ava
avá s. m. – (Înv.) Părinte; titlu onorific al membrilor clerului monastic. Ngr. ἀββᾶς (sec. XVII). Cuvînt cult, nu pare să fi avut circulație populară.
ava
ÁVĂ1 s. m. (Rar) Părinte, tată; p. ext. nume dat călugărilor bătrâni. – Din sl. avva. DOOM
ávă2 (părinte) (rar) s. m.
ava
ÁVĂ2, ave, s. f. Unealtă de pescuit formată din trei fâșii de plasă, care se așază vertical în apă cu ajutorul unor bucăți de plută prinse la marginea lor superioară și al unor bucăți de plumb la cea inferioară. – Din tc., bg. av.
avaet
AVAÉT1, avaeturi, s. n. Impozit încasat în Țara Românească (în sec. XVIII-XIX) la numirea în funcții, pentru obținerea unor drepturi, a unor beneficii etc. – Din tc. havaet „venituri”. DOOM
avaét s. n., pl. avaéturi
avaetul
AVAÉT1, avaeturi, s. n. Impozit încasat în Țara Românească (în sec. XVIII-XIX) la numirea în funcții, pentru obținerea unor drepturi, a unor beneficii etc. – Din tc. havaet „venituri”. DOOM
avaét s. n., pl. avaéturi
avaetului
AVAÉT1, avaeturi, s. n. Impozit încasat în Țara Românească (în sec. XVIII-XIX) la numirea în funcții, pentru obținerea unor drepturi, a unor beneficii etc. – Din tc. havaet „venituri”. DOOM
avaét s. n., pl. avaéturi
avaeturi
AVAÉT1, avaeturi, s. n. Impozit încasat în Țara Românească (în sec. XVIII-XIX) la numirea în funcții, pentru obținerea unor drepturi, a unor beneficii etc. – Din tc. havaet „venituri”. DOOM
avaét s. n., pl. avaéturi
avaeturile
AVAÉT1, avaeturi, s. n. Impozit încasat în Țara Românească (în sec. XVIII-XIX) la numirea în funcții, pentru obținerea unor drepturi, a unor beneficii etc. – Din tc. havaet „venituri”. DOOM
avaét s. n., pl. avaéturi
avaeturilor
AVAÉT1, avaeturi, s. n. Impozit încasat în Țara Românească (în sec. XVIII-XIX) la numirea în funcții, pentru obținerea unor drepturi, a unor beneficii etc. – Din tc. havaet „venituri”. DOOM
avaét s. n., pl. avaéturi
aval
AVÁL s. n. (În loc. adv.) În aval = în josul văii, spre vărsare (în raport cu un punct de referință). – Din fr. aval. DOOM
avál s. n.
avalanșa
AVALÁNȘĂ, avalanșe, s. f. Masă de zăpadă care se desprinde de pe coasta unui munte și se rostogolește la vale (antrenând zăpada, pietrele, copacii etc. întâlniți în cale); lavină. ♦ Fig. (Cu determinări) Cantitate mare (de...), năvală (de...). Avalanșă verbală. – Din fr. avalanche. DOOM
avalánșă s. f., art. avalánșa, g.-d. art. avalánșei; pl. avalánșe
avalanșe
AVALÁNȘĂ, avalanșe, s. f. Masă de zăpadă care se desprinde de pe coasta unui munte și se rostogolește la vale (antrenând zăpada, pietrele, copacii etc. întâlniți în cale); lavină. ♦ Fig. (Cu determinări) Cantitate mare (de...), năvală (de...). Avalanșă verbală. – Din fr. avalanche. DOOM
avalánșă s. f., art. avalánșa, g.-d. art. avalánșei; pl. avalánșe
avalanșei
AVALÁNȘĂ, avalanșe, s. f. Masă de zăpadă care se desprinde de pe coasta unui munte și se rostogolește la vale (antrenând zăpada, pietrele, copacii etc. întâlniți în cale); lavină. ♦ Fig. (Cu determinări) Cantitate mare (de...), năvală (de...). Avalanșă verbală. – Din fr. avalanche. DOOM
avalánșă s. f., art. avalánșa, g.-d. art. avalánșei; pl. avalánșe
avalanșele
AVALÁNȘĂ, avalanșe, s. f. Masă de zăpadă care se desprinde de pe coasta unui munte și se rostogolește la vale (antrenând zăpada, pietrele, copacii etc. întâlniți în cale); lavină. ♦ Fig. (Cu determinări) Cantitate mare (de...), năvală (de...). Avalanșă verbală. – Din fr. avalanche. DOOM
avalánșă s. f., art. avalánșa, g.-d. art. avalánșei; pl. avalánșe
avalanșelor
AVALÁNȘĂ, avalanșe, s. f. Masă de zăpadă care se desprinde de pe coasta unui munte și se rostogolește la vale (antrenând zăpada, pietrele, copacii etc. întâlniți în cale); lavină. ♦ Fig. (Cu determinări) Cantitate mare (de...), năvală (de...). Avalanșă verbală. – Din fr. avalanche. DOOM
avalánșă s. f., art. avalánșa, g.-d. art. avalánșei; pl. avalánșe
avalim
avalím i [At: HEM 2141 / E: ctm tc evalla + aferim] 1 Bravo! 2 Aferim!
avam
AVÁM, -Ă adj. v. avan.
avan
AVÁN, -Ă, avani, -e, adj. (Pop.; adesea adverbial) Strașnic, grozav, cumplit (de tare, de mare, de rău, de crud etc.). – Din tc. avvan „perfid”, ngr. avánis „calomniator”. DOOM
aván (pop.) adj. m., pl. aváni; f. avánă, pl. aváne
avana
AVÁN, -Ă, avani, -e, adj. (Pop.; adesea adverbial) Strașnic, grozav, cumplit (de tare, de mare, de rău, de crud etc.). – Din tc. avvan „perfid”, ngr. avánis „calomniator”. DOOM
aván (pop.) adj. m., pl. aváni; f. avánă, pl. aváne
avanbec
AVANTBÉC v. avanbec. DOOM
avanbéc s. n., pl. avanbécuri
avanbecul
AVANTBÉC v. avanbec. DOOM
avanbéc s. n., pl. avanbécuri
avanbecului
AVANTBÉC v. avanbec. DOOM
avanbéc s. n., pl. avanbécuri
avanbecuri
AVANTBÉC v. avanbec. DOOM
avanbéc s. n., pl. avanbécuri
avanbecurile
AVANTBÉC v. avanbec. DOOM
avanbéc s. n., pl. avanbécuri
avanbecurilor
AVANTBÉC v. avanbec. DOOM
avanbéc s. n., pl. avanbécuri
avancronica
AVANCRÓNICĂ, avancronici, s. f. Cronică a unui spectacol scrisă înainte de a fi avut loc premiera. – Din fr. avant-chronique (după avanpremieră, avanscenă). DOOM
avancrónică s. f., g.-d. art. avancrónicii; pl. avancrónici
avancronici
AVANCRÓNICĂ, avancronici, s. f. Cronică a unui spectacol scrisă înainte de a fi avut loc premiera. – Din fr. avant-chronique (după avanpremieră, avanscenă). DOOM
avancrónică s. f., g.-d. art. avancrónicii; pl. avancrónici
avancronicii
AVANCRÓNICĂ, avancronici, s. f. Cronică a unui spectacol scrisă înainte de a fi avut loc premiera. – Din fr. avant-chronique (după avanpremieră, avanscenă). DOOM
avancrónică s. f., g.-d. art. avancrónicii; pl. avancrónici
avancronicile
AVANCRÓNICĂ, avancronici, s. f. Cronică a unui spectacol scrisă înainte de a fi avut loc premiera. – Din fr. avant-chronique (după avanpremieră, avanscenă). DOOM
avancrónică s. f., g.-d. art. avancrónicii; pl. avancrónici
avancronicilor
AVANCRÓNICĂ, avancronici, s. f. Cronică a unui spectacol scrisă înainte de a fi avut loc premiera. – Din fr. avant-chronique (după avanpremieră, avanscenă). DOOM
avancrónică s. f., g.-d. art. avancrónicii; pl. avancrónici
avandună
AVANDÚNĂ s.f. (Geol.) Dună litorală paralelă cu țărmul, formată pe partea dinspre mare. [< fr. avant-dune].
avane
AVÁN, -Ă, avani, -e, adj. (Pop.; adesea adverbial) Strașnic, grozav, cumplit (de tare, de mare, de rău, de crud etc.). – Din tc. avvan „perfid”, ngr. avánis „calomniator”. DOOM
aván (pop.) adj. m., pl. aváni; f. avánă, pl. aváne
avanei
AVÁN, -Ă, avani, -e, adj. (Pop.; adesea adverbial) Strașnic, grozav, cumplit (de tare, de mare, de rău, de crud etc.). – Din tc. avvan „perfid”, ngr. avánis „calomniator”. DOOM
aván (pop.) adj. m., pl. aváni; f. avánă, pl. aváne
avanele
AVÁN, -Ă, avani, -e, adj. (Pop.; adesea adverbial) Strașnic, grozav, cumplit (de tare, de mare, de rău, de crud etc.). – Din tc. avvan „perfid”, ngr. avánis „calomniator”. DOOM
aván (pop.) adj. m., pl. aváni; f. avánă, pl. aváne
avanelor
AVÁN, -Ă, avani, -e, adj. (Pop.; adesea adverbial) Strașnic, grozav, cumplit (de tare, de mare, de rău, de crud etc.). – Din tc. avvan „perfid”, ngr. avánis „calomniator”. DOOM
aván (pop.) adj. m., pl. aváni; f. avánă, pl. aváne
avanfosa
AVANFÓSĂ s.f. (Geol.) Depresiune alungită a scoarței terestre, situată între un lanț muntos cutat și o platformă. [< fr. avant-fossé]. DOOM
avanfósă s. f., g.-d. art. avanfósei
avanfose
AVANFÓSĂ s.f. (Geol.) Depresiune alungită a scoarței terestre, situată între un lanț muntos cutat și o platformă. [< fr. avant-fossé]. DOOM
avanfósă s. f., g.-d. art. avanfósei
avanfosei
AVANFÓSĂ s.f. (Geol.) Depresiune alungită a scoarței terestre, situată între un lanț muntos cutat și o platformă. [< fr. avant-fossé]. DOOM
avanfósă s. f., g.-d. art. avanfósei
avangarda
AVANGÁRDĂ, (1) avangărzi, (2) avangarde, s. f. 1. (Adesea fig.) Unitate sau subunitate militară care se deplasează în fața forțelor principale ca element de siguranță. ◊ Loc. adj. De avangardă = a) care merge în frunte, care conduce; b) care luptă împotriva formelor și a tradițiilor consacrate (în literatură și artă). 2. Mișcare literară, artistică etc. care joacă (prin noutățile aduse) rol de precursor. – Din fr. avant-garde.
avangardism
AVANGARDÍSM s. n. 1. Mișcare intelectuală apărută la începutul sec. XX, caracterizată prin căutarea unor soluții radicale și prin ruperea de trecut și de tradiție. 2. Curent literar-artistic care sparge canoanele artei tradiționale, recurgând adesea la formule îndrăznețe sau excentrice. – Avangardă + suf. -ism. DOOM
avangardísm s. n.
avangardismul
AVANGARDÍSM s. n. 1. Mișcare intelectuală apărută la începutul sec. XX, caracterizată prin căutarea unor soluții radicale și prin ruperea de trecut și de tradiție. 2. Curent literar-artistic care sparge canoanele artei tradiționale, recurgând adesea la formule îndrăznețe sau excentrice. – Avangardă + suf. -ism. DOOM
avangardísm s. n.
avangardismului
AVANGARDÍSM s. n. 1. Mișcare intelectuală apărută la începutul sec. XX, caracterizată prin căutarea unor soluții radicale și prin ruperea de trecut și de tradiție. 2. Curent literar-artistic care sparge canoanele artei tradiționale, recurgând adesea la formule îndrăznețe sau excentrice. – Avangardă + suf. -ism. DOOM
avangardísm s. n.
avangardist
AVANGARDÍST, -Ă, avangardiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al avangardismului. 2. Adj. Care aparține avangardismului, privitor la avangardism. – Din fr. avant-gardiste. DOOM
avangardíst adj. m., s. m., pl. avangardíști; adj. f., s. f. avangardístă, pl. avangardíste
avangardist
AVANGARDÍST, -Ă, avangardiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al avangardismului. 2. Adj. Care aparține avangardismului, privitor la avangardism. – Din fr. avant-gardiste. DOOM
avangardíst adj. m., s. m., pl. avangardíști; adj. f., s. f. avangardístă, pl. avangardíste
avangardista
AVANGARDÍST, -Ă, avangardiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al avangardismului. 2. Adj. Care aparține avangardismului, privitor la avangardism. – Din fr. avant-gardiste. DOOM
avangardíst adj. m., s. m., pl. avangardíști; adj. f., s. f. avangardístă, pl. avangardíste
avangardista
AVANGARDÍST, -Ă, avangardiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al avangardismului. 2. Adj. Care aparține avangardismului, privitor la avangardism. – Din fr. avant-gardiste. DOOM
avangardíst adj. m., s. m., pl. avangardíști; adj. f., s. f. avangardístă, pl. avangardíste
avangardiste
AVANGARDÍST, -Ă, avangardiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al avangardismului. 2. Adj. Care aparține avangardismului, privitor la avangardism. – Din fr. avant-gardiste. DOOM
avangardíst adj. m., s. m., pl. avangardíști; adj. f., s. f. avangardístă, pl. avangardíste
avangardiste
AVANGARDÍST, -Ă, avangardiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al avangardismului. 2. Adj. Care aparține avangardismului, privitor la avangardism. – Din fr. avant-gardiste. DOOM
avangardíst adj. m., s. m., pl. avangardíști; adj. f., s. f. avangardístă, pl. avangardíste
avangardistei
AVANGARDÍST, -Ă, avangardiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al avangardismului. 2. Adj. Care aparține avangardismului, privitor la avangardism. – Din fr. avant-gardiste. DOOM
avangardíst adj. m., s. m., pl. avangardíști; adj. f., s. f. avangardístă, pl. avangardíste
avangardistei
AVANGARDÍST, -Ă, avangardiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al avangardismului. 2. Adj. Care aparține avangardismului, privitor la avangardism. – Din fr. avant-gardiste. DOOM
avangardíst adj. m., s. m., pl. avangardíști; adj. f., s. f. avangardístă, pl. avangardíste
avangardistele
AVANGARDÍST, -Ă, avangardiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al avangardismului. 2. Adj. Care aparține avangardismului, privitor la avangardism. – Din fr. avant-gardiste. DOOM
avangardíst adj. m., s. m., pl. avangardíști; adj. f., s. f. avangardístă, pl. avangardíste
avangardistele
AVANGARDÍST, -Ă, avangardiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al avangardismului. 2. Adj. Care aparține avangardismului, privitor la avangardism. – Din fr. avant-gardiste. DOOM
avangardíst adj. m., s. m., pl. avangardíști; adj. f., s. f. avangardístă, pl. avangardíste
avangardistelor
AVANGARDÍST, -Ă, avangardiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al avangardismului. 2. Adj. Care aparține avangardismului, privitor la avangardism. – Din fr. avant-gardiste. DOOM
avangardíst adj. m., s. m., pl. avangardíști; adj. f., s. f. avangardístă, pl. avangardíste
avangardistelor
AVANGARDÍST, -Ă, avangardiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al avangardismului. 2. Adj. Care aparține avangardismului, privitor la avangardism. – Din fr. avant-gardiste. DOOM
avangardíst adj. m., s. m., pl. avangardíști; adj. f., s. f. avangardístă, pl. avangardíste
avangardistul
AVANGARDÍST, -Ă, avangardiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al avangardismului. 2. Adj. Care aparține avangardismului, privitor la avangardism. – Din fr. avant-gardiste. DOOM
avangardíst adj. m., s. m., pl. avangardíști; adj. f., s. f. avangardístă, pl. avangardíste
avangardistul
AVANGARDÍST, -Ă, avangardiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al avangardismului. 2. Adj. Care aparține avangardismului, privitor la avangardism. – Din fr. avant-gardiste. DOOM
avangardíst adj. m., s. m., pl. avangardíști; adj. f., s. f. avangardístă, pl. avangardíste
avangardistului
AVANGARDÍST, -Ă, avangardiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al avangardismului. 2. Adj. Care aparține avangardismului, privitor la avangardism. – Din fr. avant-gardiste. DOOM
avangardíst adj. m., s. m., pl. avangardíști; adj. f., s. f. avangardístă, pl. avangardíste
avangardistului
AVANGARDÍST, -Ă, avangardiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al avangardismului. 2. Adj. Care aparține avangardismului, privitor la avangardism. – Din fr. avant-gardiste. DOOM
avangardíst adj. m., s. m., pl. avangardíști; adj. f., s. f. avangardístă, pl. avangardíste
avangardiști
AVANGARDÍST, -Ă, avangardiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al avangardismului. 2. Adj. Care aparține avangardismului, privitor la avangardism. – Din fr. avant-gardiste. DOOM
avangardíst adj. m., s. m., pl. avangardíști; adj. f., s. f. avangardístă, pl. avangardíste
avangardiști
AVANGARDÍST, -Ă, avangardiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al avangardismului. 2. Adj. Care aparține avangardismului, privitor la avangardism. – Din fr. avant-gardiste. DOOM
avangardíst adj. m., s. m., pl. avangardíști; adj. f., s. f. avangardístă, pl. avangardíste
avangardiștii
AVANGARDÍST, -Ă, avangardiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al avangardismului. 2. Adj. Care aparține avangardismului, privitor la avangardism. – Din fr. avant-gardiste. DOOM
avangardíst adj. m., s. m., pl. avangardíști; adj. f., s. f. avangardístă, pl. avangardíste
avangardiștii
AVANGARDÍST, -Ă, avangardiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al avangardismului. 2. Adj. Care aparține avangardismului, privitor la avangardism. – Din fr. avant-gardiste. DOOM
avangardíst adj. m., s. m., pl. avangardíști; adj. f., s. f. avangardístă, pl. avangardíste
avangardiștilor
AVANGARDÍST, -Ă, avangardiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al avangardismului. 2. Adj. Care aparține avangardismului, privitor la avangardism. – Din fr. avant-gardiste. DOOM
avangardíst adj. m., s. m., pl. avangardíști; adj. f., s. f. avangardístă, pl. avangardíste
avangardiștilor
AVANGARDÍST, -Ă, avangardiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al avangardismului. 2. Adj. Care aparține avangardismului, privitor la avangardism. – Din fr. avant-gardiste. DOOM
avangardíst adj. m., s. m., pl. avangardíști; adj. f., s. f. avangardístă, pl. avangardíste
avangardă
AVANGÁRDĂ, (1) avangărzi, (2) avangarde, s. f. 1. (Adesea fig.) Unitate sau subunitate militară care se deplasează în fața forțelor principale ca element de siguranță. ◊ Loc. adj. De avangardă = a) care merge în frunte, care conduce; b) care luptă împotriva formelor și a tradițiilor consacrate (în literatură și artă). 2. Mișcare literară, artistică etc. care joacă (prin noutățile aduse) rol de precursor. – Din fr. avant-garde. DOOM
*avangárdă2 (avangardism) s. f., g.-d. art. avangárdei; pl. avangárde
avangărzi
AVANGÁRDĂ, (1) avangărzi, (2) avangarde, s. f. 1. (Adesea fig.) Unitate sau subunitate militară care se deplasează în fața forțelor principale ca element de siguranță. ◊ Loc. adj. De avangardă = a) care merge în frunte, care conduce; b) care luptă împotriva formelor și a tradițiilor consacrate (în literatură și artă). 2. Mișcare literară, artistică etc. care joacă (prin noutățile aduse) rol de precursor. – Din fr. avant-garde.
avangărzii
AVANGÁRDĂ, (1) avangărzi, (2) avangarde, s. f. 1. (Adesea fig.) Unitate sau subunitate militară care se deplasează în fața forțelor principale ca element de siguranță. ◊ Loc. adj. De avangardă = a) care merge în frunte, care conduce; b) care luptă împotriva formelor și a tradițiilor consacrate (în literatură și artă). 2. Mișcare literară, artistică etc. care joacă (prin noutățile aduse) rol de precursor. – Din fr. avant-garde.
avangărzile
AVANGÁRDĂ, (1) avangărzi, (2) avangarde, s. f. 1. (Adesea fig.) Unitate sau subunitate militară care se deplasează în fața forțelor principale ca element de siguranță. ◊ Loc. adj. De avangardă = a) care merge în frunte, care conduce; b) care luptă împotriva formelor și a tradițiilor consacrate (în literatură și artă). 2. Mișcare literară, artistică etc. care joacă (prin noutățile aduse) rol de precursor. – Din fr. avant-garde.
avangărzilor
AVANGÁRDĂ, (1) avangărzi, (2) avangarde, s. f. 1. (Adesea fig.) Unitate sau subunitate militară care se deplasează în fața forțelor principale ca element de siguranță. ◊ Loc. adj. De avangardă = a) care merge în frunte, care conduce; b) care luptă împotriva formelor și a tradițiilor consacrate (în literatură și artă). 2. Mișcare literară, artistică etc. care joacă (prin noutățile aduse) rol de precursor. – Din fr. avant-garde.
avani
AVÁN, -Ă, avani, -e, adj. (Pop.; adesea adverbial) Strașnic, grozav, cumplit (de tare, de mare, de rău, de crud etc.). – Din tc. avvan „perfid”, ngr. avánis „calomniator”. DOOM
aván (pop.) adj. m., pl. aváni; f. avánă, pl. aváne
avanie
AVANÍE, avanii, s. f. (Învechit) Asuprire, împilare. Avaniile turcilor sleise răbdarea poporului. BĂLCESCU, O. II 41.
avanii
AVÁN, -Ă, avani, -e, adj. (Pop.; adesea adverbial) Strașnic, grozav, cumplit (de tare, de mare, de rău, de crud etc.). – Din tc. avvan „perfid”, ngr. avánis „calomniator”. DOOM
aván (pop.) adj. m., pl. aváni; f. avánă, pl. aváne
avanilor
AVÁN, -Ă, avani, -e, adj. (Pop.; adesea adverbial) Strașnic, grozav, cumplit (de tare, de mare, de rău, de crud etc.). – Din tc. avvan „perfid”, ngr. avánis „calomniator”. DOOM
aván (pop.) adj. m., pl. aváni; f. avánă, pl. aváne
avanplajă
AVANPLÁJĂ s.f. Sector de plajă situat între linia apelor celor mai mici (flux și reflux). [< fr. avant-plage].
avanport
AVANPÓRT, avanporturi, s. n. Port subsidiar, de obicei la gura unui estuar, creat atunci când portul principal este la o distanță neconvenabilă. – Din fr. avant-port. DOOM
avanpórt s. n., pl. avanpórturi
avanportul
AVANPÓRT, avanporturi, s. n. Port subsidiar, de obicei la gura unui estuar, creat atunci când portul principal este la o distanță neconvenabilă. – Din fr. avant-port. DOOM
avanpórt s. n., pl. avanpórturi
avanportului
AVANPÓRT, avanporturi, s. n. Port subsidiar, de obicei la gura unui estuar, creat atunci când portul principal este la o distanță neconvenabilă. – Din fr. avant-port. DOOM
avanpórt s. n., pl. avanpórturi
avanporturi
AVANPÓRT, avanporturi, s. n. Port subsidiar, de obicei la gura unui estuar, creat atunci când portul principal este la o distanță neconvenabilă. – Din fr. avant-port. DOOM
avanpórt s. n., pl. avanpórturi
avanporturile
AVANPÓRT, avanporturi, s. n. Port subsidiar, de obicei la gura unui estuar, creat atunci când portul principal este la o distanță neconvenabilă. – Din fr. avant-port. DOOM
avanpórt s. n., pl. avanpórturi
avanporturilor
AVANPÓRT, avanporturi, s. n. Port subsidiar, de obicei la gura unui estuar, creat atunci când portul principal este la o distanță neconvenabilă. – Din fr. avant-port. DOOM
avanpórt s. n., pl. avanpórturi
avanpost
AVANPÓST, avanposturi, s. n. Unitate militară de siguranță, instalată în fața trupelor principale proprii, aflate în staționare sau în apărare; poziție pe care se află o asemenea unitate. – Din fr. avant-poste. DOOM
avanpóst s. n., pl. avanpósturi
avanpostul
AVANPÓST, avanposturi, s. n. Unitate militară de siguranță, instalată în fața trupelor principale proprii, aflate în staționare sau în apărare; poziție pe care se află o asemenea unitate. – Din fr. avant-poste. DOOM
avanpóst s. n., pl. avanpósturi
avanpostului
AVANPÓST, avanposturi, s. n. Unitate militară de siguranță, instalată în fața trupelor principale proprii, aflate în staționare sau în apărare; poziție pe care se află o asemenea unitate. – Din fr. avant-poste. DOOM
avanpóst s. n., pl. avanpósturi
avanposturi
AVANPÓST, avanposturi, s. n. Unitate militară de siguranță, instalată în fața trupelor principale proprii, aflate în staționare sau în apărare; poziție pe care se află o asemenea unitate. – Din fr. avant-poste. DOOM
avanpóst s. n., pl. avanpósturi
avanposturile
AVANPÓST, avanposturi, s. n. Unitate militară de siguranță, instalată în fața trupelor principale proprii, aflate în staționare sau în apărare; poziție pe care se află o asemenea unitate. – Din fr. avant-poste. DOOM
avanpóst s. n., pl. avanpósturi
avanposturilor
AVANPÓST, avanposturi, s. n. Unitate militară de siguranță, instalată în fața trupelor principale proprii, aflate în staționare sau în apărare; poziție pe care se află o asemenea unitate. – Din fr. avant-poste. DOOM
avanpóst s. n., pl. avanpósturi
avanpremiera
AVANPREMIÉRĂ, avanpremiere, s. f. Spectacol dat ca ultimă repetiție în fața unui cerc de specialiști și invitați. [Pr.: -mi-e-] – Din fr. avant-première. DOOM
avanpremiéră (-mi-e-) s. f., g.-d. art. avanpremiérei; pl. avanpremiére
avanpremiere
AVANPREMIÉRĂ, avanpremiere, s. f. Spectacol dat ca ultimă repetiție în fața unui cerc de specialiști și invitați. [Pr.: -mi-e-] – Din fr. avant-première. DOOM
avanpremiéră (-mi-e-) s. f., g.-d. art. avanpremiérei; pl. avanpremiére
avanpremierei
AVANPREMIÉRĂ, avanpremiere, s. f. Spectacol dat ca ultimă repetiție în fața unui cerc de specialiști și invitați. [Pr.: -mi-e-] – Din fr. avant-première. DOOM
avanpremiéră (-mi-e-) s. f., g.-d. art. avanpremiérei; pl. avanpremiére
avanpremierele
AVANPREMIÉRĂ, avanpremiere, s. f. Spectacol dat ca ultimă repetiție în fața unui cerc de specialiști și invitați. [Pr.: -mi-e-] – Din fr. avant-première. DOOM
avanpremiéră (-mi-e-) s. f., g.-d. art. avanpremiérei; pl. avanpremiére
avanpremierelor
AVANPREMIÉRĂ, avanpremiere, s. f. Spectacol dat ca ultimă repetiție în fața unui cerc de specialiști și invitați. [Pr.: -mi-e-] – Din fr. avant-première. DOOM
avanpremiéră (-mi-e-) s. f., g.-d. art. avanpremiérei; pl. avanpremiére
avanradă
AVANRÁDĂ s.f. Lucrare destinată să prevină afuirile, plasată în amonte față de o construcție hidraulică. [< fr. avant-rade].
avans
AVÁNS, avansuri, s. n. 1. Sumă de bani plătită anticipat în contul unor servicii, al unor lucrări etc. 2. (În expr.) A face (cuiva) avansuri = a încerca să obțină prietenia sau dragostea cuiva prin lingușiri, concesii (de ordin etic) etc. 3. Interval de timp, distanță etc. cu care cineva sau ceva se află înaintea altuia. – Din fr. avance. DOOM
aváns s. n., pl. avánsuri
avansa
AVANSÁ, avansez, vb. I. 1. Intranz. A înainta, a merge (pentru a se apropia de o țintă urmărită). ♦ A progresa, a înainta. Lucrările avansează. 2. Tranz. și intranz. A promova într-un grad, într-o funcție. 3. Tranz. A da cu anticipație o sumă de bani, un bun material etc. – Din fr. avancer. DOOM
avansá (a ~) vb., ind. prez. 3 avanseáză
avansai
AVANSÁ, avansez, vb. I. 1. Intranz. A înainta, a merge (pentru a se apropia de o țintă urmărită). ♦ A progresa, a înainta. Lucrările avansează. 2. Tranz. și intranz. A promova într-un grad, într-o funcție. 3. Tranz. A da cu anticipație o sumă de bani, un bun material etc. – Din fr. avancer. DOOM
avansá (a ~) vb., ind. prez. 3 avanseáză
avansam
AVANSÁ, avansez, vb. I. 1. Intranz. A înainta, a merge (pentru a se apropia de o țintă urmărită). ♦ A progresa, a înainta. Lucrările avansează. 2. Tranz. și intranz. A promova într-un grad, într-o funcție. 3. Tranz. A da cu anticipație o sumă de bani, un bun material etc. – Din fr. avancer. DOOM
avansá (a ~) vb., ind. prez. 3 avanseáză
avansare
AVANSÁ, avansez, vb. I. 1. Intranz. A înainta, a merge (pentru a se apropia de o țintă urmărită). ♦ A progresa, a înainta. Lucrările avansează. 2. Tranz. și intranz. A promova într-un grad, într-o funcție. 3. Tranz. A da cu anticipație o sumă de bani, un bun material etc. – Din fr. avancer. DOOM
avansá (a ~) vb., ind. prez. 3 avanseáză
avansare
AVANSÁRE, avansări, s. f. Acțiunea de a avansa. – V. avansa. DOOM
avansáre s. f., g.-d. art. avansắrii; pl. avansắri
avansarea
AVANSÁRE, avansări, s. f. Acțiunea de a avansa. – V. avansa. DOOM
avansáre s. f., g.-d. art. avansắrii; pl. avansắri
avansară
AVANSÁ, avansez, vb. I. 1. Intranz. A înainta, a merge (pentru a se apropia de o țintă urmărită). ♦ A progresa, a înainta. Lucrările avansează. 2. Tranz. și intranz. A promova într-un grad, într-o funcție. 3. Tranz. A da cu anticipație o sumă de bani, un bun material etc. – Din fr. avancer. DOOM
avansá (a ~) vb., ind. prez. 3 avanseáză
avansarăm
AVANSÁ, avansez, vb. I. 1. Intranz. A înainta, a merge (pentru a se apropia de o țintă urmărită). ♦ A progresa, a înainta. Lucrările avansează. 2. Tranz. și intranz. A promova într-un grad, într-o funcție. 3. Tranz. A da cu anticipație o sumă de bani, un bun material etc. – Din fr. avancer. DOOM
avansá (a ~) vb., ind. prez. 3 avanseáză
avansarăți
AVANSÁ, avansez, vb. I. 1. Intranz. A înainta, a merge (pentru a se apropia de o țintă urmărită). ♦ A progresa, a înainta. Lucrările avansează. 2. Tranz. și intranz. A promova într-un grad, într-o funcție. 3. Tranz. A da cu anticipație o sumă de bani, un bun material etc. – Din fr. avancer. DOOM
avansá (a ~) vb., ind. prez. 3 avanseáză
avansase
AVANSÁ, avansez, vb. I. 1. Intranz. A înainta, a merge (pentru a se apropia de o țintă urmărită). ♦ A progresa, a înainta. Lucrările avansează. 2. Tranz. și intranz. A promova într-un grad, într-o funcție. 3. Tranz. A da cu anticipație o sumă de bani, un bun material etc. – Din fr. avancer. DOOM
avansá (a ~) vb., ind. prez. 3 avanseáză
avansasem
AVANSÁ, avansez, vb. I. 1. Intranz. A înainta, a merge (pentru a se apropia de o țintă urmărită). ♦ A progresa, a înainta. Lucrările avansează. 2. Tranz. și intranz. A promova într-un grad, într-o funcție. 3. Tranz. A da cu anticipație o sumă de bani, un bun material etc. – Din fr. avancer. DOOM
avansá (a ~) vb., ind. prez. 3 avanseáză
avansaseră
AVANSÁ, avansez, vb. I. 1. Intranz. A înainta, a merge (pentru a se apropia de o țintă urmărită). ♦ A progresa, a înainta. Lucrările avansează. 2. Tranz. și intranz. A promova într-un grad, într-o funcție. 3. Tranz. A da cu anticipație o sumă de bani, un bun material etc. – Din fr. avancer. DOOM
avansá (a ~) vb., ind. prez. 3 avanseáză
avansaserăm
AVANSÁ, avansez, vb. I. 1. Intranz. A înainta, a merge (pentru a se apropia de o țintă urmărită). ♦ A progresa, a înainta. Lucrările avansează. 2. Tranz. și intranz. A promova într-un grad, într-o funcție. 3. Tranz. A da cu anticipație o sumă de bani, un bun material etc. – Din fr. avancer. DOOM
avansá (a ~) vb., ind. prez. 3 avanseáză
avansaserăți
AVANSÁ, avansez, vb. I. 1. Intranz. A înainta, a merge (pentru a se apropia de o țintă urmărită). ♦ A progresa, a înainta. Lucrările avansează. 2. Tranz. și intranz. A promova într-un grad, într-o funcție. 3. Tranz. A da cu anticipație o sumă de bani, un bun material etc. – Din fr. avancer. DOOM
avansá (a ~) vb., ind. prez. 3 avanseáză
avansaseși
AVANSÁ, avansez, vb. I. 1. Intranz. A înainta, a merge (pentru a se apropia de o țintă urmărită). ♦ A progresa, a înainta. Lucrările avansează. 2. Tranz. și intranz. A promova într-un grad, într-o funcție. 3. Tranz. A da cu anticipație o sumă de bani, un bun material etc. – Din fr. avancer. DOOM
avansá (a ~) vb., ind. prez. 3 avanseáză
avansaseți
AVANSÁ, avansez, vb. I. 1. Intranz. A înainta, a merge (pentru a se apropia de o țintă urmărită). ♦ A progresa, a înainta. Lucrările avansează. 2. Tranz. și intranz. A promova într-un grad, într-o funcție. 3. Tranz. A da cu anticipație o sumă de bani, un bun material etc. – Din fr. avancer. DOOM
avansá (a ~) vb., ind. prez. 3 avanseáză
avansat
AVANSÁ, avansez, vb. I. 1. Intranz. A înainta, a merge (pentru a se apropia de o țintă urmărită). ♦ A progresa, a înainta. Lucrările avansează. 2. Tranz. și intranz. A promova într-un grad, într-o funcție. 3. Tranz. A da cu anticipație o sumă de bani, un bun material etc. – Din fr. avancer. DOOM
avansá (a ~) vb., ind. prez. 3 avanseáză
avansat
AVANSÁT, -Ă, avansați, -te, adj. Care a ajuns la o treaptă de dezvoltare înaintată, la un stadiu înaintat. – V. avansa.
avansata
AVANSÁT, -Ă, avansați, -te, adj. Care a ajuns la o treaptă de dezvoltare înaintată, la un stadiu înaintat. – V. avansa.
avansate
AVANSÁT, -Ă, avansați, -te, adj. Care a ajuns la o treaptă de dezvoltare înaintată, la un stadiu înaintat. – V. avansa.
avansatei
AVANSÁT, -Ă, avansați, -te, adj. Care a ajuns la o treaptă de dezvoltare înaintată, la un stadiu înaintat. – V. avansa.
avansatele
AVANSÁT, -Ă, avansați, -te, adj. Care a ajuns la o treaptă de dezvoltare înaintată, la un stadiu înaintat. – V. avansa.
avansatelor
AVANSÁT, -Ă, avansați, -te, adj. Care a ajuns la o treaptă de dezvoltare înaintată, la un stadiu înaintat. – V. avansa.
avansatul
AVANSÁT, -Ă, avansați, -te, adj. Care a ajuns la o treaptă de dezvoltare înaintată, la un stadiu înaintat. – V. avansa.
avansatului
AVANSÁT, -Ă, avansați, -te, adj. Care a ajuns la o treaptă de dezvoltare înaintată, la un stadiu înaintat. – V. avansa.
avansau
AVANSÁ, avansez, vb. I. 1. Intranz. A înainta, a merge (pentru a se apropia de o țintă urmărită). ♦ A progresa, a înainta. Lucrările avansează. 2. Tranz. și intranz. A promova într-un grad, într-o funcție. 3. Tranz. A da cu anticipație o sumă de bani, un bun material etc. – Din fr. avancer. DOOM
avansá (a ~) vb., ind. prez. 3 avanseáză
avansași
AVANSÁ, avansez, vb. I. 1. Intranz. A înainta, a merge (pentru a se apropia de o țintă urmărită). ♦ A progresa, a înainta. Lucrările avansează. 2. Tranz. și intranz. A promova într-un grad, într-o funcție. 3. Tranz. A da cu anticipație o sumă de bani, un bun material etc. – Din fr. avancer. DOOM
avansá (a ~) vb., ind. prez. 3 avanseáză
avansați
AVANSÁ, avansez, vb. I. 1. Intranz. A înainta, a merge (pentru a se apropia de o țintă urmărită). ♦ A progresa, a înainta. Lucrările avansează. 2. Tranz. și intranz. A promova într-un grad, într-o funcție. 3. Tranz. A da cu anticipație o sumă de bani, un bun material etc. – Din fr. avancer. DOOM
avansá (a ~) vb., ind. prez. 3 avanseáză
avansați
AVANSÁT, -Ă, avansați, -te, adj. Care a ajuns la o treaptă de dezvoltare înaintată, la un stadiu înaintat. – V. avansa.
avansații
AVANSÁT, -Ă, avansați, -te, adj. Care a ajuns la o treaptă de dezvoltare înaintată, la un stadiu înaintat. – V. avansa.
avansaților
AVANSÁT, -Ă, avansați, -te, adj. Care a ajuns la o treaptă de dezvoltare înaintată, la un stadiu înaintat. – V. avansa.
avanscena
AVANSCÉNĂ, avanscene, s. f. 1. Parte a scenei cuprinsă între cortină și rampă. 2. Fiecare dintre cele două loji așezate lângă scenă. – Din fr. avant-scène. DOOM
avanscénă s. f., g.-d. art. avanscénei; pl. avanscéne
avanscene
AVANSCÉNĂ, avanscene, s. f. 1. Parte a scenei cuprinsă între cortină și rampă. 2. Fiecare dintre cele două loji așezate lângă scenă. – Din fr. avant-scène. DOOM
avanscénă s. f., g.-d. art. avanscénei; pl. avanscéne
avanscenei
AVANSCÉNĂ, avanscene, s. f. 1. Parte a scenei cuprinsă între cortină și rampă. 2. Fiecare dintre cele două loji așezate lângă scenă. – Din fr. avant-scène. DOOM
avanscénă s. f., g.-d. art. avanscénei; pl. avanscéne
avanscenele
AVANSCÉNĂ, avanscene, s. f. 1. Parte a scenei cuprinsă între cortină și rampă. 2. Fiecare dintre cele două loji așezate lângă scenă. – Din fr. avant-scène. DOOM
avanscénă s. f., g.-d. art. avanscénei; pl. avanscéne
avanscenelor
AVANSCÉNĂ, avanscene, s. f. 1. Parte a scenei cuprinsă între cortină și rampă. 2. Fiecare dintre cele două loji așezate lângă scenă. – Din fr. avant-scène. DOOM
avanscénă s. f., g.-d. art. avanscénei; pl. avanscéne
avansează
AVANSÁ, avansez, vb. I. 1. Intranz. A înainta, a merge (pentru a se apropia de o țintă urmărită). ♦ A progresa, a înainta. Lucrările avansează. 2. Tranz. și intranz. A promova într-un grad, într-o funcție. 3. Tranz. A da cu anticipație o sumă de bani, un bun material etc. – Din fr. avancer. DOOM
avansá (a ~) vb., ind. prez. 3 avanseáză
avansez
AVANSÁ, avansez, vb. I. 1. Intranz. A înainta, a merge (pentru a se apropia de o țintă urmărită). ♦ A progresa, a înainta. Lucrările avansează. 2. Tranz. și intranz. A promova într-un grad, într-o funcție. 3. Tranz. A da cu anticipație o sumă de bani, un bun material etc. – Din fr. avancer. DOOM
avansá (a ~) vb., ind. prez. 3 avanseáză
avanseze
AVANSÁ, avansez, vb. I. 1. Intranz. A înainta, a merge (pentru a se apropia de o țintă urmărită). ♦ A progresa, a înainta. Lucrările avansează. 2. Tranz. și intranz. A promova într-un grad, într-o funcție. 3. Tranz. A da cu anticipație o sumă de bani, un bun material etc. – Din fr. avancer. DOOM
avansá (a ~) vb., ind. prez. 3 avanseáză
avansezi
AVANSÁ, avansez, vb. I. 1. Intranz. A înainta, a merge (pentru a se apropia de o țintă urmărită). ♦ A progresa, a înainta. Lucrările avansează. 2. Tranz. și intranz. A promova într-un grad, într-o funcție. 3. Tranz. A da cu anticipație o sumă de bani, un bun material etc. – Din fr. avancer. DOOM
avansá (a ~) vb., ind. prez. 3 avanseáză
avansul
AVÁNS, avansuri, s. n. 1. Sumă de bani plătită anticipat în contul unor servicii, al unor lucrări etc. 2. (În expr.) A face (cuiva) avansuri = a încerca să obțină prietenia sau dragostea cuiva prin lingușiri, concesii (de ordin etic) etc. 3. Interval de timp, distanță etc. cu care cineva sau ceva se află înaintea altuia. – Din fr. avance. DOOM
aváns s. n., pl. avánsuri
avansului
AVÁNS, avansuri, s. n. 1. Sumă de bani plătită anticipat în contul unor servicii, al unor lucrări etc. 2. (În expr.) A face (cuiva) avansuri = a încerca să obțină prietenia sau dragostea cuiva prin lingușiri, concesii (de ordin etic) etc. 3. Interval de timp, distanță etc. cu care cineva sau ceva se află înaintea altuia. – Din fr. avance. DOOM
aváns s. n., pl. avánsuri
avansuri
AVÁNS, avansuri, s. n. 1. Sumă de bani plătită anticipat în contul unor servicii, al unor lucrări etc. 2. (În expr.) A face (cuiva) avansuri = a încerca să obțină prietenia sau dragostea cuiva prin lingușiri, concesii (de ordin etic) etc. 3. Interval de timp, distanță etc. cu care cineva sau ceva se află înaintea altuia. – Din fr. avance. DOOM
aváns s. n., pl. avánsuri
avansurile
AVÁNS, avansuri, s. n. 1. Sumă de bani plătită anticipat în contul unor servicii, al unor lucrări etc. 2. (În expr.) A face (cuiva) avansuri = a încerca să obțină prietenia sau dragostea cuiva prin lingușiri, concesii (de ordin etic) etc. 3. Interval de timp, distanță etc. cu care cineva sau ceva se află înaintea altuia. – Din fr. avance. DOOM
aváns s. n., pl. avánsuri
avansurilor
AVÁNS, avansuri, s. n. 1. Sumă de bani plătită anticipat în contul unor servicii, al unor lucrări etc. 2. (În expr.) A face (cuiva) avansuri = a încerca să obțină prietenia sau dragostea cuiva prin lingușiri, concesii (de ordin etic) etc. 3. Interval de timp, distanță etc. cu care cineva sau ceva se află înaintea altuia. – Din fr. avance. DOOM
aváns s. n., pl. avánsuri
avansând
AVANSÁ, avansez, vb. I. 1. Intranz. A înainta, a merge (pentru a se apropia de o țintă urmărită). ♦ A progresa, a înainta. Lucrările avansează. 2. Tranz. și intranz. A promova într-un grad, într-o funcție. 3. Tranz. A da cu anticipație o sumă de bani, un bun material etc. – Din fr. avancer. DOOM
avansá (a ~) vb., ind. prez. 3 avanseáză
avansînd
AVANSÁ, avansez, vb. I. 1. Intranz. A înainta, a merge (pentru a se apropia de o țintă urmărită). ♦ A progresa, a înainta. Lucrările avansează. 2. Tranz. și intranz. A promova într-un grad, într-o funcție. 3. Tranz. A da cu anticipație o sumă de bani, un bun material etc. – Din fr. avancer. DOOM
avansá (a ~) vb., ind. prez. 3 avanseáză
avansări
AVANSÁRE, avansări, s. f. Acțiunea de a avansa. – V. avansa. DOOM
avansáre s. f., g.-d. art. avansắrii; pl. avansắri
avansării
AVANSÁRE, avansări, s. f. Acțiunea de a avansa. – V. avansa. DOOM
avansáre s. f., g.-d. art. avansắrii; pl. avansắri
avansările
AVANSÁRE, avansări, s. f. Acțiunea de a avansa. – V. avansa. DOOM
avansáre s. f., g.-d. art. avansắrii; pl. avansắri
avansărilor
AVANSÁRE, avansări, s. f. Acțiunea de a avansa. – V. avansa. DOOM
avansáre s. f., g.-d. art. avansắrii; pl. avansắri
avant
AVANT- v. avan-.
avantagiu
AVANTÁGIU s.n. v. avantaj.
avantaj
AVANTÁJ, avantaje, s. n. 1. Folos, profit pe care îl obține cineva în plus (în raport cu altul). 2. Favoare, privilegiu de care se bucură cineva sau ceva. 3. Superioritate (a cuiva sau a ceva) bazată pe o situație, pe o împrejurare favorabilă. – Din fr. avantage. DOOM
avantáj s. n., pl. avantáje
avantaja
AVANTAJÁ, avantajez, vb. I. Tranz. A acorda cuiva un avantaj. ♦ A scoate în relief calitățile (fizice ale) cuiva. – Din fr. avantager. DOOM
avantajá (a ~) vb., ind. prez. 3 avantajeáză, 1 pl. avantajắm; ger. avantajấnd
avantajai
AVANTAJÁ, avantajez, vb. I. Tranz. A acorda cuiva un avantaj. ♦ A scoate în relief calitățile (fizice ale) cuiva. – Din fr. avantager. DOOM
avantajá (a ~) vb., ind. prez. 3 avantajeáză, 1 pl. avantajắm; ger. avantajấnd
avantajam
AVANTAJÁ, avantajez, vb. I. Tranz. A acorda cuiva un avantaj. ♦ A scoate în relief calitățile (fizice ale) cuiva. – Din fr. avantager. DOOM
avantajá (a ~) vb., ind. prez. 3 avantajeáză, 1 pl. avantajắm; ger. avantajấnd
avantajant
AVANTAJÁNT, -Ă, avantajanți, -te, adj. (Rar) Avantajos. – Avantaja + suf. -ant. DOOM
avantajánt (rar) adj. m., pl. avantajánți; f. avantajántă, pl. avantajánte
avantajanta
AVANTAJÁNT, -Ă, avantajanți, -te, adj. (Rar) Avantajos. – Avantaja + suf. -ant. DOOM
avantajánt (rar) adj. m., pl. avantajánți; f. avantajántă, pl. avantajánte
avantajante
AVANTAJÁNT, -Ă, avantajanți, -te, adj. (Rar) Avantajos. – Avantaja + suf. -ant. DOOM
avantajánt (rar) adj. m., pl. avantajánți; f. avantajántă, pl. avantajánte
avantajantei
AVANTAJÁNT, -Ă, avantajanți, -te, adj. (Rar) Avantajos. – Avantaja + suf. -ant. DOOM
avantajánt (rar) adj. m., pl. avantajánți; f. avantajántă, pl. avantajánte
avantajantele
AVANTAJÁNT, -Ă, avantajanți, -te, adj. (Rar) Avantajos. – Avantaja + suf. -ant. DOOM
avantajánt (rar) adj. m., pl. avantajánți; f. avantajántă, pl. avantajánte
avantajantelor
AVANTAJÁNT, -Ă, avantajanți, -te, adj. (Rar) Avantajos. – Avantaja + suf. -ant. DOOM
avantajánt (rar) adj. m., pl. avantajánți; f. avantajántă, pl. avantajánte
avantajantul
AVANTAJÁNT, -Ă, avantajanți, -te, adj. (Rar) Avantajos. – Avantaja + suf. -ant. DOOM
avantajánt (rar) adj. m., pl. avantajánți; f. avantajántă, pl. avantajánte
avantajantului
AVANTAJÁNT, -Ă, avantajanți, -te, adj. (Rar) Avantajos. – Avantaja + suf. -ant. DOOM
avantajánt (rar) adj. m., pl. avantajánți; f. avantajántă, pl. avantajánte
avantajanți
AVANTAJÁNT, -Ă, avantajanți, -te, adj. (Rar) Avantajos. – Avantaja + suf. -ant. DOOM
avantajánt (rar) adj. m., pl. avantajánți; f. avantajántă, pl. avantajánte
avantajanții
AVANTAJÁNT, -Ă, avantajanți, -te, adj. (Rar) Avantajos. – Avantaja + suf. -ant. DOOM
avantajánt (rar) adj. m., pl. avantajánți; f. avantajántă, pl. avantajánte
avantajanților
AVANTAJÁNT, -Ă, avantajanți, -te, adj. (Rar) Avantajos. – Avantaja + suf. -ant. DOOM
avantajánt (rar) adj. m., pl. avantajánți; f. avantajántă, pl. avantajánte
avantajare
AVANTAJÁ, avantajez, vb. I. Tranz. A acorda cuiva un avantaj. ♦ A scoate în relief calitățile (fizice ale) cuiva. – Din fr. avantager. DOOM
avantajá (a ~) vb., ind. prez. 3 avantajeáză, 1 pl. avantajắm; ger. avantajấnd
avantajare
AVANTAJÁRE s. f. Acțiunea de a avantaja. – V. avantaja. DOOM
avantajáre s. f., g.-d. art. avantajắrii
avantajarea
AVANTAJÁRE s. f. Acțiunea de a avantaja. – V. avantaja. DOOM
avantajáre s. f., g.-d. art. avantajắrii
avantajară
AVANTAJÁ, avantajez, vb. I. Tranz. A acorda cuiva un avantaj. ♦ A scoate în relief calitățile (fizice ale) cuiva. – Din fr. avantager. DOOM
avantajá (a ~) vb., ind. prez. 3 avantajeáză, 1 pl. avantajắm; ger. avantajấnd
avantajarăm
AVANTAJÁ, avantajez, vb. I. Tranz. A acorda cuiva un avantaj. ♦ A scoate în relief calitățile (fizice ale) cuiva. – Din fr. avantager. DOOM
avantajá (a ~) vb., ind. prez. 3 avantajeáză, 1 pl. avantajắm; ger. avantajấnd
avantajarăți
AVANTAJÁ, avantajez, vb. I. Tranz. A acorda cuiva un avantaj. ♦ A scoate în relief calitățile (fizice ale) cuiva. – Din fr. avantager. DOOM
avantajá (a ~) vb., ind. prez. 3 avantajeáză, 1 pl. avantajắm; ger. avantajấnd
avantajase
AVANTAJÁ, avantajez, vb. I. Tranz. A acorda cuiva un avantaj. ♦ A scoate în relief calitățile (fizice ale) cuiva. – Din fr. avantager. DOOM
avantajá (a ~) vb., ind. prez. 3 avantajeáză, 1 pl. avantajắm; ger. avantajấnd
avantajasem
AVANTAJÁ, avantajez, vb. I. Tranz. A acorda cuiva un avantaj. ♦ A scoate în relief calitățile (fizice ale) cuiva. – Din fr. avantager. DOOM
avantajá (a ~) vb., ind. prez. 3 avantajeáză, 1 pl. avantajắm; ger. avantajấnd
avantajaseră
AVANTAJÁ, avantajez, vb. I. Tranz. A acorda cuiva un avantaj. ♦ A scoate în relief calitățile (fizice ale) cuiva. – Din fr. avantager. DOOM
avantajá (a ~) vb., ind. prez. 3 avantajeáză, 1 pl. avantajắm; ger. avantajấnd
avantajaserăm
AVANTAJÁ, avantajez, vb. I. Tranz. A acorda cuiva un avantaj. ♦ A scoate în relief calitățile (fizice ale) cuiva. – Din fr. avantager. DOOM
avantajá (a ~) vb., ind. prez. 3 avantajeáză, 1 pl. avantajắm; ger. avantajấnd
avantajaserăți
AVANTAJÁ, avantajez, vb. I. Tranz. A acorda cuiva un avantaj. ♦ A scoate în relief calitățile (fizice ale) cuiva. – Din fr. avantager. DOOM
avantajá (a ~) vb., ind. prez. 3 avantajeáză, 1 pl. avantajắm; ger. avantajấnd
avantajaseși
AVANTAJÁ, avantajez, vb. I. Tranz. A acorda cuiva un avantaj. ♦ A scoate în relief calitățile (fizice ale) cuiva. – Din fr. avantager. DOOM
avantajá (a ~) vb., ind. prez. 3 avantajeáză, 1 pl. avantajắm; ger. avantajấnd
avantajaseți
AVANTAJÁ, avantajez, vb. I. Tranz. A acorda cuiva un avantaj. ♦ A scoate în relief calitățile (fizice ale) cuiva. – Din fr. avantager. DOOM
avantajá (a ~) vb., ind. prez. 3 avantajeáză, 1 pl. avantajắm; ger. avantajấnd
avantajat
AVANTAJÁ, avantajez, vb. I. Tranz. A acorda cuiva un avantaj. ♦ A scoate în relief calitățile (fizice ale) cuiva. – Din fr. avantager. DOOM
avantajá (a ~) vb., ind. prez. 3 avantajeáză, 1 pl. avantajắm; ger. avantajấnd
avantajat
AVANTAJÁT, -Ă, avantajați, -te, adj. Care profită de pe urma unui avantaj, căruia i s-a făcut un avantaj.
avantajata
AVANTAJÁT, -Ă, avantajați, -te, adj. Care profită de pe urma unui avantaj, căruia i s-a făcut un avantaj.
avantajate
AVANTAJÁT, -Ă, avantajați, -te, adj. Care profită de pe urma unui avantaj, căruia i s-a făcut un avantaj.
avantajatei
AVANTAJÁT, -Ă, avantajați, -te, adj. Care profită de pe urma unui avantaj, căruia i s-a făcut un avantaj.
avantajatele
AVANTAJÁT, -Ă, avantajați, -te, adj. Care profită de pe urma unui avantaj, căruia i s-a făcut un avantaj.
avantajatelor
AVANTAJÁT, -Ă, avantajați, -te, adj. Care profită de pe urma unui avantaj, căruia i s-a făcut un avantaj.
avantajatul
AVANTAJÁT, -Ă, avantajați, -te, adj. Care profită de pe urma unui avantaj, căruia i s-a făcut un avantaj.
avantajatului
AVANTAJÁT, -Ă, avantajați, -te, adj. Care profită de pe urma unui avantaj, căruia i s-a făcut un avantaj.
avantajau
AVANTAJÁ, avantajez, vb. I. Tranz. A acorda cuiva un avantaj. ♦ A scoate în relief calitățile (fizice ale) cuiva. – Din fr. avantager. DOOM
avantajá (a ~) vb., ind. prez. 3 avantajeáză, 1 pl. avantajắm; ger. avantajấnd
avantajași
AVANTAJÁ, avantajez, vb. I. Tranz. A acorda cuiva un avantaj. ♦ A scoate în relief calitățile (fizice ale) cuiva. – Din fr. avantager. DOOM
avantajá (a ~) vb., ind. prez. 3 avantajeáză, 1 pl. avantajắm; ger. avantajấnd
avantajați
AVANTAJÁ, avantajez, vb. I. Tranz. A acorda cuiva un avantaj. ♦ A scoate în relief calitățile (fizice ale) cuiva. – Din fr. avantager. DOOM
avantajá (a ~) vb., ind. prez. 3 avantajeáză, 1 pl. avantajắm; ger. avantajấnd
avantajați
AVANTAJÁT, -Ă, avantajați, -te, adj. Care profită de pe urma unui avantaj, căruia i s-a făcut un avantaj.
avantajații
AVANTAJÁT, -Ă, avantajați, -te, adj. Care profită de pe urma unui avantaj, căruia i s-a făcut un avantaj.
avantajaților
AVANTAJÁT, -Ă, avantajați, -te, adj. Care profită de pe urma unui avantaj, căruia i s-a făcut un avantaj.
avantaje
AVANTÁJ, avantaje, s. n. 1. Folos, profit pe care îl obține cineva în plus (în raport cu altul). 2. Favoare, privilegiu de care se bucură cineva sau ceva. 3. Superioritate (a cuiva sau a ceva) bazată pe o situație, pe o împrejurare favorabilă. – Din fr. avantage. DOOM
avantáj s. n., pl. avantáje
avantajează
AVANTAJÁ, avantajez, vb. I. Tranz. A acorda cuiva un avantaj. ♦ A scoate în relief calitățile (fizice ale) cuiva. – Din fr. avantager. DOOM
avantajá (a ~) vb., ind. prez. 3 avantajeáză, 1 pl. avantajắm; ger. avantajấnd
avantajele
AVANTÁJ, avantaje, s. n. 1. Folos, profit pe care îl obține cineva în plus (în raport cu altul). 2. Favoare, privilegiu de care se bucură cineva sau ceva. 3. Superioritate (a cuiva sau a ceva) bazată pe o situație, pe o împrejurare favorabilă. – Din fr. avantage. DOOM
avantáj s. n., pl. avantáje
avantajelor
AVANTÁJ, avantaje, s. n. 1. Folos, profit pe care îl obține cineva în plus (în raport cu altul). 2. Favoare, privilegiu de care se bucură cineva sau ceva. 3. Superioritate (a cuiva sau a ceva) bazată pe o situație, pe o împrejurare favorabilă. – Din fr. avantage. DOOM
avantáj s. n., pl. avantáje
avantajez
AVANTAJÁ, avantajez, vb. I. Tranz. A acorda cuiva un avantaj. ♦ A scoate în relief calitățile (fizice ale) cuiva. – Din fr. avantager. DOOM
avantajá (a ~) vb., ind. prez. 3 avantajeáză, 1 pl. avantajắm; ger. avantajấnd
avantajeze
AVANTAJÁ, avantajez, vb. I. Tranz. A acorda cuiva un avantaj. ♦ A scoate în relief calitățile (fizice ale) cuiva. – Din fr. avantager. DOOM
avantajá (a ~) vb., ind. prez. 3 avantajeáză, 1 pl. avantajắm; ger. avantajấnd
avantajezi
AVANTAJÁ, avantajez, vb. I. Tranz. A acorda cuiva un avantaj. ♦ A scoate în relief calitățile (fizice ale) cuiva. – Din fr. avantager. DOOM
avantajá (a ~) vb., ind. prez. 3 avantajeáză, 1 pl. avantajắm; ger. avantajấnd
avantajoasa
AVANTAJÓS, -OÁSĂ, avantajoși, -oase, adj. Care oferă un avantaj; convenabil. ♦ Care scoate în relief calitățile fizice ale cuiva. Îmbrăcăminte avantajoasă. – Din fr. avantageux. DOOM
avantajós adj. m., pl. avantajóși; f. avantajoásă, pl. avantajoáse
avantajoase
AVANTAJÓS, -OÁSĂ, avantajoși, -oase, adj. Care oferă un avantaj; convenabil. ♦ Care scoate în relief calitățile fizice ale cuiva. Îmbrăcăminte avantajoasă. – Din fr. avantageux. DOOM
avantajós adj. m., pl. avantajóși; f. avantajoásă, pl. avantajoáse
avantajoasei
AVANTAJÓS, -OÁSĂ, avantajoși, -oase, adj. Care oferă un avantaj; convenabil. ♦ Care scoate în relief calitățile fizice ale cuiva. Îmbrăcăminte avantajoasă. – Din fr. avantageux. DOOM
avantajós adj. m., pl. avantajóși; f. avantajoásă, pl. avantajoáse
avantajoasele
AVANTAJÓS, -OÁSĂ, avantajoși, -oase, adj. Care oferă un avantaj; convenabil. ♦ Care scoate în relief calitățile fizice ale cuiva. Îmbrăcăminte avantajoasă. – Din fr. avantageux. DOOM
avantajós adj. m., pl. avantajóși; f. avantajoásă, pl. avantajoáse
avantajoaselor
AVANTAJÓS, -OÁSĂ, avantajoși, -oase, adj. Care oferă un avantaj; convenabil. ♦ Care scoate în relief calitățile fizice ale cuiva. Îmbrăcăminte avantajoasă. – Din fr. avantageux. DOOM
avantajós adj. m., pl. avantajóși; f. avantajoásă, pl. avantajoáse
avantajos
AVANTAJÓS, -OÁSĂ, avantajoși, -oase, adj. Care oferă un avantaj; convenabil. ♦ Care scoate în relief calitățile fizice ale cuiva. Îmbrăcăminte avantajoasă. – Din fr. avantageux. DOOM
avantajós adj. m., pl. avantajóși; f. avantajoásă, pl. avantajoáse
avantajosul
AVANTAJÓS, -OÁSĂ, avantajoși, -oase, adj. Care oferă un avantaj; convenabil. ♦ Care scoate în relief calitățile fizice ale cuiva. Îmbrăcăminte avantajoasă. – Din fr. avantageux. DOOM
avantajós adj. m., pl. avantajóși; f. avantajoásă, pl. avantajoáse
avantajosului
AVANTAJÓS, -OÁSĂ, avantajoși, -oase, adj. Care oferă un avantaj; convenabil. ♦ Care scoate în relief calitățile fizice ale cuiva. Îmbrăcăminte avantajoasă. – Din fr. avantageux. DOOM
avantajós adj. m., pl. avantajóși; f. avantajoásă, pl. avantajoáse
avantajoși
AVANTAJÓS, -OÁSĂ, avantajoși, -oase, adj. Care oferă un avantaj; convenabil. ♦ Care scoate în relief calitățile fizice ale cuiva. Îmbrăcăminte avantajoasă. – Din fr. avantageux. DOOM
avantajós adj. m., pl. avantajóși; f. avantajoásă, pl. avantajoáse
avantajoșii
AVANTAJÓS, -OÁSĂ, avantajoși, -oase, adj. Care oferă un avantaj; convenabil. ♦ Care scoate în relief calitățile fizice ale cuiva. Îmbrăcăminte avantajoasă. – Din fr. avantageux. DOOM
avantajós adj. m., pl. avantajóși; f. avantajoásă, pl. avantajoáse
avantajoșilor
AVANTAJÓS, -OÁSĂ, avantajoși, -oase, adj. Care oferă un avantaj; convenabil. ♦ Care scoate în relief calitățile fizice ale cuiva. Îmbrăcăminte avantajoasă. – Din fr. avantageux. DOOM
avantajós adj. m., pl. avantajóși; f. avantajoásă, pl. avantajoáse
avantajul
AVANTÁJ, avantaje, s. n. 1. Folos, profit pe care îl obține cineva în plus (în raport cu altul). 2. Favoare, privilegiu de care se bucură cineva sau ceva. 3. Superioritate (a cuiva sau a ceva) bazată pe o situație, pe o împrejurare favorabilă. – Din fr. avantage. DOOM
avantáj s. n., pl. avantáje
avantajului
AVANTÁJ, avantaje, s. n. 1. Folos, profit pe care îl obține cineva în plus (în raport cu altul). 2. Favoare, privilegiu de care se bucură cineva sau ceva. 3. Superioritate (a cuiva sau a ceva) bazată pe o situație, pe o împrejurare favorabilă. – Din fr. avantage. DOOM
avantáj s. n., pl. avantáje
avantajând
AVANTAJÁ, avantajez, vb. I. Tranz. A acorda cuiva un avantaj. ♦ A scoate în relief calitățile (fizice ale) cuiva. – Din fr. avantager. DOOM
avantajá (a ~) vb., ind. prez. 3 avantajeáză, 1 pl. avantajắm; ger. avantajấnd
avantajînd
AVANTAJÁ, avantajez, vb. I. Tranz. A acorda cuiva un avantaj. ♦ A scoate în relief calitățile (fizice ale) cuiva. – Din fr. avantager. DOOM
avantajá (a ~) vb., ind. prez. 3 avantajeáză, 1 pl. avantajắm; ger. avantajấnd
avantajări
AVANTAJÁRE s. f. Acțiunea de a avantaja. – V. avantaja. DOOM
avantajáre s. f., g.-d. art. avantajắrii
avantajării
AVANTAJÁRE s. f. Acțiunea de a avantaja. – V. avantaja. DOOM
avantajáre s. f., g.-d. art. avantajắrii
avantajările
AVANTAJÁRE s. f. Acțiunea de a avantaja. – V. avantaja. DOOM
avantajáre s. f., g.-d. art. avantajắrii
avantajărilor
AVANTAJÁRE s. f. Acțiunea de a avantaja. – V. avantaja. DOOM
avantajáre s. f., g.-d. art. avantajắrii
avantbec
AVANTBÉC v. avanbec. DOOM
avanbéc s. n., pl. avanbécuri
avanti
AVÁNTI interj. Înainte. {< it. avanti].
avantren
AVANTRÉN, avantrenuri, s. n. Partea anterioară a plugurilor și a semănătoarelor cu tracțiune animală care asigură stabilitatea și direcția în timpul lucrului. – Din fr. avant-train. DOOM
avantrén s. n., pl. avantrénuri
avantrenul
AVANTRÉN, avantrenuri, s. n. Partea anterioară a plugurilor și a semănătoarelor cu tracțiune animală care asigură stabilitatea și direcția în timpul lucrului. – Din fr. avant-train. DOOM
avantrén s. n., pl. avantrénuri
avantrenului
AVANTRÉN, avantrenuri, s. n. Partea anterioară a plugurilor și a semănătoarelor cu tracțiune animală care asigură stabilitatea și direcția în timpul lucrului. – Din fr. avant-train. DOOM
avantrén s. n., pl. avantrénuri
avantrenuri
AVANTRÉN, avantrenuri, s. n. Partea anterioară a plugurilor și a semănătoarelor cu tracțiune animală care asigură stabilitatea și direcția în timpul lucrului. – Din fr. avant-train. DOOM
avantrén s. n., pl. avantrénuri
avantrenurile
AVANTRÉN, avantrenuri, s. n. Partea anterioară a plugurilor și a semănătoarelor cu tracțiune animală care asigură stabilitatea și direcția în timpul lucrului. – Din fr. avant-train. DOOM
avantrén s. n., pl. avantrénuri
avantrenurilor
AVANTRÉN, avantrenuri, s. n. Partea anterioară a plugurilor și a semănătoarelor cu tracțiune animală care asigură stabilitatea și direcția în timpul lucrului. – Din fr. avant-train. DOOM
avantrén s. n., pl. avantrénuri
avanul
AVÁN, -Ă, avani, -e, adj. (Pop.; adesea adverbial) Strașnic, grozav, cumplit (de tare, de mare, de rău, de crud etc.). – Din tc. avvan „perfid”, ngr. avánis „calomniator”. DOOM
aván (pop.) adj. m., pl. aváni; f. avánă, pl. aváne
avanului
AVÁN, -Ă, avani, -e, adj. (Pop.; adesea adverbial) Strașnic, grozav, cumplit (de tare, de mare, de rău, de crud etc.). – Din tc. avvan „perfid”, ngr. avánis „calomniator”. DOOM
aván (pop.) adj. m., pl. aváni; f. avánă, pl. aváne
avar
AVÁR2, -Ă, avari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană făcând parte dintr-o populație turcică așezată în Câmpia Panoniei în timpul marilor migrațiuni ale popoarelor de la începutul evului mediu. 2. Adj. Care aparține avarilor (1), privitor la avari. – Din fr. Avares, lat. Avarus. DOOM
avár adj. m., s. m., pl. avári; adj. f., s. f. aváră, pl. aváre
avar
AVÁR2, -Ă, avari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană făcând parte dintr-o populație turcică așezată în Câmpia Panoniei în timpul marilor migrațiuni ale popoarelor de la începutul evului mediu. 2. Adj. Care aparține avarilor (1), privitor la avari. – Din fr. Avares, lat. Avarus. DOOM
avár adj. m., s. m., pl. avári; adj. f., s. f. aváră, pl. aváre
avara
AVÁR2, -Ă, avari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană făcând parte dintr-o populație turcică așezată în Câmpia Panoniei în timpul marilor migrațiuni ale popoarelor de la începutul evului mediu. 2. Adj. Care aparține avarilor (1), privitor la avari. – Din fr. Avares, lat. Avarus. DOOM
avár adj. m., s. m., pl. avári; adj. f., s. f. aváră, pl. aváre
avara
AVÁR2, -Ă, avari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană făcând parte dintr-o populație turcică așezată în Câmpia Panoniei în timpul marilor migrațiuni ale popoarelor de la începutul evului mediu. 2. Adj. Care aparține avarilor (1), privitor la avari. – Din fr. Avares, lat. Avarus. DOOM
avár adj. m., s. m., pl. avári; adj. f., s. f. aváră, pl. aváre
avare
AVÁR2, -Ă, avari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană făcând parte dintr-o populație turcică așezată în Câmpia Panoniei în timpul marilor migrațiuni ale popoarelor de la începutul evului mediu. 2. Adj. Care aparține avarilor (1), privitor la avari. – Din fr. Avares, lat. Avarus. DOOM
avár adj. m., s. m., pl. avári; adj. f., s. f. aváră, pl. aváre
avare
AVÁR2, -Ă, avari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană făcând parte dintr-o populație turcică așezată în Câmpia Panoniei în timpul marilor migrațiuni ale popoarelor de la începutul evului mediu. 2. Adj. Care aparține avarilor (1), privitor la avari. – Din fr. Avares, lat. Avarus. DOOM
avár adj. m., s. m., pl. avári; adj. f., s. f. aváră, pl. aváre
avarei
AVÁR2, -Ă, avari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană făcând parte dintr-o populație turcică așezată în Câmpia Panoniei în timpul marilor migrațiuni ale popoarelor de la începutul evului mediu. 2. Adj. Care aparține avarilor (1), privitor la avari. – Din fr. Avares, lat. Avarus. DOOM
avár adj. m., s. m., pl. avári; adj. f., s. f. aváră, pl. aváre
avarei
AVÁR2, -Ă, avari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană făcând parte dintr-o populație turcică așezată în Câmpia Panoniei în timpul marilor migrațiuni ale popoarelor de la începutul evului mediu. 2. Adj. Care aparține avarilor (1), privitor la avari. – Din fr. Avares, lat. Avarus. DOOM
avár adj. m., s. m., pl. avári; adj. f., s. f. aváră, pl. aváre
avarele
AVÁR2, -Ă, avari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană făcând parte dintr-o populație turcică așezată în Câmpia Panoniei în timpul marilor migrațiuni ale popoarelor de la începutul evului mediu. 2. Adj. Care aparține avarilor (1), privitor la avari. – Din fr. Avares, lat. Avarus. DOOM
avár adj. m., s. m., pl. avári; adj. f., s. f. aváră, pl. aváre
avarele
AVÁR2, -Ă, avari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană făcând parte dintr-o populație turcică așezată în Câmpia Panoniei în timpul marilor migrațiuni ale popoarelor de la începutul evului mediu. 2. Adj. Care aparține avarilor (1), privitor la avari. – Din fr. Avares, lat. Avarus. DOOM
avár adj. m., s. m., pl. avári; adj. f., s. f. aváră, pl. aváre
avarelor
AVÁR2, -Ă, avari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană făcând parte dintr-o populație turcică așezată în Câmpia Panoniei în timpul marilor migrațiuni ale popoarelor de la începutul evului mediu. 2. Adj. Care aparține avarilor (1), privitor la avari. – Din fr. Avares, lat. Avarus. DOOM
avár adj. m., s. m., pl. avári; adj. f., s. f. aváră, pl. aváre
avarelor
AVÁR2, -Ă, avari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană făcând parte dintr-o populație turcică așezată în Câmpia Panoniei în timpul marilor migrațiuni ale popoarelor de la începutul evului mediu. 2. Adj. Care aparține avarilor (1), privitor la avari. – Din fr. Avares, lat. Avarus. DOOM
avár adj. m., s. m., pl. avári; adj. f., s. f. aváră, pl. aváre
avari
AVÁR2, -Ă, avari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană făcând parte dintr-o populație turcică așezată în Câmpia Panoniei în timpul marilor migrațiuni ale popoarelor de la începutul evului mediu. 2. Adj. Care aparține avarilor (1), privitor la avari. – Din fr. Avares, lat. Avarus. DOOM
avár adj. m., s. m., pl. avári; adj. f., s. f. aváră, pl. aváre
avari
AVÁR2, -Ă, avari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană făcând parte dintr-o populație turcică așezată în Câmpia Panoniei în timpul marilor migrațiuni ale popoarelor de la începutul evului mediu. 2. Adj. Care aparține avarilor (1), privitor la avari. – Din fr. Avares, lat. Avarus. DOOM
avár adj. m., s. m., pl. avári; adj. f., s. f. aváră, pl. aváre
avaria
AVARIÁ, avariez, vb. I. Tranz. și refl. A face să sufere sau a suferi o avarie; a (se) strica, a (se) deteriora. [Pr.: -ri-a] – Din fr. avarier. DOOM
avariá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 avariáză, 1 pl. avariém (-ri-em); conj. prez. 3 să avariéze; ger. avariínd (-ri-ind)
avariai
AVARIÁ, avariez, vb. I. Tranz. și refl. A face să sufere sau a suferi o avarie; a (se) strica, a (se) deteriora. [Pr.: -ri-a] – Din fr. avarier. DOOM
avariá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 avariáză, 1 pl. avariém (-ri-em); conj. prez. 3 să avariéze; ger. avariínd (-ri-ind)
avariam
AVARIÁ, avariez, vb. I. Tranz. și refl. A face să sufere sau a suferi o avarie; a (se) strica, a (se) deteriora. [Pr.: -ri-a] – Din fr. avarier. DOOM
avariá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 avariáză, 1 pl. avariém (-ri-em); conj. prez. 3 să avariéze; ger. avariínd (-ri-ind)
avariară
AVARIÁ, avariez, vb. I. Tranz. și refl. A face să sufere sau a suferi o avarie; a (se) strica, a (se) deteriora. [Pr.: -ri-a] – Din fr. avarier. DOOM
avariá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 avariáză, 1 pl. avariém (-ri-em); conj. prez. 3 să avariéze; ger. avariínd (-ri-ind)
avariarăm
AVARIÁ, avariez, vb. I. Tranz. și refl. A face să sufere sau a suferi o avarie; a (se) strica, a (se) deteriora. [Pr.: -ri-a] – Din fr. avarier. DOOM
avariá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 avariáză, 1 pl. avariém (-ri-em); conj. prez. 3 să avariéze; ger. avariínd (-ri-ind)
avariarăți
AVARIÁ, avariez, vb. I. Tranz. și refl. A face să sufere sau a suferi o avarie; a (se) strica, a (se) deteriora. [Pr.: -ri-a] – Din fr. avarier. DOOM
avariá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 avariáză, 1 pl. avariém (-ri-em); conj. prez. 3 să avariéze; ger. avariínd (-ri-ind)
avariase
AVARIÁ, avariez, vb. I. Tranz. și refl. A face să sufere sau a suferi o avarie; a (se) strica, a (se) deteriora. [Pr.: -ri-a] – Din fr. avarier. DOOM
avariá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 avariáză, 1 pl. avariém (-ri-em); conj. prez. 3 să avariéze; ger. avariínd (-ri-ind)
avariasem
AVARIÁ, avariez, vb. I. Tranz. și refl. A face să sufere sau a suferi o avarie; a (se) strica, a (se) deteriora. [Pr.: -ri-a] – Din fr. avarier. DOOM
avariá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 avariáză, 1 pl. avariém (-ri-em); conj. prez. 3 să avariéze; ger. avariínd (-ri-ind)
avariaseră
AVARIÁ, avariez, vb. I. Tranz. și refl. A face să sufere sau a suferi o avarie; a (se) strica, a (se) deteriora. [Pr.: -ri-a] – Din fr. avarier. DOOM
avariá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 avariáză, 1 pl. avariém (-ri-em); conj. prez. 3 să avariéze; ger. avariínd (-ri-ind)
avariaserăm
AVARIÁ, avariez, vb. I. Tranz. și refl. A face să sufere sau a suferi o avarie; a (se) strica, a (se) deteriora. [Pr.: -ri-a] – Din fr. avarier. DOOM
avariá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 avariáză, 1 pl. avariém (-ri-em); conj. prez. 3 să avariéze; ger. avariínd (-ri-ind)
avariaserăți
AVARIÁ, avariez, vb. I. Tranz. și refl. A face să sufere sau a suferi o avarie; a (se) strica, a (se) deteriora. [Pr.: -ri-a] – Din fr. avarier. DOOM
avariá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 avariáză, 1 pl. avariém (-ri-em); conj. prez. 3 să avariéze; ger. avariínd (-ri-ind)
avariaseși
AVARIÁ, avariez, vb. I. Tranz. și refl. A face să sufere sau a suferi o avarie; a (se) strica, a (se) deteriora. [Pr.: -ri-a] – Din fr. avarier. DOOM
avariá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 avariáză, 1 pl. avariém (-ri-em); conj. prez. 3 să avariéze; ger. avariínd (-ri-ind)
avariaseți
AVARIÁ, avariez, vb. I. Tranz. și refl. A face să sufere sau a suferi o avarie; a (se) strica, a (se) deteriora. [Pr.: -ri-a] – Din fr. avarier. DOOM
avariá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 avariáză, 1 pl. avariém (-ri-em); conj. prez. 3 să avariéze; ger. avariínd (-ri-ind)
avariat
AVARIÁ, avariez, vb. I. Tranz. și refl. A face să sufere sau a suferi o avarie; a (se) strica, a (se) deteriora. [Pr.: -ri-a] – Din fr. avarier. DOOM
avariá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 avariáză, 1 pl. avariém (-ri-em); conj. prez. 3 să avariéze; ger. avariínd (-ri-ind)
avariat
AVARIÁT, -Ă, avariați, -te, adj. Care a suferit o avarie. [Pr.: -ri-at] – V. avaria.
avariata
AVARIÁT, -Ă, avariați, -te, adj. Care a suferit o avarie. [Pr.: -ri-at] – V. avaria.
avariate
AVARIÁT, -Ă, avariați, -te, adj. Care a suferit o avarie. [Pr.: -ri-at] – V. avaria.
avariatei
AVARIÁT, -Ă, avariați, -te, adj. Care a suferit o avarie. [Pr.: -ri-at] – V. avaria.
avariatele
AVARIÁT, -Ă, avariați, -te, adj. Care a suferit o avarie. [Pr.: -ri-at] – V. avaria.
avariatelor
AVARIÁT, -Ă, avariați, -te, adj. Care a suferit o avarie. [Pr.: -ri-at] – V. avaria.
avariatul
AVARIÁT, -Ă, avariați, -te, adj. Care a suferit o avarie. [Pr.: -ri-at] – V. avaria.
avariatului
AVARIÁT, -Ă, avariați, -te, adj. Care a suferit o avarie. [Pr.: -ri-at] – V. avaria.
avariau
AVARIÁ, avariez, vb. I. Tranz. și refl. A face să sufere sau a suferi o avarie; a (se) strica, a (se) deteriora. [Pr.: -ri-a] – Din fr. avarier. DOOM
avariá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 avariáză, 1 pl. avariém (-ri-em); conj. prez. 3 să avariéze; ger. avariínd (-ri-ind)
avariază
AVARIÁ, avariez, vb. I. Tranz. și refl. A face să sufere sau a suferi o avarie; a (se) strica, a (se) deteriora. [Pr.: -ri-a] – Din fr. avarier. DOOM
avariá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 avariáză, 1 pl. avariém (-ri-em); conj. prez. 3 să avariéze; ger. avariínd (-ri-ind)
avariași
AVARIÁ, avariez, vb. I. Tranz. și refl. A face să sufere sau a suferi o avarie; a (se) strica, a (se) deteriora. [Pr.: -ri-a] – Din fr. avarier. DOOM
avariá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 avariáză, 1 pl. avariém (-ri-em); conj. prez. 3 să avariéze; ger. avariínd (-ri-ind)
avariați
AVARIÁ, avariez, vb. I. Tranz. și refl. A face să sufere sau a suferi o avarie; a (se) strica, a (se) deteriora. [Pr.: -ri-a] – Din fr. avarier. DOOM
avariá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 avariáză, 1 pl. avariém (-ri-em); conj. prez. 3 să avariéze; ger. avariínd (-ri-ind)
avariați
AVARIÁT, -Ă, avariați, -te, adj. Care a suferit o avarie. [Pr.: -ri-at] – V. avaria.
avariații
AVARIÁT, -Ă, avariați, -te, adj. Care a suferit o avarie. [Pr.: -ri-at] – V. avaria.
avariaților
AVARIÁT, -Ă, avariați, -te, adj. Care a suferit o avarie. [Pr.: -ri-at] – V. avaria.
avarie
AVARIÁ, avariez, vb. I. Tranz. și refl. A face să sufere sau a suferi o avarie; a (se) strica, a (se) deteriora. [Pr.: -ri-a] – Din fr. avarier. DOOM
avariá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 avariáză, 1 pl. avariém (-ri-em); conj. prez. 3 să avariéze; ger. avariínd (-ri-ind)
avarie
AVÁRIE, avarii, s. f. Stricăciune, deteriorare (însemnată) suferită de o navă, de o mașină, de o construcție etc.- Din fr. avarie. DOOM
!avárie s. f., art. avária, g.-d. art. aváriei; pl. avárii, art. aváriile (-ri-i-)
avariem
AVARIÁ, avariez, vb. I. Tranz. și refl. A face să sufere sau a suferi o avarie; a (se) strica, a (se) deteriora. [Pr.: -ri-a] – Din fr. avarier. DOOM
avariá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 avariáză, 1 pl. avariém (-ri-em); conj. prez. 3 să avariéze; ger. avariínd (-ri-ind)
avariere
AVARIÁ, avariez, vb. I. Tranz. și refl. A face să sufere sau a suferi o avarie; a (se) strica, a (se) deteriora. [Pr.: -ri-a] – Din fr. avarier. DOOM
avariá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 avariáză, 1 pl. avariém (-ri-em); conj. prez. 3 să avariéze; ger. avariínd (-ri-ind)
avariere
AVARIÉRE, avarieri, s. f. Faptul de a (se) avaria. [Pr.: -ri-e-] – V. avaria. DOOM
avariére (-ri-e-) s. f., g.-d. art. avariérii; pl. avariéri
avarierea
AVARIÉRE, avarieri, s. f. Faptul de a (se) avaria. [Pr.: -ri-e-] – V. avaria. DOOM
avariére (-ri-e-) s. f., g.-d. art. avariérii; pl. avariéri
avarieri
AVARIÉRE, avarieri, s. f. Faptul de a (se) avaria. [Pr.: -ri-e-] – V. avaria. DOOM
avariére (-ri-e-) s. f., g.-d. art. avariérii; pl. avariéri
avarierii
AVARIÉRE, avarieri, s. f. Faptul de a (se) avaria. [Pr.: -ri-e-] – V. avaria. DOOM
avariére (-ri-e-) s. f., g.-d. art. avariérii; pl. avariéri
avarierile
AVARIÉRE, avarieri, s. f. Faptul de a (se) avaria. [Pr.: -ri-e-] – V. avaria. DOOM
avariére (-ri-e-) s. f., g.-d. art. avariérii; pl. avariéri
avarierilor
AVARIÉRE, avarieri, s. f. Faptul de a (se) avaria. [Pr.: -ri-e-] – V. avaria. DOOM
avariére (-ri-e-) s. f., g.-d. art. avariérii; pl. avariéri
avariez
AVARIÁ, avariez, vb. I. Tranz. și refl. A face să sufere sau a suferi o avarie; a (se) strica, a (se) deteriora. [Pr.: -ri-a] – Din fr. avarier. DOOM
avariá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 avariáză, 1 pl. avariém (-ri-em); conj. prez. 3 să avariéze; ger. avariínd (-ri-ind)
avarieze
AVARIÁ, avariez, vb. I. Tranz. și refl. A face să sufere sau a suferi o avarie; a (se) strica, a (se) deteriora. [Pr.: -ri-a] – Din fr. avarier. DOOM
avariá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 avariáză, 1 pl. avariém (-ri-em); conj. prez. 3 să avariéze; ger. avariínd (-ri-ind)
avariezi
AVARIÁ, avariez, vb. I. Tranz. și refl. A face să sufere sau a suferi o avarie; a (se) strica, a (se) deteriora. [Pr.: -ri-a] – Din fr. avarier. DOOM
avariá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 avariáză, 1 pl. avariém (-ri-em); conj. prez. 3 să avariéze; ger. avariínd (-ri-ind)
avarii
AVÁR2, -Ă, avari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană făcând parte dintr-o populație turcică așezată în Câmpia Panoniei în timpul marilor migrațiuni ale popoarelor de la începutul evului mediu. 2. Adj. Care aparține avarilor (1), privitor la avari. – Din fr. Avares, lat. Avarus. DOOM
avár adj. m., s. m., pl. avári; adj. f., s. f. aváră, pl. aváre
avarii
AVÁR2, -Ă, avari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană făcând parte dintr-o populație turcică așezată în Câmpia Panoniei în timpul marilor migrațiuni ale popoarelor de la începutul evului mediu. 2. Adj. Care aparține avarilor (1), privitor la avari. – Din fr. Avares, lat. Avarus. DOOM
avár adj. m., s. m., pl. avári; adj. f., s. f. aváră, pl. aváre
avariind
AVARIÁ, avariez, vb. I. Tranz. și refl. A face să sufere sau a suferi o avarie; a (se) strica, a (se) deteriora. [Pr.: -ri-a] – Din fr. avarier. DOOM
avariá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 avariáză, 1 pl. avariém (-ri-em); conj. prez. 3 să avariéze; ger. avariínd (-ri-ind)
avarilor
AVÁR2, -Ă, avari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană făcând parte dintr-o populație turcică așezată în Câmpia Panoniei în timpul marilor migrațiuni ale popoarelor de la începutul evului mediu. 2. Adj. Care aparține avarilor (1), privitor la avari. – Din fr. Avares, lat. Avarus. DOOM
avár adj. m., s. m., pl. avári; adj. f., s. f. aváră, pl. aváre
avarilor
AVÁR2, -Ă, avari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană făcând parte dintr-o populație turcică așezată în Câmpia Panoniei în timpul marilor migrațiuni ale popoarelor de la începutul evului mediu. 2. Adj. Care aparține avarilor (1), privitor la avari. – Din fr. Avares, lat. Avarus. DOOM
avár adj. m., s. m., pl. avári; adj. f., s. f. aváră, pl. aváre
avariție
AVARÍȚIE s. f. Zgârcenie. – Din lat. avaritia, fr. avarice. DOOM
avaríție (-ți-e) s. f., art. avaríția (-ți-a), g.-d. avaríții, art. avaríției
avarițios
AVARIȚIÓS, -OÁSĂ adj. Care denotă avariție în lucrurile mici ; zgârcit, meschin. [Cf. fr. avaricieux].
avarițiune
AVARIȚIÚNE s.f. v. avariție.
avarul
AVÁR2, -Ă, avari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană făcând parte dintr-o populație turcică așezată în Câmpia Panoniei în timpul marilor migrațiuni ale popoarelor de la începutul evului mediu. 2. Adj. Care aparține avarilor (1), privitor la avari. – Din fr. Avares, lat. Avarus. DOOM
avár adj. m., s. m., pl. avári; adj. f., s. f. aváră, pl. aváre
avarul
AVÁR2, -Ă, avari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană făcând parte dintr-o populație turcică așezată în Câmpia Panoniei în timpul marilor migrațiuni ale popoarelor de la începutul evului mediu. 2. Adj. Care aparține avarilor (1), privitor la avari. – Din fr. Avares, lat. Avarus. DOOM
avár adj. m., s. m., pl. avári; adj. f., s. f. aváră, pl. aváre
avarului
AVÁR2, -Ă, avari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană făcând parte dintr-o populație turcică așezată în Câmpia Panoniei în timpul marilor migrațiuni ale popoarelor de la începutul evului mediu. 2. Adj. Care aparține avarilor (1), privitor la avari. – Din fr. Avares, lat. Avarus. DOOM
avár adj. m., s. m., pl. avári; adj. f., s. f. aváră, pl. aváre
avarului
AVÁR2, -Ă, avari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană făcând parte dintr-o populație turcică așezată în Câmpia Panoniei în timpul marilor migrațiuni ale popoarelor de la începutul evului mediu. 2. Adj. Care aparține avarilor (1), privitor la avari. – Din fr. Avares, lat. Avarus. DOOM
avár adj. m., s. m., pl. avári; adj. f., s. f. aváră, pl. aváre
avat
AVÁT, avați, s. m. Pește răpitor de apă dulce, asemănător cu crapul, cu spinarea verzuie (Aspius aspius). – Et. nec. DOOM
avát s. m., pl. aváți
avatar
AVATÁR s.n. (În religia indiană) Încarnare a ființelor divine în formă de om sau de animal. ♦ (Fig.) Transformare, metamorfoză. [Pl. -re, -ruri. (s.m.) -ri. / < fr. avatar].
avatar
AVATÁR s.n. (În religia indiană) Încarnare a ființelor divine în formă de om sau de animal. ♦ (Fig.) Transformare, metamorfoză. [Pl. -re, -ruri. (s.m.) -ri. / < fr. avatar].
avatar
AVATÁR, avataruri, s. n. Nume dat în hinduism reincarnărilor zeilor. ♦ Fig. Transformare (adesea în rău) în evoluția unei ființe. – Din fr. avatar. DOOM
!avatár s. n., pl. avatáruri
avatarul
AVATÁR, avataruri, s. n. Nume dat în hinduism reincarnărilor zeilor. ♦ Fig. Transformare (adesea în rău) în evoluția unei ființe. – Din fr. avatar. DOOM
!avatár s. n., pl. avatáruri
avatarului
AVATÁR, avataruri, s. n. Nume dat în hinduism reincarnărilor zeilor. ♦ Fig. Transformare (adesea în rău) în evoluția unei ființe. – Din fr. avatar. DOOM
!avatár s. n., pl. avatáruri
avataruri
AVATÁR, avataruri, s. n. Nume dat în hinduism reincarnărilor zeilor. ♦ Fig. Transformare (adesea în rău) în evoluția unei ființe. – Din fr. avatar. DOOM
!avatár s. n., pl. avatáruri
avatarurile
AVATÁR, avataruri, s. n. Nume dat în hinduism reincarnărilor zeilor. ♦ Fig. Transformare (adesea în rău) în evoluția unei ființe. – Din fr. avatar. DOOM
!avatár s. n., pl. avatáruri
avatarurilor
AVATÁR, avataruri, s. n. Nume dat în hinduism reincarnărilor zeilor. ♦ Fig. Transformare (adesea în rău) în evoluția unei ființe. – Din fr. avatar. DOOM
!avatár s. n., pl. avatáruri
avatul
AVÁT, avați, s. m. Pește răpitor de apă dulce, asemănător cu crapul, cu spinarea verzuie (Aspius aspius). – Et. nec. DOOM
avát s. m., pl. aváți
avatului
AVÁT, avați, s. m. Pește răpitor de apă dulce, asemănător cu crapul, cu spinarea verzuie (Aspius aspius). – Et. nec. DOOM
avát s. m., pl. aváți
avați
AVÁT, avați, s. m. Pește răpitor de apă dulce, asemănător cu crapul, cu spinarea verzuie (Aspius aspius). – Et. nec. DOOM
avát s. m., pl. aváți
avații
AVÁT, avați, s. m. Pește răpitor de apă dulce, asemănător cu crapul, cu spinarea verzuie (Aspius aspius). – Et. nec. DOOM
avát s. m., pl. aváți
avaților
AVÁT, avați, s. m. Pește răpitor de apă dulce, asemănător cu crapul, cu spinarea verzuie (Aspius aspius). – Et. nec. DOOM
avát s. m., pl. aváți
ave
ÁVĂ2, ave, s. f. Unealtă de pescuit formată din trei fâșii de plasă, care se așază vertical în apă cu ajutorul unor bucăți de plută prinse la marginea lor superioară și al unor bucăți de plumb la cea inferioară. – Din tc., bg. av.
ave
ÁVE interj. Salut. [< lat. ave].
avea
AVEÁ, am, vb. II. Tranz. I. 1. A stăpâni, a poseda, a deține. ◊ Expr. (Fam.) Ce-am avut și ce-am pierdut = n-am ce pierde; puțin îmi pasă. ◊ Fig. (Complementul indică abstracte) A avea o idee. ◊ Loc. vb. A avea asemănare = a se asemăna. A avea bucurie = a se bucura. A avea o dorință = a dori. A avea nădejde = a nădăjdui. 2. A primi, a căpăta, a obține, a câștiga. Ai un leu de la mine dacă îmi spui. 3. A dispune de ceva, a se bucura de ceva. Am un ceas de răgaz. ♦ A se folosi de serviciile cuiva sau de ceva. Are un doctor bun. 4. A fi compus din..., alcătuit din...; a fi înzestrat sau prevăzut cu... Blocul are două etaje. ♦ A conține, a cuprinde. Lucrarea are tabele. 5. A ține, a purta. În mână avea un buchet. ◊ Expr. A avea drag (pe cineva) sau (refl. recipr.) a se avea dragi = a (se) iubi. (Refl.) A se avea bine (cu cineva) = a fi prieten cu cineva; a fi în relații de dragoste cu cineva. A se avea rău (cu cineva) = a fi certat cu cineva; a se dușmăni. ♦ A fi îmbrăcat cu... Avea un palton de blană. 6. A fi de o anumită dimensiune, greutate, vârstă etc. Bara are 2 m. ◊ Expr. A nu (mai) avea margini = a întrece orice măsură. 7. A fi cuprins de o senzație sau de un sentiment. A avea foame. ◊ Expr. Ce ai? = ce (necaz sau durere) ți s-a întâmplat? N-are nimic! = a) nu i s-a întâmplat niciun rău; b) n-are nicio importanță. A avea ceva (cu cineva) = a purta necaz cuiva, a nu putea suferi pe cineva. ♦ A suferi (de o boală). Are pojar, II. 1. (Urmat de un verb la infinitiv, conjunctiv sau supin) a) A trebui să... Are de făcut cumpărături; b) (În formă negativă) A fi destul să... N-are decât să spună și se va face; c) (În formă negativă) A nu putea să... N-are ce zice; d) (Rar) A fi în drept. ◊ Expr. (Eliptic) N-ai (sau n-are etc.) decât! = fă cum vrei (sau facă cum vrea etc.)! treaba ta (sau a lui etc.)! 2. (Urmat de un verb la infinitiv sau conjunctiv) A ști (cum.., când.., unde.., cine.., ce..), a găsi. Are ce să facă. ♦ Unipers. A fi, a se găsi cineva (să facă ceva). N-are cine să-l mângâie. III. (Cu valoare de verb auxiliar) 1. (Servește la formarea perfectului compus) A venit. 2. (Servește la formarea modului optativ-condițional) Ar veni. 3. (Servește, urmat de un verb la conjunctiv, la formarea unui viitor popular familiar). Au să vină. [Prez. ind. am, ai, are, avem, aveți, au, (III 1) am, ai, a, am, ați, au, (III 2) aș, ai, ar, am, ați, ar, prez. conj. pers. 2 sg. ai și (reg.) aibi, pers. 3 aibă] – Lat. habere. DOOM
aveá1 (a ~) vb. pred., ind. prez. 1 sg. am, 2 sg. ai, 3 sg. áre, 1 pl. avém, 2 pl. avéți, 3 pl. au; imperf. 3 sg. aveá; perf. s. 1 sg. avúi/avuséi, 1 pl. avúrăm/avúserăm, m.m.c.p. 3 sg. avusése; conj. prez. 2 sg. să ai, 3 să áibă; imper. 2 sg. ai, neg. nu aveá (tempo lent)/n-aveá (tempo rapid), 2 pl. avéți, neg. (tempo lent) nu avéți /(tempo rapid) n-avéți; part. avút
avea
AVEÁ, am, vb. II. Tranz. I. 1. A stăpâni, a poseda, a deține. ◊ Expr. (Fam.) Ce-am avut și ce-am pierdut = n-am ce pierde; puțin îmi pasă. ◊ Fig. (Complementul indică abstracte) A avea o idee. ◊ Loc. vb. A avea asemănare = a se asemăna. A avea bucurie = a se bucura. A avea o dorință = a dori. A avea nădejde = a nădăjdui. 2. A primi, a căpăta, a obține, a câștiga. Ai un leu de la mine dacă îmi spui. 3. A dispune de ceva, a se bucura de ceva. Am un ceas de răgaz. ◊ Expr. A avea un post (sau o slujbă etc.) = a deține un post. A avea o meserie (sau o profesiune etc.) = a cunoaște (și a practica) o meserie (sau o profesiune etc.). 4. A fi compus din..., alcătuit din...; a fi înzestrat sau prevăzut cu... Blocul are două etaje. ♦ A conține, a cuprinde. Lucrarea are tabele. 5. A ține, a purta. În mână avea un buchet. ◊ Expr. A avea drag pe cineva sau (refl. recipr.) a se avea dragi = a (se) iubi. (Refl.) A se avea bine cu cineva = a fi prieten cu cineva; a fi în relații de dragoste cu cineva. A se avea rău cu cineva = a fi certat cu cineva; a se dușmăni. ♦ A fi îmbrăcat cu... Avea un pantalon de blană. 6. A fi de o anumită dimensiune, greutate, vârstă etc. Bara are 2 m. ◊ Expr. A nu (mai) avea margini = a întrece orice măsură. 7. A fi cuprins de o senzație sau de un sentiment. A avea foame. ◊ Expr. Ce ai? = ce (necaz sau durere) ți s-a întâmplat? N-are nimic ! = a) nu i s-a întâmplat nici un rău; b) nu are nici o importanță. A avea ceva cu cineva = a purta necaz cuiva, a nu putea suferi pe cineva. ♦ A suferi (de o boală). Are pojar. II. 1. (Urmat de un verb la infinitiv, conjunctiv sau supin) a) A trebui să... Are de făcut cumpărături; b) (În formă negativă) A fi destul să... N-are decât să spună și se va face; c) (În formă negativă) A nu putea să... N-are ce zice; d) (Rar) A fi în drept. ◊ Expr. (Eliptic) N-ai (sau n-are etc.) decât! = fă cum vrei (sau facă cum vrea etc.)! treaba ta (sau a lui etc.)! 2. (Urmat de un verb la infinitiv sau conjunctiv) A ști (cum..., când..., unde..., cine..., ce...), a găsi. Are ce să facă. ♦ Unipers. A fi, a se găsi cineva (să facă ceva). N-are cine să-l mângâie. III. (Ca valoare de verb auxiliar) 1. (Servește la formarea perfectului compus) A venit. 2. (Servește la formarea modului optativ-condițional) Ar veni. 3. (Servește urmat de un verb la conjunctiv, la formarea unui viitor popular familiar) Au să vină. [Prez. ind. am, ai, are, avem, aveți, au, (III 1) am, ai, a, am, ați, au, (III 2) aș, ai, ar, am, ați, ar, prez. conj. pers. 2 sg. ai și (reg.) aibi, pers. 3 aibă] – Lat. habere. DOOM
aveá1 (a ~) vb. pred., ind. prez. 1 sg. am, 2 sg. ai, 3 sg. áre, 1 pl. avém, 2 pl. avéți, 3 pl. au; imperf. 3 sg. aveá; perf. s. 1 sg. avúi/avuséi, 1 pl. avúrăm/avúserăm, m.m.c.p. 3 sg. avusése; conj. prez. 2 sg. să ai, 3 să áibă; imper. 2 sg. ai, neg. nu aveá (tempo lent)/n-aveá (tempo rapid), 2 pl. avéți, neg. (tempo lent) nu avéți /(tempo rapid) n-avéți; part. avút
avei
ÁVĂ1 s. m. (Rar) Părinte, tată; p. ext. nume dat călugărilor bătrâni. – Din sl. avva. DOOM
ávă2 (părinte) (rar) s. m.
avei
ÁVĂ2, ave, s. f. Unealtă de pescuit formată din trei fâșii de plasă, care se așază vertical în apă cu ajutorul unor bucăți de plută prinse la marginea lor superioară și al unor bucăți de plumb la cea inferioară. – Din tc., bg. av.
avele
ÁVĂ2, ave, s. f. Unealtă de pescuit formată din trei fâșii de plasă, care se așază vertical în apă cu ajutorul unor bucăți de plută prinse la marginea lor superioară și al unor bucăți de plumb la cea inferioară. – Din tc., bg. av.
avellana
ALÚN, aluni, s. m. Arbust cu frunze rotunde, păroase pe dos, cu flori monoice, cele mascule sub formă de amenți, și cu fructe comestibile (Corylus avellana). – Din alună.
avellanarius
PÂRȘ, pârși, s. m. Nume dat mai multor specii de mamifere din familia rozătoarelor, cu aspect intermediar între veveriță și șoarece, lungi de circa 20 de centimetri, cu coadă lungă și stufoasă, cu blană moale și bogată, cu ochi mari și cu bot ascuțit, care trăiesc mai ales prin păduri, cățărate în copaci (unde își au de obicei culcușul și unde hibernează) (Glis glis, Muscardinus avellanarius. Dryomus netedula). ◊ Pârș de stejar = mamifer rozător asemănător cu pârșul, cu câte o pată neagră pe obraji (Eliomys quercinus). [Var.: pâș s. m.] – Din sl. plŭchŭ.
avelocago
avelo cago! expr. (țig.) vine românul!
avelocaralo
avelo caralo! expr. (țig.) vine polițistul!
avelomannus
avelo mannus! expr. (țig.) vine omul!
avelor
ÁVĂ2, ave, s. f. Unealtă de pescuit formată din trei fâșii de plasă, care se așază vertical în apă cu ajutorul unor bucăți de plută prinse la marginea lor superioară și al unor bucăți de plumb la cea inferioară. – Din tc., bg. av.
aven
AVÉNĂ, avene, s. f. Prăpastie circulară formată în roci calcaroase, în care se scurg adesea apele de suprafață. [Var.: avén s. n.] – Din fr. aven. DOOM
avénă s. f., g.-d. art. avénei; pl. avéne
avena
AVÉNĂ, avene, s. f. Prăpastie circulară formată în roci calcaroase, în care se scurg adesea apele de suprafață. [Var.: avén s. n.] – Din fr. aven. DOOM
avénă s. f., g.-d. art. avénei; pl. avéne
avenant
AVENÁNT s.n. (Jur.) Act scris care constată modificările aduse clauzelor inițiale ale unui contract sau tratat. [< fr. avenant].
avenante
AVENÁNT s.n. (Jur.) Act scris care constată modificările aduse clauzelor inițiale ale unui contract sau tratat. [< fr. avenant].
avenantele
AVENÁNT s.n. (Jur.) Act scris care constată modificările aduse clauzelor inițiale ale unui contract sau tratat. [< fr. avenant].
avenantelor
AVENÁNT s.n. (Jur.) Act scris care constată modificările aduse clauzelor inițiale ale unui contract sau tratat. [< fr. avenant].
avenantul
AVENÁNT s.n. (Jur.) Act scris care constată modificările aduse clauzelor inițiale ale unui contract sau tratat. [< fr. avenant].
avenantului
AVENÁNT s.n. (Jur.) Act scris care constată modificările aduse clauzelor inițiale ale unui contract sau tratat. [< fr. avenant].
avene
AVÉNĂ, avene, s. f. Prăpastie circulară formată în roci calcaroase, în care se scurg adesea apele de suprafață. [Var.: avén s. n.] – Din fr. aven. DOOM
avénă s. f., g.-d. art. avénei; pl. avéne
avenei
AVÉNĂ, avene, s. f. Prăpastie circulară formată în roci calcaroase, în care se scurg adesea apele de suprafață. [Var.: avén s. n.] – Din fr. aven. DOOM
avénă s. f., g.-d. art. avénei; pl. avéne
avenele
AVÉNĂ, avene, s. f. Prăpastie circulară formată în roci calcaroase, în care se scurg adesea apele de suprafață. [Var.: avén s. n.] – Din fr. aven. DOOM
avénă s. f., g.-d. art. avénei; pl. avéne
avenelor
AVÉNĂ, avene, s. f. Prăpastie circulară formată în roci calcaroase, în care se scurg adesea apele de suprafață. [Var.: avén s. n.] – Din fr. aven. DOOM
avénă s. f., g.-d. art. avénei; pl. avéne
avenida
AVENÍDA s.f. Stradă mare, bulevard (în Spania, în Portugalia, în America Latină). [< sp. avenida].
aventura
AVENTURÁ, aventurez, vb. I. Refl. A întreprinde o acțiune riscantă, primejdioasă; a se expune riscului. – Din fr. aventurer. DOOM
!aventurá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se aventureáză
aventura
AVENTÚRĂ, aventuri, s. f. 1. Acțiune îndrăzneață și riscantă; întreprindere dubioasă, necinstită. 2. Legătură amoroasă întâmplătoare (și trecătoare). – Din fr. aventure. DOOM
aventúră s. f., g.-d. art. aventúrii; pl. aventúri
aventurai
AVENTURÁ, aventurez, vb. I. Refl. A întreprinde o acțiune riscantă, primejdioasă; a se expune riscului. – Din fr. aventurer. DOOM
!aventurá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se aventureáză
aventuram
AVENTURÁ, aventurez, vb. I. Refl. A întreprinde o acțiune riscantă, primejdioasă; a se expune riscului. – Din fr. aventurer. DOOM
!aventurá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se aventureáză
aventurar
aventurár sm [At: DA ms / Pl: -i / E: aventura + -ar] (îvr) 1-12 Aventurier (1-12).
aventurare
AVENTURÁ, aventurez, vb. I. Refl. A întreprinde o acțiune riscantă, primejdioasă; a se expune riscului. – Din fr. aventurer. DOOM
!aventurá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se aventureáză
aventurare
AVENTURÁ, aventurez, vb. I. Refl. A întreprinde o acțiune riscantă, primejdioasă. – Din fr. aventurer.
aventurară
AVENTURÁ, aventurez, vb. I. Refl. A întreprinde o acțiune riscantă, primejdioasă; a se expune riscului. – Din fr. aventurer. DOOM
!aventurá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se aventureáză
aventurarăm
AVENTURÁ, aventurez, vb. I. Refl. A întreprinde o acțiune riscantă, primejdioasă; a se expune riscului. – Din fr. aventurer. DOOM
!aventurá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se aventureáză
aventurarăți
AVENTURÁ, aventurez, vb. I. Refl. A întreprinde o acțiune riscantă, primejdioasă; a se expune riscului. – Din fr. aventurer. DOOM
!aventurá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se aventureáză
aventurase
AVENTURÁ, aventurez, vb. I. Refl. A întreprinde o acțiune riscantă, primejdioasă; a se expune riscului. – Din fr. aventurer. DOOM
!aventurá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se aventureáză
aventurasem
AVENTURÁ, aventurez, vb. I. Refl. A întreprinde o acțiune riscantă, primejdioasă; a se expune riscului. – Din fr. aventurer. DOOM
!aventurá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se aventureáză
aventuraseră
AVENTURÁ, aventurez, vb. I. Refl. A întreprinde o acțiune riscantă, primejdioasă; a se expune riscului. – Din fr. aventurer. DOOM
!aventurá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se aventureáză
aventuraserăm
AVENTURÁ, aventurez, vb. I. Refl. A întreprinde o acțiune riscantă, primejdioasă; a se expune riscului. – Din fr. aventurer. DOOM
!aventurá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se aventureáză
aventuraserăți
AVENTURÁ, aventurez, vb. I. Refl. A întreprinde o acțiune riscantă, primejdioasă; a se expune riscului. – Din fr. aventurer. DOOM
!aventurá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se aventureáză
aventuraseși
AVENTURÁ, aventurez, vb. I. Refl. A întreprinde o acțiune riscantă, primejdioasă; a se expune riscului. – Din fr. aventurer. DOOM
!aventurá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se aventureáză
aventuraseți
AVENTURÁ, aventurez, vb. I. Refl. A întreprinde o acțiune riscantă, primejdioasă; a se expune riscului. – Din fr. aventurer. DOOM
!aventurá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se aventureáză
aventurat
AVENTURÁ, aventurez, vb. I. Refl. A întreprinde o acțiune riscantă, primejdioasă; a se expune riscului. – Din fr. aventurer. DOOM
!aventurá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se aventureáză
aventurat
aventurát1 sn [At: MDA ms / Pl: -uri / E: aventura] 1-5 (Rar) Aventurare (1-5).
aventurau
AVENTURÁ, aventurez, vb. I. Refl. A întreprinde o acțiune riscantă, primejdioasă; a se expune riscului. – Din fr. aventurer. DOOM
!aventurá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se aventureáză
aventurași
AVENTURÁ, aventurez, vb. I. Refl. A întreprinde o acțiune riscantă, primejdioasă; a se expune riscului. – Din fr. aventurer. DOOM
!aventurá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se aventureáză
aventurați
AVENTURÁ, aventurez, vb. I. Refl. A întreprinde o acțiune riscantă, primejdioasă; a se expune riscului. – Din fr. aventurer. DOOM
!aventurá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se aventureáză
aventurează
AVENTURÁ, aventurez, vb. I. Refl. A întreprinde o acțiune riscantă, primejdioasă; a se expune riscului. – Din fr. aventurer. DOOM
!aventurá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se aventureáză
aventurez
AVENTURÁ, aventurez, vb. I. Refl. A întreprinde o acțiune riscantă, primejdioasă; a se expune riscului. – Din fr. aventurer. DOOM
!aventurá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se aventureáză
aventureze
AVENTURÁ, aventurez, vb. I. Refl. A întreprinde o acțiune riscantă, primejdioasă; a se expune riscului. – Din fr. aventurer. DOOM
!aventurá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se aventureáză
aventurezi
AVENTURÁ, aventurez, vb. I. Refl. A întreprinde o acțiune riscantă, primejdioasă; a se expune riscului. – Din fr. aventurer. DOOM
!aventurá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se aventureáză
aventuri
AVENTÚRĂ, aventuri, s. f. 1. Acțiune îndrăzneață și riscantă; întreprindere dubioasă, necinstită. 2. Legătură amoroasă întâmplătoare (și trecătoare). – Din fr. aventure. DOOM
aventúră s. f., g.-d. art. aventúrii; pl. aventúri
aventurier
AVENTURIÉR, -Ă, aventurieri, -e, s. m. și f. Persoană căreia îi plac aventurile. [Pr.: -ri-er] – Din fr. aventurier. DOOM
aventuriéră (-ri-e-) s. f., g.-d. art. aventuriérei; pl. aventuriére
aventuriera
AVENTURIÉR, -Ă, aventurieri, -e, s. m. și f. Persoană căreia îi plac aventurile. [Pr.: -ri-er] – Din fr. aventurier. DOOM
aventuriéră (-ri-e-) s. f., g.-d. art. aventuriérei; pl. aventuriére
aventuriere
AVENTURIÉR, -Ă, aventurieri, -e, s. m. și f. Persoană căreia îi plac aventurile. [Pr.: -ri-er] – Din fr. aventurier. DOOM
aventuriéră (-ri-e-) s. f., g.-d. art. aventuriérei; pl. aventuriére
aventurierei
AVENTURIÉR, -Ă, aventurieri, -e, s. m. și f. Persoană căreia îi plac aventurile. [Pr.: -ri-er] – Din fr. aventurier. DOOM
aventuriéră (-ri-e-) s. f., g.-d. art. aventuriérei; pl. aventuriére
aventurierele
AVENTURIÉR, -Ă, aventurieri, -e, s. m. și f. Persoană căreia îi plac aventurile. [Pr.: -ri-er] – Din fr. aventurier. DOOM
aventuriéră (-ri-e-) s. f., g.-d. art. aventuriérei; pl. aventuriére
aventurierelor
AVENTURIÉR, -Ă, aventurieri, -e, s. m. și f. Persoană căreia îi plac aventurile. [Pr.: -ri-er] – Din fr. aventurier. DOOM
aventuriéră (-ri-e-) s. f., g.-d. art. aventuriérei; pl. aventuriére
aventurieri
AVENTURIÉR, -Ă, aventurieri, -e, s. m. și f. Persoană căreia îi plac aventurile. [Pr.: -ri-er] – Din fr. aventurier. DOOM
aventuriéră (-ri-e-) s. f., g.-d. art. aventuriérei; pl. aventuriére
aventurierii
AVENTURIÉR, -Ă, aventurieri, -e, s. m. și f. Persoană căreia îi plac aventurile. [Pr.: -ri-er] – Din fr. aventurier. DOOM
aventuriéră (-ri-e-) s. f., g.-d. art. aventuriérei; pl. aventuriére
aventurierilor
AVENTURIÉR, -Ă, aventurieri, -e, s. m. și f. Persoană căreia îi plac aventurile. [Pr.: -ri-er] – Din fr. aventurier. DOOM
aventuriéră (-ri-e-) s. f., g.-d. art. aventuriérei; pl. aventuriére
aventurierul
AVENTURIÉR, -Ă, aventurieri, -e, s. m. și f. Persoană căreia îi plac aventurile. [Pr.: -ri-er] – Din fr. aventurier. DOOM
aventuriéră (-ri-e-) s. f., g.-d. art. aventuriérei; pl. aventuriére
aventurierului
AVENTURIÉR, -Ă, aventurieri, -e, s. m. și f. Persoană căreia îi plac aventurile. [Pr.: -ri-er] – Din fr. aventurier. DOOM
aventuriéră (-ri-e-) s. f., g.-d. art. aventuriérei; pl. aventuriére
aventurii
AVENTÚRĂ, aventuri, s. f. 1. Acțiune îndrăzneață și riscantă; întreprindere dubioasă, necinstită. 2. Legătură amoroasă întâmplătoare (și trecătoare). – Din fr. aventure. DOOM
aventúră s. f., g.-d. art. aventúrii; pl. aventúri
aventurile
AVENTÚRĂ, aventuri, s. f. 1. Acțiune îndrăzneață și riscantă; întreprindere dubioasă, necinstită. 2. Legătură amoroasă întâmplătoare (și trecătoare). – Din fr. aventure. DOOM
aventúră s. f., g.-d. art. aventúrii; pl. aventúri
aventurilor
AVENTÚRĂ, aventuri, s. f. 1. Acțiune îndrăzneață și riscantă; întreprindere dubioasă, necinstită. 2. Legătură amoroasă întâmplătoare (și trecătoare). – Din fr. aventure. DOOM
aventúră s. f., g.-d. art. aventúrii; pl. aventúri
aventurin
AVENTURÍN s. n. (Geol.) Varietate de cuarț galben, roșu sau brun, ce conține numeroase foițe de mică care reflectă puternic lumina. – Din fr. aventurine. DOOM
aventurín s. n.
aventurinul
AVENTURÍN s. n. (Geol.) Varietate de cuarț galben, roșu sau brun, ce conține numeroase foițe de mică care reflectă puternic lumina. – Din fr. aventurine. DOOM
aventurín s. n.
aventurinului
AVENTURÍN s. n. (Geol.) Varietate de cuarț galben, roșu sau brun, ce conține numeroase foițe de mică care reflectă puternic lumina. – Din fr. aventurine. DOOM
aventurín s. n.
aventurism
AVENTURÍSM s. n. (Rar) Spirit de aventură. ♦ Înclinație de a acționa în mod pripit, de a lua decizii riscante. – Din fr. aventurisme. DOOM
aventurísm s. n.
aventurismul
AVENTURÍSM s. n. (Rar) Spirit de aventură. ♦ Înclinație de a acționa în mod pripit, de a lua decizii riscante. – Din fr. aventurisme. DOOM
aventurísm s. n.
aventurismului
AVENTURÍSM s. n. (Rar) Spirit de aventură. ♦ Înclinație de a acționa în mod pripit, de a lua decizii riscante. – Din fr. aventurisme. DOOM
aventurísm s. n.
aventurist
AVENTURÍST, -Ă, aventuriști, -ste, adj. Privitor la aventură, care ține de aventură, înclinat spre aventură. – Aventură + suf. -ist. DOOM
aventuríst adj. m., pl. aventuríști; f. aventurístă, pl. aventuríste
aventurista
AVENTURÍST, -Ă, aventuriști, -ste, adj. Privitor la aventură, care ține de aventură, înclinat spre aventură. – Aventură + suf. -ist. DOOM
aventuríst adj. m., pl. aventuríști; f. aventurístă, pl. aventuríste
aventuriste
AVENTURÍST, -Ă, aventuriști, -ste, adj. Privitor la aventură, care ține de aventură, înclinat spre aventură. – Aventură + suf. -ist. DOOM
aventuríst adj. m., pl. aventuríști; f. aventurístă, pl. aventuríste
aventuristei
AVENTURÍST, -Ă, aventuriști, -ste, adj. Privitor la aventură, care ține de aventură, înclinat spre aventură. – Aventură + suf. -ist. DOOM
aventuríst adj. m., pl. aventuríști; f. aventurístă, pl. aventuríste
aventuristele
AVENTURÍST, -Ă, aventuriști, -ste, adj. Privitor la aventură, care ține de aventură, înclinat spre aventură. – Aventură + suf. -ist. DOOM
aventuríst adj. m., pl. aventuríști; f. aventurístă, pl. aventuríste
aventuristelor
AVENTURÍST, -Ă, aventuriști, -ste, adj. Privitor la aventură, care ține de aventură, înclinat spre aventură. – Aventură + suf. -ist. DOOM
aventuríst adj. m., pl. aventuríști; f. aventurístă, pl. aventuríste
aventuristul
AVENTURÍST, -Ă, aventuriști, -ste, adj. Privitor la aventură, care ține de aventură, înclinat spre aventură. – Aventură + suf. -ist. DOOM
aventuríst adj. m., pl. aventuríști; f. aventurístă, pl. aventuríste
aventuristului
AVENTURÍST, -Ă, aventuriști, -ste, adj. Privitor la aventură, care ține de aventură, înclinat spre aventură. – Aventură + suf. -ist. DOOM
aventuríst adj. m., pl. aventuríști; f. aventurístă, pl. aventuríste
aventuriști
AVENTURÍST, -Ă, aventuriști, -ste, adj. Privitor la aventură, care ține de aventură, înclinat spre aventură. – Aventură + suf. -ist. DOOM
aventuríst adj. m., pl. aventuríști; f. aventurístă, pl. aventuríste
aventuriștii
AVENTURÍST, -Ă, aventuriști, -ste, adj. Privitor la aventură, care ține de aventură, înclinat spre aventură. – Aventură + suf. -ist. DOOM
aventuríst adj. m., pl. aventuríști; f. aventurístă, pl. aventuríste
aventuriștilor
AVENTURÍST, -Ă, aventuriști, -ste, adj. Privitor la aventură, care ține de aventură, înclinat spre aventură. – Aventură + suf. -ist. DOOM
aventuríst adj. m., pl. aventuríști; f. aventurístă, pl. aventuríste
aventuroasa
AVENTURÓS, -OÁSĂ, aventuroși, -oase, adj. Cu multe aventuri; care constituie o aventură; (despre oameni) căruia îi plac acțiunile îndrăznețe și riscante. – Din fr. aventureux. DOOM
aventurós adj. m., pl. aventuróși; f. aventuroásă, pl. aventuroáse
aventuroase
AVENTURÓS, -OÁSĂ, aventuroși, -oase, adj. Cu multe aventuri; care constituie o aventură; (despre oameni) căruia îi plac acțiunile îndrăznețe și riscante. – Din fr. aventureux. DOOM
aventurós adj. m., pl. aventuróși; f. aventuroásă, pl. aventuroáse
aventuroasei
AVENTURÓS, -OÁSĂ, aventuroși, -oase, adj. Cu multe aventuri; care constituie o aventură; (despre oameni) căruia îi plac acțiunile îndrăznețe și riscante. – Din fr. aventureux. DOOM
aventurós adj. m., pl. aventuróși; f. aventuroásă, pl. aventuroáse
aventuroasele
AVENTURÓS, -OÁSĂ, aventuroși, -oase, adj. Cu multe aventuri; care constituie o aventură; (despre oameni) căruia îi plac acțiunile îndrăznețe și riscante. – Din fr. aventureux. DOOM
aventurós adj. m., pl. aventuróși; f. aventuroásă, pl. aventuroáse
aventuroaselor
AVENTURÓS, -OÁSĂ, aventuroși, -oase, adj. Cu multe aventuri; care constituie o aventură; (despre oameni) căruia îi plac acțiunile îndrăznețe și riscante. – Din fr. aventureux. DOOM
aventurós adj. m., pl. aventuróși; f. aventuroásă, pl. aventuroáse
aventuros
AVENTURÓS, -OÁSĂ, aventuroși, -oase, adj. Cu multe aventuri; care constituie o aventură; (despre oameni) căruia îi plac acțiunile îndrăznețe și riscante. – Din fr. aventureux. DOOM
aventurós adj. m., pl. aventuróși; f. aventuroásă, pl. aventuroáse
aventurosul
AVENTURÓS, -OÁSĂ, aventuroși, -oase, adj. Cu multe aventuri; care constituie o aventură; (despre oameni) căruia îi plac acțiunile îndrăznețe și riscante. – Din fr. aventureux. DOOM
aventurós adj. m., pl. aventuróși; f. aventuroásă, pl. aventuroáse
aventurosului
AVENTURÓS, -OÁSĂ, aventuroși, -oase, adj. Cu multe aventuri; care constituie o aventură; (despre oameni) căruia îi plac acțiunile îndrăznețe și riscante. – Din fr. aventureux. DOOM
aventurós adj. m., pl. aventuróși; f. aventuroásă, pl. aventuroáse
aventuroși
AVENTURÓS, -OÁSĂ, aventuroși, -oase, adj. Cu multe aventuri; care constituie o aventură; (despre oameni) căruia îi plac acțiunile îndrăznețe și riscante. – Din fr. aventureux. DOOM
aventurós adj. m., pl. aventuróși; f. aventuroásă, pl. aventuroáse
aventuroșii
AVENTURÓS, -OÁSĂ, aventuroși, -oase, adj. Cu multe aventuri; care constituie o aventură; (despre oameni) căruia îi plac acțiunile îndrăznețe și riscante. – Din fr. aventureux. DOOM
aventurós adj. m., pl. aventuróși; f. aventuroásă, pl. aventuroáse
aventuroșilor
AVENTURÓS, -OÁSĂ, aventuroși, -oase, adj. Cu multe aventuri; care constituie o aventură; (despre oameni) căruia îi plac acțiunile îndrăznețe și riscante. – Din fr. aventureux. DOOM
aventurós adj. m., pl. aventuróși; f. aventuroásă, pl. aventuroáse
aventurând
AVENTURÁ, aventurez, vb. I. Refl. A întreprinde o acțiune riscantă, primejdioasă; a se expune riscului. – Din fr. aventurer. DOOM
!aventurá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se aventureáză
aventurînd
AVENTURÁ, aventurez, vb. I. Refl. A întreprinde o acțiune riscantă, primejdioasă; a se expune riscului. – Din fr. aventurer. DOOM
!aventurá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se aventureáză
avenue
AVENUE s.f. (Liv.) Magistrală, bulevard. ♦ Alee care conduce la o locuință. [Pron. év-niu. / < fr., engl. avenue].
avere
AVÉRE, averi, s. f. Totalitatea bunurilor care se află în posesia cuiva; avut, avuție. ♦ Sumă foarte mare de bani. – V. avea. DOOM
avére s. f., g.-d. art. avérii; pl. avéri
averea
AVÉRE, averi, s. f. Totalitatea bunurilor care se află în posesia cuiva; avut, avuție. ♦ Sumă foarte mare de bani. – V. avea. DOOM
avére s. f., g.-d. art. avérii; pl. avéri
averi
AVÉRE, averi, s. f. Totalitatea bunurilor care se află în posesia cuiva; avut, avuție. ♦ Sumă foarte mare de bani. – V. avea. DOOM
avére s. f., g.-d. art. avérii; pl. avéri
averii
AVÉRE, averi, s. f. Totalitatea bunurilor care se află în posesia cuiva; avut, avuție. ♦ Sumă foarte mare de bani. – V. avea. DOOM
avére s. f., g.-d. art. avérii; pl. avéri
averile
AVÉRE, averi, s. f. Totalitatea bunurilor care se află în posesia cuiva; avut, avuție. ♦ Sumă foarte mare de bani. – V. avea. DOOM
avére s. f., g.-d. art. avérii; pl. avéri
averilor
AVÉRE, averi, s. f. Totalitatea bunurilor care se află în posesia cuiva; avut, avuție. ♦ Sumă foarte mare de bani. – V. avea. DOOM
avére s. f., g.-d. art. avérii; pl. avéri
averroism
AVERROÍSM s.n. Curent în filozofia medievală occidentală având la bază învățătura lui Averroes, care susținea că materia și mișcarea sunt veșnice și nu au fost create și nega nemurirea sufletului și viața de apoi. [Pron. -ro-ism. / < fr. averroïsme, cf. Averroes – numele latinizat al filozofului arab Ibn-Roșd].
averroist
AVERROÍST, -Ă adj. Referitor la averroism. // s.m. și f. Adept al averroismului. [Pron. -ro-ist. / < fr. averroïste].
avers
AVÉRS s. n. (În opoziție cu revers) Fața unei monede sau a unei medalii, înfățișând chipul emițătorului, stema țării etc. – Din fr. avers. DOOM
avérs (fața unei monede) s. n., pl. avérsuri
aversa
AVÉRSĂ, averse, s. f. Ploaie torențială de scurtă durată. – Din fr. averse. DOOM
avérsă (ploaie) s. f., g.-d. art. avérsei; pl. avérse
averse
AVÉRSĂ, averse, s. f. Ploaie torențială de scurtă durată. – Din fr. averse. DOOM
avérsă (ploaie) s. f., g.-d. art. avérsei; pl. avérse
aversei
AVÉRSĂ, averse, s. f. Ploaie torențială de scurtă durată. – Din fr. averse. DOOM
avérsă (ploaie) s. f., g.-d. art. avérsei; pl. avérse
aversele
AVÉRSĂ, averse, s. f. Ploaie torențială de scurtă durată. – Din fr. averse. DOOM
avérsă (ploaie) s. f., g.-d. art. avérsei; pl. avérse
averselor
AVÉRSĂ, averse, s. f. Ploaie torențială de scurtă durată. – Din fr. averse. DOOM
avérsă (ploaie) s. f., g.-d. art. avérsei; pl. avérse
aversiune
AVERSIÚNE, aversiuni, s. f. Sentiment de dezgust sau de antipatie profundă față de cineva ori de ceva. [Pr.: -si-u-] – Din fr. aversion, lat. aversio, -onis. DOOM
aversiúne (dezgust) (-si-u-) s. f., g.-d. art. aversiúnii; pl. aversiúni
aversiunea
AVERSIÚNE, aversiuni, s. f. Sentiment de dezgust sau de antipatie profundă față de cineva ori de ceva. [Pr.: -si-u-] – Din fr. aversion, lat. aversio, -onis. DOOM
aversiúne (dezgust) (-si-u-) s. f., g.-d. art. aversiúnii; pl. aversiúni
aversiuni
AVERSIÚNE, aversiuni, s. f. Sentiment de dezgust sau de antipatie profundă față de cineva ori de ceva. [Pr.: -si-u-] – Din fr. aversion, lat. aversio, -onis. DOOM
aversiúne (dezgust) (-si-u-) s. f., g.-d. art. aversiúnii; pl. aversiúni
aversiunii
AVERSIÚNE, aversiuni, s. f. Sentiment de dezgust sau de antipatie profundă față de cineva ori de ceva. [Pr.: -si-u-] – Din fr. aversion, lat. aversio, -onis. DOOM
aversiúne (dezgust) (-si-u-) s. f., g.-d. art. aversiúnii; pl. aversiúni
aversiunile
AVERSIÚNE, aversiuni, s. f. Sentiment de dezgust sau de antipatie profundă față de cineva ori de ceva. [Pr.: -si-u-] – Din fr. aversion, lat. aversio, -onis. DOOM
aversiúne (dezgust) (-si-u-) s. f., g.-d. art. aversiúnii; pl. aversiúni
aversiunilor
AVERSIÚNE, aversiuni, s. f. Sentiment de dezgust sau de antipatie profundă față de cineva ori de ceva. [Pr.: -si-u-] – Din fr. aversion, lat. aversio, -onis. DOOM
aversiúne (dezgust) (-si-u-) s. f., g.-d. art. aversiúnii; pl. aversiúni
aversul
AVÉRS s. n. (În opoziție cu revers) Fața unei monede sau a unei medalii, înfățișând chipul emițătorului, stema țării etc. – Din fr. avers. DOOM
avérs (fața unei monede) s. n., pl. avérsuri
aversului
AVÉRS s. n. (În opoziție cu revers) Fața unei monede sau a unei medalii, înfățișând chipul emițătorului, stema țării etc. – Din fr. avers. DOOM
avérs (fața unei monede) s. n., pl. avérsuri
aversuri
AVÉRS s. n. (În opoziție cu revers) Fața unei monede sau a unei medalii, înfățișând chipul emițătorului, stema țării etc. – Din fr. avers. DOOM
avérs (fața unei monede) s. n., pl. avérsuri
aversurile
AVÉRS s. n. (În opoziție cu revers) Fața unei monede sau a unei medalii, înfățișând chipul emițătorului, stema țării etc. – Din fr. avers. DOOM
avérs (fața unei monede) s. n., pl. avérsuri
aversurilor
AVÉRS s. n. (În opoziție cu revers) Fața unei monede sau a unei medalii, înfățișând chipul emițătorului, stema țării etc. – Din fr. avers. DOOM
avérs (fața unei monede) s. n., pl. avérsuri
avertină
AVERTÍNĂ s.f. Pulbere cristalină, cu gust și miros aromatic, care se folosește ca anestezic de bază administrat pe cale rectală. [< fr. avertine].
avertisment
AVERTISMÉNT, avertismente, s. n. 1. Înștiințare prealabilă, prevenire, semnal (asupra unui risc sau a unei primejdii). 2. Sancțiune administrativă aplicată unui angajat pentru o abatere disciplinară. ◊ Expr. A da cuiva un avertisment = a atrage atenția cuiva să nu repete o greșeală. ♦ Sancțiune prin care arbitrul atrage atenția unui sportiv pentru o abatere de la prevederile regulamentare ale jocului. – Din fr. avertissement. DOOM
avertismént s. n., pl. avertisménte
avertismente
AVERTISMÉNT, avertismente, s. n. 1. Înștiințare prealabilă, prevenire, semnal (asupra unui risc sau a unei primejdii). 2. Sancțiune administrativă aplicată unui angajat pentru o abatere disciplinară. ◊ Expr. A da cuiva un avertisment = a atrage atenția cuiva să nu repete o greșeală. ♦ Sancțiune prin care arbitrul atrage atenția unui sportiv pentru o abatere de la prevederile regulamentare ale jocului. – Din fr. avertissement. DOOM
avertismént s. n., pl. avertisménte
avertismentele
AVERTISMÉNT, avertismente, s. n. 1. Înștiințare prealabilă, prevenire, semnal (asupra unui risc sau a unei primejdii). 2. Sancțiune administrativă aplicată unui angajat pentru o abatere disciplinară. ◊ Expr. A da cuiva un avertisment = a atrage atenția cuiva să nu repete o greșeală. ♦ Sancțiune prin care arbitrul atrage atenția unui sportiv pentru o abatere de la prevederile regulamentare ale jocului. – Din fr. avertissement. DOOM
avertismént s. n., pl. avertisménte
avertismentelor
AVERTISMÉNT, avertismente, s. n. 1. Înștiințare prealabilă, prevenire, semnal (asupra unui risc sau a unei primejdii). 2. Sancțiune administrativă aplicată unui angajat pentru o abatere disciplinară. ◊ Expr. A da cuiva un avertisment = a atrage atenția cuiva să nu repete o greșeală. ♦ Sancțiune prin care arbitrul atrage atenția unui sportiv pentru o abatere de la prevederile regulamentare ale jocului. – Din fr. avertissement. DOOM
avertismént s. n., pl. avertisménte
avertismentul
AVERTISMÉNT, avertismente, s. n. 1. Înștiințare prealabilă, prevenire, semnal (asupra unui risc sau a unei primejdii). 2. Sancțiune administrativă aplicată unui angajat pentru o abatere disciplinară. ◊ Expr. A da cuiva un avertisment = a atrage atenția cuiva să nu repete o greșeală. ♦ Sancțiune prin care arbitrul atrage atenția unui sportiv pentru o abatere de la prevederile regulamentare ale jocului. – Din fr. avertissement. DOOM
avertismént s. n., pl. avertisménte
avertismentului
AVERTISMÉNT, avertismente, s. n. 1. Înștiințare prealabilă, prevenire, semnal (asupra unui risc sau a unei primejdii). 2. Sancțiune administrativă aplicată unui angajat pentru o abatere disciplinară. ◊ Expr. A da cuiva un avertisment = a atrage atenția cuiva să nu repete o greșeală. ♦ Sancțiune prin care arbitrul atrage atenția unui sportiv pentru o abatere de la prevederile regulamentare ale jocului. – Din fr. avertissement. DOOM
avertismént s. n., pl. avertisménte
avertiza
AVERTIZÁ, avertizez, vb. I. Tranz. A atrage cuiva atenția, a preveni pe cineva (asupra consecințelor unei acțiuni). – După fr. avertir. DOOM
avertizá (a ~) vb., ind. prez. 3 avertizeáză
avertizai
AVERTIZÁ, avertizez, vb. I. Tranz. A atrage cuiva atenția, a preveni pe cineva (asupra consecințelor unei acțiuni). – După fr. avertir. DOOM
avertizá (a ~) vb., ind. prez. 3 avertizeáză
avertizam
AVERTIZÁ, avertizez, vb. I. Tranz. A atrage cuiva atenția, a preveni pe cineva (asupra consecințelor unei acțiuni). – După fr. avertir. DOOM
avertizá (a ~) vb., ind. prez. 3 avertizeáză
avertizare
AVERTIZÁ, avertizez, vb. I. Tranz. A atrage cuiva atenția, a preveni pe cineva (asupra consecințelor unei acțiuni). – După fr. avertir. DOOM
avertizá (a ~) vb., ind. prez. 3 avertizeáză
avertizare
AVERTIZÁRE, avertizări, s. f. Acțiunea de a avertiza. – V. avertiza. DOOM
avertizáre s. f., g.-d. art. avertizắrii; pl. avertizắri
avertizarea
AVERTIZÁRE, avertizări, s. f. Acțiunea de a avertiza. – V. avertiza. DOOM
avertizáre s. f., g.-d. art. avertizắrii; pl. avertizắri
avertizară
AVERTIZÁ, avertizez, vb. I. Tranz. A atrage cuiva atenția, a preveni pe cineva (asupra consecințelor unei acțiuni). – După fr. avertir. DOOM
avertizá (a ~) vb., ind. prez. 3 avertizeáză
avertizarăm
AVERTIZÁ, avertizez, vb. I. Tranz. A atrage cuiva atenția, a preveni pe cineva (asupra consecințelor unei acțiuni). – După fr. avertir. DOOM
avertizá (a ~) vb., ind. prez. 3 avertizeáză
avertizarăți
AVERTIZÁ, avertizez, vb. I. Tranz. A atrage cuiva atenția, a preveni pe cineva (asupra consecințelor unei acțiuni). – După fr. avertir. DOOM
avertizá (a ~) vb., ind. prez. 3 avertizeáză
avertizase
AVERTIZÁ, avertizez, vb. I. Tranz. A atrage cuiva atenția, a preveni pe cineva (asupra consecințelor unei acțiuni). – După fr. avertir. DOOM
avertizá (a ~) vb., ind. prez. 3 avertizeáză
avertizasem
AVERTIZÁ, avertizez, vb. I. Tranz. A atrage cuiva atenția, a preveni pe cineva (asupra consecințelor unei acțiuni). – După fr. avertir. DOOM
avertizá (a ~) vb., ind. prez. 3 avertizeáză
avertizaseră
AVERTIZÁ, avertizez, vb. I. Tranz. A atrage cuiva atenția, a preveni pe cineva (asupra consecințelor unei acțiuni). – După fr. avertir. DOOM
avertizá (a ~) vb., ind. prez. 3 avertizeáză
avertizaserăm
AVERTIZÁ, avertizez, vb. I. Tranz. A atrage cuiva atenția, a preveni pe cineva (asupra consecințelor unei acțiuni). – După fr. avertir. DOOM
avertizá (a ~) vb., ind. prez. 3 avertizeáză
avertizaserăți
AVERTIZÁ, avertizez, vb. I. Tranz. A atrage cuiva atenția, a preveni pe cineva (asupra consecințelor unei acțiuni). – După fr. avertir. DOOM
avertizá (a ~) vb., ind. prez. 3 avertizeáză
avertizaseși
AVERTIZÁ, avertizez, vb. I. Tranz. A atrage cuiva atenția, a preveni pe cineva (asupra consecințelor unei acțiuni). – După fr. avertir. DOOM
avertizá (a ~) vb., ind. prez. 3 avertizeáză
avertizaseți
AVERTIZÁ, avertizez, vb. I. Tranz. A atrage cuiva atenția, a preveni pe cineva (asupra consecințelor unei acțiuni). – După fr. avertir. DOOM
avertizá (a ~) vb., ind. prez. 3 avertizeáză
avertizat
AVERTIZÁ, avertizez, vb. I. Tranz. A atrage cuiva atenția, a preveni pe cineva (asupra consecințelor unei acțiuni). – După fr. avertir. DOOM
avertizá (a ~) vb., ind. prez. 3 avertizeáză
avertizat
AVERTIZÁT, -Ă, avertizați, -te, adj. Care a primit un avertisment; somat. – V. avertiza.
avertizata
AVERTIZÁT, -Ă, avertizați, -te, adj. Care a primit un avertisment; somat. – V. avertiza.
avertizate
AVERTIZÁT, -Ă, avertizați, -te, adj. Care a primit un avertisment; somat. – V. avertiza.
avertizatei
AVERTIZÁT, -Ă, avertizați, -te, adj. Care a primit un avertisment; somat. – V. avertiza.
avertizatele
AVERTIZÁT, -Ă, avertizați, -te, adj. Care a primit un avertisment; somat. – V. avertiza.
avertizatelor
AVERTIZÁT, -Ă, avertizați, -te, adj. Care a primit un avertisment; somat. – V. avertiza.
avertizatul
AVERTIZÁT, -Ă, avertizați, -te, adj. Care a primit un avertisment; somat. – V. avertiza.
avertizatului
AVERTIZÁT, -Ă, avertizați, -te, adj. Care a primit un avertisment; somat. – V. avertiza.
avertizau
AVERTIZÁ, avertizez, vb. I. Tranz. A atrage cuiva atenția, a preveni pe cineva (asupra consecințelor unei acțiuni). – După fr. avertir. DOOM
avertizá (a ~) vb., ind. prez. 3 avertizeáză
avertizași
AVERTIZÁ, avertizez, vb. I. Tranz. A atrage cuiva atenția, a preveni pe cineva (asupra consecințelor unei acțiuni). – După fr. avertir. DOOM
avertizá (a ~) vb., ind. prez. 3 avertizeáză
avertizați
AVERTIZÁ, avertizez, vb. I. Tranz. A atrage cuiva atenția, a preveni pe cineva (asupra consecințelor unei acțiuni). – După fr. avertir. DOOM
avertizá (a ~) vb., ind. prez. 3 avertizeáză
avertizați
AVERTIZÁT, -Ă, avertizați, -te, adj. Care a primit un avertisment; somat. – V. avertiza.
avertizații
AVERTIZÁT, -Ă, avertizați, -te, adj. Care a primit un avertisment; somat. – V. avertiza.
avertizaților
AVERTIZÁT, -Ă, avertizați, -te, adj. Care a primit un avertisment; somat. – V. avertiza.
avertizează
AVERTIZÁ, avertizez, vb. I. Tranz. A atrage cuiva atenția, a preveni pe cineva (asupra consecințelor unei acțiuni). – După fr. avertir. DOOM
avertizá (a ~) vb., ind. prez. 3 avertizeáză
avertizez
AVERTIZÁ, avertizez, vb. I. Tranz. A atrage cuiva atenția, a preveni pe cineva (asupra consecințelor unei acțiuni). – După fr. avertir. DOOM
avertizá (a ~) vb., ind. prez. 3 avertizeáză
avertizeze
AVERTIZÁ, avertizez, vb. I. Tranz. A atrage cuiva atenția, a preveni pe cineva (asupra consecințelor unei acțiuni). – După fr. avertir. DOOM
avertizá (a ~) vb., ind. prez. 3 avertizeáză
avertizezi
AVERTIZÁ, avertizez, vb. I. Tranz. A atrage cuiva atenția, a preveni pe cineva (asupra consecințelor unei acțiuni). – După fr. avertir. DOOM
avertizá (a ~) vb., ind. prez. 3 avertizeáză
avertizoare
AVERTIZÓR, avertizoare, s. n. Aparat de semnalizare optică sau acustică, folosit în scopul prevenirii accidentelor, avariilor etc. – Din fr. avertisseur. DOOM
avertizór s. n., pl. avertizoáre
avertizoarele
AVERTIZÓR, avertizoare, s. n. Aparat de semnalizare optică sau acustică, folosit în scopul prevenirii accidentelor, avariilor etc. – Din fr. avertisseur. DOOM
avertizór s. n., pl. avertizoáre
avertizoarelor
AVERTIZÓR, avertizoare, s. n. Aparat de semnalizare optică sau acustică, folosit în scopul prevenirii accidentelor, avariilor etc. – Din fr. avertisseur. DOOM
avertizór s. n., pl. avertizoáre
avertizor
AVERTIZÓR, avertizoare, s. n. Aparat de semnalizare optică sau acustică, folosit în scopul prevenirii accidentelor, avariilor etc. – Din fr. avertisseur. DOOM
avertizór s. n., pl. avertizoáre
avertizorul
AVERTIZÓR, avertizoare, s. n. Aparat de semnalizare optică sau acustică, folosit în scopul prevenirii accidentelor, avariilor etc. – Din fr. avertisseur. DOOM
avertizór s. n., pl. avertizoáre
avertizorului
AVERTIZÓR, avertizoare, s. n. Aparat de semnalizare optică sau acustică, folosit în scopul prevenirii accidentelor, avariilor etc. – Din fr. avertisseur. DOOM
avertizór s. n., pl. avertizoáre
avertizând
AVERTIZÁ, avertizez, vb. I. Tranz. A atrage cuiva atenția, a preveni pe cineva (asupra consecințelor unei acțiuni). – După fr. avertir. DOOM
avertizá (a ~) vb., ind. prez. 3 avertizeáză
avertizînd
AVERTIZÁ, avertizez, vb. I. Tranz. A atrage cuiva atenția, a preveni pe cineva (asupra consecințelor unei acțiuni). – După fr. avertir. DOOM
avertizá (a ~) vb., ind. prez. 3 avertizeáză
avertizări
AVERTIZÁRE, avertizări, s. f. Acțiunea de a avertiza. – V. avertiza. DOOM
avertizáre s. f., g.-d. art. avertizắrii; pl. avertizắri
avertizării
AVERTIZÁRE, avertizări, s. f. Acțiunea de a avertiza. – V. avertiza. DOOM
avertizáre s. f., g.-d. art. avertizắrii; pl. avertizắri
avertizările
AVERTIZÁRE, avertizări, s. f. Acțiunea de a avertiza. – V. avertiza. DOOM
avertizáre s. f., g.-d. art. avertizắrii; pl. avertizắri
avertizărilor
AVERTIZÁRE, avertizări, s. f. Acțiunea de a avertiza. – V. avertiza. DOOM
avertizáre s. f., g.-d. art. avertizắrii; pl. avertizắri
aves
áves sfp [At: MDENC2 / E: lat aves] (Blg) Clasă de vertebrate Vz păsări.
avgust
ÁUGUST1 s. m. A opta lună a anului; gustar. [Pr.: au-] – Din lat. augustus. DOOM
áugust2 (au-) s. m., g.-d. lui áugust; abr. aug.; VIII/.08./-08-
avi
ÁVĂ1 s. m. (Rar) Părinte, tată; p. ext. nume dat călugărilor bătrâni. – Din sl. avva. DOOM
ávă2 (părinte) (rar) s. m.
avi
AVI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(de) pasăre”, „referitor la păsări”. [< fr. avi-, cf. lat. avis].
aviar
AVIÁR, -Ă, aviari, -e, adj. Referitor la păsări. Gripă aviară. [Pr.: -vi-ar] – Din fr. aviaire, lat. aviarius. DOOM
*aviár (-vi-ar-) adj. m., pl. aviari; f. aviáră, pl. aviáre
aviara
AVIÁR, -Ă, aviari, -e, adj. Referitor la păsări. Gripă aviară. [Pr.: -vi-ar] – Din fr. aviaire, lat. aviarius. DOOM
*aviár (-vi-ar-) adj. m., pl. aviari; f. aviáră, pl. aviáre
aviare
AVIÁR, -Ă, aviari, -e, adj. Referitor la păsări. Gripă aviară. [Pr.: -vi-ar] – Din fr. aviaire, lat. aviarius. DOOM
*aviár (-vi-ar-) adj. m., pl. aviari; f. aviáră, pl. aviáre
aviarei
AVIÁR, -Ă, aviari, -e, adj. Referitor la păsări. Gripă aviară. [Pr.: -vi-ar] – Din fr. aviaire, lat. aviarius. DOOM
*aviár (-vi-ar-) adj. m., pl. aviari; f. aviáră, pl. aviáre
aviarele
AVIÁR, -Ă, aviari, -e, adj. Referitor la păsări. Gripă aviară. [Pr.: -vi-ar] – Din fr. aviaire, lat. aviarius. DOOM
*aviár (-vi-ar-) adj. m., pl. aviari; f. aviáră, pl. aviáre
aviarelor
AVIÁR, -Ă, aviari, -e, adj. Referitor la păsări. Gripă aviară. [Pr.: -vi-ar] – Din fr. aviaire, lat. aviarius. DOOM
*aviár (-vi-ar-) adj. m., pl. aviari; f. aviáră, pl. aviáre
aviari
AVIÁR, -Ă, aviari, -e, adj. Referitor la păsări. Gripă aviară. [Pr.: -vi-ar] – Din fr. aviaire, lat. aviarius. DOOM
*aviár (-vi-ar-) adj. m., pl. aviari; f. aviáră, pl. aviáre
aviarii
AVIÁR, -Ă, aviari, -e, adj. Referitor la păsări. Gripă aviară. [Pr.: -vi-ar] – Din fr. aviaire, lat. aviarius. DOOM
*aviár (-vi-ar-) adj. m., pl. aviari; f. aviáră, pl. aviáre
aviarilor
AVIÁR, -Ă, aviari, -e, adj. Referitor la păsări. Gripă aviară. [Pr.: -vi-ar] – Din fr. aviaire, lat. aviarius. DOOM
*aviár (-vi-ar-) adj. m., pl. aviari; f. aviáră, pl. aviáre
aviarul
AVIÁR, -Ă, aviari, -e, adj. Referitor la păsări. Gripă aviară. [Pr.: -vi-ar] – Din fr. aviaire, lat. aviarius. DOOM
*aviár (-vi-ar-) adj. m., pl. aviari; f. aviáră, pl. aviáre
aviarului
AVIÁR, -Ă, aviari, -e, adj. Referitor la păsări. Gripă aviară. [Pr.: -vi-ar] – Din fr. aviaire, lat. aviarius. DOOM
*aviár (-vi-ar-) adj. m., pl. aviari; f. aviáră, pl. aviáre
aviasan
AVIASÁN s. n. Organizația aviației sanitare din România. [Pr.: -vi-a-] – Avia[ție] + san[itară].
aviasanul
AVIASÁN s. n. Organizația aviației sanitare din România. [Pr.: -vi-a-] – Avia[ție] + san[itară].
aviasanului
AVIASÁN s. n. Organizația aviației sanitare din România. [Pr.: -vi-a-] – Avia[ție] + san[itară].
aviatic
AVIÁTIC, -Ă, aviatici, -ce, adj. De aviație, privitor la aviație. [Pr.: -vi-a-] – Din germ. aviatisch. DOOM
aviátic (-vi-a-) adj. m., pl. aviátici; f. aviátică, pl. aviátice
aviatica
AVIÁTIC, -Ă, aviatici, -ce, adj. De aviație, privitor la aviație. [Pr.: -vi-a-] – Din germ. aviatisch. DOOM
aviátic (-vi-a-) adj. m., pl. aviátici; f. aviátică, pl. aviátice
aviatice
AVIÁTIC, -Ă, aviatici, -ce, adj. De aviație, privitor la aviație. [Pr.: -vi-a-] – Din germ. aviatisch. DOOM
aviátic (-vi-a-) adj. m., pl. aviátici; f. aviátică, pl. aviátice
aviaticei
AVIÁTIC, -Ă, aviatici, -ce, adj. De aviație, privitor la aviație. [Pr.: -vi-a-] – Din germ. aviatisch. DOOM
aviátic (-vi-a-) adj. m., pl. aviátici; f. aviátică, pl. aviátice
aviaticele
AVIÁTIC, -Ă, aviatici, -ce, adj. De aviație, privitor la aviație. [Pr.: -vi-a-] – Din germ. aviatisch. DOOM
aviátic (-vi-a-) adj. m., pl. aviátici; f. aviátică, pl. aviátice
aviaticelor
AVIÁTIC, -Ă, aviatici, -ce, adj. De aviație, privitor la aviație. [Pr.: -vi-a-] – Din germ. aviatisch. DOOM
aviátic (-vi-a-) adj. m., pl. aviátici; f. aviátică, pl. aviátice
aviatici
AVIÁTIC, -Ă, aviatici, -ce, adj. De aviație, privitor la aviație. [Pr.: -vi-a-] – Din germ. aviatisch. DOOM
aviátic (-vi-a-) adj. m., pl. aviátici; f. aviátică, pl. aviátice
aviaticii
AVIÁTIC, -Ă, aviatici, -ce, adj. De aviație, privitor la aviație. [Pr.: -vi-a-] – Din germ. aviatisch. DOOM
aviátic (-vi-a-) adj. m., pl. aviátici; f. aviátică, pl. aviátice
aviaticilor
AVIÁTIC, -Ă, aviatici, -ce, adj. De aviație, privitor la aviație. [Pr.: -vi-a-] – Din germ. aviatisch. DOOM
aviátic (-vi-a-) adj. m., pl. aviátici; f. aviátică, pl. aviátice
aviaticul
AVIÁTIC, -Ă, aviatici, -ce, adj. De aviație, privitor la aviație. [Pr.: -vi-a-] – Din germ. aviatisch. DOOM
aviátic (-vi-a-) adj. m., pl. aviátici; f. aviátică, pl. aviátice
aviaticului
AVIÁTIC, -Ă, aviatici, -ce, adj. De aviație, privitor la aviație. [Pr.: -vi-a-] – Din germ. aviatisch. DOOM
aviátic (-vi-a-) adj. m., pl. aviátici; f. aviátică, pl. aviátice
aviatoare
AVIATÓR, -OÁRE, aviatori, -oare, s. m. și f. Persoană care pilotează un avion sau care face parte din echipajul unui avion (ori al altei aeronave mai grele decât aerul). [Pr.: -vi-a-] – Din fr. aviateur. DOOM
aviatór (-vi-a-) s. m., pl. aviatóri
aviatoarea
AVIATÓR, -OÁRE, aviatori, -oare, s. m. și f. Persoană care pilotează un avion sau care face parte din echipajul unui avion (ori al altei aeronave mai grele decât aerul). [Pr.: -vi-a-] – Din fr. aviateur. DOOM
aviatór (-vi-a-) s. m., pl. aviatóri
aviatoarei
AVIATÓR, -OÁRE, aviatori, -oare, s. m. și f. Persoană care pilotează un avion sau care face parte din echipajul unui avion (ori al altei aeronave mai grele decât aerul). [Pr.: -vi-a-] – Din fr. aviateur. DOOM
aviatór (-vi-a-) s. m., pl. aviatóri
aviatoarele
AVIATÓR, -OÁRE, aviatori, -oare, s. m. și f. Persoană care pilotează un avion sau care face parte din echipajul unui avion (ori al altei aeronave mai grele decât aerul). [Pr.: -vi-a-] – Din fr. aviateur. DOOM
aviatór (-vi-a-) s. m., pl. aviatóri
aviatoarelor
AVIATÓR, -OÁRE, aviatori, -oare, s. m. și f. Persoană care pilotează un avion sau care face parte din echipajul unui avion (ori al altei aeronave mai grele decât aerul). [Pr.: -vi-a-] – Din fr. aviateur. DOOM
aviatór (-vi-a-) s. m., pl. aviatóri
aviator
AVIATÓR, -OÁRE, aviatori, -oare, s. m. și f. Persoană care pilotează un avion sau care face parte din echipajul unui avion (ori al altei aeronave mai grele decât aerul). [Pr.: -vi-a-] – Din fr. aviateur. DOOM
aviatór (-vi-a-) s. m., pl. aviatóri
aviatori
AVIATÓR, -OÁRE, aviatori, -oare, s. m. și f. Persoană care pilotează un avion sau care face parte din echipajul unui avion (ori al altei aeronave mai grele decât aerul). [Pr.: -vi-a-] – Din fr. aviateur. DOOM
aviatór (-vi-a-) s. m., pl. aviatóri
aviatorii
AVIATÓR, -OÁRE, aviatori, -oare, s. m. și f. Persoană care pilotează un avion sau care face parte din echipajul unui avion (ori al altei aeronave mai grele decât aerul). [Pr.: -vi-a-] – Din fr. aviateur. DOOM
aviatór (-vi-a-) s. m., pl. aviatóri
aviatorilor
AVIATÓR, -OÁRE, aviatori, -oare, s. m. și f. Persoană care pilotează un avion sau care face parte din echipajul unui avion (ori al altei aeronave mai grele decât aerul). [Pr.: -vi-a-] – Din fr. aviateur. DOOM
aviatór (-vi-a-) s. m., pl. aviatóri
aviatorul
AVIATÓR, -OÁRE, aviatori, -oare, s. m. și f. Persoană care pilotează un avion sau care face parte din echipajul unui avion (ori al altei aeronave mai grele decât aerul). [Pr.: -vi-a-] – Din fr. aviateur. DOOM
aviatór (-vi-a-) s. m., pl. aviatóri
aviatorului
AVIATÓR, -OÁRE, aviatori, -oare, s. m. și f. Persoană care pilotează un avion sau care face parte din echipajul unui avion (ori al altei aeronave mai grele decât aerul). [Pr.: -vi-a-] – Din fr. aviateur. DOOM
aviatór (-vi-a-) s. m., pl. aviatóri
aviația
AVIÁȚIE, aviații, s. f. 1. Zbor cu ajutorul aeronavelor mai grele decât aerul; tehnica acestui zbor. ♦ Ramură a aeronauticii care se ocupă cu construcția și funcționarea acestor aeronave. 2. Totalitatea avioanelor de care dispune o țară, o societate comercială etc. ◊ Aviație sanitară = formație sanitară dotată cu avioane în vederea acordării asistenței medicale de urgență; aviasan. Aviație militară = forța militară aeriană; diviziune a armatei care cuprinde această forță. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. aviation. DOOM
aviáție (-vi-a-ți-e) s. f., art. aviáția (-ți-a), g.-d. art. aviáției; pl. aviáții, art. aviáțiile (-ți-i-)
aviație
AVIÁȚIE, aviații, s. f. 1. Zbor cu ajutorul aeronavelor mai grele decât aerul; tehnica acestui zbor. ♦ Ramură a aeronauticii care se ocupă cu construcția și funcționarea acestor aeronave. 2. Totalitatea avioanelor de care dispune o țară, o societate comercială etc. ◊ Aviație sanitară = formație sanitară dotată cu avioane în vederea acordării asistenței medicale de urgență; aviasan. Aviație militară = forța militară aeriană; diviziune a armatei care cuprinde această forță. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. aviation. DOOM
aviáție (-vi-a-ți-e) s. f., art. aviáția (-ți-a), g.-d. art. aviáției; pl. aviáții, art. aviáțiile (-ți-i-)
aviației
AVIÁȚIE, aviații, s. f. 1. Zbor cu ajutorul aeronavelor mai grele decât aerul; tehnica acestui zbor. ♦ Ramură a aeronauticii care se ocupă cu construcția și funcționarea acestor aeronave. 2. Totalitatea avioanelor de care dispune o țară, o societate comercială etc. ◊ Aviație sanitară = formație sanitară dotată cu avioane în vederea acordării asistenței medicale de urgență; aviasan. Aviație militară = forța militară aeriană; diviziune a armatei care cuprinde această forță. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. aviation. DOOM
aviáție (-vi-a-ți-e) s. f., art. aviáția (-ți-a), g.-d. art. aviáției; pl. aviáții, art. aviáțiile (-ți-i-)
aviații
AVIÁȚIE, aviații, s. f. 1. Zbor cu ajutorul aeronavelor mai grele decât aerul; tehnica acestui zbor. ♦ Ramură a aeronauticii care se ocupă cu construcția și funcționarea acestor aeronave. 2. Totalitatea avioanelor de care dispune o țară, o societate comercială etc. ◊ Aviație sanitară = formație sanitară dotată cu avioane în vederea acordării asistenței medicale de urgență; aviasan. Aviație militară = forța militară aeriană; diviziune a armatei care cuprinde această forță. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. aviation. DOOM
aviáție (-vi-a-ți-e) s. f., art. aviáția (-ți-a), g.-d. art. aviáției; pl. aviáții, art. aviáțiile (-ți-i-)
aviațiile
AVIÁȚIE, aviații, s. f. 1. Zbor cu ajutorul aeronavelor mai grele decât aerul; tehnica acestui zbor. ♦ Ramură a aeronauticii care se ocupă cu construcția și funcționarea acestor aeronave. 2. Totalitatea avioanelor de care dispune o țară, o societate comercială etc. ◊ Aviație sanitară = formație sanitară dotată cu avioane în vederea acordării asistenței medicale de urgență; aviasan. Aviație militară = forța militară aeriană; diviziune a armatei care cuprinde această forță. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. aviation. DOOM
aviáție (-vi-a-ți-e) s. f., art. aviáția (-ți-a), g.-d. art. aviáției; pl. aviáții, art. aviáțiile (-ți-i-)
aviațiilor
AVIÁȚIE, aviații, s. f. 1. Zbor cu ajutorul aeronavelor mai grele decât aerul; tehnica acestui zbor. ♦ Ramură a aeronauticii care se ocupă cu construcția și funcționarea acestor aeronave. 2. Totalitatea avioanelor de care dispune o țară, o societate comercială etc. ◊ Aviație sanitară = formație sanitară dotată cu avioane în vederea acordării asistenței medicale de urgență; aviasan. Aviație militară = forța militară aeriană; diviziune a armatei care cuprinde această forță. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. aviation. DOOM
aviáție (-vi-a-ți-e) s. f., art. aviáția (-ți-a), g.-d. art. aviáției; pl. aviáții, art. aviáțiile (-ți-i-)
avicol
AVÍCOL, -Ă, avicoli, -e, adj. Care aparține aviculturii, care se referă la avicultură. – Din fr. avicole. DOOM
avícol adj. m., pl. avícoli; f. avícolă, pl. avícole
avicola
AVÍCOL, -Ă, avicoli, -e, adj. Care aparține aviculturii, care se referă la avicultură. – Din fr. avicole. DOOM
avícol adj. m., pl. avícoli; f. avícolă, pl. avícole
avicole
AVÍCOL, -Ă, avicoli, -e, adj. Care aparține aviculturii, care se referă la avicultură. – Din fr. avicole. DOOM
avícol adj. m., pl. avícoli; f. avícolă, pl. avícole
avicolei
AVÍCOL, -Ă, avicoli, -e, adj. Care aparține aviculturii, care se referă la avicultură. – Din fr. avicole. DOOM
avícol adj. m., pl. avícoli; f. avícolă, pl. avícole
avicolele
AVÍCOL, -Ă, avicoli, -e, adj. Care aparține aviculturii, care se referă la avicultură. – Din fr. avicole. DOOM
avícol adj. m., pl. avícoli; f. avícolă, pl. avícole
avicolelor
AVÍCOL, -Ă, avicoli, -e, adj. Care aparține aviculturii, care se referă la avicultură. – Din fr. avicole. DOOM
avícol adj. m., pl. avícoli; f. avícolă, pl. avícole
avicoli
AVÍCOL, -Ă, avicoli, -e, adj. Care aparține aviculturii, care se referă la avicultură. – Din fr. avicole. DOOM
avícol adj. m., pl. avícoli; f. avícolă, pl. avícole
avicolii
AVÍCOL, -Ă, avicoli, -e, adj. Care aparține aviculturii, care se referă la avicultură. – Din fr. avicole. DOOM
avícol adj. m., pl. avícoli; f. avícolă, pl. avícole
avicolilor
AVÍCOL, -Ă, avicoli, -e, adj. Care aparține aviculturii, care se referă la avicultură. – Din fr. avicole. DOOM
avícol adj. m., pl. avícoli; f. avícolă, pl. avícole
avicolul
AVÍCOL, -Ă, avicoli, -e, adj. Care aparține aviculturii, care se referă la avicultură. – Din fr. avicole. DOOM
avícol adj. m., pl. avícoli; f. avícolă, pl. avícole
avicolului
AVÍCOL, -Ă, avicoli, -e, adj. Care aparține aviculturii, care se referă la avicultură. – Din fr. avicole. DOOM
avícol adj. m., pl. avícoli; f. avícolă, pl. avícole
aviculare
TRÓSCOT s. m. Plantă erbacee cu tulpina ramificată, întinsă pe pământ, cu numeroase frunze mici, cu flori hermafrodite verzi, pe margine roșii sau albe (Polygonum aviculare). – Din sl. troskotŭ.
avicultoare
AVICULTÓR, -OÁRE, avicultori, -oare, s. m. și f. Specialist în avicultură. – Din fr. aviculteur. DOOM
avicultór s. m., pl. avicultóri
avicultoarea
AVICULTÓR, -OÁRE, avicultori, -oare, s. m. și f. Specialist în avicultură. – Din fr. aviculteur. DOOM
avicultór s. m., pl. avicultóri
avicultoarei
AVICULTÓR, -OÁRE, avicultori, -oare, s. m. și f. Specialist în avicultură. – Din fr. aviculteur. DOOM
avicultór s. m., pl. avicultóri
avicultoarele
AVICULTÓR, -OÁRE, avicultori, -oare, s. m. și f. Specialist în avicultură. – Din fr. aviculteur. DOOM
avicultór s. m., pl. avicultóri
avicultoarelor
AVICULTÓR, -OÁRE, avicultori, -oare, s. m. și f. Specialist în avicultură. – Din fr. aviculteur. DOOM
avicultór s. m., pl. avicultóri
avicultor
AVICULTÓR, -OÁRE, avicultori, -oare, s. m. și f. Specialist în avicultură. – Din fr. aviculteur. DOOM
avicultór s. m., pl. avicultóri
avicultori
AVICULTÓR, -OÁRE, avicultori, -oare, s. m. și f. Specialist în avicultură. – Din fr. aviculteur. DOOM
avicultór s. m., pl. avicultóri
avicultorii
AVICULTÓR, -OÁRE, avicultori, -oare, s. m. și f. Specialist în avicultură. – Din fr. aviculteur. DOOM
avicultór s. m., pl. avicultóri
avicultorilor
AVICULTÓR, -OÁRE, avicultori, -oare, s. m. și f. Specialist în avicultură. – Din fr. aviculteur. DOOM
avicultór s. m., pl. avicultóri
avicultorul
AVICULTÓR, -OÁRE, avicultori, -oare, s. m. și f. Specialist în avicultură. – Din fr. aviculteur. DOOM
avicultór s. m., pl. avicultóri
avicultorului
AVICULTÓR, -OÁRE, avicultori, -oare, s. m. și f. Specialist în avicultură. – Din fr. aviculteur. DOOM
avicultór s. m., pl. avicultóri
avicultura
AVICULTÚRĂ s. f. 1. Creșterea păsărilor. 2. Știință care studiază tehnologiile de creștere și ameliorare a speciilor și raselor de păsări în scopuri economice. – Din fr. aviculture. DOOM
avicultúră s. f., g.-d. art. avicultúrii
aviculturi
AVICULTÚRĂ s. f. 1. Creșterea păsărilor. 2. Știință care studiază tehnologiile de creștere și ameliorare a speciilor și raselor de păsări în scopuri economice. – Din fr. aviculture. DOOM
avicultúră s. f., g.-d. art. avicultúrii
aviculturii
AVICULTÚRĂ s. f. 1. Creșterea păsărilor. 2. Știință care studiază tehnologiile de creștere și ameliorare a speciilor și raselor de păsări în scopuri economice. – Din fr. aviculture. DOOM
avicultúră s. f., g.-d. art. avicultúrii
avid
AVÍD, -Ă, avizi, -de, adj. Stăpânit de dorințe puternice, cuprins de interes, de pasiune (pentru lucruri folositoare). ♦ (Peior.) Cuprins de poftă necumpătată, de lăcomie; lacom. – Din fr. avide, lat. avidus. DOOM
avíd adj. m., pl. avízi; f. avídă, pl. avíde
avida
AVÍD, -Ă, avizi, -de, adj. Stăpânit de dorințe puternice, cuprins de interes, de pasiune (pentru lucruri folositoare). ♦ (Peior.) Cuprins de poftă necumpătată, de lăcomie; lacom. – Din fr. avide, lat. avidus. DOOM
avíd adj. m., pl. avízi; f. avídă, pl. avíde
avide
AVÍD, -Ă, avizi, -de, adj. Stăpânit de dorințe puternice, cuprins de interes, de pasiune (pentru lucruri folositoare). ♦ (Peior.) Cuprins de poftă necumpătată, de lăcomie; lacom. – Din fr. avide, lat. avidus. DOOM
avíd adj. m., pl. avízi; f. avídă, pl. avíde
avidei
AVÍD, -Ă, avizi, -de, adj. Stăpânit de dorințe puternice, cuprins de interes, de pasiune (pentru lucruri folositoare). ♦ (Peior.) Cuprins de poftă necumpătată, de lăcomie; lacom. – Din fr. avide, lat. avidus. DOOM
avíd adj. m., pl. avízi; f. avídă, pl. avíde
avidele
AVÍD, -Ă, avizi, -de, adj. Stăpânit de dorințe puternice, cuprins de interes, de pasiune (pentru lucruri folositoare). ♦ (Peior.) Cuprins de poftă necumpătată, de lăcomie; lacom. – Din fr. avide, lat. avidus. DOOM
avíd adj. m., pl. avízi; f. avídă, pl. avíde
avidelor
AVÍD, -Ă, avizi, -de, adj. Stăpânit de dorințe puternice, cuprins de interes, de pasiune (pentru lucruri folositoare). ♦ (Peior.) Cuprins de poftă necumpătată, de lăcomie; lacom. – Din fr. avide, lat. avidus. DOOM
avíd adj. m., pl. avízi; f. avídă, pl. avíde
aviditate
AVIDITÁTE s. f. Însușirea de a fi avid. ♦ (Peior.) Lăcomie. – Din fr. avidité, lat. aviditas, -atis. DOOM
aviditáte s. f., g.-d. art. aviditắții
aviditatea
AVIDITÁTE s. f. Însușirea de a fi avid. ♦ (Peior.) Lăcomie. – Din fr. avidité, lat. aviditas, -atis. DOOM
aviditáte s. f., g.-d. art. aviditắții
avidități
AVIDITÁTE s. f. Însușirea de a fi avid. ♦ (Peior.) Lăcomie. – Din fr. avidité, lat. aviditas, -atis. DOOM
aviditáte s. f., g.-d. art. aviditắții
avidității
AVIDITÁTE s. f. Însușirea de a fi avid. ♦ (Peior.) Lăcomie. – Din fr. avidité, lat. aviditas, -atis. DOOM
aviditáte s. f., g.-d. art. aviditắții
avidul
AVÍD, -Ă, avizi, -de, adj. Stăpânit de dorințe puternice, cuprins de interes, de pasiune (pentru lucruri folositoare). ♦ (Peior.) Cuprins de poftă necumpătată, de lăcomie; lacom. – Din fr. avide, lat. avidus. DOOM
avíd adj. m., pl. avízi; f. avídă, pl. avíde
avidului
AVÍD, -Ă, avizi, -de, adj. Stăpânit de dorințe puternice, cuprins de interes, de pasiune (pentru lucruri folositoare). ♦ (Peior.) Cuprins de poftă necumpătată, de lăcomie; lacom. – Din fr. avide, lat. avidus. DOOM
avíd adj. m., pl. avízi; f. avídă, pl. avíde
avifaună
AVIFÁUNĂ s.f. (Biol.) Lumea păsărilor. [Cf. germ. Avifauna].
avii
ÁVĂ1 s. m. (Rar) Părinte, tată; p. ext. nume dat călugărilor bătrâni. – Din sl. avva. DOOM
ávă2 (părinte) (rar) s. m.
avila
avilá vi [At: VÎRCOL, V. / Pzi: -lez / E: nct] (Reg) A trage să moară.
avilor
ÁVĂ1 s. m. (Rar) Părinte, tată; p. ext. nume dat călugărilor bătrâni. – Din sl. avva. DOOM
ávă2 (părinte) (rar) s. m.
avinat
avinát (avinátă), adj. – Beat, băut. Fr. aviné. Este galicism puțin întrebuințat; apare în mod excepțional la Caragiale.
avioane
AVIÓN, avioane, s. n. Aeronavă mai grea decât aerul, susținută de aripi și propulsată de motoare; aeroplan. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. avion. DOOM
avión (-vi-on) s. n., pl. avioáne
avioanele
AVIÓN, avioane, s. n. Aeronavă mai grea decât aerul, susținută de aripi și propulsată de motoare; aeroplan. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. avion. DOOM
avión (-vi-on) s. n., pl. avioáne
avioanelor
AVIÓN, avioane, s. n. Aeronavă mai grea decât aerul, susținută de aripi și propulsată de motoare; aeroplan. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. avion. DOOM
avión (-vi-on) s. n., pl. avioáne
aviochimic
AVIOCHÍMIC, -Ă adj. Tratament aviochimic = tratament modern al plantelor cu substanțe chimice împrăștiate din avion. [< avion + chimic]. DOOM
aviochímic (-vi-o-) adj. m., pl. aviochímici; f. aviochímică, pl. aviochímice
aviochimica
AVIOCHÍMIC, -Ă adj. Tratament aviochimic = tratament modern al plantelor cu substanțe chimice împrăștiate din avion. [< avion + chimic]. DOOM
aviochímic (-vi-o-) adj. m., pl. aviochímici; f. aviochímică, pl. aviochímice
aviochimice
AVIOCHÍMIC, -Ă adj. Tratament aviochimic = tratament modern al plantelor cu substanțe chimice împrăștiate din avion. [< avion + chimic]. DOOM
aviochímic (-vi-o-) adj. m., pl. aviochímici; f. aviochímică, pl. aviochímice
aviochimicei
AVIOCHÍMIC, -Ă adj. Tratament aviochimic = tratament modern al plantelor cu substanțe chimice împrăștiate din avion. [< avion + chimic]. DOOM
aviochímic (-vi-o-) adj. m., pl. aviochímici; f. aviochímică, pl. aviochímice
aviochimicele
AVIOCHÍMIC, -Ă adj. Tratament aviochimic = tratament modern al plantelor cu substanțe chimice împrăștiate din avion. [< avion + chimic]. DOOM
aviochímic (-vi-o-) adj. m., pl. aviochímici; f. aviochímică, pl. aviochímice
aviochimicelor
AVIOCHÍMIC, -Ă adj. Tratament aviochimic = tratament modern al plantelor cu substanțe chimice împrăștiate din avion. [< avion + chimic]. DOOM
aviochímic (-vi-o-) adj. m., pl. aviochímici; f. aviochímică, pl. aviochímice
aviochimici
AVIOCHÍMIC, -Ă adj. Tratament aviochimic = tratament modern al plantelor cu substanțe chimice împrăștiate din avion. [< avion + chimic]. DOOM
aviochímic (-vi-o-) adj. m., pl. aviochímici; f. aviochímică, pl. aviochímice
aviochimicii
AVIOCHÍMIC, -Ă adj. Tratament aviochimic = tratament modern al plantelor cu substanțe chimice împrăștiate din avion. [< avion + chimic]. DOOM
aviochímic (-vi-o-) adj. m., pl. aviochímici; f. aviochímică, pl. aviochímice
aviochimicilor
AVIOCHÍMIC, -Ă adj. Tratament aviochimic = tratament modern al plantelor cu substanțe chimice împrăștiate din avion. [< avion + chimic]. DOOM
aviochímic (-vi-o-) adj. m., pl. aviochímici; f. aviochímică, pl. aviochímice
aviochimicul
AVIOCHÍMIC, -Ă adj. Tratament aviochimic = tratament modern al plantelor cu substanțe chimice împrăștiate din avion. [< avion + chimic]. DOOM
aviochímic (-vi-o-) adj. m., pl. aviochímici; f. aviochímică, pl. aviochímice
aviochimicului
AVIOCHÍMIC, -Ă adj. Tratament aviochimic = tratament modern al plantelor cu substanțe chimice împrăștiate din avion. [< avion + chimic]. DOOM
aviochímic (-vi-o-) adj. m., pl. aviochímici; f. aviochímică, pl. aviochímice
aviofoane
AVIOFÓN, aviofoane, s. n. Tub acustic folosit de membrii echipajului unui avion pentru a comunica în timpul zborului. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. aviophone. DOOM
aviofón (-vi-o-) s. n., pl. aviofoáne
aviofoanele
AVIOFÓN, aviofoane, s. n. Tub acustic folosit de membrii echipajului unui avion pentru a comunica în timpul zborului. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. aviophone. DOOM
aviofón (-vi-o-) s. n., pl. aviofoáne
aviofoanelor
AVIOFÓN, aviofoane, s. n. Tub acustic folosit de membrii echipajului unui avion pentru a comunica în timpul zborului. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. aviophone. DOOM
aviofón (-vi-o-) s. n., pl. aviofoáne
aviofon
AVIOFÓN, aviofoane, s. n. Tub acustic folosit de membrii echipajului unui avion pentru a comunica în timpul zborului. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. aviophone. DOOM
aviofón (-vi-o-) s. n., pl. aviofoáne
aviofonul
AVIOFÓN, aviofoane, s. n. Tub acustic folosit de membrii echipajului unui avion pentru a comunica în timpul zborului. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. aviophone. DOOM
aviofón (-vi-o-) s. n., pl. aviofoáne
aviofonului
AVIOFÓN, aviofoane, s. n. Tub acustic folosit de membrii echipajului unui avion pentru a comunica în timpul zborului. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. aviophone. DOOM
aviofón (-vi-o-) s. n., pl. aviofoáne
avion
AVIÓN, avioane, s. n. Aeronavă mai grea decât aerul, susținută de aripi și propulsată de motoare; aeroplan. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. avion. DOOM
avión (-vi-on) s. n., pl. avioáne
avioneta
AVIONÉTĂ, avionete, s. f. Avion mic (pentru turism, sport, școală etc.). [Pr.: -vi-o-] – Din fr. avionnette. DOOM
avionétă (-vi-o-) s. f., g.-d. art. avionétei; pl. avionéte
avionete
AVIONÉTĂ, avionete, s. f. Avion mic (pentru turism, sport, școală etc.). [Pr.: -vi-o-] – Din fr. avionnette. DOOM
avionétă (-vi-o-) s. f., g.-d. art. avionétei; pl. avionéte
avionetei
AVIONÉTĂ, avionete, s. f. Avion mic (pentru turism, sport, școală etc.). [Pr.: -vi-o-] – Din fr. avionnette. DOOM
avionétă (-vi-o-) s. f., g.-d. art. avionétei; pl. avionéte
avionetele
AVIONÉTĂ, avionete, s. f. Avion mic (pentru turism, sport, școală etc.). [Pr.: -vi-o-] – Din fr. avionnette. DOOM
avionétă (-vi-o-) s. f., g.-d. art. avionétei; pl. avionéte
avionetelor
AVIONÉTĂ, avionete, s. f. Avion mic (pentru turism, sport, școală etc.). [Pr.: -vi-o-] – Din fr. avionnette. DOOM
avionétă (-vi-o-) s. f., g.-d. art. avionétei; pl. avionéte
avionor
AVIONÓR s.m. Constructor de avioane. [< fr. avionneur].
avionul
AVIÓN, avioane, s. n. Aeronavă mai grea decât aerul, susținută de aripi și propulsată de motoare; aeroplan. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. avion. DOOM
avión (-vi-on) s. n., pl. avioáne
avionului
AVIÓN, avioane, s. n. Aeronavă mai grea decât aerul, susținută de aripi și propulsată de motoare; aeroplan. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. avion. DOOM
avión (-vi-on) s. n., pl. avioáne
aviosondaj
AVIOSONDÁJ s.n. Sondaj meteorologic efectuat cu ajutorul unui avion. [Et. incertă}.
aviosondaje
AVIOSONDÁJ s.n. Sondaj meteorologic efectuat cu ajutorul unui avion. [Et. incertă}.
aviosondajele
AVIOSONDÁJ s.n. Sondaj meteorologic efectuat cu ajutorul unui avion. [Et. incertă}.
aviosondajelor
AVIOSONDÁJ s.n. Sondaj meteorologic efectuat cu ajutorul unui avion. [Et. incertă}.
aviosondajul
AVIOSONDÁJ s.n. Sondaj meteorologic efectuat cu ajutorul unui avion. [Et. incertă}.
aviosondajului
AVIOSONDÁJ s.n. Sondaj meteorologic efectuat cu ajutorul unui avion. [Et. incertă}.
avirulent
AVIRULÉNT, -Ă adj. (Despre un germen patogen) Lipsit de virulență. [< germ. avirulent, cf. gr. a – fără, lat. virulentus – otrăvitor].
avirulenta
AVIRULÉNT, -Ă adj. (Despre un germen patogen) Lipsit de virulență. [< germ. avirulent, cf. gr. a – fără, lat. virulentus – otrăvitor].
avirulente
AVIRULÉNT, -Ă adj. (Despre un germen patogen) Lipsit de virulență. [< germ. avirulent, cf. gr. a – fără, lat. virulentus – otrăvitor].
avirulentei
AVIRULÉNT, -Ă adj. (Despre un germen patogen) Lipsit de virulență. [< germ. avirulent, cf. gr. a – fără, lat. virulentus – otrăvitor].
avirulentele
AVIRULÉNT, -Ă adj. (Despre un germen patogen) Lipsit de virulență. [< germ. avirulent, cf. gr. a – fără, lat. virulentus – otrăvitor].
avirulentelor
AVIRULÉNT, -Ă adj. (Despre un germen patogen) Lipsit de virulență. [< germ. avirulent, cf. gr. a – fără, lat. virulentus – otrăvitor].
avirulentul
AVIRULÉNT, -Ă adj. (Despre un germen patogen) Lipsit de virulență. [< germ. avirulent, cf. gr. a – fără, lat. virulentus – otrăvitor].
avirulentului
AVIRULÉNT, -Ă adj. (Despre un germen patogen) Lipsit de virulență. [< germ. avirulent, cf. gr. a – fără, lat. virulentus – otrăvitor].
avirulenți
AVIRULÉNT, -Ă adj. (Despre un germen patogen) Lipsit de virulență. [< germ. avirulent, cf. gr. a – fără, lat. virulentus – otrăvitor].
avirulenții
AVIRULÉNT, -Ă adj. (Despre un germen patogen) Lipsit de virulență. [< germ. avirulent, cf. gr. a – fără, lat. virulentus – otrăvitor].
avirulenților
AVIRULÉNT, -Ă adj. (Despre un germen patogen) Lipsit de virulență. [< germ. avirulent, cf. gr. a – fără, lat. virulentus – otrăvitor].
aviso
AVÍSO s.n. v. avizo.
avitaminoza
avitaminóză sf [At: LTR2 / Pl: -ze / E: fr avitaminose] (Chm; Blg) Boală de nutriție provocată de lipsa îndelungată a vitaminelor din hrană. DOOM
avitaminóză s. f., g.-d. art. avitaminózei; pl. avitaminóze
avitaminoze
avitaminóză sf [At: LTR2 / Pl: -ze / E: fr avitaminose] (Chm; Blg) Boală de nutriție provocată de lipsa îndelungată a vitaminelor din hrană. DOOM
avitaminóză s. f., g.-d. art. avitaminózei; pl. avitaminóze
avitaminozei
avitaminóză sf [At: LTR2 / Pl: -ze / E: fr avitaminose] (Chm; Blg) Boală de nutriție provocată de lipsa îndelungată a vitaminelor din hrană. DOOM
avitaminóză s. f., g.-d. art. avitaminózei; pl. avitaminóze
avitaminozele
avitaminóză sf [At: LTR2 / Pl: -ze / E: fr avitaminose] (Chm; Blg) Boală de nutriție provocată de lipsa îndelungată a vitaminelor din hrană. DOOM
avitaminóză s. f., g.-d. art. avitaminózei; pl. avitaminóze
avitaminozelor
avitaminóză sf [At: LTR2 / Pl: -ze / E: fr avitaminose] (Chm; Blg) Boală de nutriție provocată de lipsa îndelungată a vitaminelor din hrană. DOOM
avitaminóză s. f., g.-d. art. avitaminózei; pl. avitaminóze
aviva
AVIVÁ, avivez, vb. I. Tranz. A da o nuanță mai vie culorii țesăturilor sau pieilor prin tratarea lor cu anumite substanțe. – Din fr. aviver. DOOM
avivá (a ~) vb., ind. prez. 3 aviveáză
avivai
AVIVÁ, avivez, vb. I. Tranz. A da o nuanță mai vie culorii țesăturilor sau pieilor prin tratarea lor cu anumite substanțe. – Din fr. aviver. DOOM
avivá (a ~) vb., ind. prez. 3 aviveáză
avivam
AVIVÁ, avivez, vb. I. Tranz. A da o nuanță mai vie culorii țesăturilor sau pieilor prin tratarea lor cu anumite substanțe. – Din fr. aviver. DOOM
avivá (a ~) vb., ind. prez. 3 aviveáză
avivare
AVIVÁ, avivez, vb. I. Tranz. A da o nuanță mai vie culorii țesăturilor sau pieilor prin tratarea lor cu anumite substanțe. – Din fr. aviver. DOOM
avivá (a ~) vb., ind. prez. 3 aviveáză
avivare
AVIVÁRE, avivări, s. f. Acțiunea de a aviva. – V. aviva. DOOM
aviváre s. f., g.-d. art. avivắrii; pl. avivắri
avivarea
AVIVÁRE, avivări, s. f. Acțiunea de a aviva. – V. aviva. DOOM
aviváre s. f., g.-d. art. avivắrii; pl. avivắri
avivară
AVIVÁ, avivez, vb. I. Tranz. A da o nuanță mai vie culorii țesăturilor sau pieilor prin tratarea lor cu anumite substanțe. – Din fr. aviver. DOOM
avivá (a ~) vb., ind. prez. 3 aviveáză
avivarăm
AVIVÁ, avivez, vb. I. Tranz. A da o nuanță mai vie culorii țesăturilor sau pieilor prin tratarea lor cu anumite substanțe. – Din fr. aviver. DOOM
avivá (a ~) vb., ind. prez. 3 aviveáză
avivarăți
AVIVÁ, avivez, vb. I. Tranz. A da o nuanță mai vie culorii țesăturilor sau pieilor prin tratarea lor cu anumite substanțe. – Din fr. aviver. DOOM
avivá (a ~) vb., ind. prez. 3 aviveáză
avivase
AVIVÁ, avivez, vb. I. Tranz. A da o nuanță mai vie culorii țesăturilor sau pieilor prin tratarea lor cu anumite substanțe. – Din fr. aviver. DOOM
avivá (a ~) vb., ind. prez. 3 aviveáză
avivasem
AVIVÁ, avivez, vb. I. Tranz. A da o nuanță mai vie culorii țesăturilor sau pieilor prin tratarea lor cu anumite substanțe. – Din fr. aviver. DOOM
avivá (a ~) vb., ind. prez. 3 aviveáză
avivaseră
AVIVÁ, avivez, vb. I. Tranz. A da o nuanță mai vie culorii țesăturilor sau pieilor prin tratarea lor cu anumite substanțe. – Din fr. aviver. DOOM
avivá (a ~) vb., ind. prez. 3 aviveáză
avivaserăm
AVIVÁ, avivez, vb. I. Tranz. A da o nuanță mai vie culorii țesăturilor sau pieilor prin tratarea lor cu anumite substanțe. – Din fr. aviver. DOOM
avivá (a ~) vb., ind. prez. 3 aviveáză
avivaserăți
AVIVÁ, avivez, vb. I. Tranz. A da o nuanță mai vie culorii țesăturilor sau pieilor prin tratarea lor cu anumite substanțe. – Din fr. aviver. DOOM
avivá (a ~) vb., ind. prez. 3 aviveáză
avivaseși
AVIVÁ, avivez, vb. I. Tranz. A da o nuanță mai vie culorii țesăturilor sau pieilor prin tratarea lor cu anumite substanțe. – Din fr. aviver. DOOM
avivá (a ~) vb., ind. prez. 3 aviveáză
avivaseți
AVIVÁ, avivez, vb. I. Tranz. A da o nuanță mai vie culorii țesăturilor sau pieilor prin tratarea lor cu anumite substanțe. – Din fr. aviver. DOOM
avivá (a ~) vb., ind. prez. 3 aviveáză
avivat
AVIVÁ, avivez, vb. I. Tranz. A da o nuanță mai vie culorii țesăturilor sau pieilor prin tratarea lor cu anumite substanțe. – Din fr. aviver. DOOM
avivá (a ~) vb., ind. prez. 3 aviveáză
avivat
AVIVÁ, avivez, vb. I. Tranz. A da o nuanță mai vie culorii țesăturilor sau pieilor prin tratarea lor cu anumite substanțe. – Din fr. aviver.
avivau
AVIVÁ, avivez, vb. I. Tranz. A da o nuanță mai vie culorii țesăturilor sau pieilor prin tratarea lor cu anumite substanțe. – Din fr. aviver. DOOM
avivá (a ~) vb., ind. prez. 3 aviveáză
avivași
AVIVÁ, avivez, vb. I. Tranz. A da o nuanță mai vie culorii țesăturilor sau pieilor prin tratarea lor cu anumite substanțe. – Din fr. aviver. DOOM
avivá (a ~) vb., ind. prez. 3 aviveáză
avivați
AVIVÁ, avivez, vb. I. Tranz. A da o nuanță mai vie culorii țesăturilor sau pieilor prin tratarea lor cu anumite substanțe. – Din fr. aviver. DOOM
avivá (a ~) vb., ind. prez. 3 aviveáză
avivează
AVIVÁ, avivez, vb. I. Tranz. A da o nuanță mai vie culorii țesăturilor sau pieilor prin tratarea lor cu anumite substanțe. – Din fr. aviver. DOOM
avivá (a ~) vb., ind. prez. 3 aviveáză
avivez
AVIVÁ, avivez, vb. I. Tranz. A da o nuanță mai vie culorii țesăturilor sau pieilor prin tratarea lor cu anumite substanțe. – Din fr. aviver. DOOM
avivá (a ~) vb., ind. prez. 3 aviveáză
aviveze
AVIVÁ, avivez, vb. I. Tranz. A da o nuanță mai vie culorii țesăturilor sau pieilor prin tratarea lor cu anumite substanțe. – Din fr. aviver. DOOM
avivá (a ~) vb., ind. prez. 3 aviveáză
avivezi
AVIVÁ, avivez, vb. I. Tranz. A da o nuanță mai vie culorii țesăturilor sau pieilor prin tratarea lor cu anumite substanțe. – Din fr. aviver. DOOM
avivá (a ~) vb., ind. prez. 3 aviveáză
avivând
AVIVÁ, avivez, vb. I. Tranz. A da o nuanță mai vie culorii țesăturilor sau pieilor prin tratarea lor cu anumite substanțe. – Din fr. aviver. DOOM
avivá (a ~) vb., ind. prez. 3 aviveáză
avivînd
AVIVÁ, avivez, vb. I. Tranz. A da o nuanță mai vie culorii țesăturilor sau pieilor prin tratarea lor cu anumite substanțe. – Din fr. aviver. DOOM
avivá (a ~) vb., ind. prez. 3 aviveáză
avivări
AVIVÁRE, avivări, s. f. Acțiunea de a aviva. – V. aviva. DOOM
aviváre s. f., g.-d. art. avivắrii; pl. avivắri
avivării
AVIVÁRE, avivări, s. f. Acțiunea de a aviva. – V. aviva. DOOM
aviváre s. f., g.-d. art. avivắrii; pl. avivắri
avivările
AVIVÁRE, avivări, s. f. Acțiunea de a aviva. – V. aviva. DOOM
aviváre s. f., g.-d. art. avivắrii; pl. avivắri
avivărilor
AVIVÁRE, avivări, s. f. Acțiunea de a aviva. – V. aviva. DOOM
aviváre s. f., g.-d. art. avivắrii; pl. avivắri
aviz
AVÍZ, avize, s. n. 1. Înștiințare (publică) scrisă cu caracter oficial. ◊ Expr. (Glumeț) Aviz amatorilor, se spune pentru a atrage atenția cuiva care pare să aibă un interes în problema în discuție. 2. Părere, apreciere competentă emisă de cineva (din afară) asupra unei probleme aflate în dezbatere; rezoluție a unei autorități competente. – Din fr. avis. DOOM
avíz s. n., pl. avíze
aviza
AVIZÁ, avizez, vb. I. 1. Tranz. A înștiința (printr-un aviz); a face cuiva o comunicare oficială. ♦ A atrage cuiva atenția în legătură cu o problemă. 2. Intranz. A-și exprima părerea autorizată într-o chestiune în care a fost solicitat. – Din fr. aviser. DOOM
avizá (a ~) vb., ind. prez. 3 avizeáză
avizai
AVIZÁ, avizez, vb. I. 1. Tranz. A înștiința (printr-un aviz); a face cuiva o comunicare oficială. ♦ A atrage cuiva atenția în legătură cu o problemă. 2. Intranz. A-și exprima părerea autorizată într-o chestiune în care a fost solicitat. – Din fr. aviser. DOOM
avizá (a ~) vb., ind. prez. 3 avizeáză
avizam
AVIZÁ, avizez, vb. I. 1. Tranz. A înștiința (printr-un aviz); a face cuiva o comunicare oficială. ♦ A atrage cuiva atenția în legătură cu o problemă. 2. Intranz. A-și exprima părerea autorizată într-o chestiune în care a fost solicitat. – Din fr. aviser. DOOM
avizá (a ~) vb., ind. prez. 3 avizeáză
avizare
AVIZÁ, avizez, vb. I. 1. Tranz. A înștiința (printr-un aviz); a face cuiva o comunicare oficială. ♦ A atrage cuiva atenția în legătură cu o problemă. 2. Intranz. A-și exprima părerea autorizată într-o chestiune în care a fost solicitat. – Din fr. aviser. DOOM
avizá (a ~) vb., ind. prez. 3 avizeáză
avizare
AVIZÁRE, avizări, s. f. Faptul de a aviza. – V. aviza. DOOM
avizáre s. f., g.-d. art. avizắrii; pl. avizắri
avizarea
AVIZÁRE, avizări, s. f. Faptul de a aviza. – V. aviza. DOOM
avizáre s. f., g.-d. art. avizắrii; pl. avizắri
avizară
AVIZÁ, avizez, vb. I. 1. Tranz. A înștiința (printr-un aviz); a face cuiva o comunicare oficială. ♦ A atrage cuiva atenția în legătură cu o problemă. 2. Intranz. A-și exprima părerea autorizată într-o chestiune în care a fost solicitat. – Din fr. aviser. DOOM
avizá (a ~) vb., ind. prez. 3 avizeáză
avizarăm
AVIZÁ, avizez, vb. I. 1. Tranz. A înștiința (printr-un aviz); a face cuiva o comunicare oficială. ♦ A atrage cuiva atenția în legătură cu o problemă. 2. Intranz. A-și exprima părerea autorizată într-o chestiune în care a fost solicitat. – Din fr. aviser. DOOM
avizá (a ~) vb., ind. prez. 3 avizeáză
avizarăți
AVIZÁ, avizez, vb. I. 1. Tranz. A înștiința (printr-un aviz); a face cuiva o comunicare oficială. ♦ A atrage cuiva atenția în legătură cu o problemă. 2. Intranz. A-și exprima părerea autorizată într-o chestiune în care a fost solicitat. – Din fr. aviser. DOOM
avizá (a ~) vb., ind. prez. 3 avizeáză
avizase
AVIZÁ, avizez, vb. I. 1. Tranz. A înștiința (printr-un aviz); a face cuiva o comunicare oficială. ♦ A atrage cuiva atenția în legătură cu o problemă. 2. Intranz. A-și exprima părerea autorizată într-o chestiune în care a fost solicitat. – Din fr. aviser. DOOM
avizá (a ~) vb., ind. prez. 3 avizeáză
avizasem
AVIZÁ, avizez, vb. I. 1. Tranz. A înștiința (printr-un aviz); a face cuiva o comunicare oficială. ♦ A atrage cuiva atenția în legătură cu o problemă. 2. Intranz. A-și exprima părerea autorizată într-o chestiune în care a fost solicitat. – Din fr. aviser. DOOM
avizá (a ~) vb., ind. prez. 3 avizeáză
avizaseră
AVIZÁ, avizez, vb. I. 1. Tranz. A înștiința (printr-un aviz); a face cuiva o comunicare oficială. ♦ A atrage cuiva atenția în legătură cu o problemă. 2. Intranz. A-și exprima părerea autorizată într-o chestiune în care a fost solicitat. – Din fr. aviser. DOOM
avizá (a ~) vb., ind. prez. 3 avizeáză
avizaserăm
AVIZÁ, avizez, vb. I. 1. Tranz. A înștiința (printr-un aviz); a face cuiva o comunicare oficială. ♦ A atrage cuiva atenția în legătură cu o problemă. 2. Intranz. A-și exprima părerea autorizată într-o chestiune în care a fost solicitat. – Din fr. aviser. DOOM
avizá (a ~) vb., ind. prez. 3 avizeáză
avizaserăți
AVIZÁ, avizez, vb. I. 1. Tranz. A înștiința (printr-un aviz); a face cuiva o comunicare oficială. ♦ A atrage cuiva atenția în legătură cu o problemă. 2. Intranz. A-și exprima părerea autorizată într-o chestiune în care a fost solicitat. – Din fr. aviser. DOOM
avizá (a ~) vb., ind. prez. 3 avizeáză
avizaseși
AVIZÁ, avizez, vb. I. 1. Tranz. A înștiința (printr-un aviz); a face cuiva o comunicare oficială. ♦ A atrage cuiva atenția în legătură cu o problemă. 2. Intranz. A-și exprima părerea autorizată într-o chestiune în care a fost solicitat. – Din fr. aviser. DOOM
avizá (a ~) vb., ind. prez. 3 avizeáză
avizaseți
AVIZÁ, avizez, vb. I. 1. Tranz. A înștiința (printr-un aviz); a face cuiva o comunicare oficială. ♦ A atrage cuiva atenția în legătură cu o problemă. 2. Intranz. A-și exprima părerea autorizată într-o chestiune în care a fost solicitat. – Din fr. aviser. DOOM
avizá (a ~) vb., ind. prez. 3 avizeáză
avizat
AVIZÁ, avizez, vb. I. 1. Tranz. A înștiința (printr-un aviz); a face cuiva o comunicare oficială. ♦ A atrage cuiva atenția în legătură cu o problemă. 2. Intranz. A-și exprima părerea autorizată într-o chestiune în care a fost solicitat. – Din fr. aviser. DOOM
avizá (a ~) vb., ind. prez. 3 avizeáză
avizat
AVIZÁT, -Ă, avizați, -te, adj. (Despre oameni) Care dă dovadă de pregătire, competență (într-un anumit domeniu). – Din fr. avisé.
avizata
AVIZÁT, -Ă, avizați, -te, adj. (Despre oameni) Care dă dovadă de pregătire, competență (într-un anumit domeniu). – Din fr. avisé.
avizate
AVIZÁT, -Ă, avizați, -te, adj. (Despre oameni) Care dă dovadă de pregătire, competență (într-un anumit domeniu). – Din fr. avisé.
avizatei
AVIZÁT, -Ă, avizați, -te, adj. (Despre oameni) Care dă dovadă de pregătire, competență (într-un anumit domeniu). – Din fr. avisé.
avizatele
AVIZÁT, -Ă, avizați, -te, adj. (Despre oameni) Care dă dovadă de pregătire, competență (într-un anumit domeniu). – Din fr. avisé.
avizatelor
AVIZÁT, -Ă, avizați, -te, adj. (Despre oameni) Care dă dovadă de pregătire, competență (într-un anumit domeniu). – Din fr. avisé.
avizatul
AVIZÁT, -Ă, avizați, -te, adj. (Despre oameni) Care dă dovadă de pregătire, competență (într-un anumit domeniu). – Din fr. avisé.
avizatului
AVIZÁT, -Ă, avizați, -te, adj. (Despre oameni) Care dă dovadă de pregătire, competență (într-un anumit domeniu). – Din fr. avisé.
avizau
AVIZÁ, avizez, vb. I. 1. Tranz. A înștiința (printr-un aviz); a face cuiva o comunicare oficială. ♦ A atrage cuiva atenția în legătură cu o problemă. 2. Intranz. A-și exprima părerea autorizată într-o chestiune în care a fost solicitat. – Din fr. aviser. DOOM
avizá (a ~) vb., ind. prez. 3 avizeáză
avizași
AVIZÁ, avizez, vb. I. 1. Tranz. A înștiința (printr-un aviz); a face cuiva o comunicare oficială. ♦ A atrage cuiva atenția în legătură cu o problemă. 2. Intranz. A-și exprima părerea autorizată într-o chestiune în care a fost solicitat. – Din fr. aviser. DOOM
avizá (a ~) vb., ind. prez. 3 avizeáză
avizați
AVIZÁ, avizez, vb. I. 1. Tranz. A înștiința (printr-un aviz); a face cuiva o comunicare oficială. ♦ A atrage cuiva atenția în legătură cu o problemă. 2. Intranz. A-și exprima părerea autorizată într-o chestiune în care a fost solicitat. – Din fr. aviser. DOOM
avizá (a ~) vb., ind. prez. 3 avizeáză
avizați
AVIZÁT, -Ă, avizați, -te, adj. (Despre oameni) Care dă dovadă de pregătire, competență (într-un anumit domeniu). – Din fr. avisé.
avizații
AVIZÁT, -Ă, avizați, -te, adj. (Despre oameni) Care dă dovadă de pregătire, competență (într-un anumit domeniu). – Din fr. avisé.
avizaților
AVIZÁT, -Ă, avizați, -te, adj. (Despre oameni) Care dă dovadă de pregătire, competență (într-un anumit domeniu). – Din fr. avisé.
avize
AVÍZ, avize, s. n. 1. Înștiințare (publică) scrisă cu caracter oficial. ◊ Expr. (Glumeț) Aviz amatorilor, se spune pentru a atrage atenția cuiva care pare să aibă un interes în problema în discuție. 2. Părere, apreciere competentă emisă de cineva (din afară) asupra unei probleme aflate în dezbatere; rezoluție a unei autorități competente. – Din fr. avis. DOOM
avíz s. n., pl. avíze
avizează
AVIZÁ, avizez, vb. I. 1. Tranz. A înștiința (printr-un aviz); a face cuiva o comunicare oficială. ♦ A atrage cuiva atenția în legătură cu o problemă. 2. Intranz. A-și exprima părerea autorizată într-o chestiune în care a fost solicitat. – Din fr. aviser. DOOM
avizá (a ~) vb., ind. prez. 3 avizeáză
avizele
AVÍZ, avize, s. n. 1. Înștiințare (publică) scrisă cu caracter oficial. ◊ Expr. (Glumeț) Aviz amatorilor, se spune pentru a atrage atenția cuiva care pare să aibă un interes în problema în discuție. 2. Părere, apreciere competentă emisă de cineva (din afară) asupra unei probleme aflate în dezbatere; rezoluție a unei autorități competente. – Din fr. avis. DOOM
avíz s. n., pl. avíze
avizelor
AVÍZ, avize, s. n. 1. Înștiințare (publică) scrisă cu caracter oficial. ◊ Expr. (Glumeț) Aviz amatorilor, se spune pentru a atrage atenția cuiva care pare să aibă un interes în problema în discuție. 2. Părere, apreciere competentă emisă de cineva (din afară) asupra unei probleme aflate în dezbatere; rezoluție a unei autorități competente. – Din fr. avis. DOOM
avíz s. n., pl. avíze
avizez
AVIZÁ, avizez, vb. I. 1. Tranz. A înștiința (printr-un aviz); a face cuiva o comunicare oficială. ♦ A atrage cuiva atenția în legătură cu o problemă. 2. Intranz. A-și exprima părerea autorizată într-o chestiune în care a fost solicitat. – Din fr. aviser. DOOM
avizá (a ~) vb., ind. prez. 3 avizeáză
avizeze
AVIZÁ, avizez, vb. I. 1. Tranz. A înștiința (printr-un aviz); a face cuiva o comunicare oficială. ♦ A atrage cuiva atenția în legătură cu o problemă. 2. Intranz. A-și exprima părerea autorizată într-o chestiune în care a fost solicitat. – Din fr. aviser. DOOM
avizá (a ~) vb., ind. prez. 3 avizeáză
avizezi
AVIZÁ, avizez, vb. I. 1. Tranz. A înștiința (printr-un aviz); a face cuiva o comunicare oficială. ♦ A atrage cuiva atenția în legătură cu o problemă. 2. Intranz. A-și exprima părerea autorizată într-o chestiune în care a fost solicitat. – Din fr. aviser. DOOM
avizá (a ~) vb., ind. prez. 3 avizeáză
avizi
AVÍD, -Ă, avizi, -de, adj. Stăpânit de dorințe puternice, cuprins de interes, de pasiune (pentru lucruri folositoare). ♦ (Peior.) Cuprins de poftă necumpătată, de lăcomie; lacom. – Din fr. avide, lat. avidus. DOOM
avíd adj. m., pl. avízi; f. avídă, pl. avíde
avizier
AVIZIÉR, aviziere, s. n. Afișier. [Pr.: -zí-er] – Aviz + suf. -ier. DOOM
*aviziér (-zi-er) s. n., pl. aviziére
aviziere
AVIZIÉR, aviziere, s. n. Afișier. [Pr.: -zí-er] – Aviz + suf. -ier. DOOM
*aviziér (-zi-er) s. n., pl. aviziére
avizierele
AVIZIÉR, aviziere, s. n. Afișier. [Pr.: -zí-er] – Aviz + suf. -ier. DOOM
*aviziér (-zi-er) s. n., pl. aviziére
avizierelor
AVIZIÉR, aviziere, s. n. Afișier. [Pr.: -zí-er] – Aviz + suf. -ier. DOOM
*aviziér (-zi-er) s. n., pl. aviziére
avizierul
AVIZIÉR, aviziere, s. n. Afișier. [Pr.: -zí-er] – Aviz + suf. -ier. DOOM
*aviziér (-zi-er) s. n., pl. aviziére
avizierului
AVIZIÉR, aviziere, s. n. Afișier. [Pr.: -zí-er] – Aviz + suf. -ier. DOOM
*aviziér (-zi-er) s. n., pl. aviziére
avizii
AVÍD, -Ă, avizi, -de, adj. Stăpânit de dorințe puternice, cuprins de interes, de pasiune (pentru lucruri folositoare). ♦ (Peior.) Cuprins de poftă necumpătată, de lăcomie; lacom. – Din fr. avide, lat. avidus. DOOM
avíd adj. m., pl. avízi; f. avídă, pl. avíde
avizilor
AVÍD, -Ă, avizi, -de, adj. Stăpânit de dorințe puternice, cuprins de interes, de pasiune (pentru lucruri folositoare). ♦ (Peior.) Cuprins de poftă necumpătată, de lăcomie; lacom. – Din fr. avide, lat. avidus. DOOM
avíd adj. m., pl. avízi; f. avídă, pl. avíde
avizo
AVIZÓ, avizouri, s. n. Vas de război de tonaj mic și cu viteză mare. – Din fr. aviso. DOOM
avizó s. n., art. avizóul; pl. avizóuri
avizoul
AVIZÓ, avizouri, s. n. Vas de război de tonaj mic și cu viteză mare. – Din fr. aviso. DOOM
avizó s. n., art. avizóul; pl. avizóuri
avizoului
AVIZÓ, avizouri, s. n. Vas de război de tonaj mic și cu viteză mare. – Din fr. aviso. DOOM
avizó s. n., art. avizóul; pl. avizóuri
avizouri
AVIZÓ, avizouri, s. n. Vas de război de tonaj mic și cu viteză mare. – Din fr. aviso. DOOM
avizó s. n., art. avizóul; pl. avizóuri
avizourile
AVIZÓ, avizouri, s. n. Vas de război de tonaj mic și cu viteză mare. – Din fr. aviso. DOOM
avizó s. n., art. avizóul; pl. avizóuri
avizourilor
AVIZÓ, avizouri, s. n. Vas de război de tonaj mic și cu viteză mare. – Din fr. aviso. DOOM
avizó s. n., art. avizóul; pl. avizóuri
avizul
AVÍZ, avize, s. n. 1. Înștiințare (publică) scrisă cu caracter oficial. ◊ Expr. (Glumeț) Aviz amatorilor, se spune pentru a atrage atenția cuiva care pare să aibă un interes în problema în discuție. 2. Părere, apreciere competentă emisă de cineva (din afară) asupra unei probleme aflate în dezbatere; rezoluție a unei autorități competente. – Din fr. avis. DOOM
avíz s. n., pl. avíze
avizului
AVÍZ, avize, s. n. 1. Înștiințare (publică) scrisă cu caracter oficial. ◊ Expr. (Glumeț) Aviz amatorilor, se spune pentru a atrage atenția cuiva care pare să aibă un interes în problema în discuție. 2. Părere, apreciere competentă emisă de cineva (din afară) asupra unei probleme aflate în dezbatere; rezoluție a unei autorități competente. – Din fr. avis. DOOM
avíz s. n., pl. avíze
avizând
AVIZÁ, avizez, vb. I. 1. Tranz. A înștiința (printr-un aviz); a face cuiva o comunicare oficială. ♦ A atrage cuiva atenția în legătură cu o problemă. 2. Intranz. A-și exprima părerea autorizată într-o chestiune în care a fost solicitat. – Din fr. aviser. DOOM
avizá (a ~) vb., ind. prez. 3 avizeáză
avizînd
AVIZÁ, avizez, vb. I. 1. Tranz. A înștiința (printr-un aviz); a face cuiva o comunicare oficială. ♦ A atrage cuiva atenția în legătură cu o problemă. 2. Intranz. A-și exprima părerea autorizată într-o chestiune în care a fost solicitat. – Din fr. aviser. DOOM
avizá (a ~) vb., ind. prez. 3 avizeáză
avizări
AVIZÁRE, avizări, s. f. Faptul de a aviza. – V. aviza. DOOM
avizáre s. f., g.-d. art. avizắrii; pl. avizắri
avizării
AVIZÁRE, avizări, s. f. Faptul de a aviza. – V. aviza. DOOM
avizáre s. f., g.-d. art. avizắrii; pl. avizắri
avizările
AVIZÁRE, avizări, s. f. Faptul de a aviza. – V. aviza. DOOM
avizáre s. f., g.-d. art. avizắrii; pl. avizắri
avizărilor
AVIZÁRE, avizări, s. f. Faptul de a aviza. – V. aviza. DOOM
avizáre s. f., g.-d. art. avizắrii; pl. avizắri
avlie
AVLÍE, avlii, s. f. (Reg.) Curte (1). – Tc. avlu.
avocado
AVOCÁDO, avocado, s. m., s. n. 1. S. m. Arbore tropical din familia lauraceelor, originar din emisfera vestică. 2. S. n. Fruct al avocadoului (1), de culoare verde-gălbuie, foarte parfumat, cu greutate variabilă. – Din engl. avocado. DOOM
avocado2 (fruct) (hisp.) s. n., art. avocádoul; pl. avocádo
avocat
AVOCÁT, -Ă, avocați, -te, s. m. și f. Persoană care, pe baza calificării și a profesiunii sale, are calitatea de a acorda asistență juridică. ◊ Expr. A se face (sau a fi) avocatul cuiva = a lua insistent apărarea cuiva. [Var.: (rar) advocat, -ă s. m. și f.] – Din fr. avocat, lat. advocatus. DOOM
avocátă s. f., g.-d. art. avocátei; pl. avocáte; abr. av.
avocata
AVOCÁT, -Ă, avocați, -te, s. m. și f. Persoană care, pe baza calificării și a profesiunii sale, are calitatea de a acorda asistență juridică. ◊ Expr. A se face (sau a fi) avocatul cuiva = a lua insistent apărarea cuiva. [Var.: (rar) advocat, -ă s. m. și f.] – Din fr. avocat, lat. advocatus. DOOM
avocátă s. f., g.-d. art. avocátei; pl. avocáte; abr. av.
avocate
AVOCÁT, -Ă, avocați, -te, s. m. și f. Persoană care, pe baza calificării și a profesiunii sale, are calitatea de a acorda asistență juridică. ◊ Expr. A se face (sau a fi) avocatul cuiva = a lua insistent apărarea cuiva. [Var.: (rar) advocat, -ă s. m. și f.] – Din fr. avocat, lat. advocatus. DOOM
avocátă s. f., g.-d. art. avocátei; pl. avocáte; abr. av.
avocatei
AVOCÁT, -Ă, avocați, -te, s. m. și f. Persoană care, pe baza calificării și a profesiunii sale, are calitatea de a acorda asistență juridică. ◊ Expr. A se face (sau a fi) avocatul cuiva = a lua insistent apărarea cuiva. [Var.: (rar) advocat, -ă s. m. și f.] – Din fr. avocat, lat. advocatus. DOOM
avocátă s. f., g.-d. art. avocátei; pl. avocáte; abr. av.
avocatele
AVOCÁT, -Ă, avocați, -te, s. m. și f. Persoană care, pe baza calificării și a profesiunii sale, are calitatea de a acorda asistență juridică. ◊ Expr. A se face (sau a fi) avocatul cuiva = a lua insistent apărarea cuiva. [Var.: (rar) advocat, -ă s. m. și f.] – Din fr. avocat, lat. advocatus. DOOM
avocátă s. f., g.-d. art. avocátei; pl. avocáte; abr. av.
avocatelor
AVOCÁT, -Ă, avocați, -te, s. m. și f. Persoană care, pe baza calificării și a profesiunii sale, are calitatea de a acorda asistență juridică. ◊ Expr. A se face (sau a fi) avocatul cuiva = a lua insistent apărarea cuiva. [Var.: (rar) advocat, -ă s. m. și f.] – Din fr. avocat, lat. advocatus. DOOM
avocátă s. f., g.-d. art. avocátei; pl. avocáte; abr. av.
avocatul
AVOCÁT, -Ă, avocați, -te, s. m. și f. Persoană care, pe baza calificării și a profesiunii sale, are calitatea de a acorda asistență juridică. ◊ Expr. A se face (sau a fi) avocatul cuiva = a lua insistent apărarea cuiva. [Var.: (rar) advocat, -ă s. m. și f.] – Din fr. avocat, lat. advocatus. DOOM
avocátă s. f., g.-d. art. avocátei; pl. avocáte; abr. av.
avocatului
AVOCÁT, -Ă, avocați, -te, s. m. și f. Persoană care, pe baza calificării și a profesiunii sale, are calitatea de a acorda asistență juridică. ◊ Expr. A se face (sau a fi) avocatul cuiva = a lua insistent apărarea cuiva. [Var.: (rar) advocat, -ă s. m. și f.] – Din fr. avocat, lat. advocatus. DOOM
avocátă s. f., g.-d. art. avocátei; pl. avocáte; abr. av.
avocatura
AVOCATÚRĂ s. f. Profesiunea de avocat. [Var.: (rar) advocatúră s. f.] – Din germ. Advokatur. DOOM
avocatúră s. f., g.-d. art. avocatúrii
avocaturi
AVOCATÚRĂ s. f. Profesiunea de avocat. [Var.: (rar) advocatúră s. f.] – Din germ. Advokatur. DOOM
avocatúră s. f., g.-d. art. avocatúrii
avocaturii
AVOCATÚRĂ s. f. Profesiunea de avocat. [Var.: (rar) advocatúră s. f.] – Din germ. Advokatur. DOOM
avocatúră s. f., g.-d. art. avocatúrii
avocați
AVOCÁT, -Ă, avocați, -te, s. m. și f. Persoană care, pe baza calificării și a profesiunii sale, are calitatea de a acorda asistență juridică. ◊ Expr. A se face (sau a fi) avocatul cuiva = a lua insistent apărarea cuiva. [Var.: (rar) advocat, -ă s. m. și f.] – Din fr. avocat, lat. advocatus. DOOM
avocátă s. f., g.-d. art. avocátei; pl. avocáte; abr. av.
avocațial
AVOCAȚIÁL, -Ă, avocațiali, -e, adj. (Rar) Avocățesc. [Pr.: -ți-al] – Avocăț[esc] + suf. -ial. DOOM
*avocațiál (-ți-al) adj. m., pl. avocațiáli; f. avocațiálă, pl. avocațiále
avocațiala
AVOCAȚIÁL, -Ă, avocațiali, -e, adj. (Rar) Avocățesc. [Pr.: -ți-al] – Avocăț[esc] + suf. -ial. DOOM
*avocațiál (-ți-al) adj. m., pl. avocațiáli; f. avocațiálă, pl. avocațiále
avocațiale
AVOCAȚIÁL, -Ă, avocațiali, -e, adj. (Rar) Avocățesc. [Pr.: -ți-al] – Avocăț[esc] + suf. -ial. DOOM
*avocațiál (-ți-al) adj. m., pl. avocațiáli; f. avocațiálă, pl. avocațiále
avocațialei
AVOCAȚIÁL, -Ă, avocațiali, -e, adj. (Rar) Avocățesc. [Pr.: -ți-al] – Avocăț[esc] + suf. -ial. DOOM
*avocațiál (-ți-al) adj. m., pl. avocațiáli; f. avocațiálă, pl. avocațiále
avocațialele
AVOCAȚIÁL, -Ă, avocațiali, -e, adj. (Rar) Avocățesc. [Pr.: -ți-al] – Avocăț[esc] + suf. -ial. DOOM
*avocațiál (-ți-al) adj. m., pl. avocațiáli; f. avocațiálă, pl. avocațiále
avocațialelor
AVOCAȚIÁL, -Ă, avocațiali, -e, adj. (Rar) Avocățesc. [Pr.: -ți-al] – Avocăț[esc] + suf. -ial. DOOM
*avocațiál (-ți-al) adj. m., pl. avocațiáli; f. avocațiálă, pl. avocațiále
avocațiali
AVOCAȚIÁL, -Ă, avocațiali, -e, adj. (Rar) Avocățesc. [Pr.: -ți-al] – Avocăț[esc] + suf. -ial. DOOM
*avocațiál (-ți-al) adj. m., pl. avocațiáli; f. avocațiálă, pl. avocațiále
avocațialii
AVOCAȚIÁL, -Ă, avocațiali, -e, adj. (Rar) Avocățesc. [Pr.: -ți-al] – Avocăț[esc] + suf. -ial. DOOM
*avocațiál (-ți-al) adj. m., pl. avocațiáli; f. avocațiálă, pl. avocațiále
avocațialilor
AVOCAȚIÁL, -Ă, avocațiali, -e, adj. (Rar) Avocățesc. [Pr.: -ți-al] – Avocăț[esc] + suf. -ial. DOOM
*avocațiál (-ți-al) adj. m., pl. avocațiáli; f. avocațiálă, pl. avocațiále
avocațialul
AVOCAȚIÁL, -Ă, avocațiali, -e, adj. (Rar) Avocățesc. [Pr.: -ți-al] – Avocăț[esc] + suf. -ial. DOOM
*avocațiál (-ți-al) adj. m., pl. avocațiáli; f. avocațiálă, pl. avocațiále
avocațialului
AVOCAȚIÁL, -Ă, avocațiali, -e, adj. (Rar) Avocățesc. [Pr.: -ți-al] – Avocăț[esc] + suf. -ial. DOOM
*avocațiál (-ți-al) adj. m., pl. avocațiáli; f. avocațiálă, pl. avocațiále
avocații
AVOCÁT, -Ă, avocați, -te, s. m. și f. Persoană care, pe baza calificării și a profesiunii sale, are calitatea de a acorda asistență juridică. ◊ Expr. A se face (sau a fi) avocatul cuiva = a lua insistent apărarea cuiva. [Var.: (rar) advocat, -ă s. m. și f.] – Din fr. avocat, lat. advocatus. DOOM
avocátă s. f., g.-d. art. avocátei; pl. avocáte; abr. av.
avocaților
AVOCÁT, -Ă, avocați, -te, s. m. și f. Persoană care, pe baza calificării și a profesiunii sale, are calitatea de a acorda asistență juridică. ◊ Expr. A se face (sau a fi) avocatul cuiva = a lua insistent apărarea cuiva. [Var.: (rar) advocat, -ă s. m. și f.] – Din fr. avocat, lat. advocatus. DOOM
avocátă s. f., g.-d. art. avocátei; pl. avocáte; abr. av.
avocațional
AVOCAȚIONÁL, -Ă adj. Referitor la avocatură, de avocat ; avocațial. [Pron. -ți-o-. / et. incertă].
avocaționala
AVOCAȚIONÁL, -Ă adj. Referitor la avocatură, de avocat ; avocațial. [Pron. -ți-o-. / et. incertă].
avocaționale
AVOCAȚIONÁL, -Ă adj. Referitor la avocatură, de avocat ; avocațial. [Pron. -ți-o-. / et. incertă].
avocaționalei
AVOCAȚIONÁL, -Ă adj. Referitor la avocatură, de avocat ; avocațial. [Pron. -ți-o-. / et. incertă].
avocaționalele
AVOCAȚIONÁL, -Ă adj. Referitor la avocatură, de avocat ; avocațial. [Pron. -ți-o-. / et. incertă].
avocaționalelor
AVOCAȚIONÁL, -Ă adj. Referitor la avocatură, de avocat ; avocațial. [Pron. -ți-o-. / et. incertă].
avocaționali
AVOCAȚIONÁL, -Ă adj. Referitor la avocatură, de avocat ; avocațial. [Pron. -ți-o-. / et. incertă].
avocaționalii
AVOCAȚIONÁL, -Ă adj. Referitor la avocatură, de avocat ; avocațial. [Pron. -ți-o-. / et. incertă].
avocaționalilor
AVOCAȚIONÁL, -Ă adj. Referitor la avocatură, de avocat ; avocațial. [Pron. -ți-o-. / et. incertă].
avocaționalul
AVOCAȚIONÁL, -Ă adj. Referitor la avocatură, de avocat ; avocațial. [Pron. -ți-o-. / et. incertă].
avocaționalului
AVOCAȚIONÁL, -Ă adj. Referitor la avocatură, de avocat ; avocațial. [Pron. -ți-o-. / et. incertă].
avocățeasca
AVOCĂȚÉSC, -EÁSCĂ, avocățești, adj. De avocat, specific avocatului. – Avocat + suf. -esc. DOOM
avocățésc adj. m., f. avocățeáscă; pl. m. și f. avocățéști
avocăței
AVOCĂȚÉL, avocăței, s. m. (Depr.) Diminutiv al lui avocat. – Avocat + suf. -el. DOOM
avocățél s. m., pl. avocățéi, art. avocățéii
avocățeii
AVOCĂȚÉL, avocăței, s. m. (Depr.) Diminutiv al lui avocat. – Avocat + suf. -el. DOOM
avocățél s. m., pl. avocățéi, art. avocățéii
avocățeilor
AVOCĂȚÉL, avocăței, s. m. (Depr.) Diminutiv al lui avocat. – Avocat + suf. -el. DOOM
avocățél s. m., pl. avocățéi, art. avocățéii
avocățel
AVOCĂȚÉL, avocăței, s. m. (Depr.) Diminutiv al lui avocat. – Avocat + suf. -el. DOOM
avocățél s. m., pl. avocățéi, art. avocățéii
avocățelul
AVOCĂȚÉL, avocăței, s. m. (Depr.) Diminutiv al lui avocat. – Avocat + suf. -el. DOOM
avocățél s. m., pl. avocățéi, art. avocățéii
avocățelului
AVOCĂȚÉL, avocăței, s. m. (Depr.) Diminutiv al lui avocat. – Avocat + suf. -el. DOOM
avocățél s. m., pl. avocățéi, art. avocățéii
avocățesc
AVOCĂȚÉSC, -EÁSCĂ, avocățești, adj. De avocat, specific avocatului. – Avocat + suf. -esc. DOOM
avocățésc adj. m., f. avocățeáscă; pl. m. și f. avocățéști
avocățescul
AVOCĂȚÉSC, -EÁSCĂ, avocățești, adj. De avocat, specific avocatului. – Avocat + suf. -esc. DOOM
avocățésc adj. m., f. avocățeáscă; pl. m. și f. avocățéști
avocățescului
AVOCĂȚÉSC, -EÁSCĂ, avocățești, adj. De avocat, specific avocatului. – Avocat + suf. -esc. DOOM
avocățésc adj. m., f. avocățeáscă; pl. m. și f. avocățéști
avocățești
AVOCĂȚÉSC, -EÁSCĂ, avocățești, adj. De avocat, specific avocatului. – Avocat + suf. -esc. DOOM
avocățésc adj. m., f. avocățeáscă; pl. m. și f. avocățéști
avocățeștii
AVOCĂȚÉSC, -EÁSCĂ, avocățești, adj. De avocat, specific avocatului. – Avocat + suf. -esc. DOOM
avocățésc adj. m., f. avocățeáscă; pl. m. și f. avocățéști
avocățeștile
AVOCĂȚÉSC, -EÁSCĂ, avocățești, adj. De avocat, specific avocatului. – Avocat + suf. -esc. DOOM
avocățésc adj. m., f. avocățeáscă; pl. m. și f. avocățéști
avocățeștilor
AVOCĂȚÉSC, -EÁSCĂ, avocățești, adj. De avocat, specific avocatului. – Avocat + suf. -esc. DOOM
avocățésc adj. m., f. avocățeáscă; pl. m. și f. avocățéști
avort
AVÓRT, avorturi, s. n. Întrerupere accidentală sau provocată a sarcinii, înainte ca fătul să fie viabil. – Din avorta (derivat regresiv). DOOM
avórt s. n., pl. avórturi
avorta
AVORTÁ, avortez, vb. I. Intranz. A suferi sau a-și provoca un avort. – Din fr. avorter. DOOM
avortá (a ~) vb., ind. prez. 3 avorteáză
avortai
AVORTÁ, avortez, vb. I. Intranz. A suferi sau a-și provoca un avort. – Din fr. avorter. DOOM
avortá (a ~) vb., ind. prez. 3 avorteáză
avortam
AVORTÁ, avortez, vb. I. Intranz. A suferi sau a-și provoca un avort. – Din fr. avorter. DOOM
avortá (a ~) vb., ind. prez. 3 avorteáză
avortare
AVORTÁ, avortez, vb. I. Intranz. A suferi sau a-și provoca un avort. – Din fr. avorter. DOOM
avortá (a ~) vb., ind. prez. 3 avorteáză
avortarea
AVORTÁ, avortez, vb. I. Intranz. A suferi sau a-și provoca un avort. – Din fr. avorter. DOOM
avortá (a ~) vb., ind. prez. 3 avorteáză
avortară
AVORTÁ, avortez, vb. I. Intranz. A suferi sau a-și provoca un avort. – Din fr. avorter. DOOM
avortá (a ~) vb., ind. prez. 3 avorteáză
avortarăm
AVORTÁ, avortez, vb. I. Intranz. A suferi sau a-și provoca un avort. – Din fr. avorter. DOOM
avortá (a ~) vb., ind. prez. 3 avorteáză
avortarăți
AVORTÁ, avortez, vb. I. Intranz. A suferi sau a-și provoca un avort. – Din fr. avorter. DOOM
avortá (a ~) vb., ind. prez. 3 avorteáză
avortase
AVORTÁ, avortez, vb. I. Intranz. A suferi sau a-și provoca un avort. – Din fr. avorter. DOOM
avortá (a ~) vb., ind. prez. 3 avorteáză
avortasem
AVORTÁ, avortez, vb. I. Intranz. A suferi sau a-și provoca un avort. – Din fr. avorter. DOOM
avortá (a ~) vb., ind. prez. 3 avorteáză
avortaseră
AVORTÁ, avortez, vb. I. Intranz. A suferi sau a-și provoca un avort. – Din fr. avorter. DOOM
avortá (a ~) vb., ind. prez. 3 avorteáză
avortaserăm
AVORTÁ, avortez, vb. I. Intranz. A suferi sau a-și provoca un avort. – Din fr. avorter. DOOM
avortá (a ~) vb., ind. prez. 3 avorteáză
avortaserăți
AVORTÁ, avortez, vb. I. Intranz. A suferi sau a-și provoca un avort. – Din fr. avorter. DOOM
avortá (a ~) vb., ind. prez. 3 avorteáză
avortaseși
AVORTÁ, avortez, vb. I. Intranz. A suferi sau a-și provoca un avort. – Din fr. avorter. DOOM
avortá (a ~) vb., ind. prez. 3 avorteáză
avortaseți
AVORTÁ, avortez, vb. I. Intranz. A suferi sau a-și provoca un avort. – Din fr. avorter. DOOM
avortá (a ~) vb., ind. prez. 3 avorteáză
avortat
AVORTÁ, avortez, vb. I. Intranz. A suferi sau a-și provoca un avort. – Din fr. avorter. DOOM
avortá (a ~) vb., ind. prez. 3 avorteáză
avortau
AVORTÁ, avortez, vb. I. Intranz. A suferi sau a-și provoca un avort. – Din fr. avorter. DOOM
avortá (a ~) vb., ind. prez. 3 avorteáză
avortași
AVORTÁ, avortez, vb. I. Intranz. A suferi sau a-și provoca un avort. – Din fr. avorter. DOOM
avortá (a ~) vb., ind. prez. 3 avorteáză
avortați
AVORTÁ, avortez, vb. I. Intranz. A suferi sau a-și provoca un avort. – Din fr. avorter. DOOM
avortá (a ~) vb., ind. prez. 3 avorteáză
avortează
AVORTÁ, avortez, vb. I. Intranz. A suferi sau a-și provoca un avort. – Din fr. avorter. DOOM
avortá (a ~) vb., ind. prez. 3 avorteáză
avortez
AVORTÁ, avortez, vb. I. Intranz. A suferi sau a-și provoca un avort. – Din fr. avorter. DOOM
avortá (a ~) vb., ind. prez. 3 avorteáză
avorteze
AVORTÁ, avortez, vb. I. Intranz. A suferi sau a-și provoca un avort. – Din fr. avorter. DOOM
avortá (a ~) vb., ind. prez. 3 avorteáză
avortezi
AVORTÁ, avortez, vb. I. Intranz. A suferi sau a-și provoca un avort. – Din fr. avorter. DOOM
avortá (a ~) vb., ind. prez. 3 avorteáză
avorton
AVORTÓN, avortoni, s. m. Făt născut înainte de termen; p. ext. om degenerat, cu mari deficiențe. ♦ Fig. Operă (literară, artistică) ratată. – Din fr. avorton. DOOM
avortón s. m., pl. avortóni
avortoni
AVORTÓN, avortoni, s. m. Făt născut înainte de termen; p. ext. om degenerat, cu mari deficiențe. ♦ Fig. Operă (literară, artistică) ratată. – Din fr. avorton. DOOM
avortón s. m., pl. avortóni
avortonii
AVORTÓN, avortoni, s. m. Făt născut înainte de termen; p. ext. om degenerat, cu mari deficiențe. ♦ Fig. Operă (literară, artistică) ratată. – Din fr. avorton. DOOM
avortón s. m., pl. avortóni
avortonilor
AVORTÓN, avortoni, s. m. Făt născut înainte de termen; p. ext. om degenerat, cu mari deficiențe. ♦ Fig. Operă (literară, artistică) ratată. – Din fr. avorton. DOOM
avortón s. m., pl. avortóni
avortonul
AVORTÓN, avortoni, s. m. Făt născut înainte de termen; p. ext. om degenerat, cu mari deficiențe. ♦ Fig. Operă (literară, artistică) ratată. – Din fr. avorton. DOOM
avortón s. m., pl. avortóni
avortonului
AVORTÓN, avortoni, s. m. Făt născut înainte de termen; p. ext. om degenerat, cu mari deficiențe. ♦ Fig. Operă (literară, artistică) ratată. – Din fr. avorton. DOOM
avortón s. m., pl. avortóni
avortul
AVÓRT, avorturi, s. n. Întrerupere accidentală sau provocată a sarcinii, înainte ca fătul să fie viabil. – Din avorta (derivat regresiv). DOOM
avórt s. n., pl. avórturi
avortului
AVÓRT, avorturi, s. n. Întrerupere accidentală sau provocată a sarcinii, înainte ca fătul să fie viabil. – Din avorta (derivat regresiv). DOOM
avórt s. n., pl. avórturi
avorturi
AVÓRT, avorturi, s. n. Întrerupere accidentală sau provocată a sarcinii, înainte ca fătul să fie viabil. – Din avorta (derivat regresiv). DOOM
avórt s. n., pl. avórturi
avorturile
AVÓRT, avorturi, s. n. Întrerupere accidentală sau provocată a sarcinii, înainte ca fătul să fie viabil. – Din avorta (derivat regresiv). DOOM
avórt s. n., pl. avórturi
avorturilor
AVÓRT, avorturi, s. n. Întrerupere accidentală sau provocată a sarcinii, înainte ca fătul să fie viabil. – Din avorta (derivat regresiv). DOOM
avórt s. n., pl. avórturi
avortând
AVORTÁ, avortez, vb. I. Intranz. A suferi sau a-și provoca un avort. – Din fr. avorter. DOOM
avortá (a ~) vb., ind. prez. 3 avorteáză
avortînd
AVORTÁ, avortez, vb. I. Intranz. A suferi sau a-și provoca un avort. – Din fr. avorter. DOOM
avortá (a ~) vb., ind. prez. 3 avorteáză
avortări
AVORTÁ, avortez, vb. I. Intranz. A suferi sau a-și provoca un avort. – Din fr. avorter. DOOM
avortá (a ~) vb., ind. prez. 3 avorteáză
avortării
AVORTÁ, avortez, vb. I. Intranz. A suferi sau a-și provoca un avort. – Din fr. avorter. DOOM
avortá (a ~) vb., ind. prez. 3 avorteáză
avortările
AVORTÁ, avortez, vb. I. Intranz. A suferi sau a-și provoca un avort. – Din fr. avorter. DOOM
avortá (a ~) vb., ind. prez. 3 avorteáză
avortărilor
AVORTÁ, avortez, vb. I. Intranz. A suferi sau a-și provoca un avort. – Din fr. avorter. DOOM
avortá (a ~) vb., ind. prez. 3 avorteáză
avosetta
CIOC2, ciocuri, s. n. 1. Partea anterioară, terminală, lunguiață și cornoasă a capului păsărilor, care înlocuiește sistemul dentar; plisc, clonț. ♦ Cantitatea de lichid sau de hrană care încape o dată în cioc (1). ♦ Fig. Gură a omului. 2. Parte sau prelungire ascuțită a unor obiecte; capăt, vârf (ascuțit). 3. Barbișon, țăcălie. ◊ Expr. (Arg.) A pune ciocuri = a minți sau a deforma realitatea. 4. Compuse: ciocul-berzei = plantă erbacee cu frunzele păroase, adânc crestate și cu flori violete-purpurii (Geranium pratense); ciocul-cucoarei = mică planta erbacee cu tulpina păroasă întinsă pe pământ, cu frunze compuse, flori roșii, roz sau albe și fructe lungi, asemănătoare cu un cioc (Erodium cicutarium); cioc-întors = pasăre călătoare cu penajul alb pătat cu negru, cu ciocul lung, subțire și ușor arcuit în sus, cu picioarele înalte (Recurvirostra avosetta). – Cf. alb. čok, rom. cioc1.
avram
AVRÁM, avrami, s. m. (Reg.) Varietate de prun. – Din avramă (derivat regresiv). DOOM
avrám (reg.) (a-vram) s. m., pl. avrámi
avram
sufletu’ lui Avram Iancu expr. v. sufletu’!
avrama
AVRÁMĂ, avrame, s. f. (Reg.) Varietate de prune. – Din ngr. avrámilo. DOOM
avrámă (reg.) (a-vra-) s. f., g.-d. art. avrámei; pl. avráme
avrame
AVRÁMĂ, avrame, s. f. (Reg.) Varietate de prune. – Din ngr. avrámilo. DOOM
avrámă (reg.) (a-vra-) s. f., g.-d. art. avrámei; pl. avráme
avramei
AVRÁMĂ, avrame, s. f. (Reg.) Varietate de prune. – Din ngr. avrámilo. DOOM
avrámă (reg.) (a-vra-) s. f., g.-d. art. avrámei; pl. avráme
avramele
AVRÁMĂ, avrame, s. f. (Reg.) Varietate de prune. – Din ngr. avrámilo. DOOM
avrámă (reg.) (a-vra-) s. f., g.-d. art. avrámei; pl. avráme
avramelor
AVRÁMĂ, avrame, s. f. (Reg.) Varietate de prune. – Din ngr. avrámilo. DOOM
avrámă (reg.) (a-vra-) s. f., g.-d. art. avrámei; pl. avráme
avrami
AVRÁM, avrami, s. m. (Reg.) Varietate de prun. – Din avramă (derivat regresiv). DOOM
avrám (reg.) (a-vram) s. m., pl. avrámi
avramii
AVRÁM, avrami, s. m. (Reg.) Varietate de prun. – Din avramă (derivat regresiv). DOOM
avrám (reg.) (a-vram) s. m., pl. avrámi
avramilor
AVRÁM, avrami, s. m. (Reg.) Varietate de prun. – Din avramă (derivat regresiv). DOOM
avrám (reg.) (a-vram) s. m., pl. avrámi
avramul
AVRÁM, avrami, s. m. (Reg.) Varietate de prun. – Din avramă (derivat regresiv). DOOM
avrám (reg.) (a-vram) s. m., pl. avrámi
avramului
AVRÁM, avrami, s. m. (Reg.) Varietate de prun. – Din avramă (derivat regresiv). DOOM
avrám (reg.) (a-vram) s. m., pl. avrámi
avrig
a-și lua avrigu' expr. (adol.) a pleca (mai ales silit de împrejurări)
avrămaș
avrămaș, avrămași s. m. bancnotă de cinci mii de lei introdusă în circulație după 1990
avrămeasa
AVRĂMEÁSĂ, avrămese, s. f. (Bot; reg.) Veninariță. [Var.: avrămeáscă s. f.] – Cf. bg., rus. avran. DOOM
avrămeásă (reg.) (a-vră-) s. f., g.-d. art. avrămései; pl. avrămése
avrămească
AVRĂMEÁSĂ, avrămese, s. f. (Bot; reg.) Veninariță. [Var.: avrămeáscă s. f.] – Cf. bg., rus. avran. DOOM
avrămeásă (reg.) (a-vră-) s. f., g.-d. art. avrămései; pl. avrămése
avrămese
AVRĂMEÁSĂ, avrămese, s. f. (Bot; reg.) Veninariță. [Var.: avrămeáscă s. f.] – Cf. bg., rus. avran. DOOM
avrămeásă (reg.) (a-vră-) s. f., g.-d. art. avrămései; pl. avrămése
avrămesei
AVRĂMEÁSĂ, avrămese, s. f. (Bot; reg.) Veninariță. [Var.: avrămeáscă s. f.] – Cf. bg., rus. avran. DOOM
avrămeásă (reg.) (a-vră-) s. f., g.-d. art. avrămései; pl. avrămése
avrămesele
AVRĂMEÁSĂ, avrămese, s. f. (Bot; reg.) Veninariță. [Var.: avrămeáscă s. f.] – Cf. bg., rus. avran. DOOM
avrămeásă (reg.) (a-vră-) s. f., g.-d. art. avrămései; pl. avrămése
avrămeselor
AVRĂMEÁSĂ, avrămese, s. f. (Bot; reg.) Veninariță. [Var.: avrămeáscă s. f.] – Cf. bg., rus. avran. DOOM
avrămeásă (reg.) (a-vră-) s. f., g.-d. art. avrămései; pl. avrămése
avuabil
AVUÁBIL, -Ă, avuabili, -e, adj. (Livr.) Care poate fi mărturisit. [Pr.: -vu-a-] – Din fr. avouable. DOOM
avuábil (livr.) (-vu-a-) adj. m., pl. avuábili; f. avuábilă, pl. avuábile
avuabila
AVUÁBIL, -Ă, avuabili, -e, adj. (Livr.) Care poate fi mărturisit. [Pr.: -vu-a-] – Din fr. avouable. DOOM
avuábil (livr.) (-vu-a-) adj. m., pl. avuábili; f. avuábilă, pl. avuábile
avuabile
AVUÁBIL, -Ă, avuabili, -e, adj. (Livr.) Care poate fi mărturisit. [Pr.: -vu-a-] – Din fr. avouable. DOOM
avuábil (livr.) (-vu-a-) adj. m., pl. avuábili; f. avuábilă, pl. avuábile
avuabilei
AVUÁBIL, -Ă, avuabili, -e, adj. (Livr.) Care poate fi mărturisit. [Pr.: -vu-a-] – Din fr. avouable. DOOM
avuábil (livr.) (-vu-a-) adj. m., pl. avuábili; f. avuábilă, pl. avuábile
avuabilele
AVUÁBIL, -Ă, avuabili, -e, adj. (Livr.) Care poate fi mărturisit. [Pr.: -vu-a-] – Din fr. avouable. DOOM
avuábil (livr.) (-vu-a-) adj. m., pl. avuábili; f. avuábilă, pl. avuábile
avuabilelor
AVUÁBIL, -Ă, avuabili, -e, adj. (Livr.) Care poate fi mărturisit. [Pr.: -vu-a-] – Din fr. avouable. DOOM
avuábil (livr.) (-vu-a-) adj. m., pl. avuábili; f. avuábilă, pl. avuábile
avuabili
AVUÁBIL, -Ă, avuabili, -e, adj. (Livr.) Care poate fi mărturisit. [Pr.: -vu-a-] – Din fr. avouable. DOOM
avuábil (livr.) (-vu-a-) adj. m., pl. avuábili; f. avuábilă, pl. avuábile
avuabilii
AVUÁBIL, -Ă, avuabili, -e, adj. (Livr.) Care poate fi mărturisit. [Pr.: -vu-a-] – Din fr. avouable. DOOM
avuábil (livr.) (-vu-a-) adj. m., pl. avuábili; f. avuábilă, pl. avuábile
avuabililor
AVUÁBIL, -Ă, avuabili, -e, adj. (Livr.) Care poate fi mărturisit. [Pr.: -vu-a-] – Din fr. avouable. DOOM
avuábil (livr.) (-vu-a-) adj. m., pl. avuábili; f. avuábilă, pl. avuábile
avuabilul
AVUÁBIL, -Ă, avuabili, -e, adj. (Livr.) Care poate fi mărturisit. [Pr.: -vu-a-] – Din fr. avouable. DOOM
avuábil (livr.) (-vu-a-) adj. m., pl. avuábili; f. avuábilă, pl. avuábile
avuabilului
AVUÁBIL, -Ă, avuabili, -e, adj. (Livr.) Care poate fi mărturisit. [Pr.: -vu-a-] – Din fr. avouable. DOOM
avuábil (livr.) (-vu-a-) adj. m., pl. avuábili; f. avuábilă, pl. avuábile
avulsie
AVÚLSIE s.f. v. avulsiune.
avulsiune
AVULSIÚNE s. f. Rupere de către ape a unei bucăți (mari) de mal din pământul aparținând unui proprietar și alipirea acestuia la pământul altui proprietar riveran. [Pr.: -si-u-] – Fr. avulsion. DOOM
avulsiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. avulsiúnii
avut
AVÚT, -Ă, (1) avuți, -te, adj., (2) avuturi, s. n. 1. Adj. Care are o stare materială foarte bună; bogat. 2. S. n. Avere. – V. avea. DOOM
!avút s. n.
avut
AVÚT, -Ă, (1) avuți, -te, adj., (2) avuturi, s. n. 1. Adj. Care are o stare materială foarte bună; bogat. 2. S. n. Avere. – V. avea.
avuta
AVÚT, -Ă, (1) avuți, -te, adj., (2) avuturi, s. n. 1. Adj. Care are o stare materială foarte bună; bogat. 2. S. n. Avere. – V. avea. DOOM
!avút s. n.
avute
AVÚT, -Ă, (1) avuți, -te, adj., (2) avuturi, s. n. 1. Adj. Care are o stare materială foarte bună; bogat. 2. S. n. Avere. – V. avea. DOOM
!avút s. n.
avutei
AVÚT, -Ă, (1) avuți, -te, adj., (2) avuturi, s. n. 1. Adj. Care are o stare materială foarte bună; bogat. 2. S. n. Avere. – V. avea. DOOM
!avút s. n.
avutele
AVÚT, -Ă, (1) avuți, -te, adj., (2) avuturi, s. n. 1. Adj. Care are o stare materială foarte bună; bogat. 2. S. n. Avere. – V. avea. DOOM
!avút s. n.
avutelor
AVÚT, -Ă, (1) avuți, -te, adj., (2) avuturi, s. n. 1. Adj. Care are o stare materială foarte bună; bogat. 2. S. n. Avere. – V. avea. DOOM
!avút s. n.
avutul
AVÚT, -Ă, (1) avuți, -te, adj., (2) avuturi, s. n. 1. Adj. Care are o stare materială foarte bună; bogat. 2. S. n. Avere. – V. avea. DOOM
!avút s. n.
avutul
AVÚT, -Ă, (1) avuți, -te, adj., (2) avuturi, s. n. 1. Adj. Care are o stare materială foarte bună; bogat. 2. S. n. Avere. – V. avea.
avutului
AVÚT, -Ă, (1) avuți, -te, adj., (2) avuturi, s. n. 1. Adj. Care are o stare materială foarte bună; bogat. 2. S. n. Avere. – V. avea. DOOM
!avút s. n.
avutului
AVÚT, -Ă, (1) avuți, -te, adj., (2) avuturi, s. n. 1. Adj. Care are o stare materială foarte bună; bogat. 2. S. n. Avere. – V. avea.
avuturi
AVÚT, -Ă, (1) avuți, -te, adj., (2) avuturi, s. n. 1. Adj. Care are o stare materială foarte bună; bogat. 2. S. n. Avere. – V. avea.
avuturile
AVÚT, -Ă, (1) avuți, -te, adj., (2) avuturi, s. n. 1. Adj. Care are o stare materială foarte bună; bogat. 2. S. n. Avere. – V. avea.
avuturilor
AVÚT, -Ă, (1) avuți, -te, adj., (2) avuturi, s. n. 1. Adj. Care are o stare materială foarte bună; bogat. 2. S. n. Avere. – V. avea.
avuți
AVÚT, -Ă, (1) avuți, -te, adj., (2) avuturi, s. n. 1. Adj. Care are o stare materială foarte bună; bogat. 2. S. n. Avere. – V. avea. DOOM
!avút s. n.
avuția
AVUȚÍE, avuții, s. f. Avere. ◊ Avuție națională = totalitatea valorilor materiale și spirituale de care dispune o țară. – Avut + suf. -ie. DOOM
avuțíe s. f., art. avuțía, g.-d. art. avuțíei; pl. avuțíi, art. avuțíile
avuție
AVUȚÍE, avuții, s. f. Avere. ◊ Avuție națională = totalitatea valorilor materiale și spirituale de care dispune o țară. – Avut + suf. -ie. DOOM
avuțíe s. f., art. avuțía, g.-d. art. avuțíei; pl. avuțíi, art. avuțíile
avuției
AVUȚÍE, avuții, s. f. Avere. ◊ Avuție națională = totalitatea valorilor materiale și spirituale de care dispune o țară. – Avut + suf. -ie. DOOM
avuțíe s. f., art. avuțía, g.-d. art. avuțíei; pl. avuțíi, art. avuțíile
avuții
AVÚT, -Ă, (1) avuți, -te, adj., (2) avuturi, s. n. 1. Adj. Care are o stare materială foarte bună; bogat. 2. S. n. Avere. – V. avea. DOOM
!avút s. n.
avuții
AVUȚÍE, avuții, s. f. Avere. ◊ Avuție națională = totalitatea valorilor materiale și spirituale de care dispune o țară. – Avut + suf. -ie. DOOM
avuțíe s. f., art. avuțía, g.-d. art. avuțíei; pl. avuțíi, art. avuțíile
avuțiile
AVUȚÍE, avuții, s. f. Avere. ◊ Avuție națională = totalitatea valorilor materiale și spirituale de care dispune o țară. – Avut + suf. -ie. DOOM
avuțíe s. f., art. avuțía, g.-d. art. avuțíei; pl. avuțíi, art. avuțíile
avuțiilor
AVUȚÍE, avuții, s. f. Avere. ◊ Avuție națională = totalitatea valorilor materiale și spirituale de care dispune o țară. – Avut + suf. -ie. DOOM
avuțíe s. f., art. avuțía, g.-d. art. avuțíei; pl. avuțíi, art. avuțíile
avuților
AVÚT, -Ă, (1) avuți, -te, adj., (2) avuturi, s. n. 1. Adj. Care are o stare materială foarte bună; bogat. 2. S. n. Avere. – V. avea. DOOM
!avút s. n.
avva
avá s. m. – (Înv.) Părinte; titlu onorific al membrilor clerului monastic. Ngr. ἀββᾶς (sec. XVII). Cuvînt cult, nu pare să fi avut circulație populară.
avânt
AVẤNT, avânturi, s. n. 1. Vioiciune, energie, forță în mișcări. ◊ Loc. vb. A-și lua avânt = a se avânta. 2. Însuflețire, elan, entuziasm. 3. Dezvoltare rapidă, progres remarcabil (într-un domeniu, într-o epocă etc.). – Din avânta (derivat regresiv). DOOM
avấnt s. n., pl. avấnturi
avânt
AVÂNTÁ, avấnt, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) repezi plin de însuflețire (spre cineva sau ceva). ♦ Refl. A-și deschide drum cu îndrăzneală. 2. Tranz. (Rar) A împinge cu energie înainte pe cineva sau ceva; a imprima o mișcare violentă. ♦ A insufla avânt. – A3 + vânt. DOOM
avântá (a ~) vb., ind. prez. 3 avấntă
avânta
AVÂNTÁ, avấnt, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) repezi plin de însuflețire (spre cineva sau ceva). ♦ Refl. A-și deschide drum cu îndrăzneală. 2. Tranz. (Rar) A împinge cu energie înainte pe cineva sau ceva; a imprima o mișcare violentă. ♦ A insufla avânt. – A3 + vânt. DOOM
avântá (a ~) vb., ind. prez. 3 avấntă
avântai
AVÂNTÁ, avấnt, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) repezi plin de însuflețire (spre cineva sau ceva). ♦ Refl. A-și deschide drum cu îndrăzneală. 2. Tranz. (Rar) A împinge cu energie înainte pe cineva sau ceva; a imprima o mișcare violentă. ♦ A insufla avânt. – A3 + vânt. DOOM
avântá (a ~) vb., ind. prez. 3 avấntă
avântam
AVÂNTÁ, avấnt, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) repezi plin de însuflețire (spre cineva sau ceva). ♦ Refl. A-și deschide drum cu îndrăzneală. 2. Tranz. (Rar) A împinge cu energie înainte pe cineva sau ceva; a imprima o mișcare violentă. ♦ A insufla avânt. – A3 + vânt. DOOM
avântá (a ~) vb., ind. prez. 3 avấntă
avântare
AVÂNTÁ, avấnt, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) repezi plin de însuflețire (spre cineva sau ceva). ♦ Refl. A-și deschide drum cu îndrăzneală. 2. Tranz. (Rar) A împinge cu energie înainte pe cineva sau ceva; a imprima o mișcare violentă. ♦ A insufla avânt. – A3 + vânt. DOOM
avântá (a ~) vb., ind. prez. 3 avấntă
avântare
AVÂNTÁRE s. f. Acțiunea de a (se) avânta. – V. avânta. DOOM
avântáre s. f., g.-d. art. avântắrii
avântarea
AVÂNTÁRE s. f. Acțiunea de a (se) avânta. – V. avânta. DOOM
avântáre s. f., g.-d. art. avântắrii
avântară
AVÂNTÁ, avấnt, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) repezi plin de însuflețire (spre cineva sau ceva). ♦ Refl. A-și deschide drum cu îndrăzneală. 2. Tranz. (Rar) A împinge cu energie înainte pe cineva sau ceva; a imprima o mișcare violentă. ♦ A insufla avânt. – A3 + vânt. DOOM
avântá (a ~) vb., ind. prez. 3 avấntă
avântarăm
AVÂNTÁ, avấnt, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) repezi plin de însuflețire (spre cineva sau ceva). ♦ Refl. A-și deschide drum cu îndrăzneală. 2. Tranz. (Rar) A împinge cu energie înainte pe cineva sau ceva; a imprima o mișcare violentă. ♦ A insufla avânt. – A3 + vânt. DOOM
avântá (a ~) vb., ind. prez. 3 avấntă
avântarăți
AVÂNTÁ, avấnt, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) repezi plin de însuflețire (spre cineva sau ceva). ♦ Refl. A-și deschide drum cu îndrăzneală. 2. Tranz. (Rar) A împinge cu energie înainte pe cineva sau ceva; a imprima o mișcare violentă. ♦ A insufla avânt. – A3 + vânt. DOOM
avântá (a ~) vb., ind. prez. 3 avấntă
avântase
AVÂNTÁ, avấnt, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) repezi plin de însuflețire (spre cineva sau ceva). ♦ Refl. A-și deschide drum cu îndrăzneală. 2. Tranz. (Rar) A împinge cu energie înainte pe cineva sau ceva; a imprima o mișcare violentă. ♦ A insufla avânt. – A3 + vânt. DOOM
avântá (a ~) vb., ind. prez. 3 avấntă
avântasem
AVÂNTÁ, avấnt, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) repezi plin de însuflețire (spre cineva sau ceva). ♦ Refl. A-și deschide drum cu îndrăzneală. 2. Tranz. (Rar) A împinge cu energie înainte pe cineva sau ceva; a imprima o mișcare violentă. ♦ A insufla avânt. – A3 + vânt. DOOM
avântá (a ~) vb., ind. prez. 3 avấntă
avântaseră
AVÂNTÁ, avấnt, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) repezi plin de însuflețire (spre cineva sau ceva). ♦ Refl. A-și deschide drum cu îndrăzneală. 2. Tranz. (Rar) A împinge cu energie înainte pe cineva sau ceva; a imprima o mișcare violentă. ♦ A insufla avânt. – A3 + vânt. DOOM
avântá (a ~) vb., ind. prez. 3 avấntă
avântaserăm
AVÂNTÁ, avấnt, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) repezi plin de însuflețire (spre cineva sau ceva). ♦ Refl. A-și deschide drum cu îndrăzneală. 2. Tranz. (Rar) A împinge cu energie înainte pe cineva sau ceva; a imprima o mișcare violentă. ♦ A insufla avânt. – A3 + vânt. DOOM
avântá (a ~) vb., ind. prez. 3 avấntă
avântaserăți
AVÂNTÁ, avấnt, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) repezi plin de însuflețire (spre cineva sau ceva). ♦ Refl. A-și deschide drum cu îndrăzneală. 2. Tranz. (Rar) A împinge cu energie înainte pe cineva sau ceva; a imprima o mișcare violentă. ♦ A insufla avânt. – A3 + vânt. DOOM
avântá (a ~) vb., ind. prez. 3 avấntă
avântaseși
AVÂNTÁ, avấnt, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) repezi plin de însuflețire (spre cineva sau ceva). ♦ Refl. A-și deschide drum cu îndrăzneală. 2. Tranz. (Rar) A împinge cu energie înainte pe cineva sau ceva; a imprima o mișcare violentă. ♦ A insufla avânt. – A3 + vânt. DOOM
avântá (a ~) vb., ind. prez. 3 avấntă
avântaseți
AVÂNTÁ, avấnt, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) repezi plin de însuflețire (spre cineva sau ceva). ♦ Refl. A-și deschide drum cu îndrăzneală. 2. Tranz. (Rar) A împinge cu energie înainte pe cineva sau ceva; a imprima o mișcare violentă. ♦ A insufla avânt. – A3 + vânt. DOOM
avântá (a ~) vb., ind. prez. 3 avấntă
avântat
AVÂNTÁ, avấnt, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) repezi plin de însuflețire (spre cineva sau ceva). ♦ Refl. A-și deschide drum cu îndrăzneală. 2. Tranz. (Rar) A împinge cu energie înainte pe cineva sau ceva; a imprima o mișcare violentă. ♦ A insufla avânt. – A3 + vânt. DOOM
avântá (a ~) vb., ind. prez. 3 avấntă
avântat
AVÂNTÁT, -Ă, avântați, -te, adj. (Adesea adverbial) Plin de avânt; vioi, însuflețit, entuziast. – V. avânta.
avântau
AVÂNTÁ, avấnt, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) repezi plin de însuflețire (spre cineva sau ceva). ♦ Refl. A-și deschide drum cu îndrăzneală. 2. Tranz. (Rar) A împinge cu energie înainte pe cineva sau ceva; a imprima o mișcare violentă. ♦ A insufla avânt. – A3 + vânt. DOOM
avântá (a ~) vb., ind. prez. 3 avấntă
avântași
AVÂNTÁ, avấnt, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) repezi plin de însuflețire (spre cineva sau ceva). ♦ Refl. A-și deschide drum cu îndrăzneală. 2. Tranz. (Rar) A împinge cu energie înainte pe cineva sau ceva; a imprima o mișcare violentă. ♦ A insufla avânt. – A3 + vânt. DOOM
avântá (a ~) vb., ind. prez. 3 avấntă
avântați
AVÂNTÁ, avấnt, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) repezi plin de însuflețire (spre cineva sau ceva). ♦ Refl. A-și deschide drum cu îndrăzneală. 2. Tranz. (Rar) A împinge cu energie înainte pe cineva sau ceva; a imprima o mișcare violentă. ♦ A insufla avânt. – A3 + vânt. DOOM
avântá (a ~) vb., ind. prez. 3 avấntă
avânte
AVÂNTÁ, avấnt, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) repezi plin de însuflețire (spre cineva sau ceva). ♦ Refl. A-și deschide drum cu îndrăzneală. 2. Tranz. (Rar) A împinge cu energie înainte pe cineva sau ceva; a imprima o mișcare violentă. ♦ A insufla avânt. – A3 + vânt. DOOM
avântá (a ~) vb., ind. prez. 3 avấntă
avântul
AVẤNT, avânturi, s. n. 1. Vioiciune, energie, forță în mișcări. ◊ Loc. vb. A-și lua avânt = a se avânta. 2. Însuflețire, elan, entuziasm. 3. Dezvoltare rapidă, progres remarcabil (într-un domeniu, într-o epocă etc.). – Din avânta (derivat regresiv). DOOM
avấnt s. n., pl. avấnturi
avântului
AVẤNT, avânturi, s. n. 1. Vioiciune, energie, forță în mișcări. ◊ Loc. vb. A-și lua avânt = a se avânta. 2. Însuflețire, elan, entuziasm. 3. Dezvoltare rapidă, progres remarcabil (într-un domeniu, într-o epocă etc.). – Din avânta (derivat regresiv). DOOM
avấnt s. n., pl. avấnturi
avânturi
AVẤNT, avânturi, s. n. 1. Vioiciune, energie, forță în mișcări. ◊ Loc. vb. A-și lua avânt = a se avânta. 2. Însuflețire, elan, entuziasm. 3. Dezvoltare rapidă, progres remarcabil (într-un domeniu, într-o epocă etc.). – Din avânta (derivat regresiv). DOOM
avấnt s. n., pl. avấnturi
avânturile
AVẤNT, avânturi, s. n. 1. Vioiciune, energie, forță în mișcări. ◊ Loc. vb. A-și lua avânt = a se avânta. 2. Însuflețire, elan, entuziasm. 3. Dezvoltare rapidă, progres remarcabil (într-un domeniu, într-o epocă etc.). – Din avânta (derivat regresiv). DOOM
avấnt s. n., pl. avấnturi
avânturilor
AVẤNT, avânturi, s. n. 1. Vioiciune, energie, forță în mișcări. ◊ Loc. vb. A-și lua avânt = a se avânta. 2. Însuflețire, elan, entuziasm. 3. Dezvoltare rapidă, progres remarcabil (într-un domeniu, într-o epocă etc.). – Din avânta (derivat regresiv). DOOM
avấnt s. n., pl. avấnturi
avântând
AVÂNTÁ, avấnt, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) repezi plin de însuflețire (spre cineva sau ceva). ♦ Refl. A-și deschide drum cu îndrăzneală. 2. Tranz. (Rar) A împinge cu energie înainte pe cineva sau ceva; a imprima o mișcare violentă. ♦ A insufla avânt. – A3 + vânt. DOOM
avântá (a ~) vb., ind. prez. 3 avấntă
avântări
AVÂNTÁRE s. f. Acțiunea de a (se) avânta. – V. avânta. DOOM
avântáre s. f., g.-d. art. avântắrii
avântării
AVÂNTÁRE s. f. Acțiunea de a (se) avânta. – V. avânta. DOOM
avântáre s. f., g.-d. art. avântắrii
avântările
AVÂNTÁRE s. f. Acțiunea de a (se) avânta. – V. avânta. DOOM
avântáre s. f., g.-d. art. avântắrii
avântărilor
AVÂNTÁRE s. f. Acțiunea de a (se) avânta. – V. avânta. DOOM
avântáre s. f., g.-d. art. avântắrii
avânți
AVÂNTÁ, avấnt, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) repezi plin de însuflețire (spre cineva sau ceva). ♦ Refl. A-și deschide drum cu îndrăzneală. 2. Tranz. (Rar) A împinge cu energie înainte pe cineva sau ceva; a imprima o mișcare violentă. ♦ A insufla avânt. – A3 + vânt. DOOM
avântá (a ~) vb., ind. prez. 3 avấntă
avînt
AVẤNT, avânturi, s. n. 1. Vioiciune, energie, forță în mișcări. ◊ Loc. vb. A-și lua avânt = a se avânta. 2. Însuflețire, elan, entuziasm. 3. Dezvoltare rapidă, progres remarcabil (într-un domeniu, într-o epocă etc.). – Din avânta (derivat regresiv). DOOM
avấnt s. n., pl. avấnturi
avînt
AVÂNTÁ, avấnt, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) repezi plin de însuflețire (spre cineva sau ceva). ♦ Refl. A-și deschide drum cu îndrăzneală. 2. Tranz. (Rar) A împinge cu energie înainte pe cineva sau ceva; a imprima o mișcare violentă. ♦ A insufla avânt. – A3 + vânt. DOOM
avântá (a ~) vb., ind. prez. 3 avấntă
avînta
AVÂNTÁ, avấnt, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) repezi plin de însuflețire (spre cineva sau ceva). ♦ Refl. A-și deschide drum cu îndrăzneală. 2. Tranz. (Rar) A împinge cu energie înainte pe cineva sau ceva; a imprima o mișcare violentă. ♦ A insufla avânt. – A3 + vânt. DOOM
avântá (a ~) vb., ind. prez. 3 avấntă
avîntai
AVÂNTÁ, avấnt, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) repezi plin de însuflețire (spre cineva sau ceva). ♦ Refl. A-și deschide drum cu îndrăzneală. 2. Tranz. (Rar) A împinge cu energie înainte pe cineva sau ceva; a imprima o mișcare violentă. ♦ A insufla avânt. – A3 + vânt. DOOM
avântá (a ~) vb., ind. prez. 3 avấntă
avîntam
AVÂNTÁ, avấnt, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) repezi plin de însuflețire (spre cineva sau ceva). ♦ Refl. A-și deschide drum cu îndrăzneală. 2. Tranz. (Rar) A împinge cu energie înainte pe cineva sau ceva; a imprima o mișcare violentă. ♦ A insufla avânt. – A3 + vânt. DOOM
avântá (a ~) vb., ind. prez. 3 avấntă
avîntare
AVÂNTÁ, avấnt, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) repezi plin de însuflețire (spre cineva sau ceva). ♦ Refl. A-și deschide drum cu îndrăzneală. 2. Tranz. (Rar) A împinge cu energie înainte pe cineva sau ceva; a imprima o mișcare violentă. ♦ A insufla avânt. – A3 + vânt. DOOM
avântá (a ~) vb., ind. prez. 3 avấntă
avîntare
AVÂNTÁRE s. f. Acțiunea de a (se) avânta. – V. avânta. DOOM
avântáre s. f., g.-d. art. avântắrii
avîntarea
AVÂNTÁRE s. f. Acțiunea de a (se) avânta. – V. avânta. DOOM
avântáre s. f., g.-d. art. avântắrii
avîntară
AVÂNTÁ, avấnt, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) repezi plin de însuflețire (spre cineva sau ceva). ♦ Refl. A-și deschide drum cu îndrăzneală. 2. Tranz. (Rar) A împinge cu energie înainte pe cineva sau ceva; a imprima o mișcare violentă. ♦ A insufla avânt. – A3 + vânt. DOOM
avântá (a ~) vb., ind. prez. 3 avấntă
avîntarăm
AVÂNTÁ, avấnt, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) repezi plin de însuflețire (spre cineva sau ceva). ♦ Refl. A-și deschide drum cu îndrăzneală. 2. Tranz. (Rar) A împinge cu energie înainte pe cineva sau ceva; a imprima o mișcare violentă. ♦ A insufla avânt. – A3 + vânt. DOOM
avântá (a ~) vb., ind. prez. 3 avấntă
avîntarăți
AVÂNTÁ, avấnt, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) repezi plin de însuflețire (spre cineva sau ceva). ♦ Refl. A-și deschide drum cu îndrăzneală. 2. Tranz. (Rar) A împinge cu energie înainte pe cineva sau ceva; a imprima o mișcare violentă. ♦ A insufla avânt. – A3 + vânt. DOOM
avântá (a ~) vb., ind. prez. 3 avấntă
avîntase
AVÂNTÁ, avấnt, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) repezi plin de însuflețire (spre cineva sau ceva). ♦ Refl. A-și deschide drum cu îndrăzneală. 2. Tranz. (Rar) A împinge cu energie înainte pe cineva sau ceva; a imprima o mișcare violentă. ♦ A insufla avânt. – A3 + vânt. DOOM
avântá (a ~) vb., ind. prez. 3 avấntă
avîntasem
AVÂNTÁ, avấnt, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) repezi plin de însuflețire (spre cineva sau ceva). ♦ Refl. A-și deschide drum cu îndrăzneală. 2. Tranz. (Rar) A împinge cu energie înainte pe cineva sau ceva; a imprima o mișcare violentă. ♦ A insufla avânt. – A3 + vânt. DOOM
avântá (a ~) vb., ind. prez. 3 avấntă
avîntaseră
AVÂNTÁ, avấnt, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) repezi plin de însuflețire (spre cineva sau ceva). ♦ Refl. A-și deschide drum cu îndrăzneală. 2. Tranz. (Rar) A împinge cu energie înainte pe cineva sau ceva; a imprima o mișcare violentă. ♦ A insufla avânt. – A3 + vânt. DOOM
avântá (a ~) vb., ind. prez. 3 avấntă
avîntaserăm
AVÂNTÁ, avấnt, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) repezi plin de însuflețire (spre cineva sau ceva). ♦ Refl. A-și deschide drum cu îndrăzneală. 2. Tranz. (Rar) A împinge cu energie înainte pe cineva sau ceva; a imprima o mișcare violentă. ♦ A insufla avânt. – A3 + vânt. DOOM
avântá (a ~) vb., ind. prez. 3 avấntă
avîntaserăți
AVÂNTÁ, avấnt, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) repezi plin de însuflețire (spre cineva sau ceva). ♦ Refl. A-și deschide drum cu îndrăzneală. 2. Tranz. (Rar) A împinge cu energie înainte pe cineva sau ceva; a imprima o mișcare violentă. ♦ A insufla avânt. – A3 + vânt. DOOM
avântá (a ~) vb., ind. prez. 3 avấntă
avîntaseși
AVÂNTÁ, avấnt, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) repezi plin de însuflețire (spre cineva sau ceva). ♦ Refl. A-și deschide drum cu îndrăzneală. 2. Tranz. (Rar) A împinge cu energie înainte pe cineva sau ceva; a imprima o mișcare violentă. ♦ A insufla avânt. – A3 + vânt. DOOM
avântá (a ~) vb., ind. prez. 3 avấntă
avîntaseți
AVÂNTÁ, avấnt, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) repezi plin de însuflețire (spre cineva sau ceva). ♦ Refl. A-și deschide drum cu îndrăzneală. 2. Tranz. (Rar) A împinge cu energie înainte pe cineva sau ceva; a imprima o mișcare violentă. ♦ A insufla avânt. – A3 + vânt. DOOM
avântá (a ~) vb., ind. prez. 3 avấntă
avîntat
AVÂNTÁ, avấnt, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) repezi plin de însuflețire (spre cineva sau ceva). ♦ Refl. A-și deschide drum cu îndrăzneală. 2. Tranz. (Rar) A împinge cu energie înainte pe cineva sau ceva; a imprima o mișcare violentă. ♦ A insufla avânt. – A3 + vânt. DOOM
avântá (a ~) vb., ind. prez. 3 avấntă
avîntau
AVÂNTÁ, avấnt, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) repezi plin de însuflețire (spre cineva sau ceva). ♦ Refl. A-și deschide drum cu îndrăzneală. 2. Tranz. (Rar) A împinge cu energie înainte pe cineva sau ceva; a imprima o mișcare violentă. ♦ A insufla avânt. – A3 + vânt. DOOM
avântá (a ~) vb., ind. prez. 3 avấntă
avîntași
AVÂNTÁ, avấnt, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) repezi plin de însuflețire (spre cineva sau ceva). ♦ Refl. A-și deschide drum cu îndrăzneală. 2. Tranz. (Rar) A împinge cu energie înainte pe cineva sau ceva; a imprima o mișcare violentă. ♦ A insufla avânt. – A3 + vânt. DOOM
avântá (a ~) vb., ind. prez. 3 avấntă
avîntați
AVÂNTÁ, avấnt, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) repezi plin de însuflețire (spre cineva sau ceva). ♦ Refl. A-și deschide drum cu îndrăzneală. 2. Tranz. (Rar) A împinge cu energie înainte pe cineva sau ceva; a imprima o mișcare violentă. ♦ A insufla avânt. – A3 + vânt. DOOM
avântá (a ~) vb., ind. prez. 3 avấntă
avînte
AVÂNTÁ, avấnt, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) repezi plin de însuflețire (spre cineva sau ceva). ♦ Refl. A-și deschide drum cu îndrăzneală. 2. Tranz. (Rar) A împinge cu energie înainte pe cineva sau ceva; a imprima o mișcare violentă. ♦ A insufla avânt. – A3 + vânt. DOOM
avântá (a ~) vb., ind. prez. 3 avấntă
avîntul
AVẤNT, avânturi, s. n. 1. Vioiciune, energie, forță în mișcări. ◊ Loc. vb. A-și lua avânt = a se avânta. 2. Însuflețire, elan, entuziasm. 3. Dezvoltare rapidă, progres remarcabil (într-un domeniu, într-o epocă etc.). – Din avânta (derivat regresiv). DOOM
avấnt s. n., pl. avấnturi
avîntului
AVẤNT, avânturi, s. n. 1. Vioiciune, energie, forță în mișcări. ◊ Loc. vb. A-și lua avânt = a se avânta. 2. Însuflețire, elan, entuziasm. 3. Dezvoltare rapidă, progres remarcabil (într-un domeniu, într-o epocă etc.). – Din avânta (derivat regresiv). DOOM
avấnt s. n., pl. avấnturi
avînturi
AVẤNT, avânturi, s. n. 1. Vioiciune, energie, forță în mișcări. ◊ Loc. vb. A-și lua avânt = a se avânta. 2. Însuflețire, elan, entuziasm. 3. Dezvoltare rapidă, progres remarcabil (într-un domeniu, într-o epocă etc.). – Din avânta (derivat regresiv). DOOM
avấnt s. n., pl. avấnturi
avînturile
AVẤNT, avânturi, s. n. 1. Vioiciune, energie, forță în mișcări. ◊ Loc. vb. A-și lua avânt = a se avânta. 2. Însuflețire, elan, entuziasm. 3. Dezvoltare rapidă, progres remarcabil (într-un domeniu, într-o epocă etc.). – Din avânta (derivat regresiv). DOOM
avấnt s. n., pl. avấnturi
avînturilor
AVẤNT, avânturi, s. n. 1. Vioiciune, energie, forță în mișcări. ◊ Loc. vb. A-și lua avânt = a se avânta. 2. Însuflețire, elan, entuziasm. 3. Dezvoltare rapidă, progres remarcabil (într-un domeniu, într-o epocă etc.). – Din avânta (derivat regresiv). DOOM
avấnt s. n., pl. avấnturi
avîntînd
AVÂNTÁ, avấnt, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) repezi plin de însuflețire (spre cineva sau ceva). ♦ Refl. A-și deschide drum cu îndrăzneală. 2. Tranz. (Rar) A împinge cu energie înainte pe cineva sau ceva; a imprima o mișcare violentă. ♦ A insufla avânt. – A3 + vânt. DOOM
avântá (a ~) vb., ind. prez. 3 avấntă
avîntări
AVÂNTÁRE s. f. Acțiunea de a (se) avânta. – V. avânta. DOOM
avântáre s. f., g.-d. art. avântắrii
avîntării
AVÂNTÁRE s. f. Acțiunea de a (se) avânta. – V. avânta. DOOM
avântáre s. f., g.-d. art. avântắrii
avîntările
AVÂNTÁRE s. f. Acțiunea de a (se) avânta. – V. avânta. DOOM
avântáre s. f., g.-d. art. avântắrii
avîntărilor
AVÂNTÁRE s. f. Acțiunea de a (se) avânta. – V. avânta. DOOM
avântáre s. f., g.-d. art. avântắrii
avînți
AVÂNTÁ, avấnt, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) repezi plin de însuflețire (spre cineva sau ceva). ♦ Refl. A-și deschide drum cu îndrăzneală. 2. Tranz. (Rar) A împinge cu energie înainte pe cineva sau ceva; a imprima o mișcare violentă. ♦ A insufla avânt. – A3 + vânt. DOOM
avântá (a ~) vb., ind. prez. 3 avấntă