at
ASTATÍNIU s. n. Element chimic radioactiv din grupul halogenilor. – După fr. astatine, germ. Astatine.

DOOM

astatíniu [niu pron. nĭu] s. n., art. astatíniul; simb. At

at
AT s.m. Monedă divizionară în Laos, valorând a suta parte dintr-un kip. [Pl. ați. / cf. fr. at].

atac
ATÁC, atacuri, s. n. 1. Ofensivă a unor forțe armate care urmărește nimicirea sau prinderea inamicului și distrugerea unor obiective ale acestuia; (în special) moment culminant al acestei ofensive. ♦ (La sg. art.) Semnal de trompetă care anunță începerea atacului (1). 2. Agresiune împotriva unei persoane, unui stat etc. 3. Inițiativă într-un joc sportiv. ♦ Linia de înaintași a unei echipe de fotbal, handbal etc. 4. Acțiune violentă și susținută (prin manifestații, prin scris etc.) împotriva unei situații, unei teorii etc. sau împotriva celor care le susțin. ♦ Mijloc prin care se cere reexaminarea unei hotărâri judecătorești care nu satisface una dintre părți. 5. Apariție bruscă și puternică a unei boli. ◊ Atac de panică = criză acută de angoasă. ♦ (Pop.) Apoplexie. ♦ (Pop.) Tuberculoză pulmonară. 6. (Fon.) Mișcare articulatorie a coardelor vocale, care marchează începutul pronunțării unei vocale. – Din fr. attaque.

DOOM

atác s. n., pl. atácuri

atac
ATACÁ, atác, vb. I. 1. Tranz. (Mil.) A începe sau a duce un atac (1). 2. A comite o agresiune împotriva unei persoane, unui stat etc. 3. Intranz. A avea sau a lua inițiativa într-un joc sportiv. 4. Tranz. Fig. A duce o campanie violentă și susținută împotriva unei situații, unei teorii etc. sau împotriva celor care le susțin. ♦ A cere justiției să reexamineze o hotărâre care nu satisface una dintre părți. 5. Tranz. A vătăma; a roade; a arde; a distruge. ♦ Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de tuberculoză pulmonară. ♦ Refl. (Arg.) A se enerva, a se irita, a se înfuria. 6. Tranz. Fig. A începe să studieze o problemă. ♦ A începe executarea unei bucăți muzicale. – Din fr. attaquer.

DOOM

atacá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. atác, 2 sg. atáci, 3 atácă; conj. prez. 3 să atáce; ger. atacấnd

ataca
ATACÁ, atác, vb. I. 1. Tranz. (Mil.) A începe sau a duce un atac (1). 2. A comite o agresiune împotriva unei persoane, unui stat etc. 3. Intranz. A avea sau a lua inițiativa într-un joc sportiv. 4. Tranz. Fig. A duce o campanie violentă și susținută împotriva unei situații, unei teorii etc. sau împotriva celor care le susțin. ♦ A cere justiției să reexamineze o hotărâre care nu satisface una dintre părți. 5. Tranz. A vătăma; a roade; a arde; a distruge. ♦ Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de tuberculoză pulmonară. ♦ Refl. (Arg.) A se enerva, a se irita, a se înfuria. 6. Tranz. Fig. A începe să studieze o problemă. ♦ A începe executarea unei bucăți muzicale. – Din fr. attaquer.

DOOM

atacá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. atác, 2 sg. atáci, 3 atácă; conj. prez. 3 să atáce; ger. atacấnd

atacabil
ATACÁBIL, -Ă, atacabili, -e, adj. Care poate fi atacat. – Din fr. attaquable.

DOOM

atacábil adj. m., pl. atacábili; f. atacábilă, pl. atacábile

atacabila
ATACÁBIL, -Ă, atacabili, -e, adj. Care poate fi atacat. – Din fr. attaquable.

DOOM

atacábil adj. m., pl. atacábili; f. atacábilă, pl. atacábile

atacabile
ATACÁBIL, -Ă, atacabili, -e, adj. Care poate fi atacat. – Din fr. attaquable.

DOOM

atacábil adj. m., pl. atacábili; f. atacábilă, pl. atacábile

atacabilei
ATACÁBIL, -Ă, atacabili, -e, adj. Care poate fi atacat. – Din fr. attaquable.

DOOM

atacábil adj. m., pl. atacábili; f. atacábilă, pl. atacábile

atacabilele
ATACÁBIL, -Ă, atacabili, -e, adj. Care poate fi atacat. – Din fr. attaquable.

DOOM

atacábil adj. m., pl. atacábili; f. atacábilă, pl. atacábile

atacabilelor
ATACÁBIL, -Ă, atacabili, -e, adj. Care poate fi atacat. – Din fr. attaquable.

DOOM

atacábil adj. m., pl. atacábili; f. atacábilă, pl. atacábile

atacabili
ATACÁBIL, -Ă, atacabili, -e, adj. Care poate fi atacat. – Din fr. attaquable.

DOOM

atacábil adj. m., pl. atacábili; f. atacábilă, pl. atacábile

atacabilii
ATACÁBIL, -Ă, atacabili, -e, adj. Care poate fi atacat. – Din fr. attaquable.

DOOM

atacábil adj. m., pl. atacábili; f. atacábilă, pl. atacábile

atacabililor
ATACÁBIL, -Ă, atacabili, -e, adj. Care poate fi atacat. – Din fr. attaquable.

DOOM

atacábil adj. m., pl. atacábili; f. atacábilă, pl. atacábile

atacabilul
ATACÁBIL, -Ă, atacabili, -e, adj. Care poate fi atacat. – Din fr. attaquable.

DOOM

atacábil adj. m., pl. atacábili; f. atacábilă, pl. atacábile

atacabilului
ATACÁBIL, -Ă, atacabili, -e, adj. Care poate fi atacat. – Din fr. attaquable.

DOOM

atacábil adj. m., pl. atacábili; f. atacábilă, pl. atacábile

atacai
ATACÁ, atác, vb. I. 1. Tranz. (Mil.) A începe sau a duce un atac (1). 2. A comite o agresiune împotriva unei persoane, unui stat etc. 3. Intranz. A avea sau a lua inițiativa într-un joc sportiv. 4. Tranz. Fig. A duce o campanie violentă și susținută împotriva unei situații, unei teorii etc. sau împotriva celor care le susțin. ♦ A cere justiției să reexamineze o hotărâre care nu satisface una dintre părți. 5. Tranz. A vătăma; a roade; a arde; a distruge. ♦ Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de tuberculoză pulmonară. ♦ Refl. (Arg.) A se enerva, a se irita, a se înfuria. 6. Tranz. Fig. A începe să studieze o problemă. ♦ A începe executarea unei bucăți muzicale. – Din fr. attaquer.

DOOM

atacá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. atác, 2 sg. atáci, 3 atácă; conj. prez. 3 să atáce; ger. atacấnd

atacam
ATACÁ, atác, vb. I. 1. Tranz. (Mil.) A începe sau a duce un atac (1). 2. A comite o agresiune împotriva unei persoane, unui stat etc. 3. Intranz. A avea sau a lua inițiativa într-un joc sportiv. 4. Tranz. Fig. A duce o campanie violentă și susținută împotriva unei situații, unei teorii etc. sau împotriva celor care le susțin. ♦ A cere justiției să reexamineze o hotărâre care nu satisface una dintre părți. 5. Tranz. A vătăma; a roade; a arde; a distruge. ♦ Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de tuberculoză pulmonară. ♦ Refl. (Arg.) A se enerva, a se irita, a se înfuria. 6. Tranz. Fig. A începe să studieze o problemă. ♦ A începe executarea unei bucăți muzicale. – Din fr. attaquer.

DOOM

atacá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. atác, 2 sg. atáci, 3 atácă; conj. prez. 3 să atáce; ger. atacấnd

atacant
ATACÁNT, -Ă, atacanți, -te, s. m. și f. Persoană care atacă. ♦ Jucător care face parte din linia de înaintași a unei echipe sportive. – Din fr. attaquant.

DOOM

atacántă s. f., g.-d. art. atacántei; pl. atacánte

atacant
ATACÁNT, -Ă, atacanți, -te, s. m. și f. Persoană care atacă. ♦ Jucător care face parte din linia de înaintași a unei echipe sportive. – Din fr. attaquant.

DOOM

atacántă s. f., g.-d. art. atacántei; pl. atacánte

atacanta
ATACÁNT, -Ă, atacanți, -te, s. m. și f. Persoană care atacă. ♦ Jucător care face parte din linia de înaintași a unei echipe sportive. – Din fr. attaquant.

DOOM

atacántă s. f., g.-d. art. atacántei; pl. atacánte

atacanta
ATACÁNT, -Ă, atacanți, -te, s. m. și f. Persoană care atacă. ♦ Jucător care face parte din linia de înaintași a unei echipe sportive. – Din fr. attaquant.

DOOM

atacántă s. f., g.-d. art. atacántei; pl. atacánte

atacante
ATACÁNT, -Ă, atacanți, -te, s. m. și f. Persoană care atacă. ♦ Jucător care face parte din linia de înaintași a unei echipe sportive. – Din fr. attaquant.

DOOM

atacántă s. f., g.-d. art. atacántei; pl. atacánte

atacante
ATACÁNT, -Ă, atacanți, -te, s. m. și f. Persoană care atacă. ♦ Jucător care face parte din linia de înaintași a unei echipe sportive. – Din fr. attaquant.

DOOM

atacántă s. f., g.-d. art. atacántei; pl. atacánte

atacantei
ATACÁNT, -Ă, atacanți, -te, s. m. și f. Persoană care atacă. ♦ Jucător care face parte din linia de înaintași a unei echipe sportive. – Din fr. attaquant.

DOOM

atacántă s. f., g.-d. art. atacántei; pl. atacánte

atacantei
ATACÁNT, -Ă, atacanți, -te, s. m. și f. Persoană care atacă. ♦ Jucător care face parte din linia de înaintași a unei echipe sportive. – Din fr. attaquant.

DOOM

atacántă s. f., g.-d. art. atacántei; pl. atacánte

atacantele
ATACÁNT, -Ă, atacanți, -te, s. m. și f. Persoană care atacă. ♦ Jucător care face parte din linia de înaintași a unei echipe sportive. – Din fr. attaquant.

DOOM

atacántă s. f., g.-d. art. atacántei; pl. atacánte

atacantele
ATACÁNT, -Ă, atacanți, -te, s. m. și f. Persoană care atacă. ♦ Jucător care face parte din linia de înaintași a unei echipe sportive. – Din fr. attaquant.

DOOM

atacántă s. f., g.-d. art. atacántei; pl. atacánte

atacantelor
ATACÁNT, -Ă, atacanți, -te, s. m. și f. Persoană care atacă. ♦ Jucător care face parte din linia de înaintași a unei echipe sportive. – Din fr. attaquant.

DOOM

atacántă s. f., g.-d. art. atacántei; pl. atacánte

atacantelor
ATACÁNT, -Ă, atacanți, -te, s. m. și f. Persoană care atacă. ♦ Jucător care face parte din linia de înaintași a unei echipe sportive. – Din fr. attaquant.

DOOM

atacántă s. f., g.-d. art. atacántei; pl. atacánte

atacantul
ATACÁNT, -Ă, atacanți, -te, s. m. și f. Persoană care atacă. ♦ Jucător care face parte din linia de înaintași a unei echipe sportive. – Din fr. attaquant.

DOOM

atacántă s. f., g.-d. art. atacántei; pl. atacánte

atacantul
ATACÁNT, -Ă, atacanți, -te, s. m. și f. Persoană care atacă. ♦ Jucător care face parte din linia de înaintași a unei echipe sportive. – Din fr. attaquant.

DOOM

atacántă s. f., g.-d. art. atacántei; pl. atacánte

atacantului
ATACÁNT, -Ă, atacanți, -te, s. m. și f. Persoană care atacă. ♦ Jucător care face parte din linia de înaintași a unei echipe sportive. – Din fr. attaquant.

DOOM

atacántă s. f., g.-d. art. atacántei; pl. atacánte

atacantului
ATACÁNT, -Ă, atacanți, -te, s. m. și f. Persoană care atacă. ♦ Jucător care face parte din linia de înaintași a unei echipe sportive. – Din fr. attaquant.

DOOM

atacántă s. f., g.-d. art. atacántei; pl. atacánte

atacanți
ATACÁNT, -Ă, atacanți, -te, s. m. și f. Persoană care atacă. ♦ Jucător care face parte din linia de înaintași a unei echipe sportive. – Din fr. attaquant.

DOOM

atacántă s. f., g.-d. art. atacántei; pl. atacánte

atacanți
ATACÁNT, -Ă, atacanți, -te, s. m. și f. Persoană care atacă. ♦ Jucător care face parte din linia de înaintași a unei echipe sportive. – Din fr. attaquant.

DOOM

atacántă s. f., g.-d. art. atacántei; pl. atacánte

atacanții
ATACÁNT, -Ă, atacanți, -te, s. m. și f. Persoană care atacă. ♦ Jucător care face parte din linia de înaintași a unei echipe sportive. – Din fr. attaquant.

DOOM

atacántă s. f., g.-d. art. atacántei; pl. atacánte

atacanții
ATACÁNT, -Ă, atacanți, -te, s. m. și f. Persoană care atacă. ♦ Jucător care face parte din linia de înaintași a unei echipe sportive. – Din fr. attaquant.

DOOM

atacántă s. f., g.-d. art. atacántei; pl. atacánte

atacanților
ATACÁNT, -Ă, atacanți, -te, s. m. și f. Persoană care atacă. ♦ Jucător care face parte din linia de înaintași a unei echipe sportive. – Din fr. attaquant.

DOOM

atacántă s. f., g.-d. art. atacántei; pl. atacánte

atacanților
ATACÁNT, -Ă, atacanți, -te, s. m. și f. Persoană care atacă. ♦ Jucător care face parte din linia de înaintași a unei echipe sportive. – Din fr. attaquant.

DOOM

atacántă s. f., g.-d. art. atacántei; pl. atacánte

atacare
ATACÁ, atác, vb. I. 1. Tranz. (Mil.) A începe sau a duce un atac (1). 2. A comite o agresiune împotriva unei persoane, unui stat etc. 3. Intranz. A avea sau a lua inițiativa într-un joc sportiv. 4. Tranz. Fig. A duce o campanie violentă și susținută împotriva unei situații, unei teorii etc. sau împotriva celor care le susțin. ♦ A cere justiției să reexamineze o hotărâre care nu satisface una dintre părți. 5. Tranz. A vătăma; a roade; a arde; a distruge. ♦ Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de tuberculoză pulmonară. ♦ Refl. (Arg.) A se enerva, a se irita, a se înfuria. 6. Tranz. Fig. A începe să studieze o problemă. ♦ A începe executarea unei bucăți muzicale. – Din fr. attaquer.

DOOM

atacá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. atác, 2 sg. atáci, 3 atácă; conj. prez. 3 să atáce; ger. atacấnd

atacare
ATACÁRE, atacări, s. f. Acțiunea de a ataca. – V. ataca.

DOOM

atacáre s. f., g.-d. art. atacắrii; pl. atacắri

atacarea
ATACÁRE, atacări, s. f. Acțiunea de a ataca. – V. ataca.

DOOM

atacáre s. f., g.-d. art. atacắrii; pl. atacắri

atacară
ATACÁ, atác, vb. I. 1. Tranz. (Mil.) A începe sau a duce un atac (1). 2. A comite o agresiune împotriva unei persoane, unui stat etc. 3. Intranz. A avea sau a lua inițiativa într-un joc sportiv. 4. Tranz. Fig. A duce o campanie violentă și susținută împotriva unei situații, unei teorii etc. sau împotriva celor care le susțin. ♦ A cere justiției să reexamineze o hotărâre care nu satisface una dintre părți. 5. Tranz. A vătăma; a roade; a arde; a distruge. ♦ Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de tuberculoză pulmonară. ♦ Refl. (Arg.) A se enerva, a se irita, a se înfuria. 6. Tranz. Fig. A începe să studieze o problemă. ♦ A începe executarea unei bucăți muzicale. – Din fr. attaquer.

DOOM

atacá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. atác, 2 sg. atáci, 3 atácă; conj. prez. 3 să atáce; ger. atacấnd

atacarăm
ATACÁ, atác, vb. I. 1. Tranz. (Mil.) A începe sau a duce un atac (1). 2. A comite o agresiune împotriva unei persoane, unui stat etc. 3. Intranz. A avea sau a lua inițiativa într-un joc sportiv. 4. Tranz. Fig. A duce o campanie violentă și susținută împotriva unei situații, unei teorii etc. sau împotriva celor care le susțin. ♦ A cere justiției să reexamineze o hotărâre care nu satisface una dintre părți. 5. Tranz. A vătăma; a roade; a arde; a distruge. ♦ Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de tuberculoză pulmonară. ♦ Refl. (Arg.) A se enerva, a se irita, a se înfuria. 6. Tranz. Fig. A începe să studieze o problemă. ♦ A începe executarea unei bucăți muzicale. – Din fr. attaquer.

DOOM

atacá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. atác, 2 sg. atáci, 3 atácă; conj. prez. 3 să atáce; ger. atacấnd

atacarăți
ATACÁ, atác, vb. I. 1. Tranz. (Mil.) A începe sau a duce un atac (1). 2. A comite o agresiune împotriva unei persoane, unui stat etc. 3. Intranz. A avea sau a lua inițiativa într-un joc sportiv. 4. Tranz. Fig. A duce o campanie violentă și susținută împotriva unei situații, unei teorii etc. sau împotriva celor care le susțin. ♦ A cere justiției să reexamineze o hotărâre care nu satisface una dintre părți. 5. Tranz. A vătăma; a roade; a arde; a distruge. ♦ Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de tuberculoză pulmonară. ♦ Refl. (Arg.) A se enerva, a se irita, a se înfuria. 6. Tranz. Fig. A începe să studieze o problemă. ♦ A începe executarea unei bucăți muzicale. – Din fr. attaquer.

DOOM

atacá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. atác, 2 sg. atáci, 3 atácă; conj. prez. 3 să atáce; ger. atacấnd

atacase
ATACÁ, atác, vb. I. 1. Tranz. (Mil.) A începe sau a duce un atac (1). 2. A comite o agresiune împotriva unei persoane, unui stat etc. 3. Intranz. A avea sau a lua inițiativa într-un joc sportiv. 4. Tranz. Fig. A duce o campanie violentă și susținută împotriva unei situații, unei teorii etc. sau împotriva celor care le susțin. ♦ A cere justiției să reexamineze o hotărâre care nu satisface una dintre părți. 5. Tranz. A vătăma; a roade; a arde; a distruge. ♦ Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de tuberculoză pulmonară. ♦ Refl. (Arg.) A se enerva, a se irita, a se înfuria. 6. Tranz. Fig. A începe să studieze o problemă. ♦ A începe executarea unei bucăți muzicale. – Din fr. attaquer.

DOOM

atacá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. atác, 2 sg. atáci, 3 atácă; conj. prez. 3 să atáce; ger. atacấnd

atacasem
ATACÁ, atác, vb. I. 1. Tranz. (Mil.) A începe sau a duce un atac (1). 2. A comite o agresiune împotriva unei persoane, unui stat etc. 3. Intranz. A avea sau a lua inițiativa într-un joc sportiv. 4. Tranz. Fig. A duce o campanie violentă și susținută împotriva unei situații, unei teorii etc. sau împotriva celor care le susțin. ♦ A cere justiției să reexamineze o hotărâre care nu satisface una dintre părți. 5. Tranz. A vătăma; a roade; a arde; a distruge. ♦ Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de tuberculoză pulmonară. ♦ Refl. (Arg.) A se enerva, a se irita, a se înfuria. 6. Tranz. Fig. A începe să studieze o problemă. ♦ A începe executarea unei bucăți muzicale. – Din fr. attaquer.

DOOM

atacá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. atác, 2 sg. atáci, 3 atácă; conj. prez. 3 să atáce; ger. atacấnd

atacaseră
ATACÁ, atác, vb. I. 1. Tranz. (Mil.) A începe sau a duce un atac (1). 2. A comite o agresiune împotriva unei persoane, unui stat etc. 3. Intranz. A avea sau a lua inițiativa într-un joc sportiv. 4. Tranz. Fig. A duce o campanie violentă și susținută împotriva unei situații, unei teorii etc. sau împotriva celor care le susțin. ♦ A cere justiției să reexamineze o hotărâre care nu satisface una dintre părți. 5. Tranz. A vătăma; a roade; a arde; a distruge. ♦ Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de tuberculoză pulmonară. ♦ Refl. (Arg.) A se enerva, a se irita, a se înfuria. 6. Tranz. Fig. A începe să studieze o problemă. ♦ A începe executarea unei bucăți muzicale. – Din fr. attaquer.

DOOM

atacá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. atác, 2 sg. atáci, 3 atácă; conj. prez. 3 să atáce; ger. atacấnd

atacaserăm
ATACÁ, atác, vb. I. 1. Tranz. (Mil.) A începe sau a duce un atac (1). 2. A comite o agresiune împotriva unei persoane, unui stat etc. 3. Intranz. A avea sau a lua inițiativa într-un joc sportiv. 4. Tranz. Fig. A duce o campanie violentă și susținută împotriva unei situații, unei teorii etc. sau împotriva celor care le susțin. ♦ A cere justiției să reexamineze o hotărâre care nu satisface una dintre părți. 5. Tranz. A vătăma; a roade; a arde; a distruge. ♦ Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de tuberculoză pulmonară. ♦ Refl. (Arg.) A se enerva, a se irita, a se înfuria. 6. Tranz. Fig. A începe să studieze o problemă. ♦ A începe executarea unei bucăți muzicale. – Din fr. attaquer.

DOOM

atacá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. atác, 2 sg. atáci, 3 atácă; conj. prez. 3 să atáce; ger. atacấnd

atacaserăți
ATACÁ, atác, vb. I. 1. Tranz. (Mil.) A începe sau a duce un atac (1). 2. A comite o agresiune împotriva unei persoane, unui stat etc. 3. Intranz. A avea sau a lua inițiativa într-un joc sportiv. 4. Tranz. Fig. A duce o campanie violentă și susținută împotriva unei situații, unei teorii etc. sau împotriva celor care le susțin. ♦ A cere justiției să reexamineze o hotărâre care nu satisface una dintre părți. 5. Tranz. A vătăma; a roade; a arde; a distruge. ♦ Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de tuberculoză pulmonară. ♦ Refl. (Arg.) A se enerva, a se irita, a se înfuria. 6. Tranz. Fig. A începe să studieze o problemă. ♦ A începe executarea unei bucăți muzicale. – Din fr. attaquer.

DOOM

atacá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. atác, 2 sg. atáci, 3 atácă; conj. prez. 3 să atáce; ger. atacấnd

atacaseși
ATACÁ, atác, vb. I. 1. Tranz. (Mil.) A începe sau a duce un atac (1). 2. A comite o agresiune împotriva unei persoane, unui stat etc. 3. Intranz. A avea sau a lua inițiativa într-un joc sportiv. 4. Tranz. Fig. A duce o campanie violentă și susținută împotriva unei situații, unei teorii etc. sau împotriva celor care le susțin. ♦ A cere justiției să reexamineze o hotărâre care nu satisface una dintre părți. 5. Tranz. A vătăma; a roade; a arde; a distruge. ♦ Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de tuberculoză pulmonară. ♦ Refl. (Arg.) A se enerva, a se irita, a se înfuria. 6. Tranz. Fig. A începe să studieze o problemă. ♦ A începe executarea unei bucăți muzicale. – Din fr. attaquer.

DOOM

atacá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. atác, 2 sg. atáci, 3 atácă; conj. prez. 3 să atáce; ger. atacấnd

atacaseți
ATACÁ, atác, vb. I. 1. Tranz. (Mil.) A începe sau a duce un atac (1). 2. A comite o agresiune împotriva unei persoane, unui stat etc. 3. Intranz. A avea sau a lua inițiativa într-un joc sportiv. 4. Tranz. Fig. A duce o campanie violentă și susținută împotriva unei situații, unei teorii etc. sau împotriva celor care le susțin. ♦ A cere justiției să reexamineze o hotărâre care nu satisface una dintre părți. 5. Tranz. A vătăma; a roade; a arde; a distruge. ♦ Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de tuberculoză pulmonară. ♦ Refl. (Arg.) A se enerva, a se irita, a se înfuria. 6. Tranz. Fig. A începe să studieze o problemă. ♦ A începe executarea unei bucăți muzicale. – Din fr. attaquer.

DOOM

atacá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. atác, 2 sg. atáci, 3 atácă; conj. prez. 3 să atáce; ger. atacấnd

atacat
ATACÁ, atác, vb. I. 1. Tranz. (Mil.) A începe sau a duce un atac (1). 2. A comite o agresiune împotriva unei persoane, unui stat etc. 3. Intranz. A avea sau a lua inițiativa într-un joc sportiv. 4. Tranz. Fig. A duce o campanie violentă și susținută împotriva unei situații, unei teorii etc. sau împotriva celor care le susțin. ♦ A cere justiției să reexamineze o hotărâre care nu satisface una dintre părți. 5. Tranz. A vătăma; a roade; a arde; a distruge. ♦ Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de tuberculoză pulmonară. ♦ Refl. (Arg.) A se enerva, a se irita, a se înfuria. 6. Tranz. Fig. A începe să studieze o problemă. ♦ A începe executarea unei bucăți muzicale. – Din fr. attaquer.

DOOM

atacá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. atác, 2 sg. atáci, 3 atácă; conj. prez. 3 să atáce; ger. atacấnd

atacat
ATACÁT, -Ă, atacați, -te, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) ftizic. – V. ataca.

atacat
ATACÁT, -Ă, atacați, -te, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) ftizic. – V. ataca.

atacata
ATACÁT, -Ă, atacați, -te, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) ftizic. – V. ataca.

atacata
ATACÁT, -Ă, atacați, -te, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) ftizic. – V. ataca.

atacate
ATACÁT, -Ă, atacați, -te, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) ftizic. – V. ataca.

atacate
ATACÁT, -Ă, atacați, -te, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) ftizic. – V. ataca.

atacatei
ATACÁT, -Ă, atacați, -te, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) ftizic. – V. ataca.

atacatei
ATACÁT, -Ă, atacați, -te, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) ftizic. – V. ataca.

atacatele
ATACÁT, -Ă, atacați, -te, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) ftizic. – V. ataca.

atacatele
ATACÁT, -Ă, atacați, -te, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) ftizic. – V. ataca.

atacatelor
ATACÁT, -Ă, atacați, -te, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) ftizic. – V. ataca.

atacatelor
ATACÁT, -Ă, atacați, -te, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) ftizic. – V. ataca.

atacatoare
ATACATÓR, -OÁRE, atacatori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care atacă. – Ataca + suf. -tor.

DOOM

atacatór (rar) s. m., pl. atacatóri

atacatoarea
ATACATÓR, -OÁRE, atacatori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care atacă. – Ataca + suf. -tor.

DOOM

atacatór (rar) s. m., pl. atacatóri

atacatoarei
ATACATÓR, -OÁRE, atacatori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care atacă. – Ataca + suf. -tor.

DOOM

atacatór (rar) s. m., pl. atacatóri

atacatoarele
ATACATÓR, -OÁRE, atacatori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care atacă. – Ataca + suf. -tor.

DOOM

atacatór (rar) s. m., pl. atacatóri

atacatoarelor
ATACATÓR, -OÁRE, atacatori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care atacă. – Ataca + suf. -tor.

DOOM

atacatór (rar) s. m., pl. atacatóri

atacator
ATACATÓR, -OÁRE, atacatori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care atacă. – Ataca + suf. -tor.

DOOM

atacatór (rar) s. m., pl. atacatóri

atacatori
ATACATÓR, -OÁRE, atacatori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care atacă. – Ataca + suf. -tor.

DOOM

atacatór (rar) s. m., pl. atacatóri

atacatorii
ATACATÓR, -OÁRE, atacatori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care atacă. – Ataca + suf. -tor.

DOOM

atacatór (rar) s. m., pl. atacatóri

atacatorilor
ATACATÓR, -OÁRE, atacatori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care atacă. – Ataca + suf. -tor.

DOOM

atacatór (rar) s. m., pl. atacatóri

atacatorul
ATACATÓR, -OÁRE, atacatori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care atacă. – Ataca + suf. -tor.

DOOM

atacatór (rar) s. m., pl. atacatóri

atacatorului
ATACATÓR, -OÁRE, atacatori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care atacă. – Ataca + suf. -tor.

DOOM

atacatór (rar) s. m., pl. atacatóri

atacatul
ATACÁT, -Ă, atacați, -te, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) ftizic. – V. ataca.

atacatul
ATACÁT, -Ă, atacați, -te, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) ftizic. – V. ataca.

atacatului
ATACÁT, -Ă, atacați, -te, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) ftizic. – V. ataca.

atacatului
ATACÁT, -Ă, atacați, -te, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) ftizic. – V. ataca.

atacau
ATACÁ, atác, vb. I. 1. Tranz. (Mil.) A începe sau a duce un atac (1). 2. A comite o agresiune împotriva unei persoane, unui stat etc. 3. Intranz. A avea sau a lua inițiativa într-un joc sportiv. 4. Tranz. Fig. A duce o campanie violentă și susținută împotriva unei situații, unei teorii etc. sau împotriva celor care le susțin. ♦ A cere justiției să reexamineze o hotărâre care nu satisface una dintre părți. 5. Tranz. A vătăma; a roade; a arde; a distruge. ♦ Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de tuberculoză pulmonară. ♦ Refl. (Arg.) A se enerva, a se irita, a se înfuria. 6. Tranz. Fig. A începe să studieze o problemă. ♦ A începe executarea unei bucăți muzicale. – Din fr. attaquer.

DOOM

atacá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. atác, 2 sg. atáci, 3 atácă; conj. prez. 3 să atáce; ger. atacấnd

atacași
ATACÁ, atác, vb. I. 1. Tranz. (Mil.) A începe sau a duce un atac (1). 2. A comite o agresiune împotriva unei persoane, unui stat etc. 3. Intranz. A avea sau a lua inițiativa într-un joc sportiv. 4. Tranz. Fig. A duce o campanie violentă și susținută împotriva unei situații, unei teorii etc. sau împotriva celor care le susțin. ♦ A cere justiției să reexamineze o hotărâre care nu satisface una dintre părți. 5. Tranz. A vătăma; a roade; a arde; a distruge. ♦ Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de tuberculoză pulmonară. ♦ Refl. (Arg.) A se enerva, a se irita, a se înfuria. 6. Tranz. Fig. A începe să studieze o problemă. ♦ A începe executarea unei bucăți muzicale. – Din fr. attaquer.

DOOM

atacá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. atác, 2 sg. atáci, 3 atácă; conj. prez. 3 să atáce; ger. atacấnd

atacați
ATACÁ, atác, vb. I. 1. Tranz. (Mil.) A începe sau a duce un atac (1). 2. A comite o agresiune împotriva unei persoane, unui stat etc. 3. Intranz. A avea sau a lua inițiativa într-un joc sportiv. 4. Tranz. Fig. A duce o campanie violentă și susținută împotriva unei situații, unei teorii etc. sau împotriva celor care le susțin. ♦ A cere justiției să reexamineze o hotărâre care nu satisface una dintre părți. 5. Tranz. A vătăma; a roade; a arde; a distruge. ♦ Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de tuberculoză pulmonară. ♦ Refl. (Arg.) A se enerva, a se irita, a se înfuria. 6. Tranz. Fig. A începe să studieze o problemă. ♦ A începe executarea unei bucăți muzicale. – Din fr. attaquer.

DOOM

atacá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. atác, 2 sg. atáci, 3 atácă; conj. prez. 3 să atáce; ger. atacấnd

atacați
ATACÁT, -Ă, atacați, -te, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) ftizic. – V. ataca.

atacați
ATACÁT, -Ă, atacați, -te, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) ftizic. – V. ataca.

atacații
ATACÁT, -Ă, atacați, -te, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) ftizic. – V. ataca.

atacații
ATACÁT, -Ă, atacați, -te, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) ftizic. – V. ataca.

atacaților
ATACÁT, -Ă, atacați, -te, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) ftizic. – V. ataca.

atacaților
ATACÁT, -Ă, atacați, -te, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) ftizic. – V. ataca.

atace
ATACÁ, atác, vb. I. 1. Tranz. (Mil.) A începe sau a duce un atac (1). 2. A comite o agresiune împotriva unei persoane, unui stat etc. 3. Intranz. A avea sau a lua inițiativa într-un joc sportiv. 4. Tranz. Fig. A duce o campanie violentă și susținută împotriva unei situații, unei teorii etc. sau împotriva celor care le susțin. ♦ A cere justiției să reexamineze o hotărâre care nu satisface una dintre părți. 5. Tranz. A vătăma; a roade; a arde; a distruge. ♦ Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de tuberculoză pulmonară. ♦ Refl. (Arg.) A se enerva, a se irita, a se înfuria. 6. Tranz. Fig. A începe să studieze o problemă. ♦ A începe executarea unei bucăți muzicale. – Din fr. attaquer.

DOOM

atacá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. atác, 2 sg. atáci, 3 atácă; conj. prez. 3 să atáce; ger. atacấnd

ataci
ATACÁ, atác, vb. I. 1. Tranz. (Mil.) A începe sau a duce un atac (1). 2. A comite o agresiune împotriva unei persoane, unui stat etc. 3. Intranz. A avea sau a lua inițiativa într-un joc sportiv. 4. Tranz. Fig. A duce o campanie violentă și susținută împotriva unei situații, unei teorii etc. sau împotriva celor care le susțin. ♦ A cere justiției să reexamineze o hotărâre care nu satisface una dintre părți. 5. Tranz. A vătăma; a roade; a arde; a distruge. ♦ Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de tuberculoză pulmonară. ♦ Refl. (Arg.) A se enerva, a se irita, a se înfuria. 6. Tranz. Fig. A începe să studieze o problemă. ♦ A începe executarea unei bucăți muzicale. – Din fr. attaquer.

DOOM

atacá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. atác, 2 sg. atáci, 3 atácă; conj. prez. 3 să atáce; ger. atacấnd

atacul
ATÁC, atacuri, s. n. 1. Ofensivă a unor forțe armate care urmărește nimicirea sau prinderea inamicului și distrugerea unor obiective ale acestuia; (în special) moment culminant al acestei ofensive. ♦ (La sg. art.) Semnal de trompetă care anunță începerea atacului (1). 2. Agresiune împotriva unei persoane, unui stat etc. 3. Inițiativă într-un joc sportiv. ♦ Linia de înaintași a unei echipe de fotbal, handbal etc. 4. Acțiune violentă și susținută (prin manifestații, prin scris etc.) împotriva unei situații, unei teorii etc. sau împotriva celor care le susțin. ♦ Mijloc prin care se cere reexaminarea unei hotărâri judecătorești care nu satisface una dintre părți. 5. Apariție bruscă și puternică a unei boli. ◊ Atac de panică = criză acută de angoasă. ♦ (Pop.) Apoplexie. ♦ (Pop.) Tuberculoză pulmonară. 6. (Fon.) Mișcare articulatorie a coardelor vocale, care marchează începutul pronunțării unei vocale. – Din fr. attaque.

DOOM

atác s. n., pl. atácuri

atacului
ATÁC, atacuri, s. n. 1. Ofensivă a unor forțe armate care urmărește nimicirea sau prinderea inamicului și distrugerea unor obiective ale acestuia; (în special) moment culminant al acestei ofensive. ♦ (La sg. art.) Semnal de trompetă care anunță începerea atacului (1). 2. Agresiune împotriva unei persoane, unui stat etc. 3. Inițiativă într-un joc sportiv. ♦ Linia de înaintași a unei echipe de fotbal, handbal etc. 4. Acțiune violentă și susținută (prin manifestații, prin scris etc.) împotriva unei situații, unei teorii etc. sau împotriva celor care le susțin. ♦ Mijloc prin care se cere reexaminarea unei hotărâri judecătorești care nu satisface una dintre părți. 5. Apariție bruscă și puternică a unei boli. ◊ Atac de panică = criză acută de angoasă. ♦ (Pop.) Apoplexie. ♦ (Pop.) Tuberculoză pulmonară. 6. (Fon.) Mișcare articulatorie a coardelor vocale, care marchează începutul pronunțării unei vocale. – Din fr. attaque.

DOOM

atác s. n., pl. atácuri

atacuri
ATÁC, atacuri, s. n. 1. Ofensivă a unor forțe armate care urmărește nimicirea sau prinderea inamicului și distrugerea unor obiective ale acestuia; (în special) moment culminant al acestei ofensive. ♦ (La sg. art.) Semnal de trompetă care anunță începerea atacului (1). 2. Agresiune împotriva unei persoane, unui stat etc. 3. Inițiativă într-un joc sportiv. ♦ Linia de înaintași a unei echipe de fotbal, handbal etc. 4. Acțiune violentă și susținută (prin manifestații, prin scris etc.) împotriva unei situații, unei teorii etc. sau împotriva celor care le susțin. ♦ Mijloc prin care se cere reexaminarea unei hotărâri judecătorești care nu satisface una dintre părți. 5. Apariție bruscă și puternică a unei boli. ◊ Atac de panică = criză acută de angoasă. ♦ (Pop.) Apoplexie. ♦ (Pop.) Tuberculoză pulmonară. 6. (Fon.) Mișcare articulatorie a coardelor vocale, care marchează începutul pronunțării unei vocale. – Din fr. attaque.

DOOM

atác s. n., pl. atácuri

atacurile
ATÁC, atacuri, s. n. 1. Ofensivă a unor forțe armate care urmărește nimicirea sau prinderea inamicului și distrugerea unor obiective ale acestuia; (în special) moment culminant al acestei ofensive. ♦ (La sg. art.) Semnal de trompetă care anunță începerea atacului (1). 2. Agresiune împotriva unei persoane, unui stat etc. 3. Inițiativă într-un joc sportiv. ♦ Linia de înaintași a unei echipe de fotbal, handbal etc. 4. Acțiune violentă și susținută (prin manifestații, prin scris etc.) împotriva unei situații, unei teorii etc. sau împotriva celor care le susțin. ♦ Mijloc prin care se cere reexaminarea unei hotărâri judecătorești care nu satisface una dintre părți. 5. Apariție bruscă și puternică a unei boli. ◊ Atac de panică = criză acută de angoasă. ♦ (Pop.) Apoplexie. ♦ (Pop.) Tuberculoză pulmonară. 6. (Fon.) Mișcare articulatorie a coardelor vocale, care marchează începutul pronunțării unei vocale. – Din fr. attaque.

DOOM

atác s. n., pl. atácuri

atacurilor
ATÁC, atacuri, s. n. 1. Ofensivă a unor forțe armate care urmărește nimicirea sau prinderea inamicului și distrugerea unor obiective ale acestuia; (în special) moment culminant al acestei ofensive. ♦ (La sg. art.) Semnal de trompetă care anunță începerea atacului (1). 2. Agresiune împotriva unei persoane, unui stat etc. 3. Inițiativă într-un joc sportiv. ♦ Linia de înaintași a unei echipe de fotbal, handbal etc. 4. Acțiune violentă și susținută (prin manifestații, prin scris etc.) împotriva unei situații, unei teorii etc. sau împotriva celor care le susțin. ♦ Mijloc prin care se cere reexaminarea unei hotărâri judecătorești care nu satisface una dintre părți. 5. Apariție bruscă și puternică a unei boli. ◊ Atac de panică = criză acută de angoasă. ♦ (Pop.) Apoplexie. ♦ (Pop.) Tuberculoză pulmonară. 6. (Fon.) Mișcare articulatorie a coardelor vocale, care marchează începutul pronunțării unei vocale. – Din fr. attaque.

DOOM

atác s. n., pl. atácuri

atacând
ATACÁ, atác, vb. I. 1. Tranz. (Mil.) A începe sau a duce un atac (1). 2. A comite o agresiune împotriva unei persoane, unui stat etc. 3. Intranz. A avea sau a lua inițiativa într-un joc sportiv. 4. Tranz. Fig. A duce o campanie violentă și susținută împotriva unei situații, unei teorii etc. sau împotriva celor care le susțin. ♦ A cere justiției să reexamineze o hotărâre care nu satisface una dintre părți. 5. Tranz. A vătăma; a roade; a arde; a distruge. ♦ Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de tuberculoză pulmonară. ♦ Refl. (Arg.) A se enerva, a se irita, a se înfuria. 6. Tranz. Fig. A începe să studieze o problemă. ♦ A începe executarea unei bucăți muzicale. – Din fr. attaquer.

DOOM

atacá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. atác, 2 sg. atáci, 3 atácă; conj. prez. 3 să atáce; ger. atacấnd

atacînd
ATACÁ, atác, vb. I. 1. Tranz. (Mil.) A începe sau a duce un atac (1). 2. A comite o agresiune împotriva unei persoane, unui stat etc. 3. Intranz. A avea sau a lua inițiativa într-un joc sportiv. 4. Tranz. Fig. A duce o campanie violentă și susținută împotriva unei situații, unei teorii etc. sau împotriva celor care le susțin. ♦ A cere justiției să reexamineze o hotărâre care nu satisface una dintre părți. 5. Tranz. A vătăma; a roade; a arde; a distruge. ♦ Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de tuberculoză pulmonară. ♦ Refl. (Arg.) A se enerva, a se irita, a se înfuria. 6. Tranz. Fig. A începe să studieze o problemă. ♦ A începe executarea unei bucăți muzicale. – Din fr. attaquer.

DOOM

atacá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. atác, 2 sg. atáci, 3 atácă; conj. prez. 3 să atáce; ger. atacấnd

atacări
ATACÁRE, atacări, s. f. Acțiunea de a ataca. – V. ataca.

DOOM

atacáre s. f., g.-d. art. atacắrii; pl. atacắri

atacării
ATACÁRE, atacări, s. f. Acțiunea de a ataca. – V. ataca.

DOOM

atacáre s. f., g.-d. art. atacắrii; pl. atacắri

atacările
ATACÁRE, atacări, s. f. Acțiunea de a ataca. – V. ataca.

DOOM

atacáre s. f., g.-d. art. atacắrii; pl. atacắri

atacărilor
ATACÁRE, atacări, s. f. Acțiunea de a ataca. – V. ataca.

DOOM

atacáre s. f., g.-d. art. atacắrii; pl. atacắri

atalanta
Schoeneis, denumire purtată de Atalanta, fiica lui Schoeneus.

atalante
Atalanta (sau Atalante), fiica lui Iasus și a Clymenei. Părăsită pe o stîncă de către tatăl ei, care dorise un băiat și nu o fată, Atalanta a fost alăptată de către o ursoaică și crescută în sălbăticia codrilor. Mai tîrziu ea a învățat să vîneze, întocmai ca Artemis, zeița ei protectoare. Urmînd pilda acesteia, Atalanta a jurat să rămînă pururea fecioară. Prețuită de mulți pentru frumusețea ei – printre altii și de Meleager, alături de care a participat la vînătoarea mistrețului din Calydon (v. și Meleager) – Atalanta s-a văzut în cele din urmă nevoită să consimtă să se căsătorească. Ea era vestită pentru iuțeala picioarelor sale și era învingătoare la toate întrecerile la care a participat. Așadar, a făgăduit să se căsătorească cu acela care o va întrece în iuțeală. Mulți au încercat fără să reușească și au fost uciși cu sulița de fecioara cea neînduplecată. Ea îi ajungea întotdeauna din urmă, după ce mai întîi le acorda un avans. Unul singur a izbutit s-o întreacă, cu ajutorul Aphroditei: Milanion. Zeița i-a dăruit lui Milanion trei mere de aur din Grădina Hesperidelor. În timpul cursei, acesta a lăsat să-i cadă merele unul cîte unul. Atalanta, neputîndu-și stăpîni curiozitatea, s-a oprit să le culeagă, și în felul acesta a pierdut din timp și a fost învinsă. Ea s-a căsătorit cu Milanion și au trăit amîndoi fericiți pînă în ziua în care, cu ocazia unei vînători, au profanat – cuprinși de un elan de dragoste – un sanctuar în care se adăpostiseră. Sanctuarul era închinat lui Zeus. Indignat de sacrilegiul comis, zeul i-a pedepsit transformîndu-i pe amîndoi în lei.

atalica
atalica! interj. atenție!

ataman
ATAMÁN, atamani, s. m. 1. Căpetenie de cazaci. 2. Șef al unei echipe de pescari. – Din rus., ucr. ataman.

DOOM

atamán s. m., pl. atamáni

atamani
ATAMÁN, atamani, s. m. 1. Căpetenie de cazaci. 2. Șef al unei echipe de pescari. – Din rus., ucr. ataman.

DOOM

atamán s. m., pl. atamáni

atamanii
ATAMÁN, atamani, s. m. 1. Căpetenie de cazaci. 2. Șef al unei echipe de pescari. – Din rus., ucr. ataman.

DOOM

atamán s. m., pl. atamáni

atamanilor
ATAMÁN, atamani, s. m. 1. Căpetenie de cazaci. 2. Șef al unei echipe de pescari. – Din rus., ucr. ataman.

DOOM

atamán s. m., pl. atamáni

atamante
Atamante = Athamas.

atamantida
Atamantida = Athamantis.

atamantidul
Atamantidul = Athamantides.

atamanul
ATAMÁN, atamani, s. m. 1. Căpetenie de cazaci. 2. Șef al unei echipe de pescari. – Din rus., ucr. ataman.

DOOM

atamán s. m., pl. atamáni

atamanului
ATAMÁN, atamani, s. m. 1. Căpetenie de cazaci. 2. Șef al unei echipe de pescari. – Din rus., ucr. ataman.

DOOM

atamán s. m., pl. atamáni

ataraxic
ATARÁXIC, ataraxice, s. n. Medicament cu puternică acțiune calmantă a sistemului nervos central. – Din fr. ataraxique.

DOOM

ataráxic s. n., pl. ataráxice

ataraxice
ATARÁXIC, ataraxice, s. n. Medicament cu puternică acțiune calmantă a sistemului nervos central. – Din fr. ataraxique.

DOOM

ataráxic s. n., pl. ataráxice

ataraxicele
ATARÁXIC, ataraxice, s. n. Medicament cu puternică acțiune calmantă a sistemului nervos central. – Din fr. ataraxique.

DOOM

ataráxic s. n., pl. ataráxice

ataraxicelor
ATARÁXIC, ataraxice, s. n. Medicament cu puternică acțiune calmantă a sistemului nervos central. – Din fr. ataraxique.

DOOM

ataráxic s. n., pl. ataráxice

ataraxicul
ATARÁXIC, ataraxice, s. n. Medicament cu puternică acțiune calmantă a sistemului nervos central. – Din fr. ataraxique.

DOOM

ataráxic s. n., pl. ataráxice

ataraxicului
ATARÁXIC, ataraxice, s. n. Medicament cu puternică acțiune calmantă a sistemului nervos central. – Din fr. ataraxique.

DOOM

ataráxic s. n., pl. ataráxice

ataraxie
ATARAXÍE s. f. 1. (Med.) Stare bolnăvicioasă de pasivitate a unui organ sau a unei funcțiuni. 2. Concepție filosofică idealistă din Antichitate care susținea că omul trebuie să tindă spre o stare de perfectă liniște sufletească prin detașarea de frământările lumii. – Din fr. ataraxie.

DOOM

ataraxíe s. f., art. ataraxía, g.-d. ataraxíi, art. ataraxíei

atare
ATÁRE, atári, adj. pron. (antepus) Astfel de...; asemenea. O atare problemă. ◊ Loc. conj. Ca atare = deci, în consecință. – Lat. eccum-talem.

DOOM

atáre² (ca ~) \nloc. adj., loc. adv.

atari
ATÁRE, atári, adj. pron. (antepus) Astfel de...; asemenea. O atare problemă. ◊ Loc. conj. Ca atare = deci, în consecință. – Lat. eccum-talem.

DOOM

atáre² (ca ~) \nloc. adj., loc. adv.

atavic
ATÁVIC, -Ă, atavici, -ce, adj. Transmis prin atavism. – Din fr. atavique.

DOOM

atávic adj. m., pl. atávici; f. atávică, pl. atávice

atavica
ATÁVIC, -Ă, atavici, -ce, adj. Transmis prin atavism. – Din fr. atavique.

DOOM

atávic adj. m., pl. atávici; f. atávică, pl. atávice

atavice
ATÁVIC, -Ă, atavici, -ce, adj. Transmis prin atavism. – Din fr. atavique.

DOOM

atávic adj. m., pl. atávici; f. atávică, pl. atávice

atavicei
ATÁVIC, -Ă, atavici, -ce, adj. Transmis prin atavism. – Din fr. atavique.

DOOM

atávic adj. m., pl. atávici; f. atávică, pl. atávice

atavicele
ATÁVIC, -Ă, atavici, -ce, adj. Transmis prin atavism. – Din fr. atavique.

DOOM

atávic adj. m., pl. atávici; f. atávică, pl. atávice

atavicelor
ATÁVIC, -Ă, atavici, -ce, adj. Transmis prin atavism. – Din fr. atavique.

DOOM

atávic adj. m., pl. atávici; f. atávică, pl. atávice

atavici
ATÁVIC, -Ă, atavici, -ce, adj. Transmis prin atavism. – Din fr. atavique.

DOOM

atávic adj. m., pl. atávici; f. atávică, pl. atávice

atavicii
ATÁVIC, -Ă, atavici, -ce, adj. Transmis prin atavism. – Din fr. atavique.

DOOM

atávic adj. m., pl. atávici; f. atávică, pl. atávice

atavicilor
ATÁVIC, -Ă, atavici, -ce, adj. Transmis prin atavism. – Din fr. atavique.

DOOM

atávic adj. m., pl. atávici; f. atávică, pl. atávice

atavicul
ATÁVIC, -Ă, atavici, -ce, adj. Transmis prin atavism. – Din fr. atavique.

DOOM

atávic adj. m., pl. atávici; f. atávică, pl. atávice

atavicului
ATÁVIC, -Ă, atavici, -ce, adj. Transmis prin atavism. – Din fr. atavique.

DOOM

atávic adj. m., pl. atávici; f. atávică, pl. atávice

atavism
ATAVÍSM, (2) atavisme, s. n. 1. Apariție la un descendent animal sau vegetal a unor particularități (fizice sau psihice) proprii ascendenților îndepărtați și care nu s-au manifestat în generațiile intermediare. 2. Particularitate proprie atavismului (1). – Din fr. atavisme.

DOOM

!atavísm s. n., (particularități) pl. atavísme

atavisme
ATAVÍSM, (2) atavisme, s. n. 1. Apariție la un descendent animal sau vegetal a unor particularități (fizice sau psihice) proprii ascendenților îndepărtați și care nu s-au manifestat în generațiile intermediare. 2. Particularitate proprie atavismului (1). – Din fr. atavisme.

DOOM

!atavísm s. n., (particularități) pl. atavísme

atavismele
ATAVÍSM, (2) atavisme, s. n. 1. Apariție la un descendent animal sau vegetal a unor particularități (fizice sau psihice) proprii ascendenților îndepărtați și care nu s-au manifestat în generațiile intermediare. 2. Particularitate proprie atavismului (1). – Din fr. atavisme.

DOOM

!atavísm s. n., (particularități) pl. atavísme

atavismelor
ATAVÍSM, (2) atavisme, s. n. 1. Apariție la un descendent animal sau vegetal a unor particularități (fizice sau psihice) proprii ascendenților îndepărtați și care nu s-au manifestat în generațiile intermediare. 2. Particularitate proprie atavismului (1). – Din fr. atavisme.

DOOM

!atavísm s. n., (particularități) pl. atavísme

atavismul
ATAVÍSM, (2) atavisme, s. n. 1. Apariție la un descendent animal sau vegetal a unor particularități (fizice sau psihice) proprii ascendenților îndepărtați și care nu s-au manifestat în generațiile intermediare. 2. Particularitate proprie atavismului (1). – Din fr. atavisme.

DOOM

!atavísm s. n., (particularități) pl. atavísme

atavismului
ATAVÍSM, (2) atavisme, s. n. 1. Apariție la un descendent animal sau vegetal a unor particularități (fizice sau psihice) proprii ascendenților îndepărtați și care nu s-au manifestat în generațiile intermediare. 2. Particularitate proprie atavismului (1). – Din fr. atavisme.

DOOM

!atavísm s. n., (particularități) pl. atavísme

ataxia
ATAXÍE s. f. (Med.) Tulburare a coordonării mișcărilor voluntare din cauza lezării unor căi nervoase și centri nervoși. – Din fr. ataxie.

DOOM

ataxíe s. f., art. ataxía, g.-d. ataxíi, art. ataxíei

ataxic
ATÁXIC, -Ă, ataxici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de ataxie. – Din fr. ataxique.

ataxica
ATÁXIC, -Ă, ataxici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de ataxie. – Din fr. ataxique.

ataxice
ATÁXIC, -Ă, ataxici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de ataxie. – Din fr. ataxique.

ataxicei
ATÁXIC, -Ă, ataxici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de ataxie. – Din fr. ataxique.

ataxicele
ATÁXIC, -Ă, ataxici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de ataxie. – Din fr. ataxique.

ataxicelor
ATÁXIC, -Ă, ataxici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de ataxie. – Din fr. ataxique.

ataxici
ATÁXIC, -Ă, ataxici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de ataxie. – Din fr. ataxique.

ataxicii
ATÁXIC, -Ă, ataxici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de ataxie. – Din fr. ataxique.

ataxicilor
ATÁXIC, -Ă, ataxici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de ataxie. – Din fr. ataxique.

ataxicul
ATÁXIC, -Ă, ataxici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de ataxie. – Din fr. ataxique.

ataxicului
ATÁXIC, -Ă, ataxici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de ataxie. – Din fr. ataxique.

ataxie
ATAXÍE s. f. (Med.) Tulburare a coordonării mișcărilor voluntare din cauza lezării unor căi nervoase și centri nervoși. – Din fr. ataxie.

DOOM

ataxíe s. f., art. ataxía, g.-d. ataxíi, art. ataxíei

ataxiei
ATAXÍE s. f. (Med.) Tulburare a coordonării mișcărilor voluntare din cauza lezării unor căi nervoase și centri nervoși. – Din fr. ataxie.

DOOM

ataxíe s. f., art. ataxía, g.-d. ataxíi, art. ataxíei

ataxii
ATAXÍE s. f. (Med.) Tulburare a coordonării mișcărilor voluntare din cauza lezării unor căi nervoase și centri nervoși. – Din fr. ataxie.

DOOM

ataxíe s. f., art. ataxía, g.-d. ataxíi, art. ataxíei

ataxiile
ATAXÍE s. f. (Med.) Tulburare a coordonării mișcărilor voluntare din cauza lezării unor căi nervoase și centri nervoși. – Din fr. ataxie.

DOOM

ataxíe s. f., art. ataxía, g.-d. ataxíi, art. ataxíei

ataxiilor
ATAXÍE s. f. (Med.) Tulburare a coordonării mișcărilor voluntare din cauza lezării unor căi nervoase și centri nervoși. – Din fr. ataxie.

DOOM

ataxíe s. f., art. ataxía, g.-d. ataxíi, art. ataxíei

ataxofemie
ATAXOFEMÍE s.f. (Med.) Tulburare în coordonarea musculaturii aparatului fonator. [Gen. -iei. / < fr. ataxophémie, cf. gr. a – fără, taxis – ordine, phemi – a vorbi].

ataș
ATÁȘ, atașe, s. n. Anexă de metal prinsă lateral de o motocicletă cu care se transportă obiecte sau persoane. [Pl. și: atașuri] – Din fr. attache „legătură”.

DOOM

atáș s. n., pl. atáșe

ataș
ATÁȘ, atașe, s. n. Anexă de metal prinsă lateral de o motocicletă cu care se transportă obiecte sau persoane. [Pl. și: atașuri] – Din fr. attache „legătură”.

atașa
ATAȘÁ, atașez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) alătura (vremelnic) de ceva sau de cineva. 2. Refl. Fig. A se lega sufletește de cineva sau de ceva. – Din fr. attacher.

DOOM

atașá (a ~) vb., ind. prez. 3 atașeáză, 1 pl. atașắm; conj. prez. 3 să atașéze; ger. atașấnd

atașabil
ATAȘÁBIL, -Ă, atașabili, -e, adj. Care poate fi atașat; fig. sociabil. -Atașa + suf. -bil.

DOOM

atașábil adj. m., pl. atașábili; f. atașábilă, pl. atașábile

atașabila
ATAȘÁBIL, -Ă, atașabili, -e, adj. Care poate fi atașat; fig. sociabil. -Atașa + suf. -bil.

DOOM

atașábil adj. m., pl. atașábili; f. atașábilă, pl. atașábile

atașabile
ATAȘÁBIL, -Ă, atașabili, -e, adj. Care poate fi atașat; fig. sociabil. -Atașa + suf. -bil.

DOOM

atașábil adj. m., pl. atașábili; f. atașábilă, pl. atașábile

atașabilei
ATAȘÁBIL, -Ă, atașabili, -e, adj. Care poate fi atașat; fig. sociabil. -Atașa + suf. -bil.

DOOM

atașábil adj. m., pl. atașábili; f. atașábilă, pl. atașábile

atașabilele
ATAȘÁBIL, -Ă, atașabili, -e, adj. Care poate fi atașat; fig. sociabil. -Atașa + suf. -bil.

DOOM

atașábil adj. m., pl. atașábili; f. atașábilă, pl. atașábile

atașabilelor
ATAȘÁBIL, -Ă, atașabili, -e, adj. Care poate fi atașat; fig. sociabil. -Atașa + suf. -bil.

DOOM

atașábil adj. m., pl. atașábili; f. atașábilă, pl. atașábile

atașabili
ATAȘÁBIL, -Ă, atașabili, -e, adj. Care poate fi atașat; fig. sociabil. -Atașa + suf. -bil.

DOOM

atașábil adj. m., pl. atașábili; f. atașábilă, pl. atașábile

atașabilii
ATAȘÁBIL, -Ă, atașabili, -e, adj. Care poate fi atașat; fig. sociabil. -Atașa + suf. -bil.

DOOM

atașábil adj. m., pl. atașábili; f. atașábilă, pl. atașábile

atașabililor
ATAȘÁBIL, -Ă, atașabili, -e, adj. Care poate fi atașat; fig. sociabil. -Atașa + suf. -bil.

DOOM

atașábil adj. m., pl. atașábili; f. atașábilă, pl. atașábile

atașabilul
ATAȘÁBIL, -Ă, atașabili, -e, adj. Care poate fi atașat; fig. sociabil. -Atașa + suf. -bil.

DOOM

atașábil adj. m., pl. atașábili; f. atașábilă, pl. atașábile

atașabilului
ATAȘÁBIL, -Ă, atașabili, -e, adj. Care poate fi atașat; fig. sociabil. -Atașa + suf. -bil.

DOOM

atașábil adj. m., pl. atașábili; f. atașábilă, pl. atașábile

atașai
ATAȘÁ, atașez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) alătura (vremelnic) de ceva sau de cineva. 2. Refl. Fig. A se lega sufletește de cineva sau de ceva. – Din fr. attacher.

DOOM

atașá (a ~) vb., ind. prez. 3 atașeáză, 1 pl. atașắm; conj. prez. 3 să atașéze; ger. atașấnd

atașam
ATAȘÁ, atașez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) alătura (vremelnic) de ceva sau de cineva. 2. Refl. Fig. A se lega sufletește de cineva sau de ceva. – Din fr. attacher.

DOOM

atașá (a ~) vb., ind. prez. 3 atașeáză, 1 pl. atașắm; conj. prez. 3 să atașéze; ger. atașấnd

atașament
ATAȘAMÉNT, atașamente, s. n. Afecțiune (puternică și durabilă) față de cineva sau de ceva. – Din fr. attachement.

DOOM

atașamént s. n., pl. atașaménte

atașamente
ATAȘAMÉNT, atașamente, s. n. Afecțiune (puternică și durabilă) față de cineva sau de ceva. – Din fr. attachement.

DOOM

atașamént s. n., pl. atașaménte

atașamentele
ATAȘAMÉNT, atașamente, s. n. Afecțiune (puternică și durabilă) față de cineva sau de ceva. – Din fr. attachement.

DOOM

atașamént s. n., pl. atașaménte

atașamentelor
ATAȘAMÉNT, atașamente, s. n. Afecțiune (puternică și durabilă) față de cineva sau de ceva. – Din fr. attachement.

DOOM

atașamént s. n., pl. atașaménte

atașamentist
ATAȘAMENTÍST, -Ă s.m. și f. Cel care completează pe un șantier carnetul de atașament. [< (carnet de) atașament + -ist].

atașamentista
ATAȘAMENTÍST, -Ă s.m. și f. Cel care completează pe un șantier carnetul de atașament. [< (carnet de) atașament + -ist].

atașamentiste
ATAȘAMENTÍST, -Ă s.m. și f. Cel care completează pe un șantier carnetul de atașament. [< (carnet de) atașament + -ist].

atașamentistei
ATAȘAMENTÍST, -Ă s.m. și f. Cel care completează pe un șantier carnetul de atașament. [< (carnet de) atașament + -ist].

atașamentistele
ATAȘAMENTÍST, -Ă s.m. și f. Cel care completează pe un șantier carnetul de atașament. [< (carnet de) atașament + -ist].

atașamentistelor
ATAȘAMENTÍST, -Ă s.m. și f. Cel care completează pe un șantier carnetul de atașament. [< (carnet de) atașament + -ist].

atașamentistul
ATAȘAMENTÍST, -Ă s.m. și f. Cel care completează pe un șantier carnetul de atașament. [< (carnet de) atașament + -ist].

atașamentistului
ATAȘAMENTÍST, -Ă s.m. și f. Cel care completează pe un șantier carnetul de atașament. [< (carnet de) atașament + -ist].

atașamentiști
ATAȘAMENTÍST, -Ă s.m. și f. Cel care completează pe un șantier carnetul de atașament. [< (carnet de) atașament + -ist].

atașamentiștii
ATAȘAMENTÍST, -Ă s.m. și f. Cel care completează pe un șantier carnetul de atașament. [< (carnet de) atașament + -ist].

atașamentiștilor
ATAȘAMENTÍST, -Ă s.m. și f. Cel care completează pe un șantier carnetul de atașament. [< (carnet de) atașament + -ist].

atașamentul
ATAȘAMÉNT, atașamente, s. n. Afecțiune (puternică și durabilă) față de cineva sau de ceva. – Din fr. attachement.

DOOM

atașamént s. n., pl. atașaménte

atașamentului
ATAȘAMÉNT, atașamente, s. n. Afecțiune (puternică și durabilă) față de cineva sau de ceva. – Din fr. attachement.

DOOM

atașamént s. n., pl. atașaménte

atașare
ATAȘÁ, atașez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) alătura (vremelnic) de ceva sau de cineva. 2. Refl. Fig. A se lega sufletește de cineva sau de ceva. – Din fr. attacher.

DOOM

atașá (a ~) vb., ind. prez. 3 atașeáză, 1 pl. atașắm; conj. prez. 3 să atașéze; ger. atașấnd

atașare
ATAȘÁRE, atașări, s. f. Acțiunea de a (se) atașa. – V. atașa.

DOOM

atașáre s. f., g.-d. art. atașắrii; pl. atașắri

atașarea
ATAȘÁRE, atașări, s. f. Acțiunea de a (se) atașa. – V. atașa.

DOOM

atașáre s. f., g.-d. art. atașắrii; pl. atașắri

atașară
ATAȘÁ, atașez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) alătura (vremelnic) de ceva sau de cineva. 2. Refl. Fig. A se lega sufletește de cineva sau de ceva. – Din fr. attacher.

DOOM

atașá (a ~) vb., ind. prez. 3 atașeáză, 1 pl. atașắm; conj. prez. 3 să atașéze; ger. atașấnd

atașarăm
ATAȘÁ, atașez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) alătura (vremelnic) de ceva sau de cineva. 2. Refl. Fig. A se lega sufletește de cineva sau de ceva. – Din fr. attacher.

DOOM

atașá (a ~) vb., ind. prez. 3 atașeáză, 1 pl. atașắm; conj. prez. 3 să atașéze; ger. atașấnd

atașarăți
ATAȘÁ, atașez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) alătura (vremelnic) de ceva sau de cineva. 2. Refl. Fig. A se lega sufletește de cineva sau de ceva. – Din fr. attacher.

DOOM

atașá (a ~) vb., ind. prez. 3 atașeáză, 1 pl. atașắm; conj. prez. 3 să atașéze; ger. atașấnd

atașase
ATAȘÁ, atașez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) alătura (vremelnic) de ceva sau de cineva. 2. Refl. Fig. A se lega sufletește de cineva sau de ceva. – Din fr. attacher.

DOOM

atașá (a ~) vb., ind. prez. 3 atașeáză, 1 pl. atașắm; conj. prez. 3 să atașéze; ger. atașấnd

atașasem
ATAȘÁ, atașez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) alătura (vremelnic) de ceva sau de cineva. 2. Refl. Fig. A se lega sufletește de cineva sau de ceva. – Din fr. attacher.

DOOM

atașá (a ~) vb., ind. prez. 3 atașeáză, 1 pl. atașắm; conj. prez. 3 să atașéze; ger. atașấnd

atașaseră
ATAȘÁ, atașez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) alătura (vremelnic) de ceva sau de cineva. 2. Refl. Fig. A se lega sufletește de cineva sau de ceva. – Din fr. attacher.

DOOM

atașá (a ~) vb., ind. prez. 3 atașeáză, 1 pl. atașắm; conj. prez. 3 să atașéze; ger. atașấnd

atașaserăm
ATAȘÁ, atașez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) alătura (vremelnic) de ceva sau de cineva. 2. Refl. Fig. A se lega sufletește de cineva sau de ceva. – Din fr. attacher.

DOOM

atașá (a ~) vb., ind. prez. 3 atașeáză, 1 pl. atașắm; conj. prez. 3 să atașéze; ger. atașấnd

atașaserăți
ATAȘÁ, atașez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) alătura (vremelnic) de ceva sau de cineva. 2. Refl. Fig. A se lega sufletește de cineva sau de ceva. – Din fr. attacher.

DOOM

atașá (a ~) vb., ind. prez. 3 atașeáză, 1 pl. atașắm; conj. prez. 3 să atașéze; ger. atașấnd

atașaseși
ATAȘÁ, atașez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) alătura (vremelnic) de ceva sau de cineva. 2. Refl. Fig. A se lega sufletește de cineva sau de ceva. – Din fr. attacher.

DOOM

atașá (a ~) vb., ind. prez. 3 atașeáză, 1 pl. atașắm; conj. prez. 3 să atașéze; ger. atașấnd

atașaseți
ATAȘÁ, atașez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) alătura (vremelnic) de ceva sau de cineva. 2. Refl. Fig. A se lega sufletește de cineva sau de ceva. – Din fr. attacher.

DOOM

atașá (a ~) vb., ind. prez. 3 atașeáză, 1 pl. atașắm; conj. prez. 3 să atașéze; ger. atașấnd

atașat
ATAȘÁ, atașez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) alătura (vremelnic) de ceva sau de cineva. 2. Refl. Fig. A se lega sufletește de cineva sau de ceva. – Din fr. attacher.

DOOM

atașá (a ~) vb., ind. prez. 3 atașeáză, 1 pl. atașắm; conj. prez. 3 să atașéze; ger. atașấnd

atașat
ATAȘÁT, -Ă, atașați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Alăturat, alipit de ceva. 2. Adj. (Fig.) Apropiat de cineva; devotat. 3. S. m. Cel mai mic în grad dintre membrii unei reprezentanțe diplomatice. Atașat cultural. Atașat militar. – V. atașa. Cf. fr. attaché.

DOOM

atașát s. m., pl. atașáți

atașat
ATAȘÁT, -Ă, atașați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Alăturat, alipit de ceva. 2. Adj. (Fig.) Apropiat de cineva; devotat. 3. S. m. Cel mai mic în grad dintre membrii unei reprezentanțe diplomatice. Atașat cultural. Atașat militar. – V. atașa. Cf. fr. attaché.

DOOM

atașát s. m., pl. atașáți

atașata
ATAȘÁT, -Ă, atașați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Alăturat, alipit de ceva. 2. Adj. (Fig.) Apropiat de cineva; devotat. 3. S. m. Cel mai mic în grad dintre membrii unei reprezentanțe diplomatice. Atașat cultural. Atașat militar. – V. atașa. Cf. fr. attaché.

DOOM

atașát s. m., pl. atașáți

atașate
ATAȘÁT, -Ă, atașați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Alăturat, alipit de ceva. 2. Adj. (Fig.) Apropiat de cineva; devotat. 3. S. m. Cel mai mic în grad dintre membrii unei reprezentanțe diplomatice. Atașat cultural. Atașat militar. – V. atașa. Cf. fr. attaché.

DOOM

atașát s. m., pl. atașáți

atașatei
ATAȘÁT, -Ă, atașați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Alăturat, alipit de ceva. 2. Adj. (Fig.) Apropiat de cineva; devotat. 3. S. m. Cel mai mic în grad dintre membrii unei reprezentanțe diplomatice. Atașat cultural. Atașat militar. – V. atașa. Cf. fr. attaché.

DOOM

atașát s. m., pl. atașáți

atașatele
ATAȘÁT, -Ă, atașați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Alăturat, alipit de ceva. 2. Adj. (Fig.) Apropiat de cineva; devotat. 3. S. m. Cel mai mic în grad dintre membrii unei reprezentanțe diplomatice. Atașat cultural. Atașat militar. – V. atașa. Cf. fr. attaché.

DOOM

atașát s. m., pl. atașáți

atașatelor
ATAȘÁT, -Ă, atașați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Alăturat, alipit de ceva. 2. Adj. (Fig.) Apropiat de cineva; devotat. 3. S. m. Cel mai mic în grad dintre membrii unei reprezentanțe diplomatice. Atașat cultural. Atașat militar. – V. atașa. Cf. fr. attaché.

DOOM

atașát s. m., pl. atașáți

atașatul
ATAȘÁT, -Ă, atașați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Alăturat, alipit de ceva. 2. Adj. (Fig.) Apropiat de cineva; devotat. 3. S. m. Cel mai mic în grad dintre membrii unei reprezentanțe diplomatice. Atașat cultural. Atașat militar. – V. atașa. Cf. fr. attaché.

DOOM

atașát s. m., pl. atașáți

atașatul
ATAȘÁT, -Ă, atașați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Alăturat, alipit de ceva. 2. Adj. (Fig.) Apropiat de cineva; devotat. 3. S. m. Cel mai mic în grad dintre membrii unei reprezentanțe diplomatice. Atașat cultural. Atașat militar. – V. atașa. Cf. fr. attaché.

DOOM

atașát s. m., pl. atașáți

atașatului
ATAȘÁT, -Ă, atașați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Alăturat, alipit de ceva. 2. Adj. (Fig.) Apropiat de cineva; devotat. 3. S. m. Cel mai mic în grad dintre membrii unei reprezentanțe diplomatice. Atașat cultural. Atașat militar. – V. atașa. Cf. fr. attaché.

DOOM

atașát s. m., pl. atașáți

atașatului
ATAȘÁT, -Ă, atașați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Alăturat, alipit de ceva. 2. Adj. (Fig.) Apropiat de cineva; devotat. 3. S. m. Cel mai mic în grad dintre membrii unei reprezentanțe diplomatice. Atașat cultural. Atașat militar. – V. atașa. Cf. fr. attaché.

DOOM

atașát s. m., pl. atașáți

atașau
ATAȘÁ, atașez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) alătura (vremelnic) de ceva sau de cineva. 2. Refl. Fig. A se lega sufletește de cineva sau de ceva. – Din fr. attacher.

DOOM

atașá (a ~) vb., ind. prez. 3 atașeáză, 1 pl. atașắm; conj. prez. 3 să atașéze; ger. atașấnd

atașași
ATAȘÁ, atașez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) alătura (vremelnic) de ceva sau de cineva. 2. Refl. Fig. A se lega sufletește de cineva sau de ceva. – Din fr. attacher.

DOOM

atașá (a ~) vb., ind. prez. 3 atașeáză, 1 pl. atașắm; conj. prez. 3 să atașéze; ger. atașấnd

atașați
ATAȘÁ, atașez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) alătura (vremelnic) de ceva sau de cineva. 2. Refl. Fig. A se lega sufletește de cineva sau de ceva. – Din fr. attacher.

DOOM

atașá (a ~) vb., ind. prez. 3 atașeáză, 1 pl. atașắm; conj. prez. 3 să atașéze; ger. atașấnd

atașați
ATAȘÁT, -Ă, atașați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Alăturat, alipit de ceva. 2. Adj. (Fig.) Apropiat de cineva; devotat. 3. S. m. Cel mai mic în grad dintre membrii unei reprezentanțe diplomatice. Atașat cultural. Atașat militar. – V. atașa. Cf. fr. attaché.

DOOM

atașát s. m., pl. atașáți

atașați
ATAȘÁT, -Ă, atașați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Alăturat, alipit de ceva. 2. Adj. (Fig.) Apropiat de cineva; devotat. 3. S. m. Cel mai mic în grad dintre membrii unei reprezentanțe diplomatice. Atașat cultural. Atașat militar. – V. atașa. Cf. fr. attaché.

DOOM

atașát s. m., pl. atașáți

atașații
ATAȘÁT, -Ă, atașați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Alăturat, alipit de ceva. 2. Adj. (Fig.) Apropiat de cineva; devotat. 3. S. m. Cel mai mic în grad dintre membrii unei reprezentanțe diplomatice. Atașat cultural. Atașat militar. – V. atașa. Cf. fr. attaché.

DOOM

atașát s. m., pl. atașáți

atașații
ATAȘÁT, -Ă, atașați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Alăturat, alipit de ceva. 2. Adj. (Fig.) Apropiat de cineva; devotat. 3. S. m. Cel mai mic în grad dintre membrii unei reprezentanțe diplomatice. Atașat cultural. Atașat militar. – V. atașa. Cf. fr. attaché.

DOOM

atașát s. m., pl. atașáți

atașaților
ATAȘÁT, -Ă, atașați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Alăturat, alipit de ceva. 2. Adj. (Fig.) Apropiat de cineva; devotat. 3. S. m. Cel mai mic în grad dintre membrii unei reprezentanțe diplomatice. Atașat cultural. Atașat militar. – V. atașa. Cf. fr. attaché.

DOOM

atașát s. m., pl. atașáți

atașaților
ATAȘÁT, -Ă, atașați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Alăturat, alipit de ceva. 2. Adj. (Fig.) Apropiat de cineva; devotat. 3. S. m. Cel mai mic în grad dintre membrii unei reprezentanțe diplomatice. Atașat cultural. Atașat militar. – V. atașa. Cf. fr. attaché.

DOOM

atașát s. m., pl. atașáți

atașe
ATÁȘ, atașe, s. n. Anexă de metal prinsă lateral de o motocicletă cu care se transportă obiecte sau persoane. [Pl. și: atașuri] – Din fr. attache „legătură”.

DOOM

atáș s. n., pl. atáșe

atașează
ATAȘÁ, atașez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) alătura (vremelnic) de ceva sau de cineva. 2. Refl. Fig. A se lega sufletește de cineva sau de ceva. – Din fr. attacher.

DOOM

atașá (a ~) vb., ind. prez. 3 atașeáză, 1 pl. atașắm; conj. prez. 3 să atașéze; ger. atașấnd

atașele
ATÁȘ, atașe, s. n. Anexă de metal prinsă lateral de o motocicletă cu care se transportă obiecte sau persoane. [Pl. și: atașuri] – Din fr. attache „legătură”.

DOOM

atáș s. n., pl. atáșe

atașelor
ATÁȘ, atașe, s. n. Anexă de metal prinsă lateral de o motocicletă cu care se transportă obiecte sau persoane. [Pl. și: atașuri] – Din fr. attache „legătură”.

DOOM

atáș s. n., pl. atáșe

atașez
ATAȘÁ, atașez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) alătura (vremelnic) de ceva sau de cineva. 2. Refl. Fig. A se lega sufletește de cineva sau de ceva. – Din fr. attacher.

DOOM

atașá (a ~) vb., ind. prez. 3 atașeáză, 1 pl. atașắm; conj. prez. 3 să atașéze; ger. atașấnd

atașeze
ATAȘÁ, atașez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) alătura (vremelnic) de ceva sau de cineva. 2. Refl. Fig. A se lega sufletește de cineva sau de ceva. – Din fr. attacher.

DOOM

atașá (a ~) vb., ind. prez. 3 atașeáză, 1 pl. atașắm; conj. prez. 3 să atașéze; ger. atașấnd

atașezi
ATAȘÁ, atașez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) alătura (vremelnic) de ceva sau de cineva. 2. Refl. Fig. A se lega sufletește de cineva sau de ceva. – Din fr. attacher.

DOOM

atașá (a ~) vb., ind. prez. 3 atașeáză, 1 pl. atașắm; conj. prez. 3 să atașéze; ger. atașấnd

atașul
ATÁȘ, atașe, s. n. Anexă de metal prinsă lateral de o motocicletă cu care se transportă obiecte sau persoane. [Pl. și: atașuri] – Din fr. attache „legătură”.

DOOM

atáș s. n., pl. atáșe

atașului
ATÁȘ, atașe, s. n. Anexă de metal prinsă lateral de o motocicletă cu care se transportă obiecte sau persoane. [Pl. și: atașuri] – Din fr. attache „legătură”.

DOOM

atáș s. n., pl. atáșe

atașând
ATAȘÁ, atașez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) alătura (vremelnic) de ceva sau de cineva. 2. Refl. Fig. A se lega sufletește de cineva sau de ceva. – Din fr. attacher.

DOOM

atașá (a ~) vb., ind. prez. 3 atașeáză, 1 pl. atașắm; conj. prez. 3 să atașéze; ger. atașấnd

atașînd
ATAȘÁ, atașez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) alătura (vremelnic) de ceva sau de cineva. 2. Refl. Fig. A se lega sufletește de cineva sau de ceva. – Din fr. attacher.

DOOM

atașá (a ~) vb., ind. prez. 3 atașeáză, 1 pl. atașắm; conj. prez. 3 să atașéze; ger. atașấnd

atașări
ATAȘÁRE, atașări, s. f. Acțiunea de a (se) atașa. – V. atașa.

DOOM

atașáre s. f., g.-d. art. atașắrii; pl. atașắri

atașării
ATAȘÁRE, atașări, s. f. Acțiunea de a (se) atașa. – V. atașa.

DOOM

atașáre s. f., g.-d. art. atașắrii; pl. atașắri

atașările
ATAȘÁRE, atașări, s. f. Acțiunea de a (se) atașa. – V. atașa.

DOOM

atașáre s. f., g.-d. art. atașắrii; pl. atașắri

atașărilor
ATAȘÁRE, atașări, s. f. Acțiunea de a (se) atașa. – V. atașa.

DOOM

atașáre s. f., g.-d. art. atașắrii; pl. atașắri

atebrina
ATEBRÍNĂ s. f. Medicament folosit în profilaxia și în tratamentul malariei. – Din fr. atébrine.

DOOM

atebrínă (-te-bri-) s. f., g.-d. art. atebrínei

atebrine
ATEBRÍNĂ s. f. Medicament folosit în profilaxia și în tratamentul malariei. – Din fr. atébrine.

DOOM

atebrínă (-te-bri-) s. f., g.-d. art. atebrínei

atebrinei
ATEBRÍNĂ s. f. Medicament folosit în profilaxia și în tratamentul malariei. – Din fr. atébrine.

DOOM

atebrínă (-te-bri-) s. f., g.-d. art. atebrínei

atee
ATÉU, -ÉE, atei, -ee, s. m. și f. Adept al ateismului; persoană care neagă existența lui Dumnezeu și a oricărei divinități. – Din fr. athée, lat. atheus.

DOOM

!atéu adj. m., s. m., pl. atéi; adj. f., s. f. sg. și pl. atée

ateea
ATÉU, -ÉE, atei, -ee, s. m. și f. Adept al ateismului; persoană care neagă existența lui Dumnezeu și a oricărei divinități. – Din fr. athée, lat. atheus.

DOOM

!atéu adj. m., s. m., pl. atéi; adj. f., s. f. sg. și pl. atée

ateei
ATÉU, -ÉE, atei, -ee, s. m. și f. Adept al ateismului; persoană care neagă existența lui Dumnezeu și a oricărei divinități. – Din fr. athée, lat. atheus.

DOOM

!atéu adj. m., s. m., pl. atéi; adj. f., s. f. sg. și pl. atée

ateele
ATÉU, -ÉE, atei, -ee, s. m. și f. Adept al ateismului; persoană care neagă existența lui Dumnezeu și a oricărei divinități. – Din fr. athée, lat. atheus.

DOOM

!atéu adj. m., s. m., pl. atéi; adj. f., s. f. sg. și pl. atée

ateelor
ATÉU, -ÉE, atei, -ee, s. m. și f. Adept al ateismului; persoană care neagă existența lui Dumnezeu și a oricărei divinități. – Din fr. athée, lat. atheus.

DOOM

!atéu adj. m., s. m., pl. atéi; adj. f., s. f. sg. și pl. atée

atehnic
ATÉHNIC, -Ă, atehnici, -ce, adj. (Despre oameni) Care nu are talent tehnic, care nu se pricepe la tehnică; antitehnic. – A⁵- + tehnic.

atehnica
ATÉHNIC, -Ă, atehnici, -ce, adj. (Despre oameni) Care nu are talent tehnic, care nu se pricepe la tehnică; antitehnic. – A⁵- + tehnic.

atehnice
ATÉHNIC, -Ă, atehnici, -ce, adj. (Despre oameni) Care nu are talent tehnic, care nu se pricepe la tehnică; antitehnic. – A⁵- + tehnic.

atehnicei
ATÉHNIC, -Ă, atehnici, -ce, adj. (Despre oameni) Care nu are talent tehnic, care nu se pricepe la tehnică; antitehnic. – A⁵- + tehnic.

atehnicele
ATÉHNIC, -Ă, atehnici, -ce, adj. (Despre oameni) Care nu are talent tehnic, care nu se pricepe la tehnică; antitehnic. – A⁵- + tehnic.

atehnicelor
ATÉHNIC, -Ă, atehnici, -ce, adj. (Despre oameni) Care nu are talent tehnic, care nu se pricepe la tehnică; antitehnic. – A⁵- + tehnic.

atehnici
ATÉHNIC, -Ă, atehnici, -ce, adj. (Despre oameni) Care nu are talent tehnic, care nu se pricepe la tehnică; antitehnic. – A⁵- + tehnic.

atehnicii
ATÉHNIC, -Ă, atehnici, -ce, adj. (Despre oameni) Care nu are talent tehnic, care nu se pricepe la tehnică; antitehnic. – A⁵- + tehnic.

atehnicilor
ATÉHNIC, -Ă, atehnici, -ce, adj. (Despre oameni) Care nu are talent tehnic, care nu se pricepe la tehnică; antitehnic. – A⁵- + tehnic.

atehnicul
ATÉHNIC, -Ă, atehnici, -ce, adj. (Despre oameni) Care nu are talent tehnic, care nu se pricepe la tehnică; antitehnic. – A⁵- + tehnic.

atehnicului
ATÉHNIC, -Ă, atehnici, -ce, adj. (Despre oameni) Care nu are talent tehnic, care nu se pricepe la tehnică; antitehnic. – A⁵- + tehnic.

atei
ATÉU, -ÉE, atei, -ee, s. m. și f. Adept al ateismului; persoană care neagă existența lui Dumnezeu și a oricărei divinități. – Din fr. athée, lat. atheus.

DOOM

!atéu adj. m., s. m., pl. atéi; adj. f., s. f. sg. și pl. atée

ateia
ateiá (-i, -át), vb. – (Banat) A îmbrăca de sărbătoare, a găti, a dichisi. Origine necunoscută. După o părere mai veche a lui Mangiuca, Familia, 1884, 67, și Philippide, ZRPh., XXXI, 294, ar fi cuvînt identic cu it. attilarsi, v. prov. atilhar; ipoteză pe drept cuvînt combătută de DAR, cf. REW 2604. După Pușcariu, ZRPh., XXXII, 112, ar fi o formă refăcută pe baza lui desteia, și aceasta de la lat. *destilāre (cf. împotriva acestei păreri, Graur, BL, V, 95). Spitzer, BL, VI, 235 se referă, la etimonul tei, puțin probabil. – Der. ateietură, s. f. (haine de duminică, podoabe).

ateiere
ateiá (-i, -át), vb. – (Banat) A îmbrăca de sărbătoare, a găti, a dichisi. Origine necunoscută. După o părere mai veche a lui Mangiuca, Familia, 1884, 67, și Philippide, ZRPh., XXXI, 294, ar fi cuvînt identic cu it. attilarsi, v. prov. atilhar; ipoteză pe drept cuvînt combătută de DAR, cf. REW 2604. După Pușcariu, ZRPh., XXXII, 112, ar fi o formă refăcută pe baza lui desteia, și aceasta de la lat. *destilāre (cf. împotriva acestei păreri, Graur, BL, V, 95). Spitzer, BL, VI, 235 se referă, la etimonul tei, puțin probabil. – Der. ateietură, s. f. (haine de duminică, podoabe).

ateii
ATÉU, -ÉE, atei, -ee, s. m. și f. Adept al ateismului; persoană care neagă existența lui Dumnezeu și a oricărei divinități. – Din fr. athée, lat. atheus.

DOOM

!atéu adj. m., s. m., pl. atéi; adj. f., s. f. sg. și pl. atée

ateilor
ATÉU, -ÉE, atei, -ee, s. m. și f. Adept al ateismului; persoană care neagă existența lui Dumnezeu și a oricărei divinități. – Din fr. athée, lat. atheus.

DOOM

!atéu adj. m., s. m., pl. atéi; adj. f., s. f. sg. și pl. atée

ateism
ATEÍSM s. n. Doctrină care se bazează pe negarea existenței lui Dumnezeu și a oricărei divinități. – Din fr. athéisme.

DOOM

ateísm s. n.

ateismul
ATEÍSM s. n. Doctrină care se bazează pe negarea existenței lui Dumnezeu și a oricărei divinități. – Din fr. athéisme.

DOOM

ateísm s. n.

ateismului
ATEÍSM s. n. Doctrină care se bazează pe negarea existenței lui Dumnezeu și a oricărei divinități. – Din fr. athéisme.

DOOM

ateísm s. n.

ateist
ATEÍST, -Ă, ateiști, -ste, adj. (Rar) De ateu, referitor la ateism. – Din fr. athéiste.

DOOM

ateíst adj. m., pl. ateíști; f. ateístă, pl. ateíste

ateista
ATEÍST, -Ă, ateiști, -ste, adj. (Rar) De ateu, referitor la ateism. – Din fr. athéiste.

DOOM

ateíst adj. m., pl. ateíști; f. ateístă, pl. ateíste

ateiste
ATEÍST, -Ă, ateiști, -ste, adj. (Rar) De ateu, referitor la ateism. – Din fr. athéiste.

DOOM

ateíst adj. m., pl. ateíști; f. ateístă, pl. ateíste

ateistei
ATEÍST, -Ă, ateiști, -ste, adj. (Rar) De ateu, referitor la ateism. – Din fr. athéiste.

DOOM

ateíst adj. m., pl. ateíști; f. ateístă, pl. ateíste

ateistele
ATEÍST, -Ă, ateiști, -ste, adj. (Rar) De ateu, referitor la ateism. – Din fr. athéiste.

DOOM

ateíst adj. m., pl. ateíști; f. ateístă, pl. ateíste

ateistelor
ATEÍST, -Ă, ateiști, -ste, adj. (Rar) De ateu, referitor la ateism. – Din fr. athéiste.

DOOM

ateíst adj. m., pl. ateíști; f. ateístă, pl. ateíste

ateistul
ATEÍST, -Ă, ateiști, -ste, adj. (Rar) De ateu, referitor la ateism. – Din fr. athéiste.

DOOM

ateíst adj. m., pl. ateíști; f. ateístă, pl. ateíste

ateistului
ATEÍST, -Ă, ateiști, -ste, adj. (Rar) De ateu, referitor la ateism. – Din fr. athéiste.

DOOM

ateíst adj. m., pl. ateíști; f. ateístă, pl. ateíste

ateiști
ATEÍST, -Ă, ateiști, -ste, adj. (Rar) De ateu, referitor la ateism. – Din fr. athéiste.

DOOM

ateíst adj. m., pl. ateíști; f. ateístă, pl. ateíste

ateiștii
ATEÍST, -Ă, ateiști, -ste, adj. (Rar) De ateu, referitor la ateism. – Din fr. athéiste.

DOOM

ateíst adj. m., pl. ateíști; f. ateístă, pl. ateíste

ateiștilor
ATEÍST, -Ă, ateiști, -ste, adj. (Rar) De ateu, referitor la ateism. – Din fr. athéiste.

DOOM

ateíst adj. m., pl. ateíști; f. ateístă, pl. ateíste

atela
ATÉLĂ, atele, s. f. Piesă (din lemn, carton sau metal) folosită pentru a imobiliza în mod provizoriu membrele fracturate. – Din fr. attelle.

DOOM

atélă s. f., g.-d. art. atélei; pl. atéle

atelaj
ATELÁJ, atelaje, s. n. Ansamblu format din animalele de tracțiune și harnașamentul acestor animale; (impr.) animalele împreună cu vehiculul pe care îl trag (sau numai vehiculul). – Din fr. attelage.

DOOM

ateláj s. n., pl. ateláje

atelaje
ATELÁJ, atelaje, s. n. Ansamblu format din animalele de tracțiune și harnașamentul acestor animale; (impr.) animalele împreună cu vehiculul pe care îl trag (sau numai vehiculul). – Din fr. attelage.

DOOM

ateláj s. n., pl. ateláje

atelajele
ATELÁJ, atelaje, s. n. Ansamblu format din animalele de tracțiune și harnașamentul acestor animale; (impr.) animalele împreună cu vehiculul pe care îl trag (sau numai vehiculul). – Din fr. attelage.

DOOM

ateláj s. n., pl. ateláje

atelajelor
ATELÁJ, atelaje, s. n. Ansamblu format din animalele de tracțiune și harnașamentul acestor animale; (impr.) animalele împreună cu vehiculul pe care îl trag (sau numai vehiculul). – Din fr. attelage.

DOOM

ateláj s. n., pl. ateláje

atelajier
ATELAJIÉR s.m. Lucrător într-o întreprindere agricolă care are în grijă atelajele. [Pron. -ji-er. / < atelaj + -ier].

atelajieri
ATELAJIÉR s.m. Lucrător într-o întreprindere agricolă care are în grijă atelajele. [Pron. -ji-er. / < atelaj + -ier].

atelajierii
ATELAJIÉR s.m. Lucrător într-o întreprindere agricolă care are în grijă atelajele. [Pron. -ji-er. / < atelaj + -ier].

atelajierilor
ATELAJIÉR s.m. Lucrător într-o întreprindere agricolă care are în grijă atelajele. [Pron. -ji-er. / < atelaj + -ier].

atelajierul
ATELAJIÉR s.m. Lucrător într-o întreprindere agricolă care are în grijă atelajele. [Pron. -ji-er. / < atelaj + -ier].

atelajierului
ATELAJIÉR s.m. Lucrător într-o întreprindere agricolă care are în grijă atelajele. [Pron. -ji-er. / < atelaj + -ier].

atelajul
ATELÁJ, atelaje, s. n. Ansamblu format din animalele de tracțiune și harnașamentul acestor animale; (impr.) animalele împreună cu vehiculul pe care îl trag (sau numai vehiculul). – Din fr. attelage.

DOOM

ateláj s. n., pl. ateláje

atelajului
ATELÁJ, atelaje, s. n. Ansamblu format din animalele de tracțiune și harnașamentul acestor animale; (impr.) animalele împreună cu vehiculul pe care îl trag (sau numai vehiculul). – Din fr. attelage.

DOOM

ateláj s. n., pl. ateláje

atelană
ATELÁNĂ s.f. Piesă de teatru satirică care era jucată de tineri romani și care își are originea în orașul Atella din Campania. [Cf. fr. atellanes, lat. atellana].

atele
ATÉLĂ, atele, s. f. Piesă (din lemn, carton sau metal) folosită pentru a imobiliza în mod provizoriu membrele fracturate. – Din fr. attelle.

DOOM

atélă s. f., g.-d. art. atélei; pl. atéle

atelectazia
ATELECTAZÍE s.f. (Med.) Turtire totală sau parțială a unui plămân. [Gen. -iei. / < fr. atélectasie, cf. gr. ateles – incomplet, ektasis – extindere].

DOOM

!atelectazíe (-te-lec-/-tel-ec-) s. f., art. atelectazía, g.-d. atelectazíi, art. atelectazíei

atelectazie
ATELECTAZÍE s.f. (Med.) Turtire totală sau parțială a unui plămân. [Gen. -iei. / < fr. atélectasie, cf. gr. ateles – incomplet, ektasis – extindere].

DOOM

!atelectazíe (-te-lec-/-tel-ec-) s. f., art. atelectazía, g.-d. atelectazíi, art. atelectazíei

atelectaziei
ATELECTAZÍE s.f. (Med.) Turtire totală sau parțială a unui plămân. [Gen. -iei. / < fr. atélectasie, cf. gr. ateles – incomplet, ektasis – extindere].

DOOM

!atelectazíe (-te-lec-/-tel-ec-) s. f., art. atelectazía, g.-d. atelectazíi, art. atelectazíei

atelectazii
ATELECTAZÍE s.f. (Med.) Turtire totală sau parțială a unui plămân. [Gen. -iei. / < fr. atélectasie, cf. gr. ateles – incomplet, ektasis – extindere].

DOOM

!atelectazíe (-te-lec-/-tel-ec-) s. f., art. atelectazía, g.-d. atelectazíi, art. atelectazíei

atelei
ATÉLĂ, atele, s. f. Piesă (din lemn, carton sau metal) folosită pentru a imobiliza în mod provizoriu membrele fracturate. – Din fr. attelle.

DOOM

atélă s. f., g.-d. art. atélei; pl. atéle

atelele
ATÉLĂ, atele, s. f. Piesă (din lemn, carton sau metal) folosită pentru a imobiliza în mod provizoriu membrele fracturate. – Din fr. attelle.

DOOM

atélă s. f., g.-d. art. atélei; pl. atéle

atelelor
ATÉLĂ, atele, s. f. Piesă (din lemn, carton sau metal) folosită pentru a imobiliza în mod provizoriu membrele fracturate. – Din fr. attelle.

DOOM

atélă s. f., g.-d. art. atélei; pl. atéle

atelie
ATELÍE s.f. (Med.) Absența congenitală a mamelonului. [Gen. -iei. / < fr. athelie, cf. gr. a – fără, thele – mamelon].

atelier
ATELIÉR, ateliere, s. n. 1. Local înzestrat cu uneltele sau mașinile necesare, în care se desfășoară o muncă meșteșugărească sau industrială organizată. ♦ Parte dintr-o întreprindere industrială în care se execută aceeași operație sau același produs. ♦ Totalitatea muncitorilor care lucrează într-un atelier (1). 2. Încăpere sau grup de încăperi în care își desfășoară activitatea un pictor sau un sculptor. ♦ Artiștii, elevii sau studenții care lucrează sub îndrumarea aceluiași maestru într-un atelier (2). [Pr.: -li-er] – Din fr. atelier.

DOOM

ateliér (-li-er) s. n., pl. ateliére

ateliere
ATELIÉR, ateliere, s. n. 1. Local înzestrat cu uneltele sau mașinile necesare, în care se desfășoară o muncă meșteșugărească sau industrială organizată. ♦ Parte dintr-o întreprindere industrială în care se execută aceeași operație sau același produs. ♦ Totalitatea muncitorilor care lucrează într-un atelier (1). 2. Încăpere sau grup de încăperi în care își desfășoară activitatea un pictor sau un sculptor. ♦ Artiștii, elevii sau studenții care lucrează sub îndrumarea aceluiași maestru într-un atelier (2). [Pr.: -li-er] – Din fr. atelier.

DOOM

ateliér (-li-er) s. n., pl. ateliére

atelierele
ATELIÉR, ateliere, s. n. 1. Local înzestrat cu uneltele sau mașinile necesare, în care se desfășoară o muncă meșteșugărească sau industrială organizată. ♦ Parte dintr-o întreprindere industrială în care se execută aceeași operație sau același produs. ♦ Totalitatea muncitorilor care lucrează într-un atelier (1). 2. Încăpere sau grup de încăperi în care își desfășoară activitatea un pictor sau un sculptor. ♦ Artiștii, elevii sau studenții care lucrează sub îndrumarea aceluiași maestru într-un atelier (2). [Pr.: -li-er] – Din fr. atelier.

DOOM

ateliér (-li-er) s. n., pl. ateliére

atelierelor
ATELIÉR, ateliere, s. n. 1. Local înzestrat cu uneltele sau mașinile necesare, în care se desfășoară o muncă meșteșugărească sau industrială organizată. ♦ Parte dintr-o întreprindere industrială în care se execută aceeași operație sau același produs. ♦ Totalitatea muncitorilor care lucrează într-un atelier (1). 2. Încăpere sau grup de încăperi în care își desfășoară activitatea un pictor sau un sculptor. ♦ Artiștii, elevii sau studenții care lucrează sub îndrumarea aceluiași maestru într-un atelier (2). [Pr.: -li-er] – Din fr. atelier.

DOOM

ateliér (-li-er) s. n., pl. ateliére

atelierul
ATELIÉR, ateliere, s. n. 1. Local înzestrat cu uneltele sau mașinile necesare, în care se desfășoară o muncă meșteșugărească sau industrială organizată. ♦ Parte dintr-o întreprindere industrială în care se execută aceeași operație sau același produs. ♦ Totalitatea muncitorilor care lucrează într-un atelier (1). 2. Încăpere sau grup de încăperi în care își desfășoară activitatea un pictor sau un sculptor. ♦ Artiștii, elevii sau studenții care lucrează sub îndrumarea aceluiași maestru într-un atelier (2). [Pr.: -li-er] – Din fr. atelier.

DOOM

ateliér (-li-er) s. n., pl. ateliére

atelierului
ATELIÉR, ateliere, s. n. 1. Local înzestrat cu uneltele sau mașinile necesare, în care se desfășoară o muncă meșteșugărească sau industrială organizată. ♦ Parte dintr-o întreprindere industrială în care se execută aceeași operație sau același produs. ♦ Totalitatea muncitorilor care lucrează într-un atelier (1). 2. Încăpere sau grup de încăperi în care își desfășoară activitatea un pictor sau un sculptor. ♦ Artiștii, elevii sau studenții care lucrează sub îndrumarea aceluiași maestru într-un atelier (2). [Pr.: -li-er] – Din fr. atelier.

DOOM

ateliér (-li-er) s. n., pl. ateliére

atelostomie
ATELOSTOMÍE s.f. (Med.) Anomalie constând în dezvoltarea incompletă a gurii. / < fr. atélostomie, cf. gr. ateles – incomplet, stoma – gură].

atematic
ATEMÁTIC, -Ă adj. (Despre cuvinte) Lipsit de vocală tematică. [Cf. fr. athématique].

atematica
ATEMÁTIC, -Ă adj. (Despre cuvinte) Lipsit de vocală tematică. [Cf. fr. athématique].

atematice
ATEMÁTIC, -Ă adj. (Despre cuvinte) Lipsit de vocală tematică. [Cf. fr. athématique].

atematicei
ATEMÁTIC, -Ă adj. (Despre cuvinte) Lipsit de vocală tematică. [Cf. fr. athématique].

atematicele
ATEMÁTIC, -Ă adj. (Despre cuvinte) Lipsit de vocală tematică. [Cf. fr. athématique].

atematicelor
ATEMÁTIC, -Ă adj. (Despre cuvinte) Lipsit de vocală tematică. [Cf. fr. athématique].

atematici
ATEMÁTIC, -Ă adj. (Despre cuvinte) Lipsit de vocală tematică. [Cf. fr. athématique].

atematicii
ATEMÁTIC, -Ă adj. (Despre cuvinte) Lipsit de vocală tematică. [Cf. fr. athématique].

atematicilor
ATEMÁTIC, -Ă adj. (Despre cuvinte) Lipsit de vocală tematică. [Cf. fr. athématique].

atematicul
ATEMÁTIC, -Ă adj. (Despre cuvinte) Lipsit de vocală tematică. [Cf. fr. athématique].

atematicului
ATEMÁTIC, -Ă adj. (Despre cuvinte) Lipsit de vocală tematică. [Cf. fr. athématique].

atemporabilitate
ATEMPORABILITÁTE s.f. Trăsătură a gândirii metafizice, care constă în interpretarea obiectivistă, în afara cadrului istoric, a fenomenelor. [Cf. it. atemporalità].

atemporal
ATEMPORÁL, -Ă, atemporali, -e, adj. Care nu este legat de condiții determinate de timp, de un moment istoric dat. – Din fr. atemporel.

DOOM

atemporál adj. m., pl. atemporáli; f. atemporálă, pl. atemporále

atemporala
ATEMPORÁL, -Ă, atemporali, -e, adj. Care nu este legat de condiții determinate de timp, de un moment istoric dat. – Din fr. atemporel.

DOOM

atemporál adj. m., pl. atemporáli; f. atemporálă, pl. atemporále

atemporale
ATEMPORÁL, -Ă, atemporali, -e, adj. Care nu este legat de condiții determinate de timp, de un moment istoric dat. – Din fr. atemporel.

DOOM

atemporál adj. m., pl. atemporáli; f. atemporálă, pl. atemporále

atemporalei
ATEMPORÁL, -Ă, atemporali, -e, adj. Care nu este legat de condiții determinate de timp, de un moment istoric dat. – Din fr. atemporel.

DOOM

atemporál adj. m., pl. atemporáli; f. atemporálă, pl. atemporále

atemporalele
ATEMPORÁL, -Ă, atemporali, -e, adj. Care nu este legat de condiții determinate de timp, de un moment istoric dat. – Din fr. atemporel.

DOOM

atemporál adj. m., pl. atemporáli; f. atemporálă, pl. atemporále

atemporalelor
ATEMPORÁL, -Ă, atemporali, -e, adj. Care nu este legat de condiții determinate de timp, de un moment istoric dat. – Din fr. atemporel.

DOOM

atemporál adj. m., pl. atemporáli; f. atemporálă, pl. atemporále

atemporali
ATEMPORÁL, -Ă, atemporali, -e, adj. Care nu este legat de condiții determinate de timp, de un moment istoric dat. – Din fr. atemporel.

DOOM

atemporál adj. m., pl. atemporáli; f. atemporálă, pl. atemporále

atemporalii
ATEMPORÁL, -Ă, atemporali, -e, adj. Care nu este legat de condiții determinate de timp, de un moment istoric dat. – Din fr. atemporel.

DOOM

atemporál adj. m., pl. atemporáli; f. atemporálă, pl. atemporále

atemporalilor
ATEMPORÁL, -Ă, atemporali, -e, adj. Care nu este legat de condiții determinate de timp, de un moment istoric dat. – Din fr. atemporel.

DOOM

atemporál adj. m., pl. atemporáli; f. atemporálă, pl. atemporále

atemporalitate
ATEMPORALITÁTE s. f. Considerare, interpretare a fenomenelor istorico-sociale etc. în afara cadrului concret istoric. – Din it. atemporalità.

atemporalitatea
ATEMPORALITÁTE s. f. Considerare, interpretare a fenomenelor istorico-sociale etc. în afara cadrului concret istoric. – Din it. atemporalità.

atemporalități
ATEMPORALITÁTE s. f. Considerare, interpretare a fenomenelor istorico-sociale etc. în afara cadrului concret istoric. – Din it. atemporalità.

atemporalității
ATEMPORALITÁTE s. f. Considerare, interpretare a fenomenelor istorico-sociale etc. în afara cadrului concret istoric. – Din it. atemporalità.

atemporalul
ATEMPORÁL, -Ă, atemporali, -e, adj. Care nu este legat de condiții determinate de timp, de un moment istoric dat. – Din fr. atemporel.

DOOM

atemporál adj. m., pl. atemporáli; f. atemporálă, pl. atemporále

atemporalului
ATEMPORÁL, -Ă, atemporali, -e, adj. Care nu este legat de condiții determinate de timp, de un moment istoric dat. – Din fr. atemporel.

DOOM

atemporál adj. m., pl. atemporáli; f. atemporálă, pl. atemporále

atena
Atena = Athena și Athenae.

atenansa
ATENÁNSĂ, atenanse, s. f. Corp secundar al unei case, folosit pentru bucătărie, spălătorie etc.; parte secundară a unei locuințe. – Din fr. attenance.

DOOM

atenánsă s. f., g.-d. art. atenánsei; pl. atenánse

atenanse
ATENÁNSĂ, atenanse, s. f. Corp secundar al unei case, folosit pentru bucătărie, spălătorie etc.; parte secundară a unei locuințe. – Din fr. attenance.

DOOM

atenánsă s. f., g.-d. art. atenánsei; pl. atenánse

atenansei
ATENÁNSĂ, atenanse, s. f. Corp secundar al unei case, folosit pentru bucătărie, spălătorie etc.; parte secundară a unei locuințe. – Din fr. attenance.

DOOM

atenánsă s. f., g.-d. art. atenánsei; pl. atenánse

atenansele
ATENÁNSĂ, atenanse, s. f. Corp secundar al unei case, folosit pentru bucătărie, spălătorie etc.; parte secundară a unei locuințe. – Din fr. attenance.

DOOM

atenánsă s. f., g.-d. art. atenánsei; pl. atenánse

atenanselor
ATENÁNSĂ, atenanse, s. f. Corp secundar al unei case, folosit pentru bucătărie, spălătorie etc.; parte secundară a unei locuințe. – Din fr. attenance.

DOOM

atenánsă s. f., g.-d. art. atenánsei; pl. atenánse

atenanță
ATENÁNȚĂ s. f. v. atenansă.

atenee
ATENÉU, atenee, s. n. Numele unei clădiri publice în care au loc manifestații cultural-artistice. – Din fr. athénée, lat. Athenaeum.

DOOM

atenéu s. n., art. atenéul; pl. atenée

ateneele
ATENÉU, atenee, s. n. Numele unei clădiri publice în care au loc manifestații cultural-artistice. – Din fr. athénée, lat. Athenaeum.

DOOM

atenéu s. n., art. atenéul; pl. atenée

ateneelor
ATENÉU, atenee, s. n. Numele unei clădiri publice în care au loc manifestații cultural-artistice. – Din fr. athénée, lat. Athenaeum.

DOOM

atenéu s. n., art. atenéul; pl. atenée

ateneu
ATENÉU, atenee, s. n. Numele unei clădiri publice în care au loc manifestații cultural-artistice. – Din fr. athénée, lat. Athenaeum.

DOOM

atenéu s. n., art. atenéul; pl. atenée

ateneul
ATENÉU, atenee, s. n. Numele unei clădiri publice în care au loc manifestații cultural-artistice. – Din fr. athénée, lat. Athenaeum.

DOOM

atenéu s. n., art. atenéul; pl. atenée

ateneului
ATENÉU, atenee, s. n. Numele unei clădiri publice în care au loc manifestații cultural-artistice. – Din fr. athénée, lat. Athenaeum.

DOOM

atenéu s. n., art. atenéul; pl. atenée

ateneuri
ATENÉU, atenee, s. n. Numele unei clădiri publice în care au loc manifestații cultural-artistice. – Din fr. athénée, lat. Athenaeum.

DOOM

atenéu s. n., art. atenéul; pl. atenée

ateneurile
ATENÉU, atenee, s. n. Numele unei clădiri publice în care au loc manifestații cultural-artistice. – Din fr. athénée, lat. Athenaeum.

DOOM

atenéu s. n., art. atenéul; pl. atenée

ateneurilor
ATENÉU, atenee, s. n. Numele unei clădiri publice în care au loc manifestații cultural-artistice. – Din fr. athénée, lat. Athenaeum.

DOOM

atenéu s. n., art. atenéul; pl. atenée

atenian
ATENIÁN, -Ă, atenieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Atena. 2. Adj. Care aparține Atenei sau atenienilor (1), privitor la Atena ori la atenieni. [Pr.: -ni-an] – Din fr. athénien.

DOOM

atenián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. ateniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. ateniánă, pl. ateniéne

atenian
ATENIÁN, -Ă, atenieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Atena. 2. Adj. Care aparține Atenei sau atenienilor (1), privitor la Atena ori la atenieni. [Pr.: -ni-an] – Din fr. athénien.

DOOM

atenián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. ateniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. ateniánă, pl. ateniéne

ateniana
ATENIÁN, -Ă, atenieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Atena. 2. Adj. Care aparține Atenei sau atenienilor (1), privitor la Atena ori la atenieni. [Pr.: -ni-an] – Din fr. athénien.

DOOM

atenián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. ateniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. ateniánă, pl. ateniéne

ateniana
ATENIÁN, -Ă, atenieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Atena. 2. Adj. Care aparține Atenei sau atenienilor (1), privitor la Atena ori la atenieni. [Pr.: -ni-an] – Din fr. athénien.

DOOM

atenián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. ateniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. ateniánă, pl. ateniéne

ateniano
ATENIÁN, -Ă, atenieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Atena. 2. Adj. Care aparține Atenei sau atenienilor (1), privitor la Atena ori la atenieni. [Pr.: -ni-an] – Din fr. athénien.

DOOM

atenián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. ateniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. ateniánă, pl. ateniéne

ateniano
ATENIÁN, -Ă, atenieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Atena. 2. Adj. Care aparține Atenei sau atenienilor (1), privitor la Atena ori la atenieni. [Pr.: -ni-an] – Din fr. athénien.

DOOM

atenián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. ateniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. ateniánă, pl. ateniéne

atenianul
ATENIÁN, -Ă, atenieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Atena. 2. Adj. Care aparține Atenei sau atenienilor (1), privitor la Atena ori la atenieni. [Pr.: -ni-an] – Din fr. athénien.

DOOM

atenián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. ateniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. ateniánă, pl. ateniéne

atenianul
ATENIÁN, -Ă, atenieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Atena. 2. Adj. Care aparține Atenei sau atenienilor (1), privitor la Atena ori la atenieni. [Pr.: -ni-an] – Din fr. athénien.

DOOM

atenián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. ateniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. ateniánă, pl. ateniéne

atenianule
ATENIÁN, -Ă, atenieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Atena. 2. Adj. Care aparține Atenei sau atenienilor (1), privitor la Atena ori la atenieni. [Pr.: -ni-an] – Din fr. athénien.

DOOM

atenián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. ateniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. ateniánă, pl. ateniéne

atenianule
ATENIÁN, -Ă, atenieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Atena. 2. Adj. Care aparține Atenei sau atenienilor (1), privitor la Atena ori la atenieni. [Pr.: -ni-an] – Din fr. athénien.

DOOM

atenián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. ateniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. ateniánă, pl. ateniéne

atenianului
ATENIÁN, -Ă, atenieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Atena. 2. Adj. Care aparține Atenei sau atenienilor (1), privitor la Atena ori la atenieni. [Pr.: -ni-an] – Din fr. athénien.

DOOM

atenián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. ateniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. ateniánă, pl. ateniéne

atenianului
ATENIÁN, -Ă, atenieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Atena. 2. Adj. Care aparține Atenei sau atenienilor (1), privitor la Atena ori la atenieni. [Pr.: -ni-an] – Din fr. athénien.

DOOM

atenián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. ateniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. ateniánă, pl. ateniéne

ateniene
ATENIÁN, -Ă, atenieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Atena. 2. Adj. Care aparține Atenei sau atenienilor (1), privitor la Atena ori la atenieni. [Pr.: -ni-an] – Din fr. athénien.

DOOM

atenián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. ateniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. ateniánă, pl. ateniéne

ateniene
ATENIÁN, -Ă, atenieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Atena. 2. Adj. Care aparține Atenei sau atenienilor (1), privitor la Atena ori la atenieni. [Pr.: -ni-an] – Din fr. athénien.

DOOM

atenián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. ateniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. ateniánă, pl. ateniéne

ateniene
ATENIÁN, -Ă, atenieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Atena. 2. Adj. Care aparține Atenei sau atenienilor (1), privitor la Atena ori la atenieni. [Pr.: -ni-an] – Din fr. athénien.

DOOM

atenián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. ateniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. ateniánă, pl. ateniéne

atenienei
ATENIÁN, -Ă, atenieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Atena. 2. Adj. Care aparține Atenei sau atenienilor (1), privitor la Atena ori la atenieni. [Pr.: -ni-an] – Din fr. athénien.

DOOM

atenián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. ateniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. ateniánă, pl. ateniéne

atenienei
ATENIÁN, -Ă, atenieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Atena. 2. Adj. Care aparține Atenei sau atenienilor (1), privitor la Atena ori la atenieni. [Pr.: -ni-an] – Din fr. athénien.

DOOM

atenián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. ateniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. ateniánă, pl. ateniéne

atenienele
ATENIÁN, -Ă, atenieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Atena. 2. Adj. Care aparține Atenei sau atenienilor (1), privitor la Atena ori la atenieni. [Pr.: -ni-an] – Din fr. athénien.

DOOM

atenián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. ateniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. ateniánă, pl. ateniéne

atenienele
ATENIÁN, -Ă, atenieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Atena. 2. Adj. Care aparține Atenei sau atenienilor (1), privitor la Atena ori la atenieni. [Pr.: -ni-an] – Din fr. athénien.

DOOM

atenián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. ateniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. ateniánă, pl. ateniéne

atenienelor
ATENIÁN, -Ă, atenieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Atena. 2. Adj. Care aparține Atenei sau atenienilor (1), privitor la Atena ori la atenieni. [Pr.: -ni-an] – Din fr. athénien.

DOOM

atenián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. ateniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. ateniánă, pl. ateniéne

atenienelor
ATENIÁN, -Ă, atenieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Atena. 2. Adj. Care aparține Atenei sau atenienilor (1), privitor la Atena ori la atenieni. [Pr.: -ni-an] – Din fr. athénien.

DOOM

atenián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. ateniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. ateniánă, pl. ateniéne

atenieni
ATENIÁN, -Ă, atenieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Atena. 2. Adj. Care aparține Atenei sau atenienilor (1), privitor la Atena ori la atenieni. [Pr.: -ni-an] – Din fr. athénien.

DOOM

atenián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. ateniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. ateniánă, pl. ateniéne

atenieni
ATENIÁN, -Ă, atenieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Atena. 2. Adj. Care aparține Atenei sau atenienilor (1), privitor la Atena ori la atenieni. [Pr.: -ni-an] – Din fr. athénien.

DOOM

atenián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. ateniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. ateniánă, pl. ateniéne

atenienii
ATENIÁN, -Ă, atenieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Atena. 2. Adj. Care aparține Atenei sau atenienilor (1), privitor la Atena ori la atenieni. [Pr.: -ni-an] – Din fr. athénien.

DOOM

atenián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. ateniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. ateniánă, pl. ateniéne

atenienii
ATENIÁN, -Ă, atenieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Atena. 2. Adj. Care aparține Atenei sau atenienilor (1), privitor la Atena ori la atenieni. [Pr.: -ni-an] – Din fr. athénien.

DOOM

atenián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. ateniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. ateniánă, pl. ateniéne

atenienilor
ATENIÁN, -Ă, atenieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Atena. 2. Adj. Care aparține Atenei sau atenienilor (1), privitor la Atena ori la atenieni. [Pr.: -ni-an] – Din fr. athénien.

DOOM

atenián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. ateniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. ateniánă, pl. ateniéne

atenienilor
ATENIÁN, -Ă, atenieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Atena. 2. Adj. Care aparține Atenei sau atenienilor (1), privitor la Atena ori la atenieni. [Pr.: -ni-an] – Din fr. athénien.

DOOM

atenián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. ateniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. ateniánă, pl. ateniéne

atent
ATÉNT, -Ă, atenți, -te, adj. 1. Care urmărește concentrat un lucru, care are atenția (1) îndreptată spre cineva sau ceva. ♦ (Adesea adverbial) (Făcut) cu atenție. 2. Amabil, binevoitor, politicos. – Din lat. attentus.

DOOM

atént adj. m., pl. aténți; f. aténtă, pl. aténte

atenta
ATÉNT, -Ă, atenți, -te, adj. 1. Care urmărește concentrat un lucru, care are atenția (1) îndreptată spre cineva sau ceva. ♦ (Adesea adverbial) (Făcut) cu atenție. 2. Amabil, binevoitor, politicos. – Din lat. attentus.

DOOM

atént adj. m., pl. aténți; f. aténtă, pl. aténte

atenta
ATENTÁ, atentez, vb. I. Intranz. 1. A face o tentativă criminală, a comite un atentat. 2. Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A încălca, a nesocoti (un drept, un principiu etc.). – Din fr. attenter, lat. attentare.

DOOM

atentá (a ~) vb., ind. prez. 3 atenteáză

atentai
ATENTÁ, atentez, vb. I. Intranz. 1. A face o tentativă criminală, a comite un atentat. 2. Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A încălca, a nesocoti (un drept, un principiu etc.). – Din fr. attenter, lat. attentare.

DOOM

atentá (a ~) vb., ind. prez. 3 atenteáză

atentam
ATENTÁ, atentez, vb. I. Intranz. 1. A face o tentativă criminală, a comite un atentat. 2. Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A încălca, a nesocoti (un drept, un principiu etc.). – Din fr. attenter, lat. attentare.

DOOM

atentá (a ~) vb., ind. prez. 3 atenteáză

atentare
ATENTÁ, atentez, vb. I. Intranz. 1. A face o tentativă criminală, a comite un atentat. 2. Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A încălca, a nesocoti (un drept, un principiu etc.). – Din fr. attenter, lat. attentare.

DOOM

atentá (a ~) vb., ind. prez. 3 atenteáză

atentare
ATENTÁ, atentez, vb. I. Intranz. 1. A face o tentativă criminală, a comite un atentat. 2. Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A încălca, a nesocoti (un drept, un principiu etc.). – Din fr. attenter, lat. attentare.

atentarea
ATENTÁ, atentez, vb. I. Intranz. 1. A face o tentativă criminală, a comite un atentat. 2. Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A încălca, a nesocoti (un drept, un principiu etc.). – Din fr. attenter, lat. attentare.

atentară
ATENTÁ, atentez, vb. I. Intranz. 1. A face o tentativă criminală, a comite un atentat. 2. Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A încălca, a nesocoti (un drept, un principiu etc.). – Din fr. attenter, lat. attentare.

DOOM

atentá (a ~) vb., ind. prez. 3 atenteáză

atentarăm
ATENTÁ, atentez, vb. I. Intranz. 1. A face o tentativă criminală, a comite un atentat. 2. Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A încălca, a nesocoti (un drept, un principiu etc.). – Din fr. attenter, lat. attentare.

DOOM

atentá (a ~) vb., ind. prez. 3 atenteáză

atentarăți
ATENTÁ, atentez, vb. I. Intranz. 1. A face o tentativă criminală, a comite un atentat. 2. Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A încălca, a nesocoti (un drept, un principiu etc.). – Din fr. attenter, lat. attentare.

DOOM

atentá (a ~) vb., ind. prez. 3 atenteáză

atentase
ATENTÁ, atentez, vb. I. Intranz. 1. A face o tentativă criminală, a comite un atentat. 2. Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A încălca, a nesocoti (un drept, un principiu etc.). – Din fr. attenter, lat. attentare.

DOOM

atentá (a ~) vb., ind. prez. 3 atenteáză

atentasem
ATENTÁ, atentez, vb. I. Intranz. 1. A face o tentativă criminală, a comite un atentat. 2. Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A încălca, a nesocoti (un drept, un principiu etc.). – Din fr. attenter, lat. attentare.

DOOM

atentá (a ~) vb., ind. prez. 3 atenteáză

atentaseră
ATENTÁ, atentez, vb. I. Intranz. 1. A face o tentativă criminală, a comite un atentat. 2. Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A încălca, a nesocoti (un drept, un principiu etc.). – Din fr. attenter, lat. attentare.

DOOM

atentá (a ~) vb., ind. prez. 3 atenteáză

atentaserăm
ATENTÁ, atentez, vb. I. Intranz. 1. A face o tentativă criminală, a comite un atentat. 2. Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A încălca, a nesocoti (un drept, un principiu etc.). – Din fr. attenter, lat. attentare.

DOOM

atentá (a ~) vb., ind. prez. 3 atenteáză

atentaserăți
ATENTÁ, atentez, vb. I. Intranz. 1. A face o tentativă criminală, a comite un atentat. 2. Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A încălca, a nesocoti (un drept, un principiu etc.). – Din fr. attenter, lat. attentare.

DOOM

atentá (a ~) vb., ind. prez. 3 atenteáză

atentaseși
ATENTÁ, atentez, vb. I. Intranz. 1. A face o tentativă criminală, a comite un atentat. 2. Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A încălca, a nesocoti (un drept, un principiu etc.). – Din fr. attenter, lat. attentare.

DOOM

atentá (a ~) vb., ind. prez. 3 atenteáză

atentaseți
ATENTÁ, atentez, vb. I. Intranz. 1. A face o tentativă criminală, a comite un atentat. 2. Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A încălca, a nesocoti (un drept, un principiu etc.). – Din fr. attenter, lat. attentare.

DOOM

atentá (a ~) vb., ind. prez. 3 atenteáză

atentat
ATENTÁ, atentez, vb. I. Intranz. 1. A face o tentativă criminală, a comite un atentat. 2. Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A încălca, a nesocoti (un drept, un principiu etc.). – Din fr. attenter, lat. attentare.

DOOM

atentá (a ~) vb., ind. prez. 3 atenteáză

atentat
ATENTÁT, atentate, s. n. (Jur.) Faptă îndreptată împotriva vieții, a integrității corporale, a drepturilor etc. unei persoane sau ale unei colectivități. – Din fr. attentat.

DOOM

atentát s. n., pl. atentáte

atentate
ATENTÁT, atentate, s. n. (Jur.) Faptă îndreptată împotriva vieții, a integrității corporale, a drepturilor etc. unei persoane sau ale unei colectivități. – Din fr. attentat.

DOOM

atentát s. n., pl. atentáte

atentatele
ATENTÁT, atentate, s. n. (Jur.) Faptă îndreptată împotriva vieții, a integrității corporale, a drepturilor etc. unei persoane sau ale unei colectivități. – Din fr. attentat.

DOOM

atentát s. n., pl. atentáte

atentatelor
ATENTÁT, atentate, s. n. (Jur.) Faptă îndreptată împotriva vieții, a integrității corporale, a drepturilor etc. unei persoane sau ale unei colectivități. – Din fr. attentat.

DOOM

atentát s. n., pl. atentáte

atentatoare
ATENTATÓR, -OÁRE, atentatori, -oare, s. m. și f. Persoană care comite un atentat. – Atenta + suf. -tor.

DOOM

atentatór s. m., pl. atentatóri

atentatoarea
ATENTATÓR, -OÁRE, atentatori, -oare, s. m. și f. Persoană care comite un atentat. – Atenta + suf. -tor.

DOOM

atentatór s. m., pl. atentatóri

atentatoarei
ATENTATÓR, -OÁRE, atentatori, -oare, s. m. și f. Persoană care comite un atentat. – Atenta + suf. -tor.

DOOM

atentatór s. m., pl. atentatóri

atentatoarele
ATENTATÓR, -OÁRE, atentatori, -oare, s. m. și f. Persoană care comite un atentat. – Atenta + suf. -tor.

DOOM

atentatór s. m., pl. atentatóri

atentatoarelor
ATENTATÓR, -OÁRE, atentatori, -oare, s. m. și f. Persoană care comite un atentat. – Atenta + suf. -tor.

DOOM

atentatór s. m., pl. atentatóri

atentator
ATENTATÓR, -OÁRE, atentatori, -oare, s. m. și f. Persoană care comite un atentat. – Atenta + suf. -tor.

DOOM

atentatór s. m., pl. atentatóri

atentatori
ATENTATÓR, -OÁRE, atentatori, -oare, s. m. și f. Persoană care comite un atentat. – Atenta + suf. -tor.

DOOM

atentatór s. m., pl. atentatóri

atentatorii
ATENTATÓR, -OÁRE, atentatori, -oare, s. m. și f. Persoană care comite un atentat. – Atenta + suf. -tor.

DOOM

atentatór s. m., pl. atentatóri

atentatorilor
ATENTATÓR, -OÁRE, atentatori, -oare, s. m. și f. Persoană care comite un atentat. – Atenta + suf. -tor.

DOOM

atentatór s. m., pl. atentatóri

atentatorul
ATENTATÓR, -OÁRE, atentatori, -oare, s. m. și f. Persoană care comite un atentat. – Atenta + suf. -tor.

DOOM

atentatór s. m., pl. atentatóri

atentatorului
ATENTATÓR, -OÁRE, atentatori, -oare, s. m. și f. Persoană care comite un atentat. – Atenta + suf. -tor.

DOOM

atentatór s. m., pl. atentatóri

atentatul
ATENTÁT, atentate, s. n. (Jur.) Faptă îndreptată împotriva vieții, a integrității corporale, a drepturilor etc. unei persoane sau ale unei colectivități. – Din fr. attentat.

DOOM

atentát s. n., pl. atentáte

atentatului
ATENTÁT, atentate, s. n. (Jur.) Faptă îndreptată împotriva vieții, a integrității corporale, a drepturilor etc. unei persoane sau ale unei colectivități. – Din fr. attentat.

DOOM

atentát s. n., pl. atentáte

atentau
ATENTÁ, atentez, vb. I. Intranz. 1. A face o tentativă criminală, a comite un atentat. 2. Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A încălca, a nesocoti (un drept, un principiu etc.). – Din fr. attenter, lat. attentare.

DOOM

atentá (a ~) vb., ind. prez. 3 atenteáză

atentași
ATENTÁ, atentez, vb. I. Intranz. 1. A face o tentativă criminală, a comite un atentat. 2. Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A încălca, a nesocoti (un drept, un principiu etc.). – Din fr. attenter, lat. attentare.

DOOM

atentá (a ~) vb., ind. prez. 3 atenteáză

atentați
ATENTÁ, atentez, vb. I. Intranz. 1. A face o tentativă criminală, a comite un atentat. 2. Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A încălca, a nesocoti (un drept, un principiu etc.). – Din fr. attenter, lat. attentare.

DOOM

atentá (a ~) vb., ind. prez. 3 atenteáză

atente
ATÉNT, -Ă, atenți, -te, adj. 1. Care urmărește concentrat un lucru, care are atenția (1) îndreptată spre cineva sau ceva. ♦ (Adesea adverbial) (Făcut) cu atenție. 2. Amabil, binevoitor, politicos. – Din lat. attentus.

DOOM

atént adj. m., pl. aténți; f. aténtă, pl. aténte

atentează
ATENTÁ, atentez, vb. I. Intranz. 1. A face o tentativă criminală, a comite un atentat. 2. Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A încălca, a nesocoti (un drept, un principiu etc.). – Din fr. attenter, lat. attentare.

DOOM

atentá (a ~) vb., ind. prez. 3 atenteáză

atentei
ATÉNT, -Ă, atenți, -te, adj. 1. Care urmărește concentrat un lucru, care are atenția (1) îndreptată spre cineva sau ceva. ♦ (Adesea adverbial) (Făcut) cu atenție. 2. Amabil, binevoitor, politicos. – Din lat. attentus.

DOOM

atént adj. m., pl. aténți; f. aténtă, pl. aténte

atentele
ATÉNT, -Ă, atenți, -te, adj. 1. Care urmărește concentrat un lucru, care are atenția (1) îndreptată spre cineva sau ceva. ♦ (Adesea adverbial) (Făcut) cu atenție. 2. Amabil, binevoitor, politicos. – Din lat. attentus.

DOOM

atént adj. m., pl. aténți; f. aténtă, pl. aténte

atentelor
ATÉNT, -Ă, atenți, -te, adj. 1. Care urmărește concentrat un lucru, care are atenția (1) îndreptată spre cineva sau ceva. ♦ (Adesea adverbial) (Făcut) cu atenție. 2. Amabil, binevoitor, politicos. – Din lat. attentus.

DOOM

atént adj. m., pl. aténți; f. aténtă, pl. aténte

atentez
ATENTÁ, atentez, vb. I. Intranz. 1. A face o tentativă criminală, a comite un atentat. 2. Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A încălca, a nesocoti (un drept, un principiu etc.). – Din fr. attenter, lat. attentare.

DOOM

atentá (a ~) vb., ind. prez. 3 atenteáză

atenteze
ATENTÁ, atentez, vb. I. Intranz. 1. A face o tentativă criminală, a comite un atentat. 2. Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A încălca, a nesocoti (un drept, un principiu etc.). – Din fr. attenter, lat. attentare.

DOOM

atentá (a ~) vb., ind. prez. 3 atenteáză

atentezi
ATENTÁ, atentez, vb. I. Intranz. 1. A face o tentativă criminală, a comite un atentat. 2. Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A încălca, a nesocoti (un drept, un principiu etc.). – Din fr. attenter, lat. attentare.

DOOM

atentá (a ~) vb., ind. prez. 3 atenteáză

atentism
ATENTÍSM s.n. Politică de tergiversare și de oportunism. [ < fr. attentisme, cf. it. attente – așteptare].

atentismul
ATENTÍSM s.n. Politică de tergiversare și de oportunism. [ < fr. attentisme, cf. it. attente – așteptare].

atentismului
ATENTÍSM s.n. Politică de tergiversare și de oportunism. [ < fr. attentisme, cf. it. attente – așteptare].

atentist
ATENTÍST, -Ă adj. Referitor la atentism, propriu atentismului. // s.m. și f. Adept al atentismului. [< fr. attentiste].

atentist
ATENTÍST, -Ă adj. Referitor la atentism, propriu atentismului. // s.m. și f. Adept al atentismului. [< fr. attentiste].

atentista
ATENTÍST, -Ă adj. Referitor la atentism, propriu atentismului. // s.m. și f. Adept al atentismului. [< fr. attentiste].

atentista
ATENTÍST, -Ă adj. Referitor la atentism, propriu atentismului. // s.m. și f. Adept al atentismului. [< fr. attentiste].

atentiste
ATENTÍST, -Ă adj. Referitor la atentism, propriu atentismului. // s.m. și f. Adept al atentismului. [< fr. attentiste].

atentiste
ATENTÍST, -Ă adj. Referitor la atentism, propriu atentismului. // s.m. și f. Adept al atentismului. [< fr. attentiste].

atentistei
ATENTÍST, -Ă adj. Referitor la atentism, propriu atentismului. // s.m. și f. Adept al atentismului. [< fr. attentiste].

atentistei
ATENTÍST, -Ă adj. Referitor la atentism, propriu atentismului. // s.m. și f. Adept al atentismului. [< fr. attentiste].

atentistele
ATENTÍST, -Ă adj. Referitor la atentism, propriu atentismului. // s.m. și f. Adept al atentismului. [< fr. attentiste].

atentistele
ATENTÍST, -Ă adj. Referitor la atentism, propriu atentismului. // s.m. și f. Adept al atentismului. [< fr. attentiste].

atentistelor
ATENTÍST, -Ă adj. Referitor la atentism, propriu atentismului. // s.m. și f. Adept al atentismului. [< fr. attentiste].

atentistelor
ATENTÍST, -Ă adj. Referitor la atentism, propriu atentismului. // s.m. și f. Adept al atentismului. [< fr. attentiste].

atentistul
ATENTÍST, -Ă adj. Referitor la atentism, propriu atentismului. // s.m. și f. Adept al atentismului. [< fr. attentiste].

atentistul
ATENTÍST, -Ă adj. Referitor la atentism, propriu atentismului. // s.m. și f. Adept al atentismului. [< fr. attentiste].

atentistului
ATENTÍST, -Ă adj. Referitor la atentism, propriu atentismului. // s.m. și f. Adept al atentismului. [< fr. attentiste].

atentistului
ATENTÍST, -Ă adj. Referitor la atentism, propriu atentismului. // s.m. și f. Adept al atentismului. [< fr. attentiste].

atentiv
ATENTÍV, -Ă adj. (rar) Atent. [< fr. attentif, engl. attentiv].

atentiva
ATENTÍV, -Ă adj. (rar) Atent. [< fr. attentif, engl. attentiv].

atentive
ATENTÍV, -Ă adj. (rar) Atent. [< fr. attentif, engl. attentiv].

atentivei
ATENTÍV, -Ă adj. (rar) Atent. [< fr. attentif, engl. attentiv].

atentivele
ATENTÍV, -Ă adj. (rar) Atent. [< fr. attentif, engl. attentiv].

atentivelor
ATENTÍV, -Ă adj. (rar) Atent. [< fr. attentif, engl. attentiv].

atentivi
ATENTÍV, -Ă adj. (rar) Atent. [< fr. attentif, engl. attentiv].

atentivii
ATENTÍV, -Ă adj. (rar) Atent. [< fr. attentif, engl. attentiv].

atentivilor
ATENTÍV, -Ă adj. (rar) Atent. [< fr. attentif, engl. attentiv].

atentivul
ATENTÍV, -Ă adj. (rar) Atent. [< fr. attentif, engl. attentiv].

atentivului
ATENTÍV, -Ă adj. (rar) Atent. [< fr. attentif, engl. attentiv].

atentiști
ATENTÍST, -Ă adj. Referitor la atentism, propriu atentismului. // s.m. și f. Adept al atentismului. [< fr. attentiste].

atentiști
ATENTÍST, -Ă adj. Referitor la atentism, propriu atentismului. // s.m. și f. Adept al atentismului. [< fr. attentiste].

atentiștii
ATENTÍST, -Ă adj. Referitor la atentism, propriu atentismului. // s.m. și f. Adept al atentismului. [< fr. attentiste].

atentiștii
ATENTÍST, -Ă adj. Referitor la atentism, propriu atentismului. // s.m. și f. Adept al atentismului. [< fr. attentiste].

atentiștilor
ATENTÍST, -Ă adj. Referitor la atentism, propriu atentismului. // s.m. și f. Adept al atentismului. [< fr. attentiste].

atentiștilor
ATENTÍST, -Ă adj. Referitor la atentism, propriu atentismului. // s.m. și f. Adept al atentismului. [< fr. attentiste].

atentul
ATÉNT, -Ă, atenți, -te, adj. 1. Care urmărește concentrat un lucru, care are atenția (1) îndreptată spre cineva sau ceva. ♦ (Adesea adverbial) (Făcut) cu atenție. 2. Amabil, binevoitor, politicos. – Din lat. attentus.

DOOM

atént adj. m., pl. aténți; f. aténtă, pl. aténte

atentului
ATÉNT, -Ă, atenți, -te, adj. 1. Care urmărește concentrat un lucru, care are atenția (1) îndreptată spre cineva sau ceva. ♦ (Adesea adverbial) (Făcut) cu atenție. 2. Amabil, binevoitor, politicos. – Din lat. attentus.

DOOM

atént adj. m., pl. aténți; f. aténtă, pl. aténte

atentând
ATENTÁ, atentez, vb. I. Intranz. 1. A face o tentativă criminală, a comite un atentat. 2. Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A încălca, a nesocoti (un drept, un principiu etc.). – Din fr. attenter, lat. attentare.

DOOM

atentá (a ~) vb., ind. prez. 3 atenteáză

atentînd
ATENTÁ, atentez, vb. I. Intranz. 1. A face o tentativă criminală, a comite un atentat. 2. Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A încălca, a nesocoti (un drept, un principiu etc.). – Din fr. attenter, lat. attentare.

DOOM

atentá (a ~) vb., ind. prez. 3 atenteáză

atentări
ATENTÁ, atentez, vb. I. Intranz. 1. A face o tentativă criminală, a comite un atentat. 2. Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A încălca, a nesocoti (un drept, un principiu etc.). – Din fr. attenter, lat. attentare.

atentării
ATENTÁ, atentez, vb. I. Intranz. 1. A face o tentativă criminală, a comite un atentat. 2. Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A încălca, a nesocoti (un drept, un principiu etc.). – Din fr. attenter, lat. attentare.

atentările
ATENTÁ, atentez, vb. I. Intranz. 1. A face o tentativă criminală, a comite un atentat. 2. Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A încălca, a nesocoti (un drept, un principiu etc.). – Din fr. attenter, lat. attentare.

atentărilor
ATENTÁ, atentez, vb. I. Intranz. 1. A face o tentativă criminală, a comite un atentat. 2. Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A încălca, a nesocoti (un drept, un principiu etc.). – Din fr. attenter, lat. attentare.

atenua
ATENUÁ, atenuez, vb. I. Tranz. A micșora intensitatea unui fenomen, importanța sau gravitatea unui fapt. ◊ Refl. Durerea i s-a atenuat. [Pr.: -nu-a] – Din fr. atténuer, lat. attenuare.

DOOM

atenuá (a ~) (-nu-a) vb., ind. prez. 3 atenueáză, 1 pl. atenuắm (-nu-ăm); conj. prez. 3 să atenuéze; ger. atenuấnd (-nu-ând)

atenuai
ATENUÁ, atenuez, vb. I. Tranz. A micșora intensitatea unui fenomen, importanța sau gravitatea unui fapt. ◊ Refl. Durerea i s-a atenuat. [Pr.: -nu-a] – Din fr. atténuer, lat. attenuare.

DOOM

atenuá (a ~) (-nu-a) vb., ind. prez. 3 atenueáză, 1 pl. atenuắm (-nu-ăm); conj. prez. 3 să atenuéze; ger. atenuấnd (-nu-ând)

atenuam
ATENUÁ, atenuez, vb. I. Tranz. A micșora intensitatea unui fenomen, importanța sau gravitatea unui fapt. ◊ Refl. Durerea i s-a atenuat. [Pr.: -nu-a] – Din fr. atténuer, lat. attenuare.

DOOM

atenuá (a ~) (-nu-a) vb., ind. prez. 3 atenueáză, 1 pl. atenuắm (-nu-ăm); conj. prez. 3 să atenuéze; ger. atenuấnd (-nu-ând)

atenuant
ATENUÁNT, -Ă, atenuanți, -te, adj. Care atenuează. ◊ Circumstanțe atenuante = împrejurări care contribuie la micșorarea vinii unui inculpat. [Pr.: -nu-ant] – Din fr. atténuant.

DOOM

atenuánt (-nu-ant) adj. m., pl. atenuánți; f. atenuántă, pl. atenuánte

atenuanta
ATENUÁNT, -Ă, atenuanți, -te, adj. Care atenuează. ◊ Circumstanțe atenuante = împrejurări care contribuie la micșorarea vinii unui inculpat. [Pr.: -nu-ant] – Din fr. atténuant.

DOOM

atenuánt (-nu-ant) adj. m., pl. atenuánți; f. atenuántă, pl. atenuánte

atenuante
ATENUÁNT, -Ă, atenuanți, -te, adj. Care atenuează. ◊ Circumstanțe atenuante = împrejurări care contribuie la micșorarea vinii unui inculpat. [Pr.: -nu-ant] – Din fr. atténuant.

DOOM

atenuánt (-nu-ant) adj. m., pl. atenuánți; f. atenuántă, pl. atenuánte

atenuantei
ATENUÁNT, -Ă, atenuanți, -te, adj. Care atenuează. ◊ Circumstanțe atenuante = împrejurări care contribuie la micșorarea vinii unui inculpat. [Pr.: -nu-ant] – Din fr. atténuant.

DOOM

atenuánt (-nu-ant) adj. m., pl. atenuánți; f. atenuántă, pl. atenuánte

atenuantele
ATENUÁNT, -Ă, atenuanți, -te, adj. Care atenuează. ◊ Circumstanțe atenuante = împrejurări care contribuie la micșorarea vinii unui inculpat. [Pr.: -nu-ant] – Din fr. atténuant.

DOOM

atenuánt (-nu-ant) adj. m., pl. atenuánți; f. atenuántă, pl. atenuánte

atenuantelor
ATENUÁNT, -Ă, atenuanți, -te, adj. Care atenuează. ◊ Circumstanțe atenuante = împrejurări care contribuie la micșorarea vinii unui inculpat. [Pr.: -nu-ant] – Din fr. atténuant.

DOOM

atenuánt (-nu-ant) adj. m., pl. atenuánți; f. atenuántă, pl. atenuánte

atenuantul
ATENUÁNT, -Ă, atenuanți, -te, adj. Care atenuează. ◊ Circumstanțe atenuante = împrejurări care contribuie la micșorarea vinii unui inculpat. [Pr.: -nu-ant] – Din fr. atténuant.

DOOM

atenuánt (-nu-ant) adj. m., pl. atenuánți; f. atenuántă, pl. atenuánte

atenuantului
ATENUÁNT, -Ă, atenuanți, -te, adj. Care atenuează. ◊ Circumstanțe atenuante = împrejurări care contribuie la micșorarea vinii unui inculpat. [Pr.: -nu-ant] – Din fr. atténuant.

DOOM

atenuánt (-nu-ant) adj. m., pl. atenuánți; f. atenuántă, pl. atenuánte

atenuanți
ATENUÁNT, -Ă, atenuanți, -te, adj. Care atenuează. ◊ Circumstanțe atenuante = împrejurări care contribuie la micșorarea vinii unui inculpat. [Pr.: -nu-ant] – Din fr. atténuant.

DOOM

atenuánt (-nu-ant) adj. m., pl. atenuánți; f. atenuántă, pl. atenuánte

atenuanții
ATENUÁNT, -Ă, atenuanți, -te, adj. Care atenuează. ◊ Circumstanțe atenuante = împrejurări care contribuie la micșorarea vinii unui inculpat. [Pr.: -nu-ant] – Din fr. atténuant.

DOOM

atenuánt (-nu-ant) adj. m., pl. atenuánți; f. atenuántă, pl. atenuánte

atenuanților
ATENUÁNT, -Ă, atenuanți, -te, adj. Care atenuează. ◊ Circumstanțe atenuante = împrejurări care contribuie la micșorarea vinii unui inculpat. [Pr.: -nu-ant] – Din fr. atténuant.

DOOM

atenuánt (-nu-ant) adj. m., pl. atenuánți; f. atenuántă, pl. atenuánte

atenuare
ATENUÁ, atenuez, vb. I. Tranz. A micșora intensitatea unui fenomen, importanța sau gravitatea unui fapt. ◊ Refl. Durerea i s-a atenuat. [Pr.: -nu-a] – Din fr. atténuer, lat. attenuare.

DOOM

atenuá (a ~) (-nu-a) vb., ind. prez. 3 atenueáză, 1 pl. atenuắm (-nu-ăm); conj. prez. 3 să atenuéze; ger. atenuấnd (-nu-ând)

atenuare
ATENUÁRE, atenuări, s. f. Acțiunea de a (se) atenua și rezultatul ei. [Pr.: -nu-a-] – V. atenua.

DOOM

atenuáre (-nu-a-) s. f., g.-d. art. atenuắrii (-nu-ă-); pl. atenuắri

atenuarea
ATENUÁRE, atenuări, s. f. Acțiunea de a (se) atenua și rezultatul ei. [Pr.: -nu-a-] – V. atenua.

DOOM

atenuáre (-nu-a-) s. f., g.-d. art. atenuắrii (-nu-ă-); pl. atenuắri

atenuară
ATENUÁ, atenuez, vb. I. Tranz. A micșora intensitatea unui fenomen, importanța sau gravitatea unui fapt. ◊ Refl. Durerea i s-a atenuat. [Pr.: -nu-a] – Din fr. atténuer, lat. attenuare.

DOOM

atenuá (a ~) (-nu-a) vb., ind. prez. 3 atenueáză, 1 pl. atenuắm (-nu-ăm); conj. prez. 3 să atenuéze; ger. atenuấnd (-nu-ând)

atenuarăm
ATENUÁ, atenuez, vb. I. Tranz. A micșora intensitatea unui fenomen, importanța sau gravitatea unui fapt. ◊ Refl. Durerea i s-a atenuat. [Pr.: -nu-a] – Din fr. atténuer, lat. attenuare.

DOOM

atenuá (a ~) (-nu-a) vb., ind. prez. 3 atenueáză, 1 pl. atenuắm (-nu-ăm); conj. prez. 3 să atenuéze; ger. atenuấnd (-nu-ând)

atenuarăți
ATENUÁ, atenuez, vb. I. Tranz. A micșora intensitatea unui fenomen, importanța sau gravitatea unui fapt. ◊ Refl. Durerea i s-a atenuat. [Pr.: -nu-a] – Din fr. atténuer, lat. attenuare.

DOOM

atenuá (a ~) (-nu-a) vb., ind. prez. 3 atenueáză, 1 pl. atenuắm (-nu-ăm); conj. prez. 3 să atenuéze; ger. atenuấnd (-nu-ând)

atenuase
ATENUÁ, atenuez, vb. I. Tranz. A micșora intensitatea unui fenomen, importanța sau gravitatea unui fapt. ◊ Refl. Durerea i s-a atenuat. [Pr.: -nu-a] – Din fr. atténuer, lat. attenuare.

DOOM

atenuá (a ~) (-nu-a) vb., ind. prez. 3 atenueáză, 1 pl. atenuắm (-nu-ăm); conj. prez. 3 să atenuéze; ger. atenuấnd (-nu-ând)

atenuasem
ATENUÁ, atenuez, vb. I. Tranz. A micșora intensitatea unui fenomen, importanța sau gravitatea unui fapt. ◊ Refl. Durerea i s-a atenuat. [Pr.: -nu-a] – Din fr. atténuer, lat. attenuare.

DOOM

atenuá (a ~) (-nu-a) vb., ind. prez. 3 atenueáză, 1 pl. atenuắm (-nu-ăm); conj. prez. 3 să atenuéze; ger. atenuấnd (-nu-ând)

atenuaseră
ATENUÁ, atenuez, vb. I. Tranz. A micșora intensitatea unui fenomen, importanța sau gravitatea unui fapt. ◊ Refl. Durerea i s-a atenuat. [Pr.: -nu-a] – Din fr. atténuer, lat. attenuare.

DOOM

atenuá (a ~) (-nu-a) vb., ind. prez. 3 atenueáză, 1 pl. atenuắm (-nu-ăm); conj. prez. 3 să atenuéze; ger. atenuấnd (-nu-ând)

atenuaserăm
ATENUÁ, atenuez, vb. I. Tranz. A micșora intensitatea unui fenomen, importanța sau gravitatea unui fapt. ◊ Refl. Durerea i s-a atenuat. [Pr.: -nu-a] – Din fr. atténuer, lat. attenuare.

DOOM

atenuá (a ~) (-nu-a) vb., ind. prez. 3 atenueáză, 1 pl. atenuắm (-nu-ăm); conj. prez. 3 să atenuéze; ger. atenuấnd (-nu-ând)

atenuaserăți
ATENUÁ, atenuez, vb. I. Tranz. A micșora intensitatea unui fenomen, importanța sau gravitatea unui fapt. ◊ Refl. Durerea i s-a atenuat. [Pr.: -nu-a] – Din fr. atténuer, lat. attenuare.

DOOM

atenuá (a ~) (-nu-a) vb., ind. prez. 3 atenueáză, 1 pl. atenuắm (-nu-ăm); conj. prez. 3 să atenuéze; ger. atenuấnd (-nu-ând)

atenuaseși
ATENUÁ, atenuez, vb. I. Tranz. A micșora intensitatea unui fenomen, importanța sau gravitatea unui fapt. ◊ Refl. Durerea i s-a atenuat. [Pr.: -nu-a] – Din fr. atténuer, lat. attenuare.

DOOM

atenuá (a ~) (-nu-a) vb., ind. prez. 3 atenueáză, 1 pl. atenuắm (-nu-ăm); conj. prez. 3 să atenuéze; ger. atenuấnd (-nu-ând)

atenuaseți
ATENUÁ, atenuez, vb. I. Tranz. A micșora intensitatea unui fenomen, importanța sau gravitatea unui fapt. ◊ Refl. Durerea i s-a atenuat. [Pr.: -nu-a] – Din fr. atténuer, lat. attenuare.

DOOM

atenuá (a ~) (-nu-a) vb., ind. prez. 3 atenueáză, 1 pl. atenuắm (-nu-ăm); conj. prez. 3 să atenuéze; ger. atenuấnd (-nu-ând)

atenuat
ATENUÁ, atenuez, vb. I. Tranz. A micșora intensitatea unui fenomen, importanța sau gravitatea unui fapt. ◊ Refl. Durerea i s-a atenuat. [Pr.: -nu-a] – Din fr. atténuer, lat. attenuare.

DOOM

atenuá (a ~) (-nu-a) vb., ind. prez. 3 atenueáză, 1 pl. atenuắm (-nu-ăm); conj. prez. 3 să atenuéze; ger. atenuấnd (-nu-ând)

atenuat
ATENUÁT, -Ă, atenuați, -te, adj. Care este micșorat (în intensitate, importanță etc). [Pr.: -nu-at] – V. atenua.

atenuata
ATENUÁT, -Ă, atenuați, -te, adj. Care este micșorat (în intensitate, importanță etc). [Pr.: -nu-at] – V. atenua.

atenuate
ATENUÁT, -Ă, atenuați, -te, adj. Care este micșorat (în intensitate, importanță etc). [Pr.: -nu-at] – V. atenua.

atenuatei
ATENUÁT, -Ă, atenuați, -te, adj. Care este micșorat (în intensitate, importanță etc). [Pr.: -nu-at] – V. atenua.

atenuatele
ATENUÁT, -Ă, atenuați, -te, adj. Care este micșorat (în intensitate, importanță etc). [Pr.: -nu-at] – V. atenua.

atenuatelor
ATENUÁT, -Ă, atenuați, -te, adj. Care este micșorat (în intensitate, importanță etc). [Pr.: -nu-at] – V. atenua.

atenuatoare
ATENUATÓR, atenuatoare, s. n. Dispozitiv electric pasiv, destinat să realizeze reducerea nivelului unui semnal. [Pr.: -nu-a-] – Din. fr. atténuateur.

DOOM

atenuatór (-nu-a-) s. n., pl. atenuatoáre

atenuatoarele
ATENUATÓR, atenuatoare, s. n. Dispozitiv electric pasiv, destinat să realizeze reducerea nivelului unui semnal. [Pr.: -nu-a-] – Din. fr. atténuateur.

DOOM

atenuatór (-nu-a-) s. n., pl. atenuatoáre

atenuatoarelor
ATENUATÓR, atenuatoare, s. n. Dispozitiv electric pasiv, destinat să realizeze reducerea nivelului unui semnal. [Pr.: -nu-a-] – Din. fr. atténuateur.

DOOM

atenuatór (-nu-a-) s. n., pl. atenuatoáre

atenuator
ATENUATÓR, atenuatoare, s. n. Dispozitiv electric pasiv, destinat să realizeze reducerea nivelului unui semnal. [Pr.: -nu-a-] – Din. fr. atténuateur.

DOOM

atenuatór (-nu-a-) s. n., pl. atenuatoáre

atenuatorul
ATENUATÓR, atenuatoare, s. n. Dispozitiv electric pasiv, destinat să realizeze reducerea nivelului unui semnal. [Pr.: -nu-a-] – Din. fr. atténuateur.

DOOM

atenuatór (-nu-a-) s. n., pl. atenuatoáre

atenuatorului
ATENUATÓR, atenuatoare, s. n. Dispozitiv electric pasiv, destinat să realizeze reducerea nivelului unui semnal. [Pr.: -nu-a-] – Din. fr. atténuateur.

DOOM

atenuatór (-nu-a-) s. n., pl. atenuatoáre

atenuatul
ATENUÁT, -Ă, atenuați, -te, adj. Care este micșorat (în intensitate, importanță etc). [Pr.: -nu-at] – V. atenua.

atenuatului
ATENUÁT, -Ă, atenuați, -te, adj. Care este micșorat (în intensitate, importanță etc). [Pr.: -nu-at] – V. atenua.

atenuau
ATENUÁ, atenuez, vb. I. Tranz. A micșora intensitatea unui fenomen, importanța sau gravitatea unui fapt. ◊ Refl. Durerea i s-a atenuat. [Pr.: -nu-a] – Din fr. atténuer, lat. attenuare.

DOOM

atenuá (a ~) (-nu-a) vb., ind. prez. 3 atenueáză, 1 pl. atenuắm (-nu-ăm); conj. prez. 3 să atenuéze; ger. atenuấnd (-nu-ând)

atenuași
ATENUÁ, atenuez, vb. I. Tranz. A micșora intensitatea unui fenomen, importanța sau gravitatea unui fapt. ◊ Refl. Durerea i s-a atenuat. [Pr.: -nu-a] – Din fr. atténuer, lat. attenuare.

DOOM

atenuá (a ~) (-nu-a) vb., ind. prez. 3 atenueáză, 1 pl. atenuắm (-nu-ăm); conj. prez. 3 să atenuéze; ger. atenuấnd (-nu-ând)

atenuați
ATENUÁ, atenuez, vb. I. Tranz. A micșora intensitatea unui fenomen, importanța sau gravitatea unui fapt. ◊ Refl. Durerea i s-a atenuat. [Pr.: -nu-a] – Din fr. atténuer, lat. attenuare.

DOOM

atenuá (a ~) (-nu-a) vb., ind. prez. 3 atenueáză, 1 pl. atenuắm (-nu-ăm); conj. prez. 3 să atenuéze; ger. atenuấnd (-nu-ând)

atenuați
ATENUÁT, -Ă, atenuați, -te, adj. Care este micșorat (în intensitate, importanță etc). [Pr.: -nu-at] – V. atenua.

atenuații
ATENUÁT, -Ă, atenuați, -te, adj. Care este micșorat (în intensitate, importanță etc). [Pr.: -nu-at] – V. atenua.

atenuaților
ATENUÁT, -Ă, atenuați, -te, adj. Care este micșorat (în intensitate, importanță etc). [Pr.: -nu-at] – V. atenua.

atenuează
ATENUÁ, atenuez, vb. I. Tranz. A micșora intensitatea unui fenomen, importanța sau gravitatea unui fapt. ◊ Refl. Durerea i s-a atenuat. [Pr.: -nu-a] – Din fr. atténuer, lat. attenuare.

DOOM

atenuá (a ~) (-nu-a) vb., ind. prez. 3 atenueáză, 1 pl. atenuắm (-nu-ăm); conj. prez. 3 să atenuéze; ger. atenuấnd (-nu-ând)

atenuez
ATENUÁ, atenuez, vb. I. Tranz. A micșora intensitatea unui fenomen, importanța sau gravitatea unui fapt. ◊ Refl. Durerea i s-a atenuat. [Pr.: -nu-a] – Din fr. atténuer, lat. attenuare.

DOOM

atenuá (a ~) (-nu-a) vb., ind. prez. 3 atenueáză, 1 pl. atenuắm (-nu-ăm); conj. prez. 3 să atenuéze; ger. atenuấnd (-nu-ând)

atenueze
ATENUÁ, atenuez, vb. I. Tranz. A micșora intensitatea unui fenomen, importanța sau gravitatea unui fapt. ◊ Refl. Durerea i s-a atenuat. [Pr.: -nu-a] – Din fr. atténuer, lat. attenuare.

DOOM

atenuá (a ~) (-nu-a) vb., ind. prez. 3 atenueáză, 1 pl. atenuắm (-nu-ăm); conj. prez. 3 să atenuéze; ger. atenuấnd (-nu-ând)

atenuezi
ATENUÁ, atenuez, vb. I. Tranz. A micșora intensitatea unui fenomen, importanța sau gravitatea unui fapt. ◊ Refl. Durerea i s-a atenuat. [Pr.: -nu-a] – Din fr. atténuer, lat. attenuare.

DOOM

atenuá (a ~) (-nu-a) vb., ind. prez. 3 atenueáză, 1 pl. atenuắm (-nu-ăm); conj. prez. 3 să atenuéze; ger. atenuấnd (-nu-ând)

atenuând
ATENUÁ, atenuez, vb. I. Tranz. A micșora intensitatea unui fenomen, importanța sau gravitatea unui fapt. ◊ Refl. Durerea i s-a atenuat. [Pr.: -nu-a] – Din fr. atténuer, lat. attenuare.

DOOM

atenuá (a ~) (-nu-a) vb., ind. prez. 3 atenueáză, 1 pl. atenuắm (-nu-ăm); conj. prez. 3 să atenuéze; ger. atenuấnd (-nu-ând)

atenuînd
ATENUÁ, atenuez, vb. I. Tranz. A micșora intensitatea unui fenomen, importanța sau gravitatea unui fapt. ◊ Refl. Durerea i s-a atenuat. [Pr.: -nu-a] – Din fr. atténuer, lat. attenuare.

DOOM

atenuá (a ~) (-nu-a) vb., ind. prez. 3 atenueáză, 1 pl. atenuắm (-nu-ăm); conj. prez. 3 să atenuéze; ger. atenuấnd (-nu-ând)

atenuări
ATENUÁRE, atenuări, s. f. Acțiunea de a (se) atenua și rezultatul ei. [Pr.: -nu-a-] – V. atenua.

DOOM

atenuáre (-nu-a-) s. f., g.-d. art. atenuắrii (-nu-ă-); pl. atenuắri

atenuării
ATENUÁRE, atenuări, s. f. Acțiunea de a (se) atenua și rezultatul ei. [Pr.: -nu-a-] – V. atenua.

DOOM

atenuáre (-nu-a-) s. f., g.-d. art. atenuắrii (-nu-ă-); pl. atenuắri

atenuările
ATENUÁRE, atenuări, s. f. Acțiunea de a (se) atenua și rezultatul ei. [Pr.: -nu-a-] – V. atenua.

DOOM

atenuáre (-nu-a-) s. f., g.-d. art. atenuắrii (-nu-ă-); pl. atenuắri

atenuărilor
ATENUÁRE, atenuări, s. f. Acțiunea de a (se) atenua și rezultatul ei. [Pr.: -nu-a-] – V. atenua.

DOOM

atenuáre (-nu-a-) s. f., g.-d. art. atenuắrii (-nu-ă-); pl. atenuắri

atenți
ATÉNT, -Ă, atenți, -te, adj. 1. Care urmărește concentrat un lucru, care are atenția (1) îndreptată spre cineva sau ceva. ♦ (Adesea adverbial) (Făcut) cu atenție. 2. Amabil, binevoitor, politicos. – Din lat. attentus.

DOOM

atént adj. m., pl. aténți; f. aténtă, pl. aténte

atenția
ATÉNȚIE, (3) atenții, s. f. 1. Însușire care constă în orientarea și în concentrarea activității psihice într-o anumită direcție. 2. Interes, grijă, preocupare specială a cuiva pentru ceva. ◊ Expr. În atenția cuiva = reclamând luarea-aminte specială a cuiva. A da (sau a acorda) atenție (unei probleme) = a considera ca important. ♦ (Cu valoare de interjecție) Ascultă! bagă de seamă! ia seama! 3. Atitudine de bunăvoință, de amabilitate; gest, faptă amabilă. ◊ Loc. vb. A da (sau a acorda) atenție (unei persoane) = a fi amabil, curtenitor (cu cineva). ♦ (Concr.) Flori, obiecte etc. oferite cuiva în schimbul unor mici servicii; dar, cadou. [Var.: atențiúne s.f.] – Din fr. attention, lat. attentio -onis.

DOOM

aténție (-ți-e) s. f., art. aténția (-ți-a), g.-d. art. aténției; (atitudini, gesturi, cadouri) pl. aténții, art. aténțiile (-ți-i-)

atenție
ATÉNȚIE, (3) atenții, s. f. 1. Însușire care constă în orientarea și în concentrarea activității psihice într-o anumită direcție. 2. Interes, grijă, preocupare specială a cuiva pentru ceva. ◊ Expr. În atenția cuiva = reclamând luarea-aminte specială a cuiva. A da (sau a acorda) atenție (unei probleme) = a considera ca important. ♦ (Cu valoare de interjecție) Ascultă! bagă de seamă! ia seama! 3. Atitudine de bunăvoință, de amabilitate; gest, faptă amabilă. ◊ Loc. vb. A da (sau a acorda) atenție (unei persoane) = a fi amabil, curtenitor (cu cineva). ♦ (Concr.) Flori, obiecte etc. oferite cuiva în schimbul unor mici servicii; dar, cadou. [Var.: atențiúne s.f.] – Din fr. attention, lat. attentio -onis.

DOOM

aténție (-ți-e) s. f., art. aténția (-ți-a), g.-d. art. aténției; (atitudini, gesturi, cadouri) pl. aténții, art. aténțiile (-ți-i-)

atenției
ATÉNȚIE, (3) atenții, s. f. 1. Însușire care constă în orientarea și în concentrarea activității psihice într-o anumită direcție. 2. Interes, grijă, preocupare specială a cuiva pentru ceva. ◊ Expr. În atenția cuiva = reclamând luarea-aminte specială a cuiva. A da (sau a acorda) atenție (unei probleme) = a considera ca important. ♦ (Cu valoare de interjecție) Ascultă! bagă de seamă! ia seama! 3. Atitudine de bunăvoință, de amabilitate; gest, faptă amabilă. ◊ Loc. vb. A da (sau a acorda) atenție (unei persoane) = a fi amabil, curtenitor (cu cineva). ♦ (Concr.) Flori, obiecte etc. oferite cuiva în schimbul unor mici servicii; dar, cadou. [Var.: atențiúne s.f.] – Din fr. attention, lat. attentio -onis.

DOOM

aténție (-ți-e) s. f., art. aténția (-ți-a), g.-d. art. aténției; (atitudini, gesturi, cadouri) pl. aténții, art. aténțiile (-ți-i-)

atenții
ATÉNT, -Ă, atenți, -te, adj. 1. Care urmărește concentrat un lucru, care are atenția (1) îndreptată spre cineva sau ceva. ♦ (Adesea adverbial) (Făcut) cu atenție. 2. Amabil, binevoitor, politicos. – Din lat. attentus.

DOOM

atént adj. m., pl. aténți; f. aténtă, pl. aténte

atenții
ATÉNȚIE, (3) atenții, s. f. 1. Însușire care constă în orientarea și în concentrarea activității psihice într-o anumită direcție. 2. Interes, grijă, preocupare specială a cuiva pentru ceva. ◊ Expr. În atenția cuiva = reclamând luarea-aminte specială a cuiva. A da (sau a acorda) atenție (unei probleme) = a considera ca important. ♦ (Cu valoare de interjecție) Ascultă! bagă de seamă! ia seama! 3. Atitudine de bunăvoință, de amabilitate; gest, faptă amabilă. ◊ Loc. vb. A da (sau a acorda) atenție (unei persoane) = a fi amabil, curtenitor (cu cineva). ♦ (Concr.) Flori, obiecte etc. oferite cuiva în schimbul unor mici servicii; dar, cadou. [Var.: atențiúne s.f.] – Din fr. attention, lat. attentio -onis.

DOOM

aténție (-ți-e) s. f., art. aténția (-ți-a), g.-d. art. aténției; (atitudini, gesturi, cadouri) pl. aténții, art. aténțiile (-ți-i-)

atențiile
ATÉNȚIE, (3) atenții, s. f. 1. Însușire care constă în orientarea și în concentrarea activității psihice într-o anumită direcție. 2. Interes, grijă, preocupare specială a cuiva pentru ceva. ◊ Expr. În atenția cuiva = reclamând luarea-aminte specială a cuiva. A da (sau a acorda) atenție (unei probleme) = a considera ca important. ♦ (Cu valoare de interjecție) Ascultă! bagă de seamă! ia seama! 3. Atitudine de bunăvoință, de amabilitate; gest, faptă amabilă. ◊ Loc. vb. A da (sau a acorda) atenție (unei persoane) = a fi amabil, curtenitor (cu cineva). ♦ (Concr.) Flori, obiecte etc. oferite cuiva în schimbul unor mici servicii; dar, cadou. [Var.: atențiúne s.f.] – Din fr. attention, lat. attentio -onis.

DOOM

aténție (-ți-e) s. f., art. aténția (-ți-a), g.-d. art. aténției; (atitudini, gesturi, cadouri) pl. aténții, art. aténțiile (-ți-i-)

atențiilor
ATÉNȚIE, (3) atenții, s. f. 1. Însușire care constă în orientarea și în concentrarea activității psihice într-o anumită direcție. 2. Interes, grijă, preocupare specială a cuiva pentru ceva. ◊ Expr. În atenția cuiva = reclamând luarea-aminte specială a cuiva. A da (sau a acorda) atenție (unei probleme) = a considera ca important. ♦ (Cu valoare de interjecție) Ascultă! bagă de seamă! ia seama! 3. Atitudine de bunăvoință, de amabilitate; gest, faptă amabilă. ◊ Loc. vb. A da (sau a acorda) atenție (unei persoane) = a fi amabil, curtenitor (cu cineva). ♦ (Concr.) Flori, obiecte etc. oferite cuiva în schimbul unor mici servicii; dar, cadou. [Var.: atențiúne s.f.] – Din fr. attention, lat. attentio -onis.

DOOM

aténție (-ți-e) s. f., art. aténția (-ți-a), g.-d. art. aténției; (atitudini, gesturi, cadouri) pl. aténții, art. aténțiile (-ți-i-)

atenților
ATÉNT, -Ă, atenți, -te, adj. 1. Care urmărește concentrat un lucru, care are atenția (1) îndreptată spre cineva sau ceva. ♦ (Adesea adverbial) (Făcut) cu atenție. 2. Amabil, binevoitor, politicos. – Din lat. attentus.

DOOM

atént adj. m., pl. aténți; f. aténtă, pl. aténte

atenționa
ATENȚIONÁ, atenționez, vb. I. Tranz. 1. A atrage atenția cuiva. 2. (Fam.) A oferi cuiva un dar² (1). ♦ A oferi cuiva flori, obiecte etc. în schimbul unor mici servicii. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. attentionner.

DOOM

*atenționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 atenționeáză

atenționai
ATENȚIONÁ, atenționez, vb. I. Tranz. 1. A atrage atenția cuiva. 2. (Fam.) A oferi cuiva un dar² (1). ♦ A oferi cuiva flori, obiecte etc. în schimbul unor mici servicii. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. attentionner.

DOOM

*atenționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 atenționeáză

atenționam
ATENȚIONÁ, atenționez, vb. I. Tranz. 1. A atrage atenția cuiva. 2. (Fam.) A oferi cuiva un dar² (1). ♦ A oferi cuiva flori, obiecte etc. în schimbul unor mici servicii. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. attentionner.

DOOM

*atenționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 atenționeáză

atenționare
ATENȚIONÁ, atenționez, vb. I. Tranz. 1. A atrage atenția cuiva. 2. (Fam.) A oferi cuiva un dar² (1). ♦ A oferi cuiva flori, obiecte etc. în schimbul unor mici servicii. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. attentionner.

DOOM

*atenționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 atenționeáză

atenționare
ATENȚIONÁRE, atenționări, s. f. Acțiunea de a atenționa. [Pr.: -ți-o-] – V. atenționa.

DOOM

*atenționáre (-ți-o-) s. f., g.-d. art. atenționắrii; pl. atenționắri

atenționarea
ATENȚIONÁRE, atenționări, s. f. Acțiunea de a atenționa. [Pr.: -ți-o-] – V. atenționa.

DOOM

*atenționáre (-ți-o-) s. f., g.-d. art. atenționắrii; pl. atenționắri

atenționară
ATENȚIONÁ, atenționez, vb. I. Tranz. 1. A atrage atenția cuiva. 2. (Fam.) A oferi cuiva un dar² (1). ♦ A oferi cuiva flori, obiecte etc. în schimbul unor mici servicii. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. attentionner.

DOOM

*atenționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 atenționeáză

atenționarăm
ATENȚIONÁ, atenționez, vb. I. Tranz. 1. A atrage atenția cuiva. 2. (Fam.) A oferi cuiva un dar² (1). ♦ A oferi cuiva flori, obiecte etc. în schimbul unor mici servicii. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. attentionner.

DOOM

*atenționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 atenționeáză

atenționarăți
ATENȚIONÁ, atenționez, vb. I. Tranz. 1. A atrage atenția cuiva. 2. (Fam.) A oferi cuiva un dar² (1). ♦ A oferi cuiva flori, obiecte etc. în schimbul unor mici servicii. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. attentionner.

DOOM

*atenționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 atenționeáză

atenționase
ATENȚIONÁ, atenționez, vb. I. Tranz. 1. A atrage atenția cuiva. 2. (Fam.) A oferi cuiva un dar² (1). ♦ A oferi cuiva flori, obiecte etc. în schimbul unor mici servicii. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. attentionner.

DOOM

*atenționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 atenționeáză

atenționasem
ATENȚIONÁ, atenționez, vb. I. Tranz. 1. A atrage atenția cuiva. 2. (Fam.) A oferi cuiva un dar² (1). ♦ A oferi cuiva flori, obiecte etc. în schimbul unor mici servicii. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. attentionner.

DOOM

*atenționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 atenționeáză

atenționaseră
ATENȚIONÁ, atenționez, vb. I. Tranz. 1. A atrage atenția cuiva. 2. (Fam.) A oferi cuiva un dar² (1). ♦ A oferi cuiva flori, obiecte etc. în schimbul unor mici servicii. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. attentionner.

DOOM

*atenționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 atenționeáză

atenționaserăm
ATENȚIONÁ, atenționez, vb. I. Tranz. 1. A atrage atenția cuiva. 2. (Fam.) A oferi cuiva un dar² (1). ♦ A oferi cuiva flori, obiecte etc. în schimbul unor mici servicii. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. attentionner.

DOOM

*atenționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 atenționeáză

atenționaserăți
ATENȚIONÁ, atenționez, vb. I. Tranz. 1. A atrage atenția cuiva. 2. (Fam.) A oferi cuiva un dar² (1). ♦ A oferi cuiva flori, obiecte etc. în schimbul unor mici servicii. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. attentionner.

DOOM

*atenționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 atenționeáză

atenționaseși
ATENȚIONÁ, atenționez, vb. I. Tranz. 1. A atrage atenția cuiva. 2. (Fam.) A oferi cuiva un dar² (1). ♦ A oferi cuiva flori, obiecte etc. în schimbul unor mici servicii. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. attentionner.

DOOM

*atenționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 atenționeáză

atenționaseți
ATENȚIONÁ, atenționez, vb. I. Tranz. 1. A atrage atenția cuiva. 2. (Fam.) A oferi cuiva un dar² (1). ♦ A oferi cuiva flori, obiecte etc. în schimbul unor mici servicii. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. attentionner.

DOOM

*atenționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 atenționeáză

atenționat
ATENȚIONÁ, atenționez, vb. I. Tranz. 1. A atrage atenția cuiva. 2. (Fam.) A oferi cuiva un dar² (1). ♦ A oferi cuiva flori, obiecte etc. în schimbul unor mici servicii. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. attentionner.

DOOM

*atenționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 atenționeáză

atenționat
ATENȚIONÁT, -Ă, atenționați, -te, adj. 1. Căruia i s-a atras atenția. 2. (Fam.) Care a primit un dar (în schimbul unui serviciu). [Pr.: -ți-o-] – V. atenționa.

atenționau
ATENȚIONÁ, atenționez, vb. I. Tranz. 1. A atrage atenția cuiva. 2. (Fam.) A oferi cuiva un dar² (1). ♦ A oferi cuiva flori, obiecte etc. în schimbul unor mici servicii. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. attentionner.

DOOM

*atenționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 atenționeáză

atenționași
ATENȚIONÁ, atenționez, vb. I. Tranz. 1. A atrage atenția cuiva. 2. (Fam.) A oferi cuiva un dar² (1). ♦ A oferi cuiva flori, obiecte etc. în schimbul unor mici servicii. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. attentionner.

DOOM

*atenționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 atenționeáză

atenționați
ATENȚIONÁ, atenționez, vb. I. Tranz. 1. A atrage atenția cuiva. 2. (Fam.) A oferi cuiva un dar² (1). ♦ A oferi cuiva flori, obiecte etc. în schimbul unor mici servicii. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. attentionner.

DOOM

*atenționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 atenționeáză

atenționează
ATENȚIONÁ, atenționez, vb. I. Tranz. 1. A atrage atenția cuiva. 2. (Fam.) A oferi cuiva un dar² (1). ♦ A oferi cuiva flori, obiecte etc. în schimbul unor mici servicii. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. attentionner.

DOOM

*atenționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 atenționeáză

atenționez
ATENȚIONÁ, atenționez, vb. I. Tranz. 1. A atrage atenția cuiva. 2. (Fam.) A oferi cuiva un dar² (1). ♦ A oferi cuiva flori, obiecte etc. în schimbul unor mici servicii. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. attentionner.

DOOM

*atenționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 atenționeáză

atenționeze
ATENȚIONÁ, atenționez, vb. I. Tranz. 1. A atrage atenția cuiva. 2. (Fam.) A oferi cuiva un dar² (1). ♦ A oferi cuiva flori, obiecte etc. în schimbul unor mici servicii. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. attentionner.

DOOM

*atenționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 atenționeáză

atenționezi
ATENȚIONÁ, atenționez, vb. I. Tranz. 1. A atrage atenția cuiva. 2. (Fam.) A oferi cuiva un dar² (1). ♦ A oferi cuiva flori, obiecte etc. în schimbul unor mici servicii. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. attentionner.

DOOM

*atenționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 atenționeáză

atenționând
ATENȚIONÁ, atenționez, vb. I. Tranz. 1. A atrage atenția cuiva. 2. (Fam.) A oferi cuiva un dar² (1). ♦ A oferi cuiva flori, obiecte etc. în schimbul unor mici servicii. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. attentionner.

DOOM

*atenționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 atenționeáză

atenționînd
ATENȚIONÁ, atenționez, vb. I. Tranz. 1. A atrage atenția cuiva. 2. (Fam.) A oferi cuiva un dar² (1). ♦ A oferi cuiva flori, obiecte etc. în schimbul unor mici servicii. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. attentionner.

DOOM

*atenționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 atenționeáză

atenționări
ATENȚIONÁRE, atenționări, s. f. Acțiunea de a atenționa. [Pr.: -ți-o-] – V. atenționa.

DOOM

*atenționáre (-ți-o-) s. f., g.-d. art. atenționắrii; pl. atenționắri

atenționării
ATENȚIONÁRE, atenționări, s. f. Acțiunea de a atenționa. [Pr.: -ți-o-] – V. atenționa.

DOOM

*atenționáre (-ți-o-) s. f., g.-d. art. atenționắrii; pl. atenționắri

atenționările
ATENȚIONÁRE, atenționări, s. f. Acțiunea de a atenționa. [Pr.: -ți-o-] – V. atenționa.

DOOM

*atenționáre (-ți-o-) s. f., g.-d. art. atenționắrii; pl. atenționắri

atenționărilor
ATENȚIONÁRE, atenționări, s. f. Acțiunea de a atenționa. [Pr.: -ți-o-] – V. atenționa.

DOOM

*atenționáre (-ți-o-) s. f., g.-d. art. atenționắrii; pl. atenționắri

atențiune
ATÉNȚIE, (3) atenții, s. f. 1. Însușire care constă în orientarea și în concentrarea activității psihice într-o anumită direcție. 2. Interes, grijă, preocupare specială a cuiva pentru ceva. ◊ Expr. În atenția cuiva = reclamând luarea-aminte specială a cuiva. A da (sau a acorda) atenție (unei probleme) = a considera ca important. ♦ (Cu valoare de interjecție) Ascultă! bagă de seamă! ia seama! 3. Atitudine de bunăvoință, de amabilitate; gest, faptă amabilă. ◊ Loc. vb. A da (sau a acorda) atenție (unei persoane) = a fi amabil, curtenitor (cu cineva). ♦ (Concr.) Flori, obiecte etc. oferite cuiva în schimbul unor mici servicii; dar, cadou. [Var.: atențiúne s.f.] – Din fr. attention, lat. attentio -onis.

DOOM

aténție (-ți-e) s. f., art. aténția (-ți-a), g.-d. art. aténției; (atitudini, gesturi, cadouri) pl. aténții, art. aténțiile (-ți-i-)

aterina
ATERÍNĂ, aterine, s. f. Peștișor marin de culoare argintie, aproape transparent (Atherina machon pontica). – Din ngr. atherina.

DOOM

aterínă s. f., g.-d. art. aterínei; pl. ateríne

aterine
ATERÍNĂ, aterine, s. f. Peștișor marin de culoare argintie, aproape transparent (Atherina machon pontica). – Din ngr. atherina.

DOOM

aterínă s. f., g.-d. art. aterínei; pl. ateríne

aterinei
ATERÍNĂ, aterine, s. f. Peștișor marin de culoare argintie, aproape transparent (Atherina machon pontica). – Din ngr. atherina.

DOOM

aterínă s. f., g.-d. art. aterínei; pl. ateríne

aterinele
ATERÍNĂ, aterine, s. f. Peștișor marin de culoare argintie, aproape transparent (Atherina machon pontica). – Din ngr. atherina.

DOOM

aterínă s. f., g.-d. art. aterínei; pl. ateríne

aterinelor
ATERÍNĂ, aterine, s. f. Peștișor marin de culoare argintie, aproape transparent (Atherina machon pontica). – Din ngr. atherina.

DOOM

aterínă s. f., g.-d. art. aterínei; pl. ateríne

aterisament
ATERISAMÉNT s.n. Depozit de aluviuni transportate de ape. [< fr. atterrissement].

aterisamente
ATERISAMÉNT s.n. Depozit de aluviuni transportate de ape. [< fr. atterrissement].

aterisamentele
ATERISAMÉNT s.n. Depozit de aluviuni transportate de ape. [< fr. atterrissement].

aterisamentelor
ATERISAMÉNT s.n. Depozit de aluviuni transportate de ape. [< fr. atterrissement].

aterisamentul
ATERISAMÉNT s.n. Depozit de aluviuni transportate de ape. [< fr. atterrissement].

aterisamentului
ATERISAMÉNT s.n. Depozit de aluviuni transportate de ape. [< fr. atterrissement].

ateriza
ATERIZÁ, aterizez, vb. I. Intranz. (Despre aeronave) A efectua toate operațiile necesare pentru a reveni și a se opri pe sol. ♦ Fig. (Despre oameni) A sosi, a apărea pe neașteptate undeva. – După fr. atterrir.

DOOM

aterizá (a ~) vb., ind. prez. 3 aterizeáză

aterizai
ATERIZÁ, aterizez, vb. I. Intranz. (Despre aeronave) A efectua toate operațiile necesare pentru a reveni și a se opri pe sol. ♦ Fig. (Despre oameni) A sosi, a apărea pe neașteptate undeva. – După fr. atterrir.

DOOM

aterizá (a ~) vb., ind. prez. 3 aterizeáză

aterizaj
ATERIZÁRE, aterizări, s. f. 1. Acțiunea de a ateriza; aterizaj. 2. (Sport) Atingere a solului ca fază finală a unui exercițiu în gimnastică, atletism etc. – V. ateriza.

DOOM

aterizáj s. n., pl. aterizáje

aterizaje
ATERIZÁRE, aterizări, s. f. 1. Acțiunea de a ateriza; aterizaj. 2. (Sport) Atingere a solului ca fază finală a unui exercițiu în gimnastică, atletism etc. – V. ateriza.

DOOM

aterizáj s. n., pl. aterizáje

aterizajele
ATERIZÁRE, aterizări, s. f. 1. Acțiunea de a ateriza; aterizaj. 2. (Sport) Atingere a solului ca fază finală a unui exercițiu în gimnastică, atletism etc. – V. ateriza.

DOOM

aterizáj s. n., pl. aterizáje

aterizajelor
ATERIZÁRE, aterizări, s. f. 1. Acțiunea de a ateriza; aterizaj. 2. (Sport) Atingere a solului ca fază finală a unui exercițiu în gimnastică, atletism etc. – V. ateriza.

DOOM

aterizáj s. n., pl. aterizáje

aterizajul
ATERIZÁRE, aterizări, s. f. 1. Acțiunea de a ateriza; aterizaj. 2. (Sport) Atingere a solului ca fază finală a unui exercițiu în gimnastică, atletism etc. – V. ateriza.

DOOM

aterizáj s. n., pl. aterizáje

aterizajului
ATERIZÁRE, aterizări, s. f. 1. Acțiunea de a ateriza; aterizaj. 2. (Sport) Atingere a solului ca fază finală a unui exercițiu în gimnastică, atletism etc. – V. ateriza.

DOOM

aterizáj s. n., pl. aterizáje

aterizam
ATERIZÁ, aterizez, vb. I. Intranz. (Despre aeronave) A efectua toate operațiile necesare pentru a reveni și a se opri pe sol. ♦ Fig. (Despre oameni) A sosi, a apărea pe neașteptate undeva. – După fr. atterrir.

DOOM

aterizá (a ~) vb., ind. prez. 3 aterizeáză

aterizare
ATERIZÁ, aterizez, vb. I. Intranz. (Despre aeronave) A efectua toate operațiile necesare pentru a reveni și a se opri pe sol. ♦ Fig. (Despre oameni) A sosi, a apărea pe neașteptate undeva. – După fr. atterrir.

DOOM

aterizá (a ~) vb., ind. prez. 3 aterizeáză

aterizare
ATERIZÁRE, aterizări, s. f. 1. Acțiunea de a ateriza; aterizaj. 2. (Sport) Atingere a solului ca fază finală a unui exercițiu în gimnastică, atletism etc. – V. ateriza.

DOOM

aterizáre s. f., g.-d. art. aterizắrii; pl. aterizắri

aterizarea
ATERIZÁRE, aterizări, s. f. 1. Acțiunea de a ateriza; aterizaj. 2. (Sport) Atingere a solului ca fază finală a unui exercițiu în gimnastică, atletism etc. – V. ateriza.

DOOM

aterizáre s. f., g.-d. art. aterizắrii; pl. aterizắri

aterizară
ATERIZÁ, aterizez, vb. I. Intranz. (Despre aeronave) A efectua toate operațiile necesare pentru a reveni și a se opri pe sol. ♦ Fig. (Despre oameni) A sosi, a apărea pe neașteptate undeva. – După fr. atterrir.

DOOM

aterizá (a ~) vb., ind. prez. 3 aterizeáză

aterizarăm
ATERIZÁ, aterizez, vb. I. Intranz. (Despre aeronave) A efectua toate operațiile necesare pentru a reveni și a se opri pe sol. ♦ Fig. (Despre oameni) A sosi, a apărea pe neașteptate undeva. – După fr. atterrir.

DOOM

aterizá (a ~) vb., ind. prez. 3 aterizeáză

aterizarăți
ATERIZÁ, aterizez, vb. I. Intranz. (Despre aeronave) A efectua toate operațiile necesare pentru a reveni și a se opri pe sol. ♦ Fig. (Despre oameni) A sosi, a apărea pe neașteptate undeva. – După fr. atterrir.

DOOM

aterizá (a ~) vb., ind. prez. 3 aterizeáză

aterizase
ATERIZÁ, aterizez, vb. I. Intranz. (Despre aeronave) A efectua toate operațiile necesare pentru a reveni și a se opri pe sol. ♦ Fig. (Despre oameni) A sosi, a apărea pe neașteptate undeva. – După fr. atterrir.

DOOM

aterizá (a ~) vb., ind. prez. 3 aterizeáză

aterizasem
ATERIZÁ, aterizez, vb. I. Intranz. (Despre aeronave) A efectua toate operațiile necesare pentru a reveni și a se opri pe sol. ♦ Fig. (Despre oameni) A sosi, a apărea pe neașteptate undeva. – După fr. atterrir.

DOOM

aterizá (a ~) vb., ind. prez. 3 aterizeáză

aterizaseră
ATERIZÁ, aterizez, vb. I. Intranz. (Despre aeronave) A efectua toate operațiile necesare pentru a reveni și a se opri pe sol. ♦ Fig. (Despre oameni) A sosi, a apărea pe neașteptate undeva. – După fr. atterrir.

DOOM

aterizá (a ~) vb., ind. prez. 3 aterizeáză

aterizaserăm
ATERIZÁ, aterizez, vb. I. Intranz. (Despre aeronave) A efectua toate operațiile necesare pentru a reveni și a se opri pe sol. ♦ Fig. (Despre oameni) A sosi, a apărea pe neașteptate undeva. – După fr. atterrir.

DOOM

aterizá (a ~) vb., ind. prez. 3 aterizeáză

aterizaserăți
ATERIZÁ, aterizez, vb. I. Intranz. (Despre aeronave) A efectua toate operațiile necesare pentru a reveni și a se opri pe sol. ♦ Fig. (Despre oameni) A sosi, a apărea pe neașteptate undeva. – După fr. atterrir.

DOOM

aterizá (a ~) vb., ind. prez. 3 aterizeáză

aterizaseși
ATERIZÁ, aterizez, vb. I. Intranz. (Despre aeronave) A efectua toate operațiile necesare pentru a reveni și a se opri pe sol. ♦ Fig. (Despre oameni) A sosi, a apărea pe neașteptate undeva. – După fr. atterrir.

DOOM

aterizá (a ~) vb., ind. prez. 3 aterizeáză

aterizaseți
ATERIZÁ, aterizez, vb. I. Intranz. (Despre aeronave) A efectua toate operațiile necesare pentru a reveni și a se opri pe sol. ♦ Fig. (Despre oameni) A sosi, a apărea pe neașteptate undeva. – După fr. atterrir.

DOOM

aterizá (a ~) vb., ind. prez. 3 aterizeáză

aterizat
ATERIZÁ, aterizez, vb. I. Intranz. (Despre aeronave) A efectua toate operațiile necesare pentru a reveni și a se opri pe sol. ♦ Fig. (Despre oameni) A sosi, a apărea pe neașteptate undeva. – După fr. atterrir.

DOOM

aterizá (a ~) vb., ind. prez. 3 aterizeáză

aterizau
ATERIZÁ, aterizez, vb. I. Intranz. (Despre aeronave) A efectua toate operațiile necesare pentru a reveni și a se opri pe sol. ♦ Fig. (Despre oameni) A sosi, a apărea pe neașteptate undeva. – După fr. atterrir.

DOOM

aterizá (a ~) vb., ind. prez. 3 aterizeáză

aterizași
ATERIZÁ, aterizez, vb. I. Intranz. (Despre aeronave) A efectua toate operațiile necesare pentru a reveni și a se opri pe sol. ♦ Fig. (Despre oameni) A sosi, a apărea pe neașteptate undeva. – După fr. atterrir.

DOOM

aterizá (a ~) vb., ind. prez. 3 aterizeáză

aterizați
ATERIZÁ, aterizez, vb. I. Intranz. (Despre aeronave) A efectua toate operațiile necesare pentru a reveni și a se opri pe sol. ♦ Fig. (Despre oameni) A sosi, a apărea pe neașteptate undeva. – După fr. atterrir.

DOOM

aterizá (a ~) vb., ind. prez. 3 aterizeáză

aterizează
ATERIZÁ, aterizez, vb. I. Intranz. (Despre aeronave) A efectua toate operațiile necesare pentru a reveni și a se opri pe sol. ♦ Fig. (Despre oameni) A sosi, a apărea pe neașteptate undeva. – După fr. atterrir.

DOOM

aterizá (a ~) vb., ind. prez. 3 aterizeáză

aterizez
ATERIZÁ, aterizez, vb. I. Intranz. (Despre aeronave) A efectua toate operațiile necesare pentru a reveni și a se opri pe sol. ♦ Fig. (Despre oameni) A sosi, a apărea pe neașteptate undeva. – După fr. atterrir.

DOOM

aterizá (a ~) vb., ind. prez. 3 aterizeáză

aterizeze
ATERIZÁ, aterizez, vb. I. Intranz. (Despre aeronave) A efectua toate operațiile necesare pentru a reveni și a se opri pe sol. ♦ Fig. (Despre oameni) A sosi, a apărea pe neașteptate undeva. – După fr. atterrir.

DOOM

aterizá (a ~) vb., ind. prez. 3 aterizeáză

aterizezi
ATERIZÁ, aterizez, vb. I. Intranz. (Despre aeronave) A efectua toate operațiile necesare pentru a reveni și a se opri pe sol. ♦ Fig. (Despre oameni) A sosi, a apărea pe neașteptate undeva. – După fr. atterrir.

DOOM

aterizá (a ~) vb., ind. prez. 3 aterizeáză

aterizoare
ATERIZÓR, aterizoare, s. n. Dispozitiv al unui avion care servește la preluarea șocurilor în cursul aterizării. – Din fr. atterrisseur.

DOOM

aterizór s. n., pl. aterizoáre

aterizoarele
ATERIZÓR, aterizoare, s. n. Dispozitiv al unui avion care servește la preluarea șocurilor în cursul aterizării. – Din fr. atterrisseur.

DOOM

aterizór s. n., pl. aterizoáre

aterizoarelor
ATERIZÓR, aterizoare, s. n. Dispozitiv al unui avion care servește la preluarea șocurilor în cursul aterizării. – Din fr. atterrisseur.

DOOM

aterizór s. n., pl. aterizoáre

aterizor
ATERIZÓR, aterizoare, s. n. Dispozitiv al unui avion care servește la preluarea șocurilor în cursul aterizării. – Din fr. atterrisseur.

DOOM

aterizór s. n., pl. aterizoáre

aterizorul
ATERIZÓR, aterizoare, s. n. Dispozitiv al unui avion care servește la preluarea șocurilor în cursul aterizării. – Din fr. atterrisseur.

DOOM

aterizór s. n., pl. aterizoáre

aterizorului
ATERIZÓR, aterizoare, s. n. Dispozitiv al unui avion care servește la preluarea șocurilor în cursul aterizării. – Din fr. atterrisseur.

DOOM

aterizór s. n., pl. aterizoáre

aterizând
ATERIZÁ, aterizez, vb. I. Intranz. (Despre aeronave) A efectua toate operațiile necesare pentru a reveni și a se opri pe sol. ♦ Fig. (Despre oameni) A sosi, a apărea pe neașteptate undeva. – După fr. atterrir.

DOOM

aterizá (a ~) vb., ind. prez. 3 aterizeáză

aterizînd
ATERIZÁ, aterizez, vb. I. Intranz. (Despre aeronave) A efectua toate operațiile necesare pentru a reveni și a se opri pe sol. ♦ Fig. (Despre oameni) A sosi, a apărea pe neașteptate undeva. – După fr. atterrir.

DOOM

aterizá (a ~) vb., ind. prez. 3 aterizeáză

aterizări
ATERIZÁRE, aterizări, s. f. 1. Acțiunea de a ateriza; aterizaj. 2. (Sport) Atingere a solului ca fază finală a unui exercițiu în gimnastică, atletism etc. – V. ateriza.

DOOM

aterizáre s. f., g.-d. art. aterizắrii; pl. aterizắri

aterizării
ATERIZÁRE, aterizări, s. f. 1. Acțiunea de a ateriza; aterizaj. 2. (Sport) Atingere a solului ca fază finală a unui exercițiu în gimnastică, atletism etc. – V. ateriza.

DOOM

aterizáre s. f., g.-d. art. aterizắrii; pl. aterizắri

aterizările
ATERIZÁRE, aterizări, s. f. 1. Acțiunea de a ateriza; aterizaj. 2. (Sport) Atingere a solului ca fază finală a unui exercițiu în gimnastică, atletism etc. – V. ateriza.

DOOM

aterizáre s. f., g.-d. art. aterizắrii; pl. aterizắri

aterizărilor
ATERIZÁRE, aterizări, s. f. 1. Acțiunea de a ateriza; aterizaj. 2. (Sport) Atingere a solului ca fază finală a unui exercițiu în gimnastică, atletism etc. – V. ateriza.

DOOM

aterizáre s. f., g.-d. art. aterizắrii; pl. aterizắri

atermal
ATERMÁL, -Ă adj. Referitor la apele minerale reci. [Cf. gr. a – fără, fr. thermal].

atermala
ATERMÁL, -Ă adj. Referitor la apele minerale reci. [Cf. gr. a – fără, fr. thermal].

atermale
ATERMÁL, -Ă adj. Referitor la apele minerale reci. [Cf. gr. a – fără, fr. thermal].

atermalei
ATERMÁL, -Ă adj. Referitor la apele minerale reci. [Cf. gr. a – fără, fr. thermal].

atermalele
ATERMÁL, -Ă adj. Referitor la apele minerale reci. [Cf. gr. a – fără, fr. thermal].

atermalelor
ATERMÁL, -Ă adj. Referitor la apele minerale reci. [Cf. gr. a – fără, fr. thermal].

atermali
ATERMÁL, -Ă adj. Referitor la apele minerale reci. [Cf. gr. a – fără, fr. thermal].

atermalii
ATERMÁL, -Ă adj. Referitor la apele minerale reci. [Cf. gr. a – fără, fr. thermal].

atermalilor
ATERMÁL, -Ă adj. Referitor la apele minerale reci. [Cf. gr. a – fără, fr. thermal].

atermalul
ATERMÁL, -Ă adj. Referitor la apele minerale reci. [Cf. gr. a – fără, fr. thermal].

atermalului
ATERMÁL, -Ă adj. Referitor la apele minerale reci. [Cf. gr. a – fără, fr. thermal].

aterman
ATERMÁN, -Ă, atermani, -e, adj. (Fiz.) Care nu permite trecerea căldurii. Mediu aterman. – Din fr. athermane.

DOOM

atermán adj. m., pl. atermáni; f. atermánă, pl. atermáne

atermana
ATERMÁN, -Ă, atermani, -e, adj. (Fiz.) Care nu permite trecerea căldurii. Mediu aterman. – Din fr. athermane.

DOOM

atermán adj. m., pl. atermáni; f. atermánă, pl. atermáne

atermane
ATERMÁN, -Ă, atermani, -e, adj. (Fiz.) Care nu permite trecerea căldurii. Mediu aterman. – Din fr. athermane.

DOOM

atermán adj. m., pl. atermáni; f. atermánă, pl. atermáne

atermanei
ATERMÁN, -Ă, atermani, -e, adj. (Fiz.) Care nu permite trecerea căldurii. Mediu aterman. – Din fr. athermane.

DOOM

atermán adj. m., pl. atermáni; f. atermánă, pl. atermáne

atermanele
ATERMÁN, -Ă, atermani, -e, adj. (Fiz.) Care nu permite trecerea căldurii. Mediu aterman. – Din fr. athermane.

DOOM

atermán adj. m., pl. atermáni; f. atermánă, pl. atermáne

atermanelor
ATERMÁN, -Ă, atermani, -e, adj. (Fiz.) Care nu permite trecerea căldurii. Mediu aterman. – Din fr. athermane.

DOOM

atermán adj. m., pl. atermáni; f. atermánă, pl. atermáne

atermani
ATERMÁN, -Ă, atermani, -e, adj. (Fiz.) Care nu permite trecerea căldurii. Mediu aterman. – Din fr. athermane.

DOOM

atermán adj. m., pl. atermáni; f. atermánă, pl. atermáne

atermanii
ATERMÁN, -Ă, atermani, -e, adj. (Fiz.) Care nu permite trecerea căldurii. Mediu aterman. – Din fr. athermane.

DOOM

atermán adj. m., pl. atermáni; f. atermánă, pl. atermáne

atermanilor
ATERMÁN, -Ă, atermani, -e, adj. (Fiz.) Care nu permite trecerea căldurii. Mediu aterman. – Din fr. athermane.

DOOM

atermán adj. m., pl. atermáni; f. atermánă, pl. atermáne

atermanul
ATERMÁN, -Ă, atermani, -e, adj. (Fiz.) Care nu permite trecerea căldurii. Mediu aterman. – Din fr. athermane.

DOOM

atermán adj. m., pl. atermáni; f. atermánă, pl. atermáne

atermanului
ATERMÁN, -Ă, atermani, -e, adj. (Fiz.) Care nu permite trecerea căldurii. Mediu aterman. – Din fr. athermane.

DOOM

atermán adj. m., pl. atermáni; f. atermánă, pl. atermáne

atermic
ATÉRMIC, -Ă adj. (Fiz.; despre transformări) Care nu degajează și nu absoarbe căldură. [Cf. fr. athermique].

atermica
ATÉRMIC, -Ă adj. (Fiz.; despre transformări) Care nu degajează și nu absoarbe căldură. [Cf. fr. athermique].

atermice
ATÉRMIC, -Ă adj. (Fiz.; despre transformări) Care nu degajează și nu absoarbe căldură. [Cf. fr. athermique].

atermicei
ATÉRMIC, -Ă adj. (Fiz.; despre transformări) Care nu degajează și nu absoarbe căldură. [Cf. fr. athermique].

atermicele
ATÉRMIC, -Ă adj. (Fiz.; despre transformări) Care nu degajează și nu absoarbe căldură. [Cf. fr. athermique].

atermicelor
ATÉRMIC, -Ă adj. (Fiz.; despre transformări) Care nu degajează și nu absoarbe căldură. [Cf. fr. athermique].

atermici
ATÉRMIC, -Ă adj. (Fiz.; despre transformări) Care nu degajează și nu absoarbe căldură. [Cf. fr. athermique].

atermicii
ATÉRMIC, -Ă adj. (Fiz.; despre transformări) Care nu degajează și nu absoarbe căldură. [Cf. fr. athermique].

atermicilor
ATÉRMIC, -Ă adj. (Fiz.; despre transformări) Care nu degajează și nu absoarbe căldură. [Cf. fr. athermique].

atermicul
ATÉRMIC, -Ă adj. (Fiz.; despre transformări) Care nu degajează și nu absoarbe căldură. [Cf. fr. athermique].

atermicului
ATÉRMIC, -Ă adj. (Fiz.; despre transformări) Care nu degajează și nu absoarbe căldură. [Cf. fr. athermique].

atero
ATERO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „în legătură cu ateromul”, „de aterom”, „datorită unor ateroame”. [< fr. athéro-, cf. lat., gr. atheroma < gr. athere – terci de făină].

ateroame
ATERÓM s. n. (Med.) Infiltrare a pereților aortei și a unor artere cu o substanță grasă. V. arterioscleroză. – Din fr. athérome.

DOOM

ateróm s. n.

ateroamele
ATERÓM s. n. (Med.) Infiltrare a pereților aortei și a unor artere cu o substanță grasă. V. arterioscleroză. – Din fr. athérome.

DOOM

ateróm s. n.

ateroamelor
ATERÓM s. n. (Med.) Infiltrare a pereților aortei și a unor artere cu o substanță grasă. V. arterioscleroză. – Din fr. athérome.

DOOM

ateróm s. n.

aterom
ATERÓM s. n. (Med.) Infiltrare a pereților aortei și a unor artere cu o substanță grasă. V. arterioscleroză. – Din fr. athérome.

DOOM

ateróm s. n.

ateromatos
ATEROMATÓS, -OÁSĂ adj., s.m. și f. (Suferind) de ateromatoză. [< fr. athéromateux].

ateromatoză
ATEROMATÓZĂ s.f. Prezența în număr mare a plăcilor de aterom în pereții arterelor. [< fr. athéromatose].

ateromul
ATERÓM s. n. (Med.) Infiltrare a pereților aortei și a unor artere cu o substanță grasă. V. arterioscleroză. – Din fr. athérome.

DOOM

ateróm s. n.

ateromului
ATERÓM s. n. (Med.) Infiltrare a pereților aortei și a unor artere cu o substanță grasă. V. arterioscleroză. – Din fr. athérome.

DOOM

ateróm s. n.

ateroscleroza
ATEROSCLERÓZĂ s.f. (Med.) Boală cronică degenerativă produsă prin depunerea de grăsimi și colesterol în peretele intern al arterelor, determinând sclerozarea acestora. [< fr. athérosclérose].

DOOM

!ateroscleróză (-ros-cle-/-ro-scle-) s. f., g.-d. art. aterosclerózei

ateroscleroze
ATEROSCLERÓZĂ s.f. (Med.) Boală cronică degenerativă produsă prin depunerea de grăsimi și colesterol în peretele intern al arterelor, determinând sclerozarea acestora. [< fr. athérosclérose].

DOOM

!ateroscleróză (-ros-cle-/-ro-scle-) s. f., g.-d. art. aterosclerózei

aterosclerozei
ATEROSCLERÓZĂ s.f. (Med.) Boală cronică degenerativă produsă prin depunerea de grăsimi și colesterol în peretele intern al arterelor, determinând sclerozarea acestora. [< fr. athérosclérose].

DOOM

!ateroscleróză (-ros-cle-/-ro-scle-) s. f., g.-d. art. aterosclerózei

atest
ATESTÁ, atést, vb. I. Tranz. A face dovada; a confirma un adevăr. ♦ A exista în scris. ♦ A confirma în grad pe un cercetător, pe un membru al corpului didactic universitar etc. – Din fr. attester, lat. attestari.

DOOM

atestá (a ~) vb., ind. prez. 3 atéstă

atesta
ATESTÁ, atést, vb. I. Tranz. A face dovada; a confirma un adevăr. ♦ A exista în scris. ♦ A confirma în grad pe un cercetător, pe un membru al corpului didactic universitar etc. – Din fr. attester, lat. attestari.

DOOM

atestá (a ~) vb., ind. prez. 3 atéstă

atestai
ATESTÁ, atést, vb. I. Tranz. A face dovada; a confirma un adevăr. ♦ A exista în scris. ♦ A confirma în grad pe un cercetător, pe un membru al corpului didactic universitar etc. – Din fr. attester, lat. attestari.

DOOM

atestá (a ~) vb., ind. prez. 3 atéstă

atestam
ATESTÁ, atést, vb. I. Tranz. A face dovada; a confirma un adevăr. ♦ A exista în scris. ♦ A confirma în grad pe un cercetător, pe un membru al corpului didactic universitar etc. – Din fr. attester, lat. attestari.

DOOM

atestá (a ~) vb., ind. prez. 3 atéstă

atestare
ATESTÁ, atést, vb. I. Tranz. A face dovada; a confirma un adevăr. ♦ A exista în scris. ♦ A confirma în grad pe un cercetător, pe un membru al corpului didactic universitar etc. – Din fr. attester, lat. attestari.

DOOM

atestá (a ~) vb., ind. prez. 3 atéstă

atestare
ATESTÁRE, atestări, s. f. Acțiunea de a atesta și rezultatul ei. – V. atesta.

DOOM

atestáre s. f., g.-d. art. atestắrii; pl. atestắri

atestarea
ATESTÁRE, atestări, s. f. Acțiunea de a atesta și rezultatul ei. – V. atesta.

DOOM

atestáre s. f., g.-d. art. atestắrii; pl. atestắri

atestară
ATESTÁ, atést, vb. I. Tranz. A face dovada; a confirma un adevăr. ♦ A exista în scris. ♦ A confirma în grad pe un cercetător, pe un membru al corpului didactic universitar etc. – Din fr. attester, lat. attestari.

DOOM

atestá (a ~) vb., ind. prez. 3 atéstă

atestarăm
ATESTÁ, atést, vb. I. Tranz. A face dovada; a confirma un adevăr. ♦ A exista în scris. ♦ A confirma în grad pe un cercetător, pe un membru al corpului didactic universitar etc. – Din fr. attester, lat. attestari.

DOOM

atestá (a ~) vb., ind. prez. 3 atéstă

atestarăți
ATESTÁ, atést, vb. I. Tranz. A face dovada; a confirma un adevăr. ♦ A exista în scris. ♦ A confirma în grad pe un cercetător, pe un membru al corpului didactic universitar etc. – Din fr. attester, lat. attestari.

DOOM

atestá (a ~) vb., ind. prez. 3 atéstă

atestase
ATESTÁ, atést, vb. I. Tranz. A face dovada; a confirma un adevăr. ♦ A exista în scris. ♦ A confirma în grad pe un cercetător, pe un membru al corpului didactic universitar etc. – Din fr. attester, lat. attestari.

DOOM

atestá (a ~) vb., ind. prez. 3 atéstă

atestasem
ATESTÁ, atést, vb. I. Tranz. A face dovada; a confirma un adevăr. ♦ A exista în scris. ♦ A confirma în grad pe un cercetător, pe un membru al corpului didactic universitar etc. – Din fr. attester, lat. attestari.

DOOM

atestá (a ~) vb., ind. prez. 3 atéstă

atestaseră
ATESTÁ, atést, vb. I. Tranz. A face dovada; a confirma un adevăr. ♦ A exista în scris. ♦ A confirma în grad pe un cercetător, pe un membru al corpului didactic universitar etc. – Din fr. attester, lat. attestari.

DOOM

atestá (a ~) vb., ind. prez. 3 atéstă

atestaserăm
ATESTÁ, atést, vb. I. Tranz. A face dovada; a confirma un adevăr. ♦ A exista în scris. ♦ A confirma în grad pe un cercetător, pe un membru al corpului didactic universitar etc. – Din fr. attester, lat. attestari.

DOOM

atestá (a ~) vb., ind. prez. 3 atéstă

atestaserăți
ATESTÁ, atést, vb. I. Tranz. A face dovada; a confirma un adevăr. ♦ A exista în scris. ♦ A confirma în grad pe un cercetător, pe un membru al corpului didactic universitar etc. – Din fr. attester, lat. attestari.

DOOM

atestá (a ~) vb., ind. prez. 3 atéstă

atestaseși
ATESTÁ, atést, vb. I. Tranz. A face dovada; a confirma un adevăr. ♦ A exista în scris. ♦ A confirma în grad pe un cercetător, pe un membru al corpului didactic universitar etc. – Din fr. attester, lat. attestari.

DOOM

atestá (a ~) vb., ind. prez. 3 atéstă

atestaseți
ATESTÁ, atést, vb. I. Tranz. A face dovada; a confirma un adevăr. ♦ A exista în scris. ♦ A confirma în grad pe un cercetător, pe un membru al corpului didactic universitar etc. – Din fr. attester, lat. attestari.

DOOM

atestá (a ~) vb., ind. prez. 3 atéstă

atestat
ATESTÁ, atést, vb. I. Tranz. A face dovada; a confirma un adevăr. ♦ A exista în scris. ♦ A confirma în grad pe un cercetător, pe un membru al corpului didactic universitar etc. – Din fr. attester, lat. attestari.

DOOM

atestá (a ~) vb., ind. prez. 3 atéstă

atestat
ATESTÁT², -Ă, atestați, -te, adj. (Despre fapte, situații etc.) Care este dovedit, confirmat. ♦ Care există în scris. ♦ (Despre cercetători, cadre didactice etc.) Care este confirmat în grad. – V. atesta.

atestat
ATESTÁT¹, atestate, s. n. Act prin care se atestă ceva (mai ales certificat sau diplomă de studii). – Din germ. Attestat.

DOOM

atestát s. n., pl. atestáte

atestata
ATESTÁT², -Ă, atestați, -te, adj. (Despre fapte, situații etc.) Care este dovedit, confirmat. ♦ Care există în scris. ♦ (Despre cercetători, cadre didactice etc.) Care este confirmat în grad. – V. atesta.

atestate
ATESTÁT², -Ă, atestați, -te, adj. (Despre fapte, situații etc.) Care este dovedit, confirmat. ♦ Care există în scris. ♦ (Despre cercetători, cadre didactice etc.) Care este confirmat în grad. – V. atesta.

atestatei
ATESTÁT², -Ă, atestați, -te, adj. (Despre fapte, situații etc.) Care este dovedit, confirmat. ♦ Care există în scris. ♦ (Despre cercetători, cadre didactice etc.) Care este confirmat în grad. – V. atesta.

atestatele
ATESTÁT², -Ă, atestați, -te, adj. (Despre fapte, situații etc.) Care este dovedit, confirmat. ♦ Care există în scris. ♦ (Despre cercetători, cadre didactice etc.) Care este confirmat în grad. – V. atesta.

atestatelor
ATESTÁT², -Ă, atestați, -te, adj. (Despre fapte, situații etc.) Care este dovedit, confirmat. ♦ Care există în scris. ♦ (Despre cercetători, cadre didactice etc.) Care este confirmat în grad. – V. atesta.

atestatul
ATESTÁT², -Ă, atestați, -te, adj. (Despre fapte, situații etc.) Care este dovedit, confirmat. ♦ Care există în scris. ♦ (Despre cercetători, cadre didactice etc.) Care este confirmat în grad. – V. atesta.

atestatul
ATESTÁT¹, atestate, s. n. Act prin care se atestă ceva (mai ales certificat sau diplomă de studii). – Din germ. Attestat.

DOOM

atestát s. n., pl. atestáte

atestatului
ATESTÁT², -Ă, atestați, -te, adj. (Despre fapte, situații etc.) Care este dovedit, confirmat. ♦ Care există în scris. ♦ (Despre cercetători, cadre didactice etc.) Care este confirmat în grad. – V. atesta.

atestatului
ATESTÁT¹, atestate, s. n. Act prin care se atestă ceva (mai ales certificat sau diplomă de studii). – Din germ. Attestat.

DOOM

atestát s. n., pl. atestáte

atestaturi
ATESTÁT¹, atestate, s. n. Act prin care se atestă ceva (mai ales certificat sau diplomă de studii). – Din germ. Attestat.

DOOM

atestát s. n., pl. atestáte

atestaturile
ATESTÁT¹, atestate, s. n. Act prin care se atestă ceva (mai ales certificat sau diplomă de studii). – Din germ. Attestat.

DOOM

atestát s. n., pl. atestáte

atestaturilor
ATESTÁT¹, atestate, s. n. Act prin care se atestă ceva (mai ales certificat sau diplomă de studii). – Din germ. Attestat.

DOOM

atestát s. n., pl. atestáte

atestau
ATESTÁ, atést, vb. I. Tranz. A face dovada; a confirma un adevăr. ♦ A exista în scris. ♦ A confirma în grad pe un cercetător, pe un membru al corpului didactic universitar etc. – Din fr. attester, lat. attestari.

DOOM

atestá (a ~) vb., ind. prez. 3 atéstă

atestași
ATESTÁ, atést, vb. I. Tranz. A face dovada; a confirma un adevăr. ♦ A exista în scris. ♦ A confirma în grad pe un cercetător, pe un membru al corpului didactic universitar etc. – Din fr. attester, lat. attestari.

DOOM

atestá (a ~) vb., ind. prez. 3 atéstă

atestați
ATESTÁ, atést, vb. I. Tranz. A face dovada; a confirma un adevăr. ♦ A exista în scris. ♦ A confirma în grad pe un cercetător, pe un membru al corpului didactic universitar etc. – Din fr. attester, lat. attestari.

DOOM

atestá (a ~) vb., ind. prez. 3 atéstă

atestați
ATESTÁT², -Ă, atestați, -te, adj. (Despre fapte, situații etc.) Care este dovedit, confirmat. ♦ Care există în scris. ♦ (Despre cercetători, cadre didactice etc.) Care este confirmat în grad. – V. atesta.

atestația
ATESTÁȚIE s.f. Atestare. [Cf. fr. attestation, it. attestazione].

atestație
ATESTÁȚIE s.f. Atestare. [Cf. fr. attestation, it. attestazione].

atestației
ATESTÁȚIE s.f. Atestare. [Cf. fr. attestation, it. attestazione].

atestații
ATESTÁT², -Ă, atestați, -te, adj. (Despre fapte, situații etc.) Care este dovedit, confirmat. ♦ Care există în scris. ♦ (Despre cercetători, cadre didactice etc.) Care este confirmat în grad. – V. atesta.

atestații
ATESTÁȚIE s.f. Atestare. [Cf. fr. attestation, it. attestazione].

atestațiile
ATESTÁȚIE s.f. Atestare. [Cf. fr. attestation, it. attestazione].

atestațiilor
ATESTÁȚIE s.f. Atestare. [Cf. fr. attestation, it. attestazione].

atestaților
ATESTÁT², -Ă, atestați, -te, adj. (Despre fapte, situații etc.) Care este dovedit, confirmat. ♦ Care există în scris. ♦ (Despre cercetători, cadre didactice etc.) Care este confirmat în grad. – V. atesta.

ateste
ATESTÁ, atést, vb. I. Tranz. A face dovada; a confirma un adevăr. ♦ A exista în scris. ♦ A confirma în grad pe un cercetător, pe un membru al corpului didactic universitar etc. – Din fr. attester, lat. attestari.

DOOM

atestá (a ~) vb., ind. prez. 3 atéstă

atestând
ATESTÁ, atést, vb. I. Tranz. A face dovada; a confirma un adevăr. ♦ A exista în scris. ♦ A confirma în grad pe un cercetător, pe un membru al corpului didactic universitar etc. – Din fr. attester, lat. attestari.

DOOM

atestá (a ~) vb., ind. prez. 3 atéstă

atestînd
ATESTÁ, atést, vb. I. Tranz. A face dovada; a confirma un adevăr. ♦ A exista în scris. ♦ A confirma în grad pe un cercetător, pe un membru al corpului didactic universitar etc. – Din fr. attester, lat. attestari.

DOOM

atestá (a ~) vb., ind. prez. 3 atéstă

atestări
ATESTÁRE, atestări, s. f. Acțiunea de a atesta și rezultatul ei. – V. atesta.

DOOM

atestáre s. f., g.-d. art. atestắrii; pl. atestắri

atestării
ATESTÁRE, atestări, s. f. Acțiunea de a atesta și rezultatul ei. – V. atesta.

DOOM

atestáre s. f., g.-d. art. atestắrii; pl. atestắri

atestările
ATESTÁRE, atestări, s. f. Acțiunea de a atesta și rezultatul ei. – V. atesta.

DOOM

atestáre s. f., g.-d. art. atestắrii; pl. atestắri

atestărilor
ATESTÁRE, atestări, s. f. Acțiunea de a atesta și rezultatul ei. – V. atesta.

DOOM

atestáre s. f., g.-d. art. atestắrii; pl. atestắri

atetoza
ATETÓZĂ s.f. (Med.) Tulburare motrice constând din mișcări involuntare, lente, neregulate, localizate mai ales în mâini și picioare. [< fr. athétose, cf. gr. atethos – nefixat].

DOOM

atetóză s. f., g.-d. art. atetózei

atetoze
ATETÓZĂ s.f. (Med.) Tulburare motrice constând din mișcări involuntare, lente, neregulate, localizate mai ales în mâini și picioare. [< fr. athétose, cf. gr. atethos – nefixat].

DOOM

atetóză s. f., g.-d. art. atetózei

atetozei
ATETÓZĂ s.f. (Med.) Tulburare motrice constând din mișcări involuntare, lente, neregulate, localizate mai ales în mâini și picioare. [< fr. athétose, cf. gr. atethos – nefixat].

DOOM

atetóză s. f., g.-d. art. atetózei

ateu
ATÉU, -ÉE, atei, -ee, s. m. și f. Adept al ateismului; persoană care neagă existența lui Dumnezeu și a oricărei divinități. – Din fr. athée, lat. atheus.

DOOM

!atéu adj. m., s. m., pl. atéi; adj. f., s. f. sg. și pl. atée

ateul
ATÉU, -ÉE, atei, -ee, s. m. și f. Adept al ateismului; persoană care neagă existența lui Dumnezeu și a oricărei divinități. – Din fr. athée, lat. atheus.

DOOM

!atéu adj. m., s. m., pl. atéi; adj. f., s. f. sg. și pl. atée

ateului
ATÉU, -ÉE, atei, -ee, s. m. și f. Adept al ateismului; persoană care neagă existența lui Dumnezeu și a oricărei divinități. – Din fr. athée, lat. atheus.

DOOM

!atéu adj. m., s. m., pl. atéi; adj. f., s. f. sg. și pl. atée

atești
ATESTÁ, atést, vb. I. Tranz. A face dovada; a confirma un adevăr. ♦ A exista în scris. ♦ A confirma în grad pe un cercetător, pe un membru al corpului didactic universitar etc. – Din fr. attester, lat. attestari.

DOOM

atestá (a ~) vb., ind. prez. 3 atéstă

athamanticum
BRÍE, brii, s. f. Plantă erbacee aromatică cu frunze ascuțite, cu flori albe și cu fructe aproape cilindrice (Meum athamanticum). – Et. nec.

athamantides
Athamantides, patronimic purtat de Palaemon (sau Melicertes) fiul lui Athamas.

athamantis
Athamantis, patronimic purtat de Helle, fiica lui Athamas.

athamas
Athamas, rege beoțian din Orchomenus, fiul lui Aeolus. S-a căsătorit cu Nephele, cu care a avut doi copii: pe Phrixus și pe Helle. Mai tîrziu, îndrăgostindu-se de Ino, fata lui Cadmus, a mai avut doi copii cu aceasta din urmă: pe Learchus și pe Melicertes. Geloasă pe copiii din prima căsătorie, Ino a pus la cale uciderea lor. Phrixus și Helle au fost salvați însă de la moarte, chiar în momentul în care erau duși la altar spre a fi sacrificați, de un berbec cu lîna de aur, dăruit de Hermes mamei lor, Nephele. Berbecul a răpit copiii, purtăndu-i prin văzduh pînă în Colchis. Mai tîrziu Phrixus avea să-l ucidă, jupuindu-i faimoasa lînă (v. Phrixus și Argonautae). Fiind lovit de nebunie, Athamas își ucide propriul fiu, născut cu Ino, pe Learchus. De desperare, mama se aruncă în mare împreună cu Melicertes și amîndoi sînt transformați în divinități marine. Gonit din Boeotia în urma crimei săvîrșite, Athamas e nevoit să rătăcească vreme îndelungată prin lume, pînă cînd, în cele din urmă, se stabilește în Thessalia. De la el ținutul înconjurător a căpătat numele de Athamantia.

athena
Tritonia, denumire purtată de zeița Athena care, după o veche tradiție, s-ar fi născut în Libya, pe țărmurile lacului Tritonis.

athenae
Athenae, cea mai importantă cetate a Atticei. Întemeiată de Cecrops, a purtat la început numele de Cecropia. Ulterior, în urma disputei dintre Poseidon și Athena, dispută care s-a soldat cu victoria acesteia din urmă, cetatea a preluat numele zeiței (v. și Athena).

athene
Athena (sau Athene), una dintre cele mai mari divinități ale mitologiei grecești, identificată de romani cu zeița Minerva (v. și Minerva). Era zeița înțelepciunii, pe care grecii o mai numeau și Pallas Athena sau, pur și simplu, Pallas. Athena era fiica lui Zeus și a lui Metis. Zeus a înghițit-o însă pe Metis înainte ca aceasta să nască, așa încît Athena a țîșnit direct din capul lui Zeus, cu arme și armură cu tot. În momentul cînd a apărut pe lume, a slobozit un răcnet războinic, care a cutremurat și cerul și pămîntul. Athena era simbolul atributelor unite ale părinților ei. Ea personifica forța moștenită de la Zeus, îmbinată cu înțelepciunea și prudența lui Metis. Zeiță războinică, reprezentată cu coif, suliță și egida pe care era zugrăvit capul Gorgonei, Athena a jucat un rol important în lupta împotriva giganților. Ea participă, de asemenea, la războiul troian alături de greci, pe care-i susține, neputînd uita jignirea adusă de Paris (v. Paris). Este cunoscută disputa dintre Athena și Poseidon cu prilejul împărțirii diverselor regiuni ale Greciei. Cu această ocazie consiliul zeilor a făgăduit să dea Attica aceluia din doi care-i va dărui bunul cel mai de preț. Poseidon i-a dăruit calul, iar Athena măslinul, care avea să asigure prosperitatea locuitorilor. Ea a cîștigat în felul acesta întrecerea și a devenit patroana cetății Athenae, care-i poartă de atunci numele. Athena era socotită protectoarea artelor frumoase, a meșteșugurilor, a literaturii și a agriculturii, a oricărei acțiuni care presupunea ingeniozitate și spirit de inițiativă. Ea patrona viața socială și cea statală, era sfătuitoarea grecilor adunați în areopag și apărătoarea lor în războaie.

atic
ÁTIC, -Ă, atici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Caracteristic Aticii antice sau locuitorilor ei. ◊ Dialect atic = dialect grec vorbit în Atica, care stă la baza limbii grecești comune. ◊ Frumusețe atică = frumusețe perfectă. 2. S. n. Parte a unei construcții situată deasupra cornișei și menită să mascheze acoperișul. 3. S. n. Etaj scund situat imediat sub acoperiș. – Din fr. attique.

DOOM

átic² s. n., pl. átice

atica
ÁTIC, -Ă, atici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Caracteristic Aticii antice sau locuitorilor ei. ◊ Dialect atic = dialect grec vorbit în Atica, care stă la baza limbii grecești comune. ◊ Frumusețe atică = frumusețe perfectă. 2. S. n. Parte a unei construcții situată deasupra cornișei și menită să mascheze acoperișul. 3. S. n. Etaj scund situat imediat sub acoperiș. – Din fr. attique.

DOOM

átic² s. n., pl. átice

atice
ÁTIC, -Ă, atici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Caracteristic Aticii antice sau locuitorilor ei. ◊ Dialect atic = dialect grec vorbit în Atica, care stă la baza limbii grecești comune. ◊ Frumusețe atică = frumusețe perfectă. 2. S. n. Parte a unei construcții situată deasupra cornișei și menită să mascheze acoperișul. 3. S. n. Etaj scund situat imediat sub acoperiș. – Din fr. attique.

DOOM

átic² s. n., pl. átice

aticei
ÁTIC, -Ă, atici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Caracteristic Aticii antice sau locuitorilor ei. ◊ Dialect atic = dialect grec vorbit în Atica, care stă la baza limbii grecești comune. ◊ Frumusețe atică = frumusețe perfectă. 2. S. n. Parte a unei construcții situată deasupra cornișei și menită să mascheze acoperișul. 3. S. n. Etaj scund situat imediat sub acoperiș. – Din fr. attique.

DOOM

átic² s. n., pl. átice

aticele
ÁTIC, -Ă, atici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Caracteristic Aticii antice sau locuitorilor ei. ◊ Dialect atic = dialect grec vorbit în Atica, care stă la baza limbii grecești comune. ◊ Frumusețe atică = frumusețe perfectă. 2. S. n. Parte a unei construcții situată deasupra cornișei și menită să mascheze acoperișul. 3. S. n. Etaj scund situat imediat sub acoperiș. – Din fr. attique.

DOOM

átic² s. n., pl. átice

aticelor
ÁTIC, -Ă, atici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Caracteristic Aticii antice sau locuitorilor ei. ◊ Dialect atic = dialect grec vorbit în Atica, care stă la baza limbii grecești comune. ◊ Frumusețe atică = frumusețe perfectă. 2. S. n. Parte a unei construcții situată deasupra cornișei și menită să mascheze acoperișul. 3. S. n. Etaj scund situat imediat sub acoperiș. – Din fr. attique.

DOOM

átic² s. n., pl. átice

atici
ÁTIC, -Ă, atici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Caracteristic Aticii antice sau locuitorilor ei. ◊ Dialect atic = dialect grec vorbit în Atica, care stă la baza limbii grecești comune. ◊ Frumusețe atică = frumusețe perfectă. 2. S. n. Parte a unei construcții situată deasupra cornișei și menită să mascheze acoperișul. 3. S. n. Etaj scund situat imediat sub acoperiș. – Din fr. attique.

DOOM

átic² s. n., pl. átice

aticii
ÁTIC, -Ă, atici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Caracteristic Aticii antice sau locuitorilor ei. ◊ Dialect atic = dialect grec vorbit în Atica, care stă la baza limbii grecești comune. ◊ Frumusețe atică = frumusețe perfectă. 2. S. n. Parte a unei construcții situată deasupra cornișei și menită să mascheze acoperișul. 3. S. n. Etaj scund situat imediat sub acoperiș. – Din fr. attique.

DOOM

átic² s. n., pl. átice

aticilor
ÁTIC, -Ă, atici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Caracteristic Aticii antice sau locuitorilor ei. ◊ Dialect atic = dialect grec vorbit în Atica, care stă la baza limbii grecești comune. ◊ Frumusețe atică = frumusețe perfectă. 2. S. n. Parte a unei construcții situată deasupra cornișei și menită să mascheze acoperișul. 3. S. n. Etaj scund situat imediat sub acoperiș. – Din fr. attique.

DOOM

átic² s. n., pl. átice

aticism
ATICÍSM s. n. Ceea ce caracterizează stilistic scrierile vechilor atenieni. ♦ Stil caracterizat prin măsură, eleganță și rafinament. – Din fr. atticisme, lat. atticismus.

DOOM

aticísm s. n.

aticismul
ATICÍSM s. n. Ceea ce caracterizează stilistic scrierile vechilor atenieni. ♦ Stil caracterizat prin măsură, eleganță și rafinament. – Din fr. atticisme, lat. atticismus.

DOOM

aticísm s. n.

aticismului
ATICÍSM s. n. Ceea ce caracterizează stilistic scrierile vechilor atenieni. ♦ Stil caracterizat prin măsură, eleganță și rafinament. – Din fr. atticisme, lat. atticismus.

DOOM

aticísm s. n.

aticist
ATICÍST s.m. Imitator al scrierilor atice. [Cf. fr. atticiste, it. atticista].

aticista
ATICÍST s.m. Imitator al scrierilor atice. [Cf. fr. atticiste, it. atticista].

aticiste
ATICÍST s.m. Imitator al scrierilor atice. [Cf. fr. atticiste, it. atticista].

aticistei
ATICÍST s.m. Imitator al scrierilor atice. [Cf. fr. atticiste, it. atticista].

aticistele
ATICÍST s.m. Imitator al scrierilor atice. [Cf. fr. atticiste, it. atticista].

aticistelor
ATICÍST s.m. Imitator al scrierilor atice. [Cf. fr. atticiste, it. atticista].

aticistul
ATICÍST s.m. Imitator al scrierilor atice. [Cf. fr. atticiste, it. atticista].

aticistului
ATICÍST s.m. Imitator al scrierilor atice. [Cf. fr. atticiste, it. atticista].

aticiști
ATICÍST s.m. Imitator al scrierilor atice. [Cf. fr. atticiste, it. atticista].

aticiștii
ATICÍST s.m. Imitator al scrierilor atice. [Cf. fr. atticiste, it. atticista].

aticiștilor
ATICÍST s.m. Imitator al scrierilor atice. [Cf. fr. atticiste, it. atticista].

aticul
ÁTIC, -Ă, atici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Caracteristic Aticii antice sau locuitorilor ei. ◊ Dialect atic = dialect grec vorbit în Atica, care stă la baza limbii grecești comune. ◊ Frumusețe atică = frumusețe perfectă. 2. S. n. Parte a unei construcții situată deasupra cornișei și menită să mascheze acoperișul. 3. S. n. Etaj scund situat imediat sub acoperiș. – Din fr. attique.

DOOM

átic² s. n., pl. átice

aticului
ÁTIC, -Ă, atici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Caracteristic Aticii antice sau locuitorilor ei. ◊ Dialect atic = dialect grec vorbit în Atica, care stă la baza limbii grecești comune. ◊ Frumusețe atică = frumusețe perfectă. 2. S. n. Parte a unei construcții situată deasupra cornișei și menită să mascheze acoperișul. 3. S. n. Etaj scund situat imediat sub acoperiș. – Din fr. attique.

DOOM

átic² s. n., pl. átice

atică
ÁTICĂ, atice, s. f. Partea superioară a unui edificiu, constînd de obicei din pilaștri sau formînd o balustradă, menită să mascheze acoperișul. (Atestat în forma atic) [Constantin cel Mare] văzu arcul lui Troian stînd fără căpăta... puse îndată de-i ciopli pentru piedestaluri niște grosolane figuri de victorii... iar pe ambele fețe ale aticului așternu lungi dedicațiuni. ODOBESCU, S. III 73. – Variantă: (învechit) átic s. n.

atimie
ATIMÍE s.f. (Med.) Absență a manifestărilor afective, frecventă la schizofrenici. [Gen. -iei. / < fr. athymie, cf. gr. a – fără, thymos – spirit].

ating
ATÍNGE, atíng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A lua contact direct (dar superficial, ușor sau în treacăt) cu un lucru sau cu o suprafață. A atins în zbor vârful copacilor. 2. Tranz. A lovi, a izbi (ușor). L-a atins pe umăr. ♦ (Arg.) A trage cuiva o bătaie. ♦ Refl. și tranz. Fig. A aduce prejudicii, a provoca pagube; a vătăma, a leza. S-a atins de instituția justiției. ♦ Fig. A jigni, a insulta, a ofensa. ♦ Fig. A impresiona, a înduioșa, a mișca. 3. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) A se apropia de ceva cu scopul de a trage un profit, a-și însuși ceva. Nu s-a atins de bani. 4. Tranz. A pomeni, a aminti, a vorbi despre un lucru în treacăt. ♦ Refl. (Înv.) A avea o legătură sau o înrudire cu ceva. 5. Tranz. A ajunge la o anumită distanță (în spațiu sau în timp) sau la o anumită limită. [Perf. s. atinsei, part. atins] – Lat. attingere.

DOOM

atínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. atíng, 1 pl. atíngem, perf. s. 1 sg. atinséi, 1 pl. atínserăm; part. atíns

atinge
ATÍNGE, atíng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A lua contact direct (dar superficial, ușor sau în treacăt) cu un lucru sau cu o suprafață. A atins în zbor vârful copacilor. 2. Tranz. A lovi, a izbi (ușor). L-a atins pe umăr. ♦ (Arg.) A trage cuiva o bătaie. ♦ Refl. și tranz. Fig. A aduce prejudicii, a provoca pagube; a vătăma, a leza. S-a atins de instituția justiției. ♦ Fig. A jigni, a insulta, a ofensa. ♦ Fig. A impresiona, a înduioșa, a mișca. 3. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) A se apropia de ceva cu scopul de a trage un profit, a-și însuși ceva. Nu s-a atins de bani. 4. Tranz. A pomeni, a aminti, a vorbi despre un lucru în treacăt. ♦ Refl. (Înv.) A avea o legătură sau o înrudire cu ceva. 5. Tranz. A ajunge la o anumită distanță (în spațiu sau în timp) sau la o anumită limită. [Perf. s. atinsei, part. atins] – Lat. attingere.

DOOM

atínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. atíng, 1 pl. atíngem, perf. s. 1 sg. atinséi, 1 pl. atínserăm; part. atíns

atingea
ATÍNGE, atíng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A lua contact direct (dar superficial, ușor sau în treacăt) cu un lucru sau cu o suprafață. A atins în zbor vârful copacilor. 2. Tranz. A lovi, a izbi (ușor). L-a atins pe umăr. ♦ (Arg.) A trage cuiva o bătaie. ♦ Refl. și tranz. Fig. A aduce prejudicii, a provoca pagube; a vătăma, a leza. S-a atins de instituția justiției. ♦ Fig. A jigni, a insulta, a ofensa. ♦ Fig. A impresiona, a înduioșa, a mișca. 3. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) A se apropia de ceva cu scopul de a trage un profit, a-și însuși ceva. Nu s-a atins de bani. 4. Tranz. A pomeni, a aminti, a vorbi despre un lucru în treacăt. ♦ Refl. (Înv.) A avea o legătură sau o înrudire cu ceva. 5. Tranz. A ajunge la o anumită distanță (în spațiu sau în timp) sau la o anumită limită. [Perf. s. atinsei, part. atins] – Lat. attingere.

DOOM

atínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. atíng, 1 pl. atíngem, perf. s. 1 sg. atinséi, 1 pl. atínserăm; part. atíns

atingeai
ATÍNGE, atíng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A lua contact direct (dar superficial, ușor sau în treacăt) cu un lucru sau cu o suprafață. A atins în zbor vârful copacilor. 2. Tranz. A lovi, a izbi (ușor). L-a atins pe umăr. ♦ (Arg.) A trage cuiva o bătaie. ♦ Refl. și tranz. Fig. A aduce prejudicii, a provoca pagube; a vătăma, a leza. S-a atins de instituția justiției. ♦ Fig. A jigni, a insulta, a ofensa. ♦ Fig. A impresiona, a înduioșa, a mișca. 3. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) A se apropia de ceva cu scopul de a trage un profit, a-și însuși ceva. Nu s-a atins de bani. 4. Tranz. A pomeni, a aminti, a vorbi despre un lucru în treacăt. ♦ Refl. (Înv.) A avea o legătură sau o înrudire cu ceva. 5. Tranz. A ajunge la o anumită distanță (în spațiu sau în timp) sau la o anumită limită. [Perf. s. atinsei, part. atins] – Lat. attingere.

DOOM

atínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. atíng, 1 pl. atíngem, perf. s. 1 sg. atinséi, 1 pl. atínserăm; part. atíns

atingeam
ATÍNGE, atíng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A lua contact direct (dar superficial, ușor sau în treacăt) cu un lucru sau cu o suprafață. A atins în zbor vârful copacilor. 2. Tranz. A lovi, a izbi (ușor). L-a atins pe umăr. ♦ (Arg.) A trage cuiva o bătaie. ♦ Refl. și tranz. Fig. A aduce prejudicii, a provoca pagube; a vătăma, a leza. S-a atins de instituția justiției. ♦ Fig. A jigni, a insulta, a ofensa. ♦ Fig. A impresiona, a înduioșa, a mișca. 3. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) A se apropia de ceva cu scopul de a trage un profit, a-și însuși ceva. Nu s-a atins de bani. 4. Tranz. A pomeni, a aminti, a vorbi despre un lucru în treacăt. ♦ Refl. (Înv.) A avea o legătură sau o înrudire cu ceva. 5. Tranz. A ajunge la o anumită distanță (în spațiu sau în timp) sau la o anumită limită. [Perf. s. atinsei, part. atins] – Lat. attingere.

DOOM

atínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. atíng, 1 pl. atíngem, perf. s. 1 sg. atinséi, 1 pl. atínserăm; part. atíns

atingeau
ATÍNGE, atíng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A lua contact direct (dar superficial, ușor sau în treacăt) cu un lucru sau cu o suprafață. A atins în zbor vârful copacilor. 2. Tranz. A lovi, a izbi (ușor). L-a atins pe umăr. ♦ (Arg.) A trage cuiva o bătaie. ♦ Refl. și tranz. Fig. A aduce prejudicii, a provoca pagube; a vătăma, a leza. S-a atins de instituția justiției. ♦ Fig. A jigni, a insulta, a ofensa. ♦ Fig. A impresiona, a înduioșa, a mișca. 3. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) A se apropia de ceva cu scopul de a trage un profit, a-și însuși ceva. Nu s-a atins de bani. 4. Tranz. A pomeni, a aminti, a vorbi despre un lucru în treacăt. ♦ Refl. (Înv.) A avea o legătură sau o înrudire cu ceva. 5. Tranz. A ajunge la o anumită distanță (în spațiu sau în timp) sau la o anumită limită. [Perf. s. atinsei, part. atins] – Lat. attingere.

DOOM

atínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. atíng, 1 pl. atíngem, perf. s. 1 sg. atinséi, 1 pl. atínserăm; part. atíns

atingeați
ATÍNGE, atíng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A lua contact direct (dar superficial, ușor sau în treacăt) cu un lucru sau cu o suprafață. A atins în zbor vârful copacilor. 2. Tranz. A lovi, a izbi (ușor). L-a atins pe umăr. ♦ (Arg.) A trage cuiva o bătaie. ♦ Refl. și tranz. Fig. A aduce prejudicii, a provoca pagube; a vătăma, a leza. S-a atins de instituția justiției. ♦ Fig. A jigni, a insulta, a ofensa. ♦ Fig. A impresiona, a înduioșa, a mișca. 3. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) A se apropia de ceva cu scopul de a trage un profit, a-și însuși ceva. Nu s-a atins de bani. 4. Tranz. A pomeni, a aminti, a vorbi despre un lucru în treacăt. ♦ Refl. (Înv.) A avea o legătură sau o înrudire cu ceva. 5. Tranz. A ajunge la o anumită distanță (în spațiu sau în timp) sau la o anumită limită. [Perf. s. atinsei, part. atins] – Lat. attingere.

DOOM

atínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. atíng, 1 pl. atíngem, perf. s. 1 sg. atinséi, 1 pl. atínserăm; part. atíns

atingem
ATÍNGE, atíng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A lua contact direct (dar superficial, ușor sau în treacăt) cu un lucru sau cu o suprafață. A atins în zbor vârful copacilor. 2. Tranz. A lovi, a izbi (ușor). L-a atins pe umăr. ♦ (Arg.) A trage cuiva o bătaie. ♦ Refl. și tranz. Fig. A aduce prejudicii, a provoca pagube; a vătăma, a leza. S-a atins de instituția justiției. ♦ Fig. A jigni, a insulta, a ofensa. ♦ Fig. A impresiona, a înduioșa, a mișca. 3. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) A se apropia de ceva cu scopul de a trage un profit, a-și însuși ceva. Nu s-a atins de bani. 4. Tranz. A pomeni, a aminti, a vorbi despre un lucru în treacăt. ♦ Refl. (Înv.) A avea o legătură sau o înrudire cu ceva. 5. Tranz. A ajunge la o anumită distanță (în spațiu sau în timp) sau la o anumită limită. [Perf. s. atinsei, part. atins] – Lat. attingere.

DOOM

atínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. atíng, 1 pl. atíngem, perf. s. 1 sg. atinséi, 1 pl. atínserăm; part. atíns

atingere
ATÍNGE, atíng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A lua contact direct (dar superficial, ușor sau în treacăt) cu un lucru sau cu o suprafață. A atins în zbor vârful copacilor. 2. Tranz. A lovi, a izbi (ușor). L-a atins pe umăr. ♦ (Arg.) A trage cuiva o bătaie. ♦ Refl. și tranz. Fig. A aduce prejudicii, a provoca pagube; a vătăma, a leza. S-a atins de instituția justiției. ♦ Fig. A jigni, a insulta, a ofensa. ♦ Fig. A impresiona, a înduioșa, a mișca. 3. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) A se apropia de ceva cu scopul de a trage un profit, a-și însuși ceva. Nu s-a atins de bani. 4. Tranz. A pomeni, a aminti, a vorbi despre un lucru în treacăt. ♦ Refl. (Înv.) A avea o legătură sau o înrudire cu ceva. 5. Tranz. A ajunge la o anumită distanță (în spațiu sau în timp) sau la o anumită limită. [Perf. s. atinsei, part. atins] – Lat. attingere.

DOOM

atínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. atíng, 1 pl. atíngem, perf. s. 1 sg. atinséi, 1 pl. atínserăm; part. atíns

atingere
ATÍNGERE, atingeri, s. f. Acțiunea de a (se) atinge și rezultatul ei. – V. atinge.

DOOM

atíngere s. f., g.-d. art. atíngerii; pl. atíngeri

atingerea
ATÍNGERE, atingeri, s. f. Acțiunea de a (se) atinge și rezultatul ei. – V. atinge.

DOOM

atíngere s. f., g.-d. art. atíngerii; pl. atíngeri

atingeri
ATÍNGERE, atingeri, s. f. Acțiunea de a (se) atinge și rezultatul ei. – V. atinge.

DOOM

atíngere s. f., g.-d. art. atíngerii; pl. atíngeri

atingerii
ATÍNGERE, atingeri, s. f. Acțiunea de a (se) atinge și rezultatul ei. – V. atinge.

DOOM

atíngere s. f., g.-d. art. atíngerii; pl. atíngeri

atingerile
ATÍNGERE, atingeri, s. f. Acțiunea de a (se) atinge și rezultatul ei. – V. atinge.

DOOM

atíngere s. f., g.-d. art. atíngerii; pl. atíngeri

atingerilor
ATÍNGERE, atingeri, s. f. Acțiunea de a (se) atinge și rezultatul ei. – V. atinge.

DOOM

atíngere s. f., g.-d. art. atíngerii; pl. atíngeri

atingeți
ATÍNGE, atíng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A lua contact direct (dar superficial, ușor sau în treacăt) cu un lucru sau cu o suprafață. A atins în zbor vârful copacilor. 2. Tranz. A lovi, a izbi (ușor). L-a atins pe umăr. ♦ (Arg.) A trage cuiva o bătaie. ♦ Refl. și tranz. Fig. A aduce prejudicii, a provoca pagube; a vătăma, a leza. S-a atins de instituția justiției. ♦ Fig. A jigni, a insulta, a ofensa. ♦ Fig. A impresiona, a înduioșa, a mișca. 3. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) A se apropia de ceva cu scopul de a trage un profit, a-și însuși ceva. Nu s-a atins de bani. 4. Tranz. A pomeni, a aminti, a vorbi despre un lucru în treacăt. ♦ Refl. (Înv.) A avea o legătură sau o înrudire cu ceva. 5. Tranz. A ajunge la o anumită distanță (în spațiu sau în timp) sau la o anumită limită. [Perf. s. atinsei, part. atins] – Lat. attingere.

DOOM

atínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. atíng, 1 pl. atíngem, perf. s. 1 sg. atinséi, 1 pl. atínserăm; part. atíns

atingi
ATÍNGE, atíng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A lua contact direct (dar superficial, ușor sau în treacăt) cu un lucru sau cu o suprafață. A atins în zbor vârful copacilor. 2. Tranz. A lovi, a izbi (ușor). L-a atins pe umăr. ♦ (Arg.) A trage cuiva o bătaie. ♦ Refl. și tranz. Fig. A aduce prejudicii, a provoca pagube; a vătăma, a leza. S-a atins de instituția justiției. ♦ Fig. A jigni, a insulta, a ofensa. ♦ Fig. A impresiona, a înduioșa, a mișca. 3. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) A se apropia de ceva cu scopul de a trage un profit, a-și însuși ceva. Nu s-a atins de bani. 4. Tranz. A pomeni, a aminti, a vorbi despre un lucru în treacăt. ♦ Refl. (Înv.) A avea o legătură sau o înrudire cu ceva. 5. Tranz. A ajunge la o anumită distanță (în spațiu sau în timp) sau la o anumită limită. [Perf. s. atinsei, part. atins] – Lat. attingere.

DOOM

atínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. atíng, 1 pl. atíngem, perf. s. 1 sg. atinséi, 1 pl. atínserăm; part. atíns

atingând
ATÍNGE, atíng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A lua contact direct (dar superficial, ușor sau în treacăt) cu un lucru sau cu o suprafață. A atins în zbor vârful copacilor. 2. Tranz. A lovi, a izbi (ușor). L-a atins pe umăr. ♦ (Arg.) A trage cuiva o bătaie. ♦ Refl. și tranz. Fig. A aduce prejudicii, a provoca pagube; a vătăma, a leza. S-a atins de instituția justiției. ♦ Fig. A jigni, a insulta, a ofensa. ♦ Fig. A impresiona, a înduioșa, a mișca. 3. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) A se apropia de ceva cu scopul de a trage un profit, a-și însuși ceva. Nu s-a atins de bani. 4. Tranz. A pomeni, a aminti, a vorbi despre un lucru în treacăt. ♦ Refl. (Înv.) A avea o legătură sau o înrudire cu ceva. 5. Tranz. A ajunge la o anumită distanță (în spațiu sau în timp) sau la o anumită limită. [Perf. s. atinsei, part. atins] – Lat. attingere.

DOOM

atínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. atíng, 1 pl. atíngem, perf. s. 1 sg. atinséi, 1 pl. atínserăm; part. atíns

atingînd
ATÍNGE, atíng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A lua contact direct (dar superficial, ușor sau în treacăt) cu un lucru sau cu o suprafață. A atins în zbor vârful copacilor. 2. Tranz. A lovi, a izbi (ușor). L-a atins pe umăr. ♦ (Arg.) A trage cuiva o bătaie. ♦ Refl. și tranz. Fig. A aduce prejudicii, a provoca pagube; a vătăma, a leza. S-a atins de instituția justiției. ♦ Fig. A jigni, a insulta, a ofensa. ♦ Fig. A impresiona, a înduioșa, a mișca. 3. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) A se apropia de ceva cu scopul de a trage un profit, a-și însuși ceva. Nu s-a atins de bani. 4. Tranz. A pomeni, a aminti, a vorbi despre un lucru în treacăt. ♦ Refl. (Înv.) A avea o legătură sau o înrudire cu ceva. 5. Tranz. A ajunge la o anumită distanță (în spațiu sau în timp) sau la o anumită limită. [Perf. s. atinsei, part. atins] – Lat. attingere.

DOOM

atínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. atíng, 1 pl. atíngem, perf. s. 1 sg. atinséi, 1 pl. atínserăm; part. atíns

atingă
ATÍNGE, atíng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A lua contact direct (dar superficial, ușor sau în treacăt) cu un lucru sau cu o suprafață. A atins în zbor vârful copacilor. 2. Tranz. A lovi, a izbi (ușor). L-a atins pe umăr. ♦ (Arg.) A trage cuiva o bătaie. ♦ Refl. și tranz. Fig. A aduce prejudicii, a provoca pagube; a vătăma, a leza. S-a atins de instituția justiției. ♦ Fig. A jigni, a insulta, a ofensa. ♦ Fig. A impresiona, a înduioșa, a mișca. 3. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) A se apropia de ceva cu scopul de a trage un profit, a-și însuși ceva. Nu s-a atins de bani. 4. Tranz. A pomeni, a aminti, a vorbi despre un lucru în treacăt. ♦ Refl. (Înv.) A avea o legătură sau o înrudire cu ceva. 5. Tranz. A ajunge la o anumită distanță (în spațiu sau în timp) sau la o anumită limită. [Perf. s. atinsei, part. atins] – Lat. attingere.

DOOM

atínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. atíng, 1 pl. atíngem, perf. s. 1 sg. atinséi, 1 pl. atínserăm; part. atíns

atingătoare
ATINGĂTÓR, -OÁRE, atingători, -oare, adj. (Înv.) 1. Care ține de..., care se referă la... 2. Fig. Jignitor, supărător. 3. Fig: Înduioșător, emoționant, impresionant. – Atinge + suf. -ător.

DOOM

atingătór (înv.) adj. m., pl. atingătóri; f. sg. și pl. atingătoáre

atingătoarea
ATINGĂTÓR, -OÁRE, atingători, -oare, adj. (Înv.) 1. Care ține de..., care se referă la... 2. Fig. Jignitor, supărător. 3. Fig: Înduioșător, emoționant, impresionant. – Atinge + suf. -ător.

DOOM

atingătór (înv.) adj. m., pl. atingătóri; f. sg. și pl. atingătoáre

atingătoarei
ATINGĂTÓR, -OÁRE, atingători, -oare, adj. (Înv.) 1. Care ține de..., care se referă la... 2. Fig. Jignitor, supărător. 3. Fig: Înduioșător, emoționant, impresionant. – Atinge + suf. -ător.

DOOM

atingătór (înv.) adj. m., pl. atingătóri; f. sg. și pl. atingătoáre

atingătoarele
ATINGĂTÓR, -OÁRE, atingători, -oare, adj. (Înv.) 1. Care ține de..., care se referă la... 2. Fig. Jignitor, supărător. 3. Fig: Înduioșător, emoționant, impresionant. – Atinge + suf. -ător.

DOOM

atingătór (înv.) adj. m., pl. atingătóri; f. sg. și pl. atingătoáre

atingătoarelor
ATINGĂTÓR, -OÁRE, atingători, -oare, adj. (Înv.) 1. Care ține de..., care se referă la... 2. Fig. Jignitor, supărător. 3. Fig: Înduioșător, emoționant, impresionant. – Atinge + suf. -ător.

DOOM

atingătór (înv.) adj. m., pl. atingătóri; f. sg. și pl. atingătoáre

atingător
ATINGĂTÓR, -OÁRE, atingători, -oare, adj. (Înv.) 1. Care ține de..., care se referă la... 2. Fig. Jignitor, supărător. 3. Fig: Înduioșător, emoționant, impresionant. – Atinge + suf. -ător.

DOOM

atingătór (înv.) adj. m., pl. atingătóri; f. sg. și pl. atingătoáre

atingători
ATINGĂTÓR, -OÁRE, atingători, -oare, adj. (Înv.) 1. Care ține de..., care se referă la... 2. Fig. Jignitor, supărător. 3. Fig: Înduioșător, emoționant, impresionant. – Atinge + suf. -ător.

DOOM

atingătór (înv.) adj. m., pl. atingătóri; f. sg. și pl. atingătoáre

atingătorii
ATINGĂTÓR, -OÁRE, atingători, -oare, adj. (Înv.) 1. Care ține de..., care se referă la... 2. Fig. Jignitor, supărător. 3. Fig: Înduioșător, emoționant, impresionant. – Atinge + suf. -ător.

DOOM

atingătór (înv.) adj. m., pl. atingătóri; f. sg. și pl. atingătoáre

atingătorilor
ATINGĂTÓR, -OÁRE, atingători, -oare, adj. (Înv.) 1. Care ține de..., care se referă la... 2. Fig. Jignitor, supărător. 3. Fig: Înduioșător, emoționant, impresionant. – Atinge + suf. -ător.

DOOM

atingătór (înv.) adj. m., pl. atingătóri; f. sg. și pl. atingătoáre

atingătorul
ATINGĂTÓR, -OÁRE, atingători, -oare, adj. (Înv.) 1. Care ține de..., care se referă la... 2. Fig. Jignitor, supărător. 3. Fig: Înduioșător, emoționant, impresionant. – Atinge + suf. -ător.

DOOM

atingătór (înv.) adj. m., pl. atingătóri; f. sg. și pl. atingătoáre

atingătorului
ATINGĂTÓR, -OÁRE, atingători, -oare, adj. (Înv.) 1. Care ține de..., care se referă la... 2. Fig. Jignitor, supărător. 3. Fig: Înduioșător, emoționant, impresionant. – Atinge + suf. -ător.

DOOM

atingătór (înv.) adj. m., pl. atingătóri; f. sg. și pl. atingătoáre

atins
ATÍNGE, atíng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A lua contact direct (dar superficial, ușor sau în treacăt) cu un lucru sau cu o suprafață. A atins în zbor vârful copacilor. 2. Tranz. A lovi, a izbi (ușor). L-a atins pe umăr. ♦ (Arg.) A trage cuiva o bătaie. ♦ Refl. și tranz. Fig. A aduce prejudicii, a provoca pagube; a vătăma, a leza. S-a atins de instituția justiției. ♦ Fig. A jigni, a insulta, a ofensa. ♦ Fig. A impresiona, a înduioșa, a mișca. 3. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) A se apropia de ceva cu scopul de a trage un profit, a-și însuși ceva. Nu s-a atins de bani. 4. Tranz. A pomeni, a aminti, a vorbi despre un lucru în treacăt. ♦ Refl. (Înv.) A avea o legătură sau o înrudire cu ceva. 5. Tranz. A ajunge la o anumită distanță (în spațiu sau în timp) sau la o anumită limită. [Perf. s. atinsei, part. atins] – Lat. attingere.

DOOM

atínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. atíng, 1 pl. atíngem, perf. s. 1 sg. atinséi, 1 pl. atínserăm; part. atíns

atins
ATÍNS, -Ă, atinși, -se, adj. 1. Afectat de o boală gravă. Atins la plămîni. ♦ Fig. Impresionat, mișcat, înduioșat. 2. (Despre persoane) Lovit de o vorbă sau o aluzie jignitoare; ofensat. La aceste vorbe, mulți dintre boieri s-au simțit atinși: cel cu pricina a rămas ca opărit. CREANGĂ, A. 156.

atinsa
ATÍNS, -Ă, atinși, -se, adj. 1. Afectat de o boală gravă. Atins la plămîni. ♦ Fig. Impresionat, mișcat, înduioșat. 2. (Despre persoane) Lovit de o vorbă sau o aluzie jignitoare; ofensat. La aceste vorbe, mulți dintre boieri s-au simțit atinși: cel cu pricina a rămas ca opărit. CREANGĂ, A. 156.

atinse
ATÍNGE, atíng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A lua contact direct (dar superficial, ușor sau în treacăt) cu un lucru sau cu o suprafață. A atins în zbor vârful copacilor. 2. Tranz. A lovi, a izbi (ușor). L-a atins pe umăr. ♦ (Arg.) A trage cuiva o bătaie. ♦ Refl. și tranz. Fig. A aduce prejudicii, a provoca pagube; a vătăma, a leza. S-a atins de instituția justiției. ♦ Fig. A jigni, a insulta, a ofensa. ♦ Fig. A impresiona, a înduioșa, a mișca. 3. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) A se apropia de ceva cu scopul de a trage un profit, a-și însuși ceva. Nu s-a atins de bani. 4. Tranz. A pomeni, a aminti, a vorbi despre un lucru în treacăt. ♦ Refl. (Înv.) A avea o legătură sau o înrudire cu ceva. 5. Tranz. A ajunge la o anumită distanță (în spațiu sau în timp) sau la o anumită limită. [Perf. s. atinsei, part. atins] – Lat. attingere.

DOOM

atínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. atíng, 1 pl. atíngem, perf. s. 1 sg. atinséi, 1 pl. atínserăm; part. atíns

atinse
ATÍNS, -Ă, atinși, -se, adj. 1. Afectat de o boală gravă. Atins la plămîni. ♦ Fig. Impresionat, mișcat, înduioșat. 2. (Despre persoane) Lovit de o vorbă sau o aluzie jignitoare; ofensat. La aceste vorbe, mulți dintre boieri s-au simțit atinși: cel cu pricina a rămas ca opărit. CREANGĂ, A. 156.

atinsei
ATÍNGE, atíng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A lua contact direct (dar superficial, ușor sau în treacăt) cu un lucru sau cu o suprafață. A atins în zbor vârful copacilor. 2. Tranz. A lovi, a izbi (ușor). L-a atins pe umăr. ♦ (Arg.) A trage cuiva o bătaie. ♦ Refl. și tranz. Fig. A aduce prejudicii, a provoca pagube; a vătăma, a leza. S-a atins de instituția justiției. ♦ Fig. A jigni, a insulta, a ofensa. ♦ Fig. A impresiona, a înduioșa, a mișca. 3. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) A se apropia de ceva cu scopul de a trage un profit, a-și însuși ceva. Nu s-a atins de bani. 4. Tranz. A pomeni, a aminti, a vorbi despre un lucru în treacăt. ♦ Refl. (Înv.) A avea o legătură sau o înrudire cu ceva. 5. Tranz. A ajunge la o anumită distanță (în spațiu sau în timp) sau la o anumită limită. [Perf. s. atinsei, part. atins] – Lat. attingere.

DOOM

atínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. atíng, 1 pl. atíngem, perf. s. 1 sg. atinséi, 1 pl. atínserăm; part. atíns

atinsei
ATÍNS, -Ă, atinși, -se, adj. 1. Afectat de o boală gravă. Atins la plămîni. ♦ Fig. Impresionat, mișcat, înduioșat. 2. (Despre persoane) Lovit de o vorbă sau o aluzie jignitoare; ofensat. La aceste vorbe, mulți dintre boieri s-au simțit atinși: cel cu pricina a rămas ca opărit. CREANGĂ, A. 156.

atinsele
ATÍNS, -Ă, atinși, -se, adj. 1. Afectat de o boală gravă. Atins la plămîni. ♦ Fig. Impresionat, mișcat, înduioșat. 2. (Despre persoane) Lovit de o vorbă sau o aluzie jignitoare; ofensat. La aceste vorbe, mulți dintre boieri s-au simțit atinși: cel cu pricina a rămas ca opărit. CREANGĂ, A. 156.

atinselor
ATÍNS, -Ă, atinși, -se, adj. 1. Afectat de o boală gravă. Atins la plămîni. ♦ Fig. Impresionat, mișcat, înduioșat. 2. (Despre persoane) Lovit de o vorbă sau o aluzie jignitoare; ofensat. La aceste vorbe, mulți dintre boieri s-au simțit atinși: cel cu pricina a rămas ca opărit. CREANGĂ, A. 156.

atinseră
ATÍNGE, atíng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A lua contact direct (dar superficial, ușor sau în treacăt) cu un lucru sau cu o suprafață. A atins în zbor vârful copacilor. 2. Tranz. A lovi, a izbi (ușor). L-a atins pe umăr. ♦ (Arg.) A trage cuiva o bătaie. ♦ Refl. și tranz. Fig. A aduce prejudicii, a provoca pagube; a vătăma, a leza. S-a atins de instituția justiției. ♦ Fig. A jigni, a insulta, a ofensa. ♦ Fig. A impresiona, a înduioșa, a mișca. 3. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) A se apropia de ceva cu scopul de a trage un profit, a-și însuși ceva. Nu s-a atins de bani. 4. Tranz. A pomeni, a aminti, a vorbi despre un lucru în treacăt. ♦ Refl. (Înv.) A avea o legătură sau o înrudire cu ceva. 5. Tranz. A ajunge la o anumită distanță (în spațiu sau în timp) sau la o anumită limită. [Perf. s. atinsei, part. atins] – Lat. attingere.

DOOM

atínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. atíng, 1 pl. atíngem, perf. s. 1 sg. atinséi, 1 pl. atínserăm; part. atíns

atinserăm
ATÍNGE, atíng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A lua contact direct (dar superficial, ușor sau în treacăt) cu un lucru sau cu o suprafață. A atins în zbor vârful copacilor. 2. Tranz. A lovi, a izbi (ușor). L-a atins pe umăr. ♦ (Arg.) A trage cuiva o bătaie. ♦ Refl. și tranz. Fig. A aduce prejudicii, a provoca pagube; a vătăma, a leza. S-a atins de instituția justiției. ♦ Fig. A jigni, a insulta, a ofensa. ♦ Fig. A impresiona, a înduioșa, a mișca. 3. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) A se apropia de ceva cu scopul de a trage un profit, a-și însuși ceva. Nu s-a atins de bani. 4. Tranz. A pomeni, a aminti, a vorbi despre un lucru în treacăt. ♦ Refl. (Înv.) A avea o legătură sau o înrudire cu ceva. 5. Tranz. A ajunge la o anumită distanță (în spațiu sau în timp) sau la o anumită limită. [Perf. s. atinsei, part. atins] – Lat. attingere.

DOOM

atínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. atíng, 1 pl. atíngem, perf. s. 1 sg. atinséi, 1 pl. atínserăm; part. atíns

atinserăți
ATÍNGE, atíng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A lua contact direct (dar superficial, ușor sau în treacăt) cu un lucru sau cu o suprafață. A atins în zbor vârful copacilor. 2. Tranz. A lovi, a izbi (ușor). L-a atins pe umăr. ♦ (Arg.) A trage cuiva o bătaie. ♦ Refl. și tranz. Fig. A aduce prejudicii, a provoca pagube; a vătăma, a leza. S-a atins de instituția justiției. ♦ Fig. A jigni, a insulta, a ofensa. ♦ Fig. A impresiona, a înduioșa, a mișca. 3. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) A se apropia de ceva cu scopul de a trage un profit, a-și însuși ceva. Nu s-a atins de bani. 4. Tranz. A pomeni, a aminti, a vorbi despre un lucru în treacăt. ♦ Refl. (Înv.) A avea o legătură sau o înrudire cu ceva. 5. Tranz. A ajunge la o anumită distanță (în spațiu sau în timp) sau la o anumită limită. [Perf. s. atinsei, part. atins] – Lat. attingere.

DOOM

atínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. atíng, 1 pl. atíngem, perf. s. 1 sg. atinséi, 1 pl. atínserăm; part. atíns

atinsese
ATÍNGE, atíng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A lua contact direct (dar superficial, ușor sau în treacăt) cu un lucru sau cu o suprafață. A atins în zbor vârful copacilor. 2. Tranz. A lovi, a izbi (ușor). L-a atins pe umăr. ♦ (Arg.) A trage cuiva o bătaie. ♦ Refl. și tranz. Fig. A aduce prejudicii, a provoca pagube; a vătăma, a leza. S-a atins de instituția justiției. ♦ Fig. A jigni, a insulta, a ofensa. ♦ Fig. A impresiona, a înduioșa, a mișca. 3. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) A se apropia de ceva cu scopul de a trage un profit, a-și însuși ceva. Nu s-a atins de bani. 4. Tranz. A pomeni, a aminti, a vorbi despre un lucru în treacăt. ♦ Refl. (Înv.) A avea o legătură sau o înrudire cu ceva. 5. Tranz. A ajunge la o anumită distanță (în spațiu sau în timp) sau la o anumită limită. [Perf. s. atinsei, part. atins] – Lat. attingere.

DOOM

atínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. atíng, 1 pl. atíngem, perf. s. 1 sg. atinséi, 1 pl. atínserăm; part. atíns

atinsesem
ATÍNGE, atíng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A lua contact direct (dar superficial, ușor sau în treacăt) cu un lucru sau cu o suprafață. A atins în zbor vârful copacilor. 2. Tranz. A lovi, a izbi (ușor). L-a atins pe umăr. ♦ (Arg.) A trage cuiva o bătaie. ♦ Refl. și tranz. Fig. A aduce prejudicii, a provoca pagube; a vătăma, a leza. S-a atins de instituția justiției. ♦ Fig. A jigni, a insulta, a ofensa. ♦ Fig. A impresiona, a înduioșa, a mișca. 3. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) A se apropia de ceva cu scopul de a trage un profit, a-și însuși ceva. Nu s-a atins de bani. 4. Tranz. A pomeni, a aminti, a vorbi despre un lucru în treacăt. ♦ Refl. (Înv.) A avea o legătură sau o înrudire cu ceva. 5. Tranz. A ajunge la o anumită distanță (în spațiu sau în timp) sau la o anumită limită. [Perf. s. atinsei, part. atins] – Lat. attingere.

DOOM

atínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. atíng, 1 pl. atíngem, perf. s. 1 sg. atinséi, 1 pl. atínserăm; part. atíns

atinseseră
ATÍNGE, atíng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A lua contact direct (dar superficial, ușor sau în treacăt) cu un lucru sau cu o suprafață. A atins în zbor vârful copacilor. 2. Tranz. A lovi, a izbi (ușor). L-a atins pe umăr. ♦ (Arg.) A trage cuiva o bătaie. ♦ Refl. și tranz. Fig. A aduce prejudicii, a provoca pagube; a vătăma, a leza. S-a atins de instituția justiției. ♦ Fig. A jigni, a insulta, a ofensa. ♦ Fig. A impresiona, a înduioșa, a mișca. 3. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) A se apropia de ceva cu scopul de a trage un profit, a-și însuși ceva. Nu s-a atins de bani. 4. Tranz. A pomeni, a aminti, a vorbi despre un lucru în treacăt. ♦ Refl. (Înv.) A avea o legătură sau o înrudire cu ceva. 5. Tranz. A ajunge la o anumită distanță (în spațiu sau în timp) sau la o anumită limită. [Perf. s. atinsei, part. atins] – Lat. attingere.

DOOM

atínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. atíng, 1 pl. atíngem, perf. s. 1 sg. atinséi, 1 pl. atínserăm; part. atíns

atinseserăm
ATÍNGE, atíng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A lua contact direct (dar superficial, ușor sau în treacăt) cu un lucru sau cu o suprafață. A atins în zbor vârful copacilor. 2. Tranz. A lovi, a izbi (ușor). L-a atins pe umăr. ♦ (Arg.) A trage cuiva o bătaie. ♦ Refl. și tranz. Fig. A aduce prejudicii, a provoca pagube; a vătăma, a leza. S-a atins de instituția justiției. ♦ Fig. A jigni, a insulta, a ofensa. ♦ Fig. A impresiona, a înduioșa, a mișca. 3. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) A se apropia de ceva cu scopul de a trage un profit, a-și însuși ceva. Nu s-a atins de bani. 4. Tranz. A pomeni, a aminti, a vorbi despre un lucru în treacăt. ♦ Refl. (Înv.) A avea o legătură sau o înrudire cu ceva. 5. Tranz. A ajunge la o anumită distanță (în spațiu sau în timp) sau la o anumită limită. [Perf. s. atinsei, part. atins] – Lat. attingere.

DOOM

atínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. atíng, 1 pl. atíngem, perf. s. 1 sg. atinséi, 1 pl. atínserăm; part. atíns

atinseserăți
ATÍNGE, atíng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A lua contact direct (dar superficial, ușor sau în treacăt) cu un lucru sau cu o suprafață. A atins în zbor vârful copacilor. 2. Tranz. A lovi, a izbi (ușor). L-a atins pe umăr. ♦ (Arg.) A trage cuiva o bătaie. ♦ Refl. și tranz. Fig. A aduce prejudicii, a provoca pagube; a vătăma, a leza. S-a atins de instituția justiției. ♦ Fig. A jigni, a insulta, a ofensa. ♦ Fig. A impresiona, a înduioșa, a mișca. 3. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) A se apropia de ceva cu scopul de a trage un profit, a-și însuși ceva. Nu s-a atins de bani. 4. Tranz. A pomeni, a aminti, a vorbi despre un lucru în treacăt. ♦ Refl. (Înv.) A avea o legătură sau o înrudire cu ceva. 5. Tranz. A ajunge la o anumită distanță (în spațiu sau în timp) sau la o anumită limită. [Perf. s. atinsei, part. atins] – Lat. attingere.

DOOM

atínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. atíng, 1 pl. atíngem, perf. s. 1 sg. atinséi, 1 pl. atínserăm; part. atíns

atinseseși
ATÍNGE, atíng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A lua contact direct (dar superficial, ușor sau în treacăt) cu un lucru sau cu o suprafață. A atins în zbor vârful copacilor. 2. Tranz. A lovi, a izbi (ușor). L-a atins pe umăr. ♦ (Arg.) A trage cuiva o bătaie. ♦ Refl. și tranz. Fig. A aduce prejudicii, a provoca pagube; a vătăma, a leza. S-a atins de instituția justiției. ♦ Fig. A jigni, a insulta, a ofensa. ♦ Fig. A impresiona, a înduioșa, a mișca. 3. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) A se apropia de ceva cu scopul de a trage un profit, a-și însuși ceva. Nu s-a atins de bani. 4. Tranz. A pomeni, a aminti, a vorbi despre un lucru în treacăt. ♦ Refl. (Înv.) A avea o legătură sau o înrudire cu ceva. 5. Tranz. A ajunge la o anumită distanță (în spațiu sau în timp) sau la o anumită limită. [Perf. s. atinsei, part. atins] – Lat. attingere.

DOOM

atínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. atíng, 1 pl. atíngem, perf. s. 1 sg. atinséi, 1 pl. atínserăm; part. atíns

atinseseți
ATÍNGE, atíng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A lua contact direct (dar superficial, ușor sau în treacăt) cu un lucru sau cu o suprafață. A atins în zbor vârful copacilor. 2. Tranz. A lovi, a izbi (ușor). L-a atins pe umăr. ♦ (Arg.) A trage cuiva o bătaie. ♦ Refl. și tranz. Fig. A aduce prejudicii, a provoca pagube; a vătăma, a leza. S-a atins de instituția justiției. ♦ Fig. A jigni, a insulta, a ofensa. ♦ Fig. A impresiona, a înduioșa, a mișca. 3. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) A se apropia de ceva cu scopul de a trage un profit, a-și însuși ceva. Nu s-a atins de bani. 4. Tranz. A pomeni, a aminti, a vorbi despre un lucru în treacăt. ♦ Refl. (Înv.) A avea o legătură sau o înrudire cu ceva. 5. Tranz. A ajunge la o anumită distanță (în spațiu sau în timp) sau la o anumită limită. [Perf. s. atinsei, part. atins] – Lat. attingere.

DOOM

atínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. atíng, 1 pl. atíngem, perf. s. 1 sg. atinséi, 1 pl. atínserăm; part. atíns

atinseși
ATÍNGE, atíng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A lua contact direct (dar superficial, ușor sau în treacăt) cu un lucru sau cu o suprafață. A atins în zbor vârful copacilor. 2. Tranz. A lovi, a izbi (ușor). L-a atins pe umăr. ♦ (Arg.) A trage cuiva o bătaie. ♦ Refl. și tranz. Fig. A aduce prejudicii, a provoca pagube; a vătăma, a leza. S-a atins de instituția justiției. ♦ Fig. A jigni, a insulta, a ofensa. ♦ Fig. A impresiona, a înduioșa, a mișca. 3. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) A se apropia de ceva cu scopul de a trage un profit, a-și însuși ceva. Nu s-a atins de bani. 4. Tranz. A pomeni, a aminti, a vorbi despre un lucru în treacăt. ♦ Refl. (Înv.) A avea o legătură sau o înrudire cu ceva. 5. Tranz. A ajunge la o anumită distanță (în spațiu sau în timp) sau la o anumită limită. [Perf. s. atinsei, part. atins] – Lat. attingere.

DOOM

atínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. atíng, 1 pl. atíngem, perf. s. 1 sg. atinséi, 1 pl. atínserăm; part. atíns

atinsul
ATÍNS, -Ă, atinși, -se, adj. 1. Afectat de o boală gravă. Atins la plămîni. ♦ Fig. Impresionat, mișcat, înduioșat. 2. (Despre persoane) Lovit de o vorbă sau o aluzie jignitoare; ofensat. La aceste vorbe, mulți dintre boieri s-au simțit atinși: cel cu pricina a rămas ca opărit. CREANGĂ, A. 156.

atinsului
ATÍNS, -Ă, atinși, -se, adj. 1. Afectat de o boală gravă. Atins la plămîni. ♦ Fig. Impresionat, mișcat, înduioșat. 2. (Despre persoane) Lovit de o vorbă sau o aluzie jignitoare; ofensat. La aceste vorbe, mulți dintre boieri s-au simțit atinși: cel cu pricina a rămas ca opărit. CREANGĂ, A. 156.

atinși
ATÍNS, -Ă, atinși, -se, adj. 1. Afectat de o boală gravă. Atins la plămîni. ♦ Fig. Impresionat, mișcat, înduioșat. 2. (Despre persoane) Lovit de o vorbă sau o aluzie jignitoare; ofensat. La aceste vorbe, mulți dintre boieri s-au simțit atinși: cel cu pricina a rămas ca opărit. CREANGĂ, A. 156.

atinșii
ATÍNS, -Ă, atinși, -se, adj. 1. Afectat de o boală gravă. Atins la plămîni. ♦ Fig. Impresionat, mișcat, înduioșat. 2. (Despre persoane) Lovit de o vorbă sau o aluzie jignitoare; ofensat. La aceste vorbe, mulți dintre boieri s-au simțit atinși: cel cu pricina a rămas ca opărit. CREANGĂ, A. 156.

atinșilor
ATÍNS, -Ă, atinși, -se, adj. 1. Afectat de o boală gravă. Atins la plămîni. ♦ Fig. Impresionat, mișcat, înduioșat. 2. (Despre persoane) Lovit de o vorbă sau o aluzie jignitoare; ofensat. La aceste vorbe, mulți dintre boieri s-au simțit atinși: cel cu pricina a rămas ca opărit. CREANGĂ, A. 156.

atipia
ATIPÍE, atipii, s. f. Însușirea de a fi deosebit de tipul obișnuit. – De la atipic.

atipic
ATÍPIC, -Ă, atipici, -ce, adj. Care se abate de la caracteristicile obișnuite, de la tipul comun. – Din fr. atypique.

DOOM

atípic adj. m., pl. atípici; f. atípică, pl. atípice

atipica
ATÍPIC, -Ă, atipici, -ce, adj. Care se abate de la caracteristicile obișnuite, de la tipul comun. – Din fr. atypique.

DOOM

atípic adj. m., pl. atípici; f. atípică, pl. atípice

atipice
ATÍPIC, -Ă, atipici, -ce, adj. Care se abate de la caracteristicile obișnuite, de la tipul comun. – Din fr. atypique.

DOOM

atípic adj. m., pl. atípici; f. atípică, pl. atípice

atipicei
ATÍPIC, -Ă, atipici, -ce, adj. Care se abate de la caracteristicile obișnuite, de la tipul comun. – Din fr. atypique.

DOOM

atípic adj. m., pl. atípici; f. atípică, pl. atípice

atipicele
ATÍPIC, -Ă, atipici, -ce, adj. Care se abate de la caracteristicile obișnuite, de la tipul comun. – Din fr. atypique.

DOOM

atípic adj. m., pl. atípici; f. atípică, pl. atípice

atipicelor
ATÍPIC, -Ă, atipici, -ce, adj. Care se abate de la caracteristicile obișnuite, de la tipul comun. – Din fr. atypique.

DOOM

atípic adj. m., pl. atípici; f. atípică, pl. atípice

atipici
ATÍPIC, -Ă, atipici, -ce, adj. Care se abate de la caracteristicile obișnuite, de la tipul comun. – Din fr. atypique.

DOOM

atípic adj. m., pl. atípici; f. atípică, pl. atípice

atipicii
ATÍPIC, -Ă, atipici, -ce, adj. Care se abate de la caracteristicile obișnuite, de la tipul comun. – Din fr. atypique.

DOOM

atípic adj. m., pl. atípici; f. atípică, pl. atípice

atipicilor
ATÍPIC, -Ă, atipici, -ce, adj. Care se abate de la caracteristicile obișnuite, de la tipul comun. – Din fr. atypique.

DOOM

atípic adj. m., pl. atípici; f. atípică, pl. atípice

atipicul
ATÍPIC, -Ă, atipici, -ce, adj. Care se abate de la caracteristicile obișnuite, de la tipul comun. – Din fr. atypique.

DOOM

atípic adj. m., pl. atípici; f. atípică, pl. atípice

atipicului
ATÍPIC, -Ă, atipici, -ce, adj. Care se abate de la caracteristicile obișnuite, de la tipul comun. – Din fr. atypique.

DOOM

atípic adj. m., pl. atípici; f. atípică, pl. atípice

atipie
ATIPÍE, atipii, s. f. Însușirea de a fi deosebit de tipul obișnuit. – De la atipic.

atipiei
ATIPÍE, atipii, s. f. Însușirea de a fi deosebit de tipul obișnuit. – De la atipic.

atipii
ATIPÍE, atipii, s. f. Însușirea de a fi deosebit de tipul obișnuit. – De la atipic.

atipiile
ATIPÍE, atipii, s. f. Însușirea de a fi deosebit de tipul obișnuit. – De la atipic.

atipiilor
ATIPÍE, atipii, s. f. Însușirea de a fi deosebit de tipul obișnuit. – De la atipic.

atireoză
ATIREÓZĂ s.f. (Med.) Lipsa glandei tiroide. [Pron. -re-o-. / < fr. athyréose].

atiroidie
ATIROIDÍE s.f. Absența completă a secreției tiroidiene. [Pron. -ro-i-, gen. -iei. / < fr. athyroïdie].

atitudinal
ATITUDINÁL, -Ă adj. Referitor la atitudine, de atitudine. [Cf. it. attitudinale].

atitudinala
ATITUDINÁL, -Ă adj. Referitor la atitudine, de atitudine. [Cf. it. attitudinale].

atitudinale
ATITUDINÁL, -Ă adj. Referitor la atitudine, de atitudine. [Cf. it. attitudinale].

atitudinalei
ATITUDINÁL, -Ă adj. Referitor la atitudine, de atitudine. [Cf. it. attitudinale].

atitudinalele
ATITUDINÁL, -Ă adj. Referitor la atitudine, de atitudine. [Cf. it. attitudinale].

atitudinalelor
ATITUDINÁL, -Ă adj. Referitor la atitudine, de atitudine. [Cf. it. attitudinale].

atitudinali
ATITUDINÁL, -Ă adj. Referitor la atitudine, de atitudine. [Cf. it. attitudinale].

atitudinalii
ATITUDINÁL, -Ă adj. Referitor la atitudine, de atitudine. [Cf. it. attitudinale].

atitudinalilor
ATITUDINÁL, -Ă adj. Referitor la atitudine, de atitudine. [Cf. it. attitudinale].

atitudinalul
ATITUDINÁL, -Ă adj. Referitor la atitudine, de atitudine. [Cf. it. attitudinale].

atitudinalului
ATITUDINÁL, -Ă adj. Referitor la atitudine, de atitudine. [Cf. it. attitudinale].

atitudine
ATITÚDINE, atitudini, s. f. 1. Ținută sau poziție a corpului. 2. Fel de a fi sau de a se comporta (reprezentând adesea o anumită concepție); comportare. ◊ Expr. A lua atitudine = a-și manifesta poziția, a-și afirma (cu hotărâre) punctul de vedere. – Din it. attitudine, fr. attitude.

DOOM

atitúdine s. f., g.-d. art. atitúdinii; pl. atitúdini

atitudinea
ATITÚDINE, atitudini, s. f. 1. Ținută sau poziție a corpului. 2. Fel de a fi sau de a se comporta (reprezentând adesea o anumită concepție); comportare. ◊ Expr. A lua atitudine = a-și manifesta poziția, a-și afirma (cu hotărâre) punctul de vedere. – Din it. attitudine, fr. attitude.

DOOM

atitúdine s. f., g.-d. art. atitúdinii; pl. atitúdini

atitudini
ATITÚDINE, atitudini, s. f. 1. Ținută sau poziție a corpului. 2. Fel de a fi sau de a se comporta (reprezentând adesea o anumită concepție); comportare. ◊ Expr. A lua atitudine = a-și manifesta poziția, a-și afirma (cu hotărâre) punctul de vedere. – Din it. attitudine, fr. attitude.

DOOM

atitúdine s. f., g.-d. art. atitúdinii; pl. atitúdini

atitudinii
ATITÚDINE, atitudini, s. f. 1. Ținută sau poziție a corpului. 2. Fel de a fi sau de a se comporta (reprezentând adesea o anumită concepție); comportare. ◊ Expr. A lua atitudine = a-și manifesta poziția, a-și afirma (cu hotărâre) punctul de vedere. – Din it. attitudine, fr. attitude.

DOOM

atitúdine s. f., g.-d. art. atitúdinii; pl. atitúdini

atitudinile
ATITÚDINE, atitudini, s. f. 1. Ținută sau poziție a corpului. 2. Fel de a fi sau de a se comporta (reprezentând adesea o anumită concepție); comportare. ◊ Expr. A lua atitudine = a-și manifesta poziția, a-și afirma (cu hotărâre) punctul de vedere. – Din it. attitudine, fr. attitude.

DOOM

atitúdine s. f., g.-d. art. atitúdinii; pl. atitúdini

atitudinilor
ATITÚDINE, atitudini, s. f. 1. Ținută sau poziție a corpului. 2. Fel de a fi sau de a se comporta (reprezentând adesea o anumită concepție); comportare. ◊ Expr. A lua atitudine = a-și manifesta poziția, a-și afirma (cu hotărâre) punctul de vedere. – Din it. attitudine, fr. attitude.

DOOM

atitúdine s. f., g.-d. art. atitúdinii; pl. atitúdini

atlant
ATLÁNT, atlanți, s. m. 1. Statuie reprezentând un bărbat puternic, folosită ca element de susținere în locul unei coloane sau ca pilastru. 2. Locuitor legendar al Atlantidei. – Din fr. atlante.

DOOM

atlánt (a-tlant) s. m., pl. atlánți

atlantiades
Atlantiades, patronimic purtat de Hermes, ca urmaș al lui Atlas.

atlantiadul
Atlantiadul = Atlantiades.

atlantic
ATLÁNTIC, -Ă, atlantici, -ce, adj. Care aparține Oceanului Atlantic sau țărilor din jurul lui, privitor la Oceanul Atlantic sau la țările din jurul lui. Coasta atlantică. - Din fr. atlantique.

DOOM

*Atlántic/Oceánul ~ (A-tlan-, -cea-) s. propriu n.

atlantica
ATLÁNTIC, -Ă, atlantici, -ce, adj. Care aparține Oceanului Atlantic sau țărilor din jurul lui, privitor la Oceanul Atlantic sau la țările din jurul lui. Coasta atlantică. - Din fr. atlantique.

DOOM

*Atlántic/Oceánul ~ (A-tlan-, -cea-) s. propriu n.

atlantice
ATLÁNTIC, -Ă, atlantici, -ce, adj. Care aparține Oceanului Atlantic sau țărilor din jurul lui, privitor la Oceanul Atlantic sau la țările din jurul lui. Coasta atlantică. - Din fr. atlantique.

DOOM

*Atlántic/Oceánul ~ (A-tlan-, -cea-) s. propriu n.

atlanticei
ATLÁNTIC, -Ă, atlantici, -ce, adj. Care aparține Oceanului Atlantic sau țărilor din jurul lui, privitor la Oceanul Atlantic sau la țările din jurul lui. Coasta atlantică. - Din fr. atlantique.

DOOM

*Atlántic/Oceánul ~ (A-tlan-, -cea-) s. propriu n.

atlanticele
ATLÁNTIC, -Ă, atlantici, -ce, adj. Care aparține Oceanului Atlantic sau țărilor din jurul lui, privitor la Oceanul Atlantic sau la țările din jurul lui. Coasta atlantică. - Din fr. atlantique.

DOOM

*Atlántic/Oceánul ~ (A-tlan-, -cea-) s. propriu n.

atlanticelor
ATLÁNTIC, -Ă, atlantici, -ce, adj. Care aparține Oceanului Atlantic sau țărilor din jurul lui, privitor la Oceanul Atlantic sau la țările din jurul lui. Coasta atlantică. - Din fr. atlantique.

DOOM

*Atlántic/Oceánul ~ (A-tlan-, -cea-) s. propriu n.

atlantici
ATLÁNTIC, -Ă, atlantici, -ce, adj. Care aparține Oceanului Atlantic sau țărilor din jurul lui, privitor la Oceanul Atlantic sau la țările din jurul lui. Coasta atlantică. - Din fr. atlantique.

DOOM

*Atlántic/Oceánul ~ (A-tlan-, -cea-) s. propriu n.

atlanticii
ATLÁNTIC, -Ă, atlantici, -ce, adj. Care aparține Oceanului Atlantic sau țărilor din jurul lui, privitor la Oceanul Atlantic sau la țările din jurul lui. Coasta atlantică. - Din fr. atlantique.

DOOM

*Atlántic/Oceánul ~ (A-tlan-, -cea-) s. propriu n.

atlanticilor
ATLÁNTIC, -Ă, atlantici, -ce, adj. Care aparține Oceanului Atlantic sau țărilor din jurul lui, privitor la Oceanul Atlantic sau la țările din jurul lui. Coasta atlantică. - Din fr. atlantique.

DOOM

*Atlántic/Oceánul ~ (A-tlan-, -cea-) s. propriu n.

atlanticul
ATLÁNTIC, -Ă, atlantici, -ce, adj. Care aparține Oceanului Atlantic sau țărilor din jurul lui, privitor la Oceanul Atlantic sau la țările din jurul lui. Coasta atlantică. - Din fr. atlantique.

DOOM

*Atlántic/Oceánul ~ (A-tlan-, -cea-) s. propriu n.

atlanticului
ATLÁNTIC, -Ă, atlantici, -ce, adj. Care aparține Oceanului Atlantic sau țărilor din jurul lui, privitor la Oceanul Atlantic sau la țările din jurul lui. Coasta atlantică. - Din fr. atlantique.

DOOM

*Atlántic/Oceánul ~ (A-tlan-, -cea-) s. propriu n.

atlantide
Pleiades, cele șapte fiice ale lui Atlas și ale Pleionei. Se numeau: Alcyone, Asterope, Celaeno, Electra, Maia, Merope și Taygeta. Cît au trăit s-au numit atlantide, adică „fiicele lui Atlas”. Lovite crunt de moartea fratelui lor Hyas (după o versiune, după o alta neputînd îndura gîndul că părintele lor a fost pedepsit să poarte o veșnică povară pe umeri), ele s-au stins de durere. După moarte au fost transformate într-o constelație și au primit numele de pleiade.

atlantides
Atlantides, patronimic purtat de cele șapte fiice ale lui Atlas: Alcyone, Asterope, Celaeno, Electra, Maia, Merope și Taygeta. După moarte ele au fost transformate într-o constelație (v. Pleiades).

atlantism
atlantísm s.n. Doctrină a partizanilor pactului atlantic. (< fr. atlantisme)

atlantismul
atlantísm s.n. Doctrină a partizanilor pactului atlantic. (< fr. atlantisme)

atlantismului
atlantísm s.n. Doctrină a partizanilor pactului atlantic. (< fr. atlantisme)

atlantozaur
ATLANTOZÁUR s.m. (Pal.) Dinozaurian mezozoic uriaș, asemănător cu brontozaurul. [Pron. -za-ur. / < fr. atlantosaure, cf. Atlas – titan, gr. sauros – șopârlă].

atlantozauri
ATLANTOZÁUR s.m. (Pal.) Dinozaurian mezozoic uriaș, asemănător cu brontozaurul. [Pron. -za-ur. / < fr. atlantosaure, cf. Atlas – titan, gr. sauros – șopârlă].

atlantozaurii
ATLANTOZÁUR s.m. (Pal.) Dinozaurian mezozoic uriaș, asemănător cu brontozaurul. [Pron. -za-ur. / < fr. atlantosaure, cf. Atlas – titan, gr. sauros – șopârlă].

atlantozaurilor
ATLANTOZÁUR s.m. (Pal.) Dinozaurian mezozoic uriaș, asemănător cu brontozaurul. [Pron. -za-ur. / < fr. atlantosaure, cf. Atlas – titan, gr. sauros – șopârlă].

atlantozaurul
ATLANTOZÁUR s.m. (Pal.) Dinozaurian mezozoic uriaș, asemănător cu brontozaurul. [Pron. -za-ur. / < fr. atlantosaure, cf. Atlas – titan, gr. sauros – șopârlă].

atlantozaurului
ATLANTOZÁUR s.m. (Pal.) Dinozaurian mezozoic uriaș, asemănător cu brontozaurul. [Pron. -za-ur. / < fr. atlantosaure, cf. Atlas – titan, gr. sauros – șopârlă].

atlantul
ATLÁNT, atlanți, s. m. 1. Statuie reprezentând un bărbat puternic, folosită ca element de susținere în locul unei coloane sau ca pilastru. 2. Locuitor legendar al Atlantidei. – Din fr. atlante.

DOOM

atlánt (a-tlant) s. m., pl. atlánți

atlantului
ATLÁNT, atlanți, s. m. 1. Statuie reprezentând un bărbat puternic, folosită ca element de susținere în locul unei coloane sau ca pilastru. 2. Locuitor legendar al Atlantidei. – Din fr. atlante.

DOOM

atlánt (a-tlant) s. m., pl. atlánți

atlanți
ATLÁNT, atlanți, s. m. 1. Statuie reprezentând un bărbat puternic, folosită ca element de susținere în locul unei coloane sau ca pilastru. 2. Locuitor legendar al Atlantidei. – Din fr. atlante.

DOOM

atlánt (a-tlant) s. m., pl. atlánți

atlanții
ATLÁNT, atlanți, s. m. 1. Statuie reprezentând un bărbat puternic, folosită ca element de susținere în locul unei coloane sau ca pilastru. 2. Locuitor legendar al Atlantidei. – Din fr. atlante.

DOOM

atlánt (a-tlant) s. m., pl. atlánți

atlanților
ATLÁNT, atlanți, s. m. 1. Statuie reprezentând un bărbat puternic, folosită ca element de susținere în locul unei coloane sau ca pilastru. 2. Locuitor legendar al Atlantidei. – Din fr. atlante.

DOOM

atlánt (a-tlant) s. m., pl. atlánți

atlas
Atlas, unul dintre titani, fiul lui Iapetus și al Clymenei și frate cu Epimetheus și cu Prometheus. A avut numeroase fete cu Pleione, fiica lui Oceanus (v. Atlantides), și cu Hesperis (v. Hesperides). Atlas a participat la lupta dintre giganți – prima generație de divinități monstruoase, violente – și olimpieni. Învins de către aceștia din urmă, el a fost pedepsit de Zeus, fiind osîndit să poarte veșnic pe umerii săi bolta cerească. Conform unei alte tradiții, Atlas ar fi fost împietrit de către Perseus, fiind transformat într-o stîncă la vederea chipului Meduzei (v. și Perseus).

DOOM

*átlas (personaj mitologic) (A-tlas) s. propriu m.

atlas
ATLÁS¹, atlase, s. n. I. (Anat.) Prima vertebră cervicală, care se articulează cu occipitalul și cu axisul. II. Colecție de hărți geografice, sistematizate după anumite criterii. ♦ Colecție de imagini, hărți, grafice etc., folosită ca material documentar ilustrativ într-un domeniu științific. Atlas lingvistic. ♦ (În sintagma) Atlas cultural = emisiune de radio sau televiziune care cuprinde noutăți culturale, informații culturale etc. [Pl. și: (II) atlasuri] – Din fr. atlas.

DOOM

atlás (vertebră, colecție de hărți) (a-tlas) s. n., pl. atláse

atlas
ATLÁZ, (2) atlazuri, s. n. 1. Țesătură pentru căptușeli și fețe de plapumă, mai groasă decât satinul, lucioasă pe o singură față. 2. Sortiment dintr-o astfel de țesătură. [Var.: atlas s. n.] – Din tc. atlas.

DOOM

atláz (țesătură) (a-tlaz) s. n., (sorturi) pl. atlázuri

atlase
ATLÁS¹, atlase, s. n. I. (Anat.) Prima vertebră cervicală, care se articulează cu occipitalul și cu axisul. II. Colecție de hărți geografice, sistematizate după anumite criterii. ♦ Colecție de imagini, hărți, grafice etc., folosită ca material documentar ilustrativ într-un domeniu științific. Atlas lingvistic. ♦ (În sintagma) Atlas cultural = emisiune de radio sau televiziune care cuprinde noutăți culturale, informații culturale etc. [Pl. și: (II) atlasuri] – Din fr. atlas.

DOOM

atlás (vertebră, colecție de hărți) (a-tlas) s. n., pl. atláse

atlasele
ATLÁS¹, atlase, s. n. I. (Anat.) Prima vertebră cervicală, care se articulează cu occipitalul și cu axisul. II. Colecție de hărți geografice, sistematizate după anumite criterii. ♦ Colecție de imagini, hărți, grafice etc., folosită ca material documentar ilustrativ într-un domeniu științific. Atlas lingvistic. ♦ (În sintagma) Atlas cultural = emisiune de radio sau televiziune care cuprinde noutăți culturale, informații culturale etc. [Pl. și: (II) atlasuri] – Din fr. atlas.

DOOM

atlás (vertebră, colecție de hărți) (a-tlas) s. n., pl. atláse

atlaselor
ATLÁS¹, atlase, s. n. I. (Anat.) Prima vertebră cervicală, care se articulează cu occipitalul și cu axisul. II. Colecție de hărți geografice, sistematizate după anumite criterii. ♦ Colecție de imagini, hărți, grafice etc., folosită ca material documentar ilustrativ într-un domeniu științific. Atlas lingvistic. ♦ (În sintagma) Atlas cultural = emisiune de radio sau televiziune care cuprinde noutăți culturale, informații culturale etc. [Pl. și: (II) atlasuri] – Din fr. atlas.

DOOM

atlás (vertebră, colecție de hărți) (a-tlas) s. n., pl. atláse

atlasul
ATLÁS¹, atlase, s. n. I. (Anat.) Prima vertebră cervicală, care se articulează cu occipitalul și cu axisul. II. Colecție de hărți geografice, sistematizate după anumite criterii. ♦ Colecție de imagini, hărți, grafice etc., folosită ca material documentar ilustrativ într-un domeniu științific. Atlas lingvistic. ♦ (În sintagma) Atlas cultural = emisiune de radio sau televiziune care cuprinde noutăți culturale, informații culturale etc. [Pl. și: (II) atlasuri] – Din fr. atlas.

DOOM

atlás (vertebră, colecție de hărți) (a-tlas) s. n., pl. atláse

atlasului
ATLÁS¹, atlase, s. n. I. (Anat.) Prima vertebră cervicală, care se articulează cu occipitalul și cu axisul. II. Colecție de hărți geografice, sistematizate după anumite criterii. ♦ Colecție de imagini, hărți, grafice etc., folosită ca material documentar ilustrativ într-un domeniu științific. Atlas lingvistic. ♦ (În sintagma) Atlas cultural = emisiune de radio sau televiziune care cuprinde noutăți culturale, informații culturale etc. [Pl. și: (II) atlasuri] – Din fr. atlas.

DOOM

atlás (vertebră, colecție de hărți) (a-tlas) s. n., pl. atláse

atlaz
ATLÁZ, (2) atlazuri, s. n. 1. Țesătură pentru căptușeli și fețe de plapumă, mai groasă decât satinul, lucioasă pe o singură față. 2. Sortiment dintr-o astfel de țesătură. [Var.: atlas s. n.] – Din tc. atlas.

DOOM

atláz (țesătură) (a-tlaz) s. n., (sorturi) pl. atlázuri

atlazul
ATLÁZ, (2) atlazuri, s. n. 1. Țesătură pentru căptușeli și fețe de plapumă, mai groasă decât satinul, lucioasă pe o singură față. 2. Sortiment dintr-o astfel de țesătură. [Var.: atlas s. n.] – Din tc. atlas.

DOOM

atláz (țesătură) (a-tlaz) s. n., (sorturi) pl. atlázuri

atlazului
ATLÁZ, (2) atlazuri, s. n. 1. Țesătură pentru căptușeli și fețe de plapumă, mai groasă decât satinul, lucioasă pe o singură față. 2. Sortiment dintr-o astfel de țesătură. [Var.: atlas s. n.] – Din tc. atlas.

DOOM

atláz (țesătură) (a-tlaz) s. n., (sorturi) pl. atlázuri

atlazuri
ATLÁZ, (2) atlazuri, s. n. 1. Țesătură pentru căptușeli și fețe de plapumă, mai groasă decât satinul, lucioasă pe o singură față. 2. Sortiment dintr-o astfel de țesătură. [Var.: atlas s. n.] – Din tc. atlas.

DOOM

atláz (țesătură) (a-tlaz) s. n., (sorturi) pl. atlázuri

atlazurile
ATLÁZ, (2) atlazuri, s. n. 1. Țesătură pentru căptușeli și fețe de plapumă, mai groasă decât satinul, lucioasă pe o singură față. 2. Sortiment dintr-o astfel de țesătură. [Var.: atlas s. n.] – Din tc. atlas.

DOOM

atláz (țesătură) (a-tlaz) s. n., (sorturi) pl. atlázuri

atlazurilor
ATLÁZ, (2) atlazuri, s. n. 1. Țesătură pentru căptușeli și fețe de plapumă, mai groasă decât satinul, lucioasă pe o singură față. 2. Sortiment dintr-o astfel de țesătură. [Var.: atlas s. n.] – Din tc. atlas.

DOOM

atláz (țesătură) (a-tlaz) s. n., (sorturi) pl. atlázuri

atlet
ATLÉT, -Ă, atleți, -te, s. m. și f. Sportiv care practică atletismul. ♦ Persoană cu o constituție fizică robustă (și armonioasă). – Din fr. athlète, lat. athleta.

DOOM

atlétă (a-tle-) s. f., g.-d. art. atlétei; pl. atléte

atleta
ATLÉT, -Ă, atleți, -te, s. m. și f. Sportiv care practică atletismul. ♦ Persoană cu o constituție fizică robustă (și armonioasă). – Din fr. athlète, lat. athleta.

DOOM

atlétă (a-tle-) s. f., g.-d. art. atlétei; pl. atléte

atlete
ATLÉT, -Ă, atleți, -te, s. m. și f. Sportiv care practică atletismul. ♦ Persoană cu o constituție fizică robustă (și armonioasă). – Din fr. athlète, lat. athleta.

DOOM

atlétă (a-tle-) s. f., g.-d. art. atlétei; pl. atléte

atletei
ATLÉT, -Ă, atleți, -te, s. m. și f. Sportiv care practică atletismul. ♦ Persoană cu o constituție fizică robustă (și armonioasă). – Din fr. athlète, lat. athleta.

DOOM

atlétă (a-tle-) s. f., g.-d. art. atlétei; pl. atléte

atletele
ATLÉT, -Ă, atleți, -te, s. m. și f. Sportiv care practică atletismul. ♦ Persoană cu o constituție fizică robustă (și armonioasă). – Din fr. athlète, lat. athleta.

DOOM

atlétă (a-tle-) s. f., g.-d. art. atlétei; pl. atléte

atletelor
ATLÉT, -Ă, atleți, -te, s. m. și f. Sportiv care practică atletismul. ♦ Persoană cu o constituție fizică robustă (și armonioasă). – Din fr. athlète, lat. athleta.

DOOM

atlétă (a-tle-) s. f., g.-d. art. atlétei; pl. atléte

atletic
ATLÉTIC, -Ă, atletici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. De atlet, de atletism; ca de atlet. 2. S. f. (În sintagmele) Atletică ușoară = atletism. Atletică grea = sportul cu halterele. – Din fr. athlétique, lat. athleticus.

DOOM

atlétic (a-tle-) adj. m., pl. atlétici; f. atlétică, pl. atlétice

atletica
ATLÉTIC, -Ă, atletici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. De atlet, de atletism; ca de atlet. 2. S. f. (În sintagmele) Atletică ușoară = atletism. Atletică grea = sportul cu halterele. – Din fr. athlétique, lat. athleticus.

DOOM

atlétic (a-tle-) adj. m., pl. atlétici; f. atlétică, pl. atlétice

atletica
ATLÉTIC, -Ă, atletici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. De atlet, de atletism; ca de atlet. 2. S. f. (În sintagmele) Atletică ușoară = atletism. Atletică grea = sportul cu halterele. – Din fr. athlétique, lat. athleticus.

DOOM

atlétică (a-tle-) s. f., g.-d. art. atléticii

atletice
ATLÉTIC, -Ă, atletici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. De atlet, de atletism; ca de atlet. 2. S. f. (În sintagmele) Atletică ușoară = atletism. Atletică grea = sportul cu halterele. – Din fr. athlétique, lat. athleticus.

DOOM

atlétic (a-tle-) adj. m., pl. atlétici; f. atlétică, pl. atlétice

atleticei
ATLÉTIC, -Ă, atletici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. De atlet, de atletism; ca de atlet. 2. S. f. (În sintagmele) Atletică ușoară = atletism. Atletică grea = sportul cu halterele. – Din fr. athlétique, lat. athleticus.

DOOM

atlétic (a-tle-) adj. m., pl. atlétici; f. atlétică, pl. atlétice

atleticele
ATLÉTIC, -Ă, atletici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. De atlet, de atletism; ca de atlet. 2. S. f. (În sintagmele) Atletică ușoară = atletism. Atletică grea = sportul cu halterele. – Din fr. athlétique, lat. athleticus.

DOOM

atlétic (a-tle-) adj. m., pl. atlétici; f. atlétică, pl. atlétice

atleticelor
ATLÉTIC, -Ă, atletici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. De atlet, de atletism; ca de atlet. 2. S. f. (În sintagmele) Atletică ușoară = atletism. Atletică grea = sportul cu halterele. – Din fr. athlétique, lat. athleticus.

DOOM

atlétic (a-tle-) adj. m., pl. atlétici; f. atlétică, pl. atlétice

atletici
ATLÉTIC, -Ă, atletici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. De atlet, de atletism; ca de atlet. 2. S. f. (În sintagmele) Atletică ușoară = atletism. Atletică grea = sportul cu halterele. – Din fr. athlétique, lat. athleticus.

DOOM

atlétic (a-tle-) adj. m., pl. atlétici; f. atlétică, pl. atlétice

atletici
ATLÉTIC, -Ă, atletici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. De atlet, de atletism; ca de atlet. 2. S. f. (În sintagmele) Atletică ușoară = atletism. Atletică grea = sportul cu halterele. – Din fr. athlétique, lat. athleticus.

DOOM

atlétică (a-tle-) s. f., g.-d. art. atléticii

atleticii
ATLÉTIC, -Ă, atletici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. De atlet, de atletism; ca de atlet. 2. S. f. (În sintagmele) Atletică ușoară = atletism. Atletică grea = sportul cu halterele. – Din fr. athlétique, lat. athleticus.

DOOM

atlétic (a-tle-) adj. m., pl. atlétici; f. atlétică, pl. atlétice

atleticii
ATLÉTIC, -Ă, atletici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. De atlet, de atletism; ca de atlet. 2. S. f. (În sintagmele) Atletică ușoară = atletism. Atletică grea = sportul cu halterele. – Din fr. athlétique, lat. athleticus.

DOOM

atlétică (a-tle-) s. f., g.-d. art. atléticii

atleticilor
ATLÉTIC, -Ă, atletici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. De atlet, de atletism; ca de atlet. 2. S. f. (În sintagmele) Atletică ușoară = atletism. Atletică grea = sportul cu halterele. – Din fr. athlétique, lat. athleticus.

DOOM

atlétic (a-tle-) adj. m., pl. atlétici; f. atlétică, pl. atlétice

atleticul
ATLÉTIC, -Ă, atletici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. De atlet, de atletism; ca de atlet. 2. S. f. (În sintagmele) Atletică ușoară = atletism. Atletică grea = sportul cu halterele. – Din fr. athlétique, lat. athleticus.

DOOM

atlétic (a-tle-) adj. m., pl. atlétici; f. atlétică, pl. atlétice

atleticului
ATLÉTIC, -Ă, atletici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. De atlet, de atletism; ca de atlet. 2. S. f. (În sintagmele) Atletică ușoară = atletism. Atletică grea = sportul cu halterele. – Din fr. athlétique, lat. athleticus.

DOOM

atlétic (a-tle-) adj. m., pl. atlétici; f. atlétică, pl. atlétice

atletism
ATLETÍSM s. n. Ramură a sportului care cuprinde diverse probe de alergări și de marș, de sărituri și aruncări sau probe combinate, la care participă atleții. – Din fr. athlétisme.

DOOM

atletísm (a-tle-) s. n.

atletismul
ATLETÍSM s. n. Ramură a sportului care cuprinde diverse probe de alergări și de marș, de sărituri și aruncări sau probe combinate, la care participă atleții. – Din fr. athlétisme.

DOOM

atletísm (a-tle-) s. n.

atletismului
ATLETÍSM s. n. Ramură a sportului care cuprinde diverse probe de alergări și de marș, de sărituri și aruncări sau probe combinate, la care participă atleții. – Din fr. athlétisme.

DOOM

atletísm (a-tle-) s. n.

atletul
ATLÉT, -Ă, atleți, -te, s. m. și f. Sportiv care practică atletismul. ♦ Persoană cu o constituție fizică robustă (și armonioasă). – Din fr. athlète, lat. athleta.

DOOM

atlétă (a-tle-) s. f., g.-d. art. atlétei; pl. atléte

atletului
ATLÉT, -Ă, atleți, -te, s. m. și f. Sportiv care practică atletismul. ♦ Persoană cu o constituție fizică robustă (și armonioasă). – Din fr. athlète, lat. athleta.

DOOM

atlétă (a-tle-) s. f., g.-d. art. atlétei; pl. atléte

atleți
ATLÉT, -Ă, atleți, -te, s. m. și f. Sportiv care practică atletismul. ♦ Persoană cu o constituție fizică robustă (și armonioasă). – Din fr. athlète, lat. athleta.

DOOM

atlétă (a-tle-) s. f., g.-d. art. atlétei; pl. atléte

atleții
ATLÉT, -Ă, atleți, -te, s. m. și f. Sportiv care practică atletismul. ♦ Persoană cu o constituție fizică robustă (și armonioasă). – Din fr. athlète, lat. athleta.

DOOM

atlétă (a-tle-) s. f., g.-d. art. atlétei; pl. atléte

atleților
ATLÉT, -Ă, atleți, -te, s. m. și f. Sportiv care practică atletismul. ♦ Persoană cu o constituție fizică robustă (și armonioasă). – Din fr. athlète, lat. athleta.

DOOM

atlétă (a-tle-) s. f., g.-d. art. atlétei; pl. atléte

atlon
-ATLON Element secund de compunere savantă cu semnificația „probă”, „exercițiu”. [< gr. athlon – luptă].

atmo
ATMO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „aer”. [< gr. atmos – abur].

atmofil
ATMOFÍL, -Ă adj. (Despre elemente chimice) Care intră în compoziția atmosferei. [Cf. germ. atmophil, cf. gr. atmos – aer, philein – a iubi].

atmoliza
ATMOLÍZĂ s.f. Separare a unui amestec de gaze la trecerea prin pereții unui vas poros. [< fr. atmolyse, cf. gr. atmos – gaz, lysis – descompunere].

atmolize
ATMOLÍZĂ s.f. Separare a unui amestec de gaze la trecerea prin pereții unui vas poros. [< fr. atmolyse, cf. gr. atmos – gaz, lysis – descompunere].

atmolizei
ATMOLÍZĂ s.f. Separare a unui amestec de gaze la trecerea prin pereții unui vas poros. [< fr. atmolyse, cf. gr. atmos – gaz, lysis – descompunere].

atmolizele
ATMOLÍZĂ s.f. Separare a unui amestec de gaze la trecerea prin pereții unui vas poros. [< fr. atmolyse, cf. gr. atmos – gaz, lysis – descompunere].

atmolizelor
ATMOLÍZĂ s.f. Separare a unui amestec de gaze la trecerea prin pereții unui vas poros. [< fr. atmolyse, cf. gr. atmos – gaz, lysis – descompunere].

atmosfera
ATMOSFÉRĂ, (3) atmosfere, s. f. 1. Înveliș gazos care înconjoară Pământul; aer; spec. aer pe care îl respiră cineva. ♦ Fig. Mediul social înconjurător; ambianță. ♦ Fig. Stare de spirit care se creează în jurul cuiva sau a ceva. 2. Masă de gaze și de vapori aflată într-un spațiu în care au loc reacții chimice. 3. Unitate de măsură a presiunii gazelor. – Din fr. atmosphère.

DOOM

!atmosféră (-mos-fe-/-mo-sfe-) s. f., g.-d. art. atmosférei; (unitate de măsură) pl. atmosfére; simb. (atmosferă tehnică) at, (atmosferă absolută) ata/atü, (atmosferă fizică) atm

atmosfere
ATMOSFÉRĂ, (3) atmosfere, s. f. 1. Înveliș gazos care înconjoară Pământul; aer; spec. aer pe care îl respiră cineva. ♦ Fig. Mediul social înconjurător; ambianță. ♦ Fig. Stare de spirit care se creează în jurul cuiva sau a ceva. 2. Masă de gaze și de vapori aflată într-un spațiu în care au loc reacții chimice. 3. Unitate de măsură a presiunii gazelor. – Din fr. atmosphère.

DOOM

!atmosféră (-mos-fe-/-mo-sfe-) s. f., g.-d. art. atmosférei; (unitate de măsură) pl. atmosfére; simb. (atmosferă tehnică) at, (atmosferă absolută) ata/atü, (atmosferă fizică) atm

atmosferei
ATMOSFÉRĂ, (3) atmosfere, s. f. 1. Înveliș gazos care înconjoară Pământul; aer; spec. aer pe care îl respiră cineva. ♦ Fig. Mediul social înconjurător; ambianță. ♦ Fig. Stare de spirit care se creează în jurul cuiva sau a ceva. 2. Masă de gaze și de vapori aflată într-un spațiu în care au loc reacții chimice. 3. Unitate de măsură a presiunii gazelor. – Din fr. atmosphère.

DOOM

!atmosféră (-mos-fe-/-mo-sfe-) s. f., g.-d. art. atmosférei; (unitate de măsură) pl. atmosfére; simb. (atmosferă tehnică) at, (atmosferă absolută) ata/atü, (atmosferă fizică) atm

atmosferele
ATMOSFÉRĂ, (3) atmosfere, s. f. 1. Înveliș gazos care înconjoară Pământul; aer; spec. aer pe care îl respiră cineva. ♦ Fig. Mediul social înconjurător; ambianță. ♦ Fig. Stare de spirit care se creează în jurul cuiva sau a ceva. 2. Masă de gaze și de vapori aflată într-un spațiu în care au loc reacții chimice. 3. Unitate de măsură a presiunii gazelor. – Din fr. atmosphère.

DOOM

!atmosféră (-mos-fe-/-mo-sfe-) s. f., g.-d. art. atmosférei; (unitate de măsură) pl. atmosfére; simb. (atmosferă tehnică) at, (atmosferă absolută) ata/atü, (atmosferă fizică) atm

atmosferelor
ATMOSFÉRĂ, (3) atmosfere, s. f. 1. Înveliș gazos care înconjoară Pământul; aer; spec. aer pe care îl respiră cineva. ♦ Fig. Mediul social înconjurător; ambianță. ♦ Fig. Stare de spirit care se creează în jurul cuiva sau a ceva. 2. Masă de gaze și de vapori aflată într-un spațiu în care au loc reacții chimice. 3. Unitate de măsură a presiunii gazelor. – Din fr. atmosphère.

DOOM

!atmosféră (-mos-fe-/-mo-sfe-) s. f., g.-d. art. atmosférei; (unitate de măsură) pl. atmosfére; simb. (atmosferă tehnică) at, (atmosferă absolută) ata/atü, (atmosferă fizică) atm

atmosferic
ATMOSFÉRIC, -Ă, atmosferici, -ce, adj. Care aparține atmosferei (1), privitor la atmosferă, din atmosferă. – Din fr. atmosphèrique.

DOOM

!atmosféric (-mos-fe-/-mo-sfe-) adj. m., pl. atmosférici; f. atmosférică, pl. atmosférice

atmosferica
ATMOSFÉRIC, -Ă, atmosferici, -ce, adj. Care aparține atmosferei (1), privitor la atmosferă, din atmosferă. – Din fr. atmosphèrique.

DOOM

!atmosféric (-mos-fe-/-mo-sfe-) adj. m., pl. atmosférici; f. atmosférică, pl. atmosférice

atmosferice
ATMOSFÉRIC, -Ă, atmosferici, -ce, adj. Care aparține atmosferei (1), privitor la atmosferă, din atmosferă. – Din fr. atmosphèrique.

DOOM

!atmosféric (-mos-fe-/-mo-sfe-) adj. m., pl. atmosférici; f. atmosférică, pl. atmosférice

atmosfericei
ATMOSFÉRIC, -Ă, atmosferici, -ce, adj. Care aparține atmosferei (1), privitor la atmosferă, din atmosferă. – Din fr. atmosphèrique.

DOOM

!atmosféric (-mos-fe-/-mo-sfe-) adj. m., pl. atmosférici; f. atmosférică, pl. atmosférice

atmosfericele
ATMOSFÉRIC, -Ă, atmosferici, -ce, adj. Care aparține atmosferei (1), privitor la atmosferă, din atmosferă. – Din fr. atmosphèrique.

DOOM

!atmosféric (-mos-fe-/-mo-sfe-) adj. m., pl. atmosférici; f. atmosférică, pl. atmosférice

atmosfericelor
ATMOSFÉRIC, -Ă, atmosferici, -ce, adj. Care aparține atmosferei (1), privitor la atmosferă, din atmosferă. – Din fr. atmosphèrique.

DOOM

!atmosféric (-mos-fe-/-mo-sfe-) adj. m., pl. atmosférici; f. atmosférică, pl. atmosférice

atmosferici
ATMOSFÉRIC, -Ă, atmosferici, -ce, adj. Care aparține atmosferei (1), privitor la atmosferă, din atmosferă. – Din fr. atmosphèrique.

DOOM

!atmosféric (-mos-fe-/-mo-sfe-) adj. m., pl. atmosférici; f. atmosférică, pl. atmosférice

atmosfericii
ATMOSFÉRIC, -Ă, atmosferici, -ce, adj. Care aparține atmosferei (1), privitor la atmosferă, din atmosferă. – Din fr. atmosphèrique.

DOOM

!atmosféric (-mos-fe-/-mo-sfe-) adj. m., pl. atmosférici; f. atmosférică, pl. atmosférice

atmosfericilor
ATMOSFÉRIC, -Ă, atmosferici, -ce, adj. Care aparține atmosferei (1), privitor la atmosferă, din atmosferă. – Din fr. atmosphèrique.

DOOM

!atmosféric (-mos-fe-/-mo-sfe-) adj. m., pl. atmosférici; f. atmosférică, pl. atmosférice

atmosfericul
ATMOSFÉRIC, -Ă, atmosferici, -ce, adj. Care aparține atmosferei (1), privitor la atmosferă, din atmosferă. – Din fr. atmosphèrique.

DOOM

!atmosféric (-mos-fe-/-mo-sfe-) adj. m., pl. atmosférici; f. atmosférică, pl. atmosférice

atmosfericului
ATMOSFÉRIC, -Ă, atmosferici, -ce, adj. Care aparține atmosferei (1), privitor la atmosferă, din atmosferă. – Din fr. atmosphèrique.

DOOM

!atmosféric (-mos-fe-/-mo-sfe-) adj. m., pl. atmosférici; f. atmosférică, pl. atmosférice

atmosferizare
ATMOSFERIZÁRE s. f. Dizolvare și descompunere a rocilor sub influența agenților atmosferici. – Din atmosferă (după abstractizare concretizare).

atmosferizarea
ATMOSFERIZÁRE s. f. Dizolvare și descompunere a rocilor sub influența agenților atmosferici. – Din atmosferă (după abstractizare concretizare).

atmosferizări
ATMOSFERIZÁRE s. f. Dizolvare și descompunere a rocilor sub influența agenților atmosferici. – Din atmosferă (după abstractizare concretizare).

atmosferizării
ATMOSFERIZÁRE s. f. Dizolvare și descompunere a rocilor sub influența agenților atmosferici. – Din atmosferă (după abstractizare concretizare).

atmosferizările
ATMOSFERIZÁRE s. f. Dizolvare și descompunere a rocilor sub influența agenților atmosferici. – Din atmosferă (după abstractizare concretizare).

atmosferizărilor
ATMOSFERIZÁRE s. f. Dizolvare și descompunere a rocilor sub influența agenților atmosferici. – Din atmosferă (după abstractizare concretizare).

atoate
ATOT- Element de compunere însemnând „pe deplin”, „complet”, „desăvârșit”, care servește la formarea unor adjective și a unor substantive. [Var.: atoate-] – A³ + tot.

atoatevăzător
ATOTVĂZĂTÓR, -OÁRE, atotvăzători, -oare, adj. Care vede și înțelege tot. [Var.: atoatevăzătór, -oáre adj.] – Atot- + văzător.

DOOM

atotvăzătór adj. m., pl. atotvăzătóri; f. sg. și pl. atotvăzătoáre

atoateștiutoare
ATOTȘTIUTÓR, -OÁRE, atotștiutori, -oare, adj. Care știe tot. [Pr.: -ști-u-. – Var.: atoateștiutór, -oáre adj.] – Atot- + știutor (după fr. omniscient).

DOOM

atotștiutór adj. m., pl. atotștiutóri; f. sg. și pl. atotștiutoáre

atoateștiutoarea
ATOTȘTIUTÓR, -OÁRE, atotștiutori, -oare, adj. Care știe tot. [Pr.: -ști-u-. – Var.: atoateștiutór, -oáre adj.] – Atot- + știutor (după fr. omniscient).

DOOM

atotștiutór adj. m., pl. atotștiutóri; f. sg. și pl. atotștiutoáre

atoateștiutoarei
ATOTȘTIUTÓR, -OÁRE, atotștiutori, -oare, adj. Care știe tot. [Pr.: -ști-u-. – Var.: atoateștiutór, -oáre adj.] – Atot- + știutor (după fr. omniscient).

DOOM

atotștiutór adj. m., pl. atotștiutóri; f. sg. și pl. atotștiutoáre

atoateștiutoarele
ATOTȘTIUTÓR, -OÁRE, atotștiutori, -oare, adj. Care știe tot. [Pr.: -ști-u-. – Var.: atoateștiutór, -oáre adj.] – Atot- + știutor (după fr. omniscient).

DOOM

atotștiutór adj. m., pl. atotștiutóri; f. sg. și pl. atotștiutoáre

atoateștiutoarelor
ATOTȘTIUTÓR, -OÁRE, atotștiutori, -oare, adj. Care știe tot. [Pr.: -ști-u-. – Var.: atoateștiutór, -oáre adj.] – Atot- + știutor (după fr. omniscient).

DOOM

atotștiutór adj. m., pl. atotștiutóri; f. sg. și pl. atotștiutoáre

atoateștiutor
ATOTȘTIUTÓR, -OÁRE, atotștiutori, -oare, adj. Care știe tot. [Pr.: -ști-u-. – Var.: atoateștiutór, -oáre adj.] – Atot- + știutor (după fr. omniscient).

DOOM

atotștiutór adj. m., pl. atotștiutóri; f. sg. și pl. atotștiutoáre

atoateștiutori
ATOTȘTIUTÓR, -OÁRE, atotștiutori, -oare, adj. Care știe tot. [Pr.: -ști-u-. – Var.: atoateștiutór, -oáre adj.] – Atot- + știutor (după fr. omniscient).

DOOM

atotștiutór adj. m., pl. atotștiutóri; f. sg. și pl. atotștiutoáre

atoateștiutorii
ATOTȘTIUTÓR, -OÁRE, atotștiutori, -oare, adj. Care știe tot. [Pr.: -ști-u-. – Var.: atoateștiutór, -oáre adj.] – Atot- + știutor (după fr. omniscient).

DOOM

atotștiutór adj. m., pl. atotștiutóri; f. sg. și pl. atotștiutoáre

atoateștiutorilor
ATOTȘTIUTÓR, -OÁRE, atotștiutori, -oare, adj. Care știe tot. [Pr.: -ști-u-. – Var.: atoateștiutór, -oáre adj.] – Atot- + știutor (după fr. omniscient).

DOOM

atotștiutór adj. m., pl. atotștiutóri; f. sg. și pl. atotștiutoáre

atoateștiutorul
ATOTȘTIUTÓR, -OÁRE, atotștiutori, -oare, adj. Care știe tot. [Pr.: -ști-u-. – Var.: atoateștiutór, -oáre adj.] – Atot- + știutor (după fr. omniscient).

DOOM

atotștiutór adj. m., pl. atotștiutóri; f. sg. și pl. atotștiutoáre

atoateștiutorului
ATOTȘTIUTÓR, -OÁRE, atotștiutori, -oare, adj. Care știe tot. [Pr.: -ști-u-. – Var.: atoateștiutór, -oáre adj.] – Atot- + știutor (după fr. omniscient).

DOOM

atotștiutór adj. m., pl. atotștiutóri; f. sg. și pl. atotștiutoáre

atol
ATÓL, atoli, s. m. Insulă în formă de inel, formată în mările calde din schelete de corali. – Din fr. atoll.

DOOM

atól s. m., pl. atóli

atoli
ATÓL, atoli, s. m. Insulă în formă de inel, formată în mările calde din schelete de corali. – Din fr. atoll.

DOOM

atól s. m., pl. atóli

atolii
ATÓL, atoli, s. m. Insulă în formă de inel, formată în mările calde din schelete de corali. – Din fr. atoll.

DOOM

atól s. m., pl. atóli

atolilor
ATÓL, atoli, s. m. Insulă în formă de inel, formată în mările calde din schelete de corali. – Din fr. atoll.

DOOM

atól s. m., pl. atóli

atolul
ATÓL, atoli, s. m. Insulă în formă de inel, formată în mările calde din schelete de corali. – Din fr. atoll.

DOOM

atól s. m., pl. atóli

atolului
ATÓL, atoli, s. m. Insulă în formă de inel, formată în mările calde din schelete de corali. – Din fr. atoll.

DOOM

atól s. m., pl. atóli

atom
ATÓM, atomi, s. m. Particulă (formată din nucleu și electroni) din care sunt alcătuite toate substanțele (solide, lichide, gazoase), reprezentând cea mai mică parte a unui element chimic. ◊ (Fiz.; în compusul) Atom-gram = greutatea exprimată în grame a masei unui atom. – Din fr. atome, lat. atomus.

DOOM

atóm s. m., pl. atómi

atomal
ATOMÁL s.n. Revelator fotografic pentru granulație foarte fină. [< germ. Atomal – nume comercial].

atomi
ATÓM, atomi, s. m. Particulă (formată din nucleu și electroni) din care sunt alcătuite toate substanțele (solide, lichide, gazoase), reprezentând cea mai mică parte a unui element chimic. ◊ (Fiz.; în compusul) Atom-gram = greutatea exprimată în grame a masei unui atom. – Din fr. atome, lat. atomus.

DOOM

atóm s. m., pl. atómi

atomic
ATÓMIC, -Ă, atomici, -ce, adj. Care ține de atomi, privitor la atomi, specific atomilor. ◊ Energie atomică = energie nucleară. Armă (sau bombă) atomică = instrument de luptă a cărui putere e bazată pe energia nucleară. Masă (sau greutate) atomică = raportul dintre masa atomului unui element chimic și a 12-a parte din masa atomului de carbon. Pilă atomică = reactor nuclear. – Din fr. atomique.

DOOM

atómic adj. m., pl. atómici; f. atómică, pl. atómice

atomica
ATÓMIC, -Ă, atomici, -ce, adj. Care ține de atomi, privitor la atomi, specific atomilor. ◊ Energie atomică = energie nucleară. Armă (sau bombă) atomică = instrument de luptă a cărui putere e bazată pe energia nucleară. Masă (sau greutate) atomică = raportul dintre masa atomului unui element chimic și a 12-a parte din masa atomului de carbon. Pilă atomică = reactor nuclear. – Din fr. atomique.

DOOM

atómic adj. m., pl. atómici; f. atómică, pl. atómice

atomice
ATÓMIC, -Ă, atomici, -ce, adj. Care ține de atomi, privitor la atomi, specific atomilor. ◊ Energie atomică = energie nucleară. Armă (sau bombă) atomică = instrument de luptă a cărui putere e bazată pe energia nucleară. Masă (sau greutate) atomică = raportul dintre masa atomului unui element chimic și a 12-a parte din masa atomului de carbon. Pilă atomică = reactor nuclear. – Din fr. atomique.

DOOM

atómic adj. m., pl. atómici; f. atómică, pl. atómice

atomicei
ATÓMIC, -Ă, atomici, -ce, adj. Care ține de atomi, privitor la atomi, specific atomilor. ◊ Energie atomică = energie nucleară. Armă (sau bombă) atomică = instrument de luptă a cărui putere e bazată pe energia nucleară. Masă (sau greutate) atomică = raportul dintre masa atomului unui element chimic și a 12-a parte din masa atomului de carbon. Pilă atomică = reactor nuclear. – Din fr. atomique.

DOOM

atómic adj. m., pl. atómici; f. atómică, pl. atómice

atomicele
ATÓMIC, -Ă, atomici, -ce, adj. Care ține de atomi, privitor la atomi, specific atomilor. ◊ Energie atomică = energie nucleară. Armă (sau bombă) atomică = instrument de luptă a cărui putere e bazată pe energia nucleară. Masă (sau greutate) atomică = raportul dintre masa atomului unui element chimic și a 12-a parte din masa atomului de carbon. Pilă atomică = reactor nuclear. – Din fr. atomique.

DOOM

atómic adj. m., pl. atómici; f. atómică, pl. atómice

atomicelor
ATÓMIC, -Ă, atomici, -ce, adj. Care ține de atomi, privitor la atomi, specific atomilor. ◊ Energie atomică = energie nucleară. Armă (sau bombă) atomică = instrument de luptă a cărui putere e bazată pe energia nucleară. Masă (sau greutate) atomică = raportul dintre masa atomului unui element chimic și a 12-a parte din masa atomului de carbon. Pilă atomică = reactor nuclear. – Din fr. atomique.

DOOM

atómic adj. m., pl. atómici; f. atómică, pl. atómice

atomici
ATÓMIC, -Ă, atomici, -ce, adj. Care ține de atomi, privitor la atomi, specific atomilor. ◊ Energie atomică = energie nucleară. Armă (sau bombă) atomică = instrument de luptă a cărui putere e bazată pe energia nucleară. Masă (sau greutate) atomică = raportul dintre masa atomului unui element chimic și a 12-a parte din masa atomului de carbon. Pilă atomică = reactor nuclear. – Din fr. atomique.

DOOM

atómic adj. m., pl. atómici; f. atómică, pl. atómice

atomicii
ATÓMIC, -Ă, atomici, -ce, adj. Care ține de atomi, privitor la atomi, specific atomilor. ◊ Energie atomică = energie nucleară. Armă (sau bombă) atomică = instrument de luptă a cărui putere e bazată pe energia nucleară. Masă (sau greutate) atomică = raportul dintre masa atomului unui element chimic și a 12-a parte din masa atomului de carbon. Pilă atomică = reactor nuclear. – Din fr. atomique.

DOOM

atómic adj. m., pl. atómici; f. atómică, pl. atómice

atomicilor
ATÓMIC, -Ă, atomici, -ce, adj. Care ține de atomi, privitor la atomi, specific atomilor. ◊ Energie atomică = energie nucleară. Armă (sau bombă) atomică = instrument de luptă a cărui putere e bazată pe energia nucleară. Masă (sau greutate) atomică = raportul dintre masa atomului unui element chimic și a 12-a parte din masa atomului de carbon. Pilă atomică = reactor nuclear. – Din fr. atomique.

DOOM

atómic adj. m., pl. atómici; f. atómică, pl. atómice

atomicitate
ATOMICITÁTE s.f. Caracter atomic. [Cf. fr. atomicité].

atomicitatea
ATOMICITÁTE s.f. Caracter atomic. [Cf. fr. atomicité].

atomicități
ATOMICITÁTE s.f. Caracter atomic. [Cf. fr. atomicité].

atomicității
ATOMICITÁTE s.f. Caracter atomic. [Cf. fr. atomicité].

atomicul
ATÓMIC, -Ă, atomici, -ce, adj. Care ține de atomi, privitor la atomi, specific atomilor. ◊ Energie atomică = energie nucleară. Armă (sau bombă) atomică = instrument de luptă a cărui putere e bazată pe energia nucleară. Masă (sau greutate) atomică = raportul dintre masa atomului unui element chimic și a 12-a parte din masa atomului de carbon. Pilă atomică = reactor nuclear. – Din fr. atomique.

DOOM

atómic adj. m., pl. atómici; f. atómică, pl. atómice

atomicului
ATÓMIC, -Ă, atomici, -ce, adj. Care ține de atomi, privitor la atomi, specific atomilor. ◊ Energie atomică = energie nucleară. Armă (sau bombă) atomică = instrument de luptă a cărui putere e bazată pe energia nucleară. Masă (sau greutate) atomică = raportul dintre masa atomului unui element chimic și a 12-a parte din masa atomului de carbon. Pilă atomică = reactor nuclear. – Din fr. atomique.

DOOM

atómic adj. m., pl. atómici; f. atómică, pl. atómice

atomii
ATÓM, atomi, s. m. Particulă (formată din nucleu și electroni) din care sunt alcătuite toate substanțele (solide, lichide, gazoase), reprezentând cea mai mică parte a unui element chimic. ◊ (Fiz.; în compusul) Atom-gram = greutatea exprimată în grame a masei unui atom. – Din fr. atome, lat. atomus.

DOOM

atóm s. m., pl. atómi

atomilor
ATÓM, atomi, s. m. Particulă (formată din nucleu și electroni) din care sunt alcătuite toate substanțele (solide, lichide, gazoase), reprezentând cea mai mică parte a unui element chimic. ◊ (Fiz.; în compusul) Atom-gram = greutatea exprimată în grame a masei unui atom. – Din fr. atome, lat. atomus.

DOOM

atóm s. m., pl. atómi

atomism
ATOMÍSM s. n. 1. Doctrină filosofică care explică diversitatea și schimbările lumii prin raportare la structura unor particule din ce în ce mai mici (atomi), acestea având solidaritate și formă. 2. Teoria științifică modernă a structurii și proprietăților atomilor. 3. Cercetare științifică sau concepție care reduce un ansamblu la elementele lui simple. – Din fr. atomisme.

DOOM

atomísm s. n.

atomismul
ATOMÍSM s. n. 1. Doctrină filosofică care explică diversitatea și schimbările lumii prin raportare la structura unor particule din ce în ce mai mici (atomi), acestea având solidaritate și formă. 2. Teoria științifică modernă a structurii și proprietăților atomilor. 3. Cercetare științifică sau concepție care reduce un ansamblu la elementele lui simple. – Din fr. atomisme.

DOOM

atomísm s. n.

atomismului
ATOMÍSM s. n. 1. Doctrină filosofică care explică diversitatea și schimbările lumii prin raportare la structura unor particule din ce în ce mai mici (atomi), acestea având solidaritate și formă. 2. Teoria științifică modernă a structurii și proprietăților atomilor. 3. Cercetare științifică sau concepție care reduce un ansamblu la elementele lui simple. – Din fr. atomisme.

DOOM

atomísm s. n.

atomist
ATOMÍST, -Ă, atomiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține atomismului, care se referă la atomism. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care admite, propagă, susține atomismul; spec. specialist în fizica atomică. – Din fr. atomiste.

DOOM

atomíst adj. m., s. m., pl. atomíști; adj. f., s. f. atomístă, pl. atomíste

atomist
ATOMÍST, -Ă, atomiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține atomismului, care se referă la atomism. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care admite, propagă, susține atomismul; spec. specialist în fizica atomică. – Din fr. atomiste.

DOOM

atomíst adj. m., s. m., pl. atomíști; adj. f., s. f. atomístă, pl. atomíste

atomista
ATOMÍST, -Ă, atomiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține atomismului, care se referă la atomism. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care admite, propagă, susține atomismul; spec. specialist în fizica atomică. – Din fr. atomiste.

DOOM

atomíst adj. m., s. m., pl. atomíști; adj. f., s. f. atomístă, pl. atomíste

atomista
ATOMÍST, -Ă, atomiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține atomismului, care se referă la atomism. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care admite, propagă, susține atomismul; spec. specialist în fizica atomică. – Din fr. atomiste.

DOOM

atomíst adj. m., s. m., pl. atomíști; adj. f., s. f. atomístă, pl. atomíste

atomiste
ATOMÍST, -Ă, atomiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține atomismului, care se referă la atomism. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care admite, propagă, susține atomismul; spec. specialist în fizica atomică. – Din fr. atomiste.

DOOM

atomíst adj. m., s. m., pl. atomíști; adj. f., s. f. atomístă, pl. atomíste

atomiste
ATOMÍST, -Ă, atomiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține atomismului, care se referă la atomism. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care admite, propagă, susține atomismul; spec. specialist în fizica atomică. – Din fr. atomiste.

DOOM

atomíst adj. m., s. m., pl. atomíști; adj. f., s. f. atomístă, pl. atomíste

atomistei
ATOMÍST, -Ă, atomiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține atomismului, care se referă la atomism. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care admite, propagă, susține atomismul; spec. specialist în fizica atomică. – Din fr. atomiste.

DOOM

atomíst adj. m., s. m., pl. atomíști; adj. f., s. f. atomístă, pl. atomíste

atomistei
ATOMÍST, -Ă, atomiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține atomismului, care se referă la atomism. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care admite, propagă, susține atomismul; spec. specialist în fizica atomică. – Din fr. atomiste.

DOOM

atomíst adj. m., s. m., pl. atomíști; adj. f., s. f. atomístă, pl. atomíste

atomistele
ATOMÍST, -Ă, atomiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține atomismului, care se referă la atomism. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care admite, propagă, susține atomismul; spec. specialist în fizica atomică. – Din fr. atomiste.

DOOM

atomíst adj. m., s. m., pl. atomíști; adj. f., s. f. atomístă, pl. atomíste

atomistele
ATOMÍST, -Ă, atomiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține atomismului, care se referă la atomism. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care admite, propagă, susține atomismul; spec. specialist în fizica atomică. – Din fr. atomiste.

DOOM

atomíst adj. m., s. m., pl. atomíști; adj. f., s. f. atomístă, pl. atomíste

atomistelor
ATOMÍST, -Ă, atomiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține atomismului, care se referă la atomism. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care admite, propagă, susține atomismul; spec. specialist în fizica atomică. – Din fr. atomiste.

DOOM

atomíst adj. m., s. m., pl. atomíști; adj. f., s. f. atomístă, pl. atomíste

atomistelor
ATOMÍST, -Ă, atomiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține atomismului, care se referă la atomism. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care admite, propagă, susține atomismul; spec. specialist în fizica atomică. – Din fr. atomiste.

DOOM

atomíst adj. m., s. m., pl. atomíști; adj. f., s. f. atomístă, pl. atomíste

atomistic
ATOMÍSTIC, -Ă adj. Referitor la atomism. [< fr. atomistique].

atomistica
ATOMÍSTIC, -Ă adj. Referitor la atomism. [< fr. atomistique].

atomistica
ATOMÍSTICĂ s. f. Fizică nucleară. – Din fr. atomistique.

DOOM

atomístică s. f., g.-d. art. atomísticii

atomistice
ATOMÍSTIC, -Ă adj. Referitor la atomism. [< fr. atomistique].

atomisticei
ATOMÍSTIC, -Ă adj. Referitor la atomism. [< fr. atomistique].

atomisticele
ATOMÍSTIC, -Ă adj. Referitor la atomism. [< fr. atomistique].

atomisticelor
ATOMÍSTIC, -Ă adj. Referitor la atomism. [< fr. atomistique].

atomistici
ATOMÍSTIC, -Ă adj. Referitor la atomism. [< fr. atomistique].

atomistici
ATOMÍSTICĂ s. f. Fizică nucleară. – Din fr. atomistique.

DOOM

atomístică s. f., g.-d. art. atomísticii

atomisticii
ATOMÍSTIC, -Ă adj. Referitor la atomism. [< fr. atomistique].

atomisticii
ATOMÍSTICĂ s. f. Fizică nucleară. – Din fr. atomistique.

DOOM

atomístică s. f., g.-d. art. atomísticii

atomisticilor
ATOMÍSTIC, -Ă adj. Referitor la atomism. [< fr. atomistique].

atomisticul
ATOMÍSTIC, -Ă adj. Referitor la atomism. [< fr. atomistique].

atomisticului
ATOMÍSTIC, -Ă adj. Referitor la atomism. [< fr. atomistique].

atomistul
ATOMÍST, -Ă, atomiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține atomismului, care se referă la atomism. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care admite, propagă, susține atomismul; spec. specialist în fizica atomică. – Din fr. atomiste.

DOOM

atomíst adj. m., s. m., pl. atomíști; adj. f., s. f. atomístă, pl. atomíste

atomistul
ATOMÍST, -Ă, atomiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține atomismului, care se referă la atomism. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care admite, propagă, susține atomismul; spec. specialist în fizica atomică. – Din fr. atomiste.

DOOM

atomíst adj. m., s. m., pl. atomíști; adj. f., s. f. atomístă, pl. atomíste

atomistului
ATOMÍST, -Ă, atomiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține atomismului, care se referă la atomism. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care admite, propagă, susține atomismul; spec. specialist în fizica atomică. – Din fr. atomiste.

DOOM

atomíst adj. m., s. m., pl. atomíști; adj. f., s. f. atomístă, pl. atomíste

atomistului
ATOMÍST, -Ă, atomiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține atomismului, care se referă la atomism. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care admite, propagă, susține atomismul; spec. specialist în fizica atomică. – Din fr. atomiste.

DOOM

atomíst adj. m., s. m., pl. atomíști; adj. f., s. f. atomístă, pl. atomíste

atomiza
ATOMIZÁ, atomizez, vb. I. Tranz. A transforma un lichid în picături foarte fine. – Din fr. atomiser.

DOOM

atomizá (a ~) vb., ind. prez. 3 atomizeáză

atomizai
ATOMIZÁ, atomizez, vb. I. Tranz. A transforma un lichid în picături foarte fine. – Din fr. atomiser.

DOOM

atomizá (a ~) vb., ind. prez. 3 atomizeáză

atomizam
ATOMIZÁ, atomizez, vb. I. Tranz. A transforma un lichid în picături foarte fine. – Din fr. atomiser.

DOOM

atomizá (a ~) vb., ind. prez. 3 atomizeáză

atomizare
ATOMIZÁ, atomizez, vb. I. Tranz. A transforma un lichid în picături foarte fine. – Din fr. atomiser.

DOOM

atomizá (a ~) vb., ind. prez. 3 atomizeáză

atomizare
ATOMIZÁRE s. f. Acțiunea de a atomiza. – V. atomiza.

DOOM

atomizáre s. f., g.-d. art. atomizắrii

atomizarea
ATOMIZÁRE s. f. Acțiunea de a atomiza. – V. atomiza.

DOOM

atomizáre s. f., g.-d. art. atomizắrii

atomizară
ATOMIZÁ, atomizez, vb. I. Tranz. A transforma un lichid în picături foarte fine. – Din fr. atomiser.

DOOM

atomizá (a ~) vb., ind. prez. 3 atomizeáză

atomizarăm
ATOMIZÁ, atomizez, vb. I. Tranz. A transforma un lichid în picături foarte fine. – Din fr. atomiser.

DOOM

atomizá (a ~) vb., ind. prez. 3 atomizeáză

atomizarăți
ATOMIZÁ, atomizez, vb. I. Tranz. A transforma un lichid în picături foarte fine. – Din fr. atomiser.

DOOM

atomizá (a ~) vb., ind. prez. 3 atomizeáză

atomizase
ATOMIZÁ, atomizez, vb. I. Tranz. A transforma un lichid în picături foarte fine. – Din fr. atomiser.

DOOM

atomizá (a ~) vb., ind. prez. 3 atomizeáză

atomizasem
ATOMIZÁ, atomizez, vb. I. Tranz. A transforma un lichid în picături foarte fine. – Din fr. atomiser.

DOOM

atomizá (a ~) vb., ind. prez. 3 atomizeáză

atomizaseră
ATOMIZÁ, atomizez, vb. I. Tranz. A transforma un lichid în picături foarte fine. – Din fr. atomiser.

DOOM

atomizá (a ~) vb., ind. prez. 3 atomizeáză

atomizaserăm
ATOMIZÁ, atomizez, vb. I. Tranz. A transforma un lichid în picături foarte fine. – Din fr. atomiser.

DOOM

atomizá (a ~) vb., ind. prez. 3 atomizeáză

atomizaserăți
ATOMIZÁ, atomizez, vb. I. Tranz. A transforma un lichid în picături foarte fine. – Din fr. atomiser.

DOOM

atomizá (a ~) vb., ind. prez. 3 atomizeáză

atomizaseși
ATOMIZÁ, atomizez, vb. I. Tranz. A transforma un lichid în picături foarte fine. – Din fr. atomiser.

DOOM

atomizá (a ~) vb., ind. prez. 3 atomizeáză

atomizaseți
ATOMIZÁ, atomizez, vb. I. Tranz. A transforma un lichid în picături foarte fine. – Din fr. atomiser.

DOOM

atomizá (a ~) vb., ind. prez. 3 atomizeáză

atomizat
ATOMIZÁ, atomizez, vb. I. Tranz. A transforma un lichid în picături foarte fine. – Din fr. atomiser.

DOOM

atomizá (a ~) vb., ind. prez. 3 atomizeáză

atomizat
ATOMIZÁ, atomizez, vb. I. Tranz. A transforma un lichid în picături foarte fine. – Din fr. atomiser.

atomizatoare
ATOMIZATÓR, atomizatoare, s. n. Mic recipient (cilindric) pentru pulverizarea fină a unui lichid; atomizor. – Atomiza + suf. -tor.

DOOM

atomizatór s. n., pl. atomizatoáre

atomizatoarele
ATOMIZATÓR, atomizatoare, s. n. Mic recipient (cilindric) pentru pulverizarea fină a unui lichid; atomizor. – Atomiza + suf. -tor.

DOOM

atomizatór s. n., pl. atomizatoáre

atomizatoarelor
ATOMIZATÓR, atomizatoare, s. n. Mic recipient (cilindric) pentru pulverizarea fină a unui lichid; atomizor. – Atomiza + suf. -tor.

DOOM

atomizatór s. n., pl. atomizatoáre

atomizator
ATOMIZATÓR, atomizatoare, s. n. Mic recipient (cilindric) pentru pulverizarea fină a unui lichid; atomizor. – Atomiza + suf. -tor.

DOOM

atomizatór s. n., pl. atomizatoáre

atomizatorul
ATOMIZATÓR, atomizatoare, s. n. Mic recipient (cilindric) pentru pulverizarea fină a unui lichid; atomizor. – Atomiza + suf. -tor.

DOOM

atomizatór s. n., pl. atomizatoáre

atomizatorului
ATOMIZATÓR, atomizatoare, s. n. Mic recipient (cilindric) pentru pulverizarea fină a unui lichid; atomizor. – Atomiza + suf. -tor.

DOOM

atomizatór s. n., pl. atomizatoáre

atomizau
ATOMIZÁ, atomizez, vb. I. Tranz. A transforma un lichid în picături foarte fine. – Din fr. atomiser.

DOOM

atomizá (a ~) vb., ind. prez. 3 atomizeáză

atomizași
ATOMIZÁ, atomizez, vb. I. Tranz. A transforma un lichid în picături foarte fine. – Din fr. atomiser.

DOOM

atomizá (a ~) vb., ind. prez. 3 atomizeáză

atomizați
ATOMIZÁ, atomizez, vb. I. Tranz. A transforma un lichid în picături foarte fine. – Din fr. atomiser.

DOOM

atomizá (a ~) vb., ind. prez. 3 atomizeáză

atomizează
ATOMIZÁ, atomizez, vb. I. Tranz. A transforma un lichid în picături foarte fine. – Din fr. atomiser.

DOOM

atomizá (a ~) vb., ind. prez. 3 atomizeáză

atomizez
ATOMIZÁ, atomizez, vb. I. Tranz. A transforma un lichid în picături foarte fine. – Din fr. atomiser.

DOOM

atomizá (a ~) vb., ind. prez. 3 atomizeáză

atomizeze
ATOMIZÁ, atomizez, vb. I. Tranz. A transforma un lichid în picături foarte fine. – Din fr. atomiser.

DOOM

atomizá (a ~) vb., ind. prez. 3 atomizeáză

atomizezi
ATOMIZÁ, atomizez, vb. I. Tranz. A transforma un lichid în picături foarte fine. – Din fr. atomiser.

DOOM

atomizá (a ~) vb., ind. prez. 3 atomizeáză

atomizoare
ATOMIZÓR, atomizoare, s. n. Atomizator. – Din fr. atomiseur.

DOOM

atomizór s. n., pl. atomizoáre

atomizoarele
ATOMIZÓR, atomizoare, s. n. Atomizator. – Din fr. atomiseur.

DOOM

atomizór s. n., pl. atomizoáre

atomizoarelor
ATOMIZÓR, atomizoare, s. n. Atomizator. – Din fr. atomiseur.

DOOM

atomizór s. n., pl. atomizoáre

atomizor
ATOMIZÓR, atomizoare, s. n. Atomizator. – Din fr. atomiseur.

DOOM

atomizór s. n., pl. atomizoáre

atomizorul
ATOMIZÓR, atomizoare, s. n. Atomizator. – Din fr. atomiseur.

DOOM

atomizór s. n., pl. atomizoáre

atomizorului
ATOMIZÓR, atomizoare, s. n. Atomizator. – Din fr. atomiseur.

DOOM

atomizór s. n., pl. atomizoáre

atomizând
ATOMIZÁ, atomizez, vb. I. Tranz. A transforma un lichid în picături foarte fine. – Din fr. atomiser.

DOOM

atomizá (a ~) vb., ind. prez. 3 atomizeáză

atomizînd
ATOMIZÁ, atomizez, vb. I. Tranz. A transforma un lichid în picături foarte fine. – Din fr. atomiser.

DOOM

atomizá (a ~) vb., ind. prez. 3 atomizeáză

atomizări
ATOMIZÁRE s. f. Acțiunea de a atomiza. – V. atomiza.

DOOM

atomizáre s. f., g.-d. art. atomizắrii

atomizării
ATOMIZÁRE s. f. Acțiunea de a atomiza. – V. atomiza.

DOOM

atomizáre s. f., g.-d. art. atomizắrii

atomizările
ATOMIZÁRE s. f. Acțiunea de a atomiza. – V. atomiza.

DOOM

atomizáre s. f., g.-d. art. atomizắrii

atomizărilor
ATOMIZÁRE s. f. Acțiunea de a atomiza. – V. atomiza.

DOOM

atomizáre s. f., g.-d. art. atomizắrii

atomiști
ATOMÍST, -Ă, atomiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține atomismului, care se referă la atomism. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care admite, propagă, susține atomismul; spec. specialist în fizica atomică. – Din fr. atomiste.

DOOM

atomíst adj. m., s. m., pl. atomíști; adj. f., s. f. atomístă, pl. atomíste

atomiști
ATOMÍST, -Ă, atomiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține atomismului, care se referă la atomism. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care admite, propagă, susține atomismul; spec. specialist în fizica atomică. – Din fr. atomiste.

DOOM

atomíst adj. m., s. m., pl. atomíști; adj. f., s. f. atomístă, pl. atomíste

atomiștii
ATOMÍST, -Ă, atomiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține atomismului, care se referă la atomism. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care admite, propagă, susține atomismul; spec. specialist în fizica atomică. – Din fr. atomiste.

DOOM

atomíst adj. m., s. m., pl. atomíști; adj. f., s. f. atomístă, pl. atomíste

atomiștii
ATOMÍST, -Ă, atomiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține atomismului, care se referă la atomism. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care admite, propagă, susține atomismul; spec. specialist în fizica atomică. – Din fr. atomiste.

DOOM

atomíst adj. m., s. m., pl. atomíști; adj. f., s. f. atomístă, pl. atomíste

atomiștilor
ATOMÍST, -Ă, atomiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține atomismului, care se referă la atomism. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care admite, propagă, susține atomismul; spec. specialist în fizica atomică. – Din fr. atomiste.

DOOM

atomíst adj. m., s. m., pl. atomíști; adj. f., s. f. atomístă, pl. atomíste

atomiștilor
ATOMÍST, -Ă, atomiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține atomismului, care se referă la atomism. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care admite, propagă, susține atomismul; spec. specialist în fizica atomică. – Din fr. atomiste.

DOOM

atomíst adj. m., s. m., pl. atomíști; adj. f., s. f. atomístă, pl. atomíste

atomoelectric
ATOMOELÉCTRIC, -Ă, atomoelectrici, -ce, adj. Care se bazează pe electricitatea produsă cu ajutorul energiei atomice. Centrală atomoelectrică. [Pr.: -mo-e-] – Din fr. atomoélectrique.

DOOM

atomoeléctric (-mo-e-) adj. m., pl. atomoeléctrici; f. atomoeléctrică, pl. atomoeléctrice

atomoelectrica
ATOMOELÉCTRIC, -Ă, atomoelectrici, -ce, adj. Care se bazează pe electricitatea produsă cu ajutorul energiei atomice. Centrală atomoelectrică. [Pr.: -mo-e-] – Din fr. atomoélectrique.

DOOM

atomoeléctric (-mo-e-) adj. m., pl. atomoeléctrici; f. atomoeléctrică, pl. atomoeléctrice

atomoelectrice
ATOMOELÉCTRIC, -Ă, atomoelectrici, -ce, adj. Care se bazează pe electricitatea produsă cu ajutorul energiei atomice. Centrală atomoelectrică. [Pr.: -mo-e-] – Din fr. atomoélectrique.

DOOM

atomoeléctric (-mo-e-) adj. m., pl. atomoeléctrici; f. atomoeléctrică, pl. atomoeléctrice

atomoelectricei
ATOMOELÉCTRIC, -Ă, atomoelectrici, -ce, adj. Care se bazează pe electricitatea produsă cu ajutorul energiei atomice. Centrală atomoelectrică. [Pr.: -mo-e-] – Din fr. atomoélectrique.

DOOM

atomoeléctric (-mo-e-) adj. m., pl. atomoeléctrici; f. atomoeléctrică, pl. atomoeléctrice

atomoelectricele
ATOMOELÉCTRIC, -Ă, atomoelectrici, -ce, adj. Care se bazează pe electricitatea produsă cu ajutorul energiei atomice. Centrală atomoelectrică. [Pr.: -mo-e-] – Din fr. atomoélectrique.

DOOM

atomoeléctric (-mo-e-) adj. m., pl. atomoeléctrici; f. atomoeléctrică, pl. atomoeléctrice

atomoelectricelor
ATOMOELÉCTRIC, -Ă, atomoelectrici, -ce, adj. Care se bazează pe electricitatea produsă cu ajutorul energiei atomice. Centrală atomoelectrică. [Pr.: -mo-e-] – Din fr. atomoélectrique.

DOOM

atomoeléctric (-mo-e-) adj. m., pl. atomoeléctrici; f. atomoeléctrică, pl. atomoeléctrice

atomoelectrici
ATOMOELÉCTRIC, -Ă, atomoelectrici, -ce, adj. Care se bazează pe electricitatea produsă cu ajutorul energiei atomice. Centrală atomoelectrică. [Pr.: -mo-e-] – Din fr. atomoélectrique.

DOOM

atomoeléctric (-mo-e-) adj. m., pl. atomoeléctrici; f. atomoeléctrică, pl. atomoeléctrice

atomoelectricii
ATOMOELÉCTRIC, -Ă, atomoelectrici, -ce, adj. Care se bazează pe electricitatea produsă cu ajutorul energiei atomice. Centrală atomoelectrică. [Pr.: -mo-e-] – Din fr. atomoélectrique.

DOOM

atomoeléctric (-mo-e-) adj. m., pl. atomoeléctrici; f. atomoeléctrică, pl. atomoeléctrice

atomoelectricilor
ATOMOELÉCTRIC, -Ă, atomoelectrici, -ce, adj. Care se bazează pe electricitatea produsă cu ajutorul energiei atomice. Centrală atomoelectrică. [Pr.: -mo-e-] – Din fr. atomoélectrique.

DOOM

atomoeléctric (-mo-e-) adj. m., pl. atomoeléctrici; f. atomoeléctrică, pl. atomoeléctrice

atomoelectricul
ATOMOELÉCTRIC, -Ă, atomoelectrici, -ce, adj. Care se bazează pe electricitatea produsă cu ajutorul energiei atomice. Centrală atomoelectrică. [Pr.: -mo-e-] – Din fr. atomoélectrique.

DOOM

atomoeléctric (-mo-e-) adj. m., pl. atomoeléctrici; f. atomoeléctrică, pl. atomoeléctrice

atomoelectricului
ATOMOELÉCTRIC, -Ă, atomoelectrici, -ce, adj. Care se bazează pe electricitatea produsă cu ajutorul energiei atomice. Centrală atomoelectrică. [Pr.: -mo-e-] – Din fr. atomoélectrique.

DOOM

atomoeléctric (-mo-e-) adj. m., pl. atomoeléctrici; f. atomoeléctrică, pl. atomoeléctrice

atomoterapia
ATOMOTERAPÍE, atomoterapii, s. f. (Med.; rar) Tratament cu izotopi radioactivi. – Atom + terapie.

atomoterapie
ATOMOTERAPÍE, atomoterapii, s. f. (Med.; rar) Tratament cu izotopi radioactivi. – Atom + terapie.

atomoterapiei
ATOMOTERAPÍE, atomoterapii, s. f. (Med.; rar) Tratament cu izotopi radioactivi. – Atom + terapie.

atomoterapii
ATOMOTERAPÍE, atomoterapii, s. f. (Med.; rar) Tratament cu izotopi radioactivi. – Atom + terapie.

atomoterapiile
ATOMOTERAPÍE, atomoterapii, s. f. (Med.; rar) Tratament cu izotopi radioactivi. – Atom + terapie.

atomoterapiilor
ATOMOTERAPÍE, atomoterapii, s. f. (Med.; rar) Tratament cu izotopi radioactivi. – Atom + terapie.

atomul
ATÓM, atomi, s. m. Particulă (formată din nucleu și electroni) din care sunt alcătuite toate substanțele (solide, lichide, gazoase), reprezentând cea mai mică parte a unui element chimic. ◊ (Fiz.; în compusul) Atom-gram = greutatea exprimată în grame a masei unui atom. – Din fr. atome, lat. atomus.

DOOM

atóm s. m., pl. atómi

atomului
ATÓM, atomi, s. m. Particulă (formată din nucleu și electroni) din care sunt alcătuite toate substanțele (solide, lichide, gazoase), reprezentând cea mai mică parte a unui element chimic. ◊ (Fiz.; în compusul) Atom-gram = greutatea exprimată în grame a masei unui atom. – Din fr. atome, lat. atomus.

DOOM

atóm s. m., pl. atómi

atomă
ATÓMĂ s. f. v. atom.

aton
ATÓN, -Ă, atoni, -e, adj. 1. (Despre țesuturi) Care suferă de atonie; atonic. 2. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Care nu este accentuat. – Din fr. atone.

DOOM

atón adj. m., pl. atóni; f. atónă, pl. atóne

atona
ATÓN, -Ă, atoni, -e, adj. 1. (Despre țesuturi) Care suferă de atonie; atonic. 2. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Care nu este accentuat. – Din fr. atone.

DOOM

atón adj. m., pl. atóni; f. atónă, pl. atóne

atonal
ATONÁL, -Ă, atonali, -e, adj. (Muz.) Care este compus după principiile atonalismului. – Din fr. atonal.

DOOM

atonál adj. m., pl. atonáli; f. atonálă, pl. atonále

atonala
ATONÁL, -Ă, atonali, -e, adj. (Muz.) Care este compus după principiile atonalismului. – Din fr. atonal.

DOOM

atonál adj. m., pl. atonáli; f. atonálă, pl. atonále

atonale
ATONÁL, -Ă, atonali, -e, adj. (Muz.) Care este compus după principiile atonalismului. – Din fr. atonal.

DOOM

atonál adj. m., pl. atonáli; f. atonálă, pl. atonále

atonalei
ATONÁL, -Ă, atonali, -e, adj. (Muz.) Care este compus după principiile atonalismului. – Din fr. atonal.

DOOM

atonál adj. m., pl. atonáli; f. atonálă, pl. atonále

atonalele
ATONÁL, -Ă, atonali, -e, adj. (Muz.) Care este compus după principiile atonalismului. – Din fr. atonal.

DOOM

atonál adj. m., pl. atonáli; f. atonálă, pl. atonále

atonalelor
ATONÁL, -Ă, atonali, -e, adj. (Muz.) Care este compus după principiile atonalismului. – Din fr. atonal.

DOOM

atonál adj. m., pl. atonáli; f. atonálă, pl. atonále

atonali
ATONÁL, -Ă, atonali, -e, adj. (Muz.) Care este compus după principiile atonalismului. – Din fr. atonal.

DOOM

atonál adj. m., pl. atonáli; f. atonálă, pl. atonále

atonalii
ATONÁL, -Ă, atonali, -e, adj. (Muz.) Care este compus după principiile atonalismului. – Din fr. atonal.

DOOM

atonál adj. m., pl. atonáli; f. atonálă, pl. atonále

atonalilor
ATONÁL, -Ă, atonali, -e, adj. (Muz.) Care este compus după principiile atonalismului. – Din fr. atonal.

DOOM

atonál adj. m., pl. atonáli; f. atonálă, pl. atonále

atonalism
ATONALÍSM s. n. Mod de a crea o compoziție muzicală prin negarea legilor organizării armonice a sunetelor. – Atonal[itate] + suf. -ism.

DOOM

atonalísm s. n.

atonalismul
ATONALÍSM s. n. Mod de a crea o compoziție muzicală prin negarea legilor organizării armonice a sunetelor. – Atonal[itate] + suf. -ism.

DOOM

atonalísm s. n.

atonalismului
ATONALÍSM s. n. Mod de a crea o compoziție muzicală prin negarea legilor organizării armonice a sunetelor. – Atonal[itate] + suf. -ism.

DOOM

atonalísm s. n.

atonalitate
ATONALITÁTE, atonalități, s. f. Lipsă de tonalitate; metodă de compoziție muzicală care neagă tonalitatea, armonia. – Din fr. atonalité.

DOOM

atonalitáte s. f., g.-d. art. atonalitắții; pl. atonalitắți

atonalitatea
ATONALITÁTE, atonalități, s. f. Lipsă de tonalitate; metodă de compoziție muzicală care neagă tonalitatea, armonia. – Din fr. atonalité.

DOOM

atonalitáte s. f., g.-d. art. atonalitắții; pl. atonalitắți

atonalități
ATONALITÁTE, atonalități, s. f. Lipsă de tonalitate; metodă de compoziție muzicală care neagă tonalitatea, armonia. – Din fr. atonalité.

DOOM

atonalitáte s. f., g.-d. art. atonalitắții; pl. atonalitắți

atonalității
ATONALITÁTE, atonalități, s. f. Lipsă de tonalitate; metodă de compoziție muzicală care neagă tonalitatea, armonia. – Din fr. atonalité.

DOOM

atonalitáte s. f., g.-d. art. atonalitắții; pl. atonalitắți

atonalitățile
ATONALITÁTE, atonalități, s. f. Lipsă de tonalitate; metodă de compoziție muzicală care neagă tonalitatea, armonia. – Din fr. atonalité.

DOOM

atonalitáte s. f., g.-d. art. atonalitắții; pl. atonalitắți

atonalităților
ATONALITÁTE, atonalități, s. f. Lipsă de tonalitate; metodă de compoziție muzicală care neagă tonalitatea, armonia. – Din fr. atonalité.

DOOM

atonalitáte s. f., g.-d. art. atonalitắții; pl. atonalitắți

atonalul
ATONÁL, -Ă, atonali, -e, adj. (Muz.) Care este compus după principiile atonalismului. – Din fr. atonal.

DOOM

atonál adj. m., pl. atonáli; f. atonálă, pl. atonále

atonalului
ATONÁL, -Ă, atonali, -e, adj. (Muz.) Care este compus după principiile atonalismului. – Din fr. atonal.

DOOM

atonál adj. m., pl. atonáli; f. atonálă, pl. atonále

atone
ATÓN, -Ă, atoni, -e, adj. 1. (Despre țesuturi) Care suferă de atonie; atonic. 2. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Care nu este accentuat. – Din fr. atone.

DOOM

atón adj. m., pl. atóni; f. atónă, pl. atóne

atonei
ATÓN, -Ă, atoni, -e, adj. 1. (Despre țesuturi) Care suferă de atonie; atonic. 2. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Care nu este accentuat. – Din fr. atone.

DOOM

atón adj. m., pl. atóni; f. atónă, pl. atóne

atonele
ATÓN, -Ă, atoni, -e, adj. 1. (Despre țesuturi) Care suferă de atonie; atonic. 2. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Care nu este accentuat. – Din fr. atone.

DOOM

atón adj. m., pl. atóni; f. atónă, pl. atóne

atonelor
ATÓN, -Ă, atoni, -e, adj. 1. (Despre țesuturi) Care suferă de atonie; atonic. 2. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Care nu este accentuat. – Din fr. atone.

DOOM

atón adj. m., pl. atóni; f. atónă, pl. atóne

atoni
ATÓN, -Ă, atoni, -e, adj. 1. (Despre țesuturi) Care suferă de atonie; atonic. 2. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Care nu este accentuat. – Din fr. atone.

DOOM

atón adj. m., pl. atóni; f. atónă, pl. atóne

atonic
ATÓNIC, -Ă, atonici, -ce, adj. Aton (1). – Din fr. atonique.

DOOM

atónic adj. m., pl. atónici; f. atónică, pl. atónice

atonica
ATÓNIC, -Ă, atonici, -ce, adj. Aton (1). – Din fr. atonique.

DOOM

atónic adj. m., pl. atónici; f. atónică, pl. atónice

atonice
ATÓNIC, -Ă, atonici, -ce, adj. Aton (1). – Din fr. atonique.

DOOM

atónic adj. m., pl. atónici; f. atónică, pl. atónice

atonicei
ATÓNIC, -Ă, atonici, -ce, adj. Aton (1). – Din fr. atonique.

DOOM

atónic adj. m., pl. atónici; f. atónică, pl. atónice

atonicele
ATÓNIC, -Ă, atonici, -ce, adj. Aton (1). – Din fr. atonique.

DOOM

atónic adj. m., pl. atónici; f. atónică, pl. atónice

atonicelor
ATÓNIC, -Ă, atonici, -ce, adj. Aton (1). – Din fr. atonique.

DOOM

atónic adj. m., pl. atónici; f. atónică, pl. atónice

atonici
ATÓNIC, -Ă, atonici, -ce, adj. Aton (1). – Din fr. atonique.

DOOM

atónic adj. m., pl. atónici; f. atónică, pl. atónice

atonicii
ATÓNIC, -Ă, atonici, -ce, adj. Aton (1). – Din fr. atonique.

DOOM

atónic adj. m., pl. atónici; f. atónică, pl. atónice

atonicilor
ATÓNIC, -Ă, atonici, -ce, adj. Aton (1). – Din fr. atonique.

DOOM

atónic adj. m., pl. atónici; f. atónică, pl. atónice

atonicul
ATÓNIC, -Ă, atonici, -ce, adj. Aton (1). – Din fr. atonique.

DOOM

atónic adj. m., pl. atónici; f. atónică, pl. atónice

atonicului
ATÓNIC, -Ă, atonici, -ce, adj. Aton (1). – Din fr. atonique.

DOOM

atónic adj. m., pl. atónici; f. atónică, pl. atónice

atonie
ATONÍE s. f. Reducere a elasticității unui țesut, în special a mușchilor. ♦ Stare fizică ce se manifestă prin lipsă de putere. – Din fr. atonie.

DOOM

atoníe s. f., art. atonía, g.-d. atoníi, art. atoníei

atonii
ATÓN, -Ă, atoni, -e, adj. 1. (Despre țesuturi) Care suferă de atonie; atonic. 2. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Care nu este accentuat. – Din fr. atone.

DOOM

atón adj. m., pl. atóni; f. atónă, pl. atóne

atonilor
ATÓN, -Ă, atoni, -e, adj. 1. (Despre țesuturi) Care suferă de atonie; atonic. 2. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Care nu este accentuat. – Din fr. atone.

DOOM

atón adj. m., pl. atóni; f. atónă, pl. atóne

atonism
ATONÍSM s.n. Cult monoteist constând în adorarea discului solar, considerat ca aspect vizibil al divinității. [Cf. Aton – soarele la vechii egipteni].

atonismul
ATONÍSM s.n. Cult monoteist constând în adorarea discului solar, considerat ca aspect vizibil al divinității. [Cf. Aton – soarele la vechii egipteni].

atonismului
ATONÍSM s.n. Cult monoteist constând în adorarea discului solar, considerat ca aspect vizibil al divinității. [Cf. Aton – soarele la vechii egipteni].

atonul
ATÓN, -Ă, atoni, -e, adj. 1. (Despre țesuturi) Care suferă de atonie; atonic. 2. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Care nu este accentuat. – Din fr. atone.

DOOM

atón adj. m., pl. atóni; f. atónă, pl. atóne

atonului
ATÓN, -Ă, atoni, -e, adj. 1. (Despre țesuturi) Care suferă de atonie; atonic. 2. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Care nu este accentuat. – Din fr. atone.

DOOM

atón adj. m., pl. atóni; f. atónă, pl. atóne

atot
ATOT- Element de compunere însemnând „pe deplin”, „complet”, „desăvârșit”, care servește la formarea unor adjective și a unor substantive. [Var.: atoate-] – A³ + tot.

atotbiruitoare
ATOTBIRUITÓR, -OÁRE, atotbiruitori, -oare, adj. Care triumfă; triumfător [Pr.: -ru-i-] – Atot- + biruitor.

DOOM

atotbiruitór (-ru-i-) adj. m., pl. atotbiruitóri; f. sg. și pl. atotbiruitoáre

atotbiruitoarea
ATOTBIRUITÓR, -OÁRE, atotbiruitori, -oare, adj. Care triumfă; triumfător [Pr.: -ru-i-] – Atot- + biruitor.

DOOM

atotbiruitór (-ru-i-) adj. m., pl. atotbiruitóri; f. sg. și pl. atotbiruitoáre

atotbiruitoarei
ATOTBIRUITÓR, -OÁRE, atotbiruitori, -oare, adj. Care triumfă; triumfător [Pr.: -ru-i-] – Atot- + biruitor.

DOOM

atotbiruitór (-ru-i-) adj. m., pl. atotbiruitóri; f. sg. și pl. atotbiruitoáre

atotbiruitoarele
ATOTBIRUITÓR, -OÁRE, atotbiruitori, -oare, adj. Care triumfă; triumfător [Pr.: -ru-i-] – Atot- + biruitor.

DOOM

atotbiruitór (-ru-i-) adj. m., pl. atotbiruitóri; f. sg. și pl. atotbiruitoáre

atotbiruitoarelor
ATOTBIRUITÓR, -OÁRE, atotbiruitori, -oare, adj. Care triumfă; triumfător [Pr.: -ru-i-] – Atot- + biruitor.

DOOM

atotbiruitór (-ru-i-) adj. m., pl. atotbiruitóri; f. sg. și pl. atotbiruitoáre

atotbiruitor
ATOTBIRUITÓR, -OÁRE, atotbiruitori, -oare, adj. Care triumfă; triumfător [Pr.: -ru-i-] – Atot- + biruitor.

DOOM

atotbiruitór (-ru-i-) adj. m., pl. atotbiruitóri; f. sg. și pl. atotbiruitoáre

atotbiruitori
ATOTBIRUITÓR, -OÁRE, atotbiruitori, -oare, adj. Care triumfă; triumfător [Pr.: -ru-i-] – Atot- + biruitor.

DOOM

atotbiruitór (-ru-i-) adj. m., pl. atotbiruitóri; f. sg. și pl. atotbiruitoáre

atotbiruitorii
ATOTBIRUITÓR, -OÁRE, atotbiruitori, -oare, adj. Care triumfă; triumfător [Pr.: -ru-i-] – Atot- + biruitor.

DOOM

atotbiruitór (-ru-i-) adj. m., pl. atotbiruitóri; f. sg. și pl. atotbiruitoáre

atotbiruitorilor
ATOTBIRUITÓR, -OÁRE, atotbiruitori, -oare, adj. Care triumfă; triumfător [Pr.: -ru-i-] – Atot- + biruitor.

DOOM

atotbiruitór (-ru-i-) adj. m., pl. atotbiruitóri; f. sg. și pl. atotbiruitoáre

atotbiruitorul
ATOTBIRUITÓR, -OÁRE, atotbiruitori, -oare, adj. Care triumfă; triumfător [Pr.: -ru-i-] – Atot- + biruitor.

DOOM

atotbiruitór (-ru-i-) adj. m., pl. atotbiruitóri; f. sg. și pl. atotbiruitoáre

atotbiruitorului
ATOTBIRUITÓR, -OÁRE, atotbiruitori, -oare, adj. Care triumfă; triumfător [Pr.: -ru-i-] – Atot- + biruitor.

DOOM

atotbiruitór (-ru-i-) adj. m., pl. atotbiruitóri; f. sg. și pl. atotbiruitoáre

atotcunoscătoare
ATOTCUNOSCĂTÓR, -OÁRE, atotcunoscători, -oare, adj. Care cunoaște totul. – Atot- + cunoscător.

DOOM

*atotcunoscătór adj. m., pl. atotcunoscătóri; f. sg. și pl. atotcunoscătoáre

atotcunoscătoarea
ATOTCUNOSCĂTÓR, -OÁRE, atotcunoscători, -oare, adj. Care cunoaște totul. – Atot- + cunoscător.

DOOM

*atotcunoscătór adj. m., pl. atotcunoscătóri; f. sg. și pl. atotcunoscătoáre

atotcunoscătoarei
ATOTCUNOSCĂTÓR, -OÁRE, atotcunoscători, -oare, adj. Care cunoaște totul. – Atot- + cunoscător.

DOOM

*atotcunoscătór adj. m., pl. atotcunoscătóri; f. sg. și pl. atotcunoscătoáre

atotcunoscătoarele
ATOTCUNOSCĂTÓR, -OÁRE, atotcunoscători, -oare, adj. Care cunoaște totul. – Atot- + cunoscător.

DOOM

*atotcunoscătór adj. m., pl. atotcunoscătóri; f. sg. și pl. atotcunoscătoáre

atotcunoscătoarelor
ATOTCUNOSCĂTÓR, -OÁRE, atotcunoscători, -oare, adj. Care cunoaște totul. – Atot- + cunoscător.

DOOM

*atotcunoscătór adj. m., pl. atotcunoscătóri; f. sg. și pl. atotcunoscătoáre

atotcunoscător
ATOTCUNOSCĂTÓR, -OÁRE, atotcunoscători, -oare, adj. Care cunoaște totul. – Atot- + cunoscător.

DOOM

*atotcunoscătór adj. m., pl. atotcunoscătóri; f. sg. și pl. atotcunoscătoáre

atotcunoscători
ATOTCUNOSCĂTÓR, -OÁRE, atotcunoscători, -oare, adj. Care cunoaște totul. – Atot- + cunoscător.

DOOM

*atotcunoscătór adj. m., pl. atotcunoscătóri; f. sg. și pl. atotcunoscătoáre

atotcunoscătorii
ATOTCUNOSCĂTÓR, -OÁRE, atotcunoscători, -oare, adj. Care cunoaște totul. – Atot- + cunoscător.

DOOM

*atotcunoscătór adj. m., pl. atotcunoscătóri; f. sg. și pl. atotcunoscătoáre

atotcunoscătorilor
ATOTCUNOSCĂTÓR, -OÁRE, atotcunoscători, -oare, adj. Care cunoaște totul. – Atot- + cunoscător.

DOOM

*atotcunoscătór adj. m., pl. atotcunoscătóri; f. sg. și pl. atotcunoscătoáre

atotcunoscătorul
ATOTCUNOSCĂTÓR, -OÁRE, atotcunoscători, -oare, adj. Care cunoaște totul. – Atot- + cunoscător.

DOOM

*atotcunoscătór adj. m., pl. atotcunoscătóri; f. sg. și pl. atotcunoscătoáre

atotcunoscătorului
ATOTCUNOSCĂTÓR, -OÁRE, atotcunoscători, -oare, adj. Care cunoaște totul. – Atot- + cunoscător.

DOOM

*atotcunoscătór adj. m., pl. atotcunoscătóri; f. sg. și pl. atotcunoscătoáre

atotcuprinzătoare
ATOTCUPRINZĂTÓR, -OÁRE, atotcuprinzători, -oare, adj. Care cuprinde totul, care cuprinde aspecte, probleme foarte variate și numeroase dintr-un anumit domeniu etc. – Atot- + cuprinzător.

DOOM

atotcuprinzătór (-cu-prin-) adj. m., pl. atotcuprinzătóri; f. sg. și pl. atotcuprinzătoáre

atotcuprinzătoarea
ATOTCUPRINZĂTÓR, -OÁRE, atotcuprinzători, -oare, adj. Care cuprinde totul, care cuprinde aspecte, probleme foarte variate și numeroase dintr-un anumit domeniu etc. – Atot- + cuprinzător.

DOOM

atotcuprinzătór (-cu-prin-) adj. m., pl. atotcuprinzătóri; f. sg. și pl. atotcuprinzătoáre

atotcuprinzătoarei
ATOTCUPRINZĂTÓR, -OÁRE, atotcuprinzători, -oare, adj. Care cuprinde totul, care cuprinde aspecte, probleme foarte variate și numeroase dintr-un anumit domeniu etc. – Atot- + cuprinzător.

DOOM

atotcuprinzătór (-cu-prin-) adj. m., pl. atotcuprinzătóri; f. sg. și pl. atotcuprinzătoáre

atotcuprinzătoarele
ATOTCUPRINZĂTÓR, -OÁRE, atotcuprinzători, -oare, adj. Care cuprinde totul, care cuprinde aspecte, probleme foarte variate și numeroase dintr-un anumit domeniu etc. – Atot- + cuprinzător.

DOOM

atotcuprinzătór (-cu-prin-) adj. m., pl. atotcuprinzătóri; f. sg. și pl. atotcuprinzătoáre

atotcuprinzătoarelor
ATOTCUPRINZĂTÓR, -OÁRE, atotcuprinzători, -oare, adj. Care cuprinde totul, care cuprinde aspecte, probleme foarte variate și numeroase dintr-un anumit domeniu etc. – Atot- + cuprinzător.

DOOM

atotcuprinzătór (-cu-prin-) adj. m., pl. atotcuprinzătóri; f. sg. și pl. atotcuprinzătoáre

atotcuprinzător
ATOTCUPRINZĂTÓR, -OÁRE, atotcuprinzători, -oare, adj. Care cuprinde totul, care cuprinde aspecte, probleme foarte variate și numeroase dintr-un anumit domeniu etc. – Atot- + cuprinzător.

DOOM

atotcuprinzătór (-cu-prin-) adj. m., pl. atotcuprinzătóri; f. sg. și pl. atotcuprinzătoáre

atotcuprinzători
ATOTCUPRINZĂTÓR, -OÁRE, atotcuprinzători, -oare, adj. Care cuprinde totul, care cuprinde aspecte, probleme foarte variate și numeroase dintr-un anumit domeniu etc. – Atot- + cuprinzător.

DOOM

atotcuprinzătór (-cu-prin-) adj. m., pl. atotcuprinzătóri; f. sg. și pl. atotcuprinzătoáre

atotcuprinzătorii
ATOTCUPRINZĂTÓR, -OÁRE, atotcuprinzători, -oare, adj. Care cuprinde totul, care cuprinde aspecte, probleme foarte variate și numeroase dintr-un anumit domeniu etc. – Atot- + cuprinzător.

DOOM

atotcuprinzătór (-cu-prin-) adj. m., pl. atotcuprinzătóri; f. sg. și pl. atotcuprinzătoáre

atotcuprinzătorilor
ATOTCUPRINZĂTÓR, -OÁRE, atotcuprinzători, -oare, adj. Care cuprinde totul, care cuprinde aspecte, probleme foarte variate și numeroase dintr-un anumit domeniu etc. – Atot- + cuprinzător.

DOOM

atotcuprinzătór (-cu-prin-) adj. m., pl. atotcuprinzătóri; f. sg. și pl. atotcuprinzătoáre

atotcuprinzătorul
ATOTCUPRINZĂTÓR, -OÁRE, atotcuprinzători, -oare, adj. Care cuprinde totul, care cuprinde aspecte, probleme foarte variate și numeroase dintr-un anumit domeniu etc. – Atot- + cuprinzător.

DOOM

atotcuprinzătór (-cu-prin-) adj. m., pl. atotcuprinzătóri; f. sg. și pl. atotcuprinzătoáre

atotcuprinzătorului
ATOTCUPRINZĂTÓR, -OÁRE, atotcuprinzători, -oare, adj. Care cuprinde totul, care cuprinde aspecte, probleme foarte variate și numeroase dintr-un anumit domeniu etc. – Atot- + cuprinzător.

DOOM

atotcuprinzătór (-cu-prin-) adj. m., pl. atotcuprinzătóri; f. sg. și pl. atotcuprinzătoáre

atotputere
ATOTPUTÍNȚĂ s. f. Atotputernicie. – Atot + putință.

DOOM

atotputernicíe s. f., art. atotputernicía, g.-d. atotputernicíi, art. atotputernicíei

atotputerea
ATOTPUTÍNȚĂ s. f. Atotputernicie. – Atot + putință.

DOOM

atotputernicíe s. f., art. atotputernicía, g.-d. atotputernicíi, art. atotputernicíei

atotputeri
ATOTPUTÍNȚĂ s. f. Atotputernicie. – Atot + putință.

DOOM

atotputernicíe s. f., art. atotputernicía, g.-d. atotputernicíi, art. atotputernicíei

atotputerii
ATOTPUTÍNȚĂ s. f. Atotputernicie. – Atot + putință.

DOOM

atotputernicíe s. f., art. atotputernicía, g.-d. atotputernicíi, art. atotputernicíei

atotputernic
ATOTPUTÉRNIC, -Ă, atotputernici, -ce, adj., n. pr. m. 1. Adj. Cu putere nelimitată, care poate orice. 2. N. pr. m. art. Dumnezeu – Atot- + puternic (după lat. omnipotens).

DOOM

atotputérnic adj. m., pl. atotputérnici; f. atotputérnică, pl. atotputérnice

atotputernica
ATOTPUTÉRNIC, -Ă, atotputernici, -ce, adj., n. pr. m. 1. Adj. Cu putere nelimitată, care poate orice. 2. N. pr. m. art. Dumnezeu – Atot- + puternic (după lat. omnipotens).

DOOM

atotputérnic adj. m., pl. atotputérnici; f. atotputérnică, pl. atotputérnice

atotputernice
ATOTPUTÉRNIC, -Ă, atotputernici, -ce, adj., n. pr. m. 1. Adj. Cu putere nelimitată, care poate orice. 2. N. pr. m. art. Dumnezeu – Atot- + puternic (după lat. omnipotens).

DOOM

atotputérnic adj. m., pl. atotputérnici; f. atotputérnică, pl. atotputérnice

atotputernicei
ATOTPUTÉRNIC, -Ă, atotputernici, -ce, adj., n. pr. m. 1. Adj. Cu putere nelimitată, care poate orice. 2. N. pr. m. art. Dumnezeu – Atot- + puternic (după lat. omnipotens).

DOOM

atotputérnic adj. m., pl. atotputérnici; f. atotputérnică, pl. atotputérnice

atotputernicele
ATOTPUTÉRNIC, -Ă, atotputernici, -ce, adj., n. pr. m. 1. Adj. Cu putere nelimitată, care poate orice. 2. N. pr. m. art. Dumnezeu – Atot- + puternic (după lat. omnipotens).

DOOM

atotputérnic adj. m., pl. atotputérnici; f. atotputérnică, pl. atotputérnice

atotputernicelor
ATOTPUTÉRNIC, -Ă, atotputernici, -ce, adj., n. pr. m. 1. Adj. Cu putere nelimitată, care poate orice. 2. N. pr. m. art. Dumnezeu – Atot- + puternic (după lat. omnipotens).

DOOM

atotputérnic adj. m., pl. atotputérnici; f. atotputérnică, pl. atotputérnice

atotputernici
ATOTPUTÉRNIC, -Ă, atotputernici, -ce, adj., n. pr. m. 1. Adj. Cu putere nelimitată, care poate orice. 2. N. pr. m. art. Dumnezeu – Atot- + puternic (după lat. omnipotens).

DOOM

atotputérnic adj. m., pl. atotputérnici; f. atotputérnică, pl. atotputérnice

atotputernicia
ATOTPUTÍNȚĂ s. f. Atotputernicie. – Atot + putință.

DOOM

atotputernicíe s. f., art. atotputernicía, g.-d. atotputernicíi, art. atotputernicíei

atotputernicie
ATOTPUTÍNȚĂ s. f. Atotputernicie. – Atot + putință.

DOOM

atotputernicíe s. f., art. atotputernicía, g.-d. atotputernicíi, art. atotputernicíei

atotputerniciei
ATOTPUTÍNȚĂ s. f. Atotputernicie. – Atot + putință.

DOOM

atotputernicíe s. f., art. atotputernicía, g.-d. atotputernicíi, art. atotputernicíei

atotputernicii
ATOTPUTÉRNIC, -Ă, atotputernici, -ce, adj., n. pr. m. 1. Adj. Cu putere nelimitată, care poate orice. 2. N. pr. m. art. Dumnezeu – Atot- + puternic (după lat. omnipotens).

DOOM

atotputérnic adj. m., pl. atotputérnici; f. atotputérnică, pl. atotputérnice

atotputernicii
ATOTPUTÍNȚĂ s. f. Atotputernicie. – Atot + putință.

DOOM

atotputernicíe s. f., art. atotputernicía, g.-d. atotputernicíi, art. atotputernicíei

atotputernicilor
ATOTPUTÉRNIC, -Ă, atotputernici, -ce, adj., n. pr. m. 1. Adj. Cu putere nelimitată, care poate orice. 2. N. pr. m. art. Dumnezeu – Atot- + puternic (după lat. omnipotens).

DOOM

atotputérnic adj. m., pl. atotputérnici; f. atotputérnică, pl. atotputérnice

atotputernicul
ATOTPUTÉRNIC, -Ă, atotputernici, -ce, adj., n. pr. m. 1. Adj. Cu putere nelimitată, care poate orice. 2. N. pr. m. art. Dumnezeu – Atot- + puternic (după lat. omnipotens).

DOOM

atotputérnic adj. m., pl. atotputérnici; f. atotputérnică, pl. atotputérnice

atotputernicului
ATOTPUTÉRNIC, -Ă, atotputernici, -ce, adj., n. pr. m. 1. Adj. Cu putere nelimitată, care poate orice. 2. N. pr. m. art. Dumnezeu – Atot- + puternic (după lat. omnipotens).

DOOM

atotputérnic adj. m., pl. atotputérnici; f. atotputérnică, pl. atotputérnice

atotputința
ATOTPUTÍNȚĂ s. f. Atotputernicie. – Atot + putință.

DOOM

atotputernicíe s. f., art. atotputernicía, g.-d. atotputernicíi, art. atotputernicíei

atotputințe
ATOTPUTÍNȚĂ s. f. Atotputernicie. – Atot + putință.

DOOM

atotputernicíe s. f., art. atotputernicía, g.-d. atotputernicíi, art. atotputernicíei

atotputinței
ATOTPUTÍNȚĂ s. f. Atotputernicie. – Atot + putință.

DOOM

atotputernicíe s. f., art. atotputernicía, g.-d. atotputernicíi, art. atotputernicíei

atotvăzătoare
ATOTVĂZĂTÓR, -OÁRE, atotvăzători, -oare, adj. Care vede și înțelege tot. [Var.: atoatevăzătór, -oáre adj.] – Atot- + văzător.

DOOM

atotvăzătór adj. m., pl. atotvăzătóri; f. sg. și pl. atotvăzătoáre

atotvăzătoarea
ATOTVĂZĂTÓR, -OÁRE, atotvăzători, -oare, adj. Care vede și înțelege tot. [Var.: atoatevăzătór, -oáre adj.] – Atot- + văzător.

DOOM

atotvăzătór adj. m., pl. atotvăzătóri; f. sg. și pl. atotvăzătoáre

atotvăzătoarei
ATOTVĂZĂTÓR, -OÁRE, atotvăzători, -oare, adj. Care vede și înțelege tot. [Var.: atoatevăzătór, -oáre adj.] – Atot- + văzător.

DOOM

atotvăzătór adj. m., pl. atotvăzătóri; f. sg. și pl. atotvăzătoáre

atotvăzătoarele
ATOTVĂZĂTÓR, -OÁRE, atotvăzători, -oare, adj. Care vede și înțelege tot. [Var.: atoatevăzătór, -oáre adj.] – Atot- + văzător.

DOOM

atotvăzătór adj. m., pl. atotvăzătóri; f. sg. și pl. atotvăzătoáre

atotvăzătoarelor
ATOTVĂZĂTÓR, -OÁRE, atotvăzători, -oare, adj. Care vede și înțelege tot. [Var.: atoatevăzătór, -oáre adj.] – Atot- + văzător.

DOOM

atotvăzătór adj. m., pl. atotvăzătóri; f. sg. și pl. atotvăzătoáre

atotvăzător
ATOTVĂZĂTÓR, -OÁRE, atotvăzători, -oare, adj. Care vede și înțelege tot. [Var.: atoatevăzătór, -oáre adj.] – Atot- + văzător.

DOOM

atotvăzătór adj. m., pl. atotvăzătóri; f. sg. și pl. atotvăzătoáre

atotvăzători
ATOTVĂZĂTÓR, -OÁRE, atotvăzători, -oare, adj. Care vede și înțelege tot. [Var.: atoatevăzătór, -oáre adj.] – Atot- + văzător.

DOOM

atotvăzătór adj. m., pl. atotvăzătóri; f. sg. și pl. atotvăzătoáre

atotvăzătorii
ATOTVĂZĂTÓR, -OÁRE, atotvăzători, -oare, adj. Care vede și înțelege tot. [Var.: atoatevăzătór, -oáre adj.] – Atot- + văzător.

DOOM

atotvăzătór adj. m., pl. atotvăzătóri; f. sg. și pl. atotvăzătoáre

atotvăzătorilor
ATOTVĂZĂTÓR, -OÁRE, atotvăzători, -oare, adj. Care vede și înțelege tot. [Var.: atoatevăzătór, -oáre adj.] – Atot- + văzător.

DOOM

atotvăzătór adj. m., pl. atotvăzătóri; f. sg. și pl. atotvăzătoáre

atotvăzătorul
ATOTVĂZĂTÓR, -OÁRE, atotvăzători, -oare, adj. Care vede și înțelege tot. [Var.: atoatevăzătór, -oáre adj.] – Atot- + văzător.

DOOM

atotvăzătór adj. m., pl. atotvăzătóri; f. sg. și pl. atotvăzătoáre

atotvăzătorului
ATOTVĂZĂTÓR, -OÁRE, atotvăzători, -oare, adj. Care vede și înțelege tot. [Var.: atoatevăzătór, -oáre adj.] – Atot- + văzător.

DOOM

atotvăzătór adj. m., pl. atotvăzătóri; f. sg. și pl. atotvăzătoáre

atotștiința
ATOTȘTIÍNȚĂ s. f. Cunoaștere nelimitată. – Atot + știință.

DOOM

atotștiínță s. f., g.-d. art. atotștiínței

atotștiințe
ATOTȘTIÍNȚĂ s. f. Cunoaștere nelimitată. – Atot + știință.

DOOM

atotștiínță s. f., g.-d. art. atotștiínței

atotștiinței
ATOTȘTIÍNȚĂ s. f. Cunoaștere nelimitată. – Atot + știință.

DOOM

atotștiínță s. f., g.-d. art. atotștiínței

atotștiutoare
ATOTȘTIUTÓR, -OÁRE, atotștiutori, -oare, adj. Care știe tot. [Pr.: -ști-u-. – Var.: atoateștiutór, -oáre adj.] – Atot- + știutor (după fr. omniscient).

DOOM

atotștiutór adj. m., pl. atotștiutóri; f. sg. și pl. atotștiutoáre

atotștiutoarea
ATOTȘTIUTÓR, -OÁRE, atotștiutori, -oare, adj. Care știe tot. [Pr.: -ști-u-. – Var.: atoateștiutór, -oáre adj.] – Atot- + știutor (după fr. omniscient).

DOOM

atotștiutór adj. m., pl. atotștiutóri; f. sg. și pl. atotștiutoáre

atotștiutoarei
ATOTȘTIUTÓR, -OÁRE, atotștiutori, -oare, adj. Care știe tot. [Pr.: -ști-u-. – Var.: atoateștiutór, -oáre adj.] – Atot- + știutor (după fr. omniscient).

DOOM

atotștiutór adj. m., pl. atotștiutóri; f. sg. și pl. atotștiutoáre

atotștiutoarele
ATOTȘTIUTÓR, -OÁRE, atotștiutori, -oare, adj. Care știe tot. [Pr.: -ști-u-. – Var.: atoateștiutór, -oáre adj.] – Atot- + știutor (după fr. omniscient).

DOOM

atotștiutór adj. m., pl. atotștiutóri; f. sg. și pl. atotștiutoáre

atotștiutoarelor
ATOTȘTIUTÓR, -OÁRE, atotștiutori, -oare, adj. Care știe tot. [Pr.: -ști-u-. – Var.: atoateștiutór, -oáre adj.] – Atot- + știutor (după fr. omniscient).

DOOM

atotștiutór adj. m., pl. atotștiutóri; f. sg. și pl. atotștiutoáre

atotștiutor
ATOTȘTIUTÓR, -OÁRE, atotștiutori, -oare, adj. Care știe tot. [Pr.: -ști-u-. – Var.: atoateștiutór, -oáre adj.] – Atot- + știutor (după fr. omniscient).

DOOM

atotștiutór adj. m., pl. atotștiutóri; f. sg. și pl. atotștiutoáre

atotștiutori
ATOTȘTIUTÓR, -OÁRE, atotștiutori, -oare, adj. Care știe tot. [Pr.: -ști-u-. – Var.: atoateștiutór, -oáre adj.] – Atot- + știutor (după fr. omniscient).

DOOM

atotștiutór adj. m., pl. atotștiutóri; f. sg. și pl. atotștiutoáre

atotștiutorii
ATOTȘTIUTÓR, -OÁRE, atotștiutori, -oare, adj. Care știe tot. [Pr.: -ști-u-. – Var.: atoateștiutór, -oáre adj.] – Atot- + știutor (după fr. omniscient).

DOOM

atotștiutór adj. m., pl. atotștiutóri; f. sg. și pl. atotștiutoáre

atotștiutorilor
ATOTȘTIUTÓR, -OÁRE, atotștiutori, -oare, adj. Care știe tot. [Pr.: -ști-u-. – Var.: atoateștiutór, -oáre adj.] – Atot- + știutor (după fr. omniscient).

DOOM

atotștiutór adj. m., pl. atotștiutóri; f. sg. și pl. atotștiutoáre

atotștiutorul
ATOTȘTIUTÓR, -OÁRE, atotștiutori, -oare, adj. Care știe tot. [Pr.: -ști-u-. – Var.: atoateștiutór, -oáre adj.] – Atot- + știutor (după fr. omniscient).

DOOM

atotștiutór adj. m., pl. atotștiutóri; f. sg. și pl. atotștiutoáre

atotștiutorului
ATOTȘTIUTÓR, -OÁRE, atotștiutori, -oare, adj. Care știe tot. [Pr.: -ști-u-. – Var.: atoateștiutór, -oáre adj.] – Atot- + știutor (după fr. omniscient).

DOOM

atotștiutór adj. m., pl. atotștiutóri; f. sg. și pl. atotștiutoáre

atoxic
ATÓXIC, -Ă adj. (Despre substanțe) Neotrăvitor, inofensiv. [Cf. fr. atoxique].

atoxica
ATÓXIC, -Ă adj. (Despre substanțe) Neotrăvitor, inofensiv. [Cf. fr. atoxique].

atoxice
ATÓXIC, -Ă adj. (Despre substanțe) Neotrăvitor, inofensiv. [Cf. fr. atoxique].

atoxicei
ATÓXIC, -Ă adj. (Despre substanțe) Neotrăvitor, inofensiv. [Cf. fr. atoxique].

atoxicele
ATÓXIC, -Ă adj. (Despre substanțe) Neotrăvitor, inofensiv. [Cf. fr. atoxique].

atoxicelor
ATÓXIC, -Ă adj. (Despre substanțe) Neotrăvitor, inofensiv. [Cf. fr. atoxique].

atoxici
ATÓXIC, -Ă adj. (Despre substanțe) Neotrăvitor, inofensiv. [Cf. fr. atoxique].

atoxicii
ATÓXIC, -Ă adj. (Despre substanțe) Neotrăvitor, inofensiv. [Cf. fr. atoxique].

atoxicilor
ATÓXIC, -Ă adj. (Despre substanțe) Neotrăvitor, inofensiv. [Cf. fr. atoxique].

atoxicul
ATÓXIC, -Ă adj. (Despre substanțe) Neotrăvitor, inofensiv. [Cf. fr. atoxique].

atoxicului
ATÓXIC, -Ă adj. (Despre substanțe) Neotrăvitor, inofensiv. [Cf. fr. atoxique].

atrabila
ATRABÍLĂ s.f. (Med.) Bilă de culoare neagră; substanță de culoare închisă presupusă a fi secretată de glandele suprarenale și a provoca melancolia; ipohondrie. [< fr. atrabile, cf. lat. ater – negru, bilis – bilă].

atrabile
ATRABÍLĂ s.f. (Med.) Bilă de culoare neagră; substanță de culoare închisă presupusă a fi secretată de glandele suprarenale și a provoca melancolia; ipohondrie. [< fr. atrabile, cf. lat. ater – negru, bilis – bilă].

atrabilei
ATRABÍLĂ s.f. (Med.) Bilă de culoare neagră; substanță de culoare închisă presupusă a fi secretată de glandele suprarenale și a provoca melancolia; ipohondrie. [< fr. atrabile, cf. lat. ater – negru, bilis – bilă].

atrabiliar
ATRABILIÁR, -Ă adj. (Liv.) Coleric, iritabil; irascibil. [Pron. -li-ar. / < it. atrabiliare, cf. fr. atrabilaire].

atrabiliara
ATRABILIÁR, -Ă adj. (Liv.) Coleric, iritabil; irascibil. [Pron. -li-ar. / < it. atrabiliare, cf. fr. atrabilaire].

atrabiliare
ATRABILIÁR, -Ă adj. (Liv.) Coleric, iritabil; irascibil. [Pron. -li-ar. / < it. atrabiliare, cf. fr. atrabilaire].

atrabiliarei
ATRABILIÁR, -Ă adj. (Liv.) Coleric, iritabil; irascibil. [Pron. -li-ar. / < it. atrabiliare, cf. fr. atrabilaire].

atrabiliarele
ATRABILIÁR, -Ă adj. (Liv.) Coleric, iritabil; irascibil. [Pron. -li-ar. / < it. atrabiliare, cf. fr. atrabilaire].

atrabiliarelor
ATRABILIÁR, -Ă adj. (Liv.) Coleric, iritabil; irascibil. [Pron. -li-ar. / < it. atrabiliare, cf. fr. atrabilaire].

atrabiliari
ATRABILIÁR, -Ă adj. (Liv.) Coleric, iritabil; irascibil. [Pron. -li-ar. / < it. atrabiliare, cf. fr. atrabilaire].

atrabiliarii
ATRABILIÁR, -Ă adj. (Liv.) Coleric, iritabil; irascibil. [Pron. -li-ar. / < it. atrabiliare, cf. fr. atrabilaire].

atrabiliarilor
ATRABILIÁR, -Ă adj. (Liv.) Coleric, iritabil; irascibil. [Pron. -li-ar. / < it. atrabiliare, cf. fr. atrabilaire].

atrabiliarul
ATRABILIÁR, -Ă adj. (Liv.) Coleric, iritabil; irascibil. [Pron. -li-ar. / < it. atrabiliare, cf. fr. atrabilaire].

atrabiliarului
ATRABILIÁR, -Ă adj. (Liv.) Coleric, iritabil; irascibil. [Pron. -li-ar. / < it. atrabiliare, cf. fr. atrabilaire].

atractiv
ATRACTÍV, -Ă, atractivi, -e, adj. Atrăgător. – Din fr. attractif, lat. attractivus.

DOOM

atractív (a-trac-) adj. m., pl. atractívi; f. atractívă, pl. atractíve

atractiva
ATRACTÍV, -Ă, atractivi, -e, adj. Atrăgător. – Din fr. attractif, lat. attractivus.

DOOM

atractív (a-trac-) adj. m., pl. atractívi; f. atractívă, pl. atractíve

atractive
ATRACTÍV, -Ă, atractivi, -e, adj. Atrăgător. – Din fr. attractif, lat. attractivus.

DOOM

atractív (a-trac-) adj. m., pl. atractívi; f. atractívă, pl. atractíve

atractivei
ATRACTÍV, -Ă, atractivi, -e, adj. Atrăgător. – Din fr. attractif, lat. attractivus.

DOOM

atractív (a-trac-) adj. m., pl. atractívi; f. atractívă, pl. atractíve

atractivele
ATRACTÍV, -Ă, atractivi, -e, adj. Atrăgător. – Din fr. attractif, lat. attractivus.

DOOM

atractív (a-trac-) adj. m., pl. atractívi; f. atractívă, pl. atractíve

atractivelor
ATRACTÍV, -Ă, atractivi, -e, adj. Atrăgător. – Din fr. attractif, lat. attractivus.

DOOM

atractív (a-trac-) adj. m., pl. atractívi; f. atractívă, pl. atractíve

atractivi
ATRACTÍV, -Ă, atractivi, -e, adj. Atrăgător. – Din fr. attractif, lat. attractivus.

DOOM

atractív (a-trac-) adj. m., pl. atractívi; f. atractívă, pl. atractíve

atractivii
ATRACTÍV, -Ă, atractivi, -e, adj. Atrăgător. – Din fr. attractif, lat. attractivus.

DOOM

atractív (a-trac-) adj. m., pl. atractívi; f. atractívă, pl. atractíve

atractivilor
ATRACTÍV, -Ă, atractivi, -e, adj. Atrăgător. – Din fr. attractif, lat. attractivus.

DOOM

atractív (a-trac-) adj. m., pl. atractívi; f. atractívă, pl. atractíve

atractivitate
ATRACTIVITÁTE s.f. Însușirea a ceea ce este atractiv. [< atractiv + -itate].

atractivitatea
ATRACTIVITÁTE s.f. Însușirea a ceea ce este atractiv. [< atractiv + -itate].

atractivități
ATRACTIVITÁTE s.f. Însușirea a ceea ce este atractiv. [< atractiv + -itate].

atractivității
ATRACTIVITÁTE s.f. Însușirea a ceea ce este atractiv. [< atractiv + -itate].

atractivul
ATRACTÍV, -Ă, atractivi, -e, adj. Atrăgător. – Din fr. attractif, lat. attractivus.

DOOM

atractív (a-trac-) adj. m., pl. atractívi; f. atractívă, pl. atractíve

atractivului
ATRACTÍV, -Ă, atractivi, -e, adj. Atrăgător. – Din fr. attractif, lat. attractivus.

DOOM

atractív (a-trac-) adj. m., pl. atractívi; f. atractívă, pl. atractíve

atracția
ATRÁCȚIE, atracții, s. f. 1. Forță (gravitațională, electrică, magnetică etc.) care tinde să apropie corpurile între care se exercită. 2. Înclinație puternică pe care o ființă o simte pentru alta sau pentru ceva, imbold de a te apropia de cineva ori de ceva. ♦ Farmec sau ispită pe care cineva ori ceva le exercită asupra cuiva. ♦ Ceea ce atrage, farmecă, ademenește, distrează. – Din fr. attraction, lat. attractio, -onis.

DOOM

atrácție (a-trac-ți-e) s. f., art. atrácția (-ți-a), g.-d. art. atrácției; pl. atrácții, art. atrácțiile (-ți-i-)

atracție
ATRÁCȚIE, atracții, s. f. 1. Forță (gravitațională, electrică, magnetică etc.) care tinde să apropie corpurile între care se exercită. 2. Înclinație puternică pe care o ființă o simte pentru alta sau pentru ceva, imbold de a te apropia de cineva ori de ceva. ♦ Farmec sau ispită pe care cineva ori ceva le exercită asupra cuiva. ♦ Ceea ce atrage, farmecă, ademenește, distrează. – Din fr. attraction, lat. attractio, -onis.

DOOM

atrácție (a-trac-ți-e) s. f., art. atrácția (-ți-a), g.-d. art. atrácției; pl. atrácții, art. atrácțiile (-ți-i-)

atracției
ATRÁCȚIE, atracții, s. f. 1. Forță (gravitațională, electrică, magnetică etc.) care tinde să apropie corpurile între care se exercită. 2. Înclinație puternică pe care o ființă o simte pentru alta sau pentru ceva, imbold de a te apropia de cineva ori de ceva. ♦ Farmec sau ispită pe care cineva ori ceva le exercită asupra cuiva. ♦ Ceea ce atrage, farmecă, ademenește, distrează. – Din fr. attraction, lat. attractio, -onis.

DOOM

atrácție (a-trac-ți-e) s. f., art. atrácția (-ți-a), g.-d. art. atrácției; pl. atrácții, art. atrácțiile (-ți-i-)

atracții
ATRÁCȚIE, atracții, s. f. 1. Forță (gravitațională, electrică, magnetică etc.) care tinde să apropie corpurile între care se exercită. 2. Înclinație puternică pe care o ființă o simte pentru alta sau pentru ceva, imbold de a te apropia de cineva ori de ceva. ♦ Farmec sau ispită pe care cineva ori ceva le exercită asupra cuiva. ♦ Ceea ce atrage, farmecă, ademenește, distrează. – Din fr. attraction, lat. attractio, -onis.

DOOM

atrácție (a-trac-ți-e) s. f., art. atrácția (-ți-a), g.-d. art. atrácției; pl. atrácții, art. atrácțiile (-ți-i-)

atracțiile
ATRÁCȚIE, atracții, s. f. 1. Forță (gravitațională, electrică, magnetică etc.) care tinde să apropie corpurile între care se exercită. 2. Înclinație puternică pe care o ființă o simte pentru alta sau pentru ceva, imbold de a te apropia de cineva ori de ceva. ♦ Farmec sau ispită pe care cineva ori ceva le exercită asupra cuiva. ♦ Ceea ce atrage, farmecă, ademenește, distrează. – Din fr. attraction, lat. attractio, -onis.

DOOM

atrácție (a-trac-ți-e) s. f., art. atrácția (-ți-a), g.-d. art. atrácției; pl. atrácții, art. atrácțiile (-ți-i-)

atracțiilor
ATRÁCȚIE, atracții, s. f. 1. Forță (gravitațională, electrică, magnetică etc.) care tinde să apropie corpurile între care se exercită. 2. Înclinație puternică pe care o ființă o simte pentru alta sau pentru ceva, imbold de a te apropia de cineva ori de ceva. ♦ Farmec sau ispită pe care cineva ori ceva le exercită asupra cuiva. ♦ Ceea ce atrage, farmecă, ademenește, distrează. – Din fr. attraction, lat. attractio, -onis.

DOOM

atrácție (a-trac-ți-e) s. f., art. atrácția (-ți-a), g.-d. art. atrácției; pl. atrácții, art. atrácțiile (-ți-i-)

atracțios
ATRACȚIÓS, -OÁSĂ adj. Atractiv. [Et. incertă].

atracțiozitate
ATRACȚIOZITÁTE s.f. Caracter atracțios. [< atracțios + -itate, după grațiozitate].

atracțiune
ATRACȚIÚNE s. f. v. atracție.

atrag
ATRÁGE, atrág, vb. III. Tranz. 1. A exercita o atracție (1); a trage spre sine. Magnetul atrage fierul. ◊ Refl. recipr. Electricitățile de sens contrar se atrag. ♦ A determina (adesea prin vicleșuguri) pe cineva să vină sau să se ducă undeva. ◊ Expr. A atrage atenția (cuiva) = a) a face ca atenția (cuiva) să se îndrepte într-o anumită direcție; b) a avertiza, a preveni. 2. A exercita sau a simți o atracție (2). ♦ Fig. A fermeca, a ademeni, a ispiti, a tenta. 3. A avea drept consecință; a determina. [Perf. s. atrăsei, part. atras] – A³ + trage (după fr. attirer).

DOOM

atráge (a ~) (a-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. atrág, 1 pl. atrágem, imperf. 3 sg. atrăgeá, perf. s. 1 sg. atrăséi, 1 pl. atráserăm; conj. prez. 3 să atrágă; part. atrás

atrage
ATRÁGE, atrág, vb. III. Tranz. 1. A exercita o atracție (1); a trage spre sine. Magnetul atrage fierul. ◊ Refl. recipr. Electricitățile de sens contrar se atrag. ♦ A determina (adesea prin vicleșuguri) pe cineva să vină sau să se ducă undeva. ◊ Expr. A atrage atenția (cuiva) = a) a face ca atenția (cuiva) să se îndrepte într-o anumită direcție; b) a avertiza, a preveni. 2. A exercita sau a simți o atracție (2). ♦ Fig. A fermeca, a ademeni, a ispiti, a tenta. 3. A avea drept consecință; a determina. [Perf. s. atrăsei, part. atras] – A³ + trage (după fr. attirer).

DOOM

atráge (a ~) (a-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. atrág, 1 pl. atrágem, imperf. 3 sg. atrăgeá, perf. s. 1 sg. atrăséi, 1 pl. atráserăm; conj. prez. 3 să atrágă; part. atrás

atragem
ATRÁGE, atrág, vb. III. Tranz. 1. A exercita o atracție (1); a trage spre sine. Magnetul atrage fierul. ◊ Refl. recipr. Electricitățile de sens contrar se atrag. ♦ A determina (adesea prin vicleșuguri) pe cineva să vină sau să se ducă undeva. ◊ Expr. A atrage atenția (cuiva) = a) a face ca atenția (cuiva) să se îndrepte într-o anumită direcție; b) a avertiza, a preveni. 2. A exercita sau a simți o atracție (2). ♦ Fig. A fermeca, a ademeni, a ispiti, a tenta. 3. A avea drept consecință; a determina. [Perf. s. atrăsei, part. atras] – A³ + trage (după fr. attirer).

DOOM

atráge (a ~) (a-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. atrág, 1 pl. atrágem, imperf. 3 sg. atrăgeá, perf. s. 1 sg. atrăséi, 1 pl. atráserăm; conj. prez. 3 să atrágă; part. atrás

atragere
ATRÁGE, atrág, vb. III. Tranz. 1. A exercita o atracție (1); a trage spre sine. Magnetul atrage fierul. ◊ Refl. recipr. Electricitățile de sens contrar se atrag. ♦ A determina (adesea prin vicleșuguri) pe cineva să vină sau să se ducă undeva. ◊ Expr. A atrage atenția (cuiva) = a) a face ca atenția (cuiva) să se îndrepte într-o anumită direcție; b) a avertiza, a preveni. 2. A exercita sau a simți o atracție (2). ♦ Fig. A fermeca, a ademeni, a ispiti, a tenta. 3. A avea drept consecință; a determina. [Perf. s. atrăsei, part. atras] – A³ + trage (după fr. attirer).

DOOM

atráge (a ~) (a-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. atrág, 1 pl. atrágem, imperf. 3 sg. atrăgeá, perf. s. 1 sg. atrăséi, 1 pl. atráserăm; conj. prez. 3 să atrágă; part. atrás

atragere
ATRÁGERE, atrageri, s. f. Acțiunea de a (se) atrage. – V. atrage.

DOOM

atrágere (a-tra-) s. f., g.-d. art. atrágerii; pl. atrágeri

atragerea
ATRÁGERE, atrageri, s. f. Acțiunea de a (se) atrage. – V. atrage.

DOOM

atrágere (a-tra-) s. f., g.-d. art. atrágerii; pl. atrágeri

atrageri
ATRÁGERE, atrageri, s. f. Acțiunea de a (se) atrage. – V. atrage.

DOOM

atrágere (a-tra-) s. f., g.-d. art. atrágerii; pl. atrágeri

atragerii
ATRÁGERE, atrageri, s. f. Acțiunea de a (se) atrage. – V. atrage.

DOOM

atrágere (a-tra-) s. f., g.-d. art. atrágerii; pl. atrágeri

atragerile
ATRÁGERE, atrageri, s. f. Acțiunea de a (se) atrage. – V. atrage.

DOOM

atrágere (a-tra-) s. f., g.-d. art. atrágerii; pl. atrágeri

atragerilor
ATRÁGERE, atrageri, s. f. Acțiunea de a (se) atrage. – V. atrage.

DOOM

atrágere (a-tra-) s. f., g.-d. art. atrágerii; pl. atrágeri

atrageți
ATRÁGE, atrág, vb. III. Tranz. 1. A exercita o atracție (1); a trage spre sine. Magnetul atrage fierul. ◊ Refl. recipr. Electricitățile de sens contrar se atrag. ♦ A determina (adesea prin vicleșuguri) pe cineva să vină sau să se ducă undeva. ◊ Expr. A atrage atenția (cuiva) = a) a face ca atenția (cuiva) să se îndrepte într-o anumită direcție; b) a avertiza, a preveni. 2. A exercita sau a simți o atracție (2). ♦ Fig. A fermeca, a ademeni, a ispiti, a tenta. 3. A avea drept consecință; a determina. [Perf. s. atrăsei, part. atras] – A³ + trage (după fr. attirer).

DOOM

atráge (a ~) (a-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. atrág, 1 pl. atrágem, imperf. 3 sg. atrăgeá, perf. s. 1 sg. atrăséi, 1 pl. atráserăm; conj. prez. 3 să atrágă; part. atrás

atragi
ATRÁGE, atrág, vb. III. Tranz. 1. A exercita o atracție (1); a trage spre sine. Magnetul atrage fierul. ◊ Refl. recipr. Electricitățile de sens contrar se atrag. ♦ A determina (adesea prin vicleșuguri) pe cineva să vină sau să se ducă undeva. ◊ Expr. A atrage atenția (cuiva) = a) a face ca atenția (cuiva) să se îndrepte într-o anumită direcție; b) a avertiza, a preveni. 2. A exercita sau a simți o atracție (2). ♦ Fig. A fermeca, a ademeni, a ispiti, a tenta. 3. A avea drept consecință; a determina. [Perf. s. atrăsei, part. atras] – A³ + trage (după fr. attirer).

DOOM

atráge (a ~) (a-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. atrág, 1 pl. atrágem, imperf. 3 sg. atrăgeá, perf. s. 1 sg. atrăséi, 1 pl. atráserăm; conj. prez. 3 să atrágă; part. atrás

atragă
ATRÁGE, atrág, vb. III. Tranz. 1. A exercita o atracție (1); a trage spre sine. Magnetul atrage fierul. ◊ Refl. recipr. Electricitățile de sens contrar se atrag. ♦ A determina (adesea prin vicleșuguri) pe cineva să vină sau să se ducă undeva. ◊ Expr. A atrage atenția (cuiva) = a) a face ca atenția (cuiva) să se îndrepte într-o anumită direcție; b) a avertiza, a preveni. 2. A exercita sau a simți o atracție (2). ♦ Fig. A fermeca, a ademeni, a ispiti, a tenta. 3. A avea drept consecință; a determina. [Perf. s. atrăsei, part. atras] – A³ + trage (după fr. attirer).

DOOM

atráge (a ~) (a-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. atrág, 1 pl. atrágem, imperf. 3 sg. atrăgeá, perf. s. 1 sg. atrăséi, 1 pl. atráserăm; conj. prez. 3 să atrágă; part. atrás

atramentare
ATRAMENTÁRE s.f. Tratament termochimic al pieselor de oțel, prin încălzire în baie cu soluție de fosfat de fier și de mangan. [După germ. Atramentverfahren, cf. lat. atramentum – culoare neagră].

atramentarea
ATRAMENTÁRE s.f. Tratament termochimic al pieselor de oțel, prin încălzire în baie cu soluție de fosfat de fier și de mangan. [După germ. Atramentverfahren, cf. lat. atramentum – culoare neagră].

atramentarius
POPÉNCHI, popenchi, s. m. Numele a două specii de ciuperci comestibile (Coprinus atramentarius și comatus). – Et. nec.

atramentări
ATRAMENTÁRE s.f. Tratament termochimic al pieselor de oțel, prin încălzire în baie cu soluție de fosfat de fier și de mangan. [După germ. Atramentverfahren, cf. lat. atramentum – culoare neagră].

atramentării
ATRAMENTÁRE s.f. Tratament termochimic al pieselor de oțel, prin încălzire în baie cu soluție de fosfat de fier și de mangan. [După germ. Atramentverfahren, cf. lat. atramentum – culoare neagră].

atrapa
ATRÁPĂ s.f. (Franțuzism] Farsă, cursă, păcăleală. ♦ Obiect destinat a înșela prin amuzament; (p. ext.) mulaj. [< fr. attrape].

atrape
ATRÁPĂ s.f. (Franțuzism] Farsă, cursă, păcăleală. ♦ Obiect destinat a înșela prin amuzament; (p. ext.) mulaj. [< fr. attrape].

atrapei
ATRÁPĂ s.f. (Franțuzism] Farsă, cursă, păcăleală. ♦ Obiect destinat a înșela prin amuzament; (p. ext.) mulaj. [< fr. attrape].

atrapele
ATRÁPĂ s.f. (Franțuzism] Farsă, cursă, păcăleală. ♦ Obiect destinat a înșela prin amuzament; (p. ext.) mulaj. [< fr. attrape].

atrapelor
ATRÁPĂ s.f. (Franțuzism] Farsă, cursă, păcăleală. ♦ Obiect destinat a înșela prin amuzament; (p. ext.) mulaj. [< fr. attrape].

atras
ATRÁGE, atrág, vb. III. Tranz. 1. A exercita o atracție (1); a trage spre sine. Magnetul atrage fierul. ◊ Refl. recipr. Electricitățile de sens contrar se atrag. ♦ A determina (adesea prin vicleșuguri) pe cineva să vină sau să se ducă undeva. ◊ Expr. A atrage atenția (cuiva) = a) a face ca atenția (cuiva) să se îndrepte într-o anumită direcție; b) a avertiza, a preveni. 2. A exercita sau a simți o atracție (2). ♦ Fig. A fermeca, a ademeni, a ispiti, a tenta. 3. A avea drept consecință; a determina. [Perf. s. atrăsei, part. atras] – A³ + trage (după fr. attirer).

DOOM

atráge (a ~) (a-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. atrág, 1 pl. atrágem, imperf. 3 sg. atrăgeá, perf. s. 1 sg. atrăséi, 1 pl. atráserăm; conj. prez. 3 să atrágă; part. atrás

atras
ATRÁGE, atrág, vb. III. Tranz. 1. A exercita o atracție (1); a apropia la sine. Magnetul atrage fierul. ◊ Refl. recipr. Electricitățile de sens contrar se atrag. ♦ A determina (adesea prin vicleșuguri) pe cineva să vină sau să se ducă undeva. ◊ Expr. A atrage atenția (cuiva) = a) a face ca atenția (cuiva) să se îndrepte într-o anumită direcție; b) a avertiza, a preveni. 2. A exercita sau a simți o atracție (2). ♦ Fig. A fermeca, a ademeni, a ispiti, a tenta. 3. A avea drept consecință; a determina. [Perf. s. atrăsei, part. atras] – A³ + trage (după fr. attirer).

atrase
ATRÁGE, atrág, vb. III. Tranz. 1. A exercita o atracție (1); a trage spre sine. Magnetul atrage fierul. ◊ Refl. recipr. Electricitățile de sens contrar se atrag. ♦ A determina (adesea prin vicleșuguri) pe cineva să vină sau să se ducă undeva. ◊ Expr. A atrage atenția (cuiva) = a) a face ca atenția (cuiva) să se îndrepte într-o anumită direcție; b) a avertiza, a preveni. 2. A exercita sau a simți o atracție (2). ♦ Fig. A fermeca, a ademeni, a ispiti, a tenta. 3. A avea drept consecință; a determina. [Perf. s. atrăsei, part. atras] – A³ + trage (după fr. attirer).

DOOM

atráge (a ~) (a-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. atrág, 1 pl. atrágem, imperf. 3 sg. atrăgeá, perf. s. 1 sg. atrăséi, 1 pl. atráserăm; conj. prez. 3 să atrágă; part. atrás

atraseră
ATRÁGE, atrág, vb. III. Tranz. 1. A exercita o atracție (1); a trage spre sine. Magnetul atrage fierul. ◊ Refl. recipr. Electricitățile de sens contrar se atrag. ♦ A determina (adesea prin vicleșuguri) pe cineva să vină sau să se ducă undeva. ◊ Expr. A atrage atenția (cuiva) = a) a face ca atenția (cuiva) să se îndrepte într-o anumită direcție; b) a avertiza, a preveni. 2. A exercita sau a simți o atracție (2). ♦ Fig. A fermeca, a ademeni, a ispiti, a tenta. 3. A avea drept consecință; a determina. [Perf. s. atrăsei, part. atras] – A³ + trage (după fr. attirer).

DOOM

atráge (a ~) (a-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. atrág, 1 pl. atrágem, imperf. 3 sg. atrăgeá, perf. s. 1 sg. atrăséi, 1 pl. atráserăm; conj. prez. 3 să atrágă; part. atrás

atraserăm
ATRÁGE, atrág, vb. III. Tranz. 1. A exercita o atracție (1); a trage spre sine. Magnetul atrage fierul. ◊ Refl. recipr. Electricitățile de sens contrar se atrag. ♦ A determina (adesea prin vicleșuguri) pe cineva să vină sau să se ducă undeva. ◊ Expr. A atrage atenția (cuiva) = a) a face ca atenția (cuiva) să se îndrepte într-o anumită direcție; b) a avertiza, a preveni. 2. A exercita sau a simți o atracție (2). ♦ Fig. A fermeca, a ademeni, a ispiti, a tenta. 3. A avea drept consecință; a determina. [Perf. s. atrăsei, part. atras] – A³ + trage (după fr. attirer).

DOOM

atráge (a ~) (a-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. atrág, 1 pl. atrágem, imperf. 3 sg. atrăgeá, perf. s. 1 sg. atrăséi, 1 pl. atráserăm; conj. prez. 3 să atrágă; part. atrás

atraserăți
ATRÁGE, atrág, vb. III. Tranz. 1. A exercita o atracție (1); a trage spre sine. Magnetul atrage fierul. ◊ Refl. recipr. Electricitățile de sens contrar se atrag. ♦ A determina (adesea prin vicleșuguri) pe cineva să vină sau să se ducă undeva. ◊ Expr. A atrage atenția (cuiva) = a) a face ca atenția (cuiva) să se îndrepte într-o anumită direcție; b) a avertiza, a preveni. 2. A exercita sau a simți o atracție (2). ♦ Fig. A fermeca, a ademeni, a ispiti, a tenta. 3. A avea drept consecință; a determina. [Perf. s. atrăsei, part. atras] – A³ + trage (după fr. attirer).

DOOM

atráge (a ~) (a-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. atrág, 1 pl. atrágem, imperf. 3 sg. atrăgeá, perf. s. 1 sg. atrăséi, 1 pl. atráserăm; conj. prez. 3 să atrágă; part. atrás

atrepsic
ATRÉPSIC, -Ă adj., s. m. și f. (Suferind) de atrepsie. [< fr. athrepsique].

atrepsie
ATREPSÍE s. f. (Med.) Gravă tulburare de nutriție specifică unor sugari. – Din fr. athrepsie.

DOOM

atrepsíe (a-trep-) s. f., art. atrepsía, g.-d. atrepsíi, art. atrepsíei

atreu
Atreu = Atreus.

atreus
Atreus, fiul lui Pelops și al Hippodamiei și frate cu Thyestes. Cu concursul mamei lor, Atreus și Thyestes l-au ucis pe Chrysippus, fratele lor vitreg, atrăgîndu-și prin această crimă mînia și blestemul tatălui lor. Izgoniți de Pelops din Pisa, ei s-au refugiat la curtea lui Eurystheus, regele din Mycenae. După moartea acestuia, Atreus, căsătorit între timp cu Aërope, fiica lui Eurystheus, i-a urmat la tron. Aflînd că Thyestes îi necinstește casa, deoarece este amantul soției sale, Atreus se gîndește să se răzbune: mai întîi îl izgonește, apoi, prefăcîndu-se că l-a iertat, îl recheamă și-l poftește la un banchet, unde-l ospătează cu carnea propriilor lui copii, pe care-i ucisese între timp. Descoperind adevărul, Thyestes fuge îngrozit la curtea lui Thesprotus. Acolo, supunîndu-se poruncii unui oracol, el săvîrșește un incest cu propria lui fiică – Pelopia. În urma acestui incest, Pelopia – fără să știe că tatăl fiului ei este de fapt propriul ei tată – dă naștere lui Aegisthus. Între timp, Atreus, blestemat de către zei împreună cu întregul neam al atrizilor (v. și Agamemnon) pentru fapta lui criminală, pornește în căutarea lui Thyestes pentru a-l aduce înapoi. Ajunge la Thesprotus, se căsătorește cu Pelopia, pe care o ia drept fiica acestuia și îl înfiază pe Aegisthus fără să știe al cui fiu este. După trecerea anilor, Atreus îl îndeamnă pe Aegisthus să-și ucidă tatăl. Aegisthus îl omoară însă pe Atreus și-l înscăunează în locul lui pe Thyestes.

atrezie
ATREZÍE s.f. (Anat.) Astupare sau neperforare a unui orificiu natural. [Gen. -iei. / < fr. atrésie, cf. gr. a – fără, tresis – orificiu].

atribui
ATRIBUÍ, atríbui, vb. IV. Tranz. 1. A da, a acorda; a conferi. 2. A pune ceva pe seama, în socoteala cuiva. – Din fr. attribuer, lat. attribuere.

DOOM

atribuí (a ~) (a-tri-) vb., ind. prez. 3 atríbuie, imperf. 3 sg. atribuiá; conj. prez. 3 să atríbuie

atribuia
ATRIBUÍ, atríbui, vb. IV. Tranz. 1. A da, a acorda; a conferi. 2. A pune ceva pe seama, în socoteala cuiva. – Din fr. attribuer, lat. attribuere.

DOOM

atribuí (a ~) (a-tri-) vb., ind. prez. 3 atríbuie, imperf. 3 sg. atribuiá; conj. prez. 3 să atríbuie

atribuiai
ATRIBUÍ, atríbui, vb. IV. Tranz. 1. A da, a acorda; a conferi. 2. A pune ceva pe seama, în socoteala cuiva. – Din fr. attribuer, lat. attribuere.

DOOM

atribuí (a ~) (a-tri-) vb., ind. prez. 3 atríbuie, imperf. 3 sg. atribuiá; conj. prez. 3 să atríbuie

atribuiam
ATRIBUÍ, atríbui, vb. IV. Tranz. 1. A da, a acorda; a conferi. 2. A pune ceva pe seama, în socoteala cuiva. – Din fr. attribuer, lat. attribuere.

DOOM

atribuí (a ~) (a-tri-) vb., ind. prez. 3 atríbuie, imperf. 3 sg. atribuiá; conj. prez. 3 să atríbuie

atribuiau
ATRIBUÍ, atríbui, vb. IV. Tranz. 1. A da, a acorda; a conferi. 2. A pune ceva pe seama, în socoteala cuiva. – Din fr. attribuer, lat. attribuere.

DOOM

atribuí (a ~) (a-tri-) vb., ind. prez. 3 atríbuie, imperf. 3 sg. atribuiá; conj. prez. 3 să atríbuie

atribuiați
ATRIBUÍ, atríbui, vb. IV. Tranz. 1. A da, a acorda; a conferi. 2. A pune ceva pe seama, în socoteala cuiva. – Din fr. attribuer, lat. attribuere.

DOOM

atribuí (a ~) (a-tri-) vb., ind. prez. 3 atríbuie, imperf. 3 sg. atribuiá; conj. prez. 3 să atríbuie

atribuie
ATRIBUÍ, atríbui, vb. IV. Tranz. 1. A da, a acorda; a conferi. 2. A pune ceva pe seama, în socoteala cuiva. – Din fr. attribuer, lat. attribuere.

DOOM

atribuí (a ~) (a-tri-) vb., ind. prez. 3 atríbuie, imperf. 3 sg. atribuiá; conj. prez. 3 să atríbuie

atribuii
ATRIBUÍ, atríbui, vb. IV. Tranz. 1. A da, a acorda; a conferi. 2. A pune ceva pe seama, în socoteala cuiva. – Din fr. attribuer, lat. attribuere.

DOOM

atribuí (a ~) (a-tri-) vb., ind. prez. 3 atríbuie, imperf. 3 sg. atribuiá; conj. prez. 3 să atríbuie

atribuim
ATRIBUÍ, atríbui, vb. IV. Tranz. 1. A da, a acorda; a conferi. 2. A pune ceva pe seama, în socoteala cuiva. – Din fr. attribuer, lat. attribuere.

DOOM

atribuí (a ~) (a-tri-) vb., ind. prez. 3 atríbuie, imperf. 3 sg. atribuiá; conj. prez. 3 să atríbuie

atribuind
ATRIBUÍ, atríbui, vb. IV. Tranz. 1. A da, a acorda; a conferi. 2. A pune ceva pe seama, în socoteala cuiva. – Din fr. attribuer, lat. attribuere.

DOOM

atribuí (a ~) (a-tri-) vb., ind. prez. 3 atríbuie, imperf. 3 sg. atribuiá; conj. prez. 3 să atríbuie

atribuire
ATRIBUÍ, atríbui, vb. IV. Tranz. 1. A da, a acorda; a conferi. 2. A pune ceva pe seama, în socoteala cuiva. – Din fr. attribuer, lat. attribuere.

DOOM

atribuí (a ~) (a-tri-) vb., ind. prez. 3 atríbuie, imperf. 3 sg. atribuiá; conj. prez. 3 să atríbuie

atribuire
ATRIBUÍRE, atribuiri, s. f. Acțiunea de a atribui și rezultatul ei. – V. atribui.

DOOM

atribuíre (a-tri-) s. f., g.-d. art. atribuírii; pl. atribuíri

atribuirea
ATRIBUÍRE, atribuiri, s. f. Acțiunea de a atribui și rezultatul ei. – V. atribui.

DOOM

atribuíre (a-tri-) s. f., g.-d. art. atribuírii; pl. atribuíri

atribuiri
ATRIBUÍRE, atribuiri, s. f. Acțiunea de a atribui și rezultatul ei. – V. atribui.

DOOM

atribuíre (a-tri-) s. f., g.-d. art. atribuírii; pl. atribuíri

atribuirii
ATRIBUÍRE, atribuiri, s. f. Acțiunea de a atribui și rezultatul ei. – V. atribui.

DOOM

atribuíre (a-tri-) s. f., g.-d. art. atribuírii; pl. atribuíri

atribuirile
ATRIBUÍRE, atribuiri, s. f. Acțiunea de a atribui și rezultatul ei. – V. atribui.

DOOM

atribuíre (a-tri-) s. f., g.-d. art. atribuírii; pl. atribuíri

atribuirilor
ATRIBUÍRE, atribuiri, s. f. Acțiunea de a atribui și rezultatul ei. – V. atribui.

DOOM

atribuíre (a-tri-) s. f., g.-d. art. atribuírii; pl. atribuíri

atribuiră
ATRIBUÍ, atríbui, vb. IV. Tranz. 1. A da, a acorda; a conferi. 2. A pune ceva pe seama, în socoteala cuiva. – Din fr. attribuer, lat. attribuere.

DOOM

atribuí (a ~) (a-tri-) vb., ind. prez. 3 atríbuie, imperf. 3 sg. atribuiá; conj. prez. 3 să atríbuie

atribuirăm
ATRIBUÍ, atríbui, vb. IV. Tranz. 1. A da, a acorda; a conferi. 2. A pune ceva pe seama, în socoteala cuiva. – Din fr. attribuer, lat. attribuere.

DOOM

atribuí (a ~) (a-tri-) vb., ind. prez. 3 atríbuie, imperf. 3 sg. atribuiá; conj. prez. 3 să atríbuie

atribuirăți
ATRIBUÍ, atríbui, vb. IV. Tranz. 1. A da, a acorda; a conferi. 2. A pune ceva pe seama, în socoteala cuiva. – Din fr. attribuer, lat. attribuere.

DOOM

atribuí (a ~) (a-tri-) vb., ind. prez. 3 atríbuie, imperf. 3 sg. atribuiá; conj. prez. 3 să atríbuie

atribuise
ATRIBUÍ, atríbui, vb. IV. Tranz. 1. A da, a acorda; a conferi. 2. A pune ceva pe seama, în socoteala cuiva. – Din fr. attribuer, lat. attribuere.

DOOM

atribuí (a ~) (a-tri-) vb., ind. prez. 3 atríbuie, imperf. 3 sg. atribuiá; conj. prez. 3 să atríbuie

atribuisem
ATRIBUÍ, atríbui, vb. IV. Tranz. 1. A da, a acorda; a conferi. 2. A pune ceva pe seama, în socoteala cuiva. – Din fr. attribuer, lat. attribuere.

DOOM

atribuí (a ~) (a-tri-) vb., ind. prez. 3 atríbuie, imperf. 3 sg. atribuiá; conj. prez. 3 să atríbuie

atribuiseră
ATRIBUÍ, atríbui, vb. IV. Tranz. 1. A da, a acorda; a conferi. 2. A pune ceva pe seama, în socoteala cuiva. – Din fr. attribuer, lat. attribuere.

DOOM

atribuí (a ~) (a-tri-) vb., ind. prez. 3 atríbuie, imperf. 3 sg. atribuiá; conj. prez. 3 să atríbuie

atribuiserăm
ATRIBUÍ, atríbui, vb. IV. Tranz. 1. A da, a acorda; a conferi. 2. A pune ceva pe seama, în socoteala cuiva. – Din fr. attribuer, lat. attribuere.

DOOM

atribuí (a ~) (a-tri-) vb., ind. prez. 3 atríbuie, imperf. 3 sg. atribuiá; conj. prez. 3 să atríbuie

atribuiserăți
ATRIBUÍ, atríbui, vb. IV. Tranz. 1. A da, a acorda; a conferi. 2. A pune ceva pe seama, în socoteala cuiva. – Din fr. attribuer, lat. attribuere.

DOOM

atribuí (a ~) (a-tri-) vb., ind. prez. 3 atríbuie, imperf. 3 sg. atribuiá; conj. prez. 3 să atríbuie

atribuiseși
ATRIBUÍ, atríbui, vb. IV. Tranz. 1. A da, a acorda; a conferi. 2. A pune ceva pe seama, în socoteala cuiva. – Din fr. attribuer, lat. attribuere.

DOOM

atribuí (a ~) (a-tri-) vb., ind. prez. 3 atríbuie, imperf. 3 sg. atribuiá; conj. prez. 3 să atríbuie

atribuiseți
ATRIBUÍ, atríbui, vb. IV. Tranz. 1. A da, a acorda; a conferi. 2. A pune ceva pe seama, în socoteala cuiva. – Din fr. attribuer, lat. attribuere.

DOOM

atribuí (a ~) (a-tri-) vb., ind. prez. 3 atríbuie, imperf. 3 sg. atribuiá; conj. prez. 3 să atríbuie

atribuit
ATRIBUÍ, atríbui, vb. IV. Tranz. 1. A da, a acorda; a conferi. 2. A pune ceva pe seama, în socoteala cuiva. – Din fr. attribuer, lat. attribuere.

DOOM

atribuí (a ~) (a-tri-) vb., ind. prez. 3 atríbuie, imperf. 3 sg. atribuiá; conj. prez. 3 să atríbuie

atribuit
ATRIBUÍ, atríbui, vb. IV. Tranz. 1. A da, a acorda, a conferi. 2. A pune ceva pe seama, în socoteala cuiva. – Din fr. attribuer, lat. attribuere.

atribuiși
ATRIBUÍ, atríbui, vb. IV. Tranz. 1. A da, a acorda; a conferi. 2. A pune ceva pe seama, în socoteala cuiva. – Din fr. attribuer, lat. attribuere.

DOOM

atribuí (a ~) (a-tri-) vb., ind. prez. 3 atríbuie, imperf. 3 sg. atribuiá; conj. prez. 3 să atríbuie

atribuiți
ATRIBUÍ, atríbui, vb. IV. Tranz. 1. A da, a acorda; a conferi. 2. A pune ceva pe seama, în socoteala cuiva. – Din fr. attribuer, lat. attribuere.

DOOM

atribuí (a ~) (a-tri-) vb., ind. prez. 3 atríbuie, imperf. 3 sg. atribuiá; conj. prez. 3 să atríbuie

atribut
ATRIBÚT, atribute, s. n. 1. Însușire (esențială) a unui obiect. ♦ (Concr.) Semn distinctiv, simbol. 2. (Lingv.) Parte secundară a propoziției care determină un substantiv sau un echivalent al acestuia. 3. (Fil.) Calitate a unei substanțe. 4. (Rel.) Atributele divine = perfecțiuni atribuite lui Dumnezeu, altele decât propria sa esență. – Din fr. attribut, lat. attributum.

DOOM

atribút (a-tri-) s. n., pl. atribúte

atribute
ATRIBÚT, atribute, s. n. 1. Însușire (esențială) a unui obiect. ♦ (Concr.) Semn distinctiv, simbol. 2. (Lingv.) Parte secundară a propoziției care determină un substantiv sau un echivalent al acestuia. 3. (Fil.) Calitate a unei substanțe. 4. (Rel.) Atributele divine = perfecțiuni atribuite lui Dumnezeu, altele decât propria sa esență. – Din fr. attribut, lat. attributum.

DOOM

atribút (a-tri-) s. n., pl. atribúte

atributele
ATRIBÚT, atribute, s. n. 1. Însușire (esențială) a unui obiect. ♦ (Concr.) Semn distinctiv, simbol. 2. (Lingv.) Parte secundară a propoziției care determină un substantiv sau un echivalent al acestuia. 3. (Fil.) Calitate a unei substanțe. 4. (Rel.) Atributele divine = perfecțiuni atribuite lui Dumnezeu, altele decât propria sa esență. – Din fr. attribut, lat. attributum.

DOOM

atribút (a-tri-) s. n., pl. atribúte

atributelor
ATRIBÚT, atribute, s. n. 1. Însușire (esențială) a unui obiect. ♦ (Concr.) Semn distinctiv, simbol. 2. (Lingv.) Parte secundară a propoziției care determină un substantiv sau un echivalent al acestuia. 3. (Fil.) Calitate a unei substanțe. 4. (Rel.) Atributele divine = perfecțiuni atribuite lui Dumnezeu, altele decât propria sa esență. – Din fr. attribut, lat. attributum.

DOOM

atribút (a-tri-) s. n., pl. atribúte

atributiv
ATRIBUTÍV, -Ă, atributivi, -e, adj. Care are funcție de atribut (2). – Din fr. attributif.

DOOM

atributív (a-tri-) adj. m., pl. atributívi; f. atributívă, pl. atributíve

atributiva
ATRIBUTÍV, -Ă, atributivi, -e, adj. Care are funcție de atribut (2). – Din fr. attributif.

DOOM

atributív (a-tri-) adj. m., pl. atributívi; f. atributívă, pl. atributíve

atributive
ATRIBUTÍV, -Ă, atributivi, -e, adj. Care are funcție de atribut (2). – Din fr. attributif.

DOOM

atributív (a-tri-) adj. m., pl. atributívi; f. atributívă, pl. atributíve

atributivei
ATRIBUTÍV, -Ă, atributivi, -e, adj. Care are funcție de atribut (2). – Din fr. attributif.

DOOM

atributív (a-tri-) adj. m., pl. atributívi; f. atributívă, pl. atributíve

atributivele
ATRIBUTÍV, -Ă, atributivi, -e, adj. Care are funcție de atribut (2). – Din fr. attributif.

DOOM

atributív (a-tri-) adj. m., pl. atributívi; f. atributívă, pl. atributíve

atributivelor
ATRIBUTÍV, -Ă, atributivi, -e, adj. Care are funcție de atribut (2). – Din fr. attributif.

DOOM

atributív (a-tri-) adj. m., pl. atributívi; f. atributívă, pl. atributíve

atributivi
ATRIBUTÍV, -Ă, atributivi, -e, adj. Care are funcție de atribut (2). – Din fr. attributif.

DOOM

atributív (a-tri-) adj. m., pl. atributívi; f. atributívă, pl. atributíve

atributivii
ATRIBUTÍV, -Ă, atributivi, -e, adj. Care are funcție de atribut (2). – Din fr. attributif.

DOOM

atributív (a-tri-) adj. m., pl. atributívi; f. atributívă, pl. atributíve

atributivilor
ATRIBUTÍV, -Ă, atributivi, -e, adj. Care are funcție de atribut (2). – Din fr. attributif.

DOOM

atributív (a-tri-) adj. m., pl. atributívi; f. atributívă, pl. atributíve

atributivul
ATRIBUTÍV, -Ă, atributivi, -e, adj. Care are funcție de atribut (2). – Din fr. attributif.

DOOM

atributív (a-tri-) adj. m., pl. atributívi; f. atributívă, pl. atributíve

atributivului
ATRIBUTÍV, -Ă, atributivi, -e, adj. Care are funcție de atribut (2). – Din fr. attributif.

DOOM

atributív (a-tri-) adj. m., pl. atributívi; f. atributívă, pl. atributíve

atributul
ATRIBÚT, atribute, s. n. 1. Însușire (esențială) a unui obiect. ♦ (Concr.) Semn distinctiv, simbol. 2. (Lingv.) Parte secundară a propoziției care determină un substantiv sau un echivalent al acestuia. 3. (Fil.) Calitate a unei substanțe. 4. (Rel.) Atributele divine = perfecțiuni atribuite lui Dumnezeu, altele decât propria sa esență. – Din fr. attribut, lat. attributum.

DOOM

atribút (a-tri-) s. n., pl. atribúte

atributului
ATRIBÚT, atribute, s. n. 1. Însușire (esențială) a unui obiect. ♦ (Concr.) Semn distinctiv, simbol. 2. (Lingv.) Parte secundară a propoziției care determină un substantiv sau un echivalent al acestuia. 3. (Fil.) Calitate a unei substanțe. 4. (Rel.) Atributele divine = perfecțiuni atribuite lui Dumnezeu, altele decât propria sa esență. – Din fr. attribut, lat. attributum.

DOOM

atribút (a-tri-) s. n., pl. atribúte

atribuția
ATRIBÚȚIE, atribuții, s. f. Sferă de autoritate, de competență, de activitate a cuiva; însărcinare, obligație, sarcină dată cuiva spre îndeplinire. [Var.: atribuțiune s. f.] – Din fr. attribution, lat. attributio, -onis.

DOOM

atribúție (a-tri-, -ți-e) s. f., art. atribúția (-ți-a), g.-d. art. atribúției; pl. atribúții, art. atribúțiile (-ți-i-)

atribuție
ATRIBÚȚIE, atribuții, s. f. Sferă de autoritate, de competență, de activitate a cuiva; însărcinare, obligație, sarcină dată cuiva spre îndeplinire. [Var.: atribuțiune s. f.] – Din fr. attribution, lat. attributio, -onis.

DOOM

atribúție (a-tri-, -ți-e) s. f., art. atribúția (-ți-a), g.-d. art. atribúției; pl. atribúții, art. atribúțiile (-ți-i-)

atribuției
ATRIBÚȚIE, atribuții, s. f. Sferă de autoritate, de competență, de activitate a cuiva; însărcinare, obligație, sarcină dată cuiva spre îndeplinire. [Var.: atribuțiune s. f.] – Din fr. attribution, lat. attributio, -onis.

DOOM

atribúție (a-tri-, -ți-e) s. f., art. atribúția (-ți-a), g.-d. art. atribúției; pl. atribúții, art. atribúțiile (-ți-i-)

atribuții
ATRIBÚȚIE, atribuții, s. f. Sferă de autoritate, de competență, de activitate a cuiva; însărcinare, obligație, sarcină dată cuiva spre îndeplinire. [Var.: atribuțiune s. f.] – Din fr. attribution, lat. attributio, -onis.

DOOM

atribúție (a-tri-, -ți-e) s. f., art. atribúția (-ți-a), g.-d. art. atribúției; pl. atribúții, art. atribúțiile (-ți-i-)

atribuțiile
ATRIBÚȚIE, atribuții, s. f. Sferă de autoritate, de competență, de activitate a cuiva; însărcinare, obligație, sarcină dată cuiva spre îndeplinire. [Var.: atribuțiune s. f.] – Din fr. attribution, lat. attributio, -onis.

DOOM

atribúție (a-tri-, -ți-e) s. f., art. atribúția (-ți-a), g.-d. art. atribúției; pl. atribúții, art. atribúțiile (-ți-i-)

atribuțiilor
ATRIBÚȚIE, atribuții, s. f. Sferă de autoritate, de competență, de activitate a cuiva; însărcinare, obligație, sarcină dată cuiva spre îndeplinire. [Var.: atribuțiune s. f.] – Din fr. attribution, lat. attributio, -onis.

DOOM

atribúție (a-tri-, -ți-e) s. f., art. atribúția (-ți-a), g.-d. art. atribúției; pl. atribúții, art. atribúțiile (-ți-i-)

atribuțiune
ATRIBÚȚIE, atribuții, s. f. Sferă de autoritate, de competență, de activitate a cuiva; însărcinare, obligație, sarcină dată cuiva spre îndeplinire. [Var.: atribuțiune s. f.] – Din fr. attribution, lat. attributio, -onis.

DOOM

atribúție (a-tri-, -ți-e) s. f., art. atribúția (-ți-a), g.-d. art. atribúției; pl. atribúții, art. atribúțiile (-ți-i-)

atrichie
ATRICHÍE s.f. (Med.) Lipsă (congenitală) a părului. [< fr. atrichie, cf. gr. a – fără, thrix – păr].

atridae
Atridae, patronimic purtat de Agamemnon și de Menelaus, în calitatea lor de descendenți ai lui Atreus.

atrii
ÁTRIUM² s. n. v. atriu.

DOOM

!átriu/átrium (a-tri-u/-tri-um) s. n., art. átriul/átriumul; pl. átrii/átriumuri

atrii
ÁTRIUM¹, atriumuri, s. n. 1. Curte interioară a caselor romane, de obicei înconjurată de un portic acoperit. 2. (Rar) Spațiu deschis, înconjurat adesea de coloane, la intrarea unei bazilici. [Pr.: -tri-um] – Din lat. atrium.

atriile
ÁTRIUM² s. n. v. atriu.

DOOM

!átriu/átrium (a-tri-u/-tri-um) s. n., art. átriul/átriumul; pl. átrii/átriumuri

atriile
ÁTRIUM¹, atriumuri, s. n. 1. Curte interioară a caselor romane, de obicei înconjurată de un portic acoperit. 2. (Rar) Spațiu deschis, înconjurat adesea de coloane, la intrarea unei bazilici. [Pr.: -tri-um] – Din lat. atrium.

atriilor
ÁTRIUM² s. n. v. atriu.

DOOM

!átriu/átrium (a-tri-u/-tri-um) s. n., art. átriul/átriumul; pl. átrii/átriumuri

atriilor
ÁTRIUM¹, atriumuri, s. n. 1. Curte interioară a caselor romane, de obicei înconjurată de un portic acoperit. 2. (Rar) Spațiu deschis, înconjurat adesea de coloane, la intrarea unei bazilici. [Pr.: -tri-um] – Din lat. atrium.

atriplex
LÓBODĂ, (rar) lobode, s. f. Nume dat mai multor specii de plante erbacee anuale, dintre care una, cu frunzele comestibile, este cultivată (Atriplex hortensis). ◊ Expr. (Pop.) A se plimba (sau a umbla) ca vodă prin lobodă = a umbla fără grijă (dându-și importanță). – Din sl. loboda.

atriu
ÁTRIUM² s. n. v. atriu.

DOOM

!átriu/átrium (a-tri-u/-tri-um) s. n., art. átriul/átriumul; pl. átrii/átriumuri

atriu
ÁTRIUM¹, atriumuri, s. n. 1. Curte interioară a caselor romane, de obicei înconjurată de un portic acoperit. 2. (Rar) Spațiu deschis, înconjurat adesea de coloane, la intrarea unei bazilici. [Pr.: -tri-um] – Din lat. atrium.

atriul
ÁTRIUM² s. n. v. atriu.

DOOM

!átriu/átrium (a-tri-u/-tri-um) s. n., art. átriul/átriumul; pl. átrii/átriumuri

atriul
ÁTRIUM¹, atriumuri, s. n. 1. Curte interioară a caselor romane, de obicei înconjurată de un portic acoperit. 2. (Rar) Spațiu deschis, înconjurat adesea de coloane, la intrarea unei bazilici. [Pr.: -tri-um] – Din lat. atrium.

atriului
ÁTRIUM² s. n. v. atriu.

DOOM

!átriu/átrium (a-tri-u/-tri-um) s. n., art. átriul/átriumul; pl. átrii/átriumuri

atriului
ÁTRIUM¹, atriumuri, s. n. 1. Curte interioară a caselor romane, de obicei înconjurată de un portic acoperit. 2. (Rar) Spațiu deschis, înconjurat adesea de coloane, la intrarea unei bazilici. [Pr.: -tri-um] – Din lat. atrium.

atrium
ÁTRIUM² s. n. v. atriu.

DOOM

!átriu/átrium (a-tri-u/-tri-um) s. n., art. átriul/átriumul; pl. átrii/átriumuri

atrium
ÁTRIUM¹, atriumuri, s. n. 1. Curte interioară a caselor romane, de obicei înconjurată de un portic acoperit. 2. (Rar) Spațiu deschis, înconjurat adesea de coloane, la intrarea unei bazilici. [Pr.: -tri-um] – Din lat. atrium.

atriumul
ÁTRIUM² s. n. v. atriu.

DOOM

!átriu/átrium (a-tri-u/-tri-um) s. n., art. átriul/átriumul; pl. átrii/átriumuri

atriumul
ÁTRIUM¹, atriumuri, s. n. 1. Curte interioară a caselor romane, de obicei înconjurată de un portic acoperit. 2. (Rar) Spațiu deschis, înconjurat adesea de coloane, la intrarea unei bazilici. [Pr.: -tri-um] – Din lat. atrium.

atriumului
ÁTRIUM² s. n. v. atriu.

DOOM

!átriu/átrium (a-tri-u/-tri-um) s. n., art. átriul/átriumul; pl. átrii/átriumuri

atriumului
ÁTRIUM¹, atriumuri, s. n. 1. Curte interioară a caselor romane, de obicei înconjurată de un portic acoperit. 2. (Rar) Spațiu deschis, înconjurat adesea de coloane, la intrarea unei bazilici. [Pr.: -tri-um] – Din lat. atrium.

atriumuri
ÁTRIUM² s. n. v. atriu.

DOOM

!átriu/átrium (a-tri-u/-tri-um) s. n., art. átriul/átriumul; pl. átrii/átriumuri

atriumuri
ÁTRIUM¹, atriumuri, s. n. 1. Curte interioară a caselor romane, de obicei înconjurată de un portic acoperit. 2. (Rar) Spațiu deschis, înconjurat adesea de coloane, la intrarea unei bazilici. [Pr.: -tri-um] – Din lat. atrium.

atriumurile
ÁTRIUM² s. n. v. atriu.

DOOM

!átriu/átrium (a-tri-u/-tri-um) s. n., art. átriul/átriumul; pl. átrii/átriumuri

atriumurile
ÁTRIUM¹, atriumuri, s. n. 1. Curte interioară a caselor romane, de obicei înconjurată de un portic acoperit. 2. (Rar) Spațiu deschis, înconjurat adesea de coloane, la intrarea unei bazilici. [Pr.: -tri-um] – Din lat. atrium.

atriumurilor
ÁTRIUM² s. n. v. atriu.

DOOM

!átriu/átrium (a-tri-u/-tri-um) s. n., art. átriul/átriumul; pl. átrii/átriumuri

atriumurilor
ÁTRIUM¹, atriumuri, s. n. 1. Curte interioară a caselor romane, de obicei înconjurată de un portic acoperit. 2. (Rar) Spațiu deschis, înconjurat adesea de coloane, la intrarea unei bazilici. [Pr.: -tri-um] – Din lat. atrium.

atrizi
Atrizi = Atridae.

atriție
ATRÍȚIE s.f. v. atrițiune.

atrițiune
ATRIȚIÚNE s.f. Îndepărtare a particulelor de pe suprafața granulelor minerale prin frecare umedă. ♦ Uzură a pietrelor unei îmbrăcăminți rutiere prin frecarea între ele. ♦ Abraziune. [Pron. -ți-u-, var. atriție s.f. / < fr. attrition].

atrițiunea
ATRIȚIÚNE s.f. Îndepărtare a particulelor de pe suprafața granulelor minerale prin frecare umedă. ♦ Uzură a pietrelor unei îmbrăcăminți rutiere prin frecarea între ele. ♦ Abraziune. [Pron. -ți-u-, var. atriție s.f. / < fr. attrition].

atrițiuni
ATRIȚIÚNE s.f. Îndepărtare a particulelor de pe suprafața granulelor minerale prin frecare umedă. ♦ Uzură a pietrelor unei îmbrăcăminți rutiere prin frecarea între ele. ♦ Abraziune. [Pron. -ți-u-, var. atriție s.f. / < fr. attrition].

atrițiunii
ATRIȚIÚNE s.f. Îndepărtare a particulelor de pe suprafața granulelor minerale prin frecare umedă. ♦ Uzură a pietrelor unei îmbrăcăminți rutiere prin frecarea între ele. ♦ Abraziune. [Pron. -ți-u-, var. atriție s.f. / < fr. attrition].

atrițiunile
ATRIȚIÚNE s.f. Îndepărtare a particulelor de pe suprafața granulelor minerale prin frecare umedă. ♦ Uzură a pietrelor unei îmbrăcăminți rutiere prin frecarea între ele. ♦ Abraziune. [Pron. -ți-u-, var. atriție s.f. / < fr. attrition].

atrițiunilor
ATRIȚIÚNE s.f. Îndepărtare a particulelor de pe suprafața granulelor minerale prin frecare umedă. ♦ Uzură a pietrelor unei îmbrăcăminți rutiere prin frecarea între ele. ♦ Abraziune. [Pron. -ți-u-, var. atriție s.f. / < fr. attrition].

atroce
ATRÓCE adj. invar. Cumplit, înfiorător, îngrozitor, fioros, groaznic. Durere, crimă atroce. – Din fr. atroce, lat. atrox, -cis.

DOOM

atróce (a-tro-) adj. invar.

atrocitate
ATROCITÁTE, atrocități, s. f. Purtare, faptă, durere etc. atroce. – Din fr. atrocité, lat. atrocitas, -atis.

DOOM

atrocitáte (a-tro-) s. f., g.-d. art. atrocitắții; pl. atrocitắți

atrocitatea
ATROCITÁTE, atrocități, s. f. Purtare, faptă, durere etc. atroce. – Din fr. atrocité, lat. atrocitas, -atis.

DOOM

atrocitáte (a-tro-) s. f., g.-d. art. atrocitắții; pl. atrocitắți

atrocități
ATROCITÁTE, atrocități, s. f. Purtare, faptă, durere etc. atroce. – Din fr. atrocité, lat. atrocitas, -atis.

DOOM

atrocitáte (a-tro-) s. f., g.-d. art. atrocitắții; pl. atrocitắți

atrocității
ATROCITÁTE, atrocități, s. f. Purtare, faptă, durere etc. atroce. – Din fr. atrocité, lat. atrocitas, -atis.

DOOM

atrocitáte (a-tro-) s. f., g.-d. art. atrocitắții; pl. atrocitắți

atrocitățile
ATROCITÁTE, atrocități, s. f. Purtare, faptă, durere etc. atroce. – Din fr. atrocité, lat. atrocitas, -atis.

DOOM

atrocitáte (a-tro-) s. f., g.-d. art. atrocitắții; pl. atrocitắți

atrocităților
ATROCITÁTE, atrocități, s. f. Purtare, faptă, durere etc. atroce. – Din fr. atrocité, lat. atrocitas, -atis.

DOOM

atrocitáte (a-tro-) s. f., g.-d. art. atrocitắții; pl. atrocitắți

atrofia
ATROFIÁ, pers. 3 atrofiază, vb. I. Refl. 1. (Despre țesuturi sau organe) A suferi o atrofie. 2. A-și pierde vigoarea; a se degrada. [Pr.: -fi-a] – Din fr. atrophier.

DOOM

!atrofiá (a se ~) (a-tro-fi-a) vb. refl., ind. prez. 3 se atrofiáză, 1 pl. ne atrofiém (-fi-em); conj. prez. 3 să se atrofiéze; ger. atrofiíndu-se (-fi-in-)

atrofia
ATROFÍE s. f. Degenerare morfologică și funcțională a unui țesut sau a unui organ. – Din fr. atrophie, lat. atrophia.

DOOM

atrofíe (a-tro-) s. f., art. atrofía, g.-d. atrofíi, art. atrofíei

atrofiai
ATROFIÁ, pers. 3 atrofiază, vb. I. Refl. 1. (Despre țesuturi sau organe) A suferi o atrofie. 2. A-și pierde vigoarea; a se degrada. [Pr.: -fi-a] – Din fr. atrophier.

DOOM

!atrofiá (a se ~) (a-tro-fi-a) vb. refl., ind. prez. 3 se atrofiáză, 1 pl. ne atrofiém (-fi-em); conj. prez. 3 să se atrofiéze; ger. atrofiíndu-se (-fi-in-)

atrofiam
ATROFIÁ, pers. 3 atrofiază, vb. I. Refl. 1. (Despre țesuturi sau organe) A suferi o atrofie. 2. A-și pierde vigoarea; a se degrada. [Pr.: -fi-a] – Din fr. atrophier.

DOOM

!atrofiá (a se ~) (a-tro-fi-a) vb. refl., ind. prez. 3 se atrofiáză, 1 pl. ne atrofiém (-fi-em); conj. prez. 3 să se atrofiéze; ger. atrofiíndu-se (-fi-in-)

atrofiant
ATROFIÁNT, -Ă (rar) Care atrofiază. [Pron. -fi-ant. / cf. fr. athrophiant].

atrofianta
ATROFIÁNT, -Ă (rar) Care atrofiază. [Pron. -fi-ant. / cf. fr. athrophiant].

atrofiante
ATROFIÁNT, -Ă (rar) Care atrofiază. [Pron. -fi-ant. / cf. fr. athrophiant].

atrofiantei
ATROFIÁNT, -Ă (rar) Care atrofiază. [Pron. -fi-ant. / cf. fr. athrophiant].

atrofiantele
ATROFIÁNT, -Ă (rar) Care atrofiază. [Pron. -fi-ant. / cf. fr. athrophiant].

atrofiantelor
ATROFIÁNT, -Ă (rar) Care atrofiază. [Pron. -fi-ant. / cf. fr. athrophiant].

atrofiantul
ATROFIÁNT, -Ă (rar) Care atrofiază. [Pron. -fi-ant. / cf. fr. athrophiant].

atrofiantului
ATROFIÁNT, -Ă (rar) Care atrofiază. [Pron. -fi-ant. / cf. fr. athrophiant].

atrofianți
ATROFIÁNT, -Ă (rar) Care atrofiază. [Pron. -fi-ant. / cf. fr. athrophiant].

atrofianții
ATROFIÁNT, -Ă (rar) Care atrofiază. [Pron. -fi-ant. / cf. fr. athrophiant].

atrofianților
ATROFIÁNT, -Ă (rar) Care atrofiază. [Pron. -fi-ant. / cf. fr. athrophiant].

atrofiară
ATROFIÁ, pers. 3 atrofiază, vb. I. Refl. 1. (Despre țesuturi sau organe) A suferi o atrofie. 2. A-și pierde vigoarea; a se degrada. [Pr.: -fi-a] – Din fr. atrophier.

DOOM

!atrofiá (a se ~) (a-tro-fi-a) vb. refl., ind. prez. 3 se atrofiáză, 1 pl. ne atrofiém (-fi-em); conj. prez. 3 să se atrofiéze; ger. atrofiíndu-se (-fi-in-)

atrofiarăm
ATROFIÁ, pers. 3 atrofiază, vb. I. Refl. 1. (Despre țesuturi sau organe) A suferi o atrofie. 2. A-și pierde vigoarea; a se degrada. [Pr.: -fi-a] – Din fr. atrophier.

DOOM

!atrofiá (a se ~) (a-tro-fi-a) vb. refl., ind. prez. 3 se atrofiáză, 1 pl. ne atrofiém (-fi-em); conj. prez. 3 să se atrofiéze; ger. atrofiíndu-se (-fi-in-)

atrofiarăți
ATROFIÁ, pers. 3 atrofiază, vb. I. Refl. 1. (Despre țesuturi sau organe) A suferi o atrofie. 2. A-și pierde vigoarea; a se degrada. [Pr.: -fi-a] – Din fr. atrophier.

DOOM

!atrofiá (a se ~) (a-tro-fi-a) vb. refl., ind. prez. 3 se atrofiáză, 1 pl. ne atrofiém (-fi-em); conj. prez. 3 să se atrofiéze; ger. atrofiíndu-se (-fi-in-)

atrofiase
ATROFIÁ, pers. 3 atrofiază, vb. I. Refl. 1. (Despre țesuturi sau organe) A suferi o atrofie. 2. A-și pierde vigoarea; a se degrada. [Pr.: -fi-a] – Din fr. atrophier.

DOOM

!atrofiá (a se ~) (a-tro-fi-a) vb. refl., ind. prez. 3 se atrofiáză, 1 pl. ne atrofiém (-fi-em); conj. prez. 3 să se atrofiéze; ger. atrofiíndu-se (-fi-in-)

atrofiasem
ATROFIÁ, pers. 3 atrofiază, vb. I. Refl. 1. (Despre țesuturi sau organe) A suferi o atrofie. 2. A-și pierde vigoarea; a se degrada. [Pr.: -fi-a] – Din fr. atrophier.

DOOM

!atrofiá (a se ~) (a-tro-fi-a) vb. refl., ind. prez. 3 se atrofiáză, 1 pl. ne atrofiém (-fi-em); conj. prez. 3 să se atrofiéze; ger. atrofiíndu-se (-fi-in-)

atrofiaseră
ATROFIÁ, pers. 3 atrofiază, vb. I. Refl. 1. (Despre țesuturi sau organe) A suferi o atrofie. 2. A-și pierde vigoarea; a se degrada. [Pr.: -fi-a] – Din fr. atrophier.

DOOM

!atrofiá (a se ~) (a-tro-fi-a) vb. refl., ind. prez. 3 se atrofiáză, 1 pl. ne atrofiém (-fi-em); conj. prez. 3 să se atrofiéze; ger. atrofiíndu-se (-fi-in-)

atrofiaserăm
ATROFIÁ, pers. 3 atrofiază, vb. I. Refl. 1. (Despre țesuturi sau organe) A suferi o atrofie. 2. A-și pierde vigoarea; a se degrada. [Pr.: -fi-a] – Din fr. atrophier.

DOOM

!atrofiá (a se ~) (a-tro-fi-a) vb. refl., ind. prez. 3 se atrofiáză, 1 pl. ne atrofiém (-fi-em); conj. prez. 3 să se atrofiéze; ger. atrofiíndu-se (-fi-in-)

atrofiaserăți
ATROFIÁ, pers. 3 atrofiază, vb. I. Refl. 1. (Despre țesuturi sau organe) A suferi o atrofie. 2. A-și pierde vigoarea; a se degrada. [Pr.: -fi-a] – Din fr. atrophier.

DOOM

!atrofiá (a se ~) (a-tro-fi-a) vb. refl., ind. prez. 3 se atrofiáză, 1 pl. ne atrofiém (-fi-em); conj. prez. 3 să se atrofiéze; ger. atrofiíndu-se (-fi-in-)

atrofiaseși
ATROFIÁ, pers. 3 atrofiază, vb. I. Refl. 1. (Despre țesuturi sau organe) A suferi o atrofie. 2. A-și pierde vigoarea; a se degrada. [Pr.: -fi-a] – Din fr. atrophier.

DOOM

!atrofiá (a se ~) (a-tro-fi-a) vb. refl., ind. prez. 3 se atrofiáză, 1 pl. ne atrofiém (-fi-em); conj. prez. 3 să se atrofiéze; ger. atrofiíndu-se (-fi-in-)

atrofiaseți
ATROFIÁ, pers. 3 atrofiază, vb. I. Refl. 1. (Despre țesuturi sau organe) A suferi o atrofie. 2. A-și pierde vigoarea; a se degrada. [Pr.: -fi-a] – Din fr. atrophier.

DOOM

!atrofiá (a se ~) (a-tro-fi-a) vb. refl., ind. prez. 3 se atrofiáză, 1 pl. ne atrofiém (-fi-em); conj. prez. 3 să se atrofiéze; ger. atrofiíndu-se (-fi-in-)

atrofiat
ATROFIÁ, pers. 3 atrofiază, vb. I. Refl. 1. (Despre țesuturi sau organe) A suferi o atrofie. 2. A-și pierde vigoarea; a se degrada. [Pr.: -fi-a] – Din fr. atrophier.

DOOM

!atrofiá (a se ~) (a-tro-fi-a) vb. refl., ind. prez. 3 se atrofiáză, 1 pl. ne atrofiém (-fi-em); conj. prez. 3 să se atrofiéze; ger. atrofiíndu-se (-fi-in-)

atrofiat
ATROFIÁT, -Ă, atrofiați, -te, adj. Care a suferit o atrofie. [Pr.: -fi-at] – V. atrofia.

atrofiata
ATROFIÁT, -Ă, atrofiați, -te, adj. Care a suferit o atrofie. [Pr.: -fi-at] – V. atrofia.

atrofiate
ATROFIÁT, -Ă, atrofiați, -te, adj. Care a suferit o atrofie. [Pr.: -fi-at] – V. atrofia.

atrofiatei
ATROFIÁT, -Ă, atrofiați, -te, adj. Care a suferit o atrofie. [Pr.: -fi-at] – V. atrofia.

atrofiatele
ATROFIÁT, -Ă, atrofiați, -te, adj. Care a suferit o atrofie. [Pr.: -fi-at] – V. atrofia.

atrofiatelor
ATROFIÁT, -Ă, atrofiați, -te, adj. Care a suferit o atrofie. [Pr.: -fi-at] – V. atrofia.

atrofiatul
ATROFIÁT, -Ă, atrofiați, -te, adj. Care a suferit o atrofie. [Pr.: -fi-at] – V. atrofia.

atrofiatului
ATROFIÁT, -Ă, atrofiați, -te, adj. Care a suferit o atrofie. [Pr.: -fi-at] – V. atrofia.

atrofiau
ATROFIÁ, pers. 3 atrofiază, vb. I. Refl. 1. (Despre țesuturi sau organe) A suferi o atrofie. 2. A-și pierde vigoarea; a se degrada. [Pr.: -fi-a] – Din fr. atrophier.

DOOM

!atrofiá (a se ~) (a-tro-fi-a) vb. refl., ind. prez. 3 se atrofiáză, 1 pl. ne atrofiém (-fi-em); conj. prez. 3 să se atrofiéze; ger. atrofiíndu-se (-fi-in-)

atrofiază
ATROFIÁ, pers. 3 atrofiază, vb. I. Refl. 1. (Despre țesuturi sau organe) A suferi o atrofie. 2. A-și pierde vigoarea; a se degrada. [Pr.: -fi-a] – Din fr. atrophier.

DOOM

!atrofiá (a se ~) (a-tro-fi-a) vb. refl., ind. prez. 3 se atrofiáză, 1 pl. ne atrofiém (-fi-em); conj. prez. 3 să se atrofiéze; ger. atrofiíndu-se (-fi-in-)

atrofiași
ATROFIÁ, pers. 3 atrofiază, vb. I. Refl. 1. (Despre țesuturi sau organe) A suferi o atrofie. 2. A-și pierde vigoarea; a se degrada. [Pr.: -fi-a] – Din fr. atrophier.

DOOM

!atrofiá (a se ~) (a-tro-fi-a) vb. refl., ind. prez. 3 se atrofiáză, 1 pl. ne atrofiém (-fi-em); conj. prez. 3 să se atrofiéze; ger. atrofiíndu-se (-fi-in-)

atrofiați
ATROFIÁ, pers. 3 atrofiază, vb. I. Refl. 1. (Despre țesuturi sau organe) A suferi o atrofie. 2. A-și pierde vigoarea; a se degrada. [Pr.: -fi-a] – Din fr. atrophier.

DOOM

!atrofiá (a se ~) (a-tro-fi-a) vb. refl., ind. prez. 3 se atrofiáză, 1 pl. ne atrofiém (-fi-em); conj. prez. 3 să se atrofiéze; ger. atrofiíndu-se (-fi-in-)

atrofiați
ATROFIÁT, -Ă, atrofiați, -te, adj. Care a suferit o atrofie. [Pr.: -fi-at] – V. atrofia.

atrofiații
ATROFIÁT, -Ă, atrofiați, -te, adj. Care a suferit o atrofie. [Pr.: -fi-at] – V. atrofia.

atrofiaților
ATROFIÁT, -Ă, atrofiați, -te, adj. Care a suferit o atrofie. [Pr.: -fi-at] – V. atrofia.

atrofic
ATRÓFIC, -Ă adj. Atins de atrofie. [< fr. atrophique].

atrofica
ATRÓFIC, -Ă adj. Atins de atrofie. [< fr. atrophique].

atrofice
ATRÓFIC, -Ă adj. Atins de atrofie. [< fr. atrophique].

atroficei
ATRÓFIC, -Ă adj. Atins de atrofie. [< fr. atrophique].

atroficele
ATRÓFIC, -Ă adj. Atins de atrofie. [< fr. atrophique].

atroficelor
ATRÓFIC, -Ă adj. Atins de atrofie. [< fr. atrophique].

atrofici
ATRÓFIC, -Ă adj. Atins de atrofie. [< fr. atrophique].

atroficii
ATRÓFIC, -Ă adj. Atins de atrofie. [< fr. atrophique].

atroficilor
ATRÓFIC, -Ă adj. Atins de atrofie. [< fr. atrophique].

atroficul
ATRÓFIC, -Ă adj. Atins de atrofie. [< fr. atrophique].

atroficului
ATRÓFIC, -Ă adj. Atins de atrofie. [< fr. atrophique].

atrofie
ATROFIÁ, pers. 3 atrofiază, vb. I. Refl. 1. (Despre țesuturi sau organe) A suferi o atrofie. 2. A-și pierde vigoarea; a se degrada. [Pr.: -fi-a] – Din fr. atrophier.

DOOM

!atrofiá (a se ~) (a-tro-fi-a) vb. refl., ind. prez. 3 se atrofiáză, 1 pl. ne atrofiém (-fi-em); conj. prez. 3 să se atrofiéze; ger. atrofiíndu-se (-fi-in-)

atrofie
ATROFÍE s. f. Degenerare morfologică și funcțională a unui țesut sau a unui organ. – Din fr. atrophie, lat. atrophia.

DOOM

atrofíe (a-tro-) s. f., art. atrofía, g.-d. atrofíi, art. atrofíei

atrofiei
ATROFÍE s. f. Degenerare morfologică și funcțională a unui țesut sau a unui organ. – Din fr. atrophie, lat. atrophia.

DOOM

atrofíe (a-tro-) s. f., art. atrofía, g.-d. atrofíi, art. atrofíei

atrofiem
ATROFIÁ, pers. 3 atrofiază, vb. I. Refl. 1. (Despre țesuturi sau organe) A suferi o atrofie. 2. A-și pierde vigoarea; a se degrada. [Pr.: -fi-a] – Din fr. atrophier.

DOOM

!atrofiá (a se ~) (a-tro-fi-a) vb. refl., ind. prez. 3 se atrofiáză, 1 pl. ne atrofiém (-fi-em); conj. prez. 3 să se atrofiéze; ger. atrofiíndu-se (-fi-in-)

atrofiere
ATROFIÁ, pers. 3 atrofiază, vb. I. Refl. 1. (Despre țesuturi sau organe) A suferi o atrofie. 2. A-și pierde vigoarea; a se degrada. [Pr.: -fi-a] – Din fr. atrophier.

DOOM

!atrofiá (a se ~) (a-tro-fi-a) vb. refl., ind. prez. 3 se atrofiáză, 1 pl. ne atrofiém (-fi-em); conj. prez. 3 să se atrofiéze; ger. atrofiíndu-se (-fi-in-)

atrofiere
ATROFIÉRE, atrofieri, s. f. Faptul de a se atrofia. [Pr.: -fi-e-] – V. atrofia.

DOOM

atrofiére (a-tro-fi-e-) s. f., g.-d. art. atrofiérii; pl. atrofiéri

atrofierea
ATROFIÉRE, atrofieri, s. f. Faptul de a se atrofia. [Pr.: -fi-e-] – V. atrofia.

DOOM

atrofiére (a-tro-fi-e-) s. f., g.-d. art. atrofiérii; pl. atrofiéri

atrofieri
ATROFIÉRE, atrofieri, s. f. Faptul de a se atrofia. [Pr.: -fi-e-] – V. atrofia.

DOOM

atrofiére (a-tro-fi-e-) s. f., g.-d. art. atrofiérii; pl. atrofiéri

atrofierii
ATROFIÉRE, atrofieri, s. f. Faptul de a se atrofia. [Pr.: -fi-e-] – V. atrofia.

DOOM

atrofiére (a-tro-fi-e-) s. f., g.-d. art. atrofiérii; pl. atrofiéri

atrofierile
ATROFIÉRE, atrofieri, s. f. Faptul de a se atrofia. [Pr.: -fi-e-] – V. atrofia.

DOOM

atrofiére (a-tro-fi-e-) s. f., g.-d. art. atrofiérii; pl. atrofiéri

atrofierilor
ATROFIÉRE, atrofieri, s. f. Faptul de a se atrofia. [Pr.: -fi-e-] – V. atrofia.

DOOM

atrofiére (a-tro-fi-e-) s. f., g.-d. art. atrofiérii; pl. atrofiéri

atrofiez
ATROFIÁ, pers. 3 atrofiază, vb. I. Refl. 1. (Despre țesuturi sau organe) A suferi o atrofie. 2. A-și pierde vigoarea; a se degrada. [Pr.: -fi-a] – Din fr. atrophier.

DOOM

!atrofiá (a se ~) (a-tro-fi-a) vb. refl., ind. prez. 3 se atrofiáză, 1 pl. ne atrofiém (-fi-em); conj. prez. 3 să se atrofiéze; ger. atrofiíndu-se (-fi-in-)

atrofieze
ATROFIÁ, pers. 3 atrofiază, vb. I. Refl. 1. (Despre țesuturi sau organe) A suferi o atrofie. 2. A-și pierde vigoarea; a se degrada. [Pr.: -fi-a] – Din fr. atrophier.

DOOM

!atrofiá (a se ~) (a-tro-fi-a) vb. refl., ind. prez. 3 se atrofiáză, 1 pl. ne atrofiém (-fi-em); conj. prez. 3 să se atrofiéze; ger. atrofiíndu-se (-fi-in-)

atrofiezi
ATROFIÁ, pers. 3 atrofiază, vb. I. Refl. 1. (Despre țesuturi sau organe) A suferi o atrofie. 2. A-și pierde vigoarea; a se degrada. [Pr.: -fi-a] – Din fr. atrophier.

DOOM

!atrofiá (a se ~) (a-tro-fi-a) vb. refl., ind. prez. 3 se atrofiáză, 1 pl. ne atrofiém (-fi-em); conj. prez. 3 să se atrofiéze; ger. atrofiíndu-se (-fi-in-)

atrofii
ATROFÍE s. f. Degenerare morfologică și funcțională a unui țesut sau a unui organ. – Din fr. atrophie, lat. atrophia.

DOOM

atrofíe (a-tro-) s. f., art. atrofía, g.-d. atrofíi, art. atrofíei

atrofiile
ATROFÍE s. f. Degenerare morfologică și funcțională a unui țesut sau a unui organ. – Din fr. atrophie, lat. atrophia.

DOOM

atrofíe (a-tro-) s. f., art. atrofía, g.-d. atrofíi, art. atrofíei

atrofiilor
ATROFÍE s. f. Degenerare morfologică și funcțională a unui țesut sau a unui organ. – Din fr. atrophie, lat. atrophia.

DOOM

atrofíe (a-tro-) s. f., art. atrofía, g.-d. atrofíi, art. atrofíei

atrofiind
ATROFIÁ, pers. 3 atrofiază, vb. I. Refl. 1. (Despre țesuturi sau organe) A suferi o atrofie. 2. A-și pierde vigoarea; a se degrada. [Pr.: -fi-a] – Din fr. atrophier.

DOOM

!atrofiá (a se ~) (a-tro-fi-a) vb. refl., ind. prez. 3 se atrofiáză, 1 pl. ne atrofiém (-fi-em); conj. prez. 3 să se atrofiéze; ger. atrofiíndu-se (-fi-in-)

atropa
MĂTRĂGÚNĂ, mătrăgune, s. f. Plantă erbacee otrăvitoare din familia solanaceelor, cu flori brune-violete care conțin atropină și cu fructe negre, lucitoare, întrebuințată în medicină pentru proprietățile ei antiseptice și cardiace; beladonă, doamna-codrului, doamnă-mare (Atropa belladonna). ◊ Expr. Parcă i-a dat cineva (sau a mâncat) mătrăgună = parcă e nebun. – Cf. alb. matërgonë.

atropina
ATROPÍNĂ s. f. Alcaloid extras din mătrăgună, măselariță, laur etc. și folosit împotriva spasmelor, ca dilatant al pupilei etc. – Din fr. atropine.

DOOM

atropínă (a-tro-) s. f., g.-d. art. atropínei

atropine
ATROPÍNĂ s. f. Alcaloid extras din mătrăgună, măselariță, laur etc. și folosit împotriva spasmelor, ca dilatant al pupilei etc. – Din fr. atropine.

DOOM

atropínă (a-tro-) s. f., g.-d. art. atropínei

atropinei
ATROPÍNĂ s. f. Alcaloid extras din mătrăgună, măselariță, laur etc. și folosit împotriva spasmelor, ca dilatant al pupilei etc. – Din fr. atropine.

DOOM

atropínă (a-tro-) s. f., g.-d. art. atropínei

atropinizare
ATROPINIZÁRE s,f, (Med.) Administrare a atropinei în scop terapeutic. [Et. incertă].

atropism
ATROPÍSM, atropisme, s. n. (Med.) Intoxicație cu atropină. – Din fr. atropisme.

atropisme
ATROPÍSM, atropisme, s. n. (Med.) Intoxicație cu atropină. – Din fr. atropisme.

atropismele
ATROPÍSM, atropisme, s. n. (Med.) Intoxicație cu atropină. – Din fr. atropisme.

atropismelor
ATROPÍSM, atropisme, s. n. (Med.) Intoxicație cu atropină. – Din fr. atropisme.

atropismul
ATROPÍSM, atropisme, s. n. (Med.) Intoxicație cu atropină. – Din fr. atropisme.

atropismului
ATROPÍSM, atropisme, s. n. (Med.) Intoxicație cu atropină. – Din fr. atropisme.

atropos
Atropos, una dintre cele trei zeițe ale sorții, denumite de greci Moire, iar de romani Parce (v. și Moerae).

atrăgea
ATRÁGE, atrág, vb. III. Tranz. 1. A exercita o atracție (1); a trage spre sine. Magnetul atrage fierul. ◊ Refl. recipr. Electricitățile de sens contrar se atrag. ♦ A determina (adesea prin vicleșuguri) pe cineva să vină sau să se ducă undeva. ◊ Expr. A atrage atenția (cuiva) = a) a face ca atenția (cuiva) să se îndrepte într-o anumită direcție; b) a avertiza, a preveni. 2. A exercita sau a simți o atracție (2). ♦ Fig. A fermeca, a ademeni, a ispiti, a tenta. 3. A avea drept consecință; a determina. [Perf. s. atrăsei, part. atras] – A³ + trage (după fr. attirer).

DOOM

atráge (a ~) (a-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. atrág, 1 pl. atrágem, imperf. 3 sg. atrăgeá, perf. s. 1 sg. atrăséi, 1 pl. atráserăm; conj. prez. 3 să atrágă; part. atrás

atrăgeai
ATRÁGE, atrág, vb. III. Tranz. 1. A exercita o atracție (1); a trage spre sine. Magnetul atrage fierul. ◊ Refl. recipr. Electricitățile de sens contrar se atrag. ♦ A determina (adesea prin vicleșuguri) pe cineva să vină sau să se ducă undeva. ◊ Expr. A atrage atenția (cuiva) = a) a face ca atenția (cuiva) să se îndrepte într-o anumită direcție; b) a avertiza, a preveni. 2. A exercita sau a simți o atracție (2). ♦ Fig. A fermeca, a ademeni, a ispiti, a tenta. 3. A avea drept consecință; a determina. [Perf. s. atrăsei, part. atras] – A³ + trage (după fr. attirer).

DOOM

atráge (a ~) (a-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. atrág, 1 pl. atrágem, imperf. 3 sg. atrăgeá, perf. s. 1 sg. atrăséi, 1 pl. atráserăm; conj. prez. 3 să atrágă; part. atrás

atrăgeam
ATRÁGE, atrág, vb. III. Tranz. 1. A exercita o atracție (1); a trage spre sine. Magnetul atrage fierul. ◊ Refl. recipr. Electricitățile de sens contrar se atrag. ♦ A determina (adesea prin vicleșuguri) pe cineva să vină sau să se ducă undeva. ◊ Expr. A atrage atenția (cuiva) = a) a face ca atenția (cuiva) să se îndrepte într-o anumită direcție; b) a avertiza, a preveni. 2. A exercita sau a simți o atracție (2). ♦ Fig. A fermeca, a ademeni, a ispiti, a tenta. 3. A avea drept consecință; a determina. [Perf. s. atrăsei, part. atras] – A³ + trage (după fr. attirer).

DOOM

atráge (a ~) (a-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. atrág, 1 pl. atrágem, imperf. 3 sg. atrăgeá, perf. s. 1 sg. atrăséi, 1 pl. atráserăm; conj. prez. 3 să atrágă; part. atrás

atrăgeau
ATRÁGE, atrág, vb. III. Tranz. 1. A exercita o atracție (1); a trage spre sine. Magnetul atrage fierul. ◊ Refl. recipr. Electricitățile de sens contrar se atrag. ♦ A determina (adesea prin vicleșuguri) pe cineva să vină sau să se ducă undeva. ◊ Expr. A atrage atenția (cuiva) = a) a face ca atenția (cuiva) să se îndrepte într-o anumită direcție; b) a avertiza, a preveni. 2. A exercita sau a simți o atracție (2). ♦ Fig. A fermeca, a ademeni, a ispiti, a tenta. 3. A avea drept consecință; a determina. [Perf. s. atrăsei, part. atras] – A³ + trage (după fr. attirer).

DOOM

atráge (a ~) (a-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. atrág, 1 pl. atrágem, imperf. 3 sg. atrăgeá, perf. s. 1 sg. atrăséi, 1 pl. atráserăm; conj. prez. 3 să atrágă; part. atrás

atrăgeați
ATRÁGE, atrág, vb. III. Tranz. 1. A exercita o atracție (1); a trage spre sine. Magnetul atrage fierul. ◊ Refl. recipr. Electricitățile de sens contrar se atrag. ♦ A determina (adesea prin vicleșuguri) pe cineva să vină sau să se ducă undeva. ◊ Expr. A atrage atenția (cuiva) = a) a face ca atenția (cuiva) să se îndrepte într-o anumită direcție; b) a avertiza, a preveni. 2. A exercita sau a simți o atracție (2). ♦ Fig. A fermeca, a ademeni, a ispiti, a tenta. 3. A avea drept consecință; a determina. [Perf. s. atrăsei, part. atras] – A³ + trage (după fr. attirer).

DOOM

atráge (a ~) (a-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. atrág, 1 pl. atrágem, imperf. 3 sg. atrăgeá, perf. s. 1 sg. atrăséi, 1 pl. atráserăm; conj. prez. 3 să atrágă; part. atrás

atrăgând
ATRÁGE, atrág, vb. III. Tranz. 1. A exercita o atracție (1); a trage spre sine. Magnetul atrage fierul. ◊ Refl. recipr. Electricitățile de sens contrar se atrag. ♦ A determina (adesea prin vicleșuguri) pe cineva să vină sau să se ducă undeva. ◊ Expr. A atrage atenția (cuiva) = a) a face ca atenția (cuiva) să se îndrepte într-o anumită direcție; b) a avertiza, a preveni. 2. A exercita sau a simți o atracție (2). ♦ Fig. A fermeca, a ademeni, a ispiti, a tenta. 3. A avea drept consecință; a determina. [Perf. s. atrăsei, part. atras] – A³ + trage (după fr. attirer).

DOOM

atráge (a ~) (a-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. atrág, 1 pl. atrágem, imperf. 3 sg. atrăgeá, perf. s. 1 sg. atrăséi, 1 pl. atráserăm; conj. prez. 3 să atrágă; part. atrás

atrăgînd
ATRÁGE, atrág, vb. III. Tranz. 1. A exercita o atracție (1); a trage spre sine. Magnetul atrage fierul. ◊ Refl. recipr. Electricitățile de sens contrar se atrag. ♦ A determina (adesea prin vicleșuguri) pe cineva să vină sau să se ducă undeva. ◊ Expr. A atrage atenția (cuiva) = a) a face ca atenția (cuiva) să se îndrepte într-o anumită direcție; b) a avertiza, a preveni. 2. A exercita sau a simți o atracție (2). ♦ Fig. A fermeca, a ademeni, a ispiti, a tenta. 3. A avea drept consecință; a determina. [Perf. s. atrăsei, part. atras] – A³ + trage (după fr. attirer).

DOOM

atráge (a ~) (a-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. atrág, 1 pl. atrágem, imperf. 3 sg. atrăgeá, perf. s. 1 sg. atrăséi, 1 pl. atráserăm; conj. prez. 3 să atrágă; part. atrás

atrăgătoare
ATRĂGĂTÓR, -OÁRE, atrăgători, -oare, adj. Care atrage (2) prin calitățile sale (plăcute); atractiv. Persoană atrăgătoare. ♦ Care promite foloase, care dă satisfacții, care place. Muncă atrăgătoare. – Atrage + suf. -ător.

DOOM

atrăgătór (a-tră-) adj. m., pl. atrăgătóri; f. sg. și pl. atrăgătoáre

atrăgătoarea
ATRĂGĂTÓR, -OÁRE, atrăgători, -oare, adj. Care atrage (2) prin calitățile sale (plăcute); atractiv. Persoană atrăgătoare. ♦ Care promite foloase, care dă satisfacții, care place. Muncă atrăgătoare. – Atrage + suf. -ător.

DOOM

atrăgătór (a-tră-) adj. m., pl. atrăgătóri; f. sg. și pl. atrăgătoáre

atrăgătoarei
ATRĂGĂTÓR, -OÁRE, atrăgători, -oare, adj. Care atrage (2) prin calitățile sale (plăcute); atractiv. Persoană atrăgătoare. ♦ Care promite foloase, care dă satisfacții, care place. Muncă atrăgătoare. – Atrage + suf. -ător.

DOOM

atrăgătór (a-tră-) adj. m., pl. atrăgătóri; f. sg. și pl. atrăgătoáre

atrăgătoarele
ATRĂGĂTÓR, -OÁRE, atrăgători, -oare, adj. Care atrage (2) prin calitățile sale (plăcute); atractiv. Persoană atrăgătoare. ♦ Care promite foloase, care dă satisfacții, care place. Muncă atrăgătoare. – Atrage + suf. -ător.

DOOM

atrăgătór (a-tră-) adj. m., pl. atrăgătóri; f. sg. și pl. atrăgătoáre

atrăgătoarelor
ATRĂGĂTÓR, -OÁRE, atrăgători, -oare, adj. Care atrage (2) prin calitățile sale (plăcute); atractiv. Persoană atrăgătoare. ♦ Care promite foloase, care dă satisfacții, care place. Muncă atrăgătoare. – Atrage + suf. -ător.

DOOM

atrăgătór (a-tră-) adj. m., pl. atrăgătóri; f. sg. și pl. atrăgătoáre

atrăgător
ATRĂGĂTÓR, -OÁRE, atrăgători, -oare, adj. Care atrage (2) prin calitățile sale (plăcute); atractiv. Persoană atrăgătoare. ♦ Care promite foloase, care dă satisfacții, care place. Muncă atrăgătoare. – Atrage + suf. -ător.

DOOM

atrăgătór (a-tră-) adj. m., pl. atrăgătóri; f. sg. și pl. atrăgătoáre

atrăgători
ATRĂGĂTÓR, -OÁRE, atrăgători, -oare, adj. Care atrage (2) prin calitățile sale (plăcute); atractiv. Persoană atrăgătoare. ♦ Care promite foloase, care dă satisfacții, care place. Muncă atrăgătoare. – Atrage + suf. -ător.

DOOM

atrăgătór (a-tră-) adj. m., pl. atrăgătóri; f. sg. și pl. atrăgătoáre

atrăgătorii
ATRĂGĂTÓR, -OÁRE, atrăgători, -oare, adj. Care atrage (2) prin calitățile sale (plăcute); atractiv. Persoană atrăgătoare. ♦ Care promite foloase, care dă satisfacții, care place. Muncă atrăgătoare. – Atrage + suf. -ător.

DOOM

atrăgătór (a-tră-) adj. m., pl. atrăgătóri; f. sg. și pl. atrăgătoáre

atrăgătorilor
ATRĂGĂTÓR, -OÁRE, atrăgători, -oare, adj. Care atrage (2) prin calitățile sale (plăcute); atractiv. Persoană atrăgătoare. ♦ Care promite foloase, care dă satisfacții, care place. Muncă atrăgătoare. – Atrage + suf. -ător.

DOOM

atrăgătór (a-tră-) adj. m., pl. atrăgătóri; f. sg. și pl. atrăgătoáre

atrăgătorul
ATRĂGĂTÓR, -OÁRE, atrăgători, -oare, adj. Care atrage (2) prin calitățile sale (plăcute); atractiv. Persoană atrăgătoare. ♦ Care promite foloase, care dă satisfacții, care place. Muncă atrăgătoare. – Atrage + suf. -ător.

DOOM

atrăgătór (a-tră-) adj. m., pl. atrăgătóri; f. sg. și pl. atrăgătoáre

atrăgătorului
ATRĂGĂTÓR, -OÁRE, atrăgători, -oare, adj. Care atrage (2) prin calitățile sale (plăcute); atractiv. Persoană atrăgătoare. ♦ Care promite foloase, care dă satisfacții, care place. Muncă atrăgătoare. – Atrage + suf. -ător.

DOOM

atrăgătór (a-tră-) adj. m., pl. atrăgătóri; f. sg. și pl. atrăgătoáre

atrăsei
ATRÁGE, atrág, vb. III. Tranz. 1. A exercita o atracție (1); a trage spre sine. Magnetul atrage fierul. ◊ Refl. recipr. Electricitățile de sens contrar se atrag. ♦ A determina (adesea prin vicleșuguri) pe cineva să vină sau să se ducă undeva. ◊ Expr. A atrage atenția (cuiva) = a) a face ca atenția (cuiva) să se îndrepte într-o anumită direcție; b) a avertiza, a preveni. 2. A exercita sau a simți o atracție (2). ♦ Fig. A fermeca, a ademeni, a ispiti, a tenta. 3. A avea drept consecință; a determina. [Perf. s. atrăsei, part. atras] – A³ + trage (după fr. attirer).

DOOM

atráge (a ~) (a-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. atrág, 1 pl. atrágem, imperf. 3 sg. atrăgeá, perf. s. 1 sg. atrăséi, 1 pl. atráserăm; conj. prez. 3 să atrágă; part. atrás

atrăsese
ATRÁGE, atrág, vb. III. Tranz. 1. A exercita o atracție (1); a trage spre sine. Magnetul atrage fierul. ◊ Refl. recipr. Electricitățile de sens contrar se atrag. ♦ A determina (adesea prin vicleșuguri) pe cineva să vină sau să se ducă undeva. ◊ Expr. A atrage atenția (cuiva) = a) a face ca atenția (cuiva) să se îndrepte într-o anumită direcție; b) a avertiza, a preveni. 2. A exercita sau a simți o atracție (2). ♦ Fig. A fermeca, a ademeni, a ispiti, a tenta. 3. A avea drept consecință; a determina. [Perf. s. atrăsei, part. atras] – A³ + trage (după fr. attirer).

DOOM

atráge (a ~) (a-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. atrág, 1 pl. atrágem, imperf. 3 sg. atrăgeá, perf. s. 1 sg. atrăséi, 1 pl. atráserăm; conj. prez. 3 să atrágă; part. atrás

atrăsesem
ATRÁGE, atrág, vb. III. Tranz. 1. A exercita o atracție (1); a trage spre sine. Magnetul atrage fierul. ◊ Refl. recipr. Electricitățile de sens contrar se atrag. ♦ A determina (adesea prin vicleșuguri) pe cineva să vină sau să se ducă undeva. ◊ Expr. A atrage atenția (cuiva) = a) a face ca atenția (cuiva) să se îndrepte într-o anumită direcție; b) a avertiza, a preveni. 2. A exercita sau a simți o atracție (2). ♦ Fig. A fermeca, a ademeni, a ispiti, a tenta. 3. A avea drept consecință; a determina. [Perf. s. atrăsei, part. atras] – A³ + trage (după fr. attirer).

DOOM

atráge (a ~) (a-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. atrág, 1 pl. atrágem, imperf. 3 sg. atrăgeá, perf. s. 1 sg. atrăséi, 1 pl. atráserăm; conj. prez. 3 să atrágă; part. atrás

atrăseseră
ATRÁGE, atrág, vb. III. Tranz. 1. A exercita o atracție (1); a trage spre sine. Magnetul atrage fierul. ◊ Refl. recipr. Electricitățile de sens contrar se atrag. ♦ A determina (adesea prin vicleșuguri) pe cineva să vină sau să se ducă undeva. ◊ Expr. A atrage atenția (cuiva) = a) a face ca atenția (cuiva) să se îndrepte într-o anumită direcție; b) a avertiza, a preveni. 2. A exercita sau a simți o atracție (2). ♦ Fig. A fermeca, a ademeni, a ispiti, a tenta. 3. A avea drept consecință; a determina. [Perf. s. atrăsei, part. atras] – A³ + trage (după fr. attirer).

DOOM

atráge (a ~) (a-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. atrág, 1 pl. atrágem, imperf. 3 sg. atrăgeá, perf. s. 1 sg. atrăséi, 1 pl. atráserăm; conj. prez. 3 să atrágă; part. atrás

atrăseserăm
ATRÁGE, atrág, vb. III. Tranz. 1. A exercita o atracție (1); a trage spre sine. Magnetul atrage fierul. ◊ Refl. recipr. Electricitățile de sens contrar se atrag. ♦ A determina (adesea prin vicleșuguri) pe cineva să vină sau să se ducă undeva. ◊ Expr. A atrage atenția (cuiva) = a) a face ca atenția (cuiva) să se îndrepte într-o anumită direcție; b) a avertiza, a preveni. 2. A exercita sau a simți o atracție (2). ♦ Fig. A fermeca, a ademeni, a ispiti, a tenta. 3. A avea drept consecință; a determina. [Perf. s. atrăsei, part. atras] – A³ + trage (după fr. attirer).

DOOM

atráge (a ~) (a-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. atrág, 1 pl. atrágem, imperf. 3 sg. atrăgeá, perf. s. 1 sg. atrăséi, 1 pl. atráserăm; conj. prez. 3 să atrágă; part. atrás

atrăseserăți
ATRÁGE, atrág, vb. III. Tranz. 1. A exercita o atracție (1); a trage spre sine. Magnetul atrage fierul. ◊ Refl. recipr. Electricitățile de sens contrar se atrag. ♦ A determina (adesea prin vicleșuguri) pe cineva să vină sau să se ducă undeva. ◊ Expr. A atrage atenția (cuiva) = a) a face ca atenția (cuiva) să se îndrepte într-o anumită direcție; b) a avertiza, a preveni. 2. A exercita sau a simți o atracție (2). ♦ Fig. A fermeca, a ademeni, a ispiti, a tenta. 3. A avea drept consecință; a determina. [Perf. s. atrăsei, part. atras] – A³ + trage (după fr. attirer).

DOOM

atráge (a ~) (a-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. atrág, 1 pl. atrágem, imperf. 3 sg. atrăgeá, perf. s. 1 sg. atrăséi, 1 pl. atráserăm; conj. prez. 3 să atrágă; part. atrás

atrăseseși
ATRÁGE, atrág, vb. III. Tranz. 1. A exercita o atracție (1); a trage spre sine. Magnetul atrage fierul. ◊ Refl. recipr. Electricitățile de sens contrar se atrag. ♦ A determina (adesea prin vicleșuguri) pe cineva să vină sau să se ducă undeva. ◊ Expr. A atrage atenția (cuiva) = a) a face ca atenția (cuiva) să se îndrepte într-o anumită direcție; b) a avertiza, a preveni. 2. A exercita sau a simți o atracție (2). ♦ Fig. A fermeca, a ademeni, a ispiti, a tenta. 3. A avea drept consecință; a determina. [Perf. s. atrăsei, part. atras] – A³ + trage (după fr. attirer).

DOOM

atráge (a ~) (a-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. atrág, 1 pl. atrágem, imperf. 3 sg. atrăgeá, perf. s. 1 sg. atrăséi, 1 pl. atráserăm; conj. prez. 3 să atrágă; part. atrás

atrăseseți
ATRÁGE, atrág, vb. III. Tranz. 1. A exercita o atracție (1); a trage spre sine. Magnetul atrage fierul. ◊ Refl. recipr. Electricitățile de sens contrar se atrag. ♦ A determina (adesea prin vicleșuguri) pe cineva să vină sau să se ducă undeva. ◊ Expr. A atrage atenția (cuiva) = a) a face ca atenția (cuiva) să se îndrepte într-o anumită direcție; b) a avertiza, a preveni. 2. A exercita sau a simți o atracție (2). ♦ Fig. A fermeca, a ademeni, a ispiti, a tenta. 3. A avea drept consecință; a determina. [Perf. s. atrăsei, part. atras] – A³ + trage (după fr. attirer).

DOOM

atráge (a ~) (a-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. atrág, 1 pl. atrágem, imperf. 3 sg. atrăgeá, perf. s. 1 sg. atrăséi, 1 pl. atráserăm; conj. prez. 3 să atrágă; part. atrás

atrăseși
ATRÁGE, atrág, vb. III. Tranz. 1. A exercita o atracție (1); a trage spre sine. Magnetul atrage fierul. ◊ Refl. recipr. Electricitățile de sens contrar se atrag. ♦ A determina (adesea prin vicleșuguri) pe cineva să vină sau să se ducă undeva. ◊ Expr. A atrage atenția (cuiva) = a) a face ca atenția (cuiva) să se îndrepte într-o anumită direcție; b) a avertiza, a preveni. 2. A exercita sau a simți o atracție (2). ♦ Fig. A fermeca, a ademeni, a ispiti, a tenta. 3. A avea drept consecință; a determina. [Perf. s. atrăsei, part. atras] – A³ + trage (după fr. attirer).

DOOM

atráge (a ~) (a-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. atrág, 1 pl. atrágem, imperf. 3 sg. atrăgeá, perf. s. 1 sg. atrăséi, 1 pl. atráserăm; conj. prez. 3 să atrágă; part. atrás

atrățel
atrățél (atrățéi), s. m. – Plantă, limba cîinelui (Cynoglossum officinale). Mag. atracél „Borrago officinalis” (Cihac, II, 477; DAR; Gáldi, Dict., 83).

attis
Attis (sau Atys) 1. Tînăr și frumos păstor din Phrygia, de care s-a îndrăgostit zeița Cybele. După ce i-a făgăduit să-i fie pururea credincios, Attis și-a călcat jurămîntul, îndrăgostindu-se la rîndu-i de o nimfă. Mîniată, zeița i-a luat mințile și, într-un acces de nebunie, Attis s-a automutilat. El a fost metamorfozat de Cybele în pin. 2. Unul dintre troienii care l-au însoțit pe Aeneas în Italia.

atu
ATÚ, atuuri, s. n. 1. Carte (sau culoare) de joc cu valoarea cea mai mare. 2. Element care, într-o anumită împrejurare, oferă cuiva un avantaj sau o șansă în plus. [Pl. și: (1) atale] – Din fr. atout.

atu
ATÚ, atuuri, s. n. 1. Carte (sau culoare) de joc cu valoarea cea mai mare. 2. Element care, într-o anumită împrejurare, oferă cuiva un avantaj sau o șansă în plus. [Pl. și: (1) atale] – Din fr. atout.

DOOM

atú s. n., art. atúul; pl. atúuri/(la jocul de cărți și) atále, art. atúurile/atálele

atunce
ATÚNCI adv. 1. (Temporal) În momentul acela (despre care este vorba), pe vremea aceea; într-un moment concomitent cu o acțiune sau urmând imediat după aceasta. 2. (Concesiv) (Numai) în acest caz. Dacă te întreabă, ce te faci atunci? ◊ (Cu rol de conjuncție) Dacă mergi în oraș, atunci treci pe la mine. [Var.: (pop.) atúnce, atúncea adv.] – Lat. *ad-tuncce.

DOOM

atúnci/(pop.) atúncea adv.

atuncea
ATÚNCI adv. 1. (Temporal) În momentul acela (despre care este vorba), pe vremea aceea; într-un moment concomitent cu o acțiune sau urmând imediat după aceasta. 2. (Concesiv) (Numai) în acest caz. Dacă te întreabă, ce te faci atunci? ◊ (Cu rol de conjuncție) Dacă mergi în oraș, atunci treci pe la mine. [Var.: (pop.) atúnce, atúncea adv.] – Lat. *ad-tuncce.

DOOM

atúnci/(pop.) atúncea adv.

atunci
ATÚNCI adv. 1. (Temporal) În momentul acela (despre care este vorba), pe vremea aceea; într-un moment concomitent cu o acțiune sau urmând imediat după aceasta. 2. (Concesiv) (Numai) în acest caz. Dacă te întreabă, ce te faci atunci? ◊ (Cu rol de conjuncție) Dacă mergi în oraș, atunci treci pe la mine. [Var.: (pop.) atúnce, atúncea adv.] – Lat. *ad-tuncce.

DOOM

atúnci/(pop.) atúncea adv.

atuul
ATÚ, atuuri, s. n. 1. Carte (sau culoare) de joc cu valoarea cea mai mare. 2. Element care, într-o anumită împrejurare, oferă cuiva un avantaj sau o șansă în plus. [Pl. și: (1) atale] – Din fr. atout.

DOOM

atú s. n., art. atúul; pl. atúuri/(la jocul de cărți și) atále, art. atúurile/atálele

atuului
ATÚ, atuuri, s. n. 1. Carte (sau culoare) de joc cu valoarea cea mai mare. 2. Element care, într-o anumită împrejurare, oferă cuiva un avantaj sau o șansă în plus. [Pl. și: (1) atale] – Din fr. atout.

DOOM

atú s. n., art. atúul; pl. atúuri/(la jocul de cărți și) atále, art. atúurile/atálele

atuuri
ATÚ, atuuri, s. n. 1. Carte (sau culoare) de joc cu valoarea cea mai mare. 2. Element care, într-o anumită împrejurare, oferă cuiva un avantaj sau o șansă în plus. [Pl. și: (1) atale] – Din fr. atout.

DOOM

atú s. n., art. atúul; pl. atúuri/(la jocul de cărți și) atále, art. atúurile/atálele

atuurile
ATÚ, atuuri, s. n. 1. Carte (sau culoare) de joc cu valoarea cea mai mare. 2. Element care, într-o anumită împrejurare, oferă cuiva un avantaj sau o șansă în plus. [Pl. și: (1) atale] – Din fr. atout.

DOOM

atú s. n., art. atúul; pl. atúuri/(la jocul de cărți și) atále, art. atúurile/atálele

atuurilor
ATÚ, atuuri, s. n. 1. Carte (sau culoare) de joc cu valoarea cea mai mare. 2. Element care, într-o anumită împrejurare, oferă cuiva un avantaj sau o șansă în plus. [Pl. și: (1) atale] – Din fr. atout.

DOOM

atú s. n., art. atúul; pl. atúuri/(la jocul de cărți și) atále, art. atúurile/atálele

atys
Attis (sau Atys) 1. Tînăr și frumos păstor din Phrygia, de care s-a îndrăgostit zeița Cybele. După ce i-a făgăduit să-i fie pururea credincios, Attis și-a călcat jurămîntul, îndrăgostindu-se la rîndu-i de o nimfă. Mîniată, zeița i-a luat mințile și, într-un acces de nebunie, Attis s-a automutilat. El a fost metamorfozat de Cybele în pin. 2. Unul dintre troienii care l-au însoțit pe Aeneas în Italia.

atârdisi
atîrdisí (-sésc, – ít), vb. – A licita, a oferi. – Var. artîrdisi, artorosi, arturosi. Ngr. ἀστηρ(δ)ίζω, aorist ἀστήρισα, din tc. arturmak, aorist arterde (Șeineanu, II, 28), cf. bg. atardisam, sb. arterisati. – Der. atîrdiseală, s. f. (licitație); atîrdisitor, s. m. (licitant, ofertant).

atârdisire
atîrdisí (-sésc, – ít), vb. – A licita, a oferi. – Var. artîrdisi, artorosi, arturosi. Ngr. ἀστηρ(δ)ίζω, aorist ἀστήρισα, din tc. arturmak, aorist arterde (Șeineanu, II, 28), cf. bg. atardisam, sb. arterisati. – Der. atîrdiseală, s. f. (licitație); atîrdisitor, s. m. (licitant, ofertant).

atârdisit
atîrdisí (-sésc, – ít), vb. – A licita, a oferi. – Var. artîrdisi, artorosi, arturosi. Ngr. ἀστηρ(δ)ίζω, aorist ἀστήρισα, din tc. arturmak, aorist arterde (Șeineanu, II, 28), cf. bg. atardisam, sb. arterisati. – Der. atîrdiseală, s. f. (licitație); atîrdisitor, s. m. (licitant, ofertant).

atârn
ATÂRNÁ, atấrn, vb. I I. 1. Intranz. A sta suspendat, a cădea liber în jos (fiind prins sau suspendat de ceva). 2. Tranz. A agăța, a suspenda de un cârlig, de un cui etc., lăsând să cadă liber în jos. 3. Refl. A se agăța de cineva sau de ceva. II. Intranz. 1. A se apleca spre pământ sub o povară sau din lipsă de putere. Crengile atârnă de rod. 2. A avea o anumită greutate (relativ mare); a cântări (mult). III. Intranz. A depinde de cineva sau de ceva. – A³ + târn.

DOOM

atârná (a ~) vb., ind. prez. 3 atấrnă

atârna
ATÂRNÁ, atấrn, vb. I I. 1. Intranz. A sta suspendat, a cădea liber în jos (fiind prins sau suspendat de ceva). 2. Tranz. A agăța, a suspenda de un cârlig, de un cui etc., lăsând să cadă liber în jos. 3. Refl. A se agăța de cineva sau de ceva. II. Intranz. 1. A se apleca spre pământ sub o povară sau din lipsă de putere. Crengile atârnă de rod. 2. A avea o anumită greutate (relativ mare); a cântări (mult). III. Intranz. A depinde de cineva sau de ceva. – A³ + târn.

DOOM

atârná (a ~) vb., ind. prez. 3 atấrnă

atârnai
ATÂRNÁ, atấrn, vb. I I. 1. Intranz. A sta suspendat, a cădea liber în jos (fiind prins sau suspendat de ceva). 2. Tranz. A agăța, a suspenda de un cârlig, de un cui etc., lăsând să cadă liber în jos. 3. Refl. A se agăța de cineva sau de ceva. II. Intranz. 1. A se apleca spre pământ sub o povară sau din lipsă de putere. Crengile atârnă de rod. 2. A avea o anumită greutate (relativ mare); a cântări (mult). III. Intranz. A depinde de cineva sau de ceva. – A³ + târn.

DOOM

atârná (a ~) vb., ind. prez. 3 atấrnă

atârnam
ATÂRNÁ, atấrn, vb. I I. 1. Intranz. A sta suspendat, a cădea liber în jos (fiind prins sau suspendat de ceva). 2. Tranz. A agăța, a suspenda de un cârlig, de un cui etc., lăsând să cadă liber în jos. 3. Refl. A se agăța de cineva sau de ceva. II. Intranz. 1. A se apleca spre pământ sub o povară sau din lipsă de putere. Crengile atârnă de rod. 2. A avea o anumită greutate (relativ mare); a cântări (mult). III. Intranz. A depinde de cineva sau de ceva. – A³ + târn.

DOOM

atârná (a ~) vb., ind. prez. 3 atấrnă

atârnare
ATÂRNÁ, atấrn, vb. I I. 1. Intranz. A sta suspendat, a cădea liber în jos (fiind prins sau suspendat de ceva). 2. Tranz. A agăța, a suspenda de un cârlig, de un cui etc., lăsând să cadă liber în jos. 3. Refl. A se agăța de cineva sau de ceva. II. Intranz. 1. A se apleca spre pământ sub o povară sau din lipsă de putere. Crengile atârnă de rod. 2. A avea o anumită greutate (relativ mare); a cântări (mult). III. Intranz. A depinde de cineva sau de ceva. – A³ + târn.

DOOM

atârná (a ~) vb., ind. prez. 3 atấrnă

atârnare
ATÂRNÁRE, atârnări, s. f. Acțiunea de a (se) atârna și rezultatul ei; dependență de cineva sau de ceva. – V. atârna.

DOOM

atârnáre s. f., g.-d. art. atârnắrii; pl. atârnắri

atârnarea
ATÂRNÁRE, atârnări, s. f. Acțiunea de a (se) atârna și rezultatul ei; dependență de cineva sau de ceva. – V. atârna.

DOOM

atârnáre s. f., g.-d. art. atârnắrii; pl. atârnắri

atârnară
ATÂRNÁ, atấrn, vb. I I. 1. Intranz. A sta suspendat, a cădea liber în jos (fiind prins sau suspendat de ceva). 2. Tranz. A agăța, a suspenda de un cârlig, de un cui etc., lăsând să cadă liber în jos. 3. Refl. A se agăța de cineva sau de ceva. II. Intranz. 1. A se apleca spre pământ sub o povară sau din lipsă de putere. Crengile atârnă de rod. 2. A avea o anumită greutate (relativ mare); a cântări (mult). III. Intranz. A depinde de cineva sau de ceva. – A³ + târn.

DOOM

atârná (a ~) vb., ind. prez. 3 atấrnă

atârnarăm
ATÂRNÁ, atấrn, vb. I I. 1. Intranz. A sta suspendat, a cădea liber în jos (fiind prins sau suspendat de ceva). 2. Tranz. A agăța, a suspenda de un cârlig, de un cui etc., lăsând să cadă liber în jos. 3. Refl. A se agăța de cineva sau de ceva. II. Intranz. 1. A se apleca spre pământ sub o povară sau din lipsă de putere. Crengile atârnă de rod. 2. A avea o anumită greutate (relativ mare); a cântări (mult). III. Intranz. A depinde de cineva sau de ceva. – A³ + târn.

DOOM

atârná (a ~) vb., ind. prez. 3 atấrnă

atârnarăți
ATÂRNÁ, atấrn, vb. I I. 1. Intranz. A sta suspendat, a cădea liber în jos (fiind prins sau suspendat de ceva). 2. Tranz. A agăța, a suspenda de un cârlig, de un cui etc., lăsând să cadă liber în jos. 3. Refl. A se agăța de cineva sau de ceva. II. Intranz. 1. A se apleca spre pământ sub o povară sau din lipsă de putere. Crengile atârnă de rod. 2. A avea o anumită greutate (relativ mare); a cântări (mult). III. Intranz. A depinde de cineva sau de ceva. – A³ + târn.

DOOM

atârná (a ~) vb., ind. prez. 3 atấrnă

atârnase
ATÂRNÁ, atấrn, vb. I I. 1. Intranz. A sta suspendat, a cădea liber în jos (fiind prins sau suspendat de ceva). 2. Tranz. A agăța, a suspenda de un cârlig, de un cui etc., lăsând să cadă liber în jos. 3. Refl. A se agăța de cineva sau de ceva. II. Intranz. 1. A se apleca spre pământ sub o povară sau din lipsă de putere. Crengile atârnă de rod. 2. A avea o anumită greutate (relativ mare); a cântări (mult). III. Intranz. A depinde de cineva sau de ceva. – A³ + târn.

DOOM

atârná (a ~) vb., ind. prez. 3 atấrnă

atârnasem
ATÂRNÁ, atấrn, vb. I I. 1. Intranz. A sta suspendat, a cădea liber în jos (fiind prins sau suspendat de ceva). 2. Tranz. A agăța, a suspenda de un cârlig, de un cui etc., lăsând să cadă liber în jos. 3. Refl. A se agăța de cineva sau de ceva. II. Intranz. 1. A se apleca spre pământ sub o povară sau din lipsă de putere. Crengile atârnă de rod. 2. A avea o anumită greutate (relativ mare); a cântări (mult). III. Intranz. A depinde de cineva sau de ceva. – A³ + târn.

DOOM

atârná (a ~) vb., ind. prez. 3 atấrnă

atârnaseră
ATÂRNÁ, atấrn, vb. I I. 1. Intranz. A sta suspendat, a cădea liber în jos (fiind prins sau suspendat de ceva). 2. Tranz. A agăța, a suspenda de un cârlig, de un cui etc., lăsând să cadă liber în jos. 3. Refl. A se agăța de cineva sau de ceva. II. Intranz. 1. A se apleca spre pământ sub o povară sau din lipsă de putere. Crengile atârnă de rod. 2. A avea o anumită greutate (relativ mare); a cântări (mult). III. Intranz. A depinde de cineva sau de ceva. – A³ + târn.

DOOM

atârná (a ~) vb., ind. prez. 3 atấrnă

atârnaserăm
ATÂRNÁ, atấrn, vb. I I. 1. Intranz. A sta suspendat, a cădea liber în jos (fiind prins sau suspendat de ceva). 2. Tranz. A agăța, a suspenda de un cârlig, de un cui etc., lăsând să cadă liber în jos. 3. Refl. A se agăța de cineva sau de ceva. II. Intranz. 1. A se apleca spre pământ sub o povară sau din lipsă de putere. Crengile atârnă de rod. 2. A avea o anumită greutate (relativ mare); a cântări (mult). III. Intranz. A depinde de cineva sau de ceva. – A³ + târn.

DOOM

atârná (a ~) vb., ind. prez. 3 atấrnă

atârnaserăți
ATÂRNÁ, atấrn, vb. I I. 1. Intranz. A sta suspendat, a cădea liber în jos (fiind prins sau suspendat de ceva). 2. Tranz. A agăța, a suspenda de un cârlig, de un cui etc., lăsând să cadă liber în jos. 3. Refl. A se agăța de cineva sau de ceva. II. Intranz. 1. A se apleca spre pământ sub o povară sau din lipsă de putere. Crengile atârnă de rod. 2. A avea o anumită greutate (relativ mare); a cântări (mult). III. Intranz. A depinde de cineva sau de ceva. – A³ + târn.

DOOM

atârná (a ~) vb., ind. prez. 3 atấrnă

atârnaseși
ATÂRNÁ, atấrn, vb. I I. 1. Intranz. A sta suspendat, a cădea liber în jos (fiind prins sau suspendat de ceva). 2. Tranz. A agăța, a suspenda de un cârlig, de un cui etc., lăsând să cadă liber în jos. 3. Refl. A se agăța de cineva sau de ceva. II. Intranz. 1. A se apleca spre pământ sub o povară sau din lipsă de putere. Crengile atârnă de rod. 2. A avea o anumită greutate (relativ mare); a cântări (mult). III. Intranz. A depinde de cineva sau de ceva. – A³ + târn.

DOOM

atârná (a ~) vb., ind. prez. 3 atấrnă

atârnaseți
ATÂRNÁ, atấrn, vb. I I. 1. Intranz. A sta suspendat, a cădea liber în jos (fiind prins sau suspendat de ceva). 2. Tranz. A agăța, a suspenda de un cârlig, de un cui etc., lăsând să cadă liber în jos. 3. Refl. A se agăța de cineva sau de ceva. II. Intranz. 1. A se apleca spre pământ sub o povară sau din lipsă de putere. Crengile atârnă de rod. 2. A avea o anumită greutate (relativ mare); a cântări (mult). III. Intranz. A depinde de cineva sau de ceva. – A³ + târn.

DOOM

atârná (a ~) vb., ind. prez. 3 atấrnă

atârnat
ATÂRNÁ, atấrn, vb. I I. 1. Intranz. A sta suspendat, a cădea liber în jos (fiind prins sau suspendat de ceva). 2. Tranz. A agăța, a suspenda de un cârlig, de un cui etc., lăsând să cadă liber în jos. 3. Refl. A se agăța de cineva sau de ceva. II. Intranz. 1. A se apleca spre pământ sub o povară sau din lipsă de putere. Crengile atârnă de rod. 2. A avea o anumită greutate (relativ mare); a cântări (mult). III. Intranz. A depinde de cineva sau de ceva. – A³ + târn.

DOOM

atârná (a ~) vb., ind. prez. 3 atấrnă

atârnat
ATÂRNÁT, -Ă, atârnați, -te, adj. Care atârnă; (rar) aplecat spre pământ. – V. atârna.

atârnata
ATÂRNÁT, -Ă, atârnați, -te, adj. Care atârnă; (rar) aplecat spre pământ. – V. atârna.

atârnate
ATÂRNÁT, -Ă, atârnați, -te, adj. Care atârnă; (rar) aplecat spre pământ. – V. atârna.

atârnatei
ATÂRNÁT, -Ă, atârnați, -te, adj. Care atârnă; (rar) aplecat spre pământ. – V. atârna.

atârnatele
ATÂRNÁT, -Ă, atârnați, -te, adj. Care atârnă; (rar) aplecat spre pământ. – V. atârna.

atârnatelor
ATÂRNÁT, -Ă, atârnați, -te, adj. Care atârnă; (rar) aplecat spre pământ. – V. atârna.

atârnatul
ATÂRNÁT, -Ă, atârnați, -te, adj. Care atârnă; (rar) aplecat spre pământ. – V. atârna.

atârnatului
ATÂRNÁT, -Ă, atârnați, -te, adj. Care atârnă; (rar) aplecat spre pământ. – V. atârna.

atârnau
ATÂRNÁ, atấrn, vb. I I. 1. Intranz. A sta suspendat, a cădea liber în jos (fiind prins sau suspendat de ceva). 2. Tranz. A agăța, a suspenda de un cârlig, de un cui etc., lăsând să cadă liber în jos. 3. Refl. A se agăța de cineva sau de ceva. II. Intranz. 1. A se apleca spre pământ sub o povară sau din lipsă de putere. Crengile atârnă de rod. 2. A avea o anumită greutate (relativ mare); a cântări (mult). III. Intranz. A depinde de cineva sau de ceva. – A³ + târn.

DOOM

atârná (a ~) vb., ind. prez. 3 atấrnă

atârnași
ATÂRNÁ, atấrn, vb. I I. 1. Intranz. A sta suspendat, a cădea liber în jos (fiind prins sau suspendat de ceva). 2. Tranz. A agăța, a suspenda de un cârlig, de un cui etc., lăsând să cadă liber în jos. 3. Refl. A se agăța de cineva sau de ceva. II. Intranz. 1. A se apleca spre pământ sub o povară sau din lipsă de putere. Crengile atârnă de rod. 2. A avea o anumită greutate (relativ mare); a cântări (mult). III. Intranz. A depinde de cineva sau de ceva. – A³ + târn.

DOOM

atârná (a ~) vb., ind. prez. 3 atấrnă

atârnați
ATÂRNÁ, atấrn, vb. I I. 1. Intranz. A sta suspendat, a cădea liber în jos (fiind prins sau suspendat de ceva). 2. Tranz. A agăța, a suspenda de un cârlig, de un cui etc., lăsând să cadă liber în jos. 3. Refl. A se agăța de cineva sau de ceva. II. Intranz. 1. A se apleca spre pământ sub o povară sau din lipsă de putere. Crengile atârnă de rod. 2. A avea o anumită greutate (relativ mare); a cântări (mult). III. Intranz. A depinde de cineva sau de ceva. – A³ + târn.

DOOM

atârná (a ~) vb., ind. prez. 3 atấrnă

atârnați
ATÂRNÁT, -Ă, atârnați, -te, adj. Care atârnă; (rar) aplecat spre pământ. – V. atârna.

atârnații
ATÂRNÁT, -Ă, atârnați, -te, adj. Care atârnă; (rar) aplecat spre pământ. – V. atârna.

atârnaților
ATÂRNÁT, -Ă, atârnați, -te, adj. Care atârnă; (rar) aplecat spre pământ. – V. atârna.

atârne
ATÂRNÁ, atấrn, vb. I I. 1. Intranz. A sta suspendat, a cădea liber în jos (fiind prins sau suspendat de ceva). 2. Tranz. A agăța, a suspenda de un cârlig, de un cui etc., lăsând să cadă liber în jos. 3. Refl. A se agăța de cineva sau de ceva. II. Intranz. 1. A se apleca spre pământ sub o povară sau din lipsă de putere. Crengile atârnă de rod. 2. A avea o anumită greutate (relativ mare); a cântări (mult). III. Intranz. A depinde de cineva sau de ceva. – A³ + târn.

DOOM

atârná (a ~) vb., ind. prez. 3 atấrnă

atârni
ATÂRNÁ, atấrn, vb. I I. 1. Intranz. A sta suspendat, a cădea liber în jos (fiind prins sau suspendat de ceva). 2. Tranz. A agăța, a suspenda de un cârlig, de un cui etc., lăsând să cadă liber în jos. 3. Refl. A se agăța de cineva sau de ceva. II. Intranz. 1. A se apleca spre pământ sub o povară sau din lipsă de putere. Crengile atârnă de rod. 2. A avea o anumită greutate (relativ mare); a cântări (mult). III. Intranz. A depinde de cineva sau de ceva. – A³ + târn.

DOOM

atârná (a ~) vb., ind. prez. 3 atấrnă

atârnând
ATÂRNÁ, atấrn, vb. I I. 1. Intranz. A sta suspendat, a cădea liber în jos (fiind prins sau suspendat de ceva). 2. Tranz. A agăța, a suspenda de un cârlig, de un cui etc., lăsând să cadă liber în jos. 3. Refl. A se agăța de cineva sau de ceva. II. Intranz. 1. A se apleca spre pământ sub o povară sau din lipsă de putere. Crengile atârnă de rod. 2. A avea o anumită greutate (relativ mare); a cântări (mult). III. Intranz. A depinde de cineva sau de ceva. – A³ + târn.

DOOM

atârná (a ~) vb., ind. prez. 3 atấrnă

atârnări
ATÂRNÁRE, atârnări, s. f. Acțiunea de a (se) atârna și rezultatul ei; dependență de cineva sau de ceva. – V. atârna.

DOOM

atârnáre s. f., g.-d. art. atârnắrii; pl. atârnắri

atârnării
ATÂRNÁRE, atârnări, s. f. Acțiunea de a (se) atârna și rezultatul ei; dependență de cineva sau de ceva. – V. atârna.

DOOM

atârnáre s. f., g.-d. art. atârnắrii; pl. atârnắri

atârnările
ATÂRNÁRE, atârnări, s. f. Acțiunea de a (se) atârna și rezultatul ei; dependență de cineva sau de ceva. – V. atârna.

DOOM

atârnáre s. f., g.-d. art. atârnắrii; pl. atârnắri

atârnărilor
ATÂRNÁRE, atârnări, s. f. Acțiunea de a (se) atârna și rezultatul ei; dependență de cineva sau de ceva. – V. atârna.

DOOM

atârnáre s. f., g.-d. art. atârnắrii; pl. atârnắri

atârnătoare
ATÂRNĂTOÁRE, atârnători, s. f. 1. Agățătoare (la haină). 2. Plantă erbacee ornamentală cu flori mici roz-purpurii, așezate în fascicule (Zebrina pendula). - Atârna + suf. -ătoare.

DOOM

atârnătoáre s. f., g.-d. art. atârnătórii; pl. atârnătóri

atârnătoarea
ATÂRNĂTOÁRE, atârnători, s. f. 1. Agățătoare (la haină). 2. Plantă erbacee ornamentală cu flori mici roz-purpurii, așezate în fascicule (Zebrina pendula). - Atârna + suf. -ătoare.

DOOM

atârnătoáre s. f., g.-d. art. atârnătórii; pl. atârnătóri

atârnători
ATÂRNĂTOÁRE, atârnători, s. f. 1. Agățătoare (la haină). 2. Plantă erbacee ornamentală cu flori mici roz-purpurii, așezate în fascicule (Zebrina pendula). - Atârna + suf. -ătoare.

DOOM

atârnătoáre s. f., g.-d. art. atârnătórii; pl. atârnătóri

atârnătorii
ATÂRNĂTOÁRE, atârnători, s. f. 1. Agățătoare (la haină). 2. Plantă erbacee ornamentală cu flori mici roz-purpurii, așezate în fascicule (Zebrina pendula). - Atârna + suf. -ătoare.

DOOM

atârnătoáre s. f., g.-d. art. atârnătórii; pl. atârnătóri

atârnătorile
ATÂRNĂTOÁRE, atârnători, s. f. 1. Agățătoare (la haină). 2. Plantă erbacee ornamentală cu flori mici roz-purpurii, așezate în fascicule (Zebrina pendula). - Atârna + suf. -ătoare.

DOOM

atârnătoáre s. f., g.-d. art. atârnătórii; pl. atârnătóri

atârnătorilor
ATÂRNĂTOÁRE, atârnători, s. f. 1. Agățătoare (la haină). 2. Plantă erbacee ornamentală cu flori mici roz-purpurii, așezate în fascicule (Zebrina pendula). - Atârna + suf. -ătoare.

DOOM

atârnătoáre s. f., g.-d. art. atârnătórii; pl. atârnătóri

atât
ATẤT, ATẤTA, atâți(a), atâtea, adv., pron. nehot., adj. pron. nehot. I. Adv. (Mai ales în forma atât) 1. În asemenea măsură, așa de mult, de tare, de bine, de scump etc. ◊ Expr. Atât..., cât... = în același grad, număr, preț etc. ca și. Atât..., cât și... = și..., și,...; nu numai..., ci (și)... Tot atât = același lucru, totuna, egal; indiferent. Încă pe atât = dublu. 2. (Indică o gradație; în expr.) Cu atât mai bine (sau mai rău) = e mai convenabil (sau mai dezavantajos). Atât mi-a (sau țí-a etc.) fost, se spune pentru a arăta ivirea iminentă a unei neplăceri, a unui pericol etc. Atât (numai sau doar) că... = numai că..., doar că..., cu singura deosebire că... Cu cât..., cu atât = pe măsură ce..., tot mai mult... Atât..., atât... = în măsura în care... 3. Numai acest (singur) lucru, mai mult nu. Eu atât îți spun. II. Pron. nehot. (Mai ales în forma atâta) 1. (Înlocuiește un nume sau o propoziție, exprimând o măsură, o cantitate etc.) Cum dai merele? – Atâta! ◊ Expr. Nici atâta = și mai puțin. Atâta(-i) tot sau atâta și nimic mai mult = asta e! cu asta am încheiat! să nu aștepți mai mult! 2. (Înlocuiește un singur sau ultim lucru care mai trebuie realizat) Atâta mai am de făcut. III. Adj. pron. nehot. (Mai ales în forma atâta) 1. Care este așa de mult, de tare, de bine etc. Atâta lume. ◊ Loc. adv. De atâtea ori = așa de des, adeseori. 2. Care este numai acesta, care este ultimul. Atâta lucru pot să spun. ◊ Expr. Atâta lucru = lucru de nimic; motiv neînsemnat. [Gen.-dat.: atâtor și atâtora] – Lat. eccum-tantum.

DOOM

!atất/atấta³ pr. m., pl. atấția (-ția); f. atấta, pl. atấtea; g.-d. pl. m. și f. atấtora

atâta
ATẤT, ATẤTA, atâți(a), atâtea, adv., pron. nehot., adj. pron. nehot. I. Adv. (Mai ales în forma atât) 1. În asemenea măsură, așa de mult, de tare, de bine, de scump etc. ◊ Expr. Atât..., cât... = în același grad, număr, preț etc. ca și. Atât..., cât și... = și..., și,...; nu numai..., ci (și)... Tot atât = același lucru, totuna, egal; indiferent. Încă pe atât = dublu. 2. (Indică o gradație; în expr.) Cu atât mai bine (sau mai rău) = e mai convenabil (sau mai dezavantajos). Atât mi-a (sau țí-a etc.) fost, se spune pentru a arăta ivirea iminentă a unei neplăceri, a unui pericol etc. Atât (numai sau doar) că... = numai că..., doar că..., cu singura deosebire că... Cu cât..., cu atât = pe măsură ce..., tot mai mult... Atât..., atât... = în măsura în care... 3. Numai acest (singur) lucru, mai mult nu. Eu atât îți spun. II. Pron. nehot. (Mai ales în forma atâta) 1. (Înlocuiește un nume sau o propoziție, exprimând o măsură, o cantitate etc.) Cum dai merele? – Atâta! ◊ Expr. Nici atâta = și mai puțin. Atâta(-i) tot sau atâta și nimic mai mult = asta e! cu asta am încheiat! să nu aștepți mai mult! 2. (Înlocuiește un singur sau ultim lucru care mai trebuie realizat) Atâta mai am de făcut. III. Adj. pron. nehot. (Mai ales în forma atâta) 1. Care este așa de mult, de tare, de bine etc. Atâta lume. ◊ Loc. adv. De atâtea ori = așa de des, adeseori. 2. Care este numai acesta, care este ultimul. Atâta lucru pot să spun. ◊ Expr. Atâta lucru = lucru de nimic; motiv neînsemnat. [Gen.-dat.: atâtor și atâtora] – Lat. eccum-tantum.

DOOM

!atất/atấta³ pr. m., pl. atấția (-ția); f. atấta, pl. atấtea; g.-d. pl. m. și f. atấtora

atâtea
ATẤT, ATẤTA, atâți(a), atâtea, adv., pron. nehot., adj. pron. nehot. I. Adv. (Mai ales în forma atât) 1. În asemenea măsură, așa de mult, de tare, de bine, de scump etc. ◊ Expr. Atât..., cât... = în același grad, număr, preț etc. ca și. Atât..., cât și... = și..., și,...; nu numai..., ci (și)... Tot atât = același lucru, totuna, egal; indiferent. Încă pe atât = dublu. 2. (Indică o gradație; în expr.) Cu atât mai bine (sau mai rău) = e mai convenabil (sau mai dezavantajos). Atât mi-a (sau țí-a etc.) fost, se spune pentru a arăta ivirea iminentă a unei neplăceri, a unui pericol etc. Atât (numai sau doar) că... = numai că..., doar că..., cu singura deosebire că... Cu cât..., cu atât = pe măsură ce..., tot mai mult... Atât..., atât... = în măsura în care... 3. Numai acest (singur) lucru, mai mult nu. Eu atât îți spun. II. Pron. nehot. (Mai ales în forma atâta) 1. (Înlocuiește un nume sau o propoziție, exprimând o măsură, o cantitate etc.) Cum dai merele? – Atâta! ◊ Expr. Nici atâta = și mai puțin. Atâta(-i) tot sau atâta și nimic mai mult = asta e! cu asta am încheiat! să nu aștepți mai mult! 2. (Înlocuiește un singur sau ultim lucru care mai trebuie realizat) Atâta mai am de făcut. III. Adj. pron. nehot. (Mai ales în forma atâta) 1. Care este așa de mult, de tare, de bine etc. Atâta lume. ◊ Loc. adv. De atâtea ori = așa de des, adeseori. 2. Care este numai acesta, care este ultimul. Atâta lucru pot să spun. ◊ Expr. Atâta lucru = lucru de nimic; motiv neînsemnat. [Gen.-dat.: atâtor și atâtora] – Lat. eccum-tantum.

DOOM

!atất/atấta³ pr. m., pl. atấția (-ția); f. atấta, pl. atấtea; g.-d. pl. m. și f. atấtora

atâtica
ATÂTÍCA adj. invar., adv. (Adesea substantivat) Care este foarte mic, o nimica toată. – Atât + suf. -ica.

DOOM

atâtíca adj. pr. invar., adv.

atâtor
ATẤT, ATẤTA, atâți(a), atâtea, adv., pron. nehot., adj. pron. nehot. I. Adv. (Mai ales în forma atât) 1. În asemenea măsură, așa de mult, de tare, de bine, de scump etc. ◊ Expr. Atât..., cât... = în același grad, număr, preț etc. ca și. Atât..., cât și... = și..., și,...; nu numai..., ci (și)... Tot atât = același lucru, totuna, egal; indiferent. Încă pe atât = dublu. 2. (Indică o gradație; în expr.) Cu atât mai bine (sau mai rău) = e mai convenabil (sau mai dezavantajos). Atât mi-a (sau țí-a etc.) fost, se spune pentru a arăta ivirea iminentă a unei neplăceri, a unui pericol etc. Atât (numai sau doar) că... = numai că..., doar că..., cu singura deosebire că... Cu cât..., cu atât = pe măsură ce..., tot mai mult... Atât..., atât... = în măsura în care... 3. Numai acest (singur) lucru, mai mult nu. Eu atât îți spun. II. Pron. nehot. (Mai ales în forma atâta) 1. (Înlocuiește un nume sau o propoziție, exprimând o măsură, o cantitate etc.) Cum dai merele? – Atâta! ◊ Expr. Nici atâta = și mai puțin. Atâta(-i) tot sau atâta și nimic mai mult = asta e! cu asta am încheiat! să nu aștepți mai mult! 2. (Înlocuiește un singur sau ultim lucru care mai trebuie realizat) Atâta mai am de făcut. III. Adj. pron. nehot. (Mai ales în forma atâta) 1. Care este așa de mult, de tare, de bine etc. Atâta lume. ◊ Loc. adv. De atâtea ori = așa de des, adeseori. 2. Care este numai acesta, care este ultimul. Atâta lucru pot să spun. ◊ Expr. Atâta lucru = lucru de nimic; motiv neînsemnat. [Gen.-dat.: atâtor și atâtora] – Lat. eccum-tantum.

DOOM

!atất/atấta³ pr. m., pl. atấția (-ția); f. atấta, pl. atấtea; g.-d. pl. m. și f. atấtora

atâtora
ATẤT, ATẤTA, atâți(a), atâtea, adv., pron. nehot., adj. pron. nehot. I. Adv. (Mai ales în forma atât) 1. În asemenea măsură, așa de mult, de tare, de bine, de scump etc. ◊ Expr. Atât..., cât... = în același grad, număr, preț etc. ca și. Atât..., cât și... = și..., și,...; nu numai..., ci (și)... Tot atât = același lucru, totuna, egal; indiferent. Încă pe atât = dublu. 2. (Indică o gradație; în expr.) Cu atât mai bine (sau mai rău) = e mai convenabil (sau mai dezavantajos). Atât mi-a (sau țí-a etc.) fost, se spune pentru a arăta ivirea iminentă a unei neplăceri, a unui pericol etc. Atât (numai sau doar) că... = numai că..., doar că..., cu singura deosebire că... Cu cât..., cu atât = pe măsură ce..., tot mai mult... Atât..., atât... = în măsura în care... 3. Numai acest (singur) lucru, mai mult nu. Eu atât îți spun. II. Pron. nehot. (Mai ales în forma atâta) 1. (Înlocuiește un nume sau o propoziție, exprimând o măsură, o cantitate etc.) Cum dai merele? – Atâta! ◊ Expr. Nici atâta = și mai puțin. Atâta(-i) tot sau atâta și nimic mai mult = asta e! cu asta am încheiat! să nu aștepți mai mult! 2. (Înlocuiește un singur sau ultim lucru care mai trebuie realizat) Atâta mai am de făcut. III. Adj. pron. nehot. (Mai ales în forma atâta) 1. Care este așa de mult, de tare, de bine etc. Atâta lume. ◊ Loc. adv. De atâtea ori = așa de des, adeseori. 2. Care este numai acesta, care este ultimul. Atâta lucru pot să spun. ◊ Expr. Atâta lucru = lucru de nimic; motiv neînsemnat. [Gen.-dat.: atâtor și atâtora] – Lat. eccum-tantum.

DOOM

!atất/atấta³ pr. m., pl. atấția (-ția); f. atấta, pl. atấtea; g.-d. pl. m. și f. atấtora

atâți
ATẤT, ATẤTA, atâți(a), atâtea, adv., pron. nehot., adj. pron. nehot. I. Adv. (Mai ales în forma atât) 1. În asemenea măsură, așa de mult, de tare, de bine, de scump etc. ◊ Expr. Atât..., cât... = în același grad, număr, preț etc. ca și. Atât..., cât și... = și..., și,...; nu numai..., ci (și)... Tot atât = același lucru, totuna, egal; indiferent. Încă pe atât = dublu. 2. (Indică o gradație; în expr.) Cu atât mai bine (sau mai rău) = e mai convenabil (sau mai dezavantajos). Atât mi-a (sau țí-a etc.) fost, se spune pentru a arăta ivirea iminentă a unei neplăceri, a unui pericol etc. Atât (numai sau doar) că... = numai că..., doar că..., cu singura deosebire că... Cu cât..., cu atât = pe măsură ce..., tot mai mult... Atât..., atât... = în măsura în care... 3. Numai acest (singur) lucru, mai mult nu. Eu atât îți spun. II. Pron. nehot. (Mai ales în forma atâta) 1. (Înlocuiește un nume sau o propoziție, exprimând o măsură, o cantitate etc.) Cum dai merele? – Atâta! ◊ Expr. Nici atâta = și mai puțin. Atâta(-i) tot sau atâta și nimic mai mult = asta e! cu asta am încheiat! să nu aștepți mai mult! 2. (Înlocuiește un singur sau ultim lucru care mai trebuie realizat) Atâta mai am de făcut. III. Adj. pron. nehot. (Mai ales în forma atâta) 1. Care este așa de mult, de tare, de bine etc. Atâta lume. ◊ Loc. adv. De atâtea ori = așa de des, adeseori. 2. Care este numai acesta, care este ultimul. Atâta lucru pot să spun. ◊ Expr. Atâta lucru = lucru de nimic; motiv neînsemnat. [Gen.-dat.: atâtor și atâtora] – Lat. eccum-tantum.

DOOM

!atất/atấta³ pr. m., pl. atấția (-ția); f. atấta, pl. atấtea; g.-d. pl. m. și f. atấtora

atâția
ATẤT, ATẤTA, atâți(a), atâtea, adv., pron. nehot., adj. pron. nehot. I. Adv. (Mai ales în forma atât) 1. În asemenea măsură, așa de mult, de tare, de bine, de scump etc. ◊ Expr. Atât..., cât... = în același grad, număr, preț etc. ca și. Atât..., cât și... = și..., și,...; nu numai..., ci (și)... Tot atât = același lucru, totuna, egal; indiferent. Încă pe atât = dublu. 2. (Indică o gradație; în expr.) Cu atât mai bine (sau mai rău) = e mai convenabil (sau mai dezavantajos). Atât mi-a (sau țí-a etc.) fost, se spune pentru a arăta ivirea iminentă a unei neplăceri, a unui pericol etc. Atât (numai sau doar) că... = numai că..., doar că..., cu singura deosebire că... Cu cât..., cu atât = pe măsură ce..., tot mai mult... Atât..., atât... = în măsura în care... 3. Numai acest (singur) lucru, mai mult nu. Eu atât îți spun. II. Pron. nehot. (Mai ales în forma atâta) 1. (Înlocuiește un nume sau o propoziție, exprimând o măsură, o cantitate etc.) Cum dai merele? – Atâta! ◊ Expr. Nici atâta = și mai puțin. Atâta(-i) tot sau atâta și nimic mai mult = asta e! cu asta am încheiat! să nu aștepți mai mult! 2. (Înlocuiește un singur sau ultim lucru care mai trebuie realizat) Atâta mai am de făcut. III. Adj. pron. nehot. (Mai ales în forma atâta) 1. Care este așa de mult, de tare, de bine etc. Atâta lume. ◊ Loc. adv. De atâtea ori = așa de des, adeseori. 2. Care este numai acesta, care este ultimul. Atâta lucru pot să spun. ◊ Expr. Atâta lucru = lucru de nimic; motiv neînsemnat. [Gen.-dat.: atâtor și atâtora] – Lat. eccum-tantum.

DOOM

!atất/atấta³ pr. m., pl. atấția (-ția); f. atấta, pl. atấtea; g.-d. pl. m. și f. atấtora

atîrn
ATÂRNÁ, atấrn, vb. I I. 1. Intranz. A sta suspendat, a cădea liber în jos (fiind prins sau suspendat de ceva). 2. Tranz. A agăța, a suspenda de un cârlig, de un cui etc., lăsând să cadă liber în jos. 3. Refl. A se agăța de cineva sau de ceva. II. Intranz. 1. A se apleca spre pământ sub o povară sau din lipsă de putere. Crengile atârnă de rod. 2. A avea o anumită greutate (relativ mare); a cântări (mult). III. Intranz. A depinde de cineva sau de ceva. – A³ + târn.

DOOM

atârná (a ~) vb., ind. prez. 3 atấrnă

atîrna
ATÂRNÁ, atấrn, vb. I I. 1. Intranz. A sta suspendat, a cădea liber în jos (fiind prins sau suspendat de ceva). 2. Tranz. A agăța, a suspenda de un cârlig, de un cui etc., lăsând să cadă liber în jos. 3. Refl. A se agăța de cineva sau de ceva. II. Intranz. 1. A se apleca spre pământ sub o povară sau din lipsă de putere. Crengile atârnă de rod. 2. A avea o anumită greutate (relativ mare); a cântări (mult). III. Intranz. A depinde de cineva sau de ceva. – A³ + târn.

DOOM

atârná (a ~) vb., ind. prez. 3 atấrnă

atîrnai
ATÂRNÁ, atấrn, vb. I I. 1. Intranz. A sta suspendat, a cădea liber în jos (fiind prins sau suspendat de ceva). 2. Tranz. A agăța, a suspenda de un cârlig, de un cui etc., lăsând să cadă liber în jos. 3. Refl. A se agăța de cineva sau de ceva. II. Intranz. 1. A se apleca spre pământ sub o povară sau din lipsă de putere. Crengile atârnă de rod. 2. A avea o anumită greutate (relativ mare); a cântări (mult). III. Intranz. A depinde de cineva sau de ceva. – A³ + târn.

DOOM

atârná (a ~) vb., ind. prez. 3 atấrnă

atîrnam
ATÂRNÁ, atấrn, vb. I I. 1. Intranz. A sta suspendat, a cădea liber în jos (fiind prins sau suspendat de ceva). 2. Tranz. A agăța, a suspenda de un cârlig, de un cui etc., lăsând să cadă liber în jos. 3. Refl. A se agăța de cineva sau de ceva. II. Intranz. 1. A se apleca spre pământ sub o povară sau din lipsă de putere. Crengile atârnă de rod. 2. A avea o anumită greutate (relativ mare); a cântări (mult). III. Intranz. A depinde de cineva sau de ceva. – A³ + târn.

DOOM

atârná (a ~) vb., ind. prez. 3 atấrnă

atîrnare
ATÂRNÁ, atấrn, vb. I I. 1. Intranz. A sta suspendat, a cădea liber în jos (fiind prins sau suspendat de ceva). 2. Tranz. A agăța, a suspenda de un cârlig, de un cui etc., lăsând să cadă liber în jos. 3. Refl. A se agăța de cineva sau de ceva. II. Intranz. 1. A se apleca spre pământ sub o povară sau din lipsă de putere. Crengile atârnă de rod. 2. A avea o anumită greutate (relativ mare); a cântări (mult). III. Intranz. A depinde de cineva sau de ceva. – A³ + târn.

DOOM

atârná (a ~) vb., ind. prez. 3 atấrnă

atîrnare
ATÂRNÁRE, atârnări, s. f. Acțiunea de a (se) atârna și rezultatul ei; dependență de cineva sau de ceva. – V. atârna.

DOOM

atârnáre s. f., g.-d. art. atârnắrii; pl. atârnắri

atîrnarea
ATÂRNÁRE, atârnări, s. f. Acțiunea de a (se) atârna și rezultatul ei; dependență de cineva sau de ceva. – V. atârna.

DOOM

atârnáre s. f., g.-d. art. atârnắrii; pl. atârnắri

atîrnară
ATÂRNÁ, atấrn, vb. I I. 1. Intranz. A sta suspendat, a cădea liber în jos (fiind prins sau suspendat de ceva). 2. Tranz. A agăța, a suspenda de un cârlig, de un cui etc., lăsând să cadă liber în jos. 3. Refl. A se agăța de cineva sau de ceva. II. Intranz. 1. A se apleca spre pământ sub o povară sau din lipsă de putere. Crengile atârnă de rod. 2. A avea o anumită greutate (relativ mare); a cântări (mult). III. Intranz. A depinde de cineva sau de ceva. – A³ + târn.

DOOM

atârná (a ~) vb., ind. prez. 3 atấrnă

atîrnarăm
ATÂRNÁ, atấrn, vb. I I. 1. Intranz. A sta suspendat, a cădea liber în jos (fiind prins sau suspendat de ceva). 2. Tranz. A agăța, a suspenda de un cârlig, de un cui etc., lăsând să cadă liber în jos. 3. Refl. A se agăța de cineva sau de ceva. II. Intranz. 1. A se apleca spre pământ sub o povară sau din lipsă de putere. Crengile atârnă de rod. 2. A avea o anumită greutate (relativ mare); a cântări (mult). III. Intranz. A depinde de cineva sau de ceva. – A³ + târn.

DOOM

atârná (a ~) vb., ind. prez. 3 atấrnă

atîrnarăți
ATÂRNÁ, atấrn, vb. I I. 1. Intranz. A sta suspendat, a cădea liber în jos (fiind prins sau suspendat de ceva). 2. Tranz. A agăța, a suspenda de un cârlig, de un cui etc., lăsând să cadă liber în jos. 3. Refl. A se agăța de cineva sau de ceva. II. Intranz. 1. A se apleca spre pământ sub o povară sau din lipsă de putere. Crengile atârnă de rod. 2. A avea o anumită greutate (relativ mare); a cântări (mult). III. Intranz. A depinde de cineva sau de ceva. – A³ + târn.

DOOM

atârná (a ~) vb., ind. prez. 3 atấrnă

atîrnase
ATÂRNÁ, atấrn, vb. I I. 1. Intranz. A sta suspendat, a cădea liber în jos (fiind prins sau suspendat de ceva). 2. Tranz. A agăța, a suspenda de un cârlig, de un cui etc., lăsând să cadă liber în jos. 3. Refl. A se agăța de cineva sau de ceva. II. Intranz. 1. A se apleca spre pământ sub o povară sau din lipsă de putere. Crengile atârnă de rod. 2. A avea o anumită greutate (relativ mare); a cântări (mult). III. Intranz. A depinde de cineva sau de ceva. – A³ + târn.

DOOM

atârná (a ~) vb., ind. prez. 3 atấrnă

atîrnasem
ATÂRNÁ, atấrn, vb. I I. 1. Intranz. A sta suspendat, a cădea liber în jos (fiind prins sau suspendat de ceva). 2. Tranz. A agăța, a suspenda de un cârlig, de un cui etc., lăsând să cadă liber în jos. 3. Refl. A se agăța de cineva sau de ceva. II. Intranz. 1. A se apleca spre pământ sub o povară sau din lipsă de putere. Crengile atârnă de rod. 2. A avea o anumită greutate (relativ mare); a cântări (mult). III. Intranz. A depinde de cineva sau de ceva. – A³ + târn.

DOOM

atârná (a ~) vb., ind. prez. 3 atấrnă

atîrnaseră
ATÂRNÁ, atấrn, vb. I I. 1. Intranz. A sta suspendat, a cădea liber în jos (fiind prins sau suspendat de ceva). 2. Tranz. A agăța, a suspenda de un cârlig, de un cui etc., lăsând să cadă liber în jos. 3. Refl. A se agăța de cineva sau de ceva. II. Intranz. 1. A se apleca spre pământ sub o povară sau din lipsă de putere. Crengile atârnă de rod. 2. A avea o anumită greutate (relativ mare); a cântări (mult). III. Intranz. A depinde de cineva sau de ceva. – A³ + târn.

DOOM

atârná (a ~) vb., ind. prez. 3 atấrnă

atîrnaserăm
ATÂRNÁ, atấrn, vb. I I. 1. Intranz. A sta suspendat, a cădea liber în jos (fiind prins sau suspendat de ceva). 2. Tranz. A agăța, a suspenda de un cârlig, de un cui etc., lăsând să cadă liber în jos. 3. Refl. A se agăța de cineva sau de ceva. II. Intranz. 1. A se apleca spre pământ sub o povară sau din lipsă de putere. Crengile atârnă de rod. 2. A avea o anumită greutate (relativ mare); a cântări (mult). III. Intranz. A depinde de cineva sau de ceva. – A³ + târn.

DOOM

atârná (a ~) vb., ind. prez. 3 atấrnă

atîrnaserăți
ATÂRNÁ, atấrn, vb. I I. 1. Intranz. A sta suspendat, a cădea liber în jos (fiind prins sau suspendat de ceva). 2. Tranz. A agăța, a suspenda de un cârlig, de un cui etc., lăsând să cadă liber în jos. 3. Refl. A se agăța de cineva sau de ceva. II. Intranz. 1. A se apleca spre pământ sub o povară sau din lipsă de putere. Crengile atârnă de rod. 2. A avea o anumită greutate (relativ mare); a cântări (mult). III. Intranz. A depinde de cineva sau de ceva. – A³ + târn.

DOOM

atârná (a ~) vb., ind. prez. 3 atấrnă

atîrnaseși
ATÂRNÁ, atấrn, vb. I I. 1. Intranz. A sta suspendat, a cădea liber în jos (fiind prins sau suspendat de ceva). 2. Tranz. A agăța, a suspenda de un cârlig, de un cui etc., lăsând să cadă liber în jos. 3. Refl. A se agăța de cineva sau de ceva. II. Intranz. 1. A se apleca spre pământ sub o povară sau din lipsă de putere. Crengile atârnă de rod. 2. A avea o anumită greutate (relativ mare); a cântări (mult). III. Intranz. A depinde de cineva sau de ceva. – A³ + târn.

DOOM

atârná (a ~) vb., ind. prez. 3 atấrnă

atîrnaseți
ATÂRNÁ, atấrn, vb. I I. 1. Intranz. A sta suspendat, a cădea liber în jos (fiind prins sau suspendat de ceva). 2. Tranz. A agăța, a suspenda de un cârlig, de un cui etc., lăsând să cadă liber în jos. 3. Refl. A se agăța de cineva sau de ceva. II. Intranz. 1. A se apleca spre pământ sub o povară sau din lipsă de putere. Crengile atârnă de rod. 2. A avea o anumită greutate (relativ mare); a cântări (mult). III. Intranz. A depinde de cineva sau de ceva. – A³ + târn.

DOOM

atârná (a ~) vb., ind. prez. 3 atấrnă

atîrnat
ATÂRNÁ, atấrn, vb. I I. 1. Intranz. A sta suspendat, a cădea liber în jos (fiind prins sau suspendat de ceva). 2. Tranz. A agăța, a suspenda de un cârlig, de un cui etc., lăsând să cadă liber în jos. 3. Refl. A se agăța de cineva sau de ceva. II. Intranz. 1. A se apleca spre pământ sub o povară sau din lipsă de putere. Crengile atârnă de rod. 2. A avea o anumită greutate (relativ mare); a cântări (mult). III. Intranz. A depinde de cineva sau de ceva. – A³ + târn.

DOOM

atârná (a ~) vb., ind. prez. 3 atấrnă

atîrnat
ATÂRNÁT, -Ă, atârnați, -te, adj. Care atârnă; (rar) aplecat spre pământ. – V. atârna.

atîrnata
ATÂRNÁT, -Ă, atârnați, -te, adj. Care atârnă; (rar) aplecat spre pământ. – V. atârna.

atîrnate
ATÂRNÁT, -Ă, atârnați, -te, adj. Care atârnă; (rar) aplecat spre pământ. – V. atârna.

atîrnatei
ATÂRNÁT, -Ă, atârnați, -te, adj. Care atârnă; (rar) aplecat spre pământ. – V. atârna.

atîrnatele
ATÂRNÁT, -Ă, atârnați, -te, adj. Care atârnă; (rar) aplecat spre pământ. – V. atârna.

atîrnatelor
ATÂRNÁT, -Ă, atârnați, -te, adj. Care atârnă; (rar) aplecat spre pământ. – V. atârna.

atîrnatul
ATÂRNÁT, -Ă, atârnați, -te, adj. Care atârnă; (rar) aplecat spre pământ. – V. atârna.

atîrnatului
ATÂRNÁT, -Ă, atârnați, -te, adj. Care atârnă; (rar) aplecat spre pământ. – V. atârna.

atîrnau
ATÂRNÁ, atấrn, vb. I I. 1. Intranz. A sta suspendat, a cădea liber în jos (fiind prins sau suspendat de ceva). 2. Tranz. A agăța, a suspenda de un cârlig, de un cui etc., lăsând să cadă liber în jos. 3. Refl. A se agăța de cineva sau de ceva. II. Intranz. 1. A se apleca spre pământ sub o povară sau din lipsă de putere. Crengile atârnă de rod. 2. A avea o anumită greutate (relativ mare); a cântări (mult). III. Intranz. A depinde de cineva sau de ceva. – A³ + târn.

DOOM

atârná (a ~) vb., ind. prez. 3 atấrnă

atîrnași
ATÂRNÁ, atấrn, vb. I I. 1. Intranz. A sta suspendat, a cădea liber în jos (fiind prins sau suspendat de ceva). 2. Tranz. A agăța, a suspenda de un cârlig, de un cui etc., lăsând să cadă liber în jos. 3. Refl. A se agăța de cineva sau de ceva. II. Intranz. 1. A se apleca spre pământ sub o povară sau din lipsă de putere. Crengile atârnă de rod. 2. A avea o anumită greutate (relativ mare); a cântări (mult). III. Intranz. A depinde de cineva sau de ceva. – A³ + târn.

DOOM

atârná (a ~) vb., ind. prez. 3 atấrnă

atîrnați
ATÂRNÁ, atấrn, vb. I I. 1. Intranz. A sta suspendat, a cădea liber în jos (fiind prins sau suspendat de ceva). 2. Tranz. A agăța, a suspenda de un cârlig, de un cui etc., lăsând să cadă liber în jos. 3. Refl. A se agăța de cineva sau de ceva. II. Intranz. 1. A se apleca spre pământ sub o povară sau din lipsă de putere. Crengile atârnă de rod. 2. A avea o anumită greutate (relativ mare); a cântări (mult). III. Intranz. A depinde de cineva sau de ceva. – A³ + târn.

DOOM

atârná (a ~) vb., ind. prez. 3 atấrnă

atîrnați
ATÂRNÁT, -Ă, atârnați, -te, adj. Care atârnă; (rar) aplecat spre pământ. – V. atârna.

atîrnații
ATÂRNÁT, -Ă, atârnați, -te, adj. Care atârnă; (rar) aplecat spre pământ. – V. atârna.

atîrnaților
ATÂRNÁT, -Ă, atârnați, -te, adj. Care atârnă; (rar) aplecat spre pământ. – V. atârna.

atîrne
ATÂRNÁ, atấrn, vb. I I. 1. Intranz. A sta suspendat, a cădea liber în jos (fiind prins sau suspendat de ceva). 2. Tranz. A agăța, a suspenda de un cârlig, de un cui etc., lăsând să cadă liber în jos. 3. Refl. A se agăța de cineva sau de ceva. II. Intranz. 1. A se apleca spre pământ sub o povară sau din lipsă de putere. Crengile atârnă de rod. 2. A avea o anumită greutate (relativ mare); a cântări (mult). III. Intranz. A depinde de cineva sau de ceva. – A³ + târn.

DOOM

atârná (a ~) vb., ind. prez. 3 atấrnă

atîrni
ATÂRNÁ, atấrn, vb. I I. 1. Intranz. A sta suspendat, a cădea liber în jos (fiind prins sau suspendat de ceva). 2. Tranz. A agăța, a suspenda de un cârlig, de un cui etc., lăsând să cadă liber în jos. 3. Refl. A se agăța de cineva sau de ceva. II. Intranz. 1. A se apleca spre pământ sub o povară sau din lipsă de putere. Crengile atârnă de rod. 2. A avea o anumită greutate (relativ mare); a cântări (mult). III. Intranz. A depinde de cineva sau de ceva. – A³ + târn.

DOOM

atârná (a ~) vb., ind. prez. 3 atấrnă

atîrnînd
ATÂRNÁ, atấrn, vb. I I. 1. Intranz. A sta suspendat, a cădea liber în jos (fiind prins sau suspendat de ceva). 2. Tranz. A agăța, a suspenda de un cârlig, de un cui etc., lăsând să cadă liber în jos. 3. Refl. A se agăța de cineva sau de ceva. II. Intranz. 1. A se apleca spre pământ sub o povară sau din lipsă de putere. Crengile atârnă de rod. 2. A avea o anumită greutate (relativ mare); a cântări (mult). III. Intranz. A depinde de cineva sau de ceva. – A³ + târn.

DOOM

atârná (a ~) vb., ind. prez. 3 atấrnă

atîrnări
ATÂRNÁRE, atârnări, s. f. Acțiunea de a (se) atârna și rezultatul ei; dependență de cineva sau de ceva. – V. atârna.

DOOM

atârnáre s. f., g.-d. art. atârnắrii; pl. atârnắri

atîrnării
ATÂRNÁRE, atârnări, s. f. Acțiunea de a (se) atârna și rezultatul ei; dependență de cineva sau de ceva. – V. atârna.

DOOM

atârnáre s. f., g.-d. art. atârnắrii; pl. atârnắri

atîrnările
ATÂRNÁRE, atârnări, s. f. Acțiunea de a (se) atârna și rezultatul ei; dependență de cineva sau de ceva. – V. atârna.

DOOM

atârnáre s. f., g.-d. art. atârnắrii; pl. atârnắri

atîrnărilor
ATÂRNÁRE, atârnări, s. f. Acțiunea de a (se) atârna și rezultatul ei; dependență de cineva sau de ceva. – V. atârna.

DOOM

atârnáre s. f., g.-d. art. atârnắrii; pl. atârnắri

atîrnătoare
ATÂRNĂTOÁRE, atârnători, s. f. 1. Agățătoare (la haină). 2. Plantă erbacee ornamentală cu flori mici roz-purpurii, așezate în fascicule (Zebrina pendula). - Atârna + suf. -ătoare.

DOOM

atârnătoáre s. f., g.-d. art. atârnătórii; pl. atârnătóri

atîrnătoarea
ATÂRNĂTOÁRE, atârnători, s. f. 1. Agățătoare (la haină). 2. Plantă erbacee ornamentală cu flori mici roz-purpurii, așezate în fascicule (Zebrina pendula). - Atârna + suf. -ătoare.

DOOM

atârnătoáre s. f., g.-d. art. atârnătórii; pl. atârnătóri

atîrnători
ATÂRNĂTOÁRE, atârnători, s. f. 1. Agățătoare (la haină). 2. Plantă erbacee ornamentală cu flori mici roz-purpurii, așezate în fascicule (Zebrina pendula). - Atârna + suf. -ătoare.

DOOM

atârnătoáre s. f., g.-d. art. atârnătórii; pl. atârnătóri

atîrnătorii
ATÂRNĂTOÁRE, atârnători, s. f. 1. Agățătoare (la haină). 2. Plantă erbacee ornamentală cu flori mici roz-purpurii, așezate în fascicule (Zebrina pendula). - Atârna + suf. -ătoare.

DOOM

atârnătoáre s. f., g.-d. art. atârnătórii; pl. atârnătóri

atîrnătorile
ATÂRNĂTOÁRE, atârnători, s. f. 1. Agățătoare (la haină). 2. Plantă erbacee ornamentală cu flori mici roz-purpurii, așezate în fascicule (Zebrina pendula). - Atârna + suf. -ătoare.

DOOM

atârnătoáre s. f., g.-d. art. atârnătórii; pl. atârnătóri

atîrnătorilor
ATÂRNĂTOÁRE, atârnători, s. f. 1. Agățătoare (la haină). 2. Plantă erbacee ornamentală cu flori mici roz-purpurii, așezate în fascicule (Zebrina pendula). - Atârna + suf. -ătoare.

DOOM

atârnătoáre s. f., g.-d. art. atârnătórii; pl. atârnătóri

atît
ATẤT, ATẤTA, atâți(a), atâtea, adv., pron. nehot., adj. pron. nehot. I. Adv. (Mai ales în forma atât) 1. În asemenea măsură, așa de mult, de tare, de bine, de scump etc. ◊ Expr. Atât..., cât... = în același grad, număr, preț etc. ca și. Atât..., cât și... = și..., și,...; nu numai..., ci (și)... Tot atât = același lucru, totuna, egal; indiferent. Încă pe atât = dublu. 2. (Indică o gradație; în expr.) Cu atât mai bine (sau mai rău) = e mai convenabil (sau mai dezavantajos). Atât mi-a (sau țí-a etc.) fost, se spune pentru a arăta ivirea iminentă a unei neplăceri, a unui pericol etc. Atât (numai sau doar) că... = numai că..., doar că..., cu singura deosebire că... Cu cât..., cu atât = pe măsură ce..., tot mai mult... Atât..., atât... = în măsura în care... 3. Numai acest (singur) lucru, mai mult nu. Eu atât îți spun. II. Pron. nehot. (Mai ales în forma atâta) 1. (Înlocuiește un nume sau o propoziție, exprimând o măsură, o cantitate etc.) Cum dai merele? – Atâta! ◊ Expr. Nici atâta = și mai puțin. Atâta(-i) tot sau atâta și nimic mai mult = asta e! cu asta am încheiat! să nu aștepți mai mult! 2. (Înlocuiește un singur sau ultim lucru care mai trebuie realizat) Atâta mai am de făcut. III. Adj. pron. nehot. (Mai ales în forma atâta) 1. Care este așa de mult, de tare, de bine etc. Atâta lume. ◊ Loc. adv. De atâtea ori = așa de des, adeseori. 2. Care este numai acesta, care este ultimul. Atâta lucru pot să spun. ◊ Expr. Atâta lucru = lucru de nimic; motiv neînsemnat. [Gen.-dat.: atâtor și atâtora] – Lat. eccum-tantum.

DOOM

!atất/atấta³ pr. m., pl. atấția (-ția); f. atấta, pl. atấtea; g.-d. pl. m. și f. atấtora

atîta
ATẤT, ATẤTA, atâți(a), atâtea, adv., pron. nehot., adj. pron. nehot. I. Adv. (Mai ales în forma atât) 1. În asemenea măsură, așa de mult, de tare, de bine, de scump etc. ◊ Expr. Atât..., cât... = în același grad, număr, preț etc. ca și. Atât..., cât și... = și..., și,...; nu numai..., ci (și)... Tot atât = același lucru, totuna, egal; indiferent. Încă pe atât = dublu. 2. (Indică o gradație; în expr.) Cu atât mai bine (sau mai rău) = e mai convenabil (sau mai dezavantajos). Atât mi-a (sau țí-a etc.) fost, se spune pentru a arăta ivirea iminentă a unei neplăceri, a unui pericol etc. Atât (numai sau doar) că... = numai că..., doar că..., cu singura deosebire că... Cu cât..., cu atât = pe măsură ce..., tot mai mult... Atât..., atât... = în măsura în care... 3. Numai acest (singur) lucru, mai mult nu. Eu atât îți spun. II. Pron. nehot. (Mai ales în forma atâta) 1. (Înlocuiește un nume sau o propoziție, exprimând o măsură, o cantitate etc.) Cum dai merele? – Atâta! ◊ Expr. Nici atâta = și mai puțin. Atâta(-i) tot sau atâta și nimic mai mult = asta e! cu asta am încheiat! să nu aștepți mai mult! 2. (Înlocuiește un singur sau ultim lucru care mai trebuie realizat) Atâta mai am de făcut. III. Adj. pron. nehot. (Mai ales în forma atâta) 1. Care este așa de mult, de tare, de bine etc. Atâta lume. ◊ Loc. adv. De atâtea ori = așa de des, adeseori. 2. Care este numai acesta, care este ultimul. Atâta lucru pot să spun. ◊ Expr. Atâta lucru = lucru de nimic; motiv neînsemnat. [Gen.-dat.: atâtor și atâtora] – Lat. eccum-tantum.

DOOM

!atất/atấta³ pr. m., pl. atấția (-ția); f. atấta, pl. atấtea; g.-d. pl. m. și f. atấtora

atîtea
ATẤT, ATẤTA, atâți(a), atâtea, adv., pron. nehot., adj. pron. nehot. I. Adv. (Mai ales în forma atât) 1. În asemenea măsură, așa de mult, de tare, de bine, de scump etc. ◊ Expr. Atât..., cât... = în același grad, număr, preț etc. ca și. Atât..., cât și... = și..., și,...; nu numai..., ci (și)... Tot atât = același lucru, totuna, egal; indiferent. Încă pe atât = dublu. 2. (Indică o gradație; în expr.) Cu atât mai bine (sau mai rău) = e mai convenabil (sau mai dezavantajos). Atât mi-a (sau țí-a etc.) fost, se spune pentru a arăta ivirea iminentă a unei neplăceri, a unui pericol etc. Atât (numai sau doar) că... = numai că..., doar că..., cu singura deosebire că... Cu cât..., cu atât = pe măsură ce..., tot mai mult... Atât..., atât... = în măsura în care... 3. Numai acest (singur) lucru, mai mult nu. Eu atât îți spun. II. Pron. nehot. (Mai ales în forma atâta) 1. (Înlocuiește un nume sau o propoziție, exprimând o măsură, o cantitate etc.) Cum dai merele? – Atâta! ◊ Expr. Nici atâta = și mai puțin. Atâta(-i) tot sau atâta și nimic mai mult = asta e! cu asta am încheiat! să nu aștepți mai mult! 2. (Înlocuiește un singur sau ultim lucru care mai trebuie realizat) Atâta mai am de făcut. III. Adj. pron. nehot. (Mai ales în forma atâta) 1. Care este așa de mult, de tare, de bine etc. Atâta lume. ◊ Loc. adv. De atâtea ori = așa de des, adeseori. 2. Care este numai acesta, care este ultimul. Atâta lucru pot să spun. ◊ Expr. Atâta lucru = lucru de nimic; motiv neînsemnat. [Gen.-dat.: atâtor și atâtora] – Lat. eccum-tantum.

DOOM

!atất/atấta³ pr. m., pl. atấția (-ția); f. atấta, pl. atấtea; g.-d. pl. m. și f. atấtora

atîtica
ATÂTÍCA adj. invar., adv. (Adesea substantivat) Care este foarte mic, o nimica toată. – Atât + suf. -ica.

DOOM

atâtíca adj. pr. invar., adv.

atîtor
ATẤT, ATẤTA, atâți(a), atâtea, adv., pron. nehot., adj. pron. nehot. I. Adv. (Mai ales în forma atât) 1. În asemenea măsură, așa de mult, de tare, de bine, de scump etc. ◊ Expr. Atât..., cât... = în același grad, număr, preț etc. ca și. Atât..., cât și... = și..., și,...; nu numai..., ci (și)... Tot atât = același lucru, totuna, egal; indiferent. Încă pe atât = dublu. 2. (Indică o gradație; în expr.) Cu atât mai bine (sau mai rău) = e mai convenabil (sau mai dezavantajos). Atât mi-a (sau țí-a etc.) fost, se spune pentru a arăta ivirea iminentă a unei neplăceri, a unui pericol etc. Atât (numai sau doar) că... = numai că..., doar că..., cu singura deosebire că... Cu cât..., cu atât = pe măsură ce..., tot mai mult... Atât..., atât... = în măsura în care... 3. Numai acest (singur) lucru, mai mult nu. Eu atât îți spun. II. Pron. nehot. (Mai ales în forma atâta) 1. (Înlocuiește un nume sau o propoziție, exprimând o măsură, o cantitate etc.) Cum dai merele? – Atâta! ◊ Expr. Nici atâta = și mai puțin. Atâta(-i) tot sau atâta și nimic mai mult = asta e! cu asta am încheiat! să nu aștepți mai mult! 2. (Înlocuiește un singur sau ultim lucru care mai trebuie realizat) Atâta mai am de făcut. III. Adj. pron. nehot. (Mai ales în forma atâta) 1. Care este așa de mult, de tare, de bine etc. Atâta lume. ◊ Loc. adv. De atâtea ori = așa de des, adeseori. 2. Care este numai acesta, care este ultimul. Atâta lucru pot să spun. ◊ Expr. Atâta lucru = lucru de nimic; motiv neînsemnat. [Gen.-dat.: atâtor și atâtora] – Lat. eccum-tantum.

DOOM

!atất/atấta³ pr. m., pl. atấția (-ția); f. atấta, pl. atấtea; g.-d. pl. m. și f. atấtora

atîtora
ATẤT, ATẤTA, atâți(a), atâtea, adv., pron. nehot., adj. pron. nehot. I. Adv. (Mai ales în forma atât) 1. În asemenea măsură, așa de mult, de tare, de bine, de scump etc. ◊ Expr. Atât..., cât... = în același grad, număr, preț etc. ca și. Atât..., cât și... = și..., și,...; nu numai..., ci (și)... Tot atât = același lucru, totuna, egal; indiferent. Încă pe atât = dublu. 2. (Indică o gradație; în expr.) Cu atât mai bine (sau mai rău) = e mai convenabil (sau mai dezavantajos). Atât mi-a (sau țí-a etc.) fost, se spune pentru a arăta ivirea iminentă a unei neplăceri, a unui pericol etc. Atât (numai sau doar) că... = numai că..., doar că..., cu singura deosebire că... Cu cât..., cu atât = pe măsură ce..., tot mai mult... Atât..., atât... = în măsura în care... 3. Numai acest (singur) lucru, mai mult nu. Eu atât îți spun. II. Pron. nehot. (Mai ales în forma atâta) 1. (Înlocuiește un nume sau o propoziție, exprimând o măsură, o cantitate etc.) Cum dai merele? – Atâta! ◊ Expr. Nici atâta = și mai puțin. Atâta(-i) tot sau atâta și nimic mai mult = asta e! cu asta am încheiat! să nu aștepți mai mult! 2. (Înlocuiește un singur sau ultim lucru care mai trebuie realizat) Atâta mai am de făcut. III. Adj. pron. nehot. (Mai ales în forma atâta) 1. Care este așa de mult, de tare, de bine etc. Atâta lume. ◊ Loc. adv. De atâtea ori = așa de des, adeseori. 2. Care este numai acesta, care este ultimul. Atâta lucru pot să spun. ◊ Expr. Atâta lucru = lucru de nimic; motiv neînsemnat. [Gen.-dat.: atâtor și atâtora] – Lat. eccum-tantum.

DOOM

!atất/atấta³ pr. m., pl. atấția (-ția); f. atấta, pl. atấtea; g.-d. pl. m. și f. atấtora

atîți
ATẤT, ATẤTA, atâți(a), atâtea, adv., pron. nehot., adj. pron. nehot. I. Adv. (Mai ales în forma atât) 1. În asemenea măsură, așa de mult, de tare, de bine, de scump etc. ◊ Expr. Atât..., cât... = în același grad, număr, preț etc. ca și. Atât..., cât și... = și..., și,...; nu numai..., ci (și)... Tot atât = același lucru, totuna, egal; indiferent. Încă pe atât = dublu. 2. (Indică o gradație; în expr.) Cu atât mai bine (sau mai rău) = e mai convenabil (sau mai dezavantajos). Atât mi-a (sau țí-a etc.) fost, se spune pentru a arăta ivirea iminentă a unei neplăceri, a unui pericol etc. Atât (numai sau doar) că... = numai că..., doar că..., cu singura deosebire că... Cu cât..., cu atât = pe măsură ce..., tot mai mult... Atât..., atât... = în măsura în care... 3. Numai acest (singur) lucru, mai mult nu. Eu atât îți spun. II. Pron. nehot. (Mai ales în forma atâta) 1. (Înlocuiește un nume sau o propoziție, exprimând o măsură, o cantitate etc.) Cum dai merele? – Atâta! ◊ Expr. Nici atâta = și mai puțin. Atâta(-i) tot sau atâta și nimic mai mult = asta e! cu asta am încheiat! să nu aștepți mai mult! 2. (Înlocuiește un singur sau ultim lucru care mai trebuie realizat) Atâta mai am de făcut. III. Adj. pron. nehot. (Mai ales în forma atâta) 1. Care este așa de mult, de tare, de bine etc. Atâta lume. ◊ Loc. adv. De atâtea ori = așa de des, adeseori. 2. Care este numai acesta, care este ultimul. Atâta lucru pot să spun. ◊ Expr. Atâta lucru = lucru de nimic; motiv neînsemnat. [Gen.-dat.: atâtor și atâtora] – Lat. eccum-tantum.

DOOM

!atất/atấta³ pr. m., pl. atấția (-ția); f. atấta, pl. atấtea; g.-d. pl. m. și f. atấtora

atîția
ATẤT, ATẤTA, atâți(a), atâtea, adv., pron. nehot., adj. pron. nehot. I. Adv. (Mai ales în forma atât) 1. În asemenea măsură, așa de mult, de tare, de bine, de scump etc. ◊ Expr. Atât..., cât... = în același grad, număr, preț etc. ca și. Atât..., cât și... = și..., și,...; nu numai..., ci (și)... Tot atât = același lucru, totuna, egal; indiferent. Încă pe atât = dublu. 2. (Indică o gradație; în expr.) Cu atât mai bine (sau mai rău) = e mai convenabil (sau mai dezavantajos). Atât mi-a (sau țí-a etc.) fost, se spune pentru a arăta ivirea iminentă a unei neplăceri, a unui pericol etc. Atât (numai sau doar) că... = numai că..., doar că..., cu singura deosebire că... Cu cât..., cu atât = pe măsură ce..., tot mai mult... Atât..., atât... = în măsura în care... 3. Numai acest (singur) lucru, mai mult nu. Eu atât îți spun. II. Pron. nehot. (Mai ales în forma atâta) 1. (Înlocuiește un nume sau o propoziție, exprimând o măsură, o cantitate etc.) Cum dai merele? – Atâta! ◊ Expr. Nici atâta = și mai puțin. Atâta(-i) tot sau atâta și nimic mai mult = asta e! cu asta am încheiat! să nu aștepți mai mult! 2. (Înlocuiește un singur sau ultim lucru care mai trebuie realizat) Atâta mai am de făcut. III. Adj. pron. nehot. (Mai ales în forma atâta) 1. Care este așa de mult, de tare, de bine etc. Atâta lume. ◊ Loc. adv. De atâtea ori = așa de des, adeseori. 2. Care este numai acesta, care este ultimul. Atâta lucru pot să spun. ◊ Expr. Atâta lucru = lucru de nimic; motiv neînsemnat. [Gen.-dat.: atâtor și atâtora] – Lat. eccum-tantum.

DOOM

!atất/atấta³ pr. m., pl. atấția (-ția); f. atấta, pl. atấtea; g.-d. pl. m. și f. atấtora