b
B, b, s. m. 1. A patra literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană oclusivă bilabială sonoră). [Pl. și: (1, n.) b-uri]

DOOM

b² (sunet) [cit. bî] s. m., pl. b

b
BOR¹ s. n. Element chimic, semimetal negru-cenușiu, cristalin. – Din fr. bore.

DOOM

bor¹ (element chimic) s. n.; simb. B

ba
BA adv. 1. (Exprimă opoziția față de ideea din propoziția negativă sau interogativ-negativă anterioară, de obicei cu reluarea verbului) N-am timp acum de tine! – Ba ai! Nu mi-ai văzut ochelarii? – Ba i-am văzut pe birou. ◊ (Întărind pe nu) Mă duc la meci. – Ba n-ai să te duci! ◊ (Întărind pe da prin care se răspunde la o propoziție interogativ-negativă sau se rectifică ideea din propoziția negativă anterioară) N-ai bani (?) – Ba da, am. ◊ Expr. A nu zice (sau spune) nici da, nici ba = a nu se pronunța într-o problemă; a se abține. ♦ (Reg.; în expr.) Ca mai ba sau nici (cam) mai ba! = nici vorbă! nici pomeneală! ♦ (Pop.) Nu. Fost-ai azi la sapă? – Ba! ♦ (Cu slăbirea ideii de opoziție, în expr.) Ba bine că nu = evident că da, se-nțelege. Ba (nu) zău! = a) (ir.) haida de! să fim serioși!; b) să fim drepți! 2. (Urmat de și, chiar sau încă) Mai mult, în plus, pe deasupra. Cine bea fără măsură își bea banii, mintea, ba și sănătatea. 3. (În corelație cu el însuși, având rol de conjuncție disjunctivă) Sau... sau; când... când; acum... acum; aci... aci. – Din bg., sb., pol., ucr. ba.

DOOM

ba² (~ plânge, ~ râde) conjcț.

ba
BÁRIU s. n. Element chimic din grupa metalelor alcalino-pământoase, de culoare albă-argintie, ai cărui compuși se folosesc la fabricarea vopselelor, a sticlei și în pirotehnie. – Din fr. baryum.

DOOM

báriu [riu pron. rĭu] s. n., art. báriul; simb. Ba

baba
BABÁ, babale, s. f. Piesă cilindrică, de fontă sau oțel, fixată pe puntea navelor sau pe cheiuri, de care se leagă parâmele la acostare. – Din tc. baba.

DOOM

babá s. f., art. babáua, g.-d. art. babálei; pl. babále, art. babálele

baba
BÁBĂ, babe, s. f. I. Femeie în vârstă înaintată; femeie trecută de tinerețe; băbătie, babetă¹. ♦ Spec. Femeie bătrână care vindecă bolile prin mijloace empirice, prin vrăji, prin descântece etc. ◊ Zilele babei (sau babelor) ori babele = primele nouă sau douăsprezece zile ale lunii martie, în care vremea este adesea foarte schimbătoare. ♦ (Fam. și glumeț) Soție. ♦ (În sintagmele) (De-a) baba-oarba = joc de copii în care unul dintre ei, legat la ochi, încearcă să-i prindă pe ceilalți. De-a baba-gaia = joc de copii în care unul dintre ei, care face pe cloșca, își apără „puii” înșirați, în linie, în spatele lui, împotriva altuia care face pe „gaia”; de-a puia-gaia. II. 1. Bârnă pe care se sprijină un acoperiș sau un planșeu de lemn. 2. Parte a unei copci¹ (1) în formă de toartă (numită și femeiușcă), în care se prinde o alta, în formă de cârlig (numită moș). 3. (Iht.) Zglăvoacă (1). 4. (Reg.) Ciupercă roșie, comestibilă, care crește pe crengi uscate și putrede. – Din bg., sb., ucr. baba.

DOOM

bábă s. f., g.-d. art. bábei; pl. bábe

babac
BABÁCĂ, babaci, s. m. (Înv. și reg.) Tată. ◊ Expr. Trai, neneaco, cu (sau pe) banii babachii, se spune despre cineva care duce o viață fără griji cu banii tatălui său sau, p. ext., cu banii altuia. ♦ (Fam.; la pl.) Părinți. [Var.: băbácă, babác s. m.] – Din ngr. babákas.

DOOM

babácă (înv., reg.) s. m., g.-d. art. babáchii/babácăi; pl. babáci

babacă
BABÁCĂ, babaci, s. m. (Înv. și reg.) Tată. ◊ Expr. Trai, neneaco, cu (sau pe) banii babachii, se spune despre cineva care duce o viață fără griji cu banii tatălui său sau, p. ext., cu banii altuia. ♦ (Fam.; la pl.) Părinți. [Var.: băbácă, babác s. m.] – Din ngr. babákas.

DOOM

babácă (înv., reg.) s. m., g.-d. art. babáchii/babácăi; pl. babáci

babadam
de când Adam Babadam expr. hăt demult; din vremuri imemoriale.

babaia
BABÁIE s. m. (Mold., familiar și învechit) Tată, babacă.

DOOM

babáie (înv., reg.) s. m., art. babáia, g.-d. babáie, art. babáiei

babaie
BABÁIE s. m. (Mold., familiar și învechit) Tată, babacă.

DOOM

babáie (înv., reg.) s. m., art. babáia, g.-d. babáie, art. babáiei

babaiei
BABÁIE s. m. (Mold., familiar și învechit) Tată, babacă.

DOOM

babáie (înv., reg.) s. m., art. babáia, g.-d. babáie, art. babáiei

babale
BABÁ, babale, s. f. Piesă cilindrică, de fontă sau oțel, fixată pe puntea navelor sau pe cheiuri, de care se leagă parâmele la acostare. – Din tc. baba.

DOOM

babá s. f., art. babáua, g.-d. art. babálei; pl. babále, art. babálele

babalei
BABÁ, babale, s. f. Piesă cilindrică, de fontă sau oțel, fixată pe puntea navelor sau pe cheiuri, de care se leagă parâmele la acostare. – Din tc. baba.

DOOM

babá s. f., art. babáua, g.-d. art. babálei; pl. babále, art. babálele

babalele
BABÁ, babale, s. f. Piesă cilindrică, de fontă sau oțel, fixată pe puntea navelor sau pe cheiuri, de care se leagă parâmele la acostare. – Din tc. baba.

DOOM

babá s. f., art. babáua, g.-d. art. babálei; pl. babále, art. babálele

babalelor
BABÁ, babale, s. f. Piesă cilindrică, de fontă sau oțel, fixată pe puntea navelor sau pe cheiuri, de care se leagă parâmele la acostare. – Din tc. baba.

DOOM

babá s. f., art. babáua, g.-d. art. babálei; pl. babále, art. babálele

babalâc
BABALẤC, babalâci, s. m. 1. (Fam. și depr.) Om bătrân și neputincios; om îmbătrânit înainte de vreme. 2. Stâlp gros de lemn care străbate ca o axă verticală centrul morii de vânt pentru ca aceasta să poată fi învârtită în bătaia vântului. – Din tc. babalıc.

DOOM

babalấc (fam.) s. m., pl. babalấci

babalâci
BABALẤC, babalâci, s. m. 1. (Fam. și depr.) Om bătrân și neputincios; om îmbătrânit înainte de vreme. 2. Stâlp gros de lemn care străbate ca o axă verticală centrul morii de vânt pentru ca aceasta să poată fi învârtită în bătaia vântului. – Din tc. babalıc.

DOOM

babalấc (fam.) s. m., pl. babalấci

babalâcii
BABALẤC, babalâci, s. m. 1. (Fam. și depr.) Om bătrân și neputincios; om îmbătrânit înainte de vreme. 2. Stâlp gros de lemn care străbate ca o axă verticală centrul morii de vânt pentru ca aceasta să poată fi învârtită în bătaia vântului. – Din tc. babalıc.

DOOM

babalấc (fam.) s. m., pl. babalấci

babalâcilor
BABALẤC, babalâci, s. m. 1. (Fam. și depr.) Om bătrân și neputincios; om îmbătrânit înainte de vreme. 2. Stâlp gros de lemn care străbate ca o axă verticală centrul morii de vânt pentru ca aceasta să poată fi învârtită în bătaia vântului. – Din tc. babalıc.

DOOM

babalấc (fam.) s. m., pl. babalấci

babalâcul
BABALẤC, babalâci, s. m. 1. (Fam. și depr.) Om bătrân și neputincios; om îmbătrânit înainte de vreme. 2. Stâlp gros de lemn care străbate ca o axă verticală centrul morii de vânt pentru ca aceasta să poată fi învârtită în bătaia vântului. – Din tc. babalıc.

DOOM

babalấc (fam.) s. m., pl. babalấci

babalâcului
BABALẤC, babalâci, s. m. 1. (Fam. și depr.) Om bătrân și neputincios; om îmbătrânit înainte de vreme. 2. Stâlp gros de lemn care străbate ca o axă verticală centrul morii de vânt pentru ca aceasta să poată fi învârtită în bătaia vântului. – Din tc. babalıc.

DOOM

babalấc (fam.) s. m., pl. babalấci

babalîc
BABALẤC, babalâci, s. m. 1. (Fam. și depr.) Om bătrân și neputincios; om îmbătrânit înainte de vreme. 2. Stâlp gros de lemn care străbate ca o axă verticală centrul morii de vânt pentru ca aceasta să poată fi învârtită în bătaia vântului. – Din tc. babalıc.

DOOM

babalấc (fam.) s. m., pl. babalấci

babalîci
BABALẤC, babalâci, s. m. 1. (Fam. și depr.) Om bătrân și neputincios; om îmbătrânit înainte de vreme. 2. Stâlp gros de lemn care străbate ca o axă verticală centrul morii de vânt pentru ca aceasta să poată fi învârtită în bătaia vântului. – Din tc. babalıc.

DOOM

babalấc (fam.) s. m., pl. babalấci

babalîcii
BABALẤC, babalâci, s. m. 1. (Fam. și depr.) Om bătrân și neputincios; om îmbătrânit înainte de vreme. 2. Stâlp gros de lemn care străbate ca o axă verticală centrul morii de vânt pentru ca aceasta să poată fi învârtită în bătaia vântului. – Din tc. babalıc.

DOOM

babalấc (fam.) s. m., pl. babalấci

babalîcilor
BABALẤC, babalâci, s. m. 1. (Fam. și depr.) Om bătrân și neputincios; om îmbătrânit înainte de vreme. 2. Stâlp gros de lemn care străbate ca o axă verticală centrul morii de vânt pentru ca aceasta să poată fi învârtită în bătaia vântului. – Din tc. babalıc.

DOOM

babalấc (fam.) s. m., pl. babalấci

babalîcul
BABALẤC, babalâci, s. m. 1. (Fam. și depr.) Om bătrân și neputincios; om îmbătrânit înainte de vreme. 2. Stâlp gros de lemn care străbate ca o axă verticală centrul morii de vânt pentru ca aceasta să poată fi învârtită în bătaia vântului. – Din tc. babalıc.

DOOM

babalấc (fam.) s. m., pl. babalấci

babalîcului
BABALẤC, babalâci, s. m. 1. (Fam. și depr.) Om bătrân și neputincios; om îmbătrânit înainte de vreme. 2. Stâlp gros de lemn care străbate ca o axă verticală centrul morii de vânt pentru ca aceasta să poată fi învârtită în bătaia vântului. – Din tc. babalıc.

DOOM

babalấc (fam.) s. m., pl. babalấci

baban
BABÁN, -Ă, babani, -e, adj. (Fam.) Mare, de dimensiuni apreciabile, dolofan. A prins o știucă babană. – Et. nec.

DOOM

babán (fam.) adj. m., pl. babáni; f. babánă, pl. babáne

babana
BABÁN, -Ă, babani, -e, adj. (Fam.) Mare, de dimensiuni apreciabile, dolofan. A prins o știucă babană. – Et. nec.

DOOM

babán (fam.) adj. m., pl. babáni; f. babánă, pl. babáne

babane
BABÁN, -Ă, babani, -e, adj. (Fam.) Mare, de dimensiuni apreciabile, dolofan. A prins o știucă babană. – Et. nec.

DOOM

babán (fam.) adj. m., pl. babáni; f. babánă, pl. babáne

babanei
BABÁN, -Ă, babani, -e, adj. (Fam.) Mare, de dimensiuni apreciabile, dolofan. A prins o știucă babană. – Et. nec.

DOOM

babán (fam.) adj. m., pl. babáni; f. babánă, pl. babáne

babanele
BABÁN, -Ă, babani, -e, adj. (Fam.) Mare, de dimensiuni apreciabile, dolofan. A prins o știucă babană. – Et. nec.

DOOM

babán (fam.) adj. m., pl. babáni; f. babánă, pl. babáne

babanelor
BABÁN, -Ă, babani, -e, adj. (Fam.) Mare, de dimensiuni apreciabile, dolofan. A prins o știucă babană. – Et. nec.

DOOM

babán (fam.) adj. m., pl. babáni; f. babánă, pl. babáne

babani
BABÁN, -Ă, babani, -e, adj. (Fam.) Mare, de dimensiuni apreciabile, dolofan. A prins o știucă babană. – Et. nec.

DOOM

babán (fam.) adj. m., pl. babáni; f. babánă, pl. babáne

babanii
BABÁN, -Ă, babani, -e, adj. (Fam.) Mare, de dimensiuni apreciabile, dolofan. A prins o știucă babană. – Et. nec.

DOOM

babán (fam.) adj. m., pl. babáni; f. babánă, pl. babáne

babanilor
BABÁN, -Ă, babani, -e, adj. (Fam.) Mare, de dimensiuni apreciabile, dolofan. A prins o știucă babană. – Et. nec.

DOOM

babán (fam.) adj. m., pl. babáni; f. babánă, pl. babáne

babanul
BABÁN, -Ă, babani, -e, adj. (Fam.) Mare, de dimensiuni apreciabile, dolofan. A prins o știucă babană. – Et. nec.

DOOM

babán (fam.) adj. m., pl. babáni; f. babánă, pl. babáne

babanului
BABÁN, -Ă, babani, -e, adj. (Fam.) Mare, de dimensiuni apreciabile, dolofan. A prins o știucă babană. – Et. nec.

DOOM

babán (fam.) adj. m., pl. babáni; f. babánă, pl. babáne

babană
babánă (-ne), s. f. – Oaie stearpă. – Var. băbană. Bg. babana (DAR).

DOOM

babánă (păop., reg.) s. f., g.-d. art. babánei; pl. babáne

babar
BABAR, arh. indonezian de 6 ins. în M. Banda, între ins. Timor și Tanimbar. Supr.: c. 813 km². Ins. pr.: Babar. Oraș pr.: Tepa. Păduri ecuatoriale.

babardeală
babardeală, babardeli s. f. (adol.) act sexual

babaroase
BABARÓS, babaroase, s. n. (Arg.) Zar¹. – Et. nec.

DOOM

babarós (arg.) s. n., pl. babaroáse

babaroasele
BABARÓS, babaroase, s. n. (Arg.) Zar¹. – Et. nec.

DOOM

babarós (arg.) s. n., pl. babaroáse

babaroaselor
BABARÓS, babaroase, s. n. (Arg.) Zar¹. – Et. nec.

DOOM

babarós (arg.) s. n., pl. babaroáse

babaroasă
a suci babaroasele expr. a juca barbut.

babaros
BABARÓS, babaroase, s. n. (Arg.) Zar¹. – Et. nec.

DOOM

babarós (arg.) s. n., pl. babaroáse

babarosul
BABARÓS, babaroase, s. n. (Arg.) Zar¹. – Et. nec.

DOOM

babarós (arg.) s. n., pl. babaroáse

babarosului
BABARÓS, babaroase, s. n. (Arg.) Zar¹. – Et. nec.

DOOM

babarós (arg.) s. n., pl. babaroáse

babau
BAUBÁU s. m. Personaj imaginar cu care se sperie copiii mici. [Var.: babáu s. m., babáua s. f.] – Din bau (repetat).

DOOM

baubáu (bau-) s. m., art. baubául (-ba-ul), g.-d. lui baubáu / baubáului

babaua
BABÁ, babale, s. f. Piesă cilindrică, de fontă sau oțel, fixată pe puntea navelor sau pe cheiuri, de care se leagă parâmele la acostare. – Din tc. baba.

DOOM

babá s. f., art. babáua, g.-d. art. babálei; pl. babále, art. babálele

babaua
BAUBÁU s. m. Personaj imaginar cu care se sperie copiii mici. [Var.: babáu s. m., babáua s. f.] – Din bau (repetat).

DOOM

baubáu (bau-) s. m., art. baubául (-ba-ul), g.-d. lui baubáu / baubáului

babaș
babáș s. m. – Ceară nefolositoare, ceară veche; resturi de ceară în general. Probabil legat de mag. bábos (DAR; cf. Lokotsch 201).

babcă
bábcă (-ắbci), s. f. – Nicovală de mînă folosită de secerători. – Var. batcă. Pol., rut., rus. babka, cf. babă (DAR). Var. se explică prin influența vb. a bate.

babe
BÁBĂ, babe, s. f. I. Femeie în vârstă înaintată; femeie trecută de tinerețe; băbătie, babetă¹. ♦ Spec. Femeie bătrână care vindecă bolile prin mijloace empirice, prin vrăji, prin descântece etc. ◊ Zilele babei (sau babelor) ori babele = primele nouă sau douăsprezece zile ale lunii martie, în care vremea este adesea foarte schimbătoare. ♦ (Fam. și glumeț) Soție. ♦ (În sintagmele) (De-a) baba-oarba = joc de copii în care unul dintre ei, legat la ochi, încearcă să-i prindă pe ceilalți. De-a baba-gaia = joc de copii în care unul dintre ei, care face pe cloșca, își apără „puii” înșirați, în linie, în spatele lui, împotriva altuia care face pe „gaia”; de-a puia-gaia. II. 1. Bârnă pe care se sprijină un acoperiș sau un planșeu de lemn. 2. Parte a unei copci¹ (1) în formă de toartă (numită și femeiușcă), în care se prinde o alta, în formă de cârlig (numită moș). 3. (Iht.) Zglăvoacă (1). 4. (Reg.) Ciupercă roșie, comestibilă, care crește pe crengi uscate și putrede. – Din bg., sb., ucr. baba.

DOOM

bábă s. f., g.-d. art. bábei; pl. bábe

babei
BÁBĂ, babe, s. f. I. Femeie în vârstă înaintată; femeie trecută de tinerețe; băbătie, babetă¹. ♦ Spec. Femeie bătrână care vindecă bolile prin mijloace empirice, prin vrăji, prin descântece etc. ◊ Zilele babei (sau babelor) ori babele = primele nouă sau douăsprezece zile ale lunii martie, în care vremea este adesea foarte schimbătoare. ♦ (Fam. și glumeț) Soție. ♦ (În sintagmele) (De-a) baba-oarba = joc de copii în care unul dintre ei, legat la ochi, încearcă să-i prindă pe ceilalți. De-a baba-gaia = joc de copii în care unul dintre ei, care face pe cloșca, își apără „puii” înșirați, în linie, în spatele lui, împotriva altuia care face pe „gaia”; de-a puia-gaia. II. 1. Bârnă pe care se sprijină un acoperiș sau un planșeu de lemn. 2. Parte a unei copci¹ (1) în formă de toartă (numită și femeiușcă), în care se prinde o alta, în formă de cârlig (numită moș). 3. (Iht.) Zglăvoacă (1). 4. (Reg.) Ciupercă roșie, comestibilă, care crește pe crengi uscate și putrede. – Din bg., sb., ucr. baba.

DOOM

bábă s. f., g.-d. art. bábei; pl. bábe

babele
BÁBĂ, babe, s. f. I. Femeie în vârstă înaintată; femeie trecută de tinerețe; băbătie, babetă¹. ♦ Spec. Femeie bătrână care vindecă bolile prin mijloace empirice, prin vrăji, prin descântece etc. ◊ Zilele babei (sau babelor) ori babele = primele nouă sau douăsprezece zile ale lunii martie, în care vremea este adesea foarte schimbătoare. ♦ (Fam. și glumeț) Soție. ♦ (În sintagmele) (De-a) baba-oarba = joc de copii în care unul dintre ei, legat la ochi, încearcă să-i prindă pe ceilalți. De-a baba-gaia = joc de copii în care unul dintre ei, care face pe cloșca, își apără „puii” înșirați, în linie, în spatele lui, împotriva altuia care face pe „gaia”; de-a puia-gaia. II. 1. Bârnă pe care se sprijină un acoperiș sau un planșeu de lemn. 2. Parte a unei copci¹ (1) în formă de toartă (numită și femeiușcă), în care se prinde o alta, în formă de cârlig (numită moș). 3. (Iht.) Zglăvoacă (1). 4. (Reg.) Ciupercă roșie, comestibilă, care crește pe crengi uscate și putrede. – Din bg., sb., ucr. baba.

DOOM

bábă s. f., g.-d. art. bábei; pl. bábe

babelic
BABÉLIC, -Ă adj. (Rar) Gigantic, uriaș. [< fr. babélique].

babelica
BABÉLIC, -Ă adj. (Rar) Gigantic, uriaș. [< fr. babélique].

babelice
BABÉLIC, -Ă adj. (Rar) Gigantic, uriaș. [< fr. babélique].

babelicei
BABÉLIC, -Ă adj. (Rar) Gigantic, uriaș. [< fr. babélique].

babelicele
BABÉLIC, -Ă adj. (Rar) Gigantic, uriaș. [< fr. babélique].

babelicelor
BABÉLIC, -Ă adj. (Rar) Gigantic, uriaș. [< fr. babélique].

babelici
BABÉLIC, -Ă adj. (Rar) Gigantic, uriaș. [< fr. babélique].

babelicii
BABÉLIC, -Ă adj. (Rar) Gigantic, uriaș. [< fr. babélique].

babelicilor
BABÉLIC, -Ă adj. (Rar) Gigantic, uriaș. [< fr. babélique].

babelicul
BABÉLIC, -Ă adj. (Rar) Gigantic, uriaș. [< fr. babélique].

babelicului
BABÉLIC, -Ă adj. (Rar) Gigantic, uriaș. [< fr. babélique].

babelor
BÁBĂ, babe, s. f. I. Femeie în vârstă înaintată; femeie trecută de tinerețe; băbătie, babetă¹. ♦ Spec. Femeie bătrână care vindecă bolile prin mijloace empirice, prin vrăji, prin descântece etc. ◊ Zilele babei (sau babelor) ori babele = primele nouă sau douăsprezece zile ale lunii martie, în care vremea este adesea foarte schimbătoare. ♦ (Fam. și glumeț) Soție. ♦ (În sintagmele) (De-a) baba-oarba = joc de copii în care unul dintre ei, legat la ochi, încearcă să-i prindă pe ceilalți. De-a baba-gaia = joc de copii în care unul dintre ei, care face pe cloșca, își apără „puii” înșirați, în linie, în spatele lui, împotriva altuia care face pe „gaia”; de-a puia-gaia. II. 1. Bârnă pe care se sprijină un acoperiș sau un planșeu de lemn. 2. Parte a unei copci¹ (1) în formă de toartă (numită și femeiușcă), în care se prinde o alta, în formă de cârlig (numită moș). 3. (Iht.) Zglăvoacă (1). 4. (Reg.) Ciupercă roșie, comestibilă, care crește pe crengi uscate și putrede. – Din bg., sb., ucr. baba.

DOOM

bábă s. f., g.-d. art. bábei; pl. bábe

babeta
BABÉTĂ¹, babete, s. f. (Fam.) Femeie bătrână, babă (I). – Babă + suf. -etă.

DOOM

babétă (fam.) s. f., g.-d. art. babétei; pl. babéte

babeta
BAVÉTĂ, bavete, s. f. Bărbiță (1). [Var.: babétă s. f.] – Din fr. bavette.

DOOM

bavétă s. f., g.-d. art. bavétei; pl. bavéte

babete
BABÉTĂ¹, babete, s. f. (Fam.) Femeie bătrână, babă (I). – Babă + suf. -etă.

DOOM

babétă (fam.) s. f., g.-d. art. babétei; pl. babéte

babete
BABÉTE, babeți, s. m. (Iht.) Zglăvoacă (1) (Cottus gobio). – Et. nec.

babete
BAVÉTĂ, bavete, s. f. Bărbiță (1). [Var.: babétă s. f.] – Din fr. bavette.

DOOM

bavétă s. f., g.-d. art. bavétei; pl. bavéte

babetei
BABÉTĂ¹, babete, s. f. (Fam.) Femeie bătrână, babă (I). – Babă + suf. -etă.

DOOM

babétă (fam.) s. f., g.-d. art. babétei; pl. babéte

babetei
BAVÉTĂ, bavete, s. f. Bărbiță (1). [Var.: babétă s. f.] – Din fr. bavette.

DOOM

bavétă s. f., g.-d. art. bavétei; pl. bavéte

babetele
BABÉTĂ¹, babete, s. f. (Fam.) Femeie bătrână, babă (I). – Babă + suf. -etă.

DOOM

babétă (fam.) s. f., g.-d. art. babétei; pl. babéte

babetele
BAVÉTĂ, bavete, s. f. Bărbiță (1). [Var.: babétă s. f.] – Din fr. bavette.

DOOM

bavétă s. f., g.-d. art. bavétei; pl. bavéte

babetelor
BABÉTĂ¹, babete, s. f. (Fam.) Femeie bătrână, babă (I). – Babă + suf. -etă.

DOOM

babétă (fam.) s. f., g.-d. art. babétei; pl. babéte

babetelor
BAVÉTĂ, bavete, s. f. Bărbiță (1). [Var.: babétă s. f.] – Din fr. bavette.

DOOM

bavétă s. f., g.-d. art. bavétei; pl. bavéte

babeto
BABÉTĂ¹, babete, s. f. (Fam.) Femeie bătrână, babă (I). – Babă + suf. -etă.

DOOM

babétă (fam.) s. f., g.-d. art. babétei; pl. babéte

babeto
BAVÉTĂ, bavete, s. f. Bărbiță (1). [Var.: babétă s. f.] – Din fr. bavette.

DOOM

bavétă s. f., g.-d. art. bavétei; pl. bavéte

babeurre
BABEURRE s. n. Derivat acidulat din lapte, lipsit de grăsimi, folosit în alimentația sugarului. [Pr.: babör] – Cuv. fr.

DOOM

babeurre (fr.) [pron. bab'ör] (-beur-re) s. n.

babilon
babilón (-oáne), s. n. – 1. Babilonie. – 2. (Arg.) Tribunal, judecătorie. De la numele orașului, intrat mai întîi în rom. prin intermediul ngr., cu fonetismul vechi Vavilon, și modern prin fr. Der. (babilonian; babilonic; babilonie) apar de asemenea cu fonetismul ngr., dar sînt înv. (vavilonian, vavilonic, vavilonie). Alecsandri a întrebuințat în mod excepțional creația adj. babelic; ex. său nu a fost imitat.

babilonia
VAVILONÍE s. f. v. babilonie.

DOOM

babiloníe s. f., art. babilonía, g.-d. art. babiloníei; pl. babiloníi, art. babiloníile

babilonian
BABILONIÁN, -Ă, babilonieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație semitică care a trăit în Babilon, în milen. II-I î. H.; (și la sg.) persoană care a aparținut acestei populații. 2. Adj. Babilonic. Cultura babiloniană. – Babilon (n. pr.) + suf. -ian.

DOOM

asíro-babilonián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. asíro-babiloniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. asíro-babiloniánă, pl. asíro-babiloniéne

babilonian
BABILONIÁN, -Ă, babilonieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație semitică care a trăit în Babilon, în milen. II-I î. H.; (și la sg.) persoană care a aparținut acestei populații. 2. Adj. Babilonic. Cultura babiloniană. – Babilon (n. pr.) + suf. -ian.

DOOM

asíro-babilonián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. asíro-babiloniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. asíro-babiloniánă, pl. asíro-babiloniéne

babiloniana
BABILONIÁN, -Ă, babilonieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație semitică care a trăit în Babilon, în milen. II-I î. H.; (și la sg.) persoană care a aparținut acestei populații. 2. Adj. Babilonic. Cultura babiloniană. – Babilon (n. pr.) + suf. -ian.

DOOM

asíro-babilonián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. asíro-babiloniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. asíro-babiloniánă, pl. asíro-babiloniéne

babiloniana
BABILONIÁN, -Ă, babilonieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație semitică care a trăit în Babilon, în milen. II-I î. H.; (și la sg.) persoană care a aparținut acestei populații. 2. Adj. Babilonic. Cultura babiloniană. – Babilon (n. pr.) + suf. -ian.

DOOM

asíro-babilonián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. asíro-babiloniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. asíro-babiloniánă, pl. asíro-babiloniéne

babilonianul
BABILONIÁN, -Ă, babilonieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație semitică care a trăit în Babilon, în milen. II-I î. H.; (și la sg.) persoană care a aparținut acestei populații. 2. Adj. Babilonic. Cultura babiloniană. – Babilon (n. pr.) + suf. -ian.

DOOM

asíro-babilonián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. asíro-babiloniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. asíro-babiloniánă, pl. asíro-babiloniéne

babilonianul
BABILONIÁN, -Ă, babilonieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație semitică care a trăit în Babilon, în milen. II-I î. H.; (și la sg.) persoană care a aparținut acestei populații. 2. Adj. Babilonic. Cultura babiloniană. – Babilon (n. pr.) + suf. -ian.

DOOM

asíro-babilonián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. asíro-babiloniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. asíro-babiloniánă, pl. asíro-babiloniéne

babilonianului
BABILONIÁN, -Ă, babilonieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație semitică care a trăit în Babilon, în milen. II-I î. H.; (și la sg.) persoană care a aparținut acestei populații. 2. Adj. Babilonic. Cultura babiloniană. – Babilon (n. pr.) + suf. -ian.

DOOM

asíro-babilonián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. asíro-babiloniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. asíro-babiloniánă, pl. asíro-babiloniéne

babilonianului
BABILONIÁN, -Ă, babilonieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație semitică care a trăit în Babilon, în milen. II-I î. H.; (și la sg.) persoană care a aparținut acestei populații. 2. Adj. Babilonic. Cultura babiloniană. – Babilon (n. pr.) + suf. -ian.

DOOM

asíro-babilonián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. asíro-babiloniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. asíro-babiloniánă, pl. asíro-babiloniéne

babilonic
BABILÓNIC, -Ă, babilonici, -ce, adj. Care se referă la Babilon, din vremea Babilonului; babilonian. ◊ Robia babilonică = perioada exilului evreilor în Babilon. – Din lat. babylonicus.

DOOM

babilónic (rar) adj. m., pl. babilónici; f. babilónică, pl. babilónice

babilonica
BABILÓNIC, -Ă, babilonici, -ce, adj. Care se referă la Babilon, din vremea Babilonului; babilonian. ◊ Robia babilonică = perioada exilului evreilor în Babilon. – Din lat. babylonicus.

DOOM

babilónic (rar) adj. m., pl. babilónici; f. babilónică, pl. babilónice

babilonice
BABILÓNIC, -Ă, babilonici, -ce, adj. Care se referă la Babilon, din vremea Babilonului; babilonian. ◊ Robia babilonică = perioada exilului evreilor în Babilon. – Din lat. babylonicus.

DOOM

babilónic (rar) adj. m., pl. babilónici; f. babilónică, pl. babilónice

babilonicei
BABILÓNIC, -Ă, babilonici, -ce, adj. Care se referă la Babilon, din vremea Babilonului; babilonian. ◊ Robia babilonică = perioada exilului evreilor în Babilon. – Din lat. babylonicus.

DOOM

babilónic (rar) adj. m., pl. babilónici; f. babilónică, pl. babilónice

babilonicele
BABILÓNIC, -Ă, babilonici, -ce, adj. Care se referă la Babilon, din vremea Babilonului; babilonian. ◊ Robia babilonică = perioada exilului evreilor în Babilon. – Din lat. babylonicus.

DOOM

babilónic (rar) adj. m., pl. babilónici; f. babilónică, pl. babilónice

babilonicelor
BABILÓNIC, -Ă, babilonici, -ce, adj. Care se referă la Babilon, din vremea Babilonului; babilonian. ◊ Robia babilonică = perioada exilului evreilor în Babilon. – Din lat. babylonicus.

DOOM

babilónic (rar) adj. m., pl. babilónici; f. babilónică, pl. babilónice

babilonici
BABILÓNIC, -Ă, babilonici, -ce, adj. Care se referă la Babilon, din vremea Babilonului; babilonian. ◊ Robia babilonică = perioada exilului evreilor în Babilon. – Din lat. babylonicus.

DOOM

babilónic (rar) adj. m., pl. babilónici; f. babilónică, pl. babilónice

babilonicii
BABILÓNIC, -Ă, babilonici, -ce, adj. Care se referă la Babilon, din vremea Babilonului; babilonian. ◊ Robia babilonică = perioada exilului evreilor în Babilon. – Din lat. babylonicus.

DOOM

babilónic (rar) adj. m., pl. babilónici; f. babilónică, pl. babilónice

babilonicilor
BABILÓNIC, -Ă, babilonici, -ce, adj. Care se referă la Babilon, din vremea Babilonului; babilonian. ◊ Robia babilonică = perioada exilului evreilor în Babilon. – Din lat. babylonicus.

DOOM

babilónic (rar) adj. m., pl. babilónici; f. babilónică, pl. babilónice

babilonicul
BABILÓNIC, -Ă, babilonici, -ce, adj. Care se referă la Babilon, din vremea Babilonului; babilonian. ◊ Robia babilonică = perioada exilului evreilor în Babilon. – Din lat. babylonicus.

DOOM

babilónic (rar) adj. m., pl. babilónici; f. babilónică, pl. babilónice

babilonicului
BABILÓNIC, -Ă, babilonici, -ce, adj. Care se referă la Babilon, din vremea Babilonului; babilonian. ◊ Robia babilonică = perioada exilului evreilor în Babilon. – Din lat. babylonicus.

DOOM

babilónic (rar) adj. m., pl. babilónici; f. babilónică, pl. babilónice

babilonie
VAVILONÍE s. f. v. babilonie.

DOOM

babiloníe s. f., art. babilonía, g.-d. art. babiloníei; pl. babiloníi, art. babiloníile

babiloniei
VAVILONÍE s. f. v. babilonie.

DOOM

babiloníe s. f., art. babilonía, g.-d. art. babiloníei; pl. babiloníi, art. babiloníile

babiloniene
BABILONIÁN, -Ă, babilonieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație semitică care a trăit în Babilon, în milen. II-I î. H.; (și la sg.) persoană care a aparținut acestei populații. 2. Adj. Babilonic. Cultura babiloniană. – Babilon (n. pr.) + suf. -ian.

DOOM

asíro-babilonián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. asíro-babiloniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. asíro-babiloniánă, pl. asíro-babiloniéne

babiloniene
BABILONIÁN, -Ă, babilonieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație semitică care a trăit în Babilon, în milen. II-I î. H.; (și la sg.) persoană care a aparținut acestei populații. 2. Adj. Babilonic. Cultura babiloniană. – Babilon (n. pr.) + suf. -ian.

DOOM

asíro-babilonián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. asíro-babiloniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. asíro-babiloniánă, pl. asíro-babiloniéne

babilonienei
BABILONIÁN, -Ă, babilonieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație semitică care a trăit în Babilon, în milen. II-I î. H.; (și la sg.) persoană care a aparținut acestei populații. 2. Adj. Babilonic. Cultura babiloniană. – Babilon (n. pr.) + suf. -ian.

DOOM

asíro-babilonián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. asíro-babiloniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. asíro-babiloniánă, pl. asíro-babiloniéne

babilonienei
BABILONIÁN, -Ă, babilonieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație semitică care a trăit în Babilon, în milen. II-I î. H.; (și la sg.) persoană care a aparținut acestei populații. 2. Adj. Babilonic. Cultura babiloniană. – Babilon (n. pr.) + suf. -ian.

DOOM

asíro-babilonián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. asíro-babiloniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. asíro-babiloniánă, pl. asíro-babiloniéne

babilonienele
BABILONIÁN, -Ă, babilonieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație semitică care a trăit în Babilon, în milen. II-I î. H.; (și la sg.) persoană care a aparținut acestei populații. 2. Adj. Babilonic. Cultura babiloniană. – Babilon (n. pr.) + suf. -ian.

DOOM

asíro-babilonián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. asíro-babiloniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. asíro-babiloniánă, pl. asíro-babiloniéne

babilonienele
BABILONIÁN, -Ă, babilonieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație semitică care a trăit în Babilon, în milen. II-I î. H.; (și la sg.) persoană care a aparținut acestei populații. 2. Adj. Babilonic. Cultura babiloniană. – Babilon (n. pr.) + suf. -ian.

DOOM

asíro-babilonián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. asíro-babiloniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. asíro-babiloniánă, pl. asíro-babiloniéne

babilonienelor
BABILONIÁN, -Ă, babilonieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație semitică care a trăit în Babilon, în milen. II-I î. H.; (și la sg.) persoană care a aparținut acestei populații. 2. Adj. Babilonic. Cultura babiloniană. – Babilon (n. pr.) + suf. -ian.

DOOM

asíro-babilonián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. asíro-babiloniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. asíro-babiloniánă, pl. asíro-babiloniéne

babilonienelor
BABILONIÁN, -Ă, babilonieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație semitică care a trăit în Babilon, în milen. II-I î. H.; (și la sg.) persoană care a aparținut acestei populații. 2. Adj. Babilonic. Cultura babiloniană. – Babilon (n. pr.) + suf. -ian.

DOOM

asíro-babilonián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. asíro-babiloniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. asíro-babiloniánă, pl. asíro-babiloniéne

babilonieni
BABILONIÁN, -Ă, babilonieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație semitică care a trăit în Babilon, în milen. II-I î. H.; (și la sg.) persoană care a aparținut acestei populații. 2. Adj. Babilonic. Cultura babiloniană. – Babilon (n. pr.) + suf. -ian.

DOOM

asíro-babilonián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. asíro-babiloniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. asíro-babiloniánă, pl. asíro-babiloniéne

babilonieni
BABILONIÁN, -Ă, babilonieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație semitică care a trăit în Babilon, în milen. II-I î. H.; (și la sg.) persoană care a aparținut acestei populații. 2. Adj. Babilonic. Cultura babiloniană. – Babilon (n. pr.) + suf. -ian.

DOOM

asíro-babilonián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. asíro-babiloniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. asíro-babiloniánă, pl. asíro-babiloniéne

babilonienii
BABILONIÁN, -Ă, babilonieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație semitică care a trăit în Babilon, în milen. II-I î. H.; (și la sg.) persoană care a aparținut acestei populații. 2. Adj. Babilonic. Cultura babiloniană. – Babilon (n. pr.) + suf. -ian.

DOOM

asíro-babilonián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. asíro-babiloniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. asíro-babiloniánă, pl. asíro-babiloniéne

babilonienii
BABILONIÁN, -Ă, babilonieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație semitică care a trăit în Babilon, în milen. II-I î. H.; (și la sg.) persoană care a aparținut acestei populații. 2. Adj. Babilonic. Cultura babiloniană. – Babilon (n. pr.) + suf. -ian.

DOOM

asíro-babilonián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. asíro-babiloniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. asíro-babiloniánă, pl. asíro-babiloniéne

babilonienilor
BABILONIÁN, -Ă, babilonieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație semitică care a trăit în Babilon, în milen. II-I î. H.; (și la sg.) persoană care a aparținut acestei populații. 2. Adj. Babilonic. Cultura babiloniană. – Babilon (n. pr.) + suf. -ian.

DOOM

asíro-babilonián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. asíro-babiloniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. asíro-babiloniánă, pl. asíro-babiloniéne

babilonienilor
BABILONIÁN, -Ă, babilonieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație semitică care a trăit în Babilon, în milen. II-I î. H.; (și la sg.) persoană care a aparținut acestei populații. 2. Adj. Babilonic. Cultura babiloniană. – Babilon (n. pr.) + suf. -ian.

DOOM

asíro-babilonián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. asíro-babiloniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. asíro-babiloniánă, pl. asíro-babiloniéne

babilonii
VAVILONÍE s. f. v. babilonie.

DOOM

babiloníe s. f., art. babilonía, g.-d. art. babiloníei; pl. babiloníi, art. babiloníile

babiloniile
VAVILONÍE s. f. v. babilonie.

DOOM

babiloníe s. f., art. babilonía, g.-d. art. babiloníei; pl. babiloníi, art. babiloníile

babiloniilor
VAVILONÍE s. f. v. babilonie.

DOOM

babiloníe s. f., art. babilonía, g.-d. art. babiloníei; pl. babiloníi, art. babiloníile

babina
BABÍNĂ, babine, s. f. (Rar) Buză (la animale). Un prepelicar cu cap mare, cu bobinele dezvoltate. V. ROM. mai 1939, 8.

babine
BABÍNĂ, babine, s. f. (Rar) Buză (la animale). Un prepelicar cu cap mare, cu bobinele dezvoltate. V. ROM. mai 1939, 8.

babinei
BABÍNĂ, babine, s. f. (Rar) Buză (la animale). Un prepelicar cu cap mare, cu bobinele dezvoltate. V. ROM. mai 1939, 8.

babinele
BABÍNĂ, babine, s. f. (Rar) Buză (la animale). Un prepelicar cu cap mare, cu bobinele dezvoltate. V. ROM. mai 1939, 8.

babinelor
BABÍNĂ, babine, s. f. (Rar) Buză (la animale). Un prepelicar cu cap mare, cu bobinele dezvoltate. V. ROM. mai 1939, 8.

babirusă
BABIRÚSĂ s.f. (Zool.) Porc sălbatic din Malaysia, cu corpul fără păr și colții de pe maxilarul superior îndreptați în sus, străbătând pielea botului. [< fr. babiroussa < cuv. malaiez].

babit
BABÍT s.n. (Tehn.) Aliaj rezistent la fricțiune, cu temperatură de topire joasă. [< fr., engl. babbit].

babite
BABÍT s.n. (Tehn.) Aliaj rezistent la fricțiune, cu temperatură de topire joasă. [< fr., engl. babbit].

babitele
BABÍT s.n. (Tehn.) Aliaj rezistent la fricțiune, cu temperatură de topire joasă. [< fr., engl. babbit].

babitelor
BABÍT s.n. (Tehn.) Aliaj rezistent la fricțiune, cu temperatură de topire joasă. [< fr., engl. babbit].

babitul
BABÍT s.n. (Tehn.) Aliaj rezistent la fricțiune, cu temperatură de topire joasă. [< fr., engl. babbit].

babitului
BABÍT s.n. (Tehn.) Aliaj rezistent la fricțiune, cu temperatură de topire joasă. [< fr., engl. babbit].

babița
BÁBIȚĂ², babițe, s. f. (Pop.; mai ales la pl.) Diaree a sugarilor. – Din bg. babici.

DOOM

bábiță s. f., g.-d. art. bábiței; pl. bábițe

babițe
BÁBIȚĂ², babițe, s. f. (Pop.; mai ales la pl.) Diaree a sugarilor. – Din bg. babici.

DOOM

bábiță s. f., g.-d. art. bábiței; pl. bábițe

babiței
BÁBIȚĂ², babițe, s. f. (Pop.; mai ales la pl.) Diaree a sugarilor. – Din bg. babici.

DOOM

bábiță s. f., g.-d. art. bábiței; pl. bábițe

babițele
BÁBIȚĂ², babițe, s. f. (Pop.; mai ales la pl.) Diaree a sugarilor. – Din bg. babici.

DOOM

bábiță s. f., g.-d. art. bábiței; pl. bábițe

babițelor
BÁBIȚĂ², babițe, s. f. (Pop.; mai ales la pl.) Diaree a sugarilor. – Din bg. babici.

DOOM

bábiță s. f., g.-d. art. bábiței; pl. bábițe

baboi
BABÓI, baboi, s. m. (Iht.) 1. Denumire generică dată peștilor de apă dulce. 2. (Reg.) Biban. – Din bg. baboj.

DOOM

babói (pește) s. m., pl. babói, art. babóii

baboiaș
BABOIÁȘ, baboiași, s. m. Diminutiv al lui baboi. [Pr.: -bo-iaș] – Baboi + suf. -aș.

DOOM

baboiáș s. m., pl. baboiáși

baboiași
BABOIÁȘ, baboiași, s. m. Diminutiv al lui baboi. [Pr.: -bo-iaș] – Baboi + suf. -aș.

DOOM

baboiáș s. m., pl. baboiáși

baboiașii
BABOIÁȘ, baboiași, s. m. Diminutiv al lui baboi. [Pr.: -bo-iaș] – Baboi + suf. -aș.

DOOM

baboiáș s. m., pl. baboiáși

baboiașilor
BABOIÁȘ, baboiași, s. m. Diminutiv al lui baboi. [Pr.: -bo-iaș] – Baboi + suf. -aș.

DOOM

baboiáș s. m., pl. baboiáși

baboiașul
BABOIÁȘ, baboiași, s. m. Diminutiv al lui baboi. [Pr.: -bo-iaș] – Baboi + suf. -aș.

DOOM

baboiáș s. m., pl. baboiáși

baboiașului
BABOIÁȘ, baboiași, s. m. Diminutiv al lui baboi. [Pr.: -bo-iaș] – Baboi + suf. -aș.

DOOM

baboiáș s. m., pl. baboiáși

baboii
BABÓI, baboi, s. m. (Iht.) 1. Denumire generică dată peștilor de apă dulce. 2. (Reg.) Biban. – Din bg. baboj.

DOOM

babói (pește) s. m., pl. babói, art. babóii

baboilor
BABÓI, baboi, s. m. (Iht.) 1. Denumire generică dată peștilor de apă dulce. 2. (Reg.) Biban. – Din bg. baboj.

DOOM

babói (pește) s. m., pl. babói, art. babóii

baboiul
BABÓI, baboi, s. m. (Iht.) 1. Denumire generică dată peștilor de apă dulce. 2. (Reg.) Biban. – Din bg. baboj.

DOOM

babói (pește) s. m., pl. babói, art. babóii

baboiului
BABÓI, baboi, s. m. (Iht.) 1. Denumire generică dată peștilor de apă dulce. 2. (Reg.) Biban. – Din bg. baboj.

DOOM

babói (pește) s. m., pl. babói, art. babóii

babord
BABÓRD, baborduri, s. n. Partea stângă a unei nave. ♦ Marginea din stânga a fuzelajului unei nave aeriene. – Din fr. bâbord.

DOOM

babórd s. n., pl. babórduri

babordul
BABÓRD, baborduri, s. n. Partea stângă a unei nave. ♦ Marginea din stânga a fuzelajului unei nave aeriene. – Din fr. bâbord.

DOOM

babórd s. n., pl. babórduri

babordului
BABÓRD, baborduri, s. n. Partea stângă a unei nave. ♦ Marginea din stânga a fuzelajului unei nave aeriene. – Din fr. bâbord.

DOOM

babórd s. n., pl. babórduri

baborduri
BABÓRD, baborduri, s. n. Partea stângă a unei nave. ♦ Marginea din stânga a fuzelajului unei nave aeriene. – Din fr. bâbord.

DOOM

babórd s. n., pl. babórduri

babordurile
BABÓRD, baborduri, s. n. Partea stângă a unei nave. ♦ Marginea din stânga a fuzelajului unei nave aeriene. – Din fr. bâbord.

DOOM

babórd s. n., pl. babórduri

babordurilor
BABÓRD, baborduri, s. n. Partea stângă a unei nave. ♦ Marginea din stânga a fuzelajului unei nave aeriene. – Din fr. bâbord.

DOOM

babórd s. n., pl. babórduri

babornița
BABÓRNIȚĂ, babornițe, s. f. Babă urâtă și rea; cotoroanță. ♦ Vrăjitoare. [Var.: (reg.) băbórniță s. f.] – Contaminare între babă și bahorniță.

DOOM

babórniță s. f., g.-d. art. babórniței; pl. babórnițe

babornițe
BABÓRNIȚĂ, babornițe, s. f. Babă urâtă și rea; cotoroanță. ♦ Vrăjitoare. [Var.: (reg.) băbórniță s. f.] – Contaminare între babă și bahorniță.

DOOM

babórniță s. f., g.-d. art. babórniței; pl. babórnițe

baborniței
BABÓRNIȚĂ, babornițe, s. f. Babă urâtă și rea; cotoroanță. ♦ Vrăjitoare. [Var.: (reg.) băbórniță s. f.] – Contaminare între babă și bahorniță.

DOOM

babórniță s. f., g.-d. art. babórniței; pl. babórnițe

babornițele
BABÓRNIȚĂ, babornițe, s. f. Babă urâtă și rea; cotoroanță. ♦ Vrăjitoare. [Var.: (reg.) băbórniță s. f.] – Contaminare între babă și bahorniță.

DOOM

babórniță s. f., g.-d. art. babórniței; pl. babórnițe

babornițelor
BABÓRNIȚĂ, babornițe, s. f. Babă urâtă și rea; cotoroanță. ♦ Vrăjitoare. [Var.: (reg.) băbórniță s. f.] – Contaminare între babă și bahorniță.

DOOM

babórniță s. f., g.-d. art. babórniței; pl. babórnițe

baboșa
BÁBOȘĂ, baboșe, s. f. (Ornit.; reg.) Pelican. – Cf. babiță¹.

DOOM

báboșă (reg.) s. f., g.-d. art. báboșei; pl. báboșe

baboșe
BÁBOȘĂ, baboșe, s. f. (Ornit.; reg.) Pelican. – Cf. babiță¹.

DOOM

báboșă (reg.) s. f., g.-d. art. báboșei; pl. báboșe

baboșei
BÁBOȘĂ, baboșe, s. f. (Ornit.; reg.) Pelican. – Cf. babiță¹.

DOOM

báboșă (reg.) s. f., g.-d. art. báboșei; pl. báboșe

baboșele
BÁBOȘĂ, baboșe, s. f. (Ornit.; reg.) Pelican. – Cf. babiță¹.

DOOM

báboșă (reg.) s. f., g.-d. art. báboșei; pl. báboșe

baboșelor
BÁBOȘĂ, baboșe, s. f. (Ornit.; reg.) Pelican. – Cf. babiță¹.

DOOM

báboșă (reg.) s. f., g.-d. art. báboșei; pl. báboșe

babuin
BABUÍN, babuini, s. m. Maimuță cinocefală mare, cu buze proeminente. – Din fr. babouin.

DOOM

babuín s. m., pl. babuíni

babuini
BABUÍN, babuini, s. m. Maimuță cinocefală mare, cu buze proeminente. – Din fr. babouin.

DOOM

babuín s. m., pl. babuíni

babuinii
BABUÍN, babuini, s. m. Maimuță cinocefală mare, cu buze proeminente. – Din fr. babouin.

DOOM

babuín s. m., pl. babuíni

babuinilor
BABUÍN, babuini, s. m. Maimuță cinocefală mare, cu buze proeminente. – Din fr. babouin.

DOOM

babuín s. m., pl. babuíni

babuinul
BABUÍN, babuini, s. m. Maimuță cinocefală mare, cu buze proeminente. – Din fr. babouin.

DOOM

babuín s. m., pl. babuíni

babuinului
BABUÍN, babuini, s. m. Maimuță cinocefală mare, cu buze proeminente. – Din fr. babouin.

DOOM

babuín s. m., pl. babuíni

babură
babúră (-re), s. f. – 1. (Trans.) Fumar. – 2. (Trans.) Flăcăraie, vîlvătaie. – 3. (Banat) Lapoviță. Sl. babura „horn”. Sensul 3 se explică poate prin aburii care însoțesc uneori precipitațiile, și care s-au asimilat probabil cu fumul (DAR în consideră cuvînt diferit de cel anterior).

babuvism
BABUVÍSM s. n. Doctrină politică din timpul Revoluției Franceze, creată de Babeuf, care preconiza egalitatea politică și economică. – Din fr. babouvisme.

DOOM

babuvísm s. n.

babuvismul
BABUVÍSM s. n. Doctrină politică din timpul Revoluției Franceze, creată de Babeuf, care preconiza egalitatea politică și economică. – Din fr. babouvisme.

DOOM

babuvísm s. n.

babuvismului
BABUVÍSM s. n. Doctrină politică din timpul Revoluției Franceze, creată de Babeuf, care preconiza egalitatea politică și economică. – Din fr. babouvisme.

DOOM

babuvísm s. n.

babuvist
BABUVÍST, -Ă adj. Referitor la babuvism. // s.m. și f. Partizan al doctrinei lui Babeuf. [< fr. babouviste].

DOOM

babuvíst adj. m., s. m., pl. babuvíști; adj. f., s. f. babuvístă, pl. babuvíste

babuvist
BABUVÍST, -Ă adj. Referitor la babuvism. // s.m. și f. Partizan al doctrinei lui Babeuf. [< fr. babouviste].

DOOM

babuvíst adj. m., s. m., pl. babuvíști; adj. f., s. f. babuvístă, pl. babuvíste

babuvista
BABUVÍST, -Ă adj. Referitor la babuvism. // s.m. și f. Partizan al doctrinei lui Babeuf. [< fr. babouviste].

DOOM

babuvíst adj. m., s. m., pl. babuvíști; adj. f., s. f. babuvístă, pl. babuvíste

babuvista
BABUVÍST, -Ă adj. Referitor la babuvism. // s.m. și f. Partizan al doctrinei lui Babeuf. [< fr. babouviste].

DOOM

babuvíst adj. m., s. m., pl. babuvíști; adj. f., s. f. babuvístă, pl. babuvíste

babuviste
BABUVÍST, -Ă adj. Referitor la babuvism. // s.m. și f. Partizan al doctrinei lui Babeuf. [< fr. babouviste].

DOOM

babuvíst adj. m., s. m., pl. babuvíști; adj. f., s. f. babuvístă, pl. babuvíste

babuviste
BABUVÍST, -Ă adj. Referitor la babuvism. // s.m. și f. Partizan al doctrinei lui Babeuf. [< fr. babouviste].

DOOM

babuvíst adj. m., s. m., pl. babuvíști; adj. f., s. f. babuvístă, pl. babuvíste

babuvistei
BABUVÍST, -Ă adj. Referitor la babuvism. // s.m. și f. Partizan al doctrinei lui Babeuf. [< fr. babouviste].

DOOM

babuvíst adj. m., s. m., pl. babuvíști; adj. f., s. f. babuvístă, pl. babuvíste

babuvistei
BABUVÍST, -Ă adj. Referitor la babuvism. // s.m. și f. Partizan al doctrinei lui Babeuf. [< fr. babouviste].

DOOM

babuvíst adj. m., s. m., pl. babuvíști; adj. f., s. f. babuvístă, pl. babuvíste

babuvistele
BABUVÍST, -Ă adj. Referitor la babuvism. // s.m. și f. Partizan al doctrinei lui Babeuf. [< fr. babouviste].

DOOM

babuvíst adj. m., s. m., pl. babuvíști; adj. f., s. f. babuvístă, pl. babuvíste

babuvistele
BABUVÍST, -Ă adj. Referitor la babuvism. // s.m. și f. Partizan al doctrinei lui Babeuf. [< fr. babouviste].

DOOM

babuvíst adj. m., s. m., pl. babuvíști; adj. f., s. f. babuvístă, pl. babuvíste

babuvistelor
BABUVÍST, -Ă adj. Referitor la babuvism. // s.m. și f. Partizan al doctrinei lui Babeuf. [< fr. babouviste].

DOOM

babuvíst adj. m., s. m., pl. babuvíști; adj. f., s. f. babuvístă, pl. babuvíste

babuvistelor
BABUVÍST, -Ă adj. Referitor la babuvism. // s.m. și f. Partizan al doctrinei lui Babeuf. [< fr. babouviste].

DOOM

babuvíst adj. m., s. m., pl. babuvíști; adj. f., s. f. babuvístă, pl. babuvíste

babuvistul
BABUVÍST, -Ă adj. Referitor la babuvism. // s.m. și f. Partizan al doctrinei lui Babeuf. [< fr. babouviste].

DOOM

babuvíst adj. m., s. m., pl. babuvíști; adj. f., s. f. babuvístă, pl. babuvíste

babuvistul
BABUVÍST, -Ă adj. Referitor la babuvism. // s.m. și f. Partizan al doctrinei lui Babeuf. [< fr. babouviste].

DOOM

babuvíst adj. m., s. m., pl. babuvíști; adj. f., s. f. babuvístă, pl. babuvíste

babuvistului
BABUVÍST, -Ă adj. Referitor la babuvism. // s.m. și f. Partizan al doctrinei lui Babeuf. [< fr. babouviste].

DOOM

babuvíst adj. m., s. m., pl. babuvíști; adj. f., s. f. babuvístă, pl. babuvíste

babuvistului
BABUVÍST, -Ă adj. Referitor la babuvism. // s.m. și f. Partizan al doctrinei lui Babeuf. [< fr. babouviste].

DOOM

babuvíst adj. m., s. m., pl. babuvíști; adj. f., s. f. babuvístă, pl. babuvíste

babuviști
BABUVÍST, -Ă adj. Referitor la babuvism. // s.m. și f. Partizan al doctrinei lui Babeuf. [< fr. babouviste].

DOOM

babuvíst adj. m., s. m., pl. babuvíști; adj. f., s. f. babuvístă, pl. babuvíste

babuviști
BABUVÍST, -Ă adj. Referitor la babuvism. // s.m. și f. Partizan al doctrinei lui Babeuf. [< fr. babouviste].

DOOM

babuvíst adj. m., s. m., pl. babuvíști; adj. f., s. f. babuvístă, pl. babuvíste

babuviștii
BABUVÍST, -Ă adj. Referitor la babuvism. // s.m. și f. Partizan al doctrinei lui Babeuf. [< fr. babouviste].

DOOM

babuvíst adj. m., s. m., pl. babuvíști; adj. f., s. f. babuvístă, pl. babuvíste

babuviștii
BABUVÍST, -Ă adj. Referitor la babuvism. // s.m. și f. Partizan al doctrinei lui Babeuf. [< fr. babouviste].

DOOM

babuvíst adj. m., s. m., pl. babuvíști; adj. f., s. f. babuvístă, pl. babuvíste

babuviștilor
BABUVÍST, -Ă adj. Referitor la babuvism. // s.m. și f. Partizan al doctrinei lui Babeuf. [< fr. babouviste].

DOOM

babuvíst adj. m., s. m., pl. babuvíști; adj. f., s. f. babuvístă, pl. babuvíste

babuviștilor
BABUVÍST, -Ă adj. Referitor la babuvism. // s.m. și f. Partizan al doctrinei lui Babeuf. [< fr. babouviste].

DOOM

babuvíst adj. m., s. m., pl. babuvíști; adj. f., s. f. babuvístă, pl. babuvíste

babușca
BABÚȘCĂ, babuște, s. f. Pește de apă dulce, lung de 25-30 cm, argintiu pe spate, alb pe abdomen și cu înotătoarele roșii; ocheană, bălos (2) (Rutilus rutilus). – Din bg. babușka.

DOOM

babúșcă (pește) s. f., g.-d. art. babúștei; pl. babúște

babuși
BABÚȘI s. m. pl. (Înv.) Papuci. – Fr. babouche (rus babuši).

babuște
BABÚȘCĂ, babuște, s. f. Pește de apă dulce, lung de 25-30 cm, argintiu pe spate, alb pe abdomen și cu înotătoarele roșii; ocheană, bălos (2) (Rutilus rutilus). – Din bg. babușka.

DOOM

babúșcă (pește) s. f., g.-d. art. babúștei; pl. babúște

babuștei
BABÚȘCĂ, babuște, s. f. Pește de apă dulce, lung de 25-30 cm, argintiu pe spate, alb pe abdomen și cu înotătoarele roșii; ocheană, bălos (2) (Rutilus rutilus). – Din bg. babușka.

DOOM

babúșcă (pește) s. f., g.-d. art. babúștei; pl. babúște

babuștele
BABÚȘCĂ, babuște, s. f. Pește de apă dulce, lung de 25-30 cm, argintiu pe spate, alb pe abdomen și cu înotătoarele roșii; ocheană, bălos (2) (Rutilus rutilus). – Din bg. babușka.

DOOM

babúșcă (pește) s. f., g.-d. art. babúștei; pl. babúște

babuștelor
BABÚȘCĂ, babuște, s. f. Pește de apă dulce, lung de 25-30 cm, argintiu pe spate, alb pe abdomen și cu înotătoarele roșii; ocheană, bălos (2) (Rutilus rutilus). – Din bg. babușka.

DOOM

babúșcă (pește) s. f., g.-d. art. babúștei; pl. babúște

babyschi
BABYSCHÍ, babyschiuri, s. n. Schi pentru copiii mici. [Pr.: bebi-] – Baby + schi.

DOOM

babyschí [baby pron. bébi] s. n., pl. babyschíuri

babyschilift
BABYSCHILÍFT, babyschilifturi, s. n. Schilift pentru copiii mici. [Pr.: bebi-] – Din engl. babyschilift.

DOOM

babyschilíft [baby pron. bebi] s. n., pl. babyschilífturi

babyschiliftul
BABYSCHILÍFT, babyschilifturi, s. n. Schilift pentru copiii mici. [Pr.: bebi-] – Din engl. babyschilift.

DOOM

babyschilíft [baby pron. bebi] s. n., pl. babyschilífturi

babyschiliftului
BABYSCHILÍFT, babyschilifturi, s. n. Schilift pentru copiii mici. [Pr.: bebi-] – Din engl. babyschilift.

DOOM

babyschilíft [baby pron. bebi] s. n., pl. babyschilífturi

babyschilifturi
BABYSCHILÍFT, babyschilifturi, s. n. Schilift pentru copiii mici. [Pr.: bebi-] – Din engl. babyschilift.

DOOM

babyschilíft [baby pron. bebi] s. n., pl. babyschilífturi

babyschilifturile
BABYSCHILÍFT, babyschilifturi, s. n. Schilift pentru copiii mici. [Pr.: bebi-] – Din engl. babyschilift.

DOOM

babyschilíft [baby pron. bebi] s. n., pl. babyschilífturi

babyschilifturilor
BABYSCHILÍFT, babyschilifturi, s. n. Schilift pentru copiii mici. [Pr.: bebi-] – Din engl. babyschilift.

DOOM

babyschilíft [baby pron. bebi] s. n., pl. babyschilífturi

babyschiul
BABYSCHÍ, babyschiuri, s. n. Schi pentru copiii mici. [Pr.: bebi-] – Baby + schi.

DOOM

babyschí [baby pron. bébi] s. n., pl. babyschíuri

babyschiului
BABYSCHÍ, babyschiuri, s. n. Schi pentru copiii mici. [Pr.: bebi-] – Baby + schi.

DOOM

babyschí [baby pron. bébi] s. n., pl. babyschíuri

babyschiuri
BABYSCHÍ, babyschiuri, s. n. Schi pentru copiii mici. [Pr.: bebi-] – Baby + schi.

DOOM

babyschí [baby pron. bébi] s. n., pl. babyschíuri

babyschiurile
BABYSCHÍ, babyschiuri, s. n. Schi pentru copiii mici. [Pr.: bebi-] – Baby + schi.

DOOM

babyschí [baby pron. bébi] s. n., pl. babyschíuri

babyschiurilor
BABYSCHÍ, babyschiuri, s. n. Schi pentru copiii mici. [Pr.: bebi-] – Baby + schi.

DOOM

babyschí [baby pron. bébi] s. n., pl. babyschíuri

babysitter
BABYSITTER, babysitteri, -e, s. m. și f. Persoană remunerată, care îngrijește un copil. [Pr.: bebisităr] – Din engl. babysitter.

DOOM

babysítter² (angl.) [pron. bebisítăr] s.m., pl. babysitteri

babysitteri
BABYSITTER, babysitteri, -e, s. m. și f. Persoană remunerată, care îngrijește un copil. [Pr.: bebisităr] – Din engl. babysitter.

DOOM

babysítter² (angl.) [pron. bebisítăr] s.m., pl. babysitteri

babysitterii
BABYSITTER, babysitteri, -e, s. m. și f. Persoană remunerată, care îngrijește un copil. [Pr.: bebisităr] – Din engl. babysitter.

DOOM

babysítter² (angl.) [pron. bebisítăr] s.m., pl. babysitteri

babysitterilor
BABYSITTER, babysitteri, -e, s. m. și f. Persoană remunerată, care îngrijește un copil. [Pr.: bebisităr] – Din engl. babysitter.

DOOM

babysítter² (angl.) [pron. bebisítăr] s.m., pl. babysitteri

babysitterul
BABYSITTER, babysitteri, -e, s. m. și f. Persoană remunerată, care îngrijește un copil. [Pr.: bebisităr] – Din engl. babysitter.

DOOM

babysítter² (angl.) [pron. bebisítăr] s.m., pl. babysitteri

babysitterului
BABYSITTER, babysitteri, -e, s. m. și f. Persoană remunerată, care îngrijește un copil. [Pr.: bebisităr] – Din engl. babysitter.

DOOM

babysítter² (angl.) [pron. bebisítăr] s.m., pl. babysitteri

bac
BAC², bacuri, s. n. Element al sculelor și dispozitivelor de strângere (menghine, mandrine etc.) cu care se prind piesele în vederea prelucrării lor. – Din germ. Backe.

DOOM

bac s. n., pl. bácuri

bac
BAC¹, bacuri, s. n. 1. Ambarcațiune cu fundul și capetele plate, folosită pentru traversarea râurilor sau lacurilor de la un mal la altul sau pentru serviciile auxiliare ale unei nave; brudină, pod umblător. 2. (Sport) Platformă sau ambarcațiune cu vâsle, fixată pe apă pentru antrenamentul canotorilor, caiaciștilor și canoiștilor. 3. (Tehn.) Recipient, vas cu diverse utilizări industriale. – Din fr. bac.

DOOM

bac s. n., pl. bácuri

baca
BÁCĂ, bace, s. f. Fruct cu pericarp cărnos, cu pieliță subțire și cu miezul zemos, în care se află semințele. – Din it., lat. bacca.

DOOM

bácă s. f., g.-d. art. bácei; pl. báce

bacal
BĂCÁN² s. n. 1. Lemn de culoare roșiatică al unui arbore exotic (Haematoxylon campechianum). 2. Colorant roșu, obținut, prin fierbere, din băcan¹ (1). – Din tc. bakam.

DOOM

băcán² (colorant) s. n.

bacalaureat
BACALAUREÁT, -Ă, bacalaureați, -te, s. n., s. m. și f. 1. S. n. Examen de absolvire a liceului. ♦ Titlu obținut în urma acestui examen. 2. S. m. și f. Persoană care a promovat examenul de bacalaureat (1). [Pr.: -la-u-re-at] – Din fr. baccalauréat.

DOOM

bacalaureát² (examen) (-la-u-re-at) s. n., pl. bacalaureáte

bacalaureata
BACALAUREÁT, -Ă, bacalaureați, -te, s. n., s. m. și f. 1. S. n. Examen de absolvire a liceului. ♦ Titlu obținut în urma acestui examen. 2. S. m. și f. Persoană care a promovat examenul de bacalaureat (1). [Pr.: -la-u-re-at] – Din fr. baccalauréat.

DOOM

bacalaureát² (examen) (-la-u-re-at) s. n., pl. bacalaureáte

bacalaureate
BACALAUREÁT, -Ă, bacalaureați, -te, s. n., s. m. și f. 1. S. n. Examen de absolvire a liceului. ♦ Titlu obținut în urma acestui examen. 2. S. m. și f. Persoană care a promovat examenul de bacalaureat (1). [Pr.: -la-u-re-at] – Din fr. baccalauréat.

DOOM

bacalaureát² (examen) (-la-u-re-at) s. n., pl. bacalaureáte

bacalaureatei
BACALAUREÁT, -Ă, bacalaureați, -te, s. n., s. m. și f. 1. S. n. Examen de absolvire a liceului. ♦ Titlu obținut în urma acestui examen. 2. S. m. și f. Persoană care a promovat examenul de bacalaureat (1). [Pr.: -la-u-re-at] – Din fr. baccalauréat.

DOOM

bacalaureát² (examen) (-la-u-re-at) s. n., pl. bacalaureáte

bacalaureatele
BACALAUREÁT, -Ă, bacalaureați, -te, s. n., s. m. și f. 1. S. n. Examen de absolvire a liceului. ♦ Titlu obținut în urma acestui examen. 2. S. m. și f. Persoană care a promovat examenul de bacalaureat (1). [Pr.: -la-u-re-at] – Din fr. baccalauréat.

DOOM

bacalaureát² (examen) (-la-u-re-at) s. n., pl. bacalaureáte

bacalaureatelor
BACALAUREÁT, -Ă, bacalaureați, -te, s. n., s. m. și f. 1. S. n. Examen de absolvire a liceului. ♦ Titlu obținut în urma acestui examen. 2. S. m. și f. Persoană care a promovat examenul de bacalaureat (1). [Pr.: -la-u-re-at] – Din fr. baccalauréat.

DOOM

bacalaureát² (examen) (-la-u-re-at) s. n., pl. bacalaureáte

bacalaureatul
BACALAUREÁT, -Ă, bacalaureați, -te, s. n., s. m. și f. 1. S. n. Examen de absolvire a liceului. ♦ Titlu obținut în urma acestui examen. 2. S. m. și f. Persoană care a promovat examenul de bacalaureat (1). [Pr.: -la-u-re-at] – Din fr. baccalauréat.

DOOM

bacalaureát² (examen) (-la-u-re-at) s. n., pl. bacalaureáte

bacalaureatului
BACALAUREÁT, -Ă, bacalaureați, -te, s. n., s. m. și f. 1. S. n. Examen de absolvire a liceului. ♦ Titlu obținut în urma acestui examen. 2. S. m. și f. Persoană care a promovat examenul de bacalaureat (1). [Pr.: -la-u-re-at] – Din fr. baccalauréat.

DOOM

bacalaureát² (examen) (-la-u-re-at) s. n., pl. bacalaureáte

bacalaureați
BACALAUREÁT, -Ă, bacalaureați, -te, s. n., s. m. și f. 1. S. n. Examen de absolvire a liceului. ♦ Titlu obținut în urma acestui examen. 2. S. m. și f. Persoană care a promovat examenul de bacalaureat (1). [Pr.: -la-u-re-at] – Din fr. baccalauréat.

DOOM

bacalaureát² (examen) (-la-u-re-at) s. n., pl. bacalaureáte

bacalaureații
BACALAUREÁT, -Ă, bacalaureați, -te, s. n., s. m. și f. 1. S. n. Examen de absolvire a liceului. ♦ Titlu obținut în urma acestui examen. 2. S. m. și f. Persoană care a promovat examenul de bacalaureat (1). [Pr.: -la-u-re-at] – Din fr. baccalauréat.

DOOM

bacalaureát² (examen) (-la-u-re-at) s. n., pl. bacalaureáte

bacalaureaților
BACALAUREÁT, -Ă, bacalaureați, -te, s. n., s. m. și f. 1. S. n. Examen de absolvire a liceului. ♦ Titlu obținut în urma acestui examen. 2. S. m. și f. Persoană care a promovat examenul de bacalaureat (1). [Pr.: -la-u-re-at] – Din fr. baccalauréat.

DOOM

bacalaureát² (examen) (-la-u-re-at) s. n., pl. bacalaureáte

bacanala
BACANÁLĂ, bacanale, s. f. (La pl.) Sărbători nocturne la romani, cu dansuri, jocuri și petreceri licențioase închinate lui Bachus, zeul vinului. ♦ Fig. (Și la sg.) Petrecere zgomotoasă și destrăbălată. – Din fr. bacchanale, lat. Bacchanalia.

DOOM

bacanálă s. f., g.-d. art. bacanálei; pl. bacanále

bacanale
BACANÁLĂ, bacanale, s. f. (La pl.) Sărbători nocturne la romani, cu dansuri, jocuri și petreceri licențioase închinate lui Bachus, zeul vinului. ♦ Fig. (Și la sg.) Petrecere zgomotoasă și destrăbălată. – Din fr. bacchanale, lat. Bacchanalia.

DOOM

bacanálă s. f., g.-d. art. bacanálei; pl. bacanále

bacanale
Bacanale = Bacchanalia.

bacanalei
BACANÁLĂ, bacanale, s. f. (La pl.) Sărbători nocturne la romani, cu dansuri, jocuri și petreceri licențioase închinate lui Bachus, zeul vinului. ♦ Fig. (Și la sg.) Petrecere zgomotoasă și destrăbălată. – Din fr. bacchanale, lat. Bacchanalia.

DOOM

bacanálă s. f., g.-d. art. bacanálei; pl. bacanále

bacanalele
BACANÁLĂ, bacanale, s. f. (La pl.) Sărbători nocturne la romani, cu dansuri, jocuri și petreceri licențioase închinate lui Bachus, zeul vinului. ♦ Fig. (Și la sg.) Petrecere zgomotoasă și destrăbălată. – Din fr. bacchanale, lat. Bacchanalia.

DOOM

bacanálă s. f., g.-d. art. bacanálei; pl. bacanále

bacanalelor
BACANÁLĂ, bacanale, s. f. (La pl.) Sărbători nocturne la romani, cu dansuri, jocuri și petreceri licențioase închinate lui Bachus, zeul vinului. ♦ Fig. (Și la sg.) Petrecere zgomotoasă și destrăbălată. – Din fr. bacchanale, lat. Bacchanalia.

DOOM

bacanálă s. f., g.-d. art. bacanálei; pl. bacanále

bacanta
BACÁNTĂ, bacante, s. f. (La romani) Preoteasă a zeului Bachus; menadă. ♦ Fiecare dintre însoțitoarele zeului Bachus. ♦ Fig. Femeie destrăbălată. – Din fr. bacchante.

DOOM

bacántă s. f., g.-d. art. bacántei; pl. bacánte

bacante
BACÁNTĂ, bacante, s. f. (La romani) Preoteasă a zeului Bachus; menadă. ♦ Fiecare dintre însoțitoarele zeului Bachus. ♦ Fig. Femeie destrăbălată. – Din fr. bacchante.

DOOM

bacántă s. f., g.-d. art. bacántei; pl. bacánte

bacante
Bacante = Bacchae.

bacantei
BACÁNTĂ, bacante, s. f. (La romani) Preoteasă a zeului Bachus; menadă. ♦ Fiecare dintre însoțitoarele zeului Bachus. ♦ Fig. Femeie destrăbălată. – Din fr. bacchante.

DOOM

bacántă s. f., g.-d. art. bacántei; pl. bacánte

bacantele
BACÁNTĂ, bacante, s. f. (La romani) Preoteasă a zeului Bachus; menadă. ♦ Fiecare dintre însoțitoarele zeului Bachus. ♦ Fig. Femeie destrăbălată. – Din fr. bacchante.

DOOM

bacántă s. f., g.-d. art. bacántei; pl. bacánte

bacantelor
BACÁNTĂ, bacante, s. f. (La romani) Preoteasă a zeului Bachus; menadă. ♦ Fiecare dintre însoțitoarele zeului Bachus. ♦ Fig. Femeie destrăbălată. – Din fr. bacchante.

DOOM

bacántă s. f., g.-d. art. bacántei; pl. bacánte

bacara
BACARÁ², (2) bacarale, s. f. 1. Joc de cărți în care nouarii au valoare, iar decarii, numiți bacara, sunt egali cu zero; maca. 2. Partidă de bacara² (1). – Din fr. baccara.

DOOM

bacará (cristal, joc de cărți) s. f., art. bacaráua, g.-d. art. bacarálei; (obiecte, partide) pl. bacarále, art. bacarálele

bacarale
BACARÁ², (2) bacarale, s. f. 1. Joc de cărți în care nouarii au valoare, iar decarii, numiți bacara, sunt egali cu zero; maca. 2. Partidă de bacara² (1). – Din fr. baccara.

DOOM

bacará (cristal, joc de cărți) s. f., art. bacaráua, g.-d. art. bacarálei; (obiecte, partide) pl. bacarále, art. bacarálele

bacaralei
BACARÁ², (2) bacarale, s. f. 1. Joc de cărți în care nouarii au valoare, iar decarii, numiți bacara, sunt egali cu zero; maca. 2. Partidă de bacara² (1). – Din fr. baccara.

DOOM

bacará (cristal, joc de cărți) s. f., art. bacaráua, g.-d. art. bacarálei; (obiecte, partide) pl. bacarále, art. bacarálele

bacaralele
BACARÁ², (2) bacarale, s. f. 1. Joc de cărți în care nouarii au valoare, iar decarii, numiți bacara, sunt egali cu zero; maca. 2. Partidă de bacara² (1). – Din fr. baccara.

DOOM

bacará (cristal, joc de cărți) s. f., art. bacaráua, g.-d. art. bacarálei; (obiecte, partide) pl. bacarále, art. bacarálele

bacaralelor
BACARÁ², (2) bacarale, s. f. 1. Joc de cărți în care nouarii au valoare, iar decarii, numiți bacara, sunt egali cu zero; maca. 2. Partidă de bacara² (1). – Din fr. baccara.

DOOM

bacará (cristal, joc de cărți) s. f., art. bacaráua, g.-d. art. bacarálei; (obiecte, partide) pl. bacarále, art. bacarálele

bacaraua
BACARÁ², (2) bacarale, s. f. 1. Joc de cărți în care nouarii au valoare, iar decarii, numiți bacara, sunt egali cu zero; maca. 2. Partidă de bacara² (1). – Din fr. baccara.

DOOM

bacará (cristal, joc de cărți) s. f., art. bacaráua, g.-d. art. bacarálei; (obiecte, partide) pl. bacarále, art. bacarálele

baccata
TÍSĂ, tise, s. f. Arbore sau arbust rășinos, care poate atinge peste 1000 de ani, cu frunze lungi, aciculare, lucioase, cu lemnul tare și foarte prețios (Taxus baccata); p. restr. lemnul acestui arbore. [Var.: (rar) tis s. m.] – Din sl. tisa.

baccea
BACCEÁ, baccele, s. f. (Depr.) Bătrân ramolit, cu idei învechite. – Et. nec.

DOOM

bacceá (rar) s. f., art. bacceáua, g.-d. art. baccélei; pl. baccéle, art. baccélele

bacceaua
BACCEÁ, baccele, s. f. (Depr.) Bătrân ramolit, cu idei învechite. – Et. nec.

DOOM

bacceá (rar) s. f., art. bacceáua, g.-d. art. baccélei; pl. baccéle, art. baccélele

baccele
BACCEÁ, baccele, s. f. (Depr.) Bătrân ramolit, cu idei învechite. – Et. nec.

DOOM

bacceá (rar) s. f., art. bacceáua, g.-d. art. baccélei; pl. baccéle, art. baccélele

baccelea
BACCELÍ, baccelesc, vb. IV. Refl. 1. A îmbătrâni, a se ramoli, a deveni baccea. 2. (Fam.) A se îngrășa, a se lăbărța. – Din baccea.

DOOM

baccelí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bacceléște, imperf. 3 sg. se bacceleá; conj. prez. 3 să se bacceleáscă

bacceleai
BACCELÍ, baccelesc, vb. IV. Refl. 1. A îmbătrâni, a se ramoli, a deveni baccea. 2. (Fam.) A se îngrășa, a se lăbărța. – Din baccea.

DOOM

baccelí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bacceléște, imperf. 3 sg. se bacceleá; conj. prez. 3 să se bacceleáscă

bacceleam
BACCELÍ, baccelesc, vb. IV. Refl. 1. A îmbătrâni, a se ramoli, a deveni baccea. 2. (Fam.) A se îngrășa, a se lăbărța. – Din baccea.

DOOM

baccelí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bacceléște, imperf. 3 sg. se bacceleá; conj. prez. 3 să se bacceleáscă

baccelească
BACCELÍ, baccelesc, vb. IV. Refl. 1. A îmbătrâni, a se ramoli, a deveni baccea. 2. (Fam.) A se îngrășa, a se lăbărța. – Din baccea.

DOOM

baccelí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bacceléște, imperf. 3 sg. se bacceleá; conj. prez. 3 să se bacceleáscă

bacceleau
BACCELÍ, baccelesc, vb. IV. Refl. 1. A îmbătrâni, a se ramoli, a deveni baccea. 2. (Fam.) A se îngrășa, a se lăbărța. – Din baccea.

DOOM

baccelí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bacceléște, imperf. 3 sg. se bacceleá; conj. prez. 3 să se bacceleáscă

bacceleați
BACCELÍ, baccelesc, vb. IV. Refl. 1. A îmbătrâni, a se ramoli, a deveni baccea. 2. (Fam.) A se îngrășa, a se lăbărța. – Din baccea.

DOOM

baccelí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bacceléște, imperf. 3 sg. se bacceleá; conj. prez. 3 să se bacceleáscă

baccelei
BACCEÁ, baccele, s. f. (Depr.) Bătrân ramolit, cu idei învechite. – Et. nec.

DOOM

bacceá (rar) s. f., art. bacceáua, g.-d. art. baccélei; pl. baccéle, art. baccélele

baccelele
BACCEÁ, baccele, s. f. (Depr.) Bătrân ramolit, cu idei învechite. – Et. nec.

DOOM

bacceá (rar) s. f., art. bacceáua, g.-d. art. baccélei; pl. baccéle, art. baccélele

baccelelor
BACCEÁ, baccele, s. f. (Depr.) Bătrân ramolit, cu idei învechite. – Et. nec.

DOOM

bacceá (rar) s. f., art. bacceáua, g.-d. art. baccélei; pl. baccéle, art. baccélele

baccelesc
BACCELÍ, baccelesc, vb. IV. Refl. 1. A îmbătrâni, a se ramoli, a deveni baccea. 2. (Fam.) A se îngrășa, a se lăbărța. – Din baccea.

DOOM

baccelí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bacceléște, imperf. 3 sg. se bacceleá; conj. prez. 3 să se bacceleáscă

baccelește
BACCELÍ, baccelesc, vb. IV. Refl. 1. A îmbătrâni, a se ramoli, a deveni baccea. 2. (Fam.) A se îngrășa, a se lăbărța. – Din baccea.

DOOM

baccelí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bacceléște, imperf. 3 sg. se bacceleá; conj. prez. 3 să se bacceleáscă

baccelești
BACCELÍ, baccelesc, vb. IV. Refl. 1. A îmbătrâni, a se ramoli, a deveni baccea. 2. (Fam.) A se îngrășa, a se lăbărța. – Din baccea.

DOOM

baccelí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bacceléște, imperf. 3 sg. se bacceleá; conj. prez. 3 să se bacceleáscă

bacceli
BACCELÍ, baccelesc, vb. IV. Refl. 1. A îmbătrâni, a se ramoli, a deveni baccea. 2. (Fam.) A se îngrășa, a se lăbărța. – Din baccea.

DOOM

baccelí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bacceléște, imperf. 3 sg. se bacceleá; conj. prez. 3 să se bacceleáscă

baccelii
BACCELÍ, baccelesc, vb. IV. Refl. 1. A îmbătrâni, a se ramoli, a deveni baccea. 2. (Fam.) A se îngrășa, a se lăbărța. – Din baccea.

DOOM

baccelí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bacceléște, imperf. 3 sg. se bacceleá; conj. prez. 3 să se bacceleáscă

baccelim
BACCELÍ, baccelesc, vb. IV. Refl. 1. A îmbătrâni, a se ramoli, a deveni baccea. 2. (Fam.) A se îngrășa, a se lăbărța. – Din baccea.

DOOM

baccelí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bacceléște, imperf. 3 sg. se bacceleá; conj. prez. 3 să se bacceleáscă

baccelind
BACCELÍ, baccelesc, vb. IV. Refl. 1. A îmbătrâni, a se ramoli, a deveni baccea. 2. (Fam.) A se îngrășa, a se lăbărța. – Din baccea.

DOOM

baccelí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bacceléște, imperf. 3 sg. se bacceleá; conj. prez. 3 să se bacceleáscă

baccelire
BACCELÍ, baccelesc, vb. IV. Refl. 1. A îmbătrâni, a se ramoli, a deveni baccea. 2. (Fam.) A se îngrășa, a se lăbărța. – Din baccea.

DOOM

baccelí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bacceléște, imperf. 3 sg. se bacceleá; conj. prez. 3 să se bacceleáscă

baccelire
BACCELÍ, baccelesc, vb. IV. Refl. 1. A îmbătrâni, a se ramoli, a deveni baccea. 2. (Fam.) A se îngrășa, a se lăbărța. – Din baccea.

DOOM

baccelí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bacceléște, imperf. 3 sg. se bacceleá; conj. prez. 3 să se bacceleáscă

bacceliră
BACCELÍ, baccelesc, vb. IV. Refl. 1. A îmbătrâni, a se ramoli, a deveni baccea. 2. (Fam.) A se îngrășa, a se lăbărța. – Din baccea.

DOOM

baccelí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bacceléște, imperf. 3 sg. se bacceleá; conj. prez. 3 să se bacceleáscă

baccelirăm
BACCELÍ, baccelesc, vb. IV. Refl. 1. A îmbătrâni, a se ramoli, a deveni baccea. 2. (Fam.) A se îngrășa, a se lăbărța. – Din baccea.

DOOM

baccelí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bacceléște, imperf. 3 sg. se bacceleá; conj. prez. 3 să se bacceleáscă

baccelirăți
BACCELÍ, baccelesc, vb. IV. Refl. 1. A îmbătrâni, a se ramoli, a deveni baccea. 2. (Fam.) A se îngrășa, a se lăbărța. – Din baccea.

DOOM

baccelí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bacceléște, imperf. 3 sg. se bacceleá; conj. prez. 3 să se bacceleáscă

baccelise
BACCELÍ, baccelesc, vb. IV. Refl. 1. A îmbătrâni, a se ramoli, a deveni baccea. 2. (Fam.) A se îngrășa, a se lăbărța. – Din baccea.

DOOM

baccelí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bacceléște, imperf. 3 sg. se bacceleá; conj. prez. 3 să se bacceleáscă

baccelisem
BACCELÍ, baccelesc, vb. IV. Refl. 1. A îmbătrâni, a se ramoli, a deveni baccea. 2. (Fam.) A se îngrășa, a se lăbărța. – Din baccea.

DOOM

baccelí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bacceléște, imperf. 3 sg. se bacceleá; conj. prez. 3 să se bacceleáscă

bacceliseră
BACCELÍ, baccelesc, vb. IV. Refl. 1. A îmbătrâni, a se ramoli, a deveni baccea. 2. (Fam.) A se îngrășa, a se lăbărța. – Din baccea.

DOOM

baccelí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bacceléște, imperf. 3 sg. se bacceleá; conj. prez. 3 să se bacceleáscă

bacceliserăm
BACCELÍ, baccelesc, vb. IV. Refl. 1. A îmbătrâni, a se ramoli, a deveni baccea. 2. (Fam.) A se îngrășa, a se lăbărța. – Din baccea.

DOOM

baccelí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bacceléște, imperf. 3 sg. se bacceleá; conj. prez. 3 să se bacceleáscă

bacceliserăți
BACCELÍ, baccelesc, vb. IV. Refl. 1. A îmbătrâni, a se ramoli, a deveni baccea. 2. (Fam.) A se îngrășa, a se lăbărța. – Din baccea.

DOOM

baccelí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bacceléște, imperf. 3 sg. se bacceleá; conj. prez. 3 să se bacceleáscă

bacceliseși
BACCELÍ, baccelesc, vb. IV. Refl. 1. A îmbătrâni, a se ramoli, a deveni baccea. 2. (Fam.) A se îngrășa, a se lăbărța. – Din baccea.

DOOM

baccelí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bacceléște, imperf. 3 sg. se bacceleá; conj. prez. 3 să se bacceleáscă

bacceliseți
BACCELÍ, baccelesc, vb. IV. Refl. 1. A îmbătrâni, a se ramoli, a deveni baccea. 2. (Fam.) A se îngrășa, a se lăbărța. – Din baccea.

DOOM

baccelí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bacceléște, imperf. 3 sg. se bacceleá; conj. prez. 3 să se bacceleáscă

baccelit
BACCELÍ, baccelesc, vb. IV. Refl. 1. A îmbătrâni, a se ramoli, a deveni baccea. 2. (Fam.) A se îngrășa, a se lăbărța. – Din baccea.

DOOM

baccelí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bacceléște, imperf. 3 sg. se bacceleá; conj. prez. 3 să se bacceleáscă

baccelit
BACCELÍT, -Ă, bacceliți, -te, adj. (Fam.; despre oameni și despre obrazul lor) Îmbătrânit. ♦ Gras, lăbărțat. – V. bacceli.

bacceliși
BACCELÍ, baccelesc, vb. IV. Refl. 1. A îmbătrâni, a se ramoli, a deveni baccea. 2. (Fam.) A se îngrășa, a se lăbărța. – Din baccea.

DOOM

baccelí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bacceléște, imperf. 3 sg. se bacceleá; conj. prez. 3 să se bacceleáscă

bacceliți
BACCELÍ, baccelesc, vb. IV. Refl. 1. A îmbătrâni, a se ramoli, a deveni baccea. 2. (Fam.) A se îngrășa, a se lăbărța. – Din baccea.

DOOM

baccelí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bacceléște, imperf. 3 sg. se bacceleá; conj. prez. 3 să se bacceleáscă

bacchae
Bacchae (sau Bacchantes) 1. Preotese care oficiau la romani cultul lui Bacchus. 2. Însoțitoarele zeului Bacchus. Grecii le numeau Menade.

bacchanalia
Bacchanalia, la romani, sărbători în cinstea zeului Bacchus (v. și Dionysia).

bacchantes
Bacchae (sau Bacchantes) 1. Preotese care oficiau la romani cultul lui Bacchus. 2. Însoțitoarele zeului Bacchus. Grecii le numeau Menade.

bacchus
Lyaeus, denumire purtată de zeul Bacchus.

DOOM

Bácchus v. Báhus

baccifer
GÚȘĂ, guși, s. f. 1. (La păsări) Porțiune mai dilatată, în formă de pungă, a esofagului, în care alimentele stau câtva timp înainte de a trece în stomac. ◊ Compus: gușa-porumbului (sau -porumbelului) = a) plantă erbacee cu frunze opuse și ascuțite, cu flori albe-verzui, cu fructul în formă de bobițe negre (Cucubalus baccifer); b) plantă erbacee cu flori albe, cu fructul o capsulă (Silene cucubalus); c) odolean. 2. (La animalele amfibii) Pielea de sub maxilarul inferior, care ajută, împreună cu mușchii respectivi, la respirație. ♦ (La reptile) Bărbie. 3. (La oameni) Umflătură patologică formată în partea anterioară a gâtului prin mărirea glandei tiroide; boală care provoacă această umflătură. 4. Cută de grăsime care atârnă sub bărbie la unele persoane. 5. (Fam.) Gât. ♦ Gâtlej. ◊ Expr. A râde din gușă = a râde afectat, forțat. A vorbi din gușă = a) a vorbi gros; b) a vorbi afectat. 6. Partea de sub gât a unei blăni sau a unei piei. 7. (În sintagma) Gușă de conductă = cută care se formează uneori la curbarea unei țevi. – Lat. geusiae.

baccil
BACCÍL s. m. v. bacil.

bace
BÁCĂ, bace, s. f. Fruct cu pericarp cărnos, cu pieliță subțire și cu miezul zemos, în care se află semințele. – Din it., lat. bacca.

DOOM

bácă s. f., g.-d. art. bácei; pl. báce

bacei
BÁCĂ, bace, s. f. Fruct cu pericarp cărnos, cu pieliță subțire și cu miezul zemos, în care se află semințele. – Din it., lat. bacca.

DOOM

bácă s. f., g.-d. art. bácei; pl. báce

bacele
BÁCĂ, bace, s. f. Fruct cu pericarp cărnos, cu pieliță subțire și cu miezul zemos, în care se află semințele. – Din it., lat. bacca.

DOOM

bácă s. f., g.-d. art. bácei; pl. báce

bacelor
BÁCĂ, bace, s. f. Fruct cu pericarp cărnos, cu pieliță subțire și cu miezul zemos, în care se află semințele. – Din it., lat. bacca.

DOOM

bácă s. f., g.-d. art. bácei; pl. báce

bachelita
BACHELÍTĂ s. f. Rășină sintetică obținută prin condensarea fenolului cu aldehidă formică, utilizată ca material electroizolant și la fabricarea unor obiecte de uz casnic sau industrial. – Din fr. bakélite.

DOOM

bachelítă s. f., g.-d. art. bachelítei

bachelite
BACHELÍTĂ s. f. Rășină sintetică obținută prin condensarea fenolului cu aldehidă formică, utilizată ca material electroizolant și la fabricarea unor obiecte de uz casnic sau industrial. – Din fr. bakélite.

DOOM

bachelítă s. f., g.-d. art. bachelítei

bachelitei
BACHELÍTĂ s. f. Rășină sintetică obținută prin condensarea fenolului cu aldehidă formică, utilizată ca material electroizolant și la fabricarea unor obiecte de uz casnic sau industrial. – Din fr. bakélite.

DOOM

bachelítă s. f., g.-d. art. bachelítei

bachic
BÁCHIC, -Ă adj. v. bahic.

baci
BACI- Element prim de compunere savantă cu sensul de „bacă”. [< lat. bacca].

baci
BACI, baci, s. m. 1. Cioban care conduce o stână. 2. Persoană care câștigă și aruncă prima la jocul de arșice. – Et. nec.

DOOM

baci s. m., pl. baci

bacifer
BACIFÉR, -Ă, baciferi, -e, adj. (Despre plante) Care are ca fruct o bacă. – Din fr. baccifère.

DOOM

bacifér adj. m., pl. baciféri; f. baciféră, pl. bacifére

bacifera
BACIFÉR, -Ă, baciferi, -e, adj. (Despre plante) Care are ca fruct o bacă. – Din fr. baccifère.

DOOM

bacifér adj. m., pl. baciféri; f. baciféră, pl. bacifére

bacifere
BACIFÉR, -Ă, baciferi, -e, adj. (Despre plante) Care are ca fruct o bacă. – Din fr. baccifère.

DOOM

bacifér adj. m., pl. baciféri; f. baciféră, pl. bacifére

baciferei
BACIFÉR, -Ă, baciferi, -e, adj. (Despre plante) Care are ca fruct o bacă. – Din fr. baccifère.

DOOM

bacifér adj. m., pl. baciféri; f. baciféră, pl. bacifére

baciferele
BACIFÉR, -Ă, baciferi, -e, adj. (Despre plante) Care are ca fruct o bacă. – Din fr. baccifère.

DOOM

bacifér adj. m., pl. baciféri; f. baciféră, pl. bacifére

baciferelor
BACIFÉR, -Ă, baciferi, -e, adj. (Despre plante) Care are ca fruct o bacă. – Din fr. baccifère.

DOOM

bacifér adj. m., pl. baciféri; f. baciféră, pl. bacifére

baciferi
BACIFÉR, -Ă, baciferi, -e, adj. (Despre plante) Care are ca fruct o bacă. – Din fr. baccifère.

DOOM

bacifér adj. m., pl. baciféri; f. baciféră, pl. bacifére

baciferii
BACIFÉR, -Ă, baciferi, -e, adj. (Despre plante) Care are ca fruct o bacă. – Din fr. baccifère.

DOOM

bacifér adj. m., pl. baciféri; f. baciféră, pl. bacifére

baciferilor
BACIFÉR, -Ă, baciferi, -e, adj. (Despre plante) Care are ca fruct o bacă. – Din fr. baccifère.

DOOM

bacifér adj. m., pl. baciféri; f. baciféră, pl. bacifére

baciferul
BACIFÉR, -Ă, baciferi, -e, adj. (Despre plante) Care are ca fruct o bacă. – Din fr. baccifère.

DOOM

bacifér adj. m., pl. baciféri; f. baciféră, pl. bacifére

baciferului
BACIFÉR, -Ă, baciferi, -e, adj. (Despre plante) Care are ca fruct o bacă. – Din fr. baccifère.

DOOM

bacifér adj. m., pl. baciféri; f. baciféră, pl. bacifére

baciform
BACIFÓRM, -Ă, baciformi, -e, adj. În formă de bacă. – Din fr. bacciforme.

DOOM

bacifórm adj. m., pl. bacifórmi; f. bacifórmă, pl. bacifórme

baciforma
BACIFÓRM, -Ă, baciformi, -e, adj. În formă de bacă. – Din fr. bacciforme.

DOOM

bacifórm adj. m., pl. bacifórmi; f. bacifórmă, pl. bacifórme

baciforme
BACIFÓRM, -Ă, baciformi, -e, adj. În formă de bacă. – Din fr. bacciforme.

DOOM

bacifórm adj. m., pl. bacifórmi; f. bacifórmă, pl. bacifórme

baciformei
BACIFÓRM, -Ă, baciformi, -e, adj. În formă de bacă. – Din fr. bacciforme.

DOOM

bacifórm adj. m., pl. bacifórmi; f. bacifórmă, pl. bacifórme

baciformele
BACIFÓRM, -Ă, baciformi, -e, adj. În formă de bacă. – Din fr. bacciforme.

DOOM

bacifórm adj. m., pl. bacifórmi; f. bacifórmă, pl. bacifórme

baciformelor
BACIFÓRM, -Ă, baciformi, -e, adj. În formă de bacă. – Din fr. bacciforme.

DOOM

bacifórm adj. m., pl. bacifórmi; f. bacifórmă, pl. bacifórme

baciformi
BACIFÓRM, -Ă, baciformi, -e, adj. În formă de bacă. – Din fr. bacciforme.

DOOM

bacifórm adj. m., pl. bacifórmi; f. bacifórmă, pl. bacifórme

baciformii
BACIFÓRM, -Ă, baciformi, -e, adj. În formă de bacă. – Din fr. bacciforme.

DOOM

bacifórm adj. m., pl. bacifórmi; f. bacifórmă, pl. bacifórme

baciformilor
BACIFÓRM, -Ă, baciformi, -e, adj. În formă de bacă. – Din fr. bacciforme.

DOOM

bacifórm adj. m., pl. bacifórmi; f. bacifórmă, pl. bacifórme

baciformul
BACIFÓRM, -Ă, baciformi, -e, adj. În formă de bacă. – Din fr. bacciforme.

DOOM

bacifórm adj. m., pl. bacifórmi; f. bacifórmă, pl. bacifórme

baciformului
BACIFÓRM, -Ă, baciformi, -e, adj. În formă de bacă. – Din fr. bacciforme.

DOOM

bacifórm adj. m., pl. bacifórmi; f. bacifórmă, pl. bacifórme

bacii
BACI, baci, s. m. 1. Cioban care conduce o stână. 2. Persoană care câștigă și aruncă prima la jocul de arșice. – Et. nec.

DOOM

baci s. m., pl. baci

bacil
BACÍL, bacili, s. m. Bacterie patogenă în formă de bastonaș. – Din fr. bacille, lat. bacillus.

DOOM

bacíl s. m., pl. bacíli

bacilar
BACILÁR, -Ă, bacilari, -e, adj. Care este produs de bacili; în formă de bacil; referitor la bacili. – Din fr. bacillaire.

DOOM

bacilár adj. m., pl. bacilári; f. baciláră, pl. baciláre

bacilara
BACILÁR, -Ă, bacilari, -e, adj. Care este produs de bacili; în formă de bacil; referitor la bacili. – Din fr. bacillaire.

DOOM

bacilár adj. m., pl. bacilári; f. baciláră, pl. baciláre

bacilare
BACILÁR, -Ă, bacilari, -e, adj. Care este produs de bacili; în formă de bacil; referitor la bacili. – Din fr. bacillaire.

DOOM

bacilár adj. m., pl. bacilári; f. baciláră, pl. baciláre

bacilarei
BACILÁR, -Ă, bacilari, -e, adj. Care este produs de bacili; în formă de bacil; referitor la bacili. – Din fr. bacillaire.

DOOM

bacilár adj. m., pl. bacilári; f. baciláră, pl. baciláre

bacilarele
BACILÁR, -Ă, bacilari, -e, adj. Care este produs de bacili; în formă de bacil; referitor la bacili. – Din fr. bacillaire.

DOOM

bacilár adj. m., pl. bacilári; f. baciláră, pl. baciláre

bacilarelor
BACILÁR, -Ă, bacilari, -e, adj. Care este produs de bacili; în formă de bacil; referitor la bacili. – Din fr. bacillaire.

DOOM

bacilár adj. m., pl. bacilári; f. baciláră, pl. baciláre

bacilari
BACILÁR, -Ă, bacilari, -e, adj. Care este produs de bacili; în formă de bacil; referitor la bacili. – Din fr. bacillaire.

DOOM

bacilár adj. m., pl. bacilári; f. baciláră, pl. baciláre

bacilarii
BACILÁR, -Ă, bacilari, -e, adj. Care este produs de bacili; în formă de bacil; referitor la bacili. – Din fr. bacillaire.

DOOM

bacilár adj. m., pl. bacilári; f. baciláră, pl. baciláre

bacilarilor
BACILÁR, -Ă, bacilari, -e, adj. Care este produs de bacili; în formă de bacil; referitor la bacili. – Din fr. bacillaire.

DOOM

bacilár adj. m., pl. bacilári; f. baciláră, pl. baciláre

bacilarul
BACILÁR, -Ă, bacilari, -e, adj. Care este produs de bacili; în formă de bacil; referitor la bacili. – Din fr. bacillaire.

DOOM

bacilár adj. m., pl. bacilári; f. baciláră, pl. baciláre

bacilarului
BACILÁR, -Ă, bacilari, -e, adj. Care este produs de bacili; în formă de bacil; referitor la bacili. – Din fr. bacillaire.

DOOM

bacilár adj. m., pl. bacilári; f. baciláră, pl. baciláre

bacilemia
BACILEMÍE s. f. (Med.) Infecție generalizată ca urmare a pătrunderii bacililor în vasele de sânge. – Din fr. bacillémie.

DOOM

bacilemíe (-ci-le- / -cil-e-) s. f., art. bacilemía, g.-d. bacilemíi, art. bacilemíei

bacilemie
BACILEMÍE s. f. (Med.) Infecție generalizată ca urmare a pătrunderii bacililor în vasele de sânge. – Din fr. bacillémie.

DOOM

bacilemíe (-ci-le- / -cil-e-) s. f., art. bacilemía, g.-d. bacilemíi, art. bacilemíei

bacilemiei
BACILEMÍE s. f. (Med.) Infecție generalizată ca urmare a pătrunderii bacililor în vasele de sânge. – Din fr. bacillémie.

DOOM

bacilemíe (-ci-le- / -cil-e-) s. f., art. bacilemía, g.-d. bacilemíi, art. bacilemíei

bacilemii
BACILEMÍE s. f. (Med.) Infecție generalizată ca urmare a pătrunderii bacililor în vasele de sânge. – Din fr. bacillémie.

DOOM

bacilemíe (-ci-le- / -cil-e-) s. f., art. bacilemía, g.-d. bacilemíi, art. bacilemíei

bacilemiile
BACILEMÍE s. f. (Med.) Infecție generalizată ca urmare a pătrunderii bacililor în vasele de sânge. – Din fr. bacillémie.

DOOM

bacilemíe (-ci-le- / -cil-e-) s. f., art. bacilemía, g.-d. bacilemíi, art. bacilemíei

bacilemiilor
BACILEMÍE s. f. (Med.) Infecție generalizată ca urmare a pătrunderii bacililor în vasele de sânge. – Din fr. bacillémie.

DOOM

bacilemíe (-ci-le- / -cil-e-) s. f., art. bacilemía, g.-d. bacilemíi, art. bacilemíei

bacili
BACÍL, bacili, s. m. Bacterie patogenă în formă de bastonaș. – Din fr. bacille, lat. bacillus.

DOOM

bacíl s. m., pl. bacíli

baciliform
BACILIFÓRM, -Ă, baciliformi, -e, adj. Care are forma unui bacil. – Din fr. bacilliforme.

DOOM

bacilifórm adj. m., pl. bacilifórmi; f. bacilifórmă, pl. bacilifórme

baciliforma
BACILIFÓRM, -Ă, baciliformi, -e, adj. Care are forma unui bacil. – Din fr. bacilliforme.

DOOM

bacilifórm adj. m., pl. bacilifórmi; f. bacilifórmă, pl. bacilifórme

baciliforme
BACILIFÓRM, -Ă, baciliformi, -e, adj. Care are forma unui bacil. – Din fr. bacilliforme.

DOOM

bacilifórm adj. m., pl. bacilifórmi; f. bacilifórmă, pl. bacilifórme

baciliformei
BACILIFÓRM, -Ă, baciliformi, -e, adj. Care are forma unui bacil. – Din fr. bacilliforme.

DOOM

bacilifórm adj. m., pl. bacilifórmi; f. bacilifórmă, pl. bacilifórme

baciliformele
BACILIFÓRM, -Ă, baciliformi, -e, adj. Care are forma unui bacil. – Din fr. bacilliforme.

DOOM

bacilifórm adj. m., pl. bacilifórmi; f. bacilifórmă, pl. bacilifórme

baciliformelor
BACILIFÓRM, -Ă, baciliformi, -e, adj. Care are forma unui bacil. – Din fr. bacilliforme.

DOOM

bacilifórm adj. m., pl. bacilifórmi; f. bacilifórmă, pl. bacilifórme

baciliformi
BACILIFÓRM, -Ă, baciliformi, -e, adj. Care are forma unui bacil. – Din fr. bacilliforme.

DOOM

bacilifórm adj. m., pl. bacilifórmi; f. bacilifórmă, pl. bacilifórme

baciliformii
BACILIFÓRM, -Ă, baciliformi, -e, adj. Care are forma unui bacil. – Din fr. bacilliforme.

DOOM

bacilifórm adj. m., pl. bacilifórmi; f. bacilifórmă, pl. bacilifórme

baciliformilor
BACILIFÓRM, -Ă, baciliformi, -e, adj. Care are forma unui bacil. – Din fr. bacilliforme.

DOOM

bacilifórm adj. m., pl. bacilifórmi; f. bacilifórmă, pl. bacilifórme

baciliformul
BACILIFÓRM, -Ă, baciliformi, -e, adj. Care are forma unui bacil. – Din fr. bacilliforme.

DOOM

bacilifórm adj. m., pl. bacilifórmi; f. bacilifórmă, pl. bacilifórme

baciliformului
BACILIFÓRM, -Ă, baciliformi, -e, adj. Care are forma unui bacil. – Din fr. bacilliforme.

DOOM

bacilifórm adj. m., pl. bacilifórmi; f. bacilifórmă, pl. bacilifórme

bacilii
BACÍL, bacili, s. m. Bacterie patogenă în formă de bastonaș. – Din fr. bacille, lat. bacillus.

DOOM

bacíl s. m., pl. bacíli

bacililor
BACÍL, bacili, s. m. Bacterie patogenă în formă de bastonaș. – Din fr. bacille, lat. bacillus.

DOOM

bacíl s. m., pl. bacíli

bacilor
BACI, baci, s. m. 1. Cioban care conduce o stână. 2. Persoană care câștigă și aruncă prima la jocul de arșice. – Et. nec.

DOOM

baci s. m., pl. baci

baciloscopia
BACILOSCOPÍE s.f. (Med.) Căutare a bacilului tuberculozei în organele, în excrețiile și în produsele patologice ale unui bolnav. [< fr. bacilloscopie].

baciloscopie
BACILOSCOPÍE s.f. (Med.) Căutare a bacilului tuberculozei în organele, în excrețiile și în produsele patologice ale unui bolnav. [< fr. bacilloscopie].

baciloscopiei
BACILOSCOPÍE s.f. (Med.) Căutare a bacilului tuberculozei în organele, în excrețiile și în produsele patologice ale unui bolnav. [< fr. bacilloscopie].

baciloscopii
BACILOSCOPÍE s.f. (Med.) Căutare a bacilului tuberculozei în organele, în excrețiile și în produsele patologice ale unui bolnav. [< fr. bacilloscopie].

baciloscopiile
BACILOSCOPÍE s.f. (Med.) Căutare a bacilului tuberculozei în organele, în excrețiile și în produsele patologice ale unui bolnav. [< fr. bacilloscopie].

baciloscopiilor
BACILOSCOPÍE s.f. (Med.) Căutare a bacilului tuberculozei în organele, în excrețiile și în produsele patologice ale unui bolnav. [< fr. bacilloscopie].

baciloza
BACILÓZĂ, baciloze, s. f. Boală provocată de bacili; spec. Tuberculoză (pulmonară). – Din fr. bacillose.

DOOM

bacilóză s. f., g.-d. art. bacilózei; pl. bacilóze

baciloze
BACILÓZĂ, baciloze, s. f. Boală provocată de bacili; spec. Tuberculoză (pulmonară). – Din fr. bacillose.

DOOM

bacilóză s. f., g.-d. art. bacilózei; pl. bacilóze

bacilozei
BACILÓZĂ, baciloze, s. f. Boală provocată de bacili; spec. Tuberculoză (pulmonară). – Din fr. bacillose.

DOOM

bacilóză s. f., g.-d. art. bacilózei; pl. bacilóze

bacilozele
BACILÓZĂ, baciloze, s. f. Boală provocată de bacili; spec. Tuberculoză (pulmonară). – Din fr. bacillose.

DOOM

bacilóză s. f., g.-d. art. bacilózei; pl. bacilóze

bacilozelor
BACILÓZĂ, baciloze, s. f. Boală provocată de bacili; spec. Tuberculoză (pulmonară). – Din fr. bacillose.

DOOM

bacilóză s. f., g.-d. art. bacilózei; pl. bacilóze

bacilul
BACÍL, bacili, s. m. Bacterie patogenă în formă de bastonaș. – Din fr. bacille, lat. bacillus.

DOOM

bacíl s. m., pl. bacíli

bacilului
BACÍL, bacili, s. m. Bacterie patogenă în formă de bastonaș. – Din fr. bacille, lat. bacillus.

DOOM

bacíl s. m., pl. bacíli

baciluria
BACILURÍE s.f. (Med.) Prezența bacililor în urină. [Gen. -iei. / < fr. bacillurie].

bacilurie
BACILURÍE s.f. (Med.) Prezența bacililor în urină. [Gen. -iei. / < fr. bacillurie].

baciluriei
BACILURÍE s.f. (Med.) Prezența bacililor în urină. [Gen. -iei. / < fr. bacillurie].

bacilurii
BACILURÍE s.f. (Med.) Prezența bacililor în urină. [Gen. -iei. / < fr. bacillurie].

baciluriile
BACILURÍE s.f. (Med.) Prezența bacililor în urină. [Gen. -iei. / < fr. bacillurie].

baciluriilor
BACILURÍE s.f. (Med.) Prezența bacililor în urină. [Gen. -iei. / < fr. bacillurie].

baciul
BACI, baci, s. m. 1. Cioban care conduce o stână. 2. Persoană care câștigă și aruncă prima la jocul de arșice. – Et. nec.

DOOM

baci s. m., pl. baci

baciului
BACI, baci, s. m. 1. Cioban care conduce o stână. 2. Persoană care câștigă și aruncă prima la jocul de arșice. – Et. nec.

DOOM

baci s. m., pl. baci

bacivor
BACIVÓR, -Ă adj. (Biol.) Care se hrănește cu bace. [< fr. baccivore].

bacivora
BACIVÓR, -Ă adj. (Biol.) Care se hrănește cu bace. [< fr. baccivore].

bacivore
BACIVÓR, -Ă adj. (Biol.) Care se hrănește cu bace. [< fr. baccivore].

bacivorei
BACIVÓR, -Ă adj. (Biol.) Care se hrănește cu bace. [< fr. baccivore].

bacivorele
BACIVÓR, -Ă adj. (Biol.) Care se hrănește cu bace. [< fr. baccivore].

bacivorelor
BACIVÓR, -Ă adj. (Biol.) Care se hrănește cu bace. [< fr. baccivore].

bacivori
BACIVÓR, -Ă adj. (Biol.) Care se hrănește cu bace. [< fr. baccivore].

bacivorii
BACIVÓR, -Ă adj. (Biol.) Care se hrănește cu bace. [< fr. baccivore].

bacivorilor
BACIVÓR, -Ă adj. (Biol.) Care se hrănește cu bace. [< fr. baccivore].

bacivorul
BACIVÓR, -Ă adj. (Biol.) Care se hrănește cu bace. [< fr. baccivore].

bacivorului
BACIVÓR, -Ă adj. (Biol.) Care se hrănește cu bace. [< fr. baccivore].

background
BACKGROUND, backgrounduri, s. n. 1. Fundal. 2. Fond orchestral al unei partituri solistice, mai ales în jazz. 3. Tehnică de filmare la care o proiecție devine fundal. [Pr.: bécgraŭnd] – Din engl. background.

DOOM

background (angl.) [pron. bécgraŭnd] (back-ground) s. n., pl. backgrounduri

backgroundul
BACKGROUND, backgrounduri, s. n. 1. Fundal. 2. Fond orchestral al unei partituri solistice, mai ales în jazz. 3. Tehnică de filmare la care o proiecție devine fundal. [Pr.: bécgraŭnd] – Din engl. background.

DOOM

background (angl.) [pron. bécgraŭnd] (back-ground) s. n., pl. backgrounduri

backgroundului
BACKGROUND, backgrounduri, s. n. 1. Fundal. 2. Fond orchestral al unei partituri solistice, mai ales în jazz. 3. Tehnică de filmare la care o proiecție devine fundal. [Pr.: bécgraŭnd] – Din engl. background.

DOOM

background (angl.) [pron. bécgraŭnd] (back-ground) s. n., pl. backgrounduri

backgrounduri
BACKGROUND, backgrounduri, s. n. 1. Fundal. 2. Fond orchestral al unei partituri solistice, mai ales în jazz. 3. Tehnică de filmare la care o proiecție devine fundal. [Pr.: bécgraŭnd] – Din engl. background.

DOOM

background (angl.) [pron. bécgraŭnd] (back-ground) s. n., pl. backgrounduri

backgroundurile
BACKGROUND, backgrounduri, s. n. 1. Fundal. 2. Fond orchestral al unei partituri solistice, mai ales în jazz. 3. Tehnică de filmare la care o proiecție devine fundal. [Pr.: bécgraŭnd] – Din engl. background.

DOOM

background (angl.) [pron. bécgraŭnd] (back-ground) s. n., pl. backgrounduri

backgroundurilor
BACKGROUND, backgrounduri, s. n. 1. Fundal. 2. Fond orchestral al unei partituri solistice, mai ales în jazz. 3. Tehnică de filmare la care o proiecție devine fundal. [Pr.: bécgraŭnd] – Din engl. background.

DOOM

background (angl.) [pron. bécgraŭnd] (back-ground) s. n., pl. backgrounduri

backhand
BACKHAND, backhanduri, s. n. Partea din afară a rachetei de tenis ținute corect în mână; p. ext. lovitură executată cu această parte a rachetei; rever. [Pr.: béchend] – Din engl. backhand.

DOOM

backhand (angl.) [pron. békhend] (back-hand) s. n., pl. backhanduri

backhandul
BACKHAND, backhanduri, s. n. Partea din afară a rachetei de tenis ținute corect în mână; p. ext. lovitură executată cu această parte a rachetei; rever. [Pr.: béchend] – Din engl. backhand.

DOOM

backhand (angl.) [pron. békhend] (back-hand) s. n., pl. backhanduri

backhandului
BACKHAND, backhanduri, s. n. Partea din afară a rachetei de tenis ținute corect în mână; p. ext. lovitură executată cu această parte a rachetei; rever. [Pr.: béchend] – Din engl. backhand.

DOOM

backhand (angl.) [pron. békhend] (back-hand) s. n., pl. backhanduri

backhanduri
BACKHAND, backhanduri, s. n. Partea din afară a rachetei de tenis ținute corect în mână; p. ext. lovitură executată cu această parte a rachetei; rever. [Pr.: béchend] – Din engl. backhand.

DOOM

backhand (angl.) [pron. békhend] (back-hand) s. n., pl. backhanduri

backhandurile
BACKHAND, backhanduri, s. n. Partea din afară a rachetei de tenis ținute corect în mână; p. ext. lovitură executată cu această parte a rachetei; rever. [Pr.: béchend] – Din engl. backhand.

DOOM

backhand (angl.) [pron. békhend] (back-hand) s. n., pl. backhanduri

backhandurilor
BACKHAND, backhanduri, s. n. Partea din afară a rachetei de tenis ținute corect în mână; p. ext. lovitură executată cu această parte a rachetei; rever. [Pr.: béchend] – Din engl. backhand.

DOOM

backhand (angl.) [pron. békhend] (back-hand) s. n., pl. backhanduri

baclava
BACLAVÁ, baclavale, s. f. Prăjitură preparată din foi de plăcintă, nuci sau migdale și miere ori sirop de zahăr. – Din tc. baklava.

DOOM

baclavá (ba-cla-) s. f., art. baclaváua, g.-d. art. baclaválei; pl. baclavále, art. baclaválele

baclavale
BACLAVÁ, baclavale, s. f. Prăjitură preparată din foi de plăcintă, nuci sau migdale și miere ori sirop de zahăr. – Din tc. baklava.

DOOM

baclavá (ba-cla-) s. f., art. baclaváua, g.-d. art. baclaválei; pl. baclavále, art. baclaválele

baclavalei
BACLAVÁ, baclavale, s. f. Prăjitură preparată din foi de plăcintă, nuci sau migdale și miere ori sirop de zahăr. – Din tc. baklava.

DOOM

baclavá (ba-cla-) s. f., art. baclaváua, g.-d. art. baclaválei; pl. baclavále, art. baclaválele

baclavalele
BACLAVÁ, baclavale, s. f. Prăjitură preparată din foi de plăcintă, nuci sau migdale și miere ori sirop de zahăr. – Din tc. baklava.

DOOM

baclavá (ba-cla-) s. f., art. baclaváua, g.-d. art. baclaválei; pl. baclavále, art. baclaválele

baclavalelor
BACLAVÁ, baclavale, s. f. Prăjitură preparată din foi de plăcintă, nuci sau migdale și miere ori sirop de zahăr. – Din tc. baklava.

DOOM

baclavá (ba-cla-) s. f., art. baclaváua, g.-d. art. baclaválei; pl. baclavále, art. baclaválele

baclavaua
BACLAVÁ, baclavale, s. f. Prăjitură preparată din foi de plăcintă, nuci sau migdale și miere ori sirop de zahăr. – Din tc. baklava.

DOOM

baclavá (ba-cla-) s. f., art. baclaváua, g.-d. art. baclaválei; pl. baclavále, art. baclaválele

bacon
BACON s. n. Preparat din carne de porc, obținut prin sărare și afumare. [Pr.: béicăn] – Cuv. engl.

DOOM

bacon (angl.) [pron. béycăn] s. n.

baconul
BACON s. n. Preparat din carne de porc, obținut prin sărare și afumare. [Pr.: béicăn] – Cuv. engl.

DOOM

bacon (angl.) [pron. béycăn] s. n.

baconului
BACON s. n. Preparat din carne de porc, obținut prin sărare și afumare. [Pr.: béicăn] – Cuv. engl.

DOOM

bacon (angl.) [pron. béycăn] s. n.

bacteri
BACTERI- v. bacterio-.

bacteria
BACTÉRIE, bacterii, s. f. Organism microscopic unicelular, de natură vegetală. – Din fr. bactérie.

DOOM

bactérie (-ri-e) s. f., art. bactéria (-ri-a), g.-d. art. bactériei; pl. bactérii, art. bactériile (-ri-i-)

bacterian
BACTERIÁN, -Ă, bacterieni, -e, adj. De bacterii, privitor la bacterii, produs de bacterii. [Pr.: -ri-an] – Din fr. bactérien.

DOOM

bacterián (-ri-an) adj. m., pl. bacteriéni (-ri-eni); f. bacteriánă, pl. bacteriéne

bacteriana
BACTERIÁN, -Ă, bacterieni, -e, adj. De bacterii, privitor la bacterii, produs de bacterii. [Pr.: -ri-an] – Din fr. bactérien.

DOOM

bacterián (-ri-an) adj. m., pl. bacteriéni (-ri-eni); f. bacteriánă, pl. bacteriéne

bacterianul
BACTERIÁN, -Ă, bacterieni, -e, adj. De bacterii, privitor la bacterii, produs de bacterii. [Pr.: -ri-an] – Din fr. bactérien.

DOOM

bacterián (-ri-an) adj. m., pl. bacteriéni (-ri-eni); f. bacteriánă, pl. bacteriéne

bacterianului
BACTERIÁN, -Ă, bacterieni, -e, adj. De bacterii, privitor la bacterii, produs de bacterii. [Pr.: -ri-an] – Din fr. bactérien.

DOOM

bacterián (-ri-an) adj. m., pl. bacteriéni (-ri-eni); f. bacteriánă, pl. bacteriéne

bactericid
BACTERICÍD, -Ă, bactericizi, -de, adj., s. n. (Preparat, substanță) care distruge bacteriile. – Din fr. bactéricide.

DOOM

bactericíd² s. n., pl. bactericíde

bactericida
BACTERICÍD, -Ă, bactericizi, -de, adj., s. n. (Preparat, substanță) care distruge bacteriile. – Din fr. bactéricide.

DOOM

bactericíd² s. n., pl. bactericíde

bactericide
BACTERICÍD, -Ă, bactericizi, -de, adj., s. n. (Preparat, substanță) care distruge bacteriile. – Din fr. bactéricide.

DOOM

bactericíd² s. n., pl. bactericíde

bactericidei
BACTERICÍD, -Ă, bactericizi, -de, adj., s. n. (Preparat, substanță) care distruge bacteriile. – Din fr. bactéricide.

DOOM

bactericíd² s. n., pl. bactericíde

bactericidele
BACTERICÍD, -Ă, bactericizi, -de, adj., s. n. (Preparat, substanță) care distruge bacteriile. – Din fr. bactéricide.

DOOM

bactericíd² s. n., pl. bactericíde

bactericidelor
BACTERICÍD, -Ă, bactericizi, -de, adj., s. n. (Preparat, substanță) care distruge bacteriile. – Din fr. bactéricide.

DOOM

bactericíd² s. n., pl. bactericíde

bactericidul
BACTERICÍD, -Ă, bactericizi, -de, adj., s. n. (Preparat, substanță) care distruge bacteriile. – Din fr. bactéricide.

DOOM

bactericíd² s. n., pl. bactericíde

bactericidului
BACTERICÍD, -Ă, bactericizi, -de, adj., s. n. (Preparat, substanță) care distruge bacteriile. – Din fr. bactéricide.

DOOM

bactericíd² s. n., pl. bactericíde

bactericizi
BACTERICÍD, -Ă, bactericizi, -de, adj., s. n. (Preparat, substanță) care distruge bacteriile. – Din fr. bactéricide.

DOOM

bactericíd² s. n., pl. bactericíde

bactericizii
BACTERICÍD, -Ă, bactericizi, -de, adj., s. n. (Preparat, substanță) care distruge bacteriile. – Din fr. bactéricide.

DOOM

bactericíd² s. n., pl. bactericíde

bactericizilor
BACTERICÍD, -Ă, bactericizi, -de, adj., s. n. (Preparat, substanță) care distruge bacteriile. – Din fr. bactéricide.

DOOM

bactericíd² s. n., pl. bactericíde

bacteridia
BACTERIDÍE s.f. (Biol.) Bacterie mare, imobilă. [Gen. -iei. / < fr. bactéridie].

bacteridie
BACTERIDÍE s.f. (Biol.) Bacterie mare, imobilă. [Gen. -iei. / < fr. bactéridie].

bacteridiei
BACTERIDÍE s.f. (Biol.) Bacterie mare, imobilă. [Gen. -iei. / < fr. bactéridie].

bacteridii
BACTERIDÍE s.f. (Biol.) Bacterie mare, imobilă. [Gen. -iei. / < fr. bactéridie].

bacterie
BACTÉRIE, bacterii, s. f. Organism microscopic unicelular, de natură vegetală. – Din fr. bactérie.

DOOM

bactérie (-ri-e) s. f., art. bactéria (-ri-a), g.-d. art. bactériei; pl. bactérii, art. bactériile (-ri-i-)

bacteriei
BACTÉRIE, bacterii, s. f. Organism microscopic unicelular, de natură vegetală. – Din fr. bactérie.

DOOM

bactérie (-ri-e) s. f., art. bactéria (-ri-a), g.-d. art. bactériei; pl. bactérii, art. bactériile (-ri-i-)

bacteriemia
BACTERIEMÍE s.f. (Biol.) Pătrundere în sânge a unor bacterii care pot produce o infecție localizată. [Gen. -iei. / < fr. bactériémie, cf. lat. bacteria, gr. haima – sânge].

DOOM

!bacteriemíe (-ri-e-) s. f., art. bacteriemía; g.-d. bacteriemíi, art. bacteriemíei

bacteriemie
BACTERIEMÍE s.f. (Biol.) Pătrundere în sânge a unor bacterii care pot produce o infecție localizată. [Gen. -iei. / < fr. bactériémie, cf. lat. bacteria, gr. haima – sânge].

DOOM

!bacteriemíe (-ri-e-) s. f., art. bacteriemía; g.-d. bacteriemíi, art. bacteriemíei

bacteriemiei
BACTERIEMÍE s.f. (Biol.) Pătrundere în sânge a unor bacterii care pot produce o infecție localizată. [Gen. -iei. / < fr. bactériémie, cf. lat. bacteria, gr. haima – sânge].

DOOM

!bacteriemíe (-ri-e-) s. f., art. bacteriemía; g.-d. bacteriemíi, art. bacteriemíei

bacteriemii
BACTERIEMÍE s.f. (Biol.) Pătrundere în sânge a unor bacterii care pot produce o infecție localizată. [Gen. -iei. / < fr. bactériémie, cf. lat. bacteria, gr. haima – sânge].

DOOM

!bacteriemíe (-ri-e-) s. f., art. bacteriemía; g.-d. bacteriemíi, art. bacteriemíei

bacteriene
BACTERIÁN, -Ă, bacterieni, -e, adj. De bacterii, privitor la bacterii, produs de bacterii. [Pr.: -ri-an] – Din fr. bactérien.

DOOM

bacterián (-ri-an) adj. m., pl. bacteriéni (-ri-eni); f. bacteriánă, pl. bacteriéne

bacterienei
BACTERIÁN, -Ă, bacterieni, -e, adj. De bacterii, privitor la bacterii, produs de bacterii. [Pr.: -ri-an] – Din fr. bactérien.

DOOM

bacterián (-ri-an) adj. m., pl. bacteriéni (-ri-eni); f. bacteriánă, pl. bacteriéne

bacterienele
BACTERIÁN, -Ă, bacterieni, -e, adj. De bacterii, privitor la bacterii, produs de bacterii. [Pr.: -ri-an] – Din fr. bactérien.

DOOM

bacterián (-ri-an) adj. m., pl. bacteriéni (-ri-eni); f. bacteriánă, pl. bacteriéne

bacterienelor
BACTERIÁN, -Ă, bacterieni, -e, adj. De bacterii, privitor la bacterii, produs de bacterii. [Pr.: -ri-an] – Din fr. bactérien.

DOOM

bacterián (-ri-an) adj. m., pl. bacteriéni (-ri-eni); f. bacteriánă, pl. bacteriéne

bacterieni
BACTERIÁN, -Ă, bacterieni, -e, adj. De bacterii, privitor la bacterii, produs de bacterii. [Pr.: -ri-an] – Din fr. bactérien.

DOOM

bacterián (-ri-an) adj. m., pl. bacteriéni (-ri-eni); f. bacteriánă, pl. bacteriéne

bacterienii
BACTERIÁN, -Ă, bacterieni, -e, adj. De bacterii, privitor la bacterii, produs de bacterii. [Pr.: -ri-an] – Din fr. bactérien.

DOOM

bacterián (-ri-an) adj. m., pl. bacteriéni (-ri-eni); f. bacteriánă, pl. bacteriéne

bacterienilor
BACTERIÁN, -Ă, bacterieni, -e, adj. De bacterii, privitor la bacterii, produs de bacterii. [Pr.: -ri-an] – Din fr. bactérien.

DOOM

bacterián (-ri-an) adj. m., pl. bacteriéni (-ri-eni); f. bacteriánă, pl. bacteriéne

bacterii
BACTÉRIE, bacterii, s. f. Organism microscopic unicelular, de natură vegetală. – Din fr. bactérie.

DOOM

bactérie (-ri-e) s. f., art. bactéria (-ri-a), g.-d. art. bactériei; pl. bactérii, art. bactériile (-ri-i-)

bacteriile
BACTÉRIE, bacterii, s. f. Organism microscopic unicelular, de natură vegetală. – Din fr. bactérie.

DOOM

bactérie (-ri-e) s. f., art. bactéria (-ri-a), g.-d. art. bactériei; pl. bactérii, art. bactériile (-ri-i-)

bacteriilor
BACTÉRIE, bacterii, s. f. Organism microscopic unicelular, de natură vegetală. – Din fr. bactérie.

DOOM

bactérie (-ri-e) s. f., art. bactéria (-ri-a), g.-d. art. bactériei; pl. bactérii, art. bactériile (-ri-i-)

bacterio
BACTERIO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) bacterie”, „de bacterie”. [Pron. -ri-o-, var. bacteri-. / < fr. bactério-, cf. lat. bacterium, gr. bakterion].

bacteriocecidia
BACTERIOCECIDÍE s.f. (Biol.) Creștere anormală a țesuturilor pe diferite organe ale plantelor, datorită acțiunii unor bacterii. [Gen. -iei. / < fr. bactériocécidie].

DOOM

bacteriocecidíe (-ri-o-) s. f., art. bacteriocecidía, g.-d. bacteriocecidíi, art. bacteriocecidíei

bacteriocecidie
BACTERIOCECIDÍE s.f. (Biol.) Creștere anormală a țesuturilor pe diferite organe ale plantelor, datorită acțiunii unor bacterii. [Gen. -iei. / < fr. bactériocécidie].

DOOM

bacteriocecidíe (-ri-o-) s. f., art. bacteriocecidía, g.-d. bacteriocecidíi, art. bacteriocecidíei

bacteriocecidiei
BACTERIOCECIDÍE s.f. (Biol.) Creștere anormală a țesuturilor pe diferite organe ale plantelor, datorită acțiunii unor bacterii. [Gen. -iei. / < fr. bactériocécidie].

DOOM

bacteriocecidíe (-ri-o-) s. f., art. bacteriocecidía, g.-d. bacteriocecidíi, art. bacteriocecidíei

bacteriocecidii
BACTERIOCECIDÍE s.f. (Biol.) Creștere anormală a țesuturilor pe diferite organe ale plantelor, datorită acțiunii unor bacterii. [Gen. -iei. / < fr. bactériocécidie].

DOOM

bacteriocecidíe (-ri-o-) s. f., art. bacteriocecidía, g.-d. bacteriocecidíi, art. bacteriocecidíei

bacteriofag
BACTERIOFÁG, bacteriofagi, s. m. Organism microscopic care distruge bacteriile. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. bactériophage.

DOOM

bacteriofág (-ri-o-) s. m., pl. bacteriofági

bacteriofagi
BACTERIOFÁG, bacteriofagi, s. m. Organism microscopic care distruge bacteriile. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. bactériophage.

DOOM

bacteriofág (-ri-o-) s. m., pl. bacteriofági

bacteriofagia
BACTERIOFAGÍE s. f. Distrugere a bacteriilor de către bacteriofagi. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. bacteriophagie.

DOOM

bacteriofagíe (-ri-o-) s. f., art. bacteriofagía, g.-d. bacteriofagíi, art. bacteriofagíei

bacteriofagie
BACTERIOFAGÍE s. f. Distrugere a bacteriilor de către bacteriofagi. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. bacteriophagie.

DOOM

bacteriofagíe (-ri-o-) s. f., art. bacteriofagía, g.-d. bacteriofagíi, art. bacteriofagíei

bacteriofagiei
BACTERIOFAGÍE s. f. Distrugere a bacteriilor de către bacteriofagi. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. bacteriophagie.

DOOM

bacteriofagíe (-ri-o-) s. f., art. bacteriofagía, g.-d. bacteriofagíi, art. bacteriofagíei

bacteriofagii
BACTERIOFÁG, bacteriofagi, s. m. Organism microscopic care distruge bacteriile. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. bactériophage.

DOOM

bacteriofág (-ri-o-) s. m., pl. bacteriofági

bacteriofagii
BACTERIOFAGÍE s. f. Distrugere a bacteriilor de către bacteriofagi. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. bacteriophagie.

DOOM

bacteriofagíe (-ri-o-) s. f., art. bacteriofagía, g.-d. bacteriofagíi, art. bacteriofagíei

bacteriofagilor
BACTERIOFÁG, bacteriofagi, s. m. Organism microscopic care distruge bacteriile. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. bactériophage.

DOOM

bacteriofág (-ri-o-) s. m., pl. bacteriofági

bacteriofagul
BACTERIOFÁG, bacteriofagi, s. m. Organism microscopic care distruge bacteriile. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. bactériophage.

DOOM

bacteriofág (-ri-o-) s. m., pl. bacteriofági

bacteriofagului
BACTERIOFÁG, bacteriofagi, s. m. Organism microscopic care distruge bacteriile. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. bactériophage.

DOOM

bacteriofág (-ri-o-) s. m., pl. bacteriofági

bacterioliza
BACTERIOLÍZĂ s.f. (Biol.) Dizolvare a bacteriilor sub acțiunea anticorpilor, a bacteriofagilor etc. [< fr. bactériolyse].

DOOM

bacteriolíză (-ri-o-) s. f., g.-d. art. bacteriolízei

bacteriolize
BACTERIOLÍZĂ s.f. (Biol.) Dizolvare a bacteriilor sub acțiunea anticorpilor, a bacteriofagilor etc. [< fr. bactériolyse].

DOOM

bacteriolíză (-ri-o-) s. f., g.-d. art. bacteriolízei

bacteriolizei
BACTERIOLÍZĂ s.f. (Biol.) Dizolvare a bacteriilor sub acțiunea anticorpilor, a bacteriofagilor etc. [< fr. bactériolyse].

DOOM

bacteriolíză (-ri-o-) s. f., g.-d. art. bacteriolízei

bacteriolizina
BACTERIOLIZÍNĂ s.f. (Biol.) Ferment din serul sanguin imun, care produce dizolvarea bacteriilor. [< fr. bactériolysine].

DOOM

bacteriolizínă (-ri-o-) s. f., g.-d. art. bacteriolizínei

bacteriolizine
BACTERIOLIZÍNĂ s.f. (Biol.) Ferment din serul sanguin imun, care produce dizolvarea bacteriilor. [< fr. bactériolysine].

DOOM

bacteriolizínă (-ri-o-) s. f., g.-d. art. bacteriolizínei

bacteriolizinei
BACTERIOLIZÍNĂ s.f. (Biol.) Ferment din serul sanguin imun, care produce dizolvarea bacteriilor. [< fr. bactériolysine].

DOOM

bacteriolizínă (-ri-o-) s. f., g.-d. art. bacteriolizínei

bacteriolog
BACTERIOLÓG, -Ă, bacteriologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în bacteriologie. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. bactériologue.

DOOM

!bacteriológă (rar) (-ri-o-) s. f., g.-d. art. bacteriológei; pl. bacteriológe

bacteriologa
BACTERIOLÓG, -Ă, bacteriologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în bacteriologie. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. bactériologue.

DOOM

!bacteriológă (rar) (-ri-o-) s. f., g.-d. art. bacteriológei; pl. bacteriológe

bacteriologe
BACTERIOLÓG, -Ă, bacteriologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în bacteriologie. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. bactériologue.

DOOM

!bacteriológă (rar) (-ri-o-) s. f., g.-d. art. bacteriológei; pl. bacteriológe

bacteriologei
BACTERIOLÓG, -Ă, bacteriologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în bacteriologie. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. bactériologue.

DOOM

!bacteriológă (rar) (-ri-o-) s. f., g.-d. art. bacteriológei; pl. bacteriológe

bacteriologele
BACTERIOLÓG, -Ă, bacteriologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în bacteriologie. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. bactériologue.

DOOM

!bacteriológă (rar) (-ri-o-) s. f., g.-d. art. bacteriológei; pl. bacteriológe

bacteriologelor
BACTERIOLÓG, -Ă, bacteriologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în bacteriologie. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. bactériologue.

DOOM

!bacteriológă (rar) (-ri-o-) s. f., g.-d. art. bacteriológei; pl. bacteriológe

bacteriologi
BACTERIOLÓG, -Ă, bacteriologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în bacteriologie. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. bactériologue.

DOOM

!bacteriológă (rar) (-ri-o-) s. f., g.-d. art. bacteriológei; pl. bacteriológe

bacteriologia
BACTERIOLOGÍE s. f. Ramură a microbiologiei care studiază bacteriile. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. bactériologie.

DOOM

!bacteriologíe (-ri-o-) s. f., art. bacteriología, g.-d. bacteriologíi, art. bacteriologíei

bacteriologic
BACTERIOLÓGIC, -Ă, bacteriologici, -ce, adj. Care se referă la bacterii sau la bacteriologie. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. bactériologique.

DOOM

!bacteriológic (-ri-o-) adj. m., pl. bacteriológici; f. bacteriológică, pl. bacteriológice

bacteriologie
BACTERIOLOGÍE s. f. Ramură a microbiologiei care studiază bacteriile. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. bactériologie.

DOOM

!bacteriologíe (-ri-o-) s. f., art. bacteriología, g.-d. bacteriologíi, art. bacteriologíei

bacteriologiei
BACTERIOLOGÍE s. f. Ramură a microbiologiei care studiază bacteriile. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. bactériologie.

DOOM

!bacteriologíe (-ri-o-) s. f., art. bacteriología, g.-d. bacteriologíi, art. bacteriologíei

bacteriologii
BACTERIOLÓG, -Ă, bacteriologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în bacteriologie. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. bactériologue.

DOOM

!bacteriológă (rar) (-ri-o-) s. f., g.-d. art. bacteriológei; pl. bacteriológe

bacteriologii
BACTERIOLOGÍE s. f. Ramură a microbiologiei care studiază bacteriile. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. bactériologie.

DOOM

!bacteriologíe (-ri-o-) s. f., art. bacteriología, g.-d. bacteriologíi, art. bacteriologíei

bacteriologilor
BACTERIOLÓG, -Ă, bacteriologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în bacteriologie. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. bactériologue.

DOOM

!bacteriológă (rar) (-ri-o-) s. f., g.-d. art. bacteriológei; pl. bacteriológe

bacteriologul
BACTERIOLÓG, -Ă, bacteriologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în bacteriologie. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. bactériologue.

DOOM

!bacteriológă (rar) (-ri-o-) s. f., g.-d. art. bacteriológei; pl. bacteriológe

bacteriologului
BACTERIOLÓG, -Ă, bacteriologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în bacteriologie. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. bactériologue.

DOOM

!bacteriológă (rar) (-ri-o-) s. f., g.-d. art. bacteriológei; pl. bacteriológe

bacterioriza
BACTERIORÍZĂ s.f. (Geol.) Totalitatea florei bacteriene care trăiește în rizosferă. [Pron. -ri-o-. / cf. it. batteriorizi].

bacteriorize
BACTERIORÍZĂ s.f. (Geol.) Totalitatea florei bacteriene care trăiește în rizosferă. [Pron. -ri-o-. / cf. it. batteriorizi].

bacteriorizei
BACTERIORÍZĂ s.f. (Geol.) Totalitatea florei bacteriene care trăiește în rizosferă. [Pron. -ri-o-. / cf. it. batteriorizi].

bacterioscopia
BACTERIOSCOPÍE s.f. (Med.) Examen al unui preparat microscopic, pentru a depista prezența bacteriilor. [< fr. bactérioscopie, cf. gr. bakterion – bastonaș, skopein – a vedea].

bacterioscopie
BACTERIOSCOPÍE s.f. (Med.) Examen al unui preparat microscopic, pentru a depista prezența bacteriilor. [< fr. bactérioscopie, cf. gr. bakterion – bastonaș, skopein – a vedea].

bacterioscopiei
BACTERIOSCOPÍE s.f. (Med.) Examen al unui preparat microscopic, pentru a depista prezența bacteriilor. [< fr. bactérioscopie, cf. gr. bakterion – bastonaș, skopein – a vedea].

bacterioscopii
BACTERIOSCOPÍE s.f. (Med.) Examen al unui preparat microscopic, pentru a depista prezența bacteriilor. [< fr. bactérioscopie, cf. gr. bakterion – bastonaș, skopein – a vedea].

bacterioscopiile
BACTERIOSCOPÍE s.f. (Med.) Examen al unui preparat microscopic, pentru a depista prezența bacteriilor. [< fr. bactérioscopie, cf. gr. bakterion – bastonaș, skopein – a vedea].

bacterioscopiilor
BACTERIOSCOPÍE s.f. (Med.) Examen al unui preparat microscopic, pentru a depista prezența bacteriilor. [< fr. bactérioscopie, cf. gr. bakterion – bastonaș, skopein – a vedea].

bacteriostatic
BACTERIOSTÁTIC, -Ă, bacteriostatici, -ce, adj., s. n. (Substanță, agent) care oprește dezvoltarea bacteriilor. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. bactériostatique.

DOOM

!bacteriostátic² (-ri-os-ta-/-o-sta-) s. n., pl. bacteriostátice

bacteriostatica
BACTERIOSTÁTIC, -Ă, bacteriostatici, -ce, adj., s. n. (Substanță, agent) care oprește dezvoltarea bacteriilor. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. bactériostatique.

DOOM

!bacteriostátic² (-ri-os-ta-/-o-sta-) s. n., pl. bacteriostátice

bacteriostatice
BACTERIOSTÁTIC, -Ă, bacteriostatici, -ce, adj., s. n. (Substanță, agent) care oprește dezvoltarea bacteriilor. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. bactériostatique.

DOOM

!bacteriostátic² (-ri-os-ta-/-o-sta-) s. n., pl. bacteriostátice

bacteriostaticei
BACTERIOSTÁTIC, -Ă, bacteriostatici, -ce, adj., s. n. (Substanță, agent) care oprește dezvoltarea bacteriilor. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. bactériostatique.

DOOM

!bacteriostátic² (-ri-os-ta-/-o-sta-) s. n., pl. bacteriostátice

bacteriostaticele
BACTERIOSTÁTIC, -Ă, bacteriostatici, -ce, adj., s. n. (Substanță, agent) care oprește dezvoltarea bacteriilor. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. bactériostatique.

DOOM

!bacteriostátic² (-ri-os-ta-/-o-sta-) s. n., pl. bacteriostátice

bacteriostaticelor
BACTERIOSTÁTIC, -Ă, bacteriostatici, -ce, adj., s. n. (Substanță, agent) care oprește dezvoltarea bacteriilor. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. bactériostatique.

DOOM

!bacteriostátic² (-ri-os-ta-/-o-sta-) s. n., pl. bacteriostátice

bacteriostatici
BACTERIOSTÁTIC, -Ă, bacteriostatici, -ce, adj., s. n. (Substanță, agent) care oprește dezvoltarea bacteriilor. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. bactériostatique.

DOOM

!bacteriostátic² (-ri-os-ta-/-o-sta-) s. n., pl. bacteriostátice

bacteriostaticii
BACTERIOSTÁTIC, -Ă, bacteriostatici, -ce, adj., s. n. (Substanță, agent) care oprește dezvoltarea bacteriilor. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. bactériostatique.

DOOM

!bacteriostátic² (-ri-os-ta-/-o-sta-) s. n., pl. bacteriostátice

bacteriostaticilor
BACTERIOSTÁTIC, -Ă, bacteriostatici, -ce, adj., s. n. (Substanță, agent) care oprește dezvoltarea bacteriilor. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. bactériostatique.

DOOM

!bacteriostátic² (-ri-os-ta-/-o-sta-) s. n., pl. bacteriostátice

bacteriostaticul
BACTERIOSTÁTIC, -Ă, bacteriostatici, -ce, adj., s. n. (Substanță, agent) care oprește dezvoltarea bacteriilor. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. bactériostatique.

DOOM

!bacteriostátic² (-ri-os-ta-/-o-sta-) s. n., pl. bacteriostátice

bacteriostaticului
BACTERIOSTÁTIC, -Ă, bacteriostatici, -ce, adj., s. n. (Substanță, agent) care oprește dezvoltarea bacteriilor. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. bactériostatique.

DOOM

!bacteriostátic² (-ri-os-ta-/-o-sta-) s. n., pl. bacteriostátice

bacteriostaza
BACTERIOSTÁZĂ s.f. (Biol.) Acțiunea de împiedicare a înmulțirii bacteriilor. [< fr. bactériostase].

DOOM

!bacteriostáză (-ri-os-ta-/-o-sta-) s. f., g.-d. art. bacteriostázei

bacteriostaze
BACTERIOSTÁZĂ s.f. (Biol.) Acțiunea de împiedicare a înmulțirii bacteriilor. [< fr. bactériostase].

DOOM

!bacteriostáză (-ri-os-ta-/-o-sta-) s. f., g.-d. art. bacteriostázei

bacteriostazei
BACTERIOSTÁZĂ s.f. (Biol.) Acțiunea de împiedicare a înmulțirii bacteriilor. [< fr. bactériostase].

DOOM

!bacteriostáză (-ri-os-ta-/-o-sta-) s. f., g.-d. art. bacteriostázei

bacterioterapia
BACTERIOTERAPÍE s.f. (Med.) Metodă de tratament care folosește ca medicamente microbi capabili să distrugă germeni patogeni. [< fr. bactériothérapie].

bacterioterapie
BACTERIOTERAPÍE s.f. (Med.) Metodă de tratament care folosește ca medicamente microbi capabili să distrugă germeni patogeni. [< fr. bactériothérapie].

bacterioterapiei
BACTERIOTERAPÍE s.f. (Med.) Metodă de tratament care folosește ca medicamente microbi capabili să distrugă germeni patogeni. [< fr. bactériothérapie].

bacterioterapii
BACTERIOTERAPÍE s.f. (Med.) Metodă de tratament care folosește ca medicamente microbi capabili să distrugă germeni patogeni. [< fr. bactériothérapie].

bacteriotoxemie
BACTERIOTOXEMÍE s.f. (Med.) Intoxicație generală manifestată prin diverse simptome, datorită toxinelor bacteriilor. [< fr. bactériotoxémie].

bacteriotoxină
BACTERIOTOXÍNĂ s.f. (Med.) Toxină bacteriană. [< fr. bactériotoxine].

bacterioza
BACTERIÓZĂ, bacterioze, s. f. Nume generic dat bolilor produse de bacterii la om, animale sau plante. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. bactériose.

DOOM

!bacterióză (-ri-o-) s. f., g.-d. art. bacteriózei; pl. bacterióze

bacterioze
BACTERIÓZĂ, bacterioze, s. f. Nume generic dat bolilor produse de bacterii la om, animale sau plante. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. bactériose.

DOOM

!bacterióză (-ri-o-) s. f., g.-d. art. bacteriózei; pl. bacterióze

bacteriozei
BACTERIÓZĂ, bacterioze, s. f. Nume generic dat bolilor produse de bacterii la om, animale sau plante. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. bactériose.

DOOM

!bacterióză (-ri-o-) s. f., g.-d. art. bacteriózei; pl. bacterióze

bacteriozele
BACTERIÓZĂ, bacterioze, s. f. Nume generic dat bolilor produse de bacterii la om, animale sau plante. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. bactériose.

DOOM

!bacterióză (-ri-o-) s. f., g.-d. art. bacteriózei; pl. bacterióze

bacteriozelor
BACTERIÓZĂ, bacterioze, s. f. Nume generic dat bolilor produse de bacterii la om, animale sau plante. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. bactériose.

DOOM

!bacterióză (-ri-o-) s. f., g.-d. art. bacteriózei; pl. bacterióze

bacteriuria
BACTERIURÍE s.f. Prezența bacteriilor în urină. [Gen. -iei. / < fr.bactériurie, cf. lat. bacteria – bacterie, gr. ouron – urină].

DOOM

!bacteriuríe (-ri-u-) s. f., art. bacteriuría, g.-d. bacteriuríi, art. bacteriuríei

bacteriurie
BACTERIURÍE s.f. Prezența bacteriilor în urină. [Gen. -iei. / < fr.bactériurie, cf. lat. bacteria – bacterie, gr. ouron – urină].

DOOM

!bacteriuríe (-ri-u-) s. f., art. bacteriuría, g.-d. bacteriuríi, art. bacteriuríei

bacteriuriei
BACTERIURÍE s.f. Prezența bacteriilor în urină. [Gen. -iei. / < fr.bactériurie, cf. lat. bacteria – bacterie, gr. ouron – urină].

DOOM

!bacteriuríe (-ri-u-) s. f., art. bacteriuría, g.-d. bacteriuríi, art. bacteriuríei

bacteriurii
BACTERIURÍE s.f. Prezența bacteriilor în urină. [Gen. -iei. / < fr.bactériurie, cf. lat. bacteria – bacterie, gr. ouron – urină].

DOOM

!bacteriuríe (-ri-u-) s. f., art. bacteriuría, g.-d. bacteriuríi, art. bacteriuríei

bacteriuriile
BACTERIURÍE s.f. Prezența bacteriilor în urină. [Gen. -iei. / < fr.bactériurie, cf. lat. bacteria – bacterie, gr. ouron – urină].

DOOM

!bacteriuríe (-ri-u-) s. f., art. bacteriuría, g.-d. bacteriuríi, art. bacteriuríei

bacteriuriilor
BACTERIURÍE s.f. Prezența bacteriilor în urină. [Gen. -iei. / < fr.bactériurie, cf. lat. bacteria – bacterie, gr. ouron – urină].

DOOM

!bacteriuríe (-ri-u-) s. f., art. bacteriuría, g.-d. bacteriuríi, art. bacteriuríei

bacterivor
BACTERIVÓR, -Ă adj. (Biol.; despre organisme) Care se hrănește cu bacterii. [< fr. bactérivore, cf. gr. bakterion – bastonaș, lat. vorare – a devora].

bacterivora
BACTERIVÓR, -Ă adj. (Biol.; despre organisme) Care se hrănește cu bacterii. [< fr. bactérivore, cf. gr. bakterion – bastonaș, lat. vorare – a devora].

bacterivore
BACTERIVÓR, -Ă adj. (Biol.; despre organisme) Care se hrănește cu bacterii. [< fr. bactérivore, cf. gr. bakterion – bastonaș, lat. vorare – a devora].

bacterivorei
BACTERIVÓR, -Ă adj. (Biol.; despre organisme) Care se hrănește cu bacterii. [< fr. bactérivore, cf. gr. bakterion – bastonaș, lat. vorare – a devora].

bacterivorele
BACTERIVÓR, -Ă adj. (Biol.; despre organisme) Care se hrănește cu bacterii. [< fr. bactérivore, cf. gr. bakterion – bastonaș, lat. vorare – a devora].

bacterivorelor
BACTERIVÓR, -Ă adj. (Biol.; despre organisme) Care se hrănește cu bacterii. [< fr. bactérivore, cf. gr. bakterion – bastonaș, lat. vorare – a devora].

bacterivori
BACTERIVÓR, -Ă adj. (Biol.; despre organisme) Care se hrănește cu bacterii. [< fr. bactérivore, cf. gr. bakterion – bastonaș, lat. vorare – a devora].

bacterivorii
BACTERIVÓR, -Ă adj. (Biol.; despre organisme) Care se hrănește cu bacterii. [< fr. bactérivore, cf. gr. bakterion – bastonaș, lat. vorare – a devora].

bacterivorilor
BACTERIVÓR, -Ă adj. (Biol.; despre organisme) Care se hrănește cu bacterii. [< fr. bactérivore, cf. gr. bakterion – bastonaș, lat. vorare – a devora].

bacterivorul
BACTERIVÓR, -Ă adj. (Biol.; despre organisme) Care se hrănește cu bacterii. [< fr. bactérivore, cf. gr. bakterion – bastonaș, lat. vorare – a devora].

bacterivorului
BACTERIVÓR, -Ă adj. (Biol.; despre organisme) Care se hrănește cu bacterii. [< fr. bactérivore, cf. gr. bakterion – bastonaș, lat. vorare – a devora].

bacul
BAC², bacuri, s. n. Element al sculelor și dispozitivelor de strângere (menghine, mandrine etc.) cu care se prind piesele în vederea prelucrării lor. – Din germ. Backe.

DOOM

bac s. n., pl. bácuri

bacul
BAC¹, bacuri, s. n. 1. Ambarcațiune cu fundul și capetele plate, folosită pentru traversarea râurilor sau lacurilor de la un mal la altul sau pentru serviciile auxiliare ale unei nave; brudină, pod umblător. 2. (Sport) Platformă sau ambarcațiune cu vâsle, fixată pe apă pentru antrenamentul canotorilor, caiaciștilor și canoiștilor. 3. (Tehn.) Recipient, vas cu diverse utilizări industriale. – Din fr. bac.

DOOM

bac s. n., pl. bácuri

baculit
BACULÍT s.m. Amonit cu cochilia dreaptă. [< fr. baculite, cf. lat. baculus – bastonaș].

DOOM

baculít s. m., pl. baculíți

baculitul
BACULÍT s.m. Amonit cu cochilia dreaptă. [< fr. baculite, cf. lat. baculus – bastonaș].

DOOM

baculít s. m., pl. baculíți

baculitului
BACULÍT s.m. Amonit cu cochilia dreaptă. [< fr. baculite, cf. lat. baculus – bastonaș].

DOOM

baculít s. m., pl. baculíți

baculiți
BACULÍT s.m. Amonit cu cochilia dreaptă. [< fr. baculite, cf. lat. baculus – bastonaș].

DOOM

baculít s. m., pl. baculíți

baculiții
BACULÍT s.m. Amonit cu cochilia dreaptă. [< fr. baculite, cf. lat. baculus – bastonaș].

DOOM

baculít s. m., pl. baculíți

baculiților
BACULÍT s.m. Amonit cu cochilia dreaptă. [< fr. baculite, cf. lat. baculus – bastonaș].

DOOM

baculít s. m., pl. baculíți

bacului
BAC², bacuri, s. n. Element al sculelor și dispozitivelor de strângere (menghine, mandrine etc.) cu care se prind piesele în vederea prelucrării lor. – Din germ. Backe.

DOOM

bac s. n., pl. bácuri

bacului
BAC¹, bacuri, s. n. 1. Ambarcațiune cu fundul și capetele plate, folosită pentru traversarea râurilor sau lacurilor de la un mal la altul sau pentru serviciile auxiliare ale unei nave; brudină, pod umblător. 2. (Sport) Platformă sau ambarcațiune cu vâsle, fixată pe apă pentru antrenamentul canotorilor, caiaciștilor și canoiștilor. 3. (Tehn.) Recipient, vas cu diverse utilizări industriale. – Din fr. bac.

DOOM

bac s. n., pl. bácuri

bacuri
BAC², bacuri, s. n. Element al sculelor și dispozitivelor de strângere (menghine, mandrine etc.) cu care se prind piesele în vederea prelucrării lor. – Din germ. Backe.

DOOM

bac s. n., pl. bácuri

bacuri
BAC¹, bacuri, s. n. 1. Ambarcațiune cu fundul și capetele plate, folosită pentru traversarea râurilor sau lacurilor de la un mal la altul sau pentru serviciile auxiliare ale unei nave; brudină, pod umblător. 2. (Sport) Platformă sau ambarcațiune cu vâsle, fixată pe apă pentru antrenamentul canotorilor, caiaciștilor și canoiștilor. 3. (Tehn.) Recipient, vas cu diverse utilizări industriale. – Din fr. bac.

DOOM

bac s. n., pl. bácuri

bacurile
BAC², bacuri, s. n. Element al sculelor și dispozitivelor de strângere (menghine, mandrine etc.) cu care se prind piesele în vederea prelucrării lor. – Din germ. Backe.

DOOM

bac s. n., pl. bácuri

bacurile
BAC¹, bacuri, s. n. 1. Ambarcațiune cu fundul și capetele plate, folosită pentru traversarea râurilor sau lacurilor de la un mal la altul sau pentru serviciile auxiliare ale unei nave; brudină, pod umblător. 2. (Sport) Platformă sau ambarcațiune cu vâsle, fixată pe apă pentru antrenamentul canotorilor, caiaciștilor și canoiștilor. 3. (Tehn.) Recipient, vas cu diverse utilizări industriale. – Din fr. bac.

DOOM

bac s. n., pl. bácuri

bacurilor
BAC², bacuri, s. n. Element al sculelor și dispozitivelor de strângere (menghine, mandrine etc.) cu care se prind piesele în vederea prelucrării lor. – Din germ. Backe.

DOOM

bac s. n., pl. bácuri

bacurilor
BAC¹, bacuri, s. n. 1. Ambarcațiune cu fundul și capetele plate, folosită pentru traversarea râurilor sau lacurilor de la un mal la altul sau pentru serviciile auxiliare ale unei nave; brudină, pod umblător. 2. (Sport) Platformă sau ambarcațiune cu vâsle, fixată pe apă pentru antrenamentul canotorilor, caiaciștilor și canoiștilor. 3. (Tehn.) Recipient, vas cu diverse utilizări industriale. – Din fr. bac.

DOOM

bac s. n., pl. bácuri

bacus
Bacus = Bacchus.

bacău
BACẮUL s. n. art. (Pop.; în expr.) A-și găsi bacăul (cu cineva) = a da de bucluc (cu cineva), a o păți. – Cf. magh. bakó „călău”.

DOOM

bacắul (în expr.) s.n. art.

bacău
Bacắu s. m. – Oraș din sud-vestul Mold. A-și găsi Bacăul, a da de bucluc. Expresia se explică, după Hasdeu 2291, prin aluzie la neplăcerile pe care odinioară le făcea călătorilor importanta vamă din Bacău, centru vamal pentru tot ce intra din Munt. și Trans. – După Cihac, II, 477 (cf. Weigand, Jb., XVI, 75), din mag. bakó „călău”. Este vorba cu mai multă probabilitate de o contaminare a ambelor cuvinte, adică de o interpretare umoristică a numelui orașului, prin intermediul cuvîntului mag.

DOOM

Bacắu (nume de loc) s. propriu n., art. Bacắul

bacăul
BACẮUL s. n. art. (Pop.; în expr.) A-și găsi bacăul (cu cineva) = a da de bucluc (cu cineva), a o păți. – Cf. magh. bakó „călău”.

DOOM

bacắul (în expr.) s. n. art.

bacșiș
BACȘÍȘ, bacșișuri, s. n. Sumă de bani dată, peste plata cuvenită, pentru un serviciu personal. – Din tc. bahșiș.

DOOM

bacșíș s. n., pl. bacșíșuri

bacșișul
BACȘÍȘ, bacșișuri, s. n. Sumă de bani dată, peste plata cuvenită, pentru un serviciu personal. – Din tc. bahșiș.

DOOM

bacșíș s. n., pl. bacșíșuri

bacșișului
BACȘÍȘ, bacșișuri, s. n. Sumă de bani dată, peste plata cuvenită, pentru un serviciu personal. – Din tc. bahșiș.

DOOM

bacșíș s. n., pl. bacșíșuri

bacșișuri
BACȘÍȘ, bacșișuri, s. n. Sumă de bani dată, peste plata cuvenită, pentru un serviciu personal. – Din tc. bahșiș.

DOOM

bacșíș s. n., pl. bacșíșuri

bacșișurile
BACȘÍȘ, bacșișuri, s. n. Sumă de bani dată, peste plata cuvenită, pentru un serviciu personal. – Din tc. bahșiș.

DOOM

bacșíș s. n., pl. bacșíșuri

bacșișurilor
BACȘÍȘ, bacșișuri, s. n. Sumă de bani dată, peste plata cuvenită, pentru un serviciu personal. – Din tc. bahșiș.

DOOM

bacșíș s. n., pl. bacșíșuri

badana
BIDINEÁ, bidinele, s. f. Pensulă mare, de obicei rotundă (cu coadă lungă), folosită pentru văruit. [Var.: (reg.) badaná s. f.] – Din tc. badana.

DOOM

bidineá s. f., art. bidineáua, g.-d. art. bidinélei; pl. bidinéle, art. bidinélele

bade
BÁDE s. m. (Pop.) 1. Termen politicos de adresare către un bărbat mai în vârstă (de la țară). 2. Termen mângâietor folosit de femeile de la țară pentru bărbatul iubit. [Art.: badea] – Et. nec.

DOOM

báde (pop.) s. m., art. bádea, g.-d. art. bádei/lui bádea

badian
BADIÁN, badiani, s. m. Arbust din China și Japonia, cu frunze, flori, tulpină și fructe plăcut mirositoare, folosite la fabricarea lichiorurilor, în medicină etc. (Illicium anisatum); p. restr. fructul acestui arbust. [Pr.: -di-an] – Din fr. badiane.

DOOM

!badián (-di-an) s. m., pl. badiáni

badiani
BADIÁN, badiani, s. m. Arbust din China și Japonia, cu frunze, flori, tulpină și fructe plăcut mirositoare, folosite la fabricarea lichiorurilor, în medicină etc. (Illicium anisatum); p. restr. fructul acestui arbust. [Pr.: -di-an] – Din fr. badiane.

DOOM

!badián (-di-an) s. m., pl. badiáni

badianii
BADIÁN, badiani, s. m. Arbust din China și Japonia, cu frunze, flori, tulpină și fructe plăcut mirositoare, folosite la fabricarea lichiorurilor, în medicină etc. (Illicium anisatum); p. restr. fructul acestui arbust. [Pr.: -di-an] – Din fr. badiane.

DOOM

!badián (-di-an) s. m., pl. badiáni

badianilor
BADIÁN, badiani, s. m. Arbust din China și Japonia, cu frunze, flori, tulpină și fructe plăcut mirositoare, folosite la fabricarea lichiorurilor, în medicină etc. (Illicium anisatum); p. restr. fructul acestui arbust. [Pr.: -di-an] – Din fr. badiane.

DOOM

!badián (-di-an) s. m., pl. badiáni

badianul
BADIÁN, badiani, s. m. Arbust din China și Japonia, cu frunze, flori, tulpină și fructe plăcut mirositoare, folosite la fabricarea lichiorurilor, în medicină etc. (Illicium anisatum); p. restr. fructul acestui arbust. [Pr.: -di-an] – Din fr. badiane.

DOOM

!badián (-di-an) s. m., pl. badiáni

badianului
BADIÁN, badiani, s. m. Arbust din China și Japonia, cu frunze, flori, tulpină și fructe plăcut mirositoare, folosite la fabricarea lichiorurilor, în medicină etc. (Illicium anisatum); p. restr. fructul acestui arbust. [Pr.: -di-an] – Din fr. badiane.

DOOM

!badián (-di-an) s. m., pl. badiáni

badijona
BADIJONÁ, badijonez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A unge o parte bolnavă a corpului cu o soluție medicamentoasă. ♦ Tranz. A unge trunchiul unui arbore cu o soluție specială pentru a distruge insectele și ouăle lor. 2. Tranz. A unge suprafața unei șosele asfaltate cu o soluție impermeabilă. – Din fr. badigeonner.

DOOM

badijoná (a ~) vb., ind. prez. 3 badijoneáză

badijonai
BADIJONÁ, badijonez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A unge o parte bolnavă a corpului cu o soluție medicamentoasă. ♦ Tranz. A unge trunchiul unui arbore cu o soluție specială pentru a distruge insectele și ouăle lor. 2. Tranz. A unge suprafața unei șosele asfaltate cu o soluție impermeabilă. – Din fr. badigeonner.

DOOM

badijoná (a ~) vb., ind. prez. 3 badijoneáză

badijonaj
BADIJONÁJ, badijonaje, s. n. Badijonare. – Din fr. badigeonnage.

DOOM

badijonáj s. n., pl. badijonáje

badijonaje
BADIJONÁJ, badijonaje, s. n. Badijonare. – Din fr. badigeonnage.

DOOM

badijonáj s. n., pl. badijonáje

badijonajele
BADIJONÁJ, badijonaje, s. n. Badijonare. – Din fr. badigeonnage.

DOOM

badijonáj s. n., pl. badijonáje

badijonajelor
BADIJONÁJ, badijonaje, s. n. Badijonare. – Din fr. badigeonnage.

DOOM

badijonáj s. n., pl. badijonáje

badijonajul
BADIJONÁJ, badijonaje, s. n. Badijonare. – Din fr. badigeonnage.

DOOM

badijonáj s. n., pl. badijonáje

badijonajului
BADIJONÁJ, badijonaje, s. n. Badijonare. – Din fr. badigeonnage.

DOOM

badijonáj s. n., pl. badijonáje

badijonam
BADIJONÁ, badijonez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A unge o parte bolnavă a corpului cu o soluție medicamentoasă. ♦ Tranz. A unge trunchiul unui arbore cu o soluție specială pentru a distruge insectele și ouăle lor. 2. Tranz. A unge suprafața unei șosele asfaltate cu o soluție impermeabilă. – Din fr. badigeonner.

DOOM

badijoná (a ~) vb., ind. prez. 3 badijoneáză

badijonare
BADIJONÁ, badijonez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A unge o parte bolnavă a corpului cu o soluție medicamentoasă. ♦ Tranz. A unge trunchiul unui arbore cu o soluție specială pentru a distruge insectele și ouăle lor. 2. Tranz. A unge suprafața unei șosele asfaltate cu o soluție impermeabilă. – Din fr. badigeonner.

DOOM

badijoná (a ~) vb., ind. prez. 3 badijoneáză

badijonare
BADIJONÁRE, badijonări, s. f. Acțiunea de a (se) badijona și rezultatul ei; badijonaj. – V. badijona.

DOOM

badijonáre s. f., g.-d. art. badijonắrii; pl. badijonắri

badijonarea
BADIJONÁRE, badijonări, s. f. Acțiunea de a (se) badijona și rezultatul ei; badijonaj. – V. badijona.

DOOM

badijonáre s. f., g.-d. art. badijonắrii; pl. badijonắri

badijonară
BADIJONÁ, badijonez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A unge o parte bolnavă a corpului cu o soluție medicamentoasă. ♦ Tranz. A unge trunchiul unui arbore cu o soluție specială pentru a distruge insectele și ouăle lor. 2. Tranz. A unge suprafața unei șosele asfaltate cu o soluție impermeabilă. – Din fr. badigeonner.

DOOM

badijoná (a ~) vb., ind. prez. 3 badijoneáză

badijonarăm
BADIJONÁ, badijonez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A unge o parte bolnavă a corpului cu o soluție medicamentoasă. ♦ Tranz. A unge trunchiul unui arbore cu o soluție specială pentru a distruge insectele și ouăle lor. 2. Tranz. A unge suprafața unei șosele asfaltate cu o soluție impermeabilă. – Din fr. badigeonner.

DOOM

badijoná (a ~) vb., ind. prez. 3 badijoneáză

badijonarăți
BADIJONÁ, badijonez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A unge o parte bolnavă a corpului cu o soluție medicamentoasă. ♦ Tranz. A unge trunchiul unui arbore cu o soluție specială pentru a distruge insectele și ouăle lor. 2. Tranz. A unge suprafața unei șosele asfaltate cu o soluție impermeabilă. – Din fr. badigeonner.

DOOM

badijoná (a ~) vb., ind. prez. 3 badijoneáză

badijonase
BADIJONÁ, badijonez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A unge o parte bolnavă a corpului cu o soluție medicamentoasă. ♦ Tranz. A unge trunchiul unui arbore cu o soluție specială pentru a distruge insectele și ouăle lor. 2. Tranz. A unge suprafața unei șosele asfaltate cu o soluție impermeabilă. – Din fr. badigeonner.

DOOM

badijoná (a ~) vb., ind. prez. 3 badijoneáză

badijonasem
BADIJONÁ, badijonez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A unge o parte bolnavă a corpului cu o soluție medicamentoasă. ♦ Tranz. A unge trunchiul unui arbore cu o soluție specială pentru a distruge insectele și ouăle lor. 2. Tranz. A unge suprafața unei șosele asfaltate cu o soluție impermeabilă. – Din fr. badigeonner.

DOOM

badijoná (a ~) vb., ind. prez. 3 badijoneáză

badijonaseră
BADIJONÁ, badijonez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A unge o parte bolnavă a corpului cu o soluție medicamentoasă. ♦ Tranz. A unge trunchiul unui arbore cu o soluție specială pentru a distruge insectele și ouăle lor. 2. Tranz. A unge suprafața unei șosele asfaltate cu o soluție impermeabilă. – Din fr. badigeonner.

DOOM

badijoná (a ~) vb., ind. prez. 3 badijoneáză

badijonaserăm
BADIJONÁ, badijonez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A unge o parte bolnavă a corpului cu o soluție medicamentoasă. ♦ Tranz. A unge trunchiul unui arbore cu o soluție specială pentru a distruge insectele și ouăle lor. 2. Tranz. A unge suprafața unei șosele asfaltate cu o soluție impermeabilă. – Din fr. badigeonner.

DOOM

badijoná (a ~) vb., ind. prez. 3 badijoneáză

badijonaserăți
BADIJONÁ, badijonez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A unge o parte bolnavă a corpului cu o soluție medicamentoasă. ♦ Tranz. A unge trunchiul unui arbore cu o soluție specială pentru a distruge insectele și ouăle lor. 2. Tranz. A unge suprafața unei șosele asfaltate cu o soluție impermeabilă. – Din fr. badigeonner.

DOOM

badijoná (a ~) vb., ind. prez. 3 badijoneáză

badijonaseși
BADIJONÁ, badijonez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A unge o parte bolnavă a corpului cu o soluție medicamentoasă. ♦ Tranz. A unge trunchiul unui arbore cu o soluție specială pentru a distruge insectele și ouăle lor. 2. Tranz. A unge suprafața unei șosele asfaltate cu o soluție impermeabilă. – Din fr. badigeonner.

DOOM

badijoná (a ~) vb., ind. prez. 3 badijoneáză

badijonaseți
BADIJONÁ, badijonez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A unge o parte bolnavă a corpului cu o soluție medicamentoasă. ♦ Tranz. A unge trunchiul unui arbore cu o soluție specială pentru a distruge insectele și ouăle lor. 2. Tranz. A unge suprafața unei șosele asfaltate cu o soluție impermeabilă. – Din fr. badigeonner.

DOOM

badijoná (a ~) vb., ind. prez. 3 badijoneáză

badijonat
BADIJONÁ, badijonez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A unge o parte bolnavă a corpului cu o soluție medicamentoasă. ♦ Tranz. A unge trunchiul unui arbore cu o soluție specială pentru a distruge insectele și ouăle lor. 2. Tranz. A unge suprafața unei șosele asfaltate cu o soluție impermeabilă. – Din fr. badigeonner.

DOOM

badijoná (a ~) vb., ind. prez. 3 badijoneáză

badijonat
BADIJONÁ, badijonez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A unge o parte bolnavă a corpului cu o pensulă sau cu un pămătuf de vată înmuiate într-un medicament. ◊ Tranz. A unge trunchiul unui pom cu o soluție specială pentru a distruge insectele și ouăle lor. 2. Tranz. A unge suprafața unei șosele asfaltate cu o soluție impermeabilă. – Din fr. badigeonner.

badijonau
BADIJONÁ, badijonez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A unge o parte bolnavă a corpului cu o soluție medicamentoasă. ♦ Tranz. A unge trunchiul unui arbore cu o soluție specială pentru a distruge insectele și ouăle lor. 2. Tranz. A unge suprafața unei șosele asfaltate cu o soluție impermeabilă. – Din fr. badigeonner.

DOOM

badijoná (a ~) vb., ind. prez. 3 badijoneáză

badijonași
BADIJONÁ, badijonez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A unge o parte bolnavă a corpului cu o soluție medicamentoasă. ♦ Tranz. A unge trunchiul unui arbore cu o soluție specială pentru a distruge insectele și ouăle lor. 2. Tranz. A unge suprafața unei șosele asfaltate cu o soluție impermeabilă. – Din fr. badigeonner.

DOOM

badijoná (a ~) vb., ind. prez. 3 badijoneáză

badijonați
BADIJONÁ, badijonez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A unge o parte bolnavă a corpului cu o soluție medicamentoasă. ♦ Tranz. A unge trunchiul unui arbore cu o soluție specială pentru a distruge insectele și ouăle lor. 2. Tranz. A unge suprafața unei șosele asfaltate cu o soluție impermeabilă. – Din fr. badigeonner.

DOOM

badijoná (a ~) vb., ind. prez. 3 badijoneáză

badijonează
BADIJONÁ, badijonez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A unge o parte bolnavă a corpului cu o soluție medicamentoasă. ♦ Tranz. A unge trunchiul unui arbore cu o soluție specială pentru a distruge insectele și ouăle lor. 2. Tranz. A unge suprafața unei șosele asfaltate cu o soluție impermeabilă. – Din fr. badigeonner.

DOOM

badijoná (a ~) vb., ind. prez. 3 badijoneáză

badijonez
BADIJONÁ, badijonez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A unge o parte bolnavă a corpului cu o soluție medicamentoasă. ♦ Tranz. A unge trunchiul unui arbore cu o soluție specială pentru a distruge insectele și ouăle lor. 2. Tranz. A unge suprafața unei șosele asfaltate cu o soluție impermeabilă. – Din fr. badigeonner.

DOOM

badijoná (a ~) vb., ind. prez. 3 badijoneáză

badijoneze
BADIJONÁ, badijonez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A unge o parte bolnavă a corpului cu o soluție medicamentoasă. ♦ Tranz. A unge trunchiul unui arbore cu o soluție specială pentru a distruge insectele și ouăle lor. 2. Tranz. A unge suprafața unei șosele asfaltate cu o soluție impermeabilă. – Din fr. badigeonner.

DOOM

badijoná (a ~) vb., ind. prez. 3 badijoneáză

badijonezi
BADIJONÁ, badijonez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A unge o parte bolnavă a corpului cu o soluție medicamentoasă. ♦ Tranz. A unge trunchiul unui arbore cu o soluție specială pentru a distruge insectele și ouăle lor. 2. Tranz. A unge suprafața unei șosele asfaltate cu o soluție impermeabilă. – Din fr. badigeonner.

DOOM

badijoná (a ~) vb., ind. prez. 3 badijoneáză

badijonând
BADIJONÁ, badijonez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A unge o parte bolnavă a corpului cu o soluție medicamentoasă. ♦ Tranz. A unge trunchiul unui arbore cu o soluție specială pentru a distruge insectele și ouăle lor. 2. Tranz. A unge suprafața unei șosele asfaltate cu o soluție impermeabilă. – Din fr. badigeonner.

DOOM

badijoná (a ~) vb., ind. prez. 3 badijoneáză

badijonînd
BADIJONÁ, badijonez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A unge o parte bolnavă a corpului cu o soluție medicamentoasă. ♦ Tranz. A unge trunchiul unui arbore cu o soluție specială pentru a distruge insectele și ouăle lor. 2. Tranz. A unge suprafața unei șosele asfaltate cu o soluție impermeabilă. – Din fr. badigeonner.

DOOM

badijoná (a ~) vb., ind. prez. 3 badijoneáză

badijonări
BADIJONÁRE, badijonări, s. f. Acțiunea de a (se) badijona și rezultatul ei; badijonaj. – V. badijona.

DOOM

badijonáre s. f., g.-d. art. badijonắrii; pl. badijonắri

badijonării
BADIJONÁRE, badijonări, s. f. Acțiunea de a (se) badijona și rezultatul ei; badijonaj. – V. badijona.

DOOM

badijonáre s. f., g.-d. art. badijonắrii; pl. badijonắri

badijonările
BADIJONÁRE, badijonări, s. f. Acțiunea de a (se) badijona și rezultatul ei; badijonaj. – V. badijona.

DOOM

badijonáre s. f., g.-d. art. badijonắrii; pl. badijonắri

badijonărilor
BADIJONÁRE, badijonări, s. f. Acțiunea de a (se) badijona și rezultatul ei; badijonaj. – V. badijona.

DOOM

badijonáre s. f., g.-d. art. badijonắrii; pl. badijonắri

badina
BADINÁ vb. I. intr. (Franțuzism) A glumi. [< fr. badiner].

badinaj
BADINÁJ s.n. (Franțuzism) Glumă, șagă. [< fr. badinage].

badinaje
BADINÁJ s.n. (Franțuzism) Glumă, șagă. [< fr. badinage].

badinajele
BADINÁJ s.n. (Franțuzism) Glumă, șagă. [< fr. badinage].

badinajelor
BADINÁJ s.n. (Franțuzism) Glumă, șagă. [< fr. badinage].

badinajul
BADINÁJ s.n. (Franțuzism) Glumă, șagă. [< fr. badinage].

badinajului
BADINÁJ s.n. (Franțuzism) Glumă, șagă. [< fr. badinage].

badinare
BADINÁ vb. I. intr. (Franțuzism) A glumi. [< fr. badiner].

badineria
BADINERÍE s. f. (Muz.) Mișcare cu caracter dansat în suitele franceze și sonatele germane din sec. XVIII. – Din fr. badinerie.

DOOM

badineríe s. f., art. badinería, g.-d. badineríi, art. badineríei

badinerie
BADINERÍE s. f. (Muz.) Mișcare cu caracter dansat în suitele franceze și sonatele germane din sec. XVIII. – Din fr. badinerie.

DOOM

badineríe s. f., art. badinería, g.-d. badineríi, art. badineríei

badineriei
BADINERÍE s. f. (Muz.) Mișcare cu caracter dansat în suitele franceze și sonatele germane din sec. XVIII. – Din fr. badinerie.

DOOM

badineríe s. f., art. badinería, g.-d. badineríi, art. badineríei

badinerii
BADINERÍE s. f. (Muz.) Mișcare cu caracter dansat în suitele franceze și sonatele germane din sec. XVIII. – Din fr. badinerie.

DOOM

badineríe s. f., art. badinería, g.-d. badineríi, art. badineríei

badineriile
BADINERÍE s. f. (Muz.) Mișcare cu caracter dansat în suitele franceze și sonatele germane din sec. XVIII. – Din fr. badinerie.

DOOM

badineríe s. f., art. badinería, g.-d. badineríi, art. badineríei

badineriilor
BADINERÍE s. f. (Muz.) Mișcare cu caracter dansat în suitele franceze și sonatele germane din sec. XVIII. – Din fr. badinerie.

DOOM

badineríe s. f., art. badinería, g.-d. badineríi, art. badineríei

badiu
BÁDIU s. m. v. bade.

badlands
BADLANDS s.n. pl. (Geol.) Terenuri argiloase, degradate de ape torențiale, cu văi lipsite de vegetație; pământuri rele. [Pron. bedlendz. / < engl. badlands < bad – rău, land – teren].

DOOM

Badlands (nume de loc) (engl.) [pron. bédlendz] (Ba-dlands / Bad-lands) s. propriu n.

badlandsul
BADLANDS s.n. pl. (Geol.) Terenuri argiloase, degradate de ape torențiale, cu văi lipsite de vegetație; pământuri rele. [Pron. bedlendz. / < engl. badlands < bad – rău, land – teren].

DOOM

Badlands (nume de loc) (engl.) [pron. bédlendz] (Ba-dlands / Bad-lands) s. propriu n.

badlandsului
BADLANDS s.n. pl. (Geol.) Terenuri argiloase, degradate de ape torențiale, cu văi lipsite de vegetație; pământuri rele. [Pron. bedlendz. / < engl. badlands < bad – rău, land – teren].

DOOM

Badlands (nume de loc) (engl.) [pron. bédlendz] (Ba-dlands / Bad-lands) s. propriu n.

badlandsuri
BADLANDS s.n. pl. (Geol.) Terenuri argiloase, degradate de ape torențiale, cu văi lipsite de vegetație; pământuri rele. [Pron. bedlendz. / < engl. badlands < bad – rău, land – teren].

DOOM

Badlands (nume de loc) (engl.) [pron. bédlendz] (Ba-dlands / Bad-lands) s. propriu n.

badlandsurile
BADLANDS s.n. pl. (Geol.) Terenuri argiloase, degradate de ape torențiale, cu văi lipsite de vegetație; pământuri rele. [Pron. bedlendz. / < engl. badlands < bad – rău, land – teren].

DOOM

Badlands (nume de loc) (engl.) [pron. bédlendz] (Ba-dlands / Bad-lands) s. propriu n.

badlandsurilor
BADLANDS s.n. pl. (Geol.) Terenuri argiloase, degradate de ape torențiale, cu văi lipsite de vegetație; pământuri rele. [Pron. bedlendz. / < engl. badlands < bad – rău, land – teren].

DOOM

Badlands (nume de loc) (engl.) [pron. bédlendz] (Ba-dlands / Bad-lands) s. propriu n.

badminton
BADMINTON s. n. Joc sportiv asemănător cu tenisul, în care mingea cu pene nu trebuie să atingă solul. [Pr.: bédminton] – Din engl., fr. badminton.

DOOM

badminton (angl.) [pron. bédminton] s. n.

baedeker
BAEDEKER s. n. (Înv.) Ghid turistic. [Pr.: bédecăr] – Cuv. germ.

DOOM

Baedeker (nume de persoană) (germ.) [pron. bédecăr] (Bae-) s. propriu

baedekerul
BAEDEKER s. n. (Înv.) Ghid turistic. [Pr.: bédecăr] – Cuv. germ.

DOOM

Baedeker (nume de persoană) (germ.) [pron. bédecăr] (Bae-) s. propriu

baedekerului
BAEDEKER s. n. (Înv.) Ghid turistic. [Pr.: bédecăr] – Cuv. germ.

DOOM

Baedeker (nume de persoană) (germ.) [pron. bédecăr] (Bae-) s. propriu

bafniță
bafniță, bafnițe, s. f. țigancă

bafta
BÁFTĂ, bafte, s. f. (Fam.) Noroc, șansă. – Din țig. baht. Cf. tc. baht.

DOOM

báftă (fam.) s. f., g.-d. art. báftei; pl. báfte

baftache
baftache s. invar. (dim.) v. baftă

bafte
BÁFTĂ, bafte, s. f. (Fam.) Noroc, șansă. – Din țig. baht. Cf. tc. baht.

DOOM

báftă (fam.) s. f., g.-d. art. báftei; pl. báfte

baftei
BÁFTĂ, bafte, s. f. (Fam.) Noroc, șansă. – Din țig. baht. Cf. tc. baht.

DOOM

báftă (fam.) s. f., g.-d. art. báftei; pl. báfte

baftele
BÁFTĂ, bafte, s. f. (Fam.) Noroc, șansă. – Din țig. baht. Cf. tc. baht.

DOOM

báftă (fam.) s. f., g.-d. art. báftei; pl. báfte

baftelor
BÁFTĂ, bafte, s. f. (Fam.) Noroc, șansă. – Din țig. baht. Cf. tc. baht.

DOOM

báftă (fam.) s. f., g.-d. art. báftei; pl. báfte

baftist
baftist, -ă, baftiști, -e, s. m., s. f., adj. (iron.) baptist

baftistă
baftist, -ă, baftiști, -e, s. m., s. f., adj. (iron.) baptist

bag
BĂGÁ, bag, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să intre sau a intra undeva; a (se) introduce, a (se) vârî, a intra². ◊ Expr. (Tranz.) A băga ceva în gură = a mânca. A băga (pe cineva) sub masă = a) a face (pe cineva) să cadă sub masă din cauză că i s-a dat prea mult de băut; b) a învinge (pe cineva) într-o încercare, într-o discuție; a înfunda. A(-și) băga nasul (în ceva sau undeva, în toate, unde nu-i fierbe oala) = a se amesteca în treburi care nu-l privesc, a interveni inoportun într-o discuție. A băga (ceva) în (sau la) cap = a ține minte un lucru. A băga (cuiva ceva) în (sau la) cap = a) a face (pe cineva) să înțeleagă o problemă, o teorie etc.; b) a face (pe cineva) să creadă un lucru (curios), să fie obsedat de ceva. A(-și) băga mințile în cap = a se cuminți, a reveni la o comportare conformă cu interesele sale. A băga (cuiva) frica în oase sau a băga pe cineva în sperieți (sau în răcori) = a speria rău (pe cineva). A băga (pe cineva) în boală (sau în boale) = a înspăimânta (pe cineva). A băga (pe cineva) în draci = a necăji, a întărâta (pe cineva). (Fam.) A băga pe cineva în viteză = a face (pe cineva) să lucreze repede, fără răgaz. (Refl.) A se băga în sufletul (sau în ochii, sub pielea) cuiva = a se face cu insistență observat de cineva spre a-i câștiga încrederea, a nu slăbi pe cineva cu dovezile de simpatie, de dragoste (interesată) etc. (Tranz.) A băga de viu în mormânt = a pricinui moartea din cauza unor mari supărări. A o băga pe mânecă = a fi prins cu minciuna, a nu mai ști cum să îndrepte o greșeală, a o sfecli. A băga zâzanie (sau vrajbă, intrigă) (între oameni) = a învrăjbi, a produce discordie. (Arg.) A băga un fitil (sau fitile împotriva cuiva) = a calomnia (pe cineva). 2. Tranz. și refl. A (se) plasa în ceva sau undeva; a (se) angaja. își bagă toți banii în cărți de specialitate. S-a băgat slujbaș la primărie. S-a băgat slugă. ◊ Expr. (Tranz.) A băga (pe cineva) în pâine = a da (cuiva) o slujbă. (Arg.) A băga (pe cineva) în fabrica de pumni = a lua la bătaie (pe cineva). (Fam.) A băga actele (de căsătorie) = a depune actele cerute pentru căsătorie. 3. (În expr.) (Tranz.) A băga seama (la ceva) = a fi atent, a observa. A băga în seamă (ceva sau pe cineva) = a da atenție (la ceva sau cuiva), a fi curtenitor (cu cineva). A băga de seamă = a avea grijă (de ceva), a fi atent (la ceva). (Refl.) A se băga de seamă = a se observa, a se remarca (ceva). – Et. nec.

DOOM

băgá (a ~) vb., ind. prez. 3 bágă, 1 pl. băgắm

baga
BAGÁ s. f. Material obținut din carapacea broaștelor țestoase, utilizat pentru fabricarea de piepteni, brățări, tabachere etc. – Din tc. bağa.

DOOM

bagá s. f., art. bagáua, g.-d. art. bagálei

bagabei
bagabei, bagabei s. m. (adol.) vagabond

bagadie
bagadie, bagadii, s. f. (țig.) tavan, plafon

bagagiu
bagagiu, bagagii, s. m. om isteț / descurcăreț

bagaj
BAGÁJ, bagaje, s. n. 1. Totalitatea lucrurilor care se iau într-o călătorie. ◊ Expr. A-și face bagajele = a se pregăti de plecare; p. ext. a pleca. 2. Fig. (Urmat de determinări) Cantitatea de cunoștințe de care dispune cineva. – Din fr. bagage.

DOOM

bagáj s. n., pl. bagáje

bagaje
BAGÁJ, bagaje, s. n. 1. Totalitatea lucrurilor care se iau într-o călătorie. ◊ Expr. A-și face bagajele = a se pregăti de plecare; p. ext. a pleca. 2. Fig. (Urmat de determinări) Cantitatea de cunoștințe de care dispune cineva. – Din fr. bagage.

DOOM

bagáj s. n., pl. bagáje

bagajele
BAGÁJ, bagaje, s. n. 1. Totalitatea lucrurilor care se iau într-o călătorie. ◊ Expr. A-și face bagajele = a se pregăti de plecare; p. ext. a pleca. 2. Fig. (Urmat de determinări) Cantitatea de cunoștințe de care dispune cineva. – Din fr. bagage.

DOOM

bagáj s. n., pl. bagáje

bagajelor
BAGÁJ, bagaje, s. n. 1. Totalitatea lucrurilor care se iau într-o călătorie. ◊ Expr. A-și face bagajele = a se pregăti de plecare; p. ext. a pleca. 2. Fig. (Urmat de determinări) Cantitatea de cunoștințe de care dispune cineva. – Din fr. bagage.

DOOM

bagáj s. n., pl. bagáje

bagajist
BAGAJÍST, bagajiști, s. m. (Fam.) Persoană care cară bagaje. – Bagaj + suf. -ist.

DOOM

*bagajíst s. m., pl. bagajíști

bagajiste
BAGAJÍST, bagajiști, s. m. (Fam.) Persoană care cară bagaje. – Bagaj + suf. -ist.

DOOM

*bagajíst s. m., pl. bagajíști

bagajistul
BAGAJÍST, bagajiști, s. m. (Fam.) Persoană care cară bagaje. – Bagaj + suf. -ist.

DOOM

*bagajíst s. m., pl. bagajíști

bagajistule
BAGAJÍST, bagajiști, s. m. (Fam.) Persoană care cară bagaje. – Bagaj + suf. -ist.

DOOM

*bagajíst s. m., pl. bagajíști

bagajistului
BAGAJÍST, bagajiști, s. m. (Fam.) Persoană care cară bagaje. – Bagaj + suf. -ist.

DOOM

*bagajíst s. m., pl. bagajíști

bagajiști
BAGAJÍST, bagajiști, s. m. (Fam.) Persoană care cară bagaje. – Bagaj + suf. -ist.

DOOM

*bagajíst s. m., pl. bagajíști

bagajiștii
BAGAJÍST, bagajiști, s. m. (Fam.) Persoană care cară bagaje. – Bagaj + suf. -ist.

DOOM

*bagajíst s. m., pl. bagajíști

bagajiștilor
BAGAJÍST, bagajiști, s. m. (Fam.) Persoană care cară bagaje. – Bagaj + suf. -ist.

DOOM

*bagajíst s. m., pl. bagajíști

bagajul
BAGÁJ, bagaje, s. n. 1. Totalitatea lucrurilor care se iau într-o călătorie. ◊ Expr. A-și face bagajele = a se pregăti de plecare; p. ext. a pleca. 2. Fig. (Urmat de determinări) Cantitatea de cunoștințe de care dispune cineva. – Din fr. bagage.

DOOM

bagáj s. n., pl. bagáje

bagajului
BAGÁJ, bagaje, s. n. 1. Totalitatea lucrurilor care se iau într-o călătorie. ◊ Expr. A-și face bagajele = a se pregăti de plecare; p. ext. a pleca. 2. Fig. (Urmat de determinări) Cantitatea de cunoștințe de care dispune cineva. – Din fr. bagage.

DOOM

bagáj s. n., pl. bagáje

bagale
BAGÁ s. f. Material obținut din carapacea broaștelor țestoase, utilizat pentru fabricarea de piepteni, brățări, tabachere etc. – Din tc. bağa.

DOOM

bagá s. f., art. bagáua, g.-d. art. bagálei

bagalei
BAGÁ s. f. Material obținut din carapacea broaștelor țestoase, utilizat pentru fabricarea de piepteni, brățări, tabachere etc. – Din tc. bağa.

DOOM

bagá s. f., art. bagáua, g.-d. art. bagálei

bagatel
BAGATÉLĂ, bagatele, s. f. 1. Lucru de mică importanță; obiect de mică valoare, neînsemnat; fleac. 2. Piesă muzicală instrumentală scurtă, de obicei pentru pian. [Var.: bagatel s. n.] – Din it. bagattella, fr. bagatelle.

DOOM

bagatélă s. f., g.-d. art. bagatélei; pl. bagatéle

bagatela
BAGATÉLĂ, bagatele, s. f. 1. Lucru de mică importanță; obiect de mică valoare, neînsemnat; fleac. 2. Piesă muzicală instrumentală scurtă, de obicei pentru pian. [Var.: bagatel s. n.] – Din it. bagattella, fr. bagatelle.

DOOM

bagatélă s. f., g.-d. art. bagatélei; pl. bagatéle

bagatele
BAGATÉLĂ, bagatele, s. f. 1. Lucru de mică importanță; obiect de mică valoare, neînsemnat; fleac. 2. Piesă muzicală instrumentală scurtă, de obicei pentru pian. [Var.: bagatel s. n.] – Din it. bagattella, fr. bagatelle.

DOOM

bagatélă s. f., g.-d. art. bagatélei; pl. bagatéle

bagatelei
BAGATÉLĂ, bagatele, s. f. 1. Lucru de mică importanță; obiect de mică valoare, neînsemnat; fleac. 2. Piesă muzicală instrumentală scurtă, de obicei pentru pian. [Var.: bagatel s. n.] – Din it. bagattella, fr. bagatelle.

DOOM

bagatélă s. f., g.-d. art. bagatélei; pl. bagatéle

bagatelele
BAGATÉLĂ, bagatele, s. f. 1. Lucru de mică importanță; obiect de mică valoare, neînsemnat; fleac. 2. Piesă muzicală instrumentală scurtă, de obicei pentru pian. [Var.: bagatel s. n.] – Din it. bagattella, fr. bagatelle.

DOOM

bagatélă s. f., g.-d. art. bagatélei; pl. bagatéle

bagatelelor
BAGATÉLĂ, bagatele, s. f. 1. Lucru de mică importanță; obiect de mică valoare, neînsemnat; fleac. 2. Piesă muzicală instrumentală scurtă, de obicei pentru pian. [Var.: bagatel s. n.] – Din it. bagattella, fr. bagatelle.

DOOM

bagatélă s. f., g.-d. art. bagatélei; pl. bagatéle

bagateliza
BAGATELIZÁ, bagatelizez, vb. I. Tranz. A diminua importanța unui lucru, a unui fapt, a unei idei etc. – Bagatel + suf. -iza.

DOOM

bagatelizá (a ~) vb., ind. prez. 3 bagatelizeáză

bagatelizare
BAGATELIZÁRE s. f. Acțiunea de a bagateliza și rezultatul ei. – V. bagateliza.

DOOM

bagatelizáre s. f., g.-d. art. bagatelizắrii

bagatelizarea
BAGATELIZÁRE s. f. Acțiunea de a bagateliza și rezultatul ei. – V. bagateliza.

DOOM

bagatelizáre s. f., g.-d. art. bagatelizắrii

bagatelizări
BAGATELIZÁRE s. f. Acțiunea de a bagateliza și rezultatul ei. – V. bagateliza.

DOOM

bagatelizáre s. f., g.-d. art. bagatelizắrii

bagatelizării
BAGATELIZÁRE s. f. Acțiunea de a bagateliza și rezultatul ei. – V. bagateliza.

DOOM

bagatelizáre s. f., g.-d. art. bagatelizắrii

bagatelizările
BAGATELIZÁRE s. f. Acțiunea de a bagateliza și rezultatul ei. – V. bagateliza.

DOOM

bagatelizáre s. f., g.-d. art. bagatelizắrii

bagatelizărilor
BAGATELIZÁRE s. f. Acțiunea de a bagateliza și rezultatul ei. – V. bagateliza.

DOOM

bagatelizáre s. f., g.-d. art. bagatelizắrii

bagaua
BAGÁ s. f. Material obținut din carapacea broaștelor țestoase, utilizat pentru fabricarea de piepteni, brățări, tabachere etc. – Din tc. bağa.

DOOM

bagá s. f., art. bagáua, g.-d. art. bagálei

bagați
BĂGÁ, bag, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să intre sau a intra undeva; a (se) introduce, a (se) vârî, a intra². ◊ Expr. (Tranz.) A băga ceva în gură = a mânca. A băga (pe cineva) sub masă = a) a face (pe cineva) să cadă sub masă din cauză că i s-a dat prea mult de băut; b) a învinge (pe cineva) într-o încercare, într-o discuție; a înfunda. A(-și) băga nasul (în ceva sau undeva, în toate, unde nu-i fierbe oala) = a se amesteca în treburi care nu-l privesc, a interveni inoportun într-o discuție. A băga (ceva) în (sau la) cap = a ține minte un lucru. A băga (cuiva ceva) în (sau la) cap = a) a face (pe cineva) să înțeleagă o problemă, o teorie etc.; b) a face (pe cineva) să creadă un lucru (curios), să fie obsedat de ceva. A(-și) băga mințile în cap = a se cuminți, a reveni la o comportare conformă cu interesele sale. A băga (cuiva) frica în oase sau a băga pe cineva în sperieți (sau în răcori) = a speria rău (pe cineva). A băga (pe cineva) în boală (sau în boale) = a înspăimânta (pe cineva). A băga (pe cineva) în draci = a necăji, a întărâta (pe cineva). (Fam.) A băga pe cineva în viteză = a face (pe cineva) să lucreze repede, fără răgaz. (Refl.) A se băga în sufletul (sau în ochii, sub pielea) cuiva = a se face cu insistență observat de cineva spre a-i câștiga încrederea, a nu slăbi pe cineva cu dovezile de simpatie, de dragoste (interesată) etc. (Tranz.) A băga de viu în mormânt = a pricinui moartea din cauza unor mari supărări. A o băga pe mânecă = a fi prins cu minciuna, a nu mai ști cum să îndrepte o greșeală, a o sfecli. A băga zâzanie (sau vrajbă, intrigă) (între oameni) = a învrăjbi, a produce discordie. (Arg.) A băga un fitil (sau fitile împotriva cuiva) = a calomnia (pe cineva). 2. Tranz. și refl. A (se) plasa în ceva sau undeva; a (se) angaja. își bagă toți banii în cărți de specialitate. S-a băgat slujbaș la primărie. S-a băgat slugă. ◊ Expr. (Tranz.) A băga (pe cineva) în pâine = a da (cuiva) o slujbă. (Arg.) A băga (pe cineva) în fabrica de pumni = a lua la bătaie (pe cineva). (Fam.) A băga actele (de căsătorie) = a depune actele cerute pentru căsătorie. 3. (În expr.) (Tranz.) A băga seama (la ceva) = a fi atent, a observa. A băga în seamă (ceva sau pe cineva) = a da atenție (la ceva sau cuiva), a fi curtenitor (cu cineva). A băga de seamă = a avea grijă (de ceva), a fi atent (la ceva). (Refl.) A se băga de seamă = a se observa, a se remarca (ceva). – Et. nec.

DOOM

băgá (a ~) vb., ind. prez. 3 bágă, 1 pl. băgắm

bagdadia
BAGDADÍE, bagdadii, s. f. (Reg.) Plafon, tavan. – Din tc. bağdadi.

DOOM

bagdadíe (reg.) s. f., art. bagdadía, g.-d. art. bagdadíei; pl. bagdadíi, art. bagdadíile

bagdadie
BAGDADÍE, bagdadii, s. f. (Reg.) Plafon, tavan. – Din tc. bağdadi.

DOOM

bagdadíe (reg.) s. f., art. bagdadía, g.-d. art. bagdadíei; pl. bagdadíi, art. bagdadíile

bagdadiei
BAGDADÍE, bagdadii, s. f. (Reg.) Plafon, tavan. – Din tc. bağdadi.

DOOM

bagdadíe (reg.) s. f., art. bagdadía, g.-d. art. bagdadíei; pl. bagdadíi, art. bagdadíile

bagdadii
BAGDADÍE, bagdadii, s. f. (Reg.) Plafon, tavan. – Din tc. bağdadi.

DOOM

bagdadíe (reg.) s. f., art. bagdadía, g.-d. art. bagdadíei; pl. bagdadíi, art. bagdadíile

bagdadiile
BAGDADÍE, bagdadii, s. f. (Reg.) Plafon, tavan. – Din tc. bağdadi.

DOOM

bagdadíe (reg.) s. f., art. bagdadía, g.-d. art. bagdadíei; pl. bagdadíi, art. bagdadíile

bagdadiilor
BAGDADÍE, bagdadii, s. f. (Reg.) Plafon, tavan. – Din tc. bağdadi.

DOOM

bagdadíe (reg.) s. f., art. bagdadía, g.-d. art. bagdadíei; pl. bagdadíi, art. bagdadíile

bage
BĂGÁ, bag, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să intre sau a intra undeva; a (se) introduce, a (se) vârî, a intra². ◊ Expr. (Tranz.) A băga ceva în gură = a mânca. A băga (pe cineva) sub masă = a) a face (pe cineva) să cadă sub masă din cauză că i s-a dat prea mult de băut; b) a învinge (pe cineva) într-o încercare, într-o discuție; a înfunda. A(-și) băga nasul (în ceva sau undeva, în toate, unde nu-i fierbe oala) = a se amesteca în treburi care nu-l privesc, a interveni inoportun într-o discuție. A băga (ceva) în (sau la) cap = a ține minte un lucru. A băga (cuiva ceva) în (sau la) cap = a) a face (pe cineva) să înțeleagă o problemă, o teorie etc.; b) a face (pe cineva) să creadă un lucru (curios), să fie obsedat de ceva. A(-și) băga mințile în cap = a se cuminți, a reveni la o comportare conformă cu interesele sale. A băga (cuiva) frica în oase sau a băga pe cineva în sperieți (sau în răcori) = a speria rău (pe cineva). A băga (pe cineva) în boală (sau în boale) = a înspăimânta (pe cineva). A băga (pe cineva) în draci = a necăji, a întărâta (pe cineva). (Fam.) A băga pe cineva în viteză = a face (pe cineva) să lucreze repede, fără răgaz. (Refl.) A se băga în sufletul (sau în ochii, sub pielea) cuiva = a se face cu insistență observat de cineva spre a-i câștiga încrederea, a nu slăbi pe cineva cu dovezile de simpatie, de dragoste (interesată) etc. (Tranz.) A băga de viu în mormânt = a pricinui moartea din cauza unor mari supărări. A o băga pe mânecă = a fi prins cu minciuna, a nu mai ști cum să îndrepte o greșeală, a o sfecli. A băga zâzanie (sau vrajbă, intrigă) (între oameni) = a învrăjbi, a produce discordie. (Arg.) A băga un fitil (sau fitile împotriva cuiva) = a calomnia (pe cineva). 2. Tranz. și refl. A (se) plasa în ceva sau undeva; a (se) angaja. își bagă toți banii în cărți de specialitate. S-a băgat slujbaș la primărie. S-a băgat slugă. ◊ Expr. (Tranz.) A băga (pe cineva) în pâine = a da (cuiva) o slujbă. (Arg.) A băga (pe cineva) în fabrica de pumni = a lua la bătaie (pe cineva). (Fam.) A băga actele (de căsătorie) = a depune actele cerute pentru căsătorie. 3. (În expr.) (Tranz.) A băga seama (la ceva) = a fi atent, a observa. A băga în seamă (ceva sau pe cineva) = a da atenție (la ceva sau cuiva), a fi curtenitor (cu cineva). A băga de seamă = a avea grijă (de ceva), a fi atent (la ceva). (Refl.) A se băga de seamă = a se observa, a se remarca (ceva). – Et. nec.

DOOM

băgá (a ~) vb., ind. prez. 3 bágă, 1 pl. băgắm

bagea
BAGEÁ, bagele, s. f. (Reg.) Bageacă. – Din tc. bağa. Cf. bg. badja.

DOOM

bageá (reg.) s. f., art. bageáua, g.-d. art. bagélei; pl. bagéle, art. bagélele

bageac
BAGEÁC s. n. v. bageacă.

DOOM

bageác/bageácă (reg.) s. n./s. f., pl. bageácuri/bagéci

bageac
BAGEÁCĂ s. f. v. bageac.

DOOM

bageác/bageácă (reg.) s. n./s. f., pl. bageácuri/bagéci

bageaca
BAGEÁCĂ s. f. v. bageac.

DOOM

bageác/bageácă (reg.) s. n./s. f., pl. bageácuri/bagéci

bageagă
BAGEÁGĂ s. f. v. bageacă.

bageaua
BAGEÁ, bagele, s. f. (Reg.) Bageacă. – Din tc. bağa. Cf. bg. badja.

DOOM

bageá (reg.) s. f., art. bageáua, g.-d. art. bagélei; pl. bagéle, art. bagélele

bageci
BAGEÁCĂ s. f. v. bageac.

DOOM

bageác/bageácă (reg.) s. n./s. f., pl. bageácuri/bagéci

bagecii
BAGEÁCĂ s. f. v. bageac.

DOOM

bageác/bageácă (reg.) s. n./s. f., pl. bageácuri/bagéci

bagecile
BAGEÁCĂ s. f. v. bageac.

DOOM

bageác/bageácă (reg.) s. n./s. f., pl. bageácuri/bagéci

bagecilor
BAGEÁCĂ s. f. v. bageac.

DOOM

bageác/bageácă (reg.) s. n./s. f., pl. bageácuri/bagéci

bagele
BAGEÁ, bagele, s. f. (Reg.) Bageacă. – Din tc. bağa. Cf. bg. badja.

DOOM

bageá (reg.) s. f., art. bageáua, g.-d. art. bagélei; pl. bagéle, art. bagélele

bagelei
BAGEÁ, bagele, s. f. (Reg.) Bageacă. – Din tc. bağa. Cf. bg. badja.

DOOM

bageá (reg.) s. f., art. bageáua, g.-d. art. bagélei; pl. bagéle, art. bagélele

bagelele
BAGEÁ, bagele, s. f. (Reg.) Bageacă. – Din tc. bağa. Cf. bg. badja.

DOOM

bageá (reg.) s. f., art. bageáua, g.-d. art. bagélei; pl. bagéle, art. bagélele

bagelelor
BAGEÁ, bagele, s. f. (Reg.) Bageacă. – Din tc. bağa. Cf. bg. badja.

DOOM

bageá (reg.) s. f., art. bageáua, g.-d. art. bagélei; pl. bagéle, art. bagélele

bagheta
BAGHETĂ, baghete, s. f. 1. Bastonaș subțire de lemn, os, metal etc. cu care dirijorii conduc orchestra sau corul; fig. măiestria dirijorului. ◊ Expr. Sub bagheta = sub conducerea dirijorală. ♦ Bețișor de lovit instrumentele muzicale de percuție. ♦ Vergeaua de lemn a arcușului. 2. (Și în sintagma baghetă magică) Nuielușă vrăjită cu care se fac minuni în povești; bețișorul scamatorilor. 3. Vergea de sticlă, de lemn etc. cu diverse întrebuințări tehnice. 4. Ajur sau dungă ornamentală la ciorapi. – Din fr. baguette.

DOOM

baghétă s. f., g.-d. art. baghétei; pl. baghéte

baghete
BAGHETĂ, baghete, s. f. 1. Bastonaș subțire de lemn, os, metal etc. cu care dirijorii conduc orchestra sau corul; fig. măiestria dirijorului. ◊ Expr. Sub bagheta = sub conducerea dirijorală. ♦ Bețișor de lovit instrumentele muzicale de percuție. ♦ Vergeaua de lemn a arcușului. 2. (Și în sintagma baghetă magică) Nuielușă vrăjită cu care se fac minuni în povești; bețișorul scamatorilor. 3. Vergea de sticlă, de lemn etc. cu diverse întrebuințări tehnice. 4. Ajur sau dungă ornamentală la ciorapi. – Din fr. baguette.

DOOM

baghétă s. f., g.-d. art. baghétei; pl. baghéte

baghetei
BAGHETĂ, baghete, s. f. 1. Bastonaș subțire de lemn, os, metal etc. cu care dirijorii conduc orchestra sau corul; fig. măiestria dirijorului. ◊ Expr. Sub bagheta = sub conducerea dirijorală. ♦ Bețișor de lovit instrumentele muzicale de percuție. ♦ Vergeaua de lemn a arcușului. 2. (Și în sintagma baghetă magică) Nuielușă vrăjită cu care se fac minuni în povești; bețișorul scamatorilor. 3. Vergea de sticlă, de lemn etc. cu diverse întrebuințări tehnice. 4. Ajur sau dungă ornamentală la ciorapi. – Din fr. baguette.

DOOM

baghétă s. f., g.-d. art. baghétei; pl. baghéte

baghetele
BAGHETĂ, baghete, s. f. 1. Bastonaș subțire de lemn, os, metal etc. cu care dirijorii conduc orchestra sau corul; fig. măiestria dirijorului. ◊ Expr. Sub bagheta = sub conducerea dirijorală. ♦ Bețișor de lovit instrumentele muzicale de percuție. ♦ Vergeaua de lemn a arcușului. 2. (Și în sintagma baghetă magică) Nuielușă vrăjită cu care se fac minuni în povești; bețișorul scamatorilor. 3. Vergea de sticlă, de lemn etc. cu diverse întrebuințări tehnice. 4. Ajur sau dungă ornamentală la ciorapi. – Din fr. baguette.

DOOM

baghétă s. f., g.-d. art. baghétei; pl. baghéte

baghetelor
BAGHETĂ, baghete, s. f. 1. Bastonaș subțire de lemn, os, metal etc. cu care dirijorii conduc orchestra sau corul; fig. măiestria dirijorului. ◊ Expr. Sub bagheta = sub conducerea dirijorală. ♦ Bețișor de lovit instrumentele muzicale de percuție. ♦ Vergeaua de lemn a arcușului. 2. (Și în sintagma baghetă magică) Nuielușă vrăjită cu care se fac minuni în povești; bețișorul scamatorilor. 3. Vergea de sticlă, de lemn etc. cu diverse întrebuințări tehnice. 4. Ajur sau dungă ornamentală la ciorapi. – Din fr. baguette.

DOOM

baghétă s. f., g.-d. art. baghétei; pl. baghéte

bagi
BĂGÁ, bag, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să intre sau a intra undeva; a (se) introduce, a (se) vârî, a intra². ◊ Expr. (Tranz.) A băga ceva în gură = a mânca. A băga (pe cineva) sub masă = a) a face (pe cineva) să cadă sub masă din cauză că i s-a dat prea mult de băut; b) a învinge (pe cineva) într-o încercare, într-o discuție; a înfunda. A(-și) băga nasul (în ceva sau undeva, în toate, unde nu-i fierbe oala) = a se amesteca în treburi care nu-l privesc, a interveni inoportun într-o discuție. A băga (ceva) în (sau la) cap = a ține minte un lucru. A băga (cuiva ceva) în (sau la) cap = a) a face (pe cineva) să înțeleagă o problemă, o teorie etc.; b) a face (pe cineva) să creadă un lucru (curios), să fie obsedat de ceva. A(-și) băga mințile în cap = a se cuminți, a reveni la o comportare conformă cu interesele sale. A băga (cuiva) frica în oase sau a băga pe cineva în sperieți (sau în răcori) = a speria rău (pe cineva). A băga (pe cineva) în boală (sau în boale) = a înspăimânta (pe cineva). A băga (pe cineva) în draci = a necăji, a întărâta (pe cineva). (Fam.) A băga pe cineva în viteză = a face (pe cineva) să lucreze repede, fără răgaz. (Refl.) A se băga în sufletul (sau în ochii, sub pielea) cuiva = a se face cu insistență observat de cineva spre a-i câștiga încrederea, a nu slăbi pe cineva cu dovezile de simpatie, de dragoste (interesată) etc. (Tranz.) A băga de viu în mormânt = a pricinui moartea din cauza unor mari supărări. A o băga pe mânecă = a fi prins cu minciuna, a nu mai ști cum să îndrepte o greșeală, a o sfecli. A băga zâzanie (sau vrajbă, intrigă) (între oameni) = a învrăjbi, a produce discordie. (Arg.) A băga un fitil (sau fitile împotriva cuiva) = a calomnia (pe cineva). 2. Tranz. și refl. A (se) plasa în ceva sau undeva; a (se) angaja. își bagă toți banii în cărți de specialitate. S-a băgat slujbaș la primărie. S-a băgat slugă. ◊ Expr. (Tranz.) A băga (pe cineva) în pâine = a da (cuiva) o slujbă. (Arg.) A băga (pe cineva) în fabrica de pumni = a lua la bătaie (pe cineva). (Fam.) A băga actele (de căsătorie) = a depune actele cerute pentru căsătorie. 3. (În expr.) (Tranz.) A băga seama (la ceva) = a fi atent, a observa. A băga în seamă (ceva sau pe cineva) = a da atenție (la ceva sau cuiva), a fi curtenitor (cu cineva). A băga de seamă = a avea grijă (de ceva), a fi atent (la ceva). (Refl.) A se băga de seamă = a se observa, a se remarca (ceva). – Et. nec.

DOOM

băgá (a ~) vb., ind. prez. 3 bágă, 1 pl. băgắm

bagrin
bagrín (-ni), s. m. – 1. Plantă, salcîm (Robinea pseudoacacia). – 2. Plantă, drob (Cytisus laburnum). – Var. braghin, magrin. Sb. bagrena (DAR).

bagă
BĂGÁ, bag, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să intre sau a intra undeva; a (se) introduce, a (se) vârî, a intra². ◊ Expr. (Tranz.) A băga ceva în gură = a mânca. A băga (pe cineva) sub masă = a) a face (pe cineva) să cadă sub masă din cauză că i s-a dat prea mult de băut; b) a învinge (pe cineva) într-o încercare, într-o discuție; a înfunda. A(-și) băga nasul (în ceva sau undeva, în toate, unde nu-i fierbe oala) = a se amesteca în treburi care nu-l privesc, a interveni inoportun într-o discuție. A băga (ceva) în (sau la) cap = a ține minte un lucru. A băga (cuiva ceva) în (sau la) cap = a) a face (pe cineva) să înțeleagă o problemă, o teorie etc.; b) a face (pe cineva) să creadă un lucru (curios), să fie obsedat de ceva. A(-și) băga mințile în cap = a se cuminți, a reveni la o comportare conformă cu interesele sale. A băga (cuiva) frica în oase sau a băga pe cineva în sperieți (sau în răcori) = a speria rău (pe cineva). A băga (pe cineva) în boală (sau în boale) = a înspăimânta (pe cineva). A băga (pe cineva) în draci = a necăji, a întărâta (pe cineva). (Fam.) A băga pe cineva în viteză = a face (pe cineva) să lucreze repede, fără răgaz. (Refl.) A se băga în sufletul (sau în ochii, sub pielea) cuiva = a se face cu insistență observat de cineva spre a-i câștiga încrederea, a nu slăbi pe cineva cu dovezile de simpatie, de dragoste (interesată) etc. (Tranz.) A băga de viu în mormânt = a pricinui moartea din cauza unor mari supărări. A o băga pe mânecă = a fi prins cu minciuna, a nu mai ști cum să îndrepte o greșeală, a o sfecli. A băga zâzanie (sau vrajbă, intrigă) (între oameni) = a învrăjbi, a produce discordie. (Arg.) A băga un fitil (sau fitile împotriva cuiva) = a calomnia (pe cineva). 2. Tranz. și refl. A (se) plasa în ceva sau undeva; a (se) angaja. își bagă toți banii în cărți de specialitate. S-a băgat slujbaș la primărie. S-a băgat slugă. ◊ Expr. (Tranz.) A băga (pe cineva) în pâine = a da (cuiva) o slujbă. (Arg.) A băga (pe cineva) în fabrica de pumni = a lua la bătaie (pe cineva). (Fam.) A băga actele (de căsătorie) = a depune actele cerute pentru căsătorie. 3. (În expr.) (Tranz.) A băga seama (la ceva) = a fi atent, a observa. A băga în seamă (ceva sau pe cineva) = a da atenție (la ceva sau cuiva), a fi curtenitor (cu cineva). A băga de seamă = a avea grijă (de ceva), a fi atent (la ceva). (Refl.) A se băga de seamă = a se observa, a se remarca (ceva). – Et. nec.

DOOM

băgá (a ~) vb., ind. prez. 3 bágă, 1 pl. băgắm

bagăm
BĂGÁ, bag, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să intre sau a intra undeva; a (se) introduce, a (se) vârî, a intra². ◊ Expr. (Tranz.) A băga ceva în gură = a mânca. A băga (pe cineva) sub masă = a) a face (pe cineva) să cadă sub masă din cauză că i s-a dat prea mult de băut; b) a învinge (pe cineva) într-o încercare, într-o discuție; a înfunda. A(-și) băga nasul (în ceva sau undeva, în toate, unde nu-i fierbe oala) = a se amesteca în treburi care nu-l privesc, a interveni inoportun într-o discuție. A băga (ceva) în (sau la) cap = a ține minte un lucru. A băga (cuiva ceva) în (sau la) cap = a) a face (pe cineva) să înțeleagă o problemă, o teorie etc.; b) a face (pe cineva) să creadă un lucru (curios), să fie obsedat de ceva. A(-și) băga mințile în cap = a se cuminți, a reveni la o comportare conformă cu interesele sale. A băga (cuiva) frica în oase sau a băga pe cineva în sperieți (sau în răcori) = a speria rău (pe cineva). A băga (pe cineva) în boală (sau în boale) = a înspăimânta (pe cineva). A băga (pe cineva) în draci = a necăji, a întărâta (pe cineva). (Fam.) A băga pe cineva în viteză = a face (pe cineva) să lucreze repede, fără răgaz. (Refl.) A se băga în sufletul (sau în ochii, sub pielea) cuiva = a se face cu insistență observat de cineva spre a-i câștiga încrederea, a nu slăbi pe cineva cu dovezile de simpatie, de dragoste (interesată) etc. (Tranz.) A băga de viu în mormânt = a pricinui moartea din cauza unor mari supărări. A o băga pe mânecă = a fi prins cu minciuna, a nu mai ști cum să îndrepte o greșeală, a o sfecli. A băga zâzanie (sau vrajbă, intrigă) (între oameni) = a învrăjbi, a produce discordie. (Arg.) A băga un fitil (sau fitile împotriva cuiva) = a calomnia (pe cineva). 2. Tranz. și refl. A (se) plasa în ceva sau undeva; a (se) angaja. își bagă toți banii în cărți de specialitate. S-a băgat slujbaș la primărie. S-a băgat slugă. ◊ Expr. (Tranz.) A băga (pe cineva) în pâine = a da (cuiva) o slujbă. (Arg.) A băga (pe cineva) în fabrica de pumni = a lua la bătaie (pe cineva). (Fam.) A băga actele (de căsătorie) = a depune actele cerute pentru căsătorie. 3. (În expr.) (Tranz.) A băga seama (la ceva) = a fi atent, a observa. A băga în seamă (ceva sau pe cineva) = a da atenție (la ceva sau cuiva), a fi curtenitor (cu cineva). A băga de seamă = a avea grijă (de ceva), a fi atent (la ceva). (Refl.) A se băga de seamă = a se observa, a se remarca (ceva). – Et. nec.

DOOM

băgá (a ~) vb., ind. prez. 3 bágă, 1 pl. băgắm

bahada
BAHÁDA s.f. (Geol.) Câmpie de acumulare formată pe fundul depresiunilor din regiunile aride și semiaride. [Scris și bajada. / < fr. bahada, cf. sp. bajada].

bahadale
BAHÁDA s.f. (Geol.) Câmpie de acumulare formată pe fundul depresiunilor din regiunile aride și semiaride. [Scris și bajada. / < fr. bahada, cf. sp. bajada].

bahadalei
BAHÁDA s.f. (Geol.) Câmpie de acumulare formată pe fundul depresiunilor din regiunile aride și semiaride. [Scris și bajada. / < fr. bahada, cf. sp. bajada].

bahadaua
BAHÁDA s.f. (Geol.) Câmpie de acumulare formată pe fundul depresiunilor din regiunile aride și semiaride. [Scris și bajada. / < fr. bahada, cf. sp. bajada].

bahadârca
bahadî́rcă (bahadî́rci), s. f. – 1. Fățarnică, ipocrită. – 2. Femeie obeză. Pol. bohatyrka, rut. bagatyrka (Cihac; Philippide, Principii, 47; DAR), al cărui sens primitiv este cel de „eroină”; din tc. behadir „erou”. Totuși, semnificația proprie cuvîntului rom. trebuie să provină tot din pol., unde se explică mai bine prin contaminarea cu pol. bachor „burtă” bach(o)račka „femeie grasă”. Din acest ultim cuvînt derivă rom. baharaucă, var. baharoasă „femeie grasă” cuvînt de batjocură care, ca și cel anterior, se folosește numai în nord-vestul Mold. (cf. Hasdeu 2874).

bahadârce
bahadî́rcă (bahadî́rci), s. f. – 1. Fățarnică, ipocrită. – 2. Femeie obeză. Pol. bohatyrka, rut. bagatyrka (Cihac; Philippide, Principii, 47; DAR), al cărui sens primitiv este cel de „eroină”; din tc. behadir „erou”. Totuși, semnificația proprie cuvîntului rom. trebuie să provină tot din pol., unde se explică mai bine prin contaminarea cu pol. bachor „burtă” bach(o)račka „femeie grasă”. Din acest ultim cuvînt derivă rom. baharaucă, var. baharoasă „femeie grasă” cuvînt de batjocură care, ca și cel anterior, se folosește numai în nord-vestul Mold. (cf. Hasdeu 2874).

bahadârcei
bahadî́rcă (bahadî́rci), s. f. – 1. Fățarnică, ipocrită. – 2. Femeie obeză. Pol. bohatyrka, rut. bagatyrka (Cihac; Philippide, Principii, 47; DAR), al cărui sens primitiv este cel de „eroină”; din tc. behadir „erou”. Totuși, semnificația proprie cuvîntului rom. trebuie să provină tot din pol., unde se explică mai bine prin contaminarea cu pol. bachor „burtă” bach(o)račka „femeie grasă”. Din acest ultim cuvînt derivă rom. baharaucă, var. baharoasă „femeie grasă” cuvînt de batjocură care, ca și cel anterior, se folosește numai în nord-vestul Mold. (cf. Hasdeu 2874).

bahadârcele
bahadî́rcă (bahadî́rci), s. f. – 1. Fățarnică, ipocrită. – 2. Femeie obeză. Pol. bohatyrka, rut. bagatyrka (Cihac; Philippide, Principii, 47; DAR), al cărui sens primitiv este cel de „eroină”; din tc. behadir „erou”. Totuși, semnificația proprie cuvîntului rom. trebuie să provină tot din pol., unde se explică mai bine prin contaminarea cu pol. bachor „burtă” bach(o)račka „femeie grasă”. Din acest ultim cuvînt derivă rom. baharaucă, var. baharoasă „femeie grasă” cuvînt de batjocură care, ca și cel anterior, se folosește numai în nord-vestul Mold. (cf. Hasdeu 2874).

bahadârcelor
bahadî́rcă (bahadî́rci), s. f. – 1. Fățarnică, ipocrită. – 2. Femeie obeză. Pol. bohatyrka, rut. bagatyrka (Cihac; Philippide, Principii, 47; DAR), al cărui sens primitiv este cel de „eroină”; din tc. behadir „erou”. Totuși, semnificația proprie cuvîntului rom. trebuie să provină tot din pol., unde se explică mai bine prin contaminarea cu pol. bachor „burtă” bach(o)račka „femeie grasă”. Din acest ultim cuvînt derivă rom. baharaucă, var. baharoasă „femeie grasă” cuvînt de batjocură care, ca și cel anterior, se folosește numai în nord-vestul Mold. (cf. Hasdeu 2874).

bahadârci
bahadî́rcă (bahadî́rci), s. f. – 1. Fățarnică, ipocrită. – 2. Femeie obeză. Pol. bohatyrka, rut. bagatyrka (Cihac; Philippide, Principii, 47; DAR), al cărui sens primitiv este cel de „eroină”; din tc. behadir „erou”. Totuși, semnificația proprie cuvîntului rom. trebuie să provină tot din pol., unde se explică mai bine prin contaminarea cu pol. bachor „burtă” bach(o)račka „femeie grasă”. Din acest ultim cuvînt derivă rom. baharaucă, var. baharoasă „femeie grasă” cuvînt de batjocură care, ca și cel anterior, se folosește numai în nord-vestul Mold. (cf. Hasdeu 2874).

bahadârcii
bahadî́rcă (bahadî́rci), s. f. – 1. Fățarnică, ipocrită. – 2. Femeie obeză. Pol. bohatyrka, rut. bagatyrka (Cihac; Philippide, Principii, 47; DAR), al cărui sens primitiv este cel de „eroină”; din tc. behadir „erou”. Totuși, semnificația proprie cuvîntului rom. trebuie să provină tot din pol., unde se explică mai bine prin contaminarea cu pol. bachor „burtă” bach(o)račka „femeie grasă”. Din acest ultim cuvînt derivă rom. baharaucă, var. baharoasă „femeie grasă” cuvînt de batjocură care, ca și cel anterior, se folosește numai în nord-vestul Mold. (cf. Hasdeu 2874).

bahadârcile
bahadî́rcă (bahadî́rci), s. f. – 1. Fățarnică, ipocrită. – 2. Femeie obeză. Pol. bohatyrka, rut. bagatyrka (Cihac; Philippide, Principii, 47; DAR), al cărui sens primitiv este cel de „eroină”; din tc. behadir „erou”. Totuși, semnificația proprie cuvîntului rom. trebuie să provină tot din pol., unde se explică mai bine prin contaminarea cu pol. bachor „burtă” bach(o)račka „femeie grasă”. Din acest ultim cuvînt derivă rom. baharaucă, var. baharoasă „femeie grasă” cuvînt de batjocură care, ca și cel anterior, se folosește numai în nord-vestul Mold. (cf. Hasdeu 2874).

bahadârcilor
bahadî́rcă (bahadî́rci), s. f. – 1. Fățarnică, ipocrită. – 2. Femeie obeză. Pol. bohatyrka, rut. bagatyrka (Cihac; Philippide, Principii, 47; DAR), al cărui sens primitiv este cel de „eroină”; din tc. behadir „erou”. Totuși, semnificația proprie cuvîntului rom. trebuie să provină tot din pol., unde se explică mai bine prin contaminarea cu pol. bachor „burtă” bach(o)račka „femeie grasă”. Din acest ultim cuvînt derivă rom. baharaucă, var. baharoasă „femeie grasă” cuvînt de batjocură care, ca și cel anterior, se folosește numai în nord-vestul Mold. (cf. Hasdeu 2874).

bahadîrca
bahadî́rcă (bahadî́rci), s. f. – 1. Fățarnică, ipocrită. – 2. Femeie obeză. Pol. bohatyrka, rut. bagatyrka (Cihac; Philippide, Principii, 47; DAR), al cărui sens primitiv este cel de „eroină”; din tc. behadir „erou”. Totuși, semnificația proprie cuvîntului rom. trebuie să provină tot din pol., unde se explică mai bine prin contaminarea cu pol. bachor „burtă” bach(o)račka „femeie grasă”. Din acest ultim cuvînt derivă rom. baharaucă, var. baharoasă „femeie grasă” cuvînt de batjocură care, ca și cel anterior, se folosește numai în nord-vestul Mold. (cf. Hasdeu 2874).

bahadîrce
bahadî́rcă (bahadî́rci), s. f. – 1. Fățarnică, ipocrită. – 2. Femeie obeză. Pol. bohatyrka, rut. bagatyrka (Cihac; Philippide, Principii, 47; DAR), al cărui sens primitiv este cel de „eroină”; din tc. behadir „erou”. Totuși, semnificația proprie cuvîntului rom. trebuie să provină tot din pol., unde se explică mai bine prin contaminarea cu pol. bachor „burtă” bach(o)račka „femeie grasă”. Din acest ultim cuvînt derivă rom. baharaucă, var. baharoasă „femeie grasă” cuvînt de batjocură care, ca și cel anterior, se folosește numai în nord-vestul Mold. (cf. Hasdeu 2874).

bahadîrcei
bahadî́rcă (bahadî́rci), s. f. – 1. Fățarnică, ipocrită. – 2. Femeie obeză. Pol. bohatyrka, rut. bagatyrka (Cihac; Philippide, Principii, 47; DAR), al cărui sens primitiv este cel de „eroină”; din tc. behadir „erou”. Totuși, semnificația proprie cuvîntului rom. trebuie să provină tot din pol., unde se explică mai bine prin contaminarea cu pol. bachor „burtă” bach(o)račka „femeie grasă”. Din acest ultim cuvînt derivă rom. baharaucă, var. baharoasă „femeie grasă” cuvînt de batjocură care, ca și cel anterior, se folosește numai în nord-vestul Mold. (cf. Hasdeu 2874).

bahadîrcele
bahadî́rcă (bahadî́rci), s. f. – 1. Fățarnică, ipocrită. – 2. Femeie obeză. Pol. bohatyrka, rut. bagatyrka (Cihac; Philippide, Principii, 47; DAR), al cărui sens primitiv este cel de „eroină”; din tc. behadir „erou”. Totuși, semnificația proprie cuvîntului rom. trebuie să provină tot din pol., unde se explică mai bine prin contaminarea cu pol. bachor „burtă” bach(o)račka „femeie grasă”. Din acest ultim cuvînt derivă rom. baharaucă, var. baharoasă „femeie grasă” cuvînt de batjocură care, ca și cel anterior, se folosește numai în nord-vestul Mold. (cf. Hasdeu 2874).

bahadîrcelor
bahadî́rcă (bahadî́rci), s. f. – 1. Fățarnică, ipocrită. – 2. Femeie obeză. Pol. bohatyrka, rut. bagatyrka (Cihac; Philippide, Principii, 47; DAR), al cărui sens primitiv este cel de „eroină”; din tc. behadir „erou”. Totuși, semnificația proprie cuvîntului rom. trebuie să provină tot din pol., unde se explică mai bine prin contaminarea cu pol. bachor „burtă” bach(o)račka „femeie grasă”. Din acest ultim cuvînt derivă rom. baharaucă, var. baharoasă „femeie grasă” cuvînt de batjocură care, ca și cel anterior, se folosește numai în nord-vestul Mold. (cf. Hasdeu 2874).

bahadîrci
bahadî́rcă (bahadî́rci), s. f. – 1. Fățarnică, ipocrită. – 2. Femeie obeză. Pol. bohatyrka, rut. bagatyrka (Cihac; Philippide, Principii, 47; DAR), al cărui sens primitiv este cel de „eroină”; din tc. behadir „erou”. Totuși, semnificația proprie cuvîntului rom. trebuie să provină tot din pol., unde se explică mai bine prin contaminarea cu pol. bachor „burtă” bach(o)račka „femeie grasă”. Din acest ultim cuvînt derivă rom. baharaucă, var. baharoasă „femeie grasă” cuvînt de batjocură care, ca și cel anterior, se folosește numai în nord-vestul Mold. (cf. Hasdeu 2874).

bahadîrcii
bahadî́rcă (bahadî́rci), s. f. – 1. Fățarnică, ipocrită. – 2. Femeie obeză. Pol. bohatyrka, rut. bagatyrka (Cihac; Philippide, Principii, 47; DAR), al cărui sens primitiv este cel de „eroină”; din tc. behadir „erou”. Totuși, semnificația proprie cuvîntului rom. trebuie să provină tot din pol., unde se explică mai bine prin contaminarea cu pol. bachor „burtă” bach(o)račka „femeie grasă”. Din acest ultim cuvînt derivă rom. baharaucă, var. baharoasă „femeie grasă” cuvînt de batjocură care, ca și cel anterior, se folosește numai în nord-vestul Mold. (cf. Hasdeu 2874).

bahadîrcile
bahadî́rcă (bahadî́rci), s. f. – 1. Fățarnică, ipocrită. – 2. Femeie obeză. Pol. bohatyrka, rut. bagatyrka (Cihac; Philippide, Principii, 47; DAR), al cărui sens primitiv este cel de „eroină”; din tc. behadir „erou”. Totuși, semnificația proprie cuvîntului rom. trebuie să provină tot din pol., unde se explică mai bine prin contaminarea cu pol. bachor „burtă” bach(o)račka „femeie grasă”. Din acest ultim cuvînt derivă rom. baharaucă, var. baharoasă „femeie grasă” cuvînt de batjocură care, ca și cel anterior, se folosește numai în nord-vestul Mold. (cf. Hasdeu 2874).

bahadîrcilor
bahadî́rcă (bahadî́rci), s. f. – 1. Fățarnică, ipocrită. – 2. Femeie obeză. Pol. bohatyrka, rut. bagatyrka (Cihac; Philippide, Principii, 47; DAR), al cărui sens primitiv este cel de „eroină”; din tc. behadir „erou”. Totuși, semnificația proprie cuvîntului rom. trebuie să provină tot din pol., unde se explică mai bine prin contaminarea cu pol. bachor „burtă” bach(o)račka „femeie grasă”. Din acest ultim cuvînt derivă rom. baharaucă, var. baharoasă „femeie grasă” cuvînt de batjocură care, ca și cel anterior, se folosește numai în nord-vestul Mold. (cf. Hasdeu 2874).

bahamet
BAHMÉT, bahmeți, s. m. (Învechit) Cal tătăresc. Bahmeții se răsfirau în dezghinuri, săreau în două picioare, nechezînd speriați. ODOBESCU, S. I 162. Cînd, la grajdi, el ce zărea? Un bahmet ce tot sărea. ALECSANDRI, P. P. 79.

bahaus
bahaus s. n. sg. (deț.) gălăgie, zgomot

bahausist
bahausist, bahausiști, s. m. (deț.) deținut condamnat pentru pentru tulburarea ordinii publice

bahic
BÁHIC, -Ă, bahici, -ce, adj. Care se referă la zeul Bachus, închinat lui Bachus. ♦ De băutură, de chef. ◊ Cântec bahic = cântec de petrecere, cântec de pahar. – Din fr. bachique, lat. bacchicus.

DOOM

báhic adj. m., pl. báhici; f. báhică, pl. báhice

bahica
BÁHIC, -Ă, bahici, -ce, adj. Care se referă la zeul Bachus, închinat lui Bachus. ♦ De băutură, de chef. ◊ Cântec bahic = cântec de petrecere, cântec de pahar. – Din fr. bachique, lat. bacchicus.

DOOM

báhic adj. m., pl. báhici; f. báhică, pl. báhice

bahice
BÁHIC, -Ă, bahici, -ce, adj. Care se referă la zeul Bachus, închinat lui Bachus. ♦ De băutură, de chef. ◊ Cântec bahic = cântec de petrecere, cântec de pahar. – Din fr. bachique, lat. bacchicus.

DOOM

báhic adj. m., pl. báhici; f. báhică, pl. báhice

bahicei
BÁHIC, -Ă, bahici, -ce, adj. Care se referă la zeul Bachus, închinat lui Bachus. ♦ De băutură, de chef. ◊ Cântec bahic = cântec de petrecere, cântec de pahar. – Din fr. bachique, lat. bacchicus.

DOOM

báhic adj. m., pl. báhici; f. báhică, pl. báhice

bahicele
BÁHIC, -Ă, bahici, -ce, adj. Care se referă la zeul Bachus, închinat lui Bachus. ♦ De băutură, de chef. ◊ Cântec bahic = cântec de petrecere, cântec de pahar. – Din fr. bachique, lat. bacchicus.

DOOM

báhic adj. m., pl. báhici; f. báhică, pl. báhice

bahicelor
BÁHIC, -Ă, bahici, -ce, adj. Care se referă la zeul Bachus, închinat lui Bachus. ♦ De băutură, de chef. ◊ Cântec bahic = cântec de petrecere, cântec de pahar. – Din fr. bachique, lat. bacchicus.

DOOM

báhic adj. m., pl. báhici; f. báhică, pl. báhice

bahici
BÁHIC, -Ă, bahici, -ce, adj. Care se referă la zeul Bachus, închinat lui Bachus. ♦ De băutură, de chef. ◊ Cântec bahic = cântec de petrecere, cântec de pahar. – Din fr. bachique, lat. bacchicus.

DOOM

báhic adj. m., pl. báhici; f. báhică, pl. báhice

bahicii
BÁHIC, -Ă, bahici, -ce, adj. Care se referă la zeul Bachus, închinat lui Bachus. ♦ De băutură, de chef. ◊ Cântec bahic = cântec de petrecere, cântec de pahar. – Din fr. bachique, lat. bacchicus.

DOOM

báhic adj. m., pl. báhici; f. báhică, pl. báhice

bahicilor
BÁHIC, -Ă, bahici, -ce, adj. Care se referă la zeul Bachus, închinat lui Bachus. ♦ De băutură, de chef. ◊ Cântec bahic = cântec de petrecere, cântec de pahar. – Din fr. bachique, lat. bacchicus.

DOOM

báhic adj. m., pl. báhici; f. báhică, pl. báhice

bahicul
BÁHIC, -Ă, bahici, -ce, adj. Care se referă la zeul Bachus, închinat lui Bachus. ♦ De băutură, de chef. ◊ Cântec bahic = cântec de petrecere, cântec de pahar. – Din fr. bachique, lat. bacchicus.

DOOM

báhic adj. m., pl. báhici; f. báhică, pl. báhice

bahicului
BÁHIC, -Ă, bahici, -ce, adj. Care se referă la zeul Bachus, închinat lui Bachus. ♦ De băutură, de chef. ◊ Cântec bahic = cântec de petrecere, cântec de pahar. – Din fr. bachique, lat. bacchicus.

DOOM

báhic adj. m., pl. báhici; f. báhică, pl. báhice

bahmet
BAHMÉT, bahmeți, s. m. (Învechit) Cal tătăresc. Bahmeții se răsfirau în dezghinuri, săreau în două picioare, nechezînd speriați. ODOBESCU, S. I 162. Cînd, la grajdi, el ce zărea? Un bahmet ce tot sărea. ALECSANDRI, P. P. 79.

bahna
BÁHNĂ, bahne, s. f. (Reg.) Loc mlăștinos, acoperit cu iarbă sau cu stuf; smârc. – Din ucr. bahno.

DOOM

báhnă (reg.) s. f., g.-d. art. báhnei; pl. báhne

bahne
BÁHNĂ, bahne, s. f. (Reg.) Loc mlăștinos, acoperit cu iarbă sau cu stuf; smârc. – Din ucr. bahno.

DOOM

báhnă (reg.) s. f., g.-d. art. báhnei; pl. báhne

bahnei
BÁHNĂ, bahne, s. f. (Reg.) Loc mlăștinos, acoperit cu iarbă sau cu stuf; smârc. – Din ucr. bahno.

DOOM

báhnă (reg.) s. f., g.-d. art. báhnei; pl. báhne

bahnele
BÁHNĂ, bahne, s. f. (Reg.) Loc mlăștinos, acoperit cu iarbă sau cu stuf; smârc. – Din ucr. bahno.

DOOM

báhnă (reg.) s. f., g.-d. art. báhnei; pl. báhne

bahnelor
BÁHNĂ, bahne, s. f. (Reg.) Loc mlăștinos, acoperit cu iarbă sau cu stuf; smârc. – Din ucr. bahno.

DOOM

báhnă (reg.) s. f., g.-d. art. báhnei; pl. báhne

bahnit
BAHNÍT, -Ă, bahniți, -te, adj. (Mold.; despre apă) Stătut, clocit, bîhlit. Mirosind apa din urcior, văzînd că ea-i răsuflată și băhnită, presupuse că bătrînul trebuia să fi murit. EMINESCU, N. 128.

bahornița
BAHÓRNIȚĂ, bahornițe, s. f. (Reg.) Baborniță – Din sb. bahornica.

DOOM

bahórniță (reg.) s. f., g.-d. art. bahórniței; pl. bahórnițe

bahornițe
BAHÓRNIȚĂ, bahornițe, s. f. (Reg.) Baborniță – Din sb. bahornica.

DOOM

bahórniță (reg.) s. f., g.-d. art. bahórniței; pl. bahórnițe

bahorniței
BAHÓRNIȚĂ, bahornițe, s. f. (Reg.) Baborniță – Din sb. bahornica.

DOOM

bahórniță (reg.) s. f., g.-d. art. bahórniței; pl. bahórnițe

bahornițele
BAHÓRNIȚĂ, bahornițe, s. f. (Reg.) Baborniță – Din sb. bahornica.

DOOM

bahórniță (reg.) s. f., g.-d. art. bahórniței; pl. bahórnițe

bahornițelor
BAHÓRNIȚĂ, bahornițe, s. f. (Reg.) Baborniță – Din sb. bahornica.

DOOM

bahórniță (reg.) s. f., g.-d. art. bahórniței; pl. bahórnițe

baht
BAHT s.m. Unitate monetară în Thailanda; tical. [< fr. baht < cuv. tibeto-chinez].

DOOM

baht s. m., pl. bahți

bahtul
BAHT s.m. Unitate monetară în Thailanda; tical. [< fr. baht < cuv. tibeto-chinez].

DOOM

baht s. m., pl. bahți

bahtului
BAHT s.m. Unitate monetară în Thailanda; tical. [< fr. baht < cuv. tibeto-chinez].

DOOM

baht s. m., pl. bahți

bahți
BAHT s.m. Unitate monetară în Thailanda; tical. [< fr. baht < cuv. tibeto-chinez].

DOOM

baht s. m., pl. bahți

bahții
BAHT s.m. Unitate monetară în Thailanda; tical. [< fr. baht < cuv. tibeto-chinez].

DOOM

baht s. m., pl. bahți

bahților
BAHT s.m. Unitate monetară în Thailanda; tical. [< fr. baht < cuv. tibeto-chinez].

DOOM

baht s. m., pl. bahți

bai
BAI, baiuri, s. n. (Reg.) Necaz, încurcătură, supărare, belea, bucluc. ◊ Expr. Nu-i (niciun) bai (că...) sau de asta nu (mi)-i bai = nu face nimic, nu este nicio pagubă. – Din magh. baj.

DOOM

bai (reg.) s. n., pl. báiuri

baia
BÁIE², băi, s. f. (Reg.) Mină¹ (din care se extrag minerale). [Pr.: ba-ie] – Din magh. bánya.

DOOM

báie s. f., art. báia, g.-d. art. bắii; pl. băi

baiadera
BAIADÉRĂ, baiadere, s. f. Dansatoare indiană. [Pr.: ba-ia-] – Din fr. bayadère.

DOOM

baiadéră (pop.) s. f., g.-d. art. baiadérei; pl. baiadére

baiadere
BAIADÉRĂ, baiadere, s. f. Dansatoare indiană. [Pr.: ba-ia-] – Din fr. bayadère.

DOOM

baiadéră (pop.) s. f., g.-d. art. baiadérei; pl. baiadére

baiaderei
BAIADÉRĂ, baiadere, s. f. Dansatoare indiană. [Pr.: ba-ia-] – Din fr. bayadère.

DOOM

baiadéră (pop.) s. f., g.-d. art. baiadérei; pl. baiadére

baiaderele
BAIADÉRĂ, baiadere, s. f. Dansatoare indiană. [Pr.: ba-ia-] – Din fr. bayadère.

DOOM

baiadéră (pop.) s. f., g.-d. art. baiadérei; pl. baiadére

baiaderelor
BAIADÉRĂ, baiadere, s. f. Dansatoare indiană. [Pr.: ba-ia-] – Din fr. bayadère.

DOOM

baiadéră (pop.) s. f., g.-d. art. baiadérei; pl. baiadére

baian
BAIÁN, (1) baiani, s. m., (2) baiane, s. n. 1. S. m. Cântăreț rus sau ucrainean de balade. 2. S. n. Armonică de mână, cu butoni în loc de clape, folosită de baiani (1). [Pr.: ba-ian] – Din rus. baian.

baian
BAIÁN, (1) baiani, s. m., (2) baiane, s. n. 1. S. m. Cântăreț rus sau ucrainean de balade. 2. S. n. Armonică de mână, cu butoni în loc de clape, folosită de baiani (1). [Pr.: ba-ian] – Din rus. baian.

baiane
BAIÁN, (1) baiani, s. m., (2) baiane, s. n. 1. S. m. Cântăreț rus sau ucrainean de balade. 2. S. n. Armonică de mână, cu butoni în loc de clape, folosită de baiani (1). [Pr.: ba-ian] – Din rus. baian.

baianele
BAIÁN, (1) baiani, s. m., (2) baiane, s. n. 1. S. m. Cântăreț rus sau ucrainean de balade. 2. S. n. Armonică de mână, cu butoni în loc de clape, folosită de baiani (1). [Pr.: ba-ian] – Din rus. baian.

baianelor
BAIÁN, (1) baiani, s. m., (2) baiane, s. n. 1. S. m. Cântăreț rus sau ucrainean de balade. 2. S. n. Armonică de mână, cu butoni în loc de clape, folosită de baiani (1). [Pr.: ba-ian] – Din rus. baian.

baianul
BAIÁN, (1) baiani, s. m., (2) baiane, s. n. 1. S. m. Cântăreț rus sau ucrainean de balade. 2. S. n. Armonică de mână, cu butoni în loc de clape, folosită de baiani (1). [Pr.: ba-ian] – Din rus. baian.

baianului
BAIÁN, (1) baiani, s. m., (2) baiane, s. n. 1. S. m. Cântăreț rus sau ucrainean de balade. 2. S. n. Armonică de mână, cu butoni în loc de clape, folosită de baiani (1). [Pr.: ba-ian] – Din rus. baian.

baibafir
BAIBAFÍR, baibafire, s. n. (Regional) (Fir de) aur. P-un fuscior de argințel Trage fir de baibafir. TEODORESCU, P. P. 31. Toată lumea dăruia:... Buzdugane pentru fin Și miresei baibafir. TEODORESCU, P. P. 620. ◊ (Adjectival) Și mă poartă bine, Cum mi se cuvine: Cămașă de in, Guler baibafir. TEODORESCU, P. P. 80. – Variantă: bașbafír (TEODORESCU, P. P. 79) s. n.

DOOM

baibafír (înv., reg.) (bai-) s. n., pl. baibafíre

baibafire
BAIBAFÍR, baibafire, s. n. (Regional) (Fir de) aur. P-un fuscior de argințel Trage fir de baibafir. TEODORESCU, P. P. 31. Toată lumea dăruia:... Buzdugane pentru fin Și miresei baibafir. TEODORESCU, P. P. 620. ◊ (Adjectival) Și mă poartă bine, Cum mi se cuvine: Cămașă de in, Guler baibafir. TEODORESCU, P. P. 80. – Variantă: bașbafír (TEODORESCU, P. P. 79) s. n.

DOOM

baibafír (înv., reg.) (bai-) s. n., pl. baibafíre

baibafirele
BAIBAFÍR, baibafire, s. n. (Regional) (Fir de) aur. P-un fuscior de argințel Trage fir de baibafir. TEODORESCU, P. P. 31. Toată lumea dăruia:... Buzdugane pentru fin Și miresei baibafir. TEODORESCU, P. P. 620. ◊ (Adjectival) Și mă poartă bine, Cum mi se cuvine: Cămașă de in, Guler baibafir. TEODORESCU, P. P. 80. – Variantă: bașbafír (TEODORESCU, P. P. 79) s. n.

DOOM

baibafír (înv., reg.) (bai-) s. n., pl. baibafíre

baibafirelor
BAIBAFÍR, baibafire, s. n. (Regional) (Fir de) aur. P-un fuscior de argințel Trage fir de baibafir. TEODORESCU, P. P. 31. Toată lumea dăruia:... Buzdugane pentru fin Și miresei baibafir. TEODORESCU, P. P. 620. ◊ (Adjectival) Și mă poartă bine, Cum mi se cuvine: Cămașă de in, Guler baibafir. TEODORESCU, P. P. 80. – Variantă: bașbafír (TEODORESCU, P. P. 79) s. n.

DOOM

baibafír (înv., reg.) (bai-) s. n., pl. baibafíre

baibafirul
BAIBAFÍR, baibafire, s. n. (Regional) (Fir de) aur. P-un fuscior de argințel Trage fir de baibafir. TEODORESCU, P. P. 31. Toată lumea dăruia:... Buzdugane pentru fin Și miresei baibafir. TEODORESCU, P. P. 620. ◊ (Adjectival) Și mă poartă bine, Cum mi se cuvine: Cămașă de in, Guler baibafir. TEODORESCU, P. P. 80. – Variantă: bașbafír (TEODORESCU, P. P. 79) s. n.

DOOM

baibafír (înv., reg.) (bai-) s. n., pl. baibafíre

baibafirului
BAIBAFÍR, baibafire, s. n. (Regional) (Fir de) aur. P-un fuscior de argințel Trage fir de baibafir. TEODORESCU, P. P. 31. Toată lumea dăruia:... Buzdugane pentru fin Și miresei baibafir. TEODORESCU, P. P. 620. ◊ (Adjectival) Și mă poartă bine, Cum mi se cuvine: Cămașă de in, Guler baibafir. TEODORESCU, P. P. 80. – Variantă: bașbafír (TEODORESCU, P. P. 79) s. n.

DOOM

baibafír (înv., reg.) (bai-) s. n., pl. baibafíre

baibarac
BAIBARÁC, baibarace, s. n. (Reg.) Haină scurtă până la brâu, purtată odinioară la țară. – Din ucr. baĩbarak.

DOOM

baibarác (reg.) (bai-) s. n., pl. baibaráce

baibarace
BAIBARÁC, baibarace, s. n. (Reg.) Haină scurtă până la brâu, purtată odinioară la țară. – Din ucr. baĩbarak.

DOOM

baibarác (reg.) (bai-) s. n., pl. baibaráce

baibaracele
BAIBARÁC, baibarace, s. n. (Reg.) Haină scurtă până la brâu, purtată odinioară la țară. – Din ucr. baĩbarak.

DOOM

baibarác (reg.) (bai-) s. n., pl. baibaráce

baibaracelor
BAIBARÁC, baibarace, s. n. (Reg.) Haină scurtă până la brâu, purtată odinioară la țară. – Din ucr. baĩbarak.

DOOM

baibarác (reg.) (bai-) s. n., pl. baibaráce

baibaracul
BAIBARÁC, baibarace, s. n. (Reg.) Haină scurtă până la brâu, purtată odinioară la țară. – Din ucr. baĩbarak.

DOOM

baibarác (reg.) (bai-) s. n., pl. baibaráce

baibaracului
BAIBARÁC, baibarace, s. n. (Reg.) Haină scurtă până la brâu, purtată odinioară la țară. – Din ucr. baĩbarak.

DOOM

baibarác (reg.) (bai-) s. n., pl. baibaráce

baibă
baibă, s. f. sg. aur

baider
BÁIDER, baidere, s. n. (Reg.) Fular de bumbac sau de lână colorată. – Din germ. Beider.

DOOM

báider (reg.) (bai-) s. n., pl. báidere

baideraș
BAIDERÁȘ, baiderașe, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui baider. – Baider + suf. -aș.

DOOM

baideráș (reg.) (bai-) s. n., pl. baideráșe

baiderașe
BAIDERÁȘ, baiderașe, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui baider. – Baider + suf. -aș.

DOOM

baideráș (reg.) (bai-) s. n., pl. baideráșe

baiderașele
BAIDERÁȘ, baiderașe, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui baider. – Baider + suf. -aș.

DOOM

baideráș (reg.) (bai-) s. n., pl. baideráșe

baiderașelor
BAIDERÁȘ, baiderașe, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui baider. – Baider + suf. -aș.

DOOM

baideráș (reg.) (bai-) s. n., pl. baideráșe

baiderașul
BAIDERÁȘ, baiderașe, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui baider. – Baider + suf. -aș.

DOOM

baideráș (reg.) (bai-) s. n., pl. baideráșe

baiderașului
BAIDERÁȘ, baiderașe, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui baider. – Baider + suf. -aș.

DOOM

baideráș (reg.) (bai-) s. n., pl. baideráșe

baidere
BÁIDER, baidere, s. n. (Reg.) Fular de bumbac sau de lână colorată. – Din germ. Beider.

DOOM

báider (reg.) (bai-) s. n., pl. báidere

baiderele
BÁIDER, baidere, s. n. (Reg.) Fular de bumbac sau de lână colorată. – Din germ. Beider.

DOOM

báider (reg.) (bai-) s. n., pl. báidere

baiderelor
BÁIDER, baidere, s. n. (Reg.) Fular de bumbac sau de lână colorată. – Din germ. Beider.

DOOM

báider (reg.) (bai-) s. n., pl. báidere

baiderul
BÁIDER, baidere, s. n. (Reg.) Fular de bumbac sau de lână colorată. – Din germ. Beider.

DOOM

báider (reg.) (bai-) s. n., pl. báidere

baiderului
BÁIDER, baidere, s. n. (Reg.) Fular de bumbac sau de lână colorată. – Din germ. Beider.

DOOM

báider (reg.) (bai-) s. n., pl. báidere

baidir
BÁIDIR s. n. v. baider.

baie
BÁIE², băi, s. f. (Reg.) Mină¹ (din care se extrag minerale). [Pr.: ba-ie] – Din magh. bánya.

DOOM

báie s. f., art. báia, g.-d. art. bắii; pl. băi

baier
BÁIERĂ, băieri, s. f. Curea, sfoară, ață etc. cusută sau prinsă de un obiect spre a putea fi transportat, atârnat, strâns etc. ◊ Expr. A strânge băierile pungii = a face economii, a deveni econom. A avea nouă băieri la pungă = a fi zgârcit. A i (se) rupe băierile inimii = a simți (sau a produce cuiva) o mare durere sufletească. A-și dezlega băierile inimii = a se destăinui. A ofta (sau a striga, a râde) din băierile inimii = a ofta (sau a striga, a râde) foarte tare, foarte puternic. [Pr.: ba-ie-. – Pl. și: baieri.- Var.: (pop.) báier s. n.] – Din lat. bajulus, bajula.

baieră
BÁIERĂ, băieri, s. f. Curea, sfoară, ață etc. cusută sau prinsă de un obiect spre a putea fi transportat, atârnat, strâns etc. ◊ Expr. A strânge băierile pungii = a face economii, a deveni econom. A avea nouă băieri la pungă = a fi zgârcit. A i (se) rupe băierile inimii = a simți (sau a produce cuiva) o mare durere sufletească. A-și dezlega băierile inimii = a se destăinui. A ofta (sau a striga, a râde) din băierile inimii = a ofta (sau a striga, a râde) foarte tare, foarte puternic. [Pr.: ba-ie-. – Pl. și: baieri.- Var.: (pop.) báier s. n.] – Din lat. bajulus, bajula.

DOOM

báieră (pop.) s. f., g.-d. art. bắierii / báierii; pl. bắieri / báieri

baieră
BÁIERĂ, băieri, s. f. Curea, sfoară, ață etc. cusută sau prinsă de un obiect spre a putea fi transportat, atârnat, strâns etc. ◊ Expr. A strânge băierile pungii = a face economii, a deveni econom. A avea nouă băieri la pungă = a fi zgârcit. A i (se) rupe băierile inimii = a simți (sau a produce cuiva) o mare durere sufletească. A-și dezlega băierile inimii = a se destăinui. A ofta (sau a striga, a râde) din băierile inimii = a ofta (sau a striga, a râde) foarte tare, foarte puternic. [Pr.: ba-ie-. – Pl. și: baieri.- Var.: (pop.) báier s. n.] – Din lat. bajulus, bajula.

DOOM

báieră (pop.) s. f., g.-d. art. bắierii / báierii; pl. bắieri / báieri

baieu
BAIÉU s.n. v. boaiou.

bailag
BAILÁG s.n. (Tehn.) Adaus care se pune între două piese în contact cu joc și în mișcare pentru anihilarea sau micșorarea jocului dintre ele. [< germ. Beilage].

bailagul
BAILÁG s.n. (Tehn.) Adaus care se pune între două piese în contact cu joc și în mișcare pentru anihilarea sau micșorarea jocului dintre ele. [< germ. Beilage].

bailagului
BAILÁG s.n. (Tehn.) Adaus care se pune între două piese în contact cu joc și în mișcare pentru anihilarea sau micșorarea jocului dintre ele. [< germ. Beilage].

bailaguri
BAILÁG s.n. (Tehn.) Adaus care se pune între două piese în contact cu joc și în mișcare pentru anihilarea sau micșorarea jocului dintre ele. [< germ. Beilage].

bailagurile
BAILÁG s.n. (Tehn.) Adaus care se pune între două piese în contact cu joc și în mișcare pentru anihilarea sau micșorarea jocului dintre ele. [< germ. Beilage].

bailagurilor
BAILÁG s.n. (Tehn.) Adaus care se pune între două piese în contact cu joc și în mișcare pentru anihilarea sau micșorarea jocului dintre ele. [< germ. Beilage].

bainită
BAINÍTĂ s.f. (Tehn.) Constituent structural al oțelurilor, obținut prin transformarea austenitei. [Pron. bai-ni-. / < germ. Bainit].

DOOM

bainítă (ba-i-) s. f., g.-d. art. bainítei

baio
BÁIO interj. v. baiu.

baion
BAIÓN s.n. Dans modern brazilian, de origine populară; melodia acestui dans. [Pron. ba-ion. / < sp. baion].

baioneta
BAIONÉTĂ, baionete, s. f. Armă albă de împuns, în formă de sabie scurtă, care se poate fixa la țeava puștii militare. ◊ Atac (sau asalt) la baionetă = luptă corp la corp. Îmbinare în baionetă = îmbinare demontabilă între două piese (prin introducerea uneia în cealaltă), urmată de deplasarea sau rotirea lor relativă. [Pr.: ba-io-] – Din fr. baïonnette.

DOOM

baionétă s. f., g.-d. art. baionétei; pl. baionéte

baionete
BAIONÉTĂ, baionete, s. f. Armă albă de împuns, în formă de sabie scurtă, care se poate fixa la țeava puștii militare. ◊ Atac (sau asalt) la baionetă = luptă corp la corp. Îmbinare în baionetă = îmbinare demontabilă între două piese (prin introducerea uneia în cealaltă), urmată de deplasarea sau rotirea lor relativă. [Pr.: ba-io-] – Din fr. baïonnette.

DOOM

baionétă s. f., g.-d. art. baionétei; pl. baionéte

baionetei
BAIONÉTĂ, baionete, s. f. Armă albă de împuns, în formă de sabie scurtă, care se poate fixa la țeava puștii militare. ◊ Atac (sau asalt) la baionetă = luptă corp la corp. Îmbinare în baionetă = îmbinare demontabilă între două piese (prin introducerea uneia în cealaltă), urmată de deplasarea sau rotirea lor relativă. [Pr.: ba-io-] – Din fr. baïonnette.

DOOM

baionétă s. f., g.-d. art. baionétei; pl. baionéte

baionetele
BAIONÉTĂ, baionete, s. f. Armă albă de împuns, în formă de sabie scurtă, care se poate fixa la țeava puștii militare. ◊ Atac (sau asalt) la baionetă = luptă corp la corp. Îmbinare în baionetă = îmbinare demontabilă între două piese (prin introducerea uneia în cealaltă), urmată de deplasarea sau rotirea lor relativă. [Pr.: ba-io-] – Din fr. baïonnette.

DOOM

baionétă s. f., g.-d. art. baionétei; pl. baionéte

baionetelor
BAIONÉTĂ, baionete, s. f. Armă albă de împuns, în formă de sabie scurtă, care se poate fixa la țeava puștii militare. ◊ Atac (sau asalt) la baionetă = luptă corp la corp. Îmbinare în baionetă = îmbinare demontabilă între două piese (prin introducerea uneia în cealaltă), urmată de deplasarea sau rotirea lor relativă. [Pr.: ba-io-] – Din fr. baïonnette.

DOOM

baionétă s. f., g.-d. art. baionétei; pl. baionéte

baipas
BYPASS, bypassuri, s. n. 1. Conductă care dublează, pe o anumită porțiune, o conductă principală, înlocuind-o temporar în vederea unor lucrări de revizie sau de reparație. 2. (Med.) Derivație practicată pe o arteră obstruată (în special artera coronariană) printr-o grefă din venă sau arteră. [Pr.: baĭpas] – Din engl. bypass.

DOOM

bypass (angl.) [pron. báĭpas] s. n., pl. bypassuri

baipasul
BYPASS, bypassuri, s. n. 1. Conductă care dublează, pe o anumită porțiune, o conductă principală, înlocuind-o temporar în vederea unor lucrări de revizie sau de reparație. 2. (Med.) Derivație practicată pe o arteră obstruată (în special artera coronariană) printr-o grefă din venă sau arteră. [Pr.: baĭpas] – Din engl. bypass.

DOOM

bypass (angl.) [pron. báĭpas] s. n., pl. bypassuri

baipasului
BYPASS, bypassuri, s. n. 1. Conductă care dublează, pe o anumită porțiune, o conductă principală, înlocuind-o temporar în vederea unor lucrări de revizie sau de reparație. 2. (Med.) Derivație practicată pe o arteră obstruată (în special artera coronariană) printr-o grefă din venă sau arteră. [Pr.: baĭpas] – Din engl. bypass.

DOOM

bypass (angl.) [pron. báĭpas] s. n., pl. bypassuri

baipasuri
BYPASS, bypassuri, s. n. 1. Conductă care dublează, pe o anumită porțiune, o conductă principală, înlocuind-o temporar în vederea unor lucrări de revizie sau de reparație. 2. (Med.) Derivație practicată pe o arteră obstruată (în special artera coronariană) printr-o grefă din venă sau arteră. [Pr.: baĭpas] – Din engl. bypass.

DOOM

bypass (angl.) [pron. báĭpas] s. n., pl. bypassuri

baipasurile
BYPASS, bypassuri, s. n. 1. Conductă care dublează, pe o anumită porțiune, o conductă principală, înlocuind-o temporar în vederea unor lucrări de revizie sau de reparație. 2. (Med.) Derivație practicată pe o arteră obstruată (în special artera coronariană) printr-o grefă din venă sau arteră. [Pr.: baĭpas] – Din engl. bypass.

DOOM

bypass (angl.) [pron. báĭpas] s. n., pl. bypassuri

baipasurilor
BYPASS, bypassuri, s. n. 1. Conductă care dublează, pe o anumită porțiune, o conductă principală, înlocuind-o temporar în vederea unor lucrări de revizie sau de reparație. 2. (Med.) Derivație practicată pe o arteră obstruată (în special artera coronariană) printr-o grefă din venă sau arteră. [Pr.: baĭpas] – Din engl. bypass.

DOOM

bypass (angl.) [pron. báĭpas] s. n., pl. bypassuri

bair
BAÍR, bairuri, s. n. (Rar) Povârniș, deal. – Din turc. bayir.

bairac
BAIRÁC, bairace, s. n. (Înv.) 1. Steag de mătase foarte lat. 2. Unitate militară (de voluntari) care servea sub același drapel. [Pr.: ba-i-. – Pl. și: bairacuri] – Din tc. bayrak.

DOOM

bairác (înv.) (ba-i-) s. n., pl. bairáce

bairac
BAIRÁC, bairace, s. n. (Înv.) 1. Steag de mătase foarte lat. 2. Unitate militară (de voluntari) care servea sub același drapel. [Pr.: ba-i-. – Pl. și: bairacuri] – Din tc. bayrak.

bairam
BAIRÁM, bairamuri, s. n. 1. Numele a două mari sărbători religioase musulmane. 2. (Fam.) Petrecere, chef mare. – Din tc. bayram.

DOOM

Bairám (numele unor sărbători musulmane) (Bai-) s. propriu n.

bairamul
BAIRÁM, bairamuri, s. n. 1. Numele a două mari sărbători religioase musulmane. 2. (Fam.) Petrecere, chef mare. – Din tc. bayram.

DOOM

Bairám (numele unor sărbători musulmane) (Bai-) s. propriu n.

bairamului
BAIRÁM, bairamuri, s. n. 1. Numele a două mari sărbători religioase musulmane. 2. (Fam.) Petrecere, chef mare. – Din tc. bayram.

DOOM

Bairám (numele unor sărbători musulmane) (Bai-) s. propriu n.

bairamuri
BAIRÁM, bairamuri, s. n. 1. Numele a două mari sărbători religioase musulmane. 2. (Fam.) Petrecere, chef mare. – Din tc. bayram.

DOOM

Bairám (numele unor sărbători musulmane) (Bai-) s. propriu n.

bairamurile
BAIRÁM, bairamuri, s. n. 1. Numele a două mari sărbători religioase musulmane. 2. (Fam.) Petrecere, chef mare. – Din tc. bayram.

DOOM

Bairám (numele unor sărbători musulmane) (Bai-) s. propriu n.

bairamurilor
BAIRÁM, bairamuri, s. n. 1. Numele a două mari sărbători religioase musulmane. 2. (Fam.) Petrecere, chef mare. – Din tc. bayram.

DOOM

Bairám (numele unor sărbători musulmane) (Bai-) s. propriu n.

bait
BYTE, byți, s. m. 1. (Muz.) Octet. 2. (Inform.) Unitate de informație care reprezintă o succesiune de opt biți și care constituie cea mai mică unitate de memorie adresabilă. [Pr.: baĭt] – Din engl. byte.

DOOM

byte (angl.) [pron. baĭt] s. m., pl. byți

baitul
BYTE, byți, s. m. 1. (Muz.) Octet. 2. (Inform.) Unitate de informație care reprezintă o succesiune de opt biți și care constituie cea mai mică unitate de memorie adresabilă. [Pr.: baĭt] – Din engl. byte.

DOOM

byte (angl.) [pron. baĭt] s. m., pl. byți

baitului
BYTE, byți, s. m. 1. (Muz.) Octet. 2. (Inform.) Unitate de informație care reprezintă o succesiune de opt biți și care constituie cea mai mică unitate de memorie adresabilă. [Pr.: baĭt] – Din engl. byte.

DOOM

byte (angl.) [pron. baĭt] s. m., pl. byți

baiu
BÁIU interj. (Reg.) Nici să nu te gândești (la așa ceva)! nici vorbă! – Probabil din ba + io (= eu).

DOOM

báiu (reg.) (-iu) interj.

baiul
BAI, baiuri, s. n. (Reg.) Necaz, încurcătură, supărare, belea, bucluc. ◊ Expr. Nu-i (niciun) bai (că...) sau de asta nu (mi)-i bai = nu face nimic, nu este nicio pagubă. – Din magh. baj.

DOOM

bai (reg.) s. n., pl. báiuri

baiului
BAI, baiuri, s. n. (Reg.) Necaz, încurcătură, supărare, belea, bucluc. ◊ Expr. Nu-i (niciun) bai (că...) sau de asta nu (mi)-i bai = nu face nimic, nu este nicio pagubă. – Din magh. baj.

DOOM

bai (reg.) s. n., pl. báiuri

baiuri
BAI, baiuri, s. n. (Reg.) Necaz, încurcătură, supărare, belea, bucluc. ◊ Expr. Nu-i (niciun) bai (că...) sau de asta nu (mi)-i bai = nu face nimic, nu este nicio pagubă. – Din magh. baj.

DOOM

bai (reg.) s. n., pl. báiuri

baiurile
BAI, baiuri, s. n. (Reg.) Necaz, încurcătură, supărare, belea, bucluc. ◊ Expr. Nu-i (niciun) bai (că...) sau de asta nu (mi)-i bai = nu face nimic, nu este nicio pagubă. – Din magh. baj.

DOOM

bai (reg.) s. n., pl. báiuri

baiurilor
BAI, baiuri, s. n. (Reg.) Necaz, încurcătură, supărare, belea, bucluc. ◊ Expr. Nu-i (niciun) bai (că...) sau de asta nu (mi)-i bai = nu face nimic, nu este nicio pagubă. – Din magh. baj.

DOOM

bai (reg.) s. n., pl. báiuri

baius
Baius, unul dintre însoțitorii lui Odysseus.

baiț
BAIȚ, (2) baițuri, s. n. 1. Colorant folosit în tâmplărie, în industria textilă, în tăbăcărie etc. 2. Sort de baiț (1). – Din germ. Beize.

DOOM

baiț s. n., (sorturi) pl. báițuri (bai-)

baiți
BYTE, byți, s. m. 1. (Muz.) Octet. 2. (Inform.) Unitate de informație care reprezintă o succesiune de opt biți și care constituie cea mai mică unitate de memorie adresabilă. [Pr.: baĭt] – Din engl. byte.

DOOM

byte (angl.) [pron. baĭt] s. m., pl. byți

baiții
BYTE, byți, s. m. 1. (Muz.) Octet. 2. (Inform.) Unitate de informație care reprezintă o succesiune de opt biți și care constituie cea mai mică unitate de memorie adresabilă. [Pr.: baĭt] – Din engl. byte.

DOOM

byte (angl.) [pron. baĭt] s. m., pl. byți

baiților
BYTE, byți, s. m. 1. (Muz.) Octet. 2. (Inform.) Unitate de informație care reprezintă o succesiune de opt biți și care constituie cea mai mică unitate de memorie adresabilă. [Pr.: baĭt] – Din engl. byte.

DOOM

byte (angl.) [pron. baĭt] s. m., pl. byți

baițul
BAIȚ, (2) baițuri, s. n. 1. Colorant folosit în tâmplărie, în industria textilă, în tăbăcărie etc. 2. Sort de baiț (1). – Din germ. Beize.

DOOM

baiț s. n., (sorturi) pl. báițuri (bai-)

baițului
BAIȚ, (2) baițuri, s. n. 1. Colorant folosit în tâmplărie, în industria textilă, în tăbăcărie etc. 2. Sort de baiț (1). – Din germ. Beize.

DOOM

baiț s. n., (sorturi) pl. báițuri (bai-)

baițuri
BAIȚ, (2) baițuri, s. n. 1. Colorant folosit în tâmplărie, în industria textilă, în tăbăcărie etc. 2. Sort de baiț (1). – Din germ. Beize.

DOOM

baiț s. n., (sorturi) pl. báițuri (bai-)

baițurile
BAIȚ, (2) baițuri, s. n. 1. Colorant folosit în tâmplărie, în industria textilă, în tăbăcărie etc. 2. Sort de baiț (1). – Din germ. Beize.

DOOM

baiț s. n., (sorturi) pl. báițuri (bai-)

baițurilor
BAIȚ, (2) baițuri, s. n. 1. Colorant folosit în tâmplărie, în industria textilă, în tăbăcărie etc. 2. Sort de baiț (1). – Din germ. Beize.

DOOM

baiț s. n., (sorturi) pl. báițuri (bai-)

bajada
BAJÁDA s.f. v. bahada.

bajoaier
BAJOAIÉR, bajoaiere, s. n. Perete lateral la o ecluză. [Pr.: -joa-ier] – Din fr. bajoyer.

DOOM

bajoaiér (-joa-) s. n., pl. bajoaiére

bajoaiere
BAJOAIÉR, bajoaiere, s. n. Perete lateral la o ecluză. [Pr.: -joa-ier] – Din fr. bajoyer.

DOOM

bajoaiér (-joa-) s. n., pl. bajoaiére

bajoaierele
BAJOAIÉR, bajoaiere, s. n. Perete lateral la o ecluză. [Pr.: -joa-ier] – Din fr. bajoyer.

DOOM

bajoaiér (-joa-) s. n., pl. bajoaiére

bajoaierelor
BAJOAIÉR, bajoaiere, s. n. Perete lateral la o ecluză. [Pr.: -joa-ier] – Din fr. bajoyer.

DOOM

bajoaiér (-joa-) s. n., pl. bajoaiére

bajoaierul
BAJOAIÉR, bajoaiere, s. n. Perete lateral la o ecluză. [Pr.: -joa-ier] – Din fr. bajoyer.

DOOM

bajoaiér (-joa-) s. n., pl. bajoaiére

bajoaierului
BAJOAIÉR, bajoaiere, s. n. Perete lateral la o ecluză. [Pr.: -joa-ier] – Din fr. bajoyer.

DOOM

bajoaiér (-joa-) s. n., pl. bajoaiére

bajocian
BAJOCIÁN s.n. (Geol.) Etaj inferior al jurasicului mediu. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ci-an. / < fr. bajocien].

DOOM

bajocián² (-ci-an) s. n.

bajociana
BAJOCIÁN s.n. (Geol.) Etaj inferior al jurasicului mediu. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ci-an. / < fr. bajocien].

DOOM

bajocián² (-ci-an) s. n.

bajocianul
BAJOCIÁN s.n. (Geol.) Etaj inferior al jurasicului mediu. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ci-an. / < fr. bajocien].

DOOM

bajocián² (-ci-an) s. n.

bajocianului
BAJOCIÁN s.n. (Geol.) Etaj inferior al jurasicului mediu. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ci-an. / < fr. bajocien].

DOOM

bajocián² (-ci-an) s. n.

bajociene
BAJOCIÁN s.n. (Geol.) Etaj inferior al jurasicului mediu. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ci-an. / < fr. bajocien].

DOOM

bajocián² (-ci-an) s. n.

bajocienei
BAJOCIÁN s.n. (Geol.) Etaj inferior al jurasicului mediu. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ci-an. / < fr. bajocien].

DOOM

bajocián² (-ci-an) s. n.

bajocienele
BAJOCIÁN s.n. (Geol.) Etaj inferior al jurasicului mediu. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ci-an. / < fr. bajocien].

DOOM

bajocián² (-ci-an) s. n.

bajocienelor
BAJOCIÁN s.n. (Geol.) Etaj inferior al jurasicului mediu. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ci-an. / < fr. bajocien].

DOOM

bajocián² (-ci-an) s. n.

bajocieni
BAJOCIÁN s.n. (Geol.) Etaj inferior al jurasicului mediu. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ci-an. / < fr. bajocien].

DOOM

bajocián² (-ci-an) s. n.

bajocienii
BAJOCIÁN s.n. (Geol.) Etaj inferior al jurasicului mediu. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ci-an. / < fr. bajocien].

DOOM

bajocián² (-ci-an) s. n.

bajocienilor
BAJOCIÁN s.n. (Geol.) Etaj inferior al jurasicului mediu. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ci-an. / < fr. bajocien].

DOOM

bajocián² (-ci-an) s. n.

bakuninism
BAKUNINÍSM s.n. v. bakunism.

bakunism
BAKUNÍSM s.n. Teorie anarhistă, cu puternice influențe proudhoniste, care consideră statul drept principalul rău social ce trebuie înlăturat și neagă necesitatea unei teorii științifice revoluționare și a pregătirii revoluției. [Var. bakuninism s.n. / < Bakunin – teoretician anarhist rus].

bakunismul
BAKUNÍSM s.n. Teorie anarhistă, cu puternice influențe proudhoniste, care consideră statul drept principalul rău social ce trebuie înlăturat și neagă necesitatea unei teorii științifice revoluționare și a pregătirii revoluției. [Var. bakuninism s.n. / < Bakunin – teoretician anarhist rus].

bakunismului
BAKUNÍSM s.n. Teorie anarhistă, cu puternice influențe proudhoniste, care consideră statul drept principalul rău social ce trebuie înlăturat și neagă necesitatea unei teorii științifice revoluționare și a pregătirii revoluției. [Var. bakuninism s.n. / < Bakunin – teoretician anarhist rus].

bal
BAL², baluri, s. n. (Înv.) Balot. – Din fr. balle.

DOOM

bal s. n., pl. báluri

bala
BÁLĂ, bale, s. f. (Pop.) Monstru, dihanie, fiară groaznică. – Et. nec.

DOOM

bálă (monstru) (pop.) s. f., g.-d. art. bálei; pl. bále

balaban
BALABÁN, balabani, s. m. 1. (Înv.) Specie de șoim mic. 2. (Reg.) Chefal. – Din tc. balaban.

DOOM

balabán² (înv., reg.) s. m., pl. balabáni

balaban
BALABÁN, balabani, s. m. 1. (Înv.) Specie de șoim mic. 2. (Reg.) Chefal. – Din tc. balaban.

DOOM

balabán² (înv., reg.) s. m., pl. balabáni

balabana
BALABÁN, balabani, s. m. 1. (Înv.) Specie de șoim mic. 2. (Reg.) Chefal. – Din tc. balaban.

DOOM

balabán² (înv., reg.) s. m., pl. balabáni

balabane
BALABÁN, balabani, s. m. 1. (Înv.) Specie de șoim mic. 2. (Reg.) Chefal. – Din tc. balaban.

DOOM

balabán² (înv., reg.) s. m., pl. balabáni

balabanei
BALABÁN, balabani, s. m. 1. (Înv.) Specie de șoim mic. 2. (Reg.) Chefal. – Din tc. balaban.

DOOM

balabán² (înv., reg.) s. m., pl. balabáni

balabanele
BALABÁN, balabani, s. m. 1. (Înv.) Specie de șoim mic. 2. (Reg.) Chefal. – Din tc. balaban.

DOOM

balabán² (înv., reg.) s. m., pl. balabáni

balabanelor
BALABÁN, balabani, s. m. 1. (Înv.) Specie de șoim mic. 2. (Reg.) Chefal. – Din tc. balaban.

DOOM

balabán² (înv., reg.) s. m., pl. balabáni

balabani
BALABÁN, balabani, s. m. 1. (Înv.) Specie de șoim mic. 2. (Reg.) Chefal. – Din tc. balaban.

DOOM

balabán² (înv., reg.) s. m., pl. balabáni

balabani
BALABÁN, balabani, s. m. 1. (Înv.) Specie de șoim mic. 2. (Reg.) Chefal. – Din tc. balaban.

DOOM

balabán² (înv., reg.) s. m., pl. balabáni

balabanii
BALABÁN, balabani, s. m. 1. (Înv.) Specie de șoim mic. 2. (Reg.) Chefal. – Din tc. balaban.

DOOM

balabán² (înv., reg.) s. m., pl. balabáni

balabanii
BALABÁN, balabani, s. m. 1. (Înv.) Specie de șoim mic. 2. (Reg.) Chefal. – Din tc. balaban.

DOOM

balabán² (înv., reg.) s. m., pl. balabáni

balabanilor
BALABÁN, balabani, s. m. 1. (Înv.) Specie de șoim mic. 2. (Reg.) Chefal. – Din tc. balaban.

DOOM

balabán² (înv., reg.) s. m., pl. balabáni

balabanilor
BALABÁN, balabani, s. m. 1. (Înv.) Specie de șoim mic. 2. (Reg.) Chefal. – Din tc. balaban.

DOOM

balabán² (înv., reg.) s. m., pl. balabáni

balabanul
BALABÁN, balabani, s. m. 1. (Înv.) Specie de șoim mic. 2. (Reg.) Chefal. – Din tc. balaban.

DOOM

balabán² (înv., reg.) s. m., pl. balabáni

balabanul
BALABÁN, balabani, s. m. 1. (Înv.) Specie de șoim mic. 2. (Reg.) Chefal. – Din tc. balaban.

DOOM

balabán² (înv., reg.) s. m., pl. balabáni

balabanului
BALABÁN, balabani, s. m. 1. (Înv.) Specie de șoim mic. 2. (Reg.) Chefal. – Din tc. balaban.

DOOM

balabán² (înv., reg.) s. m., pl. balabáni

balabanului
BALABÁN, balabani, s. m. 1. (Înv.) Specie de șoim mic. 2. (Reg.) Chefal. – Din tc. balaban.

DOOM

balabán² (înv., reg.) s. m., pl. balabáni

balabusta
BALABUSTĂ, balabuste, s. f. (Fam.) Evreică măritată. ♦ (Glumeț). Nevastă, soție. ◊ (Fam., depr.) Femeie grasă și diformă. – Din idiș balabuste.

DOOM

balabústă (fam.) s. f., g.-d. art. balabústei; pl. balabúste

balabuste
BALABUSTĂ, balabuste, s. f. (Fam.) Evreică măritată. ♦ (Glumeț). Nevastă, soție. ◊ (Fam., depr.) Femeie grasă și diformă. – Din idiș balabuste.

DOOM

balabústă (fam.) s. f., g.-d. art. balabústei; pl. balabúste

balabustei
BALABUSTĂ, balabuste, s. f. (Fam.) Evreică măritată. ♦ (Glumeț). Nevastă, soție. ◊ (Fam., depr.) Femeie grasă și diformă. – Din idiș balabuste.

DOOM

balabústă (fam.) s. f., g.-d. art. balabústei; pl. balabúste

balabustele
BALABUSTĂ, balabuste, s. f. (Fam.) Evreică măritată. ♦ (Glumeț). Nevastă, soție. ◊ (Fam., depr.) Femeie grasă și diformă. – Din idiș balabuste.

DOOM

balabústă (fam.) s. f., g.-d. art. balabústei; pl. balabúste

balabustelor
BALABUSTĂ, balabuste, s. f. (Fam.) Evreică măritată. ♦ (Glumeț). Nevastă, soție. ◊ (Fam., depr.) Femeie grasă și diformă. – Din idiș balabuste.

DOOM

balabústă (fam.) s. f., g.-d. art. balabústei; pl. balabúste

balada
BALADÁ vb. I. intr., refl. (Franțuzism) A se plimba mult (fără scop, fără țintă). [< fr. balader].

balada
BALÁDĂ, balade, s. f. 1. Povestire în versuri care relatează o acțiune eroică, o legendă, o întâmplare istorică etc. 2. Compoziție muzicală cu caracter epic. – Din fr. ballade.

DOOM

baládă s. f., g.-d. art. baládei; pl. baláde

baladai
BALADÁ vb. I. intr., refl. (Franțuzism) A se plimba mult (fără scop, fără țintă). [< fr. balader].

baladam
BALADÁ vb. I. intr., refl. (Franțuzism) A se plimba mult (fără scop, fără țintă). [< fr. balader].

baladare
BALADÁ vb. I. intr., refl. (Franțuzism) A se plimba mult (fără scop, fără țintă). [< fr. balader].

baladare
BALADÁ vb. I. intr., refl. (Franțuzism) A se plimba mult (fără scop, fără țintă). [< fr. balader].

baladară
BALADÁ vb. I. intr., refl. (Franțuzism) A se plimba mult (fără scop, fără țintă). [< fr. balader].

baladarăm
BALADÁ vb. I. intr., refl. (Franțuzism) A se plimba mult (fără scop, fără țintă). [< fr. balader].

baladarăți
BALADÁ vb. I. intr., refl. (Franțuzism) A se plimba mult (fără scop, fără țintă). [< fr. balader].

baladase
BALADÁ vb. I. intr., refl. (Franțuzism) A se plimba mult (fără scop, fără țintă). [< fr. balader].

baladasem
BALADÁ vb. I. intr., refl. (Franțuzism) A se plimba mult (fără scop, fără țintă). [< fr. balader].

baladaseră
BALADÁ vb. I. intr., refl. (Franțuzism) A se plimba mult (fără scop, fără țintă). [< fr. balader].

baladaserăm
BALADÁ vb. I. intr., refl. (Franțuzism) A se plimba mult (fără scop, fără țintă). [< fr. balader].

baladaserăți
BALADÁ vb. I. intr., refl. (Franțuzism) A se plimba mult (fără scop, fără țintă). [< fr. balader].

baladaseși
BALADÁ vb. I. intr., refl. (Franțuzism) A se plimba mult (fără scop, fără țintă). [< fr. balader].

baladaseți
BALADÁ vb. I. intr., refl. (Franțuzism) A se plimba mult (fără scop, fără țintă). [< fr. balader].

baladat
BALADÁ vb. I. intr., refl. (Franțuzism) A se plimba mult (fără scop, fără țintă). [< fr. balader].

baladau
BALADÁ vb. I. intr., refl. (Franțuzism) A se plimba mult (fără scop, fără țintă). [< fr. balader].

baladași
BALADÁ vb. I. intr., refl. (Franțuzism) A se plimba mult (fără scop, fără țintă). [< fr. balader].

baladați
BALADÁ vb. I. intr., refl. (Franțuzism) A se plimba mult (fără scop, fără țintă). [< fr. balader].

balade
BALÁDĂ, balade, s. f. 1. Povestire în versuri care relatează o acțiune eroică, o legendă, o întâmplare istorică etc. 2. Compoziție muzicală cu caracter epic. – Din fr. ballade.

DOOM

baládă s. f., g.-d. art. baládei; pl. baláde

baladează
BALADÁ vb. I. intr., refl. (Franțuzism) A se plimba mult (fără scop, fără țintă). [< fr. balader].

baladei
BALÁDĂ, balade, s. f. 1. Povestire în versuri care relatează o acțiune eroică, o legendă, o întâmplare istorică etc. 2. Compoziție muzicală cu caracter epic. – Din fr. ballade.

DOOM

baládă s. f., g.-d. art. baládei; pl. baláde

baladele
BALÁDĂ, balade, s. f. 1. Povestire în versuri care relatează o acțiune eroică, o legendă, o întâmplare istorică etc. 2. Compoziție muzicală cu caracter epic. – Din fr. ballade.

DOOM

baládă s. f., g.-d. art. baládei; pl. baláde

baladelor
BALÁDĂ, balade, s. f. 1. Povestire în versuri care relatează o acțiune eroică, o legendă, o întâmplare istorică etc. 2. Compoziție muzicală cu caracter epic. – Din fr. ballade.

DOOM

baládă s. f., g.-d. art. baládei; pl. baláde

balader
BALADÉR, baladere, s. n. Bucată de piele care umple golul de sub călcâi, la încălțăminte. – Din germ. Bandleder.

DOOM

baladér s. n., pl. baladére

baladere
BALADÉR, baladere, s. n. Bucată de piele care umple golul de sub călcâi, la încălțăminte. – Din germ. Bandleder.

DOOM

baladér s. n., pl. baladére

baladerele
BALADÉR, baladere, s. n. Bucată de piele care umple golul de sub călcâi, la încălțăminte. – Din germ. Bandleder.

DOOM

baladér s. n., pl. baladére

baladerelor
BALADÉR, baladere, s. n. Bucată de piele care umple golul de sub călcâi, la încălțăminte. – Din germ. Bandleder.

DOOM

baladér s. n., pl. baladére

baladerul
BALADÉR, baladere, s. n. Bucată de piele care umple golul de sub călcâi, la încălțăminte. – Din germ. Bandleder.

DOOM

baladér s. n., pl. baladére

baladerului
BALADÉR, baladere, s. n. Bucată de piele care umple golul de sub călcâi, la încălțăminte. – Din germ. Bandleder.

DOOM

baladér s. n., pl. baladére

baladesc
BALADÉSC, -Ă, baladești, adj. De baladă; (rar) baladier. – Baladă + suf. -esc.

DOOM

*baladésc adj. m., f. baladéscă; pl. m. și f. baladéști

baladesca
BALADÉSC, -Ă, baladești, adj. De baladă; (rar) baladier. – Baladă + suf. -esc.

DOOM

*baladésc adj. m., f. baladéscă; pl. m. și f. baladéști

baladescul
BALADÉSC, -Ă, baladești, adj. De baladă; (rar) baladier. – Baladă + suf. -esc.

DOOM

*baladésc adj. m., f. baladéscă; pl. m. și f. baladéști

baladescului
BALADÉSC, -Ă, baladești, adj. De baladă; (rar) baladier. – Baladă + suf. -esc.

DOOM

*baladésc adj. m., f. baladéscă; pl. m. și f. baladéști

baladez
BALADÁ vb. I. intr., refl. (Franțuzism) A se plimba mult (fără scop, fără țintă). [< fr. balader].

baladeze
BALADÁ vb. I. intr., refl. (Franțuzism) A se plimba mult (fără scop, fără țintă). [< fr. balader].

baladezi
BALADÁ vb. I. intr., refl. (Franțuzism) A se plimba mult (fără scop, fără țintă). [< fr. balader].

baladești
BALADÉSC, -Ă, baladești, adj. De baladă; (rar) baladier. – Baladă + suf. -esc.

DOOM

*baladésc adj. m., f. baladéscă; pl. m. și f. baladéști

baladeștii
BALADÉSC, -Ă, baladești, adj. De baladă; (rar) baladier. – Baladă + suf. -esc.

DOOM

*baladésc adj. m., f. baladéscă; pl. m. și f. baladéști

baladeștile
BALADÉSC, -Ă, baladești, adj. De baladă; (rar) baladier. – Baladă + suf. -esc.

DOOM

*baladésc adj. m., f. baladéscă; pl. m. și f. baladéști

baladeștilor
BALADÉSC, -Ă, baladești, adj. De baladă; (rar) baladier. – Baladă + suf. -esc.

DOOM

*baladésc adj. m., f. baladéscă; pl. m. și f. baladéști

baladic
BALÁDIC, -Ă adj. (Liv.) Baladesc. [Cf. germ. balladisch].

baladic
BALÁDIC, -Ă adj. (Liv.) Baladesc. [Cf. germ. balladisch].

baladica
BALÁDIC, -Ă adj. (Liv.) Baladesc. [Cf. germ. balladisch].

baladice
BALÁDIC, -Ă adj. (Liv.) Baladesc. [Cf. germ. balladisch].

baladicei
BALÁDIC, -Ă adj. (Liv.) Baladesc. [Cf. germ. balladisch].

baladicele
BALÁDIC, -Ă adj. (Liv.) Baladesc. [Cf. germ. balladisch].

baladicelor
BALÁDIC, -Ă adj. (Liv.) Baladesc. [Cf. germ. balladisch].

baladici
BALÁDIC, -Ă adj. (Liv.) Baladesc. [Cf. germ. balladisch].

baladici
BALÁDIC, -Ă adj. (Liv.) Baladesc. [Cf. germ. balladisch].

baladicii
BALÁDIC, -Ă adj. (Liv.) Baladesc. [Cf. germ. balladisch].

baladicii
BALÁDIC, -Ă adj. (Liv.) Baladesc. [Cf. germ. balladisch].

baladicilor
BALÁDIC, -Ă adj. (Liv.) Baladesc. [Cf. germ. balladisch].

baladicilor
BALÁDIC, -Ă adj. (Liv.) Baladesc. [Cf. germ. balladisch].

baladicul
BALÁDIC, -Ă adj. (Liv.) Baladesc. [Cf. germ. balladisch].

baladicul
BALÁDIC, -Ă adj. (Liv.) Baladesc. [Cf. germ. balladisch].

baladicului
BALÁDIC, -Ă adj. (Liv.) Baladesc. [Cf. germ. balladisch].

baladicului
BALÁDIC, -Ă adj. (Liv.) Baladesc. [Cf. germ. balladisch].

baladier
BALADIÉR, -Ă, baladieri, -e, adj. (Rar) Baladesc. [Pr.: -di-er] – Baladă + suf. -ier.

baladiera
BALADIÉR, -Ă, baladieri, -e, adj. (Rar) Baladesc. [Pr.: -di-er] – Baladă + suf. -ier.

baladiere
BALADIÉR, -Ă, baladieri, -e, adj. (Rar) Baladesc. [Pr.: -di-er] – Baladă + suf. -ier.

baladierei
BALADIÉR, -Ă, baladieri, -e, adj. (Rar) Baladesc. [Pr.: -di-er] – Baladă + suf. -ier.

baladierele
BALADIÉR, -Ă, baladieri, -e, adj. (Rar) Baladesc. [Pr.: -di-er] – Baladă + suf. -ier.

baladierelor
BALADIÉR, -Ă, baladieri, -e, adj. (Rar) Baladesc. [Pr.: -di-er] – Baladă + suf. -ier.

baladieri
BALADIÉR, -Ă, baladieri, -e, adj. (Rar) Baladesc. [Pr.: -di-er] – Baladă + suf. -ier.

baladierii
BALADIÉR, -Ă, baladieri, -e, adj. (Rar) Baladesc. [Pr.: -di-er] – Baladă + suf. -ier.

baladierilor
BALADIÉR, -Ă, baladieri, -e, adj. (Rar) Baladesc. [Pr.: -di-er] – Baladă + suf. -ier.

baladierul
BALADIÉR, -Ă, baladieri, -e, adj. (Rar) Baladesc. [Pr.: -di-er] – Baladă + suf. -ier.

baladierului
BALADIÉR, -Ă, baladieri, -e, adj. (Rar) Baladesc. [Pr.: -di-er] – Baladă + suf. -ier.

baladin
BALADÍN, -Ă, baladini, -e, s. m. și f. (Franțuzism învechit) Bufon, măscărici; p. ext. comedian. V. paiață, saltimbanc. Aceasta e o comediană, o fată de teatru, o baladină, cum ne ziceți. NEGRUZZI, S. III 446.

DOOM

baladínă (livr.) s. f., g.-d. art. baladínei; pl. baladíne

baladina
BALADÍN, -Ă, baladini, -e, s. m. și f. (Franțuzism învechit) Bufon, măscărici; p. ext. comedian. V. paiață, saltimbanc. Aceasta e o comediană, o fată de teatru, o baladină, cum ne ziceți. NEGRUZZI, S. III 446.

DOOM

baladínă (livr.) s. f., g.-d. art. baladínei; pl. baladíne

baladine
BALADÍN, -Ă, baladini, -e, s. m. și f. (Franțuzism învechit) Bufon, măscărici; p. ext. comedian. V. paiață, saltimbanc. Aceasta e o comediană, o fată de teatru, o baladină, cum ne ziceți. NEGRUZZI, S. III 446.

DOOM

baladínă (livr.) s. f., g.-d. art. baladínei; pl. baladíne

baladinei
BALADÍN, -Ă, baladini, -e, s. m. și f. (Franțuzism învechit) Bufon, măscărici; p. ext. comedian. V. paiață, saltimbanc. Aceasta e o comediană, o fată de teatru, o baladină, cum ne ziceți. NEGRUZZI, S. III 446.

DOOM

baladínă (livr.) s. f., g.-d. art. baladínei; pl. baladíne

baladinele
BALADÍN, -Ă, baladini, -e, s. m. și f. (Franțuzism învechit) Bufon, măscărici; p. ext. comedian. V. paiață, saltimbanc. Aceasta e o comediană, o fată de teatru, o baladină, cum ne ziceți. NEGRUZZI, S. III 446.

DOOM

baladínă (livr.) s. f., g.-d. art. baladínei; pl. baladíne

baladinelor
BALADÍN, -Ă, baladini, -e, s. m. și f. (Franțuzism învechit) Bufon, măscărici; p. ext. comedian. V. paiață, saltimbanc. Aceasta e o comediană, o fată de teatru, o baladină, cum ne ziceți. NEGRUZZI, S. III 446.

DOOM

baladínă (livr.) s. f., g.-d. art. baladínei; pl. baladíne

baladini
BALADÍN, -Ă, baladini, -e, s. m. și f. (Franțuzism învechit) Bufon, măscărici; p. ext. comedian. V. paiață, saltimbanc. Aceasta e o comediană, o fată de teatru, o baladină, cum ne ziceți. NEGRUZZI, S. III 446.

DOOM

baladínă (livr.) s. f., g.-d. art. baladínei; pl. baladíne

baladinii
BALADÍN, -Ă, baladini, -e, s. m. și f. (Franțuzism învechit) Bufon, măscărici; p. ext. comedian. V. paiață, saltimbanc. Aceasta e o comediană, o fată de teatru, o baladină, cum ne ziceți. NEGRUZZI, S. III 446.

DOOM

baladínă (livr.) s. f., g.-d. art. baladínei; pl. baladíne

baladinilor
BALADÍN, -Ă, baladini, -e, s. m. și f. (Franțuzism învechit) Bufon, măscărici; p. ext. comedian. V. paiață, saltimbanc. Aceasta e o comediană, o fată de teatru, o baladină, cum ne ziceți. NEGRUZZI, S. III 446.

DOOM

baladínă (livr.) s. f., g.-d. art. baladínei; pl. baladíne

baladinul
BALADÍN, -Ă, baladini, -e, s. m. și f. (Franțuzism învechit) Bufon, măscărici; p. ext. comedian. V. paiață, saltimbanc. Aceasta e o comediană, o fată de teatru, o baladină, cum ne ziceți. NEGRUZZI, S. III 446.

DOOM

baladínă (livr.) s. f., g.-d. art. baladínei; pl. baladíne

baladinului
BALADÍN, -Ă, baladini, -e, s. m. și f. (Franțuzism învechit) Bufon, măscărici; p. ext. comedian. V. paiață, saltimbanc. Aceasta e o comediană, o fată de teatru, o baladină, cum ne ziceți. NEGRUZZI, S. III 446.

DOOM

baladínă (livr.) s. f., g.-d. art. baladínei; pl. baladíne

baladist
BALADÍST s.m. (Liv.) Autor, cântăreț de balade. [Et. incertă].

baladistul
BALADÍST s.m. (Liv.) Autor, cântăreț de balade. [Et. incertă].

baladistului
BALADÍST s.m. (Liv.) Autor, cântăreț de balade. [Et. incertă].

baladiști
BALADÍST s.m. (Liv.) Autor, cântăreț de balade. [Et. incertă].

baladiștii
BALADÍST s.m. (Liv.) Autor, cântăreț de balade. [Et. incertă].

baladiștilor
BALADÍST s.m. (Liv.) Autor, cântăreț de balade. [Et. incertă].

baladoare
BALADÓR, baladoare, s. n. Piesă de angrenaj al unei cutii de viteză, compus din una sau mai multe roți dințate cu posibilități de deplasare axială, în scopul modificării raportului de transmisie. – Din fr. baladeur.

DOOM

baladór s. n., pl. baladoáre

baladoarele
BALADÓR, baladoare, s. n. Piesă de angrenaj al unei cutii de viteză, compus din una sau mai multe roți dințate cu posibilități de deplasare axială, în scopul modificării raportului de transmisie. – Din fr. baladeur.

DOOM

baladór s. n., pl. baladoáre

baladoarelor
BALADÓR, baladoare, s. n. Piesă de angrenaj al unei cutii de viteză, compus din una sau mai multe roți dințate cu posibilități de deplasare axială, în scopul modificării raportului de transmisie. – Din fr. baladeur.

DOOM

baladór s. n., pl. baladoáre

balador
BALADÓR, baladoare, s. n. Piesă de angrenaj al unei cutii de viteză, compus din una sau mai multe roți dințate cu posibilități de deplasare axială, în scopul modificării raportului de transmisie. – Din fr. baladeur.

DOOM

baladór s. n., pl. baladoáre

baladorul
BALADÓR, baladoare, s. n. Piesă de angrenaj al unei cutii de viteză, compus din una sau mai multe roți dințate cu posibilități de deplasare axială, în scopul modificării raportului de transmisie. – Din fr. baladeur.

DOOM

baladór s. n., pl. baladoáre

baladorului
BALADÓR, baladoare, s. n. Piesă de angrenaj al unei cutii de viteză, compus din una sau mai multe roți dințate cu posibilități de deplasare axială, în scopul modificării raportului de transmisie. – Din fr. baladeur.

DOOM

baladór s. n., pl. baladoáre

baladând
BALADÁ vb. I. intr., refl. (Franțuzism) A se plimba mult (fără scop, fără țintă). [< fr. balader].

baladînd
BALADÁ vb. I. intr., refl. (Franțuzism) A se plimba mult (fără scop, fără țintă). [< fr. balader].

balafoane
BALAFÓN, balafoane, s. n. Instrument muzical african de percuție, format din lame de lemn acordate diatonic.- Din fr. balafon.

DOOM

balafón s. n., pl. balafoáne

balafoanele
BALAFÓN, balafoane, s. n. Instrument muzical african de percuție, format din lame de lemn acordate diatonic.- Din fr. balafon.

DOOM

balafón s. n., pl. balafoáne

balafoanelor
BALAFÓN, balafoane, s. n. Instrument muzical african de percuție, format din lame de lemn acordate diatonic.- Din fr. balafon.

DOOM

balafón s. n., pl. balafoáne

balafon
BALAFÓN, balafoane, s. n. Instrument muzical african de percuție, format din lame de lemn acordate diatonic.- Din fr. balafon.

DOOM

balafón s. n., pl. balafoáne

balafonul
BALAFÓN, balafoane, s. n. Instrument muzical african de percuție, format din lame de lemn acordate diatonic.- Din fr. balafon.

DOOM

balafón s. n., pl. balafoáne

balafonului
BALAFÓN, balafoane, s. n. Instrument muzical african de percuție, format din lame de lemn acordate diatonic.- Din fr. balafon.

DOOM

balafón s. n., pl. balafoáne

balalaica
BALALÁICĂ, balalaici, s. f. Instrument muzical popular rusesc cu trei coarde și cutie de rezonanță triunghiulară. – Din rus. balalaika.

DOOM

balaláică s. f., g.-d. art. balaláicii; pl. balaláici

balalaici
BALALÁICĂ, balalaici, s. f. Instrument muzical popular rusesc cu trei coarde și cutie de rezonanță triunghiulară. – Din rus. balalaika.

DOOM

balaláică s. f., g.-d. art. balaláicii; pl. balaláici

balalaicii
BALALÁICĂ, balalaici, s. f. Instrument muzical popular rusesc cu trei coarde și cutie de rezonanță triunghiulară. – Din rus. balalaika.

DOOM

balaláică s. f., g.-d. art. balaláicii; pl. balaláici

balalaicile
BALALÁICĂ, balalaici, s. f. Instrument muzical popular rusesc cu trei coarde și cutie de rezonanță triunghiulară. – Din rus. balalaika.

DOOM

balaláică s. f., g.-d. art. balaláicii; pl. balaláici

balalaicilor
BALALÁICĂ, balalaici, s. f. Instrument muzical popular rusesc cu trei coarde și cutie de rezonanță triunghiulară. – Din rus. balalaika.

DOOM

balaláică s. f., g.-d. art. balaláicii; pl. balaláici

balama
BALAMÁ, balamale, s. f. Mic dispozitiv metalic format din două piese articulate, utilizat pentru a lega un panou care se rotește în jurul unei muchii de un cadru, de o ușă, de o fereastră etc.; șarnieră, țâțână. ♦ Fig. (Fam.; la pl.) Încheieturi, articulații ale corpului. ◊ Expr. A-i (sau a i se) slăbi ori a i se muia (cuiva) sau a nu-l (mai) ajuta (ori ține) pe cineva balamalele = a(-și) pierde vigoarea (din cauza bătrâneții, a oboselii, a fricii). A-i tremura (cuiva) balamalele = a se teme. – Din tc. bağlama.

DOOM

balamá s. f., art. balamáua, g.-d. art. balamálei; pl. balamále, art. balamálele

balamale
BALAMÁ, balamale, s. f. Mic dispozitiv metalic format din două piese articulate, utilizat pentru a lega un panou care se rotește în jurul unei muchii de un cadru, de o ușă, de o fereastră etc.; șarnieră, țâțână. ♦ Fig. (Fam.; la pl.) Încheieturi, articulații ale corpului. ◊ Expr. A-i (sau a i se) slăbi ori a i se muia (cuiva) sau a nu-l (mai) ajuta (ori ține) pe cineva balamalele = a(-și) pierde vigoarea (din cauza bătrâneții, a oboselii, a fricii). A-i tremura (cuiva) balamalele = a se teme. – Din tc. bağlama.

DOOM

balamá s. f., art. balamáua, g.-d. art. balamálei; pl. balamále, art. balamálele

balamalei
BALAMÁ, balamale, s. f. Mic dispozitiv metalic format din două piese articulate, utilizat pentru a lega un panou care se rotește în jurul unei muchii de un cadru, de o ușă, de o fereastră etc.; șarnieră, țâțână. ♦ Fig. (Fam.; la pl.) Încheieturi, articulații ale corpului. ◊ Expr. A-i (sau a i se) slăbi ori a i se muia (cuiva) sau a nu-l (mai) ajuta (ori ține) pe cineva balamalele = a(-și) pierde vigoarea (din cauza bătrâneții, a oboselii, a fricii). A-i tremura (cuiva) balamalele = a se teme. – Din tc. bağlama.

DOOM

balamá s. f., art. balamáua, g.-d. art. balamálei; pl. balamále, art. balamálele

balamalele
BALAMÁ, balamale, s. f. Mic dispozitiv metalic format din două piese articulate, utilizat pentru a lega un panou care se rotește în jurul unei muchii de un cadru, de o ușă, de o fereastră etc.; șarnieră, țâțână. ♦ Fig. (Fam.; la pl.) Încheieturi, articulații ale corpului. ◊ Expr. A-i (sau a i se) slăbi ori a i se muia (cuiva) sau a nu-l (mai) ajuta (ori ține) pe cineva balamalele = a(-și) pierde vigoarea (din cauza bătrâneții, a oboselii, a fricii). A-i tremura (cuiva) balamalele = a se teme. – Din tc. bağlama.

DOOM

balamá s. f., art. balamáua, g.-d. art. balamálei; pl. balamále, art. balamálele

balamalelor
BALAMÁ, balamale, s. f. Mic dispozitiv metalic format din două piese articulate, utilizat pentru a lega un panou care se rotește în jurul unei muchii de un cadru, de o ușă, de o fereastră etc.; șarnieră, țâțână. ♦ Fig. (Fam.; la pl.) Încheieturi, articulații ale corpului. ◊ Expr. A-i (sau a i se) slăbi ori a i se muia (cuiva) sau a nu-l (mai) ajuta (ori ține) pe cineva balamalele = a(-și) pierde vigoarea (din cauza bătrâneții, a oboselii, a fricii). A-i tremura (cuiva) balamalele = a se teme. – Din tc. bağlama.

DOOM

balamá s. f., art. balamáua, g.-d. art. balamálei; pl. balamále, art. balamálele

balamaua
BALAMÁ, balamale, s. f. Mic dispozitiv metalic format din două piese articulate, utilizat pentru a lega un panou care se rotește în jurul unei muchii de un cadru, de o ușă, de o fereastră etc.; șarnieră, țâțână. ♦ Fig. (Fam.; la pl.) Încheieturi, articulații ale corpului. ◊ Expr. A-i (sau a i se) slăbi ori a i se muia (cuiva) sau a nu-l (mai) ajuta (ori ține) pe cineva balamalele = a(-și) pierde vigoarea (din cauza bătrâneții, a oboselii, a fricii). A-i tremura (cuiva) balamalele = a se teme. – Din tc. bağlama.

DOOM

balamá s. f., art. balamáua, g.-d. art. balamálei; pl. balamále, art. balamálele

balamiș
BALAMÍȘ s. n. (Mold.; numai în expr.) Balamiș-balmuș = balmoș. Ai fost și tu cînd ai fost, pe cînd te hrăneai cu balamiș-balmuș de la cumătru. ALECSANDRI, T. 60.

balamuc
BALAMÚC, balamucuri, s. n. Ospiciu. ♦ Fig. Gălăgie, dezordine mare. – Din n. pr. Malamuc.

DOOM

balamúc s. n., pl. balamúcuri

balamucul
BALAMÚC, balamucuri, s. n. Ospiciu. ♦ Fig. Gălăgie, dezordine mare. – Din n. pr. Malamuc.

DOOM

balamúc s. n., pl. balamúcuri

balamucului
BALAMÚC, balamucuri, s. n. Ospiciu. ♦ Fig. Gălăgie, dezordine mare. – Din n. pr. Malamuc.

DOOM

balamúc s. n., pl. balamúcuri

balamucuri
BALAMÚC, balamucuri, s. n. Ospiciu. ♦ Fig. Gălăgie, dezordine mare. – Din n. pr. Malamuc.

DOOM

balamúc s. n., pl. balamúcuri

balamucurile
BALAMÚC, balamucuri, s. n. Ospiciu. ♦ Fig. Gălăgie, dezordine mare. – Din n. pr. Malamuc.

DOOM

balamúc s. n., pl. balamúcuri

balamucurilor
BALAMÚC, balamucuri, s. n. Ospiciu. ♦ Fig. Gălăgie, dezordine mare. – Din n. pr. Malamuc.

DOOM

balamúc s. n., pl. balamúcuri

balamut
BALAMÚT, -Ă, balamuți, -te, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj. (La jocul de cărți) Măsluit. 2. S. m. și f. Flecar. ♦ Nătâng, prost. – Din rus. balamut.

DOOM

balamút (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. balamúți; adj. f., s. f. balamútă, pl. balamúte

balamut
BALAMÚT, -Ă, balamuți, -te, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj. (La jocul de cărți) Măsluit. 2. S. m. și f. Flecar. ♦ Nătâng, prost. – Din rus. balamut.

DOOM

balamút (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. balamúți; adj. f., s. f. balamútă, pl. balamúte

balamuta
BALAMÚT, -Ă, balamuți, -te, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj. (La jocul de cărți) Măsluit. 2. S. m. și f. Flecar. ♦ Nătâng, prost. – Din rus. balamut.

DOOM

balamút (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. balamúți; adj. f., s. f. balamútă, pl. balamúte

balamuta
BALAMÚT, -Ă, balamuți, -te, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj. (La jocul de cărți) Măsluit. 2. S. m. și f. Flecar. ♦ Nătâng, prost. – Din rus. balamut.

DOOM

balamút (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. balamúți; adj. f., s. f. balamútă, pl. balamúte

balamute
BALAMÚT, -Ă, balamuți, -te, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj. (La jocul de cărți) Măsluit. 2. S. m. și f. Flecar. ♦ Nătâng, prost. – Din rus. balamut.

DOOM

balamút (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. balamúți; adj. f., s. f. balamútă, pl. balamúte

balamute
BALAMÚT, -Ă, balamuți, -te, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj. (La jocul de cărți) Măsluit. 2. S. m. și f. Flecar. ♦ Nătâng, prost. – Din rus. balamut.

DOOM

balamút (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. balamúți; adj. f., s. f. balamútă, pl. balamúte

balamutei
BALAMÚT, -Ă, balamuți, -te, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj. (La jocul de cărți) Măsluit. 2. S. m. și f. Flecar. ♦ Nătâng, prost. – Din rus. balamut.

DOOM

balamút (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. balamúți; adj. f., s. f. balamútă, pl. balamúte

balamutei
BALAMÚT, -Ă, balamuți, -te, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj. (La jocul de cărți) Măsluit. 2. S. m. și f. Flecar. ♦ Nătâng, prost. – Din rus. balamut.

DOOM

balamút (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. balamúți; adj. f., s. f. balamútă, pl. balamúte

balamutele
BALAMÚT, -Ă, balamuți, -te, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj. (La jocul de cărți) Măsluit. 2. S. m. și f. Flecar. ♦ Nătâng, prost. – Din rus. balamut.

DOOM

balamút (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. balamúți; adj. f., s. f. balamútă, pl. balamúte

balamutele
BALAMÚT, -Ă, balamuți, -te, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj. (La jocul de cărți) Măsluit. 2. S. m. și f. Flecar. ♦ Nătâng, prost. – Din rus. balamut.

DOOM

balamút (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. balamúți; adj. f., s. f. balamútă, pl. balamúte

balamutelor
BALAMÚT, -Ă, balamuți, -te, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj. (La jocul de cărți) Măsluit. 2. S. m. și f. Flecar. ♦ Nătâng, prost. – Din rus. balamut.

DOOM

balamút (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. balamúți; adj. f., s. f. balamútă, pl. balamúte

balamutelor
BALAMÚT, -Ă, balamuți, -te, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj. (La jocul de cărți) Măsluit. 2. S. m. și f. Flecar. ♦ Nătâng, prost. – Din rus. balamut.

DOOM

balamút (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. balamúți; adj. f., s. f. balamútă, pl. balamúte

balamutul
BALAMÚT, -Ă, balamuți, -te, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj. (La jocul de cărți) Măsluit. 2. S. m. și f. Flecar. ♦ Nătâng, prost. – Din rus. balamut.

DOOM

balamút (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. balamúți; adj. f., s. f. balamútă, pl. balamúte

balamutul
BALAMÚT, -Ă, balamuți, -te, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj. (La jocul de cărți) Măsluit. 2. S. m. și f. Flecar. ♦ Nătâng, prost. – Din rus. balamut.

DOOM

balamút (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. balamúți; adj. f., s. f. balamútă, pl. balamúte

balamutului
BALAMÚT, -Ă, balamuți, -te, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj. (La jocul de cărți) Măsluit. 2. S. m. și f. Flecar. ♦ Nătâng, prost. – Din rus. balamut.

DOOM

balamút (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. balamúți; adj. f., s. f. balamútă, pl. balamúte

balamutului
BALAMÚT, -Ă, balamuți, -te, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj. (La jocul de cărți) Măsluit. 2. S. m. și f. Flecar. ♦ Nătâng, prost. – Din rus. balamut.

DOOM

balamút (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. balamúți; adj. f., s. f. balamútă, pl. balamúte

balamuți
BALAMÚT, -Ă, balamuți, -te, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj. (La jocul de cărți) Măsluit. 2. S. m. și f. Flecar. ♦ Nătâng, prost. – Din rus. balamut.

DOOM

balamút (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. balamúți; adj. f., s. f. balamútă, pl. balamúte

balamuți
BALAMÚT, -Ă, balamuți, -te, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj. (La jocul de cărți) Măsluit. 2. S. m. și f. Flecar. ♦ Nătâng, prost. – Din rus. balamut.

DOOM

balamút (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. balamúți; adj. f., s. f. balamútă, pl. balamúte

balamuții
BALAMÚT, -Ă, balamuți, -te, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj. (La jocul de cărți) Măsluit. 2. S. m. și f. Flecar. ♦ Nătâng, prost. – Din rus. balamut.

DOOM

balamút (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. balamúți; adj. f., s. f. balamútă, pl. balamúte

balamuții
BALAMÚT, -Ă, balamuți, -te, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj. (La jocul de cărți) Măsluit. 2. S. m. și f. Flecar. ♦ Nătâng, prost. – Din rus. balamut.

DOOM

balamút (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. balamúți; adj. f., s. f. balamútă, pl. balamúte

balamuților
BALAMÚT, -Ă, balamuți, -te, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj. (La jocul de cărți) Măsluit. 2. S. m. și f. Flecar. ♦ Nătâng, prost. – Din rus. balamut.

DOOM

balamút (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. balamúți; adj. f., s. f. balamútă, pl. balamúte

balamuților
BALAMÚT, -Ă, balamuți, -te, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj. (La jocul de cărți) Măsluit. 2. S. m. și f. Flecar. ♦ Nătâng, prost. – Din rus. balamut.

DOOM

balamút (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. balamúți; adj. f., s. f. balamútă, pl. balamúte

balancă
BALÁNCĂ s. f. v. balangă.

balang
BALÁNG, interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită sunetul unui clopot (mare); bang, dang. [Var.: balánga interj.] – Onomatopee.

DOOM

baláng/balánga interj.

balanga
BALÁNG, interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită sunetul unui clopot (mare); bang, dang. [Var.: balánga interj.] – Onomatopee.

DOOM

baláng/balánga interj.

balanga
BALÁNGĂ, bălăngi, s. f. (Pop.) Clopot care se atârnă la gâtul vitelor și al oilor; talangă; sunetul produs de un astfel de clopot. – Din balang.

DOOM

balángă (pop.) s. f., g.-d. art. bălắngii; pl. bălắngi

balanita
BALANÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a mucoasei glandului și a prepuțului (de origine micotică). [Pl. -te. / < fr. balanite, cf. gr. balanos – gland].

DOOM

balanítă s. f., g.-d. art. balanítei; pl. balaníte

balanite
BALANÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a mucoasei glandului și a prepuțului (de origine micotică). [Pl. -te. / < fr. balanite, cf. gr. balanos – gland].

DOOM

balanítă s. f., g.-d. art. balanítei; pl. balaníte

balanitei
BALANÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a mucoasei glandului și a prepuțului (de origine micotică). [Pl. -te. / < fr. balanite, cf. gr. balanos – gland].

DOOM

balanítă s. f., g.-d. art. balanítei; pl. balaníte

balanitele
BALANÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a mucoasei glandului și a prepuțului (de origine micotică). [Pl. -te. / < fr. balanite, cf. gr. balanos – gland].

DOOM

balanítă s. f., g.-d. art. balanítei; pl. balaníte

balanitelor
BALANÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a mucoasei glandului și a prepuțului (de origine micotică). [Pl. -te. / < fr. balanite, cf. gr. balanos – gland].

DOOM

balanítă s. f., g.-d. art. balanítei; pl. balaníte

balanopostită
BALANOPOSTÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație concomitentă a glandului și a prepuțului. [< fr. balano-posthite].

balans
BALÁNS, balansuri, s. n. 1. Mișcare de pendulare; legănare, balansare. 2. (În sintagmele) Balans al culorilor = reglare a semnalelor video ale unui sistem de televiziune în culori, pentru obținerea reproducerii fidele a culorilor. Balans stereofonic = reglaj al unui sistem stereofonic pentru a egaliza nivelele sonore ale canalelor. – Din balansa (derivat regresiv).

DOOM

baláns s. n., pl. balánsuri

balansa
BALANSÁ, balansez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca când într-o parte, când într-alta; a (se) legăna, a (se) hâțâna, a pendula. 2. Tranz. A echilibra părțile unei balanțe (2), ale unui cont etc. – Din fr. balancer.

DOOM

balansá (a ~) vb., ind. prez. 3 balanseáză

balansai
BALANSÁ, balansez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca când într-o parte, când într-alta; a (se) legăna, a (se) hâțâna, a pendula. 2. Tranz. A echilibra părțile unei balanțe (2), ale unui cont etc. – Din fr. balancer.

DOOM

balansá (a ~) vb., ind. prez. 3 balanseáză

balansam
BALANSÁ, balansez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca când într-o parte, când într-alta; a (se) legăna, a (se) hâțâna, a pendula. 2. Tranz. A echilibra părțile unei balanțe (2), ale unui cont etc. – Din fr. balancer.

DOOM

balansá (a ~) vb., ind. prez. 3 balanseáză

balansare
BALANSÁ, balansez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca când într-o parte, când într-alta; a (se) legăna, a (se) hâțâna, a pendula. 2. Tranz. A echilibra părțile unei balanțe (2), ale unui cont etc. – Din fr. balancer.

DOOM

balansá (a ~) vb., ind. prez. 3 balanseáză

balansare
BALANSÁRE, balansări, s. f. Acțiunea de a (se) balansa; legănare, balans, pendulare – V. balansa.

DOOM

balansáre s. f., g.-d. art. balansắrii; pl. balansắri

balansarea
BALANSÁRE, balansări, s. f. Acțiunea de a (se) balansa; legănare, balans, pendulare – V. balansa.

DOOM

balansáre s. f., g.-d. art. balansắrii; pl. balansắri

balansară
BALANSÁ, balansez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca când într-o parte, când într-alta; a (se) legăna, a (se) hâțâna, a pendula. 2. Tranz. A echilibra părțile unei balanțe (2), ale unui cont etc. – Din fr. balancer.

DOOM

balansá (a ~) vb., ind. prez. 3 balanseáză

balansarăm
BALANSÁ, balansez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca când într-o parte, când într-alta; a (se) legăna, a (se) hâțâna, a pendula. 2. Tranz. A echilibra părțile unei balanțe (2), ale unui cont etc. – Din fr. balancer.

DOOM

balansá (a ~) vb., ind. prez. 3 balanseáză

balansarăți
BALANSÁ, balansez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca când într-o parte, când într-alta; a (se) legăna, a (se) hâțâna, a pendula. 2. Tranz. A echilibra părțile unei balanțe (2), ale unui cont etc. – Din fr. balancer.

DOOM

balansá (a ~) vb., ind. prez. 3 balanseáză

balansase
BALANSÁ, balansez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca când într-o parte, când într-alta; a (se) legăna, a (se) hâțâna, a pendula. 2. Tranz. A echilibra părțile unei balanțe (2), ale unui cont etc. – Din fr. balancer.

DOOM

balansá (a ~) vb., ind. prez. 3 balanseáză

balansasem
BALANSÁ, balansez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca când într-o parte, când într-alta; a (se) legăna, a (se) hâțâna, a pendula. 2. Tranz. A echilibra părțile unei balanțe (2), ale unui cont etc. – Din fr. balancer.

DOOM

balansá (a ~) vb., ind. prez. 3 balanseáză

balansaseră
BALANSÁ, balansez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca când într-o parte, când într-alta; a (se) legăna, a (se) hâțâna, a pendula. 2. Tranz. A echilibra părțile unei balanțe (2), ale unui cont etc. – Din fr. balancer.

DOOM

balansá (a ~) vb., ind. prez. 3 balanseáză

balansaserăm
BALANSÁ, balansez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca când într-o parte, când într-alta; a (se) legăna, a (se) hâțâna, a pendula. 2. Tranz. A echilibra părțile unei balanțe (2), ale unui cont etc. – Din fr. balancer.

DOOM

balansá (a ~) vb., ind. prez. 3 balanseáză

balansaserăți
BALANSÁ, balansez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca când într-o parte, când într-alta; a (se) legăna, a (se) hâțâna, a pendula. 2. Tranz. A echilibra părțile unei balanțe (2), ale unui cont etc. – Din fr. balancer.

DOOM

balansá (a ~) vb., ind. prez. 3 balanseáză

balansaseși
BALANSÁ, balansez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca când într-o parte, când într-alta; a (se) legăna, a (se) hâțâna, a pendula. 2. Tranz. A echilibra părțile unei balanțe (2), ale unui cont etc. – Din fr. balancer.

DOOM

balansá (a ~) vb., ind. prez. 3 balanseáză

balansaseți
BALANSÁ, balansez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca când într-o parte, când într-alta; a (se) legăna, a (se) hâțâna, a pendula. 2. Tranz. A echilibra părțile unei balanțe (2), ale unui cont etc. – Din fr. balancer.

DOOM

balansá (a ~) vb., ind. prez. 3 balanseáză

balansat
BALANSÁ, balansez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca când într-o parte, când într-alta; a (se) legăna, a (se) hâțâna, a pendula. 2. Tranz. A echilibra părțile unei balanțe (2), ale unui cont etc. – Din fr. balancer.

DOOM

balansá (a ~) vb., ind. prez. 3 balanseáză

balansat
BALANSÁT, -Ă, balansați, -te, adj. 1. Legănat² (1). 2. (Tehn.; despre dispozitive) Care este astfel reglat încât nu depășește limitele de balans (1). – V. balansa.

balansata
BALANSÁT, -Ă, balansați, -te, adj. 1. Legănat² (1). 2. (Tehn.; despre dispozitive) Care este astfel reglat încât nu depășește limitele de balans (1). – V. balansa.

balansate
BALANSÁT, -Ă, balansați, -te, adj. 1. Legănat² (1). 2. (Tehn.; despre dispozitive) Care este astfel reglat încât nu depășește limitele de balans (1). – V. balansa.

balansatei
BALANSÁT, -Ă, balansați, -te, adj. 1. Legănat² (1). 2. (Tehn.; despre dispozitive) Care este astfel reglat încât nu depășește limitele de balans (1). – V. balansa.

balansatele
BALANSÁT, -Ă, balansați, -te, adj. 1. Legănat² (1). 2. (Tehn.; despre dispozitive) Care este astfel reglat încât nu depășește limitele de balans (1). – V. balansa.

balansatelor
BALANSÁT, -Ă, balansați, -te, adj. 1. Legănat² (1). 2. (Tehn.; despre dispozitive) Care este astfel reglat încât nu depășește limitele de balans (1). – V. balansa.

balansatul
BALANSÁT, -Ă, balansați, -te, adj. 1. Legănat² (1). 2. (Tehn.; despre dispozitive) Care este astfel reglat încât nu depășește limitele de balans (1). – V. balansa.

balansatului
BALANSÁT, -Ă, balansați, -te, adj. 1. Legănat² (1). 2. (Tehn.; despre dispozitive) Care este astfel reglat încât nu depășește limitele de balans (1). – V. balansa.

balansau
BALANSÁ, balansez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca când într-o parte, când într-alta; a (se) legăna, a (se) hâțâna, a pendula. 2. Tranz. A echilibra părțile unei balanțe (2), ale unui cont etc. – Din fr. balancer.

DOOM

balansá (a ~) vb., ind. prez. 3 balanseáză

balansași
BALANSÁ, balansez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca când într-o parte, când într-alta; a (se) legăna, a (se) hâțâna, a pendula. 2. Tranz. A echilibra părțile unei balanțe (2), ale unui cont etc. – Din fr. balancer.

DOOM

balansá (a ~) vb., ind. prez. 3 balanseáză

balansați
BALANSÁ, balansez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca când într-o parte, când într-alta; a (se) legăna, a (se) hâțâna, a pendula. 2. Tranz. A echilibra părțile unei balanțe (2), ale unui cont etc. – Din fr. balancer.

DOOM

balansá (a ~) vb., ind. prez. 3 balanseáză

balansați
BALANSÁT, -Ă, balansați, -te, adj. 1. Legănat² (1). 2. (Tehn.; despre dispozitive) Care este astfel reglat încât nu depășește limitele de balans (1). – V. balansa.

balansații
BALANSÁT, -Ă, balansați, -te, adj. 1. Legănat² (1). 2. (Tehn.; despre dispozitive) Care este astfel reglat încât nu depășește limitele de balans (1). – V. balansa.

balansaților
BALANSÁT, -Ă, balansați, -te, adj. 1. Legănat² (1). 2. (Tehn.; despre dispozitive) Care este astfel reglat încât nu depășește limitele de balans (1). – V. balansa.

balansează
BALANSÁ, balansez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca când într-o parte, când într-alta; a (se) legăna, a (se) hâțâna, a pendula. 2. Tranz. A echilibra părțile unei balanțe (2), ale unui cont etc. – Din fr. balancer.

DOOM

balansá (a ~) vb., ind. prez. 3 balanseáză

balansez
BALANSÁ, balansez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca când într-o parte, când într-alta; a (se) legăna, a (se) hâțâna, a pendula. 2. Tranz. A echilibra părțile unei balanțe (2), ale unui cont etc. – Din fr. balancer.

DOOM

balansá (a ~) vb., ind. prez. 3 balanseáză

balanseze
BALANSÁ, balansez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca când într-o parte, când într-alta; a (se) legăna, a (se) hâțâna, a pendula. 2. Tranz. A echilibra părțile unei balanțe (2), ale unui cont etc. – Din fr. balancer.

DOOM

balansá (a ~) vb., ind. prez. 3 balanseáză

balansezi
BALANSÁ, balansez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca când într-o parte, când într-alta; a (se) legăna, a (se) hâțâna, a pendula. 2. Tranz. A echilibra părțile unei balanțe (2), ale unui cont etc. – Din fr. balancer.

DOOM

balansá (a ~) vb., ind. prez. 3 balanseáză

balansier
BALANȚIÉR s. n. v. balansier.

DOOM

balansiér (dispozitiv, bară, organ) (-si-er) s. n., pl. balansiére

balansiere
BALANȚIÉR s. n. v. balansier.

DOOM

balansiér (dispozitiv, bară, organ) (-si-er) s. n., pl. balansiére

balansierele
BALANȚIÉR s. n. v. balansier.

DOOM

balansiér (dispozitiv, bară, organ) (-si-er) s. n., pl. balansiére

balansierelor
BALANȚIÉR s. n. v. balansier.

DOOM

balansiér (dispozitiv, bară, organ) (-si-er) s. n., pl. balansiére

balansierul
BALANȚIÉR s. n. v. balansier.

DOOM

balansiér (dispozitiv, bară, organ) (-si-er) s. n., pl. balansiére

balansierului
BALANȚIÉR s. n. v. balansier.

DOOM

balansiér (dispozitiv, bară, organ) (-si-er) s. n., pl. balansiére

balansina
BALANSÍNĂ, balansine, s. f. Parâmă de metal sau de cânepă care susține vergile încrucișate ale catargului unei nave cu pânze sau stâlpii bigelor de încărcare montate pe nave. – Din fr. balancine.

DOOM

balansínă s. f., g.-d. art. balansínei; pl. balansíne

balansine
BALANSÍNĂ, balansine, s. f. Parâmă de metal sau de cânepă care susține vergile încrucișate ale catargului unei nave cu pânze sau stâlpii bigelor de încărcare montate pe nave. – Din fr. balancine.

DOOM

balansínă s. f., g.-d. art. balansínei; pl. balansíne

balansinei
BALANSÍNĂ, balansine, s. f. Parâmă de metal sau de cânepă care susține vergile încrucișate ale catargului unei nave cu pânze sau stâlpii bigelor de încărcare montate pe nave. – Din fr. balancine.

DOOM

balansínă s. f., g.-d. art. balansínei; pl. balansíne

balansinele
BALANSÍNĂ, balansine, s. f. Parâmă de metal sau de cânepă care susține vergile încrucișate ale catargului unei nave cu pânze sau stâlpii bigelor de încărcare montate pe nave. – Din fr. balancine.

DOOM

balansínă s. f., g.-d. art. balansínei; pl. balansíne

balansinelor
BALANSÍNĂ, balansine, s. f. Parâmă de metal sau de cânepă care susține vergile încrucișate ale catargului unei nave cu pânze sau stâlpii bigelor de încărcare montate pe nave. – Din fr. balancine.

DOOM

balansínă s. f., g.-d. art. balansínei; pl. balansíne

balansoar
BALANSOÁR, balansoare, s. n. Fotoliu care se balansează (1) pe două tălpi arcuite. – Din fr. balançoire.

DOOM

balansoár (fotoliu) s. n., pl. balansoáre

balansoare
BALANSOÁR, balansoare, s. n. Fotoliu care se balansează (1) pe două tălpi arcuite. – Din fr. balançoire.

DOOM

balansoár (fotoliu) s. n., pl. balansoáre

balansoare
BALANSÓR, balansoare, s. n. Balansier (1). – Balansa + suf. -or.

DOOM

balansór (dispozitiv) s. n., pl. balansoáre

balansoarele
BALANSOÁR, balansoare, s. n. Fotoliu care se balansează (1) pe două tălpi arcuite. – Din fr. balançoire.

DOOM

balansoár (fotoliu) s. n., pl. balansoáre

balansoarele
BALANSÓR, balansoare, s. n. Balansier (1). – Balansa + suf. -or.

DOOM

balansór (dispozitiv) s. n., pl. balansoáre

balansoarelor
BALANSOÁR, balansoare, s. n. Fotoliu care se balansează (1) pe două tălpi arcuite. – Din fr. balançoire.

DOOM

balansoár (fotoliu) s. n., pl. balansoáre

balansoarelor
BALANSÓR, balansoare, s. n. Balansier (1). – Balansa + suf. -or.

DOOM

balansór (dispozitiv) s. n., pl. balansoáre

balansoarul
BALANSOÁR, balansoare, s. n. Fotoliu care se balansează (1) pe două tălpi arcuite. – Din fr. balançoire.

DOOM

balansoár (fotoliu) s. n., pl. balansoáre

balansoarului
BALANSOÁR, balansoare, s. n. Fotoliu care se balansează (1) pe două tălpi arcuite. – Din fr. balançoire.

DOOM

balansoár (fotoliu) s. n., pl. balansoáre

balansor
BALANSÓR, balansoare, s. n. Balansier (1). – Balansa + suf. -or.

DOOM

balansór (dispozitiv) s. n., pl. balansoáre

balansorul
BALANSÓR, balansoare, s. n. Balansier (1). – Balansa + suf. -or.

DOOM

balansór (dispozitiv) s. n., pl. balansoáre

balansorului
BALANSÓR, balansoare, s. n. Balansier (1). – Balansa + suf. -or.

DOOM

balansór (dispozitiv) s. n., pl. balansoáre

balansul
BALÁNS, balansuri, s. n. 1. Mișcare de pendulare; legănare, balansare. 2. (În sintagmele) Balans al culorilor = reglare a semnalelor video ale unui sistem de televiziune în culori, pentru obținerea reproducerii fidele a culorilor. Balans stereofonic = reglaj al unui sistem stereofonic pentru a egaliza nivelele sonore ale canalelor. – Din balansa (derivat regresiv).

DOOM

baláns s. n., pl. balánsuri

balansului
BALÁNS, balansuri, s. n. 1. Mișcare de pendulare; legănare, balansare. 2. (În sintagmele) Balans al culorilor = reglare a semnalelor video ale unui sistem de televiziune în culori, pentru obținerea reproducerii fidele a culorilor. Balans stereofonic = reglaj al unui sistem stereofonic pentru a egaliza nivelele sonore ale canalelor. – Din balansa (derivat regresiv).

DOOM

baláns s. n., pl. balánsuri

balansuri
BALÁNS, balansuri, s. n. 1. Mișcare de pendulare; legănare, balansare. 2. (În sintagmele) Balans al culorilor = reglare a semnalelor video ale unui sistem de televiziune în culori, pentru obținerea reproducerii fidele a culorilor. Balans stereofonic = reglaj al unui sistem stereofonic pentru a egaliza nivelele sonore ale canalelor. – Din balansa (derivat regresiv).

DOOM

baláns s. n., pl. balánsuri

balansurile
BALÁNS, balansuri, s. n. 1. Mișcare de pendulare; legănare, balansare. 2. (În sintagmele) Balans al culorilor = reglare a semnalelor video ale unui sistem de televiziune în culori, pentru obținerea reproducerii fidele a culorilor. Balans stereofonic = reglaj al unui sistem stereofonic pentru a egaliza nivelele sonore ale canalelor. – Din balansa (derivat regresiv).

DOOM

baláns s. n., pl. balánsuri

balansurilor
BALÁNS, balansuri, s. n. 1. Mișcare de pendulare; legănare, balansare. 2. (În sintagmele) Balans al culorilor = reglare a semnalelor video ale unui sistem de televiziune în culori, pentru obținerea reproducerii fidele a culorilor. Balans stereofonic = reglaj al unui sistem stereofonic pentru a egaliza nivelele sonore ale canalelor. – Din balansa (derivat regresiv).

DOOM

baláns s. n., pl. balánsuri

balansând
BALANSÁ, balansez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca când într-o parte, când într-alta; a (se) legăna, a (se) hâțâna, a pendula. 2. Tranz. A echilibra părțile unei balanțe (2), ale unui cont etc. – Din fr. balancer.

DOOM

balansá (a ~) vb., ind. prez. 3 balanseáză

balansînd
BALANSÁ, balansez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca când într-o parte, când într-alta; a (se) legăna, a (se) hâțâna, a pendula. 2. Tranz. A echilibra părțile unei balanțe (2), ale unui cont etc. – Din fr. balancer.

DOOM

balansá (a ~) vb., ind. prez. 3 balanseáză

balansări
BALANSÁRE, balansări, s. f. Acțiunea de a (se) balansa; legănare, balans, pendulare – V. balansa.

DOOM

balansáre s. f., g.-d. art. balansắrii; pl. balansắri

balansării
BALANSÁRE, balansări, s. f. Acțiunea de a (se) balansa; legănare, balans, pendulare – V. balansa.

DOOM

balansáre s. f., g.-d. art. balansắrii; pl. balansắri

balansările
BALANSÁRE, balansări, s. f. Acțiunea de a (se) balansa; legănare, balans, pendulare – V. balansa.

DOOM

balansáre s. f., g.-d. art. balansắrii; pl. balansắri

balansărilor
BALANSÁRE, balansări, s. f. Acțiunea de a (se) balansa; legănare, balans, pendulare – V. balansa.

DOOM

balansáre s. f., g.-d. art. balansắrii; pl. balansắri

balanța
BALANȚÁ vb. I v. balansa.

balanța
BALÁNȚĂ, balanțe, s. f. 1. Instrument pentru măsurarea greutății corpurilor prin echilibrarea lor cu greutăți etalonate. ◊ Balanță romană = cântar cu o singură greutate etalonată, care se deplasează pe brațul lung al pârghiei inegale de al cărei punct fix este atârnat un talger pentru obiectele de cântărit. ◊ Expr. A pune în balanță = a compara două lucruri sau fapte, atitudini, idei diferite. 2. N. pr. f. art. Numele unei constelații din emisfera australă. ♦ Unul dintre semnele zodiacului (reprezentat printr-o balanță). 3. (Fin.) Comparație, raport între mai mulți indicatori care trebuie echilibrați; (concr.) tabel, situație care conține o asemenea operație etc. ◊ Balanță de verificare = situație contabilă întocmită, de regulă, la sfârșitul lunii, prin centralizarea datelor înregistrate în conturi, în scopul verificării exactității operațiilor contabile. Balanță comercială (a unei țări) = raportul dintre valoarea exportului și cea a importului. – Din fr. balance.

DOOM

balánță s. f., g.-d. art. balánței; pl. balánțe

balanțare
BALANȚÁ vb. I. v. balansa.

balanțat
BALANȚÁ vb. I. v. balansa.

balanțe
BALÁNȚĂ, balanțe, s. f. 1. Instrument pentru măsurarea greutății corpurilor prin echilibrarea lor cu greutăți etalonate. ◊ Balanță romană = cântar cu o singură greutate etalonată, care se deplasează pe brațul lung al pârghiei inegale de al cărei punct fix este atârnat un talger pentru obiectele de cântărit. ◊ Expr. A pune în balanță = a compara două lucruri sau fapte, atitudini, idei diferite. 2. N. pr. f. art. Numele unei constelații din emisfera australă. ♦ Unul dintre semnele zodiacului (reprezentat printr-o balanță). 3. (Fin.) Comparație, raport între mai mulți indicatori care trebuie echilibrați; (concr.) tabel, situație care conține o asemenea operație etc. ◊ Balanță de verificare = situație contabilă întocmită, de regulă, la sfârșitul lunii, prin centralizarea datelor înregistrate în conturi, în scopul verificării exactității operațiilor contabile. Balanță comercială (a unei țări) = raportul dintre valoarea exportului și cea a importului. – Din fr. balance.

DOOM

balánță s. f., g.-d. art. balánței; pl. balánțe

balanței
BALÁNȚĂ, balanțe, s. f. 1. Instrument pentru măsurarea greutății corpurilor prin echilibrarea lor cu greutăți etalonate. ◊ Balanță romană = cântar cu o singură greutate etalonată, care se deplasează pe brațul lung al pârghiei inegale de al cărei punct fix este atârnat un talger pentru obiectele de cântărit. ◊ Expr. A pune în balanță = a compara două lucruri sau fapte, atitudini, idei diferite. 2. N. pr. f. art. Numele unei constelații din emisfera australă. ♦ Unul dintre semnele zodiacului (reprezentat printr-o balanță). 3. (Fin.) Comparație, raport între mai mulți indicatori care trebuie echilibrați; (concr.) tabel, situație care conține o asemenea operație etc. ◊ Balanță de verificare = situație contabilă întocmită, de regulă, la sfârșitul lunii, prin centralizarea datelor înregistrate în conturi, în scopul verificării exactității operațiilor contabile. Balanță comercială (a unei țări) = raportul dintre valoarea exportului și cea a importului. – Din fr. balance.

DOOM

balánță s. f., g.-d. art. balánței; pl. balánțe

balanțele
BALÁNȚĂ, balanțe, s. f. 1. Instrument pentru măsurarea greutății corpurilor prin echilibrarea lor cu greutăți etalonate. ◊ Balanță romană = cântar cu o singură greutate etalonată, care se deplasează pe brațul lung al pârghiei inegale de al cărei punct fix este atârnat un talger pentru obiectele de cântărit. ◊ Expr. A pune în balanță = a compara două lucruri sau fapte, atitudini, idei diferite. 2. N. pr. f. art. Numele unei constelații din emisfera australă. ♦ Unul dintre semnele zodiacului (reprezentat printr-o balanță). 3. (Fin.) Comparație, raport între mai mulți indicatori care trebuie echilibrați; (concr.) tabel, situație care conține o asemenea operație etc. ◊ Balanță de verificare = situație contabilă întocmită, de regulă, la sfârșitul lunii, prin centralizarea datelor înregistrate în conturi, în scopul verificării exactității operațiilor contabile. Balanță comercială (a unei țări) = raportul dintre valoarea exportului și cea a importului. – Din fr. balance.

DOOM

balánță s. f., g.-d. art. balánței; pl. balánțe

balanțelor
BALÁNȚĂ, balanțe, s. f. 1. Instrument pentru măsurarea greutății corpurilor prin echilibrarea lor cu greutăți etalonate. ◊ Balanță romană = cântar cu o singură greutate etalonată, care se deplasează pe brațul lung al pârghiei inegale de al cărei punct fix este atârnat un talger pentru obiectele de cântărit. ◊ Expr. A pune în balanță = a compara două lucruri sau fapte, atitudini, idei diferite. 2. N. pr. f. art. Numele unei constelații din emisfera australă. ♦ Unul dintre semnele zodiacului (reprezentat printr-o balanță). 3. (Fin.) Comparație, raport între mai mulți indicatori care trebuie echilibrați; (concr.) tabel, situație care conține o asemenea operație etc. ◊ Balanță de verificare = situație contabilă întocmită, de regulă, la sfârșitul lunii, prin centralizarea datelor înregistrate în conturi, în scopul verificării exactității operațiilor contabile. Balanță comercială (a unei țări) = raportul dintre valoarea exportului și cea a importului. – Din fr. balance.

DOOM

balánță s. f., g.-d. art. balánței; pl. balánțe

balanțier
BALANȚIÉR s. n. v. balansier.

DOOM

balansiér (dispozitiv, bară, organ) (-si-er) s. n., pl. balansiére

balaoacheș
BALAOÁCHEȘ, -Ă, balaoacheși, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Glumeț sau ir.) (Om) negricios, oacheș. 2. S. m. și f. (Depr.) Epitet dat unui țigan. – Bălai + oacheș.

DOOM

balaoácheș (-oa-) adj. m., s. m., pl. balaoácheși; adj. f., s. f. balaoácheșă, art. balaoácheșa, pl. balaoácheșe

balaoacheș
BALAOÁCHEȘ, -Ă, balaoacheși, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Glumeț sau ir.) (Om) negricios, oacheș. 2. S. m. și f. (Depr.) Epitet dat unui țigan. – Bălai + oacheș.

DOOM

balaoácheș (-oa-) adj. m., s. m., pl. balaoácheși; adj. f., s. f. balaoácheșă, art. balaoácheșa, pl. balaoácheșe

balaoacheșa
BALAOÁCHEȘ, -Ă, balaoacheși, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Glumeț sau ir.) (Om) negricios, oacheș. 2. S. m. și f. (Depr.) Epitet dat unui țigan. – Bălai + oacheș.

DOOM

balaoácheș (-oa-) adj. m., s. m., pl. balaoácheși; adj. f., s. f. balaoácheșă, art. balaoácheșa, pl. balaoácheșe

balaoacheșa
BALAOÁCHEȘ, -Ă, balaoacheși, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Glumeț sau ir.) (Om) negricios, oacheș. 2. S. m. și f. (Depr.) Epitet dat unui țigan. – Bălai + oacheș.

DOOM

balaoácheș (-oa-) adj. m., s. m., pl. balaoácheși; adj. f., s. f. balaoácheșă, art. balaoácheșa, pl. balaoácheșe

balaoacheșe
BALAOÁCHEȘ, -Ă, balaoacheși, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Glumeț sau ir.) (Om) negricios, oacheș. 2. S. m. și f. (Depr.) Epitet dat unui țigan. – Bălai + oacheș.

DOOM

balaoácheș (-oa-) adj. m., s. m., pl. balaoácheși; adj. f., s. f. balaoácheșă, art. balaoácheșa, pl. balaoácheșe

balaoacheșe
BALAOÁCHEȘ, -Ă, balaoacheși, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Glumeț sau ir.) (Om) negricios, oacheș. 2. S. m. și f. (Depr.) Epitet dat unui țigan. – Bălai + oacheș.

DOOM

balaoácheș (-oa-) adj. m., s. m., pl. balaoácheși; adj. f., s. f. balaoácheșă, art. balaoácheșa, pl. balaoácheșe

balaoacheșei
BALAOÁCHEȘ, -Ă, balaoacheși, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Glumeț sau ir.) (Om) negricios, oacheș. 2. S. m. și f. (Depr.) Epitet dat unui țigan. – Bălai + oacheș.

DOOM

balaoácheș (-oa-) adj. m., s. m., pl. balaoácheși; adj. f., s. f. balaoácheșă, art. balaoácheșa, pl. balaoácheșe

balaoacheșei
BALAOÁCHEȘ, -Ă, balaoacheși, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Glumeț sau ir.) (Om) negricios, oacheș. 2. S. m. și f. (Depr.) Epitet dat unui țigan. – Bălai + oacheș.

DOOM

balaoácheș (-oa-) adj. m., s. m., pl. balaoácheși; adj. f., s. f. balaoácheșă, art. balaoácheșa, pl. balaoácheșe

balaoacheșele
BALAOÁCHEȘ, -Ă, balaoacheși, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Glumeț sau ir.) (Om) negricios, oacheș. 2. S. m. și f. (Depr.) Epitet dat unui țigan. – Bălai + oacheș.

DOOM

balaoácheș (-oa-) adj. m., s. m., pl. balaoácheși; adj. f., s. f. balaoácheșă, art. balaoácheșa, pl. balaoácheșe

balaoacheșele
BALAOÁCHEȘ, -Ă, balaoacheși, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Glumeț sau ir.) (Om) negricios, oacheș. 2. S. m. și f. (Depr.) Epitet dat unui țigan. – Bălai + oacheș.

DOOM

balaoácheș (-oa-) adj. m., s. m., pl. balaoácheși; adj. f., s. f. balaoácheșă, art. balaoácheșa, pl. balaoácheșe

balaoacheșelor
BALAOÁCHEȘ, -Ă, balaoacheși, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Glumeț sau ir.) (Om) negricios, oacheș. 2. S. m. și f. (Depr.) Epitet dat unui țigan. – Bălai + oacheș.

DOOM

balaoácheș (-oa-) adj. m., s. m., pl. balaoácheși; adj. f., s. f. balaoácheșă, art. balaoácheșa, pl. balaoácheșe

balaoacheșelor
BALAOÁCHEȘ, -Ă, balaoacheși, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Glumeț sau ir.) (Om) negricios, oacheș. 2. S. m. și f. (Depr.) Epitet dat unui țigan. – Bălai + oacheș.

DOOM

balaoácheș (-oa-) adj. m., s. m., pl. balaoácheși; adj. f., s. f. balaoácheșă, art. balaoácheșa, pl. balaoácheșe

balaoacheși
BALAOÁCHEȘ, -Ă, balaoacheși, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Glumeț sau ir.) (Om) negricios, oacheș. 2. S. m. și f. (Depr.) Epitet dat unui țigan. – Bălai + oacheș.

DOOM

balaoácheș (-oa-) adj. m., s. m., pl. balaoácheși; adj. f., s. f. balaoácheșă, art. balaoácheșa, pl. balaoácheșe

balaoacheși
BALAOÁCHEȘ, -Ă, balaoacheși, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Glumeț sau ir.) (Om) negricios, oacheș. 2. S. m. și f. (Depr.) Epitet dat unui țigan. – Bălai + oacheș.

DOOM

balaoácheș (-oa-) adj. m., s. m., pl. balaoácheși; adj. f., s. f. balaoácheșă, art. balaoácheșa, pl. balaoácheșe

balaoacheșii
BALAOÁCHEȘ, -Ă, balaoacheși, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Glumeț sau ir.) (Om) negricios, oacheș. 2. S. m. și f. (Depr.) Epitet dat unui țigan. – Bălai + oacheș.

DOOM

balaoácheș (-oa-) adj. m., s. m., pl. balaoácheși; adj. f., s. f. balaoácheșă, art. balaoácheșa, pl. balaoácheșe

balaoacheșii
BALAOÁCHEȘ, -Ă, balaoacheși, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Glumeț sau ir.) (Om) negricios, oacheș. 2. S. m. și f. (Depr.) Epitet dat unui țigan. – Bălai + oacheș.

DOOM

balaoácheș (-oa-) adj. m., s. m., pl. balaoácheși; adj. f., s. f. balaoácheșă, art. balaoácheșa, pl. balaoácheșe

balaoacheșilor
BALAOÁCHEȘ, -Ă, balaoacheși, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Glumeț sau ir.) (Om) negricios, oacheș. 2. S. m. și f. (Depr.) Epitet dat unui țigan. – Bălai + oacheș.

DOOM

balaoácheș (-oa-) adj. m., s. m., pl. balaoácheși; adj. f., s. f. balaoácheșă, art. balaoácheșa, pl. balaoácheșe

balaoacheșilor
BALAOÁCHEȘ, -Ă, balaoacheși, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Glumeț sau ir.) (Om) negricios, oacheș. 2. S. m. și f. (Depr.) Epitet dat unui țigan. – Bălai + oacheș.

DOOM

balaoácheș (-oa-) adj. m., s. m., pl. balaoácheși; adj. f., s. f. balaoácheșă, art. balaoácheșa, pl. balaoácheșe

balaoacheșul
BALAOÁCHEȘ, -Ă, balaoacheși, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Glumeț sau ir.) (Om) negricios, oacheș. 2. S. m. și f. (Depr.) Epitet dat unui țigan. – Bălai + oacheș.

DOOM

balaoácheș (-oa-) adj. m., s. m., pl. balaoácheși; adj. f., s. f. balaoácheșă, art. balaoácheșa, pl. balaoácheșe

balaoacheșul
BALAOÁCHEȘ, -Ă, balaoacheși, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Glumeț sau ir.) (Om) negricios, oacheș. 2. S. m. și f. (Depr.) Epitet dat unui țigan. – Bălai + oacheș.

DOOM

balaoácheș (-oa-) adj. m., s. m., pl. balaoácheși; adj. f., s. f. balaoácheșă, art. balaoácheșa, pl. balaoácheșe

balaoacheșului
BALAOÁCHEȘ, -Ă, balaoacheși, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Glumeț sau ir.) (Om) negricios, oacheș. 2. S. m. și f. (Depr.) Epitet dat unui țigan. – Bălai + oacheș.

DOOM

balaoácheș (-oa-) adj. m., s. m., pl. balaoácheși; adj. f., s. f. balaoácheșă, art. balaoácheșa, pl. balaoácheșe

balaoacheșului
BALAOÁCHEȘ, -Ă, balaoacheși, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Glumeț sau ir.) (Om) negricios, oacheș. 2. S. m. și f. (Depr.) Epitet dat unui țigan. – Bălai + oacheș.

DOOM

balaoácheș (-oa-) adj. m., s. m., pl. balaoácheși; adj. f., s. f. balaoácheșă, art. balaoácheșa, pl. balaoácheșe

balast
BALÁST, balasturi, s. n. 1. Încărcătură de apă sau de nisip care asigură stabilitatea navelor; lest, savură. ♦ Compartiment etanș al unui submarin care se umple cu apă pentru a asigura scufundarea acestuia. ♦ Fig. Ceea ce este împovărător, nefolositor. 2. Pietriș folosit ca așternut pe care se montează traversele de cale ferată; amestec de pietriș și de nisip întrebuințat la prepararea betonului, la pietruirea șoselelor etc. – Din fr. ballast.

DOOM

balást s. n., pl. balásturi

balasta
BALASTÁ, balastez, vb. I. Tranz. A acoperi cu balast (2) o șosea, un teren etc. – Din fr. ballaster.

DOOM

balastá (a ~) vb., ind. prez. 3 balasteáză

balastai
BALASTÁ, balastez, vb. I. Tranz. A acoperi cu balast (2) o șosea, un teren etc. – Din fr. ballaster.

DOOM

balastá (a ~) vb., ind. prez. 3 balasteáză

balastam
BALASTÁ, balastez, vb. I. Tranz. A acoperi cu balast (2) o șosea, un teren etc. – Din fr. ballaster.

DOOM

balastá (a ~) vb., ind. prez. 3 balasteáză

balastare
BALASTÁ, balastez, vb. I. Tranz. A acoperi cu balast (2) o șosea, un teren etc. – Din fr. ballaster.

DOOM

balastá (a ~) vb., ind. prez. 3 balasteáză

balastare
BALASTÁRE, balastări, s. f. Acțiunea de a balasta și rezultatul ei. – V. balasta.

DOOM

balastáre s. f., g.-d. art. balastắrii; pl. balastắri

balastarea
BALASTÁRE, balastări, s. f. Acțiunea de a balasta și rezultatul ei. – V. balasta.

DOOM

balastáre s. f., g.-d. art. balastắrii; pl. balastắri

balastară
BALASTÁ, balastez, vb. I. Tranz. A acoperi cu balast (2) o șosea, un teren etc. – Din fr. ballaster.

DOOM

balastá (a ~) vb., ind. prez. 3 balasteáză

balastarăm
BALASTÁ, balastez, vb. I. Tranz. A acoperi cu balast (2) o șosea, un teren etc. – Din fr. ballaster.

DOOM

balastá (a ~) vb., ind. prez. 3 balasteáză

balastarăți
BALASTÁ, balastez, vb. I. Tranz. A acoperi cu balast (2) o șosea, un teren etc. – Din fr. ballaster.

DOOM

balastá (a ~) vb., ind. prez. 3 balasteáză

balastase
BALASTÁ, balastez, vb. I. Tranz. A acoperi cu balast (2) o șosea, un teren etc. – Din fr. ballaster.

DOOM

balastá (a ~) vb., ind. prez. 3 balasteáză

balastasem
BALASTÁ, balastez, vb. I. Tranz. A acoperi cu balast (2) o șosea, un teren etc. – Din fr. ballaster.

DOOM

balastá (a ~) vb., ind. prez. 3 balasteáză

balastaseră
BALASTÁ, balastez, vb. I. Tranz. A acoperi cu balast (2) o șosea, un teren etc. – Din fr. ballaster.

DOOM

balastá (a ~) vb., ind. prez. 3 balasteáză

balastaserăm
BALASTÁ, balastez, vb. I. Tranz. A acoperi cu balast (2) o șosea, un teren etc. – Din fr. ballaster.

DOOM

balastá (a ~) vb., ind. prez. 3 balasteáză

balastaserăți
BALASTÁ, balastez, vb. I. Tranz. A acoperi cu balast (2) o șosea, un teren etc. – Din fr. ballaster.

DOOM

balastá (a ~) vb., ind. prez. 3 balasteáză

balastaseși
BALASTÁ, balastez, vb. I. Tranz. A acoperi cu balast (2) o șosea, un teren etc. – Din fr. ballaster.

DOOM

balastá (a ~) vb., ind. prez. 3 balasteáză

balastaseți
BALASTÁ, balastez, vb. I. Tranz. A acoperi cu balast (2) o șosea, un teren etc. – Din fr. ballaster.

DOOM

balastá (a ~) vb., ind. prez. 3 balasteáză

balastat
BALASTÁ, balastez, vb. I. Tranz. A acoperi cu balast (2) o șosea, un teren etc. – Din fr. ballaster.

DOOM

balastá (a ~) vb., ind. prez. 3 balasteáză

balastat
BALASTÁ, balastez, vb. I. Tranz. A acoperi cu balast (2) o șosea, un teren etc. – Din fr. ballaster.

balastau
BALASTÁ, balastez, vb. I. Tranz. A acoperi cu balast (2) o șosea, un teren etc. – Din fr. ballaster.

DOOM

balastá (a ~) vb., ind. prez. 3 balasteáză

balastași
BALASTÁ, balastez, vb. I. Tranz. A acoperi cu balast (2) o șosea, un teren etc. – Din fr. ballaster.

DOOM

balastá (a ~) vb., ind. prez. 3 balasteáză

balastați
BALASTÁ, balastez, vb. I. Tranz. A acoperi cu balast (2) o șosea, un teren etc. – Din fr. ballaster.

DOOM

balastá (a ~) vb., ind. prez. 3 balasteáză

balaste
BALÁST, balasturi, s. n. 1. Încărcătură de apă sau de nisip care asigură stabilitatea navelor; lest, savură. ♦ Compartiment etanș al unui submarin care se umple cu apă pentru a asigura scufundarea acestuia. ♦ Fig. Ceea ce este împovărător, nefolositor. 2. Pietriș folosit ca așternut pe care se montează traversele de cale ferată; amestec de pietriș și de nisip întrebuințat la prepararea betonului, la pietruirea șoselelor etc. – Din fr. ballast.

DOOM

balást s. n., pl. balásturi

balastează
BALASTÁ, balastez, vb. I. Tranz. A acoperi cu balast (2) o șosea, un teren etc. – Din fr. ballaster.

DOOM

balastá (a ~) vb., ind. prez. 3 balasteáză

balastele
BALÁST, balasturi, s. n. 1. Încărcătură de apă sau de nisip care asigură stabilitatea navelor; lest, savură. ♦ Compartiment etanș al unui submarin care se umple cu apă pentru a asigura scufundarea acestuia. ♦ Fig. Ceea ce este împovărător, nefolositor. 2. Pietriș folosit ca așternut pe care se montează traversele de cale ferată; amestec de pietriș și de nisip întrebuințat la prepararea betonului, la pietruirea șoselelor etc. – Din fr. ballast.

DOOM

balást s. n., pl. balásturi

balastelor
BALÁST, balasturi, s. n. 1. Încărcătură de apă sau de nisip care asigură stabilitatea navelor; lest, savură. ♦ Compartiment etanș al unui submarin care se umple cu apă pentru a asigura scufundarea acestuia. ♦ Fig. Ceea ce este împovărător, nefolositor. 2. Pietriș folosit ca așternut pe care se montează traversele de cale ferată; amestec de pietriș și de nisip întrebuințat la prepararea betonului, la pietruirea șoselelor etc. – Din fr. ballast.

DOOM

balást s. n., pl. balásturi

balastez
BALASTÁ, balastez, vb. I. Tranz. A acoperi cu balast (2) o șosea, un teren etc. – Din fr. ballaster.

DOOM

balastá (a ~) vb., ind. prez. 3 balasteáză

balasteze
BALASTÁ, balastez, vb. I. Tranz. A acoperi cu balast (2) o șosea, un teren etc. – Din fr. ballaster.

DOOM

balastá (a ~) vb., ind. prez. 3 balasteáză

balastezi
BALASTÁ, balastez, vb. I. Tranz. A acoperi cu balast (2) o șosea, un teren etc. – Din fr. ballaster.

DOOM

balastá (a ~) vb., ind. prez. 3 balasteáză

balastiera
BALASTIÉRĂ, balastiere, s. f. Carieră de nisip sau de pietriș. [Pr.: -ti-e-] – Din fr. ballastière.

DOOM

balastiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. balastiérei; pl. balastiére

balastiere
BALASTIÉRĂ, balastiere, s. f. Carieră de nisip sau de pietriș. [Pr.: -ti-e-] – Din fr. ballastière.

DOOM

balastiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. balastiérei; pl. balastiére

balastierei
BALASTIÉRĂ, balastiere, s. f. Carieră de nisip sau de pietriș. [Pr.: -ti-e-] – Din fr. ballastière.

DOOM

balastiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. balastiérei; pl. balastiére

balastierele
BALASTIÉRĂ, balastiere, s. f. Carieră de nisip sau de pietriș. [Pr.: -ti-e-] – Din fr. ballastière.

DOOM

balastiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. balastiérei; pl. balastiére

balastierelor
BALASTIÉRĂ, balastiere, s. f. Carieră de nisip sau de pietriș. [Pr.: -ti-e-] – Din fr. ballastière.

DOOM

balastiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. balastiérei; pl. balastiére

balastoare
BALASTÓR, balastoare, s. n. Mașină folosită pentru balastarea liniilor de cale ferată. – Balasta + suf. -or.

DOOM

balastór s. n., pl. balastoáre

balastoarele
BALASTÓR, balastoare, s. n. Mașină folosită pentru balastarea liniilor de cale ferată. – Balasta + suf. -or.

DOOM

balastór s. n., pl. balastoáre

balastoarelor
BALASTÓR, balastoare, s. n. Mașină folosită pentru balastarea liniilor de cale ferată. – Balasta + suf. -or.

DOOM

balastór s. n., pl. balastoáre

balastor
BALASTÓR, balastoare, s. n. Mașină folosită pentru balastarea liniilor de cale ferată. – Balasta + suf. -or.

DOOM

balastór s. n., pl. balastoáre

balastorul
BALASTÓR, balastoare, s. n. Mașină folosită pentru balastarea liniilor de cale ferată. – Balasta + suf. -or.

DOOM

balastór s. n., pl. balastoáre

balastorului
BALASTÓR, balastoare, s. n. Mașină folosită pentru balastarea liniilor de cale ferată. – Balasta + suf. -or.

DOOM

balastór s. n., pl. balastoáre

balastul
BALÁST, balasturi, s. n. 1. Încărcătură de apă sau de nisip care asigură stabilitatea navelor; lest, savură. ♦ Compartiment etanș al unui submarin care se umple cu apă pentru a asigura scufundarea acestuia. ♦ Fig. Ceea ce este împovărător, nefolositor. 2. Pietriș folosit ca așternut pe care se montează traversele de cale ferată; amestec de pietriș și de nisip întrebuințat la prepararea betonului, la pietruirea șoselelor etc. – Din fr. ballast.

DOOM

balást s. n., pl. balásturi

balastului
BALÁST, balasturi, s. n. 1. Încărcătură de apă sau de nisip care asigură stabilitatea navelor; lest, savură. ♦ Compartiment etanș al unui submarin care se umple cu apă pentru a asigura scufundarea acestuia. ♦ Fig. Ceea ce este împovărător, nefolositor. 2. Pietriș folosit ca așternut pe care se montează traversele de cale ferată; amestec de pietriș și de nisip întrebuințat la prepararea betonului, la pietruirea șoselelor etc. – Din fr. ballast.

DOOM

balást s. n., pl. balásturi

balasturi
BALÁST, balasturi, s. n. 1. Încărcătură de apă sau de nisip care asigură stabilitatea navelor; lest, savură. ♦ Compartiment etanș al unui submarin care se umple cu apă pentru a asigura scufundarea acestuia. ♦ Fig. Ceea ce este împovărător, nefolositor. 2. Pietriș folosit ca așternut pe care se montează traversele de cale ferată; amestec de pietriș și de nisip întrebuințat la prepararea betonului, la pietruirea șoselelor etc. – Din fr. ballast.

DOOM

balást s. n., pl. balásturi

balasturile
BALÁST, balasturi, s. n. 1. Încărcătură de apă sau de nisip care asigură stabilitatea navelor; lest, savură. ♦ Compartiment etanș al unui submarin care se umple cu apă pentru a asigura scufundarea acestuia. ♦ Fig. Ceea ce este împovărător, nefolositor. 2. Pietriș folosit ca așternut pe care se montează traversele de cale ferată; amestec de pietriș și de nisip întrebuințat la prepararea betonului, la pietruirea șoselelor etc. – Din fr. ballast.

DOOM

balást s. n., pl. balásturi

balasturilor
BALÁST, balasturi, s. n. 1. Încărcătură de apă sau de nisip care asigură stabilitatea navelor; lest, savură. ♦ Compartiment etanș al unui submarin care se umple cu apă pentru a asigura scufundarea acestuia. ♦ Fig. Ceea ce este împovărător, nefolositor. 2. Pietriș folosit ca așternut pe care se montează traversele de cale ferată; amestec de pietriș și de nisip întrebuințat la prepararea betonului, la pietruirea șoselelor etc. – Din fr. ballast.

DOOM

balást s. n., pl. balásturi

balastând
BALASTÁ, balastez, vb. I. Tranz. A acoperi cu balast (2) o șosea, un teren etc. – Din fr. ballaster.

DOOM

balastá (a ~) vb., ind. prez. 3 balasteáză

balastînd
BALASTÁ, balastez, vb. I. Tranz. A acoperi cu balast (2) o șosea, un teren etc. – Din fr. ballaster.

DOOM

balastá (a ~) vb., ind. prez. 3 balasteáză

balastări
BALASTÁRE, balastări, s. f. Acțiunea de a balasta și rezultatul ei. – V. balasta.

DOOM

balastáre s. f., g.-d. art. balastắrii; pl. balastắri

balastării
BALASTÁRE, balastări, s. f. Acțiunea de a balasta și rezultatul ei. – V. balasta.

DOOM

balastáre s. f., g.-d. art. balastắrii; pl. balastắri

balastările
BALASTÁRE, balastări, s. f. Acțiunea de a balasta și rezultatul ei. – V. balasta.

DOOM

balastáre s. f., g.-d. art. balastắrii; pl. balastắri

balastărilor
BALASTÁRE, balastări, s. f. Acțiunea de a balasta și rezultatul ei. – V. balasta.

DOOM

balastáre s. f., g.-d. art. balastắrii; pl. balastắri

balata
BALÁTA s.f. Gumă extrasă dintr-un arbore din America tropicală, servind la fabricarea izolanților, la impregnarea curelelor de transmisie etc. [< fr. balata].

balata
BALÁTĂ s.f. (Liv.) Poezie (medievală) care se cânta pe o melodie de dans, formată din una sau mai multe strofe și un refren, interpretat de obicei în cor. [Pl. -te. / < it. ballata].

balate
BALÁTĂ s.f. (Liv.) Poezie (medievală) care se cânta pe o melodie de dans, formată din una sau mai multe strofe și un refren, interpretat de obicei în cor. [Pl. -te. / < it. ballata].

balatei
BALÁTĂ s.f. (Liv.) Poezie (medievală) care se cânta pe o melodie de dans, formată din una sau mai multe strofe și un refren, interpretat de obicei în cor. [Pl. -te. / < it. ballata].

balatele
BALÁTĂ s.f. (Liv.) Poezie (medievală) care se cânta pe o melodie de dans, formată din una sau mai multe strofe și un refren, interpretat de obicei în cor. [Pl. -te. / < it. ballata].

balatelor
BALÁTĂ s.f. (Liv.) Poezie (medievală) care se cânta pe o melodie de dans, formată din una sau mai multe strofe și un refren, interpretat de obicei în cor. [Pl. -te. / < it. ballata].

balaur
BALÁUR, balauri, s. m. (În basme) Monstru care întruchipează răul, imaginat ca un șarpe uriaș cu mai multe capete, adesea înaripat; dragon². ♦ (Art.) Denumirea populară a constelației Dragonului. [Pr.: -la-ur] – Cf. alb. bollë „șarpe”, sb. blavor.

DOOM

baláur s. m., pl. baláuri

balaur
BALÁUR, balauri, s. m. (În basme) Monstru care întruchipează răul, imaginat ca un șarpe uriaș cu mai multe capete, adesea înaripat; dragon². ♦ (Art.) Denumirea populară a constelației Dragonului. [Pr.: -la-ur] – Cf. alb. bollë „șarpe”, sb. blavor.

balauri
BALÁUR, balauri, s. m. (În basme) Monstru care întruchipează răul, imaginat ca un șarpe uriaș cu mai multe capete, adesea înaripat; dragon². ♦ (Art.) Denumirea populară a constelației Dragonului. [Pr.: -la-ur] – Cf. alb. bollë „șarpe”, sb. blavor.

DOOM

baláur s. m., pl. baláuri

balaurii
BALÁUR, balauri, s. m. (În basme) Monstru care întruchipează răul, imaginat ca un șarpe uriaș cu mai multe capete, adesea înaripat; dragon². ♦ (Art.) Denumirea populară a constelației Dragonului. [Pr.: -la-ur] – Cf. alb. bollë „șarpe”, sb. blavor.

DOOM

baláur s. m., pl. baláuri

balaurilor
BALÁUR, balauri, s. m. (În basme) Monstru care întruchipează răul, imaginat ca un șarpe uriaș cu mai multe capete, adesea înaripat; dragon². ♦ (Art.) Denumirea populară a constelației Dragonului. [Pr.: -la-ur] – Cf. alb. bollë „șarpe”, sb. blavor.

DOOM

baláur s. m., pl. baláuri

balauroaica
BALAUROÁICĂ, balauroaice, s. f. (În basme) Balaur închipuit ca o femeie. Păcat de dînsa, că era gingașă și voinică muiere; ca o balauroaică mi se sumețea împotrivă. ODOBESCU, S. I 82. – Pronunțat: -la-u-.

DOOM

balauroáică (rar) (-la-u-) s. f., g.-d. art. balauroáicei; pl. balauroáice

balauroaice
BALAUROÁICĂ, balauroaice, s. f. (În basme) Balaur închipuit ca o femeie. Păcat de dînsa, că era gingașă și voinică muiere; ca o balauroaică mi se sumețea împotrivă. ODOBESCU, S. I 82. – Pronunțat: -la-u-.

DOOM

balauroáică (rar) (-la-u-) s. f., g.-d. art. balauroáicei; pl. balauroáice

balauroaicei
BALAUROÁICĂ, balauroaice, s. f. (În basme) Balaur închipuit ca o femeie. Păcat de dînsa, că era gingașă și voinică muiere; ca o balauroaică mi se sumețea împotrivă. ODOBESCU, S. I 82. – Pronunțat: -la-u-.

DOOM

balauroáică (rar) (-la-u-) s. f., g.-d. art. balauroáicei; pl. balauroáice

balauroaicele
BALAUROÁICĂ, balauroaice, s. f. (În basme) Balaur închipuit ca o femeie. Păcat de dînsa, că era gingașă și voinică muiere; ca o balauroaică mi se sumețea împotrivă. ODOBESCU, S. I 82. – Pronunțat: -la-u-.

DOOM

balauroáică (rar) (-la-u-) s. f., g.-d. art. balauroáicei; pl. balauroáice

balauroaicelor
BALAUROÁICĂ, balauroaice, s. f. (În basme) Balaur închipuit ca o femeie. Păcat de dînsa, că era gingașă și voinică muiere; ca o balauroaică mi se sumețea împotrivă. ODOBESCU, S. I 82. – Pronunțat: -la-u-.

DOOM

balauroáică (rar) (-la-u-) s. f., g.-d. art. balauroáicei; pl. balauroáice

balaurul
BALÁUR, balauri, s. m. (În basme) Monstru care întruchipează răul, imaginat ca un șarpe uriaș cu mai multe capete, adesea înaripat; dragon². ♦ (Art.) Denumirea populară a constelației Dragonului. [Pr.: -la-ur] – Cf. alb. bollë „șarpe”, sb. blavor.

DOOM

baláur s. m., pl. baláuri

balaurului
BALÁUR, balauri, s. m. (În basme) Monstru care întruchipează răul, imaginat ca un șarpe uriaș cu mai multe capete, adesea înaripat; dragon². ♦ (Art.) Denumirea populară a constelației Dragonului. [Pr.: -la-ur] – Cf. alb. bollë „șarpe”, sb. blavor.

DOOM

baláur s. m., pl. baláuri

balaș
BALÁȘ, balașuri, s. n. (Înv.) Varietate de rubin. – Din it. balascio.

DOOM

baláș (înv.) s. n., pl. baláșuri

balașicuri
BALAȘÍCURI s. n. pl. (Reg.) Minciuni care pun pe cineva în încurcătură.

balașul
BALÁȘ, balașuri, s. n. (Înv.) Varietate de rubin. – Din it. balascio.

DOOM

baláș (înv.) s. n., pl. baláșuri

balașului
BALÁȘ, balașuri, s. n. (Înv.) Varietate de rubin. – Din it. balascio.

DOOM

baláș (înv.) s. n., pl. baláșuri

balașuri
BALÁȘ, balașuri, s. n. (Înv.) Varietate de rubin. – Din it. balascio.

DOOM

baláș (înv.) s. n., pl. baláșuri

balașurile
BALÁȘ, balașuri, s. n. (Înv.) Varietate de rubin. – Din it. balascio.

DOOM

baláș (înv.) s. n., pl. baláșuri

balașurilor
BALÁȘ, balașuri, s. n. (Înv.) Varietate de rubin. – Din it. balascio.

DOOM

baláș (înv.) s. n., pl. baláșuri

balbaș
BALBÁȘ s. n. (Reg.) Hidromel. – Din tc. bal bașy.

balboa
BALBÓA s.m. Unitatea monetară în Republica Panama. [Pron. -bo-a. / < fr. balboa < sp. balboa < Vasco Núñez de Balboa (n.pr., cuceritor sp.)].

DOOM

balbóa (-bo-a) s. m.

balboaul
BALBÓA s.m. Unitatea monetară în Republica Panama. [Pron. -bo-a. / < fr. balboa < sp. balboa < Vasco Núñez de Balboa (n.pr., cuceritor sp.)].

DOOM

balbóa (-bo-a) s. m.

balboaului
BALBÓA s.m. Unitatea monetară în Republica Panama. [Pron. -bo-a. / < fr. balboa < sp. balboa < Vasco Núñez de Balboa (n.pr., cuceritor sp.)].

DOOM

balbóa (-bo-a) s. m.

balcaniada
BALCANIÁDĂ, balcaniade, s. f. Competiție sportivă care are loc la intervale regulate, cu participarea sportivilor din țările balcanice. [Pr.: -ni-a-] – Balcani (n. pr.) + suf. -iadă.

DOOM

balcaniádă (-ni-a-) s. f., g.-d. art. balcaniádei; pl. balcaniáde

balcaniade
BALCANIÁDĂ, balcaniade, s. f. Competiție sportivă care are loc la intervale regulate, cu participarea sportivilor din țările balcanice. [Pr.: -ni-a-] – Balcani (n. pr.) + suf. -iadă.

DOOM

balcaniádă (-ni-a-) s. f., g.-d. art. balcaniádei; pl. balcaniáde

balcaniadei
BALCANIÁDĂ, balcaniade, s. f. Competiție sportivă care are loc la intervale regulate, cu participarea sportivilor din țările balcanice. [Pr.: -ni-a-] – Balcani (n. pr.) + suf. -iadă.

DOOM

balcaniádă (-ni-a-) s. f., g.-d. art. balcaniádei; pl. balcaniáde

balcaniadele
BALCANIÁDĂ, balcaniade, s. f. Competiție sportivă care are loc la intervale regulate, cu participarea sportivilor din țările balcanice. [Pr.: -ni-a-] – Balcani (n. pr.) + suf. -iadă.

DOOM

balcaniádă (-ni-a-) s. f., g.-d. art. balcaniádei; pl. balcaniáde

balcaniadelor
BALCANIÁDĂ, balcaniade, s. f. Competiție sportivă care are loc la intervale regulate, cu participarea sportivilor din țările balcanice. [Pr.: -ni-a-] – Balcani (n. pr.) + suf. -iadă.

DOOM

balcaniádă (-ni-a-) s. f., g.-d. art. balcaniádei; pl. balcaniáde

balcanic
BALCÁNIC, -Ă, balcanici, -ce, adj. Din (sau privitor la) Munții Balcani sau Peninsula Balcanică. ◊ (Sport) Jocuri balcanice = balcaniadă. – Din fr. balkanique.

DOOM

balcánic adj. m., pl. balcánici; f. balcánică, pl. balcánice

balcanica
BALCÁNIC, -Ă, balcanici, -ce, adj. Din (sau privitor la) Munții Balcani sau Peninsula Balcanică. ◊ (Sport) Jocuri balcanice = balcaniadă. – Din fr. balkanique.

DOOM

balcánic adj. m., pl. balcánici; f. balcánică, pl. balcánice

balcanice
BALCÁNIC, -Ă, balcanici, -ce, adj. Din (sau privitor la) Munții Balcani sau Peninsula Balcanică. ◊ (Sport) Jocuri balcanice = balcaniadă. – Din fr. balkanique.

DOOM

balcánic adj. m., pl. balcánici; f. balcánică, pl. balcánice

balcanicei
BALCÁNIC, -Ă, balcanici, -ce, adj. Din (sau privitor la) Munții Balcani sau Peninsula Balcanică. ◊ (Sport) Jocuri balcanice = balcaniadă. – Din fr. balkanique.

DOOM

balcánic adj. m., pl. balcánici; f. balcánică, pl. balcánice

balcanicele
BALCÁNIC, -Ă, balcanici, -ce, adj. Din (sau privitor la) Munții Balcani sau Peninsula Balcanică. ◊ (Sport) Jocuri balcanice = balcaniadă. – Din fr. balkanique.

DOOM

balcánic adj. m., pl. balcánici; f. balcánică, pl. balcánice

balcanicelor
BALCÁNIC, -Ă, balcanici, -ce, adj. Din (sau privitor la) Munții Balcani sau Peninsula Balcanică. ◊ (Sport) Jocuri balcanice = balcaniadă. – Din fr. balkanique.

DOOM

balcánic adj. m., pl. balcánici; f. balcánică, pl. balcánice

balcanici
BALCÁNIC, -Ă, balcanici, -ce, adj. Din (sau privitor la) Munții Balcani sau Peninsula Balcanică. ◊ (Sport) Jocuri balcanice = balcaniadă. – Din fr. balkanique.

DOOM

balcánic adj. m., pl. balcánici; f. balcánică, pl. balcánice

balcanicii
BALCÁNIC, -Ă, balcanici, -ce, adj. Din (sau privitor la) Munții Balcani sau Peninsula Balcanică. ◊ (Sport) Jocuri balcanice = balcaniadă. – Din fr. balkanique.

DOOM

balcánic adj. m., pl. balcánici; f. balcánică, pl. balcánice

balcanicilor
BALCÁNIC, -Ă, balcanici, -ce, adj. Din (sau privitor la) Munții Balcani sau Peninsula Balcanică. ◊ (Sport) Jocuri balcanice = balcaniadă. – Din fr. balkanique.

DOOM

balcánic adj. m., pl. balcánici; f. balcánică, pl. balcánice

balcanicul
BALCÁNIC, -Ă, balcanici, -ce, adj. Din (sau privitor la) Munții Balcani sau Peninsula Balcanică. ◊ (Sport) Jocuri balcanice = balcaniadă. – Din fr. balkanique.

DOOM

balcánic adj. m., pl. balcánici; f. balcánică, pl. balcánice

balcanicului
BALCÁNIC, -Ă, balcanici, -ce, adj. Din (sau privitor la) Munții Balcani sau Peninsula Balcanică. ◊ (Sport) Jocuri balcanice = balcaniadă. – Din fr. balkanique.

DOOM

balcánic adj. m., pl. balcánici; f. balcánică, pl. balcánice

balcanism
BALCANÍSM, balcanisme, s. n. 1. (Adesea depr.) Complex de trăsături ale modului de viață, ale mentalității și culturii balcanice. 2. Cuvânt sau construcție sintactică specifică unei limbi balcanice. – Balcani (n. pr.) + suf. -ism.

DOOM

balcanísm s. n., pl. balcanísme

balcanisme
BALCANÍSM, balcanisme, s. n. 1. (Adesea depr.) Complex de trăsături ale modului de viață, ale mentalității și culturii balcanice. 2. Cuvânt sau construcție sintactică specifică unei limbi balcanice. – Balcani (n. pr.) + suf. -ism.

DOOM

balcanísm s. n., pl. balcanísme

balcanismele
BALCANÍSM, balcanisme, s. n. 1. (Adesea depr.) Complex de trăsături ale modului de viață, ale mentalității și culturii balcanice. 2. Cuvânt sau construcție sintactică specifică unei limbi balcanice. – Balcani (n. pr.) + suf. -ism.

DOOM

balcanísm s. n., pl. balcanísme

balcanismelor
BALCANÍSM, balcanisme, s. n. 1. (Adesea depr.) Complex de trăsături ale modului de viață, ale mentalității și culturii balcanice. 2. Cuvânt sau construcție sintactică specifică unei limbi balcanice. – Balcani (n. pr.) + suf. -ism.

DOOM

balcanísm s. n., pl. balcanísme

balcanismul
BALCANÍSM, balcanisme, s. n. 1. (Adesea depr.) Complex de trăsături ale modului de viață, ale mentalității și culturii balcanice. 2. Cuvânt sau construcție sintactică specifică unei limbi balcanice. – Balcani (n. pr.) + suf. -ism.

DOOM

balcanísm s. n., pl. balcanísme

balcanismului
BALCANÍSM, balcanisme, s. n. 1. (Adesea depr.) Complex de trăsături ale modului de viață, ale mentalității și culturii balcanice. 2. Cuvânt sau construcție sintactică specifică unei limbi balcanice. – Balcani (n. pr.) + suf. -ism.

DOOM

balcanísm s. n., pl. balcanísme

balcanist
BALCANÍST, -Ă, balcaniști, -ste, s. m. și f. Balcanolog. – Din germ. Balkanist.

DOOM

*balcanístă s. f., g.-d. art. balcanístei; pl. balcaníste

balcanista
BALCANÍST, -Ă, balcaniști, -ste, s. m. și f. Balcanolog. – Din germ. Balkanist.

DOOM

*balcanístă s. f., g.-d. art. balcanístei; pl. balcaníste

balcaniste
BALCANÍST, -Ă, balcaniști, -ste, s. m. și f. Balcanolog. – Din germ. Balkanist.

DOOM

*balcanístă s. f., g.-d. art. balcanístei; pl. balcaníste

balcanistei
BALCANÍST, -Ă, balcaniști, -ste, s. m. și f. Balcanolog. – Din germ. Balkanist.

DOOM

*balcanístă s. f., g.-d. art. balcanístei; pl. balcaníste

balcanistele
BALCANÍST, -Ă, balcaniști, -ste, s. m. și f. Balcanolog. – Din germ. Balkanist.

DOOM

*balcanístă s. f., g.-d. art. balcanístei; pl. balcaníste

balcanistelor
BALCANÍST, -Ă, balcaniști, -ste, s. m. și f. Balcanolog. – Din germ. Balkanist.

DOOM

*balcanístă s. f., g.-d. art. balcanístei; pl. balcaníste

balcanistica
BALCANÍSTICĂ s. f. Ansamblu de studii și cercetări referitoare la istoria, cultura și limbile popoarelor balcanice. – Balcani (n. pr.) + suf. -istică (după lingvistică, folcloristică etc.).

DOOM

balcanístică s. f., g.-d. art. balcanísticii

balcanistici
BALCANÍSTICĂ s. f. Ansamblu de studii și cercetări referitoare la istoria, cultura și limbile popoarelor balcanice. – Balcani (n. pr.) + suf. -istică (după lingvistică, folcloristică etc.).

DOOM

balcanístică s. f., g.-d. art. balcanísticii

balcanisticii
BALCANÍSTICĂ s. f. Ansamblu de studii și cercetări referitoare la istoria, cultura și limbile popoarelor balcanice. – Balcani (n. pr.) + suf. -istică (după lingvistică, folcloristică etc.).

DOOM

balcanístică s. f., g.-d. art. balcanísticii

balcanistul
BALCANÍST, -Ă, balcaniști, -ste, s. m. și f. Balcanolog. – Din germ. Balkanist.

DOOM

*balcanístă s. f., g.-d. art. balcanístei; pl. balcaníste

balcanistului
BALCANÍST, -Ă, balcaniști, -ste, s. m. și f. Balcanolog. – Din germ. Balkanist.

DOOM

*balcanístă s. f., g.-d. art. balcanístei; pl. balcaníste

balcaniza
BALCANIZÁ vb. I. tr., refl. A da (sau a căpăta) un caracter balcanic. [Cf. germ. balkanisieren].

balcanizai
BALCANIZÁ vb. I. tr., refl. A da (sau a căpăta) un caracter balcanic. [Cf. germ. balkanisieren].

balcanizam
BALCANIZÁ vb. I. tr., refl. A da (sau a căpăta) un caracter balcanic. [Cf. germ. balkanisieren].

balcanizare
BALCANIZÁ vb. I. tr., refl. A da (sau a căpăta) un caracter balcanic. [Cf. germ. balkanisieren].

balcanizare
BALCANIZÁRE s.f. Faptul de a (se) balcaniza. [< balcaniza].

balcanizarea
BALCANIZÁRE s.f. Faptul de a (se) balcaniza. [< balcaniza].

balcanizară
BALCANIZÁ vb. I. tr., refl. A da (sau a căpăta) un caracter balcanic. [Cf. germ. balkanisieren].

balcanizarăm
BALCANIZÁ vb. I. tr., refl. A da (sau a căpăta) un caracter balcanic. [Cf. germ. balkanisieren].

balcanizarăți
BALCANIZÁ vb. I. tr., refl. A da (sau a căpăta) un caracter balcanic. [Cf. germ. balkanisieren].

balcanizase
BALCANIZÁ vb. I. tr., refl. A da (sau a căpăta) un caracter balcanic. [Cf. germ. balkanisieren].

balcanizasem
BALCANIZÁ vb. I. tr., refl. A da (sau a căpăta) un caracter balcanic. [Cf. germ. balkanisieren].

balcanizaseră
BALCANIZÁ vb. I. tr., refl. A da (sau a căpăta) un caracter balcanic. [Cf. germ. balkanisieren].

balcanizaserăm
BALCANIZÁ vb. I. tr., refl. A da (sau a căpăta) un caracter balcanic. [Cf. germ. balkanisieren].

balcanizaserăți
BALCANIZÁ vb. I. tr., refl. A da (sau a căpăta) un caracter balcanic. [Cf. germ. balkanisieren].

balcanizaseși
BALCANIZÁ vb. I. tr., refl. A da (sau a căpăta) un caracter balcanic. [Cf. germ. balkanisieren].

balcanizaseți
BALCANIZÁ vb. I. tr., refl. A da (sau a căpăta) un caracter balcanic. [Cf. germ. balkanisieren].

balcanizat
BALCANIZÁ vb. I. tr., refl. A da (sau a căpăta) un caracter balcanic. [Cf. germ. balkanisieren].

balcanizat
BALCANIZÁ vb. I. tr., refl. A da (sau a căpăta) un caracter balcanic. [Cf. germ. balkanisieren].

balcanizau
BALCANIZÁ vb. I. tr., refl. A da (sau a căpăta) un caracter balcanic. [Cf. germ. balkanisieren].

balcanizași
BALCANIZÁ vb. I. tr., refl. A da (sau a căpăta) un caracter balcanic. [Cf. germ. balkanisieren].

balcanizați
BALCANIZÁ vb. I. tr., refl. A da (sau a căpăta) un caracter balcanic. [Cf. germ. balkanisieren].

balcanizează
BALCANIZÁ vb. I. tr., refl. A da (sau a căpăta) un caracter balcanic. [Cf. germ. balkanisieren].

balcanizez
BALCANIZÁ vb. I. tr., refl. A da (sau a căpăta) un caracter balcanic. [Cf. germ. balkanisieren].

balcanizeze
BALCANIZÁ vb. I. tr., refl. A da (sau a căpăta) un caracter balcanic. [Cf. germ. balkanisieren].

balcanizezi
BALCANIZÁ vb. I. tr., refl. A da (sau a căpăta) un caracter balcanic. [Cf. germ. balkanisieren].

balcanizând
BALCANIZÁ vb. I. tr., refl. A da (sau a căpăta) un caracter balcanic. [Cf. germ. balkanisieren].

balcanizînd
BALCANIZÁ vb. I. tr., refl. A da (sau a căpăta) un caracter balcanic. [Cf. germ. balkanisieren].

balcanizări
BALCANIZÁRE s.f. Faptul de a (se) balcaniza. [< balcaniza].

balcanizării
BALCANIZÁRE s.f. Faptul de a (se) balcaniza. [< balcaniza].

balcanizările
BALCANIZÁRE s.f. Faptul de a (se) balcaniza. [< balcaniza].

balcanizărilor
BALCANIZÁRE s.f. Faptul de a (se) balcaniza. [< balcaniza].

balcaniști
BALCANÍST, -Ă, balcaniști, -ste, s. m. și f. Balcanolog. – Din germ. Balkanist.

DOOM

*balcanístă s. f., g.-d. art. balcanístei; pl. balcaníste

balcaniștii
BALCANÍST, -Ă, balcaniști, -ste, s. m. și f. Balcanolog. – Din germ. Balkanist.

DOOM

*balcanístă s. f., g.-d. art. balcanístei; pl. balcaníste

balcaniștilor
BALCANÍST, -Ă, balcaniști, -ste, s. m. și f. Balcanolog. – Din germ. Balkanist.

DOOM

*balcanístă s. f., g.-d. art. balcanístei; pl. balcaníste

balcanolog
BALCANOLÓG, -Ă, balcanologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în balcanistică; balcanist. – Balcani (n. pr.) + suf. -olog (după filolog, sociolog etc.).

DOOM

balcanológă (rar) s. f., g.-d. art. balcanológei; pl. balcanológe

balcanologa
BALCANOLÓG, -Ă, balcanologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în balcanistică; balcanist. – Balcani (n. pr.) + suf. -olog (după filolog, sociolog etc.).

DOOM

balcanológă (rar) s. f., g.-d. art. balcanológei; pl. balcanológe

balcanologe
BALCANOLÓG, -Ă, balcanologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în balcanistică; balcanist. – Balcani (n. pr.) + suf. -olog (după filolog, sociolog etc.).

DOOM

balcanológă (rar) s. f., g.-d. art. balcanológei; pl. balcanológe

balcanologei
BALCANOLÓG, -Ă, balcanologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în balcanistică; balcanist. – Balcani (n. pr.) + suf. -olog (după filolog, sociolog etc.).

DOOM

balcanológă (rar) s. f., g.-d. art. balcanológei; pl. balcanológe

balcanologele
BALCANOLÓG, -Ă, balcanologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în balcanistică; balcanist. – Balcani (n. pr.) + suf. -olog (după filolog, sociolog etc.).

DOOM

balcanológă (rar) s. f., g.-d. art. balcanológei; pl. balcanológe

balcanologelor
BALCANOLÓG, -Ă, balcanologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în balcanistică; balcanist. – Balcani (n. pr.) + suf. -olog (după filolog, sociolog etc.).

DOOM

balcanológă (rar) s. f., g.-d. art. balcanológei; pl. balcanológe

balcanologi
BALCANOLÓG, -Ă, balcanologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în balcanistică; balcanist. – Balcani (n. pr.) + suf. -olog (după filolog, sociolog etc.).

DOOM

balcanológă (rar) s. f., g.-d. art. balcanológei; pl. balcanológe

balcanologia
BALCANOLOGÍE s. f. Balcanistică. – Din fr. balkanologie.

DOOM

*balcanologíe s. f., art. balcanología, g.-d. balcanologíi, art. balcanologíei

balcanologie
BALCANOLOGÍE s. f. Balcanistică. – Din fr. balkanologie.

DOOM

*balcanologíe s. f., art. balcanología, g.-d. balcanologíi, art. balcanologíei

balcanologiei
BALCANOLOGÍE s. f. Balcanistică. – Din fr. balkanologie.

DOOM

*balcanologíe s. f., art. balcanología, g.-d. balcanologíi, art. balcanologíei

balcanologii
BALCANOLÓG, -Ă, balcanologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în balcanistică; balcanist. – Balcani (n. pr.) + suf. -olog (după filolog, sociolog etc.).

DOOM

balcanológă (rar) s. f., g.-d. art. balcanológei; pl. balcanológe

balcanologii
BALCANOLOGÍE s. f. Balcanistică. – Din fr. balkanologie.

DOOM

*balcanologíe s. f., art. balcanología, g.-d. balcanologíi, art. balcanologíei

balcanologilor
BALCANOLÓG, -Ă, balcanologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în balcanistică; balcanist. – Balcani (n. pr.) + suf. -olog (după filolog, sociolog etc.).

DOOM

balcanológă (rar) s. f., g.-d. art. balcanológei; pl. balcanológe

balcanologul
BALCANOLÓG, -Ă, balcanologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în balcanistică; balcanist. – Balcani (n. pr.) + suf. -olog (după filolog, sociolog etc.).

DOOM

balcanológă (rar) s. f., g.-d. art. balcanológei; pl. balcanológe

balcanologului
BALCANOLÓG, -Ă, balcanologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în balcanistică; balcanist. – Balcani (n. pr.) + suf. -olog (după filolog, sociolog etc.).

DOOM

balcanológă (rar) s. f., g.-d. art. balcanológei; pl. balcanológe

balcoane
BALCÓN, balcoane, s. n. 1. Platformă cu balustradă pe peretele exterior al unei clădiri, comunicând cu interiorul printr-una sau mai multe uși. 2. Parte a unei săli de spectacol, de conferințe etc. așezată deasupra parterului. – Din fr. balcon.

DOOM

balcón s. n., pl. balcoáne

balcoanele
BALCÓN, balcoane, s. n. 1. Platformă cu balustradă pe peretele exterior al unei clădiri, comunicând cu interiorul printr-una sau mai multe uși. 2. Parte a unei săli de spectacol, de conferințe etc. așezată deasupra parterului. – Din fr. balcon.

DOOM

balcón s. n., pl. balcoáne

balcoanelor
BALCÓN, balcoane, s. n. 1. Platformă cu balustradă pe peretele exterior al unei clădiri, comunicând cu interiorul printr-una sau mai multe uși. 2. Parte a unei săli de spectacol, de conferințe etc. așezată deasupra parterului. – Din fr. balcon.

DOOM

balcón s. n., pl. balcoáne

balcon
BALCÓN, balcoane, s. n. 1. Platformă cu balustradă pe peretele exterior al unei clădiri, comunicând cu interiorul printr-una sau mai multe uși. 2. Parte a unei săli de spectacol, de conferințe etc. așezată deasupra parterului. – Din fr. balcon.

DOOM

balcón s. n., pl. balcoáne

balconar
balconar, balconari, s. m. homosexual care practică felația.

balconaș
BALCONÁȘ, balconașe, s. n. Diminutiv al lui balcon. – Balcon + suf. -aș.

DOOM

balconáș s. n., pl. balconáșe

balconașe
BALCONÁȘ, balconașe, s. n. Diminutiv al lui balcon. – Balcon + suf. -aș.

DOOM

balconáș s. n., pl. balconáșe

balconașele
BALCONÁȘ, balconașe, s. n. Diminutiv al lui balcon. – Balcon + suf. -aș.

DOOM

balconáș s. n., pl. balconáșe

balconașelor
BALCONÁȘ, balconașe, s. n. Diminutiv al lui balcon. – Balcon + suf. -aș.

DOOM

balconáș s. n., pl. balconáșe

balconașul
BALCONÁȘ, balconașe, s. n. Diminutiv al lui balcon. – Balcon + suf. -aș.

DOOM

balconáș s. n., pl. balconáșe

balconașului
BALCONÁȘ, balconașe, s. n. Diminutiv al lui balcon. – Balcon + suf. -aș.

DOOM

balconáș s. n., pl. balconáșe

balconet
BALCONÉT s.n. 1. Balcon mic practicat în ușa unui frigorifer, unde se depozitează ouă, sticle etc. 2. Sutien. [Cf. it. balconnet].

balconete
BALCONÉT s.n. 1. Balcon mic practicat în ușa unui frigorifer, unde se depozitează ouă, sticle etc. 2. Sutien. [Cf. it. balconnet].

balconetele
BALCONÉT s.n. 1. Balcon mic practicat în ușa unui frigorifer, unde se depozitează ouă, sticle etc. 2. Sutien. [Cf. it. balconnet].

balconetelor
BALCONÉT s.n. 1. Balcon mic practicat în ușa unui frigorifer, unde se depozitează ouă, sticle etc. 2. Sutien. [Cf. it. balconnet].

balconetul
BALCONÉT s.n. 1. Balcon mic practicat în ușa unui frigorifer, unde se depozitează ouă, sticle etc. 2. Sutien. [Cf. it. balconnet].

balconetului
BALCONÉT s.n. 1. Balcon mic practicat în ușa unui frigorifer, unde se depozitează ouă, sticle etc. 2. Sutien. [Cf. it. balconnet].

balconul
BALCÓN, balcoane, s. n. 1. Platformă cu balustradă pe peretele exterior al unei clădiri, comunicând cu interiorul printr-una sau mai multe uși. 2. Parte a unei săli de spectacol, de conferințe etc. așezată deasupra parterului. – Din fr. balcon.

DOOM

balcón s. n., pl. balcoáne

balconului
BALCÓN, balcoane, s. n. 1. Platformă cu balustradă pe peretele exterior al unei clădiri, comunicând cu interiorul printr-una sau mai multe uși. 2. Parte a unei săli de spectacol, de conferințe etc. așezată deasupra parterului. – Din fr. balcon.

DOOM

balcón s. n., pl. balcoáne

balcâz
BALCẤZ, -Ă, balcâzi, -e, adj. (Reg.) Urât, hâd, diform, slut, pocit. – Et. nec.

DOOM

balcấz (reg.) adj. m., pl. balcấzi; f. balcấză, pl. balcấze

balcâza
BALCẤZ, -Ă, balcâzi, -e, adj. (Reg.) Urât, hâd, diform, slut, pocit. – Et. nec.

DOOM

balcấz (reg.) adj. m., pl. balcấzi; f. balcấză, pl. balcấze

balcâze
BALCẤZ, -Ă, balcâzi, -e, adj. (Reg.) Urât, hâd, diform, slut, pocit. – Et. nec.

DOOM

balcấz (reg.) adj. m., pl. balcấzi; f. balcấză, pl. balcấze

balcâzei
BALCẤZ, -Ă, balcâzi, -e, adj. (Reg.) Urât, hâd, diform, slut, pocit. – Et. nec.

DOOM

balcấz (reg.) adj. m., pl. balcấzi; f. balcấză, pl. balcấze

balcâzele
BALCẤZ, -Ă, balcâzi, -e, adj. (Reg.) Urât, hâd, diform, slut, pocit. – Et. nec.

DOOM

balcấz (reg.) adj. m., pl. balcấzi; f. balcấză, pl. balcấze

balcâzelor
BALCẤZ, -Ă, balcâzi, -e, adj. (Reg.) Urât, hâd, diform, slut, pocit. – Et. nec.

DOOM

balcấz (reg.) adj. m., pl. balcấzi; f. balcấză, pl. balcấze

balcâzi
BALCẤZ, -Ă, balcâzi, -e, adj. (Reg.) Urât, hâd, diform, slut, pocit. – Et. nec.

DOOM

balcấz (reg.) adj. m., pl. balcấzi; f. balcấză, pl. balcấze

balcâzii
BALCẤZ, -Ă, balcâzi, -e, adj. (Reg.) Urât, hâd, diform, slut, pocit. – Et. nec.

DOOM

balcấz (reg.) adj. m., pl. balcấzi; f. balcấză, pl. balcấze

balcâzilor
BALCẤZ, -Ă, balcâzi, -e, adj. (Reg.) Urât, hâd, diform, slut, pocit. – Et. nec.

DOOM

balcấz (reg.) adj. m., pl. balcấzi; f. balcấză, pl. balcấze

balcâzul
BALCẤZ, -Ă, balcâzi, -e, adj. (Reg.) Urât, hâd, diform, slut, pocit. – Et. nec.

DOOM

balcấz (reg.) adj. m., pl. balcấzi; f. balcấză, pl. balcấze

balcâzului
BALCẤZ, -Ă, balcâzi, -e, adj. (Reg.) Urât, hâd, diform, slut, pocit. – Et. nec.

DOOM

balcấz (reg.) adj. m., pl. balcấzi; f. balcấză, pl. balcấze

balcîz
BALCẤZ, -Ă, balcâzi, -e, adj. (Reg.) Urât, hâd, diform, slut, pocit. – Et. nec.

DOOM

balcấz (reg.) adj. m., pl. balcấzi; f. balcấză, pl. balcấze

balcîza
BALCẤZ, -Ă, balcâzi, -e, adj. (Reg.) Urât, hâd, diform, slut, pocit. – Et. nec.

DOOM

balcấz (reg.) adj. m., pl. balcấzi; f. balcấză, pl. balcấze

balcîze
BALCẤZ, -Ă, balcâzi, -e, adj. (Reg.) Urât, hâd, diform, slut, pocit. – Et. nec.

DOOM

balcấz (reg.) adj. m., pl. balcấzi; f. balcấză, pl. balcấze

balcîzei
BALCẤZ, -Ă, balcâzi, -e, adj. (Reg.) Urât, hâd, diform, slut, pocit. – Et. nec.

DOOM

balcấz (reg.) adj. m., pl. balcấzi; f. balcấză, pl. balcấze

balcîzele
BALCẤZ, -Ă, balcâzi, -e, adj. (Reg.) Urât, hâd, diform, slut, pocit. – Et. nec.

DOOM

balcấz (reg.) adj. m., pl. balcấzi; f. balcấză, pl. balcấze

balcîzelor
BALCẤZ, -Ă, balcâzi, -e, adj. (Reg.) Urât, hâd, diform, slut, pocit. – Et. nec.

DOOM

balcấz (reg.) adj. m., pl. balcấzi; f. balcấză, pl. balcấze

balcîzi
BALCẤZ, -Ă, balcâzi, -e, adj. (Reg.) Urât, hâd, diform, slut, pocit. – Et. nec.

DOOM

balcấz (reg.) adj. m., pl. balcấzi; f. balcấză, pl. balcấze

balcîzii
BALCẤZ, -Ă, balcâzi, -e, adj. (Reg.) Urât, hâd, diform, slut, pocit. – Et. nec.

DOOM

balcấz (reg.) adj. m., pl. balcấzi; f. balcấză, pl. balcấze

balcîzilor
BALCẤZ, -Ă, balcâzi, -e, adj. (Reg.) Urât, hâd, diform, slut, pocit. – Et. nec.

DOOM

balcấz (reg.) adj. m., pl. balcấzi; f. balcấză, pl. balcấze

balcîzul
BALCẤZ, -Ă, balcâzi, -e, adj. (Reg.) Urât, hâd, diform, slut, pocit. – Et. nec.

DOOM

balcấz (reg.) adj. m., pl. balcấzi; f. balcấză, pl. balcấze

balcîzului
BALCẤZ, -Ă, balcâzi, -e, adj. (Reg.) Urât, hâd, diform, slut, pocit. – Et. nec.

DOOM

balcấz (reg.) adj. m., pl. balcấzi; f. balcấză, pl. balcấze

baldachin
BALDACHÍN, baldachine, s. n. 1. Acoperământ decorativ, împodobit cu perdele, așezat deasupra unui tron, a unui pat, a unui amvon, a unui catafalc etc.; p. ext. lucrare de arhitectură cu această înfățișare. 2. Acoperământ de pânză care se purta deasupra unui demnitar laic sau al bisericii la anumite procesiuni. [Pl. și: baldachinuri. – Var.: (înv.) baldahin s. n.] – Din fr. baldaquin.

DOOM

baldachín s. n., pl. baldachíne

baldachin
BALDACHÍN, baldachine, s. n. 1. Acoperământ decorativ, împodobit cu perdele, așezat deasupra unui tron, a unui pat, a unui amvon, a unui catafalc etc.; p. ext. lucrare de arhitectură cu această înfățișare. 2. Acoperământ de pânză care se purta deasupra unui demnitar laic sau al bisericii la anumite procesiuni. [Pl. și: baldachinuri. – Var.: (înv.) baldahin s. n.] – Din fr. baldaquin.

baldachine
BALDACHÍN, baldachine, s. n. 1. Acoperământ decorativ, împodobit cu perdele, așezat deasupra unui tron, a unui pat, a unui amvon, a unui catafalc etc.; p. ext. lucrare de arhitectură cu această înfățișare. 2. Acoperământ de pânză care se purta deasupra unui demnitar laic sau al bisericii la anumite procesiuni. [Pl. și: baldachinuri. – Var.: (înv.) baldahin s. n.] – Din fr. baldaquin.

DOOM

baldachín s. n., pl. baldachíne

baldachinele
BALDACHÍN, baldachine, s. n. 1. Acoperământ decorativ, împodobit cu perdele, așezat deasupra unui tron, a unui pat, a unui amvon, a unui catafalc etc.; p. ext. lucrare de arhitectură cu această înfățișare. 2. Acoperământ de pânză care se purta deasupra unui demnitar laic sau al bisericii la anumite procesiuni. [Pl. și: baldachinuri. – Var.: (înv.) baldahin s. n.] – Din fr. baldaquin.

DOOM

baldachín s. n., pl. baldachíne

baldachinelor
BALDACHÍN, baldachine, s. n. 1. Acoperământ decorativ, împodobit cu perdele, așezat deasupra unui tron, a unui pat, a unui amvon, a unui catafalc etc.; p. ext. lucrare de arhitectură cu această înfățișare. 2. Acoperământ de pânză care se purta deasupra unui demnitar laic sau al bisericii la anumite procesiuni. [Pl. și: baldachinuri. – Var.: (înv.) baldahin s. n.] – Din fr. baldaquin.

DOOM

baldachín s. n., pl. baldachíne

baldachinul
BALDACHÍN, baldachine, s. n. 1. Acoperământ decorativ, împodobit cu perdele, așezat deasupra unui tron, a unui pat, a unui amvon, a unui catafalc etc.; p. ext. lucrare de arhitectură cu această înfățișare. 2. Acoperământ de pânză care se purta deasupra unui demnitar laic sau al bisericii la anumite procesiuni. [Pl. și: baldachinuri. – Var.: (înv.) baldahin s. n.] – Din fr. baldaquin.

DOOM

baldachín s. n., pl. baldachíne

baldachinului
BALDACHÍN, baldachine, s. n. 1. Acoperământ decorativ, împodobit cu perdele, așezat deasupra unui tron, a unui pat, a unui amvon, a unui catafalc etc.; p. ext. lucrare de arhitectură cu această înfățișare. 2. Acoperământ de pânză care se purta deasupra unui demnitar laic sau al bisericii la anumite procesiuni. [Pl. și: baldachinuri. – Var.: (înv.) baldahin s. n.] – Din fr. baldaquin.

DOOM

baldachín s. n., pl. baldachíne

baldahin
BALDACHÍN, baldachine, s. n. 1. Acoperământ decorativ, împodobit cu perdele, așezat deasupra unui tron, a unui pat, a unui amvon, a unui catafalc etc.; p. ext. lucrare de arhitectură cu această înfățișare. 2. Acoperământ de pânză care se purta deasupra unui demnitar laic sau al bisericii la anumite procesiuni. [Pl. și: baldachinuri. – Var.: (înv.) baldahin s. n.] – Din fr. baldaquin.

baldahin
BALDACHÍN, baldachine, s. n. 1. Acoperământ decorativ, împodobit cu perdele, așezat deasupra unui tron, a unui pat, a unui amvon, a unui catafalc etc.; p. ext. lucrare de arhitectură cu această înfățișare. 2. Acoperământ de pânză care se purta deasupra unui demnitar laic sau al bisericii la anumite procesiuni. [Pl. și: baldachinuri. – Var.: (înv.) baldahin s. n.] – Din fr. baldaquin.

baldâr
baldîr (-re), s. n. – Ierbar, stomac la rumegătoare. Tc. baldir „picior” (Hasdeu 3026; DAR). Schimbarea semantică nu a fost explicată satisfăcător.

baldâră
baldâră, baldâre, s. f. femeie grasă

bale
BÁLĂ, bale, s. f. (Pop.) Monstru, dihanie, fiară groaznică. – Et. nec.

DOOM

bálă (monstru) (pop.) s. f., g.-d. art. bálei; pl. bále

bale
BÁLE s. f. pl. Salivă (groasă, spumoasă) care se prelinge din gură. ◊ Expr. (Fam.) A-i curge (cuiva) balele după ceva = a dori mult ceva. ♦ Materie mucilaginoasă care acoperă corpul peștilor. ♦ Materie vâscoasă lăsată de melci în urma lor. – Cf. lat. *baba.

DOOM

bále (secreții) s. f. pl.

balegă
BÁLIGĂ s. f. v. balegă.

DOOM

báligă v. bálegă

balei
BÁLĂ, bale, s. f. (Pop.) Monstru, dihanie, fiară groaznică. – Et. nec.

DOOM

bálă (monstru) (pop.) s. f., g.-d. art. bálei; pl. bále

baleia
BALEIÁ vb. I. tr. A parcurge cu un fascicul electronic suprafața ecranului luminescent al unui tub catodic. [Pron. -le-ia. / < fr. balayer, cf. balai – mătură].

DOOM

baleiá (a ~) vb., ind. prez. 3 baleiáză; conj. prez. 3 să baleiéze; ger. baleínd

baleiai
BALEIÁ vb. I. tr. A parcurge cu un fascicul electronic suprafața ecranului luminescent al unui tub catodic. [Pron. -le-ia. / < fr. balayer, cf. balai – mătură].

DOOM

baleiá (a ~) vb., ind. prez. 3 baleiáză; conj. prez. 3 să baleiéze; ger. baleínd

baleiaj
BALEIÁJ, baleiaje, s. n. Evacuare forțată a gazelor de ardere din cilindrul unui motor cu combustie internă. [Pr.: -le-iaj] – Din fr. balayage.

DOOM

baleiáj (-iaj) s. n., pl. baleiáje

baleiaje
BALEIÁJ, baleiaje, s. n. Evacuare forțată a gazelor de ardere din cilindrul unui motor cu combustie internă. [Pr.: -le-iaj] – Din fr. balayage.

DOOM

baleiáj (-iaj) s. n., pl. baleiáje

baleiajele
BALEIÁJ, baleiaje, s. n. Evacuare forțată a gazelor de ardere din cilindrul unui motor cu combustie internă. [Pr.: -le-iaj] – Din fr. balayage.

DOOM

baleiáj (-iaj) s. n., pl. baleiáje

baleiajelor
BALEIÁJ, baleiaje, s. n. Evacuare forțată a gazelor de ardere din cilindrul unui motor cu combustie internă. [Pr.: -le-iaj] – Din fr. balayage.

DOOM

baleiáj (-iaj) s. n., pl. baleiáje

baleiajul
BALEIÁJ, baleiaje, s. n. Evacuare forțată a gazelor de ardere din cilindrul unui motor cu combustie internă. [Pr.: -le-iaj] – Din fr. balayage.

DOOM

baleiáj (-iaj) s. n., pl. baleiáje

baleiajului
BALEIÁJ, baleiaje, s. n. Evacuare forțată a gazelor de ardere din cilindrul unui motor cu combustie internă. [Pr.: -le-iaj] – Din fr. balayage.

DOOM

baleiáj (-iaj) s. n., pl. baleiáje

baleiam
BALEIÁ vb. I. tr. A parcurge cu un fascicul electronic suprafața ecranului luminescent al unui tub catodic. [Pron. -le-ia. / < fr. balayer, cf. balai – mătură].

DOOM

baleiá (a ~) vb., ind. prez. 3 baleiáză; conj. prez. 3 să baleiéze; ger. baleínd

baleiară
BALEIÁ vb. I. tr. A parcurge cu un fascicul electronic suprafața ecranului luminescent al unui tub catodic. [Pron. -le-ia. / < fr. balayer, cf. balai – mătură].

DOOM

baleiá (a ~) vb., ind. prez. 3 baleiáză; conj. prez. 3 să baleiéze; ger. baleínd

baleiarăm
BALEIÁ vb. I. tr. A parcurge cu un fascicul electronic suprafața ecranului luminescent al unui tub catodic. [Pron. -le-ia. / < fr. balayer, cf. balai – mătură].

DOOM

baleiá (a ~) vb., ind. prez. 3 baleiáză; conj. prez. 3 să baleiéze; ger. baleínd

baleiarăți
BALEIÁ vb. I. tr. A parcurge cu un fascicul electronic suprafața ecranului luminescent al unui tub catodic. [Pron. -le-ia. / < fr. balayer, cf. balai – mătură].

DOOM

baleiá (a ~) vb., ind. prez. 3 baleiáză; conj. prez. 3 să baleiéze; ger. baleínd

baleiase
BALEIÁ vb. I. tr. A parcurge cu un fascicul electronic suprafața ecranului luminescent al unui tub catodic. [Pron. -le-ia. / < fr. balayer, cf. balai – mătură].

DOOM

baleiá (a ~) vb., ind. prez. 3 baleiáză; conj. prez. 3 să baleiéze; ger. baleínd

baleiasem
BALEIÁ vb. I. tr. A parcurge cu un fascicul electronic suprafața ecranului luminescent al unui tub catodic. [Pron. -le-ia. / < fr. balayer, cf. balai – mătură].

DOOM

baleiá (a ~) vb., ind. prez. 3 baleiáză; conj. prez. 3 să baleiéze; ger. baleínd

baleiaseră
BALEIÁ vb. I. tr. A parcurge cu un fascicul electronic suprafața ecranului luminescent al unui tub catodic. [Pron. -le-ia. / < fr. balayer, cf. balai – mătură].

DOOM

baleiá (a ~) vb., ind. prez. 3 baleiáză; conj. prez. 3 să baleiéze; ger. baleínd

baleiaserăm
BALEIÁ vb. I. tr. A parcurge cu un fascicul electronic suprafața ecranului luminescent al unui tub catodic. [Pron. -le-ia. / < fr. balayer, cf. balai – mătură].

DOOM

baleiá (a ~) vb., ind. prez. 3 baleiáză; conj. prez. 3 să baleiéze; ger. baleínd

baleiaserăți
BALEIÁ vb. I. tr. A parcurge cu un fascicul electronic suprafața ecranului luminescent al unui tub catodic. [Pron. -le-ia. / < fr. balayer, cf. balai – mătură].

DOOM

baleiá (a ~) vb., ind. prez. 3 baleiáză; conj. prez. 3 să baleiéze; ger. baleínd

baleiaseși
BALEIÁ vb. I. tr. A parcurge cu un fascicul electronic suprafața ecranului luminescent al unui tub catodic. [Pron. -le-ia. / < fr. balayer, cf. balai – mătură].

DOOM

baleiá (a ~) vb., ind. prez. 3 baleiáză; conj. prez. 3 să baleiéze; ger. baleínd

baleiaseți
BALEIÁ vb. I. tr. A parcurge cu un fascicul electronic suprafața ecranului luminescent al unui tub catodic. [Pron. -le-ia. / < fr. balayer, cf. balai – mătură].

DOOM

baleiá (a ~) vb., ind. prez. 3 baleiáză; conj. prez. 3 să baleiéze; ger. baleínd

baleiat
BALEIÁ vb. I. tr. A parcurge cu un fascicul electronic suprafața ecranului luminescent al unui tub catodic. [Pron. -le-ia. / < fr. balayer, cf. balai – mătură].

DOOM

baleiá (a ~) vb., ind. prez. 3 baleiáză; conj. prez. 3 să baleiéze; ger. baleínd

baleiat
BALEIÁ vb. I. tr. A parcurge cu un fascicul electronic suprafața ecranului luminescent al unui tub catodic. [Pron. -le-ia. / < fr. balayer, cf. balai – mătură].

baleiau
BALEIÁ vb. I. tr. A parcurge cu un fascicul electronic suprafața ecranului luminescent al unui tub catodic. [Pron. -le-ia. / < fr. balayer, cf. balai – mătură].

DOOM

baleiá (a ~) vb., ind. prez. 3 baleiáză; conj. prez. 3 să baleiéze; ger. baleínd

baleiază
BALEIÁ vb. I. tr. A parcurge cu un fascicul electronic suprafața ecranului luminescent al unui tub catodic. [Pron. -le-ia. / < fr. balayer, cf. balai – mătură].

DOOM

baleiá (a ~) vb., ind. prez. 3 baleiáză; conj. prez. 3 să baleiéze; ger. baleínd

baleiași
BALEIÁ vb. I. tr. A parcurge cu un fascicul electronic suprafața ecranului luminescent al unui tub catodic. [Pron. -le-ia. / < fr. balayer, cf. balai – mătură].

DOOM

baleiá (a ~) vb., ind. prez. 3 baleiáză; conj. prez. 3 să baleiéze; ger. baleínd

baleiați
BALEIÁ vb. I. tr. A parcurge cu un fascicul electronic suprafața ecranului luminescent al unui tub catodic. [Pron. -le-ia. / < fr. balayer, cf. balai – mătură].

DOOM

baleiá (a ~) vb., ind. prez. 3 baleiáză; conj. prez. 3 să baleiéze; ger. baleínd

baleie
BALEIÁ vb. I. tr. A parcurge cu un fascicul electronic suprafața ecranului luminescent al unui tub catodic. [Pron. -le-ia. / < fr. balayer, cf. balai – mătură].

DOOM

baleiá (a ~) vb., ind. prez. 3 baleiáză; conj. prez. 3 să baleiéze; ger. baleínd

baleiem
BALEIÁ vb. I. tr. A parcurge cu un fascicul electronic suprafața ecranului luminescent al unui tub catodic. [Pron. -le-ia. / < fr. balayer, cf. balai – mătură].

DOOM

baleiá (a ~) vb., ind. prez. 3 baleiáză; conj. prez. 3 să baleiéze; ger. baleínd

baleiere
BALEIÁ vb. I. tr. A parcurge cu un fascicul electronic suprafața ecranului luminescent al unui tub catodic. [Pron. -le-ia. / < fr. balayer, cf. balai – mătură].

DOOM

baleiá (a ~) vb., ind. prez. 3 baleiáză; conj. prez. 3 să baleiéze; ger. baleínd

baleiere
BALEIÉRE s.f. (Fiz.) Acțiunea de a baleia. [Pron. -le-ie-. /< baleia].

DOOM

baleiére (-iere) s. f., g.-d. art. baleiérii

baleierea
BALEIÉRE s.f. (Fiz.) Acțiunea de a baleia. [Pron. -le-ie-. /< baleia].

DOOM

baleiére (-iere) s. f., g.-d. art. baleiérii

baleieri
BALEIÉRE s.f. (Fiz.) Acțiunea de a baleia. [Pron. -le-ie-. /< baleia].

DOOM

baleiére (-iere) s. f., g.-d. art. baleiérii

baleierii
BALEIÉRE s.f. (Fiz.) Acțiunea de a baleia. [Pron. -le-ie-. /< baleia].

DOOM

baleiére (-iere) s. f., g.-d. art. baleiérii

baleierile
BALEIÉRE s.f. (Fiz.) Acțiunea de a baleia. [Pron. -le-ie-. /< baleia].

DOOM

baleiére (-iere) s. f., g.-d. art. baleiérii

baleierilor
BALEIÉRE s.f. (Fiz.) Acțiunea de a baleia. [Pron. -le-ie-. /< baleia].

DOOM

baleiére (-iere) s. f., g.-d. art. baleiérii

baleiez
BALEIÁ vb. I. tr. A parcurge cu un fascicul electronic suprafața ecranului luminescent al unui tub catodic. [Pron. -le-ia. / < fr. balayer, cf. balai – mătură].

DOOM

baleiá (a ~) vb., ind. prez. 3 baleiáză; conj. prez. 3 să baleiéze; ger. baleínd

baleieze
BALEIÁ vb. I. tr. A parcurge cu un fascicul electronic suprafața ecranului luminescent al unui tub catodic. [Pron. -le-ia. / < fr. balayer, cf. balai – mătură].

DOOM

baleiá (a ~) vb., ind. prez. 3 baleiáză; conj. prez. 3 să baleiéze; ger. baleínd

baleiezi
BALEIÁ vb. I. tr. A parcurge cu un fascicul electronic suprafața ecranului luminescent al unui tub catodic. [Pron. -le-ia. / < fr. balayer, cf. balai – mătură].

DOOM

baleiá (a ~) vb., ind. prez. 3 baleiáză; conj. prez. 3 să baleiéze; ger. baleínd

baleind
BALEIÁ vb. I. tr. A parcurge cu un fascicul electronic suprafața ecranului luminescent al unui tub catodic. [Pron. -le-ia. / < fr. balayer, cf. balai – mătură].

DOOM

baleiá (a ~) vb., ind. prez. 3 baleiáză; conj. prez. 3 să baleiéze; ger. baleínd

balele
BÁLĂ, bale, s. f. (Pop.) Monstru, dihanie, fiară groaznică. – Et. nec.

DOOM

bálă (monstru) (pop.) s. f., g.-d. art. bálei; pl. bále

balele
BÁLE s. f. pl. Salivă (groasă, spumoasă) care se prelinge din gură. ◊ Expr. (Fam.) A-i curge (cuiva) balele după ceva = a dori mult ceva. ♦ Materie mucilaginoasă care acoperă corpul peștilor. ♦ Materie vâscoasă lăsată de melci în urma lor. – Cf. lat. *baba.

DOOM

bále (secreții) s. f. pl.

balelor
BÁLĂ, bale, s. f. (Pop.) Monstru, dihanie, fiară groaznică. – Et. nec.

DOOM

bálă (monstru) (pop.) s. f., g.-d. art. bálei; pl. bále

balelor
BÁLE s. f. pl. Salivă (groasă, spumoasă) care se prelinge din gură. ◊ Expr. (Fam.) A-i curge (cuiva) balele după ceva = a dori mult ceva. ♦ Materie mucilaginoasă care acoperă corpul peștilor. ♦ Materie vâscoasă lăsată de melci în urma lor. – Cf. lat. *baba.

DOOM

bále (secreții) s. f. pl.

balena
BALÉNĂ, balene, s. f. 1. Gen de mamifere acvatice din ordinul cetaceelor, lungi de 10-20 m, cu lame cornoase lungi în loc de dinți (Balaena); (înv.) chit³. ♦ (Fam.) Epitet pentru o persoană foarte grasă. 2. Lamelă flexibilă fabricată din lamele cornoase de balenă (1) sau din material plastic, care se utilizează la fabricarea corsetelor, umbrelelor, la fixarea gulerelor etc. – Din fr. baleine, lat. balaena.

DOOM

balénă s. f., g.-d. art. balénei; pl. baléne

balene
BALÉNĂ, balene, s. f. 1. Gen de mamifere acvatice din ordinul cetaceelor, lungi de 10-20 m, cu lame cornoase lungi în loc de dinți (Balaena); (înv.) chit³. ♦ (Fam.) Epitet pentru o persoană foarte grasă. 2. Lamelă flexibilă fabricată din lamele cornoase de balenă (1) sau din material plastic, care se utilizează la fabricarea corsetelor, umbrelelor, la fixarea gulerelor etc. – Din fr. baleine, lat. balaena.

DOOM

balénă s. f., g.-d. art. balénei; pl. baléne

balenei
BALÉNĂ, balene, s. f. 1. Gen de mamifere acvatice din ordinul cetaceelor, lungi de 10-20 m, cu lame cornoase lungi în loc de dinți (Balaena); (înv.) chit³. ♦ (Fam.) Epitet pentru o persoană foarte grasă. 2. Lamelă flexibilă fabricată din lamele cornoase de balenă (1) sau din material plastic, care se utilizează la fabricarea corsetelor, umbrelelor, la fixarea gulerelor etc. – Din fr. baleine, lat. balaena.

DOOM

balénă s. f., g.-d. art. balénei; pl. baléne

balenele
BALÉNĂ, balene, s. f. 1. Gen de mamifere acvatice din ordinul cetaceelor, lungi de 10-20 m, cu lame cornoase lungi în loc de dinți (Balaena); (înv.) chit³. ♦ (Fam.) Epitet pentru o persoană foarte grasă. 2. Lamelă flexibilă fabricată din lamele cornoase de balenă (1) sau din material plastic, care se utilizează la fabricarea corsetelor, umbrelelor, la fixarea gulerelor etc. – Din fr. baleine, lat. balaena.

DOOM

balénă s. f., g.-d. art. balénei; pl. baléne

balenelor
BALÉNĂ, balene, s. f. 1. Gen de mamifere acvatice din ordinul cetaceelor, lungi de 10-20 m, cu lame cornoase lungi în loc de dinți (Balaena); (înv.) chit³. ♦ (Fam.) Epitet pentru o persoană foarte grasă. 2. Lamelă flexibilă fabricată din lamele cornoase de balenă (1) sau din material plastic, care se utilizează la fabricarea corsetelor, umbrelelor, la fixarea gulerelor etc. – Din fr. baleine, lat. balaena.

DOOM

balénă s. f., g.-d. art. balénei; pl. baléne

baleniera
BALENIÉRĂ, baleniere, s. f. Ambarcațiune echipată pentru vânătoarea de balene. ♦ Ambarcațiune ușoară și rapidă (cu motor), care servește la transportul persoanelor de pe navele mari pe țărm. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. baleinière.

DOOM

baleniéră (-ni-e-) s. f., g.-d. art. baleniérei; pl. baleniére

baleniere
BALENIÉRĂ, baleniere, s. f. Ambarcațiune echipată pentru vânătoarea de balene. ♦ Ambarcațiune ușoară și rapidă (cu motor), care servește la transportul persoanelor de pe navele mari pe țărm. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. baleinière.

DOOM

baleniéră (-ni-e-) s. f., g.-d. art. baleniérei; pl. baleniére

balenierei
BALENIÉRĂ, baleniere, s. f. Ambarcațiune echipată pentru vânătoarea de balene. ♦ Ambarcațiune ușoară și rapidă (cu motor), care servește la transportul persoanelor de pe navele mari pe țărm. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. baleinière.

DOOM

baleniéră (-ni-e-) s. f., g.-d. art. baleniérei; pl. baleniére

balenierele
BALENIÉRĂ, baleniere, s. f. Ambarcațiune echipată pentru vânătoarea de balene. ♦ Ambarcațiune ușoară și rapidă (cu motor), care servește la transportul persoanelor de pe navele mari pe țărm. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. baleinière.

DOOM

baleniéră (-ni-e-) s. f., g.-d. art. baleniérei; pl. baleniére

balenierelor
BALENIÉRĂ, baleniere, s. f. Ambarcațiune echipată pentru vânătoarea de balene. ♦ Ambarcațiune ușoară și rapidă (cu motor), care servește la transportul persoanelor de pe navele mari pe țărm. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. baleinière.

DOOM

baleniéră (-ni-e-) s. f., g.-d. art. baleniérei; pl. baleniére

balerca
BALÉRCĂ, balerci, s. f. (Reg.) Butoiaș. ♦ Conținutul unui butoiaș. – Din ucr. barylka.

DOOM

balércă (reg.) s. f., g.-d. art. balércii; pl. balérci

balerci
BALÉRCĂ, balerci, s. f. (Reg.) Butoiaș. ♦ Conținutul unui butoiaș. – Din ucr. barylka.

DOOM

balércă (reg.) s. f., g.-d. art. balércii; pl. balérci

balercii
BALÉRCĂ, balerci, s. f. (Reg.) Butoiaș. ♦ Conținutul unui butoiaș. – Din ucr. barylka.

DOOM

balércă (reg.) s. f., g.-d. art. balércii; pl. balérci

balercile
BALÉRCĂ, balerci, s. f. (Reg.) Butoiaș. ♦ Conținutul unui butoiaș. – Din ucr. barylka.

DOOM

balércă (reg.) s. f., g.-d. art. balércii; pl. balérci

balercilor
BALÉRCĂ, balerci, s. f. (Reg.) Butoiaș. ♦ Conținutul unui butoiaș. – Din ucr. barylka.

DOOM

balércă (reg.) s. f., g.-d. art. balércii; pl. balérci

balercuța
BALERCÚȚĂ, balercuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui balercă. – Balercă + suf. -uță.

DOOM

balercúță (reg.) s. f., g.-d. art. balercúței; pl. balercúțe

balercuțe
BALERCÚȚĂ, balercuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui balercă. – Balercă + suf. -uță.

DOOM

balercúță (reg.) s. f., g.-d. art. balercúței; pl. balercúțe

balercuței
BALERCÚȚĂ, balercuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui balercă. – Balercă + suf. -uță.

DOOM

balercúță (reg.) s. f., g.-d. art. balercúței; pl. balercúțe

balercuțele
BALERCÚȚĂ, balercuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui balercă. – Balercă + suf. -uță.

DOOM

balercúță (reg.) s. f., g.-d. art. balercúței; pl. balercúțe

balercuțelor
BALERCÚȚĂ, balercuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui balercă. – Balercă + suf. -uță.

DOOM

balercúță (reg.) s. f., g.-d. art. balercúței; pl. balercúțe

balerin
BALERÍN, -Ă, balerini, -e, s. m. și f. Persoană care practică baletul (1); (înv.) baletist. – Din fr. ballerin, it. ballerino.

DOOM

balerínă s. f., g.-d. art. balerínei; pl. baleríne

balerina
BALERÍN, -Ă, balerini, -e, s. m. și f. Persoană care practică baletul (1); (înv.) baletist. – Din fr. ballerin, it. ballerino.

DOOM

balerínă s. f., g.-d. art. balerínei; pl. baleríne

balerine
BALERÍN, -Ă, balerini, -e, s. m. și f. Persoană care practică baletul (1); (înv.) baletist. – Din fr. ballerin, it. ballerino.

DOOM

balerínă s. f., g.-d. art. balerínei; pl. baleríne

balerinei
BALERÍN, -Ă, balerini, -e, s. m. și f. Persoană care practică baletul (1); (înv.) baletist. – Din fr. ballerin, it. ballerino.

DOOM

balerínă s. f., g.-d. art. balerínei; pl. baleríne

balerinele
BALERÍN, -Ă, balerini, -e, s. m. și f. Persoană care practică baletul (1); (înv.) baletist. – Din fr. ballerin, it. ballerino.

DOOM

balerínă s. f., g.-d. art. balerínei; pl. baleríne

balerinelor
BALERÍN, -Ă, balerini, -e, s. m. și f. Persoană care practică baletul (1); (înv.) baletist. – Din fr. ballerin, it. ballerino.

DOOM

balerínă s. f., g.-d. art. balerínei; pl. baleríne

balerini
BALERÍN, -Ă, balerini, -e, s. m. și f. Persoană care practică baletul (1); (înv.) baletist. – Din fr. ballerin, it. ballerino.

DOOM

balerínă s. f., g.-d. art. balerínei; pl. baleríne

balerinii
BALERÍN, -Ă, balerini, -e, s. m. și f. Persoană care practică baletul (1); (înv.) baletist. – Din fr. ballerin, it. ballerino.

DOOM

balerínă s. f., g.-d. art. balerínei; pl. baleríne

balerinilor
BALERÍN, -Ă, balerini, -e, s. m. și f. Persoană care practică baletul (1); (înv.) baletist. – Din fr. ballerin, it. ballerino.

DOOM

balerínă s. f., g.-d. art. balerínei; pl. baleríne

balerinul
BALERÍN, -Ă, balerini, -e, s. m. și f. Persoană care practică baletul (1); (înv.) baletist. – Din fr. ballerin, it. ballerino.

DOOM

balerínă s. f., g.-d. art. balerínei; pl. baleríne

balerinului
BALERÍN, -Ă, balerini, -e, s. m. și f. Persoană care practică baletul (1); (înv.) baletist. – Din fr. ballerin, it. ballerino.

DOOM

balerínă s. f., g.-d. art. balerínei; pl. baleríne

balestra
BALÉSTRĂ s.f. 1. (Ist.) Balistă. 2. Salt, fandare, la scrimă. [< it. balestra].

balestre
BALÉSTRĂ s.f. 1. (Ist.) Balistă. 2. Salt, fandare, la scrimă. [< it. balestra].

balestrei
BALÉSTRĂ s.f. 1. (Ist.) Balistă. 2. Salt, fandare, la scrimă. [< it. balestra].

balestrele
BALÉSTRĂ s.f. 1. (Ist.) Balistă. 2. Salt, fandare, la scrimă. [< it. balestra].

balestrelor
BALÉSTRĂ s.f. 1. (Ist.) Balistă. 2. Salt, fandare, la scrimă. [< it. balestra].

balet
BALÉT, balete, s. n. 1. Dans artistic figurativ executat după o compoziție muzicală. ◊ Corp de balet v. corp. ♦ Spectacol format din asemenea dansuri. ♦ Compoziție muzicală scrisă pentru asemenea dansuri. 2. Ansamblu, trupă de balerini și balerine. – Din fr. ballet, it. balletto.

DOOM

balét s. n., pl. baléte

balete
BALÉT, balete, s. n. 1. Dans artistic figurativ executat după o compoziție muzicală. ◊ Corp de balet v. corp. ♦ Spectacol format din asemenea dansuri. ♦ Compoziție muzicală scrisă pentru asemenea dansuri. 2. Ansamblu, trupă de balerini și balerine. – Din fr. ballet, it. balletto.

DOOM

balét s. n., pl. baléte

baletele
BALÉT, balete, s. n. 1. Dans artistic figurativ executat după o compoziție muzicală. ◊ Corp de balet v. corp. ♦ Spectacol format din asemenea dansuri. ♦ Compoziție muzicală scrisă pentru asemenea dansuri. 2. Ansamblu, trupă de balerini și balerine. – Din fr. ballet, it. balletto.

DOOM

balét s. n., pl. baléte

baletelor
BALÉT, balete, s. n. 1. Dans artistic figurativ executat după o compoziție muzicală. ◊ Corp de balet v. corp. ♦ Spectacol format din asemenea dansuri. ♦ Compoziție muzicală scrisă pentru asemenea dansuri. 2. Ansamblu, trupă de balerini și balerine. – Din fr. ballet, it. balletto.

DOOM

balét s. n., pl. baléte

baletist
BALETÍST, -Ă, baletiști, -ste, s. m. și f. (Înv.) Balerin(ă). – Balet + suf. -ist.

DOOM

baletístă (înv.) s. f., g.-d. art. baletístei; pl. baletíste

baletista
BALETÍST, -Ă, baletiști, -ste, s. m. și f. (Înv.) Balerin(ă). – Balet + suf. -ist.

DOOM

baletístă (înv.) s. f., g.-d. art. baletístei; pl. baletíste

baletiste
BALETÍST, -Ă, baletiști, -ste, s. m. și f. (Înv.) Balerin(ă). – Balet + suf. -ist.

DOOM

baletístă (înv.) s. f., g.-d. art. baletístei; pl. baletíste

baletistei
BALETÍST, -Ă, baletiști, -ste, s. m. și f. (Înv.) Balerin(ă). – Balet + suf. -ist.

DOOM

baletístă (înv.) s. f., g.-d. art. baletístei; pl. baletíste

baletistele
BALETÍST, -Ă, baletiști, -ste, s. m. și f. (Înv.) Balerin(ă). – Balet + suf. -ist.

DOOM

baletístă (înv.) s. f., g.-d. art. baletístei; pl. baletíste

baletistelor
BALETÍST, -Ă, baletiști, -ste, s. m. și f. (Înv.) Balerin(ă). – Balet + suf. -ist.

DOOM

baletístă (înv.) s. f., g.-d. art. baletístei; pl. baletíste

baletistul
BALETÍST, -Ă, baletiști, -ste, s. m. și f. (Înv.) Balerin(ă). – Balet + suf. -ist.

DOOM

baletístă (înv.) s. f., g.-d. art. baletístei; pl. baletíste

baletistului
BALETÍST, -Ă, baletiști, -ste, s. m. și f. (Înv.) Balerin(ă). – Balet + suf. -ist.

DOOM

baletístă (înv.) s. f., g.-d. art. baletístei; pl. baletíste

baletiști
BALETÍST, -Ă, baletiști, -ste, s. m. și f. (Înv.) Balerin(ă). – Balet + suf. -ist.

DOOM

baletístă (înv.) s. f., g.-d. art. baletístei; pl. baletíste

baletiștii
BALETÍST, -Ă, baletiști, -ste, s. m. și f. (Înv.) Balerin(ă). – Balet + suf. -ist.

DOOM

baletístă (înv.) s. f., g.-d. art. baletístei; pl. baletíste

baletiștilor
BALETÍST, -Ă, baletiști, -ste, s. m. și f. (Înv.) Balerin(ă). – Balet + suf. -ist.

DOOM

baletístă (înv.) s. f., g.-d. art. baletístei; pl. baletíste

baletul
BALÉT, balete, s. n. 1. Dans artistic figurativ executat după o compoziție muzicală. ◊ Corp de balet v. corp. ♦ Spectacol format din asemenea dansuri. ♦ Compoziție muzicală scrisă pentru asemenea dansuri. 2. Ansamblu, trupă de balerini și balerine. – Din fr. ballet, it. balletto.

DOOM

balét s. n., pl. baléte

baletului
BALÉT, balete, s. n. 1. Dans artistic figurativ executat după o compoziție muzicală. ◊ Corp de balet v. corp. ♦ Spectacol format din asemenea dansuri. ♦ Compoziție muzicală scrisă pentru asemenea dansuri. 2. Ansamblu, trupă de balerini și balerine. – Din fr. ballet, it. balletto.

DOOM

balét s. n., pl. baléte

baleturi
BALÉT, balete, s. n. 1. Dans artistic figurativ executat după o compoziție muzicală. ◊ Corp de balet v. corp. ♦ Spectacol format din asemenea dansuri. ♦ Compoziție muzicală scrisă pentru asemenea dansuri. 2. Ansamblu, trupă de balerini și balerine. – Din fr. ballet, it. balletto.

DOOM

balét s. n., pl. baléte

baleturile
BALÉT, balete, s. n. 1. Dans artistic figurativ executat după o compoziție muzicală. ◊ Corp de balet v. corp. ♦ Spectacol format din asemenea dansuri. ♦ Compoziție muzicală scrisă pentru asemenea dansuri. 2. Ansamblu, trupă de balerini și balerine. – Din fr. ballet, it. balletto.

DOOM

balét s. n., pl. baléte

baleturilor
BALÉT, balete, s. n. 1. Dans artistic figurativ executat după o compoziție muzicală. ◊ Corp de balet v. corp. ♦ Spectacol format din asemenea dansuri. ♦ Compoziție muzicală scrisă pentru asemenea dansuri. 2. Ansamblu, trupă de balerini și balerine. – Din fr. ballet, it. balletto.

DOOM

balét s. n., pl. baléte

balgiu
balgíu (-ii), s. m. – În vechime, negustor sau funcționar turc care cumpăra mierea și ceara pentru sultan. Tc. balci (Șeineanu, III, 11; Lokotsch 201). În prezent ieșit din uz. – Der. balgi-bașa, s. m. (șef de balgii), din tc. balci bași; balgi-bașlic, s. n. (contribuție în miere și ceară), din tc. balci bașlik. Cuvinte introduse în sec. XVII, astăzi nefolosite.

bali
bali, balesc, v. t. (intl.) a fura

balia
BÁLIE, balii, s. f. (Reg.) Vas mare, circular, făcut din doage, pentru spălatul rufelor. – Din ucr. balija.

DOOM

bálie (reg.) (-li-e) s. f., art. bália (-li-a), g.-d. art. báliei; pl. bálii, art. báliile (-li-i-)

balic
BALÍC, -Ă, balici, -ce, s. m. și f. (Arg.) Student în primul an; boboc. – Din țig. balih „purceluș”.

balica
BALÍC, -Ă, balici, -ce, s. m. și f. (Arg.) Student în primul an; boboc. – Din țig. balih „purceluș”.

balice
BALÍC, -Ă, balici, -ce, s. m. și f. (Arg.) Student în primul an; boboc. – Din țig. balih „purceluș”.

balicei
BALÍC, -Ă, balici, -ce, s. m. și f. (Arg.) Student în primul an; boboc. – Din țig. balih „purceluș”.

balicele
BALÍC, -Ă, balici, -ce, s. m. și f. (Arg.) Student în primul an; boboc. – Din țig. balih „purceluș”.

balicelor
BALÍC, -Ă, balici, -ce, s. m. și f. (Arg.) Student în primul an; boboc. – Din țig. balih „purceluș”.

balici
BALÍC, -Ă, balici, -ce, s. m. și f. (Arg.) Student în primul an; boboc. – Din țig. balih „purceluș”.

balicii
BALÍC, -Ă, balici, -ce, s. m. și f. (Arg.) Student în primul an; boboc. – Din țig. balih „purceluș”.

balicilor
BALÍC, -Ă, balici, -ce, s. m. și f. (Arg.) Student în primul an; boboc. – Din țig. balih „purceluș”.

balicul
BALÍC, -Ă, balici, -ce, s. m. și f. (Arg.) Student în primul an; boboc. – Din țig. balih „purceluș”.

balicului
BALÍC, -Ă, balici, -ce, s. m. și f. (Arg.) Student în primul an; boboc. – Din țig. balih „purceluș”.

balie
BÁLIE, balii, s. f. (Reg.) Vas mare, circular, făcut din doage, pentru spălatul rufelor. – Din ucr. balija.

DOOM

bálie (reg.) (-li-e) s. f., art. bália (-li-a), g.-d. art. báliei; pl. bálii, art. báliile (-li-i-)

baliei
BÁLIE, balii, s. f. (Reg.) Vas mare, circular, făcut din doage, pentru spălatul rufelor. – Din ucr. balija.

DOOM

bálie (reg.) (-li-e) s. f., art. bália (-li-a), g.-d. art. báliei; pl. bálii, art. báliile (-li-i-)

baliga
BÁLIGĂ s. f. v. balegă.

DOOM

báligă v. bálegă

baligi
BÁLIGĂ s. f. v. balegă.

DOOM

báligă v. bálegă

baligii
BÁLIGĂ s. f. v. balegă.

DOOM

báligă v. bálegă

baligile
BÁLIGĂ s. f. v. balegă.

DOOM

báligă v. bálegă

baligilor
BÁLIGĂ s. f. v. balegă.

DOOM

báligă v. bálegă

balii
BÁLIE, balii, s. f. (Reg.) Vas mare, circular, făcut din doage, pentru spălatul rufelor. – Din ucr. balija.

DOOM

bálie (reg.) (-li-e) s. f., art. bália (-li-a), g.-d. art. báliei; pl. bálii, art. báliile (-li-i-)

baliile
BÁLIE, balii, s. f. (Reg.) Vas mare, circular, făcut din doage, pentru spălatul rufelor. – Din ucr. balija.

DOOM

bálie (reg.) (-li-e) s. f., art. bália (-li-a), g.-d. art. báliei; pl. bálii, art. báliile (-li-i-)

baliilor
BÁLIE, balii, s. f. (Reg.) Vas mare, circular, făcut din doage, pentru spălatul rufelor. – Din ucr. balija.

DOOM

bálie (reg.) (-li-e) s. f., art. bália (-li-a), g.-d. art. báliei; pl. bálii, art. báliile (-li-i-)

balimez
BALIMÉZ, balimezuri, s. n. (Înv.) Bombardă. – Din tc. balyemez.

DOOM

baliméz (înv.) s. n., pl. balimézuri

balimezul
BALIMÉZ, balimezuri, s. n. (Înv.) Bombardă. – Din tc. balyemez.

DOOM

baliméz (înv.) s. n., pl. balimézuri

balimezului
BALIMÉZ, balimezuri, s. n. (Înv.) Bombardă. – Din tc. balyemez.

DOOM

baliméz (înv.) s. n., pl. balimézuri

balimezuri
BALIMÉZ, balimezuri, s. n. (Înv.) Bombardă. – Din tc. balyemez.

DOOM

baliméz (înv.) s. n., pl. balimézuri

balimezurile
BALIMÉZ, balimezuri, s. n. (Înv.) Bombardă. – Din tc. balyemez.

DOOM

baliméz (înv.) s. n., pl. balimézuri

balimezurilor
BALIMÉZ, balimezuri, s. n. (Înv.) Bombardă. – Din tc. balyemez.

DOOM

baliméz (înv.) s. n., pl. balimézuri

balista
BALÍSTĂ, baliste, s. f. Mașină de război folosită în Antichitate pentru lansarea de sulițe și proiectile. – Din lat. ballista, it. balista, fr. baliste.

DOOM

balístă s. f., g.-d. art. balístei; pl. balíste

baliste
BALÍSTĂ, baliste, s. f. Mașină de război folosită în Antichitate pentru lansarea de sulițe și proiectile. – Din lat. ballista, it. balista, fr. baliste.

DOOM

balístă s. f., g.-d. art. balístei; pl. balíste

balistei
BALÍSTĂ, baliste, s. f. Mașină de război folosită în Antichitate pentru lansarea de sulițe și proiectile. – Din lat. ballista, it. balista, fr. baliste.

DOOM

balístă s. f., g.-d. art. balístei; pl. balíste

balistele
BALÍSTĂ, baliste, s. f. Mașină de război folosită în Antichitate pentru lansarea de sulițe și proiectile. – Din lat. ballista, it. balista, fr. baliste.

DOOM

balístă s. f., g.-d. art. balístei; pl. balíste

balistelor
BALÍSTĂ, baliste, s. f. Mașină de război folosită în Antichitate pentru lansarea de sulițe și proiectile. – Din lat. ballista, it. balista, fr. baliste.

DOOM

balístă s. f., g.-d. art. balístei; pl. balíste

balistic
BALÍSTIC, -Ă, balistici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Privitor la balistică (2). ◊ Curbă balistică = traiectorie de proiectil. Pendul balistic = pendul de măsurare a vitezei proiectilelor. 2. S. f. Ramură a mecanicii teoretice care se ocupă cu studiul mișcării corpurilor grele (proiectile, rachete, sateliți) în unghiuri gravitaționale și în vid. – Din fr. balistique, it. balistica.

DOOM

balístic adj. m., pl. balístici; f. balístică, pl. balístice

balistica
BALÍSTIC, -Ă, balistici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Privitor la balistică (2). ◊ Curbă balistică = traiectorie de proiectil. Pendul balistic = pendul de măsurare a vitezei proiectilelor. 2. S. f. Ramură a mecanicii teoretice care se ocupă cu studiul mișcării corpurilor grele (proiectile, rachete, sateliți) în unghiuri gravitaționale și în vid. – Din fr. balistique, it. balistica.

DOOM

balístic adj. m., pl. balístici; f. balístică, pl. balístice

balistica
BALÍSTIC, -Ă, balistici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Privitor la balistică (2). ◊ Curbă balistică = traiectorie de proiectil. Pendul balistic = pendul de măsurare a vitezei proiectilelor. 2. S. f. Ramură a mecanicii teoretice care se ocupă cu studiul mișcării corpurilor grele (proiectile, rachete, sateliți) în unghiuri gravitaționale și în vid. – Din fr. balistique, it. balistica.

DOOM

balístică s. f., g.-d. art. balísticii

balistice
BALÍSTIC, -Ă, balistici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Privitor la balistică (2). ◊ Curbă balistică = traiectorie de proiectil. Pendul balistic = pendul de măsurare a vitezei proiectilelor. 2. S. f. Ramură a mecanicii teoretice care se ocupă cu studiul mișcării corpurilor grele (proiectile, rachete, sateliți) în unghiuri gravitaționale și în vid. – Din fr. balistique, it. balistica.

DOOM

balístic adj. m., pl. balístici; f. balístică, pl. balístice

balisticei
BALÍSTIC, -Ă, balistici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Privitor la balistică (2). ◊ Curbă balistică = traiectorie de proiectil. Pendul balistic = pendul de măsurare a vitezei proiectilelor. 2. S. f. Ramură a mecanicii teoretice care se ocupă cu studiul mișcării corpurilor grele (proiectile, rachete, sateliți) în unghiuri gravitaționale și în vid. – Din fr. balistique, it. balistica.

DOOM

balístic adj. m., pl. balístici; f. balístică, pl. balístice

balisticele
BALÍSTIC, -Ă, balistici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Privitor la balistică (2). ◊ Curbă balistică = traiectorie de proiectil. Pendul balistic = pendul de măsurare a vitezei proiectilelor. 2. S. f. Ramură a mecanicii teoretice care se ocupă cu studiul mișcării corpurilor grele (proiectile, rachete, sateliți) în unghiuri gravitaționale și în vid. – Din fr. balistique, it. balistica.

DOOM

balístic adj. m., pl. balístici; f. balístică, pl. balístice

balisticelor
BALÍSTIC, -Ă, balistici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Privitor la balistică (2). ◊ Curbă balistică = traiectorie de proiectil. Pendul balistic = pendul de măsurare a vitezei proiectilelor. 2. S. f. Ramură a mecanicii teoretice care se ocupă cu studiul mișcării corpurilor grele (proiectile, rachete, sateliți) în unghiuri gravitaționale și în vid. – Din fr. balistique, it. balistica.

DOOM

balístic adj. m., pl. balístici; f. balístică, pl. balístice

balistici
BALÍSTIC, -Ă, balistici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Privitor la balistică (2). ◊ Curbă balistică = traiectorie de proiectil. Pendul balistic = pendul de măsurare a vitezei proiectilelor. 2. S. f. Ramură a mecanicii teoretice care se ocupă cu studiul mișcării corpurilor grele (proiectile, rachete, sateliți) în unghiuri gravitaționale și în vid. – Din fr. balistique, it. balistica.

DOOM

balístic adj. m., pl. balístici; f. balístică, pl. balístice

balistici
BALÍSTIC, -Ă, balistici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Privitor la balistică (2). ◊ Curbă balistică = traiectorie de proiectil. Pendul balistic = pendul de măsurare a vitezei proiectilelor. 2. S. f. Ramură a mecanicii teoretice care se ocupă cu studiul mișcării corpurilor grele (proiectile, rachete, sateliți) în unghiuri gravitaționale și în vid. – Din fr. balistique, it. balistica.

DOOM

balístică s. f., g.-d. art. balísticii

balistician
BALISTICIÁN, balisticieni, s. m. Specialist în balistică. [Pr.: -ci-an] – Din fr. balisticien.

DOOM

balisticián (-ci-an) s. m., pl. balisticiéni (-ci-eni)

balisticiana
BALISTICIÁN, balisticieni, s. m. Specialist în balistică. [Pr.: -ci-an] – Din fr. balisticien.

DOOM

balisticián (-ci-an) s. m., pl. balisticiéni (-ci-eni)

balisticianul
BALISTICIÁN, balisticieni, s. m. Specialist în balistică. [Pr.: -ci-an] – Din fr. balisticien.

DOOM

balisticián (-ci-an) s. m., pl. balisticiéni (-ci-eni)

balisticianului
BALISTICIÁN, balisticieni, s. m. Specialist în balistică. [Pr.: -ci-an] – Din fr. balisticien.

DOOM

balisticián (-ci-an) s. m., pl. balisticiéni (-ci-eni)

balisticiene
BALISTICIÁN, balisticieni, s. m. Specialist în balistică. [Pr.: -ci-an] – Din fr. balisticien.

DOOM

balisticián (-ci-an) s. m., pl. balisticiéni (-ci-eni)

balisticienei
BALISTICIÁN, balisticieni, s. m. Specialist în balistică. [Pr.: -ci-an] – Din fr. balisticien.

DOOM

balisticián (-ci-an) s. m., pl. balisticiéni (-ci-eni)

balisticienele
BALISTICIÁN, balisticieni, s. m. Specialist în balistică. [Pr.: -ci-an] – Din fr. balisticien.

DOOM

balisticián (-ci-an) s. m., pl. balisticiéni (-ci-eni)

balisticienelor
BALISTICIÁN, balisticieni, s. m. Specialist în balistică. [Pr.: -ci-an] – Din fr. balisticien.

DOOM

balisticián (-ci-an) s. m., pl. balisticiéni (-ci-eni)

balisticieni
BALISTICIÁN, balisticieni, s. m. Specialist în balistică. [Pr.: -ci-an] – Din fr. balisticien.

DOOM

balisticián (-ci-an) s. m., pl. balisticiéni (-ci-eni)

balisticienii
BALISTICIÁN, balisticieni, s. m. Specialist în balistică. [Pr.: -ci-an] – Din fr. balisticien.

DOOM

balisticián (-ci-an) s. m., pl. balisticiéni (-ci-eni)

balisticienilor
BALISTICIÁN, balisticieni, s. m. Specialist în balistică. [Pr.: -ci-an] – Din fr. balisticien.

DOOM

balisticián (-ci-an) s. m., pl. balisticiéni (-ci-eni)

balisticii
BALÍSTIC, -Ă, balistici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Privitor la balistică (2). ◊ Curbă balistică = traiectorie de proiectil. Pendul balistic = pendul de măsurare a vitezei proiectilelor. 2. S. f. Ramură a mecanicii teoretice care se ocupă cu studiul mișcării corpurilor grele (proiectile, rachete, sateliți) în unghiuri gravitaționale și în vid. – Din fr. balistique, it. balistica.

DOOM

balístic adj. m., pl. balístici; f. balístică, pl. balístice

balisticii
BALÍSTIC, -Ă, balistici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Privitor la balistică (2). ◊ Curbă balistică = traiectorie de proiectil. Pendul balistic = pendul de măsurare a vitezei proiectilelor. 2. S. f. Ramură a mecanicii teoretice care se ocupă cu studiul mișcării corpurilor grele (proiectile, rachete, sateliți) în unghiuri gravitaționale și în vid. – Din fr. balistique, it. balistica.

DOOM

balístică s. f., g.-d. art. balísticii

balisticilor
BALÍSTIC, -Ă, balistici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Privitor la balistică (2). ◊ Curbă balistică = traiectorie de proiectil. Pendul balistic = pendul de măsurare a vitezei proiectilelor. 2. S. f. Ramură a mecanicii teoretice care se ocupă cu studiul mișcării corpurilor grele (proiectile, rachete, sateliți) în unghiuri gravitaționale și în vid. – Din fr. balistique, it. balistica.

DOOM

balístic adj. m., pl. balístici; f. balístică, pl. balístice

balisticul
BALÍSTIC, -Ă, balistici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Privitor la balistică (2). ◊ Curbă balistică = traiectorie de proiectil. Pendul balistic = pendul de măsurare a vitezei proiectilelor. 2. S. f. Ramură a mecanicii teoretice care se ocupă cu studiul mișcării corpurilor grele (proiectile, rachete, sateliți) în unghiuri gravitaționale și în vid. – Din fr. balistique, it. balistica.

DOOM

balístic adj. m., pl. balístici; f. balístică, pl. balístice

balisticului
BALÍSTIC, -Ă, balistici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Privitor la balistică (2). ◊ Curbă balistică = traiectorie de proiectil. Pendul balistic = pendul de măsurare a vitezei proiectilelor. 2. S. f. Ramură a mecanicii teoretice care se ocupă cu studiul mișcării corpurilor grele (proiectile, rachete, sateliți) în unghiuri gravitaționale și în vid. – Din fr. balistique, it. balistica.

DOOM

balístic adj. m., pl. balístici; f. balístică, pl. balístice

balistocardiograf
BALISTOCARDIOGRÁF s.n. (Med.) Aparat pentru înregistrarea oscilațiilor transmise corpului de contracțiile inimii ; balistograf. [< fr. ballistocardiographe].

balistocardiografie
BALISTOCARDIOGRAFÍE s.f. (Med.) Înregistrare a oscilațiilor transmise corpului de contracțiile inimii și de propulsia sângelui în aortă. [< fr. ballistocardiographie].

balistocardiogramă
BALISTOCARDIOGRÁMĂ s.f. (Med.) Înregistrare făcută la balistocardiograf. [< fr. ballistocardiogramme].

balistograf
BALISTOGRÁF s.n. 1. Aparat fotografic special construit pentru fotografierea unor obiective care se mișcă foarte repede. 2. Balistocardiograf. [< fr. ballistographe, cf. gr. ballein – a arunca, graphein – a scrie].

DOOM

balistográf (-to-graf) s. n., pl. balistográfe

balistografe
BALISTOGRÁF s.n. 1. Aparat fotografic special construit pentru fotografierea unor obiective care se mișcă foarte repede. 2. Balistocardiograf. [< fr. ballistographe, cf. gr. ballein – a arunca, graphein – a scrie].

DOOM

balistográf (-to-graf) s. n., pl. balistográfe

balistografele
BALISTOGRÁF s.n. 1. Aparat fotografic special construit pentru fotografierea unor obiective care se mișcă foarte repede. 2. Balistocardiograf. [< fr. ballistographe, cf. gr. ballein – a arunca, graphein – a scrie].

DOOM

balistográf (-to-graf) s. n., pl. balistográfe

balistografelor
BALISTOGRÁF s.n. 1. Aparat fotografic special construit pentru fotografierea unor obiective care se mișcă foarte repede. 2. Balistocardiograf. [< fr. ballistographe, cf. gr. ballein – a arunca, graphein – a scrie].

DOOM

balistográf (-to-graf) s. n., pl. balistográfe

balistograful
BALISTOGRÁF s.n. 1. Aparat fotografic special construit pentru fotografierea unor obiective care se mișcă foarte repede. 2. Balistocardiograf. [< fr. ballistographe, cf. gr. ballein – a arunca, graphein – a scrie].

DOOM

balistográf (-to-graf) s. n., pl. balistográfe

balistografului
BALISTOGRÁF s.n. 1. Aparat fotografic special construit pentru fotografierea unor obiective care se mișcă foarte repede. 2. Balistocardiograf. [< fr. ballistographe, cf. gr. ballein – a arunca, graphein – a scrie].

DOOM

balistográf (-to-graf) s. n., pl. balistográfe

baliu
baliu, -e, balii, adj. mare; imens, uriaș.

balius
Balius 1. Unul dintre caii nemuritori ai lui Achilles, primit în dar de la Poseidon (v. și Zephyrus). 2. Unul dintre cîinii lui Actaeon.

baliverna
BALIVÉRNĂ, baliverne, s. f. Vorbă lipsită de importanță sau născocită; palavră, vorbă de clacă. – Din fr. baliverne.

DOOM

balivérnă s. f., g.-d. art. balivérnei; pl. balivérne

baliverne
BALIVÉRNĂ, baliverne, s. f. Vorbă lipsită de importanță sau născocită; palavră, vorbă de clacă. – Din fr. baliverne.

DOOM

balivérnă s. f., g.-d. art. balivérnei; pl. balivérne

balivernei
BALIVÉRNĂ, baliverne, s. f. Vorbă lipsită de importanță sau născocită; palavră, vorbă de clacă. – Din fr. baliverne.

DOOM

balivérnă s. f., g.-d. art. balivérnei; pl. balivérne

balivernele
BALIVÉRNĂ, baliverne, s. f. Vorbă lipsită de importanță sau născocită; palavră, vorbă de clacă. – Din fr. baliverne.

DOOM

balivérnă s. f., g.-d. art. balivérnei; pl. balivérne

balivernelor
BALIVÉRNĂ, baliverne, s. f. Vorbă lipsită de importanță sau născocită; palavră, vorbă de clacă. – Din fr. baliverne.

DOOM

balivérnă s. f., g.-d. art. balivérnei; pl. balivérne

baliza
BALIZÁ, balizez, vb. I. Tranz. A fixa o baliză, a marca prin balize diverse puncte pe un teren sau pe suprafața unei ape. – Din fr. baliser.

DOOM

balizá (a ~) vb., ind. prez. 3 balizeáză

baliza
BALÍZĂ, balize, s. f. Semnal instalat pe apă sau pe uscat pentru a marca zone navigabile, locuri de aterizare, piste de concurs etc. – Din fr. balise.

DOOM

balíză s. f., g.-d. art. balízei; pl. balíze

balizai
BALIZÁ, balizez, vb. I. Tranz. A fixa o baliză, a marca prin balize diverse puncte pe un teren sau pe suprafața unei ape. – Din fr. baliser.

DOOM

balizá (a ~) vb., ind. prez. 3 balizeáză

balizaj
BALIZÁJ, balizaje, s. n. Semnalizare prin balize; balizare. ♦ Semnalizare radioelectrică a pozițiilor și traseelor necesare navigației aeriene sau maritime. – Din fr. balisage.

DOOM

balizáj s. n., pl. balizáje

balizaje
BALIZÁJ, balizaje, s. n. Semnalizare prin balize; balizare. ♦ Semnalizare radioelectrică a pozițiilor și traseelor necesare navigației aeriene sau maritime. – Din fr. balisage.

DOOM

balizáj s. n., pl. balizáje

balizajele
BALIZÁJ, balizaje, s. n. Semnalizare prin balize; balizare. ♦ Semnalizare radioelectrică a pozițiilor și traseelor necesare navigației aeriene sau maritime. – Din fr. balisage.

DOOM

balizáj s. n., pl. balizáje

balizajelor
BALIZÁJ, balizaje, s. n. Semnalizare prin balize; balizare. ♦ Semnalizare radioelectrică a pozițiilor și traseelor necesare navigației aeriene sau maritime. – Din fr. balisage.

DOOM

balizáj s. n., pl. balizáje

balizajul
BALIZÁJ, balizaje, s. n. Semnalizare prin balize; balizare. ♦ Semnalizare radioelectrică a pozițiilor și traseelor necesare navigației aeriene sau maritime. – Din fr. balisage.

DOOM

balizáj s. n., pl. balizáje

balizajului
BALIZÁJ, balizaje, s. n. Semnalizare prin balize; balizare. ♦ Semnalizare radioelectrică a pozițiilor și traseelor necesare navigației aeriene sau maritime. – Din fr. balisage.

DOOM

balizáj s. n., pl. balizáje

balizam
BALIZÁ, balizez, vb. I. Tranz. A fixa o baliză, a marca prin balize diverse puncte pe un teren sau pe suprafața unei ape. – Din fr. baliser.

DOOM

balizá (a ~) vb., ind. prez. 3 balizeáză

balizare
BALIZÁ, balizez, vb. I. Tranz. A fixa o baliză, a marca prin balize diverse puncte pe un teren sau pe suprafața unei ape. – Din fr. baliser.

DOOM

balizá (a ~) vb., ind. prez. 3 balizeáză

balizare
BALIZÁRE, balizări, s. f. Acțiunea de a baliza; balizaj. – V. baliza.

DOOM

balizáre s. f., g.-d. art. balizắrii; pl. balizắri

balizarea
BALIZÁRE, balizări, s. f. Acțiunea de a baliza; balizaj. – V. baliza.

DOOM

balizáre s. f., g.-d. art. balizắrii; pl. balizắri

balizară
BALIZÁ, balizez, vb. I. Tranz. A fixa o baliză, a marca prin balize diverse puncte pe un teren sau pe suprafața unei ape. – Din fr. baliser.

DOOM

balizá (a ~) vb., ind. prez. 3 balizeáză

balizarăm
BALIZÁ, balizez, vb. I. Tranz. A fixa o baliză, a marca prin balize diverse puncte pe un teren sau pe suprafața unei ape. – Din fr. baliser.

DOOM

balizá (a ~) vb., ind. prez. 3 balizeáză

balizarăți
BALIZÁ, balizez, vb. I. Tranz. A fixa o baliză, a marca prin balize diverse puncte pe un teren sau pe suprafața unei ape. – Din fr. baliser.

DOOM

balizá (a ~) vb., ind. prez. 3 balizeáză

balizase
BALIZÁ, balizez, vb. I. Tranz. A fixa o baliză, a marca prin balize diverse puncte pe un teren sau pe suprafața unei ape. – Din fr. baliser.

DOOM

balizá (a ~) vb., ind. prez. 3 balizeáză

balizasem
BALIZÁ, balizez, vb. I. Tranz. A fixa o baliză, a marca prin balize diverse puncte pe un teren sau pe suprafața unei ape. – Din fr. baliser.

DOOM

balizá (a ~) vb., ind. prez. 3 balizeáză

balizaseră
BALIZÁ, balizez, vb. I. Tranz. A fixa o baliză, a marca prin balize diverse puncte pe un teren sau pe suprafața unei ape. – Din fr. baliser.

DOOM

balizá (a ~) vb., ind. prez. 3 balizeáză

balizaserăm
BALIZÁ, balizez, vb. I. Tranz. A fixa o baliză, a marca prin balize diverse puncte pe un teren sau pe suprafața unei ape. – Din fr. baliser.

DOOM

balizá (a ~) vb., ind. prez. 3 balizeáză

balizaserăți
BALIZÁ, balizez, vb. I. Tranz. A fixa o baliză, a marca prin balize diverse puncte pe un teren sau pe suprafața unei ape. – Din fr. baliser.

DOOM

balizá (a ~) vb., ind. prez. 3 balizeáză

balizaseși
BALIZÁ, balizez, vb. I. Tranz. A fixa o baliză, a marca prin balize diverse puncte pe un teren sau pe suprafața unei ape. – Din fr. baliser.

DOOM

balizá (a ~) vb., ind. prez. 3 balizeáză

balizaseți
BALIZÁ, balizez, vb. I. Tranz. A fixa o baliză, a marca prin balize diverse puncte pe un teren sau pe suprafața unei ape. – Din fr. baliser.

DOOM

balizá (a ~) vb., ind. prez. 3 balizeáză

balizat
BALIZÁ, balizez, vb. I. Tranz. A fixa o baliză, a marca prin balize diverse puncte pe un teren sau pe suprafața unei ape. – Din fr. baliser.

DOOM

balizá (a ~) vb., ind. prez. 3 balizeáză

balizat
BALIZÁ, balizez, vb. I. Tranz. A fixa o baliză, a marca prin balize diverse puncte de pe teren. – Din fr. baliser.

balizau
BALIZÁ, balizez, vb. I. Tranz. A fixa o baliză, a marca prin balize diverse puncte pe un teren sau pe suprafața unei ape. – Din fr. baliser.

DOOM

balizá (a ~) vb., ind. prez. 3 balizeáză

balizași
BALIZÁ, balizez, vb. I. Tranz. A fixa o baliză, a marca prin balize diverse puncte pe un teren sau pe suprafața unei ape. – Din fr. baliser.

DOOM

balizá (a ~) vb., ind. prez. 3 balizeáză

balizați
BALIZÁ, balizez, vb. I. Tranz. A fixa o baliză, a marca prin balize diverse puncte pe un teren sau pe suprafața unei ape. – Din fr. baliser.

DOOM

balizá (a ~) vb., ind. prez. 3 balizeáză

balize
BALÍZĂ, balize, s. f. Semnal instalat pe apă sau pe uscat pentru a marca zone navigabile, locuri de aterizare, piste de concurs etc. – Din fr. balise.

DOOM

balíză s. f., g.-d. art. balízei; pl. balíze

balizează
BALIZÁ, balizez, vb. I. Tranz. A fixa o baliză, a marca prin balize diverse puncte pe un teren sau pe suprafața unei ape. – Din fr. baliser.

DOOM

balizá (a ~) vb., ind. prez. 3 balizeáză

balizei
BALÍZĂ, balize, s. f. Semnal instalat pe apă sau pe uscat pentru a marca zone navigabile, locuri de aterizare, piste de concurs etc. – Din fr. balise.

DOOM

balíză s. f., g.-d. art. balízei; pl. balíze

balizele
BALÍZĂ, balize, s. f. Semnal instalat pe apă sau pe uscat pentru a marca zone navigabile, locuri de aterizare, piste de concurs etc. – Din fr. balise.

DOOM

balíză s. f., g.-d. art. balízei; pl. balíze

balizelor
BALÍZĂ, balize, s. f. Semnal instalat pe apă sau pe uscat pentru a marca zone navigabile, locuri de aterizare, piste de concurs etc. – Din fr. balise.

DOOM

balíză s. f., g.-d. art. balízei; pl. balíze

balizez
BALIZÁ, balizez, vb. I. Tranz. A fixa o baliză, a marca prin balize diverse puncte pe un teren sau pe suprafața unei ape. – Din fr. baliser.

DOOM

balizá (a ~) vb., ind. prez. 3 balizeáză

balizeze
BALIZÁ, balizez, vb. I. Tranz. A fixa o baliză, a marca prin balize diverse puncte pe un teren sau pe suprafața unei ape. – Din fr. baliser.

DOOM

balizá (a ~) vb., ind. prez. 3 balizeáză

balizezi
BALIZÁ, balizez, vb. I. Tranz. A fixa o baliză, a marca prin balize diverse puncte pe un teren sau pe suprafața unei ape. – Din fr. baliser.

DOOM

balizá (a ~) vb., ind. prez. 3 balizeáză

balizor
BALIZÓR, balizori, s. m. Persoană care instalează sau supraveghează balize. – Din fr. baliseur.

balizori
BALIZÓR, balizori, s. m. Persoană care instalează sau supraveghează balize. – Din fr. baliseur.

balizorii
BALIZÓR, balizori, s. m. Persoană care instalează sau supraveghează balize. – Din fr. baliseur.

balizorilor
BALIZÓR, balizori, s. m. Persoană care instalează sau supraveghează balize. – Din fr. baliseur.

balizorul
BALIZÓR, balizori, s. m. Persoană care instalează sau supraveghează balize. – Din fr. baliseur.

balizorului
BALIZÓR, balizori, s. m. Persoană care instalează sau supraveghează balize. – Din fr. baliseur.

balizând
BALIZÁ, balizez, vb. I. Tranz. A fixa o baliză, a marca prin balize diverse puncte pe un teren sau pe suprafața unei ape. – Din fr. baliser.

DOOM

balizá (a ~) vb., ind. prez. 3 balizeáză

balizînd
BALIZÁ, balizez, vb. I. Tranz. A fixa o baliză, a marca prin balize diverse puncte pe un teren sau pe suprafața unei ape. – Din fr. baliser.

DOOM

balizá (a ~) vb., ind. prez. 3 balizeáză

balizări
BALIZÁRE, balizări, s. f. Acțiunea de a baliza; balizaj. – V. baliza.

DOOM

balizáre s. f., g.-d. art. balizắrii; pl. balizắri

balizării
BALIZÁRE, balizări, s. f. Acțiunea de a baliza; balizaj. – V. baliza.

DOOM

balizáre s. f., g.-d. art. balizắrii; pl. balizắri

balizările
BALIZÁRE, balizări, s. f. Acțiunea de a baliza; balizaj. – V. baliza.

DOOM

balizáre s. f., g.-d. art. balizắrii; pl. balizắri

balizărilor
BALIZÁRE, balizări, s. f. Acțiunea de a baliza; balizaj. – V. baliza.

DOOM

balizáre s. f., g.-d. art. balizắrii; pl. balizắri

ballota
CĂTÚȘĂ, cătușe, s. f. 1. Fiecare dintre cele două inele metalice, legate între ele printr-un lanț, cu care se leagă uneori mâinile (și picioarele) arestaților. 2. Plantă erbacee meliferă, cu flori albastre-violacee și cu miros greu (Ballota nigra). [Pl. și: cătuși] – *Cată (< lat. catta „pisică”) + suf. -ușă.

balmaș
BÁLMOȘ s. n. (Reg.) Mâncare ciobănească făcută din caș dulce de oaie, fiert în lapte (sau în unt) cu puțin mălai. [Var.: bálmuș s. n.] – Cf. magh. bálmos.

DOOM

bálmoș (reg.) s. n.

balmeș
BÁLMOȘ s. n. (Reg.) Mâncare ciobănească făcută din caș dulce de oaie, fiert în lapte (sau în unt) cu puțin mălai. [Var.: bálmuș s. n.] – Cf. magh. bálmos.

DOOM

bálmoș (reg.) s. n.

balmoș
BÁLMOȘ s. n. (Reg.) Mâncare ciobănească făcută din caș dulce de oaie, fiert în lapte (sau în unt) cu puțin mălai. [Var.: bálmuș s. n.] – Cf. magh. bálmos.

DOOM

bálmoș (reg.) s. n.

balmoșul
BÁLMOȘ s. n. (Reg.) Mâncare ciobănească făcută din caș dulce de oaie, fiert în lapte (sau în unt) cu puțin mălai. [Var.: bálmuș s. n.] – Cf. magh. bálmos.

DOOM

bálmoș (reg.) s. n.

balmoșului
BÁLMOȘ s. n. (Reg.) Mâncare ciobănească făcută din caș dulce de oaie, fiert în lapte (sau în unt) cu puțin mălai. [Var.: bálmuș s. n.] – Cf. magh. bálmos.

DOOM

bálmoș (reg.) s. n.

balmoșuri
BÁLMOȘ s. n. (Reg.) Mâncare ciobănească făcută din caș dulce de oaie, fiert în lapte (sau în unt) cu puțin mălai. [Var.: bálmuș s. n.] – Cf. magh. bálmos.

DOOM

bálmoș (reg.) s. n.

balmoșurile
BÁLMOȘ s. n. (Reg.) Mâncare ciobănească făcută din caș dulce de oaie, fiert în lapte (sau în unt) cu puțin mălai. [Var.: bálmuș s. n.] – Cf. magh. bálmos.

DOOM

bálmoș (reg.) s. n.

balmoșurilor
BÁLMOȘ s. n. (Reg.) Mâncare ciobănească făcută din caș dulce de oaie, fiert în lapte (sau în unt) cu puțin mălai. [Var.: bálmuș s. n.] – Cf. magh. bálmos.

DOOM

bálmoș (reg.) s. n.

balmuj
BÁLMOȘ s. n. (Reg.) Mâncare ciobănească făcută din caș dulce de oaie, fiert în lapte (sau în unt) cu puțin mălai. [Var.: bálmuș s. n.] – Cf. magh. bálmos.

DOOM

bálmoș (reg.) s. n.

balmuș
BÁLMOȘ s. n. (Reg.) Mâncare ciobănească făcută din caș dulce de oaie, fiert în lapte (sau în unt) cu puțin mălai. [Var.: bálmuș s. n.] – Cf. magh. bálmos.

DOOM

bálmoș (reg.) s. n.

balmăj
BÁLMOȘ s. n. (Reg.) Mâncare ciobănească făcută din caș dulce de oaie, fiert în lapte (sau în unt) cu puțin mălai. [Var.: bálmuș s. n.] – Cf. magh. bálmos.

DOOM

bálmoș (reg.) s. n.

balnear
BALNEÁR, -Ă, balneari, e, adj. De băi¹ (II); privitor la băile curative. Cură balneară. [Pr.: -ne-ar] – Din fr. balnéaire, lat. balnearius.

DOOM

balneár (-ne-ar) adj. m., pl. balneári; f. balneáră, pl. balneáre

balneara
BALNEÁR, -Ă, balneari, e, adj. De băi¹ (II); privitor la băile curative. Cură balneară. [Pr.: -ne-ar] – Din fr. balnéaire, lat. balnearius.

DOOM

balneár (-ne-ar) adj. m., pl. balneári; f. balneáră, pl. balneáre

balneare
BALNEÁR, -Ă, balneari, e, adj. De băi¹ (II); privitor la băile curative. Cură balneară. [Pr.: -ne-ar] – Din fr. balnéaire, lat. balnearius.

DOOM

balneár (-ne-ar) adj. m., pl. balneári; f. balneáră, pl. balneáre

balnearei
BALNEÁR, -Ă, balneari, e, adj. De băi¹ (II); privitor la băile curative. Cură balneară. [Pr.: -ne-ar] – Din fr. balnéaire, lat. balnearius.

DOOM

balneár (-ne-ar) adj. m., pl. balneári; f. balneáră, pl. balneáre

balnearele
BALNEÁR, -Ă, balneari, e, adj. De băi¹ (II); privitor la băile curative. Cură balneară. [Pr.: -ne-ar] – Din fr. balnéaire, lat. balnearius.

DOOM

balneár (-ne-ar) adj. m., pl. balneári; f. balneáră, pl. balneáre

balnearelor
BALNEÁR, -Ă, balneari, e, adj. De băi¹ (II); privitor la băile curative. Cură balneară. [Pr.: -ne-ar] – Din fr. balnéaire, lat. balnearius.

DOOM

balneár (-ne-ar) adj. m., pl. balneári; f. balneáră, pl. balneáre

balneari
BALNEÁR, -Ă, balneari, e, adj. De băi¹ (II); privitor la băile curative. Cură balneară. [Pr.: -ne-ar] – Din fr. balnéaire, lat. balnearius.

DOOM

balneár (-ne-ar) adj. m., pl. balneári; f. balneáră, pl. balneáre

balnearii
BALNEÁR, -Ă, balneari, e, adj. De băi¹ (II); privitor la băile curative. Cură balneară. [Pr.: -ne-ar] – Din fr. balnéaire, lat. balnearius.

DOOM

balneár (-ne-ar) adj. m., pl. balneári; f. balneáră, pl. balneáre

balnearilor
BALNEÁR, -Ă, balneari, e, adj. De băi¹ (II); privitor la băile curative. Cură balneară. [Pr.: -ne-ar] – Din fr. balnéaire, lat. balnearius.

DOOM

balneár (-ne-ar) adj. m., pl. balneári; f. balneáră, pl. balneáre

balnearul
BALNEÁR, -Ă, balneari, e, adj. De băi¹ (II); privitor la băile curative. Cură balneară. [Pr.: -ne-ar] – Din fr. balnéaire, lat. balnearius.

DOOM

balneár (-ne-ar) adj. m., pl. balneári; f. balneáră, pl. balneáre

balnearului
BALNEÁR, -Ă, balneari, e, adj. De băi¹ (II); privitor la băile curative. Cură balneară. [Pr.: -ne-ar] – Din fr. balnéaire, lat. balnearius.

DOOM

balneár (-ne-ar) adj. m., pl. balneári; f. balneáră, pl. balneáre

balneo
BÁLNEO- Element de compunere însemnând „balnear”, care servește la formarea de adjective. [Pr.: -ne-o-] – Din fr. balneo-, lat. balneum.

balneoclimateric
BALNEOCLIMATÉRIC, -Ă, balneoclimaterici, -ce, adj. (Rar) Balneoclimatic. [Pr.: -ne-o-] – Balneo- + climateric.

DOOM

balneoclimatéric (-ne-o-cli-) adj. m., pl. balneoclimatérici; f. balneoclimatérică, pl. balneoclimatérice

balneoclimaterica
BALNEOCLIMATÉRIC, -Ă, balneoclimaterici, -ce, adj. (Rar) Balneoclimatic. [Pr.: -ne-o-] – Balneo- + climateric.

DOOM

balneoclimatéric (-ne-o-cli-) adj. m., pl. balneoclimatérici; f. balneoclimatérică, pl. balneoclimatérice

balneoclimaterice
BALNEOCLIMATÉRIC, -Ă, balneoclimaterici, -ce, adj. (Rar) Balneoclimatic. [Pr.: -ne-o-] – Balneo- + climateric.

DOOM

balneoclimatéric (-ne-o-cli-) adj. m., pl. balneoclimatérici; f. balneoclimatérică, pl. balneoclimatérice

balneoclimatericei
BALNEOCLIMATÉRIC, -Ă, balneoclimaterici, -ce, adj. (Rar) Balneoclimatic. [Pr.: -ne-o-] – Balneo- + climateric.

DOOM

balneoclimatéric (-ne-o-cli-) adj. m., pl. balneoclimatérici; f. balneoclimatérică, pl. balneoclimatérice

balneoclimatericele
BALNEOCLIMATÉRIC, -Ă, balneoclimaterici, -ce, adj. (Rar) Balneoclimatic. [Pr.: -ne-o-] – Balneo- + climateric.

DOOM

balneoclimatéric (-ne-o-cli-) adj. m., pl. balneoclimatérici; f. balneoclimatérică, pl. balneoclimatérice

balneoclimatericelor
BALNEOCLIMATÉRIC, -Ă, balneoclimaterici, -ce, adj. (Rar) Balneoclimatic. [Pr.: -ne-o-] – Balneo- + climateric.

DOOM

balneoclimatéric (-ne-o-cli-) adj. m., pl. balneoclimatérici; f. balneoclimatérică, pl. balneoclimatérice

balneoclimaterici
BALNEOCLIMATÉRIC, -Ă, balneoclimaterici, -ce, adj. (Rar) Balneoclimatic. [Pr.: -ne-o-] – Balneo- + climateric.

DOOM

balneoclimatéric (-ne-o-cli-) adj. m., pl. balneoclimatérici; f. balneoclimatérică, pl. balneoclimatérice

balneoclimatericii
BALNEOCLIMATÉRIC, -Ă, balneoclimaterici, -ce, adj. (Rar) Balneoclimatic. [Pr.: -ne-o-] – Balneo- + climateric.

DOOM

balneoclimatéric (-ne-o-cli-) adj. m., pl. balneoclimatérici; f. balneoclimatérică, pl. balneoclimatérice

balneoclimatericilor
BALNEOCLIMATÉRIC, -Ă, balneoclimaterici, -ce, adj. (Rar) Balneoclimatic. [Pr.: -ne-o-] – Balneo- + climateric.

DOOM

balneoclimatéric (-ne-o-cli-) adj. m., pl. balneoclimatérici; f. balneoclimatérică, pl. balneoclimatérice

balneoclimatericul
BALNEOCLIMATÉRIC, -Ă, balneoclimaterici, -ce, adj. (Rar) Balneoclimatic. [Pr.: -ne-o-] – Balneo- + climateric.

DOOM

balneoclimatéric (-ne-o-cli-) adj. m., pl. balneoclimatérici; f. balneoclimatérică, pl. balneoclimatérice

balneoclimatericului
BALNEOCLIMATÉRIC, -Ă, balneoclimaterici, -ce, adj. (Rar) Balneoclimatic. [Pr.: -ne-o-] – Balneo- + climateric.

DOOM

balneoclimatéric (-ne-o-cli-) adj. m., pl. balneoclimatérici; f. balneoclimatérică, pl. balneoclimatérice

balneoclimatic
BALNEOCLIMÁTIC, -Ă, balneoclimatici, -ce, adj. Balnear și climateric. [Pr.: -ne-o-] – Balneo- + climatic.

DOOM

balneoclimátic (rar) (-ne-o-cli-) adj. m., pl. balneoclimátici; f. balneoclimátică, pl. balneoclimátice

balneoclimatica
BALNEOCLIMÁTIC, -Ă, balneoclimatici, -ce, adj. Balnear și climateric. [Pr.: -ne-o-] – Balneo- + climatic.

DOOM

balneoclimátic (rar) (-ne-o-cli-) adj. m., pl. balneoclimátici; f. balneoclimátică, pl. balneoclimátice

balneoclimatice
BALNEOCLIMÁTIC, -Ă, balneoclimatici, -ce, adj. Balnear și climateric. [Pr.: -ne-o-] – Balneo- + climatic.

DOOM

balneoclimátic (rar) (-ne-o-cli-) adj. m., pl. balneoclimátici; f. balneoclimátică, pl. balneoclimátice

balneoclimaticei
BALNEOCLIMÁTIC, -Ă, balneoclimatici, -ce, adj. Balnear și climateric. [Pr.: -ne-o-] – Balneo- + climatic.

DOOM

balneoclimátic (rar) (-ne-o-cli-) adj. m., pl. balneoclimátici; f. balneoclimátică, pl. balneoclimátice

balneoclimaticele
BALNEOCLIMÁTIC, -Ă, balneoclimatici, -ce, adj. Balnear și climateric. [Pr.: -ne-o-] – Balneo- + climatic.

DOOM

balneoclimátic (rar) (-ne-o-cli-) adj. m., pl. balneoclimátici; f. balneoclimátică, pl. balneoclimátice

balneoclimaticelor
BALNEOCLIMÁTIC, -Ă, balneoclimatici, -ce, adj. Balnear și climateric. [Pr.: -ne-o-] – Balneo- + climatic.

DOOM

balneoclimátic (rar) (-ne-o-cli-) adj. m., pl. balneoclimátici; f. balneoclimátică, pl. balneoclimátice

balneoclimatici
BALNEOCLIMÁTIC, -Ă, balneoclimatici, -ce, adj. Balnear și climateric. [Pr.: -ne-o-] – Balneo- + climatic.

DOOM

balneoclimátic (rar) (-ne-o-cli-) adj. m., pl. balneoclimátici; f. balneoclimátică, pl. balneoclimátice

balneoclimaticii
BALNEOCLIMÁTIC, -Ă, balneoclimatici, -ce, adj. Balnear și climateric. [Pr.: -ne-o-] – Balneo- + climatic.

DOOM

balneoclimátic (rar) (-ne-o-cli-) adj. m., pl. balneoclimátici; f. balneoclimátică, pl. balneoclimátice

balneoclimaticilor
BALNEOCLIMÁTIC, -Ă, balneoclimatici, -ce, adj. Balnear și climateric. [Pr.: -ne-o-] – Balneo- + climatic.

DOOM

balneoclimátic (rar) (-ne-o-cli-) adj. m., pl. balneoclimátici; f. balneoclimátică, pl. balneoclimátice

balneoclimaticul
BALNEOCLIMÁTIC, -Ă, balneoclimatici, -ce, adj. Balnear și climateric. [Pr.: -ne-o-] – Balneo- + climatic.

DOOM

balneoclimátic (rar) (-ne-o-cli-) adj. m., pl. balneoclimátici; f. balneoclimátică, pl. balneoclimátice

balneoclimaticului
BALNEOCLIMÁTIC, -Ă, balneoclimatici, -ce, adj. Balnear și climateric. [Pr.: -ne-o-] – Balneo- + climatic.

DOOM

balneoclimátic (rar) (-ne-o-cli-) adj. m., pl. balneoclimátici; f. balneoclimátică, pl. balneoclimátice

balneogeologia
BALNEOGEOLOGÍE s.f. Studiul relațiilor dintre apele minerale și structura geologică respectivă. [Pron. -ne-o-ge-o-. / < fr. balneogéologie].

balneogeologie
BALNEOGEOLOGÍE s.f. Studiul relațiilor dintre apele minerale și structura geologică respectivă. [Pron. -ne-o-ge-o-. / < fr. balneogéologie].

balneogeologiei
BALNEOGEOLOGÍE s.f. Studiul relațiilor dintre apele minerale și structura geologică respectivă. [Pron. -ne-o-ge-o-. / < fr. balneogéologie].

balneogeologii
BALNEOGEOLOGÍE s.f. Studiul relațiilor dintre apele minerale și structura geologică respectivă. [Pron. -ne-o-ge-o-. / < fr. balneogéologie].

balneolog
BALNEOLÓG, -Ă, balneologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Medic specializat în balneologie. [Pr.: -ne-o-] – Din balneologie (derivat regresiv).

DOOM

balneológă (rar) (-ne-o-) s. f., g.-d. art. balneológei; pl. balneológe

balneologa
BALNEOLÓG, -Ă, balneologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Medic specializat în balneologie. [Pr.: -ne-o-] – Din balneologie (derivat regresiv).

DOOM

balneológă (rar) (-ne-o-) s. f., g.-d. art. balneológei; pl. balneológe

balneologe
BALNEOLÓG, -Ă, balneologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Medic specializat în balneologie. [Pr.: -ne-o-] – Din balneologie (derivat regresiv).

DOOM

balneológă (rar) (-ne-o-) s. f., g.-d. art. balneológei; pl. balneológe

balneologei
BALNEOLÓG, -Ă, balneologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Medic specializat în balneologie. [Pr.: -ne-o-] – Din balneologie (derivat regresiv).

DOOM

balneológă (rar) (-ne-o-) s. f., g.-d. art. balneológei; pl. balneológe

balneologele
BALNEOLÓG, -Ă, balneologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Medic specializat în balneologie. [Pr.: -ne-o-] – Din balneologie (derivat regresiv).

DOOM

balneológă (rar) (-ne-o-) s. f., g.-d. art. balneológei; pl. balneológe

balneologelor
BALNEOLÓG, -Ă, balneologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Medic specializat în balneologie. [Pr.: -ne-o-] – Din balneologie (derivat regresiv).

DOOM

balneológă (rar) (-ne-o-) s. f., g.-d. art. balneológei; pl. balneológe

balneologi
BALNEOLÓG, -Ă, balneologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Medic specializat în balneologie. [Pr.: -ne-o-] – Din balneologie (derivat regresiv).

DOOM

balneológă (rar) (-ne-o-) s. f., g.-d. art. balneológei; pl. balneológe

balneologic
BALNEOLÓGIC, -Ă, balneologici, -ce, adj. De balneologie, privitor la balneologie. [Pr.: -ne-o-] – Din fr. balnéologique.

DOOM

balneológic (-ne-o-) adj. m., pl. balneológici; f. balneológică, pl. balneológice

balneologica
BALNEOLÓGIC, -Ă, balneologici, -ce, adj. De balneologie, privitor la balneologie. [Pr.: -ne-o-] – Din fr. balnéologique.

DOOM

balneológic (-ne-o-) adj. m., pl. balneológici; f. balneológică, pl. balneológice

balneologice
BALNEOLÓGIC, -Ă, balneologici, -ce, adj. De balneologie, privitor la balneologie. [Pr.: -ne-o-] – Din fr. balnéologique.

DOOM

balneológic (-ne-o-) adj. m., pl. balneológici; f. balneológică, pl. balneológice

balneologicei
BALNEOLÓGIC, -Ă, balneologici, -ce, adj. De balneologie, privitor la balneologie. [Pr.: -ne-o-] – Din fr. balnéologique.

DOOM

balneológic (-ne-o-) adj. m., pl. balneológici; f. balneológică, pl. balneológice

balneologicele
BALNEOLÓGIC, -Ă, balneologici, -ce, adj. De balneologie, privitor la balneologie. [Pr.: -ne-o-] – Din fr. balnéologique.

DOOM

balneológic (-ne-o-) adj. m., pl. balneológici; f. balneológică, pl. balneológice

balneologicelor
BALNEOLÓGIC, -Ă, balneologici, -ce, adj. De balneologie, privitor la balneologie. [Pr.: -ne-o-] – Din fr. balnéologique.

DOOM

balneológic (-ne-o-) adj. m., pl. balneológici; f. balneológică, pl. balneológice

balneologici
BALNEOLÓGIC, -Ă, balneologici, -ce, adj. De balneologie, privitor la balneologie. [Pr.: -ne-o-] – Din fr. balnéologique.

DOOM

balneológic (-ne-o-) adj. m., pl. balneológici; f. balneológică, pl. balneológice

balneologicii
BALNEOLÓGIC, -Ă, balneologici, -ce, adj. De balneologie, privitor la balneologie. [Pr.: -ne-o-] – Din fr. balnéologique.

DOOM

balneológic (-ne-o-) adj. m., pl. balneológici; f. balneológică, pl. balneológice

balneologicilor
BALNEOLÓGIC, -Ă, balneologici, -ce, adj. De balneologie, privitor la balneologie. [Pr.: -ne-o-] – Din fr. balnéologique.

DOOM

balneológic (-ne-o-) adj. m., pl. balneológici; f. balneológică, pl. balneológice

balneologicul
BALNEOLÓGIC, -Ă, balneologici, -ce, adj. De balneologie, privitor la balneologie. [Pr.: -ne-o-] – Din fr. balnéologique.

DOOM

balneológic (-ne-o-) adj. m., pl. balneológici; f. balneológică, pl. balneológice

balneologicului
BALNEOLÓGIC, -Ă, balneologici, -ce, adj. De balneologie, privitor la balneologie. [Pr.: -ne-o-] – Din fr. balnéologique.

DOOM

balneológic (-ne-o-) adj. m., pl. balneológici; f. balneológică, pl. balneológice

balneologie
BALNEOLOGÍE s. f. Ramură a medicinii care studiază acțiunea profilactică și curativă a apelor termale sau minerale și a nămolurilor. [Pr.: -ne-o-] – Din fr. balnéologie.

DOOM

balneologíe (-ne-o-) s. f., art. balneología, g.-d. balneologíi, art. balneologíei

balneologii
BALNEOLÓG, -Ă, balneologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Medic specializat în balneologie. [Pr.: -ne-o-] – Din balneologie (derivat regresiv).

DOOM

balneológă (rar) (-ne-o-) s. f., g.-d. art. balneológei; pl. balneológe

balneologilor
BALNEOLÓG, -Ă, balneologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Medic specializat în balneologie. [Pr.: -ne-o-] – Din balneologie (derivat regresiv).

DOOM

balneológă (rar) (-ne-o-) s. f., g.-d. art. balneológei; pl. balneológe

balneologul
BALNEOLÓG, -Ă, balneologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Medic specializat în balneologie. [Pr.: -ne-o-] – Din balneologie (derivat regresiv).

DOOM

balneológă (rar) (-ne-o-) s. f., g.-d. art. balneológei; pl. balneológe

balneologului
BALNEOLÓG, -Ă, balneologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Medic specializat în balneologie. [Pr.: -ne-o-] – Din balneologie (derivat regresiv).

DOOM

balneológă (rar) (-ne-o-) s. f., g.-d. art. balneológei; pl. balneológe

balneoterapic
BALNEOTERÁPIC, -Ă adj. Referitor la balneoterapie. [Pron. -ne-o-. / < fr. balnéothérapique].

balneoterapica
BALNEOTERÁPIC, -Ă adj. Referitor la balneoterapie. [Pron. -ne-o-. / < fr. balnéothérapique].

balneoterapice
BALNEOTERÁPIC, -Ă adj. Referitor la balneoterapie. [Pron. -ne-o-. / < fr. balnéothérapique].

balneoterapicei
BALNEOTERÁPIC, -Ă adj. Referitor la balneoterapie. [Pron. -ne-o-. / < fr. balnéothérapique].

balneoterapicele
BALNEOTERÁPIC, -Ă adj. Referitor la balneoterapie. [Pron. -ne-o-. / < fr. balnéothérapique].

balneoterapicelor
BALNEOTERÁPIC, -Ă adj. Referitor la balneoterapie. [Pron. -ne-o-. / < fr. balnéothérapique].

balneoterapici
BALNEOTERÁPIC, -Ă adj. Referitor la balneoterapie. [Pron. -ne-o-. / < fr. balnéothérapique].

balneoterapicii
BALNEOTERÁPIC, -Ă adj. Referitor la balneoterapie. [Pron. -ne-o-. / < fr. balnéothérapique].

balneoterapicilor
BALNEOTERÁPIC, -Ă adj. Referitor la balneoterapie. [Pron. -ne-o-. / < fr. balnéothérapique].

balneoterapicul
BALNEOTERÁPIC, -Ă adj. Referitor la balneoterapie. [Pron. -ne-o-. / < fr. balnéothérapique].

balneoterapicului
BALNEOTERÁPIC, -Ă adj. Referitor la balneoterapie. [Pron. -ne-o-. / < fr. balnéothérapique].

balneoterapie
BALNEOTERAPÍE s. f. Tratament medical constând în folosirea acțiunii factorilor climaterici, a apelor termale sau reci, a nămolurilor etc. [Pr.: -ne-o-] – Din fr. balnéothérapie.

DOOM

balneoterapíe (-ne-o-) s. f., art. balneoterapía, g.-d. balneoterapíi, art. balneoterapíei

balo
balo, bale s. (țig.) porc.

baloane
BALÓN, baloane, s. n. 1. Aerostat construit dintr-o învelitoare impermeabilă umplută cu un gaz mai ușor decât aerul, de care se atașează o nacelă. ◊ Expr. (Fam.) A lua (pe cineva) în balon = a-și bate joc, a ironiza (pe cineva). ♦ Jucărie de cauciuc foarte subțire, mai ales în formă de sferă, umplută cu aer sau cu un gaz ușor. ♦ (Sport) Minge. 2. (În sintagma) Balon de săpun = bășică formată din clăbuci de săpun; fig. vorbă goală, amăgitoare. 3. Vas sferic de sticlă, folosit în anumite operații chimice de laborator. ♦ (În sintagma) Balon de oxigen = rezervor de oxigen prevăzut cu un tub de aspirație, întrebuințat la reanimarea unui bolnav. 4. Balonzaid (2). – Din fr. ballon.

DOOM

balón-sóndă s. n., pl. baloáne-sóndă

baloanele
BALÓN, baloane, s. n. 1. Aerostat construit dintr-o învelitoare impermeabilă umplută cu un gaz mai ușor decât aerul, de care se atașează o nacelă. ◊ Expr. (Fam.) A lua (pe cineva) în balon = a-și bate joc, a ironiza (pe cineva). ♦ Jucărie de cauciuc foarte subțire, mai ales în formă de sferă, umplută cu aer sau cu un gaz ușor. ♦ (Sport) Minge. 2. (În sintagma) Balon de săpun = bășică formată din clăbuci de săpun; fig. vorbă goală, amăgitoare. 3. Vas sferic de sticlă, folosit în anumite operații chimice de laborator. ♦ (În sintagma) Balon de oxigen = rezervor de oxigen prevăzut cu un tub de aspirație, întrebuințat la reanimarea unui bolnav. 4. Balonzaid (2). – Din fr. ballon.

DOOM

balón-sóndă s. n., pl. baloáne-sóndă

baloanelor
BALÓN, baloane, s. n. 1. Aerostat construit dintr-o învelitoare impermeabilă umplută cu un gaz mai ușor decât aerul, de care se atașează o nacelă. ◊ Expr. (Fam.) A lua (pe cineva) în balon = a-și bate joc, a ironiza (pe cineva). ♦ Jucărie de cauciuc foarte subțire, mai ales în formă de sferă, umplută cu aer sau cu un gaz ușor. ♦ (Sport) Minge. 2. (În sintagma) Balon de săpun = bășică formată din clăbuci de săpun; fig. vorbă goală, amăgitoare. 3. Vas sferic de sticlă, folosit în anumite operații chimice de laborator. ♦ (În sintagma) Balon de oxigen = rezervor de oxigen prevăzut cu un tub de aspirație, întrebuințat la reanimarea unui bolnav. 4. Balonzaid (2). – Din fr. ballon.

DOOM

balón-sóndă s. n., pl. baloáne-sóndă

balograf
BALOGRÁF s.n. Instrument pentru măsurarea vitezei proiectilelor. [Cf. germ. Ballograph < gr. ballo – arunc, graphein – a scrie].

DOOM

balográf (-lo-graf) s. n., pl. balográfe

balografe
BALOGRÁF s.n. Instrument pentru măsurarea vitezei proiectilelor. [Cf. germ. Ballograph < gr. ballo – arunc, graphein – a scrie].

DOOM

balográf (-lo-graf) s. n., pl. balográfe

balografele
BALOGRÁF s.n. Instrument pentru măsurarea vitezei proiectilelor. [Cf. germ. Ballograph < gr. ballo – arunc, graphein – a scrie].

DOOM

balográf (-lo-graf) s. n., pl. balográfe

balografelor
BALOGRÁF s.n. Instrument pentru măsurarea vitezei proiectilelor. [Cf. germ. Ballograph < gr. ballo – arunc, graphein – a scrie].

DOOM

balográf (-lo-graf) s. n., pl. balográfe

balograful
BALOGRÁF s.n. Instrument pentru măsurarea vitezei proiectilelor. [Cf. germ. Ballograph < gr. ballo – arunc, graphein – a scrie].

DOOM

balográf (-lo-graf) s. n., pl. balográfe

balografului
BALOGRÁF s.n. Instrument pentru măsurarea vitezei proiectilelor. [Cf. germ. Ballograph < gr. ballo – arunc, graphein – a scrie].

DOOM

balográf (-lo-graf) s. n., pl. balográfe

balon
BALÓN, baloane, s. n. 1. Aerostat construit dintr-o învelitoare impermeabilă umplută cu un gaz mai ușor decât aerul, de care se atașează o nacelă. ◊ Expr. (Fam.) A lua (pe cineva) în balon = a-și bate joc, a ironiza (pe cineva). ♦ Jucărie de cauciuc foarte subțire, mai ales în formă de sferă, umplută cu aer sau cu un gaz ușor. ♦ (Sport) Minge. 2. (În sintagma) Balon de săpun = bășică formată din clăbuci de săpun; fig. vorbă goală, amăgitoare. 3. Vas sferic de sticlă, folosit în anumite operații chimice de laborator. ♦ (În sintagma) Balon de oxigen = rezervor de oxigen prevăzut cu un tub de aspirație, întrebuințat la reanimarea unui bolnav. 4. Balonzaid (2). – Din fr. ballon.

DOOM

balón-sóndă s. n., pl. baloáne-sóndă

balon
BALÓN² s.n. Balonzaid. [Pl. -nuri. / < balonzaid].

balona
BALONÁ, balonez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) umfla, a (se) rotunji ca un balon. ♦ A i se umfla sau a face să i se umfle cuiva abdomenul din cauza gazelor de fermentație din intestine. – Din fr. ballonner.

DOOM

baloná (a ~) vb., ind. prez. 3 baloneáză

balonai
BALONÁ, balonez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) umfla, a (se) rotunji ca un balon. ♦ A i se umfla sau a face să i se umfle cuiva abdomenul din cauza gazelor de fermentație din intestine. – Din fr. ballonner.

DOOM

baloná (a ~) vb., ind. prez. 3 baloneáză

balonam
BALONÁ, balonez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) umfla, a (se) rotunji ca un balon. ♦ A i se umfla sau a face să i se umfle cuiva abdomenul din cauza gazelor de fermentație din intestine. – Din fr. ballonner.

DOOM

baloná (a ~) vb., ind. prez. 3 baloneáză

balonament
BALONAMÉNT s.n. Balonare. [< fr. ballonement].

balonamente
BALONAMÉNT s.n. Balonare. [< fr. ballonement].

balonamentele
BALONAMÉNT s.n. Balonare. [< fr. ballonement].

balonamentelor
BALONAMÉNT s.n. Balonare. [< fr. ballonement].

balonamentul
BALONAMÉNT s.n. Balonare. [< fr. ballonement].

balonamentului
BALONAMÉNT s.n. Balonare. [< fr. ballonement].

balonare
BALONÁ, balonez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) umfla, a (se) rotunji ca un balon. ♦ A i se umfla sau a face să i se umfle cuiva abdomenul din cauza gazelor de fermentație din intestine. – Din fr. ballonner.

DOOM

baloná (a ~) vb., ind. prez. 3 baloneáză

balonare
BALONÁRE, balonări, s. f. Faptul de a (se) balona. ♦ Med.) Meteorism. – V. balona.

DOOM

balonáre s. f., g.-d. art. balonắrii; pl. balonắri

balonarea
BALONÁRE, balonări, s. f. Faptul de a (se) balona. ♦ Med.) Meteorism. – V. balona.

DOOM

balonáre s. f., g.-d. art. balonắrii; pl. balonắri

balonară
BALONÁ, balonez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) umfla, a (se) rotunji ca un balon. ♦ A i se umfla sau a face să i se umfle cuiva abdomenul din cauza gazelor de fermentație din intestine. – Din fr. ballonner.

DOOM

baloná (a ~) vb., ind. prez. 3 baloneáză

balonarăm
BALONÁ, balonez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) umfla, a (se) rotunji ca un balon. ♦ A i se umfla sau a face să i se umfle cuiva abdomenul din cauza gazelor de fermentație din intestine. – Din fr. ballonner.

DOOM

baloná (a ~) vb., ind. prez. 3 baloneáză

balonarăți
BALONÁ, balonez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) umfla, a (se) rotunji ca un balon. ♦ A i se umfla sau a face să i se umfle cuiva abdomenul din cauza gazelor de fermentație din intestine. – Din fr. ballonner.

DOOM

baloná (a ~) vb., ind. prez. 3 baloneáză

balonase
BALONÁ, balonez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) umfla, a (se) rotunji ca un balon. ♦ A i se umfla sau a face să i se umfle cuiva abdomenul din cauza gazelor de fermentație din intestine. – Din fr. ballonner.

DOOM

baloná (a ~) vb., ind. prez. 3 baloneáză

balonasem
BALONÁ, balonez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) umfla, a (se) rotunji ca un balon. ♦ A i se umfla sau a face să i se umfle cuiva abdomenul din cauza gazelor de fermentație din intestine. – Din fr. ballonner.

DOOM

baloná (a ~) vb., ind. prez. 3 baloneáză

balonaseră
BALONÁ, balonez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) umfla, a (se) rotunji ca un balon. ♦ A i se umfla sau a face să i se umfle cuiva abdomenul din cauza gazelor de fermentație din intestine. – Din fr. ballonner.

DOOM

baloná (a ~) vb., ind. prez. 3 baloneáză

balonaserăm
BALONÁ, balonez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) umfla, a (se) rotunji ca un balon. ♦ A i se umfla sau a face să i se umfle cuiva abdomenul din cauza gazelor de fermentație din intestine. – Din fr. ballonner.

DOOM

baloná (a ~) vb., ind. prez. 3 baloneáză

balonaserăți
BALONÁ, balonez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) umfla, a (se) rotunji ca un balon. ♦ A i se umfla sau a face să i se umfle cuiva abdomenul din cauza gazelor de fermentație din intestine. – Din fr. ballonner.

DOOM

baloná (a ~) vb., ind. prez. 3 baloneáză

balonaseși
BALONÁ, balonez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) umfla, a (se) rotunji ca un balon. ♦ A i se umfla sau a face să i se umfle cuiva abdomenul din cauza gazelor de fermentație din intestine. – Din fr. ballonner.

DOOM

baloná (a ~) vb., ind. prez. 3 baloneáză

balonaseți
BALONÁ, balonez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) umfla, a (se) rotunji ca un balon. ♦ A i se umfla sau a face să i se umfle cuiva abdomenul din cauza gazelor de fermentație din intestine. – Din fr. ballonner.

DOOM

baloná (a ~) vb., ind. prez. 3 baloneáză

balonat
BALONÁ, balonez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) umfla, a (se) rotunji ca un balon. ♦ A i se umfla sau a face să i se umfle cuiva abdomenul din cauza gazelor de fermentație din intestine. – Din fr. ballonner.

DOOM

baloná (a ~) vb., ind. prez. 3 baloneáză

balonat
BALONÁT, -Ă, balonați, -te, adj. Care este umflat (ca un balon). ♦ (Despre abdomen) Umflat de gazele acumulate în intestine; (despre oameni) cu abdomenul umflat. – V. balona. Cf. fr. ballonné.

balonata
BALONÁT, -Ă, balonați, -te, adj. Care este umflat (ca un balon). ♦ (Despre abdomen) Umflat de gazele acumulate în intestine; (despre oameni) cu abdomenul umflat. – V. balona. Cf. fr. ballonné.

balonate
BALONÁT, -Ă, balonați, -te, adj. Care este umflat (ca un balon). ♦ (Despre abdomen) Umflat de gazele acumulate în intestine; (despre oameni) cu abdomenul umflat. – V. balona. Cf. fr. ballonné.

balonatei
BALONÁT, -Ă, balonați, -te, adj. Care este umflat (ca un balon). ♦ (Despre abdomen) Umflat de gazele acumulate în intestine; (despre oameni) cu abdomenul umflat. – V. balona. Cf. fr. ballonné.

balonatele
BALONÁT, -Ă, balonați, -te, adj. Care este umflat (ca un balon). ♦ (Despre abdomen) Umflat de gazele acumulate în intestine; (despre oameni) cu abdomenul umflat. – V. balona. Cf. fr. ballonné.

balonatelor
BALONÁT, -Ă, balonați, -te, adj. Care este umflat (ca un balon). ♦ (Despre abdomen) Umflat de gazele acumulate în intestine; (despre oameni) cu abdomenul umflat. – V. balona. Cf. fr. ballonné.

balonatul
BALONÁT, -Ă, balonați, -te, adj. Care este umflat (ca un balon). ♦ (Despre abdomen) Umflat de gazele acumulate în intestine; (despre oameni) cu abdomenul umflat. – V. balona. Cf. fr. ballonné.

balonatului
BALONÁT, -Ă, balonați, -te, adj. Care este umflat (ca un balon). ♦ (Despre abdomen) Umflat de gazele acumulate în intestine; (despre oameni) cu abdomenul umflat. – V. balona. Cf. fr. ballonné.

balonau
BALONÁ, balonez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) umfla, a (se) rotunji ca un balon. ♦ A i se umfla sau a face să i se umfle cuiva abdomenul din cauza gazelor de fermentație din intestine. – Din fr. ballonner.

DOOM

baloná (a ~) vb., ind. prez. 3 baloneáză

balonaș
BALONÁȘ, balonașe, s. n. Diminutiv al lui balon. – Balon + suf. -aș.

DOOM

balonáș s. n., pl. balonáșe

balonașe
BALONÁȘ, balonașe, s. n. Diminutiv al lui balon. – Balon + suf. -aș.

DOOM

balonáș s. n., pl. balonáșe

balonașele
BALONÁȘ, balonașe, s. n. Diminutiv al lui balon. – Balon + suf. -aș.

DOOM

balonáș s. n., pl. balonáșe

balonașelor
BALONÁȘ, balonașe, s. n. Diminutiv al lui balon. – Balon + suf. -aș.

DOOM

balonáș s. n., pl. balonáșe

balonași
BALONÁ, balonez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) umfla, a (se) rotunji ca un balon. ♦ A i se umfla sau a face să i se umfle cuiva abdomenul din cauza gazelor de fermentație din intestine. – Din fr. ballonner.

DOOM

baloná (a ~) vb., ind. prez. 3 baloneáză

balonașul
BALONÁȘ, balonașe, s. n. Diminutiv al lui balon. – Balon + suf. -aș.

DOOM

balonáș s. n., pl. balonáșe

balonașului
BALONÁȘ, balonașe, s. n. Diminutiv al lui balon. – Balon + suf. -aș.

DOOM

balonáș s. n., pl. balonáșe

balonați
BALONÁ, balonez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) umfla, a (se) rotunji ca un balon. ♦ A i se umfla sau a face să i se umfle cuiva abdomenul din cauza gazelor de fermentație din intestine. – Din fr. ballonner.

DOOM

baloná (a ~) vb., ind. prez. 3 baloneáză

balonați
BALONÁT, -Ă, balonați, -te, adj. Care este umflat (ca un balon). ♦ (Despre abdomen) Umflat de gazele acumulate în intestine; (despre oameni) cu abdomenul umflat. – V. balona. Cf. fr. ballonné.

balonații
BALONÁT, -Ă, balonați, -te, adj. Care este umflat (ca un balon). ♦ (Despre abdomen) Umflat de gazele acumulate în intestine; (despre oameni) cu abdomenul umflat. – V. balona. Cf. fr. ballonné.

balonaților
BALONÁT, -Ă, balonați, -te, adj. Care este umflat (ca un balon). ♦ (Despre abdomen) Umflat de gazele acumulate în intestine; (despre oameni) cu abdomenul umflat. – V. balona. Cf. fr. ballonné.

balonează
BALONÁ, balonez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) umfla, a (se) rotunji ca un balon. ♦ A i se umfla sau a face să i se umfle cuiva abdomenul din cauza gazelor de fermentație din intestine. – Din fr. ballonner.

DOOM

baloná (a ~) vb., ind. prez. 3 baloneáză

balonet
BALONÉT, balonete, s. n. 1. Compartiment din interiorul unui dirijabil, umplut cu un gaz mai ușor decât aerul. 2. Dispozitiv de plutire al aripilor unui hidroavion. – Din fr. ballonnet.

DOOM

balonét s. n., pl. balonéte

balonete
BALONÉT, balonete, s. n. 1. Compartiment din interiorul unui dirijabil, umplut cu un gaz mai ușor decât aerul. 2. Dispozitiv de plutire al aripilor unui hidroavion. – Din fr. ballonnet.

DOOM

balonét s. n., pl. balonéte

balonetele
BALONÉT, balonete, s. n. 1. Compartiment din interiorul unui dirijabil, umplut cu un gaz mai ușor decât aerul. 2. Dispozitiv de plutire al aripilor unui hidroavion. – Din fr. ballonnet.

DOOM

balonét s. n., pl. balonéte

balonetelor
BALONÉT, balonete, s. n. 1. Compartiment din interiorul unui dirijabil, umplut cu un gaz mai ușor decât aerul. 2. Dispozitiv de plutire al aripilor unui hidroavion. – Din fr. ballonnet.

DOOM

balonét s. n., pl. balonéte

balonetul
BALONÉT, balonete, s. n. 1. Compartiment din interiorul unui dirijabil, umplut cu un gaz mai ușor decât aerul. 2. Dispozitiv de plutire al aripilor unui hidroavion. – Din fr. ballonnet.

DOOM

balonét s. n., pl. balonéte

balonetului
BALONÉT, balonete, s. n. 1. Compartiment din interiorul unui dirijabil, umplut cu un gaz mai ușor decât aerul. 2. Dispozitiv de plutire al aripilor unui hidroavion. – Din fr. ballonnet.

DOOM

balonét s. n., pl. balonéte

balonez
BALONÁ, balonez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) umfla, a (se) rotunji ca un balon. ♦ A i se umfla sau a face să i se umfle cuiva abdomenul din cauza gazelor de fermentație din intestine. – Din fr. ballonner.

DOOM

baloná (a ~) vb., ind. prez. 3 baloneáză

baloneze
BALONÁ, balonez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) umfla, a (se) rotunji ca un balon. ♦ A i se umfla sau a face să i se umfle cuiva abdomenul din cauza gazelor de fermentație din intestine. – Din fr. ballonner.

DOOM

baloná (a ~) vb., ind. prez. 3 baloneáză

balonezi
BALONÁ, balonez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) umfla, a (se) rotunji ca un balon. ♦ A i se umfla sau a face să i se umfle cuiva abdomenul din cauza gazelor de fermentație din intestine. – Din fr. ballonner.

DOOM

baloná (a ~) vb., ind. prez. 3 baloneáză

balonseide
BALONSÉIDE s.n. v. balonzaid.

balonul
BALÓN, baloane, s. n. 1. Aerostat construit dintr-o învelitoare impermeabilă umplută cu un gaz mai ușor decât aerul, de care se atașează o nacelă. ◊ Expr. (Fam.) A lua (pe cineva) în balon = a-și bate joc, a ironiza (pe cineva). ♦ Jucărie de cauciuc foarte subțire, mai ales în formă de sferă, umplută cu aer sau cu un gaz ușor. ♦ (Sport) Minge. 2. (În sintagma) Balon de săpun = bășică formată din clăbuci de săpun; fig. vorbă goală, amăgitoare. 3. Vas sferic de sticlă, folosit în anumite operații chimice de laborator. ♦ (În sintagma) Balon de oxigen = rezervor de oxigen prevăzut cu un tub de aspirație, întrebuințat la reanimarea unui bolnav. 4. Balonzaid (2). – Din fr. ballon.

DOOM

balón-sóndă s. n., pl. baloáne-sóndă

balonului
BALÓN, baloane, s. n. 1. Aerostat construit dintr-o învelitoare impermeabilă umplută cu un gaz mai ușor decât aerul, de care se atașează o nacelă. ◊ Expr. (Fam.) A lua (pe cineva) în balon = a-și bate joc, a ironiza (pe cineva). ♦ Jucărie de cauciuc foarte subțire, mai ales în formă de sferă, umplută cu aer sau cu un gaz ușor. ♦ (Sport) Minge. 2. (În sintagma) Balon de săpun = bășică formată din clăbuci de săpun; fig. vorbă goală, amăgitoare. 3. Vas sferic de sticlă, folosit în anumite operații chimice de laborator. ♦ (În sintagma) Balon de oxigen = rezervor de oxigen prevăzut cu un tub de aspirație, întrebuințat la reanimarea unui bolnav. 4. Balonzaid (2). – Din fr. ballon.

DOOM

balón-sóndă s. n., pl. baloáne-sóndă

balonzaid
BALONZÁID, balonzaide, s. n. 1. Țesătură de bumbac sau de mătase impermeabilă. 2. Haină de ploaie confecționată dintr-o astfel de pânză; balon (4). [Acc. și: balónzaid. – Var.: balonzáide s. n.] – Din germ. Ballonseide.

DOOM

balonzáid / balónzaid (-zaid) s. n., pl. balonzáide / balónzaide

balonzaid
BALONZÁID, balonzaide, s. n. 1. Țesătură de bumbac sau de mătase impermeabilă. 2. Haină de ploaie confecționată dintr-o astfel de pânză; balon (4). [Acc. și: balónzaid. – Var.: balonzáide s. n.] – Din germ. Ballonseide.

DOOM

balonzáid / balónzaid (-zaid) s. n., pl. balonzáide / balónzaide

balonzaide
BALONZÁID, balonzaide, s. n. 1. Țesătură de bumbac sau de mătase impermeabilă. 2. Haină de ploaie confecționată dintr-o astfel de pânză; balon (4). [Acc. și: balónzaid. – Var.: balonzáide s. n.] – Din germ. Ballonseide.

DOOM

balonzáid / balónzaid (-zaid) s. n., pl. balonzáide / balónzaide

balonzaide
BALONZÁID, balonzaide, s. n. 1. Țesătură de bumbac sau de mătase impermeabilă. 2. Haină de ploaie confecționată dintr-o astfel de pânză; balon (4). [Acc. și: balónzaid. – Var.: balonzáide s. n.] – Din germ. Ballonseide.

balonzaidele
BALONZÁID, balonzaide, s. n. 1. Țesătură de bumbac sau de mătase impermeabilă. 2. Haină de ploaie confecționată dintr-o astfel de pânză; balon (4). [Acc. și: balónzaid. – Var.: balonzáide s. n.] – Din germ. Ballonseide.

DOOM

balonzáid / balónzaid (-zaid) s. n., pl. balonzáide / balónzaide

balonzaidelor
BALONZÁID, balonzaide, s. n. 1. Țesătură de bumbac sau de mătase impermeabilă. 2. Haină de ploaie confecționată dintr-o astfel de pânză; balon (4). [Acc. și: balónzaid. – Var.: balonzáide s. n.] – Din germ. Ballonseide.

DOOM

balonzáid / balónzaid (-zaid) s. n., pl. balonzáide / balónzaide

balonzaidul
BALONZÁID, balonzaide, s. n. 1. Țesătură de bumbac sau de mătase impermeabilă. 2. Haină de ploaie confecționată dintr-o astfel de pânză; balon (4). [Acc. și: balónzaid. – Var.: balonzáide s. n.] – Din germ. Ballonseide.

DOOM

balonzáid / balónzaid (-zaid) s. n., pl. balonzáide / balónzaide

balonzaidului
BALONZÁID, balonzaide, s. n. 1. Țesătură de bumbac sau de mătase impermeabilă. 2. Haină de ploaie confecționată dintr-o astfel de pânză; balon (4). [Acc. și: balónzaid. – Var.: balonzáide s. n.] – Din germ. Ballonseide.

DOOM

balonzáid / balónzaid (-zaid) s. n., pl. balonzáide / balónzaide

balonând
BALONÁ, balonez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) umfla, a (se) rotunji ca un balon. ♦ A i se umfla sau a face să i se umfle cuiva abdomenul din cauza gazelor de fermentație din intestine. – Din fr. ballonner.

DOOM

baloná (a ~) vb., ind. prez. 3 baloneáză

balonînd
BALONÁ, balonez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) umfla, a (se) rotunji ca un balon. ♦ A i se umfla sau a face să i se umfle cuiva abdomenul din cauza gazelor de fermentație din intestine. – Din fr. ballonner.

DOOM

baloná (a ~) vb., ind. prez. 3 baloneáză

balonări
BALONÁRE, balonări, s. f. Faptul de a (se) balona. ♦ Med.) Meteorism. – V. balona.

DOOM

balonáre s. f., g.-d. art. balonắrii; pl. balonắri

balonării
BALONÁRE, balonări, s. f. Faptul de a (se) balona. ♦ Med.) Meteorism. – V. balona.

DOOM

balonáre s. f., g.-d. art. balonắrii; pl. balonắri

balonările
BALONÁRE, balonări, s. f. Faptul de a (se) balona. ♦ Med.) Meteorism. – V. balona.

DOOM

balonáre s. f., g.-d. art. balonắrii; pl. balonắri

balonărilor
BALONÁRE, balonări, s. f. Faptul de a (se) balona. ♦ Med.) Meteorism. – V. balona.

DOOM

balonáre s. f., g.-d. art. balonắrii; pl. balonắri

balot
BALÓT, baloturi, s. n. Pachet mare de mărfuri sau de diferite obiecte; (spec.) pachet de bumbac, de lână etc.; legătură mare de haine, de rufe etc.; bal². ♦ Oțel-balot = bandă de oțel utilizată la confecționarea cercurilor de butoaie, la ambalaje etc. [Pl. și: (m.) baloți] – Din fr. ballot.

DOOM

balót s. n. / s. m., balóturi / balóți

balot
BALÓT, baloturi, s. n. Pachet mare de mărfuri sau de diferite obiecte; (spec.) pachet de bumbac, de lână etc.; legătură mare de haine, de rufe etc.; bal². ♦ Oțel-balot = bandă de oțel utilizată la confecționarea cercurilor de butoaie, la ambalaje etc. [Pl. și: (m.) baloți] – Din fr. ballot.

DOOM

oțél-balót s. n.

balota
BALOTÁ, balotez, vb. I. Tranz. A strânge în baloturi. – Din balot.

balotai
BALOTÁ, balotez, vb. I. Tranz. A strânge în baloturi. – Din balot.

balotaj
BALOTÁJ, balotaje, s. n. Situație creată la o alegere când niciun candidat nu întrunește majoritatea de voturi cerută de lege. – Din fr. ballottage.

DOOM

balotáj s. n., pl. balotáje

balotaje
BALOTÁJ, balotaje, s. n. Situație creată la o alegere când niciun candidat nu întrunește majoritatea de voturi cerută de lege. – Din fr. ballottage.

DOOM

balotáj s. n., pl. balotáje

balotajele
BALOTÁJ, balotaje, s. n. Situație creată la o alegere când niciun candidat nu întrunește majoritatea de voturi cerută de lege. – Din fr. ballottage.

DOOM

balotáj s. n., pl. balotáje

balotajelor
BALOTÁJ, balotaje, s. n. Situație creată la o alegere când niciun candidat nu întrunește majoritatea de voturi cerută de lege. – Din fr. ballottage.

DOOM

balotáj s. n., pl. balotáje

balotajul
BALOTÁJ, balotaje, s. n. Situație creată la o alegere când niciun candidat nu întrunește majoritatea de voturi cerută de lege. – Din fr. ballottage.

DOOM

balotáj s. n., pl. balotáje

balotajului
BALOTÁJ, balotaje, s. n. Situație creată la o alegere când niciun candidat nu întrunește majoritatea de voturi cerută de lege. – Din fr. ballottage.

DOOM

balotáj s. n., pl. balotáje

balotam
BALOTÁ, balotez, vb. I. Tranz. A strânge în baloturi. – Din balot.

balotare
BALOTÁ, balotez, vb. I. Tranz. A strânge în baloturi. – Din balot.

balotare
BALOTÁRE s. f. Acțiunea de a balota; (rar) balotat. – V. balota.

balotarea
BALOTÁRE s. f. Acțiunea de a balota; (rar) balotat. – V. balota.

balotară
BALOTÁ, balotez, vb. I. Tranz. A strânge în baloturi. – Din balot.

balotarăm
BALOTÁ, balotez, vb. I. Tranz. A strânge în baloturi. – Din balot.

balotarăți
BALOTÁ, balotez, vb. I. Tranz. A strânge în baloturi. – Din balot.

balotase
BALOTÁ, balotez, vb. I. Tranz. A strânge în baloturi. – Din balot.

balotasem
BALOTÁ, balotez, vb. I. Tranz. A strânge în baloturi. – Din balot.

balotaseră
BALOTÁ, balotez, vb. I. Tranz. A strânge în baloturi. – Din balot.

balotaserăm
BALOTÁ, balotez, vb. I. Tranz. A strânge în baloturi. – Din balot.

balotaserăți
BALOTÁ, balotez, vb. I. Tranz. A strânge în baloturi. – Din balot.

balotaseși
BALOTÁ, balotez, vb. I. Tranz. A strânge în baloturi. – Din balot.

balotaseți
BALOTÁ, balotez, vb. I. Tranz. A strânge în baloturi. – Din balot.

balotat
BALOTÁ, balotez, vb. I. Tranz. A strânge în baloturi. – Din balot.

balotat
BALOTÁT s. n. (Rar) balotare. – V. balota.

balotata
BALOTÁT s. n. (Rar) balotare. – V. balota.

balotate
BALOTÁT s. n. (Rar) balotare. – V. balota.

balotatei
BALOTÁT s. n. (Rar) balotare. – V. balota.

balotatele
BALOTÁT s. n. (Rar) balotare. – V. balota.

balotatelor
BALOTÁT s. n. (Rar) balotare. – V. balota.

balotatul
BALOTÁT s. n. (Rar) balotare. – V. balota.

balotatului
BALOTÁT s. n. (Rar) balotare. – V. balota.

balotau
BALOTÁ, balotez, vb. I. Tranz. A strânge în baloturi. – Din balot.

balotași
BALOTÁ, balotez, vb. I. Tranz. A strânge în baloturi. – Din balot.

balotați
BALOTÁ, balotez, vb. I. Tranz. A strânge în baloturi. – Din balot.

balotați
BALOTÁT s. n. (Rar) balotare. – V. balota.

balotații
BALOTÁT s. n. (Rar) balotare. – V. balota.

balotaților
BALOTÁT s. n. (Rar) balotare. – V. balota.

balotează
BALOTÁ, balotez, vb. I. Tranz. A strânge în baloturi. – Din balot.

balotez
BALOTÁ, balotez, vb. I. Tranz. A strânge în baloturi. – Din balot.

baloteze
BALOTÁ, balotez, vb. I. Tranz. A strânge în baloturi. – Din balot.

balotezi
BALOTÁ, balotez, vb. I. Tranz. A strânge în baloturi. – Din balot.

balotul
BALÓT, baloturi, s. n. Pachet mare de mărfuri sau de diferite obiecte; (spec.) pachet de bumbac, de lână etc.; legătură mare de haine, de rufe etc.; bal². ♦ Oțel-balot = bandă de oțel utilizată la confecționarea cercurilor de butoaie, la ambalaje etc. [Pl. și: (m.) baloți] – Din fr. ballot.

DOOM

oțél-balót s. n.

balotului
BALÓT, baloturi, s. n. Pachet mare de mărfuri sau de diferite obiecte; (spec.) pachet de bumbac, de lână etc.; legătură mare de haine, de rufe etc.; bal². ♦ Oțel-balot = bandă de oțel utilizată la confecționarea cercurilor de butoaie, la ambalaje etc. [Pl. și: (m.) baloți] – Din fr. ballot.

DOOM

oțél-balót s. n.

baloturi
BALÓT, baloturi, s. n. Pachet mare de mărfuri sau de diferite obiecte; (spec.) pachet de bumbac, de lână etc.; legătură mare de haine, de rufe etc.; bal². ♦ Oțel-balot = bandă de oțel utilizată la confecționarea cercurilor de butoaie, la ambalaje etc. [Pl. și: (m.) baloți] – Din fr. ballot.

DOOM

oțél-balót s. n.

baloturile
BALÓT, baloturi, s. n. Pachet mare de mărfuri sau de diferite obiecte; (spec.) pachet de bumbac, de lână etc.; legătură mare de haine, de rufe etc.; bal². ♦ Oțel-balot = bandă de oțel utilizată la confecționarea cercurilor de butoaie, la ambalaje etc. [Pl. și: (m.) baloți] – Din fr. ballot.

DOOM

oțél-balót s. n.

baloturilor
BALÓT, baloturi, s. n. Pachet mare de mărfuri sau de diferite obiecte; (spec.) pachet de bumbac, de lână etc.; legătură mare de haine, de rufe etc.; bal². ♦ Oțel-balot = bandă de oțel utilizată la confecționarea cercurilor de butoaie, la ambalaje etc. [Pl. și: (m.) baloți] – Din fr. ballot.

DOOM

oțél-balót s. n.

balotând
BALOTÁ, balotez, vb. I. Tranz. A strânge în baloturi. – Din balot.

balotînd
BALOTÁ, balotez, vb. I. Tranz. A strânge în baloturi. – Din balot.

balotări
BALOTÁRE s. f. Acțiunea de a balota; (rar) balotat. – V. balota.

balotării
BALOTÁRE s. f. Acțiunea de a balota; (rar) balotat. – V. balota.

balotările
BALOTÁRE s. f. Acțiunea de a balota; (rar) balotat. – V. balota.

balotărilor
BALOTÁRE s. f. Acțiunea de a balota; (rar) balotat. – V. balota.

balsa
BÁLSA s. m. Arbore tropical din America, din al cărui lemn ușor și tare se confecționează plute, ambarcațiuni sportive etc. – Din fr. balsa. Cf. sp. balsa.

DOOM

bálsa (copac) s. m.

balsam
BALSÁM s.n. 1. Rășină de origine vegetală, parfumată, folosită în farmacie ca preparat aromat și curativ. ◊ (Fig.) Miros foarte plăcut, pătrunzător. 2. (Fig.) Alinare, consolare. [Pl. -muri, -me. / < it. balsamo, cf. lat. balsamum].

balsam
BALSÁM, balsamuri, s. n. 1. Esență puternic parfumată extrasă din rășini sau din alte substanțe vegetale, folosită în medicină, pictură, parfumerie etc. ♦ Fig. Miros foarte plăcut. 2. Fig. Alinare, mângâiere, consolare. – Din it. balsamo, lat. balsamum.

DOOM

balsám s. n., pl. balsámuri

balsama
ÎMBĂLSĂMÁ, îmbălsămez, vb. I. Tranz. 1. (Mai ales despre flori) A parfuma, a înmiresma aerul. Florile rare îmbălsămau aerul cu miresmele lor puternice, împrospătate peste noapte. ANGHEL-IOSIF, C. L. 10. 2. A îmbiba, a impregna un cadavru cu substanțe care au proprietatea de a împiedica sau a întîrzia putrefacția. – Variante: balsamá, bălsămá (NEGRUZZI, S. II 156) vb. I, bălsămí (BĂLCESCU, O. II 267), îmbălsămí (MACEDONSKI, O. II 267) vb. IV.

balsamare
BALSAMÁ vb. I. v. îmbălsăma.

balsamat
ÎMBĂLSĂMÁT, -Ă, îmbălsămați, -te, adj. 1. Care răspîndește un miros foarte plăcut; în care s-a răspîndit un miros foarte plăcut; parfumat, înmiresmat. Prăvălii îmbălsămate de cafea nu crudă, verde și tare, ci prăjită, uleioasă, grasă sau rîșnită, cu mireasma tare și îmbătătoare. DUMITRIU, N. 265. Deschise ferestrele și aerul proaspăt, îmbălsămat al primăverii năvăli în odaie. AGÎRBICEANU, S. P. 101. Cred că saltelele biblice ale regelui Solomon nu erau nici mai moi, nici mai mirositoare decît așternutul meu de iarbă îmbălsămată și cosită din ajun. HOGAȘ, M. N. 70. 2. (Despre cadavre) Îmbibat, impregnat cu substanțe care împiedică sau întîrzie putrefacția. – Variante: îmbălsămít, -ă (MACEDONSKI, O. I 64), balsamát, -ă, bălsămít, -ă (ODOBESCU, S. III 202, ALEXANDRESCU, M. 77) adj.

balsamic
BALSÁMIC, -Ă, balsamici, -ce, adj. De balsam (1), ca de balsam. ♦ Care are însușirile balsamului (1), care conține un balsam. – Din fr. balsamique.

DOOM

balsámic adj. m., pl. balsámici; f. balsámică, pl. balsámice

balsamica
BALSÁMIC, -Ă, balsamici, -ce, adj. De balsam (1), ca de balsam. ♦ Care are însușirile balsamului (1), care conține un balsam. – Din fr. balsamique.

DOOM

balsámic adj. m., pl. balsámici; f. balsámică, pl. balsámice

balsamice
BALSÁMIC, -Ă, balsamici, -ce, adj. De balsam (1), ca de balsam. ♦ Care are însușirile balsamului (1), care conține un balsam. – Din fr. balsamique.

DOOM

balsámic adj. m., pl. balsámici; f. balsámică, pl. balsámice

balsamicei
BALSÁMIC, -Ă, balsamici, -ce, adj. De balsam (1), ca de balsam. ♦ Care are însușirile balsamului (1), care conține un balsam. – Din fr. balsamique.

DOOM

balsámic adj. m., pl. balsámici; f. balsámică, pl. balsámice

balsamicele
BALSÁMIC, -Ă, balsamici, -ce, adj. De balsam (1), ca de balsam. ♦ Care are însușirile balsamului (1), care conține un balsam. – Din fr. balsamique.

DOOM

balsámic adj. m., pl. balsámici; f. balsámică, pl. balsámice

balsamicelor
BALSÁMIC, -Ă, balsamici, -ce, adj. De balsam (1), ca de balsam. ♦ Care are însușirile balsamului (1), care conține un balsam. – Din fr. balsamique.

DOOM

balsámic adj. m., pl. balsámici; f. balsámică, pl. balsámice

balsamici
BALSÁMIC, -Ă, balsamici, -ce, adj. De balsam (1), ca de balsam. ♦ Care are însușirile balsamului (1), care conține un balsam. – Din fr. balsamique.

DOOM

balsámic adj. m., pl. balsámici; f. balsámică, pl. balsámice

balsamicii
BALSÁMIC, -Ă, balsamici, -ce, adj. De balsam (1), ca de balsam. ♦ Care are însușirile balsamului (1), care conține un balsam. – Din fr. balsamique.

DOOM

balsámic adj. m., pl. balsámici; f. balsámică, pl. balsámice

balsamicilor
BALSÁMIC, -Ă, balsamici, -ce, adj. De balsam (1), ca de balsam. ♦ Care are însușirile balsamului (1), care conține un balsam. – Din fr. balsamique.

DOOM

balsámic adj. m., pl. balsámici; f. balsámică, pl. balsámice

balsamicul
BALSÁMIC, -Ă, balsamici, -ce, adj. De balsam (1), ca de balsam. ♦ Care are însușirile balsamului (1), care conține un balsam. – Din fr. balsamique.

DOOM

balsámic adj. m., pl. balsámici; f. balsámică, pl. balsámice

balsamicului
BALSÁMIC, -Ă, balsamici, -ce, adj. De balsam (1), ca de balsam. ♦ Care are însușirile balsamului (1), care conține un balsam. – Din fr. balsamique.

DOOM

balsámic adj. m., pl. balsámici; f. balsámică, pl. balsámice

balsamina
CANÁLE s. f. pl. Plantă erbacee, anuală ornamentală, originară din India, cu frunze lanceolate, dințate și cu flori albe, roșii sau pestrițe (Impatiens balsamina) – Et. nec.

balsamina
BALSAMÍNĂ, balsamine, s. f. Plantă erbacee anuală, cu flori albe-roșietice, cu frunze lanceolate și cu fructe în formă de capsulă, care se deschid brusc când sunt atinse; canale (Impatiens balsamina). – Din fr. balsamine.

DOOM

balsamínă s. f., g.-d. art. balsamínei; pl. balsamíne

balsaminacee
BALSAMINACÉE s.f.pl. Familie de plante erbacee cu frunze întregi și flori zigomorfe, hermafrodite, având ca tip balsamina; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < it. balsaminacee].

balsaminaceea
BALSAMINACÉE s.f.pl. Familie de plante erbacee cu frunze întregi și flori zigomorfe, hermafrodite, având ca tip balsamina; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < it. balsaminacee].

balsaminaceei
BALSAMINACÉE s.f.pl. Familie de plante erbacee cu frunze întregi și flori zigomorfe, hermafrodite, având ca tip balsamina; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < it. balsaminacee].

balsaminaceele
BALSAMINACÉE s.f.pl. Familie de plante erbacee cu frunze întregi și flori zigomorfe, hermafrodite, având ca tip balsamina; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < it. balsaminacee].

balsaminaceelor
BALSAMINACÉE s.f.pl. Familie de plante erbacee cu frunze întregi și flori zigomorfe, hermafrodite, având ca tip balsamina; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < it. balsaminacee].

balsamine
BALSAMÍNĂ, balsamine, s. f. Plantă erbacee anuală, cu flori albe-roșietice, cu frunze lanceolate și cu fructe în formă de capsulă, care se deschid brusc când sunt atinse; canale (Impatiens balsamina). – Din fr. balsamine.

DOOM

balsamínă s. f., g.-d. art. balsamínei; pl. balsamíne

balsaminei
BALSAMÍNĂ, balsamine, s. f. Plantă erbacee anuală, cu flori albe-roșietice, cu frunze lanceolate și cu fructe în formă de capsulă, care se deschid brusc când sunt atinse; canale (Impatiens balsamina). – Din fr. balsamine.

DOOM

balsamínă s. f., g.-d. art. balsamínei; pl. balsamíne

balsaminele
BALSAMÍNĂ, balsamine, s. f. Plantă erbacee anuală, cu flori albe-roșietice, cu frunze lanceolate și cu fructe în formă de capsulă, care se deschid brusc când sunt atinse; canale (Impatiens balsamina). – Din fr. balsamine.

DOOM

balsamínă s. f., g.-d. art. balsamínei; pl. balsamíne

balsaminelor
BALSAMÍNĂ, balsamine, s. f. Plantă erbacee anuală, cu flori albe-roșietice, cu frunze lanceolate și cu fructe în formă de capsulă, care se deschid brusc când sunt atinse; canale (Impatiens balsamina). – Din fr. balsamine.

DOOM

balsamínă s. f., g.-d. art. balsamínei; pl. balsamíne

balsamita
CALOMFÍR calomfiri, s. m. Plantă erbacee perenă, aromatică, cu tulpina catifelată, frunzele ovale compuse și florile galbene; calapăr (Chrysanthemum balsamita). – Din bg. kalofer.

balsamul
BALSÁM, balsamuri, s. n. 1. Esență puternic parfumată extrasă din rășini sau din alte substanțe vegetale, folosită în medicină, pictură, parfumerie etc. ♦ Fig. Miros foarte plăcut. 2. Fig. Alinare, mângâiere, consolare. – Din it. balsamo, lat. balsamum.

DOOM

balsám s. n., pl. balsámuri

balsamului
BALSÁM, balsamuri, s. n. 1. Esență puternic parfumată extrasă din rășini sau din alte substanțe vegetale, folosită în medicină, pictură, parfumerie etc. ♦ Fig. Miros foarte plăcut. 2. Fig. Alinare, mângâiere, consolare. – Din it. balsamo, lat. balsamum.

DOOM

balsám s. n., pl. balsámuri

balsamuri
BALSÁM, balsamuri, s. n. 1. Esență puternic parfumată extrasă din rășini sau din alte substanțe vegetale, folosită în medicină, pictură, parfumerie etc. ♦ Fig. Miros foarte plăcut. 2. Fig. Alinare, mângâiere, consolare. – Din it. balsamo, lat. balsamum.

DOOM

balsám s. n., pl. balsámuri

balsamurile
BALSÁM, balsamuri, s. n. 1. Esență puternic parfumată extrasă din rășini sau din alte substanțe vegetale, folosită în medicină, pictură, parfumerie etc. ♦ Fig. Miros foarte plăcut. 2. Fig. Alinare, mângâiere, consolare. – Din it. balsamo, lat. balsamum.

DOOM

balsám s. n., pl. balsámuri

balsamurilor
BALSÁM, balsamuri, s. n. 1. Esență puternic parfumată extrasă din rășini sau din alte substanțe vegetale, folosită în medicină, pictură, parfumerie etc. ♦ Fig. Miros foarte plăcut. 2. Fig. Alinare, mângâiere, consolare. – Din it. balsamo, lat. balsamum.

DOOM

balsám s. n., pl. balsámuri

balsaul
BÁLSA s. m. Arbore tropical din America, din al cărui lemn ușor și tare se confecționează plute, ambarcațiuni sportive etc. – Din fr. balsa. Cf. sp. balsa.

DOOM

bálsa (copac) s. m.

balsaului
BÁLSA s. m. Arbore tropical din America, din al cărui lemn ușor și tare se confecționează plute, ambarcațiuni sportive etc. – Din fr. balsa. Cf. sp. balsa.

DOOM

bálsa (copac) s. m.

balse
BÁLSA s. m. Arbore tropical din America, din al cărui lemn ușor și tare se confecționează plute, ambarcațiuni sportive etc. – Din fr. balsa. Cf. sp. balsa.

DOOM

bálsa (copac) s. m.

balsei
BÁLSA s. m. Arbore tropical din America, din al cărui lemn ușor și tare se confecționează plute, ambarcațiuni sportive etc. – Din fr. balsa. Cf. sp. balsa.

DOOM

bálsa (copac) s. m.

balta
BÁLTĂ, bălți, s. f. 1. Întindere de apă stătătoare, de obicei nu prea adâncă, având o vegetație și o faună acvatică specifică; zonă de luncă inundabilă, cu locuri în care stagnează apa; p. ext. lac. ◊ Expr. A rămâne (sau a sta, a zăcea) baltă = a fi lăsat în părăsire; a sta pe loc, a stagna. A lăsa baltă (ceva) = a lăsa (ceva) în părăsire, a nu se mai interesa (de ceva). A da cu bâta în baltă = a face un gest, a spune o vorbă care stânjenește prin caracterul ei nedelicat sau insolit. 2. Apă de ploaie adunată într-o adâncitură; groapă cu apă sau mocirlă; (prin exagerare) cantitate mare de lichid vărsat pe jos; băltoacă. – Din sl. blato. Cf. alb. baltë.

DOOM

cristéi-de-báltă (pasăre) s. m., art. cristéiul-de-báltă; pl. cristéi-de-báltă, art. cristéii-de-báltă

baltac
BALTÁG, baltage, s. n. Topor cu coadă lungă, folosit și ca armă. ♦ Fig. Lovitură aplicată cu acest topor. [Pl. și: baltaguri. – Var.: (reg.) baltác s. n.] – Cf. tc. balta.

DOOM

baltág s. n., pl. baltáge

baltag
BALTÁG, baltage, s. n. Topor cu coadă lungă, folosit și ca armă. ♦ Fig. Lovitură aplicată cu acest topor. [Pl. și: baltaguri. – Var.: (reg.) baltác s. n.] – Cf. tc. balta.

DOOM

baltág s. n., pl. baltáge

baltage
BALTÁG, baltage, s. n. Topor cu coadă lungă, folosit și ca armă. ♦ Fig. Lovitură aplicată cu acest topor. [Pl. și: baltaguri. – Var.: (reg.) baltác s. n.] – Cf. tc. balta.

DOOM

baltág s. n., pl. baltáge

baltagele
BALTÁG, baltage, s. n. Topor cu coadă lungă, folosit și ca armă. ♦ Fig. Lovitură aplicată cu acest topor. [Pl. și: baltaguri. – Var.: (reg.) baltác s. n.] – Cf. tc. balta.

DOOM

baltág s. n., pl. baltáge

baltagelor
BALTÁG, baltage, s. n. Topor cu coadă lungă, folosit și ca armă. ♦ Fig. Lovitură aplicată cu acest topor. [Pl. și: baltaguri. – Var.: (reg.) baltác s. n.] – Cf. tc. balta.

DOOM

baltág s. n., pl. baltáge

baltagul
BALTÁG, baltage, s. n. Topor cu coadă lungă, folosit și ca armă. ♦ Fig. Lovitură aplicată cu acest topor. [Pl. și: baltaguri. – Var.: (reg.) baltác s. n.] – Cf. tc. balta.

DOOM

baltág s. n., pl. baltáge

baltagului
BALTÁG, baltage, s. n. Topor cu coadă lungă, folosit și ca armă. ♦ Fig. Lovitură aplicată cu acest topor. [Pl. și: baltaguri. – Var.: (reg.) baltác s. n.] – Cf. tc. balta.

DOOM

baltág s. n., pl. baltáge

baltic
BÁLTIC, -Ă, baltici, -ce, adj. Care aparține Mării Baltice sau regiunilor învecinate. – Din fr. baltique. Cf. fr. balte.

DOOM

báltic adj. m., pl. báltici; f. báltică, pl. báltice

baltica
BÁLTIC, -Ă, baltici, -ce, adj. Care aparține Mării Baltice sau regiunilor învecinate. – Din fr. baltique. Cf. fr. balte.

DOOM

báltic adj. m., pl. báltici; f. báltică, pl. báltice

baltice
BÁLTIC, -Ă, baltici, -ce, adj. Care aparține Mării Baltice sau regiunilor învecinate. – Din fr. baltique. Cf. fr. balte.

DOOM

báltic adj. m., pl. báltici; f. báltică, pl. báltice

balticei
BÁLTIC, -Ă, baltici, -ce, adj. Care aparține Mării Baltice sau regiunilor învecinate. – Din fr. baltique. Cf. fr. balte.

DOOM

báltic adj. m., pl. báltici; f. báltică, pl. báltice

balticele
BÁLTIC, -Ă, baltici, -ce, adj. Care aparține Mării Baltice sau regiunilor învecinate. – Din fr. baltique. Cf. fr. balte.

DOOM

báltic adj. m., pl. báltici; f. báltică, pl. báltice

balticelor
BÁLTIC, -Ă, baltici, -ce, adj. Care aparține Mării Baltice sau regiunilor învecinate. – Din fr. baltique. Cf. fr. balte.

DOOM

báltic adj. m., pl. báltici; f. báltică, pl. báltice

baltici
BÁLTIC, -Ă, baltici, -ce, adj. Care aparține Mării Baltice sau regiunilor învecinate. – Din fr. baltique. Cf. fr. balte.

DOOM

báltic adj. m., pl. báltici; f. báltică, pl. báltice

balticii
BÁLTIC, -Ă, baltici, -ce, adj. Care aparține Mării Baltice sau regiunilor învecinate. – Din fr. baltique. Cf. fr. balte.

DOOM

báltic adj. m., pl. báltici; f. báltică, pl. báltice

balticilor
BÁLTIC, -Ă, baltici, -ce, adj. Care aparține Mării Baltice sau regiunilor învecinate. – Din fr. baltique. Cf. fr. balte.

DOOM

báltic adj. m., pl. báltici; f. báltică, pl. báltice

balticul
BÁLTIC, -Ă, baltici, -ce, adj. Care aparține Mării Baltice sau regiunilor învecinate. – Din fr. baltique. Cf. fr. balte.

DOOM

báltic adj. m., pl. báltici; f. báltică, pl. báltice

balticului
BÁLTIC, -Ă, baltici, -ce, adj. Care aparține Mării Baltice sau regiunilor învecinate. – Din fr. baltique. Cf. fr. balte.

DOOM

báltic adj. m., pl. báltici; f. báltică, pl. báltice

baltistica
BALTÍSTICĂ s.f. Știință care studiază limbile și literaturile baltice. [< (Marea) Baltică, mare continentală din nordul Europei + -istică]

baltistici
BALTÍSTICĂ s.f. Știință care studiază limbile și literaturile baltice. [< (Marea) Baltică, mare continentală din nordul Europei + -istică]

baltisticii
BALTÍSTICĂ s.f. Știință care studiază limbile și literaturile baltice. [< (Marea) Baltică, mare continentală din nordul Europei + -istică]

balul
BAL², baluri, s. n. (Înv.) Balot. – Din fr. balle.

DOOM

bal s. n., pl. báluri

balului
BAL², baluri, s. n. (Înv.) Balot. – Din fr. balle.

DOOM

bal s. n., pl. báluri

baluri
BAL², baluri, s. n. (Înv.) Balot. – Din fr. balle.

DOOM

bal s. n., pl. báluri

balurile
BAL², baluri, s. n. (Înv.) Balot. – Din fr. balle.

DOOM

bal s. n., pl. báluri

balurilor
BAL², baluri, s. n. (Înv.) Balot. – Din fr. balle.

DOOM

bal s. n., pl. báluri

balustrada
BALUSTRÁDĂ, balustrade, s. f. Element de construcție folosit pentru a mărgini o scară, un balcon etc. ♦ Apărătoare dispusă la marginea unei punți de navă, a unei pasarele etc. pentru siguranța călătorilor. – Din fr. balustrade.

DOOM

balustrádă s. f., g.-d. art. balustrádei; pl. balustráde

balustrade
BALUSTRÁDĂ, balustrade, s. f. Element de construcție folosit pentru a mărgini o scară, un balcon etc. ♦ Apărătoare dispusă la marginea unei punți de navă, a unei pasarele etc. pentru siguranța călătorilor. – Din fr. balustrade.

DOOM

balustrádă s. f., g.-d. art. balustrádei; pl. balustráde

balustradei
BALUSTRÁDĂ, balustrade, s. f. Element de construcție folosit pentru a mărgini o scară, un balcon etc. ♦ Apărătoare dispusă la marginea unei punți de navă, a unei pasarele etc. pentru siguranța călătorilor. – Din fr. balustrade.

DOOM

balustrádă s. f., g.-d. art. balustrádei; pl. balustráde

balustradele
BALUSTRÁDĂ, balustrade, s. f. Element de construcție folosit pentru a mărgini o scară, un balcon etc. ♦ Apărătoare dispusă la marginea unei punți de navă, a unei pasarele etc. pentru siguranța călătorilor. – Din fr. balustrade.

DOOM

balustrádă s. f., g.-d. art. balustrádei; pl. balustráde

balustradelor
BALUSTRÁDĂ, balustrade, s. f. Element de construcție folosit pentru a mărgini o scară, un balcon etc. ♦ Apărătoare dispusă la marginea unei punți de navă, a unei pasarele etc. pentru siguranța călătorilor. – Din fr. balustrade.

DOOM

balustrádă s. f., g.-d. art. balustrádei; pl. balustráde

balustru
BALÚSTRU, baluștri, s. m. 1. Fiecare dintre stâlpii de balustradă sau de parmaclâc. 2. Compas special, folosit pentru trasarea cercurilor foarte mici. [Var.: balústră s. f.] – Din fr. balustre.

DOOM

balústru s. m., art. balústrul; pl. balúștri, art. balúștrii

balustrul
BALÚSTRU, baluștri, s. m. 1. Fiecare dintre stâlpii de balustradă sau de parmaclâc. 2. Compas special, folosit pentru trasarea cercurilor foarte mici. [Var.: balústră s. f.] – Din fr. balustre.

DOOM

balústru s. m., art. balústrul; pl. balúștri, art. balúștrii

balustrului
BALÚSTRU, baluștri, s. m. 1. Fiecare dintre stâlpii de balustradă sau de parmaclâc. 2. Compas special, folosit pentru trasarea cercurilor foarte mici. [Var.: balústră s. f.] – Din fr. balustre.

DOOM

balústru s. m., art. balústrul; pl. balúștri, art. balúștrii

balustră
BALÚSTRU, baluștri, s. m. 1. Fiecare dintre stâlpii de balustradă sau de parmaclâc. 2. Compas special, folosit pentru trasarea cercurilor foarte mici. [Var.: balústră s. f.] – Din fr. balustre.

DOOM

balústru s. m., art. balústrul; pl. balúștri, art. balúștrii

baluștri
BALÚSTRU, baluștri, s. m. 1. Fiecare dintre stâlpii de balustradă sau de parmaclâc. 2. Compas special, folosit pentru trasarea cercurilor foarte mici. [Var.: balústră s. f.] – Din fr. balustre.

DOOM

balústru s. m., art. balústrul; pl. balúștri, art. balúștrii

baluștrii
BALÚSTRU, baluștri, s. m. 1. Fiecare dintre stâlpii de balustradă sau de parmaclâc. 2. Compas special, folosit pentru trasarea cercurilor foarte mici. [Var.: balústră s. f.] – Din fr. balustre.

DOOM

balústru s. m., art. balústrul; pl. balúștri, art. balúștrii

baluștrilor
BALÚSTRU, baluștri, s. m. 1. Fiecare dintre stâlpii de balustradă sau de parmaclâc. 2. Compas special, folosit pentru trasarea cercurilor foarte mici. [Var.: balústră s. f.] – Din fr. balustre.

DOOM

balústru s. m., art. balústrul; pl. balúștri, art. balúștrii

balzacian
BALZACIÁN, -Ă, balzacieni, -e, adj. De Balzac, al lui Balzac; în maniera lui Balzac. [Pr.: -ci-an] – Balzac (n. pr.) + suf. -ian.

balzaciana
BALZACIÁN, -Ă, balzacieni, -e, adj. De Balzac, al lui Balzac; în maniera lui Balzac. [Pr.: -ci-an] – Balzac (n. pr.) + suf. -ian.

balzacianism
BALZACIANÍSM s. n. Ceea ce este specific operei balzaciene; tendință de a prelua și cultiva teme, motive etc. balzaciene. [Pr.: -ci-a-] – Balzacian + suf. -ism.

balzacianismul
BALZACIANÍSM s. n. Ceea ce este specific operei balzaciene; tendință de a prelua și cultiva teme, motive etc. balzaciene. [Pr.: -ci-a-] – Balzacian + suf. -ism.

balzacianismului
BALZACIANÍSM s. n. Ceea ce este specific operei balzaciene; tendință de a prelua și cultiva teme, motive etc. balzaciene. [Pr.: -ci-a-] – Balzacian + suf. -ism.

balzacianul
BALZACIÁN, -Ă, balzacieni, -e, adj. De Balzac, al lui Balzac; în maniera lui Balzac. [Pr.: -ci-an] – Balzac (n. pr.) + suf. -ian.

balzacianului
BALZACIÁN, -Ă, balzacieni, -e, adj. De Balzac, al lui Balzac; în maniera lui Balzac. [Pr.: -ci-an] – Balzac (n. pr.) + suf. -ian.

balzaciene
BALZACIÁN, -Ă, balzacieni, -e, adj. De Balzac, al lui Balzac; în maniera lui Balzac. [Pr.: -ci-an] – Balzac (n. pr.) + suf. -ian.

balzacienei
BALZACIÁN, -Ă, balzacieni, -e, adj. De Balzac, al lui Balzac; în maniera lui Balzac. [Pr.: -ci-an] – Balzac (n. pr.) + suf. -ian.

balzacienele
BALZACIÁN, -Ă, balzacieni, -e, adj. De Balzac, al lui Balzac; în maniera lui Balzac. [Pr.: -ci-an] – Balzac (n. pr.) + suf. -ian.

balzacienelor
BALZACIÁN, -Ă, balzacieni, -e, adj. De Balzac, al lui Balzac; în maniera lui Balzac. [Pr.: -ci-an] – Balzac (n. pr.) + suf. -ian.

balzacieni
BALZACIÁN, -Ă, balzacieni, -e, adj. De Balzac, al lui Balzac; în maniera lui Balzac. [Pr.: -ci-an] – Balzac (n. pr.) + suf. -ian.

balzacienii
BALZACIÁN, -Ă, balzacieni, -e, adj. De Balzac, al lui Balzac; în maniera lui Balzac. [Pr.: -ci-an] – Balzac (n. pr.) + suf. -ian.

balzacienilor
BALZACIÁN, -Ă, balzacieni, -e, adj. De Balzac, al lui Balzac; în maniera lui Balzac. [Pr.: -ci-an] – Balzac (n. pr.) + suf. -ian.

balâc
balîc (balấci), s. m. – Calcan (Rhombus maximus). Tc. (kalkan) balik (DAR). – Var. balîc, s. n. (conservă sărată de sturion), coincide cu rus. balyk. -Der. balîcdiș, s. n. (fanon de balenă, înv.) din tc. balik diși „dinte de pește” (Hasdeu 2376; DAR), introdus în sec. XVIII, ieșit din uz.

DOOM

balấc¹ (pește) (reg.) s. m., pl. balấci

balâci
balîc (balấci), s. m. – Calcan (Rhombus maximus). Tc. (kalkan) balik (DAR). – Var. balîc, s. n. (conservă sărată de sturion), coincide cu rus. balyk. -Der. balîcdiș, s. n. (fanon de balenă, înv.) din tc. balik diși „dinte de pește” (Hasdeu 2376; DAR), introdus în sec. XVIII, ieșit din uz.

DOOM

balấc¹ (pește) (reg.) s. m., pl. balấci

balâcii
balîc (balấci), s. m. – Calcan (Rhombus maximus). Tc. (kalkan) balik (DAR). – Var. balîc, s. n. (conservă sărată de sturion), coincide cu rus. balyk. -Der. balîcdiș, s. n. (fanon de balenă, înv.) din tc. balik diși „dinte de pește” (Hasdeu 2376; DAR), introdus în sec. XVIII, ieșit din uz.

DOOM

balấc¹ (pește) (reg.) s. m., pl. balấci

balâcilor
balîc (balấci), s. m. – Calcan (Rhombus maximus). Tc. (kalkan) balik (DAR). – Var. balîc, s. n. (conservă sărată de sturion), coincide cu rus. balyk. -Der. balîcdiș, s. n. (fanon de balenă, înv.) din tc. balik diși „dinte de pește” (Hasdeu 2376; DAR), introdus în sec. XVIII, ieșit din uz.

DOOM

balấc¹ (pește) (reg.) s. m., pl. balấci

balâcul
balîc (balấci), s. m. – Calcan (Rhombus maximus). Tc. (kalkan) balik (DAR). – Var. balîc, s. n. (conservă sărată de sturion), coincide cu rus. balyk. -Der. balîcdiș, s. n. (fanon de balenă, înv.) din tc. balik diși „dinte de pește” (Hasdeu 2376; DAR), introdus în sec. XVIII, ieșit din uz.

DOOM

balấc¹ (pește) (reg.) s. m., pl. balấci

balâcului
balîc (balấci), s. m. – Calcan (Rhombus maximus). Tc. (kalkan) balik (DAR). – Var. balîc, s. n. (conservă sărată de sturion), coincide cu rus. balyk. -Der. balîcdiș, s. n. (fanon de balenă, înv.) din tc. balik diși „dinte de pește” (Hasdeu 2376; DAR), introdus în sec. XVIII, ieșit din uz.

DOOM

balấc¹ (pește) (reg.) s. m., pl. balấci

balîc
balîc (balấci), s. m. – Calcan (Rhombus maximus). Tc. (kalkan) balik (DAR). – Var. balîc, s. n. (conservă sărată de sturion), coincide cu rus. balyk. -Der. balîcdiș, s. n. (fanon de balenă, înv.) din tc. balik diși „dinte de pește” (Hasdeu 2376; DAR), introdus în sec. XVIII, ieșit din uz.

DOOM

balấc¹ (pește) (reg.) s. m., pl. balấci

balîci
balîc (balấci), s. m. – Calcan (Rhombus maximus). Tc. (kalkan) balik (DAR). – Var. balîc, s. n. (conservă sărată de sturion), coincide cu rus. balyk. -Der. balîcdiș, s. n. (fanon de balenă, înv.) din tc. balik diși „dinte de pește” (Hasdeu 2376; DAR), introdus în sec. XVIII, ieșit din uz.

DOOM

balấc¹ (pește) (reg.) s. m., pl. balấci

balîcii
balîc (balấci), s. m. – Calcan (Rhombus maximus). Tc. (kalkan) balik (DAR). – Var. balîc, s. n. (conservă sărată de sturion), coincide cu rus. balyk. -Der. balîcdiș, s. n. (fanon de balenă, înv.) din tc. balik diși „dinte de pește” (Hasdeu 2376; DAR), introdus în sec. XVIII, ieșit din uz.

DOOM

balấc¹ (pește) (reg.) s. m., pl. balấci

balîcilor
balîc (balấci), s. m. – Calcan (Rhombus maximus). Tc. (kalkan) balik (DAR). – Var. balîc, s. n. (conservă sărată de sturion), coincide cu rus. balyk. -Der. balîcdiș, s. n. (fanon de balenă, înv.) din tc. balik diși „dinte de pește” (Hasdeu 2376; DAR), introdus în sec. XVIII, ieșit din uz.

DOOM

balấc¹ (pește) (reg.) s. m., pl. balấci

balîcul
balîc (balấci), s. m. – Calcan (Rhombus maximus). Tc. (kalkan) balik (DAR). – Var. balîc, s. n. (conservă sărată de sturion), coincide cu rus. balyk. -Der. balîcdiș, s. n. (fanon de balenă, înv.) din tc. balik diși „dinte de pește” (Hasdeu 2376; DAR), introdus în sec. XVIII, ieșit din uz.

DOOM

balấc¹ (pește) (reg.) s. m., pl. balấci

balîcului
balîc (balấci), s. m. – Calcan (Rhombus maximus). Tc. (kalkan) balik (DAR). – Var. balîc, s. n. (conservă sărată de sturion), coincide cu rus. balyk. -Der. balîcdiș, s. n. (fanon de balenă, înv.) din tc. balik diși „dinte de pește” (Hasdeu 2376; DAR), introdus în sec. XVIII, ieșit din uz.

DOOM

balấc¹ (pește) (reg.) s. m., pl. balấci

balșoi
balșoi, -oaie, balșoi, -oaie, adj. mare, opulent.

balț
balț, (balțuri), s. n. – 1. Laț, șiret, panglică. – 2. Voal al miresei. – 3. Giulgiu. – 4. Animal cu gâtul alb sau pătat cu alb. – Mr. balțu. Lat. balteus „panglică” (Pușcariu 181; REW 919; Candrea-Dens. 130; Densusianu, GS, II, 316); cf. it. balzo „margine, capăt”, cat. balç, sp. balzo. Se folosește numai în Trans. Der. bălti, vb. (a încovoia); bălți, vb. (Mold., a da drumul din strînsoare); bălța, vb. (a împestrița); bălțat, adj. (pestriț, în multe culori, pătat); bălțătură, s. f. (împestrițare); îmbălța, vb. (despre mirese, a-și pune voalul); a îmbălțui, vb. (a pune voalul miresei). Der. a bălți este normal; a bălti pare a fi suferit, atît ca semantism cît și ca fonetism, influența lui a bolti. Adj. bălțat se consideră în general cuvînt aparte, derivat direct din lat. balteatus „încins, încununat” (Pușcariu 181; REW 919; Densusianu, Rom., XVIV, 586; Candrea-Dens., 132; DAR); ca *balteanus › it. balzano, v. fr. bauçant, fr. balzan). Dar poate fi considerat de asemenea der. de la a bălța, format în mod regulat. De la el provin rut. balec „pestrițat”, sb. belcat „alb” (Candrea, Elemente, 402), acesta din urmă probabil prin asociere cu sl. bĕlŭ „alb”.

bama
BÁMĂ, bame, s. f. Plantă leguminoasă cu fructe păroase de culoare verde, comestibile (Hibiscus esculentus); p. restr. fructul acestei plante. – Din tc. bamya, bamye. Cf. bg. bamia.

DOOM

bámă s. f., g.-d. art. bámei; pl. báme

bambilici
bambilici, sn. sg. 1. lucru derizoriu, lipsit de importanță. 2. individ lipsit de personalitate. 3. femeie de moravuri ușoare, prostituată.

bambino
BAMBÍNO s.m. (fam.) copil mic. [< it. bambino]

bambină
bambină, bambină s. f. 1. fetișcană; femeie tânără. 2. (deț.) eveniment important; știre importantă.

bambu
BÁMBU s. m. v. bambus.

bambus
BÁMBUS, bambuși, s. m. Nume generic pentru plantele exotice lemnoase cu tulpină dreaptă, goală pe dinăuntru (Bambusa). ♦ P. restr. Tulpina acestor plante, utilizată ca lemn de construcție, vargă de pescuit etc. – Din germ. Bambus, fr. bambou.

DOOM

bámbus s. m., pl. bámbuși

bambusul
BÁMBUS, bambuși, s. m. Nume generic pentru plantele exotice lemnoase cu tulpină dreaptă, goală pe dinăuntru (Bambusa). ♦ P. restr. Tulpina acestor plante, utilizată ca lemn de construcție, vargă de pescuit etc. – Din germ. Bambus, fr. bambou.

DOOM

bámbus s. m., pl. bámbuși

bambusului
BÁMBUS, bambuși, s. m. Nume generic pentru plantele exotice lemnoase cu tulpină dreaptă, goală pe dinăuntru (Bambusa). ♦ P. restr. Tulpina acestor plante, utilizată ca lemn de construcție, vargă de pescuit etc. – Din germ. Bambus, fr. bambou.

DOOM

bámbus s. m., pl. bámbuși

bambuși
BÁMBUS, bambuși, s. m. Nume generic pentru plantele exotice lemnoase cu tulpină dreaptă, goală pe dinăuntru (Bambusa). ♦ P. restr. Tulpina acestor plante, utilizată ca lemn de construcție, vargă de pescuit etc. – Din germ. Bambus, fr. bambou.

DOOM

bámbus s. m., pl. bámbuși

bambușii
BÁMBUS, bambuși, s. m. Nume generic pentru plantele exotice lemnoase cu tulpină dreaptă, goală pe dinăuntru (Bambusa). ♦ P. restr. Tulpina acestor plante, utilizată ca lemn de construcție, vargă de pescuit etc. – Din germ. Bambus, fr. bambou.

DOOM

bámbus s. m., pl. bámbuși

bambușilor
BÁMBUS, bambuși, s. m. Nume generic pentru plantele exotice lemnoase cu tulpină dreaptă, goală pe dinăuntru (Bambusa). ♦ P. restr. Tulpina acestor plante, utilizată ca lemn de construcție, vargă de pescuit etc. – Din germ. Bambus, fr. bambou.

DOOM

bámbus s. m., pl. bámbuși

bame
BÁMĂ, bame, s. f. Plantă leguminoasă cu fructe păroase de culoare verde, comestibile (Hibiscus esculentus); p. restr. fructul acestei plante. – Din tc. bamya, bamye. Cf. bg. bamia.

DOOM

bámă s. f., g.-d. art. bámei; pl. báme

bamei
BÁMĂ, bame, s. f. Plantă leguminoasă cu fructe păroase de culoare verde, comestibile (Hibiscus esculentus); p. restr. fructul acestei plante. – Din tc. bamya, bamye. Cf. bg. bamia.

DOOM

bámă s. f., g.-d. art. bámei; pl. báme

bamele
BÁMĂ, bame, s. f. Plantă leguminoasă cu fructe păroase de culoare verde, comestibile (Hibiscus esculentus); p. restr. fructul acestei plante. – Din tc. bamya, bamye. Cf. bg. bamia.

DOOM

bámă s. f., g.-d. art. bámei; pl. báme

bamelor
BÁMĂ, bame, s. f. Plantă leguminoasă cu fructe păroase de culoare verde, comestibile (Hibiscus esculentus); p. restr. fructul acestei plante. – Din tc. bamya, bamye. Cf. bg. bamia.

DOOM

bámă s. f., g.-d. art. bámei; pl. báme

ban
BAN¹, bani, s. m. 1. Unitate monetară egală cu a suta parte dintr-un leu; p. ext. monedă măruntă, de mică valoare. ◊ Expr. A nu face (sau a nu plăti) un ban (chior) sau doi bani = a nu valora nimic, a nu avea nicio valoare. A trăi (pe lângă cineva) ca banul cel bun = a fi foarte prețuit (de cineva). A lua (ceva) de (sau drept) bani buni = a crede că un lucru este adevărat. 2. (La pl.) Avere în numerar; parale. ◊ Expr. A fi doldora (sau plin) de bani = a fi foarte bogat. A avea bani (strânși) la ciorap sau a strânge bani la ciorap = a avea sau a face economii, a avea sau a strânge o sumă de bani; a fi zgârcit. Fecior (sau băiat) de bani gata = fiu de oameni avuți care irosește banii primiți sau moșteniți de la părinți. – Et. nec.

DOOM

ban s. m., pl. bani

ban
BAN², bani, s. m. 1. (În Evul Mediu, în Țara Românească) Titlu purtat de dregătorul delegat de domn la guvernarea Olteniei; (și în forma mare ban) primul demnitar în ierarhia dregătorilor. ♦ (În Moldova) Dregător domnesc. 2. Persoană care deținea acest titlu. 3. Guvernator al unei regiuni de graniță în regatul Ungariei. – Cf. magh. ban, sb. ban.

DOOM

ban s. m., pl. bani

bana
BÁNĂ, bane, s. f. Bucată de lemn, de plută etc., folosită de pescari pentru a marca locul unde au pus carmacele. – Et. nec.

DOOM

bánă (semn pescăresc) s. f., g.-d. art. bánei; pl. báne

banal
BANÁL, -Ă, banali, -e, adj., s. n. (Lucru, fenomen) lipsit de originalitate; obișnuit, comun. – Din fr. banal.

DOOM

banál² s. n.

banala
BANÁL, -Ă, banali, -e, adj., s. n. (Lucru, fenomen) lipsit de originalitate; obișnuit, comun. – Din fr. banal.

DOOM

banál² s. n.

banale
BANÁL, -Ă, banali, -e, adj., s. n. (Lucru, fenomen) lipsit de originalitate; obișnuit, comun. – Din fr. banal.

DOOM

banál² s. n.

banalei
BANÁL, -Ă, banali, -e, adj., s. n. (Lucru, fenomen) lipsit de originalitate; obișnuit, comun. – Din fr. banal.

DOOM

banál² s. n.

banalele
BANÁL, -Ă, banali, -e, adj., s. n. (Lucru, fenomen) lipsit de originalitate; obișnuit, comun. – Din fr. banal.

DOOM

banál² s. n.

banalelor
BANÁL, -Ă, banali, -e, adj., s. n. (Lucru, fenomen) lipsit de originalitate; obișnuit, comun. – Din fr. banal.

DOOM

banál² s. n.

banali
BANÁL, -Ă, banali, -e, adj., s. n. (Lucru, fenomen) lipsit de originalitate; obișnuit, comun. – Din fr. banal.

DOOM

banál² s. n.

banalii
BANÁL, -Ă, banali, -e, adj., s. n. (Lucru, fenomen) lipsit de originalitate; obișnuit, comun. – Din fr. banal.

DOOM

banál² s. n.

banalilor
BANÁL, -Ă, banali, -e, adj., s. n. (Lucru, fenomen) lipsit de originalitate; obișnuit, comun. – Din fr. banal.

DOOM

banál² s. n.

banalitate
BANALITÁTE, (2) banalități, s. f. 1. Caracterul a ceea ce este banal; fel de a fi comun și lipsit de originalitate. 2. (Concr.) Lucru banal, vorbă banală, idee banală. – Din fr. banalité.

DOOM

banalitáte s. f., g.-d. art. banalitắții; (lucruri, vorbe, idei) pl. banalitắți

banalitatea
BANALITÁTE, (2) banalități, s. f. 1. Caracterul a ceea ce este banal; fel de a fi comun și lipsit de originalitate. 2. (Concr.) Lucru banal, vorbă banală, idee banală. – Din fr. banalité.

DOOM

banalitáte s. f., g.-d. art. banalitắții; (lucruri, vorbe, idei) pl. banalitắți

banalități
BANALITÁTE, (2) banalități, s. f. 1. Caracterul a ceea ce este banal; fel de a fi comun și lipsit de originalitate. 2. (Concr.) Lucru banal, vorbă banală, idee banală. – Din fr. banalité.

DOOM

banalitáte s. f., g.-d. art. banalitắții; (lucruri, vorbe, idei) pl. banalitắți

banalității
BANALITÁTE, (2) banalități, s. f. 1. Caracterul a ceea ce este banal; fel de a fi comun și lipsit de originalitate. 2. (Concr.) Lucru banal, vorbă banală, idee banală. – Din fr. banalité.

DOOM

banalitáte s. f., g.-d. art. banalitắții; (lucruri, vorbe, idei) pl. banalitắți

banalitățile
BANALITÁTE, (2) banalități, s. f. 1. Caracterul a ceea ce este banal; fel de a fi comun și lipsit de originalitate. 2. (Concr.) Lucru banal, vorbă banală, idee banală. – Din fr. banalité.

DOOM

banalitáte s. f., g.-d. art. banalitắții; (lucruri, vorbe, idei) pl. banalitắți

banalităților
BANALITÁTE, (2) banalități, s. f. 1. Caracterul a ceea ce este banal; fel de a fi comun și lipsit de originalitate. 2. (Concr.) Lucru banal, vorbă banală, idee banală. – Din fr. banalité.

DOOM

banalitáte s. f., g.-d. art. banalitắții; (lucruri, vorbe, idei) pl. banalitắți

banaliza
BANALIZÁ, banalizez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină banal. – Din fr. banaliser.

DOOM

banalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 banalizeáză

banalizai
BANALIZÁ, banalizez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină banal. – Din fr. banaliser.

DOOM

banalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 banalizeáză

banalizam
BANALIZÁ, banalizez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină banal. – Din fr. banaliser.

DOOM

banalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 banalizeáză

banalizare
BANALIZÁ, banalizez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină banal. – Din fr. banaliser.

DOOM

banalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 banalizeáză

banalizare
BANALIZÁRE s. f. Faptul de a (se) banaliza. – V. banaliza.

DOOM

banalizáre s. f., g.-d. art. banalizắrii

banalizarea
BANALIZÁRE s. f. Faptul de a (se) banaliza. – V. banaliza.

DOOM

banalizáre s. f., g.-d. art. banalizắrii

banalizară
BANALIZÁ, banalizez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină banal. – Din fr. banaliser.

DOOM

banalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 banalizeáză

banalizarăm
BANALIZÁ, banalizez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină banal. – Din fr. banaliser.

DOOM

banalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 banalizeáză

banalizarăți
BANALIZÁ, banalizez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină banal. – Din fr. banaliser.

DOOM

banalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 banalizeáză

banalizase
BANALIZÁ, banalizez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină banal. – Din fr. banaliser.

DOOM

banalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 banalizeáză

banalizasem
BANALIZÁ, banalizez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină banal. – Din fr. banaliser.

DOOM

banalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 banalizeáză

banalizaseră
BANALIZÁ, banalizez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină banal. – Din fr. banaliser.

DOOM

banalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 banalizeáză

banalizaserăm
BANALIZÁ, banalizez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină banal. – Din fr. banaliser.

DOOM

banalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 banalizeáză

banalizaserăți
BANALIZÁ, banalizez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină banal. – Din fr. banaliser.

DOOM

banalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 banalizeáză

banalizaseși
BANALIZÁ, banalizez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină banal. – Din fr. banaliser.

DOOM

banalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 banalizeáză

banalizaseți
BANALIZÁ, banalizez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină banal. – Din fr. banaliser.

DOOM

banalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 banalizeáză

banalizat
BANALIZÁ, banalizez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină banal. – Din fr. banaliser.

DOOM

banalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 banalizeáză

banalizau
BANALIZÁ, banalizez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină banal. – Din fr. banaliser.

DOOM

banalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 banalizeáză

banalizași
BANALIZÁ, banalizez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină banal. – Din fr. banaliser.

DOOM

banalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 banalizeáză

banalizați
BANALIZÁ, banalizez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină banal. – Din fr. banaliser.

DOOM

banalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 banalizeáză

banalizează
BANALIZÁ, banalizez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină banal. – Din fr. banaliser.

DOOM

banalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 banalizeáză

banalizez
BANALIZÁ, banalizez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină banal. – Din fr. banaliser.

DOOM

banalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 banalizeáză

banalizeze
BANALIZÁ, banalizez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină banal. – Din fr. banaliser.

DOOM

banalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 banalizeáză

banalizezi
BANALIZÁ, banalizez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină banal. – Din fr. banaliser.

DOOM

banalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 banalizeáză

banalizând
BANALIZÁ, banalizez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină banal. – Din fr. banaliser.

DOOM

banalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 banalizeáză

banalizînd
BANALIZÁ, banalizez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină banal. – Din fr. banaliser.

DOOM

banalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 banalizeáză

banalizări
BANALIZÁRE s. f. Faptul de a (se) banaliza. – V. banaliza.

DOOM

banalizáre s. f., g.-d. art. banalizắrii

banalizării
BANALIZÁRE s. f. Faptul de a (se) banaliza. – V. banaliza.

DOOM

banalizáre s. f., g.-d. art. banalizắrii

banalizările
BANALIZÁRE s. f. Faptul de a (se) banaliza. – V. banaliza.

DOOM

banalizáre s. f., g.-d. art. banalizắrii

banalizărilor
BANALIZÁRE s. f. Faptul de a (se) banaliza. – V. banaliza.

DOOM

banalizáre s. f., g.-d. art. banalizắrii

banalul
BANÁL, -Ă, banali, -e, adj., s. n. (Lucru, fenomen) lipsit de originalitate; obișnuit, comun. – Din fr. banal.

DOOM

banál² s. n.

banalului
BANÁL, -Ă, banali, -e, adj., s. n. (Lucru, fenomen) lipsit de originalitate; obișnuit, comun. – Din fr. banal.

DOOM

banál² s. n.

banan
BANÁN, banani, s. m. Bananier (1). – Din banană (derivat regresiv).

DOOM

banán (copac) (rar) s. m., pl. banáni

banana
BANÁNĂ, banane, s. f. 1. Fruct de banan, având culoare galbenă, formă lunguiață, miez făinos, zaharos și aromat. 2. Piesă de contact electric formată dintr-un mic cilindru metalic învelit pe jumătate în ebonită, care se montează la capătul unei conducte de curent. – Din fr. banane.

DOOM

banánă (fruct) s. f., g.-d. art. banánei; pl. banáne

banane
BANÁNĂ, banane, s. f. 1. Fruct de banan, având culoare galbenă, formă lunguiață, miez făinos, zaharos și aromat. 2. Piesă de contact electric formată dintr-un mic cilindru metalic învelit pe jumătate în ebonită, care se montează la capătul unei conducte de curent. – Din fr. banane.

DOOM

banánă (fruct) s. f., g.-d. art. banánei; pl. banáne

bananei
BANÁNĂ, banane, s. f. 1. Fruct de banan, având culoare galbenă, formă lunguiață, miez făinos, zaharos și aromat. 2. Piesă de contact electric formată dintr-un mic cilindru metalic învelit pe jumătate în ebonită, care se montează la capătul unei conducte de curent. – Din fr. banane.

DOOM

banánă (fruct) s. f., g.-d. art. banánei; pl. banáne

bananele
BANÁNĂ, banane, s. f. 1. Fruct de banan, având culoare galbenă, formă lunguiață, miez făinos, zaharos și aromat. 2. Piesă de contact electric formată dintr-un mic cilindru metalic învelit pe jumătate în ebonită, care se montează la capătul unei conducte de curent. – Din fr. banane.

DOOM

banánă (fruct) s. f., g.-d. art. banánei; pl. banáne

bananelor
BANÁNĂ, banane, s. f. 1. Fruct de banan, având culoare galbenă, formă lunguiață, miez făinos, zaharos și aromat. 2. Piesă de contact electric formată dintr-un mic cilindru metalic învelit pe jumătate în ebonită, care se montează la capătul unei conducte de curent. – Din fr. banane.

DOOM

banánă (fruct) s. f., g.-d. art. banánei; pl. banáne

banani
BANÁN, banani, s. m. Bananier (1). – Din banană (derivat regresiv).

DOOM

banán (copac) (rar) s. m., pl. banáni

bananier
BANANIÉR, (1) bananieri, s. m., (2) bananiere, s. n., bananieri, -e, adj. 1. S. m. Plantă tropicală arborescentă cu frunze foarte mari și fructe comestibile; banan (Musa paradisiaca). 2. S. n. Navă care servește la transportul bananelor. 3. Adj. (Despre țări, state) Producător de banane (1); (fig.) cu organizare socială primitivă [Pr.: -ni-er] – Din fr. bananier.

DOOM

bananiér³ (navă) (-ni-er) s. n., pl. bananiére

bananier
BANANIÉR, (1) bananieri, s. m., (2) bananiere, s. n., bananieri, -e, adj. 1. S. m. Plantă tropicală arborescentă cu frunze foarte mari și fructe comestibile; banan (Musa paradisiaca). 2. S. n. Navă care servește la transportul bananelor. 3. Adj. (Despre țări, state) Producător de banane (1); (fig.) cu organizare socială primitivă [Pr.: -ni-er] – Din fr. bananier.

DOOM

bananiér³ (navă) (-ni-er) s. n., pl. bananiére

bananiera
BANANIÉR, (1) bananieri, s. m., (2) bananiere, s. n., bananieri, -e, adj. 1. S. m. Plantă tropicală arborescentă cu frunze foarte mari și fructe comestibile; banan (Musa paradisiaca). 2. S. n. Navă care servește la transportul bananelor. 3. Adj. (Despre țări, state) Producător de banane (1); (fig.) cu organizare socială primitivă [Pr.: -ni-er] – Din fr. bananier.

DOOM

bananiér³ (navă) (-ni-er) s. n., pl. bananiére

bananiere
BANANIÉR, (1) bananieri, s. m., (2) bananiere, s. n., bananieri, -e, adj. 1. S. m. Plantă tropicală arborescentă cu frunze foarte mari și fructe comestibile; banan (Musa paradisiaca). 2. S. n. Navă care servește la transportul bananelor. 3. Adj. (Despre țări, state) Producător de banane (1); (fig.) cu organizare socială primitivă [Pr.: -ni-er] – Din fr. bananier.

DOOM

bananiér³ (navă) (-ni-er) s. n., pl. bananiére

bananierei
BANANIÉR, (1) bananieri, s. m., (2) bananiere, s. n., bananieri, -e, adj. 1. S. m. Plantă tropicală arborescentă cu frunze foarte mari și fructe comestibile; banan (Musa paradisiaca). 2. S. n. Navă care servește la transportul bananelor. 3. Adj. (Despre țări, state) Producător de banane (1); (fig.) cu organizare socială primitivă [Pr.: -ni-er] – Din fr. bananier.

DOOM

bananiér³ (navă) (-ni-er) s. n., pl. bananiére

bananierele
BANANIÉR, (1) bananieri, s. m., (2) bananiere, s. n., bananieri, -e, adj. 1. S. m. Plantă tropicală arborescentă cu frunze foarte mari și fructe comestibile; banan (Musa paradisiaca). 2. S. n. Navă care servește la transportul bananelor. 3. Adj. (Despre țări, state) Producător de banane (1); (fig.) cu organizare socială primitivă [Pr.: -ni-er] – Din fr. bananier.

DOOM

bananiér³ (navă) (-ni-er) s. n., pl. bananiére

bananierelor
BANANIÉR, (1) bananieri, s. m., (2) bananiere, s. n., bananieri, -e, adj. 1. S. m. Plantă tropicală arborescentă cu frunze foarte mari și fructe comestibile; banan (Musa paradisiaca). 2. S. n. Navă care servește la transportul bananelor. 3. Adj. (Despre țări, state) Producător de banane (1); (fig.) cu organizare socială primitivă [Pr.: -ni-er] – Din fr. bananier.

DOOM

bananiér³ (navă) (-ni-er) s. n., pl. bananiére

bananieri
BANANIÉR, (1) bananieri, s. m., (2) bananiere, s. n., bananieri, -e, adj. 1. S. m. Plantă tropicală arborescentă cu frunze foarte mari și fructe comestibile; banan (Musa paradisiaca). 2. S. n. Navă care servește la transportul bananelor. 3. Adj. (Despre țări, state) Producător de banane (1); (fig.) cu organizare socială primitivă [Pr.: -ni-er] – Din fr. bananier.

DOOM

bananiér³ (navă) (-ni-er) s. n., pl. bananiére

bananierii
BANANIÉR, (1) bananieri, s. m., (2) bananiere, s. n., bananieri, -e, adj. 1. S. m. Plantă tropicală arborescentă cu frunze foarte mari și fructe comestibile; banan (Musa paradisiaca). 2. S. n. Navă care servește la transportul bananelor. 3. Adj. (Despre țări, state) Producător de banane (1); (fig.) cu organizare socială primitivă [Pr.: -ni-er] – Din fr. bananier.

DOOM

bananiér³ (navă) (-ni-er) s. n., pl. bananiére

bananierilor
BANANIÉR, (1) bananieri, s. m., (2) bananiere, s. n., bananieri, -e, adj. 1. S. m. Plantă tropicală arborescentă cu frunze foarte mari și fructe comestibile; banan (Musa paradisiaca). 2. S. n. Navă care servește la transportul bananelor. 3. Adj. (Despre țări, state) Producător de banane (1); (fig.) cu organizare socială primitivă [Pr.: -ni-er] – Din fr. bananier.

DOOM

bananiér³ (navă) (-ni-er) s. n., pl. bananiére

bananierul
BANANIÉR, (1) bananieri, s. m., (2) bananiere, s. n., bananieri, -e, adj. 1. S. m. Plantă tropicală arborescentă cu frunze foarte mari și fructe comestibile; banan (Musa paradisiaca). 2. S. n. Navă care servește la transportul bananelor. 3. Adj. (Despre țări, state) Producător de banane (1); (fig.) cu organizare socială primitivă [Pr.: -ni-er] – Din fr. bananier.

DOOM

bananiér³ (navă) (-ni-er) s. n., pl. bananiére

bananierului
BANANIÉR, (1) bananieri, s. m., (2) bananiere, s. n., bananieri, -e, adj. 1. S. m. Plantă tropicală arborescentă cu frunze foarte mari și fructe comestibile; banan (Musa paradisiaca). 2. S. n. Navă care servește la transportul bananelor. 3. Adj. (Despre țări, state) Producător de banane (1); (fig.) cu organizare socială primitivă [Pr.: -ni-er] – Din fr. bananier.

DOOM

bananiér³ (navă) (-ni-er) s. n., pl. bananiére

bananii
BANÁN, banani, s. m. Bananier (1). – Din banană (derivat regresiv).

DOOM

banán (copac) (rar) s. m., pl. banáni

bananilor
BANÁN, banani, s. m. Bananier (1). – Din banană (derivat regresiv).

DOOM

banán (copac) (rar) s. m., pl. banáni

bananul
BANÁN, banani, s. m. Bananier (1). – Din banană (derivat regresiv).

DOOM

banán (copac) (rar) s. m., pl. banáni

bananului
BANÁN, banani, s. m. Bananier (1). – Din banană (derivat regresiv).

DOOM

banán (copac) (rar) s. m., pl. banáni

banat
BANÁT, banate, s. n. 1. Provincie sau ținut administrat de un ban². 2. Dregătoria de ban². – Ban² + suf. -at. Cf. lat. med. banatus.

DOOM

banát (ținut, dregătorie) s. n., pl. banáte

banate
BANÁT, banate, s. n. 1. Provincie sau ținut administrat de un ban². 2. Dregătoria de ban². – Ban² + suf. -at. Cf. lat. med. banatus.

DOOM

banát (ținut, dregătorie) s. n., pl. banáte

banatele
BANÁT, banate, s. n. 1. Provincie sau ținut administrat de un ban². 2. Dregătoria de ban². – Ban² + suf. -at. Cf. lat. med. banatus.

DOOM

banát (ținut, dregătorie) s. n., pl. banáte

banatelor
BANÁT, banate, s. n. 1. Provincie sau ținut administrat de un ban². 2. Dregătoria de ban². – Ban² + suf. -at. Cf. lat. med. banatus.

DOOM

banát (ținut, dregătorie) s. n., pl. banáte

banaticus
ȘOFRĂNÉL, șofrănei, s. m. 1. Plantă erbacee cu frunze liniare, cu florile albastre- liliachii; șofran (2) (Crocus banaticus). 2. (Bot.) Șofrănaș. – Șofran + suf. -el.

banatit
BANATÍT s. n. Rocă eruptivă cu structură granitică, existentă în Banat și în Munții Apuseni, utilizată ca material de construcție. – Din fr. banatite. Cf. n. pr. Banat.

DOOM

banatít s. n.

banatitul
BANATÍT s. n. Rocă eruptivă cu structură granitică, existentă în Banat și în Munții Apuseni, utilizată ca material de construcție. – Din fr. banatite. Cf. n. pr. Banat.

DOOM

banatít s. n.

banatitului
BANATÍT s. n. Rocă eruptivă cu structură granitică, existentă în Banat și în Munții Apuseni, utilizată ca material de construcție. – Din fr. banatite. Cf. n. pr. Banat.

DOOM

banatít s. n.

banatul
BANÁT, banate, s. n. 1. Provincie sau ținut administrat de un ban². 2. Dregătoria de ban². – Ban² + suf. -at. Cf. lat. med. banatus.

DOOM

banát (ținut, dregătorie) s. n., pl. banáte

banatului
BANÁT, banate, s. n. 1. Provincie sau ținut administrat de un ban². 2. Dregătoria de ban². – Ban² + suf. -at. Cf. lat. med. banatus.

DOOM

banát (ținut, dregătorie) s. n., pl. banáte

banc
BANC¹ bancuri, s. n. I. 1. Ridicătură de depuneri de nisip, de pietriș sau de nămol, formată pe fundul mărilor sau în albia apelor curgătoare, care ajunge uneori până la suprafața apei. 2. Grup mare de scoici sau de pești, de obicei de aceeași specie, vârstă și mărime. II. 1. Masă sau platformă pe care se montează dispozitive, utilaje, instalații etc. Banc de tămplărie. Banc de ceasornicar. ♦ Banc de probă = instalație pentru controlul calităților tehnice ale unor motoare. 2. Banchetă pe care stă persoana care trage la rame într-o ambarcațiune mică. – Din fr. banc.

DOOM

banc s. n., pl. báncuri

banca
BÁNCĂ², bănci, s. f. 1. Instituție financiară care are ca activitate principală atragerea de depozite și împrumutarea unor sume în scopul acordării de credite și efectuării de plasamente. ♦ (Med.) Bancă de organe = laborator în care se asigură prezervarea în condiții riguroase a unor țesuturi, a sângelui sau a unor organe în vederea transplantării lor. (Inform.) Bancă de date sau bancă de informații = totalitatea datelor organizate în scopul optimizării procesului de căutare și modificare a lor sau a relațiilor dintre ele, independent de o anumită aplicație. 2. (La unele jocuri de cărți) Sumă pe care bancherul (2) o ține în fața lui pentru a plăti câștigurile celorlalți jucători. ◊ Expr. A sări (sau a face să sară) banca (în aer) = a câștiga un pot egal cu întreaga sumă pusă de bancher (2) în joc. – Din it. banca, fr. banque.

DOOM

báncă s. f., g.-d. art. bắncii; pl. bănci

bancagiu
bancagiu, bancagii, s. m. persoană care spune întruna glume spre amuzamentul anturajului său.

bancaizăn
BÁNCAIZĂN, bancaizăne, s. n. 1. Scoabă de fier cu care se fixează în perete un dulap, o bibliotecă etc. 2. Unealtă de fier la bancul¹ tâmplarului, care servește ca opritor al scândurilor date la rindea. – Din germ. Bankeisen.

DOOM

báncaizăn (-cai-) s. n., pl. báncaizăne

bancaizăne
BÁNCAIZĂN, bancaizăne, s. n. 1. Scoabă de fier cu care se fixează în perete un dulap, o bibliotecă etc. 2. Unealtă de fier la bancul¹ tâmplarului, care servește ca opritor al scândurilor date la rindea. – Din germ. Bankeisen.

DOOM

báncaizăn (-cai-) s. n., pl. báncaizăne

bancaizănele
BÁNCAIZĂN, bancaizăne, s. n. 1. Scoabă de fier cu care se fixează în perete un dulap, o bibliotecă etc. 2. Unealtă de fier la bancul¹ tâmplarului, care servește ca opritor al scândurilor date la rindea. – Din germ. Bankeisen.

DOOM

báncaizăn (-cai-) s. n., pl. báncaizăne

bancaizănelor
BÁNCAIZĂN, bancaizăne, s. n. 1. Scoabă de fier cu care se fixează în perete un dulap, o bibliotecă etc. 2. Unealtă de fier la bancul¹ tâmplarului, care servește ca opritor al scândurilor date la rindea. – Din germ. Bankeisen.

DOOM

báncaizăn (-cai-) s. n., pl. báncaizăne

bancaizănul
BÁNCAIZĂN, bancaizăne, s. n. 1. Scoabă de fier cu care se fixează în perete un dulap, o bibliotecă etc. 2. Unealtă de fier la bancul¹ tâmplarului, care servește ca opritor al scândurilor date la rindea. – Din germ. Bankeisen.

DOOM

báncaizăn (-cai-) s. n., pl. báncaizăne

bancaizănului
BÁNCAIZĂN, bancaizăne, s. n. 1. Scoabă de fier cu care se fixează în perete un dulap, o bibliotecă etc. 2. Unealtă de fier la bancul¹ tâmplarului, care servește ca opritor al scândurilor date la rindea. – Din germ. Bankeisen.

DOOM

báncaizăn (-cai-) s. n., pl. báncaizăne

bancar
BANCÁR, -Ă, bancari, -e, adj. Care aparține băncii² (1), privitor la bancă². – Din it. bancario, fr. bancaire.

DOOM

bancár adj. m., pl. bancári; f. bancáră, pl. bancáre

bancara
BANCÁR, -Ă, bancari, -e, adj. Care aparține băncii² (1), privitor la bancă². – Din it. bancario, fr. bancaire.

DOOM

bancár adj. m., pl. bancári; f. bancáră, pl. bancáre

bancare
BANCÁR, -Ă, bancari, -e, adj. Care aparține băncii² (1), privitor la bancă². – Din it. bancario, fr. bancaire.

DOOM

bancár adj. m., pl. bancári; f. bancáră, pl. bancáre

bancarei
BANCÁR, -Ă, bancari, -e, adj. Care aparține băncii² (1), privitor la bancă². – Din it. bancario, fr. bancaire.

DOOM

bancár adj. m., pl. bancári; f. bancáră, pl. bancáre

bancarele
BANCÁR, -Ă, bancari, -e, adj. Care aparține băncii² (1), privitor la bancă². – Din it. bancario, fr. bancaire.

DOOM

bancár adj. m., pl. bancári; f. bancáră, pl. bancáre

bancarelor
BANCÁR, -Ă, bancari, -e, adj. Care aparține băncii² (1), privitor la bancă². – Din it. bancario, fr. bancaire.

DOOM

bancár adj. m., pl. bancári; f. bancáră, pl. bancáre

bancari
BANCÁR, -Ă, bancari, -e, adj. Care aparține băncii² (1), privitor la bancă². – Din it. bancario, fr. bancaire.

DOOM

bancár adj. m., pl. bancári; f. bancáră, pl. bancáre

bancarii
BANCÁR, -Ă, bancari, -e, adj. Care aparține băncii² (1), privitor la bancă². – Din it. bancario, fr. bancaire.

DOOM

bancár adj. m., pl. bancári; f. bancáră, pl. bancáre

bancarilor
BANCÁR, -Ă, bancari, -e, adj. Care aparține băncii² (1), privitor la bancă². – Din it. bancario, fr. bancaire.

DOOM

bancár adj. m., pl. bancári; f. bancáră, pl. bancáre

bancarul
BANCÁR, -Ă, bancari, -e, adj. Care aparține băncii² (1), privitor la bancă². – Din it. bancario, fr. bancaire.

DOOM

bancár adj. m., pl. bancári; f. bancáră, pl. bancáre

bancarului
BANCÁR, -Ă, bancari, -e, adj. Care aparține băncii² (1), privitor la bancă². – Din it. bancario, fr. bancaire.

DOOM

bancár adj. m., pl. bancári; f. bancáră, pl. bancáre

bancher
BANCHÉR, bancheri, s. m. 1. Proprietar sau mare acționar al unei bănci². 2. (La unele jocuri de cărți) Persoană care conduce jocul și dispune de o sumă suficientă de bani pentru a acoperi mizele celorlalți jucători. – Din fr. banquier, it. banchiere.

DOOM

banchér s. m., pl. banchéri

bancheri
BANCHÉR, bancheri, s. m. 1. Proprietar sau mare acționar al unei bănci². 2. (La unele jocuri de cărți) Persoană care conduce jocul și dispune de o sumă suficientă de bani pentru a acoperi mizele celorlalți jucători. – Din fr. banquier, it. banchiere.

DOOM

banchér s. m., pl. banchéri

bancherii
BANCHÉR, bancheri, s. m. 1. Proprietar sau mare acționar al unei bănci². 2. (La unele jocuri de cărți) Persoană care conduce jocul și dispune de o sumă suficientă de bani pentru a acoperi mizele celorlalți jucători. – Din fr. banquier, it. banchiere.

DOOM

banchér s. m., pl. banchéri

bancherilor
BANCHÉR, bancheri, s. m. 1. Proprietar sau mare acționar al unei bănci². 2. (La unele jocuri de cărți) Persoană care conduce jocul și dispune de o sumă suficientă de bani pentru a acoperi mizele celorlalți jucători. – Din fr. banquier, it. banchiere.

DOOM

banchér s. m., pl. banchéri

bancherul
BANCHÉR, bancheri, s. m. 1. Proprietar sau mare acționar al unei bănci². 2. (La unele jocuri de cărți) Persoană care conduce jocul și dispune de o sumă suficientă de bani pentru a acoperi mizele celorlalți jucători. – Din fr. banquier, it. banchiere.

DOOM

banchér s. m., pl. banchéri

bancherului
BANCHÉR, bancheri, s. m. 1. Proprietar sau mare acționar al unei bănci². 2. (La unele jocuri de cărți) Persoană care conduce jocul și dispune de o sumă suficientă de bani pentru a acoperi mizele celorlalți jucători. – Din fr. banquier, it. banchiere.

DOOM

banchér s. m., pl. banchéri

banchet
BANCHÉT, banchete, s. n. Masă festivă dată în cinstea unei persoane sau a unui eveniment; festin. – Din fr. banquet.

DOOM

banchét s. n., pl. banchéte

bancheta
BANCHÉTĂ, banchete, s. f. 1. Bancă¹ mică (capitonată) fără spetează; bancă¹ sau canapea montată în vehicule. 2. Porțiune orizontală, în formă de treaptă, amenajată în lungul unui terasament. 3. (În echitație) Obstacol natural format dintr-o moviliță acoperită cu iarbă. – Din fr. banquette.

DOOM

banchétă s. f., g.-d. art. banchétei; pl. banchéte

banchete
BANCHÉT, banchete, s. n. Masă festivă dată în cinstea unei persoane sau a unui eveniment; festin. – Din fr. banquet.

DOOM

banchét s. n., pl. banchéte

banchete
BANCHÉTĂ, banchete, s. f. 1. Bancă¹ mică (capitonată) fără spetează; bancă¹ sau canapea montată în vehicule. 2. Porțiune orizontală, în formă de treaptă, amenajată în lungul unui terasament. 3. (În echitație) Obstacol natural format dintr-o moviliță acoperită cu iarbă. – Din fr. banquette.

DOOM

banchétă s. f., g.-d. art. banchétei; pl. banchéte

banchetei
BANCHÉTĂ, banchete, s. f. 1. Bancă¹ mică (capitonată) fără spetează; bancă¹ sau canapea montată în vehicule. 2. Porțiune orizontală, în formă de treaptă, amenajată în lungul unui terasament. 3. (În echitație) Obstacol natural format dintr-o moviliță acoperită cu iarbă. – Din fr. banquette.

DOOM

banchétă s. f., g.-d. art. banchétei; pl. banchéte

banchetele
BANCHÉT, banchete, s. n. Masă festivă dată în cinstea unei persoane sau a unui eveniment; festin. – Din fr. banquet.

DOOM

banchét s. n., pl. banchéte

banchetele
BANCHÉTĂ, banchete, s. f. 1. Bancă¹ mică (capitonată) fără spetează; bancă¹ sau canapea montată în vehicule. 2. Porțiune orizontală, în formă de treaptă, amenajată în lungul unui terasament. 3. (În echitație) Obstacol natural format dintr-o moviliță acoperită cu iarbă. – Din fr. banquette.

DOOM

banchétă s. f., g.-d. art. banchétei; pl. banchéte

banchetelor
BANCHÉT, banchete, s. n. Masă festivă dată în cinstea unei persoane sau a unui eveniment; festin. – Din fr. banquet.

DOOM

banchét s. n., pl. banchéte

banchetelor
BANCHÉTĂ, banchete, s. f. 1. Bancă¹ mică (capitonată) fără spetează; bancă¹ sau canapea montată în vehicule. 2. Porțiune orizontală, în formă de treaptă, amenajată în lungul unui terasament. 3. (În echitație) Obstacol natural format dintr-o moviliță acoperită cu iarbă. – Din fr. banquette.

DOOM

banchétă s. f., g.-d. art. banchétei; pl. banchéte

banchetul
BANCHÉT, banchete, s. n. Masă festivă dată în cinstea unei persoane sau a unui eveniment; festin. – Din fr. banquet.

DOOM

banchét s. n., pl. banchéte

banchetului
BANCHÉT, banchete, s. n. Masă festivă dată în cinstea unei persoane sau a unui eveniment; festin. – Din fr. banquet.

DOOM

banchét s. n., pl. banchéte

bancheturi
BANCHÉT, banchete, s. n. Masă festivă dată în cinstea unei persoane sau a unui eveniment; festin. – Din fr. banquet.

DOOM

banchét s. n., pl. banchéte

bancheturile
BANCHÉT, banchete, s. n. Masă festivă dată în cinstea unei persoane sau a unui eveniment; festin. – Din fr. banquet.

DOOM

banchét s. n., pl. banchéte

bancheturilor
BANCHÉT, banchete, s. n. Masă festivă dată în cinstea unei persoane sau a unui eveniment; festin. – Din fr. banquet.

DOOM

banchét s. n., pl. banchéte

banchina
BANCHÍNĂ s.f. (Tehn.) Grindă de lemn așezată pe sol pentru a sprijini stâlpii unei schele. [< it. banchina].

DOOM

banchínă s. f., g.-d. art. banchínei; pl. banchíne

banchine
BANCHÍNĂ s.f. (Tehn.) Grindă de lemn așezată pe sol pentru a sprijini stâlpii unei schele. [< it. banchina].

DOOM

banchínă s. f., g.-d. art. banchínei; pl. banchíne

banchinei
BANCHÍNĂ s.f. (Tehn.) Grindă de lemn așezată pe sol pentru a sprijini stâlpii unei schele. [< it. banchina].

DOOM

banchínă s. f., g.-d. art. banchínei; pl. banchíne

banchinele
BANCHÍNĂ s.f. (Tehn.) Grindă de lemn așezată pe sol pentru a sprijini stâlpii unei schele. [< it. banchina].

DOOM

banchínă s. f., g.-d. art. banchínei; pl. banchíne

banchinelor
BANCHÍNĂ s.f. (Tehn.) Grindă de lemn așezată pe sol pentru a sprijini stâlpii unei schele. [< it. banchina].

DOOM

banchínă s. f., g.-d. art. banchínei; pl. banchíne

banchiza
BANCHÍZĂ, banchize, s. f. Întindere de gheață formată în mările polare. – Din fr. banquise.

DOOM

banchíză s. f., g.-d. art. banchízei; pl. banchíze

banchize
BANCHÍZĂ, banchize, s. f. Întindere de gheață formată în mările polare. – Din fr. banquise.

DOOM

banchíză s. f., g.-d. art. banchízei; pl. banchíze

banchizei
BANCHÍZĂ, banchize, s. f. Întindere de gheață formată în mările polare. – Din fr. banquise.

DOOM

banchíză s. f., g.-d. art. banchízei; pl. banchíze

banchizele
BANCHÍZĂ, banchize, s. f. Întindere de gheață formată în mările polare. – Din fr. banquise.

DOOM

banchíză s. f., g.-d. art. banchízei; pl. banchíze

banchizelor
BANCHÍZĂ, banchize, s. f. Întindere de gheață formată în mările polare. – Din fr. banquise.

DOOM

banchíză s. f., g.-d. art. banchízei; pl. banchíze

bancnota
BANCNÓTĂ, bancnote, s. f. Semn bănesc oficial sub formă de hârtie de valoare la purtător, emisă de o bancă² (1) și care îndeplinește funcția de mijloc de plată; ban de hârtie. – Din germ. Banknote, fr. bank-note.

DOOM

bancnótă (ban-cno- / banc-no-) s. f., g.-d. art. bancnótei; pl. bancnóte

bancnote
BANCNÓTĂ, bancnote, s. f. Semn bănesc oficial sub formă de hârtie de valoare la purtător, emisă de o bancă² (1) și care îndeplinește funcția de mijloc de plată; ban de hârtie. – Din germ. Banknote, fr. bank-note.

DOOM

bancnótă (ban-cno- / banc-no-) s. f., g.-d. art. bancnótei; pl. bancnóte

bancnotei
BANCNÓTĂ, bancnote, s. f. Semn bănesc oficial sub formă de hârtie de valoare la purtător, emisă de o bancă² (1) și care îndeplinește funcția de mijloc de plată; ban de hârtie. – Din germ. Banknote, fr. bank-note.

DOOM

bancnótă (ban-cno- / banc-no-) s. f., g.-d. art. bancnótei; pl. bancnóte

bancnotele
BANCNÓTĂ, bancnote, s. f. Semn bănesc oficial sub formă de hârtie de valoare la purtător, emisă de o bancă² (1) și care îndeplinește funcția de mijloc de plată; ban de hârtie. – Din germ. Banknote, fr. bank-note.

DOOM

bancnótă (ban-cno- / banc-no-) s. f., g.-d. art. bancnótei; pl. bancnóte

bancnotelor
BANCNÓTĂ, bancnote, s. f. Semn bănesc oficial sub formă de hârtie de valoare la purtător, emisă de o bancă² (1) și care îndeplinește funcția de mijloc de plată; ban de hârtie. – Din germ. Banknote, fr. bank-note.

DOOM

bancnótă (ban-cno- / banc-no-) s. f., g.-d. art. bancnótei; pl. bancnóte

banco
BÁNCO s. n. (La jocul de bacara; în expr.) A face banco = a susține singur miza jocului împotriva băncii² (2). – Din it., fr. banco.

DOOM

bánco (în expr.) s. n.

bancocrat
BANCOCRÁT, -Ă s.m. și f. Adept, partizan al bancocrației. [< fr. bancocrate].

DOOM

bancocrát (rar) (-co-crat) s. m., pl. bancocráți

bancocratul
BANCOCRÁT, -Ă s.m. și f. Adept, partizan al bancocrației. [< fr. bancocrate].

DOOM

bancocrát (rar) (-co-crat) s. m., pl. bancocráți

bancocratului
BANCOCRÁT, -Ă s.m. și f. Adept, partizan al bancocrației. [< fr. bancocrate].

DOOM

bancocrát (rar) (-co-crat) s. m., pl. bancocráți

bancocrați
BANCOCRÁT, -Ă s.m. și f. Adept, partizan al bancocrației. [< fr. bancocrate].

DOOM

bancocrát (rar) (-co-crat) s. m., pl. bancocráți

bancocrația
BANCOCRAȚÍE s.f. Afirmare puternică a puterii politice a capitalului bancar; tiranie a băncilor. [Gen. -iei. / < fr. bancocratie, cf. fr. banque – bancă, gr. kratos – forță].

DOOM

bancocrațíe (rar) (-co-cra-) s. f., art. bancocrațía, g.-d. bancocrațíi, art. bancocrațíei

bancocrație
BANCOCRAȚÍE s.f. Afirmare puternică a puterii politice a capitalului bancar; tiranie a băncilor. [Gen. -iei. / < fr. bancocratie, cf. fr. banque – bancă, gr. kratos – forță].

DOOM

bancocrațíe (rar) (-co-cra-) s. f., art. bancocrațía, g.-d. bancocrațíi, art. bancocrațíei

bancocrației
BANCOCRAȚÍE s.f. Afirmare puternică a puterii politice a capitalului bancar; tiranie a băncilor. [Gen. -iei. / < fr. bancocratie, cf. fr. banque – bancă, gr. kratos – forță].

DOOM

bancocrațíe (rar) (-co-cra-) s. f., art. bancocrațía, g.-d. bancocrațíi, art. bancocrațíei

bancocrații
BANCOCRÁT, -Ă s.m. și f. Adept, partizan al bancocrației. [< fr. bancocrate].

DOOM

bancocrát (rar) (-co-crat) s. m., pl. bancocráți

bancocrații
BANCOCRAȚÍE s.f. Afirmare puternică a puterii politice a capitalului bancar; tiranie a băncilor. [Gen. -iei. / < fr. bancocratie, cf. fr. banque – bancă, gr. kratos – forță].

DOOM

bancocrațíe (rar) (-co-cra-) s. f., art. bancocrațía, g.-d. bancocrațíi, art. bancocrațíei

bancocraților
BANCOCRÁT, -Ă s.m. și f. Adept, partizan al bancocrației. [< fr. bancocrate].

DOOM

bancocrát (rar) (-co-crat) s. m., pl. bancocráți

bancomat
BANCOMÁT, bancomate, s. n. Automat bancar care eliberează numerar pe baza cardului. – Din germ. Bankomat.

DOOM

bancomát s. n., pl. bancomáte

bancomate
BANCOMÁT, bancomate, s. n. Automat bancar care eliberează numerar pe baza cardului. – Din germ. Bankomat.

DOOM

bancomát s. n., pl. bancomáte

bancomatele
BANCOMÁT, bancomate, s. n. Automat bancar care eliberează numerar pe baza cardului. – Din germ. Bankomat.

DOOM

bancomát s. n., pl. bancomáte

bancomatelor
BANCOMÁT, bancomate, s. n. Automat bancar care eliberează numerar pe baza cardului. – Din germ. Bankomat.

DOOM

bancomát s. n., pl. bancomáte

bancomatul
BANCOMÁT, bancomate, s. n. Automat bancar care eliberează numerar pe baza cardului. – Din germ. Bankomat.

DOOM

bancomát s. n., pl. bancomáte

bancomatului
BANCOMÁT, bancomate, s. n. Automat bancar care eliberează numerar pe baza cardului. – Din germ. Bankomat.

DOOM

bancomát s. n., pl. bancomáte

bancoul
BÁNCO s. n. (La jocul de bacara; în expr.) A face banco = a susține singur miza jocului împotriva băncii² (2). – Din it., fr. banco.

DOOM

bánco (în expr.) s. n.

bancoului
BÁNCO s. n. (La jocul de bacara; în expr.) A face banco = a susține singur miza jocului împotriva băncii² (2). – Din it., fr. banco.

DOOM

bánco (în expr.) s. n.

bancrut
BANCRÚT s.m. Bancrutar. [< germ. Bankrott, cf. it. bancarottiere].

DOOM

bancrút (rar) s. m., pl. bancrúți

bancruta
BANCRUTÁ, bancrutez, vb. I. Intranz. (Rar.) A da faliment. – Din germ. bankrottieren.

DOOM

bancrutá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bancruteáză

bancruta
BANCRÚTĂ, bancrute, s. f. Situație de insolvabilitate a unei firme (întreprinderi); faliment al unei firme vinovată de agravarea situației creditorilor săi; crah. – Din fr. banqueroute.

DOOM

bancrútă s. f., g.-d. art. bancrútei; pl. bancrúte

bancrutai
BANCRUTÁ, bancrutez, vb. I. Intranz. (Rar.) A da faliment. – Din germ. bankrottieren.

DOOM

bancrutá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bancruteáză

bancrutam
BANCRUTÁ, bancrutez, vb. I. Intranz. (Rar.) A da faliment. – Din germ. bankrottieren.

DOOM

bancrutá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bancruteáză

bancrutar
BANCRUTÁR, bancrutari, s. m. (Rar) Persoană care a suferit o bancrută. – Bancrută + suf. -ar (după fr. banqueroutier).

DOOM

bancrutár (rar) s. m., pl. bancrutári

bancrutare
BANCRUTÁ, bancrutez, vb. I. Intranz. (Rar.) A da faliment. – Din germ. bankrottieren.

DOOM

bancrutá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bancruteáză

bancrutare
BANCRUTÁ, bancrutez, vb. I. Intranz. A da faliment. – Din germ. bankrottieren.

DOOM

bancrutá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bancruteáză

bancrutari
BANCRUTÁR, bancrutari, s. m. (Rar) Persoană care a suferit o bancrută. – Bancrută + suf. -ar (după fr. banqueroutier).

DOOM

bancrutár (rar) s. m., pl. bancrutári

bancrutarii
BANCRUTÁR, bancrutari, s. m. (Rar) Persoană care a suferit o bancrută. – Bancrută + suf. -ar (după fr. banqueroutier).

DOOM

bancrutár (rar) s. m., pl. bancrutári

bancrutarilor
BANCRUTÁR, bancrutari, s. m. (Rar) Persoană care a suferit o bancrută. – Bancrută + suf. -ar (după fr. banqueroutier).

DOOM

bancrutár (rar) s. m., pl. bancrutári

bancrutarul
BANCRUTÁR, bancrutari, s. m. (Rar) Persoană care a suferit o bancrută. – Bancrută + suf. -ar (după fr. banqueroutier).

DOOM

bancrutár (rar) s. m., pl. bancrutári

bancrutarului
BANCRUTÁR, bancrutari, s. m. (Rar) Persoană care a suferit o bancrută. – Bancrută + suf. -ar (după fr. banqueroutier).

DOOM

bancrutár (rar) s. m., pl. bancrutári

bancrutară
BANCRUTÁ, bancrutez, vb. I. Intranz. (Rar.) A da faliment. – Din germ. bankrottieren.

DOOM

bancrutá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bancruteáză

bancrutarăm
BANCRUTÁ, bancrutez, vb. I. Intranz. (Rar.) A da faliment. – Din germ. bankrottieren.

DOOM

bancrutá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bancruteáză

bancrutarăți
BANCRUTÁ, bancrutez, vb. I. Intranz. (Rar.) A da faliment. – Din germ. bankrottieren.

DOOM

bancrutá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bancruteáză

bancrutase
BANCRUTÁ, bancrutez, vb. I. Intranz. (Rar.) A da faliment. – Din germ. bankrottieren.

DOOM

bancrutá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bancruteáză

bancrutasem
BANCRUTÁ, bancrutez, vb. I. Intranz. (Rar.) A da faliment. – Din germ. bankrottieren.

DOOM

bancrutá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bancruteáză

bancrutaseră
BANCRUTÁ, bancrutez, vb. I. Intranz. (Rar.) A da faliment. – Din germ. bankrottieren.

DOOM

bancrutá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bancruteáză

bancrutaserăm
BANCRUTÁ, bancrutez, vb. I. Intranz. (Rar.) A da faliment. – Din germ. bankrottieren.

DOOM

bancrutá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bancruteáză

bancrutaserăți
BANCRUTÁ, bancrutez, vb. I. Intranz. (Rar.) A da faliment. – Din germ. bankrottieren.

DOOM

bancrutá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bancruteáză

bancrutaseși
BANCRUTÁ, bancrutez, vb. I. Intranz. (Rar.) A da faliment. – Din germ. bankrottieren.

DOOM

bancrutá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bancruteáză

bancrutaseți
BANCRUTÁ, bancrutez, vb. I. Intranz. (Rar.) A da faliment. – Din germ. bankrottieren.

DOOM

bancrutá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bancruteáză

bancrutat
BANCRUTÁ, bancrutez, vb. I. Intranz. (Rar.) A da faliment. – Din germ. bankrottieren.

DOOM

bancrutá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bancruteáză

bancrutau
BANCRUTÁ, bancrutez, vb. I. Intranz. (Rar.) A da faliment. – Din germ. bankrottieren.

DOOM

bancrutá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bancruteáză

bancrutași
BANCRUTÁ, bancrutez, vb. I. Intranz. (Rar.) A da faliment. – Din germ. bankrottieren.

DOOM

bancrutá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bancruteáză

bancrutați
BANCRUTÁ, bancrutez, vb. I. Intranz. (Rar.) A da faliment. – Din germ. bankrottieren.

DOOM

bancrutá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bancruteáză

bancrute
BANCRÚTĂ, bancrute, s. f. Situație de insolvabilitate a unei firme (întreprinderi); faliment al unei firme vinovată de agravarea situației creditorilor săi; crah. – Din fr. banqueroute.

DOOM

bancrútă s. f., g.-d. art. bancrútei; pl. bancrúte

bancrutează
BANCRUTÁ, bancrutez, vb. I. Intranz. (Rar.) A da faliment. – Din germ. bankrottieren.

DOOM

bancrutá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bancruteáză

bancrutei
BANCRÚTĂ, bancrute, s. f. Situație de insolvabilitate a unei firme (întreprinderi); faliment al unei firme vinovată de agravarea situației creditorilor săi; crah. – Din fr. banqueroute.

DOOM

bancrútă s. f., g.-d. art. bancrútei; pl. bancrúte

bancrutele
BANCRÚTĂ, bancrute, s. f. Situație de insolvabilitate a unei firme (întreprinderi); faliment al unei firme vinovată de agravarea situației creditorilor săi; crah. – Din fr. banqueroute.

DOOM

bancrútă s. f., g.-d. art. bancrútei; pl. bancrúte

bancrutelor
BANCRÚTĂ, bancrute, s. f. Situație de insolvabilitate a unei firme (întreprinderi); faliment al unei firme vinovată de agravarea situației creditorilor săi; crah. – Din fr. banqueroute.

DOOM

bancrútă s. f., g.-d. art. bancrútei; pl. bancrúte

bancrutez
BANCRUTÁ, bancrutez, vb. I. Intranz. (Rar.) A da faliment. – Din germ. bankrottieren.

DOOM

bancrutá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bancruteáză

bancruteze
BANCRUTÁ, bancrutez, vb. I. Intranz. (Rar.) A da faliment. – Din germ. bankrottieren.

DOOM

bancrutá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bancruteáză

bancrutezi
BANCRUTÁ, bancrutez, vb. I. Intranz. (Rar.) A da faliment. – Din germ. bankrottieren.

DOOM

bancrutá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bancruteáză

bancrutier
BANCRUTIÉR s.m. v. bancrutar.

bancrutul
BANCRÚT s.m. Bancrutar. [< germ. Bankrott, cf. it. bancarottiere].

DOOM

bancrút (rar) s. m., pl. bancrúți

bancrutului
BANCRÚT s.m. Bancrutar. [< germ. Bankrott, cf. it. bancarottiere].

DOOM

bancrút (rar) s. m., pl. bancrúți

bancrutând
BANCRUTÁ, bancrutez, vb. I. Intranz. (Rar.) A da faliment. – Din germ. bankrottieren.

DOOM

bancrutá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bancruteáză

bancrutînd
BANCRUTÁ, bancrutez, vb. I. Intranz. (Rar.) A da faliment. – Din germ. bankrottieren.

DOOM

bancrutá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bancruteáză

bancruți
BANCRÚT s.m. Bancrutar. [< germ. Bankrott, cf. it. bancarottiere].

DOOM

bancrút (rar) s. m., pl. bancrúți

bancruții
BANCRÚT s.m. Bancrutar. [< germ. Bankrott, cf. it. bancarottiere].

DOOM

bancrút (rar) s. m., pl. bancrúți

bancruților
BANCRÚT s.m. Bancrutar. [< germ. Bankrott, cf. it. bancarottiere].

DOOM

bancrút (rar) s. m., pl. bancrúți

bancul
BANC¹ bancuri, s. n. I. 1. Ridicătură de depuneri de nisip, de pietriș sau de nămol, formată pe fundul mărilor sau în albia apelor curgătoare, care ajunge uneori până la suprafața apei. 2. Grup mare de scoici sau de pești, de obicei de aceeași specie, vârstă și mărime. II. 1. Masă sau platformă pe care se montează dispozitive, utilaje, instalații etc. Banc de tămplărie. Banc de ceasornicar. ♦ Banc de probă = instalație pentru controlul calităților tehnice ale unor motoare. 2. Banchetă pe care stă persoana care trage la rame într-o ambarcațiune mică. – Din fr. banc.

DOOM

banc s. n., pl. báncuri

bancului
BANC¹ bancuri, s. n. I. 1. Ridicătură de depuneri de nisip, de pietriș sau de nămol, formată pe fundul mărilor sau în albia apelor curgătoare, care ajunge uneori până la suprafața apei. 2. Grup mare de scoici sau de pești, de obicei de aceeași specie, vârstă și mărime. II. 1. Masă sau platformă pe care se montează dispozitive, utilaje, instalații etc. Banc de tămplărie. Banc de ceasornicar. ♦ Banc de probă = instalație pentru controlul calităților tehnice ale unor motoare. 2. Banchetă pe care stă persoana care trage la rame într-o ambarcațiune mică. – Din fr. banc.

DOOM

banc s. n., pl. báncuri

bancuri
BANC¹ bancuri, s. n. I. 1. Ridicătură de depuneri de nisip, de pietriș sau de nămol, formată pe fundul mărilor sau în albia apelor curgătoare, care ajunge uneori până la suprafața apei. 2. Grup mare de scoici sau de pești, de obicei de aceeași specie, vârstă și mărime. II. 1. Masă sau platformă pe care se montează dispozitive, utilaje, instalații etc. Banc de tămplărie. Banc de ceasornicar. ♦ Banc de probă = instalație pentru controlul calităților tehnice ale unor motoare. 2. Banchetă pe care stă persoana care trage la rame într-o ambarcațiune mică. – Din fr. banc.

DOOM

banc s. n., pl. báncuri

bancurile
BANC¹ bancuri, s. n. I. 1. Ridicătură de depuneri de nisip, de pietriș sau de nămol, formată pe fundul mărilor sau în albia apelor curgătoare, care ajunge uneori până la suprafața apei. 2. Grup mare de scoici sau de pești, de obicei de aceeași specie, vârstă și mărime. II. 1. Masă sau platformă pe care se montează dispozitive, utilaje, instalații etc. Banc de tămplărie. Banc de ceasornicar. ♦ Banc de probă = instalație pentru controlul calităților tehnice ale unor motoare. 2. Banchetă pe care stă persoana care trage la rame într-o ambarcațiune mică. – Din fr. banc.

DOOM

banc s. n., pl. báncuri

bancurilor
BANC¹ bancuri, s. n. I. 1. Ridicătură de depuneri de nisip, de pietriș sau de nămol, formată pe fundul mărilor sau în albia apelor curgătoare, care ajunge uneori până la suprafața apei. 2. Grup mare de scoici sau de pești, de obicei de aceeași specie, vârstă și mărime. II. 1. Masă sau platformă pe care se montează dispozitive, utilaje, instalații etc. Banc de tămplărie. Banc de ceasornicar. ♦ Banc de probă = instalație pentru controlul calităților tehnice ale unor motoare. 2. Banchetă pe care stă persoana care trage la rame într-o ambarcațiune mică. – Din fr. banc.

DOOM

banc s. n., pl. báncuri

bancurist
bancurist, bancuriști s. m. v. bancagiu

band
BIG BAND s.n. (Anglicism) Orchestră mare de jaz, incluzând peste 20 de membri. [Pron. big bend. / < engl. big band].

DOOM

big band (angl.) [pron. bigbénd] s. n., art. big bandul; pl. big banduri

banda
BANDÁ vb. I. refl. (Mar.; despre nave) A se înclina pe un bord din cauza vântului sau a încărcăturii așezate greșit. [Cf. it. banda, fr. bande].

DOOM

bandá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se bandeáză

banda
BÁNDĂ², benzi, s. f. 1. Fâșie de material textil, de cauciuc etc. cu care se înfășoară, se leagă sau se întărește ceva; bantă (1). ♦ Fâșie cu care se împodobește, de obicei pe margini, un articol de îmbrăcăminte. 2. (În sintagmele) Bandă de magnetofon = fâșie magnetizată pe care se imprimă și de pe care se pot reproduce sunete cu ajutorul magnetofonului. Bandă rulantă (sau de transport ori continuă) = fâșie continuă care servește la deplasarea obiectelor fabricate sau în curs de fabricație; conveier (1). Lucru pe (sau la) bandă (rulantă) = sistem de lucru constând din operații executate succesiv de un șir de lucrători asupra unui obiect aflat pe o bandă rulantă care trece prin fața fiecăruia dintre ei. Bandă de imagini = peliculă cinematografică. Bandă de circulație = fâșie lungă delimitată din partea carosabilă a unui drum, rezervată circulației în același sens a vehiculelor. Bandă de rulment = partea de cauciuc din anvelopa unei roți de autovehicul care vine în contact cu pământul. Bandă etalon = bandă magnetică cu înregistrări speciale pentru reglarea sau verificarea parametrilor unui magnetofon sau magnetoscop. Bandă de frecvențe = interval din șirul frecvențelor, caracterizat prin anumite proprietăți comune din punctul de vedere al utilizării lor în telecomunicații și telemecanică. Bandă X = bandă de frecvențe cuprinse în domeniul microundelor. 3. Margine elastică a mesei de biliard. ♦ Margine a terenului de popice. 4. Șină care leagă cele două țevi ale unei arme de vânătoare. 5. Grup de frecvențe vecine sau apropiate ale unei radiații electromagnetice sau sonore. 6. (Inform., în sintagma) Bandă perforată = bandă de hârtie sau de material plastic utilizată pentru introducerea sau extragerea datelor dintr-un sistem de calcul. – Din fr. bande.

DOOM

bándă² (fâșie) s. f., g.-d. art. bénzii; pl. benzi

banda
BÁNDĂ¹, bande, s. f. 1. Grup de răufăcători care acționează sub conducerea unui șef. ♦ (Glumeț) Grup de prieteni. 2. (Înv.) Ceată de soldați aflați sub aceeași bandieră. 3. Trupă de muzicanți, fanfară, taraf de lăutari. – Din fr. bande, germ. Bande.

bandai
BANDÁ vb. I. refl. (Mar.; despre nave) A se înclina pe un bord din cauza vântului sau a încărcăturii așezate greșit. [Cf. it. banda, fr. bande].

DOOM

bandá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se bandeáză

bandaj
BANDÁJ, bandaje, s. n. 1. Fâșie de pânză sau de tifon utilizată la fixarea și protejarea unui pansament sau la imobilizarea unei părți bolnave a corpului. ♦ Aparat special pentru a susține o hernie. ♦ Fâșie de pânză cu care boxerii își înfășoară pumnii pe sub mănuși. 2. Coroană inelară de oțel sau de cauciuc care se montează pe janta unei roți de vehicul pentru a o feri de degradare. ♦ Îmbrăcăminte în forma unei benzi înfășurate pe o țeavă, pe o vargă de metal etc. – Din fr. bandage.

DOOM

bandáj s. n., pl. bandáje

bandaja
BANDAJÁ, bandajez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) aplica un bandaj (1). – Din bandaj.

DOOM

bandajá (a ~) vb., ind. prez. 3 bandajeáză, 1 pl. bandajắm; ger. bandajấnd

bandajai
BANDAJÁ, bandajez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) aplica un bandaj (1). – Din bandaj.

DOOM

bandajá (a ~) vb., ind. prez. 3 bandajeáză, 1 pl. bandajắm; ger. bandajấnd

bandajam
BANDAJÁ, bandajez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) aplica un bandaj (1). – Din bandaj.

DOOM

bandajá (a ~) vb., ind. prez. 3 bandajeáză, 1 pl. bandajắm; ger. bandajấnd

bandajare
BANDAJÁ, bandajez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) aplica un bandaj (1). – Din bandaj.

DOOM

bandajá (a ~) vb., ind. prez. 3 bandajeáză, 1 pl. bandajắm; ger. bandajấnd

bandajare
BANDAJÁRE, bandajări, s. f. Acțiunea de a (se) bandaja. – V. bandaja.

DOOM

bandajáre s. f., g.-d. art. bandajắrii; pl. bandajắri

bandajarea
BANDAJÁRE, bandajări, s. f. Acțiunea de a (se) bandaja. – V. bandaja.

DOOM

bandajáre s. f., g.-d. art. bandajắrii; pl. bandajắri

bandajară
BANDAJÁ, bandajez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) aplica un bandaj (1). – Din bandaj.

DOOM

bandajá (a ~) vb., ind. prez. 3 bandajeáză, 1 pl. bandajắm; ger. bandajấnd

bandajarăm
BANDAJÁ, bandajez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) aplica un bandaj (1). – Din bandaj.

DOOM

bandajá (a ~) vb., ind. prez. 3 bandajeáză, 1 pl. bandajắm; ger. bandajấnd

bandajarăți
BANDAJÁ, bandajez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) aplica un bandaj (1). – Din bandaj.

DOOM

bandajá (a ~) vb., ind. prez. 3 bandajeáză, 1 pl. bandajắm; ger. bandajấnd

bandajase
BANDAJÁ, bandajez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) aplica un bandaj (1). – Din bandaj.

DOOM

bandajá (a ~) vb., ind. prez. 3 bandajeáză, 1 pl. bandajắm; ger. bandajấnd

bandajasem
BANDAJÁ, bandajez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) aplica un bandaj (1). – Din bandaj.

DOOM

bandajá (a ~) vb., ind. prez. 3 bandajeáză, 1 pl. bandajắm; ger. bandajấnd

bandajaseră
BANDAJÁ, bandajez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) aplica un bandaj (1). – Din bandaj.

DOOM

bandajá (a ~) vb., ind. prez. 3 bandajeáză, 1 pl. bandajắm; ger. bandajấnd

bandajaserăm
BANDAJÁ, bandajez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) aplica un bandaj (1). – Din bandaj.

DOOM

bandajá (a ~) vb., ind. prez. 3 bandajeáză, 1 pl. bandajắm; ger. bandajấnd

bandajaserăți
BANDAJÁ, bandajez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) aplica un bandaj (1). – Din bandaj.

DOOM

bandajá (a ~) vb., ind. prez. 3 bandajeáză, 1 pl. bandajắm; ger. bandajấnd

bandajaseși
BANDAJÁ, bandajez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) aplica un bandaj (1). – Din bandaj.

DOOM

bandajá (a ~) vb., ind. prez. 3 bandajeáză, 1 pl. bandajắm; ger. bandajấnd

bandajaseți
BANDAJÁ, bandajez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) aplica un bandaj (1). – Din bandaj.

DOOM

bandajá (a ~) vb., ind. prez. 3 bandajeáză, 1 pl. bandajắm; ger. bandajấnd

bandajat
BANDAJÁ, bandajez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) aplica un bandaj (1). – Din bandaj.

DOOM

bandajá (a ~) vb., ind. prez. 3 bandajeáză, 1 pl. bandajắm; ger. bandajấnd

bandajau
BANDAJÁ, bandajez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) aplica un bandaj (1). – Din bandaj.

DOOM

bandajá (a ~) vb., ind. prez. 3 bandajeáză, 1 pl. bandajắm; ger. bandajấnd

bandajași
BANDAJÁ, bandajez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) aplica un bandaj (1). – Din bandaj.

DOOM

bandajá (a ~) vb., ind. prez. 3 bandajeáză, 1 pl. bandajắm; ger. bandajấnd

bandajați
BANDAJÁ, bandajez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) aplica un bandaj (1). – Din bandaj.

DOOM

bandajá (a ~) vb., ind. prez. 3 bandajeáză, 1 pl. bandajắm; ger. bandajấnd

bandaje
BANDÁJ, bandaje, s. n. 1. Fâșie de pânză sau de tifon utilizată la fixarea și protejarea unui pansament sau la imobilizarea unei părți bolnave a corpului. ♦ Aparat special pentru a susține o hernie. ♦ Fâșie de pânză cu care boxerii își înfășoară pumnii pe sub mănuși. 2. Coroană inelară de oțel sau de cauciuc care se montează pe janta unei roți de vehicul pentru a o feri de degradare. ♦ Îmbrăcăminte în forma unei benzi înfășurate pe o țeavă, pe o vargă de metal etc. – Din fr. bandage.

DOOM

bandáj s. n., pl. bandáje

bandajează
BANDAJÁ, bandajez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) aplica un bandaj (1). – Din bandaj.

DOOM

bandajá (a ~) vb., ind. prez. 3 bandajeáză, 1 pl. bandajắm; ger. bandajấnd

bandajele
BANDÁJ, bandaje, s. n. 1. Fâșie de pânză sau de tifon utilizată la fixarea și protejarea unui pansament sau la imobilizarea unei părți bolnave a corpului. ♦ Aparat special pentru a susține o hernie. ♦ Fâșie de pânză cu care boxerii își înfășoară pumnii pe sub mănuși. 2. Coroană inelară de oțel sau de cauciuc care se montează pe janta unei roți de vehicul pentru a o feri de degradare. ♦ Îmbrăcăminte în forma unei benzi înfășurate pe o țeavă, pe o vargă de metal etc. – Din fr. bandage.

DOOM

bandáj s. n., pl. bandáje

bandajelor
BANDÁJ, bandaje, s. n. 1. Fâșie de pânză sau de tifon utilizată la fixarea și protejarea unui pansament sau la imobilizarea unei părți bolnave a corpului. ♦ Aparat special pentru a susține o hernie. ♦ Fâșie de pânză cu care boxerii își înfășoară pumnii pe sub mănuși. 2. Coroană inelară de oțel sau de cauciuc care se montează pe janta unei roți de vehicul pentru a o feri de degradare. ♦ Îmbrăcăminte în forma unei benzi înfășurate pe o țeavă, pe o vargă de metal etc. – Din fr. bandage.

DOOM

bandáj s. n., pl. bandáje

bandajez
BANDAJÁ, bandajez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) aplica un bandaj (1). – Din bandaj.

DOOM

bandajá (a ~) vb., ind. prez. 3 bandajeáză, 1 pl. bandajắm; ger. bandajấnd

bandajeze
BANDAJÁ, bandajez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) aplica un bandaj (1). – Din bandaj.

DOOM

bandajá (a ~) vb., ind. prez. 3 bandajeáză, 1 pl. bandajắm; ger. bandajấnd

bandajezi
BANDAJÁ, bandajez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) aplica un bandaj (1). – Din bandaj.

DOOM

bandajá (a ~) vb., ind. prez. 3 bandajeáză, 1 pl. bandajắm; ger. bandajấnd

bandajul
BANDÁJ, bandaje, s. n. 1. Fâșie de pânză sau de tifon utilizată la fixarea și protejarea unui pansament sau la imobilizarea unei părți bolnave a corpului. ♦ Aparat special pentru a susține o hernie. ♦ Fâșie de pânză cu care boxerii își înfășoară pumnii pe sub mănuși. 2. Coroană inelară de oțel sau de cauciuc care se montează pe janta unei roți de vehicul pentru a o feri de degradare. ♦ Îmbrăcăminte în forma unei benzi înfășurate pe o țeavă, pe o vargă de metal etc. – Din fr. bandage.

DOOM

bandáj s. n., pl. bandáje

bandajului
BANDÁJ, bandaje, s. n. 1. Fâșie de pânză sau de tifon utilizată la fixarea și protejarea unui pansament sau la imobilizarea unei părți bolnave a corpului. ♦ Aparat special pentru a susține o hernie. ♦ Fâșie de pânză cu care boxerii își înfășoară pumnii pe sub mănuși. 2. Coroană inelară de oțel sau de cauciuc care se montează pe janta unei roți de vehicul pentru a o feri de degradare. ♦ Îmbrăcăminte în forma unei benzi înfășurate pe o țeavă, pe o vargă de metal etc. – Din fr. bandage.

DOOM

bandáj s. n., pl. bandáje

bandajând
BANDAJÁ, bandajez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) aplica un bandaj (1). – Din bandaj.

DOOM

bandajá (a ~) vb., ind. prez. 3 bandajeáză, 1 pl. bandajắm; ger. bandajấnd

bandajînd
BANDAJÁ, bandajez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) aplica un bandaj (1). – Din bandaj.

DOOM

bandajá (a ~) vb., ind. prez. 3 bandajeáză, 1 pl. bandajắm; ger. bandajấnd

bandajări
BANDAJÁRE, bandajări, s. f. Acțiunea de a (se) bandaja. – V. bandaja.

DOOM

bandajáre s. f., g.-d. art. bandajắrii; pl. bandajắri

bandajării
BANDAJÁRE, bandajări, s. f. Acțiunea de a (se) bandaja. – V. bandaja.

DOOM

bandajáre s. f., g.-d. art. bandajắrii; pl. bandajắri

bandajările
BANDAJÁRE, bandajări, s. f. Acțiunea de a (se) bandaja. – V. bandaja.

DOOM

bandajáre s. f., g.-d. art. bandajắrii; pl. bandajắri

bandajărilor
BANDAJÁRE, bandajări, s. f. Acțiunea de a (se) bandaja. – V. bandaja.

DOOM

bandajáre s. f., g.-d. art. bandajắrii; pl. bandajắri

bandam
BANDÁ vb. I. refl. (Mar.; despre nave) A se înclina pe un bord din cauza vântului sau a încărcăturii așezate greșit. [Cf. it. banda, fr. bande].

DOOM

bandá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se bandeáză

bandarabas
bandarabas s. n. invar. (mar.) pilaf, mâncare preparată din orez.

bandare
BANDÁ vb. I. refl. (Mar.; despre nave) A se înclina pe un bord din cauza vântului sau a încărcăturii așezate greșit. [Cf. it. banda, fr. bande].

DOOM

bandá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se bandeáză

bandare
BANDÁRE s.f. (Mar.) Faptul de a banda. [< banda].

DOOM

bandáre s. f., g.-d. art. bandắrii

bandarea
BANDÁRE s.f. (Mar.) Faptul de a banda. [< banda].

DOOM

bandáre s. f., g.-d. art. bandắrii

bandară
BANDÁ vb. I. refl. (Mar.; despre nave) A se înclina pe un bord din cauza vântului sau a încărcăturii așezate greșit. [Cf. it. banda, fr. bande].

DOOM

bandá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se bandeáză

bandarăm
BANDÁ vb. I. refl. (Mar.; despre nave) A se înclina pe un bord din cauza vântului sau a încărcăturii așezate greșit. [Cf. it. banda, fr. bande].

DOOM

bandá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se bandeáză

bandarăți
BANDÁ vb. I. refl. (Mar.; despre nave) A se înclina pe un bord din cauza vântului sau a încărcăturii așezate greșit. [Cf. it. banda, fr. bande].

DOOM

bandá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se bandeáză

bandase
BANDÁ vb. I. refl. (Mar.; despre nave) A se înclina pe un bord din cauza vântului sau a încărcăturii așezate greșit. [Cf. it. banda, fr. bande].

DOOM

bandá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se bandeáză

bandasem
BANDÁ vb. I. refl. (Mar.; despre nave) A se înclina pe un bord din cauza vântului sau a încărcăturii așezate greșit. [Cf. it. banda, fr. bande].

DOOM

bandá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se bandeáză

bandaseră
BANDÁ vb. I. refl. (Mar.; despre nave) A se înclina pe un bord din cauza vântului sau a încărcăturii așezate greșit. [Cf. it. banda, fr. bande].

DOOM

bandá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se bandeáză

bandaserăm
BANDÁ vb. I. refl. (Mar.; despre nave) A se înclina pe un bord din cauza vântului sau a încărcăturii așezate greșit. [Cf. it. banda, fr. bande].

DOOM

bandá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se bandeáză

bandaserăți
BANDÁ vb. I. refl. (Mar.; despre nave) A se înclina pe un bord din cauza vântului sau a încărcăturii așezate greșit. [Cf. it. banda, fr. bande].

DOOM

bandá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se bandeáză

bandaseși
BANDÁ vb. I. refl. (Mar.; despre nave) A se înclina pe un bord din cauza vântului sau a încărcăturii așezate greșit. [Cf. it. banda, fr. bande].

DOOM

bandá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se bandeáză

bandaseți
BANDÁ vb. I. refl. (Mar.; despre nave) A se înclina pe un bord din cauza vântului sau a încărcăturii așezate greșit. [Cf. it. banda, fr. bande].

DOOM

bandá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se bandeáză

bandat
BANDÁ vb. I. refl. (Mar.; despre nave) A se înclina pe un bord din cauza vântului sau a încărcăturii așezate greșit. [Cf. it. banda, fr. bande].

DOOM

bandá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se bandeáză

bandat
BANDÁ vb. I. refl. (Mar.; despre nave) A se înclina pe un bord din cauza vântului sau a încărcăturii așezate greșit. [Cf. it. banda, fr. bande].

DOOM

bandá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se bandeáză

bandau
BANDÁ vb. I. refl. (Mar.; despre nave) A se înclina pe un bord din cauza vântului sau a încărcăturii așezate greșit. [Cf. it. banda, fr. bande].

DOOM

bandá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se bandeáză

bandași
BANDÁ vb. I. refl. (Mar.; despre nave) A se înclina pe un bord din cauza vântului sau a încărcăturii așezate greșit. [Cf. it. banda, fr. bande].

DOOM

bandá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se bandeáză

bandați
BANDÁ vb. I. refl. (Mar.; despre nave) A se înclina pe un bord din cauza vântului sau a încărcăturii așezate greșit. [Cf. it. banda, fr. bande].

DOOM

bandá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se bandeáză

bande
BÁNDĂ¹, bande, s. f. 1. Grup de răufăcători care acționează sub conducerea unui șef. ♦ (Glumeț) Grup de prieteni. 2. (Înv.) Ceată de soldați aflați sub aceeași bandieră. 3. Trupă de muzicanți, fanfară, taraf de lăutari. – Din fr. bande, germ. Bande.

bandează
BANDÁ vb. I. refl. (Mar.; despre nave) A se înclina pe un bord din cauza vântului sau a încărcăturii așezate greșit. [Cf. it. banda, fr. bande].

DOOM

bandá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se bandeáză

bandei
BÁNDĂ¹, bande, s. f. 1. Grup de răufăcători care acționează sub conducerea unui șef. ♦ (Glumeț) Grup de prieteni. 2. (Înv.) Ceată de soldați aflați sub aceeași bandieră. 3. Trupă de muzicanți, fanfară, taraf de lăutari. – Din fr. bande, germ. Bande.

bandele
BÁNDĂ¹, bande, s. f. 1. Grup de răufăcători care acționează sub conducerea unui șef. ♦ (Glumeț) Grup de prieteni. 2. (Înv.) Ceată de soldați aflați sub aceeași bandieră. 3. Trupă de muzicanți, fanfară, taraf de lăutari. – Din fr. bande, germ. Bande.

bandeleta
BANDELÉTĂ s.f. 1. (Franțuzism) Bentiță. 2. (Anat.) Mănunchi de fibre conjunctive sau nervoase. [< fr. bandelette].

bandelete
BANDELÉTĂ s.f. 1. (Franțuzism) Bentiță. 2. (Anat.) Mănunchi de fibre conjunctive sau nervoase. [< fr. bandelette].

bandeletei
BANDELÉTĂ s.f. 1. (Franțuzism) Bentiță. 2. (Anat.) Mănunchi de fibre conjunctive sau nervoase. [< fr. bandelette].

bandeletele
BANDELÉTĂ s.f. 1. (Franțuzism) Bentiță. 2. (Anat.) Mănunchi de fibre conjunctive sau nervoase. [< fr. bandelette].

bandeletelor
BANDELÉTĂ s.f. 1. (Franțuzism) Bentiță. 2. (Anat.) Mănunchi de fibre conjunctive sau nervoase. [< fr. bandelette].

bandelor
BÁNDĂ¹, bande, s. f. 1. Grup de răufăcători care acționează sub conducerea unui șef. ♦ (Glumeț) Grup de prieteni. 2. (Înv.) Ceată de soldați aflați sub aceeași bandieră. 3. Trupă de muzicanți, fanfară, taraf de lăutari. – Din fr. bande, germ. Bande.

banderie
BANDERÍE s.f. 1. (Ist.) Ceată de oameni înarmați care însoțeau un nobil feudal în luptă. 2. Detașament de infanterie. [< fr. banderie].

banderila
BANDERÍLĂ, banderile, s. f. (Livr.) Suliță mică prevăzută cu un steguleț, pe care toreadorii o înfig în grumazul taurului ca să-l ațâțe. – Din fr. banderille.

DOOM

banderílă (livr.) s. f., g.-d. art. banderílei; pl. banderíle

banderile
BANDERÍLĂ, banderile, s. f. (Livr.) Suliță mică prevăzută cu un steguleț, pe care toreadorii o înfig în grumazul taurului ca să-l ațâțe. – Din fr. banderille.

DOOM

banderílă (livr.) s. f., g.-d. art. banderílei; pl. banderíle

banderilei
BANDERÍLĂ, banderile, s. f. (Livr.) Suliță mică prevăzută cu un steguleț, pe care toreadorii o înfig în grumazul taurului ca să-l ațâțe. – Din fr. banderille.

DOOM

banderílă (livr.) s. f., g.-d. art. banderílei; pl. banderíle

banderilele
BANDERÍLĂ, banderile, s. f. (Livr.) Suliță mică prevăzută cu un steguleț, pe care toreadorii o înfig în grumazul taurului ca să-l ațâțe. – Din fr. banderille.

DOOM

banderílă (livr.) s. f., g.-d. art. banderílei; pl. banderíle

banderilelor
BANDERÍLĂ, banderile, s. f. (Livr.) Suliță mică prevăzută cu un steguleț, pe care toreadorii o înfig în grumazul taurului ca să-l ațâțe. – Din fr. banderille.

DOOM

banderílă (livr.) s. f., g.-d. art. banderílei; pl. banderíle

banderilier
BANDERILIÉR s.m. Toreador care înfige banderilele în taur. [Pron. -lier. / < fr., sp. banderillero].

banderilieri
BANDERILIÉR s.m. Toreador care înfige banderilele în taur. [Pron. -lier. / < fr., sp. banderillero].

banderilierii
BANDERILIÉR s.m. Toreador care înfige banderilele în taur. [Pron. -lier. / < fr., sp. banderillero].

banderilierilor
BANDERILIÉR s.m. Toreador care înfige banderilele în taur. [Pron. -lier. / < fr., sp. banderillero].

banderilierul
BANDERILIÉR s.m. Toreador care înfige banderilele în taur. [Pron. -lier. / < fr., sp. banderillero].

banderilierului
BANDERILIÉR s.m. Toreador care înfige banderilele în taur. [Pron. -lier. / < fr., sp. banderillero].

banderola
BANDEROLÁ vb. I. tr. A aplica o banderolă pe o carte, pe o cutie etc. [< fr. banderoler].

banderola
BANDERÓLĂ, banderole, s. f. 1. Fâșie de hârtie petrecută în jurul unui pachet sau al unei cărți pentru a împiedica desfacerea ei. 2. Brasardă. 3. Steguleț care servește ca semn distinctiv (prins în vârful unei lănci, al unui catarg etc.). – Din fr. banderole.

DOOM

banderólă s. f., g.-d. art. banderólei; pl. banderóle

banderolai
BANDEROLÁ vb. I. tr. A aplica o banderolă pe o carte, pe o cutie etc. [< fr. banderoler].

banderolam
BANDEROLÁ vb. I. tr. A aplica o banderolă pe o carte, pe o cutie etc. [< fr. banderoler].

banderolare
BANDEROLÁ vb. I. tr. A aplica o banderolă pe o carte, pe o cutie etc. [< fr. banderoler].

banderolare
BANDEROLÁRE s.f. Acțiunea de a banderola. [< banderola].

DOOM

banderoláre s. f., g.-d. art. banderolắrii

banderolarea
BANDEROLÁRE s.f. Acțiunea de a banderola. [< banderola].

DOOM

banderoláre s. f., g.-d. art. banderolắrii

banderolară
BANDEROLÁ vb. I. tr. A aplica o banderolă pe o carte, pe o cutie etc. [< fr. banderoler].

banderolarăm
BANDEROLÁ vb. I. tr. A aplica o banderolă pe o carte, pe o cutie etc. [< fr. banderoler].

banderolarăți
BANDEROLÁ vb. I. tr. A aplica o banderolă pe o carte, pe o cutie etc. [< fr. banderoler].

banderolase
BANDEROLÁ vb. I. tr. A aplica o banderolă pe o carte, pe o cutie etc. [< fr. banderoler].

banderolasem
BANDEROLÁ vb. I. tr. A aplica o banderolă pe o carte, pe o cutie etc. [< fr. banderoler].

banderolaseră
BANDEROLÁ vb. I. tr. A aplica o banderolă pe o carte, pe o cutie etc. [< fr. banderoler].

banderolaserăm
BANDEROLÁ vb. I. tr. A aplica o banderolă pe o carte, pe o cutie etc. [< fr. banderoler].

banderolaserăți
BANDEROLÁ vb. I. tr. A aplica o banderolă pe o carte, pe o cutie etc. [< fr. banderoler].

banderolaseși
BANDEROLÁ vb. I. tr. A aplica o banderolă pe o carte, pe o cutie etc. [< fr. banderoler].

banderolaseți
BANDEROLÁ vb. I. tr. A aplica o banderolă pe o carte, pe o cutie etc. [< fr. banderoler].

banderolat
BANDEROLÁ vb. I. tr. A aplica o banderolă pe o carte, pe o cutie etc. [< fr. banderoler].

banderolat
BANDEROLÁ vb. I. tr. A aplica o banderolă pe o carte, pe o cutie etc. [< fr. banderoler].

banderolau
BANDEROLÁ vb. I. tr. A aplica o banderolă pe o carte, pe o cutie etc. [< fr. banderoler].

banderolași
BANDEROLÁ vb. I. tr. A aplica o banderolă pe o carte, pe o cutie etc. [< fr. banderoler].

banderolați
BANDEROLÁ vb. I. tr. A aplica o banderolă pe o carte, pe o cutie etc. [< fr. banderoler].

banderole
BANDERÓLĂ, banderole, s. f. 1. Fâșie de hârtie petrecută în jurul unui pachet sau al unei cărți pentru a împiedica desfacerea ei. 2. Brasardă. 3. Steguleț care servește ca semn distinctiv (prins în vârful unei lănci, al unui catarg etc.). – Din fr. banderole.

DOOM

banderólă s. f., g.-d. art. banderólei; pl. banderóle

banderolează
BANDEROLÁ vb. I. tr. A aplica o banderolă pe o carte, pe o cutie etc. [< fr. banderoler].

banderolei
BANDERÓLĂ, banderole, s. f. 1. Fâșie de hârtie petrecută în jurul unui pachet sau al unei cărți pentru a împiedica desfacerea ei. 2. Brasardă. 3. Steguleț care servește ca semn distinctiv (prins în vârful unei lănci, al unui catarg etc.). – Din fr. banderole.

DOOM

banderólă s. f., g.-d. art. banderólei; pl. banderóle

banderolele
BANDERÓLĂ, banderole, s. f. 1. Fâșie de hârtie petrecută în jurul unui pachet sau al unei cărți pentru a împiedica desfacerea ei. 2. Brasardă. 3. Steguleț care servește ca semn distinctiv (prins în vârful unei lănci, al unui catarg etc.). – Din fr. banderole.

DOOM

banderólă s. f., g.-d. art. banderólei; pl. banderóle

banderolelor
BANDERÓLĂ, banderole, s. f. 1. Fâșie de hârtie petrecută în jurul unui pachet sau al unei cărți pentru a împiedica desfacerea ei. 2. Brasardă. 3. Steguleț care servește ca semn distinctiv (prins în vârful unei lănci, al unui catarg etc.). – Din fr. banderole.

DOOM

banderólă s. f., g.-d. art. banderólei; pl. banderóle

banderolez
BANDEROLÁ vb. I. tr. A aplica o banderolă pe o carte, pe o cutie etc. [< fr. banderoler].

banderoleze
BANDEROLÁ vb. I. tr. A aplica o banderolă pe o carte, pe o cutie etc. [< fr. banderoler].

banderolezi
BANDEROLÁ vb. I. tr. A aplica o banderolă pe o carte, pe o cutie etc. [< fr. banderoler].

banderolând
BANDEROLÁ vb. I. tr. A aplica o banderolă pe o carte, pe o cutie etc. [< fr. banderoler].

banderolînd
BANDEROLÁ vb. I. tr. A aplica o banderolă pe o carte, pe o cutie etc. [< fr. banderoler].

banderolări
BANDEROLÁRE s.f. Acțiunea de a banderola. [< banderola].

DOOM

banderoláre s. f., g.-d. art. banderolắrii

banderolării
BANDEROLÁRE s.f. Acțiunea de a banderola. [< banderola].

DOOM

banderoláre s. f., g.-d. art. banderolắrii

banderolările
BANDEROLÁRE s.f. Acțiunea de a banderola. [< banderola].

DOOM

banderoláre s. f., g.-d. art. banderolắrii

banderolărilor
BANDEROLÁRE s.f. Acțiunea de a banderola. [< banderola].

DOOM

banderoláre s. f., g.-d. art. banderolắrii

bandez
BANDÁ vb. I. refl. (Mar.; despre nave) A se înclina pe un bord din cauza vântului sau a încărcăturii așezate greșit. [Cf. it. banda, fr. bande].

DOOM

bandá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se bandeáză

bandeze
BANDÁ vb. I. refl. (Mar.; despre nave) A se înclina pe un bord din cauza vântului sau a încărcăturii așezate greșit. [Cf. it. banda, fr. bande].

DOOM

bandá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se bandeáză

bandezi
BANDÁ vb. I. refl. (Mar.; despre nave) A se înclina pe un bord din cauza vântului sau a încărcăturii așezate greșit. [Cf. it. banda, fr. bande].

DOOM

bandá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se bandeáză

bandiera
BANDIÉRĂ, bandiere, s. f. 1. (Înv.) Steag al unei armate, al unei unități militare; drapel, stindard. 2. (Rar) Steag al unei corporații, al unei societăți, spec. al unei corăbii. [Pr.: -di-e-] – Din it. bandiera.

DOOM

bandiéră (rar) (-di-e-) s. f., g.-d. art. bandiérei; pl. bandiére

bandiere
BANDIÉRĂ, bandiere, s. f. 1. (Înv.) Steag al unei armate, al unei unități militare; drapel, stindard. 2. (Rar) Steag al unei corporații, al unei societăți, spec. al unei corăbii. [Pr.: -di-e-] – Din it. bandiera.

DOOM

bandiéră (rar) (-di-e-) s. f., g.-d. art. bandiérei; pl. bandiére

bandierei
BANDIÉRĂ, bandiere, s. f. 1. (Înv.) Steag al unei armate, al unei unități militare; drapel, stindard. 2. (Rar) Steag al unei corporații, al unei societăți, spec. al unei corăbii. [Pr.: -di-e-] – Din it. bandiera.

DOOM

bandiéră (rar) (-di-e-) s. f., g.-d. art. bandiérei; pl. bandiére

bandierele
BANDIÉRĂ, bandiere, s. f. 1. (Înv.) Steag al unei armate, al unei unități militare; drapel, stindard. 2. (Rar) Steag al unei corporații, al unei societăți, spec. al unei corăbii. [Pr.: -di-e-] – Din it. bandiera.

DOOM

bandiéră (rar) (-di-e-) s. f., g.-d. art. bandiérei; pl. bandiére

bandierelor
BANDIÉRĂ, bandiere, s. f. 1. (Înv.) Steag al unei armate, al unei unități militare; drapel, stindard. 2. (Rar) Steag al unei corporații, al unei societăți, spec. al unei corăbii. [Pr.: -di-e-] – Din it. bandiera.

DOOM

bandiéră (rar) (-di-e-) s. f., g.-d. art. bandiérei; pl. bandiére

bandist
bandist, -ă, bandiști, -iste adj. (stud.) care mănâncă de pe bandă (la cantina studențească)

bandit
BANDÍT, bandiți, s. m. Persoană care face parte dintr-o bandă¹ de răufăcători; tâlhar, răufăcător, gangster. – Din fr. bandit, it. bandito.

DOOM

bandít s. m., pl. bandíți

banditeasca
BANDITÉSC, -EASCĂ, banditești, adj. Tâlhăresc. – Bandit + suf. -esc.

DOOM

banditésc adj. m., f. banditeáscă; pl. m. și f. banditéști

banditesc
BANDITÉSC, -EASCĂ, banditești, adj. Tâlhăresc. – Bandit + suf. -esc.

DOOM

banditésc adj. m., f. banditeáscă; pl. m. și f. banditéști

banditescul
BANDITÉSC, -EASCĂ, banditești, adj. Tâlhăresc. – Bandit + suf. -esc.

DOOM

banditésc adj. m., f. banditeáscă; pl. m. și f. banditéști

banditescului
BANDITÉSC, -EASCĂ, banditești, adj. Tâlhăresc. – Bandit + suf. -esc.

DOOM

banditésc adj. m., f. banditeáscă; pl. m. și f. banditéști

banditește
BANDITÉȘTE adv. Ca bandiții; tâlhărește. – Bandit + suf. -ește.

DOOM

banditéște adv.

banditești
BANDITÉSC, -EASCĂ, banditești, adj. Tâlhăresc. – Bandit + suf. -esc.

DOOM

banditésc adj. m., f. banditeáscă; pl. m. și f. banditéști

banditeștii
BANDITÉSC, -EASCĂ, banditești, adj. Tâlhăresc. – Bandit + suf. -esc.

DOOM

banditésc adj. m., f. banditeáscă; pl. m. și f. banditéști

banditeștile
BANDITÉSC, -EASCĂ, banditești, adj. Tâlhăresc. – Bandit + suf. -esc.

DOOM

banditésc adj. m., f. banditeáscă; pl. m. și f. banditéști

banditeștilor
BANDITÉSC, -EASCĂ, banditești, adj. Tâlhăresc. – Bandit + suf. -esc.

DOOM

banditésc adj. m., f. banditeáscă; pl. m. și f. banditéști

banditism
BANDITÍSM, (2) banditisme, s. n. 1. Atitudine, comportare de bandit; tâlhărie. 2. Faptă de bandit. – Din fr. banditisme.

DOOM

banditísm s. n., (acțiuni) pl. banditísme

banditisme
BANDITÍSM, (2) banditisme, s. n. 1. Atitudine, comportare de bandit; tâlhărie. 2. Faptă de bandit. – Din fr. banditisme.

DOOM

banditísm s. n., (acțiuni) pl. banditísme

banditismele
BANDITÍSM, (2) banditisme, s. n. 1. Atitudine, comportare de bandit; tâlhărie. 2. Faptă de bandit. – Din fr. banditisme.

DOOM

banditísm s. n., (acțiuni) pl. banditísme

banditismelor
BANDITÍSM, (2) banditisme, s. n. 1. Atitudine, comportare de bandit; tâlhărie. 2. Faptă de bandit. – Din fr. banditisme.

DOOM

banditísm s. n., (acțiuni) pl. banditísme

banditismul
BANDITÍSM, (2) banditisme, s. n. 1. Atitudine, comportare de bandit; tâlhărie. 2. Faptă de bandit. – Din fr. banditisme.

DOOM

banditísm s. n., (acțiuni) pl. banditísme

banditismului
BANDITÍSM, (2) banditisme, s. n. 1. Atitudine, comportare de bandit; tâlhărie. 2. Faptă de bandit. – Din fr. banditisme.

DOOM

banditísm s. n., (acțiuni) pl. banditísme

banditul
BANDÍT, bandiți, s. m. Persoană care face parte dintr-o bandă¹ de răufăcători; tâlhar, răufăcător, gangster. – Din fr. bandit, it. bandito.

DOOM

bandít s. m., pl. bandíți

banditului
BANDÍT, bandiți, s. m. Persoană care face parte dintr-o bandă¹ de răufăcători; tâlhar, răufăcător, gangster. – Din fr. bandit, it. bandito.

DOOM

bandít s. m., pl. bandíți

bandiți
BANDÍT, bandiți, s. m. Persoană care face parte dintr-o bandă¹ de răufăcători; tâlhar, răufăcător, gangster. – Din fr. bandit, it. bandito.

DOOM

bandít s. m., pl. bandíți

bandiții
BANDÍT, bandiți, s. m. Persoană care face parte dintr-o bandă¹ de răufăcători; tâlhar, răufăcător, gangster. – Din fr. bandit, it. bandito.

DOOM

bandít s. m., pl. bandíți

bandiților
BANDÍT, bandiți, s. m. Persoană care face parte dintr-o bandă¹ de răufăcători; tâlhar, răufăcător, gangster. – Din fr. bandit, it. bandito.

DOOM

bandít s. m., pl. bandíți

bandleader
BÁNDLEADER s.m. (Anglicism) Șef, conducător al unei formații instrumentale; șef de orchestră, dirijor. [Pron. bánd-li-der. / < engl. bandleader].

bandleaderul
BÁNDLEADER s.m. (Anglicism) Șef, conducător al unei formații instrumentale; șef de orchestră, dirijor. [Pron. bánd-li-der. / < engl. bandleader].

bandleaderului
BÁNDLEADER s.m. (Anglicism) Șef, conducător al unei formații instrumentale; șef de orchestră, dirijor. [Pron. bánd-li-der. / < engl. bandleader].

bandoala
BANDOÁLĂ, bandoale, s. f. (Rar) Epitet injurios dat unei femei grase și proaste.

DOOM

bandoálă (femeie proastă) (reg.) s. f., g.-d. art. bandoálei; pl. bandoále

bandoale
BANDOÁLĂ, bandoale, s. f. (Rar) Epitet injurios dat unei femei grase și proaste.

DOOM

bandoálă (femeie proastă) (reg.) s. f., g.-d. art. bandoálei; pl. bandoále

bandoalei
BANDOÁLĂ, bandoale, s. f. (Rar) Epitet injurios dat unei femei grase și proaste.

DOOM

bandoálă (femeie proastă) (reg.) s. f., g.-d. art. bandoálei; pl. bandoále

bandoalele
BANDOÁLĂ, bandoale, s. f. (Rar) Epitet injurios dat unei femei grase și proaste.

DOOM

bandoálă (femeie proastă) (reg.) s. f., g.-d. art. bandoálei; pl. bandoále

bandoalelor
BANDOÁLĂ, bandoale, s. f. (Rar) Epitet injurios dat unei femei grase și proaste.

DOOM

bandoálă (femeie proastă) (reg.) s. f., g.-d. art. bandoálei; pl. bandoále

bandola
BANDÓLĂ s.f. Instrument muzical cu coarde, asemănător cu bandura. [< sp. bandola].

DOOM

bandólă (instrument muzical) s. f., g.-d. art. bandólei; pl. bandóle

bandole
BANDÓLĂ s.f. Instrument muzical cu coarde, asemănător cu bandura. [< sp. bandola].

DOOM

bandólă (instrument muzical) s. f., g.-d. art. bandólei; pl. bandóle

bandolei
BANDÓLĂ s.f. Instrument muzical cu coarde, asemănător cu bandura. [< sp. bandola].

DOOM

bandólă (instrument muzical) s. f., g.-d. art. bandólei; pl. bandóle

bandolele
BANDÓLĂ s.f. Instrument muzical cu coarde, asemănător cu bandura. [< sp. bandola].

DOOM

bandólă (instrument muzical) s. f., g.-d. art. bandólei; pl. bandóle

bandolelor
BANDÓLĂ s.f. Instrument muzical cu coarde, asemănător cu bandura. [< sp. bandola].

DOOM

bandólă (instrument muzical) s. f., g.-d. art. bandólei; pl. bandóle

bandor
bándor s. m. – (Trans.) Pîntece, stomac. Mag. dialectal bando (Tamás, Magyar Nyelvör, XXIX, 310). Din aceeași familie fac parte bandoală, s. f. (specie de măr) și bîndoc (piftie cu stomac de porc).

bandoteca
BANDOTÉCĂ, bandoteci, s. f. Colecție de benzi de magnetofon. ♦ Dulap, cameră în care se păstrează această colecție. – Din germ. Bandoteck.

DOOM

bandotécă s. f., g.-d. art. bandotécii; pl. bandotéci

bandoteci
BANDOTÉCĂ, bandoteci, s. f. Colecție de benzi de magnetofon. ♦ Dulap, cameră în care se păstrează această colecție. – Din germ. Bandoteck.

DOOM

bandotécă s. f., g.-d. art. bandotécii; pl. bandotéci

bandotecii
BANDOTÉCĂ, bandoteci, s. f. Colecție de benzi de magnetofon. ♦ Dulap, cameră în care se păstrează această colecție. – Din germ. Bandoteck.

DOOM

bandotécă s. f., g.-d. art. bandotécii; pl. bandotéci

bandotecile
BANDOTÉCĂ, bandoteci, s. f. Colecție de benzi de magnetofon. ♦ Dulap, cameră în care se păstrează această colecție. – Din germ. Bandoteck.

DOOM

bandotécă s. f., g.-d. art. bandotécii; pl. bandotéci

bandotecilor
BANDOTÉCĂ, bandoteci, s. f. Colecție de benzi de magnetofon. ♦ Dulap, cameră în care se păstrează această colecție. – Din germ. Bandoteck.

DOOM

bandotécă s. f., g.-d. art. bandotécii; pl. bandotéci

bandou
BANDÓU s.n. 1. (Liv.) Legătură de încins fruntea, capul, de legat ochii. 2. Boltă îngustă prin care se termină capătul liber al unui portal de tunel. ♦ Mulură orizontală ieșită ușor în relief. [< fr. bandeau].

DOOM

bandóu s. n., art. bandóul; pl. bandóuri

bandoul
BANDÓU s.n. 1. (Liv.) Legătură de încins fruntea, capul, de legat ochii. 2. Boltă îngustă prin care se termină capătul liber al unui portal de tunel. ♦ Mulură orizontală ieșită ușor în relief. [< fr. bandeau].

DOOM

bandóu s. n., art. bandóul; pl. bandóuri

bandoului
BANDÓU s.n. 1. (Liv.) Legătură de încins fruntea, capul, de legat ochii. 2. Boltă îngustă prin care se termină capătul liber al unui portal de tunel. ♦ Mulură orizontală ieșită ușor în relief. [< fr. bandeau].

DOOM

bandóu s. n., art. bandóul; pl. bandóuri

bandouri
BANDÓU s.n. 1. (Liv.) Legătură de încins fruntea, capul, de legat ochii. 2. Boltă îngustă prin care se termină capătul liber al unui portal de tunel. ♦ Mulură orizontală ieșită ușor în relief. [< fr. bandeau].

DOOM

bandóu s. n., art. bandóul; pl. bandóuri

bandourile
BANDÓU s.n. 1. (Liv.) Legătură de încins fruntea, capul, de legat ochii. 2. Boltă îngustă prin care se termină capătul liber al unui portal de tunel. ♦ Mulură orizontală ieșită ușor în relief. [< fr. bandeau].

DOOM

bandóu s. n., art. bandóul; pl. bandóuri

bandourilor
BANDÓU s.n. 1. (Liv.) Legătură de încins fruntea, capul, de legat ochii. 2. Boltă îngustă prin care se termină capătul liber al unui portal de tunel. ♦ Mulură orizontală ieșită ușor în relief. [< fr. bandeau].

DOOM

bandóu s. n., art. bandóul; pl. bandóuri

banduliera
BANDULIÉRĂ, banduliere, s. f. Bandă de piele, de pânză etc. pusă de-a curmezișul corpului pentru a susține sabia, pușca etc. ◊ Loc. adv. În bandulieră = purtat de-a curmezișul spatelui sau al pieptului. [Pr.: -li-e-] – Din fr. bandoulière.

DOOM

banduliéră (-li-e-) s. f., g.-d. art. banduliérei; pl. banduliére

banduliere
BANDULIÉRĂ, banduliere, s. f. Bandă de piele, de pânză etc. pusă de-a curmezișul corpului pentru a susține sabia, pușca etc. ◊ Loc. adv. În bandulieră = purtat de-a curmezișul spatelui sau al pieptului. [Pr.: -li-e-] – Din fr. bandoulière.

DOOM

banduliéră (-li-e-) s. f., g.-d. art. banduliérei; pl. banduliére

bandulierei
BANDULIÉRĂ, banduliere, s. f. Bandă de piele, de pânză etc. pusă de-a curmezișul corpului pentru a susține sabia, pușca etc. ◊ Loc. adv. În bandulieră = purtat de-a curmezișul spatelui sau al pieptului. [Pr.: -li-e-] – Din fr. bandoulière.

DOOM

banduliéră (-li-e-) s. f., g.-d. art. banduliérei; pl. banduliére

bandulierele
BANDULIÉRĂ, banduliere, s. f. Bandă de piele, de pânză etc. pusă de-a curmezișul corpului pentru a susține sabia, pușca etc. ◊ Loc. adv. În bandulieră = purtat de-a curmezișul spatelui sau al pieptului. [Pr.: -li-e-] – Din fr. bandoulière.

DOOM

banduliéră (-li-e-) s. f., g.-d. art. banduliérei; pl. banduliére

bandulierelor
BANDULIÉRĂ, banduliere, s. f. Bandă de piele, de pânză etc. pusă de-a curmezișul corpului pentru a susține sabia, pușca etc. ◊ Loc. adv. În bandulieră = purtat de-a curmezișul spatelui sau al pieptului. [Pr.: -li-e-] – Din fr. bandoulière.

DOOM

banduliéră (-li-e-) s. f., g.-d. art. banduliérei; pl. banduliére

bandulă
BANDÚLĂ, bandule, s. f. Pară de lemn îngreuiată cu plumb, fixată de o frânghie, care ajută la aruncarea parâmelor grele de legare a navei la acostare. – Et. nec.

DOOM

bándulă (frânghie) s. f., g.-d. art. bándulei; pl. bándule

bandura
BANDÚRĂ², banduri, s. f. (Rar) Instrument muzical popular ucrainean cu o tastieră (2) scurtă și cu 8 până la 24 de coarde. – Din ucr. bandura.

bandurar
BANDURÁR, bandurari, s. m. (Rar) Bandurist. – Bandură² + suf. -ar.

DOOM

bandurár (rar) s. m., pl. bandurári

bandurari
BANDURÁR, bandurari, s. m. (Rar) Bandurist. – Bandură² + suf. -ar.

DOOM

bandurár (rar) s. m., pl. bandurári

bandurarii
BANDURÁR, bandurari, s. m. (Rar) Bandurist. – Bandură² + suf. -ar.

DOOM

bandurár (rar) s. m., pl. bandurári

bandurarilor
BANDURÁR, bandurari, s. m. (Rar) Bandurist. – Bandură² + suf. -ar.

DOOM

bandurár (rar) s. m., pl. bandurári

bandurarul
BANDURÁR, bandurari, s. m. (Rar) Bandurist. – Bandură² + suf. -ar.

DOOM

bandurár (rar) s. m., pl. bandurári

bandurarului
BANDURÁR, bandurari, s. m. (Rar) Bandurist. – Bandură² + suf. -ar.

DOOM

bandurár (rar) s. m., pl. bandurári

banduri
BANDÚRĂ², banduri, s. f. (Rar) Instrument muzical popular ucrainean cu o tastieră (2) scurtă și cu 8 până la 24 de coarde. – Din ucr. bandura.

bandurii
BANDÚRĂ², banduri, s. f. (Rar) Instrument muzical popular ucrainean cu o tastieră (2) scurtă și cu 8 până la 24 de coarde. – Din ucr. bandura.

bandurile
BANDÚRĂ², banduri, s. f. (Rar) Instrument muzical popular ucrainean cu o tastieră (2) scurtă și cu 8 până la 24 de coarde. – Din ucr. bandura.

bandurilor
BANDÚRĂ², banduri, s. f. (Rar) Instrument muzical popular ucrainean cu o tastieră (2) scurtă și cu 8 până la 24 de coarde. – Din ucr. bandura.

bandurist
BANDURÍST, -Ă, banduriști, -ste, s. m. și f. (Rar la f.) Cântăreț din bandură²; bandurar. – Bandură + suf. -ist.

DOOM

bandurístă (rar) s. f., g.-d. art. bandurístei; pl. banduríste

bandurista
BANDURÍST, -Ă, banduriști, -ste, s. m. și f. (Rar la f.) Cântăreț din bandură²; bandurar. – Bandură + suf. -ist.

DOOM

bandurístă (rar) s. f., g.-d. art. bandurístei; pl. banduríste

banduriste
BANDURÍST, -Ă, banduriști, -ste, s. m. și f. (Rar la f.) Cântăreț din bandură²; bandurar. – Bandură + suf. -ist.

DOOM

bandurístă (rar) s. f., g.-d. art. bandurístei; pl. banduríste

banduristei
BANDURÍST, -Ă, banduriști, -ste, s. m. și f. (Rar la f.) Cântăreț din bandură²; bandurar. – Bandură + suf. -ist.

DOOM

bandurístă (rar) s. f., g.-d. art. bandurístei; pl. banduríste

banduristele
BANDURÍST, -Ă, banduriști, -ste, s. m. și f. (Rar la f.) Cântăreț din bandură²; bandurar. – Bandură + suf. -ist.

DOOM

bandurístă (rar) s. f., g.-d. art. bandurístei; pl. banduríste

banduristelor
BANDURÍST, -Ă, banduriști, -ste, s. m. și f. (Rar la f.) Cântăreț din bandură²; bandurar. – Bandură + suf. -ist.

DOOM

bandurístă (rar) s. f., g.-d. art. bandurístei; pl. banduríste

banduristul
BANDURÍST, -Ă, banduriști, -ste, s. m. și f. (Rar la f.) Cântăreț din bandură²; bandurar. – Bandură + suf. -ist.

DOOM

bandurístă (rar) s. f., g.-d. art. bandurístei; pl. banduríste

banduristului
BANDURÍST, -Ă, banduriști, -ste, s. m. și f. (Rar la f.) Cântăreț din bandură²; bandurar. – Bandură + suf. -ist.

DOOM

bandurístă (rar) s. f., g.-d. art. bandurístei; pl. banduríste

banduriști
BANDURÍST, -Ă, banduriști, -ste, s. m. și f. (Rar la f.) Cântăreț din bandură²; bandurar. – Bandură + suf. -ist.

DOOM

bandurístă (rar) s. f., g.-d. art. bandurístei; pl. banduríste

banduriștii
BANDURÍST, -Ă, banduriști, -ste, s. m. și f. (Rar la f.) Cântăreț din bandură²; bandurar. – Bandură + suf. -ist.

DOOM

bandurístă (rar) s. f., g.-d. art. bandurístei; pl. banduríste

banduriștilor
BANDURÍST, -Ă, banduriști, -ste, s. m. și f. (Rar la f.) Cântăreț din bandură²; bandurar. – Bandură + suf. -ist.

DOOM

bandurístă (rar) s. f., g.-d. art. bandurístei; pl. banduríste

bandură
BANDÚRĂ¹, bandure, s. f. (Reg.) Cârpă de pânză groasă și aspră. ♦ Epitet pentru o femeie destrăbălată, cu purtări urâte. – Et. nec.

DOOM

bandúră² (instrument muzical) (rar) s. f., g.-d. art. bandúrii; pl. bandúri

bandy
BÁNDY s.n. Hochei pe gheață care se practică cu mingea în loc de puc, pe un teren de fotbal. [Pron. bendi. / < engl. bandy].

bandând
BANDÁ vb. I. refl. (Mar.; despre nave) A se înclina pe un bord din cauza vântului sau a încărcăturii așezate greșit. [Cf. it. banda, fr. bande].

DOOM

bandá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se bandeáză

bandînd
BANDÁ vb. I. refl. (Mar.; despre nave) A se înclina pe un bord din cauza vântului sau a încărcăturii așezate greșit. [Cf. it. banda, fr. bande].

DOOM

bandá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se bandeáză

bandări
BANDÁRE s.f. (Mar.) Faptul de a banda. [< banda].

DOOM

bandáre s. f., g.-d. art. bandắrii

bandării
BANDÁRE s.f. (Mar.) Faptul de a banda. [< banda].

DOOM

bandáre s. f., g.-d. art. bandắrii

bandările
BANDÁRE s.f. (Mar.) Faptul de a banda. [< banda].

DOOM

bandáre s. f., g.-d. art. bandắrii

bandărilor
BANDÁRE s.f. (Mar.) Faptul de a banda. [< banda].

DOOM

bandáre s. f., g.-d. art. bandắrii

bane
BÁNĂ, bane, s. f. Bucată de lemn, de plută etc., folosită de pescari pentru a marca locul unde au pus carmacele. – Et. nec.

DOOM

bánă (semn pescăresc) s. f., g.-d. art. bánei; pl. báne

banei
BÁNĂ, bane, s. f. Bucată de lemn, de plută etc., folosită de pescari pentru a marca locul unde au pus carmacele. – Et. nec.

DOOM

bánă (semn pescăresc) s. f., g.-d. art. bánei; pl. báne

banele
BÁNĂ, bane, s. f. Bucată de lemn, de plută etc., folosită de pescari pentru a marca locul unde au pus carmacele. – Et. nec.

DOOM

bánă (semn pescăresc) s. f., g.-d. art. bánei; pl. báne

banelor
BÁNĂ, bane, s. f. Bucată de lemn, de plută etc., folosită de pescari pentru a marca locul unde au pus carmacele. – Et. nec.

DOOM

bánă (semn pescăresc) s. f., g.-d. art. bánei; pl. báne

bang
BIG BANG s. n. (Astron.) Marea explozie (ipotetică) aflată la originea expansiunii universului. [Pr.: beng] – Din engl. big bang [theory].

DOOM

bang² s. n.

banghealălanașpa
bangheală la nașpa expr. (intl.) pradă sub așteptări.

bangul
BIG BANG s. n. (Astron.) Marea explozie (ipotetică) aflată la originea expansiunii universului. [Pr.: beng] – Din engl. big bang [theory].

DOOM

bang² s. n.

bangului
BIG BANG s. n. (Astron.) Marea explozie (ipotetică) aflată la originea expansiunii universului. [Pr.: beng] – Din engl. big bang [theory].

DOOM

bang² s. n.

bangăt
BÁNGĂT, bangăte, s. n. (Rar) Dangăt. – Bang + suf. -ăt.

DOOM

bángăt (rar) s. n., pl. bángăte

bangăte
BÁNGĂT, bangăte, s. n. (Rar) Dangăt. – Bang + suf. -ăt.

DOOM

bángăt (rar) s. n., pl. bángăte

bangătele
BÁNGĂT, bangăte, s. n. (Rar) Dangăt. – Bang + suf. -ăt.

DOOM

bángăt (rar) s. n., pl. bángăte

bangătelor
BÁNGĂT, bangăte, s. n. (Rar) Dangăt. – Bang + suf. -ăt.

DOOM

bángăt (rar) s. n., pl. bángăte

bangătul
BÁNGĂT, bangăte, s. n. (Rar) Dangăt. – Bang + suf. -ăt.

DOOM

bángăt (rar) s. n., pl. bángăte

bangătului
BÁNGĂT, bangăte, s. n. (Rar) Dangăt. – Bang + suf. -ăt.

DOOM

bángăt (rar) s. n., pl. bángăte

bani
BAN¹, bani, s. m. 1. Unitate monetară egală cu a suta parte dintr-un leu; p. ext. monedă măruntă, de mică valoare. ◊ Expr. A nu face (sau a nu plăti) un ban (chior) sau doi bani = a nu valora nimic, a nu avea nicio valoare. A trăi (pe lângă cineva) ca banul cel bun = a fi foarte prețuit (de cineva). A lua (ceva) de (sau drept) bani buni = a crede că un lucru este adevărat. 2. (La pl.) Avere în numerar; parale. ◊ Expr. A fi doldora (sau plin) de bani = a fi foarte bogat. A avea bani (strânși) la ciorap sau a strânge bani la ciorap = a avea sau a face economii, a avea sau a strânge o sumă de bani; a fi zgârcit. Fecior (sau băiat) de bani gata = fiu de oameni avuți care irosește banii primiți sau moșteniți de la părinți. – Et. nec.

DOOM

ban s. m., pl. bani

bani
BAN², bani, s. m. 1. (În Evul Mediu, în Țara Românească) Titlu purtat de dregătorul delegat de domn la guvernarea Olteniei; (și în forma mare ban) primul demnitar în ierarhia dregătorilor. ♦ (În Moldova) Dregător domnesc. 2. Persoană care deținea acest titlu. 3. Guvernator al unei regiuni de graniță în regatul Ungariei. – Cf. magh. ban, sb. ban.

DOOM

ban s. m., pl. bani

baniera
BANIÉRĂ, baniere, s. f. (Înv.) Drapel militar feudal. ♦ Unitate militară feudală. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. bannière.

DOOM

baniéră (înv.) (-ni-e-) s. f., g.-d. art. baniérei; pl. baniére

baniere
BANIÉRĂ, baniere, s. f. (Înv.) Drapel militar feudal. ♦ Unitate militară feudală. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. bannière.

DOOM

baniéră (înv.) (-ni-e-) s. f., g.-d. art. baniérei; pl. baniére

banierei
BANIÉRĂ, baniere, s. f. (Înv.) Drapel militar feudal. ♦ Unitate militară feudală. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. bannière.

DOOM

baniéră (înv.) (-ni-e-) s. f., g.-d. art. baniérei; pl. baniére

banierele
BANIÉRĂ, baniere, s. f. (Înv.) Drapel militar feudal. ♦ Unitate militară feudală. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. bannière.

DOOM

baniéră (înv.) (-ni-e-) s. f., g.-d. art. baniérei; pl. baniére

banierelor
BANIÉRĂ, baniere, s. f. (Înv.) Drapel militar feudal. ♦ Unitate militară feudală. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. bannière.

DOOM

baniéră (înv.) (-ni-e-) s. f., g.-d. art. baniérei; pl. baniére

banigrubă
bani grubă expr. (intl.) bani mulți

banii
BAN¹, bani, s. m. 1. Unitate monetară egală cu a suta parte dintr-un leu; p. ext. monedă măruntă, de mică valoare. ◊ Expr. A nu face (sau a nu plăti) un ban (chior) sau doi bani = a nu valora nimic, a nu avea nicio valoare. A trăi (pe lângă cineva) ca banul cel bun = a fi foarte prețuit (de cineva). A lua (ceva) de (sau drept) bani buni = a crede că un lucru este adevărat. 2. (La pl.) Avere în numerar; parale. ◊ Expr. A fi doldora (sau plin) de bani = a fi foarte bogat. A avea bani (strânși) la ciorap sau a strânge bani la ciorap = a avea sau a face economii, a avea sau a strânge o sumă de bani; a fi zgârcit. Fecior (sau băiat) de bani gata = fiu de oameni avuți care irosește banii primiți sau moșteniți de la părinți. – Et. nec.

DOOM

ban s. m., pl. bani

banii
BAN², bani, s. m. 1. (În Evul Mediu, în Țara Românească) Titlu purtat de dregătorul delegat de domn la guvernarea Olteniei; (și în forma mare ban) primul demnitar în ierarhia dregătorilor. ♦ (În Moldova) Dregător domnesc. 2. Persoană care deținea acest titlu. 3. Guvernator al unei regiuni de graniță în regatul Ungariei. – Cf. magh. ban, sb. ban.

DOOM

ban s. m., pl. bani

banilor
BAN¹, bani, s. m. 1. Unitate monetară egală cu a suta parte dintr-un leu; p. ext. monedă măruntă, de mică valoare. ◊ Expr. A nu face (sau a nu plăti) un ban (chior) sau doi bani = a nu valora nimic, a nu avea nicio valoare. A trăi (pe lângă cineva) ca banul cel bun = a fi foarte prețuit (de cineva). A lua (ceva) de (sau drept) bani buni = a crede că un lucru este adevărat. 2. (La pl.) Avere în numerar; parale. ◊ Expr. A fi doldora (sau plin) de bani = a fi foarte bogat. A avea bani (strânși) la ciorap sau a strânge bani la ciorap = a avea sau a face economii, a avea sau a strânge o sumă de bani; a fi zgârcit. Fecior (sau băiat) de bani gata = fiu de oameni avuți care irosește banii primiți sau moșteniți de la părinți. – Et. nec.

DOOM

ban s. m., pl. bani

banilor
BAN², bani, s. m. 1. (În Evul Mediu, în Țara Românească) Titlu purtat de dregătorul delegat de domn la guvernarea Olteniei; (și în forma mare ban) primul demnitar în ierarhia dregătorilor. ♦ (În Moldova) Dregător domnesc. 2. Persoană care deținea acest titlu. 3. Guvernator al unei regiuni de graniță în regatul Ungariei. – Cf. magh. ban, sb. ban.

DOOM

ban s. m., pl. bani

banița
BÁNIȚĂ, banițe, s. f. Veche unitate de măsură de capacitate pentru cereale, a cărei valoare a variat (în provinciile românești) în jurul a 21-34 l; dublă (1) ♦ Vas special (făcut din doage) care are această capacitate. – Din bg. banica.

DOOM

bániță s. f., g.-d. art. bániței; pl. bánițe

banițe
BÁNIȚĂ, banițe, s. f. Veche unitate de măsură de capacitate pentru cereale, a cărei valoare a variat (în provinciile românești) în jurul a 21-34 l; dublă (1) ♦ Vas special (făcut din doage) care are această capacitate. – Din bg. banica.

DOOM

bániță s. f., g.-d. art. bániței; pl. bánițe

baniței
BÁNIȚĂ, banițe, s. f. Veche unitate de măsură de capacitate pentru cereale, a cărei valoare a variat (în provinciile românești) în jurul a 21-34 l; dublă (1) ♦ Vas special (făcut din doage) care are această capacitate. – Din bg. banica.

DOOM

bániță s. f., g.-d. art. bániței; pl. bánițe

banițele
BÁNIȚĂ, banițe, s. f. Veche unitate de măsură de capacitate pentru cereale, a cărei valoare a variat (în provinciile românești) în jurul a 21-34 l; dublă (1) ♦ Vas special (făcut din doage) care are această capacitate. – Din bg. banica.

DOOM

bániță s. f., g.-d. art. bániței; pl. bánițe

banițelor
BÁNIȚĂ, banițe, s. f. Veche unitate de măsură de capacitate pentru cereale, a cărei valoare a variat (în provinciile românești) în jurul a 21-34 l; dublă (1) ♦ Vas special (făcut din doage) care are această capacitate. – Din bg. banica.

DOOM

bániță s. f., g.-d. art. bániței; pl. bánițe

banjo
BANJÓ, banjouri, s. n. Instrument muzical asemănător cu mandolina, cu cinci până la nouă coarde și cu cutia de rezonanță rotundă, acoperită cu o membrană. – Din fr. banjo.

DOOM

banjó s. n., art. banjóul; pl. banjóuri

banjoul
BANJÓ, banjouri, s. n. Instrument muzical asemănător cu mandolina, cu cinci până la nouă coarde și cu cutia de rezonanță rotundă, acoperită cu o membrană. – Din fr. banjo.

DOOM

banjó s. n., art. banjóul; pl. banjóuri

banjoului
BANJÓ, banjouri, s. n. Instrument muzical asemănător cu mandolina, cu cinci până la nouă coarde și cu cutia de rezonanță rotundă, acoperită cu o membrană. – Din fr. banjo.

DOOM

banjó s. n., art. banjóul; pl. banjóuri

banjouri
BANJÓ, banjouri, s. n. Instrument muzical asemănător cu mandolina, cu cinci până la nouă coarde și cu cutia de rezonanță rotundă, acoperită cu o membrană. – Din fr. banjo.

DOOM

banjó s. n., art. banjóul; pl. banjóuri

banjourile
BANJÓ, banjouri, s. n. Instrument muzical asemănător cu mandolina, cu cinci până la nouă coarde și cu cutia de rezonanță rotundă, acoperită cu o membrană. – Din fr. banjo.

DOOM

banjó s. n., art. banjóul; pl. banjóuri

banjourilor
BANJÓ, banjouri, s. n. Instrument muzical asemănător cu mandolina, cu cinci până la nouă coarde și cu cutia de rezonanță rotundă, acoperită cu o membrană. – Din fr. banjo.

DOOM

banjó s. n., art. banjóul; pl. banjóuri

banking
BANKING s. n. (Englezism) (Fin.) Activitate bancară. [Pr.: benching] – Cuv. engl.

DOOM

banking (angl.) [pron. bénching] s. n.

bankingul
BANKING s. n. (Englezism) (Fin.) Activitate bancară. [Pr.: benching] – Cuv. engl.

DOOM

banking (angl.) [pron. bénching] s. n.

bankingului
BANKING s. n. (Englezism) (Fin.) Activitate bancară. [Pr.: benching] – Cuv. engl.

DOOM

banking (angl.) [pron. bénching] s. n.

banner
BANNER, bannere, s. n. Bucată mare de pânză sau de material plastic, așezată pe o clădire sau deasupra unei străzi importante, pe care se află un slogan, o reclamă, un desen etc. [Pr.: bénăr] – Din engl. banner.

DOOM

banner (angl.) [pron. bénăr] s. n., pl. bannere

bannere
BANNER, bannere, s. n. Bucată mare de pânză sau de material plastic, așezată pe o clădire sau deasupra unei străzi importante, pe care se află un slogan, o reclamă, un desen etc. [Pr.: bénăr] – Din engl. banner.

DOOM

banner (angl.) [pron. bénăr] s. n., pl. bannere

bannerele
BANNER, bannere, s. n. Bucată mare de pânză sau de material plastic, așezată pe o clădire sau deasupra unei străzi importante, pe care se află un slogan, o reclamă, un desen etc. [Pr.: bénăr] – Din engl. banner.

DOOM

banner (angl.) [pron. bénăr] s. n., pl. bannere

bannerelor
BANNER, bannere, s. n. Bucată mare de pânză sau de material plastic, așezată pe o clădire sau deasupra unei străzi importante, pe care se află un slogan, o reclamă, un desen etc. [Pr.: bénăr] – Din engl. banner.

DOOM

banner (angl.) [pron. bénăr] s. n., pl. bannere

bannerul
BANNER, bannere, s. n. Bucată mare de pânză sau de material plastic, așezată pe o clădire sau deasupra unei străzi importante, pe care se află un slogan, o reclamă, un desen etc. [Pr.: bénăr] – Din engl. banner.

DOOM

banner (angl.) [pron. bénăr] s. n., pl. bannere

bannerului
BANNER, bannere, s. n. Bucată mare de pânză sau de material plastic, așezată pe o clădire sau deasupra unei străzi importante, pe care se află un slogan, o reclamă, un desen etc. [Pr.: bénăr] – Din engl. banner.

DOOM

banner (angl.) [pron. bénăr] s. n., pl. bannere

bantam
BÁNTAM s.n. 1. Rasă de găini pitice, originare din insula Djawa. 2. (Box) Categoria „cocoș” (boxeri cu o greutate între 51 și 54 kg.) [< engl. bantam].

bantoid
BANTOÍD, -Ă, bantoizi, -de, adj. Referitor la un idiom asemănător limbii bantu. – Din engl. Bantoid.

DOOM

bantoíd adj. m., pl. bantoízi; f. bantoídă, pl. bantoíde

bantu
BÁNTU s. m. și f., adj. invar. 1. S. m. Persoană care face parte din populația africană negroidă, de o mare diversitate antropologică din Africa Ecuatorială și Meridională. 2. Adj. invar. Referitor la bantu (1) sau la limbile vorbite de această populație. ♦ (Substantivat, f.) Limbă vorbită de această populație. [Acc. și: bantú] – Din fr. Bantou.

DOOM

bántu / bantú adj. invar., s. m. și f., pl. bántu / bantú

bantu
BÁNTU s. m. și f., adj. invar. 1. S. m. Persoană care face parte din populația africană negroidă, de o mare diversitate antropologică din Africa Ecuatorială și Meridională. 2. Adj. invar. Referitor la bantu (1) sau la limbile vorbite de această populație. ♦ (Substantivat, f.) Limbă vorbită de această populație. [Acc. și: bantú] – Din fr. Bantou.

DOOM

bántu / bantú adj. invar., s. m. și f., pl. bántu / bantú

bantustan
BANTUSTÁN, bantustane, s. n. Regiune, teritoriu etc. rezervat negrilor, în perioada regimului de apartheid din Republica Africa de Sud. – Din engl. bantustan.

DOOM

bantustán (tus-tan / -tu-stan) s. n., pl. bantustáne

bantustane
BANTUSTÁN, bantustane, s. n. Regiune, teritoriu etc. rezervat negrilor, în perioada regimului de apartheid din Republica Africa de Sud. – Din engl. bantustan.

DOOM

bantustán (tus-tan / -tu-stan) s. n., pl. bantustáne

bantustanele
BANTUSTÁN, bantustane, s. n. Regiune, teritoriu etc. rezervat negrilor, în perioada regimului de apartheid din Republica Africa de Sud. – Din engl. bantustan.

DOOM

bantustán (tus-tan / -tu-stan) s. n., pl. bantustáne

bantustanelor
BANTUSTÁN, bantustane, s. n. Regiune, teritoriu etc. rezervat negrilor, în perioada regimului de apartheid din Republica Africa de Sud. – Din engl. bantustan.

DOOM

bantustán (tus-tan / -tu-stan) s. n., pl. bantustáne

bantustanizare
BANTUSTANIZÁRE, bantustanizări, s. f. Politică promovată în Republica Africa de Sud prin care se urmărea izolarea negrilor în bantustane. – De la bantustan.

bantustanizarea
BANTUSTANIZÁRE, bantustanizări, s. f. Politică promovată în Republica Africa de Sud prin care se urmărea izolarea negrilor în bantustane. – De la bantustan.

bantustanizări
BANTUSTANIZÁRE, bantustanizări, s. f. Politică promovată în Republica Africa de Sud prin care se urmărea izolarea negrilor în bantustane. – De la bantustan.

bantustanizării
BANTUSTANIZÁRE, bantustanizări, s. f. Politică promovată în Republica Africa de Sud prin care se urmărea izolarea negrilor în bantustane. – De la bantustan.

bantustanizările
BANTUSTANIZÁRE, bantustanizări, s. f. Politică promovată în Republica Africa de Sud prin care se urmărea izolarea negrilor în bantustane. – De la bantustan.

bantustanizărilor
BANTUSTANIZÁRE, bantustanizări, s. f. Politică promovată în Republica Africa de Sud prin care se urmărea izolarea negrilor în bantustane. – De la bantustan.

bantustanul
BANTUSTÁN, bantustane, s. n. Regiune, teritoriu etc. rezervat negrilor, în perioada regimului de apartheid din Republica Africa de Sud. – Din engl. bantustan.

DOOM

bantustán (tus-tan / -tu-stan) s. n., pl. bantustáne

bantustanului
BANTUSTÁN, bantustane, s. n. Regiune, teritoriu etc. rezervat negrilor, în perioada regimului de apartheid din Republica Africa de Sud. – Din engl. bantustan.

DOOM

bantustán (tus-tan / -tu-stan) s. n., pl. bantustáne

bantuul
BÁNTU s. m. și f., adj. invar. 1. S. m. Persoană care face parte din populația africană negroidă, de o mare diversitate antropologică din Africa Ecuatorială și Meridională. 2. Adj. invar. Referitor la bantu (1) sau la limbile vorbite de această populație. ♦ (Substantivat, f.) Limbă vorbită de această populație. [Acc. și: bantú] – Din fr. Bantou.

DOOM

bántu / bantú adj. invar., s. m. și f., pl. bántu / bantú

bantuului
BÁNTU s. m. și f., adj. invar. 1. S. m. Persoană care face parte din populația africană negroidă, de o mare diversitate antropologică din Africa Ecuatorială și Meridională. 2. Adj. invar. Referitor la bantu (1) sau la limbile vorbite de această populație. ♦ (Substantivat, f.) Limbă vorbită de această populație. [Acc. și: bantú] – Din fr. Bantou.

DOOM

bántu / bantú adj. invar., s. m. și f., pl. bántu / bantú

bantă
BÁNTĂ, benți, s. f. 1. Bandă² (1) ♦ Fâșie de pânză cusută pe marginea gulerului și a mânecilor cămășii. 2. (Înv.; la pl.) Cătușe, obezi. [Pl. și: bente] – Din rus. bant(a).

banul
BAN¹, bani, s. m. 1. Unitate monetară egală cu a suta parte dintr-un leu; p. ext. monedă măruntă, de mică valoare. ◊ Expr. A nu face (sau a nu plăti) un ban (chior) sau doi bani = a nu valora nimic, a nu avea nicio valoare. A trăi (pe lângă cineva) ca banul cel bun = a fi foarte prețuit (de cineva). A lua (ceva) de (sau drept) bani buni = a crede că un lucru este adevărat. 2. (La pl.) Avere în numerar; parale. ◊ Expr. A fi doldora (sau plin) de bani = a fi foarte bogat. A avea bani (strânși) la ciorap sau a strânge bani la ciorap = a avea sau a face economii, a avea sau a strânge o sumă de bani; a fi zgârcit. Fecior (sau băiat) de bani gata = fiu de oameni avuți care irosește banii primiți sau moșteniți de la părinți. – Et. nec.

DOOM

ban s. m., pl. bani

banul
BAN², bani, s. m. 1. (În Evul Mediu, în Țara Românească) Titlu purtat de dregătorul delegat de domn la guvernarea Olteniei; (și în forma mare ban) primul demnitar în ierarhia dregătorilor. ♦ (În Moldova) Dregător domnesc. 2. Persoană care deținea acest titlu. 3. Guvernator al unei regiuni de graniță în regatul Ungariei. – Cf. magh. ban, sb. ban.

DOOM

ban s. m., pl. bani

banului
BAN¹, bani, s. m. 1. Unitate monetară egală cu a suta parte dintr-un leu; p. ext. monedă măruntă, de mică valoare. ◊ Expr. A nu face (sau a nu plăti) un ban (chior) sau doi bani = a nu valora nimic, a nu avea nicio valoare. A trăi (pe lângă cineva) ca banul cel bun = a fi foarte prețuit (de cineva). A lua (ceva) de (sau drept) bani buni = a crede că un lucru este adevărat. 2. (La pl.) Avere în numerar; parale. ◊ Expr. A fi doldora (sau plin) de bani = a fi foarte bogat. A avea bani (strânși) la ciorap sau a strânge bani la ciorap = a avea sau a face economii, a avea sau a strânge o sumă de bani; a fi zgârcit. Fecior (sau băiat) de bani gata = fiu de oameni avuți care irosește banii primiți sau moșteniți de la părinți. – Et. nec.

DOOM

ban s. m., pl. bani

banului
BAN², bani, s. m. 1. (În Evul Mediu, în Țara Românească) Titlu purtat de dregătorul delegat de domn la guvernarea Olteniei; (și în forma mare ban) primul demnitar în ierarhia dregătorilor. ♦ (În Moldova) Dregător domnesc. 2. Persoană care deținea acest titlu. 3. Guvernator al unei regiuni de graniță în regatul Ungariei. – Cf. magh. ban, sb. ban.

DOOM

ban s. m., pl. bani

banțig
bánțig (-guri), s. n. – Ferestrău mecanic. Germ. Bandsäge. Termen industrial.

baobab
BAOBÁB, baobabi, s. m. Arbore din Africa tropicală, cu tulpina ajungând până la un diametru de 22 m, cu ramuri foarte mari și cu fructe lunguiețe (Adansonia digitata). [Var.: boabáb s. m.] – Din fr. baobab.

DOOM

baobáb s. m., pl. baobábi

baobabi
BAOBÁB, baobabi, s. m. Arbore din Africa tropicală, cu tulpina ajungând până la un diametru de 22 m, cu ramuri foarte mari și cu fructe lunguiețe (Adansonia digitata). [Var.: boabáb s. m.] – Din fr. baobab.

DOOM

baobáb s. m., pl. baobábi

baobabii
BAOBÁB, baobabi, s. m. Arbore din Africa tropicală, cu tulpina ajungând până la un diametru de 22 m, cu ramuri foarte mari și cu fructe lunguiețe (Adansonia digitata). [Var.: boabáb s. m.] – Din fr. baobab.

DOOM

baobáb s. m., pl. baobábi

baobabilor
BAOBÁB, baobabi, s. m. Arbore din Africa tropicală, cu tulpina ajungând până la un diametru de 22 m, cu ramuri foarte mari și cu fructe lunguiețe (Adansonia digitata). [Var.: boabáb s. m.] – Din fr. baobab.

DOOM

baobáb s. m., pl. baobábi

baobabul
BAOBÁB, baobabi, s. m. Arbore din Africa tropicală, cu tulpina ajungând până la un diametru de 22 m, cu ramuri foarte mari și cu fructe lunguiețe (Adansonia digitata). [Var.: boabáb s. m.] – Din fr. baobab.

DOOM

baobáb s. m., pl. baobábi

baobabului
BAOBÁB, baobabi, s. m. Arbore din Africa tropicală, cu tulpina ajungând până la un diametru de 22 m, cu ramuri foarte mari și cu fructe lunguiețe (Adansonia digitata). [Var.: boabáb s. m.] – Din fr. baobab.

DOOM

baobáb s. m., pl. baobábi

baptism
BAPTÍSM s. n. Ansamblu de grupări creștine protestante, care practică botezul la vârsta adultă și consideră Biblia ca autoritate supremă. – Din fr. baptisme.

DOOM

baptísm (rar) s. n.

baptismul
BAPTÍSM s. n. Ansamblu de grupări creștine protestante, care practică botezul la vârsta adultă și consideră Biblia ca autoritate supremă. – Din fr. baptisme.

DOOM

baptísm (rar) s. n.

baptismului
BAPTÍSM s. n. Ansamblu de grupări creștine protestante, care practică botezul la vârsta adultă și consideră Biblia ca autoritate supremă. – Din fr. baptisme.

DOOM

baptísm (rar) s. n.

baptist
BAPTÍST, -Ă, baptiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al baptismului. 2. Adj. Care aparține baptismului, privitor la baptism. – Din fr. baptiste.

DOOM

baptíst adj. m., s. m., pl. baptíști; adj. f., s. f. baptístă, pl. baptíste

baptist
BAPTÍST, -Ă, baptiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al baptismului. 2. Adj. Care aparține baptismului, privitor la baptism. – Din fr. baptiste.

DOOM

baptíst adj. m., s. m., pl. baptíști; adj. f., s. f. baptístă, pl. baptíste

baptista
BAPTÍST, -Ă, baptiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al baptismului. 2. Adj. Care aparține baptismului, privitor la baptism. – Din fr. baptiste.

DOOM

baptíst adj. m., s. m., pl. baptíști; adj. f., s. f. baptístă, pl. baptíste

baptista
BAPTÍST, -Ă, baptiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al baptismului. 2. Adj. Care aparține baptismului, privitor la baptism. – Din fr. baptiste.

DOOM

baptíst adj. m., s. m., pl. baptíști; adj. f., s. f. baptístă, pl. baptíste

baptiste
BAPTÍST, -Ă, baptiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al baptismului. 2. Adj. Care aparține baptismului, privitor la baptism. – Din fr. baptiste.

DOOM

baptíst adj. m., s. m., pl. baptíști; adj. f., s. f. baptístă, pl. baptíste

baptiste
BAPTÍST, -Ă, baptiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al baptismului. 2. Adj. Care aparține baptismului, privitor la baptism. – Din fr. baptiste.

DOOM

baptíst adj. m., s. m., pl. baptíști; adj. f., s. f. baptístă, pl. baptíste

baptistei
BAPTÍST, -Ă, baptiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al baptismului. 2. Adj. Care aparține baptismului, privitor la baptism. – Din fr. baptiste.

DOOM

baptíst adj. m., s. m., pl. baptíști; adj. f., s. f. baptístă, pl. baptíste

baptistei
BAPTÍST, -Ă, baptiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al baptismului. 2. Adj. Care aparține baptismului, privitor la baptism. – Din fr. baptiste.

DOOM

baptíst adj. m., s. m., pl. baptíști; adj. f., s. f. baptístă, pl. baptíste

baptistele
BAPTÍST, -Ă, baptiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al baptismului. 2. Adj. Care aparține baptismului, privitor la baptism. – Din fr. baptiste.

DOOM

baptíst adj. m., s. m., pl. baptíști; adj. f., s. f. baptístă, pl. baptíste

baptistele
BAPTÍST, -Ă, baptiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al baptismului. 2. Adj. Care aparține baptismului, privitor la baptism. – Din fr. baptiste.

DOOM

baptíst adj. m., s. m., pl. baptíști; adj. f., s. f. baptístă, pl. baptíste

baptistelor
BAPTÍST, -Ă, baptiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al baptismului. 2. Adj. Care aparține baptismului, privitor la baptism. – Din fr. baptiste.

DOOM

baptíst adj. m., s. m., pl. baptíști; adj. f., s. f. baptístă, pl. baptíste

baptistelor
BAPTÍST, -Ă, baptiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al baptismului. 2. Adj. Care aparține baptismului, privitor la baptism. – Din fr. baptiste.

DOOM

baptíst adj. m., s. m., pl. baptíști; adj. f., s. f. baptístă, pl. baptíste

baptisterii
BAPTISTÉRIU, baptisterii, s. n. Capelă pe lângă o biserică catolică pentru oficierea botezurilor; bazin folosit la botezul prin scufundare. – Din lat. baptisterium.

DOOM

baptistériu [riu pron. rĭu] s. n., art. baptistériul; pl. baptistérii, art. baptistériile (-ri-i-)

baptisteriile
BAPTISTÉRIU, baptisterii, s. n. Capelă pe lângă o biserică catolică pentru oficierea botezurilor; bazin folosit la botezul prin scufundare. – Din lat. baptisterium.

DOOM

baptistériu [riu pron. rĭu] s. n., art. baptistériul; pl. baptistérii, art. baptistériile (-ri-i-)

baptisteriilor
BAPTISTÉRIU, baptisterii, s. n. Capelă pe lângă o biserică catolică pentru oficierea botezurilor; bazin folosit la botezul prin scufundare. – Din lat. baptisterium.

DOOM

baptistériu [riu pron. rĭu] s. n., art. baptistériul; pl. baptistérii, art. baptistériile (-ri-i-)

baptisteriu
BAPTISTÉRIU, baptisterii, s. n. Capelă pe lângă o biserică catolică pentru oficierea botezurilor; bazin folosit la botezul prin scufundare. – Din lat. baptisterium.

DOOM

baptistériu [riu pron. rĭu] s. n., art. baptistériul; pl. baptistérii, art. baptistériile (-ri-i-)

baptisteriul
BAPTISTÉRIU, baptisterii, s. n. Capelă pe lângă o biserică catolică pentru oficierea botezurilor; bazin folosit la botezul prin scufundare. – Din lat. baptisterium.

DOOM

baptistériu [riu pron. rĭu] s. n., art. baptistériul; pl. baptistérii, art. baptistériile (-ri-i-)

baptisteriului
BAPTISTÉRIU, baptisterii, s. n. Capelă pe lângă o biserică catolică pentru oficierea botezurilor; bazin folosit la botezul prin scufundare. – Din lat. baptisterium.

DOOM

baptistériu [riu pron. rĭu] s. n., art. baptistériul; pl. baptistérii, art. baptistériile (-ri-i-)

baptistul
BAPTÍST, -Ă, baptiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al baptismului. 2. Adj. Care aparține baptismului, privitor la baptism. – Din fr. baptiste.

DOOM

baptíst adj. m., s. m., pl. baptíști; adj. f., s. f. baptístă, pl. baptíste

baptistul
BAPTÍST, -Ă, baptiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al baptismului. 2. Adj. Care aparține baptismului, privitor la baptism. – Din fr. baptiste.

DOOM

baptíst adj. m., s. m., pl. baptíști; adj. f., s. f. baptístă, pl. baptíste

baptistului
BAPTÍST, -Ă, baptiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al baptismului. 2. Adj. Care aparține baptismului, privitor la baptism. – Din fr. baptiste.

DOOM

baptíst adj. m., s. m., pl. baptíști; adj. f., s. f. baptístă, pl. baptíste

baptistului
BAPTÍST, -Ă, baptiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al baptismului. 2. Adj. Care aparține baptismului, privitor la baptism. – Din fr. baptiste.

DOOM

baptíst adj. m., s. m., pl. baptíști; adj. f., s. f. baptístă, pl. baptíste

baptiști
BAPTÍST, -Ă, baptiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al baptismului. 2. Adj. Care aparține baptismului, privitor la baptism. – Din fr. baptiste.

DOOM

baptíst adj. m., s. m., pl. baptíști; adj. f., s. f. baptístă, pl. baptíste

baptiști
BAPTÍST, -Ă, baptiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al baptismului. 2. Adj. Care aparține baptismului, privitor la baptism. – Din fr. baptiste.

DOOM

baptíst adj. m., s. m., pl. baptíști; adj. f., s. f. baptístă, pl. baptíste

baptiștii
BAPTÍST, -Ă, baptiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al baptismului. 2. Adj. Care aparține baptismului, privitor la baptism. – Din fr. baptiste.

DOOM

baptíst adj. m., s. m., pl. baptíști; adj. f., s. f. baptístă, pl. baptíste

baptiștii
BAPTÍST, -Ă, baptiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al baptismului. 2. Adj. Care aparține baptismului, privitor la baptism. – Din fr. baptiste.

DOOM

baptíst adj. m., s. m., pl. baptíști; adj. f., s. f. baptístă, pl. baptíste

baptiștilor
BAPTÍST, -Ă, baptiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al baptismului. 2. Adj. Care aparține baptismului, privitor la baptism. – Din fr. baptiste.

DOOM

baptíst adj. m., s. m., pl. baptíști; adj. f., s. f. baptístă, pl. baptíste

baptiștilor
BAPTÍST, -Ă, baptiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al baptismului. 2. Adj. Care aparține baptismului, privitor la baptism. – Din fr. baptiste.

DOOM

baptíst adj. m., s. m., pl. baptíști; adj. f., s. f. baptístă, pl. baptíste

bar
CAFÉ-BÁR, cafe-baruri, s. n. Local în care se servesc cafele și băuturi alcoolice. – Cafe[nea] + bar.

DOOM

bar² (local, spațiu la un joc) s. n., pl. báruri

bar
BAR¹, bari, s. m. Unitate de măsură tolerată a presiunii egală cu presiunea exercitată de o megadină pe o suprafață de 1 cm². – Din fr. bar.

DOOM

bar¹ (unitate de măsură) s. m., pl. bari

bara
BARÁ, barez, vb. I. Tranz. 1. A opri, a împiedica trecerea, circulația, intrarea etc. 2. A trage o linie peste un text scris, pentru a-l anula; a anula. – Din fr. barrer.

DOOM

bará (a ~) vb., ind. prez. 3 bareáză

bara
BÁRĂ, bare, s. f. 1. Bucată lungă de lemn sau de metal cu întrebuințări în construcție, în tehnică. 2. Stâlp de poartă la unele jocuri sportive. ◊ Bară (fixă) = aparat de gimnastică format dintr-o vergea groasă de metal montată între doi stâlpi. 3. Loc pe care îl ocupă avocații într-o sală de judecată în timpul pledoariei. 4. Linie verticală sau orizontală care separă părțile dintr-un text. ♦ (Muz.) Linie verticală care separă măsurile pe portativ. 5. Prag de nisip situat sub apă, de obicei la gura unui fluviu. 6. Val de mare care urcă odată cu fluxul de la gura unui fluviu spre amonte. – Din fr. barre.

DOOM

báră s. f., g.-d. art. bárei; pl. báre

barabaftă
barabáftă (-te), s. f. – Canonieră. – Var. brandvahtă. Germ. Brandwacht, prin intermediul rus. brandvachta (Scriban).

barabanca
BARABÁNCĂ, barabance, s. f. (Învechit și regional) Tobă. Vardie (= gardă) națională cu cozi de cocoș... și barabance. DELAVRANCEA, H. T. 7.

DOOM

barabáncă (tobă) (înv., reg.) s. f., g.-d. art. barabáncei; pl. barabánce

barabance
BARABÁNCĂ, barabance, s. f. (Învechit și regional) Tobă. Vardie (= gardă) națională cu cozi de cocoș... și barabance. DELAVRANCEA, H. T. 7.

DOOM

barabáncă (tobă) (înv., reg.) s. f., g.-d. art. barabáncei; pl. barabánce

barabancei
BARABÁNCĂ, barabance, s. f. (Învechit și regional) Tobă. Vardie (= gardă) națională cu cozi de cocoș... și barabance. DELAVRANCEA, H. T. 7.

DOOM

barabáncă (tobă) (înv., reg.) s. f., g.-d. art. barabáncei; pl. barabánce

barabancele
BARABÁNCĂ, barabance, s. f. (Învechit și regional) Tobă. Vardie (= gardă) națională cu cozi de cocoș... și barabance. DELAVRANCEA, H. T. 7.

DOOM

barabáncă (tobă) (înv., reg.) s. f., g.-d. art. barabáncei; pl. barabánce

barabancelor
BARABÁNCĂ, barabance, s. f. (Învechit și regional) Tobă. Vardie (= gardă) națională cu cozi de cocoș... și barabance. DELAVRANCEA, H. T. 7.

DOOM

barabáncă (tobă) (înv., reg.) s. f., g.-d. art. barabáncei; pl. barabánce

barabanci
BARABÁNCI, barabanci, s. m. (Învechit și regional) Toboșar. Barabancii și-au bătut tobele. SADOVEANU, N. P. 384. În ziua de 21 dechemvrie barabancii sunau des-de-dimineață dobele pe uliți și crainicii strigau la răspînteni. SADOVEANU, N. P. 388.

DOOM

barabánci (toboșar) (înv., reg.) s. m., pl. barabánci

barabancii
BARABÁNCI, barabanci, s. m. (Învechit și regional) Toboșar. Barabancii și-au bătut tobele. SADOVEANU, N. P. 384. În ziua de 21 dechemvrie barabancii sunau des-de-dimineață dobele pe uliți și crainicii strigau la răspînteni. SADOVEANU, N. P. 388.

DOOM

barabánci (toboșar) (înv., reg.) s. m., pl. barabánci

barabancilor
BARABÁNCI, barabanci, s. m. (Învechit și regional) Toboșar. Barabancii și-au bătut tobele. SADOVEANU, N. P. 384. În ziua de 21 dechemvrie barabancii sunau des-de-dimineață dobele pe uliți și crainicii strigau la răspînteni. SADOVEANU, N. P. 388.

DOOM

barabánci (toboșar) (înv., reg.) s. m., pl. barabánci

barabanciul
BARABÁNCI, barabanci, s. m. (Învechit și regional) Toboșar. Barabancii și-au bătut tobele. SADOVEANU, N. P. 384. În ziua de 21 dechemvrie barabancii sunau des-de-dimineață dobele pe uliți și crainicii strigau la răspînteni. SADOVEANU, N. P. 388.

DOOM

barabánci (toboșar) (înv., reg.) s. m., pl. barabánci

barabanciului
BARABÁNCI, barabanci, s. m. (Învechit și regional) Toboșar. Barabancii și-au bătut tobele. SADOVEANU, N. P. 384. În ziua de 21 dechemvrie barabancii sunau des-de-dimineață dobele pe uliți și crainicii strigau la răspînteni. SADOVEANU, N. P. 388.

DOOM

barabánci (toboșar) (înv., reg.) s. m., pl. barabánci

barabar
barabár, adv. – În șir, în rînd. Sb. barabar (Hasdeu 2442; DAR). – Der. bărăbări, vb. (a aranja, a netezi), formație internă, sau poate în legătură cu sb. barabariti se (DAR).

barabara
bara-bara expr. împărțeală cinstită; jumătate-jumătate

baraboi
BARABÓI, baraboi, s. m. 1. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu flori albe, cu rădăcină comestibilă în formă de bulb; alunele. (Chaerophyllum bulbosum). 2. Dans popular românesc asemănător cu hora; melodie după care se execută acest dans. – Din bg. baraboj, magh. barabolya.

DOOM

barabói (plantă) s. m., pl. barabói, art. barabóii

baraboii
BARABÓI, baraboi, s. m. 1. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu flori albe, cu rădăcină comestibilă în formă de bulb; alunele. (Chaerophyllum bulbosum). 2. Dans popular românesc asemănător cu hora; melodie după care se execută acest dans. – Din bg. baraboj, magh. barabolya.

DOOM

barabói (plantă) s. m., pl. barabói, art. barabóii

baraboilor
BARABÓI, baraboi, s. m. 1. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu flori albe, cu rădăcină comestibilă în formă de bulb; alunele. (Chaerophyllum bulbosum). 2. Dans popular românesc asemănător cu hora; melodie după care se execută acest dans. – Din bg. baraboj, magh. barabolya.

DOOM

barabói (plantă) s. m., pl. barabói, art. barabóii

baraboiul
BARABÓI, baraboi, s. m. 1. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu flori albe, cu rădăcină comestibilă în formă de bulb; alunele. (Chaerophyllum bulbosum). 2. Dans popular românesc asemănător cu hora; melodie după care se execută acest dans. – Din bg. baraboj, magh. barabolya.

DOOM

barabói (plantă) s. m., pl. barabói, art. barabóii

baraboiului
BARABÓI, baraboi, s. m. 1. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu flori albe, cu rădăcină comestibilă în formă de bulb; alunele. (Chaerophyllum bulbosum). 2. Dans popular românesc asemănător cu hora; melodie după care se execută acest dans. – Din bg. baraboj, magh. barabolya.

DOOM

barabói (plantă) s. m., pl. barabói, art. barabóii

barabula
BARABÚLĂ, barabule, s. f. (Reg.) Cartof. – Din ucr. barabolja.

DOOM

barabúlă (reg.) s. f., g.-d. art. barabúlei; pl. barabúle

barabule
BARABÚLĂ, barabule, s. f. (Reg.) Cartof. – Din ucr. barabolja.

DOOM

barabúlă (reg.) s. f., g.-d. art. barabúlei; pl. barabúle

barabulei
BARABÚLĂ, barabule, s. f. (Reg.) Cartof. – Din ucr. barabolja.

DOOM

barabúlă (reg.) s. f., g.-d. art. barabúlei; pl. barabúle

barabulele
BARABÚLĂ, barabule, s. f. (Reg.) Cartof. – Din ucr. barabolja.

DOOM

barabúlă (reg.) s. f., g.-d. art. barabúlei; pl. barabúle

barabulelor
BARABÚLĂ, barabule, s. f. (Reg.) Cartof. – Din ucr. barabolja.

DOOM

barabúlă (reg.) s. f., g.-d. art. barabúlei; pl. barabúle

barabuliște
BARABÚLIȘTE, barabuliști, s. f. (Reg.) Ogor cultivat cu cartofi. – Barabulă + suf. -iște.

DOOM

barabúliște (reg.) s. f., g.-d. art. barabúliștii; pl. barabúliști

barabuliștea
BARABÚLIȘTE, barabuliști, s. f. (Reg.) Ogor cultivat cu cartofi. – Barabulă + suf. -iște.

DOOM

barabúliște (reg.) s. f., g.-d. art. barabúliștii; pl. barabúliști

barabuliști
BARABÚLIȘTE, barabuliști, s. f. (Reg.) Ogor cultivat cu cartofi. – Barabulă + suf. -iște.

DOOM

barabúliște (reg.) s. f., g.-d. art. barabúliștii; pl. barabúliști

barabuliștii
BARABÚLIȘTE, barabuliști, s. f. (Reg.) Ogor cultivat cu cartofi. – Barabulă + suf. -iște.

DOOM

barabúliște (reg.) s. f., g.-d. art. barabúliștii; pl. barabúliști

barabuliștile
BARABÚLIȘTE, barabuliști, s. f. (Reg.) Ogor cultivat cu cartofi. – Barabulă + suf. -iște.

DOOM

barabúliște (reg.) s. f., g.-d. art. barabúliștii; pl. barabúliști

barabuliștilor
BARABÚLIȘTE, barabuliști, s. f. (Reg.) Ogor cultivat cu cartofi. – Barabulă + suf. -iște.

DOOM

barabúliște (reg.) s. f., g.-d. art. barabúliștii; pl. barabúliști

barabușca
BARABÚȘCĂ, barabuște, s. f. (Reg.) Cartof. – Baraboi + suf. -ușcă.

DOOM

barabúșcă (reg.) s. f., g.-d. art. barabúștei; pl. barabúște

barabuște
BARABÚȘCĂ, barabuște, s. f. (Reg.) Cartof. – Baraboi + suf. -ușcă.

DOOM

barabúșcă (reg.) s. f., g.-d. art. barabúștei; pl. barabúște

barabuștei
BARABÚȘCĂ, barabuște, s. f. (Reg.) Cartof. – Baraboi + suf. -ușcă.

DOOM

barabúșcă (reg.) s. f., g.-d. art. barabúștei; pl. barabúște

barabuștele
BARABÚȘCĂ, barabuște, s. f. (Reg.) Cartof. – Baraboi + suf. -ușcă.

DOOM

barabúșcă (reg.) s. f., g.-d. art. barabúștei; pl. barabúște

barabuștelor
BARABÚȘCĂ, barabuște, s. f. (Reg.) Cartof. – Baraboi + suf. -ușcă.

DOOM

barabúșcă (reg.) s. f., g.-d. art. barabúștei; pl. barabúște

barabușter
barabușter, barabușteri s. m. țigan barabușter

barac
barác (-că), adj. – Rasă de cîine cu păr mult, originară din Asia. Tc. barak (Hasdeu 2481).

baraca
BARÁCĂ, barăci, s. f. Construcție provizorie de scânduri, panouri, folosită ca locuință, magazie, prăvălie etc. [Pl. și: bărăci. – Var.: (reg.) barátcă s. f.] – Din fr. baraque.

baracament
BARACAMÉNT, baracamente, s. n. (Rar) Ansamblu de barăci. – Din fr. baraquement, it. baraccamento.

DOOM

baracamént (rar) s. n., pl. baracaménte

baracament
BARACAMÉNT s.n. Ansamblu de barăci pentru personal, materiale etc. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. baraquement, it. baraccamento]. \n

baracamente
BARACAMÉNT, baracamente, s. n. (Rar) Ansamblu de barăci. – Din fr. baraquement, it. baraccamento.

DOOM

baracamént (rar) s. n., pl. baracaménte

baracamentele
BARACAMÉNT, baracamente, s. n. (Rar) Ansamblu de barăci. – Din fr. baraquement, it. baraccamento.

DOOM

baracamént (rar) s. n., pl. baracaménte

baracamentelor
BARACAMÉNT, baracamente, s. n. (Rar) Ansamblu de barăci. – Din fr. baraquement, it. baraccamento.

DOOM

baracamént (rar) s. n., pl. baracaménte

baracamentul
BARACAMÉNT, baracamente, s. n. (Rar) Ansamblu de barăci. – Din fr. baraquement, it. baraccamento.

DOOM

baracamént (rar) s. n., pl. baracaménte

baracamentului
BARACAMÉNT, baracamente, s. n. (Rar) Ansamblu de barăci. – Din fr. baraquement, it. baraccamento.

DOOM

baracamént (rar) s. n., pl. baracaménte

baracă
BARÁCĂ, barăci, s. f. Construcție provizorie de scânduri, panouri, folosită ca locuință, magazie, prăvălie etc. [Pl. și: bărăci. – Var.: (reg.) barátcă s. f.] – Din fr. baraque.

DOOM

barácă s. f., g.-d. art. barắcii; pl. barắci

baragladina
BARAGLÁDINĂ, bargladine, s. f. (Depr.) Țigan. – Et. nec.

DOOM

baragládină (pop.) (-ra-gla-) s. f., g.-d. art. baragládinei; pl. baragládine

baragladine
BARAGLÁDINĂ, bargladine, s. f. (Depr.) Țigan. – Et. nec.

DOOM

baragládină (pop.) (-ra-gla-) s. f., g.-d. art. baragládinei; pl. baragládine

baragladinei
BARAGLÁDINĂ, bargladine, s. f. (Depr.) Țigan. – Et. nec.

DOOM

baragládină (pop.) (-ra-gla-) s. f., g.-d. art. baragládinei; pl. baragládine

baragladinele
BARAGLÁDINĂ, bargladine, s. f. (Depr.) Țigan. – Et. nec.

DOOM

baragládină (pop.) (-ra-gla-) s. f., g.-d. art. baragládinei; pl. baragládine

baragladinelor
BARAGLÁDINĂ, bargladine, s. f. (Depr.) Țigan. – Et. nec.

DOOM

baragládină (pop.) (-ra-gla-) s. f., g.-d. art. baragládinei; pl. baragládine

barai
BARÁ, barez, vb. I. Tranz. 1. A opri, a împiedica trecerea, circulația, intrarea etc. 2. A trage o linie peste un text scris, pentru a-l anula; a anula. – Din fr. barrer.

DOOM

bará (a ~) vb., ind. prez. 3 bareáză

baraj
BARÁJ, baraje, s. n. 1. Construcție hidrotehnică, așezată transversal în albia unui curs de apă, pentru ridicarea nivelului apei în amonte și crearea unui lac de acumulare; stăvilar, zăgaz. 2. (Mil.) Lucrare de fortificație făcută pentru a opri înaintarea inamicului. ◊ Baraj (de artilerie) = tir de artilerie pentru oprirea înaintării inamicului. Foc de baraj = tragere care acoperă cu o ploaie de proiectile o suprafață de teren, pentru a deveni astfel inaccesibilă inamicului. ♦ Ceea ce constituie o piedică (în drum). 3. Întrecere suplimentară între mai mulți concurenți sau între mai multe echipe aflate la egalitate, pentru a se putea departaja într-un clasament oficial. 4. (În sintagma) Baraj psihic = simptom al schizofreniei care constă în oprirea bruscă și nemotivată a unui act (4). – Din fr. barrage.

DOOM

baráj s. n., pl. baráje

baraje
BARÁJ, baraje, s. n. 1. Construcție hidrotehnică, așezată transversal în albia unui curs de apă, pentru ridicarea nivelului apei în amonte și crearea unui lac de acumulare; stăvilar, zăgaz. 2. (Mil.) Lucrare de fortificație făcută pentru a opri înaintarea inamicului. ◊ Baraj (de artilerie) = tir de artilerie pentru oprirea înaintării inamicului. Foc de baraj = tragere care acoperă cu o ploaie de proiectile o suprafață de teren, pentru a deveni astfel inaccesibilă inamicului. ♦ Ceea ce constituie o piedică (în drum). 3. Întrecere suplimentară între mai mulți concurenți sau între mai multe echipe aflate la egalitate, pentru a se putea departaja într-un clasament oficial. 4. (În sintagma) Baraj psihic = simptom al schizofreniei care constă în oprirea bruscă și nemotivată a unui act (4). – Din fr. barrage.

DOOM

baráj s. n., pl. baráje

barajele
BARÁJ, baraje, s. n. 1. Construcție hidrotehnică, așezată transversal în albia unui curs de apă, pentru ridicarea nivelului apei în amonte și crearea unui lac de acumulare; stăvilar, zăgaz. 2. (Mil.) Lucrare de fortificație făcută pentru a opri înaintarea inamicului. ◊ Baraj (de artilerie) = tir de artilerie pentru oprirea înaintării inamicului. Foc de baraj = tragere care acoperă cu o ploaie de proiectile o suprafață de teren, pentru a deveni astfel inaccesibilă inamicului. ♦ Ceea ce constituie o piedică (în drum). 3. Întrecere suplimentară între mai mulți concurenți sau între mai multe echipe aflate la egalitate, pentru a se putea departaja într-un clasament oficial. 4. (În sintagma) Baraj psihic = simptom al schizofreniei care constă în oprirea bruscă și nemotivată a unui act (4). – Din fr. barrage.

DOOM

baráj s. n., pl. baráje

barajelor
BARÁJ, baraje, s. n. 1. Construcție hidrotehnică, așezată transversal în albia unui curs de apă, pentru ridicarea nivelului apei în amonte și crearea unui lac de acumulare; stăvilar, zăgaz. 2. (Mil.) Lucrare de fortificație făcută pentru a opri înaintarea inamicului. ◊ Baraj (de artilerie) = tir de artilerie pentru oprirea înaintării inamicului. Foc de baraj = tragere care acoperă cu o ploaie de proiectile o suprafață de teren, pentru a deveni astfel inaccesibilă inamicului. ♦ Ceea ce constituie o piedică (în drum). 3. Întrecere suplimentară între mai mulți concurenți sau între mai multe echipe aflate la egalitate, pentru a se putea departaja într-un clasament oficial. 4. (În sintagma) Baraj psihic = simptom al schizofreniei care constă în oprirea bruscă și nemotivată a unui act (4). – Din fr. barrage.

DOOM

baráj s. n., pl. baráje

barajist
BARAJÍST, barajiști, s. m. Persoană care supraveghează și asigură întreținerea unei instalații de captare a apei. – Din fr. barragiste.

DOOM

barajíst s. m., pl. barajíști

barajistul
BARAJÍST, barajiști, s. m. Persoană care supraveghează și asigură întreținerea unei instalații de captare a apei. – Din fr. barragiste.

DOOM

barajíst s. m., pl. barajíști

barajistului
BARAJÍST, barajiști, s. m. Persoană care supraveghează și asigură întreținerea unei instalații de captare a apei. – Din fr. barragiste.

DOOM

barajíst s. m., pl. barajíști

barajiști
BARAJÍST, barajiști, s. m. Persoană care supraveghează și asigură întreținerea unei instalații de captare a apei. – Din fr. barragiste.

DOOM

barajíst s. m., pl. barajíști

barajiștii
BARAJÍST, barajiști, s. m. Persoană care supraveghează și asigură întreținerea unei instalații de captare a apei. – Din fr. barragiste.

DOOM

barajíst s. m., pl. barajíști

barajiștilor
BARAJÍST, barajiști, s. m. Persoană care supraveghează și asigură întreținerea unei instalații de captare a apei. – Din fr. barragiste.

DOOM

barajíst s. m., pl. barajíști

barajul
BARÁJ, baraje, s. n. 1. Construcție hidrotehnică, așezată transversal în albia unui curs de apă, pentru ridicarea nivelului apei în amonte și crearea unui lac de acumulare; stăvilar, zăgaz. 2. (Mil.) Lucrare de fortificație făcută pentru a opri înaintarea inamicului. ◊ Baraj (de artilerie) = tir de artilerie pentru oprirea înaintării inamicului. Foc de baraj = tragere care acoperă cu o ploaie de proiectile o suprafață de teren, pentru a deveni astfel inaccesibilă inamicului. ♦ Ceea ce constituie o piedică (în drum). 3. Întrecere suplimentară între mai mulți concurenți sau între mai multe echipe aflate la egalitate, pentru a se putea departaja într-un clasament oficial. 4. (În sintagma) Baraj psihic = simptom al schizofreniei care constă în oprirea bruscă și nemotivată a unui act (4). – Din fr. barrage.

DOOM

baráj s. n., pl. baráje

barajului
BARÁJ, baraje, s. n. 1. Construcție hidrotehnică, așezată transversal în albia unui curs de apă, pentru ridicarea nivelului apei în amonte și crearea unui lac de acumulare; stăvilar, zăgaz. 2. (Mil.) Lucrare de fortificație făcută pentru a opri înaintarea inamicului. ◊ Baraj (de artilerie) = tir de artilerie pentru oprirea înaintării inamicului. Foc de baraj = tragere care acoperă cu o ploaie de proiectile o suprafață de teren, pentru a deveni astfel inaccesibilă inamicului. ♦ Ceea ce constituie o piedică (în drum). 3. Întrecere suplimentară între mai mulți concurenți sau între mai multe echipe aflate la egalitate, pentru a se putea departaja într-un clasament oficial. 4. (În sintagma) Baraj psihic = simptom al schizofreniei care constă în oprirea bruscă și nemotivată a unui act (4). – Din fr. barrage.

DOOM

baráj s. n., pl. baráje

barajuri
BARÁJ, baraje, s. n. 1. Construcție hidrotehnică, așezată transversal în albia unui curs de apă, pentru ridicarea nivelului apei în amonte și crearea unui lac de acumulare; stăvilar, zăgaz. 2. (Mil.) Lucrare de fortificație făcută pentru a opri înaintarea inamicului. ◊ Baraj (de artilerie) = tir de artilerie pentru oprirea înaintării inamicului. Foc de baraj = tragere care acoperă cu o ploaie de proiectile o suprafață de teren, pentru a deveni astfel inaccesibilă inamicului. ♦ Ceea ce constituie o piedică (în drum). 3. Întrecere suplimentară între mai mulți concurenți sau între mai multe echipe aflate la egalitate, pentru a se putea departaja într-un clasament oficial. 4. (În sintagma) Baraj psihic = simptom al schizofreniei care constă în oprirea bruscă și nemotivată a unui act (4). – Din fr. barrage.

DOOM

baráj s. n., pl. baráje

barajurile
BARÁJ, baraje, s. n. 1. Construcție hidrotehnică, așezată transversal în albia unui curs de apă, pentru ridicarea nivelului apei în amonte și crearea unui lac de acumulare; stăvilar, zăgaz. 2. (Mil.) Lucrare de fortificație făcută pentru a opri înaintarea inamicului. ◊ Baraj (de artilerie) = tir de artilerie pentru oprirea înaintării inamicului. Foc de baraj = tragere care acoperă cu o ploaie de proiectile o suprafață de teren, pentru a deveni astfel inaccesibilă inamicului. ♦ Ceea ce constituie o piedică (în drum). 3. Întrecere suplimentară între mai mulți concurenți sau între mai multe echipe aflate la egalitate, pentru a se putea departaja într-un clasament oficial. 4. (În sintagma) Baraj psihic = simptom al schizofreniei care constă în oprirea bruscă și nemotivată a unui act (4). – Din fr. barrage.

DOOM

baráj s. n., pl. baráje

barajurilor
BARÁJ, baraje, s. n. 1. Construcție hidrotehnică, așezată transversal în albia unui curs de apă, pentru ridicarea nivelului apei în amonte și crearea unui lac de acumulare; stăvilar, zăgaz. 2. (Mil.) Lucrare de fortificație făcută pentru a opri înaintarea inamicului. ◊ Baraj (de artilerie) = tir de artilerie pentru oprirea înaintării inamicului. Foc de baraj = tragere care acoperă cu o ploaie de proiectile o suprafață de teren, pentru a deveni astfel inaccesibilă inamicului. ♦ Ceea ce constituie o piedică (în drum). 3. Întrecere suplimentară între mai mulți concurenți sau între mai multe echipe aflate la egalitate, pentru a se putea departaja într-un clasament oficial. 4. (În sintagma) Baraj psihic = simptom al schizofreniei care constă în oprirea bruscă și nemotivată a unui act (4). – Din fr. barrage.

DOOM

baráj s. n., pl. baráje

baralic
baralic, baralice s. n. automobil

baram
BARÁ, barez, vb. I. Tranz. 1. A opri, a împiedica trecerea, circulația, intrarea etc. 2. A trage o linie peste un text scris, pentru a-l anula; a anula. – Din fr. barrer.

DOOM

bará (a ~) vb., ind. prez. 3 bareáză

barangă
BARÁNGĂ s. f. (Reg.) 1. Lup bătrân care conduce o haită și urlă înaintea celorlalți. 2. Taurul cel mai puternic care conduce cireada și căruia i se pune clopotul. 3. Poreclă dată unui om care strigă tare. – Din balang.

barare
BARÁ, barez, vb. I. Tranz. 1. A opri, a împiedica trecerea, circulația, intrarea etc. 2. A trage o linie peste un text scris, pentru a-l anula; a anula. – Din fr. barrer.

DOOM

bará (a ~) vb., ind. prez. 3 bareáză

barare
BARÁRE s.f. Acțiunea de a bara. [< bara].

barară
BARÁ, barez, vb. I. Tranz. 1. A opri, a împiedica trecerea, circulația, intrarea etc. 2. A trage o linie peste un text scris, pentru a-l anula; a anula. – Din fr. barrer.

DOOM

bará (a ~) vb., ind. prez. 3 bareáză

bararăm
BARÁ, barez, vb. I. Tranz. 1. A opri, a împiedica trecerea, circulația, intrarea etc. 2. A trage o linie peste un text scris, pentru a-l anula; a anula. – Din fr. barrer.

DOOM

bará (a ~) vb., ind. prez. 3 bareáză

bararăți
BARÁ, barez, vb. I. Tranz. 1. A opri, a împiedica trecerea, circulația, intrarea etc. 2. A trage o linie peste un text scris, pentru a-l anula; a anula. – Din fr. barrer.

DOOM

bará (a ~) vb., ind. prez. 3 bareáză

barase
BARÁ, barez, vb. I. Tranz. 1. A opri, a împiedica trecerea, circulația, intrarea etc. 2. A trage o linie peste un text scris, pentru a-l anula; a anula. – Din fr. barrer.

DOOM

bará (a ~) vb., ind. prez. 3 bareáză

barasem
BARÁ, barez, vb. I. Tranz. 1. A opri, a împiedica trecerea, circulația, intrarea etc. 2. A trage o linie peste un text scris, pentru a-l anula; a anula. – Din fr. barrer.

DOOM

bará (a ~) vb., ind. prez. 3 bareáză

baraseră
BARÁ, barez, vb. I. Tranz. 1. A opri, a împiedica trecerea, circulația, intrarea etc. 2. A trage o linie peste un text scris, pentru a-l anula; a anula. – Din fr. barrer.

DOOM

bará (a ~) vb., ind. prez. 3 bareáză

baraserăm
BARÁ, barez, vb. I. Tranz. 1. A opri, a împiedica trecerea, circulația, intrarea etc. 2. A trage o linie peste un text scris, pentru a-l anula; a anula. – Din fr. barrer.

DOOM

bará (a ~) vb., ind. prez. 3 bareáză

baraserăți
BARÁ, barez, vb. I. Tranz. 1. A opri, a împiedica trecerea, circulația, intrarea etc. 2. A trage o linie peste un text scris, pentru a-l anula; a anula. – Din fr. barrer.

DOOM

bará (a ~) vb., ind. prez. 3 bareáză

baraseși
BARÁ, barez, vb. I. Tranz. 1. A opri, a împiedica trecerea, circulația, intrarea etc. 2. A trage o linie peste un text scris, pentru a-l anula; a anula. – Din fr. barrer.

DOOM

bará (a ~) vb., ind. prez. 3 bareáză

baraseți
BARÁ, barez, vb. I. Tranz. 1. A opri, a împiedica trecerea, circulația, intrarea etc. 2. A trage o linie peste un text scris, pentru a-l anula; a anula. – Din fr. barrer.

DOOM

bará (a ~) vb., ind. prez. 3 bareáză

barat
BARÁ, barez, vb. I. Tranz. 1. A opri, a împiedica trecerea, circulația, intrarea etc. 2. A trage o linie peste un text scris, pentru a-l anula; a anula. – Din fr. barrer.

DOOM

bará (a ~) vb., ind. prez. 3 bareáză

barat
BARÁT, -Ă, barați, -te, adj. 1. (Despre un drum, o intrare) Care este închis, a cărui trecere este împiedicată sau interzisă. 2. (Despre un text, o cifră, o literă etc.) Peste care s-a tras o linie; anulat. – V. bara. Cf. fr. barré.

barata
BARÁT, -Ă, barați, -te, adj. 1. (Despre un drum, o intrare) Care este închis, a cărui trecere este împiedicată sau interzisă. 2. (Despre un text, o cifră, o literă etc.) Peste care s-a tras o linie; anulat. – V. bara. Cf. fr. barré.

barata
BARÁTĂ, barate, s. f. Aparat folosit pentru omogenizarea unor grăsimi vegetale în procesul de producție. – Din fr. baratte.

DOOM

barátă s. f., g.-d. art. barátei; pl. baráte

baratcă
BARÁCĂ, barăci, s. f. Construcție provizorie de scânduri, panouri, folosită ca locuință, magazie, prăvălie etc. [Pl. și: bărăci. – Var.: (reg.) barátcă s. f.] – Din fr. baraque.

barate
BARÁT, -Ă, barați, -te, adj. 1. (Despre un drum, o intrare) Care este închis, a cărui trecere este împiedicată sau interzisă. 2. (Despre un text, o cifră, o literă etc.) Peste care s-a tras o linie; anulat. – V. bara. Cf. fr. barré.

barate
BARÁTĂ, barate, s. f. Aparat folosit pentru omogenizarea unor grăsimi vegetale în procesul de producție. – Din fr. baratte.

DOOM

barátă s. f., g.-d. art. barátei; pl. baráte

baratei
BARÁT, -Ă, barați, -te, adj. 1. (Despre un drum, o intrare) Care este închis, a cărui trecere este împiedicată sau interzisă. 2. (Despre un text, o cifră, o literă etc.) Peste care s-a tras o linie; anulat. – V. bara. Cf. fr. barré.

baratei
BARÁTĂ, barate, s. f. Aparat folosit pentru omogenizarea unor grăsimi vegetale în procesul de producție. – Din fr. baratte.

DOOM

barátă s. f., g.-d. art. barátei; pl. baráte

baratele
BARÁT, -Ă, barați, -te, adj. 1. (Despre un drum, o intrare) Care este închis, a cărui trecere este împiedicată sau interzisă. 2. (Despre un text, o cifră, o literă etc.) Peste care s-a tras o linie; anulat. – V. bara. Cf. fr. barré.

baratele
BARÁTĂ, barate, s. f. Aparat folosit pentru omogenizarea unor grăsimi vegetale în procesul de producție. – Din fr. baratte.

DOOM

barátă s. f., g.-d. art. barátei; pl. baráte

baratelor
BARÁT, -Ă, barați, -te, adj. 1. (Despre un drum, o intrare) Care este închis, a cărui trecere este împiedicată sau interzisă. 2. (Despre un text, o cifră, o literă etc.) Peste care s-a tras o linie; anulat. – V. bara. Cf. fr. barré.

baratelor
BARÁTĂ, barate, s. f. Aparat folosit pentru omogenizarea unor grăsimi vegetale în procesul de producție. – Din fr. baratte.

DOOM

barátă s. f., g.-d. art. barátei; pl. baráte

barateria
BARATERÍE s.f. (Mar.) Prejudiciu adus unei nave prin încălcarea îndatoririlor de către comandant sau de către un membru al echipajului. [Gen. -iei. / < fr. baraterie].

baraterie
BARATERÍE s.f. (Mar.) Prejudiciu adus unei nave prin încălcarea îndatoririlor de către comandant sau de către un membru al echipajului. [Gen. -iei. / < fr. baraterie].

barateriei
BARATERÍE s.f. (Mar.) Prejudiciu adus unei nave prin încălcarea îndatoririlor de către comandant sau de către un membru al echipajului. [Gen. -iei. / < fr. baraterie].

baraterii
BARATERÍE s.f. (Mar.) Prejudiciu adus unei nave prin încălcarea îndatoririlor de către comandant sau de către un membru al echipajului. [Gen. -iei. / < fr. baraterie].

barateriile
BARATERÍE s.f. (Mar.) Prejudiciu adus unei nave prin încălcarea îndatoririlor de către comandant sau de către un membru al echipajului. [Gen. -iei. / < fr. baraterie].

barateriilor
BARATERÍE s.f. (Mar.) Prejudiciu adus unei nave prin încălcarea îndatoririlor de către comandant sau de către un membru al echipajului. [Gen. -iei. / < fr. baraterie].

baratul
BARÁT, -Ă, barați, -te, adj. 1. (Despre un drum, o intrare) Care este închis, a cărui trecere este împiedicată sau interzisă. 2. (Despre un text, o cifră, o literă etc.) Peste care s-a tras o linie; anulat. – V. bara. Cf. fr. barré.

baratului
BARÁT, -Ă, barați, -te, adj. 1. (Despre un drum, o intrare) Care este închis, a cărui trecere este împiedicată sau interzisă. 2. (Despre un text, o cifră, o literă etc.) Peste care s-a tras o linie; anulat. – V. bara. Cf. fr. barré.

barau
BARÁ, barez, vb. I. Tranz. 1. A opri, a împiedica trecerea, circulația, intrarea etc. 2. A trage o linie peste un text scris, pentru a-l anula; a anula. – Din fr. barrer.

DOOM

bará (a ~) vb., ind. prez. 3 bareáză

baraulă
baraulă, baraule, s. f. s. f. țigan, țigancă

barași
BARÁ, barez, vb. I. Tranz. 1. A opri, a împiedica trecerea, circulația, intrarea etc. 2. A trage o linie peste un text scris, pentru a-l anula; a anula. – Din fr. barrer.

DOOM

bará (a ~) vb., ind. prez. 3 bareáză

barați
BARÁ, barez, vb. I. Tranz. 1. A opri, a împiedica trecerea, circulația, intrarea etc. 2. A trage o linie peste un text scris, pentru a-l anula; a anula. – Din fr. barrer.

DOOM

bará (a ~) vb., ind. prez. 3 bareáză

barați
BARÁT, -Ă, barați, -te, adj. 1. (Despre un drum, o intrare) Care este închis, a cărui trecere este împiedicată sau interzisă. 2. (Despre un text, o cifră, o literă etc.) Peste care s-a tras o linie; anulat. – V. bara. Cf. fr. barré.

barații
BARÁT, -Ă, barați, -te, adj. 1. (Despre un drum, o intrare) Care este închis, a cărui trecere este împiedicată sau interzisă. 2. (Despre un text, o cifră, o literă etc.) Peste care s-a tras o linie; anulat. – V. bara. Cf. fr. barré.

baraților
BARÁT, -Ă, barați, -te, adj. 1. (Despre un drum, o intrare) Care este închis, a cărui trecere este împiedicată sau interzisă. 2. (Despre un text, o cifră, o literă etc.) Peste care s-a tras o linie; anulat. – V. bara. Cf. fr. barré.

barba
BÁRBĂ, bărbi, s. f. 1. Păr care crește la bărbați pe bărbie și pe obraji. ◊ Loc. adv. În barbă = pe ascuns, numai pentru sine. ◊ Expr. (Fam.) A se trage de barbă (cu cineva) = a fi foarte intim cu cineva, a se bate pe burtă (cu cineva). (Arg.) A pune (sau a trage) bărbi = a minți, a înșira verzi și uscate. ◊ Compuse: barba-caprei = denumire dată mai multor specii de plante erbacee perene, cu frunze lungi și înguste și cu flori galbene (Tragopogon); barba-împăratului = plantă erbacee cu flori de diferite culori, care se cultivă ca plantă de ornament și a cărei rădăcină are proprietăți purgative; norea (Mirabilis jalapa); barba-lupului = plantă erbacee cu flori galbene (Crispis biennis); barba-ursului = coada-calului. 2. Bărbie. 3. Smoc de păr pe care îl au unele animale sub bot. 4. Țeapă de la spicele cerealelor. – Lat. barba.

DOOM

bárbă s. f., g.-d. art. bắrbii; pl. bărbi

barbacana
BARBACÁNĂ, barbacane, s. f. 1. Deschizătură mică lăsată din loc în loc într-un zid de sprijin pentru scurgerea apelor infiltrate. 2. Deschizătură înaltă și îngustă pentru aerisire și lumină, în zidul unui turn, al unui coridor, folosită în arhitectura medievală. – Din fr. barbacane.

DOOM

barbacánă s. f., g.-d. art. barbacánei; pl. barbacáne

barbacane
BARBACÁNĂ, barbacane, s. f. 1. Deschizătură mică lăsată din loc în loc într-un zid de sprijin pentru scurgerea apelor infiltrate. 2. Deschizătură înaltă și îngustă pentru aerisire și lumină, în zidul unui turn, al unui coridor, folosită în arhitectura medievală. – Din fr. barbacane.

DOOM

barbacánă s. f., g.-d. art. barbacánei; pl. barbacáne

barbacanei
BARBACÁNĂ, barbacane, s. f. 1. Deschizătură mică lăsată din loc în loc într-un zid de sprijin pentru scurgerea apelor infiltrate. 2. Deschizătură înaltă și îngustă pentru aerisire și lumină, în zidul unui turn, al unui coridor, folosită în arhitectura medievală. – Din fr. barbacane.

DOOM

barbacánă s. f., g.-d. art. barbacánei; pl. barbacáne

barbacanele
BARBACÁNĂ, barbacane, s. f. 1. Deschizătură mică lăsată din loc în loc într-un zid de sprijin pentru scurgerea apelor infiltrate. 2. Deschizătură înaltă și îngustă pentru aerisire și lumină, în zidul unui turn, al unui coridor, folosită în arhitectura medievală. – Din fr. barbacane.

DOOM

barbacánă s. f., g.-d. art. barbacánei; pl. barbacáne

barbacanelor
BARBACÁNĂ, barbacane, s. f. 1. Deschizătură mică lăsată din loc în loc într-un zid de sprijin pentru scurgerea apelor infiltrate. 2. Deschizătură înaltă și îngustă pentru aerisire și lumină, în zidul unui turn, al unui coridor, folosită în arhitectura medievală. – Din fr. barbacane.

DOOM

barbacánă s. f., g.-d. art. barbacánei; pl. barbacáne

barbadensis
BARBADÉNSIS s. m. Specie de bumbac care produce fibre de calitate superioară (Gossypium barbadense). – Lat. lit. barba densis.

barbar
BARBÁR, -Ă, barbari, -e, s. m. și f., adj. 1. (Nume dat, în Antichitate, de greci și de romani celor) care aparțineau altor popoare. 2. (La m. pl.) (Nume generic dat popoarelor) care au migrat la începutul Evului Mediu în Europa; (și la sg.) persoană care făcea parte dintr-un asemenea popor. 3. Fig. (Persoană) necivilizată, cu purtări grosolane. ♦ (Persoană) cu atitudine și comportare inumană, crudă, sălbatică. ♦ (Adverbial) În mod crud, sălbatic, grosolan. – Din fr. barbare, lat. barbarus.

DOOM

barbár adj. m., s. m., pl. barbári; adj. f., s. f. barbáră, pl. barbáre

barbar
BARBÁR, -Ă, barbari, -e, s. m. și f., adj. 1. (Nume dat, în Antichitate, de greci și de romani celor) care aparțineau altor popoare. 2. (La m. pl.) (Nume generic dat popoarelor) care au migrat la începutul Evului Mediu în Europa; (și la sg.) persoană care făcea parte dintr-un asemenea popor. 3. Fig. (Persoană) necivilizată, cu purtări grosolane. ♦ (Persoană) cu atitudine și comportare inumană, crudă, sălbatică. ♦ (Adverbial) În mod crud, sălbatic, grosolan. – Din fr. barbare, lat. barbarus.

DOOM

barbár adj. m., s. m., pl. barbári; adj. f., s. f. barbáră, pl. barbáre

barbara
BARBÁR, -Ă, barbari, -e, s. m. și f., adj. 1. (Nume dat, în Antichitate, de greci și de romani celor) care aparțineau altor popoare. 2. (La m. pl.) (Nume generic dat popoarelor) care au migrat la începutul Evului Mediu în Europa; (și la sg.) persoană care făcea parte dintr-un asemenea popor. 3. Fig. (Persoană) necivilizată, cu purtări grosolane. ♦ (Persoană) cu atitudine și comportare inumană, crudă, sălbatică. ♦ (Adverbial) În mod crud, sălbatic, grosolan. – Din fr. barbare, lat. barbarus.

DOOM

barbár adj. m., s. m., pl. barbári; adj. f., s. f. barbáră, pl. barbáre

barbara
BARBÁR, -Ă, barbari, -e, s. m. și f., adj. 1. (Nume dat, în Antichitate, de greci și de romani celor) care aparțineau altor popoare. 2. (La m. pl.) (Nume generic dat popoarelor) care au migrat la începutul Evului Mediu în Europa; (și la sg.) persoană care făcea parte dintr-un asemenea popor. 3. Fig. (Persoană) necivilizată, cu purtări grosolane. ♦ (Persoană) cu atitudine și comportare inumană, crudă, sălbatică. ♦ (Adverbial) În mod crud, sălbatic, grosolan. – Din fr. barbare, lat. barbarus.

DOOM

barbár adj. m., s. m., pl. barbári; adj. f., s. f. barbáră, pl. barbáre

barbare
BARBÁR, -Ă, barbari, -e, s. m. și f., adj. 1. (Nume dat, în Antichitate, de greci și de romani celor) care aparțineau altor popoare. 2. (La m. pl.) (Nume generic dat popoarelor) care au migrat la începutul Evului Mediu în Europa; (și la sg.) persoană care făcea parte dintr-un asemenea popor. 3. Fig. (Persoană) necivilizată, cu purtări grosolane. ♦ (Persoană) cu atitudine și comportare inumană, crudă, sălbatică. ♦ (Adverbial) În mod crud, sălbatic, grosolan. – Din fr. barbare, lat. barbarus.

DOOM

barbár adj. m., s. m., pl. barbári; adj. f., s. f. barbáră, pl. barbáre

barbare
BARBÁR, -Ă, barbari, -e, s. m. și f., adj. 1. (Nume dat, în Antichitate, de greci și de romani celor) care aparțineau altor popoare. 2. (La m. pl.) (Nume generic dat popoarelor) care au migrat la începutul Evului Mediu în Europa; (și la sg.) persoană care făcea parte dintr-un asemenea popor. 3. Fig. (Persoană) necivilizată, cu purtări grosolane. ♦ (Persoană) cu atitudine și comportare inumană, crudă, sălbatică. ♦ (Adverbial) În mod crud, sălbatic, grosolan. – Din fr. barbare, lat. barbarus.

DOOM

barbár adj. m., s. m., pl. barbári; adj. f., s. f. barbáră, pl. barbáre

barbarea
CRUȘĂȚEÁ, crușățele, s. f. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori galbene-aurii și cu frunze amărui, comestibile (Barbarea vulgaris). – Crușit + suf. -ea.

barbarei
BARBÁR, -Ă, barbari, -e, s. m. și f., adj. 1. (Nume dat, în Antichitate, de greci și de romani celor) care aparțineau altor popoare. 2. (La m. pl.) (Nume generic dat popoarelor) care au migrat la începutul Evului Mediu în Europa; (și la sg.) persoană care făcea parte dintr-un asemenea popor. 3. Fig. (Persoană) necivilizată, cu purtări grosolane. ♦ (Persoană) cu atitudine și comportare inumană, crudă, sălbatică. ♦ (Adverbial) În mod crud, sălbatic, grosolan. – Din fr. barbare, lat. barbarus.

DOOM

barbár adj. m., s. m., pl. barbári; adj. f., s. f. barbáră, pl. barbáre

barbarei
BARBÁR, -Ă, barbari, -e, s. m. și f., adj. 1. (Nume dat, în Antichitate, de greci și de romani celor) care aparțineau altor popoare. 2. (La m. pl.) (Nume generic dat popoarelor) care au migrat la începutul Evului Mediu în Europa; (și la sg.) persoană care făcea parte dintr-un asemenea popor. 3. Fig. (Persoană) necivilizată, cu purtări grosolane. ♦ (Persoană) cu atitudine și comportare inumană, crudă, sălbatică. ♦ (Adverbial) În mod crud, sălbatic, grosolan. – Din fr. barbare, lat. barbarus.

DOOM

barbár adj. m., s. m., pl. barbári; adj. f., s. f. barbáră, pl. barbáre

barbarele
BARBÁR, -Ă, barbari, -e, s. m. și f., adj. 1. (Nume dat, în Antichitate, de greci și de romani celor) care aparțineau altor popoare. 2. (La m. pl.) (Nume generic dat popoarelor) care au migrat la începutul Evului Mediu în Europa; (și la sg.) persoană care făcea parte dintr-un asemenea popor. 3. Fig. (Persoană) necivilizată, cu purtări grosolane. ♦ (Persoană) cu atitudine și comportare inumană, crudă, sălbatică. ♦ (Adverbial) În mod crud, sălbatic, grosolan. – Din fr. barbare, lat. barbarus.

DOOM

barbár adj. m., s. m., pl. barbári; adj. f., s. f. barbáră, pl. barbáre

barbarele
BARBÁR, -Ă, barbari, -e, s. m. și f., adj. 1. (Nume dat, în Antichitate, de greci și de romani celor) care aparțineau altor popoare. 2. (La m. pl.) (Nume generic dat popoarelor) care au migrat la începutul Evului Mediu în Europa; (și la sg.) persoană care făcea parte dintr-un asemenea popor. 3. Fig. (Persoană) necivilizată, cu purtări grosolane. ♦ (Persoană) cu atitudine și comportare inumană, crudă, sălbatică. ♦ (Adverbial) În mod crud, sălbatic, grosolan. – Din fr. barbare, lat. barbarus.

DOOM

barbár adj. m., s. m., pl. barbári; adj. f., s. f. barbáră, pl. barbáre

barbarelor
BARBÁR, -Ă, barbari, -e, s. m. și f., adj. 1. (Nume dat, în Antichitate, de greci și de romani celor) care aparțineau altor popoare. 2. (La m. pl.) (Nume generic dat popoarelor) care au migrat la începutul Evului Mediu în Europa; (și la sg.) persoană care făcea parte dintr-un asemenea popor. 3. Fig. (Persoană) necivilizată, cu purtări grosolane. ♦ (Persoană) cu atitudine și comportare inumană, crudă, sălbatică. ♦ (Adverbial) În mod crud, sălbatic, grosolan. – Din fr. barbare, lat. barbarus.

DOOM

barbár adj. m., s. m., pl. barbári; adj. f., s. f. barbáră, pl. barbáre

barbarelor
BARBÁR, -Ă, barbari, -e, s. m. și f., adj. 1. (Nume dat, în Antichitate, de greci și de romani celor) care aparțineau altor popoare. 2. (La m. pl.) (Nume generic dat popoarelor) care au migrat la începutul Evului Mediu în Europa; (și la sg.) persoană care făcea parte dintr-un asemenea popor. 3. Fig. (Persoană) necivilizată, cu purtări grosolane. ♦ (Persoană) cu atitudine și comportare inumană, crudă, sălbatică. ♦ (Adverbial) În mod crud, sălbatic, grosolan. – Din fr. barbare, lat. barbarus.

DOOM

barbár adj. m., s. m., pl. barbári; adj. f., s. f. barbáră, pl. barbáre

barbari
BARBÁR, -Ă, barbari, -e, s. m. și f., adj. 1. (Nume dat, în Antichitate, de greci și de romani celor) care aparțineau altor popoare. 2. (La m. pl.) (Nume generic dat popoarelor) care au migrat la începutul Evului Mediu în Europa; (și la sg.) persoană care făcea parte dintr-un asemenea popor. 3. Fig. (Persoană) necivilizată, cu purtări grosolane. ♦ (Persoană) cu atitudine și comportare inumană, crudă, sălbatică. ♦ (Adverbial) În mod crud, sălbatic, grosolan. – Din fr. barbare, lat. barbarus.

DOOM

barbár adj. m., s. m., pl. barbári; adj. f., s. f. barbáră, pl. barbáre

barbari
BARBÁR, -Ă, barbari, -e, s. m. și f., adj. 1. (Nume dat, în Antichitate, de greci și de romani celor) care aparțineau altor popoare. 2. (La m. pl.) (Nume generic dat popoarelor) care au migrat la începutul Evului Mediu în Europa; (și la sg.) persoană care făcea parte dintr-un asemenea popor. 3. Fig. (Persoană) necivilizată, cu purtări grosolane. ♦ (Persoană) cu atitudine și comportare inumană, crudă, sălbatică. ♦ (Adverbial) În mod crud, sălbatic, grosolan. – Din fr. barbare, lat. barbarus.

DOOM

barbár adj. m., s. m., pl. barbári; adj. f., s. f. barbáră, pl. barbáre

barbaria
BARBARÍE, (2) barbarii, s. f. 1. Stare primitivă de dezvoltare social-culturală. 2. Concepție, atitudine, comportare care dovedesc lipsă de respect, dispreț sau ură față de cultură și de civilizație; (concr.) faptă care rezultă dintr-o asemenea concepție; cruzime, sălbăticie. – Din fr. barbarie, lat. barbaria.

DOOM

barbaríe s. f., art. barbaría, g.-d. art. barbaríei; (fapte) pl. barbaríi, art. barbaríile

barbarie
BARBARÍE, (2) barbarii, s. f. 1. Stare primitivă de dezvoltare social-culturală. 2. Concepție, atitudine, comportare care dovedesc lipsă de respect, dispreț sau ură față de cultură și de civilizație; (concr.) faptă care rezultă dintr-o asemenea concepție; cruzime, sălbăticie. – Din fr. barbarie, lat. barbaria.

DOOM

barbaríe s. f., art. barbaría, g.-d. art. barbaríei; (fapte) pl. barbaríi, art. barbaríile

barbariei
BARBARÍE, (2) barbarii, s. f. 1. Stare primitivă de dezvoltare social-culturală. 2. Concepție, atitudine, comportare care dovedesc lipsă de respect, dispreț sau ură față de cultură și de civilizație; (concr.) faptă care rezultă dintr-o asemenea concepție; cruzime, sălbăticie. – Din fr. barbarie, lat. barbaria.

DOOM

barbaríe s. f., art. barbaría, g.-d. art. barbaríei; (fapte) pl. barbaríi, art. barbaríile

barbarii
BARBÁR, -Ă, barbari, -e, s. m. și f., adj. 1. (Nume dat, în Antichitate, de greci și de romani celor) care aparțineau altor popoare. 2. (La m. pl.) (Nume generic dat popoarelor) care au migrat la începutul Evului Mediu în Europa; (și la sg.) persoană care făcea parte dintr-un asemenea popor. 3. Fig. (Persoană) necivilizată, cu purtări grosolane. ♦ (Persoană) cu atitudine și comportare inumană, crudă, sălbatică. ♦ (Adverbial) În mod crud, sălbatic, grosolan. – Din fr. barbare, lat. barbarus.

DOOM

barbár adj. m., s. m., pl. barbári; adj. f., s. f. barbáră, pl. barbáre

barbarii
BARBÁR, -Ă, barbari, -e, s. m. și f., adj. 1. (Nume dat, în Antichitate, de greci și de romani celor) care aparțineau altor popoare. 2. (La m. pl.) (Nume generic dat popoarelor) care au migrat la începutul Evului Mediu în Europa; (și la sg.) persoană care făcea parte dintr-un asemenea popor. 3. Fig. (Persoană) necivilizată, cu purtări grosolane. ♦ (Persoană) cu atitudine și comportare inumană, crudă, sălbatică. ♦ (Adverbial) În mod crud, sălbatic, grosolan. – Din fr. barbare, lat. barbarus.

DOOM

barbár adj. m., s. m., pl. barbári; adj. f., s. f. barbáră, pl. barbáre

barbarii
BARBARÍE, (2) barbarii, s. f. 1. Stare primitivă de dezvoltare social-culturală. 2. Concepție, atitudine, comportare care dovedesc lipsă de respect, dispreț sau ură față de cultură și de civilizație; (concr.) faptă care rezultă dintr-o asemenea concepție; cruzime, sălbăticie. – Din fr. barbarie, lat. barbaria.

DOOM

barbaríe s. f., art. barbaría, g.-d. art. barbaríei; (fapte) pl. barbaríi, art. barbaríile

barbariile
BARBARÍE, (2) barbarii, s. f. 1. Stare primitivă de dezvoltare social-culturală. 2. Concepție, atitudine, comportare care dovedesc lipsă de respect, dispreț sau ură față de cultură și de civilizație; (concr.) faptă care rezultă dintr-o asemenea concepție; cruzime, sălbăticie. – Din fr. barbarie, lat. barbaria.

DOOM

barbaríe s. f., art. barbaría, g.-d. art. barbaríei; (fapte) pl. barbaríi, art. barbaríile

barbariilor
BARBARÍE, (2) barbarii, s. f. 1. Stare primitivă de dezvoltare social-culturală. 2. Concepție, atitudine, comportare care dovedesc lipsă de respect, dispreț sau ură față de cultură și de civilizație; (concr.) faptă care rezultă dintr-o asemenea concepție; cruzime, sălbăticie. – Din fr. barbarie, lat. barbaria.

DOOM

barbaríe s. f., art. barbaría, g.-d. art. barbaríei; (fapte) pl. barbaríi, art. barbaríile

barbarilor
BARBÁR, -Ă, barbari, -e, s. m. și f., adj. 1. (Nume dat, în Antichitate, de greci și de romani celor) care aparțineau altor popoare. 2. (La m. pl.) (Nume generic dat popoarelor) care au migrat la începutul Evului Mediu în Europa; (și la sg.) persoană care făcea parte dintr-un asemenea popor. 3. Fig. (Persoană) necivilizată, cu purtări grosolane. ♦ (Persoană) cu atitudine și comportare inumană, crudă, sălbatică. ♦ (Adverbial) În mod crud, sălbatic, grosolan. – Din fr. barbare, lat. barbarus.

DOOM

barbár adj. m., s. m., pl. barbári; adj. f., s. f. barbáră, pl. barbáre

barbarilor
BARBÁR, -Ă, barbari, -e, s. m. și f., adj. 1. (Nume dat, în Antichitate, de greci și de romani celor) care aparțineau altor popoare. 2. (La m. pl.) (Nume generic dat popoarelor) care au migrat la începutul Evului Mediu în Europa; (și la sg.) persoană care făcea parte dintr-un asemenea popor. 3. Fig. (Persoană) necivilizată, cu purtări grosolane. ♦ (Persoană) cu atitudine și comportare inumană, crudă, sălbatică. ♦ (Adverbial) În mod crud, sălbatic, grosolan. – Din fr. barbare, lat. barbarus.

DOOM

barbár adj. m., s. m., pl. barbári; adj. f., s. f. barbáră, pl. barbáre

barbarism
BARBARÍSM, barbarisme, s. n. Cuvânt împrumutat dintr-o limbă străină fără a fi necesar (și neasimilat); cuvânt de jargon. – Din fr. barbarisme, lat. barbarismus.

DOOM

barbarísm s. n., pl. barbarísme

barbarisme
BARBARÍSM, barbarisme, s. n. Cuvânt împrumutat dintr-o limbă străină fără a fi necesar (și neasimilat); cuvânt de jargon. – Din fr. barbarisme, lat. barbarismus.

DOOM

barbarísm s. n., pl. barbarísme

barbarismele
BARBARÍSM, barbarisme, s. n. Cuvânt împrumutat dintr-o limbă străină fără a fi necesar (și neasimilat); cuvânt de jargon. – Din fr. barbarisme, lat. barbarismus.

DOOM

barbarísm s. n., pl. barbarísme

barbarismelor
BARBARÍSM, barbarisme, s. n. Cuvânt împrumutat dintr-o limbă străină fără a fi necesar (și neasimilat); cuvânt de jargon. – Din fr. barbarisme, lat. barbarismus.

DOOM

barbarísm s. n., pl. barbarísme

barbarismul
BARBARÍSM, barbarisme, s. n. Cuvânt împrumutat dintr-o limbă străină fără a fi necesar (și neasimilat); cuvânt de jargon. – Din fr. barbarisme, lat. barbarismus.

DOOM

barbarísm s. n., pl. barbarísme

barbarismului
BARBARÍSM, barbarisme, s. n. Cuvânt împrumutat dintr-o limbă străină fără a fi necesar (și neasimilat); cuvânt de jargon. – Din fr. barbarisme, lat. barbarismus.

DOOM

barbarísm s. n., pl. barbarísme

barbariza
BARBARIZÁ vb. I. tr. (Rar) A aduce în stare de barbarie. [Cf. fr. barbariser].

barbarizai
BARBARIZÁ vb. I. tr. (Rar) A aduce în stare de barbarie. [Cf. fr. barbariser].

barbarizam
BARBARIZÁ vb. I. tr. (Rar) A aduce în stare de barbarie. [Cf. fr. barbariser].

barbarizare
BARBARIZÁ vb. I. tr. (Rar) A aduce în stare de barbarie. [Cf. fr. barbariser].

barbarizară
BARBARIZÁ vb. I. tr. (Rar) A aduce în stare de barbarie. [Cf. fr. barbariser].

barbarizarăm
BARBARIZÁ vb. I. tr. (Rar) A aduce în stare de barbarie. [Cf. fr. barbariser].

barbarizarăți
BARBARIZÁ vb. I. tr. (Rar) A aduce în stare de barbarie. [Cf. fr. barbariser].

barbarizase
BARBARIZÁ vb. I. tr. (Rar) A aduce în stare de barbarie. [Cf. fr. barbariser].

barbarizasem
BARBARIZÁ vb. I. tr. (Rar) A aduce în stare de barbarie. [Cf. fr. barbariser].

barbarizaseră
BARBARIZÁ vb. I. tr. (Rar) A aduce în stare de barbarie. [Cf. fr. barbariser].

barbarizaserăm
BARBARIZÁ vb. I. tr. (Rar) A aduce în stare de barbarie. [Cf. fr. barbariser].

barbarizaserăți
BARBARIZÁ vb. I. tr. (Rar) A aduce în stare de barbarie. [Cf. fr. barbariser].

barbarizaseși
BARBARIZÁ vb. I. tr. (Rar) A aduce în stare de barbarie. [Cf. fr. barbariser].

barbarizaseți
BARBARIZÁ vb. I. tr. (Rar) A aduce în stare de barbarie. [Cf. fr. barbariser].

barbarizat
BARBARIZÁ vb. I. tr. (Rar) A aduce în stare de barbarie. [Cf. fr. barbariser].

barbarizau
BARBARIZÁ vb. I. tr. (Rar) A aduce în stare de barbarie. [Cf. fr. barbariser].

barbarizași
BARBARIZÁ vb. I. tr. (Rar) A aduce în stare de barbarie. [Cf. fr. barbariser].

barbarizați
BARBARIZÁ vb. I. tr. (Rar) A aduce în stare de barbarie. [Cf. fr. barbariser].

barbarizează
BARBARIZÁ vb. I. tr. (Rar) A aduce în stare de barbarie. [Cf. fr. barbariser].

barbarizez
BARBARIZÁ vb. I. tr. (Rar) A aduce în stare de barbarie. [Cf. fr. barbariser].

barbarizeze
BARBARIZÁ vb. I. tr. (Rar) A aduce în stare de barbarie. [Cf. fr. barbariser].

barbarizezi
BARBARIZÁ vb. I. tr. (Rar) A aduce în stare de barbarie. [Cf. fr. barbariser].

barbarizând
BARBARIZÁ vb. I. tr. (Rar) A aduce în stare de barbarie. [Cf. fr. barbariser].

barbarizînd
BARBARIZÁ vb. I. tr. (Rar) A aduce în stare de barbarie. [Cf. fr. barbariser].

barbarul
BARBÁR, -Ă, barbari, -e, s. m. și f., adj. 1. (Nume dat, în Antichitate, de greci și de romani celor) care aparțineau altor popoare. 2. (La m. pl.) (Nume generic dat popoarelor) care au migrat la începutul Evului Mediu în Europa; (și la sg.) persoană care făcea parte dintr-un asemenea popor. 3. Fig. (Persoană) necivilizată, cu purtări grosolane. ♦ (Persoană) cu atitudine și comportare inumană, crudă, sălbatică. ♦ (Adverbial) În mod crud, sălbatic, grosolan. – Din fr. barbare, lat. barbarus.

DOOM

barbár adj. m., s. m., pl. barbári; adj. f., s. f. barbáră, pl. barbáre

barbarul
BARBÁR, -Ă, barbari, -e, s. m. și f., adj. 1. (Nume dat, în Antichitate, de greci și de romani celor) care aparțineau altor popoare. 2. (La m. pl.) (Nume generic dat popoarelor) care au migrat la începutul Evului Mediu în Europa; (și la sg.) persoană care făcea parte dintr-un asemenea popor. 3. Fig. (Persoană) necivilizată, cu purtări grosolane. ♦ (Persoană) cu atitudine și comportare inumană, crudă, sălbatică. ♦ (Adverbial) În mod crud, sălbatic, grosolan. – Din fr. barbare, lat. barbarus.

DOOM

barbár adj. m., s. m., pl. barbári; adj. f., s. f. barbáră, pl. barbáre

barbarului
BARBÁR, -Ă, barbari, -e, s. m. și f., adj. 1. (Nume dat, în Antichitate, de greci și de romani celor) care aparțineau altor popoare. 2. (La m. pl.) (Nume generic dat popoarelor) care au migrat la începutul Evului Mediu în Europa; (și la sg.) persoană care făcea parte dintr-un asemenea popor. 3. Fig. (Persoană) necivilizată, cu purtări grosolane. ♦ (Persoană) cu atitudine și comportare inumană, crudă, sălbatică. ♦ (Adverbial) În mod crud, sălbatic, grosolan. – Din fr. barbare, lat. barbarus.

DOOM

barbár adj. m., s. m., pl. barbári; adj. f., s. f. barbáră, pl. barbáre

barbarului
BARBÁR, -Ă, barbari, -e, s. m. și f., adj. 1. (Nume dat, în Antichitate, de greci și de romani celor) care aparțineau altor popoare. 2. (La m. pl.) (Nume generic dat popoarelor) care au migrat la începutul Evului Mediu în Europa; (și la sg.) persoană care făcea parte dintr-un asemenea popor. 3. Fig. (Persoană) necivilizată, cu purtări grosolane. ♦ (Persoană) cu atitudine și comportare inumană, crudă, sălbatică. ♦ (Adverbial) În mod crud, sălbatic, grosolan. – Din fr. barbare, lat. barbarus.

DOOM

barbár adj. m., s. m., pl. barbári; adj. f., s. f. barbáră, pl. barbáre

barbelat
BARBELÁT, -Ă adj. (Bot.; despre organe) Prevăzut cu țepi filiformi, curbați. [Cf. fr. barbelé].

barbelata
BARBELÁT, -Ă adj. (Bot.; despre organe) Prevăzut cu țepi filiformi, curbați. [Cf. fr. barbelé].

barbelate
BARBELÁT, -Ă adj. (Bot.; despre organe) Prevăzut cu țepi filiformi, curbați. [Cf. fr. barbelé].

barbelatei
BARBELÁT, -Ă adj. (Bot.; despre organe) Prevăzut cu țepi filiformi, curbați. [Cf. fr. barbelé].

barbelatele
BARBELÁT, -Ă adj. (Bot.; despre organe) Prevăzut cu țepi filiformi, curbați. [Cf. fr. barbelé].

barbelatelor
BARBELÁT, -Ă adj. (Bot.; despre organe) Prevăzut cu țepi filiformi, curbați. [Cf. fr. barbelé].

barbelatul
BARBELÁT, -Ă adj. (Bot.; despre organe) Prevăzut cu țepi filiformi, curbați. [Cf. fr. barbelé].

barbelatului
BARBELÁT, -Ă adj. (Bot.; despre organe) Prevăzut cu țepi filiformi, curbați. [Cf. fr. barbelé].

barbelați
BARBELÁT, -Ă adj. (Bot.; despre organe) Prevăzut cu țepi filiformi, curbați. [Cf. fr. barbelé].

barbelații
BARBELÁT, -Ă adj. (Bot.; despre organe) Prevăzut cu țepi filiformi, curbați. [Cf. fr. barbelé].

barbelaților
BARBELÁT, -Ă adj. (Bot.; despre organe) Prevăzut cu țepi filiformi, curbați. [Cf. fr. barbelé].

barbet
BARBÉT, barbeți, s. m. Prepelicar cu păr lânos și creț, dresat pentru vânătoarea de baltă. – Din fr. barbet.

DOOM

barbét (prepelicar) (rar) s. m., pl. barbéți

barbeta
BARBÉTĂ, barbete, s. f. 1. Smoc de barbă (1) lăsat să crească pe părțile laterale ale feței. 2. Parâmă scurtă care servește la legarea unei ambarcațiuni de o navă sau de chei. – Din it. barbetta.

DOOM

barbétă (favoriți, parâmă) (rar) s. f., g.-d. art. barbétei; pl. barbéte

barbete
BARBÉTĂ, barbete, s. f. 1. Smoc de barbă (1) lăsat să crească pe părțile laterale ale feței. 2. Parâmă scurtă care servește la legarea unei ambarcațiuni de o navă sau de chei. – Din it. barbetta.

DOOM

barbétă (favoriți, parâmă) (rar) s. f., g.-d. art. barbétei; pl. barbéte

barbete
BARBÉTE s. m. v. barbetă.

barbetei
BARBÉTĂ, barbete, s. f. 1. Smoc de barbă (1) lăsat să crească pe părțile laterale ale feței. 2. Parâmă scurtă care servește la legarea unei ambarcațiuni de o navă sau de chei. – Din it. barbetta.

DOOM

barbétă (favoriți, parâmă) (rar) s. f., g.-d. art. barbétei; pl. barbéte

barbetele
BARBÉTĂ, barbete, s. f. 1. Smoc de barbă (1) lăsat să crească pe părțile laterale ale feței. 2. Parâmă scurtă care servește la legarea unei ambarcațiuni de o navă sau de chei. – Din it. barbetta.

DOOM

barbétă (favoriți, parâmă) (rar) s. f., g.-d. art. barbétei; pl. barbéte

barbetelor
BARBÉTĂ, barbete, s. f. 1. Smoc de barbă (1) lăsat să crească pe părțile laterale ale feței. 2. Parâmă scurtă care servește la legarea unei ambarcațiuni de o navă sau de chei. – Din it. barbetta.

DOOM

barbétă (favoriți, parâmă) (rar) s. f., g.-d. art. barbétei; pl. barbéte

barbetul
BARBÉT, barbeți, s. m. Prepelicar cu păr lânos și creț, dresat pentru vânătoarea de baltă. – Din fr. barbet.

DOOM

barbét (prepelicar) (rar) s. m., pl. barbéți

barbetului
BARBÉT, barbeți, s. m. Prepelicar cu păr lânos și creț, dresat pentru vânătoarea de baltă. – Din fr. barbet.

DOOM

barbét (prepelicar) (rar) s. m., pl. barbéți

barbeți
BARBÉT, barbeți, s. m. Prepelicar cu păr lânos și creț, dresat pentru vânătoarea de baltă. – Din fr. barbet.

DOOM

barbét (prepelicar) (rar) s. m., pl. barbéți

barbeții
BARBÉT, barbeți, s. m. Prepelicar cu păr lânos și creț, dresat pentru vânătoarea de baltă. – Din fr. barbet.

DOOM

barbét (prepelicar) (rar) s. m., pl. barbéți

barbeților
BARBÉT, barbeți, s. m. Prepelicar cu păr lânos și creț, dresat pentru vânătoarea de baltă. – Din fr. barbet.

DOOM

barbét (prepelicar) (rar) s. m., pl. barbéți

barbian
BARBIÁN, -Ă, barbieni, -e, adj. De Ion Barbu, al lui Ion Barbu; în maniera lui Ion Barbu. [Pr.: -bi-an] – Barbu (n. pr.) + suf. -ian.

barbiana
BARBIÁN, -Ă, barbieni, -e, adj. De Ion Barbu, al lui Ion Barbu; în maniera lui Ion Barbu. [Pr.: -bi-an] – Barbu (n. pr.) + suf. -ian.

barbianul
BARBIÁN, -Ă, barbieni, -e, adj. De Ion Barbu, al lui Ion Barbu; în maniera lui Ion Barbu. [Pr.: -bi-an] – Barbu (n. pr.) + suf. -ian.

barbianului
BARBIÁN, -Ă, barbieni, -e, adj. De Ion Barbu, al lui Ion Barbu; în maniera lui Ion Barbu. [Pr.: -bi-an] – Barbu (n. pr.) + suf. -ian.

barbiene
BARBIÁN, -Ă, barbieni, -e, adj. De Ion Barbu, al lui Ion Barbu; în maniera lui Ion Barbu. [Pr.: -bi-an] – Barbu (n. pr.) + suf. -ian.

barbienei
BARBIÁN, -Ă, barbieni, -e, adj. De Ion Barbu, al lui Ion Barbu; în maniera lui Ion Barbu. [Pr.: -bi-an] – Barbu (n. pr.) + suf. -ian.

barbienele
BARBIÁN, -Ă, barbieni, -e, adj. De Ion Barbu, al lui Ion Barbu; în maniera lui Ion Barbu. [Pr.: -bi-an] – Barbu (n. pr.) + suf. -ian.

barbienelor
BARBIÁN, -Ă, barbieni, -e, adj. De Ion Barbu, al lui Ion Barbu; în maniera lui Ion Barbu. [Pr.: -bi-an] – Barbu (n. pr.) + suf. -ian.

barbieni
BARBIÁN, -Ă, barbieni, -e, adj. De Ion Barbu, al lui Ion Barbu; în maniera lui Ion Barbu. [Pr.: -bi-an] – Barbu (n. pr.) + suf. -ian.

barbienii
BARBIÁN, -Ă, barbieni, -e, adj. De Ion Barbu, al lui Ion Barbu; în maniera lui Ion Barbu. [Pr.: -bi-an] – Barbu (n. pr.) + suf. -ian.

barbienilor
BARBIÁN, -Ă, barbieni, -e, adj. De Ion Barbu, al lui Ion Barbu; în maniera lui Ion Barbu. [Pr.: -bi-an] – Barbu (n. pr.) + suf. -ian.

barbion
BARBIÓN s.n. (Biol.) Erecție a papilelor limbii la bovine, datorită unei tumefacții. [Pron. -bi-on. / < fr. barbillon].

barbital
BARBITÁL s.n. (Med.) Hipnotic barbituric cu acțiune de lungă durată. [< fr. barbital].

barbitalul
BARBITÁL s.n. (Med.) Hipnotic barbituric cu acțiune de lungă durată. [< fr. barbital].

barbitalului
BARBITÁL s.n. (Med.) Hipnotic barbituric cu acțiune de lungă durată. [< fr. barbital].

barbitoane
BARBITÓN s.n. (Ant.) Instrument muzical mare, asemănător cu lira, folosit de vechii greci. [Pl. -oane. / < fr. barbiton, lat., gr. barbiton].

DOOM

barbitón s. n., pl. barbitoáne

barbitoanele
BARBITÓN s.n. (Ant.) Instrument muzical mare, asemănător cu lira, folosit de vechii greci. [Pl. -oane. / < fr. barbiton, lat., gr. barbiton].

DOOM

barbitón s. n., pl. barbitoáne

barbitoanelor
BARBITÓN s.n. (Ant.) Instrument muzical mare, asemănător cu lira, folosit de vechii greci. [Pl. -oane. / < fr. barbiton, lat., gr. barbiton].

DOOM

barbitón s. n., pl. barbitoáne

barbiton
BARBITÓN s.n. (Ant.) Instrument muzical mare, asemănător cu lira, folosit de vechii greci. [Pl. -oane. / < fr. barbiton, lat., gr. barbiton].

DOOM

barbitón s. n., pl. barbitoáne

barbitonul
BARBITÓN s.n. (Ant.) Instrument muzical mare, asemănător cu lira, folosit de vechii greci. [Pl. -oane. / < fr. barbiton, lat., gr. barbiton].

DOOM

barbitón s. n., pl. barbitoáne

barbitonului
BARBITÓN s.n. (Ant.) Instrument muzical mare, asemănător cu lira, folosit de vechii greci. [Pl. -oane. / < fr. barbiton, lat., gr. barbiton].

DOOM

barbitón s. n., pl. barbitoáne

barbituc
barbituc uman expr. (adol., peior.) toxicoman

barbituric
BARBITÚRIC, -Ă, barbiturici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. (În sintagma) Acid barbituric = substanță sintetică rezultată prin condensarea ureei, care stă la baza multor medicamente sedative, hipnotice, anestezice etc. 2. S. n. (La pl.) Clasă de medicamente cu acțiune calmantă, sedativă, anticonvulsivă, anestezică. – Din fr. barbiturique.

DOOM

barbitúric² s. n., pl. barbitúrice

barbiturica
BARBITÚRIC, -Ă, barbiturici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. (În sintagma) Acid barbituric = substanță sintetică rezultată prin condensarea ureei, care stă la baza multor medicamente sedative, hipnotice, anestezice etc. 2. S. n. (La pl.) Clasă de medicamente cu acțiune calmantă, sedativă, anticonvulsivă, anestezică. – Din fr. barbiturique.

DOOM

barbitúric² s. n., pl. barbitúrice

barbiturice
BARBITÚRIC, -Ă, barbiturici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. (În sintagma) Acid barbituric = substanță sintetică rezultată prin condensarea ureei, care stă la baza multor medicamente sedative, hipnotice, anestezice etc. 2. S. n. (La pl.) Clasă de medicamente cu acțiune calmantă, sedativă, anticonvulsivă, anestezică. – Din fr. barbiturique.

DOOM

barbitúric² s. n., pl. barbitúrice

barbituricei
BARBITÚRIC, -Ă, barbiturici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. (În sintagma) Acid barbituric = substanță sintetică rezultată prin condensarea ureei, care stă la baza multor medicamente sedative, hipnotice, anestezice etc. 2. S. n. (La pl.) Clasă de medicamente cu acțiune calmantă, sedativă, anticonvulsivă, anestezică. – Din fr. barbiturique.

DOOM

barbitúric² s. n., pl. barbitúrice

barbituricele
BARBITÚRIC, -Ă, barbiturici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. (În sintagma) Acid barbituric = substanță sintetică rezultată prin condensarea ureei, care stă la baza multor medicamente sedative, hipnotice, anestezice etc. 2. S. n. (La pl.) Clasă de medicamente cu acțiune calmantă, sedativă, anticonvulsivă, anestezică. – Din fr. barbiturique.

DOOM

barbitúric² s. n., pl. barbitúrice

barbituricelor
BARBITÚRIC, -Ă, barbiturici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. (În sintagma) Acid barbituric = substanță sintetică rezultată prin condensarea ureei, care stă la baza multor medicamente sedative, hipnotice, anestezice etc. 2. S. n. (La pl.) Clasă de medicamente cu acțiune calmantă, sedativă, anticonvulsivă, anestezică. – Din fr. barbiturique.

DOOM

barbitúric² s. n., pl. barbitúrice

barbiturici
BARBITÚRIC, -Ă, barbiturici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. (În sintagma) Acid barbituric = substanță sintetică rezultată prin condensarea ureei, care stă la baza multor medicamente sedative, hipnotice, anestezice etc. 2. S. n. (La pl.) Clasă de medicamente cu acțiune calmantă, sedativă, anticonvulsivă, anestezică. – Din fr. barbiturique.

DOOM

barbitúric² s. n., pl. barbitúrice

barbituricii
BARBITÚRIC, -Ă, barbiturici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. (În sintagma) Acid barbituric = substanță sintetică rezultată prin condensarea ureei, care stă la baza multor medicamente sedative, hipnotice, anestezice etc. 2. S. n. (La pl.) Clasă de medicamente cu acțiune calmantă, sedativă, anticonvulsivă, anestezică. – Din fr. barbiturique.

DOOM

barbitúric² s. n., pl. barbitúrice

barbituricilor
BARBITÚRIC, -Ă, barbiturici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. (În sintagma) Acid barbituric = substanță sintetică rezultată prin condensarea ureei, care stă la baza multor medicamente sedative, hipnotice, anestezice etc. 2. S. n. (La pl.) Clasă de medicamente cu acțiune calmantă, sedativă, anticonvulsivă, anestezică. – Din fr. barbiturique.

DOOM

barbitúric² s. n., pl. barbitúrice

barbituricul
BARBITÚRIC, -Ă, barbiturici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. (În sintagma) Acid barbituric = substanță sintetică rezultată prin condensarea ureei, care stă la baza multor medicamente sedative, hipnotice, anestezice etc. 2. S. n. (La pl.) Clasă de medicamente cu acțiune calmantă, sedativă, anticonvulsivă, anestezică. – Din fr. barbiturique.

DOOM

barbitúric² s. n., pl. barbitúrice

barbituricului
BARBITÚRIC, -Ă, barbiturici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. (În sintagma) Acid barbituric = substanță sintetică rezultată prin condensarea ureei, care stă la baza multor medicamente sedative, hipnotice, anestezice etc. 2. S. n. (La pl.) Clasă de medicamente cu acțiune calmantă, sedativă, anticonvulsivă, anestezică. – Din fr. barbiturique.

DOOM

barbitúric² s. n., pl. barbitúrice

barbiturism
BARBITURÍSM s. n. Totalitatea tulburărilor care apar în intoxicațiile acute sau cronice cu barbiturice. – Din fr. barbiturisme.

DOOM

barbiturísm s. n.

barbiturismul
BARBITURÍSM s. n. Totalitatea tulburărilor care apar în intoxicațiile acute sau cronice cu barbiturice. – Din fr. barbiturisme.

DOOM

barbiturísm s. n.

barbiturismului
BARBITURÍSM s. n. Totalitatea tulburărilor care apar în intoxicațiile acute sau cronice cu barbiturice. – Din fr. barbiturisme.

DOOM

barbiturísm s. n.

barbișa
BARBÍȘĂ, barbișe, s. f. (Rar) Barbișon. – Din fr. barbiche.

DOOM

barbíșă (rar) s. f., art. barbíșa, g.-d. art. barbíșei; pl. barbíșe

barbișe
BARBÍȘĂ, barbișe, s. f. (Rar) Barbișon. – Din fr. barbiche.

DOOM

barbíșă (rar) s. f., art. barbíșa, g.-d. art. barbíșei; pl. barbíșe

barbișei
BARBÍȘĂ, barbișe, s. f. (Rar) Barbișon. – Din fr. barbiche.

DOOM

barbíșă (rar) s. f., art. barbíșa, g.-d. art. barbíșei; pl. barbíșe

barbișele
BARBÍȘĂ, barbișe, s. f. (Rar) Barbișon. – Din fr. barbiche.

DOOM

barbíșă (rar) s. f., art. barbíșa, g.-d. art. barbíșei; pl. barbíșe

barbișelor
BARBÍȘĂ, barbișe, s. f. (Rar) Barbișon. – Din fr. barbiche.

DOOM

barbíșă (rar) s. f., art. barbíșa, g.-d. art. barbíșei; pl. barbíșe

barbișoane
BARBIȘÓN, barbișoane, s. n. Barbă (1) scurtă și ascuțită lăsată să crească numai pe vârful bărbiei; cioc² (3), țăcălie, barbișă. – Din fr. barbichon.

DOOM

barbișón s. n., pl. barbișoáne

barbișoanele
BARBIȘÓN, barbișoane, s. n. Barbă (1) scurtă și ascuțită lăsată să crească numai pe vârful bărbiei; cioc² (3), țăcălie, barbișă. – Din fr. barbichon.

DOOM

barbișón s. n., pl. barbișoáne

barbișoanelor
BARBIȘÓN, barbișoane, s. n. Barbă (1) scurtă și ascuțită lăsată să crească numai pe vârful bărbiei; cioc² (3), țăcălie, barbișă. – Din fr. barbichon.

DOOM

barbișón s. n., pl. barbișoáne

barbișon
BARBIȘÓN, barbișoane, s. n. Barbă (1) scurtă și ascuțită lăsată să crească numai pe vârful bărbiei; cioc² (3), țăcălie, barbișă. – Din fr. barbichon.

DOOM

barbișón s. n., pl. barbișoáne

barbișonul
BARBIȘÓN, barbișoane, s. n. Barbă (1) scurtă și ascuțită lăsată să crească numai pe vârful bărbiei; cioc² (3), țăcălie, barbișă. – Din fr. barbichon.

DOOM

barbișón s. n., pl. barbișoáne

barbișonului
BARBIȘÓN, barbișoane, s. n. Barbă (1) scurtă și ascuțită lăsată să crească numai pe vârful bărbiei; cioc² (3), țăcălie, barbișă. – Din fr. barbichon.

DOOM

barbișón s. n., pl. barbișoáne

barbolog
barbolog, barbologi, s. m. demagog

barbologie
barbologie, barbologii s. f. demagogie

barbota
BARBOTÁ vb. I. tr. (Tehn.) A trece un gaz printr-un lichid. [< fr. barboter].

barbotai
BARBOTÁ vb. I. tr. (Tehn.) A trece un gaz printr-un lichid. [< fr. barboter].

barbotaj
BARBOTÁJ, barbotaje, s. n. (Tehn.) Ungere automată a unei mașini prin împroșcarea lubrifiantului pe suprafețele de uns. – Din fr. barbotage.

DOOM

barbotáj s. n., pl. barbotáje

barbotaje
BARBOTÁJ, barbotaje, s. n. (Tehn.) Ungere automată a unei mașini prin împroșcarea lubrifiantului pe suprafețele de uns. – Din fr. barbotage.

DOOM

barbotáj s. n., pl. barbotáje

barbotajele
BARBOTÁJ, barbotaje, s. n. (Tehn.) Ungere automată a unei mașini prin împroșcarea lubrifiantului pe suprafețele de uns. – Din fr. barbotage.

DOOM

barbotáj s. n., pl. barbotáje

barbotajelor
BARBOTÁJ, barbotaje, s. n. (Tehn.) Ungere automată a unei mașini prin împroșcarea lubrifiantului pe suprafețele de uns. – Din fr. barbotage.

DOOM

barbotáj s. n., pl. barbotáje

barbotajul
BARBOTÁJ, barbotaje, s. n. (Tehn.) Ungere automată a unei mașini prin împroșcarea lubrifiantului pe suprafețele de uns. – Din fr. barbotage.

DOOM

barbotáj s. n., pl. barbotáje

barbotajului
BARBOTÁJ, barbotaje, s. n. (Tehn.) Ungere automată a unei mașini prin împroșcarea lubrifiantului pe suprafețele de uns. – Din fr. barbotage.

DOOM

barbotáj s. n., pl. barbotáje

barbotam
BARBOTÁ vb. I. tr. (Tehn.) A trece un gaz printr-un lichid. [< fr. barboter].

barbotare
BARBOTÁ vb. I. tr. (Tehn.) A trece un gaz printr-un lichid. [< fr. barboter].

barbotare
BARBOTÁRE, barbotări, s. f. (Chim., Fiz.) Trecere forțată a unui gaz printr-un lichid. – Cf. fr. barboter.

DOOM

barbotáre s. f., g.-d. art. barbotắrii; pl. barbotắri

barbotarea
BARBOTÁRE, barbotări, s. f. (Chim., Fiz.) Trecere forțată a unui gaz printr-un lichid. – Cf. fr. barboter.

DOOM

barbotáre s. f., g.-d. art. barbotắrii; pl. barbotắri

barbotară
BARBOTÁ vb. I. tr. (Tehn.) A trece un gaz printr-un lichid. [< fr. barboter].

barbotarăm
BARBOTÁ vb. I. tr. (Tehn.) A trece un gaz printr-un lichid. [< fr. barboter].

barbotarăți
BARBOTÁ vb. I. tr. (Tehn.) A trece un gaz printr-un lichid. [< fr. barboter].

barbotase
BARBOTÁ vb. I. tr. (Tehn.) A trece un gaz printr-un lichid. [< fr. barboter].

barbotasem
BARBOTÁ vb. I. tr. (Tehn.) A trece un gaz printr-un lichid. [< fr. barboter].

barbotaseră
BARBOTÁ vb. I. tr. (Tehn.) A trece un gaz printr-un lichid. [< fr. barboter].

barbotaserăm
BARBOTÁ vb. I. tr. (Tehn.) A trece un gaz printr-un lichid. [< fr. barboter].

barbotaserăți
BARBOTÁ vb. I. tr. (Tehn.) A trece un gaz printr-un lichid. [< fr. barboter].

barbotaseși
BARBOTÁ vb. I. tr. (Tehn.) A trece un gaz printr-un lichid. [< fr. barboter].

barbotaseți
BARBOTÁ vb. I. tr. (Tehn.) A trece un gaz printr-un lichid. [< fr. barboter].

barbotat
BARBOTÁ vb. I. tr. (Tehn.) A trece un gaz printr-un lichid. [< fr. barboter].

barbotat
BARBOTÁ vb. I. tr. (Tehn.) A trece un gaz printr-un lichid. [< fr. barboter].

barbotau
BARBOTÁ vb. I. tr. (Tehn.) A trece un gaz printr-un lichid. [< fr. barboter].

barbotași
BARBOTÁ vb. I. tr. (Tehn.) A trece un gaz printr-un lichid. [< fr. barboter].

barbotați
BARBOTÁ vb. I. tr. (Tehn.) A trece un gaz printr-un lichid. [< fr. barboter].

barbotează
BARBOTÁ vb. I. tr. (Tehn.) A trece un gaz printr-un lichid. [< fr. barboter].

barbotez
BARBOTÁ vb. I. tr. (Tehn.) A trece un gaz printr-un lichid. [< fr. barboter].

barboteze
BARBOTÁ vb. I. tr. (Tehn.) A trece un gaz printr-un lichid. [< fr. barboter].

barbotezi
BARBOTÁ vb. I. tr. (Tehn.) A trece un gaz printr-un lichid. [< fr. barboter].

barbotin
BARBOTÍN s.n. (Tehn.) Roată dințată care antrenează vinciul ancorelor sau șenila unor vehicule. [< fr. barbotin].

barbotina
BARBOTÍNĂ s.f. Pastă cu care se lipesc ornamentele și torțile pe obiectele de ceramică. ♦ Decorație executată cu o asemenea pastă pe porțelan sau pe faianță. [< fr. barbotine].

DOOM

barbotínă s. f., g.-d. art. barbotínei

barbotine
BARBOTÍN s.n. (Tehn.) Roată dințată care antrenează vinciul ancorelor sau șenila unor vehicule. [< fr. barbotin].

barbotine
BARBOTÍNĂ s.f. Pastă cu care se lipesc ornamentele și torțile pe obiectele de ceramică. ♦ Decorație executată cu o asemenea pastă pe porțelan sau pe faianță. [< fr. barbotine].

DOOM

barbotínă s. f., g.-d. art. barbotínei

barbotinei
BARBOTÍNĂ s.f. Pastă cu care se lipesc ornamentele și torțile pe obiectele de ceramică. ♦ Decorație executată cu o asemenea pastă pe porțelan sau pe faianță. [< fr. barbotine].

DOOM

barbotínă s. f., g.-d. art. barbotínei

barbotinele
BARBOTÍN s.n. (Tehn.) Roată dințată care antrenează vinciul ancorelor sau șenila unor vehicule. [< fr. barbotin].

barbotinelor
BARBOTÍN s.n. (Tehn.) Roată dințată care antrenează vinciul ancorelor sau șenila unor vehicule. [< fr. barbotin].

barbotinul
BARBOTÍN s.n. (Tehn.) Roată dințată care antrenează vinciul ancorelor sau șenila unor vehicule. [< fr. barbotin].

barbotinului
BARBOTÍN s.n. (Tehn.) Roată dințată care antrenează vinciul ancorelor sau șenila unor vehicule. [< fr. barbotin].

barbotoare
BARBOTÓR s.n. (Tehn.) Recipient folosit pentru barbotare. [< fr. barboteur].

barbotoarele
BARBOTÓR s.n. (Tehn.) Recipient folosit pentru barbotare. [< fr. barboteur].

barbotoarelor
BARBOTÓR s.n. (Tehn.) Recipient folosit pentru barbotare. [< fr. barboteur].

barbotor
BARBOTÓR s.n. (Tehn.) Recipient folosit pentru barbotare. [< fr. barboteur].

barbotorul
BARBOTÓR s.n. (Tehn.) Recipient folosit pentru barbotare. [< fr. barboteur].

barbotorului
BARBOTÓR s.n. (Tehn.) Recipient folosit pentru barbotare. [< fr. barboteur].

barbotând
BARBOTÁ vb. I. tr. (Tehn.) A trece un gaz printr-un lichid. [< fr. barboter].

barbotînd
BARBOTÁ vb. I. tr. (Tehn.) A trece un gaz printr-un lichid. [< fr. barboter].

barbotări
BARBOTÁRE, barbotări, s. f. (Chim., Fiz.) Trecere forțată a unui gaz printr-un lichid. – Cf. fr. barboter.

DOOM

barbotáre s. f., g.-d. art. barbotắrii; pl. barbotắri

barbotării
BARBOTÁRE, barbotări, s. f. (Chim., Fiz.) Trecere forțată a unui gaz printr-un lichid. – Cf. fr. barboter.

DOOM

barbotáre s. f., g.-d. art. barbotắrii; pl. barbotắri

barbotările
BARBOTÁRE, barbotări, s. f. (Chim., Fiz.) Trecere forțată a unui gaz printr-un lichid. – Cf. fr. barboter.

DOOM

barbotáre s. f., g.-d. art. barbotắrii; pl. barbotắri

barbotărilor
BARBOTÁRE, barbotări, s. f. (Chim., Fiz.) Trecere forțată a unui gaz printr-un lichid. – Cf. fr. barboter.

DOOM

barbotáre s. f., g.-d. art. barbotắrii; pl. barbotắri

barbugiu
barbugiu, barbugiu s. m. cartofor, jucător de barbut

barbun
BARBÚN, barbuni, s. m. Pește de mare, de culoare roșiatică, cu înotătoare galbene, cu două mustăți sub falca inferioară, și carnea foarte gustoasă (Mullus barbatus). – Din ngr. barbúni.

DOOM

barbún s. m., pl. barbúni

barbuni
BARBÚN, barbuni, s. m. Pește de mare, de culoare roșiatică, cu înotătoare galbene, cu două mustăți sub falca inferioară, și carnea foarte gustoasă (Mullus barbatus). – Din ngr. barbúni.

DOOM

barbún s. m., pl. barbúni

barbunii
BARBÚN, barbuni, s. m. Pește de mare, de culoare roșiatică, cu înotătoare galbene, cu două mustăți sub falca inferioară, și carnea foarte gustoasă (Mullus barbatus). – Din ngr. barbúni.

DOOM

barbún s. m., pl. barbúni

barbunilor
BARBÚN, barbuni, s. m. Pește de mare, de culoare roșiatică, cu înotătoare galbene, cu două mustăți sub falca inferioară, și carnea foarte gustoasă (Mullus barbatus). – Din ngr. barbúni.

DOOM

barbún s. m., pl. barbúni

barbunul
BARBÚN, barbuni, s. m. Pește de mare, de culoare roșiatică, cu înotătoare galbene, cu două mustăți sub falca inferioară, și carnea foarte gustoasă (Mullus barbatus). – Din ngr. barbúni.

DOOM

barbún s. m., pl. barbúni

barbunului
BARBÚN, barbuni, s. m. Pește de mare, de culoare roșiatică, cu înotătoare galbene, cu două mustăți sub falca inferioară, și carnea foarte gustoasă (Mullus barbatus). – Din ngr. barbúni.

DOOM

barbún s. m., pl. barbúni

barbur
bárbur (-ri), s. m. – 1. Ascuțișul unui topor. – 2. Cep (de îmbinare), unire, legătură, racordare. – 3. Broderie în formă de triunghi pe pieptul unei cămăși. Lat. barbula „bărbă mică” (Hasdeu 2516; REW 949; Candrea-Dens., 136; DAR). – Der. bărbătură, s. f. (incizie la urechea oilor, în formă de triunghi).

barbură
bárbură (-re), s. f. – 1. Sărbătoare a sfintei Barbara. În această zi se obișnuiește să se ungă fața copiilor cu miere, zahăr sau cu suc de fructe de călin pentru a-i feri de vărsat. – 2. Plantă, călin (Viburnum opulus). Lat. Barbara (DAR; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 191). Cuvîntul și obiceiul, de origine catolică, trebuie să fie relativ moderne. – Der. bărbura, îmbărbura, vb. (a ține obiceiul de ziua sfintei Barbara; a unge fața copiilor).

barbut
BARBÚT s. n. Joc de noroc cu zaruri. – Din tc. barbut.

DOOM

barbút (joc) s. n.

barbuta
BARBÚTĂ, barbute, s. f. Veche monedă de la începutul sec. XIX, cu valoare de 2 lei (vechi) și 10 parale. – Et. nec.

DOOM

barbútă (monedă) s. f., g.-d. art. barbútei; pl. barbúte

barbute
BARBÚTĂ, barbute, s. f. Veche monedă de la începutul sec. XIX, cu valoare de 2 lei (vechi) și 10 parale. – Et. nec.

DOOM

barbútă (monedă) s. f., g.-d. art. barbútei; pl. barbúte

barbutei
BARBÚTĂ, barbute, s. f. Veche monedă de la începutul sec. XIX, cu valoare de 2 lei (vechi) și 10 parale. – Et. nec.

DOOM

barbútă (monedă) s. f., g.-d. art. barbútei; pl. barbúte

barbutele
BARBÚTĂ, barbute, s. f. Veche monedă de la începutul sec. XIX, cu valoare de 2 lei (vechi) și 10 parale. – Et. nec.

DOOM

barbútă (monedă) s. f., g.-d. art. barbútei; pl. barbúte

barbutelor
BARBÚTĂ, barbute, s. f. Veche monedă de la începutul sec. XIX, cu valoare de 2 lei (vechi) și 10 parale. – Et. nec.

DOOM

barbútă (monedă) s. f., g.-d. art. barbútei; pl. barbúte

barbutul
BARBÚT s. n. Joc de noroc cu zaruri. – Din tc. barbut.

DOOM

barbút (joc) s. n.

barbutului
BARBÚT s. n. Joc de noroc cu zaruri. – Din tc. barbut.

DOOM

barbút (joc) s. n.

barc
BARC s.n. (Mar.) Velier cu trei arbori și velatură pătrată, în afară de artimon, care poartă vele aurice. [Pl. -uri. / < engl., fr. barque, it. barco, germ. Barca].

DOOM

barc s. n., pl. bárcuri

barca
BÁRCĂ, bărci, s. f. Ambarcațiune de dimensiuni mici, cu vâsle, cu pânze sau cu motor. – Din it. barca.

DOOM

bárcă s. f., g-d. art. bắrcii; pl. bărci

barcagii
BARCAGÍU, barcagii, s. m. Persoană care (are meseria de a) conduce o barcă; luntraș. – Barcă + suf. -agiu.

DOOM

barcagíu s. m., art. barcagíul; pl. barcagíi, art. barcagíii (-gi-ii)

barcagiii
BARCAGÍU, barcagii, s. m. Persoană care (are meseria de a) conduce o barcă; luntraș. – Barcă + suf. -agiu.

DOOM

barcagíu s. m., art. barcagíul; pl. barcagíi, art. barcagíii (-gi-ii)

barcagiilor
BARCAGÍU, barcagii, s. m. Persoană care (are meseria de a) conduce o barcă; luntraș. – Barcă + suf. -agiu.

DOOM

barcagíu s. m., art. barcagíul; pl. barcagíi, art. barcagíii (-gi-ii)

barcagiu
BARCAGÍU, barcagii, s. m. Persoană care (are meseria de a) conduce o barcă; luntraș. – Barcă + suf. -agiu.

DOOM

barcagíu s. m., art. barcagíul; pl. barcagíi, art. barcagíii (-gi-ii)

barcagiul
BARCAGÍU, barcagii, s. m. Persoană care (are meseria de a) conduce o barcă; luntraș. – Barcă + suf. -agiu.

DOOM

barcagíu s. m., art. barcagíul; pl. barcagíi, art. barcagíii (-gi-ii)

barcagiului
BARCAGÍU, barcagii, s. m. Persoană care (are meseria de a) conduce o barcă; luntraș. – Barcă + suf. -agiu.

DOOM

barcagíu s. m., art. barcagíul; pl. barcagíi, art. barcagíii (-gi-ii)

barcana
BARCÁNĂ, barcane, s. f. Dună de nisip în formă de potcoavă sau de semilună, cu convexitatea orientată perpendicular pe direcția vântului. – Din fr. barkhane.

DOOM

barcánă s. f., g.-d. art. barcánei; pl. barcáne

barcane
BARCÁNĂ, barcane, s. f. Dună de nisip în formă de potcoavă sau de semilună, cu convexitatea orientată perpendicular pe direcția vântului. – Din fr. barkhane.

DOOM

barcánă s. f., g.-d. art. barcánei; pl. barcáne

barcanei
BARCÁNĂ, barcane, s. f. Dună de nisip în formă de potcoavă sau de semilună, cu convexitatea orientată perpendicular pe direcția vântului. – Din fr. barkhane.

DOOM

barcánă s. f., g.-d. art. barcánei; pl. barcáne

barcanele
BARCÁNĂ, barcane, s. f. Dună de nisip în formă de potcoavă sau de semilună, cu convexitatea orientată perpendicular pe direcția vântului. – Din fr. barkhane.

DOOM

barcánă s. f., g.-d. art. barcánei; pl. barcáne

barcanelor
BARCÁNĂ, barcane, s. f. Dună de nisip în formă de potcoavă sau de semilună, cu convexitatea orientată perpendicular pe direcția vântului. – Din fr. barkhane.

DOOM

barcánă s. f., g.-d. art. barcánei; pl. barcáne

barcarola
BARCARÓLĂ, barcarole, s. f. Cântec al gondolierilor venețieni; compoziție muzicală cu caracter liric și mișcare ritmică, imitând unduirea valurilor sau cadența vâslelor. – Din it. barcarola, fr. barcarolle.

DOOM

barcarólă s. f., g.-d. art. barcarólei; pl. barcaróle

barcarole
BARCARÓLĂ, barcarole, s. f. Cântec al gondolierilor venețieni; compoziție muzicală cu caracter liric și mișcare ritmică, imitând unduirea valurilor sau cadența vâslelor. – Din it. barcarola, fr. barcarolle.

DOOM

barcarólă s. f., g.-d. art. barcarólei; pl. barcaróle

barcarolei
BARCARÓLĂ, barcarole, s. f. Cântec al gondolierilor venețieni; compoziție muzicală cu caracter liric și mișcare ritmică, imitând unduirea valurilor sau cadența vâslelor. – Din it. barcarola, fr. barcarolle.

DOOM

barcarólă s. f., g.-d. art. barcarólei; pl. barcaróle

barcarolele
BARCARÓLĂ, barcarole, s. f. Cântec al gondolierilor venețieni; compoziție muzicală cu caracter liric și mișcare ritmică, imitând unduirea valurilor sau cadența vâslelor. – Din it. barcarola, fr. barcarolle.

DOOM

barcarólă s. f., g.-d. art. barcarólei; pl. barcaróle

barcarolelor
BARCARÓLĂ, barcarole, s. f. Cântec al gondolierilor venețieni; compoziție muzicală cu caracter liric și mișcare ritmică, imitând unduirea valurilor sau cadența vâslelor. – Din it. barcarola, fr. barcarolle.

DOOM

barcarólă s. f., g.-d. art. barcarólei; pl. barcaróle

barcaz
BARCÁZ, barcazuri, s. n. Ambarcațiune pescărească de lemn cu o capacitate de 10-100 de tone, care poate naviga cu pânze sau cu motor. – Din rus. barkas.

DOOM

barcáz s. n., pl. barcázuri

barcazul
BARCÁZ, barcazuri, s. n. Ambarcațiune pescărească de lemn cu o capacitate de 10-100 de tone, care poate naviga cu pânze sau cu motor. – Din rus. barkas.

DOOM

barcáz s. n., pl. barcázuri

barcazului
BARCÁZ, barcazuri, s. n. Ambarcațiune pescărească de lemn cu o capacitate de 10-100 de tone, care poate naviga cu pânze sau cu motor. – Din rus. barkas.

DOOM

barcáz s. n., pl. barcázuri

barcazuri
BARCÁZ, barcazuri, s. n. Ambarcațiune pescărească de lemn cu o capacitate de 10-100 de tone, care poate naviga cu pânze sau cu motor. – Din rus. barkas.

DOOM

barcáz s. n., pl. barcázuri

barcazurile
BARCÁZ, barcazuri, s. n. Ambarcațiune pescărească de lemn cu o capacitate de 10-100 de tone, care poate naviga cu pânze sau cu motor. – Din rus. barkas.

DOOM

barcáz s. n., pl. barcázuri

barcazurilor
BARCÁZ, barcazuri, s. n. Ambarcațiune pescărească de lemn cu o capacitate de 10-100 de tone, care poate naviga cu pânze sau cu motor. – Din rus. barkas.

DOOM

barcáz s. n., pl. barcázuri

barce
Barce, doica lui Sichaeus.

barchentina
BARCHENTÍNĂ s.f. (Mar.) Velier cu trei până la cinci arbori și cu velatură aurică, în afară de arborele trinchet, prevăzut cu vele pătrate. [< engl. barquentine, fr. barquentin].

DOOM

barchentínă s. f., g.-d.art. barchentínei; pl. barchentíne

barchentine
BARCHENTÍNĂ s.f. (Mar.) Velier cu trei până la cinci arbori și cu velatură aurică, în afară de arborele trinchet, prevăzut cu vele pătrate. [< engl. barquentine, fr. barquentin].

DOOM

barchentínă s. f., g.-d.art. barchentínei; pl. barchentíne

barchentinei
BARCHENTÍNĂ s.f. (Mar.) Velier cu trei până la cinci arbori și cu velatură aurică, în afară de arborele trinchet, prevăzut cu vele pătrate. [< engl. barquentine, fr. barquentin].

DOOM

barchentínă s. f., g.-d.art. barchentínei; pl. barchentíne

barchentinele
BARCHENTÍNĂ s.f. (Mar.) Velier cu trei până la cinci arbori și cu velatură aurică, în afară de arborele trinchet, prevăzut cu vele pătrate. [< engl. barquentine, fr. barquentin].

DOOM

barchentínă s. f., g.-d.art. barchentínei; pl. barchentíne

barchentinelor
BARCHENTÍNĂ s.f. (Mar.) Velier cu trei până la cinci arbori și cu velatură aurică, în afară de arborele trinchet, prevăzut cu vele pătrate. [< engl. barquentine, fr. barquentin].

DOOM

barchentínă s. f., g.-d.art. barchentínei; pl. barchentíne

barchet
BARHÉT, (2) barheturi, s. n. 1. Țesătură de bumbac (cu desene), flanelată pe una din fețe. 2. Sortiment dintr-o astfel de țesătură. [Acc. și: bárhet. – Var.: barchét s. n.] – Din germ. Barchent.

DOOM

barhét s. n., (sorturi) pl. barhéturi

barchetat
BARCHETÁT s.n. v. barhetat.

barchetina
BARCHETÍNĂ s.f. (Mar.) Corabie cu pânze cu trei catarge. [Pl. -ne. / < it. barchetinna].

barchetine
BARCHETÍNĂ s.f. (Mar.) Corabie cu pânze cu trei catarge. [Pl. -ne. / < it. barchetinna].

barchetinei
BARCHETÍNĂ s.f. (Mar.) Corabie cu pânze cu trei catarge. [Pl. -ne. / < it. barchetinna].

barchetinele
BARCHETÍNĂ s.f. (Mar.) Corabie cu pânze cu trei catarge. [Pl. -ne. / < it. barchetinna].

barchetinelor
BARCHETÍNĂ s.f. (Mar.) Corabie cu pânze cu trei catarge. [Pl. -ne. / < it. barchetinna].

barcul
BARC s.n. (Mar.) Velier cu trei arbori și velatură pătrată, în afară de artimon, care poartă vele aurice. [Pl. -uri. / < engl., fr. barque, it. barco, germ. Barca].

DOOM

barc s. n., pl. bárcuri

barcului
BARC s.n. (Mar.) Velier cu trei arbori și velatură pătrată, în afară de artimon, care poartă vele aurice. [Pl. -uri. / < engl., fr. barque, it. barco, germ. Barca].

DOOM

barc s. n., pl. bárcuri

barcuri
BARC s.n. (Mar.) Velier cu trei arbori și velatură pătrată, în afară de artimon, care poartă vele aurice. [Pl. -uri. / < engl., fr. barque, it. barco, germ. Barca].

DOOM

barc s. n., pl. bárcuri

barcurile
BARC s.n. (Mar.) Velier cu trei arbori și velatură pătrată, în afară de artimon, care poartă vele aurice. [Pl. -uri. / < engl., fr. barque, it. barco, germ. Barca].

DOOM

barc s. n., pl. bárcuri

barcurilor
BARC s.n. (Mar.) Velier cu trei arbori și velatură pătrată, în afară de artimon, care poartă vele aurice. [Pl. -uri. / < engl., fr. barque, it. barco, germ. Barca].

DOOM

barc s. n., pl. bárcuri

bard
BARD, barzi, s. m. (La vechii celți) Poet-muzician care compunea și recita cântece războinice și religioase. ♦ P. gener. Poet. – Din fr. barde, lat. bardus.

DOOM

bard s. m., pl. barzi

barda
BÁRDĂ, bărzi, s. f. Secure cu tăișul lat și cu coada scurtă, folosită mai ales la cioplitul lemnului și, în trecut, ca armă de luptă. ◊ Expr. A da (sau a zvârli) cu barda în lună ori a da cu barda în Dumnezeu = a fi nesocotit. Cioplit (numai) din bardă (sau cu barda) = (cioplit) grosolan. – Din magh. bárd.

DOOM

bárdă s. f., g.-d. art. bắrzii; pl. bărzi

bardacă
BARDÁCĂ s. f. v. bărdacă.

barde
BÁRDĂ, bărzi, s. f. Secure cu tăișul lat și cu coada scurtă, folosită mai ales la cioplitul lemnului și, în trecut, ca armă de luptă. ◊ Expr. A da (sau a zvârli) cu barda în lună ori a da cu barda în Dumnezeu = a fi nesocotit. Cioplit (numai) din bardă (sau cu barda) = (cioplit) grosolan. – Din magh. bárd.

DOOM

bárdă s. f., g.-d. art. bắrzii; pl. bărzi

bardei
BÁRDĂ, bărzi, s. f. Secure cu tăișul lat și cu coada scurtă, folosită mai ales la cioplitul lemnului și, în trecut, ca armă de luptă. ◊ Expr. A da (sau a zvârli) cu barda în lună ori a da cu barda în Dumnezeu = a fi nesocotit. Cioplit (numai) din bardă (sau cu barda) = (cioplit) grosolan. – Din magh. bárd.

DOOM

bárdă s. f., g.-d. art. bắrzii; pl. bărzi

bardele
BÁRDĂ, bărzi, s. f. Secure cu tăișul lat și cu coada scurtă, folosită mai ales la cioplitul lemnului și, în trecut, ca armă de luptă. ◊ Expr. A da (sau a zvârli) cu barda în lună ori a da cu barda în Dumnezeu = a fi nesocotit. Cioplit (numai) din bardă (sau cu barda) = (cioplit) grosolan. – Din magh. bárd.

DOOM

bárdă s. f., g.-d. art. bắrzii; pl. bărzi

bardelor
BÁRDĂ, bărzi, s. f. Secure cu tăișul lat și cu coada scurtă, folosită mai ales la cioplitul lemnului și, în trecut, ca armă de luptă. ◊ Expr. A da (sau a zvârli) cu barda în lună ori a da cu barda în Dumnezeu = a fi nesocotit. Cioplit (numai) din bardă (sau cu barda) = (cioplit) grosolan. – Din magh. bárd.

DOOM

bárdă s. f., g.-d. art. bắrzii; pl. bărzi

bardișă
bardíșă (-șe), s. f. – Halebardă. Pol. bardysz (sec.XVII). Apare la Miron Costin, glosată în așa fel încît lasă să se înțeleagă că nu era cuvînt comun în rom.

bardoare
BARDÓR s.n. (Tehn.) Macara mobilă, utilizată pe șantierele de construcție. [< fr. bardeur].

bardoarele
BARDÓR s.n. (Tehn.) Macara mobilă, utilizată pe șantierele de construcție. [< fr. bardeur].

bardoarelor
BARDÓR s.n. (Tehn.) Macara mobilă, utilizată pe șantierele de construcție. [< fr. bardeur].

bardoi
BARDÓU s. m. Hibrid obținut prin încrucișarea dintre armăsar și măgăriță (Equus hinnus). – Din fr. bardot.

DOOM

bardóu s. m., art. bardóul

bardoii
BARDÓU s. m. Hibrid obținut prin încrucișarea dintre armăsar și măgăriță (Equus hinnus). – Din fr. bardot.

DOOM

bardóu s. m., art. bardóul

bardoilor
BARDÓU s. m. Hibrid obținut prin încrucișarea dintre armăsar și măgăriță (Equus hinnus). – Din fr. bardot.

DOOM

bardóu s. m., art. bardóul

bardor
BARDÓR s.n. (Tehn.) Macara mobilă, utilizată pe șantierele de construcție. [< fr. bardeur].

bardorul
BARDÓR s.n. (Tehn.) Macara mobilă, utilizată pe șantierele de construcție. [< fr. bardeur].

bardorului
BARDÓR s.n. (Tehn.) Macara mobilă, utilizată pe șantierele de construcție. [< fr. bardeur].

bardou
BARDÓU s. m. Hibrid obținut prin încrucișarea dintre armăsar și măgăriță (Equus hinnus). – Din fr. bardot.

DOOM

bardóu s. m., art. bardóul

bardoul
BARDÓU s. m. Hibrid obținut prin încrucișarea dintre armăsar și măgăriță (Equus hinnus). – Din fr. bardot.

DOOM

bardóu s. m., art. bardóul

bardoului
BARDÓU s. m. Hibrid obținut prin încrucișarea dintre armăsar și măgăriță (Equus hinnus). – Din fr. bardot.

DOOM

bardóu s. m., art. bardóul

bardul
BARD, barzi, s. m. (La vechii celți) Poet-muzician care compunea și recita cântece războinice și religioase. ♦ P. gener. Poet. – Din fr. barde, lat. bardus.

DOOM

bard s. m., pl. barzi

bardului
BARD, barzi, s. m. (La vechii celți) Poet-muzician care compunea și recita cântece războinice și religioase. ♦ P. gener. Poet. – Din fr. barde, lat. bardus.

DOOM

bard s. m., pl. barzi

bare
BÁRĂ, bare, s. f. 1. Bucată lungă de lemn sau de metal cu întrebuințări în construcție, în tehnică. 2. Stâlp de poartă la unele jocuri sportive. ◊ Bară (fixă) = aparat de gimnastică format dintr-o vergea groasă de metal montată între doi stâlpi. 3. Loc pe care îl ocupă avocații într-o sală de judecată în timpul pledoariei. 4. Linie verticală sau orizontală care separă părțile dintr-un text. ♦ (Muz.) Linie verticală care separă măsurile pe portativ. 5. Prag de nisip situat sub apă, de obicei la gura unui fluviu. 6. Val de mare care urcă odată cu fluxul de la gura unui fluviu spre amonte. – Din fr. barre.

DOOM

báră s. f., g.-d. art. bárei; pl. báre

barează
BARÁ, barez, vb. I. Tranz. 1. A opri, a împiedica trecerea, circulația, intrarea etc. 2. A trage o linie peste un text scris, pentru a-l anula; a anula. – Din fr. barrer.

DOOM

bará (a ~) vb., ind. prez. 3 bareáză

barei
BÁRĂ, bare, s. f. 1. Bucată lungă de lemn sau de metal cu întrebuințări în construcție, în tehnică. 2. Stâlp de poartă la unele jocuri sportive. ◊ Bară (fixă) = aparat de gimnastică format dintr-o vergea groasă de metal montată între doi stâlpi. 3. Loc pe care îl ocupă avocații într-o sală de judecată în timpul pledoariei. 4. Linie verticală sau orizontală care separă părțile dintr-un text. ♦ (Muz.) Linie verticală care separă măsurile pe portativ. 5. Prag de nisip situat sub apă, de obicei la gura unui fluviu. 6. Val de mare care urcă odată cu fluxul de la gura unui fluviu spre amonte. – Din fr. barre.

DOOM

báră s. f., g.-d. art. bárei; pl. báre

barej
BARÍȘ, barișe, s. n. 1. Broboadă de lână foarte subțire și ușoară. ◊ Expr. (Reg.) A-și da barișul pe ceafă = a se face de râs, a pierde rușinea, a încălca regulile bunei-cuviințe. 2. Stofă de lână foarte subțire și fină. [Var.: (reg.) barej, bariz s. n.] – Din fr. barège.

DOOM

baríș s. n., pl. baríșe

barele
BÁRĂ, bare, s. f. 1. Bucată lungă de lemn sau de metal cu întrebuințări în construcție, în tehnică. 2. Stâlp de poartă la unele jocuri sportive. ◊ Bară (fixă) = aparat de gimnastică format dintr-o vergea groasă de metal montată între doi stâlpi. 3. Loc pe care îl ocupă avocații într-o sală de judecată în timpul pledoariei. 4. Linie verticală sau orizontală care separă părțile dintr-un text. ♦ (Muz.) Linie verticală care separă măsurile pe portativ. 5. Prag de nisip situat sub apă, de obicei la gura unui fluviu. 6. Val de mare care urcă odată cu fluxul de la gura unui fluviu spre amonte. – Din fr. barre.

DOOM

báră s. f., g.-d. art. bárei; pl. báre

barelor
BÁRĂ, bare, s. f. 1. Bucată lungă de lemn sau de metal cu întrebuințări în construcție, în tehnică. 2. Stâlp de poartă la unele jocuri sportive. ◊ Bară (fixă) = aparat de gimnastică format dintr-o vergea groasă de metal montată între doi stâlpi. 3. Loc pe care îl ocupă avocații într-o sală de judecată în timpul pledoariei. 4. Linie verticală sau orizontală care separă părțile dintr-un text. ♦ (Muz.) Linie verticală care separă măsurile pe portativ. 5. Prag de nisip situat sub apă, de obicei la gura unui fluviu. 6. Val de mare care urcă odată cu fluxul de la gura unui fluviu spre amonte. – Din fr. barre.

DOOM

báră s. f., g.-d. art. bárei; pl. báre

barem
BÁREM¹ adv. Măcar, cel puțin, (reg.) batăr. [Var.: (reg.) báremi, bárim adv.] – Din bg., sb. barem.

DOOM

bárem¹ adv.

barem
BARÉM², bareme, s. n. 1. Tabel în care sunt prezentate valorile unor elemente sau date în funcție de alte elemente ori date variabile. 2. (Sport) Normă pentru calificarea într-o competiție. [Pl. și: baremuri] – Din fr. barème.

DOOM

barém² s. n., pl. baréme

bareme
BARÉM², bareme, s. n. 1. Tabel în care sunt prezentate valorile unor elemente sau date în funcție de alte elemente ori date variabile. 2. (Sport) Normă pentru calificarea într-o competiție. [Pl. și: baremuri] – Din fr. barème.

DOOM

barém² s. n., pl. baréme

baremele
BARÉM², bareme, s. n. 1. Tabel în care sunt prezentate valorile unor elemente sau date în funcție de alte elemente ori date variabile. 2. (Sport) Normă pentru calificarea într-o competiție. [Pl. și: baremuri] – Din fr. barème.

DOOM

barém² s. n., pl. baréme

baremelor
BARÉM², bareme, s. n. 1. Tabel în care sunt prezentate valorile unor elemente sau date în funcție de alte elemente ori date variabile. 2. (Sport) Normă pentru calificarea într-o competiție. [Pl. și: baremuri] – Din fr. barème.

DOOM

barém² s. n., pl. baréme

baremi
BÁREM¹ adv. Măcar, cel puțin, (reg.) batăr. [Var.: (reg.) báremi, bárim adv.] – Din bg., sb. barem.

DOOM

bárem¹ adv.

baremul
BARÉM², bareme, s. n. 1. Tabel în care sunt prezentate valorile unor elemente sau date în funcție de alte elemente ori date variabile. 2. (Sport) Normă pentru calificarea într-o competiție. [Pl. și: baremuri] – Din fr. barème.

DOOM

barém² s. n., pl. baréme

baremului
BARÉM², bareme, s. n. 1. Tabel în care sunt prezentate valorile unor elemente sau date în funcție de alte elemente ori date variabile. 2. (Sport) Normă pentru calificarea într-o competiție. [Pl. și: baremuri] – Din fr. barème.

DOOM

barém² s. n., pl. baréme

barestezia
BARESTEZÍE s.f. (Med.) Sensibilitate a țesuturilor și a organelor la variațiile de presiune. [< fr. baresthésie].

barestezie
BARESTEZÍE s.f. (Med.) Sensibilitate a țesuturilor și a organelor la variațiile de presiune. [< fr. baresthésie].

baresteziei
BARESTEZÍE s.f. (Med.) Sensibilitate a țesuturilor și a organelor la variațiile de presiune. [< fr. baresthésie].

barestezii
BARESTEZÍE s.f. (Med.) Sensibilitate a țesuturilor și a organelor la variațiile de presiune. [< fr. baresthésie].

baresteziile
BARESTEZÍE s.f. (Med.) Sensibilitate a țesuturilor și a organelor la variațiile de presiune. [< fr. baresthésie].

baresteziilor
BARESTEZÍE s.f. (Med.) Sensibilitate a țesuturilor și a organelor la variațiile de presiune. [< fr. baresthésie].

bareta
BARÉTĂ², barete, s. f. (Rar) Bonetă de postav sau de catifea, în trei sau patru colțuri, purtată de preoții catolici și, în trecut, de unii soldați din Occident. – Din fr. barrette.

DOOM

barétă (bentiță, bonetă) s. f., g.-d. art. barétei; pl. baréte

barete
BARÉTĂ², barete, s. f. (Rar) Bonetă de postav sau de catifea, în trei sau patru colțuri, purtată de preoții catolici și, în trecut, de unii soldați din Occident. – Din fr. barrette.

DOOM

barétă (bentiță, bonetă) s. f., g.-d. art. barétei; pl. baréte

baretei
BARÉTĂ², barete, s. f. (Rar) Bonetă de postav sau de catifea, în trei sau patru colțuri, purtată de preoții catolici și, în trecut, de unii soldați din Occident. – Din fr. barrette.

DOOM

barétă (bentiță, bonetă) s. f., g.-d. art. barétei; pl. baréte

baretele
BARÉTĂ², barete, s. f. (Rar) Bonetă de postav sau de catifea, în trei sau patru colțuri, purtată de preoții catolici și, în trecut, de unii soldați din Occident. – Din fr. barrette.

DOOM

barétă (bentiță, bonetă) s. f., g.-d. art. barétei; pl. baréte

baretelor
BARÉTĂ², barete, s. f. (Rar) Bonetă de postav sau de catifea, în trei sau patru colțuri, purtată de preoții catolici și, în trecut, de unii soldați din Occident. – Din fr. barrette.

DOOM

barétă (bentiță, bonetă) s. f., g.-d. art. barétei; pl. baréte

baretoare
BARETÓR s.n. (Tehn.) Rezistor neliniar care, introdus într-un circuit electric, menține practic constantă intensitatea curentului. [<engl. barretter].

DOOM

baretór s. n., pl. baretoáre

baretoarele
BARETÓR s.n. (Tehn.) Rezistor neliniar care, introdus într-un circuit electric, menține practic constantă intensitatea curentului. [<engl. barretter].

DOOM

baretór s. n., pl. baretoáre

baretoarelor
BARETÓR s.n. (Tehn.) Rezistor neliniar care, introdus într-un circuit electric, menține practic constantă intensitatea curentului. [<engl. barretter].

DOOM

baretór s. n., pl. baretoáre

baretor
BARETÓR s.n. (Tehn.) Rezistor neliniar care, introdus într-un circuit electric, menține practic constantă intensitatea curentului. [<engl. barretter].

DOOM

baretór s. n., pl. baretoáre

baretorul
BARETÓR s.n. (Tehn.) Rezistor neliniar care, introdus într-un circuit electric, menține practic constantă intensitatea curentului. [<engl. barretter].

DOOM

baretór s. n., pl. baretoáre

baretorului
BARETÓR s.n. (Tehn.) Rezistor neliniar care, introdus într-un circuit electric, menține practic constantă intensitatea curentului. [<engl. barretter].

DOOM

baretór s. n., pl. baretoáre

barez
BARÁ, barez, vb. I. Tranz. 1. A opri, a împiedica trecerea, circulația, intrarea etc. 2. A trage o linie peste un text scris, pentru a-l anula; a anula. – Din fr. barrer.

DOOM

bará (a ~) vb., ind. prez. 3 bareáză

bareze
BARÁ, barez, vb. I. Tranz. 1. A opri, a împiedica trecerea, circulația, intrarea etc. 2. A trage o linie peste un text scris, pentru a-l anula; a anula. – Din fr. barrer.

DOOM

bará (a ~) vb., ind. prez. 3 bareáză

barezi
BARÁ, barez, vb. I. Tranz. 1. A opri, a împiedica trecerea, circulația, intrarea etc. 2. A trage o linie peste un text scris, pentru a-l anula; a anula. – Din fr. barrer.

DOOM

bará (a ~) vb., ind. prez. 3 bareáză

bareș
BARÉȘ s. n. v. bariș.

barhet
BARHÉT, (2) barheturi, s. n. 1. Țesătură de bumbac (cu desene), flanelată pe una din fețe. 2. Sortiment dintr-o astfel de țesătură. [Acc. și: bárhet. – Var.: barchét s. n.] – Din germ. Barchent.

DOOM

barhét s. n., (sorturi) pl. barhéturi

barhetat
BARHETÁT s.n. Mașină de barhetat = mecanism care scămoșează țesăturile pe o față sau pe ambele, pentru barhet, finet etc. [Var. barchetat s.n. / < barchet].

barhetate
BARHETÁT s.n. Mașină de barhetat = mecanism care scămoșează țesăturile pe o față sau pe ambele, pentru barhet, finet etc. [Var. barchetat s.n. / < barchet].

barhetatele
BARHETÁT s.n. Mașină de barhetat = mecanism care scămoșează țesăturile pe o față sau pe ambele, pentru barhet, finet etc. [Var. barchetat s.n. / < barchet].

barhetatelor
BARHETÁT s.n. Mașină de barhetat = mecanism care scămoșează țesăturile pe o față sau pe ambele, pentru barhet, finet etc. [Var. barchetat s.n. / < barchet].

barhetatul
BARHETÁT s.n. Mașină de barhetat = mecanism care scămoșează țesăturile pe o față sau pe ambele, pentru barhet, finet etc. [Var. barchetat s.n. / < barchet].

barhetatului
BARHETÁT s.n. Mașină de barhetat = mecanism care scămoșează țesăturile pe o față sau pe ambele, pentru barhet, finet etc. [Var. barchetat s.n. / < barchet].

barhetul
BARHÉT, (2) barheturi, s. n. 1. Țesătură de bumbac (cu desene), flanelată pe una din fețe. 2. Sortiment dintr-o astfel de țesătură. [Acc. și: bárhet. – Var.: barchét s. n.] – Din germ. Barchent.

DOOM

barhét s. n., (sorturi) pl. barhéturi

barhetului
BARHÉT, (2) barheturi, s. n. 1. Țesătură de bumbac (cu desene), flanelată pe una din fețe. 2. Sortiment dintr-o astfel de țesătură. [Acc. și: bárhet. – Var.: barchét s. n.] – Din germ. Barchent.

DOOM

barhét s. n., (sorturi) pl. barhéturi

barheturi
BARHÉT, (2) barheturi, s. n. 1. Țesătură de bumbac (cu desene), flanelată pe una din fețe. 2. Sortiment dintr-o astfel de țesătură. [Acc. și: bárhet. – Var.: barchét s. n.] – Din germ. Barchent.

DOOM

barhét s. n., (sorturi) pl. barhéturi

barheturile
BARHÉT, (2) barheturi, s. n. 1. Țesătură de bumbac (cu desene), flanelată pe una din fețe. 2. Sortiment dintr-o astfel de țesătură. [Acc. și: bárhet. – Var.: barchét s. n.] – Din germ. Barchent.

DOOM

barhét s. n., (sorturi) pl. barhéturi

barheturilor
BARHÉT, (2) barheturi, s. n. 1. Țesătură de bumbac (cu desene), flanelată pe una din fețe. 2. Sortiment dintr-o astfel de țesătură. [Acc. și: bárhet. – Var.: barchét s. n.] – Din germ. Barchent.

DOOM

barhét s. n., (sorturi) pl. barhéturi

bari
BAR¹, bari, s. m. Unitate de măsură tolerată a presiunii egală cu presiunea exercitată de o megadină pe o suprafață de 1 cm². – Din fr. bar.

DOOM

bar¹ (unitate de măsură) s. m., pl. bari

bari
BARI- v. baro-.

baria
BÁRIE, barii, s. f. Unitate de măsură pentru presiune, egală cu presiunea unei forțe de o dină pe un centimetru pătrat. – Din fr. barye.

DOOM

bárie (-ri-e) s. f., art. bária (-ri-a), g.-d. art. báriei; pl. bárii, art. báriile (-ri-i-)

baribal
BARIBÁL s.m. Urs negru american. [< fr. baribal].

baric
BÁRIC, -Ă, barici, -ce, adj. Care se referă la presiunea atmosferică, care ține de presiunea atmosferică. ◊ Sistem baric = formă de repartiție a presiunii atmosferice, care poate fi pozitivă sau negativă. – Din fr. barique.

DOOM

báric adj. m., pl. bárici; f. bárică, pl. bárice

barica
BÁRIC, -Ă, barici, -ce, adj. Care se referă la presiunea atmosferică, care ține de presiunea atmosferică. ◊ Sistem baric = formă de repartiție a presiunii atmosferice, care poate fi pozitivă sau negativă. – Din fr. barique.

DOOM

báric adj. m., pl. bárici; f. bárică, pl. bárice

baricada
BARICADÁ, baricadez, vb. I. Tranz. A închide printr-o baricadă o intrare, o ieșire, un drum etc.; a bloca. ♦ Refl. A se pune la adăpost (după o baricadă). – Din fr. barricader.

DOOM

baricadá (a ~) vb., ind. prez. 3 baricadeáză

baricada
BARICÁDĂ, baricade, s. f. Întăritură amenajată dintr-o aglomerare de materiale diferite (vehicule, arbori, saci cu nisip, bolovani etc.) pentru întreruperea circulației sau pentru apărare, de obicei în timpul luptelor de stradă. ◊ Expr. A fi de cealaltă parte a baricadei = a fi în tabăra opusă. A muri pe baricade = a muri luptând pentru o idee. A fi pe baricadă = a fi la datorie, a fi combativ. – Din fr. barricade.

DOOM

baricádă s. f., g.-d. art. baricádei; pl. baricáde

baricadai
BARICADÁ, baricadez, vb. I. Tranz. A închide printr-o baricadă o intrare, o ieșire, un drum etc.; a bloca. ♦ Refl. A se pune la adăpost (după o baricadă). – Din fr. barricader.

DOOM

baricadá (a ~) vb., ind. prez. 3 baricadeáză

baricadam
BARICADÁ, baricadez, vb. I. Tranz. A închide printr-o baricadă o intrare, o ieșire, un drum etc.; a bloca. ♦ Refl. A se pune la adăpost (după o baricadă). – Din fr. barricader.

DOOM

baricadá (a ~) vb., ind. prez. 3 baricadeáză

baricadare
BARICADÁ, baricadez, vb. I. Tranz. A închide printr-o baricadă o intrare, o ieșire, un drum etc.; a bloca. ♦ Refl. A se pune la adăpost (după o baricadă). – Din fr. barricader.

DOOM

baricadá (a ~) vb., ind. prez. 3 baricadeáză

baricadare
BARICADÁRE, baricadări, s. f. Acțiunea de a (se) baricada și rezultatul ei. – V. baricada.

DOOM

baricadáre s. f., g.-d. art. baricadắrii; pl. baricadắri

baricadarea
BARICADÁRE, baricadări, s. f. Acțiunea de a (se) baricada și rezultatul ei. – V. baricada.

DOOM

baricadáre s. f., g.-d. art. baricadắrii; pl. baricadắri

baricadară
BARICADÁ, baricadez, vb. I. Tranz. A închide printr-o baricadă o intrare, o ieșire, un drum etc.; a bloca. ♦ Refl. A se pune la adăpost (după o baricadă). – Din fr. barricader.

DOOM

baricadá (a ~) vb., ind. prez. 3 baricadeáză

baricadarăm
BARICADÁ, baricadez, vb. I. Tranz. A închide printr-o baricadă o intrare, o ieșire, un drum etc.; a bloca. ♦ Refl. A se pune la adăpost (după o baricadă). – Din fr. barricader.

DOOM

baricadá (a ~) vb., ind. prez. 3 baricadeáză

baricadarăți
BARICADÁ, baricadez, vb. I. Tranz. A închide printr-o baricadă o intrare, o ieșire, un drum etc.; a bloca. ♦ Refl. A se pune la adăpost (după o baricadă). – Din fr. barricader.

DOOM

baricadá (a ~) vb., ind. prez. 3 baricadeáză

baricadase
BARICADÁ, baricadez, vb. I. Tranz. A închide printr-o baricadă o intrare, o ieșire, un drum etc.; a bloca. ♦ Refl. A se pune la adăpost (după o baricadă). – Din fr. barricader.

DOOM

baricadá (a ~) vb., ind. prez. 3 baricadeáză

baricadasem
BARICADÁ, baricadez, vb. I. Tranz. A închide printr-o baricadă o intrare, o ieșire, un drum etc.; a bloca. ♦ Refl. A se pune la adăpost (după o baricadă). – Din fr. barricader.

DOOM

baricadá (a ~) vb., ind. prez. 3 baricadeáză

baricadaseră
BARICADÁ, baricadez, vb. I. Tranz. A închide printr-o baricadă o intrare, o ieșire, un drum etc.; a bloca. ♦ Refl. A se pune la adăpost (după o baricadă). – Din fr. barricader.

DOOM

baricadá (a ~) vb., ind. prez. 3 baricadeáză

baricadaserăm
BARICADÁ, baricadez, vb. I. Tranz. A închide printr-o baricadă o intrare, o ieșire, un drum etc.; a bloca. ♦ Refl. A se pune la adăpost (după o baricadă). – Din fr. barricader.

DOOM

baricadá (a ~) vb., ind. prez. 3 baricadeáză

baricadaserăți
BARICADÁ, baricadez, vb. I. Tranz. A închide printr-o baricadă o intrare, o ieșire, un drum etc.; a bloca. ♦ Refl. A se pune la adăpost (după o baricadă). – Din fr. barricader.

DOOM

baricadá (a ~) vb., ind. prez. 3 baricadeáză

baricadaseși
BARICADÁ, baricadez, vb. I. Tranz. A închide printr-o baricadă o intrare, o ieșire, un drum etc.; a bloca. ♦ Refl. A se pune la adăpost (după o baricadă). – Din fr. barricader.

DOOM

baricadá (a ~) vb., ind. prez. 3 baricadeáză

baricadaseți
BARICADÁ, baricadez, vb. I. Tranz. A închide printr-o baricadă o intrare, o ieșire, un drum etc.; a bloca. ♦ Refl. A se pune la adăpost (după o baricadă). – Din fr. barricader.

DOOM

baricadá (a ~) vb., ind. prez. 3 baricadeáză

baricadat
BARICADÁ, baricadez, vb. I. Tranz. A închide printr-o baricadă o intrare, o ieșire, un drum etc.; a bloca. ♦ Refl. A se pune la adăpost (după o baricadă). – Din fr. barricader.

DOOM

baricadá (a ~) vb., ind. prez. 3 baricadeáză

baricadat
BARICADÁ, baricadez, vb. I. Tranz. A închide printr-o baricadă o intrare, o ieșire, un drum etc.; a bloca. ♦ Refl. A se pune la adăpost (după o baricadă). – Din fr. barricader.

baricadata
BARICADÁ, baricadez, vb. I. Tranz. A închide printr-o baricadă o intrare, o ieșire, un drum etc.; a bloca. ♦ Refl. A se pune la adăpost (după o baricadă). – Din fr. barricader.

baricadate
BARICADÁ, baricadez, vb. I. Tranz. A închide printr-o baricadă o intrare, o ieșire, un drum etc.; a bloca. ♦ Refl. A se pune la adăpost (după o baricadă). – Din fr. barricader.

baricadatei
BARICADÁ, baricadez, vb. I. Tranz. A închide printr-o baricadă o intrare, o ieșire, un drum etc.; a bloca. ♦ Refl. A se pune la adăpost (după o baricadă). – Din fr. barricader.

baricadatele
BARICADÁ, baricadez, vb. I. Tranz. A închide printr-o baricadă o intrare, o ieșire, un drum etc.; a bloca. ♦ Refl. A se pune la adăpost (după o baricadă). – Din fr. barricader.

baricadatelor
BARICADÁ, baricadez, vb. I. Tranz. A închide printr-o baricadă o intrare, o ieșire, un drum etc.; a bloca. ♦ Refl. A se pune la adăpost (după o baricadă). – Din fr. barricader.

baricadatul
BARICADÁ, baricadez, vb. I. Tranz. A închide printr-o baricadă o intrare, o ieșire, un drum etc.; a bloca. ♦ Refl. A se pune la adăpost (după o baricadă). – Din fr. barricader.

baricadatului
BARICADÁ, baricadez, vb. I. Tranz. A închide printr-o baricadă o intrare, o ieșire, un drum etc.; a bloca. ♦ Refl. A se pune la adăpost (după o baricadă). – Din fr. barricader.

baricadau
BARICADÁ, baricadez, vb. I. Tranz. A închide printr-o baricadă o intrare, o ieșire, un drum etc.; a bloca. ♦ Refl. A se pune la adăpost (după o baricadă). – Din fr. barricader.

DOOM

baricadá (a ~) vb., ind. prez. 3 baricadeáză

baricadași
BARICADÁ, baricadez, vb. I. Tranz. A închide printr-o baricadă o intrare, o ieșire, un drum etc.; a bloca. ♦ Refl. A se pune la adăpost (după o baricadă). – Din fr. barricader.

DOOM

baricadá (a ~) vb., ind. prez. 3 baricadeáză

baricadați
BARICADÁ, baricadez, vb. I. Tranz. A închide printr-o baricadă o intrare, o ieșire, un drum etc.; a bloca. ♦ Refl. A se pune la adăpost (după o baricadă). – Din fr. barricader.

DOOM

baricadá (a ~) vb., ind. prez. 3 baricadeáză

baricadați
BARICADÁ, baricadez, vb. I. Tranz. A închide printr-o baricadă o intrare, o ieșire, un drum etc.; a bloca. ♦ Refl. A se pune la adăpost (după o baricadă). – Din fr. barricader.

baricadații
BARICADÁ, baricadez, vb. I. Tranz. A închide printr-o baricadă o intrare, o ieșire, un drum etc.; a bloca. ♦ Refl. A se pune la adăpost (după o baricadă). – Din fr. barricader.

baricadaților
BARICADÁ, baricadez, vb. I. Tranz. A închide printr-o baricadă o intrare, o ieșire, un drum etc.; a bloca. ♦ Refl. A se pune la adăpost (după o baricadă). – Din fr. barricader.

baricade
BARICÁDĂ, baricade, s. f. Întăritură amenajată dintr-o aglomerare de materiale diferite (vehicule, arbori, saci cu nisip, bolovani etc.) pentru întreruperea circulației sau pentru apărare, de obicei în timpul luptelor de stradă. ◊ Expr. A fi de cealaltă parte a baricadei = a fi în tabăra opusă. A muri pe baricade = a muri luptând pentru o idee. A fi pe baricadă = a fi la datorie, a fi combativ. – Din fr. barricade.

DOOM

baricádă s. f., g.-d. art. baricádei; pl. baricáde

baricadează
BARICADÁ, baricadez, vb. I. Tranz. A închide printr-o baricadă o intrare, o ieșire, un drum etc.; a bloca. ♦ Refl. A se pune la adăpost (după o baricadă). – Din fr. barricader.

DOOM

baricadá (a ~) vb., ind. prez. 3 baricadeáză

baricadei
BARICÁDĂ, baricade, s. f. Întăritură amenajată dintr-o aglomerare de materiale diferite (vehicule, arbori, saci cu nisip, bolovani etc.) pentru întreruperea circulației sau pentru apărare, de obicei în timpul luptelor de stradă. ◊ Expr. A fi de cealaltă parte a baricadei = a fi în tabăra opusă. A muri pe baricade = a muri luptând pentru o idee. A fi pe baricadă = a fi la datorie, a fi combativ. – Din fr. barricade.

DOOM

baricádă s. f., g.-d. art. baricádei; pl. baricáde

baricadele
BARICÁDĂ, baricade, s. f. Întăritură amenajată dintr-o aglomerare de materiale diferite (vehicule, arbori, saci cu nisip, bolovani etc.) pentru întreruperea circulației sau pentru apărare, de obicei în timpul luptelor de stradă. ◊ Expr. A fi de cealaltă parte a baricadei = a fi în tabăra opusă. A muri pe baricade = a muri luptând pentru o idee. A fi pe baricadă = a fi la datorie, a fi combativ. – Din fr. barricade.

DOOM

baricádă s. f., g.-d. art. baricádei; pl. baricáde

baricadelor
BARICÁDĂ, baricade, s. f. Întăritură amenajată dintr-o aglomerare de materiale diferite (vehicule, arbori, saci cu nisip, bolovani etc.) pentru întreruperea circulației sau pentru apărare, de obicei în timpul luptelor de stradă. ◊ Expr. A fi de cealaltă parte a baricadei = a fi în tabăra opusă. A muri pe baricade = a muri luptând pentru o idee. A fi pe baricadă = a fi la datorie, a fi combativ. – Din fr. barricade.

DOOM

baricádă s. f., g.-d. art. baricádei; pl. baricáde

baricadez
BARICADÁ, baricadez, vb. I. Tranz. A închide printr-o baricadă o intrare, o ieșire, un drum etc.; a bloca. ♦ Refl. A se pune la adăpost (după o baricadă). – Din fr. barricader.

DOOM

baricadá (a ~) vb., ind. prez. 3 baricadeáză

baricadeze
BARICADÁ, baricadez, vb. I. Tranz. A închide printr-o baricadă o intrare, o ieșire, un drum etc.; a bloca. ♦ Refl. A se pune la adăpost (după o baricadă). – Din fr. barricader.

DOOM

baricadá (a ~) vb., ind. prez. 3 baricadeáză

baricadezi
BARICADÁ, baricadez, vb. I. Tranz. A închide printr-o baricadă o intrare, o ieșire, un drum etc.; a bloca. ♦ Refl. A se pune la adăpost (după o baricadă). – Din fr. barricader.

DOOM

baricadá (a ~) vb., ind. prez. 3 baricadeáză

baricadând
BARICADÁ, baricadez, vb. I. Tranz. A închide printr-o baricadă o intrare, o ieșire, un drum etc.; a bloca. ♦ Refl. A se pune la adăpost (după o baricadă). – Din fr. barricader.

DOOM

baricadá (a ~) vb., ind. prez. 3 baricadeáză

baricadînd
BARICADÁ, baricadez, vb. I. Tranz. A închide printr-o baricadă o intrare, o ieșire, un drum etc.; a bloca. ♦ Refl. A se pune la adăpost (după o baricadă). – Din fr. barricader.

DOOM

baricadá (a ~) vb., ind. prez. 3 baricadeáză

baricadări
BARICADÁRE, baricadări, s. f. Acțiunea de a (se) baricada și rezultatul ei. – V. baricada.

DOOM

baricadáre s. f., g.-d. art. baricadắrii; pl. baricadắri

baricadării
BARICADÁRE, baricadări, s. f. Acțiunea de a (se) baricada și rezultatul ei. – V. baricada.

DOOM

baricadáre s. f., g.-d. art. baricadắrii; pl. baricadắri

baricadările
BARICADÁRE, baricadări, s. f. Acțiunea de a (se) baricada și rezultatul ei. – V. baricada.

DOOM

baricadáre s. f., g.-d. art. baricadắrii; pl. baricadắri

baricadărilor
BARICADÁRE, baricadări, s. f. Acțiunea de a (se) baricada și rezultatul ei. – V. baricada.

DOOM

baricadáre s. f., g.-d. art. baricadắrii; pl. baricadắri

barice
BÁRIC, -Ă, barici, -ce, adj. Care se referă la presiunea atmosferică, care ține de presiunea atmosferică. ◊ Sistem baric = formă de repartiție a presiunii atmosferice, care poate fi pozitivă sau negativă. – Din fr. barique.

DOOM

báric adj. m., pl. bárici; f. bárică, pl. bárice

baricei
BÁRIC, -Ă, barici, -ce, adj. Care se referă la presiunea atmosferică, care ține de presiunea atmosferică. ◊ Sistem baric = formă de repartiție a presiunii atmosferice, care poate fi pozitivă sau negativă. – Din fr. barique.

DOOM

báric adj. m., pl. bárici; f. bárică, pl. bárice

baricele
BÁRIC, -Ă, barici, -ce, adj. Care se referă la presiunea atmosferică, care ține de presiunea atmosferică. ◊ Sistem baric = formă de repartiție a presiunii atmosferice, care poate fi pozitivă sau negativă. – Din fr. barique.

DOOM

báric adj. m., pl. bárici; f. bárică, pl. bárice

baricelor
BÁRIC, -Ă, barici, -ce, adj. Care se referă la presiunea atmosferică, care ține de presiunea atmosferică. ◊ Sistem baric = formă de repartiție a presiunii atmosferice, care poate fi pozitivă sau negativă. – Din fr. barique.

DOOM

báric adj. m., pl. bárici; f. bárică, pl. bárice

baricentre
BARICÉNTRU, baricentre, s. n. 1. (Fiz.) Centru de greutate. 2. Punctul de întâlnire a medianelor unui triunghi. – Din fr. barycentre.

DOOM

baricéntru s. n., art. baricéntrul; pl. baricéntre

baricentrele
BARICÉNTRU, baricentre, s. n. 1. (Fiz.) Centru de greutate. 2. Punctul de întâlnire a medianelor unui triunghi. – Din fr. barycentre.

DOOM

baricéntru s. n., art. baricéntrul; pl. baricéntre

baricentrelor
BARICÉNTRU, baricentre, s. n. 1. (Fiz.) Centru de greutate. 2. Punctul de întâlnire a medianelor unui triunghi. – Din fr. barycentre.

DOOM

baricéntru s. n., art. baricéntrul; pl. baricéntre

baricentru
BARICÉNTRU, baricentre, s. n. 1. (Fiz.) Centru de greutate. 2. Punctul de întâlnire a medianelor unui triunghi. – Din fr. barycentre.

DOOM

baricéntru s. n., art. baricéntrul; pl. baricéntre

baricentrul
BARICÉNTRU, baricentre, s. n. 1. (Fiz.) Centru de greutate. 2. Punctul de întâlnire a medianelor unui triunghi. – Din fr. barycentre.

DOOM

baricéntru s. n., art. baricéntrul; pl. baricéntre

baricentrului
BARICÉNTRU, baricentre, s. n. 1. (Fiz.) Centru de greutate. 2. Punctul de întâlnire a medianelor unui triunghi. – Din fr. barycentre.

DOOM

baricéntru s. n., art. baricéntrul; pl. baricéntre

barici
BÁRIC, -Ă, barici, -ce, adj. Care se referă la presiunea atmosferică, care ține de presiunea atmosferică. ◊ Sistem baric = formă de repartiție a presiunii atmosferice, care poate fi pozitivă sau negativă. – Din fr. barique.

DOOM

báric adj. m., pl. bárici; f. bárică, pl. bárice

baricii
BÁRIC, -Ă, barici, -ce, adj. Care se referă la presiunea atmosferică, care ține de presiunea atmosferică. ◊ Sistem baric = formă de repartiție a presiunii atmosferice, care poate fi pozitivă sau negativă. – Din fr. barique.

DOOM

báric adj. m., pl. bárici; f. bárică, pl. bárice

baricilor
BÁRIC, -Ă, barici, -ce, adj. Care se referă la presiunea atmosferică, care ține de presiunea atmosferică. ◊ Sistem baric = formă de repartiție a presiunii atmosferice, care poate fi pozitivă sau negativă. – Din fr. barique.

DOOM

báric adj. m., pl. bárici; f. bárică, pl. bárice

baricul
BÁRIC, -Ă, barici, -ce, adj. Care se referă la presiunea atmosferică, care ține de presiunea atmosferică. ◊ Sistem baric = formă de repartiție a presiunii atmosferice, care poate fi pozitivă sau negativă. – Din fr. barique.

DOOM

báric adj. m., pl. bárici; f. bárică, pl. bárice

baricului
BÁRIC, -Ă, barici, -ce, adj. Care se referă la presiunea atmosferică, care ține de presiunea atmosferică. ◊ Sistem baric = formă de repartiție a presiunii atmosferice, care poate fi pozitivă sau negativă. – Din fr. barique.

DOOM

báric adj. m., pl. bárici; f. bárică, pl. bárice

barie
BÁRIE, barii, s. f. Unitate de măsură pentru presiune, egală cu presiunea unei forțe de o dină pe un centimetru pătrat. – Din fr. barye.

DOOM

bárie (-ri-e) s. f., art. bária (-ri-a), g.-d. art. báriei; pl. bárii, art. báriile (-ri-i-)

bariei
BÁRIE, barii, s. f. Unitate de măsură pentru presiune, egală cu presiunea unei forțe de o dină pe un centimetru pătrat. – Din fr. barye.

DOOM

bárie (-ri-e) s. f., art. bária (-ri-a), g.-d. art. báriei; pl. bárii, art. báriile (-ri-i-)

bariera
BARIÉRĂ, bariere, s. f. 1. Bară mobilă cu care se oprește temporar trecerea peste o șosea, peste o linie ferată etc.; p. ext. loc unde se întretaie o șosea cu o linie ferată. ♦ Fig. Obstacol, piedică în calea realizării unui lucru, a unei acțiuni. ◊ Barieră socială = (Sociologie) situație care face dificil sau chiar imposibil accesul într-o grupare socială superioară ierarhic. Barieră luminoasă = fascicul luminos folosit pentru comanda unui fotoreleu, în scopul semnalizării prezenței corpurilor străine într-o anumită zonă. 2. Punct de intrare în oraș, unde se încasau în trecut taxele pentru mărfurile aduse spre vânzare; p. ext. periferie. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. barrière.

DOOM

bariéră (-ri-e-) s. f., g.-d. art. bariérei; pl. bariére

bariere
BARIÉRĂ, bariere, s. f. 1. Bară mobilă cu care se oprește temporar trecerea peste o șosea, peste o linie ferată etc.; p. ext. loc unde se întretaie o șosea cu o linie ferată. ♦ Fig. Obstacol, piedică în calea realizării unui lucru, a unei acțiuni. ◊ Barieră socială = (Sociologie) situație care face dificil sau chiar imposibil accesul într-o grupare socială superioară ierarhic. Barieră luminoasă = fascicul luminos folosit pentru comanda unui fotoreleu, în scopul semnalizării prezenței corpurilor străine într-o anumită zonă. 2. Punct de intrare în oraș, unde se încasau în trecut taxele pentru mărfurile aduse spre vânzare; p. ext. periferie. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. barrière.

DOOM

bariéră (-ri-e-) s. f., g.-d. art. bariérei; pl. bariére

barierei
BARIÉRĂ, bariere, s. f. 1. Bară mobilă cu care se oprește temporar trecerea peste o șosea, peste o linie ferată etc.; p. ext. loc unde se întretaie o șosea cu o linie ferată. ♦ Fig. Obstacol, piedică în calea realizării unui lucru, a unei acțiuni. ◊ Barieră socială = (Sociologie) situație care face dificil sau chiar imposibil accesul într-o grupare socială superioară ierarhic. Barieră luminoasă = fascicul luminos folosit pentru comanda unui fotoreleu, în scopul semnalizării prezenței corpurilor străine într-o anumită zonă. 2. Punct de intrare în oraș, unde se încasau în trecut taxele pentru mărfurile aduse spre vânzare; p. ext. periferie. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. barrière.

DOOM

bariéră (-ri-e-) s. f., g.-d. art. bariérei; pl. bariére

barierele
BARIÉRĂ, bariere, s. f. 1. Bară mobilă cu care se oprește temporar trecerea peste o șosea, peste o linie ferată etc.; p. ext. loc unde se întretaie o șosea cu o linie ferată. ♦ Fig. Obstacol, piedică în calea realizării unui lucru, a unei acțiuni. ◊ Barieră socială = (Sociologie) situație care face dificil sau chiar imposibil accesul într-o grupare socială superioară ierarhic. Barieră luminoasă = fascicul luminos folosit pentru comanda unui fotoreleu, în scopul semnalizării prezenței corpurilor străine într-o anumită zonă. 2. Punct de intrare în oraș, unde se încasau în trecut taxele pentru mărfurile aduse spre vânzare; p. ext. periferie. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. barrière.

DOOM

bariéră (-ri-e-) s. f., g.-d. art. bariérei; pl. bariére

barierelor
BARIÉRĂ, bariere, s. f. 1. Bară mobilă cu care se oprește temporar trecerea peste o șosea, peste o linie ferată etc.; p. ext. loc unde se întretaie o șosea cu o linie ferată. ♦ Fig. Obstacol, piedică în calea realizării unui lucru, a unei acțiuni. ◊ Barieră socială = (Sociologie) situație care face dificil sau chiar imposibil accesul într-o grupare socială superioară ierarhic. Barieră luminoasă = fascicul luminos folosit pentru comanda unui fotoreleu, în scopul semnalizării prezenței corpurilor străine într-o anumită zonă. 2. Punct de intrare în oraș, unde se încasau în trecut taxele pentru mărfurile aduse spre vânzare; p. ext. periferie. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. barrière.

DOOM

bariéră (-ri-e-) s. f., g.-d. art. bariérei; pl. bariére

bariglosie
BARIGLOSÍE s.f. (Med.) Dificultate în pronunțarea cuvintelor. [Gen. -iei. /< fr. baryglossie, cf. gr. barys – greu, glossa – limbă].

barii
BAR¹, bari, s. m. Unitate de măsură tolerată a presiunii egală cu presiunea exercitată de o megadină pe o suprafață de 1 cm². – Din fr. bar.

DOOM

bar¹ (unitate de măsură) s. m., pl. bari

barii
BÁRIE, barii, s. f. Unitate de măsură pentru presiune, egală cu presiunea unei forțe de o dină pe un centimetru pătrat. – Din fr. barye.

DOOM

bárie (-ri-e) s. f., art. bária (-ri-a), g.-d. art. báriei; pl. bárii, art. báriile (-ri-i-)

bariile
BÁRIE, barii, s. f. Unitate de măsură pentru presiune, egală cu presiunea unei forțe de o dină pe un centimetru pătrat. – Din fr. barye.

DOOM

bárie (-ri-e) s. f., art. bária (-ri-a), g.-d. art. báriei; pl. bárii, art. báriile (-ri-i-)

bariilor
BÁRIE, barii, s. f. Unitate de măsură pentru presiune, egală cu presiunea unei forțe de o dină pe un centimetru pătrat. – Din fr. barye.

DOOM

bárie (-ri-e) s. f., art. bária (-ri-a), g.-d. art. báriei; pl. bárii, art. báriile (-ri-i-)

baril
BARÍL, barili, s. m. Unitate de măsură pentru capacități, egală cu circa 160 de litri, folosită, în special, în SUA și în Marea Britanie. – Din fr. baril.

DOOM

baríl s. m., pl. baríli

baril
BARÍL s.m. Unitate de măsură pentru volume în S.U.A. și în Anglia (folosită mai ales pentru produse petroliere), egală cu 158,98 litri. [Pl. -li, (s.n.) -luri. / < fr. baril, cf. engl. barrel].

barili
BARÍL, barili, s. m. Unitate de măsură pentru capacități, egală cu circa 160 de litri, folosită, în special, în SUA și în Marea Britanie. – Din fr. baril.

DOOM

baríl s. m., pl. baríli

barilii
BARÍL, barili, s. m. Unitate de măsură pentru capacități, egală cu circa 160 de litri, folosită, în special, în SUA și în Marea Britanie. – Din fr. baril.

DOOM

baríl s. m., pl. baríli

barililor
BARÍL, barili, s. m. Unitate de măsură pentru capacități, egală cu circa 160 de litri, folosită, în special, în SUA și în Marea Britanie. – Din fr. baril.

DOOM

baríl s. m., pl. baríli

barilor
BAR¹, bari, s. m. Unitate de măsură tolerată a presiunii egală cu presiunea exercitată de o megadină pe o suprafață de 1 cm². – Din fr. bar.

DOOM

bar¹ (unitate de măsură) s. m., pl. bari

barilul
BARÍL, barili, s. m. Unitate de măsură pentru capacități, egală cu circa 160 de litri, folosită, în special, în SUA și în Marea Britanie. – Din fr. baril.

DOOM

baríl s. m., pl. baríli

barilului
BARÍL, barili, s. m. Unitate de măsură pentru capacități, egală cu circa 160 de litri, folosită, în special, în SUA și în Marea Britanie. – Din fr. baril.

DOOM

baríl s. m., pl. baríli

barim
BÁREM¹ adv. Măcar, cel puțin, (reg.) batăr. [Var.: (reg.) báremi, bárim adv.] – Din bg., sb. barem.

DOOM

bárem¹ adv.

barimetre
BARIMÉTRU s.n. (Tehn.) Instrument pentru determinarea intensității zgomotelor. [< fr. barymètre].

barimetrele
BARIMÉTRU s.n. (Tehn.) Instrument pentru determinarea intensității zgomotelor. [< fr. barymètre].

barimetrelor
BARIMÉTRU s.n. (Tehn.) Instrument pentru determinarea intensității zgomotelor. [< fr. barymètre].

barimetria
BARIMETRÍE s. f. Determinare aproximativă a greutății animalelor vii pe bază de măsurători. – Din fr. barymétrie.

DOOM

barimetríe (-me-tri-) s. f., art. barimetría, g.-d. barimetríi, art. barimetríei

barimetrie
BARIMETRÍE s. f. Determinare aproximativă a greutății animalelor vii pe bază de măsurători. – Din fr. barymétrie.

DOOM

barimetríe (-me-tri-) s. f., art. barimetría, g.-d. barimetríi, art. barimetríei

barimetriei
BARIMETRÍE s. f. Determinare aproximativă a greutății animalelor vii pe bază de măsurători. – Din fr. barymétrie.

DOOM

barimetríe (-me-tri-) s. f., art. barimetría, g.-d. barimetríi, art. barimetríei

barimetrii
BARIMETRÍE s. f. Determinare aproximativă a greutății animalelor vii pe bază de măsurători. – Din fr. barymétrie.

DOOM

barimetríe (-me-tri-) s. f., art. barimetría, g.-d. barimetríi, art. barimetríei

barimetriile
BARIMETRÍE s. f. Determinare aproximativă a greutății animalelor vii pe bază de măsurători. – Din fr. barymétrie.

DOOM

barimetríe (-me-tri-) s. f., art. barimetría, g.-d. barimetríi, art. barimetríei

barimetriilor
BARIMETRÍE s. f. Determinare aproximativă a greutății animalelor vii pe bază de măsurători. – Din fr. barymétrie.

DOOM

barimetríe (-me-tri-) s. f., art. barimetría, g.-d. barimetríi, art. barimetríei

barimetru
BARIMÉTRU s.n. (Tehn.) Instrument pentru determinarea intensității zgomotelor. [< fr. barymètre].

barimetrul
BARIMÉTRU s.n. (Tehn.) Instrument pentru determinarea intensității zgomotelor. [< fr. barymètre].

barimetrului
BARIMÉTRU s.n. (Tehn.) Instrument pentru determinarea intensității zgomotelor. [< fr. barymètre].

bariolat
BARIOLÁT, -Ă adj. (Franțuzism) Însemnat cu benzi de culori asortate bizar; (p. ext.) pestriț, bălțat. [< fr. bariolé].

barion
BARIÓN s.n. (Fiz.) Denumire generică pentru particulele elementare grele. [Pron. -ri-on. / < engl. barion, cf. gr. barys – greu].

DOOM

barión (-ri-on) s. m., pl. barióni

barioni
BARIÓN s.n. (Fiz.) Denumire generică pentru particulele elementare grele. [Pron. -ri-on. / < engl. barion, cf. gr. barys – greu].

DOOM

barión (-ri-on) s. m., pl. barióni

barionic
BARIÓNIC, -Ă adj. (Fiz.) Referitor la barion, al barionului. [< barion + -ic].

DOOM

bariónic (-ri-o-) adj. m., pl. bariónici; f. bariónică, pl. bariónice

barionica
BARIÓNIC, -Ă adj. (Fiz.) Referitor la barion, al barionului. [< barion + -ic].

DOOM

bariónic (-ri-o-) adj. m., pl. bariónici; f. bariónică, pl. bariónice

barionice
BARIÓNIC, -Ă adj. (Fiz.) Referitor la barion, al barionului. [< barion + -ic].

DOOM

bariónic (-ri-o-) adj. m., pl. bariónici; f. bariónică, pl. bariónice

barionicei
BARIÓNIC, -Ă adj. (Fiz.) Referitor la barion, al barionului. [< barion + -ic].

DOOM

bariónic (-ri-o-) adj. m., pl. bariónici; f. bariónică, pl. bariónice

barionicele
BARIÓNIC, -Ă adj. (Fiz.) Referitor la barion, al barionului. [< barion + -ic].

DOOM

bariónic (-ri-o-) adj. m., pl. bariónici; f. bariónică, pl. bariónice

barionicelor
BARIÓNIC, -Ă adj. (Fiz.) Referitor la barion, al barionului. [< barion + -ic].

DOOM

bariónic (-ri-o-) adj. m., pl. bariónici; f. bariónică, pl. bariónice

barionici
BARIÓNIC, -Ă adj. (Fiz.) Referitor la barion, al barionului. [< barion + -ic].

DOOM

bariónic (-ri-o-) adj. m., pl. bariónici; f. bariónică, pl. bariónice

barionicii
BARIÓNIC, -Ă adj. (Fiz.) Referitor la barion, al barionului. [< barion + -ic].

DOOM

bariónic (-ri-o-) adj. m., pl. bariónici; f. bariónică, pl. bariónice

barionicilor
BARIÓNIC, -Ă adj. (Fiz.) Referitor la barion, al barionului. [< barion + -ic].

DOOM

bariónic (-ri-o-) adj. m., pl. bariónici; f. bariónică, pl. bariónice

barionicul
BARIÓNIC, -Ă adj. (Fiz.) Referitor la barion, al barionului. [< barion + -ic].

DOOM

bariónic (-ri-o-) adj. m., pl. bariónici; f. bariónică, pl. bariónice

barionicului
BARIÓNIC, -Ă adj. (Fiz.) Referitor la barion, al barionului. [< barion + -ic].

DOOM

bariónic (-ri-o-) adj. m., pl. bariónici; f. bariónică, pl. bariónice

barionii
BARIÓN s.n. (Fiz.) Denumire generică pentru particulele elementare grele. [Pron. -ri-on. / < engl. barion, cf. gr. barys – greu].

DOOM

barión (-ri-on) s. m., pl. barióni

barionilor
BARIÓN s.n. (Fiz.) Denumire generică pentru particulele elementare grele. [Pron. -ri-on. / < engl. barion, cf. gr. barys – greu].

DOOM

barión (-ri-on) s. m., pl. barióni

barionul
BARIÓN s.n. (Fiz.) Denumire generică pentru particulele elementare grele. [Pron. -ri-on. / < engl. barion, cf. gr. barys – greu].

DOOM

barión (-ri-on) s. m., pl. barióni

barionului
BARIÓN s.n. (Fiz.) Denumire generică pentru particulele elementare grele. [Pron. -ri-on. / < engl. barion, cf. gr. barys – greu].

DOOM

barión (-ri-on) s. m., pl. barióni

bariotrop
BARIOTRÓP s.n. Joc distractiv care constă în a găsi un cuvânt cu două sau mai multe sensuri, după cum intervine accentul. [Pl. -puri. / cf. gr. barys – greu, tropos – întoarcere].

barisfera
BARISFÉRĂ s. f. Nucleul Pământului, cu raza de 3500 km și densitatea foarte mare, format din material foarte greu (nichel, fier, cobalt); nife, centrosferă. – Din fr. barysphère.

DOOM

barisféră (-ris-fe- / -ri-sfe-) s. f., g.-d. art. barisférei

barisfere
BARISFÉRĂ s. f. Nucleul Pământului, cu raza de 3500 km și densitatea foarte mare, format din material foarte greu (nichel, fier, cobalt); nife, centrosferă. – Din fr. barysphère.

DOOM

barisféră (-ris-fe- / -ri-sfe-) s. f., g.-d. art. barisférei

barisferei
BARISFÉRĂ s. f. Nucleul Pământului, cu raza de 3500 km și densitatea foarte mare, format din material foarte greu (nichel, fier, cobalt); nife, centrosferă. – Din fr. barysphère.

DOOM

barisféră (-ris-fe- / -ri-sfe-) s. f., g.-d. art. barisférei

barisferele
BARISFÉRĂ s. f. Nucleul Pământului, cu raza de 3500 km și densitatea foarte mare, format din material foarte greu (nichel, fier, cobalt); nife, centrosferă. – Din fr. barysphère.

DOOM

barisféră (-ris-fe- / -ri-sfe-) s. f., g.-d. art. barisférei

barisferelor
BARISFÉRĂ s. f. Nucleul Pământului, cu raza de 3500 km și densitatea foarte mare, format din material foarte greu (nichel, fier, cobalt); nife, centrosferă. – Din fr. barysphère.

DOOM

barisféră (-ris-fe- / -ri-sfe-) s. f., g.-d. art. barisférei

barit
BARÍT s.n. v. barită.

barita
BARÍTĂ, barite, s. f. Hidrat de bariu. – Din fr. baryte.

DOOM

barítă s. f., g.-d. art. barítei; pl. baríte

barite
BARÍTĂ, barite, s. f. Hidrat de bariu. – Din fr. baryte.

DOOM

barítă s. f., g.-d. art. barítei; pl. baríte

baritei
BARÍTĂ, barite, s. f. Hidrat de bariu. – Din fr. baryte.

DOOM

barítă s. f., g.-d. art. barítei; pl. baríte

baritele
BARÍTĂ, barite, s. f. Hidrat de bariu. – Din fr. baryte.

DOOM

barítă s. f., g.-d. art. barítei; pl. baríte

baritelor
BARÍTĂ, barite, s. f. Hidrat de bariu. – Din fr. baryte.

DOOM

barítă s. f., g.-d. art. barítei; pl. baríte

baritifer
BARITIFÉR, -Ă adj. Care conține barită. [< fr. baritifère].

baritifera
BARITIFÉR, -Ă adj. Care conține barită. [< fr. baritifère].

baritifere
BARITIFÉR, -Ă adj. Care conține barită. [< fr. baritifère].

baritiferei
BARITIFÉR, -Ă adj. Care conține barită. [< fr. baritifère].

baritiferele
BARITIFÉR, -Ă adj. Care conține barită. [< fr. baritifère].

baritiferelor
BARITIFÉR, -Ă adj. Care conține barită. [< fr. baritifère].

baritiferi
BARITIFÉR, -Ă adj. Care conține barită. [< fr. baritifère].

baritiferii
BARITIFÉR, -Ă adj. Care conține barită. [< fr. baritifère].

baritiferilor
BARITIFÉR, -Ă adj. Care conține barită. [< fr. baritifère].

baritiferul
BARITIFÉR, -Ă adj. Care conține barită. [< fr. baritifère].

baritiferului
BARITIFÉR, -Ă adj. Care conține barită. [< fr. baritifère].

baritina
BARITÍNĂ, baritine, s. f. Sulfat natural de bariu. – Din fr. barytine.

DOOM

baritínă s. f., g.-d. art. baritínei; pl. baritíne

baritine
BARITÍNĂ, baritine, s. f. Sulfat natural de bariu. – Din fr. barytine.

DOOM

baritínă s. f., g.-d. art. baritínei; pl. baritíne

baritinei
BARITÍNĂ, baritine, s. f. Sulfat natural de bariu. – Din fr. barytine.

DOOM

baritínă s. f., g.-d. art. baritínei; pl. baritíne

baritinele
BARITÍNĂ, baritine, s. f. Sulfat natural de bariu. – Din fr. barytine.

DOOM

baritínă s. f., g.-d. art. baritínei; pl. baritíne

baritinelor
BARITÍNĂ, baritine, s. f. Sulfat natural de bariu. – Din fr. barytine.

DOOM

baritínă s. f., g.-d. art. baritínei; pl. baritíne

baritoane
BARITÓN, (1) s. n., (2) baritoni, s. m., (3) baritoane, s. n. 1. S. n. Registru al vocii bărbătești, intermediar între tenor și bas. 2. S. m. (În forma accentuată baríton) Cântăreț a cărui voce se plasează în acest registru. 3. S. n. Instrument de suflat, din alamă cu registru corespunzător acestei voci (2). [Acc. și: baríton] – Din it. baritono, fr. baryton.

DOOM

baritón² (instrument muzical) s. n., pl. baritoáne

baritoanele
BARITÓN, (1) s. n., (2) baritoni, s. m., (3) baritoane, s. n. 1. S. n. Registru al vocii bărbătești, intermediar între tenor și bas. 2. S. m. (În forma accentuată baríton) Cântăreț a cărui voce se plasează în acest registru. 3. S. n. Instrument de suflat, din alamă cu registru corespunzător acestei voci (2). [Acc. și: baríton] – Din it. baritono, fr. baryton.

DOOM

baritón² (instrument muzical) s. n., pl. baritoáne

baritoanelor
BARITÓN, (1) s. n., (2) baritoni, s. m., (3) baritoane, s. n. 1. S. n. Registru al vocii bărbătești, intermediar între tenor și bas. 2. S. m. (În forma accentuată baríton) Cântăreț a cărui voce se plasează în acest registru. 3. S. n. Instrument de suflat, din alamă cu registru corespunzător acestei voci (2). [Acc. și: baríton] – Din it. baritono, fr. baryton.

DOOM

baritón² (instrument muzical) s. n., pl. baritoáne

bariton
BARITÓN, (1) s. n., (2) baritoni, s. m., (3) baritoane, s. n. 1. S. n. Registru al vocii bărbătești, intermediar între tenor și bas. 2. S. m. (În forma accentuată baríton) Cântăreț a cărui voce se plasează în acest registru. 3. S. n. Instrument de suflat, din alamă cu registru corespunzător acestei voci (2). [Acc. și: baríton] – Din it. baritono, fr. baryton.

DOOM

baritón² (instrument muzical) s. n., pl. baritoáne

bariton
BARITÓN, (1) s. n., (2) baritoni, s. m., (3) baritoane, s. n. 1. S. n. Registru al vocii bărbătești, intermediar între tenor și bas. 2. S. m. (În forma accentuată baríton) Cântăreț a cărui voce se plasează în acest registru. 3. S. n. Instrument de suflat, din alamă cu registru corespunzător acestei voci (2). [Acc. și: baríton] – Din it. baritono, fr. baryton.

DOOM

!baríton¹ (cântăreț) s. m., pl. barítoni

baritonal
BARITONÁL, -Ă adj. De bariton. [Cf. germ. baritonal}.

baritonala
BARITONÁL, -Ă adj. De bariton. [Cf. germ. baritonal}.

baritonale
BARITONÁL, -Ă adj. De bariton. [Cf. germ. baritonal}.

baritonalei
BARITONÁL, -Ă adj. De bariton. [Cf. germ. baritonal}.

baritonalele
BARITONÁL, -Ă adj. De bariton. [Cf. germ. baritonal}.

baritonalelor
BARITONÁL, -Ă adj. De bariton. [Cf. germ. baritonal}.

baritonali
BARITONÁL, -Ă adj. De bariton. [Cf. germ. baritonal}.

baritonalii
BARITONÁL, -Ă adj. De bariton. [Cf. germ. baritonal}.

baritonalilor
BARITONÁL, -Ă adj. De bariton. [Cf. germ. baritonal}.

baritonalul
BARITONÁL, -Ă adj. De bariton. [Cf. germ. baritonal}.

baritonalului
BARITONÁL, -Ă adj. De bariton. [Cf. germ. baritonal}.

baritonist
BARITONÍST, baritoniști, s. m. (Rar) Bariton (2).

baritonul
BARITÓN, (1) s. n., (2) baritoni, s. m., (3) baritoane, s. n. 1. S. n. Registru al vocii bărbătești, intermediar între tenor și bas. 2. S. m. (În forma accentuată baríton) Cântăreț a cărui voce se plasează în acest registru. 3. S. n. Instrument de suflat, din alamă cu registru corespunzător acestei voci (2). [Acc. și: baríton] – Din it. baritono, fr. baryton.

DOOM

baritón² (instrument muzical) s. n., pl. baritoáne

baritonului
BARITÓN, (1) s. n., (2) baritoni, s. m., (3) baritoane, s. n. 1. S. n. Registru al vocii bărbătești, intermediar între tenor și bas. 2. S. m. (În forma accentuată baríton) Cântăreț a cărui voce se plasează în acest registru. 3. S. n. Instrument de suflat, din alamă cu registru corespunzător acestei voci (2). [Acc. și: baríton] – Din it. baritono, fr. baryton.

DOOM

baritón² (instrument muzical) s. n., pl. baritoáne

bariu
BÁRIU s. n. Element chimic din grupa metalelor alcalino-pământoase, de culoare albă-argintie, ai cărui compuși se folosesc la fabricarea vopselelor, a sticlei și în pirotehnie. – Din fr. baryum.

DOOM

báriu [riu pron. rĭu] s. n., art. báriul; simb. Ba

bariul
BÁRIU s. n. Element chimic din grupa metalelor alcalino-pământoase, de culoare albă-argintie, ai cărui compuși se folosesc la fabricarea vopselelor, a sticlei și în pirotehnie. – Din fr. baryum.

DOOM

báriu [riu pron. rĭu] s. n., art. báriul; simb. Ba

bariului
BÁRIU s. n. Element chimic din grupa metalelor alcalino-pământoase, de culoare albă-argintie, ai cărui compuși se folosesc la fabricarea vopselelor, a sticlei și în pirotehnie. – Din fr. baryum.

DOOM

báriu [riu pron. rĭu] s. n., art. báriul; simb. Ba

barium
BÁRIU s. n. Element chimic din grupa metalelor alcalino-pământoase, de culoare albă-argintie, ai cărui compuși se folosesc la fabricarea vopselelor, a sticlei și în pirotehnie. – Din fr. baryum.

DOOM

báriu [riu pron. rĭu] s. n., art. báriul; simb. Ba

bariz
BARÍȘ, barișe, s. n. 1. Broboadă de lână foarte subțire și ușoară. ◊ Expr. (Reg.) A-și da barișul pe ceafă = a se face de râs, a pierde rușinea, a încălca regulile bunei-cuviințe. 2. Stofă de lână foarte subțire și fină. [Var.: (reg.) barej, bariz s. n.] – Din fr. barège.

DOOM

baríș s. n., pl. baríșe

bariș
BARÍȘ, barișe, s. n. 1. Broboadă de lână foarte subțire și ușoară. ◊ Expr. (Reg.) A-și da barișul pe ceafă = a se face de râs, a pierde rușinea, a încălca regulile bunei-cuviințe. 2. Stofă de lână foarte subțire și fină. [Var.: (reg.) barej, bariz s. n.] – Din fr. barège.

DOOM

baríș s. n., pl. baríșe

barișe
BARÍȘ, barișe, s. n. 1. Broboadă de lână foarte subțire și ușoară. ◊ Expr. (Reg.) A-și da barișul pe ceafă = a se face de râs, a pierde rușinea, a încălca regulile bunei-cuviințe. 2. Stofă de lână foarte subțire și fină. [Var.: (reg.) barej, bariz s. n.] – Din fr. barège.

DOOM

baríș s. n., pl. baríșe

barișele
BARÍȘ, barișe, s. n. 1. Broboadă de lână foarte subțire și ușoară. ◊ Expr. (Reg.) A-și da barișul pe ceafă = a se face de râs, a pierde rușinea, a încălca regulile bunei-cuviințe. 2. Stofă de lână foarte subțire și fină. [Var.: (reg.) barej, bariz s. n.] – Din fr. barège.

DOOM

baríș s. n., pl. baríșe

barișelor
BARÍȘ, barișe, s. n. 1. Broboadă de lână foarte subțire și ușoară. ◊ Expr. (Reg.) A-și da barișul pe ceafă = a se face de râs, a pierde rușinea, a încălca regulile bunei-cuviințe. 2. Stofă de lână foarte subțire și fină. [Var.: (reg.) barej, bariz s. n.] – Din fr. barège.

DOOM

baríș s. n., pl. baríșe

barișul
BARÍȘ, barișe, s. n. 1. Broboadă de lână foarte subțire și ușoară. ◊ Expr. (Reg.) A-și da barișul pe ceafă = a se face de râs, a pierde rușinea, a încălca regulile bunei-cuviințe. 2. Stofă de lână foarte subțire și fină. [Var.: (reg.) barej, bariz s. n.] – Din fr. barège.

DOOM

baríș s. n., pl. baríșe

barișului
BARÍȘ, barișe, s. n. 1. Broboadă de lână foarte subțire și ușoară. ◊ Expr. (Reg.) A-și da barișul pe ceafă = a se face de râs, a pierde rușinea, a încălca regulile bunei-cuviințe. 2. Stofă de lână foarte subțire și fină. [Var.: (reg.) barej, bariz s. n.] – Din fr. barège.

DOOM

baríș s. n., pl. baríșe

barja
BÁRJĂ, barje, s. f. 1. Ambarcațiune (de mare tonaj) cu fundul plat, fără propulsie proprie, remorcată de altă navă. 2. Barcă cu velă pătrată, pentru pescuitul pe râuri. – Din fr. barge.

DOOM

bárjă s. f., art. bárja, g.-d. art. bárjei; pl. bárje

barje
BÁRJĂ, barje, s. f. 1. Ambarcațiune (de mare tonaj) cu fundul plat, fără propulsie proprie, remorcată de altă navă. 2. Barcă cu velă pătrată, pentru pescuitul pe râuri. – Din fr. barge.

DOOM

bárjă s. f., art. bárja, g.-d. art. bárjei; pl. bárje

barjei
BÁRJĂ, barje, s. f. 1. Ambarcațiune (de mare tonaj) cu fundul plat, fără propulsie proprie, remorcată de altă navă. 2. Barcă cu velă pătrată, pentru pescuitul pe râuri. – Din fr. barge.

DOOM

bárjă s. f., art. bárja, g.-d. art. bárjei; pl. bárje

barjele
BÁRJĂ, barje, s. f. 1. Ambarcațiune (de mare tonaj) cu fundul plat, fără propulsie proprie, remorcată de altă navă. 2. Barcă cu velă pătrată, pentru pescuitul pe râuri. – Din fr. barge.

DOOM

bárjă s. f., art. bárja, g.-d. art. bárjei; pl. bárje

barjelor
BÁRJĂ, barje, s. f. 1. Ambarcațiune (de mare tonaj) cu fundul plat, fără propulsie proprie, remorcată de altă navă. 2. Barcă cu velă pătrată, pentru pescuitul pe râuri. – Din fr. barge.

DOOM

bárjă s. f., art. bárja, g.-d. art. bárjei; pl. bárje

barlong
BARLÓNG, -Ă adj. Mai lung într-o parte decât în alta. ◊ (Arhit.) Plan barlong = planul dreptunghiular al unei travee, în cadrul căruia o travee a navei principale corespunde unei travee a navelor laterale. [< fr. barlong].

barlonga
BARLÓNG, -Ă adj. Mai lung într-o parte decât în alta. ◊ (Arhit.) Plan barlong = planul dreptunghiular al unei travee, în cadrul căruia o travee a navei principale corespunde unei travee a navelor laterale. [< fr. barlong].

barlonge
BARLÓNG, -Ă adj. Mai lung într-o parte decât în alta. ◊ (Arhit.) Plan barlong = planul dreptunghiular al unei travee, în cadrul căruia o travee a navei principale corespunde unei travee a navelor laterale. [< fr. barlong].

barlongei
BARLÓNG, -Ă adj. Mai lung într-o parte decât în alta. ◊ (Arhit.) Plan barlong = planul dreptunghiular al unei travee, în cadrul căruia o travee a navei principale corespunde unei travee a navelor laterale. [< fr. barlong].

barlongele
BARLÓNG, -Ă adj. Mai lung într-o parte decât în alta. ◊ (Arhit.) Plan barlong = planul dreptunghiular al unei travee, în cadrul căruia o travee a navei principale corespunde unei travee a navelor laterale. [< fr. barlong].

barlongelor
BARLÓNG, -Ă adj. Mai lung într-o parte decât în alta. ◊ (Arhit.) Plan barlong = planul dreptunghiular al unei travee, în cadrul căruia o travee a navei principale corespunde unei travee a navelor laterale. [< fr. barlong].

barlongi
BARLÓNG, -Ă adj. Mai lung într-o parte decât în alta. ◊ (Arhit.) Plan barlong = planul dreptunghiular al unei travee, în cadrul căruia o travee a navei principale corespunde unei travee a navelor laterale. [< fr. barlong].

barlongii
BARLÓNG, -Ă adj. Mai lung într-o parte decât în alta. ◊ (Arhit.) Plan barlong = planul dreptunghiular al unei travee, în cadrul căruia o travee a navei principale corespunde unei travee a navelor laterale. [< fr. barlong].

barlongilor
BARLÓNG, -Ă adj. Mai lung într-o parte decât în alta. ◊ (Arhit.) Plan barlong = planul dreptunghiular al unei travee, în cadrul căruia o travee a navei principale corespunde unei travee a navelor laterale. [< fr. barlong].

barlongul
BARLÓNG, -Ă adj. Mai lung într-o parte decât în alta. ◊ (Arhit.) Plan barlong = planul dreptunghiular al unei travee, în cadrul căruia o travee a navei principale corespunde unei travee a navelor laterale. [< fr. barlong].

barlongului
BARLÓNG, -Ă adj. Mai lung într-o parte decât în alta. ◊ (Arhit.) Plan barlong = planul dreptunghiular al unei travee, în cadrul căruia o travee a navei principale corespunde unei travee a navelor laterale. [< fr. barlong].

barman
BÁRMAN, barmani, s. m. Persoană care servește la bar³. ♦ Proprietar al unui bar³. – Din fr., engl. barman.

DOOM

bárman s. m., pl. bármani

barmana
BÁRMAN, barmani, s. m. Persoană care servește la bar³. ♦ Proprietar al unui bar³. – Din fr., engl. barman.

DOOM

bárman s. m., pl. bármani

barmane
BÁRMAN, barmani, s. m. Persoană care servește la bar³. ♦ Proprietar al unui bar³. – Din fr., engl. barman.

DOOM

bárman s. m., pl. bármani

barmanei
BÁRMAN, barmani, s. m. Persoană care servește la bar³. ♦ Proprietar al unui bar³. – Din fr., engl. barman.

DOOM

bárman s. m., pl. bármani

barmanele
BÁRMAN, barmani, s. m. Persoană care servește la bar³. ♦ Proprietar al unui bar³. – Din fr., engl. barman.

DOOM

bárman s. m., pl. bármani

barmanelor
BÁRMAN, barmani, s. m. Persoană care servește la bar³. ♦ Proprietar al unui bar³. – Din fr., engl. barman.

DOOM

bárman s. m., pl. bármani

barmani
BÁRMAN, barmani, s. m. Persoană care servește la bar³. ♦ Proprietar al unui bar³. – Din fr., engl. barman.

DOOM

bárman s. m., pl. bármani

barmanii
BÁRMAN, barmani, s. m. Persoană care servește la bar³. ♦ Proprietar al unui bar³. – Din fr., engl. barman.

DOOM

bárman s. m., pl. bármani

barmanilor
BÁRMAN, barmani, s. m. Persoană care servește la bar³. ♦ Proprietar al unui bar³. – Din fr., engl. barman.

DOOM

bárman s. m., pl. bármani

barmanița
BÁRMANIȚĂ, barmanițe, s. f. Femeie care servește la bar³. – Barman + suf. -iță.

DOOM

bármaniță s. f., g.-d. art. bármaniței; pl. bármanițe

barmanițe
BÁRMANIȚĂ, barmanițe, s. f. Femeie care servește la bar³. – Barman + suf. -iță.

DOOM

bármaniță s. f., g.-d. art. bármaniței; pl. bármanițe

barmaniței
BÁRMANIȚĂ, barmanițe, s. f. Femeie care servește la bar³. – Barman + suf. -iță.

DOOM

bármaniță s. f., g.-d. art. bármaniței; pl. bármanițe

barmanițele
BÁRMANIȚĂ, barmanițe, s. f. Femeie care servește la bar³. – Barman + suf. -iță.

DOOM

bármaniță s. f., g.-d. art. bármaniței; pl. bármanițe

barmanițelor
BÁRMANIȚĂ, barmanițe, s. f. Femeie care servește la bar³. – Barman + suf. -iță.

DOOM

bármaniță s. f., g.-d. art. bármaniței; pl. bármanițe

barmanul
BÁRMAN, barmani, s. m. Persoană care servește la bar³. ♦ Proprietar al unui bar³. – Din fr., engl. barman.

DOOM

bárman s. m., pl. bármani

barmanului
BÁRMAN, barmani, s. m. Persoană care servește la bar³. ♦ Proprietar al unui bar³. – Din fr., engl. barman.

DOOM

bárman s. m., pl. bármani

barn
BARN s.m. (Fiz.) Unitate de suprafață egală cu 10^-24 cm², întrebuințată în fizica atomică pentru a exprima valoarea secțiunii eficace a moleculei unui atom. [< fr. barn, cf. engl. big as a barn – mare cât o șură].

DOOM

barn s. m., pl. barni

barni
BARN s.m. (Fiz.) Unitate de suprafață egală cu 10^-24 cm², întrebuințată în fizica atomică pentru a exprima valoarea secțiunii eficace a moleculei unui atom. [< fr. barn, cf. engl. big as a barn – mare cât o șură].

DOOM

barn s. m., pl. barni

barnii
BARN s.m. (Fiz.) Unitate de suprafață egală cu 10^-24 cm², întrebuințată în fizica atomică pentru a exprima valoarea secțiunii eficace a moleculei unui atom. [< fr. barn, cf. engl. big as a barn – mare cât o șură].

DOOM

barn s. m., pl. barni

barnilor
BARN s.m. (Fiz.) Unitate de suprafață egală cu 10^-24 cm², întrebuințată în fizica atomică pentru a exprima valoarea secțiunii eficace a moleculei unui atom. [< fr. barn, cf. engl. big as a barn – mare cât o șură].

DOOM

barn s. m., pl. barni

barnul
BARN s.m. (Fiz.) Unitate de suprafață egală cu 10^-24 cm², întrebuințată în fizica atomică pentru a exprima valoarea secțiunii eficace a moleculei unui atom. [< fr. barn, cf. engl. big as a barn – mare cât o șură].

DOOM

barn s. m., pl. barni

barnului
BARN s.m. (Fiz.) Unitate de suprafață egală cu 10^-24 cm², întrebuințată în fizica atomică pentru a exprima valoarea secțiunii eficace a moleculei unui atom. [< fr. barn, cf. engl. big as a barn – mare cât o șură].

DOOM

barn s. m., pl. barni

baro
BARO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) greutate”, „presiune”. [Var. bari-. / < fr. baro-, bary-, it. baro-, cf. gr. baros, barys].

baroana
BAROÁNĂ, baroane, s. f. Baroneasă. – Din baron. Cf. fr. baronne.

DOOM

baroánă s. f., g.-d. art. baroánei; pl. baroáne

baroane
BAROÁNĂ, baroane, s. f. Baroneasă. – Din baron. Cf. fr. baronne.

DOOM

baroánă s. f., g.-d. art. baroánei; pl. baroáne

baroanei
BAROÁNĂ, baroane, s. f. Baroneasă. – Din baron. Cf. fr. baronne.

DOOM

baroánă s. f., g.-d. art. baroánei; pl. baroáne

baroanele
BAROÁNĂ, baroane, s. f. Baroneasă. – Din baron. Cf. fr. baronne.

DOOM

baroánă s. f., g.-d. art. baroánei; pl. baroáne

baroanelor
BAROÁNĂ, baroane, s. f. Baroneasă. – Din baron. Cf. fr. baronne.

DOOM

baroánă s. f., g.-d. art. baroánei; pl. baroáne

baroase
BARÓS, baroase, s. n. Ciocan foarte mare și foarte greu utilizat la lucrările de fierărie, în minerit etc. [Pl. și: barosuri] – Din țig. baros.

DOOM

barós s. n., pl. baroáse

baroasele
BARÓS, baroase, s. n. Ciocan foarte mare și foarte greu utilizat la lucrările de fierărie, în minerit etc. [Pl. și: barosuri] – Din țig. baros.

DOOM

barós s. n., pl. baroáse

baroaselor
BARÓS, baroase, s. n. Ciocan foarte mare și foarte greu utilizat la lucrările de fierărie, în minerit etc. [Pl. și: barosuri] – Din țig. baros.

DOOM

barós s. n., pl. baroáse

baroc
BARÓC, -Ă, baroci, -ce, adj., s. n. (Stil artistic specific sec. XVI-XVIII) care este caracterizat prin gustul pentru colosal și grandios, prin neregularitate și exces de ornamente complicate. ♦ Adj. (Despre construcții, mobilă, sculptură, pictură etc.) Care este realizat în acest stil. ♦ (Stil literar) caracterizat printr-o mare libertate și fantezie de exprimare. – Din fr. baroque.

DOOM

baróc² s. n.

baroca
BARÓC, -Ă, baroci, -ce, adj., s. n. (Stil artistic specific sec. XVI-XVIII) care este caracterizat prin gustul pentru colosal și grandios, prin neregularitate și exces de ornamente complicate. ♦ Adj. (Despre construcții, mobilă, sculptură, pictură etc.) Care este realizat în acest stil. ♦ (Stil literar) caracterizat printr-o mare libertate și fantezie de exprimare. – Din fr. baroque.

DOOM

baróc² s. n.

barocamera
BAROCÁMERĂ s.f. Cameră în care se realizează adevărate microclime de altitudine și presiune, servind la studierea fiziologiei organismului la diferite înălțimi, precum și la tratamentul anumitor boli. [< baro- + cameră, cf. gr. barys – greu, lat. camera – cameră].

DOOM

barocámeră s. f., g.-d. art. barocámerei; pl. barocámere

barocamere
BAROCÁMERĂ s.f. Cameră în care se realizează adevărate microclime de altitudine și presiune, servind la studierea fiziologiei organismului la diferite înălțimi, precum și la tratamentul anumitor boli. [< baro- + cameră, cf. gr. barys – greu, lat. camera – cameră].

DOOM

barocámeră s. f., g.-d. art. barocámerei; pl. barocámere

barocamerei
BAROCÁMERĂ s.f. Cameră în care se realizează adevărate microclime de altitudine și presiune, servind la studierea fiziologiei organismului la diferite înălțimi, precum și la tratamentul anumitor boli. [< baro- + cameră, cf. gr. barys – greu, lat. camera – cameră].

DOOM

barocámeră s. f., g.-d. art. barocámerei; pl. barocámere

barocamerele
BAROCÁMERĂ s.f. Cameră în care se realizează adevărate microclime de altitudine și presiune, servind la studierea fiziologiei organismului la diferite înălțimi, precum și la tratamentul anumitor boli. [< baro- + cameră, cf. gr. barys – greu, lat. camera – cameră].

DOOM

barocámeră s. f., g.-d. art. barocámerei; pl. barocámere

barocamerelor
BAROCÁMERĂ s.f. Cameră în care se realizează adevărate microclime de altitudine și presiune, servind la studierea fiziologiei organismului la diferite înălțimi, precum și la tratamentul anumitor boli. [< baro- + cameră, cf. gr. barys – greu, lat. camera – cameră].

DOOM

barocámeră s. f., g.-d. art. barocámerei; pl. barocámere

baroce
BARÓC, -Ă, baroci, -ce, adj., s. n. (Stil artistic specific sec. XVI-XVIII) care este caracterizat prin gustul pentru colosal și grandios, prin neregularitate și exces de ornamente complicate. ♦ Adj. (Despre construcții, mobilă, sculptură, pictură etc.) Care este realizat în acest stil. ♦ (Stil literar) caracterizat printr-o mare libertate și fantezie de exprimare. – Din fr. baroque.

DOOM

baróc² s. n.

barocei
BARÓC, -Ă, baroci, -ce, adj., s. n. (Stil artistic specific sec. XVI-XVIII) care este caracterizat prin gustul pentru colosal și grandios, prin neregularitate și exces de ornamente complicate. ♦ Adj. (Despre construcții, mobilă, sculptură, pictură etc.) Care este realizat în acest stil. ♦ (Stil literar) caracterizat printr-o mare libertate și fantezie de exprimare. – Din fr. baroque.

DOOM

baróc² s. n.

barocele
BARÓC, -Ă, baroci, -ce, adj., s. n. (Stil artistic specific sec. XVI-XVIII) care este caracterizat prin gustul pentru colosal și grandios, prin neregularitate și exces de ornamente complicate. ♦ Adj. (Despre construcții, mobilă, sculptură, pictură etc.) Care este realizat în acest stil. ♦ (Stil literar) caracterizat printr-o mare libertate și fantezie de exprimare. – Din fr. baroque.

DOOM

baróc² s. n.

barocelor
BARÓC, -Ă, baroci, -ce, adj., s. n. (Stil artistic specific sec. XVI-XVIII) care este caracterizat prin gustul pentru colosal și grandios, prin neregularitate și exces de ornamente complicate. ♦ Adj. (Despre construcții, mobilă, sculptură, pictură etc.) Care este realizat în acest stil. ♦ (Stil literar) caracterizat printr-o mare libertate și fantezie de exprimare. – Din fr. baroque.

DOOM

baróc² s. n.

baroceptor
BAROCEPTÓR s.m. v. baroreceptor.

barochism
BAROCHÍSM s.n. Tendință artistică care se manifestă prin mișcare, tematică extravagantă, ornamentație excesivă, gustul efectelor teatrale și uluitoare. [Cf. it. barocchismo, fr. baroquisme].

barochismul
BAROCHÍSM s.n. Tendință artistică care se manifestă prin mișcare, tematică extravagantă, ornamentație excesivă, gustul efectelor teatrale și uluitoare. [Cf. it. barocchismo, fr. baroquisme].

barochismului
BAROCHÍSM s.n. Tendință artistică care se manifestă prin mișcare, tematică extravagantă, ornamentație excesivă, gustul efectelor teatrale și uluitoare. [Cf. it. barocchismo, fr. baroquisme].

barochist
BAROCHÍST, -Ă adj. Referitor la barochism. // s.m. și f. Adept al barochismului. [Cf. it. barocchista].

barochista
BAROCHÍST, -Ă adj. Referitor la barochism. // s.m. și f. Adept al barochismului. [Cf. it. barocchista].

barochiste
BAROCHÍST, -Ă adj. Referitor la barochism. // s.m. și f. Adept al barochismului. [Cf. it. barocchista].

barochistei
BAROCHÍST, -Ă adj. Referitor la barochism. // s.m. și f. Adept al barochismului. [Cf. it. barocchista].

barochistele
BAROCHÍST, -Ă adj. Referitor la barochism. // s.m. și f. Adept al barochismului. [Cf. it. barocchista].

barochistelor
BAROCHÍST, -Ă adj. Referitor la barochism. // s.m. și f. Adept al barochismului. [Cf. it. barocchista].

barochistul
BAROCHÍST, -Ă adj. Referitor la barochism. // s.m. și f. Adept al barochismului. [Cf. it. barocchista].

barochistului
BAROCHÍST, -Ă adj. Referitor la barochism. // s.m. și f. Adept al barochismului. [Cf. it. barocchista].

barochiști
BAROCHÍST, -Ă adj. Referitor la barochism. // s.m. și f. Adept al barochismului. [Cf. it. barocchista].

barochiștii
BAROCHÍST, -Ă adj. Referitor la barochism. // s.m. și f. Adept al barochismului. [Cf. it. barocchista].

barochiștilor
BAROCHÍST, -Ă adj. Referitor la barochism. // s.m. și f. Adept al barochismului. [Cf. it. barocchista].

baroci
BARÓC, -Ă, baroci, -ce, adj., s. n. (Stil artistic specific sec. XVI-XVIII) care este caracterizat prin gustul pentru colosal și grandios, prin neregularitate și exces de ornamente complicate. ♦ Adj. (Despre construcții, mobilă, sculptură, pictură etc.) Care este realizat în acest stil. ♦ (Stil literar) caracterizat printr-o mare libertate și fantezie de exprimare. – Din fr. baroque.

DOOM

baróc² s. n.

barocii
BARÓC, -Ă, baroci, -ce, adj., s. n. (Stil artistic specific sec. XVI-XVIII) care este caracterizat prin gustul pentru colosal și grandios, prin neregularitate și exces de ornamente complicate. ♦ Adj. (Despre construcții, mobilă, sculptură, pictură etc.) Care este realizat în acest stil. ♦ (Stil literar) caracterizat printr-o mare libertate și fantezie de exprimare. – Din fr. baroque.

DOOM

baróc² s. n.

barocilor
BARÓC, -Ă, baroci, -ce, adj., s. n. (Stil artistic specific sec. XVI-XVIII) care este caracterizat prin gustul pentru colosal și grandios, prin neregularitate și exces de ornamente complicate. ♦ Adj. (Despre construcții, mobilă, sculptură, pictură etc.) Care este realizat în acest stil. ♦ (Stil literar) caracterizat printr-o mare libertate și fantezie de exprimare. – Din fr. baroque.

DOOM

baróc² s. n.

barocul
BARÓC, -Ă, baroci, -ce, adj., s. n. (Stil artistic specific sec. XVI-XVIII) care este caracterizat prin gustul pentru colosal și grandios, prin neregularitate și exces de ornamente complicate. ♦ Adj. (Despre construcții, mobilă, sculptură, pictură etc.) Care este realizat în acest stil. ♦ (Stil literar) caracterizat printr-o mare libertate și fantezie de exprimare. – Din fr. baroque.

DOOM

baróc² s. n.

barocului
BARÓC, -Ă, baroci, -ce, adj., s. n. (Stil artistic specific sec. XVI-XVIII) care este caracterizat prin gustul pentru colosal și grandios, prin neregularitate și exces de ornamente complicate. ♦ Adj. (Despre construcții, mobilă, sculptură, pictură etc.) Care este realizat în acest stil. ♦ (Stil literar) caracterizat printr-o mare libertate și fantezie de exprimare. – Din fr. baroque.

DOOM

baróc² s. n.

barofil
BAROFÍL, -Ă adj. (Despre organisme vegetale) Capabil să trăiască la presiuni mari (în mări, în oceane). [< fr. barophile, cf. gr. baros – presiune, philein – a iubi].

barofila
BAROFÍL, -Ă adj. (Despre organisme vegetale) Capabil să trăiască la presiuni mari (în mări, în oceane). [< fr. barophile, cf. gr. baros – presiune, philein – a iubi].

barofile
BAROFÍL, -Ă adj. (Despre organisme vegetale) Capabil să trăiască la presiuni mari (în mări, în oceane). [< fr. barophile, cf. gr. baros – presiune, philein – a iubi].

barofilei
BAROFÍL, -Ă adj. (Despre organisme vegetale) Capabil să trăiască la presiuni mari (în mări, în oceane). [< fr. barophile, cf. gr. baros – presiune, philein – a iubi].

barofilele
BAROFÍL, -Ă adj. (Despre organisme vegetale) Capabil să trăiască la presiuni mari (în mări, în oceane). [< fr. barophile, cf. gr. baros – presiune, philein – a iubi].

barofilelor
BAROFÍL, -Ă adj. (Despre organisme vegetale) Capabil să trăiască la presiuni mari (în mări, în oceane). [< fr. barophile, cf. gr. baros – presiune, philein – a iubi].

barofili
BAROFÍL, -Ă adj. (Despre organisme vegetale) Capabil să trăiască la presiuni mari (în mări, în oceane). [< fr. barophile, cf. gr. baros – presiune, philein – a iubi].

barofilii
BAROFÍL, -Ă adj. (Despre organisme vegetale) Capabil să trăiască la presiuni mari (în mări, în oceane). [< fr. barophile, cf. gr. baros – presiune, philein – a iubi].

barofililor
BAROFÍL, -Ă adj. (Despre organisme vegetale) Capabil să trăiască la presiuni mari (în mări, în oceane). [< fr. barophile, cf. gr. baros – presiune, philein – a iubi].

barofilul
BAROFÍL, -Ă adj. (Despre organisme vegetale) Capabil să trăiască la presiuni mari (în mări, în oceane). [< fr. barophile, cf. gr. baros – presiune, philein – a iubi].

barofilului
BAROFÍL, -Ă adj. (Despre organisme vegetale) Capabil să trăiască la presiuni mari (în mări, în oceane). [< fr. barophile, cf. gr. baros – presiune, philein – a iubi].

baroforeza
BAROFORÉZĂ s.f. Difuzie a particulelor dintr-o suspensie sub influența gravitației. [Cf. gr. barys – greu, phoresis – împrăștiere].

DOOM

baroforéză s. f., g.-d. art. baroforézei

baroforeze
BAROFORÉZĂ s.f. Difuzie a particulelor dintr-o suspensie sub influența gravitației. [Cf. gr. barys – greu, phoresis – împrăștiere].

DOOM

baroforéză s. f., g.-d. art. baroforézei

baroforezei
BAROFORÉZĂ s.f. Difuzie a particulelor dintr-o suspensie sub influența gravitației. [Cf. gr. barys – greu, phoresis – împrăștiere].

DOOM

baroforéză s. f., g.-d. art. baroforézei

barognozie
BAROGNOZÍE s.f. Posibilitatea de a aprecia, fără a vedea, greutatea obiectelor. [Gen. -iei. / < fr. barognosie, cf. gr. baros – greutate, gnosis – cunoaștere].

barograf
BAROGRÁF, barografe, s. n. Barometru care înregistrează în mod automat curba înălțimilor atinse de un avion. – Din fr. barographe.

DOOM

barográf (-ro-graf) s. n., pl. barográfe

barografe
BAROGRÁF, barografe, s. n. Barometru care înregistrează în mod automat curba înălțimilor atinse de un avion. – Din fr. barographe.

DOOM

barográf (-ro-graf) s. n., pl. barográfe

barografele
BAROGRÁF, barografe, s. n. Barometru care înregistrează în mod automat curba înălțimilor atinse de un avion. – Din fr. barographe.

DOOM

barográf (-ro-graf) s. n., pl. barográfe

barografelor
BAROGRÁF, barografe, s. n. Barometru care înregistrează în mod automat curba înălțimilor atinse de un avion. – Din fr. barographe.

DOOM

barográf (-ro-graf) s. n., pl. barográfe

barograful
BAROGRÁF, barografe, s. n. Barometru care înregistrează în mod automat curba înălțimilor atinse de un avion. – Din fr. barographe.

DOOM

barográf (-ro-graf) s. n., pl. barográfe

barografului
BAROGRÁF, barografe, s. n. Barometru care înregistrează în mod automat curba înălțimilor atinse de un avion. – Din fr. barographe.

DOOM

barográf (-ro-graf) s. n., pl. barográfe

barograma
BAROGRÁMĂ, barograme, s. f. Curbă înregistrată de barograf. – Din fr. barogramme.

DOOM

barográmă (-ro-gra-) s. f., g.-d. art. barográmei; pl. barográme

barograme
BAROGRÁMĂ, barograme, s. f. Curbă înregistrată de barograf. – Din fr. barogramme.

DOOM

barográmă (-ro-gra-) s. f., g.-d. art. barográmei; pl. barográme

barogramei
BAROGRÁMĂ, barograme, s. f. Curbă înregistrată de barograf. – Din fr. barogramme.

DOOM

barográmă (-ro-gra-) s. f., g.-d. art. barográmei; pl. barográme

barogramele
BAROGRÁMĂ, barograme, s. f. Curbă înregistrată de barograf. – Din fr. barogramme.

DOOM

barográmă (-ro-gra-) s. f., g.-d. art. barográmei; pl. barográme

barogramelor
BAROGRÁMĂ, barograme, s. f. Curbă înregistrată de barograf. – Din fr. barogramme.

DOOM

barográmă (-ro-gra-) s. f., g.-d. art. barográmei; pl. barográme

baroi
baroi, baroi s. m. (intl.) v. barosan

barometre
BAROMÉTRU, barometre, s. n. Instrument pentru măsurarea presiunii atmosferice. – Din fr. barometre.

DOOM

barométru (-me-tru) s. n., art. barométrul; pl. barométre

barometrele
BAROMÉTRU, barometre, s. n. Instrument pentru măsurarea presiunii atmosferice. – Din fr. barometre.

DOOM

barométru (-me-tru) s. n., art. barométrul; pl. barométre

barometrelor
BAROMÉTRU, barometre, s. n. Instrument pentru măsurarea presiunii atmosferice. – Din fr. barometre.

DOOM

barométru (-me-tru) s. n., art. barométrul; pl. barométre

barometria
BAROMETRÍE s.f. Parte a fizicii care tratează despre tehnicile și aparatele de măsurare a presiunii (atmosferice). [Gen. -iei. / < fr. barométrie].

barometric
BAROMÉTRIC, -Ă, barometrici, -ce, adj. Al barometrului, de barometru. – Din fr. barométrique.

DOOM

barométric (-me-tric) adj. m., pl. barométrici; f. barométrică, pl. barométrice

barometrica
BAROMÉTRIC, -Ă, barometrici, -ce, adj. Al barometrului, de barometru. – Din fr. barométrique.

DOOM

barométric (-me-tric) adj. m., pl. barométrici; f. barométrică, pl. barométrice

barometrice
BAROMÉTRIC, -Ă, barometrici, -ce, adj. Al barometrului, de barometru. – Din fr. barométrique.

DOOM

barométric (-me-tric) adj. m., pl. barométrici; f. barométrică, pl. barométrice

barometricei
BAROMÉTRIC, -Ă, barometrici, -ce, adj. Al barometrului, de barometru. – Din fr. barométrique.

DOOM

barométric (-me-tric) adj. m., pl. barométrici; f. barométrică, pl. barométrice

barometricele
BAROMÉTRIC, -Ă, barometrici, -ce, adj. Al barometrului, de barometru. – Din fr. barométrique.

DOOM

barométric (-me-tric) adj. m., pl. barométrici; f. barométrică, pl. barométrice

barometricelor
BAROMÉTRIC, -Ă, barometrici, -ce, adj. Al barometrului, de barometru. – Din fr. barométrique.

DOOM

barométric (-me-tric) adj. m., pl. barométrici; f. barométrică, pl. barométrice

barometrici
BAROMÉTRIC, -Ă, barometrici, -ce, adj. Al barometrului, de barometru. – Din fr. barométrique.

DOOM

barométric (-me-tric) adj. m., pl. barométrici; f. barométrică, pl. barométrice

barometricii
BAROMÉTRIC, -Ă, barometrici, -ce, adj. Al barometrului, de barometru. – Din fr. barométrique.

DOOM

barométric (-me-tric) adj. m., pl. barométrici; f. barométrică, pl. barométrice

barometricilor
BAROMÉTRIC, -Ă, barometrici, -ce, adj. Al barometrului, de barometru. – Din fr. barométrique.

DOOM

barométric (-me-tric) adj. m., pl. barométrici; f. barométrică, pl. barométrice

barometricul
BAROMÉTRIC, -Ă, barometrici, -ce, adj. Al barometrului, de barometru. – Din fr. barométrique.

DOOM

barométric (-me-tric) adj. m., pl. barométrici; f. barométrică, pl. barométrice

barometricului
BAROMÉTRIC, -Ă, barometrici, -ce, adj. Al barometrului, de barometru. – Din fr. barométrique.

DOOM

barométric (-me-tric) adj. m., pl. barométrici; f. barométrică, pl. barométrice

barometrie
BAROMETRÍE s.f. Parte a fizicii care tratează despre tehnicile și aparatele de măsurare a presiunii (atmosferice). [Gen. -iei. / < fr. barométrie].

barometriei
BAROMETRÍE s.f. Parte a fizicii care tratează despre tehnicile și aparatele de măsurare a presiunii (atmosferice). [Gen. -iei. / < fr. barométrie].

barometrii
BAROMETRÍE s.f. Parte a fizicii care tratează despre tehnicile și aparatele de măsurare a presiunii (atmosferice). [Gen. -iei. / < fr. barométrie].

barometru
BAROMÉTRU, barometre, s. n. Instrument pentru măsurarea presiunii atmosferice. – Din fr. barometre.

DOOM

barométru (-me-tru) s. n., art. barométrul; pl. barométre

barometrul
BAROMÉTRU, barometre, s. n. Instrument pentru măsurarea presiunii atmosferice. – Din fr. barometre.

DOOM

barométru (-me-tru) s. n., art. barométrul; pl. barométre

barometrului
BAROMÉTRU, barometre, s. n. Instrument pentru măsurarea presiunii atmosferice. – Din fr. barometre.

DOOM

barométru (-me-tru) s. n., art. barométrul; pl. barométre

baron
BARÓN, baroni, s. m. (În Apusul și Centrul Europei) Titlu nobiliar în ierarhia feudală, superior cavalerului și inferior vicontelui; persoană care are acest titlu. – Din fr. baron.

DOOM

barón s. m., pl. baróni

baronarcoza
BARONARCÓZĂ s.f. (Med.) Anestezie generală obținută prin inhalarea unui amestec de gaze la o presiune mai mare decât cea atmosferică. [< fr. baronarcose, cf. gr. baros – greutate, narke – toropeală].

DOOM

baronarcóză s. f., g.-d. art. baronarcózei

baronarcoze
BARONARCÓZĂ s.f. (Med.) Anestezie generală obținută prin inhalarea unui amestec de gaze la o presiune mai mare decât cea atmosferică. [< fr. baronarcose, cf. gr. baros – greutate, narke – toropeală].

DOOM

baronarcóză s. f., g.-d. art. baronarcózei

baronarcozei
BARONARCÓZĂ s.f. (Med.) Anestezie generală obținută prin inhalarea unui amestec de gaze la o presiune mai mare decât cea atmosferică. [< fr. baronarcose, cf. gr. baros – greutate, narke – toropeală].

DOOM

baronarcóză s. f., g.-d. art. baronarcózei

baroneasa
BARONEÁSĂ, baronese, s. f. (În societatea medievală din Apusul și Centrul Europei) Femeie care poseda o baronie; soție sau fiică de baron; baroană. – Baron + suf. -easă.

DOOM

baroneásă s. f., g.-d. art. baronései; pl. baronése

baronese
BARONEÁSĂ, baronese, s. f. (În societatea medievală din Apusul și Centrul Europei) Femeie care poseda o baronie; soție sau fiică de baron; baroană. – Baron + suf. -easă.

DOOM

baroneásă s. f., g.-d. art. baronései; pl. baronése

baronesei
BARONEÁSĂ, baronese, s. f. (În societatea medievală din Apusul și Centrul Europei) Femeie care poseda o baronie; soție sau fiică de baron; baroană. – Baron + suf. -easă.

DOOM

baroneásă s. f., g.-d. art. baronései; pl. baronése

baronesele
BARONEÁSĂ, baronese, s. f. (În societatea medievală din Apusul și Centrul Europei) Femeie care poseda o baronie; soție sau fiică de baron; baroană. – Baron + suf. -easă.

DOOM

baroneásă s. f., g.-d. art. baronései; pl. baronése

baroneselor
BARONEÁSĂ, baronese, s. f. (În societatea medievală din Apusul și Centrul Europei) Femeie care poseda o baronie; soție sau fiică de baron; baroană. – Baron + suf. -easă.

DOOM

baroneásă s. f., g.-d. art. baronései; pl. baronése

baronet
BARONÉT, baroneți, s. m. Titlu nobiliar ereditar în Anglia al membrilor unui ordin de cavaleri; persoană care are acest titlu. – Din fr. baronnet.

DOOM

baronét s. m., pl. baronéți

baronetul
BARONÉT, baroneți, s. m. Titlu nobiliar ereditar în Anglia al membrilor unui ordin de cavaleri; persoană care are acest titlu. – Din fr. baronnet.

DOOM

baronét s. m., pl. baronéți

baronetului
BARONÉT, baroneți, s. m. Titlu nobiliar ereditar în Anglia al membrilor unui ordin de cavaleri; persoană care are acest titlu. – Din fr. baronnet.

DOOM

baronét s. m., pl. baronéți

baroneți
BARONÉT, baroneți, s. m. Titlu nobiliar ereditar în Anglia al membrilor unui ordin de cavaleri; persoană care are acest titlu. – Din fr. baronnet.

DOOM

baronét s. m., pl. baronéți

baroneții
BARONÉT, baroneți, s. m. Titlu nobiliar ereditar în Anglia al membrilor unui ordin de cavaleri; persoană care are acest titlu. – Din fr. baronnet.

DOOM

baronét s. m., pl. baronéți

baroneților
BARONÉT, baroneți, s. m. Titlu nobiliar ereditar în Anglia al membrilor unui ordin de cavaleri; persoană care are acest titlu. – Din fr. baronnet.

DOOM

baronét s. m., pl. baronéți

baroni
BARÓN, baroni, s. m. (În Apusul și Centrul Europei) Titlu nobiliar în ierarhia feudală, superior cavalerului și inferior vicontelui; persoană care are acest titlu. – Din fr. baron.

DOOM

barón s. m., pl. baróni

baronia
BARONÍE, baronii, s. f. (Rar) Titlu de baron; domeniul unui baron. – Din fr. baronnie.

DOOM

baroníe (rar) s. f., art. baronía, g.-d. art. baroníei; pl. baroníi, art. baroníile

baroniadă
baroniadă, baroniade s. f. (peior.) conferință națională sau congres al Partidului Social Democrat din România.

baronie
BARONÍE, baronii, s. f. (Rar) Titlu de baron; domeniul unui baron. – Din fr. baronnie.

DOOM

baroníe (rar) s. f., art. baronía, g.-d. art. baroníei; pl. baroníi, art. baroníile

baroniei
BARONÍE, baronii, s. f. (Rar) Titlu de baron; domeniul unui baron. – Din fr. baronnie.

DOOM

baroníe (rar) s. f., art. baronía, g.-d. art. baroníei; pl. baroníi, art. baroníile

baronii
BARÓN, baroni, s. m. (În Apusul și Centrul Europei) Titlu nobiliar în ierarhia feudală, superior cavalerului și inferior vicontelui; persoană care are acest titlu. – Din fr. baron.

DOOM

barón s. m., pl. baróni

baronii
BARONÍE, baronii, s. f. (Rar) Titlu de baron; domeniul unui baron. – Din fr. baronnie.

DOOM

baroníe (rar) s. f., art. baronía, g.-d. art. baroníei; pl. baroníi, art. baroníile

baroniile
BARONÍE, baronii, s. f. (Rar) Titlu de baron; domeniul unui baron. – Din fr. baronnie.

DOOM

baroníe (rar) s. f., art. baronía, g.-d. art. baroníei; pl. baroníi, art. baroníile

baroniilor
BARONÍE, baronii, s. f. (Rar) Titlu de baron; domeniul unui baron. – Din fr. baronnie.

DOOM

baroníe (rar) s. f., art. baronía, g.-d. art. baroníei; pl. baroníi, art. baroníile

baronilor
BARÓN, baroni, s. m. (În Apusul și Centrul Europei) Titlu nobiliar în ierarhia feudală, superior cavalerului și inferior vicontelui; persoană care are acest titlu. – Din fr. baron.

DOOM

barón s. m., pl. baróni

baronul
BARÓN, baroni, s. m. (În Apusul și Centrul Europei) Titlu nobiliar în ierarhia feudală, superior cavalerului și inferior vicontelui; persoană care are acest titlu. – Din fr. baron.

DOOM

barón s. m., pl. baróni

baronului
BARÓN, baroni, s. m. (În Apusul și Centrul Europei) Titlu nobiliar în ierarhia feudală, superior cavalerului și inferior vicontelui; persoană care are acest titlu. – Din fr. baron.

DOOM

barón s. m., pl. baróni

baroreceptor
BARORECEPTÓR s.m. Terminație nervoasă sensibilă la variațiile presiunii sanguine; presoreceptor. [Var. baroceptor s.m. / < fr. barorécepteur].

DOOM

baroreceptór s. m., pl. baroreceptóri

baroreceptori
BARORECEPTÓR s.m. Terminație nervoasă sensibilă la variațiile presiunii sanguine; presoreceptor. [Var. baroceptor s.m. / < fr. barorécepteur].

DOOM

baroreceptór s. m., pl. baroreceptóri

baroreceptorii
BARORECEPTÓR s.m. Terminație nervoasă sensibilă la variațiile presiunii sanguine; presoreceptor. [Var. baroceptor s.m. / < fr. barorécepteur].

DOOM

baroreceptór s. m., pl. baroreceptóri

baroreceptorilor
BARORECEPTÓR s.m. Terminație nervoasă sensibilă la variațiile presiunii sanguine; presoreceptor. [Var. baroceptor s.m. / < fr. barorécepteur].

DOOM

baroreceptór s. m., pl. baroreceptóri

baroreceptorul
BARORECEPTÓR s.m. Terminație nervoasă sensibilă la variațiile presiunii sanguine; presoreceptor. [Var. baroceptor s.m. / < fr. barorécepteur].

DOOM

baroreceptór s. m., pl. baroreceptóri

baroreceptorului
BARORECEPTÓR s.m. Terminație nervoasă sensibilă la variațiile presiunii sanguine; presoreceptor. [Var. baroceptor s.m. / < fr. barorécepteur].

DOOM

baroreceptór s. m., pl. baroreceptóri

baros
BARÓS, baroase, s. n. Ciocan foarte mare și foarte greu utilizat la lucrările de fierărie, în minerit etc. [Pl. și: barosuri] – Din țig. baros.

DOOM

barós s. n., pl. baroáse

baros
BARÓS, baroase, s. n. Ciocan foarte mare și foarte greu utilizat la lucrările de fierărie, în minerit etc. [Pl. și: barosuri] – Din țig. baros.

barosan
BAROSÁN, -Ă, barosani, -e, adj. (Fam.) Mare (și greu). ♦ Fig. (Substantivat, arg.) Persoană influentă, bogată. – Baros + suf. -an.

DOOM

barosán (fam.) adj. m., pl. barosáni; f. barosánă, pl. barosáne

barosana
BAROSÁN, -Ă, barosani, -e, adj. (Fam.) Mare (și greu). ♦ Fig. (Substantivat, arg.) Persoană influentă, bogată. – Baros + suf. -an.

DOOM

barosán (fam.) adj. m., pl. barosáni; f. barosánă, pl. barosáne

barosane
BAROSÁN, -Ă, barosani, -e, adj. (Fam.) Mare (și greu). ♦ Fig. (Substantivat, arg.) Persoană influentă, bogată. – Baros + suf. -an.

DOOM

barosán (fam.) adj. m., pl. barosáni; f. barosánă, pl. barosáne

barosanei
BAROSÁN, -Ă, barosani, -e, adj. (Fam.) Mare (și greu). ♦ Fig. (Substantivat, arg.) Persoană influentă, bogată. – Baros + suf. -an.

DOOM

barosán (fam.) adj. m., pl. barosáni; f. barosánă, pl. barosáne

barosanele
BAROSÁN, -Ă, barosani, -e, adj. (Fam.) Mare (și greu). ♦ Fig. (Substantivat, arg.) Persoană influentă, bogată. – Baros + suf. -an.

DOOM

barosán (fam.) adj. m., pl. barosáni; f. barosánă, pl. barosáne

barosanelor
BAROSÁN, -Ă, barosani, -e, adj. (Fam.) Mare (și greu). ♦ Fig. (Substantivat, arg.) Persoană influentă, bogată. – Baros + suf. -an.

DOOM

barosán (fam.) adj. m., pl. barosáni; f. barosánă, pl. barosáne

barosani
BAROSÁN, -Ă, barosani, -e, adj. (Fam.) Mare (și greu). ♦ Fig. (Substantivat, arg.) Persoană influentă, bogată. – Baros + suf. -an.

DOOM

barosán (fam.) adj. m., pl. barosáni; f. barosánă, pl. barosáne

barosanii
BAROSÁN, -Ă, barosani, -e, adj. (Fam.) Mare (și greu). ♦ Fig. (Substantivat, arg.) Persoană influentă, bogată. – Baros + suf. -an.

DOOM

barosán (fam.) adj. m., pl. barosáni; f. barosánă, pl. barosáne

barosanilor
BAROSÁN, -Ă, barosani, -e, adj. (Fam.) Mare (și greu). ♦ Fig. (Substantivat, arg.) Persoană influentă, bogată. – Baros + suf. -an.

DOOM

barosán (fam.) adj. m., pl. barosáni; f. barosánă, pl. barosáne

barosanul
BAROSÁN, -Ă, barosani, -e, adj. (Fam.) Mare (și greu). ♦ Fig. (Substantivat, arg.) Persoană influentă, bogată. – Baros + suf. -an.

DOOM

barosán (fam.) adj. m., pl. barosáni; f. barosánă, pl. barosáne

barosanului
BAROSÁN, -Ă, barosani, -e, adj. (Fam.) Mare (și greu). ♦ Fig. (Substantivat, arg.) Persoană influentă, bogată. – Baros + suf. -an.

DOOM

barosán (fam.) adj. m., pl. barosáni; f. barosánă, pl. barosáne

baroscoape
BAROSCÓP, baroscoape, s. n. Aparat în formă de balanță, cu ajutorul căruia se demonstrează existența presiunii atmosferice și principiul lui Arhimede pentru gaze. – Din fr. baroscope.

DOOM

baroscóp (-ros-cop / -ro-scop) s. n., pl. baroscoápe

baroscoapele
BAROSCÓP, baroscoape, s. n. Aparat în formă de balanță, cu ajutorul căruia se demonstrează existența presiunii atmosferice și principiul lui Arhimede pentru gaze. – Din fr. baroscope.

DOOM

baroscóp (-ros-cop / -ro-scop) s. n., pl. baroscoápe

baroscoapelor
BAROSCÓP, baroscoape, s. n. Aparat în formă de balanță, cu ajutorul căruia se demonstrează existența presiunii atmosferice și principiul lui Arhimede pentru gaze. – Din fr. baroscope.

DOOM

baroscóp (-ros-cop / -ro-scop) s. n., pl. baroscoápe

baroscop
BAROSCÓP, baroscoape, s. n. Aparat în formă de balanță, cu ajutorul căruia se demonstrează existența presiunii atmosferice și principiul lui Arhimede pentru gaze. – Din fr. baroscope.

DOOM

baroscóp (-ros-cop / -ro-scop) s. n., pl. baroscoápe

baroscopul
BAROSCÓP, baroscoape, s. n. Aparat în formă de balanță, cu ajutorul căruia se demonstrează existența presiunii atmosferice și principiul lui Arhimede pentru gaze. – Din fr. baroscope.

DOOM

baroscóp (-ros-cop / -ro-scop) s. n., pl. baroscoápe

baroscopului
BAROSCÓP, baroscoape, s. n. Aparat în formă de balanță, cu ajutorul căruia se demonstrează existența presiunii atmosferice și principiul lui Arhimede pentru gaze. – Din fr. baroscope.

DOOM

baroscóp (-ros-cop / -ro-scop) s. n., pl. baroscoápe

barosul
BARÓS, baroase, s. n. Ciocan foarte mare și foarte greu utilizat la lucrările de fierărie, în minerit etc. [Pl. și: barosuri] – Din țig. baros.

DOOM

barós s. n., pl. baroáse

barosului
BARÓS, baroase, s. n. Ciocan foarte mare și foarte greu utilizat la lucrările de fierărie, în minerit etc. [Pl. și: barosuri] – Din țig. baros.

DOOM

barós s. n., pl. baroáse

barotaxie
BAROTAXÍE s.f. (Biol.) Sensibilitate a organismelor la modificările presiunii mediului în care trăiesc. [< fr. barotaxie].

baroterapia
BAROTERAPÍE s.f. (Med.) Tratare a unor maladii cu ajutorul unor presiuni determinate sau al aerului comprimat. [< fr. barothérapie].

baroterapie
BAROTERAPÍE s.f. (Med.) Tratare a unor maladii cu ajutorul unor presiuni determinate sau al aerului comprimat. [< fr. barothérapie].

baroterapiei
BAROTERAPÍE s.f. (Med.) Tratare a unor maladii cu ajutorul unor presiuni determinate sau al aerului comprimat. [< fr. barothérapie].

baroterapii
BAROTERAPÍE s.f. (Med.) Tratare a unor maladii cu ajutorul unor presiuni determinate sau al aerului comprimat. [< fr. barothérapie].

barotermograf
BAROTERMOGRÁF s.n. Barotermometru înregistrator. [< germ. Barothermograph].

DOOM

barotermográf (-mo-graf) s. n., pl. barotermográfe

barotermografe
BAROTERMOGRÁF s.n. Barotermometru înregistrator. [< germ. Barothermograph].

DOOM

barotermográf (-mo-graf) s. n., pl. barotermográfe

barotermografele
BAROTERMOGRÁF s.n. Barotermometru înregistrator. [< germ. Barothermograph].

DOOM

barotermográf (-mo-graf) s. n., pl. barotermográfe

barotermografelor
BAROTERMOGRÁF s.n. Barotermometru înregistrator. [< germ. Barothermograph].

DOOM

barotermográf (-mo-graf) s. n., pl. barotermográfe

barotermograful
BAROTERMOGRÁF s.n. Barotermometru înregistrator. [< germ. Barothermograph].

DOOM

barotermográf (-mo-graf) s. n., pl. barotermográfe

barotermografului
BAROTERMOGRÁF s.n. Barotermometru înregistrator. [< germ. Barothermograph].

DOOM

barotermográf (-mo-graf) s. n., pl. barotermográfe

barotermometre
BAROTERMOMÉTRU s.n. Aparat compus dintr-un barometru și un termometru, servind la determinarea presiunii și a temperaturii aerului. [< fr. barothermomètre].

DOOM

barotermométru (-me-tru) s. n., art. barotermométrul; pl. barotermométre

barotermometrele
BAROTERMOMÉTRU s.n. Aparat compus dintr-un barometru și un termometru, servind la determinarea presiunii și a temperaturii aerului. [< fr. barothermomètre].

DOOM

barotermométru (-me-tru) s. n., art. barotermométrul; pl. barotermométre

barotermometrelor
BAROTERMOMÉTRU s.n. Aparat compus dintr-un barometru și un termometru, servind la determinarea presiunii și a temperaturii aerului. [< fr. barothermomètre].

DOOM

barotermométru (-me-tru) s. n., art. barotermométrul; pl. barotermométre

barotermometru
BAROTERMOMÉTRU s.n. Aparat compus dintr-un barometru și un termometru, servind la determinarea presiunii și a temperaturii aerului. [< fr. barothermomètre].

DOOM

barotermométru (-me-tru) s. n., art. barotermométrul; pl. barotermométre

barotermometrul
BAROTERMOMÉTRU s.n. Aparat compus dintr-un barometru și un termometru, servind la determinarea presiunii și a temperaturii aerului. [< fr. barothermomètre].

DOOM

barotermométru (-me-tru) s. n., art. barotermométrul; pl. barotermométre

barotermometrului
BAROTERMOMÉTRU s.n. Aparat compus dintr-un barometru și un termometru, servind la determinarea presiunii și a temperaturii aerului. [< fr. barothermomètre].

DOOM

barotermométru (-me-tru) s. n., art. barotermométrul; pl. barotermométre

barotraumatic
BAROTRAUMÁTIC, -Ă adj. (Despre leziuni) Provocat de modificările presiunii atmosferice. [< fr. barotraumatique].

barotraumatica
BAROTRAUMÁTIC, -Ă adj. (Despre leziuni) Provocat de modificările presiunii atmosferice. [< fr. barotraumatique].

barotraumatice
BAROTRAUMÁTIC, -Ă adj. (Despre leziuni) Provocat de modificările presiunii atmosferice. [< fr. barotraumatique].

barotraumaticei
BAROTRAUMÁTIC, -Ă adj. (Despre leziuni) Provocat de modificările presiunii atmosferice. [< fr. barotraumatique].

barotraumaticele
BAROTRAUMÁTIC, -Ă adj. (Despre leziuni) Provocat de modificările presiunii atmosferice. [< fr. barotraumatique].

barotraumaticelor
BAROTRAUMÁTIC, -Ă adj. (Despre leziuni) Provocat de modificările presiunii atmosferice. [< fr. barotraumatique].

barotraumatici
BAROTRAUMÁTIC, -Ă adj. (Despre leziuni) Provocat de modificările presiunii atmosferice. [< fr. barotraumatique].

barotraumaticii
BAROTRAUMÁTIC, -Ă adj. (Despre leziuni) Provocat de modificările presiunii atmosferice. [< fr. barotraumatique].

barotraumaticilor
BAROTRAUMÁTIC, -Ă adj. (Despre leziuni) Provocat de modificările presiunii atmosferice. [< fr. barotraumatique].

barotraumaticul
BAROTRAUMÁTIC, -Ă adj. (Despre leziuni) Provocat de modificările presiunii atmosferice. [< fr. barotraumatique].

barotraumaticului
BAROTRAUMÁTIC, -Ă adj. (Despre leziuni) Provocat de modificările presiunii atmosferice. [< fr. barotraumatique].

barotraumatism
BAROTRAUMATÍSM s.n. (Med.) Stare patologică provocată de o variație bruscă de presiune. [< fr. barotraumatisme].

barotraumatismul
BAROTRAUMATÍSM s.n. (Med.) Stare patologică provocată de o variație bruscă de presiune. [< fr. barotraumatisme].

barotraumatismului
BAROTRAUMATÍSM s.n. (Med.) Stare patologică provocată de o variație bruscă de presiune. [< fr. barotraumatisme].

barotropism
BAROTROPÍSM s.n. (Biol.) Reacție a substanței vii față de modificările de presiune. [< fr. barotropisme].

barotropismul
BAROTROPÍSM s.n. (Biol.) Reacție a substanței vii față de modificările de presiune. [< fr. barotropisme].

barotropismului
BAROTROPÍSM s.n. (Biol.) Reacție a substanței vii față de modificările de presiune. [< fr. barotropisme].

barou
BARÓU, barouri, s. n. Organizație profesională a avocaților. – Din fr. barreau.

DOOM

baróu s. n., art. baróul; pl. baróuri

baroul
BARÓU, barouri, s. n. Organizație profesională a avocaților. – Din fr. barreau.

DOOM

baróu s. n., art. baróul; pl. baróuri

baroului
BARÓU, barouri, s. n. Organizație profesională a avocaților. – Din fr. barreau.

DOOM

baróu s. n., art. baróul; pl. baróuri

barouri
BARÓU, barouri, s. n. Organizație profesională a avocaților. – Din fr. barreau.

DOOM

baróu s. n., art. baróul; pl. baróuri

barourile
BARÓU, barouri, s. n. Organizație profesională a avocaților. – Din fr. barreau.

DOOM

baróu s. n., art. baróul; pl. baróuri

barourilor
BARÓU, barouri, s. n. Organizație profesională a avocaților. – Din fr. barreau.

DOOM

baróu s. n., art. baróul; pl. baróuri

barrancos
BARRÁNCOS s.n. pl. (Geol.) Văi formate de ape pe flancurile unui con vulcanic din produse de extruziune slab cimentate. [< sp., port. barrancos – făgașe].

barremian
BARREMIÁN s.n. (Geol.) Penultimul etaj al cretacicului inferior. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -mia-an. / < fr. barrémien].

DOOM

barremián² (-mi-an) s. n.

barremiana
BARREMIÁN s.n. (Geol.) Penultimul etaj al cretacicului inferior. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -mia-an. / < fr. barrémien].

DOOM

barremián² (-mi-an) s. n.

barremianul
BARREMIÁN s.n. (Geol.) Penultimul etaj al cretacicului inferior. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -mia-an. / < fr. barrémien].

DOOM

barremián² (-mi-an) s. n.

barremianului
BARREMIÁN s.n. (Geol.) Penultimul etaj al cretacicului inferior. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -mia-an. / < fr. barrémien].

DOOM

barremián² (-mi-an) s. n.

barremiene
BARREMIÁN s.n. (Geol.) Penultimul etaj al cretacicului inferior. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -mia-an. / < fr. barrémien].

DOOM

barremián² (-mi-an) s. n.

barremienei
BARREMIÁN s.n. (Geol.) Penultimul etaj al cretacicului inferior. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -mia-an. / < fr. barrémien].

DOOM

barremián² (-mi-an) s. n.

barremienele
BARREMIÁN s.n. (Geol.) Penultimul etaj al cretacicului inferior. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -mia-an. / < fr. barrémien].

DOOM

barremián² (-mi-an) s. n.

barremienelor
BARREMIÁN s.n. (Geol.) Penultimul etaj al cretacicului inferior. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -mia-an. / < fr. barrémien].

DOOM

barremián² (-mi-an) s. n.

barremieni
BARREMIÁN s.n. (Geol.) Penultimul etaj al cretacicului inferior. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -mia-an. / < fr. barrémien].

DOOM

barremián² (-mi-an) s. n.

barremienii
BARREMIÁN s.n. (Geol.) Penultimul etaj al cretacicului inferior. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -mia-an. / < fr. barrémien].

DOOM

barremián² (-mi-an) s. n.

barremienilor
BARREMIÁN s.n. (Geol.) Penultimul etaj al cretacicului inferior. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -mia-an. / < fr. barrémien].

DOOM

barremián² (-mi-an) s. n.

bartița
BÁRTIȚĂ, bartițe, s. f. (Reg.) Pojghiță de mucegai care se formează pe borș sau pe zeama de varză acră. – Et. nec.

DOOM

bártiță (reg.) s. f., g.-d. art. bártiței; pl. bártițe

bartițe
BÁRTIȚĂ, bartițe, s. f. (Reg.) Pojghiță de mucegai care se formează pe borș sau pe zeama de varză acră. – Et. nec.

DOOM

bártiță (reg.) s. f., g.-d. art. bártiței; pl. bártițe

bartiței
BÁRTIȚĂ, bartițe, s. f. (Reg.) Pojghiță de mucegai care se formează pe borș sau pe zeama de varză acră. – Et. nec.

DOOM

bártiță (reg.) s. f., g.-d. art. bártiței; pl. bártițe

bartițele
BÁRTIȚĂ, bartițe, s. f. (Reg.) Pojghiță de mucegai care se formează pe borș sau pe zeama de varză acră. – Et. nec.

DOOM

bártiță (reg.) s. f., g.-d. art. bártiței; pl. bártițe

bartițelor
BÁRTIȚĂ, bartițe, s. f. (Reg.) Pojghiță de mucegai care se formează pe borș sau pe zeama de varză acră. – Et. nec.

DOOM

bártiță (reg.) s. f., g.-d. art. bártiței; pl. bártițe

bartonian
BARTONIÁN s.n. (Geol.) Ultimul etaj al eocenului, delimitat la Anglia. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an. / < fr. bartonien].

DOOM

bartonián² (-ni-an) s. n.

bartoniana
BARTONIÁN s.n. (Geol.) Ultimul etaj al eocenului, delimitat la Anglia. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an. / < fr. bartonien].

DOOM

bartonián² (-ni-an) s. n.

bartonianul
BARTONIÁN s.n. (Geol.) Ultimul etaj al eocenului, delimitat la Anglia. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an. / < fr. bartonien].

DOOM

bartonián² (-ni-an) s. n.

bartonianului
BARTONIÁN s.n. (Geol.) Ultimul etaj al eocenului, delimitat la Anglia. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an. / < fr. bartonien].

DOOM

bartonián² (-ni-an) s. n.

bartoniene
BARTONIÁN s.n. (Geol.) Ultimul etaj al eocenului, delimitat la Anglia. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an. / < fr. bartonien].

DOOM

bartonián² (-ni-an) s. n.

bartonienei
BARTONIÁN s.n. (Geol.) Ultimul etaj al eocenului, delimitat la Anglia. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an. / < fr. bartonien].

DOOM

bartonián² (-ni-an) s. n.

bartonienele
BARTONIÁN s.n. (Geol.) Ultimul etaj al eocenului, delimitat la Anglia. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an. / < fr. bartonien].

DOOM

bartonián² (-ni-an) s. n.

bartonienelor
BARTONIÁN s.n. (Geol.) Ultimul etaj al eocenului, delimitat la Anglia. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an. / < fr. bartonien].

DOOM

bartonián² (-ni-an) s. n.

bartonieni
BARTONIÁN s.n. (Geol.) Ultimul etaj al eocenului, delimitat la Anglia. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an. / < fr. bartonien].

DOOM

bartonián² (-ni-an) s. n.

bartonienii
BARTONIÁN s.n. (Geol.) Ultimul etaj al eocenului, delimitat la Anglia. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an. / < fr. bartonien].

DOOM

bartonián² (-ni-an) s. n.

bartonienilor
BARTONIÁN s.n. (Geol.) Ultimul etaj al eocenului, delimitat la Anglia. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an. / < fr. bartonien].

DOOM

bartonián² (-ni-an) s. n.

bartsimpson
Bart Simpson expr. (tox.) LSD-25

barul
CAFÉ-BÁR, cafe-baruri, s. n. Local în care se servesc cafele și băuturi alcoolice. – Cafe[nea] + bar.

DOOM

bar² (local, spațiu la un joc) s. n., pl. báruri

barul
BAR¹, bari, s. m. Unitate de măsură tolerată a presiunii egală cu presiunea exercitată de o megadină pe o suprafață de 1 cm². – Din fr. bar.

DOOM

bar¹ (unitate de măsură) s. m., pl. bari

barului
CAFÉ-BÁR, cafe-baruri, s. n. Local în care se servesc cafele și băuturi alcoolice. – Cafe[nea] + bar.

DOOM

bar² (local, spațiu la un joc) s. n., pl. báruri

barului
BAR¹, bari, s. m. Unitate de măsură tolerată a presiunii egală cu presiunea exercitată de o megadină pe o suprafață de 1 cm². – Din fr. bar.

DOOM

bar¹ (unitate de măsură) s. m., pl. bari

baruri
CAFÉ-BÁR, cafe-baruri, s. n. Local în care se servesc cafele și băuturi alcoolice. – Cafe[nea] + bar.

DOOM

bar² (local, spațiu la un joc) s. n., pl. báruri

barurile
CAFÉ-BÁR, cafe-baruri, s. n. Local în care se servesc cafele și băuturi alcoolice. – Cafe[nea] + bar.

DOOM

bar² (local, spațiu la un joc) s. n., pl. báruri

barurilor
CAFÉ-BÁR, cafe-baruri, s. n. Local în care se servesc cafele și băuturi alcoolice. – Cafe[nea] + bar.

DOOM

bar² (local, spațiu la un joc) s. n., pl. báruri

barza
BÁRZĂ, berze, s. f. Pasăre migratoare din ordinul ciconiiformelor, cu ciocul roșu, gâtul și picioarele lungi și cu penele, de obicei, albe, afară de vârfurile aripilor, care sunt negre: cocostârc (Ciconia ciconia). – Cf. alb. bardhë.

DOOM

bárză s. f., g.-d. art. bérzei; pl. bérze

barzi
BARD, barzi, s. m. (La vechii celți) Poet-muzician care compunea și recita cântece războinice și religioase. ♦ P. gener. Poet. – Din fr. barde, lat. bardus.

DOOM

bard s. m., pl. barzi

barzii
BARD, barzi, s. m. (La vechii celți) Poet-muzician care compunea și recita cântece războinice și religioase. ♦ P. gener. Poet. – Din fr. barde, lat. bardus.

DOOM

bard s. m., pl. barzi

barzilor
BARD, barzi, s. m. (La vechii celți) Poet-muzician care compunea și recita cântece războinice și religioase. ♦ P. gener. Poet. – Din fr. barde, lat. bardus.

DOOM

bard s. m., pl. barzi

barând
BARÁ, barez, vb. I. Tranz. 1. A opri, a împiedica trecerea, circulația, intrarea etc. 2. A trage o linie peste un text scris, pentru a-l anula; a anula. – Din fr. barrer.

DOOM

bará (a ~) vb., ind. prez. 3 bareáză

barînd
BARÁ, barez, vb. I. Tranz. 1. A opri, a împiedica trecerea, circulația, intrarea etc. 2. A trage o linie peste un text scris, pentru a-l anula; a anula. – Din fr. barrer.

DOOM

bará (a ~) vb., ind. prez. 3 bareáză

barăci
BARÁCĂ, barăci, s. f. Construcție provizorie de scânduri, panouri, folosită ca locuință, magazie, prăvălie etc. [Pl. și: bărăci. – Var.: (reg.) barátcă s. f.] – Din fr. baraque.

barăcii
BARÁCĂ, barăci, s. f. Construcție provizorie de scânduri, panouri, folosită ca locuință, magazie, prăvălie etc. [Pl. și: bărăci. – Var.: (reg.) barátcă s. f.] – Din fr. baraque.

barăcile
BARÁCĂ, barăci, s. f. Construcție provizorie de scânduri, panouri, folosită ca locuință, magazie, prăvălie etc. [Pl. și: bărăci. – Var.: (reg.) barátcă s. f.] – Din fr. baraque.

barăcilor
BARÁCĂ, barăci, s. f. Construcție provizorie de scânduri, panouri, folosită ca locuință, magazie, prăvălie etc. [Pl. și: bărăci. – Var.: (reg.) barátcă s. f.] – Din fr. baraque.

barăngi
BARĂNGÍ, barăngesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A striga, a țipa în gura mare. – Din barangă.

barșoane
BARȘÓN, barșoane, s. n. (Reg.) Catifea (roșie). – Din magh. bársony.

DOOM

barșón (reg.) s. n., pl. barșoáne

barșoanele
BARȘÓN, barșoane, s. n. (Reg.) Catifea (roșie). – Din magh. bársony.

DOOM

barșón (reg.) s. n., pl. barșoáne

barșoanelor
BARȘÓN, barșoane, s. n. (Reg.) Catifea (roșie). – Din magh. bársony.

DOOM

barșón (reg.) s. n., pl. barșoáne

barșon
BARȘÓN, barșoane, s. n. (Reg.) Catifea (roșie). – Din magh. bársony.

DOOM

barșón (reg.) s. n., pl. barșoáne

barșonul
BARȘÓN, barșoane, s. n. (Reg.) Catifea (roșie). – Din magh. bársony.

DOOM

barșón (reg.) s. n., pl. barșoáne

barșonului
BARȘÓN, barșoane, s. n. (Reg.) Catifea (roșie). – Din magh. bársony.

DOOM

barșón (reg.) s. n., pl. barșoáne

bas
BAS, (1) s. n., (2) bași, s. m., (3) basuri, s. n. 1. S. n. Registrul cel mai jos al vocii bărbătești; sunetul cel mai grav al unui acord muzical. 2. S. m. Cântăreț a cărui voce se plasează în acest registru; basist. 3. S. n. Instrument care deține în orchestră un rol analog cu acela al basului (2) intr-un cor. – Din it. basso, fr. basse.

DOOM

bas² (contrabas) s. n., pl. básuri

bas
BAS, (1) s. n., (2) bași, s. m., (3) basuri, s. n. 1. S. n. Registrul cel mai jos al vocii bărbătești; sunetul cel mai grav al unui acord muzical. 2. S. m. Cântăreț a cărui voce se plasează în acest registru; basist. 3. S. n. Instrument care deține în orchestră un rol analog cu acela al basului (2) intr-un cor. – Din it. basso, fr. basse.

basamac
BASAMÁC, (2) basamace, s. n. 1. Rachiu (colorat) de calitate inferioară. 2. Sort de basamac (1). – Cf tc., sb. basamak „grad”.

DOOM

basamác (pop.) s. n., (sorturi) pl. basamáce

basamace
BASAMÁC, (2) basamace, s. n. 1. Rachiu (colorat) de calitate inferioară. 2. Sort de basamac (1). – Cf tc., sb. basamak „grad”.

DOOM

basamác (pop.) s. n., (sorturi) pl. basamáce

basamacele
BASAMÁC, (2) basamace, s. n. 1. Rachiu (colorat) de calitate inferioară. 2. Sort de basamac (1). – Cf tc., sb. basamak „grad”.

DOOM

basamác (pop.) s. n., (sorturi) pl. basamáce

basamacelor
BASAMÁC, (2) basamace, s. n. 1. Rachiu (colorat) de calitate inferioară. 2. Sort de basamac (1). – Cf tc., sb. basamak „grad”.

DOOM

basamác (pop.) s. n., (sorturi) pl. basamáce

basamacul
BASAMÁC, (2) basamace, s. n. 1. Rachiu (colorat) de calitate inferioară. 2. Sort de basamac (1). – Cf tc., sb. basamak „grad”.

DOOM

basamác (pop.) s. n., (sorturi) pl. basamáce

basamacului
BASAMÁC, (2) basamace, s. n. 1. Rachiu (colorat) de calitate inferioară. 2. Sort de basamac (1). – Cf tc., sb. basamak „grad”.

DOOM

basamác (pop.) s. n., (sorturi) pl. basamáce

basarabean
BASARABEÁN, -Ă, basarabeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din regiunea istorică Basarabia. 2. Adj. Care aparține Basarabiei sau basarabenilor (1), privitor la Basarabia ori la basarabeni. – Basarabia (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

basarabeán adj. m., s. m., pl. basarabéni; adj. f. basarabeánă, pl. basarabéne

basarabean
BASARABEÁN, -Ă, basarabeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din regiunea istorică Basarabia. 2. Adj. Care aparține Basarabiei sau basarabenilor (1), privitor la Basarabia ori la basarabeni. – Basarabia (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

basarabeán adj. m., s. m., pl. basarabéni; adj. f. basarabeánă, pl. basarabéne

basarabeana
BASARABEÁN, -Ă, basarabeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din regiunea istorică Basarabia. 2. Adj. Care aparține Basarabiei sau basarabenilor (1), privitor la Basarabia ori la basarabeni. – Basarabia (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

basarabeán adj. m., s. m., pl. basarabéni; adj. f. basarabeánă, pl. basarabéne

basarabeana
BASARABEÁN, -Ă, basarabeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din regiunea istorică Basarabia. 2. Adj. Care aparține Basarabiei sau basarabenilor (1), privitor la Basarabia ori la basarabeni. – Basarabia (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

basarabeán adj. m., s. m., pl. basarabéni; adj. f. basarabeánă, pl. basarabéne

basarabeanca
BASARABEÁNCĂ, basarabence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din regiunea istorică Basarabia. – Basarabean + suf. -că.

DOOM

basarabeáncă s. f., g.-d. art. basarabéncei; pl. basarabénce

basarabeanul
BASARABEÁN, -Ă, basarabeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din regiunea istorică Basarabia. 2. Adj. Care aparține Basarabiei sau basarabenilor (1), privitor la Basarabia ori la basarabeni. – Basarabia (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

basarabeán adj. m., s. m., pl. basarabéni; adj. f. basarabeánă, pl. basarabéne

basarabeanul
BASARABEÁN, -Ă, basarabeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din regiunea istorică Basarabia. 2. Adj. Care aparține Basarabiei sau basarabenilor (1), privitor la Basarabia ori la basarabeni. – Basarabia (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

basarabeán adj. m., s. m., pl. basarabéni; adj. f. basarabeánă, pl. basarabéne

basarabeanului
BASARABEÁN, -Ă, basarabeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din regiunea istorică Basarabia. 2. Adj. Care aparține Basarabiei sau basarabenilor (1), privitor la Basarabia ori la basarabeni. – Basarabia (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

basarabeán adj. m., s. m., pl. basarabéni; adj. f. basarabeánă, pl. basarabéne

basarabeanului
BASARABEÁN, -Ă, basarabeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din regiunea istorică Basarabia. 2. Adj. Care aparține Basarabiei sau basarabenilor (1), privitor la Basarabia ori la basarabeni. – Basarabia (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

basarabeán adj. m., s. m., pl. basarabéni; adj. f. basarabeánă, pl. basarabéne

basarabence
BASARABEÁNCĂ, basarabence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din regiunea istorică Basarabia. – Basarabean + suf. -că.

DOOM

basarabeáncă s. f., g.-d. art. basarabéncei; pl. basarabénce

basarabencei
BASARABEÁNCĂ, basarabence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din regiunea istorică Basarabia. – Basarabean + suf. -că.

DOOM

basarabeáncă s. f., g.-d. art. basarabéncei; pl. basarabénce

basarabencele
BASARABEÁNCĂ, basarabence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din regiunea istorică Basarabia. – Basarabean + suf. -că.

DOOM

basarabeáncă s. f., g.-d. art. basarabéncei; pl. basarabénce

basarabencelor
BASARABEÁNCĂ, basarabence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din regiunea istorică Basarabia. – Basarabean + suf. -că.

DOOM

basarabeáncă s. f., g.-d. art. basarabéncei; pl. basarabénce

basarabene
BASARABEÁN, -Ă, basarabeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din regiunea istorică Basarabia. 2. Adj. Care aparține Basarabiei sau basarabenilor (1), privitor la Basarabia ori la basarabeni. – Basarabia (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

basarabeán adj. m., s. m., pl. basarabéni; adj. f. basarabeánă, pl. basarabéne

basarabene
BASARABEÁN, -Ă, basarabeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din regiunea istorică Basarabia. 2. Adj. Care aparține Basarabiei sau basarabenilor (1), privitor la Basarabia ori la basarabeni. – Basarabia (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

basarabeán adj. m., s. m., pl. basarabéni; adj. f. basarabeánă, pl. basarabéne

basarabenei
BASARABEÁN, -Ă, basarabeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din regiunea istorică Basarabia. 2. Adj. Care aparține Basarabiei sau basarabenilor (1), privitor la Basarabia ori la basarabeni. – Basarabia (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

basarabeán adj. m., s. m., pl. basarabéni; adj. f. basarabeánă, pl. basarabéne

basarabenei
BASARABEÁN, -Ă, basarabeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din regiunea istorică Basarabia. 2. Adj. Care aparține Basarabiei sau basarabenilor (1), privitor la Basarabia ori la basarabeni. – Basarabia (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

basarabeán adj. m., s. m., pl. basarabéni; adj. f. basarabeánă, pl. basarabéne

basarabenele
BASARABEÁN, -Ă, basarabeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din regiunea istorică Basarabia. 2. Adj. Care aparține Basarabiei sau basarabenilor (1), privitor la Basarabia ori la basarabeni. – Basarabia (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

basarabeán adj. m., s. m., pl. basarabéni; adj. f. basarabeánă, pl. basarabéne

basarabenele
BASARABEÁN, -Ă, basarabeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din regiunea istorică Basarabia. 2. Adj. Care aparține Basarabiei sau basarabenilor (1), privitor la Basarabia ori la basarabeni. – Basarabia (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

basarabeán adj. m., s. m., pl. basarabéni; adj. f. basarabeánă, pl. basarabéne

basarabenelor
BASARABEÁN, -Ă, basarabeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din regiunea istorică Basarabia. 2. Adj. Care aparține Basarabiei sau basarabenilor (1), privitor la Basarabia ori la basarabeni. – Basarabia (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

basarabeán adj. m., s. m., pl. basarabéni; adj. f. basarabeánă, pl. basarabéne

basarabenelor
BASARABEÁN, -Ă, basarabeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din regiunea istorică Basarabia. 2. Adj. Care aparține Basarabiei sau basarabenilor (1), privitor la Basarabia ori la basarabeni. – Basarabia (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

basarabeán adj. m., s. m., pl. basarabéni; adj. f. basarabeánă, pl. basarabéne

basarabeni
BASARABEÁN, -Ă, basarabeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din regiunea istorică Basarabia. 2. Adj. Care aparține Basarabiei sau basarabenilor (1), privitor la Basarabia ori la basarabeni. – Basarabia (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

basarabeán adj. m., s. m., pl. basarabéni; adj. f. basarabeánă, pl. basarabéne

basarabeni
BASARABEÁN, -Ă, basarabeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din regiunea istorică Basarabia. 2. Adj. Care aparține Basarabiei sau basarabenilor (1), privitor la Basarabia ori la basarabeni. – Basarabia (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

basarabeán adj. m., s. m., pl. basarabéni; adj. f. basarabeánă, pl. basarabéne

basarabenii
BASARABEÁN, -Ă, basarabeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din regiunea istorică Basarabia. 2. Adj. Care aparține Basarabiei sau basarabenilor (1), privitor la Basarabia ori la basarabeni. – Basarabia (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

basarabeán adj. m., s. m., pl. basarabéni; adj. f. basarabeánă, pl. basarabéne

basarabenii
BASARABEÁN, -Ă, basarabeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din regiunea istorică Basarabia. 2. Adj. Care aparține Basarabiei sau basarabenilor (1), privitor la Basarabia ori la basarabeni. – Basarabia (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

basarabeán adj. m., s. m., pl. basarabéni; adj. f. basarabeánă, pl. basarabéne

basarabenilor
BASARABEÁN, -Ă, basarabeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din regiunea istorică Basarabia. 2. Adj. Care aparține Basarabiei sau basarabenilor (1), privitor la Basarabia ori la basarabeni. – Basarabia (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

basarabeán adj. m., s. m., pl. basarabéni; adj. f. basarabeánă, pl. basarabéne

basarabenilor
BASARABEÁN, -Ă, basarabeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din regiunea istorică Basarabia. 2. Adj. Care aparține Basarabiei sau basarabenilor (1), privitor la Basarabia ori la basarabeni. – Basarabia (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

basarabeán adj. m., s. m., pl. basarabéni; adj. f. basarabeánă, pl. basarabéne

basc
BASC⁴, -Ă, basci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Țara Bascilor, regiune situată în Pirinei, în Franța și Spania. 2. Adj. Care aparține sau este caracteristic bascilor (1), privitor la basci. ♦ (Substantivat, f.) Limba izolată neindo-europeană, vorbită de basci. – Din fr. basque.

DOOM

báscă³ (limbă) s. f., g.-d. art. báscei

basc
BASC⁴, -Ă, basci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Țara Bascilor, regiune situată în Pirinei, în Franța și Spania. 2. Adj. Care aparține sau este caracteristic bascilor (1), privitor la basci. ♦ (Substantivat, f.) Limba izolată neindo-europeană, vorbită de basci. – Din fr. basque.

DOOM

báscă³ (limbă) s. f., g.-d. art. báscei

basc
BASC¹, bascuri, s. n. Parte a unei jachete (sau fuste) care, pornind din talie, acoperă șoldurile. – Din fr. basque.

DOOM

basc³ (adaos la îmbrăcăminte) s. n., pl. báscuri

basc
BÁSCĂ s. f. v. basc².

DOOM

báscă¹ (beretă) v. básc²

basca
BASC⁴, -Ă, basci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Țara Bascilor, regiune situată în Pirinei, în Franța și Spania. 2. Adj. Care aparține sau este caracteristic bascilor (1), privitor la basci. ♦ (Substantivat, f.) Limba izolată neindo-europeană, vorbită de basci. – Din fr. basque.

DOOM

báscă³ (limbă) s. f., g.-d. art. báscei

basca
BÁSCĂ s. f. v. basc².

DOOM

báscă¹ (beretă) v. básc²

basca
BASC⁴, -Ă, basci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Țara Bascilor, regiune situată în Pirinei, în Franța și Spania. 2. Adj. Care aparține sau este caracteristic bascilor (1), privitor la basci. ♦ (Substantivat, f.) Limba izolată neindo-europeană, vorbită de basci. – Din fr. basque.

DOOM

báscă³ (limbă) s. f., g.-d. art. báscei

basce
BASC⁴, -Ă, basci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Țara Bascilor, regiune situată în Pirinei, în Franța și Spania. 2. Adj. Care aparține sau este caracteristic bascilor (1), privitor la basci. ♦ (Substantivat, f.) Limba izolată neindo-europeană, vorbită de basci. – Din fr. basque.

DOOM

báscă³ (limbă) s. f., g.-d. art. báscei

basce
BASC⁴, -Ă, basci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Țara Bascilor, regiune situată în Pirinei, în Franța și Spania. 2. Adj. Care aparține sau este caracteristic bascilor (1), privitor la basci. ♦ (Substantivat, f.) Limba izolată neindo-europeană, vorbită de basci. – Din fr. basque.

DOOM

báscă³ (limbă) s. f., g.-d. art. báscei

basce
BASC⁴, -Ă, basci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Țara Bascilor, regiune situată în Pirinei, în Franța și Spania. 2. Adj. Care aparține sau este caracteristic bascilor (1), privitor la basci. ♦ (Substantivat, f.) Limba izolată neindo-europeană, vorbită de basci. – Din fr. basque.

DOOM

báscă³ (limbă) s. f., g.-d. art. báscei

bascei
BASC⁴, -Ă, basci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Țara Bascilor, regiune situată în Pirinei, în Franța și Spania. 2. Adj. Care aparține sau este caracteristic bascilor (1), privitor la basci. ♦ (Substantivat, f.) Limba izolată neindo-europeană, vorbită de basci. – Din fr. basque.

DOOM

báscă³ (limbă) s. f., g.-d. art. báscei

bascei
BASC⁴, -Ă, basci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Țara Bascilor, regiune situată în Pirinei, în Franța și Spania. 2. Adj. Care aparține sau este caracteristic bascilor (1), privitor la basci. ♦ (Substantivat, f.) Limba izolată neindo-europeană, vorbită de basci. – Din fr. basque.

DOOM

báscă³ (limbă) s. f., g.-d. art. báscei

bascele
BASC⁴, -Ă, basci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Țara Bascilor, regiune situată în Pirinei, în Franța și Spania. 2. Adj. Care aparține sau este caracteristic bascilor (1), privitor la basci. ♦ (Substantivat, f.) Limba izolată neindo-europeană, vorbită de basci. – Din fr. basque.

DOOM

báscă³ (limbă) s. f., g.-d. art. báscei

bascele
BASC⁴, -Ă, basci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Țara Bascilor, regiune situată în Pirinei, în Franța și Spania. 2. Adj. Care aparține sau este caracteristic bascilor (1), privitor la basci. ♦ (Substantivat, f.) Limba izolată neindo-europeană, vorbită de basci. – Din fr. basque.

DOOM

báscă³ (limbă) s. f., g.-d. art. báscei

bascelor
BASC⁴, -Ă, basci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Țara Bascilor, regiune situată în Pirinei, în Franța și Spania. 2. Adj. Care aparține sau este caracteristic bascilor (1), privitor la basci. ♦ (Substantivat, f.) Limba izolată neindo-europeană, vorbită de basci. – Din fr. basque.

DOOM

báscă³ (limbă) s. f., g.-d. art. báscei

bascelor
BASC⁴, -Ă, basci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Țara Bascilor, regiune situată în Pirinei, în Franța și Spania. 2. Adj. Care aparține sau este caracteristic bascilor (1), privitor la basci. ♦ (Substantivat, f.) Limba izolată neindo-europeană, vorbită de basci. – Din fr. basque.

DOOM

báscă³ (limbă) s. f., g.-d. art. báscei

baschet
BÁSCHET, (1) s. n., (2) bascheți, s. m. 1. S. n. Baschetbal. 2. S. m. (Mai ales la pl.) Ghete de baschetbal. – Din fr. basket.

DOOM

báschet² (gheată) s. m., pl. báscheți

baschetbal
BÁSCHETBAL s. n. Joc sportiv disputat între două echipe de câte cinci jucători, care marchează punctele făcând să treacă mingea prin coșul de sfoară împletită fixat de un panou înalt pe terenul echipei adverse; baschet. – Din engl., fr. basketball.

DOOM

báschetbal (înv.) s. n.

baschetbalist
BASCHETBALÍST, -Ă, baschetbaliști, -ste, s. m. și f. Sportiv care practică baschetbalul. – Baschetbal + suf. -ist.

DOOM

baschetbalístă s. f., g.-d. art. baschetbalístei; pl. baschetbalíste

baschetbalista
BASCHETBALÍST, -Ă, baschetbaliști, -ste, s. m. și f. Sportiv care practică baschetbalul. – Baschetbal + suf. -ist.

DOOM

baschetbalístă s. f., g.-d. art. baschetbalístei; pl. baschetbalíste

baschetbaliste
BASCHETBALÍST, -Ă, baschetbaliști, -ste, s. m. și f. Sportiv care practică baschetbalul. – Baschetbal + suf. -ist.

DOOM

baschetbalístă s. f., g.-d. art. baschetbalístei; pl. baschetbalíste

baschetbalistei
BASCHETBALÍST, -Ă, baschetbaliști, -ste, s. m. și f. Sportiv care practică baschetbalul. – Baschetbal + suf. -ist.

DOOM

baschetbalístă s. f., g.-d. art. baschetbalístei; pl. baschetbalíste

baschetbalistele
BASCHETBALÍST, -Ă, baschetbaliști, -ste, s. m. și f. Sportiv care practică baschetbalul. – Baschetbal + suf. -ist.

DOOM

baschetbalístă s. f., g.-d. art. baschetbalístei; pl. baschetbalíste

baschetbalistelor
BASCHETBALÍST, -Ă, baschetbaliști, -ste, s. m. și f. Sportiv care practică baschetbalul. – Baschetbal + suf. -ist.

DOOM

baschetbalístă s. f., g.-d. art. baschetbalístei; pl. baschetbalíste

baschetbalistul
BASCHETBALÍST, -Ă, baschetbaliști, -ste, s. m. și f. Sportiv care practică baschetbalul. – Baschetbal + suf. -ist.

DOOM

baschetbalístă s. f., g.-d. art. baschetbalístei; pl. baschetbalíste

baschetbalistului
BASCHETBALÍST, -Ă, baschetbaliști, -ste, s. m. și f. Sportiv care practică baschetbalul. – Baschetbal + suf. -ist.

DOOM

baschetbalístă s. f., g.-d. art. baschetbalístei; pl. baschetbalíste

baschetbaliști
BASCHETBALÍST, -Ă, baschetbaliști, -ste, s. m. și f. Sportiv care practică baschetbalul. – Baschetbal + suf. -ist.

DOOM

baschetbalístă s. f., g.-d. art. baschetbalístei; pl. baschetbalíste

baschetbaliștii
BASCHETBALÍST, -Ă, baschetbaliști, -ste, s. m. și f. Sportiv care practică baschetbalul. – Baschetbal + suf. -ist.

DOOM

baschetbalístă s. f., g.-d. art. baschetbalístei; pl. baschetbalíste

baschetbaliștilor
BASCHETBALÍST, -Ă, baschetbaliști, -ste, s. m. și f. Sportiv care practică baschetbalul. – Baschetbal + suf. -ist.

DOOM

baschetbalístă s. f., g.-d. art. baschetbalístei; pl. baschetbalíste

baschetbalul
BÁSCHETBAL s. n. Joc sportiv disputat între două echipe de câte cinci jucători, care marchează punctele făcând să treacă mingea prin coșul de sfoară împletită fixat de un panou înalt pe terenul echipei adverse; baschet. – Din engl., fr. basketball.

DOOM

báschetbal (înv.) s. n.

baschetbalului
BÁSCHETBAL s. n. Joc sportiv disputat între două echipe de câte cinci jucători, care marchează punctele făcând să treacă mingea prin coșul de sfoară împletită fixat de un panou înalt pe terenul echipei adverse; baschet. – Din engl., fr. basketball.

DOOM

báschetbal (înv.) s. n.

baschetbol
BASCHETBÓL s.n. v. baschet.

baschetul
BÁSCHET, (1) s. n., (2) bascheți, s. m. 1. S. n. Baschetbal. 2. S. m. (Mai ales la pl.) Ghete de baschetbal. – Din fr. basket.

DOOM

báschet² (gheată) s. m., pl. báscheți

baschetului
BÁSCHET, (1) s. n., (2) bascheți, s. m. 1. S. n. Baschetbal. 2. S. m. (Mai ales la pl.) Ghete de baschetbal. – Din fr. basket.

DOOM

báschet² (gheată) s. m., pl. báscheți

bascheți
BÁSCHET, (1) s. n., (2) bascheți, s. m. 1. S. n. Baschetbal. 2. S. m. (Mai ales la pl.) Ghete de baschetbal. – Din fr. basket.

DOOM

báschet² (gheată) s. m., pl. báscheți

bascheții
BÁSCHET, (1) s. n., (2) bascheți, s. m. 1. S. n. Baschetbal. 2. S. m. (Mai ales la pl.) Ghete de baschetbal. – Din fr. basket.

DOOM

báschet² (gheată) s. m., pl. báscheți

bascheților
BÁSCHET, (1) s. n., (2) bascheți, s. m. 1. S. n. Baschetbal. 2. S. m. (Mai ales la pl.) Ghete de baschetbal. – Din fr. basket.

DOOM

báschet² (gheată) s. m., pl. báscheți

baschină
BASCHÍNĂ, baschine, s. f. (Reg.) Bluză de stambă ajustată pe talie, pe care o poartă femeile de la țară. – Din fr. basquine.

basci
BASC⁴, -Ă, basci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Țara Bascilor, regiune situată în Pirinei, în Franța și Spania. 2. Adj. Care aparține sau este caracteristic bascilor (1), privitor la basci. ♦ (Substantivat, f.) Limba izolată neindo-europeană, vorbită de basci. – Din fr. basque.

DOOM

báscă³ (limbă) s. f., g.-d. art. báscei

basci
BASC⁴, -Ă, basci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Țara Bascilor, regiune situată în Pirinei, în Franța și Spania. 2. Adj. Care aparține sau este caracteristic bascilor (1), privitor la basci. ♦ (Substantivat, f.) Limba izolată neindo-europeană, vorbită de basci. – Din fr. basque.

DOOM

báscă³ (limbă) s. f., g.-d. art. báscei

bascii
BASC⁴, -Ă, basci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Țara Bascilor, regiune situată în Pirinei, în Franța și Spania. 2. Adj. Care aparține sau este caracteristic bascilor (1), privitor la basci. ♦ (Substantivat, f.) Limba izolată neindo-europeană, vorbită de basci. – Din fr. basque.

DOOM

báscă³ (limbă) s. f., g.-d. art. báscei

bascii
BASC⁴, -Ă, basci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Țara Bascilor, regiune situată în Pirinei, în Franța și Spania. 2. Adj. Care aparține sau este caracteristic bascilor (1), privitor la basci. ♦ (Substantivat, f.) Limba izolată neindo-europeană, vorbită de basci. – Din fr. basque.

DOOM

báscă³ (limbă) s. f., g.-d. art. báscei

bascilor
BASC⁴, -Ă, basci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Țara Bascilor, regiune situată în Pirinei, în Franța și Spania. 2. Adj. Care aparține sau este caracteristic bascilor (1), privitor la basci. ♦ (Substantivat, f.) Limba izolată neindo-europeană, vorbită de basci. – Din fr. basque.

DOOM

báscă³ (limbă) s. f., g.-d. art. báscei

bascilor
BASC⁴, -Ă, basci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Țara Bascilor, regiune situată în Pirinei, în Franța și Spania. 2. Adj. Care aparține sau este caracteristic bascilor (1), privitor la basci. ♦ (Substantivat, f.) Limba izolată neindo-europeană, vorbită de basci. – Din fr. basque.

DOOM

báscă³ (limbă) s. f., g.-d. art. báscei

basco
BASC⁴, -Ă, basci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Țara Bascilor, regiune situată în Pirinei, în Franța și Spania. 2. Adj. Care aparține sau este caracteristic bascilor (1), privitor la basci. ♦ (Substantivat, f.) Limba izolată neindo-europeană, vorbită de basci. – Din fr. basque.

DOOM

báscă³ (limbă) s. f., g.-d. art. báscei

basco
BASC⁴, -Ă, basci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Țara Bascilor, regiune situată în Pirinei, în Franța și Spania. 2. Adj. Care aparține sau este caracteristic bascilor (1), privitor la basci. ♦ (Substantivat, f.) Limba izolată neindo-europeană, vorbită de basci. – Din fr. basque.

DOOM

báscă³ (limbă) s. f., g.-d. art. báscei

bascul
BASC⁴, -Ă, basci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Țara Bascilor, regiune situată în Pirinei, în Franța și Spania. 2. Adj. Care aparține sau este caracteristic bascilor (1), privitor la basci. ♦ (Substantivat, f.) Limba izolată neindo-europeană, vorbită de basci. – Din fr. basque.

DOOM

báscă³ (limbă) s. f., g.-d. art. báscei

bascul
BASC⁴, -Ă, basci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Țara Bascilor, regiune situată în Pirinei, în Franța și Spania. 2. Adj. Care aparține sau este caracteristic bascilor (1), privitor la basci. ♦ (Substantivat, f.) Limba izolată neindo-europeană, vorbită de basci. – Din fr. basque.

DOOM

báscă³ (limbă) s. f., g.-d. art. báscei

bascul
BASC¹, bascuri, s. n. Parte a unei jachete (sau fuste) care, pornind din talie, acoperă șoldurile. – Din fr. basque.

DOOM

basc³ (adaos la îmbrăcăminte) s. n., pl. báscuri

bascul
BÁSCĂ s. f. v. basc².

DOOM

báscă¹ (beretă) v. básc²

bascula
BASCULÁ, basculez, vb. I. Intranz. (Despre un corp) A se roti parțial în jurul unei axe orizontale care nu trece prin centrul de greutate; a se balansa. – Din fr. basculer.

DOOM

basculá (a ~) vb., ind. prez. 3 basculeáză

bascula
BASCÚLĂ, bascule, s. f. 1. Aparat care permite cântărirea corpurilor grele cu ajutorul unor greutăți (de o sută de ori) mai mici. 2. Scândură sau pârghie mobilă așezată în cumpănă pe un suport. 3. Partea metalică a armelor de vânătoare cu țevi mobile. – Din fr. bascule.

DOOM

bascúlă s. f., g.-d. art. bascúlei; pl. bascúle

basculai
BASCULÁ, basculez, vb. I. Intranz. (Despre un corp) A se roti parțial în jurul unei axe orizontale care nu trece prin centrul de greutate; a se balansa. – Din fr. basculer.

DOOM

basculá (a ~) vb., ind. prez. 3 basculeáză

basculam
BASCULÁ, basculez, vb. I. Intranz. (Despre un corp) A se roti parțial în jurul unei axe orizontale care nu trece prin centrul de greutate; a se balansa. – Din fr. basculer.

DOOM

basculá (a ~) vb., ind. prez. 3 basculeáză

basculant
BASCULÁNT, -Ă, basculanți, -te, adj., s. f. 1. Adj. Care basculează sau care poate bascula; care se balansează. ◊ Autocamion (sau camion, vagon) basculant = autocamion (sau camion, vagon) a cărui platformă se ridică pentru a descărca materialele transportate. 2. S. f. Platformă (cu obloane) sau vagon care se poate ridica și înclina într-o parte pentru a descărca, prin răsturnare, materialele transportate. – Din fr. basculant.

DOOM

basculánt adj. m., pl. basculánți; f. basculántă, pl. basculánte

basculanta
BASCULÁNT, -Ă, basculanți, -te, adj., s. f. 1. Adj. Care basculează sau care poate bascula; care se balansează. ◊ Autocamion (sau camion, vagon) basculant = autocamion (sau camion, vagon) a cărui platformă se ridică pentru a descărca materialele transportate. 2. S. f. Platformă (cu obloane) sau vagon care se poate ridica și înclina într-o parte pentru a descărca, prin răsturnare, materialele transportate. – Din fr. basculant.

DOOM

basculánt adj. m., pl. basculánți; f. basculántă, pl. basculánte

basculanta
BASCULÁNT, -Ă, basculanți, -te, adj., s. f. 1. Adj. Care basculează sau care poate bascula; care se balansează. ◊ Autocamion (sau camion, vagon) basculant = autocamion (sau camion, vagon) a cărui platformă se ridică pentru a descărca materialele transportate. 2. S. f. Platformă (cu obloane) sau vagon care se poate ridica și înclina într-o parte pentru a descărca, prin răsturnare, materialele transportate. – Din fr. basculant.

DOOM

basculánt adj. m., pl. basculánți; f. basculántă, pl. basculánte

basculante
BASCULÁNT, -Ă, basculanți, -te, adj., s. f. 1. Adj. Care basculează sau care poate bascula; care se balansează. ◊ Autocamion (sau camion, vagon) basculant = autocamion (sau camion, vagon) a cărui platformă se ridică pentru a descărca materialele transportate. 2. S. f. Platformă (cu obloane) sau vagon care se poate ridica și înclina într-o parte pentru a descărca, prin răsturnare, materialele transportate. – Din fr. basculant.

DOOM

basculánt adj. m., pl. basculánți; f. basculántă, pl. basculánte

basculante
BASCULÁNT, -Ă, basculanți, -te, adj., s. f. 1. Adj. Care basculează sau care poate bascula; care se balansează. ◊ Autocamion (sau camion, vagon) basculant = autocamion (sau camion, vagon) a cărui platformă se ridică pentru a descărca materialele transportate. 2. S. f. Platformă (cu obloane) sau vagon care se poate ridica și înclina într-o parte pentru a descărca, prin răsturnare, materialele transportate. – Din fr. basculant.

DOOM

basculánt adj. m., pl. basculánți; f. basculántă, pl. basculánte

basculantei
BASCULÁNT, -Ă, basculanți, -te, adj., s. f. 1. Adj. Care basculează sau care poate bascula; care se balansează. ◊ Autocamion (sau camion, vagon) basculant = autocamion (sau camion, vagon) a cărui platformă se ridică pentru a descărca materialele transportate. 2. S. f. Platformă (cu obloane) sau vagon care se poate ridica și înclina într-o parte pentru a descărca, prin răsturnare, materialele transportate. – Din fr. basculant.

DOOM

basculánt adj. m., pl. basculánți; f. basculántă, pl. basculánte

basculantei
BASCULÁNT, -Ă, basculanți, -te, adj., s. f. 1. Adj. Care basculează sau care poate bascula; care se balansează. ◊ Autocamion (sau camion, vagon) basculant = autocamion (sau camion, vagon) a cărui platformă se ridică pentru a descărca materialele transportate. 2. S. f. Platformă (cu obloane) sau vagon care se poate ridica și înclina într-o parte pentru a descărca, prin răsturnare, materialele transportate. – Din fr. basculant.

DOOM

basculánt adj. m., pl. basculánți; f. basculántă, pl. basculánte

basculantele
BASCULÁNT, -Ă, basculanți, -te, adj., s. f. 1. Adj. Care basculează sau care poate bascula; care se balansează. ◊ Autocamion (sau camion, vagon) basculant = autocamion (sau camion, vagon) a cărui platformă se ridică pentru a descărca materialele transportate. 2. S. f. Platformă (cu obloane) sau vagon care se poate ridica și înclina într-o parte pentru a descărca, prin răsturnare, materialele transportate. – Din fr. basculant.

DOOM

basculánt adj. m., pl. basculánți; f. basculántă, pl. basculánte

basculantele
BASCULÁNT, -Ă, basculanți, -te, adj., s. f. 1. Adj. Care basculează sau care poate bascula; care se balansează. ◊ Autocamion (sau camion, vagon) basculant = autocamion (sau camion, vagon) a cărui platformă se ridică pentru a descărca materialele transportate. 2. S. f. Platformă (cu obloane) sau vagon care se poate ridica și înclina într-o parte pentru a descărca, prin răsturnare, materialele transportate. – Din fr. basculant.

DOOM

basculánt adj. m., pl. basculánți; f. basculántă, pl. basculánte

basculantelor
BASCULÁNT, -Ă, basculanți, -te, adj., s. f. 1. Adj. Care basculează sau care poate bascula; care se balansează. ◊ Autocamion (sau camion, vagon) basculant = autocamion (sau camion, vagon) a cărui platformă se ridică pentru a descărca materialele transportate. 2. S. f. Platformă (cu obloane) sau vagon care se poate ridica și înclina într-o parte pentru a descărca, prin răsturnare, materialele transportate. – Din fr. basculant.

DOOM

basculánt adj. m., pl. basculánți; f. basculántă, pl. basculánte

basculantelor
BASCULÁNT, -Ă, basculanți, -te, adj., s. f. 1. Adj. Care basculează sau care poate bascula; care se balansează. ◊ Autocamion (sau camion, vagon) basculant = autocamion (sau camion, vagon) a cărui platformă se ridică pentru a descărca materialele transportate. 2. S. f. Platformă (cu obloane) sau vagon care se poate ridica și înclina într-o parte pentru a descărca, prin răsturnare, materialele transportate. – Din fr. basculant.

DOOM

basculánt adj. m., pl. basculánți; f. basculántă, pl. basculánte

basculantul
BASCULÁNT, -Ă, basculanți, -te, adj., s. f. 1. Adj. Care basculează sau care poate bascula; care se balansează. ◊ Autocamion (sau camion, vagon) basculant = autocamion (sau camion, vagon) a cărui platformă se ridică pentru a descărca materialele transportate. 2. S. f. Platformă (cu obloane) sau vagon care se poate ridica și înclina într-o parte pentru a descărca, prin răsturnare, materialele transportate. – Din fr. basculant.

DOOM

basculánt adj. m., pl. basculánți; f. basculántă, pl. basculánte

basculantului
BASCULÁNT, -Ă, basculanți, -te, adj., s. f. 1. Adj. Care basculează sau care poate bascula; care se balansează. ◊ Autocamion (sau camion, vagon) basculant = autocamion (sau camion, vagon) a cărui platformă se ridică pentru a descărca materialele transportate. 2. S. f. Platformă (cu obloane) sau vagon care se poate ridica și înclina într-o parte pentru a descărca, prin răsturnare, materialele transportate. – Din fr. basculant.

DOOM

basculánt adj. m., pl. basculánți; f. basculántă, pl. basculánte

basculanți
BASCULÁNT, -Ă, basculanți, -te, adj., s. f. 1. Adj. Care basculează sau care poate bascula; care se balansează. ◊ Autocamion (sau camion, vagon) basculant = autocamion (sau camion, vagon) a cărui platformă se ridică pentru a descărca materialele transportate. 2. S. f. Platformă (cu obloane) sau vagon care se poate ridica și înclina într-o parte pentru a descărca, prin răsturnare, materialele transportate. – Din fr. basculant.

DOOM

basculánt adj. m., pl. basculánți; f. basculántă, pl. basculánte

basculanții
BASCULÁNT, -Ă, basculanți, -te, adj., s. f. 1. Adj. Care basculează sau care poate bascula; care se balansează. ◊ Autocamion (sau camion, vagon) basculant = autocamion (sau camion, vagon) a cărui platformă se ridică pentru a descărca materialele transportate. 2. S. f. Platformă (cu obloane) sau vagon care se poate ridica și înclina într-o parte pentru a descărca, prin răsturnare, materialele transportate. – Din fr. basculant.

DOOM

basculánt adj. m., pl. basculánți; f. basculántă, pl. basculánte

basculanților
BASCULÁNT, -Ă, basculanți, -te, adj., s. f. 1. Adj. Care basculează sau care poate bascula; care se balansează. ◊ Autocamion (sau camion, vagon) basculant = autocamion (sau camion, vagon) a cărui platformă se ridică pentru a descărca materialele transportate. 2. S. f. Platformă (cu obloane) sau vagon care se poate ridica și înclina într-o parte pentru a descărca, prin răsturnare, materialele transportate. – Din fr. basculant.

DOOM

basculánt adj. m., pl. basculánți; f. basculántă, pl. basculánte

basculare
BASCULÁ, basculez, vb. I. Intranz. (Despre un corp) A se roti parțial în jurul unei axe orizontale care nu trece prin centrul de greutate; a se balansa. – Din fr. basculer.

DOOM

basculá (a ~) vb., ind. prez. 3 basculeáză

basculare
BASCULÁRE, basculări, s. f. Acțiunea de a bascula. – V. bascula.

DOOM

basculáre s. f., g.-d. art. basculắrii; pl. basculắri

bascularea
BASCULÁRE, basculări, s. f. Acțiunea de a bascula. – V. bascula.

DOOM

basculáre s. f., g.-d. art. basculắrii; pl. basculắri

basculară
BASCULÁ, basculez, vb. I. Intranz. (Despre un corp) A se roti parțial în jurul unei axe orizontale care nu trece prin centrul de greutate; a se balansa. – Din fr. basculer.

DOOM

basculá (a ~) vb., ind. prez. 3 basculeáză

bascularăm
BASCULÁ, basculez, vb. I. Intranz. (Despre un corp) A se roti parțial în jurul unei axe orizontale care nu trece prin centrul de greutate; a se balansa. – Din fr. basculer.

DOOM

basculá (a ~) vb., ind. prez. 3 basculeáză

bascularăți
BASCULÁ, basculez, vb. I. Intranz. (Despre un corp) A se roti parțial în jurul unei axe orizontale care nu trece prin centrul de greutate; a se balansa. – Din fr. basculer.

DOOM

basculá (a ~) vb., ind. prez. 3 basculeáză

basculase
BASCULÁ, basculez, vb. I. Intranz. (Despre un corp) A se roti parțial în jurul unei axe orizontale care nu trece prin centrul de greutate; a se balansa. – Din fr. basculer.

DOOM

basculá (a ~) vb., ind. prez. 3 basculeáză

basculasem
BASCULÁ, basculez, vb. I. Intranz. (Despre un corp) A se roti parțial în jurul unei axe orizontale care nu trece prin centrul de greutate; a se balansa. – Din fr. basculer.

DOOM

basculá (a ~) vb., ind. prez. 3 basculeáză

basculaseră
BASCULÁ, basculez, vb. I. Intranz. (Despre un corp) A se roti parțial în jurul unei axe orizontale care nu trece prin centrul de greutate; a se balansa. – Din fr. basculer.

DOOM

basculá (a ~) vb., ind. prez. 3 basculeáză

basculaserăm
BASCULÁ, basculez, vb. I. Intranz. (Despre un corp) A se roti parțial în jurul unei axe orizontale care nu trece prin centrul de greutate; a se balansa. – Din fr. basculer.

DOOM

basculá (a ~) vb., ind. prez. 3 basculeáză

basculaserăți
BASCULÁ, basculez, vb. I. Intranz. (Despre un corp) A se roti parțial în jurul unei axe orizontale care nu trece prin centrul de greutate; a se balansa. – Din fr. basculer.

DOOM

basculá (a ~) vb., ind. prez. 3 basculeáză

basculaseși
BASCULÁ, basculez, vb. I. Intranz. (Despre un corp) A se roti parțial în jurul unei axe orizontale care nu trece prin centrul de greutate; a se balansa. – Din fr. basculer.

DOOM

basculá (a ~) vb., ind. prez. 3 basculeáză

basculaseți
BASCULÁ, basculez, vb. I. Intranz. (Despre un corp) A se roti parțial în jurul unei axe orizontale care nu trece prin centrul de greutate; a se balansa. – Din fr. basculer.

DOOM

basculá (a ~) vb., ind. prez. 3 basculeáză

basculat
BASCULÁ, basculez, vb. I. Intranz. (Despre un corp) A se roti parțial în jurul unei axe orizontale care nu trece prin centrul de greutate; a se balansa. – Din fr. basculer.

DOOM

basculá (a ~) vb., ind. prez. 3 basculeáză

basculatoare
BASCULATÓR, basculatoare, s. n. Dispozitiv folosit la descărcarea prin basculare a vagoanelor, a autocamioanelor etc.; culbutor (1). – Bascula + suf. -tor (după fr. basculeur).

DOOM

basculatór s. n., pl. basculatoáre

basculatoarele
BASCULATÓR, basculatoare, s. n. Dispozitiv folosit la descărcarea prin basculare a vagoanelor, a autocamioanelor etc.; culbutor (1). – Bascula + suf. -tor (după fr. basculeur).

DOOM

basculatór s. n., pl. basculatoáre

basculatoarelor
BASCULATÓR, basculatoare, s. n. Dispozitiv folosit la descărcarea prin basculare a vagoanelor, a autocamioanelor etc.; culbutor (1). – Bascula + suf. -tor (după fr. basculeur).

DOOM

basculatór s. n., pl. basculatoáre

basculator
BASCULATÓR, basculatoare, s. n. Dispozitiv folosit la descărcarea prin basculare a vagoanelor, a autocamioanelor etc.; culbutor (1). – Bascula + suf. -tor (după fr. basculeur).

DOOM

basculatór s. n., pl. basculatoáre

basculatorul
BASCULATÓR, basculatoare, s. n. Dispozitiv folosit la descărcarea prin basculare a vagoanelor, a autocamioanelor etc.; culbutor (1). – Bascula + suf. -tor (după fr. basculeur).

DOOM

basculatór s. n., pl. basculatoáre

basculatorului
BASCULATÓR, basculatoare, s. n. Dispozitiv folosit la descărcarea prin basculare a vagoanelor, a autocamioanelor etc.; culbutor (1). – Bascula + suf. -tor (după fr. basculeur).

DOOM

basculatór s. n., pl. basculatoáre

basculau
BASCULÁ, basculez, vb. I. Intranz. (Despre un corp) A se roti parțial în jurul unei axe orizontale care nu trece prin centrul de greutate; a se balansa. – Din fr. basculer.

DOOM

basculá (a ~) vb., ind. prez. 3 basculeáză

basculași
BASCULÁ, basculez, vb. I. Intranz. (Despre un corp) A se roti parțial în jurul unei axe orizontale care nu trece prin centrul de greutate; a se balansa. – Din fr. basculer.

DOOM

basculá (a ~) vb., ind. prez. 3 basculeáză

basculați
BASCULÁ, basculez, vb. I. Intranz. (Despre un corp) A se roti parțial în jurul unei axe orizontale care nu trece prin centrul de greutate; a se balansa. – Din fr. basculer.

DOOM

basculá (a ~) vb., ind. prez. 3 basculeáză

bascule
BASC⁴, -Ă, basci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Țara Bascilor, regiune situată în Pirinei, în Franța și Spania. 2. Adj. Care aparține sau este caracteristic bascilor (1), privitor la basci. ♦ (Substantivat, f.) Limba izolată neindo-europeană, vorbită de basci. – Din fr. basque.

DOOM

báscă³ (limbă) s. f., g.-d. art. báscei

bascule
BASC⁴, -Ă, basci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Țara Bascilor, regiune situată în Pirinei, în Franța și Spania. 2. Adj. Care aparține sau este caracteristic bascilor (1), privitor la basci. ♦ (Substantivat, f.) Limba izolată neindo-europeană, vorbită de basci. – Din fr. basque.

DOOM

báscă³ (limbă) s. f., g.-d. art. báscei

bascule
BASCÚLĂ, bascule, s. f. 1. Aparat care permite cântărirea corpurilor grele cu ajutorul unor greutăți (de o sută de ori) mai mici. 2. Scândură sau pârghie mobilă așezată în cumpănă pe un suport. 3. Partea metalică a armelor de vânătoare cu țevi mobile. – Din fr. bascule.

DOOM

bascúlă s. f., g.-d. art. bascúlei; pl. bascúle

basculează
BASCULÁ, basculez, vb. I. Intranz. (Despre un corp) A se roti parțial în jurul unei axe orizontale care nu trece prin centrul de greutate; a se balansa. – Din fr. basculer.

DOOM

basculá (a ~) vb., ind. prez. 3 basculeáză

basculei
BASCÚLĂ, bascule, s. f. 1. Aparat care permite cântărirea corpurilor grele cu ajutorul unor greutăți (de o sută de ori) mai mici. 2. Scândură sau pârghie mobilă așezată în cumpănă pe un suport. 3. Partea metalică a armelor de vânătoare cu țevi mobile. – Din fr. bascule.

DOOM

bascúlă s. f., g.-d. art. bascúlei; pl. bascúle

basculele
BASCÚLĂ, bascule, s. f. 1. Aparat care permite cântărirea corpurilor grele cu ajutorul unor greutăți (de o sută de ori) mai mici. 2. Scândură sau pârghie mobilă așezată în cumpănă pe un suport. 3. Partea metalică a armelor de vânătoare cu țevi mobile. – Din fr. bascule.

DOOM

bascúlă s. f., g.-d. art. bascúlei; pl. bascúle

basculelor
BASCÚLĂ, bascule, s. f. 1. Aparat care permite cântărirea corpurilor grele cu ajutorul unor greutăți (de o sută de ori) mai mici. 2. Scândură sau pârghie mobilă așezată în cumpănă pe un suport. 3. Partea metalică a armelor de vânătoare cu țevi mobile. – Din fr. bascule.

DOOM

bascúlă s. f., g.-d. art. bascúlei; pl. bascúle

basculez
BASCULÁ, basculez, vb. I. Intranz. (Despre un corp) A se roti parțial în jurul unei axe orizontale care nu trece prin centrul de greutate; a se balansa. – Din fr. basculer.

DOOM

basculá (a ~) vb., ind. prez. 3 basculeáză

basculeze
BASCULÁ, basculez, vb. I. Intranz. (Despre un corp) A se roti parțial în jurul unei axe orizontale care nu trece prin centrul de greutate; a se balansa. – Din fr. basculer.

DOOM

basculá (a ~) vb., ind. prez. 3 basculeáză

basculezi
BASCULÁ, basculez, vb. I. Intranz. (Despre un corp) A se roti parțial în jurul unei axe orizontale care nu trece prin centrul de greutate; a se balansa. – Din fr. basculer.

DOOM

basculá (a ~) vb., ind. prez. 3 basculeáză

bascului
BASC⁴, -Ă, basci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Țara Bascilor, regiune situată în Pirinei, în Franța și Spania. 2. Adj. Care aparține sau este caracteristic bascilor (1), privitor la basci. ♦ (Substantivat, f.) Limba izolată neindo-europeană, vorbită de basci. – Din fr. basque.

DOOM

báscă³ (limbă) s. f., g.-d. art. báscei

bascului
BASC⁴, -Ă, basci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Țara Bascilor, regiune situată în Pirinei, în Franța și Spania. 2. Adj. Care aparține sau este caracteristic bascilor (1), privitor la basci. ♦ (Substantivat, f.) Limba izolată neindo-europeană, vorbită de basci. – Din fr. basque.

DOOM

báscă³ (limbă) s. f., g.-d. art. báscei

bascului
BASC¹, bascuri, s. n. Parte a unei jachete (sau fuste) care, pornind din talie, acoperă șoldurile. – Din fr. basque.

DOOM

basc³ (adaos la îmbrăcăminte) s. n., pl. báscuri

bascului
BÁSCĂ s. f. v. basc².

DOOM

báscă¹ (beretă) v. básc²

basculând
BASCULÁ, basculez, vb. I. Intranz. (Despre un corp) A se roti parțial în jurul unei axe orizontale care nu trece prin centrul de greutate; a se balansa. – Din fr. basculer.

DOOM

basculá (a ~) vb., ind. prez. 3 basculeáză

basculînd
BASCULÁ, basculez, vb. I. Intranz. (Despre un corp) A se roti parțial în jurul unei axe orizontale care nu trece prin centrul de greutate; a se balansa. – Din fr. basculer.

DOOM

basculá (a ~) vb., ind. prez. 3 basculeáză

basculări
BASCULÁRE, basculări, s. f. Acțiunea de a bascula. – V. bascula.

DOOM

basculáre s. f., g.-d. art. basculắrii; pl. basculắri

basculării
BASCULÁRE, basculări, s. f. Acțiunea de a bascula. – V. bascula.

DOOM

basculáre s. f., g.-d. art. basculắrii; pl. basculắri

basculările
BASCULÁRE, basculări, s. f. Acțiunea de a bascula. – V. bascula.

DOOM

basculáre s. f., g.-d. art. basculắrii; pl. basculắri

basculărilor
BASCULÁRE, basculări, s. f. Acțiunea de a bascula. – V. bascula.

DOOM

basculáre s. f., g.-d. art. basculắrii; pl. basculắri

bascuri
BASC¹, bascuri, s. n. Parte a unei jachete (sau fuste) care, pornind din talie, acoperă șoldurile. – Din fr. basque.

DOOM

basc³ (adaos la îmbrăcăminte) s. n., pl. báscuri

bascuri
BÁSCĂ s. f. v. basc².

DOOM

báscă¹ (beretă) v. básc²

bascurile
BASC¹, bascuri, s. n. Parte a unei jachete (sau fuste) care, pornind din talie, acoperă șoldurile. – Din fr. basque.

DOOM

basc³ (adaos la îmbrăcăminte) s. n., pl. báscuri

bascurile
BÁSCĂ s. f. v. basc².

DOOM

báscă¹ (beretă) v. básc²

bascurilor
BASC¹, bascuri, s. n. Parte a unei jachete (sau fuste) care, pornind din talie, acoperă șoldurile. – Din fr. basque.

DOOM

basc³ (adaos la îmbrăcăminte) s. n., pl. báscuri

bascurilor
BÁSCĂ s. f. v. basc².

DOOM

báscă¹ (beretă) v. básc²

baseball
BASEBALL s. n. Joc sportiv național nord-american, asemănător cu oina. [Pr.: béĭsbol] – Din engl. basse-ball.

DOOM

baseball (angl.) [pron. beĩsbol] s. n., art. baseballul

basedow
BÁSEDOW s. n. Boală endocrină care se manifestă prin creșterea în volum a glandei tiroide, exoftalmie, tulburări cardio-vasculare, scădere ponderală, insomnie etc.; boala lui Basedow. [ Pr.: ba-ze-. – Acc. și: basedów. – Scris și: Bazedov] – Din fr. (maladie de) Basedow.

DOOM

Básedow (nume de persoană) (germ.) [pron. bázedov] s. propriu

basedowian
BASEDOWIÁN, -Ă, basedowieni, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care prezintă caracteristicile bolii lui Basedow. – Din fr. basédowien.

DOOM

basedowián [s pron. z] (-vi-an) adj. m., s. m., pl. basedoviéni (-vi-eni); adj. f., s. f. basedoviánă, pl. basedoviéne

basedowian
BASEDOWIÁN, -Ă, basedowieni, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care prezintă caracteristicile bolii lui Basedow. – Din fr. basédowien.

DOOM

basedowián [s pron. z] (-vi-an) adj. m., s. m., pl. basedoviéni (-vi-eni); adj. f., s. f. basedoviánă, pl. basedoviéne

basedowiana
BASEDOWIÁN, -Ă, basedowieni, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care prezintă caracteristicile bolii lui Basedow. – Din fr. basédowien.

DOOM

basedowián [s pron. z] (-vi-an) adj. m., s. m., pl. basedoviéni (-vi-eni); adj. f., s. f. basedoviánă, pl. basedoviéne

basedowiana
BASEDOWIÁN, -Ă, basedowieni, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care prezintă caracteristicile bolii lui Basedow. – Din fr. basédowien.

DOOM

basedowián [s pron. z] (-vi-an) adj. m., s. m., pl. basedoviéni (-vi-eni); adj. f., s. f. basedoviánă, pl. basedoviéne

basedowianul
BASEDOWIÁN, -Ă, basedowieni, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care prezintă caracteristicile bolii lui Basedow. – Din fr. basédowien.

DOOM

basedowián [s pron. z] (-vi-an) adj. m., s. m., pl. basedoviéni (-vi-eni); adj. f., s. f. basedoviánă, pl. basedoviéne

basedowianul
BASEDOWIÁN, -Ă, basedowieni, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care prezintă caracteristicile bolii lui Basedow. – Din fr. basédowien.

DOOM

basedowián [s pron. z] (-vi-an) adj. m., s. m., pl. basedoviéni (-vi-eni); adj. f., s. f. basedoviánă, pl. basedoviéne

basedowianului
BASEDOWIÁN, -Ă, basedowieni, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care prezintă caracteristicile bolii lui Basedow. – Din fr. basédowien.

DOOM

basedowián [s pron. z] (-vi-an) adj. m., s. m., pl. basedoviéni (-vi-eni); adj. f., s. f. basedoviánă, pl. basedoviéne

basedowianului
BASEDOWIÁN, -Ă, basedowieni, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care prezintă caracteristicile bolii lui Basedow. – Din fr. basédowien.

DOOM

basedowián [s pron. z] (-vi-an) adj. m., s. m., pl. basedoviéni (-vi-eni); adj. f., s. f. basedoviánă, pl. basedoviéne

basedowiene
BASEDOWIÁN, -Ă, basedowieni, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care prezintă caracteristicile bolii lui Basedow. – Din fr. basédowien.

DOOM

basedowián [s pron. z] (-vi-an) adj. m., s. m., pl. basedoviéni (-vi-eni); adj. f., s. f. basedoviánă, pl. basedoviéne

basedowiene
BASEDOWIÁN, -Ă, basedowieni, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care prezintă caracteristicile bolii lui Basedow. – Din fr. basédowien.

DOOM

basedowián [s pron. z] (-vi-an) adj. m., s. m., pl. basedoviéni (-vi-eni); adj. f., s. f. basedoviánă, pl. basedoviéne

basedowienei
BASEDOWIÁN, -Ă, basedowieni, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care prezintă caracteristicile bolii lui Basedow. – Din fr. basédowien.

DOOM

basedowián [s pron. z] (-vi-an) adj. m., s. m., pl. basedoviéni (-vi-eni); adj. f., s. f. basedoviánă, pl. basedoviéne

basedowienei
BASEDOWIÁN, -Ă, basedowieni, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care prezintă caracteristicile bolii lui Basedow. – Din fr. basédowien.

DOOM

basedowián [s pron. z] (-vi-an) adj. m., s. m., pl. basedoviéni (-vi-eni); adj. f., s. f. basedoviánă, pl. basedoviéne

basedowienele
BASEDOWIÁN, -Ă, basedowieni, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care prezintă caracteristicile bolii lui Basedow. – Din fr. basédowien.

DOOM

basedowián [s pron. z] (-vi-an) adj. m., s. m., pl. basedoviéni (-vi-eni); adj. f., s. f. basedoviánă, pl. basedoviéne

basedowienele
BASEDOWIÁN, -Ă, basedowieni, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care prezintă caracteristicile bolii lui Basedow. – Din fr. basédowien.

DOOM

basedowián [s pron. z] (-vi-an) adj. m., s. m., pl. basedoviéni (-vi-eni); adj. f., s. f. basedoviánă, pl. basedoviéne

basedowienelor
BASEDOWIÁN, -Ă, basedowieni, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care prezintă caracteristicile bolii lui Basedow. – Din fr. basédowien.

DOOM

basedowián [s pron. z] (-vi-an) adj. m., s. m., pl. basedoviéni (-vi-eni); adj. f., s. f. basedoviánă, pl. basedoviéne

basedowienelor
BASEDOWIÁN, -Ă, basedowieni, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care prezintă caracteristicile bolii lui Basedow. – Din fr. basédowien.

DOOM

basedowián [s pron. z] (-vi-an) adj. m., s. m., pl. basedoviéni (-vi-eni); adj. f., s. f. basedoviánă, pl. basedoviéne

basedowieni
BASEDOWIÁN, -Ă, basedowieni, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care prezintă caracteristicile bolii lui Basedow. – Din fr. basédowien.

DOOM

basedowián [s pron. z] (-vi-an) adj. m., s. m., pl. basedoviéni (-vi-eni); adj. f., s. f. basedoviánă, pl. basedoviéne

basedowieni
BASEDOWIÁN, -Ă, basedowieni, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care prezintă caracteristicile bolii lui Basedow. – Din fr. basédowien.

DOOM

basedowián [s pron. z] (-vi-an) adj. m., s. m., pl. basedoviéni (-vi-eni); adj. f., s. f. basedoviánă, pl. basedoviéne

basedowienii
BASEDOWIÁN, -Ă, basedowieni, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care prezintă caracteristicile bolii lui Basedow. – Din fr. basédowien.

DOOM

basedowián [s pron. z] (-vi-an) adj. m., s. m., pl. basedoviéni (-vi-eni); adj. f., s. f. basedoviánă, pl. basedoviéne

basedowienii
BASEDOWIÁN, -Ă, basedowieni, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care prezintă caracteristicile bolii lui Basedow. – Din fr. basédowien.

DOOM

basedowián [s pron. z] (-vi-an) adj. m., s. m., pl. basedoviéni (-vi-eni); adj. f., s. f. basedoviánă, pl. basedoviéne

basedowienilor
BASEDOWIÁN, -Ă, basedowieni, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care prezintă caracteristicile bolii lui Basedow. – Din fr. basédowien.

DOOM

basedowián [s pron. z] (-vi-an) adj. m., s. m., pl. basedoviéni (-vi-eni); adj. f., s. f. basedoviánă, pl. basedoviéne

basedowienilor
BASEDOWIÁN, -Ă, basedowieni, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care prezintă caracteristicile bolii lui Basedow. – Din fr. basédowien.

DOOM

basedowián [s pron. z] (-vi-an) adj. m., s. m., pl. basedoviéni (-vi-eni); adj. f., s. f. basedoviánă, pl. basedoviéne

basedowul
BÁSEDOW s. n. Boală endocrină care se manifestă prin creșterea în volum a glandei tiroide, exoftalmie, tulburări cardio-vasculare, scădere ponderală, insomnie etc.; boala lui Basedow. [ Pr.: ba-ze-. – Acc. și: basedów. – Scris și: Bazedov] – Din fr. (maladie de) Basedow.

DOOM

Básedow (nume de persoană) (germ.) [pron. bázedov] s. propriu

basedowului
BÁSEDOW s. n. Boală endocrină care se manifestă prin creșterea în volum a glandei tiroide, exoftalmie, tulburări cardio-vasculare, scădere ponderală, insomnie etc.; boala lui Basedow. [ Pr.: ba-ze-. – Acc. și: basedów. – Scris și: Bazedov] – Din fr. (maladie de) Basedow.

DOOM

Básedow (nume de persoană) (germ.) [pron. bázedov] s. propriu

baset
BASÉT, baseți, s. m. Câine de vânătoare cu corpul lunguieț, cu labele scurte, cu urechile lungi și cu pete roșietice sau negre pe corp. – Din fr. basset.

DOOM

basét s. m., pl. baséți

basetul
BASÉT, baseți, s. m. Câine de vânătoare cu corpul lunguieț, cu labele scurte, cu urechile lungi și cu pete roșietice sau negre pe corp. – Din fr. basset.

DOOM

basét s. m., pl. baséți

basetului
BASÉT, baseți, s. m. Câine de vânătoare cu corpul lunguieț, cu labele scurte, cu urechile lungi și cu pete roșietice sau negre pe corp. – Din fr. basset.

DOOM

basét s. m., pl. baséți

baseți
BASÉT, baseți, s. m. Câine de vânătoare cu corpul lunguieț, cu labele scurte, cu urechile lungi și cu pete roșietice sau negre pe corp. – Din fr. basset.

DOOM

basét s. m., pl. baséți

baseții
BASÉT, baseți, s. m. Câine de vânătoare cu corpul lunguieț, cu labele scurte, cu urechile lungi și cu pete roșietice sau negre pe corp. – Din fr. basset.

DOOM

basét s. m., pl. baséți

baseților
BASÉT, baseți, s. m. Câine de vânătoare cu corpul lunguieț, cu labele scurte, cu urechile lungi și cu pete roșietice sau negre pe corp. – Din fr. basset.

DOOM

basét s. m., pl. baséți

basic
BASIC-ENGLISH s. n. Formă simplificată a limbii engleze, având la bază circa 850 de cuvinte și un minimum de reguli gramaticale, creată cu scopul de a servi ca limbă internațională. [Pr.: béisic-ingliș] – Cuv. engl.

DOOM

BASIC / Basic (limbaj de programe) (angl.) [pron. béĭsic] s. propriu n.

basicul
BASIC-ENGLISH s. n. Formă simplificată a limbii engleze, având la bază circa 850 de cuvinte și un minimum de reguli gramaticale, creată cu scopul de a servi ca limbă internațională. [Pr.: béisic-ingliș] – Cuv. engl.

DOOM

BASIC / Basic (limbaj de programe) (angl.) [pron. béĭsic] s. propriu n.

basicului
BASIC-ENGLISH s. n. Formă simplificată a limbii engleze, având la bază circa 850 de cuvinte și un minimum de reguli gramaticale, creată cu scopul de a servi ca limbă internațională. [Pr.: béisic-ingliș] – Cuv. engl.

DOOM

BASIC / Basic (limbaj de programe) (angl.) [pron. béĭsic] s. propriu n.

basidia
BASÍDIE, basidii, s. f. Organ special al unor ciuperci pe care se formează sporii. – Din germ. Basidie. Cf. fr. b a s i d e.

DOOM

basídie (-di-e) s. f., art. basídia (-di-a), g.-d. art. basídiei; pl. basídii, art. basídiile (-di-i-)

basidie
BASÍDIE, basidii, s. f. Organ special al unor ciuperci pe care se formează sporii. – Din germ. Basidie. Cf. fr. b a s i d e.

DOOM

basídie (-di-e) s. f., art. basídia (-di-a), g.-d. art. basídiei; pl. basídii, art. basídiile (-di-i-)

basidiei
BASÍDIE, basidii, s. f. Organ special al unor ciuperci pe care se formează sporii. – Din germ. Basidie. Cf. fr. b a s i d e.

DOOM

basídie (-di-e) s. f., art. basídia (-di-a), g.-d. art. basídiei; pl. basídii, art. basídiile (-di-i-)

basidii
BASÍDIE, basidii, s. f. Organ special al unor ciuperci pe care se formează sporii. – Din germ. Basidie. Cf. fr. b a s i d e.

DOOM

basídie (-di-e) s. f., art. basídia (-di-a), g.-d. art. basídiei; pl. basídii, art. basídiile (-di-i-)

basidiile
BASÍDIE, basidii, s. f. Organ special al unor ciuperci pe care se formează sporii. – Din germ. Basidie. Cf. fr. b a s i d e.

DOOM

basídie (-di-e) s. f., art. basídia (-di-a), g.-d. art. basídiei; pl. basídii, art. basídiile (-di-i-)

basidiilor
BASÍDIE, basidii, s. f. Organ special al unor ciuperci pe care se formează sporii. – Din germ. Basidie. Cf. fr. b a s i d e.

DOOM

basídie (-di-e) s. f., art. basídia (-di-a), g.-d. art. basídiei; pl. basídii, art. basídiile (-di-i-)

basidiomiceta
BASIDIOMICÉTĂ, basidiomicete, s. f. (La pl.) Clasă de ciuperci saprofite sau parazite la care sporii se formează la exterior, pe basidii; (și la sg.) ciupercă făcând parte din această clasă. [Pr.: -di-o-] – Din fr. basidiomycète.

DOOM

basidiomicétă (-di-o-) s. f., g.-d. art. basidiomicétei; pl. basidiomicéte

basidiomicete
BASIDIOMICÉTĂ, basidiomicete, s. f. (La pl.) Clasă de ciuperci saprofite sau parazite la care sporii se formează la exterior, pe basidii; (și la sg.) ciupercă făcând parte din această clasă. [Pr.: -di-o-] – Din fr. basidiomycète.

DOOM

basidiomicétă (-di-o-) s. f., g.-d. art. basidiomicétei; pl. basidiomicéte

basidiomicetei
BASIDIOMICÉTĂ, basidiomicete, s. f. (La pl.) Clasă de ciuperci saprofite sau parazite la care sporii se formează la exterior, pe basidii; (și la sg.) ciupercă făcând parte din această clasă. [Pr.: -di-o-] – Din fr. basidiomycète.

DOOM

basidiomicétă (-di-o-) s. f., g.-d. art. basidiomicétei; pl. basidiomicéte

basidiomicetele
BASIDIOMICÉTĂ, basidiomicete, s. f. (La pl.) Clasă de ciuperci saprofite sau parazite la care sporii se formează la exterior, pe basidii; (și la sg.) ciupercă făcând parte din această clasă. [Pr.: -di-o-] – Din fr. basidiomycète.

DOOM

basidiomicétă (-di-o-) s. f., g.-d. art. basidiomicétei; pl. basidiomicéte

basidiomicetelor
BASIDIOMICÉTĂ, basidiomicete, s. f. (La pl.) Clasă de ciuperci saprofite sau parazite la care sporii se formează la exterior, pe basidii; (și la sg.) ciupercă făcând parte din această clasă. [Pr.: -di-o-] – Din fr. basidiomycète.

DOOM

basidiomicétă (-di-o-) s. f., g.-d. art. basidiomicétei; pl. basidiomicéte

basidiospor
BASIDIOSPÓR, basidiospori, s. m. Spor produs de basidii. – Din fr. basidiospore.

DOOM

basidiospór (-di-os-por / -o-spor) s. m., pl. basidiospóri

basidiospori
BASIDIOSPÓR, basidiospori, s. m. Spor produs de basidii. – Din fr. basidiospore.

DOOM

basidiospór (-di-os-por / -o-spor) s. m., pl. basidiospóri

basidiosporii
BASIDIOSPÓR, basidiospori, s. m. Spor produs de basidii. – Din fr. basidiospore.

DOOM

basidiospór (-di-os-por / -o-spor) s. m., pl. basidiospóri

basidiosporilor
BASIDIOSPÓR, basidiospori, s. m. Spor produs de basidii. – Din fr. basidiospore.

DOOM

basidiospór (-di-os-por / -o-spor) s. m., pl. basidiospóri

basidiosporul
BASIDIOSPÓR, basidiospori, s. m. Spor produs de basidii. – Din fr. basidiospore.

DOOM

basidiospór (-di-os-por / -o-spor) s. m., pl. basidiospóri

basidiosporului
BASIDIOSPÓR, basidiospori, s. m. Spor produs de basidii. – Din fr. basidiospore.

DOOM

basidiospór (-di-os-por / -o-spor) s. m., pl. basidiospóri

basileu
BASILÉU s.m. 1. (În Grecia homerică) Titlu purtat de conducătorii tribali. ♦ Titlu al celui de-al doilea arhonte în Atena antică. 2. (Ist.) Titlu oficial al regilor persani până la cucerirea arabă. 3. Titlu purtat de împărații bizantini; persoană având acest titlu. [Var. bazileu s.m. / < fr. basileus, cf. gr. basileus – rege].

basilicum
BUSUIÓC, -OÁCĂ, busuioci, -oace, subst., adj. I. Subst. 1. S. m. Plantă erbacee de grădină din familia labiatelor, cu tulpina păroasă, cu flori mici, albe sau trandafirii, cu miros plăcut (Ocimum basilicum). ◊ Compuse: busuioc-roșu = plantă erbacee ornamentală, cu flori mici, roșii, dispuse în spice (Amaranthus caudatus); busuioc-sălbatic = plantă erbacee cu tulpina păroasă și flori violete (Prunella vulgaris). 2. S. n. (Reg.) Numele unui dans popular asemănător cu hora; melodie după care se execută acest dans. II. Adj. (Despre fructe, vin) Cu aromă de busuioc (I 1). ♦ Pere busuioace = soi de pere răspândit mai mult în Moldova, ovale, galbene-verzui și roșu-aprins pe partea însorită. ♦ (Substantivat, f.) Varietate de viță de vie; strugure produs de această viță. [Var.: bosuióc s. n.] – Din bg. bosilek, scr. bosiljak.

basilisă
BASILÍSĂ s.f. (Ist.) Soție a unui basileu. [< it. basilissa].

basin
BAZÍN, bazine, s. n. 1. Rezervor deschis, de mari dimensiuni, construit din metal, din piatră, din ciment etc. ♦ Rezervor de apă amenajat pentru înot sau pentru sporturile care se practică în apă. 2. (Și în sintagma bazin hidrografic) Regiune din care un râu, un fluviu, un lac sau o mare își adună apele. ♦ Regiune delimitată de albiile tuturor afluenților unui râu sau ai unui fluviu. ◊ Bazin portuar = parte a unui port, special amenajată pentru staționarea vaselor (în vederea încărcării și descărcării lor). ♦ Regiune geografică bogată în zăcăminte de minereuri, în special de cărbuni. 3. (Anat.) Cavitate situată în partea inferioară a abdomenului și constituită din oasele iliace; pelvis. – Din fr. bassin.

DOOM

bazín s. n., pl. bazíne

basist
BASÍST, basiști, s. m. 1. Bas (2). 2. Muzicant care cântă la contrabas sau la un instrument cu timbru de bas (1). – Din fr. bassiste.

DOOM

basíst s. m., pl. basíști

basistul
BASÍST, basiști, s. m. 1. Bas (2). 2. Muzicant care cântă la contrabas sau la un instrument cu timbru de bas (1). – Din fr. bassiste.

DOOM

basíst s. m., pl. basíști

basistului
BASÍST, basiști, s. m. 1. Bas (2). 2. Muzicant care cântă la contrabas sau la un instrument cu timbru de bas (1). – Din fr. bassiste.

DOOM

basíst s. m., pl. basíști

basiști
BASÍST, basiști, s. m. 1. Bas (2). 2. Muzicant care cântă la contrabas sau la un instrument cu timbru de bas (1). – Din fr. bassiste.

DOOM

basíst s. m., pl. basíști

basiștii
BASÍST, basiști, s. m. 1. Bas (2). 2. Muzicant care cântă la contrabas sau la un instrument cu timbru de bas (1). – Din fr. bassiste.

DOOM

basíst s. m., pl. basíști

basiștilor
BASÍST, basiști, s. m. 1. Bas (2). 2. Muzicant care cântă la contrabas sau la un instrument cu timbru de bas (1). – Din fr. bassiste.

DOOM

basíst s. m., pl. basíști

basm
BASM, basme, s. n. 1. Narațiune (populară) cu elemente fantastice supranaturale, care simbolizează forțele binelui și ale răului în lupta pentru și împotriva fericirii omului. ◊ Expr. (Fam.) A se face de basm = a se face de râs. 2. Născocire, minciună, scornitură. – Din sl. basnĭ.

DOOM

basm s. n., pl. básme

basma
BASMÁ, basmale, s. f. Bucată de pânză sau de mătase (colorată), folosită de femei pentru a-și acoperi capul. ◊ Expr. A scoate (pe cineva) basma curată = a scoate (pe cineva) nevinovat. A ieși (sau a scăpa) basma curată = a scăpa cu bine dintr-o încurcătură. [Var.: (înv.) băsmá s. f.] – Din tc. basma.

DOOM

basmá s. f., art. basmáua, g.-d. art. basmálei; pl. basmále, art. basmálele

basmale
BASMÁ, basmale, s. f. Bucată de pânză sau de mătase (colorată), folosită de femei pentru a-și acoperi capul. ◊ Expr. A scoate (pe cineva) basma curată = a scoate (pe cineva) nevinovat. A ieși (sau a scăpa) basma curată = a scăpa cu bine dintr-o încurcătură. [Var.: (înv.) băsmá s. f.] – Din tc. basma.

DOOM

basmá s. f., art. basmáua, g.-d. art. basmálei; pl. basmále, art. basmálele

basmalei
BASMÁ, basmale, s. f. Bucată de pânză sau de mătase (colorată), folosită de femei pentru a-și acoperi capul. ◊ Expr. A scoate (pe cineva) basma curată = a scoate (pe cineva) nevinovat. A ieși (sau a scăpa) basma curată = a scăpa cu bine dintr-o încurcătură. [Var.: (înv.) băsmá s. f.] – Din tc. basma.

DOOM

basmá s. f., art. basmáua, g.-d. art. basmálei; pl. basmále, art. basmálele

basmalele
BASMÁ, basmale, s. f. Bucată de pânză sau de mătase (colorată), folosită de femei pentru a-și acoperi capul. ◊ Expr. A scoate (pe cineva) basma curată = a scoate (pe cineva) nevinovat. A ieși (sau a scăpa) basma curată = a scăpa cu bine dintr-o încurcătură. [Var.: (înv.) băsmá s. f.] – Din tc. basma.

DOOM

basmá s. f., art. basmáua, g.-d. art. basmálei; pl. basmále, art. basmálele

basmalelor
BASMÁ, basmale, s. f. Bucată de pânză sau de mătase (colorată), folosită de femei pentru a-și acoperi capul. ◊ Expr. A scoate (pe cineva) basma curată = a scoate (pe cineva) nevinovat. A ieși (sau a scăpa) basma curată = a scăpa cu bine dintr-o încurcătură. [Var.: (înv.) băsmá s. f.] – Din tc. basma.

DOOM

basmá s. f., art. basmáua, g.-d. art. basmálei; pl. basmále, art. basmálele

basmangii
BASMANGÍU, basmangii, s. m. (Înv.) Fabricant sau negustor de basmale. – Din tc. basmacı.

DOOM

basmangíu (înv.) s. m., art. basmangíul; pl. basmangíi, art. basmangíii (-gi-ii)

basmangiii
BASMANGÍU, basmangii, s. m. (Înv.) Fabricant sau negustor de basmale. – Din tc. basmacı.

DOOM

basmangíu (înv.) s. m., art. basmangíul; pl. basmangíi, art. basmangíii (-gi-ii)

basmangiilor
BASMANGÍU, basmangii, s. m. (Înv.) Fabricant sau negustor de basmale. – Din tc. basmacı.

DOOM

basmangíu (înv.) s. m., art. basmangíul; pl. basmangíi, art. basmangíii (-gi-ii)

basmangiu
BASMANGÍU, basmangii, s. m. (Înv.) Fabricant sau negustor de basmale. – Din tc. basmacı.

DOOM

basmangíu (înv.) s. m., art. basmangíul; pl. basmangíi, art. basmangíii (-gi-ii)

basmangiul
BASMANGÍU, basmangii, s. m. (Înv.) Fabricant sau negustor de basmale. – Din tc. basmacı.

DOOM

basmangíu (înv.) s. m., art. basmangíul; pl. basmangíi, art. basmangíii (-gi-ii)

basmangiului
BASMANGÍU, basmangii, s. m. (Înv.) Fabricant sau negustor de basmale. – Din tc. basmacı.

DOOM

basmangíu (înv.) s. m., art. basmangíul; pl. basmangíi, art. basmangíii (-gi-ii)

basmaua
BASMÁ, basmale, s. f. Bucată de pânză sau de mătase (colorată), folosită de femei pentru a-și acoperi capul. ◊ Expr. A scoate (pe cineva) basma curată = a scoate (pe cineva) nevinovat. A ieși (sau a scăpa) basma curată = a scăpa cu bine dintr-o încurcătură. [Var.: (înv.) băsmá s. f.] – Din tc. basma.

DOOM

basmá s. f., art. basmáua, g.-d. art. basmálei; pl. basmále, art. basmálele

basme
BASM, basme, s. n. 1. Narațiune (populară) cu elemente fantastice supranaturale, care simbolizează forțele binelui și ale răului în lupta pentru și împotriva fericirii omului. ◊ Expr. (Fam.) A se face de basm = a se face de râs. 2. Născocire, minciună, scornitură. – Din sl. basnĭ.

DOOM

basm s. n., pl. básme

basmele
BASM, basme, s. n. 1. Narațiune (populară) cu elemente fantastice supranaturale, care simbolizează forțele binelui și ale răului în lupta pentru și împotriva fericirii omului. ◊ Expr. (Fam.) A se face de basm = a se face de râs. 2. Născocire, minciună, scornitură. – Din sl. basnĭ.

DOOM

basm s. n., pl. básme

basmelor
BASM, basme, s. n. 1. Narațiune (populară) cu elemente fantastice supranaturale, care simbolizează forțele binelui și ale răului în lupta pentru și împotriva fericirii omului. ◊ Expr. (Fam.) A se face de basm = a se face de râs. 2. Născocire, minciună, scornitură. – Din sl. basnĭ.

DOOM

basm s. n., pl. básme

basmul
BASM, basme, s. n. 1. Narațiune (populară) cu elemente fantastice supranaturale, care simbolizează forțele binelui și ale răului în lupta pentru și împotriva fericirii omului. ◊ Expr. (Fam.) A se face de basm = a se face de râs. 2. Născocire, minciună, scornitură. – Din sl. basnĭ.

DOOM

basm s. n., pl. básme

basmului
BASM, basme, s. n. 1. Narațiune (populară) cu elemente fantastice supranaturale, care simbolizează forțele binelui și ale răului în lupta pentru și împotriva fericirii omului. ◊ Expr. (Fam.) A se face de basm = a se face de râs. 2. Născocire, minciună, scornitură. – Din sl. basnĭ.

DOOM

basm s. n., pl. básme

basna
BÁSNĂ, basne, s. f. (Înv.) Povestire, relatare mincinoasă, scornită, falsă; băsnire. – Din sb. basna. Cf. bg. basnea.

DOOM

básnă (înv.) s. f., art. básnei; pl. básne

basne
BÁSNĂ, basne, s. f. (Înv.) Povestire, relatare mincinoasă, scornită, falsă; băsnire. – Din sb. basna. Cf. bg. basnea.

DOOM

básnă (înv.) s. f., art. básnei; pl. básne

basnei
BÁSNĂ, basne, s. f. (Înv.) Povestire, relatare mincinoasă, scornită, falsă; băsnire. – Din sb. basna. Cf. bg. basnea.

DOOM

básnă (înv.) s. f., art. básnei; pl. básne

basnele
BÁSNĂ, basne, s. f. (Înv.) Povestire, relatare mincinoasă, scornită, falsă; băsnire. – Din sb. basna. Cf. bg. basnea.

DOOM

básnă (înv.) s. f., art. básnei; pl. básne

basnelor
BÁSNĂ, basne, s. f. (Înv.) Povestire, relatare mincinoasă, scornită, falsă; băsnire. – Din sb. basna. Cf. bg. basnea.

DOOM

básnă (înv.) s. f., art. básnei; pl. básne

basoane
BASÓN s.n. 1. Fagot. 2. Mod de a cânta la orgă care amintește timbrul de oboi în registrele grave. [< fr. basson, it. bassone].

DOOM

basón (livr.) s. n., pl. basoáne

basoanele
BASÓN s.n. 1. Fagot. 2. Mod de a cânta la orgă care amintește timbrul de oboi în registrele grave. [< fr. basson, it. bassone].

DOOM

basón (livr.) s. n., pl. basoáne

basoanelor
BASÓN s.n. 1. Fagot. 2. Mod de a cânta la orgă care amintește timbrul de oboi în registrele grave. [< fr. basson, it. bassone].

DOOM

basón (livr.) s. n., pl. basoáne

bason
BASÓN s.n. 1. Fagot. 2. Mod de a cânta la orgă care amintește timbrul de oboi în registrele grave. [< fr. basson, it. bassone].

DOOM

basón (livr.) s. n., pl. basoáne

basonul
BASÓN s.n. 1. Fagot. 2. Mod de a cânta la orgă care amintește timbrul de oboi în registrele grave. [< fr. basson, it. bassone].

DOOM

basón (livr.) s. n., pl. basoáne

basonului
BASÓN s.n. 1. Fagot. 2. Mod de a cânta la orgă care amintește timbrul de oboi în registrele grave. [< fr. basson, it. bassone].

DOOM

basón (livr.) s. n., pl. basoáne

basorelief
BASORELIÉV s. n. v basorelief.

DOOM

basoreliéf (-li-ef) s. n., pl. basoreliéfuri

basorelieful
BASORELIÉV s. n. v basorelief.

DOOM

basoreliéf (-li-ef) s. n., pl. basoreliéfuri

basoreliefului
BASORELIÉV s. n. v basorelief.

DOOM

basoreliéf (-li-ef) s. n., pl. basoreliéfuri

basoreliefuri
BASORELIÉV s. n. v basorelief.

DOOM

basoreliéf (-li-ef) s. n., pl. basoreliéfuri

basoreliefurile
BASORELIÉV s. n. v basorelief.

DOOM

basoreliéf (-li-ef) s. n., pl. basoreliéfuri

basoreliefurilor
BASORELIÉV s. n. v basorelief.

DOOM

basoreliéf (-li-ef) s. n., pl. basoreliéfuri

basoreliev
BASORELIÉV s. n. v basorelief.

DOOM

basoreliéf (-li-ef) s. n., pl. basoreliéfuri

basrelief
BASORELIÉV s. n. v basorelief.

DOOM

basoreliéf (-li-ef) s. n., pl. basoreliéfuri

bassareus
Bassareus, denumire purtată de zeul Bacchus.

basso
BÁSSO s.n. (Italienism) Bas. ◊ Basso continuo = parte de acompaniament a unei lucrări muzicale, care trebuie cântată în cursul întregii piese; basso ostinato = lucrare polifonică în care basul repetă același desen muzical. [< it. basso].

basta
BÁSTA adv. (Fam.) Ajunge! destul! gata! (Și) cu asta, basta! – Din it. basta.

DOOM

básta (fam.) adv.

bastard
BASTÁRD, -Ă, bastarzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Copil nelegitim; bitang. 2. S. m. și f. Plantă sau animal rezultat din încrucișarea a două specii deosebite; corcitură. 3. Adj. Batard. Scriere bastardă. – Din it. bastardo.

DOOM

bastárd adj. m., s. m., pl. bastárzi; adj. f., s. f. bastárdă, pl. bastárde

bastard
BASTÁRD, -Ă, bastarzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Copil nelegitim; bitang. 2. S. m. și f. Plantă sau animal rezultat din încrucișarea a două specii deosebite; corcitură. 3. Adj. Batard. Scriere bastardă. – Din it. bastardo.

DOOM

bastárd adj. m., s. m., pl. bastárzi; adj. f., s. f. bastárdă, pl. bastárde

bastarda
BASTÁRD, -Ă, bastarzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Copil nelegitim; bitang. 2. S. m. și f. Plantă sau animal rezultat din încrucișarea a două specii deosebite; corcitură. 3. Adj. Batard. Scriere bastardă. – Din it. bastardo.

DOOM

bastárd adj. m., s. m., pl. bastárzi; adj. f., s. f. bastárdă, pl. bastárde

bastarda
BASTARDÁ vb. I. tr. (Agr.) A hibrida. [< germ. bastardieren].

bastarda
BASTÁRD, -Ă, bastarzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Copil nelegitim; bitang. 2. S. m. și f. Plantă sau animal rezultat din încrucișarea a două specii deosebite; corcitură. 3. Adj. Batard. Scriere bastardă. – Din it. bastardo.

DOOM

bastárd adj. m., s. m., pl. bastárzi; adj. f., s. f. bastárdă, pl. bastárde

bastardai
BASTARDÁ vb. I. tr. (Agr.) A hibrida. [< germ. bastardieren].

bastardam
BASTARDÁ vb. I. tr. (Agr.) A hibrida. [< germ. bastardieren].

bastardare
BASTARDÁ vb. I. tr. (Agr.) A hibrida. [< germ. bastardieren].

bastardare
BASTARDÁRE s.f. (Agr.) Hibridare. [< bastarda].

DOOM

bastardáre (înv.) s. f., g.-d. art. bastardắrii; pl. bastardắri

bastardarea
BASTARDÁRE s.f. (Agr.) Hibridare. [< bastarda].

DOOM

bastardáre (înv.) s. f., g.-d. art. bastardắrii; pl. bastardắri

bastardară
BASTARDÁ vb. I. tr. (Agr.) A hibrida. [< germ. bastardieren].

bastardarăm
BASTARDÁ vb. I. tr. (Agr.) A hibrida. [< germ. bastardieren].

bastardarăți
BASTARDÁ vb. I. tr. (Agr.) A hibrida. [< germ. bastardieren].

bastardase
BASTARDÁ vb. I. tr. (Agr.) A hibrida. [< germ. bastardieren].

bastardasem
BASTARDÁ vb. I. tr. (Agr.) A hibrida. [< germ. bastardieren].

bastardaseră
BASTARDÁ vb. I. tr. (Agr.) A hibrida. [< germ. bastardieren].

bastardaserăm
BASTARDÁ vb. I. tr. (Agr.) A hibrida. [< germ. bastardieren].

bastardaserăți
BASTARDÁ vb. I. tr. (Agr.) A hibrida. [< germ. bastardieren].

bastardaseși
BASTARDÁ vb. I. tr. (Agr.) A hibrida. [< germ. bastardieren].

bastardaseți
BASTARDÁ vb. I. tr. (Agr.) A hibrida. [< germ. bastardieren].

bastardat
BASTARDÁ vb. I. tr. (Agr.) A hibrida. [< germ. bastardieren].

bastardat
BASTARDÁ vb. I. tr. (Agr.) A hibrida. [< germ. bastardieren].

bastardau
BASTARDÁ vb. I. tr. (Agr.) A hibrida. [< germ. bastardieren].

bastardași
BASTARDÁ vb. I. tr. (Agr.) A hibrida. [< germ. bastardieren].

bastardați
BASTARDÁ vb. I. tr. (Agr.) A hibrida. [< germ. bastardieren].

bastarde
BASTÁRD, -Ă, bastarzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Copil nelegitim; bitang. 2. S. m. și f. Plantă sau animal rezultat din încrucișarea a două specii deosebite; corcitură. 3. Adj. Batard. Scriere bastardă. – Din it. bastardo.

DOOM

bastárd adj. m., s. m., pl. bastárzi; adj. f., s. f. bastárdă, pl. bastárde

bastarde
BASTÁRD, -Ă, bastarzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Copil nelegitim; bitang. 2. S. m. și f. Plantă sau animal rezultat din încrucișarea a două specii deosebite; corcitură. 3. Adj. Batard. Scriere bastardă. – Din it. bastardo.

DOOM

bastárd adj. m., s. m., pl. bastárzi; adj. f., s. f. bastárdă, pl. bastárde

bastardează
BASTARDÁ vb. I. tr. (Agr.) A hibrida. [< germ. bastardieren].

bastardei
BASTÁRD, -Ă, bastarzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Copil nelegitim; bitang. 2. S. m. și f. Plantă sau animal rezultat din încrucișarea a două specii deosebite; corcitură. 3. Adj. Batard. Scriere bastardă. – Din it. bastardo.

DOOM

bastárd adj. m., s. m., pl. bastárzi; adj. f., s. f. bastárdă, pl. bastárde

bastardei
BASTÁRD, -Ă, bastarzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Copil nelegitim; bitang. 2. S. m. și f. Plantă sau animal rezultat din încrucișarea a două specii deosebite; corcitură. 3. Adj. Batard. Scriere bastardă. – Din it. bastardo.

DOOM

bastárd adj. m., s. m., pl. bastárzi; adj. f., s. f. bastárdă, pl. bastárde

bastardele
BASTÁRD, -Ă, bastarzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Copil nelegitim; bitang. 2. S. m. și f. Plantă sau animal rezultat din încrucișarea a două specii deosebite; corcitură. 3. Adj. Batard. Scriere bastardă. – Din it. bastardo.

DOOM

bastárd adj. m., s. m., pl. bastárzi; adj. f., s. f. bastárdă, pl. bastárde

bastardele
BASTÁRD, -Ă, bastarzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Copil nelegitim; bitang. 2. S. m. și f. Plantă sau animal rezultat din încrucișarea a două specii deosebite; corcitură. 3. Adj. Batard. Scriere bastardă. – Din it. bastardo.

DOOM

bastárd adj. m., s. m., pl. bastárzi; adj. f., s. f. bastárdă, pl. bastárde

bastardelor
BASTÁRD, -Ă, bastarzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Copil nelegitim; bitang. 2. S. m. și f. Plantă sau animal rezultat din încrucișarea a două specii deosebite; corcitură. 3. Adj. Batard. Scriere bastardă. – Din it. bastardo.

DOOM

bastárd adj. m., s. m., pl. bastárzi; adj. f., s. f. bastárdă, pl. bastárde

bastardelor
BASTÁRD, -Ă, bastarzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Copil nelegitim; bitang. 2. S. m. și f. Plantă sau animal rezultat din încrucișarea a două specii deosebite; corcitură. 3. Adj. Batard. Scriere bastardă. – Din it. bastardo.

DOOM

bastárd adj. m., s. m., pl. bastárzi; adj. f., s. f. bastárdă, pl. bastárde

bastardez
BASTARDÁ vb. I. tr. (Agr.) A hibrida. [< germ. bastardieren].

bastardeze
BASTARDÁ vb. I. tr. (Agr.) A hibrida. [< germ. bastardieren].

bastardezi
BASTARDÁ vb. I. tr. (Agr.) A hibrida. [< germ. bastardieren].

bastardul
BASTÁRD, -Ă, bastarzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Copil nelegitim; bitang. 2. S. m. și f. Plantă sau animal rezultat din încrucișarea a două specii deosebite; corcitură. 3. Adj. Batard. Scriere bastardă. – Din it. bastardo.

DOOM

bastárd adj. m., s. m., pl. bastárzi; adj. f., s. f. bastárdă, pl. bastárde

bastardul
BASTÁRD, -Ă, bastarzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Copil nelegitim; bitang. 2. S. m. și f. Plantă sau animal rezultat din încrucișarea a două specii deosebite; corcitură. 3. Adj. Batard. Scriere bastardă. – Din it. bastardo.

DOOM

bastárd adj. m., s. m., pl. bastárzi; adj. f., s. f. bastárdă, pl. bastárde

bastardului
BASTÁRD, -Ă, bastarzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Copil nelegitim; bitang. 2. S. m. și f. Plantă sau animal rezultat din încrucișarea a două specii deosebite; corcitură. 3. Adj. Batard. Scriere bastardă. – Din it. bastardo.

DOOM

bastárd adj. m., s. m., pl. bastárzi; adj. f., s. f. bastárdă, pl. bastárde

bastardului
BASTÁRD, -Ă, bastarzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Copil nelegitim; bitang. 2. S. m. și f. Plantă sau animal rezultat din încrucișarea a două specii deosebite; corcitură. 3. Adj. Batard. Scriere bastardă. – Din it. bastardo.

DOOM

bastárd adj. m., s. m., pl. bastárzi; adj. f., s. f. bastárdă, pl. bastárde

bastardând
BASTARDÁ vb. I. tr. (Agr.) A hibrida. [< germ. bastardieren].

bastardînd
BASTARDÁ vb. I. tr. (Agr.) A hibrida. [< germ. bastardieren].

bastardări
BASTARDÁRE s.f. (Agr.) Hibridare. [< bastarda].

DOOM

bastardáre (înv.) s. f., g.-d. art. bastardắrii; pl. bastardắri

bastardării
BASTARDÁRE s.f. (Agr.) Hibridare. [< bastarda].

DOOM

bastardáre (înv.) s. f., g.-d. art. bastardắrii; pl. bastardắri

bastardările
BASTARDÁRE s.f. (Agr.) Hibridare. [< bastarda].

DOOM

bastardáre (înv.) s. f., g.-d. art. bastardắrii; pl. bastardắri

bastardărilor
BASTARDÁRE s.f. (Agr.) Hibridare. [< bastarda].

DOOM

bastardáre (înv.) s. f., g.-d. art. bastardắrii; pl. bastardắri

bastarn
BASTÁRN, -Ă, bastarni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană aparținând unei populațiii de origine germanică, stabilită la est de munții Carpați (sec. II Î.H.) și asimilată mai târziu de geto-daci. 2. Adj. Care aparținea bastarnilor (1), privitor ia bastarni. – Din lat. Bastarnae.

DOOM

bastárn adj. m., s. m., pl. bastárni

bastarni
BASTÁRN, -Ă, bastarni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană aparținând unei populațiii de origine germanică, stabilită la est de munții Carpați (sec. II Î.H.) și asimilată mai târziu de geto-daci. 2. Adj. Care aparținea bastarnilor (1), privitor ia bastarni. – Din lat. Bastarnae.

DOOM

bastárn adj. m., s. m., pl. bastárni

bastarnii
BASTÁRN, -Ă, bastarni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană aparținând unei populațiii de origine germanică, stabilită la est de munții Carpați (sec. II Î.H.) și asimilată mai târziu de geto-daci. 2. Adj. Care aparținea bastarnilor (1), privitor ia bastarni. – Din lat. Bastarnae.

DOOM

bastárn adj. m., s. m., pl. bastárni

bastarnilor
BASTÁRN, -Ă, bastarni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană aparținând unei populațiii de origine germanică, stabilită la est de munții Carpați (sec. II Î.H.) și asimilată mai târziu de geto-daci. 2. Adj. Care aparținea bastarnilor (1), privitor ia bastarni. – Din lat. Bastarnae.

DOOM

bastárn adj. m., s. m., pl. bastárni

bastarnul
BASTÁRN, -Ă, bastarni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană aparținând unei populațiii de origine germanică, stabilită la est de munții Carpați (sec. II Î.H.) și asimilată mai târziu de geto-daci. 2. Adj. Care aparținea bastarnilor (1), privitor ia bastarni. – Din lat. Bastarnae.

DOOM

bastárn adj. m., s. m., pl. bastárni

bastarnului
BASTÁRN, -Ă, bastarni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană aparținând unei populațiii de origine germanică, stabilită la est de munții Carpați (sec. II Î.H.) și asimilată mai târziu de geto-daci. 2. Adj. Care aparținea bastarnilor (1), privitor ia bastarni. – Din lat. Bastarnae.

DOOM

bastárn adj. m., s. m., pl. bastárni

bastarzi
BASTÁRD, -Ă, bastarzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Copil nelegitim; bitang. 2. S. m. și f. Plantă sau animal rezultat din încrucișarea a două specii deosebite; corcitură. 3. Adj. Batard. Scriere bastardă. – Din it. bastardo.

DOOM

bastárd adj. m., s. m., pl. bastárzi; adj. f., s. f. bastárdă, pl. bastárde

bastarzi
BASTÁRD, -Ă, bastarzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Copil nelegitim; bitang. 2. S. m. și f. Plantă sau animal rezultat din încrucișarea a două specii deosebite; corcitură. 3. Adj. Batard. Scriere bastardă. – Din it. bastardo.

DOOM

bastárd adj. m., s. m., pl. bastárzi; adj. f., s. f. bastárdă, pl. bastárde

bastarzii
BASTÁRD, -Ă, bastarzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Copil nelegitim; bitang. 2. S. m. și f. Plantă sau animal rezultat din încrucișarea a două specii deosebite; corcitură. 3. Adj. Batard. Scriere bastardă. – Din it. bastardo.

DOOM

bastárd adj. m., s. m., pl. bastárzi; adj. f., s. f. bastárdă, pl. bastárde

bastarzii
BASTÁRD, -Ă, bastarzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Copil nelegitim; bitang. 2. S. m. și f. Plantă sau animal rezultat din încrucișarea a două specii deosebite; corcitură. 3. Adj. Batard. Scriere bastardă. – Din it. bastardo.

DOOM

bastárd adj. m., s. m., pl. bastárzi; adj. f., s. f. bastárdă, pl. bastárde

bastarzilor
BASTÁRD, -Ă, bastarzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Copil nelegitim; bitang. 2. S. m. și f. Plantă sau animal rezultat din încrucișarea a două specii deosebite; corcitură. 3. Adj. Batard. Scriere bastardă. – Din it. bastardo.

DOOM

bastárd adj. m., s. m., pl. bastárzi; adj. f., s. f. bastárdă, pl. bastárde

bastarzilor
BASTÁRD, -Ă, bastarzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Copil nelegitim; bitang. 2. S. m. și f. Plantă sau animal rezultat din încrucișarea a două specii deosebite; corcitură. 3. Adj. Batard. Scriere bastardă. – Din it. bastardo.

DOOM

bastárd adj. m., s. m., pl. bastárzi; adj. f., s. f. bastárdă, pl. bastárde

bastidă
BASTÍDĂ s.f. (Mil.) 1. Mică lucrare provizorie, construită pentru a ataca o fortificație. 2. Oraș fortificat pentru apărarea unui stat senioral sau a unui domeniu. [< fr. bastide, cf. prov. bastir – a construi].

bastiment
BASTIMÉNT, bastimente, s. n. Navă (de război) de dimensiuni mari. – Din it. bastimento.

DOOM

bastimént s. n., pl. bastiménte

bastimente
BASTIMÉNT, bastimente, s. n. Navă (de război) de dimensiuni mari. – Din it. bastimento.

DOOM

bastimént s. n., pl. bastiménte

bastimentele
BASTIMÉNT, bastimente, s. n. Navă (de război) de dimensiuni mari. – Din it. bastimento.

DOOM

bastimént s. n., pl. bastiménte

bastimentelor
BASTIMÉNT, bastimente, s. n. Navă (de război) de dimensiuni mari. – Din it. bastimento.

DOOM

bastimént s. n., pl. bastiménte

bastimentul
BASTIMÉNT, bastimente, s. n. Navă (de război) de dimensiuni mari. – Din it. bastimento.

DOOM

bastimént s. n., pl. bastiménte

bastimentului
BASTIMÉNT, bastimente, s. n. Navă (de război) de dimensiuni mari. – Din it. bastimento.

DOOM

bastimént s. n., pl. bastiménte

bastingaj
BASTINGÁJ, bastingaje, s. n. Totalitatea chesoanelor, dulapurilor sau rastelelor în care se păstrează efectele echipajului pe o navă. – Din fr. bastingage.

DOOM

bastingáj s. n., pl. bastingáje

bastingaje
BASTINGÁJ, bastingaje, s. n. Totalitatea chesoanelor, dulapurilor sau rastelelor în care se păstrează efectele echipajului pe o navă. – Din fr. bastingage.

DOOM

bastingáj s. n., pl. bastingáje

bastingajele
BASTINGÁJ, bastingaje, s. n. Totalitatea chesoanelor, dulapurilor sau rastelelor în care se păstrează efectele echipajului pe o navă. – Din fr. bastingage.

DOOM

bastingáj s. n., pl. bastingáje

bastingajelor
BASTINGÁJ, bastingaje, s. n. Totalitatea chesoanelor, dulapurilor sau rastelelor în care se păstrează efectele echipajului pe o navă. – Din fr. bastingage.

DOOM

bastingáj s. n., pl. bastingáje

bastingajul
BASTINGÁJ, bastingaje, s. n. Totalitatea chesoanelor, dulapurilor sau rastelelor în care se păstrează efectele echipajului pe o navă. – Din fr. bastingage.

DOOM

bastingáj s. n., pl. bastingáje

bastingajului
BASTINGÁJ, bastingaje, s. n. Totalitatea chesoanelor, dulapurilor sau rastelelor în care se păstrează efectele echipajului pe o navă. – Din fr. bastingage.

DOOM

bastingáj s. n., pl. bastingáje

bastioane
BASTIÓN, bastioane, s. n. (Adesea fig.) Fortificație cilindrică sau poligonală, construită de obicei la colțurile unei fortărețe. [Pr.: -ti-on] – Din fr. bastion.

DOOM

bastión (fortificație) (-ti-on) s. n., pl. bastioáne

bastioanele
BASTIÓN, bastioane, s. n. (Adesea fig.) Fortificație cilindrică sau poligonală, construită de obicei la colțurile unei fortărețe. [Pr.: -ti-on] – Din fr. bastion.

DOOM

bastión (fortificație) (-ti-on) s. n., pl. bastioáne

bastioanelor
BASTIÓN, bastioane, s. n. (Adesea fig.) Fortificație cilindrică sau poligonală, construită de obicei la colțurile unei fortărețe. [Pr.: -ti-on] – Din fr. bastion.

DOOM

bastión (fortificație) (-ti-on) s. n., pl. bastioáne

bastion
BASTIÓN, bastioane, s. n. (Adesea fig.) Fortificație cilindrică sau poligonală, construită de obicei la colțurile unei fortărețe. [Pr.: -ti-on] – Din fr. bastion.

DOOM

bastión (fortificație) (-ti-on) s. n., pl. bastioáne

bastionul
BASTIÓN, bastioane, s. n. (Adesea fig.) Fortificație cilindrică sau poligonală, construită de obicei la colțurile unei fortărețe. [Pr.: -ti-on] – Din fr. bastion.

DOOM

bastión (fortificație) (-ti-on) s. n., pl. bastioáne

bastionului
BASTIÓN, bastioane, s. n. (Adesea fig.) Fortificație cilindrică sau poligonală, construită de obicei la colțurile unei fortărețe. [Pr.: -ti-on] – Din fr. bastion.

DOOM

bastión (fortificație) (-ti-on) s. n., pl. bastioáne

bastoane
BASTÓN, bastoane, s. n. Bucată de lemn lungă (cam de un metru) și subțire, de obicei curbată la un capăt, care se poate ține în mână și are diverse utilizări. ◊ Baston de mareșal = un fel de baston scurt, purtat de un mareșal. ♦ Lovitură dată cu această bucată de lemn. – Din it. bastone.

DOOM

bastón (băț) s. n., pl. bastoáne

bastoanele
BASTÓN, bastoane, s. n. Bucată de lemn lungă (cam de un metru) și subțire, de obicei curbată la un capăt, care se poate ține în mână și are diverse utilizări. ◊ Baston de mareșal = un fel de baston scurt, purtat de un mareșal. ♦ Lovitură dată cu această bucată de lemn. – Din it. bastone.

DOOM

bastón (băț) s. n., pl. bastoáne

bastoanelor
BASTÓN, bastoane, s. n. Bucată de lemn lungă (cam de un metru) și subțire, de obicei curbată la un capăt, care se poate ține în mână și are diverse utilizări. ◊ Baston de mareșal = un fel de baston scurt, purtat de un mareșal. ♦ Lovitură dată cu această bucată de lemn. – Din it. bastone.

DOOM

bastón (băț) s. n., pl. bastoáne

baston
BASTÓN, bastoane, s. n. Bucată de lemn lungă (cam de un metru) și subțire, de obicei curbată la un capăt, care se poate ține în mână și are diverse utilizări. ◊ Baston de mareșal = un fel de baston scurt, purtat de un mareșal. ♦ Lovitură dată cu această bucată de lemn. – Din it. bastone.

DOOM

bastón (băț) s. n., pl. bastoáne

bastonada
BASTONÁDĂ, bastonade, s. f. (Livr.) Mulțime de lovituri date cuiva cu bastonul; ciomăgeală. – Din fr. bastonnade.

DOOM

bastonádă (livr.) s. f., g.-d. art. bastonádei; pl. bastonáde

bastonade
BASTONÁDĂ, bastonade, s. f. (Livr.) Mulțime de lovituri date cuiva cu bastonul; ciomăgeală. – Din fr. bastonnade.

DOOM

bastonádă (livr.) s. f., g.-d. art. bastonádei; pl. bastonáde

bastonadei
BASTONÁDĂ, bastonade, s. f. (Livr.) Mulțime de lovituri date cuiva cu bastonul; ciomăgeală. – Din fr. bastonnade.

DOOM

bastonádă (livr.) s. f., g.-d. art. bastonádei; pl. bastonáde

bastonadele
BASTONÁDĂ, bastonade, s. f. (Livr.) Mulțime de lovituri date cuiva cu bastonul; ciomăgeală. – Din fr. bastonnade.

DOOM

bastonádă (livr.) s. f., g.-d. art. bastonádei; pl. bastonáde

bastonadelor
BASTONÁDĂ, bastonade, s. f. (Livr.) Mulțime de lovituri date cuiva cu bastonul; ciomăgeală. – Din fr. bastonnade.

DOOM

bastonádă (livr.) s. f., g.-d. art. bastonádei; pl. bastonáde

bastonaș
BASTONÁȘ, bastonașe, s. n. Diminutiv al lui baston. – Baston + suf. -aș.

DOOM

bastonáș s. n., pl. bastonáșe

bastonașe
BASTONÁȘ, bastonașe, s. n. Diminutiv al lui baston. – Baston + suf. -aș.

DOOM

bastonáș s. n., pl. bastonáșe

bastonașele
BASTONÁȘ, bastonașe, s. n. Diminutiv al lui baston. – Baston + suf. -aș.

DOOM

bastonáș s. n., pl. bastonáșe

bastonașelor
BASTONÁȘ, bastonașe, s. n. Diminutiv al lui baston. – Baston + suf. -aș.

DOOM

bastonáș s. n., pl. bastonáșe

bastonașul
BASTONÁȘ, bastonașe, s. n. Diminutiv al lui baston. – Baston + suf. -aș.

DOOM

bastonáș s. n., pl. bastonáșe

bastonașului
BASTONÁȘ, bastonașe, s. n. Diminutiv al lui baston. – Baston + suf. -aș.

DOOM

bastonáș s. n., pl. bastonáșe

bastonul
BASTÓN, bastoane, s. n. Bucată de lemn lungă (cam de un metru) și subțire, de obicei curbată la un capăt, care se poate ține în mână și are diverse utilizări. ◊ Baston de mareșal = un fel de baston scurt, purtat de un mareșal. ♦ Lovitură dată cu această bucată de lemn. – Din it. bastone.

DOOM

bastón (băț) s. n., pl. bastoáne

bastonului
BASTÓN, bastoane, s. n. Bucată de lemn lungă (cam de un metru) și subțire, de obicei curbată la un capăt, care se poate ține în mână și are diverse utilizări. ◊ Baston de mareșal = un fel de baston scurt, purtat de un mareșal. ♦ Lovitură dată cu această bucată de lemn. – Din it. bastone.

DOOM

bastón (băț) s. n., pl. bastoáne

bastârcă
bastârcă, bastârci s. f. (deț.) bobârnac; lovitură după ceafă.

bastă
bástă (băști), s. f. – 1. (Înv.) Bastion. 2. Subteran, pivniță. – 3. Închisoare. – Var. bașcă, bașt(i)e. Pol. baszta „bastion”, din it. bastia, cf. germ. Bastei (Cihac; DAR); apare și în mag. baszta (Gáldi, Dict., 105). Sensurile 2 și 3 există numai la forma bașcă. Este cuvînt înv., astăzi înlocuit de bastion (‹ fr. bastion), care aparține aceleași familii.

basul
BAS, (1) s. n., (2) bași, s. m., (3) basuri, s. n. 1. S. n. Registrul cel mai jos al vocii bărbătești; sunetul cel mai grav al unui acord muzical. 2. S. m. Cântăreț a cărui voce se plasează în acest registru; basist. 3. S. n. Instrument care deține în orchestră un rol analog cu acela al basului (2) intr-un cor. – Din it. basso, fr. basse.

DOOM

bas² (contrabas) s. n., pl. básuri

basul
BAS, (1) s. n., (2) bași, s. m., (3) basuri, s. n. 1. S. n. Registrul cel mai jos al vocii bărbătești; sunetul cel mai grav al unui acord muzical. 2. S. m. Cântăreț a cărui voce se plasează în acest registru; basist. 3. S. n. Instrument care deține în orchestră un rol analog cu acela al basului (2) intr-un cor. – Din it. basso, fr. basse.

basului
BAS, (1) s. n., (2) bași, s. m., (3) basuri, s. n. 1. S. n. Registrul cel mai jos al vocii bărbătești; sunetul cel mai grav al unui acord muzical. 2. S. m. Cântăreț a cărui voce se plasează în acest registru; basist. 3. S. n. Instrument care deține în orchestră un rol analog cu acela al basului (2) intr-un cor. – Din it. basso, fr. basse.

DOOM

bas² (contrabas) s. n., pl. básuri

basului
BAS, (1) s. n., (2) bași, s. m., (3) basuri, s. n. 1. S. n. Registrul cel mai jos al vocii bărbătești; sunetul cel mai grav al unui acord muzical. 2. S. m. Cântăreț a cărui voce se plasează în acest registru; basist. 3. S. n. Instrument care deține în orchestră un rol analog cu acela al basului (2) intr-un cor. – Din it. basso, fr. basse.

basuri
BAS, (1) s. n., (2) bași, s. m., (3) basuri, s. n. 1. S. n. Registrul cel mai jos al vocii bărbătești; sunetul cel mai grav al unui acord muzical. 2. S. m. Cântăreț a cărui voce se plasează în acest registru; basist. 3. S. n. Instrument care deține în orchestră un rol analog cu acela al basului (2) intr-un cor. – Din it. basso, fr. basse.

basurile
BAS, (1) s. n., (2) bași, s. m., (3) basuri, s. n. 1. S. n. Registrul cel mai jos al vocii bărbătești; sunetul cel mai grav al unui acord muzical. 2. S. m. Cântăreț a cărui voce se plasează în acest registru; basist. 3. S. n. Instrument care deține în orchestră un rol analog cu acela al basului (2) intr-un cor. – Din it. basso, fr. basse.

basurilor
BAS, (1) s. n., (2) bași, s. m., (3) basuri, s. n. 1. S. n. Registrul cel mai jos al vocii bărbătești; sunetul cel mai grav al unui acord muzical. 2. S. m. Cântăreț a cărui voce se plasează în acest registru; basist. 3. S. n. Instrument care deține în orchestră un rol analog cu acela al basului (2) intr-un cor. – Din it. basso, fr. basse.

bat
BÁTE, bat, vb. III. I. 1. Tranz. și refl. A (se) lovi, a (se) izbi repetat și violent (cu palma, cu pumnul, cu bățul, cu biciul etc.). A bate peste obraji, peste gură, peste picioare. A bate la palmă, la tălpi, la spate. A bate în cap. ◊ Expr. (Tranz.) Bătut în cap = prost, nebun, țicnit. (Refl.) A se bate cu pumnii în piept = a se mândri, a se fuduli; a face caz de ceva. ♦ Tranz. A atinge, a lovi ușor cu palma umărul, mâna sau spatele cuiva spre a-i atrage atenția, a-l reconforta sau a-i arăta bunăvoința; a lovi în același fel o parte a corpului unui animal spre a-l liniști sau a-l mângâia. ◊ Expr. A bate pe cineva la cap sau a bate capul cuiva = a cicăli, a plictisi pe cineva cu vorba. (Refl. recipr.; fam.) A se bate pe burtă cu cineva = a fi într-o intimitate familiară cu cineva. A bate palma (sau, arg., laba) cu cineva = a da mâna cu cineva; p. ext. a încheia cu cineva o tranzacție, dând mâna cu el în semn de învoială. 2. Tranz. A învinge un adversar într-un joc, la un concurs (sportiv); a birui un dușman în luptă, în război. ◊ Expr. A bate un record (sportiv) = a depăși un record (sportiv). ♦ Refl. A se lupta, a se război. ◊ Loc. vb. (Refl. recipr.) A se bate în duel = a se duela. ◊ Expr. (Refl. recipr.) A se bate cap în cap = a fi în opoziție, în contradicție, a nu se potrivi. Se bate ziua cu noaptea = se luminează de ziuă sau amurgește. 3. Tranz. A lovi, a izbi repetat (cu un instrument potrivit) un obiect, un material etc. în diverse scopuri. Gospodina bate covoarele. Bate fierul până-i cald. ◊ Loc. vb. (Fam.) A bate la mașină = a dactilografia. A bate la ochi = a frapa (1). ◊ Expr. A bate bani = a fabrica monede de metal. A bate monedă = a) a fabrica monede de metal; b) a insista asupra erorii cuiva, în defavoarea lui. A bate toba = a spune peste tot un secret (intim) încredințat de cineva. A bate o carte = a juca o carte de joc. A bate tactul (sau măsura) = a lovi (ușor) un obiect cu mâna sau a imita lovirea lui în ritmul unei bucăți muzicale sau al unui vers. A bate mult drum (sau multă cale) = a parcurge o distanță lungă. A bate podurile = a vagabonda. A bate (pasul) pe loc = a nu realiza nici un progres într-o acțiune, a nu înainta într-o problemă. A bate câmpii = a spune cu totul altceva decât ceea ce se discută, a divaga, a vorbi aiurea. ♦ A fixa un obiect țintuindu-l de ceva. A bătut tablourile pe pereți. Bătuse capacul lăzii în cuie. ♦ A freca învârtind și lovind de pereții unui vas. Batem albușurile până fac spumă. Bate untul în putinei. ♦ A freca, a apăsa producând bășici, răni sau bătături. Mă bate un pantof. ♦ (La războiul de țesut) A presa cu spata firele din băteală. II. Intranz. 1. A izbi în ceva făcând zgomot; a ciocăni (la poartă, la ușă, la fereastră). Valurile bat în zidul cetății. Cine bate oare la fereastra mea? ◊ Expr. A bate la ușa cuiva = a veni la cineva spre a-i cere un ajutor material. A bate din picioare = a tropăi. A bate din (sau în) palme = a aplauda. A bate din gură degeaba (sau în vânt) = a vorbi în zadar, a trăncăni. 2. A face o mișcare (relativ regulată). ◊ Expr. A bate din aripi = (despre păsări) a face mișcarea de zbor lovind aerul cu aripile. A bate mătănii = a îngenunchea și a atinge fruntea cu pământul de mai multe ori la rând, în semn de pocăință sau de cucernicie. ♦ (Despre organe sau părți ale corpului omenesc) A avea pulsații ritmice; a palpita, a zvâcni. Îi bate inima de frică. Îmi bat tâmplele. ◊ Refl. Mi se bate ochiul drept. ♦ (Despre un motor sau un organ de motor) A funcționa dereglat, scoțând zgomote anormale. 3. (Despre arme de foc) A trage, a trimite proiectilul până la o anumită distanță, până într-un anumit punct. O pușcă veche care nu mai bătea decât la 100 de pași. ♦ (Înv.) A bombarda. ♦ (Reg.; despre câini) A lătra. ♦ Intranz. și tranz. (Despre aștri) A atinge (ceva) cu razele. Pune-ți pălăria, să nu te bată soarele la cap. ♦ (Despre ape) A se izbi (de maluri etc.). 4. A face aluzie critică la ceva. Bate în ciocoi. ◊ Expr. A-și bate joc de cineva (sau de ceva) = a) a lua în derâdere pe cineva; b) a necinsti, a viola o fată, o femeie. 5. (Despre vânt) A sufla. 6. (Despre ploaie, grindină, brumă) A cădea (lovind) peste semănături, livezi etc. 7. (În expr.) A bate în retragere = a) a se retrage din luptă; b) a retracta cele spuse mai înainte. 8. (Despre culori) A se apropia de..., a avea o nuanță de... Bate în albastru. III. Intranz. și tranz. A emite zgomote ritmice care indică ceva. ♦ (Înv.; despre telegraf) A emite țăcănitul prin care se transmit mesajele telegrafice. ◊ Expr. (Tranz.) A bate o telegramă (sau o depeșă) = a da, a transmite o telegramă. ♦ (Despre un clopot, un ceasornic, despre toacă etc.) A emite sunete ritmice cu o anumită semnificație. – Lat. batt(u)ere.

DOOM

báte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bat, 1 pl. bátem, 2 pl. báteți, imperf. 3 sg. băteá; conj. prez. 3 să bátă; imper. 2 sg. báte, 2 pl. báteți; part. bătút

bat
BEAT², -Ă, beți, -te, adj. Care este în stare de ebrietate; aghesmuit, afumat, amețit, băut², cherchelit, făcut², matosit. ♦ Fig. Copleșit, amețit, tulburat de o stare sufletească foarte plăcută. Beat de fericire. – Lat. bibitus.

DOOM

beat¹ adj. m., pl. beți; f. beátă, pl. béte

bata
BÁTĂ, bete, s. f. 1. (La pl.) Cingătoare îngustă și lungă, țesută din lână de diferite culori. 2. (Reg.) Betelie. – Lat. *bitta (= vitta „legătură”).

DOOM

bátă s. f., g.-d. art. bétei; pl. béte

batac
a pune țuiul pe batac expr. (intl., înv.) 1. a înceta o acțiune. 2. a renunța la ceva. 3. a se muta, a pleca, a-și schimba domiciliul.

batacă
batacă, s. f. sg. închisoare.

batagă
BATÁGĂ, batage, s. f. Locul unde se depozitează, zgura la diferite uzine. [Dealul artificial] s-a înălțat cu, încetul din zgura furnalelor, transportată pînă aici cu vagonetele, înainte de a se fi găsit întrebuințarea folositoare a zgurei și a se fi statornicit bataga mai aproape de uzină. CĂLUGĂRU, O. P. 55.

bataj
BATÁJ, bataje, s. n. (Text.) Operație constând în lovirea repetată cu bătătoarea² (2) a masei de material fibros desfăcut în prealabil în procesul filării. – Din fr. battage.

bataje
BATÁJ, bataje, s. n. (Text.) Operație constând în lovirea repetată cu bătătoarea² (2) a masei de material fibros desfăcut în prealabil în procesul filării. – Din fr. battage.

batajele
BATÁJ, bataje, s. n. (Text.) Operație constând în lovirea repetată cu bătătoarea² (2) a masei de material fibros desfăcut în prealabil în procesul filării. – Din fr. battage.

batajelor
BATÁJ, bataje, s. n. (Text.) Operație constând în lovirea repetată cu bătătoarea² (2) a masei de material fibros desfăcut în prealabil în procesul filării. – Din fr. battage.

batajul
BATÁJ, bataje, s. n. (Text.) Operație constând în lovirea repetată cu bătătoarea² (2) a masei de material fibros desfăcut în prealabil în procesul filării. – Din fr. battage.

batajului
BATÁJ, bataje, s. n. (Text.) Operație constând în lovirea repetată cu bătătoarea² (2) a masei de material fibros desfăcut în prealabil în procesul filării. – Din fr. battage.

batal
BATÁL¹, batali, s. m. Berbec castrat în vederea îmbunătățirii calității cărnii și a lânii. – Cf. tc. battal „netrebnic”.

DOOM

batál² (groapă) s. n., pl. batále

batal
BATÁL², batale, s. n. Groapă de depozitare a țițeiului, a noroiului rezultat prin săpare sau a diverselor reziduuri de fabricație din industria petrolului. – Et. nec.

batalama
batalamá (-ále), s. f. – Adeverință, titlu, diplomă. – Var. patalama. Mr. bătălămă. Tc. batalama „act de anulare” (cf. batal), de unde și bg. batallama „anulare” (Șeineanu, II, 41; Roesler 588). Se folosește cu nuanță ironică.

batale
BATÁL², batale, s. n. Groapă de depozitare a țițeiului, a noroiului rezultat prin săpare sau a diverselor reziduuri de fabricație din industria petrolului. – Et. nec.

batalele
BATÁL², batale, s. n. Groapă de depozitare a țițeiului, a noroiului rezultat prin săpare sau a diverselor reziduuri de fabricație din industria petrolului. – Et. nec.

batalelor
BATÁL², batale, s. n. Groapă de depozitare a țițeiului, a noroiului rezultat prin săpare sau a diverselor reziduuri de fabricație din industria petrolului. – Et. nec.

batali
BATÁL¹, batali, s. m. Berbec castrat în vederea îmbunătățirii calității cărnii și a lânii. – Cf. tc. battal „netrebnic”.

DOOM

batál² (groapă) s. n., pl. batále

batalii
BATÁL¹, batali, s. m. Berbec castrat în vederea îmbunătățirii calității cărnii și a lânii. – Cf. tc. battal „netrebnic”.

DOOM

batál² (groapă) s. n., pl. batále

batalilor
BATÁL¹, batali, s. m. Berbec castrat în vederea îmbunătățirii calității cărnii și a lânii. – Cf. tc. battal „netrebnic”.

DOOM

batál² (groapă) s. n., pl. batále

batalioane
BATALIÓN, batalioane, s. n. Unitate militară formată din mai multe companii. ♦ (Mai ales la pl.) Mulțime de ființe (organizate, încolonate). [Pr.: -li-on] – Din pol. batalion, rus. batalion. Cf. it. battaglione, fr. bataillon.

DOOM

batalión (-li-on) s. n., pl. batalioáne

batalioanele
BATALIÓN, batalioane, s. n. Unitate militară formată din mai multe companii. ♦ (Mai ales la pl.) Mulțime de ființe (organizate, încolonate). [Pr.: -li-on] – Din pol. batalion, rus. batalion. Cf. it. battaglione, fr. bataillon.

DOOM

batalión (-li-on) s. n., pl. batalioáne

batalioanelor
BATALIÓN, batalioane, s. n. Unitate militară formată din mai multe companii. ♦ (Mai ales la pl.) Mulțime de ființe (organizate, încolonate). [Pr.: -li-on] – Din pol. batalion, rus. batalion. Cf. it. battaglione, fr. bataillon.

DOOM

batalión (-li-on) s. n., pl. batalioáne

batalion
BATALIÓN, batalioane, s. n. Unitate militară formată din mai multe companii. ♦ (Mai ales la pl.) Mulțime de ființe (organizate, încolonate). [Pr.: -li-on] – Din pol. batalion, rus. batalion. Cf. it. battaglione, fr. bataillon.

DOOM

batalión (-li-on) s. n., pl. batalioáne

batalionar
BATALIONÁR, -Ă adj. Care aparține unui batalion, de batalion. [< batalion + -ar].

batalionara
BATALIONÁR, -Ă adj. Care aparține unui batalion, de batalion. [< batalion + -ar].

batalionare
BATALIONÁR, -Ă adj. Care aparține unui batalion, de batalion. [< batalion + -ar].

batalionarei
BATALIONÁR, -Ă adj. Care aparține unui batalion, de batalion. [< batalion + -ar].

batalionarele
BATALIONÁR, -Ă adj. Care aparține unui batalion, de batalion. [< batalion + -ar].

batalionarelor
BATALIONÁR, -Ă adj. Care aparține unui batalion, de batalion. [< batalion + -ar].

batalionari
BATALIONÁR, -Ă adj. Care aparține unui batalion, de batalion. [< batalion + -ar].

batalionarii
BATALIONÁR, -Ă adj. Care aparține unui batalion, de batalion. [< batalion + -ar].

batalionarilor
BATALIONÁR, -Ă adj. Care aparține unui batalion, de batalion. [< batalion + -ar].

batalionarul
BATALIONÁR, -Ă adj. Care aparține unui batalion, de batalion. [< batalion + -ar].

batalionarului
BATALIONÁR, -Ă adj. Care aparține unui batalion, de batalion. [< batalion + -ar].

batalionul
BATALIÓN, batalioane, s. n. Unitate militară formată din mai multe companii. ♦ (Mai ales la pl.) Mulțime de ființe (organizate, încolonate). [Pr.: -li-on] – Din pol. batalion, rus. batalion. Cf. it. battaglione, fr. bataillon.

DOOM

batalión (-li-on) s. n., pl. batalioáne

batalionului
BATALIÓN, batalioane, s. n. Unitate militară formată din mai multe companii. ♦ (Mai ales la pl.) Mulțime de ființe (organizate, încolonate). [Pr.: -li-on] – Din pol. batalion, rus. batalion. Cf. it. battaglione, fr. bataillon.

DOOM

batalión (-li-on) s. n., pl. batalioáne

batalul
BATÁL¹, batali, s. m. Berbec castrat în vederea îmbunătățirii calității cărnii și a lânii. – Cf. tc. battal „netrebnic”.

DOOM

batál² (groapă) s. n., pl. batále

batalul
BATÁL², batale, s. n. Groapă de depozitare a țițeiului, a noroiului rezultat prin săpare sau a diverselor reziduuri de fabricație din industria petrolului. – Et. nec.

batalului
BATÁL¹, batali, s. m. Berbec castrat în vederea îmbunătățirii calității cărnii și a lânii. – Cf. tc. battal „netrebnic”.

DOOM

batál² (groapă) s. n., pl. batále

batalului
BATÁL², batale, s. n. Groapă de depozitare a țițeiului, a noroiului rezultat prin săpare sau a diverselor reziduuri de fabricație din industria petrolului. – Et. nec.

batant
BATÁNT, -Ă, batanți, -te, adj., s. n. 1. Adj. (Despre uși, ferestre, capace etc.) Care se închide singur, printr-o mișcare de du-te-vino în jurul unei axe verticale situate la una dintre margini. 2. S. n. Panou mobil la o poartă sau la o ușă. – Din fr. battant.

DOOM

batánt² s. n., pl. batánte

batanta
BATÁNT, -Ă, batanți, -te, adj., s. n. 1. Adj. (Despre uși, ferestre, capace etc.) Care se închide singur, printr-o mișcare de du-te-vino în jurul unei axe verticale situate la una dintre margini. 2. S. n. Panou mobil la o poartă sau la o ușă. – Din fr. battant.

DOOM

batánt² s. n., pl. batánte

batante
BATÁNT, -Ă, batanți, -te, adj., s. n. 1. Adj. (Despre uși, ferestre, capace etc.) Care se închide singur, printr-o mișcare de du-te-vino în jurul unei axe verticale situate la una dintre margini. 2. S. n. Panou mobil la o poartă sau la o ușă. – Din fr. battant.

DOOM

batánt² s. n., pl. batánte

batantei
BATÁNT, -Ă, batanți, -te, adj., s. n. 1. Adj. (Despre uși, ferestre, capace etc.) Care se închide singur, printr-o mișcare de du-te-vino în jurul unei axe verticale situate la una dintre margini. 2. S. n. Panou mobil la o poartă sau la o ușă. – Din fr. battant.

DOOM

batánt² s. n., pl. batánte

batantele
BATÁNT, -Ă, batanți, -te, adj., s. n. 1. Adj. (Despre uși, ferestre, capace etc.) Care se închide singur, printr-o mișcare de du-te-vino în jurul unei axe verticale situate la una dintre margini. 2. S. n. Panou mobil la o poartă sau la o ușă. – Din fr. battant.

DOOM

batánt² s. n., pl. batánte

batantelor
BATÁNT, -Ă, batanți, -te, adj., s. n. 1. Adj. (Despre uși, ferestre, capace etc.) Care se închide singur, printr-o mișcare de du-te-vino în jurul unei axe verticale situate la una dintre margini. 2. S. n. Panou mobil la o poartă sau la o ușă. – Din fr. battant.

DOOM

batánt² s. n., pl. batánte

batantul
BATÁNT, -Ă, batanți, -te, adj., s. n. 1. Adj. (Despre uși, ferestre, capace etc.) Care se închide singur, printr-o mișcare de du-te-vino în jurul unei axe verticale situate la una dintre margini. 2. S. n. Panou mobil la o poartă sau la o ușă. – Din fr. battant.

DOOM

batánt² s. n., pl. batánte

batantului
BATÁNT, -Ă, batanți, -te, adj., s. n. 1. Adj. (Despre uși, ferestre, capace etc.) Care se închide singur, printr-o mișcare de du-te-vino în jurul unei axe verticale situate la una dintre margini. 2. S. n. Panou mobil la o poartă sau la o ușă. – Din fr. battant.

DOOM

batánt² s. n., pl. batánte

batanți
BATÁNT, -Ă, batanți, -te, adj., s. n. 1. Adj. (Despre uși, ferestre, capace etc.) Care se închide singur, printr-o mișcare de du-te-vino în jurul unei axe verticale situate la una dintre margini. 2. S. n. Panou mobil la o poartă sau la o ușă. – Din fr. battant.

DOOM

batánt² s. n., pl. batánte

batanții
BATÁNT, -Ă, batanți, -te, adj., s. n. 1. Adj. (Despre uși, ferestre, capace etc.) Care se închide singur, printr-o mișcare de du-te-vino în jurul unei axe verticale situate la una dintre margini. 2. S. n. Panou mobil la o poartă sau la o ușă. – Din fr. battant.

DOOM

batánt² s. n., pl. batánte

batanților
BATÁNT, -Ă, batanți, -te, adj., s. n. 1. Adj. (Despre uși, ferestre, capace etc.) Care se închide singur, printr-o mișcare de du-te-vino în jurul unei axe verticale situate la una dintre margini. 2. S. n. Panou mobil la o poartă sau la o ușă. – Din fr. battant.

DOOM

batánt² s. n., pl. batánte

batard
BATÁRD, -Ă, batarzi, -de, adj. (Despre scriere) Care este intermediar între scrierea rondă și cea cursivă; (despre penițe) care are forma potrivită spre a servi la acest fel de scriere; bastard. ♦ (Substantivat, f.) Literă din această scriere. – Din fr. bâtard.

DOOM

batárd adj. m., pl. batárzi; f. batárdă, pl. batárde

batarda
BATÁRD, -Ă, batarzi, -de, adj. (Despre scriere) Care este intermediar între scrierea rondă și cea cursivă; (despre penițe) care are forma potrivită spre a servi la acest fel de scriere; bastard. ♦ (Substantivat, f.) Literă din această scriere. – Din fr. bâtard.

DOOM

batárd adj. m., pl. batárzi; f. batárdă, pl. batárde

batarde
BATÁRD, -Ă, batarzi, -de, adj. (Despre scriere) Care este intermediar între scrierea rondă și cea cursivă; (despre penițe) care are forma potrivită spre a servi la acest fel de scriere; bastard. ♦ (Substantivat, f.) Literă din această scriere. – Din fr. bâtard.

DOOM

batárd adj. m., pl. batárzi; f. batárdă, pl. batárde

batardei
BATÁRD, -Ă, batarzi, -de, adj. (Despre scriere) Care este intermediar între scrierea rondă și cea cursivă; (despre penițe) care are forma potrivită spre a servi la acest fel de scriere; bastard. ♦ (Substantivat, f.) Literă din această scriere. – Din fr. bâtard.

DOOM

batárd adj. m., pl. batárzi; f. batárdă, pl. batárde

batardele
BATÁRD, -Ă, batarzi, -de, adj. (Despre scriere) Care este intermediar între scrierea rondă și cea cursivă; (despre penițe) care are forma potrivită spre a servi la acest fel de scriere; bastard. ♦ (Substantivat, f.) Literă din această scriere. – Din fr. bâtard.

DOOM

batárd adj. m., pl. batárzi; f. batárdă, pl. batárde

batardelor
BATÁRD, -Ă, batarzi, -de, adj. (Despre scriere) Care este intermediar între scrierea rondă și cea cursivă; (despre penițe) care are forma potrivită spre a servi la acest fel de scriere; bastard. ♦ (Substantivat, f.) Literă din această scriere. – Din fr. bâtard.

DOOM

batárd adj. m., pl. batárzi; f. batárdă, pl. batárde

batardou
BATARDÓU, batardouri, s. n. Dig, baraj (provizoriu) așezat în amonte de diverse lucrări de fundații, reparații de poduri etc. spre a seca terenul pe care se fac aceste lucrări; p. ext. spațiul astfel delimitat. – Din fr. batardeau.

DOOM

batardóu s. n., art. batardóul; pl. batardóuri

batardoul
BATARDÓU, batardouri, s. n. Dig, baraj (provizoriu) așezat în amonte de diverse lucrări de fundații, reparații de poduri etc. spre a seca terenul pe care se fac aceste lucrări; p. ext. spațiul astfel delimitat. – Din fr. batardeau.

DOOM

batardóu s. n., art. batardóul; pl. batardóuri

batardoului
BATARDÓU, batardouri, s. n. Dig, baraj (provizoriu) așezat în amonte de diverse lucrări de fundații, reparații de poduri etc. spre a seca terenul pe care se fac aceste lucrări; p. ext. spațiul astfel delimitat. – Din fr. batardeau.

DOOM

batardóu s. n., art. batardóul; pl. batardóuri

batardouri
BATARDÓU, batardouri, s. n. Dig, baraj (provizoriu) așezat în amonte de diverse lucrări de fundații, reparații de poduri etc. spre a seca terenul pe care se fac aceste lucrări; p. ext. spațiul astfel delimitat. – Din fr. batardeau.

DOOM

batardóu s. n., art. batardóul; pl. batardóuri

batardourile
BATARDÓU, batardouri, s. n. Dig, baraj (provizoriu) așezat în amonte de diverse lucrări de fundații, reparații de poduri etc. spre a seca terenul pe care se fac aceste lucrări; p. ext. spațiul astfel delimitat. – Din fr. batardeau.

DOOM

batardóu s. n., art. batardóul; pl. batardóuri

batardourilor
BATARDÓU, batardouri, s. n. Dig, baraj (provizoriu) așezat în amonte de diverse lucrări de fundații, reparații de poduri etc. spre a seca terenul pe care se fac aceste lucrări; p. ext. spațiul astfel delimitat. – Din fr. batardeau.

DOOM

batardóu s. n., art. batardóul; pl. batardóuri

batardul
BATÁRD, -Ă, batarzi, -de, adj. (Despre scriere) Care este intermediar între scrierea rondă și cea cursivă; (despre penițe) care are forma potrivită spre a servi la acest fel de scriere; bastard. ♦ (Substantivat, f.) Literă din această scriere. – Din fr. bâtard.

DOOM

batárd adj. m., pl. batárzi; f. batárdă, pl. batárde

batardului
BATÁRD, -Ă, batarzi, -de, adj. (Despre scriere) Care este intermediar între scrierea rondă și cea cursivă; (despre penițe) care are forma potrivită spre a servi la acest fel de scriere; bastard. ♦ (Substantivat, f.) Literă din această scriere. – Din fr. bâtard.

DOOM

batárd adj. m., pl. batárzi; f. batárdă, pl. batárde

batarzi
BATÁRD, -Ă, batarzi, -de, adj. (Despre scriere) Care este intermediar între scrierea rondă și cea cursivă; (despre penițe) care are forma potrivită spre a servi la acest fel de scriere; bastard. ♦ (Substantivat, f.) Literă din această scriere. – Din fr. bâtard.

DOOM

batárd adj. m., pl. batárzi; f. batárdă, pl. batárde

batarzii
BATÁRD, -Ă, batarzi, -de, adj. (Despre scriere) Care este intermediar între scrierea rondă și cea cursivă; (despre penițe) care are forma potrivită spre a servi la acest fel de scriere; bastard. ♦ (Substantivat, f.) Literă din această scriere. – Din fr. bâtard.

DOOM

batárd adj. m., pl. batárzi; f. batárdă, pl. batárde

batarzilor
BATÁRD, -Ă, batarzi, -de, adj. (Despre scriere) Care este intermediar între scrierea rondă și cea cursivă; (despre penițe) care are forma potrivită spre a servi la acest fel de scriere; bastard. ♦ (Substantivat, f.) Literă din această scriere. – Din fr. bâtard.

DOOM

batárd adj. m., pl. batárzi; f. batárdă, pl. batárde

batat
BATÁT, -Ă, batați, -te, s. m. și f. 1. S. m. Plantă perenă din țările calde, cu tulpina lungă, târâtoare, cu frunze mari, cu flori albe sau roz, cultivată pentru tuberculele sale comestibile bogate în amidon, vitamine și zahăr, cartof dulce (Ipomoea batatas). 2. S. f. (P. restr.) Tuberculul acestei plante. – Din rus. batat. Cf. sp., port., it. batata.

DOOM

batát (plantă) s. m., pl. batáți

batatas
BATÁT, batați, s. m. Plantă perenă din țările calde, cu tulpina lungă, târâtoare, cu frunze mari, cu flori albe sau roz, cultivată pentru tuberculele sale comestibile bogate în amidon, vitamine și zahăr, cartof dulce (Ipomoea batatas); p. restr. tuberculul acestei plante. – Din rus. batat. Cf. sp., port., it. batata.

batatul
BATÁT, -Ă, batați, -te, s. m. și f. 1. S. m. Plantă perenă din țările calde, cu tulpina lungă, târâtoare, cu frunze mari, cu flori albe sau roz, cultivată pentru tuberculele sale comestibile bogate în amidon, vitamine și zahăr, cartof dulce (Ipomoea batatas). 2. S. f. (P. restr.) Tuberculul acestei plante. – Din rus. batat. Cf. sp., port., it. batata.

DOOM

batát (plantă) s. m., pl. batáți

batatului
BATÁT, -Ă, batați, -te, s. m. și f. 1. S. m. Plantă perenă din țările calde, cu tulpina lungă, târâtoare, cu frunze mari, cu flori albe sau roz, cultivată pentru tuberculele sale comestibile bogate în amidon, vitamine și zahăr, cartof dulce (Ipomoea batatas). 2. S. f. (P. restr.) Tuberculul acestei plante. – Din rus. batat. Cf. sp., port., it. batata.

DOOM

batát (plantă) s. m., pl. batáți

batav
BATÁV, -Ă, batavi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație germanică ce locuia, în Antichitate, pe teritoriul Olandei de astăzi; (și la sg.) persoană care a aparținut acestei populații. 2. Adj. Care aparține batavilor (1), referitor la batavi. – Din fr. Batave.

DOOM

batáv (înv.) adj. m., s. m., pl. batávi; adj. f., s. f. batávă, pl. batáve

batav
BATÁV, -Ă, batavi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație germanică ce locuia, în Antichitate, pe teritoriul Olandei de astăzi; (și la sg.) persoană care a aparținut acestei populații. 2. Adj. Care aparține batavilor (1), referitor la batavi. – Din fr. Batave.

DOOM

batáv (înv.) adj. m., s. m., pl. batávi; adj. f., s. f. batávă, pl. batáve

batava
BATÁV, -Ă, batavi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație germanică ce locuia, în Antichitate, pe teritoriul Olandei de astăzi; (și la sg.) persoană care a aparținut acestei populații. 2. Adj. Care aparține batavilor (1), referitor la batavi. – Din fr. Batave.

DOOM

batáv (înv.) adj. m., s. m., pl. batávi; adj. f., s. f. batávă, pl. batáve

batava
BATÁV, -Ă, batavi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație germanică ce locuia, în Antichitate, pe teritoriul Olandei de astăzi; (și la sg.) persoană care a aparținut acestei populații. 2. Adj. Care aparține batavilor (1), referitor la batavi. – Din fr. Batave.

DOOM

batáv (înv.) adj. m., s. m., pl. batávi; adj. f., s. f. batávă, pl. batáve

batave
BATÁV, -Ă, batavi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație germanică ce locuia, în Antichitate, pe teritoriul Olandei de astăzi; (și la sg.) persoană care a aparținut acestei populații. 2. Adj. Care aparține batavilor (1), referitor la batavi. – Din fr. Batave.

DOOM

batáv (înv.) adj. m., s. m., pl. batávi; adj. f., s. f. batávă, pl. batáve

batave
BATÁV, -Ă, batavi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație germanică ce locuia, în Antichitate, pe teritoriul Olandei de astăzi; (și la sg.) persoană care a aparținut acestei populații. 2. Adj. Care aparține batavilor (1), referitor la batavi. – Din fr. Batave.

DOOM

batáv (înv.) adj. m., s. m., pl. batávi; adj. f., s. f. batávă, pl. batáve

batavei
BATÁV, -Ă, batavi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație germanică ce locuia, în Antichitate, pe teritoriul Olandei de astăzi; (și la sg.) persoană care a aparținut acestei populații. 2. Adj. Care aparține batavilor (1), referitor la batavi. – Din fr. Batave.

DOOM

batáv (înv.) adj. m., s. m., pl. batávi; adj. f., s. f. batávă, pl. batáve

batavei
BATÁV, -Ă, batavi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație germanică ce locuia, în Antichitate, pe teritoriul Olandei de astăzi; (și la sg.) persoană care a aparținut acestei populații. 2. Adj. Care aparține batavilor (1), referitor la batavi. – Din fr. Batave.

DOOM

batáv (înv.) adj. m., s. m., pl. batávi; adj. f., s. f. batávă, pl. batáve

batavele
BATÁV, -Ă, batavi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație germanică ce locuia, în Antichitate, pe teritoriul Olandei de astăzi; (și la sg.) persoană care a aparținut acestei populații. 2. Adj. Care aparține batavilor (1), referitor la batavi. – Din fr. Batave.

DOOM

batáv (înv.) adj. m., s. m., pl. batávi; adj. f., s. f. batávă, pl. batáve

batavele
BATÁV, -Ă, batavi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație germanică ce locuia, în Antichitate, pe teritoriul Olandei de astăzi; (și la sg.) persoană care a aparținut acestei populații. 2. Adj. Care aparține batavilor (1), referitor la batavi. – Din fr. Batave.

DOOM

batáv (înv.) adj. m., s. m., pl. batávi; adj. f., s. f. batávă, pl. batáve

batavelor
BATÁV, -Ă, batavi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație germanică ce locuia, în Antichitate, pe teritoriul Olandei de astăzi; (și la sg.) persoană care a aparținut acestei populații. 2. Adj. Care aparține batavilor (1), referitor la batavi. – Din fr. Batave.

DOOM

batáv (înv.) adj. m., s. m., pl. batávi; adj. f., s. f. batávă, pl. batáve

batavelor
BATÁV, -Ă, batavi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație germanică ce locuia, în Antichitate, pe teritoriul Olandei de astăzi; (și la sg.) persoană care a aparținut acestei populații. 2. Adj. Care aparține batavilor (1), referitor la batavi. – Din fr. Batave.

DOOM

batáv (înv.) adj. m., s. m., pl. batávi; adj. f., s. f. batávă, pl. batáve

batavi
BATÁV, -Ă, batavi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație germanică ce locuia, în Antichitate, pe teritoriul Olandei de astăzi; (și la sg.) persoană care a aparținut acestei populații. 2. Adj. Care aparține batavilor (1), referitor la batavi. – Din fr. Batave.

DOOM

batáv (înv.) adj. m., s. m., pl. batávi; adj. f., s. f. batávă, pl. batáve

batavi
BATÁV, -Ă, batavi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație germanică ce locuia, în Antichitate, pe teritoriul Olandei de astăzi; (și la sg.) persoană care a aparținut acestei populații. 2. Adj. Care aparține batavilor (1), referitor la batavi. – Din fr. Batave.

DOOM

batáv (înv.) adj. m., s. m., pl. batávi; adj. f., s. f. batávă, pl. batáve

batavii
BATÁV, -Ă, batavi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație germanică ce locuia, în Antichitate, pe teritoriul Olandei de astăzi; (și la sg.) persoană care a aparținut acestei populații. 2. Adj. Care aparține batavilor (1), referitor la batavi. – Din fr. Batave.

DOOM

batáv (înv.) adj. m., s. m., pl. batávi; adj. f., s. f. batávă, pl. batáve

batavii
BATÁV, -Ă, batavi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație germanică ce locuia, în Antichitate, pe teritoriul Olandei de astăzi; (și la sg.) persoană care a aparținut acestei populații. 2. Adj. Care aparține batavilor (1), referitor la batavi. – Din fr. Batave.

DOOM

batáv (înv.) adj. m., s. m., pl. batávi; adj. f., s. f. batávă, pl. batáve

batavilor
BATÁV, -Ă, batavi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație germanică ce locuia, în Antichitate, pe teritoriul Olandei de astăzi; (și la sg.) persoană care a aparținut acestei populații. 2. Adj. Care aparține batavilor (1), referitor la batavi. – Din fr. Batave.

DOOM

batáv (înv.) adj. m., s. m., pl. batávi; adj. f., s. f. batávă, pl. batáve

batavilor
BATÁV, -Ă, batavi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație germanică ce locuia, în Antichitate, pe teritoriul Olandei de astăzi; (și la sg.) persoană care a aparținut acestei populații. 2. Adj. Care aparține batavilor (1), referitor la batavi. – Din fr. Batave.

DOOM

batáv (înv.) adj. m., s. m., pl. batávi; adj. f., s. f. batávă, pl. batáve

batavul
BATÁV, -Ă, batavi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație germanică ce locuia, în Antichitate, pe teritoriul Olandei de astăzi; (și la sg.) persoană care a aparținut acestei populații. 2. Adj. Care aparține batavilor (1), referitor la batavi. – Din fr. Batave.

DOOM

batáv (înv.) adj. m., s. m., pl. batávi; adj. f., s. f. batávă, pl. batáve

batavul
BATÁV, -Ă, batavi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație germanică ce locuia, în Antichitate, pe teritoriul Olandei de astăzi; (și la sg.) persoană care a aparținut acestei populații. 2. Adj. Care aparține batavilor (1), referitor la batavi. – Din fr. Batave.

DOOM

batáv (înv.) adj. m., s. m., pl. batávi; adj. f., s. f. batávă, pl. batáve

batavului
BATÁV, -Ă, batavi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație germanică ce locuia, în Antichitate, pe teritoriul Olandei de astăzi; (și la sg.) persoană care a aparținut acestei populații. 2. Adj. Care aparține batavilor (1), referitor la batavi. – Din fr. Batave.

DOOM

batáv (înv.) adj. m., s. m., pl. batávi; adj. f., s. f. batávă, pl. batáve

batavului
BATÁV, -Ă, batavi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație germanică ce locuia, în Antichitate, pe teritoriul Olandei de astăzi; (și la sg.) persoană care a aparținut acestei populații. 2. Adj. Care aparține batavilor (1), referitor la batavi. – Din fr. Batave.

DOOM

batáv (înv.) adj. m., s. m., pl. batávi; adj. f., s. f. batávă, pl. batáve

batați
BATÁT, -Ă, batați, -te, s. m. și f. 1. S. m. Plantă perenă din țările calde, cu tulpina lungă, târâtoare, cu frunze mari, cu flori albe sau roz, cultivată pentru tuberculele sale comestibile bogate în amidon, vitamine și zahăr, cartof dulce (Ipomoea batatas). 2. S. f. (P. restr.) Tuberculul acestei plante. – Din rus. batat. Cf. sp., port., it. batata.

DOOM

batát (plantă) s. m., pl. batáți

batații
BATÁT, -Ă, batați, -te, s. m. și f. 1. S. m. Plantă perenă din țările calde, cu tulpina lungă, târâtoare, cu frunze mari, cu flori albe sau roz, cultivată pentru tuberculele sale comestibile bogate în amidon, vitamine și zahăr, cartof dulce (Ipomoea batatas). 2. S. f. (P. restr.) Tuberculul acestei plante. – Din rus. batat. Cf. sp., port., it. batata.

DOOM

batát (plantă) s. m., pl. batáți

bataților
BATÁT, -Ă, batați, -te, s. m. și f. 1. S. m. Plantă perenă din țările calde, cu tulpina lungă, târâtoare, cu frunze mari, cu flori albe sau roz, cultivată pentru tuberculele sale comestibile bogate în amidon, vitamine și zahăr, cartof dulce (Ipomoea batatas). 2. S. f. (P. restr.) Tuberculul acestei plante. – Din rus. batat. Cf. sp., port., it. batata.

DOOM

batát (plantă) s. m., pl. batáți

batca
BÁTCĂ³, batce, s. f. 1. Pește mic, asemănător cu plătica, verde-albăstrui pe spate și argintiu pe abdomen (Blicca björkna). 2. (Reg.) Pelican, babiță. – Din ucr. babka (refăcut după bate).

DOOM

bátcă (reg.) s. f., g.-d. art. bátcei; pl. bátce

batce
BÁTCĂ³, batce, s. f. 1. Pește mic, asemănător cu plătica, verde-albăstrui pe spate și argintiu pe abdomen (Blicca björkna). 2. (Reg.) Pelican, babiță. – Din ucr. babka (refăcut după bate).

DOOM

bátcă (reg.) s. f., g.-d. art. bátcei; pl. bátce

batcei
BÁTCĂ³, batce, s. f. 1. Pește mic, asemănător cu plătica, verde-albăstrui pe spate și argintiu pe abdomen (Blicca björkna). 2. (Reg.) Pelican, babiță. – Din ucr. babka (refăcut după bate).

DOOM

bátcă (reg.) s. f., g.-d. art. bátcei; pl. bátce

batcele
BÁTCĂ³, batce, s. f. 1. Pește mic, asemănător cu plătica, verde-albăstrui pe spate și argintiu pe abdomen (Blicca björkna). 2. (Reg.) Pelican, babiță. – Din ucr. babka (refăcut după bate).

DOOM

bátcă (reg.) s. f., g.-d. art. bátcei; pl. bátce

batcelor
BÁTCĂ³, batce, s. f. 1. Pește mic, asemănător cu plătica, verde-albăstrui pe spate și argintiu pe abdomen (Blicca björkna). 2. (Reg.) Pelican, babiță. – Din ucr. babka (refăcut după bate).

DOOM

bátcă (reg.) s. f., g.-d. art. bátcei; pl. bátce

bate
BÁTE, bat, vb. III. I. 1. Tranz. și refl. A (se) lovi, a (se) izbi repetat și violent (cu palma, cu pumnul, cu bățul, cu biciul etc.). A bate peste obraji, peste gură, peste picioare. A bate la palmă, la tălpi, la spate. A bate în cap. ◊ Expr. (Tranz.) Bătut în cap = prost, nebun, țicnit. (Refl.) A se bate cu pumnii în piept = a se mândri, a se fuduli; a face caz de ceva. ♦ Tranz. A atinge, a lovi ușor cu palma umărul, mâna sau spatele cuiva spre a-i atrage atenția, a-l reconforta sau a-i arăta bunăvoința; a lovi în același fel o parte a corpului unui animal spre a-l liniști sau a-l mângâia. ◊ Expr. A bate pe cineva la cap sau a bate capul cuiva = a cicăli, a plictisi pe cineva cu vorba. (Refl. recipr.; fam.) A se bate pe burtă cu cineva = a fi într-o intimitate familiară cu cineva. A bate palma (sau, arg., laba) cu cineva = a da mâna cu cineva; p. ext. a încheia cu cineva o tranzacție, dând mâna cu el în semn de învoială. 2. Tranz. A învinge un adversar într-un joc, la un concurs (sportiv); a birui un dușman în luptă, în război. ◊ Expr. A bate un record (sportiv) = a depăși un record (sportiv). ♦ Refl. A se lupta, a se război. ◊ Loc. vb. (Refl. recipr.) A se bate în duel = a se duela. ◊ Expr. (Refl. recipr.) A se bate cap în cap = a fi în opoziție, în contradicție, a nu se potrivi. Se bate ziua cu noaptea = se luminează de ziuă sau amurgește. 3. Tranz. A lovi, a izbi repetat (cu un instrument potrivit) un obiect, un material etc. în diverse scopuri. Gospodina bate covoarele. Bate fierul până-i cald. ◊ Loc. vb. (Fam.) A bate la mașină = a dactilografia. A bate la ochi = a frapa (1). ◊ Expr. A bate bani = a fabrica monede de metal. A bate monedă = a) a fabrica monede de metal; b) a insista asupra erorii cuiva, în defavoarea lui. A bate toba = a spune peste tot un secret (intim) încredințat de cineva. A bate o carte = a juca o carte de joc. A bate tactul (sau măsura) = a lovi (ușor) un obiect cu mâna sau a imita lovirea lui în ritmul unei bucăți muzicale sau al unui vers. A bate mult drum (sau multă cale) = a parcurge o distanță lungă. A bate podurile = a vagabonda. A bate (pasul) pe loc = a nu realiza nici un progres într-o acțiune, a nu înainta într-o problemă. A bate câmpii = a spune cu totul altceva decât ceea ce se discută, a divaga, a vorbi aiurea. ♦ A fixa un obiect țintuindu-l de ceva. A bătut tablourile pe pereți. Bătuse capacul lăzii în cuie. ♦ A freca învârtind și lovind de pereții unui vas. Batem albușurile până fac spumă. Bate untul în putinei. ♦ A freca, a apăsa producând bășici, răni sau bătături. Mă bate un pantof. ♦ (La războiul de țesut) A presa cu spata firele din băteală. II. Intranz. 1. A izbi în ceva făcând zgomot; a ciocăni (la poartă, la ușă, la fereastră). Valurile bat în zidul cetății. Cine bate oare la fereastra mea? ◊ Expr. A bate la ușa cuiva = a veni la cineva spre a-i cere un ajutor material. A bate din picioare = a tropăi. A bate din (sau în) palme = a aplauda. A bate din gură degeaba (sau în vânt) = a vorbi în zadar, a trăncăni. 2. A face o mișcare (relativ regulată). ◊ Expr. A bate din aripi = (despre păsări) a face mișcarea de zbor lovind aerul cu aripile. A bate mătănii = a îngenunchea și a atinge fruntea cu pământul de mai multe ori la rând, în semn de pocăință sau de cucernicie. ♦ (Despre organe sau părți ale corpului omenesc) A avea pulsații ritmice; a palpita, a zvâcni. Îi bate inima de frică. Îmi bat tâmplele. ◊ Refl. Mi se bate ochiul drept. ♦ (Despre un motor sau un organ de motor) A funcționa dereglat, scoțând zgomote anormale. 3. (Despre arme de foc) A trage, a trimite proiectilul până la o anumită distanță, până într-un anumit punct. O pușcă veche care nu mai bătea decât la 100 de pași. ♦ (Înv.) A bombarda. ♦ (Reg.; despre câini) A lătra. ♦ Intranz. și tranz. (Despre aștri) A atinge (ceva) cu razele. Pune-ți pălăria, să nu te bată soarele la cap. ♦ (Despre ape) A se izbi (de maluri etc.). 4. A face aluzie critică la ceva. Bate în ciocoi. ◊ Expr. A-și bate joc de cineva (sau de ceva) = a) a lua în derâdere pe cineva; b) a necinsti, a viola o fată, o femeie. 5. (Despre vânt) A sufla. 6. (Despre ploaie, grindină, brumă) A cădea (lovind) peste semănături, livezi etc. 7. (În expr.) A bate în retragere = a) a se retrage din luptă; b) a retracta cele spuse mai înainte. 8. (Despre culori) A se apropia de..., a avea o nuanță de... Bate în albastru. III. Intranz. și tranz. A emite zgomote ritmice care indică ceva. ♦ (Înv.; despre telegraf) A emite țăcănitul prin care se transmit mesajele telegrafice. ◊ Expr. (Tranz.) A bate o telegramă (sau o depeșă) = a da, a transmite o telegramă. ♦ (Despre un clopot, un ceasornic, despre toacă etc.) A emite sunete ritmice cu o anumită semnificație. – Lat. batt(u)ere.

DOOM

báte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bat, 1 pl. bátem, 2 pl. báteți, imperf. 3 sg. băteá; conj. prez. 3 să bátă; imper. 2 sg. báte, 2 pl. báteți; part. bătút

batel
BATÉL s.n. Vaporaș. [< it. battello].

DOOM

batél (rar) s. n.

batelier
BATELIÉR s.m. Conducător sau matelot din echipajul unui batel. [Pron. -li-er. / < it. battelliere, cf. fr. batelier].

batem
BÁTE, bat, vb. III. I. 1. Tranz. și refl. A (se) lovi, a (se) izbi repetat și violent (cu palma, cu pumnul, cu bățul, cu biciul etc.). A bate peste obraji, peste gură, peste picioare. A bate la palmă, la tălpi, la spate. A bate în cap. ◊ Expr. (Tranz.) Bătut în cap = prost, nebun, țicnit. (Refl.) A se bate cu pumnii în piept = a se mândri, a se fuduli; a face caz de ceva. ♦ Tranz. A atinge, a lovi ușor cu palma umărul, mâna sau spatele cuiva spre a-i atrage atenția, a-l reconforta sau a-i arăta bunăvoința; a lovi în același fel o parte a corpului unui animal spre a-l liniști sau a-l mângâia. ◊ Expr. A bate pe cineva la cap sau a bate capul cuiva = a cicăli, a plictisi pe cineva cu vorba. (Refl. recipr.; fam.) A se bate pe burtă cu cineva = a fi într-o intimitate familiară cu cineva. A bate palma (sau, arg., laba) cu cineva = a da mâna cu cineva; p. ext. a încheia cu cineva o tranzacție, dând mâna cu el în semn de învoială. 2. Tranz. A învinge un adversar într-un joc, la un concurs (sportiv); a birui un dușman în luptă, în război. ◊ Expr. A bate un record (sportiv) = a depăși un record (sportiv). ♦ Refl. A se lupta, a se război. ◊ Loc. vb. (Refl. recipr.) A se bate în duel = a se duela. ◊ Expr. (Refl. recipr.) A se bate cap în cap = a fi în opoziție, în contradicție, a nu se potrivi. Se bate ziua cu noaptea = se luminează de ziuă sau amurgește. 3. Tranz. A lovi, a izbi repetat (cu un instrument potrivit) un obiect, un material etc. în diverse scopuri. Gospodina bate covoarele. Bate fierul până-i cald. ◊ Loc. vb. (Fam.) A bate la mașină = a dactilografia. A bate la ochi = a frapa (1). ◊ Expr. A bate bani = a fabrica monede de metal. A bate monedă = a) a fabrica monede de metal; b) a insista asupra erorii cuiva, în defavoarea lui. A bate toba = a spune peste tot un secret (intim) încredințat de cineva. A bate o carte = a juca o carte de joc. A bate tactul (sau măsura) = a lovi (ușor) un obiect cu mâna sau a imita lovirea lui în ritmul unei bucăți muzicale sau al unui vers. A bate mult drum (sau multă cale) = a parcurge o distanță lungă. A bate podurile = a vagabonda. A bate (pasul) pe loc = a nu realiza nici un progres într-o acțiune, a nu înainta într-o problemă. A bate câmpii = a spune cu totul altceva decât ceea ce se discută, a divaga, a vorbi aiurea. ♦ A fixa un obiect țintuindu-l de ceva. A bătut tablourile pe pereți. Bătuse capacul lăzii în cuie. ♦ A freca învârtind și lovind de pereții unui vas. Batem albușurile până fac spumă. Bate untul în putinei. ♦ A freca, a apăsa producând bășici, răni sau bătături. Mă bate un pantof. ♦ (La războiul de țesut) A presa cu spata firele din băteală. II. Intranz. 1. A izbi în ceva făcând zgomot; a ciocăni (la poartă, la ușă, la fereastră). Valurile bat în zidul cetății. Cine bate oare la fereastra mea? ◊ Expr. A bate la ușa cuiva = a veni la cineva spre a-i cere un ajutor material. A bate din picioare = a tropăi. A bate din (sau în) palme = a aplauda. A bate din gură degeaba (sau în vânt) = a vorbi în zadar, a trăncăni. 2. A face o mișcare (relativ regulată). ◊ Expr. A bate din aripi = (despre păsări) a face mișcarea de zbor lovind aerul cu aripile. A bate mătănii = a îngenunchea și a atinge fruntea cu pământul de mai multe ori la rând, în semn de pocăință sau de cucernicie. ♦ (Despre organe sau părți ale corpului omenesc) A avea pulsații ritmice; a palpita, a zvâcni. Îi bate inima de frică. Îmi bat tâmplele. ◊ Refl. Mi se bate ochiul drept. ♦ (Despre un motor sau un organ de motor) A funcționa dereglat, scoțând zgomote anormale. 3. (Despre arme de foc) A trage, a trimite proiectilul până la o anumită distanță, până într-un anumit punct. O pușcă veche care nu mai bătea decât la 100 de pași. ♦ (Înv.) A bombarda. ♦ (Reg.; despre câini) A lătra. ♦ Intranz. și tranz. (Despre aștri) A atinge (ceva) cu razele. Pune-ți pălăria, să nu te bată soarele la cap. ♦ (Despre ape) A se izbi (de maluri etc.). 4. A face aluzie critică la ceva. Bate în ciocoi. ◊ Expr. A-și bate joc de cineva (sau de ceva) = a) a lua în derâdere pe cineva; b) a necinsti, a viola o fată, o femeie. 5. (Despre vânt) A sufla. 6. (Despre ploaie, grindină, brumă) A cădea (lovind) peste semănături, livezi etc. 7. (În expr.) A bate în retragere = a) a se retrage din luptă; b) a retracta cele spuse mai înainte. 8. (Despre culori) A se apropia de..., a avea o nuanță de... Bate în albastru. III. Intranz. și tranz. A emite zgomote ritmice care indică ceva. ♦ (Înv.; despre telegraf) A emite țăcănitul prin care se transmit mesajele telegrafice. ◊ Expr. (Tranz.) A bate o telegramă (sau o depeșă) = a da, a transmite o telegramă. ♦ (Despre un clopot, un ceasornic, despre toacă etc.) A emite sunete ritmice cu o anumită semnificație. – Lat. batt(u)ere.

DOOM

báte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bat, 1 pl. bátem, 2 pl. báteți, imperf. 3 sg. băteá; conj. prez. 3 să bátă; imper. 2 sg. báte, 2 pl. báteți; part. bătút

bater
BÁTIR adv. v. batăr.

DOOM

batấr / bátăr (reg.) adv.

batere
BÁTE, bat, vb. III. I. 1. Tranz. și refl. A (se) lovi, a (se) izbi repetat și violent (cu palma, cu pumnul, cu bățul, cu biciul etc.). A bate peste obraji, peste gură, peste picioare. A bate la palmă, la tălpi, la spate. A bate în cap. ◊ Expr. (Tranz.) Bătut în cap = prost, nebun, țicnit. (Refl.) A se bate cu pumnii în piept = a se mândri, a se fuduli; a face caz de ceva. ♦ Tranz. A atinge, a lovi ușor cu palma umărul, mâna sau spatele cuiva spre a-i atrage atenția, a-l reconforta sau a-i arăta bunăvoința; a lovi în același fel o parte a corpului unui animal spre a-l liniști sau a-l mângâia. ◊ Expr. A bate pe cineva la cap sau a bate capul cuiva = a cicăli, a plictisi pe cineva cu vorba. (Refl. recipr.; fam.) A se bate pe burtă cu cineva = a fi într-o intimitate familiară cu cineva. A bate palma (sau, arg., laba) cu cineva = a da mâna cu cineva; p. ext. a încheia cu cineva o tranzacție, dând mâna cu el în semn de învoială. 2. Tranz. A învinge un adversar într-un joc, la un concurs (sportiv); a birui un dușman în luptă, în război. ◊ Expr. A bate un record (sportiv) = a depăși un record (sportiv). ♦ Refl. A se lupta, a se război. ◊ Loc. vb. (Refl. recipr.) A se bate în duel = a se duela. ◊ Expr. (Refl. recipr.) A se bate cap în cap = a fi în opoziție, în contradicție, a nu se potrivi. Se bate ziua cu noaptea = se luminează de ziuă sau amurgește. 3. Tranz. A lovi, a izbi repetat (cu un instrument potrivit) un obiect, un material etc. în diverse scopuri. Gospodina bate covoarele. Bate fierul până-i cald. ◊ Loc. vb. (Fam.) A bate la mașină = a dactilografia. A bate la ochi = a frapa (1). ◊ Expr. A bate bani = a fabrica monede de metal. A bate monedă = a) a fabrica monede de metal; b) a insista asupra erorii cuiva, în defavoarea lui. A bate toba = a spune peste tot un secret (intim) încredințat de cineva. A bate o carte = a juca o carte de joc. A bate tactul (sau măsura) = a lovi (ușor) un obiect cu mâna sau a imita lovirea lui în ritmul unei bucăți muzicale sau al unui vers. A bate mult drum (sau multă cale) = a parcurge o distanță lungă. A bate podurile = a vagabonda. A bate (pasul) pe loc = a nu realiza nici un progres într-o acțiune, a nu înainta într-o problemă. A bate câmpii = a spune cu totul altceva decât ceea ce se discută, a divaga, a vorbi aiurea. ♦ A fixa un obiect țintuindu-l de ceva. A bătut tablourile pe pereți. Bătuse capacul lăzii în cuie. ♦ A freca învârtind și lovind de pereții unui vas. Batem albușurile până fac spumă. Bate untul în putinei. ♦ A freca, a apăsa producând bășici, răni sau bătături. Mă bate un pantof. ♦ (La războiul de țesut) A presa cu spata firele din băteală. II. Intranz. 1. A izbi în ceva făcând zgomot; a ciocăni (la poartă, la ușă, la fereastră). Valurile bat în zidul cetății. Cine bate oare la fereastra mea? ◊ Expr. A bate la ușa cuiva = a veni la cineva spre a-i cere un ajutor material. A bate din picioare = a tropăi. A bate din (sau în) palme = a aplauda. A bate din gură degeaba (sau în vânt) = a vorbi în zadar, a trăncăni. 2. A face o mișcare (relativ regulată). ◊ Expr. A bate din aripi = (despre păsări) a face mișcarea de zbor lovind aerul cu aripile. A bate mătănii = a îngenunchea și a atinge fruntea cu pământul de mai multe ori la rând, în semn de pocăință sau de cucernicie. ♦ (Despre organe sau părți ale corpului omenesc) A avea pulsații ritmice; a palpita, a zvâcni. Îi bate inima de frică. Îmi bat tâmplele. ◊ Refl. Mi se bate ochiul drept. ♦ (Despre un motor sau un organ de motor) A funcționa dereglat, scoțând zgomote anormale. 3. (Despre arme de foc) A trage, a trimite proiectilul până la o anumită distanță, până într-un anumit punct. O pușcă veche care nu mai bătea decât la 100 de pași. ♦ (Înv.) A bombarda. ♦ (Reg.; despre câini) A lătra. ♦ Intranz. și tranz. (Despre aștri) A atinge (ceva) cu razele. Pune-ți pălăria, să nu te bată soarele la cap. ♦ (Despre ape) A se izbi (de maluri etc.). 4. A face aluzie critică la ceva. Bate în ciocoi. ◊ Expr. A-și bate joc de cineva (sau de ceva) = a) a lua în derâdere pe cineva; b) a necinsti, a viola o fată, o femeie. 5. (Despre vânt) A sufla. 6. (Despre ploaie, grindină, brumă) A cădea (lovind) peste semănături, livezi etc. 7. (În expr.) A bate în retragere = a) a se retrage din luptă; b) a retracta cele spuse mai înainte. 8. (Despre culori) A se apropia de..., a avea o nuanță de... Bate în albastru. III. Intranz. și tranz. A emite zgomote ritmice care indică ceva. ♦ (Înv.; despre telegraf) A emite țăcănitul prin care se transmit mesajele telegrafice. ◊ Expr. (Tranz.) A bate o telegramă (sau o depeșă) = a da, a transmite o telegramă. ♦ (Despre un clopot, un ceasornic, despre toacă etc.) A emite sunete ritmice cu o anumită semnificație. – Lat. batt(u)ere.

DOOM

báte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bat, 1 pl. bátem, 2 pl. báteți, imperf. 3 sg. băteá; conj. prez. 3 să bátă; imper. 2 sg. báte, 2 pl. báteți; part. bătút

batere
BÁTERE, bateri, s. f. Acțiunea de a (se) bate; bătut¹. – V. bate.

DOOM

bátere s. f., g.-d. art. báterii; pl. báteri

baterea
BÁTERE, bateri, s. f. Acțiunea de a (se) bate; bătut¹. – V. bate.

DOOM

bátere s. f., g.-d. art. báterii; pl. báteri

bateri
BÁTERE, bateri, s. f. Acțiunea de a (se) bate; bătut¹. – V. bate.

DOOM

bátere s. f., g.-d. art. báterii; pl. báteri

bateria
BATERÍE, baterii, s. f. 1. Subunitate de artilerie compusă din patru, șase sau opt tunuri, cu mijloacele de tracțiune, utilajul și personalul necesar. 2. Grup de aparate, de dispozitive sau de piese identice asociate în vederea executării unei operații. ◊ Baterie electrică = reunire a mai multor butelii de Leyda sau a mai multor elemente voltaice spre a produce electricitate. Baterie solară = sursă de energie formată dintr-un grup de generatoare fotoelectrice cu semiconductori, care transformă energia radiației solare în energie electrică. 3. Ansamblul instrumentelor de percuție (într-o orchestră). 4. Vas cu gheață în care se află sticle cu băutură. ♦ P. ext. Un litru de vin și o sticlă de sifon luate împreună. – Din fr. batterie.

DOOM

bateríe s. f., art. batería, g.-d. art. bateríei; pl. bateríi, art. bateríile

baterie
BATERÍE, baterii, s. f. 1. Subunitate de artilerie compusă din patru, șase sau opt tunuri, cu mijloacele de tracțiune, utilajul și personalul necesar. 2. Grup de aparate, de dispozitive sau de piese identice asociate în vederea executării unei operații. ◊ Baterie electrică = reunire a mai multor butelii de Leyda sau a mai multor elemente voltaice spre a produce electricitate. Baterie solară = sursă de energie formată dintr-un grup de generatoare fotoelectrice cu semiconductori, care transformă energia radiației solare în energie electrică. 3. Ansamblul instrumentelor de percuție (într-o orchestră). 4. Vas cu gheață în care se află sticle cu băutură. ♦ P. ext. Un litru de vin și o sticlă de sifon luate împreună. – Din fr. batterie.

DOOM

bateríe s. f., art. batería, g.-d. art. bateríei; pl. bateríi, art. bateríile

bateriei
BATERÍE, baterii, s. f. 1. Subunitate de artilerie compusă din patru, șase sau opt tunuri, cu mijloacele de tracțiune, utilajul și personalul necesar. 2. Grup de aparate, de dispozitive sau de piese identice asociate în vederea executării unei operații. ◊ Baterie electrică = reunire a mai multor butelii de Leyda sau a mai multor elemente voltaice spre a produce electricitate. Baterie solară = sursă de energie formată dintr-un grup de generatoare fotoelectrice cu semiconductori, care transformă energia radiației solare în energie electrică. 3. Ansamblul instrumentelor de percuție (într-o orchestră). 4. Vas cu gheață în care se află sticle cu băutură. ♦ P. ext. Un litru de vin și o sticlă de sifon luate împreună. – Din fr. batterie.

DOOM

bateríe s. f., art. batería, g.-d. art. bateríei; pl. bateríi, art. bateríile

baterii
BÁTERE, bateri, s. f. Acțiunea de a (se) bate; bătut¹. – V. bate.

DOOM

bátere s. f., g.-d. art. báterii; pl. báteri

baterii
BATERÍE, baterii, s. f. 1. Subunitate de artilerie compusă din patru, șase sau opt tunuri, cu mijloacele de tracțiune, utilajul și personalul necesar. 2. Grup de aparate, de dispozitive sau de piese identice asociate în vederea executării unei operații. ◊ Baterie electrică = reunire a mai multor butelii de Leyda sau a mai multor elemente voltaice spre a produce electricitate. Baterie solară = sursă de energie formată dintr-un grup de generatoare fotoelectrice cu semiconductori, care transformă energia radiației solare în energie electrică. 3. Ansamblul instrumentelor de percuție (într-o orchestră). 4. Vas cu gheață în care se află sticle cu băutură. ♦ P. ext. Un litru de vin și o sticlă de sifon luate împreună. – Din fr. batterie.

DOOM

bateríe s. f., art. batería, g.-d. art. bateríei; pl. bateríi, art. bateríile

bateriile
BATERÍE, baterii, s. f. 1. Subunitate de artilerie compusă din patru, șase sau opt tunuri, cu mijloacele de tracțiune, utilajul și personalul necesar. 2. Grup de aparate, de dispozitive sau de piese identice asociate în vederea executării unei operații. ◊ Baterie electrică = reunire a mai multor butelii de Leyda sau a mai multor elemente voltaice spre a produce electricitate. Baterie solară = sursă de energie formată dintr-un grup de generatoare fotoelectrice cu semiconductori, care transformă energia radiației solare în energie electrică. 3. Ansamblul instrumentelor de percuție (într-o orchestră). 4. Vas cu gheață în care se află sticle cu băutură. ♦ P. ext. Un litru de vin și o sticlă de sifon luate împreună. – Din fr. batterie.

DOOM

bateríe s. f., art. batería, g.-d. art. bateríei; pl. bateríi, art. bateríile

bateriilor
BATERÍE, baterii, s. f. 1. Subunitate de artilerie compusă din patru, șase sau opt tunuri, cu mijloacele de tracțiune, utilajul și personalul necesar. 2. Grup de aparate, de dispozitive sau de piese identice asociate în vederea executării unei operații. ◊ Baterie electrică = reunire a mai multor butelii de Leyda sau a mai multor elemente voltaice spre a produce electricitate. Baterie solară = sursă de energie formată dintr-un grup de generatoare fotoelectrice cu semiconductori, care transformă energia radiației solare în energie electrică. 3. Ansamblul instrumentelor de percuție (într-o orchestră). 4. Vas cu gheață în care se află sticle cu băutură. ♦ P. ext. Un litru de vin și o sticlă de sifon luate împreună. – Din fr. batterie.

DOOM

bateríe s. f., art. batería, g.-d. art. bateríei; pl. bateríi, art. bateríile

baterile
BÁTERE, bateri, s. f. Acțiunea de a (se) bate; bătut¹. – V. bate.

DOOM

bátere s. f., g.-d. art. báterii; pl. báteri

baterilor
BÁTERE, bateri, s. f. Acțiunea de a (se) bate; bătut¹. – V. bate.

DOOM

bátere s. f., g.-d. art. báterii; pl. báteri

baterist
BATERÍST, bateriști, s. m. Persoană care asigură acompaniamentul ritmic la instrumente de percuție. – Baterie + suf. -ist.

DOOM

*bateríst s. m., pl. bateríști

baterista
BATERÍST, bateriști, s. m. Persoană care asigură acompaniamentul ritmic la instrumente de percuție. – Baterie + suf. -ist.

DOOM

*bateríst s. m., pl. bateríști

bateriste
BATERÍST, bateriști, s. m. Persoană care asigură acompaniamentul ritmic la instrumente de percuție. – Baterie + suf. -ist.

DOOM

*bateríst s. m., pl. bateríști

bateristei
BATERÍST, bateriști, s. m. Persoană care asigură acompaniamentul ritmic la instrumente de percuție. – Baterie + suf. -ist.

DOOM

*bateríst s. m., pl. bateríști

bateristele
BATERÍST, bateriști, s. m. Persoană care asigură acompaniamentul ritmic la instrumente de percuție. – Baterie + suf. -ist.

DOOM

*bateríst s. m., pl. bateríști

bateristelor
BATERÍST, bateriști, s. m. Persoană care asigură acompaniamentul ritmic la instrumente de percuție. – Baterie + suf. -ist.

DOOM

*bateríst s. m., pl. bateríști

bateristul
BATERÍST, bateriști, s. m. Persoană care asigură acompaniamentul ritmic la instrumente de percuție. – Baterie + suf. -ist.

DOOM

*bateríst s. m., pl. bateríști

bateristului
BATERÍST, bateriști, s. m. Persoană care asigură acompaniamentul ritmic la instrumente de percuție. – Baterie + suf. -ist.

DOOM

*bateríst s. m., pl. bateríști

bateriști
BATERÍST, bateriști, s. m. Persoană care asigură acompaniamentul ritmic la instrumente de percuție. – Baterie + suf. -ist.

DOOM

*bateríst s. m., pl. bateríști

bateriștii
BATERÍST, bateriști, s. m. Persoană care asigură acompaniamentul ritmic la instrumente de percuție. – Baterie + suf. -ist.

DOOM

*bateríst s. m., pl. bateríști

bateriștilor
BATERÍST, bateriști, s. m. Persoană care asigură acompaniamentul ritmic la instrumente de percuție. – Baterie + suf. -ist.

DOOM

*bateríst s. m., pl. bateríști

bateți
BÁTE, bat, vb. III. I. 1. Tranz. și refl. A (se) lovi, a (se) izbi repetat și violent (cu palma, cu pumnul, cu bățul, cu biciul etc.). A bate peste obraji, peste gură, peste picioare. A bate la palmă, la tălpi, la spate. A bate în cap. ◊ Expr. (Tranz.) Bătut în cap = prost, nebun, țicnit. (Refl.) A se bate cu pumnii în piept = a se mândri, a se fuduli; a face caz de ceva. ♦ Tranz. A atinge, a lovi ușor cu palma umărul, mâna sau spatele cuiva spre a-i atrage atenția, a-l reconforta sau a-i arăta bunăvoința; a lovi în același fel o parte a corpului unui animal spre a-l liniști sau a-l mângâia. ◊ Expr. A bate pe cineva la cap sau a bate capul cuiva = a cicăli, a plictisi pe cineva cu vorba. (Refl. recipr.; fam.) A se bate pe burtă cu cineva = a fi într-o intimitate familiară cu cineva. A bate palma (sau, arg., laba) cu cineva = a da mâna cu cineva; p. ext. a încheia cu cineva o tranzacție, dând mâna cu el în semn de învoială. 2. Tranz. A învinge un adversar într-un joc, la un concurs (sportiv); a birui un dușman în luptă, în război. ◊ Expr. A bate un record (sportiv) = a depăși un record (sportiv). ♦ Refl. A se lupta, a se război. ◊ Loc. vb. (Refl. recipr.) A se bate în duel = a se duela. ◊ Expr. (Refl. recipr.) A se bate cap în cap = a fi în opoziție, în contradicție, a nu se potrivi. Se bate ziua cu noaptea = se luminează de ziuă sau amurgește. 3. Tranz. A lovi, a izbi repetat (cu un instrument potrivit) un obiect, un material etc. în diverse scopuri. Gospodina bate covoarele. Bate fierul până-i cald. ◊ Loc. vb. (Fam.) A bate la mașină = a dactilografia. A bate la ochi = a frapa (1). ◊ Expr. A bate bani = a fabrica monede de metal. A bate monedă = a) a fabrica monede de metal; b) a insista asupra erorii cuiva, în defavoarea lui. A bate toba = a spune peste tot un secret (intim) încredințat de cineva. A bate o carte = a juca o carte de joc. A bate tactul (sau măsura) = a lovi (ușor) un obiect cu mâna sau a imita lovirea lui în ritmul unei bucăți muzicale sau al unui vers. A bate mult drum (sau multă cale) = a parcurge o distanță lungă. A bate podurile = a vagabonda. A bate (pasul) pe loc = a nu realiza nici un progres într-o acțiune, a nu înainta într-o problemă. A bate câmpii = a spune cu totul altceva decât ceea ce se discută, a divaga, a vorbi aiurea. ♦ A fixa un obiect țintuindu-l de ceva. A bătut tablourile pe pereți. Bătuse capacul lăzii în cuie. ♦ A freca învârtind și lovind de pereții unui vas. Batem albușurile până fac spumă. Bate untul în putinei. ♦ A freca, a apăsa producând bășici, răni sau bătături. Mă bate un pantof. ♦ (La războiul de țesut) A presa cu spata firele din băteală. II. Intranz. 1. A izbi în ceva făcând zgomot; a ciocăni (la poartă, la ușă, la fereastră). Valurile bat în zidul cetății. Cine bate oare la fereastra mea? ◊ Expr. A bate la ușa cuiva = a veni la cineva spre a-i cere un ajutor material. A bate din picioare = a tropăi. A bate din (sau în) palme = a aplauda. A bate din gură degeaba (sau în vânt) = a vorbi în zadar, a trăncăni. 2. A face o mișcare (relativ regulată). ◊ Expr. A bate din aripi = (despre păsări) a face mișcarea de zbor lovind aerul cu aripile. A bate mătănii = a îngenunchea și a atinge fruntea cu pământul de mai multe ori la rând, în semn de pocăință sau de cucernicie. ♦ (Despre organe sau părți ale corpului omenesc) A avea pulsații ritmice; a palpita, a zvâcni. Îi bate inima de frică. Îmi bat tâmplele. ◊ Refl. Mi se bate ochiul drept. ♦ (Despre un motor sau un organ de motor) A funcționa dereglat, scoțând zgomote anormale. 3. (Despre arme de foc) A trage, a trimite proiectilul până la o anumită distanță, până într-un anumit punct. O pușcă veche care nu mai bătea decât la 100 de pași. ♦ (Înv.) A bombarda. ♦ (Reg.; despre câini) A lătra. ♦ Intranz. și tranz. (Despre aștri) A atinge (ceva) cu razele. Pune-ți pălăria, să nu te bată soarele la cap. ♦ (Despre ape) A se izbi (de maluri etc.). 4. A face aluzie critică la ceva. Bate în ciocoi. ◊ Expr. A-și bate joc de cineva (sau de ceva) = a) a lua în derâdere pe cineva; b) a necinsti, a viola o fată, o femeie. 5. (Despre vânt) A sufla. 6. (Despre ploaie, grindină, brumă) A cădea (lovind) peste semănături, livezi etc. 7. (În expr.) A bate în retragere = a) a se retrage din luptă; b) a retracta cele spuse mai înainte. 8. (Despre culori) A se apropia de..., a avea o nuanță de... Bate în albastru. III. Intranz. și tranz. A emite zgomote ritmice care indică ceva. ♦ (Înv.; despre telegraf) A emite țăcănitul prin care se transmit mesajele telegrafice. ◊ Expr. (Tranz.) A bate o telegramă (sau o depeșă) = a da, a transmite o telegramă. ♦ (Despre un clopot, un ceasornic, despre toacă etc.) A emite sunete ritmice cu o anumită semnificație. – Lat. batt(u)ere.

DOOM

báte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bat, 1 pl. bátem, 2 pl. báteți, imperf. 3 sg. băteá; conj. prez. 3 să bátă; imper. 2 sg. báte, 2 pl. báteți; part. bătút

bathonian
BATHONIÁN s.n. Etajul superior al jurasicului mediu. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an. / < fr. bathonien].

DOOM

bathonián² [th pron. t] (-tho-ni-an) s. n.

bathoniana
BATHONIÁN s.n. Etajul superior al jurasicului mediu. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an. / < fr. bathonien].

DOOM

bathonián² [th pron. t] (-tho-ni-an) s. n.

bathonianul
BATHONIÁN s.n. Etajul superior al jurasicului mediu. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an. / < fr. bathonien].

DOOM

bathonián² [th pron. t] (-tho-ni-an) s. n.

bathonianului
BATHONIÁN s.n. Etajul superior al jurasicului mediu. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an. / < fr. bathonien].

DOOM

bathonián² [th pron. t] (-tho-ni-an) s. n.

bathoniene
BATHONIÁN s.n. Etajul superior al jurasicului mediu. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an. / < fr. bathonien].

DOOM

bathonián² [th pron. t] (-tho-ni-an) s. n.

bathonienei
BATHONIÁN s.n. Etajul superior al jurasicului mediu. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an. / < fr. bathonien].

DOOM

bathonián² [th pron. t] (-tho-ni-an) s. n.

bathonienele
BATHONIÁN s.n. Etajul superior al jurasicului mediu. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an. / < fr. bathonien].

DOOM

bathonián² [th pron. t] (-tho-ni-an) s. n.

bathonienelor
BATHONIÁN s.n. Etajul superior al jurasicului mediu. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an. / < fr. bathonien].

DOOM

bathonián² [th pron. t] (-tho-ni-an) s. n.

bathonieni
BATHONIÁN s.n. Etajul superior al jurasicului mediu. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an. / < fr. bathonien].

DOOM

bathonián² [th pron. t] (-tho-ni-an) s. n.

bathonienii
BATHONIÁN s.n. Etajul superior al jurasicului mediu. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an. / < fr. bathonien].

DOOM

bathonián² [th pron. t] (-tho-ni-an) s. n.

bathonienilor
BATHONIÁN s.n. Etajul superior al jurasicului mediu. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an. / < fr. bathonien].

DOOM

bathonián² [th pron. t] (-tho-ni-an) s. n.

bati
BATI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „adânc”, „referitor la adâncul mărilor”, „din adâncul mărilor”. [Var. bato- / < fr. bathy, cf. gr. bathys – adânc].

batial
BATIÁLĂ adj. (În sintagma) Regiune (sau zonă) batială = regiune în mări și oceane cuprinsă între adâncimea de 200 și 2 500 m. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. bathyale.

DOOM

batiálă (-ti-a-) adj. f.

batiala
BATIÁLĂ adj. (În sintagma) Regiune (sau zonă) batială = regiune în mări și oceane cuprinsă între adâncimea de 200 și 2 500 m. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. bathyale.

DOOM

batiálă (-ti-a-) adj. f.

batiale
BATIÁLĂ adj. (În sintagma) Regiune (sau zonă) batială = regiune în mări și oceane cuprinsă între adâncimea de 200 și 2 500 m. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. bathyale.

DOOM

batiálă (-ti-a-) adj. f.

batialei
BATIÁLĂ adj. (În sintagma) Regiune (sau zonă) batială = regiune în mări și oceane cuprinsă între adâncimea de 200 și 2 500 m. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. bathyale.

DOOM

batiálă (-ti-a-) adj. f.

batialele
BATIÁLĂ adj. (În sintagma) Regiune (sau zonă) batială = regiune în mări și oceane cuprinsă între adâncimea de 200 și 2 500 m. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. bathyale.

DOOM

batiálă (-ti-a-) adj. f.

batialelor
BATIÁLĂ adj. (În sintagma) Regiune (sau zonă) batială = regiune în mări și oceane cuprinsă între adâncimea de 200 și 2 500 m. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. bathyale.

DOOM

batiálă (-ti-a-) adj. f.

batiali
BATIÁLĂ adj. (În sintagma) Regiune (sau zonă) batială = regiune în mări și oceane cuprinsă între adâncimea de 200 și 2 500 m. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. bathyale.

DOOM

batiálă (-ti-a-) adj. f.

batialii
BATIÁLĂ adj. (În sintagma) Regiune (sau zonă) batială = regiune în mări și oceane cuprinsă între adâncimea de 200 și 2 500 m. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. bathyale.

DOOM

batiálă (-ti-a-) adj. f.

batialilor
BATIÁLĂ adj. (În sintagma) Regiune (sau zonă) batială = regiune în mări și oceane cuprinsă între adâncimea de 200 și 2 500 m. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. bathyale.

DOOM

batiálă (-ti-a-) adj. f.

batialul
BATIÁLĂ adj. (În sintagma) Regiune (sau zonă) batială = regiune în mări și oceane cuprinsă între adâncimea de 200 și 2 500 m. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. bathyale.

DOOM

batiálă (-ti-a-) adj. f.

batialului
BATIÁLĂ adj. (În sintagma) Regiune (sau zonă) batială = regiune în mări și oceane cuprinsă între adâncimea de 200 și 2 500 m. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. bathyale.

DOOM

batiálă (-ti-a-) adj. f.

batic
BATÍC, baticuri, s. n. 1. Țesătură subțire imprimată în culori. 2. Basma (subțire și) colorată. – Din fr. batik.

DOOM

batíc s. n., pl. batícuri

batice
BATÍC, baticuri, s. n. 1. Țesătură subțire imprimată în culori. 2. Basma (subțire și) colorată. – Din fr. batik.

DOOM

batíc s. n., pl. batícuri

baticele
BATÍC, baticuri, s. n. 1. Țesătură subțire imprimată în culori. 2. Basma (subțire și) colorată. – Din fr. batik.

DOOM

batíc s. n., pl. batícuri

baticelor
BATÍC, baticuri, s. n. 1. Țesătură subțire imprimată în culori. 2. Basma (subțire și) colorată. – Din fr. batik.

DOOM

batíc s. n., pl. batícuri

baticul
BATÍC, baticuri, s. n. 1. Țesătură subțire imprimată în culori. 2. Basma (subțire și) colorată. – Din fr. batik.

DOOM

batíc s. n., pl. batícuri

baticului
BATÍC, baticuri, s. n. 1. Țesătură subțire imprimată în culori. 2. Basma (subțire și) colorată. – Din fr. batik.

DOOM

batíc s. n., pl. batícuri

baticuri
BATÍC, baticuri, s. n. 1. Țesătură subțire imprimată în culori. 2. Basma (subțire și) colorată. – Din fr. batik.

DOOM

batíc s. n., pl. batícuri

baticurile
BATÍC, baticuri, s. n. 1. Țesătură subțire imprimată în culori. 2. Basma (subțire și) colorată. – Din fr. batik.

DOOM

batíc s. n., pl. batícuri

baticurilor
BATÍC, baticuri, s. n. 1. Țesătură subțire imprimată în culori. 2. Basma (subțire și) colorată. – Din fr. batik.

DOOM

batíc s. n., pl. batícuri

batigraf
BATIGRÁF s.n. Batimetru înregistrator. [< fr. bathygraphe, cf. gr. bathys – adânc, graphein – a scrie].

DOOM

batigráf (-ti-graf) s. n., pl. batigráfe

batigrafe
BATIGRÁF s.n. Batimetru înregistrator. [< fr. bathygraphe, cf. gr. bathys – adânc, graphein – a scrie].

DOOM

batigráf (-ti-graf) s. n., pl. batigráfe

batigrafele
BATIGRÁF s.n. Batimetru înregistrator. [< fr. bathygraphe, cf. gr. bathys – adânc, graphein – a scrie].

DOOM

batigráf (-ti-graf) s. n., pl. batigráfe

batigrafelor
BATIGRÁF s.n. Batimetru înregistrator. [< fr. bathygraphe, cf. gr. bathys – adânc, graphein – a scrie].

DOOM

batigráf (-ti-graf) s. n., pl. batigráfe

batigrafia
BATIGRAFÍE s.f. Măsurarea adâncimilor mării. [< fr. bathygraphie].

DOOM

batigrafíe (-ti-gra-) s. f., art. batigrafía, g.-d. batigrafíi, art. batigrafíei

batigrafic
BATIGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la batigrafie. [Cf. fr. batygraphique].

batigrafica
BATIGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la batigrafie. [Cf. fr. batygraphique].

batigrafice
BATIGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la batigrafie. [Cf. fr. batygraphique].

batigraficei
BATIGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la batigrafie. [Cf. fr. batygraphique].

batigraficele
BATIGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la batigrafie. [Cf. fr. batygraphique].

batigraficelor
BATIGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la batigrafie. [Cf. fr. batygraphique].

batigrafici
BATIGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la batigrafie. [Cf. fr. batygraphique].

batigraficii
BATIGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la batigrafie. [Cf. fr. batygraphique].

batigraficilor
BATIGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la batigrafie. [Cf. fr. batygraphique].

batigraficul
BATIGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la batigrafie. [Cf. fr. batygraphique].

batigraficului
BATIGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la batigrafie. [Cf. fr. batygraphique].

batigrafie
BATIGRAFÍE s.f. Măsurarea adâncimilor mării. [< fr. bathygraphie].

DOOM

batigrafíe (-ti-gra-) s. f., art. batigrafía, g.-d. batigrafíi, art. batigrafíei

batigrafiei
BATIGRAFÍE s.f. Măsurarea adâncimilor mării. [< fr. bathygraphie].

DOOM

batigrafíe (-ti-gra-) s. f., art. batigrafía, g.-d. batigrafíi, art. batigrafíei

batigrafii
BATIGRAFÍE s.f. Măsurarea adâncimilor mării. [< fr. bathygraphie].

DOOM

batigrafíe (-ti-gra-) s. f., art. batigrafía, g.-d. batigrafíi, art. batigrafíei

batigrafiile
BATIGRAFÍE s.f. Măsurarea adâncimilor mării. [< fr. bathygraphie].

DOOM

batigrafíe (-ti-gra-) s. f., art. batigrafía, g.-d. batigrafíi, art. batigrafíei

batigrafiilor
BATIGRAFÍE s.f. Măsurarea adâncimilor mării. [< fr. bathygraphie].

DOOM

batigrafíe (-ti-gra-) s. f., art. batigrafía, g.-d. batigrafíi, art. batigrafíei

batigraful
BATIGRÁF s.n. Batimetru înregistrator. [< fr. bathygraphe, cf. gr. bathys – adânc, graphein – a scrie].

DOOM

batigráf (-ti-graf) s. n., pl. batigráfe

batigrafului
BATIGRÁF s.n. Batimetru înregistrator. [< fr. bathygraphe, cf. gr. bathys – adânc, graphein – a scrie].

DOOM

batigráf (-ti-graf) s. n., pl. batigráfe

batigrama
BATIGRÁMĂ s.f. Curbă înregistrată de batigraf; diagramă care reprezintă fundul unei mări. [< fr. bathygramme].

DOOM

batigrámă (-ti-gra-) s. f., g.-d. art. batigrámei; pl. batigráme

batigrame
BATIGRÁMĂ s.f. Curbă înregistrată de batigraf; diagramă care reprezintă fundul unei mări. [< fr. bathygramme].

DOOM

batigrámă (-ti-gra-) s. f., g.-d. art. batigrámei; pl. batigráme

batigramei
BATIGRÁMĂ s.f. Curbă înregistrată de batigraf; diagramă care reprezintă fundul unei mări. [< fr. bathygramme].

DOOM

batigrámă (-ti-gra-) s. f., g.-d. art. batigrámei; pl. batigráme

batigramele
BATIGRÁMĂ s.f. Curbă înregistrată de batigraf; diagramă care reprezintă fundul unei mări. [< fr. bathygramme].

DOOM

batigrámă (-ti-gra-) s. f., g.-d. art. batigrámei; pl. batigráme

batigramelor
BATIGRÁMĂ s.f. Curbă înregistrată de batigraf; diagramă care reprezintă fundul unei mări. [< fr. bathygramme].

DOOM

batigrámă (-ti-gra-) s. f., g.-d. art. batigrámei; pl. batigráme

batimetre
BATIMÉTRU, batimetre, s. n. Aparat care măsoară adâncimea apelor din mări, lacuri, râuri etc. – Din fr. bathymètre.

DOOM

batimétru (-me-tru) s. n., art. batimétrul; pl. batimétre

batimetrele
BATIMÉTRU, batimetre, s. n. Aparat care măsoară adâncimea apelor din mări, lacuri, râuri etc. – Din fr. bathymètre.

DOOM

batimétru (-me-tru) s. n., art. batimétrul; pl. batimétre

batimetrelor
BATIMÉTRU, batimetre, s. n. Aparat care măsoară adâncimea apelor din mări, lacuri, râuri etc. – Din fr. bathymètre.

DOOM

batimétru (-me-tru) s. n., art. batimétrul; pl. batimétre

batimetria
BATIMETRÍE s. f. Ramură a hidrometriei care se ocupă cu măsurarea adâncimii apei în mări, lacuri și râuri. – Din fr. bathymétrie.

DOOM

batimetríe (-me-tri-) s. f., art. batimetría, g.-d. batimetríi, art. batimetríei

batimetric
BATIMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la batimetrie, de batimetrie. ◊ Curbă batimetrică = linie care unește punctele de egală adâncime ale fundului unei mări sau ale unui ocean; izobată. [< fr. bathymétrique].

DOOM

batimétric (-me-tric) adj. m., pl. batimétrici; f. batimétrică, pl. batimétrice

batimetrica
BATIMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la batimetrie, de batimetrie. ◊ Curbă batimetrică = linie care unește punctele de egală adâncime ale fundului unei mări sau ale unui ocean; izobată. [< fr. bathymétrique].

DOOM

batimétric (-me-tric) adj. m., pl. batimétrici; f. batimétrică, pl. batimétrice

batimetrice
BATIMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la batimetrie, de batimetrie. ◊ Curbă batimetrică = linie care unește punctele de egală adâncime ale fundului unei mări sau ale unui ocean; izobată. [< fr. bathymétrique].

DOOM

batimétric (-me-tric) adj. m., pl. batimétrici; f. batimétrică, pl. batimétrice

batimetricei
BATIMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la batimetrie, de batimetrie. ◊ Curbă batimetrică = linie care unește punctele de egală adâncime ale fundului unei mări sau ale unui ocean; izobată. [< fr. bathymétrique].

DOOM

batimétric (-me-tric) adj. m., pl. batimétrici; f. batimétrică, pl. batimétrice

batimetricele
BATIMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la batimetrie, de batimetrie. ◊ Curbă batimetrică = linie care unește punctele de egală adâncime ale fundului unei mări sau ale unui ocean; izobată. [< fr. bathymétrique].

DOOM

batimétric (-me-tric) adj. m., pl. batimétrici; f. batimétrică, pl. batimétrice

batimetricelor
BATIMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la batimetrie, de batimetrie. ◊ Curbă batimetrică = linie care unește punctele de egală adâncime ale fundului unei mări sau ale unui ocean; izobată. [< fr. bathymétrique].

DOOM

batimétric (-me-tric) adj. m., pl. batimétrici; f. batimétrică, pl. batimétrice

batimetrici
BATIMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la batimetrie, de batimetrie. ◊ Curbă batimetrică = linie care unește punctele de egală adâncime ale fundului unei mări sau ale unui ocean; izobată. [< fr. bathymétrique].

DOOM

batimétric (-me-tric) adj. m., pl. batimétrici; f. batimétrică, pl. batimétrice

batimetricii
BATIMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la batimetrie, de batimetrie. ◊ Curbă batimetrică = linie care unește punctele de egală adâncime ale fundului unei mări sau ale unui ocean; izobată. [< fr. bathymétrique].

DOOM

batimétric (-me-tric) adj. m., pl. batimétrici; f. batimétrică, pl. batimétrice

batimetricilor
BATIMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la batimetrie, de batimetrie. ◊ Curbă batimetrică = linie care unește punctele de egală adâncime ale fundului unei mări sau ale unui ocean; izobată. [< fr. bathymétrique].

DOOM

batimétric (-me-tric) adj. m., pl. batimétrici; f. batimétrică, pl. batimétrice

batimetricul
BATIMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la batimetrie, de batimetrie. ◊ Curbă batimetrică = linie care unește punctele de egală adâncime ale fundului unei mări sau ale unui ocean; izobată. [< fr. bathymétrique].

DOOM

batimétric (-me-tric) adj. m., pl. batimétrici; f. batimétrică, pl. batimétrice

batimetricului
BATIMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la batimetrie, de batimetrie. ◊ Curbă batimetrică = linie care unește punctele de egală adâncime ale fundului unei mări sau ale unui ocean; izobată. [< fr. bathymétrique].

DOOM

batimétric (-me-tric) adj. m., pl. batimétrici; f. batimétrică, pl. batimétrice

batimetrie
BATIMETRÍE s. f. Ramură a hidrometriei care se ocupă cu măsurarea adâncimii apei în mări, lacuri și râuri. – Din fr. bathymétrie.

DOOM

batimetríe (-me-tri-) s. f., art. batimetría, g.-d. batimetríi, art. batimetríei

batimetriei
BATIMETRÍE s. f. Ramură a hidrometriei care se ocupă cu măsurarea adâncimii apei în mări, lacuri și râuri. – Din fr. bathymétrie.

DOOM

batimetríe (-me-tri-) s. f., art. batimetría, g.-d. batimetríi, art. batimetríei

batimetrii
BATIMETRÍE s. f. Ramură a hidrometriei care se ocupă cu măsurarea adâncimii apei în mări, lacuri și râuri. – Din fr. bathymétrie.

DOOM

batimetríe (-me-tri-) s. f., art. batimetría, g.-d. batimetríi, art. batimetríei

batimetriile
BATIMETRÍE s. f. Ramură a hidrometriei care se ocupă cu măsurarea adâncimii apei în mări, lacuri și râuri. – Din fr. bathymétrie.

DOOM

batimetríe (-me-tri-) s. f., art. batimetría, g.-d. batimetríi, art. batimetríei

batimetriilor
BATIMETRÍE s. f. Ramură a hidrometriei care se ocupă cu măsurarea adâncimii apei în mări, lacuri și râuri. – Din fr. bathymétrie.

DOOM

batimetríe (-me-tri-) s. f., art. batimetría, g.-d. batimetríi, art. batimetríei

batimetru
BATIMÉTRU, batimetre, s. n. Aparat care măsoară adâncimea apelor din mări, lacuri, râuri etc. – Din fr. bathymètre.

DOOM

batimétru (-me-tru) s. n., art. batimétrul; pl. batimétre

batimetrul
BATIMÉTRU, batimetre, s. n. Aparat care măsoară adâncimea apelor din mări, lacuri, râuri etc. – Din fr. bathymètre.

DOOM

batimétru (-me-tru) s. n., art. batimétrul; pl. batimétre

batimetrului
BATIMÉTRU, batimetre, s. n. Aparat care măsoară adâncimea apelor din mări, lacuri, râuri etc. – Din fr. bathymètre.

DOOM

batimétru (-me-tru) s. n., art. batimétrul; pl. batimétre

batipelagic
BATIPELÁGIC, -Ă adj. (Geol.) Referitor la zonele oceanice de mare adâncime. [< fr. bathypélagique].

batipelagica
BATIPELÁGIC, -Ă adj. (Geol.) Referitor la zonele oceanice de mare adâncime. [< fr. bathypélagique].

batipelagice
BATIPELÁGIC, -Ă adj. (Geol.) Referitor la zonele oceanice de mare adâncime. [< fr. bathypélagique].

batipelagicei
BATIPELÁGIC, -Ă adj. (Geol.) Referitor la zonele oceanice de mare adâncime. [< fr. bathypélagique].

batipelagicele
BATIPELÁGIC, -Ă adj. (Geol.) Referitor la zonele oceanice de mare adâncime. [< fr. bathypélagique].

batipelagicelor
BATIPELÁGIC, -Ă adj. (Geol.) Referitor la zonele oceanice de mare adâncime. [< fr. bathypélagique].

batipelagici
BATIPELÁGIC, -Ă adj. (Geol.) Referitor la zonele oceanice de mare adâncime. [< fr. bathypélagique].

batipelagicii
BATIPELÁGIC, -Ă adj. (Geol.) Referitor la zonele oceanice de mare adâncime. [< fr. bathypélagique].

batipelagicilor
BATIPELÁGIC, -Ă adj. (Geol.) Referitor la zonele oceanice de mare adâncime. [< fr. bathypélagique].

batipelagicul
BATIPELÁGIC, -Ă adj. (Geol.) Referitor la zonele oceanice de mare adâncime. [< fr. bathypélagique].

batipelagicului
BATIPELÁGIC, -Ă adj. (Geol.) Referitor la zonele oceanice de mare adâncime. [< fr. bathypélagique].

batiplancton
BATIPLANCTÓN s.n. (Biol.) Plancton al zonelor de mare adâncime ale mărilor. [< fr. bathyplancton].

batir
BÁTIR adv. v. batăr.

DOOM

batấr / bátăr (reg.) adv.

batir
BATÍR, batire, s. n. Fir de bumbac răsucit ușor, puțin mai gros decât ața de cusut, întrebuințat la însăilat. – Et. nec.

DOOM

batír (ață) (înv.) s. n., pl. batíre

batire
BATÍR, batire, s. n. Fir de bumbac răsucit ușor, puțin mai gros decât ața de cusut, întrebuințat la însăilat. – Et. nec.

DOOM

batír (ață) (înv.) s. n., pl. batíre

batirele
BATÍR, batire, s. n. Fir de bumbac răsucit ușor, puțin mai gros decât ața de cusut, întrebuințat la însăilat. – Et. nec.

DOOM

batír (ață) (înv.) s. n., pl. batíre

batirelor
BATÍR, batire, s. n. Fir de bumbac răsucit ușor, puțin mai gros decât ața de cusut, întrebuințat la însăilat. – Et. nec.

DOOM

batír (ață) (înv.) s. n., pl. batíre

batirul
BATÍR, batire, s. n. Fir de bumbac răsucit ușor, puțin mai gros decât ața de cusut, întrebuințat la însăilat. – Et. nec.

DOOM

batír (ață) (înv.) s. n., pl. batíre

batirului
BATÍR, batire, s. n. Fir de bumbac răsucit ușor, puțin mai gros decât ața de cusut, întrebuințat la însăilat. – Et. nec.

DOOM

batír (ață) (înv.) s. n., pl. batíre

batiscaf
BATISCÁF s.n. Navă submarină care permite explorarea la mari adâncimi. [< fr. bathyscaphe, cf. gr. bathys – adânc, skaphe – luntre].

batiscaf
BATISCÁF, batiscafuri, s. n. Aparat de explorare a marilor adâncimi submarine care se poate deplasa prin mijloace proprii. – Din fr. bathyscaphe.

DOOM

batiscáf (-tis-caf / -ti-scaf) s. n., pl. batiscáfuri

batiscaful
BATISCÁF, batiscafuri, s. n. Aparat de explorare a marilor adâncimi submarine care se poate deplasa prin mijloace proprii. – Din fr. bathyscaphe.

DOOM

batiscáf (-tis-caf / -ti-scaf) s. n., pl. batiscáfuri

batiscafului
BATISCÁF, batiscafuri, s. n. Aparat de explorare a marilor adâncimi submarine care se poate deplasa prin mijloace proprii. – Din fr. bathyscaphe.

DOOM

batiscáf (-tis-caf / -ti-scaf) s. n., pl. batiscáfuri

batiscafuri
BATISCÁF, batiscafuri, s. n. Aparat de explorare a marilor adâncimi submarine care se poate deplasa prin mijloace proprii. – Din fr. bathyscaphe.

DOOM

batiscáf (-tis-caf / -ti-scaf) s. n., pl. batiscáfuri

batiscafurile
BATISCÁF, batiscafuri, s. n. Aparat de explorare a marilor adâncimi submarine care se poate deplasa prin mijloace proprii. – Din fr. bathyscaphe.

DOOM

batiscáf (-tis-caf / -ti-scaf) s. n., pl. batiscáfuri

batiscafurilor
BATISCÁF, batiscafuri, s. n. Aparat de explorare a marilor adâncimi submarine care se poate deplasa prin mijloace proprii. – Din fr. bathyscaphe.

DOOM

batiscáf (-tis-caf / -ti-scaf) s. n., pl. batiscáfuri

batisfera
BATISFÉRĂ, batisfere, s. f. Cabină în formă de sferă în care cercetătorii pot coborî până la mari adâncimi submarine, păstrând legătura prin cablu cu nava-mamă. – Din fr. bathysphère.

DOOM

batisféră (-tis-fe- / -ti-sfe-) s. f., g.-d. art. batisférei; pl. batisfére

batisfere
BATISFÉRĂ, batisfere, s. f. Cabină în formă de sferă în care cercetătorii pot coborî până la mari adâncimi submarine, păstrând legătura prin cablu cu nava-mamă. – Din fr. bathysphère.

DOOM

batisféră (-tis-fe- / -ti-sfe-) s. f., g.-d. art. batisférei; pl. batisfére

batisferei
BATISFÉRĂ, batisfere, s. f. Cabină în formă de sferă în care cercetătorii pot coborî până la mari adâncimi submarine, păstrând legătura prin cablu cu nava-mamă. – Din fr. bathysphère.

DOOM

batisféră (-tis-fe- / -ti-sfe-) s. f., g.-d. art. batisférei; pl. batisfére

batisferele
BATISFÉRĂ, batisfere, s. f. Cabină în formă de sferă în care cercetătorii pot coborî până la mari adâncimi submarine, păstrând legătura prin cablu cu nava-mamă. – Din fr. bathysphère.

DOOM

batisféră (-tis-fe- / -ti-sfe-) s. f., g.-d. art. batisférei; pl. batisfére

batisferelor
BATISFÉRĂ, batisfere, s. f. Cabină în formă de sferă în care cercetătorii pot coborî până la mari adâncimi submarine, păstrând legătura prin cablu cu nava-mamă. – Din fr. bathysphère.

DOOM

batisféră (-tis-fe- / -ti-sfe-) s. f., g.-d. art. batisférei; pl. batisfére

batist
BATÍST, (2) batisturi, s. n. 1. Țesătură din fire foarte subțiri de bumbac sau de in. 2. Sortiment de batist (1). – Din fr. batiste.

DOOM

batíst (pânză) s. n., (sorturi) pl. batísturi

batista
BATÍSTĂ, batiste, s. f. Bucată pătrată de pânză întrebuințată la șters nasul, fața, mâinile etc. – Din fr. batiste.

DOOM

batístă (bucată de pânză pentru șters nasul etc.) s. f., g.-d. art. batístei; pl. batíste

batiste
BATÍSTĂ, batiste, s. f. Bucată pătrată de pânză întrebuințată la șters nasul, fața, mâinile etc. – Din fr. batiste.

DOOM

batístă (bucată de pânză pentru șters nasul etc.) s. f., g.-d. art. batístei; pl. batíste

batistei
BATÍSTĂ, batiste, s. f. Bucată pătrată de pânză întrebuințată la șters nasul, fața, mâinile etc. – Din fr. batiste.

DOOM

batístă (bucată de pânză pentru șters nasul etc.) s. f., g.-d. art. batístei; pl. batíste

batistele
BATÍSTĂ, batiste, s. f. Bucată pătrată de pânză întrebuințată la șters nasul, fața, mâinile etc. – Din fr. batiste.

DOOM

batístă (bucată de pânză pentru șters nasul etc.) s. f., g.-d. art. batístei; pl. batíste

batistelor
BATÍSTĂ, batiste, s. f. Bucată pătrată de pânză întrebuințată la șters nasul, fața, mâinile etc. – Din fr. batiste.

DOOM

batístă (bucată de pânză pentru șters nasul etc.) s. f., g.-d. art. batístei; pl. batíste

batistul
BATÍST, (2) batisturi, s. n. 1. Țesătură din fire foarte subțiri de bumbac sau de in. 2. Sortiment de batist (1). – Din fr. batiste.

DOOM

batíst (pânză) s. n., (sorturi) pl. batísturi

batistului
BATÍST, (2) batisturi, s. n. 1. Țesătură din fire foarte subțiri de bumbac sau de in. 2. Sortiment de batist (1). – Din fr. batiste.

DOOM

batíst (pânză) s. n., (sorturi) pl. batísturi

batisturi
BATÍST, (2) batisturi, s. n. 1. Țesătură din fire foarte subțiri de bumbac sau de in. 2. Sortiment de batist (1). – Din fr. batiste.

DOOM

batíst (pânză) s. n., (sorturi) pl. batísturi

batisturile
BATÍST, (2) batisturi, s. n. 1. Țesătură din fire foarte subțiri de bumbac sau de in. 2. Sortiment de batist (1). – Din fr. batiste.

DOOM

batíst (pânză) s. n., (sorturi) pl. batísturi

batisturilor
BATÍST, (2) batisturi, s. n. 1. Țesătură din fire foarte subțiri de bumbac sau de in. 2. Sortiment de batist (1). – Din fr. batiste.

DOOM

batíst (pânză) s. n., (sorturi) pl. batísturi

batitermograf
BATITERMOGRÁF s.n. (Tehn.) Aparat care permite înregistrarea temperaturii apei până la adâncimi de 200 m. [< fr. bathythermographe].

batiu
BATÍU, batiuri, s. n. Construcție de oțel sau de fontă pe care se montează mecanismele unui sistem tehnic stabil și prin intermediul căreia acesta se poate fixa pe o fundație, pe un teren etc. – Din fr. bâti.

DOOM

batíu s. n., art. batíul; pl. batíuri

batiul
BATÍU, batiuri, s. n. Construcție de oțel sau de fontă pe care se montează mecanismele unui sistem tehnic stabil și prin intermediul căreia acesta se poate fixa pe o fundație, pe un teren etc. – Din fr. bâti.

DOOM

batíu s. n., art. batíul; pl. batíuri

batiului
BATÍU, batiuri, s. n. Construcție de oțel sau de fontă pe care se montează mecanismele unui sistem tehnic stabil și prin intermediul căreia acesta se poate fixa pe o fundație, pe un teren etc. – Din fr. bâti.

DOOM

batíu s. n., art. batíul; pl. batíuri

batiuri
BATÍU, batiuri, s. n. Construcție de oțel sau de fontă pe care se montează mecanismele unui sistem tehnic stabil și prin intermediul căreia acesta se poate fixa pe o fundație, pe un teren etc. – Din fr. bâti.

DOOM

batíu s. n., art. batíul; pl. batíuri

batiurile
BATÍU, batiuri, s. n. Construcție de oțel sau de fontă pe care se montează mecanismele unui sistem tehnic stabil și prin intermediul căreia acesta se poate fixa pe o fundație, pe un teren etc. – Din fr. bâti.

DOOM

batíu s. n., art. batíul; pl. batíuri

batiurilor
BATÍU, batiuri, s. n. Construcție de oțel sau de fontă pe care se montează mecanismele unui sistem tehnic stabil și prin intermediul căreia acesta se poate fixa pe o fundație, pe un teren etc. – Din fr. bâti.

DOOM

batíu s. n., art. batíul; pl. batíuri

batjocorea
BATJOCORÍ, batjocoresc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva sau ceva de râs, de rușine, de ocară; p. ext. a umili, a înjosi. ♦ A necinsti o femeie. [Var.: (reg.) batjocurí vb. IV] – Din batjocură.

DOOM

batjocorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. batjocorésc, imperf. 3 sg. batjocoreá; conj. prez. 3 să batjocoreáscă

batjocoreai
BATJOCORÍ, batjocoresc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva sau ceva de râs, de rușine, de ocară; p. ext. a umili, a înjosi. ♦ A necinsti o femeie. [Var.: (reg.) batjocurí vb. IV] – Din batjocură.

DOOM

batjocorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. batjocorésc, imperf. 3 sg. batjocoreá; conj. prez. 3 să batjocoreáscă

batjocoream
BATJOCORÍ, batjocoresc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva sau ceva de râs, de rușine, de ocară; p. ext. a umili, a înjosi. ♦ A necinsti o femeie. [Var.: (reg.) batjocurí vb. IV] – Din batjocură.

DOOM

batjocorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. batjocorésc, imperf. 3 sg. batjocoreá; conj. prez. 3 să batjocoreáscă

batjocorească
BATJOCORÍ, batjocoresc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva sau ceva de râs, de rușine, de ocară; p. ext. a umili, a înjosi. ♦ A necinsti o femeie. [Var.: (reg.) batjocurí vb. IV] – Din batjocură.

DOOM

batjocorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. batjocorésc, imperf. 3 sg. batjocoreá; conj. prez. 3 să batjocoreáscă

batjocoreau
BATJOCORÍ, batjocoresc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva sau ceva de râs, de rușine, de ocară; p. ext. a umili, a înjosi. ♦ A necinsti o femeie. [Var.: (reg.) batjocurí vb. IV] – Din batjocură.

DOOM

batjocorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. batjocorésc, imperf. 3 sg. batjocoreá; conj. prez. 3 să batjocoreáscă

batjocoreați
BATJOCORÍ, batjocoresc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva sau ceva de râs, de rușine, de ocară; p. ext. a umili, a înjosi. ♦ A necinsti o femeie. [Var.: (reg.) batjocurí vb. IV] – Din batjocură.

DOOM

batjocorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. batjocorésc, imperf. 3 sg. batjocoreá; conj. prez. 3 să batjocoreáscă

batjocoresc
BATJOCORÍ, batjocoresc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva sau ceva de râs, de rușine, de ocară; p. ext. a umili, a înjosi. ♦ A necinsti o femeie. [Var.: (reg.) batjocurí vb. IV] – Din batjocură.

DOOM

batjocorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. batjocorésc, imperf. 3 sg. batjocoreá; conj. prez. 3 să batjocoreáscă

batjocorește
BATJOCORÍ, batjocoresc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva sau ceva de râs, de rușine, de ocară; p. ext. a umili, a înjosi. ♦ A necinsti o femeie. [Var.: (reg.) batjocurí vb. IV] – Din batjocură.

DOOM

batjocorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. batjocorésc, imperf. 3 sg. batjocoreá; conj. prez. 3 să batjocoreáscă

batjocorești
BATJOCORÍ, batjocoresc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva sau ceva de râs, de rușine, de ocară; p. ext. a umili, a înjosi. ♦ A necinsti o femeie. [Var.: (reg.) batjocurí vb. IV] – Din batjocură.

DOOM

batjocorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. batjocorésc, imperf. 3 sg. batjocoreá; conj. prez. 3 să batjocoreáscă

batjocori
BATJOCORÍ, batjocoresc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva sau ceva de râs, de rușine, de ocară; p. ext. a umili, a înjosi. ♦ A necinsti o femeie. [Var.: (reg.) batjocurí vb. IV] – Din batjocură.

DOOM

batjocorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. batjocorésc, imperf. 3 sg. batjocoreá; conj. prez. 3 să batjocoreáscă

batjocorii
BATJOCORÍ, batjocoresc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva sau ceva de râs, de rușine, de ocară; p. ext. a umili, a înjosi. ♦ A necinsti o femeie. [Var.: (reg.) batjocurí vb. IV] – Din batjocură.

DOOM

batjocorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. batjocorésc, imperf. 3 sg. batjocoreá; conj. prez. 3 să batjocoreáscă

batjocorim
BATJOCORÍ, batjocoresc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva sau ceva de râs, de rușine, de ocară; p. ext. a umili, a înjosi. ♦ A necinsti o femeie. [Var.: (reg.) batjocurí vb. IV] – Din batjocură.

DOOM

batjocorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. batjocorésc, imperf. 3 sg. batjocoreá; conj. prez. 3 să batjocoreáscă

batjocorind
BATJOCORÍ, batjocoresc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva sau ceva de râs, de rușine, de ocară; p. ext. a umili, a înjosi. ♦ A necinsti o femeie. [Var.: (reg.) batjocurí vb. IV] – Din batjocură.

DOOM

batjocorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. batjocorésc, imperf. 3 sg. batjocoreá; conj. prez. 3 să batjocoreáscă

batjocorire
BATJOCORÍ, batjocoresc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva sau ceva de râs, de rușine, de ocară; p. ext. a umili, a înjosi. ♦ A necinsti o femeie. [Var.: (reg.) batjocurí vb. IV] – Din batjocură.

DOOM

batjocorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. batjocorésc, imperf. 3 sg. batjocoreá; conj. prez. 3 să batjocoreáscă

batjocorire
BATJOCORÍRE, batjocoriri, s. f. Faptul de a batjocori. – V. batjocori.

DOOM

batjocoríre s. f., g.-d. art. batjocorírii; pl. batjocoríri

batjocorirea
BATJOCORÍRE, batjocoriri, s. f. Faptul de a batjocori. – V. batjocori.

DOOM

batjocoríre s. f., g.-d. art. batjocorírii; pl. batjocoríri

batjocoriri
BATJOCORÍRE, batjocoriri, s. f. Faptul de a batjocori. – V. batjocori.

DOOM

batjocoríre s. f., g.-d. art. batjocorírii; pl. batjocoríri

batjocoririi
BATJOCORÍRE, batjocoriri, s. f. Faptul de a batjocori. – V. batjocori.

DOOM

batjocoríre s. f., g.-d. art. batjocorírii; pl. batjocoríri

batjocoririle
BATJOCORÍRE, batjocoriri, s. f. Faptul de a batjocori. – V. batjocori.

DOOM

batjocoríre s. f., g.-d. art. batjocorírii; pl. batjocoríri

batjocoririlor
BATJOCORÍRE, batjocoriri, s. f. Faptul de a batjocori. – V. batjocori.

DOOM

batjocoríre s. f., g.-d. art. batjocorírii; pl. batjocoríri

batjocoriră
BATJOCORÍ, batjocoresc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva sau ceva de râs, de rușine, de ocară; p. ext. a umili, a înjosi. ♦ A necinsti o femeie. [Var.: (reg.) batjocurí vb. IV] – Din batjocură.

DOOM

batjocorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. batjocorésc, imperf. 3 sg. batjocoreá; conj. prez. 3 să batjocoreáscă

batjocorirăm
BATJOCORÍ, batjocoresc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva sau ceva de râs, de rușine, de ocară; p. ext. a umili, a înjosi. ♦ A necinsti o femeie. [Var.: (reg.) batjocurí vb. IV] – Din batjocură.

DOOM

batjocorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. batjocorésc, imperf. 3 sg. batjocoreá; conj. prez. 3 să batjocoreáscă

batjocorirăți
BATJOCORÍ, batjocoresc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva sau ceva de râs, de rușine, de ocară; p. ext. a umili, a înjosi. ♦ A necinsti o femeie. [Var.: (reg.) batjocurí vb. IV] – Din batjocură.

DOOM

batjocorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. batjocorésc, imperf. 3 sg. batjocoreá; conj. prez. 3 să batjocoreáscă

batjocorise
BATJOCORÍ, batjocoresc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva sau ceva de râs, de rușine, de ocară; p. ext. a umili, a înjosi. ♦ A necinsti o femeie. [Var.: (reg.) batjocurí vb. IV] – Din batjocură.

DOOM

batjocorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. batjocorésc, imperf. 3 sg. batjocoreá; conj. prez. 3 să batjocoreáscă

batjocorisem
BATJOCORÍ, batjocoresc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva sau ceva de râs, de rușine, de ocară; p. ext. a umili, a înjosi. ♦ A necinsti o femeie. [Var.: (reg.) batjocurí vb. IV] – Din batjocură.

DOOM

batjocorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. batjocorésc, imperf. 3 sg. batjocoreá; conj. prez. 3 să batjocoreáscă

batjocoriseră
BATJOCORÍ, batjocoresc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva sau ceva de râs, de rușine, de ocară; p. ext. a umili, a înjosi. ♦ A necinsti o femeie. [Var.: (reg.) batjocurí vb. IV] – Din batjocură.

DOOM

batjocorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. batjocorésc, imperf. 3 sg. batjocoreá; conj. prez. 3 să batjocoreáscă

batjocoriserăm
BATJOCORÍ, batjocoresc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva sau ceva de râs, de rușine, de ocară; p. ext. a umili, a înjosi. ♦ A necinsti o femeie. [Var.: (reg.) batjocurí vb. IV] – Din batjocură.

DOOM

batjocorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. batjocorésc, imperf. 3 sg. batjocoreá; conj. prez. 3 să batjocoreáscă

batjocoriserăți
BATJOCORÍ, batjocoresc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva sau ceva de râs, de rușine, de ocară; p. ext. a umili, a înjosi. ♦ A necinsti o femeie. [Var.: (reg.) batjocurí vb. IV] – Din batjocură.

DOOM

batjocorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. batjocorésc, imperf. 3 sg. batjocoreá; conj. prez. 3 să batjocoreáscă

batjocoriseși
BATJOCORÍ, batjocoresc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva sau ceva de râs, de rușine, de ocară; p. ext. a umili, a înjosi. ♦ A necinsti o femeie. [Var.: (reg.) batjocurí vb. IV] – Din batjocură.

DOOM

batjocorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. batjocorésc, imperf. 3 sg. batjocoreá; conj. prez. 3 să batjocoreáscă

batjocoriseți
BATJOCORÍ, batjocoresc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva sau ceva de râs, de rușine, de ocară; p. ext. a umili, a înjosi. ♦ A necinsti o femeie. [Var.: (reg.) batjocurí vb. IV] – Din batjocură.

DOOM

batjocorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. batjocorésc, imperf. 3 sg. batjocoreá; conj. prez. 3 să batjocoreáscă

batjocorit
BATJOCORÍ, batjocoresc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva sau ceva de râs, de rușine, de ocară; p. ext. a umili, a înjosi. ♦ A necinsti o femeie. [Var.: (reg.) batjocurí vb. IV] – Din batjocură.

DOOM

batjocorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. batjocorésc, imperf. 3 sg. batjocoreá; conj. prez. 3 să batjocoreáscă

batjocorit
BATJOCORÍ, batjocoresc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva sau ceva de râs, de rușine, de ocară; p. ext. a umili, a înjosi. ♦ A necinsti o femeie [Var.: (reg.) batjocurí vb. IV] – Din batjocură.

batjocorita
BATJOCORÍ, batjocoresc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva sau ceva de râs, de rușine, de ocară; p. ext. a umili, a înjosi. ♦ A necinsti o femeie [Var.: (reg.) batjocurí vb. IV] – Din batjocură.

batjocorite
BATJOCORÍ, batjocoresc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva sau ceva de râs, de rușine, de ocară; p. ext. a umili, a înjosi. ♦ A necinsti o femeie [Var.: (reg.) batjocurí vb. IV] – Din batjocură.

batjocoritei
BATJOCORÍ, batjocoresc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva sau ceva de râs, de rușine, de ocară; p. ext. a umili, a înjosi. ♦ A necinsti o femeie [Var.: (reg.) batjocurí vb. IV] – Din batjocură.

batjocoritele
BATJOCORÍ, batjocoresc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva sau ceva de râs, de rușine, de ocară; p. ext. a umili, a înjosi. ♦ A necinsti o femeie [Var.: (reg.) batjocurí vb. IV] – Din batjocură.

batjocoritelor
BATJOCORÍ, batjocoresc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva sau ceva de râs, de rușine, de ocară; p. ext. a umili, a înjosi. ♦ A necinsti o femeie [Var.: (reg.) batjocurí vb. IV] – Din batjocură.

batjocoritoare
BATJOCORITÓR, -OÁRE, batjocoritori, -oare, adj. Care batjocorește. – Batjocori + suf. -tor.

DOOM

batjocoritór adj. m., pl. batjocoritóri; f. sg. și pl. batjocoritoáre

batjocoritoarea
BATJOCORITÓR, -OÁRE, batjocoritori, -oare, adj. Care batjocorește. – Batjocori + suf. -tor.

DOOM

batjocoritór adj. m., pl. batjocoritóri; f. sg. și pl. batjocoritoáre

batjocoritoarei
BATJOCORITÓR, -OÁRE, batjocoritori, -oare, adj. Care batjocorește. – Batjocori + suf. -tor.

DOOM

batjocoritór adj. m., pl. batjocoritóri; f. sg. și pl. batjocoritoáre

batjocoritoarele
BATJOCORITÓR, -OÁRE, batjocoritori, -oare, adj. Care batjocorește. – Batjocori + suf. -tor.

DOOM

batjocoritór adj. m., pl. batjocoritóri; f. sg. și pl. batjocoritoáre

batjocoritoarelor
BATJOCORITÓR, -OÁRE, batjocoritori, -oare, adj. Care batjocorește. – Batjocori + suf. -tor.

DOOM

batjocoritór adj. m., pl. batjocoritóri; f. sg. și pl. batjocoritoáre

batjocoritor
BATJOCORITÓR, -OÁRE, batjocoritori, -oare, adj. Care batjocorește. – Batjocori + suf. -tor.

DOOM

batjocoritór adj. m., pl. batjocoritóri; f. sg. și pl. batjocoritoáre

batjocoritori
BATJOCORITÓR, -OÁRE, batjocoritori, -oare, adj. Care batjocorește. – Batjocori + suf. -tor.

DOOM

batjocoritór adj. m., pl. batjocoritóri; f. sg. și pl. batjocoritoáre

batjocoritorii
BATJOCORITÓR, -OÁRE, batjocoritori, -oare, adj. Care batjocorește. – Batjocori + suf. -tor.

DOOM

batjocoritór adj. m., pl. batjocoritóri; f. sg. și pl. batjocoritoáre

batjocoritorilor
BATJOCORITÓR, -OÁRE, batjocoritori, -oare, adj. Care batjocorește. – Batjocori + suf. -tor.

DOOM

batjocoritór adj. m., pl. batjocoritóri; f. sg. și pl. batjocoritoáre

batjocoritorul
BATJOCORITÓR, -OÁRE, batjocoritori, -oare, adj. Care batjocorește. – Batjocori + suf. -tor.

DOOM

batjocoritór adj. m., pl. batjocoritóri; f. sg. și pl. batjocoritoáre

batjocoritorului
BATJOCORITÓR, -OÁRE, batjocoritori, -oare, adj. Care batjocorește. – Batjocori + suf. -tor.

DOOM

batjocoritór adj. m., pl. batjocoritóri; f. sg. și pl. batjocoritoáre

batjocoritul
BATJOCORÍ, batjocoresc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva sau ceva de râs, de rușine, de ocară; p. ext. a umili, a înjosi. ♦ A necinsti o femeie [Var.: (reg.) batjocurí vb. IV] – Din batjocură.

batjocoritului
BATJOCORÍ, batjocoresc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva sau ceva de râs, de rușine, de ocară; p. ext. a umili, a înjosi. ♦ A necinsti o femeie [Var.: (reg.) batjocurí vb. IV] – Din batjocură.

batjocoriși
BATJOCORÍ, batjocoresc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva sau ceva de râs, de rușine, de ocară; p. ext. a umili, a înjosi. ♦ A necinsti o femeie. [Var.: (reg.) batjocurí vb. IV] – Din batjocură.

DOOM

batjocorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. batjocorésc, imperf. 3 sg. batjocoreá; conj. prez. 3 să batjocoreáscă

batjocoriți
BATJOCORÍ, batjocoresc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva sau ceva de râs, de rușine, de ocară; p. ext. a umili, a înjosi. ♦ A necinsti o femeie. [Var.: (reg.) batjocurí vb. IV] – Din batjocură.

DOOM

batjocorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. batjocorésc, imperf. 3 sg. batjocoreá; conj. prez. 3 să batjocoreáscă

batjocoriți
BATJOCORÍ, batjocoresc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva sau ceva de râs, de rușine, de ocară; p. ext. a umili, a înjosi. ♦ A necinsti o femeie [Var.: (reg.) batjocurí vb. IV] – Din batjocură.

batjocoriții
BATJOCORÍ, batjocoresc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva sau ceva de râs, de rușine, de ocară; p. ext. a umili, a înjosi. ♦ A necinsti o femeie [Var.: (reg.) batjocurí vb. IV] – Din batjocură.

batjocoriților
BATJOCORÍ, batjocoresc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva sau ceva de râs, de rușine, de ocară; p. ext. a umili, a înjosi. ♦ A necinsti o femeie [Var.: (reg.) batjocurí vb. IV] – Din batjocură.

batjocoră
BATJÓCURĂ, batjocuri, s. f. Luare în râs, bătaie de joc; vorbă, faptă, lucru de râs, de ocară, de insultă. ◊ Expr. A fi (sau a ajunge, a se face) de batjocură = a fi (sau a ajunge, a se face) de râs, a deveni ridicol. [Var.: batjócoră s. f.] – Refăcut din batjocuri (pl. lui batjoc înv. „bătaie de joc” < bate + joc).

DOOM

batjócură s. f., g.-d. art. batjócurii; pl. batjócuri

batjocura
BATJÓCURĂ, batjocuri, s. f. Luare în râs, bătaie de joc; vorbă, faptă, lucru de râs, de ocară, de insultă. ◊ Expr. A fi (sau a ajunge, a se face) de batjocură = a fi (sau a ajunge, a se face) de râs, a deveni ridicol. [Var.: batjócoră s. f.] – Refăcut din batjocuri (pl. lui batjoc înv. „bătaie de joc” < bate + joc).

DOOM

batjócură s. f., g.-d. art. batjócurii; pl. batjócuri

batjocuri
BATJOCORÍ, batjocoresc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva sau ceva de râs, de rușine, de ocară; p. ext. a umili, a înjosi. ♦ A necinsti o femeie. [Var.: (reg.) batjocurí vb. IV] – Din batjocură.

DOOM

batjocorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. batjocorésc, imperf. 3 sg. batjocoreá; conj. prez. 3 să batjocoreáscă

batjocuri
BATJÓCURĂ, batjocuri, s. f. Luare în râs, bătaie de joc; vorbă, faptă, lucru de râs, de ocară, de insultă. ◊ Expr. A fi (sau a ajunge, a se face) de batjocură = a fi (sau a ajunge, a se face) de râs, a deveni ridicol. [Var.: batjócoră s. f.] – Refăcut din batjocuri (pl. lui batjoc înv. „bătaie de joc” < bate + joc).

DOOM

batjócură s. f., g.-d. art. batjócurii; pl. batjócuri

batjocurii
BATJÓCURĂ, batjocuri, s. f. Luare în râs, bătaie de joc; vorbă, faptă, lucru de râs, de ocară, de insultă. ◊ Expr. A fi (sau a ajunge, a se face) de batjocură = a fi (sau a ajunge, a se face) de râs, a deveni ridicol. [Var.: batjócoră s. f.] – Refăcut din batjocuri (pl. lui batjoc înv. „bătaie de joc” < bate + joc).

DOOM

batjócură s. f., g.-d. art. batjócurii; pl. batjócuri

batjocurile
BATJÓCURĂ, batjocuri, s. f. Luare în râs, bătaie de joc; vorbă, faptă, lucru de râs, de ocară, de insultă. ◊ Expr. A fi (sau a ajunge, a se face) de batjocură = a fi (sau a ajunge, a se face) de râs, a deveni ridicol. [Var.: batjócoră s. f.] – Refăcut din batjocuri (pl. lui batjoc înv. „bătaie de joc” < bate + joc).

DOOM

batjócură s. f., g.-d. art. batjócurii; pl. batjócuri

batjocurilor
BATJÓCURĂ, batjocuri, s. f. Luare în râs, bătaie de joc; vorbă, faptă, lucru de râs, de ocară, de insultă. ◊ Expr. A fi (sau a ajunge, a se face) de batjocură = a fi (sau a ajunge, a se face) de râs, a deveni ridicol. [Var.: batjócoră s. f.] – Refăcut din batjocuri (pl. lui batjoc înv. „bătaie de joc” < bate + joc).

DOOM

batjócură s. f., g.-d. art. batjócurii; pl. batjócuri

batjocurire
BATJOCURÍ vb. IV v. batjocori.

batjocurit
BATJOCURÍ vb. IV v. batjocori.

batman
BATMÁN s.m. (Sport) Jucător din ofensiva unei echipe de crichet. [< engl. batsman].

batmani
BATMÁN s.m. (Sport) Jucător din ofensiva unei echipe de crichet. [< engl. batsman].

batmanii
BATMÁN s.m. (Sport) Jucător din ofensiva unei echipe de crichet. [< engl. batsman].

batmanilor
BATMÁN s.m. (Sport) Jucător din ofensiva unei echipe de crichet. [< engl. batsman].

batmanul
BATMÁN s.m. (Sport) Jucător din ofensiva unei echipe de crichet. [< engl. batsman].

batmanului
BATMÁN s.m. (Sport) Jucător din ofensiva unei echipe de crichet. [< engl. batsman].

bato
BATO- v. bati-.

batoane
BATÓN, batoane, s. n. Bucată (de vanilie, de ciocolată, de ceară etc.) lunguiață sau în formă de bastonaș. – Din fr. bâton.

DOOM

batón s. n., pl. batoáne

batoanele
BATÓN, batoane, s. n. Bucată (de vanilie, de ciocolată, de ceară etc.) lunguiață sau în formă de bastonaș. – Din fr. bâton.

DOOM

batón s. n., pl. batoáne

batoanelor
BATÓN, batoane, s. n. Bucată (de vanilie, de ciocolată, de ceară etc.) lunguiață sau în formă de bastonaș. – Din fr. bâton.

DOOM

batón s. n., pl. batoáne

batoc
BATÓG, batoguri, s. n. Spinare de morun sau de nisetru, sărată și afumată; p. gener. carne de pește sărată și afumată. [Var.: batóc s. n.] – Din sb. batok, rus. batog.

DOOM

batóg s. n., (sorturi) pl. batóguri

batocrom
BATOCRÓM s.n. Efect produs de o grupare de atomi, care, introduși în molecula unei substanțe organice, produce închiderea culorii acesteia. [< fr. bathochrôme, cf. gr. bathos – adâncime, chroma – culoare].

DOOM

batocróm (-to-crom) s. n.

batocromul
BATOCRÓM s.n. Efect produs de o grupare de atomi, care, introduși în molecula unei substanțe organice, produce închiderea culorii acesteia. [< fr. bathochrôme, cf. gr. bathos – adâncime, chroma – culoare].

DOOM

batocróm (-to-crom) s. n.

batocromului
BATOCRÓM s.n. Efect produs de o grupare de atomi, care, introduși în molecula unei substanțe organice, produce închiderea culorii acesteia. [< fr. bathochrôme, cf. gr. bathos – adâncime, chroma – culoare].

DOOM

batocróm (-to-crom) s. n.

batofobia
BATOFOBÍE s.f. (Med.) Teamă patologică de adâncime. [Cf. fr. bathophobie < gr. bathys – adânc, phobos – frică].

batofobie
BATOFOBÍE s.f. (Med.) Teamă patologică de adâncime. [Cf. fr. bathophobie < gr. bathys – adânc, phobos – frică].

batofobiei
BATOFOBÍE s.f. (Med.) Teamă patologică de adâncime. [Cf. fr. bathophobie < gr. bathys – adânc, phobos – frică].

batofobii
BATOFOBÍE s.f. (Med.) Teamă patologică de adâncime. [Cf. fr. bathophobie < gr. bathys – adânc, phobos – frică].

batofobiile
BATOFOBÍE s.f. (Med.) Teamă patologică de adâncime. [Cf. fr. bathophobie < gr. bathys – adânc, phobos – frică].

batofobiilor
BATOFOBÍE s.f. (Med.) Teamă patologică de adâncime. [Cf. fr. bathophobie < gr. bathys – adânc, phobos – frică].

batog
BATÓG, batoguri, s. n. Spinare de morun sau de nisetru, sărată și afumată; p. gener. carne de pește sărată și afumată. [Var.: batóc s. n.] – Din sb. batok, rus. batog.

DOOM

batóg s. n., (sorturi) pl. batóguri

batogul
BATÓG, batoguri, s. n. Spinare de morun sau de nisetru, sărată și afumată; p. gener. carne de pește sărată și afumată. [Var.: batóc s. n.] – Din sb. batok, rus. batog.

DOOM

batóg s. n., (sorturi) pl. batóguri

batogului
BATÓG, batoguri, s. n. Spinare de morun sau de nisetru, sărată și afumată; p. gener. carne de pește sărată și afumată. [Var.: batóc s. n.] – Din sb. batok, rus. batog.

DOOM

batóg s. n., (sorturi) pl. batóguri

batoguri
BATÓG, batoguri, s. n. Spinare de morun sau de nisetru, sărată și afumată; p. gener. carne de pește sărată și afumată. [Var.: batóc s. n.] – Din sb. batok, rus. batog.

DOOM

batóg s. n., (sorturi) pl. batóguri

batogurile
BATÓG, batoguri, s. n. Spinare de morun sau de nisetru, sărată și afumată; p. gener. carne de pește sărată și afumată. [Var.: batóc s. n.] – Din sb. batok, rus. batog.

DOOM

batóg s. n., (sorturi) pl. batóguri

batogurilor
BATÓG, batoguri, s. n. Spinare de morun sau de nisetru, sărată și afumată; p. gener. carne de pește sărată și afumată. [Var.: batóc s. n.] – Din sb. batok, rus. batog.

DOOM

batóg s. n., (sorturi) pl. batóguri

batojit
BATOJÍT, -Ă, batojiți, -te, adj. (Reg.) Fără putere; stors, istovit (de bătrânețe). – Cf. rus. batojit'.

DOOM

batojít (reg.) adj. m., pl. batojíți; f. batojítă, pl. batojíte

batojita
BATOJÍT, -Ă, batojiți, -te, adj. (Reg.) Fără putere; stors, istovit (de bătrânețe). – Cf. rus. batojit'.

DOOM

batojít (reg.) adj. m., pl. batojíți; f. batojítă, pl. batojíte

batojite
BATOJÍT, -Ă, batojiți, -te, adj. (Reg.) Fără putere; stors, istovit (de bătrânețe). – Cf. rus. batojit'.

DOOM

batojít (reg.) adj. m., pl. batojíți; f. batojítă, pl. batojíte

batojitei
BATOJÍT, -Ă, batojiți, -te, adj. (Reg.) Fără putere; stors, istovit (de bătrânețe). – Cf. rus. batojit'.

DOOM

batojít (reg.) adj. m., pl. batojíți; f. batojítă, pl. batojíte

batojitele
BATOJÍT, -Ă, batojiți, -te, adj. (Reg.) Fără putere; stors, istovit (de bătrânețe). – Cf. rus. batojit'.

DOOM

batojít (reg.) adj. m., pl. batojíți; f. batojítă, pl. batojíte

batojitelor
BATOJÍT, -Ă, batojiți, -te, adj. (Reg.) Fără putere; stors, istovit (de bătrânețe). – Cf. rus. batojit'.

DOOM

batojít (reg.) adj. m., pl. batojíți; f. batojítă, pl. batojíte

batojitul
BATOJÍT, -Ă, batojiți, -te, adj. (Reg.) Fără putere; stors, istovit (de bătrânețe). – Cf. rus. batojit'.

DOOM

batojít (reg.) adj. m., pl. batojíți; f. batojítă, pl. batojíte

batojitului
BATOJÍT, -Ă, batojiți, -te, adj. (Reg.) Fără putere; stors, istovit (de bătrânețe). – Cf. rus. batojit'.

DOOM

batojít (reg.) adj. m., pl. batojíți; f. batojítă, pl. batojíte

batojiți
BATOJÍT, -Ă, batojiți, -te, adj. (Reg.) Fără putere; stors, istovit (de bătrânețe). – Cf. rus. batojit'.

DOOM

batojít (reg.) adj. m., pl. batojíți; f. batojítă, pl. batojíte

batojiții
BATOJÍT, -Ă, batojiți, -te, adj. (Reg.) Fără putere; stors, istovit (de bătrânețe). – Cf. rus. batojit'.

DOOM

batojít (reg.) adj. m., pl. batojíți; f. batojítă, pl. batojíte

batojiților
BATOJÍT, -Ă, batojiți, -te, adj. (Reg.) Fără putere; stors, istovit (de bătrânețe). – Cf. rus. batojit'.

DOOM

batojít (reg.) adj. m., pl. batojíți; f. batojítă, pl. batojíte

batolit
BATOLÍT, batoliți, s. m. Rocă în formă de masiv înrădăcinat în adâncul scoarței Pământului. – Din fr. batholite.

DOOM

batolít s. m., pl. batolíți

batolitul
BATOLÍT, batoliți, s. m. Rocă în formă de masiv înrădăcinat în adâncul scoarței Pământului. – Din fr. batholite.

DOOM

batolít s. m., pl. batolíți

batolitului
BATOLÍT, batoliți, s. m. Rocă în formă de masiv înrădăcinat în adâncul scoarței Pământului. – Din fr. batholite.

DOOM

batolít s. m., pl. batolíți

batoliți
BATOLÍT, batoliți, s. m. Rocă în formă de masiv înrădăcinat în adâncul scoarței Pământului. – Din fr. batholite.

DOOM

batolít s. m., pl. batolíți

batoliții
BATOLÍT, batoliți, s. m. Rocă în formă de masiv înrădăcinat în adâncul scoarței Pământului. – Din fr. batholite.

DOOM

batolít s. m., pl. batolíți

batoliților
BATOLÍT, batoliți, s. m. Rocă în formă de masiv înrădăcinat în adâncul scoarței Pământului. – Din fr. batholite.

DOOM

batolít s. m., pl. batolíți

batologia
BATOLOGÍE s.f. (Lit.) Repetiție de cuvinte sau de fraze inutilă și plictisitoare. [< it., gr. battologia, cf. Battos – rege din Cyrene, care era bâlbâit].

batologie
BATOLOGÍE s.f. (Lit.) Repetiție de cuvinte sau de fraze inutilă și plictisitoare. [< it., gr. battologia, cf. Battos – rege din Cyrene, care era bâlbâit].

batologiei
BATOLOGÍE s.f. (Lit.) Repetiție de cuvinte sau de fraze inutilă și plictisitoare. [< it., gr. battologia, cf. Battos – rege din Cyrene, care era bâlbâit].

batologii
BATOLOGÍE s.f. (Lit.) Repetiție de cuvinte sau de fraze inutilă și plictisitoare. [< it., gr. battologia, cf. Battos – rege din Cyrene, care era bâlbâit].

batologiile
BATOLOGÍE s.f. (Lit.) Repetiție de cuvinte sau de fraze inutilă și plictisitoare. [< it., gr. battologia, cf. Battos – rege din Cyrene, care era bâlbâit].

batologiilor
BATOLOGÍE s.f. (Lit.) Repetiție de cuvinte sau de fraze inutilă și plictisitoare. [< it., gr. battologia, cf. Battos – rege din Cyrene, care era bâlbâit].

batometre
BATOMÉTRU s.n. Aparat cu care se iau probe pentru determinarea aluviunilor transportate de râuri. [< fr. bathomètre].

DOOM

batométru (-me-tru) s. n., art. batométrul; pl. batométre

batometrele
BATOMÉTRU s.n. Aparat cu care se iau probe pentru determinarea aluviunilor transportate de râuri. [< fr. bathomètre].

DOOM

batométru (-me-tru) s. n., art. batométrul; pl. batométre

batometrelor
BATOMÉTRU s.n. Aparat cu care se iau probe pentru determinarea aluviunilor transportate de râuri. [< fr. bathomètre].

DOOM

batométru (-me-tru) s. n., art. batométrul; pl. batométre

batometru
BATOMÉTRU s.n. Aparat cu care se iau probe pentru determinarea aluviunilor transportate de râuri. [< fr. bathomètre].

DOOM

batométru (-me-tru) s. n., art. batométrul; pl. batométre

batometrul
BATOMÉTRU s.n. Aparat cu care se iau probe pentru determinarea aluviunilor transportate de râuri. [< fr. bathomètre].

DOOM

batométru (-me-tru) s. n., art. batométrul; pl. batométre

batometrului
BATOMÉTRU s.n. Aparat cu care se iau probe pentru determinarea aluviunilor transportate de râuri. [< fr. bathomètre].

DOOM

batométru (-me-tru) s. n., art. batométrul; pl. batométre

baton
BATÓN, batoane, s. n. Bucată (de vanilie, de ciocolată, de ceară etc.) lunguiață sau în formă de bastonaș. – Din fr. bâton.

DOOM

batón s. n., pl. batoáne

batonul
BATÓN, batoane, s. n. Bucată (de vanilie, de ciocolată, de ceară etc.) lunguiață sau în formă de bastonaș. – Din fr. bâton.

DOOM

batón s. n., pl. batoáne

batonului
BATÓN, batoane, s. n. Bucată (de vanilie, de ciocolată, de ceară etc.) lunguiață sau în formă de bastonaș. – Din fr. bâton.

DOOM

batón s. n., pl. batoáne

batoza
BATÓZĂ, batoze, s. f. Mașină agricolă care desface boabele din spice, din păstăi, din știuleți și le separă de celelalte părți ale plantei; mașină de treierat, treierătoare. – Din fr. batteuse.

DOOM

batóză s. f., g.-d. art. batózei; pl. batóze

batozar
BATOZÁR, batozari, s. m. (Rar) Muncitor care asigură funcționarea batozei. – Batoză + suf. -ar.

DOOM

batozár (rar) s. m., pl. batozári

batozari
BATOZÁR, batozari, s. m. (Rar) Muncitor care asigură funcționarea batozei. – Batoză + suf. -ar.

DOOM

batozár (rar) s. m., pl. batozári

batozarii
BATOZÁR, batozari, s. m. (Rar) Muncitor care asigură funcționarea batozei. – Batoză + suf. -ar.

DOOM

batozár (rar) s. m., pl. batozári

batozarilor
BATOZÁR, batozari, s. m. (Rar) Muncitor care asigură funcționarea batozei. – Batoză + suf. -ar.

DOOM

batozár (rar) s. m., pl. batozári

batozarul
BATOZÁR, batozari, s. m. (Rar) Muncitor care asigură funcționarea batozei. – Batoză + suf. -ar.

DOOM

batozár (rar) s. m., pl. batozári

batozarului
BATOZÁR, batozari, s. m. (Rar) Muncitor care asigură funcționarea batozei. – Batoză + suf. -ar.

DOOM

batozár (rar) s. m., pl. batozári

batoze
BATÓZĂ, batoze, s. f. Mașină agricolă care desface boabele din spice, din păstăi, din știuleți și le separă de celelalte părți ale plantei; mașină de treierat, treierătoare. – Din fr. batteuse.

DOOM

batóză s. f., g.-d. art. batózei; pl. batóze

batozei
BATÓZĂ, batoze, s. f. Mașină agricolă care desface boabele din spice, din păstăi, din știuleți și le separă de celelalte părți ale plantei; mașină de treierat, treierătoare. – Din fr. batteuse.

DOOM

batóză s. f., g.-d. art. batózei; pl. batóze

batozele
BATÓZĂ, batoze, s. f. Mașină agricolă care desface boabele din spice, din păstăi, din știuleți și le separă de celelalte părți ale plantei; mașină de treierat, treierătoare. – Din fr. batteuse.

DOOM

batóză s. f., g.-d. art. batózei; pl. batóze

batozelor
BATÓZĂ, batoze, s. f. Mașină agricolă care desface boabele din spice, din păstăi, din știuleți și le separă de celelalte părți ale plantei; mașină de treierat, treierătoare. – Din fr. batteuse.

DOOM

batóză s. f., g.-d. art. batózei; pl. batóze

batracian
BATRACIÁN, batracieni, s. m. (La pl.) Clasă de vertebrate care cuprinde animale amfibii; (și la sg.) animal care face parte din această clasă; amfibian. [Pr.: -ci-an] – Din fr. batracien.

DOOM

batracián (ba-tra-ci-an) s. m., pl. batraciéni (-ci-eni)

batracianul
BATRACIÁN, batracieni, s. m. (La pl.) Clasă de vertebrate care cuprinde animale amfibii; (și la sg.) animal care face parte din această clasă; amfibian. [Pr.: -ci-an] – Din fr. batracien.

DOOM

batracián (ba-tra-ci-an) s. m., pl. batraciéni (-ci-eni)

batracianului
BATRACIÁN, batracieni, s. m. (La pl.) Clasă de vertebrate care cuprinde animale amfibii; (și la sg.) animal care face parte din această clasă; amfibian. [Pr.: -ci-an] – Din fr. batracien.

DOOM

batracián (ba-tra-ci-an) s. m., pl. batraciéni (-ci-eni)

batracieni
BATRACIÁN, batracieni, s. m. (La pl.) Clasă de vertebrate care cuprinde animale amfibii; (și la sg.) animal care face parte din această clasă; amfibian. [Pr.: -ci-an] – Din fr. batracien.

DOOM

batracián (ba-tra-ci-an) s. m., pl. batraciéni (-ci-eni)

batracienii
BATRACIÁN, batracieni, s. m. (La pl.) Clasă de vertebrate care cuprinde animale amfibii; (și la sg.) animal care face parte din această clasă; amfibian. [Pr.: -ci-an] – Din fr. batracien.

DOOM

batracián (ba-tra-ci-an) s. m., pl. batraciéni (-ci-eni)

batracienilor
BATRACIÁN, batracieni, s. m. (La pl.) Clasă de vertebrate care cuprinde animale amfibii; (și la sg.) animal care face parte din această clasă; amfibian. [Pr.: -ci-an] – Din fr. batracien.

DOOM

batracián (ba-tra-ci-an) s. m., pl. batraciéni (-ci-eni)

batracocultura
BATRACOCULTÚRĂ s.f. Ranicultură. [Et. incertă].

batracoculturi
BATRACOCULTÚRĂ s.f. Ranicultură. [Et. incertă].

batracoculturii
BATRACOCULTÚRĂ s.f. Ranicultură. [Et. incertă].

batră
BÁTIR adv. v. batăr.

DOOM

batấr / bátăr (reg.) adv.

battement
BATTEMÉNT s.n. (Coregr.; scrimă) Nume dat unor mișcări ale piciorului liber înainte, înapoi sau lateral, cu sau fără deplasare de pe sol. [Pron. bat-mán. / < fr. battement].

battus
Battus 1. Cioban care l-a surprins pe Hermes mînînd către munți animalele furate din cirezile lui Apollo. În schimbul legămîntului de a nu-i da în vileag hoția, Hermes i-a dăruit o juncă. Mai apoi, vrînd să-i pună credința la încercare, zeul s-a întors din drum și, sub altă înfățișare, prefăcîndu-se a fi păgubașul, i-a făgăduit răsplată îndoită dacă-i ajută să găsească hoțul. Călcîndu-și legămîntul, Battus a fost transformat de Hermes într-o stîncă. 2. Întemeietor mitic al coloniei Cyrene, situată pe coasta de nord a Africii.

battuta
BATTÚTA s.f. (Muz.) 1. Accent. 2. Măsură, tact. [< it. battuta].

bată
BÁTE, bat, vb. III. I. 1. Tranz. și refl. A (se) lovi, a (se) izbi repetat și violent (cu palma, cu pumnul, cu bățul, cu biciul etc.). A bate peste obraji, peste gură, peste picioare. A bate la palmă, la tălpi, la spate. A bate în cap. ◊ Expr. (Tranz.) Bătut în cap = prost, nebun, țicnit. (Refl.) A se bate cu pumnii în piept = a se mândri, a se fuduli; a face caz de ceva. ♦ Tranz. A atinge, a lovi ușor cu palma umărul, mâna sau spatele cuiva spre a-i atrage atenția, a-l reconforta sau a-i arăta bunăvoința; a lovi în același fel o parte a corpului unui animal spre a-l liniști sau a-l mângâia. ◊ Expr. A bate pe cineva la cap sau a bate capul cuiva = a cicăli, a plictisi pe cineva cu vorba. (Refl. recipr.; fam.) A se bate pe burtă cu cineva = a fi într-o intimitate familiară cu cineva. A bate palma (sau, arg., laba) cu cineva = a da mâna cu cineva; p. ext. a încheia cu cineva o tranzacție, dând mâna cu el în semn de învoială. 2. Tranz. A învinge un adversar într-un joc, la un concurs (sportiv); a birui un dușman în luptă, în război. ◊ Expr. A bate un record (sportiv) = a depăși un record (sportiv). ♦ Refl. A se lupta, a se război. ◊ Loc. vb. (Refl. recipr.) A se bate în duel = a se duela. ◊ Expr. (Refl. recipr.) A se bate cap în cap = a fi în opoziție, în contradicție, a nu se potrivi. Se bate ziua cu noaptea = se luminează de ziuă sau amurgește. 3. Tranz. A lovi, a izbi repetat (cu un instrument potrivit) un obiect, un material etc. în diverse scopuri. Gospodina bate covoarele. Bate fierul până-i cald. ◊ Loc. vb. (Fam.) A bate la mașină = a dactilografia. A bate la ochi = a frapa (1). ◊ Expr. A bate bani = a fabrica monede de metal. A bate monedă = a) a fabrica monede de metal; b) a insista asupra erorii cuiva, în defavoarea lui. A bate toba = a spune peste tot un secret (intim) încredințat de cineva. A bate o carte = a juca o carte de joc. A bate tactul (sau măsura) = a lovi (ușor) un obiect cu mâna sau a imita lovirea lui în ritmul unei bucăți muzicale sau al unui vers. A bate mult drum (sau multă cale) = a parcurge o distanță lungă. A bate podurile = a vagabonda. A bate (pasul) pe loc = a nu realiza nici un progres într-o acțiune, a nu înainta într-o problemă. A bate câmpii = a spune cu totul altceva decât ceea ce se discută, a divaga, a vorbi aiurea. ♦ A fixa un obiect țintuindu-l de ceva. A bătut tablourile pe pereți. Bătuse capacul lăzii în cuie. ♦ A freca învârtind și lovind de pereții unui vas. Batem albușurile până fac spumă. Bate untul în putinei. ♦ A freca, a apăsa producând bășici, răni sau bătături. Mă bate un pantof. ♦ (La războiul de țesut) A presa cu spata firele din băteală. II. Intranz. 1. A izbi în ceva făcând zgomot; a ciocăni (la poartă, la ușă, la fereastră). Valurile bat în zidul cetății. Cine bate oare la fereastra mea? ◊ Expr. A bate la ușa cuiva = a veni la cineva spre a-i cere un ajutor material. A bate din picioare = a tropăi. A bate din (sau în) palme = a aplauda. A bate din gură degeaba (sau în vânt) = a vorbi în zadar, a trăncăni. 2. A face o mișcare (relativ regulată). ◊ Expr. A bate din aripi = (despre păsări) a face mișcarea de zbor lovind aerul cu aripile. A bate mătănii = a îngenunchea și a atinge fruntea cu pământul de mai multe ori la rând, în semn de pocăință sau de cucernicie. ♦ (Despre organe sau părți ale corpului omenesc) A avea pulsații ritmice; a palpita, a zvâcni. Îi bate inima de frică. Îmi bat tâmplele. ◊ Refl. Mi se bate ochiul drept. ♦ (Despre un motor sau un organ de motor) A funcționa dereglat, scoțând zgomote anormale. 3. (Despre arme de foc) A trage, a trimite proiectilul până la o anumită distanță, până într-un anumit punct. O pușcă veche care nu mai bătea decât la 100 de pași. ♦ (Înv.) A bombarda. ♦ (Reg.; despre câini) A lătra. ♦ Intranz. și tranz. (Despre aștri) A atinge (ceva) cu razele. Pune-ți pălăria, să nu te bată soarele la cap. ♦ (Despre ape) A se izbi (de maluri etc.). 4. A face aluzie critică la ceva. Bate în ciocoi. ◊ Expr. A-și bate joc de cineva (sau de ceva) = a) a lua în derâdere pe cineva; b) a necinsti, a viola o fată, o femeie. 5. (Despre vânt) A sufla. 6. (Despre ploaie, grindină, brumă) A cădea (lovind) peste semănături, livezi etc. 7. (În expr.) A bate în retragere = a) a se retrage din luptă; b) a retracta cele spuse mai înainte. 8. (Despre culori) A se apropia de..., a avea o nuanță de... Bate în albastru. III. Intranz. și tranz. A emite zgomote ritmice care indică ceva. ♦ (Înv.; despre telegraf) A emite țăcănitul prin care se transmit mesajele telegrafice. ◊ Expr. (Tranz.) A bate o telegramă (sau o depeșă) = a da, a transmite o telegramă. ♦ (Despre un clopot, un ceasornic, despre toacă etc.) A emite sunete ritmice cu o anumită semnificație. – Lat. batt(u)ere.

DOOM

báte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bat, 1 pl. bátem, 2 pl. báteți, imperf. 3 sg. băteá; conj. prez. 3 să bátă; imper. 2 sg. báte, 2 pl. báteți; part. bătút

batăr
BÁTIR adv. v. batăr.

DOOM

batấr / bátăr (reg.) adv.

bau
BAU interj. Cuvânt cu care se sperie, de obicei în glumă, copiii. – Onomatopee.

DOOM

bau interj.

baubau
BAUBÁU s. m. Personaj imaginar cu care se sperie copiii mici. [Var.: babáu s. m., babáua s. f.] – Din bau (repetat).

DOOM

baubáu (bau-) s. m., art. baubául (-ba-ul), g.-d. lui baubáu / baubáului

baubaul
BAUBÁU s. m. Personaj imaginar cu care se sperie copiii mici. [Var.: babáu s. m., babáua s. f.] – Din bau (repetat).

DOOM

baubáu (bau-) s. m., art. baubául (-ba-ul), g.-d. lui baubáu / baubáului

baubaului
BAUBÁU s. m. Personaj imaginar cu care se sperie copiii mici. [Var.: babáu s. m., babáua s. f.] – Din bau (repetat).

DOOM

baubáu (bau-) s. m., art. baubául (-ba-ul), g.-d. lui baubáu / baubáului

baucis
Baucis, țărancă din Phrygia de condiție umilă, căsătorită cu Philemon, alături de care a trăit toată viața în cea mai armonioasă înțelegere. Odată, pe cînd Zeus și Hermes cutreierau ținutul sub chipul și înfățișarea a doi călători, ei le-au dat găzduire în modestul lor bordei. Drept mulțumire zeii le-au transformat locuința într-un templu măreț și le-au făgăduit să le îndeplinească orice dorință. Cum Philemon și Baucis au cerut să nu se despartă niciodată, voia le-a fost îndeplinită. După ce au trăit pînă la adînci bătrîneți, au murit în aceeași zi și au fost transformați, după moarte, în doi copaci, așezați unul lîngă altul, la intrarea templului.

baud
BAUD s.m. Unitate de viteză în transmisiunile telegrafice, corespunzând transmiterii unui punct din alfabetul Morse pe secundă. [Pron. bo. / < fr. baud, cf. Baudot – inginer francez].

DOOM

baud (fr.) [pron. bo] s. m.

baudelairianism
BAUDELAIRIANÍSM s.n. (Liv.) Imitație a poeziei lui Baudelaire, care exprimă simbolic dezamăgirea și pesimismul generate de societatea burgheză. [Pron. bod-le-ri-a-. / < Baudelaire – poet francez].

baudul
BAUD s.m. Unitate de viteză în transmisiunile telegrafice, corespunzând transmiterii unui punct din alfabetul Morse pe secundă. [Pron. bo. / < fr. baud, cf. Baudot – inginer francez].

DOOM

baud (fr.) [pron. bo] s. m.

baudului
BAUD s.m. Unitate de viteză în transmisiunile telegrafice, corespunzând transmiterii unui punct din alfabetul Morse pe secundă. [Pron. bo. / < fr. baud, cf. Baudot – inginer francez].

DOOM

baud (fr.) [pron. bo] s. m.

bauxit
BAUXÍT s.n. v. bauxită.

bauxita
BAUXÍTĂ, bauxite, s. f. Oxid de aluminiu care se găsește în natură ca minereu de diferite culori. [Pr.: ba-u-] – Din fr. bauxite.

DOOM

bauxítă (ba-u-) s. f., g.-d. art. bauxítei

bauxite
BAUXÍTĂ, bauxite, s. f. Oxid de aluminiu care se găsește în natură ca minereu de diferite culori. [Pr.: ba-u-] – Din fr. bauxite.

DOOM

bauxítă (ba-u-) s. f., g.-d. art. bauxítei

bauxitei
BAUXÍTĂ, bauxite, s. f. Oxid de aluminiu care se găsește în natură ca minereu de diferite culori. [Pr.: ba-u-] – Din fr. bauxite.

DOOM

bauxítă (ba-u-) s. f., g.-d. art. bauxítei

bauxitele
BAUXÍTĂ, bauxite, s. f. Oxid de aluminiu care se găsește în natură ca minereu de diferite culori. [Pr.: ba-u-] – Din fr. bauxite.

DOOM

bauxítă (ba-u-) s. f., g.-d. art. bauxítei

bauxitelor
BAUXÍTĂ, bauxite, s. f. Oxid de aluminiu care se găsește în natură ca minereu de diferite culori. [Pr.: ba-u-] – Din fr. bauxite.

DOOM

bauxítă (ba-u-) s. f., g.-d. art. bauxítei

bauzi
BAUD s.m. Unitate de viteză în transmisiunile telegrafice, corespunzând transmiterii unui punct din alfabetul Morse pe secundă. [Pron. bo. / < fr. baud, cf. Baudot – inginer francez].

DOOM

baud (fr.) [pron. bo] s. m.

bauzii
BAUD s.m. Unitate de viteză în transmisiunile telegrafice, corespunzând transmiterii unui punct din alfabetul Morse pe secundă. [Pron. bo. / < fr. baud, cf. Baudot – inginer francez].

DOOM

baud (fr.) [pron. bo] s. m.

bauzilor
BAUD s.m. Unitate de viteză în transmisiunile telegrafice, corespunzând transmiterii unui punct din alfabetul Morse pe secundă. [Pron. bo. / < fr. baud, cf. Baudot – inginer francez].

DOOM

baud (fr.) [pron. bo] s. m.

bavarez
BAVARÉZ, -Ă, bavarezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Bavaria. 2. Adj. Care aparține Bavariei sau bavarezilor (1), privitor la Bavaria sau la bavarezi. – Bavar[ia] (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

bavaréz adj. m., s. m., pl. bavarézi; adj. f., s. f. bavaréză, pl. bavaréze

bavarez
BAVARÉZ, -Ă, bavarezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Bavaria. 2. Adj. Care aparține Bavariei sau bavarezilor (1), privitor la Bavaria sau la bavarezi. – Bavar[ia] (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

bavaréz adj. m., s. m., pl. bavarézi; adj. f., s. f. bavaréză, pl. bavaréze

bavareza
BAVARÉZ, -Ă, bavarezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Bavaria. 2. Adj. Care aparține Bavariei sau bavarezilor (1), privitor la Bavaria sau la bavarezi. – Bavar[ia] (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

bavaréz adj. m., s. m., pl. bavarézi; adj. f., s. f. bavaréză, pl. bavaréze

bavareza
BAVARÉZ, -Ă, bavarezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Bavaria. 2. Adj. Care aparține Bavariei sau bavarezilor (1), privitor la Bavaria sau la bavarezi. – Bavar[ia] (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

bavaréz adj. m., s. m., pl. bavarézi; adj. f., s. f. bavaréză, pl. bavaréze

bavareze
BAVARÉZ, -Ă, bavarezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Bavaria. 2. Adj. Care aparține Bavariei sau bavarezilor (1), privitor la Bavaria sau la bavarezi. – Bavar[ia] (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

bavaréz adj. m., s. m., pl. bavarézi; adj. f., s. f. bavaréză, pl. bavaréze

bavareze
BAVARÉZ, -Ă, bavarezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Bavaria. 2. Adj. Care aparține Bavariei sau bavarezilor (1), privitor la Bavaria sau la bavarezi. – Bavar[ia] (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

bavaréz adj. m., s. m., pl. bavarézi; adj. f., s. f. bavaréză, pl. bavaréze

bavarezei
BAVARÉZ, -Ă, bavarezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Bavaria. 2. Adj. Care aparține Bavariei sau bavarezilor (1), privitor la Bavaria sau la bavarezi. – Bavar[ia] (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

bavaréz adj. m., s. m., pl. bavarézi; adj. f., s. f. bavaréză, pl. bavaréze

bavarezei
BAVARÉZ, -Ă, bavarezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Bavaria. 2. Adj. Care aparține Bavariei sau bavarezilor (1), privitor la Bavaria sau la bavarezi. – Bavar[ia] (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

bavaréz adj. m., s. m., pl. bavarézi; adj. f., s. f. bavaréză, pl. bavaréze

bavarezele
BAVARÉZ, -Ă, bavarezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Bavaria. 2. Adj. Care aparține Bavariei sau bavarezilor (1), privitor la Bavaria sau la bavarezi. – Bavar[ia] (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

bavaréz adj. m., s. m., pl. bavarézi; adj. f., s. f. bavaréză, pl. bavaréze

bavarezele
BAVARÉZ, -Ă, bavarezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Bavaria. 2. Adj. Care aparține Bavariei sau bavarezilor (1), privitor la Bavaria sau la bavarezi. – Bavar[ia] (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

bavaréz adj. m., s. m., pl. bavarézi; adj. f., s. f. bavaréză, pl. bavaréze

bavarezelor
BAVARÉZ, -Ă, bavarezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Bavaria. 2. Adj. Care aparține Bavariei sau bavarezilor (1), privitor la Bavaria sau la bavarezi. – Bavar[ia] (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

bavaréz adj. m., s. m., pl. bavarézi; adj. f., s. f. bavaréză, pl. bavaréze

bavarezelor
BAVARÉZ, -Ă, bavarezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Bavaria. 2. Adj. Care aparține Bavariei sau bavarezilor (1), privitor la Bavaria sau la bavarezi. – Bavar[ia] (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

bavaréz adj. m., s. m., pl. bavarézi; adj. f., s. f. bavaréză, pl. bavaréze

bavarezi
BAVARÉZ, -Ă, bavarezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Bavaria. 2. Adj. Care aparține Bavariei sau bavarezilor (1), privitor la Bavaria sau la bavarezi. – Bavar[ia] (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

bavaréz adj. m., s. m., pl. bavarézi; adj. f., s. f. bavaréză, pl. bavaréze

bavarezi
BAVARÉZ, -Ă, bavarezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Bavaria. 2. Adj. Care aparține Bavariei sau bavarezilor (1), privitor la Bavaria sau la bavarezi. – Bavar[ia] (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

bavaréz adj. m., s. m., pl. bavarézi; adj. f., s. f. bavaréză, pl. bavaréze

bavarezii
BAVARÉZ, -Ă, bavarezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Bavaria. 2. Adj. Care aparține Bavariei sau bavarezilor (1), privitor la Bavaria sau la bavarezi. – Bavar[ia] (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

bavaréz adj. m., s. m., pl. bavarézi; adj. f., s. f. bavaréză, pl. bavaréze

bavarezii
BAVARÉZ, -Ă, bavarezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Bavaria. 2. Adj. Care aparține Bavariei sau bavarezilor (1), privitor la Bavaria sau la bavarezi. – Bavar[ia] (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

bavaréz adj. m., s. m., pl. bavarézi; adj. f., s. f. bavaréză, pl. bavaréze

bavarezilor
BAVARÉZ, -Ă, bavarezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Bavaria. 2. Adj. Care aparține Bavariei sau bavarezilor (1), privitor la Bavaria sau la bavarezi. – Bavar[ia] (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

bavaréz adj. m., s. m., pl. bavarézi; adj. f., s. f. bavaréză, pl. bavaréze

bavarezilor
BAVARÉZ, -Ă, bavarezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Bavaria. 2. Adj. Care aparține Bavariei sau bavarezilor (1), privitor la Bavaria sau la bavarezi. – Bavar[ia] (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

bavaréz adj. m., s. m., pl. bavarézi; adj. f., s. f. bavaréză, pl. bavaréze

bavarezul
BAVARÉZ, -Ă, bavarezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Bavaria. 2. Adj. Care aparține Bavariei sau bavarezilor (1), privitor la Bavaria sau la bavarezi. – Bavar[ia] (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

bavaréz adj. m., s. m., pl. bavarézi; adj. f., s. f. bavaréză, pl. bavaréze

bavarezul
BAVARÉZ, -Ă, bavarezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Bavaria. 2. Adj. Care aparține Bavariei sau bavarezilor (1), privitor la Bavaria sau la bavarezi. – Bavar[ia] (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

bavaréz adj. m., s. m., pl. bavarézi; adj. f., s. f. bavaréză, pl. bavaréze

bavarezului
BAVARÉZ, -Ă, bavarezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Bavaria. 2. Adj. Care aparține Bavariei sau bavarezilor (1), privitor la Bavaria sau la bavarezi. – Bavar[ia] (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

bavaréz adj. m., s. m., pl. bavarézi; adj. f., s. f. bavaréză, pl. bavaréze

bavarezului
BAVARÉZ, -Ă, bavarezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Bavaria. 2. Adj. Care aparține Bavariei sau bavarezilor (1), privitor la Bavaria sau la bavarezi. – Bavar[ia] (n. pr.) + suf. -ez.

DOOM

bavaréz adj. m., s. m., pl. bavarézi; adj. f., s. f. bavaréză, pl. bavaréze

baveta
BAVÉTĂ, bavete, s. f. Bărbiță (1). [Var.: babétă s. f.] – Din fr. bavette.

DOOM

bavétă s. f., g.-d. art. bavétei; pl. bavéte

bavete
BAVÉTĂ, bavete, s. f. Bărbiță (1). [Var.: babétă s. f.] – Din fr. bavette.

DOOM

bavétă s. f., g.-d. art. bavétei; pl. bavéte

bavetei
BAVÉTĂ, bavete, s. f. Bărbiță (1). [Var.: babétă s. f.] – Din fr. bavette.

DOOM

bavétă s. f., g.-d. art. bavétei; pl. bavéte

bavetele
BAVÉTĂ, bavete, s. f. Bărbiță (1). [Var.: babétă s. f.] – Din fr. bavette.

DOOM

bavétă s. f., g.-d. art. bavétei; pl. bavéte

bavetelor
BAVÉTĂ, bavete, s. f. Bărbiță (1). [Var.: babétă s. f.] – Din fr. bavette.

DOOM

bavétă s. f., g.-d. art. bavétei; pl. bavéte

bavețele
BAVEȚÍCĂ, bavețele, s. f. Diminutiv al lui bavetă; bărbiță (1). – Bavetă + suf. -ică.

DOOM

bavețícă s. f., g.-d. art. bavețélei; pl. bavețéle, art. bavețélele

bavețelei
BAVEȚÍCĂ, bavețele, s. f. Diminutiv al lui bavetă; bărbiță (1). – Bavetă + suf. -ică.

DOOM

bavețícă s. f., g.-d. art. bavețélei; pl. bavețéle, art. bavețélele

bavețelele
BAVEȚÍCĂ, bavețele, s. f. Diminutiv al lui bavetă; bărbiță (1). – Bavetă + suf. -ică.

DOOM

bavețícă s. f., g.-d. art. bavețélei; pl. bavețéle, art. bavețélele

bavețelelor
BAVEȚÍCĂ, bavețele, s. f. Diminutiv al lui bavetă; bărbiță (1). – Bavetă + suf. -ică.

DOOM

bavețícă s. f., g.-d. art. bavețélei; pl. bavețéle, art. bavețélele

bavețica
BAVEȚÍCĂ, bavețele, s. f. Diminutiv al lui bavetă; bărbiță (1). – Bavetă + suf. -ică.

DOOM

bavețícă s. f., g.-d. art. bavețélei; pl. bavețéle, art. bavețélele

bavura
BAVÚRĂ, bavuri, s. f. (Tehn.) Material rămas peste profilul normal pe suprafața pieselor prelucrate sau turnate. – Din fr. bavure.

DOOM

bavúră s. f., g.-d. art. bavúrii; pl. bavúri

bavuri
BAVÚRĂ, bavuri, s. f. (Tehn.) Material rămas peste profilul normal pe suprafața pieselor prelucrate sau turnate. – Din fr. bavure.

DOOM

bavúră s. f., g.-d. art. bavúrii; pl. bavúri

bavurii
BAVÚRĂ, bavuri, s. f. (Tehn.) Material rămas peste profilul normal pe suprafața pieselor prelucrate sau turnate. – Din fr. bavure.

DOOM

bavúră s. f., g.-d. art. bavúrii; pl. bavúri

bavurile
BAVÚRĂ, bavuri, s. f. (Tehn.) Material rămas peste profilul normal pe suprafața pieselor prelucrate sau turnate. – Din fr. bavure.

DOOM

bavúră s. f., g.-d. art. bavúrii; pl. bavúri

bavurilor
BAVÚRĂ, bavuri, s. f. (Tehn.) Material rămas peste profilul normal pe suprafața pieselor prelucrate sau turnate. – Din fr. bavure.

DOOM

bavúră s. f., g.-d. art. bavúrii; pl. bavúri

bax
BAX, baxuri, s. n. Cutie de diferite dimensiuni, în care se ambalează cutii mai mici cu produse de același fel; conținutul unei asemenea cutii. – Din engl. box.

DOOM

*bax s. n., pl. báxuri

baxul
BAX, baxuri, s. n. Cutie de diferite dimensiuni, în care se ambalează cutii mai mici cu produse de același fel; conținutul unei asemenea cutii. – Din engl. box.

DOOM

*bax s. n., pl. báxuri

baxului
BAX, baxuri, s. n. Cutie de diferite dimensiuni, în care se ambalează cutii mai mici cu produse de același fel; conținutul unei asemenea cutii. – Din engl. box.

DOOM

*bax s. n., pl. báxuri

baxuri
BAX, baxuri, s. n. Cutie de diferite dimensiuni, în care se ambalează cutii mai mici cu produse de același fel; conținutul unei asemenea cutii. – Din engl. box.

DOOM

*bax s. n., pl. báxuri

baxurile
BAX, baxuri, s. n. Cutie de diferite dimensiuni, în care se ambalează cutii mai mici cu produse de același fel; conținutul unei asemenea cutii. – Din engl. box.

DOOM

*bax s. n., pl. báxuri

baxurilor
BAX, baxuri, s. n. Cutie de diferite dimensiuni, în care se ambalează cutii mai mici cu produse de același fel; conținutul unei asemenea cutii. – Din engl. box.

DOOM

*bax s. n., pl. báxuri

baza
BAZÁ, bazez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) sprijini, a (se) întemeia pe ceva. ♦ Refl. A avea încredere în sprijinul cuiva, a se lăsa în nădejdea cuiva; a se bizui. – Din fr. baser.

DOOM

bazá (a ~) vb., ind. prez. 3 bazeáză

baza
BÁZĂ, baze, s. f. I. 1. Parte care susține un corp, o clădire sau un element de construcție; temei, temelie. ♦ Latură a unui triunghi sau a unui poligon ori față a unui poliedru (care se reprezintă de obicei în poziție orizontală). ♦ Dreaptă care servește ca linie de pornire pentru construirea unei serii de triunghiuri topografice. 2. Fig. Ceea ce formează temeiul a ceva, elementul fundamental, esențial. ◊ 4 Loc. adj. De bază = fundamental, esențial. Fără bază = neîntemeiat, inconsistent. ◊ Loc. adv. Pe (sau în) baza... sau pe bază de... = în conformitate cu..., pe principiul... ◊ 4 Expr. A avea (ceva) la bază = a se întemeia pe ceva (sigur). A pune bazele a ceva = a întemeia, a funda. ♦ Elementul principal al unei substanțe chimice sau farmaceutice. 3. (De obicei urmat de determinarea „economică”) Totalitatea relațiilor de producție într-o etapă determinată a dezvoltării sociale. 4. Loc de concentrare a unor rezerve de oameni, de materiale etc., care servește ca punct de plecare pentru o anumită activitate. Bază de aprovizionare. Bază de recepție. Bază de atac. ◊ Bază aeriană = aeroport militar. Bază navală = port militar. Bază sportivă = complex de instalații sportive. 5. (În sintagma) Baza craniului = partea craniului care închide cutia craniană înspre ceafă. II. Substanță chimică alcătuită dintr-un atom metalic legat cu unul sau mai mulți hidroxili, care albăstrește hârtia roșie de turnesol, are gust leșietic și, în combinație cu un acid, formează o sare. III. 1. Distanță între difuzoarele (externe) ale unui sistem de redare stereofonică. 2. (Electron.) Electrod corespunzător zonei cuprinse între cele două joncțiuni ale unui tranzistor. 3. (Electron.; în sintagma) Bază de timp = unitate funcțională a unor aparate electronice, care generează impulsuri la intervale de timp precise. – Din fr. base, (I 3) rus. [ekonomiceskaia] baza.

DOOM

báză s. f., g.-d. art. bázei; pl. báze

bazaconia
BAZACÓNIE, bazaconii, s. f. Lucru bizar, de mirare, de necrezut. ♦ (Fam.) Năzbâtie, poznă, ștrengărie. – Din sl. bezŭ-zakonije.

DOOM

bazacónie (-ni-e) s. f., art. bazacónia (-ni-a), g.-d. art. bazacóniei; pl. bazacónii, art. bazacóniile (-ni-i-)

bazaconie
BAZACÓNIE, bazaconii, s. f. Lucru bizar, de mirare, de necrezut. ♦ (Fam.) Năzbâtie, poznă, ștrengărie. – Din sl. bezŭ-zakonije.

DOOM

bazacónie (-ni-e) s. f., art. bazacónia (-ni-a), g.-d. art. bazacóniei; pl. bazacónii, art. bazacóniile (-ni-i-)

bazaconiei
BAZACÓNIE, bazaconii, s. f. Lucru bizar, de mirare, de necrezut. ♦ (Fam.) Năzbâtie, poznă, ștrengărie. – Din sl. bezŭ-zakonije.

DOOM

bazacónie (-ni-e) s. f., art. bazacónia (-ni-a), g.-d. art. bazacóniei; pl. bazacónii, art. bazacóniile (-ni-i-)

bazaconii
BAZACÓNIE, bazaconii, s. f. Lucru bizar, de mirare, de necrezut. ♦ (Fam.) Năzbâtie, poznă, ștrengărie. – Din sl. bezŭ-zakonije.

DOOM

bazacónie (-ni-e) s. f., art. bazacónia (-ni-a), g.-d. art. bazacóniei; pl. bazacónii, art. bazacóniile (-ni-i-)

bazaconiile
BAZACÓNIE, bazaconii, s. f. Lucru bizar, de mirare, de necrezut. ♦ (Fam.) Năzbâtie, poznă, ștrengărie. – Din sl. bezŭ-zakonije.

DOOM

bazacónie (-ni-e) s. f., art. bazacónia (-ni-a), g.-d. art. bazacóniei; pl. bazacónii, art. bazacóniile (-ni-i-)

bazaconiilor
BAZACÓNIE, bazaconii, s. f. Lucru bizar, de mirare, de necrezut. ♦ (Fam.) Năzbâtie, poznă, ștrengărie. – Din sl. bezŭ-zakonije.

DOOM

bazacónie (-ni-e) s. f., art. bazacónia (-ni-a), g.-d. art. bazacóniei; pl. bazacónii, art. bazacóniile (-ni-i-)

bazai
BAZÁ, bazez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) sprijini, a (se) întemeia pe ceva. ♦ Refl. A avea încredere în sprijinul cuiva, a se lăsa în nădejdea cuiva; a se bizui. – Din fr. baser.

DOOM

bazá (a ~) vb., ind. prez. 3 bazeáză

bazal
BAZÁL, -Ă adj. Referitor la bază, al bazei. ♦ Membrană bazală = membrană alcătuită dintr-o țesătură de fibre, pe care se sprijină epiteliul unui țesut conjunctiv; metabolism bazal = consum minim de energie al unui organism în stare de repaos. [< fr. basal].

DOOM

*bazál adj. m., pl. bazáli; f. bazálă, pl. bazále

bazala
BAZÁL, -Ă adj. Referitor la bază, al bazei. ♦ Membrană bazală = membrană alcătuită dintr-o țesătură de fibre, pe care se sprijină epiteliul unui țesut conjunctiv; metabolism bazal = consum minim de energie al unui organism în stare de repaos. [< fr. basal].

DOOM

*bazál adj. m., pl. bazáli; f. bazálă, pl. bazále

bazale
BAZÁL, -Ă adj. Referitor la bază, al bazei. ♦ Membrană bazală = membrană alcătuită dintr-o țesătură de fibre, pe care se sprijină epiteliul unui țesut conjunctiv; metabolism bazal = consum minim de energie al unui organism în stare de repaos. [< fr. basal].

DOOM

*bazál adj. m., pl. bazáli; f. bazálă, pl. bazále

bazalei
BAZÁL, -Ă adj. Referitor la bază, al bazei. ♦ Membrană bazală = membrană alcătuită dintr-o țesătură de fibre, pe care se sprijină epiteliul unui țesut conjunctiv; metabolism bazal = consum minim de energie al unui organism în stare de repaos. [< fr. basal].

DOOM

*bazál adj. m., pl. bazáli; f. bazálă, pl. bazále

bazalele
BAZÁL, -Ă adj. Referitor la bază, al bazei. ♦ Membrană bazală = membrană alcătuită dintr-o țesătură de fibre, pe care se sprijină epiteliul unui țesut conjunctiv; metabolism bazal = consum minim de energie al unui organism în stare de repaos. [< fr. basal].

DOOM

*bazál adj. m., pl. bazáli; f. bazálă, pl. bazále

bazalelor
BAZÁL, -Ă adj. Referitor la bază, al bazei. ♦ Membrană bazală = membrană alcătuită dintr-o țesătură de fibre, pe care se sprijină epiteliul unui țesut conjunctiv; metabolism bazal = consum minim de energie al unui organism în stare de repaos. [< fr. basal].

DOOM

*bazál adj. m., pl. bazáli; f. bazálă, pl. bazále

bazali
BAZÁL, -Ă adj. Referitor la bază, al bazei. ♦ Membrană bazală = membrană alcătuită dintr-o țesătură de fibre, pe care se sprijină epiteliul unui țesut conjunctiv; metabolism bazal = consum minim de energie al unui organism în stare de repaos. [< fr. basal].

DOOM

*bazál adj. m., pl. bazáli; f. bazálă, pl. bazále

bazalii
BAZÁL, -Ă adj. Referitor la bază, al bazei. ♦ Membrană bazală = membrană alcătuită dintr-o țesătură de fibre, pe care se sprijină epiteliul unui țesut conjunctiv; metabolism bazal = consum minim de energie al unui organism în stare de repaos. [< fr. basal].

DOOM

*bazál adj. m., pl. bazáli; f. bazálă, pl. bazále

bazalilor
BAZÁL, -Ă adj. Referitor la bază, al bazei. ♦ Membrană bazală = membrană alcătuită dintr-o țesătură de fibre, pe care se sprijină epiteliul unui țesut conjunctiv; metabolism bazal = consum minim de energie al unui organism în stare de repaos. [< fr. basal].

DOOM

*bazál adj. m., pl. bazáli; f. bazálă, pl. bazále

bazalt
BAZÁLT s. n. Rocă vulcanică de culoare închisă, întrebuințată la construcții și pavaje. – Fr. basalte (lat. lit. basaltes).

bazalt
BAZÁLT, (2) bazalturi, s. n. 1. Rocă vulcanică de culoare închisă, întrebuințată la construcții și la pavaje. 2. Varietate de bazalt (1). – Din fr. basalte, lat. basaltes.

DOOM

bazált s. n., (sorturi) pl. bazálturi

bazaltic
BAZÁLTIC, -Ă, bazaltici, -ce, adj. Care conține bazalt, de bazalt. – Din fr. basaltique.

DOOM

bazáltic adj. m., pl. bazáltici; f. bazáltică, pl. bazáltice

bazaltica
BAZÁLTIC, -Ă, bazaltici, -ce, adj. Care conține bazalt, de bazalt. – Din fr. basaltique.

DOOM

bazáltic adj. m., pl. bazáltici; f. bazáltică, pl. bazáltice

bazaltice
BAZÁLTIC, -Ă, bazaltici, -ce, adj. Care conține bazalt, de bazalt. – Din fr. basaltique.

DOOM

bazáltic adj. m., pl. bazáltici; f. bazáltică, pl. bazáltice

bazalticei
BAZÁLTIC, -Ă, bazaltici, -ce, adj. Care conține bazalt, de bazalt. – Din fr. basaltique.

DOOM

bazáltic adj. m., pl. bazáltici; f. bazáltică, pl. bazáltice

bazalticele
BAZÁLTIC, -Ă, bazaltici, -ce, adj. Care conține bazalt, de bazalt. – Din fr. basaltique.

DOOM

bazáltic adj. m., pl. bazáltici; f. bazáltică, pl. bazáltice

bazalticelor
BAZÁLTIC, -Ă, bazaltici, -ce, adj. Care conține bazalt, de bazalt. – Din fr. basaltique.

DOOM

bazáltic adj. m., pl. bazáltici; f. bazáltică, pl. bazáltice

bazaltici
BAZÁLTIC, -Ă, bazaltici, -ce, adj. Care conține bazalt, de bazalt. – Din fr. basaltique.

DOOM

bazáltic adj. m., pl. bazáltici; f. bazáltică, pl. bazáltice

bazalticii
BAZÁLTIC, -Ă, bazaltici, -ce, adj. Care conține bazalt, de bazalt. – Din fr. basaltique.

DOOM

bazáltic adj. m., pl. bazáltici; f. bazáltică, pl. bazáltice

bazalticilor
BAZÁLTIC, -Ă, bazaltici, -ce, adj. Care conține bazalt, de bazalt. – Din fr. basaltique.

DOOM

bazáltic adj. m., pl. bazáltici; f. bazáltică, pl. bazáltice

bazalticul
BAZÁLTIC, -Ă, bazaltici, -ce, adj. Care conține bazalt, de bazalt. – Din fr. basaltique.

DOOM

bazáltic adj. m., pl. bazáltici; f. bazáltică, pl. bazáltice

bazalticului
BAZÁLTIC, -Ă, bazaltici, -ce, adj. Care conține bazalt, de bazalt. – Din fr. basaltique.

DOOM

bazáltic adj. m., pl. bazáltici; f. bazáltică, pl. bazáltice

bazaltina
BAZALTÍNĂ s.f. Piatră obținută din bazalt concasat. [< fr. basaltine].

bazaltine
BAZALTÍNĂ s.f. Piatră obținută din bazalt concasat. [< fr. basaltine].

bazaltinei
BAZALTÍNĂ s.f. Piatră obținută din bazalt concasat. [< fr. basaltine].

bazaltinele
BAZALTÍNĂ s.f. Piatră obținută din bazalt concasat. [< fr. basaltine].

bazaltinelor
BAZALTÍNĂ s.f. Piatră obținută din bazalt concasat. [< fr. basaltine].

bazaltul
BAZÁLT, (2) bazalturi, s. n. 1. Rocă vulcanică de culoare închisă, întrebuințată la construcții și la pavaje. 2. Varietate de bazalt (1). – Din fr. basalte, lat. basaltes.

DOOM

bazált s. n., (sorturi) pl. bazálturi

bazaltului
BAZÁLT, (2) bazalturi, s. n. 1. Rocă vulcanică de culoare închisă, întrebuințată la construcții și la pavaje. 2. Varietate de bazalt (1). – Din fr. basalte, lat. basaltes.

DOOM

bazált s. n., (sorturi) pl. bazálturi

bazalturi
BAZÁLT, (2) bazalturi, s. n. 1. Rocă vulcanică de culoare închisă, întrebuințată la construcții și la pavaje. 2. Varietate de bazalt (1). – Din fr. basalte, lat. basaltes.

DOOM

bazált s. n., (sorturi) pl. bazálturi

bazalturile
BAZÁLT, (2) bazalturi, s. n. 1. Rocă vulcanică de culoare închisă, întrebuințată la construcții și la pavaje. 2. Varietate de bazalt (1). – Din fr. basalte, lat. basaltes.

DOOM

bazált s. n., (sorturi) pl. bazálturi

bazalturilor
BAZÁLT, (2) bazalturi, s. n. 1. Rocă vulcanică de culoare închisă, întrebuințată la construcții și la pavaje. 2. Varietate de bazalt (1). – Din fr. basalte, lat. basaltes.

DOOM

bazált s. n., (sorturi) pl. bazálturi

bazalul
BAZÁL, -Ă adj. Referitor la bază, al bazei. ♦ Membrană bazală = membrană alcătuită dintr-o țesătură de fibre, pe care se sprijină epiteliul unui țesut conjunctiv; metabolism bazal = consum minim de energie al unui organism în stare de repaos. [< fr. basal].

DOOM

*bazál adj. m., pl. bazáli; f. bazálă, pl. bazále

bazalului
BAZÁL, -Ă adj. Referitor la bază, al bazei. ♦ Membrană bazală = membrană alcătuită dintr-o țesătură de fibre, pe care se sprijină epiteliul unui țesut conjunctiv; metabolism bazal = consum minim de energie al unui organism în stare de repaos. [< fr. basal].

DOOM

*bazál adj. m., pl. bazáli; f. bazálă, pl. bazále

bazam
BAZÁ, bazez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) sprijini, a (se) întemeia pe ceva. ♦ Refl. A avea încredere în sprijinul cuiva, a se lăsa în nădejdea cuiva; a se bizui. – Din fr. baser.

DOOM

bazá (a ~) vb., ind. prez. 3 bazeáză

bazament
BAZAMÉNT s.n. 1. Piedestal, soclu (la o statuie, la o coloană). 2. Temelie, bază, fundament. [< it. basamento, cf. germ. Basament].

bazamente
BAZAMÉNT s.n. 1. Piedestal, soclu (la o statuie, la o coloană). 2. Temelie, bază, fundament. [< it. basamento, cf. germ. Basament].

bazamentele
BAZAMÉNT s.n. 1. Piedestal, soclu (la o statuie, la o coloană). 2. Temelie, bază, fundament. [< it. basamento, cf. germ. Basament].

bazamentelor
BAZAMÉNT s.n. 1. Piedestal, soclu (la o statuie, la o coloană). 2. Temelie, bază, fundament. [< it. basamento, cf. germ. Basament].

bazamentul
BAZAMÉNT s.n. 1. Piedestal, soclu (la o statuie, la o coloană). 2. Temelie, bază, fundament. [< it. basamento, cf. germ. Basament].

bazamentului
BAZAMÉNT s.n. 1. Piedestal, soclu (la o statuie, la o coloană). 2. Temelie, bază, fundament. [< it. basamento, cf. germ. Basament].

bazaoache
BAZAÓCHI, -OÁCHE, bazaochi, -oache, adj. (Reg.) 1. Sașiu. 2. Nebunatic, ștrengar, poznaș. – Cf. ucr. b e z o k i j.

DOOM

bazaóchi (reg.) adj. m., pl. bazaóchi; f. sg. și pl. bazaoáche

bazaoachea
BAZAÓCHI, -OÁCHE, bazaochi, -oache, adj. (Reg.) 1. Sașiu. 2. Nebunatic, ștrengar, poznaș. – Cf. ucr. b e z o k i j.

DOOM

bazaóchi (reg.) adj. m., pl. bazaóchi; f. sg. și pl. bazaoáche

bazaoachei
BAZAÓCHI, -OÁCHE, bazaochi, -oache, adj. (Reg.) 1. Sașiu. 2. Nebunatic, ștrengar, poznaș. – Cf. ucr. b e z o k i j.

DOOM

bazaóchi (reg.) adj. m., pl. bazaóchi; f. sg. și pl. bazaoáche

bazaoachele
BAZAÓCHI, -OÁCHE, bazaochi, -oache, adj. (Reg.) 1. Sașiu. 2. Nebunatic, ștrengar, poznaș. – Cf. ucr. b e z o k i j.

DOOM

bazaóchi (reg.) adj. m., pl. bazaóchi; f. sg. și pl. bazaoáche

bazaoachelor
BAZAÓCHI, -OÁCHE, bazaochi, -oache, adj. (Reg.) 1. Sașiu. 2. Nebunatic, ștrengar, poznaș. – Cf. ucr. b e z o k i j.

DOOM

bazaóchi (reg.) adj. m., pl. bazaóchi; f. sg. și pl. bazaoáche

bazaochi
BAZAÓCHI, -OÁCHE, bazaochi, -oache, adj. (Reg.) 1. Sașiu. 2. Nebunatic, ștrengar, poznaș. – Cf. ucr. b e z o k i j.

DOOM

bazaóchi (reg.) adj. m., pl. bazaóchi; f. sg. și pl. bazaoáche

bazaochii
BAZAÓCHI, -OÁCHE, bazaochi, -oache, adj. (Reg.) 1. Sașiu. 2. Nebunatic, ștrengar, poznaș. – Cf. ucr. b e z o k i j.

DOOM

bazaóchi (reg.) adj. m., pl. bazaóchi; f. sg. și pl. bazaoáche

bazaochilor
BAZAÓCHI, -OÁCHE, bazaochi, -oache, adj. (Reg.) 1. Sașiu. 2. Nebunatic, ștrengar, poznaș. – Cf. ucr. b e z o k i j.

DOOM

bazaóchi (reg.) adj. m., pl. bazaóchi; f. sg. și pl. bazaoáche

bazaochiul
BAZAÓCHI, -OÁCHE, bazaochi, -oache, adj. (Reg.) 1. Sașiu. 2. Nebunatic, ștrengar, poznaș. – Cf. ucr. b e z o k i j.

DOOM

bazaóchi (reg.) adj. m., pl. bazaóchi; f. sg. și pl. bazaoáche

bazaochiului
BAZAÓCHI, -OÁCHE, bazaochi, -oache, adj. (Reg.) 1. Sașiu. 2. Nebunatic, ștrengar, poznaș. – Cf. ucr. b e z o k i j.

DOOM

bazaóchi (reg.) adj. m., pl. bazaóchi; f. sg. și pl. bazaoáche

bazar
BAZÁR s.n. Loc (acoperit) unde se vând obiecte de tot felul; (p. ext.) târg, piață. [Pl. -ruri, -re. / < fr. bazar, cf. pers. bazar – piață].

DOOM

bazár s. n., pl. bazáruri

bazar
BAZÁR, bazaruri, s. n. Loc în aer liber sau magazin în care se vând tot felul de obiecte, mai ales mărunțișuri. – Din fr. bazar.

bazare
BAZÁ, bazez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) sprijini, a (se) întemeia pe ceva. ♦ Refl. A avea încredere în sprijinul cuiva, a se lăsa în nădejdea cuiva; a se bizui. – Din fr. baser.

DOOM

bazá (a ~) vb., ind. prez. 3 bazeáză

bazare
BAZÁ, bazez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) sprijini, a (se) întemeia pe ceva. ♦ Refl. A avea încredere în sprijinul cuiva, a se lăsa în nădejdea cuiva; a se bizui. – Din fr. baser.

bazarul
BAZÁR, bazaruri, s. n. Loc în aer liber sau magazin în care se vând tot felul de obiecte, mai ales mărunțișuri. – Din fr. bazar.

bazarului
BAZÁR, bazaruri, s. n. Loc în aer liber sau magazin în care se vând tot felul de obiecte, mai ales mărunțișuri. – Din fr. bazar.

bazaruri
BAZÁR, bazaruri, s. n. Loc în aer liber sau magazin în care se vând tot felul de obiecte, mai ales mărunțișuri. – Din fr. bazar.

bazarurile
BAZÁR, bazaruri, s. n. Loc în aer liber sau magazin în care se vând tot felul de obiecte, mai ales mărunțișuri. – Din fr. bazar.

bazarurilor
BAZÁR, bazaruri, s. n. Loc în aer liber sau magazin în care se vând tot felul de obiecte, mai ales mărunțișuri. – Din fr. bazar.

bazară
BAZÁ, bazez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) sprijini, a (se) întemeia pe ceva. ♦ Refl. A avea încredere în sprijinul cuiva, a se lăsa în nădejdea cuiva; a se bizui. – Din fr. baser.

DOOM

bazá (a ~) vb., ind. prez. 3 bazeáză

bazarăm
BAZÁ, bazez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) sprijini, a (se) întemeia pe ceva. ♦ Refl. A avea încredere în sprijinul cuiva, a se lăsa în nădejdea cuiva; a se bizui. – Din fr. baser.

DOOM

bazá (a ~) vb., ind. prez. 3 bazeáză

bazarăți
BAZÁ, bazez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) sprijini, a (se) întemeia pe ceva. ♦ Refl. A avea încredere în sprijinul cuiva, a se lăsa în nădejdea cuiva; a se bizui. – Din fr. baser.

DOOM

bazá (a ~) vb., ind. prez. 3 bazeáză

bazase
BAZÁ, bazez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) sprijini, a (se) întemeia pe ceva. ♦ Refl. A avea încredere în sprijinul cuiva, a se lăsa în nădejdea cuiva; a se bizui. – Din fr. baser.

DOOM

bazá (a ~) vb., ind. prez. 3 bazeáză

bazasem
BAZÁ, bazez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) sprijini, a (se) întemeia pe ceva. ♦ Refl. A avea încredere în sprijinul cuiva, a se lăsa în nădejdea cuiva; a se bizui. – Din fr. baser.

DOOM

bazá (a ~) vb., ind. prez. 3 bazeáză

bazaseră
BAZÁ, bazez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) sprijini, a (se) întemeia pe ceva. ♦ Refl. A avea încredere în sprijinul cuiva, a se lăsa în nădejdea cuiva; a se bizui. – Din fr. baser.

DOOM

bazá (a ~) vb., ind. prez. 3 bazeáză

bazaserăm
BAZÁ, bazez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) sprijini, a (se) întemeia pe ceva. ♦ Refl. A avea încredere în sprijinul cuiva, a se lăsa în nădejdea cuiva; a se bizui. – Din fr. baser.

DOOM

bazá (a ~) vb., ind. prez. 3 bazeáză

bazaserăți
BAZÁ, bazez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) sprijini, a (se) întemeia pe ceva. ♦ Refl. A avea încredere în sprijinul cuiva, a se lăsa în nădejdea cuiva; a se bizui. – Din fr. baser.

DOOM

bazá (a ~) vb., ind. prez. 3 bazeáză

bazaseși
BAZÁ, bazez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) sprijini, a (se) întemeia pe ceva. ♦ Refl. A avea încredere în sprijinul cuiva, a se lăsa în nădejdea cuiva; a se bizui. – Din fr. baser.

DOOM

bazá (a ~) vb., ind. prez. 3 bazeáză

bazaseți
BAZÁ, bazez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) sprijini, a (se) întemeia pe ceva. ♦ Refl. A avea încredere în sprijinul cuiva, a se lăsa în nădejdea cuiva; a se bizui. – Din fr. baser.

DOOM

bazá (a ~) vb., ind. prez. 3 bazeáză

bazat
BAZÁ, bazez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) sprijini, a (se) întemeia pe ceva. ♦ Refl. A avea încredere în sprijinul cuiva, a se lăsa în nădejdea cuiva; a se bizui. – Din fr. baser.

DOOM

bazá (a ~) vb., ind. prez. 3 bazeáză

bazat
BAZÁ, bazez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) sprijini, a (se) întemeia pe ceva. ♦ Refl. A avea încredere în sprijinul cuiva, a se lăsa în nădejdea cuiva; a se bizui. – Din fr. baser.

bazau
BAZÁ, bazez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) sprijini, a (se) întemeia pe ceva. ♦ Refl. A avea încredere în sprijinul cuiva, a se lăsa în nădejdea cuiva; a se bizui. – Din fr. baser.

DOOM

bazá (a ~) vb., ind. prez. 3 bazeáză

bazași
BAZÁ, bazez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) sprijini, a (se) întemeia pe ceva. ♦ Refl. A avea încredere în sprijinul cuiva, a se lăsa în nădejdea cuiva; a se bizui. – Din fr. baser.

DOOM

bazá (a ~) vb., ind. prez. 3 bazeáză

bazați
BAZÁ, bazez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) sprijini, a (se) întemeia pe ceva. ♦ Refl. A avea încredere în sprijinul cuiva, a se lăsa în nădejdea cuiva; a se bizui. – Din fr. baser.

DOOM

bazá (a ~) vb., ind. prez. 3 bazeáză

baze
BÁZĂ, baze, s. f. I. 1. Parte care susține un corp, o clădire sau un element de construcție; temei, temelie. ♦ Latură a unui triunghi sau a unui poligon ori față a unui poliedru (care se reprezintă de obicei în poziție orizontală). ♦ Dreaptă care servește ca linie de pornire pentru construirea unei serii de triunghiuri topografice. 2. Fig. Ceea ce formează temeiul a ceva, elementul fundamental, esențial. ◊ 4 Loc. adj. De bază = fundamental, esențial. Fără bază = neîntemeiat, inconsistent. ◊ Loc. adv. Pe (sau în) baza... sau pe bază de... = în conformitate cu..., pe principiul... ◊ 4 Expr. A avea (ceva) la bază = a se întemeia pe ceva (sigur). A pune bazele a ceva = a întemeia, a funda. ♦ Elementul principal al unei substanțe chimice sau farmaceutice. 3. (De obicei urmat de determinarea „economică”) Totalitatea relațiilor de producție într-o etapă determinată a dezvoltării sociale. 4. Loc de concentrare a unor rezerve de oameni, de materiale etc., care servește ca punct de plecare pentru o anumită activitate. Bază de aprovizionare. Bază de recepție. Bază de atac. ◊ Bază aeriană = aeroport militar. Bază navală = port militar. Bază sportivă = complex de instalații sportive. 5. (În sintagma) Baza craniului = partea craniului care închide cutia craniană înspre ceafă. II. Substanță chimică alcătuită dintr-un atom metalic legat cu unul sau mai mulți hidroxili, care albăstrește hârtia roșie de turnesol, are gust leșietic și, în combinație cu un acid, formează o sare. III. 1. Distanță între difuzoarele (externe) ale unui sistem de redare stereofonică. 2. (Electron.) Electrod corespunzător zonei cuprinse între cele două joncțiuni ale unui tranzistor. 3. (Electron.; în sintagma) Bază de timp = unitate funcțională a unor aparate electronice, care generează impulsuri la intervale de timp precise. – Din fr. base, (I 3) rus. [ekonomiceskaia] baza.

DOOM

báză s. f., g.-d. art. bázei; pl. báze

bazea
bazeá (-éle), s. f. (Înv.) Barhet. Tc. baze (Șeineanu, II, 42). DAR îl derivă eronat din fr. basin.

bazează
BAZÁ, bazez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) sprijini, a (se) întemeia pe ceva. ♦ Refl. A avea încredere în sprijinul cuiva, a se lăsa în nădejdea cuiva; a se bizui. – Din fr. baser.

DOOM

bazá (a ~) vb., ind. prez. 3 bazeáză

bazedov
BÁSEDOW s. n. Boală endocrină care se manifestă prin creșterea în volum a glandei tiroide, exoftalmie, tulburări cardio-vasculare, scădere ponderală, insomnie etc.; boala lui Basedow. [ Pr.: ba-ze-. – Acc. și: basedów. – Scris și: Bazedov] – Din fr. (maladie de) Basedow.

bazedovian
BAZEDOVIÁN, -Ă, bazedovieni, -e, adj. (Rar) Care prezintă caracteristicile bolii lui Basedow. ♦ (Substantivat) Persoană bolnavă de boala lui Basedow. [Pr.: vi-an] – Din fr. basédowien.

bazedovian
BAZEDOVIÁN, -Ă, bazedovieni, -e, adj. (Rar) Care prezintă caracteristicile bolii lui Basedow. ♦ (Substantivat) Persoană bolnavă de boala lui Basedow. [Pr.: vi-an] – Din fr. basédowien.

bazedoviana
BAZEDOVIÁN, -Ă, bazedovieni, -e, adj. (Rar) Care prezintă caracteristicile bolii lui Basedow. ♦ (Substantivat) Persoană bolnavă de boala lui Basedow. [Pr.: vi-an] – Din fr. basédowien.

bazedoviana
BAZEDOVIÁN, -Ă, bazedovieni, -e, adj. (Rar) Care prezintă caracteristicile bolii lui Basedow. ♦ (Substantivat) Persoană bolnavă de boala lui Basedow. [Pr.: vi-an] – Din fr. basédowien.

bazedovianul
BAZEDOVIÁN, -Ă, bazedovieni, -e, adj. (Rar) Care prezintă caracteristicile bolii lui Basedow. ♦ (Substantivat) Persoană bolnavă de boala lui Basedow. [Pr.: vi-an] – Din fr. basédowien.

bazedovianul
BAZEDOVIÁN, -Ă, bazedovieni, -e, adj. (Rar) Care prezintă caracteristicile bolii lui Basedow. ♦ (Substantivat) Persoană bolnavă de boala lui Basedow. [Pr.: vi-an] – Din fr. basédowien.

bazedovianului
BAZEDOVIÁN, -Ă, bazedovieni, -e, adj. (Rar) Care prezintă caracteristicile bolii lui Basedow. ♦ (Substantivat) Persoană bolnavă de boala lui Basedow. [Pr.: vi-an] – Din fr. basédowien.

bazedovianului
BAZEDOVIÁN, -Ă, bazedovieni, -e, adj. (Rar) Care prezintă caracteristicile bolii lui Basedow. ♦ (Substantivat) Persoană bolnavă de boala lui Basedow. [Pr.: vi-an] – Din fr. basédowien.

bazedoviene
BAZEDOVIÁN, -Ă, bazedovieni, -e, adj. (Rar) Care prezintă caracteristicile bolii lui Basedow. ♦ (Substantivat) Persoană bolnavă de boala lui Basedow. [Pr.: vi-an] – Din fr. basédowien.

bazedoviene
BAZEDOVIÁN, -Ă, bazedovieni, -e, adj. (Rar) Care prezintă caracteristicile bolii lui Basedow. ♦ (Substantivat) Persoană bolnavă de boala lui Basedow. [Pr.: vi-an] – Din fr. basédowien.

bazedovienei
BAZEDOVIÁN, -Ă, bazedovieni, -e, adj. (Rar) Care prezintă caracteristicile bolii lui Basedow. ♦ (Substantivat) Persoană bolnavă de boala lui Basedow. [Pr.: vi-an] – Din fr. basédowien.

bazedovienei
BAZEDOVIÁN, -Ă, bazedovieni, -e, adj. (Rar) Care prezintă caracteristicile bolii lui Basedow. ♦ (Substantivat) Persoană bolnavă de boala lui Basedow. [Pr.: vi-an] – Din fr. basédowien.

bazedovienele
BAZEDOVIÁN, -Ă, bazedovieni, -e, adj. (Rar) Care prezintă caracteristicile bolii lui Basedow. ♦ (Substantivat) Persoană bolnavă de boala lui Basedow. [Pr.: vi-an] – Din fr. basédowien.

bazedovienele
BAZEDOVIÁN, -Ă, bazedovieni, -e, adj. (Rar) Care prezintă caracteristicile bolii lui Basedow. ♦ (Substantivat) Persoană bolnavă de boala lui Basedow. [Pr.: vi-an] – Din fr. basédowien.

bazedovienelor
BAZEDOVIÁN, -Ă, bazedovieni, -e, adj. (Rar) Care prezintă caracteristicile bolii lui Basedow. ♦ (Substantivat) Persoană bolnavă de boala lui Basedow. [Pr.: vi-an] – Din fr. basédowien.

bazedovienelor
BAZEDOVIÁN, -Ă, bazedovieni, -e, adj. (Rar) Care prezintă caracteristicile bolii lui Basedow. ♦ (Substantivat) Persoană bolnavă de boala lui Basedow. [Pr.: vi-an] – Din fr. basédowien.

bazedovieni
BAZEDOVIÁN, -Ă, bazedovieni, -e, adj. (Rar) Care prezintă caracteristicile bolii lui Basedow. ♦ (Substantivat) Persoană bolnavă de boala lui Basedow. [Pr.: vi-an] – Din fr. basédowien.

bazedovieni
BAZEDOVIÁN, -Ă, bazedovieni, -e, adj. (Rar) Care prezintă caracteristicile bolii lui Basedow. ♦ (Substantivat) Persoană bolnavă de boala lui Basedow. [Pr.: vi-an] – Din fr. basédowien.

bazedovienii
BAZEDOVIÁN, -Ă, bazedovieni, -e, adj. (Rar) Care prezintă caracteristicile bolii lui Basedow. ♦ (Substantivat) Persoană bolnavă de boala lui Basedow. [Pr.: vi-an] – Din fr. basédowien.

bazedovienii
BAZEDOVIÁN, -Ă, bazedovieni, -e, adj. (Rar) Care prezintă caracteristicile bolii lui Basedow. ♦ (Substantivat) Persoană bolnavă de boala lui Basedow. [Pr.: vi-an] – Din fr. basédowien.

bazedovienilor
BAZEDOVIÁN, -Ă, bazedovieni, -e, adj. (Rar) Care prezintă caracteristicile bolii lui Basedow. ♦ (Substantivat) Persoană bolnavă de boala lui Basedow. [Pr.: vi-an] – Din fr. basédowien.

bazedovienilor
BAZEDOVIÁN, -Ă, bazedovieni, -e, adj. (Rar) Care prezintă caracteristicile bolii lui Basedow. ♦ (Substantivat) Persoană bolnavă de boala lui Basedow. [Pr.: vi-an] – Din fr. basédowien.

bazedovul
BÁSEDOW s. n. Boală endocrină care se manifestă prin creșterea în volum a glandei tiroide, exoftalmie, tulburări cardio-vasculare, scădere ponderală, insomnie etc.; boala lui Basedow. [ Pr.: ba-ze-. – Acc. și: basedów. – Scris și: Bazedov] – Din fr. (maladie de) Basedow.

bazedovului
BÁSEDOW s. n. Boală endocrină care se manifestă prin creșterea în volum a glandei tiroide, exoftalmie, tulburări cardio-vasculare, scădere ponderală, insomnie etc.; boala lui Basedow. [ Pr.: ba-ze-. – Acc. și: basedów. – Scris și: Bazedov] – Din fr. (maladie de) Basedow.

bazei
BÁZĂ, baze, s. f. I. 1. Parte care susține un corp, o clădire sau un element de construcție; temei, temelie. ♦ Latură a unui triunghi sau a unui poligon ori față a unui poliedru (care se reprezintă de obicei în poziție orizontală). ♦ Dreaptă care servește ca linie de pornire pentru construirea unei serii de triunghiuri topografice. 2. Fig. Ceea ce formează temeiul a ceva, elementul fundamental, esențial. ◊ 4 Loc. adj. De bază = fundamental, esențial. Fără bază = neîntemeiat, inconsistent. ◊ Loc. adv. Pe (sau în) baza... sau pe bază de... = în conformitate cu..., pe principiul... ◊ 4 Expr. A avea (ceva) la bază = a se întemeia pe ceva (sigur). A pune bazele a ceva = a întemeia, a funda. ♦ Elementul principal al unei substanțe chimice sau farmaceutice. 3. (De obicei urmat de determinarea „economică”) Totalitatea relațiilor de producție într-o etapă determinată a dezvoltării sociale. 4. Loc de concentrare a unor rezerve de oameni, de materiale etc., care servește ca punct de plecare pentru o anumită activitate. Bază de aprovizionare. Bază de recepție. Bază de atac. ◊ Bază aeriană = aeroport militar. Bază navală = port militar. Bază sportivă = complex de instalații sportive. 5. (În sintagma) Baza craniului = partea craniului care închide cutia craniană înspre ceafă. II. Substanță chimică alcătuită dintr-un atom metalic legat cu unul sau mai mulți hidroxili, care albăstrește hârtia roșie de turnesol, are gust leșietic și, în combinație cu un acid, formează o sare. III. 1. Distanță între difuzoarele (externe) ale unui sistem de redare stereofonică. 2. (Electron.) Electrod corespunzător zonei cuprinse între cele două joncțiuni ale unui tranzistor. 3. (Electron.; în sintagma) Bază de timp = unitate funcțională a unor aparate electronice, care generează impulsuri la intervale de timp precise. – Din fr. base, (I 3) rus. [ekonomiceskaia] baza.

DOOM

báză s. f., g.-d. art. bázei; pl. báze

bazele
BÁZĂ, baze, s. f. I. 1. Parte care susține un corp, o clădire sau un element de construcție; temei, temelie. ♦ Latură a unui triunghi sau a unui poligon ori față a unui poliedru (care se reprezintă de obicei în poziție orizontală). ♦ Dreaptă care servește ca linie de pornire pentru construirea unei serii de triunghiuri topografice. 2. Fig. Ceea ce formează temeiul a ceva, elementul fundamental, esențial. ◊ 4 Loc. adj. De bază = fundamental, esențial. Fără bază = neîntemeiat, inconsistent. ◊ Loc. adv. Pe (sau în) baza... sau pe bază de... = în conformitate cu..., pe principiul... ◊ 4 Expr. A avea (ceva) la bază = a se întemeia pe ceva (sigur). A pune bazele a ceva = a întemeia, a funda. ♦ Elementul principal al unei substanțe chimice sau farmaceutice. 3. (De obicei urmat de determinarea „economică”) Totalitatea relațiilor de producție într-o etapă determinată a dezvoltării sociale. 4. Loc de concentrare a unor rezerve de oameni, de materiale etc., care servește ca punct de plecare pentru o anumită activitate. Bază de aprovizionare. Bază de recepție. Bază de atac. ◊ Bază aeriană = aeroport militar. Bază navală = port militar. Bază sportivă = complex de instalații sportive. 5. (În sintagma) Baza craniului = partea craniului care închide cutia craniană înspre ceafă. II. Substanță chimică alcătuită dintr-un atom metalic legat cu unul sau mai mulți hidroxili, care albăstrește hârtia roșie de turnesol, are gust leșietic și, în combinație cu un acid, formează o sare. III. 1. Distanță între difuzoarele (externe) ale unui sistem de redare stereofonică. 2. (Electron.) Electrod corespunzător zonei cuprinse între cele două joncțiuni ale unui tranzistor. 3. (Electron.; în sintagma) Bază de timp = unitate funcțională a unor aparate electronice, care generează impulsuri la intervale de timp precise. – Din fr. base, (I 3) rus. [ekonomiceskaia] baza.

DOOM

báză s. f., g.-d. art. bázei; pl. báze

bazelor
BÁZĂ, baze, s. f. I. 1. Parte care susține un corp, o clădire sau un element de construcție; temei, temelie. ♦ Latură a unui triunghi sau a unui poligon ori față a unui poliedru (care se reprezintă de obicei în poziție orizontală). ♦ Dreaptă care servește ca linie de pornire pentru construirea unei serii de triunghiuri topografice. 2. Fig. Ceea ce formează temeiul a ceva, elementul fundamental, esențial. ◊ 4 Loc. adj. De bază = fundamental, esențial. Fără bază = neîntemeiat, inconsistent. ◊ Loc. adv. Pe (sau în) baza... sau pe bază de... = în conformitate cu..., pe principiul... ◊ 4 Expr. A avea (ceva) la bază = a se întemeia pe ceva (sigur). A pune bazele a ceva = a întemeia, a funda. ♦ Elementul principal al unei substanțe chimice sau farmaceutice. 3. (De obicei urmat de determinarea „economică”) Totalitatea relațiilor de producție într-o etapă determinată a dezvoltării sociale. 4. Loc de concentrare a unor rezerve de oameni, de materiale etc., care servește ca punct de plecare pentru o anumită activitate. Bază de aprovizionare. Bază de recepție. Bază de atac. ◊ Bază aeriană = aeroport militar. Bază navală = port militar. Bază sportivă = complex de instalații sportive. 5. (În sintagma) Baza craniului = partea craniului care închide cutia craniană înspre ceafă. II. Substanță chimică alcătuită dintr-un atom metalic legat cu unul sau mai mulți hidroxili, care albăstrește hârtia roșie de turnesol, are gust leșietic și, în combinație cu un acid, formează o sare. III. 1. Distanță între difuzoarele (externe) ale unui sistem de redare stereofonică. 2. (Electron.) Electrod corespunzător zonei cuprinse între cele două joncțiuni ale unui tranzistor. 3. (Electron.; în sintagma) Bază de timp = unitate funcțională a unor aparate electronice, care generează impulsuri la intervale de timp precise. – Din fr. base, (I 3) rus. [ekonomiceskaia] baza.

DOOM

báză s. f., g.-d. art. bázei; pl. báze

bazez
BAZÁ, bazez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) sprijini, a (se) întemeia pe ceva. ♦ Refl. A avea încredere în sprijinul cuiva, a se lăsa în nădejdea cuiva; a se bizui. – Din fr. baser.

DOOM

bazá (a ~) vb., ind. prez. 3 bazeáză

bazeze
BAZÁ, bazez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) sprijini, a (se) întemeia pe ceva. ♦ Refl. A avea încredere în sprijinul cuiva, a se lăsa în nădejdea cuiva; a se bizui. – Din fr. baser.

DOOM

bazá (a ~) vb., ind. prez. 3 bazeáză

bazezi
BAZÁ, bazez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) sprijini, a (se) întemeia pe ceva. ♦ Refl. A avea încredere în sprijinul cuiva, a se lăsa în nădejdea cuiva; a se bizui. – Din fr. baser.

DOOM

bazá (a ~) vb., ind. prez. 3 bazeáză

bazic
BÁZIC, -Ă, bazici, -ce, adj. (Despre substanțe) Care are proprietățile unei baze (II). – Din fr. basique.

DOOM

bázic adj. m., pl. bázici; f. bázică, pl. bázice

bazica
BÁZIC, -Ă, bazici, -ce, adj. (Despre substanțe) Care are proprietățile unei baze (II). – Din fr. basique.

DOOM

bázic adj. m., pl. bázici; f. bázică, pl. bázice

bazice
BÁZIC, -Ă, bazici, -ce, adj. (Despre substanțe) Care are proprietățile unei baze (II). – Din fr. basique.

DOOM

bázic adj. m., pl. bázici; f. bázică, pl. bázice

bazicei
BÁZIC, -Ă, bazici, -ce, adj. (Despre substanțe) Care are proprietățile unei baze (II). – Din fr. basique.

DOOM

bázic adj. m., pl. bázici; f. bázică, pl. bázice

bazicele
BÁZIC, -Ă, bazici, -ce, adj. (Despre substanțe) Care are proprietățile unei baze (II). – Din fr. basique.

DOOM

bázic adj. m., pl. bázici; f. bázică, pl. bázice

bazicelor
BÁZIC, -Ă, bazici, -ce, adj. (Despre substanțe) Care are proprietățile unei baze (II). – Din fr. basique.

DOOM

bázic adj. m., pl. bázici; f. bázică, pl. bázice

bazici
BÁZIC, -Ă, bazici, -ce, adj. (Despre substanțe) Care are proprietățile unei baze (II). – Din fr. basique.

DOOM

bázic adj. m., pl. bázici; f. bázică, pl. bázice

bazicii
BÁZIC, -Ă, bazici, -ce, adj. (Despre substanțe) Care are proprietățile unei baze (II). – Din fr. basique.

DOOM

bázic adj. m., pl. bázici; f. bázică, pl. bázice

bazicilor
BÁZIC, -Ă, bazici, -ce, adj. (Despre substanțe) Care are proprietățile unei baze (II). – Din fr. basique.

DOOM

bázic adj. m., pl. bázici; f. bázică, pl. bázice

bazicitate
BAZICITÁTE s.f. Proprietate pe care o are un corp de a juca rolul de bază (II) într-o combinație; numărul de atomi de hidrogen al unei molecule de acid care pot fi înlocuiți printr-un metal. [cf. fr. basicité].

DOOM

bazicitáte s. f., g.-d. art. bazicitắții; pl. bazicitắți

bazicitatea
BAZICITÁTE s.f. Proprietate pe care o are un corp de a juca rolul de bază (II) într-o combinație; numărul de atomi de hidrogen al unei molecule de acid care pot fi înlocuiți printr-un metal. [cf. fr. basicité].

DOOM

bazicitáte s. f., g.-d. art. bazicitắții; pl. bazicitắți

bazicități
BAZICITÁTE s.f. Proprietate pe care o are un corp de a juca rolul de bază (II) într-o combinație; numărul de atomi de hidrogen al unei molecule de acid care pot fi înlocuiți printr-un metal. [cf. fr. basicité].

DOOM

bazicitáte s. f., g.-d. art. bazicitắții; pl. bazicitắți

bazicității
BAZICITÁTE s.f. Proprietate pe care o are un corp de a juca rolul de bază (II) într-o combinație; numărul de atomi de hidrogen al unei molecule de acid care pot fi înlocuiți printr-un metal. [cf. fr. basicité].

DOOM

bazicitáte s. f., g.-d. art. bazicitắții; pl. bazicitắți

bazicitățile
BAZICITÁTE s.f. Proprietate pe care o are un corp de a juca rolul de bază (II) într-o combinație; numărul de atomi de hidrogen al unei molecule de acid care pot fi înlocuiți printr-un metal. [cf. fr. basicité].

DOOM

bazicitáte s. f., g.-d. art. bazicitắții; pl. bazicitắți

bazicităților
BAZICITÁTE s.f. Proprietate pe care o are un corp de a juca rolul de bază (II) într-o combinație; numărul de atomi de hidrogen al unei molecule de acid care pot fi înlocuiți printr-un metal. [cf. fr. basicité].

DOOM

bazicitáte s. f., g.-d. art. bazicitắții; pl. bazicitắți

bazicul
BÁZIC, -Ă, bazici, -ce, adj. (Despre substanțe) Care are proprietățile unei baze (II). – Din fr. basique.

DOOM

bázic adj. m., pl. bázici; f. bázică, pl. bázice

bazicului
BÁZIC, -Ă, bazici, -ce, adj. (Despre substanțe) Care are proprietățile unei baze (II). – Din fr. basique.

DOOM

bázic adj. m., pl. bázici; f. bázică, pl. bázice

bazidia
BAZÍDIE s.f. Organ special al unor ciuperci pe care se formează sporii. [< fr. baside].

bazidie
BAZÍDIE s.f. Organ special al unor ciuperci pe care se formează sporii. [< fr. baside].

bazidiei
BAZÍDIE s.f. Organ special al unor ciuperci pe care se formează sporii. [< fr. baside].

bazidii
BAZÍDIE s.f. Organ special al unor ciuperci pe care se formează sporii. [< fr. baside].

bazidiile
BAZÍDIE s.f. Organ special al unor ciuperci pe care se formează sporii. [< fr. baside].

bazidiilor
BAZÍDIE s.f. Organ special al unor ciuperci pe care se formează sporii. [< fr. baside].

bazidiomiceta
BAZIDIOMICÉTE s.f. pl. Clasă de ciuperci la care sporii se formează la exterior, pe bazidii. [Pron. -di-o-. / < fr. basidiomycètes].

bazidiomicete
BAZIDIOMICÉTE s.f. pl. Clasă de ciuperci la care sporii se formează la exterior, pe bazidii. [Pron. -di-o-. / < fr. basidiomycètes].

bazidiomicetei
BAZIDIOMICÉTE s.f. pl. Clasă de ciuperci la care sporii se formează la exterior, pe bazidii. [Pron. -di-o-. / < fr. basidiomycètes].

bazidiomicetele
BAZIDIOMICÉTE s.f. pl. Clasă de ciuperci la care sporii se formează la exterior, pe bazidii. [Pron. -di-o-. / < fr. basidiomycètes].

bazidiomicetelor
BAZIDIOMICÉTE s.f. pl. Clasă de ciuperci la care sporii se formează la exterior, pe bazidii. [Pron. -di-o-. / < fr. basidiomycètes].

bazidiospor
BAZIDIOSPÓR s.m. (Bot.) Spor al bazidiomicetelor, produs de bazidii. [Pron. -di-o-. / < fr. basidiospore].

bazilar
BAZILÁR, -Ă adj. (Anat.) Care servește ca bază. [Cf. fr. basilaire].

bazilara
BAZILÁR, -Ă adj. (Anat.) Care servește ca bază. [Cf. fr. basilaire].

bazilare
BAZILÁR, -Ă adj. (Anat.) Care servește ca bază. [Cf. fr. basilaire].

bazilarei
BAZILÁR, -Ă adj. (Anat.) Care servește ca bază. [Cf. fr. basilaire].

bazilarele
BAZILÁR, -Ă adj. (Anat.) Care servește ca bază. [Cf. fr. basilaire].

bazilarelor
BAZILÁR, -Ă adj. (Anat.) Care servește ca bază. [Cf. fr. basilaire].

bazilari
BAZILÁR, -Ă adj. (Anat.) Care servește ca bază. [Cf. fr. basilaire].

bazilarii
BAZILÁR, -Ă adj. (Anat.) Care servește ca bază. [Cf. fr. basilaire].

bazilarilor
BAZILÁR, -Ă adj. (Anat.) Care servește ca bază. [Cf. fr. basilaire].

bazilarul
BAZILÁR, -Ă adj. (Anat.) Care servește ca bază. [Cf. fr. basilaire].

bazilarului
BAZILÁR, -Ă adj. (Anat.) Care servește ca bază. [Cf. fr. basilaire].

bazilei
BAZILÉU, bazilei, s. m. 1. Titlu purtat de regi în Grecia homerică; persoană care avea acest titlu. 2. Titlu purtat de cel de-al doilea arhonte, care păstra între atribuțiile sale religioase vechea funcție sacră a regilor; persoană care avea acest titlu. 3. Titlu oficial al regilor persani până la cucerirea arabă; persoană care avea acest titlu. 4. Conducător al unei entități politice barbare. 5. Titlu purtat de împărații bizantini începând cu sec. VII d. H.; persoană care avea acest titlu. – Din fr. basileus.

DOOM

baziléu s. m., art. baziléul; baziléi, art. baziléii

bazileii
BAZILÉU, bazilei, s. m. 1. Titlu purtat de regi în Grecia homerică; persoană care avea acest titlu. 2. Titlu purtat de cel de-al doilea arhonte, care păstra între atribuțiile sale religioase vechea funcție sacră a regilor; persoană care avea acest titlu. 3. Titlu oficial al regilor persani până la cucerirea arabă; persoană care avea acest titlu. 4. Conducător al unei entități politice barbare. 5. Titlu purtat de împărații bizantini începând cu sec. VII d. H.; persoană care avea acest titlu. – Din fr. basileus.

DOOM

baziléu s. m., art. baziléul; baziléi, art. baziléii

bazileilor
BAZILÉU, bazilei, s. m. 1. Titlu purtat de regi în Grecia homerică; persoană care avea acest titlu. 2. Titlu purtat de cel de-al doilea arhonte, care păstra între atribuțiile sale religioase vechea funcție sacră a regilor; persoană care avea acest titlu. 3. Titlu oficial al regilor persani până la cucerirea arabă; persoană care avea acest titlu. 4. Conducător al unei entități politice barbare. 5. Titlu purtat de împărații bizantini începând cu sec. VII d. H.; persoană care avea acest titlu. – Din fr. basileus.

DOOM

baziléu s. m., art. baziléul; baziléi, art. baziléii

bazileu
BAZILÉU, bazilei, s. m. 1. Titlu purtat de regi în Grecia homerică; persoană care avea acest titlu. 2. Titlu purtat de cel de-al doilea arhonte, care păstra între atribuțiile sale religioase vechea funcție sacră a regilor; persoană care avea acest titlu. 3. Titlu oficial al regilor persani până la cucerirea arabă; persoană care avea acest titlu. 4. Conducător al unei entități politice barbare. 5. Titlu purtat de împărații bizantini începând cu sec. VII d. H.; persoană care avea acest titlu. – Din fr. basileus.

DOOM

baziléu s. m., art. baziléul; baziléi, art. baziléii

bazileul
BAZILÉU, bazilei, s. m. 1. Titlu purtat de regi în Grecia homerică; persoană care avea acest titlu. 2. Titlu purtat de cel de-al doilea arhonte, care păstra între atribuțiile sale religioase vechea funcție sacră a regilor; persoană care avea acest titlu. 3. Titlu oficial al regilor persani până la cucerirea arabă; persoană care avea acest titlu. 4. Conducător al unei entități politice barbare. 5. Titlu purtat de împărații bizantini începând cu sec. VII d. H.; persoană care avea acest titlu. – Din fr. basileus.

DOOM

baziléu s. m., art. baziléul; baziléi, art. baziléii

bazileului
BAZILÉU, bazilei, s. m. 1. Titlu purtat de regi în Grecia homerică; persoană care avea acest titlu. 2. Titlu purtat de cel de-al doilea arhonte, care păstra între atribuțiile sale religioase vechea funcție sacră a regilor; persoană care avea acest titlu. 3. Titlu oficial al regilor persani până la cucerirea arabă; persoană care avea acest titlu. 4. Conducător al unei entități politice barbare. 5. Titlu purtat de împărații bizantini începând cu sec. VII d. H.; persoană care avea acest titlu. – Din fr. basileus.

DOOM

baziléu s. m., art. baziléul; baziléi, art. baziléii

bazilica
BAZÍLICĂ, bazilici, s. f. 1. Biserică romano-catolică medievală, în formă de dreptunghi, împărțită în interior în trei părți prin șiruri de coloane; (azi) nume dat unei biserici sau unei catedrale impunătoare. 2. (La romani) Edificiu public cu interiorul împărțit, prin șiruri de coloane, în trei sau în cinci părți. – Din fr. basilique, lat. basilica.

DOOM

bazílică s. f., g.-d. art. bazílicii; pl. bazílici

bazilical
BAZILICÁL, -Ă, bazilicali, -le, adj. Care aparține unei bazilici, care se referă la o bazilică. – Din fr. basilical.

DOOM

bazilicál adj. m., pl. bazilicáli; f. bazilicálă, pl. bazilicále

bazilicala
BAZILICÁL, -Ă, bazilicali, -le, adj. Care aparține unei bazilici, care se referă la o bazilică. – Din fr. basilical.

DOOM

bazilicál adj. m., pl. bazilicáli; f. bazilicálă, pl. bazilicále

bazilicale
BAZILICÁL, -Ă, bazilicali, -le, adj. Care aparține unei bazilici, care se referă la o bazilică. – Din fr. basilical.

DOOM

bazilicál adj. m., pl. bazilicáli; f. bazilicálă, pl. bazilicále

bazilicale
BAZILICÁLE s. f. pl. v. vasilicale.

DOOM

!vasilicále / bazilicále (înv.) s. f. pl.

bazilicalei
BAZILICÁL, -Ă, bazilicali, -le, adj. Care aparține unei bazilici, care se referă la o bazilică. – Din fr. basilical.

DOOM

bazilicál adj. m., pl. bazilicáli; f. bazilicálă, pl. bazilicále

bazilicalele
BAZILICÁL, -Ă, bazilicali, -le, adj. Care aparține unei bazilici, care se referă la o bazilică. – Din fr. basilical.

DOOM

bazilicál adj. m., pl. bazilicáli; f. bazilicálă, pl. bazilicále

bazilicalele
BAZILICÁLE s. f. pl. v. vasilicale.

DOOM

!vasilicále / bazilicále (înv.) s. f. pl.

bazilicalelor
BAZILICÁL, -Ă, bazilicali, -le, adj. Care aparține unei bazilici, care se referă la o bazilică. – Din fr. basilical.

DOOM

bazilicál adj. m., pl. bazilicáli; f. bazilicálă, pl. bazilicále

bazilicalelor
BAZILICÁLE s. f. pl. v. vasilicale.

DOOM

!vasilicále / bazilicále (înv.) s. f. pl.

bazilicali
BAZILICÁL, -Ă, bazilicali, -le, adj. Care aparține unei bazilici, care se referă la o bazilică. – Din fr. basilical.

DOOM

bazilicál adj. m., pl. bazilicáli; f. bazilicálă, pl. bazilicále

bazilicalii
BAZILICÁL, -Ă, bazilicali, -le, adj. Care aparține unei bazilici, care se referă la o bazilică. – Din fr. basilical.

DOOM

bazilicál adj. m., pl. bazilicáli; f. bazilicálă, pl. bazilicále

bazilicalilor
BAZILICÁL, -Ă, bazilicali, -le, adj. Care aparține unei bazilici, care se referă la o bazilică. – Din fr. basilical.

DOOM

bazilicál adj. m., pl. bazilicáli; f. bazilicálă, pl. bazilicále

bazilicalul
BAZILICÁL, -Ă, bazilicali, -le, adj. Care aparține unei bazilici, care se referă la o bazilică. – Din fr. basilical.

DOOM

bazilicál adj. m., pl. bazilicáli; f. bazilicálă, pl. bazilicále

bazilicalului
BAZILICÁL, -Ă, bazilicali, -le, adj. Care aparține unei bazilici, care se referă la o bazilică. – Din fr. basilical.

DOOM

bazilicál adj. m., pl. bazilicáli; f. bazilicálă, pl. bazilicále

bazilice
BAZÍLICĂ, bazilici, s. f. 1. Biserică romano-catolică medievală, în formă de dreptunghi, împărțită în interior în trei părți prin șiruri de coloane; (azi) nume dat unei biserici sau unei catedrale impunătoare. 2. (La romani) Edificiu public cu interiorul împărțit, prin șiruri de coloane, în trei sau în cinci părți. – Din fr. basilique, lat. basilica.

DOOM

bazílică s. f., g.-d. art. bazílicii; pl. bazílici

bazilicei
BAZÍLICĂ, bazilici, s. f. 1. Biserică romano-catolică medievală, în formă de dreptunghi, împărțită în interior în trei părți prin șiruri de coloane; (azi) nume dat unei biserici sau unei catedrale impunătoare. 2. (La romani) Edificiu public cu interiorul împărțit, prin șiruri de coloane, în trei sau în cinci părți. – Din fr. basilique, lat. basilica.

DOOM

bazílică s. f., g.-d. art. bazílicii; pl. bazílici

bazilicele
BAZÍLICĂ, bazilici, s. f. 1. Biserică romano-catolică medievală, în formă de dreptunghi, împărțită în interior în trei părți prin șiruri de coloane; (azi) nume dat unei biserici sau unei catedrale impunătoare. 2. (La romani) Edificiu public cu interiorul împărțit, prin șiruri de coloane, în trei sau în cinci părți. – Din fr. basilique, lat. basilica.

DOOM

bazílică s. f., g.-d. art. bazílicii; pl. bazílici

bazilicelor
BAZÍLICĂ, bazilici, s. f. 1. Biserică romano-catolică medievală, în formă de dreptunghi, împărțită în interior în trei părți prin șiruri de coloane; (azi) nume dat unei biserici sau unei catedrale impunătoare. 2. (La romani) Edificiu public cu interiorul împărțit, prin șiruri de coloane, în trei sau în cinci părți. – Din fr. basilique, lat. basilica.

DOOM

bazílică s. f., g.-d. art. bazílicii; pl. bazílici

bazilici
BAZÍLICĂ, bazilici, s. f. 1. Biserică romano-catolică medievală, în formă de dreptunghi, împărțită în interior în trei părți prin șiruri de coloane; (azi) nume dat unei biserici sau unei catedrale impunătoare. 2. (La romani) Edificiu public cu interiorul împărțit, prin șiruri de coloane, în trei sau în cinci părți. – Din fr. basilique, lat. basilica.

DOOM

bazílică s. f., g.-d. art. bazílicii; pl. bazílici

bazilicii
BAZÍLICĂ, bazilici, s. f. 1. Biserică romano-catolică medievală, în formă de dreptunghi, împărțită în interior în trei părți prin șiruri de coloane; (azi) nume dat unei biserici sau unei catedrale impunătoare. 2. (La romani) Edificiu public cu interiorul împărțit, prin șiruri de coloane, în trei sau în cinci părți. – Din fr. basilique, lat. basilica.

DOOM

bazílică s. f., g.-d. art. bazílicii; pl. bazílici

bazilicile
BAZÍLICĂ, bazilici, s. f. 1. Biserică romano-catolică medievală, în formă de dreptunghi, împărțită în interior în trei părți prin șiruri de coloane; (azi) nume dat unei biserici sau unei catedrale impunătoare. 2. (La romani) Edificiu public cu interiorul împărțit, prin șiruri de coloane, în trei sau în cinci părți. – Din fr. basilique, lat. basilica.

DOOM

bazílică s. f., g.-d. art. bazílicii; pl. bazílici

bazilicilor
BAZÍLICĂ, bazilici, s. f. 1. Biserică romano-catolică medievală, în formă de dreptunghi, împărțită în interior în trei părți prin șiruri de coloane; (azi) nume dat unei biserici sau unei catedrale impunătoare. 2. (La romani) Edificiu public cu interiorul împărțit, prin șiruri de coloane, în trei sau în cinci părți. – Din fr. basilique, lat. basilica.

DOOM

bazílică s. f., g.-d. art. bazílicii; pl. bazílici

bazilisc
BAZILÍSC s.m. 1. Șarpe fabulos despre care se credea că cu o singură privire provoacă moartea. 2. Gen de șopârlă cu limba groasă, capul și gâtul scurt, cu o coadă lungă, având pe cap o excrescență epidermică triunghiulară, iar pe spate și pe coadă o creastă dințată mobilă. [Pl. -lișci. / < it. basilisco, cf. gr. basiliskos].

baziliscul
BAZILÍSC s.m. 1. Șarpe fabulos despre care se credea că cu o singură privire provoacă moartea. 2. Gen de șopârlă cu limba groasă, capul și gâtul scurt, cu o coadă lungă, având pe cap o excrescență epidermică triunghiulară, iar pe spate și pe coadă o creastă dințată mobilă. [Pl. -lișci. / < it. basilisco, cf. gr. basiliskos].

baziliscului
BAZILÍSC s.m. 1. Șarpe fabulos despre care se credea că cu o singură privire provoacă moartea. 2. Gen de șopârlă cu limba groasă, capul și gâtul scurt, cu o coadă lungă, având pe cap o excrescență epidermică triunghiulară, iar pe spate și pe coadă o creastă dințată mobilă. [Pl. -lișci. / < it. basilisco, cf. gr. basiliskos].

baziliști
BAZILÍSC s.m. 1. Șarpe fabulos despre care se credea că cu o singură privire provoacă moartea. 2. Gen de șopârlă cu limba groasă, capul și gâtul scurt, cu o coadă lungă, având pe cap o excrescență epidermică triunghiulară, iar pe spate și pe coadă o creastă dințată mobilă. [Pl. -lișci. / < it. basilisco, cf. gr. basiliskos].

baziliștii
BAZILÍSC s.m. 1. Șarpe fabulos despre care se credea că cu o singură privire provoacă moartea. 2. Gen de șopârlă cu limba groasă, capul și gâtul scurt, cu o coadă lungă, având pe cap o excrescență epidermică triunghiulară, iar pe spate și pe coadă o creastă dințată mobilă. [Pl. -lișci. / < it. basilisco, cf. gr. basiliskos].

baziliștilor
BAZILÍSC s.m. 1. Șarpe fabulos despre care se credea că cu o singură privire provoacă moartea. 2. Gen de șopârlă cu limba groasă, capul și gâtul scurt, cu o coadă lungă, având pe cap o excrescență epidermică triunghiulară, iar pe spate și pe coadă o creastă dințată mobilă. [Pl. -lișci. / < it. basilisco, cf. gr. basiliskos].

bazin
BAZÍN, bazine, s. n. 1. Rezervor deschis, de mari dimensiuni, construit din metal, din piatră, din ciment etc. ♦ Rezervor de apă amenajat pentru înot sau pentru sporturile care se practică în apă. 2. (Și în sintagma bazin hidrografic) Regiune din care un râu, un fluviu, un lac sau o mare își adună apele. ♦ Regiune delimitată de albiile tuturor afluenților unui râu sau ai unui fluviu. ◊ Bazin portuar = parte a unui port, special amenajată pentru staționarea vaselor (în vederea încărcării și descărcării lor). ♦ Regiune geografică bogată în zăcăminte de minereuri, în special de cărbuni. 3. (Anat.) Cavitate situată în partea inferioară a abdomenului și constituită din oasele iliace; pelvis. – Din fr. bassin.

DOOM

bazín s. n., pl. bazíne

bazinaș
BAZINÁȘ, bazinașe, s. n. Diminutiv al lui bazin. – Bazin + suf. -aș.

bazine
BAZÍN, bazine, s. n. 1. Rezervor deschis, de mari dimensiuni, construit din metal, din piatră, din ciment etc. ♦ Rezervor de apă amenajat pentru înot sau pentru sporturile care se practică în apă. 2. (Și în sintagma bazin hidrografic) Regiune din care un râu, un fluviu, un lac sau o mare își adună apele. ♦ Regiune delimitată de albiile tuturor afluenților unui râu sau ai unui fluviu. ◊ Bazin portuar = parte a unui port, special amenajată pentru staționarea vaselor (în vederea încărcării și descărcării lor). ♦ Regiune geografică bogată în zăcăminte de minereuri, în special de cărbuni. 3. (Anat.) Cavitate situată în partea inferioară a abdomenului și constituită din oasele iliace; pelvis. – Din fr. bassin.

DOOM

bazín s. n., pl. bazíne

bazinele
BAZÍN, bazine, s. n. 1. Rezervor deschis, de mari dimensiuni, construit din metal, din piatră, din ciment etc. ♦ Rezervor de apă amenajat pentru înot sau pentru sporturile care se practică în apă. 2. (Și în sintagma bazin hidrografic) Regiune din care un râu, un fluviu, un lac sau o mare își adună apele. ♦ Regiune delimitată de albiile tuturor afluenților unui râu sau ai unui fluviu. ◊ Bazin portuar = parte a unui port, special amenajată pentru staționarea vaselor (în vederea încărcării și descărcării lor). ♦ Regiune geografică bogată în zăcăminte de minereuri, în special de cărbuni. 3. (Anat.) Cavitate situată în partea inferioară a abdomenului și constituită din oasele iliace; pelvis. – Din fr. bassin.

DOOM

bazín s. n., pl. bazíne

bazinelor
BAZÍN, bazine, s. n. 1. Rezervor deschis, de mari dimensiuni, construit din metal, din piatră, din ciment etc. ♦ Rezervor de apă amenajat pentru înot sau pentru sporturile care se practică în apă. 2. (Și în sintagma bazin hidrografic) Regiune din care un râu, un fluviu, un lac sau o mare își adună apele. ♦ Regiune delimitată de albiile tuturor afluenților unui râu sau ai unui fluviu. ◊ Bazin portuar = parte a unui port, special amenajată pentru staționarea vaselor (în vederea încărcării și descărcării lor). ♦ Regiune geografică bogată în zăcăminte de minereuri, în special de cărbuni. 3. (Anat.) Cavitate situată în partea inferioară a abdomenului și constituită din oasele iliace; pelvis. – Din fr. bassin.

DOOM

bazín s. n., pl. bazíne

bazinet
BAZINÉT, bazinete, s. n. (Anat.) Segment al canalului excretor al rinichiului, în regiunea hilului. – Din fr. bassinet.

DOOM

bazinét s. n., pl. bazinéte

bazinete
BAZINÉT, bazinete, s. n. (Anat.) Segment al canalului excretor al rinichiului, în regiunea hilului. – Din fr. bassinet.

DOOM

bazinét s. n., pl. bazinéte

bazinetele
BAZINÉT, bazinete, s. n. (Anat.) Segment al canalului excretor al rinichiului, în regiunea hilului. – Din fr. bassinet.

DOOM

bazinét s. n., pl. bazinéte

bazinetelor
BAZINÉT, bazinete, s. n. (Anat.) Segment al canalului excretor al rinichiului, în regiunea hilului. – Din fr. bassinet.

DOOM

bazinét s. n., pl. bazinéte

bazinetul
BAZINÉT, bazinete, s. n. (Anat.) Segment al canalului excretor al rinichiului, în regiunea hilului. – Din fr. bassinet.

DOOM

bazinét s. n., pl. bazinéte

bazinetului
BAZINÉT, bazinete, s. n. (Anat.) Segment al canalului excretor al rinichiului, în regiunea hilului. – Din fr. bassinet.

DOOM

bazinét s. n., pl. bazinéte

bazinul
BAZÍN, bazine, s. n. 1. Rezervor deschis, de mari dimensiuni, construit din metal, din piatră, din ciment etc. ♦ Rezervor de apă amenajat pentru înot sau pentru sporturile care se practică în apă. 2. (Și în sintagma bazin hidrografic) Regiune din care un râu, un fluviu, un lac sau o mare își adună apele. ♦ Regiune delimitată de albiile tuturor afluenților unui râu sau ai unui fluviu. ◊ Bazin portuar = parte a unui port, special amenajată pentru staționarea vaselor (în vederea încărcării și descărcării lor). ♦ Regiune geografică bogată în zăcăminte de minereuri, în special de cărbuni. 3. (Anat.) Cavitate situată în partea inferioară a abdomenului și constituită din oasele iliace; pelvis. – Din fr. bassin.

DOOM

bazín s. n., pl. bazíne

bazinului
BAZÍN, bazine, s. n. 1. Rezervor deschis, de mari dimensiuni, construit din metal, din piatră, din ciment etc. ♦ Rezervor de apă amenajat pentru înot sau pentru sporturile care se practică în apă. 2. (Și în sintagma bazin hidrografic) Regiune din care un râu, un fluviu, un lac sau o mare își adună apele. ♦ Regiune delimitată de albiile tuturor afluenților unui râu sau ai unui fluviu. ◊ Bazin portuar = parte a unui port, special amenajată pentru staționarea vaselor (în vederea încărcării și descărcării lor). ♦ Regiune geografică bogată în zăcăminte de minereuri, în special de cărbuni. 3. (Anat.) Cavitate situată în partea inferioară a abdomenului și constituită din oasele iliace; pelvis. – Din fr. bassin.

DOOM

bazín s. n., pl. bazíne

bazinuri
BAZÍN, bazine, s. n. 1. Rezervor deschis, de mari dimensiuni, construit din metal, din piatră, din ciment etc. ♦ Rezervor de apă amenajat pentru înot sau pentru sporturile care se practică în apă. 2. (Și în sintagma bazin hidrografic) Regiune din care un râu, un fluviu, un lac sau o mare își adună apele. ♦ Regiune delimitată de albiile tuturor afluenților unui râu sau ai unui fluviu. ◊ Bazin portuar = parte a unui port, special amenajată pentru staționarea vaselor (în vederea încărcării și descărcării lor). ♦ Regiune geografică bogată în zăcăminte de minereuri, în special de cărbuni. 3. (Anat.) Cavitate situată în partea inferioară a abdomenului și constituită din oasele iliace; pelvis. – Din fr. bassin.

DOOM

bazín s. n., pl. bazíne

bazinurile
BAZÍN, bazine, s. n. 1. Rezervor deschis, de mari dimensiuni, construit din metal, din piatră, din ciment etc. ♦ Rezervor de apă amenajat pentru înot sau pentru sporturile care se practică în apă. 2. (Și în sintagma bazin hidrografic) Regiune din care un râu, un fluviu, un lac sau o mare își adună apele. ♦ Regiune delimitată de albiile tuturor afluenților unui râu sau ai unui fluviu. ◊ Bazin portuar = parte a unui port, special amenajată pentru staționarea vaselor (în vederea încărcării și descărcării lor). ♦ Regiune geografică bogată în zăcăminte de minereuri, în special de cărbuni. 3. (Anat.) Cavitate situată în partea inferioară a abdomenului și constituită din oasele iliace; pelvis. – Din fr. bassin.

DOOM

bazín s. n., pl. bazíne

bazinurilor
BAZÍN, bazine, s. n. 1. Rezervor deschis, de mari dimensiuni, construit din metal, din piatră, din ciment etc. ♦ Rezervor de apă amenajat pentru înot sau pentru sporturile care se practică în apă. 2. (Și în sintagma bazin hidrografic) Regiune din care un râu, un fluviu, un lac sau o mare își adună apele. ♦ Regiune delimitată de albiile tuturor afluenților unui râu sau ai unui fluviu. ◊ Bazin portuar = parte a unui port, special amenajată pentru staționarea vaselor (în vederea încărcării și descărcării lor). ♦ Regiune geografică bogată în zăcăminte de minereuri, în special de cărbuni. 3. (Anat.) Cavitate situată în partea inferioară a abdomenului și constituită din oasele iliace; pelvis. – Din fr. bassin.

DOOM

bazín s. n., pl. bazíne

baziotrib
BAZIOTRÍB s.n. (Med.) Instrument obstetrical, folosit în baziotripsie. [Pron. -zi-o-. / < fr. basiotribe].

baziotripsie
BAZIOTRIPSÍE s.f. (Med.) Operație obstetricală constând în zdrobirea craniului fetal cu ajutorul unui instrument special în cazul când fătul nu poate fi extras prin craniotomie. [Pron. -zi-o-. / < fr. basiotripsie].

bazipetal
BAZIPETÁL, -Ă adj. (Despre plante; op. acropetal) La care organele se dezvoltă începând de la vârf spre bază. [< germ. basipetal].

bazipetala
BAZIPETÁL, -Ă adj. (Despre plante; op. acropetal) La care organele se dezvoltă începând de la vârf spre bază. [< germ. basipetal].

bazipetale
BAZIPETÁL, -Ă adj. (Despre plante; op. acropetal) La care organele se dezvoltă începând de la vârf spre bază. [< germ. basipetal].

bazipetalei
BAZIPETÁL, -Ă adj. (Despre plante; op. acropetal) La care organele se dezvoltă începând de la vârf spre bază. [< germ. basipetal].

bazipetalele
BAZIPETÁL, -Ă adj. (Despre plante; op. acropetal) La care organele se dezvoltă începând de la vârf spre bază. [< germ. basipetal].

bazipetalelor
BAZIPETÁL, -Ă adj. (Despre plante; op. acropetal) La care organele se dezvoltă începând de la vârf spre bază. [< germ. basipetal].

bazipetali
BAZIPETÁL, -Ă adj. (Despre plante; op. acropetal) La care organele se dezvoltă începând de la vârf spre bază. [< germ. basipetal].

bazipetalii
BAZIPETÁL, -Ă adj. (Despre plante; op. acropetal) La care organele se dezvoltă începând de la vârf spre bază. [< germ. basipetal].

bazipetalilor
BAZIPETÁL, -Ă adj. (Despre plante; op. acropetal) La care organele se dezvoltă începând de la vârf spre bază. [< germ. basipetal].

bazipetalul
BAZIPETÁL, -Ă adj. (Despre plante; op. acropetal) La care organele se dezvoltă începând de la vârf spre bază. [< germ. basipetal].

bazipetalului
BAZIPETÁL, -Ă adj. (Despre plante; op. acropetal) La care organele se dezvoltă începând de la vârf spre bază. [< germ. basipetal].

bazoane
BAZÓN, bazoane, s. n. Bucată de stofă, de piele sau de pânză, aplicată pe turul² pantalonilor, al izmenelor sau al chiloților, pentru a-i cârpi sau pentru a-i întări. – Et. nec.

DOOM

bazón s. n., pl. bazoáne

bazoanele
BAZÓN, bazoane, s. n. Bucată de stofă, de piele sau de pânză, aplicată pe turul² pantalonilor, al izmenelor sau al chiloților, pentru a-i cârpi sau pentru a-i întări. – Et. nec.

DOOM

bazón s. n., pl. bazoáne

bazoanelor
BAZÓN, bazoane, s. n. Bucată de stofă, de piele sau de pânză, aplicată pe turul² pantalonilor, al izmenelor sau al chiloților, pentru a-i cârpi sau pentru a-i întări. – Et. nec.

DOOM

bazón s. n., pl. bazoáne

bazofil
BAZOFÍL, -Ă adj., s.n. (Leucocită) care are afinitate pentru coloranții bazici. [< fr. basophile, cf. gr. basis – bază, philos – atras].

DOOM

bazofíl adj. m., pl. bazofíli; f. bazofílă, pl. bazofíle

bazofila
BAZOFÍL, -Ă adj., s.n. (Leucocită) care are afinitate pentru coloranții bazici. [< fr. basophile, cf. gr. basis – bază, philos – atras].

DOOM

bazofíl adj. m., pl. bazofíli; f. bazofílă, pl. bazofíle

bazofile
BAZOFÍL, -Ă adj., s.n. (Leucocită) care are afinitate pentru coloranții bazici. [< fr. basophile, cf. gr. basis – bază, philos – atras].

DOOM

bazofíl adj. m., pl. bazofíli; f. bazofílă, pl. bazofíle

bazofilei
BAZOFÍL, -Ă adj., s.n. (Leucocită) care are afinitate pentru coloranții bazici. [< fr. basophile, cf. gr. basis – bază, philos – atras].

DOOM

bazofíl adj. m., pl. bazofíli; f. bazofílă, pl. bazofíle

bazofilele
BAZOFÍL, -Ă adj., s.n. (Leucocită) care are afinitate pentru coloranții bazici. [< fr. basophile, cf. gr. basis – bază, philos – atras].

DOOM

bazofíl adj. m., pl. bazofíli; f. bazofílă, pl. bazofíle

bazofilelor
BAZOFÍL, -Ă adj., s.n. (Leucocită) care are afinitate pentru coloranții bazici. [< fr. basophile, cf. gr. basis – bază, philos – atras].

DOOM

bazofíl adj. m., pl. bazofíli; f. bazofílă, pl. bazofíle

bazofili
BAZOFÍL, -Ă adj., s.n. (Leucocită) care are afinitate pentru coloranții bazici. [< fr. basophile, cf. gr. basis – bază, philos – atras].

DOOM

bazofíl adj. m., pl. bazofíli; f. bazofílă, pl. bazofíle

bazofilia
BAZOFILÍE s.f. (Biol.) 1. Însușirea de a fi bazofil. 2. Prezența excesivă a leucocitelor bazofile. [< fr. basophilie].

bazofilie
BAZOFILÍE s.f. (Biol.) 1. Însușirea de a fi bazofil. 2. Prezența excesivă a leucocitelor bazofile. [< fr. basophilie].

bazofiliei
BAZOFILÍE s.f. (Biol.) 1. Însușirea de a fi bazofil. 2. Prezența excesivă a leucocitelor bazofile. [< fr. basophilie].

bazofilii
BAZOFÍL, -Ă adj., s.n. (Leucocită) care are afinitate pentru coloranții bazici. [< fr. basophile, cf. gr. basis – bază, philos – atras].

DOOM

bazofíl adj. m., pl. bazofíli; f. bazofílă, pl. bazofíle

bazofilii
BAZOFILÍE s.f. (Biol.) 1. Însușirea de a fi bazofil. 2. Prezența excesivă a leucocitelor bazofile. [< fr. basophilie].

bazofiliile
BAZOFILÍE s.f. (Biol.) 1. Însușirea de a fi bazofil. 2. Prezența excesivă a leucocitelor bazofile. [< fr. basophilie].

bazofiliilor
BAZOFILÍE s.f. (Biol.) 1. Însușirea de a fi bazofil. 2. Prezența excesivă a leucocitelor bazofile. [< fr. basophilie].

bazofililor
BAZOFÍL, -Ă adj., s.n. (Leucocită) care are afinitate pentru coloranții bazici. [< fr. basophile, cf. gr. basis – bază, philos – atras].

DOOM

bazofíl adj. m., pl. bazofíli; f. bazofílă, pl. bazofíle

bazofilul
BAZOFÍL, -Ă adj., s.n. (Leucocită) care are afinitate pentru coloranții bazici. [< fr. basophile, cf. gr. basis – bază, philos – atras].

DOOM

bazofíl adj. m., pl. bazofíli; f. bazofílă, pl. bazofíle

bazofilului
BAZOFÍL, -Ă adj., s.n. (Leucocită) care are afinitate pentru coloranții bazici. [< fr. basophile, cf. gr. basis – bază, philos – atras].

DOOM

bazofíl adj. m., pl. bazofíli; f. bazofílă, pl. bazofíle

bazofobia
BAZOFOBÍE s.f. Teama morbidă de a cădea din mers. [Gen. -iei. / < fr. basophobie, cf. gr. basis – mers, phobos – frică].

bazofobie
BAZOFOBÍE s.f. Teama morbidă de a cădea din mers. [Gen. -iei. / < fr. basophobie, cf. gr. basis – mers, phobos – frică].

bazofobiei
BAZOFOBÍE s.f. Teama morbidă de a cădea din mers. [Gen. -iei. / < fr. basophobie, cf. gr. basis – mers, phobos – frică].

bazofobii
BAZOFOBÍE s.f. Teama morbidă de a cădea din mers. [Gen. -iei. / < fr. basophobie, cf. gr. basis – mers, phobos – frică].

bazofobiile
BAZOFOBÍE s.f. Teama morbidă de a cădea din mers. [Gen. -iei. / < fr. basophobie, cf. gr. basis – mers, phobos – frică].

bazofobiilor
BAZOFOBÍE s.f. Teama morbidă de a cădea din mers. [Gen. -iei. / < fr. basophobie, cf. gr. basis – mers, phobos – frică].

bazon
BAZÓN, bazoane, s. n. Bucată de stofă, de piele sau de pânză, aplicată pe turul² pantalonilor, al izmenelor sau al chiloților, pentru a-i cârpi sau pentru a-i întări. – Et. nec.

DOOM

bazón s. n., pl. bazoáne

bazona
BAZONÁ, bazonez, vb. I. Tranz. A pune un bazon, a cârpi cu bazoane. – Din bazon.

DOOM

bazoná (a ~) vb., ind. prez. 3 bazoneáză

bazonai
BAZONÁ, bazonez, vb. I. Tranz. A pune un bazon, a cârpi cu bazoane. – Din bazon.

DOOM

bazoná (a ~) vb., ind. prez. 3 bazoneáză

bazonam
BAZONÁ, bazonez, vb. I. Tranz. A pune un bazon, a cârpi cu bazoane. – Din bazon.

DOOM

bazoná (a ~) vb., ind. prez. 3 bazoneáză

bazonare
BAZONÁ, bazonez, vb. I. Tranz. A pune un bazon, a cârpi cu bazoane. – Din bazon.

DOOM

bazoná (a ~) vb., ind. prez. 3 bazoneáză

bazonare
BAZONÁ, bazonez, vb. I. Tranz. A pune un bazon, a cârpi cu bazoane. – Din bazon.

bazonarea
BAZONÁ, bazonez, vb. I. Tranz. A pune un bazon, a cârpi cu bazoane. – Din bazon.

bazonară
BAZONÁ, bazonez, vb. I. Tranz. A pune un bazon, a cârpi cu bazoane. – Din bazon.

DOOM

bazoná (a ~) vb., ind. prez. 3 bazoneáză

bazonarăm
BAZONÁ, bazonez, vb. I. Tranz. A pune un bazon, a cârpi cu bazoane. – Din bazon.

DOOM

bazoná (a ~) vb., ind. prez. 3 bazoneáză

bazonarăți
BAZONÁ, bazonez, vb. I. Tranz. A pune un bazon, a cârpi cu bazoane. – Din bazon.

DOOM

bazoná (a ~) vb., ind. prez. 3 bazoneáză

bazonase
BAZONÁ, bazonez, vb. I. Tranz. A pune un bazon, a cârpi cu bazoane. – Din bazon.

DOOM

bazoná (a ~) vb., ind. prez. 3 bazoneáză

bazonasem
BAZONÁ, bazonez, vb. I. Tranz. A pune un bazon, a cârpi cu bazoane. – Din bazon.

DOOM

bazoná (a ~) vb., ind. prez. 3 bazoneáză

bazonaseră
BAZONÁ, bazonez, vb. I. Tranz. A pune un bazon, a cârpi cu bazoane. – Din bazon.

DOOM

bazoná (a ~) vb., ind. prez. 3 bazoneáză

bazonaserăm
BAZONÁ, bazonez, vb. I. Tranz. A pune un bazon, a cârpi cu bazoane. – Din bazon.

DOOM

bazoná (a ~) vb., ind. prez. 3 bazoneáză

bazonaserăți
BAZONÁ, bazonez, vb. I. Tranz. A pune un bazon, a cârpi cu bazoane. – Din bazon.

DOOM

bazoná (a ~) vb., ind. prez. 3 bazoneáză

bazonaseși
BAZONÁ, bazonez, vb. I. Tranz. A pune un bazon, a cârpi cu bazoane. – Din bazon.

DOOM

bazoná (a ~) vb., ind. prez. 3 bazoneáză

bazonaseți
BAZONÁ, bazonez, vb. I. Tranz. A pune un bazon, a cârpi cu bazoane. – Din bazon.

DOOM

bazoná (a ~) vb., ind. prez. 3 bazoneáză

bazonat
BAZONÁ, bazonez, vb. I. Tranz. A pune un bazon, a cârpi cu bazoane. – Din bazon.

DOOM

bazoná (a ~) vb., ind. prez. 3 bazoneáză

bazonat
BAZONÁT, -Ă, bazonați, -te, adj. Care este cârpit cu bazoane. – V. bazona.

bazonau
BAZONÁ, bazonez, vb. I. Tranz. A pune un bazon, a cârpi cu bazoane. – Din bazon.

DOOM

bazoná (a ~) vb., ind. prez. 3 bazoneáză

bazonași
BAZONÁ, bazonez, vb. I. Tranz. A pune un bazon, a cârpi cu bazoane. – Din bazon.

DOOM

bazoná (a ~) vb., ind. prez. 3 bazoneáză

bazonați
BAZONÁ, bazonez, vb. I. Tranz. A pune un bazon, a cârpi cu bazoane. – Din bazon.

DOOM

bazoná (a ~) vb., ind. prez. 3 bazoneáză

bazonează
BAZONÁ, bazonez, vb. I. Tranz. A pune un bazon, a cârpi cu bazoane. – Din bazon.

DOOM

bazoná (a ~) vb., ind. prez. 3 bazoneáză

bazonez
BAZONÁ, bazonez, vb. I. Tranz. A pune un bazon, a cârpi cu bazoane. – Din bazon.

DOOM

bazoná (a ~) vb., ind. prez. 3 bazoneáză

bazoneze
BAZONÁ, bazonez, vb. I. Tranz. A pune un bazon, a cârpi cu bazoane. – Din bazon.

DOOM

bazoná (a ~) vb., ind. prez. 3 bazoneáză

bazonezi
BAZONÁ, bazonez, vb. I. Tranz. A pune un bazon, a cârpi cu bazoane. – Din bazon.

DOOM

bazoná (a ~) vb., ind. prez. 3 bazoneáză

bazonul
BAZÓN, bazoane, s. n. Bucată de stofă, de piele sau de pânză, aplicată pe turul² pantalonilor, al izmenelor sau al chiloților, pentru a-i cârpi sau pentru a-i întări. – Et. nec.

DOOM

bazón s. n., pl. bazoáne

bazonului
BAZÓN, bazoane, s. n. Bucată de stofă, de piele sau de pânză, aplicată pe turul² pantalonilor, al izmenelor sau al chiloților, pentru a-i cârpi sau pentru a-i întări. – Et. nec.

DOOM

bazón s. n., pl. bazoáne

bazonând
BAZONÁ, bazonez, vb. I. Tranz. A pune un bazon, a cârpi cu bazoane. – Din bazon.

DOOM

bazoná (a ~) vb., ind. prez. 3 bazoneáză

bazonînd
BAZONÁ, bazonez, vb. I. Tranz. A pune un bazon, a cârpi cu bazoane. – Din bazon.

DOOM

bazoná (a ~) vb., ind. prez. 3 bazoneáză

bazonări
BAZONÁ, bazonez, vb. I. Tranz. A pune un bazon, a cârpi cu bazoane. – Din bazon.

bazonării
BAZONÁ, bazonez, vb. I. Tranz. A pune un bazon, a cârpi cu bazoane. – Din bazon.

bazonările
BAZONÁ, bazonez, vb. I. Tranz. A pune un bazon, a cârpi cu bazoane. – Din bazon.

bazonărilor
BAZONÁ, bazonez, vb. I. Tranz. A pune un bazon, a cârpi cu bazoane. – Din bazon.

bazooka
BAZOOKA, bazooka, s. f. Aruncător de grenade antitanc. [Pr.: bazúca] – Cuv. engl.

DOOM

bazooka (angl.) [pron. bazúca] (-zoo-) s. f., pl. bazooka

bazând
BAZÁ, bazez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) sprijini, a (se) întemeia pe ceva. ♦ Refl. A avea încredere în sprijinul cuiva, a se lăsa în nădejdea cuiva; a se bizui. – Din fr. baser.

DOOM

bazá (a ~) vb., ind. prez. 3 bazeáză

bazînd
BAZÁ, bazez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) sprijini, a (se) întemeia pe ceva. ♦ Refl. A avea încredere în sprijinul cuiva, a se lăsa în nădejdea cuiva; a se bizui. – Din fr. baser.

DOOM

bazá (a ~) vb., ind. prez. 3 bazeáză

baș
BAȘ² adv. (Reg.) Chiar, tocmai. – Din sb. baš.

DOOM

baș¹ (rar) adv.

baș
BAȘ¹- (Înv.) Element de compunere având sensul de „principal, cu gradul cel mai înalt”, izolat din cuvinte turcești care denumeau funcții sau ranguri (baș-aga, baș-caimacam etc.) și folosit uneori la formarea de substantive. – Din tc. baș.

baș
BAȘ³, bași, s. m. (Înv.) 1. Căpetenie. 2. Staroste al unei bresle de meseriași sau de negustori. – Din tc. baș.

DOOM

baș² (căpetenie, staroste) s. m., pl. bași

baș
BAȘ-AGÁ, baș-agale, s. m. Comandant al unui detașament din armata otomană. – Din tc. bașağa.

DOOM

baș-agá s. f., art. baș-agáua, g.-d. art. baș-agálei; pl. baș-agále, art. baș-agálele

baș
BAȘ-BOIÉR, baș-boieri, s. m. (Înv.) Cel mai de seamă boier al țării; p. ext. boier mare. – Baș¹ + boier.

DOOM

baș-boiér s. m., pl. baș-boiéri

baș
BAȘ-BULUCBÁȘ, baș-bulucbași, s. m. Căpetenia bulucbașilor. – Din tc. bașbölükbașı.

DOOM

baș-bulucbáș s. m., pl. baș-bulucbáși

baș
BAȘ-CAIMACÁM, baș-caimacami, s. m. Întâiul caimacam, șeful caimacamilor. – Din tc. baș kaymakam.

DOOM

baș-caimacám s. m., pl. baș-caimacámi

baș
BAȘ-CIOHODÁR, baș-ciohodari, s. m. (Înv.) Întâiul ciohodar. – Din tc. baș çuhadar.

DOOM

baș-ciohodár s. m., pl. baș-ciohodári

bașa
TUFECCÍBAȘA, tufeccibașale, s. f. (Turcism învechit) Comandant al gărzii domnești în timpul domniilor fanariote. Aveam odaie în curtea domnească, alături cu odaia lui tufeccibașa. GHICA, S. 3. Pe feciorii de boier, cînd făceau vreo neorînduială sau vreo necuviință, îi poftea la cafea, în odaie la cămăraș, la tufeccibașa sau la bașciohodar și acolo i se trăgea cîteva nuiele la tălpi. id. S. A. 34.

bașa
CAFEGÍ-BAȘÁ, cafegi-bașa, s. m. Boier de rang inferior, mai mare peste cafegiii curții domnești, însărcinat să aducă domnului cafeaua la ceremonii. – Din tc. kahveci bașı.

DOOM

cafegí-bașá s. m., pl. cafegí-bașá

bașbafir
BAȘBAFÍR s. n. v. baibafir.

bașbuzuc
BAȘBUZÚC, bașbuzuci, s. m. Ostaș voluntar, fără soldă, din trupele otomane neregulate, care trăia din jaf. ♦ Persoană apucătoare, violentă și grosolană, care încalcă regulile de conviețuire socială. – Din tc. bașibozuk „trupe neregulate”.

DOOM

bașbuzúc s. m., pl. bașbuzúci

bașbuzuci
BAȘBUZÚC, bașbuzuci, s. m. Ostaș voluntar, fără soldă, din trupele otomane neregulate, care trăia din jaf. ♦ Persoană apucătoare, violentă și grosolană, care încalcă regulile de conviețuire socială. – Din tc. bașibozuk „trupe neregulate”.

DOOM

bașbuzúc s. m., pl. bașbuzúci

bașbuzucii
BAȘBUZÚC, bașbuzuci, s. m. Ostaș voluntar, fără soldă, din trupele otomane neregulate, care trăia din jaf. ♦ Persoană apucătoare, violentă și grosolană, care încalcă regulile de conviețuire socială. – Din tc. bașibozuk „trupe neregulate”.

DOOM

bașbuzúc s. m., pl. bașbuzúci

bașbuzucilor
BAȘBUZÚC, bașbuzuci, s. m. Ostaș voluntar, fără soldă, din trupele otomane neregulate, care trăia din jaf. ♦ Persoană apucătoare, violentă și grosolană, care încalcă regulile de conviețuire socială. – Din tc. bașibozuk „trupe neregulate”.

DOOM

bașbuzúc s. m., pl. bașbuzúci

bașbuzucul
BAȘBUZÚC, bașbuzuci, s. m. Ostaș voluntar, fără soldă, din trupele otomane neregulate, care trăia din jaf. ♦ Persoană apucătoare, violentă și grosolană, care încalcă regulile de conviețuire socială. – Din tc. bașibozuk „trupe neregulate”.

DOOM

bașbuzúc s. m., pl. bașbuzúci

bașbuzucului
BAȘBUZÚC, bașbuzuci, s. m. Ostaș voluntar, fără soldă, din trupele otomane neregulate, care trăia din jaf. ♦ Persoană apucătoare, violentă și grosolană, care încalcă regulile de conviețuire socială. – Din tc. bașibozuk „trupe neregulate”.

DOOM

bașbuzúc s. m., pl. bașbuzúci

bașca
BÁȘCA adv., prep. (Pop. și fam.) 1. Adv. Despărțit, deosebit, separat; în chip deosebit, în alt mod. 2. Prep. (În) afară de..., exceptând, nepunând la socoteală... – Din tc. bașka.

DOOM

báșca (fam.) adv., prep.

bașca
BÁȘCĂ, băști, s. f. 1. (Înv. și reg.) Beci. 2. (Înv.) Ridicătură de pământ întărită care proteja o fortificație; redută. [Var.: báștă s. f.] – Din pol. baszta.

DOOM

báșcă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. bắștii; pl. băști

bașchia
BÁȘCHIE, bașchii, s. f. Ciocan cu vârful prevăzut cu un șanț în formă de v, folosit pentru baterea cercurilor metalice ale butoaielor. – Din bg. baskija.

DOOM

báșchie (-chi-e) s. f., art. báșchia (-chi-a), g.-d. art. báșchiei; pl. báșchii, art. báșchiile (-chi-i-)

bașchie
BÁȘCHIE, bașchii, s. f. Ciocan cu vârful prevăzut cu un șanț în formă de v, folosit pentru baterea cercurilor metalice ale butoaielor. – Din bg. baskija.

DOOM

báșchie (-chi-e) s. f., art. báșchia (-chi-a), g.-d. art. báșchiei; pl. báșchii, art. báșchiile (-chi-i-)

bașchiei
BÁȘCHIE, bașchii, s. f. Ciocan cu vârful prevăzut cu un șanț în formă de v, folosit pentru baterea cercurilor metalice ale butoaielor. – Din bg. baskija.

DOOM

báșchie (-chi-e) s. f., art. báșchia (-chi-a), g.-d. art. báșchiei; pl. báșchii, art. báșchiile (-chi-i-)

bașchii
BÁȘCHIE, bașchii, s. f. Ciocan cu vârful prevăzut cu un șanț în formă de v, folosit pentru baterea cercurilor metalice ale butoaielor. – Din bg. baskija.

DOOM

báșchie (-chi-e) s. f., art. báșchia (-chi-a), g.-d. art. báșchiei; pl. báșchii, art. báșchiile (-chi-i-)

bașchiile
BÁȘCHIE, bașchii, s. f. Ciocan cu vârful prevăzut cu un șanț în formă de v, folosit pentru baterea cercurilor metalice ale butoaielor. – Din bg. baskija.

DOOM

báșchie (-chi-e) s. f., art. báșchia (-chi-a), g.-d. art. báșchiei; pl. báșchii, art. báșchiile (-chi-i-)

bașchiilor
BÁȘCHIE, bașchii, s. f. Ciocan cu vârful prevăzut cu un șanț în formă de v, folosit pentru baterea cercurilor metalice ale butoaielor. – Din bg. baskija.

DOOM

báșchie (-chi-e) s. f., art. báșchia (-chi-a), g.-d. art. báșchiei; pl. báșchii, art. báșchiile (-chi-i-)

bașcău
bașcău, bașcăi s. m. bătrân ramolit.

bașe
BAȘ³, bași, s. m. (Înv.) 1. Căpetenie. 2. Staroste al unei bresle de meseriași sau de negustori. – Din tc. baș.

DOOM

baș² (căpetenie, staroste) s. m., pl. bași

bași
BAS, (1) s. n., (2) bași, s. m., (3) basuri, s. n. 1. S. n. Registrul cel mai jos al vocii bărbătești; sunetul cel mai grav al unui acord muzical. 2. S. m. Cântăreț a cărui voce se plasează în acest registru; basist. 3. S. n. Instrument care deține în orchestră un rol analog cu acela al basului (2) intr-un cor. – Din it. basso, fr. basse.

DOOM

bas² (contrabas) s. n., pl. básuri

bași
BAȘ³, bași, s. m. (Înv.) 1. Căpetenie. 2. Staroste al unei bresle de meseriași sau de negustori. – Din tc. baș.

DOOM

baș² (căpetenie, staroste) s. m., pl. bași

bașibuzuc
BAȘIBUZÚC s. m. v. bașbuzuc.

bașii
BAS, (1) s. n., (2) bași, s. m., (3) basuri, s. n. 1. S. n. Registrul cel mai jos al vocii bărbătești; sunetul cel mai grav al unui acord muzical. 2. S. m. Cântăreț a cărui voce se plasează în acest registru; basist. 3. S. n. Instrument care deține în orchestră un rol analog cu acela al basului (2) intr-un cor. – Din it. basso, fr. basse.

DOOM

bas² (contrabas) s. n., pl. básuri

bașii
BAȘ³, bași, s. m. (Înv.) 1. Căpetenie. 2. Staroste al unei bresle de meseriași sau de negustori. – Din tc. baș.

DOOM

baș² (căpetenie, staroste) s. m., pl. bași

bașilor
BAS, (1) s. n., (2) bași, s. m., (3) basuri, s. n. 1. S. n. Registrul cel mai jos al vocii bărbătești; sunetul cel mai grav al unui acord muzical. 2. S. m. Cântăreț a cărui voce se plasează în acest registru; basist. 3. S. n. Instrument care deține în orchestră un rol analog cu acela al basului (2) intr-un cor. – Din it. basso, fr. basse.

DOOM

bas² (contrabas) s. n., pl. básuri

bașilor
BAȘ³, bași, s. m. (Înv.) 1. Căpetenie. 2. Staroste al unei bresle de meseriași sau de negustori. – Din tc. baș.

DOOM

baș² (căpetenie, staroste) s. m., pl. bași

bașkir
BAȘKÍR, -Ă, bașkiri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Bașkiria sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Republicii Bașkiria sau bașkirilor (1), privitor la Republica Bașkiria ori la bașkiri. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de bașkiri. – Din rus. bașkir. Cf. fr. b a c h k i r.

DOOM

bașkír adj. m., s. m., pl. bașkíri; adj. f., s. f. bașkíră, pl. bașkíre

bașkir
BAȘKÍR, -Ă, bașkiri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Bașkiria sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Republicii Bașkiria sau bașkirilor (1), privitor la Republica Bașkiria ori la bașkiri. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de bașkiri. – Din rus. bașkir. Cf. fr. b a c h k i r.

DOOM

bașkír adj. m., s. m., pl. bașkíri; adj. f., s. f. bașkíră, pl. bașkíre

bașkira
BAȘKÍR, -Ă, bașkiri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Bașkiria sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Republicii Bașkiria sau bașkirilor (1), privitor la Republica Bașkiria ori la bașkiri. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de bașkiri. – Din rus. bașkir. Cf. fr. b a c h k i r.

DOOM

bașkír adj. m., s. m., pl. bașkíri; adj. f., s. f. bașkíră, pl. bașkíre

bașkira
BAȘKÍR, -Ă, bașkiri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Bașkiria sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Republicii Bașkiria sau bașkirilor (1), privitor la Republica Bașkiria ori la bașkiri. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de bașkiri. – Din rus. bașkir. Cf. fr. b a c h k i r.

DOOM

bașkír adj. m., s. m., pl. bașkíri; adj. f., s. f. bașkíră, pl. bașkíre

bașkire
BAȘKÍR, -Ă, bașkiri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Bașkiria sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Republicii Bașkiria sau bașkirilor (1), privitor la Republica Bașkiria ori la bașkiri. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de bașkiri. – Din rus. bașkir. Cf. fr. b a c h k i r.

DOOM

bașkír adj. m., s. m., pl. bașkíri; adj. f., s. f. bașkíră, pl. bașkíre

bașkire
BAȘKÍR, -Ă, bașkiri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Bașkiria sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Republicii Bașkiria sau bașkirilor (1), privitor la Republica Bașkiria ori la bașkiri. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de bașkiri. – Din rus. bașkir. Cf. fr. b a c h k i r.

DOOM

bașkír adj. m., s. m., pl. bașkíri; adj. f., s. f. bașkíră, pl. bașkíre

bașkirei
BAȘKÍR, -Ă, bașkiri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Bașkiria sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Republicii Bașkiria sau bașkirilor (1), privitor la Republica Bașkiria ori la bașkiri. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de bașkiri. – Din rus. bașkir. Cf. fr. b a c h k i r.

DOOM

bașkír adj. m., s. m., pl. bașkíri; adj. f., s. f. bașkíră, pl. bașkíre

bașkirei
BAȘKÍR, -Ă, bașkiri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Bașkiria sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Republicii Bașkiria sau bașkirilor (1), privitor la Republica Bașkiria ori la bașkiri. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de bașkiri. – Din rus. bașkir. Cf. fr. b a c h k i r.

DOOM

bașkír adj. m., s. m., pl. bașkíri; adj. f., s. f. bașkíră, pl. bașkíre

bașkirele
BAȘKÍR, -Ă, bașkiri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Bașkiria sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Republicii Bașkiria sau bașkirilor (1), privitor la Republica Bașkiria ori la bașkiri. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de bașkiri. – Din rus. bașkir. Cf. fr. b a c h k i r.

DOOM

bașkír adj. m., s. m., pl. bașkíri; adj. f., s. f. bașkíră, pl. bașkíre

bașkirele
BAȘKÍR, -Ă, bașkiri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Bașkiria sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Republicii Bașkiria sau bașkirilor (1), privitor la Republica Bașkiria ori la bașkiri. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de bașkiri. – Din rus. bașkir. Cf. fr. b a c h k i r.

DOOM

bașkír adj. m., s. m., pl. bașkíri; adj. f., s. f. bașkíră, pl. bașkíre

bașkirelor
BAȘKÍR, -Ă, bașkiri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Bașkiria sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Republicii Bașkiria sau bașkirilor (1), privitor la Republica Bașkiria ori la bașkiri. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de bașkiri. – Din rus. bașkir. Cf. fr. b a c h k i r.

DOOM

bașkír adj. m., s. m., pl. bașkíri; adj. f., s. f. bașkíră, pl. bașkíre

bașkirelor
BAȘKÍR, -Ă, bașkiri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Bașkiria sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Republicii Bașkiria sau bașkirilor (1), privitor la Republica Bașkiria ori la bașkiri. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de bașkiri. – Din rus. bașkir. Cf. fr. b a c h k i r.

DOOM

bașkír adj. m., s. m., pl. bașkíri; adj. f., s. f. bașkíră, pl. bașkíre

bașkiri
BAȘKÍR, -Ă, bașkiri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Bașkiria sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Republicii Bașkiria sau bașkirilor (1), privitor la Republica Bașkiria ori la bașkiri. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de bașkiri. – Din rus. bașkir. Cf. fr. b a c h k i r.

DOOM

bașkír adj. m., s. m., pl. bașkíri; adj. f., s. f. bașkíră, pl. bașkíre

bașkiri
BAȘKÍR, -Ă, bașkiri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Bașkiria sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Republicii Bașkiria sau bașkirilor (1), privitor la Republica Bașkiria ori la bașkiri. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de bașkiri. – Din rus. bașkir. Cf. fr. b a c h k i r.

DOOM

bașkír adj. m., s. m., pl. bașkíri; adj. f., s. f. bașkíră, pl. bașkíre

bașkirii
BAȘKÍR, -Ă, bașkiri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Bașkiria sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Republicii Bașkiria sau bașkirilor (1), privitor la Republica Bașkiria ori la bașkiri. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de bașkiri. – Din rus. bașkir. Cf. fr. b a c h k i r.

DOOM

bașkír adj. m., s. m., pl. bașkíri; adj. f., s. f. bașkíră, pl. bașkíre

bașkirii
BAȘKÍR, -Ă, bașkiri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Bașkiria sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Republicii Bașkiria sau bașkirilor (1), privitor la Republica Bașkiria ori la bașkiri. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de bașkiri. – Din rus. bașkir. Cf. fr. b a c h k i r.

DOOM

bașkír adj. m., s. m., pl. bașkíri; adj. f., s. f. bașkíră, pl. bașkíre

bașkirilor
BAȘKÍR, -Ă, bașkiri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Bașkiria sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Republicii Bașkiria sau bașkirilor (1), privitor la Republica Bașkiria ori la bașkiri. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de bașkiri. – Din rus. bașkir. Cf. fr. b a c h k i r.

DOOM

bașkír adj. m., s. m., pl. bașkíri; adj. f., s. f. bașkíră, pl. bașkíre

bașkirilor
BAȘKÍR, -Ă, bașkiri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Bașkiria sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Republicii Bașkiria sau bașkirilor (1), privitor la Republica Bașkiria ori la bașkiri. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de bașkiri. – Din rus. bașkir. Cf. fr. b a c h k i r.

DOOM

bașkír adj. m., s. m., pl. bașkíri; adj. f., s. f. bașkíră, pl. bașkíre

bașkirul
BAȘKÍR, -Ă, bașkiri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Bașkiria sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Republicii Bașkiria sau bașkirilor (1), privitor la Republica Bașkiria ori la bașkiri. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de bașkiri. – Din rus. bașkir. Cf. fr. b a c h k i r.

DOOM

bașkír adj. m., s. m., pl. bașkíri; adj. f., s. f. bașkíră, pl. bașkíre

bașkirul
BAȘKÍR, -Ă, bașkiri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Bașkiria sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Republicii Bașkiria sau bașkirilor (1), privitor la Republica Bașkiria ori la bașkiri. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de bașkiri. – Din rus. bașkir. Cf. fr. b a c h k i r.

DOOM

bașkír adj. m., s. m., pl. bașkíri; adj. f., s. f. bașkíră, pl. bașkíre

bașkirului
BAȘKÍR, -Ă, bașkiri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Bașkiria sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Republicii Bașkiria sau bașkirilor (1), privitor la Republica Bașkiria ori la bașkiri. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de bașkiri. – Din rus. bașkir. Cf. fr. b a c h k i r.

DOOM

bașkír adj. m., s. m., pl. bașkíri; adj. f., s. f. bașkíră, pl. bașkíre

bașkirului
BAȘKÍR, -Ă, bașkiri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Bașkiria sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Republicii Bașkiria sau bașkirilor (1), privitor la Republica Bașkiria ori la bașkiri. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de bașkiri. – Din rus. bașkir. Cf. fr. b a c h k i r.

DOOM

bașkír adj. m., s. m., pl. bașkíri; adj. f., s. f. bașkíră, pl. bașkíre

bașoalda
BAȘOÁLDĂ, bașoalde, s. f. (Arg.) Femeie neglijentă, greoaie, grasă; femeie destrăbălată, ușuratică. – Et. nec.

DOOM

bașoáldă (arg.) s. f., g.-d. art. bașoáldei; pl. bașoálde

bașoalde
BAȘOÁLDĂ, bașoalde, s. f. (Arg.) Femeie neglijentă, greoaie, grasă; femeie destrăbălată, ușuratică. – Et. nec.

DOOM

bașoáldă (arg.) s. f., g.-d. art. bașoáldei; pl. bașoálde

bașoaldei
BAȘOÁLDĂ, bașoalde, s. f. (Arg.) Femeie neglijentă, greoaie, grasă; femeie destrăbălată, ușuratică. – Et. nec.

DOOM

bașoáldă (arg.) s. f., g.-d. art. bașoáldei; pl. bașoálde

bașoaldele
BAȘOÁLDĂ, bașoalde, s. f. (Arg.) Femeie neglijentă, greoaie, grasă; femeie destrăbălată, ușuratică. – Et. nec.

DOOM

bașoáldă (arg.) s. f., g.-d. art. bașoáldei; pl. bașoálde

bașoaldelor
BAȘOÁLDĂ, bașoalde, s. f. (Arg.) Femeie neglijentă, greoaie, grasă; femeie destrăbălată, ușuratică. – Et. nec.

DOOM

bașoáldă (arg.) s. f., g.-d. art. bașoáldei; pl. bașoálde

bașoldină
bașoldínă (bașoldíne), s. f. – Femeie grăsană, umflată. – Var. bașo(a)ld(in)ă, bașerdină, bașoldie, beșoandră. Origine obscură. Este cuvînt expresiv, modificat în mod capricios prin false analogii, și bazat pe un prim element ușor de distins: vb. a băși (Tiktin, DAR); țig. bašav „a cînta la un instrument” (Graur 126), cu semantism greu de înțeles; sau mai probabil țig. beš „așază-te”. Rezultatul pare a fi fost apropiat, prin etimologie populară, de șoldie „cu șolduri mari, lată în șolduri”, de la șold, cf. și șoldină; ar putea fi prin urmare o formație, sau cel puțin o interpretare glumeață, ca în baș-calic, baș-rachiu, baș-răzeș, și ar însemna „toată numai carne”, sau „umflată ca o șuncă”. În beșoandră este evidentă contaminarea cu băși și beșniță. Scriban preferă să plece de la rus. lošadĭnyĭ „căluț”.

baștan
baștan, baștani s. m. om bogat și influent; om de afaceri.

baștar
baștar, baștar s. m. v. baștan

baștie
BÁȘTIE, băștii, s. f. (Învechit) Ridicătură de pămînt întărită cu zidărie sau cu îngrădituri de nuiele, care protejează o fortificație. V. tranșee, meterez. În noaptea aceea soldații făcură băștii. BĂLCESCU, O. II 113. – Pronunțat: -t.i-e.

baștină
BÁȘTINĂ s. f. (În loc. adj. și adv.) De baștină = originar, autohton; din moși-strămoși. – Din bg., sb. baștina.

DOOM

báștină (de ~) loc. adj.

baștă
BÁȘCĂ, băști, s. f. 1. (Înv. și reg.) Beci. 2. (Înv.) Ridicătură de pământ întărită care proteja o fortificație; redută. [Var.: báștă s. f.] – Din pol. baszta.

DOOM

báșcă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. bắștii; pl. băști

baștă
BÁȘTĂ s. f. v. bașcă.

bașul
BAȘ³, bași, s. m. (Înv.) 1. Căpetenie. 2. Staroste al unei bresle de meseriași sau de negustori. – Din tc. baș.

DOOM

baș² (căpetenie, staroste) s. m., pl. bași

bașule
BAȘ³, bași, s. m. (Înv.) 1. Căpetenie. 2. Staroste al unei bresle de meseriași sau de negustori. – Din tc. baș.

DOOM

baș² (căpetenie, staroste) s. m., pl. bași

bașului
BAȘ³, bași, s. m. (Înv.) 1. Căpetenie. 2. Staroste al unei bresle de meseriași sau de negustori. – Din tc. baș.

DOOM

baș² (căpetenie, staroste) s. m., pl. bași

bați
BÁTE, bat, vb. III. I. 1. Tranz. și refl. A (se) lovi, a (se) izbi repetat și violent (cu palma, cu pumnul, cu bățul, cu biciul etc.). A bate peste obraji, peste gură, peste picioare. A bate la palmă, la tălpi, la spate. A bate în cap. ◊ Expr. (Tranz.) Bătut în cap = prost, nebun, țicnit. (Refl.) A se bate cu pumnii în piept = a se mândri, a se fuduli; a face caz de ceva. ♦ Tranz. A atinge, a lovi ușor cu palma umărul, mâna sau spatele cuiva spre a-i atrage atenția, a-l reconforta sau a-i arăta bunăvoința; a lovi în același fel o parte a corpului unui animal spre a-l liniști sau a-l mângâia. ◊ Expr. A bate pe cineva la cap sau a bate capul cuiva = a cicăli, a plictisi pe cineva cu vorba. (Refl. recipr.; fam.) A se bate pe burtă cu cineva = a fi într-o intimitate familiară cu cineva. A bate palma (sau, arg., laba) cu cineva = a da mâna cu cineva; p. ext. a încheia cu cineva o tranzacție, dând mâna cu el în semn de învoială. 2. Tranz. A învinge un adversar într-un joc, la un concurs (sportiv); a birui un dușman în luptă, în război. ◊ Expr. A bate un record (sportiv) = a depăși un record (sportiv). ♦ Refl. A se lupta, a se război. ◊ Loc. vb. (Refl. recipr.) A se bate în duel = a se duela. ◊ Expr. (Refl. recipr.) A se bate cap în cap = a fi în opoziție, în contradicție, a nu se potrivi. Se bate ziua cu noaptea = se luminează de ziuă sau amurgește. 3. Tranz. A lovi, a izbi repetat (cu un instrument potrivit) un obiect, un material etc. în diverse scopuri. Gospodina bate covoarele. Bate fierul până-i cald. ◊ Loc. vb. (Fam.) A bate la mașină = a dactilografia. A bate la ochi = a frapa (1). ◊ Expr. A bate bani = a fabrica monede de metal. A bate monedă = a) a fabrica monede de metal; b) a insista asupra erorii cuiva, în defavoarea lui. A bate toba = a spune peste tot un secret (intim) încredințat de cineva. A bate o carte = a juca o carte de joc. A bate tactul (sau măsura) = a lovi (ușor) un obiect cu mâna sau a imita lovirea lui în ritmul unei bucăți muzicale sau al unui vers. A bate mult drum (sau multă cale) = a parcurge o distanță lungă. A bate podurile = a vagabonda. A bate (pasul) pe loc = a nu realiza nici un progres într-o acțiune, a nu înainta într-o problemă. A bate câmpii = a spune cu totul altceva decât ceea ce se discută, a divaga, a vorbi aiurea. ♦ A fixa un obiect țintuindu-l de ceva. A bătut tablourile pe pereți. Bătuse capacul lăzii în cuie. ♦ A freca învârtind și lovind de pereții unui vas. Batem albușurile până fac spumă. Bate untul în putinei. ♦ A freca, a apăsa producând bășici, răni sau bătături. Mă bate un pantof. ♦ (La războiul de țesut) A presa cu spata firele din băteală. II. Intranz. 1. A izbi în ceva făcând zgomot; a ciocăni (la poartă, la ușă, la fereastră). Valurile bat în zidul cetății. Cine bate oare la fereastra mea? ◊ Expr. A bate la ușa cuiva = a veni la cineva spre a-i cere un ajutor material. A bate din picioare = a tropăi. A bate din (sau în) palme = a aplauda. A bate din gură degeaba (sau în vânt) = a vorbi în zadar, a trăncăni. 2. A face o mișcare (relativ regulată). ◊ Expr. A bate din aripi = (despre păsări) a face mișcarea de zbor lovind aerul cu aripile. A bate mătănii = a îngenunchea și a atinge fruntea cu pământul de mai multe ori la rând, în semn de pocăință sau de cucernicie. ♦ (Despre organe sau părți ale corpului omenesc) A avea pulsații ritmice; a palpita, a zvâcni. Îi bate inima de frică. Îmi bat tâmplele. ◊ Refl. Mi se bate ochiul drept. ♦ (Despre un motor sau un organ de motor) A funcționa dereglat, scoțând zgomote anormale. 3. (Despre arme de foc) A trage, a trimite proiectilul până la o anumită distanță, până într-un anumit punct. O pușcă veche care nu mai bătea decât la 100 de pași. ♦ (Înv.) A bombarda. ♦ (Reg.; despre câini) A lătra. ♦ Intranz. și tranz. (Despre aștri) A atinge (ceva) cu razele. Pune-ți pălăria, să nu te bată soarele la cap. ♦ (Despre ape) A se izbi (de maluri etc.). 4. A face aluzie critică la ceva. Bate în ciocoi. ◊ Expr. A-și bate joc de cineva (sau de ceva) = a) a lua în derâdere pe cineva; b) a necinsti, a viola o fată, o femeie. 5. (Despre vânt) A sufla. 6. (Despre ploaie, grindină, brumă) A cădea (lovind) peste semănături, livezi etc. 7. (În expr.) A bate în retragere = a) a se retrage din luptă; b) a retracta cele spuse mai înainte. 8. (Despre culori) A se apropia de..., a avea o nuanță de... Bate în albastru. III. Intranz. și tranz. A emite zgomote ritmice care indică ceva. ♦ (Înv.; despre telegraf) A emite țăcănitul prin care se transmit mesajele telegrafice. ◊ Expr. (Tranz.) A bate o telegramă (sau o depeșă) = a da, a transmite o telegramă. ♦ (Despre un clopot, un ceasornic, despre toacă etc.) A emite sunete ritmice cu o anumită semnificație. – Lat. batt(u)ere.

DOOM

báte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bat, 1 pl. bátem, 2 pl. báteți, imperf. 3 sg. băteá; conj. prez. 3 să bátă; imper. 2 sg. báte, 2 pl. báteți; part. bătút