as
ARSÉN s. n. 1. Element chimic semimetalic, de culoare cenușie cu luciu argintiu, folosit în aliaje pentru măsurarea durității. ◊ Trioxid de arsen = pulbere cristalină de culoare albă, foarte toxică; șoricioaică. 2. Arsenic. – Din germ. Arsen. DOOM
arsén s. n.; simb. As
as
AS, ași, s. m. 1. Monedă romană de aramă sau de bronz, folosită ca unitate monetară. 2. Carte de joc marcată cu un singur punct sau semn și care de obicei este considerată ca având cea mai mare valoare față de cărțile de aceeași culoare; birlic. 3. Fig. Persoană care se distinge în mod cu totul deosebit într-un domeniu oarecare prin pricepere sau îndemânare. – Din fr. as, it. asso. DOOM
as s. m., pl. ași
asab
ASÁB, asabi, s. m. Soldat din armata Imperiului Otoman. – Et. nec.
asabe
ASÁB, asabi, s. m. Soldat din armata Imperiului Otoman. – Et. nec.
asabi
ASÁB, asabi, s. m. Soldat din armata Imperiului Otoman. – Et. nec.
asabii
ASÁB, asabi, s. m. Soldat din armata Imperiului Otoman. – Et. nec.
asabilor
ASÁB, asabi, s. m. Soldat din armata Imperiului Otoman. – Et. nec.
asabul
ASÁB, asabi, s. m. Soldat din armata Imperiului Otoman. – Et. nec.
asabule
ASÁB, asabi, s. m. Soldat din armata Imperiului Otoman. – Et. nec.
asabului
ASÁB, asabi, s. m. Soldat din armata Imperiului Otoman. – Et. nec.
asalt
ASÁLT, asalturi, s. n. 1. Atac (militar) decisiv pentru cucerirea unui loc întărit, a unui obiectiv sau pentru a sparge rezistența inamicului. ◊ Loc. vb. A da asalt = a ataca; a năvăli. ◊ Expr. A lua cu asalt = a cuceri printr-un atac hotărâtor ♦ Fig. Acțiune sau luptă hotărâtă. Asaltul împotriva analfabetismului. 2. Luptă, exercițiu, întrecere de floretă. – Din it. assalto. DOOM
asált s. n., pl. asálturi
asalta
ASALTÁ, asaltez, vb. I. Tranz. A ataca decisiv un loc întărit, un obiectiv pentru a-l cuceri. ♦ Fig. A copleși cu rugăminți, cu cereri etc. – Din it. assaltare. DOOM
asaltá (a ~) vb., ind. prez. 3 asalteáză
asaltai
ASALTÁ, asaltez, vb. I. Tranz. A ataca decisiv un loc întărit, un obiectiv pentru a-l cuceri. ♦ Fig. A copleși cu rugăminți, cu cereri etc. – Din it. assaltare. DOOM
asaltá (a ~) vb., ind. prez. 3 asalteáză
asaltam
ASALTÁ, asaltez, vb. I. Tranz. A ataca decisiv un loc întărit, un obiectiv pentru a-l cuceri. ♦ Fig. A copleși cu rugăminți, cu cereri etc. – Din it. assaltare. DOOM
asaltá (a ~) vb., ind. prez. 3 asalteáză
asaltare
ASALTÁ, asaltez, vb. I. Tranz. A ataca decisiv un loc întărit, un obiectiv pentru a-l cuceri. ♦ Fig. A copleși cu rugăminți, cu cereri etc. – Din it. assaltare. DOOM
asaltá (a ~) vb., ind. prez. 3 asalteáză
asaltare
ASALTÁRE, asaltări, s. f. Acțiunea de a asalta. – V. asalta.
asaltarea
ASALTÁRE, asaltări, s. f. Acțiunea de a asalta. – V. asalta.
asaltară
ASALTÁ, asaltez, vb. I. Tranz. A ataca decisiv un loc întărit, un obiectiv pentru a-l cuceri. ♦ Fig. A copleși cu rugăminți, cu cereri etc. – Din it. assaltare. DOOM
asaltá (a ~) vb., ind. prez. 3 asalteáză
asaltarăm
ASALTÁ, asaltez, vb. I. Tranz. A ataca decisiv un loc întărit, un obiectiv pentru a-l cuceri. ♦ Fig. A copleși cu rugăminți, cu cereri etc. – Din it. assaltare. DOOM
asaltá (a ~) vb., ind. prez. 3 asalteáză
asaltarăți
ASALTÁ, asaltez, vb. I. Tranz. A ataca decisiv un loc întărit, un obiectiv pentru a-l cuceri. ♦ Fig. A copleși cu rugăminți, cu cereri etc. – Din it. assaltare. DOOM
asaltá (a ~) vb., ind. prez. 3 asalteáză
asaltase
ASALTÁ, asaltez, vb. I. Tranz. A ataca decisiv un loc întărit, un obiectiv pentru a-l cuceri. ♦ Fig. A copleși cu rugăminți, cu cereri etc. – Din it. assaltare. DOOM
asaltá (a ~) vb., ind. prez. 3 asalteáză
asaltasem
ASALTÁ, asaltez, vb. I. Tranz. A ataca decisiv un loc întărit, un obiectiv pentru a-l cuceri. ♦ Fig. A copleși cu rugăminți, cu cereri etc. – Din it. assaltare. DOOM
asaltá (a ~) vb., ind. prez. 3 asalteáză
asaltaseră
ASALTÁ, asaltez, vb. I. Tranz. A ataca decisiv un loc întărit, un obiectiv pentru a-l cuceri. ♦ Fig. A copleși cu rugăminți, cu cereri etc. – Din it. assaltare. DOOM
asaltá (a ~) vb., ind. prez. 3 asalteáză
asaltaserăm
ASALTÁ, asaltez, vb. I. Tranz. A ataca decisiv un loc întărit, un obiectiv pentru a-l cuceri. ♦ Fig. A copleși cu rugăminți, cu cereri etc. – Din it. assaltare. DOOM
asaltá (a ~) vb., ind. prez. 3 asalteáză
asaltaserăți
ASALTÁ, asaltez, vb. I. Tranz. A ataca decisiv un loc întărit, un obiectiv pentru a-l cuceri. ♦ Fig. A copleși cu rugăminți, cu cereri etc. – Din it. assaltare. DOOM
asaltá (a ~) vb., ind. prez. 3 asalteáză
asaltaseși
ASALTÁ, asaltez, vb. I. Tranz. A ataca decisiv un loc întărit, un obiectiv pentru a-l cuceri. ♦ Fig. A copleși cu rugăminți, cu cereri etc. – Din it. assaltare. DOOM
asaltá (a ~) vb., ind. prez. 3 asalteáză
asaltaseți
ASALTÁ, asaltez, vb. I. Tranz. A ataca decisiv un loc întărit, un obiectiv pentru a-l cuceri. ♦ Fig. A copleși cu rugăminți, cu cereri etc. – Din it. assaltare. DOOM
asaltá (a ~) vb., ind. prez. 3 asalteáză
asaltat
ASALTÁ, asaltez, vb. I. Tranz. A ataca decisiv un loc întărit, un obiectiv pentru a-l cuceri. ♦ Fig. A copleși cu rugăminți, cu cereri etc. – Din it. assaltare. DOOM
asaltá (a ~) vb., ind. prez. 3 asalteáză
asaltat
ASALTÁ, asaltez, vb. I. Tranz. A ataca decisiv un loc întărit, un obiectiv pentru a-l cuceri. ♦ Fig. A copleși cu rugăminți, cu cereri etc. – Din it. assaltare.
asaltau
ASALTÁ, asaltez, vb. I. Tranz. A ataca decisiv un loc întărit, un obiectiv pentru a-l cuceri. ♦ Fig. A copleși cu rugăminți, cu cereri etc. – Din it. assaltare. DOOM
asaltá (a ~) vb., ind. prez. 3 asalteáză
asaltași
ASALTÁ, asaltez, vb. I. Tranz. A ataca decisiv un loc întărit, un obiectiv pentru a-l cuceri. ♦ Fig. A copleși cu rugăminți, cu cereri etc. – Din it. assaltare. DOOM
asaltá (a ~) vb., ind. prez. 3 asalteáză
asaltați
ASALTÁ, asaltez, vb. I. Tranz. A ataca decisiv un loc întărit, un obiectiv pentru a-l cuceri. ♦ Fig. A copleși cu rugăminți, cu cereri etc. – Din it. assaltare. DOOM
asaltá (a ~) vb., ind. prez. 3 asalteáză
asaltează
ASALTÁ, asaltez, vb. I. Tranz. A ataca decisiv un loc întărit, un obiectiv pentru a-l cuceri. ♦ Fig. A copleși cu rugăminți, cu cereri etc. – Din it. assaltare. DOOM
asaltá (a ~) vb., ind. prez. 3 asalteáză
asaltez
ASALTÁ, asaltez, vb. I. Tranz. A ataca decisiv un loc întărit, un obiectiv pentru a-l cuceri. ♦ Fig. A copleși cu rugăminți, cu cereri etc. – Din it. assaltare. DOOM
asaltá (a ~) vb., ind. prez. 3 asalteáză
asalteze
ASALTÁ, asaltez, vb. I. Tranz. A ataca decisiv un loc întărit, un obiectiv pentru a-l cuceri. ♦ Fig. A copleși cu rugăminți, cu cereri etc. – Din it. assaltare. DOOM
asaltá (a ~) vb., ind. prez. 3 asalteáză
asaltezi
ASALTÁ, asaltez, vb. I. Tranz. A ataca decisiv un loc întărit, un obiectiv pentru a-l cuceri. ♦ Fig. A copleși cu rugăminți, cu cereri etc. – Din it. assaltare. DOOM
asaltá (a ~) vb., ind. prez. 3 asalteáză
asaltul
ASÁLT, asalturi, s. n. 1. Atac (militar) decisiv pentru cucerirea unui loc întărit, a unui obiectiv sau pentru a sparge rezistența inamicului. ◊ Loc. vb. A da asalt = a ataca; a năvăli. ◊ Expr. A lua cu asalt = a cuceri printr-un atac hotărâtor ♦ Fig. Acțiune sau luptă hotărâtă. Asaltul împotriva analfabetismului. 2. Luptă, exercițiu, întrecere de floretă. – Din it. assalto. DOOM
asált s. n., pl. asálturi
asaltului
ASÁLT, asalturi, s. n. 1. Atac (militar) decisiv pentru cucerirea unui loc întărit, a unui obiectiv sau pentru a sparge rezistența inamicului. ◊ Loc. vb. A da asalt = a ataca; a năvăli. ◊ Expr. A lua cu asalt = a cuceri printr-un atac hotărâtor ♦ Fig. Acțiune sau luptă hotărâtă. Asaltul împotriva analfabetismului. 2. Luptă, exercițiu, întrecere de floretă. – Din it. assalto. DOOM
asált s. n., pl. asálturi
asalturi
ASÁLT, asalturi, s. n. 1. Atac (militar) decisiv pentru cucerirea unui loc întărit, a unui obiectiv sau pentru a sparge rezistența inamicului. ◊ Loc. vb. A da asalt = a ataca; a năvăli. ◊ Expr. A lua cu asalt = a cuceri printr-un atac hotărâtor ♦ Fig. Acțiune sau luptă hotărâtă. Asaltul împotriva analfabetismului. 2. Luptă, exercițiu, întrecere de floretă. – Din it. assalto. DOOM
asált s. n., pl. asálturi
asalturile
ASÁLT, asalturi, s. n. 1. Atac (militar) decisiv pentru cucerirea unui loc întărit, a unui obiectiv sau pentru a sparge rezistența inamicului. ◊ Loc. vb. A da asalt = a ataca; a năvăli. ◊ Expr. A lua cu asalt = a cuceri printr-un atac hotărâtor ♦ Fig. Acțiune sau luptă hotărâtă. Asaltul împotriva analfabetismului. 2. Luptă, exercițiu, întrecere de floretă. – Din it. assalto. DOOM
asált s. n., pl. asálturi
asalturilor
ASÁLT, asalturi, s. n. 1. Atac (militar) decisiv pentru cucerirea unui loc întărit, a unui obiectiv sau pentru a sparge rezistența inamicului. ◊ Loc. vb. A da asalt = a ataca; a năvăli. ◊ Expr. A lua cu asalt = a cuceri printr-un atac hotărâtor ♦ Fig. Acțiune sau luptă hotărâtă. Asaltul împotriva analfabetismului. 2. Luptă, exercițiu, întrecere de floretă. – Din it. assalto. DOOM
asált s. n., pl. asálturi
asaltând
ASALTÁ, asaltez, vb. I. Tranz. A ataca decisiv un loc întărit, un obiectiv pentru a-l cuceri. ♦ Fig. A copleși cu rugăminți, cu cereri etc. – Din it. assaltare. DOOM
asaltá (a ~) vb., ind. prez. 3 asalteáză
asaltînd
ASALTÁ, asaltez, vb. I. Tranz. A ataca decisiv un loc întărit, un obiectiv pentru a-l cuceri. ♦ Fig. A copleși cu rugăminți, cu cereri etc. – Din it. assaltare. DOOM
asaltá (a ~) vb., ind. prez. 3 asalteáză
asaltări
ASALTÁRE, asaltări, s. f. Acțiunea de a asalta. – V. asalta.
asaltării
ASALTÁRE, asaltări, s. f. Acțiunea de a asalta. – V. asalta.
asaltările
ASALTÁRE, asaltări, s. f. Acțiunea de a asalta. – V. asalta.
asaltărilor
ASALTÁRE, asaltări, s. f. Acțiunea de a asalta. – V. asalta.
asambla
ASAMBLÁ, asamblez, vb. I. Tranz. A reuni, a fixa, a îmbina două sau mai multe piese, mecanisme etc. ale unui sistem. – Din fr. assembler. DOOM
asamblá (a ~) vb., ind. prez. 3 asambleáză
asamblai
ASAMBLÁ, asamblez, vb. I. Tranz. A reuni, a fixa, a îmbina două sau mai multe piese, mecanisme etc. ale unui sistem. – Din fr. assembler. DOOM
asamblá (a ~) vb., ind. prez. 3 asambleáză
asamblaj
ASAMBLÁJ, asamblaje, s. n. Sistem format din două sau mai multe elemente tehnice îmbinate sau articulate. – Din fr. assemblage. DOOM
asambláj s. n., pl. asambláje
asamblaje
ASAMBLÁJ, asamblaje, s. n. Sistem format din două sau mai multe elemente tehnice îmbinate sau articulate. – Din fr. assemblage. DOOM
asambláj s. n., pl. asambláje
asamblajele
ASAMBLÁJ, asamblaje, s. n. Sistem format din două sau mai multe elemente tehnice îmbinate sau articulate. – Din fr. assemblage. DOOM
asambláj s. n., pl. asambláje
asamblajelor
ASAMBLÁJ, asamblaje, s. n. Sistem format din două sau mai multe elemente tehnice îmbinate sau articulate. – Din fr. assemblage. DOOM
asambláj s. n., pl. asambláje
asamblajul
ASAMBLÁJ, asamblaje, s. n. Sistem format din două sau mai multe elemente tehnice îmbinate sau articulate. – Din fr. assemblage. DOOM
asambláj s. n., pl. asambláje
asamblajului
ASAMBLÁJ, asamblaje, s. n. Sistem format din două sau mai multe elemente tehnice îmbinate sau articulate. – Din fr. assemblage. DOOM
asambláj s. n., pl. asambláje
asamblam
ASAMBLÁ, asamblez, vb. I. Tranz. A reuni, a fixa, a îmbina două sau mai multe piese, mecanisme etc. ale unui sistem. – Din fr. assembler. DOOM
asamblá (a ~) vb., ind. prez. 3 asambleáză
asamblare
ASAMBLÁ, asamblez, vb. I. Tranz. A reuni, a fixa, a îmbina două sau mai multe piese, mecanisme etc. ale unui sistem. – Din fr. assembler. DOOM
asamblá (a ~) vb., ind. prez. 3 asambleáză
asamblare
ASAMBLÁRE, asamblări, s. f. 1. Acțiunea de a asambla și rezultatul ei. 2. (Inform.) Translatare a unui program, scris în limbaj simbolic, într-o formă direct executabilă (în cod mașină) de către un calculator numeric. – V. asambla. DOOM
asambláre s. f., g.-d. art. asamblắrii; pl. asamblắri
asamblarea
ASAMBLÁRE, asamblări, s. f. 1. Acțiunea de a asambla și rezultatul ei. 2. (Inform.) Translatare a unui program, scris în limbaj simbolic, într-o formă direct executabilă (în cod mașină) de către un calculator numeric. – V. asambla. DOOM
asambláre s. f., g.-d. art. asamblắrii; pl. asamblắri
asamblară
ASAMBLÁ, asamblez, vb. I. Tranz. A reuni, a fixa, a îmbina două sau mai multe piese, mecanisme etc. ale unui sistem. – Din fr. assembler. DOOM
asamblá (a ~) vb., ind. prez. 3 asambleáză
asamblarăm
ASAMBLÁ, asamblez, vb. I. Tranz. A reuni, a fixa, a îmbina două sau mai multe piese, mecanisme etc. ale unui sistem. – Din fr. assembler. DOOM
asamblá (a ~) vb., ind. prez. 3 asambleáză
asamblarăți
ASAMBLÁ, asamblez, vb. I. Tranz. A reuni, a fixa, a îmbina două sau mai multe piese, mecanisme etc. ale unui sistem. – Din fr. assembler. DOOM
asamblá (a ~) vb., ind. prez. 3 asambleáză
asamblase
ASAMBLÁ, asamblez, vb. I. Tranz. A reuni, a fixa, a îmbina două sau mai multe piese, mecanisme etc. ale unui sistem. – Din fr. assembler. DOOM
asamblá (a ~) vb., ind. prez. 3 asambleáză
asamblasem
ASAMBLÁ, asamblez, vb. I. Tranz. A reuni, a fixa, a îmbina două sau mai multe piese, mecanisme etc. ale unui sistem. – Din fr. assembler. DOOM
asamblá (a ~) vb., ind. prez. 3 asambleáză
asamblaseră
ASAMBLÁ, asamblez, vb. I. Tranz. A reuni, a fixa, a îmbina două sau mai multe piese, mecanisme etc. ale unui sistem. – Din fr. assembler. DOOM
asamblá (a ~) vb., ind. prez. 3 asambleáză
asamblaserăm
ASAMBLÁ, asamblez, vb. I. Tranz. A reuni, a fixa, a îmbina două sau mai multe piese, mecanisme etc. ale unui sistem. – Din fr. assembler. DOOM
asamblá (a ~) vb., ind. prez. 3 asambleáză
asamblaserăți
ASAMBLÁ, asamblez, vb. I. Tranz. A reuni, a fixa, a îmbina două sau mai multe piese, mecanisme etc. ale unui sistem. – Din fr. assembler. DOOM
asamblá (a ~) vb., ind. prez. 3 asambleáză
asamblaseși
ASAMBLÁ, asamblez, vb. I. Tranz. A reuni, a fixa, a îmbina două sau mai multe piese, mecanisme etc. ale unui sistem. – Din fr. assembler. DOOM
asamblá (a ~) vb., ind. prez. 3 asambleáză
asamblaseți
ASAMBLÁ, asamblez, vb. I. Tranz. A reuni, a fixa, a îmbina două sau mai multe piese, mecanisme etc. ale unui sistem. – Din fr. assembler. DOOM
asamblá (a ~) vb., ind. prez. 3 asambleáză
asamblat
ASAMBLÁ, asamblez, vb. I. Tranz. A reuni, a fixa, a îmbina două sau mai multe piese, mecanisme etc. ale unui sistem. – Din fr. assembler. DOOM
asamblá (a ~) vb., ind. prez. 3 asambleáză
asamblat
ASAMBLÁ, asamblez, vb. I. Tranz. A reuni, a fixa, a îmbina două sau mai multe piese, mecanisme etc. ale unui sistem. – Din fr. assembler.
asamblau
ASAMBLÁ, asamblez, vb. I. Tranz. A reuni, a fixa, a îmbina două sau mai multe piese, mecanisme etc. ale unui sistem. – Din fr. assembler. DOOM
asamblá (a ~) vb., ind. prez. 3 asambleáză
asamblași
ASAMBLÁ, asamblez, vb. I. Tranz. A reuni, a fixa, a îmbina două sau mai multe piese, mecanisme etc. ale unui sistem. – Din fr. assembler. DOOM
asamblá (a ~) vb., ind. prez. 3 asambleáză
asamblați
ASAMBLÁ, asamblez, vb. I. Tranz. A reuni, a fixa, a îmbina două sau mai multe piese, mecanisme etc. ale unui sistem. – Din fr. assembler. DOOM
asamblá (a ~) vb., ind. prez. 3 asambleáză
asamblează
ASAMBLÁ, asamblez, vb. I. Tranz. A reuni, a fixa, a îmbina două sau mai multe piese, mecanisme etc. ale unui sistem. – Din fr. assembler. DOOM
asamblá (a ~) vb., ind. prez. 3 asambleáză
asambleuză
ASAMBLÉUZĂ s.f. v. asambleză.
asamblez
ASAMBLÁ, asamblez, vb. I. Tranz. A reuni, a fixa, a îmbina două sau mai multe piese, mecanisme etc. ale unui sistem. – Din fr. assembler. DOOM
asamblá (a ~) vb., ind. prez. 3 asambleáză
asambleza
ASAMBLÉZĂ s.f. (Electr.) Mașină de înfuniat cabluri. [Var. asambleuză s.f. (pron. -blö-) / < fr. assembleuse].
asambleze
ASAMBLÁ, asamblez, vb. I. Tranz. A reuni, a fixa, a îmbina două sau mai multe piese, mecanisme etc. ale unui sistem. – Din fr. assembler. DOOM
asamblá (a ~) vb., ind. prez. 3 asambleáză
asambleze
ASAMBLÉZĂ s.f. (Electr.) Mașină de înfuniat cabluri. [Var. asambleuză s.f. (pron. -blö-) / < fr. assembleuse].
asamblezei
ASAMBLÉZĂ s.f. (Electr.) Mașină de înfuniat cabluri. [Var. asambleuză s.f. (pron. -blö-) / < fr. assembleuse].
asamblezele
ASAMBLÉZĂ s.f. (Electr.) Mașină de înfuniat cabluri. [Var. asambleuză s.f. (pron. -blö-) / < fr. assembleuse].
asamblezelor
ASAMBLÉZĂ s.f. (Electr.) Mașină de înfuniat cabluri. [Var. asambleuză s.f. (pron. -blö-) / < fr. assembleuse].
asamblezi
ASAMBLÁ, asamblez, vb. I. Tranz. A reuni, a fixa, a îmbina două sau mai multe piese, mecanisme etc. ale unui sistem. – Din fr. assembler. DOOM
asamblá (a ~) vb., ind. prez. 3 asambleáză
asambloare
ASAMBLÓR, (1) asamblori, s. m., (2) asambloare, s. n. 1. S. m. Muncitor care asamblează. 2. S. n. (Inform.) Program special utilitar care asigură traducerea limbajului simbolic în limbajul calculatorului. – Din fr. assembleur.
asambloarea
ASAMBLÓR, (1) asamblori, s. m., (2) asambloare, s. n. 1. S. m. Muncitor care asamblează. 2. S. n. (Inform.) Program special utilitar care asigură traducerea limbajului simbolic în limbajul calculatorului. – Din fr. assembleur.
asambloarei
ASAMBLÓR, (1) asamblori, s. m., (2) asambloare, s. n. 1. S. m. Muncitor care asamblează. 2. S. n. (Inform.) Program special utilitar care asigură traducerea limbajului simbolic în limbajul calculatorului. – Din fr. assembleur.
asambloarele
ASAMBLÓR, (1) asamblori, s. m., (2) asambloare, s. n. 1. S. m. Muncitor care asamblează. 2. S. n. (Inform.) Program special utilitar care asigură traducerea limbajului simbolic în limbajul calculatorului. – Din fr. assembleur.
asambloarelor
ASAMBLÓR, (1) asamblori, s. m., (2) asambloare, s. n. 1. S. m. Muncitor care asamblează. 2. S. n. (Inform.) Program special utilitar care asigură traducerea limbajului simbolic în limbajul calculatorului. – Din fr. assembleur.
asamblor
ASAMBLÓR, (1) asamblori, s. m., (2) asambloare, s. n. 1. S. m. Muncitor care asamblează. 2. S. n. (Inform.) Program special utilitar care asigură traducerea limbajului simbolic în limbajul calculatorului. – Din fr. assembleur.
asamblori
ASAMBLÓR, (1) asamblori, s. m., (2) asambloare, s. n. 1. S. m. Muncitor care asamblează. 2. S. n. (Inform.) Program special utilitar care asigură traducerea limbajului simbolic în limbajul calculatorului. – Din fr. assembleur.
asamblorii
ASAMBLÓR, (1) asamblori, s. m., (2) asambloare, s. n. 1. S. m. Muncitor care asamblează. 2. S. n. (Inform.) Program special utilitar care asigură traducerea limbajului simbolic în limbajul calculatorului. – Din fr. assembleur.
asamblorilor
ASAMBLÓR, (1) asamblori, s. m., (2) asambloare, s. n. 1. S. m. Muncitor care asamblează. 2. S. n. (Inform.) Program special utilitar care asigură traducerea limbajului simbolic în limbajul calculatorului. – Din fr. assembleur.
asamblorul
ASAMBLÓR, (1) asamblori, s. m., (2) asambloare, s. n. 1. S. m. Muncitor care asamblează. 2. S. n. (Inform.) Program special utilitar care asigură traducerea limbajului simbolic în limbajul calculatorului. – Din fr. assembleur.
asamblorului
ASAMBLÓR, (1) asamblori, s. m., (2) asambloare, s. n. 1. S. m. Muncitor care asamblează. 2. S. n. (Inform.) Program special utilitar care asigură traducerea limbajului simbolic în limbajul calculatorului. – Din fr. assembleur.
asamblând
ASAMBLÁ, asamblez, vb. I. Tranz. A reuni, a fixa, a îmbina două sau mai multe piese, mecanisme etc. ale unui sistem. – Din fr. assembler. DOOM
asamblá (a ~) vb., ind. prez. 3 asambleáză
asamblînd
ASAMBLÁ, asamblez, vb. I. Tranz. A reuni, a fixa, a îmbina două sau mai multe piese, mecanisme etc. ale unui sistem. – Din fr. assembler. DOOM
asamblá (a ~) vb., ind. prez. 3 asambleáză
asamblări
ASAMBLÁRE, asamblări, s. f. 1. Acțiunea de a asambla și rezultatul ei. 2. (Inform.) Translatare a unui program, scris în limbaj simbolic, într-o formă direct executabilă (în cod mașină) de către un calculator numeric. – V. asambla. DOOM
asambláre s. f., g.-d. art. asamblắrii; pl. asamblắri
asamblării
ASAMBLÁRE, asamblări, s. f. 1. Acțiunea de a asambla și rezultatul ei. 2. (Inform.) Translatare a unui program, scris în limbaj simbolic, într-o formă direct executabilă (în cod mașină) de către un calculator numeric. – V. asambla. DOOM
asambláre s. f., g.-d. art. asamblắrii; pl. asamblắri
asamblările
ASAMBLÁRE, asamblări, s. f. 1. Acțiunea de a asambla și rezultatul ei. 2. (Inform.) Translatare a unui program, scris în limbaj simbolic, într-o formă direct executabilă (în cod mașină) de către un calculator numeric. – V. asambla. DOOM
asambláre s. f., g.-d. art. asamblắrii; pl. asamblắri
asamblărilor
ASAMBLÁRE, asamblări, s. f. 1. Acțiunea de a asambla și rezultatul ei. 2. (Inform.) Translatare a unui program, scris în limbaj simbolic, într-o formă direct executabilă (în cod mașină) de către un calculator numeric. – V. asambla. DOOM
asambláre s. f., g.-d. art. asamblắrii; pl. asamblắri
asana
ASANÁ, asanez, vb. I. Tranz. 1. A înlătura surplusul de ape dintr-o regiune (cu scopuri economice, de salubritate sau estetice) prin lucrări hidrotehnice executate pe spații întinse. ♦ P. ext. A seca (o apă stătătoare). 2. (Med.) A înlătura un focar de infecție (dentar, amigdalian, apendicular) prin tratament medicamentos sau intervenție chirurgicală. 3. (Med.) A distruge agentul cauzal sau transmițător al unei boli, întâlnită într-un teritoriu. 4. Fig. A îmbunătăți, a redresa. – După fr. assainir, germ. assanieren. DOOM
asaná (a ~) vb., ind. prez. 3 asaneáză
asanai
ASANÁ, asanez, vb. I. Tranz. 1. A înlătura surplusul de ape dintr-o regiune (cu scopuri economice, de salubritate sau estetice) prin lucrări hidrotehnice executate pe spații întinse. ♦ P. ext. A seca (o apă stătătoare). 2. (Med.) A înlătura un focar de infecție (dentar, amigdalian, apendicular) prin tratament medicamentos sau intervenție chirurgicală. 3. (Med.) A distruge agentul cauzal sau transmițător al unei boli, întâlnită într-un teritoriu. 4. Fig. A îmbunătăți, a redresa. – După fr. assainir, germ. assanieren. DOOM
asaná (a ~) vb., ind. prez. 3 asaneáză
asanam
ASANÁ, asanez, vb. I. Tranz. 1. A înlătura surplusul de ape dintr-o regiune (cu scopuri economice, de salubritate sau estetice) prin lucrări hidrotehnice executate pe spații întinse. ♦ P. ext. A seca (o apă stătătoare). 2. (Med.) A înlătura un focar de infecție (dentar, amigdalian, apendicular) prin tratament medicamentos sau intervenție chirurgicală. 3. (Med.) A distruge agentul cauzal sau transmițător al unei boli, întâlnită într-un teritoriu. 4. Fig. A îmbunătăți, a redresa. – După fr. assainir, germ. assanieren. DOOM
asaná (a ~) vb., ind. prez. 3 asaneáză
asanare
ASANÁ, asanez, vb. I. Tranz. 1. A înlătura surplusul de ape dintr-o regiune (cu scopuri economice, de salubritate sau estetice) prin lucrări hidrotehnice executate pe spații întinse. ♦ P. ext. A seca (o apă stătătoare). 2. (Med.) A înlătura un focar de infecție (dentar, amigdalian, apendicular) prin tratament medicamentos sau intervenție chirurgicală. 3. (Med.) A distruge agentul cauzal sau transmițător al unei boli, întâlnită într-un teritoriu. 4. Fig. A îmbunătăți, a redresa. – După fr. assainir, germ. assanieren. DOOM
asaná (a ~) vb., ind. prez. 3 asaneáză
asanare
ASANÁRE, asanări, s. f. Acțiunea de a asana. – V. asana. DOOM
asanáre s. f., g.-d. art. asanắrii; pl. asanắri
asanarea
ASANÁRE, asanări, s. f. Acțiunea de a asana. – V. asana. DOOM
asanáre s. f., g.-d. art. asanắrii; pl. asanắri
asanară
ASANÁ, asanez, vb. I. Tranz. 1. A înlătura surplusul de ape dintr-o regiune (cu scopuri economice, de salubritate sau estetice) prin lucrări hidrotehnice executate pe spații întinse. ♦ P. ext. A seca (o apă stătătoare). 2. (Med.) A înlătura un focar de infecție (dentar, amigdalian, apendicular) prin tratament medicamentos sau intervenție chirurgicală. 3. (Med.) A distruge agentul cauzal sau transmițător al unei boli, întâlnită într-un teritoriu. 4. Fig. A îmbunătăți, a redresa. – După fr. assainir, germ. assanieren. DOOM
asaná (a ~) vb., ind. prez. 3 asaneáză
asanarăm
ASANÁ, asanez, vb. I. Tranz. 1. A înlătura surplusul de ape dintr-o regiune (cu scopuri economice, de salubritate sau estetice) prin lucrări hidrotehnice executate pe spații întinse. ♦ P. ext. A seca (o apă stătătoare). 2. (Med.) A înlătura un focar de infecție (dentar, amigdalian, apendicular) prin tratament medicamentos sau intervenție chirurgicală. 3. (Med.) A distruge agentul cauzal sau transmițător al unei boli, întâlnită într-un teritoriu. 4. Fig. A îmbunătăți, a redresa. – După fr. assainir, germ. assanieren. DOOM
asaná (a ~) vb., ind. prez. 3 asaneáză
asanarăți
ASANÁ, asanez, vb. I. Tranz. 1. A înlătura surplusul de ape dintr-o regiune (cu scopuri economice, de salubritate sau estetice) prin lucrări hidrotehnice executate pe spații întinse. ♦ P. ext. A seca (o apă stătătoare). 2. (Med.) A înlătura un focar de infecție (dentar, amigdalian, apendicular) prin tratament medicamentos sau intervenție chirurgicală. 3. (Med.) A distruge agentul cauzal sau transmițător al unei boli, întâlnită într-un teritoriu. 4. Fig. A îmbunătăți, a redresa. – După fr. assainir, germ. assanieren. DOOM
asaná (a ~) vb., ind. prez. 3 asaneáză
asanase
ASANÁ, asanez, vb. I. Tranz. 1. A înlătura surplusul de ape dintr-o regiune (cu scopuri economice, de salubritate sau estetice) prin lucrări hidrotehnice executate pe spații întinse. ♦ P. ext. A seca (o apă stătătoare). 2. (Med.) A înlătura un focar de infecție (dentar, amigdalian, apendicular) prin tratament medicamentos sau intervenție chirurgicală. 3. (Med.) A distruge agentul cauzal sau transmițător al unei boli, întâlnită într-un teritoriu. 4. Fig. A îmbunătăți, a redresa. – După fr. assainir, germ. assanieren. DOOM
asaná (a ~) vb., ind. prez. 3 asaneáză
asanasem
ASANÁ, asanez, vb. I. Tranz. 1. A înlătura surplusul de ape dintr-o regiune (cu scopuri economice, de salubritate sau estetice) prin lucrări hidrotehnice executate pe spații întinse. ♦ P. ext. A seca (o apă stătătoare). 2. (Med.) A înlătura un focar de infecție (dentar, amigdalian, apendicular) prin tratament medicamentos sau intervenție chirurgicală. 3. (Med.) A distruge agentul cauzal sau transmițător al unei boli, întâlnită într-un teritoriu. 4. Fig. A îmbunătăți, a redresa. – După fr. assainir, germ. assanieren. DOOM
asaná (a ~) vb., ind. prez. 3 asaneáză
asanaseră
ASANÁ, asanez, vb. I. Tranz. 1. A înlătura surplusul de ape dintr-o regiune (cu scopuri economice, de salubritate sau estetice) prin lucrări hidrotehnice executate pe spații întinse. ♦ P. ext. A seca (o apă stătătoare). 2. (Med.) A înlătura un focar de infecție (dentar, amigdalian, apendicular) prin tratament medicamentos sau intervenție chirurgicală. 3. (Med.) A distruge agentul cauzal sau transmițător al unei boli, întâlnită într-un teritoriu. 4. Fig. A îmbunătăți, a redresa. – După fr. assainir, germ. assanieren. DOOM
asaná (a ~) vb., ind. prez. 3 asaneáză
asanaserăm
ASANÁ, asanez, vb. I. Tranz. 1. A înlătura surplusul de ape dintr-o regiune (cu scopuri economice, de salubritate sau estetice) prin lucrări hidrotehnice executate pe spații întinse. ♦ P. ext. A seca (o apă stătătoare). 2. (Med.) A înlătura un focar de infecție (dentar, amigdalian, apendicular) prin tratament medicamentos sau intervenție chirurgicală. 3. (Med.) A distruge agentul cauzal sau transmițător al unei boli, întâlnită într-un teritoriu. 4. Fig. A îmbunătăți, a redresa. – După fr. assainir, germ. assanieren. DOOM
asaná (a ~) vb., ind. prez. 3 asaneáză
asanaserăți
ASANÁ, asanez, vb. I. Tranz. 1. A înlătura surplusul de ape dintr-o regiune (cu scopuri economice, de salubritate sau estetice) prin lucrări hidrotehnice executate pe spații întinse. ♦ P. ext. A seca (o apă stătătoare). 2. (Med.) A înlătura un focar de infecție (dentar, amigdalian, apendicular) prin tratament medicamentos sau intervenție chirurgicală. 3. (Med.) A distruge agentul cauzal sau transmițător al unei boli, întâlnită într-un teritoriu. 4. Fig. A îmbunătăți, a redresa. – După fr. assainir, germ. assanieren. DOOM
asaná (a ~) vb., ind. prez. 3 asaneáză
asanaseși
ASANÁ, asanez, vb. I. Tranz. 1. A înlătura surplusul de ape dintr-o regiune (cu scopuri economice, de salubritate sau estetice) prin lucrări hidrotehnice executate pe spații întinse. ♦ P. ext. A seca (o apă stătătoare). 2. (Med.) A înlătura un focar de infecție (dentar, amigdalian, apendicular) prin tratament medicamentos sau intervenție chirurgicală. 3. (Med.) A distruge agentul cauzal sau transmițător al unei boli, întâlnită într-un teritoriu. 4. Fig. A îmbunătăți, a redresa. – După fr. assainir, germ. assanieren. DOOM
asaná (a ~) vb., ind. prez. 3 asaneáză
asanaseți
ASANÁ, asanez, vb. I. Tranz. 1. A înlătura surplusul de ape dintr-o regiune (cu scopuri economice, de salubritate sau estetice) prin lucrări hidrotehnice executate pe spații întinse. ♦ P. ext. A seca (o apă stătătoare). 2. (Med.) A înlătura un focar de infecție (dentar, amigdalian, apendicular) prin tratament medicamentos sau intervenție chirurgicală. 3. (Med.) A distruge agentul cauzal sau transmițător al unei boli, întâlnită într-un teritoriu. 4. Fig. A îmbunătăți, a redresa. – După fr. assainir, germ. assanieren. DOOM
asaná (a ~) vb., ind. prez. 3 asaneáză
asanat
ASANÁ, asanez, vb. I. Tranz. 1. A înlătura surplusul de ape dintr-o regiune (cu scopuri economice, de salubritate sau estetice) prin lucrări hidrotehnice executate pe spații întinse. ♦ P. ext. A seca (o apă stătătoare). 2. (Med.) A înlătura un focar de infecție (dentar, amigdalian, apendicular) prin tratament medicamentos sau intervenție chirurgicală. 3. (Med.) A distruge agentul cauzal sau transmițător al unei boli, întâlnită într-un teritoriu. 4. Fig. A îmbunătăți, a redresa. – După fr. assainir, germ. assanieren. DOOM
asaná (a ~) vb., ind. prez. 3 asaneáză
asanatoare
ASANATÓR, -OÁRE, asanatori, -oare, s. m. și f., adj. (Rar) (Persoană) care asanează. – Asana + suf. -tor. DOOM
asanatór adj. m., pl. asanatóri; f. sg. și pl. asanatoáre
asanatoare
ASANATÓR, -OÁRE, asanatori, -oare, s. m. și f., adj. (Rar) (Persoană) care asanează. – Asana + suf. -tor. DOOM
asanatór adj. m., pl. asanatóri; f. sg. și pl. asanatoáre
asanatoarea
ASANATÓR, -OÁRE, asanatori, -oare, s. m. și f., adj. (Rar) (Persoană) care asanează. – Asana + suf. -tor. DOOM
asanatór adj. m., pl. asanatóri; f. sg. și pl. asanatoáre
asanatoarea
ASANATÓR, -OÁRE, asanatori, -oare, s. m. și f., adj. (Rar) (Persoană) care asanează. – Asana + suf. -tor. DOOM
asanatór adj. m., pl. asanatóri; f. sg. și pl. asanatoáre
asanatoarei
ASANATÓR, -OÁRE, asanatori, -oare, s. m. și f., adj. (Rar) (Persoană) care asanează. – Asana + suf. -tor. DOOM
asanatór adj. m., pl. asanatóri; f. sg. și pl. asanatoáre
asanatoarei
ASANATÓR, -OÁRE, asanatori, -oare, s. m. și f., adj. (Rar) (Persoană) care asanează. – Asana + suf. -tor. DOOM
asanatór adj. m., pl. asanatóri; f. sg. și pl. asanatoáre
asanatoarele
ASANATÓR, -OÁRE, asanatori, -oare, s. m. și f., adj. (Rar) (Persoană) care asanează. – Asana + suf. -tor. DOOM
asanatór adj. m., pl. asanatóri; f. sg. și pl. asanatoáre
asanatoarele
ASANATÓR, -OÁRE, asanatori, -oare, s. m. și f., adj. (Rar) (Persoană) care asanează. – Asana + suf. -tor. DOOM
asanatór adj. m., pl. asanatóri; f. sg. și pl. asanatoáre
asanatoarelor
ASANATÓR, -OÁRE, asanatori, -oare, s. m. și f., adj. (Rar) (Persoană) care asanează. – Asana + suf. -tor. DOOM
asanatór adj. m., pl. asanatóri; f. sg. și pl. asanatoáre
asanatoarelor
ASANATÓR, -OÁRE, asanatori, -oare, s. m. și f., adj. (Rar) (Persoană) care asanează. – Asana + suf. -tor. DOOM
asanatór adj. m., pl. asanatóri; f. sg. și pl. asanatoáre
asanator
ASANATÓR, -OÁRE, asanatori, -oare, s. m. și f., adj. (Rar) (Persoană) care asanează. – Asana + suf. -tor. DOOM
asanatór adj. m., pl. asanatóri; f. sg. și pl. asanatoáre
asanator
ASANATÓR, -OÁRE, asanatori, -oare, s. m. și f., adj. (Rar) (Persoană) care asanează. – Asana + suf. -tor. DOOM
asanatór adj. m., pl. asanatóri; f. sg. și pl. asanatoáre
asanatori
ASANATÓR, -OÁRE, asanatori, -oare, s. m. și f., adj. (Rar) (Persoană) care asanează. – Asana + suf. -tor. DOOM
asanatór adj. m., pl. asanatóri; f. sg. și pl. asanatoáre
asanatori
ASANATÓR, -OÁRE, asanatori, -oare, s. m. și f., adj. (Rar) (Persoană) care asanează. – Asana + suf. -tor. DOOM
asanatór adj. m., pl. asanatóri; f. sg. și pl. asanatoáre
asanatorii
ASANATÓR, -OÁRE, asanatori, -oare, s. m. și f., adj. (Rar) (Persoană) care asanează. – Asana + suf. -tor. DOOM
asanatór adj. m., pl. asanatóri; f. sg. și pl. asanatoáre
asanatorii
ASANATÓR, -OÁRE, asanatori, -oare, s. m. și f., adj. (Rar) (Persoană) care asanează. – Asana + suf. -tor. DOOM
asanatór adj. m., pl. asanatóri; f. sg. și pl. asanatoáre
asanatorilor
ASANATÓR, -OÁRE, asanatori, -oare, s. m. și f., adj. (Rar) (Persoană) care asanează. – Asana + suf. -tor. DOOM
asanatór adj. m., pl. asanatóri; f. sg. și pl. asanatoáre
asanatorilor
ASANATÓR, -OÁRE, asanatori, -oare, s. m. și f., adj. (Rar) (Persoană) care asanează. – Asana + suf. -tor. DOOM
asanatór adj. m., pl. asanatóri; f. sg. și pl. asanatoáre
asanatorul
ASANATÓR, -OÁRE, asanatori, -oare, s. m. și f., adj. (Rar) (Persoană) care asanează. – Asana + suf. -tor. DOOM
asanatór adj. m., pl. asanatóri; f. sg. și pl. asanatoáre
asanatorul
ASANATÓR, -OÁRE, asanatori, -oare, s. m. și f., adj. (Rar) (Persoană) care asanează. – Asana + suf. -tor. DOOM
asanatór adj. m., pl. asanatóri; f. sg. și pl. asanatoáre
asanatorului
ASANATÓR, -OÁRE, asanatori, -oare, s. m. și f., adj. (Rar) (Persoană) care asanează. – Asana + suf. -tor. DOOM
asanatór adj. m., pl. asanatóri; f. sg. și pl. asanatoáre
asanatorului
ASANATÓR, -OÁRE, asanatori, -oare, s. m. și f., adj. (Rar) (Persoană) care asanează. – Asana + suf. -tor. DOOM
asanatór adj. m., pl. asanatóri; f. sg. și pl. asanatoáre
asanau
ASANÁ, asanez, vb. I. Tranz. 1. A înlătura surplusul de ape dintr-o regiune (cu scopuri economice, de salubritate sau estetice) prin lucrări hidrotehnice executate pe spații întinse. ♦ P. ext. A seca (o apă stătătoare). 2. (Med.) A înlătura un focar de infecție (dentar, amigdalian, apendicular) prin tratament medicamentos sau intervenție chirurgicală. 3. (Med.) A distruge agentul cauzal sau transmițător al unei boli, întâlnită într-un teritoriu. 4. Fig. A îmbunătăți, a redresa. – După fr. assainir, germ. assanieren. DOOM
asaná (a ~) vb., ind. prez. 3 asaneáză
asanași
ASANÁ, asanez, vb. I. Tranz. 1. A înlătura surplusul de ape dintr-o regiune (cu scopuri economice, de salubritate sau estetice) prin lucrări hidrotehnice executate pe spații întinse. ♦ P. ext. A seca (o apă stătătoare). 2. (Med.) A înlătura un focar de infecție (dentar, amigdalian, apendicular) prin tratament medicamentos sau intervenție chirurgicală. 3. (Med.) A distruge agentul cauzal sau transmițător al unei boli, întâlnită într-un teritoriu. 4. Fig. A îmbunătăți, a redresa. – După fr. assainir, germ. assanieren. DOOM
asaná (a ~) vb., ind. prez. 3 asaneáză
asanați
ASANÁ, asanez, vb. I. Tranz. 1. A înlătura surplusul de ape dintr-o regiune (cu scopuri economice, de salubritate sau estetice) prin lucrări hidrotehnice executate pe spații întinse. ♦ P. ext. A seca (o apă stătătoare). 2. (Med.) A înlătura un focar de infecție (dentar, amigdalian, apendicular) prin tratament medicamentos sau intervenție chirurgicală. 3. (Med.) A distruge agentul cauzal sau transmițător al unei boli, întâlnită într-un teritoriu. 4. Fig. A îmbunătăți, a redresa. – După fr. assainir, germ. assanieren. DOOM
asaná (a ~) vb., ind. prez. 3 asaneáză
asanează
ASANÁ, asanez, vb. I. Tranz. 1. A înlătura surplusul de ape dintr-o regiune (cu scopuri economice, de salubritate sau estetice) prin lucrări hidrotehnice executate pe spații întinse. ♦ P. ext. A seca (o apă stătătoare). 2. (Med.) A înlătura un focar de infecție (dentar, amigdalian, apendicular) prin tratament medicamentos sau intervenție chirurgicală. 3. (Med.) A distruge agentul cauzal sau transmițător al unei boli, întâlnită într-un teritoriu. 4. Fig. A îmbunătăți, a redresa. – După fr. assainir, germ. assanieren. DOOM
asaná (a ~) vb., ind. prez. 3 asaneáză
asanez
ASANÁ, asanez, vb. I. Tranz. 1. A înlătura surplusul de ape dintr-o regiune (cu scopuri economice, de salubritate sau estetice) prin lucrări hidrotehnice executate pe spații întinse. ♦ P. ext. A seca (o apă stătătoare). 2. (Med.) A înlătura un focar de infecție (dentar, amigdalian, apendicular) prin tratament medicamentos sau intervenție chirurgicală. 3. (Med.) A distruge agentul cauzal sau transmițător al unei boli, întâlnită într-un teritoriu. 4. Fig. A îmbunătăți, a redresa. – După fr. assainir, germ. assanieren. DOOM
asaná (a ~) vb., ind. prez. 3 asaneáză
asaneze
ASANÁ, asanez, vb. I. Tranz. 1. A înlătura surplusul de ape dintr-o regiune (cu scopuri economice, de salubritate sau estetice) prin lucrări hidrotehnice executate pe spații întinse. ♦ P. ext. A seca (o apă stătătoare). 2. (Med.) A înlătura un focar de infecție (dentar, amigdalian, apendicular) prin tratament medicamentos sau intervenție chirurgicală. 3. (Med.) A distruge agentul cauzal sau transmițător al unei boli, întâlnită într-un teritoriu. 4. Fig. A îmbunătăți, a redresa. – După fr. assainir, germ. assanieren. DOOM
asaná (a ~) vb., ind. prez. 3 asaneáză
asanezi
ASANÁ, asanez, vb. I. Tranz. 1. A înlătura surplusul de ape dintr-o regiune (cu scopuri economice, de salubritate sau estetice) prin lucrări hidrotehnice executate pe spații întinse. ♦ P. ext. A seca (o apă stătătoare). 2. (Med.) A înlătura un focar de infecție (dentar, amigdalian, apendicular) prin tratament medicamentos sau intervenție chirurgicală. 3. (Med.) A distruge agentul cauzal sau transmițător al unei boli, întâlnită într-un teritoriu. 4. Fig. A îmbunătăți, a redresa. – După fr. assainir, germ. assanieren. DOOM
asaná (a ~) vb., ind. prez. 3 asaneáză
asanând
ASANÁ, asanez, vb. I. Tranz. 1. A înlătura surplusul de ape dintr-o regiune (cu scopuri economice, de salubritate sau estetice) prin lucrări hidrotehnice executate pe spații întinse. ♦ P. ext. A seca (o apă stătătoare). 2. (Med.) A înlătura un focar de infecție (dentar, amigdalian, apendicular) prin tratament medicamentos sau intervenție chirurgicală. 3. (Med.) A distruge agentul cauzal sau transmițător al unei boli, întâlnită într-un teritoriu. 4. Fig. A îmbunătăți, a redresa. – După fr. assainir, germ. assanieren. DOOM
asaná (a ~) vb., ind. prez. 3 asaneáză
asanînd
ASANÁ, asanez, vb. I. Tranz. 1. A înlătura surplusul de ape dintr-o regiune (cu scopuri economice, de salubritate sau estetice) prin lucrări hidrotehnice executate pe spații întinse. ♦ P. ext. A seca (o apă stătătoare). 2. (Med.) A înlătura un focar de infecție (dentar, amigdalian, apendicular) prin tratament medicamentos sau intervenție chirurgicală. 3. (Med.) A distruge agentul cauzal sau transmițător al unei boli, întâlnită într-un teritoriu. 4. Fig. A îmbunătăți, a redresa. – După fr. assainir, germ. assanieren. DOOM
asaná (a ~) vb., ind. prez. 3 asaneáză
asanări
ASANÁRE, asanări, s. f. Acțiunea de a asana. – V. asana. DOOM
asanáre s. f., g.-d. art. asanắrii; pl. asanắri
asanării
ASANÁRE, asanări, s. f. Acțiunea de a asana. – V. asana. DOOM
asanáre s. f., g.-d. art. asanắrii; pl. asanắri
asanările
ASANÁRE, asanări, s. f. Acțiunea de a asana. – V. asana. DOOM
asanáre s. f., g.-d. art. asanắrii; pl. asanắri
asanărilor
ASANÁRE, asanări, s. f. Acțiunea de a asana. – V. asana. DOOM
asanáre s. f., g.-d. art. asanắrii; pl. asanắri
asarum
POPÍLNIC, popilnici, s. m. 1. Mică plantă erbacee cu tulpină scurtă, cu două frunze mari în formă de rinichi, cu o floare de culoare roșu-închis situată în vârful tulpinii și cu rizom târâtor, folosit la prepararea unui ceai expectorant (Asarum europaeum). 2. (Și în sintagma popâlnic iepuresc) Mică plantă erbacee din familia ranunculaceelor, cu frunza lucitoare și cu flori violacee, trandafirii sau albe (Hepatica nobilis). [Var.: (reg.) popấlnic, pochívnic s. m.] – Cf. pol. kopytnik, scr. kopitnic.
asară
ASEÁRĂ adv. În seara zilei precedente. [Var.: (reg.) asáră adv.] – A3 + seară. DOOM
aseáră adv.
asasin
ASASÍN, -Ă, asasini, -e, s. m. și f. 1. Persoană care omoară premeditat pe cineva; ucigaș. 2. (La m. pl.) Sectă musulmană șiită cu caracter secret care a acționat în sec. XI-XIII pe teritoriul actualelor state Iran, Siria și Liban. – Din fr. assassin. DOOM
asasínă s. f., g.-d. art. asasínei; pl. asasíne
asasina
ASASINÁ, asasinez, vb. I. Tranz. A omorî pe cineva cu premeditare. ♦ Fig. (Fam.) A plictisi, a enerva, a obosi pe cineva cu insistențele. – Din fr. assassiner. DOOM
asasiná (a ~) vb., ind. prez. 3 asasineáză
asasina
ASASÍN, -Ă, asasini, -e, s. m. și f. 1. Persoană care omoară premeditat pe cineva; ucigaș. 2. (La m. pl.) Sectă musulmană șiită cu caracter secret care a acționat în sec. XI-XIII pe teritoriul actualelor state Iran, Siria și Liban. – Din fr. assassin. DOOM
asasínă s. f., g.-d. art. asasínei; pl. asasíne
asasinai
ASASINÁ, asasinez, vb. I. Tranz. A omorî pe cineva cu premeditare. ♦ Fig. (Fam.) A plictisi, a enerva, a obosi pe cineva cu insistențele. – Din fr. assassiner. DOOM
asasiná (a ~) vb., ind. prez. 3 asasineáză
asasinam
ASASINÁ, asasinez, vb. I. Tranz. A omorî pe cineva cu premeditare. ♦ Fig. (Fam.) A plictisi, a enerva, a obosi pe cineva cu insistențele. – Din fr. assassiner. DOOM
asasiná (a ~) vb., ind. prez. 3 asasineáză
asasinare
ASASINÁ, asasinez, vb. I. Tranz. A omorî pe cineva cu premeditare. ♦ Fig. (Fam.) A plictisi, a enerva, a obosi pe cineva cu insistențele. – Din fr. assassiner. DOOM
asasiná (a ~) vb., ind. prez. 3 asasineáză
asasinare
ASASINÁRE, asasinări, s. f. Acțiunea de a asasina. – V. asasina. DOOM
asasináre s. f., g.-d. art. asasinắrii; pl. asasinắri
asasinarea
ASASINÁRE, asasinări, s. f. Acțiunea de a asasina. – V. asasina. DOOM
asasináre s. f., g.-d. art. asasinắrii; pl. asasinắri
asasinară
ASASINÁ, asasinez, vb. I. Tranz. A omorî pe cineva cu premeditare. ♦ Fig. (Fam.) A plictisi, a enerva, a obosi pe cineva cu insistențele. – Din fr. assassiner. DOOM
asasiná (a ~) vb., ind. prez. 3 asasineáză
asasinarăm
ASASINÁ, asasinez, vb. I. Tranz. A omorî pe cineva cu premeditare. ♦ Fig. (Fam.) A plictisi, a enerva, a obosi pe cineva cu insistențele. – Din fr. assassiner. DOOM
asasiná (a ~) vb., ind. prez. 3 asasineáză
asasinarăți
ASASINÁ, asasinez, vb. I. Tranz. A omorî pe cineva cu premeditare. ♦ Fig. (Fam.) A plictisi, a enerva, a obosi pe cineva cu insistențele. – Din fr. assassiner. DOOM
asasiná (a ~) vb., ind. prez. 3 asasineáză
asasinase
ASASINÁ, asasinez, vb. I. Tranz. A omorî pe cineva cu premeditare. ♦ Fig. (Fam.) A plictisi, a enerva, a obosi pe cineva cu insistențele. – Din fr. assassiner. DOOM
asasiná (a ~) vb., ind. prez. 3 asasineáză
asasinasem
ASASINÁ, asasinez, vb. I. Tranz. A omorî pe cineva cu premeditare. ♦ Fig. (Fam.) A plictisi, a enerva, a obosi pe cineva cu insistențele. – Din fr. assassiner. DOOM
asasiná (a ~) vb., ind. prez. 3 asasineáză
asasinaseră
ASASINÁ, asasinez, vb. I. Tranz. A omorî pe cineva cu premeditare. ♦ Fig. (Fam.) A plictisi, a enerva, a obosi pe cineva cu insistențele. – Din fr. assassiner. DOOM
asasiná (a ~) vb., ind. prez. 3 asasineáză
asasinaserăm
ASASINÁ, asasinez, vb. I. Tranz. A omorî pe cineva cu premeditare. ♦ Fig. (Fam.) A plictisi, a enerva, a obosi pe cineva cu insistențele. – Din fr. assassiner. DOOM
asasiná (a ~) vb., ind. prez. 3 asasineáză
asasinaserăți
ASASINÁ, asasinez, vb. I. Tranz. A omorî pe cineva cu premeditare. ♦ Fig. (Fam.) A plictisi, a enerva, a obosi pe cineva cu insistențele. – Din fr. assassiner. DOOM
asasiná (a ~) vb., ind. prez. 3 asasineáză
asasinaseși
ASASINÁ, asasinez, vb. I. Tranz. A omorî pe cineva cu premeditare. ♦ Fig. (Fam.) A plictisi, a enerva, a obosi pe cineva cu insistențele. – Din fr. assassiner. DOOM
asasiná (a ~) vb., ind. prez. 3 asasineáză
asasinaseți
ASASINÁ, asasinez, vb. I. Tranz. A omorî pe cineva cu premeditare. ♦ Fig. (Fam.) A plictisi, a enerva, a obosi pe cineva cu insistențele. – Din fr. assassiner. DOOM
asasiná (a ~) vb., ind. prez. 3 asasineáză
asasinat
ASASINÁ, asasinez, vb. I. Tranz. A omorî pe cineva cu premeditare. ♦ Fig. (Fam.) A plictisi, a enerva, a obosi pe cineva cu insistențele. – Din fr. assassiner. DOOM
asasiná (a ~) vb., ind. prez. 3 asasineáză
asasinat
ASASINÁT, asasinate, s. n. Omor premeditat. – Din fr. assassinat. DOOM
asasinát s. n., pl. asasináte
asasinata
ASASINÁT, asasinate, s. n. Omor premeditat. – Din fr. assassinat. DOOM
asasinát s. n., pl. asasináte
asasinate
ASASINÁT, asasinate, s. n. Omor premeditat. – Din fr. assassinat. DOOM
asasinát s. n., pl. asasináte
asasinatei
ASASINÁT, asasinate, s. n. Omor premeditat. – Din fr. assassinat. DOOM
asasinát s. n., pl. asasináte
asasinatele
ASASINÁT, asasinate, s. n. Omor premeditat. – Din fr. assassinat. DOOM
asasinát s. n., pl. asasináte
asasinatelor
ASASINÁT, asasinate, s. n. Omor premeditat. – Din fr. assassinat. DOOM
asasinát s. n., pl. asasináte
asasinatul
ASASINÁT, asasinate, s. n. Omor premeditat. – Din fr. assassinat. DOOM
asasinát s. n., pl. asasináte
asasinatului
ASASINÁT, asasinate, s. n. Omor premeditat. – Din fr. assassinat. DOOM
asasinát s. n., pl. asasináte
asasinau
ASASINÁ, asasinez, vb. I. Tranz. A omorî pe cineva cu premeditare. ♦ Fig. (Fam.) A plictisi, a enerva, a obosi pe cineva cu insistențele. – Din fr. assassiner. DOOM
asasiná (a ~) vb., ind. prez. 3 asasineáză
asasinași
ASASINÁ, asasinez, vb. I. Tranz. A omorî pe cineva cu premeditare. ♦ Fig. (Fam.) A plictisi, a enerva, a obosi pe cineva cu insistențele. – Din fr. assassiner. DOOM
asasiná (a ~) vb., ind. prez. 3 asasineáză
asasinați
ASASINÁ, asasinez, vb. I. Tranz. A omorî pe cineva cu premeditare. ♦ Fig. (Fam.) A plictisi, a enerva, a obosi pe cineva cu insistențele. – Din fr. assassiner. DOOM
asasiná (a ~) vb., ind. prez. 3 asasineáză
asasinați
ASASINÁT, asasinate, s. n. Omor premeditat. – Din fr. assassinat. DOOM
asasinát s. n., pl. asasináte
asasinații
ASASINÁT, asasinate, s. n. Omor premeditat. – Din fr. assassinat. DOOM
asasinát s. n., pl. asasináte
asasinaților
ASASINÁT, asasinate, s. n. Omor premeditat. – Din fr. assassinat. DOOM
asasinát s. n., pl. asasináte
asasine
ASASÍN, -Ă, asasini, -e, s. m. și f. 1. Persoană care omoară premeditat pe cineva; ucigaș. 2. (La m. pl.) Sectă musulmană șiită cu caracter secret care a acționat în sec. XI-XIII pe teritoriul actualelor state Iran, Siria și Liban. – Din fr. assassin. DOOM
asasínă s. f., g.-d. art. asasínei; pl. asasíne
asasinează
ASASINÁ, asasinez, vb. I. Tranz. A omorî pe cineva cu premeditare. ♦ Fig. (Fam.) A plictisi, a enerva, a obosi pe cineva cu insistențele. – Din fr. assassiner. DOOM
asasiná (a ~) vb., ind. prez. 3 asasineáză
asasinei
ASASÍN, -Ă, asasini, -e, s. m. și f. 1. Persoană care omoară premeditat pe cineva; ucigaș. 2. (La m. pl.) Sectă musulmană șiită cu caracter secret care a acționat în sec. XI-XIII pe teritoriul actualelor state Iran, Siria și Liban. – Din fr. assassin. DOOM
asasínă s. f., g.-d. art. asasínei; pl. asasíne
asasinele
ASASÍN, -Ă, asasini, -e, s. m. și f. 1. Persoană care omoară premeditat pe cineva; ucigaș. 2. (La m. pl.) Sectă musulmană șiită cu caracter secret care a acționat în sec. XI-XIII pe teritoriul actualelor state Iran, Siria și Liban. – Din fr. assassin. DOOM
asasínă s. f., g.-d. art. asasínei; pl. asasíne
asasinelor
ASASÍN, -Ă, asasini, -e, s. m. și f. 1. Persoană care omoară premeditat pe cineva; ucigaș. 2. (La m. pl.) Sectă musulmană șiită cu caracter secret care a acționat în sec. XI-XIII pe teritoriul actualelor state Iran, Siria și Liban. – Din fr. assassin. DOOM
asasínă s. f., g.-d. art. asasínei; pl. asasíne
asasinez
ASASINÁ, asasinez, vb. I. Tranz. A omorî pe cineva cu premeditare. ♦ Fig. (Fam.) A plictisi, a enerva, a obosi pe cineva cu insistențele. – Din fr. assassiner. DOOM
asasiná (a ~) vb., ind. prez. 3 asasineáză
asasineze
ASASINÁ, asasinez, vb. I. Tranz. A omorî pe cineva cu premeditare. ♦ Fig. (Fam.) A plictisi, a enerva, a obosi pe cineva cu insistențele. – Din fr. assassiner. DOOM
asasiná (a ~) vb., ind. prez. 3 asasineáză
asasinezi
ASASINÁ, asasinez, vb. I. Tranz. A omorî pe cineva cu premeditare. ♦ Fig. (Fam.) A plictisi, a enerva, a obosi pe cineva cu insistențele. – Din fr. assassiner. DOOM
asasiná (a ~) vb., ind. prez. 3 asasineáză
asasini
ASASÍN, -Ă, asasini, -e, s. m. și f. 1. Persoană care omoară premeditat pe cineva; ucigaș. 2. (La m. pl.) Sectă musulmană șiită cu caracter secret care a acționat în sec. XI-XIII pe teritoriul actualelor state Iran, Siria și Liban. – Din fr. assassin. DOOM
asasínă s. f., g.-d. art. asasínei; pl. asasíne
asasinii
ASASÍN, -Ă, asasini, -e, s. m. și f. 1. Persoană care omoară premeditat pe cineva; ucigaș. 2. (La m. pl.) Sectă musulmană șiită cu caracter secret care a acționat în sec. XI-XIII pe teritoriul actualelor state Iran, Siria și Liban. – Din fr. assassin. DOOM
asasínă s. f., g.-d. art. asasínei; pl. asasíne
asasinilor
ASASÍN, -Ă, asasini, -e, s. m. și f. 1. Persoană care omoară premeditat pe cineva; ucigaș. 2. (La m. pl.) Sectă musulmană șiită cu caracter secret care a acționat în sec. XI-XIII pe teritoriul actualelor state Iran, Siria și Liban. – Din fr. assassin. DOOM
asasínă s. f., g.-d. art. asasínei; pl. asasíne
asasinul
ASASÍN, -Ă, asasini, -e, s. m. și f. 1. Persoană care omoară premeditat pe cineva; ucigaș. 2. (La m. pl.) Sectă musulmană șiită cu caracter secret care a acționat în sec. XI-XIII pe teritoriul actualelor state Iran, Siria și Liban. – Din fr. assassin. DOOM
asasínă s. f., g.-d. art. asasínei; pl. asasíne
asasinului
ASASÍN, -Ă, asasini, -e, s. m. și f. 1. Persoană care omoară premeditat pe cineva; ucigaș. 2. (La m. pl.) Sectă musulmană șiită cu caracter secret care a acționat în sec. XI-XIII pe teritoriul actualelor state Iran, Siria și Liban. – Din fr. assassin. DOOM
asasínă s. f., g.-d. art. asasínei; pl. asasíne
asasinând
ASASINÁ, asasinez, vb. I. Tranz. A omorî pe cineva cu premeditare. ♦ Fig. (Fam.) A plictisi, a enerva, a obosi pe cineva cu insistențele. – Din fr. assassiner. DOOM
asasiná (a ~) vb., ind. prez. 3 asasineáză
asasinînd
ASASINÁ, asasinez, vb. I. Tranz. A omorî pe cineva cu premeditare. ♦ Fig. (Fam.) A plictisi, a enerva, a obosi pe cineva cu insistențele. – Din fr. assassiner. DOOM
asasiná (a ~) vb., ind. prez. 3 asasineáză
asasinări
ASASINÁRE, asasinări, s. f. Acțiunea de a asasina. – V. asasina. DOOM
asasináre s. f., g.-d. art. asasinắrii; pl. asasinắri
asasinării
ASASINÁRE, asasinări, s. f. Acțiunea de a asasina. – V. asasina. DOOM
asasináre s. f., g.-d. art. asasinắrii; pl. asasinắri
asasinările
ASASINÁRE, asasinări, s. f. Acțiunea de a asasina. – V. asasina. DOOM
asasináre s. f., g.-d. art. asasinắrii; pl. asasinắri
asasinărilor
ASASINÁRE, asasinări, s. f. Acțiunea de a asasina. – V. asasina. DOOM
asasináre s. f., g.-d. art. asasinắrii; pl. asasinắri
asaul
asaúl (-li), s. m. – Căpetenie a unui escadron de cazaci. Tăt. asaul (tc. yasaul), cf. rus. asaul.
asbest
AZBÉST s. n. Minereu fibros de culoare albă sau verzuie, care nu arde, folosit în industrie, ca material izolant. [Acc. și: ázbest. – Var.: asbést s. n.] – Din fr. asbeste. DOOM
azbést s. n.
asca
ÁSCĂ, asce, s. f. Celulă producătoare și purtătoare de spori interni, specifică unor ciuperci. – Din fr. asque. DOOM
áscă s. f., g.-d. art. áscei; pl. ásce
ascalaphus
Ascalaphus 1. Fiul lui Ares și al Astyochei. A luptat împotriva Troiei și a fost ucis de către Deiphobus. 2. Fiul lui Acheron și al unei nimfe a Styxului. A fost transformat de Demeter în bufniță, pentru că a fost singurul martor care a văzut-o pe Persephone mîncînd dintr-o rodie (v. și Demeter).
ascaniu
Ascaniu = Ascanius.
ascanius
Ascanius (sau Iulus), fiul lui Aeneas și al Creusei. A fost luat de tatăl său din Troia incendiată și purtat în peregrinările acestuia pînă în Italia. Acolo, după moartea lui Aeneas, a întemeiat cetatea Alba-Longa, peste care a domnit. Era considerat drept întemeietorul gintei Iulia.
ascarid
ASCARÍDĂ s. f. v. ascarid. DOOM
ascaríd s. m., pl. ascarízi
ascarida
ASCARÍDĂ s. f. v. ascarid. DOOM
ascaríd s. m., pl. ascarízi
ascaride
ASCARÍDĂ s. f. v. ascarid. DOOM
ascaríd s. m., pl. ascarízi
ascaridei
ASCARÍDĂ s. f. v. ascarid. DOOM
ascaríd s. m., pl. ascarízi
ascaridele
ASCARÍDĂ s. f. v. ascarid. DOOM
ascaríd s. m., pl. ascarízi
ascaridelor
ASCARÍDĂ s. f. v. ascarid. DOOM
ascaríd s. m., pl. ascarízi
ascaridioza
ASCARIDIÓZĂ, ascaridioze, s. f. Boală parazitară, comună omului și animalelor, provocată de diferite specii de limbrici. [Pr.: -di-o-] – Din fr. ascaridiose. DOOM
ascaridióză (-di-o-) s. f., g.-d. art. ascaridiózei; pl. ascaridióze
ascaridioze
ASCARIDIÓZĂ, ascaridioze, s. f. Boală parazitară, comună omului și animalelor, provocată de diferite specii de limbrici. [Pr.: -di-o-] – Din fr. ascaridiose. DOOM
ascaridióză (-di-o-) s. f., g.-d. art. ascaridiózei; pl. ascaridióze
ascaridiozei
ASCARIDIÓZĂ, ascaridioze, s. f. Boală parazitară, comună omului și animalelor, provocată de diferite specii de limbrici. [Pr.: -di-o-] – Din fr. ascaridiose. DOOM
ascaridióză (-di-o-) s. f., g.-d. art. ascaridiózei; pl. ascaridióze
ascaridiozele
ASCARIDIÓZĂ, ascaridioze, s. f. Boală parazitară, comună omului și animalelor, provocată de diferite specii de limbrici. [Pr.: -di-o-] – Din fr. ascaridiose. DOOM
ascaridióză (-di-o-) s. f., g.-d. art. ascaridiózei; pl. ascaridióze
ascaridiozelor
ASCARIDIÓZĂ, ascaridioze, s. f. Boală parazitară, comună omului și animalelor, provocată de diferite specii de limbrici. [Pr.: -di-o-] – Din fr. ascaridiose. DOOM
ascaridióză (-di-o-) s. f., g.-d. art. ascaridiózei; pl. ascaridióze
ascaridoză
ASCARIDÓZĂ s.f. v. ascaridioză.
ascaris
LIMBRÍC, limbrici, s. m. Gen de viermi paraziți, cu corpul de formă cilindrică, care trăiesc în intestinul subțire al omului și al unor animale, putând provoca tulburări grave; ascaridă; vierme aparținând acestui gen. – Lat. lumbricus.
asce
ÁSCĂ, asce, s. f. Celulă producătoare și purtătoare de spori interni, specifică unor ciuperci. – Din fr. asque. DOOM
áscă s. f., g.-d. art. áscei; pl. ásce
ascei
ÁSCĂ, asce, s. f. Celulă producătoare și purtătoare de spori interni, specifică unor ciuperci. – Din fr. asque. DOOM
áscă s. f., g.-d. art. áscei; pl. ásce
ascele
ÁSCĂ, asce, s. f. Celulă producătoare și purtătoare de spori interni, specifică unor ciuperci. – Din fr. asque. DOOM
áscă s. f., g.-d. art. áscei; pl. ásce
ascelor
ÁSCĂ, asce, s. f. Celulă producătoare și purtătoare de spori interni, specifică unor ciuperci. – Din fr. asque. DOOM
áscă s. f., g.-d. art. áscei; pl. ásce
ascendent
ASCENDÉNT, -Ă, ascendenți, -te, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj. Care urcă; suitor. ◊ Linie ascendentă = linie genealogică ce suie de la fiu la părinți, de la nepoți la bunici etc. ♦ Fig. Care se dezvoltă progresiv (de la inferior la superior, de la simplu la complex etc.); cu caracter progresiv. 2. S. m. și f. Rudă în linie directă care face parte dintr-o generație anterioară. 3. S. n. (Cu determinări introduse prin prep. „asupra”) Autoritate morală. 4. S. n. (Astron.) Înălțare a unui astru deasupra orizontului. 5. S. n. (Astrol.) Parte a cerului aflată deasupra orizontului în momentul nașterii cuiva; semn zodiacal aflat deasupra orizontului estic, la naștere. – Din lat. ascendens, -ntis, fr. ascendant. DOOM
ascendént2 (înălțare a unui astru, semn zodiacal, autoritate morală) s. n.
ascendent
ASCENDÉNT, -Ă, ascendenți, -te, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj. Care urcă; suitor. ◊ Linie ascendentă = linie genealogică ce suie de la fiu la părinți, de la nepoți la bunici etc. ♦ Fig. Care se dezvoltă progresiv (de la inferior la superior, de la simplu la complex etc.); cu caracter progresiv. 2. S. m. și f. Rudă în linie directă care face parte dintr-o generație anterioară. 3. S. n. (Cu determinări introduse prin prep. „asupra”) Autoritate morală. 4. S. n. (Astron.) Înălțare a unui astru deasupra orizontului. 5. S. n. (Astrol.) Parte a cerului aflată deasupra orizontului în momentul nașterii cuiva; semn zodiacal aflat deasupra orizontului estic, la naștere. – Din lat. ascendens, -ntis, fr. ascendant. DOOM
ascendént2 (înălțare a unui astru, semn zodiacal, autoritate morală) s. n.
ascendenta
ASCENDÉNT, -Ă, ascendenți, -te, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj. Care urcă; suitor. ◊ Linie ascendentă = linie genealogică ce suie de la fiu la părinți, de la nepoți la bunici etc. ♦ Fig. Care se dezvoltă progresiv (de la inferior la superior, de la simplu la complex etc.); cu caracter progresiv. 2. S. m. și f. Rudă în linie directă care face parte dintr-o generație anterioară. 3. S. n. (Cu determinări introduse prin prep. „asupra”) Autoritate morală. 4. S. n. (Astron.) Înălțare a unui astru deasupra orizontului. 5. S. n. (Astrol.) Parte a cerului aflată deasupra orizontului în momentul nașterii cuiva; semn zodiacal aflat deasupra orizontului estic, la naștere. – Din lat. ascendens, -ntis, fr. ascendant. DOOM
ascendént2 (înălțare a unui astru, semn zodiacal, autoritate morală) s. n.
ascendenta
ASCENDÉNT, -Ă, ascendenți, -te, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj. Care urcă; suitor. ◊ Linie ascendentă = linie genealogică ce suie de la fiu la părinți, de la nepoți la bunici etc. ♦ Fig. Care se dezvoltă progresiv (de la inferior la superior, de la simplu la complex etc.); cu caracter progresiv. 2. S. m. și f. Rudă în linie directă care face parte dintr-o generație anterioară. 3. S. n. (Cu determinări introduse prin prep. „asupra”) Autoritate morală. 4. S. n. (Astron.) Înălțare a unui astru deasupra orizontului. 5. S. n. (Astrol.) Parte a cerului aflată deasupra orizontului în momentul nașterii cuiva; semn zodiacal aflat deasupra orizontului estic, la naștere. – Din lat. ascendens, -ntis, fr. ascendant. DOOM
ascendént2 (înălțare a unui astru, semn zodiacal, autoritate morală) s. n.
ascendente
ASCENDÉNT, -Ă, ascendenți, -te, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj. Care urcă; suitor. ◊ Linie ascendentă = linie genealogică ce suie de la fiu la părinți, de la nepoți la bunici etc. ♦ Fig. Care se dezvoltă progresiv (de la inferior la superior, de la simplu la complex etc.); cu caracter progresiv. 2. S. m. și f. Rudă în linie directă care face parte dintr-o generație anterioară. 3. S. n. (Cu determinări introduse prin prep. „asupra”) Autoritate morală. 4. S. n. (Astron.) Înălțare a unui astru deasupra orizontului. 5. S. n. (Astrol.) Parte a cerului aflată deasupra orizontului în momentul nașterii cuiva; semn zodiacal aflat deasupra orizontului estic, la naștere. – Din lat. ascendens, -ntis, fr. ascendant. DOOM
ascendént2 (înălțare a unui astru, semn zodiacal, autoritate morală) s. n.
ascendente
ASCENDÉNT, -Ă, ascendenți, -te, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj. Care urcă; suitor. ◊ Linie ascendentă = linie genealogică ce suie de la fiu la părinți, de la nepoți la bunici etc. ♦ Fig. Care se dezvoltă progresiv (de la inferior la superior, de la simplu la complex etc.); cu caracter progresiv. 2. S. m. și f. Rudă în linie directă care face parte dintr-o generație anterioară. 3. S. n. (Cu determinări introduse prin prep. „asupra”) Autoritate morală. 4. S. n. (Astron.) Înălțare a unui astru deasupra orizontului. 5. S. n. (Astrol.) Parte a cerului aflată deasupra orizontului în momentul nașterii cuiva; semn zodiacal aflat deasupra orizontului estic, la naștere. – Din lat. ascendens, -ntis, fr. ascendant. DOOM
ascendént2 (înălțare a unui astru, semn zodiacal, autoritate morală) s. n.
ascendentei
ASCENDÉNT, -Ă, ascendenți, -te, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj. Care urcă; suitor. ◊ Linie ascendentă = linie genealogică ce suie de la fiu la părinți, de la nepoți la bunici etc. ♦ Fig. Care se dezvoltă progresiv (de la inferior la superior, de la simplu la complex etc.); cu caracter progresiv. 2. S. m. și f. Rudă în linie directă care face parte dintr-o generație anterioară. 3. S. n. (Cu determinări introduse prin prep. „asupra”) Autoritate morală. 4. S. n. (Astron.) Înălțare a unui astru deasupra orizontului. 5. S. n. (Astrol.) Parte a cerului aflată deasupra orizontului în momentul nașterii cuiva; semn zodiacal aflat deasupra orizontului estic, la naștere. – Din lat. ascendens, -ntis, fr. ascendant. DOOM
ascendént2 (înălțare a unui astru, semn zodiacal, autoritate morală) s. n.
ascendentei
ASCENDÉNT, -Ă, ascendenți, -te, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj. Care urcă; suitor. ◊ Linie ascendentă = linie genealogică ce suie de la fiu la părinți, de la nepoți la bunici etc. ♦ Fig. Care se dezvoltă progresiv (de la inferior la superior, de la simplu la complex etc.); cu caracter progresiv. 2. S. m. și f. Rudă în linie directă care face parte dintr-o generație anterioară. 3. S. n. (Cu determinări introduse prin prep. „asupra”) Autoritate morală. 4. S. n. (Astron.) Înălțare a unui astru deasupra orizontului. 5. S. n. (Astrol.) Parte a cerului aflată deasupra orizontului în momentul nașterii cuiva; semn zodiacal aflat deasupra orizontului estic, la naștere. – Din lat. ascendens, -ntis, fr. ascendant. DOOM
ascendént2 (înălțare a unui astru, semn zodiacal, autoritate morală) s. n.
ascendentele
ASCENDÉNT, -Ă, ascendenți, -te, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj. Care urcă; suitor. ◊ Linie ascendentă = linie genealogică ce suie de la fiu la părinți, de la nepoți la bunici etc. ♦ Fig. Care se dezvoltă progresiv (de la inferior la superior, de la simplu la complex etc.); cu caracter progresiv. 2. S. m. și f. Rudă în linie directă care face parte dintr-o generație anterioară. 3. S. n. (Cu determinări introduse prin prep. „asupra”) Autoritate morală. 4. S. n. (Astron.) Înălțare a unui astru deasupra orizontului. 5. S. n. (Astrol.) Parte a cerului aflată deasupra orizontului în momentul nașterii cuiva; semn zodiacal aflat deasupra orizontului estic, la naștere. – Din lat. ascendens, -ntis, fr. ascendant. DOOM
ascendént2 (înălțare a unui astru, semn zodiacal, autoritate morală) s. n.
ascendentele
ASCENDÉNT, -Ă, ascendenți, -te, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj. Care urcă; suitor. ◊ Linie ascendentă = linie genealogică ce suie de la fiu la părinți, de la nepoți la bunici etc. ♦ Fig. Care se dezvoltă progresiv (de la inferior la superior, de la simplu la complex etc.); cu caracter progresiv. 2. S. m. și f. Rudă în linie directă care face parte dintr-o generație anterioară. 3. S. n. (Cu determinări introduse prin prep. „asupra”) Autoritate morală. 4. S. n. (Astron.) Înălțare a unui astru deasupra orizontului. 5. S. n. (Astrol.) Parte a cerului aflată deasupra orizontului în momentul nașterii cuiva; semn zodiacal aflat deasupra orizontului estic, la naștere. – Din lat. ascendens, -ntis, fr. ascendant. DOOM
ascendént2 (înălțare a unui astru, semn zodiacal, autoritate morală) s. n.
ascendentelor
ASCENDÉNT, -Ă, ascendenți, -te, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj. Care urcă; suitor. ◊ Linie ascendentă = linie genealogică ce suie de la fiu la părinți, de la nepoți la bunici etc. ♦ Fig. Care se dezvoltă progresiv (de la inferior la superior, de la simplu la complex etc.); cu caracter progresiv. 2. S. m. și f. Rudă în linie directă care face parte dintr-o generație anterioară. 3. S. n. (Cu determinări introduse prin prep. „asupra”) Autoritate morală. 4. S. n. (Astron.) Înălțare a unui astru deasupra orizontului. 5. S. n. (Astrol.) Parte a cerului aflată deasupra orizontului în momentul nașterii cuiva; semn zodiacal aflat deasupra orizontului estic, la naștere. – Din lat. ascendens, -ntis, fr. ascendant. DOOM
ascendént2 (înălțare a unui astru, semn zodiacal, autoritate morală) s. n.
ascendentelor
ASCENDÉNT, -Ă, ascendenți, -te, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj. Care urcă; suitor. ◊ Linie ascendentă = linie genealogică ce suie de la fiu la părinți, de la nepoți la bunici etc. ♦ Fig. Care se dezvoltă progresiv (de la inferior la superior, de la simplu la complex etc.); cu caracter progresiv. 2. S. m. și f. Rudă în linie directă care face parte dintr-o generație anterioară. 3. S. n. (Cu determinări introduse prin prep. „asupra”) Autoritate morală. 4. S. n. (Astron.) Înălțare a unui astru deasupra orizontului. 5. S. n. (Astrol.) Parte a cerului aflată deasupra orizontului în momentul nașterii cuiva; semn zodiacal aflat deasupra orizontului estic, la naștere. – Din lat. ascendens, -ntis, fr. ascendant. DOOM
ascendént2 (înălțare a unui astru, semn zodiacal, autoritate morală) s. n.
ascendentul
ASCENDÉNT, -Ă, ascendenți, -te, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj. Care urcă; suitor. ◊ Linie ascendentă = linie genealogică ce suie de la fiu la părinți, de la nepoți la bunici etc. ♦ Fig. Care se dezvoltă progresiv (de la inferior la superior, de la simplu la complex etc.); cu caracter progresiv. 2. S. m. și f. Rudă în linie directă care face parte dintr-o generație anterioară. 3. S. n. (Cu determinări introduse prin prep. „asupra”) Autoritate morală. 4. S. n. (Astron.) Înălțare a unui astru deasupra orizontului. 5. S. n. (Astrol.) Parte a cerului aflată deasupra orizontului în momentul nașterii cuiva; semn zodiacal aflat deasupra orizontului estic, la naștere. – Din lat. ascendens, -ntis, fr. ascendant. DOOM
ascendént2 (înălțare a unui astru, semn zodiacal, autoritate morală) s. n.
ascendentul
ASCENDÉNT, -Ă, ascendenți, -te, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj. Care urcă; suitor. ◊ Linie ascendentă = linie genealogică ce suie de la fiu la părinți, de la nepoți la bunici etc. ♦ Fig. Care se dezvoltă progresiv (de la inferior la superior, de la simplu la complex etc.); cu caracter progresiv. 2. S. m. și f. Rudă în linie directă care face parte dintr-o generație anterioară. 3. S. n. (Cu determinări introduse prin prep. „asupra”) Autoritate morală. 4. S. n. (Astron.) Înălțare a unui astru deasupra orizontului. 5. S. n. (Astrol.) Parte a cerului aflată deasupra orizontului în momentul nașterii cuiva; semn zodiacal aflat deasupra orizontului estic, la naștere. – Din lat. ascendens, -ntis, fr. ascendant. DOOM
ascendént2 (înălțare a unui astru, semn zodiacal, autoritate morală) s. n.
ascendentului
ASCENDÉNT, -Ă, ascendenți, -te, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj. Care urcă; suitor. ◊ Linie ascendentă = linie genealogică ce suie de la fiu la părinți, de la nepoți la bunici etc. ♦ Fig. Care se dezvoltă progresiv (de la inferior la superior, de la simplu la complex etc.); cu caracter progresiv. 2. S. m. și f. Rudă în linie directă care face parte dintr-o generație anterioară. 3. S. n. (Cu determinări introduse prin prep. „asupra”) Autoritate morală. 4. S. n. (Astron.) Înălțare a unui astru deasupra orizontului. 5. S. n. (Astrol.) Parte a cerului aflată deasupra orizontului în momentul nașterii cuiva; semn zodiacal aflat deasupra orizontului estic, la naștere. – Din lat. ascendens, -ntis, fr. ascendant. DOOM
ascendént2 (înălțare a unui astru, semn zodiacal, autoritate morală) s. n.
ascendentului
ASCENDÉNT, -Ă, ascendenți, -te, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj. Care urcă; suitor. ◊ Linie ascendentă = linie genealogică ce suie de la fiu la părinți, de la nepoți la bunici etc. ♦ Fig. Care se dezvoltă progresiv (de la inferior la superior, de la simplu la complex etc.); cu caracter progresiv. 2. S. m. și f. Rudă în linie directă care face parte dintr-o generație anterioară. 3. S. n. (Cu determinări introduse prin prep. „asupra”) Autoritate morală. 4. S. n. (Astron.) Înălțare a unui astru deasupra orizontului. 5. S. n. (Astrol.) Parte a cerului aflată deasupra orizontului în momentul nașterii cuiva; semn zodiacal aflat deasupra orizontului estic, la naștere. – Din lat. ascendens, -ntis, fr. ascendant. DOOM
ascendént2 (înălțare a unui astru, semn zodiacal, autoritate morală) s. n.
ascendența
ASCENDÉNȚĂ, ascendențe, s. f. Linie ascendentă de rudenie; raport de rudenie; familie din care se trage cineva, origine a cuiva. – Din fr. ascendance. DOOM
ascendénță (linie de rudenie) s. f., g.-d. art. ascendénței; pl. ascendénțe
ascendențe
ASCENDÉNȚĂ, ascendențe, s. f. Linie ascendentă de rudenie; raport de rudenie; familie din care se trage cineva, origine a cuiva. – Din fr. ascendance. DOOM
ascendénță (linie de rudenie) s. f., g.-d. art. ascendénței; pl. ascendénțe
ascendenței
ASCENDÉNȚĂ, ascendențe, s. f. Linie ascendentă de rudenie; raport de rudenie; familie din care se trage cineva, origine a cuiva. – Din fr. ascendance. DOOM
ascendénță (linie de rudenie) s. f., g.-d. art. ascendénței; pl. ascendénțe
ascendențele
ASCENDÉNȚĂ, ascendențe, s. f. Linie ascendentă de rudenie; raport de rudenie; familie din care se trage cineva, origine a cuiva. – Din fr. ascendance. DOOM
ascendénță (linie de rudenie) s. f., g.-d. art. ascendénței; pl. ascendénțe
ascendențelor
ASCENDÉNȚĂ, ascendențe, s. f. Linie ascendentă de rudenie; raport de rudenie; familie din care se trage cineva, origine a cuiva. – Din fr. ascendance. DOOM
ascendénță (linie de rudenie) s. f., g.-d. art. ascendénței; pl. ascendénțe
ascendenți
ASCENDÉNT, -Ă, ascendenți, -te, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj. Care urcă; suitor. ◊ Linie ascendentă = linie genealogică ce suie de la fiu la părinți, de la nepoți la bunici etc. ♦ Fig. Care se dezvoltă progresiv (de la inferior la superior, de la simplu la complex etc.); cu caracter progresiv. 2. S. m. și f. Rudă în linie directă care face parte dintr-o generație anterioară. 3. S. n. (Cu determinări introduse prin prep. „asupra”) Autoritate morală. 4. S. n. (Astron.) Înălțare a unui astru deasupra orizontului. 5. S. n. (Astrol.) Parte a cerului aflată deasupra orizontului în momentul nașterii cuiva; semn zodiacal aflat deasupra orizontului estic, la naștere. – Din lat. ascendens, -ntis, fr. ascendant. DOOM
ascendént2 (înălțare a unui astru, semn zodiacal, autoritate morală) s. n.
ascendenți
ASCENDÉNT, -Ă, ascendenți, -te, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj. Care urcă; suitor. ◊ Linie ascendentă = linie genealogică ce suie de la fiu la părinți, de la nepoți la bunici etc. ♦ Fig. Care se dezvoltă progresiv (de la inferior la superior, de la simplu la complex etc.); cu caracter progresiv. 2. S. m. și f. Rudă în linie directă care face parte dintr-o generație anterioară. 3. S. n. (Cu determinări introduse prin prep. „asupra”) Autoritate morală. 4. S. n. (Astron.) Înălțare a unui astru deasupra orizontului. 5. S. n. (Astrol.) Parte a cerului aflată deasupra orizontului în momentul nașterii cuiva; semn zodiacal aflat deasupra orizontului estic, la naștere. – Din lat. ascendens, -ntis, fr. ascendant. DOOM
ascendént2 (înălțare a unui astru, semn zodiacal, autoritate morală) s. n.
ascendenții
ASCENDÉNT, -Ă, ascendenți, -te, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj. Care urcă; suitor. ◊ Linie ascendentă = linie genealogică ce suie de la fiu la părinți, de la nepoți la bunici etc. ♦ Fig. Care se dezvoltă progresiv (de la inferior la superior, de la simplu la complex etc.); cu caracter progresiv. 2. S. m. și f. Rudă în linie directă care face parte dintr-o generație anterioară. 3. S. n. (Cu determinări introduse prin prep. „asupra”) Autoritate morală. 4. S. n. (Astron.) Înălțare a unui astru deasupra orizontului. 5. S. n. (Astrol.) Parte a cerului aflată deasupra orizontului în momentul nașterii cuiva; semn zodiacal aflat deasupra orizontului estic, la naștere. – Din lat. ascendens, -ntis, fr. ascendant. DOOM
ascendént2 (înălțare a unui astru, semn zodiacal, autoritate morală) s. n.
ascendenții
ASCENDÉNT, -Ă, ascendenți, -te, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj. Care urcă; suitor. ◊ Linie ascendentă = linie genealogică ce suie de la fiu la părinți, de la nepoți la bunici etc. ♦ Fig. Care se dezvoltă progresiv (de la inferior la superior, de la simplu la complex etc.); cu caracter progresiv. 2. S. m. și f. Rudă în linie directă care face parte dintr-o generație anterioară. 3. S. n. (Cu determinări introduse prin prep. „asupra”) Autoritate morală. 4. S. n. (Astron.) Înălțare a unui astru deasupra orizontului. 5. S. n. (Astrol.) Parte a cerului aflată deasupra orizontului în momentul nașterii cuiva; semn zodiacal aflat deasupra orizontului estic, la naștere. – Din lat. ascendens, -ntis, fr. ascendant. DOOM
ascendént2 (înălțare a unui astru, semn zodiacal, autoritate morală) s. n.
ascendenților
ASCENDÉNT, -Ă, ascendenți, -te, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj. Care urcă; suitor. ◊ Linie ascendentă = linie genealogică ce suie de la fiu la părinți, de la nepoți la bunici etc. ♦ Fig. Care se dezvoltă progresiv (de la inferior la superior, de la simplu la complex etc.); cu caracter progresiv. 2. S. m. și f. Rudă în linie directă care face parte dintr-o generație anterioară. 3. S. n. (Cu determinări introduse prin prep. „asupra”) Autoritate morală. 4. S. n. (Astron.) Înălțare a unui astru deasupra orizontului. 5. S. n. (Astrol.) Parte a cerului aflată deasupra orizontului în momentul nașterii cuiva; semn zodiacal aflat deasupra orizontului estic, la naștere. – Din lat. ascendens, -ntis, fr. ascendant. DOOM
ascendént2 (înălțare a unui astru, semn zodiacal, autoritate morală) s. n.
ascendenților
ASCENDÉNT, -Ă, ascendenți, -te, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj. Care urcă; suitor. ◊ Linie ascendentă = linie genealogică ce suie de la fiu la părinți, de la nepoți la bunici etc. ♦ Fig. Care se dezvoltă progresiv (de la inferior la superior, de la simplu la complex etc.); cu caracter progresiv. 2. S. m. și f. Rudă în linie directă care face parte dintr-o generație anterioară. 3. S. n. (Cu determinări introduse prin prep. „asupra”) Autoritate morală. 4. S. n. (Astron.) Înălțare a unui astru deasupra orizontului. 5. S. n. (Astrol.) Parte a cerului aflată deasupra orizontului în momentul nașterii cuiva; semn zodiacal aflat deasupra orizontului estic, la naștere. – Din lat. ascendens, -ntis, fr. ascendant. DOOM
ascendént2 (înălțare a unui astru, semn zodiacal, autoritate morală) s. n.
ascensional
ASCENSIONÁL, -Ă, ascensionali, -e, adj. Care tinde sau face să suie. Mișcare ascensională. [Pr.: -si-o-] – Din fr. ascensionnel. DOOM
ascensionál (-si-o-) adj. m., pl. ascensionáli; f. ascensionálă, pl. ascensionále
ascensionala
ASCENSIONÁL, -Ă, ascensionali, -e, adj. Care tinde sau face să suie. Mișcare ascensională. [Pr.: -si-o-] – Din fr. ascensionnel. DOOM
ascensionál (-si-o-) adj. m., pl. ascensionáli; f. ascensionálă, pl. ascensionále
ascensionale
ASCENSIONÁL, -Ă, ascensionali, -e, adj. Care tinde sau face să suie. Mișcare ascensională. [Pr.: -si-o-] – Din fr. ascensionnel. DOOM
ascensionál (-si-o-) adj. m., pl. ascensionáli; f. ascensionálă, pl. ascensionále
ascensionalei
ASCENSIONÁL, -Ă, ascensionali, -e, adj. Care tinde sau face să suie. Mișcare ascensională. [Pr.: -si-o-] – Din fr. ascensionnel. DOOM
ascensionál (-si-o-) adj. m., pl. ascensionáli; f. ascensionálă, pl. ascensionále
ascensionalele
ASCENSIONÁL, -Ă, ascensionali, -e, adj. Care tinde sau face să suie. Mișcare ascensională. [Pr.: -si-o-] – Din fr. ascensionnel. DOOM
ascensionál (-si-o-) adj. m., pl. ascensionáli; f. ascensionálă, pl. ascensionále
ascensionalelor
ASCENSIONÁL, -Ă, ascensionali, -e, adj. Care tinde sau face să suie. Mișcare ascensională. [Pr.: -si-o-] – Din fr. ascensionnel. DOOM
ascensionál (-si-o-) adj. m., pl. ascensionáli; f. ascensionálă, pl. ascensionále
ascensionali
ASCENSIONÁL, -Ă, ascensionali, -e, adj. Care tinde sau face să suie. Mișcare ascensională. [Pr.: -si-o-] – Din fr. ascensionnel. DOOM
ascensionál (-si-o-) adj. m., pl. ascensionáli; f. ascensionálă, pl. ascensionále
ascensionalii
ASCENSIONÁL, -Ă, ascensionali, -e, adj. Care tinde sau face să suie. Mișcare ascensională. [Pr.: -si-o-] – Din fr. ascensionnel. DOOM
ascensionál (-si-o-) adj. m., pl. ascensionáli; f. ascensionálă, pl. ascensionále
ascensionalilor
ASCENSIONÁL, -Ă, ascensionali, -e, adj. Care tinde sau face să suie. Mișcare ascensională. [Pr.: -si-o-] – Din fr. ascensionnel. DOOM
ascensionál (-si-o-) adj. m., pl. ascensionáli; f. ascensionálă, pl. ascensionále
ascensionalul
ASCENSIONÁL, -Ă, ascensionali, -e, adj. Care tinde sau face să suie. Mișcare ascensională. [Pr.: -si-o-] – Din fr. ascensionnel. DOOM
ascensionál (-si-o-) adj. m., pl. ascensionáli; f. ascensionálă, pl. ascensionále
ascensionalului
ASCENSIONÁL, -Ă, ascensionali, -e, adj. Care tinde sau face să suie. Mișcare ascensională. [Pr.: -si-o-] – Din fr. ascensionnel. DOOM
ascensionál (-si-o-) adj. m., pl. ascensionáli; f. ascensionálă, pl. ascensionále
ascensiune
ASCENSIÚNE, ascensiuni, s. f. 1. Mișcare de jos în sus a unui mobil. ♦ Ridicare a unui lichid într-un tub capilar. 2. Suire, urcare (pe un munte). ♦ Înălțare în atmosferă (cu balonul etc.). 3. Fig. Dezvoltare, creștere, evoluție a cuiva (pe scară profesională, socială); avansare. [Pr.: -si-u-] – Din lat. ascensio, -onis, fr. ascension. DOOM
ascensiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. ascensiúnii; pl. ascensiúni
ascensiunea
ASCENSIÚNE, ascensiuni, s. f. 1. Mișcare de jos în sus a unui mobil. ♦ Ridicare a unui lichid într-un tub capilar. 2. Suire, urcare (pe un munte). ♦ Înălțare în atmosferă (cu balonul etc.). 3. Fig. Dezvoltare, creștere, evoluție a cuiva (pe scară profesională, socială); avansare. [Pr.: -si-u-] – Din lat. ascensio, -onis, fr. ascension. DOOM
ascensiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. ascensiúnii; pl. ascensiúni
ascensiuni
ASCENSIÚNE, ascensiuni, s. f. 1. Mișcare de jos în sus a unui mobil. ♦ Ridicare a unui lichid într-un tub capilar. 2. Suire, urcare (pe un munte). ♦ Înălțare în atmosferă (cu balonul etc.). 3. Fig. Dezvoltare, creștere, evoluție a cuiva (pe scară profesională, socială); avansare. [Pr.: -si-u-] – Din lat. ascensio, -onis, fr. ascension. DOOM
ascensiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. ascensiúnii; pl. ascensiúni
ascensiunii
ASCENSIÚNE, ascensiuni, s. f. 1. Mișcare de jos în sus a unui mobil. ♦ Ridicare a unui lichid într-un tub capilar. 2. Suire, urcare (pe un munte). ♦ Înălțare în atmosferă (cu balonul etc.). 3. Fig. Dezvoltare, creștere, evoluție a cuiva (pe scară profesională, socială); avansare. [Pr.: -si-u-] – Din lat. ascensio, -onis, fr. ascension. DOOM
ascensiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. ascensiúnii; pl. ascensiúni
ascensiunile
ASCENSIÚNE, ascensiuni, s. f. 1. Mișcare de jos în sus a unui mobil. ♦ Ridicare a unui lichid într-un tub capilar. 2. Suire, urcare (pe un munte). ♦ Înălțare în atmosferă (cu balonul etc.). 3. Fig. Dezvoltare, creștere, evoluție a cuiva (pe scară profesională, socială); avansare. [Pr.: -si-u-] – Din lat. ascensio, -onis, fr. ascension. DOOM
ascensiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. ascensiúnii; pl. ascensiúni
ascensiunilor
ASCENSIÚNE, ascensiuni, s. f. 1. Mișcare de jos în sus a unui mobil. ♦ Ridicare a unui lichid într-un tub capilar. 2. Suire, urcare (pe un munte). ♦ Înălțare în atmosferă (cu balonul etc.). 3. Fig. Dezvoltare, creștere, evoluție a cuiva (pe scară profesională, socială); avansare. [Pr.: -si-u-] – Din lat. ascensio, -onis, fr. ascension. DOOM
ascensiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. ascensiúnii; pl. ascensiúni
ascensiv
ASCENSÍV, -Ă adj. Ascendent. [< it. ascensivo].
ascensiva
ASCENSÍV, -Ă adj. Ascendent. [< it. ascensivo].
ascensive
ASCENSÍV, -Ă adj. Ascendent. [< it. ascensivo].
ascensivei
ASCENSÍV, -Ă adj. Ascendent. [< it. ascensivo].
ascensivele
ASCENSÍV, -Ă adj. Ascendent. [< it. ascensivo].
ascensivelor
ASCENSÍV, -Ă adj. Ascendent. [< it. ascensivo].
ascensivi
ASCENSÍV, -Ă adj. Ascendent. [< it. ascensivo].
ascensivii
ASCENSÍV, -Ă adj. Ascendent. [< it. ascensivo].
ascensivilor
ASCENSÍV, -Ă adj. Ascendent. [< it. ascensivo].
ascensivul
ASCENSÍV, -Ă adj. Ascendent. [< it. ascensivo].
ascensivului
ASCENSÍV, -Ă adj. Ascendent. [< it. ascensivo].
ascensoare
ASCENSÓR, ascensoare, s. n. Cabină sau platformă cu ajutorul căreia se transportă, pe linie verticală, mărfuri sau persoane (în clădirile cu mai multe etaje); lift. – DIn fr. ascenseur. DOOM
ascensór s. n., pl. ascensoáre
ascensoarele
ASCENSÓR, ascensoare, s. n. Cabină sau platformă cu ajutorul căreia se transportă, pe linie verticală, mărfuri sau persoane (în clădirile cu mai multe etaje); lift. – DIn fr. ascenseur. DOOM
ascensór s. n., pl. ascensoáre
ascensoarelor
ASCENSÓR, ascensoare, s. n. Cabină sau platformă cu ajutorul căreia se transportă, pe linie verticală, mărfuri sau persoane (în clădirile cu mai multe etaje); lift. – DIn fr. ascenseur. DOOM
ascensór s. n., pl. ascensoáre
ascensor
ASCENSÓR, ascensoare, s. n. Cabină sau platformă cu ajutorul căreia se transportă, pe linie verticală, mărfuri sau persoane (în clădirile cu mai multe etaje); lift. – DIn fr. ascenseur. DOOM
ascensór s. n., pl. ascensoáre
ascensorul
ASCENSÓR, ascensoare, s. n. Cabină sau platformă cu ajutorul căreia se transportă, pe linie verticală, mărfuri sau persoane (în clădirile cu mai multe etaje); lift. – DIn fr. ascenseur. DOOM
ascensór s. n., pl. ascensoáre
ascensorului
ASCENSÓR, ascensoare, s. n. Cabină sau platformă cu ajutorul căreia se transportă, pe linie verticală, mărfuri sau persoane (în clădirile cu mai multe etaje); lift. – DIn fr. ascenseur. DOOM
ascensór s. n., pl. ascensoáre
ascet
ASCÉT, -Ă, asceți, -te, s. m. și f. Persoană care practică asceza; pustnic, sihastru; fig. persoană care duce o viață austeră și retrasă. – Din fr. ascète. DOOM
ascétă s. f., g.-d. art. ascétei; pl. ascéte
asceta
ASCÉT, -Ă, asceți, -te, s. m. și f. Persoană care practică asceza; pustnic, sihastru; fig. persoană care duce o viață austeră și retrasă. – Din fr. ascète. DOOM
ascétă s. f., g.-d. art. ascétei; pl. ascéte
ascete
ASCÉT, -Ă, asceți, -te, s. m. și f. Persoană care practică asceza; pustnic, sihastru; fig. persoană care duce o viață austeră și retrasă. – Din fr. ascète. DOOM
ascétă s. f., g.-d. art. ascétei; pl. ascéte
ascetei
ASCÉT, -Ă, asceți, -te, s. m. și f. Persoană care practică asceza; pustnic, sihastru; fig. persoană care duce o viață austeră și retrasă. – Din fr. ascète. DOOM
ascétă s. f., g.-d. art. ascétei; pl. ascéte
ascetele
ASCÉT, -Ă, asceți, -te, s. m. și f. Persoană care practică asceza; pustnic, sihastru; fig. persoană care duce o viață austeră și retrasă. – Din fr. ascète. DOOM
ascétă s. f., g.-d. art. ascétei; pl. ascéte
ascetelor
ASCÉT, -Ă, asceți, -te, s. m. și f. Persoană care practică asceza; pustnic, sihastru; fig. persoană care duce o viață austeră și retrasă. – Din fr. ascète. DOOM
ascétă s. f., g.-d. art. ascétei; pl. ascéte
ascetic
ASCÉTIC, -Ă, ascetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține ascetului, ascetismului sau ascezei, privitor la ascet, ascetism sau asceză. 2. S. f. Ramură a teologiei care se ocupă cu viața și operele unor asceți creștini; expunere științifică a ascetismului. – Din fr. ascétique. DOOM
ascétic adj. m., pl. ascétici; f. ascétică, pl. ascétice
ascetica
ASCÉTIC, -Ă, ascetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține ascetului, ascetismului sau ascezei, privitor la ascet, ascetism sau asceză. 2. S. f. Ramură a teologiei care se ocupă cu viața și operele unor asceți creștini; expunere științifică a ascetismului. – Din fr. ascétique. DOOM
ascétic adj. m., pl. ascétici; f. ascétică, pl. ascétice
ascetica
ASCÉTIC, -Ă, ascetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține ascetului, ascetismului sau ascezei, privitor la ascet, ascetism sau asceză. 2. S. f. Ramură a teologiei care se ocupă cu viața și operele unor asceți creștini; expunere științifică a ascetismului. – Din fr. ascétique. DOOM
ascétică (ramură a teologiei) s. f., g.-d. art. ascéticii
ascetice
ASCÉTIC, -Ă, ascetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține ascetului, ascetismului sau ascezei, privitor la ascet, ascetism sau asceză. 2. S. f. Ramură a teologiei care se ocupă cu viața și operele unor asceți creștini; expunere științifică a ascetismului. – Din fr. ascétique. DOOM
ascétic adj. m., pl. ascétici; f. ascétică, pl. ascétice
asceticei
ASCÉTIC, -Ă, ascetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține ascetului, ascetismului sau ascezei, privitor la ascet, ascetism sau asceză. 2. S. f. Ramură a teologiei care se ocupă cu viața și operele unor asceți creștini; expunere științifică a ascetismului. – Din fr. ascétique. DOOM
ascétic adj. m., pl. ascétici; f. ascétică, pl. ascétice
asceticele
ASCÉTIC, -Ă, ascetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține ascetului, ascetismului sau ascezei, privitor la ascet, ascetism sau asceză. 2. S. f. Ramură a teologiei care se ocupă cu viața și operele unor asceți creștini; expunere științifică a ascetismului. – Din fr. ascétique. DOOM
ascétic adj. m., pl. ascétici; f. ascétică, pl. ascétice
asceticelor
ASCÉTIC, -Ă, ascetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține ascetului, ascetismului sau ascezei, privitor la ascet, ascetism sau asceză. 2. S. f. Ramură a teologiei care se ocupă cu viața și operele unor asceți creștini; expunere științifică a ascetismului. – Din fr. ascétique. DOOM
ascétic adj. m., pl. ascétici; f. ascétică, pl. ascétice
ascetici
ASCÉTIC, -Ă, ascetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține ascetului, ascetismului sau ascezei, privitor la ascet, ascetism sau asceză. 2. S. f. Ramură a teologiei care se ocupă cu viața și operele unor asceți creștini; expunere științifică a ascetismului. – Din fr. ascétique. DOOM
ascétic adj. m., pl. ascétici; f. ascétică, pl. ascétice
ascetici
ASCÉTIC, -Ă, ascetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține ascetului, ascetismului sau ascezei, privitor la ascet, ascetism sau asceză. 2. S. f. Ramură a teologiei care se ocupă cu viața și operele unor asceți creștini; expunere științifică a ascetismului. – Din fr. ascétique. DOOM
ascétică (ramură a teologiei) s. f., g.-d. art. ascéticii
asceticii
ASCÉTIC, -Ă, ascetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține ascetului, ascetismului sau ascezei, privitor la ascet, ascetism sau asceză. 2. S. f. Ramură a teologiei care se ocupă cu viața și operele unor asceți creștini; expunere științifică a ascetismului. – Din fr. ascétique. DOOM
ascétic adj. m., pl. ascétici; f. ascétică, pl. ascétice
asceticii
ASCÉTIC, -Ă, ascetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține ascetului, ascetismului sau ascezei, privitor la ascet, ascetism sau asceză. 2. S. f. Ramură a teologiei care se ocupă cu viața și operele unor asceți creștini; expunere științifică a ascetismului. – Din fr. ascétique. DOOM
ascétică (ramură a teologiei) s. f., g.-d. art. ascéticii
asceticilor
ASCÉTIC, -Ă, ascetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține ascetului, ascetismului sau ascezei, privitor la ascet, ascetism sau asceză. 2. S. f. Ramură a teologiei care se ocupă cu viața și operele unor asceți creștini; expunere științifică a ascetismului. – Din fr. ascétique. DOOM
ascétic adj. m., pl. ascétici; f. ascétică, pl. ascétice
asceticul
ASCÉTIC, -Ă, ascetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține ascetului, ascetismului sau ascezei, privitor la ascet, ascetism sau asceză. 2. S. f. Ramură a teologiei care se ocupă cu viața și operele unor asceți creștini; expunere științifică a ascetismului. – Din fr. ascétique. DOOM
ascétic adj. m., pl. ascétici; f. ascétică, pl. ascétice
asceticului
ASCÉTIC, -Ă, ascetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține ascetului, ascetismului sau ascezei, privitor la ascet, ascetism sau asceză. 2. S. f. Ramură a teologiei care se ocupă cu viața și operele unor asceți creștini; expunere științifică a ascetismului. – Din fr. ascétique. DOOM
ascétic adj. m., pl. ascétici; f. ascétică, pl. ascétice
ascetism
ASCETÍSM s. n. 1. Doctrină religioasă sau morală care preconizează asceza (2). 2. Mod de viață caracterizat prin asceză; fig. viață austeră și retrasă pe care o duce cineva. – Din fr. ascétisme. DOOM
ascetísm s. n.
ascetismul
ASCETÍSM s. n. 1. Doctrină religioasă sau morală care preconizează asceza (2). 2. Mod de viață caracterizat prin asceză; fig. viață austeră și retrasă pe care o duce cineva. – Din fr. ascétisme. DOOM
ascetísm s. n.
ascetismului
ASCETÍSM s. n. 1. Doctrină religioasă sau morală care preconizează asceza (2). 2. Mod de viață caracterizat prin asceză; fig. viață austeră și retrasă pe care o duce cineva. – Din fr. ascétisme. DOOM
ascetísm s. n.
ascetul
ASCÉT, -Ă, asceți, -te, s. m. și f. Persoană care practică asceza; pustnic, sihastru; fig. persoană care duce o viață austeră și retrasă. – Din fr. ascète. DOOM
ascétă s. f., g.-d. art. ascétei; pl. ascéte
ascetului
ASCÉT, -Ă, asceți, -te, s. m. și f. Persoană care practică asceza; pustnic, sihastru; fig. persoană care duce o viață austeră și retrasă. – Din fr. ascète. DOOM
ascétă s. f., g.-d. art. ascétei; pl. ascéte
asceză
ASCÉZĂ s. f. 1. Efortul unor călugări creștini, musulmani, budiști etc. de a atinge adevărata desăvârșire (morală), având ca mijloc ajutător pocăința și mortificarea. 2. P. ext. Mod de viață care exclude excesul sau compromisul. – Din fr. ascèse. DOOM
ascéză s. f., g.-d. art. ascézei
asceți
ASCÉT, -Ă, asceți, -te, s. m. și f. Persoană care practică asceza; pustnic, sihastru; fig. persoană care duce o viață austeră și retrasă. – Din fr. ascète. DOOM
ascétă s. f., g.-d. art. ascétei; pl. ascéte
asceții
ASCÉT, -Ă, asceți, -te, s. m. și f. Persoană care practică asceza; pustnic, sihastru; fig. persoană care duce o viață austeră și retrasă. – Din fr. ascète. DOOM
ascétă s. f., g.-d. art. ascétei; pl. ascéte
asceților
ASCÉT, -Ă, asceți, -te, s. m. și f. Persoană care practică asceza; pustnic, sihastru; fig. persoană care duce o viață austeră și retrasă. – Din fr. ascète. DOOM
ascétă s. f., g.-d. art. ascétei; pl. ascéte
aschimodia
ASCHIMÓDIE, aschimodii, s. f. (Fam.) Persoană foarte urâtă (prin slăbiciune exagerată, statură mică etc.). – Cf. gr. a s h i m o s i n i „urâțenie”. DOOM
*aschimódie (fam.) (-di-e) s. f., art. aschimódia (-di-a), g.-d. art. aschimódiei; pl. aschimódii, art. aschimódiile (-di-i-)
aschimodie
ASCHIMÓDIE, aschimodii, s. f. (Fam.) Persoană foarte urâtă (prin slăbiciune exagerată, statură mică etc.). – Cf. gr. a s h i m o s i n i „urâțenie”. DOOM
*aschimódie (fam.) (-di-e) s. f., art. aschimódia (-di-a), g.-d. art. aschimódiei; pl. aschimódii, art. aschimódiile (-di-i-)
aschimodiei
ASCHIMÓDIE, aschimodii, s. f. (Fam.) Persoană foarte urâtă (prin slăbiciune exagerată, statură mică etc.). – Cf. gr. a s h i m o s i n i „urâțenie”. DOOM
*aschimódie (fam.) (-di-e) s. f., art. aschimódia (-di-a), g.-d. art. aschimódiei; pl. aschimódii, art. aschimódiile (-di-i-)
aschimodii
ASCHIMÓDIE, aschimodii, s. f. (Fam.) Persoană foarte urâtă (prin slăbiciune exagerată, statură mică etc.). – Cf. gr. a s h i m o s i n i „urâțenie”. DOOM
*aschimódie (fam.) (-di-e) s. f., art. aschimódia (-di-a), g.-d. art. aschimódiei; pl. aschimódii, art. aschimódiile (-di-i-)
aschimodiile
ASCHIMÓDIE, aschimodii, s. f. (Fam.) Persoană foarte urâtă (prin slăbiciune exagerată, statură mică etc.). – Cf. gr. a s h i m o s i n i „urâțenie”. DOOM
*aschimódie (fam.) (-di-e) s. f., art. aschimódia (-di-a), g.-d. art. aschimódiei; pl. aschimódii, art. aschimódiile (-di-i-)
aschimodiilor
ASCHIMÓDIE, aschimodii, s. f. (Fam.) Persoană foarte urâtă (prin slăbiciune exagerată, statură mică etc.). – Cf. gr. a s h i m o s i n i „urâțenie”. DOOM
*aschimódie (fam.) (-di-e) s. f., art. aschimódia (-di-a), g.-d. art. aschimódiei; pl. aschimódii, art. aschimódiile (-di-i-)
ascidia
ASCÍDIE, ascidii, s. f. (La pl.) Clasă de animale marine inferioare, cu corpul în formă de sac; (și la sg.) animal din această clasă. – Din fr. ascidie. DOOM
ascídie (-di-e) s. f., art. ascídia (-di-a), g.-d. art. ascídiei; pl. ascídii, art. ascídiile (-di-i-)
ascidie
ASCÍDIE, ascidii, s. f. (La pl.) Clasă de animale marine inferioare, cu corpul în formă de sac; (și la sg.) animal din această clasă. – Din fr. ascidie. DOOM
ascídie (-di-e) s. f., art. ascídia (-di-a), g.-d. art. ascídiei; pl. ascídii, art. ascídiile (-di-i-)
ascidiei
ASCÍDIE, ascidii, s. f. (La pl.) Clasă de animale marine inferioare, cu corpul în formă de sac; (și la sg.) animal din această clasă. – Din fr. ascidie. DOOM
ascídie (-di-e) s. f., art. ascídia (-di-a), g.-d. art. ascídiei; pl. ascídii, art. ascídiile (-di-i-)
ascidii
ASCÍDIE, ascidii, s. f. (La pl.) Clasă de animale marine inferioare, cu corpul în formă de sac; (și la sg.) animal din această clasă. – Din fr. ascidie. DOOM
ascídie (-di-e) s. f., art. ascídia (-di-a), g.-d. art. ascídiei; pl. ascídii, art. ascídiile (-di-i-)
ascidiile
ASCÍDIE, ascidii, s. f. (La pl.) Clasă de animale marine inferioare, cu corpul în formă de sac; (și la sg.) animal din această clasă. – Din fr. ascidie. DOOM
ascídie (-di-e) s. f., art. ascídia (-di-a), g.-d. art. ascídiei; pl. ascídii, art. ascídiile (-di-i-)
ascidiilor
ASCÍDIE, ascidii, s. f. (La pl.) Clasă de animale marine inferioare, cu corpul în formă de sac; (și la sg.) animal din această clasă. – Din fr. ascidie. DOOM
ascídie (-di-e) s. f., art. ascídia (-di-a), g.-d. art. ascídiei; pl. ascídii, art. ascídiile (-di-i-)
ascitic
ASCÍTIC, -Ă, ascitici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține ascitei, care se referă la ascită. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care este bolnavă de ascită. – Din fr. ascitique. DOOM
ascític adj. m., s. m., pl. ascítici; adj. f., s. f. ascítică, pl. ascítice
ascitic
ASCÍTIC, -Ă, ascitici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține ascitei, care se referă la ascită. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care este bolnavă de ascită. – Din fr. ascitique. DOOM
ascític adj. m., s. m., pl. ascítici; adj. f., s. f. ascítică, pl. ascítice
ascitica
ASCÍTIC, -Ă, ascitici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține ascitei, care se referă la ascită. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care este bolnavă de ascită. – Din fr. ascitique. DOOM
ascític adj. m., s. m., pl. ascítici; adj. f., s. f. ascítică, pl. ascítice
ascitica
ASCÍTIC, -Ă, ascitici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține ascitei, care se referă la ascită. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care este bolnavă de ascită. – Din fr. ascitique. DOOM
ascític adj. m., s. m., pl. ascítici; adj. f., s. f. ascítică, pl. ascítice
ascitice
ASCÍTIC, -Ă, ascitici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține ascitei, care se referă la ascită. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care este bolnavă de ascită. – Din fr. ascitique. DOOM
ascític adj. m., s. m., pl. ascítici; adj. f., s. f. ascítică, pl. ascítice
ascitice
ASCÍTIC, -Ă, ascitici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține ascitei, care se referă la ascită. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care este bolnavă de ascită. – Din fr. ascitique. DOOM
ascític adj. m., s. m., pl. ascítici; adj. f., s. f. ascítică, pl. ascítice
asciticei
ASCÍTIC, -Ă, ascitici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține ascitei, care se referă la ascită. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care este bolnavă de ascită. – Din fr. ascitique. DOOM
ascític adj. m., s. m., pl. ascítici; adj. f., s. f. ascítică, pl. ascítice
asciticei
ASCÍTIC, -Ă, ascitici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține ascitei, care se referă la ascită. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care este bolnavă de ascită. – Din fr. ascitique. DOOM
ascític adj. m., s. m., pl. ascítici; adj. f., s. f. ascítică, pl. ascítice
asciticele
ASCÍTIC, -Ă, ascitici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține ascitei, care se referă la ascită. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care este bolnavă de ascită. – Din fr. ascitique. DOOM
ascític adj. m., s. m., pl. ascítici; adj. f., s. f. ascítică, pl. ascítice
asciticele
ASCÍTIC, -Ă, ascitici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține ascitei, care se referă la ascită. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care este bolnavă de ascită. – Din fr. ascitique. DOOM
ascític adj. m., s. m., pl. ascítici; adj. f., s. f. ascítică, pl. ascítice
asciticelor
ASCÍTIC, -Ă, ascitici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține ascitei, care se referă la ascită. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care este bolnavă de ascită. – Din fr. ascitique. DOOM
ascític adj. m., s. m., pl. ascítici; adj. f., s. f. ascítică, pl. ascítice
asciticelor
ASCÍTIC, -Ă, ascitici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține ascitei, care se referă la ascită. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care este bolnavă de ascită. – Din fr. ascitique. DOOM
ascític adj. m., s. m., pl. ascítici; adj. f., s. f. ascítică, pl. ascítice
ascitici
ASCÍTIC, -Ă, ascitici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține ascitei, care se referă la ascită. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care este bolnavă de ascită. – Din fr. ascitique. DOOM
ascític adj. m., s. m., pl. ascítici; adj. f., s. f. ascítică, pl. ascítice
ascitici
ASCÍTIC, -Ă, ascitici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține ascitei, care se referă la ascită. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care este bolnavă de ascită. – Din fr. ascitique. DOOM
ascític adj. m., s. m., pl. ascítici; adj. f., s. f. ascítică, pl. ascítice
asciticii
ASCÍTIC, -Ă, ascitici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține ascitei, care se referă la ascită. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care este bolnavă de ascită. – Din fr. ascitique. DOOM
ascític adj. m., s. m., pl. ascítici; adj. f., s. f. ascítică, pl. ascítice
asciticii
ASCÍTIC, -Ă, ascitici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține ascitei, care se referă la ascită. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care este bolnavă de ascită. – Din fr. ascitique. DOOM
ascític adj. m., s. m., pl. ascítici; adj. f., s. f. ascítică, pl. ascítice
asciticilor
ASCÍTIC, -Ă, ascitici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține ascitei, care se referă la ascită. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care este bolnavă de ascită. – Din fr. ascitique. DOOM
ascític adj. m., s. m., pl. ascítici; adj. f., s. f. ascítică, pl. ascítice
asciticilor
ASCÍTIC, -Ă, ascitici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține ascitei, care se referă la ascită. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care este bolnavă de ascită. – Din fr. ascitique. DOOM
ascític adj. m., s. m., pl. ascítici; adj. f., s. f. ascítică, pl. ascítice
asciticul
ASCÍTIC, -Ă, ascitici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține ascitei, care se referă la ascită. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care este bolnavă de ascită. – Din fr. ascitique. DOOM
ascític adj. m., s. m., pl. ascítici; adj. f., s. f. ascítică, pl. ascítice
asciticul
ASCÍTIC, -Ă, ascitici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține ascitei, care se referă la ascită. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care este bolnavă de ascită. – Din fr. ascitique. DOOM
ascític adj. m., s. m., pl. ascítici; adj. f., s. f. ascítică, pl. ascítice
asciticului
ASCÍTIC, -Ă, ascitici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține ascitei, care se referă la ascită. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care este bolnavă de ascită. – Din fr. ascitique. DOOM
ascític adj. m., s. m., pl. ascítici; adj. f., s. f. ascítică, pl. ascítice
asciticului
ASCÍTIC, -Ă, ascitici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține ascitei, care se referă la ascită. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care este bolnavă de ascită. – Din fr. ascitique. DOOM
ascític adj. m., s. m., pl. ascítici; adj. f., s. f. ascítică, pl. ascítice
ascită
ASCÍTĂ s. f. (Med.) Acumulare de lichid, de obicei seros, în peritoneu. – Din fr. ascite. DOOM
ascítă s. f., g.-d. art. ascítei
asclepiad
ASCLEPIÁD, asclepiade, adj. (În sintagma) Vers asclepiad (și substantivat, m.) = vers din metrica antică alcătuit dintr-un spondeu (sau troheu), doi (sau trei) coriambi și un iamb. [Pr.: -pi-ad] – Din fr. asclépiade, lat. asclepiadeus. DOOM
!asclepiád1 (vers ~) (-pi-ad) adj. m.; pl. f. asclepiáde
asclepiad
ASCLEPIÁD3 s.m. Plantă erbacee perenă cu flori albastre parfumate și cu fructul îngroșat și cărnos. [< fr. asclépiade]. DOOM
asclepiád2 (vers, plantă) (-pi-ad) s. m., pl. asclepiázi
asclepiadacee
ASCLEPIADACÉE s.f.pl. Familie de plante dicotiledonate, gamopetale, având ca tip asclepiadul3 ; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e. sg. invar. / < fr. asclépiadacées]. DOOM
asclepiadacée (-pi-a-) s. f., art. asclepiadacéea, g.-d. art. asclepiadacéei; pl. asclepiadacée
asclepiadaceea
ASCLEPIADACÉE s.f.pl. Familie de plante dicotiledonate, gamopetale, având ca tip asclepiadul3 ; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e. sg. invar. / < fr. asclépiadacées]. DOOM
asclepiadacée (-pi-a-) s. f., art. asclepiadacéea, g.-d. art. asclepiadacéei; pl. asclepiadacée
asclepiadaceei
ASCLEPIADACÉE s.f.pl. Familie de plante dicotiledonate, gamopetale, având ca tip asclepiadul3 ; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e. sg. invar. / < fr. asclépiadacées]. DOOM
asclepiadacée (-pi-a-) s. f., art. asclepiadacéea, g.-d. art. asclepiadacéei; pl. asclepiadacée
asclepiadaceele
ASCLEPIADACÉE s.f.pl. Familie de plante dicotiledonate, gamopetale, având ca tip asclepiadul3 ; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e. sg. invar. / < fr. asclépiadacées]. DOOM
asclepiadacée (-pi-a-) s. f., art. asclepiadacéea, g.-d. art. asclepiadacéei; pl. asclepiadacée
asclepiadaceelor
ASCLEPIADACÉE s.f.pl. Familie de plante dicotiledonate, gamopetale, având ca tip asclepiadul3 ; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e. sg. invar. / < fr. asclépiadacées]. DOOM
asclepiadacée (-pi-a-) s. f., art. asclepiadacéea, g.-d. art. asclepiadacéei; pl. asclepiadacée
asclepiade
ASCLEPIÁD, asclepiade, adj. (În sintagma) Vers asclepiad (și substantivat, m.) = vers din metrica antică alcătuit dintr-un spondeu (sau troheu), doi (sau trei) coriambi și un iamb. [Pr.: -pi-ad] – Din fr. asclépiade, lat. asclepiadeus. DOOM
!asclepiád1 (vers ~) (-pi-ad) adj. m.; pl. f. asclepiáde
asclepiadele
ASCLEPIÁD, asclepiade, adj. (În sintagma) Vers asclepiad (și substantivat, m.) = vers din metrica antică alcătuit dintr-un spondeu (sau troheu), doi (sau trei) coriambi și un iamb. [Pr.: -pi-ad] – Din fr. asclépiade, lat. asclepiadeus. DOOM
!asclepiád1 (vers ~) (-pi-ad) adj. m.; pl. f. asclepiáde
asclepiadelor
ASCLEPIÁD, asclepiade, adj. (În sintagma) Vers asclepiad (și substantivat, m.) = vers din metrica antică alcătuit dintr-un spondeu (sau troheu), doi (sau trei) coriambi și un iamb. [Pr.: -pi-ad] – Din fr. asclépiade, lat. asclepiadeus. DOOM
!asclepiád1 (vers ~) (-pi-ad) adj. m.; pl. f. asclepiáde
asclepiades
Asclepiades, denumire purtată de Podalirius și de Machaon, fiii lui Asclepius, care moșteniseră de la tatăl lor darul tămăduirii.
asclepiadul
ASCLEPIÁD, asclepiade, adj. (În sintagma) Vers asclepiad (și substantivat, m.) = vers din metrica antică alcătuit dintr-un spondeu (sau troheu), doi (sau trei) coriambi și un iamb. [Pr.: -pi-ad] – Din fr. asclépiade, lat. asclepiadeus. DOOM
!asclepiád1 (vers ~) (-pi-ad) adj. m.; pl. f. asclepiáde
asclepiadul
ASCLEPIÁD3 s.m. Plantă erbacee perenă cu flori albastre parfumate și cu fructul îngroșat și cărnos. [< fr. asclépiade]. DOOM
asclepiád2 (vers, plantă) (-pi-ad) s. m., pl. asclepiázi
asclepiadul
Asclepiadul = Asclepiades.
asclepiadului
ASCLEPIÁD, asclepiade, adj. (În sintagma) Vers asclepiad (și substantivat, m.) = vers din metrica antică alcătuit dintr-un spondeu (sau troheu), doi (sau trei) coriambi și un iamb. [Pr.: -pi-ad] – Din fr. asclépiade, lat. asclepiadeus. DOOM
!asclepiád1 (vers ~) (-pi-ad) adj. m.; pl. f. asclepiáde
asclepiadului
ASCLEPIÁD3 s.m. Plantă erbacee perenă cu flori albastre parfumate și cu fructul îngroșat și cărnos. [< fr. asclépiade]. DOOM
asclepiád2 (vers, plantă) (-pi-ad) s. m., pl. asclepiázi
asclepiazi
ASCLEPIÁD3 s.m. Plantă erbacee perenă cu flori albastre parfumate și cu fructul îngroșat și cărnos. [< fr. asclépiade]. DOOM
asclepiád2 (vers, plantă) (-pi-ad) s. m., pl. asclepiázi
asclepiazii
ASCLEPIÁD3 s.m. Plantă erbacee perenă cu flori albastre parfumate și cu fructul îngroșat și cărnos. [< fr. asclépiade]. DOOM
asclepiád2 (vers, plantă) (-pi-ad) s. m., pl. asclepiázi
asclepiazilor
ASCLEPIÁD3 s.m. Plantă erbacee perenă cu flori albastre parfumate și cu fructul îngroșat și cărnos. [< fr. asclépiade]. DOOM
asclepiád2 (vers, plantă) (-pi-ad) s. m., pl. asclepiázi
asclepius
Asclepius (sau Aesculapius), fiul lui Apollo cu muritoarea Coronis și zeul medicinei. A fost crescut de mic de centaurul Chiron, care l-a inițiat în tainele lecuirii și l-a deprins să vîneze. Asclepius a avut doi fii: pe Machaon și pe Podalirius, vestiți datorită priceperii lor în arta tămăduirii, și patru fete, printre care se număra și Hygiea, zeița sănătății. Datorită faptului că nu s-a mulțumit să vindece numai bolile, ci a readus și morții la viață, Asclepius și-a atras mînia lui Zeus, care l-a ucis cu trăsnetul său. După moarte el a fost pus printre constelații. I se aduceau onoruri divine, în special la Epidaurus, și i se sacrifica, de obicei, un cocoș. Atributele sale erau toiagul și șarpele.
ascomicetă
ASCOMICÉTĂ, ascomicete, s. f. Ciupercă din clasa saprofitelor, cu corpul vegetativ format de obicei din filamente, care se înmulțește cu spori produși de o ască. – Din fr. ascomycètes. DOOM
ascomicétă s. f., g.-d. art. ascomicétei; pl. ascomicéte
ascorbic
ASCÓRBIC adj. m. (În sintagma) Acid ascorbic = numele științific al vitaminei C. – Din fr. ascorbique. DOOM
!ascórbic (as-cor-/a-scor-) adj. m.
ascorbicul
ASCÓRBIC adj. m. (În sintagma) Acid ascorbic = numele științific al vitaminei C. – Din fr. ascorbique. DOOM
!ascórbic (as-cor-/a-scor-) adj. m.
ascorbicului
ASCÓRBIC adj. m. (În sintagma) Acid ascorbic = numele științific al vitaminei C. – Din fr. ascorbique. DOOM
!ascórbic (as-cor-/a-scor-) adj. m.
ascospor
ASCOSPÓR s.m. (Bot.) Spor format în interiorul unei asce. [< fr. ascospore]. DOOM
!ascospór (-cos-por/-co-spor) s. m., pl. ascospóri
ascospori
ASCOSPÓR s.m. (Bot.) Spor format în interiorul unei asce. [< fr. ascospore]. DOOM
!ascospór (-cos-por/-co-spor) s. m., pl. ascospóri
ascosporii
ASCOSPÓR s.m. (Bot.) Spor format în interiorul unei asce. [< fr. ascospore]. DOOM
!ascospór (-cos-por/-co-spor) s. m., pl. ascospóri
ascosporilor
ASCOSPÓR s.m. (Bot.) Spor format în interiorul unei asce. [< fr. ascospore]. DOOM
!ascospór (-cos-por/-co-spor) s. m., pl. ascospóri
ascosporul
ASCOSPÓR s.m. (Bot.) Spor format în interiorul unei asce. [< fr. ascospore]. DOOM
!ascospór (-cos-por/-co-spor) s. m., pl. ascospóri
ascosporului
ASCOSPÓR s.m. (Bot.) Spor format în interiorul unei asce. [< fr. ascospore]. DOOM
!ascospór (-cos-por/-co-spor) s. m., pl. ascospóri
ascult
ASCULTÁ, ascult, vb. I. 1. Tranz. A-și încorda auzul pentru a percepe un sunet sau un zgomot, a se strădui să audă. ♦ (Med.) A ausculta. ♦ A auzi. 2. Tranz. și intranz. A fi atent la ceea ce se spune sau se cântă. ♦ Tranz. A examina oral un elev. ♦ Tranz. A audia un martor (într-un proces). 3. Tranz. A acorda importanță celor spuse de cineva, a lua în considerație; a împlini o dorință, o rugăminte. ♦ Tranz. și intranz. A da urmare, a se conforma unui ordin, unui sfat etc.; a face întocmai cum vrea cineva. – Lat. ascultare (= auscultare). DOOM
ascultá (a ~) (a-și încorda auzul, a se supune) vb., ind. prez. 3 ascúltă
asculta
ASCULTÁ, ascult, vb. I. 1. Tranz. A-și încorda auzul pentru a percepe un sunet sau un zgomot, a se strădui să audă. ♦ (Med.) A ausculta. ♦ A auzi. 2. Tranz. și intranz. A fi atent la ceea ce se spune sau se cântă. ♦ Tranz. A examina oral un elev. ♦ Tranz. A audia un martor (într-un proces). 3. Tranz. A acorda importanță celor spuse de cineva, a lua în considerație; a împlini o dorință, o rugăminte. ♦ Tranz. și intranz. A da urmare, a se conforma unui ordin, unui sfat etc.; a face întocmai cum vrea cineva. – Lat. ascultare (= auscultare). DOOM
ascultá (a ~) (a-și încorda auzul, a se supune) vb., ind. prez. 3 ascúltă
ascultai
ASCULTÁ, ascult, vb. I. 1. Tranz. A-și încorda auzul pentru a percepe un sunet sau un zgomot, a se strădui să audă. ♦ (Med.) A ausculta. ♦ A auzi. 2. Tranz. și intranz. A fi atent la ceea ce se spune sau se cântă. ♦ Tranz. A examina oral un elev. ♦ Tranz. A audia un martor (într-un proces). 3. Tranz. A acorda importanță celor spuse de cineva, a lua în considerație; a împlini o dorință, o rugăminte. ♦ Tranz. și intranz. A da urmare, a se conforma unui ordin, unui sfat etc.; a face întocmai cum vrea cineva. – Lat. ascultare (= auscultare). DOOM
ascultá (a ~) (a-și încorda auzul, a se supune) vb., ind. prez. 3 ascúltă
ascultam
ASCULTÁ, ascult, vb. I. 1. Tranz. A-și încorda auzul pentru a percepe un sunet sau un zgomot, a se strădui să audă. ♦ (Med.) A ausculta. ♦ A auzi. 2. Tranz. și intranz. A fi atent la ceea ce se spune sau se cântă. ♦ Tranz. A examina oral un elev. ♦ Tranz. A audia un martor (într-un proces). 3. Tranz. A acorda importanță celor spuse de cineva, a lua în considerație; a împlini o dorință, o rugăminte. ♦ Tranz. și intranz. A da urmare, a se conforma unui ordin, unui sfat etc.; a face întocmai cum vrea cineva. – Lat. ascultare (= auscultare). DOOM
ascultá (a ~) (a-și încorda auzul, a se supune) vb., ind. prez. 3 ascúltă
ascultare
ASCULTÁ, ascult, vb. I. 1. Tranz. A-și încorda auzul pentru a percepe un sunet sau un zgomot, a se strădui să audă. ♦ (Med.) A ausculta. ♦ A auzi. 2. Tranz. și intranz. A fi atent la ceea ce se spune sau se cântă. ♦ Tranz. A examina oral un elev. ♦ Tranz. A audia un martor (într-un proces). 3. Tranz. A acorda importanță celor spuse de cineva, a lua în considerație; a împlini o dorință, o rugăminte. ♦ Tranz. și intranz. A da urmare, a se conforma unui ordin, unui sfat etc.; a face întocmai cum vrea cineva. – Lat. ascultare (= auscultare). DOOM
ascultá (a ~) (a-și încorda auzul, a se supune) vb., ind. prez. 3 ascúltă
ascultare
ASCULTÁRE, ascultări, s. f. Acțiunea de a asculta și rezultatul ei. ◊ Expr. A fi (sau a sta etc.) sub ascultarea cuiva = a fi în slujba, sub autoritatea, sub stăpânirea cuiva. ♦ Făgăduință de deplină supunere față de biserică făcută de monahi; ucenicie făcută de cel ce intră în monahism. – V. asculta. DOOM
ascultáre (încordarea auzului, supunere) s. f., g.-d. art. ascultắrii; pl. ascultắri
ascultarea
ASCULTÁRE, ascultări, s. f. Acțiunea de a asculta și rezultatul ei. ◊ Expr. A fi (sau a sta etc.) sub ascultarea cuiva = a fi în slujba, sub autoritatea, sub stăpânirea cuiva. ♦ Făgăduință de deplină supunere față de biserică făcută de monahi; ucenicie făcută de cel ce intră în monahism. – V. asculta. DOOM
ascultáre (încordarea auzului, supunere) s. f., g.-d. art. ascultắrii; pl. ascultắri
ascultară
ASCULTÁ, ascult, vb. I. 1. Tranz. A-și încorda auzul pentru a percepe un sunet sau un zgomot, a se strădui să audă. ♦ (Med.) A ausculta. ♦ A auzi. 2. Tranz. și intranz. A fi atent la ceea ce se spune sau se cântă. ♦ Tranz. A examina oral un elev. ♦ Tranz. A audia un martor (într-un proces). 3. Tranz. A acorda importanță celor spuse de cineva, a lua în considerație; a împlini o dorință, o rugăminte. ♦ Tranz. și intranz. A da urmare, a se conforma unui ordin, unui sfat etc.; a face întocmai cum vrea cineva. – Lat. ascultare (= auscultare). DOOM
ascultá (a ~) (a-și încorda auzul, a se supune) vb., ind. prez. 3 ascúltă
ascultarăm
ASCULTÁ, ascult, vb. I. 1. Tranz. A-și încorda auzul pentru a percepe un sunet sau un zgomot, a se strădui să audă. ♦ (Med.) A ausculta. ♦ A auzi. 2. Tranz. și intranz. A fi atent la ceea ce se spune sau se cântă. ♦ Tranz. A examina oral un elev. ♦ Tranz. A audia un martor (într-un proces). 3. Tranz. A acorda importanță celor spuse de cineva, a lua în considerație; a împlini o dorință, o rugăminte. ♦ Tranz. și intranz. A da urmare, a se conforma unui ordin, unui sfat etc.; a face întocmai cum vrea cineva. – Lat. ascultare (= auscultare). DOOM
ascultá (a ~) (a-și încorda auzul, a se supune) vb., ind. prez. 3 ascúltă
ascultarăți
ASCULTÁ, ascult, vb. I. 1. Tranz. A-și încorda auzul pentru a percepe un sunet sau un zgomot, a se strădui să audă. ♦ (Med.) A ausculta. ♦ A auzi. 2. Tranz. și intranz. A fi atent la ceea ce se spune sau se cântă. ♦ Tranz. A examina oral un elev. ♦ Tranz. A audia un martor (într-un proces). 3. Tranz. A acorda importanță celor spuse de cineva, a lua în considerație; a împlini o dorință, o rugăminte. ♦ Tranz. și intranz. A da urmare, a se conforma unui ordin, unui sfat etc.; a face întocmai cum vrea cineva. – Lat. ascultare (= auscultare). DOOM
ascultá (a ~) (a-și încorda auzul, a se supune) vb., ind. prez. 3 ascúltă
ascultase
ASCULTÁ, ascult, vb. I. 1. Tranz. A-și încorda auzul pentru a percepe un sunet sau un zgomot, a se strădui să audă. ♦ (Med.) A ausculta. ♦ A auzi. 2. Tranz. și intranz. A fi atent la ceea ce se spune sau se cântă. ♦ Tranz. A examina oral un elev. ♦ Tranz. A audia un martor (într-un proces). 3. Tranz. A acorda importanță celor spuse de cineva, a lua în considerație; a împlini o dorință, o rugăminte. ♦ Tranz. și intranz. A da urmare, a se conforma unui ordin, unui sfat etc.; a face întocmai cum vrea cineva. – Lat. ascultare (= auscultare). DOOM
ascultá (a ~) (a-și încorda auzul, a se supune) vb., ind. prez. 3 ascúltă
ascultasem
ASCULTÁ, ascult, vb. I. 1. Tranz. A-și încorda auzul pentru a percepe un sunet sau un zgomot, a se strădui să audă. ♦ (Med.) A ausculta. ♦ A auzi. 2. Tranz. și intranz. A fi atent la ceea ce se spune sau se cântă. ♦ Tranz. A examina oral un elev. ♦ Tranz. A audia un martor (într-un proces). 3. Tranz. A acorda importanță celor spuse de cineva, a lua în considerație; a împlini o dorință, o rugăminte. ♦ Tranz. și intranz. A da urmare, a se conforma unui ordin, unui sfat etc.; a face întocmai cum vrea cineva. – Lat. ascultare (= auscultare). DOOM
ascultá (a ~) (a-și încorda auzul, a se supune) vb., ind. prez. 3 ascúltă
ascultaseră
ASCULTÁ, ascult, vb. I. 1. Tranz. A-și încorda auzul pentru a percepe un sunet sau un zgomot, a se strădui să audă. ♦ (Med.) A ausculta. ♦ A auzi. 2. Tranz. și intranz. A fi atent la ceea ce se spune sau se cântă. ♦ Tranz. A examina oral un elev. ♦ Tranz. A audia un martor (într-un proces). 3. Tranz. A acorda importanță celor spuse de cineva, a lua în considerație; a împlini o dorință, o rugăminte. ♦ Tranz. și intranz. A da urmare, a se conforma unui ordin, unui sfat etc.; a face întocmai cum vrea cineva. – Lat. ascultare (= auscultare). DOOM
ascultá (a ~) (a-și încorda auzul, a se supune) vb., ind. prez. 3 ascúltă
ascultaserăm
ASCULTÁ, ascult, vb. I. 1. Tranz. A-și încorda auzul pentru a percepe un sunet sau un zgomot, a se strădui să audă. ♦ (Med.) A ausculta. ♦ A auzi. 2. Tranz. și intranz. A fi atent la ceea ce se spune sau se cântă. ♦ Tranz. A examina oral un elev. ♦ Tranz. A audia un martor (într-un proces). 3. Tranz. A acorda importanță celor spuse de cineva, a lua în considerație; a împlini o dorință, o rugăminte. ♦ Tranz. și intranz. A da urmare, a se conforma unui ordin, unui sfat etc.; a face întocmai cum vrea cineva. – Lat. ascultare (= auscultare). DOOM
ascultá (a ~) (a-și încorda auzul, a se supune) vb., ind. prez. 3 ascúltă
ascultaserăți
ASCULTÁ, ascult, vb. I. 1. Tranz. A-și încorda auzul pentru a percepe un sunet sau un zgomot, a se strădui să audă. ♦ (Med.) A ausculta. ♦ A auzi. 2. Tranz. și intranz. A fi atent la ceea ce se spune sau se cântă. ♦ Tranz. A examina oral un elev. ♦ Tranz. A audia un martor (într-un proces). 3. Tranz. A acorda importanță celor spuse de cineva, a lua în considerație; a împlini o dorință, o rugăminte. ♦ Tranz. și intranz. A da urmare, a se conforma unui ordin, unui sfat etc.; a face întocmai cum vrea cineva. – Lat. ascultare (= auscultare). DOOM
ascultá (a ~) (a-și încorda auzul, a se supune) vb., ind. prez. 3 ascúltă
ascultaseși
ASCULTÁ, ascult, vb. I. 1. Tranz. A-și încorda auzul pentru a percepe un sunet sau un zgomot, a se strădui să audă. ♦ (Med.) A ausculta. ♦ A auzi. 2. Tranz. și intranz. A fi atent la ceea ce se spune sau se cântă. ♦ Tranz. A examina oral un elev. ♦ Tranz. A audia un martor (într-un proces). 3. Tranz. A acorda importanță celor spuse de cineva, a lua în considerație; a împlini o dorință, o rugăminte. ♦ Tranz. și intranz. A da urmare, a se conforma unui ordin, unui sfat etc.; a face întocmai cum vrea cineva. – Lat. ascultare (= auscultare). DOOM
ascultá (a ~) (a-și încorda auzul, a se supune) vb., ind. prez. 3 ascúltă
ascultaseți
ASCULTÁ, ascult, vb. I. 1. Tranz. A-și încorda auzul pentru a percepe un sunet sau un zgomot, a se strădui să audă. ♦ (Med.) A ausculta. ♦ A auzi. 2. Tranz. și intranz. A fi atent la ceea ce se spune sau se cântă. ♦ Tranz. A examina oral un elev. ♦ Tranz. A audia un martor (într-un proces). 3. Tranz. A acorda importanță celor spuse de cineva, a lua în considerație; a împlini o dorință, o rugăminte. ♦ Tranz. și intranz. A da urmare, a se conforma unui ordin, unui sfat etc.; a face întocmai cum vrea cineva. – Lat. ascultare (= auscultare). DOOM
ascultá (a ~) (a-și încorda auzul, a se supune) vb., ind. prez. 3 ascúltă
ascultat
ASCULTÁ, ascult, vb. I. 1. Tranz. A-și încorda auzul pentru a percepe un sunet sau un zgomot, a se strădui să audă. ♦ (Med.) A ausculta. ♦ A auzi. 2. Tranz. și intranz. A fi atent la ceea ce se spune sau se cântă. ♦ Tranz. A examina oral un elev. ♦ Tranz. A audia un martor (într-un proces). 3. Tranz. A acorda importanță celor spuse de cineva, a lua în considerație; a împlini o dorință, o rugăminte. ♦ Tranz. și intranz. A da urmare, a se conforma unui ordin, unui sfat etc.; a face întocmai cum vrea cineva. – Lat. ascultare (= auscultare). DOOM
ascultá (a ~) (a-și încorda auzul, a se supune) vb., ind. prez. 3 ascúltă
ascultat
ASCULTÁ, ascúlt, vb. I. 1. Tranz. A-și încorda auzul pentru a percepe un sunet sau un zgomot, a se strădui să audă. ♦ (Med.) A ausculta. ♦ A auzi. 2. Tranz. și intranz. A fi atent la ceea ce se spune sau se cântă. ♦ Tranz. A examina oral un elev. ♦ Tranz. A audia un martor (într-un proces) 3. Tranz. A acorda importanță celor spuse de cineva, a lua în considerație; a împlini o dorință, o rugăminte. ♦ Tranz. și intranz. A da urmare, a se conforma unui ordin, unui sfat etc.; a face întocmai cum vrea cineva. – Lat. ascultare (= auscultare).
ascultau
ASCULTÁ, ascult, vb. I. 1. Tranz. A-și încorda auzul pentru a percepe un sunet sau un zgomot, a se strădui să audă. ♦ (Med.) A ausculta. ♦ A auzi. 2. Tranz. și intranz. A fi atent la ceea ce se spune sau se cântă. ♦ Tranz. A examina oral un elev. ♦ Tranz. A audia un martor (într-un proces). 3. Tranz. A acorda importanță celor spuse de cineva, a lua în considerație; a împlini o dorință, o rugăminte. ♦ Tranz. și intranz. A da urmare, a se conforma unui ordin, unui sfat etc.; a face întocmai cum vrea cineva. – Lat. ascultare (= auscultare). DOOM
ascultá (a ~) (a-și încorda auzul, a se supune) vb., ind. prez. 3 ascúltă
ascultași
ASCULTÁ, ascult, vb. I. 1. Tranz. A-și încorda auzul pentru a percepe un sunet sau un zgomot, a se strădui să audă. ♦ (Med.) A ausculta. ♦ A auzi. 2. Tranz. și intranz. A fi atent la ceea ce se spune sau se cântă. ♦ Tranz. A examina oral un elev. ♦ Tranz. A audia un martor (într-un proces). 3. Tranz. A acorda importanță celor spuse de cineva, a lua în considerație; a împlini o dorință, o rugăminte. ♦ Tranz. și intranz. A da urmare, a se conforma unui ordin, unui sfat etc.; a face întocmai cum vrea cineva. – Lat. ascultare (= auscultare). DOOM
ascultá (a ~) (a-și încorda auzul, a se supune) vb., ind. prez. 3 ascúltă
ascultați
ASCULTÁ, ascult, vb. I. 1. Tranz. A-și încorda auzul pentru a percepe un sunet sau un zgomot, a se strădui să audă. ♦ (Med.) A ausculta. ♦ A auzi. 2. Tranz. și intranz. A fi atent la ceea ce se spune sau se cântă. ♦ Tranz. A examina oral un elev. ♦ Tranz. A audia un martor (într-un proces). 3. Tranz. A acorda importanță celor spuse de cineva, a lua în considerație; a împlini o dorință, o rugăminte. ♦ Tranz. și intranz. A da urmare, a se conforma unui ordin, unui sfat etc.; a face întocmai cum vrea cineva. – Lat. ascultare (= auscultare). DOOM
ascultá (a ~) (a-și încorda auzul, a se supune) vb., ind. prez. 3 ascúltă
asculte
ASCULTÁ, ascult, vb. I. 1. Tranz. A-și încorda auzul pentru a percepe un sunet sau un zgomot, a se strădui să audă. ♦ (Med.) A ausculta. ♦ A auzi. 2. Tranz. și intranz. A fi atent la ceea ce se spune sau se cântă. ♦ Tranz. A examina oral un elev. ♦ Tranz. A audia un martor (într-un proces). 3. Tranz. A acorda importanță celor spuse de cineva, a lua în considerație; a împlini o dorință, o rugăminte. ♦ Tranz. și intranz. A da urmare, a se conforma unui ordin, unui sfat etc.; a face întocmai cum vrea cineva. – Lat. ascultare (= auscultare). DOOM
ascultá (a ~) (a-și încorda auzul, a se supune) vb., ind. prez. 3 ascúltă
ascultând
ASCULTÁ, ascult, vb. I. 1. Tranz. A-și încorda auzul pentru a percepe un sunet sau un zgomot, a se strădui să audă. ♦ (Med.) A ausculta. ♦ A auzi. 2. Tranz. și intranz. A fi atent la ceea ce se spune sau se cântă. ♦ Tranz. A examina oral un elev. ♦ Tranz. A audia un martor (într-un proces). 3. Tranz. A acorda importanță celor spuse de cineva, a lua în considerație; a împlini o dorință, o rugăminte. ♦ Tranz. și intranz. A da urmare, a se conforma unui ordin, unui sfat etc.; a face întocmai cum vrea cineva. – Lat. ascultare (= auscultare). DOOM
ascultá (a ~) (a-și încorda auzul, a se supune) vb., ind. prez. 3 ascúltă
ascultînd
ASCULTÁ, ascult, vb. I. 1. Tranz. A-și încorda auzul pentru a percepe un sunet sau un zgomot, a se strădui să audă. ♦ (Med.) A ausculta. ♦ A auzi. 2. Tranz. și intranz. A fi atent la ceea ce se spune sau se cântă. ♦ Tranz. A examina oral un elev. ♦ Tranz. A audia un martor (într-un proces). 3. Tranz. A acorda importanță celor spuse de cineva, a lua în considerație; a împlini o dorință, o rugăminte. ♦ Tranz. și intranz. A da urmare, a se conforma unui ordin, unui sfat etc.; a face întocmai cum vrea cineva. – Lat. ascultare (= auscultare). DOOM
ascultá (a ~) (a-și încorda auzul, a se supune) vb., ind. prez. 3 ascúltă
ascultări
ASCULTÁRE, ascultări, s. f. Acțiunea de a asculta și rezultatul ei. ◊ Expr. A fi (sau a sta etc.) sub ascultarea cuiva = a fi în slujba, sub autoritatea, sub stăpânirea cuiva. ♦ Făgăduință de deplină supunere față de biserică făcută de monahi; ucenicie făcută de cel ce intră în monahism. – V. asculta. DOOM
ascultáre (încordarea auzului, supunere) s. f., g.-d. art. ascultắrii; pl. ascultắri
ascultării
ASCULTÁRE, ascultări, s. f. Acțiunea de a asculta și rezultatul ei. ◊ Expr. A fi (sau a sta etc.) sub ascultarea cuiva = a fi în slujba, sub autoritatea, sub stăpânirea cuiva. ♦ Făgăduință de deplină supunere față de biserică făcută de monahi; ucenicie făcută de cel ce intră în monahism. – V. asculta. DOOM
ascultáre (încordarea auzului, supunere) s. f., g.-d. art. ascultắrii; pl. ascultắri
ascultările
ASCULTÁRE, ascultări, s. f. Acțiunea de a asculta și rezultatul ei. ◊ Expr. A fi (sau a sta etc.) sub ascultarea cuiva = a fi în slujba, sub autoritatea, sub stăpânirea cuiva. ♦ Făgăduință de deplină supunere față de biserică făcută de monahi; ucenicie făcută de cel ce intră în monahism. – V. asculta. DOOM
ascultáre (încordarea auzului, supunere) s. f., g.-d. art. ascultắrii; pl. ascultắri
ascultărilor
ASCULTÁRE, ascultări, s. f. Acțiunea de a asculta și rezultatul ei. ◊ Expr. A fi (sau a sta etc.) sub ascultarea cuiva = a fi în slujba, sub autoritatea, sub stăpânirea cuiva. ♦ Făgăduință de deplină supunere față de biserică făcută de monahi; ucenicie făcută de cel ce intră în monahism. – V. asculta. DOOM
ascultáre (încordarea auzului, supunere) s. f., g.-d. art. ascultắrii; pl. ascultắri
ascultătoare
ascultătoare, ascultători s. f. ureche
ascultătoare
ASCULTĂTÓR, -OÁRE, ascultători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ascultă (3); supus, docil. 2. S. m. și f. Persoană care ascultă o povestire, un concert, o conferință etc. – Asculta + suf. -ător. DOOM
ascultătór adj. m., s. m., pl. ascultătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. ascultătoáre
ascultătoare
ASCULTĂTÓR, -OÁRE, ascultători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ascultă (3); supus, docil. 2. S. m. și f. Persoană care ascultă o povestire, un concert, o conferință etc. – Asculta + suf. -ător. DOOM
ascultătór adj. m., s. m., pl. ascultătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. ascultătoáre
ascultătoarea
ASCULTĂTÓR, -OÁRE, ascultători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ascultă (3); supus, docil. 2. S. m. și f. Persoană care ascultă o povestire, un concert, o conferință etc. – Asculta + suf. -ător. DOOM
ascultătór adj. m., s. m., pl. ascultătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. ascultătoáre
ascultătoarea
ASCULTĂTÓR, -OÁRE, ascultători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ascultă (3); supus, docil. 2. S. m. și f. Persoană care ascultă o povestire, un concert, o conferință etc. – Asculta + suf. -ător. DOOM
ascultătór adj. m., s. m., pl. ascultătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. ascultătoáre
ascultătoarei
ASCULTĂTÓR, -OÁRE, ascultători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ascultă (3); supus, docil. 2. S. m. și f. Persoană care ascultă o povestire, un concert, o conferință etc. – Asculta + suf. -ător. DOOM
ascultătór adj. m., s. m., pl. ascultătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. ascultătoáre
ascultătoarei
ASCULTĂTÓR, -OÁRE, ascultători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ascultă (3); supus, docil. 2. S. m. și f. Persoană care ascultă o povestire, un concert, o conferință etc. – Asculta + suf. -ător. DOOM
ascultătór adj. m., s. m., pl. ascultătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. ascultătoáre
ascultătoarele
ASCULTĂTÓR, -OÁRE, ascultători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ascultă (3); supus, docil. 2. S. m. și f. Persoană care ascultă o povestire, un concert, o conferință etc. – Asculta + suf. -ător. DOOM
ascultătór adj. m., s. m., pl. ascultătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. ascultătoáre
ascultătoarele
ASCULTĂTÓR, -OÁRE, ascultători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ascultă (3); supus, docil. 2. S. m. și f. Persoană care ascultă o povestire, un concert, o conferință etc. – Asculta + suf. -ător. DOOM
ascultătór adj. m., s. m., pl. ascultătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. ascultătoáre
ascultătoarelor
ASCULTĂTÓR, -OÁRE, ascultători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ascultă (3); supus, docil. 2. S. m. și f. Persoană care ascultă o povestire, un concert, o conferință etc. – Asculta + suf. -ător. DOOM
ascultătór adj. m., s. m., pl. ascultătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. ascultătoáre
ascultătoarelor
ASCULTĂTÓR, -OÁRE, ascultători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ascultă (3); supus, docil. 2. S. m. și f. Persoană care ascultă o povestire, un concert, o conferință etc. – Asculta + suf. -ător. DOOM
ascultătór adj. m., s. m., pl. ascultătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. ascultătoáre
ascultător
ASCULTĂTÓR, -OÁRE, ascultători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ascultă (3); supus, docil. 2. S. m. și f. Persoană care ascultă o povestire, un concert, o conferință etc. – Asculta + suf. -ător. DOOM
ascultătór adj. m., s. m., pl. ascultătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. ascultătoáre
ascultător
ASCULTĂTÓR, -OÁRE, ascultători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ascultă (3); supus, docil. 2. S. m. și f. Persoană care ascultă o povestire, un concert, o conferință etc. – Asculta + suf. -ător. DOOM
ascultătór adj. m., s. m., pl. ascultătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. ascultătoáre
ascultători
ASCULTĂTÓR, -OÁRE, ascultători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ascultă (3); supus, docil. 2. S. m. și f. Persoană care ascultă o povestire, un concert, o conferință etc. – Asculta + suf. -ător. DOOM
ascultătór adj. m., s. m., pl. ascultătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. ascultătoáre
ascultători
ASCULTĂTÓR, -OÁRE, ascultători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ascultă (3); supus, docil. 2. S. m. și f. Persoană care ascultă o povestire, un concert, o conferință etc. – Asculta + suf. -ător. DOOM
ascultătór adj. m., s. m., pl. ascultătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. ascultătoáre
ascultătorii
ASCULTĂTÓR, -OÁRE, ascultători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ascultă (3); supus, docil. 2. S. m. și f. Persoană care ascultă o povestire, un concert, o conferință etc. – Asculta + suf. -ător. DOOM
ascultătór adj. m., s. m., pl. ascultătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. ascultătoáre
ascultătorii
ASCULTĂTÓR, -OÁRE, ascultători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ascultă (3); supus, docil. 2. S. m. și f. Persoană care ascultă o povestire, un concert, o conferință etc. – Asculta + suf. -ător. DOOM
ascultătór adj. m., s. m., pl. ascultătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. ascultătoáre
ascultătorilor
ASCULTĂTÓR, -OÁRE, ascultători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ascultă (3); supus, docil. 2. S. m. și f. Persoană care ascultă o povestire, un concert, o conferință etc. – Asculta + suf. -ător. DOOM
ascultătór adj. m., s. m., pl. ascultătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. ascultătoáre
ascultătorilor
ASCULTĂTÓR, -OÁRE, ascultători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ascultă (3); supus, docil. 2. S. m. și f. Persoană care ascultă o povestire, un concert, o conferință etc. – Asculta + suf. -ător. DOOM
ascultătór adj. m., s. m., pl. ascultătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. ascultătoáre
ascultătorul
ASCULTĂTÓR, -OÁRE, ascultători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ascultă (3); supus, docil. 2. S. m. și f. Persoană care ascultă o povestire, un concert, o conferință etc. – Asculta + suf. -ător. DOOM
ascultătór adj. m., s. m., pl. ascultătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. ascultătoáre
ascultătorul
ASCULTĂTÓR, -OÁRE, ascultători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ascultă (3); supus, docil. 2. S. m. și f. Persoană care ascultă o povestire, un concert, o conferință etc. – Asculta + suf. -ător. DOOM
ascultătór adj. m., s. m., pl. ascultătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. ascultătoáre
ascultătorului
ASCULTĂTÓR, -OÁRE, ascultători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ascultă (3); supus, docil. 2. S. m. și f. Persoană care ascultă o povestire, un concert, o conferință etc. – Asculta + suf. -ător. DOOM
ascultătór adj. m., s. m., pl. ascultătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. ascultătoáre
ascultătorului
ASCULTĂTÓR, -OÁRE, ascultători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ascultă (3); supus, docil. 2. S. m. și f. Persoană care ascultă o povestire, un concert, o conferință etc. – Asculta + suf. -ător. DOOM
ascultătór adj. m., s. m., pl. ascultătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. ascultătoáre
asculți
ASCULTÁ, ascult, vb. I. 1. Tranz. A-și încorda auzul pentru a percepe un sunet sau un zgomot, a se strădui să audă. ♦ (Med.) A ausculta. ♦ A auzi. 2. Tranz. și intranz. A fi atent la ceea ce se spune sau se cântă. ♦ Tranz. A examina oral un elev. ♦ Tranz. A audia un martor (într-un proces). 3. Tranz. A acorda importanță celor spuse de cineva, a lua în considerație; a împlini o dorință, o rugăminte. ♦ Tranz. și intranz. A da urmare, a se conforma unui ordin, unui sfat etc.; a face întocmai cum vrea cineva. – Lat. ascultare (= auscultare). DOOM
ascultá (a ~) (a-și încorda auzul, a se supune) vb., ind. prez. 3 ascúltă
ascund
ASCÚNDE, ascúnd, vb. III. Tranz. și refl. A (se) așeza într-un loc în care să nu poată fi văzut și găsit. ♦ Tranz. Fig. A face să nu fie cunoscut, știut, înțeles de alții; a tăinui. [Perf. s. ascunsei, part. ascuns] – Lat. abscondere. DOOM
ascúnde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ascúnd, 1 pl. ascúndem, perf. s. 1 sg. ascunséi, 1 pl. ascúnserăm; conj. prez. 3 să ascúndă; imper. 2 sg. ascúnde; ger. ascunzấnd; part. ascúns
ascunde
ASCÚNDE, ascúnd, vb. III. Tranz. și refl. A (se) așeza într-un loc în care să nu poată fi văzut și găsit. ♦ Tranz. Fig. A face să nu fie cunoscut, știut, înțeles de alții; a tăinui. [Perf. s. ascunsei, part. ascuns] – Lat. abscondere. DOOM
ascúnde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ascúnd, 1 pl. ascúndem, perf. s. 1 sg. ascunséi, 1 pl. ascúnserăm; conj. prez. 3 să ascúndă; imper. 2 sg. ascúnde; ger. ascunzấnd; part. ascúns
ascundea
ASCÚNDE, ascúnd, vb. III. Tranz. și refl. A (se) așeza într-un loc în care să nu poată fi văzut și găsit. ♦ Tranz. Fig. A face să nu fie cunoscut, știut, înțeles de alții; a tăinui. [Perf. s. ascunsei, part. ascuns] – Lat. abscondere. DOOM
ascúnde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ascúnd, 1 pl. ascúndem, perf. s. 1 sg. ascunséi, 1 pl. ascúnserăm; conj. prez. 3 să ascúndă; imper. 2 sg. ascúnde; ger. ascunzấnd; part. ascúns
ascundeai
ASCÚNDE, ascúnd, vb. III. Tranz. și refl. A (se) așeza într-un loc în care să nu poată fi văzut și găsit. ♦ Tranz. Fig. A face să nu fie cunoscut, știut, înțeles de alții; a tăinui. [Perf. s. ascunsei, part. ascuns] – Lat. abscondere. DOOM
ascúnde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ascúnd, 1 pl. ascúndem, perf. s. 1 sg. ascunséi, 1 pl. ascúnserăm; conj. prez. 3 să ascúndă; imper. 2 sg. ascúnde; ger. ascunzấnd; part. ascúns
ascundeam
ASCÚNDE, ascúnd, vb. III. Tranz. și refl. A (se) așeza într-un loc în care să nu poată fi văzut și găsit. ♦ Tranz. Fig. A face să nu fie cunoscut, știut, înțeles de alții; a tăinui. [Perf. s. ascunsei, part. ascuns] – Lat. abscondere. DOOM
ascúnde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ascúnd, 1 pl. ascúndem, perf. s. 1 sg. ascunséi, 1 pl. ascúnserăm; conj. prez. 3 să ascúndă; imper. 2 sg. ascúnde; ger. ascunzấnd; part. ascúns
ascundeau
ASCÚNDE, ascúnd, vb. III. Tranz. și refl. A (se) așeza într-un loc în care să nu poată fi văzut și găsit. ♦ Tranz. Fig. A face să nu fie cunoscut, știut, înțeles de alții; a tăinui. [Perf. s. ascunsei, part. ascuns] – Lat. abscondere. DOOM
ascúnde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ascúnd, 1 pl. ascúndem, perf. s. 1 sg. ascunséi, 1 pl. ascúnserăm; conj. prez. 3 să ascúndă; imper. 2 sg. ascúnde; ger. ascunzấnd; part. ascúns
ascundeați
ASCÚNDE, ascúnd, vb. III. Tranz. și refl. A (se) așeza într-un loc în care să nu poată fi văzut și găsit. ♦ Tranz. Fig. A face să nu fie cunoscut, știut, înțeles de alții; a tăinui. [Perf. s. ascunsei, part. ascuns] – Lat. abscondere. DOOM
ascúnde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ascúnd, 1 pl. ascúndem, perf. s. 1 sg. ascunséi, 1 pl. ascúnserăm; conj. prez. 3 să ascúndă; imper. 2 sg. ascúnde; ger. ascunzấnd; part. ascúns
ascundem
ASCÚNDE, ascúnd, vb. III. Tranz. și refl. A (se) așeza într-un loc în care să nu poată fi văzut și găsit. ♦ Tranz. Fig. A face să nu fie cunoscut, știut, înțeles de alții; a tăinui. [Perf. s. ascunsei, part. ascuns] – Lat. abscondere. DOOM
ascúnde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ascúnd, 1 pl. ascúndem, perf. s. 1 sg. ascunséi, 1 pl. ascúnserăm; conj. prez. 3 să ascúndă; imper. 2 sg. ascúnde; ger. ascunzấnd; part. ascúns
ascundere
ASCÚNDE, ascúnd, vb. III. Tranz. și refl. A (se) așeza într-un loc în care să nu poată fi văzut și găsit. ♦ Tranz. Fig. A face să nu fie cunoscut, știut, înțeles de alții; a tăinui. [Perf. s. ascunsei, part. ascuns] – Lat. abscondere. DOOM
ascúnde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ascúnd, 1 pl. ascúndem, perf. s. 1 sg. ascunséi, 1 pl. ascúnserăm; conj. prez. 3 să ascúndă; imper. 2 sg. ascúnde; ger. ascunzấnd; part. ascúns
ascundeți
ASCÚNDE, ascúnd, vb. III. Tranz. și refl. A (se) așeza într-un loc în care să nu poată fi văzut și găsit. ♦ Tranz. Fig. A face să nu fie cunoscut, știut, înțeles de alții; a tăinui. [Perf. s. ascunsei, part. ascuns] – Lat. abscondere. DOOM
ascúnde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ascúnd, 1 pl. ascúndem, perf. s. 1 sg. ascunséi, 1 pl. ascúnserăm; conj. prez. 3 să ascúndă; imper. 2 sg. ascúnde; ger. ascunzấnd; part. ascúns
ascundă
ASCÚNDE, ascúnd, vb. III. Tranz. și refl. A (se) așeza într-un loc în care să nu poată fi văzut și găsit. ♦ Tranz. Fig. A face să nu fie cunoscut, știut, înțeles de alții; a tăinui. [Perf. s. ascunsei, part. ascuns] – Lat. abscondere. DOOM
ascúnde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ascúnd, 1 pl. ascúndem, perf. s. 1 sg. ascunséi, 1 pl. ascúnserăm; conj. prez. 3 să ascúndă; imper. 2 sg. ascúnde; ger. ascunzấnd; part. ascúns
ascuns
ASCÚNDE, ascúnd, vb. III. Tranz. și refl. A (se) așeza într-un loc în care să nu poată fi văzut și găsit. ♦ Tranz. Fig. A face să nu fie cunoscut, știut, înțeles de alții; a tăinui. [Perf. s. ascunsei, part. ascuns] – Lat. abscondere. DOOM
ascúnde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ascúnd, 1 pl. ascúndem, perf. s. 1 sg. ascunséi, 1 pl. ascúnserăm; conj. prez. 3 să ascúndă; imper. 2 sg. ascúnde; ger. ascunzấnd; part. ascúns
ascuns
ASCÚNS2, -Ă, ascunși, -se, adj. 1. Care nu este încă descoperit, valorificat sau folosit. Resurse ascunse. 2. (Despre oameni) Care are obiceiul să-și ascundă gândurile sau faptele. ♦ (Despre faptele, gândurile, intențiile oamenilor) Care nu este dezvăluit nimănui. – V. ascunde.
ascuns
ASCÚNS1 s. n. Faptul de a (se) ascunde. ◊ De-a ascunsul sau de-a (v-ați) ascunselea = numele unui joc de copii în care toți jucătorii se ascund, afară de unul, care îi caută pe ceilalți. ◊ Loc. adv. În sau pe (sub) ascuns = tainic, pe furiș. – V. ascunde. DOOM
ascúns s. n.
ascunsa
ASCÚNS2, -Ă, ascunși, -se, adj. 1. Care nu este încă descoperit, valorificat sau folosit. Resurse ascunse. 2. (Despre oameni) Care are obiceiul să-și ascundă gândurile sau faptele. ♦ (Despre faptele, gândurile, intențiile oamenilor) Care nu este dezvăluit nimănui. – V. ascunde.
ascunse
ASCÚNDE, ascúnd, vb. III. Tranz. și refl. A (se) așeza într-un loc în care să nu poată fi văzut și găsit. ♦ Tranz. Fig. A face să nu fie cunoscut, știut, înțeles de alții; a tăinui. [Perf. s. ascunsei, part. ascuns] – Lat. abscondere. DOOM
ascúnde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ascúnd, 1 pl. ascúndem, perf. s. 1 sg. ascunséi, 1 pl. ascúnserăm; conj. prez. 3 să ascúndă; imper. 2 sg. ascúnde; ger. ascunzấnd; part. ascúns
ascunse
ASCÚNS2, -Ă, ascunși, -se, adj. 1. Care nu este încă descoperit, valorificat sau folosit. Resurse ascunse. 2. (Despre oameni) Care are obiceiul să-și ascundă gândurile sau faptele. ♦ (Despre faptele, gândurile, intențiile oamenilor) Care nu este dezvăluit nimănui. – V. ascunde.
ascunsei
ASCÚNDE, ascúnd, vb. III. Tranz. și refl. A (se) așeza într-un loc în care să nu poată fi văzut și găsit. ♦ Tranz. Fig. A face să nu fie cunoscut, știut, înțeles de alții; a tăinui. [Perf. s. ascunsei, part. ascuns] – Lat. abscondere. DOOM
ascúnde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ascúnd, 1 pl. ascúndem, perf. s. 1 sg. ascunséi, 1 pl. ascúnserăm; conj. prez. 3 să ascúndă; imper. 2 sg. ascúnde; ger. ascunzấnd; part. ascúns
ascunsei
ASCÚNS2, -Ă, ascunși, -se, adj. 1. Care nu este încă descoperit, valorificat sau folosit. Resurse ascunse. 2. (Despre oameni) Care are obiceiul să-și ascundă gândurile sau faptele. ♦ (Despre faptele, gândurile, intențiile oamenilor) Care nu este dezvăluit nimănui. – V. ascunde.
ascunsele
ASCÚNS2, -Ă, ascunși, -se, adj. 1. Care nu este încă descoperit, valorificat sau folosit. Resurse ascunse. 2. (Despre oameni) Care are obiceiul să-și ascundă gândurile sau faptele. ♦ (Despre faptele, gândurile, intențiile oamenilor) Care nu este dezvăluit nimănui. – V. ascunde.
ascunselea
ASCÚNS1 s. n. Faptul de a (se) ascunde. ◊ De-a ascunsul sau de-a (v-ați) ascunselea = numele unui joc de copii în care toți jucătorii se ascund, afară de unul, care îi caută pe ceilalți. ◊ Loc. adv. În sau pe (sub) ascuns = tainic, pe furiș. – V. ascunde. DOOM
de-a v-ați ascúnselea / (pop.) de-a ascúnselea loc. adv.
ascunselor
ASCÚNS2, -Ă, ascunși, -se, adj. 1. Care nu este încă descoperit, valorificat sau folosit. Resurse ascunse. 2. (Despre oameni) Care are obiceiul să-și ascundă gândurile sau faptele. ♦ (Despre faptele, gândurile, intențiile oamenilor) Care nu este dezvăluit nimănui. – V. ascunde.
ascunseră
ASCÚNDE, ascúnd, vb. III. Tranz. și refl. A (se) așeza într-un loc în care să nu poată fi văzut și găsit. ♦ Tranz. Fig. A face să nu fie cunoscut, știut, înțeles de alții; a tăinui. [Perf. s. ascunsei, part. ascuns] – Lat. abscondere. DOOM
ascúnde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ascúnd, 1 pl. ascúndem, perf. s. 1 sg. ascunséi, 1 pl. ascúnserăm; conj. prez. 3 să ascúndă; imper. 2 sg. ascúnde; ger. ascunzấnd; part. ascúns
ascunserăm
ASCÚNDE, ascúnd, vb. III. Tranz. și refl. A (se) așeza într-un loc în care să nu poată fi văzut și găsit. ♦ Tranz. Fig. A face să nu fie cunoscut, știut, înțeles de alții; a tăinui. [Perf. s. ascunsei, part. ascuns] – Lat. abscondere. DOOM
ascúnde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ascúnd, 1 pl. ascúndem, perf. s. 1 sg. ascunséi, 1 pl. ascúnserăm; conj. prez. 3 să ascúndă; imper. 2 sg. ascúnde; ger. ascunzấnd; part. ascúns
ascunserăți
ASCÚNDE, ascúnd, vb. III. Tranz. și refl. A (se) așeza într-un loc în care să nu poată fi văzut și găsit. ♦ Tranz. Fig. A face să nu fie cunoscut, știut, înțeles de alții; a tăinui. [Perf. s. ascunsei, part. ascuns] – Lat. abscondere. DOOM
ascúnde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ascúnd, 1 pl. ascúndem, perf. s. 1 sg. ascunséi, 1 pl. ascúnserăm; conj. prez. 3 să ascúndă; imper. 2 sg. ascúnde; ger. ascunzấnd; part. ascúns
ascunsese
ASCÚNDE, ascúnd, vb. III. Tranz. și refl. A (se) așeza într-un loc în care să nu poată fi văzut și găsit. ♦ Tranz. Fig. A face să nu fie cunoscut, știut, înțeles de alții; a tăinui. [Perf. s. ascunsei, part. ascuns] – Lat. abscondere. DOOM
ascúnde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ascúnd, 1 pl. ascúndem, perf. s. 1 sg. ascunséi, 1 pl. ascúnserăm; conj. prez. 3 să ascúndă; imper. 2 sg. ascúnde; ger. ascunzấnd; part. ascúns
ascunsesem
ASCÚNDE, ascúnd, vb. III. Tranz. și refl. A (se) așeza într-un loc în care să nu poată fi văzut și găsit. ♦ Tranz. Fig. A face să nu fie cunoscut, știut, înțeles de alții; a tăinui. [Perf. s. ascunsei, part. ascuns] – Lat. abscondere. DOOM
ascúnde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ascúnd, 1 pl. ascúndem, perf. s. 1 sg. ascunséi, 1 pl. ascúnserăm; conj. prez. 3 să ascúndă; imper. 2 sg. ascúnde; ger. ascunzấnd; part. ascúns
ascunseseră
ASCÚNDE, ascúnd, vb. III. Tranz. și refl. A (se) așeza într-un loc în care să nu poată fi văzut și găsit. ♦ Tranz. Fig. A face să nu fie cunoscut, știut, înțeles de alții; a tăinui. [Perf. s. ascunsei, part. ascuns] – Lat. abscondere. DOOM
ascúnde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ascúnd, 1 pl. ascúndem, perf. s. 1 sg. ascunséi, 1 pl. ascúnserăm; conj. prez. 3 să ascúndă; imper. 2 sg. ascúnde; ger. ascunzấnd; part. ascúns
ascunseserăm
ASCÚNDE, ascúnd, vb. III. Tranz. și refl. A (se) așeza într-un loc în care să nu poată fi văzut și găsit. ♦ Tranz. Fig. A face să nu fie cunoscut, știut, înțeles de alții; a tăinui. [Perf. s. ascunsei, part. ascuns] – Lat. abscondere. DOOM
ascúnde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ascúnd, 1 pl. ascúndem, perf. s. 1 sg. ascunséi, 1 pl. ascúnserăm; conj. prez. 3 să ascúndă; imper. 2 sg. ascúnde; ger. ascunzấnd; part. ascúns
ascunseserăți
ASCÚNDE, ascúnd, vb. III. Tranz. și refl. A (se) așeza într-un loc în care să nu poată fi văzut și găsit. ♦ Tranz. Fig. A face să nu fie cunoscut, știut, înțeles de alții; a tăinui. [Perf. s. ascunsei, part. ascuns] – Lat. abscondere. DOOM
ascúnde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ascúnd, 1 pl. ascúndem, perf. s. 1 sg. ascunséi, 1 pl. ascúnserăm; conj. prez. 3 să ascúndă; imper. 2 sg. ascúnde; ger. ascunzấnd; part. ascúns
ascunseseși
ASCÚNDE, ascúnd, vb. III. Tranz. și refl. A (se) așeza într-un loc în care să nu poată fi văzut și găsit. ♦ Tranz. Fig. A face să nu fie cunoscut, știut, înțeles de alții; a tăinui. [Perf. s. ascunsei, part. ascuns] – Lat. abscondere. DOOM
ascúnde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ascúnd, 1 pl. ascúndem, perf. s. 1 sg. ascunséi, 1 pl. ascúnserăm; conj. prez. 3 să ascúndă; imper. 2 sg. ascúnde; ger. ascunzấnd; part. ascúns
ascunseseți
ASCÚNDE, ascúnd, vb. III. Tranz. și refl. A (se) așeza într-un loc în care să nu poată fi văzut și găsit. ♦ Tranz. Fig. A face să nu fie cunoscut, știut, înțeles de alții; a tăinui. [Perf. s. ascunsei, part. ascuns] – Lat. abscondere. DOOM
ascúnde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ascúnd, 1 pl. ascúndem, perf. s. 1 sg. ascunséi, 1 pl. ascúnserăm; conj. prez. 3 să ascúndă; imper. 2 sg. ascúnde; ger. ascunzấnd; part. ascúns
ascunseși
ASCÚNDE, ascúnd, vb. III. Tranz. și refl. A (se) așeza într-un loc în care să nu poată fi văzut și găsit. ♦ Tranz. Fig. A face să nu fie cunoscut, știut, înțeles de alții; a tăinui. [Perf. s. ascunsei, part. ascuns] – Lat. abscondere. DOOM
ascúnde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ascúnd, 1 pl. ascúndem, perf. s. 1 sg. ascunséi, 1 pl. ascúnserăm; conj. prez. 3 să ascúndă; imper. 2 sg. ascúnde; ger. ascunzấnd; part. ascúns
ascunsul
ASCÚNS2, -Ă, ascunși, -se, adj. 1. Care nu este încă descoperit, valorificat sau folosit. Resurse ascunse. 2. (Despre oameni) Care are obiceiul să-și ascundă gândurile sau faptele. ♦ (Despre faptele, gândurile, intențiile oamenilor) Care nu este dezvăluit nimănui. – V. ascunde.
ascunsului
ASCÚNS2, -Ă, ascunși, -se, adj. 1. Care nu este încă descoperit, valorificat sau folosit. Resurse ascunse. 2. (Despre oameni) Care are obiceiul să-și ascundă gândurile sau faptele. ♦ (Despre faptele, gândurile, intențiile oamenilor) Care nu este dezvăluit nimănui. – V. ascunde.
ascunz
ASCÚNDE, ascúnd, vb. III. Tranz. și refl. A (se) așeza într-un loc în care să nu poată fi văzut și găsit. ♦ Tranz. Fig. A face să nu fie cunoscut, știut, înțeles de alții; a tăinui. [Perf. s. ascunsei, part. ascuns] – Lat. abscondere. DOOM
ascúnde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ascúnd, 1 pl. ascúndem, perf. s. 1 sg. ascunséi, 1 pl. ascúnserăm; conj. prez. 3 să ascúndă; imper. 2 sg. ascúnde; ger. ascunzấnd; part. ascúns
ascunzi
ASCÚNDE, ascúnd, vb. III. Tranz. și refl. A (se) așeza într-un loc în care să nu poată fi văzut și găsit. ♦ Tranz. Fig. A face să nu fie cunoscut, știut, înțeles de alții; a tăinui. [Perf. s. ascunsei, part. ascuns] – Lat. abscondere. DOOM
ascúnde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ascúnd, 1 pl. ascúndem, perf. s. 1 sg. ascunséi, 1 pl. ascúnserăm; conj. prez. 3 să ascúndă; imper. 2 sg. ascúnde; ger. ascunzấnd; part. ascúns
ascunziș
ASCUNZÍȘ, ascunzișuri, s. n. 1. Loc tainic, ferit de priviri. 2. Fig. Taină, secret. ◊ Loc adv. Cu ascunzișuri = fără sinceritate; tainic. – Ascunde + suf. -iș. DOOM
ascunzíș s. n., pl. ascunzíșuri
ascunzișul
ASCUNZÍȘ, ascunzișuri, s. n. 1. Loc tainic, ferit de priviri. 2. Fig. Taină, secret. ◊ Loc adv. Cu ascunzișuri = fără sinceritate; tainic. – Ascunde + suf. -iș. DOOM
ascunzíș s. n., pl. ascunzíșuri
ascunzișului
ASCUNZÍȘ, ascunzișuri, s. n. 1. Loc tainic, ferit de priviri. 2. Fig. Taină, secret. ◊ Loc adv. Cu ascunzișuri = fără sinceritate; tainic. – Ascunde + suf. -iș. DOOM
ascunzíș s. n., pl. ascunzíșuri
ascunzișuri
ASCUNZÍȘ, ascunzișuri, s. n. 1. Loc tainic, ferit de priviri. 2. Fig. Taină, secret. ◊ Loc adv. Cu ascunzișuri = fără sinceritate; tainic. – Ascunde + suf. -iș. DOOM
ascunzíș s. n., pl. ascunzíșuri
ascunzișurile
ASCUNZÍȘ, ascunzișuri, s. n. 1. Loc tainic, ferit de priviri. 2. Fig. Taină, secret. ◊ Loc adv. Cu ascunzișuri = fără sinceritate; tainic. – Ascunde + suf. -iș. DOOM
ascunzíș s. n., pl. ascunzíșuri
ascunzișurilor
ASCUNZÍȘ, ascunzișuri, s. n. 1. Loc tainic, ferit de priviri. 2. Fig. Taină, secret. ◊ Loc adv. Cu ascunzișuri = fără sinceritate; tainic. – Ascunde + suf. -iș. DOOM
ascunzíș s. n., pl. ascunzíșuri
ascunzând
ASCÚNDE, ascúnd, vb. III. Tranz. și refl. A (se) așeza într-un loc în care să nu poată fi văzut și găsit. ♦ Tranz. Fig. A face să nu fie cunoscut, știut, înțeles de alții; a tăinui. [Perf. s. ascunsei, part. ascuns] – Lat. abscondere. DOOM
ascúnde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ascúnd, 1 pl. ascúndem, perf. s. 1 sg. ascunséi, 1 pl. ascúnserăm; conj. prez. 3 să ascúndă; imper. 2 sg. ascúnde; ger. ascunzấnd; part. ascúns
ascunzînd
ASCÚNDE, ascúnd, vb. III. Tranz. și refl. A (se) așeza într-un loc în care să nu poată fi văzut și găsit. ♦ Tranz. Fig. A face să nu fie cunoscut, știut, înțeles de alții; a tăinui. [Perf. s. ascunsei, part. ascuns] – Lat. abscondere. DOOM
ascúnde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ascúnd, 1 pl. ascúndem, perf. s. 1 sg. ascunséi, 1 pl. ascúnserăm; conj. prez. 3 să ascúndă; imper. 2 sg. ascúnde; ger. ascunzấnd; part. ascúns
ascunză
ASCÚNDE, ascúnd, vb. III. Tranz. și refl. A (se) așeza într-un loc în care să nu poată fi văzut și găsit. ♦ Tranz. Fig. A face să nu fie cunoscut, știut, înțeles de alții; a tăinui. [Perf. s. ascunsei, part. ascuns] – Lat. abscondere. DOOM
ascúnde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ascúnd, 1 pl. ascúndem, perf. s. 1 sg. ascunséi, 1 pl. ascúnserăm; conj. prez. 3 să ascúndă; imper. 2 sg. ascúnde; ger. ascunzấnd; part. ascúns
ascunzătoare
ASCUNZĂTÓR, -OÁRE, ascunzători, -oare, adj., s. f., s. n. 1. Adj. Care ascunde. 2. S. f. Loc în care se poate ascunde cineva sau ceva. 3. S. n. (În sintagma) Ascunzător de flăcări = piesă care se montează la gura țevii unei arme de foc pentru a micșora vizibilitatea flăcării exploziei. – Ascunde + suf. -ătoare. DOOM
ascunzătoáre s. f., g.-d. art. ascunzătórii; pl. ascunzătóri
ascunzătoare
ASCUNZĂTÓR, -OÁRE, ascunzători, -oare, adj., s. f., s. n. 1. Adj. Care ascunde. 2. S. f. Loc în care se poate ascunde cineva sau ceva. 3. S. n. (În sintagma) Ascunzător de flăcări = piesă care se montează la gura țevii unei arme de foc pentru a micșora vizibilitatea flăcării exploziei. – Ascunde + suf. -ătoare.
ascunzătoare
ASCUNZĂTÓR, -OÁRE, ascunzători, -oare, adj., s. f., s. n. 1. Adj. Care ascunde. 2. S. f. Loc în care se poate ascunde cineva sau ceva. 3. S. n. (În sintagma) Ascunzător de flăcări = piesă care se montează la gura țevii unei arme de foc pentru a micșora vizibilitatea flăcării exploziei. – Ascunde + suf. -ătoare.
ascunzătoarea
ASCUNZĂTÓR, -OÁRE, ascunzători, -oare, adj., s. f., s. n. 1. Adj. Care ascunde. 2. S. f. Loc în care se poate ascunde cineva sau ceva. 3. S. n. (În sintagma) Ascunzător de flăcări = piesă care se montează la gura țevii unei arme de foc pentru a micșora vizibilitatea flăcării exploziei. – Ascunde + suf. -ătoare. DOOM
ascunzătoáre s. f., g.-d. art. ascunzătórii; pl. ascunzătóri
ascunzătoarea
ASCUNZĂTÓR, -OÁRE, ascunzători, -oare, adj., s. f., s. n. 1. Adj. Care ascunde. 2. S. f. Loc în care se poate ascunde cineva sau ceva. 3. S. n. (În sintagma) Ascunzător de flăcări = piesă care se montează la gura țevii unei arme de foc pentru a micșora vizibilitatea flăcării exploziei. – Ascunde + suf. -ătoare.
ascunzătoarea
ASCUNZĂTÓR, -OÁRE, ascunzători, -oare, adj., s. f., s. n. 1. Adj. Care ascunde. 2. S. f. Loc în care se poate ascunde cineva sau ceva. 3. S. n. (În sintagma) Ascunzător de flăcări = piesă care se montează la gura țevii unei arme de foc pentru a micșora vizibilitatea flăcării exploziei. – Ascunde + suf. -ătoare.
ascunzătoarei
ASCUNZĂTÓR, -OÁRE, ascunzători, -oare, adj., s. f., s. n. 1. Adj. Care ascunde. 2. S. f. Loc în care se poate ascunde cineva sau ceva. 3. S. n. (În sintagma) Ascunzător de flăcări = piesă care se montează la gura țevii unei arme de foc pentru a micșora vizibilitatea flăcării exploziei. – Ascunde + suf. -ătoare.
ascunzătoarei
ASCUNZĂTÓR, -OÁRE, ascunzători, -oare, adj., s. f., s. n. 1. Adj. Care ascunde. 2. S. f. Loc în care se poate ascunde cineva sau ceva. 3. S. n. (În sintagma) Ascunzător de flăcări = piesă care se montează la gura țevii unei arme de foc pentru a micșora vizibilitatea flăcării exploziei. – Ascunde + suf. -ătoare.
ascunzătoarele
ASCUNZĂTÓR, -OÁRE, ascunzători, -oare, adj., s. f., s. n. 1. Adj. Care ascunde. 2. S. f. Loc în care se poate ascunde cineva sau ceva. 3. S. n. (În sintagma) Ascunzător de flăcări = piesă care se montează la gura țevii unei arme de foc pentru a micșora vizibilitatea flăcării exploziei. – Ascunde + suf. -ătoare.
ascunzătoarele
ASCUNZĂTÓR, -OÁRE, ascunzători, -oare, adj., s. f., s. n. 1. Adj. Care ascunde. 2. S. f. Loc în care se poate ascunde cineva sau ceva. 3. S. n. (În sintagma) Ascunzător de flăcări = piesă care se montează la gura țevii unei arme de foc pentru a micșora vizibilitatea flăcării exploziei. – Ascunde + suf. -ătoare.
ascunzătoarelor
ASCUNZĂTÓR, -OÁRE, ascunzători, -oare, adj., s. f., s. n. 1. Adj. Care ascunde. 2. S. f. Loc în care se poate ascunde cineva sau ceva. 3. S. n. (În sintagma) Ascunzător de flăcări = piesă care se montează la gura țevii unei arme de foc pentru a micșora vizibilitatea flăcării exploziei. – Ascunde + suf. -ătoare.
ascunzătoarelor
ASCUNZĂTÓR, -OÁRE, ascunzători, -oare, adj., s. f., s. n. 1. Adj. Care ascunde. 2. S. f. Loc în care se poate ascunde cineva sau ceva. 3. S. n. (În sintagma) Ascunzător de flăcări = piesă care se montează la gura țevii unei arme de foc pentru a micșora vizibilitatea flăcării exploziei. – Ascunde + suf. -ătoare.
ascunzător
ASCUNZĂTÓR, -OÁRE, ascunzători, -oare, adj., s. f., s. n. 1. Adj. Care ascunde. 2. S. f. Loc în care se poate ascunde cineva sau ceva. 3. S. n. (În sintagma) Ascunzător de flăcări = piesă care se montează la gura țevii unei arme de foc pentru a micșora vizibilitatea flăcării exploziei. – Ascunde + suf. -ătoare.
ascunzător
ASCUNZĂTÓR, -OÁRE, ascunzători, -oare, adj., s. f., s. n. 1. Adj. Care ascunde. 2. S. f. Loc în care se poate ascunde cineva sau ceva. 3. S. n. (În sintagma) Ascunzător de flăcări = piesă care se montează la gura țevii unei arme de foc pentru a micșora vizibilitatea flăcării exploziei. – Ascunde + suf. -ătoare.
ascunzători
ASCUNZĂTÓR, -OÁRE, ascunzători, -oare, adj., s. f., s. n. 1. Adj. Care ascunde. 2. S. f. Loc în care se poate ascunde cineva sau ceva. 3. S. n. (În sintagma) Ascunzător de flăcări = piesă care se montează la gura țevii unei arme de foc pentru a micșora vizibilitatea flăcării exploziei. – Ascunde + suf. -ătoare. DOOM
ascunzătoáre s. f., g.-d. art. ascunzătórii; pl. ascunzătóri
ascunzători
ASCUNZĂTÓR, -OÁRE, ascunzători, -oare, adj., s. f., s. n. 1. Adj. Care ascunde. 2. S. f. Loc în care se poate ascunde cineva sau ceva. 3. S. n. (În sintagma) Ascunzător de flăcări = piesă care se montează la gura țevii unei arme de foc pentru a micșora vizibilitatea flăcării exploziei. – Ascunde + suf. -ătoare.
ascunzători
ASCUNZĂTÓR, -OÁRE, ascunzători, -oare, adj., s. f., s. n. 1. Adj. Care ascunde. 2. S. f. Loc în care se poate ascunde cineva sau ceva. 3. S. n. (În sintagma) Ascunzător de flăcări = piesă care se montează la gura țevii unei arme de foc pentru a micșora vizibilitatea flăcării exploziei. – Ascunde + suf. -ătoare.
ascunzătorii
ASCUNZĂTÓR, -OÁRE, ascunzători, -oare, adj., s. f., s. n. 1. Adj. Care ascunde. 2. S. f. Loc în care se poate ascunde cineva sau ceva. 3. S. n. (În sintagma) Ascunzător de flăcări = piesă care se montează la gura țevii unei arme de foc pentru a micșora vizibilitatea flăcării exploziei. – Ascunde + suf. -ătoare. DOOM
ascunzătoáre s. f., g.-d. art. ascunzătórii; pl. ascunzătóri
ascunzătorii
ASCUNZĂTÓR, -OÁRE, ascunzători, -oare, adj., s. f., s. n. 1. Adj. Care ascunde. 2. S. f. Loc în care se poate ascunde cineva sau ceva. 3. S. n. (În sintagma) Ascunzător de flăcări = piesă care se montează la gura țevii unei arme de foc pentru a micșora vizibilitatea flăcării exploziei. – Ascunde + suf. -ătoare.
ascunzătorii
ASCUNZĂTÓR, -OÁRE, ascunzători, -oare, adj., s. f., s. n. 1. Adj. Care ascunde. 2. S. f. Loc în care se poate ascunde cineva sau ceva. 3. S. n. (În sintagma) Ascunzător de flăcări = piesă care se montează la gura țevii unei arme de foc pentru a micșora vizibilitatea flăcării exploziei. – Ascunde + suf. -ătoare.
ascunzătorile
ASCUNZĂTÓR, -OÁRE, ascunzători, -oare, adj., s. f., s. n. 1. Adj. Care ascunde. 2. S. f. Loc în care se poate ascunde cineva sau ceva. 3. S. n. (În sintagma) Ascunzător de flăcări = piesă care se montează la gura țevii unei arme de foc pentru a micșora vizibilitatea flăcării exploziei. – Ascunde + suf. -ătoare. DOOM
ascunzătoáre s. f., g.-d. art. ascunzătórii; pl. ascunzătóri
ascunzătorilor
ASCUNZĂTÓR, -OÁRE, ascunzători, -oare, adj., s. f., s. n. 1. Adj. Care ascunde. 2. S. f. Loc în care se poate ascunde cineva sau ceva. 3. S. n. (În sintagma) Ascunzător de flăcări = piesă care se montează la gura țevii unei arme de foc pentru a micșora vizibilitatea flăcării exploziei. – Ascunde + suf. -ătoare. DOOM
ascunzătoáre s. f., g.-d. art. ascunzătórii; pl. ascunzătóri
ascunzătorilor
ASCUNZĂTÓR, -OÁRE, ascunzători, -oare, adj., s. f., s. n. 1. Adj. Care ascunde. 2. S. f. Loc în care se poate ascunde cineva sau ceva. 3. S. n. (În sintagma) Ascunzător de flăcări = piesă care se montează la gura țevii unei arme de foc pentru a micșora vizibilitatea flăcării exploziei. – Ascunde + suf. -ătoare.
ascunzătorilor
ASCUNZĂTÓR, -OÁRE, ascunzători, -oare, adj., s. f., s. n. 1. Adj. Care ascunde. 2. S. f. Loc în care se poate ascunde cineva sau ceva. 3. S. n. (În sintagma) Ascunzător de flăcări = piesă care se montează la gura țevii unei arme de foc pentru a micșora vizibilitatea flăcării exploziei. – Ascunde + suf. -ătoare.
ascunzătorul
ASCUNZĂTÓR, -OÁRE, ascunzători, -oare, adj., s. f., s. n. 1. Adj. Care ascunde. 2. S. f. Loc în care se poate ascunde cineva sau ceva. 3. S. n. (În sintagma) Ascunzător de flăcări = piesă care se montează la gura țevii unei arme de foc pentru a micșora vizibilitatea flăcării exploziei. – Ascunde + suf. -ătoare.
ascunzătorul
ASCUNZĂTÓR, -OÁRE, ascunzători, -oare, adj., s. f., s. n. 1. Adj. Care ascunde. 2. S. f. Loc în care se poate ascunde cineva sau ceva. 3. S. n. (În sintagma) Ascunzător de flăcări = piesă care se montează la gura țevii unei arme de foc pentru a micșora vizibilitatea flăcării exploziei. – Ascunde + suf. -ătoare.
ascunzătorului
ASCUNZĂTÓR, -OÁRE, ascunzători, -oare, adj., s. f., s. n. 1. Adj. Care ascunde. 2. S. f. Loc în care se poate ascunde cineva sau ceva. 3. S. n. (În sintagma) Ascunzător de flăcări = piesă care se montează la gura țevii unei arme de foc pentru a micșora vizibilitatea flăcării exploziei. – Ascunde + suf. -ătoare.
ascunzătorului
ASCUNZĂTÓR, -OÁRE, ascunzători, -oare, adj., s. f., s. n. 1. Adj. Care ascunde. 2. S. f. Loc în care se poate ascunde cineva sau ceva. 3. S. n. (În sintagma) Ascunzător de flăcări = piesă care se montează la gura țevii unei arme de foc pentru a micșora vizibilitatea flăcării exploziei. – Ascunde + suf. -ătoare.
ascunși
ASCÚNS2, -Ă, ascunși, -se, adj. 1. Care nu este încă descoperit, valorificat sau folosit. Resurse ascunse. 2. (Despre oameni) Care are obiceiul să-și ascundă gândurile sau faptele. ♦ (Despre faptele, gândurile, intențiile oamenilor) Care nu este dezvăluit nimănui. – V. ascunde.
ascunșii
ASCÚNS2, -Ă, ascunși, -se, adj. 1. Care nu este încă descoperit, valorificat sau folosit. Resurse ascunse. 2. (Despre oameni) Care are obiceiul să-și ascundă gândurile sau faptele. ♦ (Despre faptele, gândurile, intențiile oamenilor) Care nu este dezvăluit nimănui. – V. ascunde.
ascunșilor
ASCÚNS2, -Ă, ascunși, -se, adj. 1. Care nu este încă descoperit, valorificat sau folosit. Resurse ascunse. 2. (Despre oameni) Care are obiceiul să-și ascundă gândurile sau faptele. ♦ (Despre faptele, gândurile, intențiile oamenilor) Care nu este dezvăluit nimănui. – V. ascunde.
ascuți
ASCUȚÍ, ascút, vb. IV. 1. Tranz. A face mai tăioasă lama unei arme sau a unei unelte de tăiat. ♦ A face unui obiect vârf (înțepător). 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) face mai ager, mai pătrunzător. ♦ A (se) intensifica, a (se) înteți. – Probabil lat. *excotire (< cos, cotis „gresie”). DOOM
ascuțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ascút, imperf. 3 sg. ascuțeá; conj. prez. 3 să ascútă; imper. 2 sg. ascúte, neg. nu ascuțí
ascuțime
ASCUȚÍME s. f. 1. Faptul de a fi ascuțit. 2. Fig. Agerime (a minții), pătrundere, perspicacitate, acuitate. ◊ Loc. adv. Cu ascuțime = hotărât, ferm. – Ascuți + suf. -ime. DOOM
ascuțíme s. f., g.-d. art. ascuțímii
ascuțire
ASCUȚÍRE, ascuțiri, s. f. Acțiunea de a (se) ascuți. – V. ascuți. DOOM
ascuțíre s. f., g.-d. art. ascuțírii; pl. ascuțíri
ascuțirea
ASCUȚÍRE, ascuțiri, s. f. Acțiunea de a (se) ascuți. – V. ascuți. DOOM
ascuțíre s. f., g.-d. art. ascuțírii; pl. ascuțíri
ascuțiri
ASCUȚÍRE, ascuțiri, s. f. Acțiunea de a (se) ascuți. – V. ascuți. DOOM
ascuțíre s. f., g.-d. art. ascuțírii; pl. ascuțíri
ascuțirii
ASCUȚÍRE, ascuțiri, s. f. Acțiunea de a (se) ascuți. – V. ascuți. DOOM
ascuțíre s. f., g.-d. art. ascuțírii; pl. ascuțíri
ascuțirile
ASCUȚÍRE, ascuțiri, s. f. Acțiunea de a (se) ascuți. – V. ascuți. DOOM
ascuțíre s. f., g.-d. art. ascuțírii; pl. ascuțíri
ascuțirilor
ASCUȚÍRE, ascuțiri, s. f. Acțiunea de a (se) ascuți. – V. ascuți. DOOM
ascuțíre s. f., g.-d. art. ascuțírii; pl. ascuțíri
ascuțit
ASCUȚÍT2, -Ă, ascuțiți, -te, adj. I. (Despre obiecte) Care este prevăzut cu tăiș sau cu vârf; tăios. ♦ Unghi ascuțit = unghi mai mic de 90 de grade. II. Fig. 1. Ager, pătrunzător, perspicace. Minte ascuțită. 2. (Despre senzații, sentimente etc.) Intens, viu. ♦ (Despre conflicte, ciocniri etc.) Violent, înverșunat. 3. (Despre vorbe, privire) Care străpunge; sfredelitor; aspru, tăios. 4. (Despre sunete, glas, râs) Strident. – V. ascuți.
ascuțit
ASCUȚÍT1 s. n. Acțiunea de a (se) ascuți. – V. ascuți. DOOM
ascuțít s. n.
ascuțita
ASCUȚÍT2, -Ă, ascuțiți, -te, adj. I. (Despre obiecte) Care este prevăzut cu tăiș sau cu vârf; tăios. ♦ Unghi ascuțit = unghi mai mic de 90 de grade. II. Fig. 1. Ager, pătrunzător, perspicace. Minte ascuțită. 2. (Despre senzații, sentimente etc.) Intens, viu. ♦ (Despre conflicte, ciocniri etc.) Violent, înverșunat. 3. (Despre vorbe, privire) Care străpunge; sfredelitor; aspru, tăios. 4. (Despre sunete, glas, râs) Strident. – V. ascuți.
ascuțite
ASCUȚÍT2, -Ă, ascuțiți, -te, adj. I. (Despre obiecte) Care este prevăzut cu tăiș sau cu vârf; tăios. ♦ Unghi ascuțit = unghi mai mic de 90 de grade. II. Fig. 1. Ager, pătrunzător, perspicace. Minte ascuțită. 2. (Despre senzații, sentimente etc.) Intens, viu. ♦ (Despre conflicte, ciocniri etc.) Violent, înverșunat. 3. (Despre vorbe, privire) Care străpunge; sfredelitor; aspru, tăios. 4. (Despre sunete, glas, râs) Strident. – V. ascuți.
ascuțitei
ASCUȚÍT2, -Ă, ascuțiți, -te, adj. I. (Despre obiecte) Care este prevăzut cu tăiș sau cu vârf; tăios. ♦ Unghi ascuțit = unghi mai mic de 90 de grade. II. Fig. 1. Ager, pătrunzător, perspicace. Minte ascuțită. 2. (Despre senzații, sentimente etc.) Intens, viu. ♦ (Despre conflicte, ciocniri etc.) Violent, înverșunat. 3. (Despre vorbe, privire) Care străpunge; sfredelitor; aspru, tăios. 4. (Despre sunete, glas, râs) Strident. – V. ascuți.
ascuțitele
ASCUȚÍT2, -Ă, ascuțiți, -te, adj. I. (Despre obiecte) Care este prevăzut cu tăiș sau cu vârf; tăios. ♦ Unghi ascuțit = unghi mai mic de 90 de grade. II. Fig. 1. Ager, pătrunzător, perspicace. Minte ascuțită. 2. (Despre senzații, sentimente etc.) Intens, viu. ♦ (Despre conflicte, ciocniri etc.) Violent, înverșunat. 3. (Despre vorbe, privire) Care străpunge; sfredelitor; aspru, tăios. 4. (Despre sunete, glas, râs) Strident. – V. ascuți.
ascuțitelor
ASCUȚÍT2, -Ă, ascuțiți, -te, adj. I. (Despre obiecte) Care este prevăzut cu tăiș sau cu vârf; tăios. ♦ Unghi ascuțit = unghi mai mic de 90 de grade. II. Fig. 1. Ager, pătrunzător, perspicace. Minte ascuțită. 2. (Despre senzații, sentimente etc.) Intens, viu. ♦ (Despre conflicte, ciocniri etc.) Violent, înverșunat. 3. (Despre vorbe, privire) Care străpunge; sfredelitor; aspru, tăios. 4. (Despre sunete, glas, râs) Strident. – V. ascuți.
ascuțitoare
ASCUȚITOÁRE, ascuțitori, s. f. Unealtă (sau aparat, mașină) cu care se ascut obiecte tăioase, se face vârf la creioane etc. – Ascuți + suf. -toare. DOOM
ascuțitoáre s. f., g.-d. art. ascuțitórii; pl. ascuțitóri
ascuțitoarea
ASCUȚITOÁRE, ascuțitori, s. f. Unealtă (sau aparat, mașină) cu care se ascut obiecte tăioase, se face vârf la creioane etc. – Ascuți + suf. -toare. DOOM
ascuțitoáre s. f., g.-d. art. ascuțitórii; pl. ascuțitóri
ascuțitor
ASCUȚITÓR, ascuțitori, s. m. Persoană specializată în ascuțitul uneltelor tăioase. – Ascuți + suf. -tor. DOOM
ascuțitór s. m., pl. ascuțitóri
ascuțitori
ASCUȚITOÁRE, ascuțitori, s. f. Unealtă (sau aparat, mașină) cu care se ascut obiecte tăioase, se face vârf la creioane etc. – Ascuți + suf. -toare. DOOM
ascuțitoáre s. f., g.-d. art. ascuțitórii; pl. ascuțitóri
ascuțitori
ASCUȚITÓR, ascuțitori, s. m. Persoană specializată în ascuțitul uneltelor tăioase. – Ascuți + suf. -tor. DOOM
ascuțitór s. m., pl. ascuțitóri
ascuțitoria
ASCUȚITORÍE, ascuțitorii, s. f. Atelier sau secție a unei fabrici unde se ascut obiecte tăioase. – Ascuțitor + suf. -ie. DOOM
ascuțitoríe s. f., art. ascuțitoría, g.-d. art. ascuțitoríei; pl. ascuțitoríi, art. ascuțitoríile
ascuțitorie
ASCUȚITORÍE, ascuțitorii, s. f. Atelier sau secție a unei fabrici unde se ascut obiecte tăioase. – Ascuțitor + suf. -ie. DOOM
ascuțitoríe s. f., art. ascuțitoría, g.-d. art. ascuțitoríei; pl. ascuțitoríi, art. ascuțitoríile
ascuțitoriei
ASCUȚITORÍE, ascuțitorii, s. f. Atelier sau secție a unei fabrici unde se ascut obiecte tăioase. – Ascuțitor + suf. -ie. DOOM
ascuțitoríe s. f., art. ascuțitoría, g.-d. art. ascuțitoríei; pl. ascuțitoríi, art. ascuțitoríile
ascuțitorii
ASCUȚITOÁRE, ascuțitori, s. f. Unealtă (sau aparat, mașină) cu care se ascut obiecte tăioase, se face vârf la creioane etc. – Ascuți + suf. -toare. DOOM
ascuțitoáre s. f., g.-d. art. ascuțitórii; pl. ascuțitóri
ascuțitorii
ASCUȚITÓR, ascuțitori, s. m. Persoană specializată în ascuțitul uneltelor tăioase. – Ascuți + suf. -tor. DOOM
ascuțitór s. m., pl. ascuțitóri
ascuțitorii
ASCUȚITORÍE, ascuțitorii, s. f. Atelier sau secție a unei fabrici unde se ascut obiecte tăioase. – Ascuțitor + suf. -ie. DOOM
ascuțitoríe s. f., art. ascuțitoría, g.-d. art. ascuțitoríei; pl. ascuțitoríi, art. ascuțitoríile
ascuțitoriile
ASCUȚITORÍE, ascuțitorii, s. f. Atelier sau secție a unei fabrici unde se ascut obiecte tăioase. – Ascuțitor + suf. -ie. DOOM
ascuțitoríe s. f., art. ascuțitoría, g.-d. art. ascuțitoríei; pl. ascuțitoríi, art. ascuțitoríile
ascuțitoriilor
ASCUȚITORÍE, ascuțitorii, s. f. Atelier sau secție a unei fabrici unde se ascut obiecte tăioase. – Ascuțitor + suf. -ie. DOOM
ascuțitoríe s. f., art. ascuțitoría, g.-d. art. ascuțitoríei; pl. ascuțitoríi, art. ascuțitoríile
ascuțitorile
ASCUȚITOÁRE, ascuțitori, s. f. Unealtă (sau aparat, mașină) cu care se ascut obiecte tăioase, se face vârf la creioane etc. – Ascuți + suf. -toare. DOOM
ascuțitoáre s. f., g.-d. art. ascuțitórii; pl. ascuțitóri
ascuțitorilor
ASCUȚITOÁRE, ascuțitori, s. f. Unealtă (sau aparat, mașină) cu care se ascut obiecte tăioase, se face vârf la creioane etc. – Ascuți + suf. -toare. DOOM
ascuțitoáre s. f., g.-d. art. ascuțitórii; pl. ascuțitóri
ascuțitorilor
ASCUȚITÓR, ascuțitori, s. m. Persoană specializată în ascuțitul uneltelor tăioase. – Ascuți + suf. -tor. DOOM
ascuțitór s. m., pl. ascuțitóri
ascuțitorul
ASCUȚITÓR, ascuțitori, s. m. Persoană specializată în ascuțitul uneltelor tăioase. – Ascuți + suf. -tor. DOOM
ascuțitór s. m., pl. ascuțitóri
ascuțitorului
ASCUȚITÓR, ascuțitori, s. m. Persoană specializată în ascuțitul uneltelor tăioase. – Ascuți + suf. -tor. DOOM
ascuțitór s. m., pl. ascuțitóri
ascuțitul
ASCUȚÍT2, -Ă, ascuțiți, -te, adj. I. (Despre obiecte) Care este prevăzut cu tăiș sau cu vârf; tăios. ♦ Unghi ascuțit = unghi mai mic de 90 de grade. II. Fig. 1. Ager, pătrunzător, perspicace. Minte ascuțită. 2. (Despre senzații, sentimente etc.) Intens, viu. ♦ (Despre conflicte, ciocniri etc.) Violent, înverșunat. 3. (Despre vorbe, privire) Care străpunge; sfredelitor; aspru, tăios. 4. (Despre sunete, glas, râs) Strident. – V. ascuți.
ascuțitului
ASCUȚÍT2, -Ă, ascuțiți, -te, adj. I. (Despre obiecte) Care este prevăzut cu tăiș sau cu vârf; tăios. ♦ Unghi ascuțit = unghi mai mic de 90 de grade. II. Fig. 1. Ager, pătrunzător, perspicace. Minte ascuțită. 2. (Despre senzații, sentimente etc.) Intens, viu. ♦ (Despre conflicte, ciocniri etc.) Violent, înverșunat. 3. (Despre vorbe, privire) Care străpunge; sfredelitor; aspru, tăios. 4. (Despre sunete, glas, râs) Strident. – V. ascuți.
ascuțiș
ASCUȚÍȘ, ascuțișuri, s. n. Tăiș sau vârf ascuțit al unui obiect. – Ascuți + suf. -iș. DOOM
ascuțíș s. n., pl. ascuțíșuri
ascuțișul
ASCUȚÍȘ, ascuțișuri, s. n. Tăiș sau vârf ascuțit al unui obiect. – Ascuți + suf. -iș. DOOM
ascuțíș s. n., pl. ascuțíșuri
ascuțișului
ASCUȚÍȘ, ascuțișuri, s. n. Tăiș sau vârf ascuțit al unui obiect. – Ascuți + suf. -iș. DOOM
ascuțíș s. n., pl. ascuțíșuri
ascuțișuri
ASCUȚÍȘ, ascuțișuri, s. n. Tăiș sau vârf ascuțit al unui obiect. – Ascuți + suf. -iș. DOOM
ascuțíș s. n., pl. ascuțíșuri
ascuțișurile
ASCUȚÍȘ, ascuțișuri, s. n. Tăiș sau vârf ascuțit al unui obiect. – Ascuți + suf. -iș. DOOM
ascuțíș s. n., pl. ascuțíșuri
ascuțișurilor
ASCUȚÍȘ, ascuțișuri, s. n. Tăiș sau vârf ascuțit al unui obiect. – Ascuți + suf. -iș. DOOM
ascuțíș s. n., pl. ascuțíșuri
ascuțiți
ASCUȚÍT2, -Ă, ascuțiți, -te, adj. I. (Despre obiecte) Care este prevăzut cu tăiș sau cu vârf; tăios. ♦ Unghi ascuțit = unghi mai mic de 90 de grade. II. Fig. 1. Ager, pătrunzător, perspicace. Minte ascuțită. 2. (Despre senzații, sentimente etc.) Intens, viu. ♦ (Despre conflicte, ciocniri etc.) Violent, înverșunat. 3. (Despre vorbe, privire) Care străpunge; sfredelitor; aspru, tăios. 4. (Despre sunete, glas, râs) Strident. – V. ascuți.
ascuțiții
ASCUȚÍT2, -Ă, ascuțiți, -te, adj. I. (Despre obiecte) Care este prevăzut cu tăiș sau cu vârf; tăios. ♦ Unghi ascuțit = unghi mai mic de 90 de grade. II. Fig. 1. Ager, pătrunzător, perspicace. Minte ascuțită. 2. (Despre senzații, sentimente etc.) Intens, viu. ♦ (Despre conflicte, ciocniri etc.) Violent, înverșunat. 3. (Despre vorbe, privire) Care străpunge; sfredelitor; aspru, tăios. 4. (Despre sunete, glas, râs) Strident. – V. ascuți.
ascuțiților
ASCUȚÍT2, -Ă, ascuțiți, -te, adj. I. (Despre obiecte) Care este prevăzut cu tăiș sau cu vârf; tăios. ♦ Unghi ascuțit = unghi mai mic de 90 de grade. II. Fig. 1. Ager, pătrunzător, perspicace. Minte ascuțită. 2. (Despre senzații, sentimente etc.) Intens, viu. ♦ (Despre conflicte, ciocniri etc.) Violent, înverșunat. 3. (Despre vorbe, privire) Care străpunge; sfredelitor; aspru, tăios. 4. (Despre sunete, glas, râs) Strident. – V. ascuți.
asdic
ÁSDIC s.n. Aparat de detectat submarinele prin ultrasunete, precum și bancurile de nisip submarine, bancurile de pești etc. ; sonar. [< fr. asdic < engl. A(llied) S(ubmarine) D(etection) I(nvestigation) C(Committee)].
aseacă
ASECÁ, aséc, vb. I. Tranz. (Rar) A deseca; spec. a evacua apa din puțurile de mină în curs de săpare, din rocile sau substanțele minerale utile etc. – Din seca (după fr. assécher).
aseamăn
ASEMĂNÁ, asémăn, vb. I. 1. Refl. A avea însușiri, trăsături comune cu cineva sau cu ceva; a semăna2. 2. Tranz. și refl. A (se) socoti la fel cu altul, a (se) așeza pe același plan; a (se) asemui. – Lat. assimilare. DOOM
asemăná (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. asémăn, 2 sg. asémeni, 3 aseámănă; conj. prez. 3 să asémene
aseamănă
ASEMĂNÁ, asémăn, vb. I. 1. Refl. A avea însușiri, trăsături comune cu cineva sau cu ceva; a semăna2. 2. Tranz. și refl. A (se) socoti la fel cu altul, a (se) așeza pe același plan; a (se) asemui. – Lat. assimilare. DOOM
asemăná (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. asémăn, 2 sg. asémeni, 3 aseámănă; conj. prez. 3 să asémene
aseară
ASEÁRĂ adv. În seara zilei precedente. [Var.: (reg.) asáră adv.] – A3 + seară. DOOM
aseáră adv.
asec
ASECÁ, aséc, vb. I. Tranz. (Rar) A deseca; spec. a evacua apa din puțurile de mină în curs de săpare, din rocile sau substanțele minerale utile etc. – Din seca (după fr. assécher).
aseca
ASECÁ, aséc, vb. I. Tranz. (Rar) A deseca; spec. a evacua apa din puțurile de mină în curs de săpare, din rocile sau substanțele minerale utile etc. – Din seca (după fr. assécher).
aseca
ASECÁ, aséc, vb. I. Tranz. (Rar) A deseca; spec. a evacua apa din puțurile de mină în curs de săpare, din rocile sau substanțele minerale utile etc. – Din seca (după fr. assécher). DOOM
asecá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 aseácă
asecai
ASECÁ, aséc, vb. I. Tranz. (Rar) A deseca; spec. a evacua apa din puțurile de mină în curs de săpare, din rocile sau substanțele minerale utile etc. – Din seca (după fr. assécher).
asecam
ASECÁ, aséc, vb. I. Tranz. (Rar) A deseca; spec. a evacua apa din puțurile de mină în curs de săpare, din rocile sau substanțele minerale utile etc. – Din seca (după fr. assécher).
asecare
ASECÁ, aséc, vb. I. Tranz. (Rar) A deseca; spec. a evacua apa din puțurile de mină în curs de săpare, din rocile sau substanțele minerale utile etc. – Din seca (după fr. assécher).
asecare
ASECÁRE, asecări, s. f. (Rar) Acțiunea de a aseca. – V. aseca. DOOM
asecáre (rar) s. f., g.-d. art. asecắrii; pl. asecắri
asecarea
ASECÁRE, asecări, s. f. (Rar) Acțiunea de a aseca. – V. aseca. DOOM
asecáre (rar) s. f., g.-d. art. asecắrii; pl. asecắri
asecară
ASECÁ, aséc, vb. I. Tranz. (Rar) A deseca; spec. a evacua apa din puțurile de mină în curs de săpare, din rocile sau substanțele minerale utile etc. – Din seca (după fr. assécher).
asecarăm
ASECÁ, aséc, vb. I. Tranz. (Rar) A deseca; spec. a evacua apa din puțurile de mină în curs de săpare, din rocile sau substanțele minerale utile etc. – Din seca (după fr. assécher).
asecarăți
ASECÁ, aséc, vb. I. Tranz. (Rar) A deseca; spec. a evacua apa din puțurile de mină în curs de săpare, din rocile sau substanțele minerale utile etc. – Din seca (după fr. assécher).
asecase
ASECÁ, aséc, vb. I. Tranz. (Rar) A deseca; spec. a evacua apa din puțurile de mină în curs de săpare, din rocile sau substanțele minerale utile etc. – Din seca (după fr. assécher).
asecasem
ASECÁ, aséc, vb. I. Tranz. (Rar) A deseca; spec. a evacua apa din puțurile de mină în curs de săpare, din rocile sau substanțele minerale utile etc. – Din seca (după fr. assécher).
asecaseră
ASECÁ, aséc, vb. I. Tranz. (Rar) A deseca; spec. a evacua apa din puțurile de mină în curs de săpare, din rocile sau substanțele minerale utile etc. – Din seca (după fr. assécher).
asecaserăm
ASECÁ, aséc, vb. I. Tranz. (Rar) A deseca; spec. a evacua apa din puțurile de mină în curs de săpare, din rocile sau substanțele minerale utile etc. – Din seca (după fr. assécher).
asecaserăți
ASECÁ, aséc, vb. I. Tranz. (Rar) A deseca; spec. a evacua apa din puțurile de mină în curs de săpare, din rocile sau substanțele minerale utile etc. – Din seca (după fr. assécher).
asecaseși
ASECÁ, aséc, vb. I. Tranz. (Rar) A deseca; spec. a evacua apa din puțurile de mină în curs de săpare, din rocile sau substanțele minerale utile etc. – Din seca (după fr. assécher).
asecaseți
ASECÁ, aséc, vb. I. Tranz. (Rar) A deseca; spec. a evacua apa din puțurile de mină în curs de săpare, din rocile sau substanțele minerale utile etc. – Din seca (după fr. assécher).
asecat
ASECÁ, aséc, vb. I. Tranz. (Rar) A deseca; spec. a evacua apa din puțurile de mină în curs de săpare, din rocile sau substanțele minerale utile etc. – Din seca (după fr. assécher).
asecat
ASECÁ, aséc, vb. I. Tranz. (Rar) A deseca; spec. a evacua apa din puțurile de mină în curs de săpare, din rocile sau substanțele minerale utile etc. – Din seca (după fr. assécher).
asecau
ASECÁ, aséc, vb. I. Tranz. (Rar) A deseca; spec. a evacua apa din puțurile de mină în curs de săpare, din rocile sau substanțele minerale utile etc. – Din seca (după fr. assécher).
asecași
ASECÁ, aséc, vb. I. Tranz. (Rar) A deseca; spec. a evacua apa din puțurile de mină în curs de săpare, din rocile sau substanțele minerale utile etc. – Din seca (după fr. assécher).
asecați
ASECÁ, aséc, vb. I. Tranz. (Rar) A deseca; spec. a evacua apa din puțurile de mină în curs de săpare, din rocile sau substanțele minerale utile etc. – Din seca (după fr. assécher).
asece
ASECÁ, aséc, vb. I. Tranz. (Rar) A deseca; spec. a evacua apa din puțurile de mină în curs de săpare, din rocile sau substanțele minerale utile etc. – Din seca (după fr. assécher).
aseci
ASECÁ, aséc, vb. I. Tranz. (Rar) A deseca; spec. a evacua apa din puțurile de mină în curs de săpare, din rocile sau substanțele minerale utile etc. – Din seca (după fr. assécher).
asecând
ASECÁ, aséc, vb. I. Tranz. (Rar) A deseca; spec. a evacua apa din puțurile de mină în curs de săpare, din rocile sau substanțele minerale utile etc. – Din seca (după fr. assécher).
asecînd
ASECÁ, aséc, vb. I. Tranz. (Rar) A deseca; spec. a evacua apa din puțurile de mină în curs de săpare, din rocile sau substanțele minerale utile etc. – Din seca (după fr. assécher).
asecări
ASECÁRE, asecări, s. f. (Rar) Acțiunea de a aseca. – V. aseca. DOOM
asecáre (rar) s. f., g.-d. art. asecắrii; pl. asecắri
asecării
ASECÁRE, asecări, s. f. (Rar) Acțiunea de a aseca. – V. aseca. DOOM
asecáre (rar) s. f., g.-d. art. asecắrii; pl. asecắri
asecările
ASECÁRE, asecări, s. f. (Rar) Acțiunea de a aseca. – V. aseca. DOOM
asecáre (rar) s. f., g.-d. art. asecắrii; pl. asecắri
asecărilor
ASECÁRE, asecări, s. f. (Rar) Acțiunea de a aseca. – V. aseca. DOOM
asecáre (rar) s. f., g.-d. art. asecắrii; pl. asecắri
asedia
ASEDIÁ, asediez, vb. I. Tranz. A supune unui asediu o cetate sau un loc întărit. [Pr.: -di-a] – Din it. assediare. DOOM
asediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 asediáză, 1 pl. asediém (-di-em); conj. prez. 3 să asediéze; ger. asediínd (-di-ind)
asediai
ASEDIÁ, asediez, vb. I. Tranz. A supune unui asediu o cetate sau un loc întărit. [Pr.: -di-a] – Din it. assediare. DOOM
asediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 asediáză, 1 pl. asediém (-di-em); conj. prez. 3 să asediéze; ger. asediínd (-di-ind)
asediam
ASEDIÁ, asediez, vb. I. Tranz. A supune unui asediu o cetate sau un loc întărit. [Pr.: -di-a] – Din it. assediare. DOOM
asediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 asediáză, 1 pl. asediém (-di-em); conj. prez. 3 să asediéze; ger. asediínd (-di-ind)
asediară
ASEDIÁ, asediez, vb. I. Tranz. A supune unui asediu o cetate sau un loc întărit. [Pr.: -di-a] – Din it. assediare. DOOM
asediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 asediáză, 1 pl. asediém (-di-em); conj. prez. 3 să asediéze; ger. asediínd (-di-ind)
asediarăm
ASEDIÁ, asediez, vb. I. Tranz. A supune unui asediu o cetate sau un loc întărit. [Pr.: -di-a] – Din it. assediare. DOOM
asediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 asediáză, 1 pl. asediém (-di-em); conj. prez. 3 să asediéze; ger. asediínd (-di-ind)
asediarăți
ASEDIÁ, asediez, vb. I. Tranz. A supune unui asediu o cetate sau un loc întărit. [Pr.: -di-a] – Din it. assediare. DOOM
asediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 asediáză, 1 pl. asediém (-di-em); conj. prez. 3 să asediéze; ger. asediínd (-di-ind)
asediase
ASEDIÁ, asediez, vb. I. Tranz. A supune unui asediu o cetate sau un loc întărit. [Pr.: -di-a] – Din it. assediare. DOOM
asediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 asediáză, 1 pl. asediém (-di-em); conj. prez. 3 să asediéze; ger. asediínd (-di-ind)
asediasem
ASEDIÁ, asediez, vb. I. Tranz. A supune unui asediu o cetate sau un loc întărit. [Pr.: -di-a] – Din it. assediare. DOOM
asediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 asediáză, 1 pl. asediém (-di-em); conj. prez. 3 să asediéze; ger. asediínd (-di-ind)
asediaseră
ASEDIÁ, asediez, vb. I. Tranz. A supune unui asediu o cetate sau un loc întărit. [Pr.: -di-a] – Din it. assediare. DOOM
asediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 asediáză, 1 pl. asediém (-di-em); conj. prez. 3 să asediéze; ger. asediínd (-di-ind)
asediaserăm
ASEDIÁ, asediez, vb. I. Tranz. A supune unui asediu o cetate sau un loc întărit. [Pr.: -di-a] – Din it. assediare. DOOM
asediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 asediáză, 1 pl. asediém (-di-em); conj. prez. 3 să asediéze; ger. asediínd (-di-ind)
asediaserăți
ASEDIÁ, asediez, vb. I. Tranz. A supune unui asediu o cetate sau un loc întărit. [Pr.: -di-a] – Din it. assediare. DOOM
asediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 asediáză, 1 pl. asediém (-di-em); conj. prez. 3 să asediéze; ger. asediínd (-di-ind)
asediaseși
ASEDIÁ, asediez, vb. I. Tranz. A supune unui asediu o cetate sau un loc întărit. [Pr.: -di-a] – Din it. assediare. DOOM
asediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 asediáză, 1 pl. asediém (-di-em); conj. prez. 3 să asediéze; ger. asediínd (-di-ind)
asediaseți
ASEDIÁ, asediez, vb. I. Tranz. A supune unui asediu o cetate sau un loc întărit. [Pr.: -di-a] – Din it. assediare. DOOM
asediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 asediáză, 1 pl. asediém (-di-em); conj. prez. 3 să asediéze; ger. asediínd (-di-ind)
asediat
ASEDIÁ, asediez, vb. I. Tranz. A supune unui asediu o cetate sau un loc întărit. [Pr.: -di-a] – Din it. assediare. DOOM
asediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 asediáză, 1 pl. asediém (-di-em); conj. prez. 3 să asediéze; ger. asediínd (-di-ind)
asediat
ASEDIÁ, asediez, vb. I. Tranz. A supune unui asediu o cetate sau un loc întărit. [Pr.: -di-a] – Din it. assediare.
asediata
ASEDIÁ, asediez, vb. I. Tranz. A supune unui asediu o cetate sau un loc întărit. [Pr.: -di-a] – Din it. assediare.
asediate
ASEDIÁ, asediez, vb. I. Tranz. A supune unui asediu o cetate sau un loc întărit. [Pr.: -di-a] – Din it. assediare.
asediatei
ASEDIÁ, asediez, vb. I. Tranz. A supune unui asediu o cetate sau un loc întărit. [Pr.: -di-a] – Din it. assediare.
asediatele
ASEDIÁ, asediez, vb. I. Tranz. A supune unui asediu o cetate sau un loc întărit. [Pr.: -di-a] – Din it. assediare.
asediatelor
ASEDIÁ, asediez, vb. I. Tranz. A supune unui asediu o cetate sau un loc întărit. [Pr.: -di-a] – Din it. assediare.
asediatoare
ASEDIATÓR, -OÁRE, asediatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) (Armată, persoană) care asediază. [Pr.: -di-a-] – Asedia + suf. -tor. DOOM
asediatór (-di-a) adj. m., s. m., pl. asediatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. asediatoáre
asediatoare
ASEDIATÓR, -OÁRE, asediatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) (Armată, persoană) care asediază. [Pr.: -di-a-] – Asedia + suf. -tor. DOOM
asediatór (-di-a) adj. m., s. m., pl. asediatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. asediatoáre
asediatoarea
ASEDIATÓR, -OÁRE, asediatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) (Armată, persoană) care asediază. [Pr.: -di-a-] – Asedia + suf. -tor. DOOM
asediatór (-di-a) adj. m., s. m., pl. asediatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. asediatoáre
asediatoarea
ASEDIATÓR, -OÁRE, asediatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) (Armată, persoană) care asediază. [Pr.: -di-a-] – Asedia + suf. -tor. DOOM
asediatór (-di-a) adj. m., s. m., pl. asediatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. asediatoáre
asediatoarei
ASEDIATÓR, -OÁRE, asediatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) (Armată, persoană) care asediază. [Pr.: -di-a-] – Asedia + suf. -tor. DOOM
asediatór (-di-a) adj. m., s. m., pl. asediatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. asediatoáre
asediatoarei
ASEDIATÓR, -OÁRE, asediatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) (Armată, persoană) care asediază. [Pr.: -di-a-] – Asedia + suf. -tor. DOOM
asediatór (-di-a) adj. m., s. m., pl. asediatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. asediatoáre
asediatoarele
ASEDIATÓR, -OÁRE, asediatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) (Armată, persoană) care asediază. [Pr.: -di-a-] – Asedia + suf. -tor. DOOM
asediatór (-di-a) adj. m., s. m., pl. asediatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. asediatoáre
asediatoarele
ASEDIATÓR, -OÁRE, asediatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) (Armată, persoană) care asediază. [Pr.: -di-a-] – Asedia + suf. -tor. DOOM
asediatór (-di-a) adj. m., s. m., pl. asediatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. asediatoáre
asediatoarelor
ASEDIATÓR, -OÁRE, asediatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) (Armată, persoană) care asediază. [Pr.: -di-a-] – Asedia + suf. -tor. DOOM
asediatór (-di-a) adj. m., s. m., pl. asediatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. asediatoáre
asediatoarelor
ASEDIATÓR, -OÁRE, asediatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) (Armată, persoană) care asediază. [Pr.: -di-a-] – Asedia + suf. -tor. DOOM
asediatór (-di-a) adj. m., s. m., pl. asediatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. asediatoáre
asediator
ASEDIATÓR, -OÁRE, asediatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) (Armată, persoană) care asediază. [Pr.: -di-a-] – Asedia + suf. -tor. DOOM
asediatór (-di-a) adj. m., s. m., pl. asediatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. asediatoáre
asediator
ASEDIATÓR, -OÁRE, asediatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) (Armată, persoană) care asediază. [Pr.: -di-a-] – Asedia + suf. -tor. DOOM
asediatór (-di-a) adj. m., s. m., pl. asediatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. asediatoáre
asediatori
ASEDIATÓR, -OÁRE, asediatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) (Armată, persoană) care asediază. [Pr.: -di-a-] – Asedia + suf. -tor. DOOM
asediatór (-di-a) adj. m., s. m., pl. asediatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. asediatoáre
asediatori
ASEDIATÓR, -OÁRE, asediatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) (Armată, persoană) care asediază. [Pr.: -di-a-] – Asedia + suf. -tor. DOOM
asediatór (-di-a) adj. m., s. m., pl. asediatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. asediatoáre
asediatorii
ASEDIATÓR, -OÁRE, asediatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) (Armată, persoană) care asediază. [Pr.: -di-a-] – Asedia + suf. -tor. DOOM
asediatór (-di-a) adj. m., s. m., pl. asediatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. asediatoáre
asediatorii
ASEDIATÓR, -OÁRE, asediatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) (Armată, persoană) care asediază. [Pr.: -di-a-] – Asedia + suf. -tor. DOOM
asediatór (-di-a) adj. m., s. m., pl. asediatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. asediatoáre
asediatorilor
ASEDIATÓR, -OÁRE, asediatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) (Armată, persoană) care asediază. [Pr.: -di-a-] – Asedia + suf. -tor. DOOM
asediatór (-di-a) adj. m., s. m., pl. asediatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. asediatoáre
asediatorilor
ASEDIATÓR, -OÁRE, asediatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) (Armată, persoană) care asediază. [Pr.: -di-a-] – Asedia + suf. -tor. DOOM
asediatór (-di-a) adj. m., s. m., pl. asediatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. asediatoáre
asediatorul
ASEDIATÓR, -OÁRE, asediatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) (Armată, persoană) care asediază. [Pr.: -di-a-] – Asedia + suf. -tor. DOOM
asediatór (-di-a) adj. m., s. m., pl. asediatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. asediatoáre
asediatorul
ASEDIATÓR, -OÁRE, asediatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) (Armată, persoană) care asediază. [Pr.: -di-a-] – Asedia + suf. -tor. DOOM
asediatór (-di-a) adj. m., s. m., pl. asediatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. asediatoáre
asediatorului
ASEDIATÓR, -OÁRE, asediatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) (Armată, persoană) care asediază. [Pr.: -di-a-] – Asedia + suf. -tor. DOOM
asediatór (-di-a) adj. m., s. m., pl. asediatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. asediatoáre
asediatorului
ASEDIATÓR, -OÁRE, asediatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) (Armată, persoană) care asediază. [Pr.: -di-a-] – Asedia + suf. -tor. DOOM
asediatór (-di-a) adj. m., s. m., pl. asediatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. asediatoáre
asediatul
ASEDIÁ, asediez, vb. I. Tranz. A supune unui asediu o cetate sau un loc întărit. [Pr.: -di-a] – Din it. assediare.
asediatului
ASEDIÁ, asediez, vb. I. Tranz. A supune unui asediu o cetate sau un loc întărit. [Pr.: -di-a] – Din it. assediare.
asediau
ASEDIÁ, asediez, vb. I. Tranz. A supune unui asediu o cetate sau un loc întărit. [Pr.: -di-a] – Din it. assediare. DOOM
asediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 asediáză, 1 pl. asediém (-di-em); conj. prez. 3 să asediéze; ger. asediínd (-di-ind)
asediază
ASEDIÁ, asediez, vb. I. Tranz. A supune unui asediu o cetate sau un loc întărit. [Pr.: -di-a] – Din it. assediare. DOOM
asediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 asediáză, 1 pl. asediém (-di-em); conj. prez. 3 să asediéze; ger. asediínd (-di-ind)
asediași
ASEDIÁ, asediez, vb. I. Tranz. A supune unui asediu o cetate sau un loc întărit. [Pr.: -di-a] – Din it. assediare. DOOM
asediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 asediáză, 1 pl. asediém (-di-em); conj. prez. 3 să asediéze; ger. asediínd (-di-ind)
asediați
ASEDIÁ, asediez, vb. I. Tranz. A supune unui asediu o cetate sau un loc întărit. [Pr.: -di-a] – Din it. assediare. DOOM
asediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 asediáză, 1 pl. asediém (-di-em); conj. prez. 3 să asediéze; ger. asediínd (-di-ind)
asediați
ASEDIÁ, asediez, vb. I. Tranz. A supune unui asediu o cetate sau un loc întărit. [Pr.: -di-a] – Din it. assediare.
asediații
ASEDIÁ, asediez, vb. I. Tranz. A supune unui asediu o cetate sau un loc întărit. [Pr.: -di-a] – Din it. assediare.
asediaților
ASEDIÁ, asediez, vb. I. Tranz. A supune unui asediu o cetate sau un loc întărit. [Pr.: -di-a] – Din it. assediare.
asedie
ASEDIÁ, asediez, vb. I. Tranz. A supune unui asediu o cetate sau un loc întărit. [Pr.: -di-a] – Din it. assediare. DOOM
asediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 asediáză, 1 pl. asediém (-di-em); conj. prez. 3 să asediéze; ger. asediínd (-di-ind)
asediem
ASEDIÁ, asediez, vb. I. Tranz. A supune unui asediu o cetate sau un loc întărit. [Pr.: -di-a] – Din it. assediare. DOOM
asediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 asediáză, 1 pl. asediém (-di-em); conj. prez. 3 să asediéze; ger. asediínd (-di-ind)
asediere
ASEDIÁ, asediez, vb. I. Tranz. A supune unui asediu o cetate sau un loc întărit. [Pr.: -di-a] – Din it. assediare. DOOM
asediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 asediáză, 1 pl. asediém (-di-em); conj. prez. 3 să asediéze; ger. asediínd (-di-ind)
asediere
ASEDIÉRE, asedieri, s. f. Acțiunea de a asedia. [Pr.: -di-e-] – V. asedia. DOOM
asediére (-di-e-) s. f., g.-d. art. asediérii; pl. asediéri
asedierea
ASEDIÉRE, asedieri, s. f. Acțiunea de a asedia. [Pr.: -di-e-] – V. asedia. DOOM
asediére (-di-e-) s. f., g.-d. art. asediérii; pl. asediéri
asedieri
ASEDIÉRE, asedieri, s. f. Acțiunea de a asedia. [Pr.: -di-e-] – V. asedia. DOOM
asediére (-di-e-) s. f., g.-d. art. asediérii; pl. asediéri
asedierii
ASEDIÉRE, asedieri, s. f. Acțiunea de a asedia. [Pr.: -di-e-] – V. asedia. DOOM
asediére (-di-e-) s. f., g.-d. art. asediérii; pl. asediéri
asedierile
ASEDIÉRE, asedieri, s. f. Acțiunea de a asedia. [Pr.: -di-e-] – V. asedia. DOOM
asediére (-di-e-) s. f., g.-d. art. asediérii; pl. asediéri
asedierilor
ASEDIÉRE, asedieri, s. f. Acțiunea de a asedia. [Pr.: -di-e-] – V. asedia. DOOM
asediére (-di-e-) s. f., g.-d. art. asediérii; pl. asediéri
asediez
ASEDIÁ, asediez, vb. I. Tranz. A supune unui asediu o cetate sau un loc întărit. [Pr.: -di-a] – Din it. assediare. DOOM
asediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 asediáză, 1 pl. asediém (-di-em); conj. prez. 3 să asediéze; ger. asediínd (-di-ind)
asedieze
ASEDIÁ, asediez, vb. I. Tranz. A supune unui asediu o cetate sau un loc întărit. [Pr.: -di-a] – Din it. assediare. DOOM
asediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 asediáză, 1 pl. asediém (-di-em); conj. prez. 3 să asediéze; ger. asediínd (-di-ind)
asediezi
ASEDIÁ, asediez, vb. I. Tranz. A supune unui asediu o cetate sau un loc întărit. [Pr.: -di-a] – Din it. assediare. DOOM
asediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 asediáză, 1 pl. asediém (-di-em); conj. prez. 3 să asediéze; ger. asediínd (-di-ind)
asedii
ASÉDIU, asedii, s. n. Încercuire și atacare cu forțe armate a unui loc întărit, pentru a-l cuceri. ◊ Stare de asediu = regim instituit în unele state, în împrejurări considerate drept excepționale, care constă în suspendarea libertăților democratice și în acordarea unor drepturi speciale poliției, armatei etc. – Din it. assedio. DOOM
asédiu [diu pron. dĭu] s. n., art. asédiul; pl. asédii, art. asédiile (-di-i-)
asediile
ASÉDIU, asedii, s. n. Încercuire și atacare cu forțe armate a unui loc întărit, pentru a-l cuceri. ◊ Stare de asediu = regim instituit în unele state, în împrejurări considerate drept excepționale, care constă în suspendarea libertăților democratice și în acordarea unor drepturi speciale poliției, armatei etc. – Din it. assedio. DOOM
asédiu [diu pron. dĭu] s. n., art. asédiul; pl. asédii, art. asédiile (-di-i-)
asediilor
ASÉDIU, asedii, s. n. Încercuire și atacare cu forțe armate a unui loc întărit, pentru a-l cuceri. ◊ Stare de asediu = regim instituit în unele state, în împrejurări considerate drept excepționale, care constă în suspendarea libertăților democratice și în acordarea unor drepturi speciale poliției, armatei etc. – Din it. assedio. DOOM
asédiu [diu pron. dĭu] s. n., art. asédiul; pl. asédii, art. asédiile (-di-i-)
asediind
ASEDIÁ, asediez, vb. I. Tranz. A supune unui asediu o cetate sau un loc întărit. [Pr.: -di-a] – Din it. assediare. DOOM
asediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 asediáză, 1 pl. asediém (-di-em); conj. prez. 3 să asediéze; ger. asediínd (-di-ind)
asediu
ASÉDIU, asedii, s. n. Încercuire și atacare cu forțe armate a unui loc întărit, pentru a-l cuceri. ◊ Stare de asediu = regim instituit în unele state, în împrejurări considerate drept excepționale, care constă în suspendarea libertăților democratice și în acordarea unor drepturi speciale poliției, armatei etc. – Din it. assedio. DOOM
asédiu [diu pron. dĭu] s. n., art. asédiul; pl. asédii, art. asédiile (-di-i-)
asediul
ASÉDIU, asedii, s. n. Încercuire și atacare cu forțe armate a unui loc întărit, pentru a-l cuceri. ◊ Stare de asediu = regim instituit în unele state, în împrejurări considerate drept excepționale, care constă în suspendarea libertăților democratice și în acordarea unor drepturi speciale poliției, armatei etc. – Din it. assedio. DOOM
asédiu [diu pron. dĭu] s. n., art. asédiul; pl. asédii, art. asédiile (-di-i-)
asediului
ASÉDIU, asedii, s. n. Încercuire și atacare cu forțe armate a unui loc întărit, pentru a-l cuceri. ◊ Stare de asediu = regim instituit în unele state, în împrejurări considerate drept excepționale, care constă în suspendarea libertăților democratice și în acordarea unor drepturi speciale poliției, armatei etc. – Din it. assedio. DOOM
asédiu [diu pron. dĭu] s. n., art. asédiul; pl. asédii, art. asédiile (-di-i-)
aseismic
ASEÍSMIC, -Ă, aseismici, -ce, adj. (Despre zone geografice) Care este lipsit de cutremure. – Din fr. aséismique. DOOM
aseísmic adj. m., pl. aseísmici; f. aseísmică, pl. aseísmice
aseismica
ASEÍSMIC, -Ă, aseismici, -ce, adj. (Despre zone geografice) Care este lipsit de cutremure. – Din fr. aséismique. DOOM
aseísmic adj. m., pl. aseísmici; f. aseísmică, pl. aseísmice
aseismice
ASEÍSMIC, -Ă, aseismici, -ce, adj. (Despre zone geografice) Care este lipsit de cutremure. – Din fr. aséismique. DOOM
aseísmic adj. m., pl. aseísmici; f. aseísmică, pl. aseísmice
aseismicei
ASEÍSMIC, -Ă, aseismici, -ce, adj. (Despre zone geografice) Care este lipsit de cutremure. – Din fr. aséismique. DOOM
aseísmic adj. m., pl. aseísmici; f. aseísmică, pl. aseísmice
aseismicele
ASEÍSMIC, -Ă, aseismici, -ce, adj. (Despre zone geografice) Care este lipsit de cutremure. – Din fr. aséismique. DOOM
aseísmic adj. m., pl. aseísmici; f. aseísmică, pl. aseísmice
aseismicelor
ASEÍSMIC, -Ă, aseismici, -ce, adj. (Despre zone geografice) Care este lipsit de cutremure. – Din fr. aséismique. DOOM
aseísmic adj. m., pl. aseísmici; f. aseísmică, pl. aseísmice
aseismici
ASEÍSMIC, -Ă, aseismici, -ce, adj. (Despre zone geografice) Care este lipsit de cutremure. – Din fr. aséismique. DOOM
aseísmic adj. m., pl. aseísmici; f. aseísmică, pl. aseísmice
aseismicii
ASEÍSMIC, -Ă, aseismici, -ce, adj. (Despre zone geografice) Care este lipsit de cutremure. – Din fr. aséismique. DOOM
aseísmic adj. m., pl. aseísmici; f. aseísmică, pl. aseísmice
aseismicilor
ASEÍSMIC, -Ă, aseismici, -ce, adj. (Despre zone geografice) Care este lipsit de cutremure. – Din fr. aséismique. DOOM
aseísmic adj. m., pl. aseísmici; f. aseísmică, pl. aseísmice
aseismicitate
ASEISMICITÁTE s. f. Absență a fenomenelor seismice într-o zonă geografică. – Din fr. aséismicité.
aseismicitatea
ASEISMICITÁTE s. f. Absență a fenomenelor seismice într-o zonă geografică. – Din fr. aséismicité.
aseismicități
ASEISMICITÁTE s. f. Absență a fenomenelor seismice într-o zonă geografică. – Din fr. aséismicité.
aseismicității
ASEISMICITÁTE s. f. Absență a fenomenelor seismice într-o zonă geografică. – Din fr. aséismicité.
aseismicul
ASEÍSMIC, -Ă, aseismici, -ce, adj. (Despre zone geografice) Care este lipsit de cutremure. – Din fr. aséismique. DOOM
aseísmic adj. m., pl. aseísmici; f. aseísmică, pl. aseísmice
aseismicului
ASEÍSMIC, -Ă, aseismici, -ce, adj. (Despre zone geografice) Care este lipsit de cutremure. – Din fr. aséismique. DOOM
aseísmic adj. m., pl. aseísmici; f. aseísmică, pl. aseísmice
aseleniza
ASELENIZÁ, aselenizez, vb. I. Intranz. (Despre astronave, p. ext. despre astronauți) A lua contact cu suprafața Lunii, a se așeza pe Lună; a aluniza. – A3 + Selene (n. pr.) + suf. -iza. DOOM
aselenizá (a ~) vb., ind. prez. 3 aselenizeáză
aselenizai
ASELENIZÁ, aselenizez, vb. I. Intranz. (Despre astronave, p. ext. despre astronauți) A lua contact cu suprafața Lunii, a se așeza pe Lună; a aluniza. – A3 + Selene (n. pr.) + suf. -iza. DOOM
aselenizá (a ~) vb., ind. prez. 3 aselenizeáză
aselenizam
ASELENIZÁ, aselenizez, vb. I. Intranz. (Despre astronave, p. ext. despre astronauți) A lua contact cu suprafața Lunii, a se așeza pe Lună; a aluniza. – A3 + Selene (n. pr.) + suf. -iza. DOOM
aselenizá (a ~) vb., ind. prez. 3 aselenizeáză
aselenizare
ASELENIZÁ, aselenizez, vb. I. Intranz. (Despre astronave, p. ext. despre astronauți) A lua contact cu suprafața Lunii, a se așeza pe Lună; a aluniza. – A3 + Selene (n. pr.) + suf. -iza. DOOM
aselenizá (a ~) vb., ind. prez. 3 aselenizeáză
aselenizare
ASELENIZÁRE, aselenizări, s. f. Faptul de a aseleniza; alunizare. – V. aseleniza. DOOM
aselenizáre s. f., g.-d. art. aselenizắrii; pl. aselenizắri
aselenizarea
ASELENIZÁRE, aselenizări, s. f. Faptul de a aseleniza; alunizare. – V. aseleniza. DOOM
aselenizáre s. f., g.-d. art. aselenizắrii; pl. aselenizắri
aselenizară
ASELENIZÁ, aselenizez, vb. I. Intranz. (Despre astronave, p. ext. despre astronauți) A lua contact cu suprafața Lunii, a se așeza pe Lună; a aluniza. – A3 + Selene (n. pr.) + suf. -iza. DOOM
aselenizá (a ~) vb., ind. prez. 3 aselenizeáză
aselenizarăm
ASELENIZÁ, aselenizez, vb. I. Intranz. (Despre astronave, p. ext. despre astronauți) A lua contact cu suprafața Lunii, a se așeza pe Lună; a aluniza. – A3 + Selene (n. pr.) + suf. -iza. DOOM
aselenizá (a ~) vb., ind. prez. 3 aselenizeáză
aselenizarăți
ASELENIZÁ, aselenizez, vb. I. Intranz. (Despre astronave, p. ext. despre astronauți) A lua contact cu suprafața Lunii, a se așeza pe Lună; a aluniza. – A3 + Selene (n. pr.) + suf. -iza. DOOM
aselenizá (a ~) vb., ind. prez. 3 aselenizeáză
aselenizase
ASELENIZÁ, aselenizez, vb. I. Intranz. (Despre astronave, p. ext. despre astronauți) A lua contact cu suprafața Lunii, a se așeza pe Lună; a aluniza. – A3 + Selene (n. pr.) + suf. -iza. DOOM
aselenizá (a ~) vb., ind. prez. 3 aselenizeáză
aselenizasem
ASELENIZÁ, aselenizez, vb. I. Intranz. (Despre astronave, p. ext. despre astronauți) A lua contact cu suprafața Lunii, a se așeza pe Lună; a aluniza. – A3 + Selene (n. pr.) + suf. -iza. DOOM
aselenizá (a ~) vb., ind. prez. 3 aselenizeáză
aselenizaseră
ASELENIZÁ, aselenizez, vb. I. Intranz. (Despre astronave, p. ext. despre astronauți) A lua contact cu suprafața Lunii, a se așeza pe Lună; a aluniza. – A3 + Selene (n. pr.) + suf. -iza. DOOM
aselenizá (a ~) vb., ind. prez. 3 aselenizeáză
aselenizaserăm
ASELENIZÁ, aselenizez, vb. I. Intranz. (Despre astronave, p. ext. despre astronauți) A lua contact cu suprafața Lunii, a se așeza pe Lună; a aluniza. – A3 + Selene (n. pr.) + suf. -iza. DOOM
aselenizá (a ~) vb., ind. prez. 3 aselenizeáză
aselenizaserăți
ASELENIZÁ, aselenizez, vb. I. Intranz. (Despre astronave, p. ext. despre astronauți) A lua contact cu suprafața Lunii, a se așeza pe Lună; a aluniza. – A3 + Selene (n. pr.) + suf. -iza. DOOM
aselenizá (a ~) vb., ind. prez. 3 aselenizeáză
aselenizaseși
ASELENIZÁ, aselenizez, vb. I. Intranz. (Despre astronave, p. ext. despre astronauți) A lua contact cu suprafața Lunii, a se așeza pe Lună; a aluniza. – A3 + Selene (n. pr.) + suf. -iza. DOOM
aselenizá (a ~) vb., ind. prez. 3 aselenizeáză
aselenizaseți
ASELENIZÁ, aselenizez, vb. I. Intranz. (Despre astronave, p. ext. despre astronauți) A lua contact cu suprafața Lunii, a se așeza pe Lună; a aluniza. – A3 + Selene (n. pr.) + suf. -iza. DOOM
aselenizá (a ~) vb., ind. prez. 3 aselenizeáză
aselenizat
ASELENIZÁ, aselenizez, vb. I. Intranz. (Despre astronave, p. ext. despre astronauți) A lua contact cu suprafața Lunii, a se așeza pe Lună; a aluniza. – A3 + Selene (n. pr.) + suf. -iza. DOOM
aselenizá (a ~) vb., ind. prez. 3 aselenizeáză
aselenizau
ASELENIZÁ, aselenizez, vb. I. Intranz. (Despre astronave, p. ext. despre astronauți) A lua contact cu suprafața Lunii, a se așeza pe Lună; a aluniza. – A3 + Selene (n. pr.) + suf. -iza. DOOM
aselenizá (a ~) vb., ind. prez. 3 aselenizeáză
aselenizași
ASELENIZÁ, aselenizez, vb. I. Intranz. (Despre astronave, p. ext. despre astronauți) A lua contact cu suprafața Lunii, a se așeza pe Lună; a aluniza. – A3 + Selene (n. pr.) + suf. -iza. DOOM
aselenizá (a ~) vb., ind. prez. 3 aselenizeáză
aselenizați
ASELENIZÁ, aselenizez, vb. I. Intranz. (Despre astronave, p. ext. despre astronauți) A lua contact cu suprafața Lunii, a se așeza pe Lună; a aluniza. – A3 + Selene (n. pr.) + suf. -iza. DOOM
aselenizá (a ~) vb., ind. prez. 3 aselenizeáză
aselenizează
ASELENIZÁ, aselenizez, vb. I. Intranz. (Despre astronave, p. ext. despre astronauți) A lua contact cu suprafața Lunii, a se așeza pe Lună; a aluniza. – A3 + Selene (n. pr.) + suf. -iza. DOOM
aselenizá (a ~) vb., ind. prez. 3 aselenizeáză
aselenizez
ASELENIZÁ, aselenizez, vb. I. Intranz. (Despre astronave, p. ext. despre astronauți) A lua contact cu suprafața Lunii, a se așeza pe Lună; a aluniza. – A3 + Selene (n. pr.) + suf. -iza. DOOM
aselenizá (a ~) vb., ind. prez. 3 aselenizeáză
aselenizeze
ASELENIZÁ, aselenizez, vb. I. Intranz. (Despre astronave, p. ext. despre astronauți) A lua contact cu suprafața Lunii, a se așeza pe Lună; a aluniza. – A3 + Selene (n. pr.) + suf. -iza. DOOM
aselenizá (a ~) vb., ind. prez. 3 aselenizeáză
aselenizezi
ASELENIZÁ, aselenizez, vb. I. Intranz. (Despre astronave, p. ext. despre astronauți) A lua contact cu suprafața Lunii, a se așeza pe Lună; a aluniza. – A3 + Selene (n. pr.) + suf. -iza. DOOM
aselenizá (a ~) vb., ind. prez. 3 aselenizeáză
aselenizând
ASELENIZÁ, aselenizez, vb. I. Intranz. (Despre astronave, p. ext. despre astronauți) A lua contact cu suprafața Lunii, a se așeza pe Lună; a aluniza. – A3 + Selene (n. pr.) + suf. -iza. DOOM
aselenizá (a ~) vb., ind. prez. 3 aselenizeáză
aselenizînd
ASELENIZÁ, aselenizez, vb. I. Intranz. (Despre astronave, p. ext. despre astronauți) A lua contact cu suprafața Lunii, a se așeza pe Lună; a aluniza. – A3 + Selene (n. pr.) + suf. -iza. DOOM
aselenizá (a ~) vb., ind. prez. 3 aselenizeáză
aselenizări
ASELENIZÁRE, aselenizări, s. f. Faptul de a aseleniza; alunizare. – V. aseleniza. DOOM
aselenizáre s. f., g.-d. art. aselenizắrii; pl. aselenizắri
aselenizării
ASELENIZÁRE, aselenizări, s. f. Faptul de a aseleniza; alunizare. – V. aseleniza. DOOM
aselenizáre s. f., g.-d. art. aselenizắrii; pl. aselenizắri
aselenizările
ASELENIZÁRE, aselenizări, s. f. Faptul de a aseleniza; alunizare. – V. aseleniza. DOOM
aselenizáre s. f., g.-d. art. aselenizắrii; pl. aselenizắri
aselenizărilor
ASELENIZÁRE, aselenizări, s. f. Faptul de a aseleniza; alunizare. – V. aseleniza. DOOM
aselenizáre s. f., g.-d. art. aselenizắrii; pl. aselenizắri
asemelui
ASEMELUÍ vb. IV v. asemălui.
asemene
ASEMĂNÁ, asémăn, vb. I. 1. Refl. A avea însușiri, trăsături comune cu cineva sau cu ceva; a semăna2. 2. Tranz. și refl. A (se) socoti la fel cu altul, a (se) așeza pe același plan; a (se) asemui. – Lat. assimilare. DOOM
asemăná (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. asémăn, 2 sg. asémeni, 3 aseámănă; conj. prez. 3 să asémene
asemene
ASÉMENEA adj. invar., adv. I. Adj. invar. 1. Asemănător; spec. (despre figuri geometrice) care au unghiurile corespunzătoare egale și laturile corespunzătoare proporționale. 2. Care este astfel (de...), atare, așa. O asemenea problemă. II. Adv. 1. Tot așa, în același fel, deopotrivă (de...), așijderea. 2. Pe lângă aceasta; încă, mai. [Var.: (reg.) asémeni, asémene, asémine adj. invar.,adv.] – Lat. assimile. DOOM
asémenea3 adv. (se poartă ~ mie)
asemenea
ASÉMENEA adj. invar., adv. I. Adj. invar. 1. Asemănător; spec. (despre figuri geometrice) care au unghiurile corespunzătoare egale și laturile corespunzătoare proporționale. 2. Care este astfel (de...), atare, așa. O asemenea problemă. II. Adv. 1. Tot așa, în același fel, deopotrivă (de...), așijderea. 2. Pe lângă aceasta; încă, mai. [Var.: (reg.) asémeni, asémene, asémine adj. invar.,adv.] – Lat. assimile. DOOM
asémenea3 adv. (se poartă ~ mie)
asemeni
ASEMĂNÁ, asémăn, vb. I. 1. Refl. A avea însușiri, trăsături comune cu cineva sau cu ceva; a semăna2. 2. Tranz. și refl. A (se) socoti la fel cu altul, a (se) așeza pe același plan; a (se) asemui. – Lat. assimilare. DOOM
asemăná (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. asémăn, 2 sg. asémeni, 3 aseámănă; conj. prez. 3 să asémene
asemeni
ASÉMENEA adj. invar., adv. I. Adj. invar. 1. Asemănător; spec. (despre figuri geometrice) care au unghiurile corespunzătoare egale și laturile corespunzătoare proporționale. 2. Care este astfel (de...), atare, așa. O asemenea problemă. II. Adv. 1. Tot așa, în același fel, deopotrivă (de...), așijderea. 2. Pe lângă aceasta; încă, mai. [Var.: (reg.) asémeni, asémene, asémine adj. invar.,adv.] – Lat. assimile. DOOM
asémenea3 adv. (se poartă ~ mie)
asemine
ASÉMENEA adj. invar., adv. I. Adj. invar. 1. Asemănător; spec. (despre figuri geometrice) care au unghiurile corespunzătoare egale și laturile corespunzătoare proporționale. 2. Care este astfel (de...), atare, așa. O asemenea problemă. II. Adv. 1. Tot așa, în același fel, deopotrivă (de...), așijderea. 2. Pe lângă aceasta; încă, mai. [Var.: (reg.) asémeni, asémene, asémine adj. invar.,adv.] – Lat. assimile. DOOM
asémenea3 adv. (se poartă ~ mie)
asemui
ASEMUÍ, asemuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) asemăna. ♦ Tranz. A confunda. – A3 + seamă + suf. -ui. DOOM
asemuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asemuiésc, imperf. 3 sg. asemuiá; conj. prez. 3 să asemuiáscă
asemuia
ASEMUÍ, asemuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) asemăna. ♦ Tranz. A confunda. – A3 + seamă + suf. -ui. DOOM
asemuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asemuiésc, imperf. 3 sg. asemuiá; conj. prez. 3 să asemuiáscă
asemuiai
ASEMUÍ, asemuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) asemăna. ♦ Tranz. A confunda. – A3 + seamă + suf. -ui. DOOM
asemuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asemuiésc, imperf. 3 sg. asemuiá; conj. prez. 3 să asemuiáscă
asemuiam
ASEMUÍ, asemuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) asemăna. ♦ Tranz. A confunda. – A3 + seamă + suf. -ui. DOOM
asemuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asemuiésc, imperf. 3 sg. asemuiá; conj. prez. 3 să asemuiáscă
asemuiască
ASEMUÍ, asemuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) asemăna. ♦ Tranz. A confunda. – A3 + seamă + suf. -ui. DOOM
asemuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asemuiésc, imperf. 3 sg. asemuiá; conj. prez. 3 să asemuiáscă
asemuiau
ASEMUÍ, asemuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) asemăna. ♦ Tranz. A confunda. – A3 + seamă + suf. -ui. DOOM
asemuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asemuiésc, imperf. 3 sg. asemuiá; conj. prez. 3 să asemuiáscă
asemuiați
ASEMUÍ, asemuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) asemăna. ♦ Tranz. A confunda. – A3 + seamă + suf. -ui. DOOM
asemuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asemuiésc, imperf. 3 sg. asemuiá; conj. prez. 3 să asemuiáscă
asemuie
ASEMUÍ, asemuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) asemăna. ♦ Tranz. A confunda. – A3 + seamă + suf. -ui. DOOM
asemuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asemuiésc, imperf. 3 sg. asemuiá; conj. prez. 3 să asemuiáscă
asemuiesc
ASEMUÍ, asemuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) asemăna. ♦ Tranz. A confunda. – A3 + seamă + suf. -ui. DOOM
asemuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asemuiésc, imperf. 3 sg. asemuiá; conj. prez. 3 să asemuiáscă
asemuiește
ASEMUÍ, asemuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) asemăna. ♦ Tranz. A confunda. – A3 + seamă + suf. -ui. DOOM
asemuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asemuiésc, imperf. 3 sg. asemuiá; conj. prez. 3 să asemuiáscă
asemuiești
ASEMUÍ, asemuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) asemăna. ♦ Tranz. A confunda. – A3 + seamă + suf. -ui. DOOM
asemuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asemuiésc, imperf. 3 sg. asemuiá; conj. prez. 3 să asemuiáscă
asemuii
ASEMUÍ, asemuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) asemăna. ♦ Tranz. A confunda. – A3 + seamă + suf. -ui. DOOM
asemuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asemuiésc, imperf. 3 sg. asemuiá; conj. prez. 3 să asemuiáscă
asemuim
ASEMUÍ, asemuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) asemăna. ♦ Tranz. A confunda. – A3 + seamă + suf. -ui. DOOM
asemuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asemuiésc, imperf. 3 sg. asemuiá; conj. prez. 3 să asemuiáscă
asemuind
ASEMUÍ, asemuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) asemăna. ♦ Tranz. A confunda. – A3 + seamă + suf. -ui. DOOM
asemuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asemuiésc, imperf. 3 sg. asemuiá; conj. prez. 3 să asemuiáscă
asemuire
ASEMUÍ, asemuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) asemăna. ♦ Tranz. A confunda. – A3 + seamă + suf. -ui. DOOM
asemuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asemuiésc, imperf. 3 sg. asemuiá; conj. prez. 3 să asemuiáscă
asemuire
ASEMUÍRE, asemuiri, s. f. Faptul de a (se) asemui. – V. asemui. DOOM
asemuíre s. f., g.-d. art. asemuírii; pl. asemuíri
asemuirea
ASEMUÍRE, asemuiri, s. f. Faptul de a (se) asemui. – V. asemui. DOOM
asemuíre s. f., g.-d. art. asemuírii; pl. asemuíri
asemuiri
ASEMUÍRE, asemuiri, s. f. Faptul de a (se) asemui. – V. asemui. DOOM
asemuíre s. f., g.-d. art. asemuírii; pl. asemuíri
asemuirii
ASEMUÍRE, asemuiri, s. f. Faptul de a (se) asemui. – V. asemui. DOOM
asemuíre s. f., g.-d. art. asemuírii; pl. asemuíri
asemuirile
ASEMUÍRE, asemuiri, s. f. Faptul de a (se) asemui. – V. asemui. DOOM
asemuíre s. f., g.-d. art. asemuírii; pl. asemuíri
asemuirilor
ASEMUÍRE, asemuiri, s. f. Faptul de a (se) asemui. – V. asemui. DOOM
asemuíre s. f., g.-d. art. asemuírii; pl. asemuíri
asemuiră
ASEMUÍ, asemuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) asemăna. ♦ Tranz. A confunda. – A3 + seamă + suf. -ui. DOOM
asemuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asemuiésc, imperf. 3 sg. asemuiá; conj. prez. 3 să asemuiáscă
asemuirăm
ASEMUÍ, asemuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) asemăna. ♦ Tranz. A confunda. – A3 + seamă + suf. -ui. DOOM
asemuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asemuiésc, imperf. 3 sg. asemuiá; conj. prez. 3 să asemuiáscă
asemuirăți
ASEMUÍ, asemuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) asemăna. ♦ Tranz. A confunda. – A3 + seamă + suf. -ui. DOOM
asemuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asemuiésc, imperf. 3 sg. asemuiá; conj. prez. 3 să asemuiáscă
asemuise
ASEMUÍ, asemuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) asemăna. ♦ Tranz. A confunda. – A3 + seamă + suf. -ui. DOOM
asemuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asemuiésc, imperf. 3 sg. asemuiá; conj. prez. 3 să asemuiáscă
asemuisem
ASEMUÍ, asemuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) asemăna. ♦ Tranz. A confunda. – A3 + seamă + suf. -ui. DOOM
asemuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asemuiésc, imperf. 3 sg. asemuiá; conj. prez. 3 să asemuiáscă
asemuiseră
ASEMUÍ, asemuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) asemăna. ♦ Tranz. A confunda. – A3 + seamă + suf. -ui. DOOM
asemuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asemuiésc, imperf. 3 sg. asemuiá; conj. prez. 3 să asemuiáscă
asemuiserăm
ASEMUÍ, asemuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) asemăna. ♦ Tranz. A confunda. – A3 + seamă + suf. -ui. DOOM
asemuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asemuiésc, imperf. 3 sg. asemuiá; conj. prez. 3 să asemuiáscă
asemuiserăți
ASEMUÍ, asemuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) asemăna. ♦ Tranz. A confunda. – A3 + seamă + suf. -ui. DOOM
asemuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asemuiésc, imperf. 3 sg. asemuiá; conj. prez. 3 să asemuiáscă
asemuiseși
ASEMUÍ, asemuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) asemăna. ♦ Tranz. A confunda. – A3 + seamă + suf. -ui. DOOM
asemuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asemuiésc, imperf. 3 sg. asemuiá; conj. prez. 3 să asemuiáscă
asemuiseți
ASEMUÍ, asemuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) asemăna. ♦ Tranz. A confunda. – A3 + seamă + suf. -ui. DOOM
asemuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asemuiésc, imperf. 3 sg. asemuiá; conj. prez. 3 să asemuiáscă
asemuit
ASEMUÍ, asemuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) asemăna. ♦ Tranz. A confunda. – A3 + seamă + suf. -ui. DOOM
asemuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asemuiésc, imperf. 3 sg. asemuiá; conj. prez. 3 să asemuiáscă
asemuit
ASEMUÍ, asemuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) asemăna. ♦ Tranz. A confunda. – A3- + seamă + suf. -ui.
asemuiși
ASEMUÍ, asemuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) asemăna. ♦ Tranz. A confunda. – A3 + seamă + suf. -ui. DOOM
asemuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asemuiésc, imperf. 3 sg. asemuiá; conj. prez. 3 să asemuiáscă
asemuiți
ASEMUÍ, asemuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) asemăna. ♦ Tranz. A confunda. – A3 + seamă + suf. -ui. DOOM
asemuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asemuiésc, imperf. 3 sg. asemuiá; conj. prez. 3 să asemuiáscă
asemălui
ASEMĂLUÍ, asemăluiesc, vb. IV. Tranz. (Mold.; învechit și popular) 1. A stabili, a constata o asemănare între două sau mai multe lucruri sau ființe; a asemăna. 2. (Cu privire la un teren) A netezi, a nivela. – Variantă: asemeluí (ALECSANDRI, T. 1099) vb. IV.
asemăn
ASEMĂNÁ, asémăn, vb. I. 1. Refl. A avea însușiri, trăsături comune cu cineva sau cu ceva; a semăna2. 2. Tranz. și refl. A (se) socoti la fel cu altul, a (se) așeza pe același plan; a (se) asemui. – Lat. assimilare. DOOM
asemăná (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. asémăn, 2 sg. asémeni, 3 aseámănă; conj. prez. 3 să asémene
asemăna
ASEMĂNÁ, asémăn, vb. I. 1. Refl. A avea însușiri, trăsături comune cu cineva sau cu ceva; a semăna2. 2. Tranz. și refl. A (se) socoti la fel cu altul, a (se) așeza pe același plan; a (se) asemui. – Lat. assimilare. DOOM
asemăná (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. asémăn, 2 sg. asémeni, 3 aseámănă; conj. prez. 3 să asémene
asemănai
ASEMĂNÁ, asémăn, vb. I. 1. Refl. A avea însușiri, trăsături comune cu cineva sau cu ceva; a semăna2. 2. Tranz. și refl. A (se) socoti la fel cu altul, a (se) așeza pe același plan; a (se) asemui. – Lat. assimilare. DOOM
asemăná (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. asémăn, 2 sg. asémeni, 3 aseámănă; conj. prez. 3 să asémene
asemănam
ASEMĂNÁ, asémăn, vb. I. 1. Refl. A avea însușiri, trăsături comune cu cineva sau cu ceva; a semăna2. 2. Tranz. și refl. A (se) socoti la fel cu altul, a (se) așeza pe același plan; a (se) asemui. – Lat. assimilare. DOOM
asemăná (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. asémăn, 2 sg. asémeni, 3 aseámănă; conj. prez. 3 să asémene
asemănare
ASEMĂNÁ, asémăn, vb. I. 1. Refl. A avea însușiri, trăsături comune cu cineva sau cu ceva; a semăna2. 2. Tranz. și refl. A (se) socoti la fel cu altul, a (se) așeza pe același plan; a (se) asemui. – Lat. assimilare. DOOM
asemăná (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. asémăn, 2 sg. asémeni, 3 aseámănă; conj. prez. 3 să asémene
asemănare
ASEMĂNÁRE, asemănări, s. f. Faptul de a (se) asemăna; analogie, similitudine. ◊ Loc. adv. După chipul și asemănarea cuiva = întocmai, leit, la fel (cu cineva sau cu ceva). ◊ Loc. adv. și adj. Fără asemănare = extraordinar, incomparabil. ♦ (Mat.) Corespondență între punctele a două figuri în care raportul lungimilor segmentelor omoloage este constant. ♦ (Bis.) Postulat al antropologiei religioase exprimând starea de desăvârșire proprie primului om creat de Dumnezeu înainte de căderea în păcat și spre care tinde creștinul. – V. asemăna. DOOM
asemănáre s. f., g.-d. art. asemănắrii; pl. asemănắri
asemănarea
ASEMĂNÁRE, asemănări, s. f. Faptul de a (se) asemăna; analogie, similitudine. ◊ Loc. adv. După chipul și asemănarea cuiva = întocmai, leit, la fel (cu cineva sau cu ceva). ◊ Loc. adv. și adj. Fără asemănare = extraordinar, incomparabil. ♦ (Mat.) Corespondență între punctele a două figuri în care raportul lungimilor segmentelor omoloage este constant. ♦ (Bis.) Postulat al antropologiei religioase exprimând starea de desăvârșire proprie primului om creat de Dumnezeu înainte de căderea în păcat și spre care tinde creștinul. – V. asemăna. DOOM
asemănáre s. f., g.-d. art. asemănắrii; pl. asemănắri
asemănară
ASEMĂNÁ, asémăn, vb. I. 1. Refl. A avea însușiri, trăsături comune cu cineva sau cu ceva; a semăna2. 2. Tranz. și refl. A (se) socoti la fel cu altul, a (se) așeza pe același plan; a (se) asemui. – Lat. assimilare. DOOM
asemăná (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. asémăn, 2 sg. asémeni, 3 aseámănă; conj. prez. 3 să asémene
asemănarăm
ASEMĂNÁ, asémăn, vb. I. 1. Refl. A avea însușiri, trăsături comune cu cineva sau cu ceva; a semăna2. 2. Tranz. și refl. A (se) socoti la fel cu altul, a (se) așeza pe același plan; a (se) asemui. – Lat. assimilare. DOOM
asemăná (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. asémăn, 2 sg. asémeni, 3 aseámănă; conj. prez. 3 să asémene
asemănarăți
ASEMĂNÁ, asémăn, vb. I. 1. Refl. A avea însușiri, trăsături comune cu cineva sau cu ceva; a semăna2. 2. Tranz. și refl. A (se) socoti la fel cu altul, a (se) așeza pe același plan; a (se) asemui. – Lat. assimilare. DOOM
asemăná (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. asémăn, 2 sg. asémeni, 3 aseámănă; conj. prez. 3 să asémene
asemănase
ASEMĂNÁ, asémăn, vb. I. 1. Refl. A avea însușiri, trăsături comune cu cineva sau cu ceva; a semăna2. 2. Tranz. și refl. A (se) socoti la fel cu altul, a (se) așeza pe același plan; a (se) asemui. – Lat. assimilare. DOOM
asemăná (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. asémăn, 2 sg. asémeni, 3 aseámănă; conj. prez. 3 să asémene
asemănasem
ASEMĂNÁ, asémăn, vb. I. 1. Refl. A avea însușiri, trăsături comune cu cineva sau cu ceva; a semăna2. 2. Tranz. și refl. A (se) socoti la fel cu altul, a (se) așeza pe același plan; a (se) asemui. – Lat. assimilare. DOOM
asemăná (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. asémăn, 2 sg. asémeni, 3 aseámănă; conj. prez. 3 să asémene
asemănaseră
ASEMĂNÁ, asémăn, vb. I. 1. Refl. A avea însușiri, trăsături comune cu cineva sau cu ceva; a semăna2. 2. Tranz. și refl. A (se) socoti la fel cu altul, a (se) așeza pe același plan; a (se) asemui. – Lat. assimilare. DOOM
asemăná (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. asémăn, 2 sg. asémeni, 3 aseámănă; conj. prez. 3 să asémene
asemănaserăm
ASEMĂNÁ, asémăn, vb. I. 1. Refl. A avea însușiri, trăsături comune cu cineva sau cu ceva; a semăna2. 2. Tranz. și refl. A (se) socoti la fel cu altul, a (se) așeza pe același plan; a (se) asemui. – Lat. assimilare. DOOM
asemăná (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. asémăn, 2 sg. asémeni, 3 aseámănă; conj. prez. 3 să asémene
asemănaserăți
ASEMĂNÁ, asémăn, vb. I. 1. Refl. A avea însușiri, trăsături comune cu cineva sau cu ceva; a semăna2. 2. Tranz. și refl. A (se) socoti la fel cu altul, a (se) așeza pe același plan; a (se) asemui. – Lat. assimilare. DOOM
asemăná (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. asémăn, 2 sg. asémeni, 3 aseámănă; conj. prez. 3 să asémene
asemănaseși
ASEMĂNÁ, asémăn, vb. I. 1. Refl. A avea însușiri, trăsături comune cu cineva sau cu ceva; a semăna2. 2. Tranz. și refl. A (se) socoti la fel cu altul, a (se) așeza pe același plan; a (se) asemui. – Lat. assimilare. DOOM
asemăná (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. asémăn, 2 sg. asémeni, 3 aseámănă; conj. prez. 3 să asémene
asemănaseți
ASEMĂNÁ, asémăn, vb. I. 1. Refl. A avea însușiri, trăsături comune cu cineva sau cu ceva; a semăna2. 2. Tranz. și refl. A (se) socoti la fel cu altul, a (se) așeza pe același plan; a (se) asemui. – Lat. assimilare. DOOM
asemăná (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. asémăn, 2 sg. asémeni, 3 aseámănă; conj. prez. 3 să asémene
asemănat
ASEMĂNÁ, asémăn, vb. I. 1. Refl. A avea însușiri, trăsături comune cu cineva sau cu ceva; a semăna2. 2. Tranz. și refl. A (se) socoti la fel cu altul, a (se) așeza pe același plan; a (se) asemui. – Lat. assimilare. DOOM
asemăná (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. asémăn, 2 sg. asémeni, 3 aseámănă; conj. prez. 3 să asémene
asemănat
ASEMĂNÁT, -Ă, asemănați, -te, adj. (Înv.) Asemănător. ♦ (Adverbial) în conformitate cu..., conform cu... – V. asemăna.
asemănau
ASEMĂNÁ, asémăn, vb. I. 1. Refl. A avea însușiri, trăsături comune cu cineva sau cu ceva; a semăna2. 2. Tranz. și refl. A (se) socoti la fel cu altul, a (se) așeza pe același plan; a (se) asemui. – Lat. assimilare. DOOM
asemăná (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. asémăn, 2 sg. asémeni, 3 aseámănă; conj. prez. 3 să asémene
asemănași
ASEMĂNÁ, asémăn, vb. I. 1. Refl. A avea însușiri, trăsături comune cu cineva sau cu ceva; a semăna2. 2. Tranz. și refl. A (se) socoti la fel cu altul, a (se) așeza pe același plan; a (se) asemui. – Lat. assimilare. DOOM
asemăná (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. asémăn, 2 sg. asémeni, 3 aseámănă; conj. prez. 3 să asémene
asemănați
ASEMĂNÁ, asémăn, vb. I. 1. Refl. A avea însușiri, trăsături comune cu cineva sau cu ceva; a semăna2. 2. Tranz. și refl. A (se) socoti la fel cu altul, a (se) așeza pe același plan; a (se) asemui. – Lat. assimilare. DOOM
asemăná (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. asémăn, 2 sg. asémeni, 3 aseámănă; conj. prez. 3 să asémene
asemănând
ASEMĂNÁ, asémăn, vb. I. 1. Refl. A avea însușiri, trăsături comune cu cineva sau cu ceva; a semăna2. 2. Tranz. și refl. A (se) socoti la fel cu altul, a (se) așeza pe același plan; a (se) asemui. – Lat. assimilare. DOOM
asemăná (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. asémăn, 2 sg. asémeni, 3 aseámănă; conj. prez. 3 să asémene
asemănînd
ASEMĂNÁ, asémăn, vb. I. 1. Refl. A avea însușiri, trăsături comune cu cineva sau cu ceva; a semăna2. 2. Tranz. și refl. A (se) socoti la fel cu altul, a (se) așeza pe același plan; a (se) asemui. – Lat. assimilare. DOOM
asemăná (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. asémăn, 2 sg. asémeni, 3 aseámănă; conj. prez. 3 să asémene
asemănări
ASEMĂNÁRE, asemănări, s. f. Faptul de a (se) asemăna; analogie, similitudine. ◊ Loc. adv. După chipul și asemănarea cuiva = întocmai, leit, la fel (cu cineva sau cu ceva). ◊ Loc. adv. și adj. Fără asemănare = extraordinar, incomparabil. ♦ (Mat.) Corespondență între punctele a două figuri în care raportul lungimilor segmentelor omoloage este constant. ♦ (Bis.) Postulat al antropologiei religioase exprimând starea de desăvârșire proprie primului om creat de Dumnezeu înainte de căderea în păcat și spre care tinde creștinul. – V. asemăna. DOOM
asemănáre s. f., g.-d. art. asemănắrii; pl. asemănắri
asemănării
ASEMĂNÁRE, asemănări, s. f. Faptul de a (se) asemăna; analogie, similitudine. ◊ Loc. adv. După chipul și asemănarea cuiva = întocmai, leit, la fel (cu cineva sau cu ceva). ◊ Loc. adv. și adj. Fără asemănare = extraordinar, incomparabil. ♦ (Mat.) Corespondență între punctele a două figuri în care raportul lungimilor segmentelor omoloage este constant. ♦ (Bis.) Postulat al antropologiei religioase exprimând starea de desăvârșire proprie primului om creat de Dumnezeu înainte de căderea în păcat și spre care tinde creștinul. – V. asemăna. DOOM
asemănáre s. f., g.-d. art. asemănắrii; pl. asemănắri
asemănările
ASEMĂNÁRE, asemănări, s. f. Faptul de a (se) asemăna; analogie, similitudine. ◊ Loc. adv. După chipul și asemănarea cuiva = întocmai, leit, la fel (cu cineva sau cu ceva). ◊ Loc. adv. și adj. Fără asemănare = extraordinar, incomparabil. ♦ (Mat.) Corespondență între punctele a două figuri în care raportul lungimilor segmentelor omoloage este constant. ♦ (Bis.) Postulat al antropologiei religioase exprimând starea de desăvârșire proprie primului om creat de Dumnezeu înainte de căderea în păcat și spre care tinde creștinul. – V. asemăna. DOOM
asemănáre s. f., g.-d. art. asemănắrii; pl. asemănắri
asemănărilor
ASEMĂNÁRE, asemănări, s. f. Faptul de a (se) asemăna; analogie, similitudine. ◊ Loc. adv. După chipul și asemănarea cuiva = întocmai, leit, la fel (cu cineva sau cu ceva). ◊ Loc. adv. și adj. Fără asemănare = extraordinar, incomparabil. ♦ (Mat.) Corespondență între punctele a două figuri în care raportul lungimilor segmentelor omoloage este constant. ♦ (Bis.) Postulat al antropologiei religioase exprimând starea de desăvârșire proprie primului om creat de Dumnezeu înainte de căderea în păcat și spre care tinde creștinul. – V. asemăna. DOOM
asemănáre s. f., g.-d. art. asemănắrii; pl. asemănắri
asemănătoare
ASEMĂNĂTÓR, -OÁRE, asemănători, -oáre, adj. Care seamănă cu cineva sau cu ceva; similar, asemenea, analog, asemănat. – Asemăna + suf. -ător. DOOM
asemănătór adj. m., pl. asemănătóri; f. sg. și pl. asemănătoáre
asemănătoarea
ASEMĂNĂTÓR, -OÁRE, asemănători, -oáre, adj. Care seamănă cu cineva sau cu ceva; similar, asemenea, analog, asemănat. – Asemăna + suf. -ător. DOOM
asemănătór adj. m., pl. asemănătóri; f. sg. și pl. asemănătoáre
asemănătoarei
ASEMĂNĂTÓR, -OÁRE, asemănători, -oáre, adj. Care seamănă cu cineva sau cu ceva; similar, asemenea, analog, asemănat. – Asemăna + suf. -ător. DOOM
asemănătór adj. m., pl. asemănătóri; f. sg. și pl. asemănătoáre
asemănătoarele
ASEMĂNĂTÓR, -OÁRE, asemănători, -oáre, adj. Care seamănă cu cineva sau cu ceva; similar, asemenea, analog, asemănat. – Asemăna + suf. -ător. DOOM
asemănătór adj. m., pl. asemănătóri; f. sg. și pl. asemănătoáre
asemănătoarelor
ASEMĂNĂTÓR, -OÁRE, asemănători, -oáre, adj. Care seamănă cu cineva sau cu ceva; similar, asemenea, analog, asemănat. – Asemăna + suf. -ător. DOOM
asemănătór adj. m., pl. asemănătóri; f. sg. și pl. asemănătoáre
asemănător
ASEMĂNĂTÓR, -OÁRE, asemănători, -oáre, adj. Care seamănă cu cineva sau cu ceva; similar, asemenea, analog, asemănat. – Asemăna + suf. -ător. DOOM
asemănătór adj. m., pl. asemănătóri; f. sg. și pl. asemănătoáre
asemănători
ASEMĂNĂTÓR, -OÁRE, asemănători, -oáre, adj. Care seamănă cu cineva sau cu ceva; similar, asemenea, analog, asemănat. – Asemăna + suf. -ător. DOOM
asemănătór adj. m., pl. asemănătóri; f. sg. și pl. asemănătoáre
asemănătorii
ASEMĂNĂTÓR, -OÁRE, asemănători, -oáre, adj. Care seamănă cu cineva sau cu ceva; similar, asemenea, analog, asemănat. – Asemăna + suf. -ător. DOOM
asemănătór adj. m., pl. asemănătóri; f. sg. și pl. asemănătoáre
asemănătorilor
ASEMĂNĂTÓR, -OÁRE, asemănători, -oáre, adj. Care seamănă cu cineva sau cu ceva; similar, asemenea, analog, asemănat. – Asemăna + suf. -ător. DOOM
asemănătór adj. m., pl. asemănătóri; f. sg. și pl. asemănătoáre
asemănătorul
ASEMĂNĂTÓR, -OÁRE, asemănători, -oáre, adj. Care seamănă cu cineva sau cu ceva; similar, asemenea, analog, asemănat. – Asemăna + suf. -ător. DOOM
asemănătór adj. m., pl. asemănătóri; f. sg. și pl. asemănătoáre
asemănătorului
ASEMĂNĂTÓR, -OÁRE, asemănători, -oáre, adj. Care seamănă cu cineva sau cu ceva; similar, asemenea, analog, asemănat. – Asemăna + suf. -ător. DOOM
asemănătór adj. m., pl. asemănătóri; f. sg. și pl. asemănătoáre
asentiment
ASENTIMÉNT, asentimente, s. n. Consimțământ, aprobare, încuviințare dată cuiva pentru a face ceva. ◊ Expr. A fi în asentimentul cuiva = a proceda în conformitate cu dorința cuiva; a avea aprobarea cuiva într-o acțiune. – Din fr. assentiment. DOOM
asentimént s. n., pl. asentiménte
asentimente
ASENTIMÉNT, asentimente, s. n. Consimțământ, aprobare, încuviințare dată cuiva pentru a face ceva. ◊ Expr. A fi în asentimentul cuiva = a proceda în conformitate cu dorința cuiva; a avea aprobarea cuiva într-o acțiune. – Din fr. assentiment. DOOM
asentimént s. n., pl. asentiménte
asentimentele
ASENTIMÉNT, asentimente, s. n. Consimțământ, aprobare, încuviințare dată cuiva pentru a face ceva. ◊ Expr. A fi în asentimentul cuiva = a proceda în conformitate cu dorința cuiva; a avea aprobarea cuiva într-o acțiune. – Din fr. assentiment. DOOM
asentimént s. n., pl. asentiménte
asentimentelor
ASENTIMÉNT, asentimente, s. n. Consimțământ, aprobare, încuviințare dată cuiva pentru a face ceva. ◊ Expr. A fi în asentimentul cuiva = a proceda în conformitate cu dorința cuiva; a avea aprobarea cuiva într-o acțiune. – Din fr. assentiment. DOOM
asentimént s. n., pl. asentiménte
asentimentul
ASENTIMÉNT, asentimente, s. n. Consimțământ, aprobare, încuviințare dată cuiva pentru a face ceva. ◊ Expr. A fi în asentimentul cuiva = a proceda în conformitate cu dorința cuiva; a avea aprobarea cuiva într-o acțiune. – Din fr. assentiment. DOOM
asentimént s. n., pl. asentiménte
asentimentului
ASENTIMÉNT, asentimente, s. n. Consimțământ, aprobare, încuviințare dată cuiva pentru a face ceva. ◊ Expr. A fi în asentimentul cuiva = a proceda în conformitate cu dorința cuiva; a avea aprobarea cuiva într-o acțiune. – Din fr. assentiment. DOOM
asentimént s. n., pl. asentiménte
asepsie
ASEPSÍE s. f. Metodă de sterilizare a instrumentelor chirurgicale, a locului unde se face operația etc. cu ajutorul căldurii, ultrasunetelor etc.; absență a microbilor în urma aplicării acestei metode. – Din fr. asepsie. DOOM
asepsíe s. f., art. asepsía, g.-d. asepsíi, art. asepsíei
aseptic
ASÉPTIC, -Ă, aseptici, -ce, adj. Care este în stare de asepsie; sterilizat. – Din fr. aseptique. DOOM
aséptic adj. m., pl. aséptici; f. aséptică, pl. aséptice
aseptica
ASÉPTIC, -Ă, aseptici, -ce, adj. Care este în stare de asepsie; sterilizat. – Din fr. aseptique. DOOM
aséptic adj. m., pl. aséptici; f. aséptică, pl. aséptice
aseptice
ASÉPTIC, -Ă, aseptici, -ce, adj. Care este în stare de asepsie; sterilizat. – Din fr. aseptique. DOOM
aséptic adj. m., pl. aséptici; f. aséptică, pl. aséptice
asepticei
ASÉPTIC, -Ă, aseptici, -ce, adj. Care este în stare de asepsie; sterilizat. – Din fr. aseptique. DOOM
aséptic adj. m., pl. aséptici; f. aséptică, pl. aséptice
asepticele
ASÉPTIC, -Ă, aseptici, -ce, adj. Care este în stare de asepsie; sterilizat. – Din fr. aseptique. DOOM
aséptic adj. m., pl. aséptici; f. aséptică, pl. aséptice
asepticelor
ASÉPTIC, -Ă, aseptici, -ce, adj. Care este în stare de asepsie; sterilizat. – Din fr. aseptique. DOOM
aséptic adj. m., pl. aséptici; f. aséptică, pl. aséptice
aseptici
ASÉPTIC, -Ă, aseptici, -ce, adj. Care este în stare de asepsie; sterilizat. – Din fr. aseptique. DOOM
aséptic adj. m., pl. aséptici; f. aséptică, pl. aséptice
asepticii
ASÉPTIC, -Ă, aseptici, -ce, adj. Care este în stare de asepsie; sterilizat. – Din fr. aseptique. DOOM
aséptic adj. m., pl. aséptici; f. aséptică, pl. aséptice
asepticilor
ASÉPTIC, -Ă, aseptici, -ce, adj. Care este în stare de asepsie; sterilizat. – Din fr. aseptique. DOOM
aséptic adj. m., pl. aséptici; f. aséptică, pl. aséptice
asepticul
ASÉPTIC, -Ă, aseptici, -ce, adj. Care este în stare de asepsie; sterilizat. – Din fr. aseptique. DOOM
aséptic adj. m., pl. aséptici; f. aséptică, pl. aséptice
asepticului
ASÉPTIC, -Ă, aseptici, -ce, adj. Care este în stare de asepsie; sterilizat. – Din fr. aseptique. DOOM
aséptic adj. m., pl. aséptici; f. aséptică, pl. aséptice
aseptiza
ASEPTIZÁ, aseptizez, vb. I. Tranz. (Med.) A steriliza (1). – Din fr. aseptiser.
aseptizai
ASEPTIZÁ, aseptizez, vb. I. Tranz. (Med.) A steriliza (1). – Din fr. aseptiser.
aseptizam
ASEPTIZÁ, aseptizez, vb. I. Tranz. (Med.) A steriliza (1). – Din fr. aseptiser.
aseptizare
ASEPTIZÁ, aseptizez, vb. I. Tranz. (Med.) A steriliza (1). – Din fr. aseptiser.
aseptizare
ASEPTIZÁRE, aseptizări, s. f. Acțiunea de a aseptiza și rezultatul ei. – V. aseptiza.
aseptizarea
ASEPTIZÁRE, aseptizări, s. f. Acțiunea de a aseptiza și rezultatul ei. – V. aseptiza.
aseptizară
ASEPTIZÁ, aseptizez, vb. I. Tranz. (Med.) A steriliza (1). – Din fr. aseptiser.
aseptizarăm
ASEPTIZÁ, aseptizez, vb. I. Tranz. (Med.) A steriliza (1). – Din fr. aseptiser.
aseptizarăți
ASEPTIZÁ, aseptizez, vb. I. Tranz. (Med.) A steriliza (1). – Din fr. aseptiser.
aseptizase
ASEPTIZÁ, aseptizez, vb. I. Tranz. (Med.) A steriliza (1). – Din fr. aseptiser.
aseptizasem
ASEPTIZÁ, aseptizez, vb. I. Tranz. (Med.) A steriliza (1). – Din fr. aseptiser.
aseptizaseră
ASEPTIZÁ, aseptizez, vb. I. Tranz. (Med.) A steriliza (1). – Din fr. aseptiser.
aseptizaserăm
ASEPTIZÁ, aseptizez, vb. I. Tranz. (Med.) A steriliza (1). – Din fr. aseptiser.
aseptizaserăți
ASEPTIZÁ, aseptizez, vb. I. Tranz. (Med.) A steriliza (1). – Din fr. aseptiser.
aseptizaseși
ASEPTIZÁ, aseptizez, vb. I. Tranz. (Med.) A steriliza (1). – Din fr. aseptiser.
aseptizaseți
ASEPTIZÁ, aseptizez, vb. I. Tranz. (Med.) A steriliza (1). – Din fr. aseptiser.
aseptizat
ASEPTIZÁ, aseptizez, vb. I. Tranz. (Med.) A steriliza (1). – Din fr. aseptiser.
aseptizat
ASEPTIZÁ, aseptizez, vb. I. Tranz. (Med.) A steriliza (1). – Din fr. aseptiser.
aseptizau
ASEPTIZÁ, aseptizez, vb. I. Tranz. (Med.) A steriliza (1). – Din fr. aseptiser.
aseptizași
ASEPTIZÁ, aseptizez, vb. I. Tranz. (Med.) A steriliza (1). – Din fr. aseptiser.
aseptizați
ASEPTIZÁ, aseptizez, vb. I. Tranz. (Med.) A steriliza (1). – Din fr. aseptiser.
aseptizează
ASEPTIZÁ, aseptizez, vb. I. Tranz. (Med.) A steriliza (1). – Din fr. aseptiser.
aseptizez
ASEPTIZÁ, aseptizez, vb. I. Tranz. (Med.) A steriliza (1). – Din fr. aseptiser.
aseptizeze
ASEPTIZÁ, aseptizez, vb. I. Tranz. (Med.) A steriliza (1). – Din fr. aseptiser.
aseptizezi
ASEPTIZÁ, aseptizez, vb. I. Tranz. (Med.) A steriliza (1). – Din fr. aseptiser.
aseptizând
ASEPTIZÁ, aseptizez, vb. I. Tranz. (Med.) A steriliza (1). – Din fr. aseptiser.
aseptizînd
ASEPTIZÁ, aseptizez, vb. I. Tranz. (Med.) A steriliza (1). – Din fr. aseptiser.
aseptizări
ASEPTIZÁRE, aseptizări, s. f. Acțiunea de a aseptiza și rezultatul ei. – V. aseptiza.
aseptizării
ASEPTIZÁRE, aseptizări, s. f. Acțiunea de a aseptiza și rezultatul ei. – V. aseptiza.
aseptizările
ASEPTIZÁRE, aseptizări, s. f. Acțiunea de a aseptiza și rezultatul ei. – V. aseptiza.
aseptizărilor
ASEPTIZÁRE, aseptizări, s. f. Acțiunea de a aseptiza și rezultatul ei. – V. aseptiza.
asertiv
ASERTÍV, -Ă, asertivi, -e, adj. Cu caracter de aserțiune; asertoric. – Din fr. assertif. DOOM
*asertív adj. m., pl. asertívi; f. asertívă, pl. asertíve
asertiva
ASERTÍV, -Ă, asertivi, -e, adj. Cu caracter de aserțiune; asertoric. – Din fr. assertif. DOOM
*asertív adj. m., pl. asertívi; f. asertívă, pl. asertíve
asertive
ASERTÍV, -Ă, asertivi, -e, adj. Cu caracter de aserțiune; asertoric. – Din fr. assertif. DOOM
*asertív adj. m., pl. asertívi; f. asertívă, pl. asertíve
asertivei
ASERTÍV, -Ă, asertivi, -e, adj. Cu caracter de aserțiune; asertoric. – Din fr. assertif. DOOM
*asertív adj. m., pl. asertívi; f. asertívă, pl. asertíve
asertivele
ASERTÍV, -Ă, asertivi, -e, adj. Cu caracter de aserțiune; asertoric. – Din fr. assertif. DOOM
*asertív adj. m., pl. asertívi; f. asertívă, pl. asertíve
asertivelor
ASERTÍV, -Ă, asertivi, -e, adj. Cu caracter de aserțiune; asertoric. – Din fr. assertif. DOOM
*asertív adj. m., pl. asertívi; f. asertívă, pl. asertíve
asertivi
ASERTÍV, -Ă, asertivi, -e, adj. Cu caracter de aserțiune; asertoric. – Din fr. assertif. DOOM
*asertív adj. m., pl. asertívi; f. asertívă, pl. asertíve
asertivii
ASERTÍV, -Ă, asertivi, -e, adj. Cu caracter de aserțiune; asertoric. – Din fr. assertif. DOOM
*asertív adj. m., pl. asertívi; f. asertívă, pl. asertíve
asertivilor
ASERTÍV, -Ă, asertivi, -e, adj. Cu caracter de aserțiune; asertoric. – Din fr. assertif. DOOM
*asertív adj. m., pl. asertívi; f. asertívă, pl. asertíve
asertivul
ASERTÍV, -Ă, asertivi, -e, adj. Cu caracter de aserțiune; asertoric. – Din fr. assertif. DOOM
*asertív adj. m., pl. asertívi; f. asertívă, pl. asertíve
asertivului
ASERTÍV, -Ă, asertivi, -e, adj. Cu caracter de aserțiune; asertoric. – Din fr. assertif. DOOM
*asertív adj. m., pl. asertívi; f. asertívă, pl. asertíve
asertoric
ASERTÓRIC, -Ă, asertorici, -ce, adj. (Fil.) Care exprimă un fapt real. Judecată asertorică. – Din fr. assertorique. DOOM
asertóric (rar) adj. m., pl. asertórici; f. asertórică, pl. asertórice
asertorica
ASERTÓRIC, -Ă, asertorici, -ce, adj. (Fil.) Care exprimă un fapt real. Judecată asertorică. – Din fr. assertorique. DOOM
asertóric (rar) adj. m., pl. asertórici; f. asertórică, pl. asertórice
asertorice
ASERTÓRIC, -Ă, asertorici, -ce, adj. (Fil.) Care exprimă un fapt real. Judecată asertorică. – Din fr. assertorique. DOOM
asertóric (rar) adj. m., pl. asertórici; f. asertórică, pl. asertórice
asertoricei
ASERTÓRIC, -Ă, asertorici, -ce, adj. (Fil.) Care exprimă un fapt real. Judecată asertorică. – Din fr. assertorique. DOOM
asertóric (rar) adj. m., pl. asertórici; f. asertórică, pl. asertórice
asertoricele
ASERTÓRIC, -Ă, asertorici, -ce, adj. (Fil.) Care exprimă un fapt real. Judecată asertorică. – Din fr. assertorique. DOOM
asertóric (rar) adj. m., pl. asertórici; f. asertórică, pl. asertórice
asertoricelor
ASERTÓRIC, -Ă, asertorici, -ce, adj. (Fil.) Care exprimă un fapt real. Judecată asertorică. – Din fr. assertorique. DOOM
asertóric (rar) adj. m., pl. asertórici; f. asertórică, pl. asertórice
asertorici
ASERTÓRIC, -Ă, asertorici, -ce, adj. (Fil.) Care exprimă un fapt real. Judecată asertorică. – Din fr. assertorique. DOOM
asertóric (rar) adj. m., pl. asertórici; f. asertórică, pl. asertórice
asertoricii
ASERTÓRIC, -Ă, asertorici, -ce, adj. (Fil.) Care exprimă un fapt real. Judecată asertorică. – Din fr. assertorique. DOOM
asertóric (rar) adj. m., pl. asertórici; f. asertórică, pl. asertórice
asertoricilor
ASERTÓRIC, -Ă, asertorici, -ce, adj. (Fil.) Care exprimă un fapt real. Judecată asertorică. – Din fr. assertorique. DOOM
asertóric (rar) adj. m., pl. asertórici; f. asertórică, pl. asertórice
asertoricul
ASERTÓRIC, -Ă, asertorici, -ce, adj. (Fil.) Care exprimă un fapt real. Judecată asertorică. – Din fr. assertorique. DOOM
asertóric (rar) adj. m., pl. asertórici; f. asertórică, pl. asertórice
asertoricului
ASERTÓRIC, -Ă, asertorici, -ce, adj. (Fil.) Care exprimă un fapt real. Judecată asertorică. – Din fr. assertorique. DOOM
asertóric (rar) adj. m., pl. asertórici; f. asertórică, pl. asertórice
aservea
ASERVÍ, aservesc, vb. IV. Tranz. A supune un grup social, un popor, o țară unor interese străine sau unei clase dominante; a subjuga, a înrobi. – Din fr. asservir. DOOM
aserví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aservésc, imperf. 3 sg. aserveá; conj. prez. 3 să aserveáscă
aserveai
ASERVÍ, aservesc, vb. IV. Tranz. A supune un grup social, un popor, o țară unor interese străine sau unei clase dominante; a subjuga, a înrobi. – Din fr. asservir. DOOM
aserví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aservésc, imperf. 3 sg. aserveá; conj. prez. 3 să aserveáscă
aserveam
ASERVÍ, aservesc, vb. IV. Tranz. A supune un grup social, un popor, o țară unor interese străine sau unei clase dominante; a subjuga, a înrobi. – Din fr. asservir. DOOM
aserví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aservésc, imperf. 3 sg. aserveá; conj. prez. 3 să aserveáscă
aservească
ASERVÍ, aservesc, vb. IV. Tranz. A supune un grup social, un popor, o țară unor interese străine sau unei clase dominante; a subjuga, a înrobi. – Din fr. asservir. DOOM
aserví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aservésc, imperf. 3 sg. aserveá; conj. prez. 3 să aserveáscă
aserveau
ASERVÍ, aservesc, vb. IV. Tranz. A supune un grup social, un popor, o țară unor interese străine sau unei clase dominante; a subjuga, a înrobi. – Din fr. asservir. DOOM
aserví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aservésc, imperf. 3 sg. aserveá; conj. prez. 3 să aserveáscă
aserveați
ASERVÍ, aservesc, vb. IV. Tranz. A supune un grup social, un popor, o țară unor interese străine sau unei clase dominante; a subjuga, a înrobi. – Din fr. asservir. DOOM
aserví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aservésc, imperf. 3 sg. aserveá; conj. prez. 3 să aserveáscă
aservesc
ASERVÍ, aservesc, vb. IV. Tranz. A supune un grup social, un popor, o țară unor interese străine sau unei clase dominante; a subjuga, a înrobi. – Din fr. asservir. DOOM
aserví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aservésc, imperf. 3 sg. aserveá; conj. prez. 3 să aserveáscă
aservește
ASERVÍ, aservesc, vb. IV. Tranz. A supune un grup social, un popor, o țară unor interese străine sau unei clase dominante; a subjuga, a înrobi. – Din fr. asservir. DOOM
aserví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aservésc, imperf. 3 sg. aserveá; conj. prez. 3 să aserveáscă
aservești
ASERVÍ, aservesc, vb. IV. Tranz. A supune un grup social, un popor, o țară unor interese străine sau unei clase dominante; a subjuga, a înrobi. – Din fr. asservir. DOOM
aserví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aservésc, imperf. 3 sg. aserveá; conj. prez. 3 să aserveáscă
aservi
ASERVÍ, aservesc, vb. IV. Tranz. A supune un grup social, un popor, o țară unor interese străine sau unei clase dominante; a subjuga, a înrobi. – Din fr. asservir. DOOM
aserví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aservésc, imperf. 3 sg. aserveá; conj. prez. 3 să aserveáscă
aservii
ASERVÍ, aservesc, vb. IV. Tranz. A supune un grup social, un popor, o țară unor interese străine sau unei clase dominante; a subjuga, a înrobi. – Din fr. asservir. DOOM
aserví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aservésc, imperf. 3 sg. aserveá; conj. prez. 3 să aserveáscă
aservim
ASERVÍ, aservesc, vb. IV. Tranz. A supune un grup social, un popor, o țară unor interese străine sau unei clase dominante; a subjuga, a înrobi. – Din fr. asservir. DOOM
aserví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aservésc, imperf. 3 sg. aserveá; conj. prez. 3 să aserveáscă
aservind
ASERVÍ, aservesc, vb. IV. Tranz. A supune un grup social, un popor, o țară unor interese străine sau unei clase dominante; a subjuga, a înrobi. – Din fr. asservir. DOOM
aserví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aservésc, imperf. 3 sg. aserveá; conj. prez. 3 să aserveáscă
aservire
ASERVÍ, aservesc, vb. IV. Tranz. A supune un grup social, un popor, o țară unor interese străine sau unei clase dominante; a subjuga, a înrobi. – Din fr. asservir. DOOM
aserví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aservésc, imperf. 3 sg. aserveá; conj. prez. 3 să aserveáscă
aservire
ASERVÍRE s. f. Acțiunea de a aservi și rezultatul ei. – V. aservi. DOOM
aservíre s. f., g.-d. art. aservírii
aservirea
ASERVÍRE s. f. Acțiunea de a aservi și rezultatul ei. – V. aservi. DOOM
aservíre s. f., g.-d. art. aservírii
aserviri
ASERVÍRE s. f. Acțiunea de a aservi și rezultatul ei. – V. aservi. DOOM
aservíre s. f., g.-d. art. aservírii
aservirii
ASERVÍRE s. f. Acțiunea de a aservi și rezultatul ei. – V. aservi. DOOM
aservíre s. f., g.-d. art. aservírii
aservirile
ASERVÍRE s. f. Acțiunea de a aservi și rezultatul ei. – V. aservi. DOOM
aservíre s. f., g.-d. art. aservírii
aservirilor
ASERVÍRE s. f. Acțiunea de a aservi și rezultatul ei. – V. aservi. DOOM
aservíre s. f., g.-d. art. aservírii
aserviră
ASERVÍ, aservesc, vb. IV. Tranz. A supune un grup social, un popor, o țară unor interese străine sau unei clase dominante; a subjuga, a înrobi. – Din fr. asservir. DOOM
aserví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aservésc, imperf. 3 sg. aserveá; conj. prez. 3 să aserveáscă
aservirăm
ASERVÍ, aservesc, vb. IV. Tranz. A supune un grup social, un popor, o țară unor interese străine sau unei clase dominante; a subjuga, a înrobi. – Din fr. asservir. DOOM
aserví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aservésc, imperf. 3 sg. aserveá; conj. prez. 3 să aserveáscă
aservirăți
ASERVÍ, aservesc, vb. IV. Tranz. A supune un grup social, un popor, o țară unor interese străine sau unei clase dominante; a subjuga, a înrobi. – Din fr. asservir. DOOM
aserví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aservésc, imperf. 3 sg. aserveá; conj. prez. 3 să aserveáscă
aservise
ASERVÍ, aservesc, vb. IV. Tranz. A supune un grup social, un popor, o țară unor interese străine sau unei clase dominante; a subjuga, a înrobi. – Din fr. asservir. DOOM
aserví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aservésc, imperf. 3 sg. aserveá; conj. prez. 3 să aserveáscă
aservisem
ASERVÍ, aservesc, vb. IV. Tranz. A supune un grup social, un popor, o țară unor interese străine sau unei clase dominante; a subjuga, a înrobi. – Din fr. asservir. DOOM
aserví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aservésc, imperf. 3 sg. aserveá; conj. prez. 3 să aserveáscă
aserviseră
ASERVÍ, aservesc, vb. IV. Tranz. A supune un grup social, un popor, o țară unor interese străine sau unei clase dominante; a subjuga, a înrobi. – Din fr. asservir. DOOM
aserví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aservésc, imperf. 3 sg. aserveá; conj. prez. 3 să aserveáscă
aserviserăm
ASERVÍ, aservesc, vb. IV. Tranz. A supune un grup social, un popor, o țară unor interese străine sau unei clase dominante; a subjuga, a înrobi. – Din fr. asservir. DOOM
aserví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aservésc, imperf. 3 sg. aserveá; conj. prez. 3 să aserveáscă
aserviserăți
ASERVÍ, aservesc, vb. IV. Tranz. A supune un grup social, un popor, o țară unor interese străine sau unei clase dominante; a subjuga, a înrobi. – Din fr. asservir. DOOM
aserví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aservésc, imperf. 3 sg. aserveá; conj. prez. 3 să aserveáscă
aserviseși
ASERVÍ, aservesc, vb. IV. Tranz. A supune un grup social, un popor, o țară unor interese străine sau unei clase dominante; a subjuga, a înrobi. – Din fr. asservir. DOOM
aserví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aservésc, imperf. 3 sg. aserveá; conj. prez. 3 să aserveáscă
aserviseți
ASERVÍ, aservesc, vb. IV. Tranz. A supune un grup social, un popor, o țară unor interese străine sau unei clase dominante; a subjuga, a înrobi. – Din fr. asservir. DOOM
aserví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aservésc, imperf. 3 sg. aserveá; conj. prez. 3 să aserveáscă
aservit
ASERVÍ, aservesc, vb. IV. Tranz. A supune un grup social, un popor, o țară unor interese străine sau unei clase dominante; a subjuga, a înrobi. – Din fr. asservir. DOOM
aserví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aservésc, imperf. 3 sg. aserveá; conj. prez. 3 să aserveáscă
aservit
ASERVÍT, -Ă, aserviți, -te, adj. (Despre un individ, un popor, o țară) Adus în stare de supunere și dependență, pus în situația de a acționa în conformitate cu directivele altuia; supus, subjugat, robit. În trecut, cină țara noastră era condusă de guverne aservite imperialiștilor străini, aceștia din urmă aveau putință de a provoca conflicte și încordare între Romînia și vecinii ei. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 139.
aservita
ASERVÍT, -Ă, aserviți, -te, adj. (Despre un individ, un popor, o țară) Adus în stare de supunere și dependență, pus în situația de a acționa în conformitate cu directivele altuia; supus, subjugat, robit. În trecut, cină țara noastră era condusă de guverne aservite imperialiștilor străini, aceștia din urmă aveau putință de a provoca conflicte și încordare între Romînia și vecinii ei. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 139.
aservite
ASERVÍT, -Ă, aserviți, -te, adj. (Despre un individ, un popor, o țară) Adus în stare de supunere și dependență, pus în situația de a acționa în conformitate cu directivele altuia; supus, subjugat, robit. În trecut, cină țara noastră era condusă de guverne aservite imperialiștilor străini, aceștia din urmă aveau putință de a provoca conflicte și încordare între Romînia și vecinii ei. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 139.
aservitei
ASERVÍT, -Ă, aserviți, -te, adj. (Despre un individ, un popor, o țară) Adus în stare de supunere și dependență, pus în situația de a acționa în conformitate cu directivele altuia; supus, subjugat, robit. În trecut, cină țara noastră era condusă de guverne aservite imperialiștilor străini, aceștia din urmă aveau putință de a provoca conflicte și încordare între Romînia și vecinii ei. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 139.
aservitele
ASERVÍT, -Ă, aserviți, -te, adj. (Despre un individ, un popor, o țară) Adus în stare de supunere și dependență, pus în situația de a acționa în conformitate cu directivele altuia; supus, subjugat, robit. În trecut, cină țara noastră era condusă de guverne aservite imperialiștilor străini, aceștia din urmă aveau putință de a provoca conflicte și încordare între Romînia și vecinii ei. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 139.
aservitelor
ASERVÍT, -Ă, aserviți, -te, adj. (Despre un individ, un popor, o țară) Adus în stare de supunere și dependență, pus în situația de a acționa în conformitate cu directivele altuia; supus, subjugat, robit. În trecut, cină țara noastră era condusă de guverne aservite imperialiștilor străini, aceștia din urmă aveau putință de a provoca conflicte și încordare între Romînia și vecinii ei. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 139.
aservitul
ASERVÍT, -Ă, aserviți, -te, adj. (Despre un individ, un popor, o țară) Adus în stare de supunere și dependență, pus în situația de a acționa în conformitate cu directivele altuia; supus, subjugat, robit. În trecut, cină țara noastră era condusă de guverne aservite imperialiștilor străini, aceștia din urmă aveau putință de a provoca conflicte și încordare între Romînia și vecinii ei. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 139.
aservitului
ASERVÍT, -Ă, aserviți, -te, adj. (Despre un individ, un popor, o țară) Adus în stare de supunere și dependență, pus în situația de a acționa în conformitate cu directivele altuia; supus, subjugat, robit. În trecut, cină țara noastră era condusă de guverne aservite imperialiștilor străini, aceștia din urmă aveau putință de a provoca conflicte și încordare între Romînia și vecinii ei. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 139.
aserviși
ASERVÍ, aservesc, vb. IV. Tranz. A supune un grup social, un popor, o țară unor interese străine sau unei clase dominante; a subjuga, a înrobi. – Din fr. asservir. DOOM
aserví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aservésc, imperf. 3 sg. aserveá; conj. prez. 3 să aserveáscă
aserviți
ASERVÍ, aservesc, vb. IV. Tranz. A supune un grup social, un popor, o țară unor interese străine sau unei clase dominante; a subjuga, a înrobi. – Din fr. asservir. DOOM
aserví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aservésc, imperf. 3 sg. aserveá; conj. prez. 3 să aserveáscă
aserviți
ASERVÍT, -Ă, aserviți, -te, adj. (Despre un individ, un popor, o țară) Adus în stare de supunere și dependență, pus în situația de a acționa în conformitate cu directivele altuia; supus, subjugat, robit. În trecut, cină țara noastră era condusă de guverne aservite imperialiștilor străini, aceștia din urmă aveau putință de a provoca conflicte și încordare între Romînia și vecinii ei. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 139.
aserviții
ASERVÍT, -Ă, aserviți, -te, adj. (Despre un individ, un popor, o țară) Adus în stare de supunere și dependență, pus în situația de a acționa în conformitate cu directivele altuia; supus, subjugat, robit. În trecut, cină țara noastră era condusă de guverne aservite imperialiștilor străini, aceștia din urmă aveau putință de a provoca conflicte și încordare între Romînia și vecinii ei. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 139.
aserviților
ASERVÍT, -Ă, aserviți, -te, adj. (Despre un individ, un popor, o țară) Adus în stare de supunere și dependență, pus în situația de a acționa în conformitate cu directivele altuia; supus, subjugat, robit. În trecut, cină țara noastră era condusă de guverne aservite imperialiștilor străini, aceștia din urmă aveau putință de a provoca conflicte și încordare între Romînia și vecinii ei. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 139.
aserțiune
ASERȚIÚNE, aserțiuni, s. f. (Log.) Enunț, afirmativ sau negativ, care este dat ca adevărat; p. gener. afirmație. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. assertion, lat. assertio, -onis. DOOM
aserțiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. aserțiúnii; pl. aserțiúni
aserțiunea
ASERȚIÚNE, aserțiuni, s. f. (Log.) Enunț, afirmativ sau negativ, care este dat ca adevărat; p. gener. afirmație. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. assertion, lat. assertio, -onis. DOOM
aserțiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. aserțiúnii; pl. aserțiúni
aserțiuni
ASERȚIÚNE, aserțiuni, s. f. (Log.) Enunț, afirmativ sau negativ, care este dat ca adevărat; p. gener. afirmație. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. assertion, lat. assertio, -onis. DOOM
aserțiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. aserțiúnii; pl. aserțiúni
aserțiunii
ASERȚIÚNE, aserțiuni, s. f. (Log.) Enunț, afirmativ sau negativ, care este dat ca adevărat; p. gener. afirmație. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. assertion, lat. assertio, -onis. DOOM
aserțiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. aserțiúnii; pl. aserțiúni
aserțiunile
ASERȚIÚNE, aserțiuni, s. f. (Log.) Enunț, afirmativ sau negativ, care este dat ca adevărat; p. gener. afirmație. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. assertion, lat. assertio, -onis. DOOM
aserțiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. aserțiúnii; pl. aserțiúni
aserțiunilor
ASERȚIÚNE, aserțiuni, s. f. (Log.) Enunț, afirmativ sau negativ, care este dat ca adevărat; p. gener. afirmație. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. assertion, lat. assertio, -onis. DOOM
aserțiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. aserțiúnii; pl. aserțiúni
asesoare
ASESÓR, -OÁRE, asesori, -oare, s. m. și f. (În Roma antică și Europa medievală) Persoană învestită cu atribuții de judecător. ◊ Asesor popular = (Ieșit din uz) membru al completului de judecată, ales pe o perioadă determinată, cu rol consultativ în elaborarea unei hotărâri judecătorești. – Din lat. assesor, fr. assesseur. DOOM
asesór (înv.) s. m., pl. asesóri
asesoarea
ASESÓR, -OÁRE, asesori, -oare, s. m. și f. (În Roma antică și Europa medievală) Persoană învestită cu atribuții de judecător. ◊ Asesor popular = (Ieșit din uz) membru al completului de judecată, ales pe o perioadă determinată, cu rol consultativ în elaborarea unei hotărâri judecătorești. – Din lat. assesor, fr. assesseur. DOOM
asesór (înv.) s. m., pl. asesóri
asesoarei
ASESÓR, -OÁRE, asesori, -oare, s. m. și f. (În Roma antică și Europa medievală) Persoană învestită cu atribuții de judecător. ◊ Asesor popular = (Ieșit din uz) membru al completului de judecată, ales pe o perioadă determinată, cu rol consultativ în elaborarea unei hotărâri judecătorești. – Din lat. assesor, fr. assesseur. DOOM
asesór (înv.) s. m., pl. asesóri
asesoarele
ASESÓR, -OÁRE, asesori, -oare, s. m. și f. (În Roma antică și Europa medievală) Persoană învestită cu atribuții de judecător. ◊ Asesor popular = (Ieșit din uz) membru al completului de judecată, ales pe o perioadă determinată, cu rol consultativ în elaborarea unei hotărâri judecătorești. – Din lat. assesor, fr. assesseur. DOOM
asesór (înv.) s. m., pl. asesóri
asesoarelor
ASESÓR, -OÁRE, asesori, -oare, s. m. și f. (În Roma antică și Europa medievală) Persoană învestită cu atribuții de judecător. ◊ Asesor popular = (Ieșit din uz) membru al completului de judecată, ales pe o perioadă determinată, cu rol consultativ în elaborarea unei hotărâri judecătorești. – Din lat. assesor, fr. assesseur. DOOM
asesór (înv.) s. m., pl. asesóri
asesor
ASESÓR, -OÁRE, asesori, -oare, s. m. și f. (În Roma antică și Europa medievală) Persoană învestită cu atribuții de judecător. ◊ Asesor popular = (Ieșit din uz) membru al completului de judecată, ales pe o perioadă determinată, cu rol consultativ în elaborarea unei hotărâri judecătorești. – Din lat. assesor, fr. assesseur. DOOM
asesór (înv.) s. m., pl. asesóri
asesorat
ASESORÁT s.n. Funcție de asesor. [< fr. assesorat].
asesoratul
ASESORÁT s.n. Funcție de asesor. [< fr. assesorat].
asesoratului
ASESORÁT s.n. Funcție de asesor. [< fr. assesorat].
asesori
ASESÓR, -OÁRE, asesori, -oare, s. m. și f. (În Roma antică și Europa medievală) Persoană învestită cu atribuții de judecător. ◊ Asesor popular = (Ieșit din uz) membru al completului de judecată, ales pe o perioadă determinată, cu rol consultativ în elaborarea unei hotărâri judecătorești. – Din lat. assesor, fr. assesseur. DOOM
asesór (înv.) s. m., pl. asesóri
asesorii
ASESÓR, -OÁRE, asesori, -oare, s. m. și f. (În Roma antică și Europa medievală) Persoană învestită cu atribuții de judecător. ◊ Asesor popular = (Ieșit din uz) membru al completului de judecată, ales pe o perioadă determinată, cu rol consultativ în elaborarea unei hotărâri judecătorești. – Din lat. assesor, fr. assesseur. DOOM
asesór (înv.) s. m., pl. asesóri
asesorilor
ASESÓR, -OÁRE, asesori, -oare, s. m. și f. (În Roma antică și Europa medievală) Persoană învestită cu atribuții de judecător. ◊ Asesor popular = (Ieșit din uz) membru al completului de judecată, ales pe o perioadă determinată, cu rol consultativ în elaborarea unei hotărâri judecătorești. – Din lat. assesor, fr. assesseur. DOOM
asesór (înv.) s. m., pl. asesóri
asesorul
ASESÓR, -OÁRE, asesori, -oare, s. m. și f. (În Roma antică și Europa medievală) Persoană învestită cu atribuții de judecător. ◊ Asesor popular = (Ieșit din uz) membru al completului de judecată, ales pe o perioadă determinată, cu rol consultativ în elaborarea unei hotărâri judecătorești. – Din lat. assesor, fr. assesseur. DOOM
asesór (înv.) s. m., pl. asesóri
asesorului
ASESÓR, -OÁRE, asesori, -oare, s. m. și f. (În Roma antică și Europa medievală) Persoană învestită cu atribuții de judecător. ◊ Asesor popular = (Ieșit din uz) membru al completului de judecată, ales pe o perioadă determinată, cu rol consultativ în elaborarea unei hotărâri judecătorești. – Din lat. assesor, fr. assesseur. DOOM
asesór (înv.) s. m., pl. asesóri
asexuat
ASEXUÁT, -Ă, asexuați, -te, adj. (Despre plante și animale) Care nu are caractere de apartenență la unul dintre sexe. ◊ Reproducere asexuată = reproducere prin spori sau prin diviziune. [Pr.: -xu-at] – Din fr. asexué. DOOM
asexuát (-xu-at) adj. m., pl. asexuáți; f. asexuátă, pl. asexuáte
asexuata
ASEXUÁT, -Ă, asexuați, -te, adj. (Despre plante și animale) Care nu are caractere de apartenență la unul dintre sexe. ◊ Reproducere asexuată = reproducere prin spori sau prin diviziune. [Pr.: -xu-at] – Din fr. asexué. DOOM
asexuát (-xu-at) adj. m., pl. asexuáți; f. asexuátă, pl. asexuáte
asexuate
ASEXUÁT, -Ă, asexuați, -te, adj. (Despre plante și animale) Care nu are caractere de apartenență la unul dintre sexe. ◊ Reproducere asexuată = reproducere prin spori sau prin diviziune. [Pr.: -xu-at] – Din fr. asexué. DOOM
asexuát (-xu-at) adj. m., pl. asexuáți; f. asexuátă, pl. asexuáte
asexuatei
ASEXUÁT, -Ă, asexuați, -te, adj. (Despre plante și animale) Care nu are caractere de apartenență la unul dintre sexe. ◊ Reproducere asexuată = reproducere prin spori sau prin diviziune. [Pr.: -xu-at] – Din fr. asexué. DOOM
asexuát (-xu-at) adj. m., pl. asexuáți; f. asexuátă, pl. asexuáte
asexuatele
ASEXUÁT, -Ă, asexuați, -te, adj. (Despre plante și animale) Care nu are caractere de apartenență la unul dintre sexe. ◊ Reproducere asexuată = reproducere prin spori sau prin diviziune. [Pr.: -xu-at] – Din fr. asexué. DOOM
asexuát (-xu-at) adj. m., pl. asexuáți; f. asexuátă, pl. asexuáte
asexuatelor
ASEXUÁT, -Ă, asexuați, -te, adj. (Despre plante și animale) Care nu are caractere de apartenență la unul dintre sexe. ◊ Reproducere asexuată = reproducere prin spori sau prin diviziune. [Pr.: -xu-at] – Din fr. asexué. DOOM
asexuát (-xu-at) adj. m., pl. asexuáți; f. asexuátă, pl. asexuáte
asexuatul
ASEXUÁT, -Ă, asexuați, -te, adj. (Despre plante și animale) Care nu are caractere de apartenență la unul dintre sexe. ◊ Reproducere asexuată = reproducere prin spori sau prin diviziune. [Pr.: -xu-at] – Din fr. asexué. DOOM
asexuát (-xu-at) adj. m., pl. asexuáți; f. asexuátă, pl. asexuáte
asexuatului
ASEXUÁT, -Ă, asexuați, -te, adj. (Despre plante și animale) Care nu are caractere de apartenență la unul dintre sexe. ◊ Reproducere asexuată = reproducere prin spori sau prin diviziune. [Pr.: -xu-at] – Din fr. asexué. DOOM
asexuát (-xu-at) adj. m., pl. asexuáți; f. asexuátă, pl. asexuáte
asexuați
ASEXUÁT, -Ă, asexuați, -te, adj. (Despre plante și animale) Care nu are caractere de apartenență la unul dintre sexe. ◊ Reproducere asexuată = reproducere prin spori sau prin diviziune. [Pr.: -xu-at] – Din fr. asexué. DOOM
asexuát (-xu-at) adj. m., pl. asexuáți; f. asexuátă, pl. asexuáte
asexuații
ASEXUÁT, -Ă, asexuați, -te, adj. (Despre plante și animale) Care nu are caractere de apartenență la unul dintre sexe. ◊ Reproducere asexuată = reproducere prin spori sau prin diviziune. [Pr.: -xu-at] – Din fr. asexué. DOOM
asexuát (-xu-at) adj. m., pl. asexuáți; f. asexuátă, pl. asexuáte
asexuaților
ASEXUÁT, -Ă, asexuați, -te, adj. (Despre plante și animale) Care nu are caractere de apartenență la unul dintre sexe. ◊ Reproducere asexuată = reproducere prin spori sau prin diviziune. [Pr.: -xu-at] – Din fr. asexué. DOOM
asexuát (-xu-at) adj. m., pl. asexuáți; f. asexuátă, pl. asexuáte
asezona
ASEZONÁ, asezonez, vb. I. Tranz. (Livr.) A pune ingrediente într-o mâncare. – Din fr. assaisonner. DOOM
asezoná (a ~) vb., ind. prez. 3 asezoneáză
asezonai
ASEZONÁ, asezonez, vb. I. Tranz. (Livr.) A pune ingrediente într-o mâncare. – Din fr. assaisonner. DOOM
asezoná (a ~) vb., ind. prez. 3 asezoneáză
asezonam
ASEZONÁ, asezonez, vb. I. Tranz. (Livr.) A pune ingrediente într-o mâncare. – Din fr. assaisonner. DOOM
asezoná (a ~) vb., ind. prez. 3 asezoneáză
asezonare
ASEZONÁ, asezonez, vb. I. Tranz. (Livr.) A pune ingrediente într-o mâncare. – Din fr. assaisonner. DOOM
asezoná (a ~) vb., ind. prez. 3 asezoneáză
asezonare
ASEZONÁRE, asezonări, s. f. (Livr.) Faptul de a asezona. – V. asezona. DOOM
asezonáre s. f., g.-d. art. asezonắrii; pl. asezonắri
asezonarea
ASEZONÁRE, asezonări, s. f. (Livr.) Faptul de a asezona. – V. asezona. DOOM
asezonáre s. f., g.-d. art. asezonắrii; pl. asezonắri
asezonară
ASEZONÁ, asezonez, vb. I. Tranz. (Livr.) A pune ingrediente într-o mâncare. – Din fr. assaisonner. DOOM
asezoná (a ~) vb., ind. prez. 3 asezoneáză
asezonarăm
ASEZONÁ, asezonez, vb. I. Tranz. (Livr.) A pune ingrediente într-o mâncare. – Din fr. assaisonner. DOOM
asezoná (a ~) vb., ind. prez. 3 asezoneáză
asezonarăți
ASEZONÁ, asezonez, vb. I. Tranz. (Livr.) A pune ingrediente într-o mâncare. – Din fr. assaisonner. DOOM
asezoná (a ~) vb., ind. prez. 3 asezoneáză
asezonase
ASEZONÁ, asezonez, vb. I. Tranz. (Livr.) A pune ingrediente într-o mâncare. – Din fr. assaisonner. DOOM
asezoná (a ~) vb., ind. prez. 3 asezoneáză
asezonasem
ASEZONÁ, asezonez, vb. I. Tranz. (Livr.) A pune ingrediente într-o mâncare. – Din fr. assaisonner. DOOM
asezoná (a ~) vb., ind. prez. 3 asezoneáză
asezonaseră
ASEZONÁ, asezonez, vb. I. Tranz. (Livr.) A pune ingrediente într-o mâncare. – Din fr. assaisonner. DOOM
asezoná (a ~) vb., ind. prez. 3 asezoneáză
asezonaserăm
ASEZONÁ, asezonez, vb. I. Tranz. (Livr.) A pune ingrediente într-o mâncare. – Din fr. assaisonner. DOOM
asezoná (a ~) vb., ind. prez. 3 asezoneáză
asezonaserăți
ASEZONÁ, asezonez, vb. I. Tranz. (Livr.) A pune ingrediente într-o mâncare. – Din fr. assaisonner. DOOM
asezoná (a ~) vb., ind. prez. 3 asezoneáză
asezonaseși
ASEZONÁ, asezonez, vb. I. Tranz. (Livr.) A pune ingrediente într-o mâncare. – Din fr. assaisonner. DOOM
asezoná (a ~) vb., ind. prez. 3 asezoneáză
asezonaseți
ASEZONÁ, asezonez, vb. I. Tranz. (Livr.) A pune ingrediente într-o mâncare. – Din fr. assaisonner. DOOM
asezoná (a ~) vb., ind. prez. 3 asezoneáză
asezonat
ASEZONÁ, asezonez, vb. I. Tranz. (Livr.) A pune ingrediente într-o mâncare. – Din fr. assaisonner. DOOM
asezoná (a ~) vb., ind. prez. 3 asezoneáză
asezonat
ASEZONÁT, -Ă, asezonați, -te, adj. (Livr.; despre mâncăruri) Cu ingrediente. – V. asezona.
asezonata
ASEZONÁT, -Ă, asezonați, -te, adj. (Livr.; despre mâncăruri) Cu ingrediente. – V. asezona.
asezonate
ASEZONÁT, -Ă, asezonați, -te, adj. (Livr.; despre mâncăruri) Cu ingrediente. – V. asezona.
asezonatei
ASEZONÁT, -Ă, asezonați, -te, adj. (Livr.; despre mâncăruri) Cu ingrediente. – V. asezona.
asezonatele
ASEZONÁT, -Ă, asezonați, -te, adj. (Livr.; despre mâncăruri) Cu ingrediente. – V. asezona.
asezonatelor
ASEZONÁT, -Ă, asezonați, -te, adj. (Livr.; despre mâncăruri) Cu ingrediente. – V. asezona.
asezonatul
ASEZONÁT, -Ă, asezonați, -te, adj. (Livr.; despre mâncăruri) Cu ingrediente. – V. asezona.
asezonatului
ASEZONÁT, -Ă, asezonați, -te, adj. (Livr.; despre mâncăruri) Cu ingrediente. – V. asezona.
asezonau
ASEZONÁ, asezonez, vb. I. Tranz. (Livr.) A pune ingrediente într-o mâncare. – Din fr. assaisonner. DOOM
asezoná (a ~) vb., ind. prez. 3 asezoneáză
asezonași
ASEZONÁ, asezonez, vb. I. Tranz. (Livr.) A pune ingrediente într-o mâncare. – Din fr. assaisonner. DOOM
asezoná (a ~) vb., ind. prez. 3 asezoneáză
asezonați
ASEZONÁ, asezonez, vb. I. Tranz. (Livr.) A pune ingrediente într-o mâncare. – Din fr. assaisonner. DOOM
asezoná (a ~) vb., ind. prez. 3 asezoneáză
asezonați
ASEZONÁT, -Ă, asezonați, -te, adj. (Livr.; despre mâncăruri) Cu ingrediente. – V. asezona.
asezonații
ASEZONÁT, -Ă, asezonați, -te, adj. (Livr.; despre mâncăruri) Cu ingrediente. – V. asezona.
asezonaților
ASEZONÁT, -Ă, asezonați, -te, adj. (Livr.; despre mâncăruri) Cu ingrediente. – V. asezona.
asezonează
ASEZONÁ, asezonez, vb. I. Tranz. (Livr.) A pune ingrediente într-o mâncare. – Din fr. assaisonner. DOOM
asezoná (a ~) vb., ind. prez. 3 asezoneáză
asezonez
ASEZONÁ, asezonez, vb. I. Tranz. (Livr.) A pune ingrediente într-o mâncare. – Din fr. assaisonner. DOOM
asezoná (a ~) vb., ind. prez. 3 asezoneáză
asezoneze
ASEZONÁ, asezonez, vb. I. Tranz. (Livr.) A pune ingrediente într-o mâncare. – Din fr. assaisonner. DOOM
asezoná (a ~) vb., ind. prez. 3 asezoneáză
asezonezi
ASEZONÁ, asezonez, vb. I. Tranz. (Livr.) A pune ingrediente într-o mâncare. – Din fr. assaisonner. DOOM
asezoná (a ~) vb., ind. prez. 3 asezoneáză
asezonând
ASEZONÁ, asezonez, vb. I. Tranz. (Livr.) A pune ingrediente într-o mâncare. – Din fr. assaisonner. DOOM
asezoná (a ~) vb., ind. prez. 3 asezoneáză
asezonînd
ASEZONÁ, asezonez, vb. I. Tranz. (Livr.) A pune ingrediente într-o mâncare. – Din fr. assaisonner. DOOM
asezoná (a ~) vb., ind. prez. 3 asezoneáză
asezonări
ASEZONÁRE, asezonări, s. f. (Livr.) Faptul de a asezona. – V. asezona. DOOM
asezonáre s. f., g.-d. art. asezonắrii; pl. asezonắri
asezonării
ASEZONÁRE, asezonări, s. f. (Livr.) Faptul de a asezona. – V. asezona. DOOM
asezonáre s. f., g.-d. art. asezonắrii; pl. asezonắri
asezonările
ASEZONÁRE, asezonări, s. f. (Livr.) Faptul de a asezona. – V. asezona. DOOM
asezonáre s. f., g.-d. art. asezonắrii; pl. asezonắri
asezonărilor
ASEZONÁRE, asezonări, s. f. (Livr.) Faptul de a asezona. – V. asezona. DOOM
asezonáre s. f., g.-d. art. asezonắrii; pl. asezonắri
asfalt
ASFÁLT, (3) asfalturi, s. n. 1. Rocă sedimentară, brună-neagră, formată prin bituminizarea unor substanțe organice sau prin oxidarea și polimerizarea petrolului. 2. Amestec de bitum cu materiale minerale, întrebuințat mai ales la pavarea drumurilor. ♦ Drum, loc asfaltat. 3. Tip de asfalt (2). – Din fr. asphalte. DOOM
!asfált s. n., (sorturi) pl. asfálturi
asfalta
ASFALTÁ, asfaltez, vb. I. Tranz. A acoperi un drum, un teren etc. cu un strat de asfalt (2). – Din fr. asphalter, germ. asphaltieren. DOOM
asfaltá (a ~) vb., ind. prez. 3 asfalteáză
asfaltai
ASFALTÁ, asfaltez, vb. I. Tranz. A acoperi un drum, un teren etc. cu un strat de asfalt (2). – Din fr. asphalter, germ. asphaltieren. DOOM
asfaltá (a ~) vb., ind. prez. 3 asfalteáză
asfaltaj
ASFALTÁJ s.n. 1. Asfaltare. 2. Strat de asfalt aplicat pe suprafața unei construcții sau a unui element de construcție. [< fr. asphaltage]. DOOM
asfaltáj (rar) s. n.
asfaltajul
ASFALTÁJ s.n. 1. Asfaltare. 2. Strat de asfalt aplicat pe suprafața unei construcții sau a unui element de construcție. [< fr. asphaltage]. DOOM
asfaltáj (rar) s. n.
asfaltajului
ASFALTÁJ s.n. 1. Asfaltare. 2. Strat de asfalt aplicat pe suprafața unei construcții sau a unui element de construcție. [< fr. asphaltage]. DOOM
asfaltáj (rar) s. n.
asfaltam
ASFALTÁ, asfaltez, vb. I. Tranz. A acoperi un drum, un teren etc. cu un strat de asfalt (2). – Din fr. asphalter, germ. asphaltieren. DOOM
asfaltá (a ~) vb., ind. prez. 3 asfalteáză
asfaltare
ASFALTÁ, asfaltez, vb. I. Tranz. A acoperi un drum, un teren etc. cu un strat de asfalt (2). – Din fr. asphalter, germ. asphaltieren. DOOM
asfaltá (a ~) vb., ind. prez. 3 asfalteáză
asfaltare
ASFALTÁRE, asfaltări, s. f. Acțiunea de a asfalta. – V. asfalta. DOOM
asfaltáre s. f., g.-d. art. asfaltắrii; pl. asfaltắri
asfaltarea
ASFALTÁRE, asfaltări, s. f. Acțiunea de a asfalta. – V. asfalta. DOOM
asfaltáre s. f., g.-d. art. asfaltắrii; pl. asfaltắri
asfaltară
ASFALTÁ, asfaltez, vb. I. Tranz. A acoperi un drum, un teren etc. cu un strat de asfalt (2). – Din fr. asphalter, germ. asphaltieren. DOOM
asfaltá (a ~) vb., ind. prez. 3 asfalteáză
asfaltarăm
ASFALTÁ, asfaltez, vb. I. Tranz. A acoperi un drum, un teren etc. cu un strat de asfalt (2). – Din fr. asphalter, germ. asphaltieren. DOOM
asfaltá (a ~) vb., ind. prez. 3 asfalteáză
asfaltarăți
ASFALTÁ, asfaltez, vb. I. Tranz. A acoperi un drum, un teren etc. cu un strat de asfalt (2). – Din fr. asphalter, germ. asphaltieren. DOOM
asfaltá (a ~) vb., ind. prez. 3 asfalteáză
asfaltase
ASFALTÁ, asfaltez, vb. I. Tranz. A acoperi un drum, un teren etc. cu un strat de asfalt (2). – Din fr. asphalter, germ. asphaltieren. DOOM
asfaltá (a ~) vb., ind. prez. 3 asfalteáză
asfaltasem
ASFALTÁ, asfaltez, vb. I. Tranz. A acoperi un drum, un teren etc. cu un strat de asfalt (2). – Din fr. asphalter, germ. asphaltieren. DOOM
asfaltá (a ~) vb., ind. prez. 3 asfalteáză
asfaltaseră
ASFALTÁ, asfaltez, vb. I. Tranz. A acoperi un drum, un teren etc. cu un strat de asfalt (2). – Din fr. asphalter, germ. asphaltieren. DOOM
asfaltá (a ~) vb., ind. prez. 3 asfalteáză
asfaltaserăm
ASFALTÁ, asfaltez, vb. I. Tranz. A acoperi un drum, un teren etc. cu un strat de asfalt (2). – Din fr. asphalter, germ. asphaltieren. DOOM
asfaltá (a ~) vb., ind. prez. 3 asfalteáză
asfaltaserăți
ASFALTÁ, asfaltez, vb. I. Tranz. A acoperi un drum, un teren etc. cu un strat de asfalt (2). – Din fr. asphalter, germ. asphaltieren. DOOM
asfaltá (a ~) vb., ind. prez. 3 asfalteáză
asfaltaseși
ASFALTÁ, asfaltez, vb. I. Tranz. A acoperi un drum, un teren etc. cu un strat de asfalt (2). – Din fr. asphalter, germ. asphaltieren. DOOM
asfaltá (a ~) vb., ind. prez. 3 asfalteáză
asfaltaseți
ASFALTÁ, asfaltez, vb. I. Tranz. A acoperi un drum, un teren etc. cu un strat de asfalt (2). – Din fr. asphalter, germ. asphaltieren. DOOM
asfaltá (a ~) vb., ind. prez. 3 asfalteáză
asfaltat
ASFALTÁ, asfaltez, vb. I. Tranz. A acoperi un drum, un teren etc. cu un strat de asfalt (2). – Din fr. asphalter, germ. asphaltieren. DOOM
asfaltá (a ~) vb., ind. prez. 3 asfalteáză
asfaltat
ASFALTÁT, -Ă, asfaltați, -te, adj. Acoperit cu un strat de asfalt (2). – V. asfalta.
asfaltata
ASFALTÁT, -Ă, asfaltați, -te, adj. Acoperit cu un strat de asfalt (2). – V. asfalta.
asfaltate
ASFALTÁT, -Ă, asfaltați, -te, adj. Acoperit cu un strat de asfalt (2). – V. asfalta.
asfaltatei
ASFALTÁT, -Ă, asfaltați, -te, adj. Acoperit cu un strat de asfalt (2). – V. asfalta.
asfaltatele
ASFALTÁT, -Ă, asfaltați, -te, adj. Acoperit cu un strat de asfalt (2). – V. asfalta.
asfaltatelor
ASFALTÁT, -Ă, asfaltați, -te, adj. Acoperit cu un strat de asfalt (2). – V. asfalta.
asfaltatul
ASFALTÁT, -Ă, asfaltați, -te, adj. Acoperit cu un strat de asfalt (2). – V. asfalta.
asfaltatului
ASFALTÁT, -Ă, asfaltați, -te, adj. Acoperit cu un strat de asfalt (2). – V. asfalta.
asfaltau
ASFALTÁ, asfaltez, vb. I. Tranz. A acoperi un drum, un teren etc. cu un strat de asfalt (2). – Din fr. asphalter, germ. asphaltieren. DOOM
asfaltá (a ~) vb., ind. prez. 3 asfalteáză
asfaltași
ASFALTÁ, asfaltez, vb. I. Tranz. A acoperi un drum, un teren etc. cu un strat de asfalt (2). – Din fr. asphalter, germ. asphaltieren. DOOM
asfaltá (a ~) vb., ind. prez. 3 asfalteáză
asfaltați
ASFALTÁ, asfaltez, vb. I. Tranz. A acoperi un drum, un teren etc. cu un strat de asfalt (2). – Din fr. asphalter, germ. asphaltieren. DOOM
asfaltá (a ~) vb., ind. prez. 3 asfalteáză
asfaltați
ASFALTÁT, -Ă, asfaltați, -te, adj. Acoperit cu un strat de asfalt (2). – V. asfalta.
asfaltații
ASFALTÁT, -Ă, asfaltați, -te, adj. Acoperit cu un strat de asfalt (2). – V. asfalta.
asfaltaților
ASFALTÁT, -Ă, asfaltați, -te, adj. Acoperit cu un strat de asfalt (2). – V. asfalta.
asfaltează
ASFALTÁ, asfaltez, vb. I. Tranz. A acoperi un drum, un teren etc. cu un strat de asfalt (2). – Din fr. asphalter, germ. asphaltieren. DOOM
asfaltá (a ~) vb., ind. prez. 3 asfalteáză
asfaltene
ASFALTÉNE s.f.pl. Constituenți ai asfalturilor, formați din hidrocarburi cu greutate moleculară mare, insolubili în eter de petrol, care dau bitumului calitatea de aglomerat. [< fr. asphaltènes]. DOOM
!asfalténe s. n. pl.
asfaltenele
ASFALTÉNE s.f.pl. Constituenți ai asfalturilor, formați din hidrocarburi cu greutate moleculară mare, insolubili în eter de petrol, care dau bitumului calitatea de aglomerat. [< fr. asphaltènes]. DOOM
!asfalténe s. n. pl.
asfaltenelor
ASFALTÉNE s.f.pl. Constituenți ai asfalturilor, formați din hidrocarburi cu greutate moleculară mare, insolubili în eter de petrol, care dau bitumului calitatea de aglomerat. [< fr. asphaltènes]. DOOM
!asfalténe s. n. pl.
asfaltez
ASFALTÁ, asfaltez, vb. I. Tranz. A acoperi un drum, un teren etc. cu un strat de asfalt (2). – Din fr. asphalter, germ. asphaltieren. DOOM
asfaltá (a ~) vb., ind. prez. 3 asfalteáză
asfalteze
ASFALTÁ, asfaltez, vb. I. Tranz. A acoperi un drum, un teren etc. cu un strat de asfalt (2). – Din fr. asphalter, germ. asphaltieren. DOOM
asfaltá (a ~) vb., ind. prez. 3 asfalteáză
asfaltezi
ASFALTÁ, asfaltez, vb. I. Tranz. A acoperi un drum, un teren etc. cu un strat de asfalt (2). – Din fr. asphalter, germ. asphaltieren. DOOM
asfaltá (a ~) vb., ind. prez. 3 asfalteáză
asfaltic
ASFÁLTIC, -Ă, asfaltici, -ce, adj. Care conține asfalt, care este impregnat sau acoperit cu asfalt. – Din fr. asphaltique. DOOM
asfáltic adj. m., pl. asfáltici; f. asfáltică, pl. asfáltice
asfaltica
ASFÁLTIC, -Ă, asfaltici, -ce, adj. Care conține asfalt, care este impregnat sau acoperit cu asfalt. – Din fr. asphaltique. DOOM
asfáltic adj. m., pl. asfáltici; f. asfáltică, pl. asfáltice
asfaltice
ASFÁLTIC, -Ă, asfaltici, -ce, adj. Care conține asfalt, care este impregnat sau acoperit cu asfalt. – Din fr. asphaltique. DOOM
asfáltic adj. m., pl. asfáltici; f. asfáltică, pl. asfáltice
asfalticei
ASFÁLTIC, -Ă, asfaltici, -ce, adj. Care conține asfalt, care este impregnat sau acoperit cu asfalt. – Din fr. asphaltique. DOOM
asfáltic adj. m., pl. asfáltici; f. asfáltică, pl. asfáltice
asfalticele
ASFÁLTIC, -Ă, asfaltici, -ce, adj. Care conține asfalt, care este impregnat sau acoperit cu asfalt. – Din fr. asphaltique. DOOM
asfáltic adj. m., pl. asfáltici; f. asfáltică, pl. asfáltice
asfalticelor
ASFÁLTIC, -Ă, asfaltici, -ce, adj. Care conține asfalt, care este impregnat sau acoperit cu asfalt. – Din fr. asphaltique. DOOM
asfáltic adj. m., pl. asfáltici; f. asfáltică, pl. asfáltice
asfaltici
ASFÁLTIC, -Ă, asfaltici, -ce, adj. Care conține asfalt, care este impregnat sau acoperit cu asfalt. – Din fr. asphaltique. DOOM
asfáltic adj. m., pl. asfáltici; f. asfáltică, pl. asfáltice
asfalticii
ASFÁLTIC, -Ă, asfaltici, -ce, adj. Care conține asfalt, care este impregnat sau acoperit cu asfalt. – Din fr. asphaltique. DOOM
asfáltic adj. m., pl. asfáltici; f. asfáltică, pl. asfáltice
asfalticilor
ASFÁLTIC, -Ă, asfaltici, -ce, adj. Care conține asfalt, care este impregnat sau acoperit cu asfalt. – Din fr. asphaltique. DOOM
asfáltic adj. m., pl. asfáltici; f. asfáltică, pl. asfáltice
asfalticul
ASFÁLTIC, -Ă, asfaltici, -ce, adj. Care conține asfalt, care este impregnat sau acoperit cu asfalt. – Din fr. asphaltique. DOOM
asfáltic adj. m., pl. asfáltici; f. asfáltică, pl. asfáltice
asfalticului
ASFÁLTIC, -Ă, asfaltici, -ce, adj. Care conține asfalt, care este impregnat sau acoperit cu asfalt. – Din fr. asphaltique. DOOM
asfáltic adj. m., pl. asfáltici; f. asfáltică, pl. asfáltice
asfaltier
ASFALTIÉR s.n. Navă pentru transportat asfalt. [Pron. -ti-er. / < fr. asphaltier].
asfaltiere
ASFALTIÉR s.n. Navă pentru transportat asfalt. [Pron. -ti-er. / < fr. asphaltier].
asfaltierele
ASFALTIÉR s.n. Navă pentru transportat asfalt. [Pron. -ti-er. / < fr. asphaltier].
asfaltierelor
ASFALTIÉR s.n. Navă pentru transportat asfalt. [Pron. -ti-er. / < fr. asphaltier].
asfaltierul
ASFALTIÉR s.n. Navă pentru transportat asfalt. [Pron. -ti-er. / < fr. asphaltier].
asfaltierului
ASFALTIÉR s.n. Navă pentru transportat asfalt. [Pron. -ti-er. / < fr. asphaltier].
asfaltit
ASFALTÍT s.n. Amestec natural de bitum și de materii organice. [< fr. asphaltite].
asfaltizare
ASFALTIZÁRE s.f. 1. Transformare lentă a țițeiului în asfalt natural. 2. Transformare a bitumului din păcura asfaltică în asfalt. [< asfalt + -iza]. DOOM
asfaltizáre (rar) s. f., g.-d. art. asfaltizắrii
asfaltizarea
ASFALTIZÁRE s.f. 1. Transformare lentă a țițeiului în asfalt natural. 2. Transformare a bitumului din păcura asfaltică în asfalt. [< asfalt + -iza]. DOOM
asfaltizáre (rar) s. f., g.-d. art. asfaltizắrii
asfaltizări
ASFALTIZÁRE s.f. 1. Transformare lentă a țițeiului în asfalt natural. 2. Transformare a bitumului din păcura asfaltică în asfalt. [< asfalt + -iza]. DOOM
asfaltizáre (rar) s. f., g.-d. art. asfaltizắrii
asfaltizării
ASFALTIZÁRE s.f. 1. Transformare lentă a țițeiului în asfalt natural. 2. Transformare a bitumului din păcura asfaltică în asfalt. [< asfalt + -iza]. DOOM
asfaltizáre (rar) s. f., g.-d. art. asfaltizắrii
asfaltizările
ASFALTIZÁRE s.f. 1. Transformare lentă a țițeiului în asfalt natural. 2. Transformare a bitumului din păcura asfaltică în asfalt. [< asfalt + -iza]. DOOM
asfaltizáre (rar) s. f., g.-d. art. asfaltizắrii
asfaltizărilor
ASFALTIZÁRE s.f. 1. Transformare lentă a țițeiului în asfalt natural. 2. Transformare a bitumului din păcura asfaltică în asfalt. [< asfalt + -iza]. DOOM
asfaltizáre (rar) s. f., g.-d. art. asfaltizắrii
asfaltor
ASFALTÓR, asfaltori, s. m. Muncitor specializat în lucrări de asfaltare. – Din fr. asphalteur. DOOM
asfaltór s. m., pl. asfaltóri
asfaltori
ASFALTÓR, asfaltori, s. m. Muncitor specializat în lucrări de asfaltare. – Din fr. asphalteur. DOOM
asfaltór s. m., pl. asfaltóri
asfaltorii
ASFALTÓR, asfaltori, s. m. Muncitor specializat în lucrări de asfaltare. – Din fr. asphalteur. DOOM
asfaltór s. m., pl. asfaltóri
asfaltorilor
ASFALTÓR, asfaltori, s. m. Muncitor specializat în lucrări de asfaltare. – Din fr. asphalteur. DOOM
asfaltór s. m., pl. asfaltóri
asfaltorul
ASFALTÓR, asfaltori, s. m. Muncitor specializat în lucrări de asfaltare. – Din fr. asphalteur. DOOM
asfaltór s. m., pl. asfaltóri
asfaltorului
ASFALTÓR, asfaltori, s. m. Muncitor specializat în lucrări de asfaltare. – Din fr. asphalteur. DOOM
asfaltór s. m., pl. asfaltóri
asfaltul
ASFÁLT, (3) asfalturi, s. n. 1. Rocă sedimentară, brună-neagră, formată prin bituminizarea unor substanțe organice sau prin oxidarea și polimerizarea petrolului. 2. Amestec de bitum cu materiale minerale, întrebuințat mai ales la pavarea drumurilor. ♦ Drum, loc asfaltat. 3. Tip de asfalt (2). – Din fr. asphalte. DOOM
!asfált s. n., (sorturi) pl. asfálturi
asfaltului
ASFÁLT, (3) asfalturi, s. n. 1. Rocă sedimentară, brună-neagră, formată prin bituminizarea unor substanțe organice sau prin oxidarea și polimerizarea petrolului. 2. Amestec de bitum cu materiale minerale, întrebuințat mai ales la pavarea drumurilor. ♦ Drum, loc asfaltat. 3. Tip de asfalt (2). – Din fr. asphalte. DOOM
!asfált s. n., (sorturi) pl. asfálturi
asfalturi
ASFÁLT, (3) asfalturi, s. n. 1. Rocă sedimentară, brună-neagră, formată prin bituminizarea unor substanțe organice sau prin oxidarea și polimerizarea petrolului. 2. Amestec de bitum cu materiale minerale, întrebuințat mai ales la pavarea drumurilor. ♦ Drum, loc asfaltat. 3. Tip de asfalt (2). – Din fr. asphalte. DOOM
!asfált s. n., (sorturi) pl. asfálturi
asfalturile
ASFÁLT, (3) asfalturi, s. n. 1. Rocă sedimentară, brună-neagră, formată prin bituminizarea unor substanțe organice sau prin oxidarea și polimerizarea petrolului. 2. Amestec de bitum cu materiale minerale, întrebuințat mai ales la pavarea drumurilor. ♦ Drum, loc asfaltat. 3. Tip de asfalt (2). – Din fr. asphalte. DOOM
!asfált s. n., (sorturi) pl. asfálturi
asfalturilor
ASFÁLT, (3) asfalturi, s. n. 1. Rocă sedimentară, brună-neagră, formată prin bituminizarea unor substanțe organice sau prin oxidarea și polimerizarea petrolului. 2. Amestec de bitum cu materiale minerale, întrebuințat mai ales la pavarea drumurilor. ♦ Drum, loc asfaltat. 3. Tip de asfalt (2). – Din fr. asphalte. DOOM
!asfált s. n., (sorturi) pl. asfálturi
asfaltând
ASFALTÁ, asfaltez, vb. I. Tranz. A acoperi un drum, un teren etc. cu un strat de asfalt (2). – Din fr. asphalter, germ. asphaltieren. DOOM
asfaltá (a ~) vb., ind. prez. 3 asfalteáză
asfaltînd
ASFALTÁ, asfaltez, vb. I. Tranz. A acoperi un drum, un teren etc. cu un strat de asfalt (2). – Din fr. asphalter, germ. asphaltieren. DOOM
asfaltá (a ~) vb., ind. prez. 3 asfalteáză
asfaltări
ASFALTÁRE, asfaltări, s. f. Acțiunea de a asfalta. – V. asfalta. DOOM
asfaltáre s. f., g.-d. art. asfaltắrii; pl. asfaltắri
asfaltării
ASFALTÁRE, asfaltări, s. f. Acțiunea de a asfalta. – V. asfalta. DOOM
asfaltáre s. f., g.-d. art. asfaltắrii; pl. asfaltắri
asfaltările
ASFALTÁRE, asfaltări, s. f. Acțiunea de a asfalta. – V. asfalta. DOOM
asfaltáre s. f., g.-d. art. asfaltắrii; pl. asfaltắri
asfaltărilor
ASFALTÁRE, asfaltări, s. f. Acțiunea de a asfalta. – V. asfalta. DOOM
asfaltáre s. f., g.-d. art. asfaltắrii; pl. asfaltắri
asfigmia
ASFIGMÍE s.f. (Med.) Absență temporară a pulsului. [Gen. -iei. / < fr. asphygmie, cf. gr. a – fără, sphygmos – puls].
asfigmie
ASFIGMÍE s.f. (Med.) Absență temporară a pulsului. [Gen. -iei. / < fr. asphygmie, cf. gr. a – fără, sphygmos – puls].
asfigmiei
ASFIGMÍE s.f. (Med.) Absență temporară a pulsului. [Gen. -iei. / < fr. asphygmie, cf. gr. a – fără, sphygmos – puls].
asfigmii
ASFIGMÍE s.f. (Med.) Absență temporară a pulsului. [Gen. -iei. / < fr. asphygmie, cf. gr. a – fără, sphygmos – puls].
asfigmiile
ASFIGMÍE s.f. (Med.) Absență temporară a pulsului. [Gen. -iei. / < fr. asphygmie, cf. gr. a – fără, sphygmos – puls].
asfigmiilor
ASFIGMÍE s.f. (Med.) Absență temporară a pulsului. [Gen. -iei. / < fr. asphygmie, cf. gr. a – fără, sphygmos – puls].
asfințea
ASFINȚÍ, pers. 3 asfințește, vb. IV. Intranz. (Despre aștri) A apune, a scăpăta. ♦ Fig. A merge spre declin. – A3 + sfânt. DOOM
asfințí (a ~) (a apune) vb., ind. prez. 3 sg. asfințéște, imperf. 3 sg. asfințeá; conj. prez. 3 să asfințeáscă
asfințească
ASFINȚÍ, pers. 3 asfințește, vb. IV. Intranz. (Despre aștri) A apune, a scăpăta. ♦ Fig. A merge spre declin. – A3 + sfânt. DOOM
asfințí (a ~) (a apune) vb., ind. prez. 3 sg. asfințéște, imperf. 3 sg. asfințeá; conj. prez. 3 să asfințeáscă
asfințeau
ASFINȚÍ, pers. 3 asfințește, vb. IV. Intranz. (Despre aștri) A apune, a scăpăta. ♦ Fig. A merge spre declin. – A3 + sfânt. DOOM
asfințí (a ~) (a apune) vb., ind. prez. 3 sg. asfințéște, imperf. 3 sg. asfințeá; conj. prez. 3 să asfințeáscă
asfințesc
ASFINȚÍ, pers. 3 asfințește, vb. IV. Intranz. (Despre aștri) A apune, a scăpăta. ♦ Fig. A merge spre declin. – A3 + sfânt. DOOM
asfințí (a ~) (a apune) vb., ind. prez. 3 sg. asfințéște, imperf. 3 sg. asfințeá; conj. prez. 3 să asfințeáscă
asfințește
ASFINȚÍ, pers. 3 asfințește, vb. IV. Intranz. (Despre aștri) A apune, a scăpăta. ♦ Fig. A merge spre declin. – A3 + sfânt. DOOM
asfințí (a ~) (a apune) vb., ind. prez. 3 sg. asfințéște, imperf. 3 sg. asfințeá; conj. prez. 3 să asfințeáscă
asfinți
ASFINȚÍ, pers. 3 asfințește, vb. IV. Intranz. (Despre aștri) A apune, a scăpăta. ♦ Fig. A merge spre declin. – A3 + sfânt. DOOM
asfințí (a ~) (a apune) vb., ind. prez. 3 sg. asfințéște, imperf. 3 sg. asfințeá; conj. prez. 3 să asfințeáscă
asfințind
ASFINȚÍ, pers. 3 asfințește, vb. IV. Intranz. (Despre aștri) A apune, a scăpăta. ♦ Fig. A merge spre declin. – A3 + sfânt. DOOM
asfințí (a ~) (a apune) vb., ind. prez. 3 sg. asfințéște, imperf. 3 sg. asfințeá; conj. prez. 3 să asfințeáscă
asfințire
ASFINȚÍ, pers. 3 asfințește, vb. IV. Intranz. (Despre aștri) A apune, a scăpăta. ♦ Fig. A merge spre declin. – A3 + sfânt. DOOM
asfințí (a ~) (a apune) vb., ind. prez. 3 sg. asfințéște, imperf. 3 sg. asfințeá; conj. prez. 3 să asfințeáscă
asfințire
ASFINȚÍRE s. f. Faptul de a asfinți; asfințit. – V. asfinți. DOOM
asfințíre s. f., g.-d. art. asfințírii
asfințirea
ASFINȚÍRE s. f. Faptul de a asfinți; asfințit. – V. asfinți. DOOM
asfințíre s. f., g.-d. art. asfințírii
asfințiri
ASFINȚÍRE s. f. Faptul de a asfinți; asfințit. – V. asfinți. DOOM
asfințíre s. f., g.-d. art. asfințírii
asfințirii
ASFINȚÍRE s. f. Faptul de a asfinți; asfințit. – V. asfinți. DOOM
asfințíre s. f., g.-d. art. asfințírii
asfințirile
ASFINȚÍRE s. f. Faptul de a asfinți; asfințit. – V. asfinți. DOOM
asfințíre s. f., g.-d. art. asfințírii
asfințirilor
ASFINȚÍRE s. f. Faptul de a asfinți; asfințit. – V. asfinți. DOOM
asfințíre s. f., g.-d. art. asfințírii
asfințiră
ASFINȚÍ, pers. 3 asfințește, vb. IV. Intranz. (Despre aștri) A apune, a scăpăta. ♦ Fig. A merge spre declin. – A3 + sfânt. DOOM
asfințí (a ~) (a apune) vb., ind. prez. 3 sg. asfințéște, imperf. 3 sg. asfințeá; conj. prez. 3 să asfințeáscă
asfințise
ASFINȚÍ, pers. 3 asfințește, vb. IV. Intranz. (Despre aștri) A apune, a scăpăta. ♦ Fig. A merge spre declin. – A3 + sfânt. DOOM
asfințí (a ~) (a apune) vb., ind. prez. 3 sg. asfințéște, imperf. 3 sg. asfințeá; conj. prez. 3 să asfințeáscă
asfințiseră
ASFINȚÍ, pers. 3 asfințește, vb. IV. Intranz. (Despre aștri) A apune, a scăpăta. ♦ Fig. A merge spre declin. – A3 + sfânt. DOOM
asfințí (a ~) (a apune) vb., ind. prez. 3 sg. asfințéște, imperf. 3 sg. asfințeá; conj. prez. 3 să asfințeáscă
asfințit
ASFINȚÍ, pers. 3 asfințește, vb. IV. Intranz. (Despre aștri) A apune, a scăpăta. ♦ Fig. A merge spre declin. – A3 + sfânt. DOOM
asfințí (a ~) (a apune) vb., ind. prez. 3 sg. asfințéște, imperf. 3 sg. asfințeá; conj. prez. 3 să asfințeáscă
asfințit
SFINȚÍT1 s. n. v. asfințit. DOOM
!asfințít s. n., pl. asfințíturi
asfințitul
SFINȚÍT1 s. n. v. asfințit. DOOM
!asfințít s. n., pl. asfințíturi
asfințitului
SFINȚÍT1 s. n. v. asfințit. DOOM
!asfințít s. n., pl. asfințíturi
asfințituri
SFINȚÍT1 s. n. v. asfințit. DOOM
!asfințít s. n., pl. asfințíturi
asfințiturile
SFINȚÍT1 s. n. v. asfințit. DOOM
!asfințít s. n., pl. asfințíturi
asfințiturilor
SFINȚÍT1 s. n. v. asfințit. DOOM
!asfințít s. n., pl. asfințíturi
asfințită
ASFINȚÍTĂ s. f. (Rar, în expr.) Asfințita soarelui = asfințit. Pe la asfințita soarelui, căruțele acelea... se umplură de lăzile aduse. CAMILAR, N. I 301. Prindea în lunci caii... călărindu-i pînă după asfințita soarelui. CAMILAR, N. I 310.
asfixia
ASFIXIÁ, asfixiez, vb. I. Tranz. și refl. A provoca sau a suferi o asfixie; p. ext. a omorî sau a muri în urma unei asfixii. [Pr.: -xi-a] – Din fr. asphyxier. DOOM
asfixiá (a ~) (-xi-a) vb., ind. prez. 3 asfixiáză, 1 pl. asfixiém (-xi-em); conj. prez. 3 să asfixiéze; ger. asfixiínd (-xi-ind)
asfixia
ASFIXÍE, asfixii, s. f. Stare de sufocare datorită înecării, strangulării, gazelor toxice, ca simptom al unor boli etc. [Acc. și: asfíxie] – Din fr. asphyxie. DOOM
!asfixíe/asfíxie s. f., art. asfixía/asfíxia, g.-d. art. asfixíei/asfíxiei; pl. asfixíi/asfíxii, art. asfixíile/asfíxiile
asfixiai
ASFIXIÁ, asfixiez, vb. I. Tranz. și refl. A provoca sau a suferi o asfixie; p. ext. a omorî sau a muri în urma unei asfixii. [Pr.: -xi-a] – Din fr. asphyxier. DOOM
asfixiá (a ~) (-xi-a) vb., ind. prez. 3 asfixiáză, 1 pl. asfixiém (-xi-em); conj. prez. 3 să asfixiéze; ger. asfixiínd (-xi-ind)
asfixiam
ASFIXIÁ, asfixiez, vb. I. Tranz. și refl. A provoca sau a suferi o asfixie; p. ext. a omorî sau a muri în urma unei asfixii. [Pr.: -xi-a] – Din fr. asphyxier. DOOM
asfixiá (a ~) (-xi-a) vb., ind. prez. 3 asfixiáză, 1 pl. asfixiém (-xi-em); conj. prez. 3 să asfixiéze; ger. asfixiínd (-xi-ind)
asfixiant
ASFIXIÁNT, -Ă, asfixianți, -te, adj. Care provoacă asfixie; sufocant. [Pr.: -xi-ant] – Din fr. asphyxiant. DOOM
asfixiánt (-xi-ant) adj. m., pl. asfixiánți; f. asfixiántă, pl. asfixiánte
asfixianta
ASFIXIÁNT, -Ă, asfixianți, -te, adj. Care provoacă asfixie; sufocant. [Pr.: -xi-ant] – Din fr. asphyxiant. DOOM
asfixiánt (-xi-ant) adj. m., pl. asfixiánți; f. asfixiántă, pl. asfixiánte
asfixiante
ASFIXIÁNT, -Ă, asfixianți, -te, adj. Care provoacă asfixie; sufocant. [Pr.: -xi-ant] – Din fr. asphyxiant. DOOM
asfixiánt (-xi-ant) adj. m., pl. asfixiánți; f. asfixiántă, pl. asfixiánte
asfixiantei
ASFIXIÁNT, -Ă, asfixianți, -te, adj. Care provoacă asfixie; sufocant. [Pr.: -xi-ant] – Din fr. asphyxiant. DOOM
asfixiánt (-xi-ant) adj. m., pl. asfixiánți; f. asfixiántă, pl. asfixiánte
asfixiantele
ASFIXIÁNT, -Ă, asfixianți, -te, adj. Care provoacă asfixie; sufocant. [Pr.: -xi-ant] – Din fr. asphyxiant. DOOM
asfixiánt (-xi-ant) adj. m., pl. asfixiánți; f. asfixiántă, pl. asfixiánte
asfixiantelor
ASFIXIÁNT, -Ă, asfixianți, -te, adj. Care provoacă asfixie; sufocant. [Pr.: -xi-ant] – Din fr. asphyxiant. DOOM
asfixiánt (-xi-ant) adj. m., pl. asfixiánți; f. asfixiántă, pl. asfixiánte
asfixiantul
ASFIXIÁNT, -Ă, asfixianți, -te, adj. Care provoacă asfixie; sufocant. [Pr.: -xi-ant] – Din fr. asphyxiant. DOOM
asfixiánt (-xi-ant) adj. m., pl. asfixiánți; f. asfixiántă, pl. asfixiánte
asfixiantului
ASFIXIÁNT, -Ă, asfixianți, -te, adj. Care provoacă asfixie; sufocant. [Pr.: -xi-ant] – Din fr. asphyxiant. DOOM
asfixiánt (-xi-ant) adj. m., pl. asfixiánți; f. asfixiántă, pl. asfixiánte
asfixianți
ASFIXIÁNT, -Ă, asfixianți, -te, adj. Care provoacă asfixie; sufocant. [Pr.: -xi-ant] – Din fr. asphyxiant. DOOM
asfixiánt (-xi-ant) adj. m., pl. asfixiánți; f. asfixiántă, pl. asfixiánte
asfixianții
ASFIXIÁNT, -Ă, asfixianți, -te, adj. Care provoacă asfixie; sufocant. [Pr.: -xi-ant] – Din fr. asphyxiant. DOOM
asfixiánt (-xi-ant) adj. m., pl. asfixiánți; f. asfixiántă, pl. asfixiánte
asfixianților
ASFIXIÁNT, -Ă, asfixianți, -te, adj. Care provoacă asfixie; sufocant. [Pr.: -xi-ant] – Din fr. asphyxiant. DOOM
asfixiánt (-xi-ant) adj. m., pl. asfixiánți; f. asfixiántă, pl. asfixiánte
asfixiară
ASFIXIÁ, asfixiez, vb. I. Tranz. și refl. A provoca sau a suferi o asfixie; p. ext. a omorî sau a muri în urma unei asfixii. [Pr.: -xi-a] – Din fr. asphyxier. DOOM
asfixiá (a ~) (-xi-a) vb., ind. prez. 3 asfixiáză, 1 pl. asfixiém (-xi-em); conj. prez. 3 să asfixiéze; ger. asfixiínd (-xi-ind)
asfixiarăm
ASFIXIÁ, asfixiez, vb. I. Tranz. și refl. A provoca sau a suferi o asfixie; p. ext. a omorî sau a muri în urma unei asfixii. [Pr.: -xi-a] – Din fr. asphyxier. DOOM
asfixiá (a ~) (-xi-a) vb., ind. prez. 3 asfixiáză, 1 pl. asfixiém (-xi-em); conj. prez. 3 să asfixiéze; ger. asfixiínd (-xi-ind)
asfixiarăți
ASFIXIÁ, asfixiez, vb. I. Tranz. și refl. A provoca sau a suferi o asfixie; p. ext. a omorî sau a muri în urma unei asfixii. [Pr.: -xi-a] – Din fr. asphyxier. DOOM
asfixiá (a ~) (-xi-a) vb., ind. prez. 3 asfixiáză, 1 pl. asfixiém (-xi-em); conj. prez. 3 să asfixiéze; ger. asfixiínd (-xi-ind)
asfixiase
ASFIXIÁ, asfixiez, vb. I. Tranz. și refl. A provoca sau a suferi o asfixie; p. ext. a omorî sau a muri în urma unei asfixii. [Pr.: -xi-a] – Din fr. asphyxier. DOOM
asfixiá (a ~) (-xi-a) vb., ind. prez. 3 asfixiáză, 1 pl. asfixiém (-xi-em); conj. prez. 3 să asfixiéze; ger. asfixiínd (-xi-ind)
asfixiasem
ASFIXIÁ, asfixiez, vb. I. Tranz. și refl. A provoca sau a suferi o asfixie; p. ext. a omorî sau a muri în urma unei asfixii. [Pr.: -xi-a] – Din fr. asphyxier. DOOM
asfixiá (a ~) (-xi-a) vb., ind. prez. 3 asfixiáză, 1 pl. asfixiém (-xi-em); conj. prez. 3 să asfixiéze; ger. asfixiínd (-xi-ind)
asfixiaseră
ASFIXIÁ, asfixiez, vb. I. Tranz. și refl. A provoca sau a suferi o asfixie; p. ext. a omorî sau a muri în urma unei asfixii. [Pr.: -xi-a] – Din fr. asphyxier. DOOM
asfixiá (a ~) (-xi-a) vb., ind. prez. 3 asfixiáză, 1 pl. asfixiém (-xi-em); conj. prez. 3 să asfixiéze; ger. asfixiínd (-xi-ind)
asfixiaserăm
ASFIXIÁ, asfixiez, vb. I. Tranz. și refl. A provoca sau a suferi o asfixie; p. ext. a omorî sau a muri în urma unei asfixii. [Pr.: -xi-a] – Din fr. asphyxier. DOOM
asfixiá (a ~) (-xi-a) vb., ind. prez. 3 asfixiáză, 1 pl. asfixiém (-xi-em); conj. prez. 3 să asfixiéze; ger. asfixiínd (-xi-ind)
asfixiaserăți
ASFIXIÁ, asfixiez, vb. I. Tranz. și refl. A provoca sau a suferi o asfixie; p. ext. a omorî sau a muri în urma unei asfixii. [Pr.: -xi-a] – Din fr. asphyxier. DOOM
asfixiá (a ~) (-xi-a) vb., ind. prez. 3 asfixiáză, 1 pl. asfixiém (-xi-em); conj. prez. 3 să asfixiéze; ger. asfixiínd (-xi-ind)
asfixiaseși
ASFIXIÁ, asfixiez, vb. I. Tranz. și refl. A provoca sau a suferi o asfixie; p. ext. a omorî sau a muri în urma unei asfixii. [Pr.: -xi-a] – Din fr. asphyxier. DOOM
asfixiá (a ~) (-xi-a) vb., ind. prez. 3 asfixiáză, 1 pl. asfixiém (-xi-em); conj. prez. 3 să asfixiéze; ger. asfixiínd (-xi-ind)
asfixiaseți
ASFIXIÁ, asfixiez, vb. I. Tranz. și refl. A provoca sau a suferi o asfixie; p. ext. a omorî sau a muri în urma unei asfixii. [Pr.: -xi-a] – Din fr. asphyxier. DOOM
asfixiá (a ~) (-xi-a) vb., ind. prez. 3 asfixiáză, 1 pl. asfixiém (-xi-em); conj. prez. 3 să asfixiéze; ger. asfixiínd (-xi-ind)
asfixiat
ASFIXIÁ, asfixiez, vb. I. Tranz. și refl. A provoca sau a suferi o asfixie; p. ext. a omorî sau a muri în urma unei asfixii. [Pr.: -xi-a] – Din fr. asphyxier. DOOM
asfixiá (a ~) (-xi-a) vb., ind. prez. 3 asfixiáză, 1 pl. asfixiém (-xi-em); conj. prez. 3 să asfixiéze; ger. asfixiínd (-xi-ind)
asfixiat
ASFIXIÁT, -Ă, asfixiați, -te, adj. Înăbușit, sufocat (prin absorbire de gaze otrăvitoare, prin înecare, strangulare etc.). Persoanele asfixiate trebuie să primească imediat îngrijiri medicale. – Pronunțat: -xi-at.
asfixiata
ASFIXIÁT, -Ă, asfixiați, -te, adj. Înăbușit, sufocat (prin absorbire de gaze otrăvitoare, prin înecare, strangulare etc.). Persoanele asfixiate trebuie să primească imediat îngrijiri medicale. – Pronunțat: -xi-at.
asfixiate
ASFIXIÁT, -Ă, asfixiați, -te, adj. Înăbușit, sufocat (prin absorbire de gaze otrăvitoare, prin înecare, strangulare etc.). Persoanele asfixiate trebuie să primească imediat îngrijiri medicale. – Pronunțat: -xi-at.
asfixiatei
ASFIXIÁT, -Ă, asfixiați, -te, adj. Înăbușit, sufocat (prin absorbire de gaze otrăvitoare, prin înecare, strangulare etc.). Persoanele asfixiate trebuie să primească imediat îngrijiri medicale. – Pronunțat: -xi-at.
asfixiatele
ASFIXIÁT, -Ă, asfixiați, -te, adj. Înăbușit, sufocat (prin absorbire de gaze otrăvitoare, prin înecare, strangulare etc.). Persoanele asfixiate trebuie să primească imediat îngrijiri medicale. – Pronunțat: -xi-at.
asfixiatelor
ASFIXIÁT, -Ă, asfixiați, -te, adj. Înăbușit, sufocat (prin absorbire de gaze otrăvitoare, prin înecare, strangulare etc.). Persoanele asfixiate trebuie să primească imediat îngrijiri medicale. – Pronunțat: -xi-at.
asfixiatul
ASFIXIÁT, -Ă, asfixiați, -te, adj. Înăbușit, sufocat (prin absorbire de gaze otrăvitoare, prin înecare, strangulare etc.). Persoanele asfixiate trebuie să primească imediat îngrijiri medicale. – Pronunțat: -xi-at.
asfixiatului
ASFIXIÁT, -Ă, asfixiați, -te, adj. Înăbușit, sufocat (prin absorbire de gaze otrăvitoare, prin înecare, strangulare etc.). Persoanele asfixiate trebuie să primească imediat îngrijiri medicale. – Pronunțat: -xi-at.
asfixiau
ASFIXIÁ, asfixiez, vb. I. Tranz. și refl. A provoca sau a suferi o asfixie; p. ext. a omorî sau a muri în urma unei asfixii. [Pr.: -xi-a] – Din fr. asphyxier. DOOM
asfixiá (a ~) (-xi-a) vb., ind. prez. 3 asfixiáză, 1 pl. asfixiém (-xi-em); conj. prez. 3 să asfixiéze; ger. asfixiínd (-xi-ind)
asfixiază
ASFIXIÁ, asfixiez, vb. I. Tranz. și refl. A provoca sau a suferi o asfixie; p. ext. a omorî sau a muri în urma unei asfixii. [Pr.: -xi-a] – Din fr. asphyxier. DOOM
asfixiá (a ~) (-xi-a) vb., ind. prez. 3 asfixiáză, 1 pl. asfixiém (-xi-em); conj. prez. 3 să asfixiéze; ger. asfixiínd (-xi-ind)
asfixiași
ASFIXIÁ, asfixiez, vb. I. Tranz. și refl. A provoca sau a suferi o asfixie; p. ext. a omorî sau a muri în urma unei asfixii. [Pr.: -xi-a] – Din fr. asphyxier. DOOM
asfixiá (a ~) (-xi-a) vb., ind. prez. 3 asfixiáză, 1 pl. asfixiém (-xi-em); conj. prez. 3 să asfixiéze; ger. asfixiínd (-xi-ind)
asfixiați
ASFIXIÁ, asfixiez, vb. I. Tranz. și refl. A provoca sau a suferi o asfixie; p. ext. a omorî sau a muri în urma unei asfixii. [Pr.: -xi-a] – Din fr. asphyxier. DOOM
asfixiá (a ~) (-xi-a) vb., ind. prez. 3 asfixiáză, 1 pl. asfixiém (-xi-em); conj. prez. 3 să asfixiéze; ger. asfixiínd (-xi-ind)
asfixiați
ASFIXIÁT, -Ă, asfixiați, -te, adj. Înăbușit, sufocat (prin absorbire de gaze otrăvitoare, prin înecare, strangulare etc.). Persoanele asfixiate trebuie să primească imediat îngrijiri medicale. – Pronunțat: -xi-at.
asfixiații
ASFIXIÁT, -Ă, asfixiați, -te, adj. Înăbușit, sufocat (prin absorbire de gaze otrăvitoare, prin înecare, strangulare etc.). Persoanele asfixiate trebuie să primească imediat îngrijiri medicale. – Pronunțat: -xi-at.
asfixiaților
ASFIXIÁT, -Ă, asfixiați, -te, adj. Înăbușit, sufocat (prin absorbire de gaze otrăvitoare, prin înecare, strangulare etc.). Persoanele asfixiate trebuie să primească imediat îngrijiri medicale. – Pronunțat: -xi-at.
asfixic
ASFÍXIC, -Ă adj. Referitor la asfixie. [< fr. asphyxique]
asfixica
ASFÍXIC, -Ă adj. Referitor la asfixie. [< fr. asphyxique]
asfixice
ASFÍXIC, -Ă adj. Referitor la asfixie. [< fr. asphyxique]
asfixicei
ASFÍXIC, -Ă adj. Referitor la asfixie. [< fr. asphyxique]
asfixicele
ASFÍXIC, -Ă adj. Referitor la asfixie. [< fr. asphyxique]
asfixicelor
ASFÍXIC, -Ă adj. Referitor la asfixie. [< fr. asphyxique]
asfixici
ASFÍXIC, -Ă adj. Referitor la asfixie. [< fr. asphyxique]
asfixicii
ASFÍXIC, -Ă adj. Referitor la asfixie. [< fr. asphyxique]
asfixicilor
ASFÍXIC, -Ă adj. Referitor la asfixie. [< fr. asphyxique]
asfixicul
ASFÍXIC, -Ă adj. Referitor la asfixie. [< fr. asphyxique]
asfixicului
ASFÍXIC, -Ă adj. Referitor la asfixie. [< fr. asphyxique]
asfixie
ASFIXIÁ, asfixiez, vb. I. Tranz. și refl. A provoca sau a suferi o asfixie; p. ext. a omorî sau a muri în urma unei asfixii. [Pr.: -xi-a] – Din fr. asphyxier. DOOM
asfixiá (a ~) (-xi-a) vb., ind. prez. 3 asfixiáză, 1 pl. asfixiém (-xi-em); conj. prez. 3 să asfixiéze; ger. asfixiínd (-xi-ind)
asfixie
ASFIXÍE, asfixii, s. f. Stare de sufocare datorită înecării, strangulării, gazelor toxice, ca simptom al unor boli etc. [Acc. și: asfíxie] – Din fr. asphyxie. DOOM
!asfixíe/asfíxie s. f., art. asfixía/asfíxia, g.-d. art. asfixíei/asfíxiei; pl. asfixíi/asfíxii, art. asfixíile/asfíxiile
asfixiei
ASFIXÍE, asfixii, s. f. Stare de sufocare datorită înecării, strangulării, gazelor toxice, ca simptom al unor boli etc. [Acc. și: asfíxie] – Din fr. asphyxie. DOOM
!asfixíe/asfíxie s. f., art. asfixía/asfíxia, g.-d. art. asfixíei/asfíxiei; pl. asfixíi/asfíxii, art. asfixíile/asfíxiile
asfixiem
ASFIXIÁ, asfixiez, vb. I. Tranz. și refl. A provoca sau a suferi o asfixie; p. ext. a omorî sau a muri în urma unei asfixii. [Pr.: -xi-a] – Din fr. asphyxier. DOOM
asfixiá (a ~) (-xi-a) vb., ind. prez. 3 asfixiáză, 1 pl. asfixiém (-xi-em); conj. prez. 3 să asfixiéze; ger. asfixiínd (-xi-ind)
asfixiere
ASFIXIÁ, asfixiez, vb. I. Tranz. și refl. A provoca sau a suferi o asfixie; p. ext. a omorî sau a muri în urma unei asfixii. [Pr.: -xi-a] – Din fr. asphyxier. DOOM
asfixiá (a ~) (-xi-a) vb., ind. prez. 3 asfixiáză, 1 pl. asfixiém (-xi-em); conj. prez. 3 să asfixiéze; ger. asfixiínd (-xi-ind)
asfixiere
ASFIXIÉRE, asfixieri, s. f. Faptul de a (se) asfixia. [Pr.: -xi-e-] – V. asfixia. DOOM
asfixiére (-xi-e-) s. f., g.-d. art. asfixiérii; pl. asfixiéri
asfixierea
ASFIXIÉRE, asfixieri, s. f. Faptul de a (se) asfixia. [Pr.: -xi-e-] – V. asfixia. DOOM
asfixiére (-xi-e-) s. f., g.-d. art. asfixiérii; pl. asfixiéri
asfixieri
ASFIXIÉRE, asfixieri, s. f. Faptul de a (se) asfixia. [Pr.: -xi-e-] – V. asfixia. DOOM
asfixiére (-xi-e-) s. f., g.-d. art. asfixiérii; pl. asfixiéri
asfixierii
ASFIXIÉRE, asfixieri, s. f. Faptul de a (se) asfixia. [Pr.: -xi-e-] – V. asfixia. DOOM
asfixiére (-xi-e-) s. f., g.-d. art. asfixiérii; pl. asfixiéri
asfixierile
ASFIXIÉRE, asfixieri, s. f. Faptul de a (se) asfixia. [Pr.: -xi-e-] – V. asfixia. DOOM
asfixiére (-xi-e-) s. f., g.-d. art. asfixiérii; pl. asfixiéri
asfixierilor
ASFIXIÉRE, asfixieri, s. f. Faptul de a (se) asfixia. [Pr.: -xi-e-] – V. asfixia. DOOM
asfixiére (-xi-e-) s. f., g.-d. art. asfixiérii; pl. asfixiéri
asfixiez
ASFIXIÁ, asfixiez, vb. I. Tranz. și refl. A provoca sau a suferi o asfixie; p. ext. a omorî sau a muri în urma unei asfixii. [Pr.: -xi-a] – Din fr. asphyxier. DOOM
asfixiá (a ~) (-xi-a) vb., ind. prez. 3 asfixiáză, 1 pl. asfixiém (-xi-em); conj. prez. 3 să asfixiéze; ger. asfixiínd (-xi-ind)
asfixieze
ASFIXIÁ, asfixiez, vb. I. Tranz. și refl. A provoca sau a suferi o asfixie; p. ext. a omorî sau a muri în urma unei asfixii. [Pr.: -xi-a] – Din fr. asphyxier. DOOM
asfixiá (a ~) (-xi-a) vb., ind. prez. 3 asfixiáză, 1 pl. asfixiém (-xi-em); conj. prez. 3 să asfixiéze; ger. asfixiínd (-xi-ind)
asfixiezi
ASFIXIÁ, asfixiez, vb. I. Tranz. și refl. A provoca sau a suferi o asfixie; p. ext. a omorî sau a muri în urma unei asfixii. [Pr.: -xi-a] – Din fr. asphyxier. DOOM
asfixiá (a ~) (-xi-a) vb., ind. prez. 3 asfixiáză, 1 pl. asfixiém (-xi-em); conj. prez. 3 să asfixiéze; ger. asfixiínd (-xi-ind)
asfixii
ASFIXÍE, asfixii, s. f. Stare de sufocare datorită înecării, strangulării, gazelor toxice, ca simptom al unor boli etc. [Acc. și: asfíxie] – Din fr. asphyxie. DOOM
!asfixíe/asfíxie s. f., art. asfixía/asfíxia, g.-d. art. asfixíei/asfíxiei; pl. asfixíi/asfíxii, art. asfixíile/asfíxiile
asfixiile
ASFIXÍE, asfixii, s. f. Stare de sufocare datorită înecării, strangulării, gazelor toxice, ca simptom al unor boli etc. [Acc. și: asfíxie] – Din fr. asphyxie. DOOM
!asfixíe/asfíxie s. f., art. asfixía/asfíxia, g.-d. art. asfixíei/asfíxiei; pl. asfixíi/asfíxii, art. asfixíile/asfíxiile
asfixiilor
ASFIXÍE, asfixii, s. f. Stare de sufocare datorită înecării, strangulării, gazelor toxice, ca simptom al unor boli etc. [Acc. și: asfíxie] – Din fr. asphyxie. DOOM
!asfixíe/asfíxie s. f., art. asfixía/asfíxia, g.-d. art. asfixíei/asfíxiei; pl. asfixíi/asfíxii, art. asfixíile/asfíxiile
asfixiind
ASFIXIÁ, asfixiez, vb. I. Tranz. și refl. A provoca sau a suferi o asfixie; p. ext. a omorî sau a muri în urma unei asfixii. [Pr.: -xi-a] – Din fr. asphyxier. DOOM
asfixiá (a ~) (-xi-a) vb., ind. prez. 3 asfixiáză, 1 pl. asfixiém (-xi-em); conj. prez. 3 să asfixiéze; ger. asfixiínd (-xi-ind)
asfodelă
ASFODÉLĂ s.f. Plantă bulboasă din familia liliaceelor, cu flori albe. [< fr. asphodèle, cf. gr. asphodelos].
asfolit
ASFOLÍT s.n. Beton asfaltic dur, rezistent la temperaturi joase, folosit pentru îmbrăcăminți rutiere. [< fr. aspholithe]. DOOM
asfolít s. n.
asfolitul
ASFOLÍT s.n. Beton asfaltic dur, rezistent la temperaturi joase, folosit pentru îmbrăcăminți rutiere. [< fr. aspholithe]. DOOM
asfolít s. n.
asfolitului
ASFOLÍT s.n. Beton asfaltic dur, rezistent la temperaturi joase, folosit pentru îmbrăcăminți rutiere. [< fr. aspholithe]. DOOM
asfolít s. n.
asialie
ASIALÍE s.f. Suprimare sau scădere a secreției salivare; aptialie, aptialism. [Gen. -iei. / < fr. asialie, cf. gr. a – fără, sialon – salivă].
asianism
ASIANÍSM s.n. (Lit.) Tendință a literaturii elenistice către un stil înflorit, patetic, amplu ritmat și afectat; asiatism. [Cf. germ. Asianismus].
asianismul
ASIANÍSM s.n. (Lit.) Tendință a literaturii elenistice către un stil înflorit, patetic, amplu ritmat și afectat; asiatism. [Cf. germ. Asianismus].
asianismului
ASIANÍSM s.n. (Lit.) Tendință a literaturii elenistice către un stil înflorit, patetic, amplu ritmat și afectat; asiatism. [Cf. germ. Asianismus].
asiat
ASIÁT, -Ă, asíați, -te, s. m. și f. (Rar) Asiatic (1). [Pr.: -si-at] – Din fr. asiate.
asiata
ASIÁT, -Ă, asíați, -te, s. m. și f. (Rar) Asiatic (1). [Pr.: -si-at] – Din fr. asiate.
asiate
ASIÁT, -Ă, asíați, -te, s. m. și f. (Rar) Asiatic (1). [Pr.: -si-at] – Din fr. asiate.
asiatei
ASIÁT, -Ă, asíați, -te, s. m. și f. (Rar) Asiatic (1). [Pr.: -si-at] – Din fr. asiate.
asiatele
ASIÁT, -Ă, asíați, -te, s. m. și f. (Rar) Asiatic (1). [Pr.: -si-at] – Din fr. asiate.
asiatelor
ASIÁT, -Ă, asíați, -te, s. m. și f. (Rar) Asiatic (1). [Pr.: -si-at] – Din fr. asiate.
asiatic
ASIÁTIC, -Ă, asiatici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din una dintre populațiile Asiei sau care este originară din Asia. 2. Adj. Care aparține Asiei sau asiaticilor (1), privitor la Asia sau la asiatici. [Pr.: -si-a-] – Din fr. asiatique, lat. asiaticus. DOOM
asiátic (-si-a-) adj. m., s. m., pl. asiátici; adj. f., s. f. asiátică, pl. asiátice
asiatic
ASIÁTIC, -Ă, asiatici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din una dintre populațiile Asiei sau care este originară din Asia. 2. Adj. Care aparține Asiei sau asiaticilor (1), privitor la Asia sau la asiatici. [Pr.: -si-a-] – Din fr. asiatique, lat. asiaticus. DOOM
asiátic (-si-a-) adj. m., s. m., pl. asiátici; adj. f., s. f. asiátică, pl. asiátice
asiatica
ASIÁTIC, -Ă, asiatici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din una dintre populațiile Asiei sau care este originară din Asia. 2. Adj. Care aparține Asiei sau asiaticilor (1), privitor la Asia sau la asiatici. [Pr.: -si-a-] – Din fr. asiatique, lat. asiaticus. DOOM
asiátic (-si-a-) adj. m., s. m., pl. asiátici; adj. f., s. f. asiátică, pl. asiátice
asiatica
ASIÁTIC, -Ă, asiatici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din una dintre populațiile Asiei sau care este originară din Asia. 2. Adj. Care aparține Asiei sau asiaticilor (1), privitor la Asia sau la asiatici. [Pr.: -si-a-] – Din fr. asiatique, lat. asiaticus. DOOM
asiátic (-si-a-) adj. m., s. m., pl. asiátici; adj. f., s. f. asiátică, pl. asiátice
asiatice
ASIÁTIC, -Ă, asiatici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din una dintre populațiile Asiei sau care este originară din Asia. 2. Adj. Care aparține Asiei sau asiaticilor (1), privitor la Asia sau la asiatici. [Pr.: -si-a-] – Din fr. asiatique, lat. asiaticus. DOOM
asiátic (-si-a-) adj. m., s. m., pl. asiátici; adj. f., s. f. asiátică, pl. asiátice
asiatice
ASIÁTIC, -Ă, asiatici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din una dintre populațiile Asiei sau care este originară din Asia. 2. Adj. Care aparține Asiei sau asiaticilor (1), privitor la Asia sau la asiatici. [Pr.: -si-a-] – Din fr. asiatique, lat. asiaticus. DOOM
asiátic (-si-a-) adj. m., s. m., pl. asiátici; adj. f., s. f. asiátică, pl. asiátice
asiaticei
ASIÁTIC, -Ă, asiatici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din una dintre populațiile Asiei sau care este originară din Asia. 2. Adj. Care aparține Asiei sau asiaticilor (1), privitor la Asia sau la asiatici. [Pr.: -si-a-] – Din fr. asiatique, lat. asiaticus. DOOM
asiátic (-si-a-) adj. m., s. m., pl. asiátici; adj. f., s. f. asiátică, pl. asiátice
asiaticei
ASIÁTIC, -Ă, asiatici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din una dintre populațiile Asiei sau care este originară din Asia. 2. Adj. Care aparține Asiei sau asiaticilor (1), privitor la Asia sau la asiatici. [Pr.: -si-a-] – Din fr. asiatique, lat. asiaticus. DOOM
asiátic (-si-a-) adj. m., s. m., pl. asiátici; adj. f., s. f. asiátică, pl. asiátice
asiaticele
ASIÁTIC, -Ă, asiatici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din una dintre populațiile Asiei sau care este originară din Asia. 2. Adj. Care aparține Asiei sau asiaticilor (1), privitor la Asia sau la asiatici. [Pr.: -si-a-] – Din fr. asiatique, lat. asiaticus. DOOM
asiátic (-si-a-) adj. m., s. m., pl. asiátici; adj. f., s. f. asiátică, pl. asiátice
asiaticele
ASIÁTIC, -Ă, asiatici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din una dintre populațiile Asiei sau care este originară din Asia. 2. Adj. Care aparține Asiei sau asiaticilor (1), privitor la Asia sau la asiatici. [Pr.: -si-a-] – Din fr. asiatique, lat. asiaticus. DOOM
asiátic (-si-a-) adj. m., s. m., pl. asiátici; adj. f., s. f. asiátică, pl. asiátice
asiaticelor
ASIÁTIC, -Ă, asiatici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din una dintre populațiile Asiei sau care este originară din Asia. 2. Adj. Care aparține Asiei sau asiaticilor (1), privitor la Asia sau la asiatici. [Pr.: -si-a-] – Din fr. asiatique, lat. asiaticus. DOOM
asiátic (-si-a-) adj. m., s. m., pl. asiátici; adj. f., s. f. asiátică, pl. asiátice
asiaticelor
ASIÁTIC, -Ă, asiatici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din una dintre populațiile Asiei sau care este originară din Asia. 2. Adj. Care aparține Asiei sau asiaticilor (1), privitor la Asia sau la asiatici. [Pr.: -si-a-] – Din fr. asiatique, lat. asiaticus. DOOM
asiátic (-si-a-) adj. m., s. m., pl. asiátici; adj. f., s. f. asiátică, pl. asiátice
asiatici
ASIÁTIC, -Ă, asiatici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din una dintre populațiile Asiei sau care este originară din Asia. 2. Adj. Care aparține Asiei sau asiaticilor (1), privitor la Asia sau la asiatici. [Pr.: -si-a-] – Din fr. asiatique, lat. asiaticus. DOOM
asiátic (-si-a-) adj. m., s. m., pl. asiátici; adj. f., s. f. asiátică, pl. asiátice
asiatici
ASIÁTIC, -Ă, asiatici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din una dintre populațiile Asiei sau care este originară din Asia. 2. Adj. Care aparține Asiei sau asiaticilor (1), privitor la Asia sau la asiatici. [Pr.: -si-a-] – Din fr. asiatique, lat. asiaticus. DOOM
asiátic (-si-a-) adj. m., s. m., pl. asiátici; adj. f., s. f. asiátică, pl. asiátice
asiaticii
ASIÁTIC, -Ă, asiatici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din una dintre populațiile Asiei sau care este originară din Asia. 2. Adj. Care aparține Asiei sau asiaticilor (1), privitor la Asia sau la asiatici. [Pr.: -si-a-] – Din fr. asiatique, lat. asiaticus. DOOM
asiátic (-si-a-) adj. m., s. m., pl. asiátici; adj. f., s. f. asiátică, pl. asiátice
asiaticii
ASIÁTIC, -Ă, asiatici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din una dintre populațiile Asiei sau care este originară din Asia. 2. Adj. Care aparține Asiei sau asiaticilor (1), privitor la Asia sau la asiatici. [Pr.: -si-a-] – Din fr. asiatique, lat. asiaticus. DOOM
asiátic (-si-a-) adj. m., s. m., pl. asiátici; adj. f., s. f. asiátică, pl. asiátice
asiaticilor
ASIÁTIC, -Ă, asiatici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din una dintre populațiile Asiei sau care este originară din Asia. 2. Adj. Care aparține Asiei sau asiaticilor (1), privitor la Asia sau la asiatici. [Pr.: -si-a-] – Din fr. asiatique, lat. asiaticus. DOOM
asiátic (-si-a-) adj. m., s. m., pl. asiátici; adj. f., s. f. asiátică, pl. asiátice
asiaticilor
ASIÁTIC, -Ă, asiatici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din una dintre populațiile Asiei sau care este originară din Asia. 2. Adj. Care aparține Asiei sau asiaticilor (1), privitor la Asia sau la asiatici. [Pr.: -si-a-] – Din fr. asiatique, lat. asiaticus. DOOM
asiátic (-si-a-) adj. m., s. m., pl. asiátici; adj. f., s. f. asiátică, pl. asiátice
asiaticul
ASIÁTIC, -Ă, asiatici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din una dintre populațiile Asiei sau care este originară din Asia. 2. Adj. Care aparține Asiei sau asiaticilor (1), privitor la Asia sau la asiatici. [Pr.: -si-a-] – Din fr. asiatique, lat. asiaticus. DOOM
asiátic (-si-a-) adj. m., s. m., pl. asiátici; adj. f., s. f. asiátică, pl. asiátice
asiaticul
ASIÁTIC, -Ă, asiatici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din una dintre populațiile Asiei sau care este originară din Asia. 2. Adj. Care aparține Asiei sau asiaticilor (1), privitor la Asia sau la asiatici. [Pr.: -si-a-] – Din fr. asiatique, lat. asiaticus. DOOM
asiátic (-si-a-) adj. m., s. m., pl. asiátici; adj. f., s. f. asiátică, pl. asiátice
asiaticului
ASIÁTIC, -Ă, asiatici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din una dintre populațiile Asiei sau care este originară din Asia. 2. Adj. Care aparține Asiei sau asiaticilor (1), privitor la Asia sau la asiatici. [Pr.: -si-a-] – Din fr. asiatique, lat. asiaticus. DOOM
asiátic (-si-a-) adj. m., s. m., pl. asiátici; adj. f., s. f. asiátică, pl. asiátice
asiaticului
ASIÁTIC, -Ă, asiatici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din una dintre populațiile Asiei sau care este originară din Asia. 2. Adj. Care aparține Asiei sau asiaticilor (1), privitor la Asia sau la asiatici. [Pr.: -si-a-] – Din fr. asiatique, lat. asiaticus. DOOM
asiátic (-si-a-) adj. m., s. m., pl. asiátici; adj. f., s. f. asiátică, pl. asiátice
asiatism
ASIATÍSM s.n. (Liv.) Asianism. [Et. incertă].
asiatismul
ASIATÍSM s.n. (Liv.) Asianism. [Et. incertă].
asiatismului
ASIATÍSM s.n. (Liv.) Asianism. [Et. incertă].
asiatul
ASIÁT, -Ă, asíați, -te, s. m. și f. (Rar) Asiatic (1). [Pr.: -si-at] – Din fr. asiate.
asiatului
ASIÁT, -Ă, asíați, -te, s. m. și f. (Rar) Asiatic (1). [Pr.: -si-at] – Din fr. asiate.
asiați
ASIÁT, -Ă, asíați, -te, s. m. și f. (Rar) Asiatic (1). [Pr.: -si-at] – Din fr. asiate.
asiații
ASIÁT, -Ă, asíați, -te, s. m. și f. (Rar) Asiatic (1). [Pr.: -si-at] – Din fr. asiate.
asiaților
ASIÁT, -Ă, asíați, -te, s. m. și f. (Rar) Asiatic (1). [Pr.: -si-at] – Din fr. asiate.
asibila
ASIBILÁ, pers. 3 asibilează, vb. I. Tranz. și refl. (Fon.) A face să capete sau a căpăta caracterele unei consoane africate. – Din fr. assibiler. DOOM
asibilá (a ~) vb., ind. prez. 3 asibileáză
asibilai
ASIBILÁ, pers. 3 asibilează, vb. I. Tranz. și refl. (Fon.) A face să capete sau a căpăta caracterele unei consoane africate. – Din fr. assibiler. DOOM
asibilá (a ~) vb., ind. prez. 3 asibileáză
asibilam
ASIBILÁ, pers. 3 asibilează, vb. I. Tranz. și refl. (Fon.) A face să capete sau a căpăta caracterele unei consoane africate. – Din fr. assibiler. DOOM
asibilá (a ~) vb., ind. prez. 3 asibileáză
asibilare
ASIBILÁ, pers. 3 asibilează, vb. I. Tranz. și refl. (Fon.) A face să capete sau a căpăta caracterele unei consoane africate. – Din fr. assibiler. DOOM
asibilá (a ~) vb., ind. prez. 3 asibileáză
asibilare
ASIBILÁRE s. f. Fenomen fonetic care constă în transformarea unei consoane ocluzive în consoană africată (sub influența vocalei e sau i care urmează); asibilație. – V. asibila. DOOM
asibiláre s. f., g.-d. art. asibilắrii
asibilarea
ASIBILÁRE s. f. Fenomen fonetic care constă în transformarea unei consoane ocluzive în consoană africată (sub influența vocalei e sau i care urmează); asibilație. – V. asibila. DOOM
asibiláre s. f., g.-d. art. asibilắrii
asibilară
ASIBILÁ, pers. 3 asibilează, vb. I. Tranz. și refl. (Fon.) A face să capete sau a căpăta caracterele unei consoane africate. – Din fr. assibiler. DOOM
asibilá (a ~) vb., ind. prez. 3 asibileáză
asibilarăm
ASIBILÁ, pers. 3 asibilează, vb. I. Tranz. și refl. (Fon.) A face să capete sau a căpăta caracterele unei consoane africate. – Din fr. assibiler. DOOM
asibilá (a ~) vb., ind. prez. 3 asibileáză
asibilarăți
ASIBILÁ, pers. 3 asibilează, vb. I. Tranz. și refl. (Fon.) A face să capete sau a căpăta caracterele unei consoane africate. – Din fr. assibiler. DOOM
asibilá (a ~) vb., ind. prez. 3 asibileáză
asibilase
ASIBILÁ, pers. 3 asibilează, vb. I. Tranz. și refl. (Fon.) A face să capete sau a căpăta caracterele unei consoane africate. – Din fr. assibiler. DOOM
asibilá (a ~) vb., ind. prez. 3 asibileáză
asibilasem
ASIBILÁ, pers. 3 asibilează, vb. I. Tranz. și refl. (Fon.) A face să capete sau a căpăta caracterele unei consoane africate. – Din fr. assibiler. DOOM
asibilá (a ~) vb., ind. prez. 3 asibileáză
asibilaseră
ASIBILÁ, pers. 3 asibilează, vb. I. Tranz. și refl. (Fon.) A face să capete sau a căpăta caracterele unei consoane africate. – Din fr. assibiler. DOOM
asibilá (a ~) vb., ind. prez. 3 asibileáză
asibilaserăm
ASIBILÁ, pers. 3 asibilează, vb. I. Tranz. și refl. (Fon.) A face să capete sau a căpăta caracterele unei consoane africate. – Din fr. assibiler. DOOM
asibilá (a ~) vb., ind. prez. 3 asibileáză
asibilaserăți
ASIBILÁ, pers. 3 asibilează, vb. I. Tranz. și refl. (Fon.) A face să capete sau a căpăta caracterele unei consoane africate. – Din fr. assibiler. DOOM
asibilá (a ~) vb., ind. prez. 3 asibileáză
asibilaseși
ASIBILÁ, pers. 3 asibilează, vb. I. Tranz. și refl. (Fon.) A face să capete sau a căpăta caracterele unei consoane africate. – Din fr. assibiler. DOOM
asibilá (a ~) vb., ind. prez. 3 asibileáză
asibilaseți
ASIBILÁ, pers. 3 asibilează, vb. I. Tranz. și refl. (Fon.) A face să capete sau a căpăta caracterele unei consoane africate. – Din fr. assibiler. DOOM
asibilá (a ~) vb., ind. prez. 3 asibileáză
asibilat
ASIBILÁ, pers. 3 asibilează, vb. I. Tranz. și refl. (Fon.) A face să capete sau a căpăta caracterele unei consoane africate. – Din fr. assibiler. DOOM
asibilá (a ~) vb., ind. prez. 3 asibileáză
asibilat
ASIBILÁ, pers. 3 asibilează, vb. I. Tranz. și refl. (Fon.) A face să capete sau a căpăta caracterele unei consoane africate. – Din fr. assibiler.
asibilau
ASIBILÁ, pers. 3 asibilează, vb. I. Tranz. și refl. (Fon.) A face să capete sau a căpăta caracterele unei consoane africate. – Din fr. assibiler. DOOM
asibilá (a ~) vb., ind. prez. 3 asibileáză
asibilași
ASIBILÁ, pers. 3 asibilează, vb. I. Tranz. și refl. (Fon.) A face să capete sau a căpăta caracterele unei consoane africate. – Din fr. assibiler. DOOM
asibilá (a ~) vb., ind. prez. 3 asibileáză
asibilați
ASIBILÁ, pers. 3 asibilează, vb. I. Tranz. și refl. (Fon.) A face să capete sau a căpăta caracterele unei consoane africate. – Din fr. assibiler. DOOM
asibilá (a ~) vb., ind. prez. 3 asibileáză
asibilația
ASIBILÁȚIE, asibilații, s. f. (Fon.) Asibilare. – Din fr. assibilation. DOOM
asibiláție (-ți-e) s. f., art. asibiláția (-ți-a), g.-d. art. asibiláției; pl. asibiláții, art. asibiláțiile (-ți-i-)
asibilație
ASIBILÁȚIE, asibilații, s. f. (Fon.) Asibilare. – Din fr. assibilation. DOOM
asibiláție (-ți-e) s. f., art. asibiláția (-ți-a), g.-d. art. asibiláției; pl. asibiláții, art. asibiláțiile (-ți-i-)
asibilației
ASIBILÁȚIE, asibilații, s. f. (Fon.) Asibilare. – Din fr. assibilation. DOOM
asibiláție (-ți-e) s. f., art. asibiláția (-ți-a), g.-d. art. asibiláției; pl. asibiláții, art. asibiláțiile (-ți-i-)
asibilații
ASIBILÁȚIE, asibilații, s. f. (Fon.) Asibilare. – Din fr. assibilation. DOOM
asibiláție (-ți-e) s. f., art. asibiláția (-ți-a), g.-d. art. asibiláției; pl. asibiláții, art. asibiláțiile (-ți-i-)
asibilațiile
ASIBILÁȚIE, asibilații, s. f. (Fon.) Asibilare. – Din fr. assibilation. DOOM
asibiláție (-ți-e) s. f., art. asibiláția (-ți-a), g.-d. art. asibiláției; pl. asibiláții, art. asibiláțiile (-ți-i-)
asibilațiilor
ASIBILÁȚIE, asibilații, s. f. (Fon.) Asibilare. – Din fr. assibilation. DOOM
asibiláție (-ți-e) s. f., art. asibiláția (-ți-a), g.-d. art. asibiláției; pl. asibiláții, art. asibiláțiile (-ți-i-)
asibilațiune
ASIBILAȚIÚNE s.f. v. asibilație.
asibilează
ASIBILÁ, pers. 3 asibilează, vb. I. Tranz. și refl. (Fon.) A face să capete sau a căpăta caracterele unei consoane africate. – Din fr. assibiler. DOOM
asibilá (a ~) vb., ind. prez. 3 asibileáză
asibilez
ASIBILÁ, pers. 3 asibilează, vb. I. Tranz. și refl. (Fon.) A face să capete sau a căpăta caracterele unei consoane africate. – Din fr. assibiler. DOOM
asibilá (a ~) vb., ind. prez. 3 asibileáză
asibileze
ASIBILÁ, pers. 3 asibilează, vb. I. Tranz. și refl. (Fon.) A face să capete sau a căpăta caracterele unei consoane africate. – Din fr. assibiler. DOOM
asibilá (a ~) vb., ind. prez. 3 asibileáză
asibilezi
ASIBILÁ, pers. 3 asibilează, vb. I. Tranz. și refl. (Fon.) A face să capete sau a căpăta caracterele unei consoane africate. – Din fr. assibiler. DOOM
asibilá (a ~) vb., ind. prez. 3 asibileáză
asibilând
ASIBILÁ, pers. 3 asibilează, vb. I. Tranz. și refl. (Fon.) A face să capete sau a căpăta caracterele unei consoane africate. – Din fr. assibiler. DOOM
asibilá (a ~) vb., ind. prez. 3 asibileáză
asibilînd
ASIBILÁ, pers. 3 asibilează, vb. I. Tranz. și refl. (Fon.) A face să capete sau a căpăta caracterele unei consoane africate. – Din fr. assibiler. DOOM
asibilá (a ~) vb., ind. prez. 3 asibileáză
asibilări
ASIBILÁRE s. f. Fenomen fonetic care constă în transformarea unei consoane ocluzive în consoană africată (sub influența vocalei e sau i care urmează); asibilație. – V. asibila. DOOM
asibiláre s. f., g.-d. art. asibilắrii
asibilării
ASIBILÁRE s. f. Fenomen fonetic care constă în transformarea unei consoane ocluzive în consoană africată (sub influența vocalei e sau i care urmează); asibilație. – V. asibila. DOOM
asibiláre s. f., g.-d. art. asibilắrii
asibilările
ASIBILÁRE s. f. Fenomen fonetic care constă în transformarea unei consoane ocluzive în consoană africată (sub influența vocalei e sau i care urmează); asibilație. – V. asibila. DOOM
asibiláre s. f., g.-d. art. asibilắrii
asibilărilor
ASIBILÁRE s. f. Fenomen fonetic care constă în transformarea unei consoane ocluzive în consoană africată (sub influența vocalei e sau i care urmează); asibilație. – V. asibila. DOOM
asibiláre s. f., g.-d. art. asibilắrii
asidua
ASÍDUU, -UĂ, asidui, -ue, adj. Care manifestă, arată asiduitate; stăruitor, perseverent, tenace. [Pr.: -du-u] – Din fr. assidu, lat. assiduus. DOOM
asíduu (-du-u) adj. m., pl. asídui (-dui); f. asíduă (-du-ă), pl. asídue (-du-e)
asidue
ASÍDUU, -UĂ, asidui, -ue, adj. Care manifestă, arată asiduitate; stăruitor, perseverent, tenace. [Pr.: -du-u] – Din fr. assidu, lat. assiduus. DOOM
asíduu (-du-u) adj. m., pl. asídui (-dui); f. asíduă (-du-ă), pl. asídue (-du-e)
asiduei
ASÍDUU, -UĂ, asidui, -ue, adj. Care manifestă, arată asiduitate; stăruitor, perseverent, tenace. [Pr.: -du-u] – Din fr. assidu, lat. assiduus. DOOM
asíduu (-du-u) adj. m., pl. asídui (-dui); f. asíduă (-du-ă), pl. asídue (-du-e)
asiduele
ASÍDUU, -UĂ, asidui, -ue, adj. Care manifestă, arată asiduitate; stăruitor, perseverent, tenace. [Pr.: -du-u] – Din fr. assidu, lat. assiduus. DOOM
asíduu (-du-u) adj. m., pl. asídui (-dui); f. asíduă (-du-ă), pl. asídue (-du-e)
asiduelor
ASÍDUU, -UĂ, asidui, -ue, adj. Care manifestă, arată asiduitate; stăruitor, perseverent, tenace. [Pr.: -du-u] – Din fr. assidu, lat. assiduus. DOOM
asíduu (-du-u) adj. m., pl. asídui (-dui); f. asíduă (-du-ă), pl. asídue (-du-e)
asidui
ASÍDUU, -UĂ, asidui, -ue, adj. Care manifestă, arată asiduitate; stăruitor, perseverent, tenace. [Pr.: -du-u] – Din fr. assidu, lat. assiduus. DOOM
asíduu (-du-u) adj. m., pl. asídui (-dui); f. asíduă (-du-ă), pl. asídue (-du-e)
asiduii
ASÍDUU, -UĂ, asidui, -ue, adj. Care manifestă, arată asiduitate; stăruitor, perseverent, tenace. [Pr.: -du-u] – Din fr. assidu, lat. assiduus. DOOM
asíduu (-du-u) adj. m., pl. asídui (-dui); f. asíduă (-du-ă), pl. asídue (-du-e)
asiduilor
ASÍDUU, -UĂ, asidui, -ue, adj. Care manifestă, arată asiduitate; stăruitor, perseverent, tenace. [Pr.: -du-u] – Din fr. assidu, lat. assiduus. DOOM
asíduu (-du-u) adj. m., pl. asídui (-dui); f. asíduă (-du-ă), pl. asídue (-du-e)
asiduitate
ASIDUITÁTE s. f. Stăruință, silință, sârguință, perseverență, tenacitate manifestate în realizarea unui scop. [Pr.: -du-i-] – Din fr. assiduité, lat. assiduitas, -atis. DOOM
asiduitáte (-du-i-) s. f., g.-d. art. asiduitắții
asiduu
ASÍDUU, -UĂ, asidui, -ue, adj. Care manifestă, arată asiduitate; stăruitor, perseverent, tenace. [Pr.: -du-u] – Din fr. assidu, lat. assiduus. DOOM
asíduu (-du-u) adj. m., pl. asídui (-dui); f. asíduă (-du-ă), pl. asídue (-du-e)
asiduul
ASÍDUU, -UĂ, asidui, -ue, adj. Care manifestă, arată asiduitate; stăruitor, perseverent, tenace. [Pr.: -du-u] – Din fr. assidu, lat. assiduus. DOOM
asíduu (-du-u) adj. m., pl. asídui (-dui); f. asíduă (-du-ă), pl. asídue (-du-e)
asiduului
ASÍDUU, -UĂ, asidui, -ue, adj. Care manifestă, arată asiduitate; stăruitor, perseverent, tenace. [Pr.: -du-u] – Din fr. assidu, lat. assiduus. DOOM
asíduu (-du-u) adj. m., pl. asídui (-dui); f. asíduă (-du-ă), pl. asídue (-du-e)
asieta
ASIÉTĂ, asiete, s. f. 1. Înclinare longitudinală a unei nave din cauza repartizării neuniforme a încărcăturii. 2. Mod de fixare a impozitelor datorate statului. [Pr.: -si-e-] – Din fr. assiette. DOOM
asiétă (-si-e-) s. f., g.-d. art. asiétei; pl. asiéte
asiete
ASIÉTĂ, asiete, s. f. 1. Înclinare longitudinală a unei nave din cauza repartizării neuniforme a încărcăturii. 2. Mod de fixare a impozitelor datorate statului. [Pr.: -si-e-] – Din fr. assiette. DOOM
asiétă (-si-e-) s. f., g.-d. art. asiétei; pl. asiéte
asietei
ASIÉTĂ, asiete, s. f. 1. Înclinare longitudinală a unei nave din cauza repartizării neuniforme a încărcăturii. 2. Mod de fixare a impozitelor datorate statului. [Pr.: -si-e-] – Din fr. assiette. DOOM
asiétă (-si-e-) s. f., g.-d. art. asiétei; pl. asiéte
asietele
ASIÉTĂ, asiete, s. f. 1. Înclinare longitudinală a unei nave din cauza repartizării neuniforme a încărcăturii. 2. Mod de fixare a impozitelor datorate statului. [Pr.: -si-e-] – Din fr. assiette. DOOM
asiétă (-si-e-) s. f., g.-d. art. asiétei; pl. asiéte
asietelor
ASIÉTĂ, asiete, s. f. 1. Înclinare longitudinală a unei nave din cauza repartizării neuniforme a încărcăturii. 2. Mod de fixare a impozitelor datorate statului. [Pr.: -si-e-] – Din fr. assiette. DOOM
asiétă (-si-e-) s. f., g.-d. art. asiétei; pl. asiéte
asignare
ASIGNÁRE s. f. (Rad.) Repartizare a frecvențelor de lucru pentru diferite stații de radiocomunicații. – După fr. asignation.
asignarea
ASIGNÁRE s. f. (Rad.) Repartizare a frecvențelor de lucru pentru diferite stații de radiocomunicații. – După fr. asignation.
asignat
ASIGNÁT, asignate, s. n. Nume dat în trecut bancnotei în unele țări. – Din fr. assignat. DOOM
asignát s. n., pl. asignáte
asignata
ASIGNÁT, asignate, s. n. Nume dat în trecut bancnotei în unele țări. – Din fr. assignat. DOOM
asignát s. n., pl. asignáte
asignate
ASIGNÁT, asignate, s. n. Nume dat în trecut bancnotei în unele țări. – Din fr. assignat. DOOM
asignát s. n., pl. asignáte
asignatei
ASIGNÁT, asignate, s. n. Nume dat în trecut bancnotei în unele țări. – Din fr. assignat. DOOM
asignát s. n., pl. asignáte
asignatele
ASIGNÁT, asignate, s. n. Nume dat în trecut bancnotei în unele țări. – Din fr. assignat. DOOM
asignát s. n., pl. asignáte
asignatelor
ASIGNÁT, asignate, s. n. Nume dat în trecut bancnotei în unele țări. – Din fr. assignat. DOOM
asignát s. n., pl. asignáte
asignatul
ASIGNÁT, asignate, s. n. Nume dat în trecut bancnotei în unele țări. – Din fr. assignat. DOOM
asignát s. n., pl. asignáte
asignatului
ASIGNÁT, asignate, s. n. Nume dat în trecut bancnotei în unele țări. – Din fr. assignat. DOOM
asignát s. n., pl. asignáte
asignați
ASIGNÁT, asignate, s. n. Nume dat în trecut bancnotei în unele țări. – Din fr. assignat. DOOM
asignát s. n., pl. asignáte
asignația
ASIGNÁȚIE, asignații, s. f. Hîrtie-monedă, bancnotă. Doi [alergători] care întrec pe ceilalți... primesc cel întîi un vas de argint prețuit 1500 ruble asignații, cel al doilea 500 ruble. NEGRUZZI, S. I 36.
asignație
ASIGNÁȚIE, asignații, s. f. Hîrtie-monedă, bancnotă. Doi [alergători] care întrec pe ceilalți... primesc cel întîi un vas de argint prețuit 1500 ruble asignații, cel al doilea 500 ruble. NEGRUZZI, S. I 36.
asignației
ASIGNÁȚIE, asignații, s. f. Hîrtie-monedă, bancnotă. Doi [alergători] care întrec pe ceilalți... primesc cel întîi un vas de argint prețuit 1500 ruble asignații, cel al doilea 500 ruble. NEGRUZZI, S. I 36.
asignații
ASIGNÁT, asignate, s. n. Nume dat în trecut bancnotei în unele țări. – Din fr. assignat. DOOM
asignát s. n., pl. asignáte
asignații
ASIGNÁȚIE, asignații, s. f. Hîrtie-monedă, bancnotă. Doi [alergători] care întrec pe ceilalți... primesc cel întîi un vas de argint prețuit 1500 ruble asignații, cel al doilea 500 ruble. NEGRUZZI, S. I 36.
asignațiile
ASIGNÁȚIE, asignații, s. f. Hîrtie-monedă, bancnotă. Doi [alergători] care întrec pe ceilalți... primesc cel întîi un vas de argint prețuit 1500 ruble asignații, cel al doilea 500 ruble. NEGRUZZI, S. I 36.
asignațiilor
ASIGNÁȚIE, asignații, s. f. Hîrtie-monedă, bancnotă. Doi [alergători] care întrec pe ceilalți... primesc cel întîi un vas de argint prețuit 1500 ruble asignații, cel al doilea 500 ruble. NEGRUZZI, S. I 36.
asignaților
ASIGNÁT, asignate, s. n. Nume dat în trecut bancnotei în unele țări. – Din fr. assignat. DOOM
asignát s. n., pl. asignáte
asignări
ASIGNÁRE s. f. (Rad.) Repartizare a frecvențelor de lucru pentru diferite stații de radiocomunicații. – După fr. asignation.
asignării
ASIGNÁRE s. f. (Rad.) Repartizare a frecvențelor de lucru pentru diferite stații de radiocomunicații. – După fr. asignation.
asignările
ASIGNÁRE s. f. (Rad.) Repartizare a frecvențelor de lucru pentru diferite stații de radiocomunicații. – După fr. asignation.
asignărilor
ASIGNÁRE s. f. (Rad.) Repartizare a frecvențelor de lucru pentru diferite stații de radiocomunicații. – După fr. asignation.
asigur
ASIGURÁ, asigur, vb. I. 1. Tranz. A oferi o garanție pentru înfăptuirea unui lucru; a face ca înfăptuirea să fie sigură; a pregăti ceva în mod sigur, durabil; a garanta. 2. Tranz. A da cuiva garanții asupra unui lucru; a încredința. ♦ Refl. A-și lua toate măsurile de precauție. 3. Tranz. și refl. A încheia un contract de asigurare a vieții, a unui bun. 4. Tranz. A realiza împiedicarea desfacerii sau deplasării elementelor asamblate ale unui sistem tehnic. – A3 + sigur (după fr. assurer). DOOM
asigurá (a ~) vb., ind. prez. 3 asígură
asigura
ASIGURÁ, asigur, vb. I. 1. Tranz. A oferi o garanție pentru înfăptuirea unui lucru; a face ca înfăptuirea să fie sigură; a pregăti ceva în mod sigur, durabil; a garanta. 2. Tranz. A da cuiva garanții asupra unui lucru; a încredința. ♦ Refl. A-și lua toate măsurile de precauție. 3. Tranz. și refl. A încheia un contract de asigurare a vieții, a unui bun. 4. Tranz. A realiza împiedicarea desfacerii sau deplasării elementelor asamblate ale unui sistem tehnic. – A3 + sigur (după fr. assurer). DOOM
asigurá (a ~) vb., ind. prez. 3 asígură
asigurai
ASIGURÁ, asigur, vb. I. 1. Tranz. A oferi o garanție pentru înfăptuirea unui lucru; a face ca înfăptuirea să fie sigură; a pregăti ceva în mod sigur, durabil; a garanta. 2. Tranz. A da cuiva garanții asupra unui lucru; a încredința. ♦ Refl. A-și lua toate măsurile de precauție. 3. Tranz. și refl. A încheia un contract de asigurare a vieții, a unui bun. 4. Tranz. A realiza împiedicarea desfacerii sau deplasării elementelor asamblate ale unui sistem tehnic. – A3 + sigur (după fr. assurer). DOOM
asigurá (a ~) vb., ind. prez. 3 asígură
asiguram
ASIGURÁ, asigur, vb. I. 1. Tranz. A oferi o garanție pentru înfăptuirea unui lucru; a face ca înfăptuirea să fie sigură; a pregăti ceva în mod sigur, durabil; a garanta. 2. Tranz. A da cuiva garanții asupra unui lucru; a încredința. ♦ Refl. A-și lua toate măsurile de precauție. 3. Tranz. și refl. A încheia un contract de asigurare a vieții, a unui bun. 4. Tranz. A realiza împiedicarea desfacerii sau deplasării elementelor asamblate ale unui sistem tehnic. – A3 + sigur (după fr. assurer). DOOM
asigurá (a ~) vb., ind. prez. 3 asígură
asigurare
ASIGURÁ, asigur, vb. I. 1. Tranz. A oferi o garanție pentru înfăptuirea unui lucru; a face ca înfăptuirea să fie sigură; a pregăti ceva în mod sigur, durabil; a garanta. 2. Tranz. A da cuiva garanții asupra unui lucru; a încredința. ♦ Refl. A-și lua toate măsurile de precauție. 3. Tranz. și refl. A încheia un contract de asigurare a vieții, a unui bun. 4. Tranz. A realiza împiedicarea desfacerii sau deplasării elementelor asamblate ale unui sistem tehnic. – A3 + sigur (după fr. assurer). DOOM
asigurá (a ~) vb., ind. prez. 3 asígură
asigurare
ASIGURÁRE, asigurări, s. f. Acțiunea de a (se) asigura și rezultatul ei. 1. Punere în siguranță. 2. Încredințare, promisiune fermă. 3. (Jur.) Contract prin care o persoană este obligată să-l despăgubească pe cel asigurat, în schimbul unei sume de bani plătită periodic, în cazul riscului specificat (accident, incendiu etc.). ◊ Asigurări sociale = formă de ocrotire a populației, constând în acordarea de ajutoare materiale și asistență medicală. 4. Mod de alcătuire, de dimensionare sau de tratare a unui element de construcție sau a unei construcții pentru a preveni deplasările și degradările. – V. asigura. DOOM
asiguráre s. f., g.-d. art. asigurắrii; pl. asigurắri
asigurarea
ASIGURÁRE, asigurări, s. f. Acțiunea de a (se) asigura și rezultatul ei. 1. Punere în siguranță. 2. Încredințare, promisiune fermă. 3. (Jur.) Contract prin care o persoană este obligată să-l despăgubească pe cel asigurat, în schimbul unei sume de bani plătită periodic, în cazul riscului specificat (accident, incendiu etc.). ◊ Asigurări sociale = formă de ocrotire a populației, constând în acordarea de ajutoare materiale și asistență medicală. 4. Mod de alcătuire, de dimensionare sau de tratare a unui element de construcție sau a unei construcții pentru a preveni deplasările și degradările. – V. asigura. DOOM
asiguráre s. f., g.-d. art. asigurắrii; pl. asigurắri
asigurară
ASIGURÁ, asigur, vb. I. 1. Tranz. A oferi o garanție pentru înfăptuirea unui lucru; a face ca înfăptuirea să fie sigură; a pregăti ceva în mod sigur, durabil; a garanta. 2. Tranz. A da cuiva garanții asupra unui lucru; a încredința. ♦ Refl. A-și lua toate măsurile de precauție. 3. Tranz. și refl. A încheia un contract de asigurare a vieții, a unui bun. 4. Tranz. A realiza împiedicarea desfacerii sau deplasării elementelor asamblate ale unui sistem tehnic. – A3 + sigur (după fr. assurer). DOOM
asigurá (a ~) vb., ind. prez. 3 asígură
asigurarăm
ASIGURÁ, asigur, vb. I. 1. Tranz. A oferi o garanție pentru înfăptuirea unui lucru; a face ca înfăptuirea să fie sigură; a pregăti ceva în mod sigur, durabil; a garanta. 2. Tranz. A da cuiva garanții asupra unui lucru; a încredința. ♦ Refl. A-și lua toate măsurile de precauție. 3. Tranz. și refl. A încheia un contract de asigurare a vieții, a unui bun. 4. Tranz. A realiza împiedicarea desfacerii sau deplasării elementelor asamblate ale unui sistem tehnic. – A3 + sigur (după fr. assurer). DOOM
asigurá (a ~) vb., ind. prez. 3 asígură
asigurarăți
ASIGURÁ, asigur, vb. I. 1. Tranz. A oferi o garanție pentru înfăptuirea unui lucru; a face ca înfăptuirea să fie sigură; a pregăti ceva în mod sigur, durabil; a garanta. 2. Tranz. A da cuiva garanții asupra unui lucru; a încredința. ♦ Refl. A-și lua toate măsurile de precauție. 3. Tranz. și refl. A încheia un contract de asigurare a vieții, a unui bun. 4. Tranz. A realiza împiedicarea desfacerii sau deplasării elementelor asamblate ale unui sistem tehnic. – A3 + sigur (după fr. assurer). DOOM
asigurá (a ~) vb., ind. prez. 3 asígură
asigurase
ASIGURÁ, asigur, vb. I. 1. Tranz. A oferi o garanție pentru înfăptuirea unui lucru; a face ca înfăptuirea să fie sigură; a pregăti ceva în mod sigur, durabil; a garanta. 2. Tranz. A da cuiva garanții asupra unui lucru; a încredința. ♦ Refl. A-și lua toate măsurile de precauție. 3. Tranz. și refl. A încheia un contract de asigurare a vieții, a unui bun. 4. Tranz. A realiza împiedicarea desfacerii sau deplasării elementelor asamblate ale unui sistem tehnic. – A3 + sigur (după fr. assurer). DOOM
asigurá (a ~) vb., ind. prez. 3 asígură
asigurasem
ASIGURÁ, asigur, vb. I. 1. Tranz. A oferi o garanție pentru înfăptuirea unui lucru; a face ca înfăptuirea să fie sigură; a pregăti ceva în mod sigur, durabil; a garanta. 2. Tranz. A da cuiva garanții asupra unui lucru; a încredința. ♦ Refl. A-și lua toate măsurile de precauție. 3. Tranz. și refl. A încheia un contract de asigurare a vieții, a unui bun. 4. Tranz. A realiza împiedicarea desfacerii sau deplasării elementelor asamblate ale unui sistem tehnic. – A3 + sigur (după fr. assurer). DOOM
asigurá (a ~) vb., ind. prez. 3 asígură
asiguraseră
ASIGURÁ, asigur, vb. I. 1. Tranz. A oferi o garanție pentru înfăptuirea unui lucru; a face ca înfăptuirea să fie sigură; a pregăti ceva în mod sigur, durabil; a garanta. 2. Tranz. A da cuiva garanții asupra unui lucru; a încredința. ♦ Refl. A-și lua toate măsurile de precauție. 3. Tranz. și refl. A încheia un contract de asigurare a vieții, a unui bun. 4. Tranz. A realiza împiedicarea desfacerii sau deplasării elementelor asamblate ale unui sistem tehnic. – A3 + sigur (după fr. assurer). DOOM
asigurá (a ~) vb., ind. prez. 3 asígură
asiguraserăm
ASIGURÁ, asigur, vb. I. 1. Tranz. A oferi o garanție pentru înfăptuirea unui lucru; a face ca înfăptuirea să fie sigură; a pregăti ceva în mod sigur, durabil; a garanta. 2. Tranz. A da cuiva garanții asupra unui lucru; a încredința. ♦ Refl. A-și lua toate măsurile de precauție. 3. Tranz. și refl. A încheia un contract de asigurare a vieții, a unui bun. 4. Tranz. A realiza împiedicarea desfacerii sau deplasării elementelor asamblate ale unui sistem tehnic. – A3 + sigur (după fr. assurer). DOOM
asigurá (a ~) vb., ind. prez. 3 asígură
asiguraserăți
ASIGURÁ, asigur, vb. I. 1. Tranz. A oferi o garanție pentru înfăptuirea unui lucru; a face ca înfăptuirea să fie sigură; a pregăti ceva în mod sigur, durabil; a garanta. 2. Tranz. A da cuiva garanții asupra unui lucru; a încredința. ♦ Refl. A-și lua toate măsurile de precauție. 3. Tranz. și refl. A încheia un contract de asigurare a vieții, a unui bun. 4. Tranz. A realiza împiedicarea desfacerii sau deplasării elementelor asamblate ale unui sistem tehnic. – A3 + sigur (după fr. assurer). DOOM
asigurá (a ~) vb., ind. prez. 3 asígură
asiguraseși
ASIGURÁ, asigur, vb. I. 1. Tranz. A oferi o garanție pentru înfăptuirea unui lucru; a face ca înfăptuirea să fie sigură; a pregăti ceva în mod sigur, durabil; a garanta. 2. Tranz. A da cuiva garanții asupra unui lucru; a încredința. ♦ Refl. A-și lua toate măsurile de precauție. 3. Tranz. și refl. A încheia un contract de asigurare a vieții, a unui bun. 4. Tranz. A realiza împiedicarea desfacerii sau deplasării elementelor asamblate ale unui sistem tehnic. – A3 + sigur (după fr. assurer). DOOM
asigurá (a ~) vb., ind. prez. 3 asígură
asiguraseți
ASIGURÁ, asigur, vb. I. 1. Tranz. A oferi o garanție pentru înfăptuirea unui lucru; a face ca înfăptuirea să fie sigură; a pregăti ceva în mod sigur, durabil; a garanta. 2. Tranz. A da cuiva garanții asupra unui lucru; a încredința. ♦ Refl. A-și lua toate măsurile de precauție. 3. Tranz. și refl. A încheia un contract de asigurare a vieții, a unui bun. 4. Tranz. A realiza împiedicarea desfacerii sau deplasării elementelor asamblate ale unui sistem tehnic. – A3 + sigur (după fr. assurer). DOOM
asigurá (a ~) vb., ind. prez. 3 asígură
asigurat
ASIGURÁ, asigur, vb. I. 1. Tranz. A oferi o garanție pentru înfăptuirea unui lucru; a face ca înfăptuirea să fie sigură; a pregăti ceva în mod sigur, durabil; a garanta. 2. Tranz. A da cuiva garanții asupra unui lucru; a încredința. ♦ Refl. A-și lua toate măsurile de precauție. 3. Tranz. și refl. A încheia un contract de asigurare a vieții, a unui bun. 4. Tranz. A realiza împiedicarea desfacerii sau deplasării elementelor asamblate ale unui sistem tehnic. – A3 + sigur (după fr. assurer). DOOM
asigurá (a ~) vb., ind. prez. 3 asígură
asigurat
ASIGURÁT, -Ă, asigurați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană, instituție, bun etc.) care se asigură (3). – V. asigura. DOOM
asigurát adj. m., s. m., pl. asiguráți; adj. f., s. f. asigurátă, pl. asiguráte
asigurat
ASIGURÁT, -Ă, asigurați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană, instituție, bun etc.) care se asigură (3). – V. asigura. DOOM
asigurát adj. m., s. m., pl. asiguráți; adj. f., s. f. asigurátă, pl. asiguráte
asigurata
ASIGURÁT, -Ă, asigurați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană, instituție, bun etc.) care se asigură (3). – V. asigura. DOOM
asigurát adj. m., s. m., pl. asiguráți; adj. f., s. f. asigurátă, pl. asiguráte
asigurata
ASIGURÁT, -Ă, asigurați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană, instituție, bun etc.) care se asigură (3). – V. asigura. DOOM
asigurát adj. m., s. m., pl. asiguráți; adj. f., s. f. asigurátă, pl. asiguráte
asigurate
ASIGURÁT, -Ă, asigurați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană, instituție, bun etc.) care se asigură (3). – V. asigura. DOOM
asigurát adj. m., s. m., pl. asiguráți; adj. f., s. f. asigurátă, pl. asiguráte
asigurate
ASIGURÁT, -Ă, asigurați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană, instituție, bun etc.) care se asigură (3). – V. asigura. DOOM
asigurát adj. m., s. m., pl. asiguráți; adj. f., s. f. asigurátă, pl. asiguráte
asiguratei
ASIGURÁT, -Ă, asigurați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană, instituție, bun etc.) care se asigură (3). – V. asigura. DOOM
asigurát adj. m., s. m., pl. asiguráți; adj. f., s. f. asigurátă, pl. asiguráte
asiguratei
ASIGURÁT, -Ă, asigurați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană, instituție, bun etc.) care se asigură (3). – V. asigura. DOOM
asigurát adj. m., s. m., pl. asiguráți; adj. f., s. f. asigurátă, pl. asiguráte
asiguratele
ASIGURÁT, -Ă, asigurați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană, instituție, bun etc.) care se asigură (3). – V. asigura. DOOM
asigurát adj. m., s. m., pl. asiguráți; adj. f., s. f. asigurátă, pl. asiguráte
asiguratele
ASIGURÁT, -Ă, asigurați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană, instituție, bun etc.) care se asigură (3). – V. asigura. DOOM
asigurát adj. m., s. m., pl. asiguráți; adj. f., s. f. asigurátă, pl. asiguráte
asiguratelor
ASIGURÁT, -Ă, asigurați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană, instituție, bun etc.) care se asigură (3). – V. asigura. DOOM
asigurát adj. m., s. m., pl. asiguráți; adj. f., s. f. asigurátă, pl. asiguráte
asiguratelor
ASIGURÁT, -Ă, asigurați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană, instituție, bun etc.) care se asigură (3). – V. asigura. DOOM
asigurát adj. m., s. m., pl. asiguráți; adj. f., s. f. asigurátă, pl. asiguráte
asigurator
ASIGURATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Persoană, instituție) care face asigurări de persoane. [< asigura].
asiguratoriu
ASIGURATÓRIU, -IE adj. De asigurare, pentru asigurare. [< asigura + -toriu].
asiguratul
ASIGURÁT, -Ă, asigurați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană, instituție, bun etc.) care se asigură (3). – V. asigura. DOOM
asigurát adj. m., s. m., pl. asiguráți; adj. f., s. f. asigurátă, pl. asiguráte
asiguratul
ASIGURÁT, -Ă, asigurați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană, instituție, bun etc.) care se asigură (3). – V. asigura. DOOM
asigurát adj. m., s. m., pl. asiguráți; adj. f., s. f. asigurátă, pl. asiguráte
asiguratului
ASIGURÁT, -Ă, asigurați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană, instituție, bun etc.) care se asigură (3). – V. asigura. DOOM
asigurát adj. m., s. m., pl. asiguráți; adj. f., s. f. asigurátă, pl. asiguráte
asiguratului
ASIGURÁT, -Ă, asigurați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană, instituție, bun etc.) care se asigură (3). – V. asigura. DOOM
asigurát adj. m., s. m., pl. asiguráți; adj. f., s. f. asigurátă, pl. asiguráte
asigurau
ASIGURÁ, asigur, vb. I. 1. Tranz. A oferi o garanție pentru înfăptuirea unui lucru; a face ca înfăptuirea să fie sigură; a pregăti ceva în mod sigur, durabil; a garanta. 2. Tranz. A da cuiva garanții asupra unui lucru; a încredința. ♦ Refl. A-și lua toate măsurile de precauție. 3. Tranz. și refl. A încheia un contract de asigurare a vieții, a unui bun. 4. Tranz. A realiza împiedicarea desfacerii sau deplasării elementelor asamblate ale unui sistem tehnic. – A3 + sigur (după fr. assurer). DOOM
asigurá (a ~) vb., ind. prez. 3 asígură
asigurași
ASIGURÁ, asigur, vb. I. 1. Tranz. A oferi o garanție pentru înfăptuirea unui lucru; a face ca înfăptuirea să fie sigură; a pregăti ceva în mod sigur, durabil; a garanta. 2. Tranz. A da cuiva garanții asupra unui lucru; a încredința. ♦ Refl. A-și lua toate măsurile de precauție. 3. Tranz. și refl. A încheia un contract de asigurare a vieții, a unui bun. 4. Tranz. A realiza împiedicarea desfacerii sau deplasării elementelor asamblate ale unui sistem tehnic. – A3 + sigur (după fr. assurer). DOOM
asigurá (a ~) vb., ind. prez. 3 asígură
asigurați
ASIGURÁ, asigur, vb. I. 1. Tranz. A oferi o garanție pentru înfăptuirea unui lucru; a face ca înfăptuirea să fie sigură; a pregăti ceva în mod sigur, durabil; a garanta. 2. Tranz. A da cuiva garanții asupra unui lucru; a încredința. ♦ Refl. A-și lua toate măsurile de precauție. 3. Tranz. și refl. A încheia un contract de asigurare a vieții, a unui bun. 4. Tranz. A realiza împiedicarea desfacerii sau deplasării elementelor asamblate ale unui sistem tehnic. – A3 + sigur (după fr. assurer). DOOM
asigurá (a ~) vb., ind. prez. 3 asígură
asigurați
ASIGURÁT, -Ă, asigurați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană, instituție, bun etc.) care se asigură (3). – V. asigura. DOOM
asigurát adj. m., s. m., pl. asiguráți; adj. f., s. f. asigurátă, pl. asiguráte
asigurați
ASIGURÁT, -Ă, asigurați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană, instituție, bun etc.) care se asigură (3). – V. asigura. DOOM
asigurát adj. m., s. m., pl. asiguráți; adj. f., s. f. asigurátă, pl. asiguráte
asigurații
ASIGURÁT, -Ă, asigurați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană, instituție, bun etc.) care se asigură (3). – V. asigura. DOOM
asigurát adj. m., s. m., pl. asiguráți; adj. f., s. f. asigurátă, pl. asiguráte
asigurații
ASIGURÁT, -Ă, asigurați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană, instituție, bun etc.) care se asigură (3). – V. asigura. DOOM
asigurát adj. m., s. m., pl. asiguráți; adj. f., s. f. asigurátă, pl. asiguráte
asiguraților
ASIGURÁT, -Ă, asigurați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană, instituție, bun etc.) care se asigură (3). – V. asigura. DOOM
asigurát adj. m., s. m., pl. asiguráți; adj. f., s. f. asigurátă, pl. asiguráte
asiguraților
ASIGURÁT, -Ă, asigurați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană, instituție, bun etc.) care se asigură (3). – V. asigura. DOOM
asigurát adj. m., s. m., pl. asiguráți; adj. f., s. f. asigurátă, pl. asiguráte
asigure
ASIGURÁ, asigur, vb. I. 1. Tranz. A oferi o garanție pentru înfăptuirea unui lucru; a face ca înfăptuirea să fie sigură; a pregăti ceva în mod sigur, durabil; a garanta. 2. Tranz. A da cuiva garanții asupra unui lucru; a încredința. ♦ Refl. A-și lua toate măsurile de precauție. 3. Tranz. și refl. A încheia un contract de asigurare a vieții, a unui bun. 4. Tranz. A realiza împiedicarea desfacerii sau deplasării elementelor asamblate ale unui sistem tehnic. – A3 + sigur (după fr. assurer). DOOM
asigurá (a ~) vb., ind. prez. 3 asígură
asiguri
ASIGURÁ, asigur, vb. I. 1. Tranz. A oferi o garanție pentru înfăptuirea unui lucru; a face ca înfăptuirea să fie sigură; a pregăti ceva în mod sigur, durabil; a garanta. 2. Tranz. A da cuiva garanții asupra unui lucru; a încredința. ♦ Refl. A-și lua toate măsurile de precauție. 3. Tranz. și refl. A încheia un contract de asigurare a vieții, a unui bun. 4. Tranz. A realiza împiedicarea desfacerii sau deplasării elementelor asamblate ale unui sistem tehnic. – A3 + sigur (după fr. assurer). DOOM
asigurá (a ~) vb., ind. prez. 3 asígură
asigurând
ASIGURÁ, asigur, vb. I. 1. Tranz. A oferi o garanție pentru înfăptuirea unui lucru; a face ca înfăptuirea să fie sigură; a pregăti ceva în mod sigur, durabil; a garanta. 2. Tranz. A da cuiva garanții asupra unui lucru; a încredința. ♦ Refl. A-și lua toate măsurile de precauție. 3. Tranz. și refl. A încheia un contract de asigurare a vieții, a unui bun. 4. Tranz. A realiza împiedicarea desfacerii sau deplasării elementelor asamblate ale unui sistem tehnic. – A3 + sigur (după fr. assurer). DOOM
asigurá (a ~) vb., ind. prez. 3 asígură
asigurînd
ASIGURÁ, asigur, vb. I. 1. Tranz. A oferi o garanție pentru înfăptuirea unui lucru; a face ca înfăptuirea să fie sigură; a pregăti ceva în mod sigur, durabil; a garanta. 2. Tranz. A da cuiva garanții asupra unui lucru; a încredința. ♦ Refl. A-și lua toate măsurile de precauție. 3. Tranz. și refl. A încheia un contract de asigurare a vieții, a unui bun. 4. Tranz. A realiza împiedicarea desfacerii sau deplasării elementelor asamblate ale unui sistem tehnic. – A3 + sigur (după fr. assurer). DOOM
asigurá (a ~) vb., ind. prez. 3 asígură
asigurări
ASIGURÁRE, asigurări, s. f. Acțiunea de a (se) asigura și rezultatul ei. 1. Punere în siguranță. 2. Încredințare, promisiune fermă. 3. (Jur.) Contract prin care o persoană este obligată să-l despăgubească pe cel asigurat, în schimbul unei sume de bani plătită periodic, în cazul riscului specificat (accident, incendiu etc.). ◊ Asigurări sociale = formă de ocrotire a populației, constând în acordarea de ajutoare materiale și asistență medicală. 4. Mod de alcătuire, de dimensionare sau de tratare a unui element de construcție sau a unei construcții pentru a preveni deplasările și degradările. – V. asigura. DOOM
asiguráre s. f., g.-d. art. asigurắrii; pl. asigurắri
asigurării
ASIGURÁRE, asigurări, s. f. Acțiunea de a (se) asigura și rezultatul ei. 1. Punere în siguranță. 2. Încredințare, promisiune fermă. 3. (Jur.) Contract prin care o persoană este obligată să-l despăgubească pe cel asigurat, în schimbul unei sume de bani plătită periodic, în cazul riscului specificat (accident, incendiu etc.). ◊ Asigurări sociale = formă de ocrotire a populației, constând în acordarea de ajutoare materiale și asistență medicală. 4. Mod de alcătuire, de dimensionare sau de tratare a unui element de construcție sau a unei construcții pentru a preveni deplasările și degradările. – V. asigura. DOOM
asiguráre s. f., g.-d. art. asigurắrii; pl. asigurắri
asigurările
ASIGURÁRE, asigurări, s. f. Acțiunea de a (se) asigura și rezultatul ei. 1. Punere în siguranță. 2. Încredințare, promisiune fermă. 3. (Jur.) Contract prin care o persoană este obligată să-l despăgubească pe cel asigurat, în schimbul unei sume de bani plătită periodic, în cazul riscului specificat (accident, incendiu etc.). ◊ Asigurări sociale = formă de ocrotire a populației, constând în acordarea de ajutoare materiale și asistență medicală. 4. Mod de alcătuire, de dimensionare sau de tratare a unui element de construcție sau a unei construcții pentru a preveni deplasările și degradările. – V. asigura. DOOM
asiguráre s. f., g.-d. art. asigurắrii; pl. asigurắri
asigurărilor
ASIGURÁRE, asigurări, s. f. Acțiunea de a (se) asigura și rezultatul ei. 1. Punere în siguranță. 2. Încredințare, promisiune fermă. 3. (Jur.) Contract prin care o persoană este obligată să-l despăgubească pe cel asigurat, în schimbul unei sume de bani plătită periodic, în cazul riscului specificat (accident, incendiu etc.). ◊ Asigurări sociale = formă de ocrotire a populației, constând în acordarea de ajutoare materiale și asistență medicală. 4. Mod de alcătuire, de dimensionare sau de tratare a unui element de construcție sau a unei construcții pentru a preveni deplasările și degradările. – V. asigura. DOOM
asiguráre s. f., g.-d. art. asigurắrii; pl. asigurắri
asigurătoare
ASIGURĂTÓR, -OÁRE, asigurători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, instituție etc.) care asigură (3). ◊ Sechestru asigurător = sechestru ordonat de justiție pentru garantarea intereselor și a drepturilor părților împricinate. – Asigura + suf. -ător. DOOM
asigurătór adj. m., s. m., pl. asigurătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. asigurătoáre
asigurătoare
ASIGURĂTÓR, -OÁRE, asigurători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, instituție etc.) care asigură (3). ◊ Sechestru asigurător = sechestru ordonat de justiție pentru garantarea intereselor și a drepturilor părților împricinate. – Asigura + suf. -ător. DOOM
asigurătór adj. m., s. m., pl. asigurătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. asigurătoáre
asigurătoarea
ASIGURĂTÓR, -OÁRE, asigurători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, instituție etc.) care asigură (3). ◊ Sechestru asigurător = sechestru ordonat de justiție pentru garantarea intereselor și a drepturilor părților împricinate. – Asigura + suf. -ător. DOOM
asigurătór adj. m., s. m., pl. asigurătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. asigurătoáre
asigurătoarea
ASIGURĂTÓR, -OÁRE, asigurători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, instituție etc.) care asigură (3). ◊ Sechestru asigurător = sechestru ordonat de justiție pentru garantarea intereselor și a drepturilor părților împricinate. – Asigura + suf. -ător. DOOM
asigurătór adj. m., s. m., pl. asigurătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. asigurătoáre
asigurătoarei
ASIGURĂTÓR, -OÁRE, asigurători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, instituție etc.) care asigură (3). ◊ Sechestru asigurător = sechestru ordonat de justiție pentru garantarea intereselor și a drepturilor părților împricinate. – Asigura + suf. -ător. DOOM
asigurătór adj. m., s. m., pl. asigurătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. asigurătoáre
asigurătoarei
ASIGURĂTÓR, -OÁRE, asigurători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, instituție etc.) care asigură (3). ◊ Sechestru asigurător = sechestru ordonat de justiție pentru garantarea intereselor și a drepturilor părților împricinate. – Asigura + suf. -ător. DOOM
asigurătór adj. m., s. m., pl. asigurătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. asigurătoáre
asigurătoarele
ASIGURĂTÓR, -OÁRE, asigurători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, instituție etc.) care asigură (3). ◊ Sechestru asigurător = sechestru ordonat de justiție pentru garantarea intereselor și a drepturilor părților împricinate. – Asigura + suf. -ător. DOOM
asigurătór adj. m., s. m., pl. asigurătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. asigurătoáre
asigurătoarele
ASIGURĂTÓR, -OÁRE, asigurători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, instituție etc.) care asigură (3). ◊ Sechestru asigurător = sechestru ordonat de justiție pentru garantarea intereselor și a drepturilor părților împricinate. – Asigura + suf. -ător. DOOM
asigurătór adj. m., s. m., pl. asigurătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. asigurătoáre
asigurătoarelor
ASIGURĂTÓR, -OÁRE, asigurători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, instituție etc.) care asigură (3). ◊ Sechestru asigurător = sechestru ordonat de justiție pentru garantarea intereselor și a drepturilor părților împricinate. – Asigura + suf. -ător. DOOM
asigurătór adj. m., s. m., pl. asigurătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. asigurătoáre
asigurătoarelor
ASIGURĂTÓR, -OÁRE, asigurători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, instituție etc.) care asigură (3). ◊ Sechestru asigurător = sechestru ordonat de justiție pentru garantarea intereselor și a drepturilor părților împricinate. – Asigura + suf. -ător. DOOM
asigurătór adj. m., s. m., pl. asigurătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. asigurătoáre
asigurător
ASIGURĂTÓR, -OÁRE, asigurători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, instituție etc.) care asigură (3). ◊ Sechestru asigurător = sechestru ordonat de justiție pentru garantarea intereselor și a drepturilor părților împricinate. – Asigura + suf. -ător. DOOM
asigurătór adj. m., s. m., pl. asigurătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. asigurătoáre
asigurător
ASIGURĂTÓR, -OÁRE, asigurători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, instituție etc.) care asigură (3). ◊ Sechestru asigurător = sechestru ordonat de justiție pentru garantarea intereselor și a drepturilor părților împricinate. – Asigura + suf. -ător. DOOM
asigurătór adj. m., s. m., pl. asigurătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. asigurătoáre
asigurători
ASIGURĂTÓR, -OÁRE, asigurători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, instituție etc.) care asigură (3). ◊ Sechestru asigurător = sechestru ordonat de justiție pentru garantarea intereselor și a drepturilor părților împricinate. – Asigura + suf. -ător. DOOM
asigurătór adj. m., s. m., pl. asigurătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. asigurătoáre
asigurători
ASIGURĂTÓR, -OÁRE, asigurători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, instituție etc.) care asigură (3). ◊ Sechestru asigurător = sechestru ordonat de justiție pentru garantarea intereselor și a drepturilor părților împricinate. – Asigura + suf. -ător. DOOM
asigurătór adj. m., s. m., pl. asigurătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. asigurătoáre
asigurătorii
ASIGURĂTÓR, -OÁRE, asigurători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, instituție etc.) care asigură (3). ◊ Sechestru asigurător = sechestru ordonat de justiție pentru garantarea intereselor și a drepturilor părților împricinate. – Asigura + suf. -ător. DOOM
asigurătór adj. m., s. m., pl. asigurătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. asigurătoáre
asigurătorii
ASIGURĂTÓR, -OÁRE, asigurători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, instituție etc.) care asigură (3). ◊ Sechestru asigurător = sechestru ordonat de justiție pentru garantarea intereselor și a drepturilor părților împricinate. – Asigura + suf. -ător. DOOM
asigurătór adj. m., s. m., pl. asigurătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. asigurătoáre
asigurătorilor
ASIGURĂTÓR, -OÁRE, asigurători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, instituție etc.) care asigură (3). ◊ Sechestru asigurător = sechestru ordonat de justiție pentru garantarea intereselor și a drepturilor părților împricinate. – Asigura + suf. -ător. DOOM
asigurătór adj. m., s. m., pl. asigurătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. asigurătoáre
asigurătorilor
ASIGURĂTÓR, -OÁRE, asigurători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, instituție etc.) care asigură (3). ◊ Sechestru asigurător = sechestru ordonat de justiție pentru garantarea intereselor și a drepturilor părților împricinate. – Asigura + suf. -ător. DOOM
asigurătór adj. m., s. m., pl. asigurătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. asigurătoáre
asigurătorul
ASIGURĂTÓR, -OÁRE, asigurători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, instituție etc.) care asigură (3). ◊ Sechestru asigurător = sechestru ordonat de justiție pentru garantarea intereselor și a drepturilor părților împricinate. – Asigura + suf. -ător. DOOM
asigurătór adj. m., s. m., pl. asigurătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. asigurătoáre
asigurătorul
ASIGURĂTÓR, -OÁRE, asigurători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, instituție etc.) care asigură (3). ◊ Sechestru asigurător = sechestru ordonat de justiție pentru garantarea intereselor și a drepturilor părților împricinate. – Asigura + suf. -ător. DOOM
asigurătór adj. m., s. m., pl. asigurătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. asigurătoáre
asigurătorului
ASIGURĂTÓR, -OÁRE, asigurători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, instituție etc.) care asigură (3). ◊ Sechestru asigurător = sechestru ordonat de justiție pentru garantarea intereselor și a drepturilor părților împricinate. – Asigura + suf. -ător. DOOM
asigurătór adj. m., s. m., pl. asigurătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. asigurătoáre
asigurătorului
ASIGURĂTÓR, -OÁRE, asigurători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, instituție etc.) care asigură (3). ◊ Sechestru asigurător = sechestru ordonat de justiție pentru garantarea intereselor și a drepturilor părților împricinate. – Asigura + suf. -ător. DOOM
asigurătór adj. m., s. m., pl. asigurătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. asigurătoáre
asilabia
ASILABÍE s.f. Varietate a afaziei constând în incapacitatea bolnavului de a uni fonemele în silabe. [Gen. -iei. / < fr. asyllabie, cf. gr. a – fără, syllabe – silabă].
asilabie
ASILABÍE s.f. Varietate a afaziei constând în incapacitatea bolnavului de a uni fonemele în silabe. [Gen. -iei. / < fr. asyllabie, cf. gr. a – fără, syllabe – silabă].
asilabiei
ASILABÍE s.f. Varietate a afaziei constând în incapacitatea bolnavului de a uni fonemele în silabe. [Gen. -iei. / < fr. asyllabie, cf. gr. a – fără, syllabe – silabă].
asilabii
ASILABÍE s.f. Varietate a afaziei constând în incapacitatea bolnavului de a uni fonemele în silabe. [Gen. -iei. / < fr. asyllabie, cf. gr. a – fără, syllabe – silabă].
asilabiile
ASILABÍE s.f. Varietate a afaziei constând în incapacitatea bolnavului de a uni fonemele în silabe. [Gen. -iei. / < fr. asyllabie, cf. gr. a – fără, syllabe – silabă].
asilabiilor
ASILABÍE s.f. Varietate a afaziei constând în incapacitatea bolnavului de a uni fonemele în silabe. [Gen. -iei. / < fr. asyllabie, cf. gr. a – fără, syllabe – silabă].
asimbolie
ASIMBOLÍE s.f. Incapacitate patologică de a înțelege simbolurile (mai ales pe cele ale limbii vorbite). [Gen. -iei. / < fr. asymbolie, cf. gr. a – fără, symbolon – simbol].
asimetria
ASIMETRÍE, asimetrii, s. f. Lipsă de simetrie. – Din fr. asymétrie. DOOM
asimetríe (-me-tri-) s. f., art. asimetría, g.-d. art. asimetríei; pl. asimetríi, art. asimetríile
asimetric
ASIMÉTRIC, -Ă, asimetrici, -ce, adj. Lipsit de simetrie. – Din fr. asymétrique. DOOM
asimétric (-me-tric) adj. m., pl. asimétrici; f. asimétrică, pl. asimétrice
asimetrica
ASIMÉTRIC, -Ă, asimetrici, -ce, adj. Lipsit de simetrie. – Din fr. asymétrique. DOOM
asimétric (-me-tric) adj. m., pl. asimétrici; f. asimétrică, pl. asimétrice
asimetrice
ASIMÉTRIC, -Ă, asimetrici, -ce, adj. Lipsit de simetrie. – Din fr. asymétrique. DOOM
asimétric (-me-tric) adj. m., pl. asimétrici; f. asimétrică, pl. asimétrice
asimetricei
ASIMÉTRIC, -Ă, asimetrici, -ce, adj. Lipsit de simetrie. – Din fr. asymétrique. DOOM
asimétric (-me-tric) adj. m., pl. asimétrici; f. asimétrică, pl. asimétrice
asimetricele
ASIMÉTRIC, -Ă, asimetrici, -ce, adj. Lipsit de simetrie. – Din fr. asymétrique. DOOM
asimétric (-me-tric) adj. m., pl. asimétrici; f. asimétrică, pl. asimétrice
asimetricelor
ASIMÉTRIC, -Ă, asimetrici, -ce, adj. Lipsit de simetrie. – Din fr. asymétrique. DOOM
asimétric (-me-tric) adj. m., pl. asimétrici; f. asimétrică, pl. asimétrice
asimetrici
ASIMÉTRIC, -Ă, asimetrici, -ce, adj. Lipsit de simetrie. – Din fr. asymétrique. DOOM
asimétric (-me-tric) adj. m., pl. asimétrici; f. asimétrică, pl. asimétrice
asimetricii
ASIMÉTRIC, -Ă, asimetrici, -ce, adj. Lipsit de simetrie. – Din fr. asymétrique. DOOM
asimétric (-me-tric) adj. m., pl. asimétrici; f. asimétrică, pl. asimétrice
asimetricilor
ASIMÉTRIC, -Ă, asimetrici, -ce, adj. Lipsit de simetrie. – Din fr. asymétrique. DOOM
asimétric (-me-tric) adj. m., pl. asimétrici; f. asimétrică, pl. asimétrice
asimetricul
ASIMÉTRIC, -Ă, asimetrici, -ce, adj. Lipsit de simetrie. – Din fr. asymétrique. DOOM
asimétric (-me-tric) adj. m., pl. asimétrici; f. asimétrică, pl. asimétrice
asimetricului
ASIMÉTRIC, -Ă, asimetrici, -ce, adj. Lipsit de simetrie. – Din fr. asymétrique. DOOM
asimétric (-me-tric) adj. m., pl. asimétrici; f. asimétrică, pl. asimétrice
asimetrie
ASIMETRÍE, asimetrii, s. f. Lipsă de simetrie. – Din fr. asymétrie. DOOM
asimetríe (-me-tri-) s. f., art. asimetría, g.-d. art. asimetríei; pl. asimetríi, art. asimetríile
asimetriei
ASIMETRÍE, asimetrii, s. f. Lipsă de simetrie. – Din fr. asymétrie. DOOM
asimetríe (-me-tri-) s. f., art. asimetría, g.-d. art. asimetríei; pl. asimetríi, art. asimetríile
asimetrii
ASIMETRÍE, asimetrii, s. f. Lipsă de simetrie. – Din fr. asymétrie. DOOM
asimetríe (-me-tri-) s. f., art. asimetría, g.-d. art. asimetríei; pl. asimetríi, art. asimetríile
asimetriile
ASIMETRÍE, asimetrii, s. f. Lipsă de simetrie. – Din fr. asymétrie. DOOM
asimetríe (-me-tri-) s. f., art. asimetría, g.-d. art. asimetríei; pl. asimetríi, art. asimetríile
asimetriilor
ASIMETRÍE, asimetrii, s. f. Lipsă de simetrie. – Din fr. asymétrie. DOOM
asimetríe (-me-tri-) s. f., art. asimetría, g.-d. art. asimetríei; pl. asimetríi, art. asimetríile
asimila
ASIMILÁ, asimilez, vb. I. 1. Tranz. (Fiziol.) A transforma materiile nutritive introduse în organism în substanțe proprii organismului. 2. Refl. și tranz. A se integra sau a face să se integreze în alt grup social sau național prin pierderea trăsăturilor caracteristice proprii (limbă, obiceiuri etc.). 3. Tranz. A considera egal, asemănător cu altă ființă, cu alt obiect, cu alt fenomen. 4. Tranz. A-și însuși cunoștințe, idei etc. 5. Tranz. și refl. (Fon.) A (se) transforma sub influența altui sunet, aflat în apropiere. 6. Tranz. A introduce în procesul de fabricație produse noi, o tehnologie nouă etc. 7. Tranz. și refl. (Psih.) A (se) integra într-un set de stimuli cunoscuți anterior. – Din fr. assimiler, lat. assimilare. DOOM
asimilá (a ~) vb., ind. prez. 3 asimileáză
asimilabil
ASIMILÁBIL, -Ă, asimilabili, -e, adj. Care poate fi asimilat, care se asimilează (ușor). – DIn fr. assimilable. DOOM
asimilábil adj. m., pl. asimilábili; f. asimilábilă, pl. asimilábile
asimilabila
ASIMILÁBIL, -Ă, asimilabili, -e, adj. Care poate fi asimilat, care se asimilează (ușor). – DIn fr. assimilable. DOOM
asimilábil adj. m., pl. asimilábili; f. asimilábilă, pl. asimilábile
asimilabile
ASIMILÁBIL, -Ă, asimilabili, -e, adj. Care poate fi asimilat, care se asimilează (ușor). – DIn fr. assimilable. DOOM
asimilábil adj. m., pl. asimilábili; f. asimilábilă, pl. asimilábile
asimilabilei
ASIMILÁBIL, -Ă, asimilabili, -e, adj. Care poate fi asimilat, care se asimilează (ușor). – DIn fr. assimilable. DOOM
asimilábil adj. m., pl. asimilábili; f. asimilábilă, pl. asimilábile
asimilabilele
ASIMILÁBIL, -Ă, asimilabili, -e, adj. Care poate fi asimilat, care se asimilează (ușor). – DIn fr. assimilable. DOOM
asimilábil adj. m., pl. asimilábili; f. asimilábilă, pl. asimilábile
asimilabilelor
ASIMILÁBIL, -Ă, asimilabili, -e, adj. Care poate fi asimilat, care se asimilează (ușor). – DIn fr. assimilable. DOOM
asimilábil adj. m., pl. asimilábili; f. asimilábilă, pl. asimilábile
asimilabili
ASIMILÁBIL, -Ă, asimilabili, -e, adj. Care poate fi asimilat, care se asimilează (ușor). – DIn fr. assimilable. DOOM
asimilábil adj. m., pl. asimilábili; f. asimilábilă, pl. asimilábile
asimilabilii
ASIMILÁBIL, -Ă, asimilabili, -e, adj. Care poate fi asimilat, care se asimilează (ușor). – DIn fr. assimilable. DOOM
asimilábil adj. m., pl. asimilábili; f. asimilábilă, pl. asimilábile
asimilabililor
ASIMILÁBIL, -Ă, asimilabili, -e, adj. Care poate fi asimilat, care se asimilează (ușor). – DIn fr. assimilable. DOOM
asimilábil adj. m., pl. asimilábili; f. asimilábilă, pl. asimilábile
asimilabilul
ASIMILÁBIL, -Ă, asimilabili, -e, adj. Care poate fi asimilat, care se asimilează (ușor). – DIn fr. assimilable. DOOM
asimilábil adj. m., pl. asimilábili; f. asimilábilă, pl. asimilábile
asimilabilului
ASIMILÁBIL, -Ă, asimilabili, -e, adj. Care poate fi asimilat, care se asimilează (ușor). – DIn fr. assimilable. DOOM
asimilábil adj. m., pl. asimilábili; f. asimilábilă, pl. asimilábile
asimilai
ASIMILÁ, asimilez, vb. I. 1. Tranz. (Fiziol.) A transforma materiile nutritive introduse în organism în substanțe proprii organismului. 2. Refl. și tranz. A se integra sau a face să se integreze în alt grup social sau național prin pierderea trăsăturilor caracteristice proprii (limbă, obiceiuri etc.). 3. Tranz. A considera egal, asemănător cu altă ființă, cu alt obiect, cu alt fenomen. 4. Tranz. A-și însuși cunoștințe, idei etc. 5. Tranz. și refl. (Fon.) A (se) transforma sub influența altui sunet, aflat în apropiere. 6. Tranz. A introduce în procesul de fabricație produse noi, o tehnologie nouă etc. 7. Tranz. și refl. (Psih.) A (se) integra într-un set de stimuli cunoscuți anterior. – Din fr. assimiler, lat. assimilare. DOOM
asimilá (a ~) vb., ind. prez. 3 asimileáză
asimilam
ASIMILÁ, asimilez, vb. I. 1. Tranz. (Fiziol.) A transforma materiile nutritive introduse în organism în substanțe proprii organismului. 2. Refl. și tranz. A se integra sau a face să se integreze în alt grup social sau național prin pierderea trăsăturilor caracteristice proprii (limbă, obiceiuri etc.). 3. Tranz. A considera egal, asemănător cu altă ființă, cu alt obiect, cu alt fenomen. 4. Tranz. A-și însuși cunoștințe, idei etc. 5. Tranz. și refl. (Fon.) A (se) transforma sub influența altui sunet, aflat în apropiere. 6. Tranz. A introduce în procesul de fabricație produse noi, o tehnologie nouă etc. 7. Tranz. și refl. (Psih.) A (se) integra într-un set de stimuli cunoscuți anterior. – Din fr. assimiler, lat. assimilare. DOOM
asimilá (a ~) vb., ind. prez. 3 asimileáză
asimilare
ASIMILÁ, asimilez, vb. I. 1. Tranz. (Fiziol.) A transforma materiile nutritive introduse în organism în substanțe proprii organismului. 2. Refl. și tranz. A se integra sau a face să se integreze în alt grup social sau național prin pierderea trăsăturilor caracteristice proprii (limbă, obiceiuri etc.). 3. Tranz. A considera egal, asemănător cu altă ființă, cu alt obiect, cu alt fenomen. 4. Tranz. A-și însuși cunoștințe, idei etc. 5. Tranz. și refl. (Fon.) A (se) transforma sub influența altui sunet, aflat în apropiere. 6. Tranz. A introduce în procesul de fabricație produse noi, o tehnologie nouă etc. 7. Tranz. și refl. (Psih.) A (se) integra într-un set de stimuli cunoscuți anterior. – Din fr. assimiler, lat. assimilare. DOOM
asimilá (a ~) vb., ind. prez. 3 asimileáză
asimilare
ASIMILÁRE, asimilări, s. f. Acțiunea de a (se) asimila și rezultatul ei. – V. asimila. DOOM
asimiláre s. f., g.-d. art. asimilắrii; pl. asimilắri
asimilarea
ASIMILÁRE, asimilări, s. f. Acțiunea de a (se) asimila și rezultatul ei. – V. asimila. DOOM
asimiláre s. f., g.-d. art. asimilắrii; pl. asimilắri
asimilară
ASIMILÁ, asimilez, vb. I. 1. Tranz. (Fiziol.) A transforma materiile nutritive introduse în organism în substanțe proprii organismului. 2. Refl. și tranz. A se integra sau a face să se integreze în alt grup social sau național prin pierderea trăsăturilor caracteristice proprii (limbă, obiceiuri etc.). 3. Tranz. A considera egal, asemănător cu altă ființă, cu alt obiect, cu alt fenomen. 4. Tranz. A-și însuși cunoștințe, idei etc. 5. Tranz. și refl. (Fon.) A (se) transforma sub influența altui sunet, aflat în apropiere. 6. Tranz. A introduce în procesul de fabricație produse noi, o tehnologie nouă etc. 7. Tranz. și refl. (Psih.) A (se) integra într-un set de stimuli cunoscuți anterior. – Din fr. assimiler, lat. assimilare. DOOM
asimilá (a ~) vb., ind. prez. 3 asimileáză
asimilarăm
ASIMILÁ, asimilez, vb. I. 1. Tranz. (Fiziol.) A transforma materiile nutritive introduse în organism în substanțe proprii organismului. 2. Refl. și tranz. A se integra sau a face să se integreze în alt grup social sau național prin pierderea trăsăturilor caracteristice proprii (limbă, obiceiuri etc.). 3. Tranz. A considera egal, asemănător cu altă ființă, cu alt obiect, cu alt fenomen. 4. Tranz. A-și însuși cunoștințe, idei etc. 5. Tranz. și refl. (Fon.) A (se) transforma sub influența altui sunet, aflat în apropiere. 6. Tranz. A introduce în procesul de fabricație produse noi, o tehnologie nouă etc. 7. Tranz. și refl. (Psih.) A (se) integra într-un set de stimuli cunoscuți anterior. – Din fr. assimiler, lat. assimilare. DOOM
asimilá (a ~) vb., ind. prez. 3 asimileáză
asimilarăți
ASIMILÁ, asimilez, vb. I. 1. Tranz. (Fiziol.) A transforma materiile nutritive introduse în organism în substanțe proprii organismului. 2. Refl. și tranz. A se integra sau a face să se integreze în alt grup social sau național prin pierderea trăsăturilor caracteristice proprii (limbă, obiceiuri etc.). 3. Tranz. A considera egal, asemănător cu altă ființă, cu alt obiect, cu alt fenomen. 4. Tranz. A-și însuși cunoștințe, idei etc. 5. Tranz. și refl. (Fon.) A (se) transforma sub influența altui sunet, aflat în apropiere. 6. Tranz. A introduce în procesul de fabricație produse noi, o tehnologie nouă etc. 7. Tranz. și refl. (Psih.) A (se) integra într-un set de stimuli cunoscuți anterior. – Din fr. assimiler, lat. assimilare. DOOM
asimilá (a ~) vb., ind. prez. 3 asimileáză
asimilase
ASIMILÁ, asimilez, vb. I. 1. Tranz. (Fiziol.) A transforma materiile nutritive introduse în organism în substanțe proprii organismului. 2. Refl. și tranz. A se integra sau a face să se integreze în alt grup social sau național prin pierderea trăsăturilor caracteristice proprii (limbă, obiceiuri etc.). 3. Tranz. A considera egal, asemănător cu altă ființă, cu alt obiect, cu alt fenomen. 4. Tranz. A-și însuși cunoștințe, idei etc. 5. Tranz. și refl. (Fon.) A (se) transforma sub influența altui sunet, aflat în apropiere. 6. Tranz. A introduce în procesul de fabricație produse noi, o tehnologie nouă etc. 7. Tranz. și refl. (Psih.) A (se) integra într-un set de stimuli cunoscuți anterior. – Din fr. assimiler, lat. assimilare. DOOM
asimilá (a ~) vb., ind. prez. 3 asimileáză
asimilasem
ASIMILÁ, asimilez, vb. I. 1. Tranz. (Fiziol.) A transforma materiile nutritive introduse în organism în substanțe proprii organismului. 2. Refl. și tranz. A se integra sau a face să se integreze în alt grup social sau național prin pierderea trăsăturilor caracteristice proprii (limbă, obiceiuri etc.). 3. Tranz. A considera egal, asemănător cu altă ființă, cu alt obiect, cu alt fenomen. 4. Tranz. A-și însuși cunoștințe, idei etc. 5. Tranz. și refl. (Fon.) A (se) transforma sub influența altui sunet, aflat în apropiere. 6. Tranz. A introduce în procesul de fabricație produse noi, o tehnologie nouă etc. 7. Tranz. și refl. (Psih.) A (se) integra într-un set de stimuli cunoscuți anterior. – Din fr. assimiler, lat. assimilare. DOOM
asimilá (a ~) vb., ind. prez. 3 asimileáză
asimilaseră
ASIMILÁ, asimilez, vb. I. 1. Tranz. (Fiziol.) A transforma materiile nutritive introduse în organism în substanțe proprii organismului. 2. Refl. și tranz. A se integra sau a face să se integreze în alt grup social sau național prin pierderea trăsăturilor caracteristice proprii (limbă, obiceiuri etc.). 3. Tranz. A considera egal, asemănător cu altă ființă, cu alt obiect, cu alt fenomen. 4. Tranz. A-și însuși cunoștințe, idei etc. 5. Tranz. și refl. (Fon.) A (se) transforma sub influența altui sunet, aflat în apropiere. 6. Tranz. A introduce în procesul de fabricație produse noi, o tehnologie nouă etc. 7. Tranz. și refl. (Psih.) A (se) integra într-un set de stimuli cunoscuți anterior. – Din fr. assimiler, lat. assimilare. DOOM
asimilá (a ~) vb., ind. prez. 3 asimileáză
asimilaserăm
ASIMILÁ, asimilez, vb. I. 1. Tranz. (Fiziol.) A transforma materiile nutritive introduse în organism în substanțe proprii organismului. 2. Refl. și tranz. A se integra sau a face să se integreze în alt grup social sau național prin pierderea trăsăturilor caracteristice proprii (limbă, obiceiuri etc.). 3. Tranz. A considera egal, asemănător cu altă ființă, cu alt obiect, cu alt fenomen. 4. Tranz. A-și însuși cunoștințe, idei etc. 5. Tranz. și refl. (Fon.) A (se) transforma sub influența altui sunet, aflat în apropiere. 6. Tranz. A introduce în procesul de fabricație produse noi, o tehnologie nouă etc. 7. Tranz. și refl. (Psih.) A (se) integra într-un set de stimuli cunoscuți anterior. – Din fr. assimiler, lat. assimilare. DOOM
asimilá (a ~) vb., ind. prez. 3 asimileáză
asimilaserăți
ASIMILÁ, asimilez, vb. I. 1. Tranz. (Fiziol.) A transforma materiile nutritive introduse în organism în substanțe proprii organismului. 2. Refl. și tranz. A se integra sau a face să se integreze în alt grup social sau național prin pierderea trăsăturilor caracteristice proprii (limbă, obiceiuri etc.). 3. Tranz. A considera egal, asemănător cu altă ființă, cu alt obiect, cu alt fenomen. 4. Tranz. A-și însuși cunoștințe, idei etc. 5. Tranz. și refl. (Fon.) A (se) transforma sub influența altui sunet, aflat în apropiere. 6. Tranz. A introduce în procesul de fabricație produse noi, o tehnologie nouă etc. 7. Tranz. și refl. (Psih.) A (se) integra într-un set de stimuli cunoscuți anterior. – Din fr. assimiler, lat. assimilare. DOOM
asimilá (a ~) vb., ind. prez. 3 asimileáză
asimilaseși
ASIMILÁ, asimilez, vb. I. 1. Tranz. (Fiziol.) A transforma materiile nutritive introduse în organism în substanțe proprii organismului. 2. Refl. și tranz. A se integra sau a face să se integreze în alt grup social sau național prin pierderea trăsăturilor caracteristice proprii (limbă, obiceiuri etc.). 3. Tranz. A considera egal, asemănător cu altă ființă, cu alt obiect, cu alt fenomen. 4. Tranz. A-și însuși cunoștințe, idei etc. 5. Tranz. și refl. (Fon.) A (se) transforma sub influența altui sunet, aflat în apropiere. 6. Tranz. A introduce în procesul de fabricație produse noi, o tehnologie nouă etc. 7. Tranz. și refl. (Psih.) A (se) integra într-un set de stimuli cunoscuți anterior. – Din fr. assimiler, lat. assimilare. DOOM
asimilá (a ~) vb., ind. prez. 3 asimileáză
asimilaseți
ASIMILÁ, asimilez, vb. I. 1. Tranz. (Fiziol.) A transforma materiile nutritive introduse în organism în substanțe proprii organismului. 2. Refl. și tranz. A se integra sau a face să se integreze în alt grup social sau național prin pierderea trăsăturilor caracteristice proprii (limbă, obiceiuri etc.). 3. Tranz. A considera egal, asemănător cu altă ființă, cu alt obiect, cu alt fenomen. 4. Tranz. A-și însuși cunoștințe, idei etc. 5. Tranz. și refl. (Fon.) A (se) transforma sub influența altui sunet, aflat în apropiere. 6. Tranz. A introduce în procesul de fabricație produse noi, o tehnologie nouă etc. 7. Tranz. și refl. (Psih.) A (se) integra într-un set de stimuli cunoscuți anterior. – Din fr. assimiler, lat. assimilare. DOOM
asimilá (a ~) vb., ind. prez. 3 asimileáză
asimilat
ASIMILÁ, asimilez, vb. I. 1. Tranz. (Fiziol.) A transforma materiile nutritive introduse în organism în substanțe proprii organismului. 2. Refl. și tranz. A se integra sau a face să se integreze în alt grup social sau național prin pierderea trăsăturilor caracteristice proprii (limbă, obiceiuri etc.). 3. Tranz. A considera egal, asemănător cu altă ființă, cu alt obiect, cu alt fenomen. 4. Tranz. A-și însuși cunoștințe, idei etc. 5. Tranz. și refl. (Fon.) A (se) transforma sub influența altui sunet, aflat în apropiere. 6. Tranz. A introduce în procesul de fabricație produse noi, o tehnologie nouă etc. 7. Tranz. și refl. (Psih.) A (se) integra într-un set de stimuli cunoscuți anterior. – Din fr. assimiler, lat. assimilare. DOOM
asimilá (a ~) vb., ind. prez. 3 asimileáză
asimilat
ASIMILÁ, asimilez, vb. I. 1. Tranz. A transforma în propria substanță materiile nutritive introduse în organism. 2. Refl. și tranz. A se integra sau a face să se integreze în alt grup social sau național prin pierderea trăsăturilor caracteristice proprii (limbă, obiceiuri etc.) 3. Tranz. a considera egal, asemănător cu altă ființă, cu alt obiect, cu alt fenomen. 4. Tranz. A-și însuși cunoștințe, idei etc. 5. Tranz. și refl. (Fon.) A (se) transforma sub influența altui sunet, aflat în apropiere. 6. Tranz. A introduce în procesul de fabricație produse noi, o tehnologie nouă etc. – Din fr. assimiler, lat. assimilare.
asimilativ
ASIMILATÍV, -Ă adj. Care are însușirea de a asimila. [Cf. fr. assimilatif].
asimilativa
ASIMILATÍV, -Ă adj. Care are însușirea de a asimila. [Cf. fr. assimilatif].
asimilative
ASIMILATÍV, -Ă adj. Care are însușirea de a asimila. [Cf. fr. assimilatif].
asimilativei
ASIMILATÍV, -Ă adj. Care are însușirea de a asimila. [Cf. fr. assimilatif].
asimilativele
ASIMILATÍV, -Ă adj. Care are însușirea de a asimila. [Cf. fr. assimilatif].
asimilativelor
ASIMILATÍV, -Ă adj. Care are însușirea de a asimila. [Cf. fr. assimilatif].
asimilativi
ASIMILATÍV, -Ă adj. Care are însușirea de a asimila. [Cf. fr. assimilatif].
asimilativii
ASIMILATÍV, -Ă adj. Care are însușirea de a asimila. [Cf. fr. assimilatif].
asimilativilor
ASIMILATÍV, -Ă adj. Care are însușirea de a asimila. [Cf. fr. assimilatif].
asimilativul
ASIMILATÍV, -Ă adj. Care are însușirea de a asimila. [Cf. fr. assimilatif].
asimilativului
ASIMILATÍV, -Ă adj. Care are însușirea de a asimila. [Cf. fr. assimilatif].
asimilatoare
ASIMILÁTOR, -OÁRE, asimilatori, -oare, adj. Care asimilează. – Asimila + suf. -tor. DOOM
asimilatór adj. m., pl. asimilatóri; f. sg. și pl. asimilatoáre
asimilatoarea
ASIMILÁTOR, -OÁRE, asimilatori, -oare, adj. Care asimilează. – Asimila + suf. -tor. DOOM
asimilatór adj. m., pl. asimilatóri; f. sg. și pl. asimilatoáre
asimilatoarei
ASIMILÁTOR, -OÁRE, asimilatori, -oare, adj. Care asimilează. – Asimila + suf. -tor. DOOM
asimilatór adj. m., pl. asimilatóri; f. sg. și pl. asimilatoáre
asimilatoarele
ASIMILÁTOR, -OÁRE, asimilatori, -oare, adj. Care asimilează. – Asimila + suf. -tor. DOOM
asimilatór adj. m., pl. asimilatóri; f. sg. și pl. asimilatoáre
asimilatoarelor
ASIMILÁTOR, -OÁRE, asimilatori, -oare, adj. Care asimilează. – Asimila + suf. -tor. DOOM
asimilatór adj. m., pl. asimilatóri; f. sg. și pl. asimilatoáre
asimilator
ASIMILÁTOR, -OÁRE, asimilatori, -oare, adj. Care asimilează. – Asimila + suf. -tor. DOOM
asimilatór adj. m., pl. asimilatóri; f. sg. și pl. asimilatoáre
asimilatori
ASIMILÁTOR, -OÁRE, asimilatori, -oare, adj. Care asimilează. – Asimila + suf. -tor. DOOM
asimilatór adj. m., pl. asimilatóri; f. sg. și pl. asimilatoáre
asimilatorii
ASIMILÁTOR, -OÁRE, asimilatori, -oare, adj. Care asimilează. – Asimila + suf. -tor. DOOM
asimilatór adj. m., pl. asimilatóri; f. sg. și pl. asimilatoáre
asimilatorilor
ASIMILÁTOR, -OÁRE, asimilatori, -oare, adj. Care asimilează. – Asimila + suf. -tor. DOOM
asimilatór adj. m., pl. asimilatóri; f. sg. și pl. asimilatoáre
asimilatorul
ASIMILÁTOR, -OÁRE, asimilatori, -oare, adj. Care asimilează. – Asimila + suf. -tor. DOOM
asimilatór adj. m., pl. asimilatóri; f. sg. și pl. asimilatoáre
asimilatorului
ASIMILÁTOR, -OÁRE, asimilatori, -oare, adj. Care asimilează. – Asimila + suf. -tor. DOOM
asimilatór adj. m., pl. asimilatóri; f. sg. și pl. asimilatoáre
asimilau
ASIMILÁ, asimilez, vb. I. 1. Tranz. (Fiziol.) A transforma materiile nutritive introduse în organism în substanțe proprii organismului. 2. Refl. și tranz. A se integra sau a face să se integreze în alt grup social sau național prin pierderea trăsăturilor caracteristice proprii (limbă, obiceiuri etc.). 3. Tranz. A considera egal, asemănător cu altă ființă, cu alt obiect, cu alt fenomen. 4. Tranz. A-și însuși cunoștințe, idei etc. 5. Tranz. și refl. (Fon.) A (se) transforma sub influența altui sunet, aflat în apropiere. 6. Tranz. A introduce în procesul de fabricație produse noi, o tehnologie nouă etc. 7. Tranz. și refl. (Psih.) A (se) integra într-un set de stimuli cunoscuți anterior. – Din fr. assimiler, lat. assimilare. DOOM
asimilá (a ~) vb., ind. prez. 3 asimileáză
asimilași
ASIMILÁ, asimilez, vb. I. 1. Tranz. (Fiziol.) A transforma materiile nutritive introduse în organism în substanțe proprii organismului. 2. Refl. și tranz. A se integra sau a face să se integreze în alt grup social sau național prin pierderea trăsăturilor caracteristice proprii (limbă, obiceiuri etc.). 3. Tranz. A considera egal, asemănător cu altă ființă, cu alt obiect, cu alt fenomen. 4. Tranz. A-și însuși cunoștințe, idei etc. 5. Tranz. și refl. (Fon.) A (se) transforma sub influența altui sunet, aflat în apropiere. 6. Tranz. A introduce în procesul de fabricație produse noi, o tehnologie nouă etc. 7. Tranz. și refl. (Psih.) A (se) integra într-un set de stimuli cunoscuți anterior. – Din fr. assimiler, lat. assimilare. DOOM
asimilá (a ~) vb., ind. prez. 3 asimileáză
asimilați
ASIMILÁ, asimilez, vb. I. 1. Tranz. (Fiziol.) A transforma materiile nutritive introduse în organism în substanțe proprii organismului. 2. Refl. și tranz. A se integra sau a face să se integreze în alt grup social sau național prin pierderea trăsăturilor caracteristice proprii (limbă, obiceiuri etc.). 3. Tranz. A considera egal, asemănător cu altă ființă, cu alt obiect, cu alt fenomen. 4. Tranz. A-și însuși cunoștințe, idei etc. 5. Tranz. și refl. (Fon.) A (se) transforma sub influența altui sunet, aflat în apropiere. 6. Tranz. A introduce în procesul de fabricație produse noi, o tehnologie nouă etc. 7. Tranz. și refl. (Psih.) A (se) integra într-un set de stimuli cunoscuți anterior. – Din fr. assimiler, lat. assimilare. DOOM
asimilá (a ~) vb., ind. prez. 3 asimileáză
asimilația
ASIMILÁȚIE, asimilații, s. f. 1. (Fiziol.) Fază a metabolismului în care materiile nutritive introduse în organism sunt transformate În substanțe proprii acestuia. 2. (În sintagma) Asimilație clorofiliană = proces fiziologic prin care plantele verzi sintetizează (cu ajutorul luminii absorbite de clorofilă) substanțele organice din bioxidul de carbon și din apă și eliberează oxigen. 3. (Fon.) Modificare a unui sunet sub influența altuia, aflat în apropiere. – Din fr. assimilation, lat. assimilatio, -onis. DOOM
asimiláție (-ți-e) s. f., art. asimiláția (-ți-a), g.-d. art. asimiláției; pl. asimiláții, art. asimiláțiile (-ți-i-)
asimilație
ASIMILÁȚIE, asimilații, s. f. 1. (Fiziol.) Fază a metabolismului în care materiile nutritive introduse în organism sunt transformate În substanțe proprii acestuia. 2. (În sintagma) Asimilație clorofiliană = proces fiziologic prin care plantele verzi sintetizează (cu ajutorul luminii absorbite de clorofilă) substanțele organice din bioxidul de carbon și din apă și eliberează oxigen. 3. (Fon.) Modificare a unui sunet sub influența altuia, aflat în apropiere. – Din fr. assimilation, lat. assimilatio, -onis. DOOM
asimiláție (-ți-e) s. f., art. asimiláția (-ți-a), g.-d. art. asimiláției; pl. asimiláții, art. asimiláțiile (-ți-i-)
asimilației
ASIMILÁȚIE, asimilații, s. f. 1. (Fiziol.) Fază a metabolismului în care materiile nutritive introduse în organism sunt transformate În substanțe proprii acestuia. 2. (În sintagma) Asimilație clorofiliană = proces fiziologic prin care plantele verzi sintetizează (cu ajutorul luminii absorbite de clorofilă) substanțele organice din bioxidul de carbon și din apă și eliberează oxigen. 3. (Fon.) Modificare a unui sunet sub influența altuia, aflat în apropiere. – Din fr. assimilation, lat. assimilatio, -onis. DOOM
asimiláție (-ți-e) s. f., art. asimiláția (-ți-a), g.-d. art. asimiláției; pl. asimiláții, art. asimiláțiile (-ți-i-)
asimilații
ASIMILÁȚIE, asimilații, s. f. 1. (Fiziol.) Fază a metabolismului în care materiile nutritive introduse în organism sunt transformate În substanțe proprii acestuia. 2. (În sintagma) Asimilație clorofiliană = proces fiziologic prin care plantele verzi sintetizează (cu ajutorul luminii absorbite de clorofilă) substanțele organice din bioxidul de carbon și din apă și eliberează oxigen. 3. (Fon.) Modificare a unui sunet sub influența altuia, aflat în apropiere. – Din fr. assimilation, lat. assimilatio, -onis. DOOM
asimiláție (-ți-e) s. f., art. asimiláția (-ți-a), g.-d. art. asimiláției; pl. asimiláții, art. asimiláțiile (-ți-i-)
asimilațiile
ASIMILÁȚIE, asimilații, s. f. 1. (Fiziol.) Fază a metabolismului în care materiile nutritive introduse în organism sunt transformate În substanțe proprii acestuia. 2. (În sintagma) Asimilație clorofiliană = proces fiziologic prin care plantele verzi sintetizează (cu ajutorul luminii absorbite de clorofilă) substanțele organice din bioxidul de carbon și din apă și eliberează oxigen. 3. (Fon.) Modificare a unui sunet sub influența altuia, aflat în apropiere. – Din fr. assimilation, lat. assimilatio, -onis. DOOM
asimiláție (-ți-e) s. f., art. asimiláția (-ți-a), g.-d. art. asimiláției; pl. asimiláții, art. asimiláțiile (-ți-i-)
asimilațiilor
ASIMILÁȚIE, asimilații, s. f. 1. (Fiziol.) Fază a metabolismului în care materiile nutritive introduse în organism sunt transformate În substanțe proprii acestuia. 2. (În sintagma) Asimilație clorofiliană = proces fiziologic prin care plantele verzi sintetizează (cu ajutorul luminii absorbite de clorofilă) substanțele organice din bioxidul de carbon și din apă și eliberează oxigen. 3. (Fon.) Modificare a unui sunet sub influența altuia, aflat în apropiere. – Din fr. assimilation, lat. assimilatio, -onis. DOOM
asimiláție (-ți-e) s. f., art. asimiláția (-ți-a), g.-d. art. asimiláției; pl. asimiláții, art. asimiláțiile (-ți-i-)
asimilează
ASIMILÁ, asimilez, vb. I. 1. Tranz. (Fiziol.) A transforma materiile nutritive introduse în organism în substanțe proprii organismului. 2. Refl. și tranz. A se integra sau a face să se integreze în alt grup social sau național prin pierderea trăsăturilor caracteristice proprii (limbă, obiceiuri etc.). 3. Tranz. A considera egal, asemănător cu altă ființă, cu alt obiect, cu alt fenomen. 4. Tranz. A-și însuși cunoștințe, idei etc. 5. Tranz. și refl. (Fon.) A (se) transforma sub influența altui sunet, aflat în apropiere. 6. Tranz. A introduce în procesul de fabricație produse noi, o tehnologie nouă etc. 7. Tranz. și refl. (Psih.) A (se) integra într-un set de stimuli cunoscuți anterior. – Din fr. assimiler, lat. assimilare. DOOM
asimilá (a ~) vb., ind. prez. 3 asimileáză
asimilez
ASIMILÁ, asimilez, vb. I. 1. Tranz. (Fiziol.) A transforma materiile nutritive introduse în organism în substanțe proprii organismului. 2. Refl. și tranz. A se integra sau a face să se integreze în alt grup social sau național prin pierderea trăsăturilor caracteristice proprii (limbă, obiceiuri etc.). 3. Tranz. A considera egal, asemănător cu altă ființă, cu alt obiect, cu alt fenomen. 4. Tranz. A-și însuși cunoștințe, idei etc. 5. Tranz. și refl. (Fon.) A (se) transforma sub influența altui sunet, aflat în apropiere. 6. Tranz. A introduce în procesul de fabricație produse noi, o tehnologie nouă etc. 7. Tranz. și refl. (Psih.) A (se) integra într-un set de stimuli cunoscuți anterior. – Din fr. assimiler, lat. assimilare. DOOM
asimilá (a ~) vb., ind. prez. 3 asimileáză
asimileze
ASIMILÁ, asimilez, vb. I. 1. Tranz. (Fiziol.) A transforma materiile nutritive introduse în organism în substanțe proprii organismului. 2. Refl. și tranz. A se integra sau a face să se integreze în alt grup social sau național prin pierderea trăsăturilor caracteristice proprii (limbă, obiceiuri etc.). 3. Tranz. A considera egal, asemănător cu altă ființă, cu alt obiect, cu alt fenomen. 4. Tranz. A-și însuși cunoștințe, idei etc. 5. Tranz. și refl. (Fon.) A (se) transforma sub influența altui sunet, aflat în apropiere. 6. Tranz. A introduce în procesul de fabricație produse noi, o tehnologie nouă etc. 7. Tranz. și refl. (Psih.) A (se) integra într-un set de stimuli cunoscuți anterior. – Din fr. assimiler, lat. assimilare. DOOM
asimilá (a ~) vb., ind. prez. 3 asimileáză
asimilezi
ASIMILÁ, asimilez, vb. I. 1. Tranz. (Fiziol.) A transforma materiile nutritive introduse în organism în substanțe proprii organismului. 2. Refl. și tranz. A se integra sau a face să se integreze în alt grup social sau național prin pierderea trăsăturilor caracteristice proprii (limbă, obiceiuri etc.). 3. Tranz. A considera egal, asemănător cu altă ființă, cu alt obiect, cu alt fenomen. 4. Tranz. A-și însuși cunoștințe, idei etc. 5. Tranz. și refl. (Fon.) A (se) transforma sub influența altui sunet, aflat în apropiere. 6. Tranz. A introduce în procesul de fabricație produse noi, o tehnologie nouă etc. 7. Tranz. și refl. (Psih.) A (se) integra într-un set de stimuli cunoscuți anterior. – Din fr. assimiler, lat. assimilare. DOOM
asimilá (a ~) vb., ind. prez. 3 asimileáză
asimilând
ASIMILÁ, asimilez, vb. I. 1. Tranz. (Fiziol.) A transforma materiile nutritive introduse în organism în substanțe proprii organismului. 2. Refl. și tranz. A se integra sau a face să se integreze în alt grup social sau național prin pierderea trăsăturilor caracteristice proprii (limbă, obiceiuri etc.). 3. Tranz. A considera egal, asemănător cu altă ființă, cu alt obiect, cu alt fenomen. 4. Tranz. A-și însuși cunoștințe, idei etc. 5. Tranz. și refl. (Fon.) A (se) transforma sub influența altui sunet, aflat în apropiere. 6. Tranz. A introduce în procesul de fabricație produse noi, o tehnologie nouă etc. 7. Tranz. și refl. (Psih.) A (se) integra într-un set de stimuli cunoscuți anterior. – Din fr. assimiler, lat. assimilare. DOOM
asimilá (a ~) vb., ind. prez. 3 asimileáză
asimilînd
ASIMILÁ, asimilez, vb. I. 1. Tranz. (Fiziol.) A transforma materiile nutritive introduse în organism în substanțe proprii organismului. 2. Refl. și tranz. A se integra sau a face să se integreze în alt grup social sau național prin pierderea trăsăturilor caracteristice proprii (limbă, obiceiuri etc.). 3. Tranz. A considera egal, asemănător cu altă ființă, cu alt obiect, cu alt fenomen. 4. Tranz. A-și însuși cunoștințe, idei etc. 5. Tranz. și refl. (Fon.) A (se) transforma sub influența altui sunet, aflat în apropiere. 6. Tranz. A introduce în procesul de fabricație produse noi, o tehnologie nouă etc. 7. Tranz. și refl. (Psih.) A (se) integra într-un set de stimuli cunoscuți anterior. – Din fr. assimiler, lat. assimilare. DOOM
asimilá (a ~) vb., ind. prez. 3 asimileáză
asimilări
ASIMILÁRE, asimilări, s. f. Acțiunea de a (se) asimila și rezultatul ei. – V. asimila. DOOM
asimiláre s. f., g.-d. art. asimilắrii; pl. asimilắri
asimilării
ASIMILÁRE, asimilări, s. f. Acțiunea de a (se) asimila și rezultatul ei. – V. asimila. DOOM
asimiláre s. f., g.-d. art. asimilắrii; pl. asimilắri
asimilările
ASIMILÁRE, asimilări, s. f. Acțiunea de a (se) asimila și rezultatul ei. – V. asimila. DOOM
asimiláre s. f., g.-d. art. asimilắrii; pl. asimilắri
asimilărilor
ASIMILÁRE, asimilări, s. f. Acțiunea de a (se) asimila și rezultatul ei. – V. asimila. DOOM
asimiláre s. f., g.-d. art. asimilắrii; pl. asimilắri
asimptomatic
ASIMPTOMÁTIC, -Ă, asimptomatici, -ce, adj. (Med.; despre boli) Care nu prezintă simptom clinic – Din fr. asymptomatique.
asimptomatica
ASIMPTOMÁTIC, -Ă, asimptomatici, -ce, adj. (Med.; despre boli) Care nu prezintă simptom clinic – Din fr. asymptomatique.
asimptomatice
ASIMPTOMÁTIC, -Ă, asimptomatici, -ce, adj. (Med.; despre boli) Care nu prezintă simptom clinic – Din fr. asymptomatique.
asimptomaticei
ASIMPTOMÁTIC, -Ă, asimptomatici, -ce, adj. (Med.; despre boli) Care nu prezintă simptom clinic – Din fr. asymptomatique.
asimptomaticele
ASIMPTOMÁTIC, -Ă, asimptomatici, -ce, adj. (Med.; despre boli) Care nu prezintă simptom clinic – Din fr. asymptomatique.
asimptomaticelor
ASIMPTOMÁTIC, -Ă, asimptomatici, -ce, adj. (Med.; despre boli) Care nu prezintă simptom clinic – Din fr. asymptomatique.
asimptomatici
ASIMPTOMÁTIC, -Ă, asimptomatici, -ce, adj. (Med.; despre boli) Care nu prezintă simptom clinic – Din fr. asymptomatique.
asimptomaticii
ASIMPTOMÁTIC, -Ă, asimptomatici, -ce, adj. (Med.; despre boli) Care nu prezintă simptom clinic – Din fr. asymptomatique.
asimptomaticilor
ASIMPTOMÁTIC, -Ă, asimptomatici, -ce, adj. (Med.; despre boli) Care nu prezintă simptom clinic – Din fr. asymptomatique.
asimptomaticul
ASIMPTOMÁTIC, -Ă, asimptomatici, -ce, adj. (Med.; despre boli) Care nu prezintă simptom clinic – Din fr. asymptomatique.
asimptomaticului
ASIMPTOMÁTIC, -Ă, asimptomatici, -ce, adj. (Med.; despre boli) Care nu prezintă simptom clinic – Din fr. asymptomatique.
asimptota
ASIMPTÓTĂ, asimptote, s. f. (Mat.) Figură geometrică (dreaptă, plan, con etc.) care tinde să se confunde cu una dintre ramurile infinite ale unei curbe sau suprafețe. – Din fr. asymptote. DOOM
!asimptótă (-simp-to-) s. f., g.-d. art. asimptótei; pl. asimptóte
asimptote
ASIMPTÓTĂ, asimptote, s. f. (Mat.) Figură geometrică (dreaptă, plan, con etc.) care tinde să se confunde cu una dintre ramurile infinite ale unei curbe sau suprafețe. – Din fr. asymptote. DOOM
!asimptótă (-simp-to-) s. f., g.-d. art. asimptótei; pl. asimptóte
asimptotei
ASIMPTÓTĂ, asimptote, s. f. (Mat.) Figură geometrică (dreaptă, plan, con etc.) care tinde să se confunde cu una dintre ramurile infinite ale unei curbe sau suprafețe. – Din fr. asymptote. DOOM
!asimptótă (-simp-to-) s. f., g.-d. art. asimptótei; pl. asimptóte
asimptotele
ASIMPTÓTĂ, asimptote, s. f. (Mat.) Figură geometrică (dreaptă, plan, con etc.) care tinde să se confunde cu una dintre ramurile infinite ale unei curbe sau suprafețe. – Din fr. asymptote. DOOM
!asimptótă (-simp-to-) s. f., g.-d. art. asimptótei; pl. asimptóte
asimptotelor
ASIMPTÓTĂ, asimptote, s. f. (Mat.) Figură geometrică (dreaptă, plan, con etc.) care tinde să se confunde cu una dintre ramurile infinite ale unei curbe sau suprafețe. – Din fr. asymptote. DOOM
!asimptótă (-simp-to-) s. f., g.-d. art. asimptótei; pl. asimptóte
asimptotic
ASIMPTÓTIC, -Ă, asimptotici, -ce, adj. Care aparține asimptotei, privitor la asimptotă, ca o asimptotă. – Din fr. asymptotique. DOOM
!asimptótic (-simp-to) adj. m., pl. asimptótici; f. asimptótică, pl. asimptótice
asimptotica
ASIMPTÓTIC, -Ă, asimptotici, -ce, adj. Care aparține asimptotei, privitor la asimptotă, ca o asimptotă. – Din fr. asymptotique. DOOM
!asimptótic (-simp-to) adj. m., pl. asimptótici; f. asimptótică, pl. asimptótice
asimptotice
ASIMPTÓTIC, -Ă, asimptotici, -ce, adj. Care aparține asimptotei, privitor la asimptotă, ca o asimptotă. – Din fr. asymptotique. DOOM
!asimptótic (-simp-to) adj. m., pl. asimptótici; f. asimptótică, pl. asimptótice
asimptoticei
ASIMPTÓTIC, -Ă, asimptotici, -ce, adj. Care aparține asimptotei, privitor la asimptotă, ca o asimptotă. – Din fr. asymptotique. DOOM
!asimptótic (-simp-to) adj. m., pl. asimptótici; f. asimptótică, pl. asimptótice
asimptoticele
ASIMPTÓTIC, -Ă, asimptotici, -ce, adj. Care aparține asimptotei, privitor la asimptotă, ca o asimptotă. – Din fr. asymptotique. DOOM
!asimptótic (-simp-to) adj. m., pl. asimptótici; f. asimptótică, pl. asimptótice
asimptoticelor
ASIMPTÓTIC, -Ă, asimptotici, -ce, adj. Care aparține asimptotei, privitor la asimptotă, ca o asimptotă. – Din fr. asymptotique. DOOM
!asimptótic (-simp-to) adj. m., pl. asimptótici; f. asimptótică, pl. asimptótice
asimptotici
ASIMPTÓTIC, -Ă, asimptotici, -ce, adj. Care aparține asimptotei, privitor la asimptotă, ca o asimptotă. – Din fr. asymptotique. DOOM
!asimptótic (-simp-to) adj. m., pl. asimptótici; f. asimptótică, pl. asimptótice
asimptoticii
ASIMPTÓTIC, -Ă, asimptotici, -ce, adj. Care aparține asimptotei, privitor la asimptotă, ca o asimptotă. – Din fr. asymptotique. DOOM
!asimptótic (-simp-to) adj. m., pl. asimptótici; f. asimptótică, pl. asimptótice
asimptoticilor
ASIMPTÓTIC, -Ă, asimptotici, -ce, adj. Care aparține asimptotei, privitor la asimptotă, ca o asimptotă. – Din fr. asymptotique. DOOM
!asimptótic (-simp-to) adj. m., pl. asimptótici; f. asimptótică, pl. asimptótice
asimptoticul
ASIMPTÓTIC, -Ă, asimptotici, -ce, adj. Care aparține asimptotei, privitor la asimptotă, ca o asimptotă. – Din fr. asymptotique. DOOM
!asimptótic (-simp-to) adj. m., pl. asimptótici; f. asimptótică, pl. asimptótice
asimptoticului
ASIMPTÓTIC, -Ă, asimptotici, -ce, adj. Care aparține asimptotei, privitor la asimptotă, ca o asimptotă. – Din fr. asymptotique. DOOM
!asimptótic (-simp-to) adj. m., pl. asimptótici; f. asimptótică, pl. asimptótice
asin
ASÍN, asini, s. m. (Rar) Măgar. – Lat. asinus. DOOM
asín s. m., pl. asíni
asincron
ASINCRÓN, -Ă, asincroni, -e, adj. (Despre mașini electrice sau despre modul lor de funcționare) Care are turația motorului diferită de a câmpului magnetic al statorului. – Din fr. asynchrone. DOOM
asincrón adj. m., pl. asincróni; f. asincrónă, pl. asincróne
asincronic
ASINCRÓNIC, -Ă, asincronici, -ce, adj. (Despre mișcări, fenomene etc.) Care nu se suprapune în timp cu altă mișcare, cu alt fenomen etc. – Din fr. asynchronique. DOOM
asincrónic adj. m., pl. asincrónici; f. asincrónică, pl. asincrónice
asincronica
ASINCRÓNIC, -Ă, asincronici, -ce, adj. (Despre mișcări, fenomene etc.) Care nu se suprapune în timp cu altă mișcare, cu alt fenomen etc. – Din fr. asynchronique. DOOM
asincrónic adj. m., pl. asincrónici; f. asincrónică, pl. asincrónice
asincronice
ASINCRÓNIC, -Ă, asincronici, -ce, adj. (Despre mișcări, fenomene etc.) Care nu se suprapune în timp cu altă mișcare, cu alt fenomen etc. – Din fr. asynchronique. DOOM
asincrónic adj. m., pl. asincrónici; f. asincrónică, pl. asincrónice
asincronicei
ASINCRÓNIC, -Ă, asincronici, -ce, adj. (Despre mișcări, fenomene etc.) Care nu se suprapune în timp cu altă mișcare, cu alt fenomen etc. – Din fr. asynchronique. DOOM
asincrónic adj. m., pl. asincrónici; f. asincrónică, pl. asincrónice
asincronicele
ASINCRÓNIC, -Ă, asincronici, -ce, adj. (Despre mișcări, fenomene etc.) Care nu se suprapune în timp cu altă mișcare, cu alt fenomen etc. – Din fr. asynchronique. DOOM
asincrónic adj. m., pl. asincrónici; f. asincrónică, pl. asincrónice
asincronicelor
ASINCRÓNIC, -Ă, asincronici, -ce, adj. (Despre mișcări, fenomene etc.) Care nu se suprapune în timp cu altă mișcare, cu alt fenomen etc. – Din fr. asynchronique. DOOM
asincrónic adj. m., pl. asincrónici; f. asincrónică, pl. asincrónice
asincronici
ASINCRÓNIC, -Ă, asincronici, -ce, adj. (Despre mișcări, fenomene etc.) Care nu se suprapune în timp cu altă mișcare, cu alt fenomen etc. – Din fr. asynchronique. DOOM
asincrónic adj. m., pl. asincrónici; f. asincrónică, pl. asincrónice
asincronicii
ASINCRÓNIC, -Ă, asincronici, -ce, adj. (Despre mișcări, fenomene etc.) Care nu se suprapune în timp cu altă mișcare, cu alt fenomen etc. – Din fr. asynchronique. DOOM
asincrónic adj. m., pl. asincrónici; f. asincrónică, pl. asincrónice
asincronicilor
ASINCRÓNIC, -Ă, asincronici, -ce, adj. (Despre mișcări, fenomene etc.) Care nu se suprapune în timp cu altă mișcare, cu alt fenomen etc. – Din fr. asynchronique. DOOM
asincrónic adj. m., pl. asincrónici; f. asincrónică, pl. asincrónice
asincronicul
ASINCRÓNIC, -Ă, asincronici, -ce, adj. (Despre mișcări, fenomene etc.) Care nu se suprapune în timp cu altă mișcare, cu alt fenomen etc. – Din fr. asynchronique. DOOM
asincrónic adj. m., pl. asincrónici; f. asincrónică, pl. asincrónice
asincronicului
ASINCRÓNIC, -Ă, asincronici, -ce, adj. (Despre mișcări, fenomene etc.) Care nu se suprapune în timp cu altă mișcare, cu alt fenomen etc. – Din fr. asynchronique. DOOM
asincrónic adj. m., pl. asincrónici; f. asincrónică, pl. asincrónice
asincronism
ASINCRONÍSM, asincronisme, s. n. Lipsă de sincronism; caracter asincronic. – Din fr. asynchronisme.
asincronisme
ASINCRONÍSM, asincronisme, s. n. Lipsă de sincronism; caracter asincronic. – Din fr. asynchronisme.
asincronismele
ASINCRONÍSM, asincronisme, s. n. Lipsă de sincronism; caracter asincronic. – Din fr. asynchronisme.
asincronismelor
ASINCRONÍSM, asincronisme, s. n. Lipsă de sincronism; caracter asincronic. – Din fr. asynchronisme.
asincronismul
ASINCRONÍSM, asincronisme, s. n. Lipsă de sincronism; caracter asincronic. – Din fr. asynchronisme.
asincronismului
ASINCRONÍSM, asincronisme, s. n. Lipsă de sincronism; caracter asincronic. – Din fr. asynchronisme.
asindet
ASÍNDETON s. n. v. asindet. DOOM
asíndeton v. asindét
asindete
ASÍNDETON s. n. v. asindet. DOOM
asíndeton v. asindét
asindetele
ASÍNDETON s. n. v. asindet. DOOM
asíndeton v. asindét
asindetelor
ASÍNDETON s. n. v. asindet. DOOM
asíndeton v. asindét
asindetic
ASINDÉTIC, -Ă adj. Referitor la asindet, care aparține asindetului. [< it. asindetico]. DOOM
asindétic adj. m., pl. asindétici; f. asindétică, pl. asindétice
asindetica
ASINDÉTIC, -Ă adj. Referitor la asindet, care aparține asindetului. [< it. asindetico]. DOOM
asindétic adj. m., pl. asindétici; f. asindétică, pl. asindétice
asindetice
ASINDÉTIC, -Ă adj. Referitor la asindet, care aparține asindetului. [< it. asindetico]. DOOM
asindétic adj. m., pl. asindétici; f. asindétică, pl. asindétice
asindeticei
ASINDÉTIC, -Ă adj. Referitor la asindet, care aparține asindetului. [< it. asindetico]. DOOM
asindétic adj. m., pl. asindétici; f. asindétică, pl. asindétice
asindeticele
ASINDÉTIC, -Ă adj. Referitor la asindet, care aparține asindetului. [< it. asindetico]. DOOM
asindétic adj. m., pl. asindétici; f. asindétică, pl. asindétice
asindeticelor
ASINDÉTIC, -Ă adj. Referitor la asindet, care aparține asindetului. [< it. asindetico]. DOOM
asindétic adj. m., pl. asindétici; f. asindétică, pl. asindétice
asindetici
ASINDÉTIC, -Ă adj. Referitor la asindet, care aparține asindetului. [< it. asindetico]. DOOM
asindétic adj. m., pl. asindétici; f. asindétică, pl. asindétice
asindeticii
ASINDÉTIC, -Ă adj. Referitor la asindet, care aparține asindetului. [< it. asindetico]. DOOM
asindétic adj. m., pl. asindétici; f. asindétică, pl. asindétice
asindeticilor
ASINDÉTIC, -Ă adj. Referitor la asindet, care aparține asindetului. [< it. asindetico]. DOOM
asindétic adj. m., pl. asindétici; f. asindétică, pl. asindétice
asindeticul
ASINDÉTIC, -Ă adj. Referitor la asindet, care aparține asindetului. [< it. asindetico]. DOOM
asindétic adj. m., pl. asindétici; f. asindétică, pl. asindétice
asindeticului
ASINDÉTIC, -Ă adj. Referitor la asindet, care aparține asindetului. [< it. asindetico]. DOOM
asindétic adj. m., pl. asindétici; f. asindétică, pl. asindétice
asindeton
ASÍNDETON s. n. v. asindet. DOOM
asíndeton v. asindét
asindetul
ASÍNDETON s. n. v. asindet. DOOM
asíndeton v. asindét
asindetului
ASÍNDETON s. n. v. asindet. DOOM
asíndeton v. asindét
asinergia
ASINERGÍE s. f. (Med.) Tulburare a proceselor de coordonare a mișcărilor care stau la baza actelor complexe de mișcare. – Din fr. asynergie. DOOM
asinergíe s. f., art. asinergía, g.-d. asinergíi, art. asinergíei
asinergie
ASINERGÍE s. f. (Med.) Tulburare a proceselor de coordonare a mișcărilor care stau la baza actelor complexe de mișcare. – Din fr. asynergie. DOOM
asinergíe s. f., art. asinergía, g.-d. asinergíi, art. asinergíei
asinergiei
ASINERGÍE s. f. (Med.) Tulburare a proceselor de coordonare a mișcărilor care stau la baza actelor complexe de mișcare. – Din fr. asynergie. DOOM
asinergíe s. f., art. asinergía, g.-d. asinergíi, art. asinergíei
asinergii
ASINERGÍE s. f. (Med.) Tulburare a proceselor de coordonare a mișcărilor care stau la baza actelor complexe de mișcare. – Din fr. asynergie. DOOM
asinergíe s. f., art. asinergía, g.-d. asinergíi, art. asinergíei
asinergiile
ASINERGÍE s. f. (Med.) Tulburare a proceselor de coordonare a mișcărilor care stau la baza actelor complexe de mișcare. – Din fr. asynergie. DOOM
asinergíe s. f., art. asinergía, g.-d. asinergíi, art. asinergíei
asinergiilor
ASINERGÍE s. f. (Med.) Tulburare a proceselor de coordonare a mișcărilor care stau la baza actelor complexe de mișcare. – Din fr. asynergie. DOOM
asinergíe s. f., art. asinergía, g.-d. asinergíi, art. asinergíei
asini
ASÍN, asini, s. m. (Rar) Măgar. – Lat. asinus. DOOM
asín s. m., pl. asíni
asinii
ASÍN, asini, s. m. (Rar) Măgar. – Lat. asinus. DOOM
asín s. m., pl. asíni
asinilor
ASÍN, asini, s. m. (Rar) Măgar. – Lat. asinus. DOOM
asín s. m., pl. asíni
asinitate
ASINITÁTE s.f. (rar) Măgărie. [< it. asinità].
asinitatea
ASINITÁTE s.f. (rar) Măgărie. [< it. asinità].
asinități
ASINITÁTE s.f. (rar) Măgărie. [< it. asinità].
asinității
ASINITÁTE s.f. (rar) Măgărie. [< it. asinità].
asintactic
ASINTÁCTIC, -Ă adj. (Despre cuvinte compuse) Care nu este format pe baza regulilor sintactice de îmbinare a cuvintelor. [< fr. asyntactique].
asintactica
ASINTÁCTIC, -Ă adj. (Despre cuvinte compuse) Care nu este format pe baza regulilor sintactice de îmbinare a cuvintelor. [< fr. asyntactique].
asintactice
ASINTÁCTIC, -Ă adj. (Despre cuvinte compuse) Care nu este format pe baza regulilor sintactice de îmbinare a cuvintelor. [< fr. asyntactique].
asintacticei
ASINTÁCTIC, -Ă adj. (Despre cuvinte compuse) Care nu este format pe baza regulilor sintactice de îmbinare a cuvintelor. [< fr. asyntactique].
asintacticele
ASINTÁCTIC, -Ă adj. (Despre cuvinte compuse) Care nu este format pe baza regulilor sintactice de îmbinare a cuvintelor. [< fr. asyntactique].
asintacticelor
ASINTÁCTIC, -Ă adj. (Despre cuvinte compuse) Care nu este format pe baza regulilor sintactice de îmbinare a cuvintelor. [< fr. asyntactique].
asintactici
ASINTÁCTIC, -Ă adj. (Despre cuvinte compuse) Care nu este format pe baza regulilor sintactice de îmbinare a cuvintelor. [< fr. asyntactique].
asintacticii
ASINTÁCTIC, -Ă adj. (Despre cuvinte compuse) Care nu este format pe baza regulilor sintactice de îmbinare a cuvintelor. [< fr. asyntactique].
asintacticilor
ASINTÁCTIC, -Ă adj. (Despre cuvinte compuse) Care nu este format pe baza regulilor sintactice de îmbinare a cuvintelor. [< fr. asyntactique].
asintacticul
ASINTÁCTIC, -Ă adj. (Despre cuvinte compuse) Care nu este format pe baza regulilor sintactice de îmbinare a cuvintelor. [< fr. asyntactique].
asintacticului
ASINTÁCTIC, -Ă adj. (Despre cuvinte compuse) Care nu este format pe baza regulilor sintactice de îmbinare a cuvintelor. [< fr. asyntactique].
asinul
ASÍN, asini, s. m. (Rar) Măgar. – Lat. asinus. DOOM
asín s. m., pl. asíni
asinului
ASÍN, asini, s. m. (Rar) Măgar. – Lat. asinus. DOOM
asín s. m., pl. asíni
asinus
MĂGÁR, măgari, s. m. 1. Animal din familia calului, mai mic decât acesta, cu părul de obicei sur, capul mare și urechile lungi, întrebuințat ca animal de povară și de tracțiune; asin (Equus asinus). ◊ Expr. A nu fi nici cal, nici măgar = a nu avea o situație precisă, a nu aparține unei categorii determinate. 2. Epitet dat unui om prost, încăpățânat sau obraznic. – Cf. alb. magar, bg. magare.
asirian
ASIRIÁN, -Ă, asirieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație semitică care a trăit în statul Asiria; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. S. m. și f. (La pl.) Populație de limbă neosiriană din grupa limbilor semitice, care trăiește în Iraq, Iran, Siria și Transcaucazia; (și la sg.) persoană care face parte din această populație. 3. Adj. Care aparține Asiriei sau asirienilor (1, 2). ♦ (Substantivat, f.) Limba asiriană. [Pr.: -ri-an] – Din fr. assyrien. DOOM
asíro-babilonián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. asíro-babiloniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. asíro-babiloniánă, pl. asíro-babiloniéne
asirian
ASIRIÁN, -Ă, asirieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație semitică care a trăit în statul Asiria; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. S. m. și f. (La pl.) Populație de limbă neosiriană din grupa limbilor semitice, care trăiește în Iraq, Iran, Siria și Transcaucazia; (și la sg.) persoană care face parte din această populație. 3. Adj. Care aparține Asiriei sau asirienilor (1, 2). ♦ (Substantivat, f.) Limba asiriană. [Pr.: -ri-an] – Din fr. assyrien. DOOM
asíro-babilonián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. asíro-babiloniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. asíro-babiloniánă, pl. asíro-babiloniéne
asiriana
ASIRIÁN, -Ă, asirieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație semitică care a trăit în statul Asiria; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. S. m. și f. (La pl.) Populație de limbă neosiriană din grupa limbilor semitice, care trăiește în Iraq, Iran, Siria și Transcaucazia; (și la sg.) persoană care face parte din această populație. 3. Adj. Care aparține Asiriei sau asirienilor (1, 2). ♦ (Substantivat, f.) Limba asiriană. [Pr.: -ri-an] – Din fr. assyrien. DOOM
asíro-babilonián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. asíro-babiloniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. asíro-babiloniánă, pl. asíro-babiloniéne
asiriana
ASIRIÁN, -Ă, asirieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație semitică care a trăit în statul Asiria; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. S. m. și f. (La pl.) Populație de limbă neosiriană din grupa limbilor semitice, care trăiește în Iraq, Iran, Siria și Transcaucazia; (și la sg.) persoană care face parte din această populație. 3. Adj. Care aparține Asiriei sau asirienilor (1, 2). ♦ (Substantivat, f.) Limba asiriană. [Pr.: -ri-an] – Din fr. assyrien. DOOM
!asiriánă (limbă) (-ri-a-) s. f., g.-d. art. asiriénei
asiriana
ASIRIÁN, -Ă, asirieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație semitică care a trăit în statul Asiria; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. S. m. și f. (La pl.) Populație de limbă neosiriană din grupa limbilor semitice, care trăiește în Iraq, Iran, Siria și Transcaucazia; (și la sg.) persoană care face parte din această populație. 3. Adj. Care aparține Asiriei sau asirienilor (1, 2). ♦ (Substantivat, f.) Limba asiriană. [Pr.: -ri-an] – Din fr. assyrien. DOOM
asíro-babilonián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. asíro-babiloniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. asíro-babiloniánă, pl. asíro-babiloniéne
asiriane
ASIRIÁN, -Ă, asirieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație semitică care a trăit în statul Asiria; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. S. m. și f. (La pl.) Populație de limbă neosiriană din grupa limbilor semitice, care trăiește în Iraq, Iran, Siria și Transcaucazia; (și la sg.) persoană care face parte din această populație. 3. Adj. Care aparține Asiriei sau asirienilor (1, 2). ♦ (Substantivat, f.) Limba asiriană. [Pr.: -ri-an] – Din fr. assyrien. DOOM
!asiriánă (limbă) (-ri-a-) s. f., g.-d. art. asiriénei
asirianei
ASIRIÁN, -Ă, asirieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație semitică care a trăit în statul Asiria; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. S. m. și f. (La pl.) Populație de limbă neosiriană din grupa limbilor semitice, care trăiește în Iraq, Iran, Siria și Transcaucazia; (și la sg.) persoană care face parte din această populație. 3. Adj. Care aparține Asiriei sau asirienilor (1, 2). ♦ (Substantivat, f.) Limba asiriană. [Pr.: -ri-an] – Din fr. assyrien. DOOM
!asiriánă (limbă) (-ri-a-) s. f., g.-d. art. asiriénei
asirianul
ASIRIÁN, -Ă, asirieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație semitică care a trăit în statul Asiria; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. S. m. și f. (La pl.) Populație de limbă neosiriană din grupa limbilor semitice, care trăiește în Iraq, Iran, Siria și Transcaucazia; (și la sg.) persoană care face parte din această populație. 3. Adj. Care aparține Asiriei sau asirienilor (1, 2). ♦ (Substantivat, f.) Limba asiriană. [Pr.: -ri-an] – Din fr. assyrien. DOOM
asíro-babilonián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. asíro-babiloniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. asíro-babiloniánă, pl. asíro-babiloniéne
asirianul
ASIRIÁN, -Ă, asirieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație semitică care a trăit în statul Asiria; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. S. m. și f. (La pl.) Populație de limbă neosiriană din grupa limbilor semitice, care trăiește în Iraq, Iran, Siria și Transcaucazia; (și la sg.) persoană care face parte din această populație. 3. Adj. Care aparține Asiriei sau asirienilor (1, 2). ♦ (Substantivat, f.) Limba asiriană. [Pr.: -ri-an] – Din fr. assyrien. DOOM
asíro-babilonián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. asíro-babiloniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. asíro-babiloniánă, pl. asíro-babiloniéne
asirianului
ASIRIÁN, -Ă, asirieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație semitică care a trăit în statul Asiria; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. S. m. și f. (La pl.) Populație de limbă neosiriană din grupa limbilor semitice, care trăiește în Iraq, Iran, Siria și Transcaucazia; (și la sg.) persoană care face parte din această populație. 3. Adj. Care aparține Asiriei sau asirienilor (1, 2). ♦ (Substantivat, f.) Limba asiriană. [Pr.: -ri-an] – Din fr. assyrien. DOOM
asíro-babilonián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. asíro-babiloniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. asíro-babiloniánă, pl. asíro-babiloniéne
asirianului
ASIRIÁN, -Ă, asirieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație semitică care a trăit în statul Asiria; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. S. m. și f. (La pl.) Populație de limbă neosiriană din grupa limbilor semitice, care trăiește în Iraq, Iran, Siria și Transcaucazia; (și la sg.) persoană care face parte din această populație. 3. Adj. Care aparține Asiriei sau asirienilor (1, 2). ♦ (Substantivat, f.) Limba asiriană. [Pr.: -ri-an] – Din fr. assyrien. DOOM
asíro-babilonián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. asíro-babiloniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. asíro-babiloniánă, pl. asíro-babiloniéne
asiriene
ASIRIÁN, -Ă, asirieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație semitică care a trăit în statul Asiria; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. S. m. și f. (La pl.) Populație de limbă neosiriană din grupa limbilor semitice, care trăiește în Iraq, Iran, Siria și Transcaucazia; (și la sg.) persoană care face parte din această populație. 3. Adj. Care aparține Asiriei sau asirienilor (1, 2). ♦ (Substantivat, f.) Limba asiriană. [Pr.: -ri-an] – Din fr. assyrien. DOOM
asíro-babilonián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. asíro-babiloniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. asíro-babiloniánă, pl. asíro-babiloniéne
asiriene
ASIRIÁN, -Ă, asirieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație semitică care a trăit în statul Asiria; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. S. m. și f. (La pl.) Populație de limbă neosiriană din grupa limbilor semitice, care trăiește în Iraq, Iran, Siria și Transcaucazia; (și la sg.) persoană care face parte din această populație. 3. Adj. Care aparține Asiriei sau asirienilor (1, 2). ♦ (Substantivat, f.) Limba asiriană. [Pr.: -ri-an] – Din fr. assyrien. DOOM
asíro-babilonián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. asíro-babiloniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. asíro-babiloniánă, pl. asíro-babiloniéne
asirienei
ASIRIÁN, -Ă, asirieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație semitică care a trăit în statul Asiria; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. S. m. și f. (La pl.) Populație de limbă neosiriană din grupa limbilor semitice, care trăiește în Iraq, Iran, Siria și Transcaucazia; (și la sg.) persoană care face parte din această populație. 3. Adj. Care aparține Asiriei sau asirienilor (1, 2). ♦ (Substantivat, f.) Limba asiriană. [Pr.: -ri-an] – Din fr. assyrien. DOOM
asíro-babilonián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. asíro-babiloniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. asíro-babiloniánă, pl. asíro-babiloniéne
asirienei
ASIRIÁN, -Ă, asirieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație semitică care a trăit în statul Asiria; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. S. m. și f. (La pl.) Populație de limbă neosiriană din grupa limbilor semitice, care trăiește în Iraq, Iran, Siria și Transcaucazia; (și la sg.) persoană care face parte din această populație. 3. Adj. Care aparține Asiriei sau asirienilor (1, 2). ♦ (Substantivat, f.) Limba asiriană. [Pr.: -ri-an] – Din fr. assyrien. DOOM
asíro-babilonián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. asíro-babiloniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. asíro-babiloniánă, pl. asíro-babiloniéne
asirienele
ASIRIÁN, -Ă, asirieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație semitică care a trăit în statul Asiria; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. S. m. și f. (La pl.) Populație de limbă neosiriană din grupa limbilor semitice, care trăiește în Iraq, Iran, Siria și Transcaucazia; (și la sg.) persoană care face parte din această populație. 3. Adj. Care aparține Asiriei sau asirienilor (1, 2). ♦ (Substantivat, f.) Limba asiriană. [Pr.: -ri-an] – Din fr. assyrien. DOOM
asíro-babilonián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. asíro-babiloniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. asíro-babiloniánă, pl. asíro-babiloniéne
asirienele
ASIRIÁN, -Ă, asirieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație semitică care a trăit în statul Asiria; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. S. m. și f. (La pl.) Populație de limbă neosiriană din grupa limbilor semitice, care trăiește în Iraq, Iran, Siria și Transcaucazia; (și la sg.) persoană care face parte din această populație. 3. Adj. Care aparține Asiriei sau asirienilor (1, 2). ♦ (Substantivat, f.) Limba asiriană. [Pr.: -ri-an] – Din fr. assyrien. DOOM
asíro-babilonián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. asíro-babiloniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. asíro-babiloniánă, pl. asíro-babiloniéne
asirienelor
ASIRIÁN, -Ă, asirieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație semitică care a trăit în statul Asiria; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. S. m. și f. (La pl.) Populație de limbă neosiriană din grupa limbilor semitice, care trăiește în Iraq, Iran, Siria și Transcaucazia; (și la sg.) persoană care face parte din această populație. 3. Adj. Care aparține Asiriei sau asirienilor (1, 2). ♦ (Substantivat, f.) Limba asiriană. [Pr.: -ri-an] – Din fr. assyrien. DOOM
asíro-babilonián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. asíro-babiloniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. asíro-babiloniánă, pl. asíro-babiloniéne
asirienelor
ASIRIÁN, -Ă, asirieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație semitică care a trăit în statul Asiria; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. S. m. și f. (La pl.) Populație de limbă neosiriană din grupa limbilor semitice, care trăiește în Iraq, Iran, Siria și Transcaucazia; (și la sg.) persoană care face parte din această populație. 3. Adj. Care aparține Asiriei sau asirienilor (1, 2). ♦ (Substantivat, f.) Limba asiriană. [Pr.: -ri-an] – Din fr. assyrien. DOOM
asíro-babilonián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. asíro-babiloniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. asíro-babiloniánă, pl. asíro-babiloniéne
asirieni
ASIRIÁN, -Ă, asirieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație semitică care a trăit în statul Asiria; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. S. m. și f. (La pl.) Populație de limbă neosiriană din grupa limbilor semitice, care trăiește în Iraq, Iran, Siria și Transcaucazia; (și la sg.) persoană care face parte din această populație. 3. Adj. Care aparține Asiriei sau asirienilor (1, 2). ♦ (Substantivat, f.) Limba asiriană. [Pr.: -ri-an] – Din fr. assyrien. DOOM
asíro-babilonián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. asíro-babiloniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. asíro-babiloniánă, pl. asíro-babiloniéne
asirieni
ASIRIÁN, -Ă, asirieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație semitică care a trăit în statul Asiria; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. S. m. și f. (La pl.) Populație de limbă neosiriană din grupa limbilor semitice, care trăiește în Iraq, Iran, Siria și Transcaucazia; (și la sg.) persoană care face parte din această populație. 3. Adj. Care aparține Asiriei sau asirienilor (1, 2). ♦ (Substantivat, f.) Limba asiriană. [Pr.: -ri-an] – Din fr. assyrien. DOOM
asíro-babilonián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. asíro-babiloniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. asíro-babiloniánă, pl. asíro-babiloniéne
asirienii
ASIRIÁN, -Ă, asirieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație semitică care a trăit în statul Asiria; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. S. m. și f. (La pl.) Populație de limbă neosiriană din grupa limbilor semitice, care trăiește în Iraq, Iran, Siria și Transcaucazia; (și la sg.) persoană care face parte din această populație. 3. Adj. Care aparține Asiriei sau asirienilor (1, 2). ♦ (Substantivat, f.) Limba asiriană. [Pr.: -ri-an] – Din fr. assyrien. DOOM
asíro-babilonián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. asíro-babiloniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. asíro-babiloniánă, pl. asíro-babiloniéne
asirienii
ASIRIÁN, -Ă, asirieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație semitică care a trăit în statul Asiria; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. S. m. și f. (La pl.) Populație de limbă neosiriană din grupa limbilor semitice, care trăiește în Iraq, Iran, Siria și Transcaucazia; (și la sg.) persoană care face parte din această populație. 3. Adj. Care aparține Asiriei sau asirienilor (1, 2). ♦ (Substantivat, f.) Limba asiriană. [Pr.: -ri-an] – Din fr. assyrien. DOOM
asíro-babilonián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. asíro-babiloniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. asíro-babiloniánă, pl. asíro-babiloniéne
asirienilor
ASIRIÁN, -Ă, asirieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație semitică care a trăit în statul Asiria; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. S. m. și f. (La pl.) Populație de limbă neosiriană din grupa limbilor semitice, care trăiește în Iraq, Iran, Siria și Transcaucazia; (și la sg.) persoană care face parte din această populație. 3. Adj. Care aparține Asiriei sau asirienilor (1, 2). ♦ (Substantivat, f.) Limba asiriană. [Pr.: -ri-an] – Din fr. assyrien. DOOM
asíro-babilonián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. asíro-babiloniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. asíro-babiloniánă, pl. asíro-babiloniéne
asirienilor
ASIRIÁN, -Ă, asirieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație semitică care a trăit în statul Asiria; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. S. m. și f. (La pl.) Populație de limbă neosiriană din grupa limbilor semitice, care trăiește în Iraq, Iran, Siria și Transcaucazia; (și la sg.) persoană care face parte din această populație. 3. Adj. Care aparține Asiriei sau asirienilor (1, 2). ♦ (Substantivat, f.) Limba asiriană. [Pr.: -ri-an] – Din fr. assyrien. DOOM
asíro-babilonián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. asíro-babiloniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. asíro-babiloniánă, pl. asíro-babiloniéne
asiriolog
ASIRIOLÓG, -Ă, asiriologi, -e, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în asiriologie. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. assyriologue. DOOM
asiriológă (rar) (-ri-o-) s. f., g.-d. art. asiriológei; pl. asiriológe
asiriologa
ASIRIOLÓG, -Ă, asiriologi, -e, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în asiriologie. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. assyriologue. DOOM
asiriológă (rar) (-ri-o-) s. f., g.-d. art. asiriológei; pl. asiriológe
asiriologe
ASIRIOLÓG, -Ă, asiriologi, -e, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în asiriologie. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. assyriologue. DOOM
asiriológă (rar) (-ri-o-) s. f., g.-d. art. asiriológei; pl. asiriológe
asiriologei
ASIRIOLÓG, -Ă, asiriologi, -e, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în asiriologie. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. assyriologue. DOOM
asiriológă (rar) (-ri-o-) s. f., g.-d. art. asiriológei; pl. asiriológe
asiriologele
ASIRIOLÓG, -Ă, asiriologi, -e, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în asiriologie. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. assyriologue. DOOM
asiriológă (rar) (-ri-o-) s. f., g.-d. art. asiriológei; pl. asiriológe
asiriologelor
ASIRIOLÓG, -Ă, asiriologi, -e, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în asiriologie. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. assyriologue. DOOM
asiriológă (rar) (-ri-o-) s. f., g.-d. art. asiriológei; pl. asiriológe
asiriologi
ASIRIOLÓG, -Ă, asiriologi, -e, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în asiriologie. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. assyriologue. DOOM
asiriológă (rar) (-ri-o-) s. f., g.-d. art. asiriológei; pl. asiriológe
asiriologia
ASIRIOLOGÍE s. f. Disciplină care studiază istoria, cultura și limba din Asiria. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. assyriologie. DOOM
asiriologíe (-ri-o-) s. f., art. asiriología, g.-d. asiriologíi, art. asiriologíei
asiriologie
ASIRIOLOGÍE s. f. Disciplină care studiază istoria, cultura și limba din Asiria. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. assyriologie. DOOM
asiriologíe (-ri-o-) s. f., art. asiriología, g.-d. asiriologíi, art. asiriologíei
asiriologiei
ASIRIOLOGÍE s. f. Disciplină care studiază istoria, cultura și limba din Asiria. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. assyriologie. DOOM
asiriologíe (-ri-o-) s. f., art. asiriología, g.-d. asiriologíi, art. asiriologíei
asiriologii
ASIRIOLÓG, -Ă, asiriologi, -e, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în asiriologie. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. assyriologue. DOOM
asiriológă (rar) (-ri-o-) s. f., g.-d. art. asiriológei; pl. asiriológe
asiriologii
ASIRIOLOGÍE s. f. Disciplină care studiază istoria, cultura și limba din Asiria. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. assyriologie. DOOM
asiriologíe (-ri-o-) s. f., art. asiriología, g.-d. asiriologíi, art. asiriologíei
asiriologilor
ASIRIOLÓG, -Ă, asiriologi, -e, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în asiriologie. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. assyriologue. DOOM
asiriológă (rar) (-ri-o-) s. f., g.-d. art. asiriológei; pl. asiriológe
asiriologul
ASIRIOLÓG, -Ă, asiriologi, -e, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în asiriologie. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. assyriologue. DOOM
asiriológă (rar) (-ri-o-) s. f., g.-d. art. asiriológei; pl. asiriológe
asiriologului
ASIRIOLÓG, -Ă, asiriologi, -e, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în asiriologie. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. assyriologue. DOOM
asiriológă (rar) (-ri-o-) s. f., g.-d. art. asiriológei; pl. asiriológe
asist
ASISTÁ, asíst, vb. I. 1. Intranz. A fi de față, a lua parte (la...). 2. Tranz. A sta lângă cineva pentru a-l ajuta, pentru a-l apăra etc. – Din fr. assister. DOOM
asistá (a ~) vb., ind. prez. 3 asístă
asista
ASISTÁ, asíst, vb. I. 1. Intranz. A fi de față, a lua parte (la...). 2. Tranz. A sta lângă cineva pentru a-l ajuta, pentru a-l apăra etc. – Din fr. assister. DOOM
asistá (a ~) vb., ind. prez. 3 asístă
asistai
ASISTÁ, asíst, vb. I. 1. Intranz. A fi de față, a lua parte (la...). 2. Tranz. A sta lângă cineva pentru a-l ajuta, pentru a-l apăra etc. – Din fr. assister. DOOM
asistá (a ~) vb., ind. prez. 3 asístă
asistam
ASISTÁ, asíst, vb. I. 1. Intranz. A fi de față, a lua parte (la...). 2. Tranz. A sta lângă cineva pentru a-l ajuta, pentru a-l apăra etc. – Din fr. assister. DOOM
asistá (a ~) vb., ind. prez. 3 asístă
asistare
ASISTÁ, asíst, vb. I. 1. Intranz. A fi de față, a lua parte (la...). 2. Tranz. A sta lângă cineva pentru a-l ajuta, pentru a-l apăra etc. – Din fr. assister. DOOM
asistá (a ~) vb., ind. prez. 3 asístă
asistară
ASISTÁ, asíst, vb. I. 1. Intranz. A fi de față, a lua parte (la...). 2. Tranz. A sta lângă cineva pentru a-l ajuta, pentru a-l apăra etc. – Din fr. assister. DOOM
asistá (a ~) vb., ind. prez. 3 asístă
asistarăm
ASISTÁ, asíst, vb. I. 1. Intranz. A fi de față, a lua parte (la...). 2. Tranz. A sta lângă cineva pentru a-l ajuta, pentru a-l apăra etc. – Din fr. assister. DOOM
asistá (a ~) vb., ind. prez. 3 asístă
asistarăți
ASISTÁ, asíst, vb. I. 1. Intranz. A fi de față, a lua parte (la...). 2. Tranz. A sta lângă cineva pentru a-l ajuta, pentru a-l apăra etc. – Din fr. assister. DOOM
asistá (a ~) vb., ind. prez. 3 asístă
asistase
ASISTÁ, asíst, vb. I. 1. Intranz. A fi de față, a lua parte (la...). 2. Tranz. A sta lângă cineva pentru a-l ajuta, pentru a-l apăra etc. – Din fr. assister. DOOM
asistá (a ~) vb., ind. prez. 3 asístă
asistasem
ASISTÁ, asíst, vb. I. 1. Intranz. A fi de față, a lua parte (la...). 2. Tranz. A sta lângă cineva pentru a-l ajuta, pentru a-l apăra etc. – Din fr. assister. DOOM
asistá (a ~) vb., ind. prez. 3 asístă
asistaseră
ASISTÁ, asíst, vb. I. 1. Intranz. A fi de față, a lua parte (la...). 2. Tranz. A sta lângă cineva pentru a-l ajuta, pentru a-l apăra etc. – Din fr. assister. DOOM
asistá (a ~) vb., ind. prez. 3 asístă
asistaserăm
ASISTÁ, asíst, vb. I. 1. Intranz. A fi de față, a lua parte (la...). 2. Tranz. A sta lângă cineva pentru a-l ajuta, pentru a-l apăra etc. – Din fr. assister. DOOM
asistá (a ~) vb., ind. prez. 3 asístă
asistaserăți
ASISTÁ, asíst, vb. I. 1. Intranz. A fi de față, a lua parte (la...). 2. Tranz. A sta lângă cineva pentru a-l ajuta, pentru a-l apăra etc. – Din fr. assister. DOOM
asistá (a ~) vb., ind. prez. 3 asístă
asistaseși
ASISTÁ, asíst, vb. I. 1. Intranz. A fi de față, a lua parte (la...). 2. Tranz. A sta lângă cineva pentru a-l ajuta, pentru a-l apăra etc. – Din fr. assister. DOOM
asistá (a ~) vb., ind. prez. 3 asístă
asistaseți
ASISTÁ, asíst, vb. I. 1. Intranz. A fi de față, a lua parte (la...). 2. Tranz. A sta lângă cineva pentru a-l ajuta, pentru a-l apăra etc. – Din fr. assister. DOOM
asistá (a ~) vb., ind. prez. 3 asístă
asistat
ASISTÁ, asíst, vb. I. 1. Intranz. A fi de față, a lua parte (la...). 2. Tranz. A sta lângă cineva pentru a-l ajuta, pentru a-l apăra etc. – Din fr. assister. DOOM
asistá (a ~) vb., ind. prez. 3 asístă
asistat
ASISTÁ, asíst, vb. I. 1. Intranz. A fi de față, a lua parte (la...). 2. Tranz. A sta lângă cineva pentru a-l ajuta, pentru a-l apăra etc. – Din fr. assister.
asistata
ASISTÁ, asíst, vb. I. 1. Intranz. A fi de față, a lua parte (la...). 2. Tranz. A sta lângă cineva pentru a-l ajuta, pentru a-l apăra etc. – Din fr. assister.
asistate
ASISTÁ, asíst, vb. I. 1. Intranz. A fi de față, a lua parte (la...). 2. Tranz. A sta lângă cineva pentru a-l ajuta, pentru a-l apăra etc. – Din fr. assister.
asistatei
ASISTÁ, asíst, vb. I. 1. Intranz. A fi de față, a lua parte (la...). 2. Tranz. A sta lângă cineva pentru a-l ajuta, pentru a-l apăra etc. – Din fr. assister.
asistatele
ASISTÁ, asíst, vb. I. 1. Intranz. A fi de față, a lua parte (la...). 2. Tranz. A sta lângă cineva pentru a-l ajuta, pentru a-l apăra etc. – Din fr. assister.
asistatelor
ASISTÁ, asíst, vb. I. 1. Intranz. A fi de față, a lua parte (la...). 2. Tranz. A sta lângă cineva pentru a-l ajuta, pentru a-l apăra etc. – Din fr. assister.
asistatul
ASISTÁ, asíst, vb. I. 1. Intranz. A fi de față, a lua parte (la...). 2. Tranz. A sta lângă cineva pentru a-l ajuta, pentru a-l apăra etc. – Din fr. assister.
asistatului
ASISTÁ, asíst, vb. I. 1. Intranz. A fi de față, a lua parte (la...). 2. Tranz. A sta lângă cineva pentru a-l ajuta, pentru a-l apăra etc. – Din fr. assister.
asistau
ASISTÁ, asíst, vb. I. 1. Intranz. A fi de față, a lua parte (la...). 2. Tranz. A sta lângă cineva pentru a-l ajuta, pentru a-l apăra etc. – Din fr. assister. DOOM
asistá (a ~) vb., ind. prez. 3 asístă
asistași
ASISTÁ, asíst, vb. I. 1. Intranz. A fi de față, a lua parte (la...). 2. Tranz. A sta lângă cineva pentru a-l ajuta, pentru a-l apăra etc. – Din fr. assister. DOOM
asistá (a ~) vb., ind. prez. 3 asístă
asistați
ASISTÁ, asíst, vb. I. 1. Intranz. A fi de față, a lua parte (la...). 2. Tranz. A sta lângă cineva pentru a-l ajuta, pentru a-l apăra etc. – Din fr. assister. DOOM
asistá (a ~) vb., ind. prez. 3 asístă
asistați
ASISTÁ, asíst, vb. I. 1. Intranz. A fi de față, a lua parte (la...). 2. Tranz. A sta lângă cineva pentru a-l ajuta, pentru a-l apăra etc. – Din fr. assister.
asistații
ASISTÁ, asíst, vb. I. 1. Intranz. A fi de față, a lua parte (la...). 2. Tranz. A sta lângă cineva pentru a-l ajuta, pentru a-l apăra etc. – Din fr. assister.
asistaților
ASISTÁ, asíst, vb. I. 1. Intranz. A fi de față, a lua parte (la...). 2. Tranz. A sta lângă cineva pentru a-l ajuta, pentru a-l apăra etc. – Din fr. assister.
asiste
ASISTÁ, asíst, vb. I. 1. Intranz. A fi de față, a lua parte (la...). 2. Tranz. A sta lângă cineva pentru a-l ajuta, pentru a-l apăra etc. – Din fr. assister. DOOM
asistá (a ~) vb., ind. prez. 3 asístă
asistent
ASISTÉNT, -Ă, asistenți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care asistă, care este de față la ceva. 2. S. m. și f. Persoană care asistă pe cineva, care e de față pentru a da ajutor ♦ Grad didactic în învățământul superior, inferior lectorului; persoană care are acest grad. – Din fr. assistant, lat. assistens, -ntis, germ. Assistent. DOOM
asistént adj. m., s. m., pl. asisténți; adj. f., s. f. asisténtă, pl. asisténte; abr. asist.
asistent
ASISTÉNT, -Ă, asistenți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care asistă, care este de față la ceva. 2. S. m. și f. Persoană care asistă pe cineva, care e de față pentru a da ajutor ♦ Grad didactic în învățământul superior, inferior lectorului; persoană care are acest grad. – Din fr. assistant, lat. assistens, -ntis, germ. Assistent. DOOM
asistént adj. m., s. m., pl. asisténți; adj. f., s. f. asisténtă, pl. asisténte; abr. asist.
asistenta
ASISTÉNT, -Ă, asistenți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care asistă, care este de față la ceva. 2. S. m. și f. Persoană care asistă pe cineva, care e de față pentru a da ajutor ♦ Grad didactic în învățământul superior, inferior lectorului; persoană care are acest grad. – Din fr. assistant, lat. assistens, -ntis, germ. Assistent. DOOM
asistént adj. m., s. m., pl. asisténți; adj. f., s. f. asisténtă, pl. asisténte; abr. asist.
asistenta
ASISTÉNT, -Ă, asistenți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care asistă, care este de față la ceva. 2. S. m. și f. Persoană care asistă pe cineva, care e de față pentru a da ajutor ♦ Grad didactic în învățământul superior, inferior lectorului; persoană care are acest grad. – Din fr. assistant, lat. assistens, -ntis, germ. Assistent. DOOM
asistént adj. m., s. m., pl. asisténți; adj. f., s. f. asisténtă, pl. asisténte; abr. asist.
asistente
ASISTÉNT, -Ă, asistenți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care asistă, care este de față la ceva. 2. S. m. și f. Persoană care asistă pe cineva, care e de față pentru a da ajutor ♦ Grad didactic în învățământul superior, inferior lectorului; persoană care are acest grad. – Din fr. assistant, lat. assistens, -ntis, germ. Assistent. DOOM
asistént adj. m., s. m., pl. asisténți; adj. f., s. f. asisténtă, pl. asisténte; abr. asist.
asistente
ASISTÉNT, -Ă, asistenți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care asistă, care este de față la ceva. 2. S. m. și f. Persoană care asistă pe cineva, care e de față pentru a da ajutor ♦ Grad didactic în învățământul superior, inferior lectorului; persoană care are acest grad. – Din fr. assistant, lat. assistens, -ntis, germ. Assistent. DOOM
asistént adj. m., s. m., pl. asisténți; adj. f., s. f. asisténtă, pl. asisténte; abr. asist.
asistentei
ASISTÉNT, -Ă, asistenți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care asistă, care este de față la ceva. 2. S. m. și f. Persoană care asistă pe cineva, care e de față pentru a da ajutor ♦ Grad didactic în învățământul superior, inferior lectorului; persoană care are acest grad. – Din fr. assistant, lat. assistens, -ntis, germ. Assistent. DOOM
asistént adj. m., s. m., pl. asisténți; adj. f., s. f. asisténtă, pl. asisténte; abr. asist.
asistentei
ASISTÉNT, -Ă, asistenți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care asistă, care este de față la ceva. 2. S. m. și f. Persoană care asistă pe cineva, care e de față pentru a da ajutor ♦ Grad didactic în învățământul superior, inferior lectorului; persoană care are acest grad. – Din fr. assistant, lat. assistens, -ntis, germ. Assistent. DOOM
asistént adj. m., s. m., pl. asisténți; adj. f., s. f. asisténtă, pl. asisténte; abr. asist.
asistentele
ASISTÉNT, -Ă, asistenți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care asistă, care este de față la ceva. 2. S. m. și f. Persoană care asistă pe cineva, care e de față pentru a da ajutor ♦ Grad didactic în învățământul superior, inferior lectorului; persoană care are acest grad. – Din fr. assistant, lat. assistens, -ntis, germ. Assistent. DOOM
asistént adj. m., s. m., pl. asisténți; adj. f., s. f. asisténtă, pl. asisténte; abr. asist.
asistentele
ASISTÉNT, -Ă, asistenți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care asistă, care este de față la ceva. 2. S. m. și f. Persoană care asistă pe cineva, care e de față pentru a da ajutor ♦ Grad didactic în învățământul superior, inferior lectorului; persoană care are acest grad. – Din fr. assistant, lat. assistens, -ntis, germ. Assistent. DOOM
asistént adj. m., s. m., pl. asisténți; adj. f., s. f. asisténtă, pl. asisténte; abr. asist.
asistentelor
ASISTÉNT, -Ă, asistenți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care asistă, care este de față la ceva. 2. S. m. și f. Persoană care asistă pe cineva, care e de față pentru a da ajutor ♦ Grad didactic în învățământul superior, inferior lectorului; persoană care are acest grad. – Din fr. assistant, lat. assistens, -ntis, germ. Assistent. DOOM
asistént adj. m., s. m., pl. asisténți; adj. f., s. f. asisténtă, pl. asisténte; abr. asist.
asistentelor
ASISTÉNT, -Ă, asistenți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care asistă, care este de față la ceva. 2. S. m. și f. Persoană care asistă pe cineva, care e de față pentru a da ajutor ♦ Grad didactic în învățământul superior, inferior lectorului; persoană care are acest grad. – Din fr. assistant, lat. assistens, -ntis, germ. Assistent. DOOM
asistént adj. m., s. m., pl. asisténți; adj. f., s. f. asisténtă, pl. asisténte; abr. asist.
asistentul
ASISTÉNT, -Ă, asistenți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care asistă, care este de față la ceva. 2. S. m. și f. Persoană care asistă pe cineva, care e de față pentru a da ajutor ♦ Grad didactic în învățământul superior, inferior lectorului; persoană care are acest grad. – Din fr. assistant, lat. assistens, -ntis, germ. Assistent. DOOM
asistént adj. m., s. m., pl. asisténți; adj. f., s. f. asisténtă, pl. asisténte; abr. asist.
asistentul
ASISTÉNT, -Ă, asistenți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care asistă, care este de față la ceva. 2. S. m. și f. Persoană care asistă pe cineva, care e de față pentru a da ajutor ♦ Grad didactic în învățământul superior, inferior lectorului; persoană care are acest grad. – Din fr. assistant, lat. assistens, -ntis, germ. Assistent. DOOM
asistént adj. m., s. m., pl. asisténți; adj. f., s. f. asisténtă, pl. asisténte; abr. asist.
asistentului
ASISTÉNT, -Ă, asistenți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care asistă, care este de față la ceva. 2. S. m. și f. Persoană care asistă pe cineva, care e de față pentru a da ajutor ♦ Grad didactic în învățământul superior, inferior lectorului; persoană care are acest grad. – Din fr. assistant, lat. assistens, -ntis, germ. Assistent. DOOM
asistént adj. m., s. m., pl. asisténți; adj. f., s. f. asisténtă, pl. asisténte; abr. asist.
asistentului
ASISTÉNT, -Ă, asistenți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care asistă, care este de față la ceva. 2. S. m. și f. Persoană care asistă pe cineva, care e de față pentru a da ajutor ♦ Grad didactic în învățământul superior, inferior lectorului; persoană care are acest grad. – Din fr. assistant, lat. assistens, -ntis, germ. Assistent. DOOM
asistént adj. m., s. m., pl. asisténți; adj. f., s. f. asisténtă, pl. asisténte; abr. asist.
asistenți
ASISTÉNT, -Ă, asistenți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care asistă, care este de față la ceva. 2. S. m. și f. Persoană care asistă pe cineva, care e de față pentru a da ajutor ♦ Grad didactic în învățământul superior, inferior lectorului; persoană care are acest grad. – Din fr. assistant, lat. assistens, -ntis, germ. Assistent. DOOM
asistént adj. m., s. m., pl. asisténți; adj. f., s. f. asisténtă, pl. asisténte; abr. asist.
asistenți
ASISTÉNT, -Ă, asistenți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care asistă, care este de față la ceva. 2. S. m. și f. Persoană care asistă pe cineva, care e de față pentru a da ajutor ♦ Grad didactic în învățământul superior, inferior lectorului; persoană care are acest grad. – Din fr. assistant, lat. assistens, -ntis, germ. Assistent. DOOM
asistént adj. m., s. m., pl. asisténți; adj. f., s. f. asisténtă, pl. asisténte; abr. asist.
asistenții
ASISTÉNT, -Ă, asistenți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care asistă, care este de față la ceva. 2. S. m. și f. Persoană care asistă pe cineva, care e de față pentru a da ajutor ♦ Grad didactic în învățământul superior, inferior lectorului; persoană care are acest grad. – Din fr. assistant, lat. assistens, -ntis, germ. Assistent. DOOM
asistént adj. m., s. m., pl. asisténți; adj. f., s. f. asisténtă, pl. asisténte; abr. asist.
asistenții
ASISTÉNT, -Ă, asistenți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care asistă, care este de față la ceva. 2. S. m. și f. Persoană care asistă pe cineva, care e de față pentru a da ajutor ♦ Grad didactic în învățământul superior, inferior lectorului; persoană care are acest grad. – Din fr. assistant, lat. assistens, -ntis, germ. Assistent. DOOM
asistént adj. m., s. m., pl. asisténți; adj. f., s. f. asisténtă, pl. asisténte; abr. asist.
asistenților
ASISTÉNT, -Ă, asistenți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care asistă, care este de față la ceva. 2. S. m. și f. Persoană care asistă pe cineva, care e de față pentru a da ajutor ♦ Grad didactic în învățământul superior, inferior lectorului; persoană care are acest grad. – Din fr. assistant, lat. assistens, -ntis, germ. Assistent. DOOM
asistént adj. m., s. m., pl. asisténți; adj. f., s. f. asisténtă, pl. asisténte; abr. asist.
asistenților
ASISTÉNT, -Ă, asistenți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care asistă, care este de față la ceva. 2. S. m. și f. Persoană care asistă pe cineva, care e de față pentru a da ajutor ♦ Grad didactic în învățământul superior, inferior lectorului; persoană care are acest grad. – Din fr. assistant, lat. assistens, -ntis, germ. Assistent. DOOM
asistént adj. m., s. m., pl. asisténți; adj. f., s. f. asisténtă, pl. asisténte; abr. asist.
asistență
ASISTÉNȚĂ s. f. 1. Totalitatea persoanelor care asistă la ceva (în special la o conferință sau la un spectacol). ♦ Prezență (într-un anumit loc). 2. Sprijin, ajutor (medical, material etc.). ◊ Asistență socială = sprijinire materială a persoanelor care nu sunt apte de muncă și nu beneficiază de drepturile conferite în cadrul asigurărilor sociale. Asistență medicală = îngrijire a bolnavilor de către un personal calificat. Asistență maritimă = ajutor dat unei nave în pericol de către o altă navă. Asistență juridică = sprijin dat unei persoane pentru a-și susține drepturile în fața justiției. Asistență mutuală = înțelegere politico-militară între două sau mai multe state pentru apărarea comună împotriva unui atac armat. – Din fr. assistance. DOOM
asisténță s. f., g.-d. art. asisténței
asistolic
ASISTÓLIC, -Ă, asistolici, -ce, adj. (Med.) Referitor la asistolie, de asistolie. – Din fr. asystolique.
asistolica
ASISTÓLIC, -Ă, asistolici, -ce, adj. (Med.) Referitor la asistolie, de asistolie. – Din fr. asystolique.
asistolice
ASISTÓLIC, -Ă, asistolici, -ce, adj. (Med.) Referitor la asistolie, de asistolie. – Din fr. asystolique.
asistolicei
ASISTÓLIC, -Ă, asistolici, -ce, adj. (Med.) Referitor la asistolie, de asistolie. – Din fr. asystolique.
asistolicele
ASISTÓLIC, -Ă, asistolici, -ce, adj. (Med.) Referitor la asistolie, de asistolie. – Din fr. asystolique.
asistolicelor
ASISTÓLIC, -Ă, asistolici, -ce, adj. (Med.) Referitor la asistolie, de asistolie. – Din fr. asystolique.
asistolici
ASISTÓLIC, -Ă, asistolici, -ce, adj. (Med.) Referitor la asistolie, de asistolie. – Din fr. asystolique.
asistolicii
ASISTÓLIC, -Ă, asistolici, -ce, adj. (Med.) Referitor la asistolie, de asistolie. – Din fr. asystolique.
asistolicilor
ASISTÓLIC, -Ă, asistolici, -ce, adj. (Med.) Referitor la asistolie, de asistolie. – Din fr. asystolique.
asistolicul
ASISTÓLIC, -Ă, asistolici, -ce, adj. (Med.) Referitor la asistolie, de asistolie. – Din fr. asystolique.
asistolicului
ASISTÓLIC, -Ă, asistolici, -ce, adj. (Med.) Referitor la asistolie, de asistolie. – Din fr. asystolique.
asistolie
ASISTOLÍE s. f. (Med.) 1. Slăbire a contracțiilor inimii. 2. (Impr.) Insuficiență cardiacă totală. – Din fr. asystolie. DOOM
asistolíe s. f., art. asistolía, g.-d. asistolíi, art. asistolíei
asistând
ASISTÁ, asíst, vb. I. 1. Intranz. A fi de față, a lua parte (la...). 2. Tranz. A sta lângă cineva pentru a-l ajuta, pentru a-l apăra etc. – Din fr. assister. DOOM
asistá (a ~) vb., ind. prez. 3 asístă
asistînd
ASISTÁ, asíst, vb. I. 1. Intranz. A fi de față, a lua parte (la...). 2. Tranz. A sta lângă cineva pentru a-l ajuta, pentru a-l apăra etc. – Din fr. assister. DOOM
asistá (a ~) vb., ind. prez. 3 asístă
asiza
ASÍZĂ, asize, s. f. Fiecare dintre straturile orizontale de cărămidă, piatră etc. care alcătuiesc zidăria unei construcții. – Din fr. assise. DOOM
asíză s. f., g.-d. art. asízei; pl. asíze
asize
ASÍZĂ, asize, s. f. Fiecare dintre straturile orizontale de cărămidă, piatră etc. care alcătuiesc zidăria unei construcții. – Din fr. assise. DOOM
asíză s. f., g.-d. art. asízei; pl. asíze
asizei
ASÍZĂ, asize, s. f. Fiecare dintre straturile orizontale de cărămidă, piatră etc. care alcătuiesc zidăria unei construcții. – Din fr. assise. DOOM
asíză s. f., g.-d. art. asízei; pl. asíze
asizele
ASÍZĂ, asize, s. f. Fiecare dintre straturile orizontale de cărămidă, piatră etc. care alcătuiesc zidăria unei construcții. – Din fr. assise. DOOM
asíză s. f., g.-d. art. asízei; pl. asíze
asizelor
ASÍZĂ, asize, s. f. Fiecare dintre straturile orizontale de cărămidă, piatră etc. care alcătuiesc zidăria unei construcții. – Din fr. assise. DOOM
asíză s. f., g.-d. art. asízei; pl. asíze
asiști
ASISTÁ, asíst, vb. I. 1. Intranz. A fi de față, a lua parte (la...). 2. Tranz. A sta lângă cineva pentru a-l ajuta, pentru a-l apăra etc. – Din fr. assister. DOOM
asistá (a ~) vb., ind. prez. 3 asístă
aslam
aslám (-muri), s. n. – Cămătărie. Tăt. aslam (Șeineanu, I, XVIII; DAR); cf. rus. oslam. Înv. (sec. XVIII).
aslan
aslán (-ni), s. m. (Înv.) Leu. – Var. arslan. Mr. aslan. Tc. a(r)slan.
aslo
ÁSLO, (2) ASLO-uri, s. n. (Med.) 1. Test pentru depistarea infecției produse de streptococul hemolitic, constând în evidențierea anticorpului ce neutralizează streptolizina. 2. Tip de analiză efectuată cu un asemenea test. – Abr. din Antistreptolizina O. DOOM
*ÁSLO/Áslo s. n., art. ÁSLO-ul/Áslo-ul, (analize) pl. ÁSLO-uri/Áslo-uri
asmațuchi
HAȘMACIÚCĂ s. f. v. hasmațuchi. DOOM
hasmațúchi (-țuchi) s. m.
asmut
ASMUȚÍ, asmút, vb. I. 1. Intranz. A îndemna (prin strigăte) un câine să urmărească, să atace pe cineva; a întărâta un câine. 2. Fig. A stârni, a instiga, a îndemna pe cineva la acțiuni violente, dușmănoase. [Var.: asmuțá vb. I] – Et. nec. DOOM
asmuțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asmút, 3 sg. asmúte; conj. prez. 3 să asmútă
asmute
ASMUȚÍ, asmút, vb. I. 1. Intranz. A îndemna (prin strigăte) un câine să urmărească, să atace pe cineva; a întărâta un câine. 2. Fig. A stârni, a instiga, a îndemna pe cineva la acțiuni violente, dușmănoase. [Var.: asmuțá vb. I] – Et. nec. DOOM
asmuțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asmút, 3 sg. asmúte; conj. prez. 3 să asmútă
asmută
ASMUȚÍ, asmút, vb. I. 1. Intranz. A îndemna (prin strigăte) un câine să urmărească, să atace pe cineva; a întărâta un câine. 2. Fig. A stârni, a instiga, a îndemna pe cineva la acțiuni violente, dușmănoase. [Var.: asmuțá vb. I] – Et. nec. DOOM
asmuțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asmút, 3 sg. asmúte; conj. prez. 3 să asmútă
asmuțare
ASMUȚÍRE, asmuțiri, s. f. Acțiunea de a asmuți. [Var.: asmuțáre s. f.] – V. asmuți. DOOM
asmuțíre s. f., g.-d. art. asmuțírii; pl. asmuțíri
asmuțat
ASMUȚÁ vb. I v. asmuți.
asmuțea
ASMUȚÍ, asmút, vb. I. 1. Intranz. A îndemna (prin strigăte) un câine să urmărească, să atace pe cineva; a întărâta un câine. 2. Fig. A stârni, a instiga, a îndemna pe cineva la acțiuni violente, dușmănoase. [Var.: asmuțá vb. I] – Et. nec. DOOM
asmuțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asmút, 3 sg. asmúte; conj. prez. 3 să asmútă
asmuțeai
ASMUȚÍ, asmút, vb. I. 1. Intranz. A îndemna (prin strigăte) un câine să urmărească, să atace pe cineva; a întărâta un câine. 2. Fig. A stârni, a instiga, a îndemna pe cineva la acțiuni violente, dușmănoase. [Var.: asmuțá vb. I] – Et. nec. DOOM
asmuțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asmút, 3 sg. asmúte; conj. prez. 3 să asmútă
asmuțeam
ASMUȚÍ, asmút, vb. I. 1. Intranz. A îndemna (prin strigăte) un câine să urmărească, să atace pe cineva; a întărâta un câine. 2. Fig. A stârni, a instiga, a îndemna pe cineva la acțiuni violente, dușmănoase. [Var.: asmuțá vb. I] – Et. nec. DOOM
asmuțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asmút, 3 sg. asmúte; conj. prez. 3 să asmútă
asmuțeau
ASMUȚÍ, asmút, vb. I. 1. Intranz. A îndemna (prin strigăte) un câine să urmărească, să atace pe cineva; a întărâta un câine. 2. Fig. A stârni, a instiga, a îndemna pe cineva la acțiuni violente, dușmănoase. [Var.: asmuțá vb. I] – Et. nec. DOOM
asmuțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asmút, 3 sg. asmúte; conj. prez. 3 să asmútă
asmuțeați
ASMUȚÍ, asmút, vb. I. 1. Intranz. A îndemna (prin strigăte) un câine să urmărească, să atace pe cineva; a întărâta un câine. 2. Fig. A stârni, a instiga, a îndemna pe cineva la acțiuni violente, dușmănoase. [Var.: asmuțá vb. I] – Et. nec. DOOM
asmuțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asmút, 3 sg. asmúte; conj. prez. 3 să asmútă
asmuți
ASMUȚÍ, asmút, vb. I. 1. Intranz. A îndemna (prin strigăte) un câine să urmărească, să atace pe cineva; a întărâta un câine. 2. Fig. A stârni, a instiga, a îndemna pe cineva la acțiuni violente, dușmănoase. [Var.: asmuțá vb. I] – Et. nec. DOOM
asmuțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asmút, 3 sg. asmúte; conj. prez. 3 să asmútă
asmuții
ASMUȚÍ, asmút, vb. I. 1. Intranz. A îndemna (prin strigăte) un câine să urmărească, să atace pe cineva; a întărâta un câine. 2. Fig. A stârni, a instiga, a îndemna pe cineva la acțiuni violente, dușmănoase. [Var.: asmuțá vb. I] – Et. nec. DOOM
asmuțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asmút, 3 sg. asmúte; conj. prez. 3 să asmútă
asmuțim
ASMUȚÍ, asmút, vb. I. 1. Intranz. A îndemna (prin strigăte) un câine să urmărească, să atace pe cineva; a întărâta un câine. 2. Fig. A stârni, a instiga, a îndemna pe cineva la acțiuni violente, dușmănoase. [Var.: asmuțá vb. I] – Et. nec. DOOM
asmuțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asmút, 3 sg. asmúte; conj. prez. 3 să asmútă
asmuțind
ASMUȚÍ, asmút, vb. I. 1. Intranz. A îndemna (prin strigăte) un câine să urmărească, să atace pe cineva; a întărâta un câine. 2. Fig. A stârni, a instiga, a îndemna pe cineva la acțiuni violente, dușmănoase. [Var.: asmuțá vb. I] – Et. nec. DOOM
asmuțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asmút, 3 sg. asmúte; conj. prez. 3 să asmútă
asmuțire
ASMUȚÍ, asmút, vb. I. 1. Intranz. A îndemna (prin strigăte) un câine să urmărească, să atace pe cineva; a întărâta un câine. 2. Fig. A stârni, a instiga, a îndemna pe cineva la acțiuni violente, dușmănoase. [Var.: asmuțá vb. I] – Et. nec. DOOM
asmuțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asmút, 3 sg. asmúte; conj. prez. 3 să asmútă
asmuțire
ASMUȚÍRE, asmuțiri, s. f. Acțiunea de a asmuți. [Var.: asmuțáre s. f.] – V. asmuți. DOOM
asmuțíre s. f., g.-d. art. asmuțírii; pl. asmuțíri
asmuțirea
ASMUȚÍRE, asmuțiri, s. f. Acțiunea de a asmuți. [Var.: asmuțáre s. f.] – V. asmuți. DOOM
asmuțíre s. f., g.-d. art. asmuțírii; pl. asmuțíri
asmuțiri
ASMUȚÍRE, asmuțiri, s. f. Acțiunea de a asmuți. [Var.: asmuțáre s. f.] – V. asmuți. DOOM
asmuțíre s. f., g.-d. art. asmuțírii; pl. asmuțíri
asmuțirii
ASMUȚÍRE, asmuțiri, s. f. Acțiunea de a asmuți. [Var.: asmuțáre s. f.] – V. asmuți. DOOM
asmuțíre s. f., g.-d. art. asmuțírii; pl. asmuțíri
asmuțirile
ASMUȚÍRE, asmuțiri, s. f. Acțiunea de a asmuți. [Var.: asmuțáre s. f.] – V. asmuți. DOOM
asmuțíre s. f., g.-d. art. asmuțírii; pl. asmuțíri
asmuțirilor
ASMUȚÍRE, asmuțiri, s. f. Acțiunea de a asmuți. [Var.: asmuțáre s. f.] – V. asmuți. DOOM
asmuțíre s. f., g.-d. art. asmuțírii; pl. asmuțíri
asmuțiră
ASMUȚÍ, asmút, vb. I. 1. Intranz. A îndemna (prin strigăte) un câine să urmărească, să atace pe cineva; a întărâta un câine. 2. Fig. A stârni, a instiga, a îndemna pe cineva la acțiuni violente, dușmănoase. [Var.: asmuțá vb. I] – Et. nec. DOOM
asmuțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asmút, 3 sg. asmúte; conj. prez. 3 să asmútă
asmuțirăm
ASMUȚÍ, asmút, vb. I. 1. Intranz. A îndemna (prin strigăte) un câine să urmărească, să atace pe cineva; a întărâta un câine. 2. Fig. A stârni, a instiga, a îndemna pe cineva la acțiuni violente, dușmănoase. [Var.: asmuțá vb. I] – Et. nec. DOOM
asmuțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asmút, 3 sg. asmúte; conj. prez. 3 să asmútă
asmuțirăți
ASMUȚÍ, asmút, vb. I. 1. Intranz. A îndemna (prin strigăte) un câine să urmărească, să atace pe cineva; a întărâta un câine. 2. Fig. A stârni, a instiga, a îndemna pe cineva la acțiuni violente, dușmănoase. [Var.: asmuțá vb. I] – Et. nec. DOOM
asmuțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asmút, 3 sg. asmúte; conj. prez. 3 să asmútă
asmuțise
ASMUȚÍ, asmút, vb. I. 1. Intranz. A îndemna (prin strigăte) un câine să urmărească, să atace pe cineva; a întărâta un câine. 2. Fig. A stârni, a instiga, a îndemna pe cineva la acțiuni violente, dușmănoase. [Var.: asmuțá vb. I] – Et. nec. DOOM
asmuțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asmút, 3 sg. asmúte; conj. prez. 3 să asmútă
asmuțisem
ASMUȚÍ, asmút, vb. I. 1. Intranz. A îndemna (prin strigăte) un câine să urmărească, să atace pe cineva; a întărâta un câine. 2. Fig. A stârni, a instiga, a îndemna pe cineva la acțiuni violente, dușmănoase. [Var.: asmuțá vb. I] – Et. nec. DOOM
asmuțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asmút, 3 sg. asmúte; conj. prez. 3 să asmútă
asmuțiseră
ASMUȚÍ, asmút, vb. I. 1. Intranz. A îndemna (prin strigăte) un câine să urmărească, să atace pe cineva; a întărâta un câine. 2. Fig. A stârni, a instiga, a îndemna pe cineva la acțiuni violente, dușmănoase. [Var.: asmuțá vb. I] – Et. nec. DOOM
asmuțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asmút, 3 sg. asmúte; conj. prez. 3 să asmútă
asmuțiserăm
ASMUȚÍ, asmút, vb. I. 1. Intranz. A îndemna (prin strigăte) un câine să urmărească, să atace pe cineva; a întărâta un câine. 2. Fig. A stârni, a instiga, a îndemna pe cineva la acțiuni violente, dușmănoase. [Var.: asmuțá vb. I] – Et. nec. DOOM
asmuțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asmút, 3 sg. asmúte; conj. prez. 3 să asmútă
asmuțiserăți
ASMUȚÍ, asmút, vb. I. 1. Intranz. A îndemna (prin strigăte) un câine să urmărească, să atace pe cineva; a întărâta un câine. 2. Fig. A stârni, a instiga, a îndemna pe cineva la acțiuni violente, dușmănoase. [Var.: asmuțá vb. I] – Et. nec. DOOM
asmuțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asmút, 3 sg. asmúte; conj. prez. 3 să asmútă
asmuțiseși
ASMUȚÍ, asmút, vb. I. 1. Intranz. A îndemna (prin strigăte) un câine să urmărească, să atace pe cineva; a întărâta un câine. 2. Fig. A stârni, a instiga, a îndemna pe cineva la acțiuni violente, dușmănoase. [Var.: asmuțá vb. I] – Et. nec. DOOM
asmuțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asmút, 3 sg. asmúte; conj. prez. 3 să asmútă
asmuțiseți
ASMUȚÍ, asmút, vb. I. 1. Intranz. A îndemna (prin strigăte) un câine să urmărească, să atace pe cineva; a întărâta un câine. 2. Fig. A stârni, a instiga, a îndemna pe cineva la acțiuni violente, dușmănoase. [Var.: asmuțá vb. I] – Et. nec. DOOM
asmuțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asmút, 3 sg. asmúte; conj. prez. 3 să asmútă
asmuțit
ASMUȚÍ, asmút, vb. I. 1. Intranz. A îndemna (prin strigăte) un câine să urmărească, să atace pe cineva; a întărâta un câine. 2. Fig. A stârni, a instiga, a îndemna pe cineva la acțiuni violente, dușmănoase. [Var.: asmuțá vb. I] – Et. nec. DOOM
asmuțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asmút, 3 sg. asmúte; conj. prez. 3 să asmútă
asmuțiși
ASMUȚÍ, asmút, vb. I. 1. Intranz. A îndemna (prin strigăte) un câine să urmărească, să atace pe cineva; a întărâta un câine. 2. Fig. A stârni, a instiga, a îndemna pe cineva la acțiuni violente, dușmănoase. [Var.: asmuțá vb. I] – Et. nec. DOOM
asmuțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asmút, 3 sg. asmúte; conj. prez. 3 să asmútă
asmuțiți
ASMUȚÍ, asmút, vb. I. 1. Intranz. A îndemna (prin strigăte) un câine să urmărească, să atace pe cineva; a întărâta un câine. 2. Fig. A stârni, a instiga, a îndemna pe cineva la acțiuni violente, dușmănoase. [Var.: asmuțá vb. I] – Et. nec. DOOM
asmuțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asmút, 3 sg. asmúte; conj. prez. 3 să asmútă
asmățui
HAȘMACIÚCĂ s. f. v. hasmațuchi. DOOM
hasmațúchi (-țuchi) s. m.
asocia
ASOCIÁ, asociez, vb. I. Refl. A se uni, a se grupa cu cineva pentru atingerea unui scop comun. ♦ Refl. și tranz. A lua parte sau a face să ia parte, împreună cu alții, la o acțiune, la o inițiativă etc. [Pr.: -ci-a] – Din fr. associer, lat. associare. DOOM
asociá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 asociáză, 1 pl. asociém (-ci-em); conj. prez. 3 să asociéze; ger. asociínd (-ci-ind)
asociai
ASOCIÁ, asociez, vb. I. Refl. A se uni, a se grupa cu cineva pentru atingerea unui scop comun. ♦ Refl. și tranz. A lua parte sau a face să ia parte, împreună cu alții, la o acțiune, la o inițiativă etc. [Pr.: -ci-a] – Din fr. associer, lat. associare. DOOM
asociá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 asociáză, 1 pl. asociém (-ci-em); conj. prez. 3 să asociéze; ger. asociínd (-ci-ind)
asocial
ASOCIÁL, -Ă, asociali, -e, adj. (Despre oameni) Care nu este adaptat vieții sociale; refractar la integrarea socială. [Pr.: -ci-al] – Din fr. asocial.
asociala
ASOCIÁL, -Ă, asociali, -e, adj. (Despre oameni) Care nu este adaptat vieții sociale; refractar la integrarea socială. [Pr.: -ci-al] – Din fr. asocial.
asociale
ASOCIÁL, -Ă, asociali, -e, adj. (Despre oameni) Care nu este adaptat vieții sociale; refractar la integrarea socială. [Pr.: -ci-al] – Din fr. asocial.
asocialei
ASOCIÁL, -Ă, asociali, -e, adj. (Despre oameni) Care nu este adaptat vieții sociale; refractar la integrarea socială. [Pr.: -ci-al] – Din fr. asocial.
asocialele
ASOCIÁL, -Ă, asociali, -e, adj. (Despre oameni) Care nu este adaptat vieții sociale; refractar la integrarea socială. [Pr.: -ci-al] – Din fr. asocial.
asocialelor
ASOCIÁL, -Ă, asociali, -e, adj. (Despre oameni) Care nu este adaptat vieții sociale; refractar la integrarea socială. [Pr.: -ci-al] – Din fr. asocial.
asociali
ASOCIÁL, -Ă, asociali, -e, adj. (Despre oameni) Care nu este adaptat vieții sociale; refractar la integrarea socială. [Pr.: -ci-al] – Din fr. asocial.
asocialii
ASOCIÁL, -Ă, asociali, -e, adj. (Despre oameni) Care nu este adaptat vieții sociale; refractar la integrarea socială. [Pr.: -ci-al] – Din fr. asocial.
asocialilor
ASOCIÁL, -Ă, asociali, -e, adj. (Despre oameni) Care nu este adaptat vieții sociale; refractar la integrarea socială. [Pr.: -ci-al] – Din fr. asocial.
asocialul
ASOCIÁL, -Ă, asociali, -e, adj. (Despre oameni) Care nu este adaptat vieții sociale; refractar la integrarea socială. [Pr.: -ci-al] – Din fr. asocial.
asocialului
ASOCIÁL, -Ă, asociali, -e, adj. (Despre oameni) Care nu este adaptat vieții sociale; refractar la integrarea socială. [Pr.: -ci-al] – Din fr. asocial.
asociam
ASOCIÁ, asociez, vb. I. Refl. A se uni, a se grupa cu cineva pentru atingerea unui scop comun. ♦ Refl. și tranz. A lua parte sau a face să ia parte, împreună cu alții, la o acțiune, la o inițiativă etc. [Pr.: -ci-a] – Din fr. associer, lat. associare. DOOM
asociá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 asociáză, 1 pl. asociém (-ci-em); conj. prez. 3 să asociéze; ger. asociínd (-ci-ind)
asociară
ASOCIÁ, asociez, vb. I. Refl. A se uni, a se grupa cu cineva pentru atingerea unui scop comun. ♦ Refl. și tranz. A lua parte sau a face să ia parte, împreună cu alții, la o acțiune, la o inițiativă etc. [Pr.: -ci-a] – Din fr. associer, lat. associare. DOOM
asociá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 asociáză, 1 pl. asociém (-ci-em); conj. prez. 3 să asociéze; ger. asociínd (-ci-ind)
asociarăm
ASOCIÁ, asociez, vb. I. Refl. A se uni, a se grupa cu cineva pentru atingerea unui scop comun. ♦ Refl. și tranz. A lua parte sau a face să ia parte, împreună cu alții, la o acțiune, la o inițiativă etc. [Pr.: -ci-a] – Din fr. associer, lat. associare. DOOM
asociá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 asociáză, 1 pl. asociém (-ci-em); conj. prez. 3 să asociéze; ger. asociínd (-ci-ind)
asociarăți
ASOCIÁ, asociez, vb. I. Refl. A se uni, a se grupa cu cineva pentru atingerea unui scop comun. ♦ Refl. și tranz. A lua parte sau a face să ia parte, împreună cu alții, la o acțiune, la o inițiativă etc. [Pr.: -ci-a] – Din fr. associer, lat. associare. DOOM
asociá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 asociáză, 1 pl. asociém (-ci-em); conj. prez. 3 să asociéze; ger. asociínd (-ci-ind)
asociase
ASOCIÁ, asociez, vb. I. Refl. A se uni, a se grupa cu cineva pentru atingerea unui scop comun. ♦ Refl. și tranz. A lua parte sau a face să ia parte, împreună cu alții, la o acțiune, la o inițiativă etc. [Pr.: -ci-a] – Din fr. associer, lat. associare. DOOM
asociá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 asociáză, 1 pl. asociém (-ci-em); conj. prez. 3 să asociéze; ger. asociínd (-ci-ind)
asociasem
ASOCIÁ, asociez, vb. I. Refl. A se uni, a se grupa cu cineva pentru atingerea unui scop comun. ♦ Refl. și tranz. A lua parte sau a face să ia parte, împreună cu alții, la o acțiune, la o inițiativă etc. [Pr.: -ci-a] – Din fr. associer, lat. associare. DOOM
asociá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 asociáză, 1 pl. asociém (-ci-em); conj. prez. 3 să asociéze; ger. asociínd (-ci-ind)
asociaseră
ASOCIÁ, asociez, vb. I. Refl. A se uni, a se grupa cu cineva pentru atingerea unui scop comun. ♦ Refl. și tranz. A lua parte sau a face să ia parte, împreună cu alții, la o acțiune, la o inițiativă etc. [Pr.: -ci-a] – Din fr. associer, lat. associare. DOOM
asociá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 asociáză, 1 pl. asociém (-ci-em); conj. prez. 3 să asociéze; ger. asociínd (-ci-ind)
asociaserăm
ASOCIÁ, asociez, vb. I. Refl. A se uni, a se grupa cu cineva pentru atingerea unui scop comun. ♦ Refl. și tranz. A lua parte sau a face să ia parte, împreună cu alții, la o acțiune, la o inițiativă etc. [Pr.: -ci-a] – Din fr. associer, lat. associare. DOOM
asociá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 asociáză, 1 pl. asociém (-ci-em); conj. prez. 3 să asociéze; ger. asociínd (-ci-ind)
asociaserăți
ASOCIÁ, asociez, vb. I. Refl. A se uni, a se grupa cu cineva pentru atingerea unui scop comun. ♦ Refl. și tranz. A lua parte sau a face să ia parte, împreună cu alții, la o acțiune, la o inițiativă etc. [Pr.: -ci-a] – Din fr. associer, lat. associare. DOOM
asociá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 asociáză, 1 pl. asociém (-ci-em); conj. prez. 3 să asociéze; ger. asociínd (-ci-ind)
asociaseși
ASOCIÁ, asociez, vb. I. Refl. A se uni, a se grupa cu cineva pentru atingerea unui scop comun. ♦ Refl. și tranz. A lua parte sau a face să ia parte, împreună cu alții, la o acțiune, la o inițiativă etc. [Pr.: -ci-a] – Din fr. associer, lat. associare. DOOM
asociá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 asociáză, 1 pl. asociém (-ci-em); conj. prez. 3 să asociéze; ger. asociínd (-ci-ind)
asociaseți
ASOCIÁ, asociez, vb. I. Refl. A se uni, a se grupa cu cineva pentru atingerea unui scop comun. ♦ Refl. și tranz. A lua parte sau a face să ia parte, împreună cu alții, la o acțiune, la o inițiativă etc. [Pr.: -ci-a] – Din fr. associer, lat. associare. DOOM
asociá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 asociáză, 1 pl. asociém (-ci-em); conj. prez. 3 să asociéze; ger. asociínd (-ci-ind)
asociat
ASOCIÁ, asociez, vb. I. Refl. A se uni, a se grupa cu cineva pentru atingerea unui scop comun. ♦ Refl. și tranz. A lua parte sau a face să ia parte, împreună cu alții, la o acțiune, la o inițiativă etc. [Pr.: -ci-a] – Din fr. associer, lat. associare. DOOM
asociá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 asociáză, 1 pl. asociém (-ci-em); conj. prez. 3 să asociéze; ger. asociínd (-ci-ind)
asociat
ASOCIÁT, -Ă, asociați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care s-a unit cu alta (sau cu altele) pentru atingerea unui scop comun; (persoană) care face parte dintr-o asociație. [Pr.: -ci-at] – V. asocia. DOOM
asociát (-ci-at) adj. m., s. m., pl. asociáți; adj. f., s. f. asociátă, pl. asociáte
asociat
ASOCIÁT, -Ă, asociați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care s-a unit cu alta (sau cu altele) pentru atingerea unui scop comun; (persoană) care face parte dintr-o asociație. [Pr.: -ci-at] – V. asocia. DOOM
asociát (-ci-at) adj. m., s. m., pl. asociáți; adj. f., s. f. asociátă, pl. asociáte
asociata
ASOCIÁT, -Ă, asociați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care s-a unit cu alta (sau cu altele) pentru atingerea unui scop comun; (persoană) care face parte dintr-o asociație. [Pr.: -ci-at] – V. asocia. DOOM
asociát (-ci-at) adj. m., s. m., pl. asociáți; adj. f., s. f. asociátă, pl. asociáte
asociata
ASOCIÁT, -Ă, asociați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care s-a unit cu alta (sau cu altele) pentru atingerea unui scop comun; (persoană) care face parte dintr-o asociație. [Pr.: -ci-at] – V. asocia. DOOM
asociát (-ci-at) adj. m., s. m., pl. asociáți; adj. f., s. f. asociátă, pl. asociáte
asociate
ASOCIÁT, -Ă, asociați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care s-a unit cu alta (sau cu altele) pentru atingerea unui scop comun; (persoană) care face parte dintr-o asociație. [Pr.: -ci-at] – V. asocia. DOOM
asociát (-ci-at) adj. m., s. m., pl. asociáți; adj. f., s. f. asociátă, pl. asociáte
asociate
ASOCIÁT, -Ă, asociați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care s-a unit cu alta (sau cu altele) pentru atingerea unui scop comun; (persoană) care face parte dintr-o asociație. [Pr.: -ci-at] – V. asocia. DOOM
asociát (-ci-at) adj. m., s. m., pl. asociáți; adj. f., s. f. asociátă, pl. asociáte
asociatei
ASOCIÁT, -Ă, asociați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care s-a unit cu alta (sau cu altele) pentru atingerea unui scop comun; (persoană) care face parte dintr-o asociație. [Pr.: -ci-at] – V. asocia. DOOM
asociát (-ci-at) adj. m., s. m., pl. asociáți; adj. f., s. f. asociátă, pl. asociáte
asociatei
ASOCIÁT, -Ă, asociați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care s-a unit cu alta (sau cu altele) pentru atingerea unui scop comun; (persoană) care face parte dintr-o asociație. [Pr.: -ci-at] – V. asocia. DOOM
asociát (-ci-at) adj. m., s. m., pl. asociáți; adj. f., s. f. asociátă, pl. asociáte
asociatele
ASOCIÁT, -Ă, asociați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care s-a unit cu alta (sau cu altele) pentru atingerea unui scop comun; (persoană) care face parte dintr-o asociație. [Pr.: -ci-at] – V. asocia. DOOM
asociát (-ci-at) adj. m., s. m., pl. asociáți; adj. f., s. f. asociátă, pl. asociáte
asociatele
ASOCIÁT, -Ă, asociați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care s-a unit cu alta (sau cu altele) pentru atingerea unui scop comun; (persoană) care face parte dintr-o asociație. [Pr.: -ci-at] – V. asocia. DOOM
asociát (-ci-at) adj. m., s. m., pl. asociáți; adj. f., s. f. asociátă, pl. asociáte
asociatelor
ASOCIÁT, -Ă, asociați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care s-a unit cu alta (sau cu altele) pentru atingerea unui scop comun; (persoană) care face parte dintr-o asociație. [Pr.: -ci-at] – V. asocia. DOOM
asociát (-ci-at) adj. m., s. m., pl. asociáți; adj. f., s. f. asociátă, pl. asociáte
asociatelor
ASOCIÁT, -Ă, asociați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care s-a unit cu alta (sau cu altele) pentru atingerea unui scop comun; (persoană) care face parte dintr-o asociație. [Pr.: -ci-at] – V. asocia. DOOM
asociát (-ci-at) adj. m., s. m., pl. asociáți; adj. f., s. f. asociátă, pl. asociáte
asociativ
ASOCIATÍV, -Ă, asociativi, -e, adj. 1. Care aparține unei asociații (4), privitor la o asociație; (despre memorie) care evocă imagini prin asociație (4). 2. (Despre unele operații matematice) Care duce la același rezultat independent de modul cum au fost grupate elementele unui grup ordonat. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. associatif. DOOM
asociatív (-ci-a-) adj. m., pl. asociatívi; f. asociatívă, pl. asociatíve
asociativa
ASOCIATÍV, -Ă, asociativi, -e, adj. 1. Care aparține unei asociații (4), privitor la o asociație; (despre memorie) care evocă imagini prin asociație (4). 2. (Despre unele operații matematice) Care duce la același rezultat independent de modul cum au fost grupate elementele unui grup ordonat. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. associatif. DOOM
asociatív (-ci-a-) adj. m., pl. asociatívi; f. asociatívă, pl. asociatíve
asociative
ASOCIATÍV, -Ă, asociativi, -e, adj. 1. Care aparține unei asociații (4), privitor la o asociație; (despre memorie) care evocă imagini prin asociație (4). 2. (Despre unele operații matematice) Care duce la același rezultat independent de modul cum au fost grupate elementele unui grup ordonat. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. associatif. DOOM
asociatív (-ci-a-) adj. m., pl. asociatívi; f. asociatívă, pl. asociatíve
asociativei
ASOCIATÍV, -Ă, asociativi, -e, adj. 1. Care aparține unei asociații (4), privitor la o asociație; (despre memorie) care evocă imagini prin asociație (4). 2. (Despre unele operații matematice) Care duce la același rezultat independent de modul cum au fost grupate elementele unui grup ordonat. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. associatif. DOOM
asociatív (-ci-a-) adj. m., pl. asociatívi; f. asociatívă, pl. asociatíve
asociativele
ASOCIATÍV, -Ă, asociativi, -e, adj. 1. Care aparține unei asociații (4), privitor la o asociație; (despre memorie) care evocă imagini prin asociație (4). 2. (Despre unele operații matematice) Care duce la același rezultat independent de modul cum au fost grupate elementele unui grup ordonat. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. associatif. DOOM
asociatív (-ci-a-) adj. m., pl. asociatívi; f. asociatívă, pl. asociatíve
asociativelor
ASOCIATÍV, -Ă, asociativi, -e, adj. 1. Care aparține unei asociații (4), privitor la o asociație; (despre memorie) care evocă imagini prin asociație (4). 2. (Despre unele operații matematice) Care duce la același rezultat independent de modul cum au fost grupate elementele unui grup ordonat. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. associatif. DOOM
asociatív (-ci-a-) adj. m., pl. asociatívi; f. asociatívă, pl. asociatíve
asociativi
ASOCIATÍV, -Ă, asociativi, -e, adj. 1. Care aparține unei asociații (4), privitor la o asociație; (despre memorie) care evocă imagini prin asociație (4). 2. (Despre unele operații matematice) Care duce la același rezultat independent de modul cum au fost grupate elementele unui grup ordonat. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. associatif. DOOM
asociatív (-ci-a-) adj. m., pl. asociatívi; f. asociatívă, pl. asociatíve
asociativii
ASOCIATÍV, -Ă, asociativi, -e, adj. 1. Care aparține unei asociații (4), privitor la o asociație; (despre memorie) care evocă imagini prin asociație (4). 2. (Despre unele operații matematice) Care duce la același rezultat independent de modul cum au fost grupate elementele unui grup ordonat. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. associatif. DOOM
asociatív (-ci-a-) adj. m., pl. asociatívi; f. asociatívă, pl. asociatíve
asociativilor
ASOCIATÍV, -Ă, asociativi, -e, adj. 1. Care aparține unei asociații (4), privitor la o asociație; (despre memorie) care evocă imagini prin asociație (4). 2. (Despre unele operații matematice) Care duce la același rezultat independent de modul cum au fost grupate elementele unui grup ordonat. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. associatif. DOOM
asociatív (-ci-a-) adj. m., pl. asociatívi; f. asociatívă, pl. asociatíve
asociativitate
ASOCIATIVITÁTE s. f. Proprietatea unei operații matematice de a fi asociativă (2). [Pr.: -ci-a-] – Din fr. associativité. DOOM
asociativitáte (-ci-a-) s. f., g.-d. art. asociativitắții
asociativitatea
ASOCIATIVITÁTE s. f. Proprietatea unei operații matematice de a fi asociativă (2). [Pr.: -ci-a-] – Din fr. associativité. DOOM
asociativitáte (-ci-a-) s. f., g.-d. art. asociativitắții
asociativități
ASOCIATIVITÁTE s. f. Proprietatea unei operații matematice de a fi asociativă (2). [Pr.: -ci-a-] – Din fr. associativité. DOOM
asociativitáte (-ci-a-) s. f., g.-d. art. asociativitắții
asociativității
ASOCIATIVITÁTE s. f. Proprietatea unei operații matematice de a fi asociativă (2). [Pr.: -ci-a-] – Din fr. associativité. DOOM
asociativitáte (-ci-a-) s. f., g.-d. art. asociativitắții
asociativul
ASOCIATÍV, -Ă, asociativi, -e, adj. 1. Care aparține unei asociații (4), privitor la o asociație; (despre memorie) care evocă imagini prin asociație (4). 2. (Despre unele operații matematice) Care duce la același rezultat independent de modul cum au fost grupate elementele unui grup ordonat. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. associatif. DOOM
asociatív (-ci-a-) adj. m., pl. asociatívi; f. asociatívă, pl. asociatíve
asociativului
ASOCIATÍV, -Ă, asociativi, -e, adj. 1. Care aparține unei asociații (4), privitor la o asociație; (despre memorie) care evocă imagini prin asociație (4). 2. (Despre unele operații matematice) Care duce la același rezultat independent de modul cum au fost grupate elementele unui grup ordonat. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. associatif. DOOM
asociatív (-ci-a-) adj. m., pl. asociatívi; f. asociatívă, pl. asociatíve
asociatul
ASOCIÁT, -Ă, asociați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care s-a unit cu alta (sau cu altele) pentru atingerea unui scop comun; (persoană) care face parte dintr-o asociație. [Pr.: -ci-at] – V. asocia. DOOM
asociát (-ci-at) adj. m., s. m., pl. asociáți; adj. f., s. f. asociátă, pl. asociáte
asociatul
ASOCIÁT, -Ă, asociați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care s-a unit cu alta (sau cu altele) pentru atingerea unui scop comun; (persoană) care face parte dintr-o asociație. [Pr.: -ci-at] – V. asocia. DOOM
asociát (-ci-at) adj. m., s. m., pl. asociáți; adj. f., s. f. asociátă, pl. asociáte
asociatului
ASOCIÁT, -Ă, asociați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care s-a unit cu alta (sau cu altele) pentru atingerea unui scop comun; (persoană) care face parte dintr-o asociație. [Pr.: -ci-at] – V. asocia. DOOM
asociát (-ci-at) adj. m., s. m., pl. asociáți; adj. f., s. f. asociátă, pl. asociáte
asociatului
ASOCIÁT, -Ă, asociați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care s-a unit cu alta (sau cu altele) pentru atingerea unui scop comun; (persoană) care face parte dintr-o asociație. [Pr.: -ci-at] – V. asocia. DOOM
asociát (-ci-at) adj. m., s. m., pl. asociáți; adj. f., s. f. asociátă, pl. asociáte
asociau
ASOCIÁ, asociez, vb. I. Refl. A se uni, a se grupa cu cineva pentru atingerea unui scop comun. ♦ Refl. și tranz. A lua parte sau a face să ia parte, împreună cu alții, la o acțiune, la o inițiativă etc. [Pr.: -ci-a] – Din fr. associer, lat. associare. DOOM
asociá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 asociáză, 1 pl. asociém (-ci-em); conj. prez. 3 să asociéze; ger. asociínd (-ci-ind)
asociază
ASOCIÁ, asociez, vb. I. Refl. A se uni, a se grupa cu cineva pentru atingerea unui scop comun. ♦ Refl. și tranz. A lua parte sau a face să ia parte, împreună cu alții, la o acțiune, la o inițiativă etc. [Pr.: -ci-a] – Din fr. associer, lat. associare. DOOM
asociá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 asociáză, 1 pl. asociém (-ci-em); conj. prez. 3 să asociéze; ger. asociínd (-ci-ind)
asociași
ASOCIÁ, asociez, vb. I. Refl. A se uni, a se grupa cu cineva pentru atingerea unui scop comun. ♦ Refl. și tranz. A lua parte sau a face să ia parte, împreună cu alții, la o acțiune, la o inițiativă etc. [Pr.: -ci-a] – Din fr. associer, lat. associare. DOOM
asociá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 asociáză, 1 pl. asociém (-ci-em); conj. prez. 3 să asociéze; ger. asociínd (-ci-ind)
asociați
ASOCIÁ, asociez, vb. I. Refl. A se uni, a se grupa cu cineva pentru atingerea unui scop comun. ♦ Refl. și tranz. A lua parte sau a face să ia parte, împreună cu alții, la o acțiune, la o inițiativă etc. [Pr.: -ci-a] – Din fr. associer, lat. associare. DOOM
asociá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 asociáză, 1 pl. asociém (-ci-em); conj. prez. 3 să asociéze; ger. asociínd (-ci-ind)
asociați
ASOCIÁT, -Ă, asociați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care s-a unit cu alta (sau cu altele) pentru atingerea unui scop comun; (persoană) care face parte dintr-o asociație. [Pr.: -ci-at] – V. asocia. DOOM
asociát (-ci-at) adj. m., s. m., pl. asociáți; adj. f., s. f. asociátă, pl. asociáte
asociați
ASOCIÁT, -Ă, asociați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care s-a unit cu alta (sau cu altele) pentru atingerea unui scop comun; (persoană) care face parte dintr-o asociație. [Pr.: -ci-at] – V. asocia. DOOM
asociát (-ci-at) adj. m., s. m., pl. asociáți; adj. f., s. f. asociátă, pl. asociáte
asociația
ASOCIÁȚIE, asociații, s. f. 1. Grupare de persoane care, pe baza unei înțelegeri, pun în comun contribuția financiară, cunoștințele sau aportul lor în muncă, pentru revitalizarea unor activități în interes comun, comunitar etc. 2. Grup de plante format din mai multe specii caracteristice unui anumit mediu de viață. 3. Grupare de molecule, de stele etc. cu însușiri comune. Asociație moleculară. 4. Legătură între senzații, imagini, concepte, sentimente prin care unele atrag apariția celorlalte. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. association. DOOM
asociáție (-ci-a-ți-e) s. f., art. asociáția (-ți-a), g.-d. art. asociáției; pl. asociáții, art. asociáțiile (-ți-i-)
asociație
ASOCIÁȚIE, asociații, s. f. 1. Grupare de persoane care, pe baza unei înțelegeri, pun în comun contribuția financiară, cunoștințele sau aportul lor în muncă, pentru revitalizarea unor activități în interes comun, comunitar etc. 2. Grup de plante format din mai multe specii caracteristice unui anumit mediu de viață. 3. Grupare de molecule, de stele etc. cu însușiri comune. Asociație moleculară. 4. Legătură între senzații, imagini, concepte, sentimente prin care unele atrag apariția celorlalte. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. association. DOOM
asociáție (-ci-a-ți-e) s. f., art. asociáția (-ți-a), g.-d. art. asociáției; pl. asociáții, art. asociáțiile (-ți-i-)
asociației
ASOCIÁȚIE, asociații, s. f. 1. Grupare de persoane care, pe baza unei înțelegeri, pun în comun contribuția financiară, cunoștințele sau aportul lor în muncă, pentru revitalizarea unor activități în interes comun, comunitar etc. 2. Grup de plante format din mai multe specii caracteristice unui anumit mediu de viață. 3. Grupare de molecule, de stele etc. cu însușiri comune. Asociație moleculară. 4. Legătură între senzații, imagini, concepte, sentimente prin care unele atrag apariția celorlalte. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. association. DOOM
asociáție (-ci-a-ți-e) s. f., art. asociáția (-ți-a), g.-d. art. asociáției; pl. asociáții, art. asociáțiile (-ți-i-)
asociații
ASOCIÁT, -Ă, asociați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care s-a unit cu alta (sau cu altele) pentru atingerea unui scop comun; (persoană) care face parte dintr-o asociație. [Pr.: -ci-at] – V. asocia. DOOM
asociát (-ci-at) adj. m., s. m., pl. asociáți; adj. f., s. f. asociátă, pl. asociáte
asociații
ASOCIÁT, -Ă, asociați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care s-a unit cu alta (sau cu altele) pentru atingerea unui scop comun; (persoană) care face parte dintr-o asociație. [Pr.: -ci-at] – V. asocia. DOOM
asociát (-ci-at) adj. m., s. m., pl. asociáți; adj. f., s. f. asociátă, pl. asociáte
asociații
ASOCIÁȚIE, asociații, s. f. 1. Grupare de persoane care, pe baza unei înțelegeri, pun în comun contribuția financiară, cunoștințele sau aportul lor în muncă, pentru revitalizarea unor activități în interes comun, comunitar etc. 2. Grup de plante format din mai multe specii caracteristice unui anumit mediu de viață. 3. Grupare de molecule, de stele etc. cu însușiri comune. Asociație moleculară. 4. Legătură între senzații, imagini, concepte, sentimente prin care unele atrag apariția celorlalte. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. association. DOOM
asociáție (-ci-a-ți-e) s. f., art. asociáția (-ți-a), g.-d. art. asociáției; pl. asociáții, art. asociáțiile (-ți-i-)
asociațiile
ASOCIÁȚIE, asociații, s. f. 1. Grupare de persoane care, pe baza unei înțelegeri, pun în comun contribuția financiară, cunoștințele sau aportul lor în muncă, pentru revitalizarea unor activități în interes comun, comunitar etc. 2. Grup de plante format din mai multe specii caracteristice unui anumit mediu de viață. 3. Grupare de molecule, de stele etc. cu însușiri comune. Asociație moleculară. 4. Legătură între senzații, imagini, concepte, sentimente prin care unele atrag apariția celorlalte. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. association. DOOM
asociáție (-ci-a-ți-e) s. f., art. asociáția (-ți-a), g.-d. art. asociáției; pl. asociáții, art. asociáțiile (-ți-i-)
asociațiilor
ASOCIÁȚIE, asociații, s. f. 1. Grupare de persoane care, pe baza unei înțelegeri, pun în comun contribuția financiară, cunoștințele sau aportul lor în muncă, pentru revitalizarea unor activități în interes comun, comunitar etc. 2. Grup de plante format din mai multe specii caracteristice unui anumit mediu de viață. 3. Grupare de molecule, de stele etc. cu însușiri comune. Asociație moleculară. 4. Legătură între senzații, imagini, concepte, sentimente prin care unele atrag apariția celorlalte. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. association. DOOM
asociáție (-ci-a-ți-e) s. f., art. asociáția (-ți-a), g.-d. art. asociáției; pl. asociáții, art. asociáțiile (-ți-i-)
asociaților
ASOCIÁT, -Ă, asociați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care s-a unit cu alta (sau cu altele) pentru atingerea unui scop comun; (persoană) care face parte dintr-o asociație. [Pr.: -ci-at] – V. asocia. DOOM
asociát (-ci-at) adj. m., s. m., pl. asociáți; adj. f., s. f. asociátă, pl. asociáte
asociaților
ASOCIÁT, -Ă, asociați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care s-a unit cu alta (sau cu altele) pentru atingerea unui scop comun; (persoană) care face parte dintr-o asociație. [Pr.: -ci-at] – V. asocia. DOOM
asociát (-ci-at) adj. m., s. m., pl. asociáți; adj. f., s. f. asociátă, pl. asociáte
asociaționism
ASOCIAȚIONÍSM s. n. Concepție psihologică care consideră că procesele psihice superioare sunt rezultatul asocierii de fapte simple, în particular de senzații. [Pr.: -ci-a-ți-o-] – Din fr. associationnisme. DOOM
asociaționísm (-ci-a-ți-o-) s. n.
asociaționismul
ASOCIAȚIONÍSM s. n. Concepție psihologică care consideră că procesele psihice superioare sunt rezultatul asocierii de fapte simple, în particular de senzații. [Pr.: -ci-a-ți-o-] – Din fr. associationnisme. DOOM
asociaționísm (-ci-a-ți-o-) s. n.
asociaționismului
ASOCIAȚIONÍSM s. n. Concepție psihologică care consideră că procesele psihice superioare sunt rezultatul asocierii de fapte simple, în particular de senzații. [Pr.: -ci-a-ți-o-] – Din fr. associationnisme. DOOM
asociaționísm (-ci-a-ți-o-) s. n.
asociaționist
ASOCIAȚIONÍST, -Ă, asociaționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține asociaționismului, privitor la asociaționism. 2. S. m. și f. Adept al asociaționismului. [Pr.: -ci-a-ți-o-] – Din fr. associationniste. DOOM
asociaționíst (-ci-a-ți-o-) adj. m., s. m., pl. asociaționíști; adj. f., s. f. asociaționístă, pl. asociaționíste
asociaționist
ASOCIAȚIONÍST, -Ă, asociaționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține asociaționismului, privitor la asociaționism. 2. S. m. și f. Adept al asociaționismului. [Pr.: -ci-a-ți-o-] – Din fr. associationniste. DOOM
asociaționíst (-ci-a-ți-o-) adj. m., s. m., pl. asociaționíști; adj. f., s. f. asociaționístă, pl. asociaționíste
asociaționista
ASOCIAȚIONÍST, -Ă, asociaționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține asociaționismului, privitor la asociaționism. 2. S. m. și f. Adept al asociaționismului. [Pr.: -ci-a-ți-o-] – Din fr. associationniste. DOOM
asociaționíst (-ci-a-ți-o-) adj. m., s. m., pl. asociaționíști; adj. f., s. f. asociaționístă, pl. asociaționíste
asociaționista
ASOCIAȚIONÍST, -Ă, asociaționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține asociaționismului, privitor la asociaționism. 2. S. m. și f. Adept al asociaționismului. [Pr.: -ci-a-ți-o-] – Din fr. associationniste. DOOM
asociaționíst (-ci-a-ți-o-) adj. m., s. m., pl. asociaționíști; adj. f., s. f. asociaționístă, pl. asociaționíste
asociaționiste
ASOCIAȚIONÍST, -Ă, asociaționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține asociaționismului, privitor la asociaționism. 2. S. m. și f. Adept al asociaționismului. [Pr.: -ci-a-ți-o-] – Din fr. associationniste. DOOM
asociaționíst (-ci-a-ți-o-) adj. m., s. m., pl. asociaționíști; adj. f., s. f. asociaționístă, pl. asociaționíste
asociaționiste
ASOCIAȚIONÍST, -Ă, asociaționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține asociaționismului, privitor la asociaționism. 2. S. m. și f. Adept al asociaționismului. [Pr.: -ci-a-ți-o-] – Din fr. associationniste. DOOM
asociaționíst (-ci-a-ți-o-) adj. m., s. m., pl. asociaționíști; adj. f., s. f. asociaționístă, pl. asociaționíste
asociaționistei
ASOCIAȚIONÍST, -Ă, asociaționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține asociaționismului, privitor la asociaționism. 2. S. m. și f. Adept al asociaționismului. [Pr.: -ci-a-ți-o-] – Din fr. associationniste. DOOM
asociaționíst (-ci-a-ți-o-) adj. m., s. m., pl. asociaționíști; adj. f., s. f. asociaționístă, pl. asociaționíste
asociaționistei
ASOCIAȚIONÍST, -Ă, asociaționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține asociaționismului, privitor la asociaționism. 2. S. m. și f. Adept al asociaționismului. [Pr.: -ci-a-ți-o-] – Din fr. associationniste. DOOM
asociaționíst (-ci-a-ți-o-) adj. m., s. m., pl. asociaționíști; adj. f., s. f. asociaționístă, pl. asociaționíste
asociaționistele
ASOCIAȚIONÍST, -Ă, asociaționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține asociaționismului, privitor la asociaționism. 2. S. m. și f. Adept al asociaționismului. [Pr.: -ci-a-ți-o-] – Din fr. associationniste. DOOM
asociaționíst (-ci-a-ți-o-) adj. m., s. m., pl. asociaționíști; adj. f., s. f. asociaționístă, pl. asociaționíste
asociaționistele
ASOCIAȚIONÍST, -Ă, asociaționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține asociaționismului, privitor la asociaționism. 2. S. m. și f. Adept al asociaționismului. [Pr.: -ci-a-ți-o-] – Din fr. associationniste. DOOM
asociaționíst (-ci-a-ți-o-) adj. m., s. m., pl. asociaționíști; adj. f., s. f. asociaționístă, pl. asociaționíste
asociaționistelor
ASOCIAȚIONÍST, -Ă, asociaționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține asociaționismului, privitor la asociaționism. 2. S. m. și f. Adept al asociaționismului. [Pr.: -ci-a-ți-o-] – Din fr. associationniste. DOOM
asociaționíst (-ci-a-ți-o-) adj. m., s. m., pl. asociaționíști; adj. f., s. f. asociaționístă, pl. asociaționíste
asociaționistelor
ASOCIAȚIONÍST, -Ă, asociaționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține asociaționismului, privitor la asociaționism. 2. S. m. și f. Adept al asociaționismului. [Pr.: -ci-a-ți-o-] – Din fr. associationniste. DOOM
asociaționíst (-ci-a-ți-o-) adj. m., s. m., pl. asociaționíști; adj. f., s. f. asociaționístă, pl. asociaționíste
asociaționistul
ASOCIAȚIONÍST, -Ă, asociaționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține asociaționismului, privitor la asociaționism. 2. S. m. și f. Adept al asociaționismului. [Pr.: -ci-a-ți-o-] – Din fr. associationniste. DOOM
asociaționíst (-ci-a-ți-o-) adj. m., s. m., pl. asociaționíști; adj. f., s. f. asociaționístă, pl. asociaționíste
asociaționistul
ASOCIAȚIONÍST, -Ă, asociaționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține asociaționismului, privitor la asociaționism. 2. S. m. și f. Adept al asociaționismului. [Pr.: -ci-a-ți-o-] – Din fr. associationniste. DOOM
asociaționíst (-ci-a-ți-o-) adj. m., s. m., pl. asociaționíști; adj. f., s. f. asociaționístă, pl. asociaționíste
asociaționistului
ASOCIAȚIONÍST, -Ă, asociaționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține asociaționismului, privitor la asociaționism. 2. S. m. și f. Adept al asociaționismului. [Pr.: -ci-a-ți-o-] – Din fr. associationniste. DOOM
asociaționíst (-ci-a-ți-o-) adj. m., s. m., pl. asociaționíști; adj. f., s. f. asociaționístă, pl. asociaționíste
asociaționistului
ASOCIAȚIONÍST, -Ă, asociaționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține asociaționismului, privitor la asociaționism. 2. S. m. și f. Adept al asociaționismului. [Pr.: -ci-a-ți-o-] – Din fr. associationniste. DOOM
asociaționíst (-ci-a-ți-o-) adj. m., s. m., pl. asociaționíști; adj. f., s. f. asociaționístă, pl. asociaționíste
asociaționiști
ASOCIAȚIONÍST, -Ă, asociaționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține asociaționismului, privitor la asociaționism. 2. S. m. și f. Adept al asociaționismului. [Pr.: -ci-a-ți-o-] – Din fr. associationniste. DOOM
asociaționíst (-ci-a-ți-o-) adj. m., s. m., pl. asociaționíști; adj. f., s. f. asociaționístă, pl. asociaționíste
asociaționiști
ASOCIAȚIONÍST, -Ă, asociaționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține asociaționismului, privitor la asociaționism. 2. S. m. și f. Adept al asociaționismului. [Pr.: -ci-a-ți-o-] – Din fr. associationniste. DOOM
asociaționíst (-ci-a-ți-o-) adj. m., s. m., pl. asociaționíști; adj. f., s. f. asociaționístă, pl. asociaționíste
asociaționiștii
ASOCIAȚIONÍST, -Ă, asociaționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține asociaționismului, privitor la asociaționism. 2. S. m. și f. Adept al asociaționismului. [Pr.: -ci-a-ți-o-] – Din fr. associationniste. DOOM
asociaționíst (-ci-a-ți-o-) adj. m., s. m., pl. asociaționíști; adj. f., s. f. asociaționístă, pl. asociaționíste
asociaționiștii
ASOCIAȚIONÍST, -Ă, asociaționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține asociaționismului, privitor la asociaționism. 2. S. m. și f. Adept al asociaționismului. [Pr.: -ci-a-ți-o-] – Din fr. associationniste. DOOM
asociaționíst (-ci-a-ți-o-) adj. m., s. m., pl. asociaționíști; adj. f., s. f. asociaționístă, pl. asociaționíste
asociaționiștilor
ASOCIAȚIONÍST, -Ă, asociaționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține asociaționismului, privitor la asociaționism. 2. S. m. și f. Adept al asociaționismului. [Pr.: -ci-a-ți-o-] – Din fr. associationniste. DOOM
asociaționíst (-ci-a-ți-o-) adj. m., s. m., pl. asociaționíști; adj. f., s. f. asociaționístă, pl. asociaționíste
asociaționiștilor
ASOCIAȚIONÍST, -Ă, asociaționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține asociaționismului, privitor la asociaționism. 2. S. m. și f. Adept al asociaționismului. [Pr.: -ci-a-ți-o-] – Din fr. associationniste. DOOM
asociaționíst (-ci-a-ți-o-) adj. m., s. m., pl. asociaționíști; adj. f., s. f. asociaționístă, pl. asociaționíste
asocie
ASOCIÁ, asociez, vb. I. Refl. A se uni, a se grupa cu cineva pentru atingerea unui scop comun. ♦ Refl. și tranz. A lua parte sau a face să ia parte, împreună cu alții, la o acțiune, la o inițiativă etc. [Pr.: -ci-a] – Din fr. associer, lat. associare. DOOM
asociá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 asociáză, 1 pl. asociém (-ci-em); conj. prez. 3 să asociéze; ger. asociínd (-ci-ind)
asociem
ASOCIÁ, asociez, vb. I. Refl. A se uni, a se grupa cu cineva pentru atingerea unui scop comun. ♦ Refl. și tranz. A lua parte sau a face să ia parte, împreună cu alții, la o acțiune, la o inițiativă etc. [Pr.: -ci-a] – Din fr. associer, lat. associare. DOOM
asociá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 asociáză, 1 pl. asociém (-ci-em); conj. prez. 3 să asociéze; ger. asociínd (-ci-ind)
asociere
ASOCIÁ, asociez, vb. I. Refl. A se uni, a se grupa cu cineva pentru atingerea unui scop comun. ♦ Refl. și tranz. A lua parte sau a face să ia parte, împreună cu alții, la o acțiune, la o inițiativă etc. [Pr.: -ci-a] – Din fr. associer, lat. associare. DOOM
asociá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 asociáză, 1 pl. asociém (-ci-em); conj. prez. 3 să asociéze; ger. asociínd (-ci-ind)
asociere
ASOCIÉRE, asocieri, s. f. Acțiunea de a (se) asocia și rezultatul ei. [Pr.: -ci-e-] – V. asocia. DOOM
asociére (-ci-e-) s. f., g.-d. art. asociérii; pl. asociéri
asocierea
ASOCIÉRE, asocieri, s. f. Acțiunea de a (se) asocia și rezultatul ei. [Pr.: -ci-e-] – V. asocia. DOOM
asociére (-ci-e-) s. f., g.-d. art. asociérii; pl. asociéri
asocieri
ASOCIÉRE, asocieri, s. f. Acțiunea de a (se) asocia și rezultatul ei. [Pr.: -ci-e-] – V. asocia. DOOM
asociére (-ci-e-) s. f., g.-d. art. asociérii; pl. asociéri
asocierii
ASOCIÉRE, asocieri, s. f. Acțiunea de a (se) asocia și rezultatul ei. [Pr.: -ci-e-] – V. asocia. DOOM
asociére (-ci-e-) s. f., g.-d. art. asociérii; pl. asociéri
asocierile
ASOCIÉRE, asocieri, s. f. Acțiunea de a (se) asocia și rezultatul ei. [Pr.: -ci-e-] – V. asocia. DOOM
asociére (-ci-e-) s. f., g.-d. art. asociérii; pl. asociéri
asocierilor
ASOCIÉRE, asocieri, s. f. Acțiunea de a (se) asocia și rezultatul ei. [Pr.: -ci-e-] – V. asocia. DOOM
asociére (-ci-e-) s. f., g.-d. art. asociérii; pl. asociéri
asociez
ASOCIÁ, asociez, vb. I. Refl. A se uni, a se grupa cu cineva pentru atingerea unui scop comun. ♦ Refl. și tranz. A lua parte sau a face să ia parte, împreună cu alții, la o acțiune, la o inițiativă etc. [Pr.: -ci-a] – Din fr. associer, lat. associare. DOOM
asociá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 asociáză, 1 pl. asociém (-ci-em); conj. prez. 3 să asociéze; ger. asociínd (-ci-ind)
asocieze
ASOCIÁ, asociez, vb. I. Refl. A se uni, a se grupa cu cineva pentru atingerea unui scop comun. ♦ Refl. și tranz. A lua parte sau a face să ia parte, împreună cu alții, la o acțiune, la o inițiativă etc. [Pr.: -ci-a] – Din fr. associer, lat. associare. DOOM
asociá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 asociáză, 1 pl. asociém (-ci-em); conj. prez. 3 să asociéze; ger. asociínd (-ci-ind)
asociezi
ASOCIÁ, asociez, vb. I. Refl. A se uni, a se grupa cu cineva pentru atingerea unui scop comun. ♦ Refl. și tranz. A lua parte sau a face să ia parte, împreună cu alții, la o acțiune, la o inițiativă etc. [Pr.: -ci-a] – Din fr. associer, lat. associare. DOOM
asociá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 asociáză, 1 pl. asociém (-ci-em); conj. prez. 3 să asociéze; ger. asociínd (-ci-ind)
asociind
ASOCIÁ, asociez, vb. I. Refl. A se uni, a se grupa cu cineva pentru atingerea unui scop comun. ♦ Refl. și tranz. A lua parte sau a face să ia parte, împreună cu alții, la o acțiune, la o inițiativă etc. [Pr.: -ci-a] – Din fr. associer, lat. associare. DOOM
asociá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 asociáză, 1 pl. asociém (-ci-em); conj. prez. 3 să asociéze; ger. asociínd (-ci-ind)
asola
ASOLÁ vb. I. tr. (Agr.) A cultiva pământul în asolamente. [P.i. -lez. / < fr. assoler].
asolai
ASOLÁ vb. I. tr. (Agr.) A cultiva pământul în asolamente. [P.i. -lez. / < fr. assoler].
asolam
ASOLÁ vb. I. tr. (Agr.) A cultiva pământul în asolamente. [P.i. -lez. / < fr. assoler].
asolament
ASOLAMÉNT, asolamente, s. n. Tehnică a împărțirii unui teren cultivabil în mai multe loturi (în raport cu numărul de plante care urmează a fi cultivate) și a repartizării prin rotație a fiecărei plante pe un lot anumit. – Din fr. assolement. DOOM
asolamént s. n., pl. asolaménte
asolamente
ASOLAMÉNT, asolamente, s. n. Tehnică a împărțirii unui teren cultivabil în mai multe loturi (în raport cu numărul de plante care urmează a fi cultivate) și a repartizării prin rotație a fiecărei plante pe un lot anumit. – Din fr. assolement. DOOM
asolamént s. n., pl. asolaménte
asolamentele
ASOLAMÉNT, asolamente, s. n. Tehnică a împărțirii unui teren cultivabil în mai multe loturi (în raport cu numărul de plante care urmează a fi cultivate) și a repartizării prin rotație a fiecărei plante pe un lot anumit. – Din fr. assolement. DOOM
asolamént s. n., pl. asolaménte
asolamentelor
ASOLAMÉNT, asolamente, s. n. Tehnică a împărțirii unui teren cultivabil în mai multe loturi (în raport cu numărul de plante care urmează a fi cultivate) și a repartizării prin rotație a fiecărei plante pe un lot anumit. – Din fr. assolement. DOOM
asolamént s. n., pl. asolaménte
asolamentul
ASOLAMÉNT, asolamente, s. n. Tehnică a împărțirii unui teren cultivabil în mai multe loturi (în raport cu numărul de plante care urmează a fi cultivate) și a repartizării prin rotație a fiecărei plante pe un lot anumit. – Din fr. assolement. DOOM
asolamént s. n., pl. asolaménte
asolamentului
ASOLAMÉNT, asolamente, s. n. Tehnică a împărțirii unui teren cultivabil în mai multe loturi (în raport cu numărul de plante care urmează a fi cultivate) și a repartizării prin rotație a fiecărei plante pe un lot anumit. – Din fr. assolement. DOOM
asolamént s. n., pl. asolaménte
asolare
ASOLÁ vb. I. tr. (Agr.) A cultiva pământul în asolamente. [P.i. -lez. / < fr. assoler].
asolare
ASOLÁ vb. I. tr. (Agr.) A cultiva pământul în asolamente. [P.i. -lez. / < fr. assoler].
asolară
ASOLÁ vb. I. tr. (Agr.) A cultiva pământul în asolamente. [P.i. -lez. / < fr. assoler].
asolarăm
ASOLÁ vb. I. tr. (Agr.) A cultiva pământul în asolamente. [P.i. -lez. / < fr. assoler].
asolarăți
ASOLÁ vb. I. tr. (Agr.) A cultiva pământul în asolamente. [P.i. -lez. / < fr. assoler].
asolase
ASOLÁ vb. I. tr. (Agr.) A cultiva pământul în asolamente. [P.i. -lez. / < fr. assoler].
asolasem
ASOLÁ vb. I. tr. (Agr.) A cultiva pământul în asolamente. [P.i. -lez. / < fr. assoler].
asolaseră
ASOLÁ vb. I. tr. (Agr.) A cultiva pământul în asolamente. [P.i. -lez. / < fr. assoler].
asolaserăm
ASOLÁ vb. I. tr. (Agr.) A cultiva pământul în asolamente. [P.i. -lez. / < fr. assoler].
asolaserăți
ASOLÁ vb. I. tr. (Agr.) A cultiva pământul în asolamente. [P.i. -lez. / < fr. assoler].
asolaseși
ASOLÁ vb. I. tr. (Agr.) A cultiva pământul în asolamente. [P.i. -lez. / < fr. assoler].
asolaseți
ASOLÁ vb. I. tr. (Agr.) A cultiva pământul în asolamente. [P.i. -lez. / < fr. assoler].
asolat
ASOLÁ vb. I. tr. (Agr.) A cultiva pământul în asolamente. [P.i. -lez. / < fr. assoler].
asolat
ASOLÁ vb. I. tr. (Agr.) A cultiva pământul în asolamente. [P.i. -lez. / < fr. assoler].
asolau
ASOLÁ vb. I. tr. (Agr.) A cultiva pământul în asolamente. [P.i. -lez. / < fr. assoler].
asolași
ASOLÁ vb. I. tr. (Agr.) A cultiva pământul în asolamente. [P.i. -lez. / < fr. assoler].
asolați
ASOLÁ vb. I. tr. (Agr.) A cultiva pământul în asolamente. [P.i. -lez. / < fr. assoler].
asolează
ASOLÁ vb. I. tr. (Agr.) A cultiva pământul în asolamente. [P.i. -lez. / < fr. assoler].
asolez
ASOLÁ vb. I. tr. (Agr.) A cultiva pământul în asolamente. [P.i. -lez. / < fr. assoler].
asoleze
ASOLÁ vb. I. tr. (Agr.) A cultiva pământul în asolamente. [P.i. -lez. / < fr. assoler].
asolezi
ASOLÁ vb. I. tr. (Agr.) A cultiva pământul în asolamente. [P.i. -lez. / < fr. assoler].
asolând
ASOLÁ vb. I. tr. (Agr.) A cultiva pământul în asolamente. [P.i. -lez. / < fr. assoler].
asolînd
ASOLÁ vb. I. tr. (Agr.) A cultiva pământul în asolamente. [P.i. -lez. / < fr. assoler].
asoma
ASOMÁ vb. I. tr. 1. A ameți animalele la abator înainte de tăiere (cu o lovitură puternică); a lovi de moarte. 2. A inoportuna, a stingheri puternic; a lovi. [< fr. assommer].
asomai
ASOMÁ vb. I. tr. 1. A ameți animalele la abator înainte de tăiere (cu o lovitură puternică); a lovi de moarte. 2. A inoportuna, a stingheri puternic; a lovi. [< fr. assommer].
asomam
ASOMÁ vb. I. tr. 1. A ameți animalele la abator înainte de tăiere (cu o lovitură puternică); a lovi de moarte. 2. A inoportuna, a stingheri puternic; a lovi. [< fr. assommer].
asomare
ASOMÁ vb. I. tr. 1. A ameți animalele la abator înainte de tăiere (cu o lovitură puternică); a lovi de moarte. 2. A inoportuna, a stingheri puternic; a lovi. [< fr. assommer].
asomare
ASOMÁRE s.f. Acțiunea de a asoma și rezultatul ei. [< asoma]. DOOM
asomáre (rar) s. f., g.-d. art. asomắrii
asomarea
ASOMÁRE s.f. Acțiunea de a asoma și rezultatul ei. [< asoma]. DOOM
asomáre (rar) s. f., g.-d. art. asomắrii
asomară
ASOMÁ vb. I. tr. 1. A ameți animalele la abator înainte de tăiere (cu o lovitură puternică); a lovi de moarte. 2. A inoportuna, a stingheri puternic; a lovi. [< fr. assommer].
asomarăm
ASOMÁ vb. I. tr. 1. A ameți animalele la abator înainte de tăiere (cu o lovitură puternică); a lovi de moarte. 2. A inoportuna, a stingheri puternic; a lovi. [< fr. assommer].
asomarăți
ASOMÁ vb. I. tr. 1. A ameți animalele la abator înainte de tăiere (cu o lovitură puternică); a lovi de moarte. 2. A inoportuna, a stingheri puternic; a lovi. [< fr. assommer].
asomase
ASOMÁ vb. I. tr. 1. A ameți animalele la abator înainte de tăiere (cu o lovitură puternică); a lovi de moarte. 2. A inoportuna, a stingheri puternic; a lovi. [< fr. assommer].
asomasem
ASOMÁ vb. I. tr. 1. A ameți animalele la abator înainte de tăiere (cu o lovitură puternică); a lovi de moarte. 2. A inoportuna, a stingheri puternic; a lovi. [< fr. assommer].
asomaseră
ASOMÁ vb. I. tr. 1. A ameți animalele la abator înainte de tăiere (cu o lovitură puternică); a lovi de moarte. 2. A inoportuna, a stingheri puternic; a lovi. [< fr. assommer].
asomaserăm
ASOMÁ vb. I. tr. 1. A ameți animalele la abator înainte de tăiere (cu o lovitură puternică); a lovi de moarte. 2. A inoportuna, a stingheri puternic; a lovi. [< fr. assommer].
asomaserăți
ASOMÁ vb. I. tr. 1. A ameți animalele la abator înainte de tăiere (cu o lovitură puternică); a lovi de moarte. 2. A inoportuna, a stingheri puternic; a lovi. [< fr. assommer].
asomaseși
ASOMÁ vb. I. tr. 1. A ameți animalele la abator înainte de tăiere (cu o lovitură puternică); a lovi de moarte. 2. A inoportuna, a stingheri puternic; a lovi. [< fr. assommer].
asomaseți
ASOMÁ vb. I. tr. 1. A ameți animalele la abator înainte de tăiere (cu o lovitură puternică); a lovi de moarte. 2. A inoportuna, a stingheri puternic; a lovi. [< fr. assommer].
asomat
ASOMÁ vb. I. tr. 1. A ameți animalele la abator înainte de tăiere (cu o lovitură puternică); a lovi de moarte. 2. A inoportuna, a stingheri puternic; a lovi. [< fr. assommer].
asomat
ASOMÁ vb. I. tr. 1. A ameți animalele la abator înainte de tăiere (cu o lovitură puternică); a lovi de moarte. 2. A inoportuna, a stingheri puternic; a lovi. [< fr. assommer].
asomau
ASOMÁ vb. I. tr. 1. A ameți animalele la abator înainte de tăiere (cu o lovitură puternică); a lovi de moarte. 2. A inoportuna, a stingheri puternic; a lovi. [< fr. assommer].
asomași
ASOMÁ vb. I. tr. 1. A ameți animalele la abator înainte de tăiere (cu o lovitură puternică); a lovi de moarte. 2. A inoportuna, a stingheri puternic; a lovi. [< fr. assommer].
asomați
ASOMÁ vb. I. tr. 1. A ameți animalele la abator înainte de tăiere (cu o lovitură puternică); a lovi de moarte. 2. A inoportuna, a stingheri puternic; a lovi. [< fr. assommer].
asomează
ASOMÁ vb. I. tr. 1. A ameți animalele la abator înainte de tăiere (cu o lovitură puternică); a lovi de moarte. 2. A inoportuna, a stingheri puternic; a lovi. [< fr. assommer].
asomez
ASOMÁ vb. I. tr. 1. A ameți animalele la abator înainte de tăiere (cu o lovitură puternică); a lovi de moarte. 2. A inoportuna, a stingheri puternic; a lovi. [< fr. assommer].
asomeze
ASOMÁ vb. I. tr. 1. A ameți animalele la abator înainte de tăiere (cu o lovitură puternică); a lovi de moarte. 2. A inoportuna, a stingheri puternic; a lovi. [< fr. assommer].
asomezi
ASOMÁ vb. I. tr. 1. A ameți animalele la abator înainte de tăiere (cu o lovitură puternică); a lovi de moarte. 2. A inoportuna, a stingheri puternic; a lovi. [< fr. assommer].
asomând
ASOMÁ vb. I. tr. 1. A ameți animalele la abator înainte de tăiere (cu o lovitură puternică); a lovi de moarte. 2. A inoportuna, a stingheri puternic; a lovi. [< fr. assommer].
asomînd
ASOMÁ vb. I. tr. 1. A ameți animalele la abator înainte de tăiere (cu o lovitură puternică); a lovi de moarte. 2. A inoportuna, a stingheri puternic; a lovi. [< fr. assommer].
asomări
ASOMÁRE s.f. Acțiunea de a asoma și rezultatul ei. [< asoma]. DOOM
asomáre (rar) s. f., g.-d. art. asomắrii
asomării
ASOMÁRE s.f. Acțiunea de a asoma și rezultatul ei. [< asoma]. DOOM
asomáre (rar) s. f., g.-d. art. asomắrii
asomările
ASOMÁRE s.f. Acțiunea de a asoma și rezultatul ei. [< asoma]. DOOM
asomáre (rar) s. f., g.-d. art. asomắrii
asomărilor
ASOMÁRE s.f. Acțiunea de a asoma și rezultatul ei. [< asoma]. DOOM
asomáre (rar) s. f., g.-d. art. asomắrii
asonant
ASONÁNT, -Ă, asonanți, -te, adj. Care produce o asonanță. – Din fr. assonant. DOOM
asonánt adj. m., pl. asonánți; f. asonántă, pl. asonánte
asonanta
ASONÁNT, -Ă, asonanți, -te, adj. Care produce o asonanță. – Din fr. assonant. DOOM
asonánt adj. m., pl. asonánți; f. asonántă, pl. asonánte
asonante
ASONÁNT, -Ă, asonanți, -te, adj. Care produce o asonanță. – Din fr. assonant. DOOM
asonánt adj. m., pl. asonánți; f. asonántă, pl. asonánte
asonantei
ASONÁNT, -Ă, asonanți, -te, adj. Care produce o asonanță. – Din fr. assonant. DOOM
asonánt adj. m., pl. asonánți; f. asonántă, pl. asonánte
asonantele
ASONÁNT, -Ă, asonanți, -te, adj. Care produce o asonanță. – Din fr. assonant. DOOM
asonánt adj. m., pl. asonánți; f. asonántă, pl. asonánte
asonantelor
ASONÁNT, -Ă, asonanți, -te, adj. Care produce o asonanță. – Din fr. assonant. DOOM
asonánt adj. m., pl. asonánți; f. asonántă, pl. asonánte
asonantul
ASONÁNT, -Ă, asonanți, -te, adj. Care produce o asonanță. – Din fr. assonant. DOOM
asonánt adj. m., pl. asonánți; f. asonántă, pl. asonánte
asonantului
ASONÁNT, -Ă, asonanți, -te, adj. Care produce o asonanță. – Din fr. assonant. DOOM
asonánt adj. m., pl. asonánți; f. asonántă, pl. asonánte
asonanța
ASONÁNȚĂ, asonanțe, s. f. Repetare a aceleiași vocale accentuate în cuvinte care se succed; (în prozodie) rimă imperfectă. – Din fr. assonance. DOOM
asonánță s. f., g.-d. art. asonánței; pl. asonánțe
asonanțe
ASONÁNȚĂ, asonanțe, s. f. Repetare a aceleiași vocale accentuate în cuvinte care se succed; (în prozodie) rimă imperfectă. – Din fr. assonance. DOOM
asonánță s. f., g.-d. art. asonánței; pl. asonánțe
asonanței
ASONÁNȚĂ, asonanțe, s. f. Repetare a aceleiași vocale accentuate în cuvinte care se succed; (în prozodie) rimă imperfectă. – Din fr. assonance. DOOM
asonánță s. f., g.-d. art. asonánței; pl. asonánțe
asonanțele
ASONÁNȚĂ, asonanțe, s. f. Repetare a aceleiași vocale accentuate în cuvinte care se succed; (în prozodie) rimă imperfectă. – Din fr. assonance. DOOM
asonánță s. f., g.-d. art. asonánței; pl. asonánțe
asonanțelor
ASONÁNȚĂ, asonanțe, s. f. Repetare a aceleiași vocale accentuate în cuvinte care se succed; (în prozodie) rimă imperfectă. – Din fr. assonance. DOOM
asonánță s. f., g.-d. art. asonánței; pl. asonánțe
asonanți
ASONÁNT, -Ă, asonanți, -te, adj. Care produce o asonanță. – Din fr. assonant. DOOM
asonánt adj. m., pl. asonánți; f. asonántă, pl. asonánte
asonanții
ASONÁNT, -Ă, asonanți, -te, adj. Care produce o asonanță. – Din fr. assonant. DOOM
asonánt adj. m., pl. asonánți; f. asonántă, pl. asonánte
asonanților
ASONÁNT, -Ă, asonanți, -te, adj. Care produce o asonanță. – Din fr. assonant. DOOM
asonánt adj. m., pl. asonánți; f. asonántă, pl. asonánte
asorta
ASORTÁ, asortez, vb. I. Tranz. A așeza laolaltă diverse lucruri pentru a forma un tot armonios. ♦ A aproviziona cu mărfuri variate. ♦ Refl. A se potrivi (ca nuanță, mărime etc.). – Din fr. assortir. DOOM
asortá (a ~) vb., ind. prez. 3 asorteáză
asortai
ASORTÁ, asortez, vb. I. Tranz. A așeza laolaltă diverse lucruri pentru a forma un tot armonios. ♦ A aproviziona cu mărfuri variate. ♦ Refl. A se potrivi (ca nuanță, mărime etc.). – Din fr. assortir. DOOM
asortá (a ~) vb., ind. prez. 3 asorteáză
asortam
ASORTÁ, asortez, vb. I. Tranz. A așeza laolaltă diverse lucruri pentru a forma un tot armonios. ♦ A aproviziona cu mărfuri variate. ♦ Refl. A se potrivi (ca nuanță, mărime etc.). – Din fr. assortir. DOOM
asortá (a ~) vb., ind. prez. 3 asorteáză
asortare
ASORTÁ, asortez, vb. I. Tranz. A așeza laolaltă diverse lucruri pentru a forma un tot armonios. ♦ A aproviziona cu mărfuri variate. ♦ Refl. A se potrivi (ca nuanță, mărime etc.). – Din fr. assortir. DOOM
asortá (a ~) vb., ind. prez. 3 asorteáză
asortare
ASORTÁRE, asortări, s. f. Acțiunea de a (se) asorta. – V. asorta. DOOM
asortáre s. f., g.-d. art. asortắrii; pl. asortắri
asortarea
ASORTÁRE, asortări, s. f. Acțiunea de a (se) asorta. – V. asorta. DOOM
asortáre s. f., g.-d. art. asortắrii; pl. asortắri
asortară
ASORTÁ, asortez, vb. I. Tranz. A așeza laolaltă diverse lucruri pentru a forma un tot armonios. ♦ A aproviziona cu mărfuri variate. ♦ Refl. A se potrivi (ca nuanță, mărime etc.). – Din fr. assortir. DOOM
asortá (a ~) vb., ind. prez. 3 asorteáză
asortarăm
ASORTÁ, asortez, vb. I. Tranz. A așeza laolaltă diverse lucruri pentru a forma un tot armonios. ♦ A aproviziona cu mărfuri variate. ♦ Refl. A se potrivi (ca nuanță, mărime etc.). – Din fr. assortir. DOOM
asortá (a ~) vb., ind. prez. 3 asorteáză
asortarăți
ASORTÁ, asortez, vb. I. Tranz. A așeza laolaltă diverse lucruri pentru a forma un tot armonios. ♦ A aproviziona cu mărfuri variate. ♦ Refl. A se potrivi (ca nuanță, mărime etc.). – Din fr. assortir. DOOM
asortá (a ~) vb., ind. prez. 3 asorteáză
asortase
ASORTÁ, asortez, vb. I. Tranz. A așeza laolaltă diverse lucruri pentru a forma un tot armonios. ♦ A aproviziona cu mărfuri variate. ♦ Refl. A se potrivi (ca nuanță, mărime etc.). – Din fr. assortir. DOOM
asortá (a ~) vb., ind. prez. 3 asorteáză
asortasem
ASORTÁ, asortez, vb. I. Tranz. A așeza laolaltă diverse lucruri pentru a forma un tot armonios. ♦ A aproviziona cu mărfuri variate. ♦ Refl. A se potrivi (ca nuanță, mărime etc.). – Din fr. assortir. DOOM
asortá (a ~) vb., ind. prez. 3 asorteáză
asortaseră
ASORTÁ, asortez, vb. I. Tranz. A așeza laolaltă diverse lucruri pentru a forma un tot armonios. ♦ A aproviziona cu mărfuri variate. ♦ Refl. A se potrivi (ca nuanță, mărime etc.). – Din fr. assortir. DOOM
asortá (a ~) vb., ind. prez. 3 asorteáză
asortaserăm
ASORTÁ, asortez, vb. I. Tranz. A așeza laolaltă diverse lucruri pentru a forma un tot armonios. ♦ A aproviziona cu mărfuri variate. ♦ Refl. A se potrivi (ca nuanță, mărime etc.). – Din fr. assortir. DOOM
asortá (a ~) vb., ind. prez. 3 asorteáză
asortaserăți
ASORTÁ, asortez, vb. I. Tranz. A așeza laolaltă diverse lucruri pentru a forma un tot armonios. ♦ A aproviziona cu mărfuri variate. ♦ Refl. A se potrivi (ca nuanță, mărime etc.). – Din fr. assortir. DOOM
asortá (a ~) vb., ind. prez. 3 asorteáză
asortaseși
ASORTÁ, asortez, vb. I. Tranz. A așeza laolaltă diverse lucruri pentru a forma un tot armonios. ♦ A aproviziona cu mărfuri variate. ♦ Refl. A se potrivi (ca nuanță, mărime etc.). – Din fr. assortir. DOOM
asortá (a ~) vb., ind. prez. 3 asorteáză
asortaseți
ASORTÁ, asortez, vb. I. Tranz. A așeza laolaltă diverse lucruri pentru a forma un tot armonios. ♦ A aproviziona cu mărfuri variate. ♦ Refl. A se potrivi (ca nuanță, mărime etc.). – Din fr. assortir. DOOM
asortá (a ~) vb., ind. prez. 3 asorteáză
asortat
ASORTÁ, asortez, vb. I. Tranz. A așeza laolaltă diverse lucruri pentru a forma un tot armonios. ♦ A aproviziona cu mărfuri variate. ♦ Refl. A se potrivi (ca nuanță, mărime etc.). – Din fr. assortir. DOOM
asortá (a ~) vb., ind. prez. 3 asorteáză
asortat
ASORTÁT, -Ă, asortați, -te, adj. Care se potrivește, care se armonizează (la culoare, mărime, calitate). ♦ Aprovizionat, înzestrat cu mărfuri variate. Magazin asortat. – V. asorta.
asortata
ASORTÁT, -Ă, asortați, -te, adj. Care se potrivește, care se armonizează (la culoare, mărime, calitate). ♦ Aprovizionat, înzestrat cu mărfuri variate. Magazin asortat. – V. asorta.
asortate
ASORTÁT, -Ă, asortați, -te, adj. Care se potrivește, care se armonizează (la culoare, mărime, calitate). ♦ Aprovizionat, înzestrat cu mărfuri variate. Magazin asortat. – V. asorta.
asortatei
ASORTÁT, -Ă, asortați, -te, adj. Care se potrivește, care se armonizează (la culoare, mărime, calitate). ♦ Aprovizionat, înzestrat cu mărfuri variate. Magazin asortat. – V. asorta.
asortatele
ASORTÁT, -Ă, asortați, -te, adj. Care se potrivește, care se armonizează (la culoare, mărime, calitate). ♦ Aprovizionat, înzestrat cu mărfuri variate. Magazin asortat. – V. asorta.
asortatelor
ASORTÁT, -Ă, asortați, -te, adj. Care se potrivește, care se armonizează (la culoare, mărime, calitate). ♦ Aprovizionat, înzestrat cu mărfuri variate. Magazin asortat. – V. asorta.
asortatul
ASORTÁT, -Ă, asortați, -te, adj. Care se potrivește, care se armonizează (la culoare, mărime, calitate). ♦ Aprovizionat, înzestrat cu mărfuri variate. Magazin asortat. – V. asorta.
asortatului
ASORTÁT, -Ă, asortați, -te, adj. Care se potrivește, care se armonizează (la culoare, mărime, calitate). ♦ Aprovizionat, înzestrat cu mărfuri variate. Magazin asortat. – V. asorta.
asortau
ASORTÁ, asortez, vb. I. Tranz. A așeza laolaltă diverse lucruri pentru a forma un tot armonios. ♦ A aproviziona cu mărfuri variate. ♦ Refl. A se potrivi (ca nuanță, mărime etc.). – Din fr. assortir. DOOM
asortá (a ~) vb., ind. prez. 3 asorteáză
asortași
ASORTÁ, asortez, vb. I. Tranz. A așeza laolaltă diverse lucruri pentru a forma un tot armonios. ♦ A aproviziona cu mărfuri variate. ♦ Refl. A se potrivi (ca nuanță, mărime etc.). – Din fr. assortir. DOOM
asortá (a ~) vb., ind. prez. 3 asorteáză
asortați
ASORTÁ, asortez, vb. I. Tranz. A așeza laolaltă diverse lucruri pentru a forma un tot armonios. ♦ A aproviziona cu mărfuri variate. ♦ Refl. A se potrivi (ca nuanță, mărime etc.). – Din fr. assortir. DOOM
asortá (a ~) vb., ind. prez. 3 asorteáză
asortați
ASORTÁT, -Ă, asortați, -te, adj. Care se potrivește, care se armonizează (la culoare, mărime, calitate). ♦ Aprovizionat, înzestrat cu mărfuri variate. Magazin asortat. – V. asorta.
asortații
ASORTÁT, -Ă, asortați, -te, adj. Care se potrivește, care se armonizează (la culoare, mărime, calitate). ♦ Aprovizionat, înzestrat cu mărfuri variate. Magazin asortat. – V. asorta.
asortaților
ASORTÁT, -Ă, asortați, -te, adj. Care se potrivește, care se armonizează (la culoare, mărime, calitate). ♦ Aprovizionat, înzestrat cu mărfuri variate. Magazin asortat. – V. asorta.
asortează
ASORTÁ, asortez, vb. I. Tranz. A așeza laolaltă diverse lucruri pentru a forma un tot armonios. ♦ A aproviziona cu mărfuri variate. ♦ Refl. A se potrivi (ca nuanță, mărime etc.). – Din fr. assortir. DOOM
asortá (a ~) vb., ind. prez. 3 asorteáză
asortez
ASORTÁ, asortez, vb. I. Tranz. A așeza laolaltă diverse lucruri pentru a forma un tot armonios. ♦ A aproviziona cu mărfuri variate. ♦ Refl. A se potrivi (ca nuanță, mărime etc.). – Din fr. assortir. DOOM
asortá (a ~) vb., ind. prez. 3 asorteáză
asorteze
ASORTÁ, asortez, vb. I. Tranz. A așeza laolaltă diverse lucruri pentru a forma un tot armonios. ♦ A aproviziona cu mărfuri variate. ♦ Refl. A se potrivi (ca nuanță, mărime etc.). – Din fr. assortir. DOOM
asortá (a ~) vb., ind. prez. 3 asorteáză
asortezi
ASORTÁ, asortez, vb. I. Tranz. A așeza laolaltă diverse lucruri pentru a forma un tot armonios. ♦ A aproviziona cu mărfuri variate. ♦ Refl. A se potrivi (ca nuanță, mărime etc.). – Din fr. assortir. DOOM
asortá (a ~) vb., ind. prez. 3 asorteáză
asortiment
ASORTIMÉNT, asortimente, s. n. Totalitatea mărfurilor sau produselor de aceeași categorie, dar de diferite forme, calități etc. – Din fr. assortiment. DOOM
asortimént s. n., pl. asortiménte
asortimente
ASORTIMÉNT, asortimente, s. n. Totalitatea mărfurilor sau produselor de aceeași categorie, dar de diferite forme, calități etc. – Din fr. assortiment. DOOM
asortimént s. n., pl. asortiménte
asortimentele
ASORTIMÉNT, asortimente, s. n. Totalitatea mărfurilor sau produselor de aceeași categorie, dar de diferite forme, calități etc. – Din fr. assortiment. DOOM
asortimént s. n., pl. asortiménte
asortimentelor
ASORTIMÉNT, asortimente, s. n. Totalitatea mărfurilor sau produselor de aceeași categorie, dar de diferite forme, calități etc. – Din fr. assortiment. DOOM
asortimént s. n., pl. asortiménte
asortimentul
ASORTIMÉNT, asortimente, s. n. Totalitatea mărfurilor sau produselor de aceeași categorie, dar de diferite forme, calități etc. – Din fr. assortiment. DOOM
asortimént s. n., pl. asortiménte
asortimentului
ASORTIMÉNT, asortimente, s. n. Totalitatea mărfurilor sau produselor de aceeași categorie, dar de diferite forme, calități etc. – Din fr. assortiment. DOOM
asortimént s. n., pl. asortiménte
asortând
ASORTÁ, asortez, vb. I. Tranz. A așeza laolaltă diverse lucruri pentru a forma un tot armonios. ♦ A aproviziona cu mărfuri variate. ♦ Refl. A se potrivi (ca nuanță, mărime etc.). – Din fr. assortir. DOOM
asortá (a ~) vb., ind. prez. 3 asorteáză
asortînd
ASORTÁ, asortez, vb. I. Tranz. A așeza laolaltă diverse lucruri pentru a forma un tot armonios. ♦ A aproviziona cu mărfuri variate. ♦ Refl. A se potrivi (ca nuanță, mărime etc.). – Din fr. assortir. DOOM
asortá (a ~) vb., ind. prez. 3 asorteáză
asortări
ASORTÁRE, asortări, s. f. Acțiunea de a (se) asorta. – V. asorta. DOOM
asortáre s. f., g.-d. art. asortắrii; pl. asortắri
asortării
ASORTÁRE, asortări, s. f. Acțiunea de a (se) asorta. – V. asorta. DOOM
asortáre s. f., g.-d. art. asortắrii; pl. asortắri
asortările
ASORTÁRE, asortări, s. f. Acțiunea de a (se) asorta. – V. asorta. DOOM
asortáre s. f., g.-d. art. asortắrii; pl. asortắri
asortărilor
ASORTÁRE, asortări, s. f. Acțiunea de a (se) asorta. – V. asorta. DOOM
asortáre s. f., g.-d. art. asortắrii; pl. asortắri
asparagina
ASPARÁGINĂ s.f. Alcaloid existent în mlădițele de sparanghel, în rădăcinile de nalbă etc., care se întrebuințează ca diuretic. [< fr. asparagine].
asparagine
ASPARÁGINĂ s.f. Alcaloid existent în mlădițele de sparanghel, în rădăcinile de nalbă etc., care se întrebuințează ca diuretic. [< fr. asparagine].
asparaginei
ASPARÁGINĂ s.f. Alcaloid existent în mlădițele de sparanghel, în rădăcinile de nalbă etc., care se întrebuințează ca diuretic. [< fr. asparagine].
asparaginele
ASPARÁGINĂ s.f. Alcaloid existent în mlădițele de sparanghel, în rădăcinile de nalbă etc., care se întrebuințează ca diuretic. [< fr. asparagine].
asparaginelor
ASPARÁGINĂ s.f. Alcaloid existent în mlădițele de sparanghel, în rădăcinile de nalbă etc., care se întrebuințează ca diuretic. [< fr. asparagine].
asparagus
ASPARÁGUS, asparaguși, s. m. Plantă ornamentală, agățătoare, din familia liliaceelor, cultivată pentru frunzulițele ei foarte fine și decorative (Asparagus silvestris). – Din fr. asparagus. DOOM
asparágus s. m., pl. asparáguși
asparagusul
ASPARÁGUS, asparaguși, s. m. Plantă ornamentală, agățătoare, din familia liliaceelor, cultivată pentru frunzulițele ei foarte fine și decorative (Asparagus silvestris). – Din fr. asparagus. DOOM
asparágus s. m., pl. asparáguși
asparagusului
ASPARÁGUS, asparaguși, s. m. Plantă ornamentală, agățătoare, din familia liliaceelor, cultivată pentru frunzulițele ei foarte fine și decorative (Asparagus silvestris). – Din fr. asparagus. DOOM
asparágus s. m., pl. asparáguși
asparaguși
ASPARÁGUS, asparaguși, s. m. Plantă ornamentală, agățătoare, din familia liliaceelor, cultivată pentru frunzulițele ei foarte fine și decorative (Asparagus silvestris). – Din fr. asparagus. DOOM
asparágus s. m., pl. asparáguși
asparagușii
ASPARÁGUS, asparaguși, s. m. Plantă ornamentală, agățătoare, din familia liliaceelor, cultivată pentru frunzulițele ei foarte fine și decorative (Asparagus silvestris). – Din fr. asparagus. DOOM
asparágus s. m., pl. asparáguși
asparagușilor
ASPARÁGUS, asparaguși, s. m. Plantă ornamentală, agățătoare, din familia liliaceelor, cultivată pentru frunzulițele ei foarte fine și decorative (Asparagus silvestris). – Din fr. asparagus. DOOM
asparágus s. m., pl. asparáguși
aspect
ASPÉCT, aspecte, s. n. 1. Fel de a se prezenta al unei ființe sau al unui lucru; înfățișare. ◊ Loc. prep. Sub aspectul... = din punctul de vedere al..., sub raportul... 2. Categorie gramaticală caracteristică anumitor limbi, care arată stadiul de realizare a acțiunii exprimate de verb. – Din fr. aspect, lat. aspectus. DOOM
aspéct s. n., pl. aspécte
aspecte
ASPÉCT, aspecte, s. n. 1. Fel de a se prezenta al unei ființe sau al unui lucru; înfățișare. ◊ Loc. prep. Sub aspectul... = din punctul de vedere al..., sub raportul... 2. Categorie gramaticală caracteristică anumitor limbi, care arată stadiul de realizare a acțiunii exprimate de verb. – Din fr. aspect, lat. aspectus. DOOM
aspéct s. n., pl. aspécte
aspectele
ASPÉCT, aspecte, s. n. 1. Fel de a se prezenta al unei ființe sau al unui lucru; înfățișare. ◊ Loc. prep. Sub aspectul... = din punctul de vedere al..., sub raportul... 2. Categorie gramaticală caracteristică anumitor limbi, care arată stadiul de realizare a acțiunii exprimate de verb. – Din fr. aspect, lat. aspectus. DOOM
aspéct s. n., pl. aspécte
aspectelor
ASPÉCT, aspecte, s. n. 1. Fel de a se prezenta al unei ființe sau al unui lucru; înfățișare. ◊ Loc. prep. Sub aspectul... = din punctul de vedere al..., sub raportul... 2. Categorie gramaticală caracteristică anumitor limbi, care arată stadiul de realizare a acțiunii exprimate de verb. – Din fr. aspect, lat. aspectus. DOOM
aspéct s. n., pl. aspécte
aspectiv
ASPECTÍV, -Ă adj. Referitor la aspect. [Cf. fr. aspectif].
aspectiva
ASPECTÍV, -Ă adj. Referitor la aspect. [Cf. fr. aspectif].
aspective
ASPECTÍV, -Ă adj. Referitor la aspect. [Cf. fr. aspectif].
aspectivei
ASPECTÍV, -Ă adj. Referitor la aspect. [Cf. fr. aspectif].
aspectivele
ASPECTÍV, -Ă adj. Referitor la aspect. [Cf. fr. aspectif].
aspectivelor
ASPECTÍV, -Ă adj. Referitor la aspect. [Cf. fr. aspectif].
aspectivi
ASPECTÍV, -Ă adj. Referitor la aspect. [Cf. fr. aspectif].
aspectivii
ASPECTÍV, -Ă adj. Referitor la aspect. [Cf. fr. aspectif].
aspectivilor
ASPECTÍV, -Ă adj. Referitor la aspect. [Cf. fr. aspectif].
aspectivul
ASPECTÍV, -Ă adj. Referitor la aspect. [Cf. fr. aspectif].
aspectivului
ASPECTÍV, -Ă adj. Referitor la aspect. [Cf. fr. aspectif].
aspectomat
ASPECTOMÁT, aspectomate, s. n. Diaproiector cu telecomandă. – Din germ. Aspektomat.
aspectomate
ASPECTOMÁT, aspectomate, s. n. Diaproiector cu telecomandă. – Din germ. Aspektomat.
aspectomatele
ASPECTOMÁT, aspectomate, s. n. Diaproiector cu telecomandă. – Din germ. Aspektomat.
aspectomatelor
ASPECTOMÁT, aspectomate, s. n. Diaproiector cu telecomandă. – Din germ. Aspektomat.
aspectomatul
ASPECTOMÁT, aspectomate, s. n. Diaproiector cu telecomandă. – Din germ. Aspektomat.
aspectomatului
ASPECTOMÁT, aspectomate, s. n. Diaproiector cu telecomandă. – Din germ. Aspektomat.
aspectual
ASPECTUÁL, -Ă adj. Care se referă la aspectul verbal. [Pron. -tu-al. / cf. fr. aspectuel].
aspectuala
ASPECTUÁL, -Ă adj. Care se referă la aspectul verbal. [Pron. -tu-al. / cf. fr. aspectuel].
aspectuale
ASPECTUÁL, -Ă adj. Care se referă la aspectul verbal. [Pron. -tu-al. / cf. fr. aspectuel].
aspectualei
ASPECTUÁL, -Ă adj. Care se referă la aspectul verbal. [Pron. -tu-al. / cf. fr. aspectuel].
aspectualele
ASPECTUÁL, -Ă adj. Care se referă la aspectul verbal. [Pron. -tu-al. / cf. fr. aspectuel].
aspectualelor
ASPECTUÁL, -Ă adj. Care se referă la aspectul verbal. [Pron. -tu-al. / cf. fr. aspectuel].
aspectuali
ASPECTUÁL, -Ă adj. Care se referă la aspectul verbal. [Pron. -tu-al. / cf. fr. aspectuel].
aspectualii
ASPECTUÁL, -Ă adj. Care se referă la aspectul verbal. [Pron. -tu-al. / cf. fr. aspectuel].
aspectualilor
ASPECTUÁL, -Ă adj. Care se referă la aspectul verbal. [Pron. -tu-al. / cf. fr. aspectuel].
aspectualul
ASPECTUÁL, -Ă adj. Care se referă la aspectul verbal. [Pron. -tu-al. / cf. fr. aspectuel].
aspectualului
ASPECTUÁL, -Ă adj. Care se referă la aspectul verbal. [Pron. -tu-al. / cf. fr. aspectuel].
aspectul
ASPÉCT, aspecte, s. n. 1. Fel de a se prezenta al unei ființe sau al unui lucru; înfățișare. ◊ Loc. prep. Sub aspectul... = din punctul de vedere al..., sub raportul... 2. Categorie gramaticală caracteristică anumitor limbi, care arată stadiul de realizare a acțiunii exprimate de verb. – Din fr. aspect, lat. aspectus. DOOM
aspéct s. n., pl. aspécte
aspectului
ASPÉCT, aspecte, s. n. 1. Fel de a se prezenta al unei ființe sau al unui lucru; înfățișare. ◊ Loc. prep. Sub aspectul... = din punctul de vedere al..., sub raportul... 2. Categorie gramaticală caracteristică anumitor limbi, care arată stadiul de realizare a acțiunii exprimate de verb. – Din fr. aspect, lat. aspectus. DOOM
aspéct s. n., pl. aspécte
aspectuoasa
ASPECTUÓS, -OÁSĂ, aspectuoși, -oase, adj. Care are aspect (1) plăcut, prezentabil etc. [Pr.: -tu-os] – Aspect + suf. -os. DOOM
aspectuós (-tu-os) adj. m., pl. aspectuóși; f. aspectuoásă, pl. aspectuoáse
aspectuoase
ASPECTUÓS, -OÁSĂ, aspectuoși, -oase, adj. Care are aspect (1) plăcut, prezentabil etc. [Pr.: -tu-os] – Aspect + suf. -os. DOOM
aspectuós (-tu-os) adj. m., pl. aspectuóși; f. aspectuoásă, pl. aspectuoáse
aspectuoasei
ASPECTUÓS, -OÁSĂ, aspectuoși, -oase, adj. Care are aspect (1) plăcut, prezentabil etc. [Pr.: -tu-os] – Aspect + suf. -os. DOOM
aspectuós (-tu-os) adj. m., pl. aspectuóși; f. aspectuoásă, pl. aspectuoáse
aspectuoasele
ASPECTUÓS, -OÁSĂ, aspectuoși, -oase, adj. Care are aspect (1) plăcut, prezentabil etc. [Pr.: -tu-os] – Aspect + suf. -os. DOOM
aspectuós (-tu-os) adj. m., pl. aspectuóși; f. aspectuoásă, pl. aspectuoáse
aspectuoaselor
ASPECTUÓS, -OÁSĂ, aspectuoși, -oase, adj. Care are aspect (1) plăcut, prezentabil etc. [Pr.: -tu-os] – Aspect + suf. -os. DOOM
aspectuós (-tu-os) adj. m., pl. aspectuóși; f. aspectuoásă, pl. aspectuoáse
aspectuos
ASPECTUÓS, -OÁSĂ, aspectuoși, -oase, adj. Care are aspect (1) plăcut, prezentabil etc. [Pr.: -tu-os] – Aspect + suf. -os. DOOM
aspectuós (-tu-os) adj. m., pl. aspectuóși; f. aspectuoásă, pl. aspectuoáse
aspectuosul
ASPECTUÓS, -OÁSĂ, aspectuoși, -oase, adj. Care are aspect (1) plăcut, prezentabil etc. [Pr.: -tu-os] – Aspect + suf. -os. DOOM
aspectuós (-tu-os) adj. m., pl. aspectuóși; f. aspectuoásă, pl. aspectuoáse
aspectuosului
ASPECTUÓS, -OÁSĂ, aspectuoși, -oase, adj. Care are aspect (1) plăcut, prezentabil etc. [Pr.: -tu-os] – Aspect + suf. -os. DOOM
aspectuós (-tu-os) adj. m., pl. aspectuóși; f. aspectuoásă, pl. aspectuoáse
aspectuoși
ASPECTUÓS, -OÁSĂ, aspectuoși, -oase, adj. Care are aspect (1) plăcut, prezentabil etc. [Pr.: -tu-os] – Aspect + suf. -os. DOOM
aspectuós (-tu-os) adj. m., pl. aspectuóși; f. aspectuoásă, pl. aspectuoáse
aspectuoșii
ASPECTUÓS, -OÁSĂ, aspectuoși, -oase, adj. Care are aspect (1) plăcut, prezentabil etc. [Pr.: -tu-os] – Aspect + suf. -os. DOOM
aspectuós (-tu-os) adj. m., pl. aspectuóși; f. aspectuoásă, pl. aspectuoáse
aspectuoșilor
ASPECTUÓS, -OÁSĂ, aspectuoși, -oase, adj. Care are aspect (1) plăcut, prezentabil etc. [Pr.: -tu-os] – Aspect + suf. -os. DOOM
aspectuós (-tu-os) adj. m., pl. aspectuóși; f. aspectuoásă, pl. aspectuoáse
asper
PERIȘÓR2, perișori, s. m. 1. Diminutiv al lui păr2. 2. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze ovale, plane pe fața superioară și păroase (Elymus asper). 3. (Reg.) Mică plantă erbacee cu tulpina fină, cu frunze late, acoperite cu peri scurți, și cu flori mici roșietice (Circaea alpina). – Păr2 + suf. -ișor.
aspergil
ASPERGÍL s.m. Mucegai care se dezvoltă pe substanțe dulci. [< fr. aspergillus, cf. lat. aspergillum – pămătuf].
aspergili
ASPERGÍL s.m. Mucegai care se dezvoltă pe substanțe dulci. [< fr. aspergillus, cf. lat. aspergillum – pămătuf].
aspergilii
ASPERGÍL s.m. Mucegai care se dezvoltă pe substanțe dulci. [< fr. aspergillus, cf. lat. aspergillum – pămătuf].
aspergililor
ASPERGÍL s.m. Mucegai care se dezvoltă pe substanțe dulci. [< fr. aspergillus, cf. lat. aspergillum – pămătuf].
aspergiloză
ASPERGILÓZĂ s.f. Boală cauzată de dezvoltarea aspergilului în organismul omului și al animalelor. [< fr. aspergillose]. DOOM
aspergilóză s. f., g.-d. art. aspergilózei
aspergilul
ASPERGÍL s.m. Mucegai care se dezvoltă pe substanțe dulci. [< fr. aspergillus, cf. lat. aspergillum – pămătuf].
aspergilului
ASPERGÍL s.m. Mucegai care se dezvoltă pe substanțe dulci. [< fr. aspergillus, cf. lat. aspergillum – pămătuf].
asperitate
ASPERITÁTE, asperități, s. f. (Adesea fig.) Proprietatea de a fi aspru2 (I 1); (concr.) parte aspră2 a unei suprafețe. – Din fr. aspérité, lat. asperitas, -tatis. DOOM
asperitáte s. f., g.-d. art. asperitắții; pl. asperitắți
asperitatea
ASPERITÁTE, asperități, s. f. (Adesea fig.) Proprietatea de a fi aspru2 (I 1); (concr.) parte aspră2 a unei suprafețe. – Din fr. aspérité, lat. asperitas, -tatis. DOOM
asperitáte s. f., g.-d. art. asperitắții; pl. asperitắți
asperități
ASPERITÁTE, asperități, s. f. (Adesea fig.) Proprietatea de a fi aspru2 (I 1); (concr.) parte aspră2 a unei suprafețe. – Din fr. aspérité, lat. asperitas, -tatis. DOOM
asperitáte s. f., g.-d. art. asperitắții; pl. asperitắți
asperității
ASPERITÁTE, asperități, s. f. (Adesea fig.) Proprietatea de a fi aspru2 (I 1); (concr.) parte aspră2 a unei suprafețe. – Din fr. aspérité, lat. asperitas, -tatis. DOOM
asperitáte s. f., g.-d. art. asperitắții; pl. asperitắți
asperitățile
ASPERITÁTE, asperități, s. f. (Adesea fig.) Proprietatea de a fi aspru2 (I 1); (concr.) parte aspră2 a unei suprafețe. – Din fr. aspérité, lat. asperitas, -tatis. DOOM
asperitáte s. f., g.-d. art. asperitắții; pl. asperitắți
asperităților
ASPERITÁTE, asperități, s. f. (Adesea fig.) Proprietatea de a fi aspru2 (I 1); (concr.) parte aspră2 a unei suprafețe. – Din fr. aspérité, lat. asperitas, -tatis. DOOM
asperitáte s. f., g.-d. art. asperitắții; pl. asperitắți
aspermatic
ASPERMÁTIC, -Ă adj. Lipsit de sămânță bărbătească. [Cf. germ. aspermatisch]. DOOM
!aspermátic (as-per-/a-sper-) adj. m., pl. aspermátici; f. aspermátică, pl. aspermátice
aspermatica
ASPERMÁTIC, -Ă adj. Lipsit de sămânță bărbătească. [Cf. germ. aspermatisch]. DOOM
!aspermátic (as-per-/a-sper-) adj. m., pl. aspermátici; f. aspermátică, pl. aspermátice
aspermatice
ASPERMÁTIC, -Ă adj. Lipsit de sămânță bărbătească. [Cf. germ. aspermatisch]. DOOM
!aspermátic (as-per-/a-sper-) adj. m., pl. aspermátici; f. aspermátică, pl. aspermátice
aspermaticei
ASPERMÁTIC, -Ă adj. Lipsit de sămânță bărbătească. [Cf. germ. aspermatisch]. DOOM
!aspermátic (as-per-/a-sper-) adj. m., pl. aspermátici; f. aspermátică, pl. aspermátice
aspermaticele
ASPERMÁTIC, -Ă adj. Lipsit de sămânță bărbătească. [Cf. germ. aspermatisch]. DOOM
!aspermátic (as-per-/a-sper-) adj. m., pl. aspermátici; f. aspermátică, pl. aspermátice
aspermaticelor
ASPERMÁTIC, -Ă adj. Lipsit de sămânță bărbătească. [Cf. germ. aspermatisch]. DOOM
!aspermátic (as-per-/a-sper-) adj. m., pl. aspermátici; f. aspermátică, pl. aspermátice
aspermatici
ASPERMÁTIC, -Ă adj. Lipsit de sămânță bărbătească. [Cf. germ. aspermatisch]. DOOM
!aspermátic (as-per-/a-sper-) adj. m., pl. aspermátici; f. aspermátică, pl. aspermátice
aspermaticii
ASPERMÁTIC, -Ă adj. Lipsit de sămânță bărbătească. [Cf. germ. aspermatisch]. DOOM
!aspermátic (as-per-/a-sper-) adj. m., pl. aspermátici; f. aspermátică, pl. aspermátice
aspermaticilor
ASPERMÁTIC, -Ă adj. Lipsit de sămânță bărbătească. [Cf. germ. aspermatisch]. DOOM
!aspermátic (as-per-/a-sper-) adj. m., pl. aspermátici; f. aspermátică, pl. aspermátice
aspermaticul
ASPERMÁTIC, -Ă adj. Lipsit de sămânță bărbătească. [Cf. germ. aspermatisch]. DOOM
!aspermátic (as-per-/a-sper-) adj. m., pl. aspermátici; f. aspermátică, pl. aspermátice
aspermaticului
ASPERMÁTIC, -Ă adj. Lipsit de sămânță bărbătească. [Cf. germ. aspermatisch]. DOOM
!aspermátic (as-per-/a-sper-) adj. m., pl. aspermátici; f. aspermátică, pl. aspermátice
aspermatism
ASPERMATÍSM s.n. (Biol.) Imposibilitate de producere și de evacuare a lichidului seminal; sterilitate cauzată de lipsa sămânței bărbătești. [Cf. germ. Aspermatismus]. DOOM
aspermatísm (as-per-/a-sper-) s. n.
aspermatismul
ASPERMATÍSM s.n. (Biol.) Imposibilitate de producere și de evacuare a lichidului seminal; sterilitate cauzată de lipsa sămânței bărbătești. [Cf. germ. Aspermatismus]. DOOM
aspermatísm (as-per-/a-sper-) s. n.
aspermatismului
ASPERMATÍSM s.n. (Biol.) Imposibilitate de producere și de evacuare a lichidului seminal; sterilitate cauzată de lipsa sămânței bărbătești. [Cf. germ. Aspermatismus]. DOOM
aspermatísm (as-per-/a-sper-) s. n.
aspermie
ASPERMÍE s.f. Lipsă a secreției seminale. [Gen. -iei. / < fr. aspermie, cf. gr. a – fără, sperma – sămânță].
aspersare
ASPERSÁRE, aspersări, s. f. Stropire cu aspersorul. – După fr. aspersion.
aspersarea
ASPERSÁRE, aspersări, s. f. Stropire cu aspersorul. – După fr. aspersion.
aspersiune
ASPERSIÚNE s. f. Stropire a unei culturi agricole cu aspersorul. ♦ Ploaie artificială. [Pr.: -si-u-] – Din fr. aspersion, lat. aspersio, -onis. DOOM
aspersiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. aspersiúnii
aspersiunea
ASPERSIÚNE s. f. Stropire a unei culturi agricole cu aspersorul. ♦ Ploaie artificială. [Pr.: -si-u-] – Din fr. aspersion, lat. aspersio, -onis. DOOM
aspersiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. aspersiúnii
aspersiuni
ASPERSIÚNE s. f. Stropire a unei culturi agricole cu aspersorul. ♦ Ploaie artificială. [Pr.: -si-u-] – Din fr. aspersion, lat. aspersio, -onis. DOOM
aspersiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. aspersiúnii
aspersiunii
ASPERSIÚNE s. f. Stropire a unei culturi agricole cu aspersorul. ♦ Ploaie artificială. [Pr.: -si-u-] – Din fr. aspersion, lat. aspersio, -onis. DOOM
aspersiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. aspersiúnii
aspersoare
ASPERSÓR, aspersoare, s. n. Dispozitiv cu ajutorul căruia se împrăștie apa adusă prin conducte, sub formă de picături imitând ploaia, asupra unei culturi agricole. – Din fr. aspersoir. DOOM
aspersór s. n., pl. aspersoáre
aspersoarele
ASPERSÓR, aspersoare, s. n. Dispozitiv cu ajutorul căruia se împrăștie apa adusă prin conducte, sub formă de picături imitând ploaia, asupra unei culturi agricole. – Din fr. aspersoir. DOOM
aspersór s. n., pl. aspersoáre
aspersoarelor
ASPERSÓR, aspersoare, s. n. Dispozitiv cu ajutorul căruia se împrăștie apa adusă prin conducte, sub formă de picături imitând ploaia, asupra unei culturi agricole. – Din fr. aspersoir. DOOM
aspersór s. n., pl. aspersoáre
aspersor
ASPERSÓR, aspersoare, s. n. Dispozitiv cu ajutorul căruia se împrăștie apa adusă prin conducte, sub formă de picături imitând ploaia, asupra unei culturi agricole. – Din fr. aspersoir. DOOM
aspersór s. n., pl. aspersoáre
aspersorul
ASPERSÓR, aspersoare, s. n. Dispozitiv cu ajutorul căruia se împrăștie apa adusă prin conducte, sub formă de picături imitând ploaia, asupra unei culturi agricole. – Din fr. aspersoir. DOOM
aspersór s. n., pl. aspersoáre
aspersorului
ASPERSÓR, aspersoare, s. n. Dispozitiv cu ajutorul căruia se împrăștie apa adusă prin conducte, sub formă de picături imitând ploaia, asupra unei culturi agricole. – Din fr. aspersoir. DOOM
aspersór s. n., pl. aspersoáre
aspersări
ASPERSÁRE, aspersări, s. f. Stropire cu aspersorul. – După fr. aspersion.
aspersării
ASPERSÁRE, aspersări, s. f. Stropire cu aspersorul. – După fr. aspersion.
aspersările
ASPERSÁRE, aspersări, s. f. Stropire cu aspersorul. – După fr. aspersion.
aspersărilor
ASPERSÁRE, aspersări, s. f. Stropire cu aspersorul. – După fr. aspersion.
asperula
VINÁRIȚĂ, vinarițe, s. f. Plantă erbacee cu frunze verticilate, cu flori mici, albe, plăcut mirositoare, folosită la parfumarea rufelor sau la aromatizarea unor băuturi (Asperula odorata). – Vin + suf. -ariță.
aspic
ASPÍC, (2) aspicuri, s. n. 1. Substanță gelatinoasă obținută din suc de oase și de carne, folosită la unele mâncăruri (ca garnitură). 2. Sortiment de aspic (1). – Din fr. aspic. DOOM
aspíc s. n., (sorturi) pl. aspícuri
aspicul
ASPÍC, (2) aspicuri, s. n. 1. Substanță gelatinoasă obținută din suc de oase și de carne, folosită la unele mâncăruri (ca garnitură). 2. Sortiment de aspic (1). – Din fr. aspic. DOOM
aspíc s. n., (sorturi) pl. aspícuri
aspicului
ASPÍC, (2) aspicuri, s. n. 1. Substanță gelatinoasă obținută din suc de oase și de carne, folosită la unele mâncăruri (ca garnitură). 2. Sortiment de aspic (1). – Din fr. aspic. DOOM
aspíc s. n., (sorturi) pl. aspícuri
aspicuri
ASPÍC, (2) aspicuri, s. n. 1. Substanță gelatinoasă obținută din suc de oase și de carne, folosită la unele mâncăruri (ca garnitură). 2. Sortiment de aspic (1). – Din fr. aspic. DOOM
aspíc s. n., (sorturi) pl. aspícuri
aspicurile
ASPÍC, (2) aspicuri, s. n. 1. Substanță gelatinoasă obținută din suc de oase și de carne, folosită la unele mâncăruri (ca garnitură). 2. Sortiment de aspic (1). – Din fr. aspic. DOOM
aspíc s. n., (sorturi) pl. aspícuri
aspicurilor
ASPÍC, (2) aspicuri, s. n. 1. Substanță gelatinoasă obținută din suc de oase și de carne, folosită la unele mâncăruri (ca garnitură). 2. Sortiment de aspic (1). – Din fr. aspic. DOOM
aspíc s. n., (sorturi) pl. aspícuri
aspida
ASPÍDĂ, aspide, s. f. (Rar) Șarpe veninos. ♦ Fig. Femeie rea. – Din sl. aspida. DOOM
aspídă (rar) s. f., g.-d. art. aspídei; pl. aspíde
aspide
ASPÍDĂ, aspide, s. f. (Rar) Șarpe veninos. ♦ Fig. Femeie rea. – Din sl. aspida. DOOM
aspídă (rar) s. f., g.-d. art. aspídei; pl. aspíde
aspidei
ASPÍDĂ, aspide, s. f. (Rar) Șarpe veninos. ♦ Fig. Femeie rea. – Din sl. aspida. DOOM
aspídă (rar) s. f., g.-d. art. aspídei; pl. aspíde
aspidele
ASPÍDĂ, aspide, s. f. (Rar) Șarpe veninos. ♦ Fig. Femeie rea. – Din sl. aspida. DOOM
aspídă (rar) s. f., g.-d. art. aspídei; pl. aspíde
aspidelor
ASPÍDĂ, aspide, s. f. (Rar) Șarpe veninos. ♦ Fig. Femeie rea. – Din sl. aspida. DOOM
aspídă (rar) s. f., g.-d. art. aspídei; pl. aspíde
aspir
ASPIRÁ, aspir, vb. I. 1. Tranz. A trage aerul în plămâni, a inspira; p. ext. a inspira odată cu aerul și alte corpuri sub formă de pulbere. ♦ (Despre o pompă) A trage în sus un lichid, un gaz, praful etc. 2. Intranz. Fig. A năzui, a tinde către ceva. – Din fr. aspirer, lat. aspirare. DOOM
aspirá (a ~) vb., ind. prez. 3 aspíră
aspira
ASPIRÁ, aspir, vb. I. 1. Tranz. A trage aerul în plămâni, a inspira; p. ext. a inspira odată cu aerul și alte corpuri sub formă de pulbere. ♦ (Despre o pompă) A trage în sus un lichid, un gaz, praful etc. 2. Intranz. Fig. A năzui, a tinde către ceva. – Din fr. aspirer, lat. aspirare. DOOM
aspirá (a ~) vb., ind. prez. 3 aspíră
aspirai
ASPIRÁ, aspir, vb. I. 1. Tranz. A trage aerul în plămâni, a inspira; p. ext. a inspira odată cu aerul și alte corpuri sub formă de pulbere. ♦ (Despre o pompă) A trage în sus un lichid, un gaz, praful etc. 2. Intranz. Fig. A năzui, a tinde către ceva. – Din fr. aspirer, lat. aspirare. DOOM
aspirá (a ~) vb., ind. prez. 3 aspíră
aspiram
ASPIRÁ, aspir, vb. I. 1. Tranz. A trage aerul în plămâni, a inspira; p. ext. a inspira odată cu aerul și alte corpuri sub formă de pulbere. ♦ (Despre o pompă) A trage în sus un lichid, un gaz, praful etc. 2. Intranz. Fig. A năzui, a tinde către ceva. – Din fr. aspirer, lat. aspirare. DOOM
aspirá (a ~) vb., ind. prez. 3 aspíră
aspirant
ASPIRÁNT, -Ă, aspiranți, -te, s. m. și f. Persoană care aspiră la ceva, care dorește să obțină ceva. ♦ Spec. (În trecut) Elev al unei școli de ofițeri de marină. ♦ Spec. (În trecut și, astăzi, în unele țări) Diplomat al unei facultăți care se pregătea, sub conducerea unui profesor, pentru a obține titlul de candidat în științe. – Din fr., rus. aspirant. DOOM
aspirántă s. f., g.-d. art. aspirántei; pl. aspiránte
aspirant
ASPIRÁNT, -Ă, aspiranți, -te, s. m. și f. Persoană care aspiră la ceva, care dorește să obțină ceva. ♦ Spec. (În trecut) Elev al unei școli de ofițeri de marină. ♦ Spec. (În trecut și, astăzi, în unele țări) Diplomat al unei facultăți care se pregătea, sub conducerea unui profesor, pentru a obține titlul de candidat în științe. – Din fr., rus. aspirant. DOOM
aspirántă s. f., g.-d. art. aspirántei; pl. aspiránte
aspiranta
ASPIRÁNT, -Ă, aspiranți, -te, s. m. și f. Persoană care aspiră la ceva, care dorește să obțină ceva. ♦ Spec. (În trecut) Elev al unei școli de ofițeri de marină. ♦ Spec. (În trecut și, astăzi, în unele țări) Diplomat al unei facultăți care se pregătea, sub conducerea unui profesor, pentru a obține titlul de candidat în științe. – Din fr., rus. aspirant. DOOM
aspirántă s. f., g.-d. art. aspirántei; pl. aspiránte
aspiranta
ASPIRÁNT, -Ă, aspiranți, -te, s. m. și f. Persoană care aspiră la ceva, care dorește să obțină ceva. ♦ Spec. (În trecut) Elev al unei școli de ofițeri de marină. ♦ Spec. (În trecut și, astăzi, în unele țări) Diplomat al unei facultăți care se pregătea, sub conducerea unui profesor, pentru a obține titlul de candidat în științe. – Din fr., rus. aspirant. DOOM
aspirántă s. f., g.-d. art. aspirántei; pl. aspiránte
aspirante
ASPIRÁNT, -Ă, aspiranți, -te, s. m. și f. Persoană care aspiră la ceva, care dorește să obțină ceva. ♦ Spec. (În trecut) Elev al unei școli de ofițeri de marină. ♦ Spec. (În trecut și, astăzi, în unele țări) Diplomat al unei facultăți care se pregătea, sub conducerea unui profesor, pentru a obține titlul de candidat în științe. – Din fr., rus. aspirant. DOOM
aspirántă s. f., g.-d. art. aspirántei; pl. aspiránte
aspirante
ASPIRÁNT, -Ă, aspiranți, -te, s. m. și f. Persoană care aspiră la ceva, care dorește să obțină ceva. ♦ Spec. (În trecut) Elev al unei școli de ofițeri de marină. ♦ Spec. (În trecut și, astăzi, în unele țări) Diplomat al unei facultăți care se pregătea, sub conducerea unui profesor, pentru a obține titlul de candidat în științe. – Din fr., rus. aspirant. DOOM
aspirántă s. f., g.-d. art. aspirántei; pl. aspiránte
aspirantei
ASPIRÁNT, -Ă, aspiranți, -te, s. m. și f. Persoană care aspiră la ceva, care dorește să obțină ceva. ♦ Spec. (În trecut) Elev al unei școli de ofițeri de marină. ♦ Spec. (În trecut și, astăzi, în unele țări) Diplomat al unei facultăți care se pregătea, sub conducerea unui profesor, pentru a obține titlul de candidat în științe. – Din fr., rus. aspirant. DOOM
aspirántă s. f., g.-d. art. aspirántei; pl. aspiránte
aspirantei
ASPIRÁNT, -Ă, aspiranți, -te, s. m. și f. Persoană care aspiră la ceva, care dorește să obțină ceva. ♦ Spec. (În trecut) Elev al unei școli de ofițeri de marină. ♦ Spec. (În trecut și, astăzi, în unele țări) Diplomat al unei facultăți care se pregătea, sub conducerea unui profesor, pentru a obține titlul de candidat în științe. – Din fr., rus. aspirant. DOOM
aspirántă s. f., g.-d. art. aspirántei; pl. aspiránte
aspirantele
ASPIRÁNT, -Ă, aspiranți, -te, s. m. și f. Persoană care aspiră la ceva, care dorește să obțină ceva. ♦ Spec. (În trecut) Elev al unei școli de ofițeri de marină. ♦ Spec. (În trecut și, astăzi, în unele țări) Diplomat al unei facultăți care se pregătea, sub conducerea unui profesor, pentru a obține titlul de candidat în științe. – Din fr., rus. aspirant. DOOM
aspirántă s. f., g.-d. art. aspirántei; pl. aspiránte
aspirantele
ASPIRÁNT, -Ă, aspiranți, -te, s. m. și f. Persoană care aspiră la ceva, care dorește să obțină ceva. ♦ Spec. (În trecut) Elev al unei școli de ofițeri de marină. ♦ Spec. (În trecut și, astăzi, în unele țări) Diplomat al unei facultăți care se pregătea, sub conducerea unui profesor, pentru a obține titlul de candidat în științe. – Din fr., rus. aspirant. DOOM
aspirántă s. f., g.-d. art. aspirántei; pl. aspiránte
aspirantelor
ASPIRÁNT, -Ă, aspiranți, -te, s. m. și f. Persoană care aspiră la ceva, care dorește să obțină ceva. ♦ Spec. (În trecut) Elev al unei școli de ofițeri de marină. ♦ Spec. (În trecut și, astăzi, în unele țări) Diplomat al unei facultăți care se pregătea, sub conducerea unui profesor, pentru a obține titlul de candidat în științe. – Din fr., rus. aspirant. DOOM
aspirántă s. f., g.-d. art. aspirántei; pl. aspiránte
aspirantelor
ASPIRÁNT, -Ă, aspiranți, -te, s. m. și f. Persoană care aspiră la ceva, care dorește să obțină ceva. ♦ Spec. (În trecut) Elev al unei școli de ofițeri de marină. ♦ Spec. (În trecut și, astăzi, în unele țări) Diplomat al unei facultăți care se pregătea, sub conducerea unui profesor, pentru a obține titlul de candidat în științe. – Din fr., rus. aspirant. DOOM
aspirántă s. f., g.-d. art. aspirántei; pl. aspiránte
aspirantul
ASPIRÁNT, -Ă, aspiranți, -te, s. m. și f. Persoană care aspiră la ceva, care dorește să obțină ceva. ♦ Spec. (În trecut) Elev al unei școli de ofițeri de marină. ♦ Spec. (În trecut și, astăzi, în unele țări) Diplomat al unei facultăți care se pregătea, sub conducerea unui profesor, pentru a obține titlul de candidat în științe. – Din fr., rus. aspirant. DOOM
aspirántă s. f., g.-d. art. aspirántei; pl. aspiránte
aspirantul
ASPIRÁNT, -Ă, aspiranți, -te, s. m. și f. Persoană care aspiră la ceva, care dorește să obțină ceva. ♦ Spec. (În trecut) Elev al unei școli de ofițeri de marină. ♦ Spec. (În trecut și, astăzi, în unele țări) Diplomat al unei facultăți care se pregătea, sub conducerea unui profesor, pentru a obține titlul de candidat în științe. – Din fr., rus. aspirant. DOOM
aspirántă s. f., g.-d. art. aspirántei; pl. aspiránte
aspirantului
ASPIRÁNT, -Ă, aspiranți, -te, s. m. și f. Persoană care aspiră la ceva, care dorește să obțină ceva. ♦ Spec. (În trecut) Elev al unei școli de ofițeri de marină. ♦ Spec. (În trecut și, astăzi, în unele țări) Diplomat al unei facultăți care se pregătea, sub conducerea unui profesor, pentru a obține titlul de candidat în științe. – Din fr., rus. aspirant. DOOM
aspirántă s. f., g.-d. art. aspirántei; pl. aspiránte
aspirantului
ASPIRÁNT, -Ă, aspiranți, -te, s. m. și f. Persoană care aspiră la ceva, care dorește să obțină ceva. ♦ Spec. (În trecut) Elev al unei școli de ofițeri de marină. ♦ Spec. (În trecut și, astăzi, în unele țări) Diplomat al unei facultăți care se pregătea, sub conducerea unui profesor, pentru a obține titlul de candidat în științe. – Din fr., rus. aspirant. DOOM
aspirántă s. f., g.-d. art. aspirántei; pl. aspiránte
aspirantura
ASPIRANTÚRĂ s. f. (În trecut și, astăzi, în unele țări) Sistem de pregătire postuniversitară și academică a viitorilor candidați în științe. – Din rus. aspirantura. DOOM
aspirantúră (înv.) s. f., g.-d. art. aspirantúrii
aspiranturi
ASPIRANTÚRĂ s. f. (În trecut și, astăzi, în unele țări) Sistem de pregătire postuniversitară și academică a viitorilor candidați în științe. – Din rus. aspirantura. DOOM
aspirantúră (înv.) s. f., g.-d. art. aspirantúrii
aspiranturii
ASPIRANTÚRĂ s. f. (În trecut și, astăzi, în unele țări) Sistem de pregătire postuniversitară și academică a viitorilor candidați în științe. – Din rus. aspirantura. DOOM
aspirantúră (înv.) s. f., g.-d. art. aspirantúrii
aspiranți
ASPIRÁNT, -Ă, aspiranți, -te, s. m. și f. Persoană care aspiră la ceva, care dorește să obțină ceva. ♦ Spec. (În trecut) Elev al unei școli de ofițeri de marină. ♦ Spec. (În trecut și, astăzi, în unele țări) Diplomat al unei facultăți care se pregătea, sub conducerea unui profesor, pentru a obține titlul de candidat în științe. – Din fr., rus. aspirant. DOOM
aspirántă s. f., g.-d. art. aspirántei; pl. aspiránte
aspiranți
ASPIRÁNT, -Ă, aspiranți, -te, s. m. și f. Persoană care aspiră la ceva, care dorește să obțină ceva. ♦ Spec. (În trecut) Elev al unei școli de ofițeri de marină. ♦ Spec. (În trecut și, astăzi, în unele țări) Diplomat al unei facultăți care se pregătea, sub conducerea unui profesor, pentru a obține titlul de candidat în științe. – Din fr., rus. aspirant. DOOM
aspirántă s. f., g.-d. art. aspirántei; pl. aspiránte
aspiranții
ASPIRÁNT, -Ă, aspiranți, -te, s. m. și f. Persoană care aspiră la ceva, care dorește să obțină ceva. ♦ Spec. (În trecut) Elev al unei școli de ofițeri de marină. ♦ Spec. (În trecut și, astăzi, în unele țări) Diplomat al unei facultăți care se pregătea, sub conducerea unui profesor, pentru a obține titlul de candidat în științe. – Din fr., rus. aspirant. DOOM
aspirántă s. f., g.-d. art. aspirántei; pl. aspiránte
aspiranții
ASPIRÁNT, -Ă, aspiranți, -te, s. m. și f. Persoană care aspiră la ceva, care dorește să obțină ceva. ♦ Spec. (În trecut) Elev al unei școli de ofițeri de marină. ♦ Spec. (În trecut și, astăzi, în unele țări) Diplomat al unei facultăți care se pregătea, sub conducerea unui profesor, pentru a obține titlul de candidat în științe. – Din fr., rus. aspirant. DOOM
aspirántă s. f., g.-d. art. aspirántei; pl. aspiránte
aspiranților
ASPIRÁNT, -Ă, aspiranți, -te, s. m. și f. Persoană care aspiră la ceva, care dorește să obțină ceva. ♦ Spec. (În trecut) Elev al unei școli de ofițeri de marină. ♦ Spec. (În trecut și, astăzi, în unele țări) Diplomat al unei facultăți care se pregătea, sub conducerea unui profesor, pentru a obține titlul de candidat în științe. – Din fr., rus. aspirant. DOOM
aspirántă s. f., g.-d. art. aspirántei; pl. aspiránte
aspiranților
ASPIRÁNT, -Ă, aspiranți, -te, s. m. și f. Persoană care aspiră la ceva, care dorește să obțină ceva. ♦ Spec. (În trecut) Elev al unei școli de ofițeri de marină. ♦ Spec. (În trecut și, astăzi, în unele țări) Diplomat al unei facultăți care se pregătea, sub conducerea unui profesor, pentru a obține titlul de candidat în științe. – Din fr., rus. aspirant. DOOM
aspirántă s. f., g.-d. art. aspirántei; pl. aspiránte
aspirare
ASPIRÁ, aspir, vb. I. 1. Tranz. A trage aerul în plămâni, a inspira; p. ext. a inspira odată cu aerul și alte corpuri sub formă de pulbere. ♦ (Despre o pompă) A trage în sus un lichid, un gaz, praful etc. 2. Intranz. Fig. A năzui, a tinde către ceva. – Din fr. aspirer, lat. aspirare. DOOM
aspirá (a ~) vb., ind. prez. 3 aspíră
aspirare
ASPIRÁRE, aspirări, s. f. Acțiunea de a aspira și rezultatul ei; aspirație. – V. aspira. DOOM
aspiráre s. f., g.-d. art. aspirắrii; pl. aspirắri
aspirarea
ASPIRÁRE, aspirări, s. f. Acțiunea de a aspira și rezultatul ei; aspirație. – V. aspira. DOOM
aspiráre s. f., g.-d. art. aspirắrii; pl. aspirắri
aspirară
ASPIRÁ, aspir, vb. I. 1. Tranz. A trage aerul în plămâni, a inspira; p. ext. a inspira odată cu aerul și alte corpuri sub formă de pulbere. ♦ (Despre o pompă) A trage în sus un lichid, un gaz, praful etc. 2. Intranz. Fig. A năzui, a tinde către ceva. – Din fr. aspirer, lat. aspirare. DOOM
aspirá (a ~) vb., ind. prez. 3 aspíră
aspirarăm
ASPIRÁ, aspir, vb. I. 1. Tranz. A trage aerul în plămâni, a inspira; p. ext. a inspira odată cu aerul și alte corpuri sub formă de pulbere. ♦ (Despre o pompă) A trage în sus un lichid, un gaz, praful etc. 2. Intranz. Fig. A năzui, a tinde către ceva. – Din fr. aspirer, lat. aspirare. DOOM
aspirá (a ~) vb., ind. prez. 3 aspíră
aspirarăți
ASPIRÁ, aspir, vb. I. 1. Tranz. A trage aerul în plămâni, a inspira; p. ext. a inspira odată cu aerul și alte corpuri sub formă de pulbere. ♦ (Despre o pompă) A trage în sus un lichid, un gaz, praful etc. 2. Intranz. Fig. A năzui, a tinde către ceva. – Din fr. aspirer, lat. aspirare. DOOM
aspirá (a ~) vb., ind. prez. 3 aspíră
aspirase
ASPIRÁ, aspir, vb. I. 1. Tranz. A trage aerul în plămâni, a inspira; p. ext. a inspira odată cu aerul și alte corpuri sub formă de pulbere. ♦ (Despre o pompă) A trage în sus un lichid, un gaz, praful etc. 2. Intranz. Fig. A năzui, a tinde către ceva. – Din fr. aspirer, lat. aspirare. DOOM
aspirá (a ~) vb., ind. prez. 3 aspíră
aspirasem
ASPIRÁ, aspir, vb. I. 1. Tranz. A trage aerul în plămâni, a inspira; p. ext. a inspira odată cu aerul și alte corpuri sub formă de pulbere. ♦ (Despre o pompă) A trage în sus un lichid, un gaz, praful etc. 2. Intranz. Fig. A năzui, a tinde către ceva. – Din fr. aspirer, lat. aspirare. DOOM
aspirá (a ~) vb., ind. prez. 3 aspíră
aspiraseră
ASPIRÁ, aspir, vb. I. 1. Tranz. A trage aerul în plămâni, a inspira; p. ext. a inspira odată cu aerul și alte corpuri sub formă de pulbere. ♦ (Despre o pompă) A trage în sus un lichid, un gaz, praful etc. 2. Intranz. Fig. A năzui, a tinde către ceva. – Din fr. aspirer, lat. aspirare. DOOM
aspirá (a ~) vb., ind. prez. 3 aspíră
aspiraserăm
ASPIRÁ, aspir, vb. I. 1. Tranz. A trage aerul în plămâni, a inspira; p. ext. a inspira odată cu aerul și alte corpuri sub formă de pulbere. ♦ (Despre o pompă) A trage în sus un lichid, un gaz, praful etc. 2. Intranz. Fig. A năzui, a tinde către ceva. – Din fr. aspirer, lat. aspirare. DOOM
aspirá (a ~) vb., ind. prez. 3 aspíră
aspiraserăți
ASPIRÁ, aspir, vb. I. 1. Tranz. A trage aerul în plămâni, a inspira; p. ext. a inspira odată cu aerul și alte corpuri sub formă de pulbere. ♦ (Despre o pompă) A trage în sus un lichid, un gaz, praful etc. 2. Intranz. Fig. A năzui, a tinde către ceva. – Din fr. aspirer, lat. aspirare. DOOM
aspirá (a ~) vb., ind. prez. 3 aspíră
aspiraseși
ASPIRÁ, aspir, vb. I. 1. Tranz. A trage aerul în plămâni, a inspira; p. ext. a inspira odată cu aerul și alte corpuri sub formă de pulbere. ♦ (Despre o pompă) A trage în sus un lichid, un gaz, praful etc. 2. Intranz. Fig. A năzui, a tinde către ceva. – Din fr. aspirer, lat. aspirare. DOOM
aspirá (a ~) vb., ind. prez. 3 aspíră
aspiraseți
ASPIRÁ, aspir, vb. I. 1. Tranz. A trage aerul în plămâni, a inspira; p. ext. a inspira odată cu aerul și alte corpuri sub formă de pulbere. ♦ (Despre o pompă) A trage în sus un lichid, un gaz, praful etc. 2. Intranz. Fig. A năzui, a tinde către ceva. – Din fr. aspirer, lat. aspirare. DOOM
aspirá (a ~) vb., ind. prez. 3 aspíră
aspirat
ASPIRÁ, aspir, vb. I. 1. Tranz. A trage aerul în plămâni, a inspira; p. ext. a inspira odată cu aerul și alte corpuri sub formă de pulbere. ♦ (Despre o pompă) A trage în sus un lichid, un gaz, praful etc. 2. Intranz. Fig. A năzui, a tinde către ceva. – Din fr. aspirer, lat. aspirare. DOOM
aspirá (a ~) vb., ind. prez. 3 aspíră
aspirat
ASPIRÁT, -Ă, aspirați, -te, adj., s. f. (Sunet) pronunțat cu aspirație (2). – V. aspira. DOOM
aspirát adj. m., pl. aspiráți; f. aspirátă, pl. aspiráte
aspirata
ASPIRÁT, -Ă, aspirați, -te, adj., s. f. (Sunet) pronunțat cu aspirație (2). – V. aspira. DOOM
aspirát adj. m., pl. aspiráți; f. aspirátă, pl. aspiráte
aspirate
ASPIRÁT, -Ă, aspirați, -te, adj., s. f. (Sunet) pronunțat cu aspirație (2). – V. aspira. DOOM
aspirát adj. m., pl. aspiráți; f. aspirátă, pl. aspiráte
aspiratei
ASPIRÁT, -Ă, aspirați, -te, adj., s. f. (Sunet) pronunțat cu aspirație (2). – V. aspira. DOOM
aspirát adj. m., pl. aspiráți; f. aspirátă, pl. aspiráte
aspiratele
ASPIRÁT, -Ă, aspirați, -te, adj., s. f. (Sunet) pronunțat cu aspirație (2). – V. aspira. DOOM
aspirát adj. m., pl. aspiráți; f. aspirátă, pl. aspiráte
aspiratelor
ASPIRÁT, -Ă, aspirați, -te, adj., s. f. (Sunet) pronunțat cu aspirație (2). – V. aspira. DOOM
aspirát adj. m., pl. aspiráți; f. aspirátă, pl. aspiráte
aspiratoare
ASPIRATÓR, -OÁRE, aspiratori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care aspiră (1). 2. S. n. Aparat pentru aspirarea fumului, a prafului, a gazelor etc. – Din fr. aspirateur. DOOM
aspiratór2 s. n., pl. aspiratoáre
aspiratoarea
ASPIRATÓR, -OÁRE, aspiratori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care aspiră (1). 2. S. n. Aparat pentru aspirarea fumului, a prafului, a gazelor etc. – Din fr. aspirateur. DOOM
aspiratór2 s. n., pl. aspiratoáre
aspiratoarei
ASPIRATÓR, -OÁRE, aspiratori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care aspiră (1). 2. S. n. Aparat pentru aspirarea fumului, a prafului, a gazelor etc. – Din fr. aspirateur. DOOM
aspiratór2 s. n., pl. aspiratoáre
aspiratoarele
ASPIRATÓR, -OÁRE, aspiratori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care aspiră (1). 2. S. n. Aparat pentru aspirarea fumului, a prafului, a gazelor etc. – Din fr. aspirateur. DOOM
aspiratór2 s. n., pl. aspiratoáre
aspiratoarelor
ASPIRATÓR, -OÁRE, aspiratori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care aspiră (1). 2. S. n. Aparat pentru aspirarea fumului, a prafului, a gazelor etc. – Din fr. aspirateur. DOOM
aspiratór2 s. n., pl. aspiratoáre
aspirator
ASPIRATÓR, -OÁRE, aspiratori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care aspiră (1). 2. S. n. Aparat pentru aspirarea fumului, a prafului, a gazelor etc. – Din fr. aspirateur. DOOM
aspiratór2 s. n., pl. aspiratoáre
aspiratori
ASPIRATÓR, -OÁRE, aspiratori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care aspiră (1). 2. S. n. Aparat pentru aspirarea fumului, a prafului, a gazelor etc. – Din fr. aspirateur. DOOM
aspiratór2 s. n., pl. aspiratoáre
aspiratorii
ASPIRATÓR, -OÁRE, aspiratori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care aspiră (1). 2. S. n. Aparat pentru aspirarea fumului, a prafului, a gazelor etc. – Din fr. aspirateur. DOOM
aspiratór2 s. n., pl. aspiratoáre
aspiratorilor
ASPIRATÓR, -OÁRE, aspiratori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care aspiră (1). 2. S. n. Aparat pentru aspirarea fumului, a prafului, a gazelor etc. – Din fr. aspirateur. DOOM
aspiratór2 s. n., pl. aspiratoáre
aspiratorul
ASPIRATÓR, -OÁRE, aspiratori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care aspiră (1). 2. S. n. Aparat pentru aspirarea fumului, a prafului, a gazelor etc. – Din fr. aspirateur. DOOM
aspiratór2 s. n., pl. aspiratoáre
aspiratorului
ASPIRATÓR, -OÁRE, aspiratori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care aspiră (1). 2. S. n. Aparat pentru aspirarea fumului, a prafului, a gazelor etc. – Din fr. aspirateur. DOOM
aspiratór2 s. n., pl. aspiratoáre
aspiratul
ASPIRÁT, -Ă, aspirați, -te, adj., s. f. (Sunet) pronunțat cu aspirație (2). – V. aspira. DOOM
aspirát adj. m., pl. aspiráți; f. aspirátă, pl. aspiráte
aspiratului
ASPIRÁT, -Ă, aspirați, -te, adj., s. f. (Sunet) pronunțat cu aspirație (2). – V. aspira. DOOM
aspirát adj. m., pl. aspiráți; f. aspirátă, pl. aspiráte
aspirau
ASPIRÁ, aspir, vb. I. 1. Tranz. A trage aerul în plămâni, a inspira; p. ext. a inspira odată cu aerul și alte corpuri sub formă de pulbere. ♦ (Despre o pompă) A trage în sus un lichid, un gaz, praful etc. 2. Intranz. Fig. A năzui, a tinde către ceva. – Din fr. aspirer, lat. aspirare. DOOM
aspirá (a ~) vb., ind. prez. 3 aspíră
aspirași
ASPIRÁ, aspir, vb. I. 1. Tranz. A trage aerul în plămâni, a inspira; p. ext. a inspira odată cu aerul și alte corpuri sub formă de pulbere. ♦ (Despre o pompă) A trage în sus un lichid, un gaz, praful etc. 2. Intranz. Fig. A năzui, a tinde către ceva. – Din fr. aspirer, lat. aspirare. DOOM
aspirá (a ~) vb., ind. prez. 3 aspíră
aspirați
ASPIRÁ, aspir, vb. I. 1. Tranz. A trage aerul în plămâni, a inspira; p. ext. a inspira odată cu aerul și alte corpuri sub formă de pulbere. ♦ (Despre o pompă) A trage în sus un lichid, un gaz, praful etc. 2. Intranz. Fig. A năzui, a tinde către ceva. – Din fr. aspirer, lat. aspirare. DOOM
aspirá (a ~) vb., ind. prez. 3 aspíră
aspirați
ASPIRÁT, -Ă, aspirați, -te, adj., s. f. (Sunet) pronunțat cu aspirație (2). – V. aspira. DOOM
aspirát adj. m., pl. aspiráți; f. aspirátă, pl. aspiráte
aspirația
ASPIRÁȚIE, aspirații, s. f. 1. Aspirare. ♦ Deplasare a unui fluid într-o conductă prin micșorarea presiunii aerului din ea. 2. (Fon.) Zgomot produs prin frecarea aerului în trecerea lui prin laringe în cursul pronunțării unor sunete. 3. (Med.) Pătrundere în căile aeriene a unor lichide (sânge, apă) sau vărsături care pot produce asfixie mecanică sau pneumonie de aspirație. 4. Fig. Năzuință, dorință, râvnă. [Var.: (înv.) aspirațiune s. f.] – Din fr. aspiration. DOOM
aspiráție (-ți-e) s. f., art. aspiráția (-ți-a), g.-d. art. aspiráției; pl. aspiráții, art. aspiráțiile (-ți-i-)
aspirație
ASPIRÁȚIE, aspirații, s. f. 1. Aspirare. ♦ Deplasare a unui fluid într-o conductă prin micșorarea presiunii aerului din ea. 2. (Fon.) Zgomot produs prin frecarea aerului în trecerea lui prin laringe în cursul pronunțării unor sunete. 3. (Med.) Pătrundere în căile aeriene a unor lichide (sânge, apă) sau vărsături care pot produce asfixie mecanică sau pneumonie de aspirație. 4. Fig. Năzuință, dorință, râvnă. [Var.: (înv.) aspirațiune s. f.] – Din fr. aspiration. DOOM
aspiráție (-ți-e) s. f., art. aspiráția (-ți-a), g.-d. art. aspiráției; pl. aspiráții, art. aspiráțiile (-ți-i-)
aspirației
ASPIRÁȚIE, aspirații, s. f. 1. Aspirare. ♦ Deplasare a unui fluid într-o conductă prin micșorarea presiunii aerului din ea. 2. (Fon.) Zgomot produs prin frecarea aerului în trecerea lui prin laringe în cursul pronunțării unor sunete. 3. (Med.) Pătrundere în căile aeriene a unor lichide (sânge, apă) sau vărsături care pot produce asfixie mecanică sau pneumonie de aspirație. 4. Fig. Năzuință, dorință, râvnă. [Var.: (înv.) aspirațiune s. f.] – Din fr. aspiration. DOOM
aspiráție (-ți-e) s. f., art. aspiráția (-ți-a), g.-d. art. aspiráției; pl. aspiráții, art. aspiráțiile (-ți-i-)
aspirații
ASPIRÁT, -Ă, aspirați, -te, adj., s. f. (Sunet) pronunțat cu aspirație (2). – V. aspira. DOOM
aspirát adj. m., pl. aspiráți; f. aspirátă, pl. aspiráte
aspirații
ASPIRÁȚIE, aspirații, s. f. 1. Aspirare. ♦ Deplasare a unui fluid într-o conductă prin micșorarea presiunii aerului din ea. 2. (Fon.) Zgomot produs prin frecarea aerului în trecerea lui prin laringe în cursul pronunțării unor sunete. 3. (Med.) Pătrundere în căile aeriene a unor lichide (sânge, apă) sau vărsături care pot produce asfixie mecanică sau pneumonie de aspirație. 4. Fig. Năzuință, dorință, râvnă. [Var.: (înv.) aspirațiune s. f.] – Din fr. aspiration. DOOM
aspiráție (-ți-e) s. f., art. aspiráția (-ți-a), g.-d. art. aspiráției; pl. aspiráții, art. aspiráțiile (-ți-i-)
aspirațiile
ASPIRÁȚIE, aspirații, s. f. 1. Aspirare. ♦ Deplasare a unui fluid într-o conductă prin micșorarea presiunii aerului din ea. 2. (Fon.) Zgomot produs prin frecarea aerului în trecerea lui prin laringe în cursul pronunțării unor sunete. 3. (Med.) Pătrundere în căile aeriene a unor lichide (sânge, apă) sau vărsături care pot produce asfixie mecanică sau pneumonie de aspirație. 4. Fig. Năzuință, dorință, râvnă. [Var.: (înv.) aspirațiune s. f.] – Din fr. aspiration. DOOM
aspiráție (-ți-e) s. f., art. aspiráția (-ți-a), g.-d. art. aspiráției; pl. aspiráții, art. aspiráțiile (-ți-i-)
aspirațiilor
ASPIRÁȚIE, aspirații, s. f. 1. Aspirare. ♦ Deplasare a unui fluid într-o conductă prin micșorarea presiunii aerului din ea. 2. (Fon.) Zgomot produs prin frecarea aerului în trecerea lui prin laringe în cursul pronunțării unor sunete. 3. (Med.) Pătrundere în căile aeriene a unor lichide (sânge, apă) sau vărsături care pot produce asfixie mecanică sau pneumonie de aspirație. 4. Fig. Năzuință, dorință, râvnă. [Var.: (înv.) aspirațiune s. f.] – Din fr. aspiration. DOOM
aspiráție (-ți-e) s. f., art. aspiráția (-ți-a), g.-d. art. aspiráției; pl. aspiráții, art. aspiráțiile (-ți-i-)
aspiraților
ASPIRÁT, -Ă, aspirați, -te, adj., s. f. (Sunet) pronunțat cu aspirație (2). – V. aspira. DOOM
aspirát adj. m., pl. aspiráți; f. aspirátă, pl. aspiráte
aspirațiune
ASPIRÁȚIE, aspirații, s. f. 1. Aspirare. ♦ Deplasare a unui fluid într-o conductă prin micșorarea presiunii aerului din ea. 2. (Fon.) Zgomot produs prin frecarea aerului în trecerea lui prin laringe în cursul pronunțării unor sunete. 3. (Med.) Pătrundere în căile aeriene a unor lichide (sânge, apă) sau vărsături care pot produce asfixie mecanică sau pneumonie de aspirație. 4. Fig. Năzuință, dorință, râvnă. [Var.: (înv.) aspirațiune s. f.] – Din fr. aspiration. DOOM
aspiráție (-ți-e) s. f., art. aspiráția (-ți-a), g.-d. art. aspiráției; pl. aspiráții, art. aspiráțiile (-ți-i-)
aspire
ASPIRÁ, aspir, vb. I. 1. Tranz. A trage aerul în plămâni, a inspira; p. ext. a inspira odată cu aerul și alte corpuri sub formă de pulbere. ♦ (Despre o pompă) A trage în sus un lichid, un gaz, praful etc. 2. Intranz. Fig. A năzui, a tinde către ceva. – Din fr. aspirer, lat. aspirare. DOOM
aspirá (a ~) vb., ind. prez. 3 aspíră
aspiri
ASPIRÁ, aspir, vb. I. 1. Tranz. A trage aerul în plămâni, a inspira; p. ext. a inspira odată cu aerul și alte corpuri sub formă de pulbere. ♦ (Despre o pompă) A trage în sus un lichid, un gaz, praful etc. 2. Intranz. Fig. A năzui, a tinde către ceva. – Din fr. aspirer, lat. aspirare. DOOM
aspirá (a ~) vb., ind. prez. 3 aspíră
aspirina
ASPIRÍNĂ®, aspirine, s. f. Acid acetilsalicilic, utilizat ca medicament febrifug și calmant. ◊ Aspirină tamponată = amestec de acid acetilisalicilic cu carbonat de calciu, pentru a evita iritarea mucoasei gastroduodenale, produsă de aspirina obișnuită. – Din fr. aspirine, germ. Aspirin. DOOM
aspirínă s. f., g.-d. art. aspirínei; pl. aspiríne
aspirine
ASPIRÍNĂ®, aspirine, s. f. Acid acetilsalicilic, utilizat ca medicament febrifug și calmant. ◊ Aspirină tamponată = amestec de acid acetilisalicilic cu carbonat de calciu, pentru a evita iritarea mucoasei gastroduodenale, produsă de aspirina obișnuită. – Din fr. aspirine, germ. Aspirin. DOOM
aspirínă s. f., g.-d. art. aspirínei; pl. aspiríne
aspirinei
ASPIRÍNĂ®, aspirine, s. f. Acid acetilsalicilic, utilizat ca medicament febrifug și calmant. ◊ Aspirină tamponată = amestec de acid acetilisalicilic cu carbonat de calciu, pentru a evita iritarea mucoasei gastroduodenale, produsă de aspirina obișnuită. – Din fr. aspirine, germ. Aspirin. DOOM
aspirínă s. f., g.-d. art. aspirínei; pl. aspiríne
aspirinele
ASPIRÍNĂ®, aspirine, s. f. Acid acetilsalicilic, utilizat ca medicament febrifug și calmant. ◊ Aspirină tamponată = amestec de acid acetilisalicilic cu carbonat de calciu, pentru a evita iritarea mucoasei gastroduodenale, produsă de aspirina obișnuită. – Din fr. aspirine, germ. Aspirin. DOOM
aspirínă s. f., g.-d. art. aspirínei; pl. aspiríne
aspirinelor
ASPIRÍNĂ®, aspirine, s. f. Acid acetilsalicilic, utilizat ca medicament febrifug și calmant. ◊ Aspirină tamponată = amestec de acid acetilisalicilic cu carbonat de calciu, pentru a evita iritarea mucoasei gastroduodenale, produsă de aspirina obișnuită. – Din fr. aspirine, germ. Aspirin. DOOM
aspirínă s. f., g.-d. art. aspirínei; pl. aspiríne
aspirând
ASPIRÁ, aspir, vb. I. 1. Tranz. A trage aerul în plămâni, a inspira; p. ext. a inspira odată cu aerul și alte corpuri sub formă de pulbere. ♦ (Despre o pompă) A trage în sus un lichid, un gaz, praful etc. 2. Intranz. Fig. A năzui, a tinde către ceva. – Din fr. aspirer, lat. aspirare. DOOM
aspirá (a ~) vb., ind. prez. 3 aspíră
aspirînd
ASPIRÁ, aspir, vb. I. 1. Tranz. A trage aerul în plămâni, a inspira; p. ext. a inspira odată cu aerul și alte corpuri sub formă de pulbere. ♦ (Despre o pompă) A trage în sus un lichid, un gaz, praful etc. 2. Intranz. Fig. A năzui, a tinde către ceva. – Din fr. aspirer, lat. aspirare. DOOM
aspirá (a ~) vb., ind. prez. 3 aspíră
aspirări
ASPIRÁRE, aspirări, s. f. Acțiunea de a aspira și rezultatul ei; aspirație. – V. aspira. DOOM
aspiráre s. f., g.-d. art. aspirắrii; pl. aspirắri
aspirării
ASPIRÁRE, aspirări, s. f. Acțiunea de a aspira și rezultatul ei; aspirație. – V. aspira. DOOM
aspiráre s. f., g.-d. art. aspirắrii; pl. aspirắri
aspirările
ASPIRÁRE, aspirări, s. f. Acțiunea de a aspira și rezultatul ei; aspirație. – V. aspira. DOOM
aspiráre s. f., g.-d. art. aspirắrii; pl. aspirắri
aspirărilor
ASPIRÁRE, aspirări, s. f. Acțiunea de a aspira și rezultatul ei; aspirație. – V. aspira. DOOM
aspiráre s. f., g.-d. art. aspirắrii; pl. aspirắri
asplenium
RUGINÍȚĂ, ruginițe, s. f. 1. Numele a două plante: a) plantă erbacee cu frunze mici, înguste la bază și dințate la vârf (Asplenium ruta muraria); b) strașnic (III) (Asplenium trichomanes). 2. Ciupercă parazită care atacă și distruge frunzele plantelor (Uromyces scuteleatus). – Rugină + suf. -iță.
aspra
ÁSPRU2, -Ă, aspri, -e, adj. I. 1. Cu suprafața zgrunțuroasă, care dă (la pipăit) o senzație specifică, neplăcută. ♦ (Despre fire de păr) Tare și țepos. ♦ (Despre perii) Cu firele tari și țepoase. 2. (Despre apă) Care conține (din abundență) săruri calcaroase. 3. (Despre vin) Care are gust înțepător; acru. II. Fig. 1. (Adesea adverbial) Mare, intens, puternic, înverșunat. Vânt aspru. 2. Care provoacă suferințe, greu de îndurat. Aspră robíe. 3. Lipsit de indulgență, sever, neînduplecat, necruțător. Purtare aspră. – Lat. asper. DOOM
áspru1 adj. m., pl. áspri; f. áspră, pl. áspre
aspre
ÁSPRU2, -Ă, aspri, -e, adj. I. 1. Cu suprafața zgrunțuroasă, care dă (la pipăit) o senzație specifică, neplăcută. ♦ (Despre fire de păr) Tare și țepos. ♦ (Despre perii) Cu firele tari și țepoase. 2. (Despre apă) Care conține (din abundență) săruri calcaroase. 3. (Despre vin) Care are gust înțepător; acru. II. Fig. 1. (Adesea adverbial) Mare, intens, puternic, înverșunat. Vânt aspru. 2. Care provoacă suferințe, greu de îndurat. Aspră robíe. 3. Lipsit de indulgență, sever, neînduplecat, necruțător. Purtare aspră. – Lat. asper. DOOM
áspru1 adj. m., pl. áspri; f. áspră, pl. áspre
asprea
ASPRÍ, aspresc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni aspru2; a (se) înăspri. Din aspru2. DOOM
asprí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asprésc, imperf. 3 sg. aspreá; conj. prez. 3 să aspreáscă
aspreai
ASPRÍ, aspresc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni aspru2; a (se) înăspri. Din aspru2. DOOM
asprí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asprésc, imperf. 3 sg. aspreá; conj. prez. 3 să aspreáscă
aspreala
ASPREÁLĂ, aspreli, s. f. (Rar) Asprime (1). – Aspri + suf. -eală. DOOM
aspreálă (rar) s. f., g.-d. art. asprélii; pl. aspréli
aspream
ASPRÍ, aspresc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni aspru2; a (se) înăspri. Din aspru2. DOOM
asprí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asprésc, imperf. 3 sg. aspreá; conj. prez. 3 să aspreáscă
asprească
ASPRÍ, aspresc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni aspru2; a (se) înăspri. Din aspru2. DOOM
asprí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asprésc, imperf. 3 sg. aspreá; conj. prez. 3 să aspreáscă
aspreau
ASPRÍ, aspresc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni aspru2; a (se) înăspri. Din aspru2. DOOM
asprí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asprésc, imperf. 3 sg. aspreá; conj. prez. 3 să aspreáscă
aspreați
ASPRÍ, aspresc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni aspru2; a (se) înăspri. Din aspru2. DOOM
asprí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asprésc, imperf. 3 sg. aspreá; conj. prez. 3 să aspreáscă
asprei
ÁSPRU2, -Ă, aspri, -e, adj. I. 1. Cu suprafața zgrunțuroasă, care dă (la pipăit) o senzație specifică, neplăcută. ♦ (Despre fire de păr) Tare și țepos. ♦ (Despre perii) Cu firele tari și țepoase. 2. (Despre apă) Care conține (din abundență) săruri calcaroase. 3. (Despre vin) Care are gust înțepător; acru. II. Fig. 1. (Adesea adverbial) Mare, intens, puternic, înverșunat. Vânt aspru. 2. Care provoacă suferințe, greu de îndurat. Aspră robíe. 3. Lipsit de indulgență, sever, neînduplecat, necruțător. Purtare aspră. – Lat. asper. DOOM
áspru1 adj. m., pl. áspri; f. áspră, pl. áspre
asprele
ÁSPRU2, -Ă, aspri, -e, adj. I. 1. Cu suprafața zgrunțuroasă, care dă (la pipăit) o senzație specifică, neplăcută. ♦ (Despre fire de păr) Tare și țepos. ♦ (Despre perii) Cu firele tari și țepoase. 2. (Despre apă) Care conține (din abundență) săruri calcaroase. 3. (Despre vin) Care are gust înțepător; acru. II. Fig. 1. (Adesea adverbial) Mare, intens, puternic, înverșunat. Vânt aspru. 2. Care provoacă suferințe, greu de îndurat. Aspră robíe. 3. Lipsit de indulgență, sever, neînduplecat, necruțător. Purtare aspră. – Lat. asper. DOOM
áspru1 adj. m., pl. áspri; f. áspră, pl. áspre
aspreli
ASPREÁLĂ, aspreli, s. f. (Rar) Asprime (1). – Aspri + suf. -eală. DOOM
aspreálă (rar) s. f., g.-d. art. asprélii; pl. aspréli
asprelii
ASPREÁLĂ, aspreli, s. f. (Rar) Asprime (1). – Aspri + suf. -eală. DOOM
aspreálă (rar) s. f., g.-d. art. asprélii; pl. aspréli
asprelile
ASPREÁLĂ, aspreli, s. f. (Rar) Asprime (1). – Aspri + suf. -eală. DOOM
aspreálă (rar) s. f., g.-d. art. asprélii; pl. aspréli
asprelilor
ASPREÁLĂ, aspreli, s. f. (Rar) Asprime (1). – Aspri + suf. -eală. DOOM
aspreálă (rar) s. f., g.-d. art. asprélii; pl. aspréli
asprelor
ÁSPRU2, -Ă, aspri, -e, adj. I. 1. Cu suprafața zgrunțuroasă, care dă (la pipăit) o senzație specifică, neplăcută. ♦ (Despre fire de păr) Tare și țepos. ♦ (Despre perii) Cu firele tari și țepoase. 2. (Despre apă) Care conține (din abundență) săruri calcaroase. 3. (Despre vin) Care are gust înțepător; acru. II. Fig. 1. (Adesea adverbial) Mare, intens, puternic, înverșunat. Vânt aspru. 2. Care provoacă suferințe, greu de îndurat. Aspră robíe. 3. Lipsit de indulgență, sever, neînduplecat, necruțător. Purtare aspră. – Lat. asper. DOOM
áspru1 adj. m., pl. áspri; f. áspră, pl. áspre
aspresc
ASPRÍ, aspresc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni aspru2; a (se) înăspri. Din aspru2. DOOM
asprí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asprésc, imperf. 3 sg. aspreá; conj. prez. 3 să aspreáscă
asprete
ASPRÉTE, aspreți, s. m. Pește cenușiu-brun, mic, acoperit cu solzi aspri și mărunți (Romanichthys valsanicola). – Din aspru2. DOOM
aspréte s. m., pl. aspréți
aspretele
ASPRÉTE, aspreți, s. m. Pește cenușiu-brun, mic, acoperit cu solzi aspri și mărunți (Romanichthys valsanicola). – Din aspru2. DOOM
aspréte s. m., pl. aspréți
aspretelui
ASPRÉTE, aspreți, s. m. Pește cenușiu-brun, mic, acoperit cu solzi aspri și mărunți (Romanichthys valsanicola). – Din aspru2. DOOM
aspréte s. m., pl. aspréți
asprește
ASPRÍ, aspresc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni aspru2; a (se) înăspri. Din aspru2. DOOM
asprí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asprésc, imperf. 3 sg. aspreá; conj. prez. 3 să aspreáscă
asprești
ASPRÍ, aspresc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni aspru2; a (se) înăspri. Din aspru2. DOOM
asprí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asprésc, imperf. 3 sg. aspreá; conj. prez. 3 să aspreáscă
aspreți
ASPRÉTE, aspreți, s. m. Pește cenușiu-brun, mic, acoperit cu solzi aspri și mărunți (Romanichthys valsanicola). – Din aspru2. DOOM
aspréte s. m., pl. aspréți
aspreții
ASPRÉTE, aspreți, s. m. Pește cenușiu-brun, mic, acoperit cu solzi aspri și mărunți (Romanichthys valsanicola). – Din aspru2. DOOM
aspréte s. m., pl. aspréți
aspreților
ASPRÉTE, aspreți, s. m. Pește cenușiu-brun, mic, acoperit cu solzi aspri și mărunți (Romanichthys valsanicola). – Din aspru2. DOOM
aspréte s. m., pl. aspréți
aspri
ASPRÍ, aspresc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni aspru2; a (se) înăspri. Din aspru2. DOOM
asprí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asprésc, imperf. 3 sg. aspreá; conj. prez. 3 să aspreáscă
aspri
ÁSPRU2, -Ă, aspri, -e, adj. I. 1. Cu suprafața zgrunțuroasă, care dă (la pipăit) o senzație specifică, neplăcută. ♦ (Despre fire de păr) Tare și țepos. ♦ (Despre perii) Cu firele tari și țepoase. 2. (Despre apă) Care conține (din abundență) săruri calcaroase. 3. (Despre vin) Care are gust înțepător; acru. II. Fig. 1. (Adesea adverbial) Mare, intens, puternic, înverșunat. Vânt aspru. 2. Care provoacă suferințe, greu de îndurat. Aspră robíe. 3. Lipsit de indulgență, sever, neînduplecat, necruțător. Purtare aspră. – Lat. asper. DOOM
áspru1 adj. m., pl. áspri; f. áspră, pl. áspre
aspria
ASPRÍU, -ÍE, asprii, adj. (Rar) Cam aspru2 (I); (despre vin) cam înțepător la gust. – Aspru2 + suf. -iu. DOOM
aspríu (rar) adj. m., f. aspríe; pl. m. și f. aspríi
asprie
ASPRÍU, -ÍE, asprii, adj. (Rar) Cam aspru2 (I); (despre vin) cam înțepător la gust. – Aspru2 + suf. -iu. DOOM
aspríu (rar) adj. m., f. aspríe; pl. m. și f. aspríi
aspriei
ASPRÍU, -ÍE, asprii, adj. (Rar) Cam aspru2 (I); (despre vin) cam înțepător la gust. – Aspru2 + suf. -iu. DOOM
aspríu (rar) adj. m., f. aspríe; pl. m. și f. aspríi
asprii
ASPRÍ, aspresc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni aspru2; a (se) înăspri. Din aspru2. DOOM
asprí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asprésc, imperf. 3 sg. aspreá; conj. prez. 3 să aspreáscă
asprii
ASPRÍU, -ÍE, asprii, adj. (Rar) Cam aspru2 (I); (despre vin) cam înțepător la gust. – Aspru2 + suf. -iu. DOOM
aspríu (rar) adj. m., f. aspríe; pl. m. și f. aspríi
asprii
ÁSPRU2, -Ă, aspri, -e, adj. I. 1. Cu suprafața zgrunțuroasă, care dă (la pipăit) o senzație specifică, neplăcută. ♦ (Despre fire de păr) Tare și țepos. ♦ (Despre perii) Cu firele tari și țepoase. 2. (Despre apă) Care conține (din abundență) săruri calcaroase. 3. (Despre vin) Care are gust înțepător; acru. II. Fig. 1. (Adesea adverbial) Mare, intens, puternic, înverșunat. Vânt aspru. 2. Care provoacă suferințe, greu de îndurat. Aspră robíe. 3. Lipsit de indulgență, sever, neînduplecat, necruțător. Purtare aspră. – Lat. asper. DOOM
áspru1 adj. m., pl. áspri; f. áspră, pl. áspre
aspriii
ASPRÍU, -ÍE, asprii, adj. (Rar) Cam aspru2 (I); (despre vin) cam înțepător la gust. – Aspru2 + suf. -iu. DOOM
aspríu (rar) adj. m., f. aspríe; pl. m. și f. aspríi
aspriile
ASPRÍU, -ÍE, asprii, adj. (Rar) Cam aspru2 (I); (despre vin) cam înțepător la gust. – Aspru2 + suf. -iu. DOOM
aspríu (rar) adj. m., f. aspríe; pl. m. și f. aspríi
aspriilor
ASPRÍU, -ÍE, asprii, adj. (Rar) Cam aspru2 (I); (despre vin) cam înțepător la gust. – Aspru2 + suf. -iu. DOOM
aspríu (rar) adj. m., f. aspríe; pl. m. și f. aspríi
asprilor
ÁSPRU2, -Ă, aspri, -e, adj. I. 1. Cu suprafața zgrunțuroasă, care dă (la pipăit) o senzație specifică, neplăcută. ♦ (Despre fire de păr) Tare și țepos. ♦ (Despre perii) Cu firele tari și țepoase. 2. (Despre apă) Care conține (din abundență) săruri calcaroase. 3. (Despre vin) Care are gust înțepător; acru. II. Fig. 1. (Adesea adverbial) Mare, intens, puternic, înverșunat. Vânt aspru. 2. Care provoacă suferințe, greu de îndurat. Aspră robíe. 3. Lipsit de indulgență, sever, neînduplecat, necruțător. Purtare aspră. – Lat. asper. DOOM
áspru1 adj. m., pl. áspri; f. áspră, pl. áspre
asprim
ASPRÍ, aspresc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni aspru2; a (se) înăspri. Din aspru2. DOOM
asprí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asprésc, imperf. 3 sg. aspreá; conj. prez. 3 să aspreáscă
asprime
ASPRÍME, asprimi, s. f. 1. Proprietatea de a fi aspru2 (I 1); (rar) aspreală. 2. Fig. Atitudine severă față de cineva; severitate, strășnicie. ♦ Vigoare, tărie, forță, putere mare. Asprimea vântului. – Aspru2 + suf. -ime. DOOM
aspríme s. f., g.-d. art. asprímii; pl. asprími
asprimea
ASPRÍME, asprimi, s. f. 1. Proprietatea de a fi aspru2 (I 1); (rar) aspreală. 2. Fig. Atitudine severă față de cineva; severitate, strășnicie. ♦ Vigoare, tărie, forță, putere mare. Asprimea vântului. – Aspru2 + suf. -ime. DOOM
aspríme s. f., g.-d. art. asprímii; pl. asprími
asprimi
ASPRÍME, asprimi, s. f. 1. Proprietatea de a fi aspru2 (I 1); (rar) aspreală. 2. Fig. Atitudine severă față de cineva; severitate, strășnicie. ♦ Vigoare, tărie, forță, putere mare. Asprimea vântului. – Aspru2 + suf. -ime. DOOM
aspríme s. f., g.-d. art. asprímii; pl. asprími
asprimii
ASPRÍME, asprimi, s. f. 1. Proprietatea de a fi aspru2 (I 1); (rar) aspreală. 2. Fig. Atitudine severă față de cineva; severitate, strășnicie. ♦ Vigoare, tărie, forță, putere mare. Asprimea vântului. – Aspru2 + suf. -ime. DOOM
aspríme s. f., g.-d. art. asprímii; pl. asprími
asprimile
ASPRÍME, asprimi, s. f. 1. Proprietatea de a fi aspru2 (I 1); (rar) aspreală. 2. Fig. Atitudine severă față de cineva; severitate, strășnicie. ♦ Vigoare, tărie, forță, putere mare. Asprimea vântului. – Aspru2 + suf. -ime. DOOM
aspríme s. f., g.-d. art. asprímii; pl. asprími
asprimilor
ASPRÍME, asprimi, s. f. 1. Proprietatea de a fi aspru2 (I 1); (rar) aspreală. 2. Fig. Atitudine severă față de cineva; severitate, strășnicie. ♦ Vigoare, tărie, forță, putere mare. Asprimea vântului. – Aspru2 + suf. -ime. DOOM
aspríme s. f., g.-d. art. asprímii; pl. asprími
asprind
ASPRÍ, aspresc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni aspru2; a (se) înăspri. Din aspru2. DOOM
asprí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asprésc, imperf. 3 sg. aspreá; conj. prez. 3 să aspreáscă
asprire
ASPRÍ, aspresc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni aspru2; a (se) înăspri. Din aspru2. DOOM
asprí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asprésc, imperf. 3 sg. aspreá; conj. prez. 3 să aspreáscă
aspriră
ASPRÍ, aspresc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni aspru2; a (se) înăspri. Din aspru2. DOOM
asprí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asprésc, imperf. 3 sg. aspreá; conj. prez. 3 să aspreáscă
asprirăm
ASPRÍ, aspresc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni aspru2; a (se) înăspri. Din aspru2. DOOM
asprí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asprésc, imperf. 3 sg. aspreá; conj. prez. 3 să aspreáscă
asprirăți
ASPRÍ, aspresc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni aspru2; a (se) înăspri. Din aspru2. DOOM
asprí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asprésc, imperf. 3 sg. aspreá; conj. prez. 3 să aspreáscă
asprise
ASPRÍ, aspresc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni aspru2; a (se) înăspri. Din aspru2. DOOM
asprí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asprésc, imperf. 3 sg. aspreá; conj. prez. 3 să aspreáscă
asprisem
ASPRÍ, aspresc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni aspru2; a (se) înăspri. Din aspru2. DOOM
asprí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asprésc, imperf. 3 sg. aspreá; conj. prez. 3 să aspreáscă
aspriseră
ASPRÍ, aspresc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni aspru2; a (se) înăspri. Din aspru2. DOOM
asprí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asprésc, imperf. 3 sg. aspreá; conj. prez. 3 să aspreáscă
aspriserăm
ASPRÍ, aspresc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni aspru2; a (se) înăspri. Din aspru2. DOOM
asprí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asprésc, imperf. 3 sg. aspreá; conj. prez. 3 să aspreáscă
aspriserăți
ASPRÍ, aspresc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni aspru2; a (se) înăspri. Din aspru2. DOOM
asprí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asprésc, imperf. 3 sg. aspreá; conj. prez. 3 să aspreáscă
aspriseși
ASPRÍ, aspresc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni aspru2; a (se) înăspri. Din aspru2. DOOM
asprí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asprésc, imperf. 3 sg. aspreá; conj. prez. 3 să aspreáscă
aspriseți
ASPRÍ, aspresc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni aspru2; a (se) înăspri. Din aspru2. DOOM
asprí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asprésc, imperf. 3 sg. aspreá; conj. prez. 3 să aspreáscă
asprit
ASPRÍ, aspresc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni aspru2; a (se) înăspri. Din aspru2. DOOM
asprí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asprésc, imperf. 3 sg. aspreá; conj. prez. 3 să aspreáscă
asprit
ASPRÍT, -Ă, aspriți, -te, adj. Înăsprit, devenit aspru. Piele asprită de vînt. ▭ Fiecare gest al actorului, fiecare tresărire a feței sale, asprite de durere, este redată spectatorilor cu o mare putere de convingere și zguduie adînc. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 342, 4/2. ♦ Îndîrjit. [Oamenii] se apropiară cu fețe asprite de hotărîre. DUMITRIU, V. L. 88.
asprita
ASPRÍT, -Ă, aspriți, -te, adj. Înăsprit, devenit aspru. Piele asprită de vînt. ▭ Fiecare gest al actorului, fiecare tresărire a feței sale, asprite de durere, este redată spectatorilor cu o mare putere de convingere și zguduie adînc. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 342, 4/2. ♦ Îndîrjit. [Oamenii] se apropiară cu fețe asprite de hotărîre. DUMITRIU, V. L. 88.
asprite
ASPRÍT, -Ă, aspriți, -te, adj. Înăsprit, devenit aspru. Piele asprită de vînt. ▭ Fiecare gest al actorului, fiecare tresărire a feței sale, asprite de durere, este redată spectatorilor cu o mare putere de convingere și zguduie adînc. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 342, 4/2. ♦ Îndîrjit. [Oamenii] se apropiară cu fețe asprite de hotărîre. DUMITRIU, V. L. 88.
aspritei
ASPRÍT, -Ă, aspriți, -te, adj. Înăsprit, devenit aspru. Piele asprită de vînt. ▭ Fiecare gest al actorului, fiecare tresărire a feței sale, asprite de durere, este redată spectatorilor cu o mare putere de convingere și zguduie adînc. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 342, 4/2. ♦ Îndîrjit. [Oamenii] se apropiară cu fețe asprite de hotărîre. DUMITRIU, V. L. 88.
aspritele
ASPRÍT, -Ă, aspriți, -te, adj. Înăsprit, devenit aspru. Piele asprită de vînt. ▭ Fiecare gest al actorului, fiecare tresărire a feței sale, asprite de durere, este redată spectatorilor cu o mare putere de convingere și zguduie adînc. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 342, 4/2. ♦ Îndîrjit. [Oamenii] se apropiară cu fețe asprite de hotărîre. DUMITRIU, V. L. 88.
aspritelor
ASPRÍT, -Ă, aspriți, -te, adj. Înăsprit, devenit aspru. Piele asprită de vînt. ▭ Fiecare gest al actorului, fiecare tresărire a feței sale, asprite de durere, este redată spectatorilor cu o mare putere de convingere și zguduie adînc. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 342, 4/2. ♦ Îndîrjit. [Oamenii] se apropiară cu fețe asprite de hotărîre. DUMITRIU, V. L. 88.
aspritul
ASPRÍT, -Ă, aspriți, -te, adj. Înăsprit, devenit aspru. Piele asprită de vînt. ▭ Fiecare gest al actorului, fiecare tresărire a feței sale, asprite de durere, este redată spectatorilor cu o mare putere de convingere și zguduie adînc. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 342, 4/2. ♦ Îndîrjit. [Oamenii] se apropiară cu fețe asprite de hotărîre. DUMITRIU, V. L. 88.
aspritului
ASPRÍT, -Ă, aspriți, -te, adj. Înăsprit, devenit aspru. Piele asprită de vînt. ▭ Fiecare gest al actorului, fiecare tresărire a feței sale, asprite de durere, este redată spectatorilor cu o mare putere de convingere și zguduie adînc. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 342, 4/2. ♦ Îndîrjit. [Oamenii] se apropiară cu fețe asprite de hotărîre. DUMITRIU, V. L. 88.
aspriu
ASPRÍU, -ÍE, asprii, adj. (Rar) Cam aspru2 (I); (despre vin) cam înțepător la gust. – Aspru2 + suf. -iu. DOOM
aspríu (rar) adj. m., f. aspríe; pl. m. și f. aspríi
aspriul
ASPRÍU, -ÍE, asprii, adj. (Rar) Cam aspru2 (I); (despre vin) cam înțepător la gust. – Aspru2 + suf. -iu. DOOM
aspríu (rar) adj. m., f. aspríe; pl. m. și f. aspríi
aspriului
ASPRÍU, -ÍE, asprii, adj. (Rar) Cam aspru2 (I); (despre vin) cam înțepător la gust. – Aspru2 + suf. -iu. DOOM
aspríu (rar) adj. m., f. aspríe; pl. m. și f. aspríi
aspriși
ASPRÍ, aspresc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni aspru2; a (se) înăspri. Din aspru2. DOOM
asprí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asprésc, imperf. 3 sg. aspreá; conj. prez. 3 să aspreáscă
aspriți
ASPRÍ, aspresc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni aspru2; a (se) înăspri. Din aspru2. DOOM
asprí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asprésc, imperf. 3 sg. aspreá; conj. prez. 3 să aspreáscă
aspriți
ASPRÍT, -Ă, aspriți, -te, adj. Înăsprit, devenit aspru. Piele asprită de vînt. ▭ Fiecare gest al actorului, fiecare tresărire a feței sale, asprite de durere, este redată spectatorilor cu o mare putere de convingere și zguduie adînc. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 342, 4/2. ♦ Îndîrjit. [Oamenii] se apropiară cu fețe asprite de hotărîre. DUMITRIU, V. L. 88.
aspriții
ASPRÍT, -Ă, aspriți, -te, adj. Înăsprit, devenit aspru. Piele asprită de vînt. ▭ Fiecare gest al actorului, fiecare tresărire a feței sale, asprite de durere, este redată spectatorilor cu o mare putere de convingere și zguduie adînc. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 342, 4/2. ♦ Îndîrjit. [Oamenii] se apropiară cu fețe asprite de hotărîre. DUMITRIU, V. L. 88.
aspriților
ASPRÍT, -Ă, aspriți, -te, adj. Înăsprit, devenit aspru. Piele asprită de vînt. ▭ Fiecare gest al actorului, fiecare tresărire a feței sale, asprite de durere, este redată spectatorilor cu o mare putere de convingere și zguduie adînc. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 342, 4/2. ♦ Îndîrjit. [Oamenii] se apropiară cu fețe asprite de hotărîre. DUMITRIU, V. L. 88.
aspru
ÁSPRU2, -Ă, aspri, -e, adj. I. 1. Cu suprafața zgrunțuroasă, care dă (la pipăit) o senzație specifică, neplăcută. ♦ (Despre fire de păr) Tare și țepos. ♦ (Despre perii) Cu firele tari și țepoase. 2. (Despre apă) Care conține (din abundență) săruri calcaroase. 3. (Despre vin) Care are gust înțepător; acru. II. Fig. 1. (Adesea adverbial) Mare, intens, puternic, înverșunat. Vânt aspru. 2. Care provoacă suferințe, greu de îndurat. Aspră robíe. 3. Lipsit de indulgență, sever, neînduplecat, necruțător. Purtare aspră. – Lat. asper. DOOM
áspru1 adj. m., pl. áspri; f. áspră, pl. áspre
aspru
ÁSPRU1, aspri, s. m. Monedă turcească de argint, cu circulație în Țările Române între sec. XV-XIX. – Din ngr. áspron. DOOM
áspru2 s. m., art. ásprul; pl. áspri, art. ásprii
asprul
ÁSPRU2, -Ă, aspri, -e, adj. I. 1. Cu suprafața zgrunțuroasă, care dă (la pipăit) o senzație specifică, neplăcută. ♦ (Despre fire de păr) Tare și țepos. ♦ (Despre perii) Cu firele tari și țepoase. 2. (Despre apă) Care conține (din abundență) săruri calcaroase. 3. (Despre vin) Care are gust înțepător; acru. II. Fig. 1. (Adesea adverbial) Mare, intens, puternic, înverșunat. Vânt aspru. 2. Care provoacă suferințe, greu de îndurat. Aspră robíe. 3. Lipsit de indulgență, sever, neînduplecat, necruțător. Purtare aspră. – Lat. asper. DOOM
áspru1 adj. m., pl. áspri; f. áspră, pl. áspre
asprului
ÁSPRU2, -Ă, aspri, -e, adj. I. 1. Cu suprafața zgrunțuroasă, care dă (la pipăit) o senzație specifică, neplăcută. ♦ (Despre fire de păr) Tare și țepos. ♦ (Despre perii) Cu firele tari și țepoase. 2. (Despre apă) Care conține (din abundență) săruri calcaroase. 3. (Despre vin) Care are gust înțepător; acru. II. Fig. 1. (Adesea adverbial) Mare, intens, puternic, înverșunat. Vânt aspru. 2. Care provoacă suferințe, greu de îndurat. Aspră robíe. 3. Lipsit de indulgență, sever, neînduplecat, necruțător. Purtare aspră. – Lat. asper. DOOM
áspru1 adj. m., pl. áspri; f. áspră, pl. áspre
assai
ASSÁI adv. (Muz. ; ca indicație de execuție) Destul de, suficient. ◊ Allegro assai = mai repede decât allegro; adagio assai = mai rar decât adagio. [< it. assai]. DOOM
assái (it.) (-sai) adv.
assembler
ASSEMBLER s.n. Limbaj de calculator. [< engl. assembler].
asta
ẮSTA, ÁSTA, ăștia, astea, pron. dem., adj. dem. (postpus) (Pop. și fam.) Acesta, aceasta. ◊ Loc. adv. Pentru asta = de aceea. ◊ Loc. adv. Cu toate astea = totuși. [Gen.-dat. sg.: ăstuia, ăsteia și asteia; gen.-dat. pl.: ăstora] – Lat. istum, ista. DOOM
ásta v. ắsta
astacus
RAC, raci, s. m. 1. Crustaceu comestibil acoperit cu o carapace tare, de culoare neagră-verzuie, care devine roșie la fiert, cu abdomenul inelat, cu cinci perechi de picioare, dintre care cea din față este în formă de clește (Astacus fluviatilis). ◊ Expr. A da înapoi (sau îndărăt) ca racul = a-i merge rău, a nu mai progresa. Roșu ca racul (sau ca un rac fiert), se spune despre o persoană foarte roșie la față. 2. (Art.) Numele unei constelații în dreptul căreia Soarele ajunge la solstițiul de vară. ◊ Tropicul racului = cerc imaginar pe globul pământesc, la 23°27' nord de ecuator, care limitează zona tropicală de cea boreală. Zodia (sau semnul) racului = a patra dintre cele 12 zodii; zodia cancerului. 3. Nume dat unor unelte care prind sau agață ca picioarele racului (1): a) dispozitiv folosit pentru fixarea coloanei de țevi de pompare în coloana de exploatare a unei sonde; b) dispozitiv folosit la prinderea și readucerea la suprafață a unor piese scăpate sau rămase accidental în gaura de sondă. 4. Ustensilă de uz casnic, confecționată din oțel, ascuțită și prevăzută cu un mâner, cu care se extrag dopurile din sticlele înfundate; tirbușon. 5. (Med.; pop.) Cancer. – Din sl. rakŭ.
astar
astár s. m. – Pînză ordinară. – Mr. astară. Tc. astar „căptușeală”, din per. aster (Șeineanu, II, 27; Meyer 20); cf. ngr. ἀστάρι, alb. bg. astar. Înv. (sec. XVIII). – Der. astaragiu, s. m. (negustor de pînză); astăreală, s. f. (căptușeală); astări, vb. (a căptuși).
astarte
Semiramis, celebră regină a Babylonului și întemeietoarea mitică a imperiului Assyriei. Semiramis era fiica zeiței Derceto și a unui muritor de rînd. Abandonată de mama ei de mică, ea a fost găsită și crescută de păstori pînă în ziua în care, luată de nișe slujitori împărătești, a fost dusă la curte. Acolo, datorită frumuseții ei fără seamăn și agerimii minții, cîștigă dragostea regelui Ninus, care o ia în căsătorie. Curînd Ninus moare și Semiramis preia conducerea. Sub cîrmuirea ei pricepută, Assyria a cunoscut o înflorire extraordinară. În afara faptului că și-a extins hotarele mult spre răsăritul lumii, pînă în India, a fost împodobită de către regină cu numeroase construcții mărețe, printre care se numărau și faimoasele „grădini suspendate”. Se spunea că după moarte Semiramis ar fi fost metamorfozată într-o pasăre. Ea era identificată adesea cu zeița syriană Astarte.
astatic
ASTÁTIC, -Ă adj. În echilibru în toate pozițiile. // adj., s.m. și f. (Suferind) de astazie. [< fr. astatique].
astatica
ASTÁTIC, -Ă adj. În echilibru în toate pozițiile. // adj., s.m. și f. (Suferind) de astazie. [< fr. astatique].
astatice
ASTÁTIC, -Ă adj. În echilibru în toate pozițiile. // adj., s.m. și f. (Suferind) de astazie. [< fr. astatique].
astaticei
ASTÁTIC, -Ă adj. În echilibru în toate pozițiile. // adj., s.m. și f. (Suferind) de astazie. [< fr. astatique].
astaticele
ASTÁTIC, -Ă adj. În echilibru în toate pozițiile. // adj., s.m. și f. (Suferind) de astazie. [< fr. astatique].
astaticelor
ASTÁTIC, -Ă adj. În echilibru în toate pozițiile. // adj., s.m. și f. (Suferind) de astazie. [< fr. astatique].
astatici
ASTÁTIC, -Ă adj. În echilibru în toate pozițiile. // adj., s.m. și f. (Suferind) de astazie. [< fr. astatique].
astaticii
ASTÁTIC, -Ă adj. În echilibru în toate pozițiile. // adj., s.m. și f. (Suferind) de astazie. [< fr. astatique].
astaticilor
ASTÁTIC, -Ă adj. În echilibru în toate pozițiile. // adj., s.m. și f. (Suferind) de astazie. [< fr. astatique].
astaticul
ASTÁTIC, -Ă adj. În echilibru în toate pozițiile. // adj., s.m. și f. (Suferind) de astazie. [< fr. astatique].
astaticului
ASTÁTIC, -Ă adj. În echilibru în toate pozițiile. // adj., s.m. și f. (Suferind) de astazie. [< fr. astatique].
astatin
ASTATÍNIU s. n. Element chimic radioactiv din grupul halogenilor. – După fr. astatine, germ. Astatine. DOOM
astatíniu [niu pron. nĭu] s. n., art. astatíniul; simb. At
astatiniu
ASTATÍNIU s. n. Element chimic radioactiv din grupul halogenilor. – După fr. astatine, germ. Astatine. DOOM
astatíniu [niu pron. nĭu] s. n., art. astatíniul; simb. At
astatiniul
ASTATÍNIU s. n. Element chimic radioactiv din grupul halogenilor. – După fr. astatine, germ. Astatine. DOOM
astatíniu [niu pron. nĭu] s. n., art. astatíniul; simb. At
astatiniului
ASTATÍNIU s. n. Element chimic radioactiv din grupul halogenilor. – După fr. astatine, germ. Astatine. DOOM
astatíniu [niu pron. nĭu] s. n., art. astatíniul; simb. At
astatizare
ASTATIZÁRE s.f. Mărire a sensibilității unor sisteme deformabile față de acțiunile deformante, micșorându-le stabilitatea. [Cf. fr. astatisation]. DOOM
!astatizáre (as-ta-/a-sta-) s. f., g.-d. art. astatizắrii
astatizarea
ASTATIZÁRE s.f. Mărire a sensibilității unor sisteme deformabile față de acțiunile deformante, micșorându-le stabilitatea. [Cf. fr. astatisation]. DOOM
!astatizáre (as-ta-/a-sta-) s. f., g.-d. art. astatizắrii
astatizări
ASTATIZÁRE s.f. Mărire a sensibilității unor sisteme deformabile față de acțiunile deformante, micșorându-le stabilitatea. [Cf. fr. astatisation]. DOOM
!astatizáre (as-ta-/a-sta-) s. f., g.-d. art. astatizắrii
astatizării
ASTATIZÁRE s.f. Mărire a sensibilității unor sisteme deformabile față de acțiunile deformante, micșorându-le stabilitatea. [Cf. fr. astatisation]. DOOM
!astatizáre (as-ta-/a-sta-) s. f., g.-d. art. astatizắrii
astatizările
ASTATIZÁRE s.f. Mărire a sensibilității unor sisteme deformabile față de acțiunile deformante, micșorându-le stabilitatea. [Cf. fr. astatisation]. DOOM
!astatizáre (as-ta-/a-sta-) s. f., g.-d. art. astatizắrii
astatizărilor
ASTATIZÁRE s.f. Mărire a sensibilității unor sisteme deformabile față de acțiunile deformante, micșorându-le stabilitatea. [Cf. fr. astatisation]. DOOM
!astatizáre (as-ta-/a-sta-) s. f., g.-d. art. astatizắrii
astazie
ASTAZÍE s.f. (Med.) Pierderea capacității de a se ține pe picioare. [< fr. astasie, cf. gr. a – fără, stasis – stațiune (II) verticală].
aste
ĂST, ÁSTĂ, ăști, aste, adj. pron. dem. (antepus) (Pop. și fam.) Acest, această. ◊ Loc. adv. (De) astă dată = acum. Astă-noapte (sau iarnă, primăvară etc.) = în noaptea (sau iarna, primăvara etc.) imediat precedentă. [Gen.-dat. sg.: ăstui, astei și ăstei; gen.-dat. pl.: ăstor] – Lat. istum, ista. DOOM
ástă-seáră (în seara aceasta) adv.
astea
ẮSTA, ÁSTA, ăștia, astea, pron. dem., adj. dem. (postpus) (Pop. și fam.) Acesta, aceasta. ◊ Loc. adv. Pentru asta = de aceea. ◊ Loc. adv. Cu toate astea = totuși. [Gen.-dat. sg.: ăstuia, ăsteia și asteia; gen.-dat. pl.: ăstora] – Lat. istum, ista. DOOM
ásta v. ắsta
asteatoza
ASTEATÓZĂ s.f. Absența secrețiilor adipoase ale pielii; xeroză. [Pron. -ste-a-. / < fr. astéatose, cf. gr. a – fără, stear – grăsime].
asteatoze
ASTEATÓZĂ s.f. Absența secrețiilor adipoase ale pielii; xeroză. [Pron. -ste-a-. / < fr. astéatose, cf. gr. a – fără, stear – grăsime].
asteatozei
ASTEATÓZĂ s.f. Absența secrețiilor adipoase ale pielii; xeroză. [Pron. -ste-a-. / < fr. astéatose, cf. gr. a – fără, stear – grăsime].
asteatozele
ASTEATÓZĂ s.f. Absența secrețiilor adipoase ale pielii; xeroză. [Pron. -ste-a-. / < fr. astéatose, cf. gr. a – fără, stear – grăsime].
asteatozelor
ASTEATÓZĂ s.f. Absența secrețiilor adipoase ale pielii; xeroză. [Pron. -ste-a-. / < fr. astéatose, cf. gr. a – fără, stear – grăsime].
astei
ĂST, ÁSTĂ, ăști, aste, adj. pron. dem. (antepus) (Pop. și fam.) Acest, această. ◊ Loc. adv. (De) astă dată = acum. Astă-noapte (sau iarnă, primăvară etc.) = în noaptea (sau iarna, primăvara etc.) imediat precedentă. [Gen.-dat. sg.: ăstui, astei și ăstei; gen.-dat. pl.: ăstor] – Lat. istum, ista. DOOM
ástă-seáră (în seara aceasta) adv.
asteia
ẮSTA, ÁSTA, ăștia, astea, pron. dem., adj. dem. (postpus) (Pop. și fam.) Acesta, aceasta. ◊ Loc. adv. Pentru asta = de aceea. ◊ Loc. adv. Cu toate astea = totuși. [Gen.-dat. sg.: ăstuia, ăsteia și asteia; gen.-dat. pl.: ăstora] – Lat. istum, ista. DOOM
ásta v. ắsta
asteism
ASTEÍSM s.n. (Lit.) Figură de stil constând în deghizarea unei laude sau a unei flatări sub aparența blamului sau a reproșului. [< fr. astéisme, cf. gr. asteismos – urbanitate].
astenia
ASTENIÁ vb. I. tr., refl. A (se) asteniza. [Pron. -ni-a, p.i. -iez, 3, 6 -iază, 4 -iem, ger. -iind. / < asteni(c) + -a].
astenia
ASTENÍE, astenii, s. f. (Med.) Stare de oboseală intensă și prelungită, însoțită de slăbiciune fizică, de scăderea capacității de lucru intelectual etc. – Din fr. asthénie. DOOM
asteníe s. f., art. astenía, g.-d. art. asteníei; pl. asteníi, art. asteníile
asteniat
ASTENIÁ vb. I. tr., refl. A (se) asteniza. [Pron. -ni-a, p.i. -iez, 3, 6 -iază, 4 -iem, ger. -iind. / < asteni(c) + -a].
astenic
ASTÉNIC, -Ă, astenici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține asteniei, privitor la astenie, de astenie. 2. Adj., s. m. și f. (Om) care suferă de astenie. – Din fr. asthénique. DOOM
asténic adj. m., s. m., pl. asténici; adj. f., s. f. asténică, pl. asténice
astenic
ASTÉNIC, -Ă, astenici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține asteniei, privitor la astenie, de astenie. 2. Adj., s. m. și f. (Om) care suferă de astenie. – Din fr. asthénique. DOOM
asténic adj. m., s. m., pl. asténici; adj. f., s. f. asténică, pl. asténice
astenica
ASTÉNIC, -Ă, astenici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține asteniei, privitor la astenie, de astenie. 2. Adj., s. m. și f. (Om) care suferă de astenie. – Din fr. asthénique. DOOM
asténic adj. m., s. m., pl. asténici; adj. f., s. f. asténică, pl. asténice
astenica
ASTÉNIC, -Ă, astenici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține asteniei, privitor la astenie, de astenie. 2. Adj., s. m. și f. (Om) care suferă de astenie. – Din fr. asthénique. DOOM
asténic adj. m., s. m., pl. asténici; adj. f., s. f. asténică, pl. asténice
astenice
ASTÉNIC, -Ă, astenici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține asteniei, privitor la astenie, de astenie. 2. Adj., s. m. și f. (Om) care suferă de astenie. – Din fr. asthénique. DOOM
asténic adj. m., s. m., pl. asténici; adj. f., s. f. asténică, pl. asténice
astenice
ASTÉNIC, -Ă, astenici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține asteniei, privitor la astenie, de astenie. 2. Adj., s. m. și f. (Om) care suferă de astenie. – Din fr. asthénique. DOOM
asténic adj. m., s. m., pl. asténici; adj. f., s. f. asténică, pl. asténice
astenicei
ASTÉNIC, -Ă, astenici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține asteniei, privitor la astenie, de astenie. 2. Adj., s. m. și f. (Om) care suferă de astenie. – Din fr. asthénique. DOOM
asténic adj. m., s. m., pl. asténici; adj. f., s. f. asténică, pl. asténice
astenicei
ASTÉNIC, -Ă, astenici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține asteniei, privitor la astenie, de astenie. 2. Adj., s. m. și f. (Om) care suferă de astenie. – Din fr. asthénique. DOOM
asténic adj. m., s. m., pl. asténici; adj. f., s. f. asténică, pl. asténice
astenicele
ASTÉNIC, -Ă, astenici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține asteniei, privitor la astenie, de astenie. 2. Adj., s. m. și f. (Om) care suferă de astenie. – Din fr. asthénique. DOOM
asténic adj. m., s. m., pl. asténici; adj. f., s. f. asténică, pl. asténice
astenicele
ASTÉNIC, -Ă, astenici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține asteniei, privitor la astenie, de astenie. 2. Adj., s. m. și f. (Om) care suferă de astenie. – Din fr. asthénique. DOOM
asténic adj. m., s. m., pl. asténici; adj. f., s. f. asténică, pl. asténice
astenicelor
ASTÉNIC, -Ă, astenici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține asteniei, privitor la astenie, de astenie. 2. Adj., s. m. și f. (Om) care suferă de astenie. – Din fr. asthénique. DOOM
asténic adj. m., s. m., pl. asténici; adj. f., s. f. asténică, pl. asténice
astenicelor
ASTÉNIC, -Ă, astenici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține asteniei, privitor la astenie, de astenie. 2. Adj., s. m. și f. (Om) care suferă de astenie. – Din fr. asthénique. DOOM
asténic adj. m., s. m., pl. asténici; adj. f., s. f. asténică, pl. asténice
astenici
ASTÉNIC, -Ă, astenici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține asteniei, privitor la astenie, de astenie. 2. Adj., s. m. și f. (Om) care suferă de astenie. – Din fr. asthénique. DOOM
asténic adj. m., s. m., pl. asténici; adj. f., s. f. asténică, pl. asténice
astenici
ASTÉNIC, -Ă, astenici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține asteniei, privitor la astenie, de astenie. 2. Adj., s. m. și f. (Om) care suferă de astenie. – Din fr. asthénique. DOOM
asténic adj. m., s. m., pl. asténici; adj. f., s. f. asténică, pl. asténice
astenicii
ASTÉNIC, -Ă, astenici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține asteniei, privitor la astenie, de astenie. 2. Adj., s. m. și f. (Om) care suferă de astenie. – Din fr. asthénique. DOOM
asténic adj. m., s. m., pl. asténici; adj. f., s. f. asténică, pl. asténice
astenicii
ASTÉNIC, -Ă, astenici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține asteniei, privitor la astenie, de astenie. 2. Adj., s. m. și f. (Om) care suferă de astenie. – Din fr. asthénique. DOOM
asténic adj. m., s. m., pl. asténici; adj. f., s. f. asténică, pl. asténice
astenicilor
ASTÉNIC, -Ă, astenici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține asteniei, privitor la astenie, de astenie. 2. Adj., s. m. și f. (Om) care suferă de astenie. – Din fr. asthénique. DOOM
asténic adj. m., s. m., pl. asténici; adj. f., s. f. asténică, pl. asténice
astenicilor
ASTÉNIC, -Ă, astenici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține asteniei, privitor la astenie, de astenie. 2. Adj., s. m. și f. (Om) care suferă de astenie. – Din fr. asthénique. DOOM
asténic adj. m., s. m., pl. asténici; adj. f., s. f. asténică, pl. asténice
astenicul
ASTÉNIC, -Ă, astenici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține asteniei, privitor la astenie, de astenie. 2. Adj., s. m. și f. (Om) care suferă de astenie. – Din fr. asthénique. DOOM
asténic adj. m., s. m., pl. asténici; adj. f., s. f. asténică, pl. asténice
astenicul
ASTÉNIC, -Ă, astenici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține asteniei, privitor la astenie, de astenie. 2. Adj., s. m. și f. (Om) care suferă de astenie. – Din fr. asthénique. DOOM
asténic adj. m., s. m., pl. asténici; adj. f., s. f. asténică, pl. asténice
astenicului
ASTÉNIC, -Ă, astenici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține asteniei, privitor la astenie, de astenie. 2. Adj., s. m. și f. (Om) care suferă de astenie. – Din fr. asthénique. DOOM
asténic adj. m., s. m., pl. asténici; adj. f., s. f. asténică, pl. asténice
astenicului
ASTÉNIC, -Ă, astenici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține asteniei, privitor la astenie, de astenie. 2. Adj., s. m. și f. (Om) care suferă de astenie. – Din fr. asthénique. DOOM
asténic adj. m., s. m., pl. asténici; adj. f., s. f. asténică, pl. asténice
astenie
ASTENÍE, astenii, s. f. (Med.) Stare de oboseală intensă și prelungită, însoțită de slăbiciune fizică, de scăderea capacității de lucru intelectual etc. – Din fr. asthénie. DOOM
asteníe s. f., art. astenía, g.-d. art. asteníei; pl. asteníi, art. asteníile
asteniei
ASTENÍE, astenii, s. f. (Med.) Stare de oboseală intensă și prelungită, însoțită de slăbiciune fizică, de scăderea capacității de lucru intelectual etc. – Din fr. asthénie. DOOM
asteníe s. f., art. astenía, g.-d. art. asteníei; pl. asteníi, art. asteníile
asteniere
ASTENIÁ vb. I. tr., refl. A (se) asteniza. [Pron. -ni-a, p.i. -iez, 3, 6 -iază, 4 -iem, ger. -iind. / < asteni(c) + -a].
astenii
ASTENÍE, astenii, s. f. (Med.) Stare de oboseală intensă și prelungită, însoțită de slăbiciune fizică, de scăderea capacității de lucru intelectual etc. – Din fr. asthénie. DOOM
asteníe s. f., art. astenía, g.-d. art. asteníei; pl. asteníi, art. asteníile
asteniile
ASTENÍE, astenii, s. f. (Med.) Stare de oboseală intensă și prelungită, însoțită de slăbiciune fizică, de scăderea capacității de lucru intelectual etc. – Din fr. asthénie. DOOM
asteníe s. f., art. astenía, g.-d. art. asteníei; pl. asteníi, art. asteníile
asteniilor
ASTENÍE, astenii, s. f. (Med.) Stare de oboseală intensă și prelungită, însoțită de slăbiciune fizică, de scăderea capacității de lucru intelectual etc. – Din fr. asthénie. DOOM
asteníe s. f., art. astenía, g.-d. art. asteníei; pl. asteníi, art. asteníile
asteniza
ASTENIZÁ, astenizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) îmbolnăvi de astenie. – Astenie + suf. -iza. DOOM
astenizá (a ~) vb., ind. prez. 3 astenizeáză
astenizai
ASTENIZÁ, astenizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) îmbolnăvi de astenie. – Astenie + suf. -iza. DOOM
astenizá (a ~) vb., ind. prez. 3 astenizeáză
astenizam
ASTENIZÁ, astenizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) îmbolnăvi de astenie. – Astenie + suf. -iza. DOOM
astenizá (a ~) vb., ind. prez. 3 astenizeáză
astenizare
ASTENIZÁ, astenizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) îmbolnăvi de astenie. – Astenie + suf. -iza. DOOM
astenizá (a ~) vb., ind. prez. 3 astenizeáză
astenizară
ASTENIZÁ, astenizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) îmbolnăvi de astenie. – Astenie + suf. -iza. DOOM
astenizá (a ~) vb., ind. prez. 3 astenizeáză
astenizarăm
ASTENIZÁ, astenizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) îmbolnăvi de astenie. – Astenie + suf. -iza. DOOM
astenizá (a ~) vb., ind. prez. 3 astenizeáză
astenizarăți
ASTENIZÁ, astenizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) îmbolnăvi de astenie. – Astenie + suf. -iza. DOOM
astenizá (a ~) vb., ind. prez. 3 astenizeáză
astenizase
ASTENIZÁ, astenizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) îmbolnăvi de astenie. – Astenie + suf. -iza. DOOM
astenizá (a ~) vb., ind. prez. 3 astenizeáză
astenizasem
ASTENIZÁ, astenizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) îmbolnăvi de astenie. – Astenie + suf. -iza. DOOM
astenizá (a ~) vb., ind. prez. 3 astenizeáză
astenizaseră
ASTENIZÁ, astenizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) îmbolnăvi de astenie. – Astenie + suf. -iza. DOOM
astenizá (a ~) vb., ind. prez. 3 astenizeáză
astenizaserăm
ASTENIZÁ, astenizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) îmbolnăvi de astenie. – Astenie + suf. -iza. DOOM
astenizá (a ~) vb., ind. prez. 3 astenizeáză
astenizaserăți
ASTENIZÁ, astenizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) îmbolnăvi de astenie. – Astenie + suf. -iza. DOOM
astenizá (a ~) vb., ind. prez. 3 astenizeáză
astenizaseși
ASTENIZÁ, astenizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) îmbolnăvi de astenie. – Astenie + suf. -iza. DOOM
astenizá (a ~) vb., ind. prez. 3 astenizeáză
astenizaseți
ASTENIZÁ, astenizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) îmbolnăvi de astenie. – Astenie + suf. -iza. DOOM
astenizá (a ~) vb., ind. prez. 3 astenizeáză
astenizat
ASTENIZÁ, astenizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) îmbolnăvi de astenie. – Astenie + suf. -iza. DOOM
astenizá (a ~) vb., ind. prez. 3 astenizeáză
astenizat
ASTENIZÁ, astenizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) îmbolnăvi de astenie. – Astenie + suf. -iza.
astenizau
ASTENIZÁ, astenizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) îmbolnăvi de astenie. – Astenie + suf. -iza. DOOM
astenizá (a ~) vb., ind. prez. 3 astenizeáză
astenizași
ASTENIZÁ, astenizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) îmbolnăvi de astenie. – Astenie + suf. -iza. DOOM
astenizá (a ~) vb., ind. prez. 3 astenizeáză
astenizați
ASTENIZÁ, astenizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) îmbolnăvi de astenie. – Astenie + suf. -iza. DOOM
astenizá (a ~) vb., ind. prez. 3 astenizeáză
astenizează
ASTENIZÁ, astenizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) îmbolnăvi de astenie. – Astenie + suf. -iza. DOOM
astenizá (a ~) vb., ind. prez. 3 astenizeáză
astenizez
ASTENIZÁ, astenizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) îmbolnăvi de astenie. – Astenie + suf. -iza. DOOM
astenizá (a ~) vb., ind. prez. 3 astenizeáză
astenizeze
ASTENIZÁ, astenizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) îmbolnăvi de astenie. – Astenie + suf. -iza. DOOM
astenizá (a ~) vb., ind. prez. 3 astenizeáză
astenizezi
ASTENIZÁ, astenizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) îmbolnăvi de astenie. – Astenie + suf. -iza. DOOM
astenizá (a ~) vb., ind. prez. 3 astenizeáză
astenizând
ASTENIZÁ, astenizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) îmbolnăvi de astenie. – Astenie + suf. -iza. DOOM
astenizá (a ~) vb., ind. prez. 3 astenizeáză
astenizînd
ASTENIZÁ, astenizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) îmbolnăvi de astenie. – Astenie + suf. -iza. DOOM
astenizá (a ~) vb., ind. prez. 3 astenizeáză
astenobioză
ASTENOBIÓZĂ s.f. (Biol.) Fază de activitate redusă care intervine temporar în viața unor specii de insecte. [< fr. asthenobiose].
astenonevrotic
ASTENONEVRÓTIC, -Ă adj. Referitor la astenia nervoasă. [< astenie + nevrotic].
astenopie
ASTENOPÍE s.f. (Med.) Oboseală oculară. [Gen. -iei. / < fr. asthénopie, cf. gr. asthenes – slab, ops – vedere].
aster
STELÍȚĂ, stelițe, s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina și frunzele păroase, cu flori dispuse în capitule, cele marginale albastre, iar cele centrale galbene; stelișoară (Aster amellus). – Stea + suf. -iță.
aster
ASTER- v. astro-.
aster
ÁSTER s.m. 1. (Bot.) Plantă erbacee decorativă cultivată pentru florile sale colorate în diferite tonuri de roz și violet; (pop.) steluță. 2. (Biol.) Formație filamentoasă cu aspect radiant care înconjură centrosfera unei celule. V. astrosferă. [< fr. aster, cf. gr. aster – stea].
astereala
ASTEREÁLĂ, astereli, s. f. Căptușeală de scânduri așezată pe un schelet de lemn, pentru a susține învelitoarea unui acoperiș, o boltă de beton în timpul turnării etc. – Astări (ieșit din uz, „a căptuși cu scânduri” < astar, înv., „pânză ordinară” < tc.) + suf. -eală. DOOM
!astereálă s. f., g.-d. art. asterélii; pl. asteréli
astereli
ASTEREÁLĂ, astereli, s. f. Căptușeală de scânduri așezată pe un schelet de lemn, pentru a susține învelitoarea unui acoperiș, o boltă de beton în timpul turnării etc. – Astări (ieșit din uz, „a căptuși cu scânduri” < astar, înv., „pânză ordinară” < tc.) + suf. -eală. DOOM
!astereálă s. f., g.-d. art. asterélii; pl. asteréli
asterelii
ASTEREÁLĂ, astereli, s. f. Căptușeală de scânduri așezată pe un schelet de lemn, pentru a susține învelitoarea unui acoperiș, o boltă de beton în timpul turnării etc. – Astări (ieșit din uz, „a căptuși cu scânduri” < astar, înv., „pânză ordinară” < tc.) + suf. -eală. DOOM
!astereálă s. f., g.-d. art. asterélii; pl. asteréli
asterelile
ASTEREÁLĂ, astereli, s. f. Căptușeală de scânduri așezată pe un schelet de lemn, pentru a susține învelitoarea unui acoperiș, o boltă de beton în timpul turnării etc. – Astări (ieșit din uz, „a căptuși cu scânduri” < astar, înv., „pânză ordinară” < tc.) + suf. -eală. DOOM
!astereálă s. f., g.-d. art. asterélii; pl. asteréli
asterelilor
ASTEREÁLĂ, astereli, s. f. Căptușeală de scânduri așezată pe un schelet de lemn, pentru a susține învelitoarea unui acoperiș, o boltă de beton în timpul turnării etc. – Astări (ieșit din uz, „a căptuși cu scânduri” < astar, înv., „pânză ordinară” < tc.) + suf. -eală. DOOM
!astereálă s. f., g.-d. art. asterélii; pl. asteréli
astereognozia
ASTEREOGNOZÍE s.f. (Med.) Incapacitate de a recunoaște formele obiectelor numai tactil. [Gen. -iei. / < fr. astéréognosie]. DOOM
!astereognozíe (as-te-re-og-no-/a-ste-, -o-gno-) s. f., art. astereognozía, g.-d. astereognozíi, art. asterognozíei
astereognozie
ASTEREOGNOZÍE s.f. (Med.) Incapacitate de a recunoaște formele obiectelor numai tactil. [Gen. -iei. / < fr. astéréognosie]. DOOM
!astereognozíe (as-te-re-og-no-/a-ste-, -o-gno-) s. f., art. astereognozía, g.-d. astereognozíi, art. asterognozíei
astereognoziei
ASTEREOGNOZÍE s.f. (Med.) Incapacitate de a recunoaște formele obiectelor numai tactil. [Gen. -iei. / < fr. astéréognosie]. DOOM
!astereognozíe (as-te-re-og-no-/a-ste-, -o-gno-) s. f., art. astereognozía, g.-d. astereognozíi, art. asterognozíei
astereognozii
ASTEREOGNOZÍE s.f. (Med.) Incapacitate de a recunoaște formele obiectelor numai tactil. [Gen. -iei. / < fr. astéréognosie]. DOOM
!astereognozíe (as-te-re-og-no-/a-ste-, -o-gno-) s. f., art. astereognozía, g.-d. astereognozíi, art. asterognozíei
asteri
ÁSTER s.m. 1. (Bot.) Plantă erbacee decorativă cultivată pentru florile sale colorate în diferite tonuri de roz și violet; (pop.) steluță. 2. (Biol.) Formație filamentoasă cu aspect radiant care înconjură centrosfera unei celule. V. astrosferă. [< fr. aster, cf. gr. aster – stea].
asteria
Asteria, fiica titanului Cocus și a Phoebei și soră cu Leto. S-a căsătorit cu Perses și a avut, la rîndu-i, o fiică, Hecate. Ca să scape de urmărirea lui Zeus, care se îndrăgostise de ea, Asteria, luînd înfățișarea unei prepelițe, s-a aruncat în mare. A fost metamorfozată într-o insulă, numită inițial Ortygia și devenită ulterior insula Delos, singurul colț de uscat din lume care i-a oferit ospitalitate Letonei atunci cînd trebuia să-i nască pe Apollo și pe Artemis (v. și Apollo).
asterida
ASTERÍDE s.f. pl. Clasă de animale echinoderme care au corpul în formă de stea; (la sg.) animal din această clasă; asterie. [< fr. astérides]. DOOM
asterídă s. f., g.-d. art. asterídei; pl. asteríde
asteride
ASTERÍDE s.f. pl. Clasă de animale echinoderme care au corpul în formă de stea; (la sg.) animal din această clasă; asterie. [< fr. astérides]. DOOM
asterídă s. f., g.-d. art. asterídei; pl. asteríde
asteridei
ASTERÍDE s.f. pl. Clasă de animale echinoderme care au corpul în formă de stea; (la sg.) animal din această clasă; asterie. [< fr. astérides]. DOOM
asterídă s. f., g.-d. art. asterídei; pl. asteríde
asteridele
ASTERÍDE s.f. pl. Clasă de animale echinoderme care au corpul în formă de stea; (la sg.) animal din această clasă; asterie. [< fr. astérides]. DOOM
asterídă s. f., g.-d. art. asterídei; pl. asteríde
asteridelor
ASTERÍDE s.f. pl. Clasă de animale echinoderme care au corpul în formă de stea; (la sg.) animal din această clasă; asterie. [< fr. astérides]. DOOM
asterídă s. f., g.-d. art. asterídei; pl. asteríde
asterie
ASTÉRIE, asterii, s. f. (Zool.) Stea-de-mare. – Din fr. astérie. DOOM
astérie (-ri-e) s. f., art. astéria (-ri-a), g.-d. art. astériei; pl. astérii, art. astériile (-ri-i-)
asterii
ÁSTER s.m. 1. (Bot.) Plantă erbacee decorativă cultivată pentru florile sale colorate în diferite tonuri de roz și violet; (pop.) steluță. 2. (Biol.) Formație filamentoasă cu aspect radiant care înconjură centrosfera unei celule. V. astrosferă. [< fr. aster, cf. gr. aster – stea].
asterilor
ÁSTER s.m. 1. (Bot.) Plantă erbacee decorativă cultivată pentru florile sale colorate în diferite tonuri de roz și violet; (pop.) steluță. 2. (Biol.) Formație filamentoasă cu aspect radiant care înconjură centrosfera unei celule. V. astrosferă. [< fr. aster, cf. gr. aster – stea].
asterion
Asterion (sau Asterius), rege din Creta care s-a căsătorit cu Europa după ce aceasta a fost iubită de Zeus.
asterisc
ASTERÍSC, asteriscuri, s. n. Semn grafic în formă de steluță, care se pune după un cuvânt pentru a indica trimiterea la o notă ori înaintea elementelor (lexicale) neatestate și reconstituite etc. – Din fr. astérisque, lat. asteriscus. DOOM
asterísc (semn grafic) s. n., pl. asteríscuri; semn grafic *
asteriscul
ASTERÍSC, asteriscuri, s. n. Semn grafic în formă de steluță, care se pune după un cuvânt pentru a indica trimiterea la o notă ori înaintea elementelor (lexicale) neatestate și reconstituite etc. – Din fr. astérisque, lat. asteriscus. DOOM
asterísc (semn grafic) s. n., pl. asteríscuri; semn grafic *
asteriscului
ASTERÍSC, asteriscuri, s. n. Semn grafic în formă de steluță, care se pune după un cuvânt pentru a indica trimiterea la o notă ori înaintea elementelor (lexicale) neatestate și reconstituite etc. – Din fr. astérisque, lat. asteriscus. DOOM
asterísc (semn grafic) s. n., pl. asteríscuri; semn grafic *
asteriscuri
ASTERÍSC, asteriscuri, s. n. Semn grafic în formă de steluță, care se pune după un cuvânt pentru a indica trimiterea la o notă ori înaintea elementelor (lexicale) neatestate și reconstituite etc. – Din fr. astérisque, lat. asteriscus. DOOM
asterísc (semn grafic) s. n., pl. asteríscuri; semn grafic *
asteriscurile
ASTERÍSC, asteriscuri, s. n. Semn grafic în formă de steluță, care se pune după un cuvânt pentru a indica trimiterea la o notă ori înaintea elementelor (lexicale) neatestate și reconstituite etc. – Din fr. astérisque, lat. asteriscus. DOOM
asterísc (semn grafic) s. n., pl. asteríscuri; semn grafic *
asteriscurilor
ASTERÍSC, asteriscuri, s. n. Semn grafic în formă de steluță, care se pune după un cuvânt pentru a indica trimiterea la o notă ori înaintea elementelor (lexicale) neatestate și reconstituite etc. – Din fr. astérisque, lat. asteriscus. DOOM
asterísc (semn grafic) s. n., pl. asteríscuri; semn grafic *
asterism
ASTERÍSM s.n. 1. Proprietate a unor minerale de a prezenta în masa lor cercuri luminoase în lumina reflectată prin ele în diferite direcții. 2. (Rar) Constelație. [< fr. astérisme]. DOOM
asterísm s. n.
asterismul
ASTERÍSM s.n. 1. Proprietate a unor minerale de a prezenta în masa lor cercuri luminoase în lumina reflectată prin ele în diferite direcții. 2. (Rar) Constelație. [< fr. astérisme]. DOOM
asterísm s. n.
asterismului
ASTERÍSM s.n. 1. Proprietate a unor minerale de a prezenta în masa lor cercuri luminoase în lumina reflectată prin ele în diferite direcții. 2. (Rar) Constelație. [< fr. astérisme]. DOOM
asterísm s. n.
asterius
Asterion (sau Asterius), rege din Creta care s-a căsătorit cu Europa după ce aceasta a fost iubită de Zeus.
astero
ASTERO- v. astro-.
asteroid
ASTEROÍD, asteroizi, s. m. Fiecare dintre micile planete ale sistemului solar, puțin strălucitoare, ale căror orbite sunt, în general, cuprinse între orbitele lui Marte și Jupiter. – Din fr. astéroïde. DOOM
asteroíd s. m., pl. asteroízi
asteroidea
STEA, stele, s. f. I. 1. Corp ceresc cu lumină proprie, format dintr-o masă de gaze aflată la o temperatură foarte ridicată; (sens curent) orice corp ceresc (cu excepția Lunii) care strălucește noaptea pe bolta cerească. ◊ Steaua dimineții = luceafărul de dimineață. Stea cu coadă = cometă. Stea căzătoare = meteor (2). ◊ Expr. A vedea stele verzi, se spune când cineva primește o lovitură puternică. A crede în steaua sa = a crede într-o soartă mai bună, a fi optimist. A se naște sub o stea norocoasă (sau rea) = a avea (sau a nu avea) noroc. Vai de steaua mea (sau a ta, a lui etc.) = vai de mine (sau de tine, de el etc.). ♦ (Astron.; în sintagmele) Stea hiperdensă = stea cu densitate infinit mai mare decât a celor considerate normale pe Pământ. Stea neutronică = stea de dimensiuni foarte mici, hiperdensă, al cărei nucleu este constituit dintr-un amestec de neutroni, protoni și alte particule grele. ♦ Stea călăuzitoare = idee, concepție de bază care îndrumează o acțiune, după care se orientează o activitate. ♦ Epitet dat femeii iubite. 2. Fig. Artistă celebră de cinematograf, de teatru, de operă etc.; vedetă. II. P. anal. 1. Obiect, desen etc. care are o formă asemănătoare cu aceea prin care este reprezentată în mod convențional o stea (I 1). ◊ (Ieșit din uz) Steaua Republicii Socialiste România = ordin care se conferea persoanelor cu merite deosebite în domeniul social, politic, economic. ♦ Spec. Obiect simbolizând o stea (I 1), alcătuit dintr-un disc făcut din lemn, carton etc. cu numeroase colțuri, fixat într-o coadă de lemn și frumos împodobit, cu care umblă colindătorii cu ocazia sărbătorilor Crăciunului. ◊ Cântec de stea = colind special pe care îl cântă copiii care umblă cu obiectul definit mai sus. ♦ (Tehn.) Steaua roții = parte a unei roți, între bandaj și fus. ♦ (Tipogr.) Asterisc, steluță. ♦ Pată albă de păr pe fruntea unui animal. ◊ Expr. A fi cu stea în frunte = (despre oameni) a fi (sau a se crede) mai grozav, mai deosebit decât alții. 2. Rotocol mic de grăsime care se vede plutind pe mâncare sau pe laptele fierbinte. III. Compuse: steaua-pământului = ciupercă de pământ de culoare brună, având forma unei sfere înconjurate la bază de mai multe fâșii dispuse radial (Geaster hygrometricus); stea-de-mare = (la pl.) clasă de echinoderme marine cu corpul alcătuit dintr-un disc central, de la care pornesc cinci (sau mai multe) brațe în direcție radială (Asterias); (și la sg.) animal din această clasă; asterie. [Var.: (pop.) steáuă s. f.] – Lat. stella.
asteroidul
ASTEROÍD, asteroizi, s. m. Fiecare dintre micile planete ale sistemului solar, puțin strălucitoare, ale căror orbite sunt, în general, cuprinse între orbitele lui Marte și Jupiter. – Din fr. astéroïde. DOOM
asteroíd s. m., pl. asteroízi
asteroidului
ASTEROÍD, asteroizi, s. m. Fiecare dintre micile planete ale sistemului solar, puțin strălucitoare, ale căror orbite sunt, în general, cuprinse între orbitele lui Marte și Jupiter. – Din fr. astéroïde. DOOM
asteroíd s. m., pl. asteroízi
asteroizi
ASTEROÍD, asteroizi, s. m. Fiecare dintre micile planete ale sistemului solar, puțin strălucitoare, ale căror orbite sunt, în general, cuprinse între orbitele lui Marte și Jupiter. – Din fr. astéroïde. DOOM
asteroíd s. m., pl. asteroízi
asteroizii
ASTEROÍD, asteroizi, s. m. Fiecare dintre micile planete ale sistemului solar, puțin strălucitoare, ale căror orbite sunt, în general, cuprinse între orbitele lui Marte și Jupiter. – Din fr. astéroïde. DOOM
asteroíd s. m., pl. asteroízi
asteroizilor
ASTEROÍD, asteroizi, s. m. Fiecare dintre micile planete ale sistemului solar, puțin strălucitoare, ale căror orbite sunt, în general, cuprinse între orbitele lui Marte și Jupiter. – Din fr. astéroïde. DOOM
asteroíd s. m., pl. asteroízi
asteronim
ASTERONÍM, asteronime, s. n. Steluță, grup de steluțe sau litere urmate de steluțe care înlocuiesc într-o operă numele autorului sau al unui personaj. – Din fr. astéronyme. DOOM
asteroním (-te-ro/-ter-o-) s. n., pl. asteroníme
asteronime
ASTERONÍM, asteronime, s. n. Steluță, grup de steluțe sau litere urmate de steluțe care înlocuiesc într-o operă numele autorului sau al unui personaj. – Din fr. astéronyme. DOOM
asteroním (-te-ro/-ter-o-) s. n., pl. asteroníme
asteronimele
ASTERONÍM, asteronime, s. n. Steluță, grup de steluțe sau litere urmate de steluțe care înlocuiesc într-o operă numele autorului sau al unui personaj. – Din fr. astéronyme. DOOM
asteroním (-te-ro/-ter-o-) s. n., pl. asteroníme
asteronimelor
ASTERONÍM, asteronime, s. n. Steluță, grup de steluțe sau litere urmate de steluțe care înlocuiesc într-o operă numele autorului sau al unui personaj. – Din fr. astéronyme. DOOM
asteroním (-te-ro/-ter-o-) s. n., pl. asteroníme
asteronimul
ASTERONÍM, asteronime, s. n. Steluță, grup de steluțe sau litere urmate de steluțe care înlocuiesc într-o operă numele autorului sau al unui personaj. – Din fr. astéronyme. DOOM
asteroním (-te-ro/-ter-o-) s. n., pl. asteroníme
asteronimului
ASTERONÍM, asteronime, s. n. Steluță, grup de steluțe sau litere urmate de steluțe care înlocuiesc într-o operă numele autorului sau al unui personaj. – Din fr. astéronyme. DOOM
asteroním (-te-ro/-ter-o-) s. n., pl. asteroníme
asterul
ÁSTER s.m. 1. (Bot.) Plantă erbacee decorativă cultivată pentru florile sale colorate în diferite tonuri de roz și violet; (pop.) steluță. 2. (Biol.) Formație filamentoasă cu aspect radiant care înconjură centrosfera unei celule. V. astrosferă. [< fr. aster, cf. gr. aster – stea].
asterului
ÁSTER s.m. 1. (Bot.) Plantă erbacee decorativă cultivată pentru florile sale colorate în diferite tonuri de roz și violet; (pop.) steluță. 2. (Biol.) Formație filamentoasă cu aspect radiant care înconjură centrosfera unei celule. V. astrosferă. [< fr. aster, cf. gr. aster – stea].
astfel
ÁSTFEL adv. 1. În modul acesta, în acest fel, într-un mod asemănător (cu...); așa. 2. (Așa) încât; prin urmare; în consecință; așadar. ◊ Loc. adj. Astfel de = asemenea, atare. – [Într-]ast + fel. DOOM
ástfel (în acest mod) (ast-fel) adv.
astian
ASTIÁN s.n. (Geol.) Ultimul etaj al pliocenului. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ti-an. / < fr. astien].
astianax
Astianax = Astyanax.
astigmat
ASTIGMÁT, -Ă adj., s.m. și f. Astigmatic (2). // adj., s.n. (Sistem optic) astigmatic. [< fr. astigmate, germ. Astigmat].
astigmata
ASTIGMÁT, -Ă adj., s.m. și f. Astigmatic (2). // adj., s.n. (Sistem optic) astigmatic. [< fr. astigmate, germ. Astigmat].
astigmate
ASTIGMÁT, -Ă adj., s.m. și f. Astigmatic (2). // adj., s.n. (Sistem optic) astigmatic. [< fr. astigmate, germ. Astigmat].
astigmatei
ASTIGMÁT, -Ă adj., s.m. și f. Astigmatic (2). // adj., s.n. (Sistem optic) astigmatic. [< fr. astigmate, germ. Astigmat].
astigmatele
ASTIGMÁT, -Ă adj., s.m. și f. Astigmatic (2). // adj., s.n. (Sistem optic) astigmatic. [< fr. astigmate, germ. Astigmat].
astigmatelor
ASTIGMÁT, -Ă adj., s.m. și f. Astigmatic (2). // adj., s.n. (Sistem optic) astigmatic. [< fr. astigmate, germ. Astigmat].
astigmatic
ASTIGMÁTIC, -Ă, astigmatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre o imagine) Care e deformată din cauza astigmatismului. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de astigrnatism. – Din astigmatism. DOOM
!astigmátic (as-tig-/a-stig-) adj. m., s. m., pl. astigmátici; adj. f., s. f. astigmátică, pl. astigmátice
astigmatic
ASTIGMÁTIC, -Ă, astigmatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre o imagine) Care e deformată din cauza astigmatismului. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de astigrnatism. – Din astigmatism. DOOM
!astigmátic (as-tig-/a-stig-) adj. m., s. m., pl. astigmátici; adj. f., s. f. astigmátică, pl. astigmátice
astigmatica
ASTIGMÁTIC, -Ă, astigmatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre o imagine) Care e deformată din cauza astigmatismului. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de astigrnatism. – Din astigmatism. DOOM
!astigmátic (as-tig-/a-stig-) adj. m., s. m., pl. astigmátici; adj. f., s. f. astigmátică, pl. astigmátice
astigmatica
ASTIGMÁTIC, -Ă, astigmatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre o imagine) Care e deformată din cauza astigmatismului. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de astigrnatism. – Din astigmatism. DOOM
!astigmátic (as-tig-/a-stig-) adj. m., s. m., pl. astigmátici; adj. f., s. f. astigmátică, pl. astigmátice
astigmatice
ASTIGMÁTIC, -Ă, astigmatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre o imagine) Care e deformată din cauza astigmatismului. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de astigrnatism. – Din astigmatism. DOOM
!astigmátic (as-tig-/a-stig-) adj. m., s. m., pl. astigmátici; adj. f., s. f. astigmátică, pl. astigmátice
astigmatice
ASTIGMÁTIC, -Ă, astigmatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre o imagine) Care e deformată din cauza astigmatismului. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de astigrnatism. – Din astigmatism. DOOM
!astigmátic (as-tig-/a-stig-) adj. m., s. m., pl. astigmátici; adj. f., s. f. astigmátică, pl. astigmátice
astigmaticei
ASTIGMÁTIC, -Ă, astigmatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre o imagine) Care e deformată din cauza astigmatismului. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de astigrnatism. – Din astigmatism. DOOM
!astigmátic (as-tig-/a-stig-) adj. m., s. m., pl. astigmátici; adj. f., s. f. astigmátică, pl. astigmátice
astigmaticei
ASTIGMÁTIC, -Ă, astigmatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre o imagine) Care e deformată din cauza astigmatismului. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de astigrnatism. – Din astigmatism. DOOM
!astigmátic (as-tig-/a-stig-) adj. m., s. m., pl. astigmátici; adj. f., s. f. astigmátică, pl. astigmátice
astigmaticele
ASTIGMÁTIC, -Ă, astigmatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre o imagine) Care e deformată din cauza astigmatismului. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de astigrnatism. – Din astigmatism. DOOM
!astigmátic (as-tig-/a-stig-) adj. m., s. m., pl. astigmátici; adj. f., s. f. astigmátică, pl. astigmátice
astigmaticele
ASTIGMÁTIC, -Ă, astigmatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre o imagine) Care e deformată din cauza astigmatismului. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de astigrnatism. – Din astigmatism. DOOM
!astigmátic (as-tig-/a-stig-) adj. m., s. m., pl. astigmátici; adj. f., s. f. astigmátică, pl. astigmátice
astigmaticelor
ASTIGMÁTIC, -Ă, astigmatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre o imagine) Care e deformată din cauza astigmatismului. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de astigrnatism. – Din astigmatism. DOOM
!astigmátic (as-tig-/a-stig-) adj. m., s. m., pl. astigmátici; adj. f., s. f. astigmátică, pl. astigmátice
astigmaticelor
ASTIGMÁTIC, -Ă, astigmatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre o imagine) Care e deformată din cauza astigmatismului. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de astigrnatism. – Din astigmatism. DOOM
!astigmátic (as-tig-/a-stig-) adj. m., s. m., pl. astigmátici; adj. f., s. f. astigmátică, pl. astigmátice
astigmatici
ASTIGMÁTIC, -Ă, astigmatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre o imagine) Care e deformată din cauza astigmatismului. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de astigrnatism. – Din astigmatism. DOOM
!astigmátic (as-tig-/a-stig-) adj. m., s. m., pl. astigmátici; adj. f., s. f. astigmátică, pl. astigmátice
astigmatici
ASTIGMÁTIC, -Ă, astigmatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre o imagine) Care e deformată din cauza astigmatismului. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de astigrnatism. – Din astigmatism. DOOM
!astigmátic (as-tig-/a-stig-) adj. m., s. m., pl. astigmátici; adj. f., s. f. astigmátică, pl. astigmátice
astigmaticii
ASTIGMÁTIC, -Ă, astigmatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre o imagine) Care e deformată din cauza astigmatismului. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de astigrnatism. – Din astigmatism. DOOM
!astigmátic (as-tig-/a-stig-) adj. m., s. m., pl. astigmátici; adj. f., s. f. astigmátică, pl. astigmátice
astigmaticii
ASTIGMÁTIC, -Ă, astigmatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre o imagine) Care e deformată din cauza astigmatismului. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de astigrnatism. – Din astigmatism. DOOM
!astigmátic (as-tig-/a-stig-) adj. m., s. m., pl. astigmátici; adj. f., s. f. astigmátică, pl. astigmátice
astigmaticilor
ASTIGMÁTIC, -Ă, astigmatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre o imagine) Care e deformată din cauza astigmatismului. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de astigrnatism. – Din astigmatism. DOOM
!astigmátic (as-tig-/a-stig-) adj. m., s. m., pl. astigmátici; adj. f., s. f. astigmátică, pl. astigmátice
astigmaticilor
ASTIGMÁTIC, -Ă, astigmatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre o imagine) Care e deformată din cauza astigmatismului. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de astigrnatism. – Din astigmatism. DOOM
!astigmátic (as-tig-/a-stig-) adj. m., s. m., pl. astigmátici; adj. f., s. f. astigmátică, pl. astigmátice
astigmaticul
ASTIGMÁTIC, -Ă, astigmatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre o imagine) Care e deformată din cauza astigmatismului. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de astigrnatism. – Din astigmatism. DOOM
!astigmátic (as-tig-/a-stig-) adj. m., s. m., pl. astigmátici; adj. f., s. f. astigmátică, pl. astigmátice
astigmaticul
ASTIGMÁTIC, -Ă, astigmatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre o imagine) Care e deformată din cauza astigmatismului. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de astigrnatism. – Din astigmatism. DOOM
!astigmátic (as-tig-/a-stig-) adj. m., s. m., pl. astigmátici; adj. f., s. f. astigmátică, pl. astigmátice
astigmaticului
ASTIGMÁTIC, -Ă, astigmatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre o imagine) Care e deformată din cauza astigmatismului. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de astigrnatism. – Din astigmatism. DOOM
!astigmátic (as-tig-/a-stig-) adj. m., s. m., pl. astigmátici; adj. f., s. f. astigmátică, pl. astigmátice
astigmaticului
ASTIGMÁTIC, -Ă, astigmatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre o imagine) Care e deformată din cauza astigmatismului. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de astigrnatism. – Din astigmatism. DOOM
!astigmátic (as-tig-/a-stig-) adj. m., s. m., pl. astigmátici; adj. f., s. f. astigmátică, pl. astigmátice
astigmatism
ASTIGMATÍSM s. n. Aberație a unui sistem optic, care formează o imagine întinsă pentru un obiect. ♦ Defect al lentilelor sau al corneei și cristalinului ochiului omenesc, care constă într-o abatere de la forma sferică, ele având razele de curbură diferite în două plane perpendiculare, ceea ce duce la deformarea imaginilor. – Din fr. astigmatisme. DOOM
!astigmatísm (as-tig-/a-stig-) s. n.
astigmatismul
ASTIGMATÍSM s. n. Aberație a unui sistem optic, care formează o imagine întinsă pentru un obiect. ♦ Defect al lentilelor sau al corneei și cristalinului ochiului omenesc, care constă într-o abatere de la forma sferică, ele având razele de curbură diferite în două plane perpendiculare, ceea ce duce la deformarea imaginilor. – Din fr. astigmatisme. DOOM
!astigmatísm (as-tig-/a-stig-) s. n.
astigmatismului
ASTIGMATÍSM s. n. Aberație a unui sistem optic, care formează o imagine întinsă pentru un obiect. ♦ Defect al lentilelor sau al corneei și cristalinului ochiului omenesc, care constă într-o abatere de la forma sferică, ele având razele de curbură diferite în două plane perpendiculare, ceea ce duce la deformarea imaginilor. – Din fr. astigmatisme. DOOM
!astigmatísm (as-tig-/a-stig-) s. n.
astigmatul
ASTIGMÁT, -Ă adj., s.m. și f. Astigmatic (2). // adj., s.n. (Sistem optic) astigmatic. [< fr. astigmate, germ. Astigmat].
astigmatului
ASTIGMÁT, -Ă adj., s.m. și f. Astigmatic (2). // adj., s.n. (Sistem optic) astigmatic. [< fr. astigmate, germ. Astigmat].
astigmați
ASTIGMÁT, -Ă adj., s.m. și f. Astigmatic (2). // adj., s.n. (Sistem optic) astigmatic. [< fr. astigmate, germ. Astigmat].
astigmații
ASTIGMÁT, -Ă adj., s.m. și f. Astigmatic (2). // adj., s.n. (Sistem optic) astigmatic. [< fr. astigmate, germ. Astigmat].
astigmaților
ASTIGMÁT, -Ă adj., s.m. și f. Astigmatic (2). // adj., s.n. (Sistem optic) astigmatic. [< fr. astigmate, germ. Astigmat].
astigmometre
ASTIGMOMÉTRU, astigmometre, s. n. (Med.) Aparat pentru măsurarea gradului de astigmatism. – Din fr. astigmomètre.
astigmometrele
ASTIGMOMÉTRU, astigmometre, s. n. (Med.) Aparat pentru măsurarea gradului de astigmatism. – Din fr. astigmomètre.
astigmometrelor
ASTIGMOMÉTRU, astigmometre, s. n. (Med.) Aparat pentru măsurarea gradului de astigmatism. – Din fr. astigmomètre.
astigmometru
ASTIGMOMÉTRU, astigmometre, s. n. (Med.) Aparat pentru măsurarea gradului de astigmatism. – Din fr. astigmomètre.
astigmometrul
ASTIGMOMÉTRU, astigmometre, s. n. (Med.) Aparat pentru măsurarea gradului de astigmatism. – Din fr. astigmomètre.
astigmometrului
ASTIGMOMÉTRU, astigmometre, s. n. (Med.) Aparat pentru măsurarea gradului de astigmatism. – Din fr. astigmomètre.
astinomie
astinomíe (astinomíi), s. f. – Poliția urbană din București, creată în timpul ocupației rusești din 1807-12, paralel cu cea numită agie, și condusă de patru boieri de primă categorie; a fost reintrodusă în 1820-1. Ngr. ἀστυνωμία.
astm
ÁSTMĂ s. f. v. astm. DOOM
!ástm s. n.
astmatic
ASTMÁTIC, -Ă, astmatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de astm. 2. Adj. Cauzat de astm. Tuse astmatică. – Din fr. asthmatique, lat. asthmaticus. DOOM
astmátic (ast-ma-) adj. m., s. m., pl. astmátici; adj. f., s. f. astmátică, pl. astmátice
astmatic
ASTMÁTIC, -Ă, astmatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de astm. 2. Adj. Cauzat de astm. Tuse astmatică. – Din fr. asthmatique, lat. asthmaticus. DOOM
astmátic (ast-ma-) adj. m., s. m., pl. astmátici; adj. f., s. f. astmátică, pl. astmátice
astmatica
ASTMÁTIC, -Ă, astmatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de astm. 2. Adj. Cauzat de astm. Tuse astmatică. – Din fr. asthmatique, lat. asthmaticus. DOOM
astmátic (ast-ma-) adj. m., s. m., pl. astmátici; adj. f., s. f. astmátică, pl. astmátice
astmatica
ASTMÁTIC, -Ă, astmatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de astm. 2. Adj. Cauzat de astm. Tuse astmatică. – Din fr. asthmatique, lat. asthmaticus. DOOM
astmátic (ast-ma-) adj. m., s. m., pl. astmátici; adj. f., s. f. astmátică, pl. astmátice
astmatice
ASTMÁTIC, -Ă, astmatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de astm. 2. Adj. Cauzat de astm. Tuse astmatică. – Din fr. asthmatique, lat. asthmaticus. DOOM
astmátic (ast-ma-) adj. m., s. m., pl. astmátici; adj. f., s. f. astmátică, pl. astmátice
astmatice
ASTMÁTIC, -Ă, astmatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de astm. 2. Adj. Cauzat de astm. Tuse astmatică. – Din fr. asthmatique, lat. asthmaticus. DOOM
astmátic (ast-ma-) adj. m., s. m., pl. astmátici; adj. f., s. f. astmátică, pl. astmátice
astmaticei
ASTMÁTIC, -Ă, astmatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de astm. 2. Adj. Cauzat de astm. Tuse astmatică. – Din fr. asthmatique, lat. asthmaticus. DOOM
astmátic (ast-ma-) adj. m., s. m., pl. astmátici; adj. f., s. f. astmátică, pl. astmátice
astmaticei
ASTMÁTIC, -Ă, astmatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de astm. 2. Adj. Cauzat de astm. Tuse astmatică. – Din fr. asthmatique, lat. asthmaticus. DOOM
astmátic (ast-ma-) adj. m., s. m., pl. astmátici; adj. f., s. f. astmátică, pl. astmátice
astmaticele
ASTMÁTIC, -Ă, astmatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de astm. 2. Adj. Cauzat de astm. Tuse astmatică. – Din fr. asthmatique, lat. asthmaticus. DOOM
astmátic (ast-ma-) adj. m., s. m., pl. astmátici; adj. f., s. f. astmátică, pl. astmátice
astmaticele
ASTMÁTIC, -Ă, astmatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de astm. 2. Adj. Cauzat de astm. Tuse astmatică. – Din fr. asthmatique, lat. asthmaticus. DOOM
astmátic (ast-ma-) adj. m., s. m., pl. astmátici; adj. f., s. f. astmátică, pl. astmátice
astmaticelor
ASTMÁTIC, -Ă, astmatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de astm. 2. Adj. Cauzat de astm. Tuse astmatică. – Din fr. asthmatique, lat. asthmaticus. DOOM
astmátic (ast-ma-) adj. m., s. m., pl. astmátici; adj. f., s. f. astmátică, pl. astmátice
astmaticelor
ASTMÁTIC, -Ă, astmatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de astm. 2. Adj. Cauzat de astm. Tuse astmatică. – Din fr. asthmatique, lat. asthmaticus. DOOM
astmátic (ast-ma-) adj. m., s. m., pl. astmátici; adj. f., s. f. astmátică, pl. astmátice
astmatici
ASTMÁTIC, -Ă, astmatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de astm. 2. Adj. Cauzat de astm. Tuse astmatică. – Din fr. asthmatique, lat. asthmaticus. DOOM
astmátic (ast-ma-) adj. m., s. m., pl. astmátici; adj. f., s. f. astmátică, pl. astmátice
astmatici
ASTMÁTIC, -Ă, astmatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de astm. 2. Adj. Cauzat de astm. Tuse astmatică. – Din fr. asthmatique, lat. asthmaticus. DOOM
astmátic (ast-ma-) adj. m., s. m., pl. astmátici; adj. f., s. f. astmátică, pl. astmátice
astmaticii
ASTMÁTIC, -Ă, astmatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de astm. 2. Adj. Cauzat de astm. Tuse astmatică. – Din fr. asthmatique, lat. asthmaticus. DOOM
astmátic (ast-ma-) adj. m., s. m., pl. astmátici; adj. f., s. f. astmátică, pl. astmátice
astmaticii
ASTMÁTIC, -Ă, astmatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de astm. 2. Adj. Cauzat de astm. Tuse astmatică. – Din fr. asthmatique, lat. asthmaticus. DOOM
astmátic (ast-ma-) adj. m., s. m., pl. astmátici; adj. f., s. f. astmátică, pl. astmátice
astmaticilor
ASTMÁTIC, -Ă, astmatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de astm. 2. Adj. Cauzat de astm. Tuse astmatică. – Din fr. asthmatique, lat. asthmaticus. DOOM
astmátic (ast-ma-) adj. m., s. m., pl. astmátici; adj. f., s. f. astmátică, pl. astmátice
astmaticilor
ASTMÁTIC, -Ă, astmatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de astm. 2. Adj. Cauzat de astm. Tuse astmatică. – Din fr. asthmatique, lat. asthmaticus. DOOM
astmátic (ast-ma-) adj. m., s. m., pl. astmátici; adj. f., s. f. astmátică, pl. astmátice
astmaticul
ASTMÁTIC, -Ă, astmatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de astm. 2. Adj. Cauzat de astm. Tuse astmatică. – Din fr. asthmatique, lat. asthmaticus. DOOM
astmátic (ast-ma-) adj. m., s. m., pl. astmátici; adj. f., s. f. astmátică, pl. astmátice
astmaticul
ASTMÁTIC, -Ă, astmatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de astm. 2. Adj. Cauzat de astm. Tuse astmatică. – Din fr. asthmatique, lat. asthmaticus. DOOM
astmátic (ast-ma-) adj. m., s. m., pl. astmátici; adj. f., s. f. astmátică, pl. astmátice
astmaticului
ASTMÁTIC, -Ă, astmatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de astm. 2. Adj. Cauzat de astm. Tuse astmatică. – Din fr. asthmatique, lat. asthmaticus. DOOM
astmátic (ast-ma-) adj. m., s. m., pl. astmátici; adj. f., s. f. astmátică, pl. astmátice
astmaticului
ASTMÁTIC, -Ă, astmatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de astm. 2. Adj. Cauzat de astm. Tuse astmatică. – Din fr. asthmatique, lat. asthmaticus. DOOM
astmátic (ast-ma-) adj. m., s. m., pl. astmátici; adj. f., s. f. astmátică, pl. astmátice
astmă
ÁSTMĂ s. f. v. astm. DOOM
!ástm s. n.
astomie
ASTOMÍE s.f. (Med.) Absență congenitală a orificiului bucal. [Gen. -iei. / < fr. astomie, cf. gr. a – fără, stoma – gură].
astracan
astracán s. n. – Piele de miel din rasa caracul. Pînă în sec. XIX, astrahanul de Rusia se folosea drept căptușeală pentru căciulile boierilor numite, calpac iar cel de Persia exclusiv pentru căciula domnitorului. – Var. astrakan (mod.). – Asturcan, cal de Persia. Din Astracan, oraș și provincie rusească, rus. Astrachanĭ. Pentru var. asturcan, E. Serra, Dacor., II, 650, se gîndise la lat. asturco „cal astur”, care nu pare posibil, și pe care îl menționează cu rezerve REW 749a.
astraea
Astraea, fiica lui Zeus și a lui Themis. Era zeița dreptății. Se spunea că în timpul vîrstei de aur ar fi trăit printre oameni. Mai tîrziu neamul oamenilor înrăindu-se, Astraea a urcat la cer, transformîndu-se în constelația Fecioarei (numită Virgo).
astraeus
Astraeus, unul dintre titani, căsătorit cu Eos (Aurora). Era considerat drept tatăl vînturilor și al stelelor.
astrafobia
ASTRAFOBÍE s.f. Teamă patologică față de fulgere. [Gen. -iei. / < fr. astraphobie, cf. gr. astrape – fulger, phobos – teamă].
astrafobie
ASTRAFOBÍE s.f. Teamă patologică față de fulgere. [Gen. -iei. / < fr. astraphobie, cf. gr. astrape – fulger, phobos – teamă].
astrafobiei
ASTRAFOBÍE s.f. Teamă patologică față de fulgere. [Gen. -iei. / < fr. astraphobie, cf. gr. astrape – fulger, phobos – teamă].
astrafobii
ASTRAFOBÍE s.f. Teamă patologică față de fulgere. [Gen. -iei. / < fr. astraphobie, cf. gr. astrape – fulger, phobos – teamă].
astrafobiile
ASTRAFOBÍE s.f. Teamă patologică față de fulgere. [Gen. -iei. / < fr. astraphobie, cf. gr. astrape – fulger, phobos – teamă].
astrafobiilor
ASTRAFOBÍE s.f. Teamă patologică față de fulgere. [Gen. -iei. / < fr. astraphobie, cf. gr. astrape – fulger, phobos – teamă].
astragaci
astragáci (-ce), s. n. – Unealtă de cizmărie folosită la întors cizmele pe față, după ce au fost cusute pe dos. Mag. esztergázni „a întoarce” (Scriban); finalul, prin analogie cu trăgaci. Nu este probabilă ipoteza lui Philippide, ZRPh., 1907 p. 294 și Pascu, Suf., 198, bazată pe lat. extrahere.
astragal
ASTRAGÁL, astragale, s. n. 1. Unul dintre cele două oase mai mari ale tarsului. 2. Element decorativ de secțiune semicirculară, care separă fusul coloanei de capitel. – Din fr. astragale, lat. astragalus. DOOM
astragál s. n., pl. astragále
astragale
ASTRAGÁL, astragale, s. n. 1. Unul dintre cele două oase mai mari ale tarsului. 2. Element decorativ de secțiune semicirculară, care separă fusul coloanei de capitel. – Din fr. astragale, lat. astragalus. DOOM
astragál s. n., pl. astragále
astragalele
ASTRAGÁL, astragale, s. n. 1. Unul dintre cele două oase mai mari ale tarsului. 2. Element decorativ de secțiune semicirculară, care separă fusul coloanei de capitel. – Din fr. astragale, lat. astragalus. DOOM
astragál s. n., pl. astragále
astragalelor
ASTRAGÁL, astragale, s. n. 1. Unul dintre cele două oase mai mari ale tarsului. 2. Element decorativ de secțiune semicirculară, care separă fusul coloanei de capitel. – Din fr. astragale, lat. astragalus. DOOM
astragál s. n., pl. astragále
astragalul
ASTRAGÁL, astragale, s. n. 1. Unul dintre cele două oase mai mari ale tarsului. 2. Element decorativ de secțiune semicirculară, care separă fusul coloanei de capitel. – Din fr. astragale, lat. astragalus. DOOM
astragál s. n., pl. astragále
astragalului
ASTRAGÁL, astragale, s. n. 1. Unul dintre cele două oase mai mari ale tarsului. 2. Element decorativ de secțiune semicirculară, care separă fusul coloanei de capitel. – Din fr. astragale, lat. astragalus. DOOM
astragál s. n., pl. astragále
astragală
ASTRAGÁL, astragale, s. n. 1. Unul dintre cele două oase mai mari ale tarsului. 2. Element decorativ de secțiune semicirculară, care separă fusul coloanei de capitel. – Din fr. astragale, lat. astragalus. DOOM
astragál s. n., pl. astragále
astrahan
ASTRAHÁN, (2) astrahanuri, s. n. 1. Pielicică cu părul mătăsos și buclat, obținută de la mieii din rasa caracul. 2. Haină confecționată din astrahan (1). – Din n. pr. Astrahan. DOOM
astrahán s. n., (haine) pl. astrahánuri
astrahanul
ASTRAHÁN, (2) astrahanuri, s. n. 1. Pielicică cu părul mătăsos și buclat, obținută de la mieii din rasa caracul. 2. Haină confecționată din astrahan (1). – Din n. pr. Astrahan. DOOM
astrahán s. n., (haine) pl. astrahánuri
astrahanului
ASTRAHÁN, (2) astrahanuri, s. n. 1. Pielicică cu părul mătăsos și buclat, obținută de la mieii din rasa caracul. 2. Haină confecționată din astrahan (1). – Din n. pr. Astrahan. DOOM
astrahán s. n., (haine) pl. astrahánuri
astrahanuri
ASTRAHÁN, (2) astrahanuri, s. n. 1. Pielicică cu părul mătăsos și buclat, obținută de la mieii din rasa caracul. 2. Haină confecționată din astrahan (1). – Din n. pr. Astrahan. DOOM
astrahán s. n., (haine) pl. astrahánuri
astrahanurile
ASTRAHÁN, (2) astrahanuri, s. n. 1. Pielicică cu părul mătăsos și buclat, obținută de la mieii din rasa caracul. 2. Haină confecționată din astrahan (1). – Din n. pr. Astrahan. DOOM
astrahán s. n., (haine) pl. astrahánuri
astrahanurilor
ASTRAHÁN, (2) astrahanuri, s. n. 1. Pielicică cu părul mătăsos și buclat, obținută de la mieii din rasa caracul. 2. Haină confecționată din astrahan (1). – Din n. pr. Astrahan. DOOM
astrahán s. n., (haine) pl. astrahánuri
astral
ASTRÁL, -Ă, astrali, -e, adj. Al aștrilor, care vine de la aștri. – Din fr. astral, lat. astralis. DOOM
astrál adj. m., pl. astráli; f. astrálă, pl. astrále
astrala
ASTRÁL, -Ă, astrali, -e, adj. Al aștrilor, care vine de la aștri. – Din fr. astral, lat. astralis. DOOM
astrál adj. m., pl. astráli; f. astrálă, pl. astrále
astrale
ASTRÁL, -Ă, astrali, -e, adj. Al aștrilor, care vine de la aștri. – Din fr. astral, lat. astralis. DOOM
astrál adj. m., pl. astráli; f. astrálă, pl. astrále
astralei
ASTRÁL, -Ă, astrali, -e, adj. Al aștrilor, care vine de la aștri. – Din fr. astral, lat. astralis. DOOM
astrál adj. m., pl. astráli; f. astrálă, pl. astrále
astralele
ASTRÁL, -Ă, astrali, -e, adj. Al aștrilor, care vine de la aștri. – Din fr. astral, lat. astralis. DOOM
astrál adj. m., pl. astráli; f. astrálă, pl. astrále
astralelor
ASTRÁL, -Ă, astrali, -e, adj. Al aștrilor, care vine de la aștri. – Din fr. astral, lat. astralis. DOOM
astrál adj. m., pl. astráli; f. astrálă, pl. astrále
astrali
ASTRÁL, -Ă, astrali, -e, adj. Al aștrilor, care vine de la aștri. – Din fr. astral, lat. astralis. DOOM
astrál adj. m., pl. astráli; f. astrálă, pl. astrále
astralii
ASTRÁL, -Ă, astrali, -e, adj. Al aștrilor, care vine de la aștri. – Din fr. astral, lat. astralis. DOOM
astrál adj. m., pl. astráli; f. astrálă, pl. astrále
astralilor
ASTRÁL, -Ă, astrali, -e, adj. Al aștrilor, care vine de la aștri. – Din fr. astral, lat. astralis. DOOM
astrál adj. m., pl. astráli; f. astrálă, pl. astrále
astralit
ASTRALÍT s. n. Exploziv detonant de siguranță, folosit în unele mine. [Var.: astralită s. f.] – Din fr. astralite. DOOM
!astralít s. n.
astralitul
ASTRALÍT s. n. Exploziv detonant de siguranță, folosit în unele mine. [Var.: astralită s. f.] – Din fr. astralite. DOOM
!astralít s. n.
astralitului
ASTRALÍT s. n. Exploziv detonant de siguranță, folosit în unele mine. [Var.: astralită s. f.] – Din fr. astralite. DOOM
!astralít s. n.
astralită
ASTRALÍT s. n. Exploziv detonant de siguranță, folosit în unele mine. [Var.: astralită s. f.] – Din fr. astralite. DOOM
!astralít s. n.
astralul
ASTRÁL, -Ă, astrali, -e, adj. Al aștrilor, care vine de la aștri. – Din fr. astral, lat. astralis. DOOM
astrál adj. m., pl. astráli; f. astrálă, pl. astrále
astralului
ASTRÁL, -Ă, astrali, -e, adj. Al aștrilor, care vine de la aștri. – Din fr. astral, lat. astralis. DOOM
astrál adj. m., pl. astráli; f. astrálă, pl. astrále
astrantia
ȘTÉVIE, ștevii, s. f. Plantă erbacee cu tulpină puternică, cu frunze ovale, comestibile, a cărei rădăcină este folosită în medicină pentru proprietățile ei astringente și depurative (Rumex patientia). ◊ Compus: ștevie-de-munte = plantă erbacee perenă, cu tulpina înaltă de 50-100 cm, cu frunze palmate, cu flori mici albe-roz în inflorescențe (Astrantia major). – Din sl. štavije, bg. štavel, scr. štavlije.
astre
ÁSTRU, aștri, s. m. Corp situat pe bolta cerească (stea, planetă etc.). [Pl. și: (n.) astre] – Din fr. astre, lat. astrum. DOOM
!ástru s. m., art. ástrul; pl. áștri, art. áștrii
astrea
Astrea = Astraea.
astrele
ÁSTRU, aștri, s. m. Corp situat pe bolta cerească (stea, planetă etc.). [Pl. și: (n.) astre] – Din fr. astre, lat. astrum. DOOM
!ástru s. m., art. ástrul; pl. áștri, art. áștrii
astrelor
ÁSTRU, aștri, s. m. Corp situat pe bolta cerească (stea, planetă etc.). [Pl. și: (n.) astre] – Din fr. astre, lat. astrum. DOOM
!ástru s. m., art. ástrul; pl. áștri, art. áștrii
astreu
Astreu = Astraeus.
astringent
ASTRINGÉNT, -Ă, astringenți, -te, adj., s. n. 1. Adj. (Despre substanțe) Care contractează țesuturile organismului. 2. S. n. Substanță sau medicament folosit pentru combaterea secrețiilor organice exagerate. – Din fr. astringent, lat. astringens, -ntis. DOOM
astringént2 s. n., pl. astringénte
astringenta
ASTRINGÉNT, -Ă, astringenți, -te, adj., s. n. 1. Adj. (Despre substanțe) Care contractează țesuturile organismului. 2. S. n. Substanță sau medicament folosit pentru combaterea secrețiilor organice exagerate. – Din fr. astringent, lat. astringens, -ntis. DOOM
astringént2 s. n., pl. astringénte
astringente
ASTRINGÉNT, -Ă, astringenți, -te, adj., s. n. 1. Adj. (Despre substanțe) Care contractează țesuturile organismului. 2. S. n. Substanță sau medicament folosit pentru combaterea secrețiilor organice exagerate. – Din fr. astringent, lat. astringens, -ntis. DOOM
astringént2 s. n., pl. astringénte
astringentei
ASTRINGÉNT, -Ă, astringenți, -te, adj., s. n. 1. Adj. (Despre substanțe) Care contractează țesuturile organismului. 2. S. n. Substanță sau medicament folosit pentru combaterea secrețiilor organice exagerate. – Din fr. astringent, lat. astringens, -ntis. DOOM
astringént2 s. n., pl. astringénte
astringentele
ASTRINGÉNT, -Ă, astringenți, -te, adj., s. n. 1. Adj. (Despre substanțe) Care contractează țesuturile organismului. 2. S. n. Substanță sau medicament folosit pentru combaterea secrețiilor organice exagerate. – Din fr. astringent, lat. astringens, -ntis. DOOM
astringént2 s. n., pl. astringénte
astringentelor
ASTRINGÉNT, -Ă, astringenți, -te, adj., s. n. 1. Adj. (Despre substanțe) Care contractează țesuturile organismului. 2. S. n. Substanță sau medicament folosit pentru combaterea secrețiilor organice exagerate. – Din fr. astringent, lat. astringens, -ntis. DOOM
astringént2 s. n., pl. astringénte
astringentul
ASTRINGÉNT, -Ă, astringenți, -te, adj., s. n. 1. Adj. (Despre substanțe) Care contractează țesuturile organismului. 2. S. n. Substanță sau medicament folosit pentru combaterea secrețiilor organice exagerate. – Din fr. astringent, lat. astringens, -ntis. DOOM
astringént2 s. n., pl. astringénte
astringentului
ASTRINGÉNT, -Ă, astringenți, -te, adj., s. n. 1. Adj. (Despre substanțe) Care contractează țesuturile organismului. 2. S. n. Substanță sau medicament folosit pentru combaterea secrețiilor organice exagerate. – Din fr. astringent, lat. astringens, -ntis. DOOM
astringént2 s. n., pl. astringénte
astringența
ASTRINGÉNȚĂ s. f. Proprietate a unor substanțe de a fi astringente. – Din fr. astringence. DOOM
astringénță s. f., g.-d. art. astringénței
astringențe
ASTRINGÉNȚĂ s. f. Proprietate a unor substanțe de a fi astringente. – Din fr. astringence. DOOM
astringénță s. f., g.-d. art. astringénței
astringenței
ASTRINGÉNȚĂ s. f. Proprietate a unor substanțe de a fi astringente. – Din fr. astringence. DOOM
astringénță s. f., g.-d. art. astringénței
astringenți
ASTRINGÉNT, -Ă, astringenți, -te, adj., s. n. 1. Adj. (Despre substanțe) Care contractează țesuturile organismului. 2. S. n. Substanță sau medicament folosit pentru combaterea secrețiilor organice exagerate. – Din fr. astringent, lat. astringens, -ntis. DOOM
astringént2 s. n., pl. astringénte
astringenții
ASTRINGÉNT, -Ă, astringenți, -te, adj., s. n. 1. Adj. (Despre substanțe) Care contractează țesuturile organismului. 2. S. n. Substanță sau medicament folosit pentru combaterea secrețiilor organice exagerate. – Din fr. astringent, lat. astringens, -ntis. DOOM
astringént2 s. n., pl. astringénte
astringenților
ASTRINGÉNT, -Ă, astringenți, -te, adj., s. n. 1. Adj. (Despre substanțe) Care contractează țesuturile organismului. 2. S. n. Substanță sau medicament folosit pentru combaterea secrețiilor organice exagerate. – Din fr. astringent, lat. astringens, -ntis. DOOM
astringént2 s. n., pl. astringénte
astro
ASTRO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) aștri”, „univers”, „astral”, „cosmic”. [Var. aster-, astero-. / < fr. astéro-, astro-, cf. lat. aster, gr. astron].
astrobiolog
ASTROBIOLÓG, -Ă, astrobiologi, -ge, s. m. și f. Specialist în astrobiologie. [Pr.: -bi-o-] – Din astrobiologie (derivat regresiv).
astrobiologa
ASTROBIOLÓG, -Ă, astrobiologi, -ge, s. m. și f. Specialist în astrobiologie. [Pr.: -bi-o-] – Din astrobiologie (derivat regresiv).
astrobiologe
ASTROBIOLÓG, -Ă, astrobiologi, -ge, s. m. și f. Specialist în astrobiologie. [Pr.: -bi-o-] – Din astrobiologie (derivat regresiv).
astrobiologei
ASTROBIOLÓG, -Ă, astrobiologi, -ge, s. m. și f. Specialist în astrobiologie. [Pr.: -bi-o-] – Din astrobiologie (derivat regresiv).
astrobiologele
ASTROBIOLÓG, -Ă, astrobiologi, -ge, s. m. și f. Specialist în astrobiologie. [Pr.: -bi-o-] – Din astrobiologie (derivat regresiv).
astrobiologelor
ASTROBIOLÓG, -Ă, astrobiologi, -ge, s. m. și f. Specialist în astrobiologie. [Pr.: -bi-o-] – Din astrobiologie (derivat regresiv).
astrobiologi
ASTROBIOLÓG, -Ă, astrobiologi, -ge, s. m. și f. Specialist în astrobiologie. [Pr.: -bi-o-] – Din astrobiologie (derivat regresiv).
astrobiologia
ASTROBIOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul vieții din alte planete. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. astrobiologie. DOOM
astrobiologíe (-bi-o-) s. f., art. astrobiología, g.-d. astrobiologíi, art. astrobiologíei
astrobiologie
ASTROBIOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul vieții din alte planete. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. astrobiologie. DOOM
astrobiologíe (-bi-o-) s. f., art. astrobiología, g.-d. astrobiologíi, art. astrobiologíei
astrobiologiei
ASTROBIOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul vieții din alte planete. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. astrobiologie. DOOM
astrobiologíe (-bi-o-) s. f., art. astrobiología, g.-d. astrobiologíi, art. astrobiologíei
astrobiologii
ASTROBIOLÓG, -Ă, astrobiologi, -ge, s. m. și f. Specialist în astrobiologie. [Pr.: -bi-o-] – Din astrobiologie (derivat regresiv).
astrobiologii
ASTROBIOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul vieții din alte planete. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. astrobiologie. DOOM
astrobiologíe (-bi-o-) s. f., art. astrobiología, g.-d. astrobiologíi, art. astrobiologíei
astrobiologilor
ASTROBIOLÓG, -Ă, astrobiologi, -ge, s. m. și f. Specialist în astrobiologie. [Pr.: -bi-o-] – Din astrobiologie (derivat regresiv).
astrobiologul
ASTROBIOLÓG, -Ă, astrobiologi, -ge, s. m. și f. Specialist în astrobiologie. [Pr.: -bi-o-] – Din astrobiologie (derivat regresiv).
astrobiologului
ASTROBIOLÓG, -Ă, astrobiologi, -ge, s. m. și f. Specialist în astrobiologie. [Pr.: -bi-o-] – Din astrobiologie (derivat regresiv).
astrobotanica
ASTROBOTÁNICĂ s.f. Știință care studiază viața plantelor de pe alte planete. [Cf. germ. Astrobotanik].
astrobotanici
ASTROBOTÁNICĂ s.f. Știință care studiază viața plantelor de pe alte planete. [Cf. germ. Astrobotanik].
astrobotanicii
ASTROBOTÁNICĂ s.f. Știință care studiază viața plantelor de pe alte planete. [Cf. germ. Astrobotanik].
astroclimat
ASTROCLIMÁT, astroclimate, s. n. Totalitatea factorilor care contribuie la stabilirea unui loc adecvat pentru observații astronomice cu instrumente optice perfecționate. – DIn fr. astroclimat.
astrodom
ASTRODÓM s.n. Cupolă transparentă a marilor aeroporturi. [< fr., engl. astrodom].
astrodrom
ASTRODRÓM s.n. Cosmodrom. [Pl. -muri, -(d)roame. / < fr. astrodrome].
astrodrom
ASTRODRÓM, astrodromuri, s. n. Cosmodrom. – Din fr. astrodrome.
astrodromul
ASTRODRÓM, astrodromuri, s. n. Cosmodrom. – Din fr. astrodrome.
astrodromului
ASTRODRÓM, astrodromuri, s. n. Cosmodrom. – Din fr. astrodrome.
astrodromuri
ASTRODRÓM, astrodromuri, s. n. Cosmodrom. – Din fr. astrodrome.
astrodromurile
ASTRODRÓM, astrodromuri, s. n. Cosmodrom. – Din fr. astrodrome.
astrodromurilor
ASTRODRÓM, astrodromuri, s. n. Cosmodrom. – Din fr. astrodrome.
astrofic
ASTRÓFIC, -Ă adj. (Despre versuri) Care nu formează strofe. [< fr. astrophique].
astrofica
ASTRÓFIC, -Ă adj. (Despre versuri) Care nu formează strofe. [< fr. astrophique].
astrofice
ASTRÓFIC, -Ă adj. (Despre versuri) Care nu formează strofe. [< fr. astrophique].
astroficei
ASTRÓFIC, -Ă adj. (Despre versuri) Care nu formează strofe. [< fr. astrophique].
astroficele
ASTRÓFIC, -Ă adj. (Despre versuri) Care nu formează strofe. [< fr. astrophique].
astroficelor
ASTRÓFIC, -Ă adj. (Despre versuri) Care nu formează strofe. [< fr. astrophique].
astrofici
ASTRÓFIC, -Ă adj. (Despre versuri) Care nu formează strofe. [< fr. astrophique].
astroficii
ASTRÓFIC, -Ă adj. (Despre versuri) Care nu formează strofe. [< fr. astrophique].
astroficilor
ASTRÓFIC, -Ă adj. (Despre versuri) Care nu formează strofe. [< fr. astrophique].
astroficul
ASTRÓFIC, -Ă adj. (Despre versuri) Care nu formează strofe. [< fr. astrophique].
astroficului
ASTRÓFIC, -Ă adj. (Despre versuri) Care nu formează strofe. [< fr. astrophique].
astrofizica
ASTROFÍZICĂ s. f. Ramură a astronomiei care se ocupă cu studiul structurii și compoziției aștrilor și a materiei interstelare, cu procesele care se petrec aici etc. – Din fr. astrophysique. DOOM
astrofízică s. f., g.-d. art. astrofízicii
astrofizici
ASTROFÍZICĂ s. f. Ramură a astronomiei care se ocupă cu studiul structurii și compoziției aștrilor și a materiei interstelare, cu procesele care se petrec aici etc. – Din fr. astrophysique. DOOM
astrofízică s. f., g.-d. art. astrofízicii
astrofizician
ASTROFIZICIÁN, -Ă, astrofizicieni, -e, s. m. și f. Specialist în astrofizică. [Pr.: -ci-an] – Din fr. astrophysicien. DOOM
astrofiziciánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. astrofiziciénei (-ci-e-); pl. astrofiziciéne
astrofiziciana
ASTROFIZICIÁN, -Ă, astrofizicieni, -e, s. m. și f. Specialist în astrofizică. [Pr.: -ci-an] – Din fr. astrophysicien. DOOM
astrofiziciánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. astrofiziciénei (-ci-e-); pl. astrofiziciéne
astrofizicianul
ASTROFIZICIÁN, -Ă, astrofizicieni, -e, s. m. și f. Specialist în astrofizică. [Pr.: -ci-an] – Din fr. astrophysicien. DOOM
astrofiziciánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. astrofiziciénei (-ci-e-); pl. astrofiziciéne
astrofizicianului
ASTROFIZICIÁN, -Ă, astrofizicieni, -e, s. m. și f. Specialist în astrofizică. [Pr.: -ci-an] – Din fr. astrophysicien. DOOM
astrofiziciánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. astrofiziciénei (-ci-e-); pl. astrofiziciéne
astrofiziciene
ASTROFIZICIÁN, -Ă, astrofizicieni, -e, s. m. și f. Specialist în astrofizică. [Pr.: -ci-an] – Din fr. astrophysicien. DOOM
astrofiziciánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. astrofiziciénei (-ci-e-); pl. astrofiziciéne
astrofizicienei
ASTROFIZICIÁN, -Ă, astrofizicieni, -e, s. m. și f. Specialist în astrofizică. [Pr.: -ci-an] – Din fr. astrophysicien. DOOM
astrofiziciánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. astrofiziciénei (-ci-e-); pl. astrofiziciéne
astrofizicienele
ASTROFIZICIÁN, -Ă, astrofizicieni, -e, s. m. și f. Specialist în astrofizică. [Pr.: -ci-an] – Din fr. astrophysicien. DOOM
astrofiziciánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. astrofiziciénei (-ci-e-); pl. astrofiziciéne
astrofizicienelor
ASTROFIZICIÁN, -Ă, astrofizicieni, -e, s. m. și f. Specialist în astrofizică. [Pr.: -ci-an] – Din fr. astrophysicien. DOOM
astrofiziciánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. astrofiziciénei (-ci-e-); pl. astrofiziciéne
astrofizicieni
ASTROFIZICIÁN, -Ă, astrofizicieni, -e, s. m. și f. Specialist în astrofizică. [Pr.: -ci-an] – Din fr. astrophysicien. DOOM
astrofiziciánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. astrofiziciénei (-ci-e-); pl. astrofiziciéne
astrofizicienii
ASTROFIZICIÁN, -Ă, astrofizicieni, -e, s. m. și f. Specialist în astrofizică. [Pr.: -ci-an] – Din fr. astrophysicien. DOOM
astrofiziciánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. astrofiziciénei (-ci-e-); pl. astrofiziciéne
astrofizicienilor
ASTROFIZICIÁN, -Ă, astrofizicieni, -e, s. m. și f. Specialist în astrofizică. [Pr.: -ci-an] – Din fr. astrophysicien. DOOM
astrofiziciánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. astrofiziciénei (-ci-e-); pl. astrofiziciéne
astrofizicii
ASTROFÍZICĂ s. f. Ramură a astronomiei care se ocupă cu studiul structurii și compoziției aștrilor și a materiei interstelare, cu procesele care se petrec aici etc. – Din fr. astrophysique. DOOM
astrofízică s. f., g.-d. art. astrofízicii
astrofotografia
ASTROFOTOGRAFÍE s.f. Parte a astrofizicii care folosește fotografia ca metodă și mijloc de investigație pentru determinarea (numărului) aștrilor. [Gen. -iei. / cf. fr. astrophotographie, germ. Astrophotographie].
astrofotografic
ASTROFOTOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la astrofotografie. [< fr. astrophotographique].
astrofotografie
ASTROFOTOGRAFÍE s.f. Parte a astrofizicii care folosește fotografia ca metodă și mijloc de investigație pentru determinarea (numărului) aștrilor. [Gen. -iei. / cf. fr. astrophotographie, germ. Astrophotographie].
astrofotografiei
ASTROFOTOGRAFÍE s.f. Parte a astrofizicii care folosește fotografia ca metodă și mijloc de investigație pentru determinarea (numărului) aștrilor. [Gen. -iei. / cf. fr. astrophotographie, germ. Astrophotographie].
astrofotografii
ASTROFOTOGRAFÍE s.f. Parte a astrofizicii care folosește fotografia ca metodă și mijloc de investigație pentru determinarea (numărului) aștrilor. [Gen. -iei. / cf. fr. astrophotographie, germ. Astrophotographie].
astrofotografiile
ASTROFOTOGRAFÍE s.f. Parte a astrofizicii care folosește fotografia ca metodă și mijloc de investigație pentru determinarea (numărului) aștrilor. [Gen. -iei. / cf. fr. astrophotographie, germ. Astrophotographie].
astrofotografiilor
ASTROFOTOGRAFÍE s.f. Parte a astrofizicii care folosește fotografia ca metodă și mijloc de investigație pentru determinarea (numărului) aștrilor. [Gen. -iei. / cf. fr. astrophotographie, germ. Astrophotographie].
astrofotogrammetria
ASTROFOTOGRAMMETRÍE s.f. Ramură a fotogrammetriei cu aplicații în măsurările astronomice, care folosește determinări pe cale stereoscopică. [Gen. -iei. / < fr. astrophotogrammétrie].
astrofotogrammetrie
ASTROFOTOGRAMMETRÍE s.f. Ramură a fotogrammetriei cu aplicații în măsurările astronomice, care folosește determinări pe cale stereoscopică. [Gen. -iei. / < fr. astrophotogrammétrie].
astrofotogrammetriei
ASTROFOTOGRAMMETRÍE s.f. Ramură a fotogrammetriei cu aplicații în măsurările astronomice, care folosește determinări pe cale stereoscopică. [Gen. -iei. / < fr. astrophotogrammétrie].
astrofotogrammetrii
ASTROFOTOGRAMMETRÍE s.f. Ramură a fotogrammetriei cu aplicații în măsurările astronomice, care folosește determinări pe cale stereoscopică. [Gen. -iei. / < fr. astrophotogrammétrie].
astrofotometria
ASTROFOTOMETRÍE s. f. Ramură a astrofizicii practice care se ocupă cu măsurarea strălucirii corpurilor cerești. – Din fr. astrophotométrie.
astrofotometrie
ASTROFOTOMETRÍE s. f. Ramură a astrofizicii practice care se ocupă cu măsurarea strălucirii corpurilor cerești. – Din fr. astrophotométrie.
astrofotometriei
ASTROFOTOMETRÍE s. f. Ramură a astrofizicii practice care se ocupă cu măsurarea strălucirii corpurilor cerești. – Din fr. astrophotométrie.
astrofotometrii
ASTROFOTOMETRÍE s. f. Ramură a astrofizicii practice care se ocupă cu măsurarea strălucirii corpurilor cerești. – Din fr. astrophotométrie.
astrofotometriile
ASTROFOTOMETRÍE s. f. Ramură a astrofizicii practice care se ocupă cu măsurarea strălucirii corpurilor cerești. – Din fr. astrophotométrie.
astrofotometriilor
ASTROFOTOMETRÍE s. f. Ramură a astrofizicii practice care se ocupă cu măsurarea strălucirii corpurilor cerești. – Din fr. astrophotométrie.
astrograf
ASTROGRÁF, astrografe, s. n. Lunetă astronomică fotografică, folosită la determinarea poziției aștrilor. – Din fr. astrographe. DOOM
astrográf (-tro-graf) s. n., pl. astrográfe
astrografe
ASTROGRÁF, astrografe, s. n. Lunetă astronomică fotografică, folosită la determinarea poziției aștrilor. – Din fr. astrographe. DOOM
astrográf (-tro-graf) s. n., pl. astrográfe
astrografele
ASTROGRÁF, astrografe, s. n. Lunetă astronomică fotografică, folosită la determinarea poziției aștrilor. – Din fr. astrographe. DOOM
astrográf (-tro-graf) s. n., pl. astrográfe
astrografelor
ASTROGRÁF, astrografe, s. n. Lunetă astronomică fotografică, folosită la determinarea poziției aștrilor. – Din fr. astrographe. DOOM
astrográf (-tro-graf) s. n., pl. astrográfe
astrografia
ASTROGRAFÍE s. f. Ramură a astronomiei care se ocupă cu descrierea stelelor. – Din fr. astrographie. DOOM
astrografíe (-tro-gra-) s. f., art. astrografía, g.-d. astrografíi, art. astrografíei
astrografie
ASTROGRAFÍE s. f. Ramură a astronomiei care se ocupă cu descrierea stelelor. – Din fr. astrographie. DOOM
astrografíe (-tro-gra-) s. f., art. astrografía, g.-d. astrografíi, art. astrografíei
astrografiei
ASTROGRAFÍE s. f. Ramură a astronomiei care se ocupă cu descrierea stelelor. – Din fr. astrographie. DOOM
astrografíe (-tro-gra-) s. f., art. astrografía, g.-d. astrografíi, art. astrografíei
astrografii
ASTROGRAFÍE s. f. Ramură a astronomiei care se ocupă cu descrierea stelelor. – Din fr. astrographie. DOOM
astrografíe (-tro-gra-) s. f., art. astrografía, g.-d. astrografíi, art. astrografíei
astrografiile
ASTROGRAFÍE s. f. Ramură a astronomiei care se ocupă cu descrierea stelelor. – Din fr. astrographie. DOOM
astrografíe (-tro-gra-) s. f., art. astrografía, g.-d. astrografíi, art. astrografíei
astrografiilor
ASTROGRAFÍE s. f. Ramură a astronomiei care se ocupă cu descrierea stelelor. – Din fr. astrographie. DOOM
astrografíe (-tro-gra-) s. f., art. astrografía, g.-d. astrografíi, art. astrografíei
astrograful
ASTROGRÁF, astrografe, s. n. Lunetă astronomică fotografică, folosită la determinarea poziției aștrilor. – Din fr. astrographe. DOOM
astrográf (-tro-graf) s. n., pl. astrográfe
astrografului
ASTROGRÁF, astrografe, s. n. Lunetă astronomică fotografică, folosită la determinarea poziției aștrilor. – Din fr. astrographe. DOOM
astrográf (-tro-graf) s. n., pl. astrográfe
astroida
ASTROÍDĂ s.f. Curbă plană descrisă de un punct al unui cerc care se rotește fără alunecare într-un cerc fix cu raza de patru ori mai mare. [Pron. -tro-i-. / < fr. astroïde, cf. gr. astron – astru, eidos – aspect, formă]. DOOM
astroídă s. f., g.-d. art. astroídei; pl. astroíde
astroide
ASTROÍDĂ s.f. Curbă plană descrisă de un punct al unui cerc care se rotește fără alunecare într-un cerc fix cu raza de patru ori mai mare. [Pron. -tro-i-. / < fr. astroïde, cf. gr. astron – astru, eidos – aspect, formă]. DOOM
astroídă s. f., g.-d. art. astroídei; pl. astroíde
astroidei
ASTROÍDĂ s.f. Curbă plană descrisă de un punct al unui cerc care se rotește fără alunecare într-un cerc fix cu raza de patru ori mai mare. [Pron. -tro-i-. / < fr. astroïde, cf. gr. astron – astru, eidos – aspect, formă]. DOOM
astroídă s. f., g.-d. art. astroídei; pl. astroíde
astroidele
ASTROÍDĂ s.f. Curbă plană descrisă de un punct al unui cerc care se rotește fără alunecare într-un cerc fix cu raza de patru ori mai mare. [Pron. -tro-i-. / < fr. astroïde, cf. gr. astron – astru, eidos – aspect, formă]. DOOM
astroídă s. f., g.-d. art. astroídei; pl. astroíde
astroidelor
ASTROÍDĂ s.f. Curbă plană descrisă de un punct al unui cerc care se rotește fără alunecare într-un cerc fix cu raza de patru ori mai mare. [Pron. -tro-i-. / < fr. astroïde, cf. gr. astron – astru, eidos – aspect, formă]. DOOM
astroídă s. f., g.-d. art. astroídei; pl. astroíde
astrolab
ASTROLÁB s.n. Instrument pentru măsurarea poziției aștrilor și a înălțimii lor deasupra orizontului. [Pl. -be, -buri. / < fr. astrolabe, cf. it. astrolabio < gr. astron – astru, lambanein – a lua].
astrolab
ASTROLÁB, astrolabi, s. m. 1. Instrument folosit pentru măsurarea poziției aștrilor și a înălțimii lor deasupra orizontului. 2. Vechi instrument pentru măsurarea unghiurilor. – Din fr. astrolabe. DOOM
astroláb (instrument) s. m., pl. astrolábi
astrolab
ASTROLÁB s.n. Instrument pentru măsurarea poziției aștrilor și a înălțimii lor deasupra orizontului. [Pl. -be, -buri. / < fr. astrolabe, cf. it. astrolabio < gr. astron – astru, lambanein – a lua].
astrolabe
ASTROLÁB s.n. Instrument pentru măsurarea poziției aștrilor și a înălțimii lor deasupra orizontului. [Pl. -be, -buri. / < fr. astrolabe, cf. it. astrolabio < gr. astron – astru, lambanein – a lua].
astrolabele
ASTROLÁB s.n. Instrument pentru măsurarea poziției aștrilor și a înălțimii lor deasupra orizontului. [Pl. -be, -buri. / < fr. astrolabe, cf. it. astrolabio < gr. astron – astru, lambanein – a lua].
astrolabelor
ASTROLÁB s.n. Instrument pentru măsurarea poziției aștrilor și a înălțimii lor deasupra orizontului. [Pl. -be, -buri. / < fr. astrolabe, cf. it. astrolabio < gr. astron – astru, lambanein – a lua].
astrolabul
ASTROLÁB s.n. Instrument pentru măsurarea poziției aștrilor și a înălțimii lor deasupra orizontului. [Pl. -be, -buri. / < fr. astrolabe, cf. it. astrolabio < gr. astron – astru, lambanein – a lua].
astrolabului
ASTROLÁB s.n. Instrument pentru măsurarea poziției aștrilor și a înălțimii lor deasupra orizontului. [Pl. -be, -buri. / < fr. astrolabe, cf. it. astrolabio < gr. astron – astru, lambanein – a lua].
astrolatria
ASTROLATRÍE s. f. (În religiile antice) Închinare la aștri. – Din fr. astrolâtrie. DOOM
!astrolatríe (rar) (-la-tri-) s. f., art. astrolatría, g.-d. astrolatríi, art. astrolatríei
astrolatrie
ASTROLATRÍE s. f. (În religiile antice) Închinare la aștri. – Din fr. astrolâtrie. DOOM
!astrolatríe (rar) (-la-tri-) s. f., art. astrolatría, g.-d. astrolatríi, art. astrolatríei
astrolatriei
ASTROLATRÍE s. f. (În religiile antice) Închinare la aștri. – Din fr. astrolâtrie. DOOM
!astrolatríe (rar) (-la-tri-) s. f., art. astrolatría, g.-d. astrolatríi, art. astrolatríei
astrolatrii
ASTROLATRÍE s. f. (În religiile antice) Închinare la aștri. – Din fr. astrolâtrie. DOOM
!astrolatríe (rar) (-la-tri-) s. f., art. astrolatría, g.-d. astrolatríi, art. astrolatríei
astrolatriile
ASTROLATRÍE s. f. (În religiile antice) Închinare la aștri. – Din fr. astrolâtrie. DOOM
!astrolatríe (rar) (-la-tri-) s. f., art. astrolatría, g.-d. astrolatríi, art. astrolatríei
astrolatriilor
ASTROLATRÍE s. f. (În religiile antice) Închinare la aștri. – Din fr. astrolâtrie. DOOM
!astrolatríe (rar) (-la-tri-) s. f., art. astrolatría, g.-d. astrolatríi, art. astrolatríei
astrolog
ASTROLÓG, -Ă, astrologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Persoană care practică astrologia; p. ext. astronom. – Din fr. astrologue, lat. astrologus. DOOM
astrológă (rar) s. f., g.-d. art. astrológei; pl. astrológe
astrologa
ASTROLÓG, -Ă, astrologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Persoană care practică astrologia; p. ext. astronom. – Din fr. astrologue, lat. astrologus. DOOM
astrológă (rar) s. f., g.-d. art. astrológei; pl. astrológe
astrologe
ASTROLÓG, -Ă, astrologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Persoană care practică astrologia; p. ext. astronom. – Din fr. astrologue, lat. astrologus. DOOM
astrológă (rar) s. f., g.-d. art. astrológei; pl. astrológe
astrologei
ASTROLÓG, -Ă, astrologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Persoană care practică astrologia; p. ext. astronom. – Din fr. astrologue, lat. astrologus. DOOM
astrológă (rar) s. f., g.-d. art. astrológei; pl. astrológe
astrologele
ASTROLÓG, -Ă, astrologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Persoană care practică astrologia; p. ext. astronom. – Din fr. astrologue, lat. astrologus. DOOM
astrológă (rar) s. f., g.-d. art. astrológei; pl. astrológe
astrologelor
ASTROLÓG, -Ă, astrologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Persoană care practică astrologia; p. ext. astronom. – Din fr. astrologue, lat. astrologus. DOOM
astrológă (rar) s. f., g.-d. art. astrológei; pl. astrológe
astrologi
ASTROLÓG, -Ă, astrologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Persoană care practică astrologia; p. ext. astronom. – Din fr. astrologue, lat. astrologus. DOOM
astrológă (rar) s. f., g.-d. art. astrológei; pl. astrológe
astrologia
ASTROLOGÍE s. f. Arta de a descifra și de a prezice destinele pe baza studierii poziției și mișcării aștrilor, a constelațiilor sau a unor fenomene cerești. – Din fr. astrologie, lat. astrologia. DOOM
astrologíe s. f., art. astrología, g.-d. astrologíi, art. astrologíei
astrologic
ASTROLÓGIC, -Ă, astrologici, -ce, adj. Care aparține astrologiei, privitor la astrologie, de astrologie. – Din fr. astrologique, lat. astrologicus. DOOM
astrológic adj. m., pl. astrológici; f. astrológică, pl. astrológice
astrologica
ASTROLÓGIC, -Ă, astrologici, -ce, adj. Care aparține astrologiei, privitor la astrologie, de astrologie. – Din fr. astrologique, lat. astrologicus. DOOM
astrológic adj. m., pl. astrológici; f. astrológică, pl. astrológice
astrologice
ASTROLÓGIC, -Ă, astrologici, -ce, adj. Care aparține astrologiei, privitor la astrologie, de astrologie. – Din fr. astrologique, lat. astrologicus. DOOM
astrológic adj. m., pl. astrológici; f. astrológică, pl. astrológice
astrologicei
ASTROLÓGIC, -Ă, astrologici, -ce, adj. Care aparține astrologiei, privitor la astrologie, de astrologie. – Din fr. astrologique, lat. astrologicus. DOOM
astrológic adj. m., pl. astrológici; f. astrológică, pl. astrológice
astrologicele
ASTROLÓGIC, -Ă, astrologici, -ce, adj. Care aparține astrologiei, privitor la astrologie, de astrologie. – Din fr. astrologique, lat. astrologicus. DOOM
astrológic adj. m., pl. astrológici; f. astrológică, pl. astrológice
astrologicelor
ASTROLÓGIC, -Ă, astrologici, -ce, adj. Care aparține astrologiei, privitor la astrologie, de astrologie. – Din fr. astrologique, lat. astrologicus. DOOM
astrológic adj. m., pl. astrológici; f. astrológică, pl. astrológice
astrologici
ASTROLÓGIC, -Ă, astrologici, -ce, adj. Care aparține astrologiei, privitor la astrologie, de astrologie. – Din fr. astrologique, lat. astrologicus. DOOM
astrológic adj. m., pl. astrológici; f. astrológică, pl. astrológice
astrologicii
ASTROLÓGIC, -Ă, astrologici, -ce, adj. Care aparține astrologiei, privitor la astrologie, de astrologie. – Din fr. astrologique, lat. astrologicus. DOOM
astrológic adj. m., pl. astrológici; f. astrológică, pl. astrológice
astrologicilor
ASTROLÓGIC, -Ă, astrologici, -ce, adj. Care aparține astrologiei, privitor la astrologie, de astrologie. – Din fr. astrologique, lat. astrologicus. DOOM
astrológic adj. m., pl. astrológici; f. astrológică, pl. astrológice
astrologicul
ASTROLÓGIC, -Ă, astrologici, -ce, adj. Care aparține astrologiei, privitor la astrologie, de astrologie. – Din fr. astrologique, lat. astrologicus. DOOM
astrológic adj. m., pl. astrológici; f. astrológică, pl. astrológice
astrologicului
ASTROLÓGIC, -Ă, astrologici, -ce, adj. Care aparține astrologiei, privitor la astrologie, de astrologie. – Din fr. astrologique, lat. astrologicus. DOOM
astrológic adj. m., pl. astrológici; f. astrológică, pl. astrológice
astrologie
ASTROLOGÍE s. f. Arta de a descifra și de a prezice destinele pe baza studierii poziției și mișcării aștrilor, a constelațiilor sau a unor fenomene cerești. – Din fr. astrologie, lat. astrologia. DOOM
astrologíe s. f., art. astrología, g.-d. astrologíi, art. astrologíei
astrologiei
ASTROLOGÍE s. f. Arta de a descifra și de a prezice destinele pe baza studierii poziției și mișcării aștrilor, a constelațiilor sau a unor fenomene cerești. – Din fr. astrologie, lat. astrologia. DOOM
astrologíe s. f., art. astrología, g.-d. astrologíi, art. astrologíei
astrologii
ASTROLÓG, -Ă, astrologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Persoană care practică astrologia; p. ext. astronom. – Din fr. astrologue, lat. astrologus. DOOM
astrológă (rar) s. f., g.-d. art. astrológei; pl. astrológe
astrologii
ASTROLOGÍE s. f. Arta de a descifra și de a prezice destinele pe baza studierii poziției și mișcării aștrilor, a constelațiilor sau a unor fenomene cerești. – Din fr. astrologie, lat. astrologia. DOOM
astrologíe s. f., art. astrología, g.-d. astrologíi, art. astrologíei
astrologilor
ASTROLÓG, -Ă, astrologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Persoană care practică astrologia; p. ext. astronom. – Din fr. astrologue, lat. astrologus. DOOM
astrológă (rar) s. f., g.-d. art. astrológei; pl. astrológe
astrologul
ASTROLÓG, -Ă, astrologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Persoană care practică astrologia; p. ext. astronom. – Din fr. astrologue, lat. astrologus. DOOM
astrológă (rar) s. f., g.-d. art. astrológei; pl. astrológe
astrologului
ASTROLÓG, -Ă, astrologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Persoană care practică astrologia; p. ext. astronom. – Din fr. astrologue, lat. astrologus. DOOM
astrológă (rar) s. f., g.-d. art. astrológei; pl. astrológe
astrometeorologia
ASTROMETEOROLOGÍE s.f. Studiul fenomenelor meteorologice care au loc în atmosfera planetelor. [< fr. astrométéorologie].
astrometeorologie
ASTROMETEOROLOGÍE s.f. Studiul fenomenelor meteorologice care au loc în atmosfera planetelor. [< fr. astrométéorologie].
astrometeorologiei
ASTROMETEOROLOGÍE s.f. Studiul fenomenelor meteorologice care au loc în atmosfera planetelor. [< fr. astrométéorologie].
astrometeorologii
ASTROMETEOROLOGÍE s.f. Studiul fenomenelor meteorologice care au loc în atmosfera planetelor. [< fr. astrométéorologie].
astrometre
ASTROMÉTRU s.n. Aparat fotometric pentru măsurarea și compararea gradului de lumină a aștrilor. [< germ. Astrometer].
astrometrele
ASTROMÉTRU s.n. Aparat fotometric pentru măsurarea și compararea gradului de lumină a aștrilor. [< germ. Astrometer].
astrometrelor
ASTROMÉTRU s.n. Aparat fotometric pentru măsurarea și compararea gradului de lumină a aștrilor. [< germ. Astrometer].
astrometria
ASTROMETRÍE s. f. Ramură a astronomiei care se ocupă cu stabilirea poziției stelelor, cu determinarea coordonatelor geografice etc. – Din fr. astrométrie. DOOM
astrometríe (-me-tri-) s. f., art. astrometría, g.-d. astrometríi, art. astrometríei
astrometric
ASTROMÉTRIC, -Ă, astrometrici, -ce, adj. Referitor la astrometrie, de astrometrie. – Din fr. astrométrique, engl. astrometric.
astrometrica
ASTROMÉTRIC, -Ă, astrometrici, -ce, adj. Referitor la astrometrie, de astrometrie. – Din fr. astrométrique, engl. astrometric.
astrometrice
ASTROMÉTRIC, -Ă, astrometrici, -ce, adj. Referitor la astrometrie, de astrometrie. – Din fr. astrométrique, engl. astrometric.
astrometricei
ASTROMÉTRIC, -Ă, astrometrici, -ce, adj. Referitor la astrometrie, de astrometrie. – Din fr. astrométrique, engl. astrometric.
astrometricele
ASTROMÉTRIC, -Ă, astrometrici, -ce, adj. Referitor la astrometrie, de astrometrie. – Din fr. astrométrique, engl. astrometric.
astrometricelor
ASTROMÉTRIC, -Ă, astrometrici, -ce, adj. Referitor la astrometrie, de astrometrie. – Din fr. astrométrique, engl. astrometric.
astrometrici
ASTROMÉTRIC, -Ă, astrometrici, -ce, adj. Referitor la astrometrie, de astrometrie. – Din fr. astrométrique, engl. astrometric.
astrometricii
ASTROMÉTRIC, -Ă, astrometrici, -ce, adj. Referitor la astrometrie, de astrometrie. – Din fr. astrométrique, engl. astrometric.
astrometricilor
ASTROMÉTRIC, -Ă, astrometrici, -ce, adj. Referitor la astrometrie, de astrometrie. – Din fr. astrométrique, engl. astrometric.
astrometricul
ASTROMÉTRIC, -Ă, astrometrici, -ce, adj. Referitor la astrometrie, de astrometrie. – Din fr. astrométrique, engl. astrometric.
astrometricului
ASTROMÉTRIC, -Ă, astrometrici, -ce, adj. Referitor la astrometrie, de astrometrie. – Din fr. astrométrique, engl. astrometric.
astrometrie
ASTROMETRÍE s. f. Ramură a astronomiei care se ocupă cu stabilirea poziției stelelor, cu determinarea coordonatelor geografice etc. – Din fr. astrométrie. DOOM
astrometríe (-me-tri-) s. f., art. astrometría, g.-d. astrometríi, art. astrometríei
astrometriei
ASTROMETRÍE s. f. Ramură a astronomiei care se ocupă cu stabilirea poziției stelelor, cu determinarea coordonatelor geografice etc. – Din fr. astrométrie. DOOM
astrometríe (-me-tri-) s. f., art. astrometría, g.-d. astrometríi, art. astrometríei
astrometrii
ASTROMETRÍE s. f. Ramură a astronomiei care se ocupă cu stabilirea poziției stelelor, cu determinarea coordonatelor geografice etc. – Din fr. astrométrie. DOOM
astrometríe (-me-tri-) s. f., art. astrometría, g.-d. astrometríi, art. astrometríei
astrometriile
ASTROMETRÍE s. f. Ramură a astronomiei care se ocupă cu stabilirea poziției stelelor, cu determinarea coordonatelor geografice etc. – Din fr. astrométrie. DOOM
astrometríe (-me-tri-) s. f., art. astrometría, g.-d. astrometríi, art. astrometríei
astrometriilor
ASTROMETRÍE s. f. Ramură a astronomiei care se ocupă cu stabilirea poziției stelelor, cu determinarea coordonatelor geografice etc. – Din fr. astrométrie. DOOM
astrometríe (-me-tri-) s. f., art. astrometría, g.-d. astrometríi, art. astrometríei
astrometru
ASTROMÉTRU s.n. Aparat fotometric pentru măsurarea și compararea gradului de lumină a aștrilor. [< germ. Astrometer].
astrometrul
ASTROMÉTRU s.n. Aparat fotometric pentru măsurarea și compararea gradului de lumină a aștrilor. [< germ. Astrometer].
astrometrului
ASTROMÉTRU s.n. Aparat fotometric pentru măsurarea și compararea gradului de lumină a aștrilor. [< germ. Astrometer].
astronaut
ASTRONAÚT, -Ă, astronauți, -te, s. m. și f. Persoană care călătorește în spațiul cosmic cu o astronavă; cosmonaut. – Din fr. astronaute. DOOM
*astronaútă s. f., g.-d. art. astronaútei; pl. astronaúte
astronauta
ASTRONAÚT, -Ă, astronauți, -te, s. m. și f. Persoană care călătorește în spațiul cosmic cu o astronavă; cosmonaut. – Din fr. astronaute. DOOM
*astronaútă s. f., g.-d. art. astronaútei; pl. astronaúte
astronaute
ASTRONAÚT, -Ă, astronauți, -te, s. m. și f. Persoană care călătorește în spațiul cosmic cu o astronavă; cosmonaut. – Din fr. astronaute. DOOM
*astronaútă s. f., g.-d. art. astronaútei; pl. astronaúte
astronautei
ASTRONAÚT, -Ă, astronauți, -te, s. m. și f. Persoană care călătorește în spațiul cosmic cu o astronavă; cosmonaut. – Din fr. astronaute. DOOM
*astronaútă s. f., g.-d. art. astronaútei; pl. astronaúte
astronautele
ASTRONAÚT, -Ă, astronauți, -te, s. m. și f. Persoană care călătorește în spațiul cosmic cu o astronavă; cosmonaut. – Din fr. astronaute. DOOM
*astronaútă s. f., g.-d. art. astronaútei; pl. astronaúte
astronautelor
ASTRONAÚT, -Ă, astronauți, -te, s. m. și f. Persoană care călătorește în spațiul cosmic cu o astronavă; cosmonaut. – Din fr. astronaute. DOOM
*astronaútă s. f., g.-d. art. astronaútei; pl. astronaúte
astronautic
ASTRONAÚTIC, -Ă, astronautici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Referitor la astronautică (2), de astronautică. 2. S. f. Disciplină care studiază mijloacele și posibilitățile de zbor în spațiul cosmic; cosmonautică. – Din fr. astronautique.
astronautica
ASTRONAÚTIC, -Ă, astronautici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Referitor la astronautică (2), de astronautică. 2. S. f. Disciplină care studiază mijloacele și posibilitățile de zbor în spațiul cosmic; cosmonautică. – Din fr. astronautique.
astronautica
ASTRONAÚTIC, -Ă, astronautici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Referitor la astronautică, de astronautică. 2. S. f. Disciplină care studiază mijloacele și posibilitățile de zbor în spațiul cosmic; cosmonautică. – Din fr. astronautique. DOOM
astronaútică s. f., g.-d. art. astronaúticii
astronautice
ASTRONAÚTIC, -Ă, astronautici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Referitor la astronautică (2), de astronautică. 2. S. f. Disciplină care studiază mijloacele și posibilitățile de zbor în spațiul cosmic; cosmonautică. – Din fr. astronautique.
astronauticei
ASTRONAÚTIC, -Ă, astronautici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Referitor la astronautică (2), de astronautică. 2. S. f. Disciplină care studiază mijloacele și posibilitățile de zbor în spațiul cosmic; cosmonautică. – Din fr. astronautique.
astronauticele
ASTRONAÚTIC, -Ă, astronautici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Referitor la astronautică (2), de astronautică. 2. S. f. Disciplină care studiază mijloacele și posibilitățile de zbor în spațiul cosmic; cosmonautică. – Din fr. astronautique.
astronauticelor
ASTRONAÚTIC, -Ă, astronautici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Referitor la astronautică (2), de astronautică. 2. S. f. Disciplină care studiază mijloacele și posibilitățile de zbor în spațiul cosmic; cosmonautică. – Din fr. astronautique.
astronautici
ASTRONAÚTIC, -Ă, astronautici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Referitor la astronautică (2), de astronautică. 2. S. f. Disciplină care studiază mijloacele și posibilitățile de zbor în spațiul cosmic; cosmonautică. – Din fr. astronautique.
astronautici
ASTRONAÚTIC, -Ă, astronautici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Referitor la astronautică, de astronautică. 2. S. f. Disciplină care studiază mijloacele și posibilitățile de zbor în spațiul cosmic; cosmonautică. – Din fr. astronautique. DOOM
astronaútică s. f., g.-d. art. astronaúticii
astronautician
ASTRONAUTICIÁN s.m. Specialist în astronautică. [Pron. -ci-an, pl. -ieni. / < fr. astronauticien].
astronauticiana
ASTRONAUTICIÁN s.m. Specialist în astronautică. [Pron. -ci-an, pl. -ieni. / < fr. astronauticien].
astronauticianul
ASTRONAUTICIÁN s.m. Specialist în astronautică. [Pron. -ci-an, pl. -ieni. / < fr. astronauticien].
astronauticianului
ASTRONAUTICIÁN s.m. Specialist în astronautică. [Pron. -ci-an, pl. -ieni. / < fr. astronauticien].
astronauticiene
ASTRONAUTICIÁN s.m. Specialist în astronautică. [Pron. -ci-an, pl. -ieni. / < fr. astronauticien].
astronauticienei
ASTRONAUTICIÁN s.m. Specialist în astronautică. [Pron. -ci-an, pl. -ieni. / < fr. astronauticien].
astronauticienele
ASTRONAUTICIÁN s.m. Specialist în astronautică. [Pron. -ci-an, pl. -ieni. / < fr. astronauticien].
astronauticienelor
ASTRONAUTICIÁN s.m. Specialist în astronautică. [Pron. -ci-an, pl. -ieni. / < fr. astronauticien].
astronauticieni
ASTRONAUTICIÁN s.m. Specialist în astronautică. [Pron. -ci-an, pl. -ieni. / < fr. astronauticien].
astronauticienii
ASTRONAUTICIÁN s.m. Specialist în astronautică. [Pron. -ci-an, pl. -ieni. / < fr. astronauticien].
astronauticienilor
ASTRONAUTICIÁN s.m. Specialist în astronautică. [Pron. -ci-an, pl. -ieni. / < fr. astronauticien].
astronauticii
ASTRONAÚTIC, -Ă, astronautici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Referitor la astronautică (2), de astronautică. 2. S. f. Disciplină care studiază mijloacele și posibilitățile de zbor în spațiul cosmic; cosmonautică. – Din fr. astronautique.
astronauticii
ASTRONAÚTIC, -Ă, astronautici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Referitor la astronautică, de astronautică. 2. S. f. Disciplină care studiază mijloacele și posibilitățile de zbor în spațiul cosmic; cosmonautică. – Din fr. astronautique. DOOM
astronaútică s. f., g.-d. art. astronaúticii
astronauticilor
ASTRONAÚTIC, -Ă, astronautici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Referitor la astronautică (2), de astronautică. 2. S. f. Disciplină care studiază mijloacele și posibilitățile de zbor în spațiul cosmic; cosmonautică. – Din fr. astronautique.
astronauticul
ASTRONAÚTIC, -Ă, astronautici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Referitor la astronautică (2), de astronautică. 2. S. f. Disciplină care studiază mijloacele și posibilitățile de zbor în spațiul cosmic; cosmonautică. – Din fr. astronautique.
astronauticului
ASTRONAÚTIC, -Ă, astronautici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Referitor la astronautică (2), de astronautică. 2. S. f. Disciplină care studiază mijloacele și posibilitățile de zbor în spațiul cosmic; cosmonautică. – Din fr. astronautique.
astronautul
ASTRONAÚT, -Ă, astronauți, -te, s. m. și f. Persoană care călătorește în spațiul cosmic cu o astronavă; cosmonaut. – Din fr. astronaute. DOOM
*astronaútă s. f., g.-d. art. astronaútei; pl. astronaúte
astronautului
ASTRONAÚT, -Ă, astronauți, -te, s. m. și f. Persoană care călătorește în spațiul cosmic cu o astronavă; cosmonaut. – Din fr. astronaute. DOOM
*astronaútă s. f., g.-d. art. astronaútei; pl. astronaúte
astronauți
ASTRONAÚT, -Ă, astronauți, -te, s. m. și f. Persoană care călătorește în spațiul cosmic cu o astronavă; cosmonaut. – Din fr. astronaute. DOOM
*astronaútă s. f., g.-d. art. astronaútei; pl. astronaúte
astronauții
ASTRONAÚT, -Ă, astronauți, -te, s. m. și f. Persoană care călătorește în spațiul cosmic cu o astronavă; cosmonaut. – Din fr. astronaute. DOOM
*astronaútă s. f., g.-d. art. astronaútei; pl. astronaúte
astronauților
ASTRONAÚT, -Ă, astronauți, -te, s. m. și f. Persoană care călătorește în spațiul cosmic cu o astronavă; cosmonaut. – Din fr. astronaute. DOOM
*astronaútă s. f., g.-d. art. astronaútei; pl. astronaúte
astronava
ASTRONÁVĂ, astronave, s. f. Navă destinată zborului în spațiul cosmic; cosmonavă, navă cosmică. – Din fr. astronef (după navă). DOOM
astronávă s. f., g.-d. art. astronávei; pl. astronáve
astronave
ASTRONÁVĂ, astronave, s. f. Navă destinată zborului în spațiul cosmic; cosmonavă, navă cosmică. – Din fr. astronef (după navă). DOOM
astronávă s. f., g.-d. art. astronávei; pl. astronáve
astronavei
ASTRONÁVĂ, astronave, s. f. Navă destinată zborului în spațiul cosmic; cosmonavă, navă cosmică. – Din fr. astronef (după navă). DOOM
astronávă s. f., g.-d. art. astronávei; pl. astronáve
astronavele
ASTRONÁVĂ, astronave, s. f. Navă destinată zborului în spațiul cosmic; cosmonavă, navă cosmică. – Din fr. astronef (după navă). DOOM
astronávă s. f., g.-d. art. astronávei; pl. astronáve
astronavelor
ASTRONÁVĂ, astronave, s. f. Navă destinată zborului în spațiul cosmic; cosmonavă, navă cosmică. – Din fr. astronef (după navă). DOOM
astronávă s. f., g.-d. art. astronávei; pl. astronáve
astronom
ASTRONÓM, -Ă, astronomi, -e, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în astronomie. – Din fr. astronome, lat. astronomus. DOOM
astronómă (rar) s. f., g.-d. art. astronómei; pl. astronóme
astronoma
ASTRONÓM, -Ă, astronomi, -e, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în astronomie. – Din fr. astronome, lat. astronomus. DOOM
astronómă (rar) s. f., g.-d. art. astronómei; pl. astronóme
astronome
ASTRONÓM, -Ă, astronomi, -e, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în astronomie. – Din fr. astronome, lat. astronomus. DOOM
astronómă (rar) s. f., g.-d. art. astronómei; pl. astronóme
astronomei
ASTRONÓM, -Ă, astronomi, -e, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în astronomie. – Din fr. astronome, lat. astronomus. DOOM
astronómă (rar) s. f., g.-d. art. astronómei; pl. astronóme
astronomele
ASTRONÓM, -Ă, astronomi, -e, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în astronomie. – Din fr. astronome, lat. astronomus. DOOM
astronómă (rar) s. f., g.-d. art. astronómei; pl. astronóme
astronomelor
ASTRONÓM, -Ă, astronomi, -e, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în astronomie. – Din fr. astronome, lat. astronomus. DOOM
astronómă (rar) s. f., g.-d. art. astronómei; pl. astronóme
astronomi
ASTRONÓM, -Ă, astronomi, -e, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în astronomie. – Din fr. astronome, lat. astronomus. DOOM
astronómă (rar) s. f., g.-d. art. astronómei; pl. astronóme
astronomia
ASTRONOMÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul aștrilor, al sistemelor de aștri, al galaxiilor și al universului. – Din fr. astronomie, lat. astronomia. DOOM
astronomíe s. f., art. astronomía, g.-d. astronomíi, art. astronomíei
astronomic
ASTRONÓMIC, -Ă, astronomici, -ce, adj. Care aparține astronomiei, care se referă la astronomie ♦ Fig. De proporții foarte mari. – Din fr. astronomique, lat. astronomicus. DOOM
astronómic adj. m., pl. astronómici; f. astronómică, pl. astronómice
astronomica
ASTRONÓMIC, -Ă, astronomici, -ce, adj. Care aparține astronomiei, care se referă la astronomie ♦ Fig. De proporții foarte mari. – Din fr. astronomique, lat. astronomicus. DOOM
astronómic adj. m., pl. astronómici; f. astronómică, pl. astronómice
astronomice
ASTRONÓMIC, -Ă, astronomici, -ce, adj. Care aparține astronomiei, care se referă la astronomie ♦ Fig. De proporții foarte mari. – Din fr. astronomique, lat. astronomicus. DOOM
astronómic adj. m., pl. astronómici; f. astronómică, pl. astronómice
astronomicei
ASTRONÓMIC, -Ă, astronomici, -ce, adj. Care aparține astronomiei, care se referă la astronomie ♦ Fig. De proporții foarte mari. – Din fr. astronomique, lat. astronomicus. DOOM
astronómic adj. m., pl. astronómici; f. astronómică, pl. astronómice
astronomicele
ASTRONÓMIC, -Ă, astronomici, -ce, adj. Care aparține astronomiei, care se referă la astronomie ♦ Fig. De proporții foarte mari. – Din fr. astronomique, lat. astronomicus. DOOM
astronómic adj. m., pl. astronómici; f. astronómică, pl. astronómice
astronomicelor
ASTRONÓMIC, -Ă, astronomici, -ce, adj. Care aparține astronomiei, care se referă la astronomie ♦ Fig. De proporții foarte mari. – Din fr. astronomique, lat. astronomicus. DOOM
astronómic adj. m., pl. astronómici; f. astronómică, pl. astronómice
astronomici
ASTRONÓMIC, -Ă, astronomici, -ce, adj. Care aparține astronomiei, care se referă la astronomie ♦ Fig. De proporții foarte mari. – Din fr. astronomique, lat. astronomicus. DOOM
astronómic adj. m., pl. astronómici; f. astronómică, pl. astronómice
astronomicii
ASTRONÓMIC, -Ă, astronomici, -ce, adj. Care aparține astronomiei, care se referă la astronomie ♦ Fig. De proporții foarte mari. – Din fr. astronomique, lat. astronomicus. DOOM
astronómic adj. m., pl. astronómici; f. astronómică, pl. astronómice
astronomicilor
ASTRONÓMIC, -Ă, astronomici, -ce, adj. Care aparține astronomiei, care se referă la astronomie ♦ Fig. De proporții foarte mari. – Din fr. astronomique, lat. astronomicus. DOOM
astronómic adj. m., pl. astronómici; f. astronómică, pl. astronómice
astronomicul
ASTRONÓMIC, -Ă, astronomici, -ce, adj. Care aparține astronomiei, care se referă la astronomie ♦ Fig. De proporții foarte mari. – Din fr. astronomique, lat. astronomicus. DOOM
astronómic adj. m., pl. astronómici; f. astronómică, pl. astronómice
astronomicului
ASTRONÓMIC, -Ă, astronomici, -ce, adj. Care aparține astronomiei, care se referă la astronomie ♦ Fig. De proporții foarte mari. – Din fr. astronomique, lat. astronomicus. DOOM
astronómic adj. m., pl. astronómici; f. astronómică, pl. astronómice
astronomie
ASTRONOMÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul aștrilor, al sistemelor de aștri, al galaxiilor și al universului. – Din fr. astronomie, lat. astronomia. DOOM
astronomíe s. f., art. astronomía, g.-d. astronomíi, art. astronomíei
astronomiei
ASTRONOMÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul aștrilor, al sistemelor de aștri, al galaxiilor și al universului. – Din fr. astronomie, lat. astronomia. DOOM
astronomíe s. f., art. astronomía, g.-d. astronomíi, art. astronomíei
astronomii
ASTRONÓM, -Ă, astronomi, -e, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în astronomie. – Din fr. astronome, lat. astronomus. DOOM
astronómă (rar) s. f., g.-d. art. astronómei; pl. astronóme
astronomii
ASTRONOMÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul aștrilor, al sistemelor de aștri, al galaxiilor și al universului. – Din fr. astronomie, lat. astronomia. DOOM
astronomíe s. f., art. astronomía, g.-d. astronomíi, art. astronomíei
astronomilor
ASTRONÓM, -Ă, astronomi, -e, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în astronomie. – Din fr. astronome, lat. astronomus. DOOM
astronómă (rar) s. f., g.-d. art. astronómei; pl. astronóme
astronomul
ASTRONÓM, -Ă, astronomi, -e, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în astronomie. – Din fr. astronome, lat. astronomus. DOOM
astronómă (rar) s. f., g.-d. art. astronómei; pl. astronóme
astronomului
ASTRONÓM, -Ă, astronomi, -e, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în astronomie. – Din fr. astronome, lat. astronomus. DOOM
astronómă (rar) s. f., g.-d. art. astronómei; pl. astronóme
astroscoape
ASTROSCÓP, astroscoape, s. n. Telescop astronomic folosit pentru examinarea sumară a mișcării aștrilor dintr-o anumită zonă. – Din fr. astroscope. DOOM
!astroscóp (-tros-cop/-tro-scop) s. n., pl. astroscoápe
astroscoapele
ASTROSCÓP, astroscoape, s. n. Telescop astronomic folosit pentru examinarea sumară a mișcării aștrilor dintr-o anumită zonă. – Din fr. astroscope. DOOM
!astroscóp (-tros-cop/-tro-scop) s. n., pl. astroscoápe
astroscoapelor
ASTROSCÓP, astroscoape, s. n. Telescop astronomic folosit pentru examinarea sumară a mișcării aștrilor dintr-o anumită zonă. – Din fr. astroscope. DOOM
!astroscóp (-tros-cop/-tro-scop) s. n., pl. astroscoápe
astroscop
ASTROSCÓP, astroscoape, s. n. Telescop astronomic folosit pentru examinarea sumară a mișcării aștrilor dintr-o anumită zonă. – Din fr. astroscope. DOOM
!astroscóp (-tros-cop/-tro-scop) s. n., pl. astroscoápe
astroscopia
ASTROSCOPÍE s.f. Examinarea bolții cerești. [< germ. Astroskopie].
astroscopie
ASTROSCOPÍE s.f. Examinarea bolții cerești. [< germ. Astroskopie].
astroscopiei
ASTROSCOPÍE s.f. Examinarea bolții cerești. [< germ. Astroskopie].
astroscopii
ASTROSCOPÍE s.f. Examinarea bolții cerești. [< germ. Astroskopie].
astroscopiile
ASTROSCOPÍE s.f. Examinarea bolții cerești. [< germ. Astroskopie].
astroscopiilor
ASTROSCOPÍE s.f. Examinarea bolții cerești. [< germ. Astroskopie].
astroscopul
ASTROSCÓP, astroscoape, s. n. Telescop astronomic folosit pentru examinarea sumară a mișcării aștrilor dintr-o anumită zonă. – Din fr. astroscope. DOOM
!astroscóp (-tros-cop/-tro-scop) s. n., pl. astroscoápe
astroscopului
ASTROSCÓP, astroscoape, s. n. Telescop astronomic folosit pentru examinarea sumară a mișcării aștrilor dintr-o anumită zonă. – Din fr. astroscope. DOOM
!astroscóp (-tros-cop/-tro-scop) s. n., pl. astroscoápe
astrosfera
ASTROSFÉRĂ s.f. 1. V. aster (2). 2. Masa centrală a unui aster (2), exclusiv radiațiile acestuia. [Cf. gr. astron – astru, sphaira – sferă].
astrosfere
ASTROSFÉRĂ s.f. 1. V. aster (2). 2. Masa centrală a unui aster (2), exclusiv radiațiile acestuia. [Cf. gr. astron – astru, sphaira – sferă].
astrosferei
ASTROSFÉRĂ s.f. 1. V. aster (2). 2. Masa centrală a unui aster (2), exclusiv radiațiile acestuia. [Cf. gr. astron – astru, sphaira – sferă].
astrosferele
ASTROSFÉRĂ s.f. 1. V. aster (2). 2. Masa centrală a unui aster (2), exclusiv radiațiile acestuia. [Cf. gr. astron – astru, sphaira – sferă].
astrosferelor
ASTROSFÉRĂ s.f. 1. V. aster (2). 2. Masa centrală a unui aster (2), exclusiv radiațiile acestuia. [Cf. gr. astron – astru, sphaira – sferă].
astrospectrografia
ASTROSPECTROGRAFÍE s.f. Ramură a astrofizicii care caracterizează spectrele corpurilor cerești. [Gen. -iei. / < fr. astrospectrographie].
astrospectrografie
ASTROSPECTROGRAFÍE s.f. Ramură a astrofizicii care caracterizează spectrele corpurilor cerești. [Gen. -iei. / < fr. astrospectrographie].
astrospectrografiei
ASTROSPECTROGRAFÍE s.f. Ramură a astrofizicii care caracterizează spectrele corpurilor cerești. [Gen. -iei. / < fr. astrospectrographie].
astrospectrografii
ASTROSPECTROGRAFÍE s.f. Ramură a astrofizicii care caracterizează spectrele corpurilor cerești. [Gen. -iei. / < fr. astrospectrographie].
astrospectrografiile
ASTROSPECTROGRAFÍE s.f. Ramură a astrofizicii care caracterizează spectrele corpurilor cerești. [Gen. -iei. / < fr. astrospectrographie].
astrospectrografiilor
ASTROSPECTROGRAFÍE s.f. Ramură a astrofizicii care caracterizează spectrele corpurilor cerești. [Gen. -iei. / < fr. astrospectrographie].
astrospectroscopia
ASTROSPECTROSCOPÍE s.f. Cercetarea spectrelor aștrilor pentru a deduce componența și stările fizice ale acestora. [Gen. -iei. / < fr. astrospectroscopie].
astrospectroscopie
ASTROSPECTROSCOPÍE s.f. Cercetarea spectrelor aștrilor pentru a deduce componența și stările fizice ale acestora. [Gen. -iei. / < fr. astrospectroscopie].
astrospectroscopiei
ASTROSPECTROSCOPÍE s.f. Cercetarea spectrelor aștrilor pentru a deduce componența și stările fizice ale acestora. [Gen. -iei. / < fr. astrospectroscopie].
astrospectroscopii
ASTROSPECTROSCOPÍE s.f. Cercetarea spectrelor aștrilor pentru a deduce componența și stările fizice ale acestora. [Gen. -iei. / < fr. astrospectroscopie].
astrospectroscopiile
ASTROSPECTROSCOPÍE s.f. Cercetarea spectrelor aștrilor pentru a deduce componența și stările fizice ale acestora. [Gen. -iei. / < fr. astrospectroscopie].
astrospectroscopiilor
ASTROSPECTROSCOPÍE s.f. Cercetarea spectrelor aștrilor pentru a deduce componența și stările fizice ale acestora. [Gen. -iei. / < fr. astrospectroscopie].
astru
ÁSTRU, aștri, s. m. Corp situat pe bolta cerească (stea, planetă etc.). [Pl. și: (n.) astre] – Din fr. astre, lat. astrum. DOOM
!ástru s. m., art. ástrul; pl. áștri, art. áștrii
astruc
ASTRUCÁ, astrúc, vb. I. (Înv. și reg.) 1. Tranz. A îngropa un mort; a înmormânta. 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi, a (se) înveli. – Lat. *astruicare (= astruere). DOOM
astrucá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 astrúcă
astruca
ASTRUCÁ, astrúc, vb. I. (Înv. și reg.) 1. Tranz. A îngropa un mort; a înmormânta. 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi, a (se) înveli. – Lat. *astruicare (= astruere). DOOM
astrucá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 astrúcă
astrucai
ASTRUCÁ, astrúc, vb. I. (Înv. și reg.) 1. Tranz. A îngropa un mort; a înmormânta. 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi, a (se) înveli. – Lat. *astruicare (= astruere). DOOM
astrucá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 astrúcă
astrucam
ASTRUCÁ, astrúc, vb. I. (Înv. și reg.) 1. Tranz. A îngropa un mort; a înmormânta. 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi, a (se) înveli. – Lat. *astruicare (= astruere). DOOM
astrucá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 astrúcă
astrucare
ASTRUCÁ, astrúc, vb. I. (Înv. și reg.) 1. Tranz. A îngropa un mort; a înmormânta. 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi, a (se) înveli. – Lat. *astruicare (= astruere). DOOM
astrucá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 astrúcă
astrucare
ASTRUCÁRE, astrucări, s. f. (Înv. și reg.) Acțiunea de a (se) astruca. – V. astruca. DOOM
astrucáre (înv., reg.) s. f., g.-d. art. astrucắrii; pl. astrucắri
astrucarea
ASTRUCÁRE, astrucări, s. f. (Înv. și reg.) Acțiunea de a (se) astruca. – V. astruca. DOOM
astrucáre (înv., reg.) s. f., g.-d. art. astrucắrii; pl. astrucắri
astrucară
ASTRUCÁ, astrúc, vb. I. (Înv. și reg.) 1. Tranz. A îngropa un mort; a înmormânta. 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi, a (se) înveli. – Lat. *astruicare (= astruere). DOOM
astrucá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 astrúcă
astrucarăm
ASTRUCÁ, astrúc, vb. I. (Înv. și reg.) 1. Tranz. A îngropa un mort; a înmormânta. 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi, a (se) înveli. – Lat. *astruicare (= astruere). DOOM
astrucá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 astrúcă
astrucarăți
ASTRUCÁ, astrúc, vb. I. (Înv. și reg.) 1. Tranz. A îngropa un mort; a înmormânta. 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi, a (se) înveli. – Lat. *astruicare (= astruere). DOOM
astrucá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 astrúcă
astrucase
ASTRUCÁ, astrúc, vb. I. (Înv. și reg.) 1. Tranz. A îngropa un mort; a înmormânta. 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi, a (se) înveli. – Lat. *astruicare (= astruere). DOOM
astrucá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 astrúcă
astrucasem
ASTRUCÁ, astrúc, vb. I. (Înv. și reg.) 1. Tranz. A îngropa un mort; a înmormânta. 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi, a (se) înveli. – Lat. *astruicare (= astruere). DOOM
astrucá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 astrúcă
astrucaseră
ASTRUCÁ, astrúc, vb. I. (Înv. și reg.) 1. Tranz. A îngropa un mort; a înmormânta. 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi, a (se) înveli. – Lat. *astruicare (= astruere). DOOM
astrucá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 astrúcă
astrucaserăm
ASTRUCÁ, astrúc, vb. I. (Înv. și reg.) 1. Tranz. A îngropa un mort; a înmormânta. 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi, a (se) înveli. – Lat. *astruicare (= astruere). DOOM
astrucá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 astrúcă
astrucaserăți
ASTRUCÁ, astrúc, vb. I. (Înv. și reg.) 1. Tranz. A îngropa un mort; a înmormânta. 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi, a (se) înveli. – Lat. *astruicare (= astruere). DOOM
astrucá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 astrúcă
astrucaseși
ASTRUCÁ, astrúc, vb. I. (Înv. și reg.) 1. Tranz. A îngropa un mort; a înmormânta. 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi, a (se) înveli. – Lat. *astruicare (= astruere). DOOM
astrucá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 astrúcă
astrucaseți
ASTRUCÁ, astrúc, vb. I. (Înv. și reg.) 1. Tranz. A îngropa un mort; a înmormânta. 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi, a (se) înveli. – Lat. *astruicare (= astruere). DOOM
astrucá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 astrúcă
astrucat
ASTRUCÁ, astrúc, vb. I. (Înv. și reg.) 1. Tranz. A îngropa un mort; a înmormânta. 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi, a (se) înveli. – Lat. *astruicare (= astruere). DOOM
astrucá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 astrúcă
astrucat
ASTRUCÁ, astrúc, vb. I. (Înv. și reg.) 1. Tranz. A îngropa un mort; a înmormânta. 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi, a (se) înveli. – Lat. *astruicare (= astruere).
astrucata
ASTRUCÁ, astrúc, vb. I. (Înv. și reg.) 1. Tranz. A îngropa un mort; a înmormânta. 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi, a (se) înveli. – Lat. *astruicare (= astruere).
astrucate
ASTRUCÁ, astrúc, vb. I. (Înv. și reg.) 1. Tranz. A îngropa un mort; a înmormânta. 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi, a (se) înveli. – Lat. *astruicare (= astruere).
astrucatei
ASTRUCÁ, astrúc, vb. I. (Înv. și reg.) 1. Tranz. A îngropa un mort; a înmormânta. 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi, a (se) înveli. – Lat. *astruicare (= astruere).
astrucatele
ASTRUCÁ, astrúc, vb. I. (Înv. și reg.) 1. Tranz. A îngropa un mort; a înmormânta. 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi, a (se) înveli. – Lat. *astruicare (= astruere).
astrucatelor
ASTRUCÁ, astrúc, vb. I. (Înv. și reg.) 1. Tranz. A îngropa un mort; a înmormânta. 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi, a (se) înveli. – Lat. *astruicare (= astruere).
astrucatul
ASTRUCÁ, astrúc, vb. I. (Înv. și reg.) 1. Tranz. A îngropa un mort; a înmormânta. 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi, a (se) înveli. – Lat. *astruicare (= astruere).
astrucatului
ASTRUCÁ, astrúc, vb. I. (Înv. și reg.) 1. Tranz. A îngropa un mort; a înmormânta. 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi, a (se) înveli. – Lat. *astruicare (= astruere).
astrucau
ASTRUCÁ, astrúc, vb. I. (Înv. și reg.) 1. Tranz. A îngropa un mort; a înmormânta. 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi, a (se) înveli. – Lat. *astruicare (= astruere). DOOM
astrucá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 astrúcă
astrucași
ASTRUCÁ, astrúc, vb. I. (Înv. și reg.) 1. Tranz. A îngropa un mort; a înmormânta. 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi, a (se) înveli. – Lat. *astruicare (= astruere). DOOM
astrucá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 astrúcă
astrucați
ASTRUCÁ, astrúc, vb. I. (Înv. și reg.) 1. Tranz. A îngropa un mort; a înmormânta. 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi, a (se) înveli. – Lat. *astruicare (= astruere). DOOM
astrucá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 astrúcă
astrucați
ASTRUCÁ, astrúc, vb. I. (Înv. și reg.) 1. Tranz. A îngropa un mort; a înmormânta. 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi, a (se) înveli. – Lat. *astruicare (= astruere).
astrucații
ASTRUCÁ, astrúc, vb. I. (Înv. și reg.) 1. Tranz. A îngropa un mort; a înmormânta. 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi, a (se) înveli. – Lat. *astruicare (= astruere).
astrucaților
ASTRUCÁ, astrúc, vb. I. (Înv. și reg.) 1. Tranz. A îngropa un mort; a înmormânta. 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi, a (se) înveli. – Lat. *astruicare (= astruere).
astruce
ASTRUCÁ, astrúc, vb. I. (Înv. și reg.) 1. Tranz. A îngropa un mort; a înmormânta. 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi, a (se) înveli. – Lat. *astruicare (= astruere). DOOM
astrucá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 astrúcă
astruci
ASTRUCÁ, astrúc, vb. I. (Înv. și reg.) 1. Tranz. A îngropa un mort; a înmormânta. 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi, a (se) înveli. – Lat. *astruicare (= astruere). DOOM
astrucá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 astrúcă
astrucând
ASTRUCÁ, astrúc, vb. I. (Înv. și reg.) 1. Tranz. A îngropa un mort; a înmormânta. 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi, a (se) înveli. – Lat. *astruicare (= astruere). DOOM
astrucá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 astrúcă
astrucînd
ASTRUCÁ, astrúc, vb. I. (Înv. și reg.) 1. Tranz. A îngropa un mort; a înmormânta. 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi, a (se) înveli. – Lat. *astruicare (= astruere). DOOM
astrucá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 astrúcă
astrucări
ASTRUCÁRE, astrucări, s. f. (Înv. și reg.) Acțiunea de a (se) astruca. – V. astruca. DOOM
astrucáre (înv., reg.) s. f., g.-d. art. astrucắrii; pl. astrucắri
astrucării
ASTRUCÁRE, astrucări, s. f. (Înv. și reg.) Acțiunea de a (se) astruca. – V. astruca. DOOM
astrucáre (înv., reg.) s. f., g.-d. art. astrucắrii; pl. astrucắri
astrucările
ASTRUCÁRE, astrucări, s. f. (Înv. și reg.) Acțiunea de a (se) astruca. – V. astruca. DOOM
astrucáre (înv., reg.) s. f., g.-d. art. astrucắrii; pl. astrucắri
astrucărilor
ASTRUCÁRE, astrucări, s. f. (Înv. și reg.) Acțiunea de a (se) astruca. – V. astruca. DOOM
astrucáre (înv., reg.) s. f., g.-d. art. astrucắrii; pl. astrucắri
astrul
ÁSTRU, aștri, s. m. Corp situat pe bolta cerească (stea, planetă etc.). [Pl. și: (n.) astre] – Din fr. astre, lat. astrum. DOOM
!ástru s. m., art. ástrul; pl. áștri, art. áștrii
astrului
ÁSTRU, aștri, s. m. Corp situat pe bolta cerească (stea, planetă etc.). [Pl. și: (n.) astre] – Din fr. astre, lat. astrum. DOOM
!ástru s. m., art. ástrul; pl. áștri, art. áștrii
astrăgace
ASTRĂGÁCI, astrăgace, s. n. Instrument de cizmărie folosit la întins talpa sau la întors cizmele pe față, după ce au fost cusute. – Cf. bg. străgaci „răzuitor”. DOOM
astrăgáci s. n., pl. astrăgáce
astrăgacele
ASTRĂGÁCI, astrăgace, s. n. Instrument de cizmărie folosit la întins talpa sau la întors cizmele pe față, după ce au fost cusute. – Cf. bg. străgaci „răzuitor”. DOOM
astrăgáci s. n., pl. astrăgáce
astrăgacelor
ASTRĂGÁCI, astrăgace, s. n. Instrument de cizmărie folosit la întins talpa sau la întors cizmele pe față, după ce au fost cusute. – Cf. bg. străgaci „răzuitor”. DOOM
astrăgáci s. n., pl. astrăgáce
astrăgaci
ASTRĂGÁCI, astrăgace, s. n. Instrument de cizmărie folosit la întins talpa sau la întors cizmele pe față, după ce au fost cusute. – Cf. bg. străgaci „răzuitor”. DOOM
astrăgáci s. n., pl. astrăgáce
astrăgaciul
ASTRĂGÁCI, astrăgace, s. n. Instrument de cizmărie folosit la întins talpa sau la întors cizmele pe față, după ce au fost cusute. – Cf. bg. străgaci „răzuitor”. DOOM
astrăgáci s. n., pl. astrăgáce
astrăgaciului
ASTRĂGÁCI, astrăgace, s. n. Instrument de cizmărie folosit la întins talpa sau la întors cizmele pe față, după ce au fost cusute. – Cf. bg. străgaci „răzuitor”. DOOM
astrăgáci s. n., pl. astrăgáce
astrăgan
ASTRĂGÁN s. n. v. astrahan.
astup
ASTUPÁ, astúp, vb. I. Tranz. A închide, a acoperi, a înfunda o gaură, o deschizătură etc.; a face să nu se mai vadă (acoperind). ◊ Expr. (Fam.) A astupa găuri = a reuși să realizeze unele lucruri strict necesare; a plăti (din) datorii. A-șí astupa urechile = a nu voi să audă, să cunoască ceva. A-i astupa cuiva ochii = a nu lăsa pe cineva să vadă realitatea. ♦ A face să nu se mai audă ceva. ♦ A șterge, a face să dispară o urmă. – Lat. *asstuppare. DOOM
!astupá (a ~) vb., ind. prez. 3 astúpă
astupa
ASTUPÁ, astúp, vb. I. Tranz. A închide, a acoperi, a înfunda o gaură, o deschizătură etc.; a face să nu se mai vadă (acoperind). ◊ Expr. (Fam.) A astupa găuri = a reuși să realizeze unele lucruri strict necesare; a plăti (din) datorii. A-șí astupa urechile = a nu voi să audă, să cunoască ceva. A-i astupa cuiva ochii = a nu lăsa pe cineva să vadă realitatea. ♦ A face să nu se mai audă ceva. ♦ A șterge, a face să dispară o urmă. – Lat. *asstuppare. DOOM
!astupá (a ~) vb., ind. prez. 3 astúpă
astupai
ASTUPÁ, astúp, vb. I. Tranz. A închide, a acoperi, a înfunda o gaură, o deschizătură etc.; a face să nu se mai vadă (acoperind). ◊ Expr. (Fam.) A astupa găuri = a reuși să realizeze unele lucruri strict necesare; a plăti (din) datorii. A-șí astupa urechile = a nu voi să audă, să cunoască ceva. A-i astupa cuiva ochii = a nu lăsa pe cineva să vadă realitatea. ♦ A face să nu se mai audă ceva. ♦ A șterge, a face să dispară o urmă. – Lat. *asstuppare. DOOM
!astupá (a ~) vb., ind. prez. 3 astúpă
astupam
ASTUPÁ, astúp, vb. I. Tranz. A închide, a acoperi, a înfunda o gaură, o deschizătură etc.; a face să nu se mai vadă (acoperind). ◊ Expr. (Fam.) A astupa găuri = a reuși să realizeze unele lucruri strict necesare; a plăti (din) datorii. A-șí astupa urechile = a nu voi să audă, să cunoască ceva. A-i astupa cuiva ochii = a nu lăsa pe cineva să vadă realitatea. ♦ A face să nu se mai audă ceva. ♦ A șterge, a face să dispară o urmă. – Lat. *asstuppare. DOOM
!astupá (a ~) vb., ind. prez. 3 astúpă
astupare
ASTUPÁ, astúp, vb. I. Tranz. A închide, a acoperi, a înfunda o gaură, o deschizătură etc.; a face să nu se mai vadă (acoperind). ◊ Expr. (Fam.) A astupa găuri = a reuși să realizeze unele lucruri strict necesare; a plăti (din) datorii. A-șí astupa urechile = a nu voi să audă, să cunoască ceva. A-i astupa cuiva ochii = a nu lăsa pe cineva să vadă realitatea. ♦ A face să nu se mai audă ceva. ♦ A șterge, a face să dispară o urmă. – Lat. *asstuppare. DOOM
!astupá (a ~) vb., ind. prez. 3 astúpă
astupare
ASTUPÁRE, astupări, s. f. Acțiunea de a astupa; astupat1. – V. astupa. DOOM
!astupáre s. f., g.-d. art. astupắrii; pl. astupắri
astuparea
ASTUPÁRE, astupări, s. f. Acțiunea de a astupa; astupat1. – V. astupa. DOOM
!astupáre s. f., g.-d. art. astupắrii; pl. astupắri
astupară
ASTUPÁ, astúp, vb. I. Tranz. A închide, a acoperi, a înfunda o gaură, o deschizătură etc.; a face să nu se mai vadă (acoperind). ◊ Expr. (Fam.) A astupa găuri = a reuși să realizeze unele lucruri strict necesare; a plăti (din) datorii. A-șí astupa urechile = a nu voi să audă, să cunoască ceva. A-i astupa cuiva ochii = a nu lăsa pe cineva să vadă realitatea. ♦ A face să nu se mai audă ceva. ♦ A șterge, a face să dispară o urmă. – Lat. *asstuppare. DOOM
!astupá (a ~) vb., ind. prez. 3 astúpă
astuparăm
ASTUPÁ, astúp, vb. I. Tranz. A închide, a acoperi, a înfunda o gaură, o deschizătură etc.; a face să nu se mai vadă (acoperind). ◊ Expr. (Fam.) A astupa găuri = a reuși să realizeze unele lucruri strict necesare; a plăti (din) datorii. A-șí astupa urechile = a nu voi să audă, să cunoască ceva. A-i astupa cuiva ochii = a nu lăsa pe cineva să vadă realitatea. ♦ A face să nu se mai audă ceva. ♦ A șterge, a face să dispară o urmă. – Lat. *asstuppare. DOOM
!astupá (a ~) vb., ind. prez. 3 astúpă
astuparăți
ASTUPÁ, astúp, vb. I. Tranz. A închide, a acoperi, a înfunda o gaură, o deschizătură etc.; a face să nu se mai vadă (acoperind). ◊ Expr. (Fam.) A astupa găuri = a reuși să realizeze unele lucruri strict necesare; a plăti (din) datorii. A-șí astupa urechile = a nu voi să audă, să cunoască ceva. A-i astupa cuiva ochii = a nu lăsa pe cineva să vadă realitatea. ♦ A face să nu se mai audă ceva. ♦ A șterge, a face să dispară o urmă. – Lat. *asstuppare. DOOM
!astupá (a ~) vb., ind. prez. 3 astúpă
astupase
ASTUPÁ, astúp, vb. I. Tranz. A închide, a acoperi, a înfunda o gaură, o deschizătură etc.; a face să nu se mai vadă (acoperind). ◊ Expr. (Fam.) A astupa găuri = a reuși să realizeze unele lucruri strict necesare; a plăti (din) datorii. A-șí astupa urechile = a nu voi să audă, să cunoască ceva. A-i astupa cuiva ochii = a nu lăsa pe cineva să vadă realitatea. ♦ A face să nu se mai audă ceva. ♦ A șterge, a face să dispară o urmă. – Lat. *asstuppare. DOOM
!astupá (a ~) vb., ind. prez. 3 astúpă
astupasem
ASTUPÁ, astúp, vb. I. Tranz. A închide, a acoperi, a înfunda o gaură, o deschizătură etc.; a face să nu se mai vadă (acoperind). ◊ Expr. (Fam.) A astupa găuri = a reuși să realizeze unele lucruri strict necesare; a plăti (din) datorii. A-șí astupa urechile = a nu voi să audă, să cunoască ceva. A-i astupa cuiva ochii = a nu lăsa pe cineva să vadă realitatea. ♦ A face să nu se mai audă ceva. ♦ A șterge, a face să dispară o urmă. – Lat. *asstuppare. DOOM
!astupá (a ~) vb., ind. prez. 3 astúpă
astupaseră
ASTUPÁ, astúp, vb. I. Tranz. A închide, a acoperi, a înfunda o gaură, o deschizătură etc.; a face să nu se mai vadă (acoperind). ◊ Expr. (Fam.) A astupa găuri = a reuși să realizeze unele lucruri strict necesare; a plăti (din) datorii. A-șí astupa urechile = a nu voi să audă, să cunoască ceva. A-i astupa cuiva ochii = a nu lăsa pe cineva să vadă realitatea. ♦ A face să nu se mai audă ceva. ♦ A șterge, a face să dispară o urmă. – Lat. *asstuppare. DOOM
!astupá (a ~) vb., ind. prez. 3 astúpă
astupaserăm
ASTUPÁ, astúp, vb. I. Tranz. A închide, a acoperi, a înfunda o gaură, o deschizătură etc.; a face să nu se mai vadă (acoperind). ◊ Expr. (Fam.) A astupa găuri = a reuși să realizeze unele lucruri strict necesare; a plăti (din) datorii. A-șí astupa urechile = a nu voi să audă, să cunoască ceva. A-i astupa cuiva ochii = a nu lăsa pe cineva să vadă realitatea. ♦ A face să nu se mai audă ceva. ♦ A șterge, a face să dispară o urmă. – Lat. *asstuppare. DOOM
!astupá (a ~) vb., ind. prez. 3 astúpă
astupaserăți
ASTUPÁ, astúp, vb. I. Tranz. A închide, a acoperi, a înfunda o gaură, o deschizătură etc.; a face să nu se mai vadă (acoperind). ◊ Expr. (Fam.) A astupa găuri = a reuși să realizeze unele lucruri strict necesare; a plăti (din) datorii. A-șí astupa urechile = a nu voi să audă, să cunoască ceva. A-i astupa cuiva ochii = a nu lăsa pe cineva să vadă realitatea. ♦ A face să nu se mai audă ceva. ♦ A șterge, a face să dispară o urmă. – Lat. *asstuppare. DOOM
!astupá (a ~) vb., ind. prez. 3 astúpă
astupaseși
ASTUPÁ, astúp, vb. I. Tranz. A închide, a acoperi, a înfunda o gaură, o deschizătură etc.; a face să nu se mai vadă (acoperind). ◊ Expr. (Fam.) A astupa găuri = a reuși să realizeze unele lucruri strict necesare; a plăti (din) datorii. A-șí astupa urechile = a nu voi să audă, să cunoască ceva. A-i astupa cuiva ochii = a nu lăsa pe cineva să vadă realitatea. ♦ A face să nu se mai audă ceva. ♦ A șterge, a face să dispară o urmă. – Lat. *asstuppare. DOOM
!astupá (a ~) vb., ind. prez. 3 astúpă
astupaseți
ASTUPÁ, astúp, vb. I. Tranz. A închide, a acoperi, a înfunda o gaură, o deschizătură etc.; a face să nu se mai vadă (acoperind). ◊ Expr. (Fam.) A astupa găuri = a reuși să realizeze unele lucruri strict necesare; a plăti (din) datorii. A-șí astupa urechile = a nu voi să audă, să cunoască ceva. A-i astupa cuiva ochii = a nu lăsa pe cineva să vadă realitatea. ♦ A face să nu se mai audă ceva. ♦ A șterge, a face să dispară o urmă. – Lat. *asstuppare. DOOM
!astupá (a ~) vb., ind. prez. 3 astúpă
astupat
ASTUPÁ, astúp, vb. I. Tranz. A închide, a acoperi, a înfunda o gaură, o deschizătură etc.; a face să nu se mai vadă (acoperind). ◊ Expr. (Fam.) A astupa găuri = a reuși să realizeze unele lucruri strict necesare; a plăti (din) datorii. A-șí astupa urechile = a nu voi să audă, să cunoască ceva. A-i astupa cuiva ochii = a nu lăsa pe cineva să vadă realitatea. ♦ A face să nu se mai audă ceva. ♦ A șterge, a face să dispară o urmă. – Lat. *asstuppare. DOOM
!astupá (a ~) vb., ind. prez. 3 astúpă
astupat
ASTUPÁT2, -Ă, astupați, -te, adj. 1. (Despre găuri, deschizături etc.) Acoperit, închis complet. 2. (Pop.; despre oameni) Care suferă de constipație. – V. astupa.
astupat
ASTUPÁT1 s. n. Astupare. – V. astupa. DOOM
!astupát s. n.
astupata
ASTUPÁT2, -Ă, astupați, -te, adj. 1. (Despre găuri, deschizături etc.) Acoperit, închis complet. 2. (Pop.; despre oameni) Care suferă de constipație. – V. astupa.
astupate
ASTUPÁT2, -Ă, astupați, -te, adj. 1. (Despre găuri, deschizături etc.) Acoperit, închis complet. 2. (Pop.; despre oameni) Care suferă de constipație. – V. astupa.
astupatei
ASTUPÁT2, -Ă, astupați, -te, adj. 1. (Despre găuri, deschizături etc.) Acoperit, închis complet. 2. (Pop.; despre oameni) Care suferă de constipație. – V. astupa.
astupatele
ASTUPÁT2, -Ă, astupați, -te, adj. 1. (Despre găuri, deschizături etc.) Acoperit, închis complet. 2. (Pop.; despre oameni) Care suferă de constipație. – V. astupa.
astupatelor
ASTUPÁT2, -Ă, astupați, -te, adj. 1. (Despre găuri, deschizături etc.) Acoperit, închis complet. 2. (Pop.; despre oameni) Care suferă de constipație. – V. astupa.
astupatul
ASTUPÁT2, -Ă, astupați, -te, adj. 1. (Despre găuri, deschizături etc.) Acoperit, închis complet. 2. (Pop.; despre oameni) Care suferă de constipație. – V. astupa.
astupatului
ASTUPÁT2, -Ă, astupați, -te, adj. 1. (Despre găuri, deschizături etc.) Acoperit, închis complet. 2. (Pop.; despre oameni) Care suferă de constipație. – V. astupa.
astupau
ASTUPÁ, astúp, vb. I. Tranz. A închide, a acoperi, a înfunda o gaură, o deschizătură etc.; a face să nu se mai vadă (acoperind). ◊ Expr. (Fam.) A astupa găuri = a reuși să realizeze unele lucruri strict necesare; a plăti (din) datorii. A-șí astupa urechile = a nu voi să audă, să cunoască ceva. A-i astupa cuiva ochii = a nu lăsa pe cineva să vadă realitatea. ♦ A face să nu se mai audă ceva. ♦ A șterge, a face să dispară o urmă. – Lat. *asstuppare. DOOM
!astupá (a ~) vb., ind. prez. 3 astúpă
astupași
ASTUPÁ, astúp, vb. I. Tranz. A închide, a acoperi, a înfunda o gaură, o deschizătură etc.; a face să nu se mai vadă (acoperind). ◊ Expr. (Fam.) A astupa găuri = a reuși să realizeze unele lucruri strict necesare; a plăti (din) datorii. A-șí astupa urechile = a nu voi să audă, să cunoască ceva. A-i astupa cuiva ochii = a nu lăsa pe cineva să vadă realitatea. ♦ A face să nu se mai audă ceva. ♦ A șterge, a face să dispară o urmă. – Lat. *asstuppare. DOOM
!astupá (a ~) vb., ind. prez. 3 astúpă
astupați
ASTUPÁ, astúp, vb. I. Tranz. A închide, a acoperi, a înfunda o gaură, o deschizătură etc.; a face să nu se mai vadă (acoperind). ◊ Expr. (Fam.) A astupa găuri = a reuși să realizeze unele lucruri strict necesare; a plăti (din) datorii. A-șí astupa urechile = a nu voi să audă, să cunoască ceva. A-i astupa cuiva ochii = a nu lăsa pe cineva să vadă realitatea. ♦ A face să nu se mai audă ceva. ♦ A șterge, a face să dispară o urmă. – Lat. *asstuppare. DOOM
!astupá (a ~) vb., ind. prez. 3 astúpă
astupați
ASTUPÁT2, -Ă, astupați, -te, adj. 1. (Despre găuri, deschizături etc.) Acoperit, închis complet. 2. (Pop.; despre oameni) Care suferă de constipație. – V. astupa.
astupații
ASTUPÁT2, -Ă, astupați, -te, adj. 1. (Despre găuri, deschizături etc.) Acoperit, închis complet. 2. (Pop.; despre oameni) Care suferă de constipație. – V. astupa.
astupaților
ASTUPÁT2, -Ă, astupați, -te, adj. 1. (Despre găuri, deschizături etc.) Acoperit, închis complet. 2. (Pop.; despre oameni) Care suferă de constipație. – V. astupa.
astupe
ASTUPÁ, astúp, vb. I. Tranz. A închide, a acoperi, a înfunda o gaură, o deschizătură etc.; a face să nu se mai vadă (acoperind). ◊ Expr. (Fam.) A astupa găuri = a reuși să realizeze unele lucruri strict necesare; a plăti (din) datorii. A-șí astupa urechile = a nu voi să audă, să cunoască ceva. A-i astupa cuiva ochii = a nu lăsa pe cineva să vadă realitatea. ♦ A face să nu se mai audă ceva. ♦ A șterge, a face să dispară o urmă. – Lat. *asstuppare. DOOM
!astupá (a ~) vb., ind. prez. 3 astúpă
astupi
ASTUPÁ, astúp, vb. I. Tranz. A închide, a acoperi, a înfunda o gaură, o deschizătură etc.; a face să nu se mai vadă (acoperind). ◊ Expr. (Fam.) A astupa găuri = a reuși să realizeze unele lucruri strict necesare; a plăti (din) datorii. A-șí astupa urechile = a nu voi să audă, să cunoască ceva. A-i astupa cuiva ochii = a nu lăsa pe cineva să vadă realitatea. ♦ A face să nu se mai audă ceva. ♦ A șterge, a face să dispară o urmă. – Lat. *asstuppare. DOOM
!astupá (a ~) vb., ind. prez. 3 astúpă
astupuș
ASTUPÚȘ, astupușuri, s. n. (Reg.) Dop (1). – Astupa + suf. -uș.
astupușul
ASTUPÚȘ, astupușuri, s. n. (Reg.) Dop (1). – Astupa + suf. -uș.
astupușului
ASTUPÚȘ, astupușuri, s. n. (Reg.) Dop (1). – Astupa + suf. -uș.
astupușuri
ASTUPÚȘ, astupușuri, s. n. (Reg.) Dop (1). – Astupa + suf. -uș.
astupușurile
ASTUPÚȘ, astupușuri, s. n. (Reg.) Dop (1). – Astupa + suf. -uș.
astupușurilor
ASTUPÚȘ, astupușuri, s. n. (Reg.) Dop (1). – Astupa + suf. -uș.
astupând
ASTUPÁ, astúp, vb. I. Tranz. A închide, a acoperi, a înfunda o gaură, o deschizătură etc.; a face să nu se mai vadă (acoperind). ◊ Expr. (Fam.) A astupa găuri = a reuși să realizeze unele lucruri strict necesare; a plăti (din) datorii. A-șí astupa urechile = a nu voi să audă, să cunoască ceva. A-i astupa cuiva ochii = a nu lăsa pe cineva să vadă realitatea. ♦ A face să nu se mai audă ceva. ♦ A șterge, a face să dispară o urmă. – Lat. *asstuppare. DOOM
!astupá (a ~) vb., ind. prez. 3 astúpă
astupînd
ASTUPÁ, astúp, vb. I. Tranz. A închide, a acoperi, a înfunda o gaură, o deschizătură etc.; a face să nu se mai vadă (acoperind). ◊ Expr. (Fam.) A astupa găuri = a reuși să realizeze unele lucruri strict necesare; a plăti (din) datorii. A-șí astupa urechile = a nu voi să audă, să cunoască ceva. A-i astupa cuiva ochii = a nu lăsa pe cineva să vadă realitatea. ♦ A face să nu se mai audă ceva. ♦ A șterge, a face să dispară o urmă. – Lat. *asstuppare. DOOM
!astupá (a ~) vb., ind. prez. 3 astúpă
astupări
ASTUPÁRE, astupări, s. f. Acțiunea de a astupa; astupat1. – V. astupa. DOOM
!astupáre s. f., g.-d. art. astupắrii; pl. astupắri
astupării
ASTUPÁRE, astupări, s. f. Acțiunea de a astupa; astupat1. – V. astupa. DOOM
!astupáre s. f., g.-d. art. astupắrii; pl. astupắri
astupările
ASTUPÁRE, astupări, s. f. Acțiunea de a astupa; astupat1. – V. astupa. DOOM
!astupáre s. f., g.-d. art. astupắrii; pl. astupắri
astupărilor
ASTUPÁRE, astupări, s. f. Acțiunea de a astupa; astupat1. – V. astupa. DOOM
!astupáre s. f., g.-d. art. astupắrii; pl. astupắri
astupătoare
ASTUPĂTOÁRE, astupători, s. f. Obiect cu care se astupă ceva. – Astupa + suf. -ătoare. DOOM
!astupătoáre s. f., g.-d. art. astupătórii; pl. astupătóri
astupătoare
astupător, astupători, s. m. 1. prohab. 2. chiloți.
astupătoarea
ASTUPĂTOÁRE, astupători, s. f. Obiect cu care se astupă ceva. – Astupa + suf. -ătoare. DOOM
!astupătoáre s. f., g.-d. art. astupătórii; pl. astupătóri
astupătoarea
astupător, astupători, s. m. 1. prohab. 2. chiloți.
astupătoarei
astupător, astupători, s. m. 1. prohab. 2. chiloți.
astupătoarele
astupător, astupători, s. m. 1. prohab. 2. chiloți.
astupătoarelor
astupător, astupători, s. m. 1. prohab. 2. chiloți.
astupător
astupător, astupători, s. m. 1. prohab. 2. chiloți.
astupători
ASTUPĂTOÁRE, astupători, s. f. Obiect cu care se astupă ceva. – Astupa + suf. -ătoare. DOOM
!astupătoáre s. f., g.-d. art. astupătórii; pl. astupătóri
astupători
astupător, astupători, s. m. 1. prohab. 2. chiloți.
astupătorii
ASTUPĂTOÁRE, astupători, s. f. Obiect cu care se astupă ceva. – Astupa + suf. -ătoare. DOOM
!astupătoáre s. f., g.-d. art. astupătórii; pl. astupătóri
astupătorii
astupător, astupători, s. m. 1. prohab. 2. chiloți.
astupătorile
ASTUPĂTOÁRE, astupători, s. f. Obiect cu care se astupă ceva. – Astupa + suf. -ătoare. DOOM
!astupătoáre s. f., g.-d. art. astupătórii; pl. astupătóri
astupătorilor
ASTUPĂTOÁRE, astupători, s. f. Obiect cu care se astupă ceva. – Astupa + suf. -ătoare. DOOM
!astupătoáre s. f., g.-d. art. astupătórii; pl. astupătóri
astupătorilor
astupător, astupători, s. m. 1. prohab. 2. chiloți.
astupătorul
astupător, astupători, s. m. 1. prohab. 2. chiloți.
astupătorului
astupător, astupători, s. m. 1. prohab. 2. chiloți.
astuție
ASTÚȚIE s.f. (Liv.) Șiretenie, viclenie; șiretlic, vicleșug. [Gen. -iei. / < it. astuzia]. DOOM
astúție (livr.) (-ți-e) s. f., art. astúția (-ți-a), g.-d. astúții, art. astúției
astuțioasa
ASTUȚIÓS, -OÁSĂ adj. (Liv.) Viclean. [Pron. -ți-os. / cf. it. astuzioso, fr. astucieux].
astuțioase
ASTUȚIÓS, -OÁSĂ adj. (Liv.) Viclean. [Pron. -ți-os. / cf. it. astuzioso, fr. astucieux].
astuțioasei
ASTUȚIÓS, -OÁSĂ adj. (Liv.) Viclean. [Pron. -ți-os. / cf. it. astuzioso, fr. astucieux].
astuțioasele
ASTUȚIÓS, -OÁSĂ adj. (Liv.) Viclean. [Pron. -ți-os. / cf. it. astuzioso, fr. astucieux].
astuțioaselor
ASTUȚIÓS, -OÁSĂ adj. (Liv.) Viclean. [Pron. -ți-os. / cf. it. astuzioso, fr. astucieux].
astuțios
ASTUȚIÓS, -OÁSĂ adj. (Liv.) Viclean. [Pron. -ți-os. / cf. it. astuzioso, fr. astucieux].
astuțiosul
ASTUȚIÓS, -OÁSĂ adj. (Liv.) Viclean. [Pron. -ți-os. / cf. it. astuzioso, fr. astucieux].
astuțiosului
ASTUȚIÓS, -OÁSĂ adj. (Liv.) Viclean. [Pron. -ți-os. / cf. it. astuzioso, fr. astucieux].
astuțioși
ASTUȚIÓS, -OÁSĂ adj. (Liv.) Viclean. [Pron. -ți-os. / cf. it. astuzioso, fr. astucieux].
astuțioșii
ASTUȚIÓS, -OÁSĂ adj. (Liv.) Viclean. [Pron. -ți-os. / cf. it. astuzioso, fr. astucieux].
astuțioșilor
ASTUȚIÓS, -OÁSĂ adj. (Liv.) Viclean. [Pron. -ți-os. / cf. it. astuzioso, fr. astucieux].
astyanax
Scamandrius, fiul lui Hector și al Andromachăi, denumit și Astyanax. După moartea tatălui său a fost ucis de către greci.
astydamia
Astydamia 1. Soția lui Acastus (numită și Hippolyte) (v. și Acastus). 2. Una dintre soțiile lui Heracles și mama lui Tlepolemus.
astâmpere
ASTÂMPĂRÁ, astâmpăr, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma; a (se) cuminți. 2. A scădea sau a face să scadă (în intensitate), a înceta sau a face să înceteze. [Var: (pop.) stâmpărá vb. I] – Lat. *ex-temperare. DOOM
astâmpărá (a ~) vb., ind. prez. 3 astấmpără; conj. prez. 3 să astấmpere
astâmperi
ASTÂMPĂRÁ, astâmpăr, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma; a (se) cuminți. 2. A scădea sau a face să scadă (în intensitate), a înceta sau a face să înceteze. [Var: (pop.) stâmpărá vb. I] – Lat. *ex-temperare. DOOM
astâmpărá (a ~) vb., ind. prez. 3 astấmpără; conj. prez. 3 să astấmpere
astâmpăr
ASTẤMPĂR s. n. Odihnă, liniște, tihnă, pace. ◊ Fără astâmpăr = a) loc. adv. necontenit, întruna; b) loc. adj. neastâmpărat. [Var.: (pop.) stâmpăr s. n.] – Din astâmpăra (derivat regresiv). DOOM
astấmpăr s. n.
astâmpăr
ASTÂMPĂRÁ, astâmpăr, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma; a (se) cuminți. 2. A scădea sau a face să scadă (în intensitate), a înceta sau a face să înceteze. [Var: (pop.) stâmpărá vb. I] – Lat. *ex-temperare. DOOM
astâmpărá (a ~) vb., ind. prez. 3 astấmpără; conj. prez. 3 să astấmpere
astâmpăra
ASTÂMPĂRÁ, astâmpăr, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma; a (se) cuminți. 2. A scădea sau a face să scadă (în intensitate), a înceta sau a face să înceteze. [Var: (pop.) stâmpărá vb. I] – Lat. *ex-temperare. DOOM
astâmpărá (a ~) vb., ind. prez. 3 astấmpără; conj. prez. 3 să astấmpere
astâmpărai
ASTÂMPĂRÁ, astâmpăr, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma; a (se) cuminți. 2. A scădea sau a face să scadă (în intensitate), a înceta sau a face să înceteze. [Var: (pop.) stâmpărá vb. I] – Lat. *ex-temperare. DOOM
astâmpărá (a ~) vb., ind. prez. 3 astấmpără; conj. prez. 3 să astấmpere
astâmpăram
ASTÂMPĂRÁ, astâmpăr, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma; a (se) cuminți. 2. A scădea sau a face să scadă (în intensitate), a înceta sau a face să înceteze. [Var: (pop.) stâmpărá vb. I] – Lat. *ex-temperare. DOOM
astâmpărá (a ~) vb., ind. prez. 3 astấmpără; conj. prez. 3 să astấmpere
astâmpărare
ASTÂMPĂRÁ, astâmpăr, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma; a (se) cuminți. 2. A scădea sau a face să scadă (în intensitate), a înceta sau a face să înceteze. [Var: (pop.) stâmpărá vb. I] – Lat. *ex-temperare. DOOM
astâmpărá (a ~) vb., ind. prez. 3 astấmpără; conj. prez. 3 să astấmpere
astâmpărare
STÂMPĂRÁRE s. f. v. astâmpărare. DOOM
astâmpăráre s. f., g.-d. art. astâmpărắrii
astâmpărarea
STÂMPĂRÁRE s. f. v. astâmpărare. DOOM
astâmpăráre s. f., g.-d. art. astâmpărắrii
astâmpărară
ASTÂMPĂRÁ, astâmpăr, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma; a (se) cuminți. 2. A scădea sau a face să scadă (în intensitate), a înceta sau a face să înceteze. [Var: (pop.) stâmpărá vb. I] – Lat. *ex-temperare. DOOM
astâmpărá (a ~) vb., ind. prez. 3 astấmpără; conj. prez. 3 să astấmpere
astâmpărarăm
ASTÂMPĂRÁ, astâmpăr, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma; a (se) cuminți. 2. A scădea sau a face să scadă (în intensitate), a înceta sau a face să înceteze. [Var: (pop.) stâmpărá vb. I] – Lat. *ex-temperare. DOOM
astâmpărá (a ~) vb., ind. prez. 3 astấmpără; conj. prez. 3 să astấmpere
astâmpărarăți
ASTÂMPĂRÁ, astâmpăr, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma; a (se) cuminți. 2. A scădea sau a face să scadă (în intensitate), a înceta sau a face să înceteze. [Var: (pop.) stâmpărá vb. I] – Lat. *ex-temperare. DOOM
astâmpărá (a ~) vb., ind. prez. 3 astấmpără; conj. prez. 3 să astấmpere
astâmpărase
ASTÂMPĂRÁ, astâmpăr, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma; a (se) cuminți. 2. A scădea sau a face să scadă (în intensitate), a înceta sau a face să înceteze. [Var: (pop.) stâmpărá vb. I] – Lat. *ex-temperare. DOOM
astâmpărá (a ~) vb., ind. prez. 3 astấmpără; conj. prez. 3 să astấmpere
astâmpărasem
ASTÂMPĂRÁ, astâmpăr, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma; a (se) cuminți. 2. A scădea sau a face să scadă (în intensitate), a înceta sau a face să înceteze. [Var: (pop.) stâmpărá vb. I] – Lat. *ex-temperare. DOOM
astâmpărá (a ~) vb., ind. prez. 3 astấmpără; conj. prez. 3 să astấmpere
astâmpăraseră
ASTÂMPĂRÁ, astâmpăr, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma; a (se) cuminți. 2. A scădea sau a face să scadă (în intensitate), a înceta sau a face să înceteze. [Var: (pop.) stâmpărá vb. I] – Lat. *ex-temperare. DOOM
astâmpărá (a ~) vb., ind. prez. 3 astấmpără; conj. prez. 3 să astấmpere
astâmpăraserăm
ASTÂMPĂRÁ, astâmpăr, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma; a (se) cuminți. 2. A scădea sau a face să scadă (în intensitate), a înceta sau a face să înceteze. [Var: (pop.) stâmpărá vb. I] – Lat. *ex-temperare. DOOM
astâmpărá (a ~) vb., ind. prez. 3 astấmpără; conj. prez. 3 să astấmpere
astâmpăraserăți
ASTÂMPĂRÁ, astâmpăr, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma; a (se) cuminți. 2. A scădea sau a face să scadă (în intensitate), a înceta sau a face să înceteze. [Var: (pop.) stâmpărá vb. I] – Lat. *ex-temperare. DOOM
astâmpărá (a ~) vb., ind. prez. 3 astấmpără; conj. prez. 3 să astấmpere
astâmpăraseși
ASTÂMPĂRÁ, astâmpăr, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma; a (se) cuminți. 2. A scădea sau a face să scadă (în intensitate), a înceta sau a face să înceteze. [Var: (pop.) stâmpărá vb. I] – Lat. *ex-temperare. DOOM
astâmpărá (a ~) vb., ind. prez. 3 astấmpără; conj. prez. 3 să astấmpere
astâmpăraseți
ASTÂMPĂRÁ, astâmpăr, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma; a (se) cuminți. 2. A scădea sau a face să scadă (în intensitate), a înceta sau a face să înceteze. [Var: (pop.) stâmpărá vb. I] – Lat. *ex-temperare. DOOM
astâmpărá (a ~) vb., ind. prez. 3 astấmpără; conj. prez. 3 să astấmpere
astâmpărat
ASTÂMPĂRÁ, astâmpăr, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma; a (se) cuminți. 2. A scădea sau a face să scadă (în intensitate), a înceta sau a face să înceteze. [Var: (pop.) stâmpărá vb. I] – Lat. *ex-temperare. DOOM
astâmpărá (a ~) vb., ind. prez. 3 astấmpără; conj. prez. 3 să astấmpere
astâmpărat
ASTÂMPĂRÁT, -Ă, astâmpărați, -te, adj. Domolit, liniștit, potolit; cuminte. [Var.: (pop.) stâmpărát, -ă, adj.] – V astâmpăra.
astâmpărata
ASTÂMPĂRÁT, -Ă, astâmpărați, -te, adj. Domolit, liniștit, potolit; cuminte. [Var.: (pop.) stâmpărát, -ă, adj.] – V astâmpăra.
astâmpărate
ASTÂMPĂRÁT, -Ă, astâmpărați, -te, adj. Domolit, liniștit, potolit; cuminte. [Var.: (pop.) stâmpărát, -ă, adj.] – V astâmpăra.
astâmpăratei
ASTÂMPĂRÁT, -Ă, astâmpărați, -te, adj. Domolit, liniștit, potolit; cuminte. [Var.: (pop.) stâmpărát, -ă, adj.] – V astâmpăra.
astâmpăratele
ASTÂMPĂRÁT, -Ă, astâmpărați, -te, adj. Domolit, liniștit, potolit; cuminte. [Var.: (pop.) stâmpărát, -ă, adj.] – V astâmpăra.
astâmpăratelor
ASTÂMPĂRÁT, -Ă, astâmpărați, -te, adj. Domolit, liniștit, potolit; cuminte. [Var.: (pop.) stâmpărát, -ă, adj.] – V astâmpăra.
astâmpăratul
ASTÂMPĂRÁT, -Ă, astâmpărați, -te, adj. Domolit, liniștit, potolit; cuminte. [Var.: (pop.) stâmpărát, -ă, adj.] – V astâmpăra.
astâmpăratului
ASTÂMPĂRÁT, -Ă, astâmpărați, -te, adj. Domolit, liniștit, potolit; cuminte. [Var.: (pop.) stâmpărát, -ă, adj.] – V astâmpăra.
astâmpărau
ASTÂMPĂRÁ, astâmpăr, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma; a (se) cuminți. 2. A scădea sau a face să scadă (în intensitate), a înceta sau a face să înceteze. [Var: (pop.) stâmpărá vb. I] – Lat. *ex-temperare. DOOM
astâmpărá (a ~) vb., ind. prez. 3 astấmpără; conj. prez. 3 să astấmpere
astâmpărași
ASTÂMPĂRÁ, astâmpăr, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma; a (se) cuminți. 2. A scădea sau a face să scadă (în intensitate), a înceta sau a face să înceteze. [Var: (pop.) stâmpărá vb. I] – Lat. *ex-temperare. DOOM
astâmpărá (a ~) vb., ind. prez. 3 astấmpără; conj. prez. 3 să astấmpere
astâmpărați
ASTÂMPĂRÁ, astâmpăr, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma; a (se) cuminți. 2. A scădea sau a face să scadă (în intensitate), a înceta sau a face să înceteze. [Var: (pop.) stâmpărá vb. I] – Lat. *ex-temperare. DOOM
astâmpărá (a ~) vb., ind. prez. 3 astấmpără; conj. prez. 3 să astấmpere
astâmpărați
ASTÂMPĂRÁT, -Ă, astâmpărați, -te, adj. Domolit, liniștit, potolit; cuminte. [Var.: (pop.) stâmpărát, -ă, adj.] – V astâmpăra.
astâmpărații
ASTÂMPĂRÁT, -Ă, astâmpărați, -te, adj. Domolit, liniștit, potolit; cuminte. [Var.: (pop.) stâmpărát, -ă, adj.] – V astâmpăra.
astâmpăraților
ASTÂMPĂRÁT, -Ă, astâmpărați, -te, adj. Domolit, liniștit, potolit; cuminte. [Var.: (pop.) stâmpărát, -ă, adj.] – V astâmpăra.
astâmpărul
ASTẤMPĂR s. n. Odihnă, liniște, tihnă, pace. ◊ Fără astâmpăr = a) loc. adv. necontenit, întruna; b) loc. adj. neastâmpărat. [Var.: (pop.) stâmpăr s. n.] – Din astâmpăra (derivat regresiv). DOOM
astấmpăr s. n.
astâmpărului
ASTẤMPĂR s. n. Odihnă, liniște, tihnă, pace. ◊ Fără astâmpăr = a) loc. adv. necontenit, întruna; b) loc. adj. neastâmpărat. [Var.: (pop.) stâmpăr s. n.] – Din astâmpăra (derivat regresiv). DOOM
astấmpăr s. n.
astâmpărând
ASTÂMPĂRÁ, astâmpăr, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma; a (se) cuminți. 2. A scădea sau a face să scadă (în intensitate), a înceta sau a face să înceteze. [Var: (pop.) stâmpărá vb. I] – Lat. *ex-temperare. DOOM
astâmpărá (a ~) vb., ind. prez. 3 astấmpără; conj. prez. 3 să astấmpere
astâmpărări
STÂMPĂRÁRE s. f. v. astâmpărare. DOOM
astâmpăráre s. f., g.-d. art. astâmpărắrii
astâmpărării
STÂMPĂRÁRE s. f. v. astâmpărare. DOOM
astâmpăráre s. f., g.-d. art. astâmpărắrii
astâmpărările
STÂMPĂRÁRE s. f. v. astâmpărare. DOOM
astâmpăráre s. f., g.-d. art. astâmpărắrii
astâmpărărilor
STÂMPĂRÁRE s. f. v. astâmpărare. DOOM
astâmpăráre s. f., g.-d. art. astâmpărắrii
astîmpere
ASTÂMPĂRÁ, astâmpăr, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma; a (se) cuminți. 2. A scădea sau a face să scadă (în intensitate), a înceta sau a face să înceteze. [Var: (pop.) stâmpărá vb. I] – Lat. *ex-temperare. DOOM
astâmpărá (a ~) vb., ind. prez. 3 astấmpără; conj. prez. 3 să astấmpere
astîmperi
ASTÂMPĂRÁ, astâmpăr, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma; a (se) cuminți. 2. A scădea sau a face să scadă (în intensitate), a înceta sau a face să înceteze. [Var: (pop.) stâmpărá vb. I] – Lat. *ex-temperare. DOOM
astâmpărá (a ~) vb., ind. prez. 3 astấmpără; conj. prez. 3 să astấmpere
astîmpăr
ASTẤMPĂR s. n. Odihnă, liniște, tihnă, pace. ◊ Fără astâmpăr = a) loc. adv. necontenit, întruna; b) loc. adj. neastâmpărat. [Var.: (pop.) stâmpăr s. n.] – Din astâmpăra (derivat regresiv). DOOM
astấmpăr s. n.
astîmpăr
ASTÂMPĂRÁ, astâmpăr, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma; a (se) cuminți. 2. A scădea sau a face să scadă (în intensitate), a înceta sau a face să înceteze. [Var: (pop.) stâmpărá vb. I] – Lat. *ex-temperare. DOOM
astâmpărá (a ~) vb., ind. prez. 3 astấmpără; conj. prez. 3 să astấmpere
astîmpăra
ASTÂMPĂRÁ, astâmpăr, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma; a (se) cuminți. 2. A scădea sau a face să scadă (în intensitate), a înceta sau a face să înceteze. [Var: (pop.) stâmpărá vb. I] – Lat. *ex-temperare. DOOM
astâmpărá (a ~) vb., ind. prez. 3 astấmpără; conj. prez. 3 să astấmpere
astîmpărai
ASTÂMPĂRÁ, astâmpăr, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma; a (se) cuminți. 2. A scădea sau a face să scadă (în intensitate), a înceta sau a face să înceteze. [Var: (pop.) stâmpărá vb. I] – Lat. *ex-temperare. DOOM
astâmpărá (a ~) vb., ind. prez. 3 astấmpără; conj. prez. 3 să astấmpere
astîmpăram
ASTÂMPĂRÁ, astâmpăr, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma; a (se) cuminți. 2. A scădea sau a face să scadă (în intensitate), a înceta sau a face să înceteze. [Var: (pop.) stâmpărá vb. I] – Lat. *ex-temperare. DOOM
astâmpărá (a ~) vb., ind. prez. 3 astấmpără; conj. prez. 3 să astấmpere
astîmpărare
ASTÂMPĂRÁ, astâmpăr, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma; a (se) cuminți. 2. A scădea sau a face să scadă (în intensitate), a înceta sau a face să înceteze. [Var: (pop.) stâmpărá vb. I] – Lat. *ex-temperare. DOOM
astâmpărá (a ~) vb., ind. prez. 3 astấmpără; conj. prez. 3 să astấmpere
astîmpărare
STÂMPĂRÁRE s. f. v. astâmpărare. DOOM
astâmpăráre s. f., g.-d. art. astâmpărắrii
astîmpărarea
STÂMPĂRÁRE s. f. v. astâmpărare. DOOM
astâmpăráre s. f., g.-d. art. astâmpărắrii
astîmpărară
ASTÂMPĂRÁ, astâmpăr, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma; a (se) cuminți. 2. A scădea sau a face să scadă (în intensitate), a înceta sau a face să înceteze. [Var: (pop.) stâmpărá vb. I] – Lat. *ex-temperare. DOOM
astâmpărá (a ~) vb., ind. prez. 3 astấmpără; conj. prez. 3 să astấmpere
astîmpărarăm
ASTÂMPĂRÁ, astâmpăr, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma; a (se) cuminți. 2. A scădea sau a face să scadă (în intensitate), a înceta sau a face să înceteze. [Var: (pop.) stâmpărá vb. I] – Lat. *ex-temperare. DOOM
astâmpărá (a ~) vb., ind. prez. 3 astấmpără; conj. prez. 3 să astấmpere
astîmpărarăți
ASTÂMPĂRÁ, astâmpăr, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma; a (se) cuminți. 2. A scădea sau a face să scadă (în intensitate), a înceta sau a face să înceteze. [Var: (pop.) stâmpărá vb. I] – Lat. *ex-temperare. DOOM
astâmpărá (a ~) vb., ind. prez. 3 astấmpără; conj. prez. 3 să astấmpere
astîmpărase
ASTÂMPĂRÁ, astâmpăr, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma; a (se) cuminți. 2. A scădea sau a face să scadă (în intensitate), a înceta sau a face să înceteze. [Var: (pop.) stâmpărá vb. I] – Lat. *ex-temperare. DOOM
astâmpărá (a ~) vb., ind. prez. 3 astấmpără; conj. prez. 3 să astấmpere
astîmpărasem
ASTÂMPĂRÁ, astâmpăr, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma; a (se) cuminți. 2. A scădea sau a face să scadă (în intensitate), a înceta sau a face să înceteze. [Var: (pop.) stâmpărá vb. I] – Lat. *ex-temperare. DOOM
astâmpărá (a ~) vb., ind. prez. 3 astấmpără; conj. prez. 3 să astấmpere
astîmpăraseră
ASTÂMPĂRÁ, astâmpăr, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma; a (se) cuminți. 2. A scădea sau a face să scadă (în intensitate), a înceta sau a face să înceteze. [Var: (pop.) stâmpărá vb. I] – Lat. *ex-temperare. DOOM
astâmpărá (a ~) vb., ind. prez. 3 astấmpără; conj. prez. 3 să astấmpere
astîmpăraserăm
ASTÂMPĂRÁ, astâmpăr, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma; a (se) cuminți. 2. A scădea sau a face să scadă (în intensitate), a înceta sau a face să înceteze. [Var: (pop.) stâmpărá vb. I] – Lat. *ex-temperare. DOOM
astâmpărá (a ~) vb., ind. prez. 3 astấmpără; conj. prez. 3 să astấmpere
astîmpăraserăți
ASTÂMPĂRÁ, astâmpăr, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma; a (se) cuminți. 2. A scădea sau a face să scadă (în intensitate), a înceta sau a face să înceteze. [Var: (pop.) stâmpărá vb. I] – Lat. *ex-temperare. DOOM
astâmpărá (a ~) vb., ind. prez. 3 astấmpără; conj. prez. 3 să astấmpere
astîmpăraseși
ASTÂMPĂRÁ, astâmpăr, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma; a (se) cuminți. 2. A scădea sau a face să scadă (în intensitate), a înceta sau a face să înceteze. [Var: (pop.) stâmpărá vb. I] – Lat. *ex-temperare. DOOM
astâmpărá (a ~) vb., ind. prez. 3 astấmpără; conj. prez. 3 să astấmpere
astîmpăraseți
ASTÂMPĂRÁ, astâmpăr, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma; a (se) cuminți. 2. A scădea sau a face să scadă (în intensitate), a înceta sau a face să înceteze. [Var: (pop.) stâmpărá vb. I] – Lat. *ex-temperare. DOOM
astâmpărá (a ~) vb., ind. prez. 3 astấmpără; conj. prez. 3 să astấmpere
astîmpărat
ASTÂMPĂRÁ, astâmpăr, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma; a (se) cuminți. 2. A scădea sau a face să scadă (în intensitate), a înceta sau a face să înceteze. [Var: (pop.) stâmpărá vb. I] – Lat. *ex-temperare. DOOM
astâmpărá (a ~) vb., ind. prez. 3 astấmpără; conj. prez. 3 să astấmpere
astîmpărat
ASTÂMPĂRÁT, -Ă, astâmpărați, -te, adj. Domolit, liniștit, potolit; cuminte. [Var.: (pop.) stâmpărát, -ă, adj.] – V astâmpăra.
astîmpărata
ASTÂMPĂRÁT, -Ă, astâmpărați, -te, adj. Domolit, liniștit, potolit; cuminte. [Var.: (pop.) stâmpărát, -ă, adj.] – V astâmpăra.
astîmpărate
ASTÂMPĂRÁT, -Ă, astâmpărați, -te, adj. Domolit, liniștit, potolit; cuminte. [Var.: (pop.) stâmpărát, -ă, adj.] – V astâmpăra.
astîmpăratei
ASTÂMPĂRÁT, -Ă, astâmpărați, -te, adj. Domolit, liniștit, potolit; cuminte. [Var.: (pop.) stâmpărát, -ă, adj.] – V astâmpăra.
astîmpăratele
ASTÂMPĂRÁT, -Ă, astâmpărați, -te, adj. Domolit, liniștit, potolit; cuminte. [Var.: (pop.) stâmpărát, -ă, adj.] – V astâmpăra.
astîmpăratelor
ASTÂMPĂRÁT, -Ă, astâmpărați, -te, adj. Domolit, liniștit, potolit; cuminte. [Var.: (pop.) stâmpărát, -ă, adj.] – V astâmpăra.
astîmpăratul
ASTÂMPĂRÁT, -Ă, astâmpărați, -te, adj. Domolit, liniștit, potolit; cuminte. [Var.: (pop.) stâmpărát, -ă, adj.] – V astâmpăra.
astîmpăratului
ASTÂMPĂRÁT, -Ă, astâmpărați, -te, adj. Domolit, liniștit, potolit; cuminte. [Var.: (pop.) stâmpărát, -ă, adj.] – V astâmpăra.
astîmpărau
ASTÂMPĂRÁ, astâmpăr, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma; a (se) cuminți. 2. A scădea sau a face să scadă (în intensitate), a înceta sau a face să înceteze. [Var: (pop.) stâmpărá vb. I] – Lat. *ex-temperare. DOOM
astâmpărá (a ~) vb., ind. prez. 3 astấmpără; conj. prez. 3 să astấmpere
astîmpărași
ASTÂMPĂRÁ, astâmpăr, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma; a (se) cuminți. 2. A scădea sau a face să scadă (în intensitate), a înceta sau a face să înceteze. [Var: (pop.) stâmpărá vb. I] – Lat. *ex-temperare. DOOM
astâmpărá (a ~) vb., ind. prez. 3 astấmpără; conj. prez. 3 să astấmpere
astîmpărați
ASTÂMPĂRÁ, astâmpăr, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma; a (se) cuminți. 2. A scădea sau a face să scadă (în intensitate), a înceta sau a face să înceteze. [Var: (pop.) stâmpărá vb. I] – Lat. *ex-temperare. DOOM
astâmpărá (a ~) vb., ind. prez. 3 astấmpără; conj. prez. 3 să astấmpere
astîmpărați
ASTÂMPĂRÁT, -Ă, astâmpărați, -te, adj. Domolit, liniștit, potolit; cuminte. [Var.: (pop.) stâmpărát, -ă, adj.] – V astâmpăra.
astîmpărații
ASTÂMPĂRÁT, -Ă, astâmpărați, -te, adj. Domolit, liniștit, potolit; cuminte. [Var.: (pop.) stâmpărát, -ă, adj.] – V astâmpăra.
astîmpăraților
ASTÂMPĂRÁT, -Ă, astâmpărați, -te, adj. Domolit, liniștit, potolit; cuminte. [Var.: (pop.) stâmpărát, -ă, adj.] – V astâmpăra.
astîmpărul
ASTẤMPĂR s. n. Odihnă, liniște, tihnă, pace. ◊ Fără astâmpăr = a) loc. adv. necontenit, întruna; b) loc. adj. neastâmpărat. [Var.: (pop.) stâmpăr s. n.] – Din astâmpăra (derivat regresiv). DOOM
astấmpăr s. n.
astîmpărului
ASTẤMPĂR s. n. Odihnă, liniște, tihnă, pace. ◊ Fără astâmpăr = a) loc. adv. necontenit, întruna; b) loc. adj. neastâmpărat. [Var.: (pop.) stâmpăr s. n.] – Din astâmpăra (derivat regresiv). DOOM
astấmpăr s. n.
astîmpărînd
ASTÂMPĂRÁ, astâmpăr, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma; a (se) cuminți. 2. A scădea sau a face să scadă (în intensitate), a înceta sau a face să înceteze. [Var: (pop.) stâmpărá vb. I] – Lat. *ex-temperare. DOOM
astâmpărá (a ~) vb., ind. prez. 3 astấmpără; conj. prez. 3 să astấmpere
astîmpărări
STÂMPĂRÁRE s. f. v. astâmpărare. DOOM
astâmpăráre s. f., g.-d. art. astâmpărắrii
astîmpărării
STÂMPĂRÁRE s. f. v. astâmpărare. DOOM
astâmpăráre s. f., g.-d. art. astâmpărắrii
astîmpărările
STÂMPĂRÁRE s. f. v. astâmpărare. DOOM
astâmpăráre s. f., g.-d. art. astâmpărắrii
astîmpărărilor
STÂMPĂRÁRE s. f. v. astâmpărare. DOOM
astâmpăráre s. f., g.-d. art. astâmpărắrii
astă
ĂST, ÁSTĂ, ăști, aste, adj. pron. dem. (antepus) (Pop. și fam.) Acest, această. ◊ Loc. adv. (De) astă dată = acum. Astă-noapte (sau iarnă, primăvară etc.) = în noaptea (sau iarna, primăvara etc.) imediat precedentă. [Gen.-dat. sg.: ăstui, astei și ăstei; gen.-dat. pl.: ăstor] – Lat. istum, ista. DOOM
ástă-seáră (în seara aceasta) adv.
astăreala
ASTEREÁLĂ, astereli, s. f. Căptușeală de scânduri așezată pe un schelet de lemn, pentru a susține învelitoarea unui acoperiș, o boltă de beton în timpul turnării etc. – Astări (ieșit din uz, „a căptuși cu scânduri” < astar, înv., „pânză ordinară” < tc.) + suf. -eală. DOOM
!astereálă s. f., g.-d. art. asterélii; pl. asteréli
astăreli
ASTEREÁLĂ, astereli, s. f. Căptușeală de scânduri așezată pe un schelet de lemn, pentru a susține învelitoarea unui acoperiș, o boltă de beton în timpul turnării etc. – Astări (ieșit din uz, „a căptuși cu scânduri” < astar, înv., „pânză ordinară” < tc.) + suf. -eală. DOOM
!astereálă s. f., g.-d. art. asterélii; pl. asteréli
astărelii
ASTEREÁLĂ, astereli, s. f. Căptușeală de scânduri așezată pe un schelet de lemn, pentru a susține învelitoarea unui acoperiș, o boltă de beton în timpul turnării etc. – Astări (ieșit din uz, „a căptuși cu scânduri” < astar, înv., „pânză ordinară” < tc.) + suf. -eală. DOOM
!astereálă s. f., g.-d. art. asterélii; pl. asteréli
astărelile
ASTEREÁLĂ, astereli, s. f. Căptușeală de scânduri așezată pe un schelet de lemn, pentru a susține învelitoarea unui acoperiș, o boltă de beton în timpul turnării etc. – Astări (ieșit din uz, „a căptuși cu scânduri” < astar, înv., „pânză ordinară” < tc.) + suf. -eală. DOOM
!astereálă s. f., g.-d. art. asterélii; pl. asteréli
astărelilor
ASTEREÁLĂ, astereli, s. f. Căptușeală de scânduri așezată pe un schelet de lemn, pentru a susține învelitoarea unui acoperiș, o boltă de beton în timpul turnării etc. – Astări (ieșit din uz, „a căptuși cu scânduri” < astar, înv., „pânză ordinară” < tc.) + suf. -eală. DOOM
!astereálă s. f., g.-d. art. asterélii; pl. asteréli
astăura
ASTĂURÁ, astắur, vb. I. Tranz. (Trans.; Var.) A stăura. (în loc de zgăura, cu pref. a-)
astăurare
ASTĂURÁ, astắur, vb. I. Tranz. (Trans.; Var.) A stăura. (în loc de zgăura, cu pref. a-)
astăurat
ASTĂURÁ, astắur, vb. I. Tranz. (Trans.; Var.) A stăura. (în loc de zgăura, cu pref. a-)
astăzi
ÁSTĂZI adv. 1. În ziua de față, în ziua în curs; azi. ♦ (Substantivat, m. invar.) Ziua care e în curs. Acest astăzi va rămâne neuitat. ♦ (În corelație cu „mâine”) a) Zi cu zi, zi după zi; b) Când..., când. ◊ Expr. De ieri până astăzi = într-un timp neașteptat de scurt. Ba astăzi, ba mâine, exprimă ideea de amânare continuă. Astăzi-mâine = în curând, zilele acestea. 2. În epoca prezentă, în timpul sau în vremea de acum. – Lat. ista die (sau astă + zi). DOOM
ástăzi adv.
asuceală
a vorbi la asuceală / la caterincă / la ciorănie / la derută / la mișto / la șme / la șmecherie / la ușcheală expr. (intl.) a lua peste picior; a vorbi argotic.
asud
ASÚD s. m. (Popular) Sudoare, transpirație, nădușeală. Vine Barbul de la plug... Cu trupul plin de asud. TEODORESCU, P. P. 329.
asud
ASUDÁ, asúd, vb. I. Intranz. 1. A secreta sudoare; a transpira, a năduși. ◊ Expr. (Ir.) A asuda sub limbă, se zice despre cei care se plâng că au muncit din greu, fără să fi făcut în realitate (mai) nimic. ♦ A se aburi. Pereții asudă. 2. Fig. A munci depunând mari eforturi; a osteni, a trudi. – Lat. assudare. DOOM
asudá (a ~) vb., ind. prez. 3 asúdă
asuda
ASUDÁ, asúd, vb. I. Intranz. 1. A secreta sudoare; a transpira, a năduși. ◊ Expr. (Ir.) A asuda sub limbă, se zice despre cei care se plâng că au muncit din greu, fără să fi făcut în realitate (mai) nimic. ♦ A se aburi. Pereții asudă. 2. Fig. A munci depunând mari eforturi; a osteni, a trudi. – Lat. assudare. DOOM
asudá (a ~) vb., ind. prez. 3 asúdă
asudai
ASUDÁ, asúd, vb. I. Intranz. 1. A secreta sudoare; a transpira, a năduși. ◊ Expr. (Ir.) A asuda sub limbă, se zice despre cei care se plâng că au muncit din greu, fără să fi făcut în realitate (mai) nimic. ♦ A se aburi. Pereții asudă. 2. Fig. A munci depunând mari eforturi; a osteni, a trudi. – Lat. assudare. DOOM
asudá (a ~) vb., ind. prez. 3 asúdă
asudam
ASUDÁ, asúd, vb. I. Intranz. 1. A secreta sudoare; a transpira, a năduși. ◊ Expr. (Ir.) A asuda sub limbă, se zice despre cei care se plâng că au muncit din greu, fără să fi făcut în realitate (mai) nimic. ♦ A se aburi. Pereții asudă. 2. Fig. A munci depunând mari eforturi; a osteni, a trudi. – Lat. assudare. DOOM
asudá (a ~) vb., ind. prez. 3 asúdă
asudare
ASUDÁ, asúd, vb. I. Intranz. 1. A secreta sudoare; a transpira, a năduși. ◊ Expr. (Ir.) A asuda sub limbă, se zice despre cei care se plâng că au muncit din greu, fără să fi făcut în realitate (mai) nimic. ♦ A se aburi. Pereții asudă. 2. Fig. A munci depunând mari eforturi; a osteni, a trudi. – Lat. assudare. DOOM
asudá (a ~) vb., ind. prez. 3 asúdă
asudare
ASUDÁRE s. f. Acțiunea de a asuda și rezultatul ei. – V. asuda. DOOM
asudáre s. f., g.-d. art. asudắrii
asudarea
ASUDÁRE s. f. Acțiunea de a asuda și rezultatul ei. – V. asuda. DOOM
asudáre s. f., g.-d. art. asudắrii
asudară
ASUDÁ, asúd, vb. I. Intranz. 1. A secreta sudoare; a transpira, a năduși. ◊ Expr. (Ir.) A asuda sub limbă, se zice despre cei care se plâng că au muncit din greu, fără să fi făcut în realitate (mai) nimic. ♦ A se aburi. Pereții asudă. 2. Fig. A munci depunând mari eforturi; a osteni, a trudi. – Lat. assudare. DOOM
asudá (a ~) vb., ind. prez. 3 asúdă
asudarăm
ASUDÁ, asúd, vb. I. Intranz. 1. A secreta sudoare; a transpira, a năduși. ◊ Expr. (Ir.) A asuda sub limbă, se zice despre cei care se plâng că au muncit din greu, fără să fi făcut în realitate (mai) nimic. ♦ A se aburi. Pereții asudă. 2. Fig. A munci depunând mari eforturi; a osteni, a trudi. – Lat. assudare. DOOM
asudá (a ~) vb., ind. prez. 3 asúdă
asudarăți
ASUDÁ, asúd, vb. I. Intranz. 1. A secreta sudoare; a transpira, a năduși. ◊ Expr. (Ir.) A asuda sub limbă, se zice despre cei care se plâng că au muncit din greu, fără să fi făcut în realitate (mai) nimic. ♦ A se aburi. Pereții asudă. 2. Fig. A munci depunând mari eforturi; a osteni, a trudi. – Lat. assudare. DOOM
asudá (a ~) vb., ind. prez. 3 asúdă
asudase
ASUDÁ, asúd, vb. I. Intranz. 1. A secreta sudoare; a transpira, a năduși. ◊ Expr. (Ir.) A asuda sub limbă, se zice despre cei care se plâng că au muncit din greu, fără să fi făcut în realitate (mai) nimic. ♦ A se aburi. Pereții asudă. 2. Fig. A munci depunând mari eforturi; a osteni, a trudi. – Lat. assudare. DOOM
asudá (a ~) vb., ind. prez. 3 asúdă
asudasem
ASUDÁ, asúd, vb. I. Intranz. 1. A secreta sudoare; a transpira, a năduși. ◊ Expr. (Ir.) A asuda sub limbă, se zice despre cei care se plâng că au muncit din greu, fără să fi făcut în realitate (mai) nimic. ♦ A se aburi. Pereții asudă. 2. Fig. A munci depunând mari eforturi; a osteni, a trudi. – Lat. assudare. DOOM
asudá (a ~) vb., ind. prez. 3 asúdă
asudaseră
ASUDÁ, asúd, vb. I. Intranz. 1. A secreta sudoare; a transpira, a năduși. ◊ Expr. (Ir.) A asuda sub limbă, se zice despre cei care se plâng că au muncit din greu, fără să fi făcut în realitate (mai) nimic. ♦ A se aburi. Pereții asudă. 2. Fig. A munci depunând mari eforturi; a osteni, a trudi. – Lat. assudare. DOOM
asudá (a ~) vb., ind. prez. 3 asúdă
asudaserăm
ASUDÁ, asúd, vb. I. Intranz. 1. A secreta sudoare; a transpira, a năduși. ◊ Expr. (Ir.) A asuda sub limbă, se zice despre cei care se plâng că au muncit din greu, fără să fi făcut în realitate (mai) nimic. ♦ A se aburi. Pereții asudă. 2. Fig. A munci depunând mari eforturi; a osteni, a trudi. – Lat. assudare. DOOM
asudá (a ~) vb., ind. prez. 3 asúdă
asudaserăți
ASUDÁ, asúd, vb. I. Intranz. 1. A secreta sudoare; a transpira, a năduși. ◊ Expr. (Ir.) A asuda sub limbă, se zice despre cei care se plâng că au muncit din greu, fără să fi făcut în realitate (mai) nimic. ♦ A se aburi. Pereții asudă. 2. Fig. A munci depunând mari eforturi; a osteni, a trudi. – Lat. assudare. DOOM
asudá (a ~) vb., ind. prez. 3 asúdă
asudaseși
ASUDÁ, asúd, vb. I. Intranz. 1. A secreta sudoare; a transpira, a năduși. ◊ Expr. (Ir.) A asuda sub limbă, se zice despre cei care se plâng că au muncit din greu, fără să fi făcut în realitate (mai) nimic. ♦ A se aburi. Pereții asudă. 2. Fig. A munci depunând mari eforturi; a osteni, a trudi. – Lat. assudare. DOOM
asudá (a ~) vb., ind. prez. 3 asúdă
asudaseți
ASUDÁ, asúd, vb. I. Intranz. 1. A secreta sudoare; a transpira, a năduși. ◊ Expr. (Ir.) A asuda sub limbă, se zice despre cei care se plâng că au muncit din greu, fără să fi făcut în realitate (mai) nimic. ♦ A se aburi. Pereții asudă. 2. Fig. A munci depunând mari eforturi; a osteni, a trudi. – Lat. assudare. DOOM
asudá (a ~) vb., ind. prez. 3 asúdă
asudat
ASUDÁ, asúd, vb. I. Intranz. 1. A secreta sudoare; a transpira, a năduși. ◊ Expr. (Ir.) A asuda sub limbă, se zice despre cei care se plâng că au muncit din greu, fără să fi făcut în realitate (mai) nimic. ♦ A se aburi. Pereții asudă. 2. Fig. A munci depunând mari eforturi; a osteni, a trudi. – Lat. assudare. DOOM
asudá (a ~) vb., ind. prez. 3 asúdă
asudat
ASUDÁT, -Ă, asudați, -te, adj. Plin de sudoare; transpirat, nădușit. – V. asuda.
asudata
ASUDÁT, -Ă, asudați, -te, adj. Plin de sudoare; transpirat, nădușit. – V. asuda.
asudate
ASUDÁT, -Ă, asudați, -te, adj. Plin de sudoare; transpirat, nădușit. – V. asuda.
asudatei
ASUDÁT, -Ă, asudați, -te, adj. Plin de sudoare; transpirat, nădușit. – V. asuda.
asudatele
ASUDÁT, -Ă, asudați, -te, adj. Plin de sudoare; transpirat, nădușit. – V. asuda.
asudatelor
ASUDÁT, -Ă, asudați, -te, adj. Plin de sudoare; transpirat, nădușit. – V. asuda.
asudatul
ASUDÁT, -Ă, asudați, -te, adj. Plin de sudoare; transpirat, nădușit. – V. asuda.
asudatului
ASUDÁT, -Ă, asudați, -te, adj. Plin de sudoare; transpirat, nădușit. – V. asuda.
asudau
ASUDÁ, asúd, vb. I. Intranz. 1. A secreta sudoare; a transpira, a năduși. ◊ Expr. (Ir.) A asuda sub limbă, se zice despre cei care se plâng că au muncit din greu, fără să fi făcut în realitate (mai) nimic. ♦ A se aburi. Pereții asudă. 2. Fig. A munci depunând mari eforturi; a osteni, a trudi. – Lat. assudare. DOOM
asudá (a ~) vb., ind. prez. 3 asúdă
asudași
ASUDÁ, asúd, vb. I. Intranz. 1. A secreta sudoare; a transpira, a năduși. ◊ Expr. (Ir.) A asuda sub limbă, se zice despre cei care se plâng că au muncit din greu, fără să fi făcut în realitate (mai) nimic. ♦ A se aburi. Pereții asudă. 2. Fig. A munci depunând mari eforturi; a osteni, a trudi. – Lat. assudare. DOOM
asudá (a ~) vb., ind. prez. 3 asúdă
asudați
ASUDÁ, asúd, vb. I. Intranz. 1. A secreta sudoare; a transpira, a năduși. ◊ Expr. (Ir.) A asuda sub limbă, se zice despre cei care se plâng că au muncit din greu, fără să fi făcut în realitate (mai) nimic. ♦ A se aburi. Pereții asudă. 2. Fig. A munci depunând mari eforturi; a osteni, a trudi. – Lat. assudare. DOOM
asudá (a ~) vb., ind. prez. 3 asúdă
asudați
ASUDÁT, -Ă, asudați, -te, adj. Plin de sudoare; transpirat, nădușit. – V. asuda.
asudații
ASUDÁT, -Ă, asudați, -te, adj. Plin de sudoare; transpirat, nădușit. – V. asuda.
asudaților
ASUDÁT, -Ă, asudați, -te, adj. Plin de sudoare; transpirat, nădușit. – V. asuda.
asude
ASUDÁ, asúd, vb. I. Intranz. 1. A secreta sudoare; a transpira, a năduși. ◊ Expr. (Ir.) A asuda sub limbă, se zice despre cei care se plâng că au muncit din greu, fără să fi făcut în realitate (mai) nimic. ♦ A se aburi. Pereții asudă. 2. Fig. A munci depunând mari eforturi; a osteni, a trudi. – Lat. assudare. DOOM
asudá (a ~) vb., ind. prez. 3 asúdă
asudul
ASÚD s. m. (Popular) Sudoare, transpirație, nădușeală. Vine Barbul de la plug... Cu trupul plin de asud. TEODORESCU, P. P. 329.
asudului
ASÚD s. m. (Popular) Sudoare, transpirație, nădușeală. Vine Barbul de la plug... Cu trupul plin de asud. TEODORESCU, P. P. 329.
asuduri
ASÚD s. m. (Popular) Sudoare, transpirație, nădușeală. Vine Barbul de la plug... Cu trupul plin de asud. TEODORESCU, P. P. 329.
asudurile
ASÚD s. m. (Popular) Sudoare, transpirație, nădușeală. Vine Barbul de la plug... Cu trupul plin de asud. TEODORESCU, P. P. 329.
asudurilor
ASÚD s. m. (Popular) Sudoare, transpirație, nădușeală. Vine Barbul de la plug... Cu trupul plin de asud. TEODORESCU, P. P. 329.
asudând
ASUDÁ, asúd, vb. I. Intranz. 1. A secreta sudoare; a transpira, a năduși. ◊ Expr. (Ir.) A asuda sub limbă, se zice despre cei care se plâng că au muncit din greu, fără să fi făcut în realitate (mai) nimic. ♦ A se aburi. Pereții asudă. 2. Fig. A munci depunând mari eforturi; a osteni, a trudi. – Lat. assudare. DOOM
asudá (a ~) vb., ind. prez. 3 asúdă
asudînd
ASUDÁ, asúd, vb. I. Intranz. 1. A secreta sudoare; a transpira, a năduși. ◊ Expr. (Ir.) A asuda sub limbă, se zice despre cei care se plâng că au muncit din greu, fără să fi făcut în realitate (mai) nimic. ♦ A se aburi. Pereții asudă. 2. Fig. A munci depunând mari eforturi; a osteni, a trudi. – Lat. assudare. DOOM
asudá (a ~) vb., ind. prez. 3 asúdă
asudări
ASUDÁRE s. f. Acțiunea de a asuda și rezultatul ei. – V. asuda. DOOM
asudáre s. f., g.-d. art. asudắrii
asudării
ASUDÁRE s. f. Acțiunea de a asuda și rezultatul ei. – V. asuda. DOOM
asudáre s. f., g.-d. art. asudắrii
asudările
ASUDÁRE s. f. Acțiunea de a asuda și rezultatul ei. – V. asuda. DOOM
asudáre s. f., g.-d. art. asudắrii
asudărilor
ASUDÁRE s. f. Acțiunea de a asuda și rezultatul ei. – V. asuda. DOOM
asudáre s. f., g.-d. art. asudắrii
asul
AS, ași, s. m. 1. Monedă romană de aramă sau de bronz, folosită ca unitate monetară. 2. Carte de joc marcată cu un singur punct sau semn și care de obicei este considerată ca având cea mai mare valoare față de cărțile de aceeași culoare; birlic. 3. Fig. Persoană care se distinge în mod cu totul deosebit într-un domeniu oarecare prin pricepere sau îndemânare. – Din fr. as, it. asso. DOOM
as s. m., pl. ași
asului
AS, ași, s. m. 1. Monedă romană de aramă sau de bronz, folosită ca unitate monetară. 2. Carte de joc marcată cu un singur punct sau semn și care de obicei este considerată ca având cea mai mare valoare față de cărțile de aceeași culoare; birlic. 3. Fig. Persoană care se distinge în mod cu totul deosebit într-un domeniu oarecare prin pricepere sau îndemânare. – Din fr. as, it. asso. DOOM
as s. m., pl. ași
asum
ASUMÁ, asúm, vb. I. Tranz. A lua ceva asupra sau pe seama sa; a se angaja să îndeplinească ceva. A-și asuma o răspundere. – Din fr. assumer, lat. assumere. DOOM
asumá (a ~) vb., ind. prez. 3 asúmă
asuma
ASUMÁ, asúm, vb. I. Tranz. A lua ceva asupra sau pe seama sa; a se angaja să îndeplinească ceva. A-și asuma o răspundere. – Din fr. assumer, lat. assumere. DOOM
asumá (a ~) vb., ind. prez. 3 asúmă
asumai
ASUMÁ, asúm, vb. I. Tranz. A lua ceva asupra sau pe seama sa; a se angaja să îndeplinească ceva. A-și asuma o răspundere. – Din fr. assumer, lat. assumere. DOOM
asumá (a ~) vb., ind. prez. 3 asúmă
asumam
ASUMÁ, asúm, vb. I. Tranz. A lua ceva asupra sau pe seama sa; a se angaja să îndeplinească ceva. A-și asuma o răspundere. – Din fr. assumer, lat. assumere. DOOM
asumá (a ~) vb., ind. prez. 3 asúmă
asumare
ASUMÁ, asúm, vb. I. Tranz. A lua ceva asupra sau pe seama sa; a se angaja să îndeplinească ceva. A-și asuma o răspundere. – Din fr. assumer, lat. assumere. DOOM
asumá (a ~) vb., ind. prez. 3 asúmă
asumare
ASUMÁRE, asumări, s. f. Acțiunea de a asuma și rezultatul ei. – V. asuma. DOOM
*asumáre s. f., g.-d. art. asumắrii
asumarea
ASUMÁRE, asumări, s. f. Acțiunea de a asuma și rezultatul ei. – V. asuma. DOOM
*asumáre s. f., g.-d. art. asumắrii
asumară
ASUMÁ, asúm, vb. I. Tranz. A lua ceva asupra sau pe seama sa; a se angaja să îndeplinească ceva. A-și asuma o răspundere. – Din fr. assumer, lat. assumere. DOOM
asumá (a ~) vb., ind. prez. 3 asúmă
asumarăm
ASUMÁ, asúm, vb. I. Tranz. A lua ceva asupra sau pe seama sa; a se angaja să îndeplinească ceva. A-și asuma o răspundere. – Din fr. assumer, lat. assumere. DOOM
asumá (a ~) vb., ind. prez. 3 asúmă
asumarăți
ASUMÁ, asúm, vb. I. Tranz. A lua ceva asupra sau pe seama sa; a se angaja să îndeplinească ceva. A-și asuma o răspundere. – Din fr. assumer, lat. assumere. DOOM
asumá (a ~) vb., ind. prez. 3 asúmă
asumase
ASUMÁ, asúm, vb. I. Tranz. A lua ceva asupra sau pe seama sa; a se angaja să îndeplinească ceva. A-și asuma o răspundere. – Din fr. assumer, lat. assumere. DOOM
asumá (a ~) vb., ind. prez. 3 asúmă
asumasem
ASUMÁ, asúm, vb. I. Tranz. A lua ceva asupra sau pe seama sa; a se angaja să îndeplinească ceva. A-și asuma o răspundere. – Din fr. assumer, lat. assumere. DOOM
asumá (a ~) vb., ind. prez. 3 asúmă
asumaseră
ASUMÁ, asúm, vb. I. Tranz. A lua ceva asupra sau pe seama sa; a se angaja să îndeplinească ceva. A-și asuma o răspundere. – Din fr. assumer, lat. assumere. DOOM
asumá (a ~) vb., ind. prez. 3 asúmă
asumaserăm
ASUMÁ, asúm, vb. I. Tranz. A lua ceva asupra sau pe seama sa; a se angaja să îndeplinească ceva. A-și asuma o răspundere. – Din fr. assumer, lat. assumere. DOOM
asumá (a ~) vb., ind. prez. 3 asúmă
asumaserăți
ASUMÁ, asúm, vb. I. Tranz. A lua ceva asupra sau pe seama sa; a se angaja să îndeplinească ceva. A-și asuma o răspundere. – Din fr. assumer, lat. assumere. DOOM
asumá (a ~) vb., ind. prez. 3 asúmă
asumaseși
ASUMÁ, asúm, vb. I. Tranz. A lua ceva asupra sau pe seama sa; a se angaja să îndeplinească ceva. A-și asuma o răspundere. – Din fr. assumer, lat. assumere. DOOM
asumá (a ~) vb., ind. prez. 3 asúmă
asumaseți
ASUMÁ, asúm, vb. I. Tranz. A lua ceva asupra sau pe seama sa; a se angaja să îndeplinească ceva. A-și asuma o răspundere. – Din fr. assumer, lat. assumere. DOOM
asumá (a ~) vb., ind. prez. 3 asúmă
asumat
ASUMÁ, asúm, vb. I. Tranz. A lua ceva asupra sau pe seama sa; a se angaja să îndeplinească ceva. A-și asuma o răspundere. – Din fr. assumer, lat. assumere. DOOM
asumá (a ~) vb., ind. prez. 3 asúmă
asumat
ASUMÁ, asúm, vb. I. Tranz. A lua ceva asupra sau pe seama sa; a se angaja să îndeplinească ceva. A-și asuma o răspundere. – Din fr. assumer, lat. assumare.
asumau
ASUMÁ, asúm, vb. I. Tranz. A lua ceva asupra sau pe seama sa; a se angaja să îndeplinească ceva. A-și asuma o răspundere. – Din fr. assumer, lat. assumere. DOOM
asumá (a ~) vb., ind. prez. 3 asúmă
asumași
ASUMÁ, asúm, vb. I. Tranz. A lua ceva asupra sau pe seama sa; a se angaja să îndeplinească ceva. A-și asuma o răspundere. – Din fr. assumer, lat. assumere. DOOM
asumá (a ~) vb., ind. prez. 3 asúmă
asumați
ASUMÁ, asúm, vb. I. Tranz. A lua ceva asupra sau pe seama sa; a se angaja să îndeplinească ceva. A-și asuma o răspundere. – Din fr. assumer, lat. assumere. DOOM
asumá (a ~) vb., ind. prez. 3 asúmă
asume
ASUMÁ, asúm, vb. I. Tranz. A lua ceva asupra sau pe seama sa; a se angaja să îndeplinească ceva. A-și asuma o răspundere. – Din fr. assumer, lat. assumere. DOOM
asumá (a ~) vb., ind. prez. 3 asúmă
asumi
ASUMÁ, asúm, vb. I. Tranz. A lua ceva asupra sau pe seama sa; a se angaja să îndeplinească ceva. A-și asuma o răspundere. – Din fr. assumer, lat. assumere. DOOM
asumá (a ~) vb., ind. prez. 3 asúmă
asumpție
ASÚMPȚIE s.f. (Fil.) Actul de a asuma, a presupune; (log.) premisă minoră. [Var. asumpțiune s.f. / cf. engl. assumption, it. asunzione]. DOOM
asúmpție (-sump-ți-e) s. f., art. asúmpția (-ți-a), g.-d. asúmpții, art. asúmpției
asumpțiune
ASUMPȚIÚNE s.f. v. asumpție.
asumând
ASUMÁ, asúm, vb. I. Tranz. A lua ceva asupra sau pe seama sa; a se angaja să îndeplinească ceva. A-și asuma o răspundere. – Din fr. assumer, lat. assumere. DOOM
asumá (a ~) vb., ind. prez. 3 asúmă
asumînd
ASUMÁ, asúm, vb. I. Tranz. A lua ceva asupra sau pe seama sa; a se angaja să îndeplinească ceva. A-și asuma o răspundere. – Din fr. assumer, lat. assumere. DOOM
asumá (a ~) vb., ind. prez. 3 asúmă
asumări
ASUMÁRE, asumări, s. f. Acțiunea de a asuma și rezultatul ei. – V. asuma. DOOM
*asumáre s. f., g.-d. art. asumắrii
asumării
ASUMÁRE, asumări, s. f. Acțiunea de a asuma și rezultatul ei. – V. asuma. DOOM
*asumáre s. f., g.-d. art. asumắrii
asumările
ASUMÁRE, asumări, s. f. Acțiunea de a asuma și rezultatul ei. – V. asuma. DOOM
*asumáre s. f., g.-d. art. asumắrii
asumărilor
ASUMÁRE, asumări, s. f. Acțiunea de a asuma și rezultatul ei. – V. asuma. DOOM
*asumáre s. f., g.-d. art. asumắrii
asupra
ASÚPRA prep. (Construit cu genitivul) 1. (Local) Peste; deasupra. Se apleacă asupra lui. ◊ Expr. A avea (ceva) asupra sa = a purta (ceva) cu sine. A prinde (pe cineva) asupra faptului = a surprinde (pe cineva) în momentul când comite ceva (rău). (Substantivat, reg.) Cu asupra (de măsură) = peste măsură. 2. (Local) Înspre, spre. Își ațintește privirea asupra lui. 3. În contra; împotriva. Se repede asupra lui. 4. Cu privire la...; despre. Discuție asupra atomilor. 5. (Temporal; reg.) În preajma..., aproape de...; către. A sosit asupra nopții. [Var.: (înv.) asúpră prep.] – Lat. ad-supra. DOOM
*asúpră- (înv.) (-su-pră-) prep. (asupră-i)
asuprea
ASUPRÍ, asupresc, vb. IV. Tranz. A prigoni, a oprima, a împila; a exploata. ♦ (Impr.) A chinui. – Din asupra. DOOM
asuprí (a ~) (-su-pri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asuprésc, imperf. 3 sg. asupreá; conj. prez. 3 să asupreáscă
asupreai
ASUPRÍ, asupresc, vb. IV. Tranz. A prigoni, a oprima, a împila; a exploata. ♦ (Impr.) A chinui. – Din asupra. DOOM
asuprí (a ~) (-su-pri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asuprésc, imperf. 3 sg. asupreá; conj. prez. 3 să asupreáscă
asupreala
ASUPREÁLĂ, asupreli, s. f. (Pop.) Asuprire. – Asupri + suf. -eală. DOOM
asupreálă (pop.) (-su-prea-) s. f., g.-d. art. asuprélii; pl. asupréli
asupream
ASUPRÍ, asupresc, vb. IV. Tranz. A prigoni, a oprima, a împila; a exploata. ♦ (Impr.) A chinui. – Din asupra. DOOM
asuprí (a ~) (-su-pri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asuprésc, imperf. 3 sg. asupreá; conj. prez. 3 să asupreáscă
asuprească
ASUPRÍ, asupresc, vb. IV. Tranz. A prigoni, a oprima, a împila; a exploata. ♦ (Impr.) A chinui. – Din asupra. DOOM
asuprí (a ~) (-su-pri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asuprésc, imperf. 3 sg. asupreá; conj. prez. 3 să asupreáscă
asupreau
ASUPRÍ, asupresc, vb. IV. Tranz. A prigoni, a oprima, a împila; a exploata. ♦ (Impr.) A chinui. – Din asupra. DOOM
asuprí (a ~) (-su-pri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asuprésc, imperf. 3 sg. asupreá; conj. prez. 3 să asupreáscă
asupreați
ASUPRÍ, asupresc, vb. IV. Tranz. A prigoni, a oprima, a împila; a exploata. ♦ (Impr.) A chinui. – Din asupra. DOOM
asuprí (a ~) (-su-pri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asuprésc, imperf. 3 sg. asupreá; conj. prez. 3 să asupreáscă
asupreli
ASUPREÁLĂ, asupreli, s. f. (Pop.) Asuprire. – Asupri + suf. -eală. DOOM
asupreálă (pop.) (-su-prea-) s. f., g.-d. art. asuprélii; pl. asupréli
asuprelii
ASUPREÁLĂ, asupreli, s. f. (Pop.) Asuprire. – Asupri + suf. -eală. DOOM
asupreálă (pop.) (-su-prea-) s. f., g.-d. art. asuprélii; pl. asupréli
asuprelile
ASUPREÁLĂ, asupreli, s. f. (Pop.) Asuprire. – Asupri + suf. -eală. DOOM
asupreálă (pop.) (-su-prea-) s. f., g.-d. art. asuprélii; pl. asupréli
asuprelilor
ASUPREÁLĂ, asupreli, s. f. (Pop.) Asuprire. – Asupri + suf. -eală. DOOM
asupreálă (pop.) (-su-prea-) s. f., g.-d. art. asuprélii; pl. asupréli
asupresc
ASUPRÍ, asupresc, vb. IV. Tranz. A prigoni, a oprima, a împila; a exploata. ♦ (Impr.) A chinui. – Din asupra. DOOM
asuprí (a ~) (-su-pri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asuprésc, imperf. 3 sg. asupreá; conj. prez. 3 să asupreáscă
asuprește
ASUPRÍ, asupresc, vb. IV. Tranz. A prigoni, a oprima, a împila; a exploata. ♦ (Impr.) A chinui. – Din asupra. DOOM
asuprí (a ~) (-su-pri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asuprésc, imperf. 3 sg. asupreá; conj. prez. 3 să asupreáscă
asuprești
ASUPRÍ, asupresc, vb. IV. Tranz. A prigoni, a oprima, a împila; a exploata. ♦ (Impr.) A chinui. – Din asupra. DOOM
asuprí (a ~) (-su-pri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asuprésc, imperf. 3 sg. asupreá; conj. prez. 3 să asupreáscă
asupri
ASUPRÍ, asupresc, vb. IV. Tranz. A prigoni, a oprima, a împila; a exploata. ♦ (Impr.) A chinui. – Din asupra. DOOM
asuprí (a ~) (-su-pri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asuprésc, imperf. 3 sg. asupreá; conj. prez. 3 să asupreáscă
asuprii
ASUPRÍ, asupresc, vb. IV. Tranz. A prigoni, a oprima, a împila; a exploata. ♦ (Impr.) A chinui. – Din asupra. DOOM
asuprí (a ~) (-su-pri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asuprésc, imperf. 3 sg. asupreá; conj. prez. 3 să asupreáscă
asuprim
ASUPRÍ, asupresc, vb. IV. Tranz. A prigoni, a oprima, a împila; a exploata. ♦ (Impr.) A chinui. – Din asupra. DOOM
asuprí (a ~) (-su-pri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asuprésc, imperf. 3 sg. asupreá; conj. prez. 3 să asupreáscă
asuprind
ASUPRÍ, asupresc, vb. IV. Tranz. A prigoni, a oprima, a împila; a exploata. ♦ (Impr.) A chinui. – Din asupra. DOOM
asuprí (a ~) (-su-pri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asuprésc, imperf. 3 sg. asupreá; conj. prez. 3 să asupreáscă
asuprire
ASUPRÍ, asupresc, vb. IV. Tranz. A prigoni, a oprima, a împila; a exploata. ♦ (Impr.) A chinui. – Din asupra. DOOM
asuprí (a ~) (-su-pri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asuprésc, imperf. 3 sg. asupreá; conj. prez. 3 să asupreáscă
asuprire
ASUPRÍRE, asupriri, s. f. Acțiunea de a asupri și rezultatul ei; (pop.) asupreală. – V. asupri. DOOM
asupríre (-su-pri-) s. f., g.-d. art. asuprírii; pl. asupríri
asuprirea
ASUPRÍRE, asupriri, s. f. Acțiunea de a asupri și rezultatul ei; (pop.) asupreală. – V. asupri. DOOM
asupríre (-su-pri-) s. f., g.-d. art. asuprírii; pl. asupríri
asupriri
ASUPRÍRE, asupriri, s. f. Acțiunea de a asupri și rezultatul ei; (pop.) asupreală. – V. asupri. DOOM
asupríre (-su-pri-) s. f., g.-d. art. asuprírii; pl. asupríri
asupririi
ASUPRÍRE, asupriri, s. f. Acțiunea de a asupri și rezultatul ei; (pop.) asupreală. – V. asupri. DOOM
asupríre (-su-pri-) s. f., g.-d. art. asuprírii; pl. asupríri
asupririle
ASUPRÍRE, asupriri, s. f. Acțiunea de a asupri și rezultatul ei; (pop.) asupreală. – V. asupri. DOOM
asupríre (-su-pri-) s. f., g.-d. art. asuprírii; pl. asupríri
asupririlor
ASUPRÍRE, asupriri, s. f. Acțiunea de a asupri și rezultatul ei; (pop.) asupreală. – V. asupri. DOOM
asupríre (-su-pri-) s. f., g.-d. art. asuprírii; pl. asupríri
asupriră
ASUPRÍ, asupresc, vb. IV. Tranz. A prigoni, a oprima, a împila; a exploata. ♦ (Impr.) A chinui. – Din asupra. DOOM
asuprí (a ~) (-su-pri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asuprésc, imperf. 3 sg. asupreá; conj. prez. 3 să asupreáscă
asuprirăm
ASUPRÍ, asupresc, vb. IV. Tranz. A prigoni, a oprima, a împila; a exploata. ♦ (Impr.) A chinui. – Din asupra. DOOM
asuprí (a ~) (-su-pri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asuprésc, imperf. 3 sg. asupreá; conj. prez. 3 să asupreáscă
asuprirăți
ASUPRÍ, asupresc, vb. IV. Tranz. A prigoni, a oprima, a împila; a exploata. ♦ (Impr.) A chinui. – Din asupra. DOOM
asuprí (a ~) (-su-pri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asuprésc, imperf. 3 sg. asupreá; conj. prez. 3 să asupreáscă
asuprise
ASUPRÍ, asupresc, vb. IV. Tranz. A prigoni, a oprima, a împila; a exploata. ♦ (Impr.) A chinui. – Din asupra. DOOM
asuprí (a ~) (-su-pri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asuprésc, imperf. 3 sg. asupreá; conj. prez. 3 să asupreáscă
asuprisem
ASUPRÍ, asupresc, vb. IV. Tranz. A prigoni, a oprima, a împila; a exploata. ♦ (Impr.) A chinui. – Din asupra. DOOM
asuprí (a ~) (-su-pri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asuprésc, imperf. 3 sg. asupreá; conj. prez. 3 să asupreáscă
asupriseră
ASUPRÍ, asupresc, vb. IV. Tranz. A prigoni, a oprima, a împila; a exploata. ♦ (Impr.) A chinui. – Din asupra. DOOM
asuprí (a ~) (-su-pri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asuprésc, imperf. 3 sg. asupreá; conj. prez. 3 să asupreáscă
asupriserăm
ASUPRÍ, asupresc, vb. IV. Tranz. A prigoni, a oprima, a împila; a exploata. ♦ (Impr.) A chinui. – Din asupra. DOOM
asuprí (a ~) (-su-pri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asuprésc, imperf. 3 sg. asupreá; conj. prez. 3 să asupreáscă
asupriserăți
ASUPRÍ, asupresc, vb. IV. Tranz. A prigoni, a oprima, a împila; a exploata. ♦ (Impr.) A chinui. – Din asupra. DOOM
asuprí (a ~) (-su-pri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asuprésc, imperf. 3 sg. asupreá; conj. prez. 3 să asupreáscă
asupriseși
ASUPRÍ, asupresc, vb. IV. Tranz. A prigoni, a oprima, a împila; a exploata. ♦ (Impr.) A chinui. – Din asupra. DOOM
asuprí (a ~) (-su-pri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asuprésc, imperf. 3 sg. asupreá; conj. prez. 3 să asupreáscă
asupriseți
ASUPRÍ, asupresc, vb. IV. Tranz. A prigoni, a oprima, a împila; a exploata. ♦ (Impr.) A chinui. – Din asupra. DOOM
asuprí (a ~) (-su-pri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asuprésc, imperf. 3 sg. asupreá; conj. prez. 3 să asupreáscă
asuprit
ASUPRÍ, asupresc, vb. IV. Tranz. A prigoni, a oprima, a împila; a exploata. ♦ (Impr.) A chinui. – Din asupra. DOOM
asuprí (a ~) (-su-pri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asuprésc, imperf. 3 sg. asupreá; conj. prez. 3 să asupreáscă
asuprit
ASUPRÍT, -Ă, asupriți, -te, adj., s. m. și f. (Om) prigonit, oprimat, împilat; (impr.) (om) chinuit. – V. asupri. DOOM
asuprít (-su-prit) adj. m., s. m., pl. asupríți; adj. f., s. f. asuprítă, pl. asupríte
asuprit
ASUPRÍT, -Ă, asupriți, -te, adj., s. m. și f. (Om) prigonit, oprimat, împilat; (impr.) (om) chinuit. – V. asupri. DOOM
asuprít (-su-prit) adj. m., s. m., pl. asupríți; adj. f., s. f. asuprítă, pl. asupríte
asuprita
ASUPRÍT, -Ă, asupriți, -te, adj., s. m. și f. (Om) prigonit, oprimat, împilat; (impr.) (om) chinuit. – V. asupri. DOOM
asuprít (-su-prit) adj. m., s. m., pl. asupríți; adj. f., s. f. asuprítă, pl. asupríte
asuprita
ASUPRÍT, -Ă, asupriți, -te, adj., s. m. și f. (Om) prigonit, oprimat, împilat; (impr.) (om) chinuit. – V. asupri. DOOM
asuprít (-su-prit) adj. m., s. m., pl. asupríți; adj. f., s. f. asuprítă, pl. asupríte
asuprite
ASUPRÍT, -Ă, asupriți, -te, adj., s. m. și f. (Om) prigonit, oprimat, împilat; (impr.) (om) chinuit. – V. asupri. DOOM
asuprít (-su-prit) adj. m., s. m., pl. asupríți; adj. f., s. f. asuprítă, pl. asupríte
asuprite
ASUPRÍT, -Ă, asupriți, -te, adj., s. m. și f. (Om) prigonit, oprimat, împilat; (impr.) (om) chinuit. – V. asupri. DOOM
asuprít (-su-prit) adj. m., s. m., pl. asupríți; adj. f., s. f. asuprítă, pl. asupríte
asupritei
ASUPRÍT, -Ă, asupriți, -te, adj., s. m. și f. (Om) prigonit, oprimat, împilat; (impr.) (om) chinuit. – V. asupri. DOOM
asuprít (-su-prit) adj. m., s. m., pl. asupríți; adj. f., s. f. asuprítă, pl. asupríte
asupritei
ASUPRÍT, -Ă, asupriți, -te, adj., s. m. și f. (Om) prigonit, oprimat, împilat; (impr.) (om) chinuit. – V. asupri. DOOM
asuprít (-su-prit) adj. m., s. m., pl. asupríți; adj. f., s. f. asuprítă, pl. asupríte
asupritele
ASUPRÍT, -Ă, asupriți, -te, adj., s. m. și f. (Om) prigonit, oprimat, împilat; (impr.) (om) chinuit. – V. asupri. DOOM
asuprít (-su-prit) adj. m., s. m., pl. asupríți; adj. f., s. f. asuprítă, pl. asupríte
asupritele
ASUPRÍT, -Ă, asupriți, -te, adj., s. m. și f. (Om) prigonit, oprimat, împilat; (impr.) (om) chinuit. – V. asupri. DOOM
asuprít (-su-prit) adj. m., s. m., pl. asupríți; adj. f., s. f. asuprítă, pl. asupríte
asupritelor
ASUPRÍT, -Ă, asupriți, -te, adj., s. m. și f. (Om) prigonit, oprimat, împilat; (impr.) (om) chinuit. – V. asupri. DOOM
asuprít (-su-prit) adj. m., s. m., pl. asupríți; adj. f., s. f. asuprítă, pl. asupríte
asupritelor
ASUPRÍT, -Ă, asupriți, -te, adj., s. m. și f. (Om) prigonit, oprimat, împilat; (impr.) (om) chinuit. – V. asupri. DOOM
asuprít (-su-prit) adj. m., s. m., pl. asupríți; adj. f., s. f. asuprítă, pl. asupríte
asupritoare
ASUPRITÓR, -OÁRE, asupritori, -oare, s. m. și f. Persoană care asuprește. ♦ (Adjectival; despre oameni și acțiunile lor) Care asuprește. Măsuri asupritoare. - Asupri + suf. -tor. DOOM
asupritór (-su-pri-) s. m., pl. asupritóri
asupritoarea
ASUPRITÓR, -OÁRE, asupritori, -oare, s. m. și f. Persoană care asuprește. ♦ (Adjectival; despre oameni și acțiunile lor) Care asuprește. Măsuri asupritoare. - Asupri + suf. -tor. DOOM
asupritór (-su-pri-) s. m., pl. asupritóri
asupritoarei
ASUPRITÓR, -OÁRE, asupritori, -oare, s. m. și f. Persoană care asuprește. ♦ (Adjectival; despre oameni și acțiunile lor) Care asuprește. Măsuri asupritoare. - Asupri + suf. -tor. DOOM
asupritór (-su-pri-) s. m., pl. asupritóri
asupritoarele
ASUPRITÓR, -OÁRE, asupritori, -oare, s. m. și f. Persoană care asuprește. ♦ (Adjectival; despre oameni și acțiunile lor) Care asuprește. Măsuri asupritoare. - Asupri + suf. -tor. DOOM
asupritór (-su-pri-) s. m., pl. asupritóri
asupritoarelor
ASUPRITÓR, -OÁRE, asupritori, -oare, s. m. și f. Persoană care asuprește. ♦ (Adjectival; despre oameni și acțiunile lor) Care asuprește. Măsuri asupritoare. - Asupri + suf. -tor. DOOM
asupritór (-su-pri-) s. m., pl. asupritóri
asupritor
ASUPRITÓR, -OÁRE, asupritori, -oare, s. m. și f. Persoană care asuprește. ♦ (Adjectival; despre oameni și acțiunile lor) Care asuprește. Măsuri asupritoare. - Asupri + suf. -tor. DOOM
asupritór (-su-pri-) s. m., pl. asupritóri
asupritori
ASUPRITÓR, -OÁRE, asupritori, -oare, s. m. și f. Persoană care asuprește. ♦ (Adjectival; despre oameni și acțiunile lor) Care asuprește. Măsuri asupritoare. - Asupri + suf. -tor. DOOM
asupritór (-su-pri-) s. m., pl. asupritóri
asupritorii
ASUPRITÓR, -OÁRE, asupritori, -oare, s. m. și f. Persoană care asuprește. ♦ (Adjectival; despre oameni și acțiunile lor) Care asuprește. Măsuri asupritoare. - Asupri + suf. -tor. DOOM
asupritór (-su-pri-) s. m., pl. asupritóri
asupritorilor
ASUPRITÓR, -OÁRE, asupritori, -oare, s. m. și f. Persoană care asuprește. ♦ (Adjectival; despre oameni și acțiunile lor) Care asuprește. Măsuri asupritoare. - Asupri + suf. -tor. DOOM
asupritór (-su-pri-) s. m., pl. asupritóri
asupritorul
ASUPRITÓR, -OÁRE, asupritori, -oare, s. m. și f. Persoană care asuprește. ♦ (Adjectival; despre oameni și acțiunile lor) Care asuprește. Măsuri asupritoare. - Asupri + suf. -tor. DOOM
asupritór (-su-pri-) s. m., pl. asupritóri
asupritorului
ASUPRITÓR, -OÁRE, asupritori, -oare, s. m. și f. Persoană care asuprește. ♦ (Adjectival; despre oameni și acțiunile lor) Care asuprește. Măsuri asupritoare. - Asupri + suf. -tor. DOOM
asupritór (-su-pri-) s. m., pl. asupritóri
asupritul
ASUPRÍT, -Ă, asupriți, -te, adj., s. m. și f. (Om) prigonit, oprimat, împilat; (impr.) (om) chinuit. – V. asupri. DOOM
asuprít (-su-prit) adj. m., s. m., pl. asupríți; adj. f., s. f. asuprítă, pl. asupríte
asupritul
ASUPRÍT, -Ă, asupriți, -te, adj., s. m. și f. (Om) prigonit, oprimat, împilat; (impr.) (om) chinuit. – V. asupri. DOOM
asuprít (-su-prit) adj. m., s. m., pl. asupríți; adj. f., s. f. asuprítă, pl. asupríte
asupritului
ASUPRÍT, -Ă, asupriți, -te, adj., s. m. și f. (Om) prigonit, oprimat, împilat; (impr.) (om) chinuit. – V. asupri. DOOM
asuprít (-su-prit) adj. m., s. m., pl. asupríți; adj. f., s. f. asuprítă, pl. asupríte
asupritului
ASUPRÍT, -Ă, asupriți, -te, adj., s. m. și f. (Om) prigonit, oprimat, împilat; (impr.) (om) chinuit. – V. asupri. DOOM
asuprít (-su-prit) adj. m., s. m., pl. asupríți; adj. f., s. f. asuprítă, pl. asupríte
asupriși
ASUPRÍ, asupresc, vb. IV. Tranz. A prigoni, a oprima, a împila; a exploata. ♦ (Impr.) A chinui. – Din asupra. DOOM
asuprí (a ~) (-su-pri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asuprésc, imperf. 3 sg. asupreá; conj. prez. 3 să asupreáscă
asupriți
ASUPRÍ, asupresc, vb. IV. Tranz. A prigoni, a oprima, a împila; a exploata. ♦ (Impr.) A chinui. – Din asupra. DOOM
asuprí (a ~) (-su-pri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asuprésc, imperf. 3 sg. asupreá; conj. prez. 3 să asupreáscă
asupriți
ASUPRÍT, -Ă, asupriți, -te, adj., s. m. și f. (Om) prigonit, oprimat, împilat; (impr.) (om) chinuit. – V. asupri. DOOM
asuprít (-su-prit) adj. m., s. m., pl. asupríți; adj. f., s. f. asuprítă, pl. asupríte
asupriți
ASUPRÍT, -Ă, asupriți, -te, adj., s. m. și f. (Om) prigonit, oprimat, împilat; (impr.) (om) chinuit. – V. asupri. DOOM
asuprít (-su-prit) adj. m., s. m., pl. asupríți; adj. f., s. f. asuprítă, pl. asupríte
asupriții
ASUPRÍT, -Ă, asupriți, -te, adj., s. m. și f. (Om) prigonit, oprimat, împilat; (impr.) (om) chinuit. – V. asupri. DOOM
asuprít (-su-prit) adj. m., s. m., pl. asupríți; adj. f., s. f. asuprítă, pl. asupríte
asupriții
ASUPRÍT, -Ă, asupriți, -te, adj., s. m. și f. (Om) prigonit, oprimat, împilat; (impr.) (om) chinuit. – V. asupri. DOOM
asuprít (-su-prit) adj. m., s. m., pl. asupríți; adj. f., s. f. asuprítă, pl. asupríte
asupriților
ASUPRÍT, -Ă, asupriți, -te, adj., s. m. și f. (Om) prigonit, oprimat, împilat; (impr.) (om) chinuit. – V. asupri. DOOM
asuprít (-su-prit) adj. m., s. m., pl. asupríți; adj. f., s. f. asuprítă, pl. asupríte
asupriților
ASUPRÍT, -Ă, asupriți, -te, adj., s. m. și f. (Om) prigonit, oprimat, împilat; (impr.) (om) chinuit. – V. asupri. DOOM
asuprít (-su-prit) adj. m., s. m., pl. asupríți; adj. f., s. f. asuprítă, pl. asupríte
asurzea
ASURZÍ, asurzesc, vb. IV. Intranz. A deveni surd. ♦ Tranz. A face ca cineva să-și piardă (temporar) auzul; (prin exagerare, despre sunete puternice, zgomote etc.) a face ca cineva să nu mai audă sau să nu mai înțeleagă un anumit lucru. – Lat. *assurdire. DOOM
asurzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asurzésc, imperf. 3 sg. asurzeá; conj. prez. 3 să asurzeáscă
asurzeai
ASURZÍ, asurzesc, vb. IV. Intranz. A deveni surd. ♦ Tranz. A face ca cineva să-și piardă (temporar) auzul; (prin exagerare, despre sunete puternice, zgomote etc.) a face ca cineva să nu mai audă sau să nu mai înțeleagă un anumit lucru. – Lat. *assurdire. DOOM
asurzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asurzésc, imperf. 3 sg. asurzeá; conj. prez. 3 să asurzeáscă
asurzeam
ASURZÍ, asurzesc, vb. IV. Intranz. A deveni surd. ♦ Tranz. A face ca cineva să-și piardă (temporar) auzul; (prin exagerare, despre sunete puternice, zgomote etc.) a face ca cineva să nu mai audă sau să nu mai înțeleagă un anumit lucru. – Lat. *assurdire. DOOM
asurzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asurzésc, imperf. 3 sg. asurzeá; conj. prez. 3 să asurzeáscă
asurzească
ASURZÍ, asurzesc, vb. IV. Intranz. A deveni surd. ♦ Tranz. A face ca cineva să-și piardă (temporar) auzul; (prin exagerare, despre sunete puternice, zgomote etc.) a face ca cineva să nu mai audă sau să nu mai înțeleagă un anumit lucru. – Lat. *assurdire. DOOM
asurzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asurzésc, imperf. 3 sg. asurzeá; conj. prez. 3 să asurzeáscă
asurzeau
ASURZÍ, asurzesc, vb. IV. Intranz. A deveni surd. ♦ Tranz. A face ca cineva să-și piardă (temporar) auzul; (prin exagerare, despre sunete puternice, zgomote etc.) a face ca cineva să nu mai audă sau să nu mai înțeleagă un anumit lucru. – Lat. *assurdire. DOOM
asurzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asurzésc, imperf. 3 sg. asurzeá; conj. prez. 3 să asurzeáscă
asurzeați
ASURZÍ, asurzesc, vb. IV. Intranz. A deveni surd. ♦ Tranz. A face ca cineva să-și piardă (temporar) auzul; (prin exagerare, despre sunete puternice, zgomote etc.) a face ca cineva să nu mai audă sau să nu mai înțeleagă un anumit lucru. – Lat. *assurdire. DOOM
asurzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asurzésc, imperf. 3 sg. asurzeá; conj. prez. 3 să asurzeáscă
asurzesc
ASURZÍ, asurzesc, vb. IV. Intranz. A deveni surd. ♦ Tranz. A face ca cineva să-și piardă (temporar) auzul; (prin exagerare, despre sunete puternice, zgomote etc.) a face ca cineva să nu mai audă sau să nu mai înțeleagă un anumit lucru. – Lat. *assurdire. DOOM
asurzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asurzésc, imperf. 3 sg. asurzeá; conj. prez. 3 să asurzeáscă
asurzește
ASURZÍ, asurzesc, vb. IV. Intranz. A deveni surd. ♦ Tranz. A face ca cineva să-și piardă (temporar) auzul; (prin exagerare, despre sunete puternice, zgomote etc.) a face ca cineva să nu mai audă sau să nu mai înțeleagă un anumit lucru. – Lat. *assurdire. DOOM
asurzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asurzésc, imperf. 3 sg. asurzeá; conj. prez. 3 să asurzeáscă
asurzești
ASURZÍ, asurzesc, vb. IV. Intranz. A deveni surd. ♦ Tranz. A face ca cineva să-și piardă (temporar) auzul; (prin exagerare, despre sunete puternice, zgomote etc.) a face ca cineva să nu mai audă sau să nu mai înțeleagă un anumit lucru. – Lat. *assurdire. DOOM
asurzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asurzésc, imperf. 3 sg. asurzeá; conj. prez. 3 să asurzeáscă
asurzi
ASURZÍ, asurzesc, vb. IV. Intranz. A deveni surd. ♦ Tranz. A face ca cineva să-și piardă (temporar) auzul; (prin exagerare, despre sunete puternice, zgomote etc.) a face ca cineva să nu mai audă sau să nu mai înțeleagă un anumit lucru. – Lat. *assurdire. DOOM
asurzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asurzésc, imperf. 3 sg. asurzeá; conj. prez. 3 să asurzeáscă
asurzii
ASURZÍ, asurzesc, vb. IV. Intranz. A deveni surd. ♦ Tranz. A face ca cineva să-și piardă (temporar) auzul; (prin exagerare, despre sunete puternice, zgomote etc.) a face ca cineva să nu mai audă sau să nu mai înțeleagă un anumit lucru. – Lat. *assurdire. DOOM
asurzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asurzésc, imperf. 3 sg. asurzeá; conj. prez. 3 să asurzeáscă
asurzim
ASURZÍ, asurzesc, vb. IV. Intranz. A deveni surd. ♦ Tranz. A face ca cineva să-și piardă (temporar) auzul; (prin exagerare, despre sunete puternice, zgomote etc.) a face ca cineva să nu mai audă sau să nu mai înțeleagă un anumit lucru. – Lat. *assurdire. DOOM
asurzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asurzésc, imperf. 3 sg. asurzeá; conj. prez. 3 să asurzeáscă
asurzind
ASURZÍ, asurzesc, vb. IV. Intranz. A deveni surd. ♦ Tranz. A face ca cineva să-și piardă (temporar) auzul; (prin exagerare, despre sunete puternice, zgomote etc.) a face ca cineva să nu mai audă sau să nu mai înțeleagă un anumit lucru. – Lat. *assurdire. DOOM
asurzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asurzésc, imperf. 3 sg. asurzeá; conj. prez. 3 să asurzeáscă
asurzire
ASURZÍ, asurzesc, vb. IV. Intranz. A deveni surd. ♦ Tranz. A face ca cineva să-și piardă (temporar) auzul; (prin exagerare, despre sunete puternice, zgomote etc.) a face ca cineva să nu mai audă sau să nu mai înțeleagă un anumit lucru. – Lat. *assurdire. DOOM
asurzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asurzésc, imperf. 3 sg. asurzeá; conj. prez. 3 să asurzeáscă
asurzire
ASURZÍRE s. f. Acțiunea de a asurzi și rezultatul ei. – V. asurzi. DOOM
asurzíre s. f., g.-d. art. asurzírii
asurzirea
ASURZÍRE s. f. Acțiunea de a asurzi și rezultatul ei. – V. asurzi. DOOM
asurzíre s. f., g.-d. art. asurzírii
asurziri
ASURZÍRE s. f. Acțiunea de a asurzi și rezultatul ei. – V. asurzi. DOOM
asurzíre s. f., g.-d. art. asurzírii
asurzirii
ASURZÍRE s. f. Acțiunea de a asurzi și rezultatul ei. – V. asurzi. DOOM
asurzíre s. f., g.-d. art. asurzírii
asurzirile
ASURZÍRE s. f. Acțiunea de a asurzi și rezultatul ei. – V. asurzi. DOOM
asurzíre s. f., g.-d. art. asurzírii
asurzirilor
ASURZÍRE s. f. Acțiunea de a asurzi și rezultatul ei. – V. asurzi. DOOM
asurzíre s. f., g.-d. art. asurzírii
asurziră
ASURZÍ, asurzesc, vb. IV. Intranz. A deveni surd. ♦ Tranz. A face ca cineva să-și piardă (temporar) auzul; (prin exagerare, despre sunete puternice, zgomote etc.) a face ca cineva să nu mai audă sau să nu mai înțeleagă un anumit lucru. – Lat. *assurdire. DOOM
asurzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asurzésc, imperf. 3 sg. asurzeá; conj. prez. 3 să asurzeáscă
asurzirăm
ASURZÍ, asurzesc, vb. IV. Intranz. A deveni surd. ♦ Tranz. A face ca cineva să-și piardă (temporar) auzul; (prin exagerare, despre sunete puternice, zgomote etc.) a face ca cineva să nu mai audă sau să nu mai înțeleagă un anumit lucru. – Lat. *assurdire. DOOM
asurzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asurzésc, imperf. 3 sg. asurzeá; conj. prez. 3 să asurzeáscă
asurzirăți
ASURZÍ, asurzesc, vb. IV. Intranz. A deveni surd. ♦ Tranz. A face ca cineva să-și piardă (temporar) auzul; (prin exagerare, despre sunete puternice, zgomote etc.) a face ca cineva să nu mai audă sau să nu mai înțeleagă un anumit lucru. – Lat. *assurdire. DOOM
asurzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asurzésc, imperf. 3 sg. asurzeá; conj. prez. 3 să asurzeáscă
asurzise
ASURZÍ, asurzesc, vb. IV. Intranz. A deveni surd. ♦ Tranz. A face ca cineva să-și piardă (temporar) auzul; (prin exagerare, despre sunete puternice, zgomote etc.) a face ca cineva să nu mai audă sau să nu mai înțeleagă un anumit lucru. – Lat. *assurdire. DOOM
asurzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asurzésc, imperf. 3 sg. asurzeá; conj. prez. 3 să asurzeáscă
asurzisem
ASURZÍ, asurzesc, vb. IV. Intranz. A deveni surd. ♦ Tranz. A face ca cineva să-și piardă (temporar) auzul; (prin exagerare, despre sunete puternice, zgomote etc.) a face ca cineva să nu mai audă sau să nu mai înțeleagă un anumit lucru. – Lat. *assurdire. DOOM
asurzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asurzésc, imperf. 3 sg. asurzeá; conj. prez. 3 să asurzeáscă
asurziseră
ASURZÍ, asurzesc, vb. IV. Intranz. A deveni surd. ♦ Tranz. A face ca cineva să-și piardă (temporar) auzul; (prin exagerare, despre sunete puternice, zgomote etc.) a face ca cineva să nu mai audă sau să nu mai înțeleagă un anumit lucru. – Lat. *assurdire. DOOM
asurzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asurzésc, imperf. 3 sg. asurzeá; conj. prez. 3 să asurzeáscă
asurziserăm
ASURZÍ, asurzesc, vb. IV. Intranz. A deveni surd. ♦ Tranz. A face ca cineva să-și piardă (temporar) auzul; (prin exagerare, despre sunete puternice, zgomote etc.) a face ca cineva să nu mai audă sau să nu mai înțeleagă un anumit lucru. – Lat. *assurdire. DOOM
asurzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asurzésc, imperf. 3 sg. asurzeá; conj. prez. 3 să asurzeáscă
asurziserăți
ASURZÍ, asurzesc, vb. IV. Intranz. A deveni surd. ♦ Tranz. A face ca cineva să-și piardă (temporar) auzul; (prin exagerare, despre sunete puternice, zgomote etc.) a face ca cineva să nu mai audă sau să nu mai înțeleagă un anumit lucru. – Lat. *assurdire. DOOM
asurzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asurzésc, imperf. 3 sg. asurzeá; conj. prez. 3 să asurzeáscă
asurziseși
ASURZÍ, asurzesc, vb. IV. Intranz. A deveni surd. ♦ Tranz. A face ca cineva să-și piardă (temporar) auzul; (prin exagerare, despre sunete puternice, zgomote etc.) a face ca cineva să nu mai audă sau să nu mai înțeleagă un anumit lucru. – Lat. *assurdire. DOOM
asurzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asurzésc, imperf. 3 sg. asurzeá; conj. prez. 3 să asurzeáscă
asurziseți
ASURZÍ, asurzesc, vb. IV. Intranz. A deveni surd. ♦ Tranz. A face ca cineva să-și piardă (temporar) auzul; (prin exagerare, despre sunete puternice, zgomote etc.) a face ca cineva să nu mai audă sau să nu mai înțeleagă un anumit lucru. – Lat. *assurdire. DOOM
asurzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asurzésc, imperf. 3 sg. asurzeá; conj. prez. 3 să asurzeáscă
asurzit
ASURZÍ, asurzesc, vb. IV. Intranz. A deveni surd. ♦ Tranz. A face ca cineva să-și piardă (temporar) auzul; (prin exagerare, despre sunete puternice, zgomote etc.) a face ca cineva să nu mai audă sau să nu mai înțeleagă un anumit lucru. – Lat. *assurdire. DOOM
asurzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asurzésc, imperf. 3 sg. asurzeá; conj. prez. 3 să asurzeáscă
asurzit
ASURZÍ, asurzesc, vb. IV. Intranz. A deveni surd. ♦ Tranz. A face ca cineva să-și piardă (temporar) auzul; (prin exagerare, despre sunete puternice, zgomote etc.) a face ca cineva să nu mai audă sau să nu mai înțeleagă un anumit lucru. – Din lat. *assurdire.
asurzita
ASURZÍ, asurzesc, vb. IV. Intranz. A deveni surd. ♦ Tranz. A face ca cineva să-și piardă (temporar) auzul; (prin exagerare, despre sunete puternice, zgomote etc.) a face ca cineva să nu mai audă sau să nu mai înțeleagă un anumit lucru. – Din lat. *assurdire.
asurzite
ASURZÍ, asurzesc, vb. IV. Intranz. A deveni surd. ♦ Tranz. A face ca cineva să-și piardă (temporar) auzul; (prin exagerare, despre sunete puternice, zgomote etc.) a face ca cineva să nu mai audă sau să nu mai înțeleagă un anumit lucru. – Din lat. *assurdire.
asurzitei
ASURZÍ, asurzesc, vb. IV. Intranz. A deveni surd. ♦ Tranz. A face ca cineva să-și piardă (temporar) auzul; (prin exagerare, despre sunete puternice, zgomote etc.) a face ca cineva să nu mai audă sau să nu mai înțeleagă un anumit lucru. – Din lat. *assurdire.
asurzitele
ASURZÍ, asurzesc, vb. IV. Intranz. A deveni surd. ♦ Tranz. A face ca cineva să-și piardă (temporar) auzul; (prin exagerare, despre sunete puternice, zgomote etc.) a face ca cineva să nu mai audă sau să nu mai înțeleagă un anumit lucru. – Din lat. *assurdire.
asurzitelor
ASURZÍ, asurzesc, vb. IV. Intranz. A deveni surd. ♦ Tranz. A face ca cineva să-și piardă (temporar) auzul; (prin exagerare, despre sunete puternice, zgomote etc.) a face ca cineva să nu mai audă sau să nu mai înțeleagă un anumit lucru. – Din lat. *assurdire.
asurzitoare
ASURZITÓR, -OÁRE, asurzitori, -oare, adj. (Despre zgomote sau surse de zgomote) Care asurzește; p. ext. extrem de intens, de puternic. – Asurzi + suf. -tor. DOOM
asurzitór adj. m., pl. asurzitóri; f. sg. și pl. asurzitoáre
asurzitoarea
ASURZITÓR, -OÁRE, asurzitori, -oare, adj. (Despre zgomote sau surse de zgomote) Care asurzește; p. ext. extrem de intens, de puternic. – Asurzi + suf. -tor. DOOM
asurzitór adj. m., pl. asurzitóri; f. sg. și pl. asurzitoáre
asurzitoarei
ASURZITÓR, -OÁRE, asurzitori, -oare, adj. (Despre zgomote sau surse de zgomote) Care asurzește; p. ext. extrem de intens, de puternic. – Asurzi + suf. -tor. DOOM
asurzitór adj. m., pl. asurzitóri; f. sg. și pl. asurzitoáre
asurzitoarele
ASURZITÓR, -OÁRE, asurzitori, -oare, adj. (Despre zgomote sau surse de zgomote) Care asurzește; p. ext. extrem de intens, de puternic. – Asurzi + suf. -tor. DOOM
asurzitór adj. m., pl. asurzitóri; f. sg. și pl. asurzitoáre
asurzitoarelor
ASURZITÓR, -OÁRE, asurzitori, -oare, adj. (Despre zgomote sau surse de zgomote) Care asurzește; p. ext. extrem de intens, de puternic. – Asurzi + suf. -tor. DOOM
asurzitór adj. m., pl. asurzitóri; f. sg. și pl. asurzitoáre
asurzitor
ASURZITÓR, -OÁRE, asurzitori, -oare, adj. (Despre zgomote sau surse de zgomote) Care asurzește; p. ext. extrem de intens, de puternic. – Asurzi + suf. -tor. DOOM
asurzitór adj. m., pl. asurzitóri; f. sg. și pl. asurzitoáre
asurzitori
ASURZITÓR, -OÁRE, asurzitori, -oare, adj. (Despre zgomote sau surse de zgomote) Care asurzește; p. ext. extrem de intens, de puternic. – Asurzi + suf. -tor. DOOM
asurzitór adj. m., pl. asurzitóri; f. sg. și pl. asurzitoáre
asurzitorii
ASURZITÓR, -OÁRE, asurzitori, -oare, adj. (Despre zgomote sau surse de zgomote) Care asurzește; p. ext. extrem de intens, de puternic. – Asurzi + suf. -tor. DOOM
asurzitór adj. m., pl. asurzitóri; f. sg. și pl. asurzitoáre
asurzitorilor
ASURZITÓR, -OÁRE, asurzitori, -oare, adj. (Despre zgomote sau surse de zgomote) Care asurzește; p. ext. extrem de intens, de puternic. – Asurzi + suf. -tor. DOOM
asurzitór adj. m., pl. asurzitóri; f. sg. și pl. asurzitoáre
asurzitorul
ASURZITÓR, -OÁRE, asurzitori, -oare, adj. (Despre zgomote sau surse de zgomote) Care asurzește; p. ext. extrem de intens, de puternic. – Asurzi + suf. -tor. DOOM
asurzitór adj. m., pl. asurzitóri; f. sg. și pl. asurzitoáre
asurzitorului
ASURZITÓR, -OÁRE, asurzitori, -oare, adj. (Despre zgomote sau surse de zgomote) Care asurzește; p. ext. extrem de intens, de puternic. – Asurzi + suf. -tor. DOOM
asurzitór adj. m., pl. asurzitóri; f. sg. și pl. asurzitoáre
asurzitul
ASURZÍ, asurzesc, vb. IV. Intranz. A deveni surd. ♦ Tranz. A face ca cineva să-și piardă (temporar) auzul; (prin exagerare, despre sunete puternice, zgomote etc.) a face ca cineva să nu mai audă sau să nu mai înțeleagă un anumit lucru. – Din lat. *assurdire.
asurzitului
ASURZÍ, asurzesc, vb. IV. Intranz. A deveni surd. ♦ Tranz. A face ca cineva să-și piardă (temporar) auzul; (prin exagerare, despre sunete puternice, zgomote etc.) a face ca cineva să nu mai audă sau să nu mai înțeleagă un anumit lucru. – Din lat. *assurdire.
asurziși
ASURZÍ, asurzesc, vb. IV. Intranz. A deveni surd. ♦ Tranz. A face ca cineva să-și piardă (temporar) auzul; (prin exagerare, despre sunete puternice, zgomote etc.) a face ca cineva să nu mai audă sau să nu mai înțeleagă un anumit lucru. – Lat. *assurdire. DOOM
asurzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asurzésc, imperf. 3 sg. asurzeá; conj. prez. 3 să asurzeáscă
asurziți
ASURZÍ, asurzesc, vb. IV. Intranz. A deveni surd. ♦ Tranz. A face ca cineva să-și piardă (temporar) auzul; (prin exagerare, despre sunete puternice, zgomote etc.) a face ca cineva să nu mai audă sau să nu mai înțeleagă un anumit lucru. – Lat. *assurdire. DOOM
asurzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asurzésc, imperf. 3 sg. asurzeá; conj. prez. 3 să asurzeáscă
asurziți
ASURZÍ, asurzesc, vb. IV. Intranz. A deveni surd. ♦ Tranz. A face ca cineva să-și piardă (temporar) auzul; (prin exagerare, despre sunete puternice, zgomote etc.) a face ca cineva să nu mai audă sau să nu mai înțeleagă un anumit lucru. – Din lat. *assurdire.
asurziții
ASURZÍ, asurzesc, vb. IV. Intranz. A deveni surd. ♦ Tranz. A face ca cineva să-și piardă (temporar) auzul; (prin exagerare, despre sunete puternice, zgomote etc.) a face ca cineva să nu mai audă sau să nu mai înțeleagă un anumit lucru. – Din lat. *assurdire.
asurziților
ASURZÍ, asurzesc, vb. IV. Intranz. A deveni surd. ♦ Tranz. A face ca cineva să-și piardă (temporar) auzul; (prin exagerare, despre sunete puternice, zgomote etc.) a face ca cineva să nu mai audă sau să nu mai înțeleagă un anumit lucru. – Din lat. *assurdire.
asuzi
ASUDÁ, asúd, vb. I. Intranz. 1. A secreta sudoare; a transpira, a năduși. ◊ Expr. (Ir.) A asuda sub limbă, se zice despre cei care se plâng că au muncit din greu, fără să fi făcut în realitate (mai) nimic. ♦ A se aburi. Pereții asudă. 2. Fig. A munci depunând mari eforturi; a osteni, a trudi. – Lat. assudare. DOOM
asudá (a ~) vb., ind. prez. 3 asúdă
asămăna
ASĂMĂNÁ vb. I v. asemăna.
asămănare
ASĂMĂNÁRE s. f. v. asemănare.