azairofdir
azairof dir? expr. (din idiș) serios?, nu zău?
azalee
AZALÉE, azalee, s. f. Nume dat mai multor arbuști ornamentali exotici cu flori roșii, roz sau albe (Azalea). – Din fr. azalée. DOOM
azalée s. f., art. azaléea, g.-d. art. azaléei; pl. azalée
azaleea
AZALÉE, azalee, s. f. Nume dat mai multor arbuști ornamentali exotici cu flori roșii, roz sau albe (Azalea). – Din fr. azalée. DOOM
azalée s. f., art. azaléea, g.-d. art. azaléei; pl. azalée
azaleei
AZALÉE, azalee, s. f. Nume dat mai multor arbuști ornamentali exotici cu flori roșii, roz sau albe (Azalea). – Din fr. azalée. DOOM
azalée s. f., art. azaléea, g.-d. art. azaléei; pl. azalée
azaleele
AZALÉE, azalee, s. f. Nume dat mai multor arbuști ornamentali exotici cu flori roșii, roz sau albe (Azalea). – Din fr. azalée. DOOM
azalée s. f., art. azaléea, g.-d. art. azaléei; pl. azalée
azaleelor
AZALÉE, azalee, s. f. Nume dat mai multor arbuști ornamentali exotici cu flori roșii, roz sau albe (Azalea). – Din fr. azalée. DOOM
azalée s. f., art. azaléea, g.-d. art. azaléei; pl. azalée
azbest
AZBÉST s. n. Minereu fibros de culoare albă sau verzuie, care nu arde, folosit în industrie, ca material izolant. [Acc. și: ázbest. – Var.: asbést s. n.] – Din fr. asbeste. DOOM
azbést s. n.
azbestoza
AZBESTÓZĂ s. f. (Med.) Boală pulmonară profesională provocată de inhalarea particulelor de azbest. – Din fr. asbestose. DOOM
azbestóză s. f., g.-d. art. azbestózei
azbestoze
AZBESTÓZĂ s. f. (Med.) Boală pulmonară profesională provocată de inhalarea particulelor de azbest. – Din fr. asbestose. DOOM
azbestóză s. f., g.-d. art. azbestózei
azbestozei
AZBESTÓZĂ s. f. (Med.) Boală pulmonară profesională provocată de inhalarea particulelor de azbest. – Din fr. asbestose. DOOM
azbestóză s. f., g.-d. art. azbestózei
azbestul
AZBÉST s. n. Minereu fibros de culoare albă sau verzuie, care nu arde, folosit în industrie, ca material izolant. [Acc. și: ázbest. – Var.: asbést s. n.] – Din fr. asbeste. DOOM
azbést s. n.
azbestului
AZBÉST s. n. Minereu fibros de culoare albă sau verzuie, care nu arde, folosit în industrie, ca material izolant. [Acc. și: ázbest. – Var.: asbést s. n.] – Din fr. asbeste. DOOM
azbést s. n.
azbesturi
AZBÉST s. n. Minereu fibros de culoare albă sau verzuie, care nu arde, folosit în industrie, ca material izolant. [Acc. și: ázbest. – Var.: asbést s. n.] – Din fr. asbeste. DOOM
azbést s. n.
azbesturile
AZBÉST s. n. Minereu fibros de culoare albă sau verzuie, care nu arde, folosit în industrie, ca material izolant. [Acc. și: ázbest. – Var.: asbést s. n.] – Din fr. asbeste. DOOM
azbést s. n.
azbesturilor
AZBÉST s. n. Minereu fibros de culoare albă sau verzuie, care nu arde, folosit în industrie, ca material izolant. [Acc. și: ázbest. – Var.: asbést s. n.] – Din fr. asbeste. DOOM
azbést s. n.
azbociment
AZBOCIMÉNT s. n. Material de construcție obținut dintr-un amestec de ciment cu fibre de azbest. [Acc. și: azbocíment] – Azb[est] + ciment. DOOM
azbocimént s. n.
azbuche
AZBÚCHE s. f. Termen folosit în trecut pentru a denumi alfabetul chirilic. ◊ Expr. A fi la azbuche = a fi abia la începutul învățăturii. ♦ Fig. Învățătură. – Din sl. azŭ „a” + buki „b”. DOOM
azbúche (înv.) s. f., art. azbúchea
azbucoavna
AZBUCOÁVNĂ, azbucoavne, s. f. (Înv.) Abecedar. – Din sl. azŭbukovĩno. DOOM
Azbucoávnă (înv.) s. f., g.-d. art. Azbucoávnei; pl. Azbucoávne
azbucoavne
AZBUCOÁVNĂ, azbucoavne, s. f. (Înv.) Abecedar. – Din sl. azŭbukovĩno. DOOM
Azbucoávnă (înv.) s. f., g.-d. art. Azbucoávnei; pl. Azbucoávne
azbucoavnei
AZBUCOÁVNĂ, azbucoavne, s. f. (Înv.) Abecedar. – Din sl. azŭbukovĩno. DOOM
Azbucoávnă (înv.) s. f., g.-d. art. Azbucoávnei; pl. Azbucoávne
azbucoavnele
AZBUCOÁVNĂ, azbucoavne, s. f. (Înv.) Abecedar. – Din sl. azŭbukovĩno. DOOM
Azbucoávnă (înv.) s. f., g.-d. art. Azbucoávnei; pl. Azbucoávne
azbucoavnelor
AZBUCOÁVNĂ, azbucoavne, s. f. (Înv.) Abecedar. – Din sl. azŭbukovĩno. DOOM
Azbucoávnă (înv.) s. f., g.-d. art. Azbucoávnei; pl. Azbucoávne
azeace
AZEÁCE s. f. (Înv.) Zeciuială. (din zece)
azeaciui
AZEACIUÍ, azeaciuiésc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A zeciui. (din zeciui)
azeaciuit
AZEACIUÍ, azeaciuiésc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A zeciui. (din zeciui)
azeotrop
AZEOTRÓP, -Ă, azeotropi, -e, adj. Care prezintă azeotropism; azeotropic. [Pr.: -ze-o-] – Din fr. azéotrope. DOOM
azeotróp (-ze-o-trop) adj. m., pl. azeotrópi; f. azeotrópă, pl. azeotrópe
azeotropa
AZEOTRÓP, -Ă, azeotropi, -e, adj. Care prezintă azeotropism; azeotropic. [Pr.: -ze-o-] – Din fr. azéotrope. DOOM
azeotróp (-ze-o-trop) adj. m., pl. azeotrópi; f. azeotrópă, pl. azeotrópe
azeotrope
AZEOTRÓP, -Ă, azeotropi, -e, adj. Care prezintă azeotropism; azeotropic. [Pr.: -ze-o-] – Din fr. azéotrope. DOOM
azeotróp (-ze-o-trop) adj. m., pl. azeotrópi; f. azeotrópă, pl. azeotrópe
azeotropei
AZEOTRÓP, -Ă, azeotropi, -e, adj. Care prezintă azeotropism; azeotropic. [Pr.: -ze-o-] – Din fr. azéotrope. DOOM
azeotróp (-ze-o-trop) adj. m., pl. azeotrópi; f. azeotrópă, pl. azeotrópe
azeotropele
AZEOTRÓP, -Ă, azeotropi, -e, adj. Care prezintă azeotropism; azeotropic. [Pr.: -ze-o-] – Din fr. azéotrope. DOOM
azeotróp (-ze-o-trop) adj. m., pl. azeotrópi; f. azeotrópă, pl. azeotrópe
azeotropelor
AZEOTRÓP, -Ă, azeotropi, -e, adj. Care prezintă azeotropism; azeotropic. [Pr.: -ze-o-] – Din fr. azéotrope. DOOM
azeotróp (-ze-o-trop) adj. m., pl. azeotrópi; f. azeotrópă, pl. azeotrópe
azeotropi
AZEOTRÓP, -Ă, azeotropi, -e, adj. Care prezintă azeotropism; azeotropic. [Pr.: -ze-o-] – Din fr. azéotrope. DOOM
azeotróp (-ze-o-trop) adj. m., pl. azeotrópi; f. azeotrópă, pl. azeotrópe
azeotropia
AZEOTROPÍE s. f. Azeotropism. [Pr.: -ze-o-] – Din fr. azéotropie. DOOM
azeotropíe (-ze-o-tro-) s. f., art. azeotropía, g.-d. azeotropíi, art. azeotropíei
azeotropic
AZEOTRÓPIC, -Ă, azeotropici, -ce, adj. Azeotrop. [Pr.: -ze-o-] – Din fr. azéotropique. DOOM
azeotrópic (-ze-o-tro-) adj. m., pl. azeotrópici; f. azeotrópică, pl. azeotrópice
azeotropica
AZEOTRÓPIC, -Ă, azeotropici, -ce, adj. Azeotrop. [Pr.: -ze-o-] – Din fr. azéotropique. DOOM
azeotrópic (-ze-o-tro-) adj. m., pl. azeotrópici; f. azeotrópică, pl. azeotrópice
azeotropice
AZEOTRÓPIC, -Ă, azeotropici, -ce, adj. Azeotrop. [Pr.: -ze-o-] – Din fr. azéotropique. DOOM
azeotrópic (-ze-o-tro-) adj. m., pl. azeotrópici; f. azeotrópică, pl. azeotrópice
azeotropicei
AZEOTRÓPIC, -Ă, azeotropici, -ce, adj. Azeotrop. [Pr.: -ze-o-] – Din fr. azéotropique. DOOM
azeotrópic (-ze-o-tro-) adj. m., pl. azeotrópici; f. azeotrópică, pl. azeotrópice
azeotropicele
AZEOTRÓPIC, -Ă, azeotropici, -ce, adj. Azeotrop. [Pr.: -ze-o-] – Din fr. azéotropique. DOOM
azeotrópic (-ze-o-tro-) adj. m., pl. azeotrópici; f. azeotrópică, pl. azeotrópice
azeotropicelor
AZEOTRÓPIC, -Ă, azeotropici, -ce, adj. Azeotrop. [Pr.: -ze-o-] – Din fr. azéotropique. DOOM
azeotrópic (-ze-o-tro-) adj. m., pl. azeotrópici; f. azeotrópică, pl. azeotrópice
azeotropici
AZEOTRÓPIC, -Ă, azeotropici, -ce, adj. Azeotrop. [Pr.: -ze-o-] – Din fr. azéotropique. DOOM
azeotrópic (-ze-o-tro-) adj. m., pl. azeotrópici; f. azeotrópică, pl. azeotrópice
azeotropicii
AZEOTRÓPIC, -Ă, azeotropici, -ce, adj. Azeotrop. [Pr.: -ze-o-] – Din fr. azéotropique. DOOM
azeotrópic (-ze-o-tro-) adj. m., pl. azeotrópici; f. azeotrópică, pl. azeotrópice
azeotropicilor
AZEOTRÓPIC, -Ă, azeotropici, -ce, adj. Azeotrop. [Pr.: -ze-o-] – Din fr. azéotropique. DOOM
azeotrópic (-ze-o-tro-) adj. m., pl. azeotrópici; f. azeotrópică, pl. azeotrópice
azeotropicul
AZEOTRÓPIC, -Ă, azeotropici, -ce, adj. Azeotrop. [Pr.: -ze-o-] – Din fr. azéotropique. DOOM
azeotrópic (-ze-o-tro-) adj. m., pl. azeotrópici; f. azeotrópică, pl. azeotrópice
azeotropicului
AZEOTRÓPIC, -Ă, azeotropici, -ce, adj. Azeotrop. [Pr.: -ze-o-] – Din fr. azéotropique. DOOM
azeotrópic (-ze-o-tro-) adj. m., pl. azeotrópici; f. azeotrópică, pl. azeotrópice
azeotropie
AZEOTROPÍE s. f. Azeotropism. [Pr.: -ze-o-] – Din fr. azéotropie. DOOM
azeotropíe (-ze-o-tro-) s. f., art. azeotropía, g.-d. azeotropíi, art. azeotropíei
azeotropiei
AZEOTROPÍE s. f. Azeotropism. [Pr.: -ze-o-] – Din fr. azéotropie. DOOM
azeotropíe (-ze-o-tro-) s. f., art. azeotropía, g.-d. azeotropíi, art. azeotropíei
azeotropii
AZEOTRÓP, -Ă, azeotropi, -e, adj. Care prezintă azeotropism; azeotropic. [Pr.: -ze-o-] – Din fr. azéotrope. DOOM
azeotróp (-ze-o-trop) adj. m., pl. azeotrópi; f. azeotrópă, pl. azeotrópe
azeotropii
AZEOTROPÍE s. f. Azeotropism. [Pr.: -ze-o-] – Din fr. azéotropie. DOOM
azeotropíe (-ze-o-tro-) s. f., art. azeotropía, g.-d. azeotropíi, art. azeotropíei
azeotropilor
AZEOTRÓP, -Ă, azeotropi, -e, adj. Care prezintă azeotropism; azeotropic. [Pr.: -ze-o-] – Din fr. azéotrope. DOOM
azeotróp (-ze-o-trop) adj. m., pl. azeotrópi; f. azeotrópă, pl. azeotrópe
azeotropism
AZEOTROPÍSM s. n. Proprietate a unui amestec de lichide de a da prin fierbere vapori cu aceeași compoziție ca a amestecului lichid din care provin; azeotropie. [Pr.: -ze-o-] – Din fr. azéotropisme. DOOM
azeotropísm (-ze-o-tro-) s. n.
azeotropismul
AZEOTROPÍSM s. n. Proprietate a unui amestec de lichide de a da prin fierbere vapori cu aceeași compoziție ca a amestecului lichid din care provin; azeotropie. [Pr.: -ze-o-] – Din fr. azéotropisme. DOOM
azeotropísm (-ze-o-tro-) s. n.
azeotropismului
AZEOTROPÍSM s. n. Proprietate a unui amestec de lichide de a da prin fierbere vapori cu aceeași compoziție ca a amestecului lichid din care provin; azeotropie. [Pr.: -ze-o-] – Din fr. azéotropisme. DOOM
azeotropísm (-ze-o-tro-) s. n.
azeotropul
AZEOTRÓP, -Ă, azeotropi, -e, adj. Care prezintă azeotropism; azeotropic. [Pr.: -ze-o-] – Din fr. azéotrope. DOOM
azeotróp (-ze-o-trop) adj. m., pl. azeotrópi; f. azeotrópă, pl. azeotrópe
azeotropului
AZEOTRÓP, -Ă, azeotropi, -e, adj. Care prezintă azeotropism; azeotropic. [Pr.: -ze-o-] – Din fr. azéotrope. DOOM
azeotróp (-ze-o-trop) adj. m., pl. azeotrópi; f. azeotrópă, pl. azeotrópe
azer
AZÉR, -Ă, azeri, -e, s. m. și f., adj. Azerbaidjan. – Din fr. Azéri, -e. DOOM
*azéră (limbă) s. f., g.-d. art. azérei
azer
AZÉR, -Ă, azeri, -e, s. m. și f., adj. Azerbaidjan. – Din fr. Azéri, -e. DOOM
*azéră (limbă) s. f., g.-d. art. azérei
azera
AZÉR, -Ă, azeri, -e, s. m. și f., adj. Azerbaidjan. – Din fr. Azéri, -e. DOOM
*azéră (limbă) s. f., g.-d. art. azérei
azera
AZÉR, -Ă, azeri, -e, s. m. și f., adj. Azerbaidjan. – Din fr. Azéri, -e. DOOM
*azéră (limbă) s. f., g.-d. art. azérei
azerbaidjan
AZERBAIDJAN, -Ă, azerbaidjeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Azerbaidjanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Azerbaidjanului sau azerbaidjenilor (1), privitor la Azerbaidjan ori la azerbaidjeni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă din familia altaică, ramura turcică, vorbită de azerbaidjeni. – Din n.pr. Azerbaidjan. DOOM
azerbaidján [dj pron. g] (-bai-) adj. m., s. m., pl. azerbaidjéni; adj. f., s. f. azerbaidjánă, pl. azerbaidjéne
azerbaidjan
AZERBAIDJAN, -Ă, azerbaidjeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Azerbaidjanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Azerbaidjanului sau azerbaidjenilor (1), privitor la Azerbaidjan ori la azerbaidjeni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă din familia altaică, ramura turcică, vorbită de azerbaidjeni. – Din n.pr. Azerbaidjan. DOOM
azerbaidján [dj pron. g] (-bai-) adj. m., s. m., pl. azerbaidjéni; adj. f., s. f. azerbaidjánă, pl. azerbaidjéne
azerbaidjana
AZERBAIDJAN, -Ă, azerbaidjeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Azerbaidjanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Azerbaidjanului sau azerbaidjenilor (1), privitor la Azerbaidjan ori la azerbaidjeni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă din familia altaică, ramura turcică, vorbită de azerbaidjeni. – Din n.pr. Azerbaidjan. DOOM
azerbaidján [dj pron. g] (-bai-) adj. m., s. m., pl. azerbaidjéni; adj. f., s. f. azerbaidjánă, pl. azerbaidjéne
azerbaidjana
AZERBAIDJAN, -Ă, azerbaidjeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Azerbaidjanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Azerbaidjanului sau azerbaidjenilor (1), privitor la Azerbaidjan ori la azerbaidjeni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă din familia altaică, ramura turcică, vorbită de azerbaidjeni. – Din n.pr. Azerbaidjan. DOOM
azerbaidján [dj pron. g] (-bai-) adj. m., s. m., pl. azerbaidjéni; adj. f., s. f. azerbaidjánă, pl. azerbaidjéne
azerbaidjano
AZERBAIDJAN, -Ă, azerbaidjeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Azerbaidjanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Azerbaidjanului sau azerbaidjenilor (1), privitor la Azerbaidjan ori la azerbaidjeni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă din familia altaică, ramura turcică, vorbită de azerbaidjeni. – Din n.pr. Azerbaidjan. DOOM
azerbaidján [dj pron. g] (-bai-) adj. m., s. m., pl. azerbaidjéni; adj. f., s. f. azerbaidjánă, pl. azerbaidjéne
azerbaidjano
AZERBAIDJAN, -Ă, azerbaidjeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Azerbaidjanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Azerbaidjanului sau azerbaidjenilor (1), privitor la Azerbaidjan ori la azerbaidjeni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă din familia altaică, ramura turcică, vorbită de azerbaidjeni. – Din n.pr. Azerbaidjan. DOOM
azerbaidján [dj pron. g] (-bai-) adj. m., s. m., pl. azerbaidjéni; adj. f., s. f. azerbaidjánă, pl. azerbaidjéne
azerbaidjanul
AZERBAIDJAN, -Ă, azerbaidjeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Azerbaidjanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Azerbaidjanului sau azerbaidjenilor (1), privitor la Azerbaidjan ori la azerbaidjeni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă din familia altaică, ramura turcică, vorbită de azerbaidjeni. – Din n.pr. Azerbaidjan. DOOM
azerbaidján [dj pron. g] (-bai-) adj. m., s. m., pl. azerbaidjéni; adj. f., s. f. azerbaidjánă, pl. azerbaidjéne
azerbaidjanul
AZERBAIDJAN, -Ă, azerbaidjeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Azerbaidjanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Azerbaidjanului sau azerbaidjenilor (1), privitor la Azerbaidjan ori la azerbaidjeni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă din familia altaică, ramura turcică, vorbită de azerbaidjeni. – Din n.pr. Azerbaidjan. DOOM
azerbaidján [dj pron. g] (-bai-) adj. m., s. m., pl. azerbaidjéni; adj. f., s. f. azerbaidjánă, pl. azerbaidjéne
azerbaidjanule
AZERBAIDJAN, -Ă, azerbaidjeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Azerbaidjanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Azerbaidjanului sau azerbaidjenilor (1), privitor la Azerbaidjan ori la azerbaidjeni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă din familia altaică, ramura turcică, vorbită de azerbaidjeni. – Din n.pr. Azerbaidjan. DOOM
azerbaidján [dj pron. g] (-bai-) adj. m., s. m., pl. azerbaidjéni; adj. f., s. f. azerbaidjánă, pl. azerbaidjéne
azerbaidjanule
AZERBAIDJAN, -Ă, azerbaidjeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Azerbaidjanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Azerbaidjanului sau azerbaidjenilor (1), privitor la Azerbaidjan ori la azerbaidjeni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă din familia altaică, ramura turcică, vorbită de azerbaidjeni. – Din n.pr. Azerbaidjan. DOOM
azerbaidján [dj pron. g] (-bai-) adj. m., s. m., pl. azerbaidjéni; adj. f., s. f. azerbaidjánă, pl. azerbaidjéne
azerbaidjanului
AZERBAIDJAN, -Ă, azerbaidjeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Azerbaidjanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Azerbaidjanului sau azerbaidjenilor (1), privitor la Azerbaidjan ori la azerbaidjeni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă din familia altaică, ramura turcică, vorbită de azerbaidjeni. – Din n.pr. Azerbaidjan. DOOM
azerbaidján [dj pron. g] (-bai-) adj. m., s. m., pl. azerbaidjéni; adj. f., s. f. azerbaidjánă, pl. azerbaidjéne
azerbaidjanului
AZERBAIDJAN, -Ă, azerbaidjeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Azerbaidjanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Azerbaidjanului sau azerbaidjenilor (1), privitor la Azerbaidjan ori la azerbaidjeni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă din familia altaică, ramura turcică, vorbită de azerbaidjeni. – Din n.pr. Azerbaidjan. DOOM
azerbaidján [dj pron. g] (-bai-) adj. m., s. m., pl. azerbaidjéni; adj. f., s. f. azerbaidjánă, pl. azerbaidjéne
azerbaidjene
AZERBAIDJAN, -Ă, azerbaidjeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Azerbaidjanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Azerbaidjanului sau azerbaidjenilor (1), privitor la Azerbaidjan ori la azerbaidjeni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă din familia altaică, ramura turcică, vorbită de azerbaidjeni. – Din n.pr. Azerbaidjan. DOOM
azerbaidján [dj pron. g] (-bai-) adj. m., s. m., pl. azerbaidjéni; adj. f., s. f. azerbaidjánă, pl. azerbaidjéne
azerbaidjene
AZERBAIDJAN, -Ă, azerbaidjeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Azerbaidjanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Azerbaidjanului sau azerbaidjenilor (1), privitor la Azerbaidjan ori la azerbaidjeni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă din familia altaică, ramura turcică, vorbită de azerbaidjeni. – Din n.pr. Azerbaidjan. DOOM
azerbaidján [dj pron. g] (-bai-) adj. m., s. m., pl. azerbaidjéni; adj. f., s. f. azerbaidjánă, pl. azerbaidjéne
azerbaidjene
AZERBAIDJAN, -Ă, azerbaidjeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Azerbaidjanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Azerbaidjanului sau azerbaidjenilor (1), privitor la Azerbaidjan ori la azerbaidjeni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă din familia altaică, ramura turcică, vorbită de azerbaidjeni. – Din n.pr. Azerbaidjan. DOOM
azerbaidján [dj pron. g] (-bai-) adj. m., s. m., pl. azerbaidjéni; adj. f., s. f. azerbaidjánă, pl. azerbaidjéne
azerbaidjenei
AZERBAIDJAN, -Ă, azerbaidjeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Azerbaidjanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Azerbaidjanului sau azerbaidjenilor (1), privitor la Azerbaidjan ori la azerbaidjeni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă din familia altaică, ramura turcică, vorbită de azerbaidjeni. – Din n.pr. Azerbaidjan. DOOM
azerbaidján [dj pron. g] (-bai-) adj. m., s. m., pl. azerbaidjéni; adj. f., s. f. azerbaidjánă, pl. azerbaidjéne
azerbaidjenei
AZERBAIDJAN, -Ă, azerbaidjeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Azerbaidjanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Azerbaidjanului sau azerbaidjenilor (1), privitor la Azerbaidjan ori la azerbaidjeni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă din familia altaică, ramura turcică, vorbită de azerbaidjeni. – Din n.pr. Azerbaidjan. DOOM
azerbaidján [dj pron. g] (-bai-) adj. m., s. m., pl. azerbaidjéni; adj. f., s. f. azerbaidjánă, pl. azerbaidjéne
azerbaidjenele
AZERBAIDJAN, -Ă, azerbaidjeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Azerbaidjanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Azerbaidjanului sau azerbaidjenilor (1), privitor la Azerbaidjan ori la azerbaidjeni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă din familia altaică, ramura turcică, vorbită de azerbaidjeni. – Din n.pr. Azerbaidjan. DOOM
azerbaidján [dj pron. g] (-bai-) adj. m., s. m., pl. azerbaidjéni; adj. f., s. f. azerbaidjánă, pl. azerbaidjéne
azerbaidjenele
AZERBAIDJAN, -Ă, azerbaidjeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Azerbaidjanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Azerbaidjanului sau azerbaidjenilor (1), privitor la Azerbaidjan ori la azerbaidjeni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă din familia altaică, ramura turcică, vorbită de azerbaidjeni. – Din n.pr. Azerbaidjan. DOOM
azerbaidján [dj pron. g] (-bai-) adj. m., s. m., pl. azerbaidjéni; adj. f., s. f. azerbaidjánă, pl. azerbaidjéne
azerbaidjenelor
AZERBAIDJAN, -Ă, azerbaidjeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Azerbaidjanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Azerbaidjanului sau azerbaidjenilor (1), privitor la Azerbaidjan ori la azerbaidjeni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă din familia altaică, ramura turcică, vorbită de azerbaidjeni. – Din n.pr. Azerbaidjan. DOOM
azerbaidján [dj pron. g] (-bai-) adj. m., s. m., pl. azerbaidjéni; adj. f., s. f. azerbaidjánă, pl. azerbaidjéne
azerbaidjenelor
AZERBAIDJAN, -Ă, azerbaidjeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Azerbaidjanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Azerbaidjanului sau azerbaidjenilor (1), privitor la Azerbaidjan ori la azerbaidjeni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă din familia altaică, ramura turcică, vorbită de azerbaidjeni. – Din n.pr. Azerbaidjan. DOOM
azerbaidján [dj pron. g] (-bai-) adj. m., s. m., pl. azerbaidjéni; adj. f., s. f. azerbaidjánă, pl. azerbaidjéne
azerbaidjeni
AZERBAIDJAN, -Ă, azerbaidjeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Azerbaidjanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Azerbaidjanului sau azerbaidjenilor (1), privitor la Azerbaidjan ori la azerbaidjeni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă din familia altaică, ramura turcică, vorbită de azerbaidjeni. – Din n.pr. Azerbaidjan. DOOM
azerbaidján [dj pron. g] (-bai-) adj. m., s. m., pl. azerbaidjéni; adj. f., s. f. azerbaidjánă, pl. azerbaidjéne
azerbaidjeni
AZERBAIDJAN, -Ă, azerbaidjeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Azerbaidjanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Azerbaidjanului sau azerbaidjenilor (1), privitor la Azerbaidjan ori la azerbaidjeni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă din familia altaică, ramura turcică, vorbită de azerbaidjeni. – Din n.pr. Azerbaidjan. DOOM
azerbaidján [dj pron. g] (-bai-) adj. m., s. m., pl. azerbaidjéni; adj. f., s. f. azerbaidjánă, pl. azerbaidjéne
azerbaidjenii
AZERBAIDJAN, -Ă, azerbaidjeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Azerbaidjanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Azerbaidjanului sau azerbaidjenilor (1), privitor la Azerbaidjan ori la azerbaidjeni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă din familia altaică, ramura turcică, vorbită de azerbaidjeni. – Din n.pr. Azerbaidjan. DOOM
azerbaidján [dj pron. g] (-bai-) adj. m., s. m., pl. azerbaidjéni; adj. f., s. f. azerbaidjánă, pl. azerbaidjéne
azerbaidjenii
AZERBAIDJAN, -Ă, azerbaidjeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Azerbaidjanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Azerbaidjanului sau azerbaidjenilor (1), privitor la Azerbaidjan ori la azerbaidjeni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă din familia altaică, ramura turcică, vorbită de azerbaidjeni. – Din n.pr. Azerbaidjan. DOOM
azerbaidján [dj pron. g] (-bai-) adj. m., s. m., pl. azerbaidjéni; adj. f., s. f. azerbaidjánă, pl. azerbaidjéne
azerbaidjenilor
AZERBAIDJAN, -Ă, azerbaidjeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Azerbaidjanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Azerbaidjanului sau azerbaidjenilor (1), privitor la Azerbaidjan ori la azerbaidjeni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă din familia altaică, ramura turcică, vorbită de azerbaidjeni. – Din n.pr. Azerbaidjan. DOOM
azerbaidján [dj pron. g] (-bai-) adj. m., s. m., pl. azerbaidjéni; adj. f., s. f. azerbaidjánă, pl. azerbaidjéne
azerbaidjenilor
AZERBAIDJAN, -Ă, azerbaidjeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Azerbaidjanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Azerbaidjanului sau azerbaidjenilor (1), privitor la Azerbaidjan ori la azerbaidjeni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă din familia altaică, ramura turcică, vorbită de azerbaidjeni. – Din n.pr. Azerbaidjan. DOOM
azerbaidján [dj pron. g] (-bai-) adj. m., s. m., pl. azerbaidjéni; adj. f., s. f. azerbaidjánă, pl. azerbaidjéne
azere
AZÉR, -Ă, azeri, -e, s. m. și f., adj. Azerbaidjan. – Din fr. Azéri, -e. DOOM
*azéră (limbă) s. f., g.-d. art. azérei
azere
AZÉR, -Ă, azeri, -e, s. m. și f., adj. Azerbaidjan. – Din fr. Azéri, -e. DOOM
*azéră (limbă) s. f., g.-d. art. azérei
azere
AZÉR, -Ă, azeri, -e, s. m. și f., adj. Azerbaidjan. – Din fr. Azéri, -e. DOOM
*azéră (limbă) s. f., g.-d. art. azérei
azerei
AZÉR, -Ă, azeri, -e, s. m. și f., adj. Azerbaidjan. – Din fr. Azéri, -e. DOOM
*azéră (limbă) s. f., g.-d. art. azérei
azerei
AZÉR, -Ă, azeri, -e, s. m. și f., adj. Azerbaidjan. – Din fr. Azéri, -e. DOOM
*azéră (limbă) s. f., g.-d. art. azérei
azerele
AZÉR, -Ă, azeri, -e, s. m. și f., adj. Azerbaidjan. – Din fr. Azéri, -e. DOOM
*azéră (limbă) s. f., g.-d. art. azérei
azerele
AZÉR, -Ă, azeri, -e, s. m. și f., adj. Azerbaidjan. – Din fr. Azéri, -e. DOOM
*azéră (limbă) s. f., g.-d. art. azérei
azerelor
AZÉR, -Ă, azeri, -e, s. m. și f., adj. Azerbaidjan. – Din fr. Azéri, -e. DOOM
*azéră (limbă) s. f., g.-d. art. azérei
azerelor
AZÉR, -Ă, azeri, -e, s. m. și f., adj. Azerbaidjan. – Din fr. Azéri, -e. DOOM
*azéră (limbă) s. f., g.-d. art. azérei
azeri
AZÉR, -Ă, azeri, -e, s. m. și f., adj. Azerbaidjan. – Din fr. Azéri, -e. DOOM
*azéră (limbă) s. f., g.-d. art. azérei
azeri
AZÉR, -Ă, azeri, -e, s. m. și f., adj. Azerbaidjan. – Din fr. Azéri, -e. DOOM
*azéră (limbă) s. f., g.-d. art. azérei
azerii
AZÉR, -Ă, azeri, -e, s. m. și f., adj. Azerbaidjan. – Din fr. Azéri, -e. DOOM
*azéră (limbă) s. f., g.-d. art. azérei
azerii
AZÉR, -Ă, azeri, -e, s. m. și f., adj. Azerbaidjan. – Din fr. Azéri, -e. DOOM
*azéră (limbă) s. f., g.-d. art. azérei
azerilor
AZÉR, -Ă, azeri, -e, s. m. și f., adj. Azerbaidjan. – Din fr. Azéri, -e. DOOM
*azéră (limbă) s. f., g.-d. art. azérei
azerilor
AZÉR, -Ă, azeri, -e, s. m. și f., adj. Azerbaidjan. – Din fr. Azéri, -e. DOOM
*azéră (limbă) s. f., g.-d. art. azérei
azero
AZÉR, -Ă, azeri, -e, s. m. și f., adj. Azerbaidjan. – Din fr. Azéri, -e. DOOM
*azéră (limbă) s. f., g.-d. art. azérei
azero
AZÉR, -Ă, azeri, -e, s. m. și f., adj. Azerbaidjan. – Din fr. Azéri, -e. DOOM
*azéră (limbă) s. f., g.-d. art. azérei
azerul
AZÉR, -Ă, azeri, -e, s. m. și f., adj. Azerbaidjan. – Din fr. Azéri, -e. DOOM
*azéră (limbă) s. f., g.-d. art. azérei
azerul
AZÉR, -Ă, azeri, -e, s. m. și f., adj. Azerbaidjan. – Din fr. Azéri, -e. DOOM
*azéră (limbă) s. f., g.-d. art. azérei
azerule
AZÉR, -Ă, azeri, -e, s. m. și f., adj. Azerbaidjan. – Din fr. Azéri, -e. DOOM
*azéră (limbă) s. f., g.-d. art. azérei
azerule
AZÉR, -Ă, azeri, -e, s. m. și f., adj. Azerbaidjan. – Din fr. Azéri, -e. DOOM
*azéră (limbă) s. f., g.-d. art. azérei
azerului
AZÉR, -Ă, azeri, -e, s. m. și f., adj. Azerbaidjan. – Din fr. Azéri, -e. DOOM
*azéră (limbă) s. f., g.-d. art. azérei
azerului
AZÉR, -Ă, azeri, -e, s. m. și f., adj. Azerbaidjan. – Din fr. Azéri, -e. DOOM
*azéră (limbă) s. f., g.-d. art. azérei
azi
ÁZI adv. 1. În ziua de față, în ziua care e în curs; astăzi. ◊ Azi-noapte = în noaptea care tocmai a trecut. Azi-dimineață = în dimineața zilei în curs. Azi după-amiază = în după-amiaza ori după-masa zilei în curs. ♦ (Substantivat, m. invar.) Ziua care e în curs. ♦ (În corelație cu „mâine”) a) Zi cu zi, zi după zi; b) Când..., când. ◊ Expr. De ieri până azi = într-un timp neașteptat de scurt. Ba azi, ba mâine, exprimă ideea de amânare continuă. Azi-mâine = în curând, zilele acestea; astăzi-mâine. A trăi de azi pe mâine = a trăi necăjit, strâmtorat, în sărăcie. (Rar) Cu azi, cu mâine = încet-încet. 2. În epoca prezentă, în timpul sau în vremea de acum. – Lat. hac die. DOOM
azi adv.
azida
AZÍDĂ s.f. Combinație chimică organică instabilă care se descompune prin încălzire uneori cu explozie. [< fr. azide]. DOOM
azídă s. f., g.-d. art. azídei; pl. azíde
azide
AZÍDĂ s.f. Combinație chimică organică instabilă care se descompune prin încălzire uneori cu explozie. [< fr. azide]. DOOM
azídă s. f., g.-d. art. azídei; pl. azíde
azidei
AZÍDĂ s.f. Combinație chimică organică instabilă care se descompune prin încălzire uneori cu explozie. [< fr. azide]. DOOM
azídă s. f., g.-d. art. azídei; pl. azíde
azidele
AZÍDĂ s.f. Combinație chimică organică instabilă care se descompune prin încălzire uneori cu explozie. [< fr. azide]. DOOM
azídă s. f., g.-d. art. azídei; pl. azíde
azidelor
AZÍDĂ s.f. Combinație chimică organică instabilă care se descompune prin încălzire uneori cu explozie. [< fr. azide]. DOOM
azídă s. f., g.-d. art. azídei; pl. azíde
azigos
AZIGÓS adj. invar. (Despre o formație anatomică) Impar. ◊ Venă azigos = venă care face legătura dintre cele două vene cave. [Scris și azygos. / < fr. azygos, cf. gr. a – fără, zygos – par].
azil
AZÍL s.n. 1. (În trecut) Instituție cu caracter filantropic în care erau ținuți copii, bătrâni, invalizi, bolnavi incurabili. 2. (Fig.) Loc de refugiu inviolabil; adăpost, refugiu. ◊ Azil politic = acordare de către un stat a dreptului de intrare și de stabilire pe teritoriul său unei persoane străine persecutate în țara sa din motive politice. [Pl. -luri, -le. / < fr. asile, cf. it. asilo < lat. asylum – loc inviolabil, gr. asylos < a – fără, syle – jefuire]. DOOM
azíl s. n., pl. azíluri
azil
AZÍL, aziluri, s. n. 1. Loc unde cineva găsește ocrotire, adăpost, refugiu. ◊ Drept de azil = drept de a se stabili pe teritoriul altei țări, de care se bucură în virtutea legii un refugiat politic. 2. Instituție de asistență socială pentru întreținerea bătrânilor, infirmilor, copiilor orfani etc. – Din fr. asile, lat. asylum.
azilant
AZILÁNT, -Ă, azilanți, -te, s. m. și f. Persoană care a cerut azil, fiind luată în evidența unui stat înainte de a obține statutul de refugiat. – Din germ. Azilant. Cf. fr. asilé. DOOM
*azilántă s. f., g.-d. art. azilántei; pl. azilánte
azilanta
AZILÁNT, -Ă, azilanți, -te, s. m. și f. Persoană care a cerut azil, fiind luată în evidența unui stat înainte de a obține statutul de refugiat. – Din germ. Azilant. Cf. fr. asilé. DOOM
*azilántă s. f., g.-d. art. azilántei; pl. azilánte
azilante
AZILÁNT, -Ă, azilanți, -te, s. m. și f. Persoană care a cerut azil, fiind luată în evidența unui stat înainte de a obține statutul de refugiat. – Din germ. Azilant. Cf. fr. asilé. DOOM
*azilántă s. f., g.-d. art. azilántei; pl. azilánte
azilantei
AZILÁNT, -Ă, azilanți, -te, s. m. și f. Persoană care a cerut azil, fiind luată în evidența unui stat înainte de a obține statutul de refugiat. – Din germ. Azilant. Cf. fr. asilé. DOOM
*azilántă s. f., g.-d. art. azilántei; pl. azilánte
azilantele
AZILÁNT, -Ă, azilanți, -te, s. m. și f. Persoană care a cerut azil, fiind luată în evidența unui stat înainte de a obține statutul de refugiat. – Din germ. Azilant. Cf. fr. asilé. DOOM
*azilántă s. f., g.-d. art. azilántei; pl. azilánte
azilantelor
AZILÁNT, -Ă, azilanți, -te, s. m. și f. Persoană care a cerut azil, fiind luată în evidența unui stat înainte de a obține statutul de refugiat. – Din germ. Azilant. Cf. fr. asilé. DOOM
*azilántă s. f., g.-d. art. azilántei; pl. azilánte
azilantul
AZILÁNT, -Ă, azilanți, -te, s. m. și f. Persoană care a cerut azil, fiind luată în evidența unui stat înainte de a obține statutul de refugiat. – Din germ. Azilant. Cf. fr. asilé. DOOM
*azilántă s. f., g.-d. art. azilántei; pl. azilánte
azilantului
AZILÁNT, -Ă, azilanți, -te, s. m. și f. Persoană care a cerut azil, fiind luată în evidența unui stat înainte de a obține statutul de refugiat. – Din germ. Azilant. Cf. fr. asilé. DOOM
*azilántă s. f., g.-d. art. azilántei; pl. azilánte
azilanți
AZILÁNT, -Ă, azilanți, -te, s. m. și f. Persoană care a cerut azil, fiind luată în evidența unui stat înainte de a obține statutul de refugiat. – Din germ. Azilant. Cf. fr. asilé. DOOM
*azilántă s. f., g.-d. art. azilántei; pl. azilánte
azilanții
AZILÁNT, -Ă, azilanți, -te, s. m. și f. Persoană care a cerut azil, fiind luată în evidența unui stat înainte de a obține statutul de refugiat. – Din germ. Azilant. Cf. fr. asilé. DOOM
*azilántă s. f., g.-d. art. azilántei; pl. azilánte
azilanților
AZILÁNT, -Ă, azilanți, -te, s. m. și f. Persoană care a cerut azil, fiind luată în evidența unui stat înainte de a obține statutul de refugiat. – Din germ. Azilant. Cf. fr. asilé. DOOM
*azilántă s. f., g.-d. art. azilántei; pl. azilánte
azilul
AZÍL, aziluri, s. n. 1. Loc unde cineva găsește ocrotire, adăpost, refugiu. ◊ Drept de azil = drept de a se stabili pe teritoriul altei țări, de care se bucură în virtutea legii un refugiat politic. 2. Instituție de asistență socială pentru întreținerea bătrânilor, infirmilor, copiilor orfani etc. – Din fr. asile, lat. asylum.
azilului
AZÍL, aziluri, s. n. 1. Loc unde cineva găsește ocrotire, adăpost, refugiu. ◊ Drept de azil = drept de a se stabili pe teritoriul altei țări, de care se bucură în virtutea legii un refugiat politic. 2. Instituție de asistență socială pentru întreținerea bătrânilor, infirmilor, copiilor orfani etc. – Din fr. asile, lat. asylum.
aziluri
AZÍL, aziluri, s. n. 1. Loc unde cineva găsește ocrotire, adăpost, refugiu. ◊ Drept de azil = drept de a se stabili pe teritoriul altei țări, de care se bucură în virtutea legii un refugiat politic. 2. Instituție de asistență socială pentru întreținerea bătrânilor, infirmilor, copiilor orfani etc. – Din fr. asile, lat. asylum.
azilurile
AZÍL, aziluri, s. n. 1. Loc unde cineva găsește ocrotire, adăpost, refugiu. ◊ Drept de azil = drept de a se stabili pe teritoriul altei țări, de care se bucură în virtutea legii un refugiat politic. 2. Instituție de asistență socială pentru întreținerea bătrânilor, infirmilor, copiilor orfani etc. – Din fr. asile, lat. asylum.
azilurilor
AZÍL, aziluri, s. n. 1. Loc unde cineva găsește ocrotire, adăpost, refugiu. ◊ Drept de azil = drept de a se stabili pe teritoriul altei țări, de care se bucură în virtutea legii un refugiat politic. 2. Instituție de asistență socială pentru întreținerea bătrânilor, infirmilor, copiilor orfani etc. – Din fr. asile, lat. asylum.
azima
ÁZIMĂ, azime, s. f. Pâine nedospită (consumată de mozaici la Paști și, de asemenea, folosită de catolici și de Biserica armeană la împărtășanie). – Din ngr. ázima. DOOM
ázimă s. f., g.-d. art. ázimei; pl. ázime
azime
ÁZIMĂ, azime, s. f. Pâine nedospită (consumată de mozaici la Paști și, de asemenea, folosită de catolici și de Biserica armeană la împărtășanie). – Din ngr. ázima. DOOM
ázimă s. f., g.-d. art. ázimei; pl. ázime
azimei
ÁZIMĂ, azime, s. f. Pâine nedospită (consumată de mozaici la Paști și, de asemenea, folosită de catolici și de Biserica armeană la împărtășanie). – Din ngr. ázima. DOOM
ázimă s. f., g.-d. art. ázimei; pl. ázime
azimele
ÁZIMĂ, azime, s. f. Pâine nedospită (consumată de mozaici la Paști și, de asemenea, folosită de catolici și de Biserica armeană la împărtășanie). – Din ngr. ázima. DOOM
ázimă s. f., g.-d. art. ázimei; pl. ázime
azimelor
ÁZIMĂ, azime, s. f. Pâine nedospită (consumată de mozaici la Paști și, de asemenea, folosită de catolici și de Biserica armeană la împărtășanie). – Din ngr. ázima. DOOM
ázimă s. f., g.-d. art. ázimei; pl. ázime
azimioara
AZIMIOÁRĂ, azimioare, s. f. Diminutiv al lui azimă. – Azimă + suf. -ioară. DOOM
azimioáră (-mioa-) s. f., g.-d. art. azimioárei; pl. azimioáre
azimioare
AZIMIOÁRĂ, azimioare, s. f. Diminutiv al lui azimă. – Azimă + suf. -ioară. DOOM
azimioáră (-mioa-) s. f., g.-d. art. azimioárei; pl. azimioáre
azimioarei
AZIMIOÁRĂ, azimioare, s. f. Diminutiv al lui azimă. – Azimă + suf. -ioară. DOOM
azimioáră (-mioa-) s. f., g.-d. art. azimioárei; pl. azimioáre
azimioarele
AZIMIOÁRĂ, azimioare, s. f. Diminutiv al lui azimă. – Azimă + suf. -ioară. DOOM
azimioáră (-mioa-) s. f., g.-d. art. azimioárei; pl. azimioáre
azimioarelor
AZIMIOÁRĂ, azimioare, s. f. Diminutiv al lui azimă. – Azimă + suf. -ioară. DOOM
azimioáră (-mioa-) s. f., g.-d. art. azimioárei; pl. azimioáre
azimut
AZIMÚT s. n. Unghi format de planul meridianului unui loc cu planul vertical care trece prin locul respectiv și printr-un punct dat. – Din fr. azimut. DOOM
azimút s. n., pl. azimúturi
azimutal
AZIMUTÁL, -Ă, azimutali, -e, adj. Care se referă la azimut. – Din fr. azimutal. DOOM
azimutál adj. m., pl. azimutáli; f. azimutálă, pl. azimutále
azimutala
AZIMUTÁL, -Ă, azimutali, -e, adj. Care se referă la azimut. – Din fr. azimutal. DOOM
azimutál adj. m., pl. azimutáli; f. azimutálă, pl. azimutále
azimutale
AZIMUTÁL, -Ă, azimutali, -e, adj. Care se referă la azimut. – Din fr. azimutal. DOOM
azimutál adj. m., pl. azimutáli; f. azimutálă, pl. azimutále
azimutalei
AZIMUTÁL, -Ă, azimutali, -e, adj. Care se referă la azimut. – Din fr. azimutal. DOOM
azimutál adj. m., pl. azimutáli; f. azimutálă, pl. azimutále
azimutalele
AZIMUTÁL, -Ă, azimutali, -e, adj. Care se referă la azimut. – Din fr. azimutal. DOOM
azimutál adj. m., pl. azimutáli; f. azimutálă, pl. azimutále
azimutalelor
AZIMUTÁL, -Ă, azimutali, -e, adj. Care se referă la azimut. – Din fr. azimutal. DOOM
azimutál adj. m., pl. azimutáli; f. azimutálă, pl. azimutále
azimutali
AZIMUTÁL, -Ă, azimutali, -e, adj. Care se referă la azimut. – Din fr. azimutal. DOOM
azimutál adj. m., pl. azimutáli; f. azimutálă, pl. azimutále
azimutalii
AZIMUTÁL, -Ă, azimutali, -e, adj. Care se referă la azimut. – Din fr. azimutal. DOOM
azimutál adj. m., pl. azimutáli; f. azimutálă, pl. azimutále
azimutalilor
AZIMUTÁL, -Ă, azimutali, -e, adj. Care se referă la azimut. – Din fr. azimutal. DOOM
azimutál adj. m., pl. azimutáli; f. azimutálă, pl. azimutále
azimutalul
AZIMUTÁL, -Ă, azimutali, -e, adj. Care se referă la azimut. – Din fr. azimutal. DOOM
azimutál adj. m., pl. azimutáli; f. azimutálă, pl. azimutále
azimutalului
AZIMUTÁL, -Ă, azimutali, -e, adj. Care se referă la azimut. – Din fr. azimutal. DOOM
azimutál adj. m., pl. azimutáli; f. azimutálă, pl. azimutále
azimutul
AZIMÚT s. n. Unghi format de planul meridianului unui loc cu planul vertical care trece prin locul respectiv și printr-un punct dat. – Din fr. azimut. DOOM
azimút s. n., pl. azimúturi
azimutului
AZIMÚT s. n. Unghi format de planul meridianului unui loc cu planul vertical care trece prin locul respectiv și printr-un punct dat. – Din fr. azimut. DOOM
azimút s. n., pl. azimúturi
azimuturi
AZIMÚT s. n. Unghi format de planul meridianului unui loc cu planul vertical care trece prin locul respectiv și printr-un punct dat. – Din fr. azimut. DOOM
azimút s. n., pl. azimúturi
azimuturile
AZIMÚT s. n. Unghi format de planul meridianului unui loc cu planul vertical care trece prin locul respectiv și printr-un punct dat. – Din fr. azimut. DOOM
azimút s. n., pl. azimúturi
azimuturilor
AZIMÚT s. n. Unghi format de planul meridianului unui loc cu planul vertical care trece prin locul respectiv și printr-un punct dat. – Din fr. azimut. DOOM
azimút s. n., pl. azimúturi
azină
AZÍNĂ s.f. (Chim.) Combinație chimică organică cu inele de șase atomi diferiți, printre care cel puțin unul de azot. [< fr. azine].
azo
AZO s.n. (Chim.) Tip de legătură organică (notată : -N=N-). [Cf. fr. azo].
azobenzen
AZOBENZÉN s.n. Substanță care conține în moleculă doi radicali fenil legați prin gruparea „azo” (-N=N-). [< fr. azobenzène].
azoderivat
AZODERIVÁT s.m. Substanță în care doi radicali, proveniți prin îndepărtarea unui atom de hidrogen din molecula unei hidrocarburi, sunt legați prin gruparea „azo” (-N=N-). [Cf. fr. azodérivé]. DOOM
azoderivát s. m., pl. azoderiváți
azoderivatul
AZODERIVÁT s.m. Substanță în care doi radicali, proveniți prin îndepărtarea unui atom de hidrogen din molecula unei hidrocarburi, sunt legați prin gruparea „azo” (-N=N-). [Cf. fr. azodérivé]. DOOM
azoderivát s. m., pl. azoderiváți
azoderivatului
AZODERIVÁT s.m. Substanță în care doi radicali, proveniți prin îndepărtarea unui atom de hidrogen din molecula unei hidrocarburi, sunt legați prin gruparea „azo” (-N=N-). [Cf. fr. azodérivé]. DOOM
azoderivát s. m., pl. azoderiváți
azoderivați
AZODERIVÁT s.m. Substanță în care doi radicali, proveniți prin îndepărtarea unui atom de hidrogen din molecula unei hidrocarburi, sunt legați prin gruparea „azo” (-N=N-). [Cf. fr. azodérivé]. DOOM
azoderivát s. m., pl. azoderiváți
azoderivații
AZODERIVÁT s.m. Substanță în care doi radicali, proveniți prin îndepărtarea unui atom de hidrogen din molecula unei hidrocarburi, sunt legați prin gruparea „azo” (-N=N-). [Cf. fr. azodérivé]. DOOM
azoderivát s. m., pl. azoderiváți
azoderivaților
AZODERIVÁT s.m. Substanță în care doi radicali, proveniți prin îndepărtarea unui atom de hidrogen din molecula unei hidrocarburi, sunt legați prin gruparea „azo” (-N=N-). [Cf. fr. azodérivé]. DOOM
azoderivát s. m., pl. azoderiváți
azoic
AZÓIC, -Ă, azoici, -ce, adj. (Biol.; despre mediu) Care este lipsit de viață animală. [Pr.: -zo-ic] – Din fr. azoïque.
azoica
AZÓIC, -Ă, azoici, -ce, adj. (Biol.; despre mediu) Care este lipsit de viață animală. [Pr.: -zo-ic] – Din fr. azoïque.
azoice
AZÓIC, -Ă, azoici, -ce, adj. (Biol.; despre mediu) Care este lipsit de viață animală. [Pr.: -zo-ic] – Din fr. azoïque.
azoicei
AZÓIC, -Ă, azoici, -ce, adj. (Biol.; despre mediu) Care este lipsit de viață animală. [Pr.: -zo-ic] – Din fr. azoïque.
azoicele
AZÓIC, -Ă, azoici, -ce, adj. (Biol.; despre mediu) Care este lipsit de viață animală. [Pr.: -zo-ic] – Din fr. azoïque.
azoicelor
AZÓIC, -Ă, azoici, -ce, adj. (Biol.; despre mediu) Care este lipsit de viață animală. [Pr.: -zo-ic] – Din fr. azoïque.
azoici
AZÓIC, -Ă, azoici, -ce, adj. (Biol.; despre mediu) Care este lipsit de viață animală. [Pr.: -zo-ic] – Din fr. azoïque.
azoicii
AZÓIC, -Ă, azoici, -ce, adj. (Biol.; despre mediu) Care este lipsit de viață animală. [Pr.: -zo-ic] – Din fr. azoïque.
azoicilor
AZÓIC, -Ă, azoici, -ce, adj. (Biol.; despre mediu) Care este lipsit de viață animală. [Pr.: -zo-ic] – Din fr. azoïque.
azoicul
AZÓIC, -Ă, azoici, -ce, adj. (Biol.; despre mediu) Care este lipsit de viață animală. [Pr.: -zo-ic] – Din fr. azoïque.
azoicului
AZÓIC, -Ă, azoici, -ce, adj. (Biol.; despre mediu) Care este lipsit de viață animală. [Pr.: -zo-ic] – Din fr. azoïque.
azonal
AZONÁL, -Ă, azonali, -e, adj. (Geogr.) Care nu corespunde unei zone. Sol azonal. Vegetație azonală. – Din fr. azonal.
azonala
AZONÁL, -Ă, azonali, -e, adj. (Geogr.) Care nu corespunde unei zone. Sol azonal. Vegetație azonală. – Din fr. azonal.
azonale
AZONÁL, -Ă, azonali, -e, adj. (Geogr.) Care nu corespunde unei zone. Sol azonal. Vegetație azonală. – Din fr. azonal.
azonalei
AZONÁL, -Ă, azonali, -e, adj. (Geogr.) Care nu corespunde unei zone. Sol azonal. Vegetație azonală. – Din fr. azonal.
azonalele
AZONÁL, -Ă, azonali, -e, adj. (Geogr.) Care nu corespunde unei zone. Sol azonal. Vegetație azonală. – Din fr. azonal.
azonalelor
AZONÁL, -Ă, azonali, -e, adj. (Geogr.) Care nu corespunde unei zone. Sol azonal. Vegetație azonală. – Din fr. azonal.
azonali
AZONÁL, -Ă, azonali, -e, adj. (Geogr.) Care nu corespunde unei zone. Sol azonal. Vegetație azonală. – Din fr. azonal.
azonalii
AZONÁL, -Ă, azonali, -e, adj. (Geogr.) Care nu corespunde unei zone. Sol azonal. Vegetație azonală. – Din fr. azonal.
azonalilor
AZONÁL, -Ă, azonali, -e, adj. (Geogr.) Care nu corespunde unei zone. Sol azonal. Vegetație azonală. – Din fr. azonal.
azonalul
AZONÁL, -Ă, azonali, -e, adj. (Geogr.) Care nu corespunde unei zone. Sol azonal. Vegetație azonală. – Din fr. azonal.
azonalului
AZONÁL, -Ă, azonali, -e, adj. (Geogr.) Care nu corespunde unei zone. Sol azonal. Vegetație azonală. – Din fr. azonal.
azoospermie
AZOOSPERMÍE s. f. Absența spermatozoizilor din spermă, care determină sterilitatea. – Din fr. azoospermie. DOOM
!azoospermíe (-os-per-/-o-sper-) s. f., art. azoospermía, g.-d. azoospermíi, art. azoospermíei
azot
AZÓT s. n. Corp gazos simplu, incolor, inodor și insipid, parte componentă a aerului și element esențial al țesuturilor vegetale și animale; nitrogen. – Din fr. azote. DOOM
azót s. n.; simb. N
azotat
AZOTÁT2, -Ă, azotați, -te, adj. Care are în compoziția sa azot. – Din fr. azoté. DOOM
azotát2 s. m., pl. azotáți
azotat
AZOTÁT2, -Ă, azotați, -te, adj. Care are în compoziția sa azot. – Din fr. azoté. DOOM
azotát2 s. m., pl. azotáți
azotata
AZOTÁT2, -Ă, azotați, -te, adj. Care are în compoziția sa azot. – Din fr. azoté. DOOM
azotát2 s. m., pl. azotáți
azotate
AZOTÁT2, -Ă, azotați, -te, adj. Care are în compoziția sa azot. – Din fr. azoté. DOOM
azotát2 s. m., pl. azotáți
azotatei
AZOTÁT2, -Ă, azotați, -te, adj. Care are în compoziția sa azot. – Din fr. azoté. DOOM
azotát2 s. m., pl. azotáți
azotatele
AZOTÁT2, -Ă, azotați, -te, adj. Care are în compoziția sa azot. – Din fr. azoté. DOOM
azotát2 s. m., pl. azotáți
azotatelor
AZOTÁT2, -Ă, azotați, -te, adj. Care are în compoziția sa azot. – Din fr. azoté. DOOM
azotát2 s. m., pl. azotáți
azotatul
AZOTÁT2, -Ă, azotați, -te, adj. Care are în compoziția sa azot. – Din fr. azoté. DOOM
azotát2 s. m., pl. azotáți
azotatul
AZOTÁT2, -Ă, azotați, -te, adj. Care are în compoziția sa azot. – Din fr. azoté. DOOM
azotát2 s. m., pl. azotáți
azotatului
AZOTÁT2, -Ă, azotați, -te, adj. Care are în compoziția sa azot. – Din fr. azoté. DOOM
azotát2 s. m., pl. azotáți
azotatului
AZOTÁT2, -Ă, azotați, -te, adj. Care are în compoziția sa azot. – Din fr. azoté. DOOM
azotát2 s. m., pl. azotáți
azotați
AZOTÁT2, -Ă, azotați, -te, adj. Care are în compoziția sa azot. – Din fr. azoté. DOOM
azotát2 s. m., pl. azotáți
azotați
AZOTÁT2, -Ă, azotați, -te, adj. Care are în compoziția sa azot. – Din fr. azoté. DOOM
azotát2 s. m., pl. azotáți
azotații
AZOTÁT2, -Ă, azotați, -te, adj. Care are în compoziția sa azot. – Din fr. azoté. DOOM
azotát2 s. m., pl. azotáți
azotații
AZOTÁT2, -Ă, azotați, -te, adj. Care are în compoziția sa azot. – Din fr. azoté. DOOM
azotát2 s. m., pl. azotáți
azotaților
AZOTÁT2, -Ă, azotați, -te, adj. Care are în compoziția sa azot. – Din fr. azoté. DOOM
azotát2 s. m., pl. azotáți
azotaților
AZOTÁT2, -Ă, azotați, -te, adj. Care are în compoziția sa azot. – Din fr. azoté. DOOM
azotát2 s. m., pl. azotáți
azotemic
AZOTÉMIC, -Ă adj. Referitor la azotemie. [< fr. azotémique]
azotemie
AZOTEMÍE s. f. 1. Cantitate (normală) de azot care există în sânge (sub formă de uree, acid uric etc.). 2. (Med.) Creștere anormală a cantității de uree din sânge.- Din fr. azotémie. DOOM
!azotemíe (-zo-te-/-zot-e-) s. f., art. azotemía, g.-d. azotemíi, art. azotemíei
azotic
AZÓTIC, -Ă, azotici, -ce, adj. (În sintagma) Acid azotic = acid oxigenat al azotului, lichid incolor, coroziv, oxidant puternic; acid nitric, (pop.) apă-tare. – Din fr. azotique. DOOM
azótic adj. m., pl. azótici; f. azótică, pl. azótice
azotica
AZÓTIC, -Ă, azotici, -ce, adj. (În sintagma) Acid azotic = acid oxigenat al azotului, lichid incolor, coroziv, oxidant puternic; acid nitric, (pop.) apă-tare. – Din fr. azotique. DOOM
azótic adj. m., pl. azótici; f. azótică, pl. azótice
azotice
AZÓTIC, -Ă, azotici, -ce, adj. (În sintagma) Acid azotic = acid oxigenat al azotului, lichid incolor, coroziv, oxidant puternic; acid nitric, (pop.) apă-tare. – Din fr. azotique. DOOM
azótic adj. m., pl. azótici; f. azótică, pl. azótice
azoticei
AZÓTIC, -Ă, azotici, -ce, adj. (În sintagma) Acid azotic = acid oxigenat al azotului, lichid incolor, coroziv, oxidant puternic; acid nitric, (pop.) apă-tare. – Din fr. azotique. DOOM
azótic adj. m., pl. azótici; f. azótică, pl. azótice
azoticele
AZÓTIC, -Ă, azotici, -ce, adj. (În sintagma) Acid azotic = acid oxigenat al azotului, lichid incolor, coroziv, oxidant puternic; acid nitric, (pop.) apă-tare. – Din fr. azotique. DOOM
azótic adj. m., pl. azótici; f. azótică, pl. azótice
azoticelor
AZÓTIC, -Ă, azotici, -ce, adj. (În sintagma) Acid azotic = acid oxigenat al azotului, lichid incolor, coroziv, oxidant puternic; acid nitric, (pop.) apă-tare. – Din fr. azotique. DOOM
azótic adj. m., pl. azótici; f. azótică, pl. azótice
azotici
AZÓTIC, -Ă, azotici, -ce, adj. (În sintagma) Acid azotic = acid oxigenat al azotului, lichid incolor, coroziv, oxidant puternic; acid nitric, (pop.) apă-tare. – Din fr. azotique. DOOM
azótic adj. m., pl. azótici; f. azótică, pl. azótice
azoticii
AZÓTIC, -Ă, azotici, -ce, adj. (În sintagma) Acid azotic = acid oxigenat al azotului, lichid incolor, coroziv, oxidant puternic; acid nitric, (pop.) apă-tare. – Din fr. azotique. DOOM
azótic adj. m., pl. azótici; f. azótică, pl. azótice
azoticilor
AZÓTIC, -Ă, azotici, -ce, adj. (În sintagma) Acid azotic = acid oxigenat al azotului, lichid incolor, coroziv, oxidant puternic; acid nitric, (pop.) apă-tare. – Din fr. azotique. DOOM
azótic adj. m., pl. azótici; f. azótică, pl. azótice
azoticul
AZÓTIC, -Ă, azotici, -ce, adj. (În sintagma) Acid azotic = acid oxigenat al azotului, lichid incolor, coroziv, oxidant puternic; acid nitric, (pop.) apă-tare. – Din fr. azotique. DOOM
azótic adj. m., pl. azótici; f. azótică, pl. azótice
azoticului
AZÓTIC, -Ă, azotici, -ce, adj. (În sintagma) Acid azotic = acid oxigenat al azotului, lichid incolor, coroziv, oxidant puternic; acid nitric, (pop.) apă-tare. – Din fr. azotique. DOOM
azótic adj. m., pl. azótici; f. azótică, pl. azótice
azotiperită
AZOTIPERÍTĂ s.f. Substanță toxică vezicantă de luptă. [< fr. azotypérite].
azotit
AZOTÍTĂ s. f. v. azotit. DOOM
azotít s. m., pl. azotíți
azotitul
AZOTÍTĂ s. f. v. azotit. DOOM
azotít s. m., pl. azotíți
azotitului
AZOTÍTĂ s. f. v. azotit. DOOM
azotít s. m., pl. azotíți
azotită
AZOTÍTĂ s. f. v. azotit. DOOM
azotít s. m., pl. azotíți
azotiți
AZOTÍTĂ s. f. v. azotit. DOOM
azotít s. m., pl. azotíți
azotiții
AZOTÍTĂ s. f. v. azotit. DOOM
azotít s. m., pl. azotíți
azotiților
AZOTÍTĂ s. f. v. azotit. DOOM
azotít s. m., pl. azotíți
azotoasa
AZOTÓS, -OÁSĂ, azotoși, -oase, adj. (În sintagma) Acid azotos = acid oxigenat al azotului, cu caracter oxidant și reducător; acid nitros. – Din fr. azoteux. DOOM
azotós adj. m., pl. azotóși; f. azotoásă, pl. azotoáse
azotoase
AZOTÓS, -OÁSĂ, azotoși, -oase, adj. (În sintagma) Acid azotos = acid oxigenat al azotului, cu caracter oxidant și reducător; acid nitros. – Din fr. azoteux. DOOM
azotós adj. m., pl. azotóși; f. azotoásă, pl. azotoáse
azotoasei
AZOTÓS, -OÁSĂ, azotoși, -oase, adj. (În sintagma) Acid azotos = acid oxigenat al azotului, cu caracter oxidant și reducător; acid nitros. – Din fr. azoteux. DOOM
azotós adj. m., pl. azotóși; f. azotoásă, pl. azotoáse
azotoasele
AZOTÓS, -OÁSĂ, azotoși, -oase, adj. (În sintagma) Acid azotos = acid oxigenat al azotului, cu caracter oxidant și reducător; acid nitros. – Din fr. azoteux. DOOM
azotós adj. m., pl. azotóși; f. azotoásă, pl. azotoáse
azotoaselor
AZOTÓS, -OÁSĂ, azotoși, -oase, adj. (În sintagma) Acid azotos = acid oxigenat al azotului, cu caracter oxidant și reducător; acid nitros. – Din fr. azoteux. DOOM
azotós adj. m., pl. azotóși; f. azotoásă, pl. azotoáse
azotobacter
AZOTOBACTÉR subst. Bacterie aerobă care fixează în sol azotul atmosferic, transformându-l în azot organic. – Din fr. azotobacter.
azotobacter
AZOTOBACTÉRIE, azobacterii, s. f. Bacterie aerobă care fixează în sol azotul atmosferic, transformându-l în azot organic. [Var.: azotobactér1 subst.] – Din fr. azotobacter.
azotobacteri
AZOTOBACTÉR subst. Bacterie aerobă care fixează în sol azotul atmosferic, transformându-l în azot organic. – Din fr. azotobacter.
azotobacterie
AZOTOBACTÉRIE, azobacterii, s. f. Bacterie aerobă care fixează în sol azotul atmosferic, transformându-l în azot organic. [Var.: azotobactér1 subst.] – Din fr. azotobacter. DOOM
azotobactérie (-ri-e) s. f., art. azotobactéria (-ri-a), g.-d. art. azotobactériei; pl. azotobactérii, art. azotobactériile (-ri-i-)
azotobacterii
AZOTOBACTÉR subst. Bacterie aerobă care fixează în sol azotul atmosferic, transformându-l în azot organic. – Din fr. azotobacter.
azotobacterilor
AZOTOBACTÉR subst. Bacterie aerobă care fixează în sol azotul atmosferic, transformându-l în azot organic. – Din fr. azotobacter.
azotobacterin
AZOTOBACTERÍN s.n. Îngrășământ bacterian alcătuit din culturi artificiale de azotobacterii ; azotogen. [<germ. Azotobakterin].
azotobacterul
AZOTOBACTÉR subst. Bacterie aerobă care fixează în sol azotul atmosferic, transformându-l în azot organic. – Din fr. azotobacter.
azotobacterului
AZOTOBACTÉR subst. Bacterie aerobă care fixează în sol azotul atmosferic, transformându-l în azot organic. – Din fr. azotobacter.
azotogen
AZOTOGÉN s.n. Azotobacterin. [< germ. Azotogen].
azotometre
AZOTOMÉTRU s.n. Aparat pentru determinarea volumului de azot rezultat din arderea unei substanțe organice. [< germ. Azotometer, cf. fr. azotimètre]. DOOM
azotométru (-me-tru) s. n., art. azotométrul; pl. azotométre
azotometrele
AZOTOMÉTRU s.n. Aparat pentru determinarea volumului de azot rezultat din arderea unei substanțe organice. [< germ. Azotometer, cf. fr. azotimètre]. DOOM
azotométru (-me-tru) s. n., art. azotométrul; pl. azotométre
azotometrelor
AZOTOMÉTRU s.n. Aparat pentru determinarea volumului de azot rezultat din arderea unei substanțe organice. [< germ. Azotometer, cf. fr. azotimètre]. DOOM
azotométru (-me-tru) s. n., art. azotométrul; pl. azotométre
azotometru
AZOTOMÉTRU s.n. Aparat pentru determinarea volumului de azot rezultat din arderea unei substanțe organice. [< germ. Azotometer, cf. fr. azotimètre]. DOOM
azotométru (-me-tru) s. n., art. azotométrul; pl. azotométre
azotometrul
AZOTOMÉTRU s.n. Aparat pentru determinarea volumului de azot rezultat din arderea unei substanțe organice. [< germ. Azotometer, cf. fr. azotimètre]. DOOM
azotométru (-me-tru) s. n., art. azotométrul; pl. azotométre
azotometrului
AZOTOMÉTRU s.n. Aparat pentru determinarea volumului de azot rezultat din arderea unei substanțe organice. [< germ. Azotometer, cf. fr. azotimètre]. DOOM
azotométru (-me-tru) s. n., art. azotométrul; pl. azotométre
azotos
AZOTÓS, -OÁSĂ, azotoși, -oase, adj. (În sintagma) Acid azotos = acid oxigenat al azotului, cu caracter oxidant și reducător; acid nitros. – Din fr. azoteux. DOOM
azotós adj. m., pl. azotóși; f. azotoásă, pl. azotoáse
azotosul
AZOTÓS, -OÁSĂ, azotoși, -oase, adj. (În sintagma) Acid azotos = acid oxigenat al azotului, cu caracter oxidant și reducător; acid nitros. – Din fr. azoteux. DOOM
azotós adj. m., pl. azotóși; f. azotoásă, pl. azotoáse
azotosului
AZOTÓS, -OÁSĂ, azotoși, -oase, adj. (În sintagma) Acid azotos = acid oxigenat al azotului, cu caracter oxidant și reducător; acid nitros. – Din fr. azoteux. DOOM
azotós adj. m., pl. azotóși; f. azotoásă, pl. azotoáse
azotoși
AZOTÓS, -OÁSĂ, azotoși, -oase, adj. (În sintagma) Acid azotos = acid oxigenat al azotului, cu caracter oxidant și reducător; acid nitros. – Din fr. azoteux. DOOM
azotós adj. m., pl. azotóși; f. azotoásă, pl. azotoáse
azotoșii
AZOTÓS, -OÁSĂ, azotoși, -oase, adj. (În sintagma) Acid azotos = acid oxigenat al azotului, cu caracter oxidant și reducător; acid nitros. – Din fr. azoteux. DOOM
azotós adj. m., pl. azotóși; f. azotoásă, pl. azotoáse
azotoșilor
AZOTÓS, -OÁSĂ, azotoși, -oase, adj. (În sintagma) Acid azotos = acid oxigenat al azotului, cu caracter oxidant și reducător; acid nitros. – Din fr. azoteux. DOOM
azotós adj. m., pl. azotóși; f. azotoásă, pl. azotoáse
azotul
AZÓT s. n. Corp gazos simplu, incolor, inodor și insipid, parte componentă a aerului și element esențial al țesuturilor vegetale și animale; nitrogen. – Din fr. azote. DOOM
azót s. n.; simb. N
azotului
AZÓT s. n. Corp gazos simplu, incolor, inodor și insipid, parte componentă a aerului și element esențial al țesuturilor vegetale și animale; nitrogen. – Din fr. azote. DOOM
azót s. n.; simb. N
azotura
AZOTÚRĂ, azoturi, s. f. Combinație chimică rezultată din amoniac; nitrură. – Din fr. azoture. DOOM
azotúră s. f., g.-d. art. azotúrii; pl. azotúri
azoturi
AZOTÚRĂ, azoturi, s. f. Combinație chimică rezultată din amoniac; nitrură. – Din fr. azoture. DOOM
azotúră s. f., g.-d. art. azotúrii; pl. azotúri
azoturia
AZOTURÍE s. f. (Med.) Eliminare excesivă prin urină a compușilor azotați (uree, acid uric, creatinină). – Din fr. azoturie. DOOM
!azoturíe (-zo-tu-/-zot-u-) s. f., art. azoturía, g.-d. azoturíi, art. azoturíei
azoturie
AZOTURÍE s. f. (Med.) Eliminare excesivă prin urină a compușilor azotați (uree, acid uric, creatinină). – Din fr. azoturie. DOOM
!azoturíe (-zo-tu-/-zot-u-) s. f., art. azoturía, g.-d. azoturíi, art. azoturíei
azoturiei
AZOTURÍE s. f. (Med.) Eliminare excesivă prin urină a compușilor azotați (uree, acid uric, creatinină). – Din fr. azoturie. DOOM
!azoturíe (-zo-tu-/-zot-u-) s. f., art. azoturía, g.-d. azoturíi, art. azoturíei
azoturii
AZOTÚRĂ, azoturi, s. f. Combinație chimică rezultată din amoniac; nitrură. – Din fr. azoture. DOOM
azotúră s. f., g.-d. art. azotúrii; pl. azotúri
azoturii
AZOTURÍE s. f. (Med.) Eliminare excesivă prin urină a compușilor azotați (uree, acid uric, creatinină). – Din fr. azoturie. DOOM
!azoturíe (-zo-tu-/-zot-u-) s. f., art. azoturía, g.-d. azoturíi, art. azoturíei
azoturiile
AZOTURÍE s. f. (Med.) Eliminare excesivă prin urină a compușilor azotați (uree, acid uric, creatinină). – Din fr. azoturie. DOOM
!azoturíe (-zo-tu-/-zot-u-) s. f., art. azoturía, g.-d. azoturíi, art. azoturíei
azoturiilor
AZOTURÍE s. f. (Med.) Eliminare excesivă prin urină a compușilor azotați (uree, acid uric, creatinină). – Din fr. azoturie. DOOM
!azoturíe (-zo-tu-/-zot-u-) s. f., art. azoturía, g.-d. azoturíi, art. azoturíei
azoturile
AZOTÚRĂ, azoturi, s. f. Combinație chimică rezultată din amoniac; nitrură. – Din fr. azoture. DOOM
azotúră s. f., g.-d. art. azotúrii; pl. azotúri
azoturilor
AZOTÚRĂ, azoturi, s. f. Combinație chimică rezultată din amoniac; nitrură. – Din fr. azoture. DOOM
azotúră s. f., g.-d. art. azotúrii; pl. azotúri
azp
A.Z.P. (mil., obs.) siglă de la aparat de zăpăcit pula chilot din dotare
aztec
AZTÉC, -Ă, azteci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-o uniune de triburi amerindiene care au trăit în regiunea centrală a statului Mexic. 2. Adj. Care aparține aztecilor (1), privitor la azteci. – Din fr. Aztèque. DOOM
aztéc adj. m., s. m., pl. aztéci; adj. f., s. f. aztécă, pl. aztéce
aztec
AZTÉC, -Ă, azteci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-o uniune de triburi amerindiene care au trăit în regiunea centrală a statului Mexic. 2. Adj. Care aparține aztecilor (1), privitor la azteci. – Din fr. Aztèque. DOOM
aztéc adj. m., s. m., pl. aztéci; adj. f., s. f. aztécă, pl. aztéce
azteca
AZTÉC, -Ă, azteci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-o uniune de triburi amerindiene care au trăit în regiunea centrală a statului Mexic. 2. Adj. Care aparține aztecilor (1), privitor la azteci. – Din fr. Aztèque. DOOM
aztéc adj. m., s. m., pl. aztéci; adj. f., s. f. aztécă, pl. aztéce
azteca
AZTÉC, -Ă, azteci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-o uniune de triburi amerindiene care au trăit în regiunea centrală a statului Mexic. 2. Adj. Care aparține aztecilor (1), privitor la azteci. – Din fr. Aztèque. DOOM
aztéc adj. m., s. m., pl. aztéci; adj. f., s. f. aztécă, pl. aztéce
aztece
AZTÉC, -Ă, azteci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-o uniune de triburi amerindiene care au trăit în regiunea centrală a statului Mexic. 2. Adj. Care aparține aztecilor (1), privitor la azteci. – Din fr. Aztèque. DOOM
aztéc adj. m., s. m., pl. aztéci; adj. f., s. f. aztécă, pl. aztéce
aztece
AZTÉC, -Ă, azteci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-o uniune de triburi amerindiene care au trăit în regiunea centrală a statului Mexic. 2. Adj. Care aparține aztecilor (1), privitor la azteci. – Din fr. Aztèque. DOOM
aztéc adj. m., s. m., pl. aztéci; adj. f., s. f. aztécă, pl. aztéce
aztecei
AZTÉC, -Ă, azteci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-o uniune de triburi amerindiene care au trăit în regiunea centrală a statului Mexic. 2. Adj. Care aparține aztecilor (1), privitor la azteci. – Din fr. Aztèque. DOOM
aztéc adj. m., s. m., pl. aztéci; adj. f., s. f. aztécă, pl. aztéce
aztecei
AZTÉC, -Ă, azteci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-o uniune de triburi amerindiene care au trăit în regiunea centrală a statului Mexic. 2. Adj. Care aparține aztecilor (1), privitor la azteci. – Din fr. Aztèque. DOOM
aztéc adj. m., s. m., pl. aztéci; adj. f., s. f. aztécă, pl. aztéce
aztecele
AZTÉC, -Ă, azteci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-o uniune de triburi amerindiene care au trăit în regiunea centrală a statului Mexic. 2. Adj. Care aparține aztecilor (1), privitor la azteci. – Din fr. Aztèque. DOOM
aztéc adj. m., s. m., pl. aztéci; adj. f., s. f. aztécă, pl. aztéce
aztecele
AZTÉC, -Ă, azteci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-o uniune de triburi amerindiene care au trăit în regiunea centrală a statului Mexic. 2. Adj. Care aparține aztecilor (1), privitor la azteci. – Din fr. Aztèque. DOOM
aztéc adj. m., s. m., pl. aztéci; adj. f., s. f. aztécă, pl. aztéce
aztecelor
AZTÉC, -Ă, azteci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-o uniune de triburi amerindiene care au trăit în regiunea centrală a statului Mexic. 2. Adj. Care aparține aztecilor (1), privitor la azteci. – Din fr. Aztèque. DOOM
aztéc adj. m., s. m., pl. aztéci; adj. f., s. f. aztécă, pl. aztéce
aztecelor
AZTÉC, -Ă, azteci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-o uniune de triburi amerindiene care au trăit în regiunea centrală a statului Mexic. 2. Adj. Care aparține aztecilor (1), privitor la azteci. – Din fr. Aztèque. DOOM
aztéc adj. m., s. m., pl. aztéci; adj. f., s. f. aztécă, pl. aztéce
azteci
AZTÉC, -Ă, azteci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-o uniune de triburi amerindiene care au trăit în regiunea centrală a statului Mexic. 2. Adj. Care aparține aztecilor (1), privitor la azteci. – Din fr. Aztèque. DOOM
aztéc adj. m., s. m., pl. aztéci; adj. f., s. f. aztécă, pl. aztéce
azteci
AZTÉC, -Ă, azteci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-o uniune de triburi amerindiene care au trăit în regiunea centrală a statului Mexic. 2. Adj. Care aparține aztecilor (1), privitor la azteci. – Din fr. Aztèque. DOOM
aztéc adj. m., s. m., pl. aztéci; adj. f., s. f. aztécă, pl. aztéce
aztecii
AZTÉC, -Ă, azteci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-o uniune de triburi amerindiene care au trăit în regiunea centrală a statului Mexic. 2. Adj. Care aparține aztecilor (1), privitor la azteci. – Din fr. Aztèque. DOOM
aztéc adj. m., s. m., pl. aztéci; adj. f., s. f. aztécă, pl. aztéce
aztecii
AZTÉC, -Ă, azteci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-o uniune de triburi amerindiene care au trăit în regiunea centrală a statului Mexic. 2. Adj. Care aparține aztecilor (1), privitor la azteci. – Din fr. Aztèque. DOOM
aztéc adj. m., s. m., pl. aztéci; adj. f., s. f. aztécă, pl. aztéce
aztecilor
AZTÉC, -Ă, azteci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-o uniune de triburi amerindiene care au trăit în regiunea centrală a statului Mexic. 2. Adj. Care aparține aztecilor (1), privitor la azteci. – Din fr. Aztèque. DOOM
aztéc adj. m., s. m., pl. aztéci; adj. f., s. f. aztécă, pl. aztéce
aztecilor
AZTÉC, -Ă, azteci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-o uniune de triburi amerindiene care au trăit în regiunea centrală a statului Mexic. 2. Adj. Care aparține aztecilor (1), privitor la azteci. – Din fr. Aztèque. DOOM
aztéc adj. m., s. m., pl. aztéci; adj. f., s. f. aztécă, pl. aztéce
aztecul
AZTÉC, -Ă, azteci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-o uniune de triburi amerindiene care au trăit în regiunea centrală a statului Mexic. 2. Adj. Care aparține aztecilor (1), privitor la azteci. – Din fr. Aztèque. DOOM
aztéc adj. m., s. m., pl. aztéci; adj. f., s. f. aztécă, pl. aztéce
aztecul
AZTÉC, -Ă, azteci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-o uniune de triburi amerindiene care au trăit în regiunea centrală a statului Mexic. 2. Adj. Care aparține aztecilor (1), privitor la azteci. – Din fr. Aztèque. DOOM
aztéc adj. m., s. m., pl. aztéci; adj. f., s. f. aztécă, pl. aztéce
aztecului
AZTÉC, -Ă, azteci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-o uniune de triburi amerindiene care au trăit în regiunea centrală a statului Mexic. 2. Adj. Care aparține aztecilor (1), privitor la azteci. – Din fr. Aztèque. DOOM
aztéc adj. m., s. m., pl. aztéci; adj. f., s. f. aztécă, pl. aztéce
aztecului
AZTÉC, -Ă, azteci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-o uniune de triburi amerindiene care au trăit în regiunea centrală a statului Mexic. 2. Adj. Care aparține aztecilor (1), privitor la azteci. – Din fr. Aztèque. DOOM
aztéc adj. m., s. m., pl. aztéci; adj. f., s. f. aztécă, pl. aztéce
azulenă
AZULÉNĂ s.f. (Chim.) Hidrocarbură care se găsește în uleiurile eterice extrase din plante și în unele gudroane, utilizată ca infuzii pentru gargarism. [< germ. Azulen].
azur
AZÚR s. n. Culoare albastră-deschis; p. ext. albastrul cerului. – Din fr. azur, lat. azzurum. DOOM
!azúr s. n.
azura
AZURÁ, azurez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A albăstri ușor produsele textile albe. – Din fr. azurer.
azurai
AZURÁ, azurez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A albăstri ușor produsele textile albe. – Din fr. azurer.
azuram
AZURÁ, azurez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A albăstri ușor produsele textile albe. – Din fr. azurer.
azurare
AZURÁ, azurez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A albăstri ușor produsele textile albe. – Din fr. azurer.
azurare
AZURÁRE s. f. (Tehn.) Acțiunea de a azura. – V. azura. DOOM
azuráre s. f., g.-d. art. azurắrii
azurarea
AZURÁRE s. f. (Tehn.) Acțiunea de a azura. – V. azura. DOOM
azuráre s. f., g.-d. art. azurắrii
azurară
AZURÁ, azurez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A albăstri ușor produsele textile albe. – Din fr. azurer.
azurarăm
AZURÁ, azurez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A albăstri ușor produsele textile albe. – Din fr. azurer.
azurarăți
AZURÁ, azurez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A albăstri ușor produsele textile albe. – Din fr. azurer.
azurase
AZURÁ, azurez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A albăstri ușor produsele textile albe. – Din fr. azurer.
azurasem
AZURÁ, azurez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A albăstri ușor produsele textile albe. – Din fr. azurer.
azuraseră
AZURÁ, azurez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A albăstri ușor produsele textile albe. – Din fr. azurer.
azuraserăm
AZURÁ, azurez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A albăstri ușor produsele textile albe. – Din fr. azurer.
azuraserăți
AZURÁ, azurez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A albăstri ușor produsele textile albe. – Din fr. azurer.
azuraseși
AZURÁ, azurez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A albăstri ușor produsele textile albe. – Din fr. azurer.
azuraseți
AZURÁ, azurez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A albăstri ușor produsele textile albe. – Din fr. azurer.
azurat
AZURÁ, azurez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A albăstri ușor produsele textile albe. – Din fr. azurer.
azurat
AZURÁT, -Ă, azurați, -te, adj. Care a fost ușor albăstrit. – V. azura. DOOM
azurát adj. m., pl. azuráți; f. azurátă, pl. azuráte
azurata
AZURÁT, -Ă, azurați, -te, adj. Care a fost ușor albăstrit. – V. azura. DOOM
azurát adj. m., pl. azuráți; f. azurátă, pl. azuráte
azurate
AZURÁT, -Ă, azurați, -te, adj. Care a fost ușor albăstrit. – V. azura. DOOM
azurát adj. m., pl. azuráți; f. azurátă, pl. azuráte
azuratei
AZURÁT, -Ă, azurați, -te, adj. Care a fost ușor albăstrit. – V. azura. DOOM
azurát adj. m., pl. azuráți; f. azurátă, pl. azuráte
azuratele
AZURÁT, -Ă, azurați, -te, adj. Care a fost ușor albăstrit. – V. azura. DOOM
azurát adj. m., pl. azuráți; f. azurátă, pl. azuráte
azuratelor
AZURÁT, -Ă, azurați, -te, adj. Care a fost ușor albăstrit. – V. azura. DOOM
azurát adj. m., pl. azuráți; f. azurátă, pl. azuráte
azuratul
AZURÁT, -Ă, azurați, -te, adj. Care a fost ușor albăstrit. – V. azura. DOOM
azurát adj. m., pl. azuráți; f. azurátă, pl. azuráte
azuratului
AZURÁT, -Ă, azurați, -te, adj. Care a fost ușor albăstrit. – V. azura. DOOM
azurát adj. m., pl. azuráți; f. azurátă, pl. azuráte
azurau
AZURÁ, azurez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A albăstri ușor produsele textile albe. – Din fr. azurer.
azurași
AZURÁ, azurez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A albăstri ușor produsele textile albe. – Din fr. azurer.
azurați
AZURÁ, azurez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A albăstri ușor produsele textile albe. – Din fr. azurer.
azurați
AZURÁT, -Ă, azurați, -te, adj. Care a fost ușor albăstrit. – V. azura. DOOM
azurát adj. m., pl. azuráți; f. azurátă, pl. azuráte
azurații
AZURÁT, -Ă, azurați, -te, adj. Care a fost ușor albăstrit. – V. azura. DOOM
azurát adj. m., pl. azuráți; f. azurátă, pl. azuráte
azuraților
AZURÁT, -Ă, azurați, -te, adj. Care a fost ușor albăstrit. – V. azura. DOOM
azurát adj. m., pl. azuráți; f. azurátă, pl. azuráte
azurează
AZURÁ, azurez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A albăstri ușor produsele textile albe. – Din fr. azurer.
azuree
AZURÉE s.f.pl. Trăsăturile din jurul desenelor sau gravurilor care îndeplinesc rolul umbrelor. [< germ. Azuree(linien)].
azurez
AZURÁ, azurez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A albăstri ușor produsele textile albe. – Din fr. azurer.
azureze
AZURÁ, azurez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A albăstri ușor produsele textile albe. – Din fr. azurer.
azurezi
AZURÁ, azurez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A albăstri ușor produsele textile albe. – Din fr. azurer.
azuria
AZURÍU, -ÍE, azurii, adj., s. n. 1. Adj. Albastru-deschis; bleu. 2. S. n. Culoare azurie (1). – Azur + suf. -íu. DOOM
azuríu2 s. n., art. azuríul
azurie
AZURÍU, -ÍE, azurii, adj., s. n. 1. Adj. Albastru-deschis; bleu. 2. S. n. Culoare azurie (1). – Azur + suf. -íu. DOOM
azuríu2 s. n., art. azuríul
azuriei
AZURÍU, -ÍE, azurii, adj., s. n. 1. Adj. Albastru-deschis; bleu. 2. S. n. Culoare azurie (1). – Azur + suf. -íu. DOOM
azuríu2 s. n., art. azuríul
azurii
AZURÍU, -ÍE, azurii, adj., s. n. 1. Adj. Albastru-deschis; bleu. 2. S. n. Culoare azurie (1). – Azur + suf. -íu. DOOM
azuríu2 s. n., art. azuríul
azuriii
AZURÍU, -ÍE, azurii, adj., s. n. 1. Adj. Albastru-deschis; bleu. 2. S. n. Culoare azurie (1). – Azur + suf. -íu. DOOM
azuríu2 s. n., art. azuríul
azuriile
AZURÍU, -ÍE, azurii, adj., s. n. 1. Adj. Albastru-deschis; bleu. 2. S. n. Culoare azurie (1). – Azur + suf. -íu. DOOM
azuríu2 s. n., art. azuríul
azuriilor
AZURÍU, -ÍE, azurii, adj., s. n. 1. Adj. Albastru-deschis; bleu. 2. S. n. Culoare azurie (1). – Azur + suf. -íu. DOOM
azuríu2 s. n., art. azuríul
azurit
AZURÍT s. n. Carbonat natural bazic de cupru, de culoare albastră, folosit ca piatră de ornament, la fabricarea unor vopsele albastre și a unor fungicide. – Din fr. azurite. DOOM
azurít s. n.
azuritul
AZURÍT s. n. Carbonat natural bazic de cupru, de culoare albastră, folosit ca piatră de ornament, la fabricarea unor vopsele albastre și a unor fungicide. – Din fr. azurite. DOOM
azurít s. n.
azuritului
AZURÍT s. n. Carbonat natural bazic de cupru, de culoare albastră, folosit ca piatră de ornament, la fabricarea unor vopsele albastre și a unor fungicide. – Din fr. azurite. DOOM
azurít s. n.
azuriu
AZURÍU, -ÍE, azurii, adj., s. n. 1. Adj. Albastru-deschis; bleu. 2. S. n. Culoare azurie (1). – Azur + suf. -íu. DOOM
azuríu2 s. n., art. azuríul
azuriul
AZURÍU, -ÍE, azurii, adj., s. n. 1. Adj. Albastru-deschis; bleu. 2. S. n. Culoare azurie (1). – Azur + suf. -íu. DOOM
azuríu2 s. n., art. azuríul
azuriului
AZURÍU, -ÍE, azurii, adj., s. n. 1. Adj. Albastru-deschis; bleu. 2. S. n. Culoare azurie (1). – Azur + suf. -íu. DOOM
azuríu2 s. n., art. azuríul
azuriți
AZURÍT s. n. Carbonat natural bazic de cupru, de culoare albastră, folosit ca piatră de ornament, la fabricarea unor vopsele albastre și a unor fungicide. – Din fr. azurite. DOOM
azurít s. n.
azuriții
AZURÍT s. n. Carbonat natural bazic de cupru, de culoare albastră, folosit ca piatră de ornament, la fabricarea unor vopsele albastre și a unor fungicide. – Din fr. azurite. DOOM
azurít s. n.
azuriților
AZURÍT s. n. Carbonat natural bazic de cupru, de culoare albastră, folosit ca piatră de ornament, la fabricarea unor vopsele albastre și a unor fungicide. – Din fr. azurite. DOOM
azurít s. n.
azurul
AZÚR s. n. Culoare albastră-deschis; p. ext. albastrul cerului. – Din fr. azur, lat. azzurum. DOOM
!azúr s. n.
azurului
AZÚR s. n. Culoare albastră-deschis; p. ext. albastrul cerului. – Din fr. azur, lat. azzurum. DOOM
!azúr s. n.
azururi
AZÚR s. n. Culoare albastră-deschis; p. ext. albastrul cerului. – Din fr. azur, lat. azzurum. DOOM
!azúr s. n.
azururile
AZÚR s. n. Culoare albastră-deschis; p. ext. albastrul cerului. – Din fr. azur, lat. azzurum. DOOM
!azúr s. n.
azururilor
AZÚR s. n. Culoare albastră-deschis; p. ext. albastrul cerului. – Din fr. azur, lat. azzurum. DOOM
!azúr s. n.
azurând
AZURÁ, azurez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A albăstri ușor produsele textile albe. – Din fr. azurer.
azurînd
AZURÁ, azurez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A albăstri ușor produsele textile albe. – Din fr. azurer.
azurări
AZURÁRE s. f. (Tehn.) Acțiunea de a azura. – V. azura. DOOM
azuráre s. f., g.-d. art. azurắrii
azurării
AZURÁRE s. f. (Tehn.) Acțiunea de a azura. – V. azura. DOOM
azuráre s. f., g.-d. art. azurắrii
azurările
AZURÁRE s. f. (Tehn.) Acțiunea de a azura. – V. azura. DOOM
azuráre s. f., g.-d. art. azurắrii
azurărilor
AZURÁRE s. f. (Tehn.) Acțiunea de a azura. – V. azura. DOOM
azuráre s. f., g.-d. art. azurắrii
azvârli
AZVÂRLÍ, azvârl, vb. IV. 1. Tranz. A arunca ceva (departe) printr-o mișcare rapidă și violentă. ♦ A da la o parte, a înlătura (un lucru nefolositor sau vătămător). 2. Intranz. A arunca cu ceva asupra cuiva. ♦ (Mai ales despre cai) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș. 3. Refl. A se repezi, a se năpusti, a se avânta, a se arunca. – Contaminare între a[runca] și zvârli. DOOM
!azvârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. azvấrl, 3 sg. azvấrle, 3 pl. azvấrlă, imperf. 3 sg. azvârleá; conj. prez. 3 să azvấrle
azvârlire
AZVÂRLÍRE, azvârliri, s. f. Acțiunea de a (se) azvârli. – V azvârli. DOOM
azvârlíre s. f., g.-d. art. azvârlírii; pl. azvârlíri
azvârlirea
AZVÂRLÍRE, azvârliri, s. f. Acțiunea de a (se) azvârli. – V azvârli. DOOM
azvârlíre s. f., g.-d. art. azvârlírii; pl. azvârlíri
azvârliri
AZVÂRLÍRE, azvârliri, s. f. Acțiunea de a (se) azvârli. – V azvârli. DOOM
azvârlíre s. f., g.-d. art. azvârlírii; pl. azvârlíri
azvârlirii
AZVÂRLÍRE, azvârliri, s. f. Acțiunea de a (se) azvârli. – V azvârli. DOOM
azvârlíre s. f., g.-d. art. azvârlírii; pl. azvârlíri
azvârlirile
AZVÂRLÍRE, azvârliri, s. f. Acțiunea de a (se) azvârli. – V azvârli. DOOM
azvârlíre s. f., g.-d. art. azvârlírii; pl. azvârlíri
azvârlirilor
AZVÂRLÍRE, azvârliri, s. f. Acțiunea de a (se) azvârli. – V azvârli. DOOM
azvârlíre s. f., g.-d. art. azvârlírii; pl. azvârlíri
azvârlita
AZVÂRLÍTĂ, azvârlite, s. f. (Pop.) Azvârlitură. ◊ De-a azvârlita = numele unui joc de copii care constă în aruncarea cât mai departe a unei pietre, a unui băț etc. ◊ Loc. vb. A da de-a azvârlita = a azvârli; a rostogoli (azvârlind). – V. azvârli. DOOM
azvârlítă (pop.) s. f., g.-d. art. azvârlítei, pl. azvârlíte
azvârlite
AZVÂRLÍTĂ, azvârlite, s. f. (Pop.) Azvârlitură. ◊ De-a azvârlita = numele unui joc de copii care constă în aruncarea cât mai departe a unei pietre, a unui băț etc. ◊ Loc. vb. A da de-a azvârlita = a azvârli; a rostogoli (azvârlind). – V. azvârli. DOOM
azvârlítă (pop.) s. f., g.-d. art. azvârlítei, pl. azvârlíte
azvârlitei
AZVÂRLÍTĂ, azvârlite, s. f. (Pop.) Azvârlitură. ◊ De-a azvârlita = numele unui joc de copii care constă în aruncarea cât mai departe a unei pietre, a unui băț etc. ◊ Loc. vb. A da de-a azvârlita = a azvârli; a rostogoli (azvârlind). – V. azvârli. DOOM
azvârlítă (pop.) s. f., g.-d. art. azvârlítei, pl. azvârlíte
azvârlitele
AZVÂRLÍTĂ, azvârlite, s. f. (Pop.) Azvârlitură. ◊ De-a azvârlita = numele unui joc de copii care constă în aruncarea cât mai departe a unei pietre, a unui băț etc. ◊ Loc. vb. A da de-a azvârlita = a azvârli; a rostogoli (azvârlind). – V. azvârli. DOOM
azvârlítă (pop.) s. f., g.-d. art. azvârlítei, pl. azvârlíte
azvârlitelor
AZVÂRLÍTĂ, azvârlite, s. f. (Pop.) Azvârlitură. ◊ De-a azvârlita = numele unui joc de copii care constă în aruncarea cât mai departe a unei pietre, a unui băț etc. ◊ Loc. vb. A da de-a azvârlita = a azvârli; a rostogoli (azvârlind). – V. azvârli. DOOM
azvârlítă (pop.) s. f., g.-d. art. azvârlítei, pl. azvârlíte
azvârlitoare
AZVÂRLITÓR, -OÁRE, azvârlitori, -oare, adj. Care azvârle. ♦ (Substantivat, f.) Partea în contrapantă a unor jilipuri pe care lemnele purtate de apă sunt aruncate în grămadă. – Azvârli + suf. -tor. DOOM
azvârlitór adj. m., pl. azvârlitóri; f. sg. și pl. azvârlitoáre
azvârlitoare
AZVÂRLITÓR, -OÁRE, azvârlitori, -oare, adj. Care azvârle. ♦ (Substantivat, f.) Partea în contrapantă a unor jilipuri pe care lemnele purtate de apă sunt aruncate în grămadă. – Azvârli + suf. -tor. DOOM
azvârlitór adj. m., pl. azvârlitóri; f. sg. și pl. azvârlitoáre
azvârlitoarea
AZVÂRLITÓR, -OÁRE, azvârlitori, -oare, adj. Care azvârle. ♦ (Substantivat, f.) Partea în contrapantă a unor jilipuri pe care lemnele purtate de apă sunt aruncate în grămadă. – Azvârli + suf. -tor. DOOM
azvârlitór adj. m., pl. azvârlitóri; f. sg. și pl. azvârlitoáre
azvârlitoarei
AZVÂRLITÓR, -OÁRE, azvârlitori, -oare, adj. Care azvârle. ♦ (Substantivat, f.) Partea în contrapantă a unor jilipuri pe care lemnele purtate de apă sunt aruncate în grămadă. – Azvârli + suf. -tor. DOOM
azvârlitór adj. m., pl. azvârlitóri; f. sg. și pl. azvârlitoáre
azvârlitoarele
AZVÂRLITÓR, -OÁRE, azvârlitori, -oare, adj. Care azvârle. ♦ (Substantivat, f.) Partea în contrapantă a unor jilipuri pe care lemnele purtate de apă sunt aruncate în grămadă. – Azvârli + suf. -tor. DOOM
azvârlitór adj. m., pl. azvârlitóri; f. sg. și pl. azvârlitoáre
azvârlitoarelor
AZVÂRLITÓR, -OÁRE, azvârlitori, -oare, adj. Care azvârle. ♦ (Substantivat, f.) Partea în contrapantă a unor jilipuri pe care lemnele purtate de apă sunt aruncate în grămadă. – Azvârli + suf. -tor. DOOM
azvârlitór adj. m., pl. azvârlitóri; f. sg. și pl. azvârlitoáre
azvârlitor
AZVÂRLITÓR, -OÁRE, azvârlitori, -oare, adj. Care azvârle. ♦ (Substantivat, f.) Partea în contrapantă a unor jilipuri pe care lemnele purtate de apă sunt aruncate în grămadă. – Azvârli + suf. -tor. DOOM
azvârlitór adj. m., pl. azvârlitóri; f. sg. și pl. azvârlitoáre
azvârlitori
AZVÂRLITÓR, -OÁRE, azvârlitori, -oare, adj. Care azvârle. ♦ (Substantivat, f.) Partea în contrapantă a unor jilipuri pe care lemnele purtate de apă sunt aruncate în grămadă. – Azvârli + suf. -tor. DOOM
azvârlitór adj. m., pl. azvârlitóri; f. sg. și pl. azvârlitoáre
azvârlitorii
AZVÂRLITÓR, -OÁRE, azvârlitori, -oare, adj. Care azvârle. ♦ (Substantivat, f.) Partea în contrapantă a unor jilipuri pe care lemnele purtate de apă sunt aruncate în grămadă. – Azvârli + suf. -tor. DOOM
azvârlitór adj. m., pl. azvârlitóri; f. sg. și pl. azvârlitoáre
azvârlitorilor
AZVÂRLITÓR, -OÁRE, azvârlitori, -oare, adj. Care azvârle. ♦ (Substantivat, f.) Partea în contrapantă a unor jilipuri pe care lemnele purtate de apă sunt aruncate în grămadă. – Azvârli + suf. -tor. DOOM
azvârlitór adj. m., pl. azvârlitóri; f. sg. și pl. azvârlitoáre
azvârlitorul
AZVÂRLITÓR, -OÁRE, azvârlitori, -oare, adj. Care azvârle. ♦ (Substantivat, f.) Partea în contrapantă a unor jilipuri pe care lemnele purtate de apă sunt aruncate în grămadă. – Azvârli + suf. -tor. DOOM
azvârlitór adj. m., pl. azvârlitóri; f. sg. și pl. azvârlitoáre
azvârlitorului
AZVÂRLITÓR, -OÁRE, azvârlitori, -oare, adj. Care azvârle. ♦ (Substantivat, f.) Partea în contrapantă a unor jilipuri pe care lemnele purtate de apă sunt aruncate în grămadă. – Azvârli + suf. -tor. DOOM
azvârlitór adj. m., pl. azvârlitóri; f. sg. și pl. azvârlitoáre
azvârlitura
AZVÂRLITÚRĂ, azvârlituri, s. f. Faptul de a azvârli; distanță până la care ajunge un obiect aruncat de cineva; aruncătură; azvârlită. ◊ Expr. O azvârlitură de băț = o distanță (foarte) mică. – Azvârli + suf. -tură. DOOM
azvârlitúră s. f., g.-d. art. azvârlitúrii; pl. azvârlitúri
azvârlituri
AZVÂRLITÚRĂ, azvârlituri, s. f. Faptul de a azvârli; distanță până la care ajunge un obiect aruncat de cineva; aruncătură; azvârlită. ◊ Expr. O azvârlitură de băț = o distanță (foarte) mică. – Azvârli + suf. -tură. DOOM
azvârlitúră s. f., g.-d. art. azvârlitúrii; pl. azvârlitúri
azvârliturii
AZVÂRLITÚRĂ, azvârlituri, s. f. Faptul de a azvârli; distanță până la care ajunge un obiect aruncat de cineva; aruncătură; azvârlită. ◊ Expr. O azvârlitură de băț = o distanță (foarte) mică. – Azvârli + suf. -tură. DOOM
azvârlitúră s. f., g.-d. art. azvârlitúrii; pl. azvârlitúri
azvârliturile
AZVÂRLITÚRĂ, azvârlituri, s. f. Faptul de a azvârli; distanță până la care ajunge un obiect aruncat de cineva; aruncătură; azvârlită. ◊ Expr. O azvârlitură de băț = o distanță (foarte) mică. – Azvârli + suf. -tură. DOOM
azvârlitúră s. f., g.-d. art. azvârlitúrii; pl. azvârlitúri
azvârliturilor
AZVÂRLITÚRĂ, azvârlituri, s. f. Faptul de a azvârli; distanță până la care ajunge un obiect aruncat de cineva; aruncătură; azvârlită. ◊ Expr. O azvârlitură de băț = o distanță (foarte) mică. – Azvârli + suf. -tură. DOOM
azvârlitúră s. f., g.-d. art. azvârlitúrii; pl. azvârlitúri
azvîrlire
AZVÂRLÍRE, azvârliri, s. f. Acțiunea de a (se) azvârli. – V azvârli. DOOM
azvârlíre s. f., g.-d. art. azvârlírii; pl. azvârlíri
azvîrlirea
AZVÂRLÍRE, azvârliri, s. f. Acțiunea de a (se) azvârli. – V azvârli. DOOM
azvârlíre s. f., g.-d. art. azvârlírii; pl. azvârlíri
azvîrliri
AZVÂRLÍRE, azvârliri, s. f. Acțiunea de a (se) azvârli. – V azvârli. DOOM
azvârlíre s. f., g.-d. art. azvârlírii; pl. azvârlíri
azvîrlirii
AZVÂRLÍRE, azvârliri, s. f. Acțiunea de a (se) azvârli. – V azvârli. DOOM
azvârlíre s. f., g.-d. art. azvârlírii; pl. azvârlíri
azvîrlirile
AZVÂRLÍRE, azvârliri, s. f. Acțiunea de a (se) azvârli. – V azvârli. DOOM
azvârlíre s. f., g.-d. art. azvârlírii; pl. azvârlíri
azvîrlirilor
AZVÂRLÍRE, azvârliri, s. f. Acțiunea de a (se) azvârli. – V azvârli. DOOM
azvârlíre s. f., g.-d. art. azvârlírii; pl. azvârlíri
azvîrlita
AZVÂRLÍTĂ, azvârlite, s. f. (Pop.) Azvârlitură. ◊ De-a azvârlita = numele unui joc de copii care constă în aruncarea cât mai departe a unei pietre, a unui băț etc. ◊ Loc. vb. A da de-a azvârlita = a azvârli; a rostogoli (azvârlind). – V. azvârli. DOOM
azvârlítă (pop.) s. f., g.-d. art. azvârlítei, pl. azvârlíte
azvîrlite
AZVÂRLÍTĂ, azvârlite, s. f. (Pop.) Azvârlitură. ◊ De-a azvârlita = numele unui joc de copii care constă în aruncarea cât mai departe a unei pietre, a unui băț etc. ◊ Loc. vb. A da de-a azvârlita = a azvârli; a rostogoli (azvârlind). – V. azvârli. DOOM
azvârlítă (pop.) s. f., g.-d. art. azvârlítei, pl. azvârlíte
azvîrlitei
AZVÂRLÍTĂ, azvârlite, s. f. (Pop.) Azvârlitură. ◊ De-a azvârlita = numele unui joc de copii care constă în aruncarea cât mai departe a unei pietre, a unui băț etc. ◊ Loc. vb. A da de-a azvârlita = a azvârli; a rostogoli (azvârlind). – V. azvârli. DOOM
azvârlítă (pop.) s. f., g.-d. art. azvârlítei, pl. azvârlíte
azvîrlitele
AZVÂRLÍTĂ, azvârlite, s. f. (Pop.) Azvârlitură. ◊ De-a azvârlita = numele unui joc de copii care constă în aruncarea cât mai departe a unei pietre, a unui băț etc. ◊ Loc. vb. A da de-a azvârlita = a azvârli; a rostogoli (azvârlind). – V. azvârli. DOOM
azvârlítă (pop.) s. f., g.-d. art. azvârlítei, pl. azvârlíte
azvîrlitelor
AZVÂRLÍTĂ, azvârlite, s. f. (Pop.) Azvârlitură. ◊ De-a azvârlita = numele unui joc de copii care constă în aruncarea cât mai departe a unei pietre, a unui băț etc. ◊ Loc. vb. A da de-a azvârlita = a azvârli; a rostogoli (azvârlind). – V. azvârli. DOOM
azvârlítă (pop.) s. f., g.-d. art. azvârlítei, pl. azvârlíte
azvîrlitoare
AZVÂRLITÓR, -OÁRE, azvârlitori, -oare, adj. Care azvârle. ♦ (Substantivat, f.) Partea în contrapantă a unor jilipuri pe care lemnele purtate de apă sunt aruncate în grămadă. – Azvârli + suf. -tor. DOOM
azvârlitór adj. m., pl. azvârlitóri; f. sg. și pl. azvârlitoáre
azvîrlitoarea
AZVÂRLITÓR, -OÁRE, azvârlitori, -oare, adj. Care azvârle. ♦ (Substantivat, f.) Partea în contrapantă a unor jilipuri pe care lemnele purtate de apă sunt aruncate în grămadă. – Azvârli + suf. -tor. DOOM
azvârlitór adj. m., pl. azvârlitóri; f. sg. și pl. azvârlitoáre
azvîrlitoarei
AZVÂRLITÓR, -OÁRE, azvârlitori, -oare, adj. Care azvârle. ♦ (Substantivat, f.) Partea în contrapantă a unor jilipuri pe care lemnele purtate de apă sunt aruncate în grămadă. – Azvârli + suf. -tor. DOOM
azvârlitór adj. m., pl. azvârlitóri; f. sg. și pl. azvârlitoáre
azvîrlitoarele
AZVÂRLITÓR, -OÁRE, azvârlitori, -oare, adj. Care azvârle. ♦ (Substantivat, f.) Partea în contrapantă a unor jilipuri pe care lemnele purtate de apă sunt aruncate în grămadă. – Azvârli + suf. -tor. DOOM
azvârlitór adj. m., pl. azvârlitóri; f. sg. și pl. azvârlitoáre
azvîrlitoarelor
AZVÂRLITÓR, -OÁRE, azvârlitori, -oare, adj. Care azvârle. ♦ (Substantivat, f.) Partea în contrapantă a unor jilipuri pe care lemnele purtate de apă sunt aruncate în grămadă. – Azvârli + suf. -tor. DOOM
azvârlitór adj. m., pl. azvârlitóri; f. sg. și pl. azvârlitoáre
azvîrlitor
AZVÂRLITÓR, -OÁRE, azvârlitori, -oare, adj. Care azvârle. ♦ (Substantivat, f.) Partea în contrapantă a unor jilipuri pe care lemnele purtate de apă sunt aruncate în grămadă. – Azvârli + suf. -tor. DOOM
azvârlitór adj. m., pl. azvârlitóri; f. sg. și pl. azvârlitoáre
azvîrlitori
AZVÂRLITÓR, -OÁRE, azvârlitori, -oare, adj. Care azvârle. ♦ (Substantivat, f.) Partea în contrapantă a unor jilipuri pe care lemnele purtate de apă sunt aruncate în grămadă. – Azvârli + suf. -tor. DOOM
azvârlitór adj. m., pl. azvârlitóri; f. sg. și pl. azvârlitoáre
azvîrlitorii
AZVÂRLITÓR, -OÁRE, azvârlitori, -oare, adj. Care azvârle. ♦ (Substantivat, f.) Partea în contrapantă a unor jilipuri pe care lemnele purtate de apă sunt aruncate în grămadă. – Azvârli + suf. -tor. DOOM
azvârlitór adj. m., pl. azvârlitóri; f. sg. și pl. azvârlitoáre
azvîrlitorilor
AZVÂRLITÓR, -OÁRE, azvârlitori, -oare, adj. Care azvârle. ♦ (Substantivat, f.) Partea în contrapantă a unor jilipuri pe care lemnele purtate de apă sunt aruncate în grămadă. – Azvârli + suf. -tor. DOOM
azvârlitór adj. m., pl. azvârlitóri; f. sg. și pl. azvârlitoáre
azvîrlitorul
AZVÂRLITÓR, -OÁRE, azvârlitori, -oare, adj. Care azvârle. ♦ (Substantivat, f.) Partea în contrapantă a unor jilipuri pe care lemnele purtate de apă sunt aruncate în grămadă. – Azvârli + suf. -tor. DOOM
azvârlitór adj. m., pl. azvârlitóri; f. sg. și pl. azvârlitoáre
azvîrlitorului
AZVÂRLITÓR, -OÁRE, azvârlitori, -oare, adj. Care azvârle. ♦ (Substantivat, f.) Partea în contrapantă a unor jilipuri pe care lemnele purtate de apă sunt aruncate în grămadă. – Azvârli + suf. -tor. DOOM
azvârlitór adj. m., pl. azvârlitóri; f. sg. și pl. azvârlitoáre
azvîrlitura
AZVÂRLITÚRĂ, azvârlituri, s. f. Faptul de a azvârli; distanță până la care ajunge un obiect aruncat de cineva; aruncătură; azvârlită. ◊ Expr. O azvârlitură de băț = o distanță (foarte) mică. – Azvârli + suf. -tură. DOOM
azvârlitúră s. f., g.-d. art. azvârlitúrii; pl. azvârlitúri
azvîrlituri
AZVÂRLITÚRĂ, azvârlituri, s. f. Faptul de a azvârli; distanță până la care ajunge un obiect aruncat de cineva; aruncătură; azvârlită. ◊ Expr. O azvârlitură de băț = o distanță (foarte) mică. – Azvârli + suf. -tură. DOOM
azvârlitúră s. f., g.-d. art. azvârlitúrii; pl. azvârlitúri
azvîrliturii
AZVÂRLITÚRĂ, azvârlituri, s. f. Faptul de a azvârli; distanță până la care ajunge un obiect aruncat de cineva; aruncătură; azvârlită. ◊ Expr. O azvârlitură de băț = o distanță (foarte) mică. – Azvârli + suf. -tură. DOOM
azvârlitúră s. f., g.-d. art. azvârlitúrii; pl. azvârlitúri
azvîrliturile
AZVÂRLITÚRĂ, azvârlituri, s. f. Faptul de a azvârli; distanță până la care ajunge un obiect aruncat de cineva; aruncătură; azvârlită. ◊ Expr. O azvârlitură de băț = o distanță (foarte) mică. – Azvârli + suf. -tură. DOOM
azvârlitúră s. f., g.-d. art. azvârlitúrii; pl. azvârlitúri
azvîrliturilor
AZVÂRLITÚRĂ, azvârlituri, s. f. Faptul de a azvârli; distanță până la care ajunge un obiect aruncat de cineva; aruncătură; azvârlită. ◊ Expr. O azvârlitură de băț = o distanță (foarte) mică. – Azvârli + suf. -tură. DOOM
azvârlitúră s. f., g.-d. art. azvârlitúrii; pl. azvârlitúri
azygos
AZYGÓS adj. invar. v. azigos.