f. (Pop.) Laringe; p. ext. gâtlej. – Cf. sb. berikat.

DOOM

beregátă (pop.) s. f., g.-d. art. beregátei; pl. beregáte

beregate
BEREGÁTĂ, beregate, s. f. (Pop.) Laringe; p. ext. gâtlej. – Cf. sb. berikat.

DOOM

beregátă (pop.) s. f., g.-d. art. beregátei; pl. beregáte

beregatei
BEREGÁTĂ, beregate, s. f. (Pop.) Laringe; p. ext. gâtlej. – Cf. sb. berikat.

DOOM

beregátă (pop.) s. f., g.-d. art. beregátei; pl. beregáte

beregatele
BEREGÁTĂ, beregate, s. f. (Pop.) Laringe; p. ext. gâtlej. – Cf. sb. berikat.

DOOM

beregátă (pop.) s. f., g.-d. art. beregátei; pl. beregáte

beregatelor
BEREGÁTĂ, beregate, s. f. (Pop.) Laringe; p. ext. gâtlej. – Cf. sb. berikat.

DOOM

beregátă (pop.) s. f., g.-d. art. beregátei; pl. beregáte

berelagard
bere la gard expr. (vulg.) urină.

berenice
Berenice, soția lui Ptolemaeus al III-lea Euergetes. Ea și-a tăiat părul și l-a oferit în dar zeilor, cu rugămintea de a-i aduce teafăr înapoi soțul, plecat să lupte în Syria. Legenda spune că darul ei a fost transformat într-o constelație: Cosița Berenicei.

beret
BERÉTĂ, berete, s. f. Șapcă marinărească fără cozoroc; p. ext. bască. [Var.: (rar) berét s. n.] – Din fr. béret.

DOOM

berétă s. f., g.-d. art. berétei; pl. beréte

bereta
BERÉTĂ, berete, s. f. Șapcă marinărească fără cozoroc; p. ext. bască. [Var.: (rar) berét s. n.] – Din fr. béret.

DOOM

berétă s. f., g.-d. art. berétei; pl. beréte

berete
BERÉTĂ, berete, s. f. Șapcă marinărească fără cozoroc; p. ext. bască. [Var.: (rar) berét s. n.] – Din fr. béret.

DOOM

berétă s. f., g.-d. art. berétei; pl. beréte

beretei
BERÉTĂ, berete, s. f. Șapcă marinărească fără cozoroc; p. ext. bască. [Var.: (rar) berét s. n.] – Din fr. béret.

DOOM

berétă s. f., g.-d. art. berétei; pl. beréte

beretele
BERÉTĂ, berete, s. f. Șapcă marinărească fără cozoroc; p. ext. bască. [Var.: (rar) berét s. n.] – Din fr. béret.

DOOM

berétă s. f., g.-d. art. berétei; pl. beréte

beretelor
BERÉTĂ, berete, s. f. Șapcă marinărească fără cozoroc; p. ext. bască. [Var.: (rar) berét s. n.] – Din fr. béret.

DOOM

berétă s. f., g.-d. art. berétei; pl. beréte

bergamot
PERGAMÚT, -Ă, pergamuți, -te, adj. (În sintagma) Păr pergamut = varietate de păr cu fructe galbene, zemoase și parfumate. Pară pergamută (și substantivat, f.) = fructul varietății de păr descrise mai sus. [Var.: bergamót, -ă, bergamút, -ă adj.] – Din ngr. perghamóto.

DOOM

!pergamút adj. m., pl. pergamúți; adj. f., s. f. pergamútă, pl. pergamúte

bergamota
PERGAMÚT, -Ă, pergamuți, -te, adj. (În sintagma) Păr pergamut = varietate de păr cu fructe galbene, zemoase și parfumate. Pară pergamută (și substantivat, f.) = fructul varietății de păr descrise mai sus. [Var.: bergamót, -ă, bergamút, -ă adj.] – Din ngr. perghamóto.

DOOM

!pergamút adj. m., pl. pergamúți; adj. f., s. f. pergamútă, pl. pergamúte

bergamote
PERGAMÚT, -Ă, pergamuți, -te, adj. (În sintagma) Păr pergamut = varietate de păr cu fructe galbene, zemoase și parfumate. Pară pergamută (și substantivat, f.) = fructul varietății de păr descrise mai sus. [Var.: bergamót, -ă, bergamút, -ă adj.] – Din ngr. perghamóto.

DOOM

!pergamút adj. m., pl. pergamúți; adj. f., s. f. pergamútă, pl. pergamúte

bergamotei
PERGAMÚT, -Ă, pergamuți, -te, adj. (În sintagma) Păr pergamut = varietate de păr cu fructe galbene, zemoase și parfumate. Pară pergamută (și substantivat, f.) = fructul varietății de păr descrise mai sus. [Var.: bergamót, -ă, bergamút, -ă adj.] – Din ngr. perghamóto.

DOOM

!pergamút adj. m., pl. pergamúți; adj. f., s. f. pergamútă, pl. pergamúte

bergamotele
PERGAMÚT, -Ă, pergamuți, -te, adj. (În sintagma) Păr pergamut = varietate de păr cu fructe galbene, zemoase și parfumate. Pară pergamută (și substantivat, f.) = fructul varietății de păr descrise mai sus. [Var.: bergamót, -ă, bergamút, -ă adj.] – Din ngr. perghamóto.

DOOM

!pergamút adj. m., pl. pergamúți; adj. f., s. f. pergamútă, pl. pergamúte

bergamotelor
PERGAMÚT, -Ă, pergamuți, -te, adj. (În sintagma) Păr pergamut = varietate de păr cu fructe galbene, zemoase și parfumate. Pară pergamută (și substantivat, f.) = fructul varietății de păr descrise mai sus. [Var.: bergamót, -ă, bergamút, -ă adj.] – Din ngr. perghamóto.

DOOM

!pergamút adj. m., pl. pergamúți; adj. f., s. f. pergamútă, pl. pergamúte

bergamut
PERGAMÚT, -Ă, pergamuți, -te, adj. (În sintagma) Păr pergamut = varietate de păr cu fructe galbene, zemoase și parfumate. Pară pergamută (și substantivat, f.) = fructul varietății de păr descrise mai sus. [Var.: bergamót, -ă, bergamút, -ă adj.] – Din ngr. perghamóto.

DOOM

!pergamút adj. m., pl. pergamúți; adj. f., s. f. pergamútă, pl. pergamúte

bergeretă
BERGERÉTĂ s.f. Mic cântec cu caracter pastoral. [< fr. bergerette}.

bergeră
bergéră (-re), s. f. – Fotoliu. Fr. bergère. Este galicism în care, în ciuda ortografiei, g trebuie pronunțat ca în fr.

berginizare
BERGINIZÁRE s.f. (Chim.) Procedeu de obținere a unor combustibili lichizi prin hidrogenarea hidrocarburilor grele, a gudroanelor etc. [Cf. fr. berginisation < Bergins – numele inventatorului].

bergsonian
BERGSONIÁN, -Ă adj. Referitor la bergsonism // s.m. și f. adept al bergsonismului. [Pron. -ni-an. / < fr. bergsonien].

bergsonism
BERGSONÍSM s.n. Doctrina filozofică a lui Bergson, a cărei categorie centrală este „durata” și care susține că adevărul nu ar fi accesibil cunoașterii științifice, gândirii logice, ci numai intuiției. [< fr. bergsonisme, cf. Bergson – filozof idealist francez].

beri
BÉRE² s. f. Faptul de a bea. – V. bea.

beri
BÉRE¹, (2) beri, s. f. 1. Băutură alcoolică slabă, obținută prin fermentarea unei infuzii rezultate din fierberea în apă a malțului și a florilor de hamei. 2. Varietate sau porție de bere (1). 3. (Eliptic) Țap, halbă, sticlă de bere¹ (1). – Din germ. Bier (influențat de bere²).

DOOM

bére s. f., g.-d. art. bérii; (porții, sorturi) pl. beri

berii
BÉRE² s. f. Faptul de a bea. – V. bea.

berii
BÉRE¹, (2) beri, s. f. 1. Băutură alcoolică slabă, obținută prin fermentarea unei infuzii rezultate din fierberea în apă a malțului și a florilor de hamei. 2. Varietate sau porție de bere (1). 3. (Eliptic) Țap, halbă, sticlă de bere¹ (1). – Din germ. Bier (influențat de bere²).

DOOM

bére s. f., g.-d. art. bérii; (porții, sorturi) pl. beri

beril
BERÍL, (2) beriluri, s. n. 1. Piatră prețioasă de diverse culori, reprezentând un silicat natural de beriliu și aluminiu. 2. Varietate de beril (1). – Din fr. béryl, lat. beryllus.

DOOM

beríl (piatră prețioasă) s. n., (sorturi) pl. beríluri

berile
BÉRE² s. f. Faptul de a bea. – V. bea.

berile
BÉRE¹, (2) beri, s. f. 1. Băutură alcoolică slabă, obținută prin fermentarea unei infuzii rezultate din fierberea în apă a malțului și a florilor de hamei. 2. Varietate sau porție de bere (1). 3. (Eliptic) Țap, halbă, sticlă de bere¹ (1). – Din germ. Bier (influențat de bere²).

DOOM

bére s. f., g.-d. art. bérii; (porții, sorturi) pl. beri

beriliu
BERÍLIU s. n. Element chimic, metal alb, ductil și maleabil, foarte dur, folosit la aliaje și ca dezoxidant; gluciniu. – Din fr. béryllium.

DOOM

beríliu (element chimic) [liu pron. lĭu] s. n., art. beríliul; simb. Be

beriliul
BERÍLIU s. n. Element chimic, metal alb, ductil și maleabil, foarte dur, folosit la aliaje și ca dezoxidant; gluciniu. – Din fr. béryllium.

DOOM

beríliu (element chimic) [liu pron. lĭu] s. n., art. beríliul; simb. Be

beriliului
BERÍLIU s. n. Element chimic, metal alb, ductil și maleabil, foarte dur, folosit la aliaje și ca dezoxidant; gluciniu. – Din fr. béryllium.

DOOM

beríliu (element chimic) [liu pron. lĭu] s. n., art. beríliul; simb. Be

berilium
BERÍLIU s. n. Element chimic, metal alb, ductil și maleabil, foarte dur, folosit la aliaje și ca dezoxidant; gluciniu. – Din fr. béryllium.

DOOM

beríliu (element chimic) [liu pron. lĭu] s. n., art. beríliul; simb. Be

berilor
BÉRE² s. f. Faptul de a bea. – V. bea.

berilor
BÉRE¹, (2) beri, s. f. 1. Băutură alcoolică slabă, obținută prin fermentarea unei infuzii rezultate din fierberea în apă a malțului și a florilor de hamei. 2. Varietate sau porție de bere (1). 3. (Eliptic) Țap, halbă, sticlă de bere¹ (1). – Din germ. Bier (influențat de bere²).

DOOM

bére s. f., g.-d. art. bérii; (porții, sorturi) pl. beri

berilul
BERÍL, (2) beriluri, s. n. 1. Piatră prețioasă de diverse culori, reprezentând un silicat natural de beriliu și aluminiu. 2. Varietate de beril (1). – Din fr. béryl, lat. beryllus.

DOOM

beríl (piatră prețioasă) s. n., (sorturi) pl. beríluri

berilului
BERÍL, (2) beriluri, s. n. 1. Piatră prețioasă de diverse culori, reprezentând un silicat natural de beriliu și aluminiu. 2. Varietate de beril (1). – Din fr. béryl, lat. beryllus.

DOOM

beríl (piatră prețioasă) s. n., (sorturi) pl. beríluri

beriluri
BERÍL, (2) beriluri, s. n. 1. Piatră prețioasă de diverse culori, reprezentând un silicat natural de beriliu și aluminiu. 2. Varietate de beril (1). – Din fr. béryl, lat. beryllus.

DOOM

beríl (piatră prețioasă) s. n., (sorturi) pl. beríluri

berilurile
BERÍL, (2) beriluri, s. n. 1. Piatră prețioasă de diverse culori, reprezentând un silicat natural de beriliu și aluminiu. 2. Varietate de beril (1). – Din fr. béryl, lat. beryllus.

DOOM

beríl (piatră prețioasă) s. n., (sorturi) pl. beríluri

berilurilor
BERÍL, (2) beriluri, s. n. 1. Piatră prețioasă de diverse culori, reprezentând un silicat natural de beriliu și aluminiu. 2. Varietate de beril (1). – Din fr. béryl, lat. beryllus.

DOOM

beríl (piatră prețioasă) s. n., (sorturi) pl. beríluri

berilă
a face pușcăria cu berilă expr. (deț.) a executa condamnări numeroase și lungi; a-și petrece viața mai mult prin închisori.

berjera
BERJÉRĂ, berjere, s. f. Fotoliu adânc și larg, având un spătar înalt cu rezemătoare laterale pentru cap. – Din fr. bergère.

DOOM

berjéră s. f., g.-d. art. berjérei; pl. berjére

berjere
BERJÉRĂ, berjere, s. f. Fotoliu adânc și larg, având un spătar înalt cu rezemătoare laterale pentru cap. – Din fr. bergère.

DOOM

berjéră s. f., g.-d. art. berjérei; pl. berjére

berjerei
BERJÉRĂ, berjere, s. f. Fotoliu adânc și larg, având un spătar înalt cu rezemătoare laterale pentru cap. – Din fr. bergère.

DOOM

berjéră s. f., g.-d. art. berjérei; pl. berjére

berjerele
BERJÉRĂ, berjere, s. f. Fotoliu adânc și larg, având un spătar înalt cu rezemătoare laterale pentru cap. – Din fr. bergère.

DOOM

berjéră s. f., g.-d. art. berjérei; pl. berjére

berjerelor
BERJÉRĂ, berjere, s. f. Fotoliu adânc și larg, având un spătar înalt cu rezemătoare laterale pentru cap. – Din fr. bergère.

DOOM

berjéră s. f., g.-d. art. berjérei; pl. berjére

berkeleian
BERKELEIÁN, -Ă adj. Referitor la berkeleism // s.m. și f. adept al berkeleismului. [Pron. -cle-ian. / < fr. berkeleyen].

berkeleism
BERKELEÍSM s.n. Sistem filozofic antiștiințific, care susține că însușirile lucrurilor și înseși lucrurile nu sunt decât senzații ale omului, cauza acestor senzații fiind Dumnezeu. [Pron. ber-clism. / < fr. berkeleysme, cf. Berkeley – filozof idealist englez].

berkeliu
BERKÉLIUM s.n. v. berkeliu.

DOOM

berkéliu [liu pron. lĭu] s. n., art. berkéliul; simb. Bk.

berkeliul
BERKÉLIUM s.n. v. berkeliu.

DOOM

berkéliu [liu pron. lĭu] s. n., art. berkéliul; simb. Bk.

berkeliului
BERKÉLIUM s.n. v. berkeliu.

DOOM

berkéliu [liu pron. lĭu] s. n., art. berkéliul; simb. Bk.

berkelium
BERKÉLIUM s.n. v. berkeliu.

DOOM

berkéliu [liu pron. lĭu] s. n., art. berkéliul; simb. Bk.

berlina
BERLÍNĂ, berline, s. f. (Înv.) 1. Trăsură mare, închisă, asemănătoare cupeului, cu două banchete așezate față în față. 2. Autoturism cu două sau patru portiere și cu patru geamuri laterale. – Din fr. berline, it. berlina.

DOOM

berlínă s. f., g.-d. art. berlínei; pl. berlíne

berline
BERLÍNĂ, berline, s. f. (Înv.) 1. Trăsură mare, închisă, asemănătoare cupeului, cu două banchete așezate față în față. 2. Autoturism cu două sau patru portiere și cu patru geamuri laterale. – Din fr. berline, it. berlina.

DOOM

berlínă s. f., g.-d. art. berlínei; pl. berlíne

berlinei
BERLÍNĂ, berline, s. f. (Înv.) 1. Trăsură mare, închisă, asemănătoare cupeului, cu două banchete așezate față în față. 2. Autoturism cu două sau patru portiere și cu patru geamuri laterale. – Din fr. berline, it. berlina.

DOOM

berlínă s. f., g.-d. art. berlínei; pl. berlíne

berlinele
BERLÍNĂ, berline, s. f. (Înv.) 1. Trăsură mare, închisă, asemănătoare cupeului, cu două banchete așezate față în față. 2. Autoturism cu două sau patru portiere și cu patru geamuri laterale. – Din fr. berline, it. berlina.

DOOM

berlínă s. f., g.-d. art. berlínei; pl. berlíne

berlinelor
BERLÍNĂ, berline, s. f. (Înv.) 1. Trăsură mare, închisă, asemănătoare cupeului, cu două banchete așezate față în față. 2. Autoturism cu două sau patru portiere și cu patru geamuri laterale. – Din fr. berline, it. berlina.

DOOM

berlínă s. f., g.-d. art. berlínei; pl. berlíne

berlineta
BERLINÉTĂ s.f. Automobil cu caroserie tip berlină, de dimensiuni reduse. [< it. berlinetta].

berlinete
BERLINÉTĂ s.f. Automobil cu caroserie tip berlină, de dimensiuni reduse. [< it. berlinetta].

berlinetei
BERLINÉTĂ s.f. Automobil cu caroserie tip berlină, de dimensiuni reduse. [< it. berlinetta].

berlinetele
BERLINÉTĂ s.f. Automobil cu caroserie tip berlină, de dimensiuni reduse. [< it. berlinetta].

berlinetelor
BERLINÉTĂ s.f. Automobil cu caroserie tip berlină, de dimensiuni reduse. [< it. berlinetta].

berlinez
BERLINÉZ, -Ă, berlinezi, -e, adj., s. m. și f. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Berlin. 2. Adj. Care aparține Berlinului sau berlinezilor (1), privitor la Berlin sau la berlinezi. – Berlin (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

berlinéz adj. m., s. m., pl. berlinézi; adj. f., s. f. berlinéză, pl. berlinéze

berlinez
BERLINÉZ, -Ă, berlinezi, -e, adj., s. m. și f. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Berlin. 2. Adj. Care aparține Berlinului sau berlinezilor (1), privitor la Berlin sau la berlinezi. – Berlin (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

berlinéz adj. m., s. m., pl. berlinézi; adj. f., s. f. berlinéză, pl. berlinéze

berlineza
BERLINÉZ, -Ă, berlinezi, -e, adj., s. m. și f. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Berlin. 2. Adj. Care aparține Berlinului sau berlinezilor (1), privitor la Berlin sau la berlinezi. – Berlin (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

berlinéz adj. m., s. m., pl. berlinézi; adj. f., s. f. berlinéză, pl. berlinéze

berlineza
BERLINÉZ, -Ă, berlinezi, -e, adj., s. m. și f. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Berlin. 2. Adj. Care aparține Berlinului sau berlinezilor (1), privitor la Berlin sau la berlinezi. – Berlin (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

berlinéz adj. m., s. m., pl. berlinézi; adj. f., s. f. berlinéză, pl. berlinéze

berlineze
BERLINÉZ, -Ă, berlinezi, -e, adj., s. m. și f. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Berlin. 2. Adj. Care aparține Berlinului sau berlinezilor (1), privitor la Berlin sau la berlinezi. – Berlin (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

berlinéz adj. m., s. m., pl. berlinézi; adj. f., s. f. berlinéză, pl. berlinéze

berlineze
BERLINÉZ, -Ă, berlinezi, -e, adj., s. m. și f. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Berlin. 2. Adj. Care aparține Berlinului sau berlinezilor (1), privitor la Berlin sau la berlinezi. – Berlin (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

berlinéz adj. m., s. m., pl. berlinézi; adj. f., s. f. berlinéză, pl. berlinéze

berlineze
BERLINÉZ, -Ă, berlinezi, -e, adj., s. m. și f. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Berlin. 2. Adj. Care aparține Berlinului sau berlinezilor (1), privitor la Berlin sau la berlinezi. – Berlin (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

berlinéz adj. m., s. m., pl. berlinézi; adj. f., s. f. berlinéză, pl. berlinéze

berlinezei
BERLINÉZ, -Ă, berlinezi, -e, adj., s. m. și f. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Berlin. 2. Adj. Care aparține Berlinului sau berlinezilor (1), privitor la Berlin sau la berlinezi. – Berlin (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

berlinéz adj. m., s. m., pl. berlinézi; adj. f., s. f. berlinéză, pl. berlinéze

berlinezei
BERLINÉZ, -Ă, berlinezi, -e, adj., s. m. și f. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Berlin. 2. Adj. Care aparține Berlinului sau berlinezilor (1), privitor la Berlin sau la berlinezi. – Berlin (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

berlinéz adj. m., s. m., pl. berlinézi; adj. f., s. f. berlinéză, pl. berlinéze

berlinezele
BERLINÉZ, -Ă, berlinezi, -e, adj., s. m. și f. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Berlin. 2. Adj. Care aparține Berlinului sau berlinezilor (1), privitor la Berlin sau la berlinezi. – Berlin (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

berlinéz adj. m., s. m., pl. berlinézi; adj. f., s. f. berlinéză, pl. berlinéze

berlinezele
BERLINÉZ, -Ă, berlinezi, -e, adj., s. m. și f. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Berlin. 2. Adj. Care aparține Berlinului sau berlinezilor (1), privitor la Berlin sau la berlinezi. – Berlin (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

berlinéz adj. m., s. m., pl. berlinézi; adj. f., s. f. berlinéză, pl. berlinéze

berlinezelor
BERLINÉZ, -Ă, berlinezi, -e, adj., s. m. și f. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Berlin. 2. Adj. Care aparține Berlinului sau berlinezilor (1), privitor la Berlin sau la berlinezi. – Berlin (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

berlinéz adj. m., s. m., pl. berlinézi; adj. f., s. f. berlinéză, pl. berlinéze

berlinezelor
BERLINÉZ, -Ă, berlinezi, -e, adj., s. m. și f. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Berlin. 2. Adj. Care aparține Berlinului sau berlinezilor (1), privitor la Berlin sau la berlinezi. – Berlin (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

berlinéz adj. m., s. m., pl. berlinézi; adj. f., s. f. berlinéză, pl. berlinéze

berlinezi
BERLINÉZ, -Ă, berlinezi, -e, adj., s. m. și f. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Berlin. 2. Adj. Care aparține Berlinului sau berlinezilor (1), privitor la Berlin sau la berlinezi. – Berlin (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

berlinéz adj. m., s. m., pl. berlinézi; adj. f., s. f. berlinéză, pl. berlinéze

berlinezi
BERLINÉZ, -Ă, berlinezi, -e, adj., s. m. și f. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Berlin. 2. Adj. Care aparține Berlinului sau berlinezilor (1), privitor la Berlin sau la berlinezi. – Berlin (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

berlinéz adj. m., s. m., pl. berlinézi; adj. f., s. f. berlinéză, pl. berlinéze

berlinezii
BERLINÉZ, -Ă, berlinezi, -e, adj., s. m. și f. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Berlin. 2. Adj. Care aparține Berlinului sau berlinezilor (1), privitor la Berlin sau la berlinezi. – Berlin (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

berlinéz adj. m., s. m., pl. berlinézi; adj. f., s. f. berlinéză, pl. berlinéze

berlinezii
BERLINÉZ, -Ă, berlinezi, -e, adj., s. m. și f. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Berlin. 2. Adj. Care aparține Berlinului sau berlinezilor (1), privitor la Berlin sau la berlinezi. – Berlin (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

berlinéz adj. m., s. m., pl. berlinézi; adj. f., s. f. berlinéză, pl. berlinéze

berlinezilor
BERLINÉZ, -Ă, berlinezi, -e, adj., s. m. și f. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Berlin. 2. Adj. Care aparține Berlinului sau berlinezilor (1), privitor la Berlin sau la berlinezi. – Berlin (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

berlinéz adj. m., s. m., pl. berlinézi; adj. f., s. f. berlinéză, pl. berlinéze

berlinezilor
BERLINÉZ, -Ă, berlinezi, -e, adj., s. m. și f. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Berlin. 2. Adj. Care aparține Berlinului sau berlinezilor (1), privitor la Berlin sau la berlinezi. – Berlin (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

berlinéz adj. m., s. m., pl. berlinézi; adj. f., s. f. berlinéză, pl. berlinéze

berlinezo
BERLINÉZ, -Ă, berlinezi, -e, adj., s. m. și f. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Berlin. 2. Adj. Care aparține Berlinului sau berlinezilor (1), privitor la Berlin sau la berlinezi. – Berlin (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

berlinéz adj. m., s. m., pl. berlinézi; adj. f., s. f. berlinéză, pl. berlinéze

berlinezo
BERLINÉZ, -Ă, berlinezi, -e, adj., s. m. și f. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Berlin. 2. Adj. Care aparține Berlinului sau berlinezilor (1), privitor la Berlin sau la berlinezi. – Berlin (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

berlinéz adj. m., s. m., pl. berlinézi; adj. f., s. f. berlinéză, pl. berlinéze

berlinezul
BERLINÉZ, -Ă, berlinezi, -e, adj., s. m. și f. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Berlin. 2. Adj. Care aparține Berlinului sau berlinezilor (1), privitor la Berlin sau la berlinezi. – Berlin (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

berlinéz adj. m., s. m., pl. berlinézi; adj. f., s. f. berlinéză, pl. berlinéze

berlinezul
BERLINÉZ, -Ă, berlinezi, -e, adj., s. m. și f. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Berlin. 2. Adj. Care aparține Berlinului sau berlinezilor (1), privitor la Berlin sau la berlinezi. – Berlin (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

berlinéz adj. m., s. m., pl. berlinézi; adj. f., s. f. berlinéză, pl. berlinéze

berlinezule
BERLINÉZ, -Ă, berlinezi, -e, adj., s. m. și f. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Berlin. 2. Adj. Care aparține Berlinului sau berlinezilor (1), privitor la Berlin sau la berlinezi. – Berlin (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

berlinéz adj. m., s. m., pl. berlinézi; adj. f., s. f. berlinéză, pl. berlinéze

berlinezule
BERLINÉZ, -Ă, berlinezi, -e, adj., s. m. și f. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Berlin. 2. Adj. Care aparține Berlinului sau berlinezilor (1), privitor la Berlin sau la berlinezi. – Berlin (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

berlinéz adj. m., s. m., pl. berlinézi; adj. f., s. f. berlinéză, pl. berlinéze

berlinezului
BERLINÉZ, -Ă, berlinezi, -e, adj., s. m. și f. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Berlin. 2. Adj. Care aparține Berlinului sau berlinezilor (1), privitor la Berlin sau la berlinezi. – Berlin (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

berlinéz adj. m., s. m., pl. berlinézi; adj. f., s. f. berlinéză, pl. berlinéze

berlinezului
BERLINÉZ, -Ă, berlinezi, -e, adj., s. m. și f. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Berlin. 2. Adj. Care aparține Berlinului sau berlinezilor (1), privitor la Berlin sau la berlinezi. – Berlin (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

berlinéz adj. m., s. m., pl. berlinézi; adj. f., s. f. berlinéză, pl. berlinéze

berma
BÉRMĂ, berme, s. f. Banchetă lată de circa un metru, amenajată pe taluzele mai înalte de 4 metri pentru a le mări stabilitatea. – Din fr. berme.

DOOM

bérmă s. f., g.-d. art. bérmei; pl. bérme

berme
BÉRMĂ, berme, s. f. Banchetă lată de circa un metru, amenajată pe taluzele mai înalte de 4 metri pentru a le mări stabilitatea. – Din fr. berme.

DOOM

bérmă s. f., g.-d. art. bérmei; pl. bérme

bermei
BÉRMĂ, berme, s. f. Banchetă lată de circa un metru, amenajată pe taluzele mai înalte de 4 metri pentru a le mări stabilitatea. – Din fr. berme.

DOOM

bérmă s. f., g.-d. art. bérmei; pl. bérme

bermele
BÉRMĂ, berme, s. f. Banchetă lată de circa un metru, amenajată pe taluzele mai înalte de 4 metri pentru a le mări stabilitatea. – Din fr. berme.

DOOM

bérmă s. f., g.-d. art. bérmei; pl. bérme

bermelor
BÉRMĂ, berme, s. f. Banchetă lată de circa un metru, amenajată pe taluzele mai înalte de 4 metri pentru a le mări stabilitatea. – Din fr. berme.

DOOM

bérmă s. f., g.-d. art. bérmei; pl. bérme

bermuda
BERMÚDĂ, bermude, s. f. Tip de pantaloni scurți până la genunchi. – Din engl. bermuda [shorts], fr. bermuda.

DOOM

Bermúde (Insulele ~) s. propriu f. pl.

bermude
BERMÚDĂ, bermude, s. f. Tip de pantaloni scurți până la genunchi. – Din engl. bermuda [shorts], fr. bermuda.

DOOM

Bermúde (Insulele ~) s. propriu f. pl.

bermudei
BERMÚDĂ, bermude, s. f. Tip de pantaloni scurți până la genunchi. – Din engl. bermuda [shorts], fr. bermuda.

DOOM

Bermúde (Insulele ~) s. propriu f. pl.

bermudele
BERMÚDĂ, bermude, s. f. Tip de pantaloni scurți până la genunchi. – Din engl. bermuda [shorts], fr. bermuda.

DOOM

Bermúde (Insulele ~) s. propriu f. pl.

bermudelor
BERMÚDĂ, bermude, s. f. Tip de pantaloni scurți până la genunchi. – Din engl. bermuda [shorts], fr. bermuda.

DOOM

Bermúde (Insulele ~) s. propriu f. pl.

berna
BÉRNĂ s. f. (În sintagma) Pavilion (sau drapel) în bernă = pavilion, drapel național coborât pe jumătate în semn de doliu. – Din fr. berne.

DOOM

bérnă (în expr. în ~) s. f.

bernardin
BERNARDÍN², -Ă, bernardini, -e, s. m. și f. Călugăr sau călugăriță catolică din ordinul care poartă numele Sf. Bernard. – Din fr. bernardin.

DOOM

bernardínă s. f., g.-d. art. bernardínei; pl. bernardíne

bernardina
BERNARDÍN², -Ă, bernardini, -e, s. m. și f. Călugăr sau călugăriță catolică din ordinul care poartă numele Sf. Bernard. – Din fr. bernardin.

DOOM

bernardínă s. f., g.-d. art. bernardínei; pl. bernardíne

bernardine
BERNARDÍN², -Ă, bernardini, -e, s. m. și f. Călugăr sau călugăriță catolică din ordinul care poartă numele Sf. Bernard. – Din fr. bernardin.

DOOM

bernardínă s. f., g.-d. art. bernardínei; pl. bernardíne

bernardinei
BERNARDÍN², -Ă, bernardini, -e, s. m. și f. Călugăr sau călugăriță catolică din ordinul care poartă numele Sf. Bernard. – Din fr. bernardin.

DOOM

bernardínă s. f., g.-d. art. bernardínei; pl. bernardíne

bernardinele
BERNARDÍN², -Ă, bernardini, -e, s. m. și f. Călugăr sau călugăriță catolică din ordinul care poartă numele Sf. Bernard. – Din fr. bernardin.

DOOM

bernardínă s. f., g.-d. art. bernardínei; pl. bernardíne

bernardinelor
BERNARDÍN², -Ă, bernardini, -e, s. m. și f. Călugăr sau călugăriță catolică din ordinul care poartă numele Sf. Bernard. – Din fr. bernardin.

DOOM

bernardínă s. f., g.-d. art. bernardínei; pl. bernardíne

bernardini
BERNARDÍN², -Ă, bernardini, -e, s. m. și f. Călugăr sau călugăriță catolică din ordinul care poartă numele Sf. Bernard. – Din fr. bernardin.

DOOM

bernardínă s. f., g.-d. art. bernardínei; pl. bernardíne

bernardinii
BERNARDÍN², -Ă, bernardini, -e, s. m. și f. Călugăr sau călugăriță catolică din ordinul care poartă numele Sf. Bernard. – Din fr. bernardin.

DOOM

bernardínă s. f., g.-d. art. bernardínei; pl. bernardíne

bernardinilor
BERNARDÍN², -Ă, bernardini, -e, s. m. și f. Călugăr sau călugăriță catolică din ordinul care poartă numele Sf. Bernard. – Din fr. bernardin.

DOOM

bernardínă s. f., g.-d. art. bernardínei; pl. bernardíne

bernardinul
BERNARDÍN², -Ă, bernardini, -e, s. m. și f. Călugăr sau călugăriță catolică din ordinul care poartă numele Sf. Bernard. – Din fr. bernardin.

DOOM

bernardínă s. f., g.-d. art. bernardínei; pl. bernardíne

bernardinului
BERNARDÍN², -Ă, bernardini, -e, s. m. și f. Călugăr sau călugăriță catolică din ordinul care poartă numele Sf. Bernard. – Din fr. bernardin.

DOOM

bernardínă s. f., g.-d. art. bernardínei; pl. bernardíne

berne
BÉRNĂ s. f. (În sintagma) Pavilion (sau drapel) în bernă = pavilion, drapel național coborât pe jumătate în semn de doliu. – Din fr. berne.

DOOM

bérnă (în expr. în ~) s. f.

bernei
BÉRNĂ s. f. (În sintagma) Pavilion (sau drapel) în bernă = pavilion, drapel național coborât pe jumătate în semn de doliu. – Din fr. berne.

DOOM

bérnă (în expr. în ~) s. f.

berneveci
BERNIVÍCI s. m. pl. v. berneveci.

DOOM

bernevéci (reg.) s. m. pl.

bernevecii
BERNIVÍCI s. m. pl. v. berneveci.

DOOM

bernevéci (reg.) s. m. pl.

bernevecilor
BERNIVÍCI s. m. pl. v. berneveci.

DOOM

bernevéci (reg.) s. m. pl.

bernevici
BERNIVÍCI s. m. pl. v. berneveci.

DOOM

bernevéci (reg.) s. m. pl.

bernivici
BERNIVÍCI s. m. pl. v. berneveci.

DOOM

bernevéci (reg.) s. m. pl.

bernsteinian
BERNSTEINIÁN, -Ă, bernsteinieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Adept) al bernsteinismului; bernsteinist. 2. Care se referă la bernsteinism, la Eduard Bernstein sau la bernsteinieni (1). [Pr.: -ștaĭ-ni-an] – Din Bernstein (n. pr.) + suf. -ian.

DOOM

bernsteinián [stei pron. ștaĩ] (bern-stei-ni-an) adj. m., s. m., pl. bernsteiniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. bernsteiniánă, pl. bernsteiniéne

bernsteinian
BERNSTEINIÁN, -Ă, bernsteinieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Adept) al bernsteinismului; bernsteinist. 2. Care se referă la bernsteinism, la Eduard Bernstein sau la bernsteinieni (1). [Pr.: -ștaĭ-ni-an] – Din Bernstein (n. pr.) + suf. -ian.

DOOM

bernsteinián [stei pron. ștaĩ] (bern-stei-ni-an) adj. m., s. m., pl. bernsteiniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. bernsteiniánă, pl. bernsteiniéne

bernsteiniana
BERNSTEINIÁN, -Ă, bernsteinieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Adept) al bernsteinismului; bernsteinist. 2. Care se referă la bernsteinism, la Eduard Bernstein sau la bernsteinieni (1). [Pr.: -ștaĭ-ni-an] – Din Bernstein (n. pr.) + suf. -ian.

DOOM

bernsteinián [stei pron. ștaĩ] (bern-stei-ni-an) adj. m., s. m., pl. bernsteiniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. bernsteiniánă, pl. bernsteiniéne

bernsteinianul
BERNSTEINIÁN, -Ă, bernsteinieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Adept) al bernsteinismului; bernsteinist. 2. Care se referă la bernsteinism, la Eduard Bernstein sau la bernsteinieni (1). [Pr.: -ștaĭ-ni-an] – Din Bernstein (n. pr.) + suf. -ian.

DOOM

bernsteinián [stei pron. ștaĩ] (bern-stei-ni-an) adj. m., s. m., pl. bernsteiniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. bernsteiniánă, pl. bernsteiniéne

bernsteinianul
BERNSTEINIÁN, -Ă, bernsteinieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Adept) al bernsteinismului; bernsteinist. 2. Care se referă la bernsteinism, la Eduard Bernstein sau la bernsteinieni (1). [Pr.: -ștaĭ-ni-an] – Din Bernstein (n. pr.) + suf. -ian.

DOOM

bernsteinián [stei pron. ștaĩ] (bern-stei-ni-an) adj. m., s. m., pl. bernsteiniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. bernsteiniánă, pl. bernsteiniéne

bernsteinianului
BERNSTEINIÁN, -Ă, bernsteinieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Adept) al bernsteinismului; bernsteinist. 2. Care se referă la bernsteinism, la Eduard Bernstein sau la bernsteinieni (1). [Pr.: -ștaĭ-ni-an] – Din Bernstein (n. pr.) + suf. -ian.

DOOM

bernsteinián [stei pron. ștaĩ] (bern-stei-ni-an) adj. m., s. m., pl. bernsteiniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. bernsteiniánă, pl. bernsteiniéne

bernsteinianului
BERNSTEINIÁN, -Ă, bernsteinieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Adept) al bernsteinismului; bernsteinist. 2. Care se referă la bernsteinism, la Eduard Bernstein sau la bernsteinieni (1). [Pr.: -ștaĭ-ni-an] – Din Bernstein (n. pr.) + suf. -ian.

DOOM

bernsteinián [stei pron. ștaĩ] (bern-stei-ni-an) adj. m., s. m., pl. bernsteiniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. bernsteiniánă, pl. bernsteiniéne

bernsteiniene
BERNSTEINIÁN, -Ă, bernsteinieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Adept) al bernsteinismului; bernsteinist. 2. Care se referă la bernsteinism, la Eduard Bernstein sau la bernsteinieni (1). [Pr.: -ștaĭ-ni-an] – Din Bernstein (n. pr.) + suf. -ian.

DOOM

bernsteinián [stei pron. ștaĩ] (bern-stei-ni-an) adj. m., s. m., pl. bernsteiniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. bernsteiniánă, pl. bernsteiniéne

bernsteinienei
BERNSTEINIÁN, -Ă, bernsteinieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Adept) al bernsteinismului; bernsteinist. 2. Care se referă la bernsteinism, la Eduard Bernstein sau la bernsteinieni (1). [Pr.: -ștaĭ-ni-an] – Din Bernstein (n. pr.) + suf. -ian.

DOOM

bernsteinián [stei pron. ștaĩ] (bern-stei-ni-an) adj. m., s. m., pl. bernsteiniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. bernsteiniánă, pl. bernsteiniéne

bernsteinienele
BERNSTEINIÁN, -Ă, bernsteinieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Adept) al bernsteinismului; bernsteinist. 2. Care se referă la bernsteinism, la Eduard Bernstein sau la bernsteinieni (1). [Pr.: -ștaĭ-ni-an] – Din Bernstein (n. pr.) + suf. -ian.

DOOM

bernsteinián [stei pron. ștaĩ] (bern-stei-ni-an) adj. m., s. m., pl. bernsteiniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. bernsteiniánă, pl. bernsteiniéne

bernsteinienelor
BERNSTEINIÁN, -Ă, bernsteinieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Adept) al bernsteinismului; bernsteinist. 2. Care se referă la bernsteinism, la Eduard Bernstein sau la bernsteinieni (1). [Pr.: -ștaĭ-ni-an] – Din Bernstein (n. pr.) + suf. -ian.

DOOM

bernsteinián [stei pron. ștaĩ] (bern-stei-ni-an) adj. m., s. m., pl. bernsteiniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. bernsteiniánă, pl. bernsteiniéne

bernsteinieni
BERNSTEINIÁN, -Ă, bernsteinieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Adept) al bernsteinismului; bernsteinist. 2. Care se referă la bernsteinism, la Eduard Bernstein sau la bernsteinieni (1). [Pr.: -ștaĭ-ni-an] – Din Bernstein (n. pr.) + suf. -ian.

DOOM

bernsteinián [stei pron. ștaĩ] (bern-stei-ni-an) adj. m., s. m., pl. bernsteiniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. bernsteiniánă, pl. bernsteiniéne

bernsteinieni
BERNSTEINIÁN, -Ă, bernsteinieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Adept) al bernsteinismului; bernsteinist. 2. Care se referă la bernsteinism, la Eduard Bernstein sau la bernsteinieni (1). [Pr.: -ștaĭ-ni-an] – Din Bernstein (n. pr.) + suf. -ian.

DOOM

bernsteinián [stei pron. ștaĩ] (bern-stei-ni-an) adj. m., s. m., pl. bernsteiniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. bernsteiniánă, pl. bernsteiniéne

bernsteinienii
BERNSTEINIÁN, -Ă, bernsteinieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Adept) al bernsteinismului; bernsteinist. 2. Care se referă la bernsteinism, la Eduard Bernstein sau la bernsteinieni (1). [Pr.: -ștaĭ-ni-an] – Din Bernstein (n. pr.) + suf. -ian.

DOOM

bernsteinián [stei pron. ștaĩ] (bern-stei-ni-an) adj. m., s. m., pl. bernsteiniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. bernsteiniánă, pl. bernsteiniéne

bernsteinienii
BERNSTEINIÁN, -Ă, bernsteinieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Adept) al bernsteinismului; bernsteinist. 2. Care se referă la bernsteinism, la Eduard Bernstein sau la bernsteinieni (1). [Pr.: -ștaĭ-ni-an] – Din Bernstein (n. pr.) + suf. -ian.

DOOM

bernsteinián [stei pron. ștaĩ] (bern-stei-ni-an) adj. m., s. m., pl. bernsteiniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. bernsteiniánă, pl. bernsteiniéne

bernsteinienilor
BERNSTEINIÁN, -Ă, bernsteinieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Adept) al bernsteinismului; bernsteinist. 2. Care se referă la bernsteinism, la Eduard Bernstein sau la bernsteinieni (1). [Pr.: -ștaĭ-ni-an] – Din Bernstein (n. pr.) + suf. -ian.

DOOM

bernsteinián [stei pron. ștaĩ] (bern-stei-ni-an) adj. m., s. m., pl. bernsteiniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. bernsteiniánă, pl. bernsteiniéne

bernsteinienilor
BERNSTEINIÁN, -Ă, bernsteinieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Adept) al bernsteinismului; bernsteinist. 2. Care se referă la bernsteinism, la Eduard Bernstein sau la bernsteinieni (1). [Pr.: -ștaĭ-ni-an] – Din Bernstein (n. pr.) + suf. -ian.

DOOM

bernsteinián [stei pron. ștaĩ] (bern-stei-ni-an) adj. m., s. m., pl. bernsteiniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. bernsteiniánă, pl. bernsteiniéne

bernsteinism
BERNSTEINÍSM s. n. Curent în social-democrația internațională, apărut la sfârșitul sec. XIX și începutul sec. XX în Germania, care a încercat să interpreteze, de pe poziții eclectice și în spirit reformist, tezele fundamentale ale filosofiei și economiei politice marxiste. [Pr.: -șta-ĭ-] – Bernstein (n. pr.) + suf. -ism.

DOOM

bernsteinísm [stei pron. ștay] (bern-stei-) s. n.

bernsteinismul
BERNSTEINÍSM s. n. Curent în social-democrația internațională, apărut la sfârșitul sec. XIX și începutul sec. XX în Germania, care a încercat să interpreteze, de pe poziții eclectice și în spirit reformist, tezele fundamentale ale filosofiei și economiei politice marxiste. [Pr.: -șta-ĭ-] – Bernstein (n. pr.) + suf. -ism.

DOOM

bernsteinísm [stei pron. ștay] (bern-stei-) s. n.

bernsteinismului
BERNSTEINÍSM s. n. Curent în social-democrația internațională, apărut la sfârșitul sec. XIX și începutul sec. XX în Germania, care a încercat să interpreteze, de pe poziții eclectice și în spirit reformist, tezele fundamentale ale filosofiei și economiei politice marxiste. [Pr.: -șta-ĭ-] – Bernstein (n. pr.) + suf. -ism.

DOOM

bernsteinísm [stei pron. ștay] (bern-stei-) s. n.

bernsteinist
BERNSTEINÍST, -Ă, bernsteiniști, -e, adj., s. m. și f. Bernsteinian (1). [Pr.: -ștaĭ-] – Bernstein (n. pr.) + suf. -ist.

DOOM

bernsteiníst [stei pron. ștay] (bern-stei-) adj. m., s. m., pl. bernsteiníști; adj. f., s. f. bernsteinístă, pl. bernsteiníste

bernsteinist
BERNSTEINÍST, -Ă, bernsteiniști, -e, adj., s. m. și f. Bernsteinian (1). [Pr.: -ștaĭ-] – Bernstein (n. pr.) + suf. -ist.

DOOM

bernsteiníst [stei pron. ștay] (bern-stei-) adj. m., s. m., pl. bernsteiníști; adj. f., s. f. bernsteinístă, pl. bernsteiníste

bernsteinista
BERNSTEINÍST, -Ă, bernsteiniști, -e, adj., s. m. și f. Bernsteinian (1). [Pr.: -ștaĭ-] – Bernstein (n. pr.) + suf. -ist.

DOOM

bernsteiníst [stei pron. ștay] (bern-stei-) adj. m., s. m., pl. bernsteiníști; adj. f., s. f. bernsteinístă, pl. bernsteiníste

bernsteinista
BERNSTEINÍST, -Ă, bernsteiniști, -e, adj., s. m. și f. Bernsteinian (1). [Pr.: -ștaĭ-] – Bernstein (n. pr.) + suf. -ist.

DOOM

bernsteiníst [stei pron. ștay] (bern-stei-) adj. m., s. m., pl. bernsteiníști; adj. f., s. f. bernsteinístă, pl. bernsteiníste

bernsteiniste
BERNSTEINÍST, -Ă, bernsteiniști, -e, adj., s. m. și f. Bernsteinian (1). [Pr.: -ștaĭ-] – Bernstein (n. pr.) + suf. -ist.

DOOM

bernsteiníst [stei pron. ștay] (bern-stei-) adj. m., s. m., pl. bernsteiníști; adj. f., s. f. bernsteinístă, pl. bernsteiníste

bernsteiniste
BERNSTEINÍST, -Ă, bernsteiniști, -e, adj., s. m. și f. Bernsteinian (1). [Pr.: -ștaĭ-] – Bernstein (n. pr.) + suf. -ist.

DOOM

bernsteiníst [stei pron. ștay] (bern-stei-) adj. m., s. m., pl. bernsteiníști; adj. f., s. f. bernsteinístă, pl. bernsteiníste

bernsteinistei
BERNSTEINÍST, -Ă, bernsteiniști, -e, adj., s. m. și f. Bernsteinian (1). [Pr.: -ștaĭ-] – Bernstein (n. pr.) + suf. -ist.

DOOM

bernsteiníst [stei pron. ștay] (bern-stei-) adj. m., s. m., pl. bernsteiníști; adj. f., s. f. bernsteinístă, pl. bernsteiníste

bernsteinistei
BERNSTEINÍST, -Ă, bernsteiniști, -e, adj., s. m. și f. Bernsteinian (1). [Pr.: -ștaĭ-] – Bernstein (n. pr.) + suf. -ist.

DOOM

bernsteiníst [stei pron. ștay] (bern-stei-) adj. m., s. m., pl. bernsteiníști; adj. f., s. f. bernsteinístă, pl. bernsteiníste

bernsteinistele
BERNSTEINÍST, -Ă, bernsteiniști, -e, adj., s. m. și f. Bernsteinian (1). [Pr.: -ștaĭ-] – Bernstein (n. pr.) + suf. -ist.

DOOM

bernsteiníst [stei pron. ștay] (bern-stei-) adj. m., s. m., pl. bernsteiníști; adj. f., s. f. bernsteinístă, pl. bernsteiníste

bernsteinistele
BERNSTEINÍST, -Ă, bernsteiniști, -e, adj., s. m. și f. Bernsteinian (1). [Pr.: -ștaĭ-] – Bernstein (n. pr.) + suf. -ist.

DOOM

bernsteiníst [stei pron. ștay] (bern-stei-) adj. m., s. m., pl. bernsteiníști; adj. f., s. f. bernsteinístă, pl. bernsteiníste

bernsteinistelor
BERNSTEINÍST, -Ă, bernsteiniști, -e, adj., s. m. și f. Bernsteinian (1). [Pr.: -ștaĭ-] – Bernstein (n. pr.) + suf. -ist.

DOOM

bernsteiníst [stei pron. ștay] (bern-stei-) adj. m., s. m., pl. bernsteiníști; adj. f., s. f. bernsteinístă, pl. bernsteiníste

bernsteinistelor
BERNSTEINÍST, -Ă, bernsteiniști, -e, adj., s. m. și f. Bernsteinian (1). [Pr.: -ștaĭ-] – Bernstein (n. pr.) + suf. -ist.

DOOM

bernsteiníst [stei pron. ștay] (bern-stei-) adj. m., s. m., pl. bernsteiníști; adj. f., s. f. bernsteinístă, pl. bernsteiníste

bernsteinistul
BERNSTEINÍST, -Ă, bernsteiniști, -e, adj., s. m. și f. Bernsteinian (1). [Pr.: -ștaĭ-] – Bernstein (n. pr.) + suf. -ist.

DOOM

bernsteiníst [stei pron. ștay] (bern-stei-) adj. m., s. m., pl. bernsteiníști; adj. f., s. f. bernsteinístă, pl. bernsteiníste

bernsteinistul
BERNSTEINÍST, -Ă, bernsteiniști, -e, adj., s. m. și f. Bernsteinian (1). [Pr.: -ștaĭ-] – Bernstein (n. pr.) + suf. -ist.

DOOM

bernsteiníst [stei pron. ștay] (bern-stei-) adj. m., s. m., pl. bernsteiníști; adj. f., s. f. bernsteinístă, pl. bernsteiníste

bernsteinistului
BERNSTEINÍST, -Ă, bernsteiniști, -e, adj., s. m. și f. Bernsteinian (1). [Pr.: -ștaĭ-] – Bernstein (n. pr.) + suf. -ist.

DOOM

bernsteiníst [stei pron. ștay] (bern-stei-) adj. m., s. m., pl. bernsteiníști; adj. f., s. f. bernsteinístă, pl. bernsteiníste

bernsteinistului
BERNSTEINÍST, -Ă, bernsteiniști, -e, adj., s. m. și f. Bernsteinian (1). [Pr.: -ștaĭ-] – Bernstein (n. pr.) + suf. -ist.

DOOM

bernsteiníst [stei pron. ștay] (bern-stei-) adj. m., s. m., pl. bernsteiníști; adj. f., s. f. bernsteinístă, pl. bernsteiníste

bernsteiniști
BERNSTEINÍST, -Ă, bernsteiniști, -e, adj., s. m. și f. Bernsteinian (1). [Pr.: -ștaĭ-] – Bernstein (n. pr.) + suf. -ist.

DOOM

bernsteiníst [stei pron. ștay] (bern-stei-) adj. m., s. m., pl. bernsteiníști; adj. f., s. f. bernsteinístă, pl. bernsteiníste

bernsteiniști
BERNSTEINÍST, -Ă, bernsteiniști, -e, adj., s. m. și f. Bernsteinian (1). [Pr.: -ștaĭ-] – Bernstein (n. pr.) + suf. -ist.

DOOM

bernsteiníst [stei pron. ștay] (bern-stei-) adj. m., s. m., pl. bernsteiníști; adj. f., s. f. bernsteinístă, pl. bernsteiníste

bernsteiniștii
BERNSTEINÍST, -Ă, bernsteiniști, -e, adj., s. m. și f. Bernsteinian (1). [Pr.: -ștaĭ-] – Bernstein (n. pr.) + suf. -ist.

DOOM

bernsteiníst [stei pron. ștay] (bern-stei-) adj. m., s. m., pl. bernsteiníști; adj. f., s. f. bernsteinístă, pl. bernsteiníste

bernsteiniștii
BERNSTEINÍST, -Ă, bernsteiniști, -e, adj., s. m. și f. Bernsteinian (1). [Pr.: -ștaĭ-] – Bernstein (n. pr.) + suf. -ist.

DOOM

bernsteiníst [stei pron. ștay] (bern-stei-) adj. m., s. m., pl. bernsteiníști; adj. f., s. f. bernsteinístă, pl. bernsteiníste

bernsteiniștilor
BERNSTEINÍST, -Ă, bernsteiniști, -e, adj., s. m. și f. Bernsteinian (1). [Pr.: -ștaĭ-] – Bernstein (n. pr.) + suf. -ist.

DOOM

bernsteiníst [stei pron. ștay] (bern-stei-) adj. m., s. m., pl. bernsteiníști; adj. f., s. f. bernsteinístă, pl. bernsteiníste

bernsteiniștilor
BERNSTEINÍST, -Ă, bernsteiniști, -e, adj., s. m. și f. Bernsteinian (1). [Pr.: -ștaĭ-] – Bernstein (n. pr.) + suf. -ist.

DOOM

bernsteiníst [stei pron. ștay] (bern-stei-) adj. m., s. m., pl. bernsteiníști; adj. f., s. f. bernsteinístă, pl. bernsteiníste

beroe
Beroë 1. Una dintre nereide. 2. Doica Semelei.

berriasian
BERRIASIÁN s.n. (Geol.) Primul etaj al cretacicului inferior. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -si-an. / < fr. berriasien].

bersalier
BERSALIÉR s.m. Soldat din armata italiană, corespunzător vânătorilor de la noi. [Pron. -li-er. / < it. bersagliere].

DOOM

bersaliér (înv.) (-li-er) s. m., pl. bersaliéri

bersalieri
BERSALIÉR s.m. Soldat din armata italiană, corespunzător vânătorilor de la noi. [Pron. -li-er. / < it. bersagliere].

DOOM

bersaliér (înv.) (-li-er) s. m., pl. bersaliéri

bersalierii
BERSALIÉR s.m. Soldat din armata italiană, corespunzător vânătorilor de la noi. [Pron. -li-er. / < it. bersagliere].

DOOM

bersaliér (înv.) (-li-er) s. m., pl. bersaliéri

bersalierilor
BERSALIÉR s.m. Soldat din armata italiană, corespunzător vânătorilor de la noi. [Pron. -li-er. / < it. bersagliere].

DOOM

bersaliér (înv.) (-li-er) s. m., pl. bersaliéri

bersalierul
BERSALIÉR s.m. Soldat din armata italiană, corespunzător vânătorilor de la noi. [Pron. -li-er. / < it. bersagliere].

DOOM

bersaliér (înv.) (-li-er) s. m., pl. bersaliéri

bersalierului
BERSALIÉR s.m. Soldat din armata italiană, corespunzător vânătorilor de la noi. [Pron. -li-er. / < it. bersagliere].

DOOM

bersaliér (înv.) (-li-er) s. m., pl. bersaliéri

berta
BÉRTĂ, berte, s. f. (Mold.) Broboadă de lînă croșetată, cu ciucuri, pe care o poartă femeile pe umeri sau pe cap.

DOOM

bértă (reg.) s. f., g.-d. art. bértei; pl. bérte

berte
BÉRTĂ, berte, s. f. (Mold.) Broboadă de lînă croșetată, cu ciucuri, pe care o poartă femeile pe umeri sau pe cap.

DOOM

bértă (reg.) s. f., g.-d. art. bértei; pl. bérte

bertei
BÉRTĂ, berte, s. f. (Mold.) Broboadă de lînă croșetată, cu ciucuri, pe care o poartă femeile pe umeri sau pe cap.

DOOM

bértă (reg.) s. f., g.-d. art. bértei; pl. bérte

bertele
BÉRTĂ, berte, s. f. (Mold.) Broboadă de lînă croșetată, cu ciucuri, pe care o poartă femeile pe umeri sau pe cap.

DOOM

bértă (reg.) s. f., g.-d. art. bértei; pl. bérte

bertelor
BÉRTĂ, berte, s. f. (Mold.) Broboadă de lînă croșetată, cu ciucuri, pe care o poartă femeile pe umeri sau pe cap.

DOOM

bértă (reg.) s. f., g.-d. art. bértei; pl. bérte

bertillonaj
BERTILLONÁJ s.n. Sistem de identificare a criminalilor, bazat pe măsurători ale scheletului omenesc. [Pron. -ti-o-. / < fr. bertillonage, cf. Bertillon – grefier francez].

bertillonajul
BERTILLONÁJ s.n. Sistem de identificare a criminalilor, bazat pe măsurători ale scheletului omenesc. [Pron. -ti-o-. / < fr. bertillonage, cf. Bertillon – grefier francez].

bertillonajului
BERTILLONÁJ s.n. Sistem de identificare a criminalilor, bazat pe măsurători ale scheletului omenesc. [Pron. -ti-o-. / < fr. bertillonage, cf. Bertillon – grefier francez].

bertoane
BERTÓN, bertoane, s. n. Barcă cu vâsle, din pânză cauciucată, folosită la bordul submarinelor și al navelor mici. – Fr. berthon.

DOOM

bertón (rar) s. n., pl. bertoáne

bertoanele
BERTÓN, bertoane, s. n. Barcă cu vâsle, din pânză cauciucată, folosită la bordul submarinelor și al navelor mici. – Fr. berthon.

DOOM

bertón (rar) s. n., pl. bertoáne

bertoanelor
BERTÓN, bertoane, s. n. Barcă cu vâsle, din pânză cauciucată, folosită la bordul submarinelor și al navelor mici. – Fr. berthon.

DOOM

bertón (rar) s. n., pl. bertoáne

berton
BERTÓN, bertoane, s. n. Barcă cu vâsle, din pânză cauciucată, folosită la bordul submarinelor și al navelor mici. – Fr. berthon.

DOOM

bertón (rar) s. n., pl. bertoáne

bertonul
BERTÓN, bertoane, s. n. Barcă cu vâsle, din pânză cauciucată, folosită la bordul submarinelor și al navelor mici. – Fr. berthon.

DOOM

bertón (rar) s. n., pl. bertoáne

bertonului
BERTÓN, bertoane, s. n. Barcă cu vâsle, din pânză cauciucată, folosită la bordul submarinelor și al navelor mici. – Fr. berthon.

DOOM

bertón (rar) s. n., pl. bertoáne

berulă
berulă, berule s. f. (augm.) bere.

berus
VÍPERĂ, vipere, s. f. 1. Șarpe mic, foarte veninos, având pe cap o pată de culoare închisă în formă de V și pe spate o dungă lată, neagră, în zigzag; năpârcă (Vipera berus). ◊ Expr. Pui de viperă = om rău, femeie rea. ◊ Compus: Viperă-cu-corn = specie de viperă mai mare și mai veninoasă decât vipera comună, care are deasupra gurii un fel de corn format din solzi (Vipera ammodytes). 2. Fig. Persoană rea, perfidă. – Lat. vipera.

berze
BÁRZĂ, berze, s. f. Pasăre migratoare din ordinul ciconiiformelor, cu ciocul roșu, gâtul și picioarele lungi și cu penele, de obicei, albe, afară de vârfurile aripilor, care sunt negre: cocostârc (Ciconia ciconia). – Cf. alb. bardhë.

DOOM

bárză s. f., g.-d. art. bérzei; pl. bérze

berzei
BÁRZĂ, berze, s. f. Pasăre migratoare din ordinul ciconiiformelor, cu ciocul roșu, gâtul și picioarele lungi și cu penele, de obicei, albe, afară de vârfurile aripilor, care sunt negre: cocostârc (Ciconia ciconia). – Cf. alb. bardhë.

DOOM

bárză s. f., g.-d. art. bérzei; pl. bérze

berzele
BÁRZĂ, berze, s. f. Pasăre migratoare din ordinul ciconiiformelor, cu ciocul roșu, gâtul și picioarele lungi și cu penele, de obicei, albe, afară de vârfurile aripilor, care sunt negre: cocostârc (Ciconia ciconia). – Cf. alb. bardhë.

DOOM

bárză s. f., g.-d. art. bérzei; pl. bérze

berzelor
BÁRZĂ, berze, s. f. Pasăre migratoare din ordinul ciconiiformelor, cu ciocul roșu, gâtul și picioarele lungi și cu penele, de obicei, albe, afară de vârfurile aripilor, care sunt negre: cocostârc (Ciconia ciconia). – Cf. alb. bardhë.

DOOM

bárză s. f., g.-d. art. bérzei; pl. bérze

berăria
BERĂRÍE, berării, s. f. Local în care se bea bere¹; braserie; p. ext. restaurant. ♦ (Rar) Fabrică de bere¹. – Bere¹ + suf. -ărie.

DOOM

berăríe s. f., art. berăría, g.-d. art. berăríei; pl. berăríi, art. berăríile

berărie
BERĂRÍE, berării, s. f. Local în care se bea bere¹; braserie; p. ext. restaurant. ♦ (Rar) Fabrică de bere¹. – Bere¹ + suf. -ărie.

DOOM

berăríe s. f., art. berăría, g.-d. art. berăríei; pl. berăríi, art. berăríile

berăriei
BERĂRÍE, berării, s. f. Local în care se bea bere¹; braserie; p. ext. restaurant. ♦ (Rar) Fabrică de bere¹. – Bere¹ + suf. -ărie.

DOOM

berăríe s. f., art. berăría, g.-d. art. berăríei; pl. berăríi, art. berăríile

berării
BERĂRÍE, berării, s. f. Local în care se bea bere¹; braserie; p. ext. restaurant. ♦ (Rar) Fabrică de bere¹. – Bere¹ + suf. -ărie.

DOOM

berăríe s. f., art. berăría, g.-d. art. berăríei; pl. berăríi, art. berăríile

berăriile
BERĂRÍE, berării, s. f. Local în care se bea bere¹; braserie; p. ext. restaurant. ♦ (Rar) Fabrică de bere¹. – Bere¹ + suf. -ărie.

DOOM

berăríe s. f., art. berăría, g.-d. art. berăríei; pl. berăríi, art. berăríile

berăriilor
BERĂRÍE, berării, s. f. Local în care se bea bere¹; braserie; p. ext. restaurant. ♦ (Rar) Fabrică de bere¹. – Bere¹ + suf. -ărie.

DOOM

berăríe s. f., art. berăría, g.-d. art. berăríei; pl. berăríi, art. berăríile

besacte
BESACTEÁ, besactele, s. f. (Înv.) Cutioară (de lemn) frumos ornamentată, în care se păstrau bijuterii, obiecte de cusut, tutun etc. [Var.: (reg.) besacté, besecteá s. f.] – Din ngr. bestahtas.

besactea
BESACTEÁ, besactele, s. f. (Înv.) Cutioară (de lemn) frumos ornamentată, în care se păstrau bijuterii, obiecte de cusut, tutun etc. [Var.: (reg.) besecteá s. f.] – Din ngr. bestahtas.

DOOM

besacteá (înv.) s. f., art. besacteáua, g.-d. art. besactélei; pl. besactéle, art. besactélele

besacteaua
BESACTEÁ, besactele, s. f. (Înv.) Cutioară (de lemn) frumos ornamentată, în care se păstrau bijuterii, obiecte de cusut, tutun etc. [Var.: (reg.) besecteá s. f.] – Din ngr. bestahtas.

DOOM

besacteá (înv.) s. f., art. besacteáua, g.-d. art. besactélei; pl. besactéle, art. besactélele

besactele
BESACTEÁ, besactele, s. f. (Înv.) Cutioară (de lemn) frumos ornamentată, în care se păstrau bijuterii, obiecte de cusut, tutun etc. [Var.: (reg.) besecteá s. f.] – Din ngr. bestahtas.

DOOM

besacteá (înv.) s. f., art. besacteáua, g.-d. art. besactélei; pl. besactéle, art. besactélele

besactelei
BESACTEÁ, besactele, s. f. (Înv.) Cutioară (de lemn) frumos ornamentată, în care se păstrau bijuterii, obiecte de cusut, tutun etc. [Var.: (reg.) besecteá s. f.] – Din ngr. bestahtas.

DOOM

besacteá (înv.) s. f., art. besacteáua, g.-d. art. besactélei; pl. besactéle, art. besactélele

besactelele
BESACTEÁ, besactele, s. f. (Înv.) Cutioară (de lemn) frumos ornamentată, în care se păstrau bijuterii, obiecte de cusut, tutun etc. [Var.: (reg.) besecteá s. f.] – Din ngr. bestahtas.

DOOM

besacteá (înv.) s. f., art. besacteáua, g.-d. art. besactélei; pl. besactéle, art. besactélele

besactelelor
BESACTEÁ, besactele, s. f. (Înv.) Cutioară (de lemn) frumos ornamentată, în care se păstrau bijuterii, obiecte de cusut, tutun etc. [Var.: (reg.) besecteá s. f.] – Din ngr. bestahtas.

DOOM

besacteá (înv.) s. f., art. besacteáua, g.-d. art. besactélei; pl. besactéle, art. besactélele

beschia
BÉȘCHIE s. f. v. beschie.

DOOM

béschie (fierăstrău) (-chi-e) s. f., art. béschia (-chi-a), g.-d. art. béschiei; pl. béschii, art. béschiile (-chi-i-)

beschie
BÉȘCHIE s. f. v. beschie.

DOOM

béschie (fierăstrău) (-chi-e) s. f., art. béschia (-chi-a), g.-d. art. béschiei; pl. béschii, art. béschiile (-chi-i-)

beschiei
BÉȘCHIE s. f. v. beschie.

DOOM

béschie (fierăstrău) (-chi-e) s. f., art. béschia (-chi-a), g.-d. art. béschiei; pl. béschii, art. béschiile (-chi-i-)

beschii
BÉȘCHIE s. f. v. beschie.

DOOM

béschie (fierăstrău) (-chi-e) s. f., art. béschia (-chi-a), g.-d. art. béschiei; pl. béschii, art. béschiile (-chi-i-)

beschiile
BÉȘCHIE s. f. v. beschie.

DOOM

béschie (fierăstrău) (-chi-e) s. f., art. béschia (-chi-a), g.-d. art. béschiei; pl. béschii, art. béschiile (-chi-i-)

beschiilor
BÉȘCHIE s. f. v. beschie.

DOOM

béschie (fierăstrău) (-chi-e) s. f., art. béschia (-chi-a), g.-d. art. béschiei; pl. béschii, art. béschiile (-chi-i-)

bese
a-i bese mintea expr. a vorbi prostii, a fi penibil.

besectea
BESACTEÁ, besactele, s. f. (Înv.) Cutioară (de lemn) frumos ornamentată, în care se păstrau bijuterii, obiecte de cusut, tutun etc. [Var.: (reg.) besecteá s. f.] – Din ngr. bestahtas.

DOOM

besacteá (înv.) s. f., art. besacteáua, g.-d. art. besactélei; pl. besactéle, art. besactélele

beserecă
BESÉRECĂ s. f. v. biserică.

bessi
BESSI s. m. pl. 1. Nume dat de romani tribului trac așezat în antichitate între munții Rodopi și cursul superior al râului Marița. 2. Numele pecenegilor în izvoarele scrise latine. – Cuv. lat.

DOOM

bessi s. m. pl.

bessii
BESSI s. m. pl. 1. Nume dat de romani tribului trac așezat în antichitate între munții Rodopi și cursul superior al râului Marița. 2. Numele pecenegilor în izvoarele scrise latine. – Cuv. lat.

DOOM

bessi s. m. pl.

bessilor
BESSI s. m. pl. 1. Nume dat de romani tribului trac așezat în antichitate între munții Rodopi și cursul superior al râului Marița. 2. Numele pecenegilor în izvoarele scrise latine. – Cuv. lat.

DOOM

bessi s. m. pl.

bestia
BÉSTIE, bestii, s. f. Fiară. + Fig. Om crud, feroce. – Din it., lat. bestia.

DOOM

béstie (-ti-e) s. f., art. béstia (-ti-a), g.-d. art. béstiei; pl. béstii, art. béstiile (-ti-i-)

bestial
BESTIÁL, -Ă, bestiali, -e, adj. De bestie, ca de bestie; de o cruzime feroce; animalic, sălbatic, fioros. [Pr.: -ti-al] – Din fr. bestial, lat. bestialis.

DOOM

bestiál (-ti-al) adj. m., pl. bestiáli; f. bestiálă, pl. bestiále

bestiala
BESTIÁL, -Ă, bestiali, -e, adj. De bestie, ca de bestie; de o cruzime feroce; animalic, sălbatic, fioros. [Pr.: -ti-al] – Din fr. bestial, lat. bestialis.

DOOM

bestiál (-ti-al) adj. m., pl. bestiáli; f. bestiálă, pl. bestiále

bestiale
BESTIÁL, -Ă, bestiali, -e, adj. De bestie, ca de bestie; de o cruzime feroce; animalic, sălbatic, fioros. [Pr.: -ti-al] – Din fr. bestial, lat. bestialis.

DOOM

bestiál (-ti-al) adj. m., pl. bestiáli; f. bestiálă, pl. bestiále

bestialei
BESTIÁL, -Ă, bestiali, -e, adj. De bestie, ca de bestie; de o cruzime feroce; animalic, sălbatic, fioros. [Pr.: -ti-al] – Din fr. bestial, lat. bestialis.

DOOM

bestiál (-ti-al) adj. m., pl. bestiáli; f. bestiálă, pl. bestiále

bestialele
BESTIÁL, -Ă, bestiali, -e, adj. De bestie, ca de bestie; de o cruzime feroce; animalic, sălbatic, fioros. [Pr.: -ti-al] – Din fr. bestial, lat. bestialis.

DOOM

bestiál (-ti-al) adj. m., pl. bestiáli; f. bestiálă, pl. bestiále

bestialelor
BESTIÁL, -Ă, bestiali, -e, adj. De bestie, ca de bestie; de o cruzime feroce; animalic, sălbatic, fioros. [Pr.: -ti-al] – Din fr. bestial, lat. bestialis.

DOOM

bestiál (-ti-al) adj. m., pl. bestiáli; f. bestiálă, pl. bestiále

bestiali
BESTIÁL, -Ă, bestiali, -e, adj. De bestie, ca de bestie; de o cruzime feroce; animalic, sălbatic, fioros. [Pr.: -ti-al] – Din fr. bestial, lat. bestialis.

DOOM

bestiál (-ti-al) adj. m., pl. bestiáli; f. bestiálă, pl. bestiále

bestialii
BESTIÁL, -Ă, bestiali, -e, adj. De bestie, ca de bestie; de o cruzime feroce; animalic, sălbatic, fioros. [Pr.: -ti-al] – Din fr. bestial, lat. bestialis.

DOOM

bestiál (-ti-al) adj. m., pl. bestiáli; f. bestiálă, pl. bestiále

bestialilor
BESTIÁL, -Ă, bestiali, -e, adj. De bestie, ca de bestie; de o cruzime feroce; animalic, sălbatic, fioros. [Pr.: -ti-al] – Din fr. bestial, lat. bestialis.

DOOM

bestiál (-ti-al) adj. m., pl. bestiáli; f. bestiálă, pl. bestiále

bestialitate
BESTIALITÁTE, bestialități, s. f. Cruzime feroce, faptă bestială. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. bestialité.

DOOM

bestialitáte (-ti-a-) s. f., g.-d. art. bestialitắții; pl. bestialitắți

bestialitatea
BESTIALITÁTE, bestialități, s. f. Cruzime feroce, faptă bestială. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. bestialité.

DOOM

bestialitáte (-ti-a-) s. f., g.-d. art. bestialitắții; pl. bestialitắți

bestialități
BESTIALITÁTE, bestialități, s. f. Cruzime feroce, faptă bestială. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. bestialité.

DOOM

bestialitáte (-ti-a-) s. f., g.-d. art. bestialitắții; pl. bestialitắți

bestialității
BESTIALITÁTE, bestialități, s. f. Cruzime feroce, faptă bestială. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. bestialité.

DOOM

bestialitáte (-ti-a-) s. f., g.-d. art. bestialitắții; pl. bestialitắți

bestialitățile
BESTIALITÁTE, bestialități, s. f. Cruzime feroce, faptă bestială. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. bestialité.

DOOM

bestialitáte (-ti-a-) s. f., g.-d. art. bestialitắții; pl. bestialitắți

bestialităților
BESTIALITÁTE, bestialități, s. f. Cruzime feroce, faptă bestială. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. bestialité.

DOOM

bestialitáte (-ti-a-) s. f., g.-d. art. bestialitắții; pl. bestialitắți

bestializa
BESTIALIZÁ vb. I. refl. A deveni bestial. [Pron. -sti-a-. / < fr. bestialiser].

bestializai
BESTIALIZÁ vb. I. refl. A deveni bestial. [Pron. -sti-a-. / < fr. bestialiser].

bestializam
BESTIALIZÁ vb. I. refl. A deveni bestial. [Pron. -sti-a-. / < fr. bestialiser].

bestializare
BESTIALIZÁ vb. I. refl. A deveni bestial. [Pron. -sti-a-. / < fr. bestialiser].

bestializare
BESTIALIZÁRE s.f. Faptul de a se bestializa. [Pron. -sti-a-. / < bestializa].

bestializarea
BESTIALIZÁRE s.f. Faptul de a se bestializa. [Pron. -sti-a-. / < bestializa].

bestializară
BESTIALIZÁ vb. I. refl. A deveni bestial. [Pron. -sti-a-. / < fr. bestialiser].

bestializarăm
BESTIALIZÁ vb. I. refl. A deveni bestial. [Pron. -sti-a-. / < fr. bestialiser].

bestializarăți
BESTIALIZÁ vb. I. refl. A deveni bestial. [Pron. -sti-a-. / < fr. bestialiser].

bestializase
BESTIALIZÁ vb. I. refl. A deveni bestial. [Pron. -sti-a-. / < fr. bestialiser].

bestializasem
BESTIALIZÁ vb. I. refl. A deveni bestial. [Pron. -sti-a-. / < fr. bestialiser].

bestializaseră
BESTIALIZÁ vb. I. refl. A deveni bestial. [Pron. -sti-a-. / < fr. bestialiser].

bestializaserăm
BESTIALIZÁ vb. I. refl. A deveni bestial. [Pron. -sti-a-. / < fr. bestialiser].

bestializaserăți
BESTIALIZÁ vb. I. refl. A deveni bestial. [Pron. -sti-a-. / < fr. bestialiser].

bestializaseși
BESTIALIZÁ vb. I. refl. A deveni bestial. [Pron. -sti-a-. / < fr. bestialiser].

bestializaseți
BESTIALIZÁ vb. I. refl. A deveni bestial. [Pron. -sti-a-. / < fr. bestialiser].

bestializat
BESTIALIZÁ vb. I. refl. A deveni bestial. [Pron. -sti-a-. / < fr. bestialiser].

bestializau
BESTIALIZÁ vb. I. refl. A deveni bestial. [Pron. -sti-a-. / < fr. bestialiser].

bestializași
BESTIALIZÁ vb. I. refl. A deveni bestial. [Pron. -sti-a-. / < fr. bestialiser].

bestializați
BESTIALIZÁ vb. I. refl. A deveni bestial. [Pron. -sti-a-. / < fr. bestialiser].

bestializează
BESTIALIZÁ vb. I. refl. A deveni bestial. [Pron. -sti-a-. / < fr. bestialiser].

bestializez
BESTIALIZÁ vb. I. refl. A deveni bestial. [Pron. -sti-a-. / < fr. bestialiser].

bestializeze
BESTIALIZÁ vb. I. refl. A deveni bestial. [Pron. -sti-a-. / < fr. bestialiser].

bestializezi
BESTIALIZÁ vb. I. refl. A deveni bestial. [Pron. -sti-a-. / < fr. bestialiser].

bestializând
BESTIALIZÁ vb. I. refl. A deveni bestial. [Pron. -sti-a-. / < fr. bestialiser].

bestializînd
BESTIALIZÁ vb. I. refl. A deveni bestial. [Pron. -sti-a-. / < fr. bestialiser].

bestializări
BESTIALIZÁRE s.f. Faptul de a se bestializa. [Pron. -sti-a-. / < bestializa].

bestializării
BESTIALIZÁRE s.f. Faptul de a se bestializa. [Pron. -sti-a-. / < bestializa].

bestializările
BESTIALIZÁRE s.f. Faptul de a se bestializa. [Pron. -sti-a-. / < bestializa].

bestializărilor
BESTIALIZÁRE s.f. Faptul de a se bestializa. [Pron. -sti-a-. / < bestializa].

bestialul
BESTIÁL, -Ă, bestiali, -e, adj. De bestie, ca de bestie; de o cruzime feroce; animalic, sălbatic, fioros. [Pr.: -ti-al] – Din fr. bestial, lat. bestialis.

DOOM

bestiál (-ti-al) adj. m., pl. bestiáli; f. bestiálă, pl. bestiále

bestialului
BESTIÁL, -Ă, bestiali, -e, adj. De bestie, ca de bestie; de o cruzime feroce; animalic, sălbatic, fioros. [Pr.: -ti-al] – Din fr. bestial, lat. bestialis.

DOOM

bestiál (-ti-al) adj. m., pl. bestiáli; f. bestiálă, pl. bestiále

bestiar
BESTIÁR¹, bestiare, s. n. (Livr.) Antologie medievală de fabule sau de povestiri alegorice cu animale. [Pr.: -ti-ar] – Din fr. bestiaire.

DOOM

bestiár² (culegere) (livr.) (-ti-ar) s. n., pl. bestiáre

bestiar
BESTIÁR s.n. Gen de lucrare, caracteristică evului mediu, cuprinzând culegeri de fabule sau de povestiri alegorice despre animale. [Pron. -ti-ar, pl. -re, -rii. / < fr. bestiaire, cf. lat. bestiarius < bestia – animal, it. bestiario].

bestiar
BESTIÁR², bestiari, s. m. (Livr.) Gladiator. – Din fr. bestiaire, lat. bestiarius.

bestiare
BESTIÁR¹, bestiare, s. n. (Livr.) Antologie medievală de fabule sau de povestiri alegorice cu animale. [Pr.: -ti-ar] – Din fr. bestiaire.

DOOM

bestiár² (culegere) (livr.) (-ti-ar) s. n., pl. bestiáre

bestiarele
BESTIÁR¹, bestiare, s. n. (Livr.) Antologie medievală de fabule sau de povestiri alegorice cu animale. [Pr.: -ti-ar] – Din fr. bestiaire.

DOOM

bestiár² (culegere) (livr.) (-ti-ar) s. n., pl. bestiáre

bestiarelor
BESTIÁR¹, bestiare, s. n. (Livr.) Antologie medievală de fabule sau de povestiri alegorice cu animale. [Pr.: -ti-ar] – Din fr. bestiaire.

DOOM

bestiár² (culegere) (livr.) (-ti-ar) s. n., pl. bestiáre

bestiari
BESTIÁR², bestiari, s. m. (Livr.) Gladiator. – Din fr. bestiaire, lat. bestiarius.

bestiarii
BESTIÁR², bestiari, s. m. (Livr.) Gladiator. – Din fr. bestiaire, lat. bestiarius.

bestiarilor
BESTIÁR², bestiari, s. m. (Livr.) Gladiator. – Din fr. bestiaire, lat. bestiarius.

bestiarul
BESTIÁR¹, bestiare, s. n. (Livr.) Antologie medievală de fabule sau de povestiri alegorice cu animale. [Pr.: -ti-ar] – Din fr. bestiaire.

DOOM

bestiár² (culegere) (livr.) (-ti-ar) s. n., pl. bestiáre

bestiarul
BESTIÁR², bestiari, s. m. (Livr.) Gladiator. – Din fr. bestiaire, lat. bestiarius.

bestiarului
BESTIÁR¹, bestiare, s. n. (Livr.) Antologie medievală de fabule sau de povestiri alegorice cu animale. [Pr.: -ti-ar] – Din fr. bestiaire.

DOOM

bestiár² (culegere) (livr.) (-ti-ar) s. n., pl. bestiáre

bestiarului
BESTIÁR², bestiari, s. m. (Livr.) Gladiator. – Din fr. bestiaire, lat. bestiarius.

bestie
BÉSTIE, bestii, s. f. Fiară. + Fig. Om crud, feroce. – Din it., lat. bestia.

DOOM

béstie (-ti-e) s. f., art. béstia (-ti-a), g.-d. art. béstiei; pl. béstii, art. béstiile (-ti-i-)

bestiei
BÉSTIE, bestii, s. f. Fiară. + Fig. Om crud, feroce. – Din it., lat. bestia.

DOOM

béstie (-ti-e) s. f., art. béstia (-ti-a), g.-d. art. béstiei; pl. béstii, art. béstiile (-ti-i-)

bestii
BÉSTIE, bestii, s. f. Fiară. + Fig. Om crud, feroce. – Din it., lat. bestia.

DOOM

béstie (-ti-e) s. f., art. béstia (-ti-a), g.-d. art. béstiei; pl. béstii, art. béstiile (-ti-i-)

bestiile
BÉSTIE, bestii, s. f. Fiară. + Fig. Om crud, feroce. – Din it., lat. bestia.

DOOM

béstie (-ti-e) s. f., art. béstia (-ti-a), g.-d. art. béstiei; pl. béstii, art. béstiile (-ti-i-)

bestiilor
BÉSTIE, bestii, s. f. Fiară. + Fig. Om crud, feroce. – Din it., lat. bestia.

DOOM

béstie (-ti-e) s. f., art. béstia (-ti-a), g.-d. art. béstiei; pl. béstii, art. béstiile (-ti-i-)

bestseller
BESTSÉLLER, bestselleruri, s. n. 1. Lucrare (literară) care deține recordul la vânzare. 2. Autor popular al unei lucrări (beletristice) de mare succes. 3. Articol sau produs foarte căutat la un moment dat. [Pr.: bestsélăr] – Din. engl. bestseller.

DOOM

bestséller (angl.) [ller pron. lăr] (best-sel-) s. n., pl. bestsélleruri

bestsellerul
BESTSÉLLER, bestselleruri, s. n. 1. Lucrare (literară) care deține recordul la vânzare. 2. Autor popular al unei lucrări (beletristice) de mare succes. 3. Articol sau produs foarte căutat la un moment dat. [Pr.: bestsélăr] – Din. engl. bestseller.

DOOM

bestséller (angl.) [ller pron. lăr] (best-sel-) s. n., pl. bestsélleruri

bestsellerului
BESTSÉLLER, bestselleruri, s. n. 1. Lucrare (literară) care deține recordul la vânzare. 2. Autor popular al unei lucrări (beletristice) de mare succes. 3. Articol sau produs foarte căutat la un moment dat. [Pr.: bestsélăr] – Din. engl. bestseller.

DOOM

bestséller (angl.) [ller pron. lăr] (best-sel-) s. n., pl. bestsélleruri

bestselleruri
BESTSÉLLER, bestselleruri, s. n. 1. Lucrare (literară) care deține recordul la vânzare. 2. Autor popular al unei lucrări (beletristice) de mare succes. 3. Articol sau produs foarte căutat la un moment dat. [Pr.: bestsélăr] – Din. engl. bestseller.

DOOM

bestséller (angl.) [ller pron. lăr] (best-sel-) s. n., pl. bestsélleruri

bestsellerurile
BESTSÉLLER, bestselleruri, s. n. 1. Lucrare (literară) care deține recordul la vânzare. 2. Autor popular al unei lucrări (beletristice) de mare succes. 3. Articol sau produs foarte căutat la un moment dat. [Pr.: bestsélăr] – Din. engl. bestseller.

DOOM

bestséller (angl.) [ller pron. lăr] (best-sel-) s. n., pl. bestsélleruri

bestsellerurilor
BESTSÉLLER, bestselleruri, s. n. 1. Lucrare (literară) care deține recordul la vânzare. 2. Autor popular al unei lucrări (beletristice) de mare succes. 3. Articol sau produs foarte căutat la un moment dat. [Pr.: bestsélăr] – Din. engl. bestseller.

DOOM

bestséller (angl.) [ller pron. lăr] (best-sel-) s. n., pl. bestsélleruri

beta
BÉTA, beta, s. m. 1. A doua literă a alfabetului grecesc, corespunzând sunetului b. 2. (Fiz.; în sintagmele) Particulă beta = electron negativ sau pozitiv emis de unele substanțe radioactive. Radiație beta = radiație constituită din particule beta. – Din fr. bêta.

DOOM

béta (literă grecească) s. m., pl. béta; β, Β

betaină
BETAÍNĂ s.f. (Chim.) Substanță, derivat al glicocolului, care se găsește în multe plante, în special în sfecla de zahăr. [Pron. -ta-i-. / < fr. bétaïne].

betatroane
BETATRÓN, betatroane, s. n. (Fiz.) Aparat de accelerare a electronilor. – Din fr. bêtatron.

DOOM

betatrón (-ta-tron) s. n., pl. betatroáne

betatroanele
BETATRÓN, betatroane, s. n. (Fiz.) Aparat de accelerare a electronilor. – Din fr. bêtatron.

DOOM

betatrón (-ta-tron) s. n., pl. betatroáne

betatroanelor
BETATRÓN, betatroane, s. n. (Fiz.) Aparat de accelerare a electronilor. – Din fr. bêtatron.

DOOM

betatrón (-ta-tron) s. n., pl. betatroáne

betatron
BETATRÓN, betatroane, s. n. (Fiz.) Aparat de accelerare a electronilor. – Din fr. bêtatron.

DOOM

betatrón (-ta-tron) s. n., pl. betatroáne

betatron
BETATRÓN s.n. Accelerator de particule, folosit pentru producerea de electroni cu o mare energie cinetică. [Pl. -oane, (s.m.) -oni. / < fr. bétatron].

betatronul
BETATRÓN, betatroane, s. n. (Fiz.) Aparat de accelerare a electronilor. – Din fr. bêtatron.

DOOM

betatrón (-ta-tron) s. n., pl. betatroáne

betatronului
BETATRÓN, betatroane, s. n. (Fiz.) Aparat de accelerare a electronilor. – Din fr. bêtatron.

DOOM

betatrón (-ta-tron) s. n., pl. betatroáne

betaxina
BETAXÍNĂ s.f. Preparat farmaceutic din vitamina B₁, care se prezintă sub formă de pastile sau fiole. [Nume comercial].

betaxine
BETAXÍNĂ s.f. Preparat farmaceutic din vitamina B₁, care se prezintă sub formă de pastile sau fiole. [Nume comercial].

betaxinei
BETAXÍNĂ s.f. Preparat farmaceutic din vitamina B₁, care se prezintă sub formă de pastile sau fiole. [Nume comercial].

betaxinele
BETAXÍNĂ s.f. Preparat farmaceutic din vitamina B₁, care se prezintă sub formă de pastile sau fiole. [Nume comercial].

betaxinelor
BETAXÍNĂ s.f. Preparat farmaceutic din vitamina B₁, care se prezintă sub formă de pastile sau fiole. [Nume comercial].

bete
BÁTĂ, bete, s. f. 1. (La pl.) Cingătoare îngustă și lungă, țesută din lână de diferite culori. 2. (Reg.) Betelie. – Lat. *bitta (= vitta „legătură”).

DOOM

bátă s. f., g.-d. art. bétei; pl. béte

bete
BEAT², -Ă, beți, -te, adj. Care este în stare de ebrietate; aghesmuit, afumat, amețit, băut², cherchelit, făcut², matosit. ♦ Fig. Copleșit, amețit, tulburat de o stare sufletească foarte plăcută. Beat de fericire. – Lat. bibitus.

DOOM

beat¹ adj. m., pl. beți; f. beátă, pl. béte

beteag
BETEÁG, -Ă, betegi, -ge, adj., s. m. și f. (Pop.) 1. (Om) infirm, schilod. 2. (Om) bolnav. – Din magh. beteg.

DOOM

beteág (pop.) adj. m., s. m., pl. betégi; adj. f., s. f. beteágă, pl. betége

beteag
BETEÁG, -Ă, betegi, -ge, adj., s. m. și f. (Pop.) 1. (Om) infirm, schilod. 2. (Om) bolnav. – Din magh. beteg.

DOOM

beteág (pop.) adj. m., s. m., pl. betégi; adj. f., s. f. beteágă, pl. betége

beteaga
BETEÁG, -Ă, betegi, -ge, adj., s. m. și f. (Pop.) 1. (Om) infirm, schilod. 2. (Om) bolnav. – Din magh. beteg.

DOOM

beteág (pop.) adj. m., s. m., pl. betégi; adj. f., s. f. beteágă, pl. betége

beteaga
BETEÁG, -Ă, betegi, -ge, adj., s. m. și f. (Pop.) 1. (Om) infirm, schilod. 2. (Om) bolnav. – Din magh. beteg.

DOOM

beteág (pop.) adj. m., s. m., pl. betégi; adj. f., s. f. beteágă, pl. betége

beteagul
BETEÁG, -Ă, betegi, -ge, adj., s. m. și f. (Pop.) 1. (Om) infirm, schilod. 2. (Om) bolnav. – Din magh. beteg.

DOOM

beteág (pop.) adj. m., s. m., pl. betégi; adj. f., s. f. beteágă, pl. betége

beteagul
BETEÁG, -Ă, betegi, -ge, adj., s. m. și f. (Pop.) 1. (Om) infirm, schilod. 2. (Om) bolnav. – Din magh. beteg.

DOOM

beteág (pop.) adj. m., s. m., pl. betégi; adj. f., s. f. beteágă, pl. betége

beteagului
BETEÁG, -Ă, betegi, -ge, adj., s. m. și f. (Pop.) 1. (Om) infirm, schilod. 2. (Om) bolnav. – Din magh. beteg.

DOOM

beteág (pop.) adj. m., s. m., pl. betégi; adj. f., s. f. beteágă, pl. betége

beteagului
BETEÁG, -Ă, betegi, -ge, adj., s. m. și f. (Pop.) 1. (Om) infirm, schilod. 2. (Om) bolnav. – Din magh. beteg.

DOOM

beteág (pop.) adj. m., s. m., pl. betégi; adj. f., s. f. beteágă, pl. betége

beteala
PETEÁLĂ s. f. v. beteală.

DOOM

beteálă s. f., g.-d. art. betélii

betege
BETEÁG, -Ă, betegi, -ge, adj., s. m. și f. (Pop.) 1. (Om) infirm, schilod. 2. (Om) bolnav. – Din magh. beteg.

DOOM

beteág (pop.) adj. m., s. m., pl. betégi; adj. f., s. f. beteágă, pl. betége

betege
BETEÁG, -Ă, betegi, -ge, adj., s. m. și f. (Pop.) 1. (Om) infirm, schilod. 2. (Om) bolnav. – Din magh. beteg.

DOOM

beteág (pop.) adj. m., s. m., pl. betégi; adj. f., s. f. beteágă, pl. betége

betegea
BETEJÍ vb. IV v. betegi.

DOOM

betegí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. betegésc, imperf. 3 sg. betegeá; conj. prez. 3 să betegeáscă

betegeai
BETEJÍ vb. IV v. betegi.

DOOM

betegí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. betegésc, imperf. 3 sg. betegeá; conj. prez. 3 să betegeáscă

betegeala
BETEJEÁLĂ s. f. v. betegeală.

DOOM

betegeálă (pop.) s. f., g.-d. art. betegélii; pl. betegéli

betegeam
BETEJÍ vb. IV v. betegi.

DOOM

betegí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. betegésc, imperf. 3 sg. betegeá; conj. prez. 3 să betegeáscă

betegească
BETEJÍ vb. IV v. betegi.

DOOM

betegí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. betegésc, imperf. 3 sg. betegeá; conj. prez. 3 să betegeáscă

betegeau
BETEJÍ vb. IV v. betegi.

DOOM

betegí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. betegésc, imperf. 3 sg. betegeá; conj. prez. 3 să betegeáscă

betegeați
BETEJÍ vb. IV v. betegi.

DOOM

betegí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. betegésc, imperf. 3 sg. betegeá; conj. prez. 3 să betegeáscă

betegei
BETEÁG, -Ă, betegi, -ge, adj., s. m. și f. (Pop.) 1. (Om) infirm, schilod. 2. (Om) bolnav. – Din magh. beteg.

DOOM

beteág (pop.) adj. m., s. m., pl. betégi; adj. f., s. f. beteágă, pl. betége

betegei
BETEÁG, -Ă, betegi, -ge, adj., s. m. și f. (Pop.) 1. (Om) infirm, schilod. 2. (Om) bolnav. – Din magh. beteg.

DOOM

beteág (pop.) adj. m., s. m., pl. betégi; adj. f., s. f. beteágă, pl. betége

betegele
BETEÁG, -Ă, betegi, -ge, adj., s. m. și f. (Pop.) 1. (Om) infirm, schilod. 2. (Om) bolnav. – Din magh. beteg.

DOOM

beteág (pop.) adj. m., s. m., pl. betégi; adj. f., s. f. beteágă, pl. betége

betegele
BETEÁG, -Ă, betegi, -ge, adj., s. m. și f. (Pop.) 1. (Om) infirm, schilod. 2. (Om) bolnav. – Din magh. beteg.

DOOM

beteág (pop.) adj. m., s. m., pl. betégi; adj. f., s. f. beteágă, pl. betége

betegeli
BETEJEÁLĂ s. f. v. betegeală.

DOOM

betegeálă (pop.) s. f., g.-d. art. betegélii; pl. betegéli

betegelii
BETEJEÁLĂ s. f. v. betegeală.

DOOM

betegeálă (pop.) s. f., g.-d. art. betegélii; pl. betegéli

betegelile
BETEJEÁLĂ s. f. v. betegeală.

DOOM

betegeálă (pop.) s. f., g.-d. art. betegélii; pl. betegéli

betegelilor
BETEJEÁLĂ s. f. v. betegeală.

DOOM

betegeálă (pop.) s. f., g.-d. art. betegélii; pl. betegéli

betegelor
BETEÁG, -Ă, betegi, -ge, adj., s. m. și f. (Pop.) 1. (Om) infirm, schilod. 2. (Om) bolnav. – Din magh. beteg.

DOOM

beteág (pop.) adj. m., s. m., pl. betégi; adj. f., s. f. beteágă, pl. betége

betegelor
BETEÁG, -Ă, betegi, -ge, adj., s. m. și f. (Pop.) 1. (Om) infirm, schilod. 2. (Om) bolnav. – Din magh. beteg.

DOOM

beteág (pop.) adj. m., s. m., pl. betégi; adj. f., s. f. beteágă, pl. betége

betegesc
BETEJÍ vb. IV v. betegi.

DOOM

betegí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. betegésc, imperf. 3 sg. betegeá; conj. prez. 3 să betegeáscă

betegește
BETEJÍ vb. IV v. betegi.

DOOM

betegí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. betegésc, imperf. 3 sg. betegeá; conj. prez. 3 să betegeáscă

betegești
BETEJÍ vb. IV v. betegi.

DOOM

betegí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. betegésc, imperf. 3 sg. betegeá; conj. prez. 3 să betegeáscă

betegi
BETEÁG, -Ă, betegi, -ge, adj., s. m. și f. (Pop.) 1. (Om) infirm, schilod. 2. (Om) bolnav. – Din magh. beteg.

DOOM

beteág (pop.) adj. m., s. m., pl. betégi; adj. f., s. f. beteágă, pl. betége

betegi
BETEÁG, -Ă, betegi, -ge, adj., s. m. și f. (Pop.) 1. (Om) infirm, schilod. 2. (Om) bolnav. – Din magh. beteg.

DOOM

beteág (pop.) adj. m., s. m., pl. betégi; adj. f., s. f. beteágă, pl. betége

betegi
BETEJÍ vb. IV v. betegi.

DOOM

betegí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. betegésc, imperf. 3 sg. betegeá; conj. prez. 3 să betegeáscă

betegia
BETEGÍE, betegii, s. f. (Reg.) Infirmitate. – Beteag + suf. -ie.

DOOM

betegíe (reg.) s. f., art. betegía, g.-d. art. betegíei; pl. betegíi, art. betegíile

betegie
BETEGÍE, betegii, s. f. (Reg.) Infirmitate. – Beteag + suf. -ie.

DOOM

betegíe (reg.) s. f., art. betegía, g.-d. art. betegíei; pl. betegíi, art. betegíile

betegiei
BETEGÍE, betegii, s. f. (Reg.) Infirmitate. – Beteag + suf. -ie.

DOOM

betegíe (reg.) s. f., art. betegía, g.-d. art. betegíei; pl. betegíi, art. betegíile

betegii
BETEÁG, -Ă, betegi, -ge, adj., s. m. și f. (Pop.) 1. (Om) infirm, schilod. 2. (Om) bolnav. – Din magh. beteg.

DOOM

beteág (pop.) adj. m., s. m., pl. betégi; adj. f., s. f. beteágă, pl. betége

betegii
BETEÁG, -Ă, betegi, -ge, adj., s. m. și f. (Pop.) 1. (Om) infirm, schilod. 2. (Om) bolnav. – Din magh. beteg.

DOOM

beteág (pop.) adj. m., s. m., pl. betégi; adj. f., s. f. beteágă, pl. betége

betegii
BETEJÍ vb. IV v. betegi.

DOOM

betegí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. betegésc, imperf. 3 sg. betegeá; conj. prez. 3 să betegeáscă

betegii
BETEGÍE, betegii, s. f. (Reg.) Infirmitate. – Beteag + suf. -ie.

DOOM

betegíe (reg.) s. f., art. betegía, g.-d. art. betegíei; pl. betegíi, art. betegíile

betegiile
BETEGÍE, betegii, s. f. (Reg.) Infirmitate. – Beteag + suf. -ie.

DOOM

betegíe (reg.) s. f., art. betegía, g.-d. art. betegíei; pl. betegíi, art. betegíile

betegiilor
BETEGÍE, betegii, s. f. (Reg.) Infirmitate. – Beteag + suf. -ie.

DOOM

betegíe (reg.) s. f., art. betegía, g.-d. art. betegíei; pl. betegíi, art. betegíile

betegilor
BETEÁG, -Ă, betegi, -ge, adj., s. m. și f. (Pop.) 1. (Om) infirm, schilod. 2. (Om) bolnav. – Din magh. beteg.

DOOM

beteág (pop.) adj. m., s. m., pl. betégi; adj. f., s. f. beteágă, pl. betége

betegilor
BETEÁG, -Ă, betegi, -ge, adj., s. m. și f. (Pop.) 1. (Om) infirm, schilod. 2. (Om) bolnav. – Din magh. beteg.

DOOM

beteág (pop.) adj. m., s. m., pl. betégi; adj. f., s. f. beteágă, pl. betége

betegim
BETEJÍ vb. IV v. betegi.

DOOM

betegí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. betegésc, imperf. 3 sg. betegeá; conj. prez. 3 să betegeáscă

betegind
BETEJÍ vb. IV v. betegi.

DOOM

betegí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. betegésc, imperf. 3 sg. betegeá; conj. prez. 3 să betegeáscă

betegire
BETEJÍ vb. IV v. betegi.

DOOM

betegí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. betegésc, imperf. 3 sg. betegeá; conj. prez. 3 să betegeáscă

betegire
BETEGÍ vb. IV v. beteji.

DOOM

betegí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. betegésc, imperf. 3 sg. betegeá; conj. prez. 3 să betegeáscă

betegiră
BETEJÍ vb. IV v. betegi.

DOOM

betegí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. betegésc, imperf. 3 sg. betegeá; conj. prez. 3 să betegeáscă

betegirăm
BETEJÍ vb. IV v. betegi.

DOOM

betegí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. betegésc, imperf. 3 sg. betegeá; conj. prez. 3 să betegeáscă

betegirăți
BETEJÍ vb. IV v. betegi.

DOOM

betegí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. betegésc, imperf. 3 sg. betegeá; conj. prez. 3 să betegeáscă

betegise
BETEJÍ vb. IV v. betegi.

DOOM

betegí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. betegésc, imperf. 3 sg. betegeá; conj. prez. 3 să betegeáscă

betegisem
BETEJÍ vb. IV v. betegi.

DOOM

betegí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. betegésc, imperf. 3 sg. betegeá; conj. prez. 3 să betegeáscă

betegiseră
BETEJÍ vb. IV v. betegi.

DOOM

betegí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. betegésc, imperf. 3 sg. betegeá; conj. prez. 3 să betegeáscă

betegiserăm
BETEJÍ vb. IV v. betegi.

DOOM

betegí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. betegésc, imperf. 3 sg. betegeá; conj. prez. 3 să betegeáscă

betegiserăți
BETEJÍ vb. IV v. betegi.

DOOM

betegí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. betegésc, imperf. 3 sg. betegeá; conj. prez. 3 să betegeáscă

betegiseși
BETEJÍ vb. IV v. betegi.

DOOM

betegí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. betegésc, imperf. 3 sg. betegeá; conj. prez. 3 să betegeáscă

betegiseți
BETEJÍ vb. IV v. betegi.

DOOM

betegí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. betegésc, imperf. 3 sg. betegeá; conj. prez. 3 să betegeáscă

betegit
BETEJÍ vb. IV v. betegi.

DOOM

betegí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. betegésc, imperf. 3 sg. betegeá; conj. prez. 3 să betegeáscă

betegit
BETEGÍ vb. IV v. beteji.

DOOM

betegí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. betegésc, imperf. 3 sg. betegeá; conj. prez. 3 să betegeáscă

betegita
BETEGÍ vb. IV v. beteji.

DOOM

betegí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. betegésc, imperf. 3 sg. betegeá; conj. prez. 3 să betegeáscă

betegite
BETEGÍ vb. IV v. beteji.

DOOM

betegí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. betegésc, imperf. 3 sg. betegeá; conj. prez. 3 să betegeáscă

betegitei
BETEGÍ vb. IV v. beteji.

DOOM

betegí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. betegésc, imperf. 3 sg. betegeá; conj. prez. 3 să betegeáscă

betegitele
BETEGÍ vb. IV v. beteji.

DOOM

betegí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. betegésc, imperf. 3 sg. betegeá; conj. prez. 3 să betegeáscă

betegitelor
BETEGÍ vb. IV v. beteji.

DOOM

betegí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. betegésc, imperf. 3 sg. betegeá; conj. prez. 3 să betegeáscă

betegitul
BETEGÍ vb. IV v. beteji.

DOOM

betegí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. betegésc, imperf. 3 sg. betegeá; conj. prez. 3 să betegeáscă

betegitului
BETEGÍ vb. IV v. beteji.

DOOM

betegí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. betegésc, imperf. 3 sg. betegeá; conj. prez. 3 să betegeáscă

betegiși
BETEJÍ vb. IV v. betegi.

DOOM

betegí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. betegésc, imperf. 3 sg. betegeá; conj. prez. 3 să betegeáscă

betegiți
BETEJÍ vb. IV v. betegi.

DOOM

betegí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. betegésc, imperf. 3 sg. betegeá; conj. prez. 3 să betegeáscă

betegiți
BETEGÍ vb. IV v. beteji.

DOOM

betegí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. betegésc, imperf. 3 sg. betegeá; conj. prez. 3 să betegeáscă

betegiții
BETEGÍ vb. IV v. beteji.

DOOM

betegí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. betegésc, imperf. 3 sg. betegeá; conj. prez. 3 să betegeáscă

betegiților
BETEGÍ vb. IV v. beteji.

DOOM

betegí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. betegésc, imperf. 3 sg. betegeá; conj. prez. 3 să betegeáscă

betei
BÁTĂ, bete, s. f. 1. (La pl.) Cingătoare îngustă și lungă, țesută din lână de diferite culori. 2. (Reg.) Betelie. – Lat. *bitta (= vitta „legătură”).

DOOM

bátă s. f., g.-d. art. bétei; pl. béte

betei
BEAT², -Ă, beți, -te, adj. Care este în stare de ebrietate; aghesmuit, afumat, amețit, băut², cherchelit, făcut², matosit. ♦ Fig. Copleșit, amețit, tulburat de o stare sufletească foarte plăcută. Beat de fericire. – Lat. bibitus.

DOOM

beat¹ adj. m., pl. beți; f. beátă, pl. béte

betejeală
BETEJEÁLĂ s. f. v. betegeală.

DOOM

betegeálă (pop.) s. f., g.-d. art. betegélii; pl. betegéli

beteji
BETEJÍ vb. IV v. betegi.

DOOM

betegí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. betegésc, imperf. 3 sg. betegeá; conj. prez. 3 să betegeáscă

betejire
BETEJÍ, betejesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Pop.) A provoca cuiva o infirmitate sau a rămâne infirm. ♦ Refl. Spec. A face o hernie. 2. Refl. (Reg.) A se îmbolnăvi. [Var.: betegí vb. IV] – Din beteag.

betejit
BETEJÍ, betejesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Pop.) A provoca cuiva o infirmitate sau a rămâne infirm. ♦ Refl. Spec. A face o hernie. 2. Refl. (Reg.) A se îmbolnăvi. [Var.: betegí vb. IV] – Din beteag.

betel
BETÉL, (1) beteli, s. m., (2) s. n. 1. S. m. Piper agățător originar din India și Indonezia (Piper melamiris). 2. S. n. Amestec obținut din frunze de tabac și de betel (1). – Din fr. bétel.

DOOM

*betél² (produs) s. n.

betele
BÁTĂ, bete, s. f. 1. (La pl.) Cingătoare îngustă și lungă, țesută din lână de diferite culori. 2. (Reg.) Betelie. – Lat. *bitta (= vitta „legătură”).

DOOM

bátă s. f., g.-d. art. bétei; pl. béte

betele
BEAT², -Ă, beți, -te, adj. Care este în stare de ebrietate; aghesmuit, afumat, amețit, băut², cherchelit, făcut², matosit. ♦ Fig. Copleșit, amețit, tulburat de o stare sufletească foarte plăcută. Beat de fericire. – Lat. bibitus.

DOOM

beat¹ adj. m., pl. beți; f. beátă, pl. béte

beteli
PETEÁLĂ s. f. v. beteală.

DOOM

beteálă s. f., g.-d. art. betélii

beteli
BETÉL, (1) beteli, s. m., (2) s. n. 1. S. m. Piper agățător originar din India și Indonezia (Piper melamiris). 2. S. n. Amestec obținut din frunze de tabac și de betel (1). – Din fr. bétel.

DOOM

*betél² (produs) s. n.

betelia
BETELÍE, betelii, s. f. Fâșie îngustă, cusută în partea de sus a pantalonilor, a fustei etc.; tivitură făcută în același loc (ca să se treacă prin ea un șiret etc.); bată; p. ext. margine tivită la gâtul sau la mânecile cămășii sau ale iei. – Din bată.

DOOM

betelíe s. f., art. betelía, g.-d. art. betelíei; pl. betelíi, art. betelíile

betelie
BETELÍE, betelii, s. f. Fâșie îngustă, cusută în partea de sus a pantalonilor, a fustei etc.; tivitură făcută în același loc (ca să se treacă prin ea un șiret etc.); bată; p. ext. margine tivită la gâtul sau la mânecile cămășii sau ale iei. – Din bată.

DOOM

betelíe s. f., art. betelía, g.-d. art. betelíei; pl. betelíi, art. betelíile

beteliei
BETELÍE, betelii, s. f. Fâșie îngustă, cusută în partea de sus a pantalonilor, a fustei etc.; tivitură făcută în același loc (ca să se treacă prin ea un șiret etc.); bată; p. ext. margine tivită la gâtul sau la mânecile cămășii sau ale iei. – Din bată.

DOOM

betelíe s. f., art. betelía, g.-d. art. betelíei; pl. betelíi, art. betelíile

betelii
PETEÁLĂ s. f. v. beteală.

DOOM

beteálă s. f., g.-d. art. betélii

betelii
BETÉL, (1) beteli, s. m., (2) s. n. 1. S. m. Piper agățător originar din India și Indonezia (Piper melamiris). 2. S. n. Amestec obținut din frunze de tabac și de betel (1). – Din fr. bétel.

DOOM

*betél² (produs) s. n.

betelii
BETELÍE, betelii, s. f. Fâșie îngustă, cusută în partea de sus a pantalonilor, a fustei etc.; tivitură făcută în același loc (ca să se treacă prin ea un șiret etc.); bată; p. ext. margine tivită la gâtul sau la mânecile cămășii sau ale iei. – Din bată.

DOOM

betelíe s. f., art. betelía, g.-d. art. betelíei; pl. betelíi, art. betelíile

beteliile
BETELÍE, betelii, s. f. Fâșie îngustă, cusută în partea de sus a pantalonilor, a fustei etc.; tivitură făcută în același loc (ca să se treacă prin ea un șiret etc.); bată; p. ext. margine tivită la gâtul sau la mânecile cămășii sau ale iei. – Din bată.

DOOM

betelíe s. f., art. betelía, g.-d. art. betelíei; pl. betelíi, art. betelíile

beteliilor
BETELÍE, betelii, s. f. Fâșie îngustă, cusută în partea de sus a pantalonilor, a fustei etc.; tivitură făcută în același loc (ca să se treacă prin ea un șiret etc.); bată; p. ext. margine tivită la gâtul sau la mânecile cămășii sau ale iei. – Din bată.

DOOM

betelíe s. f., art. betelía, g.-d. art. betelíei; pl. betelíi, art. betelíile

betelilor
BETÉL, (1) beteli, s. m., (2) s. n. 1. S. m. Piper agățător originar din India și Indonezia (Piper melamiris). 2. S. n. Amestec obținut din frunze de tabac și de betel (1). – Din fr. bétel.

DOOM

*betél² (produs) s. n.

betelor
BÁTĂ, bete, s. f. 1. (La pl.) Cingătoare îngustă și lungă, țesută din lână de diferite culori. 2. (Reg.) Betelie. – Lat. *bitta (= vitta „legătură”).

DOOM

bátă s. f., g.-d. art. bétei; pl. béte

betelor
BEAT², -Ă, beți, -te, adj. Care este în stare de ebrietate; aghesmuit, afumat, amețit, băut², cherchelit, făcut², matosit. ♦ Fig. Copleșit, amețit, tulburat de o stare sufletească foarte plăcută. Beat de fericire. – Lat. bibitus.

DOOM

beat¹ adj. m., pl. beți; f. beátă, pl. béte

betelul
BETÉL, (1) beteli, s. m., (2) s. n. 1. S. m. Piper agățător originar din India și Indonezia (Piper melamiris). 2. S. n. Amestec obținut din frunze de tabac și de betel (1). – Din fr. bétel.

DOOM

*betél² (produs) s. n.

betelului
BETÉL, (1) beteli, s. m., (2) s. n. 1. S. m. Piper agățător originar din India și Indonezia (Piper melamiris). 2. S. n. Amestec obținut din frunze de tabac și de betel (1). – Din fr. bétel.

DOOM

*betél² (produs) s. n.

beteșug
BETEȘÚG, beteșuguri, s. n. 1. (Pop.) Infirmitate, invaliditate. ♦ Fig. Defect moral; cusur. ♦ Fig. Defecțiune. 2. (Reg.) Boală. – Din magh. betegség.

DOOM

beteșúg (pop.) s. n., pl. beteșúguri

beteșugul
BETEȘÚG, beteșuguri, s. n. 1. (Pop.) Infirmitate, invaliditate. ♦ Fig. Defect moral; cusur. ♦ Fig. Defecțiune. 2. (Reg.) Boală. – Din magh. betegség.

DOOM

beteșúg (pop.) s. n., pl. beteșúguri

beteșugului
BETEȘÚG, beteșuguri, s. n. 1. (Pop.) Infirmitate, invaliditate. ♦ Fig. Defect moral; cusur. ♦ Fig. Defecțiune. 2. (Reg.) Boală. – Din magh. betegség.

DOOM

beteșúg (pop.) s. n., pl. beteșúguri

beteșuguri
BETEȘÚG, beteșuguri, s. n. 1. (Pop.) Infirmitate, invaliditate. ♦ Fig. Defect moral; cusur. ♦ Fig. Defecțiune. 2. (Reg.) Boală. – Din magh. betegség.

DOOM

beteșúg (pop.) s. n., pl. beteșúguri

beteșugurile
BETEȘÚG, beteșuguri, s. n. 1. (Pop.) Infirmitate, invaliditate. ♦ Fig. Defect moral; cusur. ♦ Fig. Defecțiune. 2. (Reg.) Boală. – Din magh. betegség.

DOOM

beteșúg (pop.) s. n., pl. beteșúguri

beteșugurilor
BETEȘÚG, beteșuguri, s. n. 1. (Pop.) Infirmitate, invaliditate. ♦ Fig. Defect moral; cusur. ♦ Fig. Defecțiune. 2. (Reg.) Boală. – Din magh. betegség.

DOOM

beteșúg (pop.) s. n., pl. beteșúguri

betiță
BETÍȚĂ, betițe, s. f. Diminutiv al lui b a t ă. Da ia poftim, ține, Jupîne mire... Izmănuțe de fuior... Cu betița de tei, Că de-acum nu ești holtei. SEVASOS, N. 145.

betoane
BETÓN, (2) betoane, s. n. 1. Amestec de pietriș, nisip, ciment (sau asfalt, var hidraulic etc.) și apă, care se transformă prin uscare într-o masă foarte rezistentă și se folosește în construcții. ◊ Beton armat = amestecul descris mai sus, turnat peste o armătură de vergele metalice. Beton vibrat = beton de ciment a cărui compactitate este sporită după turnarea în cofraje prin imprimarea unor oscilații rapide cu ajutorul unor aparate speciale. 2. Varietate de beton (1). 3. (Sport) Sistem de apărare folosit în unele jocuri sportive (mai ales în fotbal), constând în utilizarea supranumerică a jucătorilor în linia defensivă. [Pl. și: betonuri] – Din fr. béton.

DOOM

*fier-betón s. n.

betoanele
BETÓN, (2) betoane, s. n. 1. Amestec de pietriș, nisip, ciment (sau asfalt, var hidraulic etc.) și apă, care se transformă prin uscare într-o masă foarte rezistentă și se folosește în construcții. ◊ Beton armat = amestecul descris mai sus, turnat peste o armătură de vergele metalice. Beton vibrat = beton de ciment a cărui compactitate este sporită după turnarea în cofraje prin imprimarea unor oscilații rapide cu ajutorul unor aparate speciale. 2. Varietate de beton (1). 3. (Sport) Sistem de apărare folosit în unele jocuri sportive (mai ales în fotbal), constând în utilizarea supranumerică a jucătorilor în linia defensivă. [Pl. și: betonuri] – Din fr. béton.

DOOM

*fier-betón s. n.

betoanelor
BETÓN, (2) betoane, s. n. 1. Amestec de pietriș, nisip, ciment (sau asfalt, var hidraulic etc.) și apă, care se transformă prin uscare într-o masă foarte rezistentă și se folosește în construcții. ◊ Beton armat = amestecul descris mai sus, turnat peste o armătură de vergele metalice. Beton vibrat = beton de ciment a cărui compactitate este sporită după turnarea în cofraje prin imprimarea unor oscilații rapide cu ajutorul unor aparate speciale. 2. Varietate de beton (1). 3. (Sport) Sistem de apărare folosit în unele jocuri sportive (mai ales în fotbal), constând în utilizarea supranumerică a jucătorilor în linia defensivă. [Pl. și: betonuri] – Din fr. béton.

DOOM

*fier-betón s. n.

beton
BETÓN, (2) betoane, s. n. 1. Amestec de pietriș, nisip, ciment (sau asfalt, var hidraulic etc.) și apă, care se transformă prin uscare într-o masă foarte rezistentă și se folosește în construcții. ◊ Beton armat = amestecul descris mai sus, turnat peste o armătură de vergele metalice. Beton vibrat = beton de ciment a cărui compactitate este sporită după turnarea în cofraje prin imprimarea unor oscilații rapide cu ajutorul unor aparate speciale. 2. Varietate de beton (1). 3. (Sport) Sistem de apărare folosit în unele jocuri sportive (mai ales în fotbal), constând în utilizarea supranumerică a jucătorilor în linia defensivă. [Pl. și: betonuri] – Din fr. béton.

DOOM

*fier-betón s. n.

beton
BETÓN, (2) betoane, s. n. 1. Amestec de pietriș, nisip, ciment (sau asfalt, var hidraulic etc.) și apă, care se transformă prin uscare într-o masă foarte rezistentă și se folosește în construcții. ◊ Beton armat = amestecul descris mai sus, turnat peste o armătură de vergele metalice. Beton vibrat = beton de ciment a cărui compactitate este sporită după turnarea în cofraje prin imprimarea unor oscilații rapide cu ajutorul unor aparate speciale. 2. Varietate de beton (1). 3. (Sport) Sistem de apărare folosit în unele jocuri sportive (mai ales în fotbal), constând în utilizarea supranumerică a jucătorilor în linia defensivă. [Pl. și: betonuri] – Din fr. béton.

betona
BETONÁ, betonez, vb. I. Intranz. și tranz. A turna betonul moale în cofrajele unei construcții, în săpăturile de fundații etc. – Din fr. bétonner.

DOOM

betoná (a ~) vb., ind. prez. 3 betoneáză

betonai
BETONÁ, betonez, vb. I. Intranz. și tranz. A turna betonul moale în cofrajele unei construcții, în săpăturile de fundații etc. – Din fr. bétonner.

DOOM

betoná (a ~) vb., ind. prez. 3 betoneáză

betonaj
BETONÁJ s.n. Betonare. [< fr. bétonnage].

betonaje
BETONÁJ s.n. Betonare. [< fr. bétonnage].

betonajele
BETONÁJ s.n. Betonare. [< fr. bétonnage].

betonajelor
BETONÁJ s.n. Betonare. [< fr. bétonnage].

betonajul
BETONÁJ s.n. Betonare. [< fr. bétonnage].

betonajului
BETONÁJ s.n. Betonare. [< fr. bétonnage].

betonam
BETONÁ, betonez, vb. I. Intranz. și tranz. A turna betonul moale în cofrajele unei construcții, în săpăturile de fundații etc. – Din fr. bétonner.

DOOM

betoná (a ~) vb., ind. prez. 3 betoneáză

betonare
BETONÁ, betonez, vb. I. Intranz. și tranz. A turna betonul moale în cofrajele unei construcții, în săpăturile de fundații etc. – Din fr. bétonner.

DOOM

betoná (a ~) vb., ind. prez. 3 betoneáză

betonare
BETONÁRE, betonări, s. f. Acțiunea de a betona. – V. betona.

DOOM

betonáre s. f., g.-d. art. betonắrii; pl. betonắri

betonarea
BETONÁRE, betonări, s. f. Acțiunea de a betona. – V. betona.

DOOM

betonáre s. f., g.-d. art. betonắrii; pl. betonắri

betonarmat
beton armat expr. 1. (cart.) formație de doi ași și doi popi / două rigi (la jocul de pocher), 2. (intl.) operațiune pentru care s-a luat toate măsurile de siguranță.

betonară
BETONÁ, betonez, vb. I. Intranz. și tranz. A turna betonul moale în cofrajele unei construcții, în săpăturile de fundații etc. – Din fr. bétonner.

DOOM

betoná (a ~) vb., ind. prez. 3 betoneáză

betonarăm
BETONÁ, betonez, vb. I. Intranz. și tranz. A turna betonul moale în cofrajele unei construcții, în săpăturile de fundații etc. – Din fr. bétonner.

DOOM

betoná (a ~) vb., ind. prez. 3 betoneáză

betonarăți
BETONÁ, betonez, vb. I. Intranz. și tranz. A turna betonul moale în cofrajele unei construcții, în săpăturile de fundații etc. – Din fr. bétonner.

DOOM

betoná (a ~) vb., ind. prez. 3 betoneáză

betonase
BETONÁ, betonez, vb. I. Intranz. și tranz. A turna betonul moale în cofrajele unei construcții, în săpăturile de fundații etc. – Din fr. bétonner.

DOOM

betoná (a ~) vb., ind. prez. 3 betoneáză

betonasem
BETONÁ, betonez, vb. I. Intranz. și tranz. A turna betonul moale în cofrajele unei construcții, în săpăturile de fundații etc. – Din fr. bétonner.

DOOM

betoná (a ~) vb., ind. prez. 3 betoneáză

betonaseră
BETONÁ, betonez, vb. I. Intranz. și tranz. A turna betonul moale în cofrajele unei construcții, în săpăturile de fundații etc. – Din fr. bétonner.

DOOM

betoná (a ~) vb., ind. prez. 3 betoneáză

betonaserăm
BETONÁ, betonez, vb. I. Intranz. și tranz. A turna betonul moale în cofrajele unei construcții, în săpăturile de fundații etc. – Din fr. bétonner.

DOOM

betoná (a ~) vb., ind. prez. 3 betoneáză

betonaserăți
BETONÁ, betonez, vb. I. Intranz. și tranz. A turna betonul moale în cofrajele unei construcții, în săpăturile de fundații etc. – Din fr. bétonner.

DOOM

betoná (a ~) vb., ind. prez. 3 betoneáză

betonaseși
BETONÁ, betonez, vb. I. Intranz. și tranz. A turna betonul moale în cofrajele unei construcții, în săpăturile de fundații etc. – Din fr. bétonner.

DOOM

betoná (a ~) vb., ind. prez. 3 betoneáză

betonaseți
BETONÁ, betonez, vb. I. Intranz. și tranz. A turna betonul moale în cofrajele unei construcții, în săpăturile de fundații etc. – Din fr. bétonner.

DOOM

betoná (a ~) vb., ind. prez. 3 betoneáză

betonat
BETONÁ, betonez, vb. I. Intranz. și tranz. A turna betonul moale în cofrajele unei construcții, în săpăturile de fundații etc. – Din fr. bétonner.

DOOM

betoná (a ~) vb., ind. prez. 3 betoneáză

betonat
BETONÁ, betonez, vb. I. Intranz. și tranz. A turna betonul moale în cofrajele unei construcții, în săpăturile de fundații etc. – Din fr. bétonner.

betonata
BETONÁ, betonez, vb. I. Intranz. și tranz. A turna betonul moale în cofrajele unei construcții, în săpăturile de fundații etc. – Din fr. bétonner.

betonate
BETONÁ, betonez, vb. I. Intranz. și tranz. A turna betonul moale în cofrajele unei construcții, în săpăturile de fundații etc. – Din fr. bétonner.

betonatei
BETONÁ, betonez, vb. I. Intranz. și tranz. A turna betonul moale în cofrajele unei construcții, în săpăturile de fundații etc. – Din fr. bétonner.

betonatele
BETONÁ, betonez, vb. I. Intranz. și tranz. A turna betonul moale în cofrajele unei construcții, în săpăturile de fundații etc. – Din fr. bétonner.

betonatelor
BETONÁ, betonez, vb. I. Intranz. și tranz. A turna betonul moale în cofrajele unei construcții, în săpăturile de fundații etc. – Din fr. bétonner.

betonatul
BETONÁ, betonez, vb. I. Intranz. și tranz. A turna betonul moale în cofrajele unei construcții, în săpăturile de fundații etc. – Din fr. bétonner.

betonatului
BETONÁ, betonez, vb. I. Intranz. și tranz. A turna betonul moale în cofrajele unei construcții, în săpăturile de fundații etc. – Din fr. bétonner.

betonau
BETONÁ, betonez, vb. I. Intranz. și tranz. A turna betonul moale în cofrajele unei construcții, în săpăturile de fundații etc. – Din fr. bétonner.

DOOM

betoná (a ~) vb., ind. prez. 3 betoneáză

betonași
BETONÁ, betonez, vb. I. Intranz. și tranz. A turna betonul moale în cofrajele unei construcții, în săpăturile de fundații etc. – Din fr. bétonner.

DOOM

betoná (a ~) vb., ind. prez. 3 betoneáză

betonați
BETONÁ, betonez, vb. I. Intranz. și tranz. A turna betonul moale în cofrajele unei construcții, în săpăturile de fundații etc. – Din fr. bétonner.

DOOM

betoná (a ~) vb., ind. prez. 3 betoneáză

betonați
BETONÁ, betonez, vb. I. Intranz. și tranz. A turna betonul moale în cofrajele unei construcții, în săpăturile de fundații etc. – Din fr. bétonner.

betonații
BETONÁ, betonez, vb. I. Intranz. și tranz. A turna betonul moale în cofrajele unei construcții, în săpăturile de fundații etc. – Din fr. bétonner.

betonaților
BETONÁ, betonez, vb. I. Intranz. și tranz. A turna betonul moale în cofrajele unei construcții, în săpăturile de fundații etc. – Din fr. bétonner.

betonează
BETONÁ, betonez, vb. I. Intranz. și tranz. A turna betonul moale în cofrajele unei construcții, în săpăturile de fundații etc. – Din fr. bétonner.

DOOM

betoná (a ~) vb., ind. prez. 3 betoneáză

betonez
BETONÁ, betonez, vb. I. Intranz. și tranz. A turna betonul moale în cofrajele unei construcții, în săpăturile de fundații etc. – Din fr. bétonner.

DOOM

betoná (a ~) vb., ind. prez. 3 betoneáză

betoneze
BETONÁ, betonez, vb. I. Intranz. și tranz. A turna betonul moale în cofrajele unei construcții, în săpăturile de fundații etc. – Din fr. bétonner.

DOOM

betoná (a ~) vb., ind. prez. 3 betoneáză

betonezi
BETONÁ, betonez, vb. I. Intranz. și tranz. A turna betonul moale în cofrajele unei construcții, în săpăturile de fundații etc. – Din fr. bétonner.

DOOM

betoná (a ~) vb., ind. prez. 3 betoneáză

betonier
BETONIÉR, betonieri, s. m. (Rar) Betonist. [Pr.: -ni-er] – Beton + suf. -ier.

DOOM

betoniér (muncitor) (rar) (-ni-er) s. m., pl. betoniéri

betoniera
BETONIÉRĂ, betoniere, s. f. Mașină pentru fabricarea betonului. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. betonnière.

DOOM

betoniéră (mașină) (-ni-e-) s. f., g.-d. art. betoniérei; pl. betoniére

betoniere
BETONIÉRĂ, betoniere, s. f. Mașină pentru fabricarea betonului. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. betonnière.

DOOM

betoniéră (mașină) (-ni-e-) s. f., g.-d. art. betoniérei; pl. betoniére

betonierei
BETONIÉRĂ, betoniere, s. f. Mașină pentru fabricarea betonului. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. betonnière.

DOOM

betoniéră (mașină) (-ni-e-) s. f., g.-d. art. betoniérei; pl. betoniére

betonierele
BETONIÉRĂ, betoniere, s. f. Mașină pentru fabricarea betonului. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. betonnière.

DOOM

betoniéră (mașină) (-ni-e-) s. f., g.-d. art. betoniérei; pl. betoniére

betonierelor
BETONIÉRĂ, betoniere, s. f. Mașină pentru fabricarea betonului. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. betonnière.

DOOM

betoniéră (mașină) (-ni-e-) s. f., g.-d. art. betoniérei; pl. betoniére

betonieri
BETONIÉR, betonieri, s. m. (Rar) Betonist. [Pr.: -ni-er] – Beton + suf. -ier.

DOOM

betoniér (muncitor) (rar) (-ni-er) s. m., pl. betoniéri

betonierii
BETONIÉR, betonieri, s. m. (Rar) Betonist. [Pr.: -ni-er] – Beton + suf. -ier.

DOOM

betoniér (muncitor) (rar) (-ni-er) s. m., pl. betoniéri

betonierilor
BETONIÉR, betonieri, s. m. (Rar) Betonist. [Pr.: -ni-er] – Beton + suf. -ier.

DOOM

betoniér (muncitor) (rar) (-ni-er) s. m., pl. betoniéri

betonierul
BETONIÉR, betonieri, s. m. (Rar) Betonist. [Pr.: -ni-er] – Beton + suf. -ier.

DOOM

betoniér (muncitor) (rar) (-ni-er) s. m., pl. betoniéri

betonierului
BETONIÉR, betonieri, s. m. (Rar) Betonist. [Pr.: -ni-er] – Beton + suf. -ier.

DOOM

betoniér (muncitor) (rar) (-ni-er) s. m., pl. betoniéri

betonist
BETONÍST, -Ă, betoniști, -ste, s. m. și f. Muncitor, tehnician sau inginer specializat în lucrări de beton; betonier. – Beton + suf. -ist.

DOOM

betonístă s. f., g.-d. art. betonístei; pl. betoníste

betonista
BETONÍST, -Ă, betoniști, -ste, s. m. și f. Muncitor, tehnician sau inginer specializat în lucrări de beton; betonier. – Beton + suf. -ist.

DOOM

betonístă s. f., g.-d. art. betonístei; pl. betoníste

betoniste
BETONÍST, -Ă, betoniști, -ste, s. m. și f. Muncitor, tehnician sau inginer specializat în lucrări de beton; betonier. – Beton + suf. -ist.

DOOM

betonístă s. f., g.-d. art. betonístei; pl. betoníste

betoniste
BETONÍST, -Ă, betoniști, -ste, s. m. și f. Muncitor, tehnician sau inginer specializat în lucrări de beton; betonier. – Beton + suf. -ist.

DOOM

betonístă s. f., g.-d. art. betonístei; pl. betoníste

betonistei
BETONÍST, -Ă, betoniști, -ste, s. m. și f. Muncitor, tehnician sau inginer specializat în lucrări de beton; betonier. – Beton + suf. -ist.

DOOM

betonístă s. f., g.-d. art. betonístei; pl. betoníste

betonistele
BETONÍST, -Ă, betoniști, -ste, s. m. și f. Muncitor, tehnician sau inginer specializat în lucrări de beton; betonier. – Beton + suf. -ist.

DOOM

betonístă s. f., g.-d. art. betonístei; pl. betoníste

betonistelor
BETONÍST, -Ă, betoniști, -ste, s. m. și f. Muncitor, tehnician sau inginer specializat în lucrări de beton; betonier. – Beton + suf. -ist.

DOOM

betonístă s. f., g.-d. art. betonístei; pl. betoníste

betonisto
BETONÍST, -Ă, betoniști, -ste, s. m. și f. Muncitor, tehnician sau inginer specializat în lucrări de beton; betonier. – Beton + suf. -ist.

DOOM

betonístă s. f., g.-d. art. betonístei; pl. betoníste

betonistul
BETONÍST, -Ă, betoniști, -ste, s. m. și f. Muncitor, tehnician sau inginer specializat în lucrări de beton; betonier. – Beton + suf. -ist.

DOOM

betonístă s. f., g.-d. art. betonístei; pl. betoníste

betonistule
BETONÍST, -Ă, betoniști, -ste, s. m. și f. Muncitor, tehnician sau inginer specializat în lucrări de beton; betonier. – Beton + suf. -ist.

DOOM

betonístă s. f., g.-d. art. betonístei; pl. betoníste

betonistului
BETONÍST, -Ă, betoniști, -ste, s. m. și f. Muncitor, tehnician sau inginer specializat în lucrări de beton; betonier. – Beton + suf. -ist.

DOOM

betonístă s. f., g.-d. art. betonístei; pl. betoníste

betonit
BETONÍT s.n. Bloc prefabricat de beton, folosit la executarea îmbrăcăminților de tunel. [< fr. bétonite].

betonite
BETONÍT s.n. Bloc prefabricat de beton, folosit la executarea îmbrăcăminților de tunel. [< fr. bétonite].

betonitele
BETONÍT s.n. Bloc prefabricat de beton, folosit la executarea îmbrăcăminților de tunel. [< fr. bétonite].

betonitelor
BETONÍT s.n. Bloc prefabricat de beton, folosit la executarea îmbrăcăminților de tunel. [< fr. bétonite].

betonitul
BETONÍT s.n. Bloc prefabricat de beton, folosit la executarea îmbrăcăminților de tunel. [< fr. bétonite].

betonitului
BETONÍT s.n. Bloc prefabricat de beton, folosit la executarea îmbrăcăminților de tunel. [< fr. bétonite].

betoniști
BETONÍST, -Ă, betoniști, -ste, s. m. și f. Muncitor, tehnician sau inginer specializat în lucrări de beton; betonier. – Beton + suf. -ist.

DOOM

betonístă s. f., g.-d. art. betonístei; pl. betoníste

betoniștii
BETONÍST, -Ă, betoniști, -ste, s. m. și f. Muncitor, tehnician sau inginer specializat în lucrări de beton; betonier. – Beton + suf. -ist.

DOOM

betonístă s. f., g.-d. art. betonístei; pl. betoníste

betoniștilor
BETONÍST, -Ă, betoniști, -ste, s. m. și f. Muncitor, tehnician sau inginer specializat în lucrări de beton; betonier. – Beton + suf. -ist.

DOOM

betonístă s. f., g.-d. art. betonístei; pl. betoníste

betonpenal
beton penal expr. (deț.) arpacaș.

betonul
BETÓN, (2) betoane, s. n. 1. Amestec de pietriș, nisip, ciment (sau asfalt, var hidraulic etc.) și apă, care se transformă prin uscare într-o masă foarte rezistentă și se folosește în construcții. ◊ Beton armat = amestecul descris mai sus, turnat peste o armătură de vergele metalice. Beton vibrat = beton de ciment a cărui compactitate este sporită după turnarea în cofraje prin imprimarea unor oscilații rapide cu ajutorul unor aparate speciale. 2. Varietate de beton (1). 3. (Sport) Sistem de apărare folosit în unele jocuri sportive (mai ales în fotbal), constând în utilizarea supranumerică a jucătorilor în linia defensivă. [Pl. și: betonuri] – Din fr. béton.

DOOM

*fier-betón s. n.

betonul
BETÓN, (2) betoane, s. n. 1. Amestec de pietriș, nisip, ciment (sau asfalt, var hidraulic etc.) și apă, care se transformă prin uscare într-o masă foarte rezistentă și se folosește în construcții. ◊ Beton armat = amestecul descris mai sus, turnat peste o armătură de vergele metalice. Beton vibrat = beton de ciment a cărui compactitate este sporită după turnarea în cofraje prin imprimarea unor oscilații rapide cu ajutorul unor aparate speciale. 2. Varietate de beton (1). 3. (Sport) Sistem de apărare folosit în unele jocuri sportive (mai ales în fotbal), constând în utilizarea supranumerică a jucătorilor în linia defensivă. [Pl. și: betonuri] – Din fr. béton.

betonului
BETÓN, (2) betoane, s. n. 1. Amestec de pietriș, nisip, ciment (sau asfalt, var hidraulic etc.) și apă, care se transformă prin uscare într-o masă foarte rezistentă și se folosește în construcții. ◊ Beton armat = amestecul descris mai sus, turnat peste o armătură de vergele metalice. Beton vibrat = beton de ciment a cărui compactitate este sporită după turnarea în cofraje prin imprimarea unor oscilații rapide cu ajutorul unor aparate speciale. 2. Varietate de beton (1). 3. (Sport) Sistem de apărare folosit în unele jocuri sportive (mai ales în fotbal), constând în utilizarea supranumerică a jucătorilor în linia defensivă. [Pl. și: betonuri] – Din fr. béton.

DOOM

*fier-betón s. n.

betonului
BETÓN, (2) betoane, s. n. 1. Amestec de pietriș, nisip, ciment (sau asfalt, var hidraulic etc.) și apă, care se transformă prin uscare într-o masă foarte rezistentă și se folosește în construcții. ◊ Beton armat = amestecul descris mai sus, turnat peste o armătură de vergele metalice. Beton vibrat = beton de ciment a cărui compactitate este sporită după turnarea în cofraje prin imprimarea unor oscilații rapide cu ajutorul unor aparate speciale. 2. Varietate de beton (1). 3. (Sport) Sistem de apărare folosit în unele jocuri sportive (mai ales în fotbal), constând în utilizarea supranumerică a jucătorilor în linia defensivă. [Pl. și: betonuri] – Din fr. béton.

betonuri
BETÓN, (2) betoane, s. n. 1. Amestec de pietriș, nisip, ciment (sau asfalt, var hidraulic etc.) și apă, care se transformă prin uscare într-o masă foarte rezistentă și se folosește în construcții. ◊ Beton armat = amestecul descris mai sus, turnat peste o armătură de vergele metalice. Beton vibrat = beton de ciment a cărui compactitate este sporită după turnarea în cofraje prin imprimarea unor oscilații rapide cu ajutorul unor aparate speciale. 2. Varietate de beton (1). 3. (Sport) Sistem de apărare folosit în unele jocuri sportive (mai ales în fotbal), constând în utilizarea supranumerică a jucătorilor în linia defensivă. [Pl. și: betonuri] – Din fr. béton.

betonurile
BETÓN, (2) betoane, s. n. 1. Amestec de pietriș, nisip, ciment (sau asfalt, var hidraulic etc.) și apă, care se transformă prin uscare într-o masă foarte rezistentă și se folosește în construcții. ◊ Beton armat = amestecul descris mai sus, turnat peste o armătură de vergele metalice. Beton vibrat = beton de ciment a cărui compactitate este sporită după turnarea în cofraje prin imprimarea unor oscilații rapide cu ajutorul unor aparate speciale. 2. Varietate de beton (1). 3. (Sport) Sistem de apărare folosit în unele jocuri sportive (mai ales în fotbal), constând în utilizarea supranumerică a jucătorilor în linia defensivă. [Pl. și: betonuri] – Din fr. béton.

betonurilor
BETÓN, (2) betoane, s. n. 1. Amestec de pietriș, nisip, ciment (sau asfalt, var hidraulic etc.) și apă, care se transformă prin uscare într-o masă foarte rezistentă și se folosește în construcții. ◊ Beton armat = amestecul descris mai sus, turnat peste o armătură de vergele metalice. Beton vibrat = beton de ciment a cărui compactitate este sporită după turnarea în cofraje prin imprimarea unor oscilații rapide cu ajutorul unor aparate speciale. 2. Varietate de beton (1). 3. (Sport) Sistem de apărare folosit în unele jocuri sportive (mai ales în fotbal), constând în utilizarea supranumerică a jucătorilor în linia defensivă. [Pl. și: betonuri] – Din fr. béton.

betonând
BETONÁ, betonez, vb. I. Intranz. și tranz. A turna betonul moale în cofrajele unei construcții, în săpăturile de fundații etc. – Din fr. bétonner.

DOOM

betoná (a ~) vb., ind. prez. 3 betoneáză

betonînd
BETONÁ, betonez, vb. I. Intranz. și tranz. A turna betonul moale în cofrajele unei construcții, în săpăturile de fundații etc. – Din fr. bétonner.

DOOM

betoná (a ~) vb., ind. prez. 3 betoneáză

betonări
BETONÁRE, betonări, s. f. Acțiunea de a betona. – V. betona.

DOOM

betonáre s. f., g.-d. art. betonắrii; pl. betonắri

betonării
BETONÁRE, betonări, s. f. Acțiunea de a betona. – V. betona.

DOOM

betonáre s. f., g.-d. art. betonắrii; pl. betonắri

betonările
BETONÁRE, betonări, s. f. Acțiunea de a betona. – V. betona.

DOOM

betonáre s. f., g.-d. art. betonắrii; pl. betonắri

betonărilor
BETONÁRE, betonări, s. f. Acțiunea de a betona. – V. betona.

DOOM

betonáre s. f., g.-d. art. betonắrii; pl. betonắri

betula
MESTECĂNÁȘ, mestecănași, s. m. 1. Diminutiv al lui mesteacăn. 2. (Bot.) Mesteacăn pufos. – Mesteacăn + suf. -aș.

betulacee
BETULACÉE, betulacee, s. f. (La pl.) Familie de plante lemnoase dicotiledonate, cu flori unisexuate grupate în amenți, care se polenizează prin intermediul vântului; (și la sg.) plantă din această familie. – Din fr. bétulacée.

DOOM

betulacée s. f., art. betulacéea, g.-d. art. betulacéei; pl. betulacée

betulaceea
BETULACÉE, betulacee, s. f. (La pl.) Familie de plante lemnoase dicotiledonate, cu flori unisexuate grupate în amenți, care se polenizează prin intermediul vântului; (și la sg.) plantă din această familie. – Din fr. bétulacée.

DOOM

betulacée s. f., art. betulacéea, g.-d. art. betulacéei; pl. betulacée

betulaceei
BETULACÉE, betulacee, s. f. (La pl.) Familie de plante lemnoase dicotiledonate, cu flori unisexuate grupate în amenți, care se polenizează prin intermediul vântului; (și la sg.) plantă din această familie. – Din fr. bétulacée.

DOOM

betulacée s. f., art. betulacéea, g.-d. art. betulacéei; pl. betulacée

betulaceele
BETULACÉE, betulacee, s. f. (La pl.) Familie de plante lemnoase dicotiledonate, cu flori unisexuate grupate în amenți, care se polenizează prin intermediul vântului; (și la sg.) plantă din această familie. – Din fr. bétulacée.

DOOM

betulacée s. f., art. betulacéea, g.-d. art. betulacéei; pl. betulacée

betulaceelor
BETULACÉE, betulacee, s. f. (La pl.) Familie de plante lemnoase dicotiledonate, cu flori unisexuate grupate în amenți, care se polenizează prin intermediul vântului; (și la sg.) plantă din această familie. – Din fr. bétulacée.

DOOM

betulacée s. f., art. betulacéea, g.-d. art. betulacéei; pl. betulacée

beu
beu, beuri s. n. (intl.) pumn încasat la secția de poliție.

beuca
BEÚCĂ, beuci, s. f. Văgăună, scobitură neregulată săpată de ape; loc prăpăstios. [Pr.: be-u-]

DOOM

béucă (beu-) s. f., g.-d. art. béucii; pl. beuci

beuci
BEÚCĂ, beuci, s. f. Văgăună, scobitură neregulată săpată de ape; loc prăpăstios. [Pr.: be-u-]

DOOM

béucă (beu-) s. f., g.-d. art. béucii; pl. beuci

beucii
BEÚCĂ, beuci, s. f. Văgăună, scobitură neregulată săpată de ape; loc prăpăstios. [Pr.: be-u-]

DOOM

béucă (beu-) s. f., g.-d. art. béucii; pl. beuci

beucile
BEÚCĂ, beuci, s. f. Văgăună, scobitură neregulată săpată de ape; loc prăpăstios. [Pr.: be-u-]

DOOM

béucă (beu-) s. f., g.-d. art. béucii; pl. beuci

beucilor
BEÚCĂ, beuci, s. f. Văgăună, scobitură neregulată săpată de ape; loc prăpăstios. [Pr.: be-u-]

DOOM

béucă (beu-) s. f., g.-d. art. béucii; pl. beuci

beuturică
BĂUTURÍCĂ, băuturici, s. f. Diminutiv al lui băutură. [Pr.: bă-u-. – Pl. și: băuturele] – Băutură + suf. -ică.

DOOM

băuturícă (bă-u-) s. f., g.-d. art. băuturícii; pl. băuturíci/băuturéle, art. băuturícile/băuturélele

beutură
BĂUTÚRĂ, băuturi, s. f. 1. Lichid care poate fi băut pentru a opri setea, ca medicament etc. ♦ Lichid alcoolic potabil. 2. Consum de mari cantități de lichide alcoolice. ◊ Expr. A (nu) ține la băutură = a (nu) rezista la consumarea (exagerată) a lichidelor alcoolice. [Pr.: bă-u-. – Var.: (reg.) beutúră s. f.] – Lat. *bibitura.

DOOM

băutúră (bă-u-) s. f., g.-d. art. băutúrii; pl. băutúri

beută
beută, beute s. f. petrecere la care se consumă băuturi alcoolice; beție, chef.

beuța
BEÚȚĂ, beuțe, s. f. (Transilv., Ban.) Pietricică albă și rotundă care se găsește în rîuri. Monedele îi păreau bucăți de tinichea, iar pietrele scumpe beuțe din albia TÎului. SLAVICI, O. I 358.

DOOM

béuță (beu-) s. f., g.-d. art. béuței; pl. béuțe

beuțe
BEÚȚĂ, beuțe, s. f. (Transilv., Ban.) Pietricică albă și rotundă care se găsește în rîuri. Monedele îi păreau bucăți de tinichea, iar pietrele scumpe beuțe din albia TÎului. SLAVICI, O. I 358.

DOOM

béuță (beu-) s. f., g.-d. art. béuței; pl. béuțe

beuței
BEÚȚĂ, beuțe, s. f. (Transilv., Ban.) Pietricică albă și rotundă care se găsește în rîuri. Monedele îi păreau bucăți de tinichea, iar pietrele scumpe beuțe din albia TÎului. SLAVICI, O. I 358.

DOOM

béuță (beu-) s. f., g.-d. art. béuței; pl. béuțe

beuțele
BEÚȚĂ, beuțe, s. f. (Transilv., Ban.) Pietricică albă și rotundă care se găsește în rîuri. Monedele îi păreau bucăți de tinichea, iar pietrele scumpe beuțe din albia TÎului. SLAVICI, O. I 358.

DOOM

béuță (beu-) s. f., g.-d. art. béuței; pl. béuțe

beuțelor
BEÚȚĂ, beuțe, s. f. (Transilv., Ban.) Pietricică albă și rotundă care se găsește în rîuri. Monedele îi păreau bucăți de tinichea, iar pietrele scumpe beuțe din albia TÎului. SLAVICI, O. I 358.

DOOM

béuță (beu-) s. f., g.-d. art. béuței; pl. béuțe

bevatroane
BEVATRÓN s.n. Accelerator de particule capabil să dea electronilor o energie de ordinul unui miliard de electronvolți. [< fr. bévatron].

DOOM

bevatrón (-va-tron) s. n., pl. bevatroáne

bevatroanele
BEVATRÓN s.n. Accelerator de particule capabil să dea electronilor o energie de ordinul unui miliard de electronvolți. [< fr. bévatron].

DOOM

bevatrón (-va-tron) s. n., pl. bevatroáne

bevatroanelor
BEVATRÓN s.n. Accelerator de particule capabil să dea electronilor o energie de ordinul unui miliard de electronvolți. [< fr. bévatron].

DOOM

bevatrón (-va-tron) s. n., pl. bevatroáne

bevatron
BEVATRÓN s.n. Accelerator de particule capabil să dea electronilor o energie de ordinul unui miliard de electronvolți. [< fr. bévatron].

DOOM

bevatrón (-va-tron) s. n., pl. bevatroáne

bevatronul
BEVATRÓN s.n. Accelerator de particule capabil să dea electronilor o energie de ordinul unui miliard de electronvolți. [< fr. bévatron].

DOOM

bevatrón (-va-tron) s. n., pl. bevatroáne

bevatronului
BEVATRÓN s.n. Accelerator de particule capabil să dea electronilor o energie de ordinul unui miliard de electronvolți. [< fr. bévatron].

DOOM

bevatrón (-va-tron) s. n., pl. bevatroáne

bez
BEZ adv., prep. (Înv.; astăzi glumeț) Afară de..., lăsând la o parte...; fără. – Din sl. bezŭ.

DOOM

!bez (înv., fam.) prep.

bezea
BEZEÁ, bezele, s. f. 1. (Fam.) Sărutare simbolică trimisă cuiva cu vârful degetelor. 2. Prăjitură făcută din albuș de ou bătut cu zahăr. – Din fr. baiser.

DOOM

bezeá s. f., art. bezeáua, g.-d. art. bezélei; pl. bezéle, art. bezélele

bezeaua
BEZEÁ, bezele, s. f. 1. (Fam.) Sărutare simbolică trimisă cuiva cu vârful degetelor. 2. Prăjitură făcută din albuș de ou bătut cu zahăr. – Din fr. baiser.

DOOM

bezeá s. f., art. bezeáua, g.-d. art. bezélei; pl. bezéle, art. bezélele

bezele
BEZEÁ, bezele, s. f. 1. (Fam.) Sărutare simbolică trimisă cuiva cu vârful degetelor. 2. Prăjitură făcută din albuș de ou bătut cu zahăr. – Din fr. baiser.

DOOM

bezeá s. f., art. bezeáua, g.-d. art. bezélei; pl. bezéle, art. bezélele

bezelei
BEZEÁ, bezele, s. f. 1. (Fam.) Sărutare simbolică trimisă cuiva cu vârful degetelor. 2. Prăjitură făcută din albuș de ou bătut cu zahăr. – Din fr. baiser.

DOOM

bezeá s. f., art. bezeáua, g.-d. art. bezélei; pl. bezéle, art. bezélele

bezelele
BEZEÁ, bezele, s. f. 1. (Fam.) Sărutare simbolică trimisă cuiva cu vârful degetelor. 2. Prăjitură făcută din albuș de ou bătut cu zahăr. – Din fr. baiser.

DOOM

bezeá s. f., art. bezeáua, g.-d. art. bezélei; pl. bezéle, art. bezélele

bezelelor
BEZEÁ, bezele, s. f. 1. (Fam.) Sărutare simbolică trimisă cuiva cu vârful degetelor. 2. Prăjitură făcută din albuș de ou bătut cu zahăr. – Din fr. baiser.

DOOM

bezeá s. f., art. bezeáua, g.-d. art. bezélei; pl. bezéle, art. bezélele

bezer
bezér s. m. – Intestine, prapur. – Var. bezereu, bezărău,bizer; beiser, s. m. (arg.) carte de joc de două puncte; băzărău, s. n. (guler de cămașă sau bluză, încrețit). Gr. μεσαραιον, probabil prin intermediul vreunei forme sl.; cf. pol. bryže „tiv încrețit”, rut. brižja „intestine” (DAR; Scriban), rus. bryži „fragă”, brižeika „intestine”. Pentru asocierea sensurilor de „intestine” și „guler încrețit”, cf. și fr. fraise.

bezmen
BEZMÉN s. n. (Înv. și reg.) Închiriere pe termen foarte lung sau fără termen a unui teren, cu obligația de a plăti o sumă de bani sau în natură. – Ucr. bezmyn.

bezmetec
BEZMÉTIC, -Ă, bezmetici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Fără rost, fără căpătâi; p. ext. zăpăcit, năuc, bezmeticit, dezmetic. [Var.: bezmétec, -ă adj.] – Din ucr. bezmatok „[stup] fără matcă”.

DOOM

bezmétic adj. m., pl. bezmétici; f. bezmétică, pl. bezmétice

bezmetic
BEZMÉTIC, -Ă, bezmetici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Fără rost, fără căpătâi; p. ext. zăpăcit, năuc, bezmeticit, dezmetic. [Var.: bezmétec, -ă adj.] – Din ucr. bezmatok „[stup] fără matcă”.

DOOM

bezmétic adj. m., pl. bezmétici; f. bezmétică, pl. bezmétice

bezmetica
BEZMÉTIC, -Ă, bezmetici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Fără rost, fără căpătâi; p. ext. zăpăcit, năuc, bezmeticit, dezmetic. [Var.: bezmétec, -ă adj.] – Din ucr. bezmatok „[stup] fără matcă”.

DOOM

bezmétic adj. m., pl. bezmétici; f. bezmétică, pl. bezmétice

bezmetice
BEZMÉTIC, -Ă, bezmetici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Fără rost, fără căpătâi; p. ext. zăpăcit, năuc, bezmeticit, dezmetic. [Var.: bezmétec, -ă adj.] – Din ucr. bezmatok „[stup] fără matcă”.

DOOM

bezmétic adj. m., pl. bezmétici; f. bezmétică, pl. bezmétice

bezmeticea
BEZMETICÍ, bezmeticesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A umbla ca un bezmetic. – Din bezmetic.

bezmeticeai
BEZMETICÍ, bezmeticesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A umbla ca un bezmetic. – Din bezmetic.

bezmeticeam
BEZMETICÍ, bezmeticesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A umbla ca un bezmetic. – Din bezmetic.

bezmeticească
BEZMETICÍ, bezmeticesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A umbla ca un bezmetic. – Din bezmetic.

bezmeticeau
BEZMETICÍ, bezmeticesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A umbla ca un bezmetic. – Din bezmetic.

bezmeticeați
BEZMETICÍ, bezmeticesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A umbla ca un bezmetic. – Din bezmetic.

bezmeticei
BEZMÉTIC, -Ă, bezmetici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Fără rost, fără căpătâi; p. ext. zăpăcit, năuc, bezmeticit, dezmetic. [Var.: bezmétec, -ă adj.] – Din ucr. bezmatok „[stup] fără matcă”.

DOOM

bezmétic adj. m., pl. bezmétici; f. bezmétică, pl. bezmétice

bezmeticele
BEZMÉTIC, -Ă, bezmetici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Fără rost, fără căpătâi; p. ext. zăpăcit, năuc, bezmeticit, dezmetic. [Var.: bezmétec, -ă adj.] – Din ucr. bezmatok „[stup] fără matcă”.

DOOM

bezmétic adj. m., pl. bezmétici; f. bezmétică, pl. bezmétice

bezmeticelor
BEZMÉTIC, -Ă, bezmetici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Fără rost, fără căpătâi; p. ext. zăpăcit, năuc, bezmeticit, dezmetic. [Var.: bezmétec, -ă adj.] – Din ucr. bezmatok „[stup] fără matcă”.

DOOM

bezmétic adj. m., pl. bezmétici; f. bezmétică, pl. bezmétice

bezmeticesc
BEZMETICÍ, bezmeticesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A umbla ca un bezmetic. – Din bezmetic.

bezmeticește
BEZMETICÍ, bezmeticesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A umbla ca un bezmetic. – Din bezmetic.

bezmeticești
BEZMETICÍ, bezmeticesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A umbla ca un bezmetic. – Din bezmetic.

bezmetici
BEZMÉTIC, -Ă, bezmetici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Fără rost, fără căpătâi; p. ext. zăpăcit, năuc, bezmeticit, dezmetic. [Var.: bezmétec, -ă adj.] – Din ucr. bezmatok „[stup] fără matcă”.

DOOM

bezmétic adj. m., pl. bezmétici; f. bezmétică, pl. bezmétice

bezmetici
BEZMETICÍ, bezmeticesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A umbla ca un bezmetic. – Din bezmetic.

bezmeticii
BEZMÉTIC, -Ă, bezmetici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Fără rost, fără căpătâi; p. ext. zăpăcit, năuc, bezmeticit, dezmetic. [Var.: bezmétec, -ă adj.] – Din ucr. bezmatok „[stup] fără matcă”.

DOOM

bezmétic adj. m., pl. bezmétici; f. bezmétică, pl. bezmétice

bezmeticii
BEZMETICÍ, bezmeticesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A umbla ca un bezmetic. – Din bezmetic.

bezmeticilor
BEZMÉTIC, -Ă, bezmetici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Fără rost, fără căpătâi; p. ext. zăpăcit, năuc, bezmeticit, dezmetic. [Var.: bezmétec, -ă adj.] – Din ucr. bezmatok „[stup] fără matcă”.

DOOM

bezmétic adj. m., pl. bezmétici; f. bezmétică, pl. bezmétice

bezmeticim
BEZMETICÍ, bezmeticesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A umbla ca un bezmetic. – Din bezmetic.

bezmeticind
BEZMETICÍ, bezmeticesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A umbla ca un bezmetic. – Din bezmetic.

bezmeticire
BEZMETICÍ, bezmeticesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A umbla ca un bezmetic. – Din bezmetic.

bezmeticire
BEZMETICÍ, bezmeticesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A umbla ca un bezmetic. – Din bezmetic.

bezmeticiră
BEZMETICÍ, bezmeticesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A umbla ca un bezmetic. – Din bezmetic.

bezmeticirăm
BEZMETICÍ, bezmeticesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A umbla ca un bezmetic. – Din bezmetic.

bezmeticirăți
BEZMETICÍ, bezmeticesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A umbla ca un bezmetic. – Din bezmetic.

bezmeticise
BEZMETICÍ, bezmeticesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A umbla ca un bezmetic. – Din bezmetic.

bezmeticisem
BEZMETICÍ, bezmeticesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A umbla ca un bezmetic. – Din bezmetic.

bezmeticiseră
BEZMETICÍ, bezmeticesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A umbla ca un bezmetic. – Din bezmetic.

bezmeticiserăm
BEZMETICÍ, bezmeticesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A umbla ca un bezmetic. – Din bezmetic.

bezmeticiserăți
BEZMETICÍ, bezmeticesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A umbla ca un bezmetic. – Din bezmetic.

bezmeticiseși
BEZMETICÍ, bezmeticesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A umbla ca un bezmetic. – Din bezmetic.

bezmeticiseți
BEZMETICÍ, bezmeticesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A umbla ca un bezmetic. – Din bezmetic.

bezmeticit
BEZMETICÍ, bezmeticesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A umbla ca un bezmetic. – Din bezmetic.

bezmeticit
BEZMETICÍT, -Ă, bezmeticiți, -te, adj. (Rar) Bezmetic. – Bezmetic + suf. -it.

DOOM

bezmeticít (rar) adj. m., pl. bezmeticíți; f. bezmeticítă, pl. bezmeticíte

bezmeticita
BEZMETICÍT, -Ă, bezmeticiți, -te, adj. (Rar) Bezmetic. – Bezmetic + suf. -it.

DOOM

bezmeticít (rar) adj. m., pl. bezmeticíți; f. bezmeticítă, pl. bezmeticíte

bezmeticite
BEZMETICÍT, -Ă, bezmeticiți, -te, adj. (Rar) Bezmetic. – Bezmetic + suf. -it.

DOOM

bezmeticít (rar) adj. m., pl. bezmeticíți; f. bezmeticítă, pl. bezmeticíte

bezmeticitei
BEZMETICÍT, -Ă, bezmeticiți, -te, adj. (Rar) Bezmetic. – Bezmetic + suf. -it.

DOOM

bezmeticít (rar) adj. m., pl. bezmeticíți; f. bezmeticítă, pl. bezmeticíte

bezmeticitele
BEZMETICÍT, -Ă, bezmeticiți, -te, adj. (Rar) Bezmetic. – Bezmetic + suf. -it.

DOOM

bezmeticít (rar) adj. m., pl. bezmeticíți; f. bezmeticítă, pl. bezmeticíte

bezmeticitelor
BEZMETICÍT, -Ă, bezmeticiți, -te, adj. (Rar) Bezmetic. – Bezmetic + suf. -it.

DOOM

bezmeticít (rar) adj. m., pl. bezmeticíți; f. bezmeticítă, pl. bezmeticíte

bezmeticitul
BEZMETICÍT, -Ă, bezmeticiți, -te, adj. (Rar) Bezmetic. – Bezmetic + suf. -it.

DOOM

bezmeticít (rar) adj. m., pl. bezmeticíți; f. bezmeticítă, pl. bezmeticíte

bezmeticitului
BEZMETICÍT, -Ă, bezmeticiți, -te, adj. (Rar) Bezmetic. – Bezmetic + suf. -it.

DOOM

bezmeticít (rar) adj. m., pl. bezmeticíți; f. bezmeticítă, pl. bezmeticíte

bezmeticiși
BEZMETICÍ, bezmeticesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A umbla ca un bezmetic. – Din bezmetic.

bezmeticiți
BEZMETICÍ, bezmeticesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A umbla ca un bezmetic. – Din bezmetic.

bezmeticiți
BEZMETICÍT, -Ă, bezmeticiți, -te, adj. (Rar) Bezmetic. – Bezmetic + suf. -it.

DOOM

bezmeticít (rar) adj. m., pl. bezmeticíți; f. bezmeticítă, pl. bezmeticíte

bezmeticiții
BEZMETICÍT, -Ă, bezmeticiți, -te, adj. (Rar) Bezmetic. – Bezmetic + suf. -it.

DOOM

bezmeticít (rar) adj. m., pl. bezmeticíți; f. bezmeticítă, pl. bezmeticíte

bezmeticiților
BEZMETICÍT, -Ă, bezmeticiți, -te, adj. (Rar) Bezmetic. – Bezmetic + suf. -it.

DOOM

bezmeticít (rar) adj. m., pl. bezmeticíți; f. bezmeticítă, pl. bezmeticíte

bezmeticul
BEZMÉTIC, -Ă, bezmetici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Fără rost, fără căpătâi; p. ext. zăpăcit, năuc, bezmeticit, dezmetic. [Var.: bezmétec, -ă adj.] – Din ucr. bezmatok „[stup] fără matcă”.

DOOM

bezmétic adj. m., pl. bezmétici; f. bezmétică, pl. bezmétice

bezmeticului
BEZMÉTIC, -Ă, bezmetici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Fără rost, fără căpătâi; p. ext. zăpăcit, năuc, bezmeticit, dezmetic. [Var.: bezmétec, -ă adj.] – Din ucr. bezmatok „[stup] fără matcă”.

DOOM

bezmétic adj. m., pl. bezmétici; f. bezmétică, pl. bezmétice

bezmăn
bezmắn (-nuri), s. n. – (Înv.) Emfiteoză plătită de cei care trăiau pe domeniile principelui, ale nobililor sau ale mănăstirilor. Sl. bezŭ „fără” și mĕna „schimb”, fiinf contribuția proprie a celor care ședeau permanent („fără să se schimbe”) pe domeniile altui stăpîn. – Der. bezmănar, s. m. (încasator al drepturilor de emfiteoză); bezmănui, vb. (a încasa drepturile de emfiteoză). Rădăcina este aceeași ca în cuvîntul izmene.

bezna
BÉZNĂ, bezne, s. f. (Adesea fig.) Întuneric mare, de nepătruns. – Din sl. bezdŭna.

DOOM

béznă s. f., g.-d. art. béznei; pl. bézne

beznatic
BEZNÁTIC, beznatici, adj. întunecos, umbros. Un copil, ieșit din pădureț reavănă și beznatică, ducea două capre înspre sat. POPA, V. 240.

bezne
BÉZNĂ, bezne, s. f. (Adesea fig.) Întuneric mare, de nepătruns. – Din sl. bezdŭna.

DOOM

béznă s. f., g.-d. art. béznei; pl. bézne

beznei
BÉZNĂ, bezne, s. f. (Adesea fig.) Întuneric mare, de nepătruns. – Din sl. bezdŭna.

DOOM

béznă s. f., g.-d. art. béznei; pl. bézne

beznele
BÉZNĂ, bezne, s. f. (Adesea fig.) Întuneric mare, de nepătruns. – Din sl. bezdŭna.

DOOM

béznă s. f., g.-d. art. béznei; pl. bézne

beznelor
BÉZNĂ, bezne, s. f. (Adesea fig.) Întuneric mare, de nepătruns. – Din sl. bezdŭna.

DOOM

béznă s. f., g.-d. art. béznei; pl. bézne

bezoar
BEZOÁR s.n. (Biol.) Concrețiune calculoasă, formată din resturi vegetale sau din păr, care se întâlnește în tubul digestiv al unor patrupede. [Pron. be-zoar. / < fr. bézoard, engl. beroar].

bezoar
BEZOÁR s.m. Specie de capră sălbatică, care trăiește în munții stâncoși din Creta, din Asia Mică și din Caucaz. [Cf. germ. Bezoar].

bezoari
BEZOÁR s.m. Specie de capră sălbatică, care trăiește în munții stâncoși din Creta, din Asia Mică și din Caucaz. [Cf. germ. Bezoar].

bezoarii
BEZOÁR s.m. Specie de capră sălbatică, care trăiește în munții stâncoși din Creta, din Asia Mică și din Caucaz. [Cf. germ. Bezoar].

bezoarilor
BEZOÁR s.m. Specie de capră sălbatică, care trăiește în munții stâncoși din Creta, din Asia Mică și din Caucaz. [Cf. germ. Bezoar].

bezoarul
BEZOÁR s.m. Specie de capră sălbatică, care trăiește în munții stâncoși din Creta, din Asia Mică și din Caucaz. [Cf. germ. Bezoar].

bezoarului
BEZOÁR s.m. Specie de capră sălbatică, care trăiește în munții stâncoși din Creta, din Asia Mică și din Caucaz. [Cf. germ. Bezoar].

beșamel
BEȘAMÉL s.n. Sos alb făcut cu smântână. [< fr. béchamel, cf. Bechamel – economist francez].

beșamelul
BEȘAMÉL s.n. Sos alb făcut cu smântână. [< fr. béchamel, cf. Bechamel – economist francez].

beșamelului
BEȘAMÉL s.n. Sos alb făcut cu smântână. [< fr. béchamel, cf. Bechamel – economist francez].

beși
beși de-aici! expr. (adol., vulg.) pleacă!, cară-te!

beșica
BEȘICÁ vb. I v. bășica.

DOOM

bășicá (a ~) vb., ind. prez. 3 bășícă

beșicare
BEȘICÁRE s. f. v. bășicare.

DOOM

bășicáre s. f., g.-d. art. bășicắrii; pl. bășicắri

beșicat
BEȘICÁT, -Ă adj. v. bășicat.

beșicos
BĂȘICÓS, -OÁSĂ, bășicoși, -oase, adj., s. f. 1. Adj. Cu bășici (2). 2. S. f. Arbust ornamental din familia leguminoaselor, înalt de 2-3 m, cu frunze compuse, flori galbene și cu fructe păstăi (Colutea arborescens). [Var.: beșicós, -oásă adj., s. f.] – Bășică + suf. -os.

DOOM

bășicós (rar) adj. m., pl. bășicóși; f. bășicoásă, pl. bășicoáse

beșicuță
BEȘICÚȚĂ s. f. v. bășicuță.

DOOM

bășicúță s. f., g.-d. art. bășicúței; pl. bășicúțe

beșică
BĂȘÍCĂ, bășici, s. f. 1. Sac membranos din corpul oamenilor și al animalelor, în care se strâng unele secreții ale organismului; vezică. Bășica fierii. ♦ Spec. Sac membranos din corpul unui porc sau al altui animal, uscat și întrebuințat ca pungă, burduf etc. ♦ Organ intern, plin cu aer, care ajută peștii la plutire. 2. Umflătură a pielii conținând o materie lichidă (seroasă). 3. Umflătură mică, plină cu aer, care se face la suprafața lichidelor (în timpul fierberii), a aluatului (în urma dospirii) etc. 4. Obiect (de sticlă) în formă sferică. ♦ (Arg.) Minge (de fotbal). [Var.: (reg.) beșică s. f.] – Lat. *bessica (= vessica).

DOOM

bășícă s. f., g.-d. art. bășícii; pl. bășíci

beșină
BĂȘÍNĂ, bășini, s. f. I. (Pop.) gaz intestinal eliminat prin anus; pârț, flatulație. II. (Bot.; reg.) 1. Compuse: bășina-porcului = specie de ciupercă (Lycoperdon gemmatum); bășina-calului (sau -lupului, -vulpii) = specie de ciupercă necomestibilă (Globaria gigantea). 2. Bășicoasă. 3. Traista-ciobanului. [Var.: (reg.) beșínă s. f.] – Lat. *vissina.

beșleaga
BEȘLEÁGĂ, beșlegi, s. m. (Înv.) Căpitan de beșlii. ♦ Fig. Om bătrân, ramolit, prost. [Var.: beșli-agá s. m.] – Din tc. beșli ağası.

DOOM

beșleágă (înv.) s. m., pl. beșlégi

beșleago
BEȘLEÁGĂ, beșlegi, s. m. (Înv.) Căpitan de beșlii. ♦ Fig. Om bătrân, ramolit, prost. [Var.: beșli-agá s. m.] – Din tc. beșli ağası.

DOOM

beșleágă (înv.) s. m., pl. beșlégi

beșleagăi
BEȘLEÁGĂ, beșlegi, s. m. (Înv.) Căpitan de beșlii. ♦ Fig. Om bătrân, ramolit, prost. [Var.: beșli-agá s. m.] – Din tc. beșli ağası.

DOOM

beșleágă (înv.) s. m., pl. beșlégi

beșlegi
BEȘLEÁGĂ, beșlegi, s. m. (Înv.) Căpitan de beșlii. ♦ Fig. Om bătrân, ramolit, prost. [Var.: beșli-agá s. m.] – Din tc. beșli ağası.

DOOM

beșleágă (înv.) s. m., pl. beșlégi

beșlegii
BEȘLEÁGĂ, beșlegi, s. m. (Înv.) Căpitan de beșlii. ♦ Fig. Om bătrân, ramolit, prost. [Var.: beșli-agá s. m.] – Din tc. beșli ağası.

DOOM

beșleágă (înv.) s. m., pl. beșlégi

beșlegilor
BEȘLEÁGĂ, beșlegi, s. m. (Înv.) Căpitan de beșlii. ♦ Fig. Om bătrân, ramolit, prost. [Var.: beșli-agá s. m.] – Din tc. beșli ağası.

DOOM

beșleágă (înv.) s. m., pl. beșlégi

beșlic
BEȘLÍC, beșlici, s. m. (Înv.) Monedă turcească de cinci parale, care a circulat și în Țara Românească. – Din tc. beșlik.

DOOM

beșlíc (înv.) s. m., pl. beșlíci

beșlici
BEȘLÍC, beșlici, s. m. (Înv.) Monedă turcească de cinci parale, care a circulat și în Țara Românească. – Din tc. beșlik.

DOOM

beșlíc (înv.) s. m., pl. beșlíci

beșlicii
BEȘLÍC, beșlici, s. m. (Înv.) Monedă turcească de cinci parale, care a circulat și în Țara Românească. – Din tc. beșlik.

DOOM

beșlíc (înv.) s. m., pl. beșlíci

beșlicilor
BEȘLÍC, beșlici, s. m. (Înv.) Monedă turcească de cinci parale, care a circulat și în Țara Românească. – Din tc. beșlik.

DOOM

beșlíc (înv.) s. m., pl. beșlíci

beșlicul
BEȘLÍC, beșlici, s. m. (Înv.) Monedă turcească de cinci parale, care a circulat și în Țara Românească. – Din tc. beșlik.

DOOM

beșlíc (înv.) s. m., pl. beșlíci

beșlicului
BEȘLÍC, beșlici, s. m. (Înv.) Monedă turcească de cinci parale, care a circulat și în Țara Românească. – Din tc. beșlik.

DOOM

beșlíc (înv.) s. m., pl. beșlíci

beșlig
BEȘLÍG s. m. v. beșlic.

beșlii
BEȘLÍU, beșlii, s. m. (Înv.) Soldat (turc) de cavalerie, care făcea serviciul de curier domnesc sau de jandarm. ♦ (La pl.) Corp de cavalerie alcătuit din astfel de soldați. – Din tc. beșli.

DOOM

beșlíu (înv.) s. m., art. beșlíul; pl. beșlíi, art. beșlíii (-li-ii)

beșliii
BEȘLÍU, beșlii, s. m. (Înv.) Soldat (turc) de cavalerie, care făcea serviciul de curier domnesc sau de jandarm. ♦ (La pl.) Corp de cavalerie alcătuit din astfel de soldați. – Din tc. beșli.

DOOM

beșlíu (înv.) s. m., art. beșlíul; pl. beșlíi, art. beșlíii (-li-ii)

beșliilor
BEȘLÍU, beșlii, s. m. (Înv.) Soldat (turc) de cavalerie, care făcea serviciul de curier domnesc sau de jandarm. ♦ (La pl.) Corp de cavalerie alcătuit din astfel de soldați. – Din tc. beșli.

DOOM

beșlíu (înv.) s. m., art. beșlíul; pl. beșlíi, art. beșlíii (-li-ii)

beșliu
BEȘLÍU, beșlii, s. m. (Înv.) Soldat (turc) de cavalerie, care făcea serviciul de curier domnesc sau de jandarm. ♦ (La pl.) Corp de cavalerie alcătuit din astfel de soldați. – Din tc. beșli.

DOOM

beșlíu (înv.) s. m., art. beșlíul; pl. beșlíi, art. beșlíii (-li-ii)

beșliul
BEȘLÍU, beșlii, s. m. (Înv.) Soldat (turc) de cavalerie, care făcea serviciul de curier domnesc sau de jandarm. ♦ (La pl.) Corp de cavalerie alcătuit din astfel de soldați. – Din tc. beșli.

DOOM

beșlíu (înv.) s. m., art. beșlíul; pl. beșlíi, art. beșlíii (-li-ii)

beșliului
BEȘLÍU, beșlii, s. m. (Înv.) Soldat (turc) de cavalerie, care făcea serviciul de curier domnesc sau de jandarm. ♦ (La pl.) Corp de cavalerie alcătuit din astfel de soldați. – Din tc. beșli.

DOOM

beșlíu (înv.) s. m., art. beșlíul; pl. beșlíi, art. beșlíii (-li-ii)

beșniță
BÉȘNIȚĂ s. f. Leneș, trândav. (din băși)

beștea
beșteá (-éle), s. f. – (Trans. de Sud-Vest) Bășică pe limbă, pușchea. Lat. *vēssῑcella, dim. de la vēssῑca (Densusianu, Graiul din Țara Hațegului, 53; REW 9277a; Rosetti, I, 159). Cf. bășică.

beștelea
BEȘTELÍ, beștelesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A face pe cineva de ocară, a certa pe cineva folosind ocări, insulte. – Et. nec.

DOOM

beștelí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. beștelésc, imperf. 3 sg. beșteleá; conj. prez. 3 să beșteleáscă

beșteleai
BEȘTELÍ, beștelesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A face pe cineva de ocară, a certa pe cineva folosind ocări, insulte. – Et. nec.

DOOM

beștelí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. beștelésc, imperf. 3 sg. beșteleá; conj. prez. 3 să beșteleáscă

beșteleala
BEȘTELEÁLĂ, beșteleli, s. f. (Fam.) Faptul de a beșteli. – Beșteli + suf. -eală.

DOOM

beșteleálă (fam.) s. f., g.-d. art. beștelélii; pl. beșteléli

beșteleam
BEȘTELÍ, beștelesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A face pe cineva de ocară, a certa pe cineva folosind ocări, insulte. – Et. nec.

DOOM

beștelí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. beștelésc, imperf. 3 sg. beșteleá; conj. prez. 3 să beșteleáscă

beștelească
BEȘTELÍ, beștelesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A face pe cineva de ocară, a certa pe cineva folosind ocări, insulte. – Et. nec.

DOOM

beștelí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. beștelésc, imperf. 3 sg. beșteleá; conj. prez. 3 să beșteleáscă

beșteleau
BEȘTELÍ, beștelesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A face pe cineva de ocară, a certa pe cineva folosind ocări, insulte. – Et. nec.

DOOM

beștelí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. beștelésc, imperf. 3 sg. beșteleá; conj. prez. 3 să beșteleáscă

beșteleați
BEȘTELÍ, beștelesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A face pe cineva de ocară, a certa pe cineva folosind ocări, insulte. – Et. nec.

DOOM

beștelí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. beștelésc, imperf. 3 sg. beșteleá; conj. prez. 3 să beșteleáscă

beșteleli
BEȘTELEÁLĂ, beșteleli, s. f. (Fam.) Faptul de a beșteli. – Beșteli + suf. -eală.

DOOM

beșteleálă (fam.) s. f., g.-d. art. beștelélii; pl. beșteléli

beștelelii
BEȘTELEÁLĂ, beșteleli, s. f. (Fam.) Faptul de a beșteli. – Beșteli + suf. -eală.

DOOM

beșteleálă (fam.) s. f., g.-d. art. beștelélii; pl. beșteléli

beștelelile
BEȘTELEÁLĂ, beșteleli, s. f. (Fam.) Faptul de a beșteli. – Beșteli + suf. -eală.

DOOM

beșteleálă (fam.) s. f., g.-d. art. beștelélii; pl. beșteléli

beștelelilor
BEȘTELEÁLĂ, beșteleli, s. f. (Fam.) Faptul de a beșteli. – Beșteli + suf. -eală.

DOOM

beșteleálă (fam.) s. f., g.-d. art. beștelélii; pl. beșteléli

beștelesc
BEȘTELÍ, beștelesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A face pe cineva de ocară, a certa pe cineva folosind ocări, insulte. – Et. nec.

DOOM

beștelí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. beștelésc, imperf. 3 sg. beșteleá; conj. prez. 3 să beșteleáscă

beștelește
BEȘTELÍ, beștelesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A face pe cineva de ocară, a certa pe cineva folosind ocări, insulte. – Et. nec.

DOOM

beștelí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. beștelésc, imperf. 3 sg. beșteleá; conj. prez. 3 să beșteleáscă

beștelești
BEȘTELÍ, beștelesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A face pe cineva de ocară, a certa pe cineva folosind ocări, insulte. – Et. nec.

DOOM

beștelí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. beștelésc, imperf. 3 sg. beșteleá; conj. prez. 3 să beșteleáscă

beșteli
BEȘTELÍ, beștelesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A face pe cineva de ocară, a certa pe cineva folosind ocări, insulte. – Et. nec.

DOOM

beștelí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. beștelésc, imperf. 3 sg. beșteleá; conj. prez. 3 să beșteleáscă

beștelii
BEȘTELÍ, beștelesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A face pe cineva de ocară, a certa pe cineva folosind ocări, insulte. – Et. nec.

DOOM

beștelí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. beștelésc, imperf. 3 sg. beșteleá; conj. prez. 3 să beșteleáscă

beștelim
BEȘTELÍ, beștelesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A face pe cineva de ocară, a certa pe cineva folosind ocări, insulte. – Et. nec.

DOOM

beștelí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. beștelésc, imperf. 3 sg. beșteleá; conj. prez. 3 să beșteleáscă

beștelind
BEȘTELÍ, beștelesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A face pe cineva de ocară, a certa pe cineva folosind ocări, insulte. – Et. nec.

DOOM

beștelí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. beștelésc, imperf. 3 sg. beșteleá; conj. prez. 3 să beșteleáscă

beștelire
BEȘTELÍ, beștelesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A face pe cineva de ocară, a certa pe cineva folosind ocări, insulte. – Et. nec.

DOOM

beștelí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. beștelésc, imperf. 3 sg. beșteleá; conj. prez. 3 să beșteleáscă

beștelire
BEȘTELÍ, beștelesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A face pe cineva de ocară, a mustra pe cineva cu ocări, cu insulte. – Et. nec.

beșteliră
BEȘTELÍ, beștelesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A face pe cineva de ocară, a certa pe cineva folosind ocări, insulte. – Et. nec.

DOOM

beștelí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. beștelésc, imperf. 3 sg. beșteleá; conj. prez. 3 să beșteleáscă

beștelirăm
BEȘTELÍ, beștelesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A face pe cineva de ocară, a certa pe cineva folosind ocări, insulte. – Et. nec.

DOOM

beștelí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. beștelésc, imperf. 3 sg. beșteleá; conj. prez. 3 să beșteleáscă

beștelirăți
BEȘTELÍ, beștelesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A face pe cineva de ocară, a certa pe cineva folosind ocări, insulte. – Et. nec.

DOOM

beștelí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. beștelésc, imperf. 3 sg. beșteleá; conj. prez. 3 să beșteleáscă

beștelise
BEȘTELÍ, beștelesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A face pe cineva de ocară, a certa pe cineva folosind ocări, insulte. – Et. nec.

DOOM

beștelí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. beștelésc, imperf. 3 sg. beșteleá; conj. prez. 3 să beșteleáscă

beștelisem
BEȘTELÍ, beștelesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A face pe cineva de ocară, a certa pe cineva folosind ocări, insulte. – Et. nec.

DOOM

beștelí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. beștelésc, imperf. 3 sg. beșteleá; conj. prez. 3 să beșteleáscă

beșteliseră
BEȘTELÍ, beștelesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A face pe cineva de ocară, a certa pe cineva folosind ocări, insulte. – Et. nec.

DOOM

beștelí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. beștelésc, imperf. 3 sg. beșteleá; conj. prez. 3 să beșteleáscă

beșteliserăm
BEȘTELÍ, beștelesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A face pe cineva de ocară, a certa pe cineva folosind ocări, insulte. – Et. nec.

DOOM

beștelí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. beștelésc, imperf. 3 sg. beșteleá; conj. prez. 3 să beșteleáscă

beșteliserăți
BEȘTELÍ, beștelesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A face pe cineva de ocară, a certa pe cineva folosind ocări, insulte. – Et. nec.

DOOM

beștelí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. beștelésc, imperf. 3 sg. beșteleá; conj. prez. 3 să beșteleáscă

beșteliseși
BEȘTELÍ, beștelesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A face pe cineva de ocară, a certa pe cineva folosind ocări, insulte. – Et. nec.

DOOM

beștelí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. beștelésc, imperf. 3 sg. beșteleá; conj. prez. 3 să beșteleáscă

beșteliseți
BEȘTELÍ, beștelesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A face pe cineva de ocară, a certa pe cineva folosind ocări, insulte. – Et. nec.

DOOM

beștelí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. beștelésc, imperf. 3 sg. beșteleá; conj. prez. 3 să beșteleáscă

beștelit
BEȘTELÍ, beștelesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A face pe cineva de ocară, a certa pe cineva folosind ocări, insulte. – Et. nec.

DOOM

beștelí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. beștelésc, imperf. 3 sg. beșteleá; conj. prez. 3 să beșteleáscă

beștelit
BEȘTELÍ, beștelesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A face pe cineva de ocară, a mustra pe cineva cu ocări, cu insulte. – Et. nec.

beșteliși
BEȘTELÍ, beștelesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A face pe cineva de ocară, a certa pe cineva folosind ocări, insulte. – Et. nec.

DOOM

beștelí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. beștelésc, imperf. 3 sg. beșteleá; conj. prez. 3 să beșteleáscă

beșteliți
BEȘTELÍ, beștelesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A face pe cineva de ocară, a certa pe cineva folosind ocări, insulte. – Et. nec.

DOOM

beștelí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. beștelésc, imperf. 3 sg. beșteleá; conj. prez. 3 să beșteleáscă

bețe
BĂȚ, bețe, s. n. 1. Bucată de lemn lungă și subțire. ◊ Expr. A pune (cuiva) bețe în roate = a face (cuiva) dificultăți pentru a zădărnici o acțiune, un plan. (Reg.) A da (ca câinele) prin băț = a fi extrem de insistent, de obraznic. A rămâne cu traista-n băț = a sărăci. A-și lua traista-n băț = a porni la drum, a pleca. ♦ (Adverbial) Drept, țeapăn, rigid. Stă băț. 2. Fig. Lovitură dată cu bățul (1). 3. Piesă în formă de vergea, care intră în alcătuirea diferitelor unelte, mașini etc. Bățul ițelor. – Et. nec.

DOOM

băț s. n., pl. béțe

bețele
BĂȚ, bețe, s. n. 1. Bucată de lemn lungă și subțire. ◊ Expr. A pune (cuiva) bețe în roate = a face (cuiva) dificultăți pentru a zădărnici o acțiune, un plan. (Reg.) A da (ca câinele) prin băț = a fi extrem de insistent, de obraznic. A rămâne cu traista-n băț = a sărăci. A-și lua traista-n băț = a porni la drum, a pleca. ♦ (Adverbial) Drept, țeapăn, rigid. Stă băț. 2. Fig. Lovitură dată cu bățul (1). 3. Piesă în formă de vergea, care intră în alcătuirea diferitelor unelte, mașini etc. Bățul ițelor. – Et. nec.

DOOM

băț s. n., pl. béțe

bețelor
BĂȚ, bețe, s. n. 1. Bucată de lemn lungă și subțire. ◊ Expr. A pune (cuiva) bețe în roate = a face (cuiva) dificultăți pentru a zădărnici o acțiune, un plan. (Reg.) A da (ca câinele) prin băț = a fi extrem de insistent, de obraznic. A rămâne cu traista-n băț = a sărăci. A-și lua traista-n băț = a porni la drum, a pleca. ♦ (Adverbial) Drept, țeapăn, rigid. Stă băț. 2. Fig. Lovitură dată cu bățul (1). 3. Piesă în formă de vergea, care intră în alcătuirea diferitelor unelte, mașini etc. Bățul ițelor. – Et. nec.

DOOM

băț s. n., pl. béțe

beți
BEA, beau, vb. II. 1. Tranz. (Adesea fig.) A înghiți un lichid. ◊ Expr. A bea paharul pănă-n fund = a îndura un necaz, o durere până la capăt. 2. Intranz. Spec. A consuma băuturi alcoolice. ◊ Expr. (Fam.) A bea în sănătatea (sau în cinstea, pentru succesul) cuiva = a sărbători pe cineva, consumând băuturi alcoolice în cinstea (și pe socoteala) lui. 3. Tranz. A cheltui, a risipi bani, avere etc. pe băutură. ◊ Expr. A-și bea și cămașa = a cheltui totul pe băutură. A-și bea (și) mințile = a bea până la inconștiență sau până la nebunie. 4. Tranz. (Pop.; în expr.) A bea tutun = a fuma. – Lat. bibere.

DOOM

bea (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. beau, 2 sg. bei, imperf. 1 sg. și pl. beam, 2 sg. beai, perf. s. 1 sg. băúi; conj. prez. 3 să bea; ger. bând; part. băút

beți
BEAT², -Ă, beți, -te, adj. Care este în stare de ebrietate; aghesmuit, afumat, amețit, băut², cherchelit, făcut², matosit. ♦ Fig. Copleșit, amețit, tulburat de o stare sufletească foarte plăcută. Beat de fericire. – Lat. bibitus.

DOOM

beat¹ adj. m., pl. beți; f. beátă, pl. béte

beția
BEȚÍE, beții, s. f. 1. Stare de intoxicație în care se află omul care a consumat alcool; stare de ebrietate. ♦ Consumare regulată de alcool în mari cantități; alcoolism, etilism. 2. Petrecere la care se bea foarte mult alcool; chef. 3. (În sintagmele) Beție rece (sau albă ori cu stupefiante) = stare de amețeală, de hiperexcitație sau de halucinație provocată de introducerea stupefiantelor în organism; toxicomanie. Beția adâncurilor = stare de euforie provocată de creșterea azotului din sânge la persoane care coboară la mari adâncimi în mări sau oceane. 4. Fig. Stare sufletească de tulburare, de uitare de sine. ♦ Beție de cuvinte = înșirare bombastică de cuvinte, stil umflat. – Beat + suf. -ie.

DOOM

bețíe s. f., art. bețía, g.-d. art. bețíei; pl. bețíi, art. bețíile

bețiarece
beția rece expr. (pub.) toxicomanie.

beție
BEȚÍE, beții, s. f. 1. Stare de intoxicație în care se află omul care a consumat alcool; stare de ebrietate. ♦ Consumare regulată de alcool în mari cantități; alcoolism, etilism. 2. Petrecere la care se bea foarte mult alcool; chef. 3. (În sintagmele) Beție rece (sau albă ori cu stupefiante) = stare de amețeală, de hiperexcitație sau de halucinație provocată de introducerea stupefiantelor în organism; toxicomanie. Beția adâncurilor = stare de euforie provocată de creșterea azotului din sânge la persoane care coboară la mari adâncimi în mări sau oceane. 4. Fig. Stare sufletească de tulburare, de uitare de sine. ♦ Beție de cuvinte = înșirare bombastică de cuvinte, stil umflat. – Beat + suf. -ie.

DOOM

bețíe s. f., art. bețía, g.-d. art. bețíei; pl. bețíi, art. bețíile

beției
BEȚÍE, beții, s. f. 1. Stare de intoxicație în care se află omul care a consumat alcool; stare de ebrietate. ♦ Consumare regulată de alcool în mari cantități; alcoolism, etilism. 2. Petrecere la care se bea foarte mult alcool; chef. 3. (În sintagmele) Beție rece (sau albă ori cu stupefiante) = stare de amețeală, de hiperexcitație sau de halucinație provocată de introducerea stupefiantelor în organism; toxicomanie. Beția adâncurilor = stare de euforie provocată de creșterea azotului din sânge la persoane care coboară la mari adâncimi în mări sau oceane. 4. Fig. Stare sufletească de tulburare, de uitare de sine. ♦ Beție de cuvinte = înșirare bombastică de cuvinte, stil umflat. – Beat + suf. -ie.

DOOM

bețíe s. f., art. bețía, g.-d. art. bețíei; pl. bețíi, art. bețíile

bețigaș
BEȚIGÁȘ, bețigașe, s. n. Bețișor. – Din băț.

DOOM

bețigáș s. n., pl. bețigáșe

bețigașe
BEȚIGÁȘ, bețigașe, s. n. Bețișor. – Din băț.

DOOM

bețigáș s. n., pl. bețigáșe

bețigașele
BEȚIGÁȘ, bețigașe, s. n. Bețișor. – Din băț.

DOOM

bețigáș s. n., pl. bețigáșe

bețigașelor
BEȚIGÁȘ, bețigașe, s. n. Bețișor. – Din băț.

DOOM

bețigáș s. n., pl. bețigáșe

bețigașul
BEȚIGÁȘ, bețigașe, s. n. Bețișor. – Din băț.

DOOM

bețigáș s. n., pl. bețigáșe

bețigașului
BEȚIGÁȘ, bețigașe, s. n. Bețișor. – Din băț.

DOOM

bețigáș s. n., pl. bețigáșe

beții
BEAT², -Ă, beți, -te, adj. Care este în stare de ebrietate; aghesmuit, afumat, amețit, băut², cherchelit, făcut², matosit. ♦ Fig. Copleșit, amețit, tulburat de o stare sufletească foarte plăcută. Beat de fericire. – Lat. bibitus.

DOOM

beat¹ adj. m., pl. beți; f. beátă, pl. béte

beții
BEȚÍE, beții, s. f. 1. Stare de intoxicație în care se află omul care a consumat alcool; stare de ebrietate. ♦ Consumare regulată de alcool în mari cantități; alcoolism, etilism. 2. Petrecere la care se bea foarte mult alcool; chef. 3. (În sintagmele) Beție rece (sau albă ori cu stupefiante) = stare de amețeală, de hiperexcitație sau de halucinație provocată de introducerea stupefiantelor în organism; toxicomanie. Beția adâncurilor = stare de euforie provocată de creșterea azotului din sânge la persoane care coboară la mari adâncimi în mări sau oceane. 4. Fig. Stare sufletească de tulburare, de uitare de sine. ♦ Beție de cuvinte = înșirare bombastică de cuvinte, stil umflat. – Beat + suf. -ie.

DOOM

bețíe s. f., art. bețía, g.-d. art. bețíei; pl. bețíi, art. bețíile

bețiile
BEȚÍE, beții, s. f. 1. Stare de intoxicație în care se află omul care a consumat alcool; stare de ebrietate. ♦ Consumare regulată de alcool în mari cantități; alcoolism, etilism. 2. Petrecere la care se bea foarte mult alcool; chef. 3. (În sintagmele) Beție rece (sau albă ori cu stupefiante) = stare de amețeală, de hiperexcitație sau de halucinație provocată de introducerea stupefiantelor în organism; toxicomanie. Beția adâncurilor = stare de euforie provocată de creșterea azotului din sânge la persoane care coboară la mari adâncimi în mări sau oceane. 4. Fig. Stare sufletească de tulburare, de uitare de sine. ♦ Beție de cuvinte = înșirare bombastică de cuvinte, stil umflat. – Beat + suf. -ie.

DOOM

bețíe s. f., art. bețía, g.-d. art. bețíei; pl. bețíi, art. bețíile

bețiilor
BEȚÍE, beții, s. f. 1. Stare de intoxicație în care se află omul care a consumat alcool; stare de ebrietate. ♦ Consumare regulată de alcool în mari cantități; alcoolism, etilism. 2. Petrecere la care se bea foarte mult alcool; chef. 3. (În sintagmele) Beție rece (sau albă ori cu stupefiante) = stare de amețeală, de hiperexcitație sau de halucinație provocată de introducerea stupefiantelor în organism; toxicomanie. Beția adâncurilor = stare de euforie provocată de creșterea azotului din sânge la persoane care coboară la mari adâncimi în mări sau oceane. 4. Fig. Stare sufletească de tulburare, de uitare de sine. ♦ Beție de cuvinte = înșirare bombastică de cuvinte, stil umflat. – Beat + suf. -ie.

DOOM

bețíe s. f., art. bețía, g.-d. art. bețíei; pl. bețíi, art. bețíile

beților
BEAT², -Ă, beți, -te, adj. Care este în stare de ebrietate; aghesmuit, afumat, amețit, băut², cherchelit, făcut², matosit. ♦ Fig. Copleșit, amețit, tulburat de o stare sufletească foarte plăcută. Beat de fericire. – Lat. bibitus.

DOOM

beat¹ adj. m., pl. beți; f. beátă, pl. béte

bețiv
BEȚÍV, -Ă, bețivi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care are viciul beției (1); (om) alcoolic, băutor. – Cf. lat. *bibitivus.

DOOM

bețív adj. m., s. m., pl. bețívi; adj. f., s. f. bețívă, pl. bețíve

bețiv
BEȚÍV, -Ă, bețivi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care are viciul beției (1); (om) alcoolic, băutor. – Cf. lat. *bibitivus.

DOOM

bețív adj. m., s. m., pl. bețívi; adj. f., s. f. bețívă, pl. bețíve

bețiv
BEȚÍV, -Ă, bețivi, -e, s. m. și f. Cel care are patima beției, care are obiceiul de a se îmbăta, de a bea peste măsură băuturi alcoolice. Cum, lele Ileană, Spînu e bețiv? SADOVEANU, N. F. 104. Pentru un bețiv toate se reduc la un vin bun. VLAHUȚĂ, O. A. 214. Tacă-vă gura, bețivilor, că v-aud copilele. ALECSANDRI, T. I 112. ◊ (Adjectival, în compusul) Muscă-bețivă = musculiță care de obicei trăiește în roiuri mari împrejurul vaselor cu băuturi alcoolice (Drosophila funebris).

DOOM

!múscă-bețívă (insectă) s. f., g.-d. art. múștei-bețíve; pl. múște-bețíve

bețiva
BEȚÍV, -Ă, bețivi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care are viciul beției (1); (om) alcoolic, băutor. – Cf. lat. *bibitivus.

DOOM

bețív adj. m., s. m., pl. bețívi; adj. f., s. f. bețívă, pl. bețíve

bețiva
BEȚÍV, -Ă, bețivi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care are viciul beției (1); (om) alcoolic, băutor. – Cf. lat. *bibitivus.

DOOM

bețív adj. m., s. m., pl. bețívi; adj. f., s. f. bețívă, pl. bețíve

bețiva
BEȚÍV, -Ă, bețivi, -e, s. m. și f. Cel care are patima beției, care are obiceiul de a se îmbăta, de a bea peste măsură băuturi alcoolice. Cum, lele Ileană, Spînu e bețiv? SADOVEANU, N. F. 104. Pentru un bețiv toate se reduc la un vin bun. VLAHUȚĂ, O. A. 214. Tacă-vă gura, bețivilor, că v-aud copilele. ALECSANDRI, T. I 112. ◊ (Adjectival, în compusul) Muscă-bețivă = musculiță care de obicei trăiește în roiuri mari împrejurul vaselor cu băuturi alcoolice (Drosophila funebris).

DOOM

!múscă-bețívă (insectă) s. f., g.-d. art. múștei-bețíve; pl. múște-bețíve

bețivan
BEȚIVÁN, -Ă, bețivani, -e, adj., s. m. și f. Augmentativ al lui bețiv. – Bețiv + suf. -an.

DOOM

bețiván adj. m., s. m., pl. bețiváni; adj. f., s. f. bețivánă, pl. bețiváne

bețivan
BEȚIVÁN, -Ă, bețivani, -e, adj., s. m. și f. Augmentativ al lui bețiv. – Bețiv + suf. -an.

DOOM

bețiván adj. m., s. m., pl. bețiváni; adj. f., s. f. bețivánă, pl. bețiváne

bețivana
BEȚIVÁN, -Ă, bețivani, -e, adj., s. m. și f. Augmentativ al lui bețiv. – Bețiv + suf. -an.

DOOM

bețiván adj. m., s. m., pl. bețiváni; adj. f., s. f. bețivánă, pl. bețiváne

bețivana
BEȚIVÁN, -Ă, bețivani, -e, adj., s. m. și f. Augmentativ al lui bețiv. – Bețiv + suf. -an.

DOOM

bețiván adj. m., s. m., pl. bețiváni; adj. f., s. f. bețivánă, pl. bețiváne

bețivane
BEȚIVÁN, -Ă, bețivani, -e, adj., s. m. și f. Augmentativ al lui bețiv. – Bețiv + suf. -an.

DOOM

bețiván adj. m., s. m., pl. bețiváni; adj. f., s. f. bețivánă, pl. bețiváne

bețivane
BEȚIVÁN, -Ă, bețivani, -e, adj., s. m. și f. Augmentativ al lui bețiv. – Bețiv + suf. -an.

DOOM

bețiván adj. m., s. m., pl. bețiváni; adj. f., s. f. bețivánă, pl. bețiváne

bețivane
BEȚIVÁN, -Ă, bețivani, -e, adj., s. m. și f. Augmentativ al lui bețiv. – Bețiv + suf. -an.

DOOM

bețiván adj. m., s. m., pl. bețiváni; adj. f., s. f. bețivánă, pl. bețiváne

bețivanei
BEȚIVÁN, -Ă, bețivani, -e, adj., s. m. și f. Augmentativ al lui bețiv. – Bețiv + suf. -an.

DOOM

bețiván adj. m., s. m., pl. bețiváni; adj. f., s. f. bețivánă, pl. bețiváne

bețivanei
BEȚIVÁN, -Ă, bețivani, -e, adj., s. m. și f. Augmentativ al lui bețiv. – Bețiv + suf. -an.

DOOM

bețiván adj. m., s. m., pl. bețiváni; adj. f., s. f. bețivánă, pl. bețiváne

bețivanele
BEȚIVÁN, -Ă, bețivani, -e, adj., s. m. și f. Augmentativ al lui bețiv. – Bețiv + suf. -an.

DOOM

bețiván adj. m., s. m., pl. bețiváni; adj. f., s. f. bețivánă, pl. bețiváne

bețivanele
BEȚIVÁN, -Ă, bețivani, -e, adj., s. m. și f. Augmentativ al lui bețiv. – Bețiv + suf. -an.

DOOM

bețiván adj. m., s. m., pl. bețiváni; adj. f., s. f. bețivánă, pl. bețiváne

bețivanelor
BEȚIVÁN, -Ă, bețivani, -e, adj., s. m. și f. Augmentativ al lui bețiv. – Bețiv + suf. -an.

DOOM

bețiván adj. m., s. m., pl. bețiváni; adj. f., s. f. bețivánă, pl. bețiváne

bețivanelor
BEȚIVÁN, -Ă, bețivani, -e, adj., s. m. și f. Augmentativ al lui bețiv. – Bețiv + suf. -an.

DOOM

bețiván adj. m., s. m., pl. bețiváni; adj. f., s. f. bețivánă, pl. bețiváne

bețivani
BEȚIVÁN, -Ă, bețivani, -e, adj., s. m. și f. Augmentativ al lui bețiv. – Bețiv + suf. -an.

DOOM

bețiván adj. m., s. m., pl. bețiváni; adj. f., s. f. bețivánă, pl. bețiváne

bețivani
BEȚIVÁN, -Ă, bețivani, -e, adj., s. m. și f. Augmentativ al lui bețiv. – Bețiv + suf. -an.

DOOM

bețiván adj. m., s. m., pl. bețiváni; adj. f., s. f. bețivánă, pl. bețiváne

bețivanii
BEȚIVÁN, -Ă, bețivani, -e, adj., s. m. și f. Augmentativ al lui bețiv. – Bețiv + suf. -an.

DOOM

bețiván adj. m., s. m., pl. bețiváni; adj. f., s. f. bețivánă, pl. bețiváne

bețivanii
BEȚIVÁN, -Ă, bețivani, -e, adj., s. m. și f. Augmentativ al lui bețiv. – Bețiv + suf. -an.

DOOM

bețiván adj. m., s. m., pl. bețiváni; adj. f., s. f. bețivánă, pl. bețiváne

bețivanilor
BEȚIVÁN, -Ă, bețivani, -e, adj., s. m. și f. Augmentativ al lui bețiv. – Bețiv + suf. -an.

DOOM

bețiván adj. m., s. m., pl. bețiváni; adj. f., s. f. bețivánă, pl. bețiváne

bețivanilor
BEȚIVÁN, -Ă, bețivani, -e, adj., s. m. și f. Augmentativ al lui bețiv. – Bețiv + suf. -an.

DOOM

bețiván adj. m., s. m., pl. bețiváni; adj. f., s. f. bețivánă, pl. bețiváne

bețivano
BEȚIVÁN, -Ă, bețivani, -e, adj., s. m. și f. Augmentativ al lui bețiv. – Bețiv + suf. -an.

DOOM

bețiván adj. m., s. m., pl. bețiváni; adj. f., s. f. bețivánă, pl. bețiváne

bețivano
BEȚIVÁN, -Ă, bețivani, -e, adj., s. m. și f. Augmentativ al lui bețiv. – Bețiv + suf. -an.

DOOM

bețiván adj. m., s. m., pl. bețiváni; adj. f., s. f. bețivánă, pl. bețiváne

bețivanul
BEȚIVÁN, -Ă, bețivani, -e, adj., s. m. și f. Augmentativ al lui bețiv. – Bețiv + suf. -an.

DOOM

bețiván adj. m., s. m., pl. bețiváni; adj. f., s. f. bețivánă, pl. bețiváne

bețivanul
BEȚIVÁN, -Ă, bețivani, -e, adj., s. m. și f. Augmentativ al lui bețiv. – Bețiv + suf. -an.

DOOM

bețiván adj. m., s. m., pl. bețiváni; adj. f., s. f. bețivánă, pl. bețiváne

bețivanule
BEȚIVÁN, -Ă, bețivani, -e, adj., s. m. și f. Augmentativ al lui bețiv. – Bețiv + suf. -an.

DOOM

bețiván adj. m., s. m., pl. bețiváni; adj. f., s. f. bețivánă, pl. bețiváne

bețivanule
BEȚIVÁN, -Ă, bețivani, -e, adj., s. m. și f. Augmentativ al lui bețiv. – Bețiv + suf. -an.

DOOM

bețiván adj. m., s. m., pl. bețiváni; adj. f., s. f. bețivánă, pl. bețiváne

bețivanului
BEȚIVÁN, -Ă, bețivani, -e, adj., s. m. și f. Augmentativ al lui bețiv. – Bețiv + suf. -an.

DOOM

bețiván adj. m., s. m., pl. bețiváni; adj. f., s. f. bețivánă, pl. bețiváne

bețivanului
BEȚIVÁN, -Ă, bețivani, -e, adj., s. m. și f. Augmentativ al lui bețiv. – Bețiv + suf. -an.

DOOM

bețiván adj. m., s. m., pl. bețiváni; adj. f., s. f. bețivánă, pl. bețiváne

bețive
BEȚÍV, -Ă, bețivi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care are viciul beției (1); (om) alcoolic, băutor. – Cf. lat. *bibitivus.

DOOM

bețív adj. m., s. m., pl. bețívi; adj. f., s. f. bețívă, pl. bețíve

bețive
BEȚÍV, -Ă, bețivi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care are viciul beției (1); (om) alcoolic, băutor. – Cf. lat. *bibitivus.

DOOM

bețív adj. m., s. m., pl. bețívi; adj. f., s. f. bețívă, pl. bețíve

bețive
BEȚÍV, -Ă, bețivi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care are viciul beției (1); (om) alcoolic, băutor. – Cf. lat. *bibitivus.

DOOM

bețív adj. m., s. m., pl. bețívi; adj. f., s. f. bețívă, pl. bețíve

bețive
BEȚÍV, -Ă, bețivi, -e, s. m. și f. Cel care are patima beției, care are obiceiul de a se îmbăta, de a bea peste măsură băuturi alcoolice. Cum, lele Ileană, Spînu e bețiv? SADOVEANU, N. F. 104. Pentru un bețiv toate se reduc la un vin bun. VLAHUȚĂ, O. A. 214. Tacă-vă gura, bețivilor, că v-aud copilele. ALECSANDRI, T. I 112. ◊ (Adjectival, în compusul) Muscă-bețivă = musculiță care de obicei trăiește în roiuri mari împrejurul vaselor cu băuturi alcoolice (Drosophila funebris).

DOOM

!múscă-bețívă (insectă) s. f., g.-d. art. múștei-bețíve; pl. múște-bețíve

bețivei
BEȚÍV, -Ă, bețivi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care are viciul beției (1); (om) alcoolic, băutor. – Cf. lat. *bibitivus.

DOOM

bețív adj. m., s. m., pl. bețívi; adj. f., s. f. bețívă, pl. bețíve

bețivei
BEȚÍV, -Ă, bețivi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care are viciul beției (1); (om) alcoolic, băutor. – Cf. lat. *bibitivus.

DOOM

bețív adj. m., s. m., pl. bețívi; adj. f., s. f. bețívă, pl. bețíve

bețivei
BEȚÍV, -Ă, bețivi, -e, s. m. și f. Cel care are patima beției, care are obiceiul de a se îmbăta, de a bea peste măsură băuturi alcoolice. Cum, lele Ileană, Spînu e bețiv? SADOVEANU, N. F. 104. Pentru un bețiv toate se reduc la un vin bun. VLAHUȚĂ, O. A. 214. Tacă-vă gura, bețivilor, că v-aud copilele. ALECSANDRI, T. I 112. ◊ (Adjectival, în compusul) Muscă-bețivă = musculiță care de obicei trăiește în roiuri mari împrejurul vaselor cu băuturi alcoolice (Drosophila funebris).

DOOM

!múscă-bețívă (insectă) s. f., g.-d. art. múștei-bețíve; pl. múște-bețíve

bețivele
BEȚÍV, -Ă, bețivi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care are viciul beției (1); (om) alcoolic, băutor. – Cf. lat. *bibitivus.

DOOM

bețív adj. m., s. m., pl. bețívi; adj. f., s. f. bețívă, pl. bețíve

bețivele
BEȚÍV, -Ă, bețivi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care are viciul beției (1); (om) alcoolic, băutor. – Cf. lat. *bibitivus.

DOOM

bețív adj. m., s. m., pl. bețívi; adj. f., s. f. bețívă, pl. bețíve

bețivele
BEȚÍV, -Ă, bețivi, -e, s. m. și f. Cel care are patima beției, care are obiceiul de a se îmbăta, de a bea peste măsură băuturi alcoolice. Cum, lele Ileană, Spînu e bețiv? SADOVEANU, N. F. 104. Pentru un bețiv toate se reduc la un vin bun. VLAHUȚĂ, O. A. 214. Tacă-vă gura, bețivilor, că v-aud copilele. ALECSANDRI, T. I 112. ◊ (Adjectival, în compusul) Muscă-bețivă = musculiță care de obicei trăiește în roiuri mari împrejurul vaselor cu băuturi alcoolice (Drosophila funebris).

DOOM

!múscă-bețívă (insectă) s. f., g.-d. art. múștei-bețíve; pl. múște-bețíve

bețivelor
BEȚÍV, -Ă, bețivi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care are viciul beției (1); (om) alcoolic, băutor. – Cf. lat. *bibitivus.

DOOM

bețív adj. m., s. m., pl. bețívi; adj. f., s. f. bețívă, pl. bețíve

bețivelor
BEȚÍV, -Ă, bețivi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care are viciul beției (1); (om) alcoolic, băutor. – Cf. lat. *bibitivus.

DOOM

bețív adj. m., s. m., pl. bețívi; adj. f., s. f. bețívă, pl. bețíve

bețivelor
BEȚÍV, -Ă, bețivi, -e, s. m. și f. Cel care are patima beției, care are obiceiul de a se îmbăta, de a bea peste măsură băuturi alcoolice. Cum, lele Ileană, Spînu e bețiv? SADOVEANU, N. F. 104. Pentru un bețiv toate se reduc la un vin bun. VLAHUȚĂ, O. A. 214. Tacă-vă gura, bețivilor, că v-aud copilele. ALECSANDRI, T. I 112. ◊ (Adjectival, în compusul) Muscă-bețivă = musculiță care de obicei trăiește în roiuri mari împrejurul vaselor cu băuturi alcoolice (Drosophila funebris).

DOOM

!múscă-bețívă (insectă) s. f., g.-d. art. múștei-bețíve; pl. múște-bețíve

bețivi
BEȚÍV, -Ă, bețivi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care are viciul beției (1); (om) alcoolic, băutor. – Cf. lat. *bibitivus.

DOOM

bețív adj. m., s. m., pl. bețívi; adj. f., s. f. bețívă, pl. bețíve

bețivi
BEȚÍV, -Ă, bețivi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care are viciul beției (1); (om) alcoolic, băutor. – Cf. lat. *bibitivus.

DOOM

bețív adj. m., s. m., pl. bețívi; adj. f., s. f. bețívă, pl. bețíve

bețivi
BEȚÍV, -Ă, bețivi, -e, s. m. și f. Cel care are patima beției, care are obiceiul de a se îmbăta, de a bea peste măsură băuturi alcoolice. Cum, lele Ileană, Spînu e bețiv? SADOVEANU, N. F. 104. Pentru un bețiv toate se reduc la un vin bun. VLAHUȚĂ, O. A. 214. Tacă-vă gura, bețivilor, că v-aud copilele. ALECSANDRI, T. I 112. ◊ (Adjectival, în compusul) Muscă-bețivă = musculiță care de obicei trăiește în roiuri mari împrejurul vaselor cu băuturi alcoolice (Drosophila funebris).

DOOM

!múscă-bețívă (insectă) s. f., g.-d. art. múștei-bețíve; pl. múște-bețíve

bețivii
BEȚÍV, -Ă, bețivi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care are viciul beției (1); (om) alcoolic, băutor. – Cf. lat. *bibitivus.

DOOM

bețív adj. m., s. m., pl. bețívi; adj. f., s. f. bețívă, pl. bețíve

bețivii
BEȚÍV, -Ă, bețivi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care are viciul beției (1); (om) alcoolic, băutor. – Cf. lat. *bibitivus.

DOOM

bețív adj. m., s. m., pl. bețívi; adj. f., s. f. bețívă, pl. bețíve

bețivii
BEȚÍV, -Ă, bețivi, -e, s. m. și f. Cel care are patima beției, care are obiceiul de a se îmbăta, de a bea peste măsură băuturi alcoolice. Cum, lele Ileană, Spînu e bețiv? SADOVEANU, N. F. 104. Pentru un bețiv toate se reduc la un vin bun. VLAHUȚĂ, O. A. 214. Tacă-vă gura, bețivilor, că v-aud copilele. ALECSANDRI, T. I 112. ◊ (Adjectival, în compusul) Muscă-bețivă = musculiță care de obicei trăiește în roiuri mari împrejurul vaselor cu băuturi alcoolice (Drosophila funebris).

DOOM

!múscă-bețívă (insectă) s. f., g.-d. art. múștei-bețíve; pl. múște-bețíve

bețivilor
BEȚÍV, -Ă, bețivi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care are viciul beției (1); (om) alcoolic, băutor. – Cf. lat. *bibitivus.

DOOM

bețív adj. m., s. m., pl. bețívi; adj. f., s. f. bețívă, pl. bețíve

bețivilor
BEȚÍV, -Ă, bețivi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care are viciul beției (1); (om) alcoolic, băutor. – Cf. lat. *bibitivus.

DOOM

bețív adj. m., s. m., pl. bețívi; adj. f., s. f. bețívă, pl. bețíve

bețivilor
BEȚÍV, -Ă, bețivi, -e, s. m. și f. Cel care are patima beției, care are obiceiul de a se îmbăta, de a bea peste măsură băuturi alcoolice. Cum, lele Ileană, Spînu e bețiv? SADOVEANU, N. F. 104. Pentru un bețiv toate se reduc la un vin bun. VLAHUȚĂ, O. A. 214. Tacă-vă gura, bețivilor, că v-aud copilele. ALECSANDRI, T. I 112. ◊ (Adjectival, în compusul) Muscă-bețivă = musculiță care de obicei trăiește în roiuri mari împrejurul vaselor cu băuturi alcoolice (Drosophila funebris).

DOOM

!múscă-bețívă (insectă) s. f., g.-d. art. múștei-bețíve; pl. múște-bețíve

bețivo
BEȚÍV, -Ă, bețivi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care are viciul beției (1); (om) alcoolic, băutor. – Cf. lat. *bibitivus.

DOOM

bețív adj. m., s. m., pl. bețívi; adj. f., s. f. bețívă, pl. bețíve

bețivul
BEȚÍV, -Ă, bețivi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care are viciul beției (1); (om) alcoolic, băutor. – Cf. lat. *bibitivus.

DOOM

bețív adj. m., s. m., pl. bețívi; adj. f., s. f. bețívă, pl. bețíve

bețivul
BEȚÍV, -Ă, bețivi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care are viciul beției (1); (om) alcoolic, băutor. – Cf. lat. *bibitivus.

DOOM

bețív adj. m., s. m., pl. bețívi; adj. f., s. f. bețívă, pl. bețíve

bețivul
BEȚÍV, -Ă, bețivi, -e, s. m. și f. Cel care are patima beției, care are obiceiul de a se îmbăta, de a bea peste măsură băuturi alcoolice. Cum, lele Ileană, Spînu e bețiv? SADOVEANU, N. F. 104. Pentru un bețiv toate se reduc la un vin bun. VLAHUȚĂ, O. A. 214. Tacă-vă gura, bețivilor, că v-aud copilele. ALECSANDRI, T. I 112. ◊ (Adjectival, în compusul) Muscă-bețivă = musculiță care de obicei trăiește în roiuri mari împrejurul vaselor cu băuturi alcoolice (Drosophila funebris).

DOOM

!múscă-bețívă (insectă) s. f., g.-d. art. múștei-bețíve; pl. múște-bețíve

bețivule
BEȚÍV, -Ă, bețivi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care are viciul beției (1); (om) alcoolic, băutor. – Cf. lat. *bibitivus.

DOOM

bețív adj. m., s. m., pl. bețívi; adj. f., s. f. bețívă, pl. bețíve

bețivului
BEȚÍV, -Ă, bețivi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care are viciul beției (1); (om) alcoolic, băutor. – Cf. lat. *bibitivus.

DOOM

bețív adj. m., s. m., pl. bețívi; adj. f., s. f. bețívă, pl. bețíve

bețivului
BEȚÍV, -Ă, bețivi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care are viciul beției (1); (om) alcoolic, băutor. – Cf. lat. *bibitivus.

DOOM

bețív adj. m., s. m., pl. bețívi; adj. f., s. f. bețívă, pl. bețíve

bețivului
BEȚÍV, -Ă, bețivi, -e, s. m. și f. Cel care are patima beției, care are obiceiul de a se îmbăta, de a bea peste măsură băuturi alcoolice. Cum, lele Ileană, Spînu e bețiv? SADOVEANU, N. F. 104. Pentru un bețiv toate se reduc la un vin bun. VLAHUȚĂ, O. A. 214. Tacă-vă gura, bețivilor, că v-aud copilele. ALECSANDRI, T. I 112. ◊ (Adjectival, în compusul) Muscă-bețivă = musculiță care de obicei trăiește în roiuri mari împrejurul vaselor cu băuturi alcoolice (Drosophila funebris).

DOOM

!múscă-bețívă (insectă) s. f., g.-d. art. múștei-bețíve; pl. múște-bețíve

bețivă
bețivă, bețive s. f. (tox.) bucățică de hârtie pe care se impregnează doze de LSD-25 în vederea consumului.

bețișoare
BEȚIȘÓR, bețișoare, s. n. Diminutiv al lui băț; bețigaș. – Băț + suf. -ișor.

DOOM

bețișór s. n., pl. bețișoáre

bețișoarele
BEȚIȘÓR, bețișoare, s. n. Diminutiv al lui băț; bețigaș. – Băț + suf. -ișor.

DOOM

bețișór s. n., pl. bețișoáre

bețișoarelor
BEȚIȘÓR, bețișoare, s. n. Diminutiv al lui băț; bețigaș. – Băț + suf. -ișor.

DOOM

bețișór s. n., pl. bețișoáre

bețișor
BEȚIȘÓR, bețișoare, s. n. Diminutiv al lui băț; bețigaș. – Băț + suf. -ișor.

DOOM

bețișór s. n., pl. bețișoáre

bețișorul
BEȚIȘÓR, bețișoare, s. n. Diminutiv al lui băț; bețigaș. – Băț + suf. -ișor.

DOOM

bețișór s. n., pl. bețișoáre

bețișorului
BEȚIȘÓR, bețișoare, s. n. Diminutiv al lui băț; bețigaș. – Băț + suf. -ișor.

DOOM

bețișór s. n., pl. bețișoáre