aoace
aoáce, adv. – Acolo, colo. Var. aoaci. – Mr. auați. Lat. illāc-ce, cu a- caracteristic funcției adv. (DAR). Din lat. *ad hocce, după Philippide, ZRPh., XXXI, 1907, p. 292, și Pascu, I, 46. În Trans. de V.
aoleo
AOLÉU interj. Exclamație care exprimă durere, spaimă, dor, mirare. [Var.: aléu, aoleó, auléu, oleó, oleoleó, oléu interj.] – Onomatopee. DOOM
auléu v. aoléu
aoleu
AOLÉU interj. Exclamație care exprimă durere, spaimă, dor, mirare. [Var.: aléu, aoleó, auléu, oleó, oleoleó, oléu interj.] – Onomatopee. DOOM
auléu v. aoléu
aolică
AOLÍCĂ interj. (Pop.) Diminutiv al lui aoleu. – Aoleu + suf. -ică. DOOM
aolícă (pop.) interj.
aorist
AORÍST, aoriste, s. n. Timp verbal, în unele limbi vechi, care exprimă o acțiune trecută nedeterminată. – Din fr. aoriste, lat. aoristus. DOOM
aoríst s. n., pl. aoríste
aorist
AORÍST s.n. Formă temporală a unor limbi (ca sanscrita, greaca veche, slava bisericească etc.) care exprimă aspectul momentan al unei acțiuni trecute, fără nici o referire la prezent. [Pron. a-o-, pl. -te, -turi. / < fr. aoriste, lat. aoristus < a – fără, oristos – mărginit, determinat].
aoriste
AORÍST, aoriste, s. n. Timp verbal, în unele limbi vechi, care exprimă o acțiune trecută nedeterminată. – Din fr. aoriste, lat. aoristus. DOOM
aoríst s. n., pl. aoríste
aoristele
AORÍST, aoriste, s. n. Timp verbal, în unele limbi vechi, care exprimă o acțiune trecută nedeterminată. – Din fr. aoriste, lat. aoristus. DOOM
aoríst s. n., pl. aoríste
aoristelor
AORÍST, aoriste, s. n. Timp verbal, în unele limbi vechi, care exprimă o acțiune trecută nedeterminată. – Din fr. aoriste, lat. aoristus. DOOM
aoríst s. n., pl. aoríste
aoristic
AORÍSTIC, -Ă adj. Referitor la aorist. [< fr. aoristique].
aoristica
AORÍSTIC, -Ă adj. Referitor la aorist. [< fr. aoristique].
aoristice
AORÍSTIC, -Ă adj. Referitor la aorist. [< fr. aoristique].
aoristicei
AORÍSTIC, -Ă adj. Referitor la aorist. [< fr. aoristique].
aoristicele
AORÍSTIC, -Ă adj. Referitor la aorist. [< fr. aoristique].
aoristicelor
AORÍSTIC, -Ă adj. Referitor la aorist. [< fr. aoristique].
aoristici
AORÍSTIC, -Ă adj. Referitor la aorist. [< fr. aoristique].
aoristicii
AORÍSTIC, -Ă adj. Referitor la aorist. [< fr. aoristique].
aoristicilor
AORÍSTIC, -Ă adj. Referitor la aorist. [< fr. aoristique].
aoristicul
AORÍSTIC, -Ă adj. Referitor la aorist. [< fr. aoristique].
aoristicului
AORÍSTIC, -Ă adj. Referitor la aorist. [< fr. aoristique].
aoristul
AORÍST, aoriste, s. n. Timp verbal, în unele limbi vechi, care exprimă o acțiune trecută nedeterminată. – Din fr. aoriste, lat. aoristus. DOOM
aoríst s. n., pl. aoríste
aoristului
AORÍST, aoriste, s. n. Timp verbal, în unele limbi vechi, care exprimă o acțiune trecută nedeterminată. – Din fr. aoriste, lat. aoristus. DOOM
aoríst s. n., pl. aoríste
aoroi
a o roi expr. v. roi
aorta
AÓRTĂ, aorte, s. f. Cea mai mare arteră a corpului la vertebrate, care duce sângele oxigenat de la inimă în tot corpul. ◊ (Adjectival) Artera aortă. – Din fr. aorte. DOOM
aórtă s. f., g.-d. art. aórtei; pl. aórte
aorte
AÓRTĂ, aorte, s. f. Cea mai mare arteră a corpului la vertebrate, care duce sângele oxigenat de la inimă în tot corpul. ◊ (Adjectival) Artera aortă. – Din fr. aorte. DOOM
aórtă s. f., g.-d. art. aórtei; pl. aórte
aortectomie
AORTECTOMÍE s.f. Ablațiune a unei părți din aortă. [< fr. aortectomie].
aortei
AÓRTĂ, aorte, s. f. Cea mai mare arteră a corpului la vertebrate, care duce sângele oxigenat de la inimă în tot corpul. ◊ (Adjectival) Artera aortă. – Din fr. aorte. DOOM
aórtă s. f., g.-d. art. aórtei; pl. aórte
aortele
AÓRTĂ, aorte, s. f. Cea mai mare arteră a corpului la vertebrate, care duce sângele oxigenat de la inimă în tot corpul. ◊ (Adjectival) Artera aortă. – Din fr. aorte. DOOM
aórtă s. f., g.-d. art. aórtei; pl. aórte
aortelor
AÓRTĂ, aorte, s. f. Cea mai mare arteră a corpului la vertebrate, care duce sângele oxigenat de la inimă în tot corpul. ◊ (Adjectival) Artera aortă. – Din fr. aorte. DOOM
aórtă s. f., g.-d. art. aórtei; pl. aórte
aortic
AÓRTIC, -Ă, aortici, -ce, adj. Care aparține aortei, privitor la aortă. – Din fr. aortique. DOOM
aórtic adj. m., pl. aórtici; f. aórtică, pl. aórtice
aortica
AÓRTIC, -Ă, aortici, -ce, adj. Care aparține aortei, privitor la aortă. – Din fr. aortique. DOOM
aórtic adj. m., pl. aórtici; f. aórtică, pl. aórtice
aortice
AÓRTIC, -Ă, aortici, -ce, adj. Care aparține aortei, privitor la aortă. – Din fr. aortique. DOOM
aórtic adj. m., pl. aórtici; f. aórtică, pl. aórtice
aorticei
AÓRTIC, -Ă, aortici, -ce, adj. Care aparține aortei, privitor la aortă. – Din fr. aortique. DOOM
aórtic adj. m., pl. aórtici; f. aórtică, pl. aórtice
aorticele
AÓRTIC, -Ă, aortici, -ce, adj. Care aparține aortei, privitor la aortă. – Din fr. aortique. DOOM
aórtic adj. m., pl. aórtici; f. aórtică, pl. aórtice
aorticelor
AÓRTIC, -Ă, aortici, -ce, adj. Care aparține aortei, privitor la aortă. – Din fr. aortique. DOOM
aórtic adj. m., pl. aórtici; f. aórtică, pl. aórtice
aortici
AÓRTIC, -Ă, aortici, -ce, adj. Care aparține aortei, privitor la aortă. – Din fr. aortique. DOOM
aórtic adj. m., pl. aórtici; f. aórtică, pl. aórtice
aorticii
AÓRTIC, -Ă, aortici, -ce, adj. Care aparține aortei, privitor la aortă. – Din fr. aortique. DOOM
aórtic adj. m., pl. aórtici; f. aórtică, pl. aórtice
aorticilor
AÓRTIC, -Ă, aortici, -ce, adj. Care aparține aortei, privitor la aortă. – Din fr. aortique. DOOM
aórtic adj. m., pl. aórtici; f. aórtică, pl. aórtice
aorticul
AÓRTIC, -Ă, aortici, -ce, adj. Care aparține aortei, privitor la aortă. – Din fr. aortique. DOOM
aórtic adj. m., pl. aórtici; f. aórtică, pl. aórtice
aorticului
AÓRTIC, -Ă, aortici, -ce, adj. Care aparține aortei, privitor la aortă. – Din fr. aortique. DOOM
aórtic adj. m., pl. aórtici; f. aórtică, pl. aórtice
aortita
AORTÍTĂ, aortite, s. f. Inflamație cronică a aortei. – Din fr. aortite. DOOM
aortítă (a-or-) s. f., g.-d. art. aortítei; pl. aortíte
aortite
AORTÍTĂ, aortite, s. f. Inflamație cronică a aortei. – Din fr. aortite. DOOM
aortítă (a-or-) s. f., g.-d. art. aortítei; pl. aortíte
aortitei
AORTÍTĂ, aortite, s. f. Inflamație cronică a aortei. – Din fr. aortite. DOOM
aortítă (a-or-) s. f., g.-d. art. aortítei; pl. aortíte
aortitele
AORTÍTĂ, aortite, s. f. Inflamație cronică a aortei. – Din fr. aortite. DOOM
aortítă (a-or-) s. f., g.-d. art. aortítei; pl. aortíte
aortitelor
AORTÍTĂ, aortite, s. f. Inflamație cronică a aortei. – Din fr. aortite. DOOM
aortítă (a-or-) s. f., g.-d. art. aortítei; pl. aortíte
aortografia
AORTOGRAFÍE s.f. Radiografie a aortei, făcută cu ajutorul unei substanțe de contrast. [< fr. aortographie].
aortografie
AORTOGRAFÍE s.f. Radiografie a aortei, făcută cu ajutorul unei substanțe de contrast. [< fr. aortographie].
aortografiei
AORTOGRAFÍE s.f. Radiografie a aortei, făcută cu ajutorul unei substanțe de contrast. [< fr. aortographie].
aortografii
AORTOGRAFÍE s.f. Radiografie a aortei, făcută cu ajutorul unei substanțe de contrast. [< fr. aortographie].
aortografiile
AORTOGRAFÍE s.f. Radiografie a aortei, făcută cu ajutorul unei substanțe de contrast. [< fr. aortographie].
aortografiilor
AORTOGRAFÍE s.f. Radiografie a aortei, făcută cu ajutorul unei substanțe de contrast. [< fr. aortographie].