ax
ÁXĂ2 s. f. v. ax1. DOOM
ax1/áxă1 (tehn., anat.) s. n./s. f., pl. áxuri/áxe
ax
AXĂ1, axe, s. f. Dreaptă care se consideră a fi orientată într-un anumit sens. ♦ Dreaptă (sau obiect în formă de dreaptă) care ocupă o anumită poziție într-un sistem tehnic. ♦ Dreaptă imaginară în jurul căreia se face mișcarea de rotație a unui corp în jurul lui însuși. ♦ Axa lumii = prelungire a dreptei care unește polii Pământului până la intersecția cu sfera cerească. [Var.: ax s. n.] – Din fr. axe. DOOM
áxă2/ax2 (mat., fiz.) s. f./s. n., pl. áxe
axa
AXÁ, axez, vb. I. 1. Tranz. A centra, a echilibra două sau mai multe piese cilindrice. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) orienta, a (se) desfășura într-un anumit sens, a (se) concentra în jurul a ceva. – Din fr. axer. DOOM
axá (a ~) vb., ind. prez. 3 axeáză
axai
AXÁ, axez, vb. I. 1. Tranz. A centra, a echilibra două sau mai multe piese cilindrice. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) orienta, a (se) desfășura într-un anumit sens, a (se) concentra în jurul a ceva. – Din fr. axer. DOOM
axá (a ~) vb., ind. prez. 3 axeáză
axam
AXÁ, axez, vb. I. 1. Tranz. A centra, a echilibra două sau mai multe piese cilindrice. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) orienta, a (se) desfășura într-un anumit sens, a (se) concentra în jurul a ceva. – Din fr. axer. DOOM
axá (a ~) vb., ind. prez. 3 axeáză
axantopsie
AXANTOPSÍE s.f. (Med.) Imposibilitate de a distinge culoarea galbenă. [< fr. axantopsie, cf. gr. a – fără, xanthos – galben, opsis – vedere].
axare
AXÁ, axez, vb. I. 1. Tranz. A centra, a echilibra două sau mai multe piese cilindrice. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) orienta, a (se) desfășura într-un anumit sens, a (se) concentra în jurul a ceva. – Din fr. axer. DOOM
axá (a ~) vb., ind. prez. 3 axeáză
axare
AXÁRE, axări, s. f. Acțiunea de a (se) axa. – V. axa. DOOM
axáre s. f., g.-d. art. axắrii; pl. axắri
axarea
AXÁRE, axări, s. f. Acțiunea de a (se) axa. – V. axa. DOOM
axáre s. f., g.-d. art. axắrii; pl. axắri
axară
AXÁ, axez, vb. I. 1. Tranz. A centra, a echilibra două sau mai multe piese cilindrice. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) orienta, a (se) desfășura într-un anumit sens, a (se) concentra în jurul a ceva. – Din fr. axer. DOOM
axá (a ~) vb., ind. prez. 3 axeáză
axarăm
AXÁ, axez, vb. I. 1. Tranz. A centra, a echilibra două sau mai multe piese cilindrice. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) orienta, a (se) desfășura într-un anumit sens, a (se) concentra în jurul a ceva. – Din fr. axer. DOOM
axá (a ~) vb., ind. prez. 3 axeáză
axarăți
AXÁ, axez, vb. I. 1. Tranz. A centra, a echilibra două sau mai multe piese cilindrice. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) orienta, a (se) desfășura într-un anumit sens, a (se) concentra în jurul a ceva. – Din fr. axer. DOOM
axá (a ~) vb., ind. prez. 3 axeáză
axase
AXÁ, axez, vb. I. 1. Tranz. A centra, a echilibra două sau mai multe piese cilindrice. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) orienta, a (se) desfășura într-un anumit sens, a (se) concentra în jurul a ceva. – Din fr. axer. DOOM
axá (a ~) vb., ind. prez. 3 axeáză
axasem
AXÁ, axez, vb. I. 1. Tranz. A centra, a echilibra două sau mai multe piese cilindrice. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) orienta, a (se) desfășura într-un anumit sens, a (se) concentra în jurul a ceva. – Din fr. axer. DOOM
axá (a ~) vb., ind. prez. 3 axeáză
axaseră
AXÁ, axez, vb. I. 1. Tranz. A centra, a echilibra două sau mai multe piese cilindrice. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) orienta, a (se) desfășura într-un anumit sens, a (se) concentra în jurul a ceva. – Din fr. axer. DOOM
axá (a ~) vb., ind. prez. 3 axeáză
axaserăm
AXÁ, axez, vb. I. 1. Tranz. A centra, a echilibra două sau mai multe piese cilindrice. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) orienta, a (se) desfășura într-un anumit sens, a (se) concentra în jurul a ceva. – Din fr. axer. DOOM
axá (a ~) vb., ind. prez. 3 axeáză
axaserăți
AXÁ, axez, vb. I. 1. Tranz. A centra, a echilibra două sau mai multe piese cilindrice. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) orienta, a (se) desfășura într-un anumit sens, a (se) concentra în jurul a ceva. – Din fr. axer. DOOM
axá (a ~) vb., ind. prez. 3 axeáză
axaseși
AXÁ, axez, vb. I. 1. Tranz. A centra, a echilibra două sau mai multe piese cilindrice. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) orienta, a (se) desfășura într-un anumit sens, a (se) concentra în jurul a ceva. – Din fr. axer. DOOM
axá (a ~) vb., ind. prez. 3 axeáză
axaseți
AXÁ, axez, vb. I. 1. Tranz. A centra, a echilibra două sau mai multe piese cilindrice. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) orienta, a (se) desfășura într-un anumit sens, a (se) concentra în jurul a ceva. – Din fr. axer. DOOM
axá (a ~) vb., ind. prez. 3 axeáză
axat
AXÁ, axez, vb. I. 1. Tranz. A centra, a echilibra două sau mai multe piese cilindrice. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) orienta, a (se) desfășura într-un anumit sens, a (se) concentra în jurul a ceva. – Din fr. axer. DOOM
axá (a ~) vb., ind. prez. 3 axeáză
axat
AXÁ, axez, vb. I. 1. Tranz. A aduce o piesă cilindrică în poziția în care axa ei de simetrie sau de rotație coincide cu o axă dată. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) orienta, a (se) desfășura într-un anumit sens, a (se) concentra în jurul a ceva. – Din fr. axer.
axau
AXÁ, axez, vb. I. 1. Tranz. A centra, a echilibra două sau mai multe piese cilindrice. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) orienta, a (se) desfășura într-un anumit sens, a (se) concentra în jurul a ceva. – Din fr. axer. DOOM
axá (a ~) vb., ind. prez. 3 axeáză
axași
AXÁ, axez, vb. I. 1. Tranz. A centra, a echilibra două sau mai multe piese cilindrice. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) orienta, a (se) desfășura într-un anumit sens, a (se) concentra în jurul a ceva. – Din fr. axer. DOOM
axá (a ~) vb., ind. prez. 3 axeáză
axați
AXÁ, axez, vb. I. 1. Tranz. A centra, a echilibra două sau mai multe piese cilindrice. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) orienta, a (se) desfășura într-un anumit sens, a (se) concentra în jurul a ceva. – Din fr. axer. DOOM
axá (a ~) vb., ind. prez. 3 axeáză
axează
AXÁ, axez, vb. I. 1. Tranz. A centra, a echilibra două sau mai multe piese cilindrice. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) orienta, a (se) desfășura într-un anumit sens, a (se) concentra în jurul a ceva. – Din fr. axer. DOOM
axá (a ~) vb., ind. prez. 3 axeáză
axez
AXÁ, axez, vb. I. 1. Tranz. A centra, a echilibra două sau mai multe piese cilindrice. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) orienta, a (se) desfășura într-un anumit sens, a (se) concentra în jurul a ceva. – Din fr. axer. DOOM
axá (a ~) vb., ind. prez. 3 axeáză
axeze
AXÁ, axez, vb. I. 1. Tranz. A centra, a echilibra două sau mai multe piese cilindrice. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) orienta, a (se) desfășura într-un anumit sens, a (se) concentra în jurul a ceva. – Din fr. axer. DOOM
axá (a ~) vb., ind. prez. 3 axeáză
axezi
AXÁ, axez, vb. I. 1. Tranz. A centra, a echilibra două sau mai multe piese cilindrice. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) orienta, a (se) desfășura într-un anumit sens, a (se) concentra în jurul a ceva. – Din fr. axer. DOOM
axá (a ~) vb., ind. prez. 3 axeáză
axial
AXIÁL, -Ă, axiali, -e, adj. Care se referă la o axă, care se află pe o axă, în raport cu o axă. [Pr.: -xi-al] – Din fr. axial. DOOM
axiál (-xi-al) adj. m., pl. axiáli; f. axiálă, pl. axiále
axiala
AXIÁL, -Ă, axiali, -e, adj. Care se referă la o axă, care se află pe o axă, în raport cu o axă. [Pr.: -xi-al] – Din fr. axial. DOOM
axiál (-xi-al) adj. m., pl. axiáli; f. axiálă, pl. axiále
axiale
AXIÁL, -Ă, axiali, -e, adj. Care se referă la o axă, care se află pe o axă, în raport cu o axă. [Pr.: -xi-al] – Din fr. axial. DOOM
axiál (-xi-al) adj. m., pl. axiáli; f. axiálă, pl. axiále
axialei
AXIÁL, -Ă, axiali, -e, adj. Care se referă la o axă, care se află pe o axă, în raport cu o axă. [Pr.: -xi-al] – Din fr. axial. DOOM
axiál (-xi-al) adj. m., pl. axiáli; f. axiálă, pl. axiále
axialele
AXIÁL, -Ă, axiali, -e, adj. Care se referă la o axă, care se află pe o axă, în raport cu o axă. [Pr.: -xi-al] – Din fr. axial. DOOM
axiál (-xi-al) adj. m., pl. axiáli; f. axiálă, pl. axiále
axialelor
AXIÁL, -Ă, axiali, -e, adj. Care se referă la o axă, care se află pe o axă, în raport cu o axă. [Pr.: -xi-al] – Din fr. axial. DOOM
axiál (-xi-al) adj. m., pl. axiáli; f. axiálă, pl. axiále
axiali
AXIÁL, -Ă, axiali, -e, adj. Care se referă la o axă, care se află pe o axă, în raport cu o axă. [Pr.: -xi-al] – Din fr. axial. DOOM
axiál (-xi-al) adj. m., pl. axiáli; f. axiálă, pl. axiále
axialii
AXIÁL, -Ă, axiali, -e, adj. Care se referă la o axă, care se află pe o axă, în raport cu o axă. [Pr.: -xi-al] – Din fr. axial. DOOM
axiál (-xi-al) adj. m., pl. axiáli; f. axiálă, pl. axiále
axialilor
AXIÁL, -Ă, axiali, -e, adj. Care se referă la o axă, care se află pe o axă, în raport cu o axă. [Pr.: -xi-al] – Din fr. axial. DOOM
axiál (-xi-al) adj. m., pl. axiáli; f. axiálă, pl. axiále
axialul
AXIÁL, -Ă, axiali, -e, adj. Care se referă la o axă, care se află pe o axă, în raport cu o axă. [Pr.: -xi-al] – Din fr. axial. DOOM
axiál (-xi-al) adj. m., pl. axiáli; f. axiálă, pl. axiále
axialului
AXIÁL, -Ă, axiali, -e, adj. Care se referă la o axă, care se află pe o axă, în raport cu o axă. [Pr.: -xi-al] – Din fr. axial. DOOM
axiál (-xi-al) adj. m., pl. axiáli; f. axiálă, pl. axiále
axie
-AXÍE Element secund de compunere savantă cu semnificația „(de) valoare”. [Pron. -xi-e. / < fr. -axie, cf. gr. axios – care valorează].
axila
AXÍLĂ, axile, s. f. 1. (Anat.) Subsuoară. 2. Loc unde se împreunează ramura cu trunchiul unei plante sau o frunză cu ramura. [Acc. și: áxilă] – Din fr. axile. DOOM
!axílă/áxilă s. f., g.-d. art. axílei/áxilei; pl. axíle/áxile, art. axílele/áxilele
axilar
AXILÁR, -Ă, axilari, -e, adj. care se află la axilă. – Din fr. axillaire. DOOM
axilár adj. m., pl. axilári; f. axiláră, pl. axiláre
axilara
AXILÁR, -Ă, axilari, -e, adj. care se află la axilă. – Din fr. axillaire. DOOM
axilár adj. m., pl. axilári; f. axiláră, pl. axiláre
axilare
AXILÁR, -Ă, axilari, -e, adj. care se află la axilă. – Din fr. axillaire. DOOM
axilár adj. m., pl. axilári; f. axiláră, pl. axiláre
axilarei
AXILÁR, -Ă, axilari, -e, adj. care se află la axilă. – Din fr. axillaire. DOOM
axilár adj. m., pl. axilári; f. axiláră, pl. axiláre
axilarele
AXILÁR, -Ă, axilari, -e, adj. care se află la axilă. – Din fr. axillaire. DOOM
axilár adj. m., pl. axilári; f. axiláră, pl. axiláre
axilarelor
AXILÁR, -Ă, axilari, -e, adj. care se află la axilă. – Din fr. axillaire. DOOM
axilár adj. m., pl. axilári; f. axiláră, pl. axiláre
axilari
AXILÁR, -Ă, axilari, -e, adj. care se află la axilă. – Din fr. axillaire. DOOM
axilár adj. m., pl. axilári; f. axiláră, pl. axiláre
axilarii
AXILÁR, -Ă, axilari, -e, adj. care se află la axilă. – Din fr. axillaire. DOOM
axilár adj. m., pl. axilári; f. axiláră, pl. axiláre
axilarilor
AXILÁR, -Ă, axilari, -e, adj. care se află la axilă. – Din fr. axillaire. DOOM
axilár adj. m., pl. axilári; f. axiláră, pl. axiláre
axilarul
AXILÁR, -Ă, axilari, -e, adj. care se află la axilă. – Din fr. axillaire. DOOM
axilár adj. m., pl. axilári; f. axiláră, pl. axiláre
axilarului
AXILÁR, -Ă, axilari, -e, adj. care se află la axilă. – Din fr. axillaire. DOOM
axilár adj. m., pl. axilári; f. axiláră, pl. axiláre
axile
AXÍLĂ, axile, s. f. 1. (Anat.) Subsuoară. 2. Loc unde se împreunează ramura cu trunchiul unei plante sau o frunză cu ramura. [Acc. și: áxilă] – Din fr. axile. DOOM
!axílă/áxilă s. f., g.-d. art. axílei/áxilei; pl. axíle/áxile, art. axílele/áxilele
axilei
AXÍLĂ, axile, s. f. 1. (Anat.) Subsuoară. 2. Loc unde se împreunează ramura cu trunchiul unei plante sau o frunză cu ramura. [Acc. și: áxilă] – Din fr. axile. DOOM
!axílă/áxilă s. f., g.-d. art. axílei/áxilei; pl. axíle/áxile, art. axílele/áxilele
axilele
AXÍLĂ, axile, s. f. 1. (Anat.) Subsuoară. 2. Loc unde se împreunează ramura cu trunchiul unei plante sau o frunză cu ramura. [Acc. și: áxilă] – Din fr. axile. DOOM
!axílă/áxilă s. f., g.-d. art. axílei/áxilei; pl. axíle/áxile, art. axílele/áxilele
axilelor
AXÍLĂ, axile, s. f. 1. (Anat.) Subsuoară. 2. Loc unde se împreunează ramura cu trunchiul unei plante sau o frunză cu ramura. [Acc. și: áxilă] – Din fr. axile. DOOM
!axílă/áxilă s. f., g.-d. art. axílei/áxilei; pl. axíle/áxile, art. axílele/áxilele
axiliflor
AXILIFLÓR, -Ă adj. (Despre plante) Cu flori axilare. [< fr. axilliflore].
axiliflora
AXILIFLÓR, -Ă adj. (Despre plante) Cu flori axilare. [< fr. axilliflore].
axiliflore
AXILIFLÓR, -Ă adj. (Despre plante) Cu flori axilare. [< fr. axilliflore].
axiliflorei
AXILIFLÓR, -Ă adj. (Despre plante) Cu flori axilare. [< fr. axilliflore].
axiliflorele
AXILIFLÓR, -Ă adj. (Despre plante) Cu flori axilare. [< fr. axilliflore].
axiliflorelor
AXILIFLÓR, -Ă adj. (Despre plante) Cu flori axilare. [< fr. axilliflore].
axiliflori
AXILIFLÓR, -Ă adj. (Despre plante) Cu flori axilare. [< fr. axilliflore].
axiliflorii
AXILIFLÓR, -Ă adj. (Despre plante) Cu flori axilare. [< fr. axilliflore].
axiliflorilor
AXILIFLÓR, -Ă adj. (Despre plante) Cu flori axilare. [< fr. axilliflore].
axiliflorul
AXILIFLÓR, -Ă adj. (Despre plante) Cu flori axilare. [< fr. axilliflore].
axiliflorului
AXILIFLÓR, -Ă adj. (Despre plante) Cu flori axilare. [< fr. axilliflore].
axilă
AXÍLĂ, axile, s. f. 1. (Anat.) Subsuoară. 2. Loc unde se împreunează ramura cu trunchiul unei plante sau o frunză cu ramura. [Acc. și: áxilă] – Din fr. axile.
axio
AXIO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „valoros” ; „(de) valoare”. [Pron. -xi-o-. / < fr. axio-, cf. gr. axios – care valorează].
axioane
AXIÓN, axioane, s. n. Imn de slavă (în biserica ortodoxă). [Pr.: -xi-on] – Din ngr. axión[esti]. DOOM
axión (-xi-on) s. n., pl. axioáne
axioanele
AXIÓN, axioane, s. n. Imn de slavă (în biserica ortodoxă). [Pr.: -xi-on] – Din ngr. axión[esti]. DOOM
axión (-xi-on) s. n., pl. axioáne
axioanelor
AXIÓN, axioane, s. n. Imn de slavă (în biserica ortodoxă). [Pr.: -xi-on] – Din ngr. axión[esti]. DOOM
axión (-xi-on) s. n., pl. axioáne
axiologic
AXIOLÓGIC, -Ă, axiologici, -ce, adj. Care aparține axiologiei, privitor la axiologie. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. axiologique. DOOM
axiológic (-xi-o-) adj. m., pl. axiológici; f. axiológică, pl. axiológice
axiologica
AXIOLÓGIC, -Ă, axiologici, -ce, adj. Care aparține axiologiei, privitor la axiologie. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. axiologique. DOOM
axiológic (-xi-o-) adj. m., pl. axiológici; f. axiológică, pl. axiológice
axiologice
AXIOLÓGIC, -Ă, axiologici, -ce, adj. Care aparține axiologiei, privitor la axiologie. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. axiologique. DOOM
axiológic (-xi-o-) adj. m., pl. axiológici; f. axiológică, pl. axiológice
axiologicei
AXIOLÓGIC, -Ă, axiologici, -ce, adj. Care aparține axiologiei, privitor la axiologie. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. axiologique. DOOM
axiológic (-xi-o-) adj. m., pl. axiológici; f. axiológică, pl. axiológice
axiologicele
AXIOLÓGIC, -Ă, axiologici, -ce, adj. Care aparține axiologiei, privitor la axiologie. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. axiologique. DOOM
axiológic (-xi-o-) adj. m., pl. axiológici; f. axiológică, pl. axiológice
axiologicelor
AXIOLÓGIC, -Ă, axiologici, -ce, adj. Care aparține axiologiei, privitor la axiologie. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. axiologique. DOOM
axiológic (-xi-o-) adj. m., pl. axiológici; f. axiológică, pl. axiológice
axiologici
AXIOLÓGIC, -Ă, axiologici, -ce, adj. Care aparține axiologiei, privitor la axiologie. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. axiologique. DOOM
axiológic (-xi-o-) adj. m., pl. axiológici; f. axiológică, pl. axiológice
axiologicii
AXIOLÓGIC, -Ă, axiologici, -ce, adj. Care aparține axiologiei, privitor la axiologie. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. axiologique. DOOM
axiológic (-xi-o-) adj. m., pl. axiológici; f. axiológică, pl. axiológice
axiologicilor
AXIOLÓGIC, -Ă, axiologici, -ce, adj. Care aparține axiologiei, privitor la axiologie. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. axiologique. DOOM
axiológic (-xi-o-) adj. m., pl. axiológici; f. axiológică, pl. axiológice
axiologicul
AXIOLÓGIC, -Ă, axiologici, -ce, adj. Care aparține axiologiei, privitor la axiologie. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. axiologique. DOOM
axiológic (-xi-o-) adj. m., pl. axiológici; f. axiológică, pl. axiológice
axiologicului
AXIOLÓGIC, -Ă, axiologici, -ce, adj. Care aparține axiologiei, privitor la axiologie. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. axiologique. DOOM
axiológic (-xi-o-) adj. m., pl. axiológici; f. axiológică, pl. axiológice
axiologie
AXIOLOGÍE s. f. Studiul filosofic sau teoria valorilor (etice, religioase, estetice). [Pr.: -xi-o-] – Din fr. axiologie. DOOM
axiologíe (-xi-o-) s. f., art. axiología, g.-d. axiologíi, art. axiologíei
axioma
AXIÓMĂ, axiome, s. f. 1. Adevăr fundamental admis fără demonstrație, fiind evident prin el însuși. 2. (Mat.; Log.) Propoziție luată drept punct de plecare sau considerată fundamentală într-un domeniu și pentru care nu se cere demonstrație. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. axiome. DOOM
axiómă (-xi-o-) s. f., g.-d. art. axiómei; pl. axióme
axiomatic
AXIOMÁTIC, -Ă, (1) axiomatici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se întemeiază pe o axiomă; care are caracter de axiomă. 2. S. f. Disciplină care studiază înlănțuirea corectă a axiomelor. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. axiomatique. DOOM
axiomátic (-xi-o-) adj. m., pl. axiomátici; f. axiomátică, pl. axiomátice
axiomatica
AXIOMÁTIC, -Ă, (1) axiomatici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se întemeiază pe o axiomă; care are caracter de axiomă. 2. S. f. Disciplină care studiază înlănțuirea corectă a axiomelor. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. axiomatique. DOOM
axiomátic (-xi-o-) adj. m., pl. axiomátici; f. axiomátică, pl. axiomátice
axiomatica
AXIOMÁTIC, -Ă, axiomatici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se întemeiază pe o axiomă; care are caracter de axiomă. 2. S. f. Disciplină care studiază înlănțuirea corectă a axiomelor. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. axiomatique. DOOM
axiomátică (-xi-o-) s. f., g.-d. art. axiomáticii
axiomatice
AXIOMÁTIC, -Ă, (1) axiomatici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se întemeiază pe o axiomă; care are caracter de axiomă. 2. S. f. Disciplină care studiază înlănțuirea corectă a axiomelor. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. axiomatique. DOOM
axiomátic (-xi-o-) adj. m., pl. axiomátici; f. axiomátică, pl. axiomátice
axiomaticei
AXIOMÁTIC, -Ă, (1) axiomatici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se întemeiază pe o axiomă; care are caracter de axiomă. 2. S. f. Disciplină care studiază înlănțuirea corectă a axiomelor. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. axiomatique. DOOM
axiomátic (-xi-o-) adj. m., pl. axiomátici; f. axiomátică, pl. axiomátice
axiomaticele
AXIOMÁTIC, -Ă, (1) axiomatici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se întemeiază pe o axiomă; care are caracter de axiomă. 2. S. f. Disciplină care studiază înlănțuirea corectă a axiomelor. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. axiomatique. DOOM
axiomátic (-xi-o-) adj. m., pl. axiomátici; f. axiomátică, pl. axiomátice
axiomaticelor
AXIOMÁTIC, -Ă, (1) axiomatici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se întemeiază pe o axiomă; care are caracter de axiomă. 2. S. f. Disciplină care studiază înlănțuirea corectă a axiomelor. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. axiomatique. DOOM
axiomátic (-xi-o-) adj. m., pl. axiomátici; f. axiomátică, pl. axiomátice
axiomatici
AXIOMÁTIC, -Ă, (1) axiomatici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se întemeiază pe o axiomă; care are caracter de axiomă. 2. S. f. Disciplină care studiază înlănțuirea corectă a axiomelor. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. axiomatique. DOOM
axiomátic (-xi-o-) adj. m., pl. axiomátici; f. axiomátică, pl. axiomátice
axiomatici
AXIOMÁTIC, -Ă, axiomatici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se întemeiază pe o axiomă; care are caracter de axiomă. 2. S. f. Disciplină care studiază înlănțuirea corectă a axiomelor. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. axiomatique. DOOM
axiomátică (-xi-o-) s. f., g.-d. art. axiomáticii
axiomaticii
AXIOMÁTIC, -Ă, (1) axiomatici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se întemeiază pe o axiomă; care are caracter de axiomă. 2. S. f. Disciplină care studiază înlănțuirea corectă a axiomelor. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. axiomatique. DOOM
axiomátic (-xi-o-) adj. m., pl. axiomátici; f. axiomátică, pl. axiomátice
axiomaticii
AXIOMÁTIC, -Ă, axiomatici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se întemeiază pe o axiomă; care are caracter de axiomă. 2. S. f. Disciplină care studiază înlănțuirea corectă a axiomelor. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. axiomatique. DOOM
axiomátică (-xi-o-) s. f., g.-d. art. axiomáticii
axiomaticilor
AXIOMÁTIC, -Ă, (1) axiomatici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se întemeiază pe o axiomă; care are caracter de axiomă. 2. S. f. Disciplină care studiază înlănțuirea corectă a axiomelor. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. axiomatique. DOOM
axiomátic (-xi-o-) adj. m., pl. axiomátici; f. axiomátică, pl. axiomátice
axiomaticul
AXIOMÁTIC, -Ă, (1) axiomatici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se întemeiază pe o axiomă; care are caracter de axiomă. 2. S. f. Disciplină care studiază înlănțuirea corectă a axiomelor. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. axiomatique. DOOM
axiomátic (-xi-o-) adj. m., pl. axiomátici; f. axiomátică, pl. axiomátice
axiomaticului
AXIOMÁTIC, -Ă, (1) axiomatici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se întemeiază pe o axiomă; care are caracter de axiomă. 2. S. f. Disciplină care studiază înlănțuirea corectă a axiomelor. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. axiomatique. DOOM
axiomátic (-xi-o-) adj. m., pl. axiomátici; f. axiomátică, pl. axiomátice
axiomatiza
AXIOMATIZÁ, axiomatizez, vb. I. Tranz. A reduce la un ansamblu de axiome. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. axiomatiser. DOOM
axiomatizá (a ~) (-xi-o-) vb., ind. prez. 3 axiomatizeáză
axiomatizai
AXIOMATIZÁ, axiomatizez, vb. I. Tranz. A reduce la un ansamblu de axiome. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. axiomatiser. DOOM
axiomatizá (a ~) (-xi-o-) vb., ind. prez. 3 axiomatizeáză
axiomatizam
AXIOMATIZÁ, axiomatizez, vb. I. Tranz. A reduce la un ansamblu de axiome. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. axiomatiser. DOOM
axiomatizá (a ~) (-xi-o-) vb., ind. prez. 3 axiomatizeáză
axiomatizare
AXIOMATIZÁ, axiomatizez, vb. I. Tranz. A reduce la un ansamblu de axiome. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. axiomatiser. DOOM
axiomatizá (a ~) (-xi-o-) vb., ind. prez. 3 axiomatizeáză
axiomatizare
AXIOMATIZÁRE, axiomatizări, s. f. Acțiunea de a axiomatiza. [Pr.: -xi-o-] – V. axiomatiza.
axiomatizară
AXIOMATIZÁ, axiomatizez, vb. I. Tranz. A reduce la un ansamblu de axiome. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. axiomatiser. DOOM
axiomatizá (a ~) (-xi-o-) vb., ind. prez. 3 axiomatizeáză
axiomatizarăm
AXIOMATIZÁ, axiomatizez, vb. I. Tranz. A reduce la un ansamblu de axiome. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. axiomatiser. DOOM
axiomatizá (a ~) (-xi-o-) vb., ind. prez. 3 axiomatizeáză
axiomatizarăți
AXIOMATIZÁ, axiomatizez, vb. I. Tranz. A reduce la un ansamblu de axiome. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. axiomatiser. DOOM
axiomatizá (a ~) (-xi-o-) vb., ind. prez. 3 axiomatizeáză
axiomatizase
AXIOMATIZÁ, axiomatizez, vb. I. Tranz. A reduce la un ansamblu de axiome. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. axiomatiser. DOOM
axiomatizá (a ~) (-xi-o-) vb., ind. prez. 3 axiomatizeáză
axiomatizasem
AXIOMATIZÁ, axiomatizez, vb. I. Tranz. A reduce la un ansamblu de axiome. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. axiomatiser. DOOM
axiomatizá (a ~) (-xi-o-) vb., ind. prez. 3 axiomatizeáză
axiomatizaseră
AXIOMATIZÁ, axiomatizez, vb. I. Tranz. A reduce la un ansamblu de axiome. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. axiomatiser. DOOM
axiomatizá (a ~) (-xi-o-) vb., ind. prez. 3 axiomatizeáză
axiomatizaserăm
AXIOMATIZÁ, axiomatizez, vb. I. Tranz. A reduce la un ansamblu de axiome. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. axiomatiser. DOOM
axiomatizá (a ~) (-xi-o-) vb., ind. prez. 3 axiomatizeáză
axiomatizaserăți
AXIOMATIZÁ, axiomatizez, vb. I. Tranz. A reduce la un ansamblu de axiome. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. axiomatiser. DOOM
axiomatizá (a ~) (-xi-o-) vb., ind. prez. 3 axiomatizeáză
axiomatizaseși
AXIOMATIZÁ, axiomatizez, vb. I. Tranz. A reduce la un ansamblu de axiome. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. axiomatiser. DOOM
axiomatizá (a ~) (-xi-o-) vb., ind. prez. 3 axiomatizeáză
axiomatizaseți
AXIOMATIZÁ, axiomatizez, vb. I. Tranz. A reduce la un ansamblu de axiome. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. axiomatiser. DOOM
axiomatizá (a ~) (-xi-o-) vb., ind. prez. 3 axiomatizeáză
axiomatizat
AXIOMATIZÁ, axiomatizez, vb. I. Tranz. A reduce la un ansamblu de axiome. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. axiomatiser. DOOM
axiomatizá (a ~) (-xi-o-) vb., ind. prez. 3 axiomatizeáză
axiomatizat
AXIOMATIZÁ, axiomatizez, vb. I. Tranz. A reduce la un șir de axiome. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. axiomatiser.
axiomatizau
AXIOMATIZÁ, axiomatizez, vb. I. Tranz. A reduce la un ansamblu de axiome. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. axiomatiser. DOOM
axiomatizá (a ~) (-xi-o-) vb., ind. prez. 3 axiomatizeáză
axiomatizași
AXIOMATIZÁ, axiomatizez, vb. I. Tranz. A reduce la un ansamblu de axiome. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. axiomatiser. DOOM
axiomatizá (a ~) (-xi-o-) vb., ind. prez. 3 axiomatizeáză
axiomatizați
AXIOMATIZÁ, axiomatizez, vb. I. Tranz. A reduce la un ansamblu de axiome. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. axiomatiser. DOOM
axiomatizá (a ~) (-xi-o-) vb., ind. prez. 3 axiomatizeáză
axiomatizează
AXIOMATIZÁ, axiomatizez, vb. I. Tranz. A reduce la un ansamblu de axiome. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. axiomatiser. DOOM
axiomatizá (a ~) (-xi-o-) vb., ind. prez. 3 axiomatizeáză
axiomatizez
AXIOMATIZÁ, axiomatizez, vb. I. Tranz. A reduce la un ansamblu de axiome. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. axiomatiser. DOOM
axiomatizá (a ~) (-xi-o-) vb., ind. prez. 3 axiomatizeáză
axiomatizeze
AXIOMATIZÁ, axiomatizez, vb. I. Tranz. A reduce la un ansamblu de axiome. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. axiomatiser. DOOM
axiomatizá (a ~) (-xi-o-) vb., ind. prez. 3 axiomatizeáză
axiomatizezi
AXIOMATIZÁ, axiomatizez, vb. I. Tranz. A reduce la un ansamblu de axiome. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. axiomatiser. DOOM
axiomatizá (a ~) (-xi-o-) vb., ind. prez. 3 axiomatizeáză
axiomatizând
AXIOMATIZÁ, axiomatizez, vb. I. Tranz. A reduce la un ansamblu de axiome. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. axiomatiser. DOOM
axiomatizá (a ~) (-xi-o-) vb., ind. prez. 3 axiomatizeáză
axiomatizînd
AXIOMATIZÁ, axiomatizez, vb. I. Tranz. A reduce la un ansamblu de axiome. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. axiomatiser. DOOM
axiomatizá (a ~) (-xi-o-) vb., ind. prez. 3 axiomatizeáză
axiome
AXIÓMĂ, axiome, s. f. 1. Adevăr fundamental admis fără demonstrație, fiind evident prin el însuși. 2. (Mat.; Log.) Propoziție luată drept punct de plecare sau considerată fundamentală într-un domeniu și pentru care nu se cere demonstrație. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. axiome. DOOM
axiómă (-xi-o-) s. f., g.-d. art. axiómei; pl. axióme
axiomei
AXIÓMĂ, axiome, s. f. 1. Adevăr fundamental admis fără demonstrație, fiind evident prin el însuși. 2. (Mat.; Log.) Propoziție luată drept punct de plecare sau considerată fundamentală într-un domeniu și pentru care nu se cere demonstrație. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. axiome. DOOM
axiómă (-xi-o-) s. f., g.-d. art. axiómei; pl. axióme
axiomele
AXIÓMĂ, axiome, s. f. 1. Adevăr fundamental admis fără demonstrație, fiind evident prin el însuși. 2. (Mat.; Log.) Propoziție luată drept punct de plecare sau considerată fundamentală într-un domeniu și pentru care nu se cere demonstrație. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. axiome. DOOM
axiómă (-xi-o-) s. f., g.-d. art. axiómei; pl. axióme
axiomelor
AXIÓMĂ, axiome, s. f. 1. Adevăr fundamental admis fără demonstrație, fiind evident prin el însuși. 2. (Mat.; Log.) Propoziție luată drept punct de plecare sau considerată fundamentală într-un domeniu și pentru care nu se cere demonstrație. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. axiome. DOOM
axiómă (-xi-o-) s. f., g.-d. art. axiómei; pl. axióme
axiometre
AXIOMÉTRU, axiometre, s. n. (Nav.) Dispozitiv care indică poziția cârmei față de axa longitudinală a navei. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. axiomètre. DOOM
axiométru (-xi-o-me-tru) s. n., art. axiométrul; pl. axiométre
axiometrele
AXIOMÉTRU, axiometre, s. n. (Nav.) Dispozitiv care indică poziția cârmei față de axa longitudinală a navei. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. axiomètre. DOOM
axiométru (-xi-o-me-tru) s. n., art. axiométrul; pl. axiométre
axiometrelor
AXIOMÉTRU, axiometre, s. n. (Nav.) Dispozitiv care indică poziția cârmei față de axa longitudinală a navei. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. axiomètre. DOOM
axiométru (-xi-o-me-tru) s. n., art. axiométrul; pl. axiométre
axiometru
AXIOMÉTRU, axiometre, s. n. (Nav.) Dispozitiv care indică poziția cârmei față de axa longitudinală a navei. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. axiomètre. DOOM
axiométru (-xi-o-me-tru) s. n., art. axiométrul; pl. axiométre
axiometrul
AXIOMÉTRU, axiometre, s. n. (Nav.) Dispozitiv care indică poziția cârmei față de axa longitudinală a navei. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. axiomètre. DOOM
axiométru (-xi-o-me-tru) s. n., art. axiométrul; pl. axiométre
axiometrului
AXIOMÉTRU, axiometre, s. n. (Nav.) Dispozitiv care indică poziția cârmei față de axa longitudinală a navei. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. axiomètre. DOOM
axiométru (-xi-o-me-tru) s. n., art. axiométrul; pl. axiométre
axion
AXIÓN, axioane, s. n. Imn de slavă (în biserica ortodoxă). [Pr.: -xi-on] – Din ngr. axión[esti]. DOOM
axión (-xi-on) s. n., pl. axioáne
axionul
AXIÓN, axioane, s. n. Imn de slavă (în biserica ortodoxă). [Pr.: -xi-on] – Din ngr. axión[esti]. DOOM
axión (-xi-on) s. n., pl. axioáne
axionului
AXIÓN, axioane, s. n. Imn de slavă (în biserica ortodoxă). [Pr.: -xi-on] – Din ngr. axión[esti]. DOOM
axión (-xi-on) s. n., pl. axioáne
axis
ÁXIS s. n. A doua vertebră cervicală, care se articulează cu atlasul1. – Din lat. axis, fr. axis. DOOM
áxis (anat.) s. n.
axolot
AXOLÓT, axoloți, s. m. Larvă a unei specii de amblistomă, care se reproduce în stadiul larvar. – Din fr. axolot. DOOM
axolót s. m., pl. axolóți
axolotl
AXOLÓTL s.m. Stadiu larvar acvatic al unei specii de salamandre. [Var. (după unele surse) axolot. / < fr. axolotl < cuv. mexican].
axolotul
AXOLÓT, axoloți, s. m. Larvă a unei specii de amblistomă, care se reproduce în stadiul larvar. – Din fr. axolot. DOOM
axolót s. m., pl. axolóți
axolotului
AXOLÓT, axoloți, s. m. Larvă a unei specii de amblistomă, care se reproduce în stadiul larvar. – Din fr. axolot. DOOM
axolót s. m., pl. axolóți
axoloți
AXOLÓT, axoloți, s. m. Larvă a unei specii de amblistomă, care se reproduce în stadiul larvar. – Din fr. axolot. DOOM
axolót s. m., pl. axolóți
axoloții
AXOLÓT, axoloți, s. m. Larvă a unei specii de amblistomă, care se reproduce în stadiul larvar. – Din fr. axolot. DOOM
axolót s. m., pl. axolóți
axoloților
AXOLÓT, axoloți, s. m. Larvă a unei specii de amblistomă, care se reproduce în stadiul larvar. – Din fr. axolot. DOOM
axolót s. m., pl. axolóți
axometre
AXOMÉTRU s.n. Aparat pentru determinarea axului cilindric al unei lentile. [cf. fr. axomètre].
axometrele
AXOMÉTRU s.n. Aparat pentru determinarea axului cilindric al unei lentile. [cf. fr. axomètre].
axometrelor
AXOMÉTRU s.n. Aparat pentru determinarea axului cilindric al unei lentile. [cf. fr. axomètre].
axometru
AXOMÉTRU s.n. Aparat pentru determinarea axului cilindric al unei lentile. [cf. fr. axomètre].
axometrul
AXOMÉTRU s.n. Aparat pentru determinarea axului cilindric al unei lentile. [cf. fr. axomètre].
axometrului
AXOMÉTRU s.n. Aparat pentru determinarea axului cilindric al unei lentile. [cf. fr. axomètre].
axon
AXÓN, axoni, s. m. (Anat.) Prelungire a neuronului. – Din fr. axone. DOOM
axón s. m., pl. axóni
axoni
AXÓN, axoni, s. m. (Anat.) Prelungire a neuronului. – Din fr. axone. DOOM
axón s. m., pl. axóni
axonii
AXÓN, axoni, s. m. (Anat.) Prelungire a neuronului. – Din fr. axone. DOOM
axón s. m., pl. axóni
axonilor
AXÓN, axoni, s. m. (Anat.) Prelungire a neuronului. – Din fr. axone. DOOM
axón s. m., pl. axóni
axonometria
AXONOMETRÍE, (2) axonometrii, s. f. 1. Metodă de reprezentare a obiectelor spațiale pe un plan, astfel ca imaginea obținută să dea impresia realității. 2. Reprezentare obținută prin această metodă.- Din fr. axonométrie. DOOM
!axonometríe (-me-tri-) s. f., art. axonometría, g.-d. axonometríi, art. axonometríei; (reprezentări) pl. axonometríi
axonometric
AXONOMÉTRIC, -Ă, axonometrici, -ce, adj. care aparține axonometriei, privitor la axonometrie. – Din fr. axonométrique. DOOM
axonométric (-me-tric) adj. m., pl. axonométrici; f. axonométrică, pl. axonométrice
axonometrica
AXONOMÉTRIC, -Ă, axonometrici, -ce, adj. care aparține axonometriei, privitor la axonometrie. – Din fr. axonométrique. DOOM
axonométric (-me-tric) adj. m., pl. axonométrici; f. axonométrică, pl. axonométrice
axonometrice
AXONOMÉTRIC, -Ă, axonometrici, -ce, adj. care aparține axonometriei, privitor la axonometrie. – Din fr. axonométrique. DOOM
axonométric (-me-tric) adj. m., pl. axonométrici; f. axonométrică, pl. axonométrice
axonometricei
AXONOMÉTRIC, -Ă, axonometrici, -ce, adj. care aparține axonometriei, privitor la axonometrie. – Din fr. axonométrique. DOOM
axonométric (-me-tric) adj. m., pl. axonométrici; f. axonométrică, pl. axonométrice
axonometricele
AXONOMÉTRIC, -Ă, axonometrici, -ce, adj. care aparține axonometriei, privitor la axonometrie. – Din fr. axonométrique. DOOM
axonométric (-me-tric) adj. m., pl. axonométrici; f. axonométrică, pl. axonométrice
axonometricelor
AXONOMÉTRIC, -Ă, axonometrici, -ce, adj. care aparține axonometriei, privitor la axonometrie. – Din fr. axonométrique. DOOM
axonométric (-me-tric) adj. m., pl. axonométrici; f. axonométrică, pl. axonométrice
axonometrici
AXONOMÉTRIC, -Ă, axonometrici, -ce, adj. care aparține axonometriei, privitor la axonometrie. – Din fr. axonométrique. DOOM
axonométric (-me-tric) adj. m., pl. axonométrici; f. axonométrică, pl. axonométrice
axonometricii
AXONOMÉTRIC, -Ă, axonometrici, -ce, adj. care aparține axonometriei, privitor la axonometrie. – Din fr. axonométrique. DOOM
axonométric (-me-tric) adj. m., pl. axonométrici; f. axonométrică, pl. axonométrice
axonometricilor
AXONOMÉTRIC, -Ă, axonometrici, -ce, adj. care aparține axonometriei, privitor la axonometrie. – Din fr. axonométrique. DOOM
axonométric (-me-tric) adj. m., pl. axonométrici; f. axonométrică, pl. axonométrice
axonometricul
AXONOMÉTRIC, -Ă, axonometrici, -ce, adj. care aparține axonometriei, privitor la axonometrie. – Din fr. axonométrique. DOOM
axonométric (-me-tric) adj. m., pl. axonométrici; f. axonométrică, pl. axonométrice
axonometricului
AXONOMÉTRIC, -Ă, axonometrici, -ce, adj. care aparține axonometriei, privitor la axonometrie. – Din fr. axonométrique. DOOM
axonométric (-me-tric) adj. m., pl. axonométrici; f. axonométrică, pl. axonométrice
axonometrie
AXONOMETRÍE, (2) axonometrii, s. f. 1. Metodă de reprezentare a obiectelor spațiale pe un plan, astfel ca imaginea obținută să dea impresia realității. 2. Reprezentare obținută prin această metodă.- Din fr. axonométrie. DOOM
!axonometríe (-me-tri-) s. f., art. axonometría, g.-d. axonometríi, art. axonometríei; (reprezentări) pl. axonometríi
axonometriei
AXONOMETRÍE, (2) axonometrii, s. f. 1. Metodă de reprezentare a obiectelor spațiale pe un plan, astfel ca imaginea obținută să dea impresia realității. 2. Reprezentare obținută prin această metodă.- Din fr. axonométrie. DOOM
!axonometríe (-me-tri-) s. f., art. axonometría, g.-d. axonometríi, art. axonometríei; (reprezentări) pl. axonometríi
axonometrii
AXONOMETRÍE, (2) axonometrii, s. f. 1. Metodă de reprezentare a obiectelor spațiale pe un plan, astfel ca imaginea obținută să dea impresia realității. 2. Reprezentare obținută prin această metodă.- Din fr. axonométrie. DOOM
!axonometríe (-me-tri-) s. f., art. axonometría, g.-d. axonometríi, art. axonometríei; (reprezentări) pl. axonometríi
axonometriile
AXONOMETRÍE, (2) axonometrii, s. f. 1. Metodă de reprezentare a obiectelor spațiale pe un plan, astfel ca imaginea obținută să dea impresia realității. 2. Reprezentare obținută prin această metodă.- Din fr. axonométrie. DOOM
!axonometríe (-me-tri-) s. f., art. axonometría, g.-d. axonometríi, art. axonometríei; (reprezentări) pl. axonometríi
axonometriilor
AXONOMETRÍE, (2) axonometrii, s. f. 1. Metodă de reprezentare a obiectelor spațiale pe un plan, astfel ca imaginea obținută să dea impresia realității. 2. Reprezentare obținută prin această metodă.- Din fr. axonométrie. DOOM
!axonometríe (-me-tri-) s. f., art. axonometría, g.-d. axonometríi, art. axonometríei; (reprezentări) pl. axonometríi
axonul
AXÓN, axoni, s. m. (Anat.) Prelungire a neuronului. – Din fr. axone. DOOM
axón s. m., pl. axóni
axonului
AXÓN, axoni, s. m. (Anat.) Prelungire a neuronului. – Din fr. axone. DOOM
axón s. m., pl. axóni
axunge
AXÚNGE s.f. (Rar) Produs obținut prin topirea grăsimii de porc, folosit ca emolient și ca bază de unguente. [< lat. axungia, cf. fr. axonge].
axând
AXÁ, axez, vb. I. 1. Tranz. A centra, a echilibra două sau mai multe piese cilindrice. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) orienta, a (se) desfășura într-un anumit sens, a (se) concentra în jurul a ceva. – Din fr. axer. DOOM
axá (a ~) vb., ind. prez. 3 axeáză
axînd
AXÁ, axez, vb. I. 1. Tranz. A centra, a echilibra două sau mai multe piese cilindrice. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) orienta, a (se) desfășura într-un anumit sens, a (se) concentra în jurul a ceva. – Din fr. axer. DOOM
axá (a ~) vb., ind. prez. 3 axeáză
axă
ÁXĂ2 s. f. v. ax1. DOOM
ax1/áxă1 (tehn., anat.) s. n./s. f., pl. áxuri/áxe
axă
AXĂ1, axe, s. f. Dreaptă care se consideră a fi orientată într-un anumit sens. ♦ Dreaptă (sau obiect în formă de dreaptă) care ocupă o anumită poziție într-un sistem tehnic. ♦ Dreaptă imaginară în jurul căreia se face mișcarea de rotație a unui corp în jurul lui însuși. ♦ Axa lumii = prelungire a dreptei care unește polii Pământului până la intersecția cu sfera cerească. [Var.: ax s. n.] – Din fr. axe. DOOM
áxă2/ax2 (mat., fiz.) s. f./s. n., pl. áxe
axări
AXÁRE, axări, s. f. Acțiunea de a (se) axa. – V. axa. DOOM
axáre s. f., g.-d. art. axắrii; pl. axắri
axării
AXÁRE, axări, s. f. Acțiunea de a (se) axa. – V. axa. DOOM
axáre s. f., g.-d. art. axắrii; pl. axắri
axările
AXÁRE, axări, s. f. Acțiunea de a (se) axa. – V. axa. DOOM
axáre s. f., g.-d. art. axắrii; pl. axắri
axărilor
AXÁRE, axări, s. f. Acțiunea de a (se) axa. – V. axa. DOOM
axáre s. f., g.-d. art. axắrii; pl. axắri