an
AN3- v. a5-.
an
AN1 adv. (Pop.) Anul trecut, acum un an. ♦ Fig. (Precedat de „mai”) Acum câțiva ani. – Lat. anno. DOOM
an1 (pop.) adv.
an
AN2, ani, s. m. 1. Perioadă de timp care corespunde unei revoluții a Pământului în jurul Soarelui și care cuprinde 12 luni. ◊ Anul Nou = ziua de 1 ianuarie (în care se serbează începutul unui an). ◊ Loc. adv. În anul... = în cursul anului,.. La anul = în cursul anului viitor. Acum un an (sau doi ani etc.) = cu un an (sau cu doi ani etc.) în urmă. De ani și ani = de mulți ani, de multă vreme. An de (sau cu) an = în fiecare an, mereu. Cu anii = ani întregi, ani îndelungați. La (sau într-)un an o dată = o singură dată într-un an; rar. 2. (Astron.; în sintagma) An-lumină = unitate de lungime pentru măsurarea distanțelor mari, egală cu distanța străbătută de lumină într-un an. 3. Stadiu de studiu în unele forme de învățământ. ◊ (Urmat de determinări) Anii de studenție. Anii de ucenicie. 4. Măsură a vârstei unei ființe sau a vechimii unui lucru. Copil de cinci ani. 5. (La pl.) Epocă din viață; vreme. Anii copilăriei. – Lat. annus. DOOM
Ánul Nou (sărbătoare) s. propriu m., g.-d. Ánului Nou
ana
ANÁ, anale, s. f. Frânghie de care sunt suspendate cârligele carmacelor. ♦ Frânghie cu plute care se agață de marginea superioară a mrejelor și a altor plase pescărești. – Et. nec. DOOM
aná (frânghie) s. f., art. anáua, g.-d. art. análei; pl. anále, art. análele
anabaptism
ANABAPTÍSM s. n. Mișcare creștină sectară apărută în sec. XVI, exigentă în privința purității credinței, a libertății față de puterea politică și a egalității frățești, practicând rebotezarea adulților. – Din fr. anabaptisme. DOOM
anabaptísm s. n.
anabaptismul
ANABAPTÍSM s. n. Mișcare creștină sectară apărută în sec. XVI, exigentă în privința purității credinței, a libertății față de puterea politică și a egalității frățești, practicând rebotezarea adulților. – Din fr. anabaptisme. DOOM
anabaptísm s. n.
anabaptismului
ANABAPTÍSM s. n. Mișcare creștină sectară apărută în sec. XVI, exigentă în privința purității credinței, a libertății față de puterea politică și a egalității frățești, practicând rebotezarea adulților. – Din fr. anabaptisme. DOOM
anabaptísm s. n.
anabaptist
ANABAPTÍST, -Ă, anabaptiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al anabaptismului. 2. Adj. Care aparține anabaptismului, privitor la anabaptism. – Din fr. anabaptiste. DOOM
anabaptíst adj. m., s. m., pl. anabaptíști; adj. f., s. f. anabaptístă, pl. anabaptíste
anabaptist
ANABAPTÍST, -Ă, anabaptiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al anabaptismului. 2. Adj. Care aparține anabaptismului, privitor la anabaptism. – Din fr. anabaptiste. DOOM
anabaptíst adj. m., s. m., pl. anabaptíști; adj. f., s. f. anabaptístă, pl. anabaptíste
anabaptista
ANABAPTÍST, -Ă, anabaptiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al anabaptismului. 2. Adj. Care aparține anabaptismului, privitor la anabaptism. – Din fr. anabaptiste. DOOM
anabaptíst adj. m., s. m., pl. anabaptíști; adj. f., s. f. anabaptístă, pl. anabaptíste
anabaptista
ANABAPTÍST, -Ă, anabaptiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al anabaptismului. 2. Adj. Care aparține anabaptismului, privitor la anabaptism. – Din fr. anabaptiste. DOOM
anabaptíst adj. m., s. m., pl. anabaptíști; adj. f., s. f. anabaptístă, pl. anabaptíste
anabaptiste
ANABAPTÍST, -Ă, anabaptiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al anabaptismului. 2. Adj. Care aparține anabaptismului, privitor la anabaptism. – Din fr. anabaptiste. DOOM
anabaptíst adj. m., s. m., pl. anabaptíști; adj. f., s. f. anabaptístă, pl. anabaptíste
anabaptiste
ANABAPTÍST, -Ă, anabaptiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al anabaptismului. 2. Adj. Care aparține anabaptismului, privitor la anabaptism. – Din fr. anabaptiste. DOOM
anabaptíst adj. m., s. m., pl. anabaptíști; adj. f., s. f. anabaptístă, pl. anabaptíste
anabaptistei
ANABAPTÍST, -Ă, anabaptiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al anabaptismului. 2. Adj. Care aparține anabaptismului, privitor la anabaptism. – Din fr. anabaptiste. DOOM
anabaptíst adj. m., s. m., pl. anabaptíști; adj. f., s. f. anabaptístă, pl. anabaptíste
anabaptistei
ANABAPTÍST, -Ă, anabaptiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al anabaptismului. 2. Adj. Care aparține anabaptismului, privitor la anabaptism. – Din fr. anabaptiste. DOOM
anabaptíst adj. m., s. m., pl. anabaptíști; adj. f., s. f. anabaptístă, pl. anabaptíste
anabaptistele
ANABAPTÍST, -Ă, anabaptiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al anabaptismului. 2. Adj. Care aparține anabaptismului, privitor la anabaptism. – Din fr. anabaptiste. DOOM
anabaptíst adj. m., s. m., pl. anabaptíști; adj. f., s. f. anabaptístă, pl. anabaptíste
anabaptistele
ANABAPTÍST, -Ă, anabaptiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al anabaptismului. 2. Adj. Care aparține anabaptismului, privitor la anabaptism. – Din fr. anabaptiste. DOOM
anabaptíst adj. m., s. m., pl. anabaptíști; adj. f., s. f. anabaptístă, pl. anabaptíste
anabaptistelor
ANABAPTÍST, -Ă, anabaptiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al anabaptismului. 2. Adj. Care aparține anabaptismului, privitor la anabaptism. – Din fr. anabaptiste. DOOM
anabaptíst adj. m., s. m., pl. anabaptíști; adj. f., s. f. anabaptístă, pl. anabaptíste
anabaptistelor
ANABAPTÍST, -Ă, anabaptiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al anabaptismului. 2. Adj. Care aparține anabaptismului, privitor la anabaptism. – Din fr. anabaptiste. DOOM
anabaptíst adj. m., s. m., pl. anabaptíști; adj. f., s. f. anabaptístă, pl. anabaptíste
anabaptistul
ANABAPTÍST, -Ă, anabaptiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al anabaptismului. 2. Adj. Care aparține anabaptismului, privitor la anabaptism. – Din fr. anabaptiste. DOOM
anabaptíst adj. m., s. m., pl. anabaptíști; adj. f., s. f. anabaptístă, pl. anabaptíste
anabaptistul
ANABAPTÍST, -Ă, anabaptiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al anabaptismului. 2. Adj. Care aparține anabaptismului, privitor la anabaptism. – Din fr. anabaptiste. DOOM
anabaptíst adj. m., s. m., pl. anabaptíști; adj. f., s. f. anabaptístă, pl. anabaptíste
anabaptistului
ANABAPTÍST, -Ă, anabaptiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al anabaptismului. 2. Adj. Care aparține anabaptismului, privitor la anabaptism. – Din fr. anabaptiste. DOOM
anabaptíst adj. m., s. m., pl. anabaptíști; adj. f., s. f. anabaptístă, pl. anabaptíste
anabaptistului
ANABAPTÍST, -Ă, anabaptiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al anabaptismului. 2. Adj. Care aparține anabaptismului, privitor la anabaptism. – Din fr. anabaptiste. DOOM
anabaptíst adj. m., s. m., pl. anabaptíști; adj. f., s. f. anabaptístă, pl. anabaptíste
anabaptiști
ANABAPTÍST, -Ă, anabaptiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al anabaptismului. 2. Adj. Care aparține anabaptismului, privitor la anabaptism. – Din fr. anabaptiste. DOOM
anabaptíst adj. m., s. m., pl. anabaptíști; adj. f., s. f. anabaptístă, pl. anabaptíste
anabaptiști
ANABAPTÍST, -Ă, anabaptiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al anabaptismului. 2. Adj. Care aparține anabaptismului, privitor la anabaptism. – Din fr. anabaptiste. DOOM
anabaptíst adj. m., s. m., pl. anabaptíști; adj. f., s. f. anabaptístă, pl. anabaptíste
anabaptiștii
ANABAPTÍST, -Ă, anabaptiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al anabaptismului. 2. Adj. Care aparține anabaptismului, privitor la anabaptism. – Din fr. anabaptiste. DOOM
anabaptíst adj. m., s. m., pl. anabaptíști; adj. f., s. f. anabaptístă, pl. anabaptíste
anabaptiștii
ANABAPTÍST, -Ă, anabaptiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al anabaptismului. 2. Adj. Care aparține anabaptismului, privitor la anabaptism. – Din fr. anabaptiste. DOOM
anabaptíst adj. m., s. m., pl. anabaptíști; adj. f., s. f. anabaptístă, pl. anabaptíste
anabaptiștilor
ANABAPTÍST, -Ă, anabaptiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al anabaptismului. 2. Adj. Care aparține anabaptismului, privitor la anabaptism. – Din fr. anabaptiste. DOOM
anabaptíst adj. m., s. m., pl. anabaptíști; adj. f., s. f. anabaptístă, pl. anabaptíste
anabaptiștilor
ANABAPTÍST, -Ă, anabaptiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al anabaptismului. 2. Adj. Care aparține anabaptismului, privitor la anabaptism. – Din fr. anabaptiste. DOOM
anabaptíst adj. m., s. m., pl. anabaptíști; adj. f., s. f. anabaptístă, pl. anabaptíste
anabasină
ANABASÍNĂ s.f. Substanță folosită pentru producerea de substanțe protectoare plantelor. [< fr. anabasine].
anabatic
ANABÁTIC, -Ă, anabatici, -ce, adj. (Med.) Care crește, care se mărește. – Din fr. anabatique. DOOM
anabátic adj. m., pl. anabátici; f. anabátică, pl. anabátice
anabatica
ANABÁTIC, -Ă, anabatici, -ce, adj. (Med.) Care crește, care se mărește. – Din fr. anabatique. DOOM
anabátic adj. m., pl. anabátici; f. anabátică, pl. anabátice
anabatice
ANABÁTIC, -Ă, anabatici, -ce, adj. (Med.) Care crește, care se mărește. – Din fr. anabatique. DOOM
anabátic adj. m., pl. anabátici; f. anabátică, pl. anabátice
anabaticei
ANABÁTIC, -Ă, anabatici, -ce, adj. (Med.) Care crește, care se mărește. – Din fr. anabatique. DOOM
anabátic adj. m., pl. anabátici; f. anabátică, pl. anabátice
anabaticele
ANABÁTIC, -Ă, anabatici, -ce, adj. (Med.) Care crește, care se mărește. – Din fr. anabatique. DOOM
anabátic adj. m., pl. anabátici; f. anabátică, pl. anabátice
anabaticelor
ANABÁTIC, -Ă, anabatici, -ce, adj. (Med.) Care crește, care se mărește. – Din fr. anabatique. DOOM
anabátic adj. m., pl. anabátici; f. anabátică, pl. anabátice
anabatici
ANABÁTIC, -Ă, anabatici, -ce, adj. (Med.) Care crește, care se mărește. – Din fr. anabatique. DOOM
anabátic adj. m., pl. anabátici; f. anabátică, pl. anabátice
anabaticii
ANABÁTIC, -Ă, anabatici, -ce, adj. (Med.) Care crește, care se mărește. – Din fr. anabatique. DOOM
anabátic adj. m., pl. anabátici; f. anabátică, pl. anabátice
anabaticilor
ANABÁTIC, -Ă, anabatici, -ce, adj. (Med.) Care crește, care se mărește. – Din fr. anabatique. DOOM
anabátic adj. m., pl. anabátici; f. anabátică, pl. anabátice
anabaticul
ANABÁTIC, -Ă, anabatici, -ce, adj. (Med.) Care crește, care se mărește. – Din fr. anabatique. DOOM
anabátic adj. m., pl. anabátici; f. anabátică, pl. anabátice
anabaticului
ANABÁTIC, -Ă, anabatici, -ce, adj. (Med.) Care crește, care se mărește. – Din fr. anabatique. DOOM
anabátic adj. m., pl. anabátici; f. anabátică, pl. anabátice
anabioza
ANABIÓZĂ s. f. Reducere a activităților vitale la unele organisme în condiții neprielnice de viață. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. anabiose. DOOM
anabióză (-bi-o-) s. f., g.-d. art. anabiózei
anabioze
ANABIÓZĂ s. f. Reducere a activităților vitale la unele organisme în condiții neprielnice de viață. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. anabiose. DOOM
anabióză (-bi-o-) s. f., g.-d. art. anabiózei
anabiozei
ANABIÓZĂ s. f. Reducere a activităților vitale la unele organisme în condiții neprielnice de viață. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. anabiose. DOOM
anabióză (-bi-o-) s. f., g.-d. art. anabiózei
anabolic
ANABÓLIC, -Ă adj. (Bot.) Referitor la anabolism. [< fr. anabolique].
anabolica
ANABÓLIC, -Ă adj. (Bot.) Referitor la anabolism. [< fr. anabolique].
anabolice
ANABÓLIC, -Ă adj. (Bot.) Referitor la anabolism. [< fr. anabolique].
anabolicei
ANABÓLIC, -Ă adj. (Bot.) Referitor la anabolism. [< fr. anabolique].
anabolicele
ANABÓLIC, -Ă adj. (Bot.) Referitor la anabolism. [< fr. anabolique].
anabolicelor
ANABÓLIC, -Ă adj. (Bot.) Referitor la anabolism. [< fr. anabolique].
anabolici
ANABÓLIC, -Ă adj. (Bot.) Referitor la anabolism. [< fr. anabolique].
anabolicii
ANABÓLIC, -Ă adj. (Bot.) Referitor la anabolism. [< fr. anabolique].
anabolicilor
ANABÓLIC, -Ă adj. (Bot.) Referitor la anabolism. [< fr. anabolique].
anabolicul
ANABÓLIC, -Ă adj. (Bot.) Referitor la anabolism. [< fr. anabolique].
anabolicului
ANABÓLIC, -Ă adj. (Bot.) Referitor la anabolism. [< fr. anabolique].
anabolism
ANABOLÍSM s. n. Fază a metabolismului în care materiile nutritive introduse în organism sunt transformate în substanțe proprii acestuia; asimilație. – Din fr. anabolisme. DOOM
anabolísm s. n.
anabolismul
ANABOLÍSM s. n. Fază a metabolismului în care materiile nutritive introduse în organism sunt transformate în substanțe proprii acestuia; asimilație. – Din fr. anabolisme. DOOM
anabolísm s. n.
anabolismului
ANABOLÍSM s. n. Fază a metabolismului în care materiile nutritive introduse în organism sunt transformate în substanțe proprii acestuia; asimilație. – Din fr. anabolisme. DOOM
anabolísm s. n.
anacard
ANACÁRD, anacarde, s. n. Fructul anacardierului. ♦ Anacardier. – Din fr. anacarde. DOOM
anacárd s. n., pl. anacárde
anacarde
ANACÁRD, anacarde, s. n. Fructul anacardierului. ♦ Anacardier. – Din fr. anacarde. DOOM
anacárd s. n., pl. anacárde
anacardele
ANACÁRD, anacarde, s. n. Fructul anacardierului. ♦ Anacardier. – Din fr. anacarde. DOOM
anacárd s. n., pl. anacárde
anacardelor
ANACÁRD, anacarde, s. n. Fructul anacardierului. ♦ Anacardier. – Din fr. anacarde. DOOM
anacárd s. n., pl. anacárde
anacardiacee
ANACARDIACÉE s.f.pl. (Bot.) Familie de arbori din regiunile tropicale, având ca tip anacardierul; terebintacee; (la sg.) Arbore din această familie. [Pron. -ce-e. sg. invar. / < fr. anacardiacées].
anacardiaceea
ANACARDIACÉE s.f.pl. (Bot.) Familie de arbori din regiunile tropicale, având ca tip anacardierul; terebintacee; (la sg.) Arbore din această familie. [Pron. -ce-e. sg. invar. / < fr. anacardiacées].
anacardiaceei
ANACARDIACÉE s.f.pl. (Bot.) Familie de arbori din regiunile tropicale, având ca tip anacardierul; terebintacee; (la sg.) Arbore din această familie. [Pron. -ce-e. sg. invar. / < fr. anacardiacées].
anacardiaceele
ANACARDIACÉE s.f.pl. (Bot.) Familie de arbori din regiunile tropicale, având ca tip anacardierul; terebintacee; (la sg.) Arbore din această familie. [Pron. -ce-e. sg. invar. / < fr. anacardiacées].
anacardiaceelor
ANACARDIACÉE s.f.pl. (Bot.) Familie de arbori din regiunile tropicale, având ca tip anacardierul; terebintacee; (la sg.) Arbore din această familie. [Pron. -ce-e. sg. invar. / < fr. anacardiacées].
anacardier
ANACARDIÉR, anacardieri, s. m. Arbust tropical din al cărui fruct comestibil se extrage o substanță folosită la lustruirea mobilelor. [Pr.: -di-er] – Din fr. anacardier. DOOM
anacardiér (-di-er) s. m., pl. anacardiéri
anacardieri
ANACARDIÉR, anacardieri, s. m. Arbust tropical din al cărui fruct comestibil se extrage o substanță folosită la lustruirea mobilelor. [Pr.: -di-er] – Din fr. anacardier. DOOM
anacardiér (-di-er) s. m., pl. anacardiéri
anacardierii
ANACARDIÉR, anacardieri, s. m. Arbust tropical din al cărui fruct comestibil se extrage o substanță folosită la lustruirea mobilelor. [Pr.: -di-er] – Din fr. anacardier. DOOM
anacardiér (-di-er) s. m., pl. anacardiéri
anacardierilor
ANACARDIÉR, anacardieri, s. m. Arbust tropical din al cărui fruct comestibil se extrage o substanță folosită la lustruirea mobilelor. [Pr.: -di-er] – Din fr. anacardier. DOOM
anacardiér (-di-er) s. m., pl. anacardiéri
anacardierul
ANACARDIÉR, anacardieri, s. m. Arbust tropical din al cărui fruct comestibil se extrage o substanță folosită la lustruirea mobilelor. [Pr.: -di-er] – Din fr. anacardier. DOOM
anacardiér (-di-er) s. m., pl. anacardiéri
anacardierului
ANACARDIÉR, anacardieri, s. m. Arbust tropical din al cărui fruct comestibil se extrage o substanță folosită la lustruirea mobilelor. [Pr.: -di-er] – Din fr. anacardier. DOOM
anacardiér (-di-er) s. m., pl. anacardiéri
anacardul
ANACÁRD, anacarde, s. n. Fructul anacardierului. ♦ Anacardier. – Din fr. anacarde. DOOM
anacárd s. n., pl. anacárde
anacardului
ANACÁRD, anacarde, s. n. Fructul anacardierului. ♦ Anacardier. – Din fr. anacarde. DOOM
anacárd s. n., pl. anacárde
anaces
Anaces („Ocrotitorii”), denumire folosită pentru a-i desemna pe Castor și pe Pollux.
anaciclic
ANACÍCLIC, -Ă, anaciclici, -ce, adj. (Despre versuri) Care prezintă totdeauna un sens, fie că le citim de la început, fie că le citim de la sfârșit. – Din fr. anacyclique. DOOM
anacíclic (-ci-clic) adj. m., pl. anacíclici; f. anacíclică, pl. anacíclice
anaciclica
ANACÍCLIC, -Ă, anaciclici, -ce, adj. (Despre versuri) Care prezintă totdeauna un sens, fie că le citim de la început, fie că le citim de la sfârșit. – Din fr. anacyclique. DOOM
anacíclic (-ci-clic) adj. m., pl. anacíclici; f. anacíclică, pl. anacíclice
anaciclice
ANACÍCLIC, -Ă, anaciclici, -ce, adj. (Despre versuri) Care prezintă totdeauna un sens, fie că le citim de la început, fie că le citim de la sfârșit. – Din fr. anacyclique. DOOM
anacíclic (-ci-clic) adj. m., pl. anacíclici; f. anacíclică, pl. anacíclice
anaciclicei
ANACÍCLIC, -Ă, anaciclici, -ce, adj. (Despre versuri) Care prezintă totdeauna un sens, fie că le citim de la început, fie că le citim de la sfârșit. – Din fr. anacyclique. DOOM
anacíclic (-ci-clic) adj. m., pl. anacíclici; f. anacíclică, pl. anacíclice
anaciclicele
ANACÍCLIC, -Ă, anaciclici, -ce, adj. (Despre versuri) Care prezintă totdeauna un sens, fie că le citim de la început, fie că le citim de la sfârșit. – Din fr. anacyclique. DOOM
anacíclic (-ci-clic) adj. m., pl. anacíclici; f. anacíclică, pl. anacíclice
anaciclicelor
ANACÍCLIC, -Ă, anaciclici, -ce, adj. (Despre versuri) Care prezintă totdeauna un sens, fie că le citim de la început, fie că le citim de la sfârșit. – Din fr. anacyclique. DOOM
anacíclic (-ci-clic) adj. m., pl. anacíclici; f. anacíclică, pl. anacíclice
anaciclici
ANACÍCLIC, -Ă, anaciclici, -ce, adj. (Despre versuri) Care prezintă totdeauna un sens, fie că le citim de la început, fie că le citim de la sfârșit. – Din fr. anacyclique. DOOM
anacíclic (-ci-clic) adj. m., pl. anacíclici; f. anacíclică, pl. anacíclice
anaciclicii
ANACÍCLIC, -Ă, anaciclici, -ce, adj. (Despre versuri) Care prezintă totdeauna un sens, fie că le citim de la început, fie că le citim de la sfârșit. – Din fr. anacyclique. DOOM
anacíclic (-ci-clic) adj. m., pl. anacíclici; f. anacíclică, pl. anacíclice
anaciclicilor
ANACÍCLIC, -Ă, anaciclici, -ce, adj. (Despre versuri) Care prezintă totdeauna un sens, fie că le citim de la început, fie că le citim de la sfârșit. – Din fr. anacyclique. DOOM
anacíclic (-ci-clic) adj. m., pl. anacíclici; f. anacíclică, pl. anacíclice
anaciclicul
ANACÍCLIC, -Ă, anaciclici, -ce, adj. (Despre versuri) Care prezintă totdeauna un sens, fie că le citim de la început, fie că le citim de la sfârșit. – Din fr. anacyclique. DOOM
anacíclic (-ci-clic) adj. m., pl. anacíclici; f. anacíclică, pl. anacíclice
anaciclicului
ANACÍCLIC, -Ă, anaciclici, -ce, adj. (Despre versuri) Care prezintă totdeauna un sens, fie că le citim de la început, fie că le citim de la sfârșit. – Din fr. anacyclique. DOOM
anacíclic (-ci-clic) adj. m., pl. anacíclici; f. anacíclică, pl. anacíclice
anaciditate
ANACIDITÁTE s. f. (Fiziol.) Lipsă a acidității gastrice. – Din fr. anacidité, engl. anacidity.
anaclaza
ANACLÁZĂ s.f. (Lit.) Distribuire a unei silabe lungi la două picioare metrice. [< fr. anaclase, cf. gr. anaklasis – rupere].
anaclaze
ANACLÁZĂ s.f. (Lit.) Distribuire a unei silabe lungi la două picioare metrice. [< fr. anaclase, cf. gr. anaklasis – rupere].
anaclazei
ANACLÁZĂ s.f. (Lit.) Distribuire a unei silabe lungi la două picioare metrice. [< fr. anaclase, cf. gr. anaklasis – rupere].
anaclazele
ANACLÁZĂ s.f. (Lit.) Distribuire a unei silabe lungi la două picioare metrice. [< fr. anaclase, cf. gr. anaklasis – rupere].
anaclazelor
ANACLÁZĂ s.f. (Lit.) Distribuire a unei silabe lungi la două picioare metrice. [< fr. anaclase, cf. gr. anaklasis – rupere].
anaclorhidria
ANACLORHIDRÍE s. f. Absență a acidului clorhidric din sucul gastric, întâlnită în unele forme de anemie, în cancerul gastric etc. – Din fr. anachlorhidrie. DOOM
anaclorhidríe (-na-clor-hi-dri-) s. f., art. anaclorhidría, g.-d. anaclorhidríi, art. anaclorhidríei
anaclorhidrie
ANACLORHIDRÍE s. f. Absență a acidului clorhidric din sucul gastric, întâlnită în unele forme de anemie, în cancerul gastric etc. – Din fr. anachlorhidrie. DOOM
anaclorhidríe (-na-clor-hi-dri-) s. f., art. anaclorhidría, g.-d. anaclorhidríi, art. anaclorhidríei
anaclorhidriei
ANACLORHIDRÍE s. f. Absență a acidului clorhidric din sucul gastric, întâlnită în unele forme de anemie, în cancerul gastric etc. – Din fr. anachlorhidrie. DOOM
anaclorhidríe (-na-clor-hi-dri-) s. f., art. anaclorhidría, g.-d. anaclorhidríi, art. anaclorhidríei
anaclorhidrii
ANACLORHIDRÍE s. f. Absență a acidului clorhidric din sucul gastric, întâlnită în unele forme de anemie, în cancerul gastric etc. – Din fr. anachlorhidrie. DOOM
anaclorhidríe (-na-clor-hi-dri-) s. f., art. anaclorhidría, g.-d. anaclorhidríi, art. anaclorhidríei
anaclorhidriile
ANACLORHIDRÍE s. f. Absență a acidului clorhidric din sucul gastric, întâlnită în unele forme de anemie, în cancerul gastric etc. – Din fr. anachlorhidrie. DOOM
anaclorhidríe (-na-clor-hi-dri-) s. f., art. anaclorhidría, g.-d. anaclorhidríi, art. anaclorhidríei
anaclorhidriilor
ANACLORHIDRÍE s. f. Absență a acidului clorhidric din sucul gastric, întâlnită în unele forme de anemie, în cancerul gastric etc. – Din fr. anachlorhidrie. DOOM
anaclorhidríe (-na-clor-hi-dri-) s. f., art. anaclorhidría, g.-d. anaclorhidríi, art. anaclorhidríei
anacolut
ANACOLÚT, anacoluturi, s. n. Discontinuitate sau ruptură logico-sintactică în interiorul unei propoziții sau al unei fraze. [Pl. și: anacolute] – Din fr. anacoluthe, lat. anacoluthon.
anacolut
ANACOLÚT, anacoluturi, s. n. Discontinuitate sau ruptură logico-sintactică în interiorul unei propoziții sau al unei fraze. [Pl. și: anacolute] – Din fr. anacoluthe, lat. anacoluthon. DOOM
anacolút s. n., pl. anacolúturi
anacolutul
ANACOLÚT, anacoluturi, s. n. Discontinuitate sau ruptură logico-sintactică în interiorul unei propoziții sau al unei fraze. [Pl. și: anacolute] – Din fr. anacoluthe, lat. anacoluthon. DOOM
anacolút s. n., pl. anacolúturi
anacolutului
ANACOLÚT, anacoluturi, s. n. Discontinuitate sau ruptură logico-sintactică în interiorul unei propoziții sau al unei fraze. [Pl. și: anacolute] – Din fr. anacoluthe, lat. anacoluthon. DOOM
anacolút s. n., pl. anacolúturi
anacoluturi
ANACOLÚT, anacoluturi, s. n. Discontinuitate sau ruptură logico-sintactică în interiorul unei propoziții sau al unei fraze. [Pl. și: anacolute] – Din fr. anacoluthe, lat. anacoluthon. DOOM
anacolút s. n., pl. anacolúturi
anacoluturile
ANACOLÚT, anacoluturi, s. n. Discontinuitate sau ruptură logico-sintactică în interiorul unei propoziții sau al unei fraze. [Pl. și: anacolute] – Din fr. anacoluthe, lat. anacoluthon. DOOM
anacolút s. n., pl. anacolúturi
anacoluturilor
ANACOLÚT, anacoluturi, s. n. Discontinuitate sau ruptură logico-sintactică în interiorul unei propoziții sau al unei fraze. [Pl. și: anacolute] – Din fr. anacoluthe, lat. anacoluthon. DOOM
anacolút s. n., pl. anacolúturi
anaconda
ANACÓNDA, anaconde, s. f. Șarpe semiacvatic neveninos din America Centrală și de Sud, lung de 7 m, care se hrănește cu păsări și cu mamifere (Eunectes murinus). – Din fr. anaconda. DOOM
anacónda s. f., g.-d. art. anacóndei; pl. anacónde
anaconde
ANACÓNDA, anaconde, s. f. Șarpe semiacvatic neveninos din America Centrală și de Sud, lung de 7 m, care se hrănește cu păsări și cu mamifere (Eunectes murinus). – Din fr. anaconda. DOOM
anacónda s. f., g.-d. art. anacóndei; pl. anacónde
anacondei
ANACÓNDA, anaconde, s. f. Șarpe semiacvatic neveninos din America Centrală și de Sud, lung de 7 m, care se hrănește cu păsări și cu mamifere (Eunectes murinus). – Din fr. anaconda. DOOM
anacónda s. f., g.-d. art. anacóndei; pl. anacónde
anacondele
ANACÓNDA, anaconde, s. f. Șarpe semiacvatic neveninos din America Centrală și de Sud, lung de 7 m, care se hrănește cu păsări și cu mamifere (Eunectes murinus). – Din fr. anaconda. DOOM
anacónda s. f., g.-d. art. anacóndei; pl. anacónde
anacondelor
ANACÓNDA, anaconde, s. f. Șarpe semiacvatic neveninos din America Centrală și de Sud, lung de 7 m, care se hrănește cu păsări și cu mamifere (Eunectes murinus). – Din fr. anaconda. DOOM
anacónda s. f., g.-d. art. anacóndei; pl. anacónde
anacondă
ANACÓNDA, anaconde, s. f. Șarpe semiacvatic neveninos din America Centrală și de Sud, lung de 7 m, care se hrănește cu păsări și cu mamifere (Eunectes murinus). – Din fr. anaconda.
anacreontic
ANACREÓNTIC, -Ă, anacreontici, -ce, adj. 1. Care este compus în maniera poeziei erotice de curte a poetului grec antic Anacreon. 2. (În sintagma) Vers anacreontic = vers cu structura metrică des întâlnită în poeziile atribuite lui Anacreon. [Pr.: -cre-on-] – Din fr. anacréontique. DOOM
anacreóntic (-na-cre-on-) adj. m., pl. anacreóntici; f. anacreóntică, pl. anacreóntice
anacreontica
ANACREÓNTIC, -Ă, anacreontici, -ce, adj. 1. Care este compus în maniera poeziei erotice de curte a poetului grec antic Anacreon. 2. (În sintagma) Vers anacreontic = vers cu structura metrică des întâlnită în poeziile atribuite lui Anacreon. [Pr.: -cre-on-] – Din fr. anacréontique. DOOM
anacreóntic (-na-cre-on-) adj. m., pl. anacreóntici; f. anacreóntică, pl. anacreóntice
anacreontice
ANACREÓNTIC, -Ă, anacreontici, -ce, adj. 1. Care este compus în maniera poeziei erotice de curte a poetului grec antic Anacreon. 2. (În sintagma) Vers anacreontic = vers cu structura metrică des întâlnită în poeziile atribuite lui Anacreon. [Pr.: -cre-on-] – Din fr. anacréontique. DOOM
anacreóntic (-na-cre-on-) adj. m., pl. anacreóntici; f. anacreóntică, pl. anacreóntice
anacreonticei
ANACREÓNTIC, -Ă, anacreontici, -ce, adj. 1. Care este compus în maniera poeziei erotice de curte a poetului grec antic Anacreon. 2. (În sintagma) Vers anacreontic = vers cu structura metrică des întâlnită în poeziile atribuite lui Anacreon. [Pr.: -cre-on-] – Din fr. anacréontique. DOOM
anacreóntic (-na-cre-on-) adj. m., pl. anacreóntici; f. anacreóntică, pl. anacreóntice
anacreonticele
ANACREÓNTIC, -Ă, anacreontici, -ce, adj. 1. Care este compus în maniera poeziei erotice de curte a poetului grec antic Anacreon. 2. (În sintagma) Vers anacreontic = vers cu structura metrică des întâlnită în poeziile atribuite lui Anacreon. [Pr.: -cre-on-] – Din fr. anacréontique. DOOM
anacreóntic (-na-cre-on-) adj. m., pl. anacreóntici; f. anacreóntică, pl. anacreóntice
anacreonticelor
ANACREÓNTIC, -Ă, anacreontici, -ce, adj. 1. Care este compus în maniera poeziei erotice de curte a poetului grec antic Anacreon. 2. (În sintagma) Vers anacreontic = vers cu structura metrică des întâlnită în poeziile atribuite lui Anacreon. [Pr.: -cre-on-] – Din fr. anacréontique. DOOM
anacreóntic (-na-cre-on-) adj. m., pl. anacreóntici; f. anacreóntică, pl. anacreóntice
anacreontici
ANACREÓNTIC, -Ă, anacreontici, -ce, adj. 1. Care este compus în maniera poeziei erotice de curte a poetului grec antic Anacreon. 2. (În sintagma) Vers anacreontic = vers cu structura metrică des întâlnită în poeziile atribuite lui Anacreon. [Pr.: -cre-on-] – Din fr. anacréontique. DOOM
anacreóntic (-na-cre-on-) adj. m., pl. anacreóntici; f. anacreóntică, pl. anacreóntice
anacreonticii
ANACREÓNTIC, -Ă, anacreontici, -ce, adj. 1. Care este compus în maniera poeziei erotice de curte a poetului grec antic Anacreon. 2. (În sintagma) Vers anacreontic = vers cu structura metrică des întâlnită în poeziile atribuite lui Anacreon. [Pr.: -cre-on-] – Din fr. anacréontique. DOOM
anacreóntic (-na-cre-on-) adj. m., pl. anacreóntici; f. anacreóntică, pl. anacreóntice
anacreonticilor
ANACREÓNTIC, -Ă, anacreontici, -ce, adj. 1. Care este compus în maniera poeziei erotice de curte a poetului grec antic Anacreon. 2. (În sintagma) Vers anacreontic = vers cu structura metrică des întâlnită în poeziile atribuite lui Anacreon. [Pr.: -cre-on-] – Din fr. anacréontique. DOOM
anacreóntic (-na-cre-on-) adj. m., pl. anacreóntici; f. anacreóntică, pl. anacreóntice
anacreonticul
ANACREÓNTIC, -Ă, anacreontici, -ce, adj. 1. Care este compus în maniera poeziei erotice de curte a poetului grec antic Anacreon. 2. (În sintagma) Vers anacreontic = vers cu structura metrică des întâlnită în poeziile atribuite lui Anacreon. [Pr.: -cre-on-] – Din fr. anacréontique. DOOM
anacreóntic (-na-cre-on-) adj. m., pl. anacreóntici; f. anacreóntică, pl. anacreóntice
anacreonticului
ANACREÓNTIC, -Ă, anacreontici, -ce, adj. 1. Care este compus în maniera poeziei erotice de curte a poetului grec antic Anacreon. 2. (În sintagma) Vers anacreontic = vers cu structura metrică des întâlnită în poeziile atribuite lui Anacreon. [Pr.: -cre-on-] – Din fr. anacréontique. DOOM
anacreóntic (-na-cre-on-) adj. m., pl. anacreóntici; f. anacreóntică, pl. anacreóntice
anacreontism
ANACREONTÍSM s.n. Imitare a poeziei anacreontice. [< fr. anacréontisme].
anacreontismul
ANACREONTÍSM s.n. Imitare a poeziei anacreontice. [< fr. anacréontisme].
anacreontismului
ANACREONTÍSM s.n. Imitare a poeziei anacreontice. [< fr. anacréontisme].
anacromatic
ANACROMÁTIC, -Ă adj. (Despre un sistem optic) Care dă imagini cu contururi estompate. [Cf. gr. ana – în urmă, chroma – culoare].
anacronic
ANACRÓNIC, -Ă, anacronici, -ce, adj. Care conține un anacronism; anacronistic. – Din fr. anachronique. DOOM
anacrónic (-na-cro-) adj. m., pl. anacrónici; f. anacrónică, pl. anacrónice
anacronica
ANACRÓNIC, -Ă, anacronici, -ce, adj. Care conține un anacronism; anacronistic. – Din fr. anachronique. DOOM
anacrónic (-na-cro-) adj. m., pl. anacrónici; f. anacrónică, pl. anacrónice
anacronice
ANACRÓNIC, -Ă, anacronici, -ce, adj. Care conține un anacronism; anacronistic. – Din fr. anachronique. DOOM
anacrónic (-na-cro-) adj. m., pl. anacrónici; f. anacrónică, pl. anacrónice
anacronicei
ANACRÓNIC, -Ă, anacronici, -ce, adj. Care conține un anacronism; anacronistic. – Din fr. anachronique. DOOM
anacrónic (-na-cro-) adj. m., pl. anacrónici; f. anacrónică, pl. anacrónice
anacronicele
ANACRÓNIC, -Ă, anacronici, -ce, adj. Care conține un anacronism; anacronistic. – Din fr. anachronique. DOOM
anacrónic (-na-cro-) adj. m., pl. anacrónici; f. anacrónică, pl. anacrónice
anacronicelor
ANACRÓNIC, -Ă, anacronici, -ce, adj. Care conține un anacronism; anacronistic. – Din fr. anachronique. DOOM
anacrónic (-na-cro-) adj. m., pl. anacrónici; f. anacrónică, pl. anacrónice
anacronici
ANACRÓNIC, -Ă, anacronici, -ce, adj. Care conține un anacronism; anacronistic. – Din fr. anachronique. DOOM
anacrónic (-na-cro-) adj. m., pl. anacrónici; f. anacrónică, pl. anacrónice
anacronicii
ANACRÓNIC, -Ă, anacronici, -ce, adj. Care conține un anacronism; anacronistic. – Din fr. anachronique. DOOM
anacrónic (-na-cro-) adj. m., pl. anacrónici; f. anacrónică, pl. anacrónice
anacronicilor
ANACRÓNIC, -Ă, anacronici, -ce, adj. Care conține un anacronism; anacronistic. – Din fr. anachronique. DOOM
anacrónic (-na-cro-) adj. m., pl. anacrónici; f. anacrónică, pl. anacrónice
anacronicul
ANACRÓNIC, -Ă, anacronici, -ce, adj. Care conține un anacronism; anacronistic. – Din fr. anachronique. DOOM
anacrónic (-na-cro-) adj. m., pl. anacrónici; f. anacrónică, pl. anacrónice
anacronicului
ANACRÓNIC, -Ă, anacronici, -ce, adj. Care conține un anacronism; anacronistic. – Din fr. anachronique. DOOM
anacrónic (-na-cro-) adj. m., pl. anacrónici; f. anacrónică, pl. anacrónice
anacronism
ANACRONÍSM, anacronisme, s. n. Eroare în fixarea datei unor evenimente (istorice). ♦ Fapt, obicei sau opinie perimată. – Din fr. anachronisme. DOOM
anacronísm (-na-cro-) s. n., pl. anacronísme
anacronisme
ANACRONÍSM, anacronisme, s. n. Eroare în fixarea datei unor evenimente (istorice). ♦ Fapt, obicei sau opinie perimată. – Din fr. anachronisme. DOOM
anacronísm (-na-cro-) s. n., pl. anacronísme
anacronismele
ANACRONÍSM, anacronisme, s. n. Eroare în fixarea datei unor evenimente (istorice). ♦ Fapt, obicei sau opinie perimată. – Din fr. anachronisme. DOOM
anacronísm (-na-cro-) s. n., pl. anacronísme
anacronismelor
ANACRONÍSM, anacronisme, s. n. Eroare în fixarea datei unor evenimente (istorice). ♦ Fapt, obicei sau opinie perimată. – Din fr. anachronisme. DOOM
anacronísm (-na-cro-) s. n., pl. anacronísme
anacronismul
ANACRONÍSM, anacronisme, s. n. Eroare în fixarea datei unor evenimente (istorice). ♦ Fapt, obicei sau opinie perimată. – Din fr. anachronisme. DOOM
anacronísm (-na-cro-) s. n., pl. anacronísme
anacronismului
ANACRONÍSM, anacronisme, s. n. Eroare în fixarea datei unor evenimente (istorice). ♦ Fapt, obicei sau opinie perimată. – Din fr. anachronisme. DOOM
anacronísm (-na-cro-) s. n., pl. anacronísme
anacronistic
ANACRONÍSTIC, -Ă, anacronistici, -ce, adj. (Rar) Anacronic. – Anacron[ic] + suf. -istic (după caracteristic). DOOM
anacronístic (rar) (-na-cro-) adj. m., pl. anacronístici; f. anacronístică, pl. anacronístice
anacronistica
ANACRONÍSTIC, -Ă, anacronistici, -ce, adj. (Rar) Anacronic. – Anacron[ic] + suf. -istic (după caracteristic). DOOM
anacronístic (rar) (-na-cro-) adj. m., pl. anacronístici; f. anacronístică, pl. anacronístice
anacronistice
ANACRONÍSTIC, -Ă, anacronistici, -ce, adj. (Rar) Anacronic. – Anacron[ic] + suf. -istic (după caracteristic). DOOM
anacronístic (rar) (-na-cro-) adj. m., pl. anacronístici; f. anacronístică, pl. anacronístice
anacronisticei
ANACRONÍSTIC, -Ă, anacronistici, -ce, adj. (Rar) Anacronic. – Anacron[ic] + suf. -istic (după caracteristic). DOOM
anacronístic (rar) (-na-cro-) adj. m., pl. anacronístici; f. anacronístică, pl. anacronístice
anacronisticele
ANACRONÍSTIC, -Ă, anacronistici, -ce, adj. (Rar) Anacronic. – Anacron[ic] + suf. -istic (după caracteristic). DOOM
anacronístic (rar) (-na-cro-) adj. m., pl. anacronístici; f. anacronístică, pl. anacronístice
anacronisticelor
ANACRONÍSTIC, -Ă, anacronistici, -ce, adj. (Rar) Anacronic. – Anacron[ic] + suf. -istic (după caracteristic). DOOM
anacronístic (rar) (-na-cro-) adj. m., pl. anacronístici; f. anacronístică, pl. anacronístice
anacronistici
ANACRONÍSTIC, -Ă, anacronistici, -ce, adj. (Rar) Anacronic. – Anacron[ic] + suf. -istic (după caracteristic). DOOM
anacronístic (rar) (-na-cro-) adj. m., pl. anacronístici; f. anacronístică, pl. anacronístice
anacronisticii
ANACRONÍSTIC, -Ă, anacronistici, -ce, adj. (Rar) Anacronic. – Anacron[ic] + suf. -istic (după caracteristic). DOOM
anacronístic (rar) (-na-cro-) adj. m., pl. anacronístici; f. anacronístică, pl. anacronístice
anacronisticilor
ANACRONÍSTIC, -Ă, anacronistici, -ce, adj. (Rar) Anacronic. – Anacron[ic] + suf. -istic (după caracteristic). DOOM
anacronístic (rar) (-na-cro-) adj. m., pl. anacronístici; f. anacronístică, pl. anacronístice
anacronisticul
ANACRONÍSTIC, -Ă, anacronistici, -ce, adj. (Rar) Anacronic. – Anacron[ic] + suf. -istic (după caracteristic). DOOM
anacronístic (rar) (-na-cro-) adj. m., pl. anacronístici; f. anacronístică, pl. anacronístice
anacronisticului
ANACRONÍSTIC, -Ă, anacronistici, -ce, adj. (Rar) Anacronic. – Anacron[ic] + suf. -istic (după caracteristic). DOOM
anacronístic (rar) (-na-cro-) adj. m., pl. anacronístici; f. anacronístică, pl. anacronístice
anacruza
ANACRÚZĂ, anacruze, s. f. 1. Notă sau grup de note care formează o măsură incompletă la începutul unei compoziții muzicale. 2. Prima silabă neaccentuată a unui vers. – Din fr. anacrouse. DOOM
anacrúză (-na-cru-) s. f., g.-d. art. anacrúzei; pl. anacrúze
anacruze
ANACRÚZĂ, anacruze, s. f. 1. Notă sau grup de note care formează o măsură incompletă la începutul unei compoziții muzicale. 2. Prima silabă neaccentuată a unui vers. – Din fr. anacrouse. DOOM
anacrúză (-na-cru-) s. f., g.-d. art. anacrúzei; pl. anacrúze
anacruzei
ANACRÚZĂ, anacruze, s. f. 1. Notă sau grup de note care formează o măsură incompletă la începutul unei compoziții muzicale. 2. Prima silabă neaccentuată a unui vers. – Din fr. anacrouse. DOOM
anacrúză (-na-cru-) s. f., g.-d. art. anacrúzei; pl. anacrúze
anacruzele
ANACRÚZĂ, anacruze, s. f. 1. Notă sau grup de note care formează o măsură incompletă la începutul unei compoziții muzicale. 2. Prima silabă neaccentuată a unui vers. – Din fr. anacrouse. DOOM
anacrúză (-na-cru-) s. f., g.-d. art. anacrúzei; pl. anacrúze
anacruzelor
ANACRÚZĂ, anacruze, s. f. 1. Notă sau grup de note care formează o măsură incompletă la începutul unei compoziții muzicale. 2. Prima silabă neaccentuată a unui vers. – Din fr. anacrouse. DOOM
anacrúză (-na-cru-) s. f., g.-d. art. anacrúzei; pl. anacrúze
anacruzic
ANACRÚZIC, -Ă, anacruzici, -ce, adj. (Muz.) Cu anacruză (1), bazat pe anacruză (1). – Anacruză + suf. -ic.
anacruzica
ANACRÚZIC, -Ă, anacruzici, -ce, adj. (Muz.) Cu anacruză (1), bazat pe anacruză (1). – Anacruză + suf. -ic.
anacruzice
ANACRÚZIC, -Ă, anacruzici, -ce, adj. (Muz.) Cu anacruză (1), bazat pe anacruză (1). – Anacruză + suf. -ic.
anacruzicei
ANACRÚZIC, -Ă, anacruzici, -ce, adj. (Muz.) Cu anacruză (1), bazat pe anacruză (1). – Anacruză + suf. -ic.
anacruzicele
ANACRÚZIC, -Ă, anacruzici, -ce, adj. (Muz.) Cu anacruză (1), bazat pe anacruză (1). – Anacruză + suf. -ic.
anacruzicelor
ANACRÚZIC, -Ă, anacruzici, -ce, adj. (Muz.) Cu anacruză (1), bazat pe anacruză (1). – Anacruză + suf. -ic.
anacruzici
ANACRÚZIC, -Ă, anacruzici, -ce, adj. (Muz.) Cu anacruză (1), bazat pe anacruză (1). – Anacruză + suf. -ic.
anacruzicii
ANACRÚZIC, -Ă, anacruzici, -ce, adj. (Muz.) Cu anacruză (1), bazat pe anacruză (1). – Anacruză + suf. -ic.
anacruzicilor
ANACRÚZIC, -Ă, anacruzici, -ce, adj. (Muz.) Cu anacruză (1), bazat pe anacruză (1). – Anacruză + suf. -ic.
anacruzicul
ANACRÚZIC, -Ă, anacruzici, -ce, adj. (Muz.) Cu anacruză (1), bazat pe anacruză (1). – Anacruză + suf. -ic.
anacruzicului
ANACRÚZIC, -Ă, anacruzici, -ce, adj. (Muz.) Cu anacruză (1), bazat pe anacruză (1). – Anacruză + suf. -ic.
anacuzia
ANACUZÍE, anacuzii, s. f. (Med.) Surditate totală. – Din fr. anacousie.
anacuzie
ANACUZÍE, anacuzii, s. f. (Med.) Surditate totală. – Din fr. anacousie.
anacuziei
ANACUZÍE, anacuzii, s. f. (Med.) Surditate totală. – Din fr. anacousie.
anacuzii
ANACUZÍE, anacuzii, s. f. (Med.) Surditate totală. – Din fr. anacousie.
anacuziile
ANACUZÍE, anacuzii, s. f. (Med.) Surditate totală. – Din fr. anacousie.
anacuziilor
ANACUZÍE, anacuzii, s. f. (Med.) Surditate totală. – Din fr. anacousie.
anadiomene
ANADIOMÉNE adj. invar. (Lit.) Nume dat lui Venus, zeița dragostei. [Cf. fr. anadyomène < gr. anadyomai – a ieși din apă, prin aluzie la presupusa naștere a zeiței din spuma mării].
anadiploza
ANADIPLÓZĂ, anadiploze, s. f. Figură retorică prin care se începe o frază cu cuvântul sau cu cuvintele de la sfârșitul frazei precedente; repetiție. – Din fr. anadiplose. DOOM
anadiplóză (-di-plo-) s. f., g.-d. art. anadiplózei; pl. anadiplóze
anadiploze
ANADIPLÓZĂ, anadiploze, s. f. Figură retorică prin care se începe o frază cu cuvântul sau cu cuvintele de la sfârșitul frazei precedente; repetiție. – Din fr. anadiplose. DOOM
anadiplóză (-di-plo-) s. f., g.-d. art. anadiplózei; pl. anadiplóze
anadiplozei
ANADIPLÓZĂ, anadiploze, s. f. Figură retorică prin care se începe o frază cu cuvântul sau cu cuvintele de la sfârșitul frazei precedente; repetiție. – Din fr. anadiplose. DOOM
anadiplóză (-di-plo-) s. f., g.-d. art. anadiplózei; pl. anadiplóze
anadiplozele
ANADIPLÓZĂ, anadiploze, s. f. Figură retorică prin care se începe o frază cu cuvântul sau cu cuvintele de la sfârșitul frazei precedente; repetiție. – Din fr. anadiplose. DOOM
anadiplóză (-di-plo-) s. f., g.-d. art. anadiplózei; pl. anadiplóze
anadiplozelor
ANADIPLÓZĂ, anadiploze, s. f. Figură retorică prin care se începe o frază cu cuvântul sau cu cuvintele de la sfârșitul frazei precedente; repetiție. – Din fr. anadiplose. DOOM
anadiplóză (-di-plo-) s. f., g.-d. art. anadiplózei; pl. anadiplóze
anadipsie
ANADIPSÍE s. f. Sete exagerată. – Din fr. anadipsie. DOOM
anadipsíe s. f., art. anadipsía, g.-d. anadipsíi, art. anadipsíei
anadol
anadól (-li), s. m. – Pisică din Angora. Tc. Anadol „Asia Mică”, din gr. ἀνατολή „orient” (Lokotsch 76; DAR). – Der. anadol, s. n. (blană de angora); nadoleancă, s. f. (găină de rasă orientală).
anaerob
ANAERÓB, -Ă, anaerobi, -e, adj. (Despre organisme) Care este capabil să trăiască într-un mediu lipsit de oxigen; anaerobiotic. – Din fr. anaérobie. DOOM
anaerób (a-na-e- / an-a-) adj. m., pl. anaeróbi; f. anaeróbă, pl. anaeróbe
anaeroba
ANAERÓB, -Ă, anaerobi, -e, adj. (Despre organisme) Care este capabil să trăiască într-un mediu lipsit de oxigen; anaerobiotic. – Din fr. anaérobie. DOOM
anaerób (a-na-e- / an-a-) adj. m., pl. anaeróbi; f. anaeróbă, pl. anaeróbe
anaerobe
ANAERÓB, -Ă, anaerobi, -e, adj. (Despre organisme) Care este capabil să trăiască într-un mediu lipsit de oxigen; anaerobiotic. – Din fr. anaérobie. DOOM
anaerób (a-na-e- / an-a-) adj. m., pl. anaeróbi; f. anaeróbă, pl. anaeróbe
anaerobei
ANAERÓB, -Ă, anaerobi, -e, adj. (Despre organisme) Care este capabil să trăiască într-un mediu lipsit de oxigen; anaerobiotic. – Din fr. anaérobie. DOOM
anaerób (a-na-e- / an-a-) adj. m., pl. anaeróbi; f. anaeróbă, pl. anaeróbe
anaerobele
ANAERÓB, -Ă, anaerobi, -e, adj. (Despre organisme) Care este capabil să trăiască într-un mediu lipsit de oxigen; anaerobiotic. – Din fr. anaérobie. DOOM
anaerób (a-na-e- / an-a-) adj. m., pl. anaeróbi; f. anaeróbă, pl. anaeróbe
anaerobelor
ANAERÓB, -Ă, anaerobi, -e, adj. (Despre organisme) Care este capabil să trăiască într-un mediu lipsit de oxigen; anaerobiotic. – Din fr. anaérobie. DOOM
anaerób (a-na-e- / an-a-) adj. m., pl. anaeróbi; f. anaeróbă, pl. anaeróbe
anaerobi
ANAERÓB, -Ă, anaerobi, -e, adj. (Despre organisme) Care este capabil să trăiască într-un mediu lipsit de oxigen; anaerobiotic. – Din fr. anaérobie. DOOM
anaerób (a-na-e- / an-a-) adj. m., pl. anaeróbi; f. anaeróbă, pl. anaeróbe
anaerobii
ANAERÓB, -Ă, anaerobi, -e, adj. (Despre organisme) Care este capabil să trăiască într-un mediu lipsit de oxigen; anaerobiotic. – Din fr. anaérobie. DOOM
anaerób (a-na-e- / an-a-) adj. m., pl. anaeróbi; f. anaeróbă, pl. anaeróbe
anaerobilor
ANAERÓB, -Ă, anaerobi, -e, adj. (Despre organisme) Care este capabil să trăiască într-un mediu lipsit de oxigen; anaerobiotic. – Din fr. anaérobie. DOOM
anaerób (a-na-e- / an-a-) adj. m., pl. anaeróbi; f. anaeróbă, pl. anaeróbe
anaerobionte
ANAEROBIÓNTE s.f.pl. Bacterii anaerobe. [Pron. -na-e-ro-bi-on-. / < germ. Anaerobionten].
anaerobiotic
ANAEROBIÓTIC, -Ă, anaerobiotici, -ce, adj. Anaerob. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. anaérobiotique. DOOM
anaerobiótic (a-na-e, -bi-o- / an-a-) adj. m., pl. anaerobiótici; f. anaerobiótică, pl. anaerobiótice
anaerobiotica
ANAEROBIÓTIC, -Ă, anaerobiotici, -ce, adj. Anaerob. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. anaérobiotique. DOOM
anaerobiótic (a-na-e, -bi-o- / an-a-) adj. m., pl. anaerobiótici; f. anaerobiótică, pl. anaerobiótice
anaerobiotice
ANAEROBIÓTIC, -Ă, anaerobiotici, -ce, adj. Anaerob. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. anaérobiotique. DOOM
anaerobiótic (a-na-e, -bi-o- / an-a-) adj. m., pl. anaerobiótici; f. anaerobiótică, pl. anaerobiótice
anaerobioticei
ANAEROBIÓTIC, -Ă, anaerobiotici, -ce, adj. Anaerob. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. anaérobiotique. DOOM
anaerobiótic (a-na-e, -bi-o- / an-a-) adj. m., pl. anaerobiótici; f. anaerobiótică, pl. anaerobiótice
anaerobioticele
ANAEROBIÓTIC, -Ă, anaerobiotici, -ce, adj. Anaerob. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. anaérobiotique. DOOM
anaerobiótic (a-na-e, -bi-o- / an-a-) adj. m., pl. anaerobiótici; f. anaerobiótică, pl. anaerobiótice
anaerobioticelor
ANAEROBIÓTIC, -Ă, anaerobiotici, -ce, adj. Anaerob. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. anaérobiotique. DOOM
anaerobiótic (a-na-e, -bi-o- / an-a-) adj. m., pl. anaerobiótici; f. anaerobiótică, pl. anaerobiótice
anaerobiotici
ANAEROBIÓTIC, -Ă, anaerobiotici, -ce, adj. Anaerob. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. anaérobiotique. DOOM
anaerobiótic (a-na-e, -bi-o- / an-a-) adj. m., pl. anaerobiótici; f. anaerobiótică, pl. anaerobiótice
anaerobioticii
ANAEROBIÓTIC, -Ă, anaerobiotici, -ce, adj. Anaerob. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. anaérobiotique. DOOM
anaerobiótic (a-na-e, -bi-o- / an-a-) adj. m., pl. anaerobiótici; f. anaerobiótică, pl. anaerobiótice
anaerobioticilor
ANAEROBIÓTIC, -Ă, anaerobiotici, -ce, adj. Anaerob. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. anaérobiotique. DOOM
anaerobiótic (a-na-e, -bi-o- / an-a-) adj. m., pl. anaerobiótici; f. anaerobiótică, pl. anaerobiótice
anaerobioticul
ANAEROBIÓTIC, -Ă, anaerobiotici, -ce, adj. Anaerob. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. anaérobiotique. DOOM
anaerobiótic (a-na-e, -bi-o- / an-a-) adj. m., pl. anaerobiótici; f. anaerobiótică, pl. anaerobiótice
anaerobioticului
ANAEROBIÓTIC, -Ă, anaerobiotici, -ce, adj. Anaerob. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. anaérobiotique. DOOM
anaerobiótic (a-na-e, -bi-o- / an-a-) adj. m., pl. anaerobiótici; f. anaerobiótică, pl. anaerobiótice
anaerobioza
ANAEROBIÓZĂ s. f. Formă de viață a unor microorganisme anaerobe; anoxibioză. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. anaérobiose. DOOM
anaerobióză (a-na-e-, -bi-o- / an-a-) s. f., g.-d. art. anaerobiózei
anaerobioze
ANAEROBIÓZĂ s. f. Formă de viață a unor microorganisme anaerobe; anoxibioză. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. anaérobiose. DOOM
anaerobióză (a-na-e-, -bi-o- / an-a-) s. f., g.-d. art. anaerobiózei
anaerobiozei
ANAEROBIÓZĂ s. f. Formă de viață a unor microorganisme anaerobe; anoxibioză. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. anaérobiose. DOOM
anaerobióză (a-na-e-, -bi-o- / an-a-) s. f., g.-d. art. anaerobiózei
anaerobul
ANAERÓB, -Ă, anaerobi, -e, adj. (Despre organisme) Care este capabil să trăiască într-un mediu lipsit de oxigen; anaerobiotic. – Din fr. anaérobie. DOOM
anaerób (a-na-e- / an-a-) adj. m., pl. anaeróbi; f. anaeróbă, pl. anaeróbe
anaerobului
ANAERÓB, -Ă, anaerobi, -e, adj. (Despre organisme) Care este capabil să trăiască într-un mediu lipsit de oxigen; anaerobiotic. – Din fr. anaérobie. DOOM
anaerób (a-na-e- / an-a-) adj. m., pl. anaeróbi; f. anaeróbă, pl. anaeróbe
anafază
ANAFÁZĂ s. f. Fază din timpul mitozei sau meiozei în care cromozomii perechi părăsesc placa ecuatorială a nucleului. – Din fr. anaphase.
anafilactic
ANAFILÁCTIC, -Ă, anafilactici, -ce, adj. Cu caracter de anafilaxie, bazat pe anafilaxie. ◊ Șoc anafilactic = reacție violentă a organismului provocată de injectarea sau înghițirea unei anumite substanțe. – Din fr. anaphylactique. DOOM
anafiláctic adj. m., pl. anafiláctici; f. anafiláctică, pl. anafiláctice
anafilactica
ANAFILÁCTIC, -Ă, anafilactici, -ce, adj. Cu caracter de anafilaxie, bazat pe anafilaxie. ◊ Șoc anafilactic = reacție violentă a organismului provocată de injectarea sau înghițirea unei anumite substanțe. – Din fr. anaphylactique. DOOM
anafiláctic adj. m., pl. anafiláctici; f. anafiláctică, pl. anafiláctice
anafilactice
ANAFILÁCTIC, -Ă, anafilactici, -ce, adj. Cu caracter de anafilaxie, bazat pe anafilaxie. ◊ Șoc anafilactic = reacție violentă a organismului provocată de injectarea sau înghițirea unei anumite substanțe. – Din fr. anaphylactique. DOOM
anafiláctic adj. m., pl. anafiláctici; f. anafiláctică, pl. anafiláctice
anafilacticei
ANAFILÁCTIC, -Ă, anafilactici, -ce, adj. Cu caracter de anafilaxie, bazat pe anafilaxie. ◊ Șoc anafilactic = reacție violentă a organismului provocată de injectarea sau înghițirea unei anumite substanțe. – Din fr. anaphylactique. DOOM
anafiláctic adj. m., pl. anafiláctici; f. anafiláctică, pl. anafiláctice
anafilacticele
ANAFILÁCTIC, -Ă, anafilactici, -ce, adj. Cu caracter de anafilaxie, bazat pe anafilaxie. ◊ Șoc anafilactic = reacție violentă a organismului provocată de injectarea sau înghițirea unei anumite substanțe. – Din fr. anaphylactique. DOOM
anafiláctic adj. m., pl. anafiláctici; f. anafiláctică, pl. anafiláctice
anafilacticelor
ANAFILÁCTIC, -Ă, anafilactici, -ce, adj. Cu caracter de anafilaxie, bazat pe anafilaxie. ◊ Șoc anafilactic = reacție violentă a organismului provocată de injectarea sau înghițirea unei anumite substanțe. – Din fr. anaphylactique. DOOM
anafiláctic adj. m., pl. anafiláctici; f. anafiláctică, pl. anafiláctice
anafilactici
ANAFILÁCTIC, -Ă, anafilactici, -ce, adj. Cu caracter de anafilaxie, bazat pe anafilaxie. ◊ Șoc anafilactic = reacție violentă a organismului provocată de injectarea sau înghițirea unei anumite substanțe. – Din fr. anaphylactique. DOOM
anafiláctic adj. m., pl. anafiláctici; f. anafiláctică, pl. anafiláctice
anafilacticii
ANAFILÁCTIC, -Ă, anafilactici, -ce, adj. Cu caracter de anafilaxie, bazat pe anafilaxie. ◊ Șoc anafilactic = reacție violentă a organismului provocată de injectarea sau înghițirea unei anumite substanțe. – Din fr. anaphylactique. DOOM
anafiláctic adj. m., pl. anafiláctici; f. anafiláctică, pl. anafiláctice
anafilacticilor
ANAFILÁCTIC, -Ă, anafilactici, -ce, adj. Cu caracter de anafilaxie, bazat pe anafilaxie. ◊ Șoc anafilactic = reacție violentă a organismului provocată de injectarea sau înghițirea unei anumite substanțe. – Din fr. anaphylactique. DOOM
anafiláctic adj. m., pl. anafiláctici; f. anafiláctică, pl. anafiláctice
anafilacticul
ANAFILÁCTIC, -Ă, anafilactici, -ce, adj. Cu caracter de anafilaxie, bazat pe anafilaxie. ◊ Șoc anafilactic = reacție violentă a organismului provocată de injectarea sau înghițirea unei anumite substanțe. – Din fr. anaphylactique. DOOM
anafiláctic adj. m., pl. anafiláctici; f. anafiláctică, pl. anafiláctice
anafilacticului
ANAFILÁCTIC, -Ă, anafilactici, -ce, adj. Cu caracter de anafilaxie, bazat pe anafilaxie. ◊ Șoc anafilactic = reacție violentă a organismului provocată de injectarea sau înghițirea unei anumite substanțe. – Din fr. anaphylactique. DOOM
anafiláctic adj. m., pl. anafiláctici; f. anafiláctică, pl. anafiláctice
anafilaxie
ANAFILAXÍE s. f. (Med.) Sensibilitate crescută a organismului mamiferelor față de administrarea repetată de substanțe străine. – Din fr. anaphylaxie. DOOM
anafilaxíe s. f., art. anafilaxía, g.-d. anafilaxíi, art. anafilaxíei
anafoare
ANAFÓR, anafoare, s. n. (Reg.) Vârtej format de apă în lungul țărmurilor. – Din ngr. anafori. DOOM
anafór (vârtej) (reg.) s. n., pl. anafoáre
anafoarele
ANAFÓR, anafoare, s. n. (Reg.) Vârtej format de apă în lungul țărmurilor. – Din ngr. anafori. DOOM
anafór (vârtej) (reg.) s. n., pl. anafoáre
anafoarelor
ANAFÓR, anafoare, s. n. (Reg.) Vârtej format de apă în lungul țărmurilor. – Din ngr. anafori. DOOM
anafór (vârtej) (reg.) s. n., pl. anafoáre
anafor
ANAFÓR, anafoare, s. n. (Reg.) Vârtej format de apă în lungul țărmurilor. – Din ngr. anafori. DOOM
anafór (vârtej) (reg.) s. n., pl. anafoáre
anafora
ANAFORÁ, anaforale, s. f. (În Moldova și în Țara Românească, în sec. XVIII-XIX) 1. Raport scris adresat domnitorului (de către un mare dregător). 2. Proclamație a domnitorului. – Din ngr. anaforá. DOOM
anaforá (raport) (înv.) s. f., art. anaforáua, g.-d. art. anaforálei; pl. anaforále, art. anaforálele
anaforale
ANAFORÁ, anaforale, s. f. (În Moldova și în Țara Românească, în sec. XVIII-XIX) 1. Raport scris adresat domnitorului (de către un mare dregător). 2. Proclamație a domnitorului. – Din ngr. anaforá. DOOM
anaforá (raport) (înv.) s. f., art. anaforáua, g.-d. art. anaforálei; pl. anaforále, art. anaforálele
anaforalei
ANAFORÁ, anaforale, s. f. (În Moldova și în Țara Românească, în sec. XVIII-XIX) 1. Raport scris adresat domnitorului (de către un mare dregător). 2. Proclamație a domnitorului. – Din ngr. anaforá. DOOM
anaforá (raport) (înv.) s. f., art. anaforáua, g.-d. art. anaforálei; pl. anaforále, art. anaforálele
anaforalele
ANAFORÁ, anaforale, s. f. (În Moldova și în Țara Românească, în sec. XVIII-XIX) 1. Raport scris adresat domnitorului (de către un mare dregător). 2. Proclamație a domnitorului. – Din ngr. anaforá. DOOM
anaforá (raport) (înv.) s. f., art. anaforáua, g.-d. art. anaforálei; pl. anaforále, art. anaforálele
anaforalelor
ANAFORÁ, anaforale, s. f. (În Moldova și în Țara Românească, în sec. XVIII-XIX) 1. Raport scris adresat domnitorului (de către un mare dregător). 2. Proclamație a domnitorului. – Din ngr. anaforá. DOOM
anaforá (raport) (înv.) s. f., art. anaforáua, g.-d. art. anaforálei; pl. anaforále, art. anaforálele
anaforaua
ANAFORÁ, anaforale, s. f. (În Moldova și în Țara Românească, în sec. XVIII-XIX) 1. Raport scris adresat domnitorului (de către un mare dregător). 2. Proclamație a domnitorului. – Din ngr. anaforá. DOOM
anaforá (raport) (înv.) s. f., art. anaforáua, g.-d. art. anaforálei; pl. anaforále, art. anaforálele
anaforeza
ANAFORÉZĂ, anaforeze, s. f. Deplasare a particulelor dintr-o soluție coloidală spre anod sub acțiunea unui câmp electric. – Din fr. anaphorèse. DOOM
anaforéză s. f., g.-d. art. anaforézei; pl. anaforéze
anaforeze
ANAFORÉZĂ, anaforeze, s. f. Deplasare a particulelor dintr-o soluție coloidală spre anod sub acțiunea unui câmp electric. – Din fr. anaphorèse. DOOM
anaforéză s. f., g.-d. art. anaforézei; pl. anaforéze
anaforezei
ANAFORÉZĂ, anaforeze, s. f. Deplasare a particulelor dintr-o soluție coloidală spre anod sub acțiunea unui câmp electric. – Din fr. anaphorèse. DOOM
anaforéză s. f., g.-d. art. anaforézei; pl. anaforéze
anaforezele
ANAFORÉZĂ, anaforeze, s. f. Deplasare a particulelor dintr-o soluție coloidală spre anod sub acțiunea unui câmp electric. – Din fr. anaphorèse. DOOM
anaforéză s. f., g.-d. art. anaforézei; pl. anaforéze
anaforezelor
ANAFORÉZĂ, anaforeze, s. f. Deplasare a particulelor dintr-o soluție coloidală spre anod sub acțiunea unui câmp electric. – Din fr. anaphorèse. DOOM
anaforéză s. f., g.-d. art. anaforézei; pl. anaforéze
anaforic
ANAFÓRIC, -Ă, anaforici, -ce, adj. Care reia o noțiune, o idee exprimată anterior, în vederea accentuării ei. – Din fr. anaphorique. DOOM
anafóric adj. m., pl. anafórici; f. anafórică, pl. anafórice
anaforica
ANAFÓRIC, -Ă, anaforici, -ce, adj. Care reia o noțiune, o idee exprimată anterior, în vederea accentuării ei. – Din fr. anaphorique. DOOM
anafóric adj. m., pl. anafórici; f. anafórică, pl. anafórice
anaforice
ANAFÓRIC, -Ă, anaforici, -ce, adj. Care reia o noțiune, o idee exprimată anterior, în vederea accentuării ei. – Din fr. anaphorique. DOOM
anafóric adj. m., pl. anafórici; f. anafórică, pl. anafórice
anaforicei
ANAFÓRIC, -Ă, anaforici, -ce, adj. Care reia o noțiune, o idee exprimată anterior, în vederea accentuării ei. – Din fr. anaphorique. DOOM
anafóric adj. m., pl. anafórici; f. anafórică, pl. anafórice
anaforicele
ANAFÓRIC, -Ă, anaforici, -ce, adj. Care reia o noțiune, o idee exprimată anterior, în vederea accentuării ei. – Din fr. anaphorique. DOOM
anafóric adj. m., pl. anafórici; f. anafórică, pl. anafórice
anaforicelor
ANAFÓRIC, -Ă, anaforici, -ce, adj. Care reia o noțiune, o idee exprimată anterior, în vederea accentuării ei. – Din fr. anaphorique. DOOM
anafóric adj. m., pl. anafórici; f. anafórică, pl. anafórice
anaforici
ANAFÓRIC, -Ă, anaforici, -ce, adj. Care reia o noțiune, o idee exprimată anterior, în vederea accentuării ei. – Din fr. anaphorique. DOOM
anafóric adj. m., pl. anafórici; f. anafórică, pl. anafórice
anaforicii
ANAFÓRIC, -Ă, anaforici, -ce, adj. Care reia o noțiune, o idee exprimată anterior, în vederea accentuării ei. – Din fr. anaphorique. DOOM
anafóric adj. m., pl. anafórici; f. anafórică, pl. anafórice
anaforicilor
ANAFÓRIC, -Ă, anaforici, -ce, adj. Care reia o noțiune, o idee exprimată anterior, în vederea accentuării ei. – Din fr. anaphorique. DOOM
anafóric adj. m., pl. anafórici; f. anafórică, pl. anafórice
anaforicul
ANAFÓRIC, -Ă, anaforici, -ce, adj. Care reia o noțiune, o idee exprimată anterior, în vederea accentuării ei. – Din fr. anaphorique. DOOM
anafóric adj. m., pl. anafórici; f. anafórică, pl. anafórice
anaforicului
ANAFÓRIC, -Ă, anaforici, -ce, adj. Care reia o noțiune, o idee exprimată anterior, în vederea accentuării ei. – Din fr. anaphorique. DOOM
anafóric adj. m., pl. anafórici; f. anafórică, pl. anafórice
anafornița
ANAFÓRNIȚĂ, anafornițe, s. f. Vas plat din metal pe care se oferă credincioșilor anafura. – Anaforă2 + suf. -niță. DOOM
anafórniță s. f., g.-d. art. anafórniței; pl. anafórnițe
anafornițe
ANAFÓRNIȚĂ, anafornițe, s. f. Vas plat din metal pe care se oferă credincioșilor anafura. – Anaforă2 + suf. -niță. DOOM
anafórniță s. f., g.-d. art. anafórniței; pl. anafórnițe
anaforniței
ANAFÓRNIȚĂ, anafornițe, s. f. Vas plat din metal pe care se oferă credincioșilor anafura. – Anaforă2 + suf. -niță. DOOM
anafórniță s. f., g.-d. art. anafórniței; pl. anafórnițe
anafornițele
ANAFÓRNIȚĂ, anafornițe, s. f. Vas plat din metal pe care se oferă credincioșilor anafura. – Anaforă2 + suf. -niță. DOOM
anafórniță s. f., g.-d. art. anafórniței; pl. anafórnițe
anafornițelor
ANAFÓRNIȚĂ, anafornițe, s. f. Vas plat din metal pe care se oferă credincioșilor anafura. – Anaforă2 + suf. -niță. DOOM
anafórniță s. f., g.-d. art. anafórniței; pl. anafórnițe
anaforul
ANAFÓR, anafoare, s. n. (Reg.) Vârtej format de apă în lungul țărmurilor. – Din ngr. anafori. DOOM
anafór (vârtej) (reg.) s. n., pl. anafoáre
anaforului
ANAFÓR, anafoare, s. n. (Reg.) Vârtej format de apă în lungul țărmurilor. – Din ngr. anafori. DOOM
anafór (vârtej) (reg.) s. n., pl. anafoáre
anaforă
ANAFÓRĂ1, anafore, s. f. Procedeu stilistic care constă în repetarea aceluiași cuvânt la începutul mai multor fraze, părți de frază, versuri pentru accentuarea unei idei sau pentru obținerea unor simetrii. [Acc. și anáforă] – Din fr. anaphore, lat. anaphora. DOOM
anafóră / anáforă (figură de stil) s. f., g.-d. art. anafórei / anáforei; pl. anafóre / anáfore
anaforă
ANÁFURĂ s. f. Bucățele de prescură, de pâine care se împart credincioșilor ortodocși la sfârșitul liturghiei. [Var.: anáforă, náfură s. f.] – Din sl. (a)nafora. DOOM
anáfură (pâine sfințită) s. f., g.-d. art. anáfurei
anafrodiziac
ANAFRODIZIÁC, -Ă, anafrodiziaci, -ce, adj., s. n., s. m. și f. 1. Adj., s. n. (Substanță) care face să înceteze dorințele sexuale. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu are dorințe sexuale, ale cărei organe sexuale sunt atinse de atonie. [Pr.: -zi-ac] – Din fr. anaphrodisiaque. DOOM
anafrodiziác2 (a-na-fro-, -zi-ac / an-a-) s. n., pl. anafrodiziáce
anafrodiziaca
ANAFRODIZIÁC, -Ă, anafrodiziaci, -ce, adj., s. n., s. m. și f. 1. Adj., s. n. (Substanță) care face să înceteze dorințele sexuale. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu are dorințe sexuale, ale cărei organe sexuale sunt atinse de atonie. [Pr.: -zi-ac] – Din fr. anaphrodisiaque. DOOM
anafrodiziác2 (a-na-fro-, -zi-ac / an-a-) s. n., pl. anafrodiziáce
anafrodiziace
ANAFRODIZIÁC, -Ă, anafrodiziaci, -ce, adj., s. n., s. m. și f. 1. Adj., s. n. (Substanță) care face să înceteze dorințele sexuale. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu are dorințe sexuale, ale cărei organe sexuale sunt atinse de atonie. [Pr.: -zi-ac] – Din fr. anaphrodisiaque. DOOM
anafrodiziác2 (a-na-fro-, -zi-ac / an-a-) s. n., pl. anafrodiziáce
anafrodiziacei
ANAFRODIZIÁC, -Ă, anafrodiziaci, -ce, adj., s. n., s. m. și f. 1. Adj., s. n. (Substanță) care face să înceteze dorințele sexuale. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu are dorințe sexuale, ale cărei organe sexuale sunt atinse de atonie. [Pr.: -zi-ac] – Din fr. anaphrodisiaque. DOOM
anafrodiziác2 (a-na-fro-, -zi-ac / an-a-) s. n., pl. anafrodiziáce
anafrodiziacele
ANAFRODIZIÁC, -Ă, anafrodiziaci, -ce, adj., s. n., s. m. și f. 1. Adj., s. n. (Substanță) care face să înceteze dorințele sexuale. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu are dorințe sexuale, ale cărei organe sexuale sunt atinse de atonie. [Pr.: -zi-ac] – Din fr. anaphrodisiaque. DOOM
anafrodiziác2 (a-na-fro-, -zi-ac / an-a-) s. n., pl. anafrodiziáce
anafrodiziacelor
ANAFRODIZIÁC, -Ă, anafrodiziaci, -ce, adj., s. n., s. m. și f. 1. Adj., s. n. (Substanță) care face să înceteze dorințele sexuale. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu are dorințe sexuale, ale cărei organe sexuale sunt atinse de atonie. [Pr.: -zi-ac] – Din fr. anaphrodisiaque. DOOM
anafrodiziác2 (a-na-fro-, -zi-ac / an-a-) s. n., pl. anafrodiziáce
anafrodiziaci
ANAFRODIZIÁC, -Ă, anafrodiziaci, -ce, adj., s. n., s. m. și f. 1. Adj., s. n. (Substanță) care face să înceteze dorințele sexuale. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu are dorințe sexuale, ale cărei organe sexuale sunt atinse de atonie. [Pr.: -zi-ac] – Din fr. anaphrodisiaque. DOOM
anafrodiziác2 (a-na-fro-, -zi-ac / an-a-) s. n., pl. anafrodiziáce
anafrodiziacii
ANAFRODIZIÁC, -Ă, anafrodiziaci, -ce, adj., s. n., s. m. și f. 1. Adj., s. n. (Substanță) care face să înceteze dorințele sexuale. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu are dorințe sexuale, ale cărei organe sexuale sunt atinse de atonie. [Pr.: -zi-ac] – Din fr. anaphrodisiaque. DOOM
anafrodiziác2 (a-na-fro-, -zi-ac / an-a-) s. n., pl. anafrodiziáce
anafrodiziacilor
ANAFRODIZIÁC, -Ă, anafrodiziaci, -ce, adj., s. n., s. m. și f. 1. Adj., s. n. (Substanță) care face să înceteze dorințele sexuale. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu are dorințe sexuale, ale cărei organe sexuale sunt atinse de atonie. [Pr.: -zi-ac] – Din fr. anaphrodisiaque. DOOM
anafrodiziác2 (a-na-fro-, -zi-ac / an-a-) s. n., pl. anafrodiziáce
anafrodiziacul
ANAFRODIZIÁC, -Ă, anafrodiziaci, -ce, adj., s. n., s. m. și f. 1. Adj., s. n. (Substanță) care face să înceteze dorințele sexuale. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu are dorințe sexuale, ale cărei organe sexuale sunt atinse de atonie. [Pr.: -zi-ac] – Din fr. anaphrodisiaque. DOOM
anafrodiziác2 (a-na-fro-, -zi-ac / an-a-) s. n., pl. anafrodiziáce
anafrodiziacului
ANAFRODIZIÁC, -Ă, anafrodiziaci, -ce, adj., s. n., s. m. și f. 1. Adj., s. n. (Substanță) care face să înceteze dorințele sexuale. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu are dorințe sexuale, ale cărei organe sexuale sunt atinse de atonie. [Pr.: -zi-ac] – Din fr. anaphrodisiaque. DOOM
anafrodiziác2 (a-na-fro-, -zi-ac / an-a-) s. n., pl. anafrodiziáce
anafrodizie
ANAFRODIZÍE s. f. Lipsă a dorințelor sexuale. – Din fr. anaphrodisie. DOOM
anafrodizíe (a-na-fro- / an-a-) s. f., art. anafrodizía, g.-d. anafrodizíi, art. anafrodizíei
anafura
ANÁFURĂ s. f. Bucățele de prescură, de pâine care se împart credincioșilor ortodocși la sfârșitul liturghiei. [Var.: anáforă, náfură s. f.] – Din sl. (a)nafora. DOOM
anáfură (pâine sfințită) s. f., g.-d. art. anáfurei
anafure
ANÁFURĂ s. f. Bucățele de prescură, de pâine care se împart credincioșilor ortodocși la sfârșitul liturghiei. [Var.: anáforă, náfură s. f.] – Din sl. (a)nafora. DOOM
anáfură (pâine sfințită) s. f., g.-d. art. anáfurei
anafurei
ANÁFURĂ s. f. Bucățele de prescură, de pâine care se împart credincioșilor ortodocși la sfârșitul liturghiei. [Var.: anáforă, náfură s. f.] – Din sl. (a)nafora. DOOM
anáfură (pâine sfințită) s. f., g.-d. art. anáfurei
anafurele
ANÁFURĂ s. f. Bucățele de prescură, de pâine care se împart credincioșilor ortodocși la sfârșitul liturghiei. [Var.: anáforă, náfură s. f.] – Din sl. (a)nafora. DOOM
anáfură (pâine sfințită) s. f., g.-d. art. anáfurei
anafurelor
ANÁFURĂ s. f. Bucățele de prescură, de pâine care se împart credincioșilor ortodocși la sfârșitul liturghiei. [Var.: anáforă, náfură s. f.] – Din sl. (a)nafora. DOOM
anáfură (pâine sfințită) s. f., g.-d. art. anáfurei
anagalactic
ANAGALÁCTIC, -Ă adj. Sistem anagalactic = sistem astral care se află în afara Galaxiei noastre, în afara Căii laptelui. [Pl. -ci, -ce. / cf. gr. ana – în afară, galaxias – galaxie].
anagalactica
ANAGALÁCTIC, -Ă adj. Sistem anagalactic = sistem astral care se află în afara Galaxiei noastre, în afara Căii laptelui. [Pl. -ci, -ce. / cf. gr. ana – în afară, galaxias – galaxie].
anagalactice
ANAGALÁCTIC, -Ă adj. Sistem anagalactic = sistem astral care se află în afara Galaxiei noastre, în afara Căii laptelui. [Pl. -ci, -ce. / cf. gr. ana – în afară, galaxias – galaxie].
anagalacticei
ANAGALÁCTIC, -Ă adj. Sistem anagalactic = sistem astral care se află în afara Galaxiei noastre, în afara Căii laptelui. [Pl. -ci, -ce. / cf. gr. ana – în afară, galaxias – galaxie].
anagalacticele
ANAGALÁCTIC, -Ă adj. Sistem anagalactic = sistem astral care se află în afara Galaxiei noastre, în afara Căii laptelui. [Pl. -ci, -ce. / cf. gr. ana – în afară, galaxias – galaxie].
anagalacticelor
ANAGALÁCTIC, -Ă adj. Sistem anagalactic = sistem astral care se află în afara Galaxiei noastre, în afara Căii laptelui. [Pl. -ci, -ce. / cf. gr. ana – în afară, galaxias – galaxie].
anagalactici
ANAGALÁCTIC, -Ă adj. Sistem anagalactic = sistem astral care se află în afara Galaxiei noastre, în afara Căii laptelui. [Pl. -ci, -ce. / cf. gr. ana – în afară, galaxias – galaxie].
anagalacticii
ANAGALÁCTIC, -Ă adj. Sistem anagalactic = sistem astral care se află în afara Galaxiei noastre, în afara Căii laptelui. [Pl. -ci, -ce. / cf. gr. ana – în afară, galaxias – galaxie].
anagalacticilor
ANAGALÁCTIC, -Ă adj. Sistem anagalactic = sistem astral care se află în afara Galaxiei noastre, în afara Căii laptelui. [Pl. -ci, -ce. / cf. gr. ana – în afară, galaxias – galaxie].
anagalacticul
ANAGALÁCTIC, -Ă adj. Sistem anagalactic = sistem astral care se află în afara Galaxiei noastre, în afara Căii laptelui. [Pl. -ci, -ce. / cf. gr. ana – în afară, galaxias – galaxie].
anagalacticului
ANAGALÁCTIC, -Ă adj. Sistem anagalactic = sistem astral care se află în afara Galaxiei noastre, în afara Căii laptelui. [Pl. -ci, -ce. / cf. gr. ana – în afară, galaxias – galaxie].
anagallis
SCÂNTEIOÁRĂ, scânteioare, s. f. 1. Diminutiv al lui scânteie; scânteiuță (I). 2. (Bot.) Scânteiuță (II 1). [Pr.: -te-ioa-] – Scânteie + suf. -ioară.
anageneza
ANAGENÉZĂ s. f. Regenerare a țesuturilor vii distruse accidental. – Din fr. anagenèse. DOOM
anagenéză s. f., g.-d. art. anagenézei
anageneze
ANAGENÉZĂ s. f. Regenerare a țesuturilor vii distruse accidental. – Din fr. anagenèse. DOOM
anagenéză s. f., g.-d. art. anagenézei
anagenezei
ANAGENÉZĂ s. f. Regenerare a țesuturilor vii distruse accidental. – Din fr. anagenèse. DOOM
anagenéză s. f., g.-d. art. anagenézei
anagenezele
ANAGENÉZĂ s. f. Regenerare a țesuturilor vii distruse accidental. – Din fr. anagenèse. DOOM
anagenéză s. f., g.-d. art. anagenézei
anagenezelor
ANAGENÉZĂ s. f. Regenerare a țesuturilor vii distruse accidental. – Din fr. anagenèse. DOOM
anagenéză s. f., g.-d. art. anagenézei
anaglif
ANAGLÍF s.n. 1. Sculptură în relief sau în basorelief. 2. (Mat.) Desen al unui corp geometric executat în două culori (roșu și albastru), privit cu ajutorul unor ochelari, care, la rândul lor, având și ei un vizor colorat în roșu și altul în albastru, dau imaginea unui corp în relief. ◊ (Fiz.) Procedeul anaglifelor = procedeu stereoscopic prin care se obține imaginea în relief a unui obiect, folosindu-se ochelari cu sticle de culori diferite, complementare. [Var. anaglifă s.f. / < fr. anaglyphe, cf. gr. anaglyphos].
anaglifa
ANAGLÍFĂ, anaglife, s. f. 1. Obiect ornamentat cu relief scund, realizat prin cizelură. 2. Procedeu pe baza căruia se obține imaginea în relief a unui obiect fotografiat. – Din fr. anaglyphe. DOOM
anaglífă (-na-gli-) s. f., g.-d. art. anaglífei; pl. anaglífe
anaglife
ANAGLÍFĂ, anaglife, s. f. 1. Obiect ornamentat cu relief scund, realizat prin cizelură. 2. Procedeu pe baza căruia se obține imaginea în relief a unui obiect fotografiat. – Din fr. anaglyphe. DOOM
anaglífă (-na-gli-) s. f., g.-d. art. anaglífei; pl. anaglífe
anaglifei
ANAGLÍFĂ, anaglife, s. f. 1. Obiect ornamentat cu relief scund, realizat prin cizelură. 2. Procedeu pe baza căruia se obține imaginea în relief a unui obiect fotografiat. – Din fr. anaglyphe. DOOM
anaglífă (-na-gli-) s. f., g.-d. art. anaglífei; pl. anaglífe
anaglifele
ANAGLÍFĂ, anaglife, s. f. 1. Obiect ornamentat cu relief scund, realizat prin cizelură. 2. Procedeu pe baza căruia se obține imaginea în relief a unui obiect fotografiat. – Din fr. anaglyphe. DOOM
anaglífă (-na-gli-) s. f., g.-d. art. anaglífei; pl. anaglífe
anaglifelor
ANAGLÍFĂ, anaglife, s. f. 1. Obiect ornamentat cu relief scund, realizat prin cizelură. 2. Procedeu pe baza căruia se obține imaginea în relief a unui obiect fotografiat. – Din fr. anaglyphe. DOOM
anaglífă (-na-gli-) s. f., g.-d. art. anaglífei; pl. anaglífe
anagliptic
ANAGLÍPTIC, -Ă, anagliptici, -ce, adj. Imprimat în relief pentru a putea fi urmărit cu degetele de către orbi. – Din fr. anagliptique. DOOM
anaglíptic (-na-glip-) adj. m., pl. anaglíptici; f. anaglíptică, pl. anaglíptice
anagliptica
ANAGLÍPTIC, -Ă, anagliptici, -ce, adj. Imprimat în relief pentru a putea fi urmărit cu degetele de către orbi. – Din fr. anagliptique. DOOM
anaglíptic (-na-glip-) adj. m., pl. anaglíptici; f. anaglíptică, pl. anaglíptice
anagliptice
ANAGLÍPTIC, -Ă, anagliptici, -ce, adj. Imprimat în relief pentru a putea fi urmărit cu degetele de către orbi. – Din fr. anagliptique. DOOM
anaglíptic (-na-glip-) adj. m., pl. anaglíptici; f. anaglíptică, pl. anaglíptice
anaglipticei
ANAGLÍPTIC, -Ă, anagliptici, -ce, adj. Imprimat în relief pentru a putea fi urmărit cu degetele de către orbi. – Din fr. anagliptique. DOOM
anaglíptic (-na-glip-) adj. m., pl. anaglíptici; f. anaglíptică, pl. anaglíptice
anaglipticele
ANAGLÍPTIC, -Ă, anagliptici, -ce, adj. Imprimat în relief pentru a putea fi urmărit cu degetele de către orbi. – Din fr. anagliptique. DOOM
anaglíptic (-na-glip-) adj. m., pl. anaglíptici; f. anaglíptică, pl. anaglíptice
anaglipticelor
ANAGLÍPTIC, -Ă, anagliptici, -ce, adj. Imprimat în relief pentru a putea fi urmărit cu degetele de către orbi. – Din fr. anagliptique. DOOM
anaglíptic (-na-glip-) adj. m., pl. anaglíptici; f. anaglíptică, pl. anaglíptice
anagliptici
ANAGLÍPTIC, -Ă, anagliptici, -ce, adj. Imprimat în relief pentru a putea fi urmărit cu degetele de către orbi. – Din fr. anagliptique. DOOM
anaglíptic (-na-glip-) adj. m., pl. anaglíptici; f. anaglíptică, pl. anaglíptice
anaglipticii
ANAGLÍPTIC, -Ă, anagliptici, -ce, adj. Imprimat în relief pentru a putea fi urmărit cu degetele de către orbi. – Din fr. anagliptique. DOOM
anaglíptic (-na-glip-) adj. m., pl. anaglíptici; f. anaglíptică, pl. anaglíptice
anaglipticilor
ANAGLÍPTIC, -Ă, anagliptici, -ce, adj. Imprimat în relief pentru a putea fi urmărit cu degetele de către orbi. – Din fr. anagliptique. DOOM
anaglíptic (-na-glip-) adj. m., pl. anaglíptici; f. anaglíptică, pl. anaglíptice
anaglipticul
ANAGLÍPTIC, -Ă, anagliptici, -ce, adj. Imprimat în relief pentru a putea fi urmărit cu degetele de către orbi. – Din fr. anagliptique. DOOM
anaglíptic (-na-glip-) adj. m., pl. anaglíptici; f. anaglíptică, pl. anaglíptice
anaglipticului
ANAGLÍPTIC, -Ă, anagliptici, -ce, adj. Imprimat în relief pentru a putea fi urmărit cu degetele de către orbi. – Din fr. anagliptique. DOOM
anaglíptic (-na-glip-) adj. m., pl. anaglíptici; f. anaglíptică, pl. anaglíptice
anagnost
ANAGNÓST, anagnoști, s. m. Sclav însărcinat să facă lectură în timpul mesei sau al băii stăpânilor, să copieze manuscrise etc. în Roma antică. – Din fr. anagnoste. DOOM
anagnóst (a-nag-nost / -na-gnost) s. m., pl. anagnóști
anagnostul
ANAGNÓST, anagnoști, s. m. Sclav însărcinat să facă lectură în timpul mesei sau al băii stăpânilor, să copieze manuscrise etc. în Roma antică. – Din fr. anagnoste. DOOM
anagnóst (a-nag-nost / -na-gnost) s. m., pl. anagnóști
anagnostului
ANAGNÓST, anagnoști, s. m. Sclav însărcinat să facă lectură în timpul mesei sau al băii stăpânilor, să copieze manuscrise etc. în Roma antică. – Din fr. anagnoste. DOOM
anagnóst (a-nag-nost / -na-gnost) s. m., pl. anagnóști
anagnoști
ANAGNÓST, anagnoști, s. m. Sclav însărcinat să facă lectură în timpul mesei sau al băii stăpânilor, să copieze manuscrise etc. în Roma antică. – Din fr. anagnoste. DOOM
anagnóst (a-nag-nost / -na-gnost) s. m., pl. anagnóști
anagnoștii
ANAGNÓST, anagnoști, s. m. Sclav însărcinat să facă lectură în timpul mesei sau al băii stăpânilor, să copieze manuscrise etc. în Roma antică. – Din fr. anagnoste. DOOM
anagnóst (a-nag-nost / -na-gnost) s. m., pl. anagnóști
anagnoștilor
ANAGNÓST, anagnoști, s. m. Sclav însărcinat să facă lectură în timpul mesei sau al băii stăpânilor, să copieze manuscrise etc. în Roma antică. – Din fr. anagnoste. DOOM
anagnóst (a-nag-nost / -na-gnost) s. m., pl. anagnóști
anagogic
ANAGÓGIC, -Ă, anagogici, -ce, adj. Care ține de anagogie. – Din fr. anagogique. DOOM
anagógic adj. m., pl. anagógici; f. anagógică, pl. anagógice
anagogica
ANAGÓGIC, -Ă, anagogici, -ce, adj. Care ține de anagogie. – Din fr. anagogique. DOOM
anagógic adj. m., pl. anagógici; f. anagógică, pl. anagógice
anagogice
ANAGÓGIC, -Ă, anagogici, -ce, adj. Care ține de anagogie. – Din fr. anagogique. DOOM
anagógic adj. m., pl. anagógici; f. anagógică, pl. anagógice
anagogicei
ANAGÓGIC, -Ă, anagogici, -ce, adj. Care ține de anagogie. – Din fr. anagogique. DOOM
anagógic adj. m., pl. anagógici; f. anagógică, pl. anagógice
anagogicele
ANAGÓGIC, -Ă, anagogici, -ce, adj. Care ține de anagogie. – Din fr. anagogique. DOOM
anagógic adj. m., pl. anagógici; f. anagógică, pl. anagógice
anagogicelor
ANAGÓGIC, -Ă, anagogici, -ce, adj. Care ține de anagogie. – Din fr. anagogique. DOOM
anagógic adj. m., pl. anagógici; f. anagógică, pl. anagógice
anagogici
ANAGÓGIC, -Ă, anagogici, -ce, adj. Care ține de anagogie. – Din fr. anagogique. DOOM
anagógic adj. m., pl. anagógici; f. anagógică, pl. anagógice
anagogicii
ANAGÓGIC, -Ă, anagogici, -ce, adj. Care ține de anagogie. – Din fr. anagogique. DOOM
anagógic adj. m., pl. anagógici; f. anagógică, pl. anagógice
anagogicilor
ANAGÓGIC, -Ă, anagogici, -ce, adj. Care ține de anagogie. – Din fr. anagogique. DOOM
anagógic adj. m., pl. anagógici; f. anagógică, pl. anagógice
anagogicul
ANAGÓGIC, -Ă, anagogici, -ce, adj. Care ține de anagogie. – Din fr. anagogique. DOOM
anagógic adj. m., pl. anagógici; f. anagógică, pl. anagógice
anagogicului
ANAGÓGIC, -Ă, anagogici, -ce, adj. Care ține de anagogie. – Din fr. anagogique. DOOM
anagógic adj. m., pl. anagógici; f. anagógică, pl. anagógice
anagogie
ANAGOGÍE s. f. Interpretare a Bibliei care se ridică de la sensul literar al textului la cel mistic. – Din fr. anagogie. DOOM
anagogíe s. f., art. anagogía, g.-d. anagogíi, art. anagogíei
anagrama
ANAGRAMÁ, anagramez, vb. I. Tranz. A schimba ordinea literelor unui cuvânt pentru a obține alt cuvânt; a transcrie sub formă de anagramă; a anagramatiza. – Din anagramă. DOOM
anagramá (a ~) (-na-gra-) vb., ind. prez. 3 anagrameáză
anagrama
ANAGRÁMĂ, anagrame, s. f. Schimbare a ordinii literelor unui cuvânt sau a propozițiilor unei fraze pentru a obține un alt cuvânt sau o altă frază; antimetabolă. ♦ Cuvânt obținut prin această schimbare. ♦ Joc distractiv care folosește acest procedeu. – Din fr. anagramme. DOOM
anagrámă (-na-gra-) s. f., g.-d. art. anagrámei; pl. anagráme
anagramai
ANAGRAMÁ, anagramez, vb. I. Tranz. A schimba ordinea literelor unui cuvânt pentru a obține alt cuvânt; a transcrie sub formă de anagramă; a anagramatiza. – Din anagramă. DOOM
anagramá (a ~) (-na-gra-) vb., ind. prez. 3 anagrameáză
anagramam
ANAGRAMÁ, anagramez, vb. I. Tranz. A schimba ordinea literelor unui cuvânt pentru a obține alt cuvânt; a transcrie sub formă de anagramă; a anagramatiza. – Din anagramă. DOOM
anagramá (a ~) (-na-gra-) vb., ind. prez. 3 anagrameáză
anagramare
ANAGRAMÁ, anagramez, vb. I. Tranz. A schimba ordinea literelor unui cuvânt pentru a obține alt cuvânt; a transcrie sub formă de anagramă; a anagramatiza. – Din anagramă. DOOM
anagramá (a ~) (-na-gra-) vb., ind. prez. 3 anagrameáză
anagramare
ANAGRAMÁRE, anagramări, s. f. Acțiunea de a anagrama. – V. anagrama.
anagramarea
ANAGRAMÁRE, anagramări, s. f. Acțiunea de a anagrama. – V. anagrama.
anagramară
ANAGRAMÁ, anagramez, vb. I. Tranz. A schimba ordinea literelor unui cuvânt pentru a obține alt cuvânt; a transcrie sub formă de anagramă; a anagramatiza. – Din anagramă. DOOM
anagramá (a ~) (-na-gra-) vb., ind. prez. 3 anagrameáză
anagramarăm
ANAGRAMÁ, anagramez, vb. I. Tranz. A schimba ordinea literelor unui cuvânt pentru a obține alt cuvânt; a transcrie sub formă de anagramă; a anagramatiza. – Din anagramă. DOOM
anagramá (a ~) (-na-gra-) vb., ind. prez. 3 anagrameáză
anagramarăți
ANAGRAMÁ, anagramez, vb. I. Tranz. A schimba ordinea literelor unui cuvânt pentru a obține alt cuvânt; a transcrie sub formă de anagramă; a anagramatiza. – Din anagramă. DOOM
anagramá (a ~) (-na-gra-) vb., ind. prez. 3 anagrameáză
anagramase
ANAGRAMÁ, anagramez, vb. I. Tranz. A schimba ordinea literelor unui cuvânt pentru a obține alt cuvânt; a transcrie sub formă de anagramă; a anagramatiza. – Din anagramă. DOOM
anagramá (a ~) (-na-gra-) vb., ind. prez. 3 anagrameáză
anagramasem
ANAGRAMÁ, anagramez, vb. I. Tranz. A schimba ordinea literelor unui cuvânt pentru a obține alt cuvânt; a transcrie sub formă de anagramă; a anagramatiza. – Din anagramă. DOOM
anagramá (a ~) (-na-gra-) vb., ind. prez. 3 anagrameáză
anagramaseră
ANAGRAMÁ, anagramez, vb. I. Tranz. A schimba ordinea literelor unui cuvânt pentru a obține alt cuvânt; a transcrie sub formă de anagramă; a anagramatiza. – Din anagramă. DOOM
anagramá (a ~) (-na-gra-) vb., ind. prez. 3 anagrameáză
anagramaserăm
ANAGRAMÁ, anagramez, vb. I. Tranz. A schimba ordinea literelor unui cuvânt pentru a obține alt cuvânt; a transcrie sub formă de anagramă; a anagramatiza. – Din anagramă. DOOM
anagramá (a ~) (-na-gra-) vb., ind. prez. 3 anagrameáză
anagramaserăți
ANAGRAMÁ, anagramez, vb. I. Tranz. A schimba ordinea literelor unui cuvânt pentru a obține alt cuvânt; a transcrie sub formă de anagramă; a anagramatiza. – Din anagramă. DOOM
anagramá (a ~) (-na-gra-) vb., ind. prez. 3 anagrameáză
anagramaseși
ANAGRAMÁ, anagramez, vb. I. Tranz. A schimba ordinea literelor unui cuvânt pentru a obține alt cuvânt; a transcrie sub formă de anagramă; a anagramatiza. – Din anagramă. DOOM
anagramá (a ~) (-na-gra-) vb., ind. prez. 3 anagrameáză
anagramaseți
ANAGRAMÁ, anagramez, vb. I. Tranz. A schimba ordinea literelor unui cuvânt pentru a obține alt cuvânt; a transcrie sub formă de anagramă; a anagramatiza. – Din anagramă. DOOM
anagramá (a ~) (-na-gra-) vb., ind. prez. 3 anagrameáză
anagramat
ANAGRAMÁ, anagramez, vb. I. Tranz. A schimba ordinea literelor unui cuvânt pentru a obține alt cuvânt; a transcrie sub formă de anagramă; a anagramatiza. – Din anagramă. DOOM
anagramá (a ~) (-na-gra-) vb., ind. prez. 3 anagrameáză
anagramat
ANAGRAMÁ, anagramez, vb. I. Tranz. A schimba ordinea literelor unui cuvânt pentru a obține alt cuvânt; a transcrie sub formă de anagramă; a anagramatiza. – Din anagramă.
anagramatic
ANAGRAMÁTIC, -Ă, anagramatici, -ce, adj. Care formează o anagramă. – Din fr. anagrammatique. DOOM
anagramátic (-na-gra-) adj. m., pl. anagramátici; f. anagramátică, pl. anagramátice
anagramatica
ANAGRAMÁTIC, -Ă, anagramatici, -ce, adj. Care formează o anagramă. – Din fr. anagrammatique. DOOM
anagramátic (-na-gra-) adj. m., pl. anagramátici; f. anagramátică, pl. anagramátice
anagramatice
ANAGRAMÁTIC, -Ă, anagramatici, -ce, adj. Care formează o anagramă. – Din fr. anagrammatique. DOOM
anagramátic (-na-gra-) adj. m., pl. anagramátici; f. anagramátică, pl. anagramátice
anagramaticei
ANAGRAMÁTIC, -Ă, anagramatici, -ce, adj. Care formează o anagramă. – Din fr. anagrammatique. DOOM
anagramátic (-na-gra-) adj. m., pl. anagramátici; f. anagramátică, pl. anagramátice
anagramaticele
ANAGRAMÁTIC, -Ă, anagramatici, -ce, adj. Care formează o anagramă. – Din fr. anagrammatique. DOOM
anagramátic (-na-gra-) adj. m., pl. anagramátici; f. anagramátică, pl. anagramátice
anagramaticelor
ANAGRAMÁTIC, -Ă, anagramatici, -ce, adj. Care formează o anagramă. – Din fr. anagrammatique. DOOM
anagramátic (-na-gra-) adj. m., pl. anagramátici; f. anagramátică, pl. anagramátice
anagramatici
ANAGRAMÁTIC, -Ă, anagramatici, -ce, adj. Care formează o anagramă. – Din fr. anagrammatique. DOOM
anagramátic (-na-gra-) adj. m., pl. anagramátici; f. anagramátică, pl. anagramátice
anagramaticii
ANAGRAMÁTIC, -Ă, anagramatici, -ce, adj. Care formează o anagramă. – Din fr. anagrammatique. DOOM
anagramátic (-na-gra-) adj. m., pl. anagramátici; f. anagramátică, pl. anagramátice
anagramaticilor
ANAGRAMÁTIC, -Ă, anagramatici, -ce, adj. Care formează o anagramă. – Din fr. anagrammatique. DOOM
anagramátic (-na-gra-) adj. m., pl. anagramátici; f. anagramátică, pl. anagramátice
anagramaticul
ANAGRAMÁTIC, -Ă, anagramatici, -ce, adj. Care formează o anagramă. – Din fr. anagrammatique. DOOM
anagramátic (-na-gra-) adj. m., pl. anagramátici; f. anagramátică, pl. anagramátice
anagramaticului
ANAGRAMÁTIC, -Ă, anagramatici, -ce, adj. Care formează o anagramă. – Din fr. anagrammatique. DOOM
anagramátic (-na-gra-) adj. m., pl. anagramátici; f. anagramátică, pl. anagramátice
anagramatiza
ANAGRAMATIZÁ, anagramatizez, vb. I. Tranz. (Rar) A anagrama. – Cf. anagramă. DOOM
anagramatizá (a ~) (rar) (-na-gra-) vb., ind. prez. 3 anagramatizeáză
anagramatizai
ANAGRAMATIZÁ, anagramatizez, vb. I. Tranz. (Rar) A anagrama. – Cf. anagramă. DOOM
anagramatizá (a ~) (rar) (-na-gra-) vb., ind. prez. 3 anagramatizeáză
anagramatizam
ANAGRAMATIZÁ, anagramatizez, vb. I. Tranz. (Rar) A anagrama. – Cf. anagramă. DOOM
anagramatizá (a ~) (rar) (-na-gra-) vb., ind. prez. 3 anagramatizeáză
anagramatizare
ANAGRAMATIZÁ, anagramatizez, vb. I. Tranz. (Rar) A anagrama. – Cf. anagramă. DOOM
anagramatizá (a ~) (rar) (-na-gra-) vb., ind. prez. 3 anagramatizeáză
anagramatizare
ANAGRAMATIZÁ, anagramatizez, vb. I. Tranz. (Rar) A anagrama. – Cf. anagramă.
anagramatizară
ANAGRAMATIZÁ, anagramatizez, vb. I. Tranz. (Rar) A anagrama. – Cf. anagramă. DOOM
anagramatizá (a ~) (rar) (-na-gra-) vb., ind. prez. 3 anagramatizeáză
anagramatizarăm
ANAGRAMATIZÁ, anagramatizez, vb. I. Tranz. (Rar) A anagrama. – Cf. anagramă. DOOM
anagramatizá (a ~) (rar) (-na-gra-) vb., ind. prez. 3 anagramatizeáză
anagramatizarăți
ANAGRAMATIZÁ, anagramatizez, vb. I. Tranz. (Rar) A anagrama. – Cf. anagramă. DOOM
anagramatizá (a ~) (rar) (-na-gra-) vb., ind. prez. 3 anagramatizeáză
anagramatizase
ANAGRAMATIZÁ, anagramatizez, vb. I. Tranz. (Rar) A anagrama. – Cf. anagramă. DOOM
anagramatizá (a ~) (rar) (-na-gra-) vb., ind. prez. 3 anagramatizeáză
anagramatizasem
ANAGRAMATIZÁ, anagramatizez, vb. I. Tranz. (Rar) A anagrama. – Cf. anagramă. DOOM
anagramatizá (a ~) (rar) (-na-gra-) vb., ind. prez. 3 anagramatizeáză
anagramatizaseră
ANAGRAMATIZÁ, anagramatizez, vb. I. Tranz. (Rar) A anagrama. – Cf. anagramă. DOOM
anagramatizá (a ~) (rar) (-na-gra-) vb., ind. prez. 3 anagramatizeáză
anagramatizaserăm
ANAGRAMATIZÁ, anagramatizez, vb. I. Tranz. (Rar) A anagrama. – Cf. anagramă. DOOM
anagramatizá (a ~) (rar) (-na-gra-) vb., ind. prez. 3 anagramatizeáză
anagramatizaserăți
ANAGRAMATIZÁ, anagramatizez, vb. I. Tranz. (Rar) A anagrama. – Cf. anagramă. DOOM
anagramatizá (a ~) (rar) (-na-gra-) vb., ind. prez. 3 anagramatizeáză
anagramatizaseși
ANAGRAMATIZÁ, anagramatizez, vb. I. Tranz. (Rar) A anagrama. – Cf. anagramă. DOOM
anagramatizá (a ~) (rar) (-na-gra-) vb., ind. prez. 3 anagramatizeáză
anagramatizaseți
ANAGRAMATIZÁ, anagramatizez, vb. I. Tranz. (Rar) A anagrama. – Cf. anagramă. DOOM
anagramatizá (a ~) (rar) (-na-gra-) vb., ind. prez. 3 anagramatizeáză
anagramatizat
ANAGRAMATIZÁ, anagramatizez, vb. I. Tranz. (Rar) A anagrama. – Cf. anagramă. DOOM
anagramatizá (a ~) (rar) (-na-gra-) vb., ind. prez. 3 anagramatizeáză
anagramatizat
ANAGRAMATIZÁ, anagramatizez, vb. I. Tranz. (Rar) A anagrama. – Cf. anagramă.
anagramatizau
ANAGRAMATIZÁ, anagramatizez, vb. I. Tranz. (Rar) A anagrama. – Cf. anagramă. DOOM
anagramatizá (a ~) (rar) (-na-gra-) vb., ind. prez. 3 anagramatizeáză
anagramatizași
ANAGRAMATIZÁ, anagramatizez, vb. I. Tranz. (Rar) A anagrama. – Cf. anagramă. DOOM
anagramatizá (a ~) (rar) (-na-gra-) vb., ind. prez. 3 anagramatizeáză
anagramatizați
ANAGRAMATIZÁ, anagramatizez, vb. I. Tranz. (Rar) A anagrama. – Cf. anagramă. DOOM
anagramatizá (a ~) (rar) (-na-gra-) vb., ind. prez. 3 anagramatizeáză
anagramatizează
ANAGRAMATIZÁ, anagramatizez, vb. I. Tranz. (Rar) A anagrama. – Cf. anagramă. DOOM
anagramatizá (a ~) (rar) (-na-gra-) vb., ind. prez. 3 anagramatizeáză
anagramatizez
ANAGRAMATIZÁ, anagramatizez, vb. I. Tranz. (Rar) A anagrama. – Cf. anagramă. DOOM
anagramatizá (a ~) (rar) (-na-gra-) vb., ind. prez. 3 anagramatizeáză
anagramatizeze
ANAGRAMATIZÁ, anagramatizez, vb. I. Tranz. (Rar) A anagrama. – Cf. anagramă. DOOM
anagramatizá (a ~) (rar) (-na-gra-) vb., ind. prez. 3 anagramatizeáză
anagramatizezi
ANAGRAMATIZÁ, anagramatizez, vb. I. Tranz. (Rar) A anagrama. – Cf. anagramă. DOOM
anagramatizá (a ~) (rar) (-na-gra-) vb., ind. prez. 3 anagramatizeáză
anagramatizând
ANAGRAMATIZÁ, anagramatizez, vb. I. Tranz. (Rar) A anagrama. – Cf. anagramă. DOOM
anagramatizá (a ~) (rar) (-na-gra-) vb., ind. prez. 3 anagramatizeáză
anagramatizînd
ANAGRAMATIZÁ, anagramatizez, vb. I. Tranz. (Rar) A anagrama. – Cf. anagramă. DOOM
anagramatizá (a ~) (rar) (-na-gra-) vb., ind. prez. 3 anagramatizeáză
anagramau
ANAGRAMÁ, anagramez, vb. I. Tranz. A schimba ordinea literelor unui cuvânt pentru a obține alt cuvânt; a transcrie sub formă de anagramă; a anagramatiza. – Din anagramă. DOOM
anagramá (a ~) (-na-gra-) vb., ind. prez. 3 anagrameáză
anagramași
ANAGRAMÁ, anagramez, vb. I. Tranz. A schimba ordinea literelor unui cuvânt pentru a obține alt cuvânt; a transcrie sub formă de anagramă; a anagramatiza. – Din anagramă. DOOM
anagramá (a ~) (-na-gra-) vb., ind. prez. 3 anagrameáză
anagramați
ANAGRAMÁ, anagramez, vb. I. Tranz. A schimba ordinea literelor unui cuvânt pentru a obține alt cuvânt; a transcrie sub formă de anagramă; a anagramatiza. – Din anagramă. DOOM
anagramá (a ~) (-na-gra-) vb., ind. prez. 3 anagrameáză
anagrame
ANAGRÁMĂ, anagrame, s. f. Schimbare a ordinii literelor unui cuvânt sau a propozițiilor unei fraze pentru a obține un alt cuvânt sau o altă frază; antimetabolă. ♦ Cuvânt obținut prin această schimbare. ♦ Joc distractiv care folosește acest procedeu. – Din fr. anagramme. DOOM
anagrámă (-na-gra-) s. f., g.-d. art. anagrámei; pl. anagráme
anagramează
ANAGRAMÁ, anagramez, vb. I. Tranz. A schimba ordinea literelor unui cuvânt pentru a obține alt cuvânt; a transcrie sub formă de anagramă; a anagramatiza. – Din anagramă. DOOM
anagramá (a ~) (-na-gra-) vb., ind. prez. 3 anagrameáză
anagramei
ANAGRÁMĂ, anagrame, s. f. Schimbare a ordinii literelor unui cuvânt sau a propozițiilor unei fraze pentru a obține un alt cuvânt sau o altă frază; antimetabolă. ♦ Cuvânt obținut prin această schimbare. ♦ Joc distractiv care folosește acest procedeu. – Din fr. anagramme. DOOM
anagrámă (-na-gra-) s. f., g.-d. art. anagrámei; pl. anagráme
anagramele
ANAGRÁMĂ, anagrame, s. f. Schimbare a ordinii literelor unui cuvânt sau a propozițiilor unei fraze pentru a obține un alt cuvânt sau o altă frază; antimetabolă. ♦ Cuvânt obținut prin această schimbare. ♦ Joc distractiv care folosește acest procedeu. – Din fr. anagramme. DOOM
anagrámă (-na-gra-) s. f., g.-d. art. anagrámei; pl. anagráme
anagramelor
ANAGRÁMĂ, anagrame, s. f. Schimbare a ordinii literelor unui cuvânt sau a propozițiilor unei fraze pentru a obține un alt cuvânt sau o altă frază; antimetabolă. ♦ Cuvânt obținut prin această schimbare. ♦ Joc distractiv care folosește acest procedeu. – Din fr. anagramme. DOOM
anagrámă (-na-gra-) s. f., g.-d. art. anagrámei; pl. anagráme
anagramez
ANAGRAMÁ, anagramez, vb. I. Tranz. A schimba ordinea literelor unui cuvânt pentru a obține alt cuvânt; a transcrie sub formă de anagramă; a anagramatiza. – Din anagramă. DOOM
anagramá (a ~) (-na-gra-) vb., ind. prez. 3 anagrameáză
anagrameze
ANAGRAMÁ, anagramez, vb. I. Tranz. A schimba ordinea literelor unui cuvânt pentru a obține alt cuvânt; a transcrie sub formă de anagramă; a anagramatiza. – Din anagramă. DOOM
anagramá (a ~) (-na-gra-) vb., ind. prez. 3 anagrameáză
anagramezi
ANAGRAMÁ, anagramez, vb. I. Tranz. A schimba ordinea literelor unui cuvânt pentru a obține alt cuvânt; a transcrie sub formă de anagramă; a anagramatiza. – Din anagramă. DOOM
anagramá (a ~) (-na-gra-) vb., ind. prez. 3 anagrameáză
anagramând
ANAGRAMÁ, anagramez, vb. I. Tranz. A schimba ordinea literelor unui cuvânt pentru a obține alt cuvânt; a transcrie sub formă de anagramă; a anagramatiza. – Din anagramă. DOOM
anagramá (a ~) (-na-gra-) vb., ind. prez. 3 anagrameáză
anagramînd
ANAGRAMÁ, anagramez, vb. I. Tranz. A schimba ordinea literelor unui cuvânt pentru a obține alt cuvânt; a transcrie sub formă de anagramă; a anagramatiza. – Din anagramă. DOOM
anagramá (a ~) (-na-gra-) vb., ind. prez. 3 anagrameáză
anagramări
ANAGRAMÁRE, anagramări, s. f. Acțiunea de a anagrama. – V. anagrama.
anagramării
ANAGRAMÁRE, anagramări, s. f. Acțiunea de a anagrama. – V. anagrama.
anagramările
ANAGRAMÁRE, anagramări, s. f. Acțiunea de a anagrama. – V. anagrama.
anagramărilor
ANAGRAMÁRE, anagramări, s. f. Acțiunea de a anagrama. – V. anagrama.
anagyroides
SALCẤM, salcâmi, s. m. Arbore melifer din familia leguminoaselor, cu ramuri prevăzute cu spini, cu frunze compuse, cu flori albe cu miros caracteristic plăcut, dispuse în ciorchine, cu lemnul tare și rezistent la umezeală; acaț (Robinia pseudacacia). – Din tc. salkâm.
anahoret
ANAHORÉT, -Ă, anahoreți, -te, s. m. și f. Pustnic. – Din fr. anachorète, lat. anachoreta. DOOM
anahorétă s. f., g.-d. art. anahorétei; pl. anahoréte
anahoreta
ANAHORÉT, -Ă, anahoreți, -te, s. m. și f. Pustnic. – Din fr. anachorète, lat. anachoreta. DOOM
anahorétă s. f., g.-d. art. anahorétei; pl. anahoréte
anahorete
ANAHORÉT, -Ă, anahoreți, -te, s. m. și f. Pustnic. – Din fr. anachorète, lat. anachoreta. DOOM
anahorétă s. f., g.-d. art. anahorétei; pl. anahoréte
anahoretei
ANAHORÉT, -Ă, anahoreți, -te, s. m. și f. Pustnic. – Din fr. anachorète, lat. anachoreta. DOOM
anahorétă s. f., g.-d. art. anahorétei; pl. anahoréte
anahoretele
ANAHORÉT, -Ă, anahoreți, -te, s. m. și f. Pustnic. – Din fr. anachorète, lat. anachoreta. DOOM
anahorétă s. f., g.-d. art. anahorétei; pl. anahoréte
anahoretelor
ANAHORÉT, -Ă, anahoreți, -te, s. m. și f. Pustnic. – Din fr. anachorète, lat. anachoreta. DOOM
anahorétă s. f., g.-d. art. anahorétei; pl. anahoréte
anahoretic
ANAHORÉTIC, -Ă, anahoretici, -ce, adj. (Rar) De anahoret; fig. modest, sărăcăcios. – Din fr. anachorétique. DOOM
anahorétic (rar) adj. m., pl. anahorétici; f. anahorétică, pl. anahorétice
anahoretica
ANAHORÉTIC, -Ă, anahoretici, -ce, adj. (Rar) De anahoret; fig. modest, sărăcăcios. – Din fr. anachorétique. DOOM
anahorétic (rar) adj. m., pl. anahorétici; f. anahorétică, pl. anahorétice
anahoretice
ANAHORÉTIC, -Ă, anahoretici, -ce, adj. (Rar) De anahoret; fig. modest, sărăcăcios. – Din fr. anachorétique. DOOM
anahorétic (rar) adj. m., pl. anahorétici; f. anahorétică, pl. anahorétice
anahoreticei
ANAHORÉTIC, -Ă, anahoretici, -ce, adj. (Rar) De anahoret; fig. modest, sărăcăcios. – Din fr. anachorétique. DOOM
anahorétic (rar) adj. m., pl. anahorétici; f. anahorétică, pl. anahorétice
anahoreticele
ANAHORÉTIC, -Ă, anahoretici, -ce, adj. (Rar) De anahoret; fig. modest, sărăcăcios. – Din fr. anachorétique. DOOM
anahorétic (rar) adj. m., pl. anahorétici; f. anahorétică, pl. anahorétice
anahoreticelor
ANAHORÉTIC, -Ă, anahoretici, -ce, adj. (Rar) De anahoret; fig. modest, sărăcăcios. – Din fr. anachorétique. DOOM
anahorétic (rar) adj. m., pl. anahorétici; f. anahorétică, pl. anahorétice
anahoretici
ANAHORÉTIC, -Ă, anahoretici, -ce, adj. (Rar) De anahoret; fig. modest, sărăcăcios. – Din fr. anachorétique. DOOM
anahorétic (rar) adj. m., pl. anahorétici; f. anahorétică, pl. anahorétice
anahoreticii
ANAHORÉTIC, -Ă, anahoretici, -ce, adj. (Rar) De anahoret; fig. modest, sărăcăcios. – Din fr. anachorétique. DOOM
anahorétic (rar) adj. m., pl. anahorétici; f. anahorétică, pl. anahorétice
anahoreticilor
ANAHORÉTIC, -Ă, anahoretici, -ce, adj. (Rar) De anahoret; fig. modest, sărăcăcios. – Din fr. anachorétique. DOOM
anahorétic (rar) adj. m., pl. anahorétici; f. anahorétică, pl. anahorétice
anahoreticul
ANAHORÉTIC, -Ă, anahoretici, -ce, adj. (Rar) De anahoret; fig. modest, sărăcăcios. – Din fr. anachorétique. DOOM
anahorétic (rar) adj. m., pl. anahorétici; f. anahorétică, pl. anahorétice
anahoreticului
ANAHORÉTIC, -Ă, anahoretici, -ce, adj. (Rar) De anahoret; fig. modest, sărăcăcios. – Din fr. anachorétique. DOOM
anahorétic (rar) adj. m., pl. anahorétici; f. anahorétică, pl. anahorétice
anahoretism
ANAHORETÍSM s.n. (op. cenobitism) Mod de viață al anahoreților. [< fr. anachorétisme].
anahoretismul
ANAHORETÍSM s.n. (op. cenobitism) Mod de viață al anahoreților. [< fr. anachorétisme].
anahoretismului
ANAHORETÍSM s.n. (op. cenobitism) Mod de viață al anahoreților. [< fr. anachorétisme].
anahoretul
ANAHORÉT, -Ă, anahoreți, -te, s. m. și f. Pustnic. – Din fr. anachorète, lat. anachoreta. DOOM
anahorétă s. f., g.-d. art. anahorétei; pl. anahoréte
anahoretului
ANAHORÉT, -Ă, anahoreți, -te, s. m. și f. Pustnic. – Din fr. anachorète, lat. anachoreta. DOOM
anahorétă s. f., g.-d. art. anahorétei; pl. anahoréte
anahoreți
ANAHORÉT, -Ă, anahoreți, -te, s. m. și f. Pustnic. – Din fr. anachorète, lat. anachoreta. DOOM
anahorétă s. f., g.-d. art. anahorétei; pl. anahoréte
anahoreții
ANAHORÉT, -Ă, anahoreți, -te, s. m. și f. Pustnic. – Din fr. anachorète, lat. anachoreta. DOOM
anahorétă s. f., g.-d. art. anahorétei; pl. anahoréte
anahoreților
ANAHORÉT, -Ă, anahoreți, -te, s. m. și f. Pustnic. – Din fr. anachorète, lat. anachoreta. DOOM
anahorétă s. f., g.-d. art. anahorétei; pl. anahoréte
anal
ANÁL, -Ă, anali, -e, adj. Care se referă la anus, din regiunea anusului. – Din fr. anal. DOOM
anál adj. m., pl. análi; f. análă, pl. anále
anala
ANÁL, -Ă, anali, -e, adj. Care se referă la anus, din regiunea anusului. – Din fr. anal. DOOM
anál adj. m., pl. análi; f. análă, pl. anále
analcid
ANALCÍD s. n. Insecticid puternic, întrebuințat mai ales pentru distrugerea păduchilor, a ploșnițelor, a puricilor și a țânțarilor; hexaclorciclohexan. – Denumire comercială. DOOM
analcíd s. n.
analcidul
ANALCÍD s. n. Insecticid puternic, întrebuințat mai ales pentru distrugerea păduchilor, a ploșnițelor, a puricilor și a țânțarilor; hexaclorciclohexan. – Denumire comercială. DOOM
analcíd s. n.
analcidului
ANALCÍD s. n. Insecticid puternic, întrebuințat mai ales pentru distrugerea păduchilor, a ploșnițelor, a puricilor și a țânțarilor; hexaclorciclohexan. – Denumire comercială. DOOM
analcíd s. n.
anale
ANÁ, anale, s. f. Frânghie de care sunt suspendate cârligele carmacelor. ♦ Frânghie cu plute care se agață de marginea superioară a mrejelor și a altor plase pescărești. – Et. nec. DOOM
aná (frânghie) s. f., art. anáua, g.-d. art. análei; pl. anále, art. análele
anale
ANÁL, -Ă, anali, -e, adj. Care se referă la anus, din regiunea anusului. – Din fr. anal. DOOM
anál adj. m., pl. análi; f. análă, pl. anále
anale
ANÁLE s. f. pl. 1. Scriere istorică în care sunt înregistrate an cu an întâmplările importante din viața unui popor, a unui oraș, a unei familii; p. ext. istorie a unui popor. 2. Publicație științifică anuală. – Din fr., lat. annales. DOOM
anále s. f. pl.
analecte
ANALÉCTE s. f. pl. Fragmente alese și reunite din operele unuia sau ale mai multor scriitori; crestomație. ♦ Titlul unor antologii savante. – Din fr. analectes, lat. analecta. DOOM
analécte s. f. pl.
analectele
ANALÉCTE s. f. pl. Fragmente alese și reunite din operele unuia sau ale mai multor scriitori; crestomație. ♦ Titlul unor antologii savante. – Din fr. analectes, lat. analecta. DOOM
analécte s. f. pl.
analectelor
ANALÉCTE s. f. pl. Fragmente alese și reunite din operele unuia sau ale mai multor scriitori; crestomație. ♦ Titlul unor antologii savante. – Din fr. analectes, lat. analecta. DOOM
analécte s. f. pl.
analei
ANÁ, anale, s. f. Frânghie de care sunt suspendate cârligele carmacelor. ♦ Frânghie cu plute care se agață de marginea superioară a mrejelor și a altor plase pescărești. – Et. nec. DOOM
aná (frânghie) s. f., art. anáua, g.-d. art. análei; pl. anále, art. análele
analei
ANÁL, -Ă, anali, -e, adj. Care se referă la anus, din regiunea anusului. – Din fr. anal. DOOM
anál adj. m., pl. análi; f. análă, pl. anále
analele
ANÁ, anale, s. f. Frânghie de care sunt suspendate cârligele carmacelor. ♦ Frânghie cu plute care se agață de marginea superioară a mrejelor și a altor plase pescărești. – Et. nec. DOOM
aná (frânghie) s. f., art. anáua, g.-d. art. análei; pl. anále, art. análele
analele
ANÁL, -Ă, anali, -e, adj. Care se referă la anus, din regiunea anusului. – Din fr. anal. DOOM
anál adj. m., pl. análi; f. análă, pl. anále
analele
ANÁLE s. f. pl. 1. Scriere istorică în care sunt înregistrate an cu an întâmplările importante din viața unui popor, a unui oraș, a unei familii; p. ext. istorie a unui popor. 2. Publicație științifică anuală. – Din fr., lat. annales. DOOM
anále s. f. pl.
analelor
ANÁ, anale, s. f. Frânghie de care sunt suspendate cârligele carmacelor. ♦ Frânghie cu plute care se agață de marginea superioară a mrejelor și a altor plase pescărești. – Et. nec. DOOM
aná (frânghie) s. f., art. anáua, g.-d. art. análei; pl. anále, art. análele
analelor
ANÁL, -Ă, anali, -e, adj. Care se referă la anus, din regiunea anusului. – Din fr. anal. DOOM
anál adj. m., pl. análi; f. análă, pl. anále
analelor
ANÁLE s. f. pl. 1. Scriere istorică în care sunt înregistrate an cu an întâmplările importante din viața unui popor, a unui oraș, a unei familii; p. ext. istorie a unui popor. 2. Publicație științifică anuală. – Din fr., lat. annales. DOOM
anále s. f. pl.
analemmă
ANALÉMMĂ s.f. Diagramă care dă declinația Soarelui și ecuația timpului pentru orice zi a anului. [< fr. analemme].
analepsie
ANALEPSÍE s. f. Revenire a forțelor după o boală; înzdrăvenire, împuternicire. – Din fr. analepsie. DOOM
analepsíe s. f., art. analepsía, g.-d. analepsíi, art. analepsíei
analeptic
ANALÉPTIC, -Ă, analeptici, -ce, s. n., adj. (Medicament) cu acțiune stimulatoare asupra sistemului nervos central, în special asupra centrilor nervoși respiratori și circulatori. – Din fr. analeptique. DOOM
analéptic2 s. n., pl. analéptice
analeptica
ANALÉPTIC, -Ă, analeptici, -ce, s. n., adj. (Medicament) cu acțiune stimulatoare asupra sistemului nervos central, în special asupra centrilor nervoși respiratori și circulatori. – Din fr. analeptique. DOOM
analéptic2 s. n., pl. analéptice
analeptice
ANALÉPTIC, -Ă, analeptici, -ce, s. n., adj. (Medicament) cu acțiune stimulatoare asupra sistemului nervos central, în special asupra centrilor nervoși respiratori și circulatori. – Din fr. analeptique. DOOM
analéptic2 s. n., pl. analéptice
analepticei
ANALÉPTIC, -Ă, analeptici, -ce, s. n., adj. (Medicament) cu acțiune stimulatoare asupra sistemului nervos central, în special asupra centrilor nervoși respiratori și circulatori. – Din fr. analeptique. DOOM
analéptic2 s. n., pl. analéptice
analepticele
ANALÉPTIC, -Ă, analeptici, -ce, s. n., adj. (Medicament) cu acțiune stimulatoare asupra sistemului nervos central, în special asupra centrilor nervoși respiratori și circulatori. – Din fr. analeptique. DOOM
analéptic2 s. n., pl. analéptice
analepticelor
ANALÉPTIC, -Ă, analeptici, -ce, s. n., adj. (Medicament) cu acțiune stimulatoare asupra sistemului nervos central, în special asupra centrilor nervoși respiratori și circulatori. – Din fr. analeptique. DOOM
analéptic2 s. n., pl. analéptice
analeptici
ANALÉPTIC, -Ă, analeptici, -ce, s. n., adj. (Medicament) cu acțiune stimulatoare asupra sistemului nervos central, în special asupra centrilor nervoși respiratori și circulatori. – Din fr. analeptique. DOOM
analéptic2 s. n., pl. analéptice
analepticii
ANALÉPTIC, -Ă, analeptici, -ce, s. n., adj. (Medicament) cu acțiune stimulatoare asupra sistemului nervos central, în special asupra centrilor nervoși respiratori și circulatori. – Din fr. analeptique. DOOM
analéptic2 s. n., pl. analéptice
analepticilor
ANALÉPTIC, -Ă, analeptici, -ce, s. n., adj. (Medicament) cu acțiune stimulatoare asupra sistemului nervos central, în special asupra centrilor nervoși respiratori și circulatori. – Din fr. analeptique. DOOM
analéptic2 s. n., pl. analéptice
analepticul
ANALÉPTIC, -Ă, analeptici, -ce, s. n., adj. (Medicament) cu acțiune stimulatoare asupra sistemului nervos central, în special asupra centrilor nervoși respiratori și circulatori. – Din fr. analeptique. DOOM
analéptic2 s. n., pl. analéptice
analepticului
ANALÉPTIC, -Ă, analeptici, -ce, s. n., adj. (Medicament) cu acțiune stimulatoare asupra sistemului nervos central, în special asupra centrilor nervoși respiratori și circulatori. – Din fr. analeptique. DOOM
analéptic2 s. n., pl. analéptice
analfabet
ANALFABÉT, -Ă, analfabeți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care nu știe să scrie și să citească; neștiutor de carte. ♦ Fig. Ignorant; incult. – Din fr. analphabète. DOOM
analfabét (a-nal- / an-al-) adj. m., s. m., pl. analfabéți; adj. f., s. f. analfabétă, pl. analfabéte
analfabet
ANALFABÉT, -Ă, analfabeți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care nu știe să scrie și să citească; neștiutor de carte. ♦ Fig. Ignorant; incult. – Din fr. analphabète. DOOM
analfabét (a-nal- / an-al-) adj. m., s. m., pl. analfabéți; adj. f., s. f. analfabétă, pl. analfabéte
analfabeta
ANALFABÉT, -Ă, analfabeți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care nu știe să scrie și să citească; neștiutor de carte. ♦ Fig. Ignorant; incult. – Din fr. analphabète. DOOM
analfabét (a-nal- / an-al-) adj. m., s. m., pl. analfabéți; adj. f., s. f. analfabétă, pl. analfabéte
analfabeta
ANALFABÉT, -Ă, analfabeți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care nu știe să scrie și să citească; neștiutor de carte. ♦ Fig. Ignorant; incult. – Din fr. analphabète. DOOM
analfabét (a-nal- / an-al-) adj. m., s. m., pl. analfabéți; adj. f., s. f. analfabétă, pl. analfabéte
analfabete
ANALFABÉT, -Ă, analfabeți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care nu știe să scrie și să citească; neștiutor de carte. ♦ Fig. Ignorant; incult. – Din fr. analphabète. DOOM
analfabét (a-nal- / an-al-) adj. m., s. m., pl. analfabéți; adj. f., s. f. analfabétă, pl. analfabéte
analfabete
ANALFABÉT, -Ă, analfabeți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care nu știe să scrie și să citească; neștiutor de carte. ♦ Fig. Ignorant; incult. – Din fr. analphabète. DOOM
analfabét (a-nal- / an-al-) adj. m., s. m., pl. analfabéți; adj. f., s. f. analfabétă, pl. analfabéte
analfabetei
ANALFABÉT, -Ă, analfabeți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care nu știe să scrie și să citească; neștiutor de carte. ♦ Fig. Ignorant; incult. – Din fr. analphabète. DOOM
analfabét (a-nal- / an-al-) adj. m., s. m., pl. analfabéți; adj. f., s. f. analfabétă, pl. analfabéte
analfabetei
ANALFABÉT, -Ă, analfabeți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care nu știe să scrie și să citească; neștiutor de carte. ♦ Fig. Ignorant; incult. – Din fr. analphabète. DOOM
analfabét (a-nal- / an-al-) adj. m., s. m., pl. analfabéți; adj. f., s. f. analfabétă, pl. analfabéte
analfabetele
ANALFABÉT, -Ă, analfabeți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care nu știe să scrie și să citească; neștiutor de carte. ♦ Fig. Ignorant; incult. – Din fr. analphabète. DOOM
analfabét (a-nal- / an-al-) adj. m., s. m., pl. analfabéți; adj. f., s. f. analfabétă, pl. analfabéte
analfabetele
ANALFABÉT, -Ă, analfabeți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care nu știe să scrie și să citească; neștiutor de carte. ♦ Fig. Ignorant; incult. – Din fr. analphabète. DOOM
analfabét (a-nal- / an-al-) adj. m., s. m., pl. analfabéți; adj. f., s. f. analfabétă, pl. analfabéte
analfabetelor
ANALFABÉT, -Ă, analfabeți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care nu știe să scrie și să citească; neștiutor de carte. ♦ Fig. Ignorant; incult. – Din fr. analphabète. DOOM
analfabét (a-nal- / an-al-) adj. m., s. m., pl. analfabéți; adj. f., s. f. analfabétă, pl. analfabéte
analfabetelor
ANALFABÉT, -Ă, analfabeți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care nu știe să scrie și să citească; neștiutor de carte. ♦ Fig. Ignorant; incult. – Din fr. analphabète. DOOM
analfabét (a-nal- / an-al-) adj. m., s. m., pl. analfabéți; adj. f., s. f. analfabétă, pl. analfabéte
analfabetism
ANALFABETÍSM s. n. Neștiință de carte. – Din fr. analphabétisme. DOOM
analfabetísm (a-nal- / an-al-) s. n.
analfabetismul
ANALFABETÍSM s. n. Neștiință de carte. – Din fr. analphabétisme. DOOM
analfabetísm (a-nal- / an-al-) s. n.
analfabetismului
ANALFABETÍSM s. n. Neștiință de carte. – Din fr. analphabétisme. DOOM
analfabetísm (a-nal- / an-al-) s. n.
analfabetul
ANALFABÉT, -Ă, analfabeți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care nu știe să scrie și să citească; neștiutor de carte. ♦ Fig. Ignorant; incult. – Din fr. analphabète. DOOM
analfabét (a-nal- / an-al-) adj. m., s. m., pl. analfabéți; adj. f., s. f. analfabétă, pl. analfabéte
analfabetul
ANALFABÉT, -Ă, analfabeți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care nu știe să scrie și să citească; neștiutor de carte. ♦ Fig. Ignorant; incult. – Din fr. analphabète. DOOM
analfabét (a-nal- / an-al-) adj. m., s. m., pl. analfabéți; adj. f., s. f. analfabétă, pl. analfabéte
analfabetului
ANALFABÉT, -Ă, analfabeți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care nu știe să scrie și să citească; neștiutor de carte. ♦ Fig. Ignorant; incult. – Din fr. analphabète. DOOM
analfabét (a-nal- / an-al-) adj. m., s. m., pl. analfabéți; adj. f., s. f. analfabétă, pl. analfabéte
analfabetului
ANALFABÉT, -Ă, analfabeți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care nu știe să scrie și să citească; neștiutor de carte. ♦ Fig. Ignorant; incult. – Din fr. analphabète. DOOM
analfabét (a-nal- / an-al-) adj. m., s. m., pl. analfabéți; adj. f., s. f. analfabétă, pl. analfabéte
analfabeți
ANALFABÉT, -Ă, analfabeți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care nu știe să scrie și să citească; neștiutor de carte. ♦ Fig. Ignorant; incult. – Din fr. analphabète. DOOM
analfabét (a-nal- / an-al-) adj. m., s. m., pl. analfabéți; adj. f., s. f. analfabétă, pl. analfabéte
analfabeți
ANALFABÉT, -Ă, analfabeți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care nu știe să scrie și să citească; neștiutor de carte. ♦ Fig. Ignorant; incult. – Din fr. analphabète. DOOM
analfabét (a-nal- / an-al-) adj. m., s. m., pl. analfabéți; adj. f., s. f. analfabétă, pl. analfabéte
analfabeții
ANALFABÉT, -Ă, analfabeți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care nu știe să scrie și să citească; neștiutor de carte. ♦ Fig. Ignorant; incult. – Din fr. analphabète. DOOM
analfabét (a-nal- / an-al-) adj. m., s. m., pl. analfabéți; adj. f., s. f. analfabétă, pl. analfabéte
analfabeții
ANALFABÉT, -Ă, analfabeți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care nu știe să scrie și să citească; neștiutor de carte. ♦ Fig. Ignorant; incult. – Din fr. analphabète. DOOM
analfabét (a-nal- / an-al-) adj. m., s. m., pl. analfabéți; adj. f., s. f. analfabétă, pl. analfabéte
analfabeților
ANALFABÉT, -Ă, analfabeți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care nu știe să scrie și să citească; neștiutor de carte. ♦ Fig. Ignorant; incult. – Din fr. analphabète. DOOM
analfabét (a-nal- / an-al-) adj. m., s. m., pl. analfabéți; adj. f., s. f. analfabétă, pl. analfabéte
analfabeților
ANALFABÉT, -Ă, analfabeți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care nu știe să scrie și să citească; neștiutor de carte. ♦ Fig. Ignorant; incult. – Din fr. analphabète. DOOM
analfabét (a-nal- / an-al-) adj. m., s. m., pl. analfabéți; adj. f., s. f. analfabétă, pl. analfabéte
analgezia
ANALGEZÍE s. f. Pierdere a sensibilității la durere. – Din fr. analgésie. DOOM
analgezíe (a-nal- / an-al-) s. f., art. analgezía, g.-d. analgezíi, art. analgezíei
analgeziant
ANALGEZIÁNT, -Ă, analgezianți, -te, adj. (Rar) Analgezic. [Pr.: -zi-ant] – Din fr. analgésiant.
analgezianta
ANALGEZIÁNT, -Ă, analgezianți, -te, adj. (Rar) Analgezic. [Pr.: -zi-ant] – Din fr. analgésiant.
analgeziante
ANALGEZIÁNT, -Ă, analgezianți, -te, adj. (Rar) Analgezic. [Pr.: -zi-ant] – Din fr. analgésiant.
analgeziantei
ANALGEZIÁNT, -Ă, analgezianți, -te, adj. (Rar) Analgezic. [Pr.: -zi-ant] – Din fr. analgésiant.
analgeziantele
ANALGEZIÁNT, -Ă, analgezianți, -te, adj. (Rar) Analgezic. [Pr.: -zi-ant] – Din fr. analgésiant.
analgeziantelor
ANALGEZIÁNT, -Ă, analgezianți, -te, adj. (Rar) Analgezic. [Pr.: -zi-ant] – Din fr. analgésiant.
analgeziantul
ANALGEZIÁNT, -Ă, analgezianți, -te, adj. (Rar) Analgezic. [Pr.: -zi-ant] – Din fr. analgésiant.
analgeziantului
ANALGEZIÁNT, -Ă, analgezianți, -te, adj. (Rar) Analgezic. [Pr.: -zi-ant] – Din fr. analgésiant.
analgezianți
ANALGEZIÁNT, -Ă, analgezianți, -te, adj. (Rar) Analgezic. [Pr.: -zi-ant] – Din fr. analgésiant.
analgezianții
ANALGEZIÁNT, -Ă, analgezianți, -te, adj. (Rar) Analgezic. [Pr.: -zi-ant] – Din fr. analgésiant.
analgezianților
ANALGEZIÁNT, -Ă, analgezianți, -te, adj. (Rar) Analgezic. [Pr.: -zi-ant] – Din fr. analgésiant.
analgezic
ANALGÉZIC, -Ă, analgezici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care calmează sau înlătură temporar durerea. – Din fr. analgésique. DOOM
analgézic2 (a-nal- / an-al-) s. n., pl. analgézice
analgezica
ANALGÉZIC, -Ă, analgezici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care calmează sau înlătură temporar durerea. – Din fr. analgésique. DOOM
analgézic2 (a-nal- / an-al-) s. n., pl. analgézice
analgezice
ANALGÉZIC, -Ă, analgezici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care calmează sau înlătură temporar durerea. – Din fr. analgésique. DOOM
analgézic2 (a-nal- / an-al-) s. n., pl. analgézice
analgezicei
ANALGÉZIC, -Ă, analgezici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care calmează sau înlătură temporar durerea. – Din fr. analgésique. DOOM
analgézic2 (a-nal- / an-al-) s. n., pl. analgézice
analgezicele
ANALGÉZIC, -Ă, analgezici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care calmează sau înlătură temporar durerea. – Din fr. analgésique. DOOM
analgézic2 (a-nal- / an-al-) s. n., pl. analgézice
analgezicelor
ANALGÉZIC, -Ă, analgezici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care calmează sau înlătură temporar durerea. – Din fr. analgésique. DOOM
analgézic2 (a-nal- / an-al-) s. n., pl. analgézice
analgezici
ANALGÉZIC, -Ă, analgezici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care calmează sau înlătură temporar durerea. – Din fr. analgésique. DOOM
analgézic2 (a-nal- / an-al-) s. n., pl. analgézice
analgezicii
ANALGÉZIC, -Ă, analgezici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care calmează sau înlătură temporar durerea. – Din fr. analgésique. DOOM
analgézic2 (a-nal- / an-al-) s. n., pl. analgézice
analgezicilor
ANALGÉZIC, -Ă, analgezici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care calmează sau înlătură temporar durerea. – Din fr. analgésique. DOOM
analgézic2 (a-nal- / an-al-) s. n., pl. analgézice
analgezicul
ANALGÉZIC, -Ă, analgezici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care calmează sau înlătură temporar durerea. – Din fr. analgésique. DOOM
analgézic2 (a-nal- / an-al-) s. n., pl. analgézice
analgezicului
ANALGÉZIC, -Ă, analgezici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care calmează sau înlătură temporar durerea. – Din fr. analgésique. DOOM
analgézic2 (a-nal- / an-al-) s. n., pl. analgézice
analgezie
ANALGEZÍE s. f. Pierdere a sensibilității la durere. – Din fr. analgésie. DOOM
analgezíe (a-nal- / an-al-) s. f., art. analgezía, g.-d. analgezíi, art. analgezíei
analgeziei
ANALGEZÍE s. f. Pierdere a sensibilității la durere. – Din fr. analgésie. DOOM
analgezíe (a-nal- / an-al-) s. f., art. analgezía, g.-d. analgezíi, art. analgezíei
analgezii
ANALGEZÍE s. f. Pierdere a sensibilității la durere. – Din fr. analgésie. DOOM
analgezíe (a-nal- / an-al-) s. f., art. analgezía, g.-d. analgezíi, art. analgezíei
analgeziile
ANALGEZÍE s. f. Pierdere a sensibilității la durere. – Din fr. analgésie. DOOM
analgezíe (a-nal- / an-al-) s. f., art. analgezía, g.-d. analgezíi, art. analgezíei
analgeziilor
ANALGEZÍE s. f. Pierdere a sensibilității la durere. – Din fr. analgésie. DOOM
analgezíe (a-nal- / an-al-) s. f., art. analgezía, g.-d. analgezíi, art. analgezíei
analgezina
ANALGEZÍNĂ, analgezine, s. f. Medicament care înlătură (temporar) durerea. – Din fr. analgésine. DOOM
analgezínă (a-nal- / an-al-) s. f., g.-d. art. analgezínei; pl. analgezíne
analgezine
ANALGEZÍNĂ, analgezine, s. f. Medicament care înlătură (temporar) durerea. – Din fr. analgésine. DOOM
analgezínă (a-nal- / an-al-) s. f., g.-d. art. analgezínei; pl. analgezíne
analgezinei
ANALGEZÍNĂ, analgezine, s. f. Medicament care înlătură (temporar) durerea. – Din fr. analgésine. DOOM
analgezínă (a-nal- / an-al-) s. f., g.-d. art. analgezínei; pl. analgezíne
analgezinele
ANALGEZÍNĂ, analgezine, s. f. Medicament care înlătură (temporar) durerea. – Din fr. analgésine. DOOM
analgezínă (a-nal- / an-al-) s. f., g.-d. art. analgezínei; pl. analgezíne
analgezinelor
ANALGEZÍNĂ, analgezine, s. f. Medicament care înlătură (temporar) durerea. – Din fr. analgésine. DOOM
analgezínă (a-nal- / an-al-) s. f., g.-d. art. analgezínei; pl. analgezíne
anali
ANÁL, -Ă, anali, -e, adj. Care se referă la anus, din regiunea anusului. – Din fr. anal. DOOM
anál adj. m., pl. análi; f. análă, pl. anále
analii
ANÁL, -Ă, anali, -e, adj. Care se referă la anus, din regiunea anusului. – Din fr. anal. DOOM
anál adj. m., pl. análi; f. análă, pl. anále
analilor
ANÁL, -Ă, anali, -e, adj. Care se referă la anus, din regiunea anusului. – Din fr. anal. DOOM
anál adj. m., pl. análi; f. análă, pl. anále
analist
ANALÍST2, -Ă, analiști, -ste, s. m. și f. 1. Specialist în analiza matematică, informatică, financiară etc. 2. Psihanalist. 3. Persoană care dovedește o aptitudine deosebită în cunoașterea, în analiza și în descrierea sufletului omenesc. 4. (Și în sintagma analist politic) Persoană specializată în comentarea (și interpretarea) evenimentelor politice. – Din fr. analyste. DOOM
analístă s. f., g.-d. art. analístei; pl. analíste
analista
ANALÍST2, -Ă, analiști, -ste, s. m. și f. 1. Specialist în analiza matematică, informatică, financiară etc. 2. Psihanalist. 3. Persoană care dovedește o aptitudine deosebită în cunoașterea, în analiza și în descrierea sufletului omenesc. 4. (Și în sintagma analist politic) Persoană specializată în comentarea (și interpretarea) evenimentelor politice. – Din fr. analyste. DOOM
analístă s. f., g.-d. art. analístei; pl. analíste
analiste
ANALÍST2, -Ă, analiști, -ste, s. m. și f. 1. Specialist în analiza matematică, informatică, financiară etc. 2. Psihanalist. 3. Persoană care dovedește o aptitudine deosebită în cunoașterea, în analiza și în descrierea sufletului omenesc. 4. (Și în sintagma analist politic) Persoană specializată în comentarea (și interpretarea) evenimentelor politice. – Din fr. analyste. DOOM
analístă s. f., g.-d. art. analístei; pl. analíste
analistei
ANALÍST2, -Ă, analiști, -ste, s. m. și f. 1. Specialist în analiza matematică, informatică, financiară etc. 2. Psihanalist. 3. Persoană care dovedește o aptitudine deosebită în cunoașterea, în analiza și în descrierea sufletului omenesc. 4. (Și în sintagma analist politic) Persoană specializată în comentarea (și interpretarea) evenimentelor politice. – Din fr. analyste. DOOM
analístă s. f., g.-d. art. analístei; pl. analíste
analistele
ANALÍST2, -Ă, analiști, -ste, s. m. și f. 1. Specialist în analiza matematică, informatică, financiară etc. 2. Psihanalist. 3. Persoană care dovedește o aptitudine deosebită în cunoașterea, în analiza și în descrierea sufletului omenesc. 4. (Și în sintagma analist politic) Persoană specializată în comentarea (și interpretarea) evenimentelor politice. – Din fr. analyste. DOOM
analístă s. f., g.-d. art. analístei; pl. analíste
analistelor
ANALÍST2, -Ă, analiști, -ste, s. m. și f. 1. Specialist în analiza matematică, informatică, financiară etc. 2. Psihanalist. 3. Persoană care dovedește o aptitudine deosebită în cunoașterea, în analiza și în descrierea sufletului omenesc. 4. (Și în sintagma analist politic) Persoană specializată în comentarea (și interpretarea) evenimentelor politice. – Din fr. analyste. DOOM
analístă s. f., g.-d. art. analístei; pl. analíste
analistic
ANALÍSTIC, -Ă adj. Referitor la analistică, de analistică. [Cf. fr. annalistique].
analistica
ANALÍSTIC, -Ă adj. Referitor la analistică, de analistică. [Cf. fr. annalistique].
analistice
ANALÍSTIC, -Ă adj. Referitor la analistică, de analistică. [Cf. fr. annalistique].
analisticei
ANALÍSTIC, -Ă adj. Referitor la analistică, de analistică. [Cf. fr. annalistique].
analisticele
ANALÍSTIC, -Ă adj. Referitor la analistică, de analistică. [Cf. fr. annalistique].
analisticelor
ANALÍSTIC, -Ă adj. Referitor la analistică, de analistică. [Cf. fr. annalistique].
analistici
ANALÍSTIC, -Ă adj. Referitor la analistică, de analistică. [Cf. fr. annalistique].
analisticii
ANALÍSTIC, -Ă adj. Referitor la analistică, de analistică. [Cf. fr. annalistique].
analisticilor
ANALÍSTIC, -Ă adj. Referitor la analistică, de analistică. [Cf. fr. annalistique].
analisticul
ANALÍSTIC, -Ă adj. Referitor la analistică, de analistică. [Cf. fr. annalistique].
analisticului
ANALÍSTIC, -Ă adj. Referitor la analistică, de analistică. [Cf. fr. annalistique].
analistică
ANALÍSTICĂ s.f. Studiul analelor (1). [< germ. Annalistik].
analistul
ANALÍST2, -Ă, analiști, -ste, s. m. și f. 1. Specialist în analiza matematică, informatică, financiară etc. 2. Psihanalist. 3. Persoană care dovedește o aptitudine deosebită în cunoașterea, în analiza și în descrierea sufletului omenesc. 4. (Și în sintagma analist politic) Persoană specializată în comentarea (și interpretarea) evenimentelor politice. – Din fr. analyste. DOOM
analístă s. f., g.-d. art. analístei; pl. analíste
analistului
ANALÍST2, -Ă, analiști, -ste, s. m. și f. 1. Specialist în analiza matematică, informatică, financiară etc. 2. Psihanalist. 3. Persoană care dovedește o aptitudine deosebită în cunoașterea, în analiza și în descrierea sufletului omenesc. 4. (Și în sintagma analist politic) Persoană specializată în comentarea (și interpretarea) evenimentelor politice. – Din fr. analyste. DOOM
analístă s. f., g.-d. art. analístei; pl. analíste
analitic
ANALÍTIC, -Ă, analitici, -ce, adj. Care se bazează pe analiză, care procedează prin analiză. ◊ Chimie analitică = ramură a chimiei care se ocupă cu cercetarea elementelor și a combinațiilor lor. Spirit analitic = capacitate mintală de a disocia părțile componente ale unui întreg; persoană care are această capacitate. Limbă analitică = limbă care exprimă raporturile gramaticale prin cuvinte izolate. ♦ (Mat., Fiz.) Care folosește calculul algebric și infinitezimal. Geometrie analitică. – Din fr. analytique, lat. analyticus. DOOM
analític adj. m., pl. analítici; f. analítică, pl. analítice
analitica
ANALÍTIC, -Ă, analitici, -ce, adj. Care se bazează pe analiză, care procedează prin analiză. ◊ Chimie analitică = ramură a chimiei care se ocupă cu cercetarea elementelor și a combinațiilor lor. Spirit analitic = capacitate mintală de a disocia părțile componente ale unui întreg; persoană care are această capacitate. Limbă analitică = limbă care exprimă raporturile gramaticale prin cuvinte izolate. ♦ (Mat., Fiz.) Care folosește calculul algebric și infinitezimal. Geometrie analitică. – Din fr. analytique, lat. analyticus. DOOM
analític adj. m., pl. analítici; f. analítică, pl. analítice
analitice
ANALÍTIC, -Ă, analitici, -ce, adj. Care se bazează pe analiză, care procedează prin analiză. ◊ Chimie analitică = ramură a chimiei care se ocupă cu cercetarea elementelor și a combinațiilor lor. Spirit analitic = capacitate mintală de a disocia părțile componente ale unui întreg; persoană care are această capacitate. Limbă analitică = limbă care exprimă raporturile gramaticale prin cuvinte izolate. ♦ (Mat., Fiz.) Care folosește calculul algebric și infinitezimal. Geometrie analitică. – Din fr. analytique, lat. analyticus. DOOM
analític adj. m., pl. analítici; f. analítică, pl. analítice
analiticei
ANALÍTIC, -Ă, analitici, -ce, adj. Care se bazează pe analiză, care procedează prin analiză. ◊ Chimie analitică = ramură a chimiei care se ocupă cu cercetarea elementelor și a combinațiilor lor. Spirit analitic = capacitate mintală de a disocia părțile componente ale unui întreg; persoană care are această capacitate. Limbă analitică = limbă care exprimă raporturile gramaticale prin cuvinte izolate. ♦ (Mat., Fiz.) Care folosește calculul algebric și infinitezimal. Geometrie analitică. – Din fr. analytique, lat. analyticus. DOOM
analític adj. m., pl. analítici; f. analítică, pl. analítice
analiticele
ANALÍTIC, -Ă, analitici, -ce, adj. Care se bazează pe analiză, care procedează prin analiză. ◊ Chimie analitică = ramură a chimiei care se ocupă cu cercetarea elementelor și a combinațiilor lor. Spirit analitic = capacitate mintală de a disocia părțile componente ale unui întreg; persoană care are această capacitate. Limbă analitică = limbă care exprimă raporturile gramaticale prin cuvinte izolate. ♦ (Mat., Fiz.) Care folosește calculul algebric și infinitezimal. Geometrie analitică. – Din fr. analytique, lat. analyticus. DOOM
analític adj. m., pl. analítici; f. analítică, pl. analítice
analiticelor
ANALÍTIC, -Ă, analitici, -ce, adj. Care se bazează pe analiză, care procedează prin analiză. ◊ Chimie analitică = ramură a chimiei care se ocupă cu cercetarea elementelor și a combinațiilor lor. Spirit analitic = capacitate mintală de a disocia părțile componente ale unui întreg; persoană care are această capacitate. Limbă analitică = limbă care exprimă raporturile gramaticale prin cuvinte izolate. ♦ (Mat., Fiz.) Care folosește calculul algebric și infinitezimal. Geometrie analitică. – Din fr. analytique, lat. analyticus. DOOM
analític adj. m., pl. analítici; f. analítică, pl. analítice
analitici
ANALÍTIC, -Ă, analitici, -ce, adj. Care se bazează pe analiză, care procedează prin analiză. ◊ Chimie analitică = ramură a chimiei care se ocupă cu cercetarea elementelor și a combinațiilor lor. Spirit analitic = capacitate mintală de a disocia părțile componente ale unui întreg; persoană care are această capacitate. Limbă analitică = limbă care exprimă raporturile gramaticale prin cuvinte izolate. ♦ (Mat., Fiz.) Care folosește calculul algebric și infinitezimal. Geometrie analitică. – Din fr. analytique, lat. analyticus. DOOM
analític adj. m., pl. analítici; f. analítică, pl. analítice
analiticii
ANALÍTIC, -Ă, analitici, -ce, adj. Care se bazează pe analiză, care procedează prin analiză. ◊ Chimie analitică = ramură a chimiei care se ocupă cu cercetarea elementelor și a combinațiilor lor. Spirit analitic = capacitate mintală de a disocia părțile componente ale unui întreg; persoană care are această capacitate. Limbă analitică = limbă care exprimă raporturile gramaticale prin cuvinte izolate. ♦ (Mat., Fiz.) Care folosește calculul algebric și infinitezimal. Geometrie analitică. – Din fr. analytique, lat. analyticus. DOOM
analític adj. m., pl. analítici; f. analítică, pl. analítice
analiticilor
ANALÍTIC, -Ă, analitici, -ce, adj. Care se bazează pe analiză, care procedează prin analiză. ◊ Chimie analitică = ramură a chimiei care se ocupă cu cercetarea elementelor și a combinațiilor lor. Spirit analitic = capacitate mintală de a disocia părțile componente ale unui întreg; persoană care are această capacitate. Limbă analitică = limbă care exprimă raporturile gramaticale prin cuvinte izolate. ♦ (Mat., Fiz.) Care folosește calculul algebric și infinitezimal. Geometrie analitică. – Din fr. analytique, lat. analyticus. DOOM
analític adj. m., pl. analítici; f. analítică, pl. analítice
analiticul
ANALÍTIC, -Ă, analitici, -ce, adj. Care se bazează pe analiză, care procedează prin analiză. ◊ Chimie analitică = ramură a chimiei care se ocupă cu cercetarea elementelor și a combinațiilor lor. Spirit analitic = capacitate mintală de a disocia părțile componente ale unui întreg; persoană care are această capacitate. Limbă analitică = limbă care exprimă raporturile gramaticale prin cuvinte izolate. ♦ (Mat., Fiz.) Care folosește calculul algebric și infinitezimal. Geometrie analitică. – Din fr. analytique, lat. analyticus. DOOM
analític adj. m., pl. analítici; f. analítică, pl. analítice
analiticului
ANALÍTIC, -Ă, analitici, -ce, adj. Care se bazează pe analiză, care procedează prin analiză. ◊ Chimie analitică = ramură a chimiei care se ocupă cu cercetarea elementelor și a combinațiilor lor. Spirit analitic = capacitate mintală de a disocia părțile componente ale unui întreg; persoană care are această capacitate. Limbă analitică = limbă care exprimă raporturile gramaticale prin cuvinte izolate. ♦ (Mat., Fiz.) Care folosește calculul algebric și infinitezimal. Geometrie analitică. – Din fr. analytique, lat. analyticus. DOOM
analític adj. m., pl. analítici; f. analítică, pl. analítice
analitism
ANALITÍSM s. n. Faptul, însușirea de a fi analitic. – Analitic + suf. -ism. DOOM
analitísm s. n.
analitismul
ANALITÍSM s. n. Faptul, însușirea de a fi analitic. – Analitic + suf. -ism. DOOM
analitísm s. n.
analitismului
ANALITÍSM s. n. Faptul, însușirea de a fi analitic. – Analitic + suf. -ism. DOOM
analitísm s. n.
analiza
ANALIZÁ, analizez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta un întreg, un fenomen etc., examinând fiecare element în parte. ♦ A examina un text din diferite puncte de vedere. 2. (Chim.) A identifica compoziția unei substanțe. – Din fr. analyser. DOOM
analizá (a ~) vb., ind. prez. 3 analizeáză
analiza
ANALÍZĂ, analize, s. f. 1. Metodă științifică de cercetare care se bazează pe studiul sistematic al fiecărui element în parte; examinare amănunțită a unei probleme. ◊ Expr. În ultimă analiză = în concluzie. 2. (Chim.) Identificare, determinare a compoziției unei substanțe prin descompunerea ei în elementele constitutive. 3. (În sintagma) Analiză matematică = ramură a matematicii care studiază funcțiile, limitele, derivatele și aplicațiile lor. – Din fr. analyse. DOOM
analíză s. f., g.-d. art. analízei; pl. analíze
analizabil
ANALIZÁBIL, -Ă, analizabili, -e, adj. Care poate fi analizat. – Din fr. analysable. DOOM
analizábil adj. m., pl. analizábili; f. analizábilă, pl. analizábile
analizabila
ANALIZÁBIL, -Ă, analizabili, -e, adj. Care poate fi analizat. – Din fr. analysable. DOOM
analizábil adj. m., pl. analizábili; f. analizábilă, pl. analizábile
analizabile
ANALIZÁBIL, -Ă, analizabili, -e, adj. Care poate fi analizat. – Din fr. analysable. DOOM
analizábil adj. m., pl. analizábili; f. analizábilă, pl. analizábile
analizabilei
ANALIZÁBIL, -Ă, analizabili, -e, adj. Care poate fi analizat. – Din fr. analysable. DOOM
analizábil adj. m., pl. analizábili; f. analizábilă, pl. analizábile
analizabilele
ANALIZÁBIL, -Ă, analizabili, -e, adj. Care poate fi analizat. – Din fr. analysable. DOOM
analizábil adj. m., pl. analizábili; f. analizábilă, pl. analizábile
analizabilelor
ANALIZÁBIL, -Ă, analizabili, -e, adj. Care poate fi analizat. – Din fr. analysable. DOOM
analizábil adj. m., pl. analizábili; f. analizábilă, pl. analizábile
analizabili
ANALIZÁBIL, -Ă, analizabili, -e, adj. Care poate fi analizat. – Din fr. analysable. DOOM
analizábil adj. m., pl. analizábili; f. analizábilă, pl. analizábile
analizabilii
ANALIZÁBIL, -Ă, analizabili, -e, adj. Care poate fi analizat. – Din fr. analysable. DOOM
analizábil adj. m., pl. analizábili; f. analizábilă, pl. analizábile
analizabililor
ANALIZÁBIL, -Ă, analizabili, -e, adj. Care poate fi analizat. – Din fr. analysable. DOOM
analizábil adj. m., pl. analizábili; f. analizábilă, pl. analizábile
analizabilul
ANALIZÁBIL, -Ă, analizabili, -e, adj. Care poate fi analizat. – Din fr. analysable. DOOM
analizábil adj. m., pl. analizábili; f. analizábilă, pl. analizábile
analizabilului
ANALIZÁBIL, -Ă, analizabili, -e, adj. Care poate fi analizat. – Din fr. analysable. DOOM
analizábil adj. m., pl. analizábili; f. analizábilă, pl. analizábile
analizai
ANALIZÁ, analizez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta un întreg, un fenomen etc., examinând fiecare element în parte. ♦ A examina un text din diferite puncte de vedere. 2. (Chim.) A identifica compoziția unei substanțe. – Din fr. analyser. DOOM
analizá (a ~) vb., ind. prez. 3 analizeáză
analizam
ANALIZÁ, analizez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta un întreg, un fenomen etc., examinând fiecare element în parte. ♦ A examina un text din diferite puncte de vedere. 2. (Chim.) A identifica compoziția unei substanțe. – Din fr. analyser. DOOM
analizá (a ~) vb., ind. prez. 3 analizeáză
analizare
ANALIZÁ, analizez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta un întreg, un fenomen etc., examinând fiecare element în parte. ♦ A examina un text din diferite puncte de vedere. 2. (Chim.) A identifica compoziția unei substanțe. – Din fr. analyser. DOOM
analizá (a ~) vb., ind. prez. 3 analizeáză
analizare
ANALIZÁRE, analizări, s. f. Acțiunea de a analiza și rezultatul ei. – V. analiza. DOOM
analizáre s. f., g.-d. art. analizắrii; pl. analizắri
analizarea
ANALIZÁRE, analizări, s. f. Acțiunea de a analiza și rezultatul ei. – V. analiza. DOOM
analizáre s. f., g.-d. art. analizắrii; pl. analizắri
analizară
ANALIZÁ, analizez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta un întreg, un fenomen etc., examinând fiecare element în parte. ♦ A examina un text din diferite puncte de vedere. 2. (Chim.) A identifica compoziția unei substanțe. – Din fr. analyser. DOOM
analizá (a ~) vb., ind. prez. 3 analizeáză
analizarăm
ANALIZÁ, analizez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta un întreg, un fenomen etc., examinând fiecare element în parte. ♦ A examina un text din diferite puncte de vedere. 2. (Chim.) A identifica compoziția unei substanțe. – Din fr. analyser. DOOM
analizá (a ~) vb., ind. prez. 3 analizeáză
analizarăți
ANALIZÁ, analizez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta un întreg, un fenomen etc., examinând fiecare element în parte. ♦ A examina un text din diferite puncte de vedere. 2. (Chim.) A identifica compoziția unei substanțe. – Din fr. analyser. DOOM
analizá (a ~) vb., ind. prez. 3 analizeáză
analizase
ANALIZÁ, analizez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta un întreg, un fenomen etc., examinând fiecare element în parte. ♦ A examina un text din diferite puncte de vedere. 2. (Chim.) A identifica compoziția unei substanțe. – Din fr. analyser. DOOM
analizá (a ~) vb., ind. prez. 3 analizeáză
analizasem
ANALIZÁ, analizez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta un întreg, un fenomen etc., examinând fiecare element în parte. ♦ A examina un text din diferite puncte de vedere. 2. (Chim.) A identifica compoziția unei substanțe. – Din fr. analyser. DOOM
analizá (a ~) vb., ind. prez. 3 analizeáză
analizaseră
ANALIZÁ, analizez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta un întreg, un fenomen etc., examinând fiecare element în parte. ♦ A examina un text din diferite puncte de vedere. 2. (Chim.) A identifica compoziția unei substanțe. – Din fr. analyser. DOOM
analizá (a ~) vb., ind. prez. 3 analizeáză
analizaserăm
ANALIZÁ, analizez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta un întreg, un fenomen etc., examinând fiecare element în parte. ♦ A examina un text din diferite puncte de vedere. 2. (Chim.) A identifica compoziția unei substanțe. – Din fr. analyser. DOOM
analizá (a ~) vb., ind. prez. 3 analizeáză
analizaserăți
ANALIZÁ, analizez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta un întreg, un fenomen etc., examinând fiecare element în parte. ♦ A examina un text din diferite puncte de vedere. 2. (Chim.) A identifica compoziția unei substanțe. – Din fr. analyser. DOOM
analizá (a ~) vb., ind. prez. 3 analizeáză
analizaseși
ANALIZÁ, analizez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta un întreg, un fenomen etc., examinând fiecare element în parte. ♦ A examina un text din diferite puncte de vedere. 2. (Chim.) A identifica compoziția unei substanțe. – Din fr. analyser. DOOM
analizá (a ~) vb., ind. prez. 3 analizeáză
analizaseți
ANALIZÁ, analizez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta un întreg, un fenomen etc., examinând fiecare element în parte. ♦ A examina un text din diferite puncte de vedere. 2. (Chim.) A identifica compoziția unei substanțe. – Din fr. analyser. DOOM
analizá (a ~) vb., ind. prez. 3 analizeáză
analizat
ANALIZÁ, analizez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta un întreg, un fenomen etc., examinând fiecare element în parte. ♦ A examina un text din diferite puncte de vedere. 2. (Chim.) A identifica compoziția unei substanțe. – Din fr. analyser. DOOM
analizá (a ~) vb., ind. prez. 3 analizeáză
analizat
ANALIZÁ, analizez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta un întreg, un fenomen etc., examinând fiecare element în parte. ♦ A examina un text din diferite puncte de vedere. 2. (Chim.) A identifica compoziția unei substanțe. – Din fr. analyser.
analizatoare
ANALIZATÓR, analizatoare, s. n. 1. Instrument care servește la determinări analitice. 2. Aparat al organismului animal (format dintr-un organ de simț, din nervi și din celule ale creierului) care culege, transmite, analizează și sintetizează senzațiile. Analizatorul optic. – Analiza + suf. -tor. DOOM
analizatór s. n., pl. analizatoáre
analizatoarele
ANALIZATÓR, analizatoare, s. n. 1. Instrument care servește la determinări analitice. 2. Aparat al organismului animal (format dintr-un organ de simț, din nervi și din celule ale creierului) care culege, transmite, analizează și sintetizează senzațiile. Analizatorul optic. – Analiza + suf. -tor. DOOM
analizatór s. n., pl. analizatoáre
analizatoarelor
ANALIZATÓR, analizatoare, s. n. 1. Instrument care servește la determinări analitice. 2. Aparat al organismului animal (format dintr-un organ de simț, din nervi și din celule ale creierului) care culege, transmite, analizează și sintetizează senzațiile. Analizatorul optic. – Analiza + suf. -tor. DOOM
analizatór s. n., pl. analizatoáre
analizator
ANALIZATÓR s.n. Instrument pentru determinări analitice. ♦ Aparat cu ajutorul căruia se studiază polarizarea luminii. // s.m. Aparat al sistemului nervos, compus dintr-un organ de simț, din nervi și dintr-un număr de celule ale creierului, care are funcția de a analiza, de a diferenția însușirile obiectelor și ale fenomenelor. [Pl. -oare, (rar, s.m.) -ori. / < analiza + -tor, după fr. analyseur].
analizator
ANALIZATÓR, analizatoare, s. n. 1. Instrument care servește la determinări analitice. 2. Aparat al organismului animal (format dintr-un organ de simț, din nervi și din celule ale creierului) care culege, transmite, analizează și sintetizează senzațiile. Analizatorul optic. – Analiza + suf. -tor. DOOM
analizatór s. n., pl. analizatoáre
analizatorul
ANALIZATÓR, analizatoare, s. n. 1. Instrument care servește la determinări analitice. 2. Aparat al organismului animal (format dintr-un organ de simț, din nervi și din celule ale creierului) care culege, transmite, analizează și sintetizează senzațiile. Analizatorul optic. – Analiza + suf. -tor. DOOM
analizatór s. n., pl. analizatoáre
analizatorului
ANALIZATÓR, analizatoare, s. n. 1. Instrument care servește la determinări analitice. 2. Aparat al organismului animal (format dintr-un organ de simț, din nervi și din celule ale creierului) care culege, transmite, analizează și sintetizează senzațiile. Analizatorul optic. – Analiza + suf. -tor. DOOM
analizatór s. n., pl. analizatoáre
analizau
ANALIZÁ, analizez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta un întreg, un fenomen etc., examinând fiecare element în parte. ♦ A examina un text din diferite puncte de vedere. 2. (Chim.) A identifica compoziția unei substanțe. – Din fr. analyser. DOOM
analizá (a ~) vb., ind. prez. 3 analizeáză
analizași
ANALIZÁ, analizez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta un întreg, un fenomen etc., examinând fiecare element în parte. ♦ A examina un text din diferite puncte de vedere. 2. (Chim.) A identifica compoziția unei substanțe. – Din fr. analyser. DOOM
analizá (a ~) vb., ind. prez. 3 analizeáză
analizați
ANALIZÁ, analizez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta un întreg, un fenomen etc., examinând fiecare element în parte. ♦ A examina un text din diferite puncte de vedere. 2. (Chim.) A identifica compoziția unei substanțe. – Din fr. analyser. DOOM
analizá (a ~) vb., ind. prez. 3 analizeáză
analize
ANALÍZĂ, analize, s. f. 1. Metodă științifică de cercetare care se bazează pe studiul sistematic al fiecărui element în parte; examinare amănunțită a unei probleme. ◊ Expr. În ultimă analiză = în concluzie. 2. (Chim.) Identificare, determinare a compoziției unei substanțe prin descompunerea ei în elementele constitutive. 3. (În sintagma) Analiză matematică = ramură a matematicii care studiază funcțiile, limitele, derivatele și aplicațiile lor. – Din fr. analyse. DOOM
analíză s. f., g.-d. art. analízei; pl. analíze
analizează
ANALIZÁ, analizez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta un întreg, un fenomen etc., examinând fiecare element în parte. ♦ A examina un text din diferite puncte de vedere. 2. (Chim.) A identifica compoziția unei substanțe. – Din fr. analyser. DOOM
analizá (a ~) vb., ind. prez. 3 analizeáză
analizei
ANALÍZĂ, analize, s. f. 1. Metodă științifică de cercetare care se bazează pe studiul sistematic al fiecărui element în parte; examinare amănunțită a unei probleme. ◊ Expr. În ultimă analiză = în concluzie. 2. (Chim.) Identificare, determinare a compoziției unei substanțe prin descompunerea ei în elementele constitutive. 3. (În sintagma) Analiză matematică = ramură a matematicii care studiază funcțiile, limitele, derivatele și aplicațiile lor. – Din fr. analyse. DOOM
analíză s. f., g.-d. art. analízei; pl. analíze
analizele
ANALÍZĂ, analize, s. f. 1. Metodă științifică de cercetare care se bazează pe studiul sistematic al fiecărui element în parte; examinare amănunțită a unei probleme. ◊ Expr. În ultimă analiză = în concluzie. 2. (Chim.) Identificare, determinare a compoziției unei substanțe prin descompunerea ei în elementele constitutive. 3. (În sintagma) Analiză matematică = ramură a matematicii care studiază funcțiile, limitele, derivatele și aplicațiile lor. – Din fr. analyse. DOOM
analíză s. f., g.-d. art. analízei; pl. analíze
analizelor
ANALÍZĂ, analize, s. f. 1. Metodă științifică de cercetare care se bazează pe studiul sistematic al fiecărui element în parte; examinare amănunțită a unei probleme. ◊ Expr. În ultimă analiză = în concluzie. 2. (Chim.) Identificare, determinare a compoziției unei substanțe prin descompunerea ei în elementele constitutive. 3. (În sintagma) Analiză matematică = ramură a matematicii care studiază funcțiile, limitele, derivatele și aplicațiile lor. – Din fr. analyse. DOOM
analíză s. f., g.-d. art. analízei; pl. analíze
analizez
ANALIZÁ, analizez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta un întreg, un fenomen etc., examinând fiecare element în parte. ♦ A examina un text din diferite puncte de vedere. 2. (Chim.) A identifica compoziția unei substanțe. – Din fr. analyser. DOOM
analizá (a ~) vb., ind. prez. 3 analizeáză
analizeze
ANALIZÁ, analizez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta un întreg, un fenomen etc., examinând fiecare element în parte. ♦ A examina un text din diferite puncte de vedere. 2. (Chim.) A identifica compoziția unei substanțe. – Din fr. analyser. DOOM
analizá (a ~) vb., ind. prez. 3 analizeáză
analizezi
ANALIZÁ, analizez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta un întreg, un fenomen etc., examinând fiecare element în parte. ♦ A examina un text din diferite puncte de vedere. 2. (Chim.) A identifica compoziția unei substanțe. – Din fr. analyser. DOOM
analizá (a ~) vb., ind. prez. 3 analizeáză
analizoare
ANALIZÓR, analizoare, s. n. Instrument sau aparat cu ajutorul căruia se realizează o analiză. ◊ Analizor electronic = aparat electronic pentru analiza armonică experimentală a semnalelor electronice. Analizor de spectru = aparat pentru observarea sau înregistrarea unui semnal. – Din fr. analyseur. DOOM
analizór s. n., pl. analizoáre
analizoarele
ANALIZÓR, analizoare, s. n. Instrument sau aparat cu ajutorul căruia se realizează o analiză. ◊ Analizor electronic = aparat electronic pentru analiza armonică experimentală a semnalelor electronice. Analizor de spectru = aparat pentru observarea sau înregistrarea unui semnal. – Din fr. analyseur. DOOM
analizór s. n., pl. analizoáre
analizoarelor
ANALIZÓR, analizoare, s. n. Instrument sau aparat cu ajutorul căruia se realizează o analiză. ◊ Analizor electronic = aparat electronic pentru analiza armonică experimentală a semnalelor electronice. Analizor de spectru = aparat pentru observarea sau înregistrarea unui semnal. – Din fr. analyseur. DOOM
analizór s. n., pl. analizoáre
analizor
ANALIZÓR, analizoare, s. n. Instrument sau aparat cu ajutorul căruia se realizează o analiză. ◊ Analizor electronic = aparat electronic pentru analiza armonică experimentală a semnalelor electronice. Analizor de spectru = aparat pentru observarea sau înregistrarea unui semnal. – Din fr. analyseur. DOOM
analizór s. n., pl. analizoáre
analizorul
ANALIZÓR, analizoare, s. n. Instrument sau aparat cu ajutorul căruia se realizează o analiză. ◊ Analizor electronic = aparat electronic pentru analiza armonică experimentală a semnalelor electronice. Analizor de spectru = aparat pentru observarea sau înregistrarea unui semnal. – Din fr. analyseur. DOOM
analizór s. n., pl. analizoáre
analizorului
ANALIZÓR, analizoare, s. n. Instrument sau aparat cu ajutorul căruia se realizează o analiză. ◊ Analizor electronic = aparat electronic pentru analiza armonică experimentală a semnalelor electronice. Analizor de spectru = aparat pentru observarea sau înregistrarea unui semnal. – Din fr. analyseur. DOOM
analizór s. n., pl. analizoáre
analizând
ANALIZÁ, analizez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta un întreg, un fenomen etc., examinând fiecare element în parte. ♦ A examina un text din diferite puncte de vedere. 2. (Chim.) A identifica compoziția unei substanțe. – Din fr. analyser. DOOM
analizá (a ~) vb., ind. prez. 3 analizeáză
analizînd
ANALIZÁ, analizez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta un întreg, un fenomen etc., examinând fiecare element în parte. ♦ A examina un text din diferite puncte de vedere. 2. (Chim.) A identifica compoziția unei substanțe. – Din fr. analyser. DOOM
analizá (a ~) vb., ind. prez. 3 analizeáză
analizări
ANALIZÁRE, analizări, s. f. Acțiunea de a analiza și rezultatul ei. – V. analiza. DOOM
analizáre s. f., g.-d. art. analizắrii; pl. analizắri
analizării
ANALIZÁRE, analizări, s. f. Acțiunea de a analiza și rezultatul ei. – V. analiza. DOOM
analizáre s. f., g.-d. art. analizắrii; pl. analizắri
analizările
ANALIZÁRE, analizări, s. f. Acțiunea de a analiza și rezultatul ei. – V. analiza. DOOM
analizáre s. f., g.-d. art. analizắrii; pl. analizắri
analizărilor
ANALIZÁRE, analizări, s. f. Acțiunea de a analiza și rezultatul ei. – V. analiza. DOOM
analizáre s. f., g.-d. art. analizắrii; pl. analizắri
analiști
ANALÍST2, -Ă, analiști, -ste, s. m. și f. 1. Specialist în analiza matematică, informatică, financiară etc. 2. Psihanalist. 3. Persoană care dovedește o aptitudine deosebită în cunoașterea, în analiza și în descrierea sufletului omenesc. 4. (Și în sintagma analist politic) Persoană specializată în comentarea (și interpretarea) evenimentelor politice. – Din fr. analyste. DOOM
analístă s. f., g.-d. art. analístei; pl. analíste
analiștii
ANALÍST2, -Ă, analiști, -ste, s. m. și f. 1. Specialist în analiza matematică, informatică, financiară etc. 2. Psihanalist. 3. Persoană care dovedește o aptitudine deosebită în cunoașterea, în analiza și în descrierea sufletului omenesc. 4. (Și în sintagma analist politic) Persoană specializată în comentarea (și interpretarea) evenimentelor politice. – Din fr. analyste. DOOM
analístă s. f., g.-d. art. analístei; pl. analíste
analiștilor
ANALÍST2, -Ă, analiști, -ste, s. m. și f. 1. Specialist în analiza matematică, informatică, financiară etc. 2. Psihanalist. 3. Persoană care dovedește o aptitudine deosebită în cunoașterea, în analiza și în descrierea sufletului omenesc. 4. (Și în sintagma analist politic) Persoană specializată în comentarea (și interpretarea) evenimentelor politice. – Din fr. analyste. DOOM
analístă s. f., g.-d. art. analístei; pl. analíste
analoage
ANALÓG1, analoguri, s. n. Pupitru înalt, mobil, pe care se pun cărțile de cult spre a fi citite la oficierea slujbei în Biserica ortodoxă. [Var.: analóghion s. n.] – Din ngr. analóghion. DOOM
analóg2 s. n., pl. analóguri
analoagele
ANALÓG1, analoguri, s. n. Pupitru înalt, mobil, pe care se pun cărțile de cult spre a fi citite la oficierea slujbei în Biserica ortodoxă. [Var.: analóghion s. n.] – Din ngr. analóghion. DOOM
analóg2 s. n., pl. analóguri
analoagelor
ANALÓG1, analoguri, s. n. Pupitru înalt, mobil, pe care se pun cărțile de cult spre a fi citite la oficierea slujbei în Biserica ortodoxă. [Var.: analóghion s. n.] – Din ngr. analóghion. DOOM
analóg2 s. n., pl. analóguri
analog
ANALÓG2, -OÁGĂ, analogi, -oage, adj. Care prezintă o analogie; asemănător; corespondent. [Adj. f. și: analógă.] – Din fr. analogue, lat. analogus. DOOM
analóg1 adj. m., pl. analógi; f. analoágă / analógă, pl., analoáge / analóge
analog
ANALÓG1, analoguri, s. n. Pupitru înalt, mobil, pe care se pun cărțile de cult spre a fi citite la oficierea slujbei în Biserica ortodoxă. [Var.: analóghion s. n.] – Din ngr. analóghion. DOOM
analóg2 s. n., pl. analóguri
analoghie
ANALOGHÍE s.f. v. analogie.
analoghion
ANALÓG1, analoguri, s. n. Pupitru înalt, mobil, pe care se pun cărțile de cult spre a fi citite la oficierea slujbei în Biserica ortodoxă. [Var.: analóghion s. n.] – Din ngr. analóghion.
analogia
ANALOGÍE, analogii, s. f. Asemănare (parțială) între două sau mai multe noțiuni, obiecte, situații, fenomene etc. ♦ (Lingv.) Fenomen care constă în modificarea formei sau uneori a sensului unui cuvânt sub influența alteia dintre formele sale sau sub influența altui cuvânt. – Din fr. analogie, lat. analogia. DOOM
analogíe s. f., art. analogía, g.-d. art. analogíei; pl. analogíi, art. analogíile
analogic
ANALÓGIC, -Ă, analogici, -ce, adj. 1. Întemeiat pe analogie, produs prin analogie. ◊ Modificare analogică = schimbare a unui element din limbă sub influența unui alt element asemănător. 2. (Electron.; despre semnale) A cărui valoare poate fi reprezentată printr-o funcție continuă în timp, putând lua o infinitate de valori cuprinse în domeniul său de variație. 3. (Electron.; despre aparate, dispozitive, instrumente și sisteme) Care generează, măsoară, prelucrează și stochează semnale analogice (1). – Din fr. analogique, lat. analogicus. DOOM
analógic adj. m., pl. analógici; f. analógică, pl. analógice
analogica
ANALÓGIC, -Ă, analogici, -ce, adj. 1. Întemeiat pe analogie, produs prin analogie. ◊ Modificare analogică = schimbare a unui element din limbă sub influența unui alt element asemănător. 2. (Electron.; despre semnale) A cărui valoare poate fi reprezentată printr-o funcție continuă în timp, putând lua o infinitate de valori cuprinse în domeniul său de variație. 3. (Electron.; despre aparate, dispozitive, instrumente și sisteme) Care generează, măsoară, prelucrează și stochează semnale analogice (1). – Din fr. analogique, lat. analogicus. DOOM
analógic adj. m., pl. analógici; f. analógică, pl. analógice
analogice
ANALÓGIC, -Ă, analogici, -ce, adj. 1. Întemeiat pe analogie, produs prin analogie. ◊ Modificare analogică = schimbare a unui element din limbă sub influența unui alt element asemănător. 2. (Electron.; despre semnale) A cărui valoare poate fi reprezentată printr-o funcție continuă în timp, putând lua o infinitate de valori cuprinse în domeniul său de variație. 3. (Electron.; despre aparate, dispozitive, instrumente și sisteme) Care generează, măsoară, prelucrează și stochează semnale analogice (1). – Din fr. analogique, lat. analogicus. DOOM
analógic adj. m., pl. analógici; f. analógică, pl. analógice
analogicei
ANALÓGIC, -Ă, analogici, -ce, adj. 1. Întemeiat pe analogie, produs prin analogie. ◊ Modificare analogică = schimbare a unui element din limbă sub influența unui alt element asemănător. 2. (Electron.; despre semnale) A cărui valoare poate fi reprezentată printr-o funcție continuă în timp, putând lua o infinitate de valori cuprinse în domeniul său de variație. 3. (Electron.; despre aparate, dispozitive, instrumente și sisteme) Care generează, măsoară, prelucrează și stochează semnale analogice (1). – Din fr. analogique, lat. analogicus. DOOM
analógic adj. m., pl. analógici; f. analógică, pl. analógice
analogicele
ANALÓGIC, -Ă, analogici, -ce, adj. 1. Întemeiat pe analogie, produs prin analogie. ◊ Modificare analogică = schimbare a unui element din limbă sub influența unui alt element asemănător. 2. (Electron.; despre semnale) A cărui valoare poate fi reprezentată printr-o funcție continuă în timp, putând lua o infinitate de valori cuprinse în domeniul său de variație. 3. (Electron.; despre aparate, dispozitive, instrumente și sisteme) Care generează, măsoară, prelucrează și stochează semnale analogice (1). – Din fr. analogique, lat. analogicus. DOOM
analógic adj. m., pl. analógici; f. analógică, pl. analógice
analogicelor
ANALÓGIC, -Ă, analogici, -ce, adj. 1. Întemeiat pe analogie, produs prin analogie. ◊ Modificare analogică = schimbare a unui element din limbă sub influența unui alt element asemănător. 2. (Electron.; despre semnale) A cărui valoare poate fi reprezentată printr-o funcție continuă în timp, putând lua o infinitate de valori cuprinse în domeniul său de variație. 3. (Electron.; despre aparate, dispozitive, instrumente și sisteme) Care generează, măsoară, prelucrează și stochează semnale analogice (1). – Din fr. analogique, lat. analogicus. DOOM
analógic adj. m., pl. analógici; f. analógică, pl. analógice
analogici
ANALÓGIC, -Ă, analogici, -ce, adj. 1. Întemeiat pe analogie, produs prin analogie. ◊ Modificare analogică = schimbare a unui element din limbă sub influența unui alt element asemănător. 2. (Electron.; despre semnale) A cărui valoare poate fi reprezentată printr-o funcție continuă în timp, putând lua o infinitate de valori cuprinse în domeniul său de variație. 3. (Electron.; despre aparate, dispozitive, instrumente și sisteme) Care generează, măsoară, prelucrează și stochează semnale analogice (1). – Din fr. analogique, lat. analogicus. DOOM
analógic adj. m., pl. analógici; f. analógică, pl. analógice
analogicii
ANALÓGIC, -Ă, analogici, -ce, adj. 1. Întemeiat pe analogie, produs prin analogie. ◊ Modificare analogică = schimbare a unui element din limbă sub influența unui alt element asemănător. 2. (Electron.; despre semnale) A cărui valoare poate fi reprezentată printr-o funcție continuă în timp, putând lua o infinitate de valori cuprinse în domeniul său de variație. 3. (Electron.; despre aparate, dispozitive, instrumente și sisteme) Care generează, măsoară, prelucrează și stochează semnale analogice (1). – Din fr. analogique, lat. analogicus. DOOM
analógic adj. m., pl. analógici; f. analógică, pl. analógice
analogicilor
ANALÓGIC, -Ă, analogici, -ce, adj. 1. Întemeiat pe analogie, produs prin analogie. ◊ Modificare analogică = schimbare a unui element din limbă sub influența unui alt element asemănător. 2. (Electron.; despre semnale) A cărui valoare poate fi reprezentată printr-o funcție continuă în timp, putând lua o infinitate de valori cuprinse în domeniul său de variație. 3. (Electron.; despre aparate, dispozitive, instrumente și sisteme) Care generează, măsoară, prelucrează și stochează semnale analogice (1). – Din fr. analogique, lat. analogicus. DOOM
analógic adj. m., pl. analógici; f. analógică, pl. analógice
analogicul
ANALÓGIC, -Ă, analogici, -ce, adj. 1. Întemeiat pe analogie, produs prin analogie. ◊ Modificare analogică = schimbare a unui element din limbă sub influența unui alt element asemănător. 2. (Electron.; despre semnale) A cărui valoare poate fi reprezentată printr-o funcție continuă în timp, putând lua o infinitate de valori cuprinse în domeniul său de variație. 3. (Electron.; despre aparate, dispozitive, instrumente și sisteme) Care generează, măsoară, prelucrează și stochează semnale analogice (1). – Din fr. analogique, lat. analogicus. DOOM
analógic adj. m., pl. analógici; f. analógică, pl. analógice
analogicului
ANALÓGIC, -Ă, analogici, -ce, adj. 1. Întemeiat pe analogie, produs prin analogie. ◊ Modificare analogică = schimbare a unui element din limbă sub influența unui alt element asemănător. 2. (Electron.; despre semnale) A cărui valoare poate fi reprezentată printr-o funcție continuă în timp, putând lua o infinitate de valori cuprinse în domeniul său de variație. 3. (Electron.; despre aparate, dispozitive, instrumente și sisteme) Care generează, măsoară, prelucrează și stochează semnale analogice (1). – Din fr. analogique, lat. analogicus. DOOM
analógic adj. m., pl. analógici; f. analógică, pl. analógice
analogie
ANALOGÍE, analogii, s. f. Asemănare (parțială) între două sau mai multe noțiuni, obiecte, situații, fenomene etc. ♦ (Lingv.) Fenomen care constă în modificarea formei sau uneori a sensului unui cuvânt sub influența alteia dintre formele sale sau sub influența altui cuvânt. – Din fr. analogie, lat. analogia. DOOM
analogíe s. f., art. analogía, g.-d. art. analogíei; pl. analogíi, art. analogíile
analogiei
ANALOGÍE, analogii, s. f. Asemănare (parțială) între două sau mai multe noțiuni, obiecte, situații, fenomene etc. ♦ (Lingv.) Fenomen care constă în modificarea formei sau uneori a sensului unui cuvânt sub influența alteia dintre formele sale sau sub influența altui cuvânt. – Din fr. analogie, lat. analogia. DOOM
analogíe s. f., art. analogía, g.-d. art. analogíei; pl. analogíi, art. analogíile
analogii
ANALOGÍE, analogii, s. f. Asemănare (parțială) între două sau mai multe noțiuni, obiecte, situații, fenomene etc. ♦ (Lingv.) Fenomen care constă în modificarea formei sau uneori a sensului unui cuvânt sub influența alteia dintre formele sale sau sub influența altui cuvânt. – Din fr. analogie, lat. analogia. DOOM
analogíe s. f., art. analogía, g.-d. art. analogíei; pl. analogíi, art. analogíile
analogiile
ANALOGÍE, analogii, s. f. Asemănare (parțială) între două sau mai multe noțiuni, obiecte, situații, fenomene etc. ♦ (Lingv.) Fenomen care constă în modificarea formei sau uneori a sensului unui cuvânt sub influența alteia dintre formele sale sau sub influența altui cuvânt. – Din fr. analogie, lat. analogia. DOOM
analogíe s. f., art. analogía, g.-d. art. analogíei; pl. analogíi, art. analogíile
analogiilor
ANALOGÍE, analogii, s. f. Asemănare (parțială) între două sau mai multe noțiuni, obiecte, situații, fenomene etc. ♦ (Lingv.) Fenomen care constă în modificarea formei sau uneori a sensului unui cuvânt sub influența alteia dintre formele sale sau sub influența altui cuvânt. – Din fr. analogie, lat. analogia. DOOM
analogíe s. f., art. analogía, g.-d. art. analogíei; pl. analogíi, art. analogíile
analogism
ANALOGÍSM s. n. Analogie. – Din fr. analogisme. DOOM
analogísm s. n.
analogisme
ANALOGÍSM s. n. Analogie. – Din fr. analogisme. DOOM
analogísm s. n.
analogismele
ANALOGÍSM s. n. Analogie. – Din fr. analogisme. DOOM
analogísm s. n.
analogismelor
ANALOGÍSM s. n. Analogie. – Din fr. analogisme. DOOM
analogísm s. n.
analogismul
ANALOGÍSM s. n. Analogie. – Din fr. analogisme. DOOM
analogísm s. n.
analogismului
ANALOGÍSM s. n. Analogie. – Din fr. analogisme. DOOM
analogísm s. n.
analogul
ANALÓG1, analoguri, s. n. Pupitru înalt, mobil, pe care se pun cărțile de cult spre a fi citite la oficierea slujbei în Biserica ortodoxă. [Var.: analóghion s. n.] – Din ngr. analóghion. DOOM
analóg2 s. n., pl. analóguri
analogului
ANALÓG1, analoguri, s. n. Pupitru înalt, mobil, pe care se pun cărțile de cult spre a fi citite la oficierea slujbei în Biserica ortodoxă. [Var.: analóghion s. n.] – Din ngr. analóghion. DOOM
analóg2 s. n., pl. analóguri
analoguri
ANALÓG1, analoguri, s. n. Pupitru înalt, mobil, pe care se pun cărțile de cult spre a fi citite la oficierea slujbei în Biserica ortodoxă. [Var.: analóghion s. n.] – Din ngr. analóghion. DOOM
analóg2 s. n., pl. analóguri
analogurile
ANALÓG1, analoguri, s. n. Pupitru înalt, mobil, pe care se pun cărțile de cult spre a fi citite la oficierea slujbei în Biserica ortodoxă. [Var.: analóghion s. n.] – Din ngr. analóghion. DOOM
analóg2 s. n., pl. analóguri
analogurilor
ANALÓG1, analoguri, s. n. Pupitru înalt, mobil, pe care se pun cărțile de cult spre a fi citite la oficierea slujbei în Biserica ortodoxă. [Var.: analóghion s. n.] – Din ngr. analóghion. DOOM
analóg2 s. n., pl. analóguri
analul
ANÁL, -Ă, anali, -e, adj. Care se referă la anus, din regiunea anusului. – Din fr. anal. DOOM
anál adj. m., pl. análi; f. análă, pl. anále
analului
ANÁL, -Ă, anali, -e, adj. Care se referă la anus, din regiunea anusului. – Din fr. anal. DOOM
anál adj. m., pl. análi; f. análă, pl. anále
anamnestic
ANAMNÉSTIC, -Ă adj. Referitor la anamneză1. [< fr. anamnestique].
anamnestica
ANAMNÉSTIC, -Ă adj. Referitor la anamneză1. [< fr. anamnestique].
anamnestice
ANAMNÉSTIC, -Ă adj. Referitor la anamneză1. [< fr. anamnestique].
anamnesticei
ANAMNÉSTIC, -Ă adj. Referitor la anamneză1. [< fr. anamnestique].
anamnesticele
ANAMNÉSTIC, -Ă adj. Referitor la anamneză1. [< fr. anamnestique].
anamnesticelor
ANAMNÉSTIC, -Ă adj. Referitor la anamneză1. [< fr. anamnestique].
anamnestici
ANAMNÉSTIC, -Ă adj. Referitor la anamneză1. [< fr. anamnestique].
anamnesticii
ANAMNÉSTIC, -Ă adj. Referitor la anamneză1. [< fr. anamnestique].
anamnesticilor
ANAMNÉSTIC, -Ă adj. Referitor la anamneză1. [< fr. anamnestique].
anamnesticul
ANAMNÉSTIC, -Ă adj. Referitor la anamneză1. [< fr. anamnestique].
anamnesticului
ANAMNÉSTIC, -Ă adj. Referitor la anamneză1. [< fr. anamnestique].
anamneză
ANAMNÉZĂ s. f. 1. Reamintire a ideilor pe care sufletul le-ar fi contemplat într-o existență anterioară. 2. Totalitate a datelor pe care medicul le obține interogând bolnavul cu privire la apariția și evoluția bolii de care suferă, la antecedentele ei etc. – Din fr. anamnèse. DOOM
anamnéză (-nam-ne / -na-mne-) s. f., g.-d. art. anamnézei
anamniota
ANAMNIÓTĂ, anamniote, s. f. (La pl.) Grup de vertebrate al căror embrion nu are amnios și alantoidă; (și la sg.) vertebrat din acest grup. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. anamniotes. DOOM
anamniótă (-ni-o-) s. f., g.-d. art. anamniótei; pl. anamnióte
anamniote
ANAMNIÓTĂ, anamniote, s. f. (La pl.) Grup de vertebrate al căror embrion nu are amnios și alantoidă; (și la sg.) vertebrat din acest grup. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. anamniotes. DOOM
anamniótă (-ni-o-) s. f., g.-d. art. anamniótei; pl. anamnióte
anamniotei
ANAMNIÓTĂ, anamniote, s. f. (La pl.) Grup de vertebrate al căror embrion nu are amnios și alantoidă; (și la sg.) vertebrat din acest grup. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. anamniotes. DOOM
anamniótă (-ni-o-) s. f., g.-d. art. anamniótei; pl. anamnióte
anamniotele
ANAMNIÓTĂ, anamniote, s. f. (La pl.) Grup de vertebrate al căror embrion nu are amnios și alantoidă; (și la sg.) vertebrat din acest grup. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. anamniotes. DOOM
anamniótă (-ni-o-) s. f., g.-d. art. anamniótei; pl. anamnióte
anamniotelor
ANAMNIÓTĂ, anamniote, s. f. (La pl.) Grup de vertebrate al căror embrion nu are amnios și alantoidă; (și la sg.) vertebrat din acest grup. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. anamniotes. DOOM
anamniótă (-ni-o-) s. f., g.-d. art. anamniótei; pl. anamnióte
anamorfism
ANAMORFÍSM s.n. Formarea de minerale noi, de compoziție mai complicată și cu densitate moleculară mai mare, din altele mai simple și cu densitate mai mică. [< fr. anamorphisme].
anamorfismul
ANAMORFÍSM s.n. Formarea de minerale noi, de compoziție mai complicată și cu densitate moleculară mai mare, din altele mai simple și cu densitate mai mică. [< fr. anamorphisme].
anamorfismului
ANAMORFÍSM s.n. Formarea de minerale noi, de compoziție mai complicată și cu densitate moleculară mai mare, din altele mai simple și cu densitate mai mică. [< fr. anamorphisme].
anamorfoza
ANAMORFOZÁ vb. I tr. A deforma o imagine prin anumite procedee optice. [< fr. anamorphoser].
anamorfoza
ANAMORFÓZĂ, anamorfoze, s. f. 1. Imagine deformată, grotescă (dată de o oglindă curbă). 2. Tip de metamorfoză în care larva are un număr mai mic de segmente față de adult. 3. (Cin.) Procedeu optic folosit pentru comprimarea imaginii, astfel încât să se poată înregistra pe pelicula cinematografică normală o imagine corespunzătoare ecranului lat. – Din fr. anamorphose. DOOM
anamorfóză s. f., g.-d. art. anamorfózei, pl. anamorfóze
anamorfozai
ANAMORFOZÁ vb. I tr. A deforma o imagine prin anumite procedee optice. [< fr. anamorphoser].
anamorfozam
ANAMORFOZÁ vb. I tr. A deforma o imagine prin anumite procedee optice. [< fr. anamorphoser].
anamorfozare
ANAMORFOZÁ vb. I tr. A deforma o imagine prin anumite procedee optice. [< fr. anamorphoser].
anamorfozare
ANAMORFOZÁRE s.f. Acțiunea de a anamorfoza și rezultatul ei. ♦ (Cinem.) Procedeu de filmare în cinemascop, constând în comprimarea imaginii astfel încât să se poată înregistra pe pelicula obișnuită imagini corespunzătoare ecranului lat. [< anamorfoza]. DOOM
anamorfozáre s. f., g.-d. art. anamorfozắrii
anamorfozarea
ANAMORFOZÁRE s.f. Acțiunea de a anamorfoza și rezultatul ei. ♦ (Cinem.) Procedeu de filmare în cinemascop, constând în comprimarea imaginii astfel încât să se poată înregistra pe pelicula obișnuită imagini corespunzătoare ecranului lat. [< anamorfoza]. DOOM
anamorfozáre s. f., g.-d. art. anamorfozắrii
anamorfozară
ANAMORFOZÁ vb. I tr. A deforma o imagine prin anumite procedee optice. [< fr. anamorphoser].
anamorfozarăm
ANAMORFOZÁ vb. I tr. A deforma o imagine prin anumite procedee optice. [< fr. anamorphoser].
anamorfozarăți
ANAMORFOZÁ vb. I tr. A deforma o imagine prin anumite procedee optice. [< fr. anamorphoser].
anamorfozase
ANAMORFOZÁ vb. I tr. A deforma o imagine prin anumite procedee optice. [< fr. anamorphoser].
anamorfozasem
ANAMORFOZÁ vb. I tr. A deforma o imagine prin anumite procedee optice. [< fr. anamorphoser].
anamorfozaseră
ANAMORFOZÁ vb. I tr. A deforma o imagine prin anumite procedee optice. [< fr. anamorphoser].
anamorfozaserăm
ANAMORFOZÁ vb. I tr. A deforma o imagine prin anumite procedee optice. [< fr. anamorphoser].
anamorfozaserăți
ANAMORFOZÁ vb. I tr. A deforma o imagine prin anumite procedee optice. [< fr. anamorphoser].
anamorfozaseși
ANAMORFOZÁ vb. I tr. A deforma o imagine prin anumite procedee optice. [< fr. anamorphoser].
anamorfozaseți
ANAMORFOZÁ vb. I tr. A deforma o imagine prin anumite procedee optice. [< fr. anamorphoser].
anamorfozat
ANAMORFOZÁ vb. I tr. A deforma o imagine prin anumite procedee optice. [< fr. anamorphoser].
anamorfozat
ANAMORFOZÁT, -Ă, anamorfozați, -te, adj. Deformat față de aspectul obișnuit. – Din fr. anamorphosé. DOOM
anamorfozát adj. m., pl. anamorfozáți; f. anamorfozátă, pl. anamorfózate
anamorfozata
ANAMORFOZÁT, -Ă, anamorfozați, -te, adj. Deformat față de aspectul obișnuit. – Din fr. anamorphosé. DOOM
anamorfozát adj. m., pl. anamorfozáți; f. anamorfozátă, pl. anamorfózate
anamorfozate
ANAMORFOZÁT, -Ă, anamorfozați, -te, adj. Deformat față de aspectul obișnuit. – Din fr. anamorphosé. DOOM
anamorfozát adj. m., pl. anamorfozáți; f. anamorfozátă, pl. anamorfózate
anamorfozatei
ANAMORFOZÁT, -Ă, anamorfozați, -te, adj. Deformat față de aspectul obișnuit. – Din fr. anamorphosé. DOOM
anamorfozát adj. m., pl. anamorfozáți; f. anamorfozátă, pl. anamorfózate
anamorfozatele
ANAMORFOZÁT, -Ă, anamorfozați, -te, adj. Deformat față de aspectul obișnuit. – Din fr. anamorphosé. DOOM
anamorfozát adj. m., pl. anamorfozáți; f. anamorfozátă, pl. anamorfózate
anamorfozatelor
ANAMORFOZÁT, -Ă, anamorfozați, -te, adj. Deformat față de aspectul obișnuit. – Din fr. anamorphosé. DOOM
anamorfozát adj. m., pl. anamorfozáți; f. anamorfozátă, pl. anamorfózate
anamorfozatoare
ANAMORFOZATÓR s.n. Obiectiv folosit pentru anamorfozare. [Cf. fr. anamorphosateur].
anamorfozatoarele
ANAMORFOZATÓR s.n. Obiectiv folosit pentru anamorfozare. [Cf. fr. anamorphosateur].
anamorfozatoarelor
ANAMORFOZATÓR s.n. Obiectiv folosit pentru anamorfozare. [Cf. fr. anamorphosateur].
anamorfozator
ANAMORFOZATÓR s.n. Obiectiv folosit pentru anamorfozare. [Cf. fr. anamorphosateur].
anamorfozatorul
ANAMORFOZATÓR s.n. Obiectiv folosit pentru anamorfozare. [Cf. fr. anamorphosateur].
anamorfozatorului
ANAMORFOZATÓR s.n. Obiectiv folosit pentru anamorfozare. [Cf. fr. anamorphosateur].
anamorfozatul
ANAMORFOZÁT, -Ă, anamorfozați, -te, adj. Deformat față de aspectul obișnuit. – Din fr. anamorphosé. DOOM
anamorfozát adj. m., pl. anamorfozáți; f. anamorfozátă, pl. anamorfózate
anamorfozatului
ANAMORFOZÁT, -Ă, anamorfozați, -te, adj. Deformat față de aspectul obișnuit. – Din fr. anamorphosé. DOOM
anamorfozát adj. m., pl. anamorfozáți; f. anamorfozátă, pl. anamorfózate
anamorfozau
ANAMORFOZÁ vb. I tr. A deforma o imagine prin anumite procedee optice. [< fr. anamorphoser].
anamorfozași
ANAMORFOZÁ vb. I tr. A deforma o imagine prin anumite procedee optice. [< fr. anamorphoser].
anamorfozați
ANAMORFOZÁ vb. I tr. A deforma o imagine prin anumite procedee optice. [< fr. anamorphoser].
anamorfozați
ANAMORFOZÁT, -Ă, anamorfozați, -te, adj. Deformat față de aspectul obișnuit. – Din fr. anamorphosé. DOOM
anamorfozát adj. m., pl. anamorfozáți; f. anamorfozátă, pl. anamorfózate
anamorfozații
ANAMORFOZÁT, -Ă, anamorfozați, -te, adj. Deformat față de aspectul obișnuit. – Din fr. anamorphosé. DOOM
anamorfozát adj. m., pl. anamorfozáți; f. anamorfozátă, pl. anamorfózate
anamorfozaților
ANAMORFOZÁT, -Ă, anamorfozați, -te, adj. Deformat față de aspectul obișnuit. – Din fr. anamorphosé. DOOM
anamorfozát adj. m., pl. anamorfozáți; f. anamorfozátă, pl. anamorfózate
anamorfoze
ANAMORFÓZĂ, anamorfoze, s. f. 1. Imagine deformată, grotescă (dată de o oglindă curbă). 2. Tip de metamorfoză în care larva are un număr mai mic de segmente față de adult. 3. (Cin.) Procedeu optic folosit pentru comprimarea imaginii, astfel încât să se poată înregistra pe pelicula cinematografică normală o imagine corespunzătoare ecranului lat. – Din fr. anamorphose. DOOM
anamorfóză s. f., g.-d. art. anamorfózei, pl. anamorfóze
anamorfozează
ANAMORFOZÁ vb. I tr. A deforma o imagine prin anumite procedee optice. [< fr. anamorphoser].
anamorfozei
ANAMORFÓZĂ, anamorfoze, s. f. 1. Imagine deformată, grotescă (dată de o oglindă curbă). 2. Tip de metamorfoză în care larva are un număr mai mic de segmente față de adult. 3. (Cin.) Procedeu optic folosit pentru comprimarea imaginii, astfel încât să se poată înregistra pe pelicula cinematografică normală o imagine corespunzătoare ecranului lat. – Din fr. anamorphose. DOOM
anamorfóză s. f., g.-d. art. anamorfózei, pl. anamorfóze
anamorfozele
ANAMORFÓZĂ, anamorfoze, s. f. 1. Imagine deformată, grotescă (dată de o oglindă curbă). 2. Tip de metamorfoză în care larva are un număr mai mic de segmente față de adult. 3. (Cin.) Procedeu optic folosit pentru comprimarea imaginii, astfel încât să se poată înregistra pe pelicula cinematografică normală o imagine corespunzătoare ecranului lat. – Din fr. anamorphose. DOOM
anamorfóză s. f., g.-d. art. anamorfózei, pl. anamorfóze
anamorfozelor
ANAMORFÓZĂ, anamorfoze, s. f. 1. Imagine deformată, grotescă (dată de o oglindă curbă). 2. Tip de metamorfoză în care larva are un număr mai mic de segmente față de adult. 3. (Cin.) Procedeu optic folosit pentru comprimarea imaginii, astfel încât să se poată înregistra pe pelicula cinematografică normală o imagine corespunzătoare ecranului lat. – Din fr. anamorphose. DOOM
anamorfóză s. f., g.-d. art. anamorfózei, pl. anamorfóze
anamorfozez
ANAMORFOZÁ vb. I tr. A deforma o imagine prin anumite procedee optice. [< fr. anamorphoser].
anamorfozeze
ANAMORFOZÁ vb. I tr. A deforma o imagine prin anumite procedee optice. [< fr. anamorphoser].
anamorfozezi
ANAMORFOZÁ vb. I tr. A deforma o imagine prin anumite procedee optice. [< fr. anamorphoser].
anamorfozând
ANAMORFOZÁ vb. I tr. A deforma o imagine prin anumite procedee optice. [< fr. anamorphoser].
anamorfozînd
ANAMORFOZÁ vb. I tr. A deforma o imagine prin anumite procedee optice. [< fr. anamorphoser].
anamorfozări
ANAMORFOZÁRE s.f. Acțiunea de a anamorfoza și rezultatul ei. ♦ (Cinem.) Procedeu de filmare în cinemascop, constând în comprimarea imaginii astfel încât să se poată înregistra pe pelicula obișnuită imagini corespunzătoare ecranului lat. [< anamorfoza]. DOOM
anamorfozáre s. f., g.-d. art. anamorfozắrii
anamorfozării
ANAMORFOZÁRE s.f. Acțiunea de a anamorfoza și rezultatul ei. ♦ (Cinem.) Procedeu de filmare în cinemascop, constând în comprimarea imaginii astfel încât să se poată înregistra pe pelicula obișnuită imagini corespunzătoare ecranului lat. [< anamorfoza]. DOOM
anamorfozáre s. f., g.-d. art. anamorfozắrii
anamorfozările
ANAMORFOZÁRE s.f. Acțiunea de a anamorfoza și rezultatul ei. ♦ (Cinem.) Procedeu de filmare în cinemascop, constând în comprimarea imaginii astfel încât să se poată înregistra pe pelicula obișnuită imagini corespunzătoare ecranului lat. [< anamorfoza]. DOOM
anamorfozáre s. f., g.-d. art. anamorfozắrii
anamorfozărilor
ANAMORFOZÁRE s.f. Acțiunea de a anamorfoza și rezultatul ei. ♦ (Cinem.) Procedeu de filmare în cinemascop, constând în comprimarea imaginii astfel încât să se poată înregistra pe pelicula obișnuită imagini corespunzătoare ecranului lat. [< anamorfoza]. DOOM
anamorfozáre s. f., g.-d. art. anamorfozắrii
ananas
ANANÁS, ananași, s. m. 1. Plantă erbacee perenă cultivată în zonele tropicale, cu frunze lungi și tulpină scurtă, care poartă în vârf o inflorescență simplă ca un spic (Ananas sativus). 2. Fructul comestibil al acestei plante, cărnos, cu gust dulce-acrișor și foarte aromat. – Din fr. ananas. DOOM
ananás s. m., pl. ananáși
ananasul
ANANÁS, ananași, s. m. 1. Plantă erbacee perenă cultivată în zonele tropicale, cu frunze lungi și tulpină scurtă, care poartă în vârf o inflorescență simplă ca un spic (Ananas sativus). 2. Fructul comestibil al acestei plante, cărnos, cu gust dulce-acrișor și foarte aromat. – Din fr. ananas. DOOM
ananás s. m., pl. ananáși
ananasului
ANANÁS, ananași, s. m. 1. Plantă erbacee perenă cultivată în zonele tropicale, cu frunze lungi și tulpină scurtă, care poartă în vârf o inflorescență simplă ca un spic (Ananas sativus). 2. Fructul comestibil al acestei plante, cărnos, cu gust dulce-acrișor și foarte aromat. – Din fr. ananas. DOOM
ananás s. m., pl. ananáși
ananași
ANANÁS, ananași, s. m. 1. Plantă erbacee perenă cultivată în zonele tropicale, cu frunze lungi și tulpină scurtă, care poartă în vârf o inflorescență simplă ca un spic (Ananas sativus). 2. Fructul comestibil al acestei plante, cărnos, cu gust dulce-acrișor și foarte aromat. – Din fr. ananas. DOOM
ananás s. m., pl. ananáși
ananașii
ANANÁS, ananași, s. m. 1. Plantă erbacee perenă cultivată în zonele tropicale, cu frunze lungi și tulpină scurtă, care poartă în vârf o inflorescență simplă ca un spic (Ananas sativus). 2. Fructul comestibil al acestei plante, cărnos, cu gust dulce-acrișor și foarte aromat. – Din fr. ananas. DOOM
ananás s. m., pl. ananáși
ananașilor
ANANÁS, ananași, s. m. 1. Plantă erbacee perenă cultivată în zonele tropicale, cu frunze lungi și tulpină scurtă, care poartă în vârf o inflorescență simplă ca un spic (Ananas sativus). 2. Fructul comestibil al acestei plante, cărnos, cu gust dulce-acrișor și foarte aromat. – Din fr. ananas. DOOM
ananás s. m., pl. ananáși
anancast
ANANCÁST, -Ă adj. v. anancastic.
anancastic
ANANCÁSTIC, -Ă adj. (Liv.) Obsesiv, obsesional. ◊ Psihopatie anancastică = caracterizată prin slăbirea simțului realului, tendința spre anxietate, ipohondrie, nehotărâre și impresionabilitate. [Var. anancast, -ă adj. / < fr. anancastique, germ. anankastisch].
anancastica
ANANCÁSTIC, -Ă adj. (Liv.) Obsesiv, obsesional. ◊ Psihopatie anancastică = caracterizată prin slăbirea simțului realului, tendința spre anxietate, ipohondrie, nehotărâre și impresionabilitate. [Var. anancast, -ă adj. / < fr. anancastique, germ. anankastisch].
anancastice
ANANCÁSTIC, -Ă adj. (Liv.) Obsesiv, obsesional. ◊ Psihopatie anancastică = caracterizată prin slăbirea simțului realului, tendința spre anxietate, ipohondrie, nehotărâre și impresionabilitate. [Var. anancast, -ă adj. / < fr. anancastique, germ. anankastisch].
anancasticei
ANANCÁSTIC, -Ă adj. (Liv.) Obsesiv, obsesional. ◊ Psihopatie anancastică = caracterizată prin slăbirea simțului realului, tendința spre anxietate, ipohondrie, nehotărâre și impresionabilitate. [Var. anancast, -ă adj. / < fr. anancastique, germ. anankastisch].
anancasticele
ANANCÁSTIC, -Ă adj. (Liv.) Obsesiv, obsesional. ◊ Psihopatie anancastică = caracterizată prin slăbirea simțului realului, tendința spre anxietate, ipohondrie, nehotărâre și impresionabilitate. [Var. anancast, -ă adj. / < fr. anancastique, germ. anankastisch].
anancasticelor
ANANCÁSTIC, -Ă adj. (Liv.) Obsesiv, obsesional. ◊ Psihopatie anancastică = caracterizată prin slăbirea simțului realului, tendința spre anxietate, ipohondrie, nehotărâre și impresionabilitate. [Var. anancast, -ă adj. / < fr. anancastique, germ. anankastisch].
anancastici
ANANCÁSTIC, -Ă adj. (Liv.) Obsesiv, obsesional. ◊ Psihopatie anancastică = caracterizată prin slăbirea simțului realului, tendința spre anxietate, ipohondrie, nehotărâre și impresionabilitate. [Var. anancast, -ă adj. / < fr. anancastique, germ. anankastisch].
anancasticii
ANANCÁSTIC, -Ă adj. (Liv.) Obsesiv, obsesional. ◊ Psihopatie anancastică = caracterizată prin slăbirea simțului realului, tendința spre anxietate, ipohondrie, nehotărâre și impresionabilitate. [Var. anancast, -ă adj. / < fr. anancastique, germ. anankastisch].
anancasticilor
ANANCÁSTIC, -Ă adj. (Liv.) Obsesiv, obsesional. ◊ Psihopatie anancastică = caracterizată prin slăbirea simțului realului, tendința spre anxietate, ipohondrie, nehotărâre și impresionabilitate. [Var. anancast, -ă adj. / < fr. anancastique, germ. anankastisch].
anancasticul
ANANCÁSTIC, -Ă adj. (Liv.) Obsesiv, obsesional. ◊ Psihopatie anancastică = caracterizată prin slăbirea simțului realului, tendința spre anxietate, ipohondrie, nehotărâre și impresionabilitate. [Var. anancast, -ă adj. / < fr. anancastique, germ. anankastisch].
anancasticului
ANANCÁSTIC, -Ă adj. (Liv.) Obsesiv, obsesional. ◊ Psihopatie anancastică = caracterizată prin slăbirea simțului realului, tendința spre anxietate, ipohondrie, nehotărâre și impresionabilitate. [Var. anancast, -ă adj. / < fr. anancastique, germ. anankastisch].
anandria
ANANDRÍE s.f. (Biol.) Lipsă sau pierdere a caracterelor sexuale masculine. [< fr. anandrie, cf. gr. an – fără, aner – bărbat].
anandrie
ANANDRÍE s.f. (Biol.) Lipsă sau pierdere a caracterelor sexuale masculine. [< fr. anandrie, cf. gr. an – fără, aner – bărbat].
anandriei
ANANDRÍE s.f. (Biol.) Lipsă sau pierdere a caracterelor sexuale masculine. [< fr. anandrie, cf. gr. an – fără, aner – bărbat].
anandrii
ANANDRÍE s.f. (Biol.) Lipsă sau pierdere a caracterelor sexuale masculine. [< fr. anandrie, cf. gr. an – fără, aner – bărbat].
ananghie
ANÁNGHIE s. f. Situație dificilă, grea, în care se află cineva. – Din ngr. anánki „nevoie”. DOOM
anánghie (-ghi-e-) s. f., art. anánghia (-ghi-a), g.-d. anánghii, art. anánghiei
anantapodoton
ANANTAPODOTÓN s.n. (Lit.) Anacolut în care din două elemente corelative ale unei expresii alternative lipsește unul sau este înlocuit cu un cuvânt corespunzător. [< fr. anantapodotone, cf. gr. anantapodon].
anapest
ANAPÉST, anapești, s. m. Picior metric compus din trei silabe: în metrica antică, două silabe scurte urmate de una lungă; în metrica modernă, două silabe neaccentuate urmate de una accentuată. – Din fr. anapeste, lat. anapaestus. DOOM
anapést s. m., pl. anapéști
anapestic
ANAPÉSTIC, -Ă, anapestici, -ce, adj. Care folosește anapestul. – Din fr. anapestique, lat. anapaesticus. DOOM
anapéstic adj. m., pl. anapéstici; f. anapéstică, pl. anapéstice
anapestica
ANAPÉSTIC, -Ă, anapestici, -ce, adj. Care folosește anapestul. – Din fr. anapestique, lat. anapaesticus. DOOM
anapéstic adj. m., pl. anapéstici; f. anapéstică, pl. anapéstice
anapestice
ANAPÉSTIC, -Ă, anapestici, -ce, adj. Care folosește anapestul. – Din fr. anapestique, lat. anapaesticus. DOOM
anapéstic adj. m., pl. anapéstici; f. anapéstică, pl. anapéstice
anapesticei
ANAPÉSTIC, -Ă, anapestici, -ce, adj. Care folosește anapestul. – Din fr. anapestique, lat. anapaesticus. DOOM
anapéstic adj. m., pl. anapéstici; f. anapéstică, pl. anapéstice
anapesticele
ANAPÉSTIC, -Ă, anapestici, -ce, adj. Care folosește anapestul. – Din fr. anapestique, lat. anapaesticus. DOOM
anapéstic adj. m., pl. anapéstici; f. anapéstică, pl. anapéstice
anapesticelor
ANAPÉSTIC, -Ă, anapestici, -ce, adj. Care folosește anapestul. – Din fr. anapestique, lat. anapaesticus. DOOM
anapéstic adj. m., pl. anapéstici; f. anapéstică, pl. anapéstice
anapestici
ANAPÉSTIC, -Ă, anapestici, -ce, adj. Care folosește anapestul. – Din fr. anapestique, lat. anapaesticus. DOOM
anapéstic adj. m., pl. anapéstici; f. anapéstică, pl. anapéstice
anapesticii
ANAPÉSTIC, -Ă, anapestici, -ce, adj. Care folosește anapestul. – Din fr. anapestique, lat. anapaesticus. DOOM
anapéstic adj. m., pl. anapéstici; f. anapéstică, pl. anapéstice
anapesticilor
ANAPÉSTIC, -Ă, anapestici, -ce, adj. Care folosește anapestul. – Din fr. anapestique, lat. anapaesticus. DOOM
anapéstic adj. m., pl. anapéstici; f. anapéstică, pl. anapéstice
anapesticul
ANAPÉSTIC, -Ă, anapestici, -ce, adj. Care folosește anapestul. – Din fr. anapestique, lat. anapaesticus. DOOM
anapéstic adj. m., pl. anapéstici; f. anapéstică, pl. anapéstice
anapesticului
ANAPÉSTIC, -Ă, anapestici, -ce, adj. Care folosește anapestul. – Din fr. anapestique, lat. anapaesticus. DOOM
anapéstic adj. m., pl. anapéstici; f. anapéstică, pl. anapéstice
anapestul
ANAPÉST, anapești, s. m. Picior metric compus din trei silabe: în metrica antică, două silabe scurte urmate de una lungă; în metrica modernă, două silabe neaccentuate urmate de una accentuată. – Din fr. anapeste, lat. anapaestus. DOOM
anapést s. m., pl. anapéști
anapestului
ANAPÉST, anapești, s. m. Picior metric compus din trei silabe: în metrica antică, două silabe scurte urmate de una lungă; în metrica modernă, două silabe neaccentuate urmate de una accentuată. – Din fr. anapeste, lat. anapaestus. DOOM
anapést s. m., pl. anapéști
anapești
ANAPÉST, anapești, s. m. Picior metric compus din trei silabe: în metrica antică, două silabe scurte urmate de una lungă; în metrica modernă, două silabe neaccentuate urmate de una accentuată. – Din fr. anapeste, lat. anapaestus. DOOM
anapést s. m., pl. anapéști
anapeștii
ANAPÉST, anapești, s. m. Picior metric compus din trei silabe: în metrica antică, două silabe scurte urmate de una lungă; în metrica modernă, două silabe neaccentuate urmate de una accentuată. – Din fr. anapeste, lat. anapaestus. DOOM
anapést s. m., pl. anapéști
anapeștilor
ANAPÉST, anapești, s. m. Picior metric compus din trei silabe: în metrica antică, două silabe scurte urmate de una lungă; în metrica modernă, două silabe neaccentuate urmate de una accentuată. – Din fr. anapeste, lat. anapaestus. DOOM
anapést s. m., pl. anapéști
anaplastia
ANAPLASTÍE, anaplastii, s. f. Operație chirurgicală făcută cu scopul de a reda forma normală unei părți mutilate a corpului. – Din fr. anaplastie. DOOM
anaplastíe (-na-plas-) s. f., art. anaplastía, g.-d. art. anaplastíei; pl. anaplastíi, art. anaplastíile
anaplastic
ANAPLÁSTIC, -Ă, anaplastici, -ce, adj. Care este în legătură cu anaplastia. – Din fr. anaplastique. DOOM
anaplástic (-na-plas-) adj. m., pl. anaplástici; f. anaplástică, pl. anaplástice
anaplastica
ANAPLÁSTIC, -Ă, anaplastici, -ce, adj. Care este în legătură cu anaplastia. – Din fr. anaplastique. DOOM
anaplástic (-na-plas-) adj. m., pl. anaplástici; f. anaplástică, pl. anaplástice
anaplastice
ANAPLÁSTIC, -Ă, anaplastici, -ce, adj. Care este în legătură cu anaplastia. – Din fr. anaplastique. DOOM
anaplástic (-na-plas-) adj. m., pl. anaplástici; f. anaplástică, pl. anaplástice
anaplasticei
ANAPLÁSTIC, -Ă, anaplastici, -ce, adj. Care este în legătură cu anaplastia. – Din fr. anaplastique. DOOM
anaplástic (-na-plas-) adj. m., pl. anaplástici; f. anaplástică, pl. anaplástice
anaplasticele
ANAPLÁSTIC, -Ă, anaplastici, -ce, adj. Care este în legătură cu anaplastia. – Din fr. anaplastique. DOOM
anaplástic (-na-plas-) adj. m., pl. anaplástici; f. anaplástică, pl. anaplástice
anaplasticelor
ANAPLÁSTIC, -Ă, anaplastici, -ce, adj. Care este în legătură cu anaplastia. – Din fr. anaplastique. DOOM
anaplástic (-na-plas-) adj. m., pl. anaplástici; f. anaplástică, pl. anaplástice
anaplastici
ANAPLÁSTIC, -Ă, anaplastici, -ce, adj. Care este în legătură cu anaplastia. – Din fr. anaplastique. DOOM
anaplástic (-na-plas-) adj. m., pl. anaplástici; f. anaplástică, pl. anaplástice
anaplasticii
ANAPLÁSTIC, -Ă, anaplastici, -ce, adj. Care este în legătură cu anaplastia. – Din fr. anaplastique. DOOM
anaplástic (-na-plas-) adj. m., pl. anaplástici; f. anaplástică, pl. anaplástice
anaplasticilor
ANAPLÁSTIC, -Ă, anaplastici, -ce, adj. Care este în legătură cu anaplastia. – Din fr. anaplastique. DOOM
anaplástic (-na-plas-) adj. m., pl. anaplástici; f. anaplástică, pl. anaplástice
anaplasticul
ANAPLÁSTIC, -Ă, anaplastici, -ce, adj. Care este în legătură cu anaplastia. – Din fr. anaplastique. DOOM
anaplástic (-na-plas-) adj. m., pl. anaplástici; f. anaplástică, pl. anaplástice
anaplasticului
ANAPLÁSTIC, -Ă, anaplastici, -ce, adj. Care este în legătură cu anaplastia. – Din fr. anaplastique. DOOM
anaplástic (-na-plas-) adj. m., pl. anaplástici; f. anaplástică, pl. anaplástice
anaplastie
ANAPLASTÍE, anaplastii, s. f. Operație chirurgicală făcută cu scopul de a reda forma normală unei părți mutilate a corpului. – Din fr. anaplastie. DOOM
anaplastíe (-na-plas-) s. f., art. anaplastía, g.-d. art. anaplastíei; pl. anaplastíi, art. anaplastíile
anaplastiei
ANAPLASTÍE, anaplastii, s. f. Operație chirurgicală făcută cu scopul de a reda forma normală unei părți mutilate a corpului. – Din fr. anaplastie. DOOM
anaplastíe (-na-plas-) s. f., art. anaplastía, g.-d. art. anaplastíei; pl. anaplastíi, art. anaplastíile
anaplastii
ANAPLASTÍE, anaplastii, s. f. Operație chirurgicală făcută cu scopul de a reda forma normală unei părți mutilate a corpului. – Din fr. anaplastie. DOOM
anaplastíe (-na-plas-) s. f., art. anaplastía, g.-d. art. anaplastíei; pl. anaplastíi, art. anaplastíile
anaplastiile
ANAPLASTÍE, anaplastii, s. f. Operație chirurgicală făcută cu scopul de a reda forma normală unei părți mutilate a corpului. – Din fr. anaplastie. DOOM
anaplastíe (-na-plas-) s. f., art. anaplastía, g.-d. art. anaplastíei; pl. anaplastíi, art. anaplastíile
anaplastiilor
ANAPLASTÍE, anaplastii, s. f. Operație chirurgicală făcută cu scopul de a reda forma normală unei părți mutilate a corpului. – Din fr. anaplastie. DOOM
anaplastíe (-na-plas-) s. f., art. anaplastía, g.-d. art. anaplastíei; pl. anaplastíi, art. anaplastíile
anaplazia
ANAPLAZÍE s.f. (Biol.) Dezvoltare incompletă sau anormală a unei celule sau a unui țesut. [Gen. -iei. / < fr. anaplasie, cf. gr. ana – fără, plassein – a forma]. DOOM
anaplazíe (-na-pla-) s. f., art. anaplazía, g.-d. anaplazíi, art. anaplazíei
anaplazie
ANAPLAZÍE s.f. (Biol.) Dezvoltare incompletă sau anormală a unei celule sau a unui țesut. [Gen. -iei. / < fr. anaplasie, cf. gr. ana – fără, plassein – a forma]. DOOM
anaplazíe (-na-pla-) s. f., art. anaplazía, g.-d. anaplazíi, art. anaplazíei
anaplaziei
ANAPLAZÍE s.f. (Biol.) Dezvoltare incompletă sau anormală a unei celule sau a unui țesut. [Gen. -iei. / < fr. anaplasie, cf. gr. ana – fără, plassein – a forma]. DOOM
anaplazíe (-na-pla-) s. f., art. anaplazía, g.-d. anaplazíi, art. anaplazíei
anaplazii
ANAPLAZÍE s.f. (Biol.) Dezvoltare incompletă sau anormală a unei celule sau a unui țesut. [Gen. -iei. / < fr. anaplasie, cf. gr. ana – fără, plassein – a forma]. DOOM
anaplazíe (-na-pla-) s. f., art. anaplazía, g.-d. anaplazíi, art. anaplazíei
anapoda
ANÁPĂDA adv. v. anapoda. DOOM
anápoda adv.
anaptictic
ANAPTÍCTIC, -Ă Referitor la anaptixă. [< fr. anaptyctique].
anaptixa
ANAPTÍXĂ, anaptixe, s. f. Apariție accidentală a unei vocale între două consoane. – Din fr. anaptyxe. DOOM
anaptíxă s. f., g.-d. art. anaptíxei; pl. anaptíxe
anaptixe
ANAPTÍXĂ, anaptixe, s. f. Apariție accidentală a unei vocale între două consoane. – Din fr. anaptyxe. DOOM
anaptíxă s. f., g.-d. art. anaptíxei; pl. anaptíxe
anaptixei
ANAPTÍXĂ, anaptixe, s. f. Apariție accidentală a unei vocale între două consoane. – Din fr. anaptyxe. DOOM
anaptíxă s. f., g.-d. art. anaptíxei; pl. anaptíxe
anaptixele
ANAPTÍXĂ, anaptixe, s. f. Apariție accidentală a unei vocale între două consoane. – Din fr. anaptyxe. DOOM
anaptíxă s. f., g.-d. art. anaptíxei; pl. anaptíxe
anaptixelor
ANAPTÍXĂ, anaptixe, s. f. Apariție accidentală a unei vocale între două consoane. – Din fr. anaptyxe. DOOM
anaptíxă s. f., g.-d. art. anaptíxei; pl. anaptíxe
anapăda
ANÁPĂDA adv. v. anapoda. DOOM
anápoda adv.
anarhic
ANÁRHIC, -Ă, anarhici, -ce, adj. Care se referă la anarhie, care este propriu anarhiei; care duce la anarhie; care dovedește indisciplină. ♦ Care nu (mai) este organizat, care și-a pierdut organizarea, funcționarea normală; dezorganizat, haotic. – Din fr. anarchique. DOOM
anárhic adj. m., pl. anárhici; f. anárhică, pl. anárhice
anarhica
ANÁRHIC, -Ă, anarhici, -ce, adj. Care se referă la anarhie, care este propriu anarhiei; care duce la anarhie; care dovedește indisciplină. ♦ Care nu (mai) este organizat, care și-a pierdut organizarea, funcționarea normală; dezorganizat, haotic. – Din fr. anarchique. DOOM
anárhic adj. m., pl. anárhici; f. anárhică, pl. anárhice
anarhice
ANÁRHIC, -Ă, anarhici, -ce, adj. Care se referă la anarhie, care este propriu anarhiei; care duce la anarhie; care dovedește indisciplină. ♦ Care nu (mai) este organizat, care și-a pierdut organizarea, funcționarea normală; dezorganizat, haotic. – Din fr. anarchique. DOOM
anárhic adj. m., pl. anárhici; f. anárhică, pl. anárhice
anarhicei
ANÁRHIC, -Ă, anarhici, -ce, adj. Care se referă la anarhie, care este propriu anarhiei; care duce la anarhie; care dovedește indisciplină. ♦ Care nu (mai) este organizat, care și-a pierdut organizarea, funcționarea normală; dezorganizat, haotic. – Din fr. anarchique. DOOM
anárhic adj. m., pl. anárhici; f. anárhică, pl. anárhice
anarhicele
ANÁRHIC, -Ă, anarhici, -ce, adj. Care se referă la anarhie, care este propriu anarhiei; care duce la anarhie; care dovedește indisciplină. ♦ Care nu (mai) este organizat, care și-a pierdut organizarea, funcționarea normală; dezorganizat, haotic. – Din fr. anarchique. DOOM
anárhic adj. m., pl. anárhici; f. anárhică, pl. anárhice
anarhicelor
ANÁRHIC, -Ă, anarhici, -ce, adj. Care se referă la anarhie, care este propriu anarhiei; care duce la anarhie; care dovedește indisciplină. ♦ Care nu (mai) este organizat, care și-a pierdut organizarea, funcționarea normală; dezorganizat, haotic. – Din fr. anarchique. DOOM
anárhic adj. m., pl. anárhici; f. anárhică, pl. anárhice
anarhici
ANÁRHIC, -Ă, anarhici, -ce, adj. Care se referă la anarhie, care este propriu anarhiei; care duce la anarhie; care dovedește indisciplină. ♦ Care nu (mai) este organizat, care și-a pierdut organizarea, funcționarea normală; dezorganizat, haotic. – Din fr. anarchique. DOOM
anárhic adj. m., pl. anárhici; f. anárhică, pl. anárhice
anarhicii
ANÁRHIC, -Ă, anarhici, -ce, adj. Care se referă la anarhie, care este propriu anarhiei; care duce la anarhie; care dovedește indisciplină. ♦ Care nu (mai) este organizat, care și-a pierdut organizarea, funcționarea normală; dezorganizat, haotic. – Din fr. anarchique. DOOM
anárhic adj. m., pl. anárhici; f. anárhică, pl. anárhice
anarhicilor
ANÁRHIC, -Ă, anarhici, -ce, adj. Care se referă la anarhie, care este propriu anarhiei; care duce la anarhie; care dovedește indisciplină. ♦ Care nu (mai) este organizat, care și-a pierdut organizarea, funcționarea normală; dezorganizat, haotic. – Din fr. anarchique. DOOM
anárhic adj. m., pl. anárhici; f. anárhică, pl. anárhice
anarhicul
ANÁRHIC, -Ă, anarhici, -ce, adj. Care se referă la anarhie, care este propriu anarhiei; care duce la anarhie; care dovedește indisciplină. ♦ Care nu (mai) este organizat, care și-a pierdut organizarea, funcționarea normală; dezorganizat, haotic. – Din fr. anarchique. DOOM
anárhic adj. m., pl. anárhici; f. anárhică, pl. anárhice
anarhicului
ANÁRHIC, -Ă, anarhici, -ce, adj. Care se referă la anarhie, care este propriu anarhiei; care duce la anarhie; care dovedește indisciplină. ♦ Care nu (mai) este organizat, care și-a pierdut organizarea, funcționarea normală; dezorganizat, haotic. – Din fr. anarchique. DOOM
anárhic adj. m., pl. anárhici; f. anárhică, pl. anárhice
anarhie
ANARHÍE s. f. Stare de dezorganizare, de dezordine, de haos într-o țară, într-o instituție etc.; indisciplină, nesupunere a individului față de o colectivitate organizată. – Din fr. anarchie. DOOM
anarhíe s. f., art. anarhía, g.-d. anarhíi, art. anarhíei
anarhism
ANARHÍSM s. n. Mișcare ideologică apărută în sec. XIX, susținând suprimarea autorității guvernamentale, doar cooperarea voluntară fiind admisă. ♦ Atitudine a anarhistului. – Din fr. anarchisme, rus. anarhizm, germ. Anarchismus. DOOM
anarhísm s. n.
anarhismul
ANARHÍSM s. n. Mișcare ideologică apărută în sec. XIX, susținând suprimarea autorității guvernamentale, doar cooperarea voluntară fiind admisă. ♦ Atitudine a anarhistului. – Din fr. anarchisme, rus. anarhizm, germ. Anarchismus. DOOM
anarhísm s. n.
anarhismului
ANARHÍSM s. n. Mișcare ideologică apărută în sec. XIX, susținând suprimarea autorității guvernamentale, doar cooperarea voluntară fiind admisă. ♦ Atitudine a anarhistului. – Din fr. anarchisme, rus. anarhizm, germ. Anarchismus. DOOM
anarhísm s. n.
anarhist
ANARHÍST, -Ă, anarhiști, -ste, s. m. și f. Adept al anarhismului. ♦ (Adjectival) Caracteristic anarhismului. – Din fr. anarchiste, rus. anarhist, germ. Anarchist. DOOM
anarhístă s. f., g.-d. art. anarhístei; pl. anarhíste
anarhista
ANARHÍST, -Ă, anarhiști, -ste, s. m. și f. Adept al anarhismului. ♦ (Adjectival) Caracteristic anarhismului. – Din fr. anarchiste, rus. anarhist, germ. Anarchist. DOOM
anarhístă s. f., g.-d. art. anarhístei; pl. anarhíste
anarhiste
ANARHÍST, -Ă, anarhiști, -ste, s. m. și f. Adept al anarhismului. ♦ (Adjectival) Caracteristic anarhismului. – Din fr. anarchiste, rus. anarhist, germ. Anarchist. DOOM
anarhístă s. f., g.-d. art. anarhístei; pl. anarhíste
anarhistei
ANARHÍST, -Ă, anarhiști, -ste, s. m. și f. Adept al anarhismului. ♦ (Adjectival) Caracteristic anarhismului. – Din fr. anarchiste, rus. anarhist, germ. Anarchist. DOOM
anarhístă s. f., g.-d. art. anarhístei; pl. anarhíste
anarhistele
ANARHÍST, -Ă, anarhiști, -ste, s. m. și f. Adept al anarhismului. ♦ (Adjectival) Caracteristic anarhismului. – Din fr. anarchiste, rus. anarhist, germ. Anarchist. DOOM
anarhístă s. f., g.-d. art. anarhístei; pl. anarhíste
anarhistelor
ANARHÍST, -Ă, anarhiști, -ste, s. m. și f. Adept al anarhismului. ♦ (Adjectival) Caracteristic anarhismului. – Din fr. anarchiste, rus. anarhist, germ. Anarchist. DOOM
anarhístă s. f., g.-d. art. anarhístei; pl. anarhíste
anarhistul
ANARHÍST, -Ă, anarhiști, -ste, s. m. și f. Adept al anarhismului. ♦ (Adjectival) Caracteristic anarhismului. – Din fr. anarchiste, rus. anarhist, germ. Anarchist. DOOM
anarhístă s. f., g.-d. art. anarhístei; pl. anarhíste
anarhistului
ANARHÍST, -Ă, anarhiști, -ste, s. m. și f. Adept al anarhismului. ♦ (Adjectival) Caracteristic anarhismului. – Din fr. anarchiste, rus. anarhist, germ. Anarchist. DOOM
anarhístă s. f., g.-d. art. anarhístei; pl. anarhíste
anarhiști
ANARHÍST, -Ă, anarhiști, -ste, s. m. și f. Adept al anarhismului. ♦ (Adjectival) Caracteristic anarhismului. – Din fr. anarchiste, rus. anarhist, germ. Anarchist. DOOM
anarhístă s. f., g.-d. art. anarhístei; pl. anarhíste
anarhiștii
ANARHÍST, -Ă, anarhiști, -ste, s. m. și f. Adept al anarhismului. ♦ (Adjectival) Caracteristic anarhismului. – Din fr. anarchiste, rus. anarhist, germ. Anarchist. DOOM
anarhístă s. f., g.-d. art. anarhístei; pl. anarhíste
anarhiștilor
ANARHÍST, -Ă, anarhiști, -ste, s. m. și f. Adept al anarhismului. ♦ (Adjectival) Caracteristic anarhismului. – Din fr. anarchiste, rus. anarhist, germ. Anarchist. DOOM
anarhístă s. f., g.-d. art. anarhístei; pl. anarhíste
anarhoindividualism
ANARHO-INDIVIDUALÍSM s. n. Variantă a anarhismului, forma cea mai deșănțată a individualismului mic-burghez, care caută să abată clasa muncitoare de la disciplina proletară, de la lupta pentru putere și de la revoluția socialistă. DOOM
anarhoindividualísm (-du-a-) s. n.
anarhoindividualismul
ANARHO-INDIVIDUALÍSM s. n. Variantă a anarhismului, forma cea mai deșănțată a individualismului mic-burghez, care caută să abată clasa muncitoare de la disciplina proletară, de la lupta pentru putere și de la revoluția socialistă. DOOM
anarhoindividualísm (-du-a-) s. n.
anarhoindividualismului
ANARHO-INDIVIDUALÍSM s. n. Variantă a anarhismului, forma cea mai deșănțată a individualismului mic-burghez, care caută să abată clasa muncitoare de la disciplina proletară, de la lupta pentru putere și de la revoluția socialistă. DOOM
anarhoindividualísm (-du-a-) s. n.
anarhosindicalism
ANARHOSINDICALÍSM s. n. Tendință în mișcarea sindicală, revendicând exercitarea controlului direct al muncitorilor asupra gestiunii economice. – Din fr. anarcho-syndicalisme, rus. anarhosindikalizm. DOOM
anarhosindicalísm s. n.
anarhosindicalismul
ANARHOSINDICALÍSM s. n. Tendință în mișcarea sindicală, revendicând exercitarea controlului direct al muncitorilor asupra gestiunii economice. – Din fr. anarcho-syndicalisme, rus. anarhosindikalizm. DOOM
anarhosindicalísm s. n.
anarhosindicalismului
ANARHOSINDICALÍSM s. n. Tendință în mișcarea sindicală, revendicând exercitarea controlului direct al muncitorilor asupra gestiunii economice. – Din fr. anarcho-syndicalisme, rus. anarhosindikalizm. DOOM
anarhosindicalísm s. n.
anarhosindicalist
ANARHOSINDICALÍST, -Ă, anarhosindicaliști, -ste, s. m. și f. Adept al anarhosindicalismului. – Din rus. anarhosindikalist. DOOM
anarhosindicalístă s. f., g.-d. art. anarhosindicalístei; pl. anarhosindicalíste
anarhosindicalista
ANARHOSINDICALÍST, -Ă, anarhosindicaliști, -ste, s. m. și f. Adept al anarhosindicalismului. – Din rus. anarhosindikalist. DOOM
anarhosindicalístă s. f., g.-d. art. anarhosindicalístei; pl. anarhosindicalíste
anarhosindicaliste
ANARHOSINDICALÍST, -Ă, anarhosindicaliști, -ste, s. m. și f. Adept al anarhosindicalismului. – Din rus. anarhosindikalist. DOOM
anarhosindicalístă s. f., g.-d. art. anarhosindicalístei; pl. anarhosindicalíste
anarhosindicalistei
ANARHOSINDICALÍST, -Ă, anarhosindicaliști, -ste, s. m. și f. Adept al anarhosindicalismului. – Din rus. anarhosindikalist. DOOM
anarhosindicalístă s. f., g.-d. art. anarhosindicalístei; pl. anarhosindicalíste
anarhosindicalistele
ANARHOSINDICALÍST, -Ă, anarhosindicaliști, -ste, s. m. și f. Adept al anarhosindicalismului. – Din rus. anarhosindikalist. DOOM
anarhosindicalístă s. f., g.-d. art. anarhosindicalístei; pl. anarhosindicalíste
anarhosindicalistelor
ANARHOSINDICALÍST, -Ă, anarhosindicaliști, -ste, s. m. și f. Adept al anarhosindicalismului. – Din rus. anarhosindikalist. DOOM
anarhosindicalístă s. f., g.-d. art. anarhosindicalístei; pl. anarhosindicalíste
anarhosindicalistul
ANARHOSINDICALÍST, -Ă, anarhosindicaliști, -ste, s. m. și f. Adept al anarhosindicalismului. – Din rus. anarhosindikalist. DOOM
anarhosindicalístă s. f., g.-d. art. anarhosindicalístei; pl. anarhosindicalíste
anarhosindicalistului
ANARHOSINDICALÍST, -Ă, anarhosindicaliști, -ste, s. m. și f. Adept al anarhosindicalismului. – Din rus. anarhosindikalist. DOOM
anarhosindicalístă s. f., g.-d. art. anarhosindicalístei; pl. anarhosindicalíste
anarhosindicaliști
ANARHOSINDICALÍST, -Ă, anarhosindicaliști, -ste, s. m. și f. Adept al anarhosindicalismului. – Din rus. anarhosindikalist. DOOM
anarhosindicalístă s. f., g.-d. art. anarhosindicalístei; pl. anarhosindicalíste
anarhosindicaliștii
ANARHOSINDICALÍST, -Ă, anarhosindicaliști, -ste, s. m. și f. Adept al anarhosindicalismului. – Din rus. anarhosindikalist. DOOM
anarhosindicalístă s. f., g.-d. art. anarhosindicalístei; pl. anarhosindicalíste
anarhosindicaliștilor
ANARHOSINDICALÍST, -Ă, anarhosindicaliști, -ste, s. m. și f. Adept al anarhosindicalismului. – Din rus. anarhosindikalist. DOOM
anarhosindicalístă s. f., g.-d. art. anarhosindicalístei; pl. anarhosindicalíste
anartrie
ANARTRÍE s. f. Incapacitate patologică de a articula cuvintele. – Din fr. anarthrie. DOOM
anartríe (a-nar- / an-ar-) s. f., art. anartría, g.-d. anartríi, art. anartríei
anarți
ANÁRȚI s. m. pl. Populație celtică din Antichitate, care a trăit în sec. III-I î. H. în nord-vestul Daciei. – Din lat. Anarti. DOOM
anárți (-narți) s. m. pl.
anarții
ANÁRȚI s. m. pl. Populație celtică din Antichitate, care a trăit în sec. III-I î. H. în nord-vestul Daciei. – Din lat. Anarti. DOOM
anárți (-narți) s. m. pl.
anarților
ANÁRȚI s. m. pl. Populație celtică din Antichitate, care a trăit în sec. III-I î. H. în nord-vestul Daciei. – Din lat. Anarti. DOOM
anárți (-narți) s. m. pl.
anasarca
ANASÁRCĂ s. f. Infiltrație generalizată de lichid seros în țesutul conjunctiv subcutanat, care apare în unele boli de inimă, de rinichi, de ficat etc.; anasarhie. – Din fr. anasarque, germ. Anasarka. DOOM
anasárcă s. f., g.-d. art. anasárcei
anasarce
ANASÁRCĂ s. f. Infiltrație generalizată de lichid seros în țesutul conjunctiv subcutanat, care apare în unele boli de inimă, de rinichi, de ficat etc.; anasarhie. – Din fr. anasarque, germ. Anasarka. DOOM
anasárcă s. f., g.-d. art. anasárcei
anasarcei
ANASÁRCĂ s. f. Infiltrație generalizată de lichid seros în țesutul conjunctiv subcutanat, care apare în unele boli de inimă, de rinichi, de ficat etc.; anasarhie. – Din fr. anasarque, germ. Anasarka. DOOM
anasárcă s. f., g.-d. art. anasárcei
anasarhie
ANASARHÍE s. f. Anasarcă. – Din germ. Anasarkie.
anasin
anasin, anasini s. m. (intl.) bătăuș
anason
ANASÓN s. m. Plantă erbacee aromatică cu flori mici și albe, cultivată pentru uleiul eteric și substanțele grase care se extrag din semințe, cu diverse întrebuințări în industria alimentară și cea farmaceutică (Pimpinella anisum). ♦ Băutură alcoolică preparată din fructele acestei plante. [Var.: anisón s. m.] – Din tc. anason. DOOM
anasón s. m.
anasoni
ANASÓN s. m. Plantă erbacee aromatică cu flori mici și albe, cultivată pentru uleiul eteric și substanțele grase care se extrag din semințe, cu diverse întrebuințări în industria alimentară și cea farmaceutică (Pimpinella anisum). ♦ Băutură alcoolică preparată din fructele acestei plante. [Var.: anisón s. m.] – Din tc. anason. DOOM
anasón s. m.
anasonii
ANASÓN s. m. Plantă erbacee aromatică cu flori mici și albe, cultivată pentru uleiul eteric și substanțele grase care se extrag din semințe, cu diverse întrebuințări în industria alimentară și cea farmaceutică (Pimpinella anisum). ♦ Băutură alcoolică preparată din fructele acestei plante. [Var.: anisón s. m.] – Din tc. anason. DOOM
anasón s. m.
anasonilor
ANASÓN s. m. Plantă erbacee aromatică cu flori mici și albe, cultivată pentru uleiul eteric și substanțele grase care se extrag din semințe, cu diverse întrebuințări în industria alimentară și cea farmaceutică (Pimpinella anisum). ♦ Băutură alcoolică preparată din fructele acestei plante. [Var.: anisón s. m.] – Din tc. anason. DOOM
anasón s. m.
anasonul
ANASÓN s. m. Plantă erbacee aromatică cu flori mici și albe, cultivată pentru uleiul eteric și substanțele grase care se extrag din semințe, cu diverse întrebuințări în industria alimentară și cea farmaceutică (Pimpinella anisum). ♦ Băutură alcoolică preparată din fructele acestei plante. [Var.: anisón s. m.] – Din tc. anason. DOOM
anasón s. m.
anasonului
ANASÓN s. m. Plantă erbacee aromatică cu flori mici și albe, cultivată pentru uleiul eteric și substanțele grase care se extrag din semințe, cu diverse întrebuințări în industria alimentară și cea farmaceutică (Pimpinella anisum). ♦ Băutură alcoolică preparată din fructele acestei plante. [Var.: anisón s. m.] – Din tc. anason. DOOM
anasón s. m.
anastaltic
ANASTÁLTIC, -Ă, anastaltici, -ce, adj., s. n. (Medicament) cu acțiune astringentă puternică. – Din fr. anastaltique. DOOM
anastáltic2 (-nas-tal- / -na-stal-) s. n., pl. anastáltice
anastaltica
ANASTÁLTIC, -Ă, anastaltici, -ce, adj., s. n. (Medicament) cu acțiune astringentă puternică. – Din fr. anastaltique. DOOM
anastáltic2 (-nas-tal- / -na-stal-) s. n., pl. anastáltice
anastaltice
ANASTÁLTIC, -Ă, anastaltici, -ce, adj., s. n. (Medicament) cu acțiune astringentă puternică. – Din fr. anastaltique. DOOM
anastáltic2 (-nas-tal- / -na-stal-) s. n., pl. anastáltice
anastalticei
ANASTÁLTIC, -Ă, anastaltici, -ce, adj., s. n. (Medicament) cu acțiune astringentă puternică. – Din fr. anastaltique. DOOM
anastáltic2 (-nas-tal- / -na-stal-) s. n., pl. anastáltice
anastalticele
ANASTÁLTIC, -Ă, anastaltici, -ce, adj., s. n. (Medicament) cu acțiune astringentă puternică. – Din fr. anastaltique. DOOM
anastáltic2 (-nas-tal- / -na-stal-) s. n., pl. anastáltice
anastalticelor
ANASTÁLTIC, -Ă, anastaltici, -ce, adj., s. n. (Medicament) cu acțiune astringentă puternică. – Din fr. anastaltique. DOOM
anastáltic2 (-nas-tal- / -na-stal-) s. n., pl. anastáltice
anastaltici
ANASTÁLTIC, -Ă, anastaltici, -ce, adj., s. n. (Medicament) cu acțiune astringentă puternică. – Din fr. anastaltique. DOOM
anastáltic2 (-nas-tal- / -na-stal-) s. n., pl. anastáltice
anastalticii
ANASTÁLTIC, -Ă, anastaltici, -ce, adj., s. n. (Medicament) cu acțiune astringentă puternică. – Din fr. anastaltique. DOOM
anastáltic2 (-nas-tal- / -na-stal-) s. n., pl. anastáltice
anastalticilor
ANASTÁLTIC, -Ă, anastaltici, -ce, adj., s. n. (Medicament) cu acțiune astringentă puternică. – Din fr. anastaltique. DOOM
anastáltic2 (-nas-tal- / -na-stal-) s. n., pl. anastáltice
anastalticul
ANASTÁLTIC, -Ă, anastaltici, -ce, adj., s. n. (Medicament) cu acțiune astringentă puternică. – Din fr. anastaltique. DOOM
anastáltic2 (-nas-tal- / -na-stal-) s. n., pl. anastáltice
anastalticului
ANASTÁLTIC, -Ă, anastaltici, -ce, adj., s. n. (Medicament) cu acțiune astringentă puternică. – Din fr. anastaltique. DOOM
anastáltic2 (-nas-tal- / -na-stal-) s. n., pl. anastáltice
anastasimatar
ANASTASIMATÁR, anastasimatare, s. n. Carte care cuprinde cântări bisericești duminicale despre învierea lui Hristos. Noul anastasimatar de Anton Pann. – Ngr. anastasimon + suf. -at-ar.
anastatic
ANASTÁTIC, -Ă, anastatici, -ce, adj. Care reproduce o tipăritură prin imprimare sau gravare cu ajutorul anumitor procedee chimice. – Din fr. anastatique. DOOM
anastátic (reprodus chimic) (-nas-ta- / -na-sta), adj. m., pl. anastátici; f. anastátică, pl. anastátice
anastatica
ANASTÁTIC, -Ă, anastatici, -ce, adj. Care reproduce o tipăritură prin imprimare sau gravare cu ajutorul anumitor procedee chimice. – Din fr. anastatique. DOOM
anastátic (reprodus chimic) (-nas-ta- / -na-sta), adj. m., pl. anastátici; f. anastátică, pl. anastátice
anastatica
MẤNĂ, mâini, s. f. I. 1. Fiecare dintre cele două membre superioare ale corpului omenesc, de la umăr până la vârful degetelor, în special partea de la extremitatea antebrațului, care se termină cu cele cinci degete. ◊ Loc. adj. De mână = a) făcut cu mâna, lucrat manual; b) (despre unelte, instrumente) acționat manual. ◊ Loc. adv. Pe (sau la) mâna dreaptă (sau stângă) = pe partea dreaptă (sau stângă). Pe sub mână = pe ascuns, clandestin. În mână = direct, personal. Mână-n mână = în colaborare, în înțelegere, în perfect acord. Peste mână = anevoios, incomod, dificil (de obținut, de realizat, de efectuat). ◊ Expr. (Pop.) A bate (sau a da) mâna (cu cineva) = a se înțelege cu cineva (în privința unei tranzacții); a face un târg, a se învoi (din preț), strângându-și mâna (în semn de pecetluire a tranzacției încheiate). A(-și) da mâna (cu cineva) = a) a strânge cuiva mâna în semn de salut sau de împăcare; b) a se alia, a colabora. A putea (sau a fi bun) să se ia de mână cu cineva = a se asemăna, a se potrivi cu cineva din punctul de vedere al defectelor sau al acțiunilor rele. (Pop.) A se ține cu mâinile de burtă (sau de pântece, de inimă) de(-atâta) râs = a râde cu mare poftă, în gura mare. A pune (sau a băga) mâna în foc pentru cineva (sau pentru ceva) = a garanta pentru cineva sau pentru ceva. A pune (sau a încrucișa) mâinile pe piept = a muri. A se spăla pe mâini = a refuza să-și ia răspunderea unei probleme (dificile) sau a unei fapte (reprobabile). A da (sau a lăsa, a pierde) ceva din (sau de la) mână = a da (sau a lăsa, a pierde) ceva care îți aparține sau de care ești sigur că îl poți obține. Cu mâna goală = fără a aduce nimic; fără a lua nimic; p. ext. fără a-și fi atins scopul, fără nici un rezultat. A avea (sau a fi la cineva) mâna = (la jocul de cărți) a-i veni rândul să împartă cărțile. A trece (sau a ceda) mâna (cuiva) = (la jocul de cărți) a nu juca în turul respectiv, cedând rândul jucătorului următor. (O) mână de ajutor = (mai ales în legătură cu verbele „a da”, „a cere”, „a solicita”, „a fi”) sprijin, ajutor. A lega cuiva mâinile (și picioarele) sau a lega (sau a fi legat) de mâini și de picioare = a pune pe cineva sau a fi în imposibilitate să acționeze. A avea (sau a lăsa, a da cuiva) mână liberă = a avea (sau a da cuiva) posibilitatea să acționeze după bunul său plac; a avea (sau a da cuiva) libertate totală de acțiune. A avea (ceva) pe mână = a dispune de ceva. A pune mâna = a) a face, a întreprinde ceva; b) a fura. A pune mâna pe ceva = a ajunge în posesiunea unui lucru, a-și însuși un lucru (prin mijloace necinstite). A pune mâna pe cineva = a) a prinde, a înhăța, a înșfăca pe cineva; b) a găsi pe cel de care ai nevoie. A-i pune (cuiva) mâna în piept (sau în gât) = a prinde, a înșfăca (pe cineva); a cere cuiva socoteală, a(-l) trage la răspundere. A pune (cuiva) mâna în cap = a lua (pe cineva) la bătaie. A-i pune Dumnezeu (cuiva) mâna în cap = a avea noroc, a-i merge totul din plin. A-i lua (cuiva) boala (sau durerea) cu mâna = a face să treacă boala (sau să înceteze durerea etc. cuiva) repede, numaidecât. Cu mâinile încrucișate (sau în sân, în buzunar) = inactiv. A pune mână de la mână = a strânge, a aduna (bani, obiecte etc.) prin contribuție benevolă. A avea mână ușoară sau a fi ușor de mână = a lucra cu finețe și cu abilitate (ca medic). A fi greu de mână = a lucra neîndemânatic, brutal (ca medic). A avea mână bună sau a fi bun de mână = a) a fi îndemânatic, priceput; b) a purta noroc cuiva; (la jocul de cărți) a da cărți bune celor cu care joacă. A-și face mână bună la (sau pe lângă) cineva = a obține favoarea cuiva, a se pune bine cu cineva. A lua cu o mână și a da cu alta (sau cu zece) = a cheltui mult, a fi risipitor. A fi mână largă = a fi darnic, generos. (Fam.) A fi mână spartă = a fi risipitor. A avea (sau a fi) mână strânsă = a fi econom; a fi zgârcit, meschin. A-i da cuiva mâna (să facă ceva) = a-și putea permite (să facă ceva); a-i permite situația, împrejurările (să facă ceva). Una la mână, se spune pentru a marca primul element al unei enumerări. A fi mâna dreaptă a cuiva = a fi omul de încredere al cuiva. A cere mâna cuiva = a cere în căsătorie. Sărut mâna (sau mâinile), formulă de salut adresată femeilor, preoților, persoanelor mai în vârstă etc. Cu mâna lui (sau mea, ta etc.) sau cu mâinile lor (ori noastre, voastre etc.) = direct, personal, fără intervenția nimănui. A scoate castanele (sau cărbunii) din foc cu mâna altuia = a se folosi de cineva pentru rezolvarea unei probleme dificile, a unei acțiuni periculoase ori riscante. Cu amândouă mâinile = cu bunăvoință, foarte bucuros, din toată inima. (Fam.) A avea (sau a fi cu) mână lungă = a fi hoț, pungaș. (A fi om) cu dare de mână = (a fi om) înstărit, bogat. (Pop.) A da din mâini (și din picioare) = a face eforturi pentru obținerea unui lucru, a se strădui, a-și da osteneala. A avea mâna curată (sau mâinile curate) = a fi cinstit. A primi (sau a lua) în mână = a primi o sumă netă. A duce de mână (pe cineva) = a călăuzi, a conduce (pe cineva); a sprijini, a proteja (pe cineva neajutorat, nepriceput). De la mână până la gură = foarte repede, în timp foarte scurt. Cu mâinile la piept sau cu căciula în mână = într-o atitudine umilă; supus, smerit. Cu mâna pe inimă (sau pe cuget) = cu conștiința curată, cu convingerea că e adevărat. A ajunge pe mâini bune = a ajunge în grija, în posesiunea cuiva competent. A-și lua mâinile de pe cineva = a înceta de a mai proteja, de a mai ajuta pe cineva. Din mână în mână = de la unul la altul, de la om la om. A da mâna cu moartea = a trece printr-o mare primejdie; a fi foarte bolnav. A da pe mâna justiției = a deferi justiției; a înainta un infractor organelor judiciare. A fi (sau a cădea, a încăpea etc.) la (sau pe) mâna cuiva = a fi (sau a cădea, a încăpea) sub puterea, sub autoritatea cuiva, la discreția cuiva. A avea pe cineva sub mână = a avea pe cineva sub control, în subordine. (A fi) mână de fier sau mână forte = (a fi) om energic, autoritar. Politică de mână forte = politică dictatorială, tiranică, abuzivă. ◊ Compus: mâna-Maicii-Domnului = mică plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina higroscopică și foarte ramificată, cu flori albe și cu fructele mici (Anastatica hierochuntica). ♦ Persoană, individ (conceput ca autor al unei acțiuni). ◊ Mână de lucru = muncitor. Mână moartă = (la unele jocuri de cărți) jucător fictiv căruia i se distribuie cărți, în cont. 2. Cantitate mică din ceva, atât cât încape în palmă. ◊ (Ca epitet, precedând termenul calificat, de care se leagă prin prep. „de”, indică proporții foarte mici) O mână de om. (Urmat de un substantiv la pl., indică un număr redus, un grup restrâns de elemente de același fel) O mână de oameni. 3. (În legătură cu numerale ordinale sau, rar, cardinale) Categorie, treaptă, rang, clasă; calitate. ◊ Loc. adj. (Pop.) De toată mâna = de toate felurile, de toate categoriile. II. Numele unor unelte sau obiecte (de gospodărie) sau ale unor părți ale lor, care se aseamănă, ca formă și ca întrebuințare, cu mâna (I 1) sau care se apucă, se manevrează cu mâna. ◊ Mână curentă = balustradă. – Lat. manus.
anastatice
ANASTÁTIC, -Ă, anastatici, -ce, adj. Care reproduce o tipăritură prin imprimare sau gravare cu ajutorul anumitor procedee chimice. – Din fr. anastatique. DOOM
anastátic (reprodus chimic) (-nas-ta- / -na-sta), adj. m., pl. anastátici; f. anastátică, pl. anastátice
anastaticei
ANASTÁTIC, -Ă, anastatici, -ce, adj. Care reproduce o tipăritură prin imprimare sau gravare cu ajutorul anumitor procedee chimice. – Din fr. anastatique. DOOM
anastátic (reprodus chimic) (-nas-ta- / -na-sta), adj. m., pl. anastátici; f. anastátică, pl. anastátice
anastaticele
ANASTÁTIC, -Ă, anastatici, -ce, adj. Care reproduce o tipăritură prin imprimare sau gravare cu ajutorul anumitor procedee chimice. – Din fr. anastatique. DOOM
anastátic (reprodus chimic) (-nas-ta- / -na-sta), adj. m., pl. anastátici; f. anastátică, pl. anastátice
anastaticelor
ANASTÁTIC, -Ă, anastatici, -ce, adj. Care reproduce o tipăritură prin imprimare sau gravare cu ajutorul anumitor procedee chimice. – Din fr. anastatique. DOOM
anastátic (reprodus chimic) (-nas-ta- / -na-sta), adj. m., pl. anastátici; f. anastátică, pl. anastátice
anastatici
ANASTÁTIC, -Ă, anastatici, -ce, adj. Care reproduce o tipăritură prin imprimare sau gravare cu ajutorul anumitor procedee chimice. – Din fr. anastatique. DOOM
anastátic (reprodus chimic) (-nas-ta- / -na-sta), adj. m., pl. anastátici; f. anastátică, pl. anastátice
anastaticii
ANASTÁTIC, -Ă, anastatici, -ce, adj. Care reproduce o tipăritură prin imprimare sau gravare cu ajutorul anumitor procedee chimice. – Din fr. anastatique. DOOM
anastátic (reprodus chimic) (-nas-ta- / -na-sta), adj. m., pl. anastátici; f. anastátică, pl. anastátice
anastaticilor
ANASTÁTIC, -Ă, anastatici, -ce, adj. Care reproduce o tipăritură prin imprimare sau gravare cu ajutorul anumitor procedee chimice. – Din fr. anastatique. DOOM
anastátic (reprodus chimic) (-nas-ta- / -na-sta), adj. m., pl. anastátici; f. anastátică, pl. anastátice
anastaticul
ANASTÁTIC, -Ă, anastatici, -ce, adj. Care reproduce o tipăritură prin imprimare sau gravare cu ajutorul anumitor procedee chimice. – Din fr. anastatique. DOOM
anastátic (reprodus chimic) (-nas-ta- / -na-sta), adj. m., pl. anastátici; f. anastátică, pl. anastátice
anastaticului
ANASTÁTIC, -Ă, anastatici, -ce, adj. Care reproduce o tipăritură prin imprimare sau gravare cu ajutorul anumitor procedee chimice. – Din fr. anastatique. DOOM
anastátic (reprodus chimic) (-nas-ta- / -na-sta), adj. m., pl. anastátici; f. anastátică, pl. anastátice
anastază
ANASTÁZĂ s.f. (Liv.) Înviere. [< germ. Anastasis, gr. anastasis].
anastigmat
ANASTIGMÁT, -Ă, anastigmați, -te, adj. (Rar) Anastigmatic. – Din fr. anastigmate. DOOM
anastigmát (rar) (a-nas-tig- / an-a-stig-) adj. m., pl. anastigmáți; f. anastigmátă, pl. anastigmáte
anastigmata
ANASTIGMÁT, -Ă, anastigmați, -te, adj. (Rar) Anastigmatic. – Din fr. anastigmate. DOOM
anastigmát (rar) (a-nas-tig- / an-a-stig-) adj. m., pl. anastigmáți; f. anastigmátă, pl. anastigmáte
anastigmate
ANASTIGMÁT, -Ă, anastigmați, -te, adj. (Rar) Anastigmatic. – Din fr. anastigmate. DOOM
anastigmát (rar) (a-nas-tig- / an-a-stig-) adj. m., pl. anastigmáți; f. anastigmátă, pl. anastigmáte
anastigmatei
ANASTIGMÁT, -Ă, anastigmați, -te, adj. (Rar) Anastigmatic. – Din fr. anastigmate. DOOM
anastigmát (rar) (a-nas-tig- / an-a-stig-) adj. m., pl. anastigmáți; f. anastigmátă, pl. anastigmáte
anastigmatele
ANASTIGMÁT, -Ă, anastigmați, -te, adj. (Rar) Anastigmatic. – Din fr. anastigmate. DOOM
anastigmát (rar) (a-nas-tig- / an-a-stig-) adj. m., pl. anastigmáți; f. anastigmátă, pl. anastigmáte
anastigmatelor
ANASTIGMÁT, -Ă, anastigmați, -te, adj. (Rar) Anastigmatic. – Din fr. anastigmate. DOOM
anastigmát (rar) (a-nas-tig- / an-a-stig-) adj. m., pl. anastigmáți; f. anastigmátă, pl. anastigmáte
anastigmatic
ANASTIGMÁTIC, -Ă, anastigmatici, -ce, adj. (Despre un sistem de lentile) La care s-au corectat ori s-au înlăturat efectele astigmatismului; anastigmat. – Din fr. anastigmatique. DOOM
anastigmátic (a-nas-tig- / an-a-stig-) adj. m., pl. anastigmátici; f. anastigmátică, pl. anastigmátice
anastigmatica
ANASTIGMÁTIC, -Ă, anastigmatici, -ce, adj. (Despre un sistem de lentile) La care s-au corectat ori s-au înlăturat efectele astigmatismului; anastigmat. – Din fr. anastigmatique. DOOM
anastigmátic (a-nas-tig- / an-a-stig-) adj. m., pl. anastigmátici; f. anastigmátică, pl. anastigmátice
anastigmatice
ANASTIGMÁTIC, -Ă, anastigmatici, -ce, adj. (Despre un sistem de lentile) La care s-au corectat ori s-au înlăturat efectele astigmatismului; anastigmat. – Din fr. anastigmatique. DOOM
anastigmátic (a-nas-tig- / an-a-stig-) adj. m., pl. anastigmátici; f. anastigmátică, pl. anastigmátice
anastigmaticei
ANASTIGMÁTIC, -Ă, anastigmatici, -ce, adj. (Despre un sistem de lentile) La care s-au corectat ori s-au înlăturat efectele astigmatismului; anastigmat. – Din fr. anastigmatique. DOOM
anastigmátic (a-nas-tig- / an-a-stig-) adj. m., pl. anastigmátici; f. anastigmátică, pl. anastigmátice
anastigmaticele
ANASTIGMÁTIC, -Ă, anastigmatici, -ce, adj. (Despre un sistem de lentile) La care s-au corectat ori s-au înlăturat efectele astigmatismului; anastigmat. – Din fr. anastigmatique. DOOM
anastigmátic (a-nas-tig- / an-a-stig-) adj. m., pl. anastigmátici; f. anastigmátică, pl. anastigmátice
anastigmaticelor
ANASTIGMÁTIC, -Ă, anastigmatici, -ce, adj. (Despre un sistem de lentile) La care s-au corectat ori s-au înlăturat efectele astigmatismului; anastigmat. – Din fr. anastigmatique. DOOM
anastigmátic (a-nas-tig- / an-a-stig-) adj. m., pl. anastigmátici; f. anastigmátică, pl. anastigmátice
anastigmatici
ANASTIGMÁTIC, -Ă, anastigmatici, -ce, adj. (Despre un sistem de lentile) La care s-au corectat ori s-au înlăturat efectele astigmatismului; anastigmat. – Din fr. anastigmatique. DOOM
anastigmátic (a-nas-tig- / an-a-stig-) adj. m., pl. anastigmátici; f. anastigmátică, pl. anastigmátice
anastigmaticii
ANASTIGMÁTIC, -Ă, anastigmatici, -ce, adj. (Despre un sistem de lentile) La care s-au corectat ori s-au înlăturat efectele astigmatismului; anastigmat. – Din fr. anastigmatique. DOOM
anastigmátic (a-nas-tig- / an-a-stig-) adj. m., pl. anastigmátici; f. anastigmátică, pl. anastigmátice
anastigmaticilor
ANASTIGMÁTIC, -Ă, anastigmatici, -ce, adj. (Despre un sistem de lentile) La care s-au corectat ori s-au înlăturat efectele astigmatismului; anastigmat. – Din fr. anastigmatique. DOOM
anastigmátic (a-nas-tig- / an-a-stig-) adj. m., pl. anastigmátici; f. anastigmátică, pl. anastigmátice
anastigmaticul
ANASTIGMÁTIC, -Ă, anastigmatici, -ce, adj. (Despre un sistem de lentile) La care s-au corectat ori s-au înlăturat efectele astigmatismului; anastigmat. – Din fr. anastigmatique. DOOM
anastigmátic (a-nas-tig- / an-a-stig-) adj. m., pl. anastigmátici; f. anastigmátică, pl. anastigmátice
anastigmaticului
ANASTIGMÁTIC, -Ă, anastigmatici, -ce, adj. (Despre un sistem de lentile) La care s-au corectat ori s-au înlăturat efectele astigmatismului; anastigmat. – Din fr. anastigmatique. DOOM
anastigmátic (a-nas-tig- / an-a-stig-) adj. m., pl. anastigmátici; f. anastigmátică, pl. anastigmátice
anastigmatism
ANASTIGMATÍSM s. n. Proprietate a unui sistem optic de a fi lipsit de astigmatism. – Din fr. anastigmatisme. DOOM
anastigmatísm (a-nas-tig- / an-a-stig) s. n.
anastigmatismul
ANASTIGMATÍSM s. n. Proprietate a unui sistem optic de a fi lipsit de astigmatism. – Din fr. anastigmatisme. DOOM
anastigmatísm (a-nas-tig- / an-a-stig) s. n.
anastigmatismului
ANASTIGMATÍSM s. n. Proprietate a unui sistem optic de a fi lipsit de astigmatism. – Din fr. anastigmatisme. DOOM
anastigmatísm (a-nas-tig- / an-a-stig) s. n.
anastigmatul
ANASTIGMÁT, -Ă, anastigmați, -te, adj. (Rar) Anastigmatic. – Din fr. anastigmate. DOOM
anastigmát (rar) (a-nas-tig- / an-a-stig-) adj. m., pl. anastigmáți; f. anastigmátă, pl. anastigmáte
anastigmatului
ANASTIGMÁT, -Ă, anastigmați, -te, adj. (Rar) Anastigmatic. – Din fr. anastigmate. DOOM
anastigmát (rar) (a-nas-tig- / an-a-stig-) adj. m., pl. anastigmáți; f. anastigmátă, pl. anastigmáte
anastigmați
ANASTIGMÁT, -Ă, anastigmați, -te, adj. (Rar) Anastigmatic. – Din fr. anastigmate. DOOM
anastigmát (rar) (a-nas-tig- / an-a-stig-) adj. m., pl. anastigmáți; f. anastigmátă, pl. anastigmáte
anastigmații
ANASTIGMÁT, -Ă, anastigmați, -te, adj. (Rar) Anastigmatic. – Din fr. anastigmate. DOOM
anastigmát (rar) (a-nas-tig- / an-a-stig-) adj. m., pl. anastigmáți; f. anastigmátă, pl. anastigmáte
anastigmaților
ANASTIGMÁT, -Ă, anastigmați, -te, adj. (Rar) Anastigmatic. – Din fr. anastigmate. DOOM
anastigmát (rar) (a-nas-tig- / an-a-stig-) adj. m., pl. anastigmáți; f. anastigmátă, pl. anastigmáte
anastomotic
ANASTOMÓTIC, -Ă, anastomotici, -ce, adj. Care ține de anastomoză. – Din fr. anastomotique. DOOM
anastomótic (-nas-to- / -na-sto-) adj. m., pl. anastomótici; f. anastomótică, pl. anastomótice
anastomotica
ANASTOMÓTIC, -Ă, anastomotici, -ce, adj. Care ține de anastomoză. – Din fr. anastomotique. DOOM
anastomótic (-nas-to- / -na-sto-) adj. m., pl. anastomótici; f. anastomótică, pl. anastomótice
anastomotice
ANASTOMÓTIC, -Ă, anastomotici, -ce, adj. Care ține de anastomoză. – Din fr. anastomotique. DOOM
anastomótic (-nas-to- / -na-sto-) adj. m., pl. anastomótici; f. anastomótică, pl. anastomótice
anastomoticei
ANASTOMÓTIC, -Ă, anastomotici, -ce, adj. Care ține de anastomoză. – Din fr. anastomotique. DOOM
anastomótic (-nas-to- / -na-sto-) adj. m., pl. anastomótici; f. anastomótică, pl. anastomótice
anastomoticele
ANASTOMÓTIC, -Ă, anastomotici, -ce, adj. Care ține de anastomoză. – Din fr. anastomotique. DOOM
anastomótic (-nas-to- / -na-sto-) adj. m., pl. anastomótici; f. anastomótică, pl. anastomótice
anastomoticelor
ANASTOMÓTIC, -Ă, anastomotici, -ce, adj. Care ține de anastomoză. – Din fr. anastomotique. DOOM
anastomótic (-nas-to- / -na-sto-) adj. m., pl. anastomótici; f. anastomótică, pl. anastomótice
anastomotici
ANASTOMÓTIC, -Ă, anastomotici, -ce, adj. Care ține de anastomoză. – Din fr. anastomotique. DOOM
anastomótic (-nas-to- / -na-sto-) adj. m., pl. anastomótici; f. anastomótică, pl. anastomótice
anastomoticii
ANASTOMÓTIC, -Ă, anastomotici, -ce, adj. Care ține de anastomoză. – Din fr. anastomotique. DOOM
anastomótic (-nas-to- / -na-sto-) adj. m., pl. anastomótici; f. anastomótică, pl. anastomótice
anastomoticilor
ANASTOMÓTIC, -Ă, anastomotici, -ce, adj. Care ține de anastomoză. – Din fr. anastomotique. DOOM
anastomótic (-nas-to- / -na-sto-) adj. m., pl. anastomótici; f. anastomótică, pl. anastomótice
anastomoticul
ANASTOMÓTIC, -Ă, anastomotici, -ce, adj. Care ține de anastomoză. – Din fr. anastomotique. DOOM
anastomótic (-nas-to- / -na-sto-) adj. m., pl. anastomótici; f. anastomótică, pl. anastomótice
anastomoticului
ANASTOMÓTIC, -Ă, anastomotici, -ce, adj. Care ține de anastomoză. – Din fr. anastomotique. DOOM
anastomótic (-nas-to- / -na-sto-) adj. m., pl. anastomótici; f. anastomótică, pl. anastomótice
anastomoza
ANASTOMOZÁ, anastomozez, vb. I. Tranz. A stabili o legătură prin anastomoză. – Din fr. anastomoser. DOOM
anastomozá (a ~) (-nas-to- / -na-sto-) vb., ind. prez. 3 anastomozeáză
anastomoza
ANASTOMÓZĂ, anastomoze, s. f. Comunicație naturală sau artificială (chirurgicală) între două vase sangvine, între două segmente ale tubului digestiv etc.; p. ext. trecere a fibrelor nervoase de la un nerv la altul. – Din fr. anastomose. DOOM
anastomóză (-nas-to- / -na-sto-) s. f., g.-d. art. anastomózei; pl. anastomóze
anastomozai
ANASTOMOZÁ, anastomozez, vb. I. Tranz. A stabili o legătură prin anastomoză. – Din fr. anastomoser. DOOM
anastomozá (a ~) (-nas-to- / -na-sto-) vb., ind. prez. 3 anastomozeáză
anastomozam
ANASTOMOZÁ, anastomozez, vb. I. Tranz. A stabili o legătură prin anastomoză. – Din fr. anastomoser. DOOM
anastomozá (a ~) (-nas-to- / -na-sto-) vb., ind. prez. 3 anastomozeáză
anastomozare
ANASTOMOZÁ, anastomozez, vb. I. Tranz. A stabili o legătură prin anastomoză. – Din fr. anastomoser. DOOM
anastomozá (a ~) (-nas-to- / -na-sto-) vb., ind. prez. 3 anastomozeáză
anastomozară
ANASTOMOZÁ, anastomozez, vb. I. Tranz. A stabili o legătură prin anastomoză. – Din fr. anastomoser. DOOM
anastomozá (a ~) (-nas-to- / -na-sto-) vb., ind. prez. 3 anastomozeáză
anastomozarăm
ANASTOMOZÁ, anastomozez, vb. I. Tranz. A stabili o legătură prin anastomoză. – Din fr. anastomoser. DOOM
anastomozá (a ~) (-nas-to- / -na-sto-) vb., ind. prez. 3 anastomozeáză
anastomozarăți
ANASTOMOZÁ, anastomozez, vb. I. Tranz. A stabili o legătură prin anastomoză. – Din fr. anastomoser. DOOM
anastomozá (a ~) (-nas-to- / -na-sto-) vb., ind. prez. 3 anastomozeáză
anastomozase
ANASTOMOZÁ, anastomozez, vb. I. Tranz. A stabili o legătură prin anastomoză. – Din fr. anastomoser. DOOM
anastomozá (a ~) (-nas-to- / -na-sto-) vb., ind. prez. 3 anastomozeáză
anastomozasem
ANASTOMOZÁ, anastomozez, vb. I. Tranz. A stabili o legătură prin anastomoză. – Din fr. anastomoser. DOOM
anastomozá (a ~) (-nas-to- / -na-sto-) vb., ind. prez. 3 anastomozeáză
anastomozaseră
ANASTOMOZÁ, anastomozez, vb. I. Tranz. A stabili o legătură prin anastomoză. – Din fr. anastomoser. DOOM
anastomozá (a ~) (-nas-to- / -na-sto-) vb., ind. prez. 3 anastomozeáză
anastomozaserăm
ANASTOMOZÁ, anastomozez, vb. I. Tranz. A stabili o legătură prin anastomoză. – Din fr. anastomoser. DOOM
anastomozá (a ~) (-nas-to- / -na-sto-) vb., ind. prez. 3 anastomozeáză
anastomozaserăți
ANASTOMOZÁ, anastomozez, vb. I. Tranz. A stabili o legătură prin anastomoză. – Din fr. anastomoser. DOOM
anastomozá (a ~) (-nas-to- / -na-sto-) vb., ind. prez. 3 anastomozeáză
anastomozaseși
ANASTOMOZÁ, anastomozez, vb. I. Tranz. A stabili o legătură prin anastomoză. – Din fr. anastomoser. DOOM
anastomozá (a ~) (-nas-to- / -na-sto-) vb., ind. prez. 3 anastomozeáză
anastomozaseți
ANASTOMOZÁ, anastomozez, vb. I. Tranz. A stabili o legătură prin anastomoză. – Din fr. anastomoser. DOOM
anastomozá (a ~) (-nas-to- / -na-sto-) vb., ind. prez. 3 anastomozeáză
anastomozat
ANASTOMOZÁ, anastomozez, vb. I. Tranz. A stabili o legătură prin anastomoză. – Din fr. anastomoser. DOOM
anastomozá (a ~) (-nas-to- / -na-sto-) vb., ind. prez. 3 anastomozeáză
anastomozat
ANASTOMOZÁT, -Ă, anastomozați, -te, adj. (Bot.; despre nervuri) Ramificat și iarăși unit. ♦ Care a fost unit prin anastomoză. – V. anastomoza.
anastomozata
ANASTOMOZÁT, -Ă, anastomozați, -te, adj. (Bot.; despre nervuri) Ramificat și iarăși unit. ♦ Care a fost unit prin anastomoză. – V. anastomoza.
anastomozate
ANASTOMOZÁT, -Ă, anastomozați, -te, adj. (Bot.; despre nervuri) Ramificat și iarăși unit. ♦ Care a fost unit prin anastomoză. – V. anastomoza.
anastomozatei
ANASTOMOZÁT, -Ă, anastomozați, -te, adj. (Bot.; despre nervuri) Ramificat și iarăși unit. ♦ Care a fost unit prin anastomoză. – V. anastomoza.
anastomozatele
ANASTOMOZÁT, -Ă, anastomozați, -te, adj. (Bot.; despre nervuri) Ramificat și iarăși unit. ♦ Care a fost unit prin anastomoză. – V. anastomoza.
anastomozatelor
ANASTOMOZÁT, -Ă, anastomozați, -te, adj. (Bot.; despre nervuri) Ramificat și iarăși unit. ♦ Care a fost unit prin anastomoză. – V. anastomoza.
anastomozatul
ANASTOMOZÁT, -Ă, anastomozați, -te, adj. (Bot.; despre nervuri) Ramificat și iarăși unit. ♦ Care a fost unit prin anastomoză. – V. anastomoza.
anastomozatului
ANASTOMOZÁT, -Ă, anastomozați, -te, adj. (Bot.; despre nervuri) Ramificat și iarăși unit. ♦ Care a fost unit prin anastomoză. – V. anastomoza.
anastomozau
ANASTOMOZÁ, anastomozez, vb. I. Tranz. A stabili o legătură prin anastomoză. – Din fr. anastomoser. DOOM
anastomozá (a ~) (-nas-to- / -na-sto-) vb., ind. prez. 3 anastomozeáză
anastomozași
ANASTOMOZÁ, anastomozez, vb. I. Tranz. A stabili o legătură prin anastomoză. – Din fr. anastomoser. DOOM
anastomozá (a ~) (-nas-to- / -na-sto-) vb., ind. prez. 3 anastomozeáză
anastomozați
ANASTOMOZÁ, anastomozez, vb. I. Tranz. A stabili o legătură prin anastomoză. – Din fr. anastomoser. DOOM
anastomozá (a ~) (-nas-to- / -na-sto-) vb., ind. prez. 3 anastomozeáză
anastomozați
ANASTOMOZÁT, -Ă, anastomozați, -te, adj. (Bot.; despre nervuri) Ramificat și iarăși unit. ♦ Care a fost unit prin anastomoză. – V. anastomoza.
anastomozații
ANASTOMOZÁT, -Ă, anastomozați, -te, adj. (Bot.; despre nervuri) Ramificat și iarăși unit. ♦ Care a fost unit prin anastomoză. – V. anastomoza.
anastomozaților
ANASTOMOZÁT, -Ă, anastomozați, -te, adj. (Bot.; despre nervuri) Ramificat și iarăși unit. ♦ Care a fost unit prin anastomoză. – V. anastomoza.
anastomoze
ANASTOMÓZĂ, anastomoze, s. f. Comunicație naturală sau artificială (chirurgicală) între două vase sangvine, între două segmente ale tubului digestiv etc.; p. ext. trecere a fibrelor nervoase de la un nerv la altul. – Din fr. anastomose. DOOM
anastomóză (-nas-to- / -na-sto-) s. f., g.-d. art. anastomózei; pl. anastomóze
anastomozează
ANASTOMOZÁ, anastomozez, vb. I. Tranz. A stabili o legătură prin anastomoză. – Din fr. anastomoser. DOOM
anastomozá (a ~) (-nas-to- / -na-sto-) vb., ind. prez. 3 anastomozeáză
anastomozei
ANASTOMÓZĂ, anastomoze, s. f. Comunicație naturală sau artificială (chirurgicală) între două vase sangvine, între două segmente ale tubului digestiv etc.; p. ext. trecere a fibrelor nervoase de la un nerv la altul. – Din fr. anastomose. DOOM
anastomóză (-nas-to- / -na-sto-) s. f., g.-d. art. anastomózei; pl. anastomóze
anastomozele
ANASTOMÓZĂ, anastomoze, s. f. Comunicație naturală sau artificială (chirurgicală) între două vase sangvine, între două segmente ale tubului digestiv etc.; p. ext. trecere a fibrelor nervoase de la un nerv la altul. – Din fr. anastomose. DOOM
anastomóză (-nas-to- / -na-sto-) s. f., g.-d. art. anastomózei; pl. anastomóze
anastomozelor
ANASTOMÓZĂ, anastomoze, s. f. Comunicație naturală sau artificială (chirurgicală) între două vase sangvine, între două segmente ale tubului digestiv etc.; p. ext. trecere a fibrelor nervoase de la un nerv la altul. – Din fr. anastomose. DOOM
anastomóză (-nas-to- / -na-sto-) s. f., g.-d. art. anastomózei; pl. anastomóze
anastomozez
ANASTOMOZÁ, anastomozez, vb. I. Tranz. A stabili o legătură prin anastomoză. – Din fr. anastomoser. DOOM
anastomozá (a ~) (-nas-to- / -na-sto-) vb., ind. prez. 3 anastomozeáză
anastomozeze
ANASTOMOZÁ, anastomozez, vb. I. Tranz. A stabili o legătură prin anastomoză. – Din fr. anastomoser. DOOM
anastomozá (a ~) (-nas-to- / -na-sto-) vb., ind. prez. 3 anastomozeáză
anastomozezi
ANASTOMOZÁ, anastomozez, vb. I. Tranz. A stabili o legătură prin anastomoză. – Din fr. anastomoser. DOOM
anastomozá (a ~) (-nas-to- / -na-sto-) vb., ind. prez. 3 anastomozeáză
anastomozând
ANASTOMOZÁ, anastomozez, vb. I. Tranz. A stabili o legătură prin anastomoză. – Din fr. anastomoser. DOOM
anastomozá (a ~) (-nas-to- / -na-sto-) vb., ind. prez. 3 anastomozeáză
anastomozînd
ANASTOMOZÁ, anastomozez, vb. I. Tranz. A stabili o legătură prin anastomoză. – Din fr. anastomoser. DOOM
anastomozá (a ~) (-nas-to- / -na-sto-) vb., ind. prez. 3 anastomozeáză
anastrofa
ANASTRÓFĂ, anastrofe, s. f. Procedeu stilistic constând în răsturnarea ordinii obișnuite a cuvintelor în frază. – Din fr. anastrophe, germ. Anastrophe. DOOM
anastrófă (nas-tro- / -na-stro-) s. f., g.-d. art. anastrófei; pl. anastrófe
anastrofe
ANASTRÓFĂ, anastrofe, s. f. Procedeu stilistic constând în răsturnarea ordinii obișnuite a cuvintelor în frază. – Din fr. anastrophe, germ. Anastrophe. DOOM
anastrófă (nas-tro- / -na-stro-) s. f., g.-d. art. anastrófei; pl. anastrófe
anastrofei
ANASTRÓFĂ, anastrofe, s. f. Procedeu stilistic constând în răsturnarea ordinii obișnuite a cuvintelor în frază. – Din fr. anastrophe, germ. Anastrophe. DOOM
anastrófă (nas-tro- / -na-stro-) s. f., g.-d. art. anastrófei; pl. anastrófe
anastrofele
ANASTRÓFĂ, anastrofe, s. f. Procedeu stilistic constând în răsturnarea ordinii obișnuite a cuvintelor în frază. – Din fr. anastrophe, germ. Anastrophe. DOOM
anastrófă (nas-tro- / -na-stro-) s. f., g.-d. art. anastrófei; pl. anastrófe
anastrofelor
ANASTRÓFĂ, anastrofe, s. f. Procedeu stilistic constând în răsturnarea ordinii obișnuite a cuvintelor în frază. – Din fr. anastrophe, germ. Anastrophe. DOOM
anastrófă (nas-tro- / -na-stro-) s. f., g.-d. art. anastrófei; pl. anastrófe
anasâna
ANASẤNA loc. adv. Cu anasâna = cu forța. – Din tc. anasını. DOOM
anasấna (cu ~) loc. adv.
anasîna
ANASẤNA loc. adv. Cu anasâna = cu forța. – Din tc. anasını. DOOM
anasấna (cu ~) loc. adv.
anatază
ANATÁZĂ s.f. (Chim.) Bioxid de titan. [< fr. anatase].
anatema
ANATÉMĂ, anateme, s. f. Excludere din sânul Bisericii sub acuzația de erezie; afurisenie. – Din ngr. anáthema. DOOM
anatémă s. f., g.-d. art anatémei; pl. anatéme
anateme
ANATÉMĂ, anateme, s. f. Excludere din sânul Bisericii sub acuzația de erezie; afurisenie. – Din ngr. anáthema. DOOM
anatémă s. f., g.-d. art anatémei; pl. anatéme
anatemei
ANATÉMĂ, anateme, s. f. Excludere din sânul Bisericii sub acuzația de erezie; afurisenie. – Din ngr. anáthema. DOOM
anatémă s. f., g.-d. art anatémei; pl. anatéme
anatemele
ANATÉMĂ, anateme, s. f. Excludere din sânul Bisericii sub acuzația de erezie; afurisenie. – Din ngr. anáthema. DOOM
anatémă s. f., g.-d. art anatémei; pl. anatéme
anatemelor
ANATÉMĂ, anateme, s. f. Excludere din sânul Bisericii sub acuzația de erezie; afurisenie. – Din ngr. anáthema. DOOM
anatémă s. f., g.-d. art anatémei; pl. anatéme
anatemiza
ANATEMIZÁ, anatemizez, vb. I. Tranz. (Rar) A exclude din sânul Bisericii; a afurisi. – Anatemă + suf. -iza. DOOM
anatemizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 anatemizeáză
anatemizai
ANATEMIZÁ, anatemizez, vb. I. Tranz. (Rar) A exclude din sânul Bisericii; a afurisi. – Anatemă + suf. -iza. DOOM
anatemizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 anatemizeáză
anatemizam
ANATEMIZÁ, anatemizez, vb. I. Tranz. (Rar) A exclude din sânul Bisericii; a afurisi. – Anatemă + suf. -iza. DOOM
anatemizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 anatemizeáză
anatemizare
ANATEMIZÁ, anatemizez, vb. I. Tranz. (Rar) A exclude din sânul Bisericii; a afurisi. – Anatemă + suf. -iza. DOOM
anatemizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 anatemizeáză
anatemizare
ANATEMIZÁRE, anatemizări, s. f. (Rar) Acțiunea de a anatemiza. – V. anatemiza. DOOM
anatemizáre (rar) s. f., g.-d. art. anatemizắrii; pl. anatemizắri
anatemizarea
ANATEMIZÁRE, anatemizări, s. f. (Rar) Acțiunea de a anatemiza. – V. anatemiza. DOOM
anatemizáre (rar) s. f., g.-d. art. anatemizắrii; pl. anatemizắri
anatemizară
ANATEMIZÁ, anatemizez, vb. I. Tranz. (Rar) A exclude din sânul Bisericii; a afurisi. – Anatemă + suf. -iza. DOOM
anatemizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 anatemizeáză
anatemizarăm
ANATEMIZÁ, anatemizez, vb. I. Tranz. (Rar) A exclude din sânul Bisericii; a afurisi. – Anatemă + suf. -iza. DOOM
anatemizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 anatemizeáză
anatemizarăți
ANATEMIZÁ, anatemizez, vb. I. Tranz. (Rar) A exclude din sânul Bisericii; a afurisi. – Anatemă + suf. -iza. DOOM
anatemizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 anatemizeáză
anatemizase
ANATEMIZÁ, anatemizez, vb. I. Tranz. (Rar) A exclude din sânul Bisericii; a afurisi. – Anatemă + suf. -iza. DOOM
anatemizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 anatemizeáză
anatemizasem
ANATEMIZÁ, anatemizez, vb. I. Tranz. (Rar) A exclude din sânul Bisericii; a afurisi. – Anatemă + suf. -iza. DOOM
anatemizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 anatemizeáză
anatemizaseră
ANATEMIZÁ, anatemizez, vb. I. Tranz. (Rar) A exclude din sânul Bisericii; a afurisi. – Anatemă + suf. -iza. DOOM
anatemizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 anatemizeáză
anatemizaserăm
ANATEMIZÁ, anatemizez, vb. I. Tranz. (Rar) A exclude din sânul Bisericii; a afurisi. – Anatemă + suf. -iza. DOOM
anatemizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 anatemizeáză
anatemizaserăți
ANATEMIZÁ, anatemizez, vb. I. Tranz. (Rar) A exclude din sânul Bisericii; a afurisi. – Anatemă + suf. -iza. DOOM
anatemizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 anatemizeáză
anatemizaseși
ANATEMIZÁ, anatemizez, vb. I. Tranz. (Rar) A exclude din sânul Bisericii; a afurisi. – Anatemă + suf. -iza. DOOM
anatemizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 anatemizeáză
anatemizaseți
ANATEMIZÁ, anatemizez, vb. I. Tranz. (Rar) A exclude din sânul Bisericii; a afurisi. – Anatemă + suf. -iza. DOOM
anatemizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 anatemizeáză
anatemizat
ANATEMIZÁ, anatemizez, vb. I. Tranz. (Rar) A exclude din sânul Bisericii; a afurisi. – Anatemă + suf. -iza. DOOM
anatemizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 anatemizeáză
anatemizau
ANATEMIZÁ, anatemizez, vb. I. Tranz. (Rar) A exclude din sânul Bisericii; a afurisi. – Anatemă + suf. -iza. DOOM
anatemizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 anatemizeáză
anatemizași
ANATEMIZÁ, anatemizez, vb. I. Tranz. (Rar) A exclude din sânul Bisericii; a afurisi. – Anatemă + suf. -iza. DOOM
anatemizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 anatemizeáză
anatemizați
ANATEMIZÁ, anatemizez, vb. I. Tranz. (Rar) A exclude din sânul Bisericii; a afurisi. – Anatemă + suf. -iza. DOOM
anatemizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 anatemizeáză
anatemizează
ANATEMIZÁ, anatemizez, vb. I. Tranz. (Rar) A exclude din sânul Bisericii; a afurisi. – Anatemă + suf. -iza. DOOM
anatemizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 anatemizeáză
anatemizez
ANATEMIZÁ, anatemizez, vb. I. Tranz. (Rar) A exclude din sânul Bisericii; a afurisi. – Anatemă + suf. -iza. DOOM
anatemizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 anatemizeáză
anatemizeze
ANATEMIZÁ, anatemizez, vb. I. Tranz. (Rar) A exclude din sânul Bisericii; a afurisi. – Anatemă + suf. -iza. DOOM
anatemizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 anatemizeáză
anatemizezi
ANATEMIZÁ, anatemizez, vb. I. Tranz. (Rar) A exclude din sânul Bisericii; a afurisi. – Anatemă + suf. -iza. DOOM
anatemizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 anatemizeáză
anatemizând
ANATEMIZÁ, anatemizez, vb. I. Tranz. (Rar) A exclude din sânul Bisericii; a afurisi. – Anatemă + suf. -iza. DOOM
anatemizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 anatemizeáză
anatemizînd
ANATEMIZÁ, anatemizez, vb. I. Tranz. (Rar) A exclude din sânul Bisericii; a afurisi. – Anatemă + suf. -iza. DOOM
anatemizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 anatemizeáză
anatemizări
ANATEMIZÁRE, anatemizări, s. f. (Rar) Acțiunea de a anatemiza. – V. anatemiza. DOOM
anatemizáre (rar) s. f., g.-d. art. anatemizắrii; pl. anatemizắri
anatemizării
ANATEMIZÁRE, anatemizări, s. f. (Rar) Acțiunea de a anatemiza. – V. anatemiza. DOOM
anatemizáre (rar) s. f., g.-d. art. anatemizắrii; pl. anatemizắri
anatemizările
ANATEMIZÁRE, anatemizări, s. f. (Rar) Acțiunea de a anatemiza. – V. anatemiza. DOOM
anatemizáre (rar) s. f., g.-d. art. anatemizắrii; pl. anatemizắri
anatemizărilor
ANATEMIZÁRE, anatemizări, s. f. (Rar) Acțiunea de a anatemiza. – V. anatemiza. DOOM
anatemizáre (rar) s. f., g.-d. art. anatemizắrii; pl. anatemizắri
anatexia
ANATEXÍE s. f. Fenomen de transformare a rocilor din zonele adânci ale scoarței pământului în mase uniforme de gresie și granit. – Fr. anatéxie. DOOM
anatexíe s. f., art. anatexía, g.-d. anatexíi, art. anatexíei
anatexie
ANATEXÍE s. f. Fenomen de transformare a rocilor din zonele adânci ale scoarței pământului în mase uniforme de gresie și granit. – Fr. anatéxie. DOOM
anatexíe s. f., art. anatexía, g.-d. anatexíi, art. anatexíei
anatexiei
ANATEXÍE s. f. Fenomen de transformare a rocilor din zonele adânci ale scoarței pământului în mase uniforme de gresie și granit. – Fr. anatéxie. DOOM
anatexíe s. f., art. anatexía, g.-d. anatexíi, art. anatexíei
anatexii
ANATEXÍE s. f. Fenomen de transformare a rocilor din zonele adânci ale scoarței pământului în mase uniforme de gresie și granit. – Fr. anatéxie. DOOM
anatexíe s. f., art. anatexía, g.-d. anatexíi, art. anatexíei
anatocism
ANATOCÍSM, anatocisme, s. n. Capitalizare a dobânzii unei sume date cu împrumut; dobândă la dobândă. – Din fr. anatocisme. DOOM
anatocísm s. n., pl. anatocísme
anatocisme
ANATOCÍSM, anatocisme, s. n. Capitalizare a dobânzii unei sume date cu împrumut; dobândă la dobândă. – Din fr. anatocisme. DOOM
anatocísm s. n., pl. anatocísme
anatocismele
ANATOCÍSM, anatocisme, s. n. Capitalizare a dobânzii unei sume date cu împrumut; dobândă la dobândă. – Din fr. anatocisme. DOOM
anatocísm s. n., pl. anatocísme
anatocismelor
ANATOCÍSM, anatocisme, s. n. Capitalizare a dobânzii unei sume date cu împrumut; dobândă la dobândă. – Din fr. anatocisme. DOOM
anatocísm s. n., pl. anatocísme
anatocismul
ANATOCÍSM, anatocisme, s. n. Capitalizare a dobânzii unei sume date cu împrumut; dobândă la dobândă. – Din fr. anatocisme. DOOM
anatocísm s. n., pl. anatocísme
anatocismului
ANATOCÍSM, anatocisme, s. n. Capitalizare a dobânzii unei sume date cu împrumut; dobândă la dobândă. – Din fr. anatocisme. DOOM
anatocísm s. n., pl. anatocísme
anatom
ANATOM- v. anatomo-.
anatomia
ANATOMÍE s. f. Știință care studiază structura organismului uman, animal sau vegetal și raporturile dintre diferitele organe constitutive, bazându-se în primul rând pe disecție. ♦ Structură a unui organ sau a unei ființe. ♦ Conformație a unui corp. – Din fr. anatomie, lat. anatomia. DOOM
anatomíe s. f., art. anatomía, g.-d. anatomíi, art. anatomíei
anatomic
ANATÓMIC, -Ă, anatomici, -ce, adj. De anatomie, privitor la anatomie. – Din fr. anatomique, lat. anatomicus. DOOM
anatómic adj. m., pl. anatómici; f. anatómică, pl. anatómice
anatomica
ANATÓMIC, -Ă, anatomici, -ce, adj. De anatomie, privitor la anatomie. – Din fr. anatomique, lat. anatomicus. DOOM
anatómic adj. m., pl. anatómici; f. anatómică, pl. anatómice
anatomice
ANATÓMIC, -Ă, anatomici, -ce, adj. De anatomie, privitor la anatomie. – Din fr. anatomique, lat. anatomicus. DOOM
anatómic adj. m., pl. anatómici; f. anatómică, pl. anatómice
anatomicei
ANATÓMIC, -Ă, anatomici, -ce, adj. De anatomie, privitor la anatomie. – Din fr. anatomique, lat. anatomicus. DOOM
anatómic adj. m., pl. anatómici; f. anatómică, pl. anatómice
anatomicele
ANATÓMIC, -Ă, anatomici, -ce, adj. De anatomie, privitor la anatomie. – Din fr. anatomique, lat. anatomicus. DOOM
anatómic adj. m., pl. anatómici; f. anatómică, pl. anatómice
anatomicelor
ANATÓMIC, -Ă, anatomici, -ce, adj. De anatomie, privitor la anatomie. – Din fr. anatomique, lat. anatomicus. DOOM
anatómic adj. m., pl. anatómici; f. anatómică, pl. anatómice
anatomici
ANATÓMIC, -Ă, anatomici, -ce, adj. De anatomie, privitor la anatomie. – Din fr. anatomique, lat. anatomicus. DOOM
anatómic adj. m., pl. anatómici; f. anatómică, pl. anatómice
anatomicii
ANATÓMIC, -Ă, anatomici, -ce, adj. De anatomie, privitor la anatomie. – Din fr. anatomique, lat. anatomicus. DOOM
anatómic adj. m., pl. anatómici; f. anatómică, pl. anatómice
anatomicilor
ANATÓMIC, -Ă, anatomici, -ce, adj. De anatomie, privitor la anatomie. – Din fr. anatomique, lat. anatomicus. DOOM
anatómic adj. m., pl. anatómici; f. anatómică, pl. anatómice
anatomicul
ANATÓMIC, -Ă, anatomici, -ce, adj. De anatomie, privitor la anatomie. – Din fr. anatomique, lat. anatomicus. DOOM
anatómic adj. m., pl. anatómici; f. anatómică, pl. anatómice
anatomicului
ANATÓMIC, -Ă, anatomici, -ce, adj. De anatomie, privitor la anatomie. – Din fr. anatomique, lat. anatomicus. DOOM
anatómic adj. m., pl. anatómici; f. anatómică, pl. anatómice
anatomie
ANATOMÍE s. f. Știință care studiază structura organismului uman, animal sau vegetal și raporturile dintre diferitele organe constitutive, bazându-se în primul rând pe disecție. ♦ Structură a unui organ sau a unei ființe. ♦ Conformație a unui corp. – Din fr. anatomie, lat. anatomia. DOOM
anatomíe s. f., art. anatomía, g.-d. anatomíi, art. anatomíei
anatomiei
ANATOMÍE s. f. Știință care studiază structura organismului uman, animal sau vegetal și raporturile dintre diferitele organe constitutive, bazându-se în primul rând pe disecție. ♦ Structură a unui organ sau a unei ființe. ♦ Conformație a unui corp. – Din fr. anatomie, lat. anatomia. DOOM
anatomíe s. f., art. anatomía, g.-d. anatomíi, art. anatomíei
anatomii
ANATOMÍE s. f. Știință care studiază structura organismului uman, animal sau vegetal și raporturile dintre diferitele organe constitutive, bazându-se în primul rând pe disecție. ♦ Structură a unui organ sau a unei ființe. ♦ Conformație a unui corp. – Din fr. anatomie, lat. anatomia. DOOM
anatomíe s. f., art. anatomía, g.-d. anatomíi, art. anatomíei
anatomiile
ANATOMÍE s. f. Știință care studiază structura organismului uman, animal sau vegetal și raporturile dintre diferitele organe constitutive, bazându-se în primul rând pe disecție. ♦ Structură a unui organ sau a unei ființe. ♦ Conformație a unui corp. – Din fr. anatomie, lat. anatomia. DOOM
anatomíe s. f., art. anatomía, g.-d. anatomíi, art. anatomíei
anatomiilor
ANATOMÍE s. f. Știință care studiază structura organismului uman, animal sau vegetal și raporturile dintre diferitele organe constitutive, bazându-se în primul rând pe disecție. ♦ Structură a unui organ sau a unei ființe. ♦ Conformație a unui corp. – Din fr. anatomie, lat. anatomia. DOOM
anatomíe s. f., art. anatomía, g.-d. anatomíi, art. anatomíei
anatomist
ANATOMÍST, -Ă, anatomiști, -ste, s. m. și f. Specialist în anatomie. – Din fr. anatomiste. DOOM
anatomístă s. f., g.-d. art. anatomístei; pl. anatomíste
anatomista
ANATOMÍST, -Ă, anatomiști, -ste, s. m. și f. Specialist în anatomie. – Din fr. anatomiste. DOOM
anatomístă s. f., g.-d. art. anatomístei; pl. anatomíste
anatomiste
ANATOMÍST, -Ă, anatomiști, -ste, s. m. și f. Specialist în anatomie. – Din fr. anatomiste. DOOM
anatomístă s. f., g.-d. art. anatomístei; pl. anatomíste
anatomistei
ANATOMÍST, -Ă, anatomiști, -ste, s. m. și f. Specialist în anatomie. – Din fr. anatomiste. DOOM
anatomístă s. f., g.-d. art. anatomístei; pl. anatomíste
anatomistele
ANATOMÍST, -Ă, anatomiști, -ste, s. m. și f. Specialist în anatomie. – Din fr. anatomiste. DOOM
anatomístă s. f., g.-d. art. anatomístei; pl. anatomíste
anatomistelor
ANATOMÍST, -Ă, anatomiști, -ste, s. m. și f. Specialist în anatomie. – Din fr. anatomiste. DOOM
anatomístă s. f., g.-d. art. anatomístei; pl. anatomíste
anatomistul
ANATOMÍST, -Ă, anatomiști, -ste, s. m. și f. Specialist în anatomie. – Din fr. anatomiste. DOOM
anatomístă s. f., g.-d. art. anatomístei; pl. anatomíste
anatomistului
ANATOMÍST, -Ă, anatomiști, -ste, s. m. și f. Specialist în anatomie. – Din fr. anatomiste. DOOM
anatomístă s. f., g.-d. art. anatomístei; pl. anatomíste
anatomiști
ANATOMÍST, -Ă, anatomiști, -ste, s. m. și f. Specialist în anatomie. – Din fr. anatomiste. DOOM
anatomístă s. f., g.-d. art. anatomístei; pl. anatomíste
anatomiștii
ANATOMÍST, -Ă, anatomiști, -ste, s. m. și f. Specialist în anatomie. – Din fr. anatomiste. DOOM
anatomístă s. f., g.-d. art. anatomístei; pl. anatomíste
anatomiștilor
ANATOMÍST, -Ă, anatomiști, -ste, s. m. și f. Specialist în anatomie. – Din fr. anatomiste. DOOM
anatomístă s. f., g.-d. art. anatomístei; pl. anatomíste
anatomo
ANATOMO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „anatomic”. [Var. anatom-. / < fr. anatom(o)-, cf. lat., gr. anatomia].
anatomofiziologic
ANATOMOFIZIOLÓGIC, -Ă adj. Care se referă la anatomia și la fiziologia organelor corpului. [Cf. fr. anatomo-physiologique]. DOOM
anatomofiziológic (-zi-o-) adj. m., pl. anatomofiziológici; f. anatomofiziológică, pl. anatomofiziológice
anatomofiziologica
ANATOMOFIZIOLÓGIC, -Ă adj. Care se referă la anatomia și la fiziologia organelor corpului. [Cf. fr. anatomo-physiologique]. DOOM
anatomofiziológic (-zi-o-) adj. m., pl. anatomofiziológici; f. anatomofiziológică, pl. anatomofiziológice
anatomofiziologice
ANATOMOFIZIOLÓGIC, -Ă adj. Care se referă la anatomia și la fiziologia organelor corpului. [Cf. fr. anatomo-physiologique]. DOOM
anatomofiziológic (-zi-o-) adj. m., pl. anatomofiziológici; f. anatomofiziológică, pl. anatomofiziológice
anatomofiziologicei
ANATOMOFIZIOLÓGIC, -Ă adj. Care se referă la anatomia și la fiziologia organelor corpului. [Cf. fr. anatomo-physiologique]. DOOM
anatomofiziológic (-zi-o-) adj. m., pl. anatomofiziológici; f. anatomofiziológică, pl. anatomofiziológice
anatomofiziologicele
ANATOMOFIZIOLÓGIC, -Ă adj. Care se referă la anatomia și la fiziologia organelor corpului. [Cf. fr. anatomo-physiologique]. DOOM
anatomofiziológic (-zi-o-) adj. m., pl. anatomofiziológici; f. anatomofiziológică, pl. anatomofiziológice
anatomofiziologicelor
ANATOMOFIZIOLÓGIC, -Ă adj. Care se referă la anatomia și la fiziologia organelor corpului. [Cf. fr. anatomo-physiologique]. DOOM
anatomofiziológic (-zi-o-) adj. m., pl. anatomofiziológici; f. anatomofiziológică, pl. anatomofiziológice
anatomofiziologici
ANATOMOFIZIOLÓGIC, -Ă adj. Care se referă la anatomia și la fiziologia organelor corpului. [Cf. fr. anatomo-physiologique]. DOOM
anatomofiziológic (-zi-o-) adj. m., pl. anatomofiziológici; f. anatomofiziológică, pl. anatomofiziológice
anatomofiziologicii
ANATOMOFIZIOLÓGIC, -Ă adj. Care se referă la anatomia și la fiziologia organelor corpului. [Cf. fr. anatomo-physiologique]. DOOM
anatomofiziológic (-zi-o-) adj. m., pl. anatomofiziológici; f. anatomofiziológică, pl. anatomofiziológice
anatomofiziologicilor
ANATOMOFIZIOLÓGIC, -Ă adj. Care se referă la anatomia și la fiziologia organelor corpului. [Cf. fr. anatomo-physiologique]. DOOM
anatomofiziológic (-zi-o-) adj. m., pl. anatomofiziológici; f. anatomofiziológică, pl. anatomofiziológice
anatomofiziologicul
ANATOMOFIZIOLÓGIC, -Ă adj. Care se referă la anatomia și la fiziologia organelor corpului. [Cf. fr. anatomo-physiologique]. DOOM
anatomofiziológic (-zi-o-) adj. m., pl. anatomofiziológici; f. anatomofiziológică, pl. anatomofiziológice
anatomofiziologicului
ANATOMOFIZIOLÓGIC, -Ă adj. Care se referă la anatomia și la fiziologia organelor corpului. [Cf. fr. anatomo-physiologique]. DOOM
anatomofiziológic (-zi-o-) adj. m., pl. anatomofiziológici; f. anatomofiziológică, pl. anatomofiziológice
anatomopatolog
ANATOMOPATOLÓG, -Ă, anatomopatologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în patologia organelor (1). – Din anatomopatologic (derivat regresiv). DOOM
anatomopatológă (rar) s. f. g.-d. art. anatomopatológei; pl. anatomopatológe
anatomopatologa
ANATOMOPATOLÓG, -Ă, anatomopatologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în patologia organelor (1). – Din anatomopatologic (derivat regresiv). DOOM
anatomopatológă (rar) s. f. g.-d. art. anatomopatológei; pl. anatomopatológe
anatomopatologe
ANATOMOPATOLÓG, -Ă, anatomopatologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în patologia organelor (1). – Din anatomopatologic (derivat regresiv). DOOM
anatomopatológă (rar) s. f. g.-d. art. anatomopatológei; pl. anatomopatológe
anatomopatologei
ANATOMOPATOLÓG, -Ă, anatomopatologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în patologia organelor (1). – Din anatomopatologic (derivat regresiv). DOOM
anatomopatológă (rar) s. f. g.-d. art. anatomopatológei; pl. anatomopatológe
anatomopatologele
ANATOMOPATOLÓG, -Ă, anatomopatologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în patologia organelor (1). – Din anatomopatologic (derivat regresiv). DOOM
anatomopatológă (rar) s. f. g.-d. art. anatomopatológei; pl. anatomopatológe
anatomopatologelor
ANATOMOPATOLÓG, -Ă, anatomopatologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în patologia organelor (1). – Din anatomopatologic (derivat regresiv). DOOM
anatomopatológă (rar) s. f. g.-d. art. anatomopatológei; pl. anatomopatológe
anatomopatologi
ANATOMOPATOLÓG, -Ă, anatomopatologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în patologia organelor (1). – Din anatomopatologic (derivat regresiv). DOOM
anatomopatológă (rar) s. f. g.-d. art. anatomopatológei; pl. anatomopatológe
anatomopatologic
ANATOMOPATOLÓGIC, -Ă, anatomopatologici, -ce, adj. Care se referă la modificările patologice de structură ale organismului. – Din fr. anatomo-pathologique. DOOM
anatomopatológic adj. m., pl. anatomopatológici; f. anatomopatológică, pl. anatomopatológice
anatomopatologica
ANATOMOPATOLÓGIC, -Ă, anatomopatologici, -ce, adj. Care se referă la modificările patologice de structură ale organismului. – Din fr. anatomo-pathologique. DOOM
anatomopatológic adj. m., pl. anatomopatológici; f. anatomopatológică, pl. anatomopatológice
anatomopatologice
ANATOMOPATOLÓGIC, -Ă, anatomopatologici, -ce, adj. Care se referă la modificările patologice de structură ale organismului. – Din fr. anatomo-pathologique. DOOM
anatomopatológic adj. m., pl. anatomopatológici; f. anatomopatológică, pl. anatomopatológice
anatomopatologicei
ANATOMOPATOLÓGIC, -Ă, anatomopatologici, -ce, adj. Care se referă la modificările patologice de structură ale organismului. – Din fr. anatomo-pathologique. DOOM
anatomopatológic adj. m., pl. anatomopatológici; f. anatomopatológică, pl. anatomopatológice
anatomopatologicele
ANATOMOPATOLÓGIC, -Ă, anatomopatologici, -ce, adj. Care se referă la modificările patologice de structură ale organismului. – Din fr. anatomo-pathologique. DOOM
anatomopatológic adj. m., pl. anatomopatológici; f. anatomopatológică, pl. anatomopatológice
anatomopatologicelor
ANATOMOPATOLÓGIC, -Ă, anatomopatologici, -ce, adj. Care se referă la modificările patologice de structură ale organismului. – Din fr. anatomo-pathologique. DOOM
anatomopatológic adj. m., pl. anatomopatológici; f. anatomopatológică, pl. anatomopatológice
anatomopatologici
ANATOMOPATOLÓGIC, -Ă, anatomopatologici, -ce, adj. Care se referă la modificările patologice de structură ale organismului. – Din fr. anatomo-pathologique. DOOM
anatomopatológic adj. m., pl. anatomopatológici; f. anatomopatológică, pl. anatomopatológice
anatomopatologicii
ANATOMOPATOLÓGIC, -Ă, anatomopatologici, -ce, adj. Care se referă la modificările patologice de structură ale organismului. – Din fr. anatomo-pathologique. DOOM
anatomopatológic adj. m., pl. anatomopatológici; f. anatomopatológică, pl. anatomopatológice
anatomopatologicilor
ANATOMOPATOLÓGIC, -Ă, anatomopatologici, -ce, adj. Care se referă la modificările patologice de structură ale organismului. – Din fr. anatomo-pathologique. DOOM
anatomopatológic adj. m., pl. anatomopatológici; f. anatomopatológică, pl. anatomopatológice
anatomopatologicul
ANATOMOPATOLÓGIC, -Ă, anatomopatologici, -ce, adj. Care se referă la modificările patologice de structură ale organismului. – Din fr. anatomo-pathologique. DOOM
anatomopatológic adj. m., pl. anatomopatológici; f. anatomopatológică, pl. anatomopatológice
anatomopatologicului
ANATOMOPATOLÓGIC, -Ă, anatomopatologici, -ce, adj. Care se referă la modificările patologice de structură ale organismului. – Din fr. anatomo-pathologique. DOOM
anatomopatológic adj. m., pl. anatomopatológici; f. anatomopatológică, pl. anatomopatológice
anatomopatologii
ANATOMOPATOLÓG, -Ă, anatomopatologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în patologia organelor (1). – Din anatomopatologic (derivat regresiv). DOOM
anatomopatológă (rar) s. f. g.-d. art. anatomopatológei; pl. anatomopatológe
anatomopatologilor
ANATOMOPATOLÓG, -Ă, anatomopatologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în patologia organelor (1). – Din anatomopatologic (derivat regresiv). DOOM
anatomopatológă (rar) s. f. g.-d. art. anatomopatológei; pl. anatomopatológe
anatomopatologul
ANATOMOPATOLÓG, -Ă, anatomopatologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în patologia organelor (1). – Din anatomopatologic (derivat regresiv). DOOM
anatomopatológă (rar) s. f. g.-d. art. anatomopatológei; pl. anatomopatológe
anatomopatologului
ANATOMOPATOLÓG, -Ă, anatomopatologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în patologia organelor (1). – Din anatomopatologic (derivat regresiv). DOOM
anatomopatológă (rar) s. f. g.-d. art. anatomopatológei; pl. anatomopatológe
anatoxina
ANATOXÍNĂ, anatoxine, s. f. Toxină neutralizată prin acțiunea căldurii și a unor antiseptice, stimulând producerea de anticorpi, folosită la vaccinarea antitoxică specifică (difterică, tetanică). – Din fr. anatoxine. DOOM
anatoxínă s. f., g.-d. art. anatoxínei; pl. anatoxíne
anatoxine
ANATOXÍNĂ, anatoxine, s. f. Toxină neutralizată prin acțiunea căldurii și a unor antiseptice, stimulând producerea de anticorpi, folosită la vaccinarea antitoxică specifică (difterică, tetanică). – Din fr. anatoxine. DOOM
anatoxínă s. f., g.-d. art. anatoxínei; pl. anatoxíne
anatoxinei
ANATOXÍNĂ, anatoxine, s. f. Toxină neutralizată prin acțiunea căldurii și a unor antiseptice, stimulând producerea de anticorpi, folosită la vaccinarea antitoxică specifică (difterică, tetanică). – Din fr. anatoxine. DOOM
anatoxínă s. f., g.-d. art. anatoxínei; pl. anatoxíne
anatoxinele
ANATOXÍNĂ, anatoxine, s. f. Toxină neutralizată prin acțiunea căldurii și a unor antiseptice, stimulând producerea de anticorpi, folosită la vaccinarea antitoxică specifică (difterică, tetanică). – Din fr. anatoxine. DOOM
anatoxínă s. f., g.-d. art. anatoxínei; pl. anatoxíne
anatoxinelor
ANATOXÍNĂ, anatoxine, s. f. Toxină neutralizată prin acțiunea căldurii și a unor antiseptice, stimulând producerea de anticorpi, folosită la vaccinarea antitoxică specifică (difterică, tetanică). – Din fr. anatoxine. DOOM
anatoxínă s. f., g.-d. art. anatoxínei; pl. anatoxíne
anatoxiterapie
ANATOXITERAPÍE s.f. Folosirea în scop terapeutic a anatoxinelor. [Gen. -iei. / < fr. anatoxithérapie].
anatrofion
anatrófion (-oáne), s. n. – Pensiune, colegiu, instituție de învățămînt. Ngr. ἀνατροφή „educație” (Gáldi 146). Sec. XVIII, astăzi nefolosit.
anatrop
ANATRÓP, -Ă adj. (Bot.; despre ovule) Care are micropilul vecin cu placenta, iar filamentul la polul opus. [< fr. anatrop].
anaua
ANÁ, anale, s. f. Frânghie de care sunt suspendate cârligele carmacelor. ♦ Frânghie cu plute care se agață de marginea superioară a mrejelor și a altor plase pescărești. – Et. nec. DOOM
aná (frânghie) s. f., art. anáua, g.-d. art. análei; pl. anále, art. análele
anauxit
ANAUXÍT s. n. Mineral cristalizat, de culoare albă, cu luciu sidefiu. – Fr. anauxite.
anaxarete
Anaxarete, fecioară de familie nobilă, din insula Cyprus. Tratîndu-l cu aroganță și indiferență pe Iphis, tînăr de origine umilă care o iubea nebunește, l-a determinat în cele din urmă să-și pună singur capăt zilelor. Iphis s-a spînzurat de pragul ușii ei. Nici moartea lui nu a mișcat-o însă pe Anaxarete. Singurul gest pe care l-a făcut a fost să se aplece pe fereastră ca să privească, din pură curiozitate, mulțimea care alcătuia convoiul mortuar al nefericitului tînăr. Indignată de nepăsarea ei, Aphrodite a transformat-o pe Anaxarete într-o stană de piatră.
anaxibia
Anaxibia, soția lui Pelias, regele din Iolcus, și mama lui Acastus.
ancablura
ANCABLÚRĂ, ancabluri, s. f. Unitate de măsură pentru lungime egală cu a zecea parte dintr-o milă marină. – Din fr. encablure. DOOM
ancablúră (-ca-blu-) s. f., g.-d. art. ancablúrii; pl. ancablúri
ancablure
ANCABLÚRĂ, ancabluri, s. f. Unitate de măsură pentru lungime egală cu a zecea parte dintr-o milă marină. – Din fr. encablure. DOOM
ancablúră (-ca-blu-) s. f., g.-d. art. ancablúrii; pl. ancablúri
ancablurei
ANCABLÚRĂ, ancabluri, s. f. Unitate de măsură pentru lungime egală cu a zecea parte dintr-o milă marină. – Din fr. encablure. DOOM
ancablúră (-ca-blu-) s. f., g.-d. art. ancablúrii; pl. ancablúri
ancablurele
ANCABLÚRĂ, ancabluri, s. f. Unitate de măsură pentru lungime egală cu a zecea parte dintr-o milă marină. – Din fr. encablure. DOOM
ancablúră (-ca-blu-) s. f., g.-d. art. ancablúrii; pl. ancablúri
ancablurelor
ANCABLÚRĂ, ancabluri, s. f. Unitate de măsură pentru lungime egală cu a zecea parte dintr-o milă marină. – Din fr. encablure. DOOM
ancablúră (-ca-blu-) s. f., g.-d. art. ancablúrii; pl. ancablúri
ancabluri
ANCABLÚRĂ, ancabluri, s. f. Unitate de măsură pentru lungime egală cu a zecea parte dintr-o milă marină. – Din fr. encablure. DOOM
ancablúră (-ca-blu-) s. f., g.-d. art. ancablúrii; pl. ancablúri
ancablurii
ANCABLÚRĂ, ancabluri, s. f. Unitate de măsură pentru lungime egală cu a zecea parte dintr-o milă marină. – Din fr. encablure. DOOM
ancablúră (-ca-blu-) s. f., g.-d. art. ancablúrii; pl. ancablúri
ancablurile
ANCABLÚRĂ, ancabluri, s. f. Unitate de măsură pentru lungime egală cu a zecea parte dintr-o milă marină. – Din fr. encablure. DOOM
ancablúră (-ca-blu-) s. f., g.-d. art. ancablúrii; pl. ancablúri
ancablurilor
ANCABLÚRĂ, ancabluri, s. f. Unitate de măsură pentru lungime egală cu a zecea parte dintr-o milă marină. – Din fr. encablure. DOOM
ancablúră (-ca-blu-) s. f., g.-d. art. ancablúrii; pl. ancablúri
ancadrament
ANCADRAMÉNT, ancadramente, s. n. Chenar decorativ în relief care înconjoară o ușă, o fereastră etc. – Din fr. encadrement. DOOM
ancadramént (-ca-dra-) s. n., pl. ancadraménte
ancadramente
ANCADRAMÉNT, ancadramente, s. n. Chenar decorativ în relief care înconjoară o ușă, o fereastră etc. – Din fr. encadrement. DOOM
ancadramént (-ca-dra-) s. n., pl. ancadraménte
ancadramentele
ANCADRAMÉNT, ancadramente, s. n. Chenar decorativ în relief care înconjoară o ușă, o fereastră etc. – Din fr. encadrement. DOOM
ancadramént (-ca-dra-) s. n., pl. ancadraménte
ancadramentelor
ANCADRAMÉNT, ancadramente, s. n. Chenar decorativ în relief care înconjoară o ușă, o fereastră etc. – Din fr. encadrement. DOOM
ancadramént (-ca-dra-) s. n., pl. ancadraménte
ancadramentul
ANCADRAMÉNT, ancadramente, s. n. Chenar decorativ în relief care înconjoară o ușă, o fereastră etc. – Din fr. encadrement. DOOM
ancadramént (-ca-dra-) s. n., pl. ancadraménte
ancadramentului
ANCADRAMÉNT, ancadramente, s. n. Chenar decorativ în relief care înconjoară o ușă, o fereastră etc. – Din fr. encadrement. DOOM
ancadramént (-ca-dra-) s. n., pl. ancadraménte
ancaeus
Ancaeus 1. Unul dintre argonauți, fiul lui Lycurgus și al lui Antinoë. A participat la vînătoarea mistrețului din Calydon, în cursul căreia și-a găsit moartea. 2. Fiul zeului Poseidon cu Astypalaea. A făcut și el parte din rîndul argonauților, în calitate de cîrmaci al navei Argo după moartea lui Tiphys.
ancastrament
ANCASTRAMÉNT, ancastramente, s. n. Locaș în zidăria unui chei sau a unui pereu pentru fixarea unei pasarele, a unei schele etc. – Din fr. encastrement. DOOM
ancastramént s. n., pl. ancastraménte
ancastramente
ANCASTRAMÉNT, ancastramente, s. n. Locaș în zidăria unui chei sau a unui pereu pentru fixarea unei pasarele, a unei schele etc. – Din fr. encastrement. DOOM
ancastramént s. n., pl. ancastraménte
ancastramentele
ANCASTRAMÉNT, ancastramente, s. n. Locaș în zidăria unui chei sau a unui pereu pentru fixarea unei pasarele, a unei schele etc. – Din fr. encastrement. DOOM
ancastramént s. n., pl. ancastraménte
ancastramentelor
ANCASTRAMÉNT, ancastramente, s. n. Locaș în zidăria unui chei sau a unui pereu pentru fixarea unei pasarele, a unei schele etc. – Din fr. encastrement. DOOM
ancastramént s. n., pl. ancastraménte
ancastramentul
ANCASTRAMÉNT, ancastramente, s. n. Locaș în zidăria unui chei sau a unui pereu pentru fixarea unei pasarele, a unei schele etc. – Din fr. encastrement. DOOM
ancastramént s. n., pl. ancastraménte
ancastramentului
ANCASTRAMÉNT, ancastramente, s. n. Locaș în zidăria unui chei sau a unui pereu pentru fixarea unei pasarele, a unei schele etc. – Din fr. encastrement. DOOM
ancastramént s. n., pl. ancastraménte
anceps
ÁNCEPS s. n. Semn care marchează cantitatea unei silabe. – Din lat. anceps. DOOM
ánceps s. n.
ancepsul
ÁNCEPS s. n. Semn care marchează cantitatea unei silabe. – Din lat. anceps. DOOM
ánceps s. n.
ancepsului
ÁNCEPS s. n. Semn care marchează cantitatea unei silabe. – Din lat. anceps. DOOM
ánceps s. n.
ancestral
ANCESTRÁL, -Ă, ancestrali, -e, adj. Ereditar, strămoșesc. – Din fr. ancestral. DOOM
ancestrál adj. m., pl. ancestráli; f. ancestrálă, pl. ancestrále
ancestrala
ANCESTRÁL, -Ă, ancestrali, -e, adj. Ereditar, strămoșesc. – Din fr. ancestral. DOOM
ancestrál adj. m., pl. ancestráli; f. ancestrálă, pl. ancestrále
ancestrale
ANCESTRÁL, -Ă, ancestrali, -e, adj. Ereditar, strămoșesc. – Din fr. ancestral. DOOM
ancestrál adj. m., pl. ancestráli; f. ancestrálă, pl. ancestrále
ancestralei
ANCESTRÁL, -Ă, ancestrali, -e, adj. Ereditar, strămoșesc. – Din fr. ancestral. DOOM
ancestrál adj. m., pl. ancestráli; f. ancestrálă, pl. ancestrále
ancestralele
ANCESTRÁL, -Ă, ancestrali, -e, adj. Ereditar, strămoșesc. – Din fr. ancestral. DOOM
ancestrál adj. m., pl. ancestráli; f. ancestrálă, pl. ancestrále
ancestralelor
ANCESTRÁL, -Ă, ancestrali, -e, adj. Ereditar, strămoșesc. – Din fr. ancestral. DOOM
ancestrál adj. m., pl. ancestráli; f. ancestrálă, pl. ancestrále
ancestrali
ANCESTRÁL, -Ă, ancestrali, -e, adj. Ereditar, strămoșesc. – Din fr. ancestral. DOOM
ancestrál adj. m., pl. ancestráli; f. ancestrálă, pl. ancestrále
ancestralii
ANCESTRÁL, -Ă, ancestrali, -e, adj. Ereditar, strămoșesc. – Din fr. ancestral. DOOM
ancestrál adj. m., pl. ancestráli; f. ancestrálă, pl. ancestrále
ancestralilor
ANCESTRÁL, -Ă, ancestrali, -e, adj. Ereditar, strămoșesc. – Din fr. ancestral. DOOM
ancestrál adj. m., pl. ancestráli; f. ancestrálă, pl. ancestrále
ancestralul
ANCESTRÁL, -Ă, ancestrali, -e, adj. Ereditar, strămoșesc. – Din fr. ancestral. DOOM
ancestrál adj. m., pl. ancestráli; f. ancestrálă, pl. ancestrále
ancestralului
ANCESTRÁL, -Ă, ancestrali, -e, adj. Ereditar, strămoșesc. – Din fr. ancestral. DOOM
ancestrál adj. m., pl. ancestráli; f. ancestrálă, pl. ancestrále
ancestru
ANCÉSTRU s.m. (Liv.) Strămoș, predecesor. [Cf. fr. ancêtre, engl. ancestor < lat. antecessor].
ancestrul
ANCÉSTRU s.m. (Liv.) Strămoș, predecesor. [Cf. fr. ancêtre, engl. ancestor < lat. antecessor].
ancestrului
ANCÉSTRU s.m. (Liv.) Strămoș, predecesor. [Cf. fr. ancêtre, engl. ancestor < lat. antecessor].
anceu
Anceu = Ancaeus.
ancheta
ANCHETÁ, anchetez, vb. I. Tranz. A supune unei cercetări amănunțite; a face o anchetă. – Din anchetă. DOOM
anchetá (a ~) vb., ind. prez. 3 ancheteáză
ancheta
ANCHÉTĂ, anchete, s. f. 1. Cercetare ordonată sau făcută de un organ de stat pentru strângerea dovezilor privitoare la o faptă ilegală și stabilirea răspunderii. 2. Cercetare efectuată pe bază de chestionare a unor fenomene sociale, lingvistice etc.; p. ext. gen publicistic în care se prezintă rezultatele unor asemenea cercetări. – Din fr. enquête. DOOM
anchétă s. f., g.-d. art. anchétei; pl. anchéte
anchetai
ANCHETÁ, anchetez, vb. I. Tranz. A supune unei cercetări amănunțite; a face o anchetă. – Din anchetă. DOOM
anchetá (a ~) vb., ind. prez. 3 ancheteáză
anchetam
ANCHETÁ, anchetez, vb. I. Tranz. A supune unei cercetări amănunțite; a face o anchetă. – Din anchetă. DOOM
anchetá (a ~) vb., ind. prez. 3 ancheteáză
anchetare
ANCHETÁ, anchetez, vb. I. Tranz. A supune unei cercetări amănunțite; a face o anchetă. – Din anchetă. DOOM
anchetá (a ~) vb., ind. prez. 3 ancheteáză
anchetare
ANCHETÁRE s. f. Acțiunea de a ancheta. – V. ancheta. DOOM
anchetáre s. f., g.-d. art. anchetắrii
anchetarea
ANCHETÁRE s. f. Acțiunea de a ancheta. – V. ancheta. DOOM
anchetáre s. f., g.-d. art. anchetắrii
anchetară
ANCHETÁ, anchetez, vb. I. Tranz. A supune unei cercetări amănunțite; a face o anchetă. – Din anchetă. DOOM
anchetá (a ~) vb., ind. prez. 3 ancheteáză
anchetarăm
ANCHETÁ, anchetez, vb. I. Tranz. A supune unei cercetări amănunțite; a face o anchetă. – Din anchetă. DOOM
anchetá (a ~) vb., ind. prez. 3 ancheteáză
anchetarăți
ANCHETÁ, anchetez, vb. I. Tranz. A supune unei cercetări amănunțite; a face o anchetă. – Din anchetă. DOOM
anchetá (a ~) vb., ind. prez. 3 ancheteáză
anchetase
ANCHETÁ, anchetez, vb. I. Tranz. A supune unei cercetări amănunțite; a face o anchetă. – Din anchetă. DOOM
anchetá (a ~) vb., ind. prez. 3 ancheteáză
anchetasem
ANCHETÁ, anchetez, vb. I. Tranz. A supune unei cercetări amănunțite; a face o anchetă. – Din anchetă. DOOM
anchetá (a ~) vb., ind. prez. 3 ancheteáză
anchetaseră
ANCHETÁ, anchetez, vb. I. Tranz. A supune unei cercetări amănunțite; a face o anchetă. – Din anchetă. DOOM
anchetá (a ~) vb., ind. prez. 3 ancheteáză
anchetaserăm
ANCHETÁ, anchetez, vb. I. Tranz. A supune unei cercetări amănunțite; a face o anchetă. – Din anchetă. DOOM
anchetá (a ~) vb., ind. prez. 3 ancheteáză
anchetaserăți
ANCHETÁ, anchetez, vb. I. Tranz. A supune unei cercetări amănunțite; a face o anchetă. – Din anchetă. DOOM
anchetá (a ~) vb., ind. prez. 3 ancheteáză
anchetaseși
ANCHETÁ, anchetez, vb. I. Tranz. A supune unei cercetări amănunțite; a face o anchetă. – Din anchetă. DOOM
anchetá (a ~) vb., ind. prez. 3 ancheteáză
anchetaseți
ANCHETÁ, anchetez, vb. I. Tranz. A supune unei cercetări amănunțite; a face o anchetă. – Din anchetă. DOOM
anchetá (a ~) vb., ind. prez. 3 ancheteáză
anchetat
ANCHETÁ, anchetez, vb. I. Tranz. A supune unei cercetări amănunțite; a face o anchetă. – Din anchetă. DOOM
anchetá (a ~) vb., ind. prez. 3 ancheteáză
anchetat
ANCHETÁ, anchetez, vb. I. Tranz. A supune unei cercetări amănunțite; a face o anchetă. – Din anchetă.
anchetatoare
ANCHETATÓR, -OÁRE, anchetatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face o anchetă. – Ancheta + suf. -tor. DOOM
anchetatór s. m., pl. anchetatóri
anchetatoarea
ANCHETATÓR, -OÁRE, anchetatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face o anchetă. – Ancheta + suf. -tor. DOOM
anchetatór s. m., pl. anchetatóri
anchetatoarei
ANCHETATÓR, -OÁRE, anchetatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face o anchetă. – Ancheta + suf. -tor. DOOM
anchetatór s. m., pl. anchetatóri
anchetatoarele
ANCHETATÓR, -OÁRE, anchetatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face o anchetă. – Ancheta + suf. -tor. DOOM
anchetatór s. m., pl. anchetatóri
anchetatoarelor
ANCHETATÓR, -OÁRE, anchetatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face o anchetă. – Ancheta + suf. -tor. DOOM
anchetatór s. m., pl. anchetatóri
anchetator
ANCHETATÓR, -OÁRE, anchetatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face o anchetă. – Ancheta + suf. -tor. DOOM
anchetatór s. m., pl. anchetatóri
anchetatori
ANCHETATÓR, -OÁRE, anchetatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face o anchetă. – Ancheta + suf. -tor. DOOM
anchetatór s. m., pl. anchetatóri
anchetatorii
ANCHETATÓR, -OÁRE, anchetatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face o anchetă. – Ancheta + suf. -tor. DOOM
anchetatór s. m., pl. anchetatóri
anchetatorilor
ANCHETATÓR, -OÁRE, anchetatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face o anchetă. – Ancheta + suf. -tor. DOOM
anchetatór s. m., pl. anchetatóri
anchetatorul
ANCHETATÓR, -OÁRE, anchetatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face o anchetă. – Ancheta + suf. -tor. DOOM
anchetatór s. m., pl. anchetatóri
anchetatorului
ANCHETATÓR, -OÁRE, anchetatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face o anchetă. – Ancheta + suf. -tor. DOOM
anchetatór s. m., pl. anchetatóri
anchetau
ANCHETÁ, anchetez, vb. I. Tranz. A supune unei cercetări amănunțite; a face o anchetă. – Din anchetă. DOOM
anchetá (a ~) vb., ind. prez. 3 ancheteáză
anchetași
ANCHETÁ, anchetez, vb. I. Tranz. A supune unei cercetări amănunțite; a face o anchetă. – Din anchetă. DOOM
anchetá (a ~) vb., ind. prez. 3 ancheteáză
anchetați
ANCHETÁ, anchetez, vb. I. Tranz. A supune unei cercetări amănunțite; a face o anchetă. – Din anchetă. DOOM
anchetá (a ~) vb., ind. prez. 3 ancheteáză
anchete
ANCHÉTĂ, anchete, s. f. 1. Cercetare ordonată sau făcută de un organ de stat pentru strângerea dovezilor privitoare la o faptă ilegală și stabilirea răspunderii. 2. Cercetare efectuată pe bază de chestionare a unor fenomene sociale, lingvistice etc.; p. ext. gen publicistic în care se prezintă rezultatele unor asemenea cercetări. – Din fr. enquête. DOOM
anchétă s. f., g.-d. art. anchétei; pl. anchéte
anchetează
ANCHETÁ, anchetez, vb. I. Tranz. A supune unei cercetări amănunțite; a face o anchetă. – Din anchetă. DOOM
anchetá (a ~) vb., ind. prez. 3 ancheteáză
anchetei
ANCHÉTĂ, anchete, s. f. 1. Cercetare ordonată sau făcută de un organ de stat pentru strângerea dovezilor privitoare la o faptă ilegală și stabilirea răspunderii. 2. Cercetare efectuată pe bază de chestionare a unor fenomene sociale, lingvistice etc.; p. ext. gen publicistic în care se prezintă rezultatele unor asemenea cercetări. – Din fr. enquête. DOOM
anchétă s. f., g.-d. art. anchétei; pl. anchéte
anchetele
ANCHÉTĂ, anchete, s. f. 1. Cercetare ordonată sau făcută de un organ de stat pentru strângerea dovezilor privitoare la o faptă ilegală și stabilirea răspunderii. 2. Cercetare efectuată pe bază de chestionare a unor fenomene sociale, lingvistice etc.; p. ext. gen publicistic în care se prezintă rezultatele unor asemenea cercetări. – Din fr. enquête. DOOM
anchétă s. f., g.-d. art. anchétei; pl. anchéte
anchetelor
ANCHÉTĂ, anchete, s. f. 1. Cercetare ordonată sau făcută de un organ de stat pentru strângerea dovezilor privitoare la o faptă ilegală și stabilirea răspunderii. 2. Cercetare efectuată pe bază de chestionare a unor fenomene sociale, lingvistice etc.; p. ext. gen publicistic în care se prezintă rezultatele unor asemenea cercetări. – Din fr. enquête. DOOM
anchétă s. f., g.-d. art. anchétei; pl. anchéte
anchetez
ANCHETÁ, anchetez, vb. I. Tranz. A supune unei cercetări amănunțite; a face o anchetă. – Din anchetă. DOOM
anchetá (a ~) vb., ind. prez. 3 ancheteáză
ancheteze
ANCHETÁ, anchetez, vb. I. Tranz. A supune unei cercetări amănunțite; a face o anchetă. – Din anchetă. DOOM
anchetá (a ~) vb., ind. prez. 3 ancheteáză
anchetezi
ANCHETÁ, anchetez, vb. I. Tranz. A supune unei cercetări amănunțite; a face o anchetă. – Din anchetă. DOOM
anchetá (a ~) vb., ind. prez. 3 ancheteáză
anchetor
ANCHETÓR s.m. (Rar) Anchetator. [< fr. enquêteur].
anchetând
ANCHETÁ, anchetez, vb. I. Tranz. A supune unei cercetări amănunțite; a face o anchetă. – Din anchetă. DOOM
anchetá (a ~) vb., ind. prez. 3 ancheteáză
anchetînd
ANCHETÁ, anchetez, vb. I. Tranz. A supune unei cercetări amănunțite; a face o anchetă. – Din anchetă. DOOM
anchetá (a ~) vb., ind. prez. 3 ancheteáză
anchetări
ANCHETÁRE s. f. Acțiunea de a ancheta. – V. ancheta. DOOM
anchetáre s. f., g.-d. art. anchetắrii
anchetării
ANCHETÁRE s. f. Acțiunea de a ancheta. – V. ancheta. DOOM
anchetáre s. f., g.-d. art. anchetắrii
anchetările
ANCHETÁRE s. f. Acțiunea de a ancheta. – V. ancheta. DOOM
anchetáre s. f., g.-d. art. anchetắrii
anchetărilor
ANCHETÁRE s. f. Acțiunea de a ancheta. – V. ancheta. DOOM
anchetáre s. f., g.-d. art. anchetắrii
anchilo
ANCHILO- Element prim de compunere savantă care semnifică „înțepenire”. [< fr. ankylo-, cf. gr. ankylos – încovoiat].
anchiloblefaron
ANCHILOBLEFARÓN s.n. Aderență completă a pleoapelor globului ocular. [< fr. ankyloblépharon, cf. gr. ankylos – încovoiat, blepharon – pleoapă].
anchilocheilie
ANCHILOCHEILÍE s.f. Unire anormală a buzelor. [Gen. -iei. / < fr. ankylocheilie, cf. gr. ankylos – încovoiat, cheilos – buză].
anchilochelie
ANCHILOCHEILÍE s.f. Unire anormală a buzelor. [Gen. -iei. / < fr. ankylocheilie, cf. gr. ankylos – încovoiat, cheilos – buză].
anchiloglosie
ANCHILOGLOSÍE s.f. Aderență a limbii la gingii sau la peretele bucal. [Gen. -iei / cf. fr. ankyloglosse < gr. ankylos – încovoiat, glossa – limbă].
anchilostom
ANCHILOSTÓM, anchilostomi, s. m. Vierme intestinal care perforează vasele de sânge din intestin (Ankilostoma duodenale). – Din fr. ankylostome. DOOM
!anchilostóm (-los-tom/-lo-stom) s. m., pl. anchilostómi
anchilostomi
ANCHILOSTÓM, anchilostomi, s. m. Vierme intestinal care perforează vasele de sânge din intestin (Ankilostoma duodenale). – Din fr. ankylostome. DOOM
!anchilostóm (-los-tom/-lo-stom) s. m., pl. anchilostómi
anchilostomiaza
ANCHILOSTOMIÁZĂ, anchilostomiaze, s. f. Boală parazitară, întâlnită în special în zonele calde și în regiunile miniere, provocată de viermele anchilostom, caracterizată prin inflamarea mucoasei intestinale și prin pierderea hemoglobinei. [Pr.: -mi-a-] – Din fr. ankylostomiase. DOOM
anchilostomiáză (-los-to-mi-a-/-lo-sto-) s. f., g.-d. art. anchilostomiázei, pl. anchilostomiáze
anchilostomiaze
ANCHILOSTOMIÁZĂ, anchilostomiaze, s. f. Boală parazitară, întâlnită în special în zonele calde și în regiunile miniere, provocată de viermele anchilostom, caracterizată prin inflamarea mucoasei intestinale și prin pierderea hemoglobinei. [Pr.: -mi-a-] – Din fr. ankylostomiase. DOOM
anchilostomiáză (-los-to-mi-a-/-lo-sto-) s. f., g.-d. art. anchilostomiázei, pl. anchilostomiáze
anchilostomiazei
ANCHILOSTOMIÁZĂ, anchilostomiaze, s. f. Boală parazitară, întâlnită în special în zonele calde și în regiunile miniere, provocată de viermele anchilostom, caracterizată prin inflamarea mucoasei intestinale și prin pierderea hemoglobinei. [Pr.: -mi-a-] – Din fr. ankylostomiase. DOOM
anchilostomiáză (-los-to-mi-a-/-lo-sto-) s. f., g.-d. art. anchilostomiázei, pl. anchilostomiáze
anchilostomiazele
ANCHILOSTOMIÁZĂ, anchilostomiaze, s. f. Boală parazitară, întâlnită în special în zonele calde și în regiunile miniere, provocată de viermele anchilostom, caracterizată prin inflamarea mucoasei intestinale și prin pierderea hemoglobinei. [Pr.: -mi-a-] – Din fr. ankylostomiase. DOOM
anchilostomiáză (-los-to-mi-a-/-lo-sto-) s. f., g.-d. art. anchilostomiázei, pl. anchilostomiáze
anchilostomiazelor
ANCHILOSTOMIÁZĂ, anchilostomiaze, s. f. Boală parazitară, întâlnită în special în zonele calde și în regiunile miniere, provocată de viermele anchilostom, caracterizată prin inflamarea mucoasei intestinale și prin pierderea hemoglobinei. [Pr.: -mi-a-] – Din fr. ankylostomiase. DOOM
anchilostomiáză (-los-to-mi-a-/-lo-sto-) s. f., g.-d. art. anchilostomiázei, pl. anchilostomiáze
anchilostomii
ANCHILOSTÓM, anchilostomi, s. m. Vierme intestinal care perforează vasele de sânge din intestin (Ankilostoma duodenale). – Din fr. ankylostome. DOOM
!anchilostóm (-los-tom/-lo-stom) s. m., pl. anchilostómi
anchilostomilor
ANCHILOSTÓM, anchilostomi, s. m. Vierme intestinal care perforează vasele de sânge din intestin (Ankilostoma duodenale). – Din fr. ankylostome. DOOM
!anchilostóm (-los-tom/-lo-stom) s. m., pl. anchilostómi
anchilostomul
ANCHILOSTÓM, anchilostomi, s. m. Vierme intestinal care perforează vasele de sânge din intestin (Ankilostoma duodenale). – Din fr. ankylostome. DOOM
!anchilostóm (-los-tom/-lo-stom) s. m., pl. anchilostómi
anchilostomului
ANCHILOSTÓM, anchilostomi, s. m. Vierme intestinal care perforează vasele de sânge din intestin (Ankilostoma duodenale). – Din fr. ankylostome. DOOM
!anchilostóm (-los-tom/-lo-stom) s. m., pl. anchilostómi
anchiloza
ANCHILOZÁ, anchilozez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a căpăta o anchiloză. ♦ Refl. Fig. A deveni sclav al rutinei, căpătând deprinderi de lucru mecanice. – Din fr. ankyloser. DOOM
anchilozá (a ~) vb., ind. prez. 3 anchilozeáză
anchiloza
ANCHILÓZĂ, anchiloze, s. f. Suprimare parțială sau totală a mișcărilor într-o articulație; înțepenire a unei articulații. – Din fr. ankylose. DOOM
anchilóză s. f., g.-d. art. anchilózei; pl. anchilóze
anchilozai
ANCHILOZÁ, anchilozez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a căpăta o anchiloză. ♦ Refl. Fig. A deveni sclav al rutinei, căpătând deprinderi de lucru mecanice. – Din fr. ankyloser. DOOM
anchilozá (a ~) vb., ind. prez. 3 anchilozeáză
anchilozam
ANCHILOZÁ, anchilozez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a căpăta o anchiloză. ♦ Refl. Fig. A deveni sclav al rutinei, căpătând deprinderi de lucru mecanice. – Din fr. ankyloser. DOOM
anchilozá (a ~) vb., ind. prez. 3 anchilozeáză
anchilozare
ANCHILOZÁ, anchilozez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a căpăta o anchiloză. ♦ Refl. Fig. A deveni sclav al rutinei, căpătând deprinderi de lucru mecanice. – Din fr. ankyloser. DOOM
anchilozá (a ~) vb., ind. prez. 3 anchilozeáză
anchilozare
ANCHILOZÁRE, anchilozări, s. f. Faptul de a (se) anchiloza. – V. anchiloza. DOOM
anchilozáre s. f., g.-d. art. anchilozắrii; pl. anchilozắri
anchilozarea
ANCHILOZÁRE, anchilozări, s. f. Faptul de a (se) anchiloza. – V. anchiloza. DOOM
anchilozáre s. f., g.-d. art. anchilozắrii; pl. anchilozắri
anchilozară
ANCHILOZÁ, anchilozez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a căpăta o anchiloză. ♦ Refl. Fig. A deveni sclav al rutinei, căpătând deprinderi de lucru mecanice. – Din fr. ankyloser. DOOM
anchilozá (a ~) vb., ind. prez. 3 anchilozeáză
anchilozarăm
ANCHILOZÁ, anchilozez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a căpăta o anchiloză. ♦ Refl. Fig. A deveni sclav al rutinei, căpătând deprinderi de lucru mecanice. – Din fr. ankyloser. DOOM
anchilozá (a ~) vb., ind. prez. 3 anchilozeáză
anchilozarăți
ANCHILOZÁ, anchilozez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a căpăta o anchiloză. ♦ Refl. Fig. A deveni sclav al rutinei, căpătând deprinderi de lucru mecanice. – Din fr. ankyloser. DOOM
anchilozá (a ~) vb., ind. prez. 3 anchilozeáză
anchilozase
ANCHILOZÁ, anchilozez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a căpăta o anchiloză. ♦ Refl. Fig. A deveni sclav al rutinei, căpătând deprinderi de lucru mecanice. – Din fr. ankyloser. DOOM
anchilozá (a ~) vb., ind. prez. 3 anchilozeáză
anchilozasem
ANCHILOZÁ, anchilozez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a căpăta o anchiloză. ♦ Refl. Fig. A deveni sclav al rutinei, căpătând deprinderi de lucru mecanice. – Din fr. ankyloser. DOOM
anchilozá (a ~) vb., ind. prez. 3 anchilozeáză
anchilozaseră
ANCHILOZÁ, anchilozez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a căpăta o anchiloză. ♦ Refl. Fig. A deveni sclav al rutinei, căpătând deprinderi de lucru mecanice. – Din fr. ankyloser. DOOM
anchilozá (a ~) vb., ind. prez. 3 anchilozeáză
anchilozaserăm
ANCHILOZÁ, anchilozez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a căpăta o anchiloză. ♦ Refl. Fig. A deveni sclav al rutinei, căpătând deprinderi de lucru mecanice. – Din fr. ankyloser. DOOM
anchilozá (a ~) vb., ind. prez. 3 anchilozeáză
anchilozaserăți
ANCHILOZÁ, anchilozez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a căpăta o anchiloză. ♦ Refl. Fig. A deveni sclav al rutinei, căpătând deprinderi de lucru mecanice. – Din fr. ankyloser. DOOM
anchilozá (a ~) vb., ind. prez. 3 anchilozeáză
anchilozaseși
ANCHILOZÁ, anchilozez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a căpăta o anchiloză. ♦ Refl. Fig. A deveni sclav al rutinei, căpătând deprinderi de lucru mecanice. – Din fr. ankyloser. DOOM
anchilozá (a ~) vb., ind. prez. 3 anchilozeáză
anchilozaseți
ANCHILOZÁ, anchilozez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a căpăta o anchiloză. ♦ Refl. Fig. A deveni sclav al rutinei, căpătând deprinderi de lucru mecanice. – Din fr. ankyloser. DOOM
anchilozá (a ~) vb., ind. prez. 3 anchilozeáză
anchilozat
ANCHILOZÁ, anchilozez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a căpăta o anchiloză. ♦ Refl. Fig. A deveni sclav al rutinei, căpătând deprinderi de lucru mecanice. – Din fr. ankyloser. DOOM
anchilozá (a ~) vb., ind. prez. 3 anchilozeáză
anchilozat
ANCHILOZÁT, -Ă, anchilozați, -te, adj. (Adesea fig.) Care suferă de anchiloză. – V. anchiloza. DOOM
anchilozát adj. m., pl. anchilozáți; f. anchilozátă, pl. anchilozáte
anchilozata
ANCHILOZÁT, -Ă, anchilozați, -te, adj. (Adesea fig.) Care suferă de anchiloză. – V. anchiloza. DOOM
anchilozát adj. m., pl. anchilozáți; f. anchilozátă, pl. anchilozáte
anchilozate
ANCHILOZÁT, -Ă, anchilozați, -te, adj. (Adesea fig.) Care suferă de anchiloză. – V. anchiloza. DOOM
anchilozát adj. m., pl. anchilozáți; f. anchilozátă, pl. anchilozáte
anchilozatei
ANCHILOZÁT, -Ă, anchilozați, -te, adj. (Adesea fig.) Care suferă de anchiloză. – V. anchiloza. DOOM
anchilozát adj. m., pl. anchilozáți; f. anchilozátă, pl. anchilozáte
anchilozatele
ANCHILOZÁT, -Ă, anchilozați, -te, adj. (Adesea fig.) Care suferă de anchiloză. – V. anchiloza. DOOM
anchilozát adj. m., pl. anchilozáți; f. anchilozátă, pl. anchilozáte
anchilozatelor
ANCHILOZÁT, -Ă, anchilozați, -te, adj. (Adesea fig.) Care suferă de anchiloză. – V. anchiloza. DOOM
anchilozát adj. m., pl. anchilozáți; f. anchilozátă, pl. anchilozáte
anchilozatul
ANCHILOZÁT, -Ă, anchilozați, -te, adj. (Adesea fig.) Care suferă de anchiloză. – V. anchiloza. DOOM
anchilozát adj. m., pl. anchilozáți; f. anchilozátă, pl. anchilozáte
anchilozatului
ANCHILOZÁT, -Ă, anchilozați, -te, adj. (Adesea fig.) Care suferă de anchiloză. – V. anchiloza. DOOM
anchilozát adj. m., pl. anchilozáți; f. anchilozátă, pl. anchilozáte
anchilozau
ANCHILOZÁ, anchilozez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a căpăta o anchiloză. ♦ Refl. Fig. A deveni sclav al rutinei, căpătând deprinderi de lucru mecanice. – Din fr. ankyloser. DOOM
anchilozá (a ~) vb., ind. prez. 3 anchilozeáză
anchilozași
ANCHILOZÁ, anchilozez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a căpăta o anchiloză. ♦ Refl. Fig. A deveni sclav al rutinei, căpătând deprinderi de lucru mecanice. – Din fr. ankyloser. DOOM
anchilozá (a ~) vb., ind. prez. 3 anchilozeáză
anchilozați
ANCHILOZÁ, anchilozez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a căpăta o anchiloză. ♦ Refl. Fig. A deveni sclav al rutinei, căpătând deprinderi de lucru mecanice. – Din fr. ankyloser. DOOM
anchilozá (a ~) vb., ind. prez. 3 anchilozeáză
anchilozați
ANCHILOZÁT, -Ă, anchilozați, -te, adj. (Adesea fig.) Care suferă de anchiloză. – V. anchiloza. DOOM
anchilozát adj. m., pl. anchilozáți; f. anchilozátă, pl. anchilozáte
anchilozații
ANCHILOZÁT, -Ă, anchilozați, -te, adj. (Adesea fig.) Care suferă de anchiloză. – V. anchiloza. DOOM
anchilozát adj. m., pl. anchilozáți; f. anchilozátă, pl. anchilozáte
anchilozaților
ANCHILOZÁT, -Ă, anchilozați, -te, adj. (Adesea fig.) Care suferă de anchiloză. – V. anchiloza. DOOM
anchilozát adj. m., pl. anchilozáți; f. anchilozátă, pl. anchilozáte
anchiloze
ANCHILÓZĂ, anchiloze, s. f. Suprimare parțială sau totală a mișcărilor într-o articulație; înțepenire a unei articulații. – Din fr. ankylose. DOOM
anchilóză s. f., g.-d. art. anchilózei; pl. anchilóze
anchilozează
ANCHILOZÁ, anchilozez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a căpăta o anchiloză. ♦ Refl. Fig. A deveni sclav al rutinei, căpătând deprinderi de lucru mecanice. – Din fr. ankyloser. DOOM
anchilozá (a ~) vb., ind. prez. 3 anchilozeáză
anchilozei
ANCHILÓZĂ, anchiloze, s. f. Suprimare parțială sau totală a mișcărilor într-o articulație; înțepenire a unei articulații. – Din fr. ankylose. DOOM
anchilóză s. f., g.-d. art. anchilózei; pl. anchilóze
anchilozele
ANCHILÓZĂ, anchiloze, s. f. Suprimare parțială sau totală a mișcărilor într-o articulație; înțepenire a unei articulații. – Din fr. ankylose. DOOM
anchilóză s. f., g.-d. art. anchilózei; pl. anchilóze
anchilozelor
ANCHILÓZĂ, anchiloze, s. f. Suprimare parțială sau totală a mișcărilor într-o articulație; înțepenire a unei articulații. – Din fr. ankylose. DOOM
anchilóză s. f., g.-d. art. anchilózei; pl. anchilóze
anchilozez
ANCHILOZÁ, anchilozez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a căpăta o anchiloză. ♦ Refl. Fig. A deveni sclav al rutinei, căpătând deprinderi de lucru mecanice. – Din fr. ankyloser. DOOM
anchilozá (a ~) vb., ind. prez. 3 anchilozeáză
anchilozeze
ANCHILOZÁ, anchilozez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a căpăta o anchiloză. ♦ Refl. Fig. A deveni sclav al rutinei, căpătând deprinderi de lucru mecanice. – Din fr. ankyloser. DOOM
anchilozá (a ~) vb., ind. prez. 3 anchilozeáză
anchilozezi
ANCHILOZÁ, anchilozez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a căpăta o anchiloză. ♦ Refl. Fig. A deveni sclav al rutinei, căpătând deprinderi de lucru mecanice. – Din fr. ankyloser. DOOM
anchilozá (a ~) vb., ind. prez. 3 anchilozeáză
anchilozând
ANCHILOZÁ, anchilozez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a căpăta o anchiloză. ♦ Refl. Fig. A deveni sclav al rutinei, căpătând deprinderi de lucru mecanice. – Din fr. ankyloser. DOOM
anchilozá (a ~) vb., ind. prez. 3 anchilozeáză
anchilozînd
ANCHILOZÁ, anchilozez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a căpăta o anchiloză. ♦ Refl. Fig. A deveni sclav al rutinei, căpătând deprinderi de lucru mecanice. – Din fr. ankyloser. DOOM
anchilozá (a ~) vb., ind. prez. 3 anchilozeáză
anchilozări
ANCHILOZÁRE, anchilozări, s. f. Faptul de a (se) anchiloza. – V. anchiloza. DOOM
anchilozáre s. f., g.-d. art. anchilozắrii; pl. anchilozắri
anchilozării
ANCHILOZÁRE, anchilozări, s. f. Faptul de a (se) anchiloza. – V. anchiloza. DOOM
anchilozáre s. f., g.-d. art. anchilozắrii; pl. anchilozắri
anchilozările
ANCHILOZÁRE, anchilozări, s. f. Faptul de a (se) anchiloza. – V. anchiloza. DOOM
anchilozáre s. f., g.-d. art. anchilozắrii; pl. anchilozắri
anchilozărilor
ANCHILOZÁRE, anchilozări, s. f. Faptul de a (se) anchiloza. – V. anchiloza. DOOM
anchilozáre s. f., g.-d. art. anchilozắrii; pl. anchilozắri
anchise
Anchise = Anchises.
anchises
Anchises, fiul lui Capys și al lui Themis. Înzestrat cu o frumusețe extraordinară, el a cîștigat dragostea Aphroditei, cu care a avut un fiu, pe Aeneas (v. și Aeneas). Mai tîrziu însă, la un ospăț, el s-a lăudat că fiul său are drept mamă o zeiță și a fost, ca pedeapsă, fulgerat de Zeus, rămînînd orb (după alții șchiop) pentru tot restul vieții. Copilul a fost încredințat nimfelor, care l-au crescut pe muntele Ida, și a fost educat de centaurul Chiron. Cînd Troia a fost distrusă și incendiată, Aeneas l-a luat cu sine în pribegie pe bătrînul său tată, care pe atunci avea optzeci de ani. Anchises a murit la scurt timp după sosirea lui Aeneas în Sicilia și a fost înmormîntat pe muntele Eryx.
anchisiades
Anchisiades, denumire purtată de Aeneas, ca fiu al lui Anchises.
anchisiadul
Anchisiadul = Anchisiades.
anchusa
MIRÚȚĂ, miruțe, s. f. Plantă erbacee cu peri aspri și țepoși, cu flori purpurii sau violete (Anchusa officinalis). – Cf. mieriu1.
ancia
ÁNCIE, ancii, s. f. Mică lamă elastică (de metal, de lemn sau de trestie) fixată în muștiucul unui instrument de suflat pentru a produce sunete sau pentru a le intensifica. – Din it. ancia. DOOM
áncie (-ci-e) s. f., art. áncia (-ci-a), g.-d. art. ánciei; pl. áncii, art. ánciile (-ci-i-)
ancie
ÁNCIE, ancii, s. f. Mică lamă elastică (de metal, de lemn sau de trestie) fixată în muștiucul unui instrument de suflat pentru a produce sunete sau pentru a le intensifica. – Din it. ancia. DOOM
áncie (-ci-e) s. f., art. áncia (-ci-a), g.-d. art. ánciei; pl. áncii, art. ánciile (-ci-i-)
anciei
ÁNCIE, ancii, s. f. Mică lamă elastică (de metal, de lemn sau de trestie) fixată în muștiucul unui instrument de suflat pentru a produce sunete sau pentru a le intensifica. – Din it. ancia. DOOM
áncie (-ci-e) s. f., art. áncia (-ci-a), g.-d. art. ánciei; pl. áncii, art. ánciile (-ci-i-)
ancii
ÁNCIE, ancii, s. f. Mică lamă elastică (de metal, de lemn sau de trestie) fixată în muștiucul unui instrument de suflat pentru a produce sunete sau pentru a le intensifica. – Din it. ancia. DOOM
áncie (-ci-e) s. f., art. áncia (-ci-a), g.-d. art. ánciei; pl. áncii, art. ánciile (-ci-i-)
anciile
ÁNCIE, ancii, s. f. Mică lamă elastică (de metal, de lemn sau de trestie) fixată în muștiucul unui instrument de suflat pentru a produce sunete sau pentru a le intensifica. – Din it. ancia. DOOM
áncie (-ci-e) s. f., art. áncia (-ci-a), g.-d. art. ánciei; pl. áncii, art. ánciile (-ci-i-)
anciilor
ÁNCIE, ancii, s. f. Mică lamă elastică (de metal, de lemn sau de trestie) fixată în muștiucul unui instrument de suflat pentru a produce sunete sau pentru a le intensifica. – Din it. ancia. DOOM
áncie (-ci-e) s. f., art. áncia (-ci-a), g.-d. art. ánciei; pl. áncii, art. ánciile (-ci-i-)
ancilar
ANCILÁR, -Ă, ancilari, -e, adj. (Livr.) Referitor la slugi; p. ext. subordonat; umil. – Din fr. ancillaire.
ancilara
ANCILÁR, -Ă, ancilari, -e, adj. (Livr.) Referitor la slugi; p. ext. subordonat; umil. – Din fr. ancillaire.
ancilare
ANCILÁR, -Ă, ancilari, -e, adj. (Livr.) Referitor la slugi; p. ext. subordonat; umil. – Din fr. ancillaire.
ancilarei
ANCILÁR, -Ă, ancilari, -e, adj. (Livr.) Referitor la slugi; p. ext. subordonat; umil. – Din fr. ancillaire.
ancilarele
ANCILÁR, -Ă, ancilari, -e, adj. (Livr.) Referitor la slugi; p. ext. subordonat; umil. – Din fr. ancillaire.
ancilarelor
ANCILÁR, -Ă, ancilari, -e, adj. (Livr.) Referitor la slugi; p. ext. subordonat; umil. – Din fr. ancillaire.
ancilari
ANCILÁR, -Ă, ancilari, -e, adj. (Livr.) Referitor la slugi; p. ext. subordonat; umil. – Din fr. ancillaire.
ancilarii
ANCILÁR, -Ă, ancilari, -e, adj. (Livr.) Referitor la slugi; p. ext. subordonat; umil. – Din fr. ancillaire.
ancilarilor
ANCILÁR, -Ă, ancilari, -e, adj. (Livr.) Referitor la slugi; p. ext. subordonat; umil. – Din fr. ancillaire.
ancilarul
ANCILÁR, -Ă, ancilari, -e, adj. (Livr.) Referitor la slugi; p. ext. subordonat; umil. – Din fr. ancillaire.
ancilarului
ANCILÁR, -Ă, ancilari, -e, adj. (Livr.) Referitor la slugi; p. ext. subordonat; umil. – Din fr. ancillaire.
ancile
Ancile, scut sacru căzut din cer în timpul domniei lui Numa și de care se spunea că ar fi depins destinele Romei. Pentru a nu fi furat, Numa a poruncit să se făurească alte unsprezece scuturi identice – dintre care el însuși cu mare greutate îl putea deosebi pe cel adevărat – și le-a pus în templul Vestei pe toate, dîndu-le în paza a doisprezece preoți, numiți Salii. În fiecare an, la 1 martie, aceștia ieșeau într-o procesiune solemnă închinată zeului Mars, purtînd scuturile, cu care înconjurau zidurile Romei.
anclanșa
ANCLANȘÁ, anclanșez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A angrena un mecanism în vederea declanșării; a transmite o mișcare unei piese. ♦ A închide un circuit electric într-un releu printr-un dispozitiv (electro)mecanic. – Din fr. enclencher. DOOM
anclanșá (a ~) vb., ind. prez. 3 anclanșeáză, 1 pl. anclanșăm; conj. prez. 3 să anclanșéze; ger. anclanșấnd
anclanșai
ANCLANȘÁ, anclanșez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A angrena un mecanism în vederea declanșării; a transmite o mișcare unei piese. ♦ A închide un circuit electric într-un releu printr-un dispozitiv (electro)mecanic. – Din fr. enclencher. DOOM
anclanșá (a ~) vb., ind. prez. 3 anclanșeáză, 1 pl. anclanșăm; conj. prez. 3 să anclanșéze; ger. anclanșấnd
anclanșam
ANCLANȘÁ, anclanșez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A angrena un mecanism în vederea declanșării; a transmite o mișcare unei piese. ♦ A închide un circuit electric într-un releu printr-un dispozitiv (electro)mecanic. – Din fr. enclencher. DOOM
anclanșá (a ~) vb., ind. prez. 3 anclanșeáză, 1 pl. anclanșăm; conj. prez. 3 să anclanșéze; ger. anclanșấnd
anclanșare
ANCLANȘÁ, anclanșez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A angrena un mecanism în vederea declanșării; a transmite o mișcare unei piese. ♦ A închide un circuit electric într-un releu printr-un dispozitiv (electro)mecanic. – Din fr. enclencher. DOOM
anclanșá (a ~) vb., ind. prez. 3 anclanșeáză, 1 pl. anclanșăm; conj. prez. 3 să anclanșéze; ger. anclanșấnd
anclanșare
ANCLANȘÁRE, s. f. Acțiunea de a anclanșa și rezultatul ei. – V. anclanșa. DOOM
anclanșáre s. f., g.-d. art. anclanșắrii
anclanșarea
ANCLANȘÁRE, s. f. Acțiunea de a anclanșa și rezultatul ei. – V. anclanșa. DOOM
anclanșáre s. f., g.-d. art. anclanșắrii
anclanșară
ANCLANȘÁ, anclanșez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A angrena un mecanism în vederea declanșării; a transmite o mișcare unei piese. ♦ A închide un circuit electric într-un releu printr-un dispozitiv (electro)mecanic. – Din fr. enclencher. DOOM
anclanșá (a ~) vb., ind. prez. 3 anclanșeáză, 1 pl. anclanșăm; conj. prez. 3 să anclanșéze; ger. anclanșấnd
anclanșarăm
ANCLANȘÁ, anclanșez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A angrena un mecanism în vederea declanșării; a transmite o mișcare unei piese. ♦ A închide un circuit electric într-un releu printr-un dispozitiv (electro)mecanic. – Din fr. enclencher. DOOM
anclanșá (a ~) vb., ind. prez. 3 anclanșeáză, 1 pl. anclanșăm; conj. prez. 3 să anclanșéze; ger. anclanșấnd
anclanșarăți
ANCLANȘÁ, anclanșez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A angrena un mecanism în vederea declanșării; a transmite o mișcare unei piese. ♦ A închide un circuit electric într-un releu printr-un dispozitiv (electro)mecanic. – Din fr. enclencher. DOOM
anclanșá (a ~) vb., ind. prez. 3 anclanșeáză, 1 pl. anclanșăm; conj. prez. 3 să anclanșéze; ger. anclanșấnd
anclanșase
ANCLANȘÁ, anclanșez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A angrena un mecanism în vederea declanșării; a transmite o mișcare unei piese. ♦ A închide un circuit electric într-un releu printr-un dispozitiv (electro)mecanic. – Din fr. enclencher. DOOM
anclanșá (a ~) vb., ind. prez. 3 anclanșeáză, 1 pl. anclanșăm; conj. prez. 3 să anclanșéze; ger. anclanșấnd
anclanșasem
ANCLANȘÁ, anclanșez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A angrena un mecanism în vederea declanșării; a transmite o mișcare unei piese. ♦ A închide un circuit electric într-un releu printr-un dispozitiv (electro)mecanic. – Din fr. enclencher. DOOM
anclanșá (a ~) vb., ind. prez. 3 anclanșeáză, 1 pl. anclanșăm; conj. prez. 3 să anclanșéze; ger. anclanșấnd
anclanșaseră
ANCLANȘÁ, anclanșez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A angrena un mecanism în vederea declanșării; a transmite o mișcare unei piese. ♦ A închide un circuit electric într-un releu printr-un dispozitiv (electro)mecanic. – Din fr. enclencher. DOOM
anclanșá (a ~) vb., ind. prez. 3 anclanșeáză, 1 pl. anclanșăm; conj. prez. 3 să anclanșéze; ger. anclanșấnd
anclanșaserăm
ANCLANȘÁ, anclanșez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A angrena un mecanism în vederea declanșării; a transmite o mișcare unei piese. ♦ A închide un circuit electric într-un releu printr-un dispozitiv (electro)mecanic. – Din fr. enclencher. DOOM
anclanșá (a ~) vb., ind. prez. 3 anclanșeáză, 1 pl. anclanșăm; conj. prez. 3 să anclanșéze; ger. anclanșấnd
anclanșaserăți
ANCLANȘÁ, anclanșez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A angrena un mecanism în vederea declanșării; a transmite o mișcare unei piese. ♦ A închide un circuit electric într-un releu printr-un dispozitiv (electro)mecanic. – Din fr. enclencher. DOOM
anclanșá (a ~) vb., ind. prez. 3 anclanșeáză, 1 pl. anclanșăm; conj. prez. 3 să anclanșéze; ger. anclanșấnd
anclanșaseși
ANCLANȘÁ, anclanșez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A angrena un mecanism în vederea declanșării; a transmite o mișcare unei piese. ♦ A închide un circuit electric într-un releu printr-un dispozitiv (electro)mecanic. – Din fr. enclencher. DOOM
anclanșá (a ~) vb., ind. prez. 3 anclanșeáză, 1 pl. anclanșăm; conj. prez. 3 să anclanșéze; ger. anclanșấnd
anclanșaseți
ANCLANȘÁ, anclanșez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A angrena un mecanism în vederea declanșării; a transmite o mișcare unei piese. ♦ A închide un circuit electric într-un releu printr-un dispozitiv (electro)mecanic. – Din fr. enclencher. DOOM
anclanșá (a ~) vb., ind. prez. 3 anclanșeáză, 1 pl. anclanșăm; conj. prez. 3 să anclanșéze; ger. anclanșấnd
anclanșat
ANCLANȘÁ, anclanșez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A angrena un mecanism în vederea declanșării; a transmite o mișcare unei piese. ♦ A închide un circuit electric într-un releu printr-un dispozitiv (electro)mecanic. – Din fr. enclencher. DOOM
anclanșá (a ~) vb., ind. prez. 3 anclanșeáză, 1 pl. anclanșăm; conj. prez. 3 să anclanșéze; ger. anclanșấnd
anclanșat
ANCLANȘÁT, -Ă, anclanșați, -te, adj. (Despre mecanisme) Angrenat în vederea declanșării. – V. anclanșa.
anclanșau
ANCLANȘÁ, anclanșez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A angrena un mecanism în vederea declanșării; a transmite o mișcare unei piese. ♦ A închide un circuit electric într-un releu printr-un dispozitiv (electro)mecanic. – Din fr. enclencher. DOOM
anclanșá (a ~) vb., ind. prez. 3 anclanșeáză, 1 pl. anclanșăm; conj. prez. 3 să anclanșéze; ger. anclanșấnd
anclanșași
ANCLANȘÁ, anclanșez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A angrena un mecanism în vederea declanșării; a transmite o mișcare unei piese. ♦ A închide un circuit electric într-un releu printr-un dispozitiv (electro)mecanic. – Din fr. enclencher. DOOM
anclanșá (a ~) vb., ind. prez. 3 anclanșeáză, 1 pl. anclanșăm; conj. prez. 3 să anclanșéze; ger. anclanșấnd
anclanșați
ANCLANȘÁ, anclanșez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A angrena un mecanism în vederea declanșării; a transmite o mișcare unei piese. ♦ A închide un circuit electric într-un releu printr-un dispozitiv (electro)mecanic. – Din fr. enclencher. DOOM
anclanșá (a ~) vb., ind. prez. 3 anclanșeáză, 1 pl. anclanșăm; conj. prez. 3 să anclanșéze; ger. anclanșấnd
anclanșează
ANCLANȘÁ, anclanșez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A angrena un mecanism în vederea declanșării; a transmite o mișcare unei piese. ♦ A închide un circuit electric într-un releu printr-un dispozitiv (electro)mecanic. – Din fr. enclencher. DOOM
anclanșá (a ~) vb., ind. prez. 3 anclanșeáză, 1 pl. anclanșăm; conj. prez. 3 să anclanșéze; ger. anclanșấnd
anclanșez
ANCLANȘÁ, anclanșez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A angrena un mecanism în vederea declanșării; a transmite o mișcare unei piese. ♦ A închide un circuit electric într-un releu printr-un dispozitiv (electro)mecanic. – Din fr. enclencher. DOOM
anclanșá (a ~) vb., ind. prez. 3 anclanșeáză, 1 pl. anclanșăm; conj. prez. 3 să anclanșéze; ger. anclanșấnd
anclanșeze
ANCLANȘÁ, anclanșez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A angrena un mecanism în vederea declanșării; a transmite o mișcare unei piese. ♦ A închide un circuit electric într-un releu printr-un dispozitiv (electro)mecanic. – Din fr. enclencher. DOOM
anclanșá (a ~) vb., ind. prez. 3 anclanșeáză, 1 pl. anclanșăm; conj. prez. 3 să anclanșéze; ger. anclanșấnd
anclanșezi
ANCLANȘÁ, anclanșez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A angrena un mecanism în vederea declanșării; a transmite o mișcare unei piese. ♦ A închide un circuit electric într-un releu printr-un dispozitiv (electro)mecanic. – Din fr. enclencher. DOOM
anclanșá (a ~) vb., ind. prez. 3 anclanșeáză, 1 pl. anclanșăm; conj. prez. 3 să anclanșéze; ger. anclanșấnd
anclanșând
ANCLANȘÁ, anclanșez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A angrena un mecanism în vederea declanșării; a transmite o mișcare unei piese. ♦ A închide un circuit electric într-un releu printr-un dispozitiv (electro)mecanic. – Din fr. enclencher. DOOM
anclanșá (a ~) vb., ind. prez. 3 anclanșeáză, 1 pl. anclanșăm; conj. prez. 3 să anclanșéze; ger. anclanșấnd
anclanșînd
ANCLANȘÁ, anclanșez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A angrena un mecanism în vederea declanșării; a transmite o mișcare unei piese. ♦ A închide un circuit electric într-un releu printr-un dispozitiv (electro)mecanic. – Din fr. enclencher. DOOM
anclanșá (a ~) vb., ind. prez. 3 anclanșeáză, 1 pl. anclanșăm; conj. prez. 3 să anclanșéze; ger. anclanșấnd
anclanșări
ANCLANȘÁRE, s. f. Acțiunea de a anclanșa și rezultatul ei. – V. anclanșa. DOOM
anclanșáre s. f., g.-d. art. anclanșắrii
anclanșării
ANCLANȘÁRE, s. f. Acțiunea de a anclanșa și rezultatul ei. – V. anclanșa. DOOM
anclanșáre s. f., g.-d. art. anclanșắrii
anclanșările
ANCLANȘÁRE, s. f. Acțiunea de a anclanșa și rezultatul ei. – V. anclanșa. DOOM
anclanșáre s. f., g.-d. art. anclanșắrii
anclanșărilor
ANCLANȘÁRE, s. f. Acțiunea de a anclanșa și rezultatul ei. – V. anclanșa. DOOM
anclanșáre s. f., g.-d. art. anclanșắrii
anclavă
ENCLÁVĂ, enclave, s. f. 1. Fragmente de roci de altă natură înglobate în masa rocilor eruptive. 2. Teritoriu de mici dimensiuni având o populație puțin numeroasă, aflat în apropierea graniței dintre două state, în interiorul unuia, dar aparținând celuilalt. 3. Situare geografică a unui stat sau teritoriu înconjurat total de spațiul altui stat. – Din fr. enclave. DOOM
enclávă s. f., g.-d. art. enclávei; pl. encláve
ancola
ANCOLÁ, ancolez, vb. I. Tranz. (Rar) A încleia (2). – Din fr. encoller. DOOM
ancolá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 ancoleáză
ancolai
ANCOLÁ, ancolez, vb. I. Tranz. (Rar) A încleia (2). – Din fr. encoller. DOOM
ancolá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 ancoleáză
ancolaj
ANCOLÁJ s.n. (franțuzism) Ancolare, încleiere. [< fr. encollage].
ancolaje
ANCOLÁJ s.n. (franțuzism) Ancolare, încleiere. [< fr. encollage].
ancolajele
ANCOLÁJ s.n. (franțuzism) Ancolare, încleiere. [< fr. encollage].
ancolajelor
ANCOLÁJ s.n. (franțuzism) Ancolare, încleiere. [< fr. encollage].
ancolajul
ANCOLÁJ s.n. (franțuzism) Ancolare, încleiere. [< fr. encollage].
ancolajului
ANCOLÁJ s.n. (franțuzism) Ancolare, încleiere. [< fr. encollage].
ancolam
ANCOLÁ, ancolez, vb. I. Tranz. (Rar) A încleia (2). – Din fr. encoller. DOOM
ancolá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 ancoleáză
ancolare
ANCOLÁ, ancolez, vb. I. Tranz. (Rar) A încleia (2). – Din fr. encoller. DOOM
ancolá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 ancoleáză
ancolare
ANCOLÁRE, ancolări, s. f. (Rar) Încleiere. – V. ancola. DOOM
ancoláre (rar) s. f., g.-d. art. ancolắrii; pl. ancolắri
ancolarea
ANCOLÁRE, ancolări, s. f. (Rar) Încleiere. – V. ancola. DOOM
ancoláre (rar) s. f., g.-d. art. ancolắrii; pl. ancolắri
ancolară
ANCOLÁ, ancolez, vb. I. Tranz. (Rar) A încleia (2). – Din fr. encoller. DOOM
ancolá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 ancoleáză
ancolarăm
ANCOLÁ, ancolez, vb. I. Tranz. (Rar) A încleia (2). – Din fr. encoller. DOOM
ancolá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 ancoleáză
ancolarăți
ANCOLÁ, ancolez, vb. I. Tranz. (Rar) A încleia (2). – Din fr. encoller. DOOM
ancolá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 ancoleáză
ancolase
ANCOLÁ, ancolez, vb. I. Tranz. (Rar) A încleia (2). – Din fr. encoller. DOOM
ancolá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 ancoleáză
ancolasem
ANCOLÁ, ancolez, vb. I. Tranz. (Rar) A încleia (2). – Din fr. encoller. DOOM
ancolá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 ancoleáză
ancolaseră
ANCOLÁ, ancolez, vb. I. Tranz. (Rar) A încleia (2). – Din fr. encoller. DOOM
ancolá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 ancoleáză
ancolaserăm
ANCOLÁ, ancolez, vb. I. Tranz. (Rar) A încleia (2). – Din fr. encoller. DOOM
ancolá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 ancoleáză
ancolaserăți
ANCOLÁ, ancolez, vb. I. Tranz. (Rar) A încleia (2). – Din fr. encoller. DOOM
ancolá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 ancoleáză
ancolaseși
ANCOLÁ, ancolez, vb. I. Tranz. (Rar) A încleia (2). – Din fr. encoller. DOOM
ancolá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 ancoleáză
ancolaseți
ANCOLÁ, ancolez, vb. I. Tranz. (Rar) A încleia (2). – Din fr. encoller. DOOM
ancolá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 ancoleáză
ancolat
ANCOLÁ, ancolez, vb. I. Tranz. (Rar) A încleia (2). – Din fr. encoller. DOOM
ancolá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 ancoleáză
ancolat
ANCOLÁ, ancolez, vb. I. Tranz. (Rar) A încleia. – Din fr. encoller.
ancolau
ANCOLÁ, ancolez, vb. I. Tranz. (Rar) A încleia (2). – Din fr. encoller. DOOM
ancolá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 ancoleáză
ancolași
ANCOLÁ, ancolez, vb. I. Tranz. (Rar) A încleia (2). – Din fr. encoller. DOOM
ancolá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 ancoleáză
ancolați
ANCOLÁ, ancolez, vb. I. Tranz. (Rar) A încleia (2). – Din fr. encoller. DOOM
ancolá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 ancoleáză
ancolează
ANCOLÁ, ancolez, vb. I. Tranz. (Rar) A încleia (2). – Din fr. encoller. DOOM
ancolá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 ancoleáză
ancolez
ANCOLÁ, ancolez, vb. I. Tranz. (Rar) A încleia (2). – Din fr. encoller. DOOM
ancolá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 ancoleáză
ancoleze
ANCOLÁ, ancolez, vb. I. Tranz. (Rar) A încleia (2). – Din fr. encoller. DOOM
ancolá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 ancoleáză
ancolezi
ANCOLÁ, ancolez, vb. I. Tranz. (Rar) A încleia (2). – Din fr. encoller. DOOM
ancolá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 ancoleáză
ancolură
ANCOLÚRĂ s.f. (Liv.) Gîtul calului. [Pron. -liu. / < fr. encolure].
ancolând
ANCOLÁ, ancolez, vb. I. Tranz. (Rar) A încleia (2). – Din fr. encoller. DOOM
ancolá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 ancoleáză
ancolînd
ANCOLÁ, ancolez, vb. I. Tranz. (Rar) A încleia (2). – Din fr. encoller. DOOM
ancolá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 ancoleáză
ancolări
ANCOLÁRE, ancolări, s. f. (Rar) Încleiere. – V. ancola. DOOM
ancoláre (rar) s. f., g.-d. art. ancolắrii; pl. ancolắri
ancolării
ANCOLÁRE, ancolări, s. f. (Rar) Încleiere. – V. ancola. DOOM
ancoláre (rar) s. f., g.-d. art. ancolắrii; pl. ancolắri
ancolările
ANCOLÁRE, ancolări, s. f. (Rar) Încleiere. – V. ancola. DOOM
ancoláre (rar) s. f., g.-d. art. ancolắrii; pl. ancolắri
ancolărilor
ANCOLÁRE, ancolări, s. f. (Rar) Încleiere. – V. ancola. DOOM
ancoláre (rar) s. f., g.-d. art. ancolắrii; pl. ancolắri
ancombrament
ANCOMBRAMÉNT, ancombramente, s. n. Spațiu necesar pentru montarea, așezarea etc. a unui utilaj, a unui obiect etc. – Din fr. encombrement. DOOM
ancombramént s. n., pl. ancombraménte
ancombramente
ANCOMBRAMÉNT, ancombramente, s. n. Spațiu necesar pentru montarea, așezarea etc. a unui utilaj, a unui obiect etc. – Din fr. encombrement. DOOM
ancombramént s. n., pl. ancombraménte
ancombramentele
ANCOMBRAMÉNT, ancombramente, s. n. Spațiu necesar pentru montarea, așezarea etc. a unui utilaj, a unui obiect etc. – Din fr. encombrement. DOOM
ancombramént s. n., pl. ancombraménte
ancombramentelor
ANCOMBRAMÉNT, ancombramente, s. n. Spațiu necesar pentru montarea, așezarea etc. a unui utilaj, a unui obiect etc. – Din fr. encombrement. DOOM
ancombramént s. n., pl. ancombraménte
ancombramentul
ANCOMBRAMÉNT, ancombramente, s. n. Spațiu necesar pentru montarea, așezarea etc. a unui utilaj, a unui obiect etc. – Din fr. encombrement. DOOM
ancombramént s. n., pl. ancombraménte
ancombramentului
ANCOMBRAMÉNT, ancombramente, s. n. Spațiu necesar pentru montarea, așezarea etc. a unui utilaj, a unui obiect etc. – Din fr. encombrement. DOOM
ancombramént s. n., pl. ancombraménte
ancombrant
ANCOMBRÁNT, -Ă adj. (franțuzism) Care încurcă (trecerea); incomod, neplăcut, plicticos. [< fr. encombrant].
ancombranta
ANCOMBRÁNT, -Ă adj. (franțuzism) Care încurcă (trecerea); incomod, neplăcut, plicticos. [< fr. encombrant].
ancombrante
ANCOMBRÁNT, -Ă adj. (franțuzism) Care încurcă (trecerea); incomod, neplăcut, plicticos. [< fr. encombrant].
ancombrantei
ANCOMBRÁNT, -Ă adj. (franțuzism) Care încurcă (trecerea); incomod, neplăcut, plicticos. [< fr. encombrant].
ancombrantele
ANCOMBRÁNT, -Ă adj. (franțuzism) Care încurcă (trecerea); incomod, neplăcut, plicticos. [< fr. encombrant].
ancombrantelor
ANCOMBRÁNT, -Ă adj. (franțuzism) Care încurcă (trecerea); incomod, neplăcut, plicticos. [< fr. encombrant].
ancombrantul
ANCOMBRÁNT, -Ă adj. (franțuzism) Care încurcă (trecerea); incomod, neplăcut, plicticos. [< fr. encombrant].
ancombrantului
ANCOMBRÁNT, -Ă adj. (franțuzism) Care încurcă (trecerea); incomod, neplăcut, plicticos. [< fr. encombrant].
ancombranți
ANCOMBRÁNT, -Ă adj. (franțuzism) Care încurcă (trecerea); incomod, neplăcut, plicticos. [< fr. encombrant].
ancombranții
ANCOMBRÁNT, -Ă adj. (franțuzism) Care încurcă (trecerea); incomod, neplăcut, plicticos. [< fr. encombrant].
ancombranților
ANCOMBRÁNT, -Ă adj. (franțuzism) Care încurcă (trecerea); incomod, neplăcut, plicticos. [< fr. encombrant].
ancona
ANCÓNĂ s.f. (Arhit.) 1. Consolă care susține cornișa. 2. Masă așezată în altar, sculptată sau pictată. ♦ Nișă sau cornișă unde este așezată această masă. [< fr. ancon, it. ancona].
ancone
ANCÓNĂ s.f. (Arhit.) 1. Consolă care susține cornișa. 2. Masă așezată în altar, sculptată sau pictată. ♦ Nișă sau cornișă unde este așezată această masă. [< fr. ancon, it. ancona].
anconei
ANCÓNĂ s.f. (Arhit.) 1. Consolă care susține cornișa. 2. Masă așezată în altar, sculptată sau pictată. ♦ Nișă sau cornișă unde este așezată această masă. [< fr. ancon, it. ancona].
anconele
ANCÓNĂ s.f. (Arhit.) 1. Consolă care susține cornișa. 2. Masă așezată în altar, sculptată sau pictată. ♦ Nișă sau cornișă unde este așezată această masă. [< fr. ancon, it. ancona].
anconelor
ANCÓNĂ s.f. (Arhit.) 1. Consolă care susține cornișa. 2. Masă așezată în altar, sculptată sau pictată. ♦ Nișă sau cornișă unde este așezată această masă. [< fr. ancon, it. ancona].
ancora
ANCORÁ, ancorez, vb. I. Tranz. 1. A fixa o navă sau un corp plutitor de fundul apei cu ajutorul unei ancore; p. ext. a se opri, a ajunge (definitiv) undeva. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) fixa. 2. A lega un sistem tehnic de un alt sistem tehnic sau de pământ (pentru a împiedica deplasarea sau răsturnarea lui). – Din ancoră. DOOM
ancorá (a ~) vb., ind. prez. 3 ancoreáză
ancora
ANCORĂ, ancore, s. f. 1. Piesă grea de metal cu brațele ca niște gheare, care se coboară cu un lanț, o frânghie sau o parâmă de pe o navă în fundul apei, unde se agață pentru a ține nava în loc. ◊ Expr. A arunca ancora = a ancora; a se opri. A ridica ancora = a pleca în călătorie (cu o navă). 2. Bară (de metal) în formă de T sau de X care împiedică un zid să se dărâme. ♦ Cablu care fixează stâlpi, coșuri înalte de fabrică. – Din it., lat. ancora. DOOM
áncoră s. f., g.-d. art. áncorei; pl. áncore
ancorai
ANCORÁ, ancorez, vb. I. Tranz. 1. A fixa o navă sau un corp plutitor de fundul apei cu ajutorul unei ancore; p. ext. a se opri, a ajunge (definitiv) undeva. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) fixa. 2. A lega un sistem tehnic de un alt sistem tehnic sau de pământ (pentru a împiedica deplasarea sau răsturnarea lui). – Din ancoră. DOOM
ancorá (a ~) vb., ind. prez. 3 ancoreáză
ancoraj
ANCORÁJ, ancoraje, s. n. 1. Ancorare. 2. Loc unde se ancorează. 3. Ansamblu de piese care servește la ancorare. ♦ Sistem de cabluri, sfori etc. prin care se fixează un stâlp, o construcție înaltă etc. – Ancoră + suf. -aj (după fr. ancrage, it. ancoraggio). DOOM
ancoráj s. n., pl. ancoráje
ancoraje
ANCORÁJ, ancoraje, s. n. 1. Ancorare. 2. Loc unde se ancorează. 3. Ansamblu de piese care servește la ancorare. ♦ Sistem de cabluri, sfori etc. prin care se fixează un stâlp, o construcție înaltă etc. – Ancoră + suf. -aj (după fr. ancrage, it. ancoraggio). DOOM
ancoráj s. n., pl. ancoráje
ancorajele
ANCORÁJ, ancoraje, s. n. 1. Ancorare. 2. Loc unde se ancorează. 3. Ansamblu de piese care servește la ancorare. ♦ Sistem de cabluri, sfori etc. prin care se fixează un stâlp, o construcție înaltă etc. – Ancoră + suf. -aj (după fr. ancrage, it. ancoraggio). DOOM
ancoráj s. n., pl. ancoráje
ancorajelor
ANCORÁJ, ancoraje, s. n. 1. Ancorare. 2. Loc unde se ancorează. 3. Ansamblu de piese care servește la ancorare. ♦ Sistem de cabluri, sfori etc. prin care se fixează un stâlp, o construcție înaltă etc. – Ancoră + suf. -aj (după fr. ancrage, it. ancoraggio). DOOM
ancoráj s. n., pl. ancoráje
ancorajul
ANCORÁJ, ancoraje, s. n. 1. Ancorare. 2. Loc unde se ancorează. 3. Ansamblu de piese care servește la ancorare. ♦ Sistem de cabluri, sfori etc. prin care se fixează un stâlp, o construcție înaltă etc. – Ancoră + suf. -aj (după fr. ancrage, it. ancoraggio). DOOM
ancoráj s. n., pl. ancoráje
ancorajului
ANCORÁJ, ancoraje, s. n. 1. Ancorare. 2. Loc unde se ancorează. 3. Ansamblu de piese care servește la ancorare. ♦ Sistem de cabluri, sfori etc. prin care se fixează un stâlp, o construcție înaltă etc. – Ancoră + suf. -aj (după fr. ancrage, it. ancoraggio). DOOM
ancoráj s. n., pl. ancoráje
ancoram
ANCORÁ, ancorez, vb. I. Tranz. 1. A fixa o navă sau un corp plutitor de fundul apei cu ajutorul unei ancore; p. ext. a se opri, a ajunge (definitiv) undeva. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) fixa. 2. A lega un sistem tehnic de un alt sistem tehnic sau de pământ (pentru a împiedica deplasarea sau răsturnarea lui). – Din ancoră. DOOM
ancorá (a ~) vb., ind. prez. 3 ancoreáză
ancorare
ANCORÁ, ancorez, vb. I. Tranz. 1. A fixa o navă sau un corp plutitor de fundul apei cu ajutorul unei ancore; p. ext. a se opri, a ajunge (definitiv) undeva. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) fixa. 2. A lega un sistem tehnic de un alt sistem tehnic sau de pământ (pentru a împiedica deplasarea sau răsturnarea lui). – Din ancoră. DOOM
ancorá (a ~) vb., ind. prez. 3 ancoreáză
ancorare
ANCORÁRE, ancorări, s. f. Acțiunea de a (se) ancora; ancoraj (1). – V. ancora. DOOM
ancoráre s. f., g.-d. art. ancorắrii; pl. ancorắri
ancorarea
ANCORÁRE, ancorări, s. f. Acțiunea de a (se) ancora; ancoraj (1). – V. ancora. DOOM
ancoráre s. f., g.-d. art. ancorắrii; pl. ancorắri
ancorară
ANCORÁ, ancorez, vb. I. Tranz. 1. A fixa o navă sau un corp plutitor de fundul apei cu ajutorul unei ancore; p. ext. a se opri, a ajunge (definitiv) undeva. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) fixa. 2. A lega un sistem tehnic de un alt sistem tehnic sau de pământ (pentru a împiedica deplasarea sau răsturnarea lui). – Din ancoră. DOOM
ancorá (a ~) vb., ind. prez. 3 ancoreáză
ancorarăm
ANCORÁ, ancorez, vb. I. Tranz. 1. A fixa o navă sau un corp plutitor de fundul apei cu ajutorul unei ancore; p. ext. a se opri, a ajunge (definitiv) undeva. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) fixa. 2. A lega un sistem tehnic de un alt sistem tehnic sau de pământ (pentru a împiedica deplasarea sau răsturnarea lui). – Din ancoră. DOOM
ancorá (a ~) vb., ind. prez. 3 ancoreáză
ancorarăți
ANCORÁ, ancorez, vb. I. Tranz. 1. A fixa o navă sau un corp plutitor de fundul apei cu ajutorul unei ancore; p. ext. a se opri, a ajunge (definitiv) undeva. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) fixa. 2. A lega un sistem tehnic de un alt sistem tehnic sau de pământ (pentru a împiedica deplasarea sau răsturnarea lui). – Din ancoră. DOOM
ancorá (a ~) vb., ind. prez. 3 ancoreáză
ancorase
ANCORÁ, ancorez, vb. I. Tranz. 1. A fixa o navă sau un corp plutitor de fundul apei cu ajutorul unei ancore; p. ext. a se opri, a ajunge (definitiv) undeva. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) fixa. 2. A lega un sistem tehnic de un alt sistem tehnic sau de pământ (pentru a împiedica deplasarea sau răsturnarea lui). – Din ancoră. DOOM
ancorá (a ~) vb., ind. prez. 3 ancoreáză
ancorasem
ANCORÁ, ancorez, vb. I. Tranz. 1. A fixa o navă sau un corp plutitor de fundul apei cu ajutorul unei ancore; p. ext. a se opri, a ajunge (definitiv) undeva. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) fixa. 2. A lega un sistem tehnic de un alt sistem tehnic sau de pământ (pentru a împiedica deplasarea sau răsturnarea lui). – Din ancoră. DOOM
ancorá (a ~) vb., ind. prez. 3 ancoreáză
ancoraseră
ANCORÁ, ancorez, vb. I. Tranz. 1. A fixa o navă sau un corp plutitor de fundul apei cu ajutorul unei ancore; p. ext. a se opri, a ajunge (definitiv) undeva. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) fixa. 2. A lega un sistem tehnic de un alt sistem tehnic sau de pământ (pentru a împiedica deplasarea sau răsturnarea lui). – Din ancoră. DOOM
ancorá (a ~) vb., ind. prez. 3 ancoreáză
ancoraserăm
ANCORÁ, ancorez, vb. I. Tranz. 1. A fixa o navă sau un corp plutitor de fundul apei cu ajutorul unei ancore; p. ext. a se opri, a ajunge (definitiv) undeva. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) fixa. 2. A lega un sistem tehnic de un alt sistem tehnic sau de pământ (pentru a împiedica deplasarea sau răsturnarea lui). – Din ancoră. DOOM
ancorá (a ~) vb., ind. prez. 3 ancoreáză
ancoraserăți
ANCORÁ, ancorez, vb. I. Tranz. 1. A fixa o navă sau un corp plutitor de fundul apei cu ajutorul unei ancore; p. ext. a se opri, a ajunge (definitiv) undeva. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) fixa. 2. A lega un sistem tehnic de un alt sistem tehnic sau de pământ (pentru a împiedica deplasarea sau răsturnarea lui). – Din ancoră. DOOM
ancorá (a ~) vb., ind. prez. 3 ancoreáză
ancoraseși
ANCORÁ, ancorez, vb. I. Tranz. 1. A fixa o navă sau un corp plutitor de fundul apei cu ajutorul unei ancore; p. ext. a se opri, a ajunge (definitiv) undeva. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) fixa. 2. A lega un sistem tehnic de un alt sistem tehnic sau de pământ (pentru a împiedica deplasarea sau răsturnarea lui). – Din ancoră. DOOM
ancorá (a ~) vb., ind. prez. 3 ancoreáză
ancoraseți
ANCORÁ, ancorez, vb. I. Tranz. 1. A fixa o navă sau un corp plutitor de fundul apei cu ajutorul unei ancore; p. ext. a se opri, a ajunge (definitiv) undeva. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) fixa. 2. A lega un sistem tehnic de un alt sistem tehnic sau de pământ (pentru a împiedica deplasarea sau răsturnarea lui). – Din ancoră. DOOM
ancorá (a ~) vb., ind. prez. 3 ancoreáză
ancorat
ANCORÁ, ancorez, vb. I. Tranz. 1. A fixa o navă sau un corp plutitor de fundul apei cu ajutorul unei ancore; p. ext. a se opri, a ajunge (definitiv) undeva. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) fixa. 2. A lega un sistem tehnic de un alt sistem tehnic sau de pământ (pentru a împiedica deplasarea sau răsturnarea lui). – Din ancoră. DOOM
ancorá (a ~) vb., ind. prez. 3 ancoreáză
ancorat
ANCORÁ, ancorez, vb. I. 1. Intranz. A fixa o navă sau un corp plutitor de fundul apei cu ajutorul unei ancore; p. ext. a se opri, a ajunge (definitiv) undeva. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) fixa. 2. Tranz. A lega un sistem tehnic de un alt sistem tehnic sau de pământ (pentru a împiedica deplasarea sau răsturnarea lui). – Din ancoră.
ancoratoare
ANCORATÓR, ancoratoare, s. n. Dispozitiv folosit la navele cu vele pentru coborârea ancorei (1). – Ancora + suf. -tor. DOOM
ancoratór s. n., pl. ancoratoáre
ancoratoarele
ANCORATÓR, ancoratoare, s. n. Dispozitiv folosit la navele cu vele pentru coborârea ancorei (1). – Ancora + suf. -tor. DOOM
ancoratór s. n., pl. ancoratoáre
ancoratoarelor
ANCORATÓR, ancoratoare, s. n. Dispozitiv folosit la navele cu vele pentru coborârea ancorei (1). – Ancora + suf. -tor. DOOM
ancoratór s. n., pl. ancoratoáre
ancorator
ANCORATÓR, ancoratoare, s. n. Dispozitiv folosit la navele cu vele pentru coborârea ancorei (1). – Ancora + suf. -tor. DOOM
ancoratór s. n., pl. ancoratoáre
ancoratorul
ANCORATÓR, ancoratoare, s. n. Dispozitiv folosit la navele cu vele pentru coborârea ancorei (1). – Ancora + suf. -tor. DOOM
ancoratór s. n., pl. ancoratoáre
ancoratorului
ANCORATÓR, ancoratoare, s. n. Dispozitiv folosit la navele cu vele pentru coborârea ancorei (1). – Ancora + suf. -tor. DOOM
ancoratór s. n., pl. ancoratoáre
ancorau
ANCORÁ, ancorez, vb. I. Tranz. 1. A fixa o navă sau un corp plutitor de fundul apei cu ajutorul unei ancore; p. ext. a se opri, a ajunge (definitiv) undeva. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) fixa. 2. A lega un sistem tehnic de un alt sistem tehnic sau de pământ (pentru a împiedica deplasarea sau răsturnarea lui). – Din ancoră. DOOM
ancorá (a ~) vb., ind. prez. 3 ancoreáză
ancorași
ANCORÁ, ancorez, vb. I. Tranz. 1. A fixa o navă sau un corp plutitor de fundul apei cu ajutorul unei ancore; p. ext. a se opri, a ajunge (definitiv) undeva. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) fixa. 2. A lega un sistem tehnic de un alt sistem tehnic sau de pământ (pentru a împiedica deplasarea sau răsturnarea lui). – Din ancoră. DOOM
ancorá (a ~) vb., ind. prez. 3 ancoreáză
ancorați
ANCORÁ, ancorez, vb. I. Tranz. 1. A fixa o navă sau un corp plutitor de fundul apei cu ajutorul unei ancore; p. ext. a se opri, a ajunge (definitiv) undeva. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) fixa. 2. A lega un sistem tehnic de un alt sistem tehnic sau de pământ (pentru a împiedica deplasarea sau răsturnarea lui). – Din ancoră. DOOM
ancorá (a ~) vb., ind. prez. 3 ancoreáză
ancore
ANCORĂ, ancore, s. f. 1. Piesă grea de metal cu brațele ca niște gheare, care se coboară cu un lanț, o frânghie sau o parâmă de pe o navă în fundul apei, unde se agață pentru a ține nava în loc. ◊ Expr. A arunca ancora = a ancora; a se opri. A ridica ancora = a pleca în călătorie (cu o navă). 2. Bară (de metal) în formă de T sau de X care împiedică un zid să se dărâme. ♦ Cablu care fixează stâlpi, coșuri înalte de fabrică. – Din it., lat. ancora. DOOM
áncoră s. f., g.-d. art. áncorei; pl. áncore
ancorează
ANCORÁ, ancorez, vb. I. Tranz. 1. A fixa o navă sau un corp plutitor de fundul apei cu ajutorul unei ancore; p. ext. a se opri, a ajunge (definitiv) undeva. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) fixa. 2. A lega un sistem tehnic de un alt sistem tehnic sau de pământ (pentru a împiedica deplasarea sau răsturnarea lui). – Din ancoră. DOOM
ancorá (a ~) vb., ind. prez. 3 ancoreáză
ancorei
ANCORĂ, ancore, s. f. 1. Piesă grea de metal cu brațele ca niște gheare, care se coboară cu un lanț, o frânghie sau o parâmă de pe o navă în fundul apei, unde se agață pentru a ține nava în loc. ◊ Expr. A arunca ancora = a ancora; a se opri. A ridica ancora = a pleca în călătorie (cu o navă). 2. Bară (de metal) în formă de T sau de X care împiedică un zid să se dărâme. ♦ Cablu care fixează stâlpi, coșuri înalte de fabrică. – Din it., lat. ancora. DOOM
áncoră s. f., g.-d. art. áncorei; pl. áncore
ancorele
ANCORĂ, ancore, s. f. 1. Piesă grea de metal cu brațele ca niște gheare, care se coboară cu un lanț, o frânghie sau o parâmă de pe o navă în fundul apei, unde se agață pentru a ține nava în loc. ◊ Expr. A arunca ancora = a ancora; a se opri. A ridica ancora = a pleca în călătorie (cu o navă). 2. Bară (de metal) în formă de T sau de X care împiedică un zid să se dărâme. ♦ Cablu care fixează stâlpi, coșuri înalte de fabrică. – Din it., lat. ancora. DOOM
áncoră s. f., g.-d. art. áncorei; pl. áncore
ancorelor
ANCORĂ, ancore, s. f. 1. Piesă grea de metal cu brațele ca niște gheare, care se coboară cu un lanț, o frânghie sau o parâmă de pe o navă în fundul apei, unde se agață pentru a ține nava în loc. ◊ Expr. A arunca ancora = a ancora; a se opri. A ridica ancora = a pleca în călătorie (cu o navă). 2. Bară (de metal) în formă de T sau de X care împiedică un zid să se dărâme. ♦ Cablu care fixează stâlpi, coșuri înalte de fabrică. – Din it., lat. ancora. DOOM
áncoră s. f., g.-d. art. áncorei; pl. áncore
ancorez
ANCORÁ, ancorez, vb. I. Tranz. 1. A fixa o navă sau un corp plutitor de fundul apei cu ajutorul unei ancore; p. ext. a se opri, a ajunge (definitiv) undeva. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) fixa. 2. A lega un sistem tehnic de un alt sistem tehnic sau de pământ (pentru a împiedica deplasarea sau răsturnarea lui). – Din ancoră. DOOM
ancorá (a ~) vb., ind. prez. 3 ancoreáză
ancoreze
ANCORÁ, ancorez, vb. I. Tranz. 1. A fixa o navă sau un corp plutitor de fundul apei cu ajutorul unei ancore; p. ext. a se opri, a ajunge (definitiv) undeva. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) fixa. 2. A lega un sistem tehnic de un alt sistem tehnic sau de pământ (pentru a împiedica deplasarea sau răsturnarea lui). – Din ancoră. DOOM
ancorá (a ~) vb., ind. prez. 3 ancoreáză
ancorezi
ANCORÁ, ancorez, vb. I. Tranz. 1. A fixa o navă sau un corp plutitor de fundul apei cu ajutorul unei ancore; p. ext. a se opri, a ajunge (definitiv) undeva. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) fixa. 2. A lega un sistem tehnic de un alt sistem tehnic sau de pământ (pentru a împiedica deplasarea sau răsturnarea lui). – Din ancoră. DOOM
ancorá (a ~) vb., ind. prez. 3 ancoreáză
ancorot
ANCORÓT, ancorote, s. n. Ancoră (1) mică folosită la manevrarea ambarcațiunilor ușoare. – Din it. ancorotto. DOOM
ancorót s. n., pl. ancoróte
ancorote
ANCORÓT, ancorote, s. n. Ancoră (1) mică folosită la manevrarea ambarcațiunilor ușoare. – Din it. ancorotto. DOOM
ancorót s. n., pl. ancoróte
ancorotele
ANCORÓT, ancorote, s. n. Ancoră (1) mică folosită la manevrarea ambarcațiunilor ușoare. – Din it. ancorotto. DOOM
ancorót s. n., pl. ancoróte
ancorotelor
ANCORÓT, ancorote, s. n. Ancoră (1) mică folosită la manevrarea ambarcațiunilor ușoare. – Din it. ancorotto. DOOM
ancorót s. n., pl. ancoróte
ancorotul
ANCORÓT, ancorote, s. n. Ancoră (1) mică folosită la manevrarea ambarcațiunilor ușoare. – Din it. ancorotto. DOOM
ancorót s. n., pl. ancoróte
ancorotului
ANCORÓT, ancorote, s. n. Ancoră (1) mică folosită la manevrarea ambarcațiunilor ușoare. – Din it. ancorotto. DOOM
ancorót s. n., pl. ancoróte
ancorând
ANCORÁ, ancorez, vb. I. Tranz. 1. A fixa o navă sau un corp plutitor de fundul apei cu ajutorul unei ancore; p. ext. a se opri, a ajunge (definitiv) undeva. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) fixa. 2. A lega un sistem tehnic de un alt sistem tehnic sau de pământ (pentru a împiedica deplasarea sau răsturnarea lui). – Din ancoră. DOOM
ancorá (a ~) vb., ind. prez. 3 ancoreáză
ancorînd
ANCORÁ, ancorez, vb. I. Tranz. 1. A fixa o navă sau un corp plutitor de fundul apei cu ajutorul unei ancore; p. ext. a se opri, a ajunge (definitiv) undeva. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) fixa. 2. A lega un sistem tehnic de un alt sistem tehnic sau de pământ (pentru a împiedica deplasarea sau răsturnarea lui). – Din ancoră. DOOM
ancorá (a ~) vb., ind. prez. 3 ancoreáză
ancorări
ANCORÁRE, ancorări, s. f. Acțiunea de a (se) ancora; ancoraj (1). – V. ancora. DOOM
ancoráre s. f., g.-d. art. ancorắrii; pl. ancorắri
ancorării
ANCORÁRE, ancorări, s. f. Acțiunea de a (se) ancora; ancoraj (1). – V. ancora. DOOM
ancoráre s. f., g.-d. art. ancorắrii; pl. ancorắri
ancorările
ANCORÁRE, ancorări, s. f. Acțiunea de a (se) ancora; ancoraj (1). – V. ancora. DOOM
ancoráre s. f., g.-d. art. ancorắrii; pl. ancorắri
ancorărilor
ANCORÁRE, ancorări, s. f. Acțiunea de a (se) ancora; ancoraj (1). – V. ancora. DOOM
ancoráre s. f., g.-d. art. ancorắrii; pl. ancorắri
ancoșa
ANCÓȘĂ s. f. 1. (Cin.) Decupare făcută pe marginea peliculei cinematografice pentru a declanșa anumite operații în procesul de developare. 2. (Elt.) Canal făcut într-o piesă metalică pentru a introduce în el conductorii electrici ai unei înfășurări. – Din fr. encoche.
ancoșe
ANCÓȘĂ s. f. 1. (Cin.) Decupare făcută pe marginea peliculei cinematografice pentru a declanșa anumite operații în procesul de developare. 2. (Elt.) Canal făcut într-o piesă metalică pentru a introduce în el conductorii electrici ai unei înfășurări. – Din fr. encoche.
ancoșei
ANCÓȘĂ s. f. 1. (Cin.) Decupare făcută pe marginea peliculei cinematografice pentru a declanșa anumite operații în procesul de developare. 2. (Elt.) Canal făcut într-o piesă metalică pentru a introduce în el conductorii electrici ai unei înfășurări. – Din fr. encoche.
ancrasa
ANCRASÁ, pers. 3 ancrasează, vb. I. Tranz. și refl. (Despre o piesă într-un mecanism, despre un mecanism) A se acoperi de impurități (zgură, ulei, rugină etc.), care împiedică buna funcționare. – Din fr. encrasser. DOOM
ancrasá (a ~) vb., ind. prez. 3 ancraseáză
ancrasai
ANCRASÁ, pers. 3 ancrasează, vb. I. Tranz. și refl. (Despre o piesă într-un mecanism, despre un mecanism) A se acoperi de impurități (zgură, ulei, rugină etc.), care împiedică buna funcționare. – Din fr. encrasser. DOOM
ancrasá (a ~) vb., ind. prez. 3 ancraseáză
ancrasam
ANCRASÁ, pers. 3 ancrasează, vb. I. Tranz. și refl. (Despre o piesă într-un mecanism, despre un mecanism) A se acoperi de impurități (zgură, ulei, rugină etc.), care împiedică buna funcționare. – Din fr. encrasser. DOOM
ancrasá (a ~) vb., ind. prez. 3 ancraseáză
ancrasare
ANCRASÁ, pers. 3 ancrasează, vb. I. Tranz. și refl. (Despre o piesă într-un mecanism, despre un mecanism) A se acoperi de impurități (zgură, ulei, rugină etc.), care împiedică buna funcționare. – Din fr. encrasser. DOOM
ancrasá (a ~) vb., ind. prez. 3 ancraseáză
ancrasare
ANCRASÁRE, ancrasări, s. f. Depunere de praf și de reziduuri pe anumite piese ale unui sistem tehnic, care împiedică funcționarea lor normală. – V. ancrasa. DOOM
ancrasáre s. f., g.-d. art. ancrasắrii; pl. ancrasắri
ancrasarea
ANCRASÁRE, ancrasări, s. f. Depunere de praf și de reziduuri pe anumite piese ale unui sistem tehnic, care împiedică funcționarea lor normală. – V. ancrasa. DOOM
ancrasáre s. f., g.-d. art. ancrasắrii; pl. ancrasắri
ancrasară
ANCRASÁ, pers. 3 ancrasează, vb. I. Tranz. și refl. (Despre o piesă într-un mecanism, despre un mecanism) A se acoperi de impurități (zgură, ulei, rugină etc.), care împiedică buna funcționare. – Din fr. encrasser. DOOM
ancrasá (a ~) vb., ind. prez. 3 ancraseáză
ancrasarăm
ANCRASÁ, pers. 3 ancrasează, vb. I. Tranz. și refl. (Despre o piesă într-un mecanism, despre un mecanism) A se acoperi de impurități (zgură, ulei, rugină etc.), care împiedică buna funcționare. – Din fr. encrasser. DOOM
ancrasá (a ~) vb., ind. prez. 3 ancraseáză
ancrasarăți
ANCRASÁ, pers. 3 ancrasează, vb. I. Tranz. și refl. (Despre o piesă într-un mecanism, despre un mecanism) A se acoperi de impurități (zgură, ulei, rugină etc.), care împiedică buna funcționare. – Din fr. encrasser. DOOM
ancrasá (a ~) vb., ind. prez. 3 ancraseáză
ancrasase
ANCRASÁ, pers. 3 ancrasează, vb. I. Tranz. și refl. (Despre o piesă într-un mecanism, despre un mecanism) A se acoperi de impurități (zgură, ulei, rugină etc.), care împiedică buna funcționare. – Din fr. encrasser. DOOM
ancrasá (a ~) vb., ind. prez. 3 ancraseáză
ancrasasem
ANCRASÁ, pers. 3 ancrasează, vb. I. Tranz. și refl. (Despre o piesă într-un mecanism, despre un mecanism) A se acoperi de impurități (zgură, ulei, rugină etc.), care împiedică buna funcționare. – Din fr. encrasser. DOOM
ancrasá (a ~) vb., ind. prez. 3 ancraseáză
ancrasaseră
ANCRASÁ, pers. 3 ancrasează, vb. I. Tranz. și refl. (Despre o piesă într-un mecanism, despre un mecanism) A se acoperi de impurități (zgură, ulei, rugină etc.), care împiedică buna funcționare. – Din fr. encrasser. DOOM
ancrasá (a ~) vb., ind. prez. 3 ancraseáză
ancrasaserăm
ANCRASÁ, pers. 3 ancrasează, vb. I. Tranz. și refl. (Despre o piesă într-un mecanism, despre un mecanism) A se acoperi de impurități (zgură, ulei, rugină etc.), care împiedică buna funcționare. – Din fr. encrasser. DOOM
ancrasá (a ~) vb., ind. prez. 3 ancraseáză
ancrasaserăți
ANCRASÁ, pers. 3 ancrasează, vb. I. Tranz. și refl. (Despre o piesă într-un mecanism, despre un mecanism) A se acoperi de impurități (zgură, ulei, rugină etc.), care împiedică buna funcționare. – Din fr. encrasser. DOOM
ancrasá (a ~) vb., ind. prez. 3 ancraseáză
ancrasaseși
ANCRASÁ, pers. 3 ancrasează, vb. I. Tranz. și refl. (Despre o piesă într-un mecanism, despre un mecanism) A se acoperi de impurități (zgură, ulei, rugină etc.), care împiedică buna funcționare. – Din fr. encrasser. DOOM
ancrasá (a ~) vb., ind. prez. 3 ancraseáză
ancrasaseți
ANCRASÁ, pers. 3 ancrasează, vb. I. Tranz. și refl. (Despre o piesă într-un mecanism, despre un mecanism) A se acoperi de impurități (zgură, ulei, rugină etc.), care împiedică buna funcționare. – Din fr. encrasser. DOOM
ancrasá (a ~) vb., ind. prez. 3 ancraseáză
ancrasat
ANCRASÁ, pers. 3 ancrasează, vb. I. Tranz. și refl. (Despre o piesă într-un mecanism, despre un mecanism) A se acoperi de impurități (zgură, ulei, rugină etc.), care împiedică buna funcționare. – Din fr. encrasser. DOOM
ancrasá (a ~) vb., ind. prez. 3 ancraseáză
ancrasat
ANCRASÁ, pers. 3 ancrasează, vb. I. Tranz. și refl. (Despre o piesă într-un mecanism, despre un mecanism) A se acoperi de impurități (zgură, ulei, rugină etc.) care împiedică buna funcționare. – Din fr. encrasser.
ancrasau
ANCRASÁ, pers. 3 ancrasează, vb. I. Tranz. și refl. (Despre o piesă într-un mecanism, despre un mecanism) A se acoperi de impurități (zgură, ulei, rugină etc.), care împiedică buna funcționare. – Din fr. encrasser. DOOM
ancrasá (a ~) vb., ind. prez. 3 ancraseáză
ancrasași
ANCRASÁ, pers. 3 ancrasează, vb. I. Tranz. și refl. (Despre o piesă într-un mecanism, despre un mecanism) A se acoperi de impurități (zgură, ulei, rugină etc.), care împiedică buna funcționare. – Din fr. encrasser. DOOM
ancrasá (a ~) vb., ind. prez. 3 ancraseáză
ancrasați
ANCRASÁ, pers. 3 ancrasează, vb. I. Tranz. și refl. (Despre o piesă într-un mecanism, despre un mecanism) A se acoperi de impurități (zgură, ulei, rugină etc.), care împiedică buna funcționare. – Din fr. encrasser. DOOM
ancrasá (a ~) vb., ind. prez. 3 ancraseáză
ancrasează
ANCRASÁ, pers. 3 ancrasează, vb. I. Tranz. și refl. (Despre o piesă într-un mecanism, despre un mecanism) A se acoperi de impurități (zgură, ulei, rugină etc.), care împiedică buna funcționare. – Din fr. encrasser. DOOM
ancrasá (a ~) vb., ind. prez. 3 ancraseáză
ancrasez
ANCRASÁ, pers. 3 ancrasează, vb. I. Tranz. și refl. (Despre o piesă într-un mecanism, despre un mecanism) A se acoperi de impurități (zgură, ulei, rugină etc.), care împiedică buna funcționare. – Din fr. encrasser. DOOM
ancrasá (a ~) vb., ind. prez. 3 ancraseáză
ancraseze
ANCRASÁ, pers. 3 ancrasează, vb. I. Tranz. și refl. (Despre o piesă într-un mecanism, despre un mecanism) A se acoperi de impurități (zgură, ulei, rugină etc.), care împiedică buna funcționare. – Din fr. encrasser. DOOM
ancrasá (a ~) vb., ind. prez. 3 ancraseáză
ancrasezi
ANCRASÁ, pers. 3 ancrasează, vb. I. Tranz. și refl. (Despre o piesă într-un mecanism, despre un mecanism) A se acoperi de impurități (zgură, ulei, rugină etc.), care împiedică buna funcționare. – Din fr. encrasser. DOOM
ancrasá (a ~) vb., ind. prez. 3 ancraseáză
ancrasând
ANCRASÁ, pers. 3 ancrasează, vb. I. Tranz. și refl. (Despre o piesă într-un mecanism, despre un mecanism) A se acoperi de impurități (zgură, ulei, rugină etc.), care împiedică buna funcționare. – Din fr. encrasser. DOOM
ancrasá (a ~) vb., ind. prez. 3 ancraseáză
ancrasînd
ANCRASÁ, pers. 3 ancrasează, vb. I. Tranz. și refl. (Despre o piesă într-un mecanism, despre un mecanism) A se acoperi de impurități (zgură, ulei, rugină etc.), care împiedică buna funcționare. – Din fr. encrasser. DOOM
ancrasá (a ~) vb., ind. prez. 3 ancraseáză
ancrasări
ANCRASÁRE, ancrasări, s. f. Depunere de praf și de reziduuri pe anumite piese ale unui sistem tehnic, care împiedică funcționarea lor normală. – V. ancrasa. DOOM
ancrasáre s. f., g.-d. art. ancrasắrii; pl. ancrasắri
ancrasării
ANCRASÁRE, ancrasări, s. f. Depunere de praf și de reziduuri pe anumite piese ale unui sistem tehnic, care împiedică funcționarea lor normală. – V. ancrasa. DOOM
ancrasáre s. f., g.-d. art. ancrasắrii; pl. ancrasắri
ancrasările
ANCRASÁRE, ancrasări, s. f. Depunere de praf și de reziduuri pe anumite piese ale unui sistem tehnic, care împiedică funcționarea lor normală. – V. ancrasa. DOOM
ancrasáre s. f., g.-d. art. ancrasắrii; pl. ancrasắri
ancrasărilor
ANCRASÁRE, ancrasări, s. f. Depunere de praf și de reziduuri pe anumite piese ale unui sistem tehnic, care împiedică funcționarea lor normală. – V. ancrasa. DOOM
ancrasáre s. f., g.-d. art. ancrasắrii; pl. ancrasắri
andabat
ANDABÁT, andabați, s. m. Gladiator a cărui cască nu avea deschizături pentru ochi, fiind astfel obligat să lupte orbește, spre hazul spectatorilor. – Din fr. andabate, lat. andabata. DOOM
andabát s. m., pl. andabáți
andabatul
ANDABÁT, andabați, s. m. Gladiator a cărui cască nu avea deschizături pentru ochi, fiind astfel obligat să lupte orbește, spre hazul spectatorilor. – Din fr. andabate, lat. andabata. DOOM
andabát s. m., pl. andabáți
andabatului
ANDABÁT, andabați, s. m. Gladiator a cărui cască nu avea deschizături pentru ochi, fiind astfel obligat să lupte orbește, spre hazul spectatorilor. – Din fr. andabate, lat. andabata. DOOM
andabát s. m., pl. andabáți
andabați
ANDABÁT, andabați, s. m. Gladiator a cărui cască nu avea deschizături pentru ochi, fiind astfel obligat să lupte orbește, spre hazul spectatorilor. – Din fr. andabate, lat. andabata. DOOM
andabát s. m., pl. andabáți
andabații
ANDABÁT, andabați, s. m. Gladiator a cărui cască nu avea deschizături pentru ochi, fiind astfel obligat să lupte orbește, spre hazul spectatorilor. – Din fr. andabate, lat. andabata. DOOM
andabát s. m., pl. andabáți
andabaților
ANDABÁT, andabați, s. m. Gladiator a cărui cască nu avea deschizături pentru ochi, fiind astfel obligat să lupte orbește, spre hazul spectatorilor. – Din fr. andabate, lat. andabata. DOOM
andabát s. m., pl. andabáți
andali
andalí (-lésc, -ít), vb. – 1. A pleca, a porni. – 2. A da tîrcoale. – 3. A începe. – Var. îndăli, undului. Mag. indulni „a pleca” (DAR). Numai în Trans.
andalire
andalí (-lésc, -ít), vb. – 1. A pleca, a porni. – 2. A da tîrcoale. – 3. A începe. – Var. îndăli, undului. Mag. indulni „a pleca” (DAR). Numai în Trans.
andaluz
ANDALÚZ, -Ă, andaluzi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Andaluzia. 2. Adj. Care aparține Andaluziei sau andaluzilor (l), privitor la Andaluzia ori la andaluzi. – Din fr. andalou, -se. DOOM
*andalúz adj. m., s. m., pl. andalúzi; adj. f., s. f. andalúză, pl. andalúze
andaluz
ANDALÚZ, -Ă, andaluzi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Andaluzia. 2. Adj. Care aparține Andaluziei sau andaluzilor (l), privitor la Andaluzia ori la andaluzi. – Din fr. andalou, -se. DOOM
*andalúz adj. m., s. m., pl. andalúzi; adj. f., s. f. andalúză, pl. andalúze
andaluza
ANDALÚZ, -Ă, andaluzi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Andaluzia. 2. Adj. Care aparține Andaluziei sau andaluzilor (l), privitor la Andaluzia ori la andaluzi. – Din fr. andalou, -se. DOOM
*andalúz adj. m., s. m., pl. andalúzi; adj. f., s. f. andalúză, pl. andalúze
andaluza
ANDALÚZ, -Ă, andaluzi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Andaluzia. 2. Adj. Care aparține Andaluziei sau andaluzilor (l), privitor la Andaluzia ori la andaluzi. – Din fr. andalou, -se. DOOM
*andalúz adj. m., s. m., pl. andalúzi; adj. f., s. f. andalúză, pl. andalúze
andaluze
ANDALÚZ, -Ă, andaluzi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Andaluzia. 2. Adj. Care aparține Andaluziei sau andaluzilor (l), privitor la Andaluzia ori la andaluzi. – Din fr. andalou, -se. DOOM
*andalúz adj. m., s. m., pl. andalúzi; adj. f., s. f. andalúză, pl. andalúze
andaluze
ANDALÚZ, -Ă, andaluzi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Andaluzia. 2. Adj. Care aparține Andaluziei sau andaluzilor (l), privitor la Andaluzia ori la andaluzi. – Din fr. andalou, -se. DOOM
*andalúz adj. m., s. m., pl. andalúzi; adj. f., s. f. andalúză, pl. andalúze
andaluzei
ANDALÚZ, -Ă, andaluzi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Andaluzia. 2. Adj. Care aparține Andaluziei sau andaluzilor (l), privitor la Andaluzia ori la andaluzi. – Din fr. andalou, -se. DOOM
*andalúz adj. m., s. m., pl. andalúzi; adj. f., s. f. andalúză, pl. andalúze
andaluzei
ANDALÚZ, -Ă, andaluzi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Andaluzia. 2. Adj. Care aparține Andaluziei sau andaluzilor (l), privitor la Andaluzia ori la andaluzi. – Din fr. andalou, -se. DOOM
*andalúz adj. m., s. m., pl. andalúzi; adj. f., s. f. andalúză, pl. andalúze
andaluzele
ANDALÚZ, -Ă, andaluzi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Andaluzia. 2. Adj. Care aparține Andaluziei sau andaluzilor (l), privitor la Andaluzia ori la andaluzi. – Din fr. andalou, -se. DOOM
*andalúz adj. m., s. m., pl. andalúzi; adj. f., s. f. andalúză, pl. andalúze
andaluzele
ANDALÚZ, -Ă, andaluzi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Andaluzia. 2. Adj. Care aparține Andaluziei sau andaluzilor (l), privitor la Andaluzia ori la andaluzi. – Din fr. andalou, -se. DOOM
*andalúz adj. m., s. m., pl. andalúzi; adj. f., s. f. andalúză, pl. andalúze
andaluzelor
ANDALÚZ, -Ă, andaluzi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Andaluzia. 2. Adj. Care aparține Andaluziei sau andaluzilor (l), privitor la Andaluzia ori la andaluzi. – Din fr. andalou, -se. DOOM
*andalúz adj. m., s. m., pl. andalúzi; adj. f., s. f. andalúză, pl. andalúze
andaluzelor
ANDALÚZ, -Ă, andaluzi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Andaluzia. 2. Adj. Care aparține Andaluziei sau andaluzilor (l), privitor la Andaluzia ori la andaluzi. – Din fr. andalou, -se. DOOM
*andalúz adj. m., s. m., pl. andalúzi; adj. f., s. f. andalúză, pl. andalúze
andaluzi
ANDALÚZ, -Ă, andaluzi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Andaluzia. 2. Adj. Care aparține Andaluziei sau andaluzilor (l), privitor la Andaluzia ori la andaluzi. – Din fr. andalou, -se. DOOM
*andalúz adj. m., s. m., pl. andalúzi; adj. f., s. f. andalúză, pl. andalúze
andaluzi
ANDALÚZ, -Ă, andaluzi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Andaluzia. 2. Adj. Care aparține Andaluziei sau andaluzilor (l), privitor la Andaluzia ori la andaluzi. – Din fr. andalou, -se. DOOM
*andalúz adj. m., s. m., pl. andalúzi; adj. f., s. f. andalúză, pl. andalúze
andaluzii
ANDALÚZ, -Ă, andaluzi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Andaluzia. 2. Adj. Care aparține Andaluziei sau andaluzilor (l), privitor la Andaluzia ori la andaluzi. – Din fr. andalou, -se. DOOM
*andalúz adj. m., s. m., pl. andalúzi; adj. f., s. f. andalúză, pl. andalúze
andaluzii
ANDALÚZ, -Ă, andaluzi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Andaluzia. 2. Adj. Care aparține Andaluziei sau andaluzilor (l), privitor la Andaluzia ori la andaluzi. – Din fr. andalou, -se. DOOM
*andalúz adj. m., s. m., pl. andalúzi; adj. f., s. f. andalúză, pl. andalúze
andaluzilor
ANDALÚZ, -Ă, andaluzi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Andaluzia. 2. Adj. Care aparține Andaluziei sau andaluzilor (l), privitor la Andaluzia ori la andaluzi. – Din fr. andalou, -se. DOOM
*andalúz adj. m., s. m., pl. andalúzi; adj. f., s. f. andalúză, pl. andalúze
andaluzilor
ANDALÚZ, -Ă, andaluzi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Andaluzia. 2. Adj. Care aparține Andaluziei sau andaluzilor (l), privitor la Andaluzia ori la andaluzi. – Din fr. andalou, -se. DOOM
*andalúz adj. m., s. m., pl. andalúzi; adj. f., s. f. andalúză, pl. andalúze
andaluzit
ANDALUZÍT s. n. Silicat natural de aluminiu cristalizat, de culoare cenușie, roz sau brună, folosit în industria ceramicii. – Din fr. andalousite. DOOM
andaluzít s. n.
andaluzitul
ANDALUZÍT s. n. Silicat natural de aluminiu cristalizat, de culoare cenușie, roz sau brună, folosit în industria ceramicii. – Din fr. andalousite. DOOM
andaluzít s. n.
andaluzitului
ANDALUZÍT s. n. Silicat natural de aluminiu cristalizat, de culoare cenușie, roz sau brună, folosit în industria ceramicii. – Din fr. andalousite. DOOM
andaluzít s. n.
andaluzul
ANDALÚZ, -Ă, andaluzi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Andaluzia. 2. Adj. Care aparține Andaluziei sau andaluzilor (l), privitor la Andaluzia ori la andaluzi. – Din fr. andalou, -se. DOOM
*andalúz adj. m., s. m., pl. andalúzi; adj. f., s. f. andalúză, pl. andalúze
andaluzul
ANDALÚZ, -Ă, andaluzi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Andaluzia. 2. Adj. Care aparține Andaluziei sau andaluzilor (l), privitor la Andaluzia ori la andaluzi. – Din fr. andalou, -se. DOOM
*andalúz adj. m., s. m., pl. andalúzi; adj. f., s. f. andalúză, pl. andalúze
andaluzului
ANDALÚZ, -Ă, andaluzi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Andaluzia. 2. Adj. Care aparține Andaluziei sau andaluzilor (l), privitor la Andaluzia ori la andaluzi. – Din fr. andalou, -se. DOOM
*andalúz adj. m., s. m., pl. andalúzi; adj. f., s. f. andalúză, pl. andalúze
andaluzului
ANDALÚZ, -Ă, andaluzi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Andaluzia. 2. Adj. Care aparține Andaluziei sau andaluzilor (l), privitor la Andaluzia ori la andaluzi. – Din fr. andalou, -se. DOOM
*andalúz adj. m., s. m., pl. andalúzi; adj. f., s. f. andalúză, pl. andalúze
andante
ANDÁNTE adv. (Indică modul de executare a unei lucrări muzicale) Cu o mișcare lentă, liniștită. ♦ (Substantivat, n.) (Parte dintr-o) compoziție muzicală concepută în această mișcare. – Cuv. it. DOOM
andánte (it.) adv., s. n.; abr. And.
andantele
ANDÁNTE adv. (Indică modul de executare a unei lucrări muzicale) Cu o mișcare lentă, liniștită. ♦ (Substantivat, n.) (Parte dintr-o) compoziție muzicală concepută în această mișcare. – Cuv. it. DOOM
andánte (it.) adv., s. n.; abr. And.
andantelui
ANDÁNTE adv. (Indică modul de executare a unei lucrări muzicale) Cu o mișcare lentă, liniștită. ♦ (Substantivat, n.) (Parte dintr-o) compoziție muzicală concepută în această mișcare. – Cuv. it. DOOM
andánte (it.) adv., s. n.; abr. And.
andantino
ANDANTÍNO adv. (Indică modul de executare a unei lucrări muzicale) Cu o mișcare puțin mai repede decât andante. – Cuv. it. DOOM
andantíno (it.) adv.; abr. Andino
andantinoul
ANDANTÍNO adv. (Indică modul de executare a unei lucrări muzicale) Cu o mișcare puțin mai repede decât andante. – Cuv. it. DOOM
andantíno (it.) adv.; abr. Andino
andantinoului
ANDANTÍNO adv. (Indică modul de executare a unei lucrări muzicale) Cu o mișcare puțin mai repede decât andante. – Cuv. it. DOOM
andantíno (it.) adv.; abr. Andino
andezin
ANDEZÍN s. n. Mineral alcătuit din silicat de sodiu și de calciu, care face parte din familia plagioclazilor. – Din fr. andésine. DOOM
andezín (mineral) s. n.
andezinul
ANDEZÍN s. n. Mineral alcătuit din silicat de sodiu și de calciu, care face parte din familia plagioclazilor. – Din fr. andésine. DOOM
andezín (mineral) s. n.
andezinului
ANDEZÍN s. n. Mineral alcătuit din silicat de sodiu și de calciu, care face parte din familia plagioclazilor. – Din fr. andésine. DOOM
andezín (mineral) s. n.
andezit
ANDEZÍT, andezite, s. n. Rocă vulcanică de culoare închisă, folosită ca piatră de pavaj și de construcție. – Din fr. andésite. DOOM
andezít (rocă) s. n., pl. andezíte
andezit
ANDEZÍT s.n. Rocă vulcanică de culoare închisă, folosită mai ales la pavaje și la construcții. [Pl. -te-, -turi. / < fr. andésite].
andezite
ANDEZÍT, andezite, s. n. Rocă vulcanică de culoare închisă, folosită ca piatră de pavaj și de construcție. – Din fr. andésite. DOOM
andezít (rocă) s. n., pl. andezíte
andezitele
ANDEZÍT, andezite, s. n. Rocă vulcanică de culoare închisă, folosită ca piatră de pavaj și de construcție. – Din fr. andésite. DOOM
andezít (rocă) s. n., pl. andezíte
andezitelor
ANDEZÍT, andezite, s. n. Rocă vulcanică de culoare închisă, folosită ca piatră de pavaj și de construcție. – Din fr. andésite. DOOM
andezít (rocă) s. n., pl. andezíte
andezitic
ANDEZÍTIC, -Ă, andezitici, -ce, adj. Referitor la andezit, de andezit. – Din fr. andésitique.
andezitica
ANDEZÍTIC, -Ă, andezitici, -ce, adj. Referitor la andezit, de andezit. – Din fr. andésitique.
andezitice
ANDEZÍTIC, -Ă, andezitici, -ce, adj. Referitor la andezit, de andezit. – Din fr. andésitique.
andeziticei
ANDEZÍTIC, -Ă, andezitici, -ce, adj. Referitor la andezit, de andezit. – Din fr. andésitique.
andeziticele
ANDEZÍTIC, -Ă, andezitici, -ce, adj. Referitor la andezit, de andezit. – Din fr. andésitique.
andeziticelor
ANDEZÍTIC, -Ă, andezitici, -ce, adj. Referitor la andezit, de andezit. – Din fr. andésitique.
andezitici
ANDEZÍTIC, -Ă, andezitici, -ce, adj. Referitor la andezit, de andezit. – Din fr. andésitique.
andeziticii
ANDEZÍTIC, -Ă, andezitici, -ce, adj. Referitor la andezit, de andezit. – Din fr. andésitique.
andeziticilor
ANDEZÍTIC, -Ă, andezitici, -ce, adj. Referitor la andezit, de andezit. – Din fr. andésitique.
andeziticul
ANDEZÍTIC, -Ă, andezitici, -ce, adj. Referitor la andezit, de andezit. – Din fr. andésitique.
andeziticului
ANDEZÍTIC, -Ă, andezitici, -ce, adj. Referitor la andezit, de andezit. – Din fr. andésitique.
andezitul
ANDEZÍT, andezite, s. n. Rocă vulcanică de culoare închisă, folosită ca piatră de pavaj și de construcție. – Din fr. andésite. DOOM
andezít (rocă) s. n., pl. andezíte
andezitului
ANDEZÍT, andezite, s. n. Rocă vulcanică de culoare închisă, folosită ca piatră de pavaj și de construcție. – Din fr. andésite. DOOM
andezít (rocă) s. n., pl. andezíte
andezită
ANDEZÍTĂ S. f. v. andezit.
andin
ANDÍN, -Ă, andini, -e, adj. Care aparține munților Anzi, care se referă la munții Anzi. – Din fr. andin. DOOM
andín adj. m., pl. andíni; f. andínă, pl. andíne
andina
ANDÍN, -Ă, andini, -e, adj. Care aparține munților Anzi, care se referă la munții Anzi. – Din fr. andin. DOOM
andín adj. m., pl. andíni; f. andínă, pl. andíne
andine
ANDÍN, -Ă, andini, -e, adj. Care aparține munților Anzi, care se referă la munții Anzi. – Din fr. andin. DOOM
andín adj. m., pl. andíni; f. andínă, pl. andíne
andinei
ANDÍN, -Ă, andini, -e, adj. Care aparține munților Anzi, care se referă la munții Anzi. – Din fr. andin. DOOM
andín adj. m., pl. andíni; f. andínă, pl. andíne
andinele
ANDÍN, -Ă, andini, -e, adj. Care aparține munților Anzi, care se referă la munții Anzi. – Din fr. andin. DOOM
andín adj. m., pl. andíni; f. andínă, pl. andíne
andinelor
ANDÍN, -Ă, andini, -e, adj. Care aparține munților Anzi, care se referă la munții Anzi. – Din fr. andin. DOOM
andín adj. m., pl. andíni; f. andínă, pl. andíne
andini
ANDÍN, -Ă, andini, -e, adj. Care aparține munților Anzi, care se referă la munții Anzi. – Din fr. andin. DOOM
andín adj. m., pl. andíni; f. andínă, pl. andíne
andinii
ANDÍN, -Ă, andini, -e, adj. Care aparține munților Anzi, care se referă la munții Anzi. – Din fr. andin. DOOM
andín adj. m., pl. andíni; f. andínă, pl. andíne
andinilor
ANDÍN, -Ă, andini, -e, adj. Care aparține munților Anzi, care se referă la munții Anzi. – Din fr. andin. DOOM
andín adj. m., pl. andíni; f. andínă, pl. andíne
andinul
ANDÍN, -Ă, andini, -e, adj. Care aparține munților Anzi, care se referă la munții Anzi. – Din fr. andin. DOOM
andín adj. m., pl. andíni; f. andínă, pl. andíne
andinului
ANDÍN, -Ă, andini, -e, adj. Care aparține munților Anzi, care se referă la munții Anzi. – Din fr. andin. DOOM
andín adj. m., pl. andíni; f. andínă, pl. andíne
andiva
ANDÍVĂ, andive, s. f. Plantă erbacee din ale cărei frunze albe, cărnoase, comestibile se pregătesc salate; cicoare de grădină (Cichorium endivia). – Din fr. endive. DOOM
andívă s. f., g.-d. art. andívei; pl. andíve
andive
ANDÍVĂ, andive, s. f. Plantă erbacee din ale cărei frunze albe, cărnoase, comestibile se pregătesc salate; cicoare de grădină (Cichorium endivia). – Din fr. endive. DOOM
andívă s. f., g.-d. art. andívei; pl. andíve
andivei
ANDÍVĂ, andive, s. f. Plantă erbacee din ale cărei frunze albe, cărnoase, comestibile se pregătesc salate; cicoare de grădină (Cichorium endivia). – Din fr. endive. DOOM
andívă s. f., g.-d. art. andívei; pl. andíve
andivele
ANDÍVĂ, andive, s. f. Plantă erbacee din ale cărei frunze albe, cărnoase, comestibile se pregătesc salate; cicoare de grădină (Cichorium endivia). – Din fr. endive. DOOM
andívă s. f., g.-d. art. andívei; pl. andíve
andivelor
ANDÍVĂ, andive, s. f. Plantă erbacee din ale cărei frunze albe, cărnoase, comestibile se pregătesc salate; cicoare de grădină (Cichorium endivia). – Din fr. endive. DOOM
andívă s. f., g.-d. art. andívei; pl. andíve
andivie
ANDIVÍE s. f. v. andivă.
andoca
ANDOCÁ vb. I v. îndoca.
andocai
ANDOCÁ vb. I v. îndoca.
andocam
ANDOCÁ vb. I v. îndoca.
andocare
ANDOCÁRE s.f. Acțiunea de a andoca și rezultatul ei. [Var. îndocare s.f. / < andoca].
andocare
ANDOCÁ vb. I v. îndoca.
andocară
ANDOCÁ vb. I v. îndoca.
andocarăm
ANDOCÁ vb. I v. îndoca.
andocarăți
ANDOCÁ vb. I v. îndoca.
andocase
ANDOCÁ vb. I v. îndoca.
andocasem
ANDOCÁ vb. I v. îndoca.
andocaseră
ANDOCÁ vb. I v. îndoca.
andocaserăm
ANDOCÁ vb. I v. îndoca.
andocaserăți
ANDOCÁ vb. I v. îndoca.
andocaseși
ANDOCÁ vb. I v. îndoca.
andocaseți
ANDOCÁ vb. I v. îndoca.
andocat
ANDOCÁ vb. I v. îndoca.
andocat
ANDOCÁ vb. I v. îndoca.
andocau
ANDOCÁ vb. I v. îndoca.
andocași
ANDOCÁ vb. I v. îndoca.
andocați
ANDOCÁ vb. I v. îndoca.
andochează
ANDOCÁ vb. I v. îndoca.
andochez
ANDOCÁ vb. I v. îndoca.
andocheze
ANDOCÁ vb. I v. îndoca.
andochezi
ANDOCÁ vb. I v. îndoca.
andocând
ANDOCÁ vb. I v. îndoca.
andocînd
ANDOCÁ vb. I v. îndoca.
andosa
ANDOSÁ, andosez, vb. I. Tranz. A indica, pe versoul unui cec, al unei polițe etc., numele persoanei împuternicite să încaseze contravaloarea sumei înscrise pe fața instrumentului respectiv de plată. – Din fr. endosser. DOOM
andosá (a ~) vb., ind. prez. 3 andoseáză
andosai
ANDOSÁ, andosez, vb. I. Tranz. A indica, pe versoul unui cec, al unei polițe etc., numele persoanei împuternicite să încaseze contravaloarea sumei înscrise pe fața instrumentului respectiv de plată. – Din fr. endosser. DOOM
andosá (a ~) vb., ind. prez. 3 andoseáză
andosam
ANDOSÁ, andosez, vb. I. Tranz. A indica, pe versoul unui cec, al unei polițe etc., numele persoanei împuternicite să încaseze contravaloarea sumei înscrise pe fața instrumentului respectiv de plată. – Din fr. endosser. DOOM
andosá (a ~) vb., ind. prez. 3 andoseáză
andosament
ANDOSAMÉNT s.n. Mențiune scrisă pe dosul unui cec, al unei polițe etc. prin care se transferă proprietatea actului respectiv unei alte persoane. [< fr. endossement].
andosamente
ANDOSAMÉNT s.n. Mențiune scrisă pe dosul unui cec, al unei polițe etc. prin care se transferă proprietatea actului respectiv unei alte persoane. [< fr. endossement].
andosamentele
ANDOSAMÉNT s.n. Mențiune scrisă pe dosul unui cec, al unei polițe etc. prin care se transferă proprietatea actului respectiv unei alte persoane. [< fr. endossement].
andosamentelor
ANDOSAMÉNT s.n. Mențiune scrisă pe dosul unui cec, al unei polițe etc. prin care se transferă proprietatea actului respectiv unei alte persoane. [< fr. endossement].
andosamentul
ANDOSAMÉNT s.n. Mențiune scrisă pe dosul unui cec, al unei polițe etc. prin care se transferă proprietatea actului respectiv unei alte persoane. [< fr. endossement].
andosamentului
ANDOSAMÉNT s.n. Mențiune scrisă pe dosul unui cec, al unei polițe etc. prin care se transferă proprietatea actului respectiv unei alte persoane. [< fr. endossement].
andosant
ANDOSÁNT, -Ă, andosanți, -te, s. m. și f. Persoană care andosează (un cec, o poliță etc.). – Din fr. endossant. DOOM
andosántă s. f., g.-d. art. andosántei; pl. andosánte
andosanta
ANDOSÁNT, -Ă, andosanți, -te, s. m. și f. Persoană care andosează (un cec, o poliță etc.). – Din fr. endossant. DOOM
andosántă s. f., g.-d. art. andosántei; pl. andosánte
andosante
ANDOSÁNT, -Ă, andosanți, -te, s. m. și f. Persoană care andosează (un cec, o poliță etc.). – Din fr. endossant. DOOM
andosántă s. f., g.-d. art. andosántei; pl. andosánte
andosantei
ANDOSÁNT, -Ă, andosanți, -te, s. m. și f. Persoană care andosează (un cec, o poliță etc.). – Din fr. endossant. DOOM
andosántă s. f., g.-d. art. andosántei; pl. andosánte
andosantele
ANDOSÁNT, -Ă, andosanți, -te, s. m. și f. Persoană care andosează (un cec, o poliță etc.). – Din fr. endossant. DOOM
andosántă s. f., g.-d. art. andosántei; pl. andosánte
andosantelor
ANDOSÁNT, -Ă, andosanți, -te, s. m. și f. Persoană care andosează (un cec, o poliță etc.). – Din fr. endossant. DOOM
andosántă s. f., g.-d. art. andosántei; pl. andosánte
andosantul
ANDOSÁNT, -Ă, andosanți, -te, s. m. și f. Persoană care andosează (un cec, o poliță etc.). – Din fr. endossant. DOOM
andosántă s. f., g.-d. art. andosántei; pl. andosánte
andosantului
ANDOSÁNT, -Ă, andosanți, -te, s. m. și f. Persoană care andosează (un cec, o poliță etc.). – Din fr. endossant. DOOM
andosántă s. f., g.-d. art. andosántei; pl. andosánte
andosanți
ANDOSÁNT, -Ă, andosanți, -te, s. m. și f. Persoană care andosează (un cec, o poliță etc.). – Din fr. endossant. DOOM
andosántă s. f., g.-d. art. andosántei; pl. andosánte
andosanții
ANDOSÁNT, -Ă, andosanți, -te, s. m. și f. Persoană care andosează (un cec, o poliță etc.). – Din fr. endossant. DOOM
andosántă s. f., g.-d. art. andosántei; pl. andosánte
andosanților
ANDOSÁNT, -Ă, andosanți, -te, s. m. și f. Persoană care andosează (un cec, o poliță etc.). – Din fr. endossant. DOOM
andosántă s. f., g.-d. art. andosántei; pl. andosánte
andosare
ANDOSÁ, andosez, vb. I. Tranz. A indica, pe versoul unui cec, al unei polițe etc., numele persoanei împuternicite să încaseze contravaloarea sumei înscrise pe fața instrumentului respectiv de plată. – Din fr. endosser. DOOM
andosá (a ~) vb., ind. prez. 3 andoseáză
andosare
ANDOSÁRE, andosări, s. f. Acțiunea de a andosa. – V. andosa. DOOM
andosáre s. f., g.-d. art. andosắrii; pl. andosắri
andosarea
ANDOSÁRE, andosări, s. f. Acțiunea de a andosa. – V. andosa. DOOM
andosáre s. f., g.-d. art. andosắrii; pl. andosắri
andosară
ANDOSÁ, andosez, vb. I. Tranz. A indica, pe versoul unui cec, al unei polițe etc., numele persoanei împuternicite să încaseze contravaloarea sumei înscrise pe fața instrumentului respectiv de plată. – Din fr. endosser. DOOM
andosá (a ~) vb., ind. prez. 3 andoseáză
andosarăm
ANDOSÁ, andosez, vb. I. Tranz. A indica, pe versoul unui cec, al unei polițe etc., numele persoanei împuternicite să încaseze contravaloarea sumei înscrise pe fața instrumentului respectiv de plată. – Din fr. endosser. DOOM
andosá (a ~) vb., ind. prez. 3 andoseáză
andosarăți
ANDOSÁ, andosez, vb. I. Tranz. A indica, pe versoul unui cec, al unei polițe etc., numele persoanei împuternicite să încaseze contravaloarea sumei înscrise pe fața instrumentului respectiv de plată. – Din fr. endosser. DOOM
andosá (a ~) vb., ind. prez. 3 andoseáză
andosase
ANDOSÁ, andosez, vb. I. Tranz. A indica, pe versoul unui cec, al unei polițe etc., numele persoanei împuternicite să încaseze contravaloarea sumei înscrise pe fața instrumentului respectiv de plată. – Din fr. endosser. DOOM
andosá (a ~) vb., ind. prez. 3 andoseáză
andosasem
ANDOSÁ, andosez, vb. I. Tranz. A indica, pe versoul unui cec, al unei polițe etc., numele persoanei împuternicite să încaseze contravaloarea sumei înscrise pe fața instrumentului respectiv de plată. – Din fr. endosser. DOOM
andosá (a ~) vb., ind. prez. 3 andoseáză
andosaseră
ANDOSÁ, andosez, vb. I. Tranz. A indica, pe versoul unui cec, al unei polițe etc., numele persoanei împuternicite să încaseze contravaloarea sumei înscrise pe fața instrumentului respectiv de plată. – Din fr. endosser. DOOM
andosá (a ~) vb., ind. prez. 3 andoseáză
andosaserăm
ANDOSÁ, andosez, vb. I. Tranz. A indica, pe versoul unui cec, al unei polițe etc., numele persoanei împuternicite să încaseze contravaloarea sumei înscrise pe fața instrumentului respectiv de plată. – Din fr. endosser. DOOM
andosá (a ~) vb., ind. prez. 3 andoseáză
andosaserăți
ANDOSÁ, andosez, vb. I. Tranz. A indica, pe versoul unui cec, al unei polițe etc., numele persoanei împuternicite să încaseze contravaloarea sumei înscrise pe fața instrumentului respectiv de plată. – Din fr. endosser. DOOM
andosá (a ~) vb., ind. prez. 3 andoseáză
andosaseși
ANDOSÁ, andosez, vb. I. Tranz. A indica, pe versoul unui cec, al unei polițe etc., numele persoanei împuternicite să încaseze contravaloarea sumei înscrise pe fața instrumentului respectiv de plată. – Din fr. endosser. DOOM
andosá (a ~) vb., ind. prez. 3 andoseáză
andosaseți
ANDOSÁ, andosez, vb. I. Tranz. A indica, pe versoul unui cec, al unei polițe etc., numele persoanei împuternicite să încaseze contravaloarea sumei înscrise pe fața instrumentului respectiv de plată. – Din fr. endosser. DOOM
andosá (a ~) vb., ind. prez. 3 andoseáză
andosat
ANDOSÁ, andosez, vb. I. Tranz. A indica, pe versoul unui cec, al unei polițe etc., numele persoanei împuternicite să încaseze contravaloarea sumei înscrise pe fața instrumentului respectiv de plată. – Din fr. endosser. DOOM
andosá (a ~) vb., ind. prez. 3 andoseáză
andosat
ANDOSÁT, -Ă, andosați, -te, adj. (Despre cecuri, polițe) Care poartă (pe verso) numele persoanei împuternicite să încaseze contravaloarea. – V. andosa.
andosata
ANDOSÁT, -Ă, andosați, -te, adj. (Despre cecuri, polițe) Care poartă (pe verso) numele persoanei împuternicite să încaseze contravaloarea. – V. andosa.
andosatar
ANDOSATÁR, -Ă s.m. și f. Cel căruia i s-a transmis prin andosare un cec, o poliță etc. [< fr. endossataire].
andosatara
ANDOSATÁR, -Ă s.m. și f. Cel căruia i s-a transmis prin andosare un cec, o poliță etc. [< fr. endossataire].
andosatare
ANDOSATÁR, -Ă s.m. și f. Cel căruia i s-a transmis prin andosare un cec, o poliță etc. [< fr. endossataire].
andosatarei
ANDOSATÁR, -Ă s.m. și f. Cel căruia i s-a transmis prin andosare un cec, o poliță etc. [< fr. endossataire].
andosatarele
ANDOSATÁR, -Ă s.m. și f. Cel căruia i s-a transmis prin andosare un cec, o poliță etc. [< fr. endossataire].
andosatarelor
ANDOSATÁR, -Ă s.m. și f. Cel căruia i s-a transmis prin andosare un cec, o poliță etc. [< fr. endossataire].
andosatari
ANDOSATÁR, -Ă s.m. și f. Cel căruia i s-a transmis prin andosare un cec, o poliță etc. [< fr. endossataire].
andosatarii
ANDOSATÁR, -Ă s.m. și f. Cel căruia i s-a transmis prin andosare un cec, o poliță etc. [< fr. endossataire].
andosatarilor
ANDOSATÁR, -Ă s.m. și f. Cel căruia i s-a transmis prin andosare un cec, o poliță etc. [< fr. endossataire].
andosatarul
ANDOSATÁR, -Ă s.m. și f. Cel căruia i s-a transmis prin andosare un cec, o poliță etc. [< fr. endossataire].
andosatarului
ANDOSATÁR, -Ă s.m. și f. Cel căruia i s-a transmis prin andosare un cec, o poliță etc. [< fr. endossataire].
andosate
ANDOSÁT, -Ă, andosați, -te, adj. (Despre cecuri, polițe) Care poartă (pe verso) numele persoanei împuternicite să încaseze contravaloarea. – V. andosa.
andosatei
ANDOSÁT, -Ă, andosați, -te, adj. (Despre cecuri, polițe) Care poartă (pe verso) numele persoanei împuternicite să încaseze contravaloarea. – V. andosa.
andosatele
ANDOSÁT, -Ă, andosați, -te, adj. (Despre cecuri, polițe) Care poartă (pe verso) numele persoanei împuternicite să încaseze contravaloarea. – V. andosa.
andosatelor
ANDOSÁT, -Ă, andosați, -te, adj. (Despre cecuri, polițe) Care poartă (pe verso) numele persoanei împuternicite să încaseze contravaloarea. – V. andosa.
andosatoare
ANDOSATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care andosează o poliță sau un cec; andosant. [Cf. fr. endosseur].
andosatoarea
ANDOSATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care andosează o poliță sau un cec; andosant. [Cf. fr. endosseur].
andosatoarei
ANDOSATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care andosează o poliță sau un cec; andosant. [Cf. fr. endosseur].
andosatoarele
ANDOSATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care andosează o poliță sau un cec; andosant. [Cf. fr. endosseur].
andosatoarelor
ANDOSATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care andosează o poliță sau un cec; andosant. [Cf. fr. endosseur].
andosator
ANDOSATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care andosează o poliță sau un cec; andosant. [Cf. fr. endosseur].
andosatori
ANDOSATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care andosează o poliță sau un cec; andosant. [Cf. fr. endosseur].
andosatorii
ANDOSATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care andosează o poliță sau un cec; andosant. [Cf. fr. endosseur].
andosatorilor
ANDOSATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care andosează o poliță sau un cec; andosant. [Cf. fr. endosseur].
andosatorul
ANDOSATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care andosează o poliță sau un cec; andosant. [Cf. fr. endosseur].
andosatorului
ANDOSATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care andosează o poliță sau un cec; andosant. [Cf. fr. endosseur].
andosatul
ANDOSÁT, -Ă, andosați, -te, adj. (Despre cecuri, polițe) Care poartă (pe verso) numele persoanei împuternicite să încaseze contravaloarea. – V. andosa.
andosatului
ANDOSÁT, -Ă, andosați, -te, adj. (Despre cecuri, polițe) Care poartă (pe verso) numele persoanei împuternicite să încaseze contravaloarea. – V. andosa.
andosau
ANDOSÁ, andosez, vb. I. Tranz. A indica, pe versoul unui cec, al unei polițe etc., numele persoanei împuternicite să încaseze contravaloarea sumei înscrise pe fața instrumentului respectiv de plată. – Din fr. endosser. DOOM
andosá (a ~) vb., ind. prez. 3 andoseáză
andosași
ANDOSÁ, andosez, vb. I. Tranz. A indica, pe versoul unui cec, al unei polițe etc., numele persoanei împuternicite să încaseze contravaloarea sumei înscrise pe fața instrumentului respectiv de plată. – Din fr. endosser. DOOM
andosá (a ~) vb., ind. prez. 3 andoseáză
andosați
ANDOSÁ, andosez, vb. I. Tranz. A indica, pe versoul unui cec, al unei polițe etc., numele persoanei împuternicite să încaseze contravaloarea sumei înscrise pe fața instrumentului respectiv de plată. – Din fr. endosser. DOOM
andosá (a ~) vb., ind. prez. 3 andoseáză
andosați
ANDOSÁT, -Ă, andosați, -te, adj. (Despre cecuri, polițe) Care poartă (pe verso) numele persoanei împuternicite să încaseze contravaloarea. – V. andosa.
andosații
ANDOSÁT, -Ă, andosați, -te, adj. (Despre cecuri, polițe) Care poartă (pe verso) numele persoanei împuternicite să încaseze contravaloarea. – V. andosa.
andosaților
ANDOSÁT, -Ă, andosați, -te, adj. (Despre cecuri, polițe) Care poartă (pe verso) numele persoanei împuternicite să încaseze contravaloarea. – V. andosa.
andosează
ANDOSÁ, andosez, vb. I. Tranz. A indica, pe versoul unui cec, al unei polițe etc., numele persoanei împuternicite să încaseze contravaloarea sumei înscrise pe fața instrumentului respectiv de plată. – Din fr. endosser. DOOM
andosá (a ~) vb., ind. prez. 3 andoseáză
andosez
ANDOSÁ, andosez, vb. I. Tranz. A indica, pe versoul unui cec, al unei polițe etc., numele persoanei împuternicite să încaseze contravaloarea sumei înscrise pe fața instrumentului respectiv de plată. – Din fr. endosser. DOOM
andosá (a ~) vb., ind. prez. 3 andoseáză
andoseze
ANDOSÁ, andosez, vb. I. Tranz. A indica, pe versoul unui cec, al unei polițe etc., numele persoanei împuternicite să încaseze contravaloarea sumei înscrise pe fața instrumentului respectiv de plată. – Din fr. endosser. DOOM
andosá (a ~) vb., ind. prez. 3 andoseáză
andosezi
ANDOSÁ, andosez, vb. I. Tranz. A indica, pe versoul unui cec, al unei polițe etc., numele persoanei împuternicite să încaseze contravaloarea sumei înscrise pe fața instrumentului respectiv de plată. – Din fr. endosser. DOOM
andosá (a ~) vb., ind. prez. 3 andoseáză
andosând
ANDOSÁ, andosez, vb. I. Tranz. A indica, pe versoul unui cec, al unei polițe etc., numele persoanei împuternicite să încaseze contravaloarea sumei înscrise pe fața instrumentului respectiv de plată. – Din fr. endosser. DOOM
andosá (a ~) vb., ind. prez. 3 andoseáză
andosînd
ANDOSÁ, andosez, vb. I. Tranz. A indica, pe versoul unui cec, al unei polițe etc., numele persoanei împuternicite să încaseze contravaloarea sumei înscrise pe fața instrumentului respectiv de plată. – Din fr. endosser. DOOM
andosá (a ~) vb., ind. prez. 3 andoseáză
andosări
ANDOSÁRE, andosări, s. f. Acțiunea de a andosa. – V. andosa. DOOM
andosáre s. f., g.-d. art. andosắrii; pl. andosắri
andosării
ANDOSÁRE, andosări, s. f. Acțiunea de a andosa. – V. andosa. DOOM
andosáre s. f., g.-d. art. andosắrii; pl. andosắri
andosările
ANDOSÁRE, andosări, s. f. Acțiunea de a andosa. – V. andosa. DOOM
andosáre s. f., g.-d. art. andosắrii; pl. andosắri
andosărilor
ANDOSÁRE, andosări, s. f. Acțiunea de a andosa. – V. andosa. DOOM
andosáre s. f., g.-d. art. andosắrii; pl. andosắri
andraemon
Andraemon 1. Fiul lui Oxylus și soțul Dryopei. 2. Tatăl lui Thoas. Căsătorit cu Gorge, fiica lui Oeneus, regele Calydonului, a urmat la tron după moartea socrului său.
andrea
ANDREÁ, andrele, s. f. Ac lung și gros pentru tricotatul manual; ac mare pentru cusut saci, saltele etc. [Var.: (reg.) undreá s. f.] – Et. nec. DOOM
andreá s. f., art. andreáua, g.-d. art. andrélei; pl. andréle, art. andrélele
andreaua
ANDREÁ, andrele, s. f. Ac lung și gros pentru tricotatul manual; ac mare pentru cusut saci, saltele etc. [Var.: (reg.) undreá s. f.] – Et. nec. DOOM
andreá s. f., art. andreáua, g.-d. art. andrélei; pl. andréle, art. andrélele
andrele
ANDREÁ, andrele, s. f. Ac lung și gros pentru tricotatul manual; ac mare pentru cusut saci, saltele etc. [Var.: (reg.) undreá s. f.] – Et. nec. DOOM
andreá s. f., art. andreáua, g.-d. art. andrélei; pl. andréle, art. andrélele
andrelei
ANDREÁ, andrele, s. f. Ac lung și gros pentru tricotatul manual; ac mare pentru cusut saci, saltele etc. [Var.: (reg.) undreá s. f.] – Et. nec. DOOM
andreá s. f., art. andreáua, g.-d. art. andrélei; pl. andréle, art. andrélele
andrelele
ANDREÁ, andrele, s. f. Ac lung și gros pentru tricotatul manual; ac mare pentru cusut saci, saltele etc. [Var.: (reg.) undreá s. f.] – Et. nec. DOOM
andreá s. f., art. andreáua, g.-d. art. andrélei; pl. andréle, art. andrélele
andrelelor
ANDREÁ, andrele, s. f. Ac lung și gros pentru tricotatul manual; ac mare pentru cusut saci, saltele etc. [Var.: (reg.) undreá s. f.] – Et. nec. DOOM
andreá s. f., art. andreáua, g.-d. art. andrélei; pl. andréle, art. andrélele
andrie
-ANDRÍE Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) bărbat”, „bărbătesc”. [< fr. -andrie, cf. gr. aner, -dros].
andro
ANDRO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „bărbat”. [< fr. andro-, cf. gr. aner, -dros].
androace
ANDRÓC, androace, s. n. (Regional) Fustă de flanelă sau de lină purtată la țară mai ales de femeile bătrîne. Era forfotă..., de gîndeai că au venit toate muierile de pe lume să se afle în treabă, foindu-și androacele dintr-o odaie în alta. VORNIC, O. 177. Șterge-ți mina pe androc. BIBICESCU, P. P. 215.
androacele
ANDRÓC, androace, s. n. (Regional) Fustă de flanelă sau de lină purtată la țară mai ales de femeile bătrîne. Era forfotă..., de gîndeai că au venit toate muierile de pe lume să se afle în treabă, foindu-și androacele dintr-o odaie în alta. VORNIC, O. 177. Șterge-ți mina pe androc. BIBICESCU, P. P. 215.
androacelor
ANDRÓC, androace, s. n. (Regional) Fustă de flanelă sau de lină purtată la țară mai ales de femeile bătrîne. Era forfotă..., de gîndeai că au venit toate muierile de pe lume să se afle în treabă, foindu-și androacele dintr-o odaie în alta. VORNIC, O. 177. Șterge-ți mina pe androc. BIBICESCU, P. P. 215.
androc
ANDRÓC, androace, s. n. (Regional) Fustă de flanelă sau de lină purtată la țară mai ales de femeile bătrîne. Era forfotă..., de gîndeai că au venit toate muierile de pe lume să se afle în treabă, foindu-și androacele dintr-o odaie în alta. VORNIC, O. 177. Șterge-ți mina pe androc. BIBICESCU, P. P. 215.
androcee
ANDROCÉU, androcee, s. n. Totalitatea staminelor unei flori. – Din fr. androcée. DOOM
androcéu s. n., art. androcéul; pl. androcée
androceele
ANDROCÉU, androcee, s. n. Totalitatea staminelor unei flori. – Din fr. androcée. DOOM
androcéu s. n., art. androcéul; pl. androcée
androceelor
ANDROCÉU, androcee, s. n. Totalitatea staminelor unei flori. – Din fr. androcée. DOOM
androcéu s. n., art. androcéul; pl. androcée
androceu
ANDROCÉU, androcee, s. n. Totalitatea staminelor unei flori. – Din fr. androcée. DOOM
androcéu s. n., art. androcéul; pl. androcée
androceul
ANDROCÉU, androcee, s. n. Totalitatea staminelor unei flori. – Din fr. androcée. DOOM
androcéu s. n., art. androcéul; pl. androcée
androceului
ANDROCÉU, androcee, s. n. Totalitatea staminelor unei flori. – Din fr. androcée. DOOM
androcéu s. n., art. androcéul; pl. androcée
androcul
ANDRÓC, androace, s. n. (Regional) Fustă de flanelă sau de lină purtată la țară mai ales de femeile bătrîne. Era forfotă..., de gîndeai că au venit toate muierile de pe lume să se afle în treabă, foindu-și androacele dintr-o odaie în alta. VORNIC, O. 177. Șterge-ți mina pe androc. BIBICESCU, P. P. 215.
androcului
ANDRÓC, androace, s. n. (Regional) Fustă de flanelă sau de lină purtată la țară mai ales de femeile bătrîne. Era forfotă..., de gîndeai că au venit toate muierile de pe lume să se afle în treabă, foindu-și androacele dintr-o odaie în alta. VORNIC, O. 177. Șterge-ți mina pe androc. BIBICESCU, P. P. 215.
androfilie
ANDROFILÍE s.f. Simpatie față de bărbați. [Gen. -iei. / < fr. androphilie, cf. gr. aner – bărbat, philein – a iubi].
androfobia
ANDROFOBÍE s. f. Aversiune față de bărbați. – Din fr. androphobie. DOOM
androfobíe s. f., art. androfobía, g.-d. androfobíi, art. androfobíei
androfobie
ANDROFOBÍE s. f. Aversiune față de bărbați. – Din fr. androphobie. DOOM
androfobíe s. f., art. androfobía, g.-d. androfobíi, art. androfobíei
androfobiei
ANDROFOBÍE s. f. Aversiune față de bărbați. – Din fr. androphobie. DOOM
androfobíe s. f., art. androfobía, g.-d. androfobíi, art. androfobíei
androfobii
ANDROFOBÍE s. f. Aversiune față de bărbați. – Din fr. androphobie. DOOM
androfobíe s. f., art. androfobía, g.-d. androfobíi, art. androfobíei
androfobiile
ANDROFOBÍE s. f. Aversiune față de bărbați. – Din fr. androphobie. DOOM
androfobíe s. f., art. androfobía, g.-d. androfobíi, art. androfobíei
androfobiilor
ANDROFOBÍE s. f. Aversiune față de bărbați. – Din fr. androphobie. DOOM
androfobíe s. f., art. androfobía, g.-d. androfobíi, art. androfobíei
androfor
ANDROFÓR s.n. (Bot.) Peduncul rezultat din alungirea ultimului internod al pedunculului floral, pe care sunt prinse staminele. ♦ Peduncul care poartă anteridia. [< fr. androphore, cf. gr. aner – bărbat, phoros – care poartă].
androgen
ANDROGÉN, -Ă, androgeni, -e, adj. Care se referă la caracterele sexuale masculine, care provoacă în organism modificări cu caracter masculinizat. – Din fr. androgène. DOOM
androgén (care stimulează caracterele masculine) adj. m., pl. androgéni; f. androgénă, pl. androgéne
androgena
ANDROGÉN, -Ă, androgeni, -e, adj. Care se referă la caracterele sexuale masculine, care provoacă în organism modificări cu caracter masculinizat. – Din fr. androgène. DOOM
androgén (care stimulează caracterele masculine) adj. m., pl. androgéni; f. androgénă, pl. androgéne
androgene
ANDROGÉN, -Ă, androgeni, -e, adj. Care se referă la caracterele sexuale masculine, care provoacă în organism modificări cu caracter masculinizat. – Din fr. androgène. DOOM
androgén (care stimulează caracterele masculine) adj. m., pl. androgéni; f. androgénă, pl. androgéne
androgenei
ANDROGÉN, -Ă, androgeni, -e, adj. Care se referă la caracterele sexuale masculine, care provoacă în organism modificări cu caracter masculinizat. – Din fr. androgène. DOOM
androgén (care stimulează caracterele masculine) adj. m., pl. androgéni; f. androgénă, pl. androgéne
androgenele
ANDROGÉN, -Ă, androgeni, -e, adj. Care se referă la caracterele sexuale masculine, care provoacă în organism modificări cu caracter masculinizat. – Din fr. androgène. DOOM
androgén (care stimulează caracterele masculine) adj. m., pl. androgéni; f. androgénă, pl. androgéne
androgenelor
ANDROGÉN, -Ă, androgeni, -e, adj. Care se referă la caracterele sexuale masculine, care provoacă în organism modificări cu caracter masculinizat. – Din fr. androgène. DOOM
androgén (care stimulează caracterele masculine) adj. m., pl. androgéni; f. androgénă, pl. androgéne
androgeneză
ANDROGENÉZĂ s.f. (Biol.) Dezvoltare a unui organism dintr-o celulă care posedă numai material genetic patern. [< fr. androgenèse, cf. gr. aner – bărbat, genesis – naștere].
androgeni
ANDROGÉN, -Ă, androgeni, -e, adj. Care se referă la caracterele sexuale masculine, care provoacă în organism modificări cu caracter masculinizat. – Din fr. androgène. DOOM
androgén (care stimulează caracterele masculine) adj. m., pl. androgéni; f. androgénă, pl. androgéne
androgenic
ANDROGÉNIC, -Ă adj. Referitor la androgenie, la hormonii androgeni. [< fr. androgénique].
androgenie
ANDROGENÍE s.f. Ceea ce este în legătură cu reproducerea bărbatului. [Gen. -iei. / < fr. androgénie].
androgenii
ANDROGÉN, -Ă, androgeni, -e, adj. Care se referă la caracterele sexuale masculine, care provoacă în organism modificări cu caracter masculinizat. – Din fr. androgène. DOOM
androgén (care stimulează caracterele masculine) adj. m., pl. androgéni; f. androgénă, pl. androgéne
androgenilor
ANDROGÉN, -Ă, androgeni, -e, adj. Care se referă la caracterele sexuale masculine, care provoacă în organism modificări cu caracter masculinizat. – Din fr. androgène. DOOM
androgén (care stimulează caracterele masculine) adj. m., pl. androgéni; f. androgénă, pl. androgéne
androgenul
ANDROGÉN, -Ă, androgeni, -e, adj. Care se referă la caracterele sexuale masculine, care provoacă în organism modificări cu caracter masculinizat. – Din fr. androgène. DOOM
androgén (care stimulează caracterele masculine) adj. m., pl. androgéni; f. androgénă, pl. androgéne
androgenului
ANDROGÉN, -Ă, androgeni, -e, adj. Care se referă la caracterele sexuale masculine, care provoacă în organism modificări cu caracter masculinizat. – Din fr. androgène. DOOM
androgén (care stimulează caracterele masculine) adj. m., pl. androgéni; f. androgénă, pl. androgéne
androgeos
Androgeos (sau Androgeus), fiul lui Minos și al Pasiphaëi. Era un atlet celebru, despre care se spunea că și-ar fi învins toți concurenții cu ocazia jocurilor date de Aegeus la Athenae. Din invidie, Aegeus l-a trimis să lupte împotriva taurului de la Marathon, împrejurare în care Androgeos și-a găsit moartea. Pentru a-l răzbuna, Minos a pornit război împotriva atenienilor. În cele din urmă, prin pacea încheiată, s-a stabilit ca Aegeus să-i dea anual lui Minos drept tribut cîte șapte tineri și șapte tinere, care aveau să servească drept hrană celebrului Minotaur, fiul monstruos al Pasiphaëi.
androgeu
Androgeu = Androgeos.
androgeus
Androgeos (sau Androgeus), fiul lui Minos și al Pasiphaëi. Era un atlet celebru, despre care se spunea că și-ar fi învins toți concurenții cu ocazia jocurilor date de Aegeus la Athenae. Din invidie, Aegeus l-a trimis să lupte împotriva taurului de la Marathon, împrejurare în care Androgeos și-a găsit moartea. Pentru a-l răzbuna, Minos a pornit război împotriva atenienilor. În cele din urmă, prin pacea încheiată, s-a stabilit ca Aegeus să-i dea anual lui Minos drept tribut cîte șapte tineri și șapte tinere, care aveau să servească drept hrană celebrului Minotaur, fiul monstruos al Pasiphaëi.
androgin
ANDROGÍN, -Ă, androgini, -e, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. (Bot.) (Floare) care are atât androceu, cât și gineceu. 2. (Zool.) Adj., s. m. Hermafrodit. 3. S. m. și f. Ființă fabuloasă din mitologia greacă, jumătate femeie, jumătate bărbat. – Din fr. androgyne. DOOM
androgín (hermafrodit) adj. m., s. m., pl. androgíni; adj. f., s. f. androgínă, pl. androgíne
androgin
ANDROGÍN, -Ă, androgini, -e, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. (Bot.) (Floare) care are atât androceu, cât și gineceu. 2. (Zool.) Adj., s. m. Hermafrodit. 3. S. m. și f. Ființă fabuloasă din mitologia greacă, jumătate femeie, jumătate bărbat. – Din fr. androgyne. DOOM
androgín (hermafrodit) adj. m., s. m., pl. androgíni; adj. f., s. f. androgínă, pl. androgíne
androgina
ANDROGÍN, -Ă, androgini, -e, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. (Bot.) (Floare) care are atât androceu, cât și gineceu. 2. (Zool.) Adj., s. m. Hermafrodit. 3. S. m. și f. Ființă fabuloasă din mitologia greacă, jumătate femeie, jumătate bărbat. – Din fr. androgyne. DOOM
androgín (hermafrodit) adj. m., s. m., pl. androgíni; adj. f., s. f. androgínă, pl. androgíne
androgina
ANDROGÍN, -Ă, androgini, -e, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. (Bot.) (Floare) care are atât androceu, cât și gineceu. 2. (Zool.) Adj., s. m. Hermafrodit. 3. S. m. și f. Ființă fabuloasă din mitologia greacă, jumătate femeie, jumătate bărbat. – Din fr. androgyne. DOOM
androgín (hermafrodit) adj. m., s. m., pl. androgíni; adj. f., s. f. androgínă, pl. androgíne
androgine
ANDROGÍN, -Ă, androgini, -e, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. (Bot.) (Floare) care are atât androceu, cât și gineceu. 2. (Zool.) Adj., s. m. Hermafrodit. 3. S. m. și f. Ființă fabuloasă din mitologia greacă, jumătate femeie, jumătate bărbat. – Din fr. androgyne. DOOM
androgín (hermafrodit) adj. m., s. m., pl. androgíni; adj. f., s. f. androgínă, pl. androgíne
androgine
ANDROGÍN, -Ă, androgini, -e, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. (Bot.) (Floare) care are atât androceu, cât și gineceu. 2. (Zool.) Adj., s. m. Hermafrodit. 3. S. m. și f. Ființă fabuloasă din mitologia greacă, jumătate femeie, jumătate bărbat. – Din fr. androgyne. DOOM
androgín (hermafrodit) adj. m., s. m., pl. androgíni; adj. f., s. f. androgínă, pl. androgíne
androginei
ANDROGÍN, -Ă, androgini, -e, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. (Bot.) (Floare) care are atât androceu, cât și gineceu. 2. (Zool.) Adj., s. m. Hermafrodit. 3. S. m. și f. Ființă fabuloasă din mitologia greacă, jumătate femeie, jumătate bărbat. – Din fr. androgyne. DOOM
androgín (hermafrodit) adj. m., s. m., pl. androgíni; adj. f., s. f. androgínă, pl. androgíne
androginei
ANDROGÍN, -Ă, androgini, -e, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. (Bot.) (Floare) care are atât androceu, cât și gineceu. 2. (Zool.) Adj., s. m. Hermafrodit. 3. S. m. și f. Ființă fabuloasă din mitologia greacă, jumătate femeie, jumătate bărbat. – Din fr. androgyne. DOOM
androgín (hermafrodit) adj. m., s. m., pl. androgíni; adj. f., s. f. androgínă, pl. androgíne
androginele
ANDROGÍN, -Ă, androgini, -e, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. (Bot.) (Floare) care are atât androceu, cât și gineceu. 2. (Zool.) Adj., s. m. Hermafrodit. 3. S. m. și f. Ființă fabuloasă din mitologia greacă, jumătate femeie, jumătate bărbat. – Din fr. androgyne. DOOM
androgín (hermafrodit) adj. m., s. m., pl. androgíni; adj. f., s. f. androgínă, pl. androgíne
androginele
ANDROGÍN, -Ă, androgini, -e, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. (Bot.) (Floare) care are atât androceu, cât și gineceu. 2. (Zool.) Adj., s. m. Hermafrodit. 3. S. m. și f. Ființă fabuloasă din mitologia greacă, jumătate femeie, jumătate bărbat. – Din fr. androgyne. DOOM
androgín (hermafrodit) adj. m., s. m., pl. androgíni; adj. f., s. f. androgínă, pl. androgíne
androginelor
ANDROGÍN, -Ă, androgini, -e, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. (Bot.) (Floare) care are atât androceu, cât și gineceu. 2. (Zool.) Adj., s. m. Hermafrodit. 3. S. m. și f. Ființă fabuloasă din mitologia greacă, jumătate femeie, jumătate bărbat. – Din fr. androgyne. DOOM
androgín (hermafrodit) adj. m., s. m., pl. androgíni; adj. f., s. f. androgínă, pl. androgíne
androginelor
ANDROGÍN, -Ă, androgini, -e, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. (Bot.) (Floare) care are atât androceu, cât și gineceu. 2. (Zool.) Adj., s. m. Hermafrodit. 3. S. m. și f. Ființă fabuloasă din mitologia greacă, jumătate femeie, jumătate bărbat. – Din fr. androgyne. DOOM
androgín (hermafrodit) adj. m., s. m., pl. androgíni; adj. f., s. f. androgínă, pl. androgíne
androgini
ANDROGÍN, -Ă, androgini, -e, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. (Bot.) (Floare) care are atât androceu, cât și gineceu. 2. (Zool.) Adj., s. m. Hermafrodit. 3. S. m. și f. Ființă fabuloasă din mitologia greacă, jumătate femeie, jumătate bărbat. – Din fr. androgyne. DOOM
androgín (hermafrodit) adj. m., s. m., pl. androgíni; adj. f., s. f. androgínă, pl. androgíne
androgini
ANDROGÍN, -Ă, androgini, -e, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. (Bot.) (Floare) care are atât androceu, cât și gineceu. 2. (Zool.) Adj., s. m. Hermafrodit. 3. S. m. și f. Ființă fabuloasă din mitologia greacă, jumătate femeie, jumătate bărbat. – Din fr. androgyne. DOOM
androgín (hermafrodit) adj. m., s. m., pl. androgíni; adj. f., s. f. androgínă, pl. androgíne
androginia
ANDROGINÍE s. f. 1. Anomalie congenitală care constă în prezența caracterelor sexuale secundare masculine la o persoană de sex feminin. 2. (Zool.) Hermafroditism. – Din fr. androgynie. DOOM
androginíe s. f., art. androginía, g.-d. androginíi, art. androginíei
androginie
ANDROGINÍE s. f. 1. Anomalie congenitală care constă în prezența caracterelor sexuale secundare masculine la o persoană de sex feminin. 2. (Zool.) Hermafroditism. – Din fr. androgynie. DOOM
androginíe s. f., art. androginía, g.-d. androginíi, art. androginíei
androginiei
ANDROGINÍE s. f. 1. Anomalie congenitală care constă în prezența caracterelor sexuale secundare masculine la o persoană de sex feminin. 2. (Zool.) Hermafroditism. – Din fr. androgynie. DOOM
androginíe s. f., art. androginía, g.-d. androginíi, art. androginíei
androginii
ANDROGÍN, -Ă, androgini, -e, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. (Bot.) (Floare) care are atât androceu, cât și gineceu. 2. (Zool.) Adj., s. m. Hermafrodit. 3. S. m. și f. Ființă fabuloasă din mitologia greacă, jumătate femeie, jumătate bărbat. – Din fr. androgyne. DOOM
androgín (hermafrodit) adj. m., s. m., pl. androgíni; adj. f., s. f. androgínă, pl. androgíne
androginii
ANDROGÍN, -Ă, androgini, -e, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. (Bot.) (Floare) care are atât androceu, cât și gineceu. 2. (Zool.) Adj., s. m. Hermafrodit. 3. S. m. și f. Ființă fabuloasă din mitologia greacă, jumătate femeie, jumătate bărbat. – Din fr. androgyne. DOOM
androgín (hermafrodit) adj. m., s. m., pl. androgíni; adj. f., s. f. androgínă, pl. androgíne
androginii
ANDROGINÍE s. f. 1. Anomalie congenitală care constă în prezența caracterelor sexuale secundare masculine la o persoană de sex feminin. 2. (Zool.) Hermafroditism. – Din fr. androgynie. DOOM
androginíe s. f., art. androginía, g.-d. androginíi, art. androginíei
androginilor
ANDROGÍN, -Ă, androgini, -e, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. (Bot.) (Floare) care are atât androceu, cât și gineceu. 2. (Zool.) Adj., s. m. Hermafrodit. 3. S. m. și f. Ființă fabuloasă din mitologia greacă, jumătate femeie, jumătate bărbat. – Din fr. androgyne. DOOM
androgín (hermafrodit) adj. m., s. m., pl. androgíni; adj. f., s. f. androgínă, pl. androgíne
androginilor
ANDROGÍN, -Ă, androgini, -e, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. (Bot.) (Floare) care are atât androceu, cât și gineceu. 2. (Zool.) Adj., s. m. Hermafrodit. 3. S. m. și f. Ființă fabuloasă din mitologia greacă, jumătate femeie, jumătate bărbat. – Din fr. androgyne. DOOM
androgín (hermafrodit) adj. m., s. m., pl. androgíni; adj. f., s. f. androgínă, pl. androgíne
androginul
ANDROGÍN, -Ă, androgini, -e, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. (Bot.) (Floare) care are atât androceu, cât și gineceu. 2. (Zool.) Adj., s. m. Hermafrodit. 3. S. m. și f. Ființă fabuloasă din mitologia greacă, jumătate femeie, jumătate bărbat. – Din fr. androgyne. DOOM
androgín (hermafrodit) adj. m., s. m., pl. androgíni; adj. f., s. f. androgínă, pl. androgíne
androginul
ANDROGÍN, -Ă, androgini, -e, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. (Bot.) (Floare) care are atât androceu, cât și gineceu. 2. (Zool.) Adj., s. m. Hermafrodit. 3. S. m. și f. Ființă fabuloasă din mitologia greacă, jumătate femeie, jumătate bărbat. – Din fr. androgyne. DOOM
androgín (hermafrodit) adj. m., s. m., pl. androgíni; adj. f., s. f. androgínă, pl. androgíne
androginului
ANDROGÍN, -Ă, androgini, -e, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. (Bot.) (Floare) care are atât androceu, cât și gineceu. 2. (Zool.) Adj., s. m. Hermafrodit. 3. S. m. și f. Ființă fabuloasă din mitologia greacă, jumătate femeie, jumătate bărbat. – Din fr. androgyne. DOOM
androgín (hermafrodit) adj. m., s. m., pl. androgíni; adj. f., s. f. androgínă, pl. androgíne
androginului
ANDROGÍN, -Ă, androgini, -e, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. (Bot.) (Floare) care are atât androceu, cât și gineceu. 2. (Zool.) Adj., s. m. Hermafrodit. 3. S. m. și f. Ființă fabuloasă din mitologia greacă, jumătate femeie, jumătate bărbat. – Din fr. androgyne. DOOM
androgín (hermafrodit) adj. m., s. m., pl. androgíni; adj. f., s. f. androgínă, pl. androgíne
android
ANDROÍD, androizi, s. m. Robot1, cu aspect uman. – Din fr. androïde. DOOM
*androíd s. m., pl. androízi
android
ANDROÍD, androizi, s. m. Robot1, cu aspect uman. – Din fr. androïde. DOOM
*androíd s. m., pl. androízi
androida
ANDROÍD, androizi, s. m. Robot1, cu aspect uman. – Din fr. androïde. DOOM
*androíd s. m., pl. androízi
androide
ANDROÍD, androizi, s. m. Robot1, cu aspect uman. – Din fr. androïde. DOOM
*androíd s. m., pl. androízi
androidei
ANDROÍD, androizi, s. m. Robot1, cu aspect uman. – Din fr. androïde. DOOM
*androíd s. m., pl. androízi
androidele
ANDROÍD, androizi, s. m. Robot1, cu aspect uman. – Din fr. androïde. DOOM
*androíd s. m., pl. androízi
androidelor
ANDROÍD, androizi, s. m. Robot1, cu aspect uman. – Din fr. androïde. DOOM
*androíd s. m., pl. androízi
androidul
ANDROÍD, androizi, s. m. Robot1, cu aspect uman. – Din fr. androïde. DOOM
*androíd s. m., pl. androízi
androidul
ANDROÍD, androizi, s. m. Robot1, cu aspect uman. – Din fr. androïde. DOOM
*androíd s. m., pl. androízi
androidului
ANDROÍD, androizi, s. m. Robot1, cu aspect uman. – Din fr. androïde. DOOM
*androíd s. m., pl. androízi
androidului
ANDROÍD, androizi, s. m. Robot1, cu aspect uman. – Din fr. androïde. DOOM
*androíd s. m., pl. androízi
androizi
ANDROÍD, androizi, s. m. Robot1, cu aspect uman. – Din fr. androïde. DOOM
*androíd s. m., pl. androízi
androizi
ANDROÍD, androizi, s. m. Robot1, cu aspect uman. – Din fr. androïde. DOOM
*androíd s. m., pl. androízi
androizii
ANDROÍD, androizi, s. m. Robot1, cu aspect uman. – Din fr. androïde. DOOM
*androíd s. m., pl. androízi
androizii
ANDROÍD, androizi, s. m. Robot1, cu aspect uman. – Din fr. androïde. DOOM
*androíd s. m., pl. androízi
androizilor
ANDROÍD, androizi, s. m. Robot1, cu aspect uman. – Din fr. androïde. DOOM
*androíd s. m., pl. androízi
androizilor
ANDROÍD, androizi, s. m. Robot1, cu aspect uman. – Din fr. androïde. DOOM
*androíd s. m., pl. androízi
androlatra
ANDROLÁTRU, -Ă s.m. și f. Care practică androlatria. [< fr. androlâtre].
androlatre
ANDROLÁTRU, -Ă s.m. și f. Care practică androlatria. [< fr. androlâtre].
androlatrei
ANDROLÁTRU, -Ă s.m. și f. Care practică androlatria. [< fr. androlâtre].
androlatrele
ANDROLÁTRU, -Ă s.m. și f. Care practică androlatria. [< fr. androlâtre].
androlatrelor
ANDROLÁTRU, -Ă s.m. și f. Care practică androlatria. [< fr. androlâtre].
androlatri
ANDROLÁTRU, -Ă s.m. și f. Care practică androlatria. [< fr. androlâtre].
androlatria
ANDROLATRÍE s.f. Divinizare a bărbatului. [Gen. -iei. / < fr. androlâtrie].
androlatrie
ANDROLATRÍE s.f. Divinizare a bărbatului. [Gen. -iei. / < fr. androlâtrie].
androlatriei
ANDROLATRÍE s.f. Divinizare a bărbatului. [Gen. -iei. / < fr. androlâtrie].
androlatrii
ANDROLATRÍE s.f. Divinizare a bărbatului. [Gen. -iei. / < fr. androlâtrie].
androlatrii
ANDROLÁTRU, -Ă s.m. și f. Care practică androlatria. [< fr. androlâtre].
androlatrilor
ANDROLÁTRU, -Ă s.m. și f. Care practică androlatria. [< fr. androlâtre].
androlatru
ANDROLÁTRU, -Ă s.m. și f. Care practică androlatria. [< fr. androlâtre].
androlatrul
ANDROLÁTRU, -Ă s.m. și f. Care practică androlatria. [< fr. androlâtre].
androlatrului
ANDROLÁTRU, -Ă s.m. și f. Care practică androlatria. [< fr. androlâtre].
andrologia
ANDROLOGÍE s. f. Ramură a medicinei care studiază fiziologia și patologia organelor sexuale masculine. – Din fr. andrologie. DOOM
andrologíe s. f., art. andrología, g.-d. andrologíi, art. andrologíei
andrologie
ANDROLOGÍE s. f. Ramură a medicinei care studiază fiziologia și patologia organelor sexuale masculine. – Din fr. andrologie. DOOM
andrologíe s. f., art. andrología, g.-d. andrologíi, art. andrologíei
andrologiei
ANDROLOGÍE s. f. Ramură a medicinei care studiază fiziologia și patologia organelor sexuale masculine. – Din fr. andrologie. DOOM
andrologíe s. f., art. andrología, g.-d. andrologíi, art. andrologíei
andrologii
ANDROLOGÍE s. f. Ramură a medicinei care studiază fiziologia și patologia organelor sexuale masculine. – Din fr. andrologie. DOOM
andrologíe s. f., art. andrología, g.-d. andrologíi, art. andrologíei
andromaca
Andromaca = Andromacha.
andromacha
Andromacha (sau Andromache), fiica lui Eetion, regele cetății Thebae din Mysia, și soția lui Hector, fiul lui Priamus, cu care a avut un copil, pe Scamandrius, zis și Astyanax. După ce și-a văzut întreaga familie – atît tatăl cît și cei șapte frați – nimicită de Achilles, Andromacha a asistat la uciderea soțului ei, Hector, sub zidurile Troiei, de către același Achilles (v. și Achilles). Ulterior, grecii i-au omorît și copilul. Ea însăși, îndurerată și neconsolată, a fost luată ca pradă de război de către fiul lui Achilles, Neoptolemus (sau Pyrrhus) și dusă în Epirus. Cu acesta din urmă Andromacha a avut trei fii: pe Molossus, Pielus și Pergamus. La moartea sa, Neoptolemus a lăsat-o pe Andromacha împreună cu regatul său lui Helenus, fratele lui Hector. În timpul trecerii lui Aeneas prin Epirus, Andromacha domnea acolo alături de Helenus, cu care a avut încă un fiu, pe Cestrinus. În sfîrșit, după moartea lui Helenus, Andromacha a plecat în Mysia cu fiul ei Pergamus, care a întemeiat acolo cetatea Pergamului.
andromache
Andromacha (sau Andromache), fiica lui Eetion, regele cetății Thebae din Mysia, și soția lui Hector, fiul lui Priamus, cu care a avut un copil, pe Scamandrius, zis și Astyanax. După ce și-a văzut întreaga familie – atît tatăl cît și cei șapte frați – nimicită de Achilles, Andromacha a asistat la uciderea soțului ei, Hector, sub zidurile Troiei, de către același Achilles (v. și Achilles). Ulterior, grecii i-au omorît și copilul. Ea însăși, îndurerată și neconsolată, a fost luată ca pradă de război de către fiul lui Achilles, Neoptolemus (sau Pyrrhus) și dusă în Epirus. Cu acesta din urmă Andromacha a avut trei fii: pe Molossus, Pielus și Pergamus. La moartea sa, Neoptolemus a lăsat-o pe Andromacha împreună cu regatul său lui Helenus, fratele lui Hector. În timpul trecerii lui Aeneas prin Epirus, Andromacha domnea acolo alături de Helenus, cu care a avut încă un fiu, pe Cestrinus. În sfîrșit, după moartea lui Helenus, Andromacha a plecat în Mysia cu fiul ei Pergamus, care a întemeiat acolo cetatea Pergamului.
andromastie
ANDROMASTÍE s.f. Prezența la femei a unei mamele atrofiate, asemănătoare cu aceea a unui bărbat. [< fr. andromastie].
andromeda
Andromeda (sau Andromede, fiica lui Cepheus, regele Aethiopiei. Fiindcă mama ei, pe nume Cassiopea, își atrăsese mînia zeilor pretinzînd că e mai frumoasă decît nereidele, Poseidon a trimis un monstru marin ca să pustiască țara. Oracolul a prezis că păcatul Cassiopeei poate fi ispășit numai de către Andromeda. Silit de etiopieni, Cepheus și-a sacrificat fiica: el a înlănțuit-o de o stîncă, lăsînd-o acolo pradă monstrului. Andromeda e salvată însă de Perseus, la întoarcerea acestuia după izbînda repurtată asupra Meduzei. Cucerit de frumusețea fetei, Perseus împietrește monstrul arătîndu-i chipul Meduzei, după care o ia cu el pe Andromeda și o duce în Argos (v. și Perseus).
andromede
Andromeda (sau Andromede, fiica lui Cepheus, regele Aethiopiei. Fiindcă mama ei, pe nume Cassiopea, își atrăsese mînia zeilor pretinzînd că e mai frumoasă decît nereidele, Poseidon a trimis un monstru marin ca să pustiască țara. Oracolul a prezis că păcatul Cassiopeei poate fi ispășit numai de către Andromeda. Silit de etiopieni, Cepheus și-a sacrificat fiica: el a înlănțuit-o de o stîncă, lăsînd-o acolo pradă monstrului. Andromeda e salvată însă de Perseus, la întoarcerea acestuia după izbînda repurtată asupra Meduzei. Cucerit de frumusețea fetei, Perseus împietrește monstrul arătîndu-i chipul Meduzei, după care o ia cu el pe Andromeda și o duce în Argos (v. și Perseus).
andromedida
ANDROMEDÍDĂ, andromedide, s. f. Ploaie periodică de meteoriți, care se produce pe la mijlocul lunii noiembrie din direcția constelației Andromeda. – Din fr. andromédides. DOOM
andromedídă s. f., g.-d. art. andromedídei; pl. andromedíde
andromedide
ANDROMEDÍDĂ, andromedide, s. f. Ploaie periodică de meteoriți, care se produce pe la mijlocul lunii noiembrie din direcția constelației Andromeda. – Din fr. andromédides. DOOM
andromedídă s. f., g.-d. art. andromedídei; pl. andromedíde
andromedidei
ANDROMEDÍDĂ, andromedide, s. f. Ploaie periodică de meteoriți, care se produce pe la mijlocul lunii noiembrie din direcția constelației Andromeda. – Din fr. andromédides. DOOM
andromedídă s. f., g.-d. art. andromedídei; pl. andromedíde
andromedidele
ANDROMEDÍDĂ, andromedide, s. f. Ploaie periodică de meteoriți, care se produce pe la mijlocul lunii noiembrie din direcția constelației Andromeda. – Din fr. andromédides. DOOM
andromedídă s. f., g.-d. art. andromedídei; pl. andromedíde
andromedidelor
ANDROMEDÍDĂ, andromedide, s. f. Ploaie periodică de meteoriți, care se produce pe la mijlocul lunii noiembrie din direcția constelației Andromeda. – Din fr. andromédides. DOOM
andromedídă s. f., g.-d. art. andromedídei; pl. andromedíde
andropatie
ANDROPATÍE s.f. Boală specifică pentru bărbați. [Gen. -iei. / < fr. andropathie, cf. gr. aner – bărbat, pathos – boală].
andropauza
ANDROPÁUZĂ, andropauze, s. f. (Fiziol.) Perioadă de involuție a funcției testiculare, însoțită de tulburări neurovegetative. [Pr.: -pa-u-] – Din fr. andropause (după pauză). DOOM
andropáuză (-pa-u-) s. f., g.-d. art. andropáuzei; pl. andropáuze
andropauze
ANDROPÁUZĂ, andropauze, s. f. (Fiziol.) Perioadă de involuție a funcției testiculare, însoțită de tulburări neurovegetative. [Pr.: -pa-u-] – Din fr. andropause (după pauză). DOOM
andropáuză (-pa-u-) s. f., g.-d. art. andropáuzei; pl. andropáuze
andropauzei
ANDROPÁUZĂ, andropauze, s. f. (Fiziol.) Perioadă de involuție a funcției testiculare, însoțită de tulburări neurovegetative. [Pr.: -pa-u-] – Din fr. andropause (după pauză). DOOM
andropáuză (-pa-u-) s. f., g.-d. art. andropáuzei; pl. andropáuze
andropauzele
ANDROPÁUZĂ, andropauze, s. f. (Fiziol.) Perioadă de involuție a funcției testiculare, însoțită de tulburări neurovegetative. [Pr.: -pa-u-] – Din fr. andropause (după pauză). DOOM
andropáuză (-pa-u-) s. f., g.-d. art. andropáuzei; pl. andropáuze
andropauzelor
ANDROPÁUZĂ, andropauze, s. f. (Fiziol.) Perioadă de involuție a funcției testiculare, însoțită de tulburări neurovegetative. [Pr.: -pa-u-] – Din fr. andropause (după pauză). DOOM
andropáuză (-pa-u-) s. f., g.-d. art. andropáuzei; pl. andropáuze
androsace
LĂPTIȘÓR, s. n., (3) lăptișori, s. m. 1. (Rar) Diminutiv al lui lapte. 2. (În sintagma) Lăptișor de matcă = produs secretat de glandele faringiene ale albinelor doici, care constituie hrana larvelor de matcă, utilizat în medicină și în cosmetică. 3. Plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu mai multe rozete de frunze lanceolate, cu flori albe, răspândită în regiunea alpină; laptele-stâncii (Androsace chamaejasme). – Lapte + suf. -ișor.
androsteron
ANDROSTERÓNĂ s. f. v. androsteron. DOOM
androsterón (-dros-te-/-dro-ste-) s. m.
androsteronul
ANDROSTERÓNĂ s. f. v. androsteron. DOOM
androsterón (-dros-te-/-dro-ste-) s. m.
androsteronului
ANDROSTERÓNĂ s. f. v. androsteron. DOOM
androsterón (-dros-te-/-dro-ste-) s. m.
androsteronă
ANDROSTERÓNĂ s. f. v. androsteron. DOOM
androsterón (-dros-te-/-dro-ste-) s. m.
andruc
ÁNDRUC, andrucuri, s. n. Tipar de probă. – Din germ. Andruck. DOOM
ándruc s. n., pl. ándrucuri
andrucul
ÁNDRUC, andrucuri, s. n. Tipar de probă. – Din germ. Andruck. DOOM
ándruc s. n., pl. ándrucuri
andrucului
ÁNDRUC, andrucuri, s. n. Tipar de probă. – Din germ. Andruck. DOOM
ándruc s. n., pl. ándrucuri
andrucuri
ÁNDRUC, andrucuri, s. n. Tipar de probă. – Din germ. Andruck. DOOM
ándruc s. n., pl. ándrucuri
andrucurile
ÁNDRUC, andrucuri, s. n. Tipar de probă. – Din germ. Andruck. DOOM
ándruc s. n., pl. ándrucuri
andrucurilor
ÁNDRUC, andrucuri, s. n. Tipar de probă. – Din germ. Andruck. DOOM
ándruc s. n., pl. ándrucuri
aneantiza
ANEANTIZÁ, aneantizez, vb. I. Tranz. (Livr.) A distruge total, a reduce la nimic. [Pr.: -ne-an-] – După fr. anéantir. DOOM
*aneantíza (a ~) (livr.) (-ne-an-) vb., ind. prez. 3 aneantizeáză
aneantizai
ANEANTIZÁ, aneantizez, vb. I. Tranz. (Livr.) A distruge total, a reduce la nimic. [Pr.: -ne-an-] – După fr. anéantir. DOOM
*aneantíza (a ~) (livr.) (-ne-an-) vb., ind. prez. 3 aneantizeáză
aneantizam
ANEANTIZÁ, aneantizez, vb. I. Tranz. (Livr.) A distruge total, a reduce la nimic. [Pr.: -ne-an-] – După fr. anéantir. DOOM
*aneantíza (a ~) (livr.) (-ne-an-) vb., ind. prez. 3 aneantizeáză
aneantizare
ANEANTIZÁ, aneantizez, vb. I. Tranz. (Livr.) A distruge total, a reduce la nimic. [Pr.: -ne-an-] – După fr. anéantir. DOOM
*aneantíza (a ~) (livr.) (-ne-an-) vb., ind. prez. 3 aneantizeáză
aneantizare
ANEANTIZÁRE, aneantizări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a aneantiza și rezultatul ei. [Pr.: -ne-an-] – V. aneantiza. DOOM
*aneantizáre (livr.) (-ne-an-) s. f., g.-d. art. aneantizắrii; pl. aneantizắri
aneantizarea
ANEANTIZÁRE, aneantizări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a aneantiza și rezultatul ei. [Pr.: -ne-an-] – V. aneantiza. DOOM
*aneantizáre (livr.) (-ne-an-) s. f., g.-d. art. aneantizắrii; pl. aneantizắri
aneantizară
ANEANTIZÁ, aneantizez, vb. I. Tranz. (Livr.) A distruge total, a reduce la nimic. [Pr.: -ne-an-] – După fr. anéantir. DOOM
*aneantíza (a ~) (livr.) (-ne-an-) vb., ind. prez. 3 aneantizeáză
aneantizarăm
ANEANTIZÁ, aneantizez, vb. I. Tranz. (Livr.) A distruge total, a reduce la nimic. [Pr.: -ne-an-] – După fr. anéantir. DOOM
*aneantíza (a ~) (livr.) (-ne-an-) vb., ind. prez. 3 aneantizeáză
aneantizarăți
ANEANTIZÁ, aneantizez, vb. I. Tranz. (Livr.) A distruge total, a reduce la nimic. [Pr.: -ne-an-] – După fr. anéantir. DOOM
*aneantíza (a ~) (livr.) (-ne-an-) vb., ind. prez. 3 aneantizeáză
aneantizase
ANEANTIZÁ, aneantizez, vb. I. Tranz. (Livr.) A distruge total, a reduce la nimic. [Pr.: -ne-an-] – După fr. anéantir. DOOM
*aneantíza (a ~) (livr.) (-ne-an-) vb., ind. prez. 3 aneantizeáză
aneantizasem
ANEANTIZÁ, aneantizez, vb. I. Tranz. (Livr.) A distruge total, a reduce la nimic. [Pr.: -ne-an-] – După fr. anéantir. DOOM
*aneantíza (a ~) (livr.) (-ne-an-) vb., ind. prez. 3 aneantizeáză
aneantizaseră
ANEANTIZÁ, aneantizez, vb. I. Tranz. (Livr.) A distruge total, a reduce la nimic. [Pr.: -ne-an-] – După fr. anéantir. DOOM
*aneantíza (a ~) (livr.) (-ne-an-) vb., ind. prez. 3 aneantizeáză
aneantizaserăm
ANEANTIZÁ, aneantizez, vb. I. Tranz. (Livr.) A distruge total, a reduce la nimic. [Pr.: -ne-an-] – După fr. anéantir. DOOM
*aneantíza (a ~) (livr.) (-ne-an-) vb., ind. prez. 3 aneantizeáză
aneantizaserăți
ANEANTIZÁ, aneantizez, vb. I. Tranz. (Livr.) A distruge total, a reduce la nimic. [Pr.: -ne-an-] – După fr. anéantir. DOOM
*aneantíza (a ~) (livr.) (-ne-an-) vb., ind. prez. 3 aneantizeáză
aneantizaseși
ANEANTIZÁ, aneantizez, vb. I. Tranz. (Livr.) A distruge total, a reduce la nimic. [Pr.: -ne-an-] – După fr. anéantir. DOOM
*aneantíza (a ~) (livr.) (-ne-an-) vb., ind. prez. 3 aneantizeáză
aneantizaseți
ANEANTIZÁ, aneantizez, vb. I. Tranz. (Livr.) A distruge total, a reduce la nimic. [Pr.: -ne-an-] – După fr. anéantir. DOOM
*aneantíza (a ~) (livr.) (-ne-an-) vb., ind. prez. 3 aneantizeáză
aneantizat
ANEANTIZÁ, aneantizez, vb. I. Tranz. (Livr.) A distruge total, a reduce la nimic. [Pr.: -ne-an-] – După fr. anéantir. DOOM
*aneantíza (a ~) (livr.) (-ne-an-) vb., ind. prez. 3 aneantizeáză
aneantizat
ANEANTIZÁT, -Ă, aneantizați, -te, adj. (Livr.) Care a fost distrus în întregime, care a fost redus la nimic. [Pr.: -ne-an-] – V. aneantiza.
aneantizata
ANEANTIZÁT, -Ă, aneantizați, -te, adj. (Livr.) Care a fost distrus în întregime, care a fost redus la nimic. [Pr.: -ne-an-] – V. aneantiza.
aneantizate
ANEANTIZÁT, -Ă, aneantizați, -te, adj. (Livr.) Care a fost distrus în întregime, care a fost redus la nimic. [Pr.: -ne-an-] – V. aneantiza.
aneantizatei
ANEANTIZÁT, -Ă, aneantizați, -te, adj. (Livr.) Care a fost distrus în întregime, care a fost redus la nimic. [Pr.: -ne-an-] – V. aneantiza.
aneantizatele
ANEANTIZÁT, -Ă, aneantizați, -te, adj. (Livr.) Care a fost distrus în întregime, care a fost redus la nimic. [Pr.: -ne-an-] – V. aneantiza.
aneantizatelor
ANEANTIZÁT, -Ă, aneantizați, -te, adj. (Livr.) Care a fost distrus în întregime, care a fost redus la nimic. [Pr.: -ne-an-] – V. aneantiza.
aneantizatul
ANEANTIZÁT, -Ă, aneantizați, -te, adj. (Livr.) Care a fost distrus în întregime, care a fost redus la nimic. [Pr.: -ne-an-] – V. aneantiza.
aneantizatului
ANEANTIZÁT, -Ă, aneantizați, -te, adj. (Livr.) Care a fost distrus în întregime, care a fost redus la nimic. [Pr.: -ne-an-] – V. aneantiza.
aneantizau
ANEANTIZÁ, aneantizez, vb. I. Tranz. (Livr.) A distruge total, a reduce la nimic. [Pr.: -ne-an-] – După fr. anéantir. DOOM
*aneantíza (a ~) (livr.) (-ne-an-) vb., ind. prez. 3 aneantizeáză
aneantizași
ANEANTIZÁ, aneantizez, vb. I. Tranz. (Livr.) A distruge total, a reduce la nimic. [Pr.: -ne-an-] – După fr. anéantir. DOOM
*aneantíza (a ~) (livr.) (-ne-an-) vb., ind. prez. 3 aneantizeáză
aneantizați
ANEANTIZÁ, aneantizez, vb. I. Tranz. (Livr.) A distruge total, a reduce la nimic. [Pr.: -ne-an-] – După fr. anéantir. DOOM
*aneantíza (a ~) (livr.) (-ne-an-) vb., ind. prez. 3 aneantizeáză
aneantizați
ANEANTIZÁT, -Ă, aneantizați, -te, adj. (Livr.) Care a fost distrus în întregime, care a fost redus la nimic. [Pr.: -ne-an-] – V. aneantiza.
aneantizații
ANEANTIZÁT, -Ă, aneantizați, -te, adj. (Livr.) Care a fost distrus în întregime, care a fost redus la nimic. [Pr.: -ne-an-] – V. aneantiza.
aneantizaților
ANEANTIZÁT, -Ă, aneantizați, -te, adj. (Livr.) Care a fost distrus în întregime, care a fost redus la nimic. [Pr.: -ne-an-] – V. aneantiza.
aneantizează
ANEANTIZÁ, aneantizez, vb. I. Tranz. (Livr.) A distruge total, a reduce la nimic. [Pr.: -ne-an-] – După fr. anéantir. DOOM
*aneantíza (a ~) (livr.) (-ne-an-) vb., ind. prez. 3 aneantizeáză
aneantizez
ANEANTIZÁ, aneantizez, vb. I. Tranz. (Livr.) A distruge total, a reduce la nimic. [Pr.: -ne-an-] – După fr. anéantir. DOOM
*aneantíza (a ~) (livr.) (-ne-an-) vb., ind. prez. 3 aneantizeáză
aneantizeze
ANEANTIZÁ, aneantizez, vb. I. Tranz. (Livr.) A distruge total, a reduce la nimic. [Pr.: -ne-an-] – După fr. anéantir. DOOM
*aneantíza (a ~) (livr.) (-ne-an-) vb., ind. prez. 3 aneantizeáză
aneantizezi
ANEANTIZÁ, aneantizez, vb. I. Tranz. (Livr.) A distruge total, a reduce la nimic. [Pr.: -ne-an-] – După fr. anéantir. DOOM
*aneantíza (a ~) (livr.) (-ne-an-) vb., ind. prez. 3 aneantizeáză
aneantizând
ANEANTIZÁ, aneantizez, vb. I. Tranz. (Livr.) A distruge total, a reduce la nimic. [Pr.: -ne-an-] – După fr. anéantir. DOOM
*aneantíza (a ~) (livr.) (-ne-an-) vb., ind. prez. 3 aneantizeáză
aneantizînd
ANEANTIZÁ, aneantizez, vb. I. Tranz. (Livr.) A distruge total, a reduce la nimic. [Pr.: -ne-an-] – După fr. anéantir. DOOM
*aneantíza (a ~) (livr.) (-ne-an-) vb., ind. prez. 3 aneantizeáză
aneantizări
ANEANTIZÁRE, aneantizări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a aneantiza și rezultatul ei. [Pr.: -ne-an-] – V. aneantiza. DOOM
*aneantizáre (livr.) (-ne-an-) s. f., g.-d. art. aneantizắrii; pl. aneantizắri
aneantizării
ANEANTIZÁRE, aneantizări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a aneantiza și rezultatul ei. [Pr.: -ne-an-] – V. aneantiza. DOOM
*aneantizáre (livr.) (-ne-an-) s. f., g.-d. art. aneantizắrii; pl. aneantizắri
aneantizările
ANEANTIZÁRE, aneantizări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a aneantiza și rezultatul ei. [Pr.: -ne-an-] – V. aneantiza. DOOM
*aneantizáre (livr.) (-ne-an-) s. f., g.-d. art. aneantizắrii; pl. aneantizắri
aneantizărilor
ANEANTIZÁRE, aneantizări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a aneantiza și rezultatul ei. [Pr.: -ne-an-] – V. aneantiza. DOOM
*aneantizáre (livr.) (-ne-an-) s. f., g.-d. art. aneantizắrii; pl. aneantizắri
anecdota
ANECDÓTĂ, anecdote, s. f. Scurtă povestire hazlie sau picantă cu final neașteptat. – Din fr. anecdote. DOOM
anecdótă s. f., g.-d. art. anecdótei; pl. anecdóte
anecdote
ANECDÓTĂ, anecdote, s. f. Scurtă povestire hazlie sau picantă cu final neașteptat. – Din fr. anecdote. DOOM
anecdótă s. f., g.-d. art. anecdótei; pl. anecdóte
anecdotei
ANECDÓTĂ, anecdote, s. f. Scurtă povestire hazlie sau picantă cu final neașteptat. – Din fr. anecdote. DOOM
anecdótă s. f., g.-d. art. anecdótei; pl. anecdóte
anecdotele
ANECDÓTĂ, anecdote, s. f. Scurtă povestire hazlie sau picantă cu final neașteptat. – Din fr. anecdote. DOOM
anecdótă s. f., g.-d. art. anecdótei; pl. anecdóte
anecdotelor
ANECDÓTĂ, anecdote, s. f. Scurtă povestire hazlie sau picantă cu final neașteptat. – Din fr. anecdote. DOOM
anecdótă s. f., g.-d. art. anecdótei; pl. anecdóte
anecdotic
ANECDÓTIC, -Ă, anecdotici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Cu caracter de anecdotă. 2. S. f. Ansamblu al evenimentelor relatate într-o povestire, film etc. p. ext. intrigă, scenariu. – Din fr. anecdotique. DOOM
anecdótic adj. m., pl. anecdótici; f. anecdótică, pl. anecdótice
anecdotica
ANECDÓTIC, -Ă, anecdotici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Cu caracter de anecdotă. 2. S. f. Ansamblu al evenimentelor relatate într-o povestire, film etc. p. ext. intrigă, scenariu. – Din fr. anecdotique. DOOM
anecdótic adj. m., pl. anecdótici; f. anecdótică, pl. anecdótice
anecdotica
ANECDÓTIC, -Ă, anecdotici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Cu caracter de anecdotă. 2. S. f. Ansamblu al evenimentelor relatate într-o povestire, film etc. p. ext. intrigă, scenariu. – Din fr. anecdotique. DOOM
anecdótică s. f., g.-d. art. anecdóticii
anecdotice
ANECDÓTIC, -Ă, anecdotici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Cu caracter de anecdotă. 2. S. f. Ansamblu al evenimentelor relatate într-o povestire, film etc. p. ext. intrigă, scenariu. – Din fr. anecdotique. DOOM
anecdótic adj. m., pl. anecdótici; f. anecdótică, pl. anecdótice
anecdoticei
ANECDÓTIC, -Ă, anecdotici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Cu caracter de anecdotă. 2. S. f. Ansamblu al evenimentelor relatate într-o povestire, film etc. p. ext. intrigă, scenariu. – Din fr. anecdotique. DOOM
anecdótic adj. m., pl. anecdótici; f. anecdótică, pl. anecdótice
anecdoticele
ANECDÓTIC, -Ă, anecdotici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Cu caracter de anecdotă. 2. S. f. Ansamblu al evenimentelor relatate într-o povestire, film etc. p. ext. intrigă, scenariu. – Din fr. anecdotique. DOOM
anecdótic adj. m., pl. anecdótici; f. anecdótică, pl. anecdótice
anecdoticelor
ANECDÓTIC, -Ă, anecdotici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Cu caracter de anecdotă. 2. S. f. Ansamblu al evenimentelor relatate într-o povestire, film etc. p. ext. intrigă, scenariu. – Din fr. anecdotique. DOOM
anecdótic adj. m., pl. anecdótici; f. anecdótică, pl. anecdótice
anecdotici
ANECDÓTIC, -Ă, anecdotici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Cu caracter de anecdotă. 2. S. f. Ansamblu al evenimentelor relatate într-o povestire, film etc. p. ext. intrigă, scenariu. – Din fr. anecdotique. DOOM
anecdótic adj. m., pl. anecdótici; f. anecdótică, pl. anecdótice
anecdotici
ANECDÓTIC, -Ă, anecdotici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Cu caracter de anecdotă. 2. S. f. Ansamblu al evenimentelor relatate într-o povestire, film etc. p. ext. intrigă, scenariu. – Din fr. anecdotique. DOOM
anecdótică s. f., g.-d. art. anecdóticii
anecdoticii
ANECDÓTIC, -Ă, anecdotici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Cu caracter de anecdotă. 2. S. f. Ansamblu al evenimentelor relatate într-o povestire, film etc. p. ext. intrigă, scenariu. – Din fr. anecdotique. DOOM
anecdótic adj. m., pl. anecdótici; f. anecdótică, pl. anecdótice
anecdoticii
ANECDÓTIC, -Ă, anecdotici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Cu caracter de anecdotă. 2. S. f. Ansamblu al evenimentelor relatate într-o povestire, film etc. p. ext. intrigă, scenariu. – Din fr. anecdotique. DOOM
anecdótică s. f., g.-d. art. anecdóticii
anecdoticilor
ANECDÓTIC, -Ă, anecdotici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Cu caracter de anecdotă. 2. S. f. Ansamblu al evenimentelor relatate într-o povestire, film etc. p. ext. intrigă, scenariu. – Din fr. anecdotique. DOOM
anecdótic adj. m., pl. anecdótici; f. anecdótică, pl. anecdótice
anecdoticul
ANECDÓTIC, -Ă, anecdotici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Cu caracter de anecdotă. 2. S. f. Ansamblu al evenimentelor relatate într-o povestire, film etc. p. ext. intrigă, scenariu. – Din fr. anecdotique. DOOM
anecdótic adj. m., pl. anecdótici; f. anecdótică, pl. anecdótice
anecdoticului
ANECDÓTIC, -Ă, anecdotici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Cu caracter de anecdotă. 2. S. f. Ansamblu al evenimentelor relatate într-o povestire, film etc. p. ext. intrigă, scenariu. – Din fr. anecdotique. DOOM
anecdótic adj. m., pl. anecdótici; f. anecdótică, pl. anecdótice
anecdotist
ANECDOTÍST, -Ă, anecdotiști, -ste, s. m. și f. (Rar) Autor sau povestitor de anecdote. – Anecdotă + suf. -ist.
anecdotista
ANECDOTÍST, -Ă, anecdotiști, -ste, s. m. și f. (Rar) Autor sau povestitor de anecdote. – Anecdotă + suf. -ist.
anecdotiste
ANECDOTÍST, -Ă, anecdotiști, -ste, s. m. și f. (Rar) Autor sau povestitor de anecdote. – Anecdotă + suf. -ist.
anecdotistei
ANECDOTÍST, -Ă, anecdotiști, -ste, s. m. și f. (Rar) Autor sau povestitor de anecdote. – Anecdotă + suf. -ist.
anecdotistele
ANECDOTÍST, -Ă, anecdotiști, -ste, s. m. și f. (Rar) Autor sau povestitor de anecdote. – Anecdotă + suf. -ist.
anecdotistelor
ANECDOTÍST, -Ă, anecdotiști, -ste, s. m. și f. (Rar) Autor sau povestitor de anecdote. – Anecdotă + suf. -ist.
anecdotistul
ANECDOTÍST, -Ă, anecdotiști, -ste, s. m. și f. (Rar) Autor sau povestitor de anecdote. – Anecdotă + suf. -ist.
anecdotistului
ANECDOTÍST, -Ă, anecdotiști, -ste, s. m. și f. (Rar) Autor sau povestitor de anecdote. – Anecdotă + suf. -ist.
anecdotiza
ANECDOTIZÁ vb. I intr. A povesti (mereu) anecdote. [< fr. anecdotiser].
anecdotizai
ANECDOTIZÁ vb. I intr. A povesti (mereu) anecdote. [< fr. anecdotiser].
anecdotizam
ANECDOTIZÁ vb. I intr. A povesti (mereu) anecdote. [< fr. anecdotiser].
anecdotizare
ANECDOTIZÁ vb. I intr. A povesti (mereu) anecdote. [< fr. anecdotiser].
anecdotizară
ANECDOTIZÁ vb. I intr. A povesti (mereu) anecdote. [< fr. anecdotiser].
anecdotizarăm
ANECDOTIZÁ vb. I intr. A povesti (mereu) anecdote. [< fr. anecdotiser].
anecdotizarăți
ANECDOTIZÁ vb. I intr. A povesti (mereu) anecdote. [< fr. anecdotiser].
anecdotizase
ANECDOTIZÁ vb. I intr. A povesti (mereu) anecdote. [< fr. anecdotiser].
anecdotizasem
ANECDOTIZÁ vb. I intr. A povesti (mereu) anecdote. [< fr. anecdotiser].
anecdotizaseră
ANECDOTIZÁ vb. I intr. A povesti (mereu) anecdote. [< fr. anecdotiser].
anecdotizaserăm
ANECDOTIZÁ vb. I intr. A povesti (mereu) anecdote. [< fr. anecdotiser].
anecdotizaserăți
ANECDOTIZÁ vb. I intr. A povesti (mereu) anecdote. [< fr. anecdotiser].
anecdotizaseși
ANECDOTIZÁ vb. I intr. A povesti (mereu) anecdote. [< fr. anecdotiser].
anecdotizaseți
ANECDOTIZÁ vb. I intr. A povesti (mereu) anecdote. [< fr. anecdotiser].
anecdotizat
ANECDOTIZÁ vb. I intr. A povesti (mereu) anecdote. [< fr. anecdotiser].
anecdotizau
ANECDOTIZÁ vb. I intr. A povesti (mereu) anecdote. [< fr. anecdotiser].
anecdotizași
ANECDOTIZÁ vb. I intr. A povesti (mereu) anecdote. [< fr. anecdotiser].
anecdotizați
ANECDOTIZÁ vb. I intr. A povesti (mereu) anecdote. [< fr. anecdotiser].
anecdotizează
ANECDOTIZÁ vb. I intr. A povesti (mereu) anecdote. [< fr. anecdotiser].
anecdotizez
ANECDOTIZÁ vb. I intr. A povesti (mereu) anecdote. [< fr. anecdotiser].
anecdotizeze
ANECDOTIZÁ vb. I intr. A povesti (mereu) anecdote. [< fr. anecdotiser].
anecdotizezi
ANECDOTIZÁ vb. I intr. A povesti (mereu) anecdote. [< fr. anecdotiser].
anecdotizând
ANECDOTIZÁ vb. I intr. A povesti (mereu) anecdote. [< fr. anecdotiser].
anecdotizînd
ANECDOTIZÁ vb. I intr. A povesti (mereu) anecdote. [< fr. anecdotiser].
anecdotiști
ANECDOTÍST, -Ă, anecdotiști, -ste, s. m. și f. (Rar) Autor sau povestitor de anecdote. – Anecdotă + suf. -ist.
anecdotiștii
ANECDOTÍST, -Ă, anecdotiști, -ste, s. m. și f. (Rar) Autor sau povestitor de anecdote. – Anecdotă + suf. -ist.
anecdotiștilor
ANECDOTÍST, -Ă, anecdotiști, -ste, s. m. și f. (Rar) Autor sau povestitor de anecdote. – Anecdotă + suf. -ist.
anecoid
ANECOÍD, -Ă, anecoizi, -de, adj. (Despre încăperi, spații etc.) Lipsit de ecou. – Din fr. anéchoïde. DOOM
anecoíd (a-ne-/an-e-) adj. m., pl. anecoízi; f. anecoídă, pl. anecoíde
anecoida
ANECOÍD, -Ă, anecoizi, -de, adj. (Despre încăperi, spații etc.) Lipsit de ecou. – Din fr. anéchoïde. DOOM
anecoíd (a-ne-/an-e-) adj. m., pl. anecoízi; f. anecoídă, pl. anecoíde
anecoide
ANECOÍD, -Ă, anecoizi, -de, adj. (Despre încăperi, spații etc.) Lipsit de ecou. – Din fr. anéchoïde. DOOM
anecoíd (a-ne-/an-e-) adj. m., pl. anecoízi; f. anecoídă, pl. anecoíde
anecoidei
ANECOÍD, -Ă, anecoizi, -de, adj. (Despre încăperi, spații etc.) Lipsit de ecou. – Din fr. anéchoïde. DOOM
anecoíd (a-ne-/an-e-) adj. m., pl. anecoízi; f. anecoídă, pl. anecoíde
anecoidele
ANECOÍD, -Ă, anecoizi, -de, adj. (Despre încăperi, spații etc.) Lipsit de ecou. – Din fr. anéchoïde. DOOM
anecoíd (a-ne-/an-e-) adj. m., pl. anecoízi; f. anecoídă, pl. anecoíde
anecoidelor
ANECOÍD, -Ă, anecoizi, -de, adj. (Despre încăperi, spații etc.) Lipsit de ecou. – Din fr. anéchoïde. DOOM
anecoíd (a-ne-/an-e-) adj. m., pl. anecoízi; f. anecoídă, pl. anecoíde
anecoidul
ANECOÍD, -Ă, anecoizi, -de, adj. (Despre încăperi, spații etc.) Lipsit de ecou. – Din fr. anéchoïde. DOOM
anecoíd (a-ne-/an-e-) adj. m., pl. anecoízi; f. anecoídă, pl. anecoíde
anecoidului
ANECOÍD, -Ă, anecoizi, -de, adj. (Despre încăperi, spații etc.) Lipsit de ecou. – Din fr. anéchoïde. DOOM
anecoíd (a-ne-/an-e-) adj. m., pl. anecoízi; f. anecoídă, pl. anecoíde
anecoizi
ANECOÍD, -Ă, anecoizi, -de, adj. (Despre încăperi, spații etc.) Lipsit de ecou. – Din fr. anéchoïde. DOOM
anecoíd (a-ne-/an-e-) adj. m., pl. anecoízi; f. anecoídă, pl. anecoíde
anecoizii
ANECOÍD, -Ă, anecoizi, -de, adj. (Despre încăperi, spații etc.) Lipsit de ecou. – Din fr. anéchoïde. DOOM
anecoíd (a-ne-/an-e-) adj. m., pl. anecoízi; f. anecoídă, pl. anecoíde
anecoizilor
ANECOÍD, -Ă, anecoizi, -de, adj. (Despre încăperi, spații etc.) Lipsit de ecou. – Din fr. anéchoïde. DOOM
anecoíd (a-ne-/an-e-) adj. m., pl. anecoízi; f. anecoídă, pl. anecoíde
anecși
ANÉX, -Ă, anecși, -xe, adj. Atașat unui lucru (principal); alăturat. – Din fr. annexe. DOOM
anéx adj. m., pl. anécși; f. anéxă, pl. anéxe
anecșii
ANÉX, -Ă, anecși, -xe, adj. Atașat unui lucru (principal); alăturat. – Din fr. annexe. DOOM
anéx adj. m., pl. anécși; f. anéxă, pl. anéxe
anecșilor
ANÉX, -Ă, anecși, -xe, adj. Atașat unui lucru (principal); alăturat. – Din fr. annexe. DOOM
anéx adj. m., pl. anécși; f. anéxă, pl. anéxe
anelid
ANELÍD, anelide, s. n. (La pl.) Încrengătură de viermi cu corpul cilindric, segmentat în numeroase inele (Annellides); (și la sg.) vierme care face parte din această încrengătură. – Din fr. annélide. DOOM
anelíd s. n., pl. anelíde
anelida
ANELÍD, anelide, s. n. (La pl.) Încrengătură de viermi cu corpul cilindric, segmentat în numeroase inele (Annellides); (și la sg.) vierme care face parte din această încrengătură. – Din fr. annélide. DOOM
anelíd s. n., pl. anelíde
anelide
ANELÍD, anelide, s. n. (La pl.) Încrengătură de viermi cu corpul cilindric, segmentat în numeroase inele (Annellides); (și la sg.) vierme care face parte din această încrengătură. – Din fr. annélide. DOOM
anelíd s. n., pl. anelíde
anelidei
ANELÍD, anelide, s. n. (La pl.) Încrengătură de viermi cu corpul cilindric, segmentat în numeroase inele (Annellides); (și la sg.) vierme care face parte din această încrengătură. – Din fr. annélide. DOOM
anelíd s. n., pl. anelíde
anelidele
ANELÍD, anelide, s. n. (La pl.) Încrengătură de viermi cu corpul cilindric, segmentat în numeroase inele (Annellides); (și la sg.) vierme care face parte din această încrengătură. – Din fr. annélide. DOOM
anelíd s. n., pl. anelíde
anelidelor
ANELÍD, anelide, s. n. (La pl.) Încrengătură de viermi cu corpul cilindric, segmentat în numeroase inele (Annellides); (și la sg.) vierme care face parte din această încrengătură. – Din fr. annélide. DOOM
anelíd s. n., pl. anelíde
anelidul
ANELÍD, anelide, s. n. (La pl.) Încrengătură de viermi cu corpul cilindric, segmentat în numeroase inele (Annellides); (și la sg.) vierme care face parte din această încrengătură. – Din fr. annélide. DOOM
anelíd s. n., pl. anelíde
anelidului
ANELÍD, anelide, s. n. (La pl.) Încrengătură de viermi cu corpul cilindric, segmentat în numeroase inele (Annellides); (și la sg.) vierme care face parte din această încrengătură. – Din fr. annélide. DOOM
anelíd s. n., pl. anelíde
anelidă
ANELÍDE s.n.pl. Încrengătură din care fac parte viermii cu corpul cilindric inelat, care se mișcă cu ajutorul unor perișori; (la sg.) vierme din această încrengătură. [Sg. anelid, var. anelidă s.f. / < fr. annélides, cf. lat. annellus – inel].
anelizi
ANELÍD, anelide, s. n. (La pl.) Încrengătură de viermi cu corpul cilindric, segmentat în numeroase inele (Annellides); (și la sg.) vierme care face parte din această încrengătură. – Din fr. annélide. DOOM
anelíd s. n., pl. anelíde
anelizii
ANELÍD, anelide, s. n. (La pl.) Încrengătură de viermi cu corpul cilindric, segmentat în numeroase inele (Annellides); (și la sg.) vierme care face parte din această încrengătură. – Din fr. annélide. DOOM
anelíd s. n., pl. anelíde
anelizilor
ANELÍD, anelide, s. n. (La pl.) Încrengătură de viermi cu corpul cilindric, segmentat în numeroase inele (Annellides); (și la sg.) vierme care face parte din această încrengătură. – Din fr. annélide. DOOM
anelíd s. n., pl. anelíde
anemia
ANEMIÁ, anemiez, vb. I. Refl. și tranz. A ajunge sau a face să ajungă în stare de slăbiciune din cauza anemiei. [Pr.: -mi-a] – Din fr. (s')anémier. DOOM
anemiá (a ~) (-mi-a) vb., ind. prez. 3 anemiáză, 1 pl. anemiém (-mi-em); conj. prez. 3 să anemiéze; ger. anemiínd (-mi-ind)
anemia
ANEMÍE, anemii, s. f. Boală determinată de scăderea cantitativă sau calitativă a globulelor roșii și a hemoglobinei din sânge. – Din fr. anémie. DOOM
anemíe s. f., art. anemía, g.-d. art. anemíei; pl. anemíi, art. anemíile
anemiai
ANEMIÁ, anemiez, vb. I. Refl. și tranz. A ajunge sau a face să ajungă în stare de slăbiciune din cauza anemiei. [Pr.: -mi-a] – Din fr. (s')anémier. DOOM
anemiá (a ~) (-mi-a) vb., ind. prez. 3 anemiáză, 1 pl. anemiém (-mi-em); conj. prez. 3 să anemiéze; ger. anemiínd (-mi-ind)
anemiam
ANEMIÁ, anemiez, vb. I. Refl. și tranz. A ajunge sau a face să ajungă în stare de slăbiciune din cauza anemiei. [Pr.: -mi-a] – Din fr. (s')anémier. DOOM
anemiá (a ~) (-mi-a) vb., ind. prez. 3 anemiáză, 1 pl. anemiém (-mi-em); conj. prez. 3 să anemiéze; ger. anemiínd (-mi-ind)
anemiară
ANEMIÁ, anemiez, vb. I. Refl. și tranz. A ajunge sau a face să ajungă în stare de slăbiciune din cauza anemiei. [Pr.: -mi-a] – Din fr. (s')anémier. DOOM
anemiá (a ~) (-mi-a) vb., ind. prez. 3 anemiáză, 1 pl. anemiém (-mi-em); conj. prez. 3 să anemiéze; ger. anemiínd (-mi-ind)
anemiarăm
ANEMIÁ, anemiez, vb. I. Refl. și tranz. A ajunge sau a face să ajungă în stare de slăbiciune din cauza anemiei. [Pr.: -mi-a] – Din fr. (s')anémier. DOOM
anemiá (a ~) (-mi-a) vb., ind. prez. 3 anemiáză, 1 pl. anemiém (-mi-em); conj. prez. 3 să anemiéze; ger. anemiínd (-mi-ind)
anemiarăți
ANEMIÁ, anemiez, vb. I. Refl. și tranz. A ajunge sau a face să ajungă în stare de slăbiciune din cauza anemiei. [Pr.: -mi-a] – Din fr. (s')anémier. DOOM
anemiá (a ~) (-mi-a) vb., ind. prez. 3 anemiáză, 1 pl. anemiém (-mi-em); conj. prez. 3 să anemiéze; ger. anemiínd (-mi-ind)
anemiase
ANEMIÁ, anemiez, vb. I. Refl. și tranz. A ajunge sau a face să ajungă în stare de slăbiciune din cauza anemiei. [Pr.: -mi-a] – Din fr. (s')anémier. DOOM
anemiá (a ~) (-mi-a) vb., ind. prez. 3 anemiáză, 1 pl. anemiém (-mi-em); conj. prez. 3 să anemiéze; ger. anemiínd (-mi-ind)
anemiasem
ANEMIÁ, anemiez, vb. I. Refl. și tranz. A ajunge sau a face să ajungă în stare de slăbiciune din cauza anemiei. [Pr.: -mi-a] – Din fr. (s')anémier. DOOM
anemiá (a ~) (-mi-a) vb., ind. prez. 3 anemiáză, 1 pl. anemiém (-mi-em); conj. prez. 3 să anemiéze; ger. anemiínd (-mi-ind)
anemiaseră
ANEMIÁ, anemiez, vb. I. Refl. și tranz. A ajunge sau a face să ajungă în stare de slăbiciune din cauza anemiei. [Pr.: -mi-a] – Din fr. (s')anémier. DOOM
anemiá (a ~) (-mi-a) vb., ind. prez. 3 anemiáză, 1 pl. anemiém (-mi-em); conj. prez. 3 să anemiéze; ger. anemiínd (-mi-ind)
anemiaserăm
ANEMIÁ, anemiez, vb. I. Refl. și tranz. A ajunge sau a face să ajungă în stare de slăbiciune din cauza anemiei. [Pr.: -mi-a] – Din fr. (s')anémier. DOOM
anemiá (a ~) (-mi-a) vb., ind. prez. 3 anemiáză, 1 pl. anemiém (-mi-em); conj. prez. 3 să anemiéze; ger. anemiínd (-mi-ind)
anemiaserăți
ANEMIÁ, anemiez, vb. I. Refl. și tranz. A ajunge sau a face să ajungă în stare de slăbiciune din cauza anemiei. [Pr.: -mi-a] – Din fr. (s')anémier. DOOM
anemiá (a ~) (-mi-a) vb., ind. prez. 3 anemiáză, 1 pl. anemiém (-mi-em); conj. prez. 3 să anemiéze; ger. anemiínd (-mi-ind)
anemiaseși
ANEMIÁ, anemiez, vb. I. Refl. și tranz. A ajunge sau a face să ajungă în stare de slăbiciune din cauza anemiei. [Pr.: -mi-a] – Din fr. (s')anémier. DOOM
anemiá (a ~) (-mi-a) vb., ind. prez. 3 anemiáză, 1 pl. anemiém (-mi-em); conj. prez. 3 să anemiéze; ger. anemiínd (-mi-ind)
anemiaseți
ANEMIÁ, anemiez, vb. I. Refl. și tranz. A ajunge sau a face să ajungă în stare de slăbiciune din cauza anemiei. [Pr.: -mi-a] – Din fr. (s')anémier. DOOM
anemiá (a ~) (-mi-a) vb., ind. prez. 3 anemiáză, 1 pl. anemiém (-mi-em); conj. prez. 3 să anemiéze; ger. anemiínd (-mi-ind)
anemiat
ANEMIÁ, anemiez, vb. I. Refl. și tranz. A ajunge sau a face să ajungă în stare de slăbiciune din cauza anemiei. [Pr.: -mi-a] – Din fr. (s')anémier. DOOM
anemiá (a ~) (-mi-a) vb., ind. prez. 3 anemiáză, 1 pl. anemiém (-mi-em); conj. prez. 3 să anemiéze; ger. anemiínd (-mi-ind)
anemiat
ANEMIÁT, -Ă, anemiați, -te, adj. Slăbit din cauza anemiei, bolnav de anemie. [Pr.: -mi-at] – V. anemia.
anemiata
ANEMIÁT, -Ă, anemiați, -te, adj. Slăbit din cauza anemiei, bolnav de anemie. [Pr.: -mi-at] – V. anemia.
anemiate
ANEMIÁT, -Ă, anemiați, -te, adj. Slăbit din cauza anemiei, bolnav de anemie. [Pr.: -mi-at] – V. anemia.
anemiatei
ANEMIÁT, -Ă, anemiați, -te, adj. Slăbit din cauza anemiei, bolnav de anemie. [Pr.: -mi-at] – V. anemia.
anemiatele
ANEMIÁT, -Ă, anemiați, -te, adj. Slăbit din cauza anemiei, bolnav de anemie. [Pr.: -mi-at] – V. anemia.
anemiatelor
ANEMIÁT, -Ă, anemiați, -te, adj. Slăbit din cauza anemiei, bolnav de anemie. [Pr.: -mi-at] – V. anemia.
anemiatul
ANEMIÁT, -Ă, anemiați, -te, adj. Slăbit din cauza anemiei, bolnav de anemie. [Pr.: -mi-at] – V. anemia.
anemiatului
ANEMIÁT, -Ă, anemiați, -te, adj. Slăbit din cauza anemiei, bolnav de anemie. [Pr.: -mi-at] – V. anemia.
anemiau
ANEMIÁ, anemiez, vb. I. Refl. și tranz. A ajunge sau a face să ajungă în stare de slăbiciune din cauza anemiei. [Pr.: -mi-a] – Din fr. (s')anémier. DOOM
anemiá (a ~) (-mi-a) vb., ind. prez. 3 anemiáză, 1 pl. anemiém (-mi-em); conj. prez. 3 să anemiéze; ger. anemiínd (-mi-ind)
anemiază
ANEMIÁ, anemiez, vb. I. Refl. și tranz. A ajunge sau a face să ajungă în stare de slăbiciune din cauza anemiei. [Pr.: -mi-a] – Din fr. (s')anémier. DOOM
anemiá (a ~) (-mi-a) vb., ind. prez. 3 anemiáză, 1 pl. anemiém (-mi-em); conj. prez. 3 să anemiéze; ger. anemiínd (-mi-ind)
anemiași
ANEMIÁ, anemiez, vb. I. Refl. și tranz. A ajunge sau a face să ajungă în stare de slăbiciune din cauza anemiei. [Pr.: -mi-a] – Din fr. (s')anémier. DOOM
anemiá (a ~) (-mi-a) vb., ind. prez. 3 anemiáză, 1 pl. anemiém (-mi-em); conj. prez. 3 să anemiéze; ger. anemiínd (-mi-ind)
anemiați
ANEMIÁ, anemiez, vb. I. Refl. și tranz. A ajunge sau a face să ajungă în stare de slăbiciune din cauza anemiei. [Pr.: -mi-a] – Din fr. (s')anémier. DOOM
anemiá (a ~) (-mi-a) vb., ind. prez. 3 anemiáză, 1 pl. anemiém (-mi-em); conj. prez. 3 să anemiéze; ger. anemiínd (-mi-ind)
anemiați
ANEMIÁT, -Ă, anemiați, -te, adj. Slăbit din cauza anemiei, bolnav de anemie. [Pr.: -mi-at] – V. anemia.
anemiații
ANEMIÁT, -Ă, anemiați, -te, adj. Slăbit din cauza anemiei, bolnav de anemie. [Pr.: -mi-at] – V. anemia.
anemiaților
ANEMIÁT, -Ă, anemiați, -te, adj. Slăbit din cauza anemiei, bolnav de anemie. [Pr.: -mi-at] – V. anemia.
anemic
ANÉMIC, -Ă, anemici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de anemie. 2. Adj. Fig. Fără vlagă, slab; fără valoare. – Din fr. anémique. DOOM
anémic adj. m., s. m., pl. anémici; adj. f., s. f. anémică, pl. anémice
anemic
ANÉMIC, -Ă, anemici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de anemie. 2. Adj. Fig. Fără vlagă, slab; fără valoare. – Din fr. anémique. DOOM
anémic adj. m., s. m., pl. anémici; adj. f., s. f. anémică, pl. anémice
anemica
ANÉMIC, -Ă, anemici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de anemie. 2. Adj. Fig. Fără vlagă, slab; fără valoare. – Din fr. anémique. DOOM
anémic adj. m., s. m., pl. anémici; adj. f., s. f. anémică, pl. anémice
anemica
ANÉMIC, -Ă, anemici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de anemie. 2. Adj. Fig. Fără vlagă, slab; fără valoare. – Din fr. anémique. DOOM
anémic adj. m., s. m., pl. anémici; adj. f., s. f. anémică, pl. anémice
anemice
ANÉMIC, -Ă, anemici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de anemie. 2. Adj. Fig. Fără vlagă, slab; fără valoare. – Din fr. anémique. DOOM
anémic adj. m., s. m., pl. anémici; adj. f., s. f. anémică, pl. anémice
anemice
ANÉMIC, -Ă, anemici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de anemie. 2. Adj. Fig. Fără vlagă, slab; fără valoare. – Din fr. anémique. DOOM
anémic adj. m., s. m., pl. anémici; adj. f., s. f. anémică, pl. anémice
anemicei
ANÉMIC, -Ă, anemici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de anemie. 2. Adj. Fig. Fără vlagă, slab; fără valoare. – Din fr. anémique. DOOM
anémic adj. m., s. m., pl. anémici; adj. f., s. f. anémică, pl. anémice
anemicei
ANÉMIC, -Ă, anemici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de anemie. 2. Adj. Fig. Fără vlagă, slab; fără valoare. – Din fr. anémique. DOOM
anémic adj. m., s. m., pl. anémici; adj. f., s. f. anémică, pl. anémice
anemicele
ANÉMIC, -Ă, anemici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de anemie. 2. Adj. Fig. Fără vlagă, slab; fără valoare. – Din fr. anémique. DOOM
anémic adj. m., s. m., pl. anémici; adj. f., s. f. anémică, pl. anémice
anemicele
ANÉMIC, -Ă, anemici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de anemie. 2. Adj. Fig. Fără vlagă, slab; fără valoare. – Din fr. anémique. DOOM
anémic adj. m., s. m., pl. anémici; adj. f., s. f. anémică, pl. anémice
anemicelor
ANÉMIC, -Ă, anemici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de anemie. 2. Adj. Fig. Fără vlagă, slab; fără valoare. – Din fr. anémique. DOOM
anémic adj. m., s. m., pl. anémici; adj. f., s. f. anémică, pl. anémice
anemicelor
ANÉMIC, -Ă, anemici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de anemie. 2. Adj. Fig. Fără vlagă, slab; fără valoare. – Din fr. anémique. DOOM
anémic adj. m., s. m., pl. anémici; adj. f., s. f. anémică, pl. anémice
anemici
ANÉMIC, -Ă, anemici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de anemie. 2. Adj. Fig. Fără vlagă, slab; fără valoare. – Din fr. anémique. DOOM
anémic adj. m., s. m., pl. anémici; adj. f., s. f. anémică, pl. anémice
anemici
ANÉMIC, -Ă, anemici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de anemie. 2. Adj. Fig. Fără vlagă, slab; fără valoare. – Din fr. anémique. DOOM
anémic adj. m., s. m., pl. anémici; adj. f., s. f. anémică, pl. anémice
anemicii
ANÉMIC, -Ă, anemici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de anemie. 2. Adj. Fig. Fără vlagă, slab; fără valoare. – Din fr. anémique. DOOM
anémic adj. m., s. m., pl. anémici; adj. f., s. f. anémică, pl. anémice
anemicii
ANÉMIC, -Ă, anemici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de anemie. 2. Adj. Fig. Fără vlagă, slab; fără valoare. – Din fr. anémique. DOOM
anémic adj. m., s. m., pl. anémici; adj. f., s. f. anémică, pl. anémice
anemicilor
ANÉMIC, -Ă, anemici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de anemie. 2. Adj. Fig. Fără vlagă, slab; fără valoare. – Din fr. anémique. DOOM
anémic adj. m., s. m., pl. anémici; adj. f., s. f. anémică, pl. anémice
anemicilor
ANÉMIC, -Ă, anemici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de anemie. 2. Adj. Fig. Fără vlagă, slab; fără valoare. – Din fr. anémique. DOOM
anémic adj. m., s. m., pl. anémici; adj. f., s. f. anémică, pl. anémice
anemicul
ANÉMIC, -Ă, anemici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de anemie. 2. Adj. Fig. Fără vlagă, slab; fără valoare. – Din fr. anémique. DOOM
anémic adj. m., s. m., pl. anémici; adj. f., s. f. anémică, pl. anémice
anemicul
ANÉMIC, -Ă, anemici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de anemie. 2. Adj. Fig. Fără vlagă, slab; fără valoare. – Din fr. anémique. DOOM
anémic adj. m., s. m., pl. anémici; adj. f., s. f. anémică, pl. anémice
anemicului
ANÉMIC, -Ă, anemici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de anemie. 2. Adj. Fig. Fără vlagă, slab; fără valoare. – Din fr. anémique. DOOM
anémic adj. m., s. m., pl. anémici; adj. f., s. f. anémică, pl. anémice
anemicului
ANÉMIC, -Ă, anemici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de anemie. 2. Adj. Fig. Fără vlagă, slab; fără valoare. – Din fr. anémique. DOOM
anémic adj. m., s. m., pl. anémici; adj. f., s. f. anémică, pl. anémice
anemie
ANEMIÁ, anemiez, vb. I. Refl. și tranz. A ajunge sau a face să ajungă în stare de slăbiciune din cauza anemiei. [Pr.: -mi-a] – Din fr. (s')anémier. DOOM
anemiá (a ~) (-mi-a) vb., ind. prez. 3 anemiáză, 1 pl. anemiém (-mi-em); conj. prez. 3 să anemiéze; ger. anemiínd (-mi-ind)
anemie
ANEMÍE, anemii, s. f. Boală determinată de scăderea cantitativă sau calitativă a globulelor roșii și a hemoglobinei din sânge. – Din fr. anémie. DOOM
anemíe s. f., art. anemía, g.-d. art. anemíei; pl. anemíi, art. anemíile
anemiei
ANEMÍE, anemii, s. f. Boală determinată de scăderea cantitativă sau calitativă a globulelor roșii și a hemoglobinei din sânge. – Din fr. anémie. DOOM
anemíe s. f., art. anemía, g.-d. art. anemíei; pl. anemíi, art. anemíile
anemiem
ANEMIÁ, anemiez, vb. I. Refl. și tranz. A ajunge sau a face să ajungă în stare de slăbiciune din cauza anemiei. [Pr.: -mi-a] – Din fr. (s')anémier. DOOM
anemiá (a ~) (-mi-a) vb., ind. prez. 3 anemiáză, 1 pl. anemiém (-mi-em); conj. prez. 3 să anemiéze; ger. anemiínd (-mi-ind)
anemiere
ANEMIÁ, anemiez, vb. I. Refl. și tranz. A ajunge sau a face să ajungă în stare de slăbiciune din cauza anemiei. [Pr.: -mi-a] – Din fr. (s')anémier. DOOM
anemiá (a ~) (-mi-a) vb., ind. prez. 3 anemiáză, 1 pl. anemiém (-mi-em); conj. prez. 3 să anemiéze; ger. anemiínd (-mi-ind)
anemiere
ANEMIÉRE, anemieri, s. f. Faptul de a (se) anemia. – V. anemia. DOOM
anemiére (-mi-e-) s. f., g.-d. art. anemiérii; pl. anemiéri
anemierea
ANEMIÉRE, anemieri, s. f. Faptul de a (se) anemia. – V. anemia. DOOM
anemiére (-mi-e-) s. f., g.-d. art. anemiérii; pl. anemiéri
anemieri
ANEMIÉRE, anemieri, s. f. Faptul de a (se) anemia. – V. anemia. DOOM
anemiére (-mi-e-) s. f., g.-d. art. anemiérii; pl. anemiéri
anemierii
ANEMIÉRE, anemieri, s. f. Faptul de a (se) anemia. – V. anemia. DOOM
anemiére (-mi-e-) s. f., g.-d. art. anemiérii; pl. anemiéri
anemierile
ANEMIÉRE, anemieri, s. f. Faptul de a (se) anemia. – V. anemia. DOOM
anemiére (-mi-e-) s. f., g.-d. art. anemiérii; pl. anemiéri
anemierilor
ANEMIÉRE, anemieri, s. f. Faptul de a (se) anemia. – V. anemia. DOOM
anemiére (-mi-e-) s. f., g.-d. art. anemiérii; pl. anemiéri
anemiez
ANEMIÁ, anemiez, vb. I. Refl. și tranz. A ajunge sau a face să ajungă în stare de slăbiciune din cauza anemiei. [Pr.: -mi-a] – Din fr. (s')anémier. DOOM
anemiá (a ~) (-mi-a) vb., ind. prez. 3 anemiáză, 1 pl. anemiém (-mi-em); conj. prez. 3 să anemiéze; ger. anemiínd (-mi-ind)
anemieze
ANEMIÁ, anemiez, vb. I. Refl. și tranz. A ajunge sau a face să ajungă în stare de slăbiciune din cauza anemiei. [Pr.: -mi-a] – Din fr. (s')anémier. DOOM
anemiá (a ~) (-mi-a) vb., ind. prez. 3 anemiáză, 1 pl. anemiém (-mi-em); conj. prez. 3 să anemiéze; ger. anemiínd (-mi-ind)
anemiezi
ANEMIÁ, anemiez, vb. I. Refl. și tranz. A ajunge sau a face să ajungă în stare de slăbiciune din cauza anemiei. [Pr.: -mi-a] – Din fr. (s')anémier. DOOM
anemiá (a ~) (-mi-a) vb., ind. prez. 3 anemiáză, 1 pl. anemiém (-mi-em); conj. prez. 3 să anemiéze; ger. anemiínd (-mi-ind)
anemii
ANEMÍE, anemii, s. f. Boală determinată de scăderea cantitativă sau calitativă a globulelor roșii și a hemoglobinei din sânge. – Din fr. anémie. DOOM
anemíe s. f., art. anemía, g.-d. art. anemíei; pl. anemíi, art. anemíile
anemiile
ANEMÍE, anemii, s. f. Boală determinată de scăderea cantitativă sau calitativă a globulelor roșii și a hemoglobinei din sânge. – Din fr. anémie. DOOM
anemíe s. f., art. anemía, g.-d. art. anemíei; pl. anemíi, art. anemíile
anemiilor
ANEMÍE, anemii, s. f. Boală determinată de scăderea cantitativă sau calitativă a globulelor roșii și a hemoglobinei din sânge. – Din fr. anémie. DOOM
anemíe s. f., art. anemía, g.-d. art. anemíei; pl. anemíi, art. anemíile
anemiind
ANEMIÁ, anemiez, vb. I. Refl. și tranz. A ajunge sau a face să ajungă în stare de slăbiciune din cauza anemiei. [Pr.: -mi-a] – Din fr. (s')anémier. DOOM
anemiá (a ~) (-mi-a) vb., ind. prez. 3 anemiáză, 1 pl. anemiém (-mi-em); conj. prez. 3 să anemiéze; ger. anemiínd (-mi-ind)
anemo
ANEMO- Element prim de compunere savantă care semnifică „în legătură cu vântul”, „de vânt”, „vânt”. [< fr. anémo-, cf. gr. anemos].
anemochor
ANEMOCÓR, -Ă, anemocori, -e, s. f., adj. (Plantă) care are fructe sau semințe adaptate pentru a fi răspândite de vânt. – Din fr. anémochore. DOOM
anemocóră s. f., g.-d. art. anemocórei; pl. anemocóre
anemochorie
ANEMOCORÍE s.f. (Biol.) Diseminare cu ajutorul vântului. [Gen. -iei. / < fr. anémochorie].
anemochoră
ANEMOCÓR, -Ă, anemocori, -e, s. f., adj. (Plantă) care are fructe sau semințe adaptate pentru a fi răspândite de vânt. – Din fr. anémochore. DOOM
anemocóră s. f., g.-d. art. anemocórei; pl. anemocóre
anemocor
ANEMOCÓR, -Ă, anemocori, -e, s. f., adj. (Plantă) care are fructe sau semințe adaptate pentru a fi răspândite de vânt. – Din fr. anémochore. DOOM
anemocóră s. f., g.-d. art. anemocórei; pl. anemocóre
anemocora
ANEMOCÓR, -Ă, anemocori, -e, s. f., adj. (Plantă) care are fructe sau semințe adaptate pentru a fi răspândite de vânt. – Din fr. anémochore. DOOM
anemocóră s. f., g.-d. art. anemocórei; pl. anemocóre
anemocora
ANEMOCÓR, -Ă, anemocori, -e, s. f., adj. (Plantă) care are fructe sau semințe adaptate pentru a fi răspândite de vânt. – Din fr. anémochore. DOOM
anemocóră s. f., g.-d. art. anemocórei; pl. anemocóre
anemocord
ANEMOCÓRD, anemocorduri, s. n. Armoniu cu corzi. – Din fr. anémocorde. DOOM
anemocórd s. n., pl. anemocórduri
anemocorde
ANEMOCÓRD, anemocorduri, s. n. Armoniu cu corzi. – Din fr. anémocorde. DOOM
anemocórd s. n., pl. anemocórduri
anemocordele
ANEMOCÓRD, anemocorduri, s. n. Armoniu cu corzi. – Din fr. anémocorde. DOOM
anemocórd s. n., pl. anemocórduri
anemocordelor
ANEMOCÓRD, anemocorduri, s. n. Armoniu cu corzi. – Din fr. anémocorde. DOOM
anemocórd s. n., pl. anemocórduri
anemocordul
ANEMOCÓRD, anemocorduri, s. n. Armoniu cu corzi. – Din fr. anémocorde. DOOM
anemocórd s. n., pl. anemocórduri
anemocordului
ANEMOCÓRD, anemocorduri, s. n. Armoniu cu corzi. – Din fr. anémocorde. DOOM
anemocórd s. n., pl. anemocórduri
anemocorduri
ANEMOCÓRD, anemocorduri, s. n. Armoniu cu corzi. – Din fr. anémocorde. DOOM
anemocórd s. n., pl. anemocórduri
anemocordurile
ANEMOCÓRD, anemocorduri, s. n. Armoniu cu corzi. – Din fr. anémocorde. DOOM
anemocórd s. n., pl. anemocórduri
anemocordurilor
ANEMOCÓRD, anemocorduri, s. n. Armoniu cu corzi. – Din fr. anémocorde. DOOM
anemocórd s. n., pl. anemocórduri
anemocore
ANEMOCÓR, -Ă, anemocori, -e, s. f., adj. (Plantă) care are fructe sau semințe adaptate pentru a fi răspândite de vânt. – Din fr. anémochore. DOOM
anemocóră s. f., g.-d. art. anemocórei; pl. anemocóre
anemocore
ANEMOCÓR, -Ă, anemocori, -e, s. f., adj. (Plantă) care are fructe sau semințe adaptate pentru a fi răspândite de vânt. – Din fr. anémochore. DOOM
anemocóră s. f., g.-d. art. anemocórei; pl. anemocóre
anemocorei
ANEMOCÓR, -Ă, anemocori, -e, s. f., adj. (Plantă) care are fructe sau semințe adaptate pentru a fi răspândite de vânt. – Din fr. anémochore. DOOM
anemocóră s. f., g.-d. art. anemocórei; pl. anemocóre
anemocorei
ANEMOCÓR, -Ă, anemocori, -e, s. f., adj. (Plantă) care are fructe sau semințe adaptate pentru a fi răspândite de vânt. – Din fr. anémochore. DOOM
anemocóră s. f., g.-d. art. anemocórei; pl. anemocóre
anemocorele
ANEMOCÓR, -Ă, anemocori, -e, s. f., adj. (Plantă) care are fructe sau semințe adaptate pentru a fi răspândite de vânt. – Din fr. anémochore. DOOM
anemocóră s. f., g.-d. art. anemocórei; pl. anemocóre
anemocorele
ANEMOCÓR, -Ă, anemocori, -e, s. f., adj. (Plantă) care are fructe sau semințe adaptate pentru a fi răspândite de vânt. – Din fr. anémochore. DOOM
anemocóră s. f., g.-d. art. anemocórei; pl. anemocóre
anemocorelor
ANEMOCÓR, -Ă, anemocori, -e, s. f., adj. (Plantă) care are fructe sau semințe adaptate pentru a fi răspândite de vânt. – Din fr. anémochore. DOOM
anemocóră s. f., g.-d. art. anemocórei; pl. anemocóre
anemocorelor
ANEMOCÓR, -Ă, anemocori, -e, s. f., adj. (Plantă) care are fructe sau semințe adaptate pentru a fi răspândite de vânt. – Din fr. anémochore. DOOM
anemocóră s. f., g.-d. art. anemocórei; pl. anemocóre
anemocori
ANEMOCÓR, -Ă, anemocori, -e, s. f., adj. (Plantă) care are fructe sau semințe adaptate pentru a fi răspândite de vânt. – Din fr. anémochore. DOOM
anemocóră s. f., g.-d. art. anemocórei; pl. anemocóre
anemocorie
ANEMOCORÍE s.f. (Biol.) Diseminare cu ajutorul vântului. [Gen. -iei. / < fr. anémochorie].
anemocorii
ANEMOCÓR, -Ă, anemocori, -e, s. f., adj. (Plantă) care are fructe sau semințe adaptate pentru a fi răspândite de vânt. – Din fr. anémochore. DOOM
anemocóră s. f., g.-d. art. anemocórei; pl. anemocóre
anemocorilor
ANEMOCÓR, -Ă, anemocori, -e, s. f., adj. (Plantă) care are fructe sau semințe adaptate pentru a fi răspândite de vânt. – Din fr. anémochore. DOOM
anemocóră s. f., g.-d. art. anemocórei; pl. anemocóre
anemocorul
ANEMOCÓR, -Ă, anemocori, -e, s. f., adj. (Plantă) care are fructe sau semințe adaptate pentru a fi răspândite de vânt. – Din fr. anémochore. DOOM
anemocóră s. f., g.-d. art. anemocórei; pl. anemocóre
anemocorului
ANEMOCÓR, -Ă, anemocori, -e, s. f., adj. (Plantă) care are fructe sau semințe adaptate pentru a fi răspândite de vânt. – Din fr. anémochore. DOOM
anemocóră s. f., g.-d. art. anemocórei; pl. anemocóre
anemofil
ANEMOFÍL, -Ă, anemofili, -e, s. f., adj. (Plantă) ale cărei flori se polenizează prin intermediul vântului. – Din fr. anémophile. DOOM
anemofílă s. f., g.-d. art. anemofílei; pl. anemofíle
anemofila
ANEMOFÍL, -Ă, anemofili, -e, s. f., adj. (Plantă) ale cărei flori se polenizează prin intermediul vântului. – Din fr. anémophile. DOOM
anemofílă s. f., g.-d. art. anemofílei; pl. anemofíle
anemofila
ANEMOFÍL, -Ă, anemofili, -e, s. f., adj. (Plantă) ale cărei flori se polenizează prin intermediul vântului. – Din fr. anémophile. DOOM
anemofílă s. f., g.-d. art. anemofílei; pl. anemofíle
anemofile
ANEMOFÍL, -Ă, anemofili, -e, s. f., adj. (Plantă) ale cărei flori se polenizează prin intermediul vântului. – Din fr. anémophile. DOOM
anemofílă s. f., g.-d. art. anemofílei; pl. anemofíle
anemofile
ANEMOFÍL, -Ă, anemofili, -e, s. f., adj. (Plantă) ale cărei flori se polenizează prin intermediul vântului. – Din fr. anémophile. DOOM
anemofílă s. f., g.-d. art. anemofílei; pl. anemofíle
anemofilei
ANEMOFÍL, -Ă, anemofili, -e, s. f., adj. (Plantă) ale cărei flori se polenizează prin intermediul vântului. – Din fr. anémophile. DOOM
anemofílă s. f., g.-d. art. anemofílei; pl. anemofíle
anemofilei
ANEMOFÍL, -Ă, anemofili, -e, s. f., adj. (Plantă) ale cărei flori se polenizează prin intermediul vântului. – Din fr. anémophile. DOOM
anemofílă s. f., g.-d. art. anemofílei; pl. anemofíle
anemofilele
ANEMOFÍL, -Ă, anemofili, -e, s. f., adj. (Plantă) ale cărei flori se polenizează prin intermediul vântului. – Din fr. anémophile. DOOM
anemofílă s. f., g.-d. art. anemofílei; pl. anemofíle
anemofilele
ANEMOFÍL, -Ă, anemofili, -e, s. f., adj. (Plantă) ale cărei flori se polenizează prin intermediul vântului. – Din fr. anémophile. DOOM
anemofílă s. f., g.-d. art. anemofílei; pl. anemofíle
anemofilelor
ANEMOFÍL, -Ă, anemofili, -e, s. f., adj. (Plantă) ale cărei flori se polenizează prin intermediul vântului. – Din fr. anémophile. DOOM
anemofílă s. f., g.-d. art. anemofílei; pl. anemofíle
anemofilelor
ANEMOFÍL, -Ă, anemofili, -e, s. f., adj. (Plantă) ale cărei flori se polenizează prin intermediul vântului. – Din fr. anémophile. DOOM
anemofílă s. f., g.-d. art. anemofílei; pl. anemofíle
anemofili
ANEMOFÍL, -Ă, anemofili, -e, s. f., adj. (Plantă) ale cărei flori se polenizează prin intermediul vântului. – Din fr. anémophile. DOOM
anemofílă s. f., g.-d. art. anemofílei; pl. anemofíle
anemofilia
ANEMOFILÍE s. f. Polenizare făcută prin intermediul vântului. – Din fr. anémophilie. DOOM
anemofilíe s. f., art. anemofilía, g.-d. anemofilíi, art. anemofilíei
anemofilie
ANEMOFILÍE s. f. Polenizare făcută prin intermediul vântului. – Din fr. anémophilie. DOOM
anemofilíe s. f., art. anemofilía, g.-d. anemofilíi, art. anemofilíei
anemofiliei
ANEMOFILÍE s. f. Polenizare făcută prin intermediul vântului. – Din fr. anémophilie. DOOM
anemofilíe s. f., art. anemofilía, g.-d. anemofilíi, art. anemofilíei
anemofilii
ANEMOFÍL, -Ă, anemofili, -e, s. f., adj. (Plantă) ale cărei flori se polenizează prin intermediul vântului. – Din fr. anémophile. DOOM
anemofílă s. f., g.-d. art. anemofílei; pl. anemofíle
anemofilii
ANEMOFILÍE s. f. Polenizare făcută prin intermediul vântului. – Din fr. anémophilie. DOOM
anemofilíe s. f., art. anemofilía, g.-d. anemofilíi, art. anemofilíei
anemofililor
ANEMOFÍL, -Ă, anemofili, -e, s. f., adj. (Plantă) ale cărei flori se polenizează prin intermediul vântului. – Din fr. anémophile. DOOM
anemofílă s. f., g.-d. art. anemofílei; pl. anemofíle
anemofilul
ANEMOFÍL, -Ă, anemofili, -e, s. f., adj. (Plantă) ale cărei flori se polenizează prin intermediul vântului. – Din fr. anémophile. DOOM
anemofílă s. f., g.-d. art. anemofílei; pl. anemofíle
anemofilului
ANEMOFÍL, -Ă, anemofili, -e, s. f., adj. (Plantă) ale cărei flori se polenizează prin intermediul vântului. – Din fr. anémophile. DOOM
anemofílă s. f., g.-d. art. anemofílei; pl. anemofíle
anemogam
ANEMOGÁM, -Ă adj., s.f. (Biol.) Anemofil. [< fr. anémogame].
anemogamie
ANEMOGAMÍE s.f. (Biol.) Anemofilie. [< fr. anémogamie].
anemogen
ANEMOGÉN, -Ă adj. (Despre un proces fizico-geologic) Datorit acțiunii vânturilor; eolian. [< fr. anémogène].
anemograf
ANEMOGRÁF, anemografe, s. n. Anemometru care înscrie datele înregistrate. – Din fr. anémographe. DOOM
anemográf (-mo-graf) s. n., pl. anemográfe
anemografe
ANEMOGRÁF, anemografe, s. n. Anemometru care înscrie datele înregistrate. – Din fr. anémographe. DOOM
anemográf (-mo-graf) s. n., pl. anemográfe
anemografele
ANEMOGRÁF, anemografe, s. n. Anemometru care înscrie datele înregistrate. – Din fr. anémographe. DOOM
anemográf (-mo-graf) s. n., pl. anemográfe
anemografelor
ANEMOGRÁF, anemografe, s. n. Anemometru care înscrie datele înregistrate. – Din fr. anémographe. DOOM
anemográf (-mo-graf) s. n., pl. anemográfe
anemografia
ANEMOGRAFÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu studierea vânturilor. – Din fr. anémographie. DOOM
anemografíe (-mo-gra-) s. f., art. anemografía, g.-d. anemografíi, art. anemografíei
anemografie
ANEMOGRAFÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu studierea vânturilor. – Din fr. anémographie. DOOM
anemografíe (-mo-gra-) s. f., art. anemografía, g.-d. anemografíi, art. anemografíei
anemografiei
ANEMOGRAFÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu studierea vânturilor. – Din fr. anémographie. DOOM
anemografíe (-mo-gra-) s. f., art. anemografía, g.-d. anemografíi, art. anemografíei
anemografii
ANEMOGRAFÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu studierea vânturilor. – Din fr. anémographie. DOOM
anemografíe (-mo-gra-) s. f., art. anemografía, g.-d. anemografíi, art. anemografíei
anemografiile
ANEMOGRAFÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu studierea vânturilor. – Din fr. anémographie. DOOM
anemografíe (-mo-gra-) s. f., art. anemografía, g.-d. anemografíi, art. anemografíei
anemografiilor
ANEMOGRAFÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu studierea vânturilor. – Din fr. anémographie. DOOM
anemografíe (-mo-gra-) s. f., art. anemografía, g.-d. anemografíi, art. anemografíei
anemograful
ANEMOGRÁF, anemografe, s. n. Anemometru care înscrie datele înregistrate. – Din fr. anémographe. DOOM
anemográf (-mo-graf) s. n., pl. anemográfe
anemografului
ANEMOGRÁF, anemografe, s. n. Anemometru care înscrie datele înregistrate. – Din fr. anémographe. DOOM
anemográf (-mo-graf) s. n., pl. anemográfe
anemograma
ANEMOGRÁMĂ, anemograme, s. f. Diagramă de înregistrare a unui anemograf. – Din fr. anémogramme. DOOM
anemográmă (-mo-gra-) s. f., g.-d. art. anemográmei; pl. anemográme
anemograme
ANEMOGRÁMĂ, anemograme, s. f. Diagramă de înregistrare a unui anemograf. – Din fr. anémogramme. DOOM
anemográmă (-mo-gra-) s. f., g.-d. art. anemográmei; pl. anemográme
anemogramei
ANEMOGRÁMĂ, anemograme, s. f. Diagramă de înregistrare a unui anemograf. – Din fr. anémogramme. DOOM
anemográmă (-mo-gra-) s. f., g.-d. art. anemográmei; pl. anemográme
anemogramele
ANEMOGRÁMĂ, anemograme, s. f. Diagramă de înregistrare a unui anemograf. – Din fr. anémogramme. DOOM
anemográmă (-mo-gra-) s. f., g.-d. art. anemográmei; pl. anemográme
anemogramelor
ANEMOGRÁMĂ, anemograme, s. f. Diagramă de înregistrare a unui anemograf. – Din fr. anémogramme. DOOM
anemográmă (-mo-gra-) s. f., g.-d. art. anemográmei; pl. anemográme
anemolit
ANEMOLÍT s.n. (Geol.) Formație concreționară (stalactită, stalagmită etc.) deviată, prin împingerea laterală a apei care se evaporă, de către curenții de aer din galeriile subterane. [< fr. anémolithe].
anemometre
ANEMOMÉTRU, anemometre, s. n. Instrument pentru măsurarea vitezei curenților slabi de aer. – Din fr. anémomètre. DOOM
anemométru (-me-tru) s. n., art. anemométrul; pl. anemométre
anemometrele
ANEMOMÉTRU, anemometre, s. n. Instrument pentru măsurarea vitezei curenților slabi de aer. – Din fr. anémomètre. DOOM
anemométru (-me-tru) s. n., art. anemométrul; pl. anemométre
anemometrelor
ANEMOMÉTRU, anemometre, s. n. Instrument pentru măsurarea vitezei curenților slabi de aer. – Din fr. anémomètre. DOOM
anemométru (-me-tru) s. n., art. anemométrul; pl. anemométre
anemometria
ANEMOMETRÍE s. f. Știință a măsurării vitezei gazelor în conducte, a aerului în atmosferă, a unui avion în aer. – Din fr. anémométrie. DOOM
anemometríe (-me-tri-) s. f., art. anemometría, g.-d. anemometríi, art. anemometríei
anemometric
ANEMOMÉTRIC, -Ă, anemometrici, -ce, adj. Care aparține anemometriei, privitor la anemometrie. – Din fr. anémométrique. DOOM
anemométric (-me-tric) adj. m, pl. anemométrici; f. anemométrică, pl. anemométrice
anemometrica
ANEMOMÉTRIC, -Ă, anemometrici, -ce, adj. Care aparține anemometriei, privitor la anemometrie. – Din fr. anémométrique. DOOM
anemométric (-me-tric) adj. m, pl. anemométrici; f. anemométrică, pl. anemométrice
anemometrice
ANEMOMÉTRIC, -Ă, anemometrici, -ce, adj. Care aparține anemometriei, privitor la anemometrie. – Din fr. anémométrique. DOOM
anemométric (-me-tric) adj. m, pl. anemométrici; f. anemométrică, pl. anemométrice
anemometricei
ANEMOMÉTRIC, -Ă, anemometrici, -ce, adj. Care aparține anemometriei, privitor la anemometrie. – Din fr. anémométrique. DOOM
anemométric (-me-tric) adj. m, pl. anemométrici; f. anemométrică, pl. anemométrice
anemometricele
ANEMOMÉTRIC, -Ă, anemometrici, -ce, adj. Care aparține anemometriei, privitor la anemometrie. – Din fr. anémométrique. DOOM
anemométric (-me-tric) adj. m, pl. anemométrici; f. anemométrică, pl. anemométrice
anemometricelor
ANEMOMÉTRIC, -Ă, anemometrici, -ce, adj. Care aparține anemometriei, privitor la anemometrie. – Din fr. anémométrique. DOOM
anemométric (-me-tric) adj. m, pl. anemométrici; f. anemométrică, pl. anemométrice
anemometrici
ANEMOMÉTRIC, -Ă, anemometrici, -ce, adj. Care aparține anemometriei, privitor la anemometrie. – Din fr. anémométrique. DOOM
anemométric (-me-tric) adj. m, pl. anemométrici; f. anemométrică, pl. anemométrice
anemometricii
ANEMOMÉTRIC, -Ă, anemometrici, -ce, adj. Care aparține anemometriei, privitor la anemometrie. – Din fr. anémométrique. DOOM
anemométric (-me-tric) adj. m, pl. anemométrici; f. anemométrică, pl. anemométrice
anemometricilor
ANEMOMÉTRIC, -Ă, anemometrici, -ce, adj. Care aparține anemometriei, privitor la anemometrie. – Din fr. anémométrique. DOOM
anemométric (-me-tric) adj. m, pl. anemométrici; f. anemométrică, pl. anemométrice
anemometricul
ANEMOMÉTRIC, -Ă, anemometrici, -ce, adj. Care aparține anemometriei, privitor la anemometrie. – Din fr. anémométrique. DOOM
anemométric (-me-tric) adj. m, pl. anemométrici; f. anemométrică, pl. anemométrice
anemometricului
ANEMOMÉTRIC, -Ă, anemometrici, -ce, adj. Care aparține anemometriei, privitor la anemometrie. – Din fr. anémométrique. DOOM
anemométric (-me-tric) adj. m, pl. anemométrici; f. anemométrică, pl. anemométrice
anemometrie
ANEMOMETRÍE s. f. Știință a măsurării vitezei gazelor în conducte, a aerului în atmosferă, a unui avion în aer. – Din fr. anémométrie. DOOM
anemometríe (-me-tri-) s. f., art. anemometría, g.-d. anemometríi, art. anemometríei
anemometriei
ANEMOMETRÍE s. f. Știință a măsurării vitezei gazelor în conducte, a aerului în atmosferă, a unui avion în aer. – Din fr. anémométrie. DOOM
anemometríe (-me-tri-) s. f., art. anemometría, g.-d. anemometríi, art. anemometríei
anemometrii
ANEMOMETRÍE s. f. Știință a măsurării vitezei gazelor în conducte, a aerului în atmosferă, a unui avion în aer. – Din fr. anémométrie. DOOM
anemometríe (-me-tri-) s. f., art. anemometría, g.-d. anemometríi, art. anemometríei
anemometriile
ANEMOMETRÍE s. f. Știință a măsurării vitezei gazelor în conducte, a aerului în atmosferă, a unui avion în aer. – Din fr. anémométrie. DOOM
anemometríe (-me-tri-) s. f., art. anemometría, g.-d. anemometríi, art. anemometríei
anemometriilor
ANEMOMETRÍE s. f. Știință a măsurării vitezei gazelor în conducte, a aerului în atmosferă, a unui avion în aer. – Din fr. anémométrie. DOOM
anemometríe (-me-tri-) s. f., art. anemometría, g.-d. anemometríi, art. anemometríei
anemometru
ANEMOMÉTRU, anemometre, s. n. Instrument pentru măsurarea vitezei curenților slabi de aer. – Din fr. anémomètre. DOOM
anemométru (-me-tru) s. n., art. anemométrul; pl. anemométre
anemometrul
ANEMOMÉTRU, anemometre, s. n. Instrument pentru măsurarea vitezei curenților slabi de aer. – Din fr. anémomètre. DOOM
anemométru (-me-tru) s. n., art. anemométrul; pl. anemométre
anemometrului
ANEMOMÉTRU, anemometre, s. n. Instrument pentru măsurarea vitezei curenților slabi de aer. – Din fr. anémomètre. DOOM
anemométru (-me-tru) s. n., art. anemométrul; pl. anemométre
anemona
ANEMÓNĂ, anemone, s. f. 1. (La pl.) Gen de plante erbacee cu flori mari de diferite culori, care înfloresc de obicei primăvara (Anemone); (și la sg.) plantă care aparține acestui gen. 2. (Zool.) Anemonă-de-mare = actinie. – Din fr. anémone, lat. anemona. DOOM
anemónă s. f., g.-d. art. anemónei; pl. anemóne
anemone
ANEMÓNĂ, anemone, s. f. 1. (La pl.) Gen de plante erbacee cu flori mari de diferite culori, care înfloresc de obicei primăvara (Anemone); (și la sg.) plantă care aparține acestui gen. 2. (Zool.) Anemonă-de-mare = actinie. – Din fr. anémone, lat. anemona. DOOM
anemónă s. f., g.-d. art. anemónei; pl. anemóne
anemone
OÍȚĂ, oițe, s. f. 1. Diminutiv al lui oaie; oișoară, oițică. 2. (La pl.) Numele a trei plante erbacee: a) plantă cu flori mari, albe sau trandafirii, mătăsoase și cu fructele argintii, păroase (Anemone silvestris); b) plantă cu flori albe pe dinăuntru și trandafirii pe dinafară (Anemone narcissiflora); c) floarea-Paștelui. – Oaie + suf. -iță.
anemonei
ANEMÓNĂ, anemone, s. f. 1. (La pl.) Gen de plante erbacee cu flori mari de diferite culori, care înfloresc de obicei primăvara (Anemone); (și la sg.) plantă care aparține acestui gen. 2. (Zool.) Anemonă-de-mare = actinie. – Din fr. anémone, lat. anemona. DOOM
anemónă s. f., g.-d. art. anemónei; pl. anemóne
anemonele
ANEMÓNĂ, anemone, s. f. 1. (La pl.) Gen de plante erbacee cu flori mari de diferite culori, care înfloresc de obicei primăvara (Anemone); (și la sg.) plantă care aparține acestui gen. 2. (Zool.) Anemonă-de-mare = actinie. – Din fr. anémone, lat. anemona. DOOM
anemónă s. f., g.-d. art. anemónei; pl. anemóne
anemonelor
ANEMÓNĂ, anemone, s. f. 1. (La pl.) Gen de plante erbacee cu flori mari de diferite culori, care înfloresc de obicei primăvara (Anemone); (și la sg.) plantă care aparține acestui gen. 2. (Zool.) Anemonă-de-mare = actinie. – Din fr. anémone, lat. anemona. DOOM
anemónă s. f., g.-d. art. anemónei; pl. anemóne
anemoscoape
ANEMOSCÓP, anemoscoape, s. n. Instrument care indică direcția vântului; giruetă. – Din fr. anémoscope. DOOM
!anemoscóp (-mos-cop/-mo-scop) s. n., pl. anemoscoápe
anemoscoapele
ANEMOSCÓP, anemoscoape, s. n. Instrument care indică direcția vântului; giruetă. – Din fr. anémoscope. DOOM
!anemoscóp (-mos-cop/-mo-scop) s. n., pl. anemoscoápe
anemoscoapelor
ANEMOSCÓP, anemoscoape, s. n. Instrument care indică direcția vântului; giruetă. – Din fr. anémoscope. DOOM
!anemoscóp (-mos-cop/-mo-scop) s. n., pl. anemoscoápe
anemoscop
ANEMOSCÓP, anemoscoape, s. n. Instrument care indică direcția vântului; giruetă. – Din fr. anémoscope. DOOM
!anemoscóp (-mos-cop/-mo-scop) s. n., pl. anemoscoápe
anemoscopul
ANEMOSCÓP, anemoscoape, s. n. Instrument care indică direcția vântului; giruetă. – Din fr. anémoscope. DOOM
!anemoscóp (-mos-cop/-mo-scop) s. n., pl. anemoscoápe
anemoscopului
ANEMOSCÓP, anemoscoape, s. n. Instrument care indică direcția vântului; giruetă. – Din fr. anémoscope. DOOM
!anemoscóp (-mos-cop/-mo-scop) s. n., pl. anemoscoápe
anemostat
ANEMOSTÁT, anemostate, s. n. Aparat folosit pentru difuzarea aerului cald dintr-o instalație de încălzire centrală în încăperi. – Din fr. anémostat. DOOM
!anemostát (-mos-tat/-mo-stat) s. n., pl. anemostáte
anemostate
ANEMOSTÁT, anemostate, s. n. Aparat folosit pentru difuzarea aerului cald dintr-o instalație de încălzire centrală în încăperi. – Din fr. anémostat. DOOM
!anemostát (-mos-tat/-mo-stat) s. n., pl. anemostáte
anemostatele
ANEMOSTÁT, anemostate, s. n. Aparat folosit pentru difuzarea aerului cald dintr-o instalație de încălzire centrală în încăperi. – Din fr. anémostat. DOOM
!anemostát (-mos-tat/-mo-stat) s. n., pl. anemostáte
anemostatelor
ANEMOSTÁT, anemostate, s. n. Aparat folosit pentru difuzarea aerului cald dintr-o instalație de încălzire centrală în încăperi. – Din fr. anémostat. DOOM
!anemostát (-mos-tat/-mo-stat) s. n., pl. anemostáte
anemostatul
ANEMOSTÁT, anemostate, s. n. Aparat folosit pentru difuzarea aerului cald dintr-o instalație de încălzire centrală în încăperi. – Din fr. anémostat. DOOM
!anemostát (-mos-tat/-mo-stat) s. n., pl. anemostáte
anemostatului
ANEMOSTÁT, anemostate, s. n. Aparat folosit pentru difuzarea aerului cald dintr-o instalație de încălzire centrală în încăperi. – Din fr. anémostat. DOOM
!anemostát (-mos-tat/-mo-stat) s. n., pl. anemostáte
anemotroape
ANEMOTRÓP, anemotroape, s. n. Motor eolian. – Din fr. anémotrope. DOOM
anemotróp (-mo-trop) s. n., pl. anemotroápe
anemotroapele
ANEMOTRÓP, anemotroape, s. n. Motor eolian. – Din fr. anémotrope. DOOM
anemotróp (-mo-trop) s. n., pl. anemotroápe
anemotroapelor
ANEMOTRÓP, anemotroape, s. n. Motor eolian. – Din fr. anémotrope. DOOM
anemotróp (-mo-trop) s. n., pl. anemotroápe
anemotrop
ANEMOTRÓP, anemotroape, s. n. Motor eolian. – Din fr. anémotrope. DOOM
anemotróp (-mo-trop) s. n., pl. anemotroápe
anemotropism
ANEMOTROPÍSM s.n. (Biol.) Curbare a organelor plantelor sub acțiunea curenților de aer. [< fr. anémotropisme, cf. gr. anemos – vânt, tropein – a întoarce].
anemotropismul
ANEMOTROPÍSM s.n. (Biol.) Curbare a organelor plantelor sub acțiunea curenților de aer. [< fr. anémotropisme, cf. gr. anemos – vânt, tropein – a întoarce].
anemotropismului
ANEMOTROPÍSM s.n. (Biol.) Curbare a organelor plantelor sub acțiunea curenților de aer. [< fr. anémotropisme, cf. gr. anemos – vânt, tropein – a întoarce].
anemotropul
ANEMOTRÓP, anemotroape, s. n. Motor eolian. – Din fr. anémotrope. DOOM
anemotróp (-mo-trop) s. n., pl. anemotroápe
anemotropului
ANEMOTRÓP, anemotroape, s. n. Motor eolian. – Din fr. anémotrope. DOOM
anemotróp (-mo-trop) s. n., pl. anemotroápe
anencefal
ANENCEFÁL, -Ă adj., s.m. și f. (Monstru) fără creier. [< fr. anencephale, cf. gr. an – fără, enkephalis – creier].
anencefalia
ANENCEFALÍE s. f. Monstruozitate incompatibilă cu viața, constând în absența congenitală a creierului. – Din fr. anencéphalie. DOOM
!anencefalíe (a-nen-/an-en-) s. f., art. anencefalía, g.-d. anencefalíi, art. anencefalíei
anencefalic
ANENCEFÁLIC, -Ă adj. Referitor la anencefalie. [< fr. anencéphalique].
anencefalie
ANENCEFALÍE s. f. Monstruozitate incompatibilă cu viața, constând în absența congenitală a creierului. – Din fr. anencéphalie. DOOM
!anencefalíe (a-nen-/an-en-) s. f., art. anencefalía, g.-d. anencefalíi, art. anencefalíei
anencefaliei
ANENCEFALÍE s. f. Monstruozitate incompatibilă cu viața, constând în absența congenitală a creierului. – Din fr. anencéphalie. DOOM
!anencefalíe (a-nen-/an-en-) s. f., art. anencefalía, g.-d. anencefalíi, art. anencefalíei
anencefalii
ANENCEFALÍE s. f. Monstruozitate incompatibilă cu viața, constând în absența congenitală a creierului. – Din fr. anencéphalie. DOOM
!anencefalíe (a-nen-/an-en-) s. f., art. anencefalía, g.-d. anencefalíi, art. anencefalíei
anencefaliile
ANENCEFALÍE s. f. Monstruozitate incompatibilă cu viața, constând în absența congenitală a creierului. – Din fr. anencéphalie. DOOM
!anencefalíe (a-nen-/an-en-) s. f., art. anencefalía, g.-d. anencefalíi, art. anencefalíei
anencefaliilor
ANENCEFALÍE s. f. Monstruozitate incompatibilă cu viața, constând în absența congenitală a creierului. – Din fr. anencéphalie. DOOM
!anencefalíe (a-nen-/an-en-) s. f., art. anencefalía, g.-d. anencefalíi, art. anencefalíei
anepigraf
ANEPIGRÁF, -Ă adj. 1. (Despre un monument) Care nu are nici un fel de inscripție. 2. (Despre scrieri) Fără titlu. [< fr. anépigraphe, cf. gr. an – fără, epigraphe – inscripție].
anepigrafa
ANEPIGRÁF, -Ă adj. 1. (Despre un monument) Care nu are nici un fel de inscripție. 2. (Despre scrieri) Fără titlu. [< fr. anépigraphe, cf. gr. an – fără, epigraphe – inscripție].
anepigrafe
ANEPIGRÁF, -Ă adj. 1. (Despre un monument) Care nu are nici un fel de inscripție. 2. (Despre scrieri) Fără titlu. [< fr. anépigraphe, cf. gr. an – fără, epigraphe – inscripție].
anepigrafei
ANEPIGRÁF, -Ă adj. 1. (Despre un monument) Care nu are nici un fel de inscripție. 2. (Despre scrieri) Fără titlu. [< fr. anépigraphe, cf. gr. an – fără, epigraphe – inscripție].
anepigrafele
ANEPIGRÁF, -Ă adj. 1. (Despre un monument) Care nu are nici un fel de inscripție. 2. (Despre scrieri) Fără titlu. [< fr. anépigraphe, cf. gr. an – fără, epigraphe – inscripție].
anepigrafelor
ANEPIGRÁF, -Ă adj. 1. (Despre un monument) Care nu are nici un fel de inscripție. 2. (Despre scrieri) Fără titlu. [< fr. anépigraphe, cf. gr. an – fără, epigraphe – inscripție].
anepigrafi
ANEPIGRÁF, -Ă adj. 1. (Despre un monument) Care nu are nici un fel de inscripție. 2. (Despre scrieri) Fără titlu. [< fr. anépigraphe, cf. gr. an – fără, epigraphe – inscripție].
anepigrafii
ANEPIGRÁF, -Ă adj. 1. (Despre un monument) Care nu are nici un fel de inscripție. 2. (Despre scrieri) Fără titlu. [< fr. anépigraphe, cf. gr. an – fără, epigraphe – inscripție].
anepigrafilor
ANEPIGRÁF, -Ă adj. 1. (Despre un monument) Care nu are nici un fel de inscripție. 2. (Despre scrieri) Fără titlu. [< fr. anépigraphe, cf. gr. an – fără, epigraphe – inscripție].
anepigraful
ANEPIGRÁF, -Ă adj. 1. (Despre un monument) Care nu are nici un fel de inscripție. 2. (Despre scrieri) Fără titlu. [< fr. anépigraphe, cf. gr. an – fără, epigraphe – inscripție].
anepigrafului
ANEPIGRÁF, -Ă adj. 1. (Despre un monument) Care nu are nici un fel de inscripție. 2. (Despre scrieri) Fără titlu. [< fr. anépigraphe, cf. gr. an – fără, epigraphe – inscripție].
anereza
ANERÉZĂ s.f. (Ret.) Combatere directă a unui argument. [< fr. anherèse, cf. gr. anairesis – înlăturare].
anereze
ANERÉZĂ s.f. (Ret.) Combatere directă a unui argument. [< fr. anherèse, cf. gr. anairesis – înlăturare].
anerezei
ANERÉZĂ s.f. (Ret.) Combatere directă a unui argument. [< fr. anherèse, cf. gr. anairesis – înlăturare].
anerezele
ANERÉZĂ s.f. (Ret.) Combatere directă a unui argument. [< fr. anherèse, cf. gr. anairesis – înlăturare].
anerezelor
ANERÉZĂ s.f. (Ret.) Combatere directă a unui argument. [< fr. anherèse, cf. gr. anairesis – înlăturare].
anergic
ANÉRGIC, -Ă adj. Referitor la anergie. [< fr. anergique].
anergie
ANERGÍE s. f. 1. Lipsă de reacție a organismului la antigeni. 2. Energie termică corespunzătoare unui sistem fizic aflat în echilibru termodinamic cu mediul înconjurător și care nu poate fi transformată în lucru mecanic. – Din fr. anergie. DOOM
!anergíe (a-ner-/an-er-) s. f., art. anergía, g.-d. anergíi, art. anergíei
anerisi
anerisí (anerisésc, anerisít), vb. – (Înv.) A anula, a revoca, a contramanda. Ngr. ἀναιρῶ „a anula, a distruge”, aorist ἀναίρησα (Cihac, II, 634; Gáldi 147). Sec. XVIII.
aneroid
ANEROÍD, aneroide, adj. (În sintagma) Barometru aneroid (și substantivat, n.) = barometru metalic de măsurare a presiunii atmosferice. – Din fr. anéroïde. DOOM
!aneroíd (barometru ~) adj. m.; pl. f. aneroíde
aneroide
ANEROÍD, aneroide, adj. (În sintagma) Barometru aneroid (și substantivat, n.) = barometru metalic de măsurare a presiunii atmosferice. – Din fr. anéroïde. DOOM
!aneroíd (barometru ~) adj. m.; pl. f. aneroíde
aneroidele
ANEROÍD, aneroide, adj. (În sintagma) Barometru aneroid (și substantivat, n.) = barometru metalic de măsurare a presiunii atmosferice. – Din fr. anéroïde. DOOM
!aneroíd (barometru ~) adj. m.; pl. f. aneroíde
aneroidelor
ANEROÍD, aneroide, adj. (În sintagma) Barometru aneroid (și substantivat, n.) = barometru metalic de măsurare a presiunii atmosferice. – Din fr. anéroïde. DOOM
!aneroíd (barometru ~) adj. m.; pl. f. aneroíde
aneroidul
ANEROÍD, aneroide, adj. (În sintagma) Barometru aneroid (și substantivat, n.) = barometru metalic de măsurare a presiunii atmosferice. – Din fr. anéroïde. DOOM
!aneroíd (barometru ~) adj. m.; pl. f. aneroíde
aneroidului
ANEROÍD, aneroide, adj. (În sintagma) Barometru aneroid (și substantivat, n.) = barometru metalic de măsurare a presiunii atmosferice. – Din fr. anéroïde. DOOM
!aneroíd (barometru ~) adj. m.; pl. f. aneroíde
anestetic
ANESTÉTIC, -Ă adj. (Rar) Care nu are caracter estetic, lipsit de estetică, de frumos natural. [Cf. germ. anästhetisch].
anestezia
ANESTEZIÁ, anesteziez, vb. I. Tranz. A provoca, cu ajutorul unui anestezic, o stare de insensibilitate a organismului sau a unei părți a corpului. [Pr.: -zi-a] – Din fr. anesthésier. DOOM
!anesteziá (a ~) (-zi-a) vb., ind. prez. 3 anesteziáză, 1 pl. anesteziém (-zi-em); conj. prez. 3 să anesteziéze; ger. anesteziínd (-zi-ind)
anestezia
ANESTEZÍE s. f. Procedeu medical (realizat prin agenți fizici sau chimici) de diminuare sau de suprimare a sensibilității la dureri. – Din fr. anesthésie. DOOM
!anestezíe s. f., art. anesteziá, g.-d. anestezíi, art. anestezíei
anesteziai
ANESTEZIÁ, anesteziez, vb. I. Tranz. A provoca, cu ajutorul unui anestezic, o stare de insensibilitate a organismului sau a unei părți a corpului. [Pr.: -zi-a] – Din fr. anesthésier. DOOM
!anesteziá (a ~) (-zi-a) vb., ind. prez. 3 anesteziáză, 1 pl. anesteziém (-zi-em); conj. prez. 3 să anesteziéze; ger. anesteziínd (-zi-ind)
anesteziam
ANESTEZIÁ, anesteziez, vb. I. Tranz. A provoca, cu ajutorul unui anestezic, o stare de insensibilitate a organismului sau a unei părți a corpului. [Pr.: -zi-a] – Din fr. anesthésier. DOOM
!anesteziá (a ~) (-zi-a) vb., ind. prez. 3 anesteziáză, 1 pl. anesteziém (-zi-em); conj. prez. 3 să anesteziéze; ger. anesteziínd (-zi-ind)
anesteziant
ANESTEZIÁNT, -Ă, anestezianți, -te, adj., s. n. (Rar) Anestezic. [Pr.: -zi-ant] – Din fr. anesthésiant. DOOM
!anesteziánt2 (rar) (zi-ant) s. n., pl. anesteziánte
anestezianta
ANESTEZIÁNT, -Ă, anestezianți, -te, adj., s. n. (Rar) Anestezic. [Pr.: -zi-ant] – Din fr. anesthésiant. DOOM
!anesteziánt2 (rar) (zi-ant) s. n., pl. anesteziánte
anesteziante
ANESTEZIÁNT, -Ă, anestezianți, -te, adj., s. n. (Rar) Anestezic. [Pr.: -zi-ant] – Din fr. anesthésiant. DOOM
!anesteziánt2 (rar) (zi-ant) s. n., pl. anesteziánte
anesteziantei
ANESTEZIÁNT, -Ă, anestezianți, -te, adj., s. n. (Rar) Anestezic. [Pr.: -zi-ant] – Din fr. anesthésiant. DOOM
!anesteziánt2 (rar) (zi-ant) s. n., pl. anesteziánte
anesteziantele
ANESTEZIÁNT, -Ă, anestezianți, -te, adj., s. n. (Rar) Anestezic. [Pr.: -zi-ant] – Din fr. anesthésiant. DOOM
!anesteziánt2 (rar) (zi-ant) s. n., pl. anesteziánte
anesteziantelor
ANESTEZIÁNT, -Ă, anestezianți, -te, adj., s. n. (Rar) Anestezic. [Pr.: -zi-ant] – Din fr. anesthésiant. DOOM
!anesteziánt2 (rar) (zi-ant) s. n., pl. anesteziánte
anesteziantul
ANESTEZIÁNT, -Ă, anestezianți, -te, adj., s. n. (Rar) Anestezic. [Pr.: -zi-ant] – Din fr. anesthésiant. DOOM
!anesteziánt2 (rar) (zi-ant) s. n., pl. anesteziánte
anesteziantului
ANESTEZIÁNT, -Ă, anestezianți, -te, adj., s. n. (Rar) Anestezic. [Pr.: -zi-ant] – Din fr. anesthésiant. DOOM
!anesteziánt2 (rar) (zi-ant) s. n., pl. anesteziánte
anestezianți
ANESTEZIÁNT, -Ă, anestezianți, -te, adj., s. n. (Rar) Anestezic. [Pr.: -zi-ant] – Din fr. anesthésiant. DOOM
!anesteziánt2 (rar) (zi-ant) s. n., pl. anesteziánte
anestezianții
ANESTEZIÁNT, -Ă, anestezianți, -te, adj., s. n. (Rar) Anestezic. [Pr.: -zi-ant] – Din fr. anesthésiant. DOOM
!anesteziánt2 (rar) (zi-ant) s. n., pl. anesteziánte
anestezianților
ANESTEZIÁNT, -Ă, anestezianți, -te, adj., s. n. (Rar) Anestezic. [Pr.: -zi-ant] – Din fr. anesthésiant. DOOM
!anesteziánt2 (rar) (zi-ant) s. n., pl. anesteziánte
anesteziară
ANESTEZIÁ, anesteziez, vb. I. Tranz. A provoca, cu ajutorul unui anestezic, o stare de insensibilitate a organismului sau a unei părți a corpului. [Pr.: -zi-a] – Din fr. anesthésier. DOOM
!anesteziá (a ~) (-zi-a) vb., ind. prez. 3 anesteziáză, 1 pl. anesteziém (-zi-em); conj. prez. 3 să anesteziéze; ger. anesteziínd (-zi-ind)
anesteziarăm
ANESTEZIÁ, anesteziez, vb. I. Tranz. A provoca, cu ajutorul unui anestezic, o stare de insensibilitate a organismului sau a unei părți a corpului. [Pr.: -zi-a] – Din fr. anesthésier. DOOM
!anesteziá (a ~) (-zi-a) vb., ind. prez. 3 anesteziáză, 1 pl. anesteziém (-zi-em); conj. prez. 3 să anesteziéze; ger. anesteziínd (-zi-ind)
anesteziarăți
ANESTEZIÁ, anesteziez, vb. I. Tranz. A provoca, cu ajutorul unui anestezic, o stare de insensibilitate a organismului sau a unei părți a corpului. [Pr.: -zi-a] – Din fr. anesthésier. DOOM
!anesteziá (a ~) (-zi-a) vb., ind. prez. 3 anesteziáză, 1 pl. anesteziém (-zi-em); conj. prez. 3 să anesteziéze; ger. anesteziínd (-zi-ind)
anesteziase
ANESTEZIÁ, anesteziez, vb. I. Tranz. A provoca, cu ajutorul unui anestezic, o stare de insensibilitate a organismului sau a unei părți a corpului. [Pr.: -zi-a] – Din fr. anesthésier. DOOM
!anesteziá (a ~) (-zi-a) vb., ind. prez. 3 anesteziáză, 1 pl. anesteziém (-zi-em); conj. prez. 3 să anesteziéze; ger. anesteziínd (-zi-ind)
anesteziasem
ANESTEZIÁ, anesteziez, vb. I. Tranz. A provoca, cu ajutorul unui anestezic, o stare de insensibilitate a organismului sau a unei părți a corpului. [Pr.: -zi-a] – Din fr. anesthésier. DOOM
!anesteziá (a ~) (-zi-a) vb., ind. prez. 3 anesteziáză, 1 pl. anesteziém (-zi-em); conj. prez. 3 să anesteziéze; ger. anesteziínd (-zi-ind)
anesteziaseră
ANESTEZIÁ, anesteziez, vb. I. Tranz. A provoca, cu ajutorul unui anestezic, o stare de insensibilitate a organismului sau a unei părți a corpului. [Pr.: -zi-a] – Din fr. anesthésier. DOOM
!anesteziá (a ~) (-zi-a) vb., ind. prez. 3 anesteziáză, 1 pl. anesteziém (-zi-em); conj. prez. 3 să anesteziéze; ger. anesteziínd (-zi-ind)
anesteziaserăm
ANESTEZIÁ, anesteziez, vb. I. Tranz. A provoca, cu ajutorul unui anestezic, o stare de insensibilitate a organismului sau a unei părți a corpului. [Pr.: -zi-a] – Din fr. anesthésier. DOOM
!anesteziá (a ~) (-zi-a) vb., ind. prez. 3 anesteziáză, 1 pl. anesteziém (-zi-em); conj. prez. 3 să anesteziéze; ger. anesteziínd (-zi-ind)
anesteziaserăți
ANESTEZIÁ, anesteziez, vb. I. Tranz. A provoca, cu ajutorul unui anestezic, o stare de insensibilitate a organismului sau a unei părți a corpului. [Pr.: -zi-a] – Din fr. anesthésier. DOOM
!anesteziá (a ~) (-zi-a) vb., ind. prez. 3 anesteziáză, 1 pl. anesteziém (-zi-em); conj. prez. 3 să anesteziéze; ger. anesteziínd (-zi-ind)
anesteziaseși
ANESTEZIÁ, anesteziez, vb. I. Tranz. A provoca, cu ajutorul unui anestezic, o stare de insensibilitate a organismului sau a unei părți a corpului. [Pr.: -zi-a] – Din fr. anesthésier. DOOM
!anesteziá (a ~) (-zi-a) vb., ind. prez. 3 anesteziáză, 1 pl. anesteziém (-zi-em); conj. prez. 3 să anesteziéze; ger. anesteziínd (-zi-ind)
anesteziaseți
ANESTEZIÁ, anesteziez, vb. I. Tranz. A provoca, cu ajutorul unui anestezic, o stare de insensibilitate a organismului sau a unei părți a corpului. [Pr.: -zi-a] – Din fr. anesthésier. DOOM
!anesteziá (a ~) (-zi-a) vb., ind. prez. 3 anesteziáză, 1 pl. anesteziém (-zi-em); conj. prez. 3 să anesteziéze; ger. anesteziínd (-zi-ind)
anesteziat
ANESTEZIÁ, anesteziez, vb. I. Tranz. A provoca, cu ajutorul unui anestezic, o stare de insensibilitate a organismului sau a unei părți a corpului. [Pr.: -zi-a] – Din fr. anesthésier. DOOM
!anesteziá (a ~) (-zi-a) vb., ind. prez. 3 anesteziáză, 1 pl. anesteziém (-zi-em); conj. prez. 3 să anesteziéze; ger. anesteziínd (-zi-ind)
anesteziat
ANESTEZIÁ, anesteziez, vb. I. Tranz. A provoca cu ajutorul unui anestezic, o stare de insensibilitate a organismului sau a unei părți a corpului. [Pr.: -zi-a] – Din fr. anesthésier.
anesteziau
ANESTEZIÁ, anesteziez, vb. I. Tranz. A provoca, cu ajutorul unui anestezic, o stare de insensibilitate a organismului sau a unei părți a corpului. [Pr.: -zi-a] – Din fr. anesthésier. DOOM
!anesteziá (a ~) (-zi-a) vb., ind. prez. 3 anesteziáză, 1 pl. anesteziém (-zi-em); conj. prez. 3 să anesteziéze; ger. anesteziínd (-zi-ind)
anesteziază
ANESTEZIÁ, anesteziez, vb. I. Tranz. A provoca, cu ajutorul unui anestezic, o stare de insensibilitate a organismului sau a unei părți a corpului. [Pr.: -zi-a] – Din fr. anesthésier. DOOM
!anesteziá (a ~) (-zi-a) vb., ind. prez. 3 anesteziáză, 1 pl. anesteziém (-zi-em); conj. prez. 3 să anesteziéze; ger. anesteziínd (-zi-ind)
anesteziași
ANESTEZIÁ, anesteziez, vb. I. Tranz. A provoca, cu ajutorul unui anestezic, o stare de insensibilitate a organismului sau a unei părți a corpului. [Pr.: -zi-a] – Din fr. anesthésier. DOOM
!anesteziá (a ~) (-zi-a) vb., ind. prez. 3 anesteziáză, 1 pl. anesteziém (-zi-em); conj. prez. 3 să anesteziéze; ger. anesteziínd (-zi-ind)
anesteziați
ANESTEZIÁ, anesteziez, vb. I. Tranz. A provoca, cu ajutorul unui anestezic, o stare de insensibilitate a organismului sau a unei părți a corpului. [Pr.: -zi-a] – Din fr. anesthésier. DOOM
!anesteziá (a ~) (-zi-a) vb., ind. prez. 3 anesteziáză, 1 pl. anesteziém (-zi-em); conj. prez. 3 să anesteziéze; ger. anesteziínd (-zi-ind)
anestezic
ANESTÉZIC, -Ă, anestezici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care provoacă o anestezie; anesteziant. – Din fr. anesthésique. DOOM
!anestézic2 s. n., pl. anestézice
anestezica
ANESTÉZIC, -Ă, anestezici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care provoacă o anestezie; anesteziant. – Din fr. anesthésique. DOOM
!anestézic2 s. n., pl. anestézice
anestezice
ANESTÉZIC, -Ă, anestezici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care provoacă o anestezie; anesteziant. – Din fr. anesthésique. DOOM
!anestézic2 s. n., pl. anestézice
anestezicei
ANESTÉZIC, -Ă, anestezici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care provoacă o anestezie; anesteziant. – Din fr. anesthésique. DOOM
!anestézic2 s. n., pl. anestézice
anestezicele
ANESTÉZIC, -Ă, anestezici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care provoacă o anestezie; anesteziant. – Din fr. anesthésique. DOOM
!anestézic2 s. n., pl. anestézice
anestezicelor
ANESTÉZIC, -Ă, anestezici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care provoacă o anestezie; anesteziant. – Din fr. anesthésique. DOOM
!anestézic2 s. n., pl. anestézice
anestezici
ANESTÉZIC, -Ă, anestezici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care provoacă o anestezie; anesteziant. – Din fr. anesthésique. DOOM
!anestézic2 s. n., pl. anestézice
anestezicii
ANESTÉZIC, -Ă, anestezici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care provoacă o anestezie; anesteziant. – Din fr. anesthésique. DOOM
!anestézic2 s. n., pl. anestézice
anestezicilor
ANESTÉZIC, -Ă, anestezici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care provoacă o anestezie; anesteziant. – Din fr. anesthésique. DOOM
!anestézic2 s. n., pl. anestézice
anestezicul
ANESTÉZIC, -Ă, anestezici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care provoacă o anestezie; anesteziant. – Din fr. anesthésique. DOOM
!anestézic2 s. n., pl. anestézice
anestezicului
ANESTÉZIC, -Ă, anestezici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care provoacă o anestezie; anesteziant. – Din fr. anesthésique. DOOM
!anestézic2 s. n., pl. anestézice
anestezie
ANESTEZIÁ, anesteziez, vb. I. Tranz. A provoca, cu ajutorul unui anestezic, o stare de insensibilitate a organismului sau a unei părți a corpului. [Pr.: -zi-a] – Din fr. anesthésier. DOOM
!anesteziá (a ~) (-zi-a) vb., ind. prez. 3 anesteziáză, 1 pl. anesteziém (-zi-em); conj. prez. 3 să anesteziéze; ger. anesteziínd (-zi-ind)
anestezie
ANESTEZÍE s. f. Procedeu medical (realizat prin agenți fizici sau chimici) de diminuare sau de suprimare a sensibilității la dureri. – Din fr. anesthésie. DOOM
!anestezíe s. f., art. anesteziá, g.-d. anestezíi, art. anestezíei
anesteziei
ANESTEZÍE s. f. Procedeu medical (realizat prin agenți fizici sau chimici) de diminuare sau de suprimare a sensibilității la dureri. – Din fr. anesthésie. DOOM
!anestezíe s. f., art. anesteziá, g.-d. anestezíi, art. anestezíei
anesteziem
ANESTEZIÁ, anesteziez, vb. I. Tranz. A provoca, cu ajutorul unui anestezic, o stare de insensibilitate a organismului sau a unei părți a corpului. [Pr.: -zi-a] – Din fr. anesthésier. DOOM
!anesteziá (a ~) (-zi-a) vb., ind. prez. 3 anesteziáză, 1 pl. anesteziém (-zi-em); conj. prez. 3 să anesteziéze; ger. anesteziínd (-zi-ind)
anesteziere
ANESTEZIÁ, anesteziez, vb. I. Tranz. A provoca, cu ajutorul unui anestezic, o stare de insensibilitate a organismului sau a unei părți a corpului. [Pr.: -zi-a] – Din fr. anesthésier. DOOM
!anesteziá (a ~) (-zi-a) vb., ind. prez. 3 anesteziáză, 1 pl. anesteziém (-zi-em); conj. prez. 3 să anesteziéze; ger. anesteziínd (-zi-ind)
anesteziere
ANESTEZIÉRE, anestezieri, s. f. Acțiunea de a anestezia. [Pr.: -zi-e-] – V. anestezia. DOOM
!anesteziére (-zi-e-) s. f., g.-d. art. anesteziérii; pl. anesteziéri
anestezierea
ANESTEZIÉRE, anestezieri, s. f. Acțiunea de a anestezia. [Pr.: -zi-e-] – V. anestezia. DOOM
!anesteziére (-zi-e-) s. f., g.-d. art. anesteziérii; pl. anesteziéri
anestezieri
ANESTEZIÉRE, anestezieri, s. f. Acțiunea de a anestezia. [Pr.: -zi-e-] – V. anestezia. DOOM
!anesteziére (-zi-e-) s. f., g.-d. art. anesteziérii; pl. anesteziéri
anestezierii
ANESTEZIÉRE, anestezieri, s. f. Acțiunea de a anestezia. [Pr.: -zi-e-] – V. anestezia. DOOM
!anesteziére (-zi-e-) s. f., g.-d. art. anesteziérii; pl. anesteziéri
anestezierile
ANESTEZIÉRE, anestezieri, s. f. Acțiunea de a anestezia. [Pr.: -zi-e-] – V. anestezia. DOOM
!anesteziére (-zi-e-) s. f., g.-d. art. anesteziérii; pl. anesteziéri
anestezierilor
ANESTEZIÉRE, anestezieri, s. f. Acțiunea de a anestezia. [Pr.: -zi-e-] – V. anestezia. DOOM
!anesteziére (-zi-e-) s. f., g.-d. art. anesteziérii; pl. anesteziéri
anesteziez
ANESTEZIÁ, anesteziez, vb. I. Tranz. A provoca, cu ajutorul unui anestezic, o stare de insensibilitate a organismului sau a unei părți a corpului. [Pr.: -zi-a] – Din fr. anesthésier. DOOM
!anesteziá (a ~) (-zi-a) vb., ind. prez. 3 anesteziáză, 1 pl. anesteziém (-zi-em); conj. prez. 3 să anesteziéze; ger. anesteziínd (-zi-ind)
anestezieze
ANESTEZIÁ, anesteziez, vb. I. Tranz. A provoca, cu ajutorul unui anestezic, o stare de insensibilitate a organismului sau a unei părți a corpului. [Pr.: -zi-a] – Din fr. anesthésier. DOOM
!anesteziá (a ~) (-zi-a) vb., ind. prez. 3 anesteziáză, 1 pl. anesteziém (-zi-em); conj. prez. 3 să anesteziéze; ger. anesteziínd (-zi-ind)
anesteziezi
ANESTEZIÁ, anesteziez, vb. I. Tranz. A provoca, cu ajutorul unui anestezic, o stare de insensibilitate a organismului sau a unei părți a corpului. [Pr.: -zi-a] – Din fr. anesthésier. DOOM
!anesteziá (a ~) (-zi-a) vb., ind. prez. 3 anesteziáză, 1 pl. anesteziém (-zi-em); conj. prez. 3 să anesteziéze; ger. anesteziínd (-zi-ind)
anestezii
ANESTEZÍE s. f. Procedeu medical (realizat prin agenți fizici sau chimici) de diminuare sau de suprimare a sensibilității la dureri. – Din fr. anesthésie. DOOM
!anestezíe s. f., art. anesteziá, g.-d. anestezíi, art. anestezíei
anesteziile
ANESTEZÍE s. f. Procedeu medical (realizat prin agenți fizici sau chimici) de diminuare sau de suprimare a sensibilității la dureri. – Din fr. anesthésie. DOOM
!anestezíe s. f., art. anesteziá, g.-d. anestezíi, art. anestezíei
anesteziilor
ANESTEZÍE s. f. Procedeu medical (realizat prin agenți fizici sau chimici) de diminuare sau de suprimare a sensibilității la dureri. – Din fr. anesthésie. DOOM
!anestezíe s. f., art. anesteziá, g.-d. anestezíi, art. anestezíei
anesteziind
ANESTEZIÁ, anesteziez, vb. I. Tranz. A provoca, cu ajutorul unui anestezic, o stare de insensibilitate a organismului sau a unei părți a corpului. [Pr.: -zi-a] – Din fr. anesthésier. DOOM
!anesteziá (a ~) (-zi-a) vb., ind. prez. 3 anesteziáză, 1 pl. anesteziém (-zi-em); conj. prez. 3 să anesteziéze; ger. anesteziínd (-zi-ind)
anestezimetre
ANESTEZIMÉTRU, anestezimetre, s. n. (Med.) Aparat care măsoară cantitatea de anestezic inhalat. – Din fr. anesthésimètre.
anestezimetrele
ANESTEZIMÉTRU, anestezimetre, s. n. (Med.) Aparat care măsoară cantitatea de anestezic inhalat. – Din fr. anesthésimètre.
anestezimetrelor
ANESTEZIMÉTRU, anestezimetre, s. n. (Med.) Aparat care măsoară cantitatea de anestezic inhalat. – Din fr. anesthésimètre.
anestezimetru
ANESTEZIMÉTRU, anestezimetre, s. n. (Med.) Aparat care măsoară cantitatea de anestezic inhalat. – Din fr. anesthésimètre.
anestezimetrul
ANESTEZIMÉTRU, anestezimetre, s. n. (Med.) Aparat care măsoară cantitatea de anestezic inhalat. – Din fr. anesthésimètre.
anestezimetrului
ANESTEZIMÉTRU, anestezimetre, s. n. (Med.) Aparat care măsoară cantitatea de anestezic inhalat. – Din fr. anesthésimètre.
anesteziolog
ANESTEZIOLÓG, -Ă, anesteziologi, -ge, s. m. și f. (Rar) Anestezist. [Pr.: -zi-o-] – Din anesteziologie (derivat regresiv).
anesteziologa
ANESTEZIOLÓG, -Ă, anesteziologi, -ge, s. m. și f. (Rar) Anestezist. [Pr.: -zi-o-] – Din anesteziologie (derivat regresiv).
anesteziologe
ANESTEZIOLÓG, -Ă, anesteziologi, -ge, s. m. și f. (Rar) Anestezist. [Pr.: -zi-o-] – Din anesteziologie (derivat regresiv).
anesteziologei
ANESTEZIOLÓG, -Ă, anesteziologi, -ge, s. m. și f. (Rar) Anestezist. [Pr.: -zi-o-] – Din anesteziologie (derivat regresiv).
anesteziologele
ANESTEZIOLÓG, -Ă, anesteziologi, -ge, s. m. și f. (Rar) Anestezist. [Pr.: -zi-o-] – Din anesteziologie (derivat regresiv).
anesteziologelor
ANESTEZIOLÓG, -Ă, anesteziologi, -ge, s. m. și f. (Rar) Anestezist. [Pr.: -zi-o-] – Din anesteziologie (derivat regresiv).
anesteziologi
ANESTEZIOLÓG, -Ă, anesteziologi, -ge, s. m. și f. (Rar) Anestezist. [Pr.: -zi-o-] – Din anesteziologie (derivat regresiv).
anesteziologia
ANESTEZIOLOGÍE s. f. Disciplină medicală care se ocupă cu anestezia. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. anesthésiologie.
anesteziologie
ANESTEZIOLOGÍE s. f. Disciplină medicală care se ocupă cu anestezia. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. anesthésiologie.
anesteziologiei
ANESTEZIOLOGÍE s. f. Disciplină medicală care se ocupă cu anestezia. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. anesthésiologie.
anesteziologii
ANESTEZIOLÓG, -Ă, anesteziologi, -ge, s. m. și f. (Rar) Anestezist. [Pr.: -zi-o-] – Din anesteziologie (derivat regresiv).
anesteziologii
ANESTEZIOLOGÍE s. f. Disciplină medicală care se ocupă cu anestezia. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. anesthésiologie.
anesteziologilor
ANESTEZIOLÓG, -Ă, anesteziologi, -ge, s. m. și f. (Rar) Anestezist. [Pr.: -zi-o-] – Din anesteziologie (derivat regresiv).
anesteziologul
ANESTEZIOLÓG, -Ă, anesteziologi, -ge, s. m. și f. (Rar) Anestezist. [Pr.: -zi-o-] – Din anesteziologie (derivat regresiv).
anesteziologului
ANESTEZIOLÓG, -Ă, anesteziologi, -ge, s. m. și f. (Rar) Anestezist. [Pr.: -zi-o-] – Din anesteziologie (derivat regresiv).
anestezist
ANESTEZÍST, -Ă, anesteziști, -ste, s. m. și f. Medic specialist în practica anesteziei. – Din fr. anesthésiste. DOOM
!anestezístă s. f., g.-d. art. anestezístei; pl. anestezíste
anestezista
ANESTEZÍST, -Ă, anesteziști, -ste, s. m. și f. Medic specialist în practica anesteziei. – Din fr. anesthésiste. DOOM
!anestezístă s. f., g.-d. art. anestezístei; pl. anestezíste
anesteziste
ANESTEZÍST, -Ă, anesteziști, -ste, s. m. și f. Medic specialist în practica anesteziei. – Din fr. anesthésiste. DOOM
!anestezístă s. f., g.-d. art. anestezístei; pl. anestezíste
anestezistei
ANESTEZÍST, -Ă, anesteziști, -ste, s. m. și f. Medic specialist în practica anesteziei. – Din fr. anesthésiste. DOOM
!anestezístă s. f., g.-d. art. anestezístei; pl. anestezíste
anestezistele
ANESTEZÍST, -Ă, anesteziști, -ste, s. m. și f. Medic specialist în practica anesteziei. – Din fr. anesthésiste. DOOM
!anestezístă s. f., g.-d. art. anestezístei; pl. anestezíste
anestezistelor
ANESTEZÍST, -Ă, anesteziști, -ste, s. m. și f. Medic specialist în practica anesteziei. – Din fr. anesthésiste. DOOM
!anestezístă s. f., g.-d. art. anestezístei; pl. anestezíste
anestezistul
ANESTEZÍST, -Ă, anesteziști, -ste, s. m. și f. Medic specialist în practica anesteziei. – Din fr. anesthésiste. DOOM
!anestezístă s. f., g.-d. art. anestezístei; pl. anestezíste
anestezistului
ANESTEZÍST, -Ă, anesteziști, -ste, s. m. și f. Medic specialist în practica anesteziei. – Din fr. anesthésiste. DOOM
!anestezístă s. f., g.-d. art. anestezístei; pl. anestezíste
anesteziști
ANESTEZÍST, -Ă, anesteziști, -ste, s. m. și f. Medic specialist în practica anesteziei. – Din fr. anesthésiste. DOOM
!anestezístă s. f., g.-d. art. anestezístei; pl. anestezíste
anesteziștii
ANESTEZÍST, -Ă, anesteziști, -ste, s. m. și f. Medic specialist în practica anesteziei. – Din fr. anesthésiste. DOOM
!anestezístă s. f., g.-d. art. anestezístei; pl. anestezíste
anesteziștilor
ANESTEZÍST, -Ă, anesteziști, -ste, s. m. și f. Medic specialist în practica anesteziei. – Din fr. anesthésiste. DOOM
!anestezístă s. f., g.-d. art. anestezístei; pl. anestezíste
anetol
ANETÓL s.n. Component principal al uleiului eteric extras din frunzele de piper și din rădăcinile unor plante. [< fr. anethol].
aneu
aneu, anei s. m. (pol.) autor necunoscut al unei infracțiuni
aneuploid
ANEUPLOÍD, -Ă, aneuploizi, -de, adj. (Biol.: despre organisme) Care are un număr de cromozomi diferit față de cel normal. [Pr.: -ne-u-plo-id] – Din fr. aneuploïde, engl. aneuploid.
aneuploida
ANEUPLOÍD, -Ă, aneuploizi, -de, adj. (Biol.: despre organisme) Care are un număr de cromozomi diferit față de cel normal. [Pr.: -ne-u-plo-id] – Din fr. aneuploïde, engl. aneuploid.
aneuploide
ANEUPLOÍD, -Ă, aneuploizi, -de, adj. (Biol.: despre organisme) Care are un număr de cromozomi diferit față de cel normal. [Pr.: -ne-u-plo-id] – Din fr. aneuploïde, engl. aneuploid.
aneuploidei
ANEUPLOÍD, -Ă, aneuploizi, -de, adj. (Biol.: despre organisme) Care are un număr de cromozomi diferit față de cel normal. [Pr.: -ne-u-plo-id] – Din fr. aneuploïde, engl. aneuploid.
aneuploidele
ANEUPLOÍD, -Ă, aneuploizi, -de, adj. (Biol.: despre organisme) Care are un număr de cromozomi diferit față de cel normal. [Pr.: -ne-u-plo-id] – Din fr. aneuploïde, engl. aneuploid.
aneuploidelor
ANEUPLOÍD, -Ă, aneuploizi, -de, adj. (Biol.: despre organisme) Care are un număr de cromozomi diferit față de cel normal. [Pr.: -ne-u-plo-id] – Din fr. aneuploïde, engl. aneuploid.
aneuploidia
ANEUPLOIDÍE, aneuploidii, s. f. (Biol.) Stare a unui organism aneuploid. [Pr.: -ne-u-plo-i-] – Din engl. aneuploidy.
aneuploidie
ANEUPLOIDÍE, aneuploidii, s. f. (Biol.) Stare a unui organism aneuploid. [Pr.: -ne-u-plo-i-] – Din engl. aneuploidy.
aneuploidiei
ANEUPLOIDÍE, aneuploidii, s. f. (Biol.) Stare a unui organism aneuploid. [Pr.: -ne-u-plo-i-] – Din engl. aneuploidy.
aneuploidii
ANEUPLOIDÍE, aneuploidii, s. f. (Biol.) Stare a unui organism aneuploid. [Pr.: -ne-u-plo-i-] – Din engl. aneuploidy.
aneuploidiile
ANEUPLOIDÍE, aneuploidii, s. f. (Biol.) Stare a unui organism aneuploid. [Pr.: -ne-u-plo-i-] – Din engl. aneuploidy.
aneuploidiilor
ANEUPLOIDÍE, aneuploidii, s. f. (Biol.) Stare a unui organism aneuploid. [Pr.: -ne-u-plo-i-] – Din engl. aneuploidy.
aneuploidul
ANEUPLOÍD, -Ă, aneuploizi, -de, adj. (Biol.: despre organisme) Care are un număr de cromozomi diferit față de cel normal. [Pr.: -ne-u-plo-id] – Din fr. aneuploïde, engl. aneuploid.
aneuploidului
ANEUPLOÍD, -Ă, aneuploizi, -de, adj. (Biol.: despre organisme) Care are un număr de cromozomi diferit față de cel normal. [Pr.: -ne-u-plo-id] – Din fr. aneuploïde, engl. aneuploid.
aneuploizi
ANEUPLOÍD, -Ă, aneuploizi, -de, adj. (Biol.: despre organisme) Care are un număr de cromozomi diferit față de cel normal. [Pr.: -ne-u-plo-id] – Din fr. aneuploïde, engl. aneuploid.
aneuploizii
ANEUPLOÍD, -Ă, aneuploizi, -de, adj. (Biol.: despre organisme) Care are un număr de cromozomi diferit față de cel normal. [Pr.: -ne-u-plo-id] – Din fr. aneuploïde, engl. aneuploid.
aneuploizilor
ANEUPLOÍD, -Ă, aneuploizi, -de, adj. (Biol.: despre organisme) Care are un număr de cromozomi diferit față de cel normal. [Pr.: -ne-u-plo-id] – Din fr. aneuploïde, engl. aneuploid.
aneuria
ANEURÍE s. f. Slăbire a funcțiunilor nervoase; aneuroză. [Pr.: -ne-u-] – Din fr. aneurie. DOOM
aneuríe (-ne-u-) s. f., art. aneuría, g.-d. aneuríi, art. aneuríei
aneurie
ANEURÍE s. f. Slăbire a funcțiunilor nervoase; aneuroză. [Pr.: -ne-u-] – Din fr. aneurie. DOOM
aneuríe (-ne-u-) s. f., art. aneuría, g.-d. aneuríi, art. aneuríei
aneuriei
ANEURÍE s. f. Slăbire a funcțiunilor nervoase; aneuroză. [Pr.: -ne-u-] – Din fr. aneurie. DOOM
aneuríe (-ne-u-) s. f., art. aneuría, g.-d. aneuríi, art. aneuríei
aneurii
ANEURÍE s. f. Slăbire a funcțiunilor nervoase; aneuroză. [Pr.: -ne-u-] – Din fr. aneurie. DOOM
aneuríe (-ne-u-) s. f., art. aneuría, g.-d. aneuríi, art. aneuríei
aneuriile
ANEURÍE s. f. Slăbire a funcțiunilor nervoase; aneuroză. [Pr.: -ne-u-] – Din fr. aneurie. DOOM
aneuríe (-ne-u-) s. f., art. aneuría, g.-d. aneuríi, art. aneuríei
aneuriilor
ANEURÍE s. f. Slăbire a funcțiunilor nervoase; aneuroză. [Pr.: -ne-u-] – Din fr. aneurie. DOOM
aneuríe (-ne-u-) s. f., art. aneuría, g.-d. aneuríi, art. aneuríei
aneurina
ANEURÍNĂ, aneurine, s. f. Vitamina B1. [Pr.: -ne-u-] – Din fr. aneurine. DOOM
aneurínă (-ne-u-) s. f., g.-d. art. aneurínei; pl. aneuríne
aneurine
ANEURÍNĂ, aneurine, s. f. Vitamina B1. [Pr.: -ne-u-] – Din fr. aneurine. DOOM
aneurínă (-ne-u-) s. f., g.-d. art. aneurínei; pl. aneuríne
aneurinei
ANEURÍNĂ, aneurine, s. f. Vitamina B1. [Pr.: -ne-u-] – Din fr. aneurine. DOOM
aneurínă (-ne-u-) s. f., g.-d. art. aneurínei; pl. aneuríne
aneurinele
ANEURÍNĂ, aneurine, s. f. Vitamina B1. [Pr.: -ne-u-] – Din fr. aneurine. DOOM
aneurínă (-ne-u-) s. f., g.-d. art. aneurínei; pl. aneuríne
aneurinelor
ANEURÍNĂ, aneurine, s. f. Vitamina B1. [Pr.: -ne-u-] – Din fr. aneurine. DOOM
aneurínă (-ne-u-) s. f., g.-d. art. aneurínei; pl. aneuríne
aneuroza
ANEURÓZĂ s. f. Aneurie. [Pr.: -ne-u-] – Din fr. aneurose. DOOM
aneuróză (-ne-u-) s. f., g.-d. art. aneurózei
aneuroze
ANEURÓZĂ s. f. Aneurie. [Pr.: -ne-u-] – Din fr. aneurose. DOOM
aneuróză (-ne-u-) s. f., g.-d. art. aneurózei
aneurozei
ANEURÓZĂ s. f. Aneurie. [Pr.: -ne-u-] – Din fr. aneurose. DOOM
aneuróză (-ne-u-) s. f., g.-d. art. aneurózei
aneurozele
ANEURÓZĂ s. f. Aneurie. [Pr.: -ne-u-] – Din fr. aneurose. DOOM
aneuróză (-ne-u-) s. f., g.-d. art. aneurózei
aneurozelor
ANEURÓZĂ s. f. Aneurie. [Pr.: -ne-u-] – Din fr. aneurose. DOOM
aneuróză (-ne-u-) s. f., g.-d. art. aneurózei
anevato
aneváto, adv. – În chip de broderie în relief. Ngr. ἀναιβατός, de la ἀναβαίνω „a arunca” (DAR).
anevoie
ANEVÓIE adv. Cu greu, cu greutate, abia. ♦ (Adjectival, rar) Anevoios. Drum anevoie. – A3 + nevoie. DOOM
anevóie adv.
anevoința
ANEVOÍNȚĂ, anevoințe, s. f. (Înv.) Dificultate, greutate. – Anevoie + suf. -ință. DOOM
anevoínță (înv.) s. f., g.-d. art. anevoínței; pl. anevoínțe
anevoințe
ANEVOÍNȚĂ, anevoințe, s. f. (Înv.) Dificultate, greutate. – Anevoie + suf. -ință. DOOM
anevoínță (înv.) s. f., g.-d. art. anevoínței; pl. anevoínțe
anevoinței
ANEVOÍNȚĂ, anevoințe, s. f. (Înv.) Dificultate, greutate. – Anevoie + suf. -ință. DOOM
anevoínță (înv.) s. f., g.-d. art. anevoínței; pl. anevoínțe
anevoințele
ANEVOÍNȚĂ, anevoințe, s. f. (Înv.) Dificultate, greutate. – Anevoie + suf. -ință. DOOM
anevoínță (înv.) s. f., g.-d. art. anevoínței; pl. anevoínțe
anevoințelor
ANEVOÍNȚĂ, anevoințe, s. f. (Înv.) Dificultate, greutate. – Anevoie + suf. -ință. DOOM
anevoínță (înv.) s. f., g.-d. art. anevoínței; pl. anevoínțe
anevoioasa
ANEVOIÓS, -OÁSĂ, anevoioși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Greu, obositor. – Anevoie + suf. -os. DOOM
anevoiós adj. m., pl. anevoióși; f. anevoioásă, pl. anevoioáse
anevoioase
ANEVOIÓS, -OÁSĂ, anevoioși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Greu, obositor. – Anevoie + suf. -os. DOOM
anevoiós adj. m., pl. anevoióși; f. anevoioásă, pl. anevoioáse
anevoioasei
ANEVOIÓS, -OÁSĂ, anevoioși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Greu, obositor. – Anevoie + suf. -os. DOOM
anevoiós adj. m., pl. anevoióși; f. anevoioásă, pl. anevoioáse
anevoioasele
ANEVOIÓS, -OÁSĂ, anevoioși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Greu, obositor. – Anevoie + suf. -os. DOOM
anevoiós adj. m., pl. anevoióși; f. anevoioásă, pl. anevoioáse
anevoioaselor
ANEVOIÓS, -OÁSĂ, anevoioși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Greu, obositor. – Anevoie + suf. -os. DOOM
anevoiós adj. m., pl. anevoióși; f. anevoioásă, pl. anevoioáse
anevoios
ANEVOIÓS, -OÁSĂ, anevoioși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Greu, obositor. – Anevoie + suf. -os. DOOM
anevoiós adj. m., pl. anevoióși; f. anevoioásă, pl. anevoioáse
anevoiosul
ANEVOIÓS, -OÁSĂ, anevoioși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Greu, obositor. – Anevoie + suf. -os. DOOM
anevoiós adj. m., pl. anevoióși; f. anevoioásă, pl. anevoioáse
anevoiosului
ANEVOIÓS, -OÁSĂ, anevoioși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Greu, obositor. – Anevoie + suf. -os. DOOM
anevoiós adj. m., pl. anevoióși; f. anevoioásă, pl. anevoioáse
anevoioși
ANEVOIÓS, -OÁSĂ, anevoioși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Greu, obositor. – Anevoie + suf. -os. DOOM
anevoiós adj. m., pl. anevoióși; f. anevoioásă, pl. anevoioáse
anevoioșii
ANEVOIÓS, -OÁSĂ, anevoioși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Greu, obositor. – Anevoie + suf. -os. DOOM
anevoiós adj. m., pl. anevoióși; f. anevoioásă, pl. anevoioáse
anevoioșilor
ANEVOIÓS, -OÁSĂ, anevoioși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Greu, obositor. – Anevoie + suf. -os. DOOM
anevoiós adj. m., pl. anevoióși; f. anevoioásă, pl. anevoioáse
anevrism
ANEVRÍSM, anevrisme, s. n. Dilatare patologică a pereților unui vas sangvin. – Din fr. anévrisme. DOOM
anevrísm (-ne-vrism) s. n., pl. anevrísme
anevrismal
ANEVRISMÁL, -Ă, anevrismali, -e, adj. Care se referă la anevrism. – Din fr. anévrismal. DOOM
anevrismál (-ne-vris-) adj. m., pl. anevrismáli; f. anevrismálă, pl. anevrismále
anevrismala
ANEVRISMÁL, -Ă, anevrismali, -e, adj. Care se referă la anevrism. – Din fr. anévrismal. DOOM
anevrismál (-ne-vris-) adj. m., pl. anevrismáli; f. anevrismálă, pl. anevrismále
anevrismale
ANEVRISMÁL, -Ă, anevrismali, -e, adj. Care se referă la anevrism. – Din fr. anévrismal. DOOM
anevrismál (-ne-vris-) adj. m., pl. anevrismáli; f. anevrismálă, pl. anevrismále
anevrismalei
ANEVRISMÁL, -Ă, anevrismali, -e, adj. Care se referă la anevrism. – Din fr. anévrismal. DOOM
anevrismál (-ne-vris-) adj. m., pl. anevrismáli; f. anevrismálă, pl. anevrismále
anevrismalele
ANEVRISMÁL, -Ă, anevrismali, -e, adj. Care se referă la anevrism. – Din fr. anévrismal. DOOM
anevrismál (-ne-vris-) adj. m., pl. anevrismáli; f. anevrismálă, pl. anevrismále
anevrismalelor
ANEVRISMÁL, -Ă, anevrismali, -e, adj. Care se referă la anevrism. – Din fr. anévrismal. DOOM
anevrismál (-ne-vris-) adj. m., pl. anevrismáli; f. anevrismálă, pl. anevrismále
anevrismali
ANEVRISMÁL, -Ă, anevrismali, -e, adj. Care se referă la anevrism. – Din fr. anévrismal. DOOM
anevrismál (-ne-vris-) adj. m., pl. anevrismáli; f. anevrismálă, pl. anevrismále
anevrismalii
ANEVRISMÁL, -Ă, anevrismali, -e, adj. Care se referă la anevrism. – Din fr. anévrismal. DOOM
anevrismál (-ne-vris-) adj. m., pl. anevrismáli; f. anevrismálă, pl. anevrismále
anevrismalilor
ANEVRISMÁL, -Ă, anevrismali, -e, adj. Care se referă la anevrism. – Din fr. anévrismal. DOOM
anevrismál (-ne-vris-) adj. m., pl. anevrismáli; f. anevrismálă, pl. anevrismále
anevrismalul
ANEVRISMÁL, -Ă, anevrismali, -e, adj. Care se referă la anevrism. – Din fr. anévrismal. DOOM
anevrismál (-ne-vris-) adj. m., pl. anevrismáli; f. anevrismálă, pl. anevrismále
anevrismalului
ANEVRISMÁL, -Ă, anevrismali, -e, adj. Care se referă la anevrism. – Din fr. anévrismal. DOOM
anevrismál (-ne-vris-) adj. m., pl. anevrismáli; f. anevrismálă, pl. anevrismále
anevrismatic
ANEVRISMÁTIC, -Ă, anevrismatici, -ce, adj. Care se aseamănă cu un anevrism. – Din fr. anévrismatique. DOOM
anevrismátic (-ne-vris-) adj. m., pl. anevrismátici; f. anevrismátică, pl. anevrismátice
anevrismatica
ANEVRISMÁTIC, -Ă, anevrismatici, -ce, adj. Care se aseamănă cu un anevrism. – Din fr. anévrismatique. DOOM
anevrismátic (-ne-vris-) adj. m., pl. anevrismátici; f. anevrismátică, pl. anevrismátice
anevrismatice
ANEVRISMÁTIC, -Ă, anevrismatici, -ce, adj. Care se aseamănă cu un anevrism. – Din fr. anévrismatique. DOOM
anevrismátic (-ne-vris-) adj. m., pl. anevrismátici; f. anevrismátică, pl. anevrismátice
anevrismaticei
ANEVRISMÁTIC, -Ă, anevrismatici, -ce, adj. Care se aseamănă cu un anevrism. – Din fr. anévrismatique. DOOM
anevrismátic (-ne-vris-) adj. m., pl. anevrismátici; f. anevrismátică, pl. anevrismátice
anevrismaticele
ANEVRISMÁTIC, -Ă, anevrismatici, -ce, adj. Care se aseamănă cu un anevrism. – Din fr. anévrismatique. DOOM
anevrismátic (-ne-vris-) adj. m., pl. anevrismátici; f. anevrismátică, pl. anevrismátice
anevrismaticelor
ANEVRISMÁTIC, -Ă, anevrismatici, -ce, adj. Care se aseamănă cu un anevrism. – Din fr. anévrismatique. DOOM
anevrismátic (-ne-vris-) adj. m., pl. anevrismátici; f. anevrismátică, pl. anevrismátice
anevrismatici
ANEVRISMÁTIC, -Ă, anevrismatici, -ce, adj. Care se aseamănă cu un anevrism. – Din fr. anévrismatique. DOOM
anevrismátic (-ne-vris-) adj. m., pl. anevrismátici; f. anevrismátică, pl. anevrismátice
anevrismaticii
ANEVRISMÁTIC, -Ă, anevrismatici, -ce, adj. Care se aseamănă cu un anevrism. – Din fr. anévrismatique. DOOM
anevrismátic (-ne-vris-) adj. m., pl. anevrismátici; f. anevrismátică, pl. anevrismátice
anevrismaticilor
ANEVRISMÁTIC, -Ă, anevrismatici, -ce, adj. Care se aseamănă cu un anevrism. – Din fr. anévrismatique. DOOM
anevrismátic (-ne-vris-) adj. m., pl. anevrismátici; f. anevrismátică, pl. anevrismátice
anevrismaticul
ANEVRISMÁTIC, -Ă, anevrismatici, -ce, adj. Care se aseamănă cu un anevrism. – Din fr. anévrismatique. DOOM
anevrismátic (-ne-vris-) adj. m., pl. anevrismátici; f. anevrismátică, pl. anevrismátice
anevrismaticului
ANEVRISMÁTIC, -Ă, anevrismatici, -ce, adj. Care se aseamănă cu un anevrism. – Din fr. anévrismatique. DOOM
anevrismátic (-ne-vris-) adj. m., pl. anevrismátici; f. anevrismátică, pl. anevrismátice
anevrisme
ANEVRÍSM, anevrisme, s. n. Dilatare patologică a pereților unui vas sangvin. – Din fr. anévrisme. DOOM
anevrísm (-ne-vrism) s. n., pl. anevrísme
anevrismele
ANEVRÍSM, anevrisme, s. n. Dilatare patologică a pereților unui vas sangvin. – Din fr. anévrisme. DOOM
anevrísm (-ne-vrism) s. n., pl. anevrísme
anevrismelor
ANEVRÍSM, anevrisme, s. n. Dilatare patologică a pereților unui vas sangvin. – Din fr. anévrisme. DOOM
anevrísm (-ne-vrism) s. n., pl. anevrísme
anevrismorafie
ANEVRISMORAFÍE s.f. Refacerea operatorie a unei artere anevrismale. [< fr. anévrismorraphie, cf. gr. aneurysma – dilatare, raphe – sutură].
anevrismul
ANEVRÍSM, anevrisme, s. n. Dilatare patologică a pereților unui vas sangvin. – Din fr. anévrisme. DOOM
anevrísm (-ne-vrism) s. n., pl. anevrísme
anevrismului
ANEVRÍSM, anevrisme, s. n. Dilatare patologică a pereților unui vas sangvin. – Din fr. anévrisme. DOOM
anevrísm (-ne-vrism) s. n., pl. anevrísme
anex
ANÉX, -Ă, anecși, -xe, adj. Atașat unui lucru (principal); alăturat. – Din fr. annexe. DOOM
anéx adj. m., pl. anécși; f. anéxă, pl. anéxe
anexa
ANÉX, -Ă, anecși, -xe, adj. Atașat unui lucru (principal); alăturat. – Din fr. annexe. DOOM
anéx adj. m., pl. anécși; f. anéxă, pl. anéxe
anexa
ANEXÁ, anexez, vb. I. Tranz. A alipi, a alătura, a adăuga, a atașa la ceva. ♦ (Cu privire la un stat, un teritoriu) A încorpora prin violență, a face un act de anexiune. – Din fr. annexer. DOOM
anexá (a ~) vb., ind. prez. 3 anexeáză
anexa
ANÉXĂ, anexe, s. f. 1. Ceea ce este alăturat sau alipit, ca element secundar sau dependent, pe lângă altceva mai important; material suplimentar care dezvoltă sau lămurește un text. 2. (Anat.) Țesut, formațiune sau organ legat structural de alte organe în cadrul unei funcții comune. ◊ Anexe embrionare = formațiuni temporare ale embrionului, la reptile, păsări și mamifere, având rol de protecție și de asigurare a nutriției, respirației și excreției. – Din fr. annexe. DOOM
anéxă s. f., g.-d. art. anéxei; pl. anéxe
anexai
ANEXÁ, anexez, vb. I. Tranz. A alipi, a alătura, a adăuga, a atașa la ceva. ♦ (Cu privire la un stat, un teritoriu) A încorpora prin violență, a face un act de anexiune. – Din fr. annexer. DOOM
anexá (a ~) vb., ind. prez. 3 anexeáză
anexam
ANEXÁ, anexez, vb. I. Tranz. A alipi, a alătura, a adăuga, a atașa la ceva. ♦ (Cu privire la un stat, un teritoriu) A încorpora prin violență, a face un act de anexiune. – Din fr. annexer. DOOM
anexá (a ~) vb., ind. prez. 3 anexeáză
anexare
ANEXÁ, anexez, vb. I. Tranz. A alipi, a alătura, a adăuga, a atașa la ceva. ♦ (Cu privire la un stat, un teritoriu) A încorpora prin violență, a face un act de anexiune. – Din fr. annexer. DOOM
anexá (a ~) vb., ind. prez. 3 anexeáză
anexare
ANEXÁRE, anexări, s. f. Acțiunea de a anexa; anexiune. – V. anexa. DOOM
anexáre s. f., g.-d. art. anexắrii; pl. anexắri
anexarea
ANEXÁRE, anexări, s. f. Acțiunea de a anexa; anexiune. – V. anexa. DOOM
anexáre s. f., g.-d. art. anexắrii; pl. anexắri
anexară
ANEXÁ, anexez, vb. I. Tranz. A alipi, a alătura, a adăuga, a atașa la ceva. ♦ (Cu privire la un stat, un teritoriu) A încorpora prin violență, a face un act de anexiune. – Din fr. annexer. DOOM
anexá (a ~) vb., ind. prez. 3 anexeáză
anexarăm
ANEXÁ, anexez, vb. I. Tranz. A alipi, a alătura, a adăuga, a atașa la ceva. ♦ (Cu privire la un stat, un teritoriu) A încorpora prin violență, a face un act de anexiune. – Din fr. annexer. DOOM
anexá (a ~) vb., ind. prez. 3 anexeáză
anexarăți
ANEXÁ, anexez, vb. I. Tranz. A alipi, a alătura, a adăuga, a atașa la ceva. ♦ (Cu privire la un stat, un teritoriu) A încorpora prin violență, a face un act de anexiune. – Din fr. annexer. DOOM
anexá (a ~) vb., ind. prez. 3 anexeáză
anexase
ANEXÁ, anexez, vb. I. Tranz. A alipi, a alătura, a adăuga, a atașa la ceva. ♦ (Cu privire la un stat, un teritoriu) A încorpora prin violență, a face un act de anexiune. – Din fr. annexer. DOOM
anexá (a ~) vb., ind. prez. 3 anexeáză
anexasem
ANEXÁ, anexez, vb. I. Tranz. A alipi, a alătura, a adăuga, a atașa la ceva. ♦ (Cu privire la un stat, un teritoriu) A încorpora prin violență, a face un act de anexiune. – Din fr. annexer. DOOM
anexá (a ~) vb., ind. prez. 3 anexeáză
anexaseră
ANEXÁ, anexez, vb. I. Tranz. A alipi, a alătura, a adăuga, a atașa la ceva. ♦ (Cu privire la un stat, un teritoriu) A încorpora prin violență, a face un act de anexiune. – Din fr. annexer. DOOM
anexá (a ~) vb., ind. prez. 3 anexeáză
anexaserăm
ANEXÁ, anexez, vb. I. Tranz. A alipi, a alătura, a adăuga, a atașa la ceva. ♦ (Cu privire la un stat, un teritoriu) A încorpora prin violență, a face un act de anexiune. – Din fr. annexer. DOOM
anexá (a ~) vb., ind. prez. 3 anexeáză
anexaserăți
ANEXÁ, anexez, vb. I. Tranz. A alipi, a alătura, a adăuga, a atașa la ceva. ♦ (Cu privire la un stat, un teritoriu) A încorpora prin violență, a face un act de anexiune. – Din fr. annexer. DOOM
anexá (a ~) vb., ind. prez. 3 anexeáză
anexaseși
ANEXÁ, anexez, vb. I. Tranz. A alipi, a alătura, a adăuga, a atașa la ceva. ♦ (Cu privire la un stat, un teritoriu) A încorpora prin violență, a face un act de anexiune. – Din fr. annexer. DOOM
anexá (a ~) vb., ind. prez. 3 anexeáză
anexaseți
ANEXÁ, anexez, vb. I. Tranz. A alipi, a alătura, a adăuga, a atașa la ceva. ♦ (Cu privire la un stat, un teritoriu) A încorpora prin violență, a face un act de anexiune. – Din fr. annexer. DOOM
anexá (a ~) vb., ind. prez. 3 anexeáză
anexat
ANEXÁ, anexez, vb. I. Tranz. A alipi, a alătura, a adăuga, a atașa la ceva. ♦ (Cu privire la un stat, un teritoriu) A încorpora prin violență, a face un act de anexiune. – Din fr. annexer. DOOM
anexá (a ~) vb., ind. prez. 3 anexeáză
anexat
ANEXÁT, -Ă, anexați, -te, adj. Alăturat, alipit, adăugat la ceva. ♦ (Despre teritorii) Încorporat prin violență. – V. anexa.
anexata
ANEXÁT, -Ă, anexați, -te, adj. Alăturat, alipit, adăugat la ceva. ♦ (Despre teritorii) Încorporat prin violență. – V. anexa.
anexate
ANEXÁT, -Ă, anexați, -te, adj. Alăturat, alipit, adăugat la ceva. ♦ (Despre teritorii) Încorporat prin violență. – V. anexa.
anexatei
ANEXÁT, -Ă, anexați, -te, adj. Alăturat, alipit, adăugat la ceva. ♦ (Despre teritorii) Încorporat prin violență. – V. anexa.
anexatele
ANEXÁT, -Ă, anexați, -te, adj. Alăturat, alipit, adăugat la ceva. ♦ (Despre teritorii) Încorporat prin violență. – V. anexa.
anexatelor
ANEXÁT, -Ă, anexați, -te, adj. Alăturat, alipit, adăugat la ceva. ♦ (Despre teritorii) Încorporat prin violență. – V. anexa.
anexatul
ANEXÁT, -Ă, anexați, -te, adj. Alăturat, alipit, adăugat la ceva. ♦ (Despre teritorii) Încorporat prin violență. – V. anexa.
anexatului
ANEXÁT, -Ă, anexați, -te, adj. Alăturat, alipit, adăugat la ceva. ♦ (Despre teritorii) Încorporat prin violență. – V. anexa.
anexau
ANEXÁ, anexez, vb. I. Tranz. A alipi, a alătura, a adăuga, a atașa la ceva. ♦ (Cu privire la un stat, un teritoriu) A încorpora prin violență, a face un act de anexiune. – Din fr. annexer. DOOM
anexá (a ~) vb., ind. prez. 3 anexeáză
anexași
ANEXÁ, anexez, vb. I. Tranz. A alipi, a alătura, a adăuga, a atașa la ceva. ♦ (Cu privire la un stat, un teritoriu) A încorpora prin violență, a face un act de anexiune. – Din fr. annexer. DOOM
anexá (a ~) vb., ind. prez. 3 anexeáză
anexați
ANEXÁ, anexez, vb. I. Tranz. A alipi, a alătura, a adăuga, a atașa la ceva. ♦ (Cu privire la un stat, un teritoriu) A încorpora prin violență, a face un act de anexiune. – Din fr. annexer. DOOM
anexá (a ~) vb., ind. prez. 3 anexeáză
anexați
ANEXÁT, -Ă, anexați, -te, adj. Alăturat, alipit, adăugat la ceva. ♦ (Despre teritorii) Încorporat prin violență. – V. anexa.
anexații
ANEXÁT, -Ă, anexați, -te, adj. Alăturat, alipit, adăugat la ceva. ♦ (Despre teritorii) Încorporat prin violență. – V. anexa.
anexaților
ANEXÁT, -Ă, anexați, -te, adj. Alăturat, alipit, adăugat la ceva. ♦ (Despre teritorii) Încorporat prin violență. – V. anexa.
anexe
ANÉX, -Ă, anecși, -xe, adj. Atașat unui lucru (principal); alăturat. – Din fr. annexe. DOOM
anéx adj. m., pl. anécși; f. anéxă, pl. anéxe
anexe
ANÉXĂ, anexe, s. f. 1. Ceea ce este alăturat sau alipit, ca element secundar sau dependent, pe lângă altceva mai important; material suplimentar care dezvoltă sau lămurește un text. 2. (Anat.) Țesut, formațiune sau organ legat structural de alte organe în cadrul unei funcții comune. ◊ Anexe embrionare = formațiuni temporare ale embrionului, la reptile, păsări și mamifere, având rol de protecție și de asigurare a nutriției, respirației și excreției. – Din fr. annexe. DOOM
anéxă s. f., g.-d. art. anéxei; pl. anéxe
anexează
ANEXÁ, anexez, vb. I. Tranz. A alipi, a alătura, a adăuga, a atașa la ceva. ♦ (Cu privire la un stat, un teritoriu) A încorpora prin violență, a face un act de anexiune. – Din fr. annexer. DOOM
anexá (a ~) vb., ind. prez. 3 anexeáză
anexei
ANÉX, -Ă, anecși, -xe, adj. Atașat unui lucru (principal); alăturat. – Din fr. annexe. DOOM
anéx adj. m., pl. anécși; f. anéxă, pl. anéxe
anexei
ANÉXĂ, anexe, s. f. 1. Ceea ce este alăturat sau alipit, ca element secundar sau dependent, pe lângă altceva mai important; material suplimentar care dezvoltă sau lămurește un text. 2. (Anat.) Țesut, formațiune sau organ legat structural de alte organe în cadrul unei funcții comune. ◊ Anexe embrionare = formațiuni temporare ale embrionului, la reptile, păsări și mamifere, având rol de protecție și de asigurare a nutriției, respirației și excreției. – Din fr. annexe. DOOM
anéxă s. f., g.-d. art. anéxei; pl. anéxe
anexele
ANÉX, -Ă, anecși, -xe, adj. Atașat unui lucru (principal); alăturat. – Din fr. annexe. DOOM
anéx adj. m., pl. anécși; f. anéxă, pl. anéxe
anexele
ANÉXĂ, anexe, s. f. 1. Ceea ce este alăturat sau alipit, ca element secundar sau dependent, pe lângă altceva mai important; material suplimentar care dezvoltă sau lămurește un text. 2. (Anat.) Țesut, formațiune sau organ legat structural de alte organe în cadrul unei funcții comune. ◊ Anexe embrionare = formațiuni temporare ale embrionului, la reptile, păsări și mamifere, având rol de protecție și de asigurare a nutriției, respirației și excreției. – Din fr. annexe. DOOM
anéxă s. f., g.-d. art. anéxei; pl. anéxe
anexelor
ANÉX, -Ă, anecși, -xe, adj. Atașat unui lucru (principal); alăturat. – Din fr. annexe. DOOM
anéx adj. m., pl. anécși; f. anéxă, pl. anéxe
anexelor
ANÉXĂ, anexe, s. f. 1. Ceea ce este alăturat sau alipit, ca element secundar sau dependent, pe lângă altceva mai important; material suplimentar care dezvoltă sau lămurește un text. 2. (Anat.) Țesut, formațiune sau organ legat structural de alte organe în cadrul unei funcții comune. ◊ Anexe embrionare = formațiuni temporare ale embrionului, la reptile, păsări și mamifere, având rol de protecție și de asigurare a nutriției, respirației și excreției. – Din fr. annexe. DOOM
anéxă s. f., g.-d. art. anéxei; pl. anéxe
anexez
ANEXÁ, anexez, vb. I. Tranz. A alipi, a alătura, a adăuga, a atașa la ceva. ♦ (Cu privire la un stat, un teritoriu) A încorpora prin violență, a face un act de anexiune. – Din fr. annexer. DOOM
anexá (a ~) vb., ind. prez. 3 anexeáză
anexeze
ANEXÁ, anexez, vb. I. Tranz. A alipi, a alătura, a adăuga, a atașa la ceva. ♦ (Cu privire la un stat, un teritoriu) A încorpora prin violență, a face un act de anexiune. – Din fr. annexer. DOOM
anexá (a ~) vb., ind. prez. 3 anexeáză
anexezi
ANEXÁ, anexez, vb. I. Tranz. A alipi, a alătura, a adăuga, a atașa la ceva. ♦ (Cu privire la un stat, un teritoriu) A încorpora prin violență, a face un act de anexiune. – Din fr. annexer. DOOM
anexá (a ~) vb., ind. prez. 3 anexeáză
anexionism
ANEXIONÍSM s. n. Politică de anexiune. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. annexionnisme. DOOM
anexionísm (-xi-o-) s. n.
anexionismul
ANEXIONÍSM s. n. Politică de anexiune. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. annexionnisme. DOOM
anexionísm (-xi-o-) s. n.
anexionismului
ANEXIONÍSM s. n. Politică de anexiune. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. annexionnisme. DOOM
anexionísm (-xi-o-) s. n.
anexionist
ANEXIONÍST, -Ă, anexioniști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al anexionismului. 2. Adj. Care duce o politică de anexiune, care susține anexionismul, specific anexionismului. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. annexionniste. DOOM
anexioníst (-xi-o-) adj. m., s. m., pl. anexioníști; adj. f., s. f. anexionístă, pl. anexioníste
anexionist
ANEXIONÍST, -Ă, anexioniști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al anexionismului. 2. Adj. Care duce o politică de anexiune, care susține anexionismul, specific anexionismului. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. annexionniste. DOOM
anexioníst (-xi-o-) adj. m., s. m., pl. anexioníști; adj. f., s. f. anexionístă, pl. anexioníste
anexionista
ANEXIONÍST, -Ă, anexioniști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al anexionismului. 2. Adj. Care duce o politică de anexiune, care susține anexionismul, specific anexionismului. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. annexionniste. DOOM
anexioníst (-xi-o-) adj. m., s. m., pl. anexioníști; adj. f., s. f. anexionístă, pl. anexioníste
anexionista
ANEXIONÍST, -Ă, anexioniști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al anexionismului. 2. Adj. Care duce o politică de anexiune, care susține anexionismul, specific anexionismului. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. annexionniste. DOOM
anexioníst (-xi-o-) adj. m., s. m., pl. anexioníști; adj. f., s. f. anexionístă, pl. anexioníste
anexioniste
ANEXIONÍST, -Ă, anexioniști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al anexionismului. 2. Adj. Care duce o politică de anexiune, care susține anexionismul, specific anexionismului. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. annexionniste. DOOM
anexioníst (-xi-o-) adj. m., s. m., pl. anexioníști; adj. f., s. f. anexionístă, pl. anexioníste
anexioniste
ANEXIONÍST, -Ă, anexioniști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al anexionismului. 2. Adj. Care duce o politică de anexiune, care susține anexionismul, specific anexionismului. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. annexionniste. DOOM
anexioníst (-xi-o-) adj. m., s. m., pl. anexioníști; adj. f., s. f. anexionístă, pl. anexioníste
anexionistei
ANEXIONÍST, -Ă, anexioniști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al anexionismului. 2. Adj. Care duce o politică de anexiune, care susține anexionismul, specific anexionismului. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. annexionniste. DOOM
anexioníst (-xi-o-) adj. m., s. m., pl. anexioníști; adj. f., s. f. anexionístă, pl. anexioníste
anexionistei
ANEXIONÍST, -Ă, anexioniști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al anexionismului. 2. Adj. Care duce o politică de anexiune, care susține anexionismul, specific anexionismului. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. annexionniste. DOOM
anexioníst (-xi-o-) adj. m., s. m., pl. anexioníști; adj. f., s. f. anexionístă, pl. anexioníste
anexionistele
ANEXIONÍST, -Ă, anexioniști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al anexionismului. 2. Adj. Care duce o politică de anexiune, care susține anexionismul, specific anexionismului. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. annexionniste. DOOM
anexioníst (-xi-o-) adj. m., s. m., pl. anexioníști; adj. f., s. f. anexionístă, pl. anexioníste
anexionistele
ANEXIONÍST, -Ă, anexioniști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al anexionismului. 2. Adj. Care duce o politică de anexiune, care susține anexionismul, specific anexionismului. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. annexionniste. DOOM
anexioníst (-xi-o-) adj. m., s. m., pl. anexioníști; adj. f., s. f. anexionístă, pl. anexioníste
anexionistelor
ANEXIONÍST, -Ă, anexioniști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al anexionismului. 2. Adj. Care duce o politică de anexiune, care susține anexionismul, specific anexionismului. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. annexionniste. DOOM
anexioníst (-xi-o-) adj. m., s. m., pl. anexioníști; adj. f., s. f. anexionístă, pl. anexioníste
anexionistelor
ANEXIONÍST, -Ă, anexioniști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al anexionismului. 2. Adj. Care duce o politică de anexiune, care susține anexionismul, specific anexionismului. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. annexionniste. DOOM
anexioníst (-xi-o-) adj. m., s. m., pl. anexioníști; adj. f., s. f. anexionístă, pl. anexioníste
anexionistul
ANEXIONÍST, -Ă, anexioniști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al anexionismului. 2. Adj. Care duce o politică de anexiune, care susține anexionismul, specific anexionismului. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. annexionniste. DOOM
anexioníst (-xi-o-) adj. m., s. m., pl. anexioníști; adj. f., s. f. anexionístă, pl. anexioníste
anexionistul
ANEXIONÍST, -Ă, anexioniști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al anexionismului. 2. Adj. Care duce o politică de anexiune, care susține anexionismul, specific anexionismului. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. annexionniste. DOOM
anexioníst (-xi-o-) adj. m., s. m., pl. anexioníști; adj. f., s. f. anexionístă, pl. anexioníste
anexionistului
ANEXIONÍST, -Ă, anexioniști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al anexionismului. 2. Adj. Care duce o politică de anexiune, care susține anexionismul, specific anexionismului. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. annexionniste. DOOM
anexioníst (-xi-o-) adj. m., s. m., pl. anexioníști; adj. f., s. f. anexionístă, pl. anexioníste
anexionistului
ANEXIONÍST, -Ă, anexioniști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al anexionismului. 2. Adj. Care duce o politică de anexiune, care susține anexionismul, specific anexionismului. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. annexionniste. DOOM
anexioníst (-xi-o-) adj. m., s. m., pl. anexioníști; adj. f., s. f. anexionístă, pl. anexioníste
anexioniști
ANEXIONÍST, -Ă, anexioniști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al anexionismului. 2. Adj. Care duce o politică de anexiune, care susține anexionismul, specific anexionismului. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. annexionniste. DOOM
anexioníst (-xi-o-) adj. m., s. m., pl. anexioníști; adj. f., s. f. anexionístă, pl. anexioníste
anexioniști
ANEXIONÍST, -Ă, anexioniști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al anexionismului. 2. Adj. Care duce o politică de anexiune, care susține anexionismul, specific anexionismului. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. annexionniste. DOOM
anexioníst (-xi-o-) adj. m., s. m., pl. anexioníști; adj. f., s. f. anexionístă, pl. anexioníste
anexioniștii
ANEXIONÍST, -Ă, anexioniști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al anexionismului. 2. Adj. Care duce o politică de anexiune, care susține anexionismul, specific anexionismului. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. annexionniste. DOOM
anexioníst (-xi-o-) adj. m., s. m., pl. anexioníști; adj. f., s. f. anexionístă, pl. anexioníste
anexioniștii
ANEXIONÍST, -Ă, anexioniști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al anexionismului. 2. Adj. Care duce o politică de anexiune, care susține anexionismul, specific anexionismului. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. annexionniste. DOOM
anexioníst (-xi-o-) adj. m., s. m., pl. anexioníști; adj. f., s. f. anexionístă, pl. anexioníste
anexioniștilor
ANEXIONÍST, -Ă, anexioniști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al anexionismului. 2. Adj. Care duce o politică de anexiune, care susține anexionismul, specific anexionismului. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. annexionniste. DOOM
anexioníst (-xi-o-) adj. m., s. m., pl. anexioníști; adj. f., s. f. anexionístă, pl. anexioníste
anexioniștilor
ANEXIONÍST, -Ă, anexioniști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al anexionismului. 2. Adj. Care duce o politică de anexiune, care susține anexionismul, specific anexionismului. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. annexionniste. DOOM
anexioníst (-xi-o-) adj. m., s. m., pl. anexioníști; adj. f., s. f. anexionístă, pl. anexioníste
anexita
ANEXÍTĂ, anexite, s. f. Boală constând din inflamația trompelor uterine și a ovarelor, din cauza unei infecții; salpingoovarită. – Din fr. annexite. DOOM
anexítă s. f., g.-d. art. anexítei; pl. anexíte
anexite
ANEXÍTĂ, anexite, s. f. Boală constând din inflamația trompelor uterine și a ovarelor, din cauza unei infecții; salpingoovarită. – Din fr. annexite. DOOM
anexítă s. f., g.-d. art. anexítei; pl. anexíte
anexitei
ANEXÍTĂ, anexite, s. f. Boală constând din inflamația trompelor uterine și a ovarelor, din cauza unei infecții; salpingoovarită. – Din fr. annexite. DOOM
anexítă s. f., g.-d. art. anexítei; pl. anexíte
anexitele
ANEXÍTĂ, anexite, s. f. Boală constând din inflamația trompelor uterine și a ovarelor, din cauza unei infecții; salpingoovarită. – Din fr. annexite. DOOM
anexítă s. f., g.-d. art. anexítei; pl. anexíte
anexitelor
ANEXÍTĂ, anexite, s. f. Boală constând din inflamația trompelor uterine și a ovarelor, din cauza unei infecții; salpingoovarită. – Din fr. annexite. DOOM
anexítă s. f., g.-d. art. anexítei; pl. anexíte
anexiune
ANEXIÚNE, anexiuni, s. f. Alipire cu forța de către un stat a unui teritoriu aparținând altui stat. [Pr.: -xí-u-] – Din fr. annexion, lat. annexio, -onis. DOOM
anexiúne (-xi-u-) s. f., g.-d. art. anexiúnii; pl. anexiúni
anexiunea
ANEXIÚNE, anexiuni, s. f. Alipire cu forța de către un stat a unui teritoriu aparținând altui stat. [Pr.: -xí-u-] – Din fr. annexion, lat. annexio, -onis. DOOM
anexiúne (-xi-u-) s. f., g.-d. art. anexiúnii; pl. anexiúni
anexiuni
ANEXIÚNE, anexiuni, s. f. Alipire cu forța de către un stat a unui teritoriu aparținând altui stat. [Pr.: -xí-u-] – Din fr. annexion, lat. annexio, -onis. DOOM
anexiúne (-xi-u-) s. f., g.-d. art. anexiúnii; pl. anexiúni
anexiunii
ANEXIÚNE, anexiuni, s. f. Alipire cu forța de către un stat a unui teritoriu aparținând altui stat. [Pr.: -xí-u-] – Din fr. annexion, lat. annexio, -onis. DOOM
anexiúne (-xi-u-) s. f., g.-d. art. anexiúnii; pl. anexiúni
anexiunile
ANEXIÚNE, anexiuni, s. f. Alipire cu forța de către un stat a unui teritoriu aparținând altui stat. [Pr.: -xí-u-] – Din fr. annexion, lat. annexio, -onis. DOOM
anexiúne (-xi-u-) s. f., g.-d. art. anexiúnii; pl. anexiúni
anexiunilor
ANEXIÚNE, anexiuni, s. f. Alipire cu forța de către un stat a unui teritoriu aparținând altui stat. [Pr.: -xí-u-] – Din fr. annexion, lat. annexio, -onis. DOOM
anexiúne (-xi-u-) s. f., g.-d. art. anexiúnii; pl. anexiúni
anexul
ANÉX, -Ă, anecși, -xe, adj. Atașat unui lucru (principal); alăturat. – Din fr. annexe. DOOM
anéx adj. m., pl. anécși; f. anéxă, pl. anéxe
anexului
ANÉX, -Ă, anecși, -xe, adj. Atașat unui lucru (principal); alăturat. – Din fr. annexe. DOOM
anéx adj. m., pl. anécși; f. anéxă, pl. anéxe
anexând
ANEXÁ, anexez, vb. I. Tranz. A alipi, a alătura, a adăuga, a atașa la ceva. ♦ (Cu privire la un stat, un teritoriu) A încorpora prin violență, a face un act de anexiune. – Din fr. annexer. DOOM
anexá (a ~) vb., ind. prez. 3 anexeáză
anexînd
ANEXÁ, anexez, vb. I. Tranz. A alipi, a alătura, a adăuga, a atașa la ceva. ♦ (Cu privire la un stat, un teritoriu) A încorpora prin violență, a face un act de anexiune. – Din fr. annexer. DOOM
anexá (a ~) vb., ind. prez. 3 anexeáză
anexări
ANEXÁRE, anexări, s. f. Acțiunea de a anexa; anexiune. – V. anexa. DOOM
anexáre s. f., g.-d. art. anexắrii; pl. anexắri
anexării
ANEXÁRE, anexări, s. f. Acțiunea de a anexa; anexiune. – V. anexa. DOOM
anexáre s. f., g.-d. art. anexắrii; pl. anexắri
anexările
ANEXÁRE, anexări, s. f. Acțiunea de a anexa; anexiune. – V. anexa. DOOM
anexáre s. f., g.-d. art. anexắrii; pl. anexắri
anexărilor
ANEXÁRE, anexări, s. f. Acțiunea de a anexa; anexiune. – V. anexa. DOOM
anexáre s. f., g.-d. art. anexắrii; pl. anexắri
anfilada
ANFILÁDĂ, anfilade, s. f. Șir de camere, de clădiri, de portice sau de colonade care se succedă în linie dreaptă. ◊ Tragere de anfiladă = tragere în ținte înșirate perpendicular sau oblic față de frontul de tragere. – Din fr. enfilade. DOOM
anfiládă s. f., g.-d. art. anfiládei; pl. anfiláde
anfilade
ANFILÁDĂ, anfilade, s. f. Șir de camere, de clădiri, de portice sau de colonade care se succedă în linie dreaptă. ◊ Tragere de anfiladă = tragere în ținte înșirate perpendicular sau oblic față de frontul de tragere. – Din fr. enfilade. DOOM
anfiládă s. f., g.-d. art. anfiládei; pl. anfiláde
anfiladei
ANFILÁDĂ, anfilade, s. f. Șir de camere, de clădiri, de portice sau de colonade care se succedă în linie dreaptă. ◊ Tragere de anfiladă = tragere în ținte înșirate perpendicular sau oblic față de frontul de tragere. – Din fr. enfilade. DOOM
anfiládă s. f., g.-d. art. anfiládei; pl. anfiláde
anfiladele
ANFILÁDĂ, anfilade, s. f. Șir de camere, de clădiri, de portice sau de colonade care se succedă în linie dreaptă. ◊ Tragere de anfiladă = tragere în ținte înșirate perpendicular sau oblic față de frontul de tragere. – Din fr. enfilade. DOOM
anfiládă s. f., g.-d. art. anfiládei; pl. anfiláde
anfiladelor
ANFILÁDĂ, anfilade, s. f. Șir de camere, de clădiri, de portice sau de colonade care se succedă în linie dreaptă. ◊ Tragere de anfiladă = tragere în ținte înșirate perpendicular sau oblic față de frontul de tragere. – Din fr. enfilade. DOOM
anfiládă s. f., g.-d. art. anfiládei; pl. anfiláde
anfractuoasa
ANFRACTUÓS, -OÁSĂ adj. (Liv.) Adânc și cu neregularități. [< fr. anfractueux].
anfractuoase
ANFRACTUÓS, -OÁSĂ adj. (Liv.) Adânc și cu neregularități. [< fr. anfractueux].
anfractuoasei
ANFRACTUÓS, -OÁSĂ adj. (Liv.) Adânc și cu neregularități. [< fr. anfractueux].
anfractuoasele
ANFRACTUÓS, -OÁSĂ adj. (Liv.) Adânc și cu neregularități. [< fr. anfractueux].
anfractuoaselor
ANFRACTUÓS, -OÁSĂ adj. (Liv.) Adânc și cu neregularități. [< fr. anfractueux].
anfractuos
ANFRACTUÓS, -OÁSĂ adj. (Liv.) Adânc și cu neregularități. [< fr. anfractueux].
anfractuosul
ANFRACTUÓS, -OÁSĂ adj. (Liv.) Adânc și cu neregularități. [< fr. anfractueux].
anfractuosului
ANFRACTUÓS, -OÁSĂ adj. (Liv.) Adânc și cu neregularități. [< fr. anfractueux].
anfractuozitate
ANFRACTUOZITÁTE s.f. (Liv.) Calitate a ceea ce este anfractuos. ♦ (Anat.) Cavitate profundă și neregulată. [Cf. fr. anfractuosité].
anfractuozitatea
ANFRACTUOZITÁTE s.f. (Liv.) Calitate a ceea ce este anfractuos. ♦ (Anat.) Cavitate profundă și neregulată. [Cf. fr. anfractuosité].
anfractuozități
ANFRACTUOZITÁTE s.f. (Liv.) Calitate a ceea ce este anfractuos. ♦ (Anat.) Cavitate profundă și neregulată. [Cf. fr. anfractuosité].
anfractuozității
ANFRACTUOZITÁTE s.f. (Liv.) Calitate a ceea ce este anfractuos. ♦ (Anat.) Cavitate profundă și neregulată. [Cf. fr. anfractuosité].
anfractuoși
ANFRACTUÓS, -OÁSĂ adj. (Liv.) Adânc și cu neregularități. [< fr. anfractueux].
anfractuoșii
ANFRACTUÓS, -OÁSĂ adj. (Liv.) Adânc și cu neregularități. [< fr. anfractueux].
anfractuoșilor
ANFRACTUÓS, -OÁSĂ adj. (Liv.) Adânc și cu neregularități. [< fr. anfractueux].
angaja
ANGAJÁ, angajez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A lua pe cineva sau a intra în slujbă; a (se) încadra într-un loc de muncă; a (se) tocmi. ♦ Tranz. A primi să efectueze o lucrare, o însărcinare specială etc. în condiții determinate. A angaja o lucrare de arhitectură. ♦ Tranz. A lua cu chirie un vehicul. 2. Refl. A se obliga la ceva, a-și lua un angajament. ♦ Tranz. și refl. A atrage după sine o obligație. Articolul nu angajează revista. 3. Tranz. și refl. A (se) antrena într-o acțiune; a apuca sau a face să apuce într-o anumită direcție. ♦ Refl. A o lua pe un anumit drum. ♦ Tranz. (Mil.) A începe o acțiune etc. Trupele au angajat lupta. 4. Tranz. (La hochei sau la baschet) A pune pucul sau mingea în joc. – Din fr. engager. DOOM
angajá (a ~) vb., ind. prez. 3 angajeáză, 1 pl. angajắm; conj. prez. 3 să angajéze; ger. angajấnd
angajai
ANGAJÁ, angajez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A lua pe cineva sau a intra în slujbă; a (se) încadra într-un loc de muncă; a (se) tocmi. ♦ Tranz. A primi să efectueze o lucrare, o însărcinare specială etc. în condiții determinate. A angaja o lucrare de arhitectură. ♦ Tranz. A lua cu chirie un vehicul. 2. Refl. A se obliga la ceva, a-și lua un angajament. ♦ Tranz. și refl. A atrage după sine o obligație. Articolul nu angajează revista. 3. Tranz. și refl. A (se) antrena într-o acțiune; a apuca sau a face să apuce într-o anumită direcție. ♦ Refl. A o lua pe un anumit drum. ♦ Tranz. (Mil.) A începe o acțiune etc. Trupele au angajat lupta. 4. Tranz. (La hochei sau la baschet) A pune pucul sau mingea în joc. – Din fr. engager. DOOM
angajá (a ~) vb., ind. prez. 3 angajeáză, 1 pl. angajắm; conj. prez. 3 să angajéze; ger. angajấnd
angajam
ANGAJÁ, angajez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A lua pe cineva sau a intra în slujbă; a (se) încadra într-un loc de muncă; a (se) tocmi. ♦ Tranz. A primi să efectueze o lucrare, o însărcinare specială etc. în condiții determinate. A angaja o lucrare de arhitectură. ♦ Tranz. A lua cu chirie un vehicul. 2. Refl. A se obliga la ceva, a-și lua un angajament. ♦ Tranz. și refl. A atrage după sine o obligație. Articolul nu angajează revista. 3. Tranz. și refl. A (se) antrena într-o acțiune; a apuca sau a face să apuce într-o anumită direcție. ♦ Refl. A o lua pe un anumit drum. ♦ Tranz. (Mil.) A începe o acțiune etc. Trupele au angajat lupta. 4. Tranz. (La hochei sau la baschet) A pune pucul sau mingea în joc. – Din fr. engager. DOOM
angajá (a ~) vb., ind. prez. 3 angajeáză, 1 pl. angajắm; conj. prez. 3 să angajéze; ger. angajấnd
angajament
ANGAJAMÉNT, angajamente, s. n. 1. Promisiune de a realiza ceva. 2. Angajare a cuiva într-un loc de muncă; (concr.) contract prin care o persoană își pune serviciile sale la dispoziția unei alte persoane sau a unei instituții și care prevede condițiile de angajare. 3. (La hochei sau la baschet) Punere a pucului sau a mingii în joc. – Din fr. engagement. DOOM
angajamént s. n., pl. angajaménte
angajamente
ANGAJAMÉNT, angajamente, s. n. 1. Promisiune de a realiza ceva. 2. Angajare a cuiva într-un loc de muncă; (concr.) contract prin care o persoană își pune serviciile sale la dispoziția unei alte persoane sau a unei instituții și care prevede condițiile de angajare. 3. (La hochei sau la baschet) Punere a pucului sau a mingii în joc. – Din fr. engagement. DOOM
angajamént s. n., pl. angajaménte
angajamentele
ANGAJAMÉNT, angajamente, s. n. 1. Promisiune de a realiza ceva. 2. Angajare a cuiva într-un loc de muncă; (concr.) contract prin care o persoană își pune serviciile sale la dispoziția unei alte persoane sau a unei instituții și care prevede condițiile de angajare. 3. (La hochei sau la baschet) Punere a pucului sau a mingii în joc. – Din fr. engagement. DOOM
angajamént s. n., pl. angajaménte
angajamentelor
ANGAJAMÉNT, angajamente, s. n. 1. Promisiune de a realiza ceva. 2. Angajare a cuiva într-un loc de muncă; (concr.) contract prin care o persoană își pune serviciile sale la dispoziția unei alte persoane sau a unei instituții și care prevede condițiile de angajare. 3. (La hochei sau la baschet) Punere a pucului sau a mingii în joc. – Din fr. engagement. DOOM
angajamént s. n., pl. angajaménte
angajamentul
ANGAJAMÉNT, angajamente, s. n. 1. Promisiune de a realiza ceva. 2. Angajare a cuiva într-un loc de muncă; (concr.) contract prin care o persoană își pune serviciile sale la dispoziția unei alte persoane sau a unei instituții și care prevede condițiile de angajare. 3. (La hochei sau la baschet) Punere a pucului sau a mingii în joc. – Din fr. engagement. DOOM
angajamént s. n., pl. angajaménte
angajamentului
ANGAJAMÉNT, angajamente, s. n. 1. Promisiune de a realiza ceva. 2. Angajare a cuiva într-un loc de muncă; (concr.) contract prin care o persoană își pune serviciile sale la dispoziția unei alte persoane sau a unei instituții și care prevede condițiile de angajare. 3. (La hochei sau la baschet) Punere a pucului sau a mingii în joc. – Din fr. engagement. DOOM
angajamént s. n., pl. angajaménte
angajant
ANGAJÁNT, -Ă, angajanți, -te, adj. Care implică, atrage pe cineva într-o acțiune. – Angaja + suf. -ant (după fr. engageant). DOOM
*angajánt adj. m., pl. angajánți; f. angajántă, pl. angajánte
angajanta
ANGAJÁNT, -Ă, angajanți, -te, adj. Care implică, atrage pe cineva într-o acțiune. – Angaja + suf. -ant (după fr. engageant). DOOM
*angajánt adj. m., pl. angajánți; f. angajántă, pl. angajánte
angajante
ANGAJÁNT, -Ă, angajanți, -te, adj. Care implică, atrage pe cineva într-o acțiune. – Angaja + suf. -ant (după fr. engageant). DOOM
*angajánt adj. m., pl. angajánți; f. angajántă, pl. angajánte
angajantei
ANGAJÁNT, -Ă, angajanți, -te, adj. Care implică, atrage pe cineva într-o acțiune. – Angaja + suf. -ant (după fr. engageant). DOOM
*angajánt adj. m., pl. angajánți; f. angajántă, pl. angajánte
angajantele
ANGAJÁNT, -Ă, angajanți, -te, adj. Care implică, atrage pe cineva într-o acțiune. – Angaja + suf. -ant (după fr. engageant). DOOM
*angajánt adj. m., pl. angajánți; f. angajántă, pl. angajánte
angajantelor
ANGAJÁNT, -Ă, angajanți, -te, adj. Care implică, atrage pe cineva într-o acțiune. – Angaja + suf. -ant (după fr. engageant). DOOM
*angajánt adj. m., pl. angajánți; f. angajántă, pl. angajánte
angajantul
ANGAJÁNT, -Ă, angajanți, -te, adj. Care implică, atrage pe cineva într-o acțiune. – Angaja + suf. -ant (după fr. engageant). DOOM
*angajánt adj. m., pl. angajánți; f. angajántă, pl. angajánte
angajantului
ANGAJÁNT, -Ă, angajanți, -te, adj. Care implică, atrage pe cineva într-o acțiune. – Angaja + suf. -ant (după fr. engageant). DOOM
*angajánt adj. m., pl. angajánți; f. angajántă, pl. angajánte
angajanți
ANGAJÁNT, -Ă, angajanți, -te, adj. Care implică, atrage pe cineva într-o acțiune. – Angaja + suf. -ant (după fr. engageant). DOOM
*angajánt adj. m., pl. angajánți; f. angajántă, pl. angajánte
angajanții
ANGAJÁNT, -Ă, angajanți, -te, adj. Care implică, atrage pe cineva într-o acțiune. – Angaja + suf. -ant (după fr. engageant). DOOM
*angajánt adj. m., pl. angajánți; f. angajántă, pl. angajánte
angajanților
ANGAJÁNT, -Ă, angajanți, -te, adj. Care implică, atrage pe cineva într-o acțiune. – Angaja + suf. -ant (după fr. engageant). DOOM
*angajánt adj. m., pl. angajánți; f. angajántă, pl. angajánte
angajare
ANGAJÁ, angajez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A lua pe cineva sau a intra în slujbă; a (se) încadra într-un loc de muncă; a (se) tocmi. ♦ Tranz. A primi să efectueze o lucrare, o însărcinare specială etc. în condiții determinate. A angaja o lucrare de arhitectură. ♦ Tranz. A lua cu chirie un vehicul. 2. Refl. A se obliga la ceva, a-și lua un angajament. ♦ Tranz. și refl. A atrage după sine o obligație. Articolul nu angajează revista. 3. Tranz. și refl. A (se) antrena într-o acțiune; a apuca sau a face să apuce într-o anumită direcție. ♦ Refl. A o lua pe un anumit drum. ♦ Tranz. (Mil.) A începe o acțiune etc. Trupele au angajat lupta. 4. Tranz. (La hochei sau la baschet) A pune pucul sau mingea în joc. – Din fr. engager. DOOM
angajá (a ~) vb., ind. prez. 3 angajeáză, 1 pl. angajắm; conj. prez. 3 să angajéze; ger. angajấnd
angajare
ANGAJÁRE, angajări, s. f. Acțiunea de a (se) angaja. – V. angaja. DOOM
angajáre s. f., g.-d. art. angajắrii; pl. angajắri
angajarea
ANGAJÁRE, angajări, s. f. Acțiunea de a (se) angaja. – V. angaja. DOOM
angajáre s. f., g.-d. art. angajắrii; pl. angajắri
angajară
ANGAJÁ, angajez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A lua pe cineva sau a intra în slujbă; a (se) încadra într-un loc de muncă; a (se) tocmi. ♦ Tranz. A primi să efectueze o lucrare, o însărcinare specială etc. în condiții determinate. A angaja o lucrare de arhitectură. ♦ Tranz. A lua cu chirie un vehicul. 2. Refl. A se obliga la ceva, a-și lua un angajament. ♦ Tranz. și refl. A atrage după sine o obligație. Articolul nu angajează revista. 3. Tranz. și refl. A (se) antrena într-o acțiune; a apuca sau a face să apuce într-o anumită direcție. ♦ Refl. A o lua pe un anumit drum. ♦ Tranz. (Mil.) A începe o acțiune etc. Trupele au angajat lupta. 4. Tranz. (La hochei sau la baschet) A pune pucul sau mingea în joc. – Din fr. engager. DOOM
angajá (a ~) vb., ind. prez. 3 angajeáză, 1 pl. angajắm; conj. prez. 3 să angajéze; ger. angajấnd
angajarăm
ANGAJÁ, angajez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A lua pe cineva sau a intra în slujbă; a (se) încadra într-un loc de muncă; a (se) tocmi. ♦ Tranz. A primi să efectueze o lucrare, o însărcinare specială etc. în condiții determinate. A angaja o lucrare de arhitectură. ♦ Tranz. A lua cu chirie un vehicul. 2. Refl. A se obliga la ceva, a-și lua un angajament. ♦ Tranz. și refl. A atrage după sine o obligație. Articolul nu angajează revista. 3. Tranz. și refl. A (se) antrena într-o acțiune; a apuca sau a face să apuce într-o anumită direcție. ♦ Refl. A o lua pe un anumit drum. ♦ Tranz. (Mil.) A începe o acțiune etc. Trupele au angajat lupta. 4. Tranz. (La hochei sau la baschet) A pune pucul sau mingea în joc. – Din fr. engager. DOOM
angajá (a ~) vb., ind. prez. 3 angajeáză, 1 pl. angajắm; conj. prez. 3 să angajéze; ger. angajấnd
angajarăți
ANGAJÁ, angajez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A lua pe cineva sau a intra în slujbă; a (se) încadra într-un loc de muncă; a (se) tocmi. ♦ Tranz. A primi să efectueze o lucrare, o însărcinare specială etc. în condiții determinate. A angaja o lucrare de arhitectură. ♦ Tranz. A lua cu chirie un vehicul. 2. Refl. A se obliga la ceva, a-și lua un angajament. ♦ Tranz. și refl. A atrage după sine o obligație. Articolul nu angajează revista. 3. Tranz. și refl. A (se) antrena într-o acțiune; a apuca sau a face să apuce într-o anumită direcție. ♦ Refl. A o lua pe un anumit drum. ♦ Tranz. (Mil.) A începe o acțiune etc. Trupele au angajat lupta. 4. Tranz. (La hochei sau la baschet) A pune pucul sau mingea în joc. – Din fr. engager. DOOM
angajá (a ~) vb., ind. prez. 3 angajeáză, 1 pl. angajắm; conj. prez. 3 să angajéze; ger. angajấnd
angajase
ANGAJÁ, angajez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A lua pe cineva sau a intra în slujbă; a (se) încadra într-un loc de muncă; a (se) tocmi. ♦ Tranz. A primi să efectueze o lucrare, o însărcinare specială etc. în condiții determinate. A angaja o lucrare de arhitectură. ♦ Tranz. A lua cu chirie un vehicul. 2. Refl. A se obliga la ceva, a-și lua un angajament. ♦ Tranz. și refl. A atrage după sine o obligație. Articolul nu angajează revista. 3. Tranz. și refl. A (se) antrena într-o acțiune; a apuca sau a face să apuce într-o anumită direcție. ♦ Refl. A o lua pe un anumit drum. ♦ Tranz. (Mil.) A începe o acțiune etc. Trupele au angajat lupta. 4. Tranz. (La hochei sau la baschet) A pune pucul sau mingea în joc. – Din fr. engager. DOOM
angajá (a ~) vb., ind. prez. 3 angajeáză, 1 pl. angajắm; conj. prez. 3 să angajéze; ger. angajấnd
angajasem
ANGAJÁ, angajez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A lua pe cineva sau a intra în slujbă; a (se) încadra într-un loc de muncă; a (se) tocmi. ♦ Tranz. A primi să efectueze o lucrare, o însărcinare specială etc. în condiții determinate. A angaja o lucrare de arhitectură. ♦ Tranz. A lua cu chirie un vehicul. 2. Refl. A se obliga la ceva, a-și lua un angajament. ♦ Tranz. și refl. A atrage după sine o obligație. Articolul nu angajează revista. 3. Tranz. și refl. A (se) antrena într-o acțiune; a apuca sau a face să apuce într-o anumită direcție. ♦ Refl. A o lua pe un anumit drum. ♦ Tranz. (Mil.) A începe o acțiune etc. Trupele au angajat lupta. 4. Tranz. (La hochei sau la baschet) A pune pucul sau mingea în joc. – Din fr. engager. DOOM
angajá (a ~) vb., ind. prez. 3 angajeáză, 1 pl. angajắm; conj. prez. 3 să angajéze; ger. angajấnd
angajaseră
ANGAJÁ, angajez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A lua pe cineva sau a intra în slujbă; a (se) încadra într-un loc de muncă; a (se) tocmi. ♦ Tranz. A primi să efectueze o lucrare, o însărcinare specială etc. în condiții determinate. A angaja o lucrare de arhitectură. ♦ Tranz. A lua cu chirie un vehicul. 2. Refl. A se obliga la ceva, a-și lua un angajament. ♦ Tranz. și refl. A atrage după sine o obligație. Articolul nu angajează revista. 3. Tranz. și refl. A (se) antrena într-o acțiune; a apuca sau a face să apuce într-o anumită direcție. ♦ Refl. A o lua pe un anumit drum. ♦ Tranz. (Mil.) A începe o acțiune etc. Trupele au angajat lupta. 4. Tranz. (La hochei sau la baschet) A pune pucul sau mingea în joc. – Din fr. engager. DOOM
angajá (a ~) vb., ind. prez. 3 angajeáză, 1 pl. angajắm; conj. prez. 3 să angajéze; ger. angajấnd
angajaserăm
ANGAJÁ, angajez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A lua pe cineva sau a intra în slujbă; a (se) încadra într-un loc de muncă; a (se) tocmi. ♦ Tranz. A primi să efectueze o lucrare, o însărcinare specială etc. în condiții determinate. A angaja o lucrare de arhitectură. ♦ Tranz. A lua cu chirie un vehicul. 2. Refl. A se obliga la ceva, a-și lua un angajament. ♦ Tranz. și refl. A atrage după sine o obligație. Articolul nu angajează revista. 3. Tranz. și refl. A (se) antrena într-o acțiune; a apuca sau a face să apuce într-o anumită direcție. ♦ Refl. A o lua pe un anumit drum. ♦ Tranz. (Mil.) A începe o acțiune etc. Trupele au angajat lupta. 4. Tranz. (La hochei sau la baschet) A pune pucul sau mingea în joc. – Din fr. engager. DOOM
angajá (a ~) vb., ind. prez. 3 angajeáză, 1 pl. angajắm; conj. prez. 3 să angajéze; ger. angajấnd
angajaserăți
ANGAJÁ, angajez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A lua pe cineva sau a intra în slujbă; a (se) încadra într-un loc de muncă; a (se) tocmi. ♦ Tranz. A primi să efectueze o lucrare, o însărcinare specială etc. în condiții determinate. A angaja o lucrare de arhitectură. ♦ Tranz. A lua cu chirie un vehicul. 2. Refl. A se obliga la ceva, a-și lua un angajament. ♦ Tranz. și refl. A atrage după sine o obligație. Articolul nu angajează revista. 3. Tranz. și refl. A (se) antrena într-o acțiune; a apuca sau a face să apuce într-o anumită direcție. ♦ Refl. A o lua pe un anumit drum. ♦ Tranz. (Mil.) A începe o acțiune etc. Trupele au angajat lupta. 4. Tranz. (La hochei sau la baschet) A pune pucul sau mingea în joc. – Din fr. engager. DOOM
angajá (a ~) vb., ind. prez. 3 angajeáză, 1 pl. angajắm; conj. prez. 3 să angajéze; ger. angajấnd
angajaseși
ANGAJÁ, angajez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A lua pe cineva sau a intra în slujbă; a (se) încadra într-un loc de muncă; a (se) tocmi. ♦ Tranz. A primi să efectueze o lucrare, o însărcinare specială etc. în condiții determinate. A angaja o lucrare de arhitectură. ♦ Tranz. A lua cu chirie un vehicul. 2. Refl. A se obliga la ceva, a-și lua un angajament. ♦ Tranz. și refl. A atrage după sine o obligație. Articolul nu angajează revista. 3. Tranz. și refl. A (se) antrena într-o acțiune; a apuca sau a face să apuce într-o anumită direcție. ♦ Refl. A o lua pe un anumit drum. ♦ Tranz. (Mil.) A începe o acțiune etc. Trupele au angajat lupta. 4. Tranz. (La hochei sau la baschet) A pune pucul sau mingea în joc. – Din fr. engager. DOOM
angajá (a ~) vb., ind. prez. 3 angajeáză, 1 pl. angajắm; conj. prez. 3 să angajéze; ger. angajấnd
angajaseți
ANGAJÁ, angajez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A lua pe cineva sau a intra în slujbă; a (se) încadra într-un loc de muncă; a (se) tocmi. ♦ Tranz. A primi să efectueze o lucrare, o însărcinare specială etc. în condiții determinate. A angaja o lucrare de arhitectură. ♦ Tranz. A lua cu chirie un vehicul. 2. Refl. A se obliga la ceva, a-și lua un angajament. ♦ Tranz. și refl. A atrage după sine o obligație. Articolul nu angajează revista. 3. Tranz. și refl. A (se) antrena într-o acțiune; a apuca sau a face să apuce într-o anumită direcție. ♦ Refl. A o lua pe un anumit drum. ♦ Tranz. (Mil.) A începe o acțiune etc. Trupele au angajat lupta. 4. Tranz. (La hochei sau la baschet) A pune pucul sau mingea în joc. – Din fr. engager. DOOM
angajá (a ~) vb., ind. prez. 3 angajeáză, 1 pl. angajắm; conj. prez. 3 să angajéze; ger. angajấnd
angajat
ANGAJÁ, angajez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A lua pe cineva sau a intra în slujbă; a (se) încadra într-un loc de muncă; a (se) tocmi. ♦ Tranz. A primi să efectueze o lucrare, o însărcinare specială etc. în condiții determinate. A angaja o lucrare de arhitectură. ♦ Tranz. A lua cu chirie un vehicul. 2. Refl. A se obliga la ceva, a-și lua un angajament. ♦ Tranz. și refl. A atrage după sine o obligație. Articolul nu angajează revista. 3. Tranz. și refl. A (se) antrena într-o acțiune; a apuca sau a face să apuce într-o anumită direcție. ♦ Refl. A o lua pe un anumit drum. ♦ Tranz. (Mil.) A începe o acțiune etc. Trupele au angajat lupta. 4. Tranz. (La hochei sau la baschet) A pune pucul sau mingea în joc. – Din fr. engager. DOOM
angajá (a ~) vb., ind. prez. 3 angajeáză, 1 pl. angajắm; conj. prez. 3 să angajéze; ger. angajấnd
angajat
ANGAJÁT, -Ă, angajați, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) încadrată într-un loc de muncă. ♦ (Militar) care servește pe baza unui angajament voluntar. 2. Adj. Care servește conștient o cauză. – V. angaja. DOOM
angaját adj. m., s. m., pl. angajáți; adj. f., s. f. angajátă, pl. angajáte
angajat
ANGAJÁT, -Ă, angajați, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) încadrată într-un loc de muncă. ♦ (Militar) care servește pe baza unui angajament voluntar. 2. Adj. Care servește conștient o cauză. – V. angaja. DOOM
angaját adj. m., s. m., pl. angajáți; adj. f., s. f. angajátă, pl. angajáte
angajata
ANGAJÁT, -Ă, angajați, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) încadrată într-un loc de muncă. ♦ (Militar) care servește pe baza unui angajament voluntar. 2. Adj. Care servește conștient o cauză. – V. angaja. DOOM
angaját adj. m., s. m., pl. angajáți; adj. f., s. f. angajátă, pl. angajáte
angajata
ANGAJÁT, -Ă, angajați, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) încadrată într-un loc de muncă. ♦ (Militar) care servește pe baza unui angajament voluntar. 2. Adj. Care servește conștient o cauză. – V. angaja. DOOM
angaját adj. m., s. m., pl. angajáți; adj. f., s. f. angajátă, pl. angajáte
angajate
ANGAJÁT, -Ă, angajați, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) încadrată într-un loc de muncă. ♦ (Militar) care servește pe baza unui angajament voluntar. 2. Adj. Care servește conștient o cauză. – V. angaja. DOOM
angaját adj. m., s. m., pl. angajáți; adj. f., s. f. angajátă, pl. angajáte
angajate
ANGAJÁT, -Ă, angajați, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) încadrată într-un loc de muncă. ♦ (Militar) care servește pe baza unui angajament voluntar. 2. Adj. Care servește conștient o cauză. – V. angaja. DOOM
angaját adj. m., s. m., pl. angajáți; adj. f., s. f. angajátă, pl. angajáte
angajatei
ANGAJÁT, -Ă, angajați, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) încadrată într-un loc de muncă. ♦ (Militar) care servește pe baza unui angajament voluntar. 2. Adj. Care servește conștient o cauză. – V. angaja. DOOM
angaját adj. m., s. m., pl. angajáți; adj. f., s. f. angajátă, pl. angajáte
angajatei
ANGAJÁT, -Ă, angajați, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) încadrată într-un loc de muncă. ♦ (Militar) care servește pe baza unui angajament voluntar. 2. Adj. Care servește conștient o cauză. – V. angaja. DOOM
angaját adj. m., s. m., pl. angajáți; adj. f., s. f. angajátă, pl. angajáte
angajatele
ANGAJÁT, -Ă, angajați, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) încadrată într-un loc de muncă. ♦ (Militar) care servește pe baza unui angajament voluntar. 2. Adj. Care servește conștient o cauză. – V. angaja. DOOM
angaját adj. m., s. m., pl. angajáți; adj. f., s. f. angajátă, pl. angajáte
angajatele
ANGAJÁT, -Ă, angajați, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) încadrată într-un loc de muncă. ♦ (Militar) care servește pe baza unui angajament voluntar. 2. Adj. Care servește conștient o cauză. – V. angaja. DOOM
angaját adj. m., s. m., pl. angajáți; adj. f., s. f. angajátă, pl. angajáte
angajatelor
ANGAJÁT, -Ă, angajați, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) încadrată într-un loc de muncă. ♦ (Militar) care servește pe baza unui angajament voluntar. 2. Adj. Care servește conștient o cauză. – V. angaja. DOOM
angaját adj. m., s. m., pl. angajáți; adj. f., s. f. angajátă, pl. angajáte
angajatelor
ANGAJÁT, -Ă, angajați, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) încadrată într-un loc de muncă. ♦ (Militar) care servește pe baza unui angajament voluntar. 2. Adj. Care servește conștient o cauză. – V. angaja. DOOM
angaját adj. m., s. m., pl. angajáți; adj. f., s. f. angajátă, pl. angajáte
angajatul
ANGAJÁT, -Ă, angajați, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) încadrată într-un loc de muncă. ♦ (Militar) care servește pe baza unui angajament voluntar. 2. Adj. Care servește conștient o cauză. – V. angaja. DOOM
angaját adj. m., s. m., pl. angajáți; adj. f., s. f. angajátă, pl. angajáte
angajatul
ANGAJÁT, -Ă, angajați, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) încadrată într-un loc de muncă. ♦ (Militar) care servește pe baza unui angajament voluntar. 2. Adj. Care servește conștient o cauză. – V. angaja. DOOM
angaját adj. m., s. m., pl. angajáți; adj. f., s. f. angajátă, pl. angajáte
angajatului
ANGAJÁT, -Ă, angajați, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) încadrată într-un loc de muncă. ♦ (Militar) care servește pe baza unui angajament voluntar. 2. Adj. Care servește conștient o cauză. – V. angaja. DOOM
angaját adj. m., s. m., pl. angajáți; adj. f., s. f. angajátă, pl. angajáte
angajatului
ANGAJÁT, -Ă, angajați, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) încadrată într-un loc de muncă. ♦ (Militar) care servește pe baza unui angajament voluntar. 2. Adj. Care servește conștient o cauză. – V. angaja. DOOM
angaját adj. m., s. m., pl. angajáți; adj. f., s. f. angajátă, pl. angajáte
angajau
ANGAJÁ, angajez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A lua pe cineva sau a intra în slujbă; a (se) încadra într-un loc de muncă; a (se) tocmi. ♦ Tranz. A primi să efectueze o lucrare, o însărcinare specială etc. în condiții determinate. A angaja o lucrare de arhitectură. ♦ Tranz. A lua cu chirie un vehicul. 2. Refl. A se obliga la ceva, a-și lua un angajament. ♦ Tranz. și refl. A atrage după sine o obligație. Articolul nu angajează revista. 3. Tranz. și refl. A (se) antrena într-o acțiune; a apuca sau a face să apuce într-o anumită direcție. ♦ Refl. A o lua pe un anumit drum. ♦ Tranz. (Mil.) A începe o acțiune etc. Trupele au angajat lupta. 4. Tranz. (La hochei sau la baschet) A pune pucul sau mingea în joc. – Din fr. engager. DOOM
angajá (a ~) vb., ind. prez. 3 angajeáză, 1 pl. angajắm; conj. prez. 3 să angajéze; ger. angajấnd
angajași
ANGAJÁ, angajez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A lua pe cineva sau a intra în slujbă; a (se) încadra într-un loc de muncă; a (se) tocmi. ♦ Tranz. A primi să efectueze o lucrare, o însărcinare specială etc. în condiții determinate. A angaja o lucrare de arhitectură. ♦ Tranz. A lua cu chirie un vehicul. 2. Refl. A se obliga la ceva, a-și lua un angajament. ♦ Tranz. și refl. A atrage după sine o obligație. Articolul nu angajează revista. 3. Tranz. și refl. A (se) antrena într-o acțiune; a apuca sau a face să apuce într-o anumită direcție. ♦ Refl. A o lua pe un anumit drum. ♦ Tranz. (Mil.) A începe o acțiune etc. Trupele au angajat lupta. 4. Tranz. (La hochei sau la baschet) A pune pucul sau mingea în joc. – Din fr. engager. DOOM
angajá (a ~) vb., ind. prez. 3 angajeáză, 1 pl. angajắm; conj. prez. 3 să angajéze; ger. angajấnd
angajați
ANGAJÁ, angajez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A lua pe cineva sau a intra în slujbă; a (se) încadra într-un loc de muncă; a (se) tocmi. ♦ Tranz. A primi să efectueze o lucrare, o însărcinare specială etc. în condiții determinate. A angaja o lucrare de arhitectură. ♦ Tranz. A lua cu chirie un vehicul. 2. Refl. A se obliga la ceva, a-și lua un angajament. ♦ Tranz. și refl. A atrage după sine o obligație. Articolul nu angajează revista. 3. Tranz. și refl. A (se) antrena într-o acțiune; a apuca sau a face să apuce într-o anumită direcție. ♦ Refl. A o lua pe un anumit drum. ♦ Tranz. (Mil.) A începe o acțiune etc. Trupele au angajat lupta. 4. Tranz. (La hochei sau la baschet) A pune pucul sau mingea în joc. – Din fr. engager. DOOM
angajá (a ~) vb., ind. prez. 3 angajeáză, 1 pl. angajắm; conj. prez. 3 să angajéze; ger. angajấnd
angajați
ANGAJÁT, -Ă, angajați, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) încadrată într-un loc de muncă. ♦ (Militar) care servește pe baza unui angajament voluntar. 2. Adj. Care servește conștient o cauză. – V. angaja. DOOM
angaját adj. m., s. m., pl. angajáți; adj. f., s. f. angajátă, pl. angajáte
angajați
ANGAJÁT, -Ă, angajați, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) încadrată într-un loc de muncă. ♦ (Militar) care servește pe baza unui angajament voluntar. 2. Adj. Care servește conștient o cauză. – V. angaja. DOOM
angaját adj. m., s. m., pl. angajáți; adj. f., s. f. angajátă, pl. angajáte
angajații
ANGAJÁT, -Ă, angajați, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) încadrată într-un loc de muncă. ♦ (Militar) care servește pe baza unui angajament voluntar. 2. Adj. Care servește conștient o cauză. – V. angaja. DOOM
angaját adj. m., s. m., pl. angajáți; adj. f., s. f. angajátă, pl. angajáte
angajații
ANGAJÁT, -Ă, angajați, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) încadrată într-un loc de muncă. ♦ (Militar) care servește pe baza unui angajament voluntar. 2. Adj. Care servește conștient o cauză. – V. angaja. DOOM
angaját adj. m., s. m., pl. angajáți; adj. f., s. f. angajátă, pl. angajáte
angajaților
ANGAJÁT, -Ă, angajați, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) încadrată într-un loc de muncă. ♦ (Militar) care servește pe baza unui angajament voluntar. 2. Adj. Care servește conștient o cauză. – V. angaja. DOOM
angaját adj. m., s. m., pl. angajáți; adj. f., s. f. angajátă, pl. angajáte
angajaților
ANGAJÁT, -Ă, angajați, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) încadrată într-un loc de muncă. ♦ (Militar) care servește pe baza unui angajament voluntar. 2. Adj. Care servește conștient o cauză. – V. angaja. DOOM
angaját adj. m., s. m., pl. angajáți; adj. f., s. f. angajátă, pl. angajáte
angajează
ANGAJÁ, angajez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A lua pe cineva sau a intra în slujbă; a (se) încadra într-un loc de muncă; a (se) tocmi. ♦ Tranz. A primi să efectueze o lucrare, o însărcinare specială etc. în condiții determinate. A angaja o lucrare de arhitectură. ♦ Tranz. A lua cu chirie un vehicul. 2. Refl. A se obliga la ceva, a-și lua un angajament. ♦ Tranz. și refl. A atrage după sine o obligație. Articolul nu angajează revista. 3. Tranz. și refl. A (se) antrena într-o acțiune; a apuca sau a face să apuce într-o anumită direcție. ♦ Refl. A o lua pe un anumit drum. ♦ Tranz. (Mil.) A începe o acțiune etc. Trupele au angajat lupta. 4. Tranz. (La hochei sau la baschet) A pune pucul sau mingea în joc. – Din fr. engager. DOOM
angajá (a ~) vb., ind. prez. 3 angajeáză, 1 pl. angajắm; conj. prez. 3 să angajéze; ger. angajấnd
angajez
ANGAJÁ, angajez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A lua pe cineva sau a intra în slujbă; a (se) încadra într-un loc de muncă; a (se) tocmi. ♦ Tranz. A primi să efectueze o lucrare, o însărcinare specială etc. în condiții determinate. A angaja o lucrare de arhitectură. ♦ Tranz. A lua cu chirie un vehicul. 2. Refl. A se obliga la ceva, a-și lua un angajament. ♦ Tranz. și refl. A atrage după sine o obligație. Articolul nu angajează revista. 3. Tranz. și refl. A (se) antrena într-o acțiune; a apuca sau a face să apuce într-o anumită direcție. ♦ Refl. A o lua pe un anumit drum. ♦ Tranz. (Mil.) A începe o acțiune etc. Trupele au angajat lupta. 4. Tranz. (La hochei sau la baschet) A pune pucul sau mingea în joc. – Din fr. engager. DOOM
angajá (a ~) vb., ind. prez. 3 angajeáză, 1 pl. angajắm; conj. prez. 3 să angajéze; ger. angajấnd
angajeze
ANGAJÁ, angajez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A lua pe cineva sau a intra în slujbă; a (se) încadra într-un loc de muncă; a (se) tocmi. ♦ Tranz. A primi să efectueze o lucrare, o însărcinare specială etc. în condiții determinate. A angaja o lucrare de arhitectură. ♦ Tranz. A lua cu chirie un vehicul. 2. Refl. A se obliga la ceva, a-și lua un angajament. ♦ Tranz. și refl. A atrage după sine o obligație. Articolul nu angajează revista. 3. Tranz. și refl. A (se) antrena într-o acțiune; a apuca sau a face să apuce într-o anumită direcție. ♦ Refl. A o lua pe un anumit drum. ♦ Tranz. (Mil.) A începe o acțiune etc. Trupele au angajat lupta. 4. Tranz. (La hochei sau la baschet) A pune pucul sau mingea în joc. – Din fr. engager. DOOM
angajá (a ~) vb., ind. prez. 3 angajeáză, 1 pl. angajắm; conj. prez. 3 să angajéze; ger. angajấnd
angajezi
ANGAJÁ, angajez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A lua pe cineva sau a intra în slujbă; a (se) încadra într-un loc de muncă; a (se) tocmi. ♦ Tranz. A primi să efectueze o lucrare, o însărcinare specială etc. în condiții determinate. A angaja o lucrare de arhitectură. ♦ Tranz. A lua cu chirie un vehicul. 2. Refl. A se obliga la ceva, a-și lua un angajament. ♦ Tranz. și refl. A atrage după sine o obligație. Articolul nu angajează revista. 3. Tranz. și refl. A (se) antrena într-o acțiune; a apuca sau a face să apuce într-o anumită direcție. ♦ Refl. A o lua pe un anumit drum. ♦ Tranz. (Mil.) A începe o acțiune etc. Trupele au angajat lupta. 4. Tranz. (La hochei sau la baschet) A pune pucul sau mingea în joc. – Din fr. engager. DOOM
angajá (a ~) vb., ind. prez. 3 angajeáză, 1 pl. angajắm; conj. prez. 3 să angajéze; ger. angajấnd
angajând
ANGAJÁ, angajez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A lua pe cineva sau a intra în slujbă; a (se) încadra într-un loc de muncă; a (se) tocmi. ♦ Tranz. A primi să efectueze o lucrare, o însărcinare specială etc. în condiții determinate. A angaja o lucrare de arhitectură. ♦ Tranz. A lua cu chirie un vehicul. 2. Refl. A se obliga la ceva, a-și lua un angajament. ♦ Tranz. și refl. A atrage după sine o obligație. Articolul nu angajează revista. 3. Tranz. și refl. A (se) antrena într-o acțiune; a apuca sau a face să apuce într-o anumită direcție. ♦ Refl. A o lua pe un anumit drum. ♦ Tranz. (Mil.) A începe o acțiune etc. Trupele au angajat lupta. 4. Tranz. (La hochei sau la baschet) A pune pucul sau mingea în joc. – Din fr. engager. DOOM
angajá (a ~) vb., ind. prez. 3 angajeáză, 1 pl. angajắm; conj. prez. 3 să angajéze; ger. angajấnd
angajînd
ANGAJÁ, angajez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A lua pe cineva sau a intra în slujbă; a (se) încadra într-un loc de muncă; a (se) tocmi. ♦ Tranz. A primi să efectueze o lucrare, o însărcinare specială etc. în condiții determinate. A angaja o lucrare de arhitectură. ♦ Tranz. A lua cu chirie un vehicul. 2. Refl. A se obliga la ceva, a-și lua un angajament. ♦ Tranz. și refl. A atrage după sine o obligație. Articolul nu angajează revista. 3. Tranz. și refl. A (se) antrena într-o acțiune; a apuca sau a face să apuce într-o anumită direcție. ♦ Refl. A o lua pe un anumit drum. ♦ Tranz. (Mil.) A începe o acțiune etc. Trupele au angajat lupta. 4. Tranz. (La hochei sau la baschet) A pune pucul sau mingea în joc. – Din fr. engager. DOOM
angajá (a ~) vb., ind. prez. 3 angajeáză, 1 pl. angajắm; conj. prez. 3 să angajéze; ger. angajấnd
angajări
ANGAJÁRE, angajări, s. f. Acțiunea de a (se) angaja. – V. angaja. DOOM
angajáre s. f., g.-d. art. angajắrii; pl. angajắri
angajării
ANGAJÁRE, angajări, s. f. Acțiunea de a (se) angaja. – V. angaja. DOOM
angajáre s. f., g.-d. art. angajắrii; pl. angajắri
angajările
ANGAJÁRE, angajări, s. f. Acțiunea de a (se) angaja. – V. angaja. DOOM
angajáre s. f., g.-d. art. angajắrii; pl. angajắri
angajărilor
ANGAJÁRE, angajări, s. f. Acțiunea de a (se) angaja. – V. angaja. DOOM
angajáre s. f., g.-d. art. angajắrii; pl. angajắri
angara
ANGARÍE s. f. v. angara. DOOM
angaríe s. f., art. angaría, g.-d. angaríi, art. angaríei
angarale
ANGARÍE s. f. v. angara. DOOM
angaríe s. f., art. angaría, g.-d. angaríi, art. angaríei
angaralei
ANGARÍE s. f. v. angara. DOOM
angaríe s. f., art. angaría, g.-d. angaríi, art. angaríei
angaralele
ANGARÍE s. f. v. angara. DOOM
angaríe s. f., art. angaría, g.-d. angaríi, art. angaríei
angaralelor
ANGARÍE s. f. v. angara. DOOM
angaríe s. f., art. angaría, g.-d. angaríi, art. angaríei
angaraua
ANGARÍE s. f. v. angara. DOOM
angaríe s. f., art. angaría, g.-d. angaríi, art. angaríei
angarie
ANGARÍE s. f. v. angara. DOOM
angaríe s. f., art. angaría, g.-d. angaríi, art. angaríei
angeita
ANGEÍTĂ, angeite, s. f. Inflamație a vaselor sangvine. – Din fr. angéite. DOOM
angeítă s. f., g.-d. art. angeítei; pl. angeíte
angeite
ANGEÍTĂ, angeite, s. f. Inflamație a vaselor sangvine. – Din fr. angéite. DOOM
angeítă s. f., g.-d. art. angeítei; pl. angeíte
angeitei
ANGEÍTĂ, angeite, s. f. Inflamație a vaselor sangvine. – Din fr. angéite. DOOM
angeítă s. f., g.-d. art. angeítei; pl. angeíte
angeitele
ANGEÍTĂ, angeite, s. f. Inflamație a vaselor sangvine. – Din fr. angéite. DOOM
angeítă s. f., g.-d. art. angeítei; pl. angeíte
angeitelor
ANGEÍTĂ, angeite, s. f. Inflamație a vaselor sangvine. – Din fr. angéite. DOOM
angeítă s. f., g.-d. art. angeítei; pl. angeíte
angel
ÁNGEL s.m. (Liv.) Înger. [< it. angelo].
angeli
ÁNGEL s.m. (Liv.) Înger. [< it. angelo].
angelic
ANGÉLIC, -Ă, angelici, -ce, adj. (Ca) de înger; îngeresc (1). – Din fr. angélique, lat. angelicus. DOOM
angélic adj. m., pl. angélici; f. angélică, pl. angélice
angelica
ANGÉLIC, -Ă, angelici, -ce, adj. (Ca) de înger; îngeresc (1). – Din fr. angélique, lat. angelicus. DOOM
angélic adj. m., pl. angélici; f. angélică, pl. angélice
angelice
ANGÉLIC, -Ă, angelici, -ce, adj. (Ca) de înger; îngeresc (1). – Din fr. angélique, lat. angelicus. DOOM
angélic adj. m., pl. angélici; f. angélică, pl. angélice
angelicei
ANGÉLIC, -Ă, angelici, -ce, adj. (Ca) de înger; îngeresc (1). – Din fr. angélique, lat. angelicus. DOOM
angélic adj. m., pl. angélici; f. angélică, pl. angélice
angelicele
ANGÉLIC, -Ă, angelici, -ce, adj. (Ca) de înger; îngeresc (1). – Din fr. angélique, lat. angelicus. DOOM
angélic adj. m., pl. angélici; f. angélică, pl. angélice
angelicelor
ANGÉLIC, -Ă, angelici, -ce, adj. (Ca) de înger; îngeresc (1). – Din fr. angélique, lat. angelicus. DOOM
angélic adj. m., pl. angélici; f. angélică, pl. angélice
angelici
ANGÉLIC, -Ă, angelici, -ce, adj. (Ca) de înger; îngeresc (1). – Din fr. angélique, lat. angelicus. DOOM
angélic adj. m., pl. angélici; f. angélică, pl. angélice
angelicii
ANGÉLIC, -Ă, angelici, -ce, adj. (Ca) de înger; îngeresc (1). – Din fr. angélique, lat. angelicus. DOOM
angélic adj. m., pl. angélici; f. angélică, pl. angélice
angelicilor
ANGÉLIC, -Ă, angelici, -ce, adj. (Ca) de înger; îngeresc (1). – Din fr. angélique, lat. angelicus. DOOM
angélic adj. m., pl. angélici; f. angélică, pl. angélice
angelicul
ANGÉLIC, -Ă, angelici, -ce, adj. (Ca) de înger; îngeresc (1). – Din fr. angélique, lat. angelicus. DOOM
angélic adj. m., pl. angélici; f. angélică, pl. angélice
angelicului
ANGÉLIC, -Ă, angelici, -ce, adj. (Ca) de înger; îngeresc (1). – Din fr. angélique, lat. angelicus. DOOM
angélic adj. m., pl. angélici; f. angélică, pl. angélice
angelică
ANGELÍCĂ s. f. 1. Plantă erbacee aromatică, cu frunze mari și cu flori albe-verzui, a cărei rădăcină se folosește în industria farmaceutică; angelină (Angelica archangelica). 2. Băutură alcoolică preparată din această plantă. [Var.: anghelícă s. f.] – Din ngr. anghélika. DOOM
angelícă/anghelícă s. f., g.-d. art. angelícii/anghelícii
angelică
ANGELÍCĂ s. f. 1. Plantă erbacee aromatică, cu frunze mari și cu flori albe-verzui, a cărei rădăcină se folosește în industria farmaceutică; angelină (Angelica archangelica). 2. Băutură alcoolică preparată din această plantă. [Var.: anghelícă s. f.] – Din ngr. anghélika. DOOM
angelícă / anghelícă s. f., g.-d. art. angelícii / anghelícii
angelii
ÁNGEL s.m. (Liv.) Înger. [< it. angelo].
angelilor
ÁNGEL s.m. (Liv.) Înger. [< it. angelo].
angelina
ANGELÍNĂ s. f. (Bot.) Angelică. – Din angelică (cu schimbarea de suf.). DOOM
angelínă s. f., g.-d. art. angelínei
angeline
ANGELÍNĂ s. f. (Bot.) Angelică. – Din angelică (cu schimbarea de suf.). DOOM
angelínă s. f., g.-d. art. angelínei
angelinei
ANGELÍNĂ s. f. (Bot.) Angelică. – Din angelică (cu schimbarea de suf.). DOOM
angelínă s. f., g.-d. art. angelínei
angelism
ANGELÍSM s.n. (Rar) Atitudine de puritate extremă. [< fr. angélisme].
angelitate
ANGELITÁTE s.f. (Rar) Puritate angelică. [Cf. it. angelità].
angelitatea
ANGELITÁTE s.f. (Rar) Puritate angelică. [Cf. it. angelità].
angelități
ANGELITÁTE s.f. (Rar) Puritate angelică. [Cf. it. angelità].
angelității
ANGELITÁTE s.f. (Rar) Puritate angelică. [Cf. it. angelità].
angelo
ANGELO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „înger”, „îngeresc”. [< fr. angélo-, it. angelo-, cf. gr. angelos].
angelolatra
ANGELOLÁTRU, -Ă, angelolatri, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care practică angelolatria. – Din fr. angélolâtre. DOOM
angelolátru (-la-tru-) adj. m., s. m., pl. angelolátri; adj. f., s. f. angelolátră, pl. angelolátre
angelolatra
ANGELOLÁTRU, -Ă, angelolatri, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care practică angelolatria. – Din fr. angélolâtre. DOOM
angelolátru (-la-tru-) adj. m., s. m., pl. angelolátri; adj. f., s. f. angelolátră, pl. angelolátre
angelolatre
ANGELOLÁTRU, -Ă, angelolatri, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care practică angelolatria. – Din fr. angélolâtre. DOOM
angelolátru (-la-tru-) adj. m., s. m., pl. angelolátri; adj. f., s. f. angelolátră, pl. angelolátre
angelolatre
ANGELOLÁTRU, -Ă, angelolatri, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care practică angelolatria. – Din fr. angélolâtre. DOOM
angelolátru (-la-tru-) adj. m., s. m., pl. angelolátri; adj. f., s. f. angelolátră, pl. angelolátre
angelolatrei
ANGELOLÁTRU, -Ă, angelolatri, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care practică angelolatria. – Din fr. angélolâtre. DOOM
angelolátru (-la-tru-) adj. m., s. m., pl. angelolátri; adj. f., s. f. angelolátră, pl. angelolátre
angelolatrei
ANGELOLÁTRU, -Ă, angelolatri, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care practică angelolatria. – Din fr. angélolâtre. DOOM
angelolátru (-la-tru-) adj. m., s. m., pl. angelolátri; adj. f., s. f. angelolátră, pl. angelolátre
angelolatrele
ANGELOLÁTRU, -Ă, angelolatri, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care practică angelolatria. – Din fr. angélolâtre. DOOM
angelolátru (-la-tru-) adj. m., s. m., pl. angelolátri; adj. f., s. f. angelolátră, pl. angelolátre
angelolatrele
ANGELOLÁTRU, -Ă, angelolatri, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care practică angelolatria. – Din fr. angélolâtre. DOOM
angelolátru (-la-tru-) adj. m., s. m., pl. angelolátri; adj. f., s. f. angelolátră, pl. angelolátre
angelolatrelor
ANGELOLÁTRU, -Ă, angelolatri, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care practică angelolatria. – Din fr. angélolâtre. DOOM
angelolátru (-la-tru-) adj. m., s. m., pl. angelolátri; adj. f., s. f. angelolátră, pl. angelolátre
angelolatrelor
ANGELOLÁTRU, -Ă, angelolatri, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care practică angelolatria. – Din fr. angélolâtre. DOOM
angelolátru (-la-tru-) adj. m., s. m., pl. angelolátri; adj. f., s. f. angelolátră, pl. angelolátre
angelolatri
ANGELOLÁTRU, -Ă, angelolatri, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care practică angelolatria. – Din fr. angélolâtre. DOOM
angelolátru (-la-tru-) adj. m., s. m., pl. angelolátri; adj. f., s. f. angelolátră, pl. angelolátre
angelolatri
ANGELOLÁTRU, -Ă, angelolatri, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care practică angelolatria. – Din fr. angélolâtre. DOOM
angelolátru (-la-tru-) adj. m., s. m., pl. angelolátri; adj. f., s. f. angelolátră, pl. angelolátre
angelolatria
ANGELOLATRÍE s. f. Erezie care constă în adorarea îngerilor. – Din fr. angélolâtrie. DOOM
angelolatríe (-la-tri-) s. f., art. angelolatría, g.-d. angelolatríi, art. angelolatríei
angelolatrie
ANGELOLATRÍE s. f. Erezie care constă în adorarea îngerilor. – Din fr. angélolâtrie. DOOM
angelolatríe (-la-tri-) s. f., art. angelolatría, g.-d. angelolatríi, art. angelolatríei
angelolatriei
ANGELOLATRÍE s. f. Erezie care constă în adorarea îngerilor. – Din fr. angélolâtrie. DOOM
angelolatríe (-la-tri-) s. f., art. angelolatría, g.-d. angelolatríi, art. angelolatríei
angelolatrii
ANGELOLATRÍE s. f. Erezie care constă în adorarea îngerilor. – Din fr. angélolâtrie. DOOM
angelolatríe (-la-tri-) s. f., art. angelolatría, g.-d. angelolatríi, art. angelolatríei
angelolatrii
ANGELOLÁTRU, -Ă, angelolatri, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care practică angelolatria. – Din fr. angélolâtre. DOOM
angelolátru (-la-tru-) adj. m., s. m., pl. angelolátri; adj. f., s. f. angelolátră, pl. angelolátre
angelolatrii
ANGELOLÁTRU, -Ă, angelolatri, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care practică angelolatria. – Din fr. angélolâtre. DOOM
angelolátru (-la-tru-) adj. m., s. m., pl. angelolátri; adj. f., s. f. angelolátră, pl. angelolátre
angelolatrilor
ANGELOLÁTRU, -Ă, angelolatri, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care practică angelolatria. – Din fr. angélolâtre. DOOM
angelolátru (-la-tru-) adj. m., s. m., pl. angelolátri; adj. f., s. f. angelolátră, pl. angelolátre
angelolatrilor
ANGELOLÁTRU, -Ă, angelolatri, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care practică angelolatria. – Din fr. angélolâtre. DOOM
angelolátru (-la-tru-) adj. m., s. m., pl. angelolátri; adj. f., s. f. angelolátră, pl. angelolátre
angelolatru
ANGELOLÁTRU, -Ă, angelolatri, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care practică angelolatria. – Din fr. angélolâtre. DOOM
angelolátru (-la-tru-) adj. m., s. m., pl. angelolátri; adj. f., s. f. angelolátră, pl. angelolátre
angelolatru
ANGELOLÁTRU, -Ă, angelolatri, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care practică angelolatria. – Din fr. angélolâtre. DOOM
angelolátru (-la-tru-) adj. m., s. m., pl. angelolátri; adj. f., s. f. angelolátră, pl. angelolátre
angelolatrul
ANGELOLÁTRU, -Ă, angelolatri, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care practică angelolatria. – Din fr. angélolâtre. DOOM
angelolátru (-la-tru-) adj. m., s. m., pl. angelolátri; adj. f., s. f. angelolátră, pl. angelolátre
angelolatrul
ANGELOLÁTRU, -Ă, angelolatri, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care practică angelolatria. – Din fr. angélolâtre. DOOM
angelolátru (-la-tru-) adj. m., s. m., pl. angelolátri; adj. f., s. f. angelolátră, pl. angelolátre
angelolatrului
ANGELOLÁTRU, -Ă, angelolatri, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care practică angelolatria. – Din fr. angélolâtre. DOOM
angelolátru (-la-tru-) adj. m., s. m., pl. angelolátri; adj. f., s. f. angelolátră, pl. angelolátre
angelolatrului
ANGELOLÁTRU, -Ă, angelolatri, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care practică angelolatria. – Din fr. angélolâtre. DOOM
angelolátru (-la-tru-) adj. m., s. m., pl. angelolátri; adj. f., s. f. angelolátră, pl. angelolátre
angelologia
ANGELOLOGÍE s. f. Parte a dogmaticii care tratează despre îngeri. – Din fr. angélologie. DOOM
angelologíe s. f., art. angelología, g.-d. angelologíi, art. angelologíei
angelologie
ANGELOLOGÍE s. f. Parte a dogmaticii care tratează despre îngeri. – Din fr. angélologie. DOOM
angelologíe s. f., art. angelología, g.-d. angelologíi, art. angelologíei
angelologiei
ANGELOLOGÍE s. f. Parte a dogmaticii care tratează despre îngeri. – Din fr. angélologie. DOOM
angelologíe s. f., art. angelología, g.-d. angelologíi, art. angelologíei
angelologii
ANGELOLOGÍE s. f. Parte a dogmaticii care tratează despre îngeri. – Din fr. angélologie. DOOM
angelologíe s. f., art. angelología, g.-d. angelologíi, art. angelologíei
angelul
ÁNGEL s.m. (Liv.) Înger. [< it. angelo].
angelului
ÁNGEL s.m. (Liv.) Înger. [< it. angelo].
angelus
ÁNGELUS s. n. Rugăciune catolică în amintirea incarnării lui Isus Hristos. – Cuv. lat. DOOM
ángelus s. n.
angelusul
ÁNGELUS s. n. Rugăciune catolică în amintirea incarnării lui Isus Hristos. – Cuv. lat. DOOM
ángelus s. n.
angelusului
ÁNGELUS s. n. Rugăciune catolică în amintirea incarnării lui Isus Hristos. – Cuv. lat. DOOM
ángelus s. n.
angemaht
ÁNGHEMAHT, anghemahturi, s. n. Mâncare cu carne (de pui sau de miel) gătită în sos alb de lămâie. [Acc. și: anghemáht] – Din germ. Eingemachte. DOOM
!ánghemaht s. n., pl. ánghemahturi
angemahtul
ÁNGHEMAHT, anghemahturi, s. n. Mâncare cu carne (de pui sau de miel) gătită în sos alb de lămâie. [Acc. și: anghemáht] – Din germ. Eingemachte. DOOM
!ánghemaht s. n., pl. ánghemahturi
angemahtului
ÁNGHEMAHT, anghemahturi, s. n. Mâncare cu carne (de pui sau de miel) gătită în sos alb de lămâie. [Acc. și: anghemáht] – Din germ. Eingemachte. DOOM
!ánghemaht s. n., pl. ánghemahturi
angemahturi
ÁNGHEMAHT, anghemahturi, s. n. Mâncare cu carne (de pui sau de miel) gătită în sos alb de lămâie. [Acc. și: anghemáht] – Din germ. Eingemachte. DOOM
!ánghemaht s. n., pl. ánghemahturi
angemahturile
ÁNGHEMAHT, anghemahturi, s. n. Mâncare cu carne (de pui sau de miel) gătită în sos alb de lămâie. [Acc. și: anghemáht] – Din germ. Eingemachte. DOOM
!ánghemaht s. n., pl. ánghemahturi
angemahturilor
ÁNGHEMAHT, anghemahturi, s. n. Mâncare cu carne (de pui sau de miel) gătită în sos alb de lămâie. [Acc. și: anghemáht] – Din germ. Eingemachte. DOOM
!ánghemaht s. n., pl. ánghemahturi
anghelică
ANGELÍCĂ s. f. 1. Plantă erbacee aromatică, cu frunze mari și cu flori albe-verzui, a cărei rădăcină se folosește în industria farmaceutică; angelină (Angelica archangelica). 2. Băutură alcoolică preparată din această plantă. [Var.: anghelícă s. f.] – Din ngr. anghélika. DOOM
angelícă/anghelícă s. f., g.-d. art. angelícii/anghelícii
anghelică
ANGELÍCĂ s. f. 1. Plantă erbacee aromatică, cu frunze mari și cu flori albe-verzui, a cărei rădăcină se folosește în industria farmaceutică; angelină (Angelica archangelica). 2. Băutură alcoolică preparată din această plantă. [Var.: anghelícă s. f.] – Din ngr. anghélika. DOOM
anghelícă v. angelícă
anghemacht
ÁNGHEMAHT, anghemahturi, s. n. Mâncare cu carne (de pui sau de miel) gătită în sos alb de lămâie. [Acc. și: anghemáht] – Din germ. Eingemachte. DOOM
!ánghemaht s. n., pl. ánghemahturi
anghemaht
ÁNGHEMAHT, anghemahturi, s. n. Mâncare cu carne (de pui sau de miel) gătită în sos alb de lămâie. [Acc. și: anghemáht] – Din germ. Eingemachte. DOOM
!ánghemaht s. n., pl. ánghemahturi
anghemahtul
ÁNGHEMAHT, anghemahturi, s. n. Mâncare cu carne (de pui sau de miel) gătită în sos alb de lămâie. [Acc. și: anghemáht] – Din germ. Eingemachte. DOOM
!ánghemaht s. n., pl. ánghemahturi
anghemahtului
ÁNGHEMAHT, anghemahturi, s. n. Mâncare cu carne (de pui sau de miel) gătită în sos alb de lămâie. [Acc. și: anghemáht] – Din germ. Eingemachte. DOOM
!ánghemaht s. n., pl. ánghemahturi
anghemahturi
ÁNGHEMAHT, anghemahturi, s. n. Mâncare cu carne (de pui sau de miel) gătită în sos alb de lămâie. [Acc. și: anghemáht] – Din germ. Eingemachte. DOOM
!ánghemaht s. n., pl. ánghemahturi
anghemahturile
ÁNGHEMAHT, anghemahturi, s. n. Mâncare cu carne (de pui sau de miel) gătită în sos alb de lămâie. [Acc. și: anghemáht] – Din germ. Eingemachte. DOOM
!ánghemaht s. n., pl. ánghemahturi
anghemahturilor
ÁNGHEMAHT, anghemahturi, s. n. Mâncare cu carne (de pui sau de miel) gătită în sos alb de lămâie. [Acc. și: anghemáht] – Din germ. Eingemachte. DOOM
!ánghemaht s. n., pl. ánghemahturi
anghila
ANGHÍLĂ, anghile, s. f. Pește teleostean migrator cu corpul în formă de șarpe (Anguilla anguilia). – Din lat. anguilla. DOOM
anghílă s. f., g.-d. art. anghílei; pl. anghíle
anghile
ANGHÍLĂ, anghile, s. f. Pește teleostean migrator cu corpul în formă de șarpe (Anguilla anguilia). – Din lat. anguilla. DOOM
anghílă s. f., g.-d. art. anghílei; pl. anghíle
anghilei
ANGHÍLĂ, anghile, s. f. Pește teleostean migrator cu corpul în formă de șarpe (Anguilla anguilia). – Din lat. anguilla. DOOM
anghílă s. f., g.-d. art. anghílei; pl. anghíle
anghilele
ANGHÍLĂ, anghile, s. f. Pește teleostean migrator cu corpul în formă de șarpe (Anguilla anguilia). – Din lat. anguilla. DOOM
anghílă s. f., g.-d. art. anghílei; pl. anghíle
anghilelor
ANGHÍLĂ, anghile, s. f. Pește teleostean migrator cu corpul în formă de șarpe (Anguilla anguilia). – Din lat. anguilla. DOOM
anghílă s. f., g.-d. art. anghílei; pl. anghíle
anghilest
anghilést (-te), s. n. – Octoih. Probabil din sl. angelĭ jest „îngerul este”, care trebuie să fie începutul unuia din imnurile octoihului. Hadeu 1203 îl considera un sing. de la *anghilești, din rus. angelĭskaja „(cînturi) angelice”; dar un astfel de sing. ar fi trebuit să dea în mod normal *anghilesc. Sec. XVI-XVIII, astăzi înv. Nu este atestată folosirea sa în limba vorbită.
anghimaht
ÁNGHEMAHT, anghemahturi, s. n. Mâncare cu carne (de pui sau de miel) gătită în sos alb de lămâie. [Acc. și: anghemáht] – Din germ. Eingemachte. DOOM
!ánghemaht s. n., pl. ánghemahturi
anghimahtul
ÁNGHEMAHT, anghemahturi, s. n. Mâncare cu carne (de pui sau de miel) gătită în sos alb de lămâie. [Acc. și: anghemáht] – Din germ. Eingemachte. DOOM
!ánghemaht s. n., pl. ánghemahturi
anghimahtului
ÁNGHEMAHT, anghemahturi, s. n. Mâncare cu carne (de pui sau de miel) gătită în sos alb de lămâie. [Acc. și: anghemáht] – Din germ. Eingemachte. DOOM
!ánghemaht s. n., pl. ánghemahturi
anghimahturi
ÁNGHEMAHT, anghemahturi, s. n. Mâncare cu carne (de pui sau de miel) gătită în sos alb de lămâie. [Acc. și: anghemáht] – Din germ. Eingemachte. DOOM
!ánghemaht s. n., pl. ánghemahturi
anghimahturile
ÁNGHEMAHT, anghemahturi, s. n. Mâncare cu carne (de pui sau de miel) gătită în sos alb de lămâie. [Acc. și: anghemáht] – Din germ. Eingemachte. DOOM
!ánghemaht s. n., pl. ánghemahturi
anghimahturilor
ÁNGHEMAHT, anghemahturi, s. n. Mâncare cu carne (de pui sau de miel) gătită în sos alb de lămâie. [Acc. și: anghemáht] – Din germ. Eingemachte. DOOM
!ánghemaht s. n., pl. ánghemahturi
anghimoft
ÁNGHEMAHT, anghemahturi, s. n. Mâncare cu carne (de pui sau de miel) gătită în sos alb de lămâie. [Acc. și: anghemáht] – Din germ. Eingemachte. DOOM
!ánghemaht s. n., pl. ánghemahturi
anghimoftul
ÁNGHEMAHT, anghemahturi, s. n. Mâncare cu carne (de pui sau de miel) gătită în sos alb de lămâie. [Acc. și: anghemáht] – Din germ. Eingemachte. DOOM
!ánghemaht s. n., pl. ánghemahturi
anghimoftului
ÁNGHEMAHT, anghemahturi, s. n. Mâncare cu carne (de pui sau de miel) gătită în sos alb de lămâie. [Acc. și: anghemáht] – Din germ. Eingemachte. DOOM
!ánghemaht s. n., pl. ánghemahturi
anghimofturi
ÁNGHEMAHT, anghemahturi, s. n. Mâncare cu carne (de pui sau de miel) gătită în sos alb de lămâie. [Acc. și: anghemáht] – Din germ. Eingemachte. DOOM
!ánghemaht s. n., pl. ánghemahturi
anghimofturile
ÁNGHEMAHT, anghemahturi, s. n. Mâncare cu carne (de pui sau de miel) gătită în sos alb de lămâie. [Acc. și: anghemáht] – Din germ. Eingemachte. DOOM
!ánghemaht s. n., pl. ánghemahturi
anghimofturilor
ÁNGHEMAHT, anghemahturi, s. n. Mâncare cu carne (de pui sau de miel) gătită în sos alb de lămâie. [Acc. și: anghemáht] – Din germ. Eingemachte. DOOM
!ánghemaht s. n., pl. ánghemahturi
anghinare
ANGHINÁRE1, anghinare, s. f. Plantă erbacee medicinală cu tulpină subțire și dreaptă, cu frunze mari, crestate, de culoare verde-albicioasă pe dos, cu flori roșii-violacee învelite în solzi cărnoși comestibili (Cynara scolymus). – Din ngr. ankinára. DOOM
!anghináre s. f., g.-d. art. anghinárei; pl. anghináre
anghinarea
ANGHINÁRE1, anghinare, s. f. Plantă erbacee medicinală cu tulpină subțire și dreaptă, cu frunze mari, crestate, de culoare verde-albicioasă pe dos, cu flori roșii-violacee învelite în solzi cărnoși comestibili (Cynara scolymus). – Din ngr. ankinára. DOOM
!anghináre s. f., g.-d. art. anghinárei; pl. anghináre
anghinarei
ANGHINÁRE1, anghinare, s. f. Plantă erbacee medicinală cu tulpină subțire și dreaptă, cu frunze mari, crestate, de culoare verde-albicioasă pe dos, cu flori roșii-violacee învelite în solzi cărnoși comestibili (Cynara scolymus). – Din ngr. ankinára. DOOM
!anghináre s. f., g.-d. art. anghinárei; pl. anghináre
anghinarele
ANGHINÁRE1, anghinare, s. f. Plantă erbacee medicinală cu tulpină subțire și dreaptă, cu frunze mari, crestate, de culoare verde-albicioasă pe dos, cu flori roșii-violacee învelite în solzi cărnoși comestibili (Cynara scolymus). – Din ngr. ankinára. DOOM
!anghináre s. f., g.-d. art. anghinárei; pl. anghináre
anghinarelor
ANGHINÁRE1, anghinare, s. f. Plantă erbacee medicinală cu tulpină subțire și dreaptă, cu frunze mari, crestate, de culoare verde-albicioasă pe dos, cu flori roșii-violacee învelite în solzi cărnoși comestibili (Cynara scolymus). – Din ngr. ankinára. DOOM
!anghináre s. f., g.-d. art. anghinárei; pl. anghináre
anghinară
anghináră (-re), s. f. – Plantă erbacee medicinală. – Mr. anghinare. Ngr. ἀγϰινάρα (Lokotsch 565; Gáldi 148); cf. tc. enginar, alb. hinarë, bg. anginár.
anghinoasa
ANGHINÓS, -OÁSĂ adj. Referitor la anghină. [< fr. angineux].
anghinoase
ANGHINÓS, -OÁSĂ adj. Referitor la anghină. [< fr. angineux].
anghinoasei
ANGHINÓS, -OÁSĂ adj. Referitor la anghină. [< fr. angineux].
anghinoasele
ANGHINÓS, -OÁSĂ adj. Referitor la anghină. [< fr. angineux].
anghinoaselor
ANGHINÓS, -OÁSĂ adj. Referitor la anghină. [< fr. angineux].
anghinos
ANGHINÓS, -OÁSĂ adj. Referitor la anghină. [< fr. angineux].
anghinosul
ANGHINÓS, -OÁSĂ adj. Referitor la anghină. [< fr. angineux].
anghinosului
ANGHINÓS, -OÁSĂ adj. Referitor la anghină. [< fr. angineux].
anghinoși
ANGHINÓS, -OÁSĂ adj. Referitor la anghină. [< fr. angineux].
anghinoșii
ANGHINÓS, -OÁSĂ adj. Referitor la anghină. [< fr. angineux].
anghinoșilor
ANGHINÓS, -OÁSĂ adj. Referitor la anghină. [< fr. angineux].
anghină
ÁNGOR s. f. (Și în sintagma angor pectoris) Angină pectorală. – Din fr., lat. angor. DOOM
*ángor (lat.) s. f.
angi
ANGI- v. angio-.
angiectazic
ANGIECTÁZIC, -Ă adj. (Biol.) Referitor la angiectazie. [Pron. -gi-ec-. / < fr. angiectasique].
angiectazie
ANGIECTAZÍE s.f. (Biol.) Dilatare a unui vas sanguin sau limfatic. [Pron. -gi-ec-, gen. -iei. / < fr. angiectasie, cf. gr. angeion – vas, ektasis – dilatație].
angiectomie
ANGIECTOMÍE s.f. Excizie a unui fragment dintr-un vas sanguin. [Gen. -iei, cf. gr. angeion – vas, ektome – tăiere].
angină
ÁNGOR s. f. (Și în sintagma angor pectoris) Angină pectorală. – Din fr., lat. angor. DOOM
*ángor (lat.) s. f.
angio
ANGIO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „vas” (sanguin, limfatic), „canal”, „receptacul”. [Pron. -gi-o-, var. angi-. / < fr. angi(o)-, cf. gr. angeion].
angioame
ANGIÓM, angioame, s. n. Tumoare benignă a vaselor sangvine sau limfatice. [Pr.: -gi-om] – Din fr. angiome. DOOM
angióm (-gi-om) s. n., pl. angioáme
angioamele
ANGIÓM, angioame, s. n. Tumoare benignă a vaselor sangvine sau limfatice. [Pr.: -gi-om] – Din fr. angiome. DOOM
angióm (-gi-om) s. n., pl. angioáme
angioamelor
ANGIÓM, angioame, s. n. Tumoare benignă a vaselor sangvine sau limfatice. [Pr.: -gi-om] – Din fr. angiome. DOOM
angióm (-gi-om) s. n., pl. angioáme
angiocardiografie
ANGIOCARDIOGRAFÍE s.f. Metodă radiologică de examinare a inimii și vaselor mari cu ajutorul unei substanțe de contrast. [Gen. -iei. / < fr. angiocardiographie].
angiocolecistită
ANGIOCOLECISTÍTĂ s.f. Inflamație simultană a colecistului și a canalelor biliare. [Pron. -gi-o-. / < fr. angiocholécystite].
angiocolita
ANGIOCOLÍTĂ s. f. Inflamație a căilor biliare, întâlnită în febra tifoidă, calculoza biliară etc. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiocholite. DOOM
angiocolítă (-gi-o-) s. f., g.-d. art. angiocolítei
angiocolite
ANGIOCOLÍTĂ s. f. Inflamație a căilor biliare, întâlnită în febra tifoidă, calculoza biliară etc. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiocholite. DOOM
angiocolítă (-gi-o-) s. f., g.-d. art. angiocolítei
angiocolitei
ANGIOCOLÍTĂ s. f. Inflamație a căilor biliare, întâlnită în febra tifoidă, calculoza biliară etc. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiocholite. DOOM
angiocolítă (-gi-o-) s. f., g.-d. art. angiocolítei
angiofluorografia
ANGIOFLUOROGRAFÍE, angiofluorografii, s. f. (Med.) Studiu radioscopic sau radiografic al vaselor sangvine cu ajutorul fluorului. [Pr.: -gi-o-flu-o-] – Din fr. angiofluorographie.
angiofluorografie
ANGIOFLUOROGRAFÍE, angiofluorografii, s. f. (Med.) Studiu radioscopic sau radiografic al vaselor sangvine cu ajutorul fluorului. [Pr.: -gi-o-flu-o-] – Din fr. angiofluorographie.
angiofluorografiei
ANGIOFLUOROGRAFÍE, angiofluorografii, s. f. (Med.) Studiu radioscopic sau radiografic al vaselor sangvine cu ajutorul fluorului. [Pr.: -gi-o-flu-o-] – Din fr. angiofluorographie.
angiofluorografii
ANGIOFLUOROGRAFÍE, angiofluorografii, s. f. (Med.) Studiu radioscopic sau radiografic al vaselor sangvine cu ajutorul fluorului. [Pr.: -gi-o-flu-o-] – Din fr. angiofluorographie.
angiofluorografiile
ANGIOFLUOROGRAFÍE, angiofluorografii, s. f. (Med.) Studiu radioscopic sau radiografic al vaselor sangvine cu ajutorul fluorului. [Pr.: -gi-o-flu-o-] – Din fr. angiofluorographie.
angiofluorografiilor
ANGIOFLUOROGRAFÍE, angiofluorografii, s. f. (Med.) Studiu radioscopic sau radiografic al vaselor sangvine cu ajutorul fluorului. [Pr.: -gi-o-flu-o-] – Din fr. angiofluorographie.
angiogenia
ANGIOGENÍE s. f. Formarea și dezvoltarea vaselor de sânge. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiogénie. DOOM
angiogeníe (-gi-o-) s. f., art. angiogenía, g.-d. angiogeníi, art. angiogeníei
angiogenie
ANGIOGENÍE s. f. Formarea și dezvoltarea vaselor de sânge. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiogénie. DOOM
angiogeníe (-gi-o-) s. f., art. angiogenía, g.-d. angiogeníi, art. angiogeníei
angiogeniei
ANGIOGENÍE s. f. Formarea și dezvoltarea vaselor de sânge. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiogénie. DOOM
angiogeníe (-gi-o-) s. f., art. angiogenía, g.-d. angiogeníi, art. angiogeníei
angiogenii
ANGIOGENÍE s. f. Formarea și dezvoltarea vaselor de sânge. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiogénie. DOOM
angiogeníe (-gi-o-) s. f., art. angiogenía, g.-d. angiogeníi, art. angiogeníei
angiografia
ANGIOGRAFÍE s. f. Studiu radioscopic sau radiografic al vaselor sangvine după introducerea unor substanțe radioopace. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiographie. DOOM
angiografíe (-gi-o-gra-) s. f., art. angiografía, g.-d. angiografíi, art. angiografíei
angiografic
ANGIOGRÁFIC, -Ă, angiografici, -ce, adj. (Med.) Referitor la angiografie, de angiografie. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiographique.
angiografica
ANGIOGRÁFIC, -Ă, angiografici, -ce, adj. (Med.) Referitor la angiografie, de angiografie. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiographique.
angiografice
ANGIOGRÁFIC, -Ă, angiografici, -ce, adj. (Med.) Referitor la angiografie, de angiografie. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiographique.
angiograficei
ANGIOGRÁFIC, -Ă, angiografici, -ce, adj. (Med.) Referitor la angiografie, de angiografie. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiographique.
angiograficele
ANGIOGRÁFIC, -Ă, angiografici, -ce, adj. (Med.) Referitor la angiografie, de angiografie. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiographique.
angiograficelor
ANGIOGRÁFIC, -Ă, angiografici, -ce, adj. (Med.) Referitor la angiografie, de angiografie. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiographique.
angiografici
ANGIOGRÁFIC, -Ă, angiografici, -ce, adj. (Med.) Referitor la angiografie, de angiografie. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiographique.
angiograficii
ANGIOGRÁFIC, -Ă, angiografici, -ce, adj. (Med.) Referitor la angiografie, de angiografie. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiographique.
angiograficilor
ANGIOGRÁFIC, -Ă, angiografici, -ce, adj. (Med.) Referitor la angiografie, de angiografie. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiographique.
angiograficul
ANGIOGRÁFIC, -Ă, angiografici, -ce, adj. (Med.) Referitor la angiografie, de angiografie. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiographique.
angiograficului
ANGIOGRÁFIC, -Ă, angiografici, -ce, adj. (Med.) Referitor la angiografie, de angiografie. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiographique.
angiografie
ANGIOGRAFÍE s. f. Studiu radioscopic sau radiografic al vaselor sangvine după introducerea unor substanțe radioopace. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiographie. DOOM
angiografíe (-gi-o-gra-) s. f., art. angiografía, g.-d. angiografíi, art. angiografíei
angiografiei
ANGIOGRAFÍE s. f. Studiu radioscopic sau radiografic al vaselor sangvine după introducerea unor substanțe radioopace. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiographie. DOOM
angiografíe (-gi-o-gra-) s. f., art. angiografía, g.-d. angiografíi, art. angiografíei
angiografii
ANGIOGRAFÍE s. f. Studiu radioscopic sau radiografic al vaselor sangvine după introducerea unor substanțe radioopace. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiographie. DOOM
angiografíe (-gi-o-gra-) s. f., art. angiografía, g.-d. angiografíi, art. angiografíei
angiografiile
ANGIOGRAFÍE s. f. Studiu radioscopic sau radiografic al vaselor sangvine după introducerea unor substanțe radioopace. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiographie. DOOM
angiografíe (-gi-o-gra-) s. f., art. angiografía, g.-d. angiografíi, art. angiografíei
angiografiilor
ANGIOGRAFÍE s. f. Studiu radioscopic sau radiografic al vaselor sangvine după introducerea unor substanțe radioopace. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiographie. DOOM
angiografíe (-gi-o-gra-) s. f., art. angiografía, g.-d. angiografíi, art. angiografíei
angiologia
ANGIOLOGÍE s. f. Parte a anatomiei care studiază vasele sangvine și limfatice. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiologie. DOOM
angiologíe (-gi-o-) s. f., art. angiología, g.-d. angiologíi, art. angiologíei
angiologic
ANGIOLÓGIC, -Ă, angiologici, -ce, adj. Referitor la angiologie, de angiologie. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiologique.
angiologica
ANGIOLÓGIC, -Ă, angiologici, -ce, adj. Referitor la angiologie, de angiologie. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiologique.
angiologice
ANGIOLÓGIC, -Ă, angiologici, -ce, adj. Referitor la angiologie, de angiologie. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiologique.
angiologicei
ANGIOLÓGIC, -Ă, angiologici, -ce, adj. Referitor la angiologie, de angiologie. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiologique.
angiologicele
ANGIOLÓGIC, -Ă, angiologici, -ce, adj. Referitor la angiologie, de angiologie. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiologique.
angiologicelor
ANGIOLÓGIC, -Ă, angiologici, -ce, adj. Referitor la angiologie, de angiologie. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiologique.
angiologici
ANGIOLÓGIC, -Ă, angiologici, -ce, adj. Referitor la angiologie, de angiologie. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiologique.
angiologicii
ANGIOLÓGIC, -Ă, angiologici, -ce, adj. Referitor la angiologie, de angiologie. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiologique.
angiologicilor
ANGIOLÓGIC, -Ă, angiologici, -ce, adj. Referitor la angiologie, de angiologie. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiologique.
angiologicul
ANGIOLÓGIC, -Ă, angiologici, -ce, adj. Referitor la angiologie, de angiologie. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiologique.
angiologicului
ANGIOLÓGIC, -Ă, angiologici, -ce, adj. Referitor la angiologie, de angiologie. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiologique.
angiologie
ANGIOLOGÍE s. f. Parte a anatomiei care studiază vasele sangvine și limfatice. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiologie. DOOM
angiologíe (-gi-o-) s. f., art. angiología, g.-d. angiologíi, art. angiologíei
angiologiei
ANGIOLOGÍE s. f. Parte a anatomiei care studiază vasele sangvine și limfatice. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiologie. DOOM
angiologíe (-gi-o-) s. f., art. angiología, g.-d. angiologíi, art. angiologíei
angiologii
ANGIOLOGÍE s. f. Parte a anatomiei care studiază vasele sangvine și limfatice. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiologie. DOOM
angiologíe (-gi-o-) s. f., art. angiología, g.-d. angiologíi, art. angiologíei
angiom
ANGIÓM, angioame, s. n. Tumoare benignă a vaselor sangvine sau limfatice. [Pr.: -gi-om] – Din fr. angiome. DOOM
angióm (-gi-om) s. n., pl. angioáme
angiomul
ANGIÓM, angioame, s. n. Tumoare benignă a vaselor sangvine sau limfatice. [Pr.: -gi-om] – Din fr. angiome. DOOM
angióm (-gi-om) s. n., pl. angioáme
angiomului
ANGIÓM, angioame, s. n. Tumoare benignă a vaselor sangvine sau limfatice. [Pr.: -gi-om] – Din fr. angiome. DOOM
angióm (-gi-om) s. n., pl. angioáme
angionevrotic
ANGIONEVRÓTIC, -Ă adj. (Med.) De natura angionevrozei. [< fr. angioneurotique].
angionevroză
ANGIONEVRÓZĂ s.f. (Med.) Nevroză caracterizată prin tulburări vasomotorii. [Pron. -gi-o-. / fr. angioneurose].
angiopatia
ANGIOPATÍE, angiopatii, s. f. Denumire dată oricărei boli a vaselor sangvine. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiopathie. DOOM
angiopatíe (-gi-o-) s. f., art. angiopatía, g.-d. art. angiopatíei; pl. angiopatíi, art. angiopatíile
angiopatie
ANGIOPATÍE, angiopatii, s. f. Denumire dată oricărei boli a vaselor sangvine. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiopathie. DOOM
angiopatíe (-gi-o-) s. f., art. angiopatía, g.-d. art. angiopatíei; pl. angiopatíi, art. angiopatíile
angiopatiei
ANGIOPATÍE, angiopatii, s. f. Denumire dată oricărei boli a vaselor sangvine. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiopathie. DOOM
angiopatíe (-gi-o-) s. f., art. angiopatía, g.-d. art. angiopatíei; pl. angiopatíi, art. angiopatíile
angiopatii
ANGIOPATÍE, angiopatii, s. f. Denumire dată oricărei boli a vaselor sangvine. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiopathie. DOOM
angiopatíe (-gi-o-) s. f., art. angiopatía, g.-d. art. angiopatíei; pl. angiopatíi, art. angiopatíile
angiopatiile
ANGIOPATÍE, angiopatii, s. f. Denumire dată oricărei boli a vaselor sangvine. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiopathie. DOOM
angiopatíe (-gi-o-) s. f., art. angiopatía, g.-d. art. angiopatíei; pl. angiopatíi, art. angiopatíile
angiopatiilor
ANGIOPATÍE, angiopatii, s. f. Denumire dată oricărei boli a vaselor sangvine. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiopathie. DOOM
angiopatíe (-gi-o-) s. f., art. angiopatía, g.-d. art. angiopatíei; pl. angiopatíi, art. angiopatíile
angioragie
ANGIORAGÍE s.f. (Med.) Hemoragie la nivelul capilarelor. [Pron. -gi-o-, gen. -iei. / < fr. angiorrhagie].
angiospasm
ANGIOSPÁSM, angiospasme, s. n. Contracție spastică a unui vas sangvin, în special a unei artere. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiospasme. DOOM
!angiospásm (-gi-os-pasm/-o-spasm) s. n., pl. angiospásme
angiospasme
ANGIOSPÁSM, angiospasme, s. n. Contracție spastică a unui vas sangvin, în special a unei artere. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiospasme. DOOM
!angiospásm (-gi-os-pasm/-o-spasm) s. n., pl. angiospásme
angiospasmele
ANGIOSPÁSM, angiospasme, s. n. Contracție spastică a unui vas sangvin, în special a unei artere. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiospasme. DOOM
!angiospásm (-gi-os-pasm/-o-spasm) s. n., pl. angiospásme
angiospasmelor
ANGIOSPÁSM, angiospasme, s. n. Contracție spastică a unui vas sangvin, în special a unei artere. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiospasme. DOOM
!angiospásm (-gi-os-pasm/-o-spasm) s. n., pl. angiospásme
angiospasmul
ANGIOSPÁSM, angiospasme, s. n. Contracție spastică a unui vas sangvin, în special a unei artere. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiospasme. DOOM
!angiospásm (-gi-os-pasm/-o-spasm) s. n., pl. angiospásme
angiospasmului
ANGIOSPÁSM, angiospasme, s. n. Contracție spastică a unui vas sangvin, în special a unei artere. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiospasme. DOOM
!angiospásm (-gi-os-pasm/-o-spasm) s. n., pl. angiospásme
angiosperm
ANGIOSPÉRM, -Ă, angiospermi, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Despre plante) Care are semințele închise în fructe. 2. S. f. (La pl.) Încrengătură de plante cu flori, cu semințe închise în fructe, răspândite pe tot globul pământesc; (și la sg.) plantă care face parte din această încrengătură. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiosperme. DOOM
!angiospérm (-gi-os-perm/-o-sperm) adj. m., pl. angiospérmi; f. angiospérmă, pl. angiospérme
angiosperma
ANGIOSPÉRM, -Ă, angiospermi, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Despre plante) Care are semințele închise în fructe. 2. S. f. (La pl.) Încrengătură de plante cu flori, cu semințe închise în fructe, răspândite pe tot globul pământesc; (și la sg.) plantă care face parte din această încrengătură. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiosperme. DOOM
!angiospérm (-gi-os-perm/-o-sperm) adj. m., pl. angiospérmi; f. angiospérmă, pl. angiospérme
angiosperma
ANGIOSPÉRM, -Ă, angiospermi, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Despre plante) Care are semințele închise în fructe. 2. S. f. (La pl.) Încrengătură de plante cu flori, cu semințe închise în fructe, răspândite pe tot globul pământesc; (și la sg.) plantă care face parte din această încrengătură. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiosperme. DOOM
!angiospérmă (-gi-os-per-/-o-sper-) s. f., g.-d. art. angiospérmei; pl. angiospérme
angiosperme
ANGIOSPÉRM, -Ă, angiospermi, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Despre plante) Care are semințele închise în fructe. 2. S. f. (La pl.) Încrengătură de plante cu flori, cu semințe închise în fructe, răspândite pe tot globul pământesc; (și la sg.) plantă care face parte din această încrengătură. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiosperme. DOOM
!angiospérm (-gi-os-perm/-o-sperm) adj. m., pl. angiospérmi; f. angiospérmă, pl. angiospérme
angiosperme
ANGIOSPÉRM, -Ă, angiospermi, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Despre plante) Care are semințele închise în fructe. 2. S. f. (La pl.) Încrengătură de plante cu flori, cu semințe închise în fructe, răspândite pe tot globul pământesc; (și la sg.) plantă care face parte din această încrengătură. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiosperme. DOOM
!angiospérmă (-gi-os-per-/-o-sper-) s. f., g.-d. art. angiospérmei; pl. angiospérme
angiospermei
ANGIOSPÉRM, -Ă, angiospermi, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Despre plante) Care are semințele închise în fructe. 2. S. f. (La pl.) Încrengătură de plante cu flori, cu semințe închise în fructe, răspândite pe tot globul pământesc; (și la sg.) plantă care face parte din această încrengătură. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiosperme. DOOM
!angiospérm (-gi-os-perm/-o-sperm) adj. m., pl. angiospérmi; f. angiospérmă, pl. angiospérme
angiospermei
ANGIOSPÉRM, -Ă, angiospermi, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Despre plante) Care are semințele închise în fructe. 2. S. f. (La pl.) Încrengătură de plante cu flori, cu semințe închise în fructe, răspândite pe tot globul pământesc; (și la sg.) plantă care face parte din această încrengătură. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiosperme. DOOM
!angiospérmă (-gi-os-per-/-o-sper-) s. f., g.-d. art. angiospérmei; pl. angiospérme
angiospermele
ANGIOSPÉRM, -Ă, angiospermi, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Despre plante) Care are semințele închise în fructe. 2. S. f. (La pl.) Încrengătură de plante cu flori, cu semințe închise în fructe, răspândite pe tot globul pământesc; (și la sg.) plantă care face parte din această încrengătură. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiosperme. DOOM
!angiospérm (-gi-os-perm/-o-sperm) adj. m., pl. angiospérmi; f. angiospérmă, pl. angiospérme
angiospermele
ANGIOSPÉRM, -Ă, angiospermi, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Despre plante) Care are semințele închise în fructe. 2. S. f. (La pl.) Încrengătură de plante cu flori, cu semințe închise în fructe, răspândite pe tot globul pământesc; (și la sg.) plantă care face parte din această încrengătură. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiosperme. DOOM
!angiospérmă (-gi-os-per-/-o-sper-) s. f., g.-d. art. angiospérmei; pl. angiospérme
angiospermelor
ANGIOSPÉRM, -Ă, angiospermi, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Despre plante) Care are semințele închise în fructe. 2. S. f. (La pl.) Încrengătură de plante cu flori, cu semințe închise în fructe, răspândite pe tot globul pământesc; (și la sg.) plantă care face parte din această încrengătură. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiosperme. DOOM
!angiospérm (-gi-os-perm/-o-sperm) adj. m., pl. angiospérmi; f. angiospérmă, pl. angiospérme
angiospermelor
ANGIOSPÉRM, -Ă, angiospermi, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Despre plante) Care are semințele închise în fructe. 2. S. f. (La pl.) Încrengătură de plante cu flori, cu semințe închise în fructe, răspândite pe tot globul pământesc; (și la sg.) plantă care face parte din această încrengătură. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiosperme. DOOM
!angiospérmă (-gi-os-per-/-o-sper-) s. f., g.-d. art. angiospérmei; pl. angiospérme
angiospermi
ANGIOSPÉRM, -Ă, angiospermi, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Despre plante) Care are semințele închise în fructe. 2. S. f. (La pl.) Încrengătură de plante cu flori, cu semințe închise în fructe, răspândite pe tot globul pământesc; (și la sg.) plantă care face parte din această încrengătură. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiosperme. DOOM
!angiospérm (-gi-os-perm/-o-sperm) adj. m., pl. angiospérmi; f. angiospérmă, pl. angiospérme
angiospermii
ANGIOSPÉRM, -Ă, angiospermi, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Despre plante) Care are semințele închise în fructe. 2. S. f. (La pl.) Încrengătură de plante cu flori, cu semințe închise în fructe, răspândite pe tot globul pământesc; (și la sg.) plantă care face parte din această încrengătură. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiosperme. DOOM
!angiospérm (-gi-os-perm/-o-sperm) adj. m., pl. angiospérmi; f. angiospérmă, pl. angiospérme
angiospermilor
ANGIOSPÉRM, -Ă, angiospermi, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Despre plante) Care are semințele închise în fructe. 2. S. f. (La pl.) Încrengătură de plante cu flori, cu semințe închise în fructe, răspândite pe tot globul pământesc; (și la sg.) plantă care face parte din această încrengătură. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiosperme. DOOM
!angiospérm (-gi-os-perm/-o-sperm) adj. m., pl. angiospérmi; f. angiospérmă, pl. angiospérme
angiospermul
ANGIOSPÉRM, -Ă, angiospermi, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Despre plante) Care are semințele închise în fructe. 2. S. f. (La pl.) Încrengătură de plante cu flori, cu semințe închise în fructe, răspândite pe tot globul pământesc; (și la sg.) plantă care face parte din această încrengătură. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiosperme. DOOM
!angiospérm (-gi-os-perm/-o-sperm) adj. m., pl. angiospérmi; f. angiospérmă, pl. angiospérme
angiospermului
ANGIOSPÉRM, -Ă, angiospermi, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Despre plante) Care are semințele închise în fructe. 2. S. f. (La pl.) Încrengătură de plante cu flori, cu semințe închise în fructe, răspândite pe tot globul pământesc; (și la sg.) plantă care face parte din această încrengătură. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiosperme. DOOM
!angiospérm (-gi-os-perm/-o-sperm) adj. m., pl. angiospérmi; f. angiospérmă, pl. angiospérme
angiostenoză
ANGIOSTENÓZĂ s.f. (Med.) Strâmtare, îngustare a vaselor sanguine. [Pron. -gi-o-. / < fr. angiosténose].
angiotomie
ANGIOTOMÍE s.f. (Med.) Disecție a vaselor sanguine. [Pron. -gi-o-, gen. -iei. / < fr. angiotomie].
angiotripsie
ANGIOTRIPSÍE s.f. (Med.) Efectuarea unei hemostaze prin compresiune cu ajutorul unei pense. [Pron. -gi-o-, gen. -iei. / < fr. angiotripsie].
angitia
Ang(u)itia, divinitate romană despre care se spunea că ar fi fost fiica regelui Aeetes și sora Medeei.
anglaise
ANGLAISE, anglaise, s. f. Dans popular de origine engleză, care se execută în grup, într-o mișcare foarte vie, dansatorii schimbându-și necontenit locul prin repetarea aceleiași figuri; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: ãglez] – Din fr. anglaise. DOOM
anglaise (fr.) [pron. ăgléz] (-glai-) s. f., pl. anglaise
angleză
ANGLÉZĂ s.f. Dans de origine engleză, care se execută în grup, dansatorii schimbându-și necontenit locul prin repetarea aceleiași figuri; contradans. [< fr. anglaise].
angli
ÁNGLI s. m. pl. Populație germanică care, în sec. V, a cucerit estul Insulelor Britanice, dând numele ei acestui teritoriu. – Din fr. Angles. DOOM
ángli s. m. pl., art. ánglii
anglia
ANGLÍE s. f. (Înv. și pop.) Numele unei stofe de calitate inferioară. – Cf. sb. anglija. DOOM
anglíe (înv., pop.) s. f., art. anglía, g.-d. anglíi, art. anglíei
anglican
ANGLICÁN, -Ă, anglicani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al anglicanismului. 2. Adj. Care aparține anglicanismului, care se referă la anglicanism. – Din fr. anglican. DOOM
anglicán adj. m., s. m., pl. anglicáni; adj. f., s. f. anglicánă, pl. anglicáne
anglican
ANGLICÁN, -Ă, anglicani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al anglicanismului. 2. Adj. Care aparține anglicanismului, care se referă la anglicanism. – Din fr. anglican. DOOM
anglicán adj. m., s. m., pl. anglicáni; adj. f., s. f. anglicánă, pl. anglicáne
anglicana
ANGLICÁN, -Ă, anglicani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al anglicanismului. 2. Adj. Care aparține anglicanismului, care se referă la anglicanism. – Din fr. anglican. DOOM
anglicán adj. m., s. m., pl. anglicáni; adj. f., s. f. anglicánă, pl. anglicáne
anglicana
ANGLICÁN, -Ă, anglicani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al anglicanismului. 2. Adj. Care aparține anglicanismului, care se referă la anglicanism. – Din fr. anglican. DOOM
anglicán adj. m., s. m., pl. anglicáni; adj. f., s. f. anglicánă, pl. anglicáne
anglicane
ANGLICÁN, -Ă, anglicani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al anglicanismului. 2. Adj. Care aparține anglicanismului, care se referă la anglicanism. – Din fr. anglican. DOOM
anglicán adj. m., s. m., pl. anglicáni; adj. f., s. f. anglicánă, pl. anglicáne
anglicane
ANGLICÁN, -Ă, anglicani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al anglicanismului. 2. Adj. Care aparține anglicanismului, care se referă la anglicanism. – Din fr. anglican. DOOM
anglicán adj. m., s. m., pl. anglicáni; adj. f., s. f. anglicánă, pl. anglicáne
anglicanei
ANGLICÁN, -Ă, anglicani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al anglicanismului. 2. Adj. Care aparține anglicanismului, care se referă la anglicanism. – Din fr. anglican. DOOM
anglicán adj. m., s. m., pl. anglicáni; adj. f., s. f. anglicánă, pl. anglicáne
anglicanei
ANGLICÁN, -Ă, anglicani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al anglicanismului. 2. Adj. Care aparține anglicanismului, care se referă la anglicanism. – Din fr. anglican. DOOM
anglicán adj. m., s. m., pl. anglicáni; adj. f., s. f. anglicánă, pl. anglicáne
anglicanele
ANGLICÁN, -Ă, anglicani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al anglicanismului. 2. Adj. Care aparține anglicanismului, care se referă la anglicanism. – Din fr. anglican. DOOM
anglicán adj. m., s. m., pl. anglicáni; adj. f., s. f. anglicánă, pl. anglicáne
anglicanele
ANGLICÁN, -Ă, anglicani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al anglicanismului. 2. Adj. Care aparține anglicanismului, care se referă la anglicanism. – Din fr. anglican. DOOM
anglicán adj. m., s. m., pl. anglicáni; adj. f., s. f. anglicánă, pl. anglicáne
anglicanelor
ANGLICÁN, -Ă, anglicani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al anglicanismului. 2. Adj. Care aparține anglicanismului, care se referă la anglicanism. – Din fr. anglican. DOOM
anglicán adj. m., s. m., pl. anglicáni; adj. f., s. f. anglicánă, pl. anglicáne
anglicanelor
ANGLICÁN, -Ă, anglicani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al anglicanismului. 2. Adj. Care aparține anglicanismului, care se referă la anglicanism. – Din fr. anglican. DOOM
anglicán adj. m., s. m., pl. anglicáni; adj. f., s. f. anglicánă, pl. anglicáne
anglicani
ANGLICÁN, -Ă, anglicani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al anglicanismului. 2. Adj. Care aparține anglicanismului, care se referă la anglicanism. – Din fr. anglican. DOOM
anglicán adj. m., s. m., pl. anglicáni; adj. f., s. f. anglicánă, pl. anglicáne
anglicani
ANGLICÁN, -Ă, anglicani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al anglicanismului. 2. Adj. Care aparține anglicanismului, care se referă la anglicanism. – Din fr. anglican. DOOM
anglicán adj. m., s. m., pl. anglicáni; adj. f., s. f. anglicánă, pl. anglicáne
anglicanii
ANGLICÁN, -Ă, anglicani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al anglicanismului. 2. Adj. Care aparține anglicanismului, care se referă la anglicanism. – Din fr. anglican. DOOM
anglicán adj. m., s. m., pl. anglicáni; adj. f., s. f. anglicánă, pl. anglicáne
anglicanii
ANGLICÁN, -Ă, anglicani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al anglicanismului. 2. Adj. Care aparține anglicanismului, care se referă la anglicanism. – Din fr. anglican. DOOM
anglicán adj. m., s. m., pl. anglicáni; adj. f., s. f. anglicánă, pl. anglicáne
anglicanilor
ANGLICÁN, -Ă, anglicani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al anglicanismului. 2. Adj. Care aparține anglicanismului, care se referă la anglicanism. – Din fr. anglican. DOOM
anglicán adj. m., s. m., pl. anglicáni; adj. f., s. f. anglicánă, pl. anglicáne
anglicanilor
ANGLICÁN, -Ă, anglicani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al anglicanismului. 2. Adj. Care aparține anglicanismului, care se referă la anglicanism. – Din fr. anglican. DOOM
anglicán adj. m., s. m., pl. anglicáni; adj. f., s. f. anglicánă, pl. anglicáne
anglicanism
ANGLICANÍSM s. n. Religie de stat a Angliei, cu caracter reformat (o formă de protestantism). – Din fr. anglicanisme. DOOM
anglicanísm s. n.
anglicanismul
ANGLICANÍSM s. n. Religie de stat a Angliei, cu caracter reformat (o formă de protestantism). – Din fr. anglicanisme. DOOM
anglicanísm s. n.
anglicanismului
ANGLICANÍSM s. n. Religie de stat a Angliei, cu caracter reformat (o formă de protestantism). – Din fr. anglicanisme. DOOM
anglicanísm s. n.
anglicanul
ANGLICÁN, -Ă, anglicani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al anglicanismului. 2. Adj. Care aparține anglicanismului, care se referă la anglicanism. – Din fr. anglican. DOOM
anglicán adj. m., s. m., pl. anglicáni; adj. f., s. f. anglicánă, pl. anglicáne
anglicanul
ANGLICÁN, -Ă, anglicani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al anglicanismului. 2. Adj. Care aparține anglicanismului, care se referă la anglicanism. – Din fr. anglican. DOOM
anglicán adj. m., s. m., pl. anglicáni; adj. f., s. f. anglicánă, pl. anglicáne
anglicanului
ANGLICÁN, -Ă, anglicani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al anglicanismului. 2. Adj. Care aparține anglicanismului, care se referă la anglicanism. – Din fr. anglican. DOOM
anglicán adj. m., s. m., pl. anglicáni; adj. f., s. f. anglicánă, pl. anglicáne
anglicanului
ANGLICÁN, -Ă, anglicani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al anglicanismului. 2. Adj. Care aparține anglicanismului, care se referă la anglicanism. – Din fr. anglican. DOOM
anglicán adj. m., s. m., pl. anglicáni; adj. f., s. f. anglicánă, pl. anglicáne
anglicism
ANGLICÍSM, anglicisme, s. n. Expresie specifică limbii engleze; cuvânt de origine engleză împrumutat, fără necesitate, de o altă limbă și neintegrat în aceasta. – Din fr. anglicisme. DOOM
anglicísm s. n., pl. anglicísme
anglicisme
ANGLICÍSM, anglicisme, s. n. Expresie specifică limbii engleze; cuvânt de origine engleză împrumutat, fără necesitate, de o altă limbă și neintegrat în aceasta. – Din fr. anglicisme. DOOM
anglicísm s. n., pl. anglicísme
anglicismele
ANGLICÍSM, anglicisme, s. n. Expresie specifică limbii engleze; cuvânt de origine engleză împrumutat, fără necesitate, de o altă limbă și neintegrat în aceasta. – Din fr. anglicisme. DOOM
anglicísm s. n., pl. anglicísme
anglicismelor
ANGLICÍSM, anglicisme, s. n. Expresie specifică limbii engleze; cuvânt de origine engleză împrumutat, fără necesitate, de o altă limbă și neintegrat în aceasta. – Din fr. anglicisme. DOOM
anglicísm s. n., pl. anglicísme
anglicismul
ANGLICÍSM, anglicisme, s. n. Expresie specifică limbii engleze; cuvânt de origine engleză împrumutat, fără necesitate, de o altă limbă și neintegrat în aceasta. – Din fr. anglicisme. DOOM
anglicísm s. n., pl. anglicísme
anglicismului
ANGLICÍSM, anglicisme, s. n. Expresie specifică limbii engleze; cuvânt de origine engleză împrumutat, fără necesitate, de o altă limbă și neintegrat în aceasta. – Din fr. anglicisme. DOOM
anglicísm s. n., pl. anglicísme
anglicist
ANGLICÍST, -Ă, angliciști, -ste, s. m. și f. (Înv.) Anglist. – Din fr. angliciste. DOOM
anglicístă (înv.) s. f., g.-d. art. anglicístei; pl. anglicíste
anglicista
ANGLICÍST, -Ă, angliciști, -ste, s. m. și f. (Înv.) Anglist. – Din fr. angliciste. DOOM
anglicístă (înv.) s. f., g.-d. art. anglicístei; pl. anglicíste
angliciste
ANGLICÍST, -Ă, angliciști, -ste, s. m. și f. (Înv.) Anglist. – Din fr. angliciste. DOOM
anglicístă (înv.) s. f., g.-d. art. anglicístei; pl. anglicíste
anglicistei
ANGLICÍST, -Ă, angliciști, -ste, s. m. și f. (Înv.) Anglist. – Din fr. angliciste. DOOM
anglicístă (înv.) s. f., g.-d. art. anglicístei; pl. anglicíste
anglicistele
ANGLICÍST, -Ă, angliciști, -ste, s. m. și f. (Înv.) Anglist. – Din fr. angliciste. DOOM
anglicístă (înv.) s. f., g.-d. art. anglicístei; pl. anglicíste
anglicistelor
ANGLICÍST, -Ă, angliciști, -ste, s. m. și f. (Înv.) Anglist. – Din fr. angliciste. DOOM
anglicístă (înv.) s. f., g.-d. art. anglicístei; pl. anglicíste
anglicistul
ANGLICÍST, -Ă, angliciști, -ste, s. m. și f. (Înv.) Anglist. – Din fr. angliciste. DOOM
anglicístă (înv.) s. f., g.-d. art. anglicístei; pl. anglicíste
anglicistului
ANGLICÍST, -Ă, angliciști, -ste, s. m. și f. (Înv.) Anglist. – Din fr. angliciste. DOOM
anglicístă (înv.) s. f., g.-d. art. anglicístei; pl. anglicíste
angliciza
ANGLICIZÁ, anglicizez, vb. I. Tranz. A da un aer, un accent englezesc. – Din fr. angliciser. DOOM
anglicizá (a ~) vb., ind. prez. 3 anglicizeáză
anglicizai
ANGLICIZÁ, anglicizez, vb. I. Tranz. A da un aer, un accent englezesc. – Din fr. angliciser. DOOM
anglicizá (a ~) vb., ind. prez. 3 anglicizeáză
anglicizam
ANGLICIZÁ, anglicizez, vb. I. Tranz. A da un aer, un accent englezesc. – Din fr. angliciser. DOOM
anglicizá (a ~) vb., ind. prez. 3 anglicizeáză
anglicizare
ANGLICIZÁ, anglicizez, vb. I. Tranz. A da un aer, un accent englezesc. – Din fr. angliciser. DOOM
anglicizá (a ~) vb., ind. prez. 3 anglicizeáză
anglicizare
ANGLICIZÁRE, anglicizări, s. f. Acțiunea de a angliciza. – V. angliciza.
anglicizarea
ANGLICIZÁRE, anglicizări, s. f. Acțiunea de a angliciza. – V. angliciza.
anglicizară
ANGLICIZÁ, anglicizez, vb. I. Tranz. A da un aer, un accent englezesc. – Din fr. angliciser. DOOM
anglicizá (a ~) vb., ind. prez. 3 anglicizeáză
anglicizarăm
ANGLICIZÁ, anglicizez, vb. I. Tranz. A da un aer, un accent englezesc. – Din fr. angliciser. DOOM
anglicizá (a ~) vb., ind. prez. 3 anglicizeáză
anglicizarăți
ANGLICIZÁ, anglicizez, vb. I. Tranz. A da un aer, un accent englezesc. – Din fr. angliciser. DOOM
anglicizá (a ~) vb., ind. prez. 3 anglicizeáză
anglicizase
ANGLICIZÁ, anglicizez, vb. I. Tranz. A da un aer, un accent englezesc. – Din fr. angliciser. DOOM
anglicizá (a ~) vb., ind. prez. 3 anglicizeáză
anglicizasem
ANGLICIZÁ, anglicizez, vb. I. Tranz. A da un aer, un accent englezesc. – Din fr. angliciser. DOOM
anglicizá (a ~) vb., ind. prez. 3 anglicizeáză
anglicizaseră
ANGLICIZÁ, anglicizez, vb. I. Tranz. A da un aer, un accent englezesc. – Din fr. angliciser. DOOM
anglicizá (a ~) vb., ind. prez. 3 anglicizeáză
anglicizaserăm
ANGLICIZÁ, anglicizez, vb. I. Tranz. A da un aer, un accent englezesc. – Din fr. angliciser. DOOM
anglicizá (a ~) vb., ind. prez. 3 anglicizeáză
anglicizaserăți
ANGLICIZÁ, anglicizez, vb. I. Tranz. A da un aer, un accent englezesc. – Din fr. angliciser. DOOM
anglicizá (a ~) vb., ind. prez. 3 anglicizeáză
anglicizaseși
ANGLICIZÁ, anglicizez, vb. I. Tranz. A da un aer, un accent englezesc. – Din fr. angliciser. DOOM
anglicizá (a ~) vb., ind. prez. 3 anglicizeáză
anglicizaseți
ANGLICIZÁ, anglicizez, vb. I. Tranz. A da un aer, un accent englezesc. – Din fr. angliciser. DOOM
anglicizá (a ~) vb., ind. prez. 3 anglicizeáză
anglicizat
ANGLICIZÁ, anglicizez, vb. I. Tranz. A da un aer, un accent englezesc. – Din fr. angliciser. DOOM
anglicizá (a ~) vb., ind. prez. 3 anglicizeáză
anglicizat
ANGLICIZÁ, anglicizez, vb. I. Tranz. A da un aer, un accent englezesc. – Din fr. angliciser.
anglicizau
ANGLICIZÁ, anglicizez, vb. I. Tranz. A da un aer, un accent englezesc. – Din fr. angliciser. DOOM
anglicizá (a ~) vb., ind. prez. 3 anglicizeáză
anglicizași
ANGLICIZÁ, anglicizez, vb. I. Tranz. A da un aer, un accent englezesc. – Din fr. angliciser. DOOM
anglicizá (a ~) vb., ind. prez. 3 anglicizeáză
anglicizați
ANGLICIZÁ, anglicizez, vb. I. Tranz. A da un aer, un accent englezesc. – Din fr. angliciser. DOOM
anglicizá (a ~) vb., ind. prez. 3 anglicizeáză
anglicizează
ANGLICIZÁ, anglicizez, vb. I. Tranz. A da un aer, un accent englezesc. – Din fr. angliciser. DOOM
anglicizá (a ~) vb., ind. prez. 3 anglicizeáză
anglicizez
ANGLICIZÁ, anglicizez, vb. I. Tranz. A da un aer, un accent englezesc. – Din fr. angliciser. DOOM
anglicizá (a ~) vb., ind. prez. 3 anglicizeáză
anglicizeze
ANGLICIZÁ, anglicizez, vb. I. Tranz. A da un aer, un accent englezesc. – Din fr. angliciser. DOOM
anglicizá (a ~) vb., ind. prez. 3 anglicizeáză
anglicizezi
ANGLICIZÁ, anglicizez, vb. I. Tranz. A da un aer, un accent englezesc. – Din fr. angliciser. DOOM
anglicizá (a ~) vb., ind. prez. 3 anglicizeáză
anglicizând
ANGLICIZÁ, anglicizez, vb. I. Tranz. A da un aer, un accent englezesc. – Din fr. angliciser. DOOM
anglicizá (a ~) vb., ind. prez. 3 anglicizeáză
anglicizînd
ANGLICIZÁ, anglicizez, vb. I. Tranz. A da un aer, un accent englezesc. – Din fr. angliciser. DOOM
anglicizá (a ~) vb., ind. prez. 3 anglicizeáză
anglicizări
ANGLICIZÁRE, anglicizări, s. f. Acțiunea de a angliciza. – V. angliciza.
anglicizării
ANGLICIZÁRE, anglicizări, s. f. Acțiunea de a angliciza. – V. angliciza.
anglicizările
ANGLICIZÁRE, anglicizări, s. f. Acțiunea de a angliciza. – V. angliciza.
anglicizărilor
ANGLICIZÁRE, anglicizări, s. f. Acțiunea de a angliciza. – V. angliciza.
angliciști
ANGLICÍST, -Ă, angliciști, -ste, s. m. și f. (Înv.) Anglist. – Din fr. angliciste. DOOM
anglicístă (înv.) s. f., g.-d. art. anglicístei; pl. anglicíste
angliciștii
ANGLICÍST, -Ă, angliciști, -ste, s. m. și f. (Înv.) Anglist. – Din fr. angliciste. DOOM
anglicístă (înv.) s. f., g.-d. art. anglicístei; pl. anglicíste
angliciștilor
ANGLICÍST, -Ă, angliciști, -ste, s. m. și f. (Înv.) Anglist. – Din fr. angliciste. DOOM
anglicístă (înv.) s. f., g.-d. art. anglicístei; pl. anglicíste
anglie
ANGLÍE s. f. (Înv. și pop.) Numele unei stofe de calitate inferioară. – Cf. sb. anglija. DOOM
anglíe (înv., pop.) s. f., art. anglía, g.-d. anglíi, art. anglíei
angliei
ANGLÍE s. f. (Înv. și pop.) Numele unei stofe de calitate inferioară. – Cf. sb. anglija. DOOM
anglíe (înv., pop.) s. f., art. anglía, g.-d. anglíi, art. anglíei
anglii
ÁNGLI s. m. pl. Populație germanică care, în sec. V, a cucerit estul Insulelor Britanice, dând numele ei acestui teritoriu. – Din fr. Angles. DOOM
ángli s. m. pl., art. ánglii
anglii
ANGLÍE s. f. (Înv. și pop.) Numele unei stofe de calitate inferioară. – Cf. sb. anglija. DOOM
anglíe (înv., pop.) s. f., art. anglía, g.-d. anglíi, art. anglíei
anglilor
ÁNGLI s. m. pl. Populație germanică care, în sec. V, a cucerit estul Insulelor Britanice, dând numele ei acestui teritoriu. – Din fr. Angles. DOOM
ángli s. m. pl., art. ánglii
anglist
ANGLÍST, -Ă, angliști, -ste, s. m. și f. Specialist în anglistică; (înv.) anglicist. – Din fr. angliste. DOOM
anglístă s. f., g.-d. art. anglístei; pl. anglíste
anglista
ANGLÍST, -Ă, angliști, -ste, s. m. și f. Specialist în anglistică; (înv.) anglicist. – Din fr. angliste. DOOM
anglístă s. f., g.-d. art. anglístei; pl. anglíste
angliste
ANGLÍST, -Ă, angliști, -ste, s. m. și f. Specialist în anglistică; (înv.) anglicist. – Din fr. angliste. DOOM
anglístă s. f., g.-d. art. anglístei; pl. anglíste
anglistei
ANGLÍST, -Ă, angliști, -ste, s. m. și f. Specialist în anglistică; (înv.) anglicist. – Din fr. angliste. DOOM
anglístă s. f., g.-d. art. anglístei; pl. anglíste
anglistele
ANGLÍST, -Ă, angliști, -ste, s. m. și f. Specialist în anglistică; (înv.) anglicist. – Din fr. angliste. DOOM
anglístă s. f., g.-d. art. anglístei; pl. anglíste
anglistelor
ANGLÍST, -Ă, angliști, -ste, s. m. și f. Specialist în anglistică; (înv.) anglicist. – Din fr. angliste. DOOM
anglístă s. f., g.-d. art. anglístei; pl. anglíste
anglistica
ANGLÍSTICĂ s. f. Studiul limbii, culturii și al civilizației engleze. – Din engl. Anglistics. DOOM
*anglístică s. f., g.-d. art. anglísticii
anglistici
ANGLÍSTICĂ s. f. Studiul limbii, culturii și al civilizației engleze. – Din engl. Anglistics. DOOM
*anglístică s. f., g.-d. art. anglísticii
anglisticii
ANGLÍSTICĂ s. f. Studiul limbii, culturii și al civilizației engleze. – Din engl. Anglistics. DOOM
*anglístică s. f., g.-d. art. anglísticii
anglistul
ANGLÍST, -Ă, angliști, -ste, s. m. și f. Specialist în anglistică; (înv.) anglicist. – Din fr. angliste. DOOM
anglístă s. f., g.-d. art. anglístei; pl. anglíste
anglistului
ANGLÍST, -Ă, angliști, -ste, s. m. și f. Specialist în anglistică; (înv.) anglicist. – Din fr. angliste. DOOM
anglístă s. f., g.-d. art. anglístei; pl. anglíste
angliști
ANGLÍST, -Ă, angliști, -ste, s. m. și f. Specialist în anglistică; (înv.) anglicist. – Din fr. angliste. DOOM
anglístă s. f., g.-d. art. anglístei; pl. anglíste
angliștii
ANGLÍST, -Ă, angliști, -ste, s. m. și f. Specialist în anglistică; (înv.) anglicist. – Din fr. angliste. DOOM
anglístă s. f., g.-d. art. anglístei; pl. anglíste
angliștilor
ANGLÍST, -Ă, angliști, -ste, s. m. și f. Specialist în anglistică; (înv.) anglicist. – Din fr. angliste. DOOM
anglístă s. f., g.-d. art. anglístei; pl. anglíste
anglo
ANGLO- Element de compunere însemnând „englez”, care servește la formarea unor substantive. – Din fr., engl. anglo-.
anglo
ÁNGLO-AMERICANÍSM, anglo-americanisme, s. n. Cuvânt, expresie, construcție proprii limbii vorbite în SUA. – Anglo- + americanism. DOOM
*ánglo-americanísm s. n., pl. ánglo-americanísme
anglo
ÁNGLO-NORMÁND, -Ă, anglo-normanzi, -de, adj. 1. Care reunește elemente engleze și normande. 2. Care aparține culturii franceze (normande) din Anglia după cucerirea normandă (1066). ♦ (Substantivat, f.) Dialectul francez vechi vorbit pe cele două coaste ale Mării Mânecii între 1066 și sfârșitul sec. XIV.
anglo
ÁNGLO-NORMÁND, -Ă, anglo-normanzi, -de, adj. 1. Care reunește elemente engleze și normande. 2. Care aparține culturii franceze (normande) din Anglia după cucerirea normandă (1066). ♦ (Substantivat, f.) Dialectul francez vechi vorbit pe cele două coaste ale Mării Mânecii între 1066 și sfârșitul sec. XIV.
anglo
ÁNGLO-SAXÓN, -Ă, anglo-saxoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populații germanice care au ocupat Insulele Britanice în sec. V-VI; (și la sg.) persoană care face parte din una dintre aceste populații; p. ext. locuitor de origine engleză din Commonwealth sau din SUA. 2. Adj. Care aparține anglo-saxonilor (1). ♦ (Substantivat, f.) Limbă germanică vorbită de anglo-saxoni în sec. VIII-XII; engleza veche. – Din fr. anglo-saxon.
anglo
ÁNGLO-SAXÓN, -Ă, anglo-saxoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populații germanice care au ocupat Insulele Britanice în sec. V-VI; (și la sg.) persoană care face parte din una dintre aceste populații; p. ext. locuitor de origine engleză din Commonwealth sau din SUA. 2. Adj. Care aparține anglo-saxonilor (1). ♦ (Substantivat, f.) Limbă germanică vorbită de anglo-saxoni în sec. VIII-XII; engleza veche. – Din fr. anglo-saxon.
anglo
ÁNGLO-SAXÓN, -Ă, anglo-saxoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populații germanice care au ocupat Insulele Britanice în sec. V-VI; (și la sg.) persoană care face parte din una dintre aceste populații; p. ext. locuitor de origine engleză din Commonwealth sau din SUA. 2. Adj. Care aparține anglo-saxonilor (1). ♦ (Substantivat, f.) Limbă germanică vorbită de anglo-saxoni în sec. VIII-XII; engleza veche. – Din fr. anglo-saxon.
anglofil
ANGLOFÍL, -Ă, anglofili, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care aprobă, admiră, iubește tot ce este englezesc sau vine de la englezi. – Din fr. anglophile. DOOM
anglofíl adj. m., s. m., pl. anglofíli; adj. f., s. f. anglofílă, pl. anglofíle
anglofil
ANGLOFÍL, -Ă, anglofili, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care aprobă, admiră, iubește tot ce este englezesc sau vine de la englezi. – Din fr. anglophile. DOOM
anglofíl adj. m., s. m., pl. anglofíli; adj. f., s. f. anglofílă, pl. anglofíle
anglofila
ANGLOFÍL, -Ă, anglofili, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care aprobă, admiră, iubește tot ce este englezesc sau vine de la englezi. – Din fr. anglophile. DOOM
anglofíl adj. m., s. m., pl. anglofíli; adj. f., s. f. anglofílă, pl. anglofíle
anglofila
ANGLOFÍL, -Ă, anglofili, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care aprobă, admiră, iubește tot ce este englezesc sau vine de la englezi. – Din fr. anglophile. DOOM
anglofíl adj. m., s. m., pl. anglofíli; adj. f., s. f. anglofílă, pl. anglofíle
anglofile
ANGLOFÍL, -Ă, anglofili, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care aprobă, admiră, iubește tot ce este englezesc sau vine de la englezi. – Din fr. anglophile. DOOM
anglofíl adj. m., s. m., pl. anglofíli; adj. f., s. f. anglofílă, pl. anglofíle
anglofile
ANGLOFÍL, -Ă, anglofili, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care aprobă, admiră, iubește tot ce este englezesc sau vine de la englezi. – Din fr. anglophile. DOOM
anglofíl adj. m., s. m., pl. anglofíli; adj. f., s. f. anglofílă, pl. anglofíle
anglofilei
ANGLOFÍL, -Ă, anglofili, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care aprobă, admiră, iubește tot ce este englezesc sau vine de la englezi. – Din fr. anglophile. DOOM
anglofíl adj. m., s. m., pl. anglofíli; adj. f., s. f. anglofílă, pl. anglofíle
anglofilei
ANGLOFÍL, -Ă, anglofili, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care aprobă, admiră, iubește tot ce este englezesc sau vine de la englezi. – Din fr. anglophile. DOOM
anglofíl adj. m., s. m., pl. anglofíli; adj. f., s. f. anglofílă, pl. anglofíle
anglofilele
ANGLOFÍL, -Ă, anglofili, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care aprobă, admiră, iubește tot ce este englezesc sau vine de la englezi. – Din fr. anglophile. DOOM
anglofíl adj. m., s. m., pl. anglofíli; adj. f., s. f. anglofílă, pl. anglofíle
anglofilele
ANGLOFÍL, -Ă, anglofili, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care aprobă, admiră, iubește tot ce este englezesc sau vine de la englezi. – Din fr. anglophile. DOOM
anglofíl adj. m., s. m., pl. anglofíli; adj. f., s. f. anglofílă, pl. anglofíle
anglofilelor
ANGLOFÍL, -Ă, anglofili, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care aprobă, admiră, iubește tot ce este englezesc sau vine de la englezi. – Din fr. anglophile. DOOM
anglofíl adj. m., s. m., pl. anglofíli; adj. f., s. f. anglofílă, pl. anglofíle
anglofilelor
ANGLOFÍL, -Ă, anglofili, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care aprobă, admiră, iubește tot ce este englezesc sau vine de la englezi. – Din fr. anglophile. DOOM
anglofíl adj. m., s. m., pl. anglofíli; adj. f., s. f. anglofílă, pl. anglofíle
anglofili
ANGLOFÍL, -Ă, anglofili, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care aprobă, admiră, iubește tot ce este englezesc sau vine de la englezi. – Din fr. anglophile. DOOM
anglofíl adj. m., s. m., pl. anglofíli; adj. f., s. f. anglofílă, pl. anglofíle
anglofili
ANGLOFÍL, -Ă, anglofili, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care aprobă, admiră, iubește tot ce este englezesc sau vine de la englezi. – Din fr. anglophile. DOOM
anglofíl adj. m., s. m., pl. anglofíli; adj. f., s. f. anglofílă, pl. anglofíle
anglofilia
ANGLOFILÍE s. f. Afecțiune pentru englezi și pentru tot ce este englezesc. – Din fr. anglophilie. DOOM
anglofilíe s. f., art. anglofilía, g.-d. anglofilíi, art. anglofilíei
anglofilie
ANGLOFILÍE s. f. Afecțiune pentru englezi și pentru tot ce este englezesc. – Din fr. anglophilie. DOOM
anglofilíe s. f., art. anglofilía, g.-d. anglofilíi, art. anglofilíei
anglofiliei
ANGLOFILÍE s. f. Afecțiune pentru englezi și pentru tot ce este englezesc. – Din fr. anglophilie. DOOM
anglofilíe s. f., art. anglofilía, g.-d. anglofilíi, art. anglofilíei
anglofilii
ANGLOFÍL, -Ă, anglofili, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care aprobă, admiră, iubește tot ce este englezesc sau vine de la englezi. – Din fr. anglophile. DOOM
anglofíl adj. m., s. m., pl. anglofíli; adj. f., s. f. anglofílă, pl. anglofíle
anglofilii
ANGLOFÍL, -Ă, anglofili, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care aprobă, admiră, iubește tot ce este englezesc sau vine de la englezi. – Din fr. anglophile. DOOM
anglofíl adj. m., s. m., pl. anglofíli; adj. f., s. f. anglofílă, pl. anglofíle
anglofilii
ANGLOFILÍE s. f. Afecțiune pentru englezi și pentru tot ce este englezesc. – Din fr. anglophilie. DOOM
anglofilíe s. f., art. anglofilía, g.-d. anglofilíi, art. anglofilíei
anglofiliile
ANGLOFILÍE s. f. Afecțiune pentru englezi și pentru tot ce este englezesc. – Din fr. anglophilie. DOOM
anglofilíe s. f., art. anglofilía, g.-d. anglofilíi, art. anglofilíei
anglofiliilor
ANGLOFILÍE s. f. Afecțiune pentru englezi și pentru tot ce este englezesc. – Din fr. anglophilie. DOOM
anglofilíe s. f., art. anglofilía, g.-d. anglofilíi, art. anglofilíei
anglofililor
ANGLOFÍL, -Ă, anglofili, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care aprobă, admiră, iubește tot ce este englezesc sau vine de la englezi. – Din fr. anglophile. DOOM
anglofíl adj. m., s. m., pl. anglofíli; adj. f., s. f. anglofílă, pl. anglofíle
anglofililor
ANGLOFÍL, -Ă, anglofili, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care aprobă, admiră, iubește tot ce este englezesc sau vine de la englezi. – Din fr. anglophile. DOOM
anglofíl adj. m., s. m., pl. anglofíli; adj. f., s. f. anglofílă, pl. anglofíle
anglofilul
ANGLOFÍL, -Ă, anglofili, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care aprobă, admiră, iubește tot ce este englezesc sau vine de la englezi. – Din fr. anglophile. DOOM
anglofíl adj. m., s. m., pl. anglofíli; adj. f., s. f. anglofílă, pl. anglofíle
anglofilul
ANGLOFÍL, -Ă, anglofili, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care aprobă, admiră, iubește tot ce este englezesc sau vine de la englezi. – Din fr. anglophile. DOOM
anglofíl adj. m., s. m., pl. anglofíli; adj. f., s. f. anglofílă, pl. anglofíle
anglofilului
ANGLOFÍL, -Ă, anglofili, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care aprobă, admiră, iubește tot ce este englezesc sau vine de la englezi. – Din fr. anglophile. DOOM
anglofíl adj. m., s. m., pl. anglofíli; adj. f., s. f. anglofílă, pl. anglofíle
anglofilului
ANGLOFÍL, -Ă, anglofili, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care aprobă, admiră, iubește tot ce este englezesc sau vine de la englezi. – Din fr. anglophile. DOOM
anglofíl adj. m., s. m., pl. anglofíli; adj. f., s. f. anglofílă, pl. anglofíle
anglofob
ANGLOFÓB, -Ă, anglofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) stăpânită de anglofobie. – Din fr. anglophobe. DOOM
anglofób adj. m., s. m., pl. anglofóbi; adj. f., s. f. anglofóbă, pl. anglofóbe
anglofob
ANGLOFÓB, -Ă, anglofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) stăpânită de anglofobie. – Din fr. anglophobe. DOOM
anglofób adj. m., s. m., pl. anglofóbi; adj. f., s. f. anglofóbă, pl. anglofóbe
anglofoba
ANGLOFÓB, -Ă, anglofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) stăpânită de anglofobie. – Din fr. anglophobe. DOOM
anglofób adj. m., s. m., pl. anglofóbi; adj. f., s. f. anglofóbă, pl. anglofóbe
anglofoba
ANGLOFÓB, -Ă, anglofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) stăpânită de anglofobie. – Din fr. anglophobe. DOOM
anglofób adj. m., s. m., pl. anglofóbi; adj. f., s. f. anglofóbă, pl. anglofóbe
anglofobe
ANGLOFÓB, -Ă, anglofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) stăpânită de anglofobie. – Din fr. anglophobe. DOOM
anglofób adj. m., s. m., pl. anglofóbi; adj. f., s. f. anglofóbă, pl. anglofóbe
anglofobe
ANGLOFÓB, -Ă, anglofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) stăpânită de anglofobie. – Din fr. anglophobe. DOOM
anglofób adj. m., s. m., pl. anglofóbi; adj. f., s. f. anglofóbă, pl. anglofóbe
anglofobei
ANGLOFÓB, -Ă, anglofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) stăpânită de anglofobie. – Din fr. anglophobe. DOOM
anglofób adj. m., s. m., pl. anglofóbi; adj. f., s. f. anglofóbă, pl. anglofóbe
anglofobei
ANGLOFÓB, -Ă, anglofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) stăpânită de anglofobie. – Din fr. anglophobe. DOOM
anglofób adj. m., s. m., pl. anglofóbi; adj. f., s. f. anglofóbă, pl. anglofóbe
anglofobele
ANGLOFÓB, -Ă, anglofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) stăpânită de anglofobie. – Din fr. anglophobe. DOOM
anglofób adj. m., s. m., pl. anglofóbi; adj. f., s. f. anglofóbă, pl. anglofóbe
anglofobele
ANGLOFÓB, -Ă, anglofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) stăpânită de anglofobie. – Din fr. anglophobe. DOOM
anglofób adj. m., s. m., pl. anglofóbi; adj. f., s. f. anglofóbă, pl. anglofóbe
anglofobelor
ANGLOFÓB, -Ă, anglofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) stăpânită de anglofobie. – Din fr. anglophobe. DOOM
anglofób adj. m., s. m., pl. anglofóbi; adj. f., s. f. anglofóbă, pl. anglofóbe
anglofobelor
ANGLOFÓB, -Ă, anglofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) stăpânită de anglofobie. – Din fr. anglophobe. DOOM
anglofób adj. m., s. m., pl. anglofóbi; adj. f., s. f. anglofóbă, pl. anglofóbe
anglofobi
ANGLOFÓB, -Ă, anglofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) stăpânită de anglofobie. – Din fr. anglophobe. DOOM
anglofób adj. m., s. m., pl. anglofóbi; adj. f., s. f. anglofóbă, pl. anglofóbe
anglofobi
ANGLOFÓB, -Ă, anglofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) stăpânită de anglofobie. – Din fr. anglophobe. DOOM
anglofób adj. m., s. m., pl. anglofóbi; adj. f., s. f. anglofóbă, pl. anglofóbe
anglofobie
ANGLOFOBÍE s. f. Ură, dușmănie față de englezi și față de obiceiurile lor. – Din fr. anglophobie. DOOM
anglofobíe s. f., art. anglofobía, g.-d. anglofobíi, art. anglofobíei
anglofobii
ANGLOFÓB, -Ă, anglofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) stăpânită de anglofobie. – Din fr. anglophobe. DOOM
anglofób adj. m., s. m., pl. anglofóbi; adj. f., s. f. anglofóbă, pl. anglofóbe
anglofobii
ANGLOFÓB, -Ă, anglofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) stăpânită de anglofobie. – Din fr. anglophobe. DOOM
anglofób adj. m., s. m., pl. anglofóbi; adj. f., s. f. anglofóbă, pl. anglofóbe
anglofobilor
ANGLOFÓB, -Ă, anglofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) stăpânită de anglofobie. – Din fr. anglophobe. DOOM
anglofób adj. m., s. m., pl. anglofóbi; adj. f., s. f. anglofóbă, pl. anglofóbe
anglofobilor
ANGLOFÓB, -Ă, anglofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) stăpânită de anglofobie. – Din fr. anglophobe. DOOM
anglofób adj. m., s. m., pl. anglofóbi; adj. f., s. f. anglofóbă, pl. anglofóbe
anglofobul
ANGLOFÓB, -Ă, anglofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) stăpânită de anglofobie. – Din fr. anglophobe. DOOM
anglofób adj. m., s. m., pl. anglofóbi; adj. f., s. f. anglofóbă, pl. anglofóbe
anglofobul
ANGLOFÓB, -Ă, anglofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) stăpânită de anglofobie. – Din fr. anglophobe. DOOM
anglofób adj. m., s. m., pl. anglofóbi; adj. f., s. f. anglofóbă, pl. anglofóbe
anglofobului
ANGLOFÓB, -Ă, anglofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) stăpânită de anglofobie. – Din fr. anglophobe. DOOM
anglofób adj. m., s. m., pl. anglofóbi; adj. f., s. f. anglofóbă, pl. anglofóbe
anglofobului
ANGLOFÓB, -Ă, anglofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) stăpânită de anglofobie. – Din fr. anglophobe. DOOM
anglofób adj. m., s. m., pl. anglofóbi; adj. f., s. f. anglofóbă, pl. anglofóbe
angloman
ANGLOMÁN, -Ă, anglomani, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care are o admirație exagerată față de englezi și față de obiceiurile lor; anglofil. – Din fr. anglomane. DOOM
anglomán adj. m., s. m., pl. anglománi; adj. f., s. f. anglománă, pl. anglománe
angloman
ANGLOMÁN, -Ă, anglomani, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care are o admirație exagerată față de englezi și față de obiceiurile lor; anglofil. – Din fr. anglomane. DOOM
anglomán adj. m., s. m., pl. anglománi; adj. f., s. f. anglománă, pl. anglománe
anglomana
ANGLOMÁN, -Ă, anglomani, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care are o admirație exagerată față de englezi și față de obiceiurile lor; anglofil. – Din fr. anglomane. DOOM
anglomán adj. m., s. m., pl. anglománi; adj. f., s. f. anglománă, pl. anglománe
anglomana
ANGLOMÁN, -Ă, anglomani, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care are o admirație exagerată față de englezi și față de obiceiurile lor; anglofil. – Din fr. anglomane. DOOM
anglomán adj. m., s. m., pl. anglománi; adj. f., s. f. anglománă, pl. anglománe
anglomane
ANGLOMÁN, -Ă, anglomani, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care are o admirație exagerată față de englezi și față de obiceiurile lor; anglofil. – Din fr. anglomane. DOOM
anglomán adj. m., s. m., pl. anglománi; adj. f., s. f. anglománă, pl. anglománe
anglomane
ANGLOMÁN, -Ă, anglomani, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care are o admirație exagerată față de englezi și față de obiceiurile lor; anglofil. – Din fr. anglomane. DOOM
anglomán adj. m., s. m., pl. anglománi; adj. f., s. f. anglománă, pl. anglománe
anglomanei
ANGLOMÁN, -Ă, anglomani, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care are o admirație exagerată față de englezi și față de obiceiurile lor; anglofil. – Din fr. anglomane. DOOM
anglomán adj. m., s. m., pl. anglománi; adj. f., s. f. anglománă, pl. anglománe
anglomanei
ANGLOMÁN, -Ă, anglomani, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care are o admirație exagerată față de englezi și față de obiceiurile lor; anglofil. – Din fr. anglomane. DOOM
anglomán adj. m., s. m., pl. anglománi; adj. f., s. f. anglománă, pl. anglománe
anglomanele
ANGLOMÁN, -Ă, anglomani, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care are o admirație exagerată față de englezi și față de obiceiurile lor; anglofil. – Din fr. anglomane. DOOM
anglomán adj. m., s. m., pl. anglománi; adj. f., s. f. anglománă, pl. anglománe
anglomanele
ANGLOMÁN, -Ă, anglomani, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care are o admirație exagerată față de englezi și față de obiceiurile lor; anglofil. – Din fr. anglomane. DOOM
anglomán adj. m., s. m., pl. anglománi; adj. f., s. f. anglománă, pl. anglománe
anglomanelor
ANGLOMÁN, -Ă, anglomani, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care are o admirație exagerată față de englezi și față de obiceiurile lor; anglofil. – Din fr. anglomane. DOOM
anglomán adj. m., s. m., pl. anglománi; adj. f., s. f. anglománă, pl. anglománe
anglomanelor
ANGLOMÁN, -Ă, anglomani, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care are o admirație exagerată față de englezi și față de obiceiurile lor; anglofil. – Din fr. anglomane. DOOM
anglomán adj. m., s. m., pl. anglománi; adj. f., s. f. anglománă, pl. anglománe
anglomani
ANGLOMÁN, -Ă, anglomani, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care are o admirație exagerată față de englezi și față de obiceiurile lor; anglofil. – Din fr. anglomane. DOOM
anglomán adj. m., s. m., pl. anglománi; adj. f., s. f. anglománă, pl. anglománe
anglomani
ANGLOMÁN, -Ă, anglomani, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care are o admirație exagerată față de englezi și față de obiceiurile lor; anglofil. – Din fr. anglomane. DOOM
anglomán adj. m., s. m., pl. anglománi; adj. f., s. f. anglománă, pl. anglománe
anglomania
ANGLOMANÍE s. f. Admirație exagerată pentru englezi și mai ales pentru obiceiurile lor. – Din fr. anglomanie. DOOM
anglomaníe s. f., art. anglomanía, g.-d. anglomaníi, art. anglomaníei
anglomanie
ANGLOMANÍE s. f. Admirație exagerată pentru englezi și mai ales pentru obiceiurile lor. – Din fr. anglomanie. DOOM
anglomaníe s. f., art. anglomanía, g.-d. anglomaníi, art. anglomaníei
anglomaniei
ANGLOMANÍE s. f. Admirație exagerată pentru englezi și mai ales pentru obiceiurile lor. – Din fr. anglomanie. DOOM
anglomaníe s. f., art. anglomanía, g.-d. anglomaníi, art. anglomaníei
anglomanii
ANGLOMÁN, -Ă, anglomani, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care are o admirație exagerată față de englezi și față de obiceiurile lor; anglofil. – Din fr. anglomane. DOOM
anglomán adj. m., s. m., pl. anglománi; adj. f., s. f. anglománă, pl. anglománe
anglomanii
ANGLOMÁN, -Ă, anglomani, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care are o admirație exagerată față de englezi și față de obiceiurile lor; anglofil. – Din fr. anglomane. DOOM
anglomán adj. m., s. m., pl. anglománi; adj. f., s. f. anglománă, pl. anglománe
anglomanii
ANGLOMANÍE s. f. Admirație exagerată pentru englezi și mai ales pentru obiceiurile lor. – Din fr. anglomanie. DOOM
anglomaníe s. f., art. anglomanía, g.-d. anglomaníi, art. anglomaníei
anglomaniile
ANGLOMANÍE s. f. Admirație exagerată pentru englezi și mai ales pentru obiceiurile lor. – Din fr. anglomanie. DOOM
anglomaníe s. f., art. anglomanía, g.-d. anglomaníi, art. anglomaníei
anglomaniilor
ANGLOMANÍE s. f. Admirație exagerată pentru englezi și mai ales pentru obiceiurile lor. – Din fr. anglomanie. DOOM
anglomaníe s. f., art. anglomanía, g.-d. anglomaníi, art. anglomaníei
anglomanilor
ANGLOMÁN, -Ă, anglomani, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care are o admirație exagerată față de englezi și față de obiceiurile lor; anglofil. – Din fr. anglomane. DOOM
anglomán adj. m., s. m., pl. anglománi; adj. f., s. f. anglománă, pl. anglománe
anglomanilor
ANGLOMÁN, -Ă, anglomani, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care are o admirație exagerată față de englezi și față de obiceiurile lor; anglofil. – Din fr. anglomane. DOOM
anglomán adj. m., s. m., pl. anglománi; adj. f., s. f. anglománă, pl. anglománe
anglomanul
ANGLOMÁN, -Ă, anglomani, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care are o admirație exagerată față de englezi și față de obiceiurile lor; anglofil. – Din fr. anglomane. DOOM
anglomán adj. m., s. m., pl. anglománi; adj. f., s. f. anglománă, pl. anglománe
anglomanul
ANGLOMÁN, -Ă, anglomani, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care are o admirație exagerată față de englezi și față de obiceiurile lor; anglofil. – Din fr. anglomane. DOOM
anglomán adj. m., s. m., pl. anglománi; adj. f., s. f. anglománă, pl. anglománe
anglomanului
ANGLOMÁN, -Ă, anglomani, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care are o admirație exagerată față de englezi și față de obiceiurile lor; anglofil. – Din fr. anglomane. DOOM
anglomán adj. m., s. m., pl. anglománi; adj. f., s. f. anglománă, pl. anglománe
anglomanului
ANGLOMÁN, -Ă, anglomani, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care are o admirație exagerată față de englezi și față de obiceiurile lor; anglofil. – Din fr. anglomane. DOOM
anglomán adj. m., s. m., pl. anglománi; adj. f., s. f. anglománă, pl. anglománe
angoasa
ANGOASÁ, angoasez, vb. I. Tranz. A neliniști (profund). – Din fr. angoisser. DOOM
*angoasá (a ~) vb., ind. prez. 3 angoaseáză
angoasa
ANGOÁSĂ, angoase, s. f. Neliniște, tulburare, îngrijorare, adesea patologică. – Din fr. angoisse. DOOM
angoásă s. f., g.-d. art. angoásei; pl. angoáse
angoasai
ANGOASÁ, angoasez, vb. I. Tranz. A neliniști (profund). – Din fr. angoisser. DOOM
*angoasá (a ~) vb., ind. prez. 3 angoaseáză
angoasam
ANGOASÁ, angoasez, vb. I. Tranz. A neliniști (profund). – Din fr. angoisser. DOOM
*angoasá (a ~) vb., ind. prez. 3 angoaseáză
angoasant
ANGOASÁNT, -Ă, angoasanți, -te, adj. (Profund) neliniștitor – Din fr. angoissant.
angoasanta
ANGOASÁNT, -Ă, angoasanți, -te, adj. (Profund) neliniștitor – Din fr. angoissant.
angoasante
ANGOASÁNT, -Ă, angoasanți, -te, adj. (Profund) neliniștitor – Din fr. angoissant.
angoasantei
ANGOASÁNT, -Ă, angoasanți, -te, adj. (Profund) neliniștitor – Din fr. angoissant.
angoasantele
ANGOASÁNT, -Ă, angoasanți, -te, adj. (Profund) neliniștitor – Din fr. angoissant.
angoasantelor
ANGOASÁNT, -Ă, angoasanți, -te, adj. (Profund) neliniștitor – Din fr. angoissant.
angoasantul
ANGOASÁNT, -Ă, angoasanți, -te, adj. (Profund) neliniștitor – Din fr. angoissant.
angoasantului
ANGOASÁNT, -Ă, angoasanți, -te, adj. (Profund) neliniștitor – Din fr. angoissant.
angoasanți
ANGOASÁNT, -Ă, angoasanți, -te, adj. (Profund) neliniștitor – Din fr. angoissant.
angoasanții
ANGOASÁNT, -Ă, angoasanți, -te, adj. (Profund) neliniștitor – Din fr. angoissant.
angoasanților
ANGOASÁNT, -Ă, angoasanți, -te, adj. (Profund) neliniștitor – Din fr. angoissant.
angoasare
ANGOASÁ, angoasez, vb. I. Tranz. A neliniști (profund). – Din fr. angoisser. DOOM
*angoasá (a ~) vb., ind. prez. 3 angoaseáză
angoasare
ANGOASÁRE, angoasări, s. f. Faptul de a angoasa. – V. angoasa.
angoasară
ANGOASÁ, angoasez, vb. I. Tranz. A neliniști (profund). – Din fr. angoisser. DOOM
*angoasá (a ~) vb., ind. prez. 3 angoaseáză
angoasarăm
ANGOASÁ, angoasez, vb. I. Tranz. A neliniști (profund). – Din fr. angoisser. DOOM
*angoasá (a ~) vb., ind. prez. 3 angoaseáză
angoasarăți
ANGOASÁ, angoasez, vb. I. Tranz. A neliniști (profund). – Din fr. angoisser. DOOM
*angoasá (a ~) vb., ind. prez. 3 angoaseáză
angoasase
ANGOASÁ, angoasez, vb. I. Tranz. A neliniști (profund). – Din fr. angoisser. DOOM
*angoasá (a ~) vb., ind. prez. 3 angoaseáză
angoasasem
ANGOASÁ, angoasez, vb. I. Tranz. A neliniști (profund). – Din fr. angoisser. DOOM
*angoasá (a ~) vb., ind. prez. 3 angoaseáză
angoasaseră
ANGOASÁ, angoasez, vb. I. Tranz. A neliniști (profund). – Din fr. angoisser. DOOM
*angoasá (a ~) vb., ind. prez. 3 angoaseáză
angoasaserăm
ANGOASÁ, angoasez, vb. I. Tranz. A neliniști (profund). – Din fr. angoisser. DOOM
*angoasá (a ~) vb., ind. prez. 3 angoaseáză
angoasaserăți
ANGOASÁ, angoasez, vb. I. Tranz. A neliniști (profund). – Din fr. angoisser. DOOM
*angoasá (a ~) vb., ind. prez. 3 angoaseáză
angoasaseși
ANGOASÁ, angoasez, vb. I. Tranz. A neliniști (profund). – Din fr. angoisser. DOOM
*angoasá (a ~) vb., ind. prez. 3 angoaseáză
angoasaseți
ANGOASÁ, angoasez, vb. I. Tranz. A neliniști (profund). – Din fr. angoisser. DOOM
*angoasá (a ~) vb., ind. prez. 3 angoaseáză
angoasat
ANGOASÁ, angoasez, vb. I. Tranz. A neliniști (profund). – Din fr. angoisser. DOOM
*angoasá (a ~) vb., ind. prez. 3 angoaseáză
angoasat
ANGOASÁT, -Ă, angoasați, -te, adj. Care este (profund) neliniștit. – V. angoasa.
angoasau
ANGOASÁ, angoasez, vb. I. Tranz. A neliniști (profund). – Din fr. angoisser. DOOM
*angoasá (a ~) vb., ind. prez. 3 angoaseáză
angoasași
ANGOASÁ, angoasez, vb. I. Tranz. A neliniști (profund). – Din fr. angoisser. DOOM
*angoasá (a ~) vb., ind. prez. 3 angoaseáză
angoasați
ANGOASÁ, angoasez, vb. I. Tranz. A neliniști (profund). – Din fr. angoisser. DOOM
*angoasá (a ~) vb., ind. prez. 3 angoaseáză
angoase
ANGOÁSĂ, angoase, s. f. Neliniște, tulburare, îngrijorare, adesea patologică. – Din fr. angoisse. DOOM
angoásă s. f., g.-d. art. angoásei; pl. angoáse
angoasează
ANGOASÁ, angoasez, vb. I. Tranz. A neliniști (profund). – Din fr. angoisser. DOOM
*angoasá (a ~) vb., ind. prez. 3 angoaseáză
angoasei
ANGOÁSĂ, angoase, s. f. Neliniște, tulburare, îngrijorare, adesea patologică. – Din fr. angoisse. DOOM
angoásă s. f., g.-d. art. angoásei; pl. angoáse
angoasele
ANGOÁSĂ, angoase, s. f. Neliniște, tulburare, îngrijorare, adesea patologică. – Din fr. angoisse. DOOM
angoásă s. f., g.-d. art. angoásei; pl. angoáse
angoaselor
ANGOÁSĂ, angoase, s. f. Neliniște, tulburare, îngrijorare, adesea patologică. – Din fr. angoisse. DOOM
angoásă s. f., g.-d. art. angoásei; pl. angoáse
angoasez
ANGOASÁ, angoasez, vb. I. Tranz. A neliniști (profund). – Din fr. angoisser. DOOM
*angoasá (a ~) vb., ind. prez. 3 angoaseáză
angoaseze
ANGOASÁ, angoasez, vb. I. Tranz. A neliniști (profund). – Din fr. angoisser. DOOM
*angoasá (a ~) vb., ind. prez. 3 angoaseáză
angoasezi
ANGOASÁ, angoasez, vb. I. Tranz. A neliniști (profund). – Din fr. angoisser. DOOM
*angoasá (a ~) vb., ind. prez. 3 angoaseáză
angoasând
ANGOASÁ, angoasez, vb. I. Tranz. A neliniști (profund). – Din fr. angoisser. DOOM
*angoasá (a ~) vb., ind. prez. 3 angoaseáză
angoasînd
ANGOASÁ, angoasez, vb. I. Tranz. A neliniști (profund). – Din fr. angoisser. DOOM
*angoasá (a ~) vb., ind. prez. 3 angoaseáză
angoba
ANGÓBĂ s. f. v. engobă. DOOM
engóbă s. f., g.-d. art. engóbei; pl. engóbe
angobe
ANGÓBĂ s. f. v. engobă. DOOM
engóbă s. f., g.-d. art. engóbei; pl. engóbe
angobei
ANGÓBĂ s. f. v. engobă. DOOM
engóbă s. f., g.-d. art. engóbei; pl. engóbe
angobele
ANGÓBĂ s. f. v. engobă. DOOM
engóbă s. f., g.-d. art. engóbei; pl. engóbe
angobelor
ANGÓBĂ s. f. v. engobă. DOOM
engóbă s. f., g.-d. art. engóbei; pl. engóbe
angolez
ANGOLÉZ, -Ă, angolezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Angolei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Angolei sau angolezilor (1), referitor la Angola sau la angolezi. – Din fr. angolais, -e. DOOM
angoléz adj. m., s. m., pl. angolézi; adj. f., s. f. angoléză, pl. angoléze
angolez
ANGOLÉZ, -Ă, angolezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Angolei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Angolei sau angolezilor (1), referitor la Angola sau la angolezi. – Din fr. angolais, -e. DOOM
angoléz adj. m., s. m., pl. angolézi; adj. f., s. f. angoléză, pl. angoléze
angoleza
ANGOLÉZ, -Ă, angolezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Angolei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Angolei sau angolezilor (1), referitor la Angola sau la angolezi. – Din fr. angolais, -e. DOOM
angoléz adj. m., s. m., pl. angolézi; adj. f., s. f. angoléză, pl. angoléze
angoleza
ANGOLÉZ, -Ă, angolezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Angolei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Angolei sau angolezilor (1), referitor la Angola sau la angolezi. – Din fr. angolais, -e. DOOM
angoléz adj. m., s. m., pl. angolézi; adj. f., s. f. angoléză, pl. angoléze
angoleze
ANGOLÉZ, -Ă, angolezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Angolei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Angolei sau angolezilor (1), referitor la Angola sau la angolezi. – Din fr. angolais, -e. DOOM
angoléz adj. m., s. m., pl. angolézi; adj. f., s. f. angoléză, pl. angoléze
angoleze
ANGOLÉZ, -Ă, angolezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Angolei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Angolei sau angolezilor (1), referitor la Angola sau la angolezi. – Din fr. angolais, -e. DOOM
angoléz adj. m., s. m., pl. angolézi; adj. f., s. f. angoléză, pl. angoléze
angoleze
ANGOLÉZ, -Ă, angolezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Angolei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Angolei sau angolezilor (1), referitor la Angola sau la angolezi. – Din fr. angolais, -e. DOOM
angoléz adj. m., s. m., pl. angolézi; adj. f., s. f. angoléză, pl. angoléze
angolezei
ANGOLÉZ, -Ă, angolezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Angolei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Angolei sau angolezilor (1), referitor la Angola sau la angolezi. – Din fr. angolais, -e. DOOM
angoléz adj. m., s. m., pl. angolézi; adj. f., s. f. angoléză, pl. angoléze
angolezei
ANGOLÉZ, -Ă, angolezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Angolei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Angolei sau angolezilor (1), referitor la Angola sau la angolezi. – Din fr. angolais, -e. DOOM
angoléz adj. m., s. m., pl. angolézi; adj. f., s. f. angoléză, pl. angoléze
angolezele
ANGOLÉZ, -Ă, angolezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Angolei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Angolei sau angolezilor (1), referitor la Angola sau la angolezi. – Din fr. angolais, -e. DOOM
angoléz adj. m., s. m., pl. angolézi; adj. f., s. f. angoléză, pl. angoléze
angolezele
ANGOLÉZ, -Ă, angolezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Angolei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Angolei sau angolezilor (1), referitor la Angola sau la angolezi. – Din fr. angolais, -e. DOOM
angoléz adj. m., s. m., pl. angolézi; adj. f., s. f. angoléză, pl. angoléze
angolezelor
ANGOLÉZ, -Ă, angolezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Angolei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Angolei sau angolezilor (1), referitor la Angola sau la angolezi. – Din fr. angolais, -e. DOOM
angoléz adj. m., s. m., pl. angolézi; adj. f., s. f. angoléză, pl. angoléze
angolezelor
ANGOLÉZ, -Ă, angolezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Angolei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Angolei sau angolezilor (1), referitor la Angola sau la angolezi. – Din fr. angolais, -e. DOOM
angoléz adj. m., s. m., pl. angolézi; adj. f., s. f. angoléză, pl. angoléze
angolezi
ANGOLÉZ, -Ă, angolezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Angolei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Angolei sau angolezilor (1), referitor la Angola sau la angolezi. – Din fr. angolais, -e. DOOM
angoléz adj. m., s. m., pl. angolézi; adj. f., s. f. angoléză, pl. angoléze
angolezi
ANGOLÉZ, -Ă, angolezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Angolei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Angolei sau angolezilor (1), referitor la Angola sau la angolezi. – Din fr. angolais, -e. DOOM
angoléz adj. m., s. m., pl. angolézi; adj. f., s. f. angoléză, pl. angoléze
angolezii
ANGOLÉZ, -Ă, angolezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Angolei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Angolei sau angolezilor (1), referitor la Angola sau la angolezi. – Din fr. angolais, -e. DOOM
angoléz adj. m., s. m., pl. angolézi; adj. f., s. f. angoléză, pl. angoléze
angolezii
ANGOLÉZ, -Ă, angolezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Angolei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Angolei sau angolezilor (1), referitor la Angola sau la angolezi. – Din fr. angolais, -e. DOOM
angoléz adj. m., s. m., pl. angolézi; adj. f., s. f. angoléză, pl. angoléze
angolezilor
ANGOLÉZ, -Ă, angolezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Angolei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Angolei sau angolezilor (1), referitor la Angola sau la angolezi. – Din fr. angolais, -e. DOOM
angoléz adj. m., s. m., pl. angolézi; adj. f., s. f. angoléză, pl. angoléze
angolezilor
ANGOLÉZ, -Ă, angolezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Angolei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Angolei sau angolezilor (1), referitor la Angola sau la angolezi. – Din fr. angolais, -e. DOOM
angoléz adj. m., s. m., pl. angolézi; adj. f., s. f. angoléză, pl. angoléze
angolezo
ANGOLÉZ, -Ă, angolezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Angolei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Angolei sau angolezilor (1), referitor la Angola sau la angolezi. – Din fr. angolais, -e. DOOM
angoléz adj. m., s. m., pl. angolézi; adj. f., s. f. angoléză, pl. angoléze
angolezo
ANGOLÉZ, -Ă, angolezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Angolei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Angolei sau angolezilor (1), referitor la Angola sau la angolezi. – Din fr. angolais, -e. DOOM
angoléz adj. m., s. m., pl. angolézi; adj. f., s. f. angoléză, pl. angoléze
angolezul
ANGOLÉZ, -Ă, angolezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Angolei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Angolei sau angolezilor (1), referitor la Angola sau la angolezi. – Din fr. angolais, -e. DOOM
angoléz adj. m., s. m., pl. angolézi; adj. f., s. f. angoléză, pl. angoléze
angolezul
ANGOLÉZ, -Ă, angolezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Angolei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Angolei sau angolezilor (1), referitor la Angola sau la angolezi. – Din fr. angolais, -e. DOOM
angoléz adj. m., s. m., pl. angolézi; adj. f., s. f. angoléză, pl. angoléze
angolezule
ANGOLÉZ, -Ă, angolezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Angolei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Angolei sau angolezilor (1), referitor la Angola sau la angolezi. – Din fr. angolais, -e. DOOM
angoléz adj. m., s. m., pl. angolézi; adj. f., s. f. angoléză, pl. angoléze
angolezule
ANGOLÉZ, -Ă, angolezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Angolei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Angolei sau angolezilor (1), referitor la Angola sau la angolezi. – Din fr. angolais, -e. DOOM
angoléz adj. m., s. m., pl. angolézi; adj. f., s. f. angoléză, pl. angoléze
angolezului
ANGOLÉZ, -Ă, angolezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Angolei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Angolei sau angolezilor (1), referitor la Angola sau la angolezi. – Din fr. angolais, -e. DOOM
angoléz adj. m., s. m., pl. angolézi; adj. f., s. f. angoléză, pl. angoléze
angolezului
ANGOLÉZ, -Ă, angolezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Angolei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Angolei sau angolezilor (1), referitor la Angola sau la angolezi. – Din fr. angolais, -e. DOOM
angoléz adj. m., s. m., pl. angolézi; adj. f., s. f. angoléză, pl. angoléze
angolă
ANGÓLĂ s.f. Floare trandafirie din taigaua deșertului Gobi. [Et. incertă].
angor
ÁNGOR s. f. (Și în sintagma angor pectoris) Angină pectorală. – Din fr., lat. angor. DOOM
*ángor (lat.) s. f.
angora
ANGÓRA s. f. Nume dat unor rase de animale (capră, iepure, pisică) cu păr lung și mătăsos; p. ext. părul prelucrat al acestor specii de animale. – Din n. pr. Angora. Cf. fr. a n g o r a. DOOM
!angóra s. f., g.-d. art. angórei
angore
ANGÓRA s. f. Nume dat unor rase de animale (capră, iepure, pisică) cu păr lung și mătăsos; p. ext. părul prelucrat al acestor specii de animale. – Din n. pr. Angora. Cf. fr. a n g o r a. DOOM
!angóra s. f., g.-d. art. angórei
angorei
ANGÓRA s. f. Nume dat unor rase de animale (capră, iepure, pisică) cu păr lung și mătăsos; p. ext. părul prelucrat al acestor specii de animale. – Din n. pr. Angora. Cf. fr. a n g o r a. DOOM
!angóra s. f., g.-d. art. angórei
angrena
ANGRENÁ, angrenez, vb. I. 1. Refl. (Despre dinții unei roți) A intra între dinții altei roți (spre a transmite o mișcare de rotație). 2. Tranz. și refl. Fig. A antrena sau a fi antrenat într-o acțiune. – Din fr. engrener. DOOM
angrená (a ~) vb., ind. prez. 3 angreneáză
angrenai
ANGRENÁ, angrenez, vb. I. 1. Refl. (Despre dinții unei roți) A intra între dinții altei roți (spre a transmite o mișcare de rotație). 2. Tranz. și refl. Fig. A antrena sau a fi antrenat într-o acțiune. – Din fr. engrener. DOOM
angrená (a ~) vb., ind. prez. 3 angreneáză
angrenaj
ANGRENÁJ, angrenaje, s. n. Sistem de roți dințate care se îmbucă una într-alta (cu scopul de a-și transmite mișcarea). – Din fr. engrenage. DOOM
angrenáj s. n., pl. angrenáje
angrenaje
ANGRENÁJ, angrenaje, s. n. Sistem de roți dințate care se îmbucă una într-alta (cu scopul de a-și transmite mișcarea). – Din fr. engrenage. DOOM
angrenáj s. n., pl. angrenáje
angrenajele
ANGRENÁJ, angrenaje, s. n. Sistem de roți dințate care se îmbucă una într-alta (cu scopul de a-și transmite mișcarea). – Din fr. engrenage. DOOM
angrenáj s. n., pl. angrenáje
angrenajelor
ANGRENÁJ, angrenaje, s. n. Sistem de roți dințate care se îmbucă una într-alta (cu scopul de a-și transmite mișcarea). – Din fr. engrenage. DOOM
angrenáj s. n., pl. angrenáje
angrenajul
ANGRENÁJ, angrenaje, s. n. Sistem de roți dințate care se îmbucă una într-alta (cu scopul de a-și transmite mișcarea). – Din fr. engrenage. DOOM
angrenáj s. n., pl. angrenáje
angrenajului
ANGRENÁJ, angrenaje, s. n. Sistem de roți dințate care se îmbucă una într-alta (cu scopul de a-și transmite mișcarea). – Din fr. engrenage. DOOM
angrenáj s. n., pl. angrenáje
angrenam
ANGRENÁ, angrenez, vb. I. 1. Refl. (Despre dinții unei roți) A intra între dinții altei roți (spre a transmite o mișcare de rotație). 2. Tranz. și refl. Fig. A antrena sau a fi antrenat într-o acțiune. – Din fr. engrener. DOOM
angrená (a ~) vb., ind. prez. 3 angreneáză
angrenare
ANGRENÁ, angrenez, vb. I. 1. Refl. (Despre dinții unei roți) A intra între dinții altei roți (spre a transmite o mișcare de rotație). 2. Tranz. și refl. Fig. A antrena sau a fi antrenat într-o acțiune. – Din fr. engrener. DOOM
angrená (a ~) vb., ind. prez. 3 angreneáză
angrenare
ANGRENÁRE, angrenări, s. f. Acțiunea de a (se) angrena. – V. angrena. DOOM
angrenáre s. f., g.-d. art. angrenắrii; pl. angrenắri
angrenarea
ANGRENÁRE, angrenări, s. f. Acțiunea de a (se) angrena. – V. angrena. DOOM
angrenáre s. f., g.-d. art. angrenắrii; pl. angrenắri
angrenară
ANGRENÁ, angrenez, vb. I. 1. Refl. (Despre dinții unei roți) A intra între dinții altei roți (spre a transmite o mișcare de rotație). 2. Tranz. și refl. Fig. A antrena sau a fi antrenat într-o acțiune. – Din fr. engrener. DOOM
angrená (a ~) vb., ind. prez. 3 angreneáză
angrenarăm
ANGRENÁ, angrenez, vb. I. 1. Refl. (Despre dinții unei roți) A intra între dinții altei roți (spre a transmite o mișcare de rotație). 2. Tranz. și refl. Fig. A antrena sau a fi antrenat într-o acțiune. – Din fr. engrener. DOOM
angrená (a ~) vb., ind. prez. 3 angreneáză
angrenarăți
ANGRENÁ, angrenez, vb. I. 1. Refl. (Despre dinții unei roți) A intra între dinții altei roți (spre a transmite o mișcare de rotație). 2. Tranz. și refl. Fig. A antrena sau a fi antrenat într-o acțiune. – Din fr. engrener. DOOM
angrená (a ~) vb., ind. prez. 3 angreneáză
angrenase
ANGRENÁ, angrenez, vb. I. 1. Refl. (Despre dinții unei roți) A intra între dinții altei roți (spre a transmite o mișcare de rotație). 2. Tranz. și refl. Fig. A antrena sau a fi antrenat într-o acțiune. – Din fr. engrener. DOOM
angrená (a ~) vb., ind. prez. 3 angreneáză
angrenasem
ANGRENÁ, angrenez, vb. I. 1. Refl. (Despre dinții unei roți) A intra între dinții altei roți (spre a transmite o mișcare de rotație). 2. Tranz. și refl. Fig. A antrena sau a fi antrenat într-o acțiune. – Din fr. engrener. DOOM
angrená (a ~) vb., ind. prez. 3 angreneáză
angrenaseră
ANGRENÁ, angrenez, vb. I. 1. Refl. (Despre dinții unei roți) A intra între dinții altei roți (spre a transmite o mișcare de rotație). 2. Tranz. și refl. Fig. A antrena sau a fi antrenat într-o acțiune. – Din fr. engrener. DOOM
angrená (a ~) vb., ind. prez. 3 angreneáză
angrenaserăm
ANGRENÁ, angrenez, vb. I. 1. Refl. (Despre dinții unei roți) A intra între dinții altei roți (spre a transmite o mișcare de rotație). 2. Tranz. și refl. Fig. A antrena sau a fi antrenat într-o acțiune. – Din fr. engrener. DOOM
angrená (a ~) vb., ind. prez. 3 angreneáză
angrenaserăți
ANGRENÁ, angrenez, vb. I. 1. Refl. (Despre dinții unei roți) A intra între dinții altei roți (spre a transmite o mișcare de rotație). 2. Tranz. și refl. Fig. A antrena sau a fi antrenat într-o acțiune. – Din fr. engrener. DOOM
angrená (a ~) vb., ind. prez. 3 angreneáză
angrenaseși
ANGRENÁ, angrenez, vb. I. 1. Refl. (Despre dinții unei roți) A intra între dinții altei roți (spre a transmite o mișcare de rotație). 2. Tranz. și refl. Fig. A antrena sau a fi antrenat într-o acțiune. – Din fr. engrener. DOOM
angrená (a ~) vb., ind. prez. 3 angreneáză
angrenaseți
ANGRENÁ, angrenez, vb. I. 1. Refl. (Despre dinții unei roți) A intra între dinții altei roți (spre a transmite o mișcare de rotație). 2. Tranz. și refl. Fig. A antrena sau a fi antrenat într-o acțiune. – Din fr. engrener. DOOM
angrená (a ~) vb., ind. prez. 3 angreneáză
angrenat
ANGRENÁ, angrenez, vb. I. 1. Refl. (Despre dinții unei roți) A intra între dinții altei roți (spre a transmite o mișcare de rotație). 2. Tranz. și refl. Fig. A antrena sau a fi antrenat într-o acțiune. – Din fr. engrener. DOOM
angrená (a ~) vb., ind. prez. 3 angreneáză
angrenat
ANGRENÁT, -Ă, angrenați, -te, adj. (Despre roți dințate) Care se îmbucă una într-alta (transmițându-și mișcarea). – V. angrena.
angrenata
ANGRENÁT, -Ă, angrenați, -te, adj. (Despre roți dințate) Care se îmbucă una într-alta (transmițându-și mișcarea). – V. angrena.
angrenate
ANGRENÁT, -Ă, angrenați, -te, adj. (Despre roți dințate) Care se îmbucă una într-alta (transmițându-și mișcarea). – V. angrena.
angrenatei
ANGRENÁT, -Ă, angrenați, -te, adj. (Despre roți dințate) Care se îmbucă una într-alta (transmițându-și mișcarea). – V. angrena.
angrenatele
ANGRENÁT, -Ă, angrenați, -te, adj. (Despre roți dințate) Care se îmbucă una într-alta (transmițându-și mișcarea). – V. angrena.
angrenatelor
ANGRENÁT, -Ă, angrenați, -te, adj. (Despre roți dințate) Care se îmbucă una într-alta (transmițându-și mișcarea). – V. angrena.
angrenatul
ANGRENÁT, -Ă, angrenați, -te, adj. (Despre roți dințate) Care se îmbucă una într-alta (transmițându-și mișcarea). – V. angrena.
angrenatului
ANGRENÁT, -Ă, angrenați, -te, adj. (Despre roți dințate) Care se îmbucă una într-alta (transmițându-și mișcarea). – V. angrena.
angrenau
ANGRENÁ, angrenez, vb. I. 1. Refl. (Despre dinții unei roți) A intra între dinții altei roți (spre a transmite o mișcare de rotație). 2. Tranz. și refl. Fig. A antrena sau a fi antrenat într-o acțiune. – Din fr. engrener. DOOM
angrená (a ~) vb., ind. prez. 3 angreneáză
angrenași
ANGRENÁ, angrenez, vb. I. 1. Refl. (Despre dinții unei roți) A intra între dinții altei roți (spre a transmite o mișcare de rotație). 2. Tranz. și refl. Fig. A antrena sau a fi antrenat într-o acțiune. – Din fr. engrener. DOOM
angrená (a ~) vb., ind. prez. 3 angreneáză
angrenați
ANGRENÁ, angrenez, vb. I. 1. Refl. (Despre dinții unei roți) A intra între dinții altei roți (spre a transmite o mișcare de rotație). 2. Tranz. și refl. Fig. A antrena sau a fi antrenat într-o acțiune. – Din fr. engrener. DOOM
angrená (a ~) vb., ind. prez. 3 angreneáză
angrenați
ANGRENÁT, -Ă, angrenați, -te, adj. (Despre roți dințate) Care se îmbucă una într-alta (transmițându-și mișcarea). – V. angrena.
angrenații
ANGRENÁT, -Ă, angrenați, -te, adj. (Despre roți dințate) Care se îmbucă una într-alta (transmițându-și mișcarea). – V. angrena.
angrenaților
ANGRENÁT, -Ă, angrenați, -te, adj. (Despre roți dințate) Care se îmbucă una într-alta (transmițându-și mișcarea). – V. angrena.
angrenează
ANGRENÁ, angrenez, vb. I. 1. Refl. (Despre dinții unei roți) A intra între dinții altei roți (spre a transmite o mișcare de rotație). 2. Tranz. și refl. Fig. A antrena sau a fi antrenat într-o acțiune. – Din fr. engrener. DOOM
angrená (a ~) vb., ind. prez. 3 angreneáză
angrenez
ANGRENÁ, angrenez, vb. I. 1. Refl. (Despre dinții unei roți) A intra între dinții altei roți (spre a transmite o mișcare de rotație). 2. Tranz. și refl. Fig. A antrena sau a fi antrenat într-o acțiune. – Din fr. engrener. DOOM
angrená (a ~) vb., ind. prez. 3 angreneáză
angreneze
ANGRENÁ, angrenez, vb. I. 1. Refl. (Despre dinții unei roți) A intra între dinții altei roți (spre a transmite o mișcare de rotație). 2. Tranz. și refl. Fig. A antrena sau a fi antrenat într-o acțiune. – Din fr. engrener. DOOM
angrená (a ~) vb., ind. prez. 3 angreneáză
angrenezi
ANGRENÁ, angrenez, vb. I. 1. Refl. (Despre dinții unei roți) A intra între dinții altei roți (spre a transmite o mișcare de rotație). 2. Tranz. și refl. Fig. A antrena sau a fi antrenat într-o acțiune. – Din fr. engrener. DOOM
angrená (a ~) vb., ind. prez. 3 angreneáză
angrenând
ANGRENÁ, angrenez, vb. I. 1. Refl. (Despre dinții unei roți) A intra între dinții altei roți (spre a transmite o mișcare de rotație). 2. Tranz. și refl. Fig. A antrena sau a fi antrenat într-o acțiune. – Din fr. engrener. DOOM
angrená (a ~) vb., ind. prez. 3 angreneáză
angrenînd
ANGRENÁ, angrenez, vb. I. 1. Refl. (Despre dinții unei roți) A intra între dinții altei roți (spre a transmite o mișcare de rotație). 2. Tranz. și refl. Fig. A antrena sau a fi antrenat într-o acțiune. – Din fr. engrener. DOOM
angrená (a ~) vb., ind. prez. 3 angreneáză
angrenări
ANGRENÁRE, angrenări, s. f. Acțiunea de a (se) angrena. – V. angrena. DOOM
angrenáre s. f., g.-d. art. angrenắrii; pl. angrenắri
angrenării
ANGRENÁRE, angrenări, s. f. Acțiunea de a (se) angrena. – V. angrena. DOOM
angrenáre s. f., g.-d. art. angrenắrii; pl. angrenắri
angrenările
ANGRENÁRE, angrenări, s. f. Acțiunea de a (se) angrena. – V. angrena. DOOM
angrenáre s. f., g.-d. art. angrenắrii; pl. angrenắri
angrenărilor
ANGRENÁRE, angrenări, s. f. Acțiunea de a (se) angrena. – V. angrena. DOOM
angrenáre s. f., g.-d. art. angrenắrii; pl. angrenắri
angro
ANGRÓ, adj. invar., adv. (2) angrouri, s. n. 1. Adj. invar., adv. În cantitate mare; cu ridicata, cu toptanul. 2. S. n. Magazin, depozit care vinde marfă angro. [Scris și: engros] – Din fr. en gros. DOOM
*angró2 s. n., art. angróul; pl. angróuri
angrosist
ANGROSÍST, -Ă, angrosiști, -ste, s. m. și f., adj. (Persoană, întreprindere) care face comerț angro. – Angro + suf. -ist. DOOM
angrosíst adj. m., s. m., pl. angrosíști; adj. f., s. f. angrosístă, pl. angrosíste
angrosist
ANGROSÍST, -Ă, angrosiști, -ste, s. m. și f., adj. (Persoană, întreprindere) care face comerț angro. – Angro + suf. -ist. DOOM
angrosíst adj. m., s. m., pl. angrosíști; adj. f., s. f. angrosístă, pl. angrosíste
angrosista
ANGROSÍST, -Ă, angrosiști, -ste, s. m. și f., adj. (Persoană, întreprindere) care face comerț angro. – Angro + suf. -ist. DOOM
angrosíst adj. m., s. m., pl. angrosíști; adj. f., s. f. angrosístă, pl. angrosíste
angrosista
ANGROSÍST, -Ă, angrosiști, -ste, s. m. și f., adj. (Persoană, întreprindere) care face comerț angro. – Angro + suf. -ist. DOOM
angrosíst adj. m., s. m., pl. angrosíști; adj. f., s. f. angrosístă, pl. angrosíste
angrosiste
ANGROSÍST, -Ă, angrosiști, -ste, s. m. și f., adj. (Persoană, întreprindere) care face comerț angro. – Angro + suf. -ist. DOOM
angrosíst adj. m., s. m., pl. angrosíști; adj. f., s. f. angrosístă, pl. angrosíste
angrosiste
ANGROSÍST, -Ă, angrosiști, -ste, s. m. și f., adj. (Persoană, întreprindere) care face comerț angro. – Angro + suf. -ist. DOOM
angrosíst adj. m., s. m., pl. angrosíști; adj. f., s. f. angrosístă, pl. angrosíste
angrosistei
ANGROSÍST, -Ă, angrosiști, -ste, s. m. și f., adj. (Persoană, întreprindere) care face comerț angro. – Angro + suf. -ist. DOOM
angrosíst adj. m., s. m., pl. angrosíști; adj. f., s. f. angrosístă, pl. angrosíste
angrosistei
ANGROSÍST, -Ă, angrosiști, -ste, s. m. și f., adj. (Persoană, întreprindere) care face comerț angro. – Angro + suf. -ist. DOOM
angrosíst adj. m., s. m., pl. angrosíști; adj. f., s. f. angrosístă, pl. angrosíste
angrosistele
ANGROSÍST, -Ă, angrosiști, -ste, s. m. și f., adj. (Persoană, întreprindere) care face comerț angro. – Angro + suf. -ist. DOOM
angrosíst adj. m., s. m., pl. angrosíști; adj. f., s. f. angrosístă, pl. angrosíste
angrosistele
ANGROSÍST, -Ă, angrosiști, -ste, s. m. și f., adj. (Persoană, întreprindere) care face comerț angro. – Angro + suf. -ist. DOOM
angrosíst adj. m., s. m., pl. angrosíști; adj. f., s. f. angrosístă, pl. angrosíste
angrosistelor
ANGROSÍST, -Ă, angrosiști, -ste, s. m. și f., adj. (Persoană, întreprindere) care face comerț angro. – Angro + suf. -ist. DOOM
angrosíst adj. m., s. m., pl. angrosíști; adj. f., s. f. angrosístă, pl. angrosíste
angrosistelor
ANGROSÍST, -Ă, angrosiști, -ste, s. m. și f., adj. (Persoană, întreprindere) care face comerț angro. – Angro + suf. -ist. DOOM
angrosíst adj. m., s. m., pl. angrosíști; adj. f., s. f. angrosístă, pl. angrosíste
angrosistul
ANGROSÍST, -Ă, angrosiști, -ste, s. m. și f., adj. (Persoană, întreprindere) care face comerț angro. – Angro + suf. -ist. DOOM
angrosíst adj. m., s. m., pl. angrosíști; adj. f., s. f. angrosístă, pl. angrosíste
angrosistul
ANGROSÍST, -Ă, angrosiști, -ste, s. m. și f., adj. (Persoană, întreprindere) care face comerț angro. – Angro + suf. -ist. DOOM
angrosíst adj. m., s. m., pl. angrosíști; adj. f., s. f. angrosístă, pl. angrosíste
angrosistului
ANGROSÍST, -Ă, angrosiști, -ste, s. m. și f., adj. (Persoană, întreprindere) care face comerț angro. – Angro + suf. -ist. DOOM
angrosíst adj. m., s. m., pl. angrosíști; adj. f., s. f. angrosístă, pl. angrosíste
angrosistului
ANGROSÍST, -Ă, angrosiști, -ste, s. m. și f., adj. (Persoană, întreprindere) care face comerț angro. – Angro + suf. -ist. DOOM
angrosíst adj. m., s. m., pl. angrosíști; adj. f., s. f. angrosístă, pl. angrosíste
angrosiști
ANGROSÍST, -Ă, angrosiști, -ste, s. m. și f., adj. (Persoană, întreprindere) care face comerț angro. – Angro + suf. -ist. DOOM
angrosíst adj. m., s. m., pl. angrosíști; adj. f., s. f. angrosístă, pl. angrosíste
angrosiști
ANGROSÍST, -Ă, angrosiști, -ste, s. m. și f., adj. (Persoană, întreprindere) care face comerț angro. – Angro + suf. -ist. DOOM
angrosíst adj. m., s. m., pl. angrosíști; adj. f., s. f. angrosístă, pl. angrosíste
angrosiștii
ANGROSÍST, -Ă, angrosiști, -ste, s. m. și f., adj. (Persoană, întreprindere) care face comerț angro. – Angro + suf. -ist. DOOM
angrosíst adj. m., s. m., pl. angrosíști; adj. f., s. f. angrosístă, pl. angrosíste
angrosiștii
ANGROSÍST, -Ă, angrosiști, -ste, s. m. și f., adj. (Persoană, întreprindere) care face comerț angro. – Angro + suf. -ist. DOOM
angrosíst adj. m., s. m., pl. angrosíști; adj. f., s. f. angrosístă, pl. angrosíste
angrosiștilor
ANGROSÍST, -Ă, angrosiști, -ste, s. m. și f., adj. (Persoană, întreprindere) care face comerț angro. – Angro + suf. -ist. DOOM
angrosíst adj. m., s. m., pl. angrosíști; adj. f., s. f. angrosístă, pl. angrosíste
angrosiștilor
ANGROSÍST, -Ă, angrosiști, -ste, s. m. și f., adj. (Persoană, întreprindere) care face comerț angro. – Angro + suf. -ist. DOOM
angrosíst adj. m., s. m., pl. angrosíști; adj. f., s. f. angrosístă, pl. angrosíste
angroul
ANGRÓ, adj. invar., adv. (2) angrouri, s. n. 1. Adj. invar., adv. În cantitate mare; cu ridicata, cu toptanul. 2. S. n. Magazin, depozit care vinde marfă angro. [Scris și: engros] – Din fr. en gros. DOOM
*angró2 s. n., art. angróul; pl. angróuri
angroului
ANGRÓ, adj. invar., adv. (2) angrouri, s. n. 1. Adj. invar., adv. În cantitate mare; cu ridicata, cu toptanul. 2. S. n. Magazin, depozit care vinde marfă angro. [Scris și: engros] – Din fr. en gros. DOOM
*angró2 s. n., art. angróul; pl. angróuri
angrouri
ANGRÓ, adj. invar., adv. (2) angrouri, s. n. 1. Adj. invar., adv. În cantitate mare; cu ridicata, cu toptanul. 2. S. n. Magazin, depozit care vinde marfă angro. [Scris și: engros] – Din fr. en gros. DOOM
*angró2 s. n., art. angróul; pl. angróuri
angrourile
ANGRÓ, adj. invar., adv. (2) angrouri, s. n. 1. Adj. invar., adv. În cantitate mare; cu ridicata, cu toptanul. 2. S. n. Magazin, depozit care vinde marfă angro. [Scris și: engros] – Din fr. en gros. DOOM
*angró2 s. n., art. angróul; pl. angróuri
angrourilor
ANGRÓ, adj. invar., adv. (2) angrouri, s. n. 1. Adj. invar., adv. În cantitate mare; cu ridicata, cu toptanul. 2. S. n. Magazin, depozit care vinde marfă angro. [Scris și: engros] – Din fr. en gros. DOOM
*angró2 s. n., art. angróul; pl. angróuri
anguis
NĂPẤRCĂ, năpârci, s. f. I. 1. Specie de șopârlă lipsită de membre, cu corpul lung de 25-30 cm, cilindric, de culoare cenușie, acoperit cu solzi strălucitori (Anguis fragilis). ♦ P. gener. (Reg.) Șopârlă. 2. (Pop.) Viperă. ◊ Expr. Pui de năpârcă = om rău, perfid. 3. Epitet dat unei persoane foarte rele, perfide, primejdioase. II. P. anal. (Reg.) 1. Bici; fiecare dintre curelele unui gârbaci. 2. Luntre mică și îngustă. [Pl. și: (reg.) năpârce] – Cf. alb. neperke, nepertke.
anguitia
Ang(u)itia, divinitate romană despre care se spunea că ar fi fost fiica regelui Aeetes și sora Medeei.
angular
ANGULÁR, -Ă, angulari, -e, adj. (Livr.) Unghiular. – Din fr. angulaire, lat. angularis. DOOM
angulár (livr.) adj. m., pl. angulári; f. anguláră, pl. anguláre
angulara
ANGULÁR, -Ă, angulari, -e, adj. (Livr.) Unghiular. – Din fr. angulaire, lat. angularis. DOOM
angulár (livr.) adj. m., pl. angulári; f. anguláră, pl. anguláre
angulare
ANGULÁR, -Ă, angulari, -e, adj. (Livr.) Unghiular. – Din fr. angulaire, lat. angularis. DOOM
angulár (livr.) adj. m., pl. angulári; f. anguláră, pl. anguláre
angularei
ANGULÁR, -Ă, angulari, -e, adj. (Livr.) Unghiular. – Din fr. angulaire, lat. angularis. DOOM
angulár (livr.) adj. m., pl. angulári; f. anguláră, pl. anguláre
angularele
ANGULÁR, -Ă, angulari, -e, adj. (Livr.) Unghiular. – Din fr. angulaire, lat. angularis. DOOM
angulár (livr.) adj. m., pl. angulári; f. anguláră, pl. anguláre
angularelor
ANGULÁR, -Ă, angulari, -e, adj. (Livr.) Unghiular. – Din fr. angulaire, lat. angularis. DOOM
angulár (livr.) adj. m., pl. angulári; f. anguláră, pl. anguláre
angulari
ANGULÁR, -Ă, angulari, -e, adj. (Livr.) Unghiular. – Din fr. angulaire, lat. angularis. DOOM
angulár (livr.) adj. m., pl. angulári; f. anguláră, pl. anguláre
angularii
ANGULÁR, -Ă, angulari, -e, adj. (Livr.) Unghiular. – Din fr. angulaire, lat. angularis. DOOM
angulár (livr.) adj. m., pl. angulári; f. anguláră, pl. anguláre
angularilor
ANGULÁR, -Ă, angulari, -e, adj. (Livr.) Unghiular. – Din fr. angulaire, lat. angularis. DOOM
angulár (livr.) adj. m., pl. angulári; f. anguláră, pl. anguláre
angularul
ANGULÁR, -Ă, angulari, -e, adj. (Livr.) Unghiular. – Din fr. angulaire, lat. angularis. DOOM
angulár (livr.) adj. m., pl. angulári; f. anguláră, pl. anguláre
angularului
ANGULÁR, -Ă, angulari, -e, adj. (Livr.) Unghiular. – Din fr. angulaire, lat. angularis. DOOM
angulár (livr.) adj. m., pl. angulári; f. anguláră, pl. anguláre
angulația
ANGULÁȚIE s.f. (Rar) Însușirea de a fi angulos. [Gen. -iei. / < engl. americ. angulation].
angulație
ANGULÁȚIE s.f. (Rar) Însușirea de a fi angulos. [Gen. -iei. / < engl. americ. angulation].
angulației
ANGULÁȚIE s.f. (Rar) Însușirea de a fi angulos. [Gen. -iei. / < engl. americ. angulation].
angulații
ANGULÁȚIE s.f. (Rar) Însușirea de a fi angulos. [Gen. -iei. / < engl. americ. angulation].
anguloasa
ANGULÓS, -OÁSĂ, anguloși, -oase, adj. (Rar.) Angular. – După fr. anguleux.
anguloase
ANGULÓS, -OÁSĂ, anguloși, -oase, adj. (Rar.) Angular. – După fr. anguleux.
anguloasei
ANGULÓS, -OÁSĂ, anguloși, -oase, adj. (Rar.) Angular. – După fr. anguleux.
anguloasele
ANGULÓS, -OÁSĂ, anguloși, -oase, adj. (Rar.) Angular. – După fr. anguleux.
anguloaselor
ANGULÓS, -OÁSĂ, anguloși, -oase, adj. (Rar.) Angular. – După fr. anguleux.
angulos
ANGULÓS, -OÁSĂ, anguloși, -oase, adj. (Rar.) Angular. – După fr. anguleux.
angulosul
ANGULÓS, -OÁSĂ, anguloși, -oase, adj. (Rar.) Angular. – După fr. anguleux.
angulosului
ANGULÓS, -OÁSĂ, anguloși, -oase, adj. (Rar.) Angular. – După fr. anguleux.
anguloși
ANGULÓS, -OÁSĂ, anguloși, -oase, adj. (Rar.) Angular. – După fr. anguleux.
anguloșii
ANGULÓS, -OÁSĂ, anguloși, -oase, adj. (Rar.) Angular. – După fr. anguleux.
anguloșilor
ANGULÓS, -OÁSĂ, anguloși, -oase, adj. (Rar.) Angular. – După fr. anguleux.
angustifolia
RĂCHIȚÍCĂ, răchițele, s. f. 1. Diminutiv al lui răchită. 2. (La pl.) Mic arbust totdeauna verde, cu tulpina târâtoare, cu fructe roșii, acrișoare, comestibile (Oxycoccus quadripetalus). 3. Arbust cu flori mici, galbene și cu frunze ascuțite, acoperite pe o parte și pe alta cu solzi stelați care le dau un aspect argintiu (Elaeagnus angustifolia). – Răchită + suf. -ică.
angustifolium
RĂSCOÁGE s. f. Plantă erbacee meliferă cu frunze moi, lanceolate și cu flori mari, roșii-purpurii sau albe (Chamaenerion angustifolium). – Et. nec.
angustifolius
ȘTIR s. m. Nume dat la trei plante erbacee, dintre care una cu tulpina ramificată, cu flori verzi dispuse în ghemulețe rotunde și cu frunze comestibile (Amaranthus angustifolius), alta cu tulpina dreaptă, solidă și păroasă, cu flori verzi, mărunte, reunite într-un spic ca un fel de pămătuf la vârful ramurilor, și care servește ca nutreț pentru porci (Amaranthus retroflexus), iar a treia cu frunzele roșii și florile purpurii, dispuse în ghemulețe rotunde la subsuoara frunzelor superioare sau în spice lungi și subțiri, folosită ca plantă ornamentală (Amaranthus paniculatus). – Din bg., scr. štir.
angâș
angîș (-șle), s. n. – Loitră la car. Tc. angic „car” (Șeineanu, I, 395). L de la pl. se explică prin forma pl. tc. angiclar.
angâșle
angîș (-șle), s. n. – Loitră la car. Tc. angic „car” (Șeineanu, I, 395). L de la pl. se explică prin forma pl. tc. angiclar.
angăria
ANGARÍE s. f. v. angara. DOOM
angaríe s. f., art. angaría, g.-d. angaríi, art. angaríei
angăriei
ANGARÍE s. f. v. angara. DOOM
angaríe s. f., art. angaría, g.-d. angaríi, art. angaríei
angării
ANGARÍE s. f. v. angara. DOOM
angaríe s. f., art. angaría, g.-d. angaríi, art. angaríei
angăriile
ANGARÍE s. f. v. angara. DOOM
angaríe s. f., art. angaría, g.-d. angaríi, art. angaríei
angăriilor
ANGARÍE s. f. v. angara. DOOM
angaríe s. f., art. angaría, g.-d. angaríi, art. angaríei
anhidra
ANHÍDRU, -Ă, anhidri, -e, adj. (Despre unele săruri) Din care a fost îndepărtată apa; lipsit de apă. – Din fr. anhydre. DOOM
anhídru (-hi-dru) adj. m., pl. anhídri; f. anhídră, pl. anhídre
anhidre
ANHÍDRU, -Ă, anhidri, -e, adj. (Despre unele săruri) Din care a fost îndepărtată apa; lipsit de apă. – Din fr. anhydre. DOOM
anhídru (-hi-dru) adj. m., pl. anhídri; f. anhídră, pl. anhídre
anhidrei
ANHÍDRU, -Ă, anhidri, -e, adj. (Despre unele săruri) Din care a fost îndepărtată apa; lipsit de apă. – Din fr. anhydre. DOOM
anhídru (-hi-dru) adj. m., pl. anhídri; f. anhídră, pl. anhídre
anhidrele
ANHÍDRU, -Ă, anhidri, -e, adj. (Despre unele săruri) Din care a fost îndepărtată apa; lipsit de apă. – Din fr. anhydre. DOOM
anhídru (-hi-dru) adj. m., pl. anhídri; f. anhídră, pl. anhídre
anhidrelor
ANHÍDRU, -Ă, anhidri, -e, adj. (Despre unele săruri) Din care a fost îndepărtată apa; lipsit de apă. – Din fr. anhydre. DOOM
anhídru (-hi-dru) adj. m., pl. anhídri; f. anhídră, pl. anhídre
anhidri
ANHÍDRU, -Ă, anhidri, -e, adj. (Despre unele săruri) Din care a fost îndepărtată apa; lipsit de apă. – Din fr. anhydre. DOOM
anhídru (-hi-dru) adj. m., pl. anhídri; f. anhídră, pl. anhídre
anhidrida
ANHIDRÍDĂ, anhidride, s. f. 1. Substanță anorganică care, reacționând cu apa, formează un acid. 2. Substanță organică rezultată de obicei din eliminarea unei molecule de apă din două grupări carboxil. ◊ Anhidridă carbonică = bioxid de carbon. Anhidridă acetică = lichid incolor cu miros înțepător, întrebuințat la fabricarea coloranților, a medicamentelor, a acetatului de celuloză etc. Anhidridă sulfuroasă = bioxid de sulf. – Din fr. anhydride. DOOM
anhidrídă (-hi-dri-) s. f., g.-d. art. anhidrídei; pl. anhidríde
anhidride
ANHIDRÍDĂ, anhidride, s. f. 1. Substanță anorganică care, reacționând cu apa, formează un acid. 2. Substanță organică rezultată de obicei din eliminarea unei molecule de apă din două grupări carboxil. ◊ Anhidridă carbonică = bioxid de carbon. Anhidridă acetică = lichid incolor cu miros înțepător, întrebuințat la fabricarea coloranților, a medicamentelor, a acetatului de celuloză etc. Anhidridă sulfuroasă = bioxid de sulf. – Din fr. anhydride. DOOM
anhidrídă (-hi-dri-) s. f., g.-d. art. anhidrídei; pl. anhidríde
anhidridei
ANHIDRÍDĂ, anhidride, s. f. 1. Substanță anorganică care, reacționând cu apa, formează un acid. 2. Substanță organică rezultată de obicei din eliminarea unei molecule de apă din două grupări carboxil. ◊ Anhidridă carbonică = bioxid de carbon. Anhidridă acetică = lichid incolor cu miros înțepător, întrebuințat la fabricarea coloranților, a medicamentelor, a acetatului de celuloză etc. Anhidridă sulfuroasă = bioxid de sulf. – Din fr. anhydride. DOOM
anhidrídă (-hi-dri-) s. f., g.-d. art. anhidrídei; pl. anhidríde
anhidridele
ANHIDRÍDĂ, anhidride, s. f. 1. Substanță anorganică care, reacționând cu apa, formează un acid. 2. Substanță organică rezultată de obicei din eliminarea unei molecule de apă din două grupări carboxil. ◊ Anhidridă carbonică = bioxid de carbon. Anhidridă acetică = lichid incolor cu miros înțepător, întrebuințat la fabricarea coloranților, a medicamentelor, a acetatului de celuloză etc. Anhidridă sulfuroasă = bioxid de sulf. – Din fr. anhydride. DOOM
anhidrídă (-hi-dri-) s. f., g.-d. art. anhidrídei; pl. anhidríde
anhidridelor
ANHIDRÍDĂ, anhidride, s. f. 1. Substanță anorganică care, reacționând cu apa, formează un acid. 2. Substanță organică rezultată de obicei din eliminarea unei molecule de apă din două grupări carboxil. ◊ Anhidridă carbonică = bioxid de carbon. Anhidridă acetică = lichid incolor cu miros înțepător, întrebuințat la fabricarea coloranților, a medicamentelor, a acetatului de celuloză etc. Anhidridă sulfuroasă = bioxid de sulf. – Din fr. anhydride. DOOM
anhidrídă (-hi-dri-) s. f., g.-d. art. anhidrídei; pl. anhidríde
anhidrii
ANHÍDRU, -Ă, anhidri, -e, adj. (Despre unele săruri) Din care a fost îndepărtată apa; lipsit de apă. – Din fr. anhydre. DOOM
anhídru (-hi-dru) adj. m., pl. anhídri; f. anhídră, pl. anhídre
anhidrilor
ANHÍDRU, -Ă, anhidri, -e, adj. (Despre unele săruri) Din care a fost îndepărtată apa; lipsit de apă. – Din fr. anhydre. DOOM
anhídru (-hi-dru) adj. m., pl. anhídri; f. anhídră, pl. anhídre
anhidrit
ANHIDRÍT, anhidriți, s. m. Sulfat natural de calciu, rombic, incolor, alb sau ușor colorat, sticlos, utilizat în industria materialelor de construcție, la confecționarea unor obiecte de artă etc. [Pl. și: (n.) anhidrite] – Din fr. anhydrite. DOOM
!anhidrít (-hi-drit) s. m., pl. anhidríți
anhidrit
ANHIDRÍT, anhidriți, s. m. Sulfat natural de calciu, rombic, incolor, alb sau ușor colorat, sticlos, utilizat în industria materialelor de construcție, la confecționarea unor obiecte de artă etc. [Pl. și: (n.) anhidrite] – Din fr. anhydrite.
anhidritul
ANHIDRÍT, anhidriți, s. m. Sulfat natural de calciu, rombic, incolor, alb sau ușor colorat, sticlos, utilizat în industria materialelor de construcție, la confecționarea unor obiecte de artă etc. [Pl. și: (n.) anhidrite] – Din fr. anhydrite.
anhidritului
ANHIDRÍT, anhidriți, s. m. Sulfat natural de calciu, rombic, incolor, alb sau ușor colorat, sticlos, utilizat în industria materialelor de construcție, la confecționarea unor obiecte de artă etc. [Pl. și: (n.) anhidrite] – Din fr. anhydrite.
anhidriți
ANHIDRÍT, anhidriți, s. m. Sulfat natural de calciu, rombic, incolor, alb sau ușor colorat, sticlos, utilizat în industria materialelor de construcție, la confecționarea unor obiecte de artă etc. [Pl. și: (n.) anhidrite] – Din fr. anhydrite.
anhidriții
ANHIDRÍT, anhidriți, s. m. Sulfat natural de calciu, rombic, incolor, alb sau ușor colorat, sticlos, utilizat în industria materialelor de construcție, la confecționarea unor obiecte de artă etc. [Pl. și: (n.) anhidrite] – Din fr. anhydrite.
anhidriților
ANHIDRÍT, anhidriți, s. m. Sulfat natural de calciu, rombic, incolor, alb sau ușor colorat, sticlos, utilizat în industria materialelor de construcție, la confecționarea unor obiecte de artă etc. [Pl. și: (n.) anhidrite] – Din fr. anhydrite.
anhidrobioză
ANHIDROBIÓZĂ s.f. Stare de viață latentă determinată de lipsa completă a apei prin uscarea țesuturilor. [Pron. -bi-o-. / < fr. anhydrobiose].
anhidromielie
ANHIDROMIELÍE s.f. Lipsa lichidului cefalorahidian. [Gen. -iei. / < fr. anhydromyélie].
anhidroza
ANHIDRÓZĂ s. f. Stare patologică, congenitală sau dobândită, caracterizată prin reducerea sau suprimarea secreției sudorale. – Din fr. anhydrose. DOOM
anhidróză (-hi-dro-) s. f., g.-d. art. anhidrózei
anhidroze
ANHIDRÓZĂ s. f. Stare patologică, congenitală sau dobândită, caracterizată prin reducerea sau suprimarea secreției sudorale. – Din fr. anhydrose. DOOM
anhidróză (-hi-dro-) s. f., g.-d. art. anhidrózei
anhidrozei
ANHIDRÓZĂ s. f. Stare patologică, congenitală sau dobândită, caracterizată prin reducerea sau suprimarea secreției sudorale. – Din fr. anhydrose. DOOM
anhidróză (-hi-dro-) s. f., g.-d. art. anhidrózei
anhidru
ANHÍDRU, -Ă, anhidri, -e, adj. (Despre unele săruri) Din care a fost îndepărtată apa; lipsit de apă. – Din fr. anhydre. DOOM
anhídru (-hi-dru) adj. m., pl. anhídri; f. anhídră, pl. anhídre
anhidrul
ANHÍDRU, -Ă, anhidri, -e, adj. (Despre unele săruri) Din care a fost îndepărtată apa; lipsit de apă. – Din fr. anhydre. DOOM
anhídru (-hi-dru) adj. m., pl. anhídri; f. anhídră, pl. anhídre
anhidrului
ANHÍDRU, -Ă, anhidri, -e, adj. (Despre unele săruri) Din care a fost îndepărtată apa; lipsit de apă. – Din fr. anhydre. DOOM
anhídru (-hi-dru) adj. m., pl. anhídri; f. anhídră, pl. anhídre
ani
AN2, ani, s. m. 1. Perioadă de timp care corespunde unei revoluții a Pământului în jurul Soarelui și care cuprinde 12 luni. ◊ Anul Nou = ziua de 1 ianuarie (în care se serbează începutul unui an). ◊ Loc. adv. În anul... = în cursul anului,.. La anul = în cursul anului viitor. Acum un an (sau doi ani etc.) = cu un an (sau cu doi ani etc.) în urmă. De ani și ani = de mulți ani, de multă vreme. An de (sau cu) an = în fiecare an, mereu. Cu anii = ani întregi, ani îndelungați. La (sau într-)un an o dată = o singură dată într-un an; rar. 2. (Astron.; în sintagma) An-lumină = unitate de lungime pentru măsurarea distanțelor mari, egală cu distanța străbătută de lumină într-un an. 3. Stadiu de studiu în unele forme de învățământ. ◊ (Urmat de determinări) Anii de studenție. Anii de ucenicie. 4. Măsură a vârstei unei ființe sau a vechimii unui lucru. Copil de cinci ani. 5. (La pl.) Epocă din viață; vreme. Anii copilăriei. – Lat. annus. DOOM
Ánul Nou (sărbătoare) s. propriu m., g.-d. Ánului Nou
aniconic
ANICÓNIC, -Ă, aniconici, -ce, adj. (Despre unele religii) Fără icoane. – An3 + iconic. DOOM
!anicónic (a-ni-/an-i-) adj. m., pl. anicónici; f. anicónică, pl. anicónice
aniconica
ANICÓNIC, -Ă, aniconici, -ce, adj. (Despre unele religii) Fără icoane. – An3 + iconic. DOOM
!anicónic (a-ni-/an-i-) adj. m., pl. anicónici; f. anicónică, pl. anicónice
aniconice
ANICÓNIC, -Ă, aniconici, -ce, adj. (Despre unele religii) Fără icoane. – An3 + iconic. DOOM
!anicónic (a-ni-/an-i-) adj. m., pl. anicónici; f. anicónică, pl. anicónice
aniconicei
ANICÓNIC, -Ă, aniconici, -ce, adj. (Despre unele religii) Fără icoane. – An3 + iconic. DOOM
!anicónic (a-ni-/an-i-) adj. m., pl. anicónici; f. anicónică, pl. anicónice
aniconicele
ANICÓNIC, -Ă, aniconici, -ce, adj. (Despre unele religii) Fără icoane. – An3 + iconic. DOOM
!anicónic (a-ni-/an-i-) adj. m., pl. anicónici; f. anicónică, pl. anicónice
aniconicelor
ANICÓNIC, -Ă, aniconici, -ce, adj. (Despre unele religii) Fără icoane. – An3 + iconic. DOOM
!anicónic (a-ni-/an-i-) adj. m., pl. anicónici; f. anicónică, pl. anicónice
aniconici
ANICÓNIC, -Ă, aniconici, -ce, adj. (Despre unele religii) Fără icoane. – An3 + iconic. DOOM
!anicónic (a-ni-/an-i-) adj. m., pl. anicónici; f. anicónică, pl. anicónice
aniconicii
ANICÓNIC, -Ă, aniconici, -ce, adj. (Despre unele religii) Fără icoane. – An3 + iconic. DOOM
!anicónic (a-ni-/an-i-) adj. m., pl. anicónici; f. anicónică, pl. anicónice
aniconicilor
ANICÓNIC, -Ă, aniconici, -ce, adj. (Despre unele religii) Fără icoane. – An3 + iconic. DOOM
!anicónic (a-ni-/an-i-) adj. m., pl. anicónici; f. anicónică, pl. anicónice
aniconicul
ANICÓNIC, -Ă, aniconici, -ce, adj. (Despre unele religii) Fără icoane. – An3 + iconic. DOOM
!anicónic (a-ni-/an-i-) adj. m., pl. anicónici; f. anicónică, pl. anicónice
aniconicului
ANICÓNIC, -Ă, aniconici, -ce, adj. (Despre unele religii) Fără icoane. – An3 + iconic. DOOM
!anicónic (a-ni-/an-i-) adj. m., pl. anicónici; f. anicónică, pl. anicónice
anicteric
ANICTÉRIC, -Ă adj. Care nu este însoțit de icter. [< fr. anictérique].
anihila
ANIHILÁ, anihilez, vb. I. Tranz. A înlătura, a anula efectul unui lucru, acțiunea cuiva sau a ceva. – Din fr. annihiler, lat. annihilare. DOOM
anihilá (a ~) vb., ind. prez. 3 anihileáză
anihilai
ANIHILÁ, anihilez, vb. I. Tranz. A înlătura, a anula efectul unui lucru, acțiunea cuiva sau a ceva. – Din fr. annihiler, lat. annihilare. DOOM
anihilá (a ~) vb., ind. prez. 3 anihileáză
anihilam
ANIHILÁ, anihilez, vb. I. Tranz. A înlătura, a anula efectul unui lucru, acțiunea cuiva sau a ceva. – Din fr. annihiler, lat. annihilare. DOOM
anihilá (a ~) vb., ind. prez. 3 anihileáză
anihilant
ANIHILÁNT, -Ă adj. Care anihilează. [Cf. fr. annihilant].
anihilanta
ANIHILÁNT, -Ă adj. Care anihilează. [Cf. fr. annihilant].
anihilante
ANIHILÁNT, -Ă adj. Care anihilează. [Cf. fr. annihilant].
anihilantei
ANIHILÁNT, -Ă adj. Care anihilează. [Cf. fr. annihilant].
anihilantele
ANIHILÁNT, -Ă adj. Care anihilează. [Cf. fr. annihilant].
anihilantelor
ANIHILÁNT, -Ă adj. Care anihilează. [Cf. fr. annihilant].
anihilantul
ANIHILÁNT, -Ă adj. Care anihilează. [Cf. fr. annihilant].
anihilantului
ANIHILÁNT, -Ă adj. Care anihilează. [Cf. fr. annihilant].
anihilanți
ANIHILÁNT, -Ă adj. Care anihilează. [Cf. fr. annihilant].
anihilanții
ANIHILÁNT, -Ă adj. Care anihilează. [Cf. fr. annihilant].
anihilanților
ANIHILÁNT, -Ă adj. Care anihilează. [Cf. fr. annihilant].
anihilare
ANIHILÁ, anihilez, vb. I. Tranz. A înlătura, a anula efectul unui lucru, acțiunea cuiva sau a ceva. – Din fr. annihiler, lat. annihilare. DOOM
anihilá (a ~) vb., ind. prez. 3 anihileáză
anihilare
ANIHILÁRE, anihilări, s. f. Acțiunea de a anihila. – V. anihila. DOOM
anihiláre s. f., g.-d. art. anihilắrii; pl. anihilắri
anihilarea
ANIHILÁRE, anihilări, s. f. Acțiunea de a anihila. – V. anihila. DOOM
anihiláre s. f., g.-d. art. anihilắrii; pl. anihilắri
anihilară
ANIHILÁ, anihilez, vb. I. Tranz. A înlătura, a anula efectul unui lucru, acțiunea cuiva sau a ceva. – Din fr. annihiler, lat. annihilare. DOOM
anihilá (a ~) vb., ind. prez. 3 anihileáză
anihilarăm
ANIHILÁ, anihilez, vb. I. Tranz. A înlătura, a anula efectul unui lucru, acțiunea cuiva sau a ceva. – Din fr. annihiler, lat. annihilare. DOOM
anihilá (a ~) vb., ind. prez. 3 anihileáză
anihilarăți
ANIHILÁ, anihilez, vb. I. Tranz. A înlătura, a anula efectul unui lucru, acțiunea cuiva sau a ceva. – Din fr. annihiler, lat. annihilare. DOOM
anihilá (a ~) vb., ind. prez. 3 anihileáză
anihilase
ANIHILÁ, anihilez, vb. I. Tranz. A înlătura, a anula efectul unui lucru, acțiunea cuiva sau a ceva. – Din fr. annihiler, lat. annihilare. DOOM
anihilá (a ~) vb., ind. prez. 3 anihileáză
anihilasem
ANIHILÁ, anihilez, vb. I. Tranz. A înlătura, a anula efectul unui lucru, acțiunea cuiva sau a ceva. – Din fr. annihiler, lat. annihilare. DOOM
anihilá (a ~) vb., ind. prez. 3 anihileáză
anihilaseră
ANIHILÁ, anihilez, vb. I. Tranz. A înlătura, a anula efectul unui lucru, acțiunea cuiva sau a ceva. – Din fr. annihiler, lat. annihilare. DOOM
anihilá (a ~) vb., ind. prez. 3 anihileáză
anihilaserăm
ANIHILÁ, anihilez, vb. I. Tranz. A înlătura, a anula efectul unui lucru, acțiunea cuiva sau a ceva. – Din fr. annihiler, lat. annihilare. DOOM
anihilá (a ~) vb., ind. prez. 3 anihileáză
anihilaserăți
ANIHILÁ, anihilez, vb. I. Tranz. A înlătura, a anula efectul unui lucru, acțiunea cuiva sau a ceva. – Din fr. annihiler, lat. annihilare. DOOM
anihilá (a ~) vb., ind. prez. 3 anihileáză
anihilaseși
ANIHILÁ, anihilez, vb. I. Tranz. A înlătura, a anula efectul unui lucru, acțiunea cuiva sau a ceva. – Din fr. annihiler, lat. annihilare. DOOM
anihilá (a ~) vb., ind. prez. 3 anihileáză
anihilaseți
ANIHILÁ, anihilez, vb. I. Tranz. A înlătura, a anula efectul unui lucru, acțiunea cuiva sau a ceva. – Din fr. annihiler, lat. annihilare. DOOM
anihilá (a ~) vb., ind. prez. 3 anihileáză
anihilat
ANIHILÁ, anihilez, vb. I. Tranz. A înlătura, a anula efectul unui lucru, acțiunea cuiva sau a ceva. – Din fr. annihiler, lat. annihilare. DOOM
anihilá (a ~) vb., ind. prez. 3 anihileáză
anihilat
ANIHILÁ, anihilez, vb. I. Tranz. A înlătura efectul unui lucru, acțiunea cuiva sau a ceva. – Din fr. annihiler, lat. annihilare.
anihilata
ANIHILÁ, anihilez, vb. I. Tranz. A înlătura efectul unui lucru, acțiunea cuiva sau a ceva. – Din fr. annihiler, lat. annihilare.
anihilate
ANIHILÁ, anihilez, vb. I. Tranz. A înlătura efectul unui lucru, acțiunea cuiva sau a ceva. – Din fr. annihiler, lat. annihilare.
anihilatei
ANIHILÁ, anihilez, vb. I. Tranz. A înlătura efectul unui lucru, acțiunea cuiva sau a ceva. – Din fr. annihiler, lat. annihilare.
anihilatele
ANIHILÁ, anihilez, vb. I. Tranz. A înlătura efectul unui lucru, acțiunea cuiva sau a ceva. – Din fr. annihiler, lat. annihilare.
anihilatelor
ANIHILÁ, anihilez, vb. I. Tranz. A înlătura efectul unui lucru, acțiunea cuiva sau a ceva. – Din fr. annihiler, lat. annihilare.
anihilatoare
ANIHILATÓR, -OÁRE, anihilatori, -oare, adj. Care anihilează. – Anihila + suf. -tor. DOOM
anihilatór adj. m., pl. anihilatóri; f. sg. și pl. anihilatoáre
anihilatoarea
ANIHILATÓR, -OÁRE, anihilatori, -oare, adj. Care anihilează. – Anihila + suf. -tor. DOOM
anihilatór adj. m., pl. anihilatóri; f. sg. și pl. anihilatoáre
anihilatoarei
ANIHILATÓR, -OÁRE, anihilatori, -oare, adj. Care anihilează. – Anihila + suf. -tor. DOOM
anihilatór adj. m., pl. anihilatóri; f. sg. și pl. anihilatoáre
anihilatoarele
ANIHILATÓR, -OÁRE, anihilatori, -oare, adj. Care anihilează. – Anihila + suf. -tor. DOOM
anihilatór adj. m., pl. anihilatóri; f. sg. și pl. anihilatoáre
anihilatoarelor
ANIHILATÓR, -OÁRE, anihilatori, -oare, adj. Care anihilează. – Anihila + suf. -tor. DOOM
anihilatór adj. m., pl. anihilatóri; f. sg. și pl. anihilatoáre
anihilator
ANIHILATÓR, -OÁRE, anihilatori, -oare, adj. Care anihilează. – Anihila + suf. -tor. DOOM
anihilatór adj. m., pl. anihilatóri; f. sg. și pl. anihilatoáre
anihilatori
ANIHILATÓR, -OÁRE, anihilatori, -oare, adj. Care anihilează. – Anihila + suf. -tor. DOOM
anihilatór adj. m., pl. anihilatóri; f. sg. și pl. anihilatoáre
anihilatorii
ANIHILATÓR, -OÁRE, anihilatori, -oare, adj. Care anihilează. – Anihila + suf. -tor. DOOM
anihilatór adj. m., pl. anihilatóri; f. sg. și pl. anihilatoáre
anihilatorilor
ANIHILATÓR, -OÁRE, anihilatori, -oare, adj. Care anihilează. – Anihila + suf. -tor. DOOM
anihilatór adj. m., pl. anihilatóri; f. sg. și pl. anihilatoáre
anihilatorul
ANIHILATÓR, -OÁRE, anihilatori, -oare, adj. Care anihilează. – Anihila + suf. -tor. DOOM
anihilatór adj. m., pl. anihilatóri; f. sg. și pl. anihilatoáre
anihilatorului
ANIHILATÓR, -OÁRE, anihilatori, -oare, adj. Care anihilează. – Anihila + suf. -tor. DOOM
anihilatór adj. m., pl. anihilatóri; f. sg. și pl. anihilatoáre
anihilatul
ANIHILÁ, anihilez, vb. I. Tranz. A înlătura efectul unui lucru, acțiunea cuiva sau a ceva. – Din fr. annihiler, lat. annihilare.
anihilatului
ANIHILÁ, anihilez, vb. I. Tranz. A înlătura efectul unui lucru, acțiunea cuiva sau a ceva. – Din fr. annihiler, lat. annihilare.
anihilau
ANIHILÁ, anihilez, vb. I. Tranz. A înlătura, a anula efectul unui lucru, acțiunea cuiva sau a ceva. – Din fr. annihiler, lat. annihilare. DOOM
anihilá (a ~) vb., ind. prez. 3 anihileáză
anihilași
ANIHILÁ, anihilez, vb. I. Tranz. A înlătura, a anula efectul unui lucru, acțiunea cuiva sau a ceva. – Din fr. annihiler, lat. annihilare. DOOM
anihilá (a ~) vb., ind. prez. 3 anihileáză
anihilați
ANIHILÁ, anihilez, vb. I. Tranz. A înlătura, a anula efectul unui lucru, acțiunea cuiva sau a ceva. – Din fr. annihiler, lat. annihilare. DOOM
anihilá (a ~) vb., ind. prez. 3 anihileáză
anihilați
ANIHILÁ, anihilez, vb. I. Tranz. A înlătura efectul unui lucru, acțiunea cuiva sau a ceva. – Din fr. annihiler, lat. annihilare.
anihilații
ANIHILÁ, anihilez, vb. I. Tranz. A înlătura efectul unui lucru, acțiunea cuiva sau a ceva. – Din fr. annihiler, lat. annihilare.
anihilaților
ANIHILÁ, anihilez, vb. I. Tranz. A înlătura efectul unui lucru, acțiunea cuiva sau a ceva. – Din fr. annihiler, lat. annihilare.
anihilează
ANIHILÁ, anihilez, vb. I. Tranz. A înlătura, a anula efectul unui lucru, acțiunea cuiva sau a ceva. – Din fr. annihiler, lat. annihilare. DOOM
anihilá (a ~) vb., ind. prez. 3 anihileáză
anihilez
ANIHILÁ, anihilez, vb. I. Tranz. A înlătura, a anula efectul unui lucru, acțiunea cuiva sau a ceva. – Din fr. annihiler, lat. annihilare. DOOM
anihilá (a ~) vb., ind. prez. 3 anihileáză
anihileze
ANIHILÁ, anihilez, vb. I. Tranz. A înlătura, a anula efectul unui lucru, acțiunea cuiva sau a ceva. – Din fr. annihiler, lat. annihilare. DOOM
anihilá (a ~) vb., ind. prez. 3 anihileáză
anihilezi
ANIHILÁ, anihilez, vb. I. Tranz. A înlătura, a anula efectul unui lucru, acțiunea cuiva sau a ceva. – Din fr. annihiler, lat. annihilare. DOOM
anihilá (a ~) vb., ind. prez. 3 anihileáză
anihilând
ANIHILÁ, anihilez, vb. I. Tranz. A înlătura, a anula efectul unui lucru, acțiunea cuiva sau a ceva. – Din fr. annihiler, lat. annihilare. DOOM
anihilá (a ~) vb., ind. prez. 3 anihileáză
anihilînd
ANIHILÁ, anihilez, vb. I. Tranz. A înlătura, a anula efectul unui lucru, acțiunea cuiva sau a ceva. – Din fr. annihiler, lat. annihilare. DOOM
anihilá (a ~) vb., ind. prez. 3 anihileáză
anihilări
ANIHILÁRE, anihilări, s. f. Acțiunea de a anihila. – V. anihila. DOOM
anihiláre s. f., g.-d. art. anihilắrii; pl. anihilắri
anihilării
ANIHILÁRE, anihilări, s. f. Acțiunea de a anihila. – V. anihila. DOOM
anihiláre s. f., g.-d. art. anihilắrii; pl. anihilắri
anihilările
ANIHILÁRE, anihilări, s. f. Acțiunea de a anihila. – V. anihila. DOOM
anihiláre s. f., g.-d. art. anihilắrii; pl. anihilắri
anihilărilor
ANIHILÁRE, anihilări, s. f. Acțiunea de a anihila. – V. anihila. DOOM
anihiláre s. f., g.-d. art. anihilắrii; pl. anihilắri
anii
AN2, ani, s. m. 1. Perioadă de timp care corespunde unei revoluții a Pământului în jurul Soarelui și care cuprinde 12 luni. ◊ Anul Nou = ziua de 1 ianuarie (în care se serbează începutul unui an). ◊ Loc. adv. În anul... = în cursul anului,.. La anul = în cursul anului viitor. Acum un an (sau doi ani etc.) = cu un an (sau cu doi ani etc.) în urmă. De ani și ani = de mulți ani, de multă vreme. An de (sau cu) an = în fiecare an, mereu. Cu anii = ani întregi, ani îndelungați. La (sau într-)un an o dată = o singură dată într-un an; rar. 2. (Astron.; în sintagma) An-lumină = unitate de lungime pentru măsurarea distanțelor mari, egală cu distanța străbătută de lumină într-un an. 3. Stadiu de studiu în unele forme de învățământ. ◊ (Urmat de determinări) Anii de studenție. Anii de ucenicie. 4. Măsură a vârstei unei ființe sau a vechimii unui lucru. Copil de cinci ani. 5. (La pl.) Epocă din viață; vreme. Anii copilăriei. – Lat. annus. DOOM
Ánul Nou (sărbătoare) s. propriu m., g.-d. Ánului Nou
anil
ANÍL s.n.sg. (Bot.) Plantă exotică din care se extrage indigoul. [< fr. anil, cf. ar. an-nil, pers. nil – albastru]. DOOM
aníl s. n.
anilina
ANILÍNĂ s. f. Substanță chimică ce se prezintă ca un lichid uleios, obținută prin distilarea indigoului sau, industrial, prin reducerea nitrobenzenului, și utilizată în industria coloranților, a medicamentelor etc.; aminobenzen, fenilamină. – Din fr. aniline, germ. Anilin. DOOM
anilínă s. f., g.-d. art. anilínei
aniline
ANILÍNĂ s. f. Substanță chimică ce se prezintă ca un lichid uleios, obținută prin distilarea indigoului sau, industrial, prin reducerea nitrobenzenului, și utilizată în industria coloranților, a medicamentelor etc.; aminobenzen, fenilamină. – Din fr. aniline, germ. Anilin. DOOM
anilínă s. f., g.-d. art. anilínei
anilinei
ANILÍNĂ s. f. Substanță chimică ce se prezintă ca un lichid uleios, obținută prin distilarea indigoului sau, industrial, prin reducerea nitrobenzenului, și utilizată în industria coloranților, a medicamentelor etc.; aminobenzen, fenilamină. – Din fr. aniline, germ. Anilin. DOOM
anilínă s. f., g.-d. art. anilínei
anilism
ANILÍSM s. n. Intoxicație cu anilină. – Din fr. anilisme. DOOM
anilísm s. n.
anilismul
ANILÍSM s. n. Intoxicație cu anilină. – Din fr. anilisme. DOOM
anilísm s. n.
anilismului
ANILÍSM s. n. Intoxicație cu anilină. – Din fr. anilisme. DOOM
anilísm s. n.
anilor
AN2, ani, s. m. 1. Perioadă de timp care corespunde unei revoluții a Pământului în jurul Soarelui și care cuprinde 12 luni. ◊ Anul Nou = ziua de 1 ianuarie (în care se serbează începutul unui an). ◊ Loc. adv. În anul... = în cursul anului,.. La anul = în cursul anului viitor. Acum un an (sau doi ani etc.) = cu un an (sau cu doi ani etc.) în urmă. De ani și ani = de mulți ani, de multă vreme. An de (sau cu) an = în fiecare an, mereu. Cu anii = ani întregi, ani îndelungați. La (sau într-)un an o dată = o singură dată într-un an; rar. 2. (Astron.; în sintagma) An-lumină = unitate de lungime pentru măsurarea distanțelor mari, egală cu distanța străbătută de lumină într-un an. 3. Stadiu de studiu în unele forme de învățământ. ◊ (Urmat de determinări) Anii de studenție. Anii de ucenicie. 4. Măsură a vârstei unei ființe sau a vechimii unui lucru. Copil de cinci ani. 5. (La pl.) Epocă din viață; vreme. Anii copilăriei. – Lat. annus. DOOM
Ánul Nou (sărbătoare) s. propriu m., g.-d. Ánului Nou
anim
ANIMÁ, aním, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face mai activ sau mai expresiv, a da sau a căpăta mai multă viață; a (se) însufleți. [Prez. ind. și: animez] – Din fr. animer, lat. animare. DOOM
animá (a ~) vb., ind. prez. 3 anímă
anima
ANIMÁ, aním, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face mai activ sau mai expresiv, a da sau a căpăta mai multă viață; a (se) însufleți. [Prez. ind. și: animez] – Din fr. animer, lat. animare. DOOM
animá (a ~) vb., ind. prez. 3 anímă
anima
ANIMÁ, aním, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face mai activ sau mai expresiv, a da sau a căpăta mai multă viață; a (se) însufleți. [Prez. ind. și: animez] – Din fr. animer, lat. animare.
anima
CON ÁNIMA loc. adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Cu însuflețire. [< it. con anima].
animai
ANIMÁ, aním, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face mai activ sau mai expresiv, a da sau a căpăta mai multă viață; a (se) însufleți. [Prez. ind. și: animez] – Din fr. animer, lat. animare. DOOM
animá (a ~) vb., ind. prez. 3 anímă
animal
ANIMÁL, -Ă, animali, -e, s. n., adj. 1. S.n. Ființă organizată, uni- sau pluricelulară, înzestrată cu facultatea de a simți și de a se mișca; p. restr. vietate, jivină, dobitoc. 2. S. n. Om brutal, grosolan, josnic, care se poartă ca un animal (1). 3. Adj. De animal (1), propriu animalelor. Căldură animală. ♦ De natură organică. Cărbune animal. – Din fr. animal, lat. animalis. DOOM
animál2 s. n., pl. animále
animala
ANIMÁL, -Ă, animali, -e, s. n., adj. 1. S.n. Ființă organizată, uni- sau pluricelulară, înzestrată cu facultatea de a simți și de a se mișca; p. restr. vietate, jivină, dobitoc. 2. S. n. Om brutal, grosolan, josnic, care se poartă ca un animal (1). 3. Adj. De animal (1), propriu animalelor. Căldură animală. ♦ De natură organică. Cărbune animal. – Din fr. animal, lat. animalis. DOOM
animál2 s. n., pl. animále
animalcul
ANIMÁLCUL, animalculi, s. m. (Biol., înv.) Spermatozoid. [Var.: animalícul s. m.] – Din fr. animalcule. DOOM
animálcul (înv.) s. m., pl. animálculi
animalculist
ANIMALCULÍST, animalculiști, s. m. Biolog preformist (sec. XVII – XVIII) care credea că în spermatozoid se află, miniaturizat, viitorul organism. – Din fr. animalculiste. DOOM
animalculíst s. m., pl. animalculíști
animalculistul
ANIMALCULÍST, animalculiști, s. m. Biolog preformist (sec. XVII – XVIII) care credea că în spermatozoid se află, miniaturizat, viitorul organism. – Din fr. animalculiste. DOOM
animalculíst s. m., pl. animalculíști
animalculistului
ANIMALCULÍST, animalculiști, s. m. Biolog preformist (sec. XVII – XVIII) care credea că în spermatozoid se află, miniaturizat, viitorul organism. – Din fr. animalculiste. DOOM
animalculíst s. m., pl. animalculíști
animalculiști
ANIMALCULÍST, animalculiști, s. m. Biolog preformist (sec. XVII – XVIII) care credea că în spermatozoid se află, miniaturizat, viitorul organism. – Din fr. animalculiste. DOOM
animalculíst s. m., pl. animalculíști
animalculiștii
ANIMALCULÍST, animalculiști, s. m. Biolog preformist (sec. XVII – XVIII) care credea că în spermatozoid se află, miniaturizat, viitorul organism. – Din fr. animalculiste. DOOM
animalculíst s. m., pl. animalculíști
animalculiștilor
ANIMALCULÍST, animalculiști, s. m. Biolog preformist (sec. XVII – XVIII) care credea că în spermatozoid se află, miniaturizat, viitorul organism. – Din fr. animalculiste. DOOM
animalculíst s. m., pl. animalculíști
animale
ANIMÁL, -Ă, animali, -e, s. n., adj. 1. S.n. Ființă organizată, uni- sau pluricelulară, înzestrată cu facultatea de a simți și de a se mișca; p. restr. vietate, jivină, dobitoc. 2. S. n. Om brutal, grosolan, josnic, care se poartă ca un animal (1). 3. Adj. De animal (1), propriu animalelor. Căldură animală. ♦ De natură organică. Cărbune animal. – Din fr. animal, lat. animalis. DOOM
animál2 s. n., pl. animále
animalei
ANIMÁL, -Ă, animali, -e, s. n., adj. 1. S.n. Ființă organizată, uni- sau pluricelulară, înzestrată cu facultatea de a simți și de a se mișca; p. restr. vietate, jivină, dobitoc. 2. S. n. Om brutal, grosolan, josnic, care se poartă ca un animal (1). 3. Adj. De animal (1), propriu animalelor. Căldură animală. ♦ De natură organică. Cărbune animal. – Din fr. animal, lat. animalis. DOOM
animál2 s. n., pl. animále
animalele
ANIMÁL, -Ă, animali, -e, s. n., adj. 1. S.n. Ființă organizată, uni- sau pluricelulară, înzestrată cu facultatea de a simți și de a se mișca; p. restr. vietate, jivină, dobitoc. 2. S. n. Om brutal, grosolan, josnic, care se poartă ca un animal (1). 3. Adj. De animal (1), propriu animalelor. Căldură animală. ♦ De natură organică. Cărbune animal. – Din fr. animal, lat. animalis. DOOM
animál2 s. n., pl. animále
animalelor
ANIMÁL, -Ă, animali, -e, s. n., adj. 1. S.n. Ființă organizată, uni- sau pluricelulară, înzestrată cu facultatea de a simți și de a se mișca; p. restr. vietate, jivină, dobitoc. 2. S. n. Om brutal, grosolan, josnic, care se poartă ca un animal (1). 3. Adj. De animal (1), propriu animalelor. Căldură animală. ♦ De natură organică. Cărbune animal. – Din fr. animal, lat. animalis. DOOM
animál2 s. n., pl. animále
animali
ANIMÁL, -Ă, animali, -e, s. n., adj. 1. S.n. Ființă organizată, uni- sau pluricelulară, înzestrată cu facultatea de a simți și de a se mișca; p. restr. vietate, jivină, dobitoc. 2. S. n. Om brutal, grosolan, josnic, care se poartă ca un animal (1). 3. Adj. De animal (1), propriu animalelor. Căldură animală. ♦ De natură organică. Cărbune animal. – Din fr. animal, lat. animalis. DOOM
animál2 s. n., pl. animále
animalic
ANIMÁLIC, -Ă, animalici, -ce, adj. De animal, specific animalelor. ♦ Exclusiv fiziologic; p. ext. (despre atitudinea, comportarea oamenilor) ca de animal, brutal, bestial, josnic. – Animal + suf. -ic. Cf. germ. animalisch. DOOM
animálic adj. m., pl. animálici; f. animálică, pl. animálice
animalica
ANIMÁLIC, -Ă, animalici, -ce, adj. De animal, specific animalelor. ♦ Exclusiv fiziologic; p. ext. (despre atitudinea, comportarea oamenilor) ca de animal, brutal, bestial, josnic. – Animal + suf. -ic. Cf. germ. animalisch. DOOM
animálic adj. m., pl. animálici; f. animálică, pl. animálice
animalice
ANIMÁLIC, -Ă, animalici, -ce, adj. De animal, specific animalelor. ♦ Exclusiv fiziologic; p. ext. (despre atitudinea, comportarea oamenilor) ca de animal, brutal, bestial, josnic. – Animal + suf. -ic. Cf. germ. animalisch. DOOM
animálic adj. m., pl. animálici; f. animálică, pl. animálice
animalicei
ANIMÁLIC, -Ă, animalici, -ce, adj. De animal, specific animalelor. ♦ Exclusiv fiziologic; p. ext. (despre atitudinea, comportarea oamenilor) ca de animal, brutal, bestial, josnic. – Animal + suf. -ic. Cf. germ. animalisch. DOOM
animálic adj. m., pl. animálici; f. animálică, pl. animálice
animalicele
ANIMÁLIC, -Ă, animalici, -ce, adj. De animal, specific animalelor. ♦ Exclusiv fiziologic; p. ext. (despre atitudinea, comportarea oamenilor) ca de animal, brutal, bestial, josnic. – Animal + suf. -ic. Cf. germ. animalisch. DOOM
animálic adj. m., pl. animálici; f. animálică, pl. animálice
animalicelor
ANIMÁLIC, -Ă, animalici, -ce, adj. De animal, specific animalelor. ♦ Exclusiv fiziologic; p. ext. (despre atitudinea, comportarea oamenilor) ca de animal, brutal, bestial, josnic. – Animal + suf. -ic. Cf. germ. animalisch. DOOM
animálic adj. m., pl. animálici; f. animálică, pl. animálice
animalici
ANIMÁLIC, -Ă, animalici, -ce, adj. De animal, specific animalelor. ♦ Exclusiv fiziologic; p. ext. (despre atitudinea, comportarea oamenilor) ca de animal, brutal, bestial, josnic. – Animal + suf. -ic. Cf. germ. animalisch. DOOM
animálic adj. m., pl. animálici; f. animálică, pl. animálice
animalicii
ANIMÁLIC, -Ă, animalici, -ce, adj. De animal, specific animalelor. ♦ Exclusiv fiziologic; p. ext. (despre atitudinea, comportarea oamenilor) ca de animal, brutal, bestial, josnic. – Animal + suf. -ic. Cf. germ. animalisch. DOOM
animálic adj. m., pl. animálici; f. animálică, pl. animálice
animalicilor
ANIMÁLIC, -Ă, animalici, -ce, adj. De animal, specific animalelor. ♦ Exclusiv fiziologic; p. ext. (despre atitudinea, comportarea oamenilor) ca de animal, brutal, bestial, josnic. – Animal + suf. -ic. Cf. germ. animalisch. DOOM
animálic adj. m., pl. animálici; f. animálică, pl. animálice
animalicul
ANIMÁLCUL, animalculi, s. m. (Biol., înv.) Spermatozoid. [Var.: animalícul s. m.] – Din fr. animalcule. DOOM
animálcul (înv.) s. m., pl. animálculi
animalicul
ANIMÁLIC, -Ă, animalici, -ce, adj. De animal, specific animalelor. ♦ Exclusiv fiziologic; p. ext. (despre atitudinea, comportarea oamenilor) ca de animal, brutal, bestial, josnic. – Animal + suf. -ic. Cf. germ. animalisch. DOOM
animálic adj. m., pl. animálici; f. animálică, pl. animálice
animaliculism
ANIMALICULÍSM s.n. Concepție (eronată) potrivit căreia în spermatozoid ar exista dinainte format viitorul organism. [< fr. animaliculisme].
animaliculist
ANIMALICULÍST s.m. Adept al animaliculismului; spermatist. [< fr. animaliculiste].
animalicului
ANIMÁLIC, -Ă, animalici, -ce, adj. De animal, specific animalelor. ♦ Exclusiv fiziologic; p. ext. (despre atitudinea, comportarea oamenilor) ca de animal, brutal, bestial, josnic. – Animal + suf. -ic. Cf. germ. animalisch. DOOM
animálic adj. m., pl. animálici; f. animálică, pl. animálice
animalier
ANIMALIÉR, -Ă, animalieri, -e, adj. 1. Care se referă la animale, de animal. 2. (Despre opere de artă) Care reprezintă animale; (despre plasticieni) care înfățișează animale în operele lor. [Pr.: -li-er] – Din fr. animalier. DOOM
animaliér (-li-er) adj. m., pl. animaliéri; f. animaliéră, pl. animaliére
animaliera
ANIMALIÉR, -Ă, animalieri, -e, adj. 1. Care se referă la animale, de animal. 2. (Despre opere de artă) Care reprezintă animale; (despre plasticieni) care înfățișează animale în operele lor. [Pr.: -li-er] – Din fr. animalier. DOOM
animaliér (-li-er) adj. m., pl. animaliéri; f. animaliéră, pl. animaliére
animaliere
ANIMALIÉR, -Ă, animalieri, -e, adj. 1. Care se referă la animale, de animal. 2. (Despre opere de artă) Care reprezintă animale; (despre plasticieni) care înfățișează animale în operele lor. [Pr.: -li-er] – Din fr. animalier. DOOM
animaliér (-li-er) adj. m., pl. animaliéri; f. animaliéră, pl. animaliére
animalierei
ANIMALIÉR, -Ă, animalieri, -e, adj. 1. Care se referă la animale, de animal. 2. (Despre opere de artă) Care reprezintă animale; (despre plasticieni) care înfățișează animale în operele lor. [Pr.: -li-er] – Din fr. animalier. DOOM
animaliér (-li-er) adj. m., pl. animaliéri; f. animaliéră, pl. animaliére
animalierele
ANIMALIÉR, -Ă, animalieri, -e, adj. 1. Care se referă la animale, de animal. 2. (Despre opere de artă) Care reprezintă animale; (despre plasticieni) care înfățișează animale în operele lor. [Pr.: -li-er] – Din fr. animalier. DOOM
animaliér (-li-er) adj. m., pl. animaliéri; f. animaliéră, pl. animaliére
animalierelor
ANIMALIÉR, -Ă, animalieri, -e, adj. 1. Care se referă la animale, de animal. 2. (Despre opere de artă) Care reprezintă animale; (despre plasticieni) care înfățișează animale în operele lor. [Pr.: -li-er] – Din fr. animalier. DOOM
animaliér (-li-er) adj. m., pl. animaliéri; f. animaliéră, pl. animaliére
animalieri
ANIMALIÉR, -Ă, animalieri, -e, adj. 1. Care se referă la animale, de animal. 2. (Despre opere de artă) Care reprezintă animale; (despre plasticieni) care înfățișează animale în operele lor. [Pr.: -li-er] – Din fr. animalier. DOOM
animaliér (-li-er) adj. m., pl. animaliéri; f. animaliéră, pl. animaliére
animalierii
ANIMALIÉR, -Ă, animalieri, -e, adj. 1. Care se referă la animale, de animal. 2. (Despre opere de artă) Care reprezintă animale; (despre plasticieni) care înfățișează animale în operele lor. [Pr.: -li-er] – Din fr. animalier. DOOM
animaliér (-li-er) adj. m., pl. animaliéri; f. animaliéră, pl. animaliére
animalierilor
ANIMALIÉR, -Ă, animalieri, -e, adj. 1. Care se referă la animale, de animal. 2. (Despre opere de artă) Care reprezintă animale; (despre plasticieni) care înfățișează animale în operele lor. [Pr.: -li-er] – Din fr. animalier. DOOM
animaliér (-li-er) adj. m., pl. animaliéri; f. animaliéră, pl. animaliére
animalierul
ANIMALIÉR, -Ă, animalieri, -e, adj. 1. Care se referă la animale, de animal. 2. (Despre opere de artă) Care reprezintă animale; (despre plasticieni) care înfățișează animale în operele lor. [Pr.: -li-er] – Din fr. animalier. DOOM
animaliér (-li-er) adj. m., pl. animaliéri; f. animaliéră, pl. animaliére
animalierului
ANIMALIÉR, -Ă, animalieri, -e, adj. 1. Care se referă la animale, de animal. 2. (Despre opere de artă) Care reprezintă animale; (despre plasticieni) care înfățișează animale în operele lor. [Pr.: -li-er] – Din fr. animalier. DOOM
animaliér (-li-er) adj. m., pl. animaliéri; f. animaliéră, pl. animaliére
animalii
ANIMÁL, -Ă, animali, -e, s. n., adj. 1. S.n. Ființă organizată, uni- sau pluricelulară, înzestrată cu facultatea de a simți și de a se mișca; p. restr. vietate, jivină, dobitoc. 2. S. n. Om brutal, grosolan, josnic, care se poartă ca un animal (1). 3. Adj. De animal (1), propriu animalelor. Căldură animală. ♦ De natură organică. Cărbune animal. – Din fr. animal, lat. animalis. DOOM
animál2 s. n., pl. animále
animalilor
ANIMÁL, -Ă, animali, -e, s. n., adj. 1. S.n. Ființă organizată, uni- sau pluricelulară, înzestrată cu facultatea de a simți și de a se mișca; p. restr. vietate, jivină, dobitoc. 2. S. n. Om brutal, grosolan, josnic, care se poartă ca un animal (1). 3. Adj. De animal (1), propriu animalelor. Căldură animală. ♦ De natură organică. Cărbune animal. – Din fr. animal, lat. animalis. DOOM
animál2 s. n., pl. animále
animalitate
ANIMALITÁTE s. f. Stare, atitudine, comportare ca de animal (1); lipsă de simțire, de omenie. – Din fr. animalité. DOOM
animalitáte s. f., g.-d. art. animalitắții
animalitatea
ANIMALITÁTE s. f. Stare, atitudine, comportare ca de animal (1); lipsă de simțire, de omenie. – Din fr. animalité. DOOM
animalitáte s. f., g.-d. art. animalitắții
animalități
ANIMALITÁTE s. f. Stare, atitudine, comportare ca de animal (1); lipsă de simțire, de omenie. – Din fr. animalité. DOOM
animalitáte s. f., g.-d. art. animalitắții
animalității
ANIMALITÁTE s. f. Stare, atitudine, comportare ca de animal (1); lipsă de simțire, de omenie. – Din fr. animalité. DOOM
animalitáte s. f., g.-d. art. animalitắții
animaliza
ANIMALIZÁ, animalizez, vb. I. Tranz. și refl. A deveni sau a face să devină animal (2); a (se) degrada, a decădea, a (se) abrutiza. – Din fr. animaliser. DOOM
animalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 animalizeáză
animalizai
ANIMALIZÁ, animalizez, vb. I. Tranz. și refl. A deveni sau a face să devină animal (2); a (se) degrada, a decădea, a (se) abrutiza. – Din fr. animaliser. DOOM
animalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 animalizeáză
animalizam
ANIMALIZÁ, animalizez, vb. I. Tranz. și refl. A deveni sau a face să devină animal (2); a (se) degrada, a decădea, a (se) abrutiza. – Din fr. animaliser. DOOM
animalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 animalizeáză
animalizare
ANIMALIZÁ, animalizez, vb. I. Tranz. și refl. A deveni sau a face să devină animal (2); a (se) degrada, a decădea, a (se) abrutiza. – Din fr. animaliser. DOOM
animalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 animalizeáză
animalizare
ANIMALIZÁRE s. f. (Rar) Tratament aplicat fibrelor textile celulozice pentru a le conferi afinitate față de coloranții specifici fibrelor animale cu care se amestecă. – Din animal. DOOM
animalizáre (rar) s. f., g.-d. art. animalizắrii
animalizarea
ANIMALIZÁRE s. f. (Rar) Tratament aplicat fibrelor textile celulozice pentru a le conferi afinitate față de coloranții specifici fibrelor animale cu care se amestecă. – Din animal. DOOM
animalizáre (rar) s. f., g.-d. art. animalizắrii
animalizară
ANIMALIZÁ, animalizez, vb. I. Tranz. și refl. A deveni sau a face să devină animal (2); a (se) degrada, a decădea, a (se) abrutiza. – Din fr. animaliser. DOOM
animalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 animalizeáză
animalizarăm
ANIMALIZÁ, animalizez, vb. I. Tranz. și refl. A deveni sau a face să devină animal (2); a (se) degrada, a decădea, a (se) abrutiza. – Din fr. animaliser. DOOM
animalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 animalizeáză
animalizarăți
ANIMALIZÁ, animalizez, vb. I. Tranz. și refl. A deveni sau a face să devină animal (2); a (se) degrada, a decădea, a (se) abrutiza. – Din fr. animaliser. DOOM
animalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 animalizeáză
animalizase
ANIMALIZÁ, animalizez, vb. I. Tranz. și refl. A deveni sau a face să devină animal (2); a (se) degrada, a decădea, a (se) abrutiza. – Din fr. animaliser. DOOM
animalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 animalizeáză
animalizasem
ANIMALIZÁ, animalizez, vb. I. Tranz. și refl. A deveni sau a face să devină animal (2); a (se) degrada, a decădea, a (se) abrutiza. – Din fr. animaliser. DOOM
animalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 animalizeáză
animalizaseră
ANIMALIZÁ, animalizez, vb. I. Tranz. și refl. A deveni sau a face să devină animal (2); a (se) degrada, a decădea, a (se) abrutiza. – Din fr. animaliser. DOOM
animalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 animalizeáză
animalizaserăm
ANIMALIZÁ, animalizez, vb. I. Tranz. și refl. A deveni sau a face să devină animal (2); a (se) degrada, a decădea, a (se) abrutiza. – Din fr. animaliser. DOOM
animalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 animalizeáză
animalizaserăți
ANIMALIZÁ, animalizez, vb. I. Tranz. și refl. A deveni sau a face să devină animal (2); a (se) degrada, a decădea, a (se) abrutiza. – Din fr. animaliser. DOOM
animalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 animalizeáză
animalizaseși
ANIMALIZÁ, animalizez, vb. I. Tranz. și refl. A deveni sau a face să devină animal (2); a (se) degrada, a decădea, a (se) abrutiza. – Din fr. animaliser. DOOM
animalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 animalizeáză
animalizaseți
ANIMALIZÁ, animalizez, vb. I. Tranz. și refl. A deveni sau a face să devină animal (2); a (se) degrada, a decădea, a (se) abrutiza. – Din fr. animaliser. DOOM
animalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 animalizeáză
animalizat
ANIMALIZÁ, animalizez, vb. I. Tranz. și refl. A deveni sau a face să devină animal (2); a (se) degrada, a decădea, a (se) abrutiza. – Din fr. animaliser. DOOM
animalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 animalizeáză
animalizau
ANIMALIZÁ, animalizez, vb. I. Tranz. și refl. A deveni sau a face să devină animal (2); a (se) degrada, a decădea, a (se) abrutiza. – Din fr. animaliser. DOOM
animalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 animalizeáză
animalizași
ANIMALIZÁ, animalizez, vb. I. Tranz. și refl. A deveni sau a face să devină animal (2); a (se) degrada, a decădea, a (se) abrutiza. – Din fr. animaliser. DOOM
animalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 animalizeáză
animalizați
ANIMALIZÁ, animalizez, vb. I. Tranz. și refl. A deveni sau a face să devină animal (2); a (se) degrada, a decădea, a (se) abrutiza. – Din fr. animaliser. DOOM
animalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 animalizeáză
animalizează
ANIMALIZÁ, animalizez, vb. I. Tranz. și refl. A deveni sau a face să devină animal (2); a (se) degrada, a decădea, a (se) abrutiza. – Din fr. animaliser. DOOM
animalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 animalizeáză
animalizez
ANIMALIZÁ, animalizez, vb. I. Tranz. și refl. A deveni sau a face să devină animal (2); a (se) degrada, a decădea, a (se) abrutiza. – Din fr. animaliser. DOOM
animalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 animalizeáză
animalizeze
ANIMALIZÁ, animalizez, vb. I. Tranz. și refl. A deveni sau a face să devină animal (2); a (se) degrada, a decădea, a (se) abrutiza. – Din fr. animaliser. DOOM
animalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 animalizeáză
animalizezi
ANIMALIZÁ, animalizez, vb. I. Tranz. și refl. A deveni sau a face să devină animal (2); a (se) degrada, a decădea, a (se) abrutiza. – Din fr. animaliser. DOOM
animalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 animalizeáză
animalizând
ANIMALIZÁ, animalizez, vb. I. Tranz. și refl. A deveni sau a face să devină animal (2); a (se) degrada, a decădea, a (se) abrutiza. – Din fr. animaliser. DOOM
animalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 animalizeáză
animalizînd
ANIMALIZÁ, animalizez, vb. I. Tranz. și refl. A deveni sau a face să devină animal (2); a (se) degrada, a decădea, a (se) abrutiza. – Din fr. animaliser. DOOM
animalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 animalizeáză
animalizări
ANIMALIZÁRE s. f. (Rar) Tratament aplicat fibrelor textile celulozice pentru a le conferi afinitate față de coloranții specifici fibrelor animale cu care se amestecă. – Din animal. DOOM
animalizáre (rar) s. f., g.-d. art. animalizắrii
animalizării
ANIMALIZÁRE s. f. (Rar) Tratament aplicat fibrelor textile celulozice pentru a le conferi afinitate față de coloranții specifici fibrelor animale cu care se amestecă. – Din animal. DOOM
animalizáre (rar) s. f., g.-d. art. animalizắrii
animalizările
ANIMALIZÁRE s. f. (Rar) Tratament aplicat fibrelor textile celulozice pentru a le conferi afinitate față de coloranții specifici fibrelor animale cu care se amestecă. – Din animal. DOOM
animalizáre (rar) s. f., g.-d. art. animalizắrii
animalizărilor
ANIMALIZÁRE s. f. (Rar) Tratament aplicat fibrelor textile celulozice pentru a le conferi afinitate față de coloranții specifici fibrelor animale cu care se amestecă. – Din animal. DOOM
animalizáre (rar) s. f., g.-d. art. animalizắrii
animalul
ANIMÁL, -Ă, animali, -e, s. n., adj. 1. S.n. Ființă organizată, uni- sau pluricelulară, înzestrată cu facultatea de a simți și de a se mișca; p. restr. vietate, jivină, dobitoc. 2. S. n. Om brutal, grosolan, josnic, care se poartă ca un animal (1). 3. Adj. De animal (1), propriu animalelor. Căldură animală. ♦ De natură organică. Cărbune animal. – Din fr. animal, lat. animalis. DOOM
animál2 s. n., pl. animále
animalului
ANIMÁL, -Ă, animali, -e, s. n., adj. 1. S.n. Ființă organizată, uni- sau pluricelulară, înzestrată cu facultatea de a simți și de a se mișca; p. restr. vietate, jivină, dobitoc. 2. S. n. Om brutal, grosolan, josnic, care se poartă ca un animal (1). 3. Adj. De animal (1), propriu animalelor. Căldură animală. ♦ De natură organică. Cărbune animal. – Din fr. animal, lat. animalis. DOOM
animál2 s. n., pl. animále
animam
ANIMÁ, aním, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face mai activ sau mai expresiv, a da sau a căpăta mai multă viață; a (se) însufleți. [Prez. ind. și: animez] – Din fr. animer, lat. animare. DOOM
animá (a ~) vb., ind. prez. 3 anímă
animare
ANIMÁ, aním, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face mai activ sau mai expresiv, a da sau a căpăta mai multă viață; a (se) însufleți. [Prez. ind. și: animez] – Din fr. animer, lat. animare. DOOM
animá (a ~) vb., ind. prez. 3 anímă
animare
ANIMÁRE s. f. Acțiunea de a (se) anima și rezultatul ei. – V. anima. DOOM
animáre s. f., g.-d. art. animắrii
animarea
ANIMÁRE s. f. Acțiunea de a (se) anima și rezultatul ei. – V. anima. DOOM
animáre s. f., g.-d. art. animắrii
animară
ANIMÁ, aním, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face mai activ sau mai expresiv, a da sau a căpăta mai multă viață; a (se) însufleți. [Prez. ind. și: animez] – Din fr. animer, lat. animare. DOOM
animá (a ~) vb., ind. prez. 3 anímă
animarăm
ANIMÁ, aním, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face mai activ sau mai expresiv, a da sau a căpăta mai multă viață; a (se) însufleți. [Prez. ind. și: animez] – Din fr. animer, lat. animare. DOOM
animá (a ~) vb., ind. prez. 3 anímă
animarăți
ANIMÁ, aním, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face mai activ sau mai expresiv, a da sau a căpăta mai multă viață; a (se) însufleți. [Prez. ind. și: animez] – Din fr. animer, lat. animare. DOOM
animá (a ~) vb., ind. prez. 3 anímă
animase
ANIMÁ, aním, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face mai activ sau mai expresiv, a da sau a căpăta mai multă viață; a (se) însufleți. [Prez. ind. și: animez] – Din fr. animer, lat. animare. DOOM
animá (a ~) vb., ind. prez. 3 anímă
animasem
ANIMÁ, aním, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face mai activ sau mai expresiv, a da sau a căpăta mai multă viață; a (se) însufleți. [Prez. ind. și: animez] – Din fr. animer, lat. animare. DOOM
animá (a ~) vb., ind. prez. 3 anímă
animaseră
ANIMÁ, aním, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face mai activ sau mai expresiv, a da sau a căpăta mai multă viață; a (se) însufleți. [Prez. ind. și: animez] – Din fr. animer, lat. animare. DOOM
animá (a ~) vb., ind. prez. 3 anímă
animaserăm
ANIMÁ, aním, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face mai activ sau mai expresiv, a da sau a căpăta mai multă viață; a (se) însufleți. [Prez. ind. și: animez] – Din fr. animer, lat. animare. DOOM
animá (a ~) vb., ind. prez. 3 anímă
animaserăți
ANIMÁ, aním, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face mai activ sau mai expresiv, a da sau a căpăta mai multă viață; a (se) însufleți. [Prez. ind. și: animez] – Din fr. animer, lat. animare. DOOM
animá (a ~) vb., ind. prez. 3 anímă
animaseși
ANIMÁ, aním, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face mai activ sau mai expresiv, a da sau a căpăta mai multă viață; a (se) însufleți. [Prez. ind. și: animez] – Din fr. animer, lat. animare. DOOM
animá (a ~) vb., ind. prez. 3 anímă
animaseți
ANIMÁ, aním, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face mai activ sau mai expresiv, a da sau a căpăta mai multă viață; a (se) însufleți. [Prez. ind. și: animez] – Din fr. animer, lat. animare. DOOM
animá (a ~) vb., ind. prez. 3 anímă
animat
ANIMÁ, aním, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face mai activ sau mai expresiv, a da sau a căpăta mai multă viață; a (se) însufleți. [Prez. ind. și: animez] – Din fr. animer, lat. animare. DOOM
animá (a ~) vb., ind. prez. 3 anímă
animat
ANIMÁT, -Ă, animați, -te, adj. Însuflețit, plin de animație; viu. ◊ Desen animat = film de animație. – V. anima.
animata
ANIMÁT, -Ă, animați, -te, adj. Însuflețit, plin de animație; viu. ◊ Desen animat = film de animație. – V. anima.
animate
ANIMÁT, -Ă, animați, -te, adj. Însuflețit, plin de animație; viu. ◊ Desen animat = film de animație. – V. anima.
animatei
ANIMÁT, -Ă, animați, -te, adj. Însuflețit, plin de animație; viu. ◊ Desen animat = film de animație. – V. anima.
animatele
ANIMÁT, -Ă, animați, -te, adj. Însuflețit, plin de animație; viu. ◊ Desen animat = film de animație. – V. anima.
animatelor
ANIMÁT, -Ă, animați, -te, adj. Însuflețit, plin de animație; viu. ◊ Desen animat = film de animație. – V. anima.
animato
ANIMÁTO adv. (Indică modul de executare a unei lucrări muzicale) Cu însuflețire, cu vioiciune. – Cuv. it. DOOM
animáto (it.) adv.
animatoare
ANIMATÓR, -OÁRE, animatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care însuflețește, care stimulează o activitate, o acțiune, un spectacol, un program de radio sau de televiziune. ♦ (Numai s. f.) Femeie de moravuri ușoare care însoțește pe un bărbat într-un local de consum. – Din fr. animateur. DOOM
animatór adj. m., s. m., pl. animatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. animatoáre
animatoare
ANIMATÓR, -OÁRE, animatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care însuflețește, care stimulează o activitate, o acțiune, un spectacol, un program de radio sau de televiziune. ♦ (Numai s. f.) Femeie de moravuri ușoare care însoțește pe un bărbat într-un local de consum. – Din fr. animateur. DOOM
animatór adj. m., s. m., pl. animatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. animatoáre
animatoarea
ANIMATÓR, -OÁRE, animatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care însuflețește, care stimulează o activitate, o acțiune, un spectacol, un program de radio sau de televiziune. ♦ (Numai s. f.) Femeie de moravuri ușoare care însoțește pe un bărbat într-un local de consum. – Din fr. animateur. DOOM
animatór adj. m., s. m., pl. animatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. animatoáre
animatoarea
ANIMATÓR, -OÁRE, animatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care însuflețește, care stimulează o activitate, o acțiune, un spectacol, un program de radio sau de televiziune. ♦ (Numai s. f.) Femeie de moravuri ușoare care însoțește pe un bărbat într-un local de consum. – Din fr. animateur. DOOM
animatór adj. m., s. m., pl. animatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. animatoáre
animatoarei
ANIMATÓR, -OÁRE, animatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care însuflețește, care stimulează o activitate, o acțiune, un spectacol, un program de radio sau de televiziune. ♦ (Numai s. f.) Femeie de moravuri ușoare care însoțește pe un bărbat într-un local de consum. – Din fr. animateur. DOOM
animatór adj. m., s. m., pl. animatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. animatoáre
animatoarei
ANIMATÓR, -OÁRE, animatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care însuflețește, care stimulează o activitate, o acțiune, un spectacol, un program de radio sau de televiziune. ♦ (Numai s. f.) Femeie de moravuri ușoare care însoțește pe un bărbat într-un local de consum. – Din fr. animateur. DOOM
animatór adj. m., s. m., pl. animatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. animatoáre
animatoarele
ANIMATÓR, -OÁRE, animatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care însuflețește, care stimulează o activitate, o acțiune, un spectacol, un program de radio sau de televiziune. ♦ (Numai s. f.) Femeie de moravuri ușoare care însoțește pe un bărbat într-un local de consum. – Din fr. animateur. DOOM
animatór adj. m., s. m., pl. animatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. animatoáre
animatoarele
ANIMATÓR, -OÁRE, animatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care însuflețește, care stimulează o activitate, o acțiune, un spectacol, un program de radio sau de televiziune. ♦ (Numai s. f.) Femeie de moravuri ușoare care însoțește pe un bărbat într-un local de consum. – Din fr. animateur. DOOM
animatór adj. m., s. m., pl. animatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. animatoáre
animatoarelor
ANIMATÓR, -OÁRE, animatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care însuflețește, care stimulează o activitate, o acțiune, un spectacol, un program de radio sau de televiziune. ♦ (Numai s. f.) Femeie de moravuri ușoare care însoțește pe un bărbat într-un local de consum. – Din fr. animateur. DOOM
animatór adj. m., s. m., pl. animatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. animatoáre
animatoarelor
ANIMATÓR, -OÁRE, animatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care însuflețește, care stimulează o activitate, o acțiune, un spectacol, un program de radio sau de televiziune. ♦ (Numai s. f.) Femeie de moravuri ușoare care însoțește pe un bărbat într-un local de consum. – Din fr. animateur. DOOM
animatór adj. m., s. m., pl. animatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. animatoáre
animator
ANIMATÓR, -OÁRE, animatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care însuflețește, care stimulează o activitate, o acțiune, un spectacol, un program de radio sau de televiziune. ♦ (Numai s. f.) Femeie de moravuri ușoare care însoțește pe un bărbat într-un local de consum. – Din fr. animateur. DOOM
animatór adj. m., s. m., pl. animatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. animatoáre
animator
ANIMATÓR, -OÁRE, animatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care însuflețește, care stimulează o activitate, o acțiune, un spectacol, un program de radio sau de televiziune. ♦ (Numai s. f.) Femeie de moravuri ușoare care însoțește pe un bărbat într-un local de consum. – Din fr. animateur. DOOM
animatór adj. m., s. m., pl. animatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. animatoáre
animatori
ANIMATÓR, -OÁRE, animatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care însuflețește, care stimulează o activitate, o acțiune, un spectacol, un program de radio sau de televiziune. ♦ (Numai s. f.) Femeie de moravuri ușoare care însoțește pe un bărbat într-un local de consum. – Din fr. animateur. DOOM
animatór adj. m., s. m., pl. animatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. animatoáre
animatori
ANIMATÓR, -OÁRE, animatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care însuflețește, care stimulează o activitate, o acțiune, un spectacol, un program de radio sau de televiziune. ♦ (Numai s. f.) Femeie de moravuri ușoare care însoțește pe un bărbat într-un local de consum. – Din fr. animateur. DOOM
animatór adj. m., s. m., pl. animatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. animatoáre
animatorii
ANIMATÓR, -OÁRE, animatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care însuflețește, care stimulează o activitate, o acțiune, un spectacol, un program de radio sau de televiziune. ♦ (Numai s. f.) Femeie de moravuri ușoare care însoțește pe un bărbat într-un local de consum. – Din fr. animateur. DOOM
animatór adj. m., s. m., pl. animatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. animatoáre
animatorii
ANIMATÓR, -OÁRE, animatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care însuflețește, care stimulează o activitate, o acțiune, un spectacol, un program de radio sau de televiziune. ♦ (Numai s. f.) Femeie de moravuri ușoare care însoțește pe un bărbat într-un local de consum. – Din fr. animateur. DOOM
animatór adj. m., s. m., pl. animatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. animatoáre
animatorilor
ANIMATÓR, -OÁRE, animatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care însuflețește, care stimulează o activitate, o acțiune, un spectacol, un program de radio sau de televiziune. ♦ (Numai s. f.) Femeie de moravuri ușoare care însoțește pe un bărbat într-un local de consum. – Din fr. animateur. DOOM
animatór adj. m., s. m., pl. animatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. animatoáre
animatorilor
ANIMATÓR, -OÁRE, animatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care însuflețește, care stimulează o activitate, o acțiune, un spectacol, un program de radio sau de televiziune. ♦ (Numai s. f.) Femeie de moravuri ușoare care însoțește pe un bărbat într-un local de consum. – Din fr. animateur. DOOM
animatór adj. m., s. m., pl. animatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. animatoáre
animatorul
ANIMATÓR, -OÁRE, animatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care însuflețește, care stimulează o activitate, o acțiune, un spectacol, un program de radio sau de televiziune. ♦ (Numai s. f.) Femeie de moravuri ușoare care însoțește pe un bărbat într-un local de consum. – Din fr. animateur. DOOM
animatór adj. m., s. m., pl. animatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. animatoáre
animatorul
ANIMATÓR, -OÁRE, animatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care însuflețește, care stimulează o activitate, o acțiune, un spectacol, un program de radio sau de televiziune. ♦ (Numai s. f.) Femeie de moravuri ușoare care însoțește pe un bărbat într-un local de consum. – Din fr. animateur. DOOM
animatór adj. m., s. m., pl. animatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. animatoáre
animatorului
ANIMATÓR, -OÁRE, animatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care însuflețește, care stimulează o activitate, o acțiune, un spectacol, un program de radio sau de televiziune. ♦ (Numai s. f.) Femeie de moravuri ușoare care însoțește pe un bărbat într-un local de consum. – Din fr. animateur. DOOM
animatór adj. m., s. m., pl. animatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. animatoáre
animatorului
ANIMATÓR, -OÁRE, animatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care însuflețește, care stimulează o activitate, o acțiune, un spectacol, un program de radio sau de televiziune. ♦ (Numai s. f.) Femeie de moravuri ușoare care însoțește pe un bărbat într-un local de consum. – Din fr. animateur. DOOM
animatór adj. m., s. m., pl. animatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. animatoáre
animatul
ANIMÁT, -Ă, animați, -te, adj. Însuflețit, plin de animație; viu. ◊ Desen animat = film de animație. – V. anima.
animatului
ANIMÁT, -Ă, animați, -te, adj. Însuflețit, plin de animație; viu. ◊ Desen animat = film de animație. – V. anima.
animau
ANIMÁ, aním, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face mai activ sau mai expresiv, a da sau a căpăta mai multă viață; a (se) însufleți. [Prez. ind. și: animez] – Din fr. animer, lat. animare. DOOM
animá (a ~) vb., ind. prez. 3 anímă
animași
ANIMÁ, aním, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face mai activ sau mai expresiv, a da sau a căpăta mai multă viață; a (se) însufleți. [Prez. ind. și: animez] – Din fr. animer, lat. animare. DOOM
animá (a ~) vb., ind. prez. 3 anímă
animați
ANIMÁ, aním, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face mai activ sau mai expresiv, a da sau a căpăta mai multă viață; a (se) însufleți. [Prez. ind. și: animez] – Din fr. animer, lat. animare. DOOM
animá (a ~) vb., ind. prez. 3 anímă
animați
ANIMÁT, -Ă, animați, -te, adj. Însuflețit, plin de animație; viu. ◊ Desen animat = film de animație. – V. anima.
animația
ANIMÁȚIE s. f. Mișcare continuă și zgomotoasă (de ființe, vehicule etc.); însuflețire. ◊ Film de animație = film constituit dintr-o suită de desene a căror proiecție succesivă dă impresia mișcării. – Din fr. animation, lat. animatio, -onis. DOOM
animáție (-ți-e) s. f., art. animáția (-ți-a), g.-d. animáții, art. animáției
animație
ANIMÁȚIE s. f. Mișcare continuă și zgomotoasă (de ființe, vehicule etc.); însuflețire. ◊ Film de animație = film constituit dintr-o suită de desene a căror proiecție succesivă dă impresia mișcării. – Din fr. animation, lat. animatio, -onis. DOOM
animáție (-ți-e) s. f., art. animáția (-ți-a), g.-d. animáții, art. animáției
animației
ANIMÁȚIE s. f. Mișcare continuă și zgomotoasă (de ființe, vehicule etc.); însuflețire. ◊ Film de animație = film constituit dintr-o suită de desene a căror proiecție succesivă dă impresia mișcării. – Din fr. animation, lat. animatio, -onis. DOOM
animáție (-ți-e) s. f., art. animáția (-ți-a), g.-d. animáții, art. animáției
animații
ANIMÁT, -Ă, animați, -te, adj. Însuflețit, plin de animație; viu. ◊ Desen animat = film de animație. – V. anima.
animații
ANIMÁȚIE s. f. Mișcare continuă și zgomotoasă (de ființe, vehicule etc.); însuflețire. ◊ Film de animație = film constituit dintr-o suită de desene a căror proiecție succesivă dă impresia mișcării. – Din fr. animation, lat. animatio, -onis. DOOM
animáție (-ți-e) s. f., art. animáția (-ți-a), g.-d. animáții, art. animáției
animațiile
ANIMÁȚIE s. f. Mișcare continuă și zgomotoasă (de ființe, vehicule etc.); însuflețire. ◊ Film de animație = film constituit dintr-o suită de desene a căror proiecție succesivă dă impresia mișcării. – Din fr. animation, lat. animatio, -onis. DOOM
animáție (-ți-e) s. f., art. animáția (-ți-a), g.-d. animáții, art. animáției
animațiilor
ANIMÁȚIE s. f. Mișcare continuă și zgomotoasă (de ființe, vehicule etc.); însuflețire. ◊ Film de animație = film constituit dintr-o suită de desene a căror proiecție succesivă dă impresia mișcării. – Din fr. animation, lat. animatio, -onis. DOOM
animáție (-ți-e) s. f., art. animáția (-ți-a), g.-d. animáții, art. animáției
animaților
ANIMÁT, -Ă, animați, -te, adj. Însuflețit, plin de animație; viu. ◊ Desen animat = film de animație. – V. anima.
animațiune
ANIMAȚIÚNE s.f. v. animație.
anime
ANIMÁ, aním, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face mai activ sau mai expresiv, a da sau a căpăta mai multă viață; a (se) însufleți. [Prez. ind. și: animez] – Din fr. animer, lat. animare. DOOM
animá (a ~) vb., ind. prez. 3 anímă
animi
ANIMÁ, aním, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face mai activ sau mai expresiv, a da sau a căpăta mai multă viață; a (se) însufleți. [Prez. ind. și: animez] – Din fr. animer, lat. animare. DOOM
animá (a ~) vb., ind. prez. 3 anímă
animism
ANIMÍSM s. n. Credință potrivit căreia orice în univers, și universul însuși, are un suflet sau este o ființă vie. – Din fr. animisme. DOOM
animísm s. n.
animismul
ANIMÍSM s. n. Credință potrivit căreia orice în univers, și universul însuși, are un suflet sau este o ființă vie. – Din fr. animisme. DOOM
animísm s. n.
animismului
ANIMÍSM s. n. Credință potrivit căreia orice în univers, și universul însuși, are un suflet sau este o ființă vie. – Din fr. animisme. DOOM
animísm s. n.
animist
ANIMÍST, -Ă, animiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de animism, care se referă la animism. 2. S. m. și f. Adept al animismului. – Din fr. animiste. DOOM
animíst adj. m., s. m., pl. animíști; adj. f., s. f. animístă, pl. animíste
animist
ANIMÍST, -Ă, animiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de animism, care se referă la animism. 2. S. m. și f. Adept al animismului. – Din fr. animiste. DOOM
animíst adj. m., s. m., pl. animíști; adj. f., s. f. animístă, pl. animíste
animista
ANIMÍST, -Ă, animiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de animism, care se referă la animism. 2. S. m. și f. Adept al animismului. – Din fr. animiste. DOOM
animíst adj. m., s. m., pl. animíști; adj. f., s. f. animístă, pl. animíste
animista
ANIMÍST, -Ă, animiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de animism, care se referă la animism. 2. S. m. și f. Adept al animismului. – Din fr. animiste. DOOM
animíst adj. m., s. m., pl. animíști; adj. f., s. f. animístă, pl. animíste
animiste
ANIMÍST, -Ă, animiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de animism, care se referă la animism. 2. S. m. și f. Adept al animismului. – Din fr. animiste. DOOM
animíst adj. m., s. m., pl. animíști; adj. f., s. f. animístă, pl. animíste
animiste
ANIMÍST, -Ă, animiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de animism, care se referă la animism. 2. S. m. și f. Adept al animismului. – Din fr. animiste. DOOM
animíst adj. m., s. m., pl. animíști; adj. f., s. f. animístă, pl. animíste
animistei
ANIMÍST, -Ă, animiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de animism, care se referă la animism. 2. S. m. și f. Adept al animismului. – Din fr. animiste. DOOM
animíst adj. m., s. m., pl. animíști; adj. f., s. f. animístă, pl. animíste
animistei
ANIMÍST, -Ă, animiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de animism, care se referă la animism. 2. S. m. și f. Adept al animismului. – Din fr. animiste. DOOM
animíst adj. m., s. m., pl. animíști; adj. f., s. f. animístă, pl. animíste
animistele
ANIMÍST, -Ă, animiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de animism, care se referă la animism. 2. S. m. și f. Adept al animismului. – Din fr. animiste. DOOM
animíst adj. m., s. m., pl. animíști; adj. f., s. f. animístă, pl. animíste
animistele
ANIMÍST, -Ă, animiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de animism, care se referă la animism. 2. S. m. și f. Adept al animismului. – Din fr. animiste. DOOM
animíst adj. m., s. m., pl. animíști; adj. f., s. f. animístă, pl. animíste
animistelor
ANIMÍST, -Ă, animiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de animism, care se referă la animism. 2. S. m. și f. Adept al animismului. – Din fr. animiste. DOOM
animíst adj. m., s. m., pl. animíști; adj. f., s. f. animístă, pl. animíste
animistelor
ANIMÍST, -Ă, animiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de animism, care se referă la animism. 2. S. m. și f. Adept al animismului. – Din fr. animiste. DOOM
animíst adj. m., s. m., pl. animíști; adj. f., s. f. animístă, pl. animíste
animistul
ANIMÍST, -Ă, animiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de animism, care se referă la animism. 2. S. m. și f. Adept al animismului. – Din fr. animiste. DOOM
animíst adj. m., s. m., pl. animíști; adj. f., s. f. animístă, pl. animíste
animistul
ANIMÍST, -Ă, animiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de animism, care se referă la animism. 2. S. m. și f. Adept al animismului. – Din fr. animiste. DOOM
animíst adj. m., s. m., pl. animíști; adj. f., s. f. animístă, pl. animíste
animistului
ANIMÍST, -Ă, animiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de animism, care se referă la animism. 2. S. m. și f. Adept al animismului. – Din fr. animiste. DOOM
animíst adj. m., s. m., pl. animíști; adj. f., s. f. animístă, pl. animíste
animistului
ANIMÍST, -Ă, animiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de animism, care se referă la animism. 2. S. m. și f. Adept al animismului. – Din fr. animiste. DOOM
animíst adj. m., s. m., pl. animíști; adj. f., s. f. animístă, pl. animíste
animiști
ANIMÍST, -Ă, animiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de animism, care se referă la animism. 2. S. m. și f. Adept al animismului. – Din fr. animiste. DOOM
animíst adj. m., s. m., pl. animíști; adj. f., s. f. animístă, pl. animíste
animiști
ANIMÍST, -Ă, animiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de animism, care se referă la animism. 2. S. m. și f. Adept al animismului. – Din fr. animiste. DOOM
animíst adj. m., s. m., pl. animíști; adj. f., s. f. animístă, pl. animíste
animiștii
ANIMÍST, -Ă, animiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de animism, care se referă la animism. 2. S. m. și f. Adept al animismului. – Din fr. animiste. DOOM
animíst adj. m., s. m., pl. animíști; adj. f., s. f. animístă, pl. animíste
animiștii
ANIMÍST, -Ă, animiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de animism, care se referă la animism. 2. S. m. și f. Adept al animismului. – Din fr. animiste. DOOM
animíst adj. m., s. m., pl. animíști; adj. f., s. f. animístă, pl. animíste
animiștilor
ANIMÍST, -Ă, animiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de animism, care se referă la animism. 2. S. m. și f. Adept al animismului. – Din fr. animiste. DOOM
animíst adj. m., s. m., pl. animíști; adj. f., s. f. animístă, pl. animíste
animiștilor
ANIMÍST, -Ă, animiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de animism, care se referă la animism. 2. S. m. și f. Adept al animismului. – Din fr. animiste. DOOM
animíst adj. m., s. m., pl. animíști; adj. f., s. f. animístă, pl. animíste
animozitate
ANIMOZITÁTE, animozități, s. f. Atitudine ostilă față de cineva; neînțelegere între două persoane. – Din fr. animosité, lat. animositas, -atis. DOOM
animozitáte s. f., g.-d. art. animozitắții; pl. animozitắți
animozitatea
ANIMOZITÁTE, animozități, s. f. Atitudine ostilă față de cineva; neînțelegere între două persoane. – Din fr. animosité, lat. animositas, -atis. DOOM
animozitáte s. f., g.-d. art. animozitắții; pl. animozitắți
animozități
ANIMOZITÁTE, animozități, s. f. Atitudine ostilă față de cineva; neînțelegere între două persoane. – Din fr. animosité, lat. animositas, -atis. DOOM
animozitáte s. f., g.-d. art. animozitắții; pl. animozitắți
animozității
ANIMOZITÁTE, animozități, s. f. Atitudine ostilă față de cineva; neînțelegere între două persoane. – Din fr. animosité, lat. animositas, -atis. DOOM
animozitáte s. f., g.-d. art. animozitắții; pl. animozitắți
animozitățile
ANIMOZITÁTE, animozități, s. f. Atitudine ostilă față de cineva; neînțelegere între două persoane. – Din fr. animosité, lat. animositas, -atis. DOOM
animozitáte s. f., g.-d. art. animozitắții; pl. animozitắți
animozităților
ANIMOZITÁTE, animozități, s. f. Atitudine ostilă față de cineva; neînțelegere între două persoane. – Din fr. animosité, lat. animositas, -atis. DOOM
animozitáte s. f., g.-d. art. animozitắții; pl. animozitắți
animând
ANIMÁ, aním, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face mai activ sau mai expresiv, a da sau a căpăta mai multă viață; a (se) însufleți. [Prez. ind. și: animez] – Din fr. animer, lat. animare. DOOM
animá (a ~) vb., ind. prez. 3 anímă
animînd
ANIMÁ, aním, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face mai activ sau mai expresiv, a da sau a căpăta mai multă viață; a (se) însufleți. [Prez. ind. și: animez] – Din fr. animer, lat. animare. DOOM
animá (a ~) vb., ind. prez. 3 anímă
animări
ANIMÁRE s. f. Acțiunea de a (se) anima și rezultatul ei. – V. anima. DOOM
animáre s. f., g.-d. art. animắrii
animării
ANIMÁRE s. f. Acțiunea de a (se) anima și rezultatul ei. – V. anima. DOOM
animáre s. f., g.-d. art. animắrii
animările
ANIMÁRE s. f. Acțiunea de a (se) anima și rezultatul ei. – V. anima. DOOM
animáre s. f., g.-d. art. animắrii
animărilor
ANIMÁRE s. f. Acțiunea de a (se) anima și rezultatul ei. – V. anima. DOOM
animáre s. f., g.-d. art. animắrii
anin
ANINÁ, anín, vb. I. 1. Tranz. (Pop.) A agăța (1). 2. Refl. Fig. (Rar) A se lega de cineva, a nu-i da pace; a căuta pricină (cuiva). – Lat. *anninare (< ad + *ninna „leagăn”). DOOM
aniná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 anínă
anin
ARÍN, arini, s. m. Nume dat mai multor specii de arbori cu frunze ovale, dințate și cu flori verzui-roșietice, grupate în amenți (Alnus). [Var.: anín s. m.] – Probabil lat. *alninus (< alnus). DOOM
arín s. m., pl. aríni
anina
ANINÁ, anín, vb. I. 1. Tranz. (Pop.) A agăța (1). 2. Refl. Fig. (Rar) A se lega de cineva, a nu-i da pace; a căuta pricină (cuiva). – Lat. *anninare (< ad + *ninna „leagăn”). DOOM
aniná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 anínă
aninai
ANINÁ, anín, vb. I. 1. Tranz. (Pop.) A agăța (1). 2. Refl. Fig. (Rar) A se lega de cineva, a nu-i da pace; a căuta pricină (cuiva). – Lat. *anninare (< ad + *ninna „leagăn”). DOOM
aniná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 anínă
aninam
ANINÁ, anín, vb. I. 1. Tranz. (Pop.) A agăța (1). 2. Refl. Fig. (Rar) A se lega de cineva, a nu-i da pace; a căuta pricină (cuiva). – Lat. *anninare (< ad + *ninna „leagăn”). DOOM
aniná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 anínă
aninare
ANINÁ, anín, vb. I. 1. Tranz. (Pop.) A agăța (1). 2. Refl. Fig. (Rar) A se lega de cineva, a nu-i da pace; a căuta pricină (cuiva). – Lat. *anninare (< ad + *ninna „leagăn”). DOOM
aniná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 anínă
aninare
ANINÁRE s. f. Acțiunea de a (se) anina. – V. anina. DOOM
anináre s. f., g.-d. art. aninắrii
aninarea
ANINÁRE s. f. Acțiunea de a (se) anina. – V. anina. DOOM
anináre s. f., g.-d. art. aninắrii
aninară
ANINÁ, anín, vb. I. 1. Tranz. (Pop.) A agăța (1). 2. Refl. Fig. (Rar) A se lega de cineva, a nu-i da pace; a căuta pricină (cuiva). – Lat. *anninare (< ad + *ninna „leagăn”). DOOM
aniná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 anínă
aninarăm
ANINÁ, anín, vb. I. 1. Tranz. (Pop.) A agăța (1). 2. Refl. Fig. (Rar) A se lega de cineva, a nu-i da pace; a căuta pricină (cuiva). – Lat. *anninare (< ad + *ninna „leagăn”). DOOM
aniná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 anínă
aninarăți
ANINÁ, anín, vb. I. 1. Tranz. (Pop.) A agăța (1). 2. Refl. Fig. (Rar) A se lega de cineva, a nu-i da pace; a căuta pricină (cuiva). – Lat. *anninare (< ad + *ninna „leagăn”). DOOM
aniná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 anínă
aninase
ANINÁ, anín, vb. I. 1. Tranz. (Pop.) A agăța (1). 2. Refl. Fig. (Rar) A se lega de cineva, a nu-i da pace; a căuta pricină (cuiva). – Lat. *anninare (< ad + *ninna „leagăn”). DOOM
aniná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 anínă
aninasem
ANINÁ, anín, vb. I. 1. Tranz. (Pop.) A agăța (1). 2. Refl. Fig. (Rar) A se lega de cineva, a nu-i da pace; a căuta pricină (cuiva). – Lat. *anninare (< ad + *ninna „leagăn”). DOOM
aniná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 anínă
aninaseră
ANINÁ, anín, vb. I. 1. Tranz. (Pop.) A agăța (1). 2. Refl. Fig. (Rar) A se lega de cineva, a nu-i da pace; a căuta pricină (cuiva). – Lat. *anninare (< ad + *ninna „leagăn”). DOOM
aniná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 anínă
aninaserăm
ANINÁ, anín, vb. I. 1. Tranz. (Pop.) A agăța (1). 2. Refl. Fig. (Rar) A se lega de cineva, a nu-i da pace; a căuta pricină (cuiva). – Lat. *anninare (< ad + *ninna „leagăn”). DOOM
aniná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 anínă
aninaserăți
ANINÁ, anín, vb. I. 1. Tranz. (Pop.) A agăța (1). 2. Refl. Fig. (Rar) A se lega de cineva, a nu-i da pace; a căuta pricină (cuiva). – Lat. *anninare (< ad + *ninna „leagăn”). DOOM
aniná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 anínă
aninaseși
ANINÁ, anín, vb. I. 1. Tranz. (Pop.) A agăța (1). 2. Refl. Fig. (Rar) A se lega de cineva, a nu-i da pace; a căuta pricină (cuiva). – Lat. *anninare (< ad + *ninna „leagăn”). DOOM
aniná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 anínă
aninaseți
ANINÁ, anín, vb. I. 1. Tranz. (Pop.) A agăța (1). 2. Refl. Fig. (Rar) A se lega de cineva, a nu-i da pace; a căuta pricină (cuiva). – Lat. *anninare (< ad + *ninna „leagăn”). DOOM
aniná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 anínă
aninat
ANINÁ, anín, vb. I. 1. Tranz. (Pop.) A agăța (1). 2. Refl. Fig. (Rar) A se lega de cineva, a nu-i da pace; a căuta pricină (cuiva). – Lat. *anninare (< ad + *ninna „leagăn”). DOOM
aniná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 anínă
aninau
ANINÁ, anín, vb. I. 1. Tranz. (Pop.) A agăța (1). 2. Refl. Fig. (Rar) A se lega de cineva, a nu-i da pace; a căuta pricină (cuiva). – Lat. *anninare (< ad + *ninna „leagăn”). DOOM
aniná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 anínă
aninași
ANINÁ, anín, vb. I. 1. Tranz. (Pop.) A agăța (1). 2. Refl. Fig. (Rar) A se lega de cineva, a nu-i da pace; a căuta pricină (cuiva). – Lat. *anninare (< ad + *ninna „leagăn”). DOOM
aniná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 anínă
aninați
ANINÁ, anín, vb. I. 1. Tranz. (Pop.) A agăța (1). 2. Refl. Fig. (Rar) A se lega de cineva, a nu-i da pace; a căuta pricină (cuiva). – Lat. *anninare (< ad + *ninna „leagăn”). DOOM
aniná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 anínă
anine
ANINÁ, anín, vb. I. 1. Tranz. (Pop.) A agăța (1). 2. Refl. Fig. (Rar) A se lega de cineva, a nu-i da pace; a căuta pricină (cuiva). – Lat. *anninare (< ad + *ninna „leagăn”). DOOM
aniná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 anínă
anini
ANINÁ, anín, vb. I. 1. Tranz. (Pop.) A agăța (1). 2. Refl. Fig. (Rar) A se lega de cineva, a nu-i da pace; a căuta pricină (cuiva). – Lat. *anninare (< ad + *ninna „leagăn”). DOOM
aniná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 anínă
aniniș
ARINÍȘ, arinișuri, s. n. Ariniște. [Var.: aniníș s. n.] – Arin + suf. -iș. DOOM
ariníș s. n., pl. ariníșuri
aniniște
ARINÍȘTE, ariniști, s. f. Pădurice de arini; ariniș. [Acc. și: aríniște. – Var.: aníniște s. f.] – Arin + suf. -iște. DOOM
!ariníște s. f., g.-d. art. ariníștii; pl. ariníști
aninând
ANINÁ, anín, vb. I. 1. Tranz. (Pop.) A agăța (1). 2. Refl. Fig. (Rar) A se lega de cineva, a nu-i da pace; a căuta pricină (cuiva). – Lat. *anninare (< ad + *ninna „leagăn”). DOOM
aniná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 anínă
aninînd
ANINÁ, anín, vb. I. 1. Tranz. (Pop.) A agăța (1). 2. Refl. Fig. (Rar) A se lega de cineva, a nu-i da pace; a căuta pricină (cuiva). – Lat. *anninare (< ad + *ninna „leagăn”). DOOM
aniná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 anínă
anină
anină, anine s. f. prostituată
aninări
ANINÁRE s. f. Acțiunea de a (se) anina. – V. anina. DOOM
anináre s. f., g.-d. art. aninắrii
aninării
ANINÁRE s. f. Acțiunea de a (se) anina. – V. anina. DOOM
anináre s. f., g.-d. art. aninắrii
aninările
ANINÁRE s. f. Acțiunea de a (se) anina. – V. anina. DOOM
anináre s. f., g.-d. art. aninắrii
aninărilor
ANINÁRE s. f. Acțiunea de a (se) anina. – V. anina. DOOM
anináre s. f., g.-d. art. aninắrii
aninătoare
ANINĂTOÁRE, aninători, s. f. 1. (Pop.) Agățătoare, gaică. 2. (Rar) Loc îngust în munți (stâncoși), unde se prinde vânatul. – Anina + suf. -ătoare. DOOM
aninătoáre (pop.) s. f., g.-d. art. aninătórii; pl. aninătóri
aninătoarea
ANINĂTOÁRE, aninători, s. f. 1. (Pop.) Agățătoare, gaică. 2. (Rar) Loc îngust în munți (stâncoși), unde se prinde vânatul. – Anina + suf. -ătoare. DOOM
aninătoáre (pop.) s. f., g.-d. art. aninătórii; pl. aninătóri
aninători
ANINĂTOÁRE, aninători, s. f. 1. (Pop.) Agățătoare, gaică. 2. (Rar) Loc îngust în munți (stâncoși), unde se prinde vânatul. – Anina + suf. -ătoare. DOOM
aninătoáre (pop.) s. f., g.-d. art. aninătórii; pl. aninătóri
aninătorii
ANINĂTOÁRE, aninători, s. f. 1. (Pop.) Agățătoare, gaică. 2. (Rar) Loc îngust în munți (stâncoși), unde se prinde vânatul. – Anina + suf. -ătoare. DOOM
aninătoáre (pop.) s. f., g.-d. art. aninătórii; pl. aninătóri
aninătorile
ANINĂTOÁRE, aninători, s. f. 1. (Pop.) Agățătoare, gaică. 2. (Rar) Loc îngust în munți (stâncoși), unde se prinde vânatul. – Anina + suf. -ătoare. DOOM
aninătoáre (pop.) s. f., g.-d. art. aninătórii; pl. aninătóri
aninătorilor
ANINĂTOÁRE, aninători, s. f. 1. (Pop.) Agățătoare, gaică. 2. (Rar) Loc îngust în munți (stâncoși), unde se prinde vânatul. – Anina + suf. -ătoare. DOOM
aninătoáre (pop.) s. f., g.-d. art. aninătórii; pl. aninătóri
anion
ANIÓN, anioni, s. m. (Chim.) Ion cu sarcină electrică negativă, care este atras de anod. [Pr.: -i-on] – Din fr. anion. DOOM
!anión (a-ni-on/an-i-) s. m., pl. anióni
anionactiv
ANIONACTÍV, -Ă, anionactivi, -e, adj. (Chim.) 1. Care se bazează pe acțiunea, pe influența anionilor. 2. (În sintagma) Rășină anionactivă = anionit. [Pr.: -i-on-] – Anion + activ. DOOM
!anionactív (a-ni-o-nac-/an-i-on-ac-) adj. m., pl. anionactívi; f. anionactívă, pl. anionactíve
anionactiva
ANIONACTÍV, -Ă, anionactivi, -e, adj. (Chim.) 1. Care se bazează pe acțiunea, pe influența anionilor. 2. (În sintagma) Rășină anionactivă = anionit. [Pr.: -i-on-] – Anion + activ. DOOM
!anionactív (a-ni-o-nac-/an-i-on-ac-) adj. m., pl. anionactívi; f. anionactívă, pl. anionactíve
anionactive
ANIONACTÍV, -Ă, anionactivi, -e, adj. (Chim.) 1. Care se bazează pe acțiunea, pe influența anionilor. 2. (În sintagma) Rășină anionactivă = anionit. [Pr.: -i-on-] – Anion + activ. DOOM
!anionactív (a-ni-o-nac-/an-i-on-ac-) adj. m., pl. anionactívi; f. anionactívă, pl. anionactíve
anionactivei
ANIONACTÍV, -Ă, anionactivi, -e, adj. (Chim.) 1. Care se bazează pe acțiunea, pe influența anionilor. 2. (În sintagma) Rășină anionactivă = anionit. [Pr.: -i-on-] – Anion + activ. DOOM
!anionactív (a-ni-o-nac-/an-i-on-ac-) adj. m., pl. anionactívi; f. anionactívă, pl. anionactíve
anionactivele
ANIONACTÍV, -Ă, anionactivi, -e, adj. (Chim.) 1. Care se bazează pe acțiunea, pe influența anionilor. 2. (În sintagma) Rășină anionactivă = anionit. [Pr.: -i-on-] – Anion + activ. DOOM
!anionactív (a-ni-o-nac-/an-i-on-ac-) adj. m., pl. anionactívi; f. anionactívă, pl. anionactíve
anionactivelor
ANIONACTÍV, -Ă, anionactivi, -e, adj. (Chim.) 1. Care se bazează pe acțiunea, pe influența anionilor. 2. (În sintagma) Rășină anionactivă = anionit. [Pr.: -i-on-] – Anion + activ. DOOM
!anionactív (a-ni-o-nac-/an-i-on-ac-) adj. m., pl. anionactívi; f. anionactívă, pl. anionactíve
anionactivi
ANIONACTÍV, -Ă, anionactivi, -e, adj. (Chim.) 1. Care se bazează pe acțiunea, pe influența anionilor. 2. (În sintagma) Rășină anionactivă = anionit. [Pr.: -i-on-] – Anion + activ. DOOM
!anionactív (a-ni-o-nac-/an-i-on-ac-) adj. m., pl. anionactívi; f. anionactívă, pl. anionactíve
anionactivii
ANIONACTÍV, -Ă, anionactivi, -e, adj. (Chim.) 1. Care se bazează pe acțiunea, pe influența anionilor. 2. (În sintagma) Rășină anionactivă = anionit. [Pr.: -i-on-] – Anion + activ. DOOM
!anionactív (a-ni-o-nac-/an-i-on-ac-) adj. m., pl. anionactívi; f. anionactívă, pl. anionactíve
anionactivilor
ANIONACTÍV, -Ă, anionactivi, -e, adj. (Chim.) 1. Care se bazează pe acțiunea, pe influența anionilor. 2. (În sintagma) Rășină anionactivă = anionit. [Pr.: -i-on-] – Anion + activ. DOOM
!anionactív (a-ni-o-nac-/an-i-on-ac-) adj. m., pl. anionactívi; f. anionactívă, pl. anionactíve
anionactivul
ANIONACTÍV, -Ă, anionactivi, -e, adj. (Chim.) 1. Care se bazează pe acțiunea, pe influența anionilor. 2. (În sintagma) Rășină anionactivă = anionit. [Pr.: -i-on-] – Anion + activ. DOOM
!anionactív (a-ni-o-nac-/an-i-on-ac-) adj. m., pl. anionactívi; f. anionactívă, pl. anionactíve
anionactivului
ANIONACTÍV, -Ă, anionactivi, -e, adj. (Chim.) 1. Care se bazează pe acțiunea, pe influența anionilor. 2. (În sintagma) Rășină anionactivă = anionit. [Pr.: -i-on-] – Anion + activ. DOOM
!anionactív (a-ni-o-nac-/an-i-on-ac-) adj. m., pl. anionactívi; f. anionactívă, pl. anionactíve
anioni
ANIÓN, anioni, s. m. (Chim.) Ion cu sarcină electrică negativă, care este atras de anod. [Pr.: -i-on] – Din fr. anion. DOOM
!anión (a-ni-on/an-i-) s. m., pl. anióni
anionii
ANIÓN, anioni, s. m. (Chim.) Ion cu sarcină electrică negativă, care este atras de anod. [Pr.: -i-on] – Din fr. anion. DOOM
!anión (a-ni-on/an-i-) s. m., pl. anióni
anionilor
ANIÓN, anioni, s. m. (Chim.) Ion cu sarcină electrică negativă, care este atras de anod. [Pr.: -i-on] – Din fr. anion. DOOM
!anión (a-ni-on/an-i-) s. m., pl. anióni
anionit
ANIONÍT, anioniți, s. m. Substanță schimbătoare de ioni, de obicei rășină naturală sau sintetică, care reține anionii dintr-o soluție; rășină anionactivă. [Pr.: -i-o-] – Din fr. anionite. DOOM
!anionít (a-ni-o-/an-i-) s. m., pl. anioníți
anionitul
ANIONÍT, anioniți, s. m. Substanță schimbătoare de ioni, de obicei rășină naturală sau sintetică, care reține anionii dintr-o soluție; rășină anionactivă. [Pr.: -i-o-] – Din fr. anionite. DOOM
!anionít (a-ni-o-/an-i-) s. m., pl. anioníți
anionitului
ANIONÍT, anioniți, s. m. Substanță schimbătoare de ioni, de obicei rășină naturală sau sintetică, care reține anionii dintr-o soluție; rășină anionactivă. [Pr.: -i-o-] – Din fr. anionite. DOOM
!anionít (a-ni-o-/an-i-) s. m., pl. anioníți
anioniți
ANIONÍT, anioniți, s. m. Substanță schimbătoare de ioni, de obicei rășină naturală sau sintetică, care reține anionii dintr-o soluție; rășină anionactivă. [Pr.: -i-o-] – Din fr. anionite. DOOM
!anionít (a-ni-o-/an-i-) s. m., pl. anioníți
anioniții
ANIONÍT, anioniți, s. m. Substanță schimbătoare de ioni, de obicei rășină naturală sau sintetică, care reține anionii dintr-o soluție; rășină anionactivă. [Pr.: -i-o-] – Din fr. anionite. DOOM
!anionít (a-ni-o-/an-i-) s. m., pl. anioníți
anioniților
ANIONÍT, anioniți, s. m. Substanță schimbătoare de ioni, de obicei rășină naturală sau sintetică, care reține anionii dintr-o soluție; rășină anionactivă. [Pr.: -i-o-] – Din fr. anionite. DOOM
!anionít (a-ni-o-/an-i-) s. m., pl. anioníți
anionul
ANIÓN, anioni, s. m. (Chim.) Ion cu sarcină electrică negativă, care este atras de anod. [Pr.: -i-on] – Din fr. anion. DOOM
!anión (a-ni-on/an-i-) s. m., pl. anióni
anionului
ANIÓN, anioni, s. m. (Chim.) Ion cu sarcină electrică negativă, care este atras de anod. [Pr.: -i-on] – Din fr. anion. DOOM
!anión (a-ni-on/an-i-) s. m., pl. anióni
aniridie
ANIRIDÍE s.f. (Biol.) Lipsă a irisului. [Gen. -iei. / < fr. aniridie, cf. gr. an – fără, iris – iris].
anisatum
ANASÓN s. m. Plantă erbacee aromatică cu flori mici și albe, cultivată pentru uleiul eteric și substanțele grase care se extrag din fructe cu diverse întrebuințări în industria alimentară și cea farmaceutică (Pimpinella anisum). ♦ Băutură alcoolică preparată din fructele acestei plante. [Var.: anisón s. m.] – Din tc. anason.
aniset
ANISÉT s. n. Băutură preparată din anason. – Din fr. anisette.
anisetul
ANISÉT s. n. Băutură preparată din anason. – Din fr. anisette.
anisetului
ANISÉT s. n. Băutură preparată din anason. – Din fr. anisette.
anisian
ANISIÁN s.n. (Geol.) Primul etaj al triasicului mediu din regiunile alpine; virglorian. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -si-an. / < fr. anisien]. DOOM
anisián2 (-si-an) s. n.
anisiana
ANISIÁN s.n. (Geol.) Primul etaj al triasicului mediu din regiunile alpine; virglorian. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -si-an. / < fr. anisien]. DOOM
anisián2 (-si-an) s. n.
anisianul
ANISIÁN s.n. (Geol.) Primul etaj al triasicului mediu din regiunile alpine; virglorian. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -si-an. / < fr. anisien]. DOOM
anisián2 (-si-an) s. n.
anisianului
ANISIÁN s.n. (Geol.) Primul etaj al triasicului mediu din regiunile alpine; virglorian. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -si-an. / < fr. anisien]. DOOM
anisián2 (-si-an) s. n.
anisidina
ANISIDÍNĂ s.f. Esență aromatică, extrasă din anason, care servește pentru a parfuma unele băuturi alcoolice. [< fr. anisidine].
anisidine
ANISIDÍNĂ s.f. Esență aromatică, extrasă din anason, care servește pentru a parfuma unele băuturi alcoolice. [< fr. anisidine].
anisidinei
ANISIDÍNĂ s.f. Esență aromatică, extrasă din anason, care servește pentru a parfuma unele băuturi alcoolice. [< fr. anisidine].
anisiene
ANISIÁN s.n. (Geol.) Primul etaj al triasicului mediu din regiunile alpine; virglorian. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -si-an. / < fr. anisien]. DOOM
anisián2 (-si-an) s. n.
anisienei
ANISIÁN s.n. (Geol.) Primul etaj al triasicului mediu din regiunile alpine; virglorian. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -si-an. / < fr. anisien]. DOOM
anisián2 (-si-an) s. n.
anisienele
ANISIÁN s.n. (Geol.) Primul etaj al triasicului mediu din regiunile alpine; virglorian. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -si-an. / < fr. anisien]. DOOM
anisián2 (-si-an) s. n.
anisienelor
ANISIÁN s.n. (Geol.) Primul etaj al triasicului mediu din regiunile alpine; virglorian. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -si-an. / < fr. anisien]. DOOM
anisián2 (-si-an) s. n.
anisieni
ANISIÁN s.n. (Geol.) Primul etaj al triasicului mediu din regiunile alpine; virglorian. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -si-an. / < fr. anisien]. DOOM
anisián2 (-si-an) s. n.
anisienii
ANISIÁN s.n. (Geol.) Primul etaj al triasicului mediu din regiunile alpine; virglorian. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -si-an. / < fr. anisien]. DOOM
anisián2 (-si-an) s. n.
anisienilor
ANISIÁN s.n. (Geol.) Primul etaj al triasicului mediu din regiunile alpine; virglorian. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -si-an. / < fr. anisien]. DOOM
anisián2 (-si-an) s. n.
anisol
ANISÓL s. m. (Chim.) Eter metilic al fenolului. – Din fr. anisole. DOOM
anisól s. m.
anisoli
ANISÓL s. m. (Chim.) Eter metilic al fenolului. – Din fr. anisole. DOOM
anisól s. m.
anisolii
ANISÓL s. m. (Chim.) Eter metilic al fenolului. – Din fr. anisole. DOOM
anisól s. m.
anisolilor
ANISÓL s. m. (Chim.) Eter metilic al fenolului. – Din fr. anisole. DOOM
anisól s. m.
anisolul
ANISÓL s. m. (Chim.) Eter metilic al fenolului. – Din fr. anisole. DOOM
anisól s. m.
anisolului
ANISÓL s. m. (Chim.) Eter metilic al fenolului. – Din fr. anisole. DOOM
anisól s. m.
anison
ANASÓN s. m. Plantă erbacee aromatică cu flori mici și albe, cultivată pentru uleiul eteric și substanțele grase care se extrag din semințe, cu diverse întrebuințări în industria alimentară și cea farmaceutică (Pimpinella anisum). ♦ Băutură alcoolică preparată din fructele acestei plante. [Var.: anisón s. m.] – Din tc. anason. DOOM
anasón s. m.
anistoric
ANISTÓRIC, -Ă, anistorici, -ce, adj. Care este situat în afara realităților concret-istorice. – An3- + istoric. DOOM
*anistóric (a-nis-/an-is-) adj. m., pl. anistórici; f. anistórică, pl. anistórice
anistorica
ANISTÓRIC, -Ă, anistorici, -ce, adj. Care este situat în afara realităților concret-istorice. – An3- + istoric. DOOM
*anistóric (a-nis-/an-is-) adj. m., pl. anistórici; f. anistórică, pl. anistórice
anistorice
ANISTÓRIC, -Ă, anistorici, -ce, adj. Care este situat în afara realităților concret-istorice. – An3- + istoric. DOOM
*anistóric (a-nis-/an-is-) adj. m., pl. anistórici; f. anistórică, pl. anistórice
anistoricei
ANISTÓRIC, -Ă, anistorici, -ce, adj. Care este situat în afara realităților concret-istorice. – An3- + istoric. DOOM
*anistóric (a-nis-/an-is-) adj. m., pl. anistórici; f. anistórică, pl. anistórice
anistoricele
ANISTÓRIC, -Ă, anistorici, -ce, adj. Care este situat în afara realităților concret-istorice. – An3- + istoric. DOOM
*anistóric (a-nis-/an-is-) adj. m., pl. anistórici; f. anistórică, pl. anistórice
anistoricelor
ANISTÓRIC, -Ă, anistorici, -ce, adj. Care este situat în afara realităților concret-istorice. – An3- + istoric. DOOM
*anistóric (a-nis-/an-is-) adj. m., pl. anistórici; f. anistórică, pl. anistórice
anistorici
ANISTÓRIC, -Ă, anistorici, -ce, adj. Care este situat în afara realităților concret-istorice. – An3- + istoric. DOOM
*anistóric (a-nis-/an-is-) adj. m., pl. anistórici; f. anistórică, pl. anistórice
anistoricii
ANISTÓRIC, -Ă, anistorici, -ce, adj. Care este situat în afara realităților concret-istorice. – An3- + istoric. DOOM
*anistóric (a-nis-/an-is-) adj. m., pl. anistórici; f. anistórică, pl. anistórice
anistoricilor
ANISTÓRIC, -Ă, anistorici, -ce, adj. Care este situat în afara realităților concret-istorice. – An3- + istoric. DOOM
*anistóric (a-nis-/an-is-) adj. m., pl. anistórici; f. anistórică, pl. anistórice
anistoricul
ANISTÓRIC, -Ă, anistorici, -ce, adj. Care este situat în afara realităților concret-istorice. – An3- + istoric. DOOM
*anistóric (a-nis-/an-is-) adj. m., pl. anistórici; f. anistórică, pl. anistórice
anistoricului
ANISTÓRIC, -Ă, anistorici, -ce, adj. Care este situat în afara realităților concret-istorice. – An3- + istoric. DOOM
*anistóric (a-nis-/an-is-) adj. m., pl. anistórici; f. anistórică, pl. anistórice
anistorism
ANISTORÍSM s. n. Înlocuire a studiului concret istoric al realității sociale prin speculații abstracte. – Anistor[ic] + suf. -ism. DOOM
*anistorísm (a-nis/an-is-) s. n.
anistorismul
ANISTORÍSM s. n. Înlocuire a studiului concret istoric al realității sociale prin speculații abstracte. – Anistor[ic] + suf. -ism. DOOM
*anistorísm (a-nis/an-is-) s. n.
anistorismului
ANISTORÍSM s. n. Înlocuire a studiului concret istoric al realității sociale prin speculații abstracte. – Anistor[ic] + suf. -ism. DOOM
*anistorísm (a-nis/an-is-) s. n.
anită
ANÍTĂ s.f. Inflamație a anusului. [< fr. anite, cf. lat. anus – anus].
anius
Anius, profet care a domnit în insula Delos pe vremea războiului troian. Era fiul lui Apollo, iar prin mama sa, Rhoeo, se trăgea din Dionysus. Anius s-a căsătorit cu Dryope, cu care a avut trei fete: pe Oeno, Spermo și Elais. Ele primiseră în dar de la strămoșul lor, Dionysus, puterea de a transforma orice obiect ar fi dorit în vin, grîu sau untdelemn. Cînd Agamemnon a trecut prin Delos în drum spre cetatea Troiei, Anius, care știa că războiul avea să se prelungească zece ani, i-a oferit serviciile fetelor sale, pentru a asigura hrana necesară soldaților. Ele l-au însoțit un timp pe Agamemnon dar, de la o vreme urîndu-li-se, au fugit. Urmărite de greci au implorat sprijinul lui Dionysus, care le-a metamorfozat în porumbei. Se spunea că în amintirea lor ar fi fost oprită, în insula Delos, uciderea porumbeilor.
aniversa
ANIVERSÁ, aniversez, vb. I. Tranz. A sărbători împlinirea unui număr de ani de la data la care s-a petrecut un eveniment. – Din aniversar (derivat regresiv). DOOM
aniversá (a ~) vb., ind. prez. 3 aniverseáză
aniversai
ANIVERSÁ, aniversez, vb. I. Tranz. A sărbători împlinirea unui număr de ani de la data la care s-a petrecut un eveniment. – Din aniversar (derivat regresiv). DOOM
aniversá (a ~) vb., ind. prez. 3 aniverseáză
aniversam
ANIVERSÁ, aniversez, vb. I. Tranz. A sărbători împlinirea unui număr de ani de la data la care s-a petrecut un eveniment. – Din aniversar (derivat regresiv). DOOM
aniversá (a ~) vb., ind. prez. 3 aniverseáză
aniversar
ANIVERSÁR, -Ă, aniversari, -e, adj. Care amintește de un eveniment petrecut la aceeași dată cu unul sau mai mulți ani în urmă. – Din fr. anniversaire, lat. anniversarius. DOOM
aniversár adj. m., pl. aniversári; f. aniversáră, pl. aniversáre
aniversara
ANIVERSÁR, -Ă, aniversari, -e, adj. Care amintește de un eveniment petrecut la aceeași dată cu unul sau mai mulți ani în urmă. – Din fr. anniversaire, lat. anniversarius. DOOM
aniversár adj. m., pl. aniversári; f. aniversáră, pl. aniversáre
aniversare
ANIVERSÁ, aniversez, vb. I. Tranz. A sărbători împlinirea unui număr de ani de la data la care s-a petrecut un eveniment. – Din aniversar (derivat regresiv). DOOM
aniversá (a ~) vb., ind. prez. 3 aniverseáză
aniversare
ANIVERSÁR, -Ă, aniversari, -e, adj. Care amintește de un eveniment petrecut la aceeași dată cu unul sau mai mulți ani în urmă. – Din fr. anniversaire, lat. anniversarius. DOOM
aniversár adj. m., pl. aniversári; f. aniversáră, pl. aniversáre
aniversare
ANIVERSÁRE, aniversări, s. f. Faptul de a aniversa; zi în care se aniversează un eveniment. [Var: aniversară s. f.] – Din [zi] aniversară (prin confuzie cu infinitivele lungi în -are). DOOM
aniversáre s. f., g.-d. art. aniversắrii; pl. aniversắri
aniversarea
ANIVERSÁRE, aniversări, s. f. Faptul de a aniversa; zi în care se aniversează un eveniment. [Var: aniversară s. f.] – Din [zi] aniversară (prin confuzie cu infinitivele lungi în -are). DOOM
aniversáre s. f., g.-d. art. aniversắrii; pl. aniversắri
aniversarei
ANIVERSÁR, -Ă, aniversari, -e, adj. Care amintește de un eveniment petrecut la aceeași dată cu unul sau mai mulți ani în urmă. – Din fr. anniversaire, lat. anniversarius. DOOM
aniversár adj. m., pl. aniversári; f. aniversáră, pl. aniversáre
aniversarele
ANIVERSÁR, -Ă, aniversari, -e, adj. Care amintește de un eveniment petrecut la aceeași dată cu unul sau mai mulți ani în urmă. – Din fr. anniversaire, lat. anniversarius. DOOM
aniversár adj. m., pl. aniversári; f. aniversáră, pl. aniversáre
aniversarelor
ANIVERSÁR, -Ă, aniversari, -e, adj. Care amintește de un eveniment petrecut la aceeași dată cu unul sau mai mulți ani în urmă. – Din fr. anniversaire, lat. anniversarius. DOOM
aniversár adj. m., pl. aniversári; f. aniversáră, pl. aniversáre
aniversari
ANIVERSÁR, -Ă, aniversari, -e, adj. Care amintește de un eveniment petrecut la aceeași dată cu unul sau mai mulți ani în urmă. – Din fr. anniversaire, lat. anniversarius. DOOM
aniversár adj. m., pl. aniversári; f. aniversáră, pl. aniversáre
aniversarii
ANIVERSÁR, -Ă, aniversari, -e, adj. Care amintește de un eveniment petrecut la aceeași dată cu unul sau mai mulți ani în urmă. – Din fr. anniversaire, lat. anniversarius. DOOM
aniversár adj. m., pl. aniversári; f. aniversáră, pl. aniversáre
aniversarilor
ANIVERSÁR, -Ă, aniversari, -e, adj. Care amintește de un eveniment petrecut la aceeași dată cu unul sau mai mulți ani în urmă. – Din fr. anniversaire, lat. anniversarius. DOOM
aniversár adj. m., pl. aniversári; f. aniversáră, pl. aniversáre
aniversarul
ANIVERSÁR, -Ă, aniversari, -e, adj. Care amintește de un eveniment petrecut la aceeași dată cu unul sau mai mulți ani în urmă. – Din fr. anniversaire, lat. anniversarius. DOOM
aniversár adj. m., pl. aniversári; f. aniversáră, pl. aniversáre
aniversarului
ANIVERSÁR, -Ă, aniversari, -e, adj. Care amintește de un eveniment petrecut la aceeași dată cu unul sau mai mulți ani în urmă. – Din fr. anniversaire, lat. anniversarius. DOOM
aniversár adj. m., pl. aniversári; f. aniversáră, pl. aniversáre
aniversară
ANIVERSÁ, aniversez, vb. I. Tranz. A sărbători împlinirea unui număr de ani de la data la care s-a petrecut un eveniment. – Din aniversar (derivat regresiv). DOOM
aniversá (a ~) vb., ind. prez. 3 aniverseáză
aniversară
ANIVERSÁRE, aniversări, s. f. Faptul de a aniversa; zi în care se aniversează un eveniment. [Var: aniversară s. f.] – Din [zi] aniversară (prin confuzie cu infinitivele lungi în -are). DOOM
aniversáre s. f., g.-d. art. aniversắrii; pl. aniversắri
aniversarăm
ANIVERSÁ, aniversez, vb. I. Tranz. A sărbători împlinirea unui număr de ani de la data la care s-a petrecut un eveniment. – Din aniversar (derivat regresiv). DOOM
aniversá (a ~) vb., ind. prez. 3 aniverseáză
aniversarăți
ANIVERSÁ, aniversez, vb. I. Tranz. A sărbători împlinirea unui număr de ani de la data la care s-a petrecut un eveniment. – Din aniversar (derivat regresiv). DOOM
aniversá (a ~) vb., ind. prez. 3 aniverseáză
aniversase
ANIVERSÁ, aniversez, vb. I. Tranz. A sărbători împlinirea unui număr de ani de la data la care s-a petrecut un eveniment. – Din aniversar (derivat regresiv). DOOM
aniversá (a ~) vb., ind. prez. 3 aniverseáză
aniversasem
ANIVERSÁ, aniversez, vb. I. Tranz. A sărbători împlinirea unui număr de ani de la data la care s-a petrecut un eveniment. – Din aniversar (derivat regresiv). DOOM
aniversá (a ~) vb., ind. prez. 3 aniverseáză
aniversaseră
ANIVERSÁ, aniversez, vb. I. Tranz. A sărbători împlinirea unui număr de ani de la data la care s-a petrecut un eveniment. – Din aniversar (derivat regresiv). DOOM
aniversá (a ~) vb., ind. prez. 3 aniverseáză
aniversaserăm
ANIVERSÁ, aniversez, vb. I. Tranz. A sărbători împlinirea unui număr de ani de la data la care s-a petrecut un eveniment. – Din aniversar (derivat regresiv). DOOM
aniversá (a ~) vb., ind. prez. 3 aniverseáză
aniversaserăți
ANIVERSÁ, aniversez, vb. I. Tranz. A sărbători împlinirea unui număr de ani de la data la care s-a petrecut un eveniment. – Din aniversar (derivat regresiv). DOOM
aniversá (a ~) vb., ind. prez. 3 aniverseáză
aniversaseși
ANIVERSÁ, aniversez, vb. I. Tranz. A sărbători împlinirea unui număr de ani de la data la care s-a petrecut un eveniment. – Din aniversar (derivat regresiv). DOOM
aniversá (a ~) vb., ind. prez. 3 aniverseáză
aniversaseți
ANIVERSÁ, aniversez, vb. I. Tranz. A sărbători împlinirea unui număr de ani de la data la care s-a petrecut un eveniment. – Din aniversar (derivat regresiv). DOOM
aniversá (a ~) vb., ind. prez. 3 aniverseáză
aniversat
ANIVERSÁ, aniversez, vb. I. Tranz. A sărbători împlinirea unui număr de ani de la data la care s-a petrecut un eveniment. – Din aniversar (derivat regresiv). DOOM
aniversá (a ~) vb., ind. prez. 3 aniverseáză
aniversat
ANIVERSÁ, aniversez, vb. I. Tranz. A sărbători împlinirea unui număr de ani de la data la care s-a petrecut un eveniment. – Din aniversar (derivat regresiv).
aniversativ
ANIVERSATÍV, -Ă adj. (Rar) Cu caracter de aniversare. [Et. incertă].
aniversativa
ANIVERSATÍV, -Ă adj. (Rar) Cu caracter de aniversare. [Et. incertă].
aniversative
ANIVERSATÍV, -Ă adj. (Rar) Cu caracter de aniversare. [Et. incertă].
aniversativei
ANIVERSATÍV, -Ă adj. (Rar) Cu caracter de aniversare. [Et. incertă].
aniversativele
ANIVERSATÍV, -Ă adj. (Rar) Cu caracter de aniversare. [Et. incertă].
aniversativelor
ANIVERSATÍV, -Ă adj. (Rar) Cu caracter de aniversare. [Et. incertă].
aniversativi
ANIVERSATÍV, -Ă adj. (Rar) Cu caracter de aniversare. [Et. incertă].
aniversativii
ANIVERSATÍV, -Ă adj. (Rar) Cu caracter de aniversare. [Et. incertă].
aniversativilor
ANIVERSATÍV, -Ă adj. (Rar) Cu caracter de aniversare. [Et. incertă].
aniversativul
ANIVERSATÍV, -Ă adj. (Rar) Cu caracter de aniversare. [Et. incertă].
aniversativului
ANIVERSATÍV, -Ă adj. (Rar) Cu caracter de aniversare. [Et. incertă].
aniversau
ANIVERSÁ, aniversez, vb. I. Tranz. A sărbători împlinirea unui număr de ani de la data la care s-a petrecut un eveniment. – Din aniversar (derivat regresiv). DOOM
aniversá (a ~) vb., ind. prez. 3 aniverseáză
aniversași
ANIVERSÁ, aniversez, vb. I. Tranz. A sărbători împlinirea unui număr de ani de la data la care s-a petrecut un eveniment. – Din aniversar (derivat regresiv). DOOM
aniversá (a ~) vb., ind. prez. 3 aniverseáză
aniversați
ANIVERSÁ, aniversez, vb. I. Tranz. A sărbători împlinirea unui număr de ani de la data la care s-a petrecut un eveniment. – Din aniversar (derivat regresiv). DOOM
aniversá (a ~) vb., ind. prez. 3 aniverseáză
aniversează
ANIVERSÁ, aniversez, vb. I. Tranz. A sărbători împlinirea unui număr de ani de la data la care s-a petrecut un eveniment. – Din aniversar (derivat regresiv). DOOM
aniversá (a ~) vb., ind. prez. 3 aniverseáză
aniversez
ANIVERSÁ, aniversez, vb. I. Tranz. A sărbători împlinirea unui număr de ani de la data la care s-a petrecut un eveniment. – Din aniversar (derivat regresiv). DOOM
aniversá (a ~) vb., ind. prez. 3 aniverseáză
aniverseze
ANIVERSÁ, aniversez, vb. I. Tranz. A sărbători împlinirea unui număr de ani de la data la care s-a petrecut un eveniment. – Din aniversar (derivat regresiv). DOOM
aniversá (a ~) vb., ind. prez. 3 aniverseáză
aniversezi
ANIVERSÁ, aniversez, vb. I. Tranz. A sărbători împlinirea unui număr de ani de la data la care s-a petrecut un eveniment. – Din aniversar (derivat regresiv). DOOM
aniversá (a ~) vb., ind. prez. 3 aniverseáză
aniversând
ANIVERSÁ, aniversez, vb. I. Tranz. A sărbători împlinirea unui număr de ani de la data la care s-a petrecut un eveniment. – Din aniversar (derivat regresiv). DOOM
aniversá (a ~) vb., ind. prez. 3 aniverseáză
aniversînd
ANIVERSÁ, aniversez, vb. I. Tranz. A sărbători împlinirea unui număr de ani de la data la care s-a petrecut un eveniment. – Din aniversar (derivat regresiv). DOOM
aniversá (a ~) vb., ind. prez. 3 aniverseáză
aniversări
ANIVERSÁRE, aniversări, s. f. Faptul de a aniversa; zi în care se aniversează un eveniment. [Var: aniversară s. f.] – Din [zi] aniversară (prin confuzie cu infinitivele lungi în -are). DOOM
aniversáre s. f., g.-d. art. aniversắrii; pl. aniversắri
aniversării
ANIVERSÁRE, aniversări, s. f. Faptul de a aniversa; zi în care se aniversează un eveniment. [Var: aniversară s. f.] – Din [zi] aniversară (prin confuzie cu infinitivele lungi în -are). DOOM
aniversáre s. f., g.-d. art. aniversắrii; pl. aniversắri
aniversările
ANIVERSÁRE, aniversări, s. f. Faptul de a aniversa; zi în care se aniversează un eveniment. [Var: aniversară s. f.] – Din [zi] aniversară (prin confuzie cu infinitivele lungi în -are). DOOM
aniversáre s. f., g.-d. art. aniversắrii; pl. aniversắri
aniversărilor
ANIVERSÁRE, aniversări, s. f. Faptul de a aniversa; zi în care se aniversează un eveniment. [Var: aniversară s. f.] – Din [zi] aniversară (prin confuzie cu infinitivele lungi în -are). DOOM
aniversáre s. f., g.-d. art. aniversắrii; pl. aniversắri
anizo
ANIZO- Element prim de compunere savantă cu sensul „inegal”. [< fr. aniso-, cf. gr. an – fără, isos – egal].
anizocitoza
ANIZOCITÓZĂ s. f. Tulburare care apare în anemiile grave, caracterizată prin inegalitatea în dimensiuni a globulelor roșii. – Din fr. anisocytose. DOOM
!anizocitóză (a-ni-/an-i-) s. f., g.-d. art. anizocitózei
anizocitoze
ANIZOCITÓZĂ s. f. Tulburare care apare în anemiile grave, caracterizată prin inegalitatea în dimensiuni a globulelor roșii. – Din fr. anisocytose. DOOM
!anizocitóză (a-ni-/an-i-) s. f., g.-d. art. anizocitózei
anizocitozei
ANIZOCITÓZĂ s. f. Tulburare care apare în anemiile grave, caracterizată prin inegalitatea în dimensiuni a globulelor roșii. – Din fr. anisocytose. DOOM
!anizocitóză (a-ni-/an-i-) s. f., g.-d. art. anizocitózei
anizocorie
ANIZOCORÍE s.f. Inegalitate pupilară. [Gen. -iei. / < fr. anisocorie].
anizofil
ANIZOFÍL, -Ă adj., s.f. (Plantă) cu frunze de forme și dimensiuni diferite. [< fr. anisophyle, cf. gr. anisos – inegal, phyllon – frunză].
anizogam
ANIZOGÁM, -Ă adj. (Bot.; despre organisme vegetale) Care prezintă anizogamie. [< fr. anisogame].
anizogamia
ANIZOGAMÍE s. f. (Biol.) Heterogamie. – Din fr. anisogamie. DOOM
!anizogamíe (a-ni-/an-i-) s. f., art. anizogamía, g.-d. anizogamíi, art. anizogamíei
anizogamie
ANIZOGAMÍE s. f. (Biol.) Heterogamie. – Din fr. anisogamie. DOOM
!anizogamíe (a-ni-/an-i-) s. f., art. anizogamía, g.-d. anizogamíi, art. anizogamíei
anizogamiei
ANIZOGAMÍE s. f. (Biol.) Heterogamie. – Din fr. anisogamie. DOOM
!anizogamíe (a-ni-/an-i-) s. f., art. anizogamía, g.-d. anizogamíi, art. anizogamíei
anizogamii
ANIZOGAMÍE s. f. (Biol.) Heterogamie. – Din fr. anisogamie. DOOM
!anizogamíe (a-ni-/an-i-) s. f., art. anizogamía, g.-d. anizogamíi, art. anizogamíei
anizogamiile
ANIZOGAMÍE s. f. (Biol.) Heterogamie. – Din fr. anisogamie. DOOM
!anizogamíe (a-ni-/an-i-) s. f., art. anizogamía, g.-d. anizogamíi, art. anizogamíei
anizogamiilor
ANIZOGAMÍE s. f. (Biol.) Heterogamie. – Din fr. anisogamie. DOOM
!anizogamíe (a-ni-/an-i-) s. f., art. anizogamía, g.-d. anizogamíi, art. anizogamíei
anizometropia
ANIZOMETROPÍE s. f. Inegalitate a puterii vizuale a celor doi ochi. – Din fr. anisométropie. DOOM
!anizometropíe (a-ni-, -me-tro-/an-i-) s. f., art. anizometropía, g.-d. anizometropíi, art. anizometropíei
anizometropie
ANIZOMETROPÍE s. f. Inegalitate a puterii vizuale a celor doi ochi. – Din fr. anisométropie. DOOM
!anizometropíe (a-ni-, -me-tro-/an-i-) s. f., art. anizometropía, g.-d. anizometropíi, art. anizometropíei
anizometropiei
ANIZOMETROPÍE s. f. Inegalitate a puterii vizuale a celor doi ochi. – Din fr. anisométropie. DOOM
!anizometropíe (a-ni-, -me-tro-/an-i-) s. f., art. anizometropía, g.-d. anizometropíi, art. anizometropíei
anizometropii
ANIZOMETROPÍE s. f. Inegalitate a puterii vizuale a celor doi ochi. – Din fr. anisométropie. DOOM
!anizometropíe (a-ni-, -me-tro-/an-i-) s. f., art. anizometropía, g.-d. anizometropíi, art. anizometropíei
anizopetal
ANIZOPETÁL, -Ă adj. Cu petalele inegale. [< fr. anisopétale].
anizotrop
ANIZOTRÓP, -Ă, anizotropi, -e, adj. (Despre un corp) Care nu are aceleași proprietăți fizice în toate direcțiile; care prezintă direcții privilegiate. – Din fr. anisotrope. DOOM
!anizotróp (a-ni-zo-trop/an-i-) adj. m., pl. anizotrópi; f. anizotrópă, pl. anizotrópe
anizotropa
ANIZOTRÓP, -Ă, anizotropi, -e, adj. (Despre un corp) Care nu are aceleași proprietăți fizice în toate direcțiile; care prezintă direcții privilegiate. – Din fr. anisotrope. DOOM
!anizotróp (a-ni-zo-trop/an-i-) adj. m., pl. anizotrópi; f. anizotrópă, pl. anizotrópe
anizotrope
ANIZOTRÓP, -Ă, anizotropi, -e, adj. (Despre un corp) Care nu are aceleași proprietăți fizice în toate direcțiile; care prezintă direcții privilegiate. – Din fr. anisotrope. DOOM
!anizotróp (a-ni-zo-trop/an-i-) adj. m., pl. anizotrópi; f. anizotrópă, pl. anizotrópe
anizotropei
ANIZOTRÓP, -Ă, anizotropi, -e, adj. (Despre un corp) Care nu are aceleași proprietăți fizice în toate direcțiile; care prezintă direcții privilegiate. – Din fr. anisotrope. DOOM
!anizotróp (a-ni-zo-trop/an-i-) adj. m., pl. anizotrópi; f. anizotrópă, pl. anizotrópe
anizotropele
ANIZOTRÓP, -Ă, anizotropi, -e, adj. (Despre un corp) Care nu are aceleași proprietăți fizice în toate direcțiile; care prezintă direcții privilegiate. – Din fr. anisotrope. DOOM
!anizotróp (a-ni-zo-trop/an-i-) adj. m., pl. anizotrópi; f. anizotrópă, pl. anizotrópe
anizotropelor
ANIZOTRÓP, -Ă, anizotropi, -e, adj. (Despre un corp) Care nu are aceleași proprietăți fizice în toate direcțiile; care prezintă direcții privilegiate. – Din fr. anisotrope. DOOM
!anizotróp (a-ni-zo-trop/an-i-) adj. m., pl. anizotrópi; f. anizotrópă, pl. anizotrópe
anizotropi
ANIZOTRÓP, -Ă, anizotropi, -e, adj. (Despre un corp) Care nu are aceleași proprietăți fizice în toate direcțiile; care prezintă direcții privilegiate. – Din fr. anisotrope. DOOM
!anizotróp (a-ni-zo-trop/an-i-) adj. m., pl. anizotrópi; f. anizotrópă, pl. anizotrópe
anizotropia
ANIZOTROPÍE s. f. Însușire a unui corp de a fi anizotrop. – Din fr. anisotropie. DOOM
!anizotropíe (a-ni-zo-tro-/an-i-) s. f., art. anizotropía, g.-d. anizotropíi, art. anizotropíei
anizotropie
ANIZOTROPÍE s. f. Însușire a unui corp de a fi anizotrop. – Din fr. anisotropie. DOOM
!anizotropíe (a-ni-zo-tro-/an-i-) s. f., art. anizotropía, g.-d. anizotropíi, art. anizotropíei
anizotropiei
ANIZOTROPÍE s. f. Însușire a unui corp de a fi anizotrop. – Din fr. anisotropie. DOOM
!anizotropíe (a-ni-zo-tro-/an-i-) s. f., art. anizotropía, g.-d. anizotropíi, art. anizotropíei
anizotropii
ANIZOTRÓP, -Ă, anizotropi, -e, adj. (Despre un corp) Care nu are aceleași proprietăți fizice în toate direcțiile; care prezintă direcții privilegiate. – Din fr. anisotrope. DOOM
!anizotróp (a-ni-zo-trop/an-i-) adj. m., pl. anizotrópi; f. anizotrópă, pl. anizotrópe
anizotropii
ANIZOTROPÍE s. f. Însușire a unui corp de a fi anizotrop. – Din fr. anisotropie. DOOM
!anizotropíe (a-ni-zo-tro-/an-i-) s. f., art. anizotropía, g.-d. anizotropíi, art. anizotropíei
anizotropilor
ANIZOTRÓP, -Ă, anizotropi, -e, adj. (Despre un corp) Care nu are aceleași proprietăți fizice în toate direcțiile; care prezintă direcții privilegiate. – Din fr. anisotrope. DOOM
!anizotróp (a-ni-zo-trop/an-i-) adj. m., pl. anizotrópi; f. anizotrópă, pl. anizotrópe
anizotropul
ANIZOTRÓP, -Ă, anizotropi, -e, adj. (Despre un corp) Care nu are aceleași proprietăți fizice în toate direcțiile; care prezintă direcții privilegiate. – Din fr. anisotrope. DOOM
!anizotróp (a-ni-zo-trop/an-i-) adj. m., pl. anizotrópi; f. anizotrópă, pl. anizotrópe
anizotropului
ANIZOTRÓP, -Ă, anizotropi, -e, adj. (Despre un corp) Care nu are aceleași proprietăți fizice în toate direcțiile; care prezintă direcții privilegiate. – Din fr. anisotrope. DOOM
!anizotróp (a-ni-zo-trop/an-i-) adj. m., pl. anizotrópi; f. anizotrópă, pl. anizotrópe
anizurie
ANIZURÍE s.f. (Biol.) Stare în care debitul urinar variază. [Gen. -iei. / < fr. anisurie, cf. gr. anisos – inegal, ouron – urină].
anișor
ANIȘÓR, anișori, s. m. Diminutiv al lui an2. – An2 + suf. -ișor. DOOM
anișór s. m., pl. anișóri
anișori
ANIȘÓR, anișori, s. m. Diminutiv al lui an2. – An2 + suf. -ișor. DOOM
anișór s. m., pl. anișóri
anișorii
ANIȘÓR, anișori, s. m. Diminutiv al lui an2. – An2 + suf. -ișor. DOOM
anișór s. m., pl. anișóri
anișorilor
ANIȘÓR, anișori, s. m. Diminutiv al lui an2. – An2 + suf. -ișor. DOOM
anișór s. m., pl. anișóri
anișorul
ANIȘÓR, anișori, s. m. Diminutiv al lui an2. – An2 + suf. -ișor. DOOM
anișór s. m., pl. anișóri
anișorului
ANIȘÓR, anișori, s. m. Diminutiv al lui an2. – An2 + suf. -ișor. DOOM
anișór s. m., pl. anișóri
anluminura
ANLUMINÚRĂ, anluminuri, s. f. Pictură de manuscris medieval. – Din fr. enluminure. DOOM
!anluminúră s. f., g.-d. art. anluminúrii; pl. anluminúri
anluminuri
ANLUMINÚRĂ, anluminuri, s. f. Pictură de manuscris medieval. – Din fr. enluminure. DOOM
!anluminúră s. f., g.-d. art. anluminúrii; pl. anluminúri
anluminurii
ANLUMINÚRĂ, anluminuri, s. f. Pictură de manuscris medieval. – Din fr. enluminure. DOOM
!anluminúră s. f., g.-d. art. anluminúrii; pl. anluminúri
anluminurile
ANLUMINÚRĂ, anluminuri, s. f. Pictură de manuscris medieval. – Din fr. enluminure. DOOM
!anluminúră s. f., g.-d. art. anluminúrii; pl. anluminúri
anluminurilor
ANLUMINÚRĂ, anluminuri, s. f. Pictură de manuscris medieval. – Din fr. enluminure. DOOM
!anluminúră s. f., g.-d. art. anluminúrii; pl. anluminúri
anna
Anna Perenna, veche divinitate romană. Anna, fiica lui Belus și sora lui Dido, s-a refugiat după moartea acesteia din urmă (v. și Dido) în Italia, unde a fost găzduită de Aeneas. Răscolind amintirile și trecutul eroului, sosirea ei nu e însă privită cu ochi buni de Lavinia, soția lui Aeneas, care hotărăște s-o piardă. Dido i se înfățișează Annei în vis și-i dezvăluie uneltirile Laviniei. Înspăimîntată, Anna părăsește în miez de noapte palatul lui Aeneas și se aruncă în apele rîului Numicius. Transformîndu-se în nimfă, ea devine nemuritoare, luînd numele de Anna Perenna.
annaperenna
Anna Perenna, veche divinitate romană. Anna, fiica lui Belus și sora lui Dido, s-a refugiat după moartea acesteia din urmă (v. și Dido) în Italia, unde a fost găzduită de Aeneas. Răscolind amintirile și trecutul eroului, sosirea ei nu e însă privită cu ochi buni de Lavinia, soția lui Aeneas, care hotărăște s-o piardă. Dido i se înfățișează Annei în vis și-i dezvăluie uneltirile Laviniei. Înspăimîntată, Anna părăsește în miez de noapte palatul lui Aeneas și se aruncă în apele rîului Numicius. Transformîndu-se în nimfă, ea devine nemuritoare, luînd numele de Anna Perenna.
annona
ANNÓNA s.f. 1. (Ist.; în Roma antică în perioada imperiului) Obligație a populației de a aproviziona orașele și armata. 2. (În Imperiul Bizantin) Tain al soldaților. [< lat. annona].
annotinum
CORNIȘÓR, cornișori, s. m. (Bot.) 1. Brăduț (1). 2. Mică plantă erbacee de munte, cu tulpina târâtoare, cu frunze lanceolate, fin dințate și cu spice terminale (Lycopodium annotinum). [Pl. și: (n.) cornișoare] – Corn1 + suf. -ișor.
annua
NĂFURÍCĂ, năfurici, s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina dreaptă, cu frunze penate și cu flori gălbui, dispuse în capitule mici; peliniță (Artemisia annua). – Cf. nafură.
annuum
PLEVÁIȚĂ, plevaițe, s. f. Numele a două plante erbacee din familia compozitelor, cu tulpina lânoasă și ramificată de la bază, cu flori mici, roz-violacee sau roșii-purpurii, persistente, care cresc în regiunile de stepă și de silvostepă; imortelă (Xeranthemum annuum și foetidum). [Pr.: -va-i-] – Et. nec.
anoa
ANOÁ s.m. (Zool.) Animal asemănător unui bivol mic, care trăiește în pădurile din insulele Moluce. [< fr. anoa < cuv. malaiez]
anocato
ANOCÁTO adv. (Înv.) În neorânduială, de-a valma. – Ngr. ano kato.
anod
ANÓD, anozi, s. m. Electrod pozitiv al unei pile electrice, al unui aparat de electroliză etc. – Din fr. anode. DOOM
anód s. m., pl. anózi
anodic
ANÓDIC, -Ă, anodici, -ce, adj. Care ține de anod, care provine de la anod. – Din fr. anodique. DOOM
anódic adj. m., pl. anódici; f. anódică, pl. anódice
anodica
ANÓDIC, -Ă, anodici, -ce, adj. Care ține de anod, care provine de la anod. – Din fr. anodique. DOOM
anódic adj. m., pl. anódici; f. anódică, pl. anódice
anodice
ANÓDIC, -Ă, anodici, -ce, adj. Care ține de anod, care provine de la anod. – Din fr. anodique. DOOM
anódic adj. m., pl. anódici; f. anódică, pl. anódice
anodicei
ANÓDIC, -Ă, anodici, -ce, adj. Care ține de anod, care provine de la anod. – Din fr. anodique. DOOM
anódic adj. m., pl. anódici; f. anódică, pl. anódice
anodicele
ANÓDIC, -Ă, anodici, -ce, adj. Care ține de anod, care provine de la anod. – Din fr. anodique. DOOM
anódic adj. m., pl. anódici; f. anódică, pl. anódice
anodicelor
ANÓDIC, -Ă, anodici, -ce, adj. Care ține de anod, care provine de la anod. – Din fr. anodique. DOOM
anódic adj. m., pl. anódici; f. anódică, pl. anódice
anodici
ANÓDIC, -Ă, anodici, -ce, adj. Care ține de anod, care provine de la anod. – Din fr. anodique. DOOM
anódic adj. m., pl. anódici; f. anódică, pl. anódice
anodicii
ANÓDIC, -Ă, anodici, -ce, adj. Care ține de anod, care provine de la anod. – Din fr. anodique. DOOM
anódic adj. m., pl. anódici; f. anódică, pl. anódice
anodicilor
ANÓDIC, -Ă, anodici, -ce, adj. Care ține de anod, care provine de la anod. – Din fr. anodique. DOOM
anódic adj. m., pl. anódici; f. anódică, pl. anódice
anodicul
ANÓDIC, -Ă, anodici, -ce, adj. Care ține de anod, care provine de la anod. – Din fr. anodique. DOOM
anódic adj. m., pl. anódici; f. anódică, pl. anódice
anodicului
ANÓDIC, -Ă, anodici, -ce, adj. Care ține de anod, care provine de la anod. – Din fr. anodique. DOOM
anódic adj. m., pl. anódici; f. anódică, pl. anódice
anodin
ANODÍN, -Ă, anodini, -e, adj. Fără importanță sau valoare; fără urmări. – Din fr. anodin. DOOM
anodín adj. m., pl. anodíni; f. anodínă, pl. anodíne
anodina
ANODÍN, -Ă, anodini, -e, adj. Fără importanță sau valoare; fără urmări. – Din fr. anodin. DOOM
anodín adj. m., pl. anodíni; f. anodínă, pl. anodíne
anodine
ANODÍN, -Ă, anodini, -e, adj. Fără importanță sau valoare; fără urmări. – Din fr. anodin. DOOM
anodín adj. m., pl. anodíni; f. anodínă, pl. anodíne
anodinei
ANODÍN, -Ă, anodini, -e, adj. Fără importanță sau valoare; fără urmări. – Din fr. anodin. DOOM
anodín adj. m., pl. anodíni; f. anodínă, pl. anodíne
anodinele
ANODÍN, -Ă, anodini, -e, adj. Fără importanță sau valoare; fără urmări. – Din fr. anodin. DOOM
anodín adj. m., pl. anodíni; f. anodínă, pl. anodíne
anodinelor
ANODÍN, -Ă, anodini, -e, adj. Fără importanță sau valoare; fără urmări. – Din fr. anodin. DOOM
anodín adj. m., pl. anodíni; f. anodínă, pl. anodíne
anodini
ANODÍN, -Ă, anodini, -e, adj. Fără importanță sau valoare; fără urmări. – Din fr. anodin. DOOM
anodín adj. m., pl. anodíni; f. anodínă, pl. anodíne
anodinii
ANODÍN, -Ă, anodini, -e, adj. Fără importanță sau valoare; fără urmări. – Din fr. anodin. DOOM
anodín adj. m., pl. anodíni; f. anodínă, pl. anodíne
anodinilor
ANODÍN, -Ă, anodini, -e, adj. Fără importanță sau valoare; fără urmări. – Din fr. anodin. DOOM
anodín adj. m., pl. anodíni; f. anodínă, pl. anodíne
anodinul
ANODÍN, -Ă, anodini, -e, adj. Fără importanță sau valoare; fără urmări. – Din fr. anodin. DOOM
anodín adj. m., pl. anodíni; f. anodínă, pl. anodíne
anodinului
ANODÍN, -Ă, anodini, -e, adj. Fără importanță sau valoare; fără urmări. – Din fr. anodin. DOOM
anodín adj. m., pl. anodíni; f. anodínă, pl. anodíne
anodont
ANODÓNT, -Ă adj. Fără dinți. [< fr. anodonte, cf. gr. an – fără, odous – dinte].
anodonta
ANODÓNT, -Ă adj. Fără dinți. [< fr. anodonte, cf. gr. an – fără, odous – dinte].
anodonta
ANODÓNTĂ, anodonte, s. f. (Zool.) Scoică de lac. – Din fr. anodonte. DOOM
anodóntă s. f., g.-d. art. anodóntei; pl. anodónte
anodonte
ANODÓNT, -Ă adj. Fără dinți. [< fr. anodonte, cf. gr. an – fără, odous – dinte].
anodonte
ANODÓNTĂ, anodonte, s. f. (Zool.) Scoică de lac. – Din fr. anodonte. DOOM
anodóntă s. f., g.-d. art. anodóntei; pl. anodónte
anodontei
ANODÓNT, -Ă adj. Fără dinți. [< fr. anodonte, cf. gr. an – fără, odous – dinte].
anodontei
ANODÓNTĂ, anodonte, s. f. (Zool.) Scoică de lac. – Din fr. anodonte. DOOM
anodóntă s. f., g.-d. art. anodóntei; pl. anodónte
anodontele
ANODÓNT, -Ă adj. Fără dinți. [< fr. anodonte, cf. gr. an – fără, odous – dinte].
anodontele
ANODÓNTĂ, anodonte, s. f. (Zool.) Scoică de lac. – Din fr. anodonte. DOOM
anodóntă s. f., g.-d. art. anodóntei; pl. anodónte
anodontelor
ANODÓNT, -Ă adj. Fără dinți. [< fr. anodonte, cf. gr. an – fără, odous – dinte].
anodontelor
ANODÓNTĂ, anodonte, s. f. (Zool.) Scoică de lac. – Din fr. anodonte. DOOM
anodóntă s. f., g.-d. art. anodóntei; pl. anodónte
anodontul
ANODÓNT, -Ă adj. Fără dinți. [< fr. anodonte, cf. gr. an – fără, odous – dinte].
anodontului
ANODÓNT, -Ă adj. Fără dinți. [< fr. anodonte, cf. gr. an – fără, odous – dinte].
anodonți
ANODÓNT, -Ă adj. Fără dinți. [< fr. anodonte, cf. gr. an – fără, odous – dinte].
anodonție
ANODONȚÍE s.f. Lipsă a dinților. [Gen. -iei. / < fr. anodontie, cf. gr. an – fără, odous – dinte].
anodonții
ANODÓNT, -Ă adj. Fără dinți. [< fr. anodonte, cf. gr. an – fără, odous – dinte].
anodonților
ANODÓNT, -Ă adj. Fără dinți. [< fr. anodonte, cf. gr. an – fără, odous – dinte].
anodul
ANÓD, anozi, s. m. Electrod pozitiv al unei pile electrice, al unui aparat de electroliză etc. – Din fr. anode. DOOM
anód s. m., pl. anózi
anodului
ANÓD, anozi, s. m. Electrod pozitiv al unei pile electrice, al unui aparat de electroliză etc. – Din fr. anode. DOOM
anód s. m., pl. anózi
anodă
ANÓDĂ s. f. v. anod.
anofel
ANOFÉL, anofeli, adj. (În sintagma) Țânțar anofel = gen de țânțari caracterizați prin poziția lor oblică în timpul repausului și ale căror femele înțeapă oamenii și animalele; unele specii propagă malaria (Anopheles maculipennis). – Din fr. anophèle. DOOM
anofél adj. m., pl. anoféli
anofeli
ANOFÉL, anofeli, adj. (În sintagma) Țânțar anofel = gen de țânțari caracterizați prin poziția lor oblică în timpul repausului și ale căror femele înțeapă oamenii și animalele; unele specii propagă malaria (Anopheles maculipennis). – Din fr. anophèle. DOOM
anofél adj. m., pl. anoféli
anofelii
ANOFÉL, anofeli, adj. (În sintagma) Țânțar anofel = gen de țânțari caracterizați prin poziția lor oblică în timpul repausului și ale căror femele înțeapă oamenii și animalele; unele specii propagă malaria (Anopheles maculipennis). – Din fr. anophèle. DOOM
anofél adj. m., pl. anoféli
anofelilor
ANOFÉL, anofeli, adj. (În sintagma) Țânțar anofel = gen de țânțari caracterizați prin poziția lor oblică în timpul repausului și ale căror femele înțeapă oamenii și animalele; unele specii propagă malaria (Anopheles maculipennis). – Din fr. anophèle. DOOM
anofél adj. m., pl. anoféli
anofelism
ANOFELÍSM s.m. Prezența anofelilor într-o regiune. [< fr. anophélisme]. DOOM
anofelísm s. n.
anofelismul
ANOFELÍSM s.m. Prezența anofelilor într-o regiune. [< fr. anophélisme]. DOOM
anofelísm s. n.
anofelismului
ANOFELÍSM s.m. Prezența anofelilor într-o regiune. [< fr. anophélisme]. DOOM
anofelísm s. n.
anofelogen
ANOFELOGÉN, -Ă, anofelogeni, -e, adj. (Despre terenuri, bălți etc.) Care constituie un focar de dezvoltare a țânțarilor anofeli. – Din fr. anophelogène. DOOM
anofelogén adj. m., pl. anofelogéni; f. anofelogénă, pl. anofelogéne
anofelogena
ANOFELOGÉN, -Ă, anofelogeni, -e, adj. (Despre terenuri, bălți etc.) Care constituie un focar de dezvoltare a țânțarilor anofeli. – Din fr. anophelogène. DOOM
anofelogén adj. m., pl. anofelogéni; f. anofelogénă, pl. anofelogéne
anofelogene
ANOFELOGÉN, -Ă, anofelogeni, -e, adj. (Despre terenuri, bălți etc.) Care constituie un focar de dezvoltare a țânțarilor anofeli. – Din fr. anophelogène. DOOM
anofelogén adj. m., pl. anofelogéni; f. anofelogénă, pl. anofelogéne
anofelogenei
ANOFELOGÉN, -Ă, anofelogeni, -e, adj. (Despre terenuri, bălți etc.) Care constituie un focar de dezvoltare a țânțarilor anofeli. – Din fr. anophelogène. DOOM
anofelogén adj. m., pl. anofelogéni; f. anofelogénă, pl. anofelogéne
anofelogenele
ANOFELOGÉN, -Ă, anofelogeni, -e, adj. (Despre terenuri, bălți etc.) Care constituie un focar de dezvoltare a țânțarilor anofeli. – Din fr. anophelogène. DOOM
anofelogén adj. m., pl. anofelogéni; f. anofelogénă, pl. anofelogéne
anofelogenelor
ANOFELOGÉN, -Ă, anofelogeni, -e, adj. (Despre terenuri, bălți etc.) Care constituie un focar de dezvoltare a țânțarilor anofeli. – Din fr. anophelogène. DOOM
anofelogén adj. m., pl. anofelogéni; f. anofelogénă, pl. anofelogéne
anofelogeni
ANOFELOGÉN, -Ă, anofelogeni, -e, adj. (Despre terenuri, bălți etc.) Care constituie un focar de dezvoltare a țânțarilor anofeli. – Din fr. anophelogène. DOOM
anofelogén adj. m., pl. anofelogéni; f. anofelogénă, pl. anofelogéne
anofelogenii
ANOFELOGÉN, -Ă, anofelogeni, -e, adj. (Despre terenuri, bălți etc.) Care constituie un focar de dezvoltare a țânțarilor anofeli. – Din fr. anophelogène. DOOM
anofelogén adj. m., pl. anofelogéni; f. anofelogénă, pl. anofelogéne
anofelogenilor
ANOFELOGÉN, -Ă, anofelogeni, -e, adj. (Despre terenuri, bălți etc.) Care constituie un focar de dezvoltare a țânțarilor anofeli. – Din fr. anophelogène. DOOM
anofelogén adj. m., pl. anofelogéni; f. anofelogénă, pl. anofelogéne
anofelogenul
ANOFELOGÉN, -Ă, anofelogeni, -e, adj. (Despre terenuri, bălți etc.) Care constituie un focar de dezvoltare a țânțarilor anofeli. – Din fr. anophelogène. DOOM
anofelogén adj. m., pl. anofelogéni; f. anofelogénă, pl. anofelogéne
anofelogenului
ANOFELOGÉN, -Ă, anofelogeni, -e, adj. (Despre terenuri, bălți etc.) Care constituie un focar de dezvoltare a țânțarilor anofeli. – Din fr. anophelogène. DOOM
anofelogén adj. m., pl. anofelogéni; f. anofelogénă, pl. anofelogéne
anofelul
ANOFÉL, anofeli, adj. (În sintagma) Țânțar anofel = gen de țânțari caracterizați prin poziția lor oblică în timpul repausului și ale căror femele înțeapă oamenii și animalele; unele specii propagă malaria (Anopheles maculipennis). – Din fr. anophèle. DOOM
anofél adj. m., pl. anoféli
anofelului
ANOFÉL, anofeli, adj. (În sintagma) Țânțar anofel = gen de țânțari caracterizați prin poziția lor oblică în timpul repausului și ale căror femele înțeapă oamenii și animalele; unele specii propagă malaria (Anopheles maculipennis). – Din fr. anophèle. DOOM
anofél adj. m., pl. anoféli
anoftalmie
ANOFTALMÍE s. f. Lipsă congenitală sau accidentală a unui ochi sau a ambilor ochi. ◊ Anoftalmie ciclopică = monstruozitate congenitală caracterizată prin unirea ochilor și a orbitelor, rudimentar dezvoltate. – Din fr. anophtalmie. DOOM
!anoftalmíe (a-nof-/an-of-) s. f., art. anoftalmía, g.-d. anoftalmíi, art. anoftalmíei
anomal
ANOMÁL, -Ă, anomali, -e, adj. (Livr.) Care prezintă o anomalie, referitor la o anomalie. – Din fr. anomal. DOOM
anomál (aberant) (livr.) adj. m., pl. anomáli; f. anomálă, pl. anomále
anomala
ANOMÁL, -Ă, anomali, -e, adj. (Livr.) Care prezintă o anomalie, referitor la o anomalie. – Din fr. anomal. DOOM
anomál (aberant) (livr.) adj. m., pl. anomáli; f. anomálă, pl. anomále
anomale
ANOMÁL, -Ă, anomali, -e, adj. (Livr.) Care prezintă o anomalie, referitor la o anomalie. – Din fr. anomal. DOOM
anomál (aberant) (livr.) adj. m., pl. anomáli; f. anomálă, pl. anomále
anomalei
ANOMÁL, -Ă, anomali, -e, adj. (Livr.) Care prezintă o anomalie, referitor la o anomalie. – Din fr. anomal. DOOM
anomál (aberant) (livr.) adj. m., pl. anomáli; f. anomálă, pl. anomále
anomalele
ANOMÁL, -Ă, anomali, -e, adj. (Livr.) Care prezintă o anomalie, referitor la o anomalie. – Din fr. anomal. DOOM
anomál (aberant) (livr.) adj. m., pl. anomáli; f. anomálă, pl. anomále
anomalelor
ANOMÁL, -Ă, anomali, -e, adj. (Livr.) Care prezintă o anomalie, referitor la o anomalie. – Din fr. anomal. DOOM
anomál (aberant) (livr.) adj. m., pl. anomáli; f. anomálă, pl. anomále
anomali
ANOMÁL, -Ă, anomali, -e, adj. (Livr.) Care prezintă o anomalie, referitor la o anomalie. – Din fr. anomal. DOOM
anomál (aberant) (livr.) adj. m., pl. anomáli; f. anomálă, pl. anomále
anomalia
ANOMALÍE, anomalii, s. f. Ceea ce se abate de la normal, de la regula obișnuită; p. ext. ceea ce constituie un defect. – Din fr. anomalie. DOOM
anomalíe s. f., art. anomalía, g.-d. art. anomalíei; pl. anomalíi, art. anomalíile
anomalie
ANOMALÍE, anomalii, s. f. Ceea ce se abate de la normal, de la regula obișnuită; p. ext. ceea ce constituie un defect. – Din fr. anomalie. DOOM
anomalíe s. f., art. anomalía, g.-d. art. anomalíei; pl. anomalíi, art. anomalíile
anomaliei
ANOMALÍE, anomalii, s. f. Ceea ce se abate de la normal, de la regula obișnuită; p. ext. ceea ce constituie un defect. – Din fr. anomalie. DOOM
anomalíe s. f., art. anomalía, g.-d. art. anomalíei; pl. anomalíi, art. anomalíile
anomalii
ANOMÁL, -Ă, anomali, -e, adj. (Livr.) Care prezintă o anomalie, referitor la o anomalie. – Din fr. anomal. DOOM
anomál (aberant) (livr.) adj. m., pl. anomáli; f. anomálă, pl. anomále
anomalii
ANOMALÍE, anomalii, s. f. Ceea ce se abate de la normal, de la regula obișnuită; p. ext. ceea ce constituie un defect. – Din fr. anomalie. DOOM
anomalíe s. f., art. anomalía, g.-d. art. anomalíei; pl. anomalíi, art. anomalíile
anomaliile
ANOMALÍE, anomalii, s. f. Ceea ce se abate de la normal, de la regula obișnuită; p. ext. ceea ce constituie un defect. – Din fr. anomalie. DOOM
anomalíe s. f., art. anomalía, g.-d. art. anomalíei; pl. anomalíi, art. anomalíile
anomaliilor
ANOMALÍE, anomalii, s. f. Ceea ce se abate de la normal, de la regula obișnuită; p. ext. ceea ce constituie un defect. – Din fr. anomalie. DOOM
anomalíe s. f., art. anomalía, g.-d. art. anomalíei; pl. anomalíi, art. anomalíile
anomalilor
ANOMÁL, -Ă, anomali, -e, adj. (Livr.) Care prezintă o anomalie, referitor la o anomalie. – Din fr. anomal. DOOM
anomál (aberant) (livr.) adj. m., pl. anomáli; f. anomálă, pl. anomále
anomalul
ANOMÁL, -Ă, anomali, -e, adj. (Livr.) Care prezintă o anomalie, referitor la o anomalie. – Din fr. anomal. DOOM
anomál (aberant) (livr.) adj. m., pl. anomáli; f. anomálă, pl. anomále
anomalului
ANOMÁL, -Ă, anomali, -e, adj. (Livr.) Care prezintă o anomalie, referitor la o anomalie. – Din fr. anomal. DOOM
anomál (aberant) (livr.) adj. m., pl. anomáli; f. anomálă, pl. anomále
anomic
ANÓMIC, -Ă adj. Referitor la anomie; neorganizat, dezorganizat. [< fr. anomique].
anomie
ANOMÍE s. f. Absența normelor sau valorilor sociale la nivelul individului ori al societății; dezordine, dezorganizare; p. ext. haos. – Din fr. anomie. DOOM
anomíe s. f., art. anomía, g.-d. anomíi, art. anomíei
anominația
ANOMINÁȚIE s.f. (Lit.) Figură de stil care constă în repetarea unui nume propriu, de obicei de persoană, prin apelativul din care provine prin antonomază. [< fr. annomination, cf. lat. ad – lângă, nominare – a numi].
anominație
ANOMINÁȚIE s.f. (Lit.) Figură de stil care constă în repetarea unui nume propriu, de obicei de persoană, prin apelativul din care provine prin antonomază. [< fr. annomination, cf. lat. ad – lângă, nominare – a numi].
anominației
ANOMINÁȚIE s.f. (Lit.) Figură de stil care constă în repetarea unui nume propriu, de obicei de persoană, prin apelativul din care provine prin antonomază. [< fr. annomination, cf. lat. ad – lângă, nominare – a numi].
anominații
ANOMINÁȚIE s.f. (Lit.) Figură de stil care constă în repetarea unui nume propriu, de obicei de persoană, prin apelativul din care provine prin antonomază. [< fr. annomination, cf. lat. ad – lângă, nominare – a numi].
anonacee
ANONACÉE s.f.pl. Familie de plante dicotiledonate cuprinzând arbori și arbuști din țările tropicale, cu flori hermafrodite; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. anonacées].
anonim
ANONÍM, -Ă, anonimi, -e, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) cu nume necunoscut, (persoană) care-și tăinuiește numele. 2. Adj. (Despre un text, o operă) Al cărui autor nu este cunoscut. ◊ Societate anonimă pe acțiuni v. societate. 3. S. f. Scrisoare nesemnată. 4. Adj. Fig. Care rămâne neștiut, necunoscut; fără personalitate. – Din fr. anonyme, lat. anonymus. DOOM
!anoním (a-no-/an-o-) adj. m., s. m., pl. anoními; adj. f., s. f. anonímă, pl. anoníme
anonim
ANONÍM, -Ă, anonimi, -e, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) cu nume necunoscut, (persoană) care-și tăinuiește numele. 2. Adj. (Despre un text, o operă) Al cărui autor nu este cunoscut. ◊ Societate anonimă pe acțiuni v. societate. 3. S. f. Scrisoare nesemnată. 4. Adj. Fig. Care rămâne neștiut, necunoscut; fără personalitate. – Din fr. anonyme, lat. anonymus. DOOM
!anoním (a-no-/an-o-) adj. m., s. m., pl. anoními; adj. f., s. f. anonímă, pl. anoníme
anonima
ANONÍM, -Ă, anonimi, -e, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) cu nume necunoscut, (persoană) care-și tăinuiește numele. 2. Adj. (Despre un text, o operă) Al cărui autor nu este cunoscut. ◊ Societate anonimă pe acțiuni v. societate. 3. S. f. Scrisoare nesemnată. 4. Adj. Fig. Care rămâne neștiut, necunoscut; fără personalitate. – Din fr. anonyme, lat. anonymus. DOOM
!anoním (a-no-/an-o-) adj. m., s. m., pl. anoními; adj. f., s. f. anonímă, pl. anoníme
anonima
ANONÍM, -Ă, anonimi, -e, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) cu nume necunoscut, (persoană) care-și tăinuiește numele. 2. Adj. (Despre un text, o operă) Al cărui autor nu este cunoscut. ◊ Societate anonimă pe acțiuni v. societate. 3. S. f. Scrisoare nesemnată. 4. Adj. Fig. Care rămâne neștiut, necunoscut; fără personalitate. – Din fr. anonyme, lat. anonymus. DOOM
!anoním (a-no-/an-o-) adj. m., s. m., pl. anoními; adj. f., s. f. anonímă, pl. anoníme
anonimat
ANONIMÁT s. n. Situația celui anonim (1). – Din fr. anonymat. DOOM
!anonimát (a-no-/an-o-) s. n.
anonimatul
ANONIMÁT s. n. Situația celui anonim (1). – Din fr. anonymat. DOOM
!anonimát (a-no-/an-o-) s. n.
anonimatului
ANONIMÁT s. n. Situația celui anonim (1). – Din fr. anonymat. DOOM
!anonimát (a-no-/an-o-) s. n.
anonime
ANONÍM, -Ă, anonimi, -e, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) cu nume necunoscut, (persoană) care-și tăinuiește numele. 2. Adj. (Despre un text, o operă) Al cărui autor nu este cunoscut. ◊ Societate anonimă pe acțiuni v. societate. 3. S. f. Scrisoare nesemnată. 4. Adj. Fig. Care rămâne neștiut, necunoscut; fără personalitate. – Din fr. anonyme, lat. anonymus. DOOM
!anoním (a-no-/an-o-) adj. m., s. m., pl. anoními; adj. f., s. f. anonímă, pl. anoníme
anonime
ANONÍM, -Ă, anonimi, -e, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) cu nume necunoscut, (persoană) care-și tăinuiește numele. 2. Adj. (Despre un text, o operă) Al cărui autor nu este cunoscut. ◊ Societate anonimă pe acțiuni v. societate. 3. S. f. Scrisoare nesemnată. 4. Adj. Fig. Care rămâne neștiut, necunoscut; fără personalitate. – Din fr. anonyme, lat. anonymus. DOOM
!anoním (a-no-/an-o-) adj. m., s. m., pl. anoními; adj. f., s. f. anonímă, pl. anoníme
anonimei
ANONÍM, -Ă, anonimi, -e, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) cu nume necunoscut, (persoană) care-și tăinuiește numele. 2. Adj. (Despre un text, o operă) Al cărui autor nu este cunoscut. ◊ Societate anonimă pe acțiuni v. societate. 3. S. f. Scrisoare nesemnată. 4. Adj. Fig. Care rămâne neștiut, necunoscut; fără personalitate. – Din fr. anonyme, lat. anonymus. DOOM
!anoním (a-no-/an-o-) adj. m., s. m., pl. anoními; adj. f., s. f. anonímă, pl. anoníme
anonimei
ANONÍM, -Ă, anonimi, -e, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) cu nume necunoscut, (persoană) care-și tăinuiește numele. 2. Adj. (Despre un text, o operă) Al cărui autor nu este cunoscut. ◊ Societate anonimă pe acțiuni v. societate. 3. S. f. Scrisoare nesemnată. 4. Adj. Fig. Care rămâne neștiut, necunoscut; fără personalitate. – Din fr. anonyme, lat. anonymus. DOOM
!anoním (a-no-/an-o-) adj. m., s. m., pl. anoními; adj. f., s. f. anonímă, pl. anoníme
anonimele
ANONÍM, -Ă, anonimi, -e, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) cu nume necunoscut, (persoană) care-și tăinuiește numele. 2. Adj. (Despre un text, o operă) Al cărui autor nu este cunoscut. ◊ Societate anonimă pe acțiuni v. societate. 3. S. f. Scrisoare nesemnată. 4. Adj. Fig. Care rămâne neștiut, necunoscut; fără personalitate. – Din fr. anonyme, lat. anonymus. DOOM
!anoním (a-no-/an-o-) adj. m., s. m., pl. anoními; adj. f., s. f. anonímă, pl. anoníme
anonimele
ANONÍM, -Ă, anonimi, -e, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) cu nume necunoscut, (persoană) care-și tăinuiește numele. 2. Adj. (Despre un text, o operă) Al cărui autor nu este cunoscut. ◊ Societate anonimă pe acțiuni v. societate. 3. S. f. Scrisoare nesemnată. 4. Adj. Fig. Care rămâne neștiut, necunoscut; fără personalitate. – Din fr. anonyme, lat. anonymus. DOOM
!anoním (a-no-/an-o-) adj. m., s. m., pl. anoními; adj. f., s. f. anonímă, pl. anoníme
anonimelor
ANONÍM, -Ă, anonimi, -e, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) cu nume necunoscut, (persoană) care-și tăinuiește numele. 2. Adj. (Despre un text, o operă) Al cărui autor nu este cunoscut. ◊ Societate anonimă pe acțiuni v. societate. 3. S. f. Scrisoare nesemnată. 4. Adj. Fig. Care rămâne neștiut, necunoscut; fără personalitate. – Din fr. anonyme, lat. anonymus. DOOM
!anoním (a-no-/an-o-) adj. m., s. m., pl. anoními; adj. f., s. f. anonímă, pl. anoníme
anonimelor
ANONÍM, -Ă, anonimi, -e, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) cu nume necunoscut, (persoană) care-și tăinuiește numele. 2. Adj. (Despre un text, o operă) Al cărui autor nu este cunoscut. ◊ Societate anonimă pe acțiuni v. societate. 3. S. f. Scrisoare nesemnată. 4. Adj. Fig. Care rămâne neștiut, necunoscut; fără personalitate. – Din fr. anonyme, lat. anonymus. DOOM
!anoním (a-no-/an-o-) adj. m., s. m., pl. anoními; adj. f., s. f. anonímă, pl. anoníme
anonimi
ANONÍM, -Ă, anonimi, -e, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) cu nume necunoscut, (persoană) care-și tăinuiește numele. 2. Adj. (Despre un text, o operă) Al cărui autor nu este cunoscut. ◊ Societate anonimă pe acțiuni v. societate. 3. S. f. Scrisoare nesemnată. 4. Adj. Fig. Care rămâne neștiut, necunoscut; fără personalitate. – Din fr. anonyme, lat. anonymus. DOOM
!anoním (a-no-/an-o-) adj. m., s. m., pl. anoními; adj. f., s. f. anonímă, pl. anoníme
anonimi
ANONÍM, -Ă, anonimi, -e, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) cu nume necunoscut, (persoană) care-și tăinuiește numele. 2. Adj. (Despre un text, o operă) Al cărui autor nu este cunoscut. ◊ Societate anonimă pe acțiuni v. societate. 3. S. f. Scrisoare nesemnată. 4. Adj. Fig. Care rămâne neștiut, necunoscut; fără personalitate. – Din fr. anonyme, lat. anonymus. DOOM
!anoním (a-no-/an-o-) adj. m., s. m., pl. anoními; adj. f., s. f. anonímă, pl. anoníme
anonimii
ANONÍM, -Ă, anonimi, -e, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) cu nume necunoscut, (persoană) care-și tăinuiește numele. 2. Adj. (Despre un text, o operă) Al cărui autor nu este cunoscut. ◊ Societate anonimă pe acțiuni v. societate. 3. S. f. Scrisoare nesemnată. 4. Adj. Fig. Care rămâne neștiut, necunoscut; fără personalitate. – Din fr. anonyme, lat. anonymus. DOOM
!anoním (a-no-/an-o-) adj. m., s. m., pl. anoními; adj. f., s. f. anonímă, pl. anoníme
anonimii
ANONÍM, -Ă, anonimi, -e, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) cu nume necunoscut, (persoană) care-și tăinuiește numele. 2. Adj. (Despre un text, o operă) Al cărui autor nu este cunoscut. ◊ Societate anonimă pe acțiuni v. societate. 3. S. f. Scrisoare nesemnată. 4. Adj. Fig. Care rămâne neștiut, necunoscut; fără personalitate. – Din fr. anonyme, lat. anonymus. DOOM
!anoním (a-no-/an-o-) adj. m., s. m., pl. anoními; adj. f., s. f. anonímă, pl. anoníme
anonimilor
ANONÍM, -Ă, anonimi, -e, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) cu nume necunoscut, (persoană) care-și tăinuiește numele. 2. Adj. (Despre un text, o operă) Al cărui autor nu este cunoscut. ◊ Societate anonimă pe acțiuni v. societate. 3. S. f. Scrisoare nesemnată. 4. Adj. Fig. Care rămâne neștiut, necunoscut; fără personalitate. – Din fr. anonyme, lat. anonymus. DOOM
!anoním (a-no-/an-o-) adj. m., s. m., pl. anoními; adj. f., s. f. anonímă, pl. anoníme
anonimilor
ANONÍM, -Ă, anonimi, -e, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) cu nume necunoscut, (persoană) care-și tăinuiește numele. 2. Adj. (Despre un text, o operă) Al cărui autor nu este cunoscut. ◊ Societate anonimă pe acțiuni v. societate. 3. S. f. Scrisoare nesemnată. 4. Adj. Fig. Care rămâne neștiut, necunoscut; fără personalitate. – Din fr. anonyme, lat. anonymus. DOOM
!anoním (a-no-/an-o-) adj. m., s. m., pl. anoními; adj. f., s. f. anonímă, pl. anoníme
anonimitate
ANONIMITÁTE s.f. Caracter anonim. [Cf. germ. Anonymität].
anonimitatea
ANONIMITÁTE s.f. Caracter anonim. [Cf. germ. Anonymität].
anonimități
ANONIMITÁTE s.f. Caracter anonim. [Cf. germ. Anonymität].
anonimității
ANONIMITÁTE s.f. Caracter anonim. [Cf. germ. Anonymität].
anonimul
ANONÍM, -Ă, anonimi, -e, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) cu nume necunoscut, (persoană) care-și tăinuiește numele. 2. Adj. (Despre un text, o operă) Al cărui autor nu este cunoscut. ◊ Societate anonimă pe acțiuni v. societate. 3. S. f. Scrisoare nesemnată. 4. Adj. Fig. Care rămâne neștiut, necunoscut; fără personalitate. – Din fr. anonyme, lat. anonymus. DOOM
!anoním (a-no-/an-o-) adj. m., s. m., pl. anoními; adj. f., s. f. anonímă, pl. anoníme
anonimul
ANONÍM, -Ă, anonimi, -e, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) cu nume necunoscut, (persoană) care-și tăinuiește numele. 2. Adj. (Despre un text, o operă) Al cărui autor nu este cunoscut. ◊ Societate anonimă pe acțiuni v. societate. 3. S. f. Scrisoare nesemnată. 4. Adj. Fig. Care rămâne neștiut, necunoscut; fără personalitate. – Din fr. anonyme, lat. anonymus. DOOM
!anoním (a-no-/an-o-) adj. m., s. m., pl. anoními; adj. f., s. f. anonímă, pl. anoníme
anonimului
ANONÍM, -Ă, anonimi, -e, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) cu nume necunoscut, (persoană) care-și tăinuiește numele. 2. Adj. (Despre un text, o operă) Al cărui autor nu este cunoscut. ◊ Societate anonimă pe acțiuni v. societate. 3. S. f. Scrisoare nesemnată. 4. Adj. Fig. Care rămâne neștiut, necunoscut; fără personalitate. – Din fr. anonyme, lat. anonymus. DOOM
!anoním (a-no-/an-o-) adj. m., s. m., pl. anoními; adj. f., s. f. anonímă, pl. anoníme
anonimului
ANONÍM, -Ă, anonimi, -e, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) cu nume necunoscut, (persoană) care-și tăinuiește numele. 2. Adj. (Despre un text, o operă) Al cărui autor nu este cunoscut. ◊ Societate anonimă pe acțiuni v. societate. 3. S. f. Scrisoare nesemnată. 4. Adj. Fig. Care rămâne neștiut, necunoscut; fără personalitate. – Din fr. anonyme, lat. anonymus. DOOM
!anoním (a-no-/an-o-) adj. m., s. m., pl. anoními; adj. f., s. f. anonímă, pl. anoníme
anopistograf
ANOPISTOGRÁF, -Ă adj., s.n. (Lucrare) scrisă sau tipărită pe o singură față a foii. [< fr. anopistographe, cf. gr. an – fără, opisthon – în spate, graphe – scriere].
anopistografic
ANOPISTOGRÁFIC, -Ă adj. (Despre lucrări) Tipărit pe o singură față; anopistograf. [< fr. anopistographique].
anoploteriu
ANOPLOTÉRIU s.m. (Pal.) Animal erbivor fosil din eocenul superior. [Pron. -riu. / < fr. anoplothérium].
anoplură
ANOPLÚRE s.f.pl. (Zool.) Ordin de insecte care cuprinde diferite specii de păduchi; (la sg.) insectă din acest ordin; păduche. [Sg. anoplură. / < fr. anoplures, cf. gr. anoplos – nearmat, oura – coadă].
anopsie
ANOPSÍE s.f. (Liv.) Lipsă a vederii, orbie. [< fr. anopsie, cf. gr. an – fără, opsis – vedere].
anorectic
ANORÉCTIC, -Ă, anorectici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de anorexie. – Din fr. anorectique.
anorectic
ANORÉCTIC, -Ă, anorectici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de anorexie. – Din fr. anorectique.
anorectica
ANORÉCTIC, -Ă, anorectici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de anorexie. – Din fr. anorectique.
anorectica
ANORÉCTIC, -Ă, anorectici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de anorexie. – Din fr. anorectique.
anorectice
ANORÉCTIC, -Ă, anorectici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de anorexie. – Din fr. anorectique.
anorectice
ANORÉCTIC, -Ă, anorectici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de anorexie. – Din fr. anorectique.
anorecticei
ANORÉCTIC, -Ă, anorectici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de anorexie. – Din fr. anorectique.
anorecticei
ANORÉCTIC, -Ă, anorectici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de anorexie. – Din fr. anorectique.
anorecticele
ANORÉCTIC, -Ă, anorectici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de anorexie. – Din fr. anorectique.
anorecticele
ANORÉCTIC, -Ă, anorectici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de anorexie. – Din fr. anorectique.
anorecticelor
ANORÉCTIC, -Ă, anorectici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de anorexie. – Din fr. anorectique.
anorecticelor
ANORÉCTIC, -Ă, anorectici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de anorexie. – Din fr. anorectique.
anorectici
ANORÉCTIC, -Ă, anorectici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de anorexie. – Din fr. anorectique.
anorectici
ANORÉCTIC, -Ă, anorectici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de anorexie. – Din fr. anorectique.
anorecticii
ANORÉCTIC, -Ă, anorectici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de anorexie. – Din fr. anorectique.
anorecticii
ANORÉCTIC, -Ă, anorectici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de anorexie. – Din fr. anorectique.
anorecticilor
ANORÉCTIC, -Ă, anorectici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de anorexie. – Din fr. anorectique.
anorecticilor
ANORÉCTIC, -Ă, anorectici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de anorexie. – Din fr. anorectique.
anorecticul
ANORÉCTIC, -Ă, anorectici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de anorexie. – Din fr. anorectique.
anorecticul
ANORÉCTIC, -Ă, anorectici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de anorexie. – Din fr. anorectique.
anorecticului
ANORÉCTIC, -Ă, anorectici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de anorexie. – Din fr. anorectique.
anorecticului
ANORÉCTIC, -Ă, anorectici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de anorexie. – Din fr. anorectique.
anorexie
ANOREXÍE s. f. Lipsă a poftei de mâncare întâlnită în multe boli febrile, digestive, cronice etc; inapetență. ◊ Anorexie mintală = repulsie față de alimente, însoțită de pierderea totală a poftei de mâncare. – Din fr. anorexie. DOOM
!anorexíe (a-no-/an-o-) s. f., art. anorexía, g.-d. anorexíi, art. anorexíei
anorexigen
ANOREXIGÉN, -Ă adj., s.n. (Medicament) care provoacă anorexie. [< fr. anorexigène].
anorganic
ANORGÁNIC, -Ă, anorganici, -ce, adj. (Despre corpuri) În compoziția căruia intră numai substanțe din regnul mineral. ◊ Chimie anorganică = disciplină care se ocupă cu studiul proprietăților chimice ale corpurilor minerale; chimie neorganică. – Din fr. anorganique. DOOM
anorgánic (a-nor- / an-or-) adj. m., pl. anorgánici; f. anorgánică, pl. anorgánice
anorganica
ANORGÁNIC, -Ă, anorganici, -ce, adj. (Despre corpuri) În compoziția căruia intră numai substanțe din regnul mineral. ◊ Chimie anorganică = disciplină care se ocupă cu studiul proprietăților chimice ale corpurilor minerale; chimie neorganică. – Din fr. anorganique. DOOM
anorgánic (a-nor- / an-or-) adj. m., pl. anorgánici; f. anorgánică, pl. anorgánice
anorganice
ANORGÁNIC, -Ă, anorganici, -ce, adj. (Despre corpuri) În compoziția căruia intră numai substanțe din regnul mineral. ◊ Chimie anorganică = disciplină care se ocupă cu studiul proprietăților chimice ale corpurilor minerale; chimie neorganică. – Din fr. anorganique. DOOM
anorgánic (a-nor- / an-or-) adj. m., pl. anorgánici; f. anorgánică, pl. anorgánice
anorganicei
ANORGÁNIC, -Ă, anorganici, -ce, adj. (Despre corpuri) În compoziția căruia intră numai substanțe din regnul mineral. ◊ Chimie anorganică = disciplină care se ocupă cu studiul proprietăților chimice ale corpurilor minerale; chimie neorganică. – Din fr. anorganique. DOOM
anorgánic (a-nor- / an-or-) adj. m., pl. anorgánici; f. anorgánică, pl. anorgánice
anorganicele
ANORGÁNIC, -Ă, anorganici, -ce, adj. (Despre corpuri) În compoziția căruia intră numai substanțe din regnul mineral. ◊ Chimie anorganică = disciplină care se ocupă cu studiul proprietăților chimice ale corpurilor minerale; chimie neorganică. – Din fr. anorganique. DOOM
anorgánic (a-nor- / an-or-) adj. m., pl. anorgánici; f. anorgánică, pl. anorgánice
anorganicelor
ANORGÁNIC, -Ă, anorganici, -ce, adj. (Despre corpuri) În compoziția căruia intră numai substanțe din regnul mineral. ◊ Chimie anorganică = disciplină care se ocupă cu studiul proprietăților chimice ale corpurilor minerale; chimie neorganică. – Din fr. anorganique. DOOM
anorgánic (a-nor- / an-or-) adj. m., pl. anorgánici; f. anorgánică, pl. anorgánice
anorganici
ANORGÁNIC, -Ă, anorganici, -ce, adj. (Despre corpuri) În compoziția căruia intră numai substanțe din regnul mineral. ◊ Chimie anorganică = disciplină care se ocupă cu studiul proprietăților chimice ale corpurilor minerale; chimie neorganică. – Din fr. anorganique. DOOM
anorgánic (a-nor- / an-or-) adj. m., pl. anorgánici; f. anorgánică, pl. anorgánice
anorganician
ANORGANICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în chimia anorganică. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. anorganicien].
anorganiciana
ANORGANICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în chimia anorganică. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. anorganicien].
anorganicianul
ANORGANICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în chimia anorganică. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. anorganicien].
anorganicianului
ANORGANICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în chimia anorganică. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. anorganicien].
anorganiciene
ANORGANICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în chimia anorganică. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. anorganicien].
anorganicienei
ANORGANICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în chimia anorganică. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. anorganicien].
anorganicienele
ANORGANICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în chimia anorganică. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. anorganicien].
anorganicienelor
ANORGANICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în chimia anorganică. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. anorganicien].
anorganicieni
ANORGANICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în chimia anorganică. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. anorganicien].
anorganicienii
ANORGANICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în chimia anorganică. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. anorganicien].
anorganicienilor
ANORGANICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în chimia anorganică. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. anorganicien].
anorganicii
ANORGÁNIC, -Ă, anorganici, -ce, adj. (Despre corpuri) În compoziția căruia intră numai substanțe din regnul mineral. ◊ Chimie anorganică = disciplină care se ocupă cu studiul proprietăților chimice ale corpurilor minerale; chimie neorganică. – Din fr. anorganique. DOOM
anorgánic (a-nor- / an-or-) adj. m., pl. anorgánici; f. anorgánică, pl. anorgánice
anorganicilor
ANORGÁNIC, -Ă, anorganici, -ce, adj. (Despre corpuri) În compoziția căruia intră numai substanțe din regnul mineral. ◊ Chimie anorganică = disciplină care se ocupă cu studiul proprietăților chimice ale corpurilor minerale; chimie neorganică. – Din fr. anorganique. DOOM
anorgánic (a-nor- / an-or-) adj. m., pl. anorgánici; f. anorgánică, pl. anorgánice
anorganicitate
ANORGANICITÁTE s.f. (Rar) Însușirea a ceea ce este anorganic. [Cf. it. anorganicitò].
anorganicitatea
ANORGANICITÁTE s.f. (Rar) Însușirea a ceea ce este anorganic. [Cf. it. anorganicitò].
anorganicități
ANORGANICITÁTE s.f. (Rar) Însușirea a ceea ce este anorganic. [Cf. it. anorganicitò].
anorganicității
ANORGANICITÁTE s.f. (Rar) Însușirea a ceea ce este anorganic. [Cf. it. anorganicitò].
anorganicul
ANORGÁNIC, -Ă, anorganici, -ce, adj. (Despre corpuri) În compoziția căruia intră numai substanțe din regnul mineral. ◊ Chimie anorganică = disciplină care se ocupă cu studiul proprietăților chimice ale corpurilor minerale; chimie neorganică. – Din fr. anorganique. DOOM
anorgánic (a-nor- / an-or-) adj. m., pl. anorgánici; f. anorgánică, pl. anorgánice
anorganicului
ANORGÁNIC, -Ă, anorganici, -ce, adj. (Despre corpuri) În compoziția căruia intră numai substanțe din regnul mineral. ◊ Chimie anorganică = disciplină care se ocupă cu studiul proprietăților chimice ale corpurilor minerale; chimie neorganică. – Din fr. anorganique. DOOM
anorgánic (a-nor- / an-or-) adj. m., pl. anorgánici; f. anorgánică, pl. anorgánice
anorhidie
ANORHIDÍE s. f. Lipsă congenitală, accidentală sau prin extirpare chirurgicală a testiculelor. – Din fr. anorchidie. DOOM
anorhidíe (a-nor- / an-or-) s. f., art. anorhidía, g.-d. anorhidíi, art. anorhidíei
anormal
ANORMÁL, -Ă, anormali, -e, adj. Care se abate de la normal; contrar regulilor, normelor obișnuite. ♦ (Despre ființe) Cu infirmități fizice sau psihice. – Din fr. anormal, lat. anormalis. DOOM
anormál (neobișnuit) adj. m., pl. anormáli; f. anormálă, pl. anormále
anormala
ANORMÁL, -Ă, anormali, -e, adj. Care se abate de la normal; contrar regulilor, normelor obișnuite. ♦ (Despre ființe) Cu infirmități fizice sau psihice. – Din fr. anormal, lat. anormalis. DOOM
anormál (neobișnuit) adj. m., pl. anormáli; f. anormálă, pl. anormále
anormale
ANORMÁL, -Ă, anormali, -e, adj. Care se abate de la normal; contrar regulilor, normelor obișnuite. ♦ (Despre ființe) Cu infirmități fizice sau psihice. – Din fr. anormal, lat. anormalis. DOOM
anormál (neobișnuit) adj. m., pl. anormáli; f. anormálă, pl. anormále
anormalei
ANORMÁL, -Ă, anormali, -e, adj. Care se abate de la normal; contrar regulilor, normelor obișnuite. ♦ (Despre ființe) Cu infirmități fizice sau psihice. – Din fr. anormal, lat. anormalis. DOOM
anormál (neobișnuit) adj. m., pl. anormáli; f. anormálă, pl. anormále
anormalele
ANORMÁL, -Ă, anormali, -e, adj. Care se abate de la normal; contrar regulilor, normelor obișnuite. ♦ (Despre ființe) Cu infirmități fizice sau psihice. – Din fr. anormal, lat. anormalis. DOOM
anormál (neobișnuit) adj. m., pl. anormáli; f. anormálă, pl. anormále
anormalelor
ANORMÁL, -Ă, anormali, -e, adj. Care se abate de la normal; contrar regulilor, normelor obișnuite. ♦ (Despre ființe) Cu infirmități fizice sau psihice. – Din fr. anormal, lat. anormalis. DOOM
anormál (neobișnuit) adj. m., pl. anormáli; f. anormálă, pl. anormále
anormali
ANORMÁL, -Ă, anormali, -e, adj. Care se abate de la normal; contrar regulilor, normelor obișnuite. ♦ (Despre ființe) Cu infirmități fizice sau psihice. – Din fr. anormal, lat. anormalis. DOOM
anormál (neobișnuit) adj. m., pl. anormáli; f. anormálă, pl. anormále
anormalii
ANORMÁL, -Ă, anormali, -e, adj. Care se abate de la normal; contrar regulilor, normelor obișnuite. ♦ (Despre ființe) Cu infirmități fizice sau psihice. – Din fr. anormal, lat. anormalis. DOOM
anormál (neobișnuit) adj. m., pl. anormáli; f. anormálă, pl. anormále
anormalilor
ANORMÁL, -Ă, anormali, -e, adj. Care se abate de la normal; contrar regulilor, normelor obișnuite. ♦ (Despre ființe) Cu infirmități fizice sau psihice. – Din fr. anormal, lat. anormalis. DOOM
anormál (neobișnuit) adj. m., pl. anormáli; f. anormálă, pl. anormále
anormalitate
ANORMALITÁTE s. f. Faptul sau însușirea de a fi anormal; situație anormală. – Anormal + suf. -itate. DOOM
anormalitáte s. f., g.-d. art. anormalitắții
anormalul
ANORMÁL, -Ă, anormali, -e, adj. Care se abate de la normal; contrar regulilor, normelor obișnuite. ♦ (Despre ființe) Cu infirmități fizice sau psihice. – Din fr. anormal, lat. anormalis. DOOM
anormál (neobișnuit) adj. m., pl. anormáli; f. anormálă, pl. anormále
anormalului
ANORMÁL, -Ă, anormali, -e, adj. Care se abate de la normal; contrar regulilor, normelor obișnuite. ♦ (Despre ființe) Cu infirmități fizice sau psihice. – Din fr. anormal, lat. anormalis. DOOM
anormál (neobișnuit) adj. m., pl. anormáli; f. anormálă, pl. anormále
anortit
ANORTÍT, anortite, s. n. Feldspat plagioclaz cu calciu, cu aspect cenușiu, sticlos, întâlnit în rocile eruptive bazice și în unele șisturi cristaline. – Din germ. Anorthit. DOOM
anortít s. n., pl. anortíte
anortite
ANORTÍT, anortite, s. n. Feldspat plagioclaz cu calciu, cu aspect cenușiu, sticlos, întâlnit în rocile eruptive bazice și în unele șisturi cristaline. – Din germ. Anorthit. DOOM
anortít s. n., pl. anortíte
anortitele
ANORTÍT, anortite, s. n. Feldspat plagioclaz cu calciu, cu aspect cenușiu, sticlos, întâlnit în rocile eruptive bazice și în unele șisturi cristaline. – Din germ. Anorthit. DOOM
anortít s. n., pl. anortíte
anortitelor
ANORTÍT, anortite, s. n. Feldspat plagioclaz cu calciu, cu aspect cenușiu, sticlos, întâlnit în rocile eruptive bazice și în unele șisturi cristaline. – Din germ. Anorthit. DOOM
anortít s. n., pl. anortíte
anortitul
ANORTÍT, anortite, s. n. Feldspat plagioclaz cu calciu, cu aspect cenușiu, sticlos, întâlnit în rocile eruptive bazice și în unele șisturi cristaline. – Din germ. Anorthit. DOOM
anortít s. n., pl. anortíte
anortitului
ANORTÍT, anortite, s. n. Feldspat plagioclaz cu calciu, cu aspect cenușiu, sticlos, întâlnit în rocile eruptive bazice și în unele șisturi cristaline. – Din germ. Anorthit. DOOM
anortít s. n., pl. anortíte
anortituri
ANORTÍT, anortite, s. n. Feldspat plagioclaz cu calciu, cu aspect cenușiu, sticlos, întâlnit în rocile eruptive bazice și în unele șisturi cristaline. – Din germ. Anorthit. DOOM
anortít s. n., pl. anortíte
anortiturile
ANORTÍT, anortite, s. n. Feldspat plagioclaz cu calciu, cu aspect cenușiu, sticlos, întâlnit în rocile eruptive bazice și în unele șisturi cristaline. – Din germ. Anorthit. DOOM
anortít s. n., pl. anortíte
anortiturilor
ANORTÍT, anortite, s. n. Feldspat plagioclaz cu calciu, cu aspect cenușiu, sticlos, întâlnit în rocile eruptive bazice și în unele șisturi cristaline. – Din germ. Anorthit. DOOM
anortít s. n., pl. anortíte
anosmia
ANOSMÍE s. f. (Med.) Diminuare sau lipsă a simțului mirosului. – Din fr. anosmie. DOOM
anosmíe (a-nos- / an-os-) s. f., art. anosmía, g.-d. anosmíi, art. anosmíei
anosmie
ANOSMÍE s. f. (Med.) Diminuare sau lipsă a simțului mirosului. – Din fr. anosmie. DOOM
anosmíe (a-nos- / an-os-) s. f., art. anosmía, g.-d. anosmíi, art. anosmíei
anosmiei
ANOSMÍE s. f. (Med.) Diminuare sau lipsă a simțului mirosului. – Din fr. anosmie. DOOM
anosmíe (a-nos- / an-os-) s. f., art. anosmía, g.-d. anosmíi, art. anosmíei
anosmii
ANOSMÍE s. f. (Med.) Diminuare sau lipsă a simțului mirosului. – Din fr. anosmie. DOOM
anosmíe (a-nos- / an-os-) s. f., art. anosmía, g.-d. anosmíi, art. anosmíei
anosmiile
ANOSMÍE s. f. (Med.) Diminuare sau lipsă a simțului mirosului. – Din fr. anosmie. DOOM
anosmíe (a-nos- / an-os-) s. f., art. anosmía, g.-d. anosmíi, art. anosmíei
anosmiilor
ANOSMÍE s. f. (Med.) Diminuare sau lipsă a simțului mirosului. – Din fr. anosmie. DOOM
anosmíe (a-nos- / an-os-) s. f., art. anosmía, g.-d. anosmíi, art. anosmíei
anost
ANÓST, -Ă, anoști, -ste, adj. Plicticos, searbăd, fad, monoton, uniform. [Acc. și: ánost] – Din ngr ánostos. DOOM
anóst/ánost adj. m., pl. anóști/ánoști; f. anóstă/ánostă, pl. anóste/ánoste
anostea
ANOSTÍ, anostesc, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) plictisi. – Din anost. DOOM
aností (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. anostésc, imperf. 3 sg. anosteá; conj. prez. 3 să anosteáscă
anosteai
ANOSTÍ, anostesc, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) plictisi. – Din anost. DOOM
aností (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. anostésc, imperf. 3 sg. anosteá; conj. prez. 3 să anosteáscă
anosteala
ANOSTEÁLĂ, anosteli, s. f. 1. (Rar) Plictiseală. 2. (Rar) Persoană plicticoasă. – Anosti + suf. -eală. DOOM
anosteálă (rar) s. f., g.-d. art. anostélii; pl. anostéli
anosteam
ANOSTÍ, anostesc, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) plictisi. – Din anost. DOOM
aností (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. anostésc, imperf. 3 sg. anosteá; conj. prez. 3 să anosteáscă
anostească
ANOSTÍ, anostesc, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) plictisi. – Din anost. DOOM
aností (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. anostésc, imperf. 3 sg. anosteá; conj. prez. 3 să anosteáscă
anosteau
ANOSTÍ, anostesc, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) plictisi. – Din anost. DOOM
aností (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. anostésc, imperf. 3 sg. anosteá; conj. prez. 3 să anosteáscă
anosteați
ANOSTÍ, anostesc, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) plictisi. – Din anost. DOOM
aností (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. anostésc, imperf. 3 sg. anosteá; conj. prez. 3 să anosteáscă
anosteli
ANOSTEÁLĂ, anosteli, s. f. 1. (Rar) Plictiseală. 2. (Rar) Persoană plicticoasă. – Anosti + suf. -eală. DOOM
anosteálă (rar) s. f., g.-d. art. anostélii; pl. anostéli
anostelii
ANOSTEÁLĂ, anosteli, s. f. 1. (Rar) Plictiseală. 2. (Rar) Persoană plicticoasă. – Anosti + suf. -eală. DOOM
anosteálă (rar) s. f., g.-d. art. anostélii; pl. anostéli
anostelile
ANOSTEÁLĂ, anosteli, s. f. 1. (Rar) Plictiseală. 2. (Rar) Persoană plicticoasă. – Anosti + suf. -eală. DOOM
anosteálă (rar) s. f., g.-d. art. anostélii; pl. anostéli
anostelilor
ANOSTEÁLĂ, anosteli, s. f. 1. (Rar) Plictiseală. 2. (Rar) Persoană plicticoasă. – Anosti + suf. -eală. DOOM
anosteálă (rar) s. f., g.-d. art. anostélii; pl. anostéli
anostesc
ANOSTÍ, anostesc, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) plictisi. – Din anost. DOOM
aností (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. anostésc, imperf. 3 sg. anosteá; conj. prez. 3 să anosteáscă
anostește
ANOSTÍ, anostesc, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) plictisi. – Din anost. DOOM
aností (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. anostésc, imperf. 3 sg. anosteá; conj. prez. 3 să anosteáscă
anostești
ANOSTÍ, anostesc, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) plictisi. – Din anost. DOOM
aností (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. anostésc, imperf. 3 sg. anosteá; conj. prez. 3 să anosteáscă
anosti
ANOSTÍ, anostesc, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) plictisi. – Din anost. DOOM
aností (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. anostésc, imperf. 3 sg. anosteá; conj. prez. 3 să anosteáscă
anostia
ANOSTÍE s. f. (Rar) Lipsă de gust, plictiseală. – Anosti + suf. -ie. DOOM
anostíe (rar) s. f., art. anostía, g.-d. anostíi, art. anostíei
anostie
ANOSTÍE s. f. (Rar) Lipsă de gust, plictiseală. – Anosti + suf. -ie. DOOM
anostíe (rar) s. f., art. anostía, g.-d. anostíi, art. anostíei
anostiei
ANOSTÍE s. f. (Rar) Lipsă de gust, plictiseală. – Anosti + suf. -ie. DOOM
anostíe (rar) s. f., art. anostía, g.-d. anostíi, art. anostíei
anostii
ANOSTÍ, anostesc, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) plictisi. – Din anost. DOOM
aností (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. anostésc, imperf. 3 sg. anosteá; conj. prez. 3 să anosteáscă
anostii
ANOSTÍE s. f. (Rar) Lipsă de gust, plictiseală. – Anosti + suf. -ie. DOOM
anostíe (rar) s. f., art. anostía, g.-d. anostíi, art. anostíei
anostiile
ANOSTÍE s. f. (Rar) Lipsă de gust, plictiseală. – Anosti + suf. -ie. DOOM
anostíe (rar) s. f., art. anostía, g.-d. anostíi, art. anostíei
anostiilor
ANOSTÍE s. f. (Rar) Lipsă de gust, plictiseală. – Anosti + suf. -ie. DOOM
anostíe (rar) s. f., art. anostía, g.-d. anostíi, art. anostíei
anostim
ANOSTÍ, anostesc, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) plictisi. – Din anost. DOOM
aností (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. anostésc, imperf. 3 sg. anosteá; conj. prez. 3 să anosteáscă
anostind
ANOSTÍ, anostesc, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) plictisi. – Din anost. DOOM
aností (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. anostésc, imperf. 3 sg. anosteá; conj. prez. 3 să anosteáscă
anostire
ANOSTÍ, anostesc, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) plictisi. – Din anost. DOOM
aností (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. anostésc, imperf. 3 sg. anosteá; conj. prez. 3 să anosteáscă
anostire
ANOSTÍ, anostesc, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) plictisi. – Din anost.
anostiră
ANOSTÍ, anostesc, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) plictisi. – Din anost. DOOM
aností (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. anostésc, imperf. 3 sg. anosteá; conj. prez. 3 să anosteáscă
anostirăm
ANOSTÍ, anostesc, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) plictisi. – Din anost. DOOM
aností (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. anostésc, imperf. 3 sg. anosteá; conj. prez. 3 să anosteáscă
anostirăți
ANOSTÍ, anostesc, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) plictisi. – Din anost. DOOM
aností (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. anostésc, imperf. 3 sg. anosteá; conj. prez. 3 să anosteáscă
anostise
ANOSTÍ, anostesc, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) plictisi. – Din anost. DOOM
aností (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. anostésc, imperf. 3 sg. anosteá; conj. prez. 3 să anosteáscă
anostisem
ANOSTÍ, anostesc, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) plictisi. – Din anost. DOOM
aností (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. anostésc, imperf. 3 sg. anosteá; conj. prez. 3 să anosteáscă
anostiseră
ANOSTÍ, anostesc, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) plictisi. – Din anost. DOOM
aností (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. anostésc, imperf. 3 sg. anosteá; conj. prez. 3 să anosteáscă
anostiserăm
ANOSTÍ, anostesc, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) plictisi. – Din anost. DOOM
aností (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. anostésc, imperf. 3 sg. anosteá; conj. prez. 3 să anosteáscă
anostiserăți
ANOSTÍ, anostesc, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) plictisi. – Din anost. DOOM
aností (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. anostésc, imperf. 3 sg. anosteá; conj. prez. 3 să anosteáscă
anostiseși
ANOSTÍ, anostesc, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) plictisi. – Din anost. DOOM
aností (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. anostésc, imperf. 3 sg. anosteá; conj. prez. 3 să anosteáscă
anostiseți
ANOSTÍ, anostesc, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) plictisi. – Din anost. DOOM
aností (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. anostésc, imperf. 3 sg. anosteá; conj. prez. 3 să anosteáscă
anostit
ANOSTÍ, anostesc, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) plictisi. – Din anost. DOOM
aností (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. anostésc, imperf. 3 sg. anosteá; conj. prez. 3 să anosteáscă
anostit
ANOSTÍ, anostesc, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) plictisi. – Din anost.
anostiși
ANOSTÍ, anostesc, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) plictisi. – Din anost. DOOM
aností (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. anostésc, imperf. 3 sg. anosteá; conj. prez. 3 să anosteáscă
anostiți
ANOSTÍ, anostesc, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) plictisi. – Din anost. DOOM
aností (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. anostésc, imperf. 3 sg. anosteá; conj. prez. 3 să anosteáscă
anostoză
ANOSTÓZĂ s.f. Atrofie a oaselor. [< fr. anostose].
anotimp
ANOTÍMP, anotimpuri, s. n. Fiecare dintre cele patru diviziuni ale anului, care prezintă caractere specifice de climă și de lumină. – An2 + timp (după germ. Jahreszeit). DOOM
anotímp s. n., pl. anotímpuri
anotimpul
ANOTÍMP, anotimpuri, s. n. Fiecare dintre cele patru diviziuni ale anului, care prezintă caractere specifice de climă și de lumină. – An2 + timp (după germ. Jahreszeit). DOOM
anotímp s. n., pl. anotímpuri
anotimpului
ANOTÍMP, anotimpuri, s. n. Fiecare dintre cele patru diviziuni ale anului, care prezintă caractere specifice de climă și de lumină. – An2 + timp (după germ. Jahreszeit). DOOM
anotímp s. n., pl. anotímpuri
anotimpuri
ANOTÍMP, anotimpuri, s. n. Fiecare dintre cele patru diviziuni ale anului, care prezintă caractere specifice de climă și de lumină. – An2 + timp (după germ. Jahreszeit). DOOM
anotímp s. n., pl. anotímpuri
anotimpurile
ANOTÍMP, anotimpuri, s. n. Fiecare dintre cele patru diviziuni ale anului, care prezintă caractere specifice de climă și de lumină. – An2 + timp (după germ. Jahreszeit). DOOM
anotímp s. n., pl. anotímpuri
anotimpurilor
ANOTÍMP, anotimpuri, s. n. Fiecare dintre cele patru diviziuni ale anului, care prezintă caractere specifice de climă și de lumină. – An2 + timp (după germ. Jahreszeit). DOOM
anotímp s. n., pl. anotímpuri
anovaria
ANOVARÍE s. f. (Med.) Lisă sau atrofie a ovarelor. – Din fr. anovarie. DOOM
anovaríe (a-no- / an-o-) s. f., art. anovaría, g.-d. anovaríi, art. anovaríei
anovarie
ANOVARÍE s. f. (Med.) Lisă sau atrofie a ovarelor. – Din fr. anovarie. DOOM
anovaríe (a-no- / an-o-) s. f., art. anovaría, g.-d. anovaríi, art. anovaríei
anovariei
ANOVARÍE s. f. (Med.) Lisă sau atrofie a ovarelor. – Din fr. anovarie. DOOM
anovaríe (a-no- / an-o-) s. f., art. anovaría, g.-d. anovaríi, art. anovaríei
anovarii
ANOVARÍE s. f. (Med.) Lisă sau atrofie a ovarelor. – Din fr. anovarie. DOOM
anovaríe (a-no- / an-o-) s. f., art. anovaría, g.-d. anovaríi, art. anovaríei
anovulație
ANOVULÁȚIE s.f. (Biol.) Lipsa ovulației. [Gen. -iei. / < fr. anovulation, cf. gr. an – fără, lat. ovulum – ou mic].
anoxemia
ANOXEMÍE s. f. Lipsă a unei bune oxigenări a sângelui. – Din fr. anoxémie. DOOM
anoxemíe (a-no- / an-o-) s. f., art. anoxemía, g.-d. anoxemíi, art. anoxemíei
anoxemie
ANOXEMÍE s. f. Lipsă a unei bune oxigenări a sângelui. – Din fr. anoxémie. DOOM
anoxemíe (a-no- / an-o-) s. f., art. anoxemía, g.-d. anoxemíi, art. anoxemíei
anoxemiei
ANOXEMÍE s. f. Lipsă a unei bune oxigenări a sângelui. – Din fr. anoxémie. DOOM
anoxemíe (a-no- / an-o-) s. f., art. anoxemía, g.-d. anoxemíi, art. anoxemíei
anoxemii
ANOXEMÍE s. f. Lipsă a unei bune oxigenări a sângelui. – Din fr. anoxémie. DOOM
anoxemíe (a-no- / an-o-) s. f., art. anoxemía, g.-d. anoxemíi, art. anoxemíei
anoxia
ANOXÍE s. f. Tulburare patologică provocată de scăderea, sub valorile normale, a oxigenului din țesuturile organismului, de diminuarea circulației sangvine etc. – Din fr. anoxie. DOOM
anoxíe (a-no- / an-o-) s. f., art. anoxía, g.-d. anoxíi, art. anoxíei
anoxibioza
ANOXIBIÓZĂ s. f. (Biol.) Anaerobioză. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. anoxibiose. DOOM
anoxibióză (a-no-, -bi-o- / an-o) s. f., g.-d. art. anoxibiózei
anoxibioze
ANOXIBIÓZĂ s. f. (Biol.) Anaerobioză. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. anoxibiose. DOOM
anoxibióză (a-no-, -bi-o- / an-o) s. f., g.-d. art. anoxibiózei
anoxibiozei
ANOXIBIÓZĂ s. f. (Biol.) Anaerobioză. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. anoxibiose. DOOM
anoxibióză (a-no-, -bi-o- / an-o) s. f., g.-d. art. anoxibiózei
anoxie
ANOXÍE s. f. Tulburare patologică provocată de scăderea, sub valorile normale, a oxigenului din țesuturile organismului, de diminuarea circulației sangvine etc. – Din fr. anoxie. DOOM
anoxíe (a-no- / an-o-) s. f., art. anoxía, g.-d. anoxíi, art. anoxíei
anoxiei
ANOXÍE s. f. Tulburare patologică provocată de scăderea, sub valorile normale, a oxigenului din țesuturile organismului, de diminuarea circulației sangvine etc. – Din fr. anoxie. DOOM
anoxíe (a-no- / an-o-) s. f., art. anoxía, g.-d. anoxíi, art. anoxíei
anoxii
ANOXÍE s. f. Tulburare patologică provocată de scăderea, sub valorile normale, a oxigenului din țesuturile organismului, de diminuarea circulației sangvine etc. – Din fr. anoxie. DOOM
anoxíe (a-no- / an-o-) s. f., art. anoxía, g.-d. anoxíi, art. anoxíei
anozi
ANÓD, anozi, s. m. Electrod pozitiv al unei pile electrice, al unui aparat de electroliză etc. – Din fr. anode. DOOM
anód s. m., pl. anózi
anozii
ANÓD, anozi, s. m. Electrod pozitiv al unei pile electrice, al unui aparat de electroliză etc. – Din fr. anode. DOOM
anód s. m., pl. anózi
anozilor
ANÓD, anozi, s. m. Electrod pozitiv al unei pile electrice, al unui aparat de electroliză etc. – Din fr. anode. DOOM
anód s. m., pl. anózi
anrob
ANROBÁ vb. I. tr. (Liv.) A acoperi cu un strat protector, a înveli, a îmbrăca (alimente, medicamente etc.) ; a îngloba. [< fr. enrober].
anroba
ANROBÁ vb. I. tr. (Liv.) A acoperi cu un strat protector, a înveli, a îmbrăca (alimente, medicamente etc.) ; a îngloba. [< fr. enrober].
anroba
ANROBÁ vb. I. tr. (Liv.) A acoperi cu un strat protector, a înveli, a îmbrăca (alimente, medicamente etc.) ; a îngloba. [< fr. enrober].
anrobai
ANROBÁ vb. I. tr. (Liv.) A acoperi cu un strat protector, a înveli, a îmbrăca (alimente, medicamente etc.) ; a îngloba. [< fr. enrober].
anrobam
ANROBÁ vb. I. tr. (Liv.) A acoperi cu un strat protector, a înveli, a îmbrăca (alimente, medicamente etc.) ; a îngloba. [< fr. enrober].
anrobare
ANROBÁ vb. I. tr. (Liv.) A acoperi cu un strat protector, a înveli, a îmbrăca (alimente, medicamente etc.) ; a îngloba. [< fr. enrober].
anrobare
ANROBÁRE s. f. Amestecare a unui material granular cu un liant. – Cf. fr. enrober. DOOM
anrobáre s. f., g.-d. art. anrobắrii
anrobarea
ANROBÁRE s. f. Amestecare a unui material granular cu un liant. – Cf. fr. enrober. DOOM
anrobáre s. f., g.-d. art. anrobắrii
anrobară
ANROBÁ vb. I. tr. (Liv.) A acoperi cu un strat protector, a înveli, a îmbrăca (alimente, medicamente etc.) ; a îngloba. [< fr. enrober].
anrobarăm
ANROBÁ vb. I. tr. (Liv.) A acoperi cu un strat protector, a înveli, a îmbrăca (alimente, medicamente etc.) ; a îngloba. [< fr. enrober].
anrobarăți
ANROBÁ vb. I. tr. (Liv.) A acoperi cu un strat protector, a înveli, a îmbrăca (alimente, medicamente etc.) ; a îngloba. [< fr. enrober].
anrobase
ANROBÁ vb. I. tr. (Liv.) A acoperi cu un strat protector, a înveli, a îmbrăca (alimente, medicamente etc.) ; a îngloba. [< fr. enrober].
anrobasem
ANROBÁ vb. I. tr. (Liv.) A acoperi cu un strat protector, a înveli, a îmbrăca (alimente, medicamente etc.) ; a îngloba. [< fr. enrober].
anrobaseră
ANROBÁ vb. I. tr. (Liv.) A acoperi cu un strat protector, a înveli, a îmbrăca (alimente, medicamente etc.) ; a îngloba. [< fr. enrober].
anrobaserăm
ANROBÁ vb. I. tr. (Liv.) A acoperi cu un strat protector, a înveli, a îmbrăca (alimente, medicamente etc.) ; a îngloba. [< fr. enrober].
anrobaserăți
ANROBÁ vb. I. tr. (Liv.) A acoperi cu un strat protector, a înveli, a îmbrăca (alimente, medicamente etc.) ; a îngloba. [< fr. enrober].
anrobaseși
ANROBÁ vb. I. tr. (Liv.) A acoperi cu un strat protector, a înveli, a îmbrăca (alimente, medicamente etc.) ; a îngloba. [< fr. enrober].
anrobaseți
ANROBÁ vb. I. tr. (Liv.) A acoperi cu un strat protector, a înveli, a îmbrăca (alimente, medicamente etc.) ; a îngloba. [< fr. enrober].
anrobat
ANROBÁ vb. I. tr. (Liv.) A acoperi cu un strat protector, a înveli, a îmbrăca (alimente, medicamente etc.) ; a îngloba. [< fr. enrober].
anrobat
ANROBÁ vb. I. tr. (Liv.) A acoperi cu un strat protector, a înveli, a îmbrăca (alimente, medicamente etc.) ; a îngloba. [< fr. enrober].
anrobau
ANROBÁ vb. I. tr. (Liv.) A acoperi cu un strat protector, a înveli, a îmbrăca (alimente, medicamente etc.) ; a îngloba. [< fr. enrober].
anrobași
ANROBÁ vb. I. tr. (Liv.) A acoperi cu un strat protector, a înveli, a îmbrăca (alimente, medicamente etc.) ; a îngloba. [< fr. enrober].
anrobați
ANROBÁ vb. I. tr. (Liv.) A acoperi cu un strat protector, a înveli, a îmbrăca (alimente, medicamente etc.) ; a îngloba. [< fr. enrober].
anrobe
ANROBÁ vb. I. tr. (Liv.) A acoperi cu un strat protector, a înveli, a îmbrăca (alimente, medicamente etc.) ; a îngloba. [< fr. enrober].
anrobi
ANROBÁ vb. I. tr. (Liv.) A acoperi cu un strat protector, a înveli, a îmbrăca (alimente, medicamente etc.) ; a îngloba. [< fr. enrober].
anrobând
ANROBÁ vb. I. tr. (Liv.) A acoperi cu un strat protector, a înveli, a îmbrăca (alimente, medicamente etc.) ; a îngloba. [< fr. enrober].
anrobînd
ANROBÁ vb. I. tr. (Liv.) A acoperi cu un strat protector, a înveli, a îmbrăca (alimente, medicamente etc.) ; a îngloba. [< fr. enrober].
anrobări
ANROBÁRE s. f. Amestecare a unui material granular cu un liant. – Cf. fr. enrober. DOOM
anrobáre s. f., g.-d. art. anrobắrii
anrobării
ANROBÁRE s. f. Amestecare a unui material granular cu un liant. – Cf. fr. enrober. DOOM
anrobáre s. f., g.-d. art. anrobắrii
anrobările
ANROBÁRE s. f. Amestecare a unui material granular cu un liant. – Cf. fr. enrober. DOOM
anrobáre s. f., g.-d. art. anrobắrii
anrobărilor
ANROBÁRE s. f. Amestecare a unui material granular cu un liant. – Cf. fr. enrober. DOOM
anrobáre s. f., g.-d. art. anrobắrii
anrocament
ANROCAMÉNT, anrocamente, s. n. Îngrămădire de bolovani, de piatră, de beton etc., care formează platforme de întărire, diguri etc. – Din fr. enrochement (după rocă). DOOM
anrocamént s. n., pl. anrocaménte
anrocamente
ANROCAMÉNT, anrocamente, s. n. Îngrămădire de bolovani, de piatră, de beton etc., care formează platforme de întărire, diguri etc. – Din fr. enrochement (după rocă). DOOM
anrocamént s. n., pl. anrocaménte
anrocamentele
ANROCAMÉNT, anrocamente, s. n. Îngrămădire de bolovani, de piatră, de beton etc., care formează platforme de întărire, diguri etc. – Din fr. enrochement (după rocă). DOOM
anrocamént s. n., pl. anrocaménte
anrocamentelor
ANROCAMÉNT, anrocamente, s. n. Îngrămădire de bolovani, de piatră, de beton etc., care formează platforme de întărire, diguri etc. – Din fr. enrochement (după rocă). DOOM
anrocamént s. n., pl. anrocaménte
anrocamentul
ANROCAMÉNT, anrocamente, s. n. Îngrămădire de bolovani, de piatră, de beton etc., care formează platforme de întărire, diguri etc. – Din fr. enrochement (după rocă). DOOM
anrocamént s. n., pl. anrocaménte
anrocamentului
ANROCAMÉNT, anrocamente, s. n. Îngrămădire de bolovani, de piatră, de beton etc., care formează platforme de întărire, diguri etc. – Din fr. enrochement (după rocă). DOOM
anrocamént s. n., pl. anrocaménte
ansa
ÁNSĂ, anse, s. f. 1. Toartă curbată în formă de arc la un vas, la un coș etc. 2. Formațiune anatomică în formă de buclă sau inel. 3. Fir de platină terminat cu un laț, care servește la însămânțări de germeni în diferite medii de cultură. 4. (Tehn.) Conductor de cupru folosit ca vârf pentru lipit la pistolul1 (3) electric. – Din fr. anse. DOOM
ánsă s. f., g.-d. art. ánsei; pl. ánse
ansamblu
ANSÁMBLU, (1, 3, 4) ansambluri, (2) ansamble, s. n. 1. Tot unitar rezultat din unirea unor elemente (de același gen); totalitate. ◊ Loc. adj. De ansamblu = general, unitar. ◊ Loc. adv. În ansamblu = în esență, în general, în linii mari. 2. (Tehn.) Totalitatea pieselor, utilajelor etc. care acționează ca o unitate funcțională bine definită. 3. Colectiv de artiști. 4. Compoziție muzicală scrisă pentru un ansamblu (2). [Pl. și: (2) ansamblu] – Din fr. ensemble. DOOM
ansámblu s. n., art. ansámblul; pl. ansámblúri / (tehn.) ansámble
ansamblu
ANSÁMBLU, (1, 3, 4) ansambluri, (2) ansamble, s. n. 1. Tot unitar rezultat din unirea unor elemente (de același gen); totalitate. ◊ Loc. adj. De ansamblu = general, unitar. ◊ Loc. adv. În ansamblu = în esență, în general, în linii mari. 2. (Tehn.) Totalitatea pieselor, utilajelor etc. care acționează ca o unitate funcțională bine definită. 3. Colectiv de artiști. 4. Compoziție muzicală scrisă pentru un ansamblu (2). [Pl. și: (2) ansamblu] – Din fr. ensemble. DOOM
ansámblu s. n., art. ansámblul; pl. ansámblúri / (tehn.) ansámble
anse
ÁNSĂ, anse, s. f. 1. Toartă curbată în formă de arc la un vas, la un coș etc. 2. Formațiune anatomică în formă de buclă sau inel. 3. Fir de platină terminat cu un laț, care servește la însămânțări de germeni în diferite medii de cultură. 4. (Tehn.) Conductor de cupru folosit ca vârf pentru lipit la pistolul1 (3) electric. – Din fr. anse. DOOM
ánsă s. f., g.-d. art. ánsei; pl. ánse
ansei
ÁNSĂ, anse, s. f. 1. Toartă curbată în formă de arc la un vas, la un coș etc. 2. Formațiune anatomică în formă de buclă sau inel. 3. Fir de platină terminat cu un laț, care servește la însămânțări de germeni în diferite medii de cultură. 4. (Tehn.) Conductor de cupru folosit ca vârf pentru lipit la pistolul1 (3) electric. – Din fr. anse. DOOM
ánsă s. f., g.-d. art. ánsei; pl. ánse
ansele
ÁNSĂ, anse, s. f. 1. Toartă curbată în formă de arc la un vas, la un coș etc. 2. Formațiune anatomică în formă de buclă sau inel. 3. Fir de platină terminat cu un laț, care servește la însămânțări de germeni în diferite medii de cultură. 4. (Tehn.) Conductor de cupru folosit ca vârf pentru lipit la pistolul1 (3) electric. – Din fr. anse. DOOM
ánsă s. f., g.-d. art. ánsei; pl. ánse
anselor
ÁNSĂ, anse, s. f. 1. Toartă curbată în formă de arc la un vas, la un coș etc. 2. Formațiune anatomică în formă de buclă sau inel. 3. Fir de platină terminat cu un laț, care servește la însămânțări de germeni în diferite medii de cultură. 4. (Tehn.) Conductor de cupru folosit ca vârf pentru lipit la pistolul1 (3) electric. – Din fr. anse. DOOM
ánsă s. f., g.-d. art. ánsei; pl. ánse
anseriform
ANSERIFÓRM, -Ă, anseriformi, -e, adj., s. f. 1. Adj., s. f. (Pasăre) care are formă de gâscă; asemănătoare cu gâsca. 2. S. f. (La pl.) Ordin de păsări înotătoare, cu gâtul lung, cu picioarele scurte, având trei degete unite printr-o membrană; (și la sg.) pasăre din acest ordin. – Din fr. ansériforme.
anseriforma
ANSERIFÓRMĂ, anseriforme, s. f. (La pl.) Ordin de păsări înotătoare, cu gâtul lung, cu picioarele scurte, având trei degete unite printr-o membrană; (și la sg.) pasăre din acest ordin. – Din fr. ansériforme. DOOM
!anserifórmă s. f., g.-d. art. anserifórmei; pl. anserifórme
anseriforme
ANSERIFÓRMĂ, anseriforme, s. f. (La pl.) Ordin de păsări înotătoare, cu gâtul lung, cu picioarele scurte, având trei degete unite printr-o membrană; (și la sg.) pasăre din acest ordin. – Din fr. ansériforme. DOOM
!anserifórmă s. f., g.-d. art. anserifórmei; pl. anserifórme
anseriformei
ANSERIFÓRMĂ, anseriforme, s. f. (La pl.) Ordin de păsări înotătoare, cu gâtul lung, cu picioarele scurte, având trei degete unite printr-o membrană; (și la sg.) pasăre din acest ordin. – Din fr. ansériforme. DOOM
!anserifórmă s. f., g.-d. art. anserifórmei; pl. anserifórme
anseriformele
ANSERIFÓRMĂ, anseriforme, s. f. (La pl.) Ordin de păsări înotătoare, cu gâtul lung, cu picioarele scurte, având trei degete unite printr-o membrană; (și la sg.) pasăre din acest ordin. – Din fr. ansériforme. DOOM
!anserifórmă s. f., g.-d. art. anserifórmei; pl. anserifórme
anseriformelor
ANSERIFÓRMĂ, anseriforme, s. f. (La pl.) Ordin de păsări înotătoare, cu gâtul lung, cu picioarele scurte, având trei degete unite printr-o membrană; (și la sg.) pasăre din acest ordin. – Din fr. ansériforme. DOOM
!anserifórmă s. f., g.-d. art. anserifórmei; pl. anserifórme
ansilaj
ANSILÁJ, ansilaje, s. n. Operație de conservare a nutrețurilor verzi prin murare. – Din fr. ensilage. DOOM
ansiláj s. n., pl. ansiláje
ansilaje
ANSILÁJ, ansilaje, s. n. Operație de conservare a nutrețurilor verzi prin murare. – Din fr. ensilage. DOOM
ansiláj s. n., pl. ansiláje
ansilajele
ANSILÁJ, ansilaje, s. n. Operație de conservare a nutrețurilor verzi prin murare. – Din fr. ensilage. DOOM
ansiláj s. n., pl. ansiláje
ansilajelor
ANSILÁJ, ansilaje, s. n. Operație de conservare a nutrețurilor verzi prin murare. – Din fr. ensilage. DOOM
ansiláj s. n., pl. ansiláje
ansilajul
ANSILÁJ, ansilaje, s. n. Operație de conservare a nutrețurilor verzi prin murare. – Din fr. ensilage. DOOM
ansiláj s. n., pl. ansiláje
ansilajului
ANSILÁJ, ansilaje, s. n. Operație de conservare a nutrețurilor verzi prin murare. – Din fr. ensilage. DOOM
ansiláj s. n., pl. ansiláje
anta
ÁNTĂ, ante, s. f. Element de construcție decorativ și de întărire situat la colțurile unui edificiu. – Din fr. ante. DOOM
ántă s. f., g.-d. art. ántei; pl. ánte
antablament
ANTABLAMÉNT, antablamente, s. n. Element de arhitectură așezat deasupra zidurilor de fațadă sau a coloanelor unei construcții, care susține acoperișul. – Din fr. entablement. DOOM
antablamént (-ta-bla-) s. n., pl. antablaménte
antablament
ANTABLAMÉNT s.n. Porțiune de zidărie așezată la partea superioară a unui zid sau deasupra unui șir de coloane, care susține acoperișul. [Pl. -te, -turi. / < fr. entablement].
antablamente
ANTABLAMÉNT, antablamente, s. n. Element de arhitectură așezat deasupra zidurilor de fațadă sau a coloanelor unei construcții, care susține acoperișul. – Din fr. entablement. DOOM
antablamént (-ta-bla-) s. n., pl. antablaménte
antablamentele
ANTABLAMÉNT, antablamente, s. n. Element de arhitectură așezat deasupra zidurilor de fațadă sau a coloanelor unei construcții, care susține acoperișul. – Din fr. entablement. DOOM
antablamént (-ta-bla-) s. n., pl. antablaménte
antablamentelor
ANTABLAMÉNT, antablamente, s. n. Element de arhitectură așezat deasupra zidurilor de fațadă sau a coloanelor unei construcții, care susține acoperișul. – Din fr. entablement. DOOM
antablamént (-ta-bla-) s. n., pl. antablaménte
antablamentul
ANTABLAMÉNT, antablamente, s. n. Element de arhitectură așezat deasupra zidurilor de fațadă sau a coloanelor unei construcții, care susține acoperișul. – Din fr. entablement. DOOM
antablamént (-ta-bla-) s. n., pl. antablaménte
antablamentului
ANTABLAMÉNT, antablamente, s. n. Element de arhitectură așezat deasupra zidurilor de fațadă sau a coloanelor unei construcții, care susține acoperișul. – Din fr. entablement. DOOM
antablamént (-ta-bla-) s. n., pl. antablaménte
antaeus
Antaeus, unul dintre giganți, fiul lui Poseidon și al lui Gaea. Sălășluia în Libya și avea obiceiul să provoace la luptă și să ucidă pe toți cei care treceau pe acolo. Era invulnerabil datorită faptului că-și reînnoia puterea ori de cîte ori o atingea pe mama sa Gaea (Pămîntul). Heracles a izbutit să-l ucidă ținîndu-l suspendat în aer.
antagonic
ANTAGÓNIC, -Ă, antagonici, -ce, adj. Antagonist. ◊ (Fil.) Contradicție antagonică = contradicție care constituie conținutul procesului de dezvoltare și care nu se rezolvă decât prin distrugerea elementului vechi în favoarea celui nou. – Din fr. antagonique. DOOM
antagónic (opus) adj. m., pl. antagónici; f. antagónică, pl. antagónice
antagonica
ANTAGÓNIC, -Ă, antagonici, -ce, adj. Antagonist. ◊ (Fil.) Contradicție antagonică = contradicție care constituie conținutul procesului de dezvoltare și care nu se rezolvă decât prin distrugerea elementului vechi în favoarea celui nou. – Din fr. antagonique. DOOM
antagónic (opus) adj. m., pl. antagónici; f. antagónică, pl. antagónice
antagonice
ANTAGÓNIC, -Ă, antagonici, -ce, adj. Antagonist. ◊ (Fil.) Contradicție antagonică = contradicție care constituie conținutul procesului de dezvoltare și care nu se rezolvă decât prin distrugerea elementului vechi în favoarea celui nou. – Din fr. antagonique. DOOM
antagónic (opus) adj. m., pl. antagónici; f. antagónică, pl. antagónice
antagonicei
ANTAGÓNIC, -Ă, antagonici, -ce, adj. Antagonist. ◊ (Fil.) Contradicție antagonică = contradicție care constituie conținutul procesului de dezvoltare și care nu se rezolvă decât prin distrugerea elementului vechi în favoarea celui nou. – Din fr. antagonique. DOOM
antagónic (opus) adj. m., pl. antagónici; f. antagónică, pl. antagónice
antagonicele
ANTAGÓNIC, -Ă, antagonici, -ce, adj. Antagonist. ◊ (Fil.) Contradicție antagonică = contradicție care constituie conținutul procesului de dezvoltare și care nu se rezolvă decât prin distrugerea elementului vechi în favoarea celui nou. – Din fr. antagonique. DOOM
antagónic (opus) adj. m., pl. antagónici; f. antagónică, pl. antagónice
antagonicelor
ANTAGÓNIC, -Ă, antagonici, -ce, adj. Antagonist. ◊ (Fil.) Contradicție antagonică = contradicție care constituie conținutul procesului de dezvoltare și care nu se rezolvă decât prin distrugerea elementului vechi în favoarea celui nou. – Din fr. antagonique. DOOM
antagónic (opus) adj. m., pl. antagónici; f. antagónică, pl. antagónice
antagonici
ANTAGÓNIC, -Ă, antagonici, -ce, adj. Antagonist. ◊ (Fil.) Contradicție antagonică = contradicție care constituie conținutul procesului de dezvoltare și care nu se rezolvă decât prin distrugerea elementului vechi în favoarea celui nou. – Din fr. antagonique. DOOM
antagónic (opus) adj. m., pl. antagónici; f. antagónică, pl. antagónice
antagonicii
ANTAGÓNIC, -Ă, antagonici, -ce, adj. Antagonist. ◊ (Fil.) Contradicție antagonică = contradicție care constituie conținutul procesului de dezvoltare și care nu se rezolvă decât prin distrugerea elementului vechi în favoarea celui nou. – Din fr. antagonique. DOOM
antagónic (opus) adj. m., pl. antagónici; f. antagónică, pl. antagónice
antagonicilor
ANTAGÓNIC, -Ă, antagonici, -ce, adj. Antagonist. ◊ (Fil.) Contradicție antagonică = contradicție care constituie conținutul procesului de dezvoltare și care nu se rezolvă decât prin distrugerea elementului vechi în favoarea celui nou. – Din fr. antagonique. DOOM
antagónic (opus) adj. m., pl. antagónici; f. antagónică, pl. antagónice
antagonicul
ANTAGÓNIC, -Ă, antagonici, -ce, adj. Antagonist. ◊ (Fil.) Contradicție antagonică = contradicție care constituie conținutul procesului de dezvoltare și care nu se rezolvă decât prin distrugerea elementului vechi în favoarea celui nou. – Din fr. antagonique. DOOM
antagónic (opus) adj. m., pl. antagónici; f. antagónică, pl. antagónice
antagonicului
ANTAGÓNIC, -Ă, antagonici, -ce, adj. Antagonist. ◊ (Fil.) Contradicție antagonică = contradicție care constituie conținutul procesului de dezvoltare și care nu se rezolvă decât prin distrugerea elementului vechi în favoarea celui nou. – Din fr. antagonique. DOOM
antagónic (opus) adj. m., pl. antagónici; f. antagónică, pl. antagónice
antagonism
ANTAGONÍSM, antagonisme, s. n. Formă a contradicției dintre grupuri și clase cu interese fundamentale opuse; p. gener. contradicție de neîmpăcat. – Din fr. antagonisme, rus. antagonizm. DOOM
antagonísm s. n., pl. antagonísme
antagonisme
ANTAGONÍSM, antagonisme, s. n. Formă a contradicției dintre grupuri și clase cu interese fundamentale opuse; p. gener. contradicție de neîmpăcat. – Din fr. antagonisme, rus. antagonizm. DOOM
antagonísm s. n., pl. antagonísme
antagonismele
ANTAGONÍSM, antagonisme, s. n. Formă a contradicției dintre grupuri și clase cu interese fundamentale opuse; p. gener. contradicție de neîmpăcat. – Din fr. antagonisme, rus. antagonizm. DOOM
antagonísm s. n., pl. antagonísme
antagonismelor
ANTAGONÍSM, antagonisme, s. n. Formă a contradicției dintre grupuri și clase cu interese fundamentale opuse; p. gener. contradicție de neîmpăcat. – Din fr. antagonisme, rus. antagonizm. DOOM
antagonísm s. n., pl. antagonísme
antagonismul
ANTAGONÍSM, antagonisme, s. n. Formă a contradicției dintre grupuri și clase cu interese fundamentale opuse; p. gener. contradicție de neîmpăcat. – Din fr. antagonisme, rus. antagonizm. DOOM
antagonísm s. n., pl. antagonísme
antagonismului
ANTAGONÍSM, antagonisme, s. n. Formă a contradicției dintre grupuri și clase cu interese fundamentale opuse; p. gener. contradicție de neîmpăcat. – Din fr. antagonisme, rus. antagonizm. DOOM
antagonísm s. n., pl. antagonísme
antagonist
ANTAGONÍST, -Ă, antagoniști, -ste, adj. Care se află în opoziție; antagonic. * Contradicție antagonistă = contradicție antagonică. – Din fr. antagoniste, lat. antagonista. DOOM
antagoníst adj. m., pl. antagoníști; f. antagonístă, pl. antagoníste
antagonista
ANTAGONÍST, -Ă, antagoniști, -ste, adj. Care se află în opoziție; antagonic. * Contradicție antagonistă = contradicție antagonică. – Din fr. antagoniste, lat. antagonista. DOOM
antagoníst adj. m., pl. antagoníști; f. antagonístă, pl. antagoníste
antagoniste
ANTAGONÍST, -Ă, antagoniști, -ste, adj. Care se află în opoziție; antagonic. * Contradicție antagonistă = contradicție antagonică. – Din fr. antagoniste, lat. antagonista. DOOM
antagoníst adj. m., pl. antagoníști; f. antagonístă, pl. antagoníste
antagonistei
ANTAGONÍST, -Ă, antagoniști, -ste, adj. Care se află în opoziție; antagonic. * Contradicție antagonistă = contradicție antagonică. – Din fr. antagoniste, lat. antagonista. DOOM
antagoníst adj. m., pl. antagoníști; f. antagonístă, pl. antagoníste
antagonistele
ANTAGONÍST, -Ă, antagoniști, -ste, adj. Care se află în opoziție; antagonic. * Contradicție antagonistă = contradicție antagonică. – Din fr. antagoniste, lat. antagonista. DOOM
antagoníst adj. m., pl. antagoníști; f. antagonístă, pl. antagoníste
antagonistelor
ANTAGONÍST, -Ă, antagoniști, -ste, adj. Care se află în opoziție; antagonic. * Contradicție antagonistă = contradicție antagonică. – Din fr. antagoniste, lat. antagonista. DOOM
antagoníst adj. m., pl. antagoníști; f. antagonístă, pl. antagoníste
antagonistul
ANTAGONÍST, -Ă, antagoniști, -ste, adj. Care se află în opoziție; antagonic. * Contradicție antagonistă = contradicție antagonică. – Din fr. antagoniste, lat. antagonista. DOOM
antagoníst adj. m., pl. antagoníști; f. antagonístă, pl. antagoníste
antagonistului
ANTAGONÍST, -Ă, antagoniști, -ste, adj. Care se află în opoziție; antagonic. * Contradicție antagonistă = contradicție antagonică. – Din fr. antagoniste, lat. antagonista. DOOM
antagoníst adj. m., pl. antagoníști; f. antagonístă, pl. antagoníste
antagoniști
ANTAGONÍST, -Ă, antagoniști, -ste, adj. Care se află în opoziție; antagonic. * Contradicție antagonistă = contradicție antagonică. – Din fr. antagoniste, lat. antagonista. DOOM
antagoníst adj. m., pl. antagoníști; f. antagonístă, pl. antagoníste
antagoniștii
ANTAGONÍST, -Ă, antagoniști, -ste, adj. Care se află în opoziție; antagonic. * Contradicție antagonistă = contradicție antagonică. – Din fr. antagoniste, lat. antagonista. DOOM
antagoníst adj. m., pl. antagoníști; f. antagonístă, pl. antagoníste
antagoniștilor
ANTAGONÍST, -Ă, antagoniști, -ste, adj. Care se află în opoziție; antagonic. * Contradicție antagonistă = contradicție antagonică. – Din fr. antagoniste, lat. antagonista. DOOM
antagoníst adj. m., pl. antagoníști; f. antagonístă, pl. antagoníste
antal
ANTÁL, antale, s. n. (Rar) Butoi mare de stejar (mai ales pentru vin și rachiu). – Din ucr. antal. DOOM
antál (rar) s. n., pl. antále
antale
ANTÁL, antale, s. n. (Rar) Butoi mare de stejar (mai ales pentru vin și rachiu). – Din ucr. antal. DOOM
antál (rar) s. n., pl. antále
antalele
ANTÁL, antale, s. n. (Rar) Butoi mare de stejar (mai ales pentru vin și rachiu). – Din ucr. antal. DOOM
antál (rar) s. n., pl. antále
antalelor
ANTÁL, antale, s. n. (Rar) Butoi mare de stejar (mai ales pentru vin și rachiu). – Din ucr. antal. DOOM
antál (rar) s. n., pl. antále
antalgic
ANTÁLGIC, -Ă, antalgici, -ce, adj., s. n. (Medicament, substanță etc.) care calmează durerea. – Din fr. antalgique. DOOM
!antálgic2 (an-tal-/ant-al-) s. n., pl. antálgice
antalgica
ANTÁLGIC, -Ă, antalgici, -ce, adj., s. n. (Medicament, substanță etc.) care calmează durerea. – Din fr. antalgique. DOOM
!antálgic2 (an-tal-/ant-al-) s. n., pl. antálgice
antalgice
ANTÁLGIC, -Ă, antalgici, -ce, adj., s. n. (Medicament, substanță etc.) care calmează durerea. – Din fr. antalgique. DOOM
!antálgic2 (an-tal-/ant-al-) s. n., pl. antálgice
antalgicei
ANTÁLGIC, -Ă, antalgici, -ce, adj., s. n. (Medicament, substanță etc.) care calmează durerea. – Din fr. antalgique. DOOM
!antálgic2 (an-tal-/ant-al-) s. n., pl. antálgice
antalgicele
ANTÁLGIC, -Ă, antalgici, -ce, adj., s. n. (Medicament, substanță etc.) care calmează durerea. – Din fr. antalgique. DOOM
!antálgic2 (an-tal-/ant-al-) s. n., pl. antálgice
antalgicelor
ANTÁLGIC, -Ă, antalgici, -ce, adj., s. n. (Medicament, substanță etc.) care calmează durerea. – Din fr. antalgique. DOOM
!antálgic2 (an-tal-/ant-al-) s. n., pl. antálgice
antalgici
ANTÁLGIC, -Ă, antalgici, -ce, adj., s. n. (Medicament, substanță etc.) care calmează durerea. – Din fr. antalgique. DOOM
!antálgic2 (an-tal-/ant-al-) s. n., pl. antálgice
antalgicii
ANTÁLGIC, -Ă, antalgici, -ce, adj., s. n. (Medicament, substanță etc.) care calmează durerea. – Din fr. antalgique. DOOM
!antálgic2 (an-tal-/ant-al-) s. n., pl. antálgice
antalgicilor
ANTÁLGIC, -Ă, antalgici, -ce, adj., s. n. (Medicament, substanță etc.) care calmează durerea. – Din fr. antalgique. DOOM
!antálgic2 (an-tal-/ant-al-) s. n., pl. antálgice
antalgicul
ANTÁLGIC, -Ă, antalgici, -ce, adj., s. n. (Medicament, substanță etc.) care calmează durerea. – Din fr. antalgique. DOOM
!antálgic2 (an-tal-/ant-al-) s. n., pl. antálgice
antalgicului
ANTÁLGIC, -Ă, antalgici, -ce, adj., s. n. (Medicament, substanță etc.) care calmează durerea. – Din fr. antalgique. DOOM
!antálgic2 (an-tal-/ant-al-) s. n., pl. antálgice
antalul
ANTÁL, antale, s. n. (Rar) Butoi mare de stejar (mai ales pentru vin și rachiu). – Din ucr. antal. DOOM
antál (rar) s. n., pl. antále
antalului
ANTÁL, antale, s. n. (Rar) Butoi mare de stejar (mai ales pentru vin și rachiu). – Din ucr. antal. DOOM
antál (rar) s. n., pl. antále
antama
antama, antamez v. t. (pub.) a aranja, a pune la cale
antamai
antama, antamez v. t. (pub.) a aranja, a pune la cale
antamam
antama, antamez v. t. (pub.) a aranja, a pune la cale
antamare
antama, antamez v. t. (pub.) a aranja, a pune la cale
antamară
antama, antamez v. t. (pub.) a aranja, a pune la cale
antamarăm
antama, antamez v. t. (pub.) a aranja, a pune la cale
antamarăți
antama, antamez v. t. (pub.) a aranja, a pune la cale
antamase
antama, antamez v. t. (pub.) a aranja, a pune la cale
antamasem
antama, antamez v. t. (pub.) a aranja, a pune la cale
antamaseră
antama, antamez v. t. (pub.) a aranja, a pune la cale
antamaserăm
antama, antamez v. t. (pub.) a aranja, a pune la cale
antamaserăți
antama, antamez v. t. (pub.) a aranja, a pune la cale
antamaseși
antama, antamez v. t. (pub.) a aranja, a pune la cale
antamaseți
antama, antamez v. t. (pub.) a aranja, a pune la cale
antamat
antama, antamez v. t. (pub.) a aranja, a pune la cale
antamat
antama, antamez v. t. (pub.) a aranja, a pune la cale
antamau
antama, antamez v. t. (pub.) a aranja, a pune la cale
antamași
antama, antamez v. t. (pub.) a aranja, a pune la cale
antamați
antama, antamez v. t. (pub.) a aranja, a pune la cale
antamează
antama, antamez v. t. (pub.) a aranja, a pune la cale
antamez
antama, antamez v. t. (pub.) a aranja, a pune la cale
antameze
antama, antamez v. t. (pub.) a aranja, a pune la cale
antamezi
antama, antamez v. t. (pub.) a aranja, a pune la cale
antamând
antama, antamez v. t. (pub.) a aranja, a pune la cale
antamînd
antama, antamez v. t. (pub.) a aranja, a pune la cale
antanaclaza
ANTANACLÁZĂ, antanaclaze, s. f. Repetiție a unui cuvânt folosit succesiv cu alte sensuri, din motive stilistice. – Din fr. antanaclase. DOOM
!antanacláză (an-ta-na-cla-/ant-a-) s. f., g.-d. art. antanaclázei; pl. antanacláze
antanaclaze
ANTANACLÁZĂ, antanaclaze, s. f. Repetiție a unui cuvânt folosit succesiv cu alte sensuri, din motive stilistice. – Din fr. antanaclase. DOOM
!antanacláză (an-ta-na-cla-/ant-a-) s. f., g.-d. art. antanaclázei; pl. antanacláze
antanaclazei
ANTANACLÁZĂ, antanaclaze, s. f. Repetiție a unui cuvânt folosit succesiv cu alte sensuri, din motive stilistice. – Din fr. antanaclase. DOOM
!antanacláză (an-ta-na-cla-/ant-a-) s. f., g.-d. art. antanaclázei; pl. antanacláze
antanaclazele
ANTANACLÁZĂ, antanaclaze, s. f. Repetiție a unui cuvânt folosit succesiv cu alte sensuri, din motive stilistice. – Din fr. antanaclase. DOOM
!antanacláză (an-ta-na-cla-/ant-a-) s. f., g.-d. art. antanaclázei; pl. antanacláze
antanaclazelor
ANTANACLÁZĂ, antanaclaze, s. f. Repetiție a unui cuvânt folosit succesiv cu alte sensuri, din motive stilistice. – Din fr. antanaclase. DOOM
!antanacláză (an-ta-na-cla-/ant-a-) s. f., g.-d. art. antanaclázei; pl. antanacláze
antanagoga
ANTANAGÓGĂ, antanagoge, s. f. Răspuns la o acuzație; contraargument. – Din fr. antanagoge. DOOM
!antanagógă (an-ta-/ant-a-) s. f., g.-d. art. antanagógei; pl. antanagóge
antanagoge
ANTANAGÓGĂ, antanagoge, s. f. Răspuns la o acuzație; contraargument. – Din fr. antanagoge. DOOM
!antanagógă (an-ta-/ant-a-) s. f., g.-d. art. antanagógei; pl. antanagóge
antanagogei
ANTANAGÓGĂ, antanagoge, s. f. Răspuns la o acuzație; contraargument. – Din fr. antanagoge. DOOM
!antanagógă (an-ta-/ant-a-) s. f., g.-d. art. antanagógei; pl. antanagóge
antanagogele
ANTANAGÓGĂ, antanagoge, s. f. Răspuns la o acuzație; contraargument. – Din fr. antanagoge. DOOM
!antanagógă (an-ta-/ant-a-) s. f., g.-d. art. antanagógei; pl. antanagóge
antanagogelor
ANTANAGÓGĂ, antanagoge, s. f. Răspuns la o acuzație; contraargument. – Din fr. antanagoge. DOOM
!antanagógă (an-ta-/ant-a-) s. f., g.-d. art. antanagógei; pl. antanagóge
antanta
ANTÁNTĂ, antante, s. f. Denumire dată unor alianțe politice și militare între state. – Din fr. entente. DOOM
antántă s. f., g.-d. art. antántei; pl. antánte
antante
ANTÁNTĂ, antante, s. f. Denumire dată unor alianțe politice și militare între state. – Din fr. entente. DOOM
antántă s. f., g.-d. art. antántei; pl. antánte
antantei
ANTÁNTĂ, antante, s. f. Denumire dată unor alianțe politice și militare între state. – Din fr. entente. DOOM
antántă s. f., g.-d. art. antántei; pl. antánte
antantele
ANTÁNTĂ, antante, s. f. Denumire dată unor alianțe politice și militare între state. – Din fr. entente. DOOM
antántă s. f., g.-d. art. antántei; pl. antánte
antantelor
ANTÁNTĂ, antante, s. f. Denumire dată unor alianțe politice și militare între state. – Din fr. entente. DOOM
antántă s. f., g.-d. art. antántei; pl. antánte
antapex
ÁNTAPEX, antapexuri, s. n. Punctul diametral opus apexului. – Din germ. Antapex. DOOM
!ántapex (an-ta-/ant-a-) s. n., pl. ántapexuri
antapexul
ÁNTAPEX, antapexuri, s. n. Punctul diametral opus apexului. – Din germ. Antapex. DOOM
!ántapex (an-ta-/ant-a-) s. n., pl. ántapexuri
antapexului
ÁNTAPEX, antapexuri, s. n. Punctul diametral opus apexului. – Din germ. Antapex. DOOM
!ántapex (an-ta-/ant-a-) s. n., pl. ántapexuri
antapexuri
ÁNTAPEX, antapexuri, s. n. Punctul diametral opus apexului. – Din germ. Antapex. DOOM
!ántapex (an-ta-/ant-a-) s. n., pl. ántapexuri
antapexurile
ÁNTAPEX, antapexuri, s. n. Punctul diametral opus apexului. – Din germ. Antapex. DOOM
!ántapex (an-ta-/ant-a-) s. n., pl. ántapexuri
antapexurilor
ÁNTAPEX, antapexuri, s. n. Punctul diametral opus apexului. – Din germ. Antapex. DOOM
!ántapex (an-ta-/ant-a-) s. n., pl. ántapexuri
antarctic
ANTÁRCTIC, -Ă, antarctici, -ce, adj. Situat la Polul Sud sau în această regiune; care are caractere proprii acestei regiuni. – Din fr. antarctique, lat. antarcticus. DOOM
!antárctic (situat la Polul Sud) (an-tarc-tic/ant-arc-) adj. m., pl. antárctici; f. antárctică, pl. antárctice
antarctica
ANTÁRCTIC, -Ă, antarctici, -ce, adj. Situat la Polul Sud sau în această regiune; care are caractere proprii acestei regiuni. – Din fr. antarctique, lat. antarcticus. DOOM
!antárctic (situat la Polul Sud) (an-tarc-tic/ant-arc-) adj. m., pl. antárctici; f. antárctică, pl. antárctice
antarctice
ANTÁRCTIC, -Ă, antarctici, -ce, adj. Situat la Polul Sud sau în această regiune; care are caractere proprii acestei regiuni. – Din fr. antarctique, lat. antarcticus. DOOM
!antárctic (situat la Polul Sud) (an-tarc-tic/ant-arc-) adj. m., pl. antárctici; f. antárctică, pl. antárctice
antarcticei
ANTÁRCTIC, -Ă, antarctici, -ce, adj. Situat la Polul Sud sau în această regiune; care are caractere proprii acestei regiuni. – Din fr. antarctique, lat. antarcticus. DOOM
!antárctic (situat la Polul Sud) (an-tarc-tic/ant-arc-) adj. m., pl. antárctici; f. antárctică, pl. antárctice
antarcticele
ANTÁRCTIC, -Ă, antarctici, -ce, adj. Situat la Polul Sud sau în această regiune; care are caractere proprii acestei regiuni. – Din fr. antarctique, lat. antarcticus. DOOM
!antárctic (situat la Polul Sud) (an-tarc-tic/ant-arc-) adj. m., pl. antárctici; f. antárctică, pl. antárctice
antarcticelor
ANTÁRCTIC, -Ă, antarctici, -ce, adj. Situat la Polul Sud sau în această regiune; care are caractere proprii acestei regiuni. – Din fr. antarctique, lat. antarcticus. DOOM
!antárctic (situat la Polul Sud) (an-tarc-tic/ant-arc-) adj. m., pl. antárctici; f. antárctică, pl. antárctice
antarctici
ANTÁRCTIC, -Ă, antarctici, -ce, adj. Situat la Polul Sud sau în această regiune; care are caractere proprii acestei regiuni. – Din fr. antarctique, lat. antarcticus. DOOM
!antárctic (situat la Polul Sud) (an-tarc-tic/ant-arc-) adj. m., pl. antárctici; f. antárctică, pl. antárctice
antarcticii
ANTÁRCTIC, -Ă, antarctici, -ce, adj. Situat la Polul Sud sau în această regiune; care are caractere proprii acestei regiuni. – Din fr. antarctique, lat. antarcticus. DOOM
!antárctic (situat la Polul Sud) (an-tarc-tic/ant-arc-) adj. m., pl. antárctici; f. antárctică, pl. antárctice
antarcticilor
ANTÁRCTIC, -Ă, antarctici, -ce, adj. Situat la Polul Sud sau în această regiune; care are caractere proprii acestei regiuni. – Din fr. antarctique, lat. antarcticus. DOOM
!antárctic (situat la Polul Sud) (an-tarc-tic/ant-arc-) adj. m., pl. antárctici; f. antárctică, pl. antárctice
antarcticul
ANTÁRCTIC, -Ă, antarctici, -ce, adj. Situat la Polul Sud sau în această regiune; care are caractere proprii acestei regiuni. – Din fr. antarctique, lat. antarcticus. DOOM
!antárctic (situat la Polul Sud) (an-tarc-tic/ant-arc-) adj. m., pl. antárctici; f. antárctică, pl. antárctice
antarcticului
ANTÁRCTIC, -Ă, antarctici, -ce, adj. Situat la Polul Sud sau în această regiune; care are caractere proprii acestei regiuni. – Din fr. antarctique, lat. antarcticus. DOOM
!antárctic (situat la Polul Sud) (an-tarc-tic/ant-arc-) adj. m., pl. antárctici; f. antárctică, pl. antárctice
ante
ÁNTĂ, ante, s. f. Element de construcție decorativ și de întărire situat la colțurile unui edificiu. – Din fr. ante. DOOM
ántă s. f., g.-d. art. ántei; pl. ánte
ante
ANTE- Element de compunere însemnând „înainte”, „în față”, „anterior”, care servește la formarea unor substantive, adjective și verbe. – Din lat. ante. DOOM
ánte merídiem (lat.) (-di-em) loc. adv.; abr. a.m.
antebelic
ANTEBÉLIC, -Ă, antebelici, -ce, adj. Dinaintea unui război. – Cf. lat. bellicus. DOOM
antebélic adj. m., pl. antebélici; f. antebélică, pl. antebélice
antebelica
ANTEBÉLIC, -Ă, antebelici, -ce, adj. Dinaintea unui război. – Cf. lat. bellicus. DOOM
antebélic adj. m., pl. antebélici; f. antebélică, pl. antebélice
antebelice
ANTEBÉLIC, -Ă, antebelici, -ce, adj. Dinaintea unui război. – Cf. lat. bellicus. DOOM
antebélic adj. m., pl. antebélici; f. antebélică, pl. antebélice
antebelicei
ANTEBÉLIC, -Ă, antebelici, -ce, adj. Dinaintea unui război. – Cf. lat. bellicus. DOOM
antebélic adj. m., pl. antebélici; f. antebélică, pl. antebélice
antebelicele
ANTEBÉLIC, -Ă, antebelici, -ce, adj. Dinaintea unui război. – Cf. lat. bellicus. DOOM
antebélic adj. m., pl. antebélici; f. antebélică, pl. antebélice
antebelicelor
ANTEBÉLIC, -Ă, antebelici, -ce, adj. Dinaintea unui război. – Cf. lat. bellicus. DOOM
antebélic adj. m., pl. antebélici; f. antebélică, pl. antebélice
antebelici
ANTEBÉLIC, -Ă, antebelici, -ce, adj. Dinaintea unui război. – Cf. lat. bellicus. DOOM
antebélic adj. m., pl. antebélici; f. antebélică, pl. antebélice
antebelicii
ANTEBÉLIC, -Ă, antebelici, -ce, adj. Dinaintea unui război. – Cf. lat. bellicus. DOOM
antebélic adj. m., pl. antebélici; f. antebélică, pl. antebélice
antebelicilor
ANTEBÉLIC, -Ă, antebelici, -ce, adj. Dinaintea unui război. – Cf. lat. bellicus. DOOM
antebélic adj. m., pl. antebélici; f. antebélică, pl. antebélice
antebelicul
ANTEBÉLIC, -Ă, antebelici, -ce, adj. Dinaintea unui război. – Cf. lat. bellicus. DOOM
antebélic adj. m., pl. antebélici; f. antebélică, pl. antebélice
antebelicului
ANTEBÉLIC, -Ă, antebelici, -ce, adj. Dinaintea unui război. – Cf. lat. bellicus. DOOM
antebélic adj. m., pl. antebélici; f. antebélică, pl. antebélice
antebraț
ANTEBRAȚ, antebrațe, s. n. Parte a membrului superior al corpului omenesc, de la articulația cotului la cea a pumnului, cuprinzând oasele cubitus și radius. – Ante- + braț (după fr. avant-bras). DOOM
antebráț (-te-braț) s. n., pl. antebráțe
antebrațe
ANTEBRAȚ, antebrațe, s. n. Parte a membrului superior al corpului omenesc, de la articulația cotului la cea a pumnului, cuprinzând oasele cubitus și radius. – Ante- + braț (după fr. avant-bras). DOOM
antebráț (-te-braț) s. n., pl. antebráțe
antebrațele
ANTEBRAȚ, antebrațe, s. n. Parte a membrului superior al corpului omenesc, de la articulația cotului la cea a pumnului, cuprinzând oasele cubitus și radius. – Ante- + braț (după fr. avant-bras). DOOM
antebráț (-te-braț) s. n., pl. antebráțe
antebrațelor
ANTEBRAȚ, antebrațe, s. n. Parte a membrului superior al corpului omenesc, de la articulația cotului la cea a pumnului, cuprinzând oasele cubitus și radius. – Ante- + braț (după fr. avant-bras). DOOM
antebráț (-te-braț) s. n., pl. antebráțe
antebrațul
ANTEBRAȚ, antebrațe, s. n. Parte a membrului superior al corpului omenesc, de la articulația cotului la cea a pumnului, cuprinzând oasele cubitus și radius. – Ante- + braț (după fr. avant-bras). DOOM
antebráț (-te-braț) s. n., pl. antebráțe
antebrațului
ANTEBRAȚ, antebrațe, s. n. Parte a membrului superior al corpului omenesc, de la articulația cotului la cea a pumnului, cuprinzând oasele cubitus și radius. – Ante- + braț (după fr. avant-bras). DOOM
antebráț (-te-braț) s. n., pl. antebráțe
antecalcul
ANTECÁLCUL, antecalcule, s. n. Antecalculație. – Ante- + calcul. DOOM
*antecálcul s. n., pl. antecálcule
antecalcula
ANTECALCULÁ, antecalculez, vb. I. Tranz. A calcula dinainte. – Din ante-calcul.
antecalculai
ANTECALCULÁ, antecalculez, vb. I. Tranz. A calcula dinainte. – Din ante-calcul.
antecalculam
ANTECALCULÁ, antecalculez, vb. I. Tranz. A calcula dinainte. – Din ante-calcul.
antecalculare
ANTECALCULÁ, antecalculez, vb. I. Tranz. A calcula dinainte. – Din ante-calcul.
antecalculare
ANTECALCULÁRE, antecalculări, s. f. Acțiunea de a antecalcula. – V. antecalcula.
antecalculară
ANTECALCULÁ, antecalculez, vb. I. Tranz. A calcula dinainte. – Din ante-calcul.
antecalcularăm
ANTECALCULÁ, antecalculez, vb. I. Tranz. A calcula dinainte. – Din ante-calcul.
antecalcularăți
ANTECALCULÁ, antecalculez, vb. I. Tranz. A calcula dinainte. – Din ante-calcul.
antecalculase
ANTECALCULÁ, antecalculez, vb. I. Tranz. A calcula dinainte. – Din ante-calcul.
antecalculasem
ANTECALCULÁ, antecalculez, vb. I. Tranz. A calcula dinainte. – Din ante-calcul.
antecalculaseră
ANTECALCULÁ, antecalculez, vb. I. Tranz. A calcula dinainte. – Din ante-calcul.
antecalculaserăm
ANTECALCULÁ, antecalculez, vb. I. Tranz. A calcula dinainte. – Din ante-calcul.
antecalculaserăți
ANTECALCULÁ, antecalculez, vb. I. Tranz. A calcula dinainte. – Din ante-calcul.
antecalculaseși
ANTECALCULÁ, antecalculez, vb. I. Tranz. A calcula dinainte. – Din ante-calcul.
antecalculaseți
ANTECALCULÁ, antecalculez, vb. I. Tranz. A calcula dinainte. – Din ante-calcul.
antecalculat
ANTECALCULÁ, antecalculez, vb. I. Tranz. A calcula dinainte. – Din ante-calcul.
antecalculat
ANTECALCULÁT, -Ă, antecalculați, -te, adj. Care a fost calculat dinainte. – V. antecalculare.
antecalculau
ANTECALCULÁ, antecalculez, vb. I. Tranz. A calcula dinainte. – Din ante-calcul.
antecalculași
ANTECALCULÁ, antecalculez, vb. I. Tranz. A calcula dinainte. – Din ante-calcul.
antecalculați
ANTECALCULÁ, antecalculez, vb. I. Tranz. A calcula dinainte. – Din ante-calcul.
antecalculația
ANTECALCULÁȚIE, antecalculații, s. f. Calculare a prețului de cost, făcută înainte de producerea unei mărfi sau de începerea unei lucrări; antecalcul. – Ante- + calculație. DOOM
antecalculáție (-țí-e) s. f., art. antecalculáția (-țí-a), g.-d. art. antecalculáției; pl. antecalculáții, art. antecalculáțiile (-țí-i-)
antecalculație
ANTECALCULÁȚIE, antecalculații, s. f. Calculare a prețului de cost, făcută înainte de producerea unei mărfi sau de începerea unei lucrări; antecalcul. – Ante- + calculație. DOOM
antecalculáție (-țí-e) s. f., art. antecalculáția (-țí-a), g.-d. art. antecalculáției; pl. antecalculáții, art. antecalculáțiile (-țí-i-)
antecalculației
ANTECALCULÁȚIE, antecalculații, s. f. Calculare a prețului de cost, făcută înainte de producerea unei mărfi sau de începerea unei lucrări; antecalcul. – Ante- + calculație. DOOM
antecalculáție (-țí-e) s. f., art. antecalculáția (-țí-a), g.-d. art. antecalculáției; pl. antecalculáții, art. antecalculáțiile (-țí-i-)
antecalculații
ANTECALCULÁȚIE, antecalculații, s. f. Calculare a prețului de cost, făcută înainte de producerea unei mărfi sau de începerea unei lucrări; antecalcul. – Ante- + calculație. DOOM
antecalculáție (-țí-e) s. f., art. antecalculáția (-țí-a), g.-d. art. antecalculáției; pl. antecalculáții, art. antecalculáțiile (-țí-i-)
antecalculațiile
ANTECALCULÁȚIE, antecalculații, s. f. Calculare a prețului de cost, făcută înainte de producerea unei mărfi sau de începerea unei lucrări; antecalcul. – Ante- + calculație. DOOM
antecalculáție (-țí-e) s. f., art. antecalculáția (-țí-a), g.-d. art. antecalculáției; pl. antecalculáții, art. antecalculáțiile (-țí-i-)
antecalculațiilor
ANTECALCULÁȚIE, antecalculații, s. f. Calculare a prețului de cost, făcută înainte de producerea unei mărfi sau de începerea unei lucrări; antecalcul. – Ante- + calculație. DOOM
antecalculáție (-țí-e) s. f., art. antecalculáția (-țí-a), g.-d. art. antecalculáției; pl. antecalculáții, art. antecalculáțiile (-țí-i-)
antecalcule
ANTECÁLCUL, antecalcule, s. n. Antecalculație. – Ante- + calcul. DOOM
*antecálcul s. n., pl. antecálcule
antecalculează
ANTECALCULÁ, antecalculez, vb. I. Tranz. A calcula dinainte. – Din ante-calcul.
antecalculele
ANTECÁLCUL, antecalcule, s. n. Antecalculație. – Ante- + calcul. DOOM
*antecálcul s. n., pl. antecálcule
antecalculelor
ANTECÁLCUL, antecalcule, s. n. Antecalculație. – Ante- + calcul. DOOM
*antecálcul s. n., pl. antecálcule
antecalculez
ANTECALCULÁ, antecalculez, vb. I. Tranz. A calcula dinainte. – Din ante-calcul.
antecalculeze
ANTECALCULÁ, antecalculez, vb. I. Tranz. A calcula dinainte. – Din ante-calcul.
antecalculezi
ANTECALCULÁ, antecalculez, vb. I. Tranz. A calcula dinainte. – Din ante-calcul.
antecalculul
ANTECÁLCUL, antecalcule, s. n. Antecalculație. – Ante- + calcul. DOOM
*antecálcul s. n., pl. antecálcule
antecalculului
ANTECÁLCUL, antecalcule, s. n. Antecalculație. – Ante- + calcul. DOOM
*antecálcul s. n., pl. antecálcule
antecalculând
ANTECALCULÁ, antecalculez, vb. I. Tranz. A calcula dinainte. – Din ante-calcul.
antecalculînd
ANTECALCULÁ, antecalculez, vb. I. Tranz. A calcula dinainte. – Din ante-calcul.
antecală
ANTECÁLĂ s.f. Parte a calei unei nave care se găsește sub nivelul mării. [< it. antecala].
antecambrian
ANTECAMBRIÁN s.n. Precambrian. [< fr. antécambrien].
antecambriana
ANTECAMBRIÁN s.n. Precambrian. [< fr. antécambrien].
antecambrianul
ANTECAMBRIÁN s.n. Precambrian. [< fr. antécambrien].
antecambrianului
ANTECAMBRIÁN s.n. Precambrian. [< fr. antécambrien].
antecambriene
ANTECAMBRIÁN s.n. Precambrian. [< fr. antécambrien].
antecambrienei
ANTECAMBRIÁN s.n. Precambrian. [< fr. antécambrien].
antecambrienele
ANTECAMBRIÁN s.n. Precambrian. [< fr. antécambrien].
antecambrienelor
ANTECAMBRIÁN s.n. Precambrian. [< fr. antécambrien].
antecambrieni
ANTECAMBRIÁN s.n. Precambrian. [< fr. antécambrien].
antecambrienii
ANTECAMBRIÁN s.n. Precambrian. [< fr. antécambrien].
antecambrienilor
ANTECAMBRIÁN s.n. Precambrian. [< fr. antécambrien].
antecameră
ANTECÁMERĂ s.f. 1. Compartiment al camerei de combustie a unui motor în care se injectează combustibilul și începe arderea; cameră de precombustie. 2. V. anticameră. [După fr. antichambre]. DOOM
antecámeră (tehn.) s. f., g.-d. art. antecámerei; pl. antecámere
antecedent
ANTECEDÉNT, -Ă, antecedenți, -te, s. n., adj. 1. S. n. Fapt, întâmplare anterioară unei anumite date sau stări. ◊ Antecedent penal = fapt penal existent în trecutul inculpatului și de care instanța judecătorească ține seama la stabilirea pedepsei. ♦ (La pl.) Simptome (personale sau ereditare) care preced o boală și care trebuie să fie cunoscute de medic în vederea stabilirii diagnosticului și a tratamentului. 2. Adj. Care se află înainte, care s-a întâmplat înainte. 3. S. n. (Log.) Primul termen al unei judecăți ipotetice, introdus prin conjuncția „dacă”; p. gener, tot ceea ce poate constitui punctul de plecare al unei demonstrații. – Din fr. antécédent, lat. antecedens, -ntis. DOOM
antecedént2 s. n., pl. antecedénte
antecedenta
ANTECEDÉNT, -Ă, antecedenți, -te, s. n., adj. 1. S. n. Fapt, întâmplare anterioară unei anumite date sau stări. ◊ Antecedent penal = fapt penal existent în trecutul inculpatului și de care instanța judecătorească ține seama la stabilirea pedepsei. ♦ (La pl.) Simptome (personale sau ereditare) care preced o boală și care trebuie să fie cunoscute de medic în vederea stabilirii diagnosticului și a tratamentului. 2. Adj. Care se află înainte, care s-a întâmplat înainte. 3. S. n. (Log.) Primul termen al unei judecăți ipotetice, introdus prin conjuncția „dacă”; p. gener, tot ceea ce poate constitui punctul de plecare al unei demonstrații. – Din fr. antécédent, lat. antecedens, -ntis. DOOM
antecedént2 s. n., pl. antecedénte
antecedente
ANTECEDÉNT, -Ă, antecedenți, -te, s. n., adj. 1. S. n. Fapt, întâmplare anterioară unei anumite date sau stări. ◊ Antecedent penal = fapt penal existent în trecutul inculpatului și de care instanța judecătorească ține seama la stabilirea pedepsei. ♦ (La pl.) Simptome (personale sau ereditare) care preced o boală și care trebuie să fie cunoscute de medic în vederea stabilirii diagnosticului și a tratamentului. 2. Adj. Care se află înainte, care s-a întâmplat înainte. 3. S. n. (Log.) Primul termen al unei judecăți ipotetice, introdus prin conjuncția „dacă”; p. gener, tot ceea ce poate constitui punctul de plecare al unei demonstrații. – Din fr. antécédent, lat. antecedens, -ntis. DOOM
antecedént2 s. n., pl. antecedénte
antecedentei
ANTECEDÉNT, -Ă, antecedenți, -te, s. n., adj. 1. S. n. Fapt, întâmplare anterioară unei anumite date sau stări. ◊ Antecedent penal = fapt penal existent în trecutul inculpatului și de care instanța judecătorească ține seama la stabilirea pedepsei. ♦ (La pl.) Simptome (personale sau ereditare) care preced o boală și care trebuie să fie cunoscute de medic în vederea stabilirii diagnosticului și a tratamentului. 2. Adj. Care se află înainte, care s-a întâmplat înainte. 3. S. n. (Log.) Primul termen al unei judecăți ipotetice, introdus prin conjuncția „dacă”; p. gener, tot ceea ce poate constitui punctul de plecare al unei demonstrații. – Din fr. antécédent, lat. antecedens, -ntis. DOOM
antecedént2 s. n., pl. antecedénte
antecedentele
ANTECEDÉNT, -Ă, antecedenți, -te, s. n., adj. 1. S. n. Fapt, întâmplare anterioară unei anumite date sau stări. ◊ Antecedent penal = fapt penal existent în trecutul inculpatului și de care instanța judecătorească ține seama la stabilirea pedepsei. ♦ (La pl.) Simptome (personale sau ereditare) care preced o boală și care trebuie să fie cunoscute de medic în vederea stabilirii diagnosticului și a tratamentului. 2. Adj. Care se află înainte, care s-a întâmplat înainte. 3. S. n. (Log.) Primul termen al unei judecăți ipotetice, introdus prin conjuncția „dacă”; p. gener, tot ceea ce poate constitui punctul de plecare al unei demonstrații. – Din fr. antécédent, lat. antecedens, -ntis. DOOM
antecedént2 s. n., pl. antecedénte
antecedentelor
ANTECEDÉNT, -Ă, antecedenți, -te, s. n., adj. 1. S. n. Fapt, întâmplare anterioară unei anumite date sau stări. ◊ Antecedent penal = fapt penal existent în trecutul inculpatului și de care instanța judecătorească ține seama la stabilirea pedepsei. ♦ (La pl.) Simptome (personale sau ereditare) care preced o boală și care trebuie să fie cunoscute de medic în vederea stabilirii diagnosticului și a tratamentului. 2. Adj. Care se află înainte, care s-a întâmplat înainte. 3. S. n. (Log.) Primul termen al unei judecăți ipotetice, introdus prin conjuncția „dacă”; p. gener, tot ceea ce poate constitui punctul de plecare al unei demonstrații. – Din fr. antécédent, lat. antecedens, -ntis. DOOM
antecedént2 s. n., pl. antecedénte
antecedentul
ANTECEDÉNT, -Ă, antecedenți, -te, s. n., adj. 1. S. n. Fapt, întâmplare anterioară unei anumite date sau stări. ◊ Antecedent penal = fapt penal existent în trecutul inculpatului și de care instanța judecătorească ține seama la stabilirea pedepsei. ♦ (La pl.) Simptome (personale sau ereditare) care preced o boală și care trebuie să fie cunoscute de medic în vederea stabilirii diagnosticului și a tratamentului. 2. Adj. Care se află înainte, care s-a întâmplat înainte. 3. S. n. (Log.) Primul termen al unei judecăți ipotetice, introdus prin conjuncția „dacă”; p. gener, tot ceea ce poate constitui punctul de plecare al unei demonstrații. – Din fr. antécédent, lat. antecedens, -ntis. DOOM
antecedént2 s. n., pl. antecedénte
antecedentului
ANTECEDÉNT, -Ă, antecedenți, -te, s. n., adj. 1. S. n. Fapt, întâmplare anterioară unei anumite date sau stări. ◊ Antecedent penal = fapt penal existent în trecutul inculpatului și de care instanța judecătorească ține seama la stabilirea pedepsei. ♦ (La pl.) Simptome (personale sau ereditare) care preced o boală și care trebuie să fie cunoscute de medic în vederea stabilirii diagnosticului și a tratamentului. 2. Adj. Care se află înainte, care s-a întâmplat înainte. 3. S. n. (Log.) Primul termen al unei judecăți ipotetice, introdus prin conjuncția „dacă”; p. gener, tot ceea ce poate constitui punctul de plecare al unei demonstrații. – Din fr. antécédent, lat. antecedens, -ntis. DOOM
antecedént2 s. n., pl. antecedénte
antecedența
ANTECEDÉNȚĂ, antecedențe, s. f. 1. Faptul de a fi antecedent; anterioritate. 2. Fenomen prin care un râu își păstrează traseul cursului său, indiferent de deformările provocate de fenomenele tectonice. 3. (Rar) Precădere, preferință. – Din fr. antécédence. DOOM
antecedénță s. f., g.-d. art. antecedénței; pl. antecedénțe
antecedențe
ANTECEDÉNȚĂ, antecedențe, s. f. 1. Faptul de a fi antecedent; anterioritate. 2. Fenomen prin care un râu își păstrează traseul cursului său, indiferent de deformările provocate de fenomenele tectonice. 3. (Rar) Precădere, preferință. – Din fr. antécédence. DOOM
antecedénță s. f., g.-d. art. antecedénței; pl. antecedénțe
antecedenței
ANTECEDÉNȚĂ, antecedențe, s. f. 1. Faptul de a fi antecedent; anterioritate. 2. Fenomen prin care un râu își păstrează traseul cursului său, indiferent de deformările provocate de fenomenele tectonice. 3. (Rar) Precădere, preferință. – Din fr. antécédence. DOOM
antecedénță s. f., g.-d. art. antecedénței; pl. antecedénțe
antecedențele
ANTECEDÉNȚĂ, antecedențe, s. f. 1. Faptul de a fi antecedent; anterioritate. 2. Fenomen prin care un râu își păstrează traseul cursului său, indiferent de deformările provocate de fenomenele tectonice. 3. (Rar) Precădere, preferință. – Din fr. antécédence. DOOM
antecedénță s. f., g.-d. art. antecedénței; pl. antecedénțe
antecedențelor
ANTECEDÉNȚĂ, antecedențe, s. f. 1. Faptul de a fi antecedent; anterioritate. 2. Fenomen prin care un râu își păstrează traseul cursului său, indiferent de deformările provocate de fenomenele tectonice. 3. (Rar) Precădere, preferință. – Din fr. antécédence. DOOM
antecedénță s. f., g.-d. art. antecedénței; pl. antecedénțe
antecedenți
ANTECEDÉNT, -Ă, antecedenți, -te, s. n., adj. 1. S. n. Fapt, întâmplare anterioară unei anumite date sau stări. ◊ Antecedent penal = fapt penal existent în trecutul inculpatului și de care instanța judecătorească ține seama la stabilirea pedepsei. ♦ (La pl.) Simptome (personale sau ereditare) care preced o boală și care trebuie să fie cunoscute de medic în vederea stabilirii diagnosticului și a tratamentului. 2. Adj. Care se află înainte, care s-a întâmplat înainte. 3. S. n. (Log.) Primul termen al unei judecăți ipotetice, introdus prin conjuncția „dacă”; p. gener, tot ceea ce poate constitui punctul de plecare al unei demonstrații. – Din fr. antécédent, lat. antecedens, -ntis. DOOM
antecedént2 s. n., pl. antecedénte
antecedenții
ANTECEDÉNT, -Ă, antecedenți, -te, s. n., adj. 1. S. n. Fapt, întâmplare anterioară unei anumite date sau stări. ◊ Antecedent penal = fapt penal existent în trecutul inculpatului și de care instanța judecătorească ține seama la stabilirea pedepsei. ♦ (La pl.) Simptome (personale sau ereditare) care preced o boală și care trebuie să fie cunoscute de medic în vederea stabilirii diagnosticului și a tratamentului. 2. Adj. Care se află înainte, care s-a întâmplat înainte. 3. S. n. (Log.) Primul termen al unei judecăți ipotetice, introdus prin conjuncția „dacă”; p. gener, tot ceea ce poate constitui punctul de plecare al unei demonstrații. – Din fr. antécédent, lat. antecedens, -ntis. DOOM
antecedént2 s. n., pl. antecedénte
antecedenților
ANTECEDÉNT, -Ă, antecedenți, -te, s. n., adj. 1. S. n. Fapt, întâmplare anterioară unei anumite date sau stări. ◊ Antecedent penal = fapt penal existent în trecutul inculpatului și de care instanța judecătorească ține seama la stabilirea pedepsei. ♦ (La pl.) Simptome (personale sau ereditare) care preced o boală și care trebuie să fie cunoscute de medic în vederea stabilirii diagnosticului și a tratamentului. 2. Adj. Care se află înainte, care s-a întâmplat înainte. 3. S. n. (Log.) Primul termen al unei judecăți ipotetice, introdus prin conjuncția „dacă”; p. gener, tot ceea ce poate constitui punctul de plecare al unei demonstrații. – Din fr. antécédent, lat. antecedens, -ntis. DOOM
antecedént2 s. n., pl. antecedénte
antecesoare
ANTECESÓR, -OÁRE, antecesori, -oare, s. m. și f. Predecesor, premergător. – Din it. antecessore, lat. antecessor, -oris. DOOM
antecesór s. m., pl. antecesóri
antecesoarea
ANTECESÓR, -OÁRE, antecesori, -oare, s. m. și f. Predecesor, premergător. – Din it. antecessore, lat. antecessor, -oris. DOOM
antecesór s. m., pl. antecesóri
antecesoarei
ANTECESÓR, -OÁRE, antecesori, -oare, s. m. și f. Predecesor, premergător. – Din it. antecessore, lat. antecessor, -oris. DOOM
antecesór s. m., pl. antecesóri
antecesoarele
ANTECESÓR, -OÁRE, antecesori, -oare, s. m. și f. Predecesor, premergător. – Din it. antecessore, lat. antecessor, -oris. DOOM
antecesór s. m., pl. antecesóri
antecesoarelor
ANTECESÓR, -OÁRE, antecesori, -oare, s. m. și f. Predecesor, premergător. – Din it. antecessore, lat. antecessor, -oris. DOOM
antecesór s. m., pl. antecesóri
antecesor
ANTECESÓR, -OÁRE, antecesori, -oare, s. m. și f. Predecesor, premergător. – Din it. antecessore, lat. antecessor, -oris. DOOM
antecesór s. m., pl. antecesóri
antecesori
ANTECESÓR, -OÁRE, antecesori, -oare, s. m. și f. Predecesor, premergător. – Din it. antecessore, lat. antecessor, -oris. DOOM
antecesór s. m., pl. antecesóri
antecesorii
ANTECESÓR, -OÁRE, antecesori, -oare, s. m. și f. Predecesor, premergător. – Din it. antecessore, lat. antecessor, -oris. DOOM
antecesór s. m., pl. antecesóri
antecesorilor
ANTECESÓR, -OÁRE, antecesori, -oare, s. m. și f. Predecesor, premergător. – Din it. antecessore, lat. antecessor, -oris. DOOM
antecesór s. m., pl. antecesóri
antecesorul
ANTECESÓR, -OÁRE, antecesori, -oare, s. m. și f. Predecesor, premergător. – Din it. antecessore, lat. antecessor, -oris. DOOM
antecesór s. m., pl. antecesóri
antecesorului
ANTECESÓR, -OÁRE, antecesori, -oare, s. m. și f. Predecesor, premergător. – Din it. antecessore, lat. antecessor, -oris. DOOM
antecesór s. m., pl. antecesóri
antecliza
ANTECLÍZĂ, anteclize, s. f. (Geol.) Platformă caracterizată printr-o ridicare a fundamentului cristalin, care provoacă o boltire a învelișului de roci sedimentare. – Din fr. antéclise. DOOM
anteclíză (-te-cli-) s. f., g.-d. art. anteclízei; pl. anteclíze
anteclize
ANTECLÍZĂ, anteclize, s. f. (Geol.) Platformă caracterizată printr-o ridicare a fundamentului cristalin, care provoacă o boltire a învelișului de roci sedimentare. – Din fr. antéclise. DOOM
anteclíză (-te-cli-) s. f., g.-d. art. anteclízei; pl. anteclíze
anteclizei
ANTECLÍZĂ, anteclize, s. f. (Geol.) Platformă caracterizată printr-o ridicare a fundamentului cristalin, care provoacă o boltire a învelișului de roci sedimentare. – Din fr. antéclise. DOOM
anteclíză (-te-cli-) s. f., g.-d. art. anteclízei; pl. anteclíze
anteclizele
ANTECLÍZĂ, anteclize, s. f. (Geol.) Platformă caracterizată printr-o ridicare a fundamentului cristalin, care provoacă o boltire a învelișului de roci sedimentare. – Din fr. antéclise. DOOM
anteclíză (-te-cli-) s. f., g.-d. art. anteclízei; pl. anteclíze
anteclizelor
ANTECLÍZĂ, anteclize, s. f. (Geol.) Platformă caracterizată printr-o ridicare a fundamentului cristalin, care provoacă o boltire a învelișului de roci sedimentare. – Din fr. antéclise. DOOM
anteclíză (-te-cli-) s. f., g.-d. art. anteclízei; pl. anteclíze
antedata
ANTEDATÁ, antedatez, vb. I. Tranz. A pune pe un act, pe o scrisoare etc. o dată anterioară celei reale. – Ante- + data (după fr. antidater). DOOM
antedatá (a ~) vb., ind. prez. 3 antedateáză
antedata
ANTEDÁTĂ, antedate, s. f. Dată anterioară celei considerate ca prezentă sau anterioară unei date reale. – Ante- + dată (după fr. antidate). DOOM
antedátă s. f., g.-d. art. antedátei; pl. antedáte
antedatai
ANTEDATÁ, antedatez, vb. I. Tranz. A pune pe un act, pe o scrisoare etc. o dată anterioară celei reale. – Ante- + data (după fr. antidater). DOOM
antedatá (a ~) vb., ind. prez. 3 antedateáză
antedatam
ANTEDATÁ, antedatez, vb. I. Tranz. A pune pe un act, pe o scrisoare etc. o dată anterioară celei reale. – Ante- + data (după fr. antidater). DOOM
antedatá (a ~) vb., ind. prez. 3 antedateáză
antedatare
ANTEDATÁ, antedatez, vb. I. Tranz. A pune pe un act, pe o scrisoare etc. o dată anterioară celei reale. – Ante- + data (după fr. antidater). DOOM
antedatá (a ~) vb., ind. prez. 3 antedateáză
antedatare
ANTEDATÁRE s.f. Acțiunea de a antedata. [< antedata].
antedatarea
ANTEDATÁRE s.f. Acțiunea de a antedata. [< antedata].
antedatară
ANTEDATÁ, antedatez, vb. I. Tranz. A pune pe un act, pe o scrisoare etc. o dată anterioară celei reale. – Ante- + data (după fr. antidater). DOOM
antedatá (a ~) vb., ind. prez. 3 antedateáză
antedatarăm
ANTEDATÁ, antedatez, vb. I. Tranz. A pune pe un act, pe o scrisoare etc. o dată anterioară celei reale. – Ante- + data (după fr. antidater). DOOM
antedatá (a ~) vb., ind. prez. 3 antedateáză
antedatarăți
ANTEDATÁ, antedatez, vb. I. Tranz. A pune pe un act, pe o scrisoare etc. o dată anterioară celei reale. – Ante- + data (după fr. antidater). DOOM
antedatá (a ~) vb., ind. prez. 3 antedateáză
antedatase
ANTEDATÁ, antedatez, vb. I. Tranz. A pune pe un act, pe o scrisoare etc. o dată anterioară celei reale. – Ante- + data (după fr. antidater). DOOM
antedatá (a ~) vb., ind. prez. 3 antedateáză
antedatasem
ANTEDATÁ, antedatez, vb. I. Tranz. A pune pe un act, pe o scrisoare etc. o dată anterioară celei reale. – Ante- + data (după fr. antidater). DOOM
antedatá (a ~) vb., ind. prez. 3 antedateáză
antedataseră
ANTEDATÁ, antedatez, vb. I. Tranz. A pune pe un act, pe o scrisoare etc. o dată anterioară celei reale. – Ante- + data (după fr. antidater). DOOM
antedatá (a ~) vb., ind. prez. 3 antedateáză
antedataserăm
ANTEDATÁ, antedatez, vb. I. Tranz. A pune pe un act, pe o scrisoare etc. o dată anterioară celei reale. – Ante- + data (după fr. antidater). DOOM
antedatá (a ~) vb., ind. prez. 3 antedateáză
antedataserăți
ANTEDATÁ, antedatez, vb. I. Tranz. A pune pe un act, pe o scrisoare etc. o dată anterioară celei reale. – Ante- + data (după fr. antidater). DOOM
antedatá (a ~) vb., ind. prez. 3 antedateáză
antedataseși
ANTEDATÁ, antedatez, vb. I. Tranz. A pune pe un act, pe o scrisoare etc. o dată anterioară celei reale. – Ante- + data (după fr. antidater). DOOM
antedatá (a ~) vb., ind. prez. 3 antedateáză
antedataseți
ANTEDATÁ, antedatez, vb. I. Tranz. A pune pe un act, pe o scrisoare etc. o dată anterioară celei reale. – Ante- + data (după fr. antidater). DOOM
antedatá (a ~) vb., ind. prez. 3 antedateáză
antedatat
ANTEDATÁ, antedatez, vb. I. Tranz. A pune pe un act, pe o scrisoare etc. o dată anterioară celei reale. – Ante- + data (după fr. antidater). DOOM
antedatá (a ~) vb., ind. prez. 3 antedateáză
antedatat
ANTEDATÁ, antedatez, vb. I. Tranz. A pune pe un act, pe o scrisoare etc. o dată anterioară celei reale. – Ante- + data (după fr. antidater).
antedatau
ANTEDATÁ, antedatez, vb. I. Tranz. A pune pe un act, pe o scrisoare etc. o dată anterioară celei reale. – Ante- + data (după fr. antidater). DOOM
antedatá (a ~) vb., ind. prez. 3 antedateáză
antedatași
ANTEDATÁ, antedatez, vb. I. Tranz. A pune pe un act, pe o scrisoare etc. o dată anterioară celei reale. – Ante- + data (după fr. antidater). DOOM
antedatá (a ~) vb., ind. prez. 3 antedateáză
antedatați
ANTEDATÁ, antedatez, vb. I. Tranz. A pune pe un act, pe o scrisoare etc. o dată anterioară celei reale. – Ante- + data (după fr. antidater). DOOM
antedatá (a ~) vb., ind. prez. 3 antedateáză
antedate
ANTEDÁTĂ, antedate, s. f. Dată anterioară celei considerate ca prezentă sau anterioară unei date reale. – Ante- + dată (după fr. antidate). DOOM
antedátă s. f., g.-d. art. antedátei; pl. antedáte
antedatează
ANTEDATÁ, antedatez, vb. I. Tranz. A pune pe un act, pe o scrisoare etc. o dată anterioară celei reale. – Ante- + data (după fr. antidater). DOOM
antedatá (a ~) vb., ind. prez. 3 antedateáză
antedatei
ANTEDÁTĂ, antedate, s. f. Dată anterioară celei considerate ca prezentă sau anterioară unei date reale. – Ante- + dată (după fr. antidate). DOOM
antedátă s. f., g.-d. art. antedátei; pl. antedáte
antedatele
ANTEDÁTĂ, antedate, s. f. Dată anterioară celei considerate ca prezentă sau anterioară unei date reale. – Ante- + dată (după fr. antidate). DOOM
antedátă s. f., g.-d. art. antedátei; pl. antedáte
antedatelor
ANTEDÁTĂ, antedate, s. f. Dată anterioară celei considerate ca prezentă sau anterioară unei date reale. – Ante- + dată (după fr. antidate). DOOM
antedátă s. f., g.-d. art. antedátei; pl. antedáte
antedatez
ANTEDATÁ, antedatez, vb. I. Tranz. A pune pe un act, pe o scrisoare etc. o dată anterioară celei reale. – Ante- + data (după fr. antidater). DOOM
antedatá (a ~) vb., ind. prez. 3 antedateáză
antedateze
ANTEDATÁ, antedatez, vb. I. Tranz. A pune pe un act, pe o scrisoare etc. o dată anterioară celei reale. – Ante- + data (după fr. antidater). DOOM
antedatá (a ~) vb., ind. prez. 3 antedateáză
antedatezi
ANTEDATÁ, antedatez, vb. I. Tranz. A pune pe un act, pe o scrisoare etc. o dată anterioară celei reale. – Ante- + data (după fr. antidater). DOOM
antedatá (a ~) vb., ind. prez. 3 antedateáză
antedatând
ANTEDATÁ, antedatez, vb. I. Tranz. A pune pe un act, pe o scrisoare etc. o dată anterioară celei reale. – Ante- + data (după fr. antidater). DOOM
antedatá (a ~) vb., ind. prez. 3 antedateáză
antedatînd
ANTEDATÁ, antedatez, vb. I. Tranz. A pune pe un act, pe o scrisoare etc. o dată anterioară celei reale. – Ante- + data (după fr. antidater). DOOM
antedatá (a ~) vb., ind. prez. 3 antedateáză
antedatări
ANTEDATÁRE s.f. Acțiunea de a antedata. [< antedata].
antedatării
ANTEDATÁRE s.f. Acțiunea de a antedata. [< antedata].
antedatările
ANTEDATÁRE s.f. Acțiunea de a antedata. [< antedata].
antedatărilor
ANTEDATÁRE s.f. Acțiunea de a antedata. [< antedata].
antedeluvian
ANTEDELUVIÁN, -Ă adj. v. antediluvian.
antedeviz
ANTEDEVÍZ, antedevize, s. n. Evaluare scrisă prealabilă a costului unei construcții proiectate. – Ante- + deviz. DOOM
antedevíz s. n., pl. antedevíze
antedevize
ANTEDEVÍZ, antedevize, s. n. Evaluare scrisă prealabilă a costului unei construcții proiectate. – Ante- + deviz. DOOM
antedevíz s. n., pl. antedevíze
antedevizele
ANTEDEVÍZ, antedevize, s. n. Evaluare scrisă prealabilă a costului unei construcții proiectate. – Ante- + deviz. DOOM
antedevíz s. n., pl. antedevíze
antedevizelor
ANTEDEVÍZ, antedevize, s. n. Evaluare scrisă prealabilă a costului unei construcții proiectate. – Ante- + deviz. DOOM
antedevíz s. n., pl. antedevíze
antedevizul
ANTEDEVÍZ, antedevize, s. n. Evaluare scrisă prealabilă a costului unei construcții proiectate. – Ante- + deviz. DOOM
antedevíz s. n., pl. antedevíze
antedevizului
ANTEDEVÍZ, antedevize, s. n. Evaluare scrisă prealabilă a costului unei construcții proiectate. – Ante- + deviz. DOOM
antedevíz s. n., pl. antedevíze
antediluvian
ANTEDILUVIÁN, -Ă, antediluvieni, -e, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Timp) care a precedat glaciația cuaternară. 2. Adj. Fig. Foarte vechi, străvechi; învechit, perimat. [Pr.: -vi-an] – Din fr. antédiluvien. DOOM
antediluvián (-vi-an) adj. m., pl. antediluviéni (-vi-eni); f. antediluviánă, pl. antediluviéne
antediluviana
ANTEDILUVIÁN, -Ă, antediluvieni, -e, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Timp) care a precedat glaciația cuaternară. 2. Adj. Fig. Foarte vechi, străvechi; învechit, perimat. [Pr.: -vi-an] – Din fr. antédiluvien. DOOM
antediluvián (-vi-an) adj. m., pl. antediluviéni (-vi-eni); f. antediluviánă, pl. antediluviéne
antediluvianul
ANTEDILUVIÁN, -Ă, antediluvieni, -e, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Timp) care a precedat glaciația cuaternară. 2. Adj. Fig. Foarte vechi, străvechi; învechit, perimat. [Pr.: -vi-an] – Din fr. antédiluvien. DOOM
antediluvián (-vi-an) adj. m., pl. antediluviéni (-vi-eni); f. antediluviánă, pl. antediluviéne
antediluvianului
ANTEDILUVIÁN, -Ă, antediluvieni, -e, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Timp) care a precedat glaciația cuaternară. 2. Adj. Fig. Foarte vechi, străvechi; învechit, perimat. [Pr.: -vi-an] – Din fr. antédiluvien. DOOM
antediluvián (-vi-an) adj. m., pl. antediluviéni (-vi-eni); f. antediluviánă, pl. antediluviéne
antediluviene
ANTEDILUVIÁN, -Ă, antediluvieni, -e, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Timp) care a precedat glaciația cuaternară. 2. Adj. Fig. Foarte vechi, străvechi; învechit, perimat. [Pr.: -vi-an] – Din fr. antédiluvien. DOOM
antediluvián (-vi-an) adj. m., pl. antediluviéni (-vi-eni); f. antediluviánă, pl. antediluviéne
antediluvienei
ANTEDILUVIÁN, -Ă, antediluvieni, -e, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Timp) care a precedat glaciația cuaternară. 2. Adj. Fig. Foarte vechi, străvechi; învechit, perimat. [Pr.: -vi-an] – Din fr. antédiluvien. DOOM
antediluvián (-vi-an) adj. m., pl. antediluviéni (-vi-eni); f. antediluviánă, pl. antediluviéne
antediluvienele
ANTEDILUVIÁN, -Ă, antediluvieni, -e, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Timp) care a precedat glaciația cuaternară. 2. Adj. Fig. Foarte vechi, străvechi; învechit, perimat. [Pr.: -vi-an] – Din fr. antédiluvien. DOOM
antediluvián (-vi-an) adj. m., pl. antediluviéni (-vi-eni); f. antediluviánă, pl. antediluviéne
antediluvienelor
ANTEDILUVIÁN, -Ă, antediluvieni, -e, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Timp) care a precedat glaciația cuaternară. 2. Adj. Fig. Foarte vechi, străvechi; învechit, perimat. [Pr.: -vi-an] – Din fr. antédiluvien. DOOM
antediluvián (-vi-an) adj. m., pl. antediluviéni (-vi-eni); f. antediluviánă, pl. antediluviéne
antediluvieni
ANTEDILUVIÁN, -Ă, antediluvieni, -e, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Timp) care a precedat glaciația cuaternară. 2. Adj. Fig. Foarte vechi, străvechi; învechit, perimat. [Pr.: -vi-an] – Din fr. antédiluvien. DOOM
antediluvián (-vi-an) adj. m., pl. antediluviéni (-vi-eni); f. antediluviánă, pl. antediluviéne
antediluvienii
ANTEDILUVIÁN, -Ă, antediluvieni, -e, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Timp) care a precedat glaciația cuaternară. 2. Adj. Fig. Foarte vechi, străvechi; învechit, perimat. [Pr.: -vi-an] – Din fr. antédiluvien. DOOM
antediluvián (-vi-an) adj. m., pl. antediluviéni (-vi-eni); f. antediluviánă, pl. antediluviéne
antediluvienilor
ANTEDILUVIÁN, -Ă, antediluvieni, -e, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Timp) care a precedat glaciația cuaternară. 2. Adj. Fig. Foarte vechi, străvechi; învechit, perimat. [Pr.: -vi-an] – Din fr. antédiluvien. DOOM
antediluvián (-vi-an) adj. m., pl. antediluviéni (-vi-eni); f. antediluviánă, pl. antediluviéne
antefix
ANTEFÍX, antefixe, s. n. Ornament (de pământ ars) așezat la marginea inferioară a acoperișului, pe cornișa unui edificiu. – Din fr. antéfixe. DOOM
antefíx s. n., pl. antefíxe
antefixe
ANTEFÍX, antefixe, s. n. Ornament (de pământ ars) așezat la marginea inferioară a acoperișului, pe cornișa unui edificiu. – Din fr. antéfixe. DOOM
antefíx s. n., pl. antefíxe
antefixele
ANTEFÍX, antefixe, s. n. Ornament (de pământ ars) așezat la marginea inferioară a acoperișului, pe cornișa unui edificiu. – Din fr. antéfixe. DOOM
antefíx s. n., pl. antefíxe
antefixelor
ANTEFÍX, antefixe, s. n. Ornament (de pământ ars) așezat la marginea inferioară a acoperișului, pe cornișa unui edificiu. – Din fr. antéfixe. DOOM
antefíx s. n., pl. antefíxe
antefixul
ANTEFÍX, antefixe, s. n. Ornament (de pământ ars) așezat la marginea inferioară a acoperișului, pe cornișa unui edificiu. – Din fr. antéfixe. DOOM
antefíx s. n., pl. antefíxe
antefixului
ANTEFÍX, antefixe, s. n. Ornament (de pământ ars) așezat la marginea inferioară a acoperișului, pe cornișa unui edificiu. – Din fr. antéfixe. DOOM
antefíx s. n., pl. antefíxe
anteflexiune
ANTEFLEXIÚNE s.f. Flexiune în direcția înainte a unui organ sau a unei părți dintr-un organ. [Pron. -xi-u-. / < fr. antéflexion].
anteflexiunea
ANTEFLEXIÚNE s.f. Flexiune în direcția înainte a unui organ sau a unei părți dintr-un organ. [Pron. -xi-u-. / < fr. antéflexion].
anteflexiuni
ANTEFLEXIÚNE s.f. Flexiune în direcția înainte a unui organ sau a unei părți dintr-un organ. [Pron. -xi-u-. / < fr. antéflexion].
anteflexiunii
ANTEFLEXIÚNE s.f. Flexiune în direcția înainte a unui organ sau a unei părți dintr-un organ. [Pron. -xi-u-. / < fr. antéflexion].
anteflexiunile
ANTEFLEXIÚNE s.f. Flexiune în direcția înainte a unui organ sau a unei părți dintr-un organ. [Pron. -xi-u-. / < fr. antéflexion].
anteflexiunilor
ANTEFLEXIÚNE s.f. Flexiune în direcția înainte a unui organ sau a unei părți dintr-un organ. [Pron. -xi-u-. / < fr. antéflexion].
antefreza
ANTEFRÉZĂ s.f. Freză (1) pentru degroșarea materialelor dure. [Et. incertă].
antefreze
ANTEFRÉZĂ s.f. Freză (1) pentru degroșarea materialelor dure. [Et. incertă].
antefrezei
ANTEFRÉZĂ s.f. Freză (1) pentru degroșarea materialelor dure. [Et. incertă].
antefrezele
ANTEFRÉZĂ s.f. Freză (1) pentru degroșarea materialelor dure. [Et. incertă].
antefrezelor
ANTEFRÉZĂ s.f. Freză (1) pentru degroșarea materialelor dure. [Et. incertă].
antegarda
ANTEGÁRDĂ, antegărzi, s. f. (Rar) Avangardă. – Ante- + gardă (după it. antiguardia). DOOM
antegárdă (rar) s. f., g.-d. art. antegắrzii; pl. antegắrzi
antegărzi
ANTEGÁRDĂ, antegărzi, s. f. (Rar) Avangardă. – Ante- + gardă (după it. antiguardia). DOOM
antegárdă (rar) s. f., g.-d. art. antegắrzii; pl. antegắrzi
antegărzii
ANTEGÁRDĂ, antegărzi, s. f. (Rar) Avangardă. – Ante- + gardă (după it. antiguardia). DOOM
antegárdă (rar) s. f., g.-d. art. antegắrzii; pl. antegắrzi
antegărzile
ANTEGÁRDĂ, antegărzi, s. f. (Rar) Avangardă. – Ante- + gardă (după it. antiguardia). DOOM
antegárdă (rar) s. f., g.-d. art. antegắrzii; pl. antegắrzi
antegărzilor
ANTEGÁRDĂ, antegărzi, s. f. (Rar) Avangardă. – Ante- + gardă (după it. antiguardia). DOOM
antegárdă (rar) s. f., g.-d. art. antegắrzii; pl. antegắrzi
antei
ÁNTĂ, ante, s. f. Element de construcție decorativ și de întărire situat la colțurile unui edificiu. – Din fr. ante. DOOM
ántă s. f., g.-d. art. ántei; pl. ánte
antele
ÁNTĂ, ante, s. f. Element de construcție decorativ și de întărire situat la colțurile unui edificiu. – Din fr. ante. DOOM
ántă s. f., g.-d. art. ántei; pl. ánte
antelia
ANTÉLIE s.f. Pată luminoasă de formă rotundă care se formează pe cer în partea opusă Soarelui la aceeași înălțime. [Gen. -iei. / < fr. anthélie, cf. gr. ante – contra, helios – soare].
antelie
ANTÉLIE s.f. Pată luminoasă de formă rotundă care se formează pe cer în partea opusă Soarelui la aceeași înălțime. [Gen. -iei. / < fr. anthélie, cf. gr. ante – contra, helios – soare].
anteliei
ANTÉLIE s.f. Pată luminoasă de formă rotundă care se formează pe cer în partea opusă Soarelui la aceeași înălțime. [Gen. -iei. / < fr. anthélie, cf. gr. ante – contra, helios – soare].
antelii
ANTÉLIE s.f. Pată luminoasă de formă rotundă care se formează pe cer în partea opusă Soarelui la aceeași înălțime. [Gen. -iei. / < fr. anthélie, cf. gr. ante – contra, helios – soare].
anteliile
ANTÉLIE s.f. Pată luminoasă de formă rotundă care se formează pe cer în partea opusă Soarelui la aceeași înălțime. [Gen. -iei. / < fr. anthélie, cf. gr. ante – contra, helios – soare].
anteliilor
ANTÉLIE s.f. Pată luminoasă de formă rotundă care se formează pe cer în partea opusă Soarelui la aceeași înălțime. [Gen. -iei. / < fr. anthélie, cf. gr. ante – contra, helios – soare].
antelor
ÁNTĂ, ante, s. f. Element de construcție decorativ și de întărire situat la colțurile unui edificiu. – Din fr. ante. DOOM
ántă s. f., g.-d. art. ántei; pl. ánte
antemeridian
ANTEMERIDIÁN, -Ă, antemeridiani, -e, adj. De dinainte de amiază, de dimineață, [Pr.: -di-an. – Abr: a.m.] – Din lat. antemeridianus. DOOM
antemeridián (-di-an) adj. m., pl. antemeridiáni; f. antemeridiánă, pl. antemeridiáne
antemeridiana
ANTEMERIDIÁN, -Ă, antemeridiani, -e, adj. De dinainte de amiază, de dimineață, [Pr.: -di-an. – Abr: a.m.] – Din lat. antemeridianus. DOOM
antemeridián (-di-an) adj. m., pl. antemeridiáni; f. antemeridiánă, pl. antemeridiáne
antemeridiane
ANTEMERIDIÁN, -Ă, antemeridiani, -e, adj. De dinainte de amiază, de dimineață, [Pr.: -di-an. – Abr: a.m.] – Din lat. antemeridianus. DOOM
antemeridián (-di-an) adj. m., pl. antemeridiáni; f. antemeridiánă, pl. antemeridiáne
antemeridianei
ANTEMERIDIÁN, -Ă, antemeridiani, -e, adj. De dinainte de amiază, de dimineață, [Pr.: -di-an. – Abr: a.m.] – Din lat. antemeridianus. DOOM
antemeridián (-di-an) adj. m., pl. antemeridiáni; f. antemeridiánă, pl. antemeridiáne
antemeridianele
ANTEMERIDIÁN, -Ă, antemeridiani, -e, adj. De dinainte de amiază, de dimineață, [Pr.: -di-an. – Abr: a.m.] – Din lat. antemeridianus. DOOM
antemeridián (-di-an) adj. m., pl. antemeridiáni; f. antemeridiánă, pl. antemeridiáne
antemeridianelor
ANTEMERIDIÁN, -Ă, antemeridiani, -e, adj. De dinainte de amiază, de dimineață, [Pr.: -di-an. – Abr: a.m.] – Din lat. antemeridianus. DOOM
antemeridián (-di-an) adj. m., pl. antemeridiáni; f. antemeridiánă, pl. antemeridiáne
antemeridiani
ANTEMERIDIÁN, -Ă, antemeridiani, -e, adj. De dinainte de amiază, de dimineață, [Pr.: -di-an. – Abr: a.m.] – Din lat. antemeridianus. DOOM
antemeridián (-di-an) adj. m., pl. antemeridiáni; f. antemeridiánă, pl. antemeridiáne
antemeridianii
ANTEMERIDIÁN, -Ă, antemeridiani, -e, adj. De dinainte de amiază, de dimineață, [Pr.: -di-an. – Abr: a.m.] – Din lat. antemeridianus. DOOM
antemeridián (-di-an) adj. m., pl. antemeridiáni; f. antemeridiánă, pl. antemeridiáne
antemeridianilor
ANTEMERIDIÁN, -Ă, antemeridiani, -e, adj. De dinainte de amiază, de dimineață, [Pr.: -di-an. – Abr: a.m.] – Din lat. antemeridianus. DOOM
antemeridián (-di-an) adj. m., pl. antemeridiáni; f. antemeridiánă, pl. antemeridiáne
antemeridianul
ANTEMERIDIÁN, -Ă, antemeridiani, -e, adj. De dinainte de amiază, de dimineață, [Pr.: -di-an. – Abr: a.m.] – Din lat. antemeridianus. DOOM
antemeridián (-di-an) adj. m., pl. antemeridiáni; f. antemeridiánă, pl. antemeridiáne
antemeridianului
ANTEMERIDIÁN, -Ă, antemeridiani, -e, adj. De dinainte de amiază, de dimineață, [Pr.: -di-an. – Abr: a.m.] – Din lat. antemeridianus. DOOM
antemeridián (-di-an) adj. m., pl. antemeridiáni; f. antemeridiánă, pl. antemeridiáne
antemăsurătoare
ANTEMĂSURĂTOÁRE, antemăsurători, s. f. Evaluare cantitativă referitoare la o lucrare sau la o operație, făcută (în scris) înaintea executării ei. – Ante- + măsurătoare (după fr. avant-métré). DOOM
antemăsurătoáre s. f., g.-d. art. antemăsurătórii; pl. antemăsurătóri
antemăsurătoarea
ANTEMĂSURĂTOÁRE, antemăsurători, s. f. Evaluare cantitativă referitoare la o lucrare sau la o operație, făcută (în scris) înaintea executării ei. – Ante- + măsurătoare (după fr. avant-métré). DOOM
antemăsurătoáre s. f., g.-d. art. antemăsurătórii; pl. antemăsurătóri
antemăsurători
ANTEMĂSURĂTOÁRE, antemăsurători, s. f. Evaluare cantitativă referitoare la o lucrare sau la o operație, făcută (în scris) înaintea executării ei. – Ante- + măsurătoare (după fr. avant-métré). DOOM
antemăsurătoáre s. f., g.-d. art. antemăsurătórii; pl. antemăsurătóri
antemăsurătorii
ANTEMĂSURĂTOÁRE, antemăsurători, s. f. Evaluare cantitativă referitoare la o lucrare sau la o operație, făcută (în scris) înaintea executării ei. – Ante- + măsurătoare (după fr. avant-métré). DOOM
antemăsurătoáre s. f., g.-d. art. antemăsurătórii; pl. antemăsurătóri
antemăsurătorile
ANTEMĂSURĂTOÁRE, antemăsurători, s. f. Evaluare cantitativă referitoare la o lucrare sau la o operație, făcută (în scris) înaintea executării ei. – Ante- + măsurătoare (după fr. avant-métré). DOOM
antemăsurătoáre s. f., g.-d. art. antemăsurătórii; pl. antemăsurătóri
antemăsurătorilor
ANTEMĂSURĂTOÁRE, antemăsurători, s. f. Evaluare cantitativă referitoare la o lucrare sau la o operație, făcută (în scris) înaintea executării ei. – Ante- + măsurătoare (după fr. avant-métré). DOOM
antemăsurătoáre s. f., g.-d. art. antemăsurătórii; pl. antemăsurătóri
antena
ANTÉNĂ, antene, s. f. 1. Apendice situat pe capul artropodelor, care servește ca organ de simț. 2. Dispozitiv format din conductoare filiforme și stâlpi de susținere sau din suprafețe conductoare, prin care se radiază direct în spațiu ori se captează direct din spațiu unde electromagnetice. ◊ Antenă colectivă sau de bloc = antenă (combinată) cu echipament electronic adecvat pentru asigurarea recepției radio sau de televiziune la mai mulți abonați asociați. Antenă de cameră = antenă de recepție situată în interiorul încăperii în care se află radioul sau televizorul. Antenă încorporată = antenă inclusă în caseta radioului. 3. Bară lungă și mobilă prinsă transversal de catarg, spre a ține o parte din pânzele unei corăbii. 4. (Fam.; adesea la pl.) Sursă de informații. – Din fr. antenne, lat. antenna. DOOM
anténă s. f., g.-d. art. anténei; pl. anténe
antenat
ANTENÁT, antenate, s. n. (La pl.) Subîncrengătură care cuprinde animale cu antene; (și la sg.) animal din această subîncrengătură. – Din engl. antennata.
antenata
ANTENÁTE s.f.pl. Subîncrengătură cuprinzând animale prevăzute cu antene (crustacee, miriapode și insecte); (la sg.) animal din această subîncrengătură. [Sg. antenată (după unele surse antenat s.n. / < germ. Antennaten].
antenatal
ANTENATÁL, -Ă, antenatali, -e, adj. (Rar) Prenatal. – Din engl. antenatal.
antenatala
ANTENATÁL, -Ă, antenatali, -e, adj. (Rar) Prenatal. – Din engl. antenatal.
antenatale
ANTENATÁL, -Ă, antenatali, -e, adj. (Rar) Prenatal. – Din engl. antenatal.
antenatalei
ANTENATÁL, -Ă, antenatali, -e, adj. (Rar) Prenatal. – Din engl. antenatal.
antenatalele
ANTENATÁL, -Ă, antenatali, -e, adj. (Rar) Prenatal. – Din engl. antenatal.
antenatalelor
ANTENATÁL, -Ă, antenatali, -e, adj. (Rar) Prenatal. – Din engl. antenatal.
antenatali
ANTENATÁL, -Ă, antenatali, -e, adj. (Rar) Prenatal. – Din engl. antenatal.
antenatalii
ANTENATÁL, -Ă, antenatali, -e, adj. (Rar) Prenatal. – Din engl. antenatal.
antenatalilor
ANTENATÁL, -Ă, antenatali, -e, adj. (Rar) Prenatal. – Din engl. antenatal.
antenatalul
ANTENATÁL, -Ă, antenatali, -e, adj. (Rar) Prenatal. – Din engl. antenatal.
antenatalului
ANTENATÁL, -Ă, antenatali, -e, adj. (Rar) Prenatal. – Din engl. antenatal.
antenate
ANTENÁT, antenate, s. n. (La pl.) Subîncrengătură care cuprinde animale cu antene; (și la sg.) animal din această subîncrengătură. – Din engl. antennata.
antenate
ANTENÁTE s.f.pl. Subîncrengătură cuprinzând animale prevăzute cu antene (crustacee, miriapode și insecte); (la sg.) animal din această subîncrengătură. [Sg. antenată (după unele surse antenat s.n. / < germ. Antennaten].
antenatei
ANTENÁTE s.f.pl. Subîncrengătură cuprinzând animale prevăzute cu antene (crustacee, miriapode și insecte); (la sg.) animal din această subîncrengătură. [Sg. antenată (după unele surse antenat s.n. / < germ. Antennaten].
antenatele
ANTENÁT, antenate, s. n. (La pl.) Subîncrengătură care cuprinde animale cu antene; (și la sg.) animal din această subîncrengătură. – Din engl. antennata.
antenatele
ANTENÁTE s.f.pl. Subîncrengătură cuprinzând animale prevăzute cu antene (crustacee, miriapode și insecte); (la sg.) animal din această subîncrengătură. [Sg. antenată (după unele surse antenat s.n. / < germ. Antennaten].
antenatelor
ANTENÁT, antenate, s. n. (La pl.) Subîncrengătură care cuprinde animale cu antene; (și la sg.) animal din această subîncrengătură. – Din engl. antennata.
antenatelor
ANTENÁTE s.f.pl. Subîncrengătură cuprinzând animale prevăzute cu antene (crustacee, miriapode și insecte); (la sg.) animal din această subîncrengătură. [Sg. antenată (după unele surse antenat s.n. / < germ. Antennaten].
antenatul
ANTENÁT, antenate, s. n. (La pl.) Subîncrengătură care cuprinde animale cu antene; (și la sg.) animal din această subîncrengătură. – Din engl. antennata.
antenatului
ANTENÁT, antenate, s. n. (La pl.) Subîncrengătură care cuprinde animale cu antene; (și la sg.) animal din această subîncrengătură. – Din engl. antennata.
antene
ANTÉNĂ, antene, s. f. 1. Apendice situat pe capul artropodelor, care servește ca organ de simț. 2. Dispozitiv format din conductoare filiforme și stâlpi de susținere sau din suprafețe conductoare, prin care se radiază direct în spațiu ori se captează direct din spațiu unde electromagnetice. ◊ Antenă colectivă sau de bloc = antenă (combinată) cu echipament electronic adecvat pentru asigurarea recepției radio sau de televiziune la mai mulți abonați asociați. Antenă de cameră = antenă de recepție situată în interiorul încăperii în care se află radioul sau televizorul. Antenă încorporată = antenă inclusă în caseta radioului. 3. Bară lungă și mobilă prinsă transversal de catarg, spre a ține o parte din pânzele unei corăbii. 4. (Fam.; adesea la pl.) Sursă de informații. – Din fr. antenne, lat. antenna. DOOM
anténă s. f., g.-d. art. anténei; pl. anténe
antenei
ANTÉNĂ, antene, s. f. 1. Apendice situat pe capul artropodelor, care servește ca organ de simț. 2. Dispozitiv format din conductoare filiforme și stâlpi de susținere sau din suprafețe conductoare, prin care se radiază direct în spațiu ori se captează direct din spațiu unde electromagnetice. ◊ Antenă colectivă sau de bloc = antenă (combinată) cu echipament electronic adecvat pentru asigurarea recepției radio sau de televiziune la mai mulți abonați asociați. Antenă de cameră = antenă de recepție situată în interiorul încăperii în care se află radioul sau televizorul. Antenă încorporată = antenă inclusă în caseta radioului. 3. Bară lungă și mobilă prinsă transversal de catarg, spre a ține o parte din pânzele unei corăbii. 4. (Fam.; adesea la pl.) Sursă de informații. – Din fr. antenne, lat. antenna. DOOM
anténă s. f., g.-d. art. anténei; pl. anténe
antenele
ANTÉNĂ, antene, s. f. 1. Apendice situat pe capul artropodelor, care servește ca organ de simț. 2. Dispozitiv format din conductoare filiforme și stâlpi de susținere sau din suprafețe conductoare, prin care se radiază direct în spațiu ori se captează direct din spațiu unde electromagnetice. ◊ Antenă colectivă sau de bloc = antenă (combinată) cu echipament electronic adecvat pentru asigurarea recepției radio sau de televiziune la mai mulți abonați asociați. Antenă de cameră = antenă de recepție situată în interiorul încăperii în care se află radioul sau televizorul. Antenă încorporată = antenă inclusă în caseta radioului. 3. Bară lungă și mobilă prinsă transversal de catarg, spre a ține o parte din pânzele unei corăbii. 4. (Fam.; adesea la pl.) Sursă de informații. – Din fr. antenne, lat. antenna. DOOM
anténă s. f., g.-d. art. anténei; pl. anténe
antenelor
ANTÉNĂ, antene, s. f. 1. Apendice situat pe capul artropodelor, care servește ca organ de simț. 2. Dispozitiv format din conductoare filiforme și stâlpi de susținere sau din suprafețe conductoare, prin care se radiază direct în spațiu ori se captează direct din spațiu unde electromagnetice. ◊ Antenă colectivă sau de bloc = antenă (combinată) cu echipament electronic adecvat pentru asigurarea recepției radio sau de televiziune la mai mulți abonați asociați. Antenă de cameră = antenă de recepție situată în interiorul încăperii în care se află radioul sau televizorul. Antenă încorporată = antenă inclusă în caseta radioului. 3. Bară lungă și mobilă prinsă transversal de catarg, spre a ține o parte din pânzele unei corăbii. 4. (Fam.; adesea la pl.) Sursă de informații. – Din fr. antenne, lat. antenna. DOOM
anténă s. f., g.-d. art. anténei; pl. anténe
antennaria
PARPIÁN, parpiani, s. m. Mică plantă erbacee cu flori dispuse în capitule albe sau roz, care crește prin locuri uscate (Gnaphalium dioicum). [Pr.: -pi-an] – Et. nec.
antenor
Antenor, unul dintre troieni, sfătuitor și prieten apropiat al lui Priamus. I-a găzduit pe Menelaus și pe Odysseus în casa sa atunci cînd au venit cu solie din partea grecilor și i-a sfătuit pr troieni să evite războiul, înapoind-o pe Helena soțului ei. După o altă versiune, Antenor și-ar fi trădat neamul, trecînd de partea grecilor și ajutînd la introducerea calului de lemn în cetate. Oricum, cu ocazia măcelului grecii i-au cruțat viața. După incendierea cetății, Antenor s-a refugiat împreună cu familia lui în Italia.
antenupțial
ANTENUPȚIÁL, -Ă, antenupțiali, -e, adj. Anterior nunții.[Pr.: -ți-al] – Din fr. anténuptial. DOOM
antenupțiál (-ți-al) adj. m, pl. antenupțiáli; f. antenupțiálă, pl. antenupțiále
antenupțiala
ANTENUPȚIÁL, -Ă, antenupțiali, -e, adj. Anterior nunții.[Pr.: -ți-al] – Din fr. anténuptial. DOOM
antenupțiál (-ți-al) adj. m, pl. antenupțiáli; f. antenupțiálă, pl. antenupțiále
antenupțiale
ANTENUPȚIÁL, -Ă, antenupțiali, -e, adj. Anterior nunții.[Pr.: -ți-al] – Din fr. anténuptial. DOOM
antenupțiál (-ți-al) adj. m, pl. antenupțiáli; f. antenupțiálă, pl. antenupțiále
antenupțialei
ANTENUPȚIÁL, -Ă, antenupțiali, -e, adj. Anterior nunții.[Pr.: -ți-al] – Din fr. anténuptial. DOOM
antenupțiál (-ți-al) adj. m, pl. antenupțiáli; f. antenupțiálă, pl. antenupțiále
antenupțialele
ANTENUPȚIÁL, -Ă, antenupțiali, -e, adj. Anterior nunții.[Pr.: -ți-al] – Din fr. anténuptial. DOOM
antenupțiál (-ți-al) adj. m, pl. antenupțiáli; f. antenupțiálă, pl. antenupțiále
antenupțialelor
ANTENUPȚIÁL, -Ă, antenupțiali, -e, adj. Anterior nunții.[Pr.: -ți-al] – Din fr. anténuptial. DOOM
antenupțiál (-ți-al) adj. m, pl. antenupțiáli; f. antenupțiálă, pl. antenupțiále
antenupțiali
ANTENUPȚIÁL, -Ă, antenupțiali, -e, adj. Anterior nunții.[Pr.: -ți-al] – Din fr. anténuptial. DOOM
antenupțiál (-ți-al) adj. m, pl. antenupțiáli; f. antenupțiálă, pl. antenupțiále
antenupțialii
ANTENUPȚIÁL, -Ă, antenupțiali, -e, adj. Anterior nunții.[Pr.: -ți-al] – Din fr. anténuptial. DOOM
antenupțiál (-ți-al) adj. m, pl. antenupțiáli; f. antenupțiálă, pl. antenupțiále
antenupțialilor
ANTENUPȚIÁL, -Ă, antenupțiali, -e, adj. Anterior nunții.[Pr.: -ți-al] – Din fr. anténuptial. DOOM
antenupțiál (-ți-al) adj. m, pl. antenupțiáli; f. antenupțiálă, pl. antenupțiále
antenupțialul
ANTENUPȚIÁL, -Ă, antenupțiali, -e, adj. Anterior nunții.[Pr.: -ți-al] – Din fr. anténuptial. DOOM
antenupțiál (-ți-al) adj. m, pl. antenupțiáli; f. antenupțiálă, pl. antenupțiále
antenupțialului
ANTENUPȚIÁL, -Ă, antenupțiali, -e, adj. Anterior nunții.[Pr.: -ți-al] – Din fr. anténuptial. DOOM
antenupțiál (-ți-al) adj. m, pl. antenupțiáli; f. antenupțiálă, pl. antenupțiále
antep
antép (-pi), s. m. – Varietate de prun cu lemnul aromatic. Tc. antep (Șeineanu, II, 20).
antependiu
ANTEPÉNDIU s.n. (Arhit.) Decor aplicat pe partea din față a altarului. [Pron. -diu. / cf. germ. Antependium, lat. bis. antependium].
antepenultim
ANTEPENÚLTIM, -Ă, antepenultimi, -e, adj. Care se află înainte de penultimul. – Din fr. antépénultième, lat. antepaenultimus. DOOM
!antepenúltim (-pe-nul-/-pen-ul-) adj. m., pl. antepenúltimi; f. antepenúltimă, pl. antepenúltime
antepenultima
ANTEPENÚLTIM, -Ă, antepenultimi, -e, adj. Care se află înainte de penultimul. – Din fr. antépénultième, lat. antepaenultimus. DOOM
!antepenúltim (-pe-nul-/-pen-ul-) adj. m., pl. antepenúltimi; f. antepenúltimă, pl. antepenúltime
antepenultime
ANTEPENÚLTIM, -Ă, antepenultimi, -e, adj. Care se află înainte de penultimul. – Din fr. antépénultième, lat. antepaenultimus. DOOM
!antepenúltim (-pe-nul-/-pen-ul-) adj. m., pl. antepenúltimi; f. antepenúltimă, pl. antepenúltime
antepenultimei
ANTEPENÚLTIM, -Ă, antepenultimi, -e, adj. Care se află înainte de penultimul. – Din fr. antépénultième, lat. antepaenultimus. DOOM
!antepenúltim (-pe-nul-/-pen-ul-) adj. m., pl. antepenúltimi; f. antepenúltimă, pl. antepenúltime
antepenultimele
ANTEPENÚLTIM, -Ă, antepenultimi, -e, adj. Care se află înainte de penultimul. – Din fr. antépénultième, lat. antepaenultimus. DOOM
!antepenúltim (-pe-nul-/-pen-ul-) adj. m., pl. antepenúltimi; f. antepenúltimă, pl. antepenúltime
antepenultimelor
ANTEPENÚLTIM, -Ă, antepenultimi, -e, adj. Care se află înainte de penultimul. – Din fr. antépénultième, lat. antepaenultimus. DOOM
!antepenúltim (-pe-nul-/-pen-ul-) adj. m., pl. antepenúltimi; f. antepenúltimă, pl. antepenúltime
antepenultimi
ANTEPENÚLTIM, -Ă, antepenultimi, -e, adj. Care se află înainte de penultimul. – Din fr. antépénultième, lat. antepaenultimus. DOOM
!antepenúltim (-pe-nul-/-pen-ul-) adj. m., pl. antepenúltimi; f. antepenúltimă, pl. antepenúltime
antepenultimii
ANTEPENÚLTIM, -Ă, antepenultimi, -e, adj. Care se află înainte de penultimul. – Din fr. antépénultième, lat. antepaenultimus. DOOM
!antepenúltim (-pe-nul-/-pen-ul-) adj. m., pl. antepenúltimi; f. antepenúltimă, pl. antepenúltime
antepenultimilor
ANTEPENÚLTIM, -Ă, antepenultimi, -e, adj. Care se află înainte de penultimul. – Din fr. antépénultième, lat. antepaenultimus. DOOM
!antepenúltim (-pe-nul-/-pen-ul-) adj. m., pl. antepenúltimi; f. antepenúltimă, pl. antepenúltime
antepenultimul
ANTEPENÚLTIM, -Ă, antepenultimi, -e, adj. Care se află înainte de penultimul. – Din fr. antépénultième, lat. antepaenultimus. DOOM
!antepenúltim (-pe-nul-/-pen-ul-) adj. m., pl. antepenúltimi; f. antepenúltimă, pl. antepenúltime
antepenultimului
ANTEPENÚLTIM, -Ă, antepenultimi, -e, adj. Care se află înainte de penultimul. – Din fr. antépénultième, lat. antepaenultimus. DOOM
!antepenúltim (-pe-nul-/-pen-ul-) adj. m., pl. antepenúltimi; f. antepenúltimă, pl. antepenúltime
antepiața
ANTEPIÁȚĂ s.f. Spațiu liber în fața unei piețe publice. [Cf. it. antepiazza].
antepiețe
ANTEPIÁȚĂ s.f. Spațiu liber în fața unei piețe publice. [Cf. it. antepiazza].
antepieței
ANTEPIÁȚĂ s.f. Spațiu liber în fața unei piețe publice. [Cf. it. antepiazza].
antepiețele
ANTEPIÁȚĂ s.f. Spațiu liber în fața unei piețe publice. [Cf. it. antepiazza].
antepiețelor
ANTEPIÁȚĂ s.f. Spațiu liber în fața unei piețe publice. [Cf. it. antepiazza].
anteport
ANTEPÓRT, anteporturi, s. n. Zonă la intrarea într-un port, înconjurată parțial de diguri de apărare și destinată staționării temporare a navelor; avanport. – Ante- + port. DOOM
antepórt s. n., pl. antepórturi
anteportul
ANTEPÓRT, anteporturi, s. n. Zonă la intrarea într-un port, înconjurată parțial de diguri de apărare și destinată staționării temporare a navelor; avanport. – Ante- + port. DOOM
antepórt s. n., pl. antepórturi
anteportului
ANTEPÓRT, anteporturi, s. n. Zonă la intrarea într-un port, înconjurată parțial de diguri de apărare și destinată staționării temporare a navelor; avanport. – Ante- + port. DOOM
antepórt s. n., pl. antepórturi
anteporturi
ANTEPÓRT, anteporturi, s. n. Zonă la intrarea într-un port, înconjurată parțial de diguri de apărare și destinată staționării temporare a navelor; avanport. – Ante- + port. DOOM
antepórt s. n., pl. antepórturi
anteporturile
ANTEPÓRT, anteporturi, s. n. Zonă la intrarea într-un port, înconjurată parțial de diguri de apărare și destinată staționării temporare a navelor; avanport. – Ante- + port. DOOM
antepórt s. n., pl. antepórturi
anteporturilor
ANTEPÓRT, anteporturi, s. n. Zonă la intrarea într-un port, înconjurată parțial de diguri de apărare și destinată staționării temporare a navelor; avanport. – Ante- + port. DOOM
antepórt s. n., pl. antepórturi
anteprogramat
ANTEPROGRAMÁT, -Ă, anteprogramați, -te, adj. Care este programat dinainte. – Ante- + programa.
anteprogramata
ANTEPROGRAMÁT, -Ă, anteprogramați, -te, adj. Care este programat dinainte. – Ante- + programa.
anteprogramate
ANTEPROGRAMÁT, -Ă, anteprogramați, -te, adj. Care este programat dinainte. – Ante- + programa.
anteprogramatei
ANTEPROGRAMÁT, -Ă, anteprogramați, -te, adj. Care este programat dinainte. – Ante- + programa.
anteprogramatele
ANTEPROGRAMÁT, -Ă, anteprogramați, -te, adj. Care este programat dinainte. – Ante- + programa.
anteprogramatelor
ANTEPROGRAMÁT, -Ă, anteprogramați, -te, adj. Care este programat dinainte. – Ante- + programa.
anteprogramatul
ANTEPROGRAMÁT, -Ă, anteprogramați, -te, adj. Care este programat dinainte. – Ante- + programa.
anteprogramatului
ANTEPROGRAMÁT, -Ă, anteprogramați, -te, adj. Care este programat dinainte. – Ante- + programa.
anteprogramați
ANTEPROGRAMÁT, -Ă, anteprogramați, -te, adj. Care este programat dinainte. – Ante- + programa.
anteprogramații
ANTEPROGRAMÁT, -Ă, anteprogramați, -te, adj. Care este programat dinainte. – Ante- + programa.
anteprogramaților
ANTEPROGRAMÁT, -Ă, anteprogramați, -te, adj. Care este programat dinainte. – Ante- + programa.
anteproiect
ANTEPROIÉCT, anteproiecte, s. n. Schiță sumară a unui proiect, care cuprinde numai elementele esențiale și caracteristice ale unei lucrări. [Pr.: -pro-iect] – Ante- + proiect (după fr. avant-projet). DOOM
anteproiéct (-pro-iect) s. n., pl. anteproiécte
anteproiecte
ANTEPROIÉCT, anteproiecte, s. n. Schiță sumară a unui proiect, care cuprinde numai elementele esențiale și caracteristice ale unei lucrări. [Pr.: -pro-iect] – Ante- + proiect (după fr. avant-projet). DOOM
anteproiéct (-pro-iect) s. n., pl. anteproiécte
anteproiectele
ANTEPROIÉCT, anteproiecte, s. n. Schiță sumară a unui proiect, care cuprinde numai elementele esențiale și caracteristice ale unei lucrări. [Pr.: -pro-iect] – Ante- + proiect (după fr. avant-projet). DOOM
anteproiéct (-pro-iect) s. n., pl. anteproiécte
anteproiectelor
ANTEPROIÉCT, anteproiecte, s. n. Schiță sumară a unui proiect, care cuprinde numai elementele esențiale și caracteristice ale unei lucrări. [Pr.: -pro-iect] – Ante- + proiect (după fr. avant-projet). DOOM
anteproiéct (-pro-iect) s. n., pl. anteproiécte
anteproiectul
ANTEPROIÉCT, anteproiecte, s. n. Schiță sumară a unui proiect, care cuprinde numai elementele esențiale și caracteristice ale unei lucrări. [Pr.: -pro-iect] – Ante- + proiect (după fr. avant-projet). DOOM
anteproiéct (-pro-iect) s. n., pl. anteproiécte
anteproiectului
ANTEPROIÉCT, anteproiecte, s. n. Schiță sumară a unui proiect, care cuprinde numai elementele esențiale și caracteristice ale unei lucrări. [Pr.: -pro-iect] – Ante- + proiect (după fr. avant-projet). DOOM
anteproiéct (-pro-iect) s. n., pl. anteproiécte
antepui
ANTEPÚNE, antepún, vb. III. Tranz. A pune înainte. – Ante- + pune (după fr. antéposer). DOOM
*antepúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. antepún, 2 sg. antepúi, 1 pl. antepúnem; conj. prez. 3 să antepúnă; ger. antepunấnd; part. antepús
antepuie
ANTEPÚNE, antepún, vb. III. Tranz. A pune înainte. – Ante- + pune (după fr. antéposer). DOOM
*antepúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. antepún, 2 sg. antepúi, 1 pl. antepúnem; conj. prez. 3 să antepúnă; ger. antepunấnd; part. antepús
antepun
ANTEPÚNE, antepún, vb. III. Tranz. A pune înainte. – Ante- + pune (după fr. antéposer). DOOM
*antepúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. antepún, 2 sg. antepúi, 1 pl. antepúnem; conj. prez. 3 să antepúnă; ger. antepunấnd; part. antepús
antepune
ANTEPÚNE, antepún, vb. III. Tranz. A pune înainte. – Ante- + pune (după fr. antéposer). DOOM
*antepúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. antepún, 2 sg. antepúi, 1 pl. antepúnem; conj. prez. 3 să antepúnă; ger. antepunấnd; part. antepús
antepunea
ANTEPÚNE, antepún, vb. III. Tranz. A pune înainte. – Ante- + pune (după fr. antéposer). DOOM
*antepúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. antepún, 2 sg. antepúi, 1 pl. antepúnem; conj. prez. 3 să antepúnă; ger. antepunấnd; part. antepús
antepuneai
ANTEPÚNE, antepún, vb. III. Tranz. A pune înainte. – Ante- + pune (după fr. antéposer). DOOM
*antepúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. antepún, 2 sg. antepúi, 1 pl. antepúnem; conj. prez. 3 să antepúnă; ger. antepunấnd; part. antepús
antepuneam
ANTEPÚNE, antepún, vb. III. Tranz. A pune înainte. – Ante- + pune (după fr. antéposer). DOOM
*antepúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. antepún, 2 sg. antepúi, 1 pl. antepúnem; conj. prez. 3 să antepúnă; ger. antepunấnd; part. antepús
antepuneau
ANTEPÚNE, antepún, vb. III. Tranz. A pune înainte. – Ante- + pune (după fr. antéposer). DOOM
*antepúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. antepún, 2 sg. antepúi, 1 pl. antepúnem; conj. prez. 3 să antepúnă; ger. antepunấnd; part. antepús
antepuneați
ANTEPÚNE, antepún, vb. III. Tranz. A pune înainte. – Ante- + pune (după fr. antéposer). DOOM
*antepúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. antepún, 2 sg. antepúi, 1 pl. antepúnem; conj. prez. 3 să antepúnă; ger. antepunấnd; part. antepús
antepunem
ANTEPÚNE, antepún, vb. III. Tranz. A pune înainte. – Ante- + pune (după fr. antéposer). DOOM
*antepúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. antepún, 2 sg. antepúi, 1 pl. antepúnem; conj. prez. 3 să antepúnă; ger. antepunấnd; part. antepús
antepunere
ANTEPÚNE, antepún, vb. III. Tranz. A pune înainte. – Ante- + pune (după fr. antéposer). DOOM
*antepúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. antepún, 2 sg. antepúi, 1 pl. antepúnem; conj. prez. 3 să antepúnă; ger. antepunấnd; part. antepús
antepunere
ANTEPÚNERE, antepuneri, s. f. Acțiunea de a antepune și rezultatul ei. – V. antepune.
antepuneți
ANTEPÚNE, antepún, vb. III. Tranz. A pune înainte. – Ante- + pune (după fr. antéposer). DOOM
*antepúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. antepún, 2 sg. antepúi, 1 pl. antepúnem; conj. prez. 3 să antepúnă; ger. antepunấnd; part. antepús
antepunând
ANTEPÚNE, antepún, vb. III. Tranz. A pune înainte. – Ante- + pune (după fr. antéposer). DOOM
*antepúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. antepún, 2 sg. antepúi, 1 pl. antepúnem; conj. prez. 3 să antepúnă; ger. antepunấnd; part. antepús
antepunînd
ANTEPÚNE, antepún, vb. III. Tranz. A pune înainte. – Ante- + pune (după fr. antéposer). DOOM
*antepúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. antepún, 2 sg. antepúi, 1 pl. antepúnem; conj. prez. 3 să antepúnă; ger. antepunấnd; part. antepús
antepună
ANTEPÚNE, antepún, vb. III. Tranz. A pune înainte. – Ante- + pune (după fr. antéposer). DOOM
*antepúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. antepún, 2 sg. antepúi, 1 pl. antepúnem; conj. prez. 3 să antepúnă; ger. antepunấnd; part. antepús
antepus
ANTEPÚNE, antepún, vb. III. Tranz. A pune înainte. – Ante- + pune (după fr. antéposer). DOOM
*antepúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. antepún, 2 sg. antepúi, 1 pl. antepúnem; conj. prez. 3 să antepúnă; ger. antepunấnd; part. antepús
antepus
ANTEPÚS, -Ă, antepuși, -se, adj. Care a fost pus înainte. – V. antepune.
antepuse
ANTEPÚNE, antepún, vb. III. Tranz. A pune înainte. – Ante- + pune (după fr. antéposer). DOOM
*antepúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. antepún, 2 sg. antepúi, 1 pl. antepúnem; conj. prez. 3 să antepúnă; ger. antepunấnd; part. antepús
antepusei
ANTEPÚNE, antepún, vb. III. Tranz. A pune înainte. – Ante- + pune (după fr. antéposer). DOOM
*antepúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. antepún, 2 sg. antepúi, 1 pl. antepúnem; conj. prez. 3 să antepúnă; ger. antepunấnd; part. antepús
antepuseră
ANTEPÚNE, antepún, vb. III. Tranz. A pune înainte. – Ante- + pune (după fr. antéposer). DOOM
*antepúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. antepún, 2 sg. antepúi, 1 pl. antepúnem; conj. prez. 3 să antepúnă; ger. antepunấnd; part. antepús
antepuserăm
ANTEPÚNE, antepún, vb. III. Tranz. A pune înainte. – Ante- + pune (după fr. antéposer). DOOM
*antepúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. antepún, 2 sg. antepúi, 1 pl. antepúnem; conj. prez. 3 să antepúnă; ger. antepunấnd; part. antepús
antepuserăți
ANTEPÚNE, antepún, vb. III. Tranz. A pune înainte. – Ante- + pune (după fr. antéposer). DOOM
*antepúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. antepún, 2 sg. antepúi, 1 pl. antepúnem; conj. prez. 3 să antepúnă; ger. antepunấnd; part. antepús
antepusese
ANTEPÚNE, antepún, vb. III. Tranz. A pune înainte. – Ante- + pune (după fr. antéposer). DOOM
*antepúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. antepún, 2 sg. antepúi, 1 pl. antepúnem; conj. prez. 3 să antepúnă; ger. antepunấnd; part. antepús
antepusesem
ANTEPÚNE, antepún, vb. III. Tranz. A pune înainte. – Ante- + pune (după fr. antéposer). DOOM
*antepúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. antepún, 2 sg. antepúi, 1 pl. antepúnem; conj. prez. 3 să antepúnă; ger. antepunấnd; part. antepús
antepuseseră
ANTEPÚNE, antepún, vb. III. Tranz. A pune înainte. – Ante- + pune (după fr. antéposer). DOOM
*antepúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. antepún, 2 sg. antepúi, 1 pl. antepúnem; conj. prez. 3 să antepúnă; ger. antepunấnd; part. antepús
antepuseserăm
ANTEPÚNE, antepún, vb. III. Tranz. A pune înainte. – Ante- + pune (după fr. antéposer). DOOM
*antepúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. antepún, 2 sg. antepúi, 1 pl. antepúnem; conj. prez. 3 să antepúnă; ger. antepunấnd; part. antepús
antepuseserăți
ANTEPÚNE, antepún, vb. III. Tranz. A pune înainte. – Ante- + pune (după fr. antéposer). DOOM
*antepúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. antepún, 2 sg. antepúi, 1 pl. antepúnem; conj. prez. 3 să antepúnă; ger. antepunấnd; part. antepús
antepuseseși
ANTEPÚNE, antepún, vb. III. Tranz. A pune înainte. – Ante- + pune (după fr. antéposer). DOOM
*antepúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. antepún, 2 sg. antepúi, 1 pl. antepúnem; conj. prez. 3 să antepúnă; ger. antepunấnd; part. antepús
antepuseseți
ANTEPÚNE, antepún, vb. III. Tranz. A pune înainte. – Ante- + pune (după fr. antéposer). DOOM
*antepúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. antepún, 2 sg. antepúi, 1 pl. antepúnem; conj. prez. 3 să antepúnă; ger. antepunấnd; part. antepús
antepuseși
ANTEPÚNE, antepún, vb. III. Tranz. A pune înainte. – Ante- + pune (după fr. antéposer). DOOM
*antepúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. antepún, 2 sg. antepúi, 1 pl. antepúnem; conj. prez. 3 să antepúnă; ger. antepunấnd; part. antepús
antera
ANTÉRĂ, antere, s. f. Mică umflătură în vârful staminelor, în care se află polenul. – Din fr. anthère. DOOM
antéră s. f., g.-d. art. antérei; pl. antére
antere
ANTÉRĂ, antere, s. f. Mică umflătură în vârful staminelor, în care se află polenul. – Din fr. anthère. DOOM
antéră s. f., g.-d. art. antérei; pl. antére
anterei
ANTÉRĂ, antere, s. f. Mică umflătură în vârful staminelor, în care se află polenul. – Din fr. anthère. DOOM
antéră s. f., g.-d. art. antérei; pl. antére
anterele
ANTÉRĂ, antere, s. f. Mică umflătură în vârful staminelor, în care se află polenul. – Din fr. anthère. DOOM
antéră s. f., g.-d. art. antérei; pl. antére
anterelor
ANTÉRĂ, antere, s. f. Mică umflătură în vârful staminelor, în care se află polenul. – Din fr. anthère. DOOM
antéră s. f., g.-d. art. antérei; pl. antére
antereu
ANTERÍU, anterie, s. n. Haină lungă purtată de preoții ortodocși; sutană. ♦ Haină lungă pe care o purtau în trecut boierii români și lăutarii. [Var.: anteréu s. n.] – Din tc. anteri. DOOM
anteríu s. n., art. anteríul; pl. anteríe, art. anteríele
anteridia
ANTERÍDIE, anteridii, s. f. Organ de înmulțire a unor plante (alge, mușchi ș.a.), în care iau naștere celulele sexuale masculine; gametangiu bărbătesc. – Din fr. anthéridie. DOOM
anterídie (-di-e) s. f., art. anterídia (-di-a), g.-d. art. anterídiei; pl. anterídii, art. anterídiile (-di-i-)
anteridie
ANTERÍDIE, anteridii, s. f. Organ de înmulțire a unor plante (alge, mușchi ș.a.), în care iau naștere celulele sexuale masculine; gametangiu bărbătesc. – Din fr. anthéridie. DOOM
anterídie (-di-e) s. f., art. anterídia (-di-a), g.-d. art. anterídiei; pl. anterídii, art. anterídiile (-di-i-)
anteridiei
ANTERÍDIE, anteridii, s. f. Organ de înmulțire a unor plante (alge, mușchi ș.a.), în care iau naștere celulele sexuale masculine; gametangiu bărbătesc. – Din fr. anthéridie. DOOM
anterídie (-di-e) s. f., art. anterídia (-di-a), g.-d. art. anterídiei; pl. anterídii, art. anterídiile (-di-i-)
anteridii
ANTERÍDIE, anteridii, s. f. Organ de înmulțire a unor plante (alge, mușchi ș.a.), în care iau naștere celulele sexuale masculine; gametangiu bărbătesc. – Din fr. anthéridie. DOOM
anterídie (-di-e) s. f., art. anterídia (-di-a), g.-d. art. anterídiei; pl. anterídii, art. anterídiile (-di-i-)
anteridiile
ANTERÍDIE, anteridii, s. f. Organ de înmulțire a unor plante (alge, mușchi ș.a.), în care iau naștere celulele sexuale masculine; gametangiu bărbătesc. – Din fr. anthéridie. DOOM
anterídie (-di-e) s. f., art. anterídia (-di-a), g.-d. art. anterídiei; pl. anterídii, art. anterídiile (-di-i-)
anteridiilor
ANTERÍDIE, anteridii, s. f. Organ de înmulțire a unor plante (alge, mușchi ș.a.), în care iau naștere celulele sexuale masculine; gametangiu bărbătesc. – Din fr. anthéridie. DOOM
anterídie (-di-e) s. f., art. anterídia (-di-a), g.-d. art. anterídiei; pl. anterídii, art. anterídiile (-di-i-)
anterie
ANTERÍU, anterie, s. n. Haină lungă purtată de preoții ortodocși; sutană. ♦ Haină lungă pe care o purtau în trecut boierii români și lăutarii. [Var.: anteréu s. n.] – Din tc. anteri. DOOM
anteríu s. n., art. anteríul; pl. anteríe, art. anteríele
anteriele
ANTERÍU, anterie, s. n. Haină lungă purtată de preoții ortodocși; sutană. ♦ Haină lungă pe care o purtau în trecut boierii români și lăutarii. [Var.: anteréu s. n.] – Din tc. anteri. DOOM
anteríu s. n., art. anteríul; pl. anteríe, art. anteríele
anterielor
ANTERÍU, anterie, s. n. Haină lungă purtată de preoții ortodocși; sutană. ♦ Haină lungă pe care o purtau în trecut boierii români și lăutarii. [Var.: anteréu s. n.] – Din tc. anteri. DOOM
anteríu s. n., art. anteríul; pl. anteríe, art. anteríele
anterioara
ANTERIÓR, -OÁRĂ, anteriori, -oare, adj. (Adesea adverbial) 1. Care precedă o anumită dată; precedent. 2. Care este așezat în partea de dinainte. 3. (Despre sunete) Articulat în partea dinainte a cavității bucale. [Pr.: -ri-or] – Din fr. antérieur, lat. anterior. DOOM
anteriór (-ri-or) adj. m., pl. anterióri; f. anterioáră, pl. anterioáre
anterioare
ANTERIÓR, -OÁRĂ, anteriori, -oare, adj. (Adesea adverbial) 1. Care precedă o anumită dată; precedent. 2. Care este așezat în partea de dinainte. 3. (Despre sunete) Articulat în partea dinainte a cavității bucale. [Pr.: -ri-or] – Din fr. antérieur, lat. anterior. DOOM
anteriór (-ri-or) adj. m., pl. anterióri; f. anterioáră, pl. anterioáre
anterioarei
ANTERIÓR, -OÁRĂ, anteriori, -oare, adj. (Adesea adverbial) 1. Care precedă o anumită dată; precedent. 2. Care este așezat în partea de dinainte. 3. (Despre sunete) Articulat în partea dinainte a cavității bucale. [Pr.: -ri-or] – Din fr. antérieur, lat. anterior. DOOM
anteriór (-ri-or) adj. m., pl. anterióri; f. anterioáră, pl. anterioáre
anterioarele
ANTERIÓR, -OÁRĂ, anteriori, -oare, adj. (Adesea adverbial) 1. Care precedă o anumită dată; precedent. 2. Care este așezat în partea de dinainte. 3. (Despre sunete) Articulat în partea dinainte a cavității bucale. [Pr.: -ri-or] – Din fr. antérieur, lat. anterior. DOOM
anteriór (-ri-or) adj. m., pl. anterióri; f. anterioáră, pl. anterioáre
anterioarelor
ANTERIÓR, -OÁRĂ, anteriori, -oare, adj. (Adesea adverbial) 1. Care precedă o anumită dată; precedent. 2. Care este așezat în partea de dinainte. 3. (Despre sunete) Articulat în partea dinainte a cavității bucale. [Pr.: -ri-or] – Din fr. antérieur, lat. anterior. DOOM
anteriór (-ri-or) adj. m., pl. anterióri; f. anterioáră, pl. anterioáre
anterior
ANTERIÓR, -OÁRĂ, anteriori, -oare, adj. (Adesea adverbial) 1. Care precedă o anumită dată; precedent. 2. Care este așezat în partea de dinainte. 3. (Despre sunete) Articulat în partea dinainte a cavității bucale. [Pr.: -ri-or] – Din fr. antérieur, lat. anterior. DOOM
anteriór (-ri-or) adj. m., pl. anterióri; f. anterioáră, pl. anterioáre
anteriori
ANTERIÓR, -OÁRĂ, anteriori, -oare, adj. (Adesea adverbial) 1. Care precedă o anumită dată; precedent. 2. Care este așezat în partea de dinainte. 3. (Despre sunete) Articulat în partea dinainte a cavității bucale. [Pr.: -ri-or] – Din fr. antérieur, lat. anterior. DOOM
anteriór (-ri-or) adj. m., pl. anterióri; f. anterioáră, pl. anterioáre
anteriorii
ANTERIÓR, -OÁRĂ, anteriori, -oare, adj. (Adesea adverbial) 1. Care precedă o anumită dată; precedent. 2. Care este așezat în partea de dinainte. 3. (Despre sunete) Articulat în partea dinainte a cavității bucale. [Pr.: -ri-or] – Din fr. antérieur, lat. anterior. DOOM
anteriór (-ri-or) adj. m., pl. anterióri; f. anterioáră, pl. anterioáre
anteriorilor
ANTERIÓR, -OÁRĂ, anteriori, -oare, adj. (Adesea adverbial) 1. Care precedă o anumită dată; precedent. 2. Care este așezat în partea de dinainte. 3. (Despre sunete) Articulat în partea dinainte a cavității bucale. [Pr.: -ri-or] – Din fr. antérieur, lat. anterior. DOOM
anteriór (-ri-or) adj. m., pl. anterióri; f. anterioáră, pl. anterioáre
anterioritate
ANTERIORITÁTE s. f. Însușirea de a fi anterior. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. antériorité. DOOM
anterioritáte (-ri-o-) s. f., g.-d. art. anterioritắții
anterioritatea
ANTERIORITÁTE s. f. Însușirea de a fi anterior. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. antériorité. DOOM
anterioritáte (-ri-o-) s. f., g.-d. art. anterioritắții
anteriorități
ANTERIORITÁTE s. f. Însușirea de a fi anterior. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. antériorité. DOOM
anterioritáte (-ri-o-) s. f., g.-d. art. anterioritắții
anteriorității
ANTERIORITÁTE s. f. Însușirea de a fi anterior. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. antériorité. DOOM
anterioritáte (-ri-o-) s. f., g.-d. art. anterioritắții
anteriorul
ANTERIÓR, -OÁRĂ, anteriori, -oare, adj. (Adesea adverbial) 1. Care precedă o anumită dată; precedent. 2. Care este așezat în partea de dinainte. 3. (Despre sunete) Articulat în partea dinainte a cavității bucale. [Pr.: -ri-or] – Din fr. antérieur, lat. anterior. DOOM
anteriór (-ri-or) adj. m., pl. anterióri; f. anterioáră, pl. anterioáre
anteriorului
ANTERIÓR, -OÁRĂ, anteriori, -oare, adj. (Adesea adverbial) 1. Care precedă o anumită dată; precedent. 2. Care este așezat în partea de dinainte. 3. (Despre sunete) Articulat în partea dinainte a cavității bucale. [Pr.: -ri-or] – Din fr. antérieur, lat. anterior. DOOM
anteriór (-ri-or) adj. m., pl. anterióri; f. anterioáră, pl. anterioáre
anteriu
ANTERÍU, anterie, s. n. Haină lungă purtată de preoții ortodocși; sutană. ♦ Haină lungă pe care o purtau în trecut boierii români și lăutarii. [Var.: anteréu s. n.] – Din tc. anteri. DOOM
anteríu s. n., art. anteríul; pl. anteríe, art. anteríele
anteriul
ANTERÍU, anterie, s. n. Haină lungă purtată de preoții ortodocși; sutană. ♦ Haină lungă pe care o purtau în trecut boierii români și lăutarii. [Var.: anteréu s. n.] – Din tc. anteri. DOOM
anteríu s. n., art. anteríul; pl. anteríe, art. anteríele
anteriului
ANTERÍU, anterie, s. n. Haină lungă purtată de preoții ortodocși; sutană. ♦ Haină lungă pe care o purtau în trecut boierii români și lăutarii. [Var.: anteréu s. n.] – Din tc. anteri. DOOM
anteríu s. n., art. anteríul; pl. anteríe, art. anteríele
antermit
ANTERMÍT, -Ă adj., s.n. (Insecticid) împotriva termitelor. [Nume comercial].
antermita
ANTERMÍT, -Ă adj., s.n. (Insecticid) împotriva termitelor. [Nume comercial].
antermite
ANTERMÍT, -Ă adj., s.n. (Insecticid) împotriva termitelor. [Nume comercial].
antermitei
ANTERMÍT, -Ă adj., s.n. (Insecticid) împotriva termitelor. [Nume comercial].
antermitele
ANTERMÍT, -Ă adj., s.n. (Insecticid) împotriva termitelor. [Nume comercial].
antermitelor
ANTERMÍT, -Ă adj., s.n. (Insecticid) împotriva termitelor. [Nume comercial].
antermitul
ANTERMÍT, -Ă adj., s.n. (Insecticid) împotriva termitelor. [Nume comercial].
antermitului
ANTERMÍT, -Ă adj., s.n. (Insecticid) împotriva termitelor. [Nume comercial].
antermiți
ANTERMÍT, -Ă adj., s.n. (Insecticid) împotriva termitelor. [Nume comercial].
antermiții
ANTERMÍT, -Ă adj., s.n. (Insecticid) împotriva termitelor. [Nume comercial].
antermiților
ANTERMÍT, -Ă adj., s.n. (Insecticid) împotriva termitelor. [Nume comercial].
anterograd
ANTEROGRÁD, -Ă adj. Anterior. [< fr. antérograde, cf. lat. anterior – mai înainte, gradi – a merge].
anteroposterior
ANTEROPOSTERIÓR, -OÁRĂ, anteroposleriori, -oare, adj. Care are direcția din față către spate. [Pr.: -ri-or] – Din fr. antéropostérieur. DOOM
anteroposteriór (-ri-or) adj. m., pl. anteroposterióri; f. anteroposterioáră (-ri-oa-), pl. anteroposterioáre
anteros
Anteros, zeu al dragostei reciproce. Era fiul lui Ares și al zeiței Aphrodite și fratele lui Eros (v. și Eros).
anterozoid
ANTEROZOÍD, anterozoizi, s. m. Celulă sexuală masculină a unor plante formată în anteridie. – Din fr. anthérozoïde. DOOM
anterozoíd s. m., pl. anterozoízi
anterozoidul
ANTEROZOÍD, anterozoizi, s. m. Celulă sexuală masculină a unor plante formată în anteridie. – Din fr. anthérozoïde. DOOM
anterozoíd s. m., pl. anterozoízi
anterozoidului
ANTEROZOÍD, anterozoizi, s. m. Celulă sexuală masculină a unor plante formată în anteridie. – Din fr. anthérozoïde. DOOM
anterozoíd s. m., pl. anterozoízi
anterozoizi
ANTEROZOÍD, anterozoizi, s. m. Celulă sexuală masculină a unor plante formată în anteridie. – Din fr. anthérozoïde. DOOM
anterozoíd s. m., pl. anterozoízi
anterozoizii
ANTEROZOÍD, anterozoizi, s. m. Celulă sexuală masculină a unor plante formată în anteridie. – Din fr. anthérozoïde. DOOM
anterozoíd s. m., pl. anterozoízi
anterozoizilor
ANTEROZOÍD, anterozoizi, s. m. Celulă sexuală masculină a unor plante formată în anteridie. – Din fr. anthérozoïde. DOOM
anterozoíd s. m., pl. anterozoízi
antesoclu
ANTESÓCLU, antesocluri, s. n. (Arhit.) Bază ieșită în afara soclului unei clădiri. – Din fr. antésocle.
antesoclul
ANTESÓCLU, antesocluri, s. n. (Arhit.) Bază ieșită în afara soclului unei clădiri. – Din fr. antésocle.
antesoclului
ANTESÓCLU, antesocluri, s. n. (Arhit.) Bază ieșită în afara soclului unei clădiri. – Din fr. antésocle.
antesocluri
ANTESÓCLU, antesocluri, s. n. (Arhit.) Bază ieșită în afara soclului unei clădiri. – Din fr. antésocle.
antesoclurile
ANTESÓCLU, antesocluri, s. n. (Arhit.) Bază ieșită în afara soclului unei clădiri. – Din fr. antésocle.
antesoclurilor
ANTESÓCLU, antesocluri, s. n. (Arhit.) Bază ieșită în afara soclului unei clădiri. – Din fr. antésocle.
antestepa
ANTESTÉPĂ, antestepe, s. f. Silvostepă. – Ante- + stepă. DOOM
!antestépă (-tes-te-/-te-ste-) s. f., g.-d. art. antestépei; pl. antestépe
antestepe
ANTESTÉPĂ, antestepe, s. f. Silvostepă. – Ante- + stepă. DOOM
!antestépă (-tes-te-/-te-ste-) s. f., g.-d. art. antestépei; pl. antestépe
antestepei
ANTESTÉPĂ, antestepe, s. f. Silvostepă. – Ante- + stepă. DOOM
!antestépă (-tes-te-/-te-ste-) s. f., g.-d. art. antestépei; pl. antestépe
antestepele
ANTESTÉPĂ, antestepe, s. f. Silvostepă. – Ante- + stepă. DOOM
!antestépă (-tes-te-/-te-ste-) s. f., g.-d. art. antestépei; pl. antestépe
antestepelor
ANTESTÉPĂ, antestepe, s. f. Silvostepă. – Ante- + stepă. DOOM
!antestépă (-tes-te-/-te-ste-) s. f., g.-d. art. antestépei; pl. antestépe
antet
ANTÉT, anteturi, -e, s. n. Indicație tipărită în partea de sus a unei foi de hârtie sau a unui plic, cuprinzând numele, adresa etc. unei instituții sau unei persoane. [Pl. și: antete] – Din fr. en-tête. DOOM
!antét s. n., pl. antéturi/antéte
antet
ANTÉT, anteturi, -e, s. n. Indicație tipărită în partea de sus a unei foi de hârtie sau a unui plic, cuprinzând numele, adresa etc. unei instituții sau unei persoane. [Pl. și: antete] – Din fr. en-tête.
antetitlu
ANTETÍTLU, antetitluri, s. n. Text care apare înaintea titlului propriu-zis al unei lucrări, cuprinzând numele instituției sub ale cărei auspicii apare cartea, numărul seriei, numele colecției etc. – Ante- + titlu. DOOM
antetítlu (-ti-tlu) s. n., art. antetítlul; pl. antetítluri
antetitlul
ANTETÍTLU, antetitluri, s. n. Text care apare înaintea titlului propriu-zis al unei lucrări, cuprinzând numele instituției sub ale cărei auspicii apare cartea, numărul seriei, numele colecției etc. – Ante- + titlu. DOOM
antetítlu (-ti-tlu) s. n., art. antetítlul; pl. antetítluri
antetitlului
ANTETÍTLU, antetitluri, s. n. Text care apare înaintea titlului propriu-zis al unei lucrări, cuprinzând numele instituției sub ale cărei auspicii apare cartea, numărul seriei, numele colecției etc. – Ante- + titlu. DOOM
antetítlu (-ti-tlu) s. n., art. antetítlul; pl. antetítluri
antetitluri
ANTETÍTLU, antetitluri, s. n. Text care apare înaintea titlului propriu-zis al unei lucrări, cuprinzând numele instituției sub ale cărei auspicii apare cartea, numărul seriei, numele colecției etc. – Ante- + titlu. DOOM
antetítlu (-ti-tlu) s. n., art. antetítlul; pl. antetítluri
antetitlurile
ANTETÍTLU, antetitluri, s. n. Text care apare înaintea titlului propriu-zis al unei lucrări, cuprinzând numele instituției sub ale cărei auspicii apare cartea, numărul seriei, numele colecției etc. – Ante- + titlu. DOOM
antetítlu (-ti-tlu) s. n., art. antetítlul; pl. antetítluri
antetitlurilor
ANTETÍTLU, antetitluri, s. n. Text care apare înaintea titlului propriu-zis al unei lucrări, cuprinzând numele instituției sub ale cărei auspicii apare cartea, numărul seriei, numele colecției etc. – Ante- + titlu. DOOM
antetítlu (-ti-tlu) s. n., art. antetítlul; pl. antetítluri
antetren
ANTETRÉN, antetrenuri, s. n. Vehicul pe două roți, care se cuplează, în vederea transportului, cu un tun, cu o bucătărie de campanie sau cu un cheson. – Ante- + tren (după fr. avant-train). DOOM
antetrén (-te-tren) s. n., pl. antetrénuri
antetrenul
ANTETRÉN, antetrenuri, s. n. Vehicul pe două roți, care se cuplează, în vederea transportului, cu un tun, cu o bucătărie de campanie sau cu un cheson. – Ante- + tren (după fr. avant-train). DOOM
antetrén (-te-tren) s. n., pl. antetrénuri
antetrenului
ANTETRÉN, antetrenuri, s. n. Vehicul pe două roți, care se cuplează, în vederea transportului, cu un tun, cu o bucătărie de campanie sau cu un cheson. – Ante- + tren (după fr. avant-train). DOOM
antetrén (-te-tren) s. n., pl. antetrénuri
antetrenuri
ANTETRÉN, antetrenuri, s. n. Vehicul pe două roți, care se cuplează, în vederea transportului, cu un tun, cu o bucătărie de campanie sau cu un cheson. – Ante- + tren (după fr. avant-train). DOOM
antetrén (-te-tren) s. n., pl. antetrénuri
antetrenurile
ANTETRÉN, antetrenuri, s. n. Vehicul pe două roți, care se cuplează, în vederea transportului, cu un tun, cu o bucătărie de campanie sau cu un cheson. – Ante- + tren (după fr. avant-train). DOOM
antetrén (-te-tren) s. n., pl. antetrénuri
antetrenurilor
ANTETRÉN, antetrenuri, s. n. Vehicul pe două roți, care se cuplează, în vederea transportului, cu un tun, cu o bucătărie de campanie sau cu un cheson. – Ante- + tren (după fr. avant-train). DOOM
antetrén (-te-tren) s. n., pl. antetrénuri
antetrupița
ANTETRÚPIȚĂ, antetrupițe, s. f. Piesă la plugurile perfecționate, cu ajutorul căreia se răstoarnă brazdele. – Ante- + trupiță. DOOM
antetrúpiță (-te-tru-) s. f., g.-d. art. antetrúpiței; pl. antetrúpițe
antetrupițe
ANTETRÚPIȚĂ, antetrupițe, s. f. Piesă la plugurile perfecționate, cu ajutorul căreia se răstoarnă brazdele. – Ante- + trupiță. DOOM
antetrúpiță (-te-tru-) s. f., g.-d. art. antetrúpiței; pl. antetrúpițe
antetrupiței
ANTETRÚPIȚĂ, antetrupițe, s. f. Piesă la plugurile perfecționate, cu ajutorul căreia se răstoarnă brazdele. – Ante- + trupiță. DOOM
antetrúpiță (-te-tru-) s. f., g.-d. art. antetrúpiței; pl. antetrúpițe
antetrupițele
ANTETRÚPIȚĂ, antetrupițe, s. f. Piesă la plugurile perfecționate, cu ajutorul căreia se răstoarnă brazdele. – Ante- + trupiță. DOOM
antetrúpiță (-te-tru-) s. f., g.-d. art. antetrúpiței; pl. antetrúpițe
antetrupițelor
ANTETRÚPIȚĂ, antetrupițe, s. f. Piesă la plugurile perfecționate, cu ajutorul căreia se răstoarnă brazdele. – Ante- + trupiță. DOOM
antetrúpiță (-te-tru-) s. f., g.-d. art. antetrúpiței; pl. antetrúpițe
anteu
Anteu = Antaeus.
anteversie
ANTEVÉRSIE s.f. Îndoire, întoarcere sau deplasare anterioară a unui organ. [Var. anteversiune s.f. / < fr. antéversion].
anteversiune
ANTEVERSIÚNE s.f. v. anteversie.
antevorbitoare
ANTEVORBITÓR, -OÁRE, antevorbitori, -oare, s. m. și f. Persoană care a vorbit, într-o adunare publică, înaintea altor persoane. – Ante- + vorbitor (după germ. Vorredner). DOOM
antevorbitór s. m., pl. antevorbitóri
antevorbitoarea
ANTEVORBITÓR, -OÁRE, antevorbitori, -oare, s. m. și f. Persoană care a vorbit, într-o adunare publică, înaintea altor persoane. – Ante- + vorbitor (după germ. Vorredner). DOOM
antevorbitór s. m., pl. antevorbitóri
antevorbitoarei
ANTEVORBITÓR, -OÁRE, antevorbitori, -oare, s. m. și f. Persoană care a vorbit, într-o adunare publică, înaintea altor persoane. – Ante- + vorbitor (după germ. Vorredner). DOOM
antevorbitór s. m., pl. antevorbitóri
antevorbitoarele
ANTEVORBITÓR, -OÁRE, antevorbitori, -oare, s. m. și f. Persoană care a vorbit, într-o adunare publică, înaintea altor persoane. – Ante- + vorbitor (după germ. Vorredner). DOOM
antevorbitór s. m., pl. antevorbitóri
antevorbitoarelor
ANTEVORBITÓR, -OÁRE, antevorbitori, -oare, s. m. și f. Persoană care a vorbit, într-o adunare publică, înaintea altor persoane. – Ante- + vorbitor (după germ. Vorredner). DOOM
antevorbitór s. m., pl. antevorbitóri
antevorbitor
ANTEVORBITÓR, -OÁRE, antevorbitori, -oare, s. m. și f. Persoană care a vorbit, într-o adunare publică, înaintea altor persoane. – Ante- + vorbitor (după germ. Vorredner). DOOM
antevorbitór s. m., pl. antevorbitóri
antevorbitori
ANTEVORBITÓR, -OÁRE, antevorbitori, -oare, s. m. și f. Persoană care a vorbit, într-o adunare publică, înaintea altor persoane. – Ante- + vorbitor (după germ. Vorredner). DOOM
antevorbitór s. m., pl. antevorbitóri
antevorbitorii
ANTEVORBITÓR, -OÁRE, antevorbitori, -oare, s. m. și f. Persoană care a vorbit, într-o adunare publică, înaintea altor persoane. – Ante- + vorbitor (după germ. Vorredner). DOOM
antevorbitór s. m., pl. antevorbitóri
antevorbitorilor
ANTEVORBITÓR, -OÁRE, antevorbitori, -oare, s. m. și f. Persoană care a vorbit, într-o adunare publică, înaintea altor persoane. – Ante- + vorbitor (după germ. Vorredner). DOOM
antevorbitór s. m., pl. antevorbitóri
antevorbitorul
ANTEVORBITÓR, -OÁRE, antevorbitori, -oare, s. m. și f. Persoană care a vorbit, într-o adunare publică, înaintea altor persoane. – Ante- + vorbitor (după germ. Vorredner). DOOM
antevorbitór s. m., pl. antevorbitóri
antevorbitorului
ANTEVORBITÓR, -OÁRE, antevorbitori, -oare, s. m. și f. Persoană care a vorbit, într-o adunare publică, înaintea altor persoane. – Ante- + vorbitor (după germ. Vorredner). DOOM
antevorbitór s. m., pl. antevorbitóri
anteză
ANTÉZĂ s.f. (Bot.) Proces morfofiziologic care duce la înflorirea plantelor. [< fr. anthèse, cf. gr. anthesis – înflorire].
anthoxanthum
VIȚELÁR, vițelari, s. m. 1. Persoană care supraveghează și îngrijește vițeii. 2. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu miros plăcut, cu frunze lungi, cu florile grupate în spic; părangină (Anthoxanthum odoratum). – Vițel + suf. -ar.
anthozoa
ANTOZOÁR, antozoare, s. n. (La pl.) Clasă de celenterate care cuprinde polipii izolați sau grupați în colonii; coralier (Anthozoa); (și la sg.) animal din această clasă. [Pr.: -zo-ar] – Din fr. anthozoaires.
anti
ANTI- Element de compunere însemnând „împotriva”, „în contra”, „opus”, care servește la formarea unor substantive și adjective. – Din fr. anti-.
antiacademic
ANTIACADÉMIC, -Ă, antiacademici, -ce, adj. Care respinge principiile academice (2). [Pr.: -ti-a-] – Din fr. antiacadémique.
antiacademica
ANTIACADÉMIC, -Ă, antiacademici, -ce, adj. Care respinge principiile academice (2). [Pr.: -ti-a-] – Din fr. antiacadémique.
antiacademice
ANTIACADÉMIC, -Ă, antiacademici, -ce, adj. Care respinge principiile academice (2). [Pr.: -ti-a-] – Din fr. antiacadémique.
antiacademicei
ANTIACADÉMIC, -Ă, antiacademici, -ce, adj. Care respinge principiile academice (2). [Pr.: -ti-a-] – Din fr. antiacadémique.
antiacademicele
ANTIACADÉMIC, -Ă, antiacademici, -ce, adj. Care respinge principiile academice (2). [Pr.: -ti-a-] – Din fr. antiacadémique.
antiacademicelor
ANTIACADÉMIC, -Ă, antiacademici, -ce, adj. Care respinge principiile academice (2). [Pr.: -ti-a-] – Din fr. antiacadémique.
antiacademici
ANTIACADÉMIC, -Ă, antiacademici, -ce, adj. Care respinge principiile academice (2). [Pr.: -ti-a-] – Din fr. antiacadémique.
antiacademicii
ANTIACADÉMIC, -Ă, antiacademici, -ce, adj. Care respinge principiile academice (2). [Pr.: -ti-a-] – Din fr. antiacadémique.
antiacademicilor
ANTIACADÉMIC, -Ă, antiacademici, -ce, adj. Care respinge principiile academice (2). [Pr.: -ti-a-] – Din fr. antiacadémique.
antiacademicul
ANTIACADÉMIC, -Ă, antiacademici, -ce, adj. Care respinge principiile academice (2). [Pr.: -ti-a-] – Din fr. antiacadémique.
antiacademicului
ANTIACADÉMIC, -Ă, antiacademici, -ce, adj. Care respinge principiile academice (2). [Pr.: -ti-a-] – Din fr. antiacadémique.
antiaccident
ANTIACCIDÉNT adj. invar. (Despre sisteme complexe de caracteristici tehnice) Care preîntâmpină accidentele. [Pr.: -ti-ac-] – Anti- + accident.
antiacid
ANTIACÍD, -Ă, antiacizi, -de, adj. 1. (Despre medicamente) Care neutralizează aciditatea gastrică. 2. (Despre materiale) Rezistent la acțiunea acizilor. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. antiacide.
antiaerian
ANTIAERIÁN, -Ă, antiaerieni, -e, adj., s. f. 1. Adj. Destinat să lupte sau să apere împotriva atacurilor aviației. 2. S. f. Artilerie antiaeriană. [Pr.: -ti-a-e-ri-an] – Din fr. antiaérien. DOOM
*antiaeriánă (artilerie) (-ti-a-e-ri-a-) s. f., g.-d. art. antiaeriénei
antiaeriana
ANTIAERIÁN, -Ă, antiaerieni, -e, adj., s. f. 1. Adj. Destinat să lupte sau să apere împotriva atacurilor aviației. 2. S. f. Artilerie antiaeriană. [Pr.: -ti-a-e-ri-an] – Din fr. antiaérien. DOOM
*antiaeriánă (artilerie) (-ti-a-e-ri-a-) s. f., g.-d. art. antiaeriénei
antiaerianul
ANTIAERIÁN, -Ă, antiaerieni, -e, adj., s. f. 1. Adj. Destinat să lupte sau să apere împotriva atacurilor aviației. 2. S. f. Artilerie antiaeriană. [Pr.: -ti-a-e-ri-an] – Din fr. antiaérien. DOOM
*antiaeriánă (artilerie) (-ti-a-e-ri-a-) s. f., g.-d. art. antiaeriénei
antiaerianului
ANTIAERIÁN, -Ă, antiaerieni, -e, adj., s. f. 1. Adj. Destinat să lupte sau să apere împotriva atacurilor aviației. 2. S. f. Artilerie antiaeriană. [Pr.: -ti-a-e-ri-an] – Din fr. antiaérien. DOOM
*antiaeriánă (artilerie) (-ti-a-e-ri-a-) s. f., g.-d. art. antiaeriénei
antiaeriene
ANTIAERIÁN, -Ă, antiaerieni, -e, adj., s. f. 1. Adj. Destinat să lupte sau să apere împotriva atacurilor aviației. 2. S. f. Artilerie antiaeriană. [Pr.: -ti-a-e-ri-an] – Din fr. antiaérien. DOOM
*antiaeriánă (artilerie) (-ti-a-e-ri-a-) s. f., g.-d. art. antiaeriénei
antiaerienei
ANTIAERIÁN, -Ă, antiaerieni, -e, adj., s. f. 1. Adj. Destinat să lupte sau să apere împotriva atacurilor aviației. 2. S. f. Artilerie antiaeriană. [Pr.: -ti-a-e-ri-an] – Din fr. antiaérien. DOOM
*antiaeriánă (artilerie) (-ti-a-e-ri-a-) s. f., g.-d. art. antiaeriénei
antiaerienele
ANTIAERIÁN, -Ă, antiaerieni, -e, adj., s. f. 1. Adj. Destinat să lupte sau să apere împotriva atacurilor aviației. 2. S. f. Artilerie antiaeriană. [Pr.: -ti-a-e-ri-an] – Din fr. antiaérien. DOOM
*antiaeriánă (artilerie) (-ti-a-e-ri-a-) s. f., g.-d. art. antiaeriénei
antiaerienelor
ANTIAERIÁN, -Ă, antiaerieni, -e, adj., s. f. 1. Adj. Destinat să lupte sau să apere împotriva atacurilor aviației. 2. S. f. Artilerie antiaeriană. [Pr.: -ti-a-e-ri-an] – Din fr. antiaérien. DOOM
*antiaeriánă (artilerie) (-ti-a-e-ri-a-) s. f., g.-d. art. antiaeriénei
antiaerieni
ANTIAERIÁN, -Ă, antiaerieni, -e, adj., s. f. 1. Adj. Destinat să lupte sau să apere împotriva atacurilor aviației. 2. S. f. Artilerie antiaeriană. [Pr.: -ti-a-e-ri-an] – Din fr. antiaérien. DOOM
*antiaeriánă (artilerie) (-ti-a-e-ri-a-) s. f., g.-d. art. antiaeriénei
antiaerienii
ANTIAERIÁN, -Ă, antiaerieni, -e, adj., s. f. 1. Adj. Destinat să lupte sau să apere împotriva atacurilor aviației. 2. S. f. Artilerie antiaeriană. [Pr.: -ti-a-e-ri-an] – Din fr. antiaérien. DOOM
*antiaeriánă (artilerie) (-ti-a-e-ri-a-) s. f., g.-d. art. antiaeriénei
antiaerienilor
ANTIAERIÁN, -Ă, antiaerieni, -e, adj., s. f. 1. Adj. Destinat să lupte sau să apere împotriva atacurilor aviației. 2. S. f. Artilerie antiaeriană. [Pr.: -ti-a-e-ri-an] – Din fr. antiaérien. DOOM
*antiaeriánă (artilerie) (-ti-a-e-ri-a-) s. f., g.-d. art. antiaeriénei
antialcoolic
ANTIALCOÓLIC, -Ă, antialcoolici, -ce, adj. Care combate alcoolismul; care este împotriva excesului de alcool, care nu consumă alcool. [Pr.: -ti-al-] – Din fr. antialcoolique. DOOM
!antialcoólic (-ti-al-) adj. m., s. m., pl. antialcoólici; adj. f., s. f. antialcoólică, pl. antialcoólice
antialcoolica
ANTIALCOÓLIC, -Ă, antialcoolici, -ce, adj. Care combate alcoolismul; care este împotriva excesului de alcool, care nu consumă alcool. [Pr.: -ti-al-] – Din fr. antialcoolique. DOOM
!antialcoólic (-ti-al-) adj. m., s. m., pl. antialcoólici; adj. f., s. f. antialcoólică, pl. antialcoólice
antialcoolice
ANTIALCOÓLIC, -Ă, antialcoolici, -ce, adj. Care combate alcoolismul; care este împotriva excesului de alcool, care nu consumă alcool. [Pr.: -ti-al-] – Din fr. antialcoolique. DOOM
!antialcoólic (-ti-al-) adj. m., s. m., pl. antialcoólici; adj. f., s. f. antialcoólică, pl. antialcoólice
antialcoolicei
ANTIALCOÓLIC, -Ă, antialcoolici, -ce, adj. Care combate alcoolismul; care este împotriva excesului de alcool, care nu consumă alcool. [Pr.: -ti-al-] – Din fr. antialcoolique. DOOM
!antialcoólic (-ti-al-) adj. m., s. m., pl. antialcoólici; adj. f., s. f. antialcoólică, pl. antialcoólice
antialcoolicele
ANTIALCOÓLIC, -Ă, antialcoolici, -ce, adj. Care combate alcoolismul; care este împotriva excesului de alcool, care nu consumă alcool. [Pr.: -ti-al-] – Din fr. antialcoolique. DOOM
!antialcoólic (-ti-al-) adj. m., s. m., pl. antialcoólici; adj. f., s. f. antialcoólică, pl. antialcoólice
antialcoolicelor
ANTIALCOÓLIC, -Ă, antialcoolici, -ce, adj. Care combate alcoolismul; care este împotriva excesului de alcool, care nu consumă alcool. [Pr.: -ti-al-] – Din fr. antialcoolique. DOOM
!antialcoólic (-ti-al-) adj. m., s. m., pl. antialcoólici; adj. f., s. f. antialcoólică, pl. antialcoólice
antialcoolici
ANTIALCOÓLIC, -Ă, antialcoolici, -ce, adj. Care combate alcoolismul; care este împotriva excesului de alcool, care nu consumă alcool. [Pr.: -ti-al-] – Din fr. antialcoolique. DOOM
!antialcoólic (-ti-al-) adj. m., s. m., pl. antialcoólici; adj. f., s. f. antialcoólică, pl. antialcoólice
antialcoolicii
ANTIALCOÓLIC, -Ă, antialcoolici, -ce, adj. Care combate alcoolismul; care este împotriva excesului de alcool, care nu consumă alcool. [Pr.: -ti-al-] – Din fr. antialcoolique. DOOM
!antialcoólic (-ti-al-) adj. m., s. m., pl. antialcoólici; adj. f., s. f. antialcoólică, pl. antialcoólice
antialcoolicilor
ANTIALCOÓLIC, -Ă, antialcoolici, -ce, adj. Care combate alcoolismul; care este împotriva excesului de alcool, care nu consumă alcool. [Pr.: -ti-al-] – Din fr. antialcoolique. DOOM
!antialcoólic (-ti-al-) adj. m., s. m., pl. antialcoólici; adj. f., s. f. antialcoólică, pl. antialcoólice
antialcoolicul
ANTIALCOÓLIC, -Ă, antialcoolici, -ce, adj. Care combate alcoolismul; care este împotriva excesului de alcool, care nu consumă alcool. [Pr.: -ti-al-] – Din fr. antialcoolique. DOOM
!antialcoólic (-ti-al-) adj. m., s. m., pl. antialcoólici; adj. f., s. f. antialcoólică, pl. antialcoólice
antialcoolicului
ANTIALCOÓLIC, -Ă, antialcoolici, -ce, adj. Care combate alcoolismul; care este împotriva excesului de alcool, care nu consumă alcool. [Pr.: -ti-al-] – Din fr. antialcoolique. DOOM
!antialcoólic (-ti-al-) adj. m., s. m., pl. antialcoólici; adj. f., s. f. antialcoólică, pl. antialcoólice
antialcoolism
ANTIALCOOLÍSM s. n. Atitudine împotriva alcoolismului; măsuri luate împotriva alcoolismului. [Pr.: -ti-al-] – Din fr. antialcoolisme. DOOM
antialcoolísm (-ti-al-) s. n.
antialcoolismul
ANTIALCOOLÍSM s. n. Atitudine împotriva alcoolismului; măsuri luate împotriva alcoolismului. [Pr.: -ti-al-] – Din fr. antialcoolisme. DOOM
antialcoolísm (-ti-al-) s. n.
antialcoolismului
ANTIALCOOLÍSM s. n. Atitudine împotriva alcoolismului; măsuri luate împotriva alcoolismului. [Pr.: -ti-al-] – Din fr. antialcoolisme. DOOM
antialcoolísm (-ti-al-) s. n.
antialergic
ANTIALÉRGIC, -Ă, antialergici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care previne sau suprimă alergia. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. antiallergique. DOOM
*antialérgic2 (-ti-a-) s. n., pl. antialérgice
antialergica
ANTIALÉRGIC, -Ă, antialergici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care previne sau suprimă alergia. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. antiallergique. DOOM
*antialérgic2 (-ti-a-) s. n., pl. antialérgice
antialergice
ANTIALÉRGIC, -Ă, antialergici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care previne sau suprimă alergia. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. antiallergique. DOOM
*antialérgic2 (-ti-a-) s. n., pl. antialérgice
antialergicei
ANTIALÉRGIC, -Ă, antialergici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care previne sau suprimă alergia. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. antiallergique. DOOM
*antialérgic2 (-ti-a-) s. n., pl. antialérgice
antialergicele
ANTIALÉRGIC, -Ă, antialergici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care previne sau suprimă alergia. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. antiallergique. DOOM
*antialérgic2 (-ti-a-) s. n., pl. antialérgice
antialergicelor
ANTIALÉRGIC, -Ă, antialergici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care previne sau suprimă alergia. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. antiallergique. DOOM
*antialérgic2 (-ti-a-) s. n., pl. antialérgice
antialergici
ANTIALÉRGIC, -Ă, antialergici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care previne sau suprimă alergia. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. antiallergique. DOOM
*antialérgic2 (-ti-a-) s. n., pl. antialérgice
antialergicii
ANTIALÉRGIC, -Ă, antialergici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care previne sau suprimă alergia. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. antiallergique. DOOM
*antialérgic2 (-ti-a-) s. n., pl. antialérgice
antialergicilor
ANTIALÉRGIC, -Ă, antialergici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care previne sau suprimă alergia. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. antiallergique. DOOM
*antialérgic2 (-ti-a-) s. n., pl. antialérgice
antialergicul
ANTIALÉRGIC, -Ă, antialergici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care previne sau suprimă alergia. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. antiallergique. DOOM
*antialérgic2 (-ti-a-) s. n., pl. antialérgice
antialergicului
ANTIALÉRGIC, -Ă, antialergici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care previne sau suprimă alergia. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. antiallergique. DOOM
*antialérgic2 (-ti-a-) s. n., pl. antialérgice
antianticorp
ANTIANTICÓRP, antianticorpi, s. m. (Biol.) Substanță formată în organism după injectarea de anticorpi și care neutralizează acțiunea acestora. [Pr.: -ti-an-] – Din fr. antianticorps.
antianticorpi
ANTIANTICÓRP, antianticorpi, s. m. (Biol.) Substanță formată în organism după injectarea de anticorpi și care neutralizează acțiunea acestora. [Pr.: -ti-an-] – Din fr. antianticorps.
antianticorpii
ANTIANTICÓRP, antianticorpi, s. m. (Biol.) Substanță formată în organism după injectarea de anticorpi și care neutralizează acțiunea acestora. [Pr.: -ti-an-] – Din fr. antianticorps.
antianticorpilor
ANTIANTICÓRP, antianticorpi, s. m. (Biol.) Substanță formată în organism după injectarea de anticorpi și care neutralizează acțiunea acestora. [Pr.: -ti-an-] – Din fr. antianticorps.
antianticorpul
ANTIANTICÓRP, antianticorpi, s. m. (Biol.) Substanță formată în organism după injectarea de anticorpi și care neutralizează acțiunea acestora. [Pr.: -ti-an-] – Din fr. antianticorps.
antianticorpului
ANTIANTICÓRP, antianticorpi, s. m. (Biol.) Substanță formată în organism după injectarea de anticorpi și care neutralizează acțiunea acestora. [Pr.: -ti-an-] – Din fr. antianticorps.
antiapoplectic
ANTIAPOPLÉCTIC, -Ă, antiapoplectici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care se utilizează împotriva apoplexiei. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. antiapoplectique. DOOM
*antiapopléctic2 (-ti-a-po-plec-) s. n., pl. antiapopléctice
antiapoplectica
ANTIAPOPLÉCTIC, -Ă, antiapoplectici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care se utilizează împotriva apoplexiei. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. antiapoplectique. DOOM
*antiapopléctic2 (-ti-a-po-plec-) s. n., pl. antiapopléctice
antiapoplectice
ANTIAPOPLÉCTIC, -Ă, antiapoplectici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care se utilizează împotriva apoplexiei. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. antiapoplectique. DOOM
*antiapopléctic2 (-ti-a-po-plec-) s. n., pl. antiapopléctice
antiapoplecticei
ANTIAPOPLÉCTIC, -Ă, antiapoplectici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care se utilizează împotriva apoplexiei. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. antiapoplectique. DOOM
*antiapopléctic2 (-ti-a-po-plec-) s. n., pl. antiapopléctice
antiapoplecticele
ANTIAPOPLÉCTIC, -Ă, antiapoplectici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care se utilizează împotriva apoplexiei. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. antiapoplectique. DOOM
*antiapopléctic2 (-ti-a-po-plec-) s. n., pl. antiapopléctice
antiapoplecticelor
ANTIAPOPLÉCTIC, -Ă, antiapoplectici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care se utilizează împotriva apoplexiei. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. antiapoplectique. DOOM
*antiapopléctic2 (-ti-a-po-plec-) s. n., pl. antiapopléctice
antiapoplectici
ANTIAPOPLÉCTIC, -Ă, antiapoplectici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care se utilizează împotriva apoplexiei. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. antiapoplectique. DOOM
*antiapopléctic2 (-ti-a-po-plec-) s. n., pl. antiapopléctice
antiapoplecticii
ANTIAPOPLÉCTIC, -Ă, antiapoplectici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care se utilizează împotriva apoplexiei. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. antiapoplectique. DOOM
*antiapopléctic2 (-ti-a-po-plec-) s. n., pl. antiapopléctice
antiapoplecticilor
ANTIAPOPLÉCTIC, -Ă, antiapoplectici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care se utilizează împotriva apoplexiei. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. antiapoplectique. DOOM
*antiapopléctic2 (-ti-a-po-plec-) s. n., pl. antiapopléctice
antiapoplecticul
ANTIAPOPLÉCTIC, -Ă, antiapoplectici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care se utilizează împotriva apoplexiei. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. antiapoplectique. DOOM
*antiapopléctic2 (-ti-a-po-plec-) s. n., pl. antiapopléctice
antiapoplecticului
ANTIAPOPLÉCTIC, -Ă, antiapoplectici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care se utilizează împotriva apoplexiei. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. antiapoplectique. DOOM
*antiapopléctic2 (-ti-a-po-plec-) s. n., pl. antiapopléctice
antiaristocratic
ANTIARISTOCRÁTIC, -Ă, antiaristocratici, -ce, adj. (Despre atitudini, manifestări etc.) Care este împotriva aristocratismului sau a aristocrației. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. antiaristocratique.
antiaristocratica
ANTIARISTOCRÁTIC, -Ă, antiaristocratici, -ce, adj. (Despre atitudini, manifestări etc.) Care este împotriva aristocratismului sau a aristocrației. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. antiaristocratique.
antiaristocratice
ANTIARISTOCRÁTIC, -Ă, antiaristocratici, -ce, adj. (Despre atitudini, manifestări etc.) Care este împotriva aristocratismului sau a aristocrației. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. antiaristocratique.
antiaristocraticei
ANTIARISTOCRÁTIC, -Ă, antiaristocratici, -ce, adj. (Despre atitudini, manifestări etc.) Care este împotriva aristocratismului sau a aristocrației. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. antiaristocratique.
antiaristocraticele
ANTIARISTOCRÁTIC, -Ă, antiaristocratici, -ce, adj. (Despre atitudini, manifestări etc.) Care este împotriva aristocratismului sau a aristocrației. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. antiaristocratique.
antiaristocraticelor
ANTIARISTOCRÁTIC, -Ă, antiaristocratici, -ce, adj. (Despre atitudini, manifestări etc.) Care este împotriva aristocratismului sau a aristocrației. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. antiaristocratique.
antiaristocratici
ANTIARISTOCRÁTIC, -Ă, antiaristocratici, -ce, adj. (Despre atitudini, manifestări etc.) Care este împotriva aristocratismului sau a aristocrației. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. antiaristocratique.
antiaristocraticii
ANTIARISTOCRÁTIC, -Ă, antiaristocratici, -ce, adj. (Despre atitudini, manifestări etc.) Care este împotriva aristocratismului sau a aristocrației. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. antiaristocratique.
antiaristocraticilor
ANTIARISTOCRÁTIC, -Ă, antiaristocratici, -ce, adj. (Despre atitudini, manifestări etc.) Care este împotriva aristocratismului sau a aristocrației. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. antiaristocratique.
antiaristocraticul
ANTIARISTOCRÁTIC, -Ă, antiaristocratici, -ce, adj. (Despre atitudini, manifestări etc.) Care este împotriva aristocratismului sau a aristocrației. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. antiaristocratique.
antiaristocraticului
ANTIARISTOCRÁTIC, -Ă, antiaristocratici, -ce, adj. (Despre atitudini, manifestări etc.) Care este împotriva aristocratismului sau a aristocrației. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. antiaristocratique.
antiartistic
ANTIARTÍSTIC, -Ă, antiartistici, -ce, adj. (Despre opere, creații) Care nu respectă principiile artistice consacrate; Lipsit de valoare artistică. [Pr.: -ti-ar-] – Anti- + artistic. DOOM
*antiartístic (-ti-ar-) adj. m., pl. antiartístici; f. antiartístică, pl. antiartístice
antiartistica
ANTIARTÍSTIC, -Ă, antiartistici, -ce, adj. (Despre opere, creații) Care nu respectă principiile artistice consacrate; Lipsit de valoare artistică. [Pr.: -ti-ar-] – Anti- + artistic. DOOM
*antiartístic (-ti-ar-) adj. m., pl. antiartístici; f. antiartístică, pl. antiartístice
antiartistice
ANTIARTÍSTIC, -Ă, antiartistici, -ce, adj. (Despre opere, creații) Care nu respectă principiile artistice consacrate; Lipsit de valoare artistică. [Pr.: -ti-ar-] – Anti- + artistic. DOOM
*antiartístic (-ti-ar-) adj. m., pl. antiartístici; f. antiartístică, pl. antiartístice
antiartisticei
ANTIARTÍSTIC, -Ă, antiartistici, -ce, adj. (Despre opere, creații) Care nu respectă principiile artistice consacrate; Lipsit de valoare artistică. [Pr.: -ti-ar-] – Anti- + artistic. DOOM
*antiartístic (-ti-ar-) adj. m., pl. antiartístici; f. antiartístică, pl. antiartístice
antiartisticele
ANTIARTÍSTIC, -Ă, antiartistici, -ce, adj. (Despre opere, creații) Care nu respectă principiile artistice consacrate; Lipsit de valoare artistică. [Pr.: -ti-ar-] – Anti- + artistic. DOOM
*antiartístic (-ti-ar-) adj. m., pl. antiartístici; f. antiartístică, pl. antiartístice
antiartisticelor
ANTIARTÍSTIC, -Ă, antiartistici, -ce, adj. (Despre opere, creații) Care nu respectă principiile artistice consacrate; Lipsit de valoare artistică. [Pr.: -ti-ar-] – Anti- + artistic. DOOM
*antiartístic (-ti-ar-) adj. m., pl. antiartístici; f. antiartístică, pl. antiartístice
antiartistici
ANTIARTÍSTIC, -Ă, antiartistici, -ce, adj. (Despre opere, creații) Care nu respectă principiile artistice consacrate; Lipsit de valoare artistică. [Pr.: -ti-ar-] – Anti- + artistic. DOOM
*antiartístic (-ti-ar-) adj. m., pl. antiartístici; f. antiartístică, pl. antiartístice
antiartisticii
ANTIARTÍSTIC, -Ă, antiartistici, -ce, adj. (Despre opere, creații) Care nu respectă principiile artistice consacrate; Lipsit de valoare artistică. [Pr.: -ti-ar-] – Anti- + artistic. DOOM
*antiartístic (-ti-ar-) adj. m., pl. antiartístici; f. antiartístică, pl. antiartístice
antiartisticilor
ANTIARTÍSTIC, -Ă, antiartistici, -ce, adj. (Despre opere, creații) Care nu respectă principiile artistice consacrate; Lipsit de valoare artistică. [Pr.: -ti-ar-] – Anti- + artistic. DOOM
*antiartístic (-ti-ar-) adj. m., pl. antiartístici; f. antiartístică, pl. antiartístice
antiartisticul
ANTIARTÍSTIC, -Ă, antiartistici, -ce, adj. (Despre opere, creații) Care nu respectă principiile artistice consacrate; Lipsit de valoare artistică. [Pr.: -ti-ar-] – Anti- + artistic. DOOM
*antiartístic (-ti-ar-) adj. m., pl. antiartístici; f. antiartístică, pl. antiartístice
antiartisticului
ANTIARTÍSTIC, -Ă, antiartistici, -ce, adj. (Despre opere, creații) Care nu respectă principiile artistice consacrate; Lipsit de valoare artistică. [Pr.: -ti-ar-] – Anti- + artistic. DOOM
*antiartístic (-ti-ar-) adj. m., pl. antiartístici; f. antiartístică, pl. antiartístice
antiartritic
ANTIARTRÍTIC, -Ă, antiartritici, -ce, adj., s. n. (Medicament, tratament etc.) care împiedică sau previne artrita. [Pr.: -ti-ar-] – Din fr. antiarthritique.
antiartă
ANTIÁRTĂ s. f. 1. Producție care nu respectă principiile artei (academice). 2. Producție antiartistică. [Pr.: -ti-ar-] – Din fr., engl. anti-art. DOOM
*antiártă (-ti-ar-) s. f., g.-d. art. antiártei
antiastmatic
ANTIASTMÁTIC, -Ă, antiastmatici, -ce, adj., s. n. (Medicament) folosit împotriva astmei. [Pr.: -ti-ast-] – Din fr. antiasthmatique. DOOM
antiastmátic2 (-ti-ast-ma-) s. n., pl. antiastmátice
antiastmatica
ANTIASTMÁTIC, -Ă, antiastmatici, -ce, adj., s. n. (Medicament) folosit împotriva astmei. [Pr.: -ti-ast-] – Din fr. antiasthmatique. DOOM
antiastmátic2 (-ti-ast-ma-) s. n., pl. antiastmátice
antiastmatice
ANTIASTMÁTIC, -Ă, antiastmatici, -ce, adj., s. n. (Medicament) folosit împotriva astmei. [Pr.: -ti-ast-] – Din fr. antiasthmatique. DOOM
antiastmátic2 (-ti-ast-ma-) s. n., pl. antiastmátice
antiastmaticei
ANTIASTMÁTIC, -Ă, antiastmatici, -ce, adj., s. n. (Medicament) folosit împotriva astmei. [Pr.: -ti-ast-] – Din fr. antiasthmatique. DOOM
antiastmátic2 (-ti-ast-ma-) s. n., pl. antiastmátice
antiastmaticele
ANTIASTMÁTIC, -Ă, antiastmatici, -ce, adj., s. n. (Medicament) folosit împotriva astmei. [Pr.: -ti-ast-] – Din fr. antiasthmatique. DOOM
antiastmátic2 (-ti-ast-ma-) s. n., pl. antiastmátice
antiastmaticelor
ANTIASTMÁTIC, -Ă, antiastmatici, -ce, adj., s. n. (Medicament) folosit împotriva astmei. [Pr.: -ti-ast-] – Din fr. antiasthmatique. DOOM
antiastmátic2 (-ti-ast-ma-) s. n., pl. antiastmátice
antiastmatici
ANTIASTMÁTIC, -Ă, antiastmatici, -ce, adj., s. n. (Medicament) folosit împotriva astmei. [Pr.: -ti-ast-] – Din fr. antiasthmatique. DOOM
antiastmátic2 (-ti-ast-ma-) s. n., pl. antiastmátice
antiastmaticii
ANTIASTMÁTIC, -Ă, antiastmatici, -ce, adj., s. n. (Medicament) folosit împotriva astmei. [Pr.: -ti-ast-] – Din fr. antiasthmatique. DOOM
antiastmátic2 (-ti-ast-ma-) s. n., pl. antiastmátice
antiastmaticilor
ANTIASTMÁTIC, -Ă, antiastmatici, -ce, adj., s. n. (Medicament) folosit împotriva astmei. [Pr.: -ti-ast-] – Din fr. antiasthmatique. DOOM
antiastmátic2 (-ti-ast-ma-) s. n., pl. antiastmátice
antiastmaticul
ANTIASTMÁTIC, -Ă, antiastmatici, -ce, adj., s. n. (Medicament) folosit împotriva astmei. [Pr.: -ti-ast-] – Din fr. antiasthmatique. DOOM
antiastmátic2 (-ti-ast-ma-) s. n., pl. antiastmátice
antiastmaticului
ANTIASTMÁTIC, -Ă, antiastmatici, -ce, adj., s. n. (Medicament) folosit împotriva astmei. [Pr.: -ti-ast-] – Din fr. antiasthmatique. DOOM
antiastmátic2 (-ti-ast-ma-) s. n., pl. antiastmátice
antiatom
ANTIATÓM, antiatomi, s. m. Atom constituit dintr-un antinucleu, în jurul căruia se află pozitroni. [Pr.: -ti-a-] – Anti- + atom. DOOM
antiatóm (-ti-a-) s. m., pl. antiatómi
antiatomi
ANTIATÓM, antiatomi, s. m. Atom constituit dintr-un antinucleu, în jurul căruia se află pozitroni. [Pr.: -ti-a-] – Anti- + atom. DOOM
antiatóm (-ti-a-) s. m., pl. antiatómi
antiatomic
ANTIATÓMIC, -Ă, antiatomici, -ce, adj. Care este împotriva războiului și a armelor atomice. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. antiatomique. DOOM
antiatómic (-ti-a-) adj. m., pl. antiatómici; f. antiatómică, pl. antiatómice
antiatomica
ANTIATÓMIC, -Ă, antiatomici, -ce, adj. Care este împotriva războiului și a armelor atomice. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. antiatomique. DOOM
antiatómic (-ti-a-) adj. m., pl. antiatómici; f. antiatómică, pl. antiatómice
antiatomice
ANTIATÓMIC, -Ă, antiatomici, -ce, adj. Care este împotriva războiului și a armelor atomice. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. antiatomique. DOOM
antiatómic (-ti-a-) adj. m., pl. antiatómici; f. antiatómică, pl. antiatómice
antiatomicei
ANTIATÓMIC, -Ă, antiatomici, -ce, adj. Care este împotriva războiului și a armelor atomice. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. antiatomique. DOOM
antiatómic (-ti-a-) adj. m., pl. antiatómici; f. antiatómică, pl. antiatómice
antiatomicele
ANTIATÓMIC, -Ă, antiatomici, -ce, adj. Care este împotriva războiului și a armelor atomice. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. antiatomique. DOOM
antiatómic (-ti-a-) adj. m., pl. antiatómici; f. antiatómică, pl. antiatómice
antiatomicelor
ANTIATÓMIC, -Ă, antiatomici, -ce, adj. Care este împotriva războiului și a armelor atomice. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. antiatomique. DOOM
antiatómic (-ti-a-) adj. m., pl. antiatómici; f. antiatómică, pl. antiatómice
antiatomici
ANTIATÓMIC, -Ă, antiatomici, -ce, adj. Care este împotriva războiului și a armelor atomice. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. antiatomique. DOOM
antiatómic (-ti-a-) adj. m., pl. antiatómici; f. antiatómică, pl. antiatómice
antiatomicii
ANTIATÓMIC, -Ă, antiatomici, -ce, adj. Care este împotriva războiului și a armelor atomice. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. antiatomique. DOOM
antiatómic (-ti-a-) adj. m., pl. antiatómici; f. antiatómică, pl. antiatómice
antiatomicilor
ANTIATÓMIC, -Ă, antiatomici, -ce, adj. Care este împotriva războiului și a armelor atomice. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. antiatomique. DOOM
antiatómic (-ti-a-) adj. m., pl. antiatómici; f. antiatómică, pl. antiatómice
antiatomicul
ANTIATÓMIC, -Ă, antiatomici, -ce, adj. Care este împotriva războiului și a armelor atomice. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. antiatomique. DOOM
antiatómic (-ti-a-) adj. m., pl. antiatómici; f. antiatómică, pl. antiatómice
antiatomicului
ANTIATÓMIC, -Ă, antiatomici, -ce, adj. Care este împotriva războiului și a armelor atomice. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. antiatomique. DOOM
antiatómic (-ti-a-) adj. m., pl. antiatómici; f. antiatómică, pl. antiatómice
antiatomii
ANTIATÓM, antiatomi, s. m. Atom constituit dintr-un antinucleu, în jurul căruia se află pozitroni. [Pr.: -ti-a-] – Anti- + atom. DOOM
antiatóm (-ti-a-) s. m., pl. antiatómi
antiatomilor
ANTIATÓM, antiatomi, s. m. Atom constituit dintr-un antinucleu, în jurul căruia se află pozitroni. [Pr.: -ti-a-] – Anti- + atom. DOOM
antiatóm (-ti-a-) s. m., pl. antiatómi
antiatomul
ANTIATÓM, antiatomi, s. m. Atom constituit dintr-un antinucleu, în jurul căruia se află pozitroni. [Pr.: -ti-a-] – Anti- + atom. DOOM
antiatóm (-ti-a-) s. m., pl. antiatómi
antiatomului
ANTIATÓM, antiatomi, s. m. Atom constituit dintr-un antinucleu, în jurul căruia se află pozitroni. [Pr.: -ti-a-] – Anti- + atom. DOOM
antiatóm (-ti-a-) s. m., pl. antiatómi
antibacterian
ANTIBACTERIÁN, -Ă, antibacterieni, -e, adj. Care combate acțiunea bacteriilor. [Pr.: -ri-an] – Anti- + bacterian (după engl. antibacterial). DOOM
*antibacterián (-ri-an) adj. m., pl. antibacteriéni (-ri-eni); f. antibacteriánă, pl. antibacteriéne
antibacteriana
ANTIBACTERIÁN, -Ă, antibacterieni, -e, adj. Care combate acțiunea bacteriilor. [Pr.: -ri-an] – Anti- + bacterian (după engl. antibacterial). DOOM
*antibacterián (-ri-an) adj. m., pl. antibacteriéni (-ri-eni); f. antibacteriánă, pl. antibacteriéne
antibacterianul
ANTIBACTERIÁN, -Ă, antibacterieni, -e, adj. Care combate acțiunea bacteriilor. [Pr.: -ri-an] – Anti- + bacterian (după engl. antibacterial). DOOM
*antibacterián (-ri-an) adj. m., pl. antibacteriéni (-ri-eni); f. antibacteriánă, pl. antibacteriéne
antibacterianului
ANTIBACTERIÁN, -Ă, antibacterieni, -e, adj. Care combate acțiunea bacteriilor. [Pr.: -ri-an] – Anti- + bacterian (după engl. antibacterial). DOOM
*antibacterián (-ri-an) adj. m., pl. antibacteriéni (-ri-eni); f. antibacteriánă, pl. antibacteriéne
antibacteriene
ANTIBACTERIÁN, -Ă, antibacterieni, -e, adj. Care combate acțiunea bacteriilor. [Pr.: -ri-an] – Anti- + bacterian (după engl. antibacterial). DOOM
*antibacterián (-ri-an) adj. m., pl. antibacteriéni (-ri-eni); f. antibacteriánă, pl. antibacteriéne
antibacterienei
ANTIBACTERIÁN, -Ă, antibacterieni, -e, adj. Care combate acțiunea bacteriilor. [Pr.: -ri-an] – Anti- + bacterian (după engl. antibacterial). DOOM
*antibacterián (-ri-an) adj. m., pl. antibacteriéni (-ri-eni); f. antibacteriánă, pl. antibacteriéne
antibacterienele
ANTIBACTERIÁN, -Ă, antibacterieni, -e, adj. Care combate acțiunea bacteriilor. [Pr.: -ri-an] – Anti- + bacterian (după engl. antibacterial). DOOM
*antibacterián (-ri-an) adj. m., pl. antibacteriéni (-ri-eni); f. antibacteriánă, pl. antibacteriéne
antibacterienelor
ANTIBACTERIÁN, -Ă, antibacterieni, -e, adj. Care combate acțiunea bacteriilor. [Pr.: -ri-an] – Anti- + bacterian (după engl. antibacterial). DOOM
*antibacterián (-ri-an) adj. m., pl. antibacteriéni (-ri-eni); f. antibacteriánă, pl. antibacteriéne
antibacterieni
ANTIBACTERIÁN, -Ă, antibacterieni, -e, adj. Care combate acțiunea bacteriilor. [Pr.: -ri-an] – Anti- + bacterian (după engl. antibacterial). DOOM
*antibacterián (-ri-an) adj. m., pl. antibacteriéni (-ri-eni); f. antibacteriánă, pl. antibacteriéne
antibacterienii
ANTIBACTERIÁN, -Ă, antibacterieni, -e, adj. Care combate acțiunea bacteriilor. [Pr.: -ri-an] – Anti- + bacterian (după engl. antibacterial). DOOM
*antibacterián (-ri-an) adj. m., pl. antibacteriéni (-ri-eni); f. antibacteriánă, pl. antibacteriéne
antibacterienilor
ANTIBACTERIÁN, -Ă, antibacterieni, -e, adj. Care combate acțiunea bacteriilor. [Pr.: -ri-an] – Anti- + bacterian (după engl. antibacterial). DOOM
*antibacterián (-ri-an) adj. m., pl. antibacteriéni (-ri-eni); f. antibacteriánă, pl. antibacteriéne
antibiograma
ANTIBIOGRÁMĂ, antibiograme, s. f. Determinare, prin diverse procedee de laborator, a gradului de sensibilitate a unui microb la antibiotice. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. antibiogramme. DOOM
antibiográmă (-bi-o-gra-) s. f., g.-d. art. antibiográmei; pl. antibiográme
antibiograme
ANTIBIOGRÁMĂ, antibiograme, s. f. Determinare, prin diverse procedee de laborator, a gradului de sensibilitate a unui microb la antibiotice. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. antibiogramme. DOOM
antibiográmă (-bi-o-gra-) s. f., g.-d. art. antibiográmei; pl. antibiográme
antibiogramei
ANTIBIOGRÁMĂ, antibiograme, s. f. Determinare, prin diverse procedee de laborator, a gradului de sensibilitate a unui microb la antibiotice. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. antibiogramme. DOOM
antibiográmă (-bi-o-gra-) s. f., g.-d. art. antibiográmei; pl. antibiográme
antibiogramele
ANTIBIOGRÁMĂ, antibiograme, s. f. Determinare, prin diverse procedee de laborator, a gradului de sensibilitate a unui microb la antibiotice. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. antibiogramme. DOOM
antibiográmă (-bi-o-gra-) s. f., g.-d. art. antibiográmei; pl. antibiográme
antibiogramelor
ANTIBIOGRÁMĂ, antibiograme, s. f. Determinare, prin diverse procedee de laborator, a gradului de sensibilitate a unui microb la antibiotice. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. antibiogramme. DOOM
antibiográmă (-bi-o-gra-) s. f., g.-d. art. antibiográmei; pl. antibiográme
antibioterapie
ANTIBIOTERAPÍE s. f. Tratament cu antibiotice. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. antibiothérapie.
antibiotic
ANTIBIÓTIC, -Ă, antibiotici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Substanță organică solubilă, produsă de unele microorganisme animale și vegetale, care are capacitatea de a distruge anumiți microbi sau de a le opri dezvoltarea, fapt pentru care se utilizează în tratamentul bolilor infecțioase. 2. Adj. Care ține de un antibiotic (1), care se face cu antibiotice. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. antibiotique. DOOM
antibiótic2 (-bi-o-) s. n., pl. antibiótice
antibiotica
ANTIBIÓTIC, -Ă, antibiotici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Substanță organică solubilă, produsă de unele microorganisme animale și vegetale, care are capacitatea de a distruge anumiți microbi sau de a le opri dezvoltarea, fapt pentru care se utilizează în tratamentul bolilor infecțioase. 2. Adj. Care ține de un antibiotic (1), care se face cu antibiotice. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. antibiotique. DOOM
antibiótic2 (-bi-o-) s. n., pl. antibiótice
antibiotice
ANTIBIÓTIC, -Ă, antibiotici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Substanță organică solubilă, produsă de unele microorganisme animale și vegetale, care are capacitatea de a distruge anumiți microbi sau de a le opri dezvoltarea, fapt pentru care se utilizează în tratamentul bolilor infecțioase. 2. Adj. Care ține de un antibiotic (1), care se face cu antibiotice. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. antibiotique. DOOM
antibiótic2 (-bi-o-) s. n., pl. antibiótice
antibioticei
ANTIBIÓTIC, -Ă, antibiotici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Substanță organică solubilă, produsă de unele microorganisme animale și vegetale, care are capacitatea de a distruge anumiți microbi sau de a le opri dezvoltarea, fapt pentru care se utilizează în tratamentul bolilor infecțioase. 2. Adj. Care ține de un antibiotic (1), care se face cu antibiotice. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. antibiotique. DOOM
antibiótic2 (-bi-o-) s. n., pl. antibiótice
antibioticele
ANTIBIÓTIC, -Ă, antibiotici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Substanță organică solubilă, produsă de unele microorganisme animale și vegetale, care are capacitatea de a distruge anumiți microbi sau de a le opri dezvoltarea, fapt pentru care se utilizează în tratamentul bolilor infecțioase. 2. Adj. Care ține de un antibiotic (1), care se face cu antibiotice. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. antibiotique. DOOM
antibiótic2 (-bi-o-) s. n., pl. antibiótice
antibioticelor
ANTIBIÓTIC, -Ă, antibiotici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Substanță organică solubilă, produsă de unele microorganisme animale și vegetale, care are capacitatea de a distruge anumiți microbi sau de a le opri dezvoltarea, fapt pentru care se utilizează în tratamentul bolilor infecțioase. 2. Adj. Care ține de un antibiotic (1), care se face cu antibiotice. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. antibiotique. DOOM
antibiótic2 (-bi-o-) s. n., pl. antibiótice
antibiotici
ANTIBIÓTIC, -Ă, antibiotici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Substanță organică solubilă, produsă de unele microorganisme animale și vegetale, care are capacitatea de a distruge anumiți microbi sau de a le opri dezvoltarea, fapt pentru care se utilizează în tratamentul bolilor infecțioase. 2. Adj. Care ține de un antibiotic (1), care se face cu antibiotice. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. antibiotique. DOOM
antibiótic2 (-bi-o-) s. n., pl. antibiótice
antibioticii
ANTIBIÓTIC, -Ă, antibiotici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Substanță organică solubilă, produsă de unele microorganisme animale și vegetale, care are capacitatea de a distruge anumiți microbi sau de a le opri dezvoltarea, fapt pentru care se utilizează în tratamentul bolilor infecțioase. 2. Adj. Care ține de un antibiotic (1), care se face cu antibiotice. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. antibiotique. DOOM
antibiótic2 (-bi-o-) s. n., pl. antibiótice
antibioticilor
ANTIBIÓTIC, -Ă, antibiotici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Substanță organică solubilă, produsă de unele microorganisme animale și vegetale, care are capacitatea de a distruge anumiți microbi sau de a le opri dezvoltarea, fapt pentru care se utilizează în tratamentul bolilor infecțioase. 2. Adj. Care ține de un antibiotic (1), care se face cu antibiotice. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. antibiotique. DOOM
antibiótic2 (-bi-o-) s. n., pl. antibiótice
antibioticul
ANTIBIÓTIC, -Ă, antibiotici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Substanță organică solubilă, produsă de unele microorganisme animale și vegetale, care are capacitatea de a distruge anumiți microbi sau de a le opri dezvoltarea, fapt pentru care se utilizează în tratamentul bolilor infecțioase. 2. Adj. Care ține de un antibiotic (1), care se face cu antibiotice. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. antibiotique. DOOM
antibiótic2 (-bi-o-) s. n., pl. antibiótice
antibioticului
ANTIBIÓTIC, -Ă, antibiotici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Substanță organică solubilă, produsă de unele microorganisme animale și vegetale, care are capacitatea de a distruge anumiți microbi sau de a le opri dezvoltarea, fapt pentru care se utilizează în tratamentul bolilor infecțioase. 2. Adj. Care ține de un antibiotic (1), care se face cu antibiotice. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. antibiotique. DOOM
antibiótic2 (-bi-o-) s. n., pl. antibiótice
antibioza
ANTIBIÓZĂ, antibioze, s. f. Inhibare a înmulțirii unui microorganism prin asociere de germeni antagoniști. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. antibiose. DOOM
antibióză (-bi-o-) s. f., g.-d. art. antibiózei; pl. antibióze
antibioze
ANTIBIÓZĂ, antibioze, s. f. Inhibare a înmulțirii unui microorganism prin asociere de germeni antagoniști. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. antibiose. DOOM
antibióză (-bi-o-) s. f., g.-d. art. antibiózei; pl. antibióze
antibiozei
ANTIBIÓZĂ, antibioze, s. f. Inhibare a înmulțirii unui microorganism prin asociere de germeni antagoniști. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. antibiose. DOOM
antibióză (-bi-o-) s. f., g.-d. art. antibiózei; pl. antibióze
antibiozele
ANTIBIÓZĂ, antibioze, s. f. Inhibare a înmulțirii unui microorganism prin asociere de germeni antagoniști. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. antibiose. DOOM
antibióză (-bi-o-) s. f., g.-d. art. antibiózei; pl. antibióze
antibiozelor
ANTIBIÓZĂ, antibioze, s. f. Inhibare a înmulțirii unui microorganism prin asociere de germeni antagoniști. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. antibiose. DOOM
antibióză (-bi-o-) s. f., g.-d. art. antibiózei; pl. antibióze
antibronșitic
ANTIBRONȘÍTIC, -Ă, antibronșitici, -ce, adj., s. n. (Medicament) împotriva bronșitei. – Anti- + bronșitic. DOOM
*antibronșític2 (-ti-bron-) s. n., pl. antibronșítice
antibronșitica
ANTIBRONȘÍTIC, -Ă, antibronșitici, -ce, adj., s. n. (Medicament) împotriva bronșitei. – Anti- + bronșitic. DOOM
*antibronșític2 (-ti-bron-) s. n., pl. antibronșítice
antibronșitice
ANTIBRONȘÍTIC, -Ă, antibronșitici, -ce, adj., s. n. (Medicament) împotriva bronșitei. – Anti- + bronșitic. DOOM
*antibronșític2 (-ti-bron-) s. n., pl. antibronșítice
antibronșiticei
ANTIBRONȘÍTIC, -Ă, antibronșitici, -ce, adj., s. n. (Medicament) împotriva bronșitei. – Anti- + bronșitic. DOOM
*antibronșític2 (-ti-bron-) s. n., pl. antibronșítice
antibronșiticele
ANTIBRONȘÍTIC, -Ă, antibronșitici, -ce, adj., s. n. (Medicament) împotriva bronșitei. – Anti- + bronșitic. DOOM
*antibronșític2 (-ti-bron-) s. n., pl. antibronșítice
antibronșiticelor
ANTIBRONȘÍTIC, -Ă, antibronșitici, -ce, adj., s. n. (Medicament) împotriva bronșitei. – Anti- + bronșitic. DOOM
*antibronșític2 (-ti-bron-) s. n., pl. antibronșítice
antibronșitici
ANTIBRONȘÍTIC, -Ă, antibronșitici, -ce, adj., s. n. (Medicament) împotriva bronșitei. – Anti- + bronșitic. DOOM
*antibronșític2 (-ti-bron-) s. n., pl. antibronșítice
antibronșiticii
ANTIBRONȘÍTIC, -Ă, antibronșitici, -ce, adj., s. n. (Medicament) împotriva bronșitei. – Anti- + bronșitic. DOOM
*antibronșític2 (-ti-bron-) s. n., pl. antibronșítice
antibronșiticilor
ANTIBRONȘÍTIC, -Ă, antibronșitici, -ce, adj., s. n. (Medicament) împotriva bronșitei. – Anti- + bronșitic. DOOM
*antibronșític2 (-ti-bron-) s. n., pl. antibronșítice
antibronșiticul
ANTIBRONȘÍTIC, -Ă, antibronșitici, -ce, adj., s. n. (Medicament) împotriva bronșitei. – Anti- + bronșitic. DOOM
*antibronșític2 (-ti-bron-) s. n., pl. antibronșítice
antibronșiticului
ANTIBRONȘÍTIC, -Ă, antibronșitici, -ce, adj., s. n. (Medicament) împotriva bronșitei. – Anti- + bronșitic. DOOM
*antibronșític2 (-ti-bron-) s. n., pl. antibronșítice
antiburghez
ANTIBURGHÉZ, -Ă, antiburghezi, -e, adj. (Despre atitudini, manifestări) Care este împotriva burgheziei. – Anti- + burghez.
antiburgheza
ANTIBURGHÉZ, -Ă, antiburghezi, -e, adj. (Despre atitudini, manifestări) Care este împotriva burgheziei. – Anti- + burghez.
antiburgheze
ANTIBURGHÉZ, -Ă, antiburghezi, -e, adj. (Despre atitudini, manifestări) Care este împotriva burgheziei. – Anti- + burghez.
antiburghezei
ANTIBURGHÉZ, -Ă, antiburghezi, -e, adj. (Despre atitudini, manifestări) Care este împotriva burgheziei. – Anti- + burghez.
antiburghezele
ANTIBURGHÉZ, -Ă, antiburghezi, -e, adj. (Despre atitudini, manifestări) Care este împotriva burgheziei. – Anti- + burghez.
antiburghezelor
ANTIBURGHÉZ, -Ă, antiburghezi, -e, adj. (Despre atitudini, manifestări) Care este împotriva burgheziei. – Anti- + burghez.
antiburghezi
ANTIBURGHÉZ, -Ă, antiburghezi, -e, adj. (Despre atitudini, manifestări) Care este împotriva burgheziei. – Anti- + burghez.
antiburghezii
ANTIBURGHÉZ, -Ă, antiburghezi, -e, adj. (Despre atitudini, manifestări) Care este împotriva burgheziei. – Anti- + burghez.
antiburghezilor
ANTIBURGHÉZ, -Ă, antiburghezi, -e, adj. (Despre atitudini, manifestări) Care este împotriva burgheziei. – Anti- + burghez.
antiburghezul
ANTIBURGHÉZ, -Ă, antiburghezi, -e, adj. (Despre atitudini, manifestări) Care este împotriva burgheziei. – Anti- + burghez.
antiburghezului
ANTIBURGHÉZ, -Ă, antiburghezi, -e, adj. (Despre atitudini, manifestări) Care este împotriva burgheziei. – Anti- + burghez.
antic
ANTÍC, -Ă, antici, -ce, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care a existat în trecutul îndepărtat sau datează de atunci. ♦ Care aparține popoarelor din antichitate sau este caracteristic diferitelor aspecte ale culturii sau ale civilizației lor. 2. În genul creațiilor din antichitate. Stil antic. II. S. m. și f. Persoană aparținând popoarelor din antichitate. III. S. f. (Înv.) Obiect de artă din antichitate. [Acc. și: ántic] – Din fr. antique, lat. antiquus. DOOM
ántici / antíci s. m., pl. art. ánticii / antícii
anticalofil
ANTICALOFÍL, -Ă, anticalofili, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre stil) Care denotă anticalofilie; caracterizat prin anticalofilie. 2. S. m. și f. Adept al anticalofiliei. – Anti- + calofil.
anticalofil
ANTICALOFÍL, -Ă, anticalofili, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre stil) Care denotă anticalofilie; caracterizat prin anticalofilie. 2. S. m. și f. Adept al anticalofiliei. – Anti- + calofil.
anticalofila
ANTICALOFÍL, -Ă, anticalofili, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre stil) Care denotă anticalofilie; caracterizat prin anticalofilie. 2. S. m. și f. Adept al anticalofiliei. – Anti- + calofil.
anticalofila
ANTICALOFÍL, -Ă, anticalofili, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre stil) Care denotă anticalofilie; caracterizat prin anticalofilie. 2. S. m. și f. Adept al anticalofiliei. – Anti- + calofil.
anticalofile
ANTICALOFÍL, -Ă, anticalofili, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre stil) Care denotă anticalofilie; caracterizat prin anticalofilie. 2. S. m. și f. Adept al anticalofiliei. – Anti- + calofil.
anticalofile
ANTICALOFÍL, -Ă, anticalofili, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre stil) Care denotă anticalofilie; caracterizat prin anticalofilie. 2. S. m. și f. Adept al anticalofiliei. – Anti- + calofil.
anticalofilei
ANTICALOFÍL, -Ă, anticalofili, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre stil) Care denotă anticalofilie; caracterizat prin anticalofilie. 2. S. m. și f. Adept al anticalofiliei. – Anti- + calofil.
anticalofilei
ANTICALOFÍL, -Ă, anticalofili, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre stil) Care denotă anticalofilie; caracterizat prin anticalofilie. 2. S. m. și f. Adept al anticalofiliei. – Anti- + calofil.
anticalofilele
ANTICALOFÍL, -Ă, anticalofili, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre stil) Care denotă anticalofilie; caracterizat prin anticalofilie. 2. S. m. și f. Adept al anticalofiliei. – Anti- + calofil.
anticalofilele
ANTICALOFÍL, -Ă, anticalofili, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre stil) Care denotă anticalofilie; caracterizat prin anticalofilie. 2. S. m. și f. Adept al anticalofiliei. – Anti- + calofil.
anticalofilelor
ANTICALOFÍL, -Ă, anticalofili, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre stil) Care denotă anticalofilie; caracterizat prin anticalofilie. 2. S. m. și f. Adept al anticalofiliei. – Anti- + calofil.
anticalofilelor
ANTICALOFÍL, -Ă, anticalofili, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre stil) Care denotă anticalofilie; caracterizat prin anticalofilie. 2. S. m. și f. Adept al anticalofiliei. – Anti- + calofil.
anticalofili
ANTICALOFÍL, -Ă, anticalofili, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre stil) Care denotă anticalofilie; caracterizat prin anticalofilie. 2. S. m. și f. Adept al anticalofiliei. – Anti- + calofil.
anticalofili
ANTICALOFÍL, -Ă, anticalofili, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre stil) Care denotă anticalofilie; caracterizat prin anticalofilie. 2. S. m. și f. Adept al anticalofiliei. – Anti- + calofil.
anticalofilia
ANTICALOFILÍE s. f. Respingere, negare a calofiliei; atitudine împotriva calofiliei. – Anti- + calofilie.
anticalofilie
ANTICALOFILÍE s. f. Respingere, negare a calofiliei; atitudine împotriva calofiliei. – Anti- + calofilie.
anticalofiliei
ANTICALOFILÍE s. f. Respingere, negare a calofiliei; atitudine împotriva calofiliei. – Anti- + calofilie.
anticalofilii
ANTICALOFÍL, -Ă, anticalofili, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre stil) Care denotă anticalofilie; caracterizat prin anticalofilie. 2. S. m. și f. Adept al anticalofiliei. – Anti- + calofil.
anticalofilii
ANTICALOFÍL, -Ă, anticalofili, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre stil) Care denotă anticalofilie; caracterizat prin anticalofilie. 2. S. m. și f. Adept al anticalofiliei. – Anti- + calofil.
anticalofilii
ANTICALOFILÍE s. f. Respingere, negare a calofiliei; atitudine împotriva calofiliei. – Anti- + calofilie.
anticalofililor
ANTICALOFÍL, -Ă, anticalofili, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre stil) Care denotă anticalofilie; caracterizat prin anticalofilie. 2. S. m. și f. Adept al anticalofiliei. – Anti- + calofil.
anticalofililor
ANTICALOFÍL, -Ă, anticalofili, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre stil) Care denotă anticalofilie; caracterizat prin anticalofilie. 2. S. m. și f. Adept al anticalofiliei. – Anti- + calofil.
anticalofilul
ANTICALOFÍL, -Ă, anticalofili, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre stil) Care denotă anticalofilie; caracterizat prin anticalofilie. 2. S. m. și f. Adept al anticalofiliei. – Anti- + calofil.
anticalofilul
ANTICALOFÍL, -Ă, anticalofili, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre stil) Care denotă anticalofilie; caracterizat prin anticalofilie. 2. S. m. și f. Adept al anticalofiliei. – Anti- + calofil.
anticalofilului
ANTICALOFÍL, -Ă, anticalofili, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre stil) Care denotă anticalofilie; caracterizat prin anticalofilie. 2. S. m. și f. Adept al anticalofiliei. – Anti- + calofil.
anticalofilului
ANTICALOFÍL, -Ă, anticalofili, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre stil) Care denotă anticalofilie; caracterizat prin anticalofilie. 2. S. m. și f. Adept al anticalofiliei. – Anti- + calofil.
anticamera
ANTICÁMERĂ, anticamere, s. f. Cameră de așteptare situată la intrarea într-un birou, într-un cabinet al unei persoane cu funcție importantă etc. ◊ Expr. A face anticameră = a aștepta (mult) până a fi primit în audiență sau la o consultație (medicală, juridică etc.). – Din it. anticamera. Cf. fr. antichambre. DOOM
anticámeră (cameră de așteptare) s. f., g.-d. art. anticámerei; pl. anticámere
anticamere
ANTICÁMERĂ, anticamere, s. f. Cameră de așteptare situată la intrarea într-un birou, într-un cabinet al unei persoane cu funcție importantă etc. ◊ Expr. A face anticameră = a aștepta (mult) până a fi primit în audiență sau la o consultație (medicală, juridică etc.). – Din it. anticamera. Cf. fr. antichambre. DOOM
anticámeră (cameră de așteptare) s. f., g.-d. art. anticámerei; pl. anticámere
anticamerei
ANTICÁMERĂ, anticamere, s. f. Cameră de așteptare situată la intrarea într-un birou, într-un cabinet al unei persoane cu funcție importantă etc. ◊ Expr. A face anticameră = a aștepta (mult) până a fi primit în audiență sau la o consultație (medicală, juridică etc.). – Din it. anticamera. Cf. fr. antichambre. DOOM
anticámeră (cameră de așteptare) s. f., g.-d. art. anticámerei; pl. anticámere
anticamerele
ANTICÁMERĂ, anticamere, s. f. Cameră de așteptare situată la intrarea într-un birou, într-un cabinet al unei persoane cu funcție importantă etc. ◊ Expr. A face anticameră = a aștepta (mult) până a fi primit în audiență sau la o consultație (medicală, juridică etc.). – Din it. anticamera. Cf. fr. antichambre. DOOM
anticámeră (cameră de așteptare) s. f., g.-d. art. anticámerei; pl. anticámere
anticamerelor
ANTICÁMERĂ, anticamere, s. f. Cameră de așteptare situată la intrarea într-un birou, într-un cabinet al unei persoane cu funcție importantă etc. ◊ Expr. A face anticameră = a aștepta (mult) până a fi primit în audiență sau la o consultație (medicală, juridică etc.). – Din it. anticamera. Cf. fr. antichambre. DOOM
anticámeră (cameră de așteptare) s. f., g.-d. art. anticámerei; pl. anticámere
anticanceroasa
ANTICANCERÓS, -OÁSĂ, anticanceroși, -oase, adj. Care combate cancerul, care luptă împotriva cancerului. – După fr. anticancéreux. DOOM
anticancerós adj. m., pl. anticanceróși; f. anticanceroásă, pl. anticanceroáse
anticanceroase
ANTICANCERÓS, -OÁSĂ, anticanceroși, -oase, adj. Care combate cancerul, care luptă împotriva cancerului. – După fr. anticancéreux. DOOM
anticancerós adj. m., pl. anticanceróși; f. anticanceroásă, pl. anticanceroáse
anticanceroasei
ANTICANCERÓS, -OÁSĂ, anticanceroși, -oase, adj. Care combate cancerul, care luptă împotriva cancerului. – După fr. anticancéreux. DOOM
anticancerós adj. m., pl. anticanceróși; f. anticanceroásă, pl. anticanceroáse
anticanceroasele
ANTICANCERÓS, -OÁSĂ, anticanceroși, -oase, adj. Care combate cancerul, care luptă împotriva cancerului. – După fr. anticancéreux. DOOM
anticancerós adj. m., pl. anticanceróși; f. anticanceroásă, pl. anticanceroáse
anticanceroaselor
ANTICANCERÓS, -OÁSĂ, anticanceroși, -oase, adj. Care combate cancerul, care luptă împotriva cancerului. – După fr. anticancéreux. DOOM
anticancerós adj. m., pl. anticanceróși; f. anticanceroásă, pl. anticanceroáse
anticanceros
ANTICANCERÓS, -OÁSĂ, anticanceroși, -oase, adj. Care combate cancerul, care luptă împotriva cancerului. – După fr. anticancéreux. DOOM
anticancerós adj. m., pl. anticanceróși; f. anticanceroásă, pl. anticanceroáse
anticancerosul
ANTICANCERÓS, -OÁSĂ, anticanceroși, -oase, adj. Care combate cancerul, care luptă împotriva cancerului. – După fr. anticancéreux. DOOM
anticancerós adj. m., pl. anticanceróși; f. anticanceroásă, pl. anticanceroáse
anticancerosului
ANTICANCERÓS, -OÁSĂ, anticanceroși, -oase, adj. Care combate cancerul, care luptă împotriva cancerului. – După fr. anticancéreux. DOOM
anticancerós adj. m., pl. anticanceróși; f. anticanceroásă, pl. anticanceroáse
anticanceroși
ANTICANCERÓS, -OÁSĂ, anticanceroși, -oase, adj. Care combate cancerul, care luptă împotriva cancerului. – După fr. anticancéreux. DOOM
anticancerós adj. m., pl. anticanceróși; f. anticanceroásă, pl. anticanceroáse
anticanceroșii
ANTICANCERÓS, -OÁSĂ, anticanceroși, -oase, adj. Care combate cancerul, care luptă împotriva cancerului. – După fr. anticancéreux. DOOM
anticancerós adj. m., pl. anticanceróși; f. anticanceroásă, pl. anticanceroáse
anticanceroșilor
ANTICANCERÓS, -OÁSĂ, anticanceroși, -oase, adj. Care combate cancerul, care luptă împotriva cancerului. – După fr. anticancéreux. DOOM
anticancerós adj. m., pl. anticanceróși; f. anticanceroásă, pl. anticanceroáse
anticanonic
ANTICANÓNIC, -Ă, anticanonici, -ce, adj. Împotriva canoanelor. – Anti- + canonic. DOOM
anticanónic adj. m., pl. anticanónici; f. anticanónică, pl. anticanónice
anticanonica
ANTICANÓNIC, -Ă, anticanonici, -ce, adj. Împotriva canoanelor. – Anti- + canonic. DOOM
anticanónic adj. m., pl. anticanónici; f. anticanónică, pl. anticanónice
anticanonice
ANTICANÓNIC, -Ă, anticanonici, -ce, adj. Împotriva canoanelor. – Anti- + canonic. DOOM
anticanónic adj. m., pl. anticanónici; f. anticanónică, pl. anticanónice
anticanonicei
ANTICANÓNIC, -Ă, anticanonici, -ce, adj. Împotriva canoanelor. – Anti- + canonic. DOOM
anticanónic adj. m., pl. anticanónici; f. anticanónică, pl. anticanónice
anticanonicele
ANTICANÓNIC, -Ă, anticanonici, -ce, adj. Împotriva canoanelor. – Anti- + canonic. DOOM
anticanónic adj. m., pl. anticanónici; f. anticanónică, pl. anticanónice
anticanonicelor
ANTICANÓNIC, -Ă, anticanonici, -ce, adj. Împotriva canoanelor. – Anti- + canonic. DOOM
anticanónic adj. m., pl. anticanónici; f. anticanónică, pl. anticanónice
anticanonici
ANTICANÓNIC, -Ă, anticanonici, -ce, adj. Împotriva canoanelor. – Anti- + canonic. DOOM
anticanónic adj. m., pl. anticanónici; f. anticanónică, pl. anticanónice
anticanonicii
ANTICANÓNIC, -Ă, anticanonici, -ce, adj. Împotriva canoanelor. – Anti- + canonic. DOOM
anticanónic adj. m., pl. anticanónici; f. anticanónică, pl. anticanónice
anticanonicilor
ANTICANÓNIC, -Ă, anticanonici, -ce, adj. Împotriva canoanelor. – Anti- + canonic. DOOM
anticanónic adj. m., pl. anticanónici; f. anticanónică, pl. anticanónice
anticanonicul
ANTICANÓNIC, -Ă, anticanonici, -ce, adj. Împotriva canoanelor. – Anti- + canonic. DOOM
anticanónic adj. m., pl. anticanónici; f. anticanónică, pl. anticanónice
anticanonicului
ANTICANÓNIC, -Ă, anticanonici, -ce, adj. Împotriva canoanelor. – Anti- + canonic. DOOM
anticanónic adj. m., pl. anticanónici; f. anticanónică, pl. anticanónice
anticapitalist
ANTICAPITALÍST, -Ă, anticapitaliști, -ste, adj. Împotriva capitalismului sau a capitaliștilor. – Din fr. anti-capitaliste. DOOM
anticapitalíst adj. m., pl. anticapitalíști; f. anticapitalístă, pl. anticapitalíste
anticapitalista
ANTICAPITALÍST, -Ă, anticapitaliști, -ste, adj. Împotriva capitalismului sau a capitaliștilor. – Din fr. anti-capitaliste. DOOM
anticapitalíst adj. m., pl. anticapitalíști; f. anticapitalístă, pl. anticapitalíste
anticapitaliste
ANTICAPITALÍST, -Ă, anticapitaliști, -ste, adj. Împotriva capitalismului sau a capitaliștilor. – Din fr. anti-capitaliste. DOOM
anticapitalíst adj. m., pl. anticapitalíști; f. anticapitalístă, pl. anticapitalíste
anticapitalistei
ANTICAPITALÍST, -Ă, anticapitaliști, -ste, adj. Împotriva capitalismului sau a capitaliștilor. – Din fr. anti-capitaliste. DOOM
anticapitalíst adj. m., pl. anticapitalíști; f. anticapitalístă, pl. anticapitalíste
anticapitalistele
ANTICAPITALÍST, -Ă, anticapitaliști, -ste, adj. Împotriva capitalismului sau a capitaliștilor. – Din fr. anti-capitaliste. DOOM
anticapitalíst adj. m., pl. anticapitalíști; f. anticapitalístă, pl. anticapitalíste
anticapitalistelor
ANTICAPITALÍST, -Ă, anticapitaliști, -ste, adj. Împotriva capitalismului sau a capitaliștilor. – Din fr. anti-capitaliste. DOOM
anticapitalíst adj. m., pl. anticapitalíști; f. anticapitalístă, pl. anticapitalíste
anticapitalistul
ANTICAPITALÍST, -Ă, anticapitaliști, -ste, adj. Împotriva capitalismului sau a capitaliștilor. – Din fr. anti-capitaliste. DOOM
anticapitalíst adj. m., pl. anticapitalíști; f. anticapitalístă, pl. anticapitalíste
anticapitalistului
ANTICAPITALÍST, -Ă, anticapitaliști, -ste, adj. Împotriva capitalismului sau a capitaliștilor. – Din fr. anti-capitaliste. DOOM
anticapitalíst adj. m., pl. anticapitalíști; f. anticapitalístă, pl. anticapitalíste
anticapitaliști
ANTICAPITALÍST, -Ă, anticapitaliști, -ste, adj. Împotriva capitalismului sau a capitaliștilor. – Din fr. anti-capitaliste. DOOM
anticapitalíst adj. m., pl. anticapitalíști; f. anticapitalístă, pl. anticapitalíste
anticapitaliștii
ANTICAPITALÍST, -Ă, anticapitaliști, -ste, adj. Împotriva capitalismului sau a capitaliștilor. – Din fr. anti-capitaliste. DOOM
anticapitalíst adj. m., pl. anticapitalíști; f. anticapitalístă, pl. anticapitalíste
anticapitaliștilor
ANTICAPITALÍST, -Ă, anticapitaliști, -ste, adj. Împotriva capitalismului sau a capitaliștilor. – Din fr. anti-capitaliste. DOOM
anticapitalíst adj. m., pl. anticapitalíști; f. anticapitalístă, pl. anticapitalíste
anticar
ANTICÁR1 adj. invar. Antitanc. – Anti- + car [de luptă] (după fr. antichar). DOOM
anticár2 (persoană) s. m., pl. anticári
anticari
ANTICÁR1 adj. invar. Antitanc. – Anti- + car [de luptă] (după fr. antichar). DOOM
anticár2 (persoană) s. m., pl. anticári
anticariat
ANTICARIÁT, anticariate, s. n. 1. Unitate comercială care achiziționează și vinde cărți vechi sau obiecte vechi de artă; anticărie. 2. Magazin în care se vând cărți vechi. [Pr.: -ri-at] – Din anticar2 (după germ. Antiquariat). DOOM
anticariát (-ri-at) s. n., pl. anticariáte
anticariate
ANTICARIÁT, anticariate, s. n. 1. Unitate comercială care achiziționează și vinde cărți vechi sau obiecte vechi de artă; anticărie. 2. Magazin în care se vând cărți vechi. [Pr.: -ri-at] – Din anticar2 (după germ. Antiquariat). DOOM
anticariát (-ri-at) s. n., pl. anticariáte
anticariatele
ANTICARIÁT, anticariate, s. n. 1. Unitate comercială care achiziționează și vinde cărți vechi sau obiecte vechi de artă; anticărie. 2. Magazin în care se vând cărți vechi. [Pr.: -ri-at] – Din anticar2 (după germ. Antiquariat). DOOM
anticariát (-ri-at) s. n., pl. anticariáte
anticariatelor
ANTICARIÁT, anticariate, s. n. 1. Unitate comercială care achiziționează și vinde cărți vechi sau obiecte vechi de artă; anticărie. 2. Magazin în care se vând cărți vechi. [Pr.: -ri-at] – Din anticar2 (după germ. Antiquariat). DOOM
anticariát (-ri-at) s. n., pl. anticariáte
anticariatul
ANTICARIÁT, anticariate, s. n. 1. Unitate comercială care achiziționează și vinde cărți vechi sau obiecte vechi de artă; anticărie. 2. Magazin în care se vând cărți vechi. [Pr.: -ri-at] – Din anticar2 (după germ. Antiquariat). DOOM
anticariát (-ri-at) s. n., pl. anticariáte
anticariatului
ANTICARIÁT, anticariate, s. n. 1. Unitate comercială care achiziționează și vinde cărți vechi sau obiecte vechi de artă; anticărie. 2. Magazin în care se vând cărți vechi. [Pr.: -ri-at] – Din anticar2 (după germ. Antiquariat). DOOM
anticariát (-ri-at) s. n., pl. anticariáte
anticarii
ANTICÁR1 adj. invar. Antitanc. – Anti- + car [de luptă] (după fr. antichar). DOOM
anticár2 (persoană) s. m., pl. anticári
anticarilor
ANTICÁR1 adj. invar. Antitanc. – Anti- + car [de luptă] (după fr. antichar). DOOM
anticár2 (persoană) s. m., pl. anticári
anticarul
ANTICÁR1 adj. invar. Antitanc. – Anti- + car [de luptă] (după fr. antichar). DOOM
anticár2 (persoană) s. m., pl. anticári
anticarului
ANTICÁR1 adj. invar. Antitanc. – Anti- + car [de luptă] (după fr. antichar). DOOM
anticár2 (persoană) s. m., pl. anticári
anticataliza
ANTICATALÍZĂ, anticalalize, s. f. Încetinire a vitezei sau oprire a unei reacții chimice din cauza unor substanțe cu acțiune inhibatoare; cataliză negativă. – Din fr. anticatalyse. DOOM
anticatalíză s. f., g.-d. art. anticatalízei; pl. anticatalíze
anticatalize
ANTICATALÍZĂ, anticalalize, s. f. Încetinire a vitezei sau oprire a unei reacții chimice din cauza unor substanțe cu acțiune inhibatoare; cataliză negativă. – Din fr. anticatalyse. DOOM
anticatalíză s. f., g.-d. art. anticatalízei; pl. anticatalíze
anticatalizei
ANTICATALÍZĂ, anticalalize, s. f. Încetinire a vitezei sau oprire a unei reacții chimice din cauza unor substanțe cu acțiune inhibatoare; cataliză negativă. – Din fr. anticatalyse. DOOM
anticatalíză s. f., g.-d. art. anticatalízei; pl. anticatalíze
anticatalizele
ANTICATALÍZĂ, anticalalize, s. f. Încetinire a vitezei sau oprire a unei reacții chimice din cauza unor substanțe cu acțiune inhibatoare; cataliză negativă. – Din fr. anticatalyse. DOOM
anticatalíză s. f., g.-d. art. anticatalízei; pl. anticatalíze
anticatalizelor
ANTICATALÍZĂ, anticalalize, s. f. Încetinire a vitezei sau oprire a unei reacții chimice din cauza unor substanțe cu acțiune inhibatoare; cataliză negativă. – Din fr. anticatalyse. DOOM
anticatalíză s. f., g.-d. art. anticatalízei; pl. anticatalíze
anticataral
ANTICATARÁL, -Ă, anticatarali, -e, adj., s. n. (Medicament) care combate sau care previne catarul. – Din fr. anticatharral. DOOM
anticatarál2 s. n., pl. anticatarále
anticatarala
ANTICATARÁL, -Ă, anticatarali, -e, adj., s. n. (Medicament) care combate sau care previne catarul. – Din fr. anticatharral. DOOM
anticatarál2 s. n., pl. anticatarále
anticatarale
ANTICATARÁL, -Ă, anticatarali, -e, adj., s. n. (Medicament) care combate sau care previne catarul. – Din fr. anticatharral. DOOM
anticatarál2 s. n., pl. anticatarále
anticataralei
ANTICATARÁL, -Ă, anticatarali, -e, adj., s. n. (Medicament) care combate sau care previne catarul. – Din fr. anticatharral. DOOM
anticatarál2 s. n., pl. anticatarále
anticataralele
ANTICATARÁL, -Ă, anticatarali, -e, adj., s. n. (Medicament) care combate sau care previne catarul. – Din fr. anticatharral. DOOM
anticatarál2 s. n., pl. anticatarále
anticataralelor
ANTICATARÁL, -Ă, anticatarali, -e, adj., s. n. (Medicament) care combate sau care previne catarul. – Din fr. anticatharral. DOOM
anticatarál2 s. n., pl. anticatarále
anticatarali
ANTICATARÁL, -Ă, anticatarali, -e, adj., s. n. (Medicament) care combate sau care previne catarul. – Din fr. anticatharral. DOOM
anticatarál2 s. n., pl. anticatarále
anticataralii
ANTICATARÁL, -Ă, anticatarali, -e, adj., s. n. (Medicament) care combate sau care previne catarul. – Din fr. anticatharral. DOOM
anticatarál2 s. n., pl. anticatarále
anticataralilor
ANTICATARÁL, -Ă, anticatarali, -e, adj., s. n. (Medicament) care combate sau care previne catarul. – Din fr. anticatharral. DOOM
anticatarál2 s. n., pl. anticatarále
anticataralul
ANTICATARÁL, -Ă, anticatarali, -e, adj., s. n. (Medicament) care combate sau care previne catarul. – Din fr. anticatharral. DOOM
anticatarál2 s. n., pl. anticatarále
anticataralului
ANTICATARÁL, -Ă, anticatarali, -e, adj., s. n. (Medicament) care combate sau care previne catarul. – Din fr. anticatharral. DOOM
anticatarál2 s. n., pl. anticatarále
anticatod
ANTICATÓD, anticatozi, s. m. Placă metalică în interiorul unui tub de raze X care, lovită de razele catodice, devine izvor de raze X. – Din fr. anticathode. DOOM
anticatód s. m., pl. anticatózi
anticatodul
ANTICATÓD, anticatozi, s. m. Placă metalică în interiorul unui tub de raze X care, lovită de razele catodice, devine izvor de raze X. – Din fr. anticathode. DOOM
anticatód s. m., pl. anticatózi
anticatodului
ANTICATÓD, anticatozi, s. m. Placă metalică în interiorul unui tub de raze X care, lovită de razele catodice, devine izvor de raze X. – Din fr. anticathode. DOOM
anticatód s. m., pl. anticatózi
anticatodă
ANTICATÓDĂ S. f. v. anticatod.
anticatozi
ANTICATÓD, anticatozi, s. m. Placă metalică în interiorul unui tub de raze X care, lovită de razele catodice, devine izvor de raze X. – Din fr. anticathode. DOOM
anticatód s. m., pl. anticatózi
anticatozii
ANTICATÓD, anticatozi, s. m. Placă metalică în interiorul unui tub de raze X care, lovită de razele catodice, devine izvor de raze X. – Din fr. anticathode. DOOM
anticatód s. m., pl. anticatózi
anticatozilor
ANTICATÓD, anticatozi, s. m. Placă metalică în interiorul unui tub de raze X care, lovită de razele catodice, devine izvor de raze X. – Din fr. anticathode. DOOM
anticatód s. m., pl. anticatózi
anticentre
ANTICÉNTRU, anticentre, s. n. Loc de pe suprafața pământului diametral opus epicentrului unui cutremur. – Anti- + centru. DOOM
anticéntru s. n., art. anticéntrul; pl. anticéntre
anticentrele
ANTICÉNTRU, anticentre, s. n. Loc de pe suprafața pământului diametral opus epicentrului unui cutremur. – Anti- + centru. DOOM
anticéntru s. n., art. anticéntrul; pl. anticéntre
anticentrelor
ANTICÉNTRU, anticentre, s. n. Loc de pe suprafața pământului diametral opus epicentrului unui cutremur. – Anti- + centru. DOOM
anticéntru s. n., art. anticéntrul; pl. anticéntre
anticentru
ANTICÉNTRU, anticentre, s. n. Loc de pe suprafața pământului diametral opus epicentrului unui cutremur. – Anti- + centru. DOOM
anticéntru s. n., art. anticéntrul; pl. anticéntre
anticentrul
ANTICÉNTRU, anticentre, s. n. Loc de pe suprafața pământului diametral opus epicentrului unui cutremur. – Anti- + centru. DOOM
anticéntru s. n., art. anticéntrul; pl. anticéntre
anticentrului
ANTICÉNTRU, anticentre, s. n. Loc de pe suprafața pământului diametral opus epicentrului unui cutremur. – Anti- + centru. DOOM
anticéntru s. n., art. anticéntrul; pl. anticéntre
antichimic
ANTICHÍMIC, -Ă, antichimici, -ce, adj. Destinat protecției împotriva războiului și armelor chimice. – Anti- + chimic. DOOM
antichímic adj. m., pl. antichímici; f. antichímică, pl. antichímice
antichimica
ANTICHÍMIC, -Ă, antichimici, -ce, adj. Destinat protecției împotriva războiului și armelor chimice. – Anti- + chimic. DOOM
antichímic adj. m., pl. antichímici; f. antichímică, pl. antichímice
antichimice
ANTICHÍMIC, -Ă, antichimici, -ce, adj. Destinat protecției împotriva războiului și armelor chimice. – Anti- + chimic. DOOM
antichímic adj. m., pl. antichímici; f. antichímică, pl. antichímice
antichimicei
ANTICHÍMIC, -Ă, antichimici, -ce, adj. Destinat protecției împotriva războiului și armelor chimice. – Anti- + chimic. DOOM
antichímic adj. m., pl. antichímici; f. antichímică, pl. antichímice
antichimicele
ANTICHÍMIC, -Ă, antichimici, -ce, adj. Destinat protecției împotriva războiului și armelor chimice. – Anti- + chimic. DOOM
antichímic adj. m., pl. antichímici; f. antichímică, pl. antichímice
antichimicelor
ANTICHÍMIC, -Ă, antichimici, -ce, adj. Destinat protecției împotriva războiului și armelor chimice. – Anti- + chimic. DOOM
antichímic adj. m., pl. antichímici; f. antichímică, pl. antichímice
antichimici
ANTICHÍMIC, -Ă, antichimici, -ce, adj. Destinat protecției împotriva războiului și armelor chimice. – Anti- + chimic. DOOM
antichímic adj. m., pl. antichímici; f. antichímică, pl. antichímice
antichimicii
ANTICHÍMIC, -Ă, antichimici, -ce, adj. Destinat protecției împotriva războiului și armelor chimice. – Anti- + chimic. DOOM
antichímic adj. m., pl. antichímici; f. antichímică, pl. antichímice
antichimicilor
ANTICHÍMIC, -Ă, antichimici, -ce, adj. Destinat protecției împotriva războiului și armelor chimice. – Anti- + chimic. DOOM
antichímic adj. m., pl. antichímici; f. antichímică, pl. antichímice
antichimicul
ANTICHÍMIC, -Ă, antichimici, -ce, adj. Destinat protecției împotriva războiului și armelor chimice. – Anti- + chimic. DOOM
antichímic adj. m., pl. antichímici; f. antichímică, pl. antichímice
antichimicului
ANTICHÍMIC, -Ă, antichimici, -ce, adj. Destinat protecției împotriva războiului și armelor chimice. – Anti- + chimic. DOOM
antichímic adj. m., pl. antichímici; f. antichímică, pl. antichímice
antichitate
ANTICITÁTE s. f. v. antichitate. DOOM
Antichitátea (epoca) s. f., g.-d. Antichitắții
antichitatea
ANTICITÁTE s. f. v. antichitate. DOOM
Antichitátea (epoca) s. f., g.-d. Antichitắții
antichități
ANTICITÁTE s. f. v. antichitate. DOOM
Antichitátea (epoca) s. f., g.-d. Antichitắții
antichității
ANTICITÁTE s. f. v. antichitate. DOOM
Antichitátea (epoca) s. f., g.-d. Antichitắții
antichitățile
ANTICITÁTE s. f. v. antichitate. DOOM
Antichitátea (epoca) s. f., g.-d. Antichitắții
antichităților
ANTICITÁTE s. f. v. antichitate. DOOM
Antichitátea (epoca) s. f., g.-d. Antichitắții
anticicloane
ANTICICLÓN, anticicloane, s. n. Centru de presiune atmosferică mai înaltă decât în regiunile învecinate. – Din fr. anticyclone. DOOM
anticiclón (-ci-clon) s. n., pl. anticicloáne
anticicloanele
ANTICICLÓN, anticicloane, s. n. Centru de presiune atmosferică mai înaltă decât în regiunile învecinate. – Din fr. anticyclone. DOOM
anticiclón (-ci-clon) s. n., pl. anticicloáne
anticicloanelor
ANTICICLÓN, anticicloane, s. n. Centru de presiune atmosferică mai înaltă decât în regiunile învecinate. – Din fr. anticyclone. DOOM
anticiclón (-ci-clon) s. n., pl. anticicloáne
anticiclon
ANTICICLÓN, anticicloane, s. n. Centru de presiune atmosferică mai înaltă decât în regiunile învecinate. – Din fr. anticyclone. DOOM
anticiclón (-ci-clon) s. n., pl. anticicloáne
anticiclonal
ANTICICLONÁL, -Ă, anticiclonali, -e, adj. (Rar) Anticiclonic. – Din fr. anticyclonal.
anticiclonala
ANTICICLONÁL, -Ă, anticiclonali, -e, adj. (Rar) Anticiclonic. – Din fr. anticyclonal.
anticiclonale
ANTICICLONÁL, -Ă, anticiclonali, -e, adj. (Rar) Anticiclonic. – Din fr. anticyclonal.
anticiclonalei
ANTICICLONÁL, -Ă, anticiclonali, -e, adj. (Rar) Anticiclonic. – Din fr. anticyclonal.
anticiclonalele
ANTICICLONÁL, -Ă, anticiclonali, -e, adj. (Rar) Anticiclonic. – Din fr. anticyclonal.
anticiclonalelor
ANTICICLONÁL, -Ă, anticiclonali, -e, adj. (Rar) Anticiclonic. – Din fr. anticyclonal.
anticiclonali
ANTICICLONÁL, -Ă, anticiclonali, -e, adj. (Rar) Anticiclonic. – Din fr. anticyclonal.
anticiclonalii
ANTICICLONÁL, -Ă, anticiclonali, -e, adj. (Rar) Anticiclonic. – Din fr. anticyclonal.
anticiclonalilor
ANTICICLONÁL, -Ă, anticiclonali, -e, adj. (Rar) Anticiclonic. – Din fr. anticyclonal.
anticiclonalul
ANTICICLONÁL, -Ă, anticiclonali, -e, adj. (Rar) Anticiclonic. – Din fr. anticyclonal.
anticiclonalului
ANTICICLONÁL, -Ă, anticiclonali, -e, adj. (Rar) Anticiclonic. – Din fr. anticyclonal.
anticiclonic
ANTICICLÓNIC, -Ă, anticiclonici, -ce, adj. (Met.) Referitor la anticiclon, cu caracter de anticiclon; (rar) anticiclonal. – Din fr. anticyclonique.
anticiclonica
ANTICICLÓNIC, -Ă, anticiclonici, -ce, adj. (Met.) Referitor la anticiclon, cu caracter de anticiclon; (rar) anticiclonal. – Din fr. anticyclonique.
anticiclonice
ANTICICLÓNIC, -Ă, anticiclonici, -ce, adj. (Met.) Referitor la anticiclon, cu caracter de anticiclon; (rar) anticiclonal. – Din fr. anticyclonique.
anticiclonicei
ANTICICLÓNIC, -Ă, anticiclonici, -ce, adj. (Met.) Referitor la anticiclon, cu caracter de anticiclon; (rar) anticiclonal. – Din fr. anticyclonique.
anticiclonicele
ANTICICLÓNIC, -Ă, anticiclonici, -ce, adj. (Met.) Referitor la anticiclon, cu caracter de anticiclon; (rar) anticiclonal. – Din fr. anticyclonique.
anticiclonicelor
ANTICICLÓNIC, -Ă, anticiclonici, -ce, adj. (Met.) Referitor la anticiclon, cu caracter de anticiclon; (rar) anticiclonal. – Din fr. anticyclonique.
anticiclonici
ANTICICLÓNIC, -Ă, anticiclonici, -ce, adj. (Met.) Referitor la anticiclon, cu caracter de anticiclon; (rar) anticiclonal. – Din fr. anticyclonique.
anticiclonicii
ANTICICLÓNIC, -Ă, anticiclonici, -ce, adj. (Met.) Referitor la anticiclon, cu caracter de anticiclon; (rar) anticiclonal. – Din fr. anticyclonique.
anticiclonicilor
ANTICICLÓNIC, -Ă, anticiclonici, -ce, adj. (Met.) Referitor la anticiclon, cu caracter de anticiclon; (rar) anticiclonal. – Din fr. anticyclonique.
anticiclonicul
ANTICICLÓNIC, -Ă, anticiclonici, -ce, adj. (Met.) Referitor la anticiclon, cu caracter de anticiclon; (rar) anticiclonal. – Din fr. anticyclonique.
anticiclonicului
ANTICICLÓNIC, -Ă, anticiclonici, -ce, adj. (Met.) Referitor la anticiclon, cu caracter de anticiclon; (rar) anticiclonal. – Din fr. anticyclonique.
anticiclonul
ANTICICLÓN, anticicloane, s. n. Centru de presiune atmosferică mai înaltă decât în regiunile învecinate. – Din fr. anticyclone. DOOM
anticiclón (-ci-clon) s. n., pl. anticicloáne
anticiclonului
ANTICICLÓN, anticicloane, s. n. Centru de presiune atmosferică mai înaltă decât în regiunile învecinate. – Din fr. anticyclone. DOOM
anticiclón (-ci-clon) s. n., pl. anticicloáne
anticinematografic
ANTICINEMATOGRÁFIC, -Ă, anticinematografici, -ce, adj. Care nu corespunde principiilor artei cinematografice. – Anti- + cinematografic.
anticinematografica
ANTICINEMATOGRÁFIC, -Ă, anticinematografici, -ce, adj. Care nu corespunde principiilor artei cinematografice. – Anti- + cinematografic.
anticinematografice
ANTICINEMATOGRÁFIC, -Ă, anticinematografici, -ce, adj. Care nu corespunde principiilor artei cinematografice. – Anti- + cinematografic.
anticinematograficei
ANTICINEMATOGRÁFIC, -Ă, anticinematografici, -ce, adj. Care nu corespunde principiilor artei cinematografice. – Anti- + cinematografic.
anticinematograficele
ANTICINEMATOGRÁFIC, -Ă, anticinematografici, -ce, adj. Care nu corespunde principiilor artei cinematografice. – Anti- + cinematografic.
anticinematograficelor
ANTICINEMATOGRÁFIC, -Ă, anticinematografici, -ce, adj. Care nu corespunde principiilor artei cinematografice. – Anti- + cinematografic.
anticinematografici
ANTICINEMATOGRÁFIC, -Ă, anticinematografici, -ce, adj. Care nu corespunde principiilor artei cinematografice. – Anti- + cinematografic.
anticinematograficii
ANTICINEMATOGRÁFIC, -Ă, anticinematografici, -ce, adj. Care nu corespunde principiilor artei cinematografice. – Anti- + cinematografic.
anticinematograficilor
ANTICINEMATOGRÁFIC, -Ă, anticinematografici, -ce, adj. Care nu corespunde principiilor artei cinematografice. – Anti- + cinematografic.
anticinematograficul
ANTICINEMATOGRÁFIC, -Ă, anticinematografici, -ce, adj. Care nu corespunde principiilor artei cinematografice. – Anti- + cinematografic.
anticinematograficului
ANTICINEMATOGRÁFIC, -Ă, anticinematografici, -ce, adj. Care nu corespunde principiilor artei cinematografice. – Anti- + cinematografic.
anticipa
ANTICIPÁ, anticipez, vb. I. Intranz. și tranz. A face sau a spune ceva înainte de o anumită dată (fixată) sau înaintea timpului convenit. [Prez. ind. și: anticip] – Din fr. anticiper, lat. anticipare. DOOM
anticipá (a ~) vb., ind. prez. 3 anticipeáză/antícipă
anticipa
ANTICIPÁ, anticipez, vb. I. Intranz. și tranz. A face sau a spune ceva înainte de o anumită dată (fixată) sau înaintea timpului convenit. [Prez. ind. și: anticip] – Din fr. anticiper, lat. anticipare.
anticipare
ANTICIPÁRE, anticipări, s. f. 1. Acțiunea de a anticipa; anticipație. 2. Pronunțare anticipată a unui sunet dintr-o silabă următoare. – V. anticipa. DOOM
anticipáre s. f., g.-d. art. anticipắrii; pl. anticipắri
anticiparea
ANTICIPÁRE, anticipări, s. f. 1. Acțiunea de a anticipa; anticipație. 2. Pronunțare anticipată a unui sunet dintr-o silabă următoare. – V. anticipa. DOOM
anticipáre s. f., g.-d. art. anticipắrii; pl. anticipắri
anticipat
ANTICIPÁT, -Ă, anticipați, -te, adj. (Adesea adverbial) Realizat înainte de termenul sau de momentul convenit. – V. anticipa.
anticipata
ANTICIPÁT, -Ă, anticipați, -te, adj. (Adesea adverbial) Realizat înainte de termenul sau de momentul convenit. – V. anticipa.
anticipate
ANTICIPÁT, -Ă, anticipați, -te, adj. (Adesea adverbial) Realizat înainte de termenul sau de momentul convenit. – V. anticipa.
anticipatei
ANTICIPÁT, -Ă, anticipați, -te, adj. (Adesea adverbial) Realizat înainte de termenul sau de momentul convenit. – V. anticipa.
anticipatele
ANTICIPÁT, -Ă, anticipați, -te, adj. (Adesea adverbial) Realizat înainte de termenul sau de momentul convenit. – V. anticipa.
anticipatelor
ANTICIPÁT, -Ă, anticipați, -te, adj. (Adesea adverbial) Realizat înainte de termenul sau de momentul convenit. – V. anticipa.
anticipativ
ANTICIPATÍV, -Ă, anticipativi, -e, adj. Care anticipează; anticipator. – Din fr. anticipatif. DOOM
*anticipatív adj. m., pl. anticipatívi; f. anticipatívă, pl. anticipatíve
anticipativa
ANTICIPATÍV, -Ă, anticipativi, -e, adj. Care anticipează; anticipator. – Din fr. anticipatif. DOOM
*anticipatív adj. m., pl. anticipatívi; f. anticipatívă, pl. anticipatíve
anticipative
ANTICIPATÍV, -Ă, anticipativi, -e, adj. Care anticipează; anticipator. – Din fr. anticipatif. DOOM
*anticipatív adj. m., pl. anticipatívi; f. anticipatívă, pl. anticipatíve
anticipativei
ANTICIPATÍV, -Ă, anticipativi, -e, adj. Care anticipează; anticipator. – Din fr. anticipatif. DOOM
*anticipatív adj. m., pl. anticipatívi; f. anticipatívă, pl. anticipatíve
anticipativele
ANTICIPATÍV, -Ă, anticipativi, -e, adj. Care anticipează; anticipator. – Din fr. anticipatif. DOOM
*anticipatív adj. m., pl. anticipatívi; f. anticipatívă, pl. anticipatíve
anticipativelor
ANTICIPATÍV, -Ă, anticipativi, -e, adj. Care anticipează; anticipator. – Din fr. anticipatif. DOOM
*anticipatív adj. m., pl. anticipatívi; f. anticipatívă, pl. anticipatíve
anticipativi
ANTICIPATÍV, -Ă, anticipativi, -e, adj. Care anticipează; anticipator. – Din fr. anticipatif. DOOM
*anticipatív adj. m., pl. anticipatívi; f. anticipatívă, pl. anticipatíve
anticipativii
ANTICIPATÍV, -Ă, anticipativi, -e, adj. Care anticipează; anticipator. – Din fr. anticipatif. DOOM
*anticipatív adj. m., pl. anticipatívi; f. anticipatívă, pl. anticipatíve
anticipativilor
ANTICIPATÍV, -Ă, anticipativi, -e, adj. Care anticipează; anticipator. – Din fr. anticipatif. DOOM
*anticipatív adj. m., pl. anticipatívi; f. anticipatívă, pl. anticipatíve
anticipativul
ANTICIPATÍV, -Ă, anticipativi, -e, adj. Care anticipează; anticipator. – Din fr. anticipatif. DOOM
*anticipatív adj. m., pl. anticipatívi; f. anticipatívă, pl. anticipatíve
anticipativului
ANTICIPATÍV, -Ă, anticipativi, -e, adj. Care anticipează; anticipator. – Din fr. anticipatif. DOOM
*anticipatív adj. m., pl. anticipatívi; f. anticipatívă, pl. anticipatíve
anticipatoare
ANTICIPATÓR, -OÁRE, anticipatori, – oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care face anticipări. – Din fr. anticipateur.
anticipatoarea
ANTICIPATÓR, -OÁRE, anticipatori, – oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care face anticipări. – Din fr. anticipateur.
anticipatoarei
ANTICIPATÓR, -OÁRE, anticipatori, – oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care face anticipări. – Din fr. anticipateur.
anticipatoarele
ANTICIPATÓR, -OÁRE, anticipatori, – oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care face anticipări. – Din fr. anticipateur.
anticipatoarelor
ANTICIPATÓR, -OÁRE, anticipatori, – oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care face anticipări. – Din fr. anticipateur.
anticipator
ANTICIPATÓR, -OÁRE, anticipatori, – oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care face anticipări. – Din fr. anticipateur.
anticipatori
ANTICIPATÓR, -OÁRE, anticipatori, – oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care face anticipări. – Din fr. anticipateur.
anticipatorii
ANTICIPATÓR, -OÁRE, anticipatori, – oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care face anticipări. – Din fr. anticipateur.
anticipatorilor
ANTICIPATÓR, -OÁRE, anticipatori, – oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care face anticipări. – Din fr. anticipateur.
anticipatorul
ANTICIPATÓR, -OÁRE, anticipatori, – oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care face anticipări. – Din fr. anticipateur.
anticipatorului
ANTICIPATÓR, -OÁRE, anticipatori, – oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care face anticipări. – Din fr. anticipateur.
anticipatul
ANTICIPÁT, -Ă, anticipați, -te, adj. (Adesea adverbial) Realizat înainte de termenul sau de momentul convenit. – V. anticipa.
anticipatului
ANTICIPÁT, -Ă, anticipați, -te, adj. (Adesea adverbial) Realizat înainte de termenul sau de momentul convenit. – V. anticipa.
anticipați
ANTICIPÁT, -Ă, anticipați, -te, adj. (Adesea adverbial) Realizat înainte de termenul sau de momentul convenit. – V. anticipa.
anticipația
ANTICIPÁȚIE, anticipații, s. f. Anticipare. ◊ Literatură de anticipație = literatură având ca temă imaginarea științifico-fantastică a viitorului. ◊ Loc. adv. Cu anticipație = înainte de termenul fixat. [Var.: (înv.) anticipațiune s. f.] – Din fr. anticipation, lat. anticipatio, -onis. DOOM
anticipáție (-ți-e) s. f., art. anticipáția (-ți-a), g.-d. art. anticipáției; pl. anticipáții, art. anticipáțiile (-ți-i-)
anticipație
ANTICIPÁȚIE, anticipații, s. f. Anticipare. ◊ Literatură de anticipație = literatură având ca temă imaginarea științifico-fantastică a viitorului. ◊ Loc. adv. Cu anticipație = înainte de termenul fixat. [Var.: (înv.) anticipațiune s. f.] – Din fr. anticipation, lat. anticipatio, -onis. DOOM
anticipáție (-ți-e) s. f., art. anticipáția (-ți-a), g.-d. art. anticipáției; pl. anticipáții, art. anticipáțiile (-ți-i-)
anticipației
ANTICIPÁȚIE, anticipații, s. f. Anticipare. ◊ Literatură de anticipație = literatură având ca temă imaginarea științifico-fantastică a viitorului. ◊ Loc. adv. Cu anticipație = înainte de termenul fixat. [Var.: (înv.) anticipațiune s. f.] – Din fr. anticipation, lat. anticipatio, -onis. DOOM
anticipáție (-ți-e) s. f., art. anticipáția (-ți-a), g.-d. art. anticipáției; pl. anticipáții, art. anticipáțiile (-ți-i-)
anticipații
ANTICIPÁT, -Ă, anticipați, -te, adj. (Adesea adverbial) Realizat înainte de termenul sau de momentul convenit. – V. anticipa.
anticipații
ANTICIPÁȚIE, anticipații, s. f. Anticipare. ◊ Literatură de anticipație = literatură având ca temă imaginarea științifico-fantastică a viitorului. ◊ Loc. adv. Cu anticipație = înainte de termenul fixat. [Var.: (înv.) anticipațiune s. f.] – Din fr. anticipation, lat. anticipatio, -onis. DOOM
anticipáție (-ți-e) s. f., art. anticipáția (-ți-a), g.-d. art. anticipáției; pl. anticipáții, art. anticipáțiile (-ți-i-)
anticipațiile
ANTICIPÁȚIE, anticipații, s. f. Anticipare. ◊ Literatură de anticipație = literatură având ca temă imaginarea științifico-fantastică a viitorului. ◊ Loc. adv. Cu anticipație = înainte de termenul fixat. [Var.: (înv.) anticipațiune s. f.] – Din fr. anticipation, lat. anticipatio, -onis. DOOM
anticipáție (-ți-e) s. f., art. anticipáția (-ți-a), g.-d. art. anticipáției; pl. anticipáții, art. anticipáțiile (-ți-i-)
anticipațiilor
ANTICIPÁȚIE, anticipații, s. f. Anticipare. ◊ Literatură de anticipație = literatură având ca temă imaginarea științifico-fantastică a viitorului. ◊ Loc. adv. Cu anticipație = înainte de termenul fixat. [Var.: (înv.) anticipațiune s. f.] – Din fr. anticipation, lat. anticipatio, -onis. DOOM
anticipáție (-ți-e) s. f., art. anticipáția (-ți-a), g.-d. art. anticipáției; pl. anticipáții, art. anticipáțiile (-ți-i-)
anticipaților
ANTICIPÁT, -Ă, anticipați, -te, adj. (Adesea adverbial) Realizat înainte de termenul sau de momentul convenit. – V. anticipa.
anticipațiune
ANTICIPÁȚIE, anticipații, s. f. Anticipare. ◊ Literatură de anticipație = literatură având ca temă imaginarea științifico-fantastică a viitorului. ◊ Loc. adv. Cu anticipație = înainte de termenul fixat. [Var.: (înv.) anticipațiune s. f.] – Din fr. anticipation, lat. anticipatio, -onis. DOOM
anticipáție (-ți-e) s. f., art. anticipáția (-ți-a), g.-d. art. anticipáției; pl. anticipáții, art. anticipáțiile (-ți-i-)
anticipări
ANTICIPÁRE, anticipări, s. f. 1. Acțiunea de a anticipa; anticipație. 2. Pronunțare anticipată a unui sunet dintr-o silabă următoare. – V. anticipa. DOOM
anticipáre s. f., g.-d. art. anticipắrii; pl. anticipắri
anticipării
ANTICIPÁRE, anticipări, s. f. 1. Acțiunea de a anticipa; anticipație. 2. Pronunțare anticipată a unui sunet dintr-o silabă următoare. – V. anticipa. DOOM
anticipáre s. f., g.-d. art. anticipắrii; pl. anticipắri
anticipările
ANTICIPÁRE, anticipări, s. f. 1. Acțiunea de a anticipa; anticipație. 2. Pronunțare anticipată a unui sunet dintr-o silabă următoare. – V. anticipa. DOOM
anticipáre s. f., g.-d. art. anticipắrii; pl. anticipắri
anticipărilor
ANTICIPÁRE, anticipări, s. f. 1. Acțiunea de a anticipa; anticipație. 2. Pronunțare anticipată a unui sunet dintr-o silabă următoare. – V. anticipa. DOOM
anticipáre s. f., g.-d. art. anticipắrii; pl. anticipắri
anticitate
ANTICITÁTE s. f. v. antichitate. DOOM
Antichitátea (epoca) s. f., g.-d. Antichitắții
anticivilizatoare
ANTICIVILIZATÓR, -OÁRE, anticivilizatori, -oare, adj. Care luptă împotriva civilizației, a progresului. – Anti- + civilizator. DOOM
anticivilizatór adj. m., pl. anticivilizatóri; f. sg. și pl. anticivilizatoáre
anticivilizatoarea
ANTICIVILIZATÓR, -OÁRE, anticivilizatori, -oare, adj. Care luptă împotriva civilizației, a progresului. – Anti- + civilizator. DOOM
anticivilizatór adj. m., pl. anticivilizatóri; f. sg. și pl. anticivilizatoáre
anticivilizatoarei
ANTICIVILIZATÓR, -OÁRE, anticivilizatori, -oare, adj. Care luptă împotriva civilizației, a progresului. – Anti- + civilizator. DOOM
anticivilizatór adj. m., pl. anticivilizatóri; f. sg. și pl. anticivilizatoáre
anticivilizatoarele
ANTICIVILIZATÓR, -OÁRE, anticivilizatori, -oare, adj. Care luptă împotriva civilizației, a progresului. – Anti- + civilizator. DOOM
anticivilizatór adj. m., pl. anticivilizatóri; f. sg. și pl. anticivilizatoáre
anticivilizatoarelor
ANTICIVILIZATÓR, -OÁRE, anticivilizatori, -oare, adj. Care luptă împotriva civilizației, a progresului. – Anti- + civilizator. DOOM
anticivilizatór adj. m., pl. anticivilizatóri; f. sg. și pl. anticivilizatoáre
anticivilizator
ANTICIVILIZATÓR, -OÁRE, anticivilizatori, -oare, adj. Care luptă împotriva civilizației, a progresului. – Anti- + civilizator. DOOM
anticivilizatór adj. m., pl. anticivilizatóri; f. sg. și pl. anticivilizatoáre
anticivilizatori
ANTICIVILIZATÓR, -OÁRE, anticivilizatori, -oare, adj. Care luptă împotriva civilizației, a progresului. – Anti- + civilizator. DOOM
anticivilizatór adj. m., pl. anticivilizatóri; f. sg. și pl. anticivilizatoáre
anticivilizatorii
ANTICIVILIZATÓR, -OÁRE, anticivilizatori, -oare, adj. Care luptă împotriva civilizației, a progresului. – Anti- + civilizator. DOOM
anticivilizatór adj. m., pl. anticivilizatóri; f. sg. și pl. anticivilizatoáre
anticivilizatorilor
ANTICIVILIZATÓR, -OÁRE, anticivilizatori, -oare, adj. Care luptă împotriva civilizației, a progresului. – Anti- + civilizator. DOOM
anticivilizatór adj. m., pl. anticivilizatóri; f. sg. și pl. anticivilizatoáre
anticivilizatorul
ANTICIVILIZATÓR, -OÁRE, anticivilizatori, -oare, adj. Care luptă împotriva civilizației, a progresului. – Anti- + civilizator. DOOM
anticivilizatór adj. m., pl. anticivilizatóri; f. sg. și pl. anticivilizatoáre
anticivilizatorului
ANTICIVILIZATÓR, -OÁRE, anticivilizatori, -oare, adj. Care luptă împotriva civilizației, a progresului. – Anti- + civilizator. DOOM
anticivilizatór adj. m., pl. anticivilizatóri; f. sg. și pl. anticivilizatoáre
anticlea
Anticlea (sau Anticlia), fiica lui Autolycus, soția lui Laërtes și mama lui Odysseus. Îndurerată de îndelungata absență a fiului ei, și-a pus singură capăt zilelor.
anticlerical
ANTICLERICÁL, -Ă, anticlericali, -e, adj. Care este împotriva clerului, care aparține anticlericalismului, privitor la anticlericalism. – Din fr. anticlérical. DOOM
anticlericál (-ti-cle-) adj. m., pl. anticlericáli; f. anticlericálă, pl. anticlericále
anticlericala
ANTICLERICÁL, -Ă, anticlericali, -e, adj. Care este împotriva clerului, care aparține anticlericalismului, privitor la anticlericalism. – Din fr. anticlérical. DOOM
anticlericál (-ti-cle-) adj. m., pl. anticlericáli; f. anticlericálă, pl. anticlericále
anticlericale
ANTICLERICÁL, -Ă, anticlericali, -e, adj. Care este împotriva clerului, care aparține anticlericalismului, privitor la anticlericalism. – Din fr. anticlérical. DOOM
anticlericál (-ti-cle-) adj. m., pl. anticlericáli; f. anticlericálă, pl. anticlericále
anticlericalei
ANTICLERICÁL, -Ă, anticlericali, -e, adj. Care este împotriva clerului, care aparține anticlericalismului, privitor la anticlericalism. – Din fr. anticlérical. DOOM
anticlericál (-ti-cle-) adj. m., pl. anticlericáli; f. anticlericálă, pl. anticlericále
anticlericalele
ANTICLERICÁL, -Ă, anticlericali, -e, adj. Care este împotriva clerului, care aparține anticlericalismului, privitor la anticlericalism. – Din fr. anticlérical. DOOM
anticlericál (-ti-cle-) adj. m., pl. anticlericáli; f. anticlericálă, pl. anticlericále
anticlericalelor
ANTICLERICÁL, -Ă, anticlericali, -e, adj. Care este împotriva clerului, care aparține anticlericalismului, privitor la anticlericalism. – Din fr. anticlérical. DOOM
anticlericál (-ti-cle-) adj. m., pl. anticlericáli; f. anticlericálă, pl. anticlericále
anticlericali
ANTICLERICÁL, -Ă, anticlericali, -e, adj. Care este împotriva clerului, care aparține anticlericalismului, privitor la anticlericalism. – Din fr. anticlérical. DOOM
anticlericál (-ti-cle-) adj. m., pl. anticlericáli; f. anticlericálă, pl. anticlericále
anticlericalii
ANTICLERICÁL, -Ă, anticlericali, -e, adj. Care este împotriva clerului, care aparține anticlericalismului, privitor la anticlericalism. – Din fr. anticlérical. DOOM
anticlericál (-ti-cle-) adj. m., pl. anticlericáli; f. anticlericálă, pl. anticlericále
anticlericalilor
ANTICLERICÁL, -Ă, anticlericali, -e, adj. Care este împotriva clerului, care aparține anticlericalismului, privitor la anticlericalism. – Din fr. anticlérical. DOOM
anticlericál (-ti-cle-) adj. m., pl. anticlericáli; f. anticlericálă, pl. anticlericále
anticlericalism
ANTICLERICALÍSM s. n. 1. Atitudine ostilă implicării clericilor în viața social-politică sau publică. 2. Respingere a ierarhiei clericale sau a poziției dominante a clerului în cadrul unei confesiuni sau secte. – Din fr. anticléricalisme. DOOM
anticlericalísm (-ti-cle-) s. n.
anticlericalismul
ANTICLERICALÍSM s. n. 1. Atitudine ostilă implicării clericilor în viața social-politică sau publică. 2. Respingere a ierarhiei clericale sau a poziției dominante a clerului în cadrul unei confesiuni sau secte. – Din fr. anticléricalisme. DOOM
anticlericalísm (-ti-cle-) s. n.
anticlericalismului
ANTICLERICALÍSM s. n. 1. Atitudine ostilă implicării clericilor în viața social-politică sau publică. 2. Respingere a ierarhiei clericale sau a poziției dominante a clerului în cadrul unei confesiuni sau secte. – Din fr. anticléricalisme. DOOM
anticlericalísm (-ti-cle-) s. n.
anticlericalul
ANTICLERICÁL, -Ă, anticlericali, -e, adj. Care este împotriva clerului, care aparține anticlericalismului, privitor la anticlericalism. – Din fr. anticlérical. DOOM
anticlericál (-ti-cle-) adj. m., pl. anticlericáli; f. anticlericálă, pl. anticlericále
anticlericalului
ANTICLERICÁL, -Ă, anticlericali, -e, adj. Care este împotriva clerului, care aparține anticlericalismului, privitor la anticlericalism. – Din fr. anticlérical. DOOM
anticlericál (-ti-cle-) adj. m., pl. anticlericáli; f. anticlericálă, pl. anticlericále
anticlia
Anticlea (sau Anticlia), fiica lui Autolycus, soția lui Laërtes și mama lui Odysseus. Îndurerată de îndelungata absență a fiului ei, și-a pus singură capăt zilelor.
anticlimax
ANTICLIMÁX s.n. Gradație (2) descendentă. ♦ Opoziție într-un context a două gradații, una ascendentă și alta descendentă. [< fr. anticlimax, cf. gr. anti – contra, klimax – scară].
anticlimaxe
ANTICLIMÁX s.n. Gradație (2) descendentă. ♦ Opoziție într-un context a două gradații, una ascendentă și alta descendentă. [< fr. anticlimax, cf. gr. anti – contra, klimax – scară].
anticlimaxele
ANTICLIMÁX s.n. Gradație (2) descendentă. ♦ Opoziție într-un context a două gradații, una ascendentă și alta descendentă. [< fr. anticlimax, cf. gr. anti – contra, klimax – scară].
anticlimaxelor
ANTICLIMÁX s.n. Gradație (2) descendentă. ♦ Opoziție într-un context a două gradații, una ascendentă și alta descendentă. [< fr. anticlimax, cf. gr. anti – contra, klimax – scară].
anticlimaxul
ANTICLIMÁX s.n. Gradație (2) descendentă. ♦ Opoziție într-un context a două gradații, una ascendentă și alta descendentă. [< fr. anticlimax, cf. gr. anti – contra, klimax – scară].
anticlimaxului
ANTICLIMÁX s.n. Gradație (2) descendentă. ♦ Opoziție într-un context a două gradații, una ascendentă și alta descendentă. [< fr. anticlimax, cf. gr. anti – contra, klimax – scară].
anticlinal
ANTICLINÁL, anticlinale, s. n. Parte a unei cute geologice ridicate în formă de boltă. – Din fr. anticlinal. DOOM
anticlinál (-ti-cli-) s. n., pl. anticlinále
anticlinal
ANTICLINÁL s.n. Partea ridicată în formă de boltă a unei cute de teren. [Pl. -le, -luri. / < fr. anticlinal, cf. it. anticlinale].
anticlinale
ANTICLINÁL, anticlinale, s. n. Parte a unei cute geologice ridicate în formă de boltă. – Din fr. anticlinal. DOOM
anticlinál (-ti-cli-) s. n., pl. anticlinále
anticlinalele
ANTICLINÁL, anticlinale, s. n. Parte a unei cute geologice ridicate în formă de boltă. – Din fr. anticlinal. DOOM
anticlinál (-ti-cli-) s. n., pl. anticlinále
anticlinalelor
ANTICLINÁL, anticlinale, s. n. Parte a unei cute geologice ridicate în formă de boltă. – Din fr. anticlinal. DOOM
anticlinál (-ti-cli-) s. n., pl. anticlinále
anticlinalul
ANTICLINÁL, anticlinale, s. n. Parte a unei cute geologice ridicate în formă de boltă. – Din fr. anticlinal. DOOM
anticlinál (-ti-cli-) s. n., pl. anticlinále
anticlinalului
ANTICLINÁL, anticlinale, s. n. Parte a unei cute geologice ridicate în formă de boltă. – Din fr. anticlinal. DOOM
anticlinál (-ti-cli-) s. n., pl. anticlinále
anticlinoria
ANTICLINÓRIU s.n. Structură geologică de cute în formă de anticlinal. [Pron. -riu. / < fr. anticlinorium]. DOOM
anticlinóriu2 [riu pron. rĭu] (-ti-cli-) s. n., art. anticlinóriul; pl. anticlinórii, art. anticlinóriile (-ri-i-)
anticlinorie
ANTICLINÓRIU s.n. Structură geologică de cute în formă de anticlinal. [Pron. -riu. / < fr. anticlinorium]. DOOM
anticlinóriu2 [riu pron. rĭu] (-ti-cli-) s. n., art. anticlinóriul; pl. anticlinórii, art. anticlinóriile (-ri-i-)
anticlinoriei
ANTICLINÓRIU s.n. Structură geologică de cute în formă de anticlinal. [Pron. -riu. / < fr. anticlinorium]. DOOM
anticlinóriu2 [riu pron. rĭu] (-ti-cli-) s. n., art. anticlinóriul; pl. anticlinórii, art. anticlinóriile (-ri-i-)
anticlinorii
ANTICLINÓRIU s.n. Structură geologică de cute în formă de anticlinal. [Pron. -riu. / < fr. anticlinorium]. DOOM
anticlinóriu2 [riu pron. rĭu] (-ti-cli-) s. n., art. anticlinóriul; pl. anticlinórii, art. anticlinóriile (-ri-i-)
anticlinoriii
ANTICLINÓRIU s.n. Structură geologică de cute în formă de anticlinal. [Pron. -riu. / < fr. anticlinorium]. DOOM
anticlinóriu2 [riu pron. rĭu] (-ti-cli-) s. n., art. anticlinóriul; pl. anticlinórii, art. anticlinóriile (-ri-i-)
anticlinoriile
ANTICLINÓRIU s.n. Structură geologică de cute în formă de anticlinal. [Pron. -riu. / < fr. anticlinorium]. DOOM
anticlinóriu2 [riu pron. rĭu] (-ti-cli-) s. n., art. anticlinóriul; pl. anticlinórii, art. anticlinóriile (-ri-i-)
anticlinoriilor
ANTICLINÓRIU s.n. Structură geologică de cute în formă de anticlinal. [Pron. -riu. / < fr. anticlinorium]. DOOM
anticlinóriu2 [riu pron. rĭu] (-ti-cli-) s. n., art. anticlinóriul; pl. anticlinórii, art. anticlinóriile (-ri-i-)
anticlinoriu
ANTICLINÓRIU s.n. Structură geologică de cute în formă de anticlinal. [Pron. -riu. / < fr. anticlinorium]. DOOM
anticlinóriu2 [riu pron. rĭu] (-ti-cli-) s. n., art. anticlinóriul; pl. anticlinórii, art. anticlinóriile (-ri-i-)
anticlinoriul
ANTICLINÓRIU s.n. Structură geologică de cute în formă de anticlinal. [Pron. -riu. / < fr. anticlinorium]. DOOM
anticlinóriu2 [riu pron. rĭu] (-ti-cli-) s. n., art. anticlinóriul; pl. anticlinórii, art. anticlinóriile (-ri-i-)
anticlinoriului
ANTICLINÓRIU s.n. Structură geologică de cute în formă de anticlinal. [Pron. -riu. / < fr. anticlinorium]. DOOM
anticlinóriu2 [riu pron. rĭu] (-ti-cli-) s. n., art. anticlinóriul; pl. anticlinórii, art. anticlinóriile (-ri-i-)
anticlor
ANTICLÓR s. n. Substanță care fixează clorul, formând compuși netoxici. – Din fr. antichlore. DOOM
anticlór (-ti-clor) s. n.
anticlorul
ANTICLÓR s. n. Substanță care fixează clorul, formând compuși netoxici. – Din fr. antichlore. DOOM
anticlór (-ti-clor) s. n.
anticlorului
ANTICLÓR s. n. Substanță care fixează clorul, formând compuși netoxici. – Din fr. antichlore. DOOM
anticlór (-ti-clor) s. n.
anticoagulant
ANTICOAGULÁNT, -Ă, anticoagulanți, -te, adj., s. n. (Medicament) care împiedică coagularea sângelui. [Pr.: -co-a-. – Pl. și: (m.) anticoagulanți] – Din fr. anticoagulant. DOOM
anticoagulánt2 (-co-a-) s. n., pl. anticoagulánte
anticoagulanta
ANTICOAGULÁNT, -Ă, anticoagulanți, -te, adj., s. n. (Medicament) care împiedică coagularea sângelui. [Pr.: -co-a-. – Pl. și: (m.) anticoagulanți] – Din fr. anticoagulant. DOOM
anticoagulánt2 (-co-a-) s. n., pl. anticoagulánte
anticoagulante
ANTICOAGULÁNT, -Ă, anticoagulanți, -te, adj., s. n. (Medicament) care împiedică coagularea sângelui. [Pr.: -co-a-. – Pl. și: (m.) anticoagulanți] – Din fr. anticoagulant. DOOM
anticoagulánt2 (-co-a-) s. n., pl. anticoagulánte
anticoagulantei
ANTICOAGULÁNT, -Ă, anticoagulanți, -te, adj., s. n. (Medicament) care împiedică coagularea sângelui. [Pr.: -co-a-. – Pl. și: (m.) anticoagulanți] – Din fr. anticoagulant. DOOM
anticoagulánt2 (-co-a-) s. n., pl. anticoagulánte
anticoagulantele
ANTICOAGULÁNT, -Ă, anticoagulanți, -te, adj., s. n. (Medicament) care împiedică coagularea sângelui. [Pr.: -co-a-. – Pl. și: (m.) anticoagulanți] – Din fr. anticoagulant. DOOM
anticoagulánt2 (-co-a-) s. n., pl. anticoagulánte
anticoagulantelor
ANTICOAGULÁNT, -Ă, anticoagulanți, -te, adj., s. n. (Medicament) care împiedică coagularea sângelui. [Pr.: -co-a-. – Pl. și: (m.) anticoagulanți] – Din fr. anticoagulant. DOOM
anticoagulánt2 (-co-a-) s. n., pl. anticoagulánte
anticoagulantul
ANTICOAGULÁNT, -Ă, anticoagulanți, -te, adj., s. n. (Medicament) care împiedică coagularea sângelui. [Pr.: -co-a-. – Pl. și: (m.) anticoagulanți] – Din fr. anticoagulant. DOOM
anticoagulánt2 (-co-a-) s. n., pl. anticoagulánte
anticoagulantului
ANTICOAGULÁNT, -Ă, anticoagulanți, -te, adj., s. n. (Medicament) care împiedică coagularea sângelui. [Pr.: -co-a-. – Pl. și: (m.) anticoagulanți] – Din fr. anticoagulant. DOOM
anticoagulánt2 (-co-a-) s. n., pl. anticoagulánte
anticoagulanți
ANTICOAGULÁNT, -Ă, anticoagulanți, -te, adj., s. n. (Medicament) care împiedică coagularea sângelui. [Pr.: -co-a-. – Pl. și: (m.) anticoagulanți] – Din fr. anticoagulant. DOOM
anticoagulánt2 (-co-a-) s. n., pl. anticoagulánte
anticoagulanții
ANTICOAGULÁNT, -Ă, anticoagulanți, -te, adj., s. n. (Medicament) care împiedică coagularea sângelui. [Pr.: -co-a-. – Pl. și: (m.) anticoagulanți] – Din fr. anticoagulant. DOOM
anticoagulánt2 (-co-a-) s. n., pl. anticoagulánte
anticoagulanților
ANTICOAGULÁNT, -Ă, anticoagulanți, -te, adj., s. n. (Medicament) care împiedică coagularea sângelui. [Pr.: -co-a-. – Pl. și: (m.) anticoagulanți] – Din fr. anticoagulant. DOOM
anticoagulánt2 (-co-a-) s. n., pl. anticoagulánte
anticolesterol
ANTICOLESTERÓL s. n. Substanță care reduce colesterolul din sânge. – Anti- + colesterol.
anticolesterolul
ANTICOLESTERÓL s. n. Substanță care reduce colesterolul din sânge. – Anti- + colesterol.
anticolesterolului
ANTICOLESTERÓL s. n. Substanță care reduce colesterolul din sânge. – Anti- + colesterol.
anticolonialism
ANTICOLONIALÍSM s. n. Mișcare politică îndreptată împotriva colonialismului. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. anticolonialisme. DOOM
anticolonialísm (-ni-a-) s. n.
anticolonialismul
ANTICOLONIALÍSM s. n. Mișcare politică îndreptată împotriva colonialismului. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. anticolonialisme. DOOM
anticolonialísm (-ni-a-) s. n.
anticolonialismului
ANTICOLONIALÍSM s. n. Mișcare politică îndreptată împotriva colonialismului. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. anticolonialisme. DOOM
anticolonialísm (-ni-a-) s. n.
anticolonialist
ANTICOLONIALÍST, -Ă, anticolonialiști, -ste, adj. Care luptă împotriva colonialismului. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. anticolonialiste.
anticolonialista
ANTICOLONIALÍST, -Ă, anticolonialiști, -ste, adj. Care luptă împotriva colonialismului. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. anticolonialiste.
anticolonialiste
ANTICOLONIALÍST, -Ă, anticolonialiști, -ste, adj. Care luptă împotriva colonialismului. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. anticolonialiste.
anticolonialistei
ANTICOLONIALÍST, -Ă, anticolonialiști, -ste, adj. Care luptă împotriva colonialismului. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. anticolonialiste.
anticolonialistele
ANTICOLONIALÍST, -Ă, anticolonialiști, -ste, adj. Care luptă împotriva colonialismului. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. anticolonialiste.
anticolonialistelor
ANTICOLONIALÍST, -Ă, anticolonialiști, -ste, adj. Care luptă împotriva colonialismului. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. anticolonialiste.
anticolonialistul
ANTICOLONIALÍST, -Ă, anticolonialiști, -ste, adj. Care luptă împotriva colonialismului. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. anticolonialiste.
anticolonialistului
ANTICOLONIALÍST, -Ă, anticolonialiști, -ste, adj. Care luptă împotriva colonialismului. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. anticolonialiste.
anticolonialiști
ANTICOLONIALÍST, -Ă, anticolonialiști, -ste, adj. Care luptă împotriva colonialismului. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. anticolonialiste.
anticolonialiștii
ANTICOLONIALÍST, -Ă, anticolonialiști, -ste, adj. Care luptă împotriva colonialismului. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. anticolonialiste.
anticolonialiștilor
ANTICOLONIALÍST, -Ă, anticolonialiști, -ste, adj. Care luptă împotriva colonialismului. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. anticolonialiste.
anticomercial
ANTICOMERCIÁL, -Ă, anticomerciali, -e, adj. Care contrazice cerințele comerțului. – Anti- + comercial.
anticomerciala
ANTICOMERCIÁL, -Ă, anticomerciali, -e, adj. Care contrazice cerințele comerțului. – Anti- + comercial.
anticomerciale
ANTICOMERCIÁL, -Ă, anticomerciali, -e, adj. Care contrazice cerințele comerțului. – Anti- + comercial.
anticomercialei
ANTICOMERCIÁL, -Ă, anticomerciali, -e, adj. Care contrazice cerințele comerțului. – Anti- + comercial.
anticomercialele
ANTICOMERCIÁL, -Ă, anticomerciali, -e, adj. Care contrazice cerințele comerțului. – Anti- + comercial.
anticomercialelor
ANTICOMERCIÁL, -Ă, anticomerciali, -e, adj. Care contrazice cerințele comerțului. – Anti- + comercial.
anticomerciali
ANTICOMERCIÁL, -Ă, anticomerciali, -e, adj. Care contrazice cerințele comerțului. – Anti- + comercial.
anticomercialii
ANTICOMERCIÁL, -Ă, anticomerciali, -e, adj. Care contrazice cerințele comerțului. – Anti- + comercial.
anticomercialilor
ANTICOMERCIÁL, -Ă, anticomerciali, -e, adj. Care contrazice cerințele comerțului. – Anti- + comercial.
anticomercialul
ANTICOMERCIÁL, -Ă, anticomerciali, -e, adj. Care contrazice cerințele comerțului. – Anti- + comercial.
anticomercialului
ANTICOMERCIÁL, -Ă, anticomerciali, -e, adj. Care contrazice cerințele comerțului. – Anti- + comercial.
anticomunism
ANTICOMUNÍSM s. n. Teorie sau atitudine (politică) care combate comunismul. – Din fr. anticommunisme. DOOM
anticomunísm s. n.
anticomunismul
ANTICOMUNÍSM s. n. Teorie sau atitudine (politică) care combate comunismul. – Din fr. anticommunisme. DOOM
anticomunísm s. n.
anticomunismului
ANTICOMUNÍSM s. n. Teorie sau atitudine (politică) care combate comunismul. – Din fr. anticommunisme. DOOM
anticomunísm s. n.
anticomunist
ANTICOMUNÍST, -Ă, anticomuniști, -ste, adj. Împotriva comunismului. – Din fr. anticommuniste. DOOM
!anticomuníst adj. m., s. m., pl. anticomuníști; adj. f., s. f. anticomunístă, pl. anticomuníste
anticomunista
ANTICOMUNÍST, -Ă, anticomuniști, -ste, adj. Împotriva comunismului. – Din fr. anticommuniste. DOOM
!anticomuníst adj. m., s. m., pl. anticomuníști; adj. f., s. f. anticomunístă, pl. anticomuníste
anticomuniste
ANTICOMUNÍST, -Ă, anticomuniști, -ste, adj. Împotriva comunismului. – Din fr. anticommuniste. DOOM
!anticomuníst adj. m., s. m., pl. anticomuníști; adj. f., s. f. anticomunístă, pl. anticomuníste
anticomunistei
ANTICOMUNÍST, -Ă, anticomuniști, -ste, adj. Împotriva comunismului. – Din fr. anticommuniste. DOOM
!anticomuníst adj. m., s. m., pl. anticomuníști; adj. f., s. f. anticomunístă, pl. anticomuníste
anticomunistele
ANTICOMUNÍST, -Ă, anticomuniști, -ste, adj. Împotriva comunismului. – Din fr. anticommuniste. DOOM
!anticomuníst adj. m., s. m., pl. anticomuníști; adj. f., s. f. anticomunístă, pl. anticomuníste
anticomunistelor
ANTICOMUNÍST, -Ă, anticomuniști, -ste, adj. Împotriva comunismului. – Din fr. anticommuniste. DOOM
!anticomuníst adj. m., s. m., pl. anticomuníști; adj. f., s. f. anticomunístă, pl. anticomuníste
anticomunistul
ANTICOMUNÍST, -Ă, anticomuniști, -ste, adj. Împotriva comunismului. – Din fr. anticommuniste. DOOM
!anticomuníst adj. m., s. m., pl. anticomuníști; adj. f., s. f. anticomunístă, pl. anticomuníste
anticomunistului
ANTICOMUNÍST, -Ă, anticomuniști, -ste, adj. Împotriva comunismului. – Din fr. anticommuniste. DOOM
!anticomuníst adj. m., s. m., pl. anticomuníști; adj. f., s. f. anticomunístă, pl. anticomuníste
anticomuniști
ANTICOMUNÍST, -Ă, anticomuniști, -ste, adj. Împotriva comunismului. – Din fr. anticommuniste. DOOM
!anticomuníst adj. m., s. m., pl. anticomuníști; adj. f., s. f. anticomunístă, pl. anticomuníste
anticomuniștii
ANTICOMUNÍST, -Ă, anticomuniști, -ste, adj. Împotriva comunismului. – Din fr. anticommuniste. DOOM
!anticomuníst adj. m., s. m., pl. anticomuníști; adj. f., s. f. anticomunístă, pl. anticomuníste
anticomuniștilor
ANTICOMUNÍST, -Ă, anticomuniști, -ste, adj. Împotriva comunismului. – Din fr. anticommuniste. DOOM
!anticomuníst adj. m., s. m., pl. anticomuníști; adj. f., s. f. anticomunístă, pl. anticomuníste
anticoncepțional
ANTICONCEPȚIONÁL, -Ă, anticoncepționali, -e, adj., s. n. (Substanță, mijloc, procedeu) care împiedică fecundația; contraceptiv. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. anticonceptionnel. DOOM
anticoncepționál2 (-ți-o-) s. n., pl. anticoncepționále
anticoncepționala
ANTICONCEPȚIONÁL, -Ă, anticoncepționali, -e, adj., s. n. (Substanță, mijloc, procedeu) care împiedică fecundația; contraceptiv. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. anticonceptionnel. DOOM
anticoncepționál2 (-ți-o-) s. n., pl. anticoncepționále
anticoncepționale
ANTICONCEPȚIONÁL, -Ă, anticoncepționali, -e, adj., s. n. (Substanță, mijloc, procedeu) care împiedică fecundația; contraceptiv. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. anticonceptionnel. DOOM
anticoncepționál2 (-ți-o-) s. n., pl. anticoncepționále
anticoncepționalei
ANTICONCEPȚIONÁL, -Ă, anticoncepționali, -e, adj., s. n. (Substanță, mijloc, procedeu) care împiedică fecundația; contraceptiv. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. anticonceptionnel. DOOM
anticoncepționál2 (-ți-o-) s. n., pl. anticoncepționále
anticoncepționalele
ANTICONCEPȚIONÁL, -Ă, anticoncepționali, -e, adj., s. n. (Substanță, mijloc, procedeu) care împiedică fecundația; contraceptiv. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. anticonceptionnel. DOOM
anticoncepționál2 (-ți-o-) s. n., pl. anticoncepționále
anticoncepționalelor
ANTICONCEPȚIONÁL, -Ă, anticoncepționali, -e, adj., s. n. (Substanță, mijloc, procedeu) care împiedică fecundația; contraceptiv. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. anticonceptionnel. DOOM
anticoncepționál2 (-ți-o-) s. n., pl. anticoncepționále
anticoncepționali
ANTICONCEPȚIONÁL, -Ă, anticoncepționali, -e, adj., s. n. (Substanță, mijloc, procedeu) care împiedică fecundația; contraceptiv. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. anticonceptionnel. DOOM
anticoncepționál2 (-ți-o-) s. n., pl. anticoncepționále
anticoncepționalii
ANTICONCEPȚIONÁL, -Ă, anticoncepționali, -e, adj., s. n. (Substanță, mijloc, procedeu) care împiedică fecundația; contraceptiv. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. anticonceptionnel. DOOM
anticoncepționál2 (-ți-o-) s. n., pl. anticoncepționále
anticoncepționalilor
ANTICONCEPȚIONÁL, -Ă, anticoncepționali, -e, adj., s. n. (Substanță, mijloc, procedeu) care împiedică fecundația; contraceptiv. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. anticonceptionnel. DOOM
anticoncepționál2 (-ți-o-) s. n., pl. anticoncepționále
anticoncepționalul
ANTICONCEPȚIONÁL, -Ă, anticoncepționali, -e, adj., s. n. (Substanță, mijloc, procedeu) care împiedică fecundația; contraceptiv. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. anticonceptionnel. DOOM
anticoncepționál2 (-ți-o-) s. n., pl. anticoncepționále
anticoncepționalului
ANTICONCEPȚIONÁL, -Ă, anticoncepționali, -e, adj., s. n. (Substanță, mijloc, procedeu) care împiedică fecundația; contraceptiv. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. anticonceptionnel. DOOM
anticoncepționál2 (-ți-o-) s. n., pl. anticoncepționále
anticonformism
ANTICONFORMÍSM s. n. Respingere a conformismului; nonconformism. – Anti- + conformism.
anticonformismul
ANTICONFORMÍSM s. n. Respingere a conformismului; nonconformism. – Anti- + conformism.
anticonformismului
ANTICONFORMÍSM s. n. Respingere a conformismului; nonconformism. – Anti- + conformism.
anticonformist
ANTICONFORMÍST, -Ă, anticonformiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care se opune conformismului; nonconformist. – Anti- + conformist.
anticonformista
ANTICONFORMÍST, -Ă, anticonformiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care se opune conformismului; nonconformist. – Anti- + conformist.
anticonformiste
ANTICONFORMÍST, -Ă, anticonformiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care se opune conformismului; nonconformist. – Anti- + conformist.
anticonformistei
ANTICONFORMÍST, -Ă, anticonformiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care se opune conformismului; nonconformist. – Anti- + conformist.
anticonformistele
ANTICONFORMÍST, -Ă, anticonformiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care se opune conformismului; nonconformist. – Anti- + conformist.
anticonformistelor
ANTICONFORMÍST, -Ă, anticonformiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care se opune conformismului; nonconformist. – Anti- + conformist.
anticonformistul
ANTICONFORMÍST, -Ă, anticonformiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care se opune conformismului; nonconformist. – Anti- + conformist.
anticonformistului
ANTICONFORMÍST, -Ă, anticonformiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care se opune conformismului; nonconformist. – Anti- + conformist.
anticonformiști
ANTICONFORMÍST, -Ă, anticonformiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care se opune conformismului; nonconformist. – Anti- + conformist.
anticonformiștii
ANTICONFORMÍST, -Ă, anticonformiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care se opune conformismului; nonconformist. – Anti- + conformist.
anticonformiștilor
ANTICONFORMÍST, -Ă, anticonformiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care se opune conformismului; nonconformist. – Anti- + conformist.
anticongelant
ANTICONGELÁNT, -Ă, anticongelanți, -te, adj., s. m. (Substanță) care face să scadă temperatura de congelare a unui lichid. – Anti- + congelant. DOOM
anticongelánt2 s. m., pl. anticongelánți
anticongelant
ANTICONGELÁNT, -Ă, anticongelanți, -te, adj., s. m. (Substanță) care face să scadă temperatura de congelare a unui lichid. – Anti- + congelant. DOOM
anticongelánt2 s. m., pl. anticongelánți
anticongelanta
ANTICONGELÁNT, -Ă, anticongelanți, -te, adj., s. m. (Substanță) care face să scadă temperatura de congelare a unui lichid. – Anti- + congelant. DOOM
anticongelánt2 s. m., pl. anticongelánți
anticongelanta
ANTICONGELÁNT, -Ă, anticongelanți, -te, adj., s. m. (Substanță) care face să scadă temperatura de congelare a unui lichid. – Anti- + congelant. DOOM
anticongelánt2 s. m., pl. anticongelánți
anticongelante
ANTICONGELÁNT, -Ă, anticongelanți, -te, adj., s. m. (Substanță) care face să scadă temperatura de congelare a unui lichid. – Anti- + congelant. DOOM
anticongelánt2 s. m., pl. anticongelánți
anticongelante
ANTICONGELÁNT, -Ă, anticongelanți, -te, adj., s. m. (Substanță) care face să scadă temperatura de congelare a unui lichid. – Anti- + congelant. DOOM
anticongelánt2 s. m., pl. anticongelánți
anticongelantei
ANTICONGELÁNT, -Ă, anticongelanți, -te, adj., s. m. (Substanță) care face să scadă temperatura de congelare a unui lichid. – Anti- + congelant. DOOM
anticongelánt2 s. m., pl. anticongelánți
anticongelantei
ANTICONGELÁNT, -Ă, anticongelanți, -te, adj., s. m. (Substanță) care face să scadă temperatura de congelare a unui lichid. – Anti- + congelant. DOOM
anticongelánt2 s. m., pl. anticongelánți
anticongelantele
ANTICONGELÁNT, -Ă, anticongelanți, -te, adj., s. m. (Substanță) care face să scadă temperatura de congelare a unui lichid. – Anti- + congelant. DOOM
anticongelánt2 s. m., pl. anticongelánți
anticongelantele
ANTICONGELÁNT, -Ă, anticongelanți, -te, adj., s. m. (Substanță) care face să scadă temperatura de congelare a unui lichid. – Anti- + congelant. DOOM
anticongelánt2 s. m., pl. anticongelánți
anticongelantelor
ANTICONGELÁNT, -Ă, anticongelanți, -te, adj., s. m. (Substanță) care face să scadă temperatura de congelare a unui lichid. – Anti- + congelant. DOOM
anticongelánt2 s. m., pl. anticongelánți
anticongelantelor
ANTICONGELÁNT, -Ă, anticongelanți, -te, adj., s. m. (Substanță) care face să scadă temperatura de congelare a unui lichid. – Anti- + congelant. DOOM
anticongelánt2 s. m., pl. anticongelánți
anticongelantul
ANTICONGELÁNT, -Ă, anticongelanți, -te, adj., s. m. (Substanță) care face să scadă temperatura de congelare a unui lichid. – Anti- + congelant. DOOM
anticongelánt2 s. m., pl. anticongelánți
anticongelantul
ANTICONGELÁNT, -Ă, anticongelanți, -te, adj., s. m. (Substanță) care face să scadă temperatura de congelare a unui lichid. – Anti- + congelant. DOOM
anticongelánt2 s. m., pl. anticongelánți
anticongelantului
ANTICONGELÁNT, -Ă, anticongelanți, -te, adj., s. m. (Substanță) care face să scadă temperatura de congelare a unui lichid. – Anti- + congelant. DOOM
anticongelánt2 s. m., pl. anticongelánți
anticongelantului
ANTICONGELÁNT, -Ă, anticongelanți, -te, adj., s. m. (Substanță) care face să scadă temperatura de congelare a unui lichid. – Anti- + congelant. DOOM
anticongelánt2 s. m., pl. anticongelánți
anticongelanți
ANTICONGELÁNT, -Ă, anticongelanți, -te, adj., s. m. (Substanță) care face să scadă temperatura de congelare a unui lichid. – Anti- + congelant. DOOM
anticongelánt2 s. m., pl. anticongelánți
anticongelanți
ANTICONGELÁNT, -Ă, anticongelanți, -te, adj., s. m. (Substanță) care face să scadă temperatura de congelare a unui lichid. – Anti- + congelant. DOOM
anticongelánt2 s. m., pl. anticongelánți
anticongelanții
ANTICONGELÁNT, -Ă, anticongelanți, -te, adj., s. m. (Substanță) care face să scadă temperatura de congelare a unui lichid. – Anti- + congelant. DOOM
anticongelánt2 s. m., pl. anticongelánți
anticongelanții
ANTICONGELÁNT, -Ă, anticongelanți, -te, adj., s. m. (Substanță) care face să scadă temperatura de congelare a unui lichid. – Anti- + congelant. DOOM
anticongelánt2 s. m., pl. anticongelánți
anticongelanților
ANTICONGELÁNT, -Ă, anticongelanți, -te, adj., s. m. (Substanță) care face să scadă temperatura de congelare a unui lichid. – Anti- + congelant. DOOM
anticongelánt2 s. m., pl. anticongelánți
anticongelanților
ANTICONGELÁNT, -Ă, anticongelanți, -te, adj., s. m. (Substanță) care face să scadă temperatura de congelare a unui lichid. – Anti- + congelant. DOOM
anticongelánt2 s. m., pl. anticongelánți
anticonstituțional
ANTICONSTITUȚIONÁL, -Ă, anticonstituționali, -e, adj. Care încalcă prevederile constituției. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. anticonstitutionnel. DOOM
anticonstituționál (-ți-o-) adj. m., pl. anticonstituționáli; f. anticonstituționálă, pl. anticonstituționále
anticonstituționala
ANTICONSTITUȚIONÁL, -Ă, anticonstituționali, -e, adj. Care încalcă prevederile constituției. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. anticonstitutionnel. DOOM
anticonstituționál (-ți-o-) adj. m., pl. anticonstituționáli; f. anticonstituționálă, pl. anticonstituționále
anticonstituționale
ANTICONSTITUȚIONÁL, -Ă, anticonstituționali, -e, adj. Care încalcă prevederile constituției. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. anticonstitutionnel. DOOM
anticonstituționál (-ți-o-) adj. m., pl. anticonstituționáli; f. anticonstituționálă, pl. anticonstituționále
anticonstituționalei
ANTICONSTITUȚIONÁL, -Ă, anticonstituționali, -e, adj. Care încalcă prevederile constituției. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. anticonstitutionnel. DOOM
anticonstituționál (-ți-o-) adj. m., pl. anticonstituționáli; f. anticonstituționálă, pl. anticonstituționále
anticonstituționalele
ANTICONSTITUȚIONÁL, -Ă, anticonstituționali, -e, adj. Care încalcă prevederile constituției. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. anticonstitutionnel. DOOM
anticonstituționál (-ți-o-) adj. m., pl. anticonstituționáli; f. anticonstituționálă, pl. anticonstituționále
anticonstituționalelor
ANTICONSTITUȚIONÁL, -Ă, anticonstituționali, -e, adj. Care încalcă prevederile constituției. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. anticonstitutionnel. DOOM
anticonstituționál (-ți-o-) adj. m., pl. anticonstituționáli; f. anticonstituționálă, pl. anticonstituționále
anticonstituționali
ANTICONSTITUȚIONÁL, -Ă, anticonstituționali, -e, adj. Care încalcă prevederile constituției. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. anticonstitutionnel. DOOM
anticonstituționál (-ți-o-) adj. m., pl. anticonstituționáli; f. anticonstituționálă, pl. anticonstituționále
anticonstituționalii
ANTICONSTITUȚIONÁL, -Ă, anticonstituționali, -e, adj. Care încalcă prevederile constituției. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. anticonstitutionnel. DOOM
anticonstituționál (-ți-o-) adj. m., pl. anticonstituționáli; f. anticonstituționálă, pl. anticonstituționále
anticonstituționalilor
ANTICONSTITUȚIONÁL, -Ă, anticonstituționali, -e, adj. Care încalcă prevederile constituției. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. anticonstitutionnel. DOOM
anticonstituționál (-ți-o-) adj. m., pl. anticonstituționáli; f. anticonstituționálă, pl. anticonstituționále
anticonstituționalul
ANTICONSTITUȚIONÁL, -Ă, anticonstituționali, -e, adj. Care încalcă prevederile constituției. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. anticonstitutionnel. DOOM
anticonstituționál (-ți-o-) adj. m., pl. anticonstituționáli; f. anticonstituționálă, pl. anticonstituționále
anticonstituționalului
ANTICONSTITUȚIONÁL, -Ă, anticonstituționali, -e, adj. Care încalcă prevederile constituției. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. anticonstitutionnel. DOOM
anticonstituționál (-ți-o-) adj. m., pl. anticonstituționáli; f. anticonstituționálă, pl. anticonstituționále
anticonvulsiv
ANTICONVULSÍV, -Ă, anticonvulsivi, -e, adj., s. n. (Medicament) care calmează convulsiile. – Din fr. anticonvulsif.
anticonvulsiva
ANTICONVULSÍV, -Ă, anticonvulsivi, -e, adj., s. n. (Medicament) care calmează convulsiile. – Din fr. anticonvulsif.
anticonvulsive
ANTICONVULSÍV, -Ă, anticonvulsivi, -e, adj., s. n. (Medicament) care calmează convulsiile. – Din fr. anticonvulsif.
anticonvulsivei
ANTICONVULSÍV, -Ă, anticonvulsivi, -e, adj., s. n. (Medicament) care calmează convulsiile. – Din fr. anticonvulsif.
anticonvulsivele
ANTICONVULSÍV, -Ă, anticonvulsivi, -e, adj., s. n. (Medicament) care calmează convulsiile. – Din fr. anticonvulsif.
anticonvulsivelor
ANTICONVULSÍV, -Ă, anticonvulsivi, -e, adj., s. n. (Medicament) care calmează convulsiile. – Din fr. anticonvulsif.
anticonvulsivi
ANTICONVULSÍV, -Ă, anticonvulsivi, -e, adj., s. n. (Medicament) care calmează convulsiile. – Din fr. anticonvulsif.
anticonvulsivii
ANTICONVULSÍV, -Ă, anticonvulsivi, -e, adj., s. n. (Medicament) care calmează convulsiile. – Din fr. anticonvulsif.
anticonvulsivilor
ANTICONVULSÍV, -Ă, anticonvulsivi, -e, adj., s. n. (Medicament) care calmează convulsiile. – Din fr. anticonvulsif.
anticonvulsivul
ANTICONVULSÍV, -Ă, anticonvulsivi, -e, adj., s. n. (Medicament) care calmează convulsiile. – Din fr. anticonvulsif.
anticonvulsivului
ANTICONVULSÍV, -Ă, anticonvulsivi, -e, adj., s. n. (Medicament) care calmează convulsiile. – Din fr. anticonvulsif.
anticorosiv
ANTICOROZÍV, -Ă, anticorozivi, -e, adj., s. n. (Substanță) care împiedică coroziunea. [Scris și: anticorosiv] – Anti- + coroziv.
anticorosiva
ANTICOROZÍV, -Ă, anticorozivi, -e, adj., s. n. (Substanță) care împiedică coroziunea. [Scris și: anticorosiv] – Anti- + coroziv.
anticorosive
ANTICOROZÍV, -Ă, anticorozivi, -e, adj., s. n. (Substanță) care împiedică coroziunea. [Scris și: anticorosiv] – Anti- + coroziv.
anticorosivei
ANTICOROZÍV, -Ă, anticorozivi, -e, adj., s. n. (Substanță) care împiedică coroziunea. [Scris și: anticorosiv] – Anti- + coroziv.
anticorosivele
ANTICOROZÍV, -Ă, anticorozivi, -e, adj., s. n. (Substanță) care împiedică coroziunea. [Scris și: anticorosiv] – Anti- + coroziv.
anticorosivelor
ANTICOROZÍV, -Ă, anticorozivi, -e, adj., s. n. (Substanță) care împiedică coroziunea. [Scris și: anticorosiv] – Anti- + coroziv.
anticorosivi
ANTICOROZÍV, -Ă, anticorozivi, -e, adj., s. n. (Substanță) care împiedică coroziunea. [Scris și: anticorosiv] – Anti- + coroziv.
anticorosivii
ANTICOROZÍV, -Ă, anticorozivi, -e, adj., s. n. (Substanță) care împiedică coroziunea. [Scris și: anticorosiv] – Anti- + coroziv.
anticorosivilor
ANTICOROZÍV, -Ă, anticorozivi, -e, adj., s. n. (Substanță) care împiedică coroziunea. [Scris și: anticorosiv] – Anti- + coroziv.
anticorosivul
ANTICOROZÍV, -Ă, anticorozivi, -e, adj., s. n. (Substanță) care împiedică coroziunea. [Scris și: anticorosiv] – Anti- + coroziv.
anticorosivului
ANTICOROZÍV, -Ă, anticorozivi, -e, adj., s. n. (Substanță) care împiedică coroziunea. [Scris și: anticorosiv] – Anti- + coroziv.
anticoroziv
ANTICOROZÍV, -Ă, anticorozivi, -e, adj., s. n. (Substanță) care împiedică coroziunea. [Scris și: anticorosiv] – Anti- + coroziv. DOOM
!anticorozív2 s. n., pl. anticorozíve
anticorp
ANTICÓRP, anticorpi, s. m. Substanță care se formează în organism spre a neutraliza o infecție. – Din fr. anticorps. DOOM
anticórp s. m., pl. anticórpi
anticorpi
ANTICÓRP, anticorpi, s. m. Substanță care se formează în organism spre a neutraliza o infecție. – Din fr. anticorps. DOOM
anticórp s. m., pl. anticórpi
anticorpii
ANTICÓRP, anticorpi, s. m. Substanță care se formează în organism spre a neutraliza o infecție. – Din fr. anticorps. DOOM
anticórp s. m., pl. anticórpi
anticorpilor
ANTICÓRP, anticorpi, s. m. Substanță care se formează în organism spre a neutraliza o infecție. – Din fr. anticorps. DOOM
anticórp s. m., pl. anticórpi
anticorpul
ANTICÓRP, anticorpi, s. m. Substanță care se formează în organism spre a neutraliza o infecție. – Din fr. anticorps. DOOM
anticórp s. m., pl. anticórpi
anticorpului
ANTICÓRP, anticorpi, s. m. Substanță care se formează în organism spre a neutraliza o infecție. – Din fr. anticorps. DOOM
anticórp s. m., pl. anticórpi
anticorupție
ANTICORÚPȚIE adj. invar. Împotriva corupției. – Anti- + corupție. DOOM
*anticorúpție (-ți-e) adj. invar.
anticreză
ANTIHRÉZĂ, antihreze, s. f. Contract prin care se dă în folosință creditorului un bun imobil care aparține debitorului. [Var.: anticréză s. f.] – Din fr. antichrèse. DOOM
antihréză (-ti-hre-) s. f., g.-d. art. antihrézei; pl. antihréze
anticreștin
ANTICREȘTÍN, -Ă, anticreștini, -e, adj. Împotriva creștinismului. – Anti- + creștin. DOOM
anticreștín (-ti-creș-) adj. m., pl. anticreștíni; f. anticreștínă, pl. anticreștíne
anticreștina
ANTICREȘTÍN, -Ă, anticreștini, -e, adj. Împotriva creștinismului. – Anti- + creștin. DOOM
anticreștín (-ti-creș-) adj. m., pl. anticreștíni; f. anticreștínă, pl. anticreștíne
anticreștine
ANTICREȘTÍN, -Ă, anticreștini, -e, adj. Împotriva creștinismului. – Anti- + creștin. DOOM
anticreștín (-ti-creș-) adj. m., pl. anticreștíni; f. anticreștínă, pl. anticreștíne
anticreștinei
ANTICREȘTÍN, -Ă, anticreștini, -e, adj. Împotriva creștinismului. – Anti- + creștin. DOOM
anticreștín (-ti-creș-) adj. m., pl. anticreștíni; f. anticreștínă, pl. anticreștíne
anticreștinele
ANTICREȘTÍN, -Ă, anticreștini, -e, adj. Împotriva creștinismului. – Anti- + creștin. DOOM
anticreștín (-ti-creș-) adj. m., pl. anticreștíni; f. anticreștínă, pl. anticreștíne
anticreștinelor
ANTICREȘTÍN, -Ă, anticreștini, -e, adj. Împotriva creștinismului. – Anti- + creștin. DOOM
anticreștín (-ti-creș-) adj. m., pl. anticreștíni; f. anticreștínă, pl. anticreștíne
anticreștini
ANTICREȘTÍN, -Ă, anticreștini, -e, adj. Împotriva creștinismului. – Anti- + creștin. DOOM
anticreștín (-ti-creș-) adj. m., pl. anticreștíni; f. anticreștínă, pl. anticreștíne
anticreștinii
ANTICREȘTÍN, -Ă, anticreștini, -e, adj. Împotriva creștinismului. – Anti- + creștin. DOOM
anticreștín (-ti-creș-) adj. m., pl. anticreștíni; f. anticreștínă, pl. anticreștíne
anticreștinilor
ANTICREȘTÍN, -Ă, anticreștini, -e, adj. Împotriva creștinismului. – Anti- + creștin. DOOM
anticreștín (-ti-creș-) adj. m., pl. anticreștíni; f. anticreștínă, pl. anticreștíne
anticreștinul
ANTICREȘTÍN, -Ă, anticreștini, -e, adj. Împotriva creștinismului. – Anti- + creștin. DOOM
anticreștín (-ti-creș-) adj. m., pl. anticreștíni; f. anticreștínă, pl. anticreștíne
anticreștinului
ANTICREȘTÍN, -Ă, anticreștini, -e, adj. Împotriva creștinismului. – Anti- + creștin. DOOM
anticreștín (-ti-creș-) adj. m., pl. anticreștíni; f. anticreștínă, pl. anticreștíne
anticriptogamic
ANTICRIPTOGÁMIC, -Ă, anticriptogamici, -ce, adj., s. n. (Produs chimic) folosit împotriva bolilor provocate de ciuperci. – Din fr. anticryptogamique. DOOM
anticriptogámic2 (-ti-crip-) s. n., pl. anticriptogámice
anticriptogamica
ANTICRIPTOGÁMIC, -Ă, anticriptogamici, -ce, adj., s. n. (Produs chimic) folosit împotriva bolilor provocate de ciuperci. – Din fr. anticryptogamique. DOOM
anticriptogámic2 (-ti-crip-) s. n., pl. anticriptogámice
anticriptogamice
ANTICRIPTOGÁMIC, -Ă, anticriptogamici, -ce, adj., s. n. (Produs chimic) folosit împotriva bolilor provocate de ciuperci. – Din fr. anticryptogamique. DOOM
anticriptogámic2 (-ti-crip-) s. n., pl. anticriptogámice
anticriptogamicei
ANTICRIPTOGÁMIC, -Ă, anticriptogamici, -ce, adj., s. n. (Produs chimic) folosit împotriva bolilor provocate de ciuperci. – Din fr. anticryptogamique. DOOM
anticriptogámic2 (-ti-crip-) s. n., pl. anticriptogámice
anticriptogamicele
ANTICRIPTOGÁMIC, -Ă, anticriptogamici, -ce, adj., s. n. (Produs chimic) folosit împotriva bolilor provocate de ciuperci. – Din fr. anticryptogamique. DOOM
anticriptogámic2 (-ti-crip-) s. n., pl. anticriptogámice
anticriptogamicelor
ANTICRIPTOGÁMIC, -Ă, anticriptogamici, -ce, adj., s. n. (Produs chimic) folosit împotriva bolilor provocate de ciuperci. – Din fr. anticryptogamique. DOOM
anticriptogámic2 (-ti-crip-) s. n., pl. anticriptogámice
anticriptogamici
ANTICRIPTOGÁMIC, -Ă, anticriptogamici, -ce, adj., s. n. (Produs chimic) folosit împotriva bolilor provocate de ciuperci. – Din fr. anticryptogamique. DOOM
anticriptogámic2 (-ti-crip-) s. n., pl. anticriptogámice
anticriptogamicii
ANTICRIPTOGÁMIC, -Ă, anticriptogamici, -ce, adj., s. n. (Produs chimic) folosit împotriva bolilor provocate de ciuperci. – Din fr. anticryptogamique. DOOM
anticriptogámic2 (-ti-crip-) s. n., pl. anticriptogámice
anticriptogamicilor
ANTICRIPTOGÁMIC, -Ă, anticriptogamici, -ce, adj., s. n. (Produs chimic) folosit împotriva bolilor provocate de ciuperci. – Din fr. anticryptogamique. DOOM
anticriptogámic2 (-ti-crip-) s. n., pl. anticriptogámice
anticriptogamicul
ANTICRIPTOGÁMIC, -Ă, anticriptogamici, -ce, adj., s. n. (Produs chimic) folosit împotriva bolilor provocate de ciuperci. – Din fr. anticryptogamique. DOOM
anticriptogámic2 (-ti-crip-) s. n., pl. anticriptogámice
anticriptogamicului
ANTICRIPTOGÁMIC, -Ă, anticriptogamici, -ce, adj., s. n. (Produs chimic) folosit împotriva bolilor provocate de ciuperci. – Din fr. anticryptogamique. DOOM
anticriptogámic2 (-ti-crip-) s. n., pl. anticriptogámice
anticrist
ANTIHRÍST, antihriști, s. m. (În creștinism) Personaj escatologic, personificare (incarnare) a Satanei, care se va opune, la sfârșitul lumii, venirii lui Isus Hristos; p. ext. om nelegiuit, pervers, vicios. [Var.: anticríst s. m.] – Din sl. antihrĭstŭ. DOOM
Antihríst (Satana) (-ti-hrist) s. propriu m.
anticristianism
ANTICRISTIANÍSM s. n. (Rar) Atitudine potrivnică creștinismului. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. antichristianisme. DOOM
anticristianísm (rar) (-ti-cris-ti-a-) s. n.
anticristianismul
ANTICRISTIANÍSM s. n. (Rar) Atitudine potrivnică creștinismului. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. antichristianisme. DOOM
anticristianísm (rar) (-ti-cris-ti-a-) s. n.
anticristianismului
ANTICRISTIANÍSM s. n. (Rar) Atitudine potrivnică creștinismului. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. antichristianisme. DOOM
anticristianísm (rar) (-ti-cris-ti-a-) s. n.
anticritica
ANTICRÍTICĂ, anticritici, s. f. (Rar) Critică a unei critici. – Din germ. Antikritik. DOOM
anticrítică (rar) (-ti-cri-) s. f., g.-d. art. anticríticii; (critici) pl. anticrítici
anticritici
ANTICRÍTICĂ, anticritici, s. f. (Rar) Critică a unei critici. – Din germ. Antikritik. DOOM
anticrítică (rar) (-ti-cri-) s. f., g.-d. art. anticríticii; (critici) pl. anticrítici
anticriticii
ANTICRÍTICĂ, anticritici, s. f. (Rar) Critică a unei critici. – Din germ. Antikritik. DOOM
anticrítică (rar) (-ti-cri-) s. f., g.-d. art. anticríticii; (critici) pl. anticrítici
anticriticile
ANTICRÍTICĂ, anticritici, s. f. (Rar) Critică a unei critici. – Din germ. Antikritik. DOOM
anticrítică (rar) (-ti-cri-) s. f., g.-d. art. anticríticii; (critici) pl. anticrítici
anticriticilor
ANTICRÍTICĂ, anticritici, s. f. (Rar) Critică a unei critici. – Din germ. Antikritik. DOOM
anticrítică (rar) (-ti-cri-) s. f., g.-d. art. anticríticii; (critici) pl. anticrítici
anticriză
ANTICRÍZĂ adj. invar. Împotriva crizei. – Anti- + criză. DOOM
*anticríză (-ti-cri-) adj. invar.
anticultural
ANTICULTURÁL, -Ă, anticulturali, -e, adj. (Despre atitudini, manifestări) Care este împotriva culturii. – Anti- + cultural. DOOM
*anticulturál adj. m., pl. anticulturáli; f. anticulturálă, pl. anticulturále
anticulturala
ANTICULTURÁL, -Ă, anticulturali, -e, adj. (Despre atitudini, manifestări) Care este împotriva culturii. – Anti- + cultural. DOOM
*anticulturál adj. m., pl. anticulturáli; f. anticulturálă, pl. anticulturále
anticulturale
ANTICULTURÁL, -Ă, anticulturali, -e, adj. (Despre atitudini, manifestări) Care este împotriva culturii. – Anti- + cultural. DOOM
*anticulturál adj. m., pl. anticulturáli; f. anticulturálă, pl. anticulturále
anticulturalei
ANTICULTURÁL, -Ă, anticulturali, -e, adj. (Despre atitudini, manifestări) Care este împotriva culturii. – Anti- + cultural. DOOM
*anticulturál adj. m., pl. anticulturáli; f. anticulturálă, pl. anticulturále
anticulturalele
ANTICULTURÁL, -Ă, anticulturali, -e, adj. (Despre atitudini, manifestări) Care este împotriva culturii. – Anti- + cultural. DOOM
*anticulturál adj. m., pl. anticulturáli; f. anticulturálă, pl. anticulturále
anticulturalelor
ANTICULTURÁL, -Ă, anticulturali, -e, adj. (Despre atitudini, manifestări) Care este împotriva culturii. – Anti- + cultural. DOOM
*anticulturál adj. m., pl. anticulturáli; f. anticulturálă, pl. anticulturále
anticulturali
ANTICULTURÁL, -Ă, anticulturali, -e, adj. (Despre atitudini, manifestări) Care este împotriva culturii. – Anti- + cultural. DOOM
*anticulturál adj. m., pl. anticulturáli; f. anticulturálă, pl. anticulturále
anticulturalii
ANTICULTURÁL, -Ă, anticulturali, -e, adj. (Despre atitudini, manifestări) Care este împotriva culturii. – Anti- + cultural. DOOM
*anticulturál adj. m., pl. anticulturáli; f. anticulturálă, pl. anticulturále
anticulturalilor
ANTICULTURÁL, -Ă, anticulturali, -e, adj. (Despre atitudini, manifestări) Care este împotriva culturii. – Anti- + cultural. DOOM
*anticulturál adj. m., pl. anticulturáli; f. anticulturálă, pl. anticulturále
anticulturalul
ANTICULTURÁL, -Ă, anticulturali, -e, adj. (Despre atitudini, manifestări) Care este împotriva culturii. – Anti- + cultural. DOOM
*anticulturál adj. m., pl. anticulturáli; f. anticulturálă, pl. anticulturále
anticulturalului
ANTICULTURÁL, -Ă, anticulturali, -e, adj. (Despre atitudini, manifestări) Care este împotriva culturii. – Anti- + cultural. DOOM
*anticulturál adj. m., pl. anticulturáli; f. anticulturálă, pl. anticulturále
anticva
ANTÍCVĂ, anticve, s. f. Tip de litere de tipar asemănătoare cu cele folosite la inscripțiile de pe monumentele din Roma antică. [Var.: anticva s. f.] – Din lat. antiqua. DOOM
!antícvă/antícva s. f., g.-d. art. antícvei; pl. antícve
anticvar
ANTICVÁR s.m. v. anticar.
anticvariat
ANTICVARIÁT s.n. v. anticariat.
anticve
ANTÍCVĂ, anticve, s. f. Tip de litere de tipar asemănătoare cu cele folosite la inscripțiile de pe monumentele din Roma antică. [Var.: anticva s. f.] – Din lat. antiqua. DOOM
!antícvă/antícva s. f., g.-d. art. antícvei; pl. antícve
anticvei
ANTÍCVĂ, anticve, s. f. Tip de litere de tipar asemănătoare cu cele folosite la inscripțiile de pe monumentele din Roma antică. [Var.: anticva s. f.] – Din lat. antiqua. DOOM
!antícvă/antícva s. f., g.-d. art. antícvei; pl. antícve
anticvele
ANTÍCVĂ, anticve, s. f. Tip de litere de tipar asemănătoare cu cele folosite la inscripțiile de pe monumentele din Roma antică. [Var.: anticva s. f.] – Din lat. antiqua. DOOM
!antícvă/antícva s. f., g.-d. art. antícvei; pl. antícve
anticvelor
ANTÍCVĂ, anticve, s. f. Tip de litere de tipar asemănătoare cu cele folosite la inscripțiile de pe monumentele din Roma antică. [Var.: anticva s. f.] – Din lat. antiqua. DOOM
!antícvă/antícva s. f., g.-d. art. antícvei; pl. antícve
anticvitate
ANTICVITÁTE s.f. v. antichitate.
antică
ANTÍCĂ, antice, s. f. (Învechit) Obiect de artă din antichitate. Cabinetul imperial de antice din Viena. ODOBESCU, S. II 192. Aci vede cinevași feliurime de izvoade de zidiri... incit poate zice omul că fieșcare casă este o bucată de antică, pentru care aleargă oamenii prin țări spre a le găsi și a le vedea în odăi. GOLESCU, Î. 112.
anticărbunoasa
ANTICĂRBUNÓS, -OÁSĂ, anticărbunoși, -oase, adj. (Despre seruri și vaccinuri) Folosit pentru prevenirea și combaterea antraxului. – Anti- + cărbunos. DOOM
anticărbunós adj. m., pl. anticărbunóși; f. anticărbunoásă, pl. anticărbunoáse
anticărbunoase
ANTICĂRBUNÓS, -OÁSĂ, anticărbunoși, -oase, adj. (Despre seruri și vaccinuri) Folosit pentru prevenirea și combaterea antraxului. – Anti- + cărbunos. DOOM
anticărbunós adj. m., pl. anticărbunóși; f. anticărbunoásă, pl. anticărbunoáse
anticărbunoasei
ANTICĂRBUNÓS, -OÁSĂ, anticărbunoși, -oase, adj. (Despre seruri și vaccinuri) Folosit pentru prevenirea și combaterea antraxului. – Anti- + cărbunos. DOOM
anticărbunós adj. m., pl. anticărbunóși; f. anticărbunoásă, pl. anticărbunoáse
anticărbunoasele
ANTICĂRBUNÓS, -OÁSĂ, anticărbunoși, -oase, adj. (Despre seruri și vaccinuri) Folosit pentru prevenirea și combaterea antraxului. – Anti- + cărbunos. DOOM
anticărbunós adj. m., pl. anticărbunóși; f. anticărbunoásă, pl. anticărbunoáse
anticărbunoaselor
ANTICĂRBUNÓS, -OÁSĂ, anticărbunoși, -oase, adj. (Despre seruri și vaccinuri) Folosit pentru prevenirea și combaterea antraxului. – Anti- + cărbunos. DOOM
anticărbunós adj. m., pl. anticărbunóși; f. anticărbunoásă, pl. anticărbunoáse
anticărbunos
ANTICĂRBUNÓS, -OÁSĂ, anticărbunoși, -oase, adj. (Despre seruri și vaccinuri) Folosit pentru prevenirea și combaterea antraxului. – Anti- + cărbunos. DOOM
anticărbunós adj. m., pl. anticărbunóși; f. anticărbunoásă, pl. anticărbunoáse
anticărbunosul
ANTICĂRBUNÓS, -OÁSĂ, anticărbunoși, -oase, adj. (Despre seruri și vaccinuri) Folosit pentru prevenirea și combaterea antraxului. – Anti- + cărbunos. DOOM
anticărbunós adj. m., pl. anticărbunóși; f. anticărbunoásă, pl. anticărbunoáse
anticărbunosului
ANTICĂRBUNÓS, -OÁSĂ, anticărbunoși, -oase, adj. (Despre seruri și vaccinuri) Folosit pentru prevenirea și combaterea antraxului. – Anti- + cărbunos. DOOM
anticărbunós adj. m., pl. anticărbunóși; f. anticărbunoásă, pl. anticărbunoáse
anticărbunoși
ANTICĂRBUNÓS, -OÁSĂ, anticărbunoși, -oase, adj. (Despre seruri și vaccinuri) Folosit pentru prevenirea și combaterea antraxului. – Anti- + cărbunos. DOOM
anticărbunós adj. m., pl. anticărbunóși; f. anticărbunoásă, pl. anticărbunoáse
anticărbunoșii
ANTICĂRBUNÓS, -OÁSĂ, anticărbunoși, -oase, adj. (Despre seruri și vaccinuri) Folosit pentru prevenirea și combaterea antraxului. – Anti- + cărbunos. DOOM
anticărbunós adj. m., pl. anticărbunóși; f. anticărbunoásă, pl. anticărbunoáse
anticărbunoșilor
ANTICĂRBUNÓS, -OÁSĂ, anticărbunoși, -oase, adj. (Despre seruri și vaccinuri) Folosit pentru prevenirea și combaterea antraxului. – Anti- + cărbunos. DOOM
anticărbunós adj. m., pl. anticărbunóși; f. anticărbunoásă, pl. anticărbunoáse
anticăreasca
ANTICĂRÉSC, -EÁSCĂ, anticărești, adj. De anticar2. – Anticar2 + suf. -esc.
anticăresc
ANTICĂRÉSC, -EÁSCĂ, anticărești, adj. De anticar2. – Anticar2 + suf. -esc.
anticărescul
ANTICĂRÉSC, -EÁSCĂ, anticărești, adj. De anticar2. – Anticar2 + suf. -esc.
anticărescului
ANTICĂRÉSC, -EÁSCĂ, anticărești, adj. De anticar2. – Anticar2 + suf. -esc.
anticărești
ANTICĂRÉSC, -EÁSCĂ, anticărești, adj. De anticar2. – Anticar2 + suf. -esc.
anticăreștii
ANTICĂRÉSC, -EÁSCĂ, anticărești, adj. De anticar2. – Anticar2 + suf. -esc.
anticăreștile
ANTICĂRÉSC, -EÁSCĂ, anticărești, adj. De anticar2. – Anticar2 + suf. -esc.
anticăreștilor
ANTICĂRÉSC, -EÁSCĂ, anticărești, adj. De anticar2. – Anticar2 + suf. -esc.
anticări
anticări, anticăresc v. r. (intl.) a se supăra
anticăria
ANTICĂRÍE, anticării, s. f. (Înv.) Anticariat. – Anticar2 + suf. -íe. DOOM
anticăríe (înv.) s. f., art. anticăría, g.-d. art. anticăríei; pl. anticăríi, art. anticăríile
anticărie
ANTICĂRÍE, anticării, s. f. (Înv.) Anticariat. – Anticar2 + suf. -íe. DOOM
anticăríe (înv.) s. f., art. anticăría, g.-d. art. anticăríei; pl. anticăríi, art. anticăríile
anticăriei
ANTICĂRÍE, anticării, s. f. (Înv.) Anticariat. – Anticar2 + suf. -íe. DOOM
anticăríe (înv.) s. f., art. anticăría, g.-d. art. anticăríei; pl. anticăríi, art. anticăríile
anticării
ANTICĂRÍE, anticării, s. f. (Înv.) Anticariat. – Anticar2 + suf. -íe. DOOM
anticăríe (înv.) s. f., art. anticăría, g.-d. art. anticăríei; pl. anticăríi, art. anticăríile
anticăriile
ANTICĂRÍE, anticării, s. f. (Înv.) Anticariat. – Anticar2 + suf. -íe. DOOM
anticăríe (înv.) s. f., art. anticăría, g.-d. art. anticăríei; pl. anticăríi, art. anticăríile
anticăriilor
ANTICĂRÍE, anticării, s. f. (Înv.) Anticariat. – Anticar2 + suf. -íe. DOOM
anticăríe (înv.) s. f., art. anticăría, g.-d. art. anticăríei; pl. anticăríi, art. anticăríile
anticărire
anticări, anticăresc v. r. (intl.) a se supăra
antidata
ANTIDATÁ, antidatez, vb. I. Tranz. A pune (pe un act, pe o scrisoare etc.) o dată anterioară celei reale. – Variantă: antedatá vb. I.
antideflagrant
ANTIDEFLAGRÁNT, -Ă, antideflagranți, -te, adj. (Despre utilaje electrice) Care poate fi folosit fără pericol în spații în care se găsesc materiale explozive. – Din fr. antidéflagrant. DOOM
antideflagránt (-de-fla-grant) adj. m., pl. antideflagránți; f. antideflagrántă, pl. antideflagránte
antideflagranta
ANTIDEFLAGRÁNT, -Ă, antideflagranți, -te, adj. (Despre utilaje electrice) Care poate fi folosit fără pericol în spații în care se găsesc materiale explozive. – Din fr. antidéflagrant. DOOM
antideflagránt (-de-fla-grant) adj. m., pl. antideflagránți; f. antideflagrántă, pl. antideflagránte
antideflagrante
ANTIDEFLAGRÁNT, -Ă, antideflagranți, -te, adj. (Despre utilaje electrice) Care poate fi folosit fără pericol în spații în care se găsesc materiale explozive. – Din fr. antidéflagrant. DOOM
antideflagránt (-de-fla-grant) adj. m., pl. antideflagránți; f. antideflagrántă, pl. antideflagránte
antideflagrantei
ANTIDEFLAGRÁNT, -Ă, antideflagranți, -te, adj. (Despre utilaje electrice) Care poate fi folosit fără pericol în spații în care se găsesc materiale explozive. – Din fr. antidéflagrant. DOOM
antideflagránt (-de-fla-grant) adj. m., pl. antideflagránți; f. antideflagrántă, pl. antideflagránte
antideflagrantele
ANTIDEFLAGRÁNT, -Ă, antideflagranți, -te, adj. (Despre utilaje electrice) Care poate fi folosit fără pericol în spații în care se găsesc materiale explozive. – Din fr. antidéflagrant. DOOM
antideflagránt (-de-fla-grant) adj. m., pl. antideflagránți; f. antideflagrántă, pl. antideflagránte
antideflagrantelor
ANTIDEFLAGRÁNT, -Ă, antideflagranți, -te, adj. (Despre utilaje electrice) Care poate fi folosit fără pericol în spații în care se găsesc materiale explozive. – Din fr. antidéflagrant. DOOM
antideflagránt (-de-fla-grant) adj. m., pl. antideflagránți; f. antideflagrántă, pl. antideflagránte
antideflagrantul
ANTIDEFLAGRÁNT, -Ă, antideflagranți, -te, adj. (Despre utilaje electrice) Care poate fi folosit fără pericol în spații în care se găsesc materiale explozive. – Din fr. antidéflagrant. DOOM
antideflagránt (-de-fla-grant) adj. m., pl. antideflagránți; f. antideflagrántă, pl. antideflagránte
antideflagrantului
ANTIDEFLAGRÁNT, -Ă, antideflagranți, -te, adj. (Despre utilaje electrice) Care poate fi folosit fără pericol în spații în care se găsesc materiale explozive. – Din fr. antidéflagrant. DOOM
antideflagránt (-de-fla-grant) adj. m., pl. antideflagránți; f. antideflagrántă, pl. antideflagránte
antideflagranți
ANTIDEFLAGRÁNT, -Ă, antideflagranți, -te, adj. (Despre utilaje electrice) Care poate fi folosit fără pericol în spații în care se găsesc materiale explozive. – Din fr. antidéflagrant. DOOM
antideflagránt (-de-fla-grant) adj. m., pl. antideflagránți; f. antideflagrántă, pl. antideflagránte
antideflagranții
ANTIDEFLAGRÁNT, -Ă, antideflagranți, -te, adj. (Despre utilaje electrice) Care poate fi folosit fără pericol în spații în care se găsesc materiale explozive. – Din fr. antidéflagrant. DOOM
antideflagránt (-de-fla-grant) adj. m., pl. antideflagránți; f. antideflagrántă, pl. antideflagránte
antideflagranților
ANTIDEFLAGRÁNT, -Ă, antideflagranți, -te, adj. (Despre utilaje electrice) Care poate fi folosit fără pericol în spații în care se găsesc materiale explozive. – Din fr. antidéflagrant. DOOM
antideflagránt (-de-fla-grant) adj. m., pl. antideflagránți; f. antideflagrántă, pl. antideflagránte
antideluvian
ANTIDELUVIÁN, -Ă adj. v. antediluvian.
antidemocratic
ANTIDEMOCRÁTIC, -Ă, antidemocratici, -ce, adj. Care este împotriva democrației. – Din fr. antidémocratique. DOOM
antidemocrátic (-mo-cra-) adj. m., pl. antidemocrátici; f. antidemocrátică, pl. antidemocrátice
antidemocratica
ANTIDEMOCRÁTIC, -Ă, antidemocratici, -ce, adj. Care este împotriva democrației. – Din fr. antidémocratique. DOOM
antidemocrátic (-mo-cra-) adj. m., pl. antidemocrátici; f. antidemocrátică, pl. antidemocrátice
antidemocratice
ANTIDEMOCRÁTIC, -Ă, antidemocratici, -ce, adj. Care este împotriva democrației. – Din fr. antidémocratique. DOOM
antidemocrátic (-mo-cra-) adj. m., pl. antidemocrátici; f. antidemocrátică, pl. antidemocrátice
antidemocraticei
ANTIDEMOCRÁTIC, -Ă, antidemocratici, -ce, adj. Care este împotriva democrației. – Din fr. antidémocratique. DOOM
antidemocrátic (-mo-cra-) adj. m., pl. antidemocrátici; f. antidemocrátică, pl. antidemocrátice
antidemocraticele
ANTIDEMOCRÁTIC, -Ă, antidemocratici, -ce, adj. Care este împotriva democrației. – Din fr. antidémocratique. DOOM
antidemocrátic (-mo-cra-) adj. m., pl. antidemocrátici; f. antidemocrátică, pl. antidemocrátice
antidemocraticelor
ANTIDEMOCRÁTIC, -Ă, antidemocratici, -ce, adj. Care este împotriva democrației. – Din fr. antidémocratique. DOOM
antidemocrátic (-mo-cra-) adj. m., pl. antidemocrátici; f. antidemocrátică, pl. antidemocrátice
antidemocratici
ANTIDEMOCRÁTIC, -Ă, antidemocratici, -ce, adj. Care este împotriva democrației. – Din fr. antidémocratique. DOOM
antidemocrátic (-mo-cra-) adj. m., pl. antidemocrátici; f. antidemocrátică, pl. antidemocrátice
antidemocraticii
ANTIDEMOCRÁTIC, -Ă, antidemocratici, -ce, adj. Care este împotriva democrației. – Din fr. antidémocratique. DOOM
antidemocrátic (-mo-cra-) adj. m., pl. antidemocrátici; f. antidemocrátică, pl. antidemocrátice
antidemocraticilor
ANTIDEMOCRÁTIC, -Ă, antidemocratici, -ce, adj. Care este împotriva democrației. – Din fr. antidémocratique. DOOM
antidemocrátic (-mo-cra-) adj. m., pl. antidemocrátici; f. antidemocrátică, pl. antidemocrátice
antidemocraticul
ANTIDEMOCRÁTIC, -Ă, antidemocratici, -ce, adj. Care este împotriva democrației. – Din fr. antidémocratique. DOOM
antidemocrátic (-mo-cra-) adj. m., pl. antidemocrátici; f. antidemocrátică, pl. antidemocrátice
antidemocraticului
ANTIDEMOCRÁTIC, -Ă, antidemocratici, -ce, adj. Care este împotriva democrației. – Din fr. antidémocratique. DOOM
antidemocrátic (-mo-cra-) adj. m., pl. antidemocrátici; f. antidemocrátică, pl. antidemocrátice
antidepresiv
ANTIDEPRESÍV, -Ă, antidepresivi, -e, adj., s. n. (Medicament) care înlătură depresia (II). – Anti- + depresiv. DOOM
*antidepresív2 (-de-pre-) s. n., pl. antidepresíve
antidepresiva
ANTIDEPRESÍV, -Ă, antidepresivi, -e, adj., s. n. (Medicament) care înlătură depresia (II). – Anti- + depresiv. DOOM
*antidepresív2 (-de-pre-) s. n., pl. antidepresíve
antidepresive
ANTIDEPRESÍV, -Ă, antidepresivi, -e, adj., s. n. (Medicament) care înlătură depresia (II). – Anti- + depresiv. DOOM
*antidepresív2 (-de-pre-) s. n., pl. antidepresíve
antidepresivei
ANTIDEPRESÍV, -Ă, antidepresivi, -e, adj., s. n. (Medicament) care înlătură depresia (II). – Anti- + depresiv. DOOM
*antidepresív2 (-de-pre-) s. n., pl. antidepresíve
antidepresivele
ANTIDEPRESÍV, -Ă, antidepresivi, -e, adj., s. n. (Medicament) care înlătură depresia (II). – Anti- + depresiv. DOOM
*antidepresív2 (-de-pre-) s. n., pl. antidepresíve
antidepresivelor
ANTIDEPRESÍV, -Ă, antidepresivi, -e, adj., s. n. (Medicament) care înlătură depresia (II). – Anti- + depresiv. DOOM
*antidepresív2 (-de-pre-) s. n., pl. antidepresíve
antidepresivi
ANTIDEPRESÍV, -Ă, antidepresivi, -e, adj., s. n. (Medicament) care înlătură depresia (II). – Anti- + depresiv. DOOM
*antidepresív2 (-de-pre-) s. n., pl. antidepresíve
antidepresivii
ANTIDEPRESÍV, -Ă, antidepresivi, -e, adj., s. n. (Medicament) care înlătură depresia (II). – Anti- + depresiv. DOOM
*antidepresív2 (-de-pre-) s. n., pl. antidepresíve
antidepresivilor
ANTIDEPRESÍV, -Ă, antidepresivi, -e, adj., s. n. (Medicament) care înlătură depresia (II). – Anti- + depresiv. DOOM
*antidepresív2 (-de-pre-) s. n., pl. antidepresíve
antidepresivul
ANTIDEPRESÍV, -Ă, antidepresivi, -e, adj., s. n. (Medicament) care înlătură depresia (II). – Anti- + depresiv. DOOM
*antidepresív2 (-de-pre-) s. n., pl. antidepresíve
antidepresivului
ANTIDEPRESÍV, -Ă, antidepresivi, -e, adj., s. n. (Medicament) care înlătură depresia (II). – Anti- + depresiv. DOOM
*antidepresív2 (-de-pre-) s. n., pl. antidepresíve
antiderapant
ANTIDERAPÁNT, -Ă, antiderapanți, -te, adj. Care împiedică deraparea vehiculelor. Cauciuc antiderapant. – Din fr. antidérapant. DOOM
antiderapánt adj. m., pl. antiderapánți; f. antiderapántă, pl. antiderapánte
antiderapanta
ANTIDERAPÁNT, -Ă, antiderapanți, -te, adj. Care împiedică deraparea vehiculelor. Cauciuc antiderapant. – Din fr. antidérapant. DOOM
antiderapánt adj. m., pl. antiderapánți; f. antiderapántă, pl. antiderapánte
antiderapante
ANTIDERAPÁNT, -Ă, antiderapanți, -te, adj. Care împiedică deraparea vehiculelor. Cauciuc antiderapant. – Din fr. antidérapant. DOOM
antiderapánt adj. m., pl. antiderapánți; f. antiderapántă, pl. antiderapánte
antiderapantei
ANTIDERAPÁNT, -Ă, antiderapanți, -te, adj. Care împiedică deraparea vehiculelor. Cauciuc antiderapant. – Din fr. antidérapant. DOOM
antiderapánt adj. m., pl. antiderapánți; f. antiderapántă, pl. antiderapánte
antiderapantele
ANTIDERAPÁNT, -Ă, antiderapanți, -te, adj. Care împiedică deraparea vehiculelor. Cauciuc antiderapant. – Din fr. antidérapant. DOOM
antiderapánt adj. m., pl. antiderapánți; f. antiderapántă, pl. antiderapánte
antiderapantelor
ANTIDERAPÁNT, -Ă, antiderapanți, -te, adj. Care împiedică deraparea vehiculelor. Cauciuc antiderapant. – Din fr. antidérapant. DOOM
antiderapánt adj. m., pl. antiderapánți; f. antiderapántă, pl. antiderapánte
antiderapantul
ANTIDERAPÁNT, -Ă, antiderapanți, -te, adj. Care împiedică deraparea vehiculelor. Cauciuc antiderapant. – Din fr. antidérapant. DOOM
antiderapánt adj. m., pl. antiderapánți; f. antiderapántă, pl. antiderapánte
antiderapantului
ANTIDERAPÁNT, -Ă, antiderapanți, -te, adj. Care împiedică deraparea vehiculelor. Cauciuc antiderapant. – Din fr. antidérapant. DOOM
antiderapánt adj. m., pl. antiderapánți; f. antiderapántă, pl. antiderapánte
antiderapanți
ANTIDERAPÁNT, -Ă, antiderapanți, -te, adj. Care împiedică deraparea vehiculelor. Cauciuc antiderapant. – Din fr. antidérapant. DOOM
antiderapánt adj. m., pl. antiderapánți; f. antiderapántă, pl. antiderapánte
antiderapanții
ANTIDERAPÁNT, -Ă, antiderapanți, -te, adj. Care împiedică deraparea vehiculelor. Cauciuc antiderapant. – Din fr. antidérapant. DOOM
antiderapánt adj. m., pl. antiderapánți; f. antiderapántă, pl. antiderapánte
antiderapanților
ANTIDERAPÁNT, -Ă, antiderapanți, -te, adj. Care împiedică deraparea vehiculelor. Cauciuc antiderapant. – Din fr. antidérapant. DOOM
antiderapánt adj. m., pl. antiderapánți; f. antiderapántă, pl. antiderapánte
antidetonant
ANTIDETONÁNT, antidetonante, s. n. Substanță chimică care se adaugă la un amestec carburant spre a-i micșora detonația. [Pl. și: (m.) antidetonanți] – Din fr. antidétonant. DOOM
antidetonánt s. n./s. m., pl. antidetonánte/antidetonánți
antidetonant
ANTIDETONÁNT, antidetonante, s. n. Substanță chimică care se adaugă la un amestec carburant spre a-i micșora detonația. [Pl. și: (m.) antidetonanți] – Din fr. antidétonant.
antidetonanța
ANTIDETONÁNȚĂ s. f. Proprietate a benzinei de a fi rezistentă la detonație. – Anti- + detonanță. DOOM
antidetonánță s. f., g.-d. art. antidetonánței
antidetonanțe
ANTIDETONÁNȚĂ s. f. Proprietate a benzinei de a fi rezistentă la detonație. – Anti- + detonanță. DOOM
antidetonánță s. f., g.-d. art. antidetonánței
antidetonanței
ANTIDETONÁNȚĂ s. f. Proprietate a benzinei de a fi rezistentă la detonație. – Anti- + detonanță. DOOM
antidetonánță s. f., g.-d. art. antidetonánței
antidiabetic
ANTIDIABÉTIC, -Ă, antidiabetici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care este administrat în tratamentul diabetului. [Pr.: -di-a-] – Din fr. antidiabétique. DOOM
*antidiabétic2 s. n., pl. antidiabétice
antidiabetica
ANTIDIABÉTIC, -Ă, antidiabetici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care este administrat în tratamentul diabetului. [Pr.: -di-a-] – Din fr. antidiabétique. DOOM
*antidiabétic2 s. n., pl. antidiabétice
antidiabetice
ANTIDIABÉTIC, -Ă, antidiabetici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care este administrat în tratamentul diabetului. [Pr.: -di-a-] – Din fr. antidiabétique. DOOM
*antidiabétic2 s. n., pl. antidiabétice
antidiabeticei
ANTIDIABÉTIC, -Ă, antidiabetici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care este administrat în tratamentul diabetului. [Pr.: -di-a-] – Din fr. antidiabétique. DOOM
*antidiabétic2 s. n., pl. antidiabétice
antidiabeticele
ANTIDIABÉTIC, -Ă, antidiabetici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care este administrat în tratamentul diabetului. [Pr.: -di-a-] – Din fr. antidiabétique. DOOM
*antidiabétic2 s. n., pl. antidiabétice
antidiabeticelor
ANTIDIABÉTIC, -Ă, antidiabetici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care este administrat în tratamentul diabetului. [Pr.: -di-a-] – Din fr. antidiabétique. DOOM
*antidiabétic2 s. n., pl. antidiabétice
antidiabetici
ANTIDIABÉTIC, -Ă, antidiabetici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care este administrat în tratamentul diabetului. [Pr.: -di-a-] – Din fr. antidiabétique. DOOM
*antidiabétic2 s. n., pl. antidiabétice
antidiabeticii
ANTIDIABÉTIC, -Ă, antidiabetici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care este administrat în tratamentul diabetului. [Pr.: -di-a-] – Din fr. antidiabétique. DOOM
*antidiabétic2 s. n., pl. antidiabétice
antidiabeticilor
ANTIDIABÉTIC, -Ă, antidiabetici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care este administrat în tratamentul diabetului. [Pr.: -di-a-] – Din fr. antidiabétique. DOOM
*antidiabétic2 s. n., pl. antidiabétice
antidiabeticul
ANTIDIABÉTIC, -Ă, antidiabetici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care este administrat în tratamentul diabetului. [Pr.: -di-a-] – Din fr. antidiabétique. DOOM
*antidiabétic2 s. n., pl. antidiabétice
antidiabeticului
ANTIDIABÉTIC, -Ă, antidiabetici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care este administrat în tratamentul diabetului. [Pr.: -di-a-] – Din fr. antidiabétique. DOOM
*antidiabétic2 s. n., pl. antidiabétice
antidifteric
ANTIDIFTÉRIC, -Ă, antidifterici, -ce, adj. Care combate difteria. – Din fr. antidiphtérique. DOOM
antidiftéric adj. m., pl. antidiftérici; f. antidiftérică, pl. antidiftérice
antidifterica
ANTIDIFTÉRIC, -Ă, antidifterici, -ce, adj. Care combate difteria. – Din fr. antidiphtérique. DOOM
antidiftéric adj. m., pl. antidiftérici; f. antidiftérică, pl. antidiftérice
antidifterice
ANTIDIFTÉRIC, -Ă, antidifterici, -ce, adj. Care combate difteria. – Din fr. antidiphtérique. DOOM
antidiftéric adj. m., pl. antidiftérici; f. antidiftérică, pl. antidiftérice
antidiftericei
ANTIDIFTÉRIC, -Ă, antidifterici, -ce, adj. Care combate difteria. – Din fr. antidiphtérique. DOOM
antidiftéric adj. m., pl. antidiftérici; f. antidiftérică, pl. antidiftérice
antidiftericele
ANTIDIFTÉRIC, -Ă, antidifterici, -ce, adj. Care combate difteria. – Din fr. antidiphtérique. DOOM
antidiftéric adj. m., pl. antidiftérici; f. antidiftérică, pl. antidiftérice
antidiftericelor
ANTIDIFTÉRIC, -Ă, antidifterici, -ce, adj. Care combate difteria. – Din fr. antidiphtérique. DOOM
antidiftéric adj. m., pl. antidiftérici; f. antidiftérică, pl. antidiftérice
antidifterici
ANTIDIFTÉRIC, -Ă, antidifterici, -ce, adj. Care combate difteria. – Din fr. antidiphtérique. DOOM
antidiftéric adj. m., pl. antidiftérici; f. antidiftérică, pl. antidiftérice
antidiftericii
ANTIDIFTÉRIC, -Ă, antidifterici, -ce, adj. Care combate difteria. – Din fr. antidiphtérique. DOOM
antidiftéric adj. m., pl. antidiftérici; f. antidiftérică, pl. antidiftérice
antidiftericilor
ANTIDIFTÉRIC, -Ă, antidifterici, -ce, adj. Care combate difteria. – Din fr. antidiphtérique. DOOM
antidiftéric adj. m., pl. antidiftérici; f. antidiftérică, pl. antidiftérice
antidiftericul
ANTIDIFTÉRIC, -Ă, antidifterici, -ce, adj. Care combate difteria. – Din fr. antidiphtérique. DOOM
antidiftéric adj. m., pl. antidiftérici; f. antidiftérică, pl. antidiftérice
antidiftericului
ANTIDIFTÉRIC, -Ă, antidifterici, -ce, adj. Care combate difteria. – Din fr. antidiphtérique. DOOM
antidiftéric adj. m., pl. antidiftérici; f. antidiftérică, pl. antidiftérice
antidinastic
ANTIDINÁSTIC, -Ă, antidinastici, -ce, adj. Care este împotriva dinastiei. – Din fr. antidynastique. DOOM
antidinástic adj. m., pl. antidinástici; f. antidinástică, pl. antidinástice
antidinastica
ANTIDINÁSTIC, -Ă, antidinastici, -ce, adj. Care este împotriva dinastiei. – Din fr. antidynastique. DOOM
antidinástic adj. m., pl. antidinástici; f. antidinástică, pl. antidinástice
antidinastice
ANTIDINÁSTIC, -Ă, antidinastici, -ce, adj. Care este împotriva dinastiei. – Din fr. antidynastique. DOOM
antidinástic adj. m., pl. antidinástici; f. antidinástică, pl. antidinástice
antidinasticei
ANTIDINÁSTIC, -Ă, antidinastici, -ce, adj. Care este împotriva dinastiei. – Din fr. antidynastique. DOOM
antidinástic adj. m., pl. antidinástici; f. antidinástică, pl. antidinástice
antidinasticele
ANTIDINÁSTIC, -Ă, antidinastici, -ce, adj. Care este împotriva dinastiei. – Din fr. antidynastique. DOOM
antidinástic adj. m., pl. antidinástici; f. antidinástică, pl. antidinástice
antidinasticelor
ANTIDINÁSTIC, -Ă, antidinastici, -ce, adj. Care este împotriva dinastiei. – Din fr. antidynastique. DOOM
antidinástic adj. m., pl. antidinástici; f. antidinástică, pl. antidinástice
antidinastici
ANTIDINÁSTIC, -Ă, antidinastici, -ce, adj. Care este împotriva dinastiei. – Din fr. antidynastique. DOOM
antidinástic adj. m., pl. antidinástici; f. antidinástică, pl. antidinástice
antidinasticii
ANTIDINÁSTIC, -Ă, antidinastici, -ce, adj. Care este împotriva dinastiei. – Din fr. antidynastique. DOOM
antidinástic adj. m., pl. antidinástici; f. antidinástică, pl. antidinástice
antidinasticilor
ANTIDINÁSTIC, -Ă, antidinastici, -ce, adj. Care este împotriva dinastiei. – Din fr. antidynastique. DOOM
antidinástic adj. m., pl. antidinástici; f. antidinástică, pl. antidinástice
antidinasticul
ANTIDINÁSTIC, -Ă, antidinastici, -ce, adj. Care este împotriva dinastiei. – Din fr. antidynastique. DOOM
antidinástic adj. m., pl. antidinástici; f. antidinástică, pl. antidinástice
antidinasticului
ANTIDINÁSTIC, -Ă, antidinastici, -ce, adj. Care este împotriva dinastiei. – Din fr. antidynastique. DOOM
antidinástic adj. m., pl. antidinástici; f. antidinástică, pl. antidinástice
antidiuretic
ANTIDIURÉTIC, -Ă, antidiuretici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care diminuează diureza. [Pr.: -di-u-] – Din fr. antidiurétique.
antidiuretica
ANTIDIURÉTIC, -Ă, antidiuretici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care diminuează diureza. [Pr.: -di-u-] – Din fr. antidiurétique.
antidiuretice
ANTIDIURÉTIC, -Ă, antidiuretici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care diminuează diureza. [Pr.: -di-u-] – Din fr. antidiurétique.
antidiureticei
ANTIDIURÉTIC, -Ă, antidiuretici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care diminuează diureza. [Pr.: -di-u-] – Din fr. antidiurétique.
antidiureticele
ANTIDIURÉTIC, -Ă, antidiuretici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care diminuează diureza. [Pr.: -di-u-] – Din fr. antidiurétique.
antidiureticelor
ANTIDIURÉTIC, -Ă, antidiuretici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care diminuează diureza. [Pr.: -di-u-] – Din fr. antidiurétique.
antidiuretici
ANTIDIURÉTIC, -Ă, antidiuretici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care diminuează diureza. [Pr.: -di-u-] – Din fr. antidiurétique.
antidiureticii
ANTIDIURÉTIC, -Ă, antidiuretici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care diminuează diureza. [Pr.: -di-u-] – Din fr. antidiurétique.
antidiureticilor
ANTIDIURÉTIC, -Ă, antidiuretici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care diminuează diureza. [Pr.: -di-u-] – Din fr. antidiurétique.
antidiureticul
ANTIDIURÉTIC, -Ă, antidiuretici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care diminuează diureza. [Pr.: -di-u-] – Din fr. antidiurétique.
antidiureticului
ANTIDIURÉTIC, -Ă, antidiuretici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care diminuează diureza. [Pr.: -di-u-] – Din fr. antidiurétique.
antidogmatic
ANTIDOGMÁTIC, -Ă, antidogmatici, -ce, adj. Care respinge dogmatismul. – Anti- + dogmatic (după fr. antidogmatique).
antidogmatica
ANTIDOGMÁTIC, -Ă, antidogmatici, -ce, adj. Care respinge dogmatismul. – Anti- + dogmatic (după fr. antidogmatique).
antidogmatice
ANTIDOGMÁTIC, -Ă, antidogmatici, -ce, adj. Care respinge dogmatismul. – Anti- + dogmatic (după fr. antidogmatique).
antidogmaticei
ANTIDOGMÁTIC, -Ă, antidogmatici, -ce, adj. Care respinge dogmatismul. – Anti- + dogmatic (după fr. antidogmatique).
antidogmaticele
ANTIDOGMÁTIC, -Ă, antidogmatici, -ce, adj. Care respinge dogmatismul. – Anti- + dogmatic (după fr. antidogmatique).
antidogmaticelor
ANTIDOGMÁTIC, -Ă, antidogmatici, -ce, adj. Care respinge dogmatismul. – Anti- + dogmatic (după fr. antidogmatique).
antidogmatici
ANTIDOGMÁTIC, -Ă, antidogmatici, -ce, adj. Care respinge dogmatismul. – Anti- + dogmatic (după fr. antidogmatique).
antidogmaticii
ANTIDOGMÁTIC, -Ă, antidogmatici, -ce, adj. Care respinge dogmatismul. – Anti- + dogmatic (după fr. antidogmatique).
antidogmaticilor
ANTIDOGMÁTIC, -Ă, antidogmatici, -ce, adj. Care respinge dogmatismul. – Anti- + dogmatic (după fr. antidogmatique).
antidogmaticul
ANTIDOGMÁTIC, -Ă, antidogmatici, -ce, adj. Care respinge dogmatismul. – Anti- + dogmatic (după fr. antidogmatique).
antidogmaticului
ANTIDOGMÁTIC, -Ă, antidogmatici, -ce, adj. Care respinge dogmatismul. – Anti- + dogmatic (după fr. antidogmatique).
antidogmatism
ANTIDOGMATÍSM s. n. Atitudine antidogmatică. – Din fr. antidogmatisme.
antidogmatismul
ANTIDOGMATÍSM s. n. Atitudine antidogmatică. – Din fr. antidogmatisme.
antidogmatismului
ANTIDOGMATÍSM s. n. Atitudine antidogmatică. – Din fr. antidogmatisme.
antidoping
ANTIDÓPING adj. invar. 1. (Despre teste) Care depistează dopajul. 2. (Despre măsuri, atitudini, manifestări etc.) Care este împotriva dopajului. – Din engl. antidoping. DOOM
*antidóping adj. invar.
antidot
ANTIDÓT, antidoturi, s. n. Substanță care neutralizează acțiunea unei otrăvi, a unui virus etc. din organism; contraotravă. ♦ Fig. Remediu, leac. – Din fr. antidote, lat. antidotum. DOOM
antidót s. n., pl. antidóturi
antidotul
ANTIDÓT, antidoturi, s. n. Substanță care neutralizează acțiunea unei otrăvi, a unui virus etc. din organism; contraotravă. ♦ Fig. Remediu, leac. – Din fr. antidote, lat. antidotum. DOOM
antidót s. n., pl. antidóturi
antidotului
ANTIDÓT, antidoturi, s. n. Substanță care neutralizează acțiunea unei otrăvi, a unui virus etc. din organism; contraotravă. ♦ Fig. Remediu, leac. – Din fr. antidote, lat. antidotum. DOOM
antidót s. n., pl. antidóturi
antidoturi
ANTIDÓT, antidoturi, s. n. Substanță care neutralizează acțiunea unei otrăvi, a unui virus etc. din organism; contraotravă. ♦ Fig. Remediu, leac. – Din fr. antidote, lat. antidotum. DOOM
antidót s. n., pl. antidóturi
antidoturile
ANTIDÓT, antidoturi, s. n. Substanță care neutralizează acțiunea unei otrăvi, a unui virus etc. din organism; contraotravă. ♦ Fig. Remediu, leac. – Din fr. antidote, lat. antidotum. DOOM
antidót s. n., pl. antidóturi
antidoturilor
ANTIDÓT, antidoturi, s. n. Substanță care neutralizează acțiunea unei otrăvi, a unui virus etc. din organism; contraotravă. ♦ Fig. Remediu, leac. – Din fr. antidote, lat. antidotum. DOOM
antidót s. n., pl. antidóturi
antidrog
ANTIDRÓG adj. invar. (Despre măsuri, atitudini, manifestări etc.) Care este împotriva drogurilor. – Din fr. antidrogue. DOOM
*antidróg adj. invar.
antidumping
ANTIDÚMPING adj. invar. Împotriva unui dumping străin. [Pr.: antidámping] – Din fr. antidumping. DOOM
!antidumping (angl.) [pron. antidámping] adj. invar.
antidumpingul
ANTIDÚMPING adj. invar. Împotriva unui dumping străin. [Pr.: antidámping] – Din fr. antidumping. DOOM
!antidumping (angl.) [pron. antidámping] adj. invar.
antidumpingului
ANTIDÚMPING adj. invar. Împotriva unui dumping străin. [Pr.: antidámping] – Din fr. antidumping. DOOM
!antidumping (angl.) [pron. antidámping] adj. invar.
antidumpinguri
ANTIDÚMPING adj. invar. Împotriva unui dumping străin. [Pr.: antidámping] – Din fr. antidumping. DOOM
!antidumping (angl.) [pron. antidámping] adj. invar.
antidumpingurile
ANTIDÚMPING adj. invar. Împotriva unui dumping străin. [Pr.: antidámping] – Din fr. antidumping. DOOM
!antidumping (angl.) [pron. antidámping] adj. invar.
antidumpingurilor
ANTIDÚMPING adj. invar. Împotriva unui dumping străin. [Pr.: antidámping] – Din fr. antidumping. DOOM
!antidumping (angl.) [pron. antidámping] adj. invar.
antielectron
ANTIELECTRÓN, antielectroni, s. m. Pozitron. [Pr.: -ti-e-] – Anti- + electron. DOOM
!antielectrón (-ti-e-) s. m., pl. antielectróni
antielectroni
ANTIELECTRÓN, antielectroni, s. m. Pozitron. [Pr.: -ti-e-] – Anti- + electron. DOOM
!antielectrón (-ti-e-) s. m., pl. antielectróni
antielectronii
ANTIELECTRÓN, antielectroni, s. m. Pozitron. [Pr.: -ti-e-] – Anti- + electron. DOOM
!antielectrón (-ti-e-) s. m., pl. antielectróni
antielectronilor
ANTIELECTRÓN, antielectroni, s. m. Pozitron. [Pr.: -ti-e-] – Anti- + electron. DOOM
!antielectrón (-ti-e-) s. m., pl. antielectróni
antielectronul
ANTIELECTRÓN, antielectroni, s. m. Pozitron. [Pr.: -ti-e-] – Anti- + electron. DOOM
!antielectrón (-ti-e-) s. m., pl. antielectróni
antielectronului
ANTIELECTRÓN, antielectroni, s. m. Pozitron. [Pr.: -ti-e-] – Anti- + electron. DOOM
!antielectrón (-ti-e-) s. m., pl. antielectróni
antiemetic
ANTIEMÉTIC, -Ă, antiemetici, -ce, adj., s. n. Antivomitiv. [Pr.: -ti-e-] – Din fr. antiémétique.
antienzima
ANTIENZÍMĂ, antienzime, s. f. Anticorp, agent sau enzimă cu acțiune neutralizantă asupra unei enzime. [Pr.: -tí-e-] – Din fr. antienzyme. DOOM
antienzímă (-ti-en-) s. f., g.-d. art. antienzímei; pl. antienzíme
antienzime
ANTIENZÍMĂ, antienzime, s. f. Anticorp, agent sau enzimă cu acțiune neutralizantă asupra unei enzime. [Pr.: -tí-e-] – Din fr. antienzyme. DOOM
antienzímă (-ti-en-) s. f., g.-d. art. antienzímei; pl. antienzíme
antienzimei
ANTIENZÍMĂ, antienzime, s. f. Anticorp, agent sau enzimă cu acțiune neutralizantă asupra unei enzime. [Pr.: -tí-e-] – Din fr. antienzyme. DOOM
antienzímă (-ti-en-) s. f., g.-d. art. antienzímei; pl. antienzíme
antienzimele
ANTIENZÍMĂ, antienzime, s. f. Anticorp, agent sau enzimă cu acțiune neutralizantă asupra unei enzime. [Pr.: -tí-e-] – Din fr. antienzyme. DOOM
antienzímă (-ti-en-) s. f., g.-d. art. antienzímei; pl. antienzíme
antienzimelor
ANTIENZÍMĂ, antienzime, s. f. Anticorp, agent sau enzimă cu acțiune neutralizantă asupra unei enzime. [Pr.: -tí-e-] – Din fr. antienzyme. DOOM
antienzímă (-ti-en-) s. f., g.-d. art. antienzímei; pl. antienzíme
antiepidemic
ANTIEPIDÉMIC, -Ă, antiepidemici, -ce, adj. Care luptă sau este folosit împotriva epidemiilor. [Pr.: -ti-e-] – Anti- + epidemic. DOOM
antiepidémic (-ti-e-) adj. m., pl. antiepidémici; f. antiepidémică, pl. antiepidémice
antiepidemica
ANTIEPIDÉMIC, -Ă, antiepidemici, -ce, adj. Care luptă sau este folosit împotriva epidemiilor. [Pr.: -ti-e-] – Anti- + epidemic. DOOM
antiepidémic (-ti-e-) adj. m., pl. antiepidémici; f. antiepidémică, pl. antiepidémice
antiepidemice
ANTIEPIDÉMIC, -Ă, antiepidemici, -ce, adj. Care luptă sau este folosit împotriva epidemiilor. [Pr.: -ti-e-] – Anti- + epidemic. DOOM
antiepidémic (-ti-e-) adj. m., pl. antiepidémici; f. antiepidémică, pl. antiepidémice
antiepidemicei
ANTIEPIDÉMIC, -Ă, antiepidemici, -ce, adj. Care luptă sau este folosit împotriva epidemiilor. [Pr.: -ti-e-] – Anti- + epidemic. DOOM
antiepidémic (-ti-e-) adj. m., pl. antiepidémici; f. antiepidémică, pl. antiepidémice
antiepidemicele
ANTIEPIDÉMIC, -Ă, antiepidemici, -ce, adj. Care luptă sau este folosit împotriva epidemiilor. [Pr.: -ti-e-] – Anti- + epidemic. DOOM
antiepidémic (-ti-e-) adj. m., pl. antiepidémici; f. antiepidémică, pl. antiepidémice
antiepidemicelor
ANTIEPIDÉMIC, -Ă, antiepidemici, -ce, adj. Care luptă sau este folosit împotriva epidemiilor. [Pr.: -ti-e-] – Anti- + epidemic. DOOM
antiepidémic (-ti-e-) adj. m., pl. antiepidémici; f. antiepidémică, pl. antiepidémice
antiepidemici
ANTIEPIDÉMIC, -Ă, antiepidemici, -ce, adj. Care luptă sau este folosit împotriva epidemiilor. [Pr.: -ti-e-] – Anti- + epidemic. DOOM
antiepidémic (-ti-e-) adj. m., pl. antiepidémici; f. antiepidémică, pl. antiepidémice
antiepidemicii
ANTIEPIDÉMIC, -Ă, antiepidemici, -ce, adj. Care luptă sau este folosit împotriva epidemiilor. [Pr.: -ti-e-] – Anti- + epidemic. DOOM
antiepidémic (-ti-e-) adj. m., pl. antiepidémici; f. antiepidémică, pl. antiepidémice
antiepidemicilor
ANTIEPIDÉMIC, -Ă, antiepidemici, -ce, adj. Care luptă sau este folosit împotriva epidemiilor. [Pr.: -ti-e-] – Anti- + epidemic. DOOM
antiepidémic (-ti-e-) adj. m., pl. antiepidémici; f. antiepidémică, pl. antiepidémice
antiepidemicul
ANTIEPIDÉMIC, -Ă, antiepidemici, -ce, adj. Care luptă sau este folosit împotriva epidemiilor. [Pr.: -ti-e-] – Anti- + epidemic. DOOM
antiepidémic (-ti-e-) adj. m., pl. antiepidémici; f. antiepidémică, pl. antiepidémice
antiepidemicului
ANTIEPIDÉMIC, -Ă, antiepidemici, -ce, adj. Care luptă sau este folosit împotriva epidemiilor. [Pr.: -ti-e-] – Anti- + epidemic. DOOM
antiepidémic (-ti-e-) adj. m., pl. antiepidémici; f. antiepidémică, pl. antiepidémice
antiestetic
ANTIESTÉTIC, -Ă, antiestetici, -ce, adj. Care este împotriva esteticii. [Pr.: -ti-es-] – Din fr. antiesthétique. DOOM
antiestétic (-ti-es-) adj. m., pl. antiestétici; f. antiestétică, pl. antiestétice
antiestetica
ANTIESTÉTIC, -Ă, antiestetici, -ce, adj. Care este împotriva esteticii. [Pr.: -ti-es-] – Din fr. antiesthétique. DOOM
antiestétic (-ti-es-) adj. m., pl. antiestétici; f. antiestétică, pl. antiestétice
antiestetice
ANTIESTÉTIC, -Ă, antiestetici, -ce, adj. Care este împotriva esteticii. [Pr.: -ti-es-] – Din fr. antiesthétique. DOOM
antiestétic (-ti-es-) adj. m., pl. antiestétici; f. antiestétică, pl. antiestétice
antiesteticei
ANTIESTÉTIC, -Ă, antiestetici, -ce, adj. Care este împotriva esteticii. [Pr.: -ti-es-] – Din fr. antiesthétique. DOOM
antiestétic (-ti-es-) adj. m., pl. antiestétici; f. antiestétică, pl. antiestétice
antiesteticele
ANTIESTÉTIC, -Ă, antiestetici, -ce, adj. Care este împotriva esteticii. [Pr.: -ti-es-] – Din fr. antiesthétique. DOOM
antiestétic (-ti-es-) adj. m., pl. antiestétici; f. antiestétică, pl. antiestétice
antiesteticelor
ANTIESTÉTIC, -Ă, antiestetici, -ce, adj. Care este împotriva esteticii. [Pr.: -ti-es-] – Din fr. antiesthétique. DOOM
antiestétic (-ti-es-) adj. m., pl. antiestétici; f. antiestétică, pl. antiestétice
antiestetici
ANTIESTÉTIC, -Ă, antiestetici, -ce, adj. Care este împotriva esteticii. [Pr.: -ti-es-] – Din fr. antiesthétique. DOOM
antiestétic (-ti-es-) adj. m., pl. antiestétici; f. antiestétică, pl. antiestétice
antiesteticii
ANTIESTÉTIC, -Ă, antiestetici, -ce, adj. Care este împotriva esteticii. [Pr.: -ti-es-] – Din fr. antiesthétique. DOOM
antiestétic (-ti-es-) adj. m., pl. antiestétici; f. antiestétică, pl. antiestétice
antiesteticilor
ANTIESTÉTIC, -Ă, antiestetici, -ce, adj. Care este împotriva esteticii. [Pr.: -ti-es-] – Din fr. antiesthétique. DOOM
antiestétic (-ti-es-) adj. m., pl. antiestétici; f. antiestétică, pl. antiestétice
antiesteticul
ANTIESTÉTIC, -Ă, antiestetici, -ce, adj. Care este împotriva esteticii. [Pr.: -ti-es-] – Din fr. antiesthétique. DOOM
antiestétic (-ti-es-) adj. m., pl. antiestétici; f. antiestétică, pl. antiestétice
antiesteticului
ANTIESTÉTIC, -Ă, antiestetici, -ce, adj. Care este împotriva esteticii. [Pr.: -ti-es-] – Din fr. antiesthétique. DOOM
antiestétic (-ti-es-) adj. m., pl. antiestétici; f. antiestétică, pl. antiestétice
antifading
ANTIFÁDING adj. invar. (Despre instalații de radiocomunicații) Care are proprietatea de a reduce fenomenele de fading. [Pr.: antiféding] – Din fr. antifading. DOOM
antifading (angl.) [pron. antiféding] adj. invar.
antifadinga
ANTIFÁDING adj. invar. (Despre instalații de radiocomunicații) Care are proprietatea de a reduce fenomenele de fading. [Pr.: antiféding] – Din fr. antifading. DOOM
antifading (angl.) [pron. antiféding] adj. invar.
antifadinge
ANTIFÁDING adj. invar. (Despre instalații de radiocomunicații) Care are proprietatea de a reduce fenomenele de fading. [Pr.: antiféding] – Din fr. antifading. DOOM
antifading (angl.) [pron. antiféding] adj. invar.
antifadingei
ANTIFÁDING adj. invar. (Despre instalații de radiocomunicații) Care are proprietatea de a reduce fenomenele de fading. [Pr.: antiféding] – Din fr. antifading. DOOM
antifading (angl.) [pron. antiféding] adj. invar.
antifadingele
ANTIFÁDING adj. invar. (Despre instalații de radiocomunicații) Care are proprietatea de a reduce fenomenele de fading. [Pr.: antiféding] – Din fr. antifading. DOOM
antifading (angl.) [pron. antiféding] adj. invar.
antifadingelor
ANTIFÁDING adj. invar. (Despre instalații de radiocomunicații) Care are proprietatea de a reduce fenomenele de fading. [Pr.: antiféding] – Din fr. antifading. DOOM
antifading (angl.) [pron. antiféding] adj. invar.
antifadingi
ANTIFÁDING adj. invar. (Despre instalații de radiocomunicații) Care are proprietatea de a reduce fenomenele de fading. [Pr.: antiféding] – Din fr. antifading. DOOM
antifading (angl.) [pron. antiféding] adj. invar.
antifadingii
ANTIFÁDING adj. invar. (Despre instalații de radiocomunicații) Care are proprietatea de a reduce fenomenele de fading. [Pr.: antiféding] – Din fr. antifading. DOOM
antifading (angl.) [pron. antiféding] adj. invar.
antifadingilor
ANTIFÁDING adj. invar. (Despre instalații de radiocomunicații) Care are proprietatea de a reduce fenomenele de fading. [Pr.: antiféding] – Din fr. antifading. DOOM
antifading (angl.) [pron. antiféding] adj. invar.
antifadingul
ANTIFÁDING adj. invar. (Despre instalații de radiocomunicații) Care are proprietatea de a reduce fenomenele de fading. [Pr.: antiféding] – Din fr. antifading. DOOM
antifading (angl.) [pron. antiféding] adj. invar.
antifadingului
ANTIFÁDING adj. invar. (Despre instalații de radiocomunicații) Care are proprietatea de a reduce fenomenele de fading. [Pr.: antiféding] – Din fr. antifading. DOOM
antifading (angl.) [pron. antiféding] adj. invar.
antifascism
ANTIFASCÍSM s. n. Mișcare politică îndreptată împotriva fascismului. ♦ Atitudine antifascistă. – Din it. antifascismo, germ. Antifascismus.
antifascismul
ANTIFASCÍSM s. n. Mișcare politică îndreptată împotriva fascismului. ♦ Atitudine antifascistă. – Din it. antifascismo, germ. Antifascismus.
antifascismului
ANTIFASCÍSM s. n. Mișcare politică îndreptată împotriva fascismului. ♦ Atitudine antifascistă. – Din it. antifascismo, germ. Antifascismus.
antifascist
ANTIFASCÍST, -Ă, antifasciști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care este împotriva fascismului. – Din fr. antifasciste. DOOM
antifascíst adj. m., s. m., pl. antifascíști; adj. f., s. f. antifascístă, pl. antifascíste
antifascist
ANTIFASCÍST, -Ă, antifasciști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care este împotriva fascismului. – Din fr. antifasciste. DOOM
antifascíst adj. m., s. m., pl. antifascíști; adj. f., s. f. antifascístă, pl. antifascíste
antifascista
ANTIFASCÍST, -Ă, antifasciști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care este împotriva fascismului. – Din fr. antifasciste. DOOM
antifascíst adj. m., s. m., pl. antifascíști; adj. f., s. f. antifascístă, pl. antifascíste
antifascista
ANTIFASCÍST, -Ă, antifasciști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care este împotriva fascismului. – Din fr. antifasciste. DOOM
antifascíst adj. m., s. m., pl. antifascíști; adj. f., s. f. antifascístă, pl. antifascíste
antifasciste
ANTIFASCÍST, -Ă, antifasciști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care este împotriva fascismului. – Din fr. antifasciste. DOOM
antifascíst adj. m., s. m., pl. antifascíști; adj. f., s. f. antifascístă, pl. antifascíste
antifasciste
ANTIFASCÍST, -Ă, antifasciști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care este împotriva fascismului. – Din fr. antifasciste. DOOM
antifascíst adj. m., s. m., pl. antifascíști; adj. f., s. f. antifascístă, pl. antifascíste
antifascistei
ANTIFASCÍST, -Ă, antifasciști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care este împotriva fascismului. – Din fr. antifasciste. DOOM
antifascíst adj. m., s. m., pl. antifascíști; adj. f., s. f. antifascístă, pl. antifascíste
antifascistei
ANTIFASCÍST, -Ă, antifasciști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care este împotriva fascismului. – Din fr. antifasciste. DOOM
antifascíst adj. m., s. m., pl. antifascíști; adj. f., s. f. antifascístă, pl. antifascíste
antifascistele
ANTIFASCÍST, -Ă, antifasciști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care este împotriva fascismului. – Din fr. antifasciste. DOOM
antifascíst adj. m., s. m., pl. antifascíști; adj. f., s. f. antifascístă, pl. antifascíste
antifascistele
ANTIFASCÍST, -Ă, antifasciști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care este împotriva fascismului. – Din fr. antifasciste. DOOM
antifascíst adj. m., s. m., pl. antifascíști; adj. f., s. f. antifascístă, pl. antifascíste
antifascistelor
ANTIFASCÍST, -Ă, antifasciști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care este împotriva fascismului. – Din fr. antifasciste. DOOM
antifascíst adj. m., s. m., pl. antifascíști; adj. f., s. f. antifascístă, pl. antifascíste
antifascistelor
ANTIFASCÍST, -Ă, antifasciști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care este împotriva fascismului. – Din fr. antifasciste. DOOM
antifascíst adj. m., s. m., pl. antifascíști; adj. f., s. f. antifascístă, pl. antifascíste
antifascistul
ANTIFASCÍST, -Ă, antifasciști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care este împotriva fascismului. – Din fr. antifasciste. DOOM
antifascíst adj. m., s. m., pl. antifascíști; adj. f., s. f. antifascístă, pl. antifascíste
antifascistul
ANTIFASCÍST, -Ă, antifasciști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care este împotriva fascismului. – Din fr. antifasciste. DOOM
antifascíst adj. m., s. m., pl. antifascíști; adj. f., s. f. antifascístă, pl. antifascíste
antifascistului
ANTIFASCÍST, -Ă, antifasciști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care este împotriva fascismului. – Din fr. antifasciste. DOOM
antifascíst adj. m., s. m., pl. antifascíști; adj. f., s. f. antifascístă, pl. antifascíste
antifascistului
ANTIFASCÍST, -Ă, antifasciști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care este împotriva fascismului. – Din fr. antifasciste. DOOM
antifascíst adj. m., s. m., pl. antifascíști; adj. f., s. f. antifascístă, pl. antifascíste
antifasciști
ANTIFASCÍST, -Ă, antifasciști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care este împotriva fascismului. – Din fr. antifasciste. DOOM
antifascíst adj. m., s. m., pl. antifascíști; adj. f., s. f. antifascístă, pl. antifascíste
antifasciști
ANTIFASCÍST, -Ă, antifasciști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care este împotriva fascismului. – Din fr. antifasciste. DOOM
antifascíst adj. m., s. m., pl. antifascíști; adj. f., s. f. antifascístă, pl. antifascíste
antifasciștii
ANTIFASCÍST, -Ă, antifasciști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care este împotriva fascismului. – Din fr. antifasciste. DOOM
antifascíst adj. m., s. m., pl. antifascíști; adj. f., s. f. antifascístă, pl. antifascíste
antifasciștii
ANTIFASCÍST, -Ă, antifasciști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care este împotriva fascismului. – Din fr. antifasciste. DOOM
antifascíst adj. m., s. m., pl. antifascíști; adj. f., s. f. antifascístă, pl. antifascíste
antifasciștilor
ANTIFASCÍST, -Ă, antifasciști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care este împotriva fascismului. – Din fr. antifasciste. DOOM
antifascíst adj. m., s. m., pl. antifascíști; adj. f., s. f. antifascístă, pl. antifascíste
antifasciștilor
ANTIFASCÍST, -Ă, antifasciști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care este împotriva fascismului. – Din fr. antifasciste. DOOM
antifascíst adj. m., s. m., pl. antifascíști; adj. f., s. f. antifascístă, pl. antifascíste
antifază
ANTIFÁZĂ s.f. (Telec.) Opoziție de fază. [< fr., engl. antiphase].
antifebril
ANTIFEBRÍL, -Ă, antifebrili, -e, adj., s. n. Antipiretic, febrifug. – Din fr. antifébrile. DOOM
antifebríl2 (-fe-bril) s. n., pl. antifebríle
antifebrila
ANTIFEBRÍL, -Ă, antifebrili, -e, adj., s. n. Antipiretic, febrifug. – Din fr. antifébrile. DOOM
antifebríl2 (-fe-bril) s. n., pl. antifebríle
antifebrile
ANTIFEBRÍL, -Ă, antifebrili, -e, adj., s. n. Antipiretic, febrifug. – Din fr. antifébrile. DOOM
antifebríl2 (-fe-bril) s. n., pl. antifebríle
antifebrilei
ANTIFEBRÍL, -Ă, antifebrili, -e, adj., s. n. Antipiretic, febrifug. – Din fr. antifébrile. DOOM
antifebríl2 (-fe-bril) s. n., pl. antifebríle
antifebrilele
ANTIFEBRÍL, -Ă, antifebrili, -e, adj., s. n. Antipiretic, febrifug. – Din fr. antifébrile. DOOM
antifebríl2 (-fe-bril) s. n., pl. antifebríle
antifebrilelor
ANTIFEBRÍL, -Ă, antifebrili, -e, adj., s. n. Antipiretic, febrifug. – Din fr. antifébrile. DOOM
antifebríl2 (-fe-bril) s. n., pl. antifebríle
antifebrili
ANTIFEBRÍL, -Ă, antifebrili, -e, adj., s. n. Antipiretic, febrifug. – Din fr. antifébrile. DOOM
antifebríl2 (-fe-bril) s. n., pl. antifebríle
antifebrilii
ANTIFEBRÍL, -Ă, antifebrili, -e, adj., s. n. Antipiretic, febrifug. – Din fr. antifébrile. DOOM
antifebríl2 (-fe-bril) s. n., pl. antifebríle
antifebrililor
ANTIFEBRÍL, -Ă, antifebrili, -e, adj., s. n. Antipiretic, febrifug. – Din fr. antifébrile. DOOM
antifebríl2 (-fe-bril) s. n., pl. antifebríle
antifebrilul
ANTIFEBRÍL, -Ă, antifebrili, -e, adj., s. n. Antipiretic, febrifug. – Din fr. antifébrile. DOOM
antifebríl2 (-fe-bril) s. n., pl. antifebríle
antifebrilului
ANTIFEBRÍL, -Ă, antifebrili, -e, adj., s. n. Antipiretic, febrifug. – Din fr. antifébrile. DOOM
antifebríl2 (-fe-bril) s. n., pl. antifebríle
antifebrina
ANTIFEBRÍNĂ, antifebrine, s. f. Nume generic dat medicamentelor febrifuge și analgezice. – Din fr. antifébrine. DOOM
antifebrínă (-fe-bri-) s. f., g.-d. art. antifebrínei; pl. antifebríne
antifebrine
ANTIFEBRÍNĂ, antifebrine, s. f. Nume generic dat medicamentelor febrifuge și analgezice. – Din fr. antifébrine. DOOM
antifebrínă (-fe-bri-) s. f., g.-d. art. antifebrínei; pl. antifebríne
antifebrinei
ANTIFEBRÍNĂ, antifebrine, s. f. Nume generic dat medicamentelor febrifuge și analgezice. – Din fr. antifébrine. DOOM
antifebrínă (-fe-bri-) s. f., g.-d. art. antifebrínei; pl. antifebríne
antifebrinele
ANTIFEBRÍNĂ, antifebrine, s. f. Nume generic dat medicamentelor febrifuge și analgezice. – Din fr. antifébrine. DOOM
antifebrínă (-fe-bri-) s. f., g.-d. art. antifebrínei; pl. antifebríne
antifebrinelor
ANTIFEBRÍNĂ, antifebrine, s. f. Nume generic dat medicamentelor febrifuge și analgezice. – Din fr. antifébrine. DOOM
antifebrínă (-fe-bri-) s. f., g.-d. art. antifebrínei; pl. antifebríne
antiferment
ANTIFERMÉNT, antifermenți, s. m. Agent capabil să prevină sau să oprească fermentarea. – Din fr. antiferment. DOOM
antifermént s. m., pl. antiferménți
antifermentescibil
ANTIFERMENTESCÍBIL, -Ă adj. Care împiedică acțiunea fermenților. [< anti- + fermentescibil].
antifermentescibila
ANTIFERMENTESCÍBIL, -Ă adj. Care împiedică acțiunea fermenților. [< anti- + fermentescibil].
antifermentescibile
ANTIFERMENTESCÍBIL, -Ă adj. Care împiedică acțiunea fermenților. [< anti- + fermentescibil].
antifermentescibilei
ANTIFERMENTESCÍBIL, -Ă adj. Care împiedică acțiunea fermenților. [< anti- + fermentescibil].
antifermentescibilele
ANTIFERMENTESCÍBIL, -Ă adj. Care împiedică acțiunea fermenților. [< anti- + fermentescibil].
antifermentescibilelor
ANTIFERMENTESCÍBIL, -Ă adj. Care împiedică acțiunea fermenților. [< anti- + fermentescibil].
antifermentescibili
ANTIFERMENTESCÍBIL, -Ă adj. Care împiedică acțiunea fermenților. [< anti- + fermentescibil].
antifermentescibilii
ANTIFERMENTESCÍBIL, -Ă adj. Care împiedică acțiunea fermenților. [< anti- + fermentescibil].
antifermentescibililor
ANTIFERMENTESCÍBIL, -Ă adj. Care împiedică acțiunea fermenților. [< anti- + fermentescibil].
antifermentescibilul
ANTIFERMENTESCÍBIL, -Ă adj. Care împiedică acțiunea fermenților. [< anti- + fermentescibil].
antifermentescibilului
ANTIFERMENTESCÍBIL, -Ă adj. Care împiedică acțiunea fermenților. [< anti- + fermentescibil].
antifermentul
ANTIFERMÉNT, antifermenți, s. m. Agent capabil să prevină sau să oprească fermentarea. – Din fr. antiferment. DOOM
antifermént s. m., pl. antiferménți
antifermentului
ANTIFERMÉNT, antifermenți, s. m. Agent capabil să prevină sau să oprească fermentarea. – Din fr. antiferment. DOOM
antifermént s. m., pl. antiferménți
antifermenți
ANTIFERMÉNT, antifermenți, s. m. Agent capabil să prevină sau să oprească fermentarea. – Din fr. antiferment. DOOM
antifermént s. m., pl. antiferménți
antifermenții
ANTIFERMÉNT, antifermenți, s. m. Agent capabil să prevină sau să oprească fermentarea. – Din fr. antiferment. DOOM
antifermént s. m., pl. antiferménți
antifermenților
ANTIFERMÉNT, antifermenți, s. m. Agent capabil să prevină sau să oprească fermentarea. – Din fr. antiferment. DOOM
antifermént s. m., pl. antiferménți
antifeudal
ANTIFEUDÁL, -Ă, antifeudali, -e, adj. (Despre atitudini, manifestări) Care este împotriva feudalismului sau a feudalilor. [Pr.: -fe-u-] – Din fr. antiféodal.
antifeudala
ANTIFEUDÁL, -Ă, antifeudali, -e, adj. (Despre atitudini, manifestări) Care este împotriva feudalismului sau a feudalilor. [Pr.: -fe-u-] – Din fr. antiféodal.
antifeudale
ANTIFEUDÁL, -Ă, antifeudali, -e, adj. (Despre atitudini, manifestări) Care este împotriva feudalismului sau a feudalilor. [Pr.: -fe-u-] – Din fr. antiféodal.
antifeudalei
ANTIFEUDÁL, -Ă, antifeudali, -e, adj. (Despre atitudini, manifestări) Care este împotriva feudalismului sau a feudalilor. [Pr.: -fe-u-] – Din fr. antiféodal.
antifeudalele
ANTIFEUDÁL, -Ă, antifeudali, -e, adj. (Despre atitudini, manifestări) Care este împotriva feudalismului sau a feudalilor. [Pr.: -fe-u-] – Din fr. antiféodal.
antifeudalelor
ANTIFEUDÁL, -Ă, antifeudali, -e, adj. (Despre atitudini, manifestări) Care este împotriva feudalismului sau a feudalilor. [Pr.: -fe-u-] – Din fr. antiféodal.
antifeudali
ANTIFEUDÁL, -Ă, antifeudali, -e, adj. (Despre atitudini, manifestări) Care este împotriva feudalismului sau a feudalilor. [Pr.: -fe-u-] – Din fr. antiféodal.
antifeudalii
ANTIFEUDÁL, -Ă, antifeudali, -e, adj. (Despre atitudini, manifestări) Care este împotriva feudalismului sau a feudalilor. [Pr.: -fe-u-] – Din fr. antiféodal.
antifeudalilor
ANTIFEUDÁL, -Ă, antifeudali, -e, adj. (Despre atitudini, manifestări) Care este împotriva feudalismului sau a feudalilor. [Pr.: -fe-u-] – Din fr. antiféodal.
antifeudalul
ANTIFEUDÁL, -Ă, antifeudali, -e, adj. (Despre atitudini, manifestări) Care este împotriva feudalismului sau a feudalilor. [Pr.: -fe-u-] – Din fr. antiféodal.
antifeudalului
ANTIFEUDÁL, -Ă, antifeudali, -e, adj. (Despre atitudini, manifestări) Care este împotriva feudalismului sau a feudalilor. [Pr.: -fe-u-] – Din fr. antiféodal.
antifilistinism
ANTIFILISTINÍSM s. n. Atitudine opusă filistinismului. – Anti- + filistinism.
antifilosofic
ANTIFILOZÓFIC, -Ă adj. v. antifilosofic. DOOM
antifilosófic / antifilozófic adj. m., pl. antifilosófici / antifilozófici; f. antifilosófică / antifilozófică, pl. antifilosófice / antifilozófice
antifilozofic
ANTIFILOZÓFIC, -Ă adj. v. antifilosofic. DOOM
antifilosófic / antifilozófic adj. m., pl. antifilosófici / antifilozófici; f. antifilosófică / antifilozófică, pl. antifilosófice / antifilozófice
antifilozofica
ANTIFILOZÓFIC, -Ă adj. v. antifilosofic. DOOM
antifilosófic / antifilozófic adj. m., pl. antifilosófici / antifilozófici; f. antifilosófică / antifilozófică, pl. antifilosófice / antifilozófice
antifilozofice
ANTIFILOZÓFIC, -Ă adj. v. antifilosofic. DOOM
antifilosófic / antifilozófic adj. m., pl. antifilosófici / antifilozófici; f. antifilosófică / antifilozófică, pl. antifilosófice / antifilozófice
antifilozoficei
ANTIFILOZÓFIC, -Ă adj. v. antifilosofic. DOOM
antifilosófic / antifilozófic adj. m., pl. antifilosófici / antifilozófici; f. antifilosófică / antifilozófică, pl. antifilosófice / antifilozófice
antifilozoficele
ANTIFILOZÓFIC, -Ă adj. v. antifilosofic. DOOM
antifilosófic / antifilozófic adj. m., pl. antifilosófici / antifilozófici; f. antifilosófică / antifilozófică, pl. antifilosófice / antifilozófice
antifilozoficelor
ANTIFILOZÓFIC, -Ă adj. v. antifilosofic. DOOM
antifilosófic / antifilozófic adj. m., pl. antifilosófici / antifilozófici; f. antifilosófică / antifilozófică, pl. antifilosófice / antifilozófice
antifilozofici
ANTIFILOZÓFIC, -Ă adj. v. antifilosofic. DOOM
antifilosófic / antifilozófic adj. m., pl. antifilosófici / antifilozófici; f. antifilosófică / antifilozófică, pl. antifilosófice / antifilozófice
antifilozoficii
ANTIFILOZÓFIC, -Ă adj. v. antifilosofic. DOOM
antifilosófic / antifilozófic adj. m., pl. antifilosófici / antifilozófici; f. antifilosófică / antifilozófică, pl. antifilosófice / antifilozófice
antifilozoficilor
ANTIFILOZÓFIC, -Ă adj. v. antifilosofic. DOOM
antifilosófic / antifilozófic adj. m., pl. antifilosófici / antifilozófici; f. antifilosófică / antifilozófică, pl. antifilosófice / antifilozófice
antifilozoficul
ANTIFILOZÓFIC, -Ă adj. v. antifilosofic. DOOM
antifilosófic / antifilozófic adj. m., pl. antifilosófici / antifilozófici; f. antifilosófică / antifilozófică, pl. antifilosófice / antifilozófice
antifilozoficului
ANTIFILOZÓFIC, -Ă adj. v. antifilosofic. DOOM
antifilosófic / antifilozófic adj. m., pl. antifilosófici / antifilozófici; f. antifilosófică / antifilozófică, pl. antifilosófice / antifilozófice
antiflogistic
ANTIFLOGÍSTIC, -Ă adj. Care combate procesele inflamatorii; împotriva inflamațiilor. [< fr. antiphlogistique, cf. gr. anti – contra, phlor – flacără, izbucnire].
antifoane
ANTIFÓN2, antifoane, s. n. Dop mic care se introduce în urechi pentru a le apăra de zgomotele intense. – Din fr. antiphone. DOOM
antifón s. n., pl. antifoáne
antifoanele
ANTIFÓN2, antifoane, s. n. Dop mic care se introduce în urechi pentru a le apăra de zgomotele intense. – Din fr. antiphone. DOOM
antifón s. n., pl. antifoáne
antifoanelor
ANTIFÓN2, antifoane, s. n. Dop mic care se introduce în urechi pentru a le apăra de zgomotele intense. – Din fr. antiphone. DOOM
antifón s. n., pl. antifoáne
antifon
ANTIFÓN2, antifoane, s. n. Dop mic care se introduce în urechi pentru a le apăra de zgomotele intense. – Din fr. antiphone. DOOM
antifón s. n., pl. antifoáne
antifonar
ANTIFONÁR, antifonare, s. n. Carte care cuprinde antifoane1. – Din ngr. antifonári. DOOM
antifonár s. n., pl. antifonáre
antifonare
ANTIFONÁR, antifonare, s. n. Carte care cuprinde antifoane1. – Din ngr. antifonári. DOOM
antifonár s. n., pl. antifonáre
antifonarele
ANTIFONÁR, antifonare, s. n. Carte care cuprinde antifoane1. – Din ngr. antifonári. DOOM
antifonár s. n., pl. antifonáre
antifonarelor
ANTIFONÁR, antifonare, s. n. Carte care cuprinde antifoane1. – Din ngr. antifonári. DOOM
antifonár s. n., pl. antifonáre
antifonarul
ANTIFONÁR, antifonare, s. n. Carte care cuprinde antifoane1. – Din ngr. antifonári. DOOM
antifonár s. n., pl. antifonáre
antifonarului
ANTIFONÁR, antifonare, s. n. Carte care cuprinde antifoane1. – Din ngr. antifonári. DOOM
antifonár s. n., pl. antifonáre
antifonia
ANTIFONÍE s. f. Cânt în care alternează două coruri sau un cor și un solist. – Din fr. antiphonie. DOOM
antifoníe s. f., art. antifonía, g.-d. antifoníi, art. antifoníei
antifonic
ANTIFÓNIC2, -Ă, antifonici, -ce, adj. (Despre materiale) Care atenuează zgomotul; antizgomot. – Anti- + fonic. DOOM
antifónic adj. m., pl. antifónici; f. antifónică, pl. antifónice
antifonica
ANTIFÓNIC2, -Ă, antifonici, -ce, adj. (Despre materiale) Care atenuează zgomotul; antizgomot. – Anti- + fonic. DOOM
antifónic adj. m., pl. antifónici; f. antifónică, pl. antifónice
antifonice
ANTIFÓNIC2, -Ă, antifonici, -ce, adj. (Despre materiale) Care atenuează zgomotul; antizgomot. – Anti- + fonic. DOOM
antifónic adj. m., pl. antifónici; f. antifónică, pl. antifónice
antifonicei
ANTIFÓNIC2, -Ă, antifonici, -ce, adj. (Despre materiale) Care atenuează zgomotul; antizgomot. – Anti- + fonic. DOOM
antifónic adj. m., pl. antifónici; f. antifónică, pl. antifónice
antifonicele
ANTIFÓNIC2, -Ă, antifonici, -ce, adj. (Despre materiale) Care atenuează zgomotul; antizgomot. – Anti- + fonic. DOOM
antifónic adj. m., pl. antifónici; f. antifónică, pl. antifónice
antifonicelor
ANTIFÓNIC2, -Ă, antifonici, -ce, adj. (Despre materiale) Care atenuează zgomotul; antizgomot. – Anti- + fonic. DOOM
antifónic adj. m., pl. antifónici; f. antifónică, pl. antifónice
antifonici
ANTIFÓNIC2, -Ă, antifonici, -ce, adj. (Despre materiale) Care atenuează zgomotul; antizgomot. – Anti- + fonic. DOOM
antifónic adj. m., pl. antifónici; f. antifónică, pl. antifónice
antifonicii
ANTIFÓNIC2, -Ă, antifonici, -ce, adj. (Despre materiale) Care atenuează zgomotul; antizgomot. – Anti- + fonic. DOOM
antifónic adj. m., pl. antifónici; f. antifónică, pl. antifónice
antifonicilor
ANTIFÓNIC2, -Ă, antifonici, -ce, adj. (Despre materiale) Care atenuează zgomotul; antizgomot. – Anti- + fonic. DOOM
antifónic adj. m., pl. antifónici; f. antifónică, pl. antifónice
antifonicul
ANTIFÓNIC2, -Ă, antifonici, -ce, adj. (Despre materiale) Care atenuează zgomotul; antizgomot. – Anti- + fonic. DOOM
antifónic adj. m., pl. antifónici; f. antifónică, pl. antifónice
antifonicului
ANTIFÓNIC2, -Ă, antifonici, -ce, adj. (Despre materiale) Care atenuează zgomotul; antizgomot. – Anti- + fonic. DOOM
antifónic adj. m., pl. antifónici; f. antifónică, pl. antifónice
antifonie
ANTIFONÍE s. f. Cânt în care alternează două coruri sau un cor și un solist. – Din fr. antiphonie. DOOM
antifoníe s. f., art. antifonía, g.-d. antifoníi, art. antifoníei
antifoniei
ANTIFONÍE s. f. Cânt în care alternează două coruri sau un cor și un solist. – Din fr. antiphonie. DOOM
antifoníe s. f., art. antifonía, g.-d. antifoníi, art. antifoníei
antifonii
ANTIFONÍE s. f. Cânt în care alternează două coruri sau un cor și un solist. – Din fr. antiphonie. DOOM
antifoníe s. f., art. antifonía, g.-d. antifoníi, art. antifoníei
antifonul
ANTIFÓN2, antifoane, s. n. Dop mic care se introduce în urechi pentru a le apăra de zgomotele intense. – Din fr. antiphone. DOOM
antifón s. n., pl. antifoáne
antifonului
ANTIFÓN2, antifoane, s. n. Dop mic care se introduce în urechi pentru a le apăra de zgomotele intense. – Din fr. antiphone. DOOM
antifón s. n., pl. antifoáne
antiformant
ANTIFORMÁNT, antiformanți, s. m. (Fon.) Zonă de minimă energie, situată între doi formanți apropiați. – Din fr. antiformant.
antifraza
ANTIFRÁZĂ, antifraze, s. f. Figură retorică prin care o locuțiune, o frază etc. se întrebuințează cu înțeles contrar celui obișnuit. – Din fr. antiphrase. DOOM
antifráză (-ti-fra-) s. f., g.-d. art. antifrázei; pl. antifráze
antifraze
ANTIFRÁZĂ, antifraze, s. f. Figură retorică prin care o locuțiune, o frază etc. se întrebuințează cu înțeles contrar celui obișnuit. – Din fr. antiphrase. DOOM
antifráză (-ti-fra-) s. f., g.-d. art. antifrázei; pl. antifráze
antifrazei
ANTIFRÁZĂ, antifraze, s. f. Figură retorică prin care o locuțiune, o frază etc. se întrebuințează cu înțeles contrar celui obișnuit. – Din fr. antiphrase. DOOM
antifráză (-ti-fra-) s. f., g.-d. art. antifrázei; pl. antifráze
antifrazele
ANTIFRÁZĂ, antifraze, s. f. Figură retorică prin care o locuțiune, o frază etc. se întrebuințează cu înțeles contrar celui obișnuit. – Din fr. antiphrase. DOOM
antifráză (-ti-fra-) s. f., g.-d. art. antifrázei; pl. antifráze
antifrazelor
ANTIFRÁZĂ, antifraze, s. f. Figură retorică prin care o locuțiune, o frază etc. se întrebuințează cu înțeles contrar celui obișnuit. – Din fr. antiphrase. DOOM
antifráză (-ti-fra-) s. f., g.-d. art. antifrázei; pl. antifráze
antifricțiune
ANTIFRICȚIÚNE s. f. (În sintagma) Aliaj antifricțiune = aliaj cu coeficient de frecare mic, folosit la căptușirea cuzineților. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. antifriction. DOOM
antifricțiúne (-ti-fric-ți-u-) s. f., g.-d. art. antifricțiúnii
antifricțiunea
ANTIFRICȚIÚNE s. f. (În sintagma) Aliaj antifricțiune = aliaj cu coeficient de frecare mic, folosit la căptușirea cuzineților. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. antifriction. DOOM
antifricțiúne (-ti-fric-ți-u-) s. f., g.-d. art. antifricțiúnii
antifricțiuni
ANTIFRICȚIÚNE s. f. (În sintagma) Aliaj antifricțiune = aliaj cu coeficient de frecare mic, folosit la căptușirea cuzineților. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. antifriction. DOOM
antifricțiúne (-ti-fric-ți-u-) s. f., g.-d. art. antifricțiúnii
antifricțiunii
ANTIFRICȚIÚNE s. f. (În sintagma) Aliaj antifricțiune = aliaj cu coeficient de frecare mic, folosit la căptușirea cuzineților. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. antifriction. DOOM
antifricțiúne (-ti-fric-ți-u-) s. f., g.-d. art. antifricțiúnii
antifurt
ANTIFÚRT adj. invar., s. n. (Dispozitiv) care avertizează în cazul pătrunderii unei persoane în spațiul supravegheat sau care face mai dificil furtul. – Anti- + furt (după fr. antivol). DOOM
*antifúrt adj. invar., s. n.
antifurtul
ANTIFÚRT adj. invar., s. n. (Dispozitiv) care avertizează în cazul pătrunderii unei persoane în spațiul supravegheat sau care face mai dificil furtul. – Anti- + furt (după fr. antivol). DOOM
*antifúrt adj. invar., s. n.
antifurtului
ANTIFÚRT adj. invar., s. n. (Dispozitiv) care avertizează în cazul pătrunderii unei persoane în spațiul supravegheat sau care face mai dificil furtul. – Anti- + furt (după fr. antivol). DOOM
*antifúrt adj. invar., s. n.
antigel
ANTIGÉL s. n. Substanță anticongelantă care se adaugă apei de răcire a unui motor cu ardere internă. – Din fr. antigel. DOOM
antigél s. n.
antigelul
ANTIGÉL s. n. Substanță anticongelantă care se adaugă apei de răcire a unui motor cu ardere internă. – Din fr. antigel. DOOM
antigél s. n.
antigelului
ANTIGÉL s. n. Substanță anticongelantă care se adaugă apei de răcire a unui motor cu ardere internă. – Din fr. antigel. DOOM
antigél s. n.
antigeluri
ANTIGÉL s. n. Substanță anticongelantă care se adaugă apei de răcire a unui motor cu ardere internă. – Din fr. antigel. DOOM
antigél s. n.
antigelurile
ANTIGÉL s. n. Substanță anticongelantă care se adaugă apei de răcire a unui motor cu ardere internă. – Din fr. antigel. DOOM
antigél s. n.
antigelurilor
ANTIGÉL s. n. Substanță anticongelantă care se adaugă apei de răcire a unui motor cu ardere internă. – Din fr. antigel. DOOM
antigél s. n.
antigen
ANTIGÉN s. n. Substanță de natură proteică, determinând, la introducerea în organism, apariția unui anticorp. – Din fr. antigène.
antigen
ANTIGÉN, antigeni, s. m. Substanță de natură proteică, determinând, la introducerea în organism, apariția unui anticorp. – Din fr. antigène. DOOM
antigén s. m., pl. antigéni
antigeni
ANTIGÉN, antigeni, s. m. Substanță de natură proteică, determinând, la introducerea în organism, apariția unui anticorp. – Din fr. antigène. DOOM
antigén s. m., pl. antigéni
antigenic
ANTIGÉNIC, -Ă, antigenici, -ce, adj. Referitor la antigeni. – Din fr. antigénique.
antigenica
ANTIGÉNIC, -Ă, antigenici, -ce, adj. Referitor la antigeni. – Din fr. antigénique.
antigenice
ANTIGÉNIC, -Ă, antigenici, -ce, adj. Referitor la antigeni. – Din fr. antigénique.
antigenicei
ANTIGÉNIC, -Ă, antigenici, -ce, adj. Referitor la antigeni. – Din fr. antigénique.
antigenicele
ANTIGÉNIC, -Ă, antigenici, -ce, adj. Referitor la antigeni. – Din fr. antigénique.
antigenicelor
ANTIGÉNIC, -Ă, antigenici, -ce, adj. Referitor la antigeni. – Din fr. antigénique.
antigenici
ANTIGÉNIC, -Ă, antigenici, -ce, adj. Referitor la antigeni. – Din fr. antigénique.
antigenicii
ANTIGÉNIC, -Ă, antigenici, -ce, adj. Referitor la antigeni. – Din fr. antigénique.
antigenicilor
ANTIGÉNIC, -Ă, antigenici, -ce, adj. Referitor la antigeni. – Din fr. antigénique.
antigenicul
ANTIGÉNIC, -Ă, antigenici, -ce, adj. Referitor la antigeni. – Din fr. antigénique.
antigenicului
ANTIGÉNIC, -Ă, antigenici, -ce, adj. Referitor la antigeni. – Din fr. antigénique.
antigenii
ANTIGÉN, antigeni, s. m. Substanță de natură proteică, determinând, la introducerea în organism, apariția unui anticorp. – Din fr. antigène. DOOM
antigén s. m., pl. antigéni
antigenilor
ANTIGÉN, antigeni, s. m. Substanță de natură proteică, determinând, la introducerea în organism, apariția unui anticorp. – Din fr. antigène. DOOM
antigén s. m., pl. antigéni
antigenul
ANTIGÉN, antigeni, s. m. Substanță de natură proteică, determinând, la introducerea în organism, apariția unui anticorp. – Din fr. antigène. DOOM
antigén s. m., pl. antigéni
antigenului
ANTIGÉN, antigeni, s. m. Substanță de natură proteică, determinând, la introducerea în organism, apariția unui anticorp. – Din fr. antigène. DOOM
antigén s. m., pl. antigéni
antigivraj
ANTIGIVRÁJ s.n. Tehnică având ca scop prevenirea sau remedierea efectelor givrajului. [Cf. fr. antigivrage].
antigivrant
ANTIGIVRÁNT, -Ă adj., s.n. (Substanță) care împiedică givrajul. [< fr. antigivrant].
antiglonț
ANTIGLÓNȚ adj. invar. (Despre veste, geamuri etc.) Care protejează, apără împotriva gloanțelor. – Anti- + glonț. DOOM
antiglónț (-ti-glonț) adj. invar.
antigona
Antigone (sau Antigona), fiica lui Oedipus, regele cetății Thebae, născută din dragostea incestuoasă a acestuia cu mama sa, Iocasta, și soră cu Ismene, Eteocles și Polynices. După ce oracolul lui Tiresias a dezvăluit crima și incestul săvîrșit și Oedipus s-a pedepsit singur, scoțîndu-și ochii și pornind orb în pribegie, Antigone și-a însoțit tatăl, devenit cerșetor. După moartea lui Oedipus la Colonus, ea s-a reîntors la Thebae, unde a trăit alături de sora sa Ismene. Între timp, cei doi frați, Eteocles și Polynices, muriseră în luptă, ucigîndu-se reciproc. Încălcînd porunca tiranului Creon, care oprise ca Polynices să fie îngropat, Antigone presară țărînă peste trupul neînsuflețit al fratelui ei, îndeplinind în felul acesta ritualul înmormîntării. Pentru acest gest, ea e condamnată de Creon să fie îngropată de vie în mormîntul labdacizilor. Antigone se spînzură în închisoare, iar Haemon, logodnicul ei și fiul lui Creon, se sinucide.
antigone
Antigone (sau Antigona), fiica lui Oedipus, regele cetății Thebae, născută din dragostea incestuoasă a acestuia cu mama sa, Iocasta, și soră cu Ismene, Eteocles și Polynices. După ce oracolul lui Tiresias a dezvăluit crima și incestul săvîrșit și Oedipus s-a pedepsit singur, scoțîndu-și ochii și pornind orb în pribegie, Antigone și-a însoțit tatăl, devenit cerșetor. După moartea lui Oedipus la Colonus, ea s-a reîntors la Thebae, unde a trăit alături de sora sa Ismene. Între timp, cei doi frați, Eteocles și Polynices, muriseră în luptă, ucigîndu-se reciproc. Încălcînd porunca tiranului Creon, care oprise ca Polynices să fie îngropat, Antigone presară țărînă peste trupul neînsuflețit al fratelui ei, îndeplinind în felul acesta ritualul înmormîntării. Pentru acest gest, ea e condamnată de Creon să fie îngropată de vie în mormîntul labdacizilor. Antigone se spînzură în închisoare, iar Haemon, logodnicul ei și fiul lui Creon, se sinucide.
antigraf
ANTIGRÁF s. n. (Livr.) Copie scrisă de mână de pe un original. – Din lat. antigraphum. DOOM
antigráf (-ti-graf) s. n., pl. antigráfuri
antigraful
ANTIGRÁF s. n. (Livr.) Copie scrisă de mână de pe un original. – Din lat. antigraphum. DOOM
antigráf (-ti-graf) s. n., pl. antigráfuri
antigrafului
ANTIGRÁF s. n. (Livr.) Copie scrisă de mână de pe un original. – Din lat. antigraphum. DOOM
antigráf (-ti-graf) s. n., pl. antigráfuri
antigrafuri
ANTIGRÁF s. n. (Livr.) Copie scrisă de mână de pe un original. – Din lat. antigraphum. DOOM
antigráf (-ti-graf) s. n., pl. antigráfuri
antigrafurile
ANTIGRÁF s. n. (Livr.) Copie scrisă de mână de pe un original. – Din lat. antigraphum. DOOM
antigráf (-ti-graf) s. n., pl. antigráfuri
antigrafurilor
ANTIGRÁF s. n. (Livr.) Copie scrisă de mână de pe un original. – Din lat. antigraphum. DOOM
antigráf (-ti-graf) s. n., pl. antigráfuri
antigravitația
ANTIGRAVITÁȚIE s.f. Efect de anihilare a gravitației prin metode speciale sau cu ajutorul unor substanțe ipotetice. [Gen. -iei. / < fr. antigravitation].
antigravitație
ANTIGRAVITÁȚIE s.f. Efect de anihilare a gravitației prin metode speciale sau cu ajutorul unor substanțe ipotetice. [Gen. -iei. / < fr. antigravitation].
antigravitației
ANTIGRAVITÁȚIE s.f. Efect de anihilare a gravitației prin metode speciale sau cu ajutorul unor substanțe ipotetice. [Gen. -iei. / < fr. antigravitation].
antigravitații
ANTIGRAVITÁȚIE s.f. Efect de anihilare a gravitației prin metode speciale sau cu ajutorul unor substanțe ipotetice. [Gen. -iei. / < fr. antigravitation].
antigravitațional
ANTIGRAVITAȚIONÁL, -Ă adj. Care se opune acțiunii gravitației. [Pron. -ți-o-. / cf. it. antigravitazionale].
antigravitaționala
ANTIGRAVITAȚIONÁL, -Ă adj. Care se opune acțiunii gravitației. [Pron. -ți-o-. / cf. it. antigravitazionale].
antigravitaționale
ANTIGRAVITAȚIONÁL, -Ă adj. Care se opune acțiunii gravitației. [Pron. -ți-o-. / cf. it. antigravitazionale].
antigravitaționalei
ANTIGRAVITAȚIONÁL, -Ă adj. Care se opune acțiunii gravitației. [Pron. -ți-o-. / cf. it. antigravitazionale].
antigravitaționalele
ANTIGRAVITAȚIONÁL, -Ă adj. Care se opune acțiunii gravitației. [Pron. -ți-o-. / cf. it. antigravitazionale].
antigravitaționalelor
ANTIGRAVITAȚIONÁL, -Ă adj. Care se opune acțiunii gravitației. [Pron. -ți-o-. / cf. it. antigravitazionale].
antigravitaționali
ANTIGRAVITAȚIONÁL, -Ă adj. Care se opune acțiunii gravitației. [Pron. -ți-o-. / cf. it. antigravitazionale].
antigravitaționalii
ANTIGRAVITAȚIONÁL, -Ă adj. Care se opune acțiunii gravitației. [Pron. -ți-o-. / cf. it. antigravitazionale].
antigravitaționalilor
ANTIGRAVITAȚIONÁL, -Ă adj. Care se opune acțiunii gravitației. [Pron. -ți-o-. / cf. it. antigravitazionale].
antigravitaționalul
ANTIGRAVITAȚIONÁL, -Ă adj. Care se opune acțiunii gravitației. [Pron. -ți-o-. / cf. it. antigravitazionale].
antigravitaționalului
ANTIGRAVITAȚIONÁL, -Ă adj. Care se opune acțiunii gravitației. [Pron. -ți-o-. / cf. it. antigravitazionale].
antigrindină
ANTIGRÍNDINĂ adj. invar. Care protejează împotriva grindinei. – Anti- + grindină.
antigripal
ANTIGRIPÁL, -Ă, antigripali, -e, adj., s. n. (Medicament) care previne sau combate gripa. – Din fr. antigrippal. DOOM
*antigripál2 s. n., pl. antigripále
antigripala
ANTIGRIPÁL, -Ă, antigripali, -e, adj., s. n. (Medicament) care previne sau combate gripa. – Din fr. antigrippal. DOOM
*antigripál2 s. n., pl. antigripále
antigripale
ANTIGRIPÁL, -Ă, antigripali, -e, adj., s. n. (Medicament) care previne sau combate gripa. – Din fr. antigrippal. DOOM
*antigripál2 s. n., pl. antigripále
antigripalei
ANTIGRIPÁL, -Ă, antigripali, -e, adj., s. n. (Medicament) care previne sau combate gripa. – Din fr. antigrippal. DOOM
*antigripál2 s. n., pl. antigripále
antigripalele
ANTIGRIPÁL, -Ă, antigripali, -e, adj., s. n. (Medicament) care previne sau combate gripa. – Din fr. antigrippal. DOOM
*antigripál2 s. n., pl. antigripále
antigripalelor
ANTIGRIPÁL, -Ă, antigripali, -e, adj., s. n. (Medicament) care previne sau combate gripa. – Din fr. antigrippal. DOOM
*antigripál2 s. n., pl. antigripále
antigripali
ANTIGRIPÁL, -Ă, antigripali, -e, adj., s. n. (Medicament) care previne sau combate gripa. – Din fr. antigrippal. DOOM
*antigripál2 s. n., pl. antigripále
antigripalii
ANTIGRIPÁL, -Ă, antigripali, -e, adj., s. n. (Medicament) care previne sau combate gripa. – Din fr. antigrippal. DOOM
*antigripál2 s. n., pl. antigripále
antigripalilor
ANTIGRIPÁL, -Ă, antigripali, -e, adj., s. n. (Medicament) care previne sau combate gripa. – Din fr. antigrippal. DOOM
*antigripál2 s. n., pl. antigripále
antigripalul
ANTIGRIPÁL, -Ă, antigripali, -e, adj., s. n. (Medicament) care previne sau combate gripa. – Din fr. antigrippal. DOOM
*antigripál2 s. n., pl. antigripále
antigripalului
ANTIGRIPÁL, -Ă, antigripali, -e, adj., s. n. (Medicament) care previne sau combate gripa. – Din fr. antigrippal. DOOM
*antigripál2 s. n., pl. antigripále
antigrizu
ANTIGRIZÚ s. n. Exploziv de siguranță folosit în mine (compoziția lui specială neprovocînd, la declanșare, aprinderea sau explozia gazelor înconjurătoare).
antigrizutoasa
ANTIGRIZUTÓS, -OÁSĂ, antigrizutoși, -oase, adj. (Despre aparate, mașini și transformatoare electrice) Care este prevăzut cu dispozitive speciale de protecție ce îi asigură folosirea, fără pericol de explozie, în minele de cărbuni cu emanații de grizu. – Din fr. antigrisouteux. DOOM
antigrizutós (-ti-gri-) adj. m., pl. antigrizutóși; f. antigrizutoásă, pl. antigrizutoáse
antigrizutoase
ANTIGRIZUTÓS, -OÁSĂ, antigrizutoși, -oase, adj. (Despre aparate, mașini și transformatoare electrice) Care este prevăzut cu dispozitive speciale de protecție ce îi asigură folosirea, fără pericol de explozie, în minele de cărbuni cu emanații de grizu. – Din fr. antigrisouteux. DOOM
antigrizutós (-ti-gri-) adj. m., pl. antigrizutóși; f. antigrizutoásă, pl. antigrizutoáse
antigrizutoasei
ANTIGRIZUTÓS, -OÁSĂ, antigrizutoși, -oase, adj. (Despre aparate, mașini și transformatoare electrice) Care este prevăzut cu dispozitive speciale de protecție ce îi asigură folosirea, fără pericol de explozie, în minele de cărbuni cu emanații de grizu. – Din fr. antigrisouteux. DOOM
antigrizutós (-ti-gri-) adj. m., pl. antigrizutóși; f. antigrizutoásă, pl. antigrizutoáse
antigrizutoasele
ANTIGRIZUTÓS, -OÁSĂ, antigrizutoși, -oase, adj. (Despre aparate, mașini și transformatoare electrice) Care este prevăzut cu dispozitive speciale de protecție ce îi asigură folosirea, fără pericol de explozie, în minele de cărbuni cu emanații de grizu. – Din fr. antigrisouteux. DOOM
antigrizutós (-ti-gri-) adj. m., pl. antigrizutóși; f. antigrizutoásă, pl. antigrizutoáse
antigrizutoaselor
ANTIGRIZUTÓS, -OÁSĂ, antigrizutoși, -oase, adj. (Despre aparate, mașini și transformatoare electrice) Care este prevăzut cu dispozitive speciale de protecție ce îi asigură folosirea, fără pericol de explozie, în minele de cărbuni cu emanații de grizu. – Din fr. antigrisouteux. DOOM
antigrizutós (-ti-gri-) adj. m., pl. antigrizutóși; f. antigrizutoásă, pl. antigrizutoáse
antigrizutos
ANTIGRIZUTÓS, -OÁSĂ, antigrizutoși, -oase, adj. (Despre aparate, mașini și transformatoare electrice) Care este prevăzut cu dispozitive speciale de protecție ce îi asigură folosirea, fără pericol de explozie, în minele de cărbuni cu emanații de grizu. – Din fr. antigrisouteux. DOOM
antigrizutós (-ti-gri-) adj. m., pl. antigrizutóși; f. antigrizutoásă, pl. antigrizutoáse
antigrizutosul
ANTIGRIZUTÓS, -OÁSĂ, antigrizutoși, -oase, adj. (Despre aparate, mașini și transformatoare electrice) Care este prevăzut cu dispozitive speciale de protecție ce îi asigură folosirea, fără pericol de explozie, în minele de cărbuni cu emanații de grizu. – Din fr. antigrisouteux. DOOM
antigrizutós (-ti-gri-) adj. m., pl. antigrizutóși; f. antigrizutoásă, pl. antigrizutoáse
antigrizutosului
ANTIGRIZUTÓS, -OÁSĂ, antigrizutoși, -oase, adj. (Despre aparate, mașini și transformatoare electrice) Care este prevăzut cu dispozitive speciale de protecție ce îi asigură folosirea, fără pericol de explozie, în minele de cărbuni cu emanații de grizu. – Din fr. antigrisouteux. DOOM
antigrizutós (-ti-gri-) adj. m., pl. antigrizutóși; f. antigrizutoásă, pl. antigrizutoáse
antigrizutoși
ANTIGRIZUTÓS, -OÁSĂ, antigrizutoși, -oase, adj. (Despre aparate, mașini și transformatoare electrice) Care este prevăzut cu dispozitive speciale de protecție ce îi asigură folosirea, fără pericol de explozie, în minele de cărbuni cu emanații de grizu. – Din fr. antigrisouteux. DOOM
antigrizutós (-ti-gri-) adj. m., pl. antigrizutóși; f. antigrizutoásă, pl. antigrizutoáse
antigrizutoșii
ANTIGRIZUTÓS, -OÁSĂ, antigrizutoși, -oase, adj. (Despre aparate, mașini și transformatoare electrice) Care este prevăzut cu dispozitive speciale de protecție ce îi asigură folosirea, fără pericol de explozie, în minele de cărbuni cu emanații de grizu. – Din fr. antigrisouteux. DOOM
antigrizutós (-ti-gri-) adj. m., pl. antigrizutóși; f. antigrizutoásă, pl. antigrizutoáse
antigrizutoșilor
ANTIGRIZUTÓS, -OÁSĂ, antigrizutoși, -oase, adj. (Despre aparate, mașini și transformatoare electrice) Care este prevăzut cu dispozitive speciale de protecție ce îi asigură folosirea, fără pericol de explozie, în minele de cărbuni cu emanații de grizu. – Din fr. antigrisouteux. DOOM
antigrizutós (-ti-gri-) adj. m., pl. antigrizutóși; f. antigrizutoásă, pl. antigrizutoáse
antiguan
ANTIGUÁN, -Ă, antiguani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Antigua-Barbuda sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Antigua-Barbuda sau antiguanilor (1), referitor la Antigua-Barbuda ori la antiguani. – Din engl. Antiguan. DOOM
antiguán (referitor la Antigua) (-gu-an) adj. m., s. m., pl. antiguáni; adj. f., s. f. antiguánă, pl. antiguáne
antiguan
ANTIGUÁN, -Ă, antiguani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Antigua-Barbuda sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Antigua-Barbuda sau antiguanilor (1), referitor la Antigua-Barbuda ori la antiguani. – Din engl. Antiguan. DOOM
antiguán (referitor la Antigua) (-gu-an) adj. m., s. m., pl. antiguáni; adj. f., s. f. antiguánă, pl. antiguáne
antiguană
ANTIGUÁN, -Ă, antiguani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Antigua-Barbuda sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Antigua-Barbuda sau antiguanilor (1), referitor la Antigua-Barbuda ori la antiguani. – Din engl. Antiguan. DOOM
antiguán (referitor la Antigua) (-gu-an) adj. m., s. m., pl. antiguáni; adj. f., s. f. antiguánă, pl. antiguáne
antiguvernamental
ANTIGUVERNAMENTÁL, -Ă, antiguvernamentali, -e, adj. Care este împotriva guvernului. – Din fr. antigouvernemental. DOOM
antiguvernamentál adj. m., pl. antiguvernamentáli; f. antiguvernamentálă, pl. antiguvernamentále
antiguvernamentala
ANTIGUVERNAMENTÁL, -Ă, antiguvernamentali, -e, adj. Care este împotriva guvernului. – Din fr. antigouvernemental. DOOM
antiguvernamentál adj. m., pl. antiguvernamentáli; f. antiguvernamentálă, pl. antiguvernamentále
antiguvernamentale
ANTIGUVERNAMENTÁL, -Ă, antiguvernamentali, -e, adj. Care este împotriva guvernului. – Din fr. antigouvernemental. DOOM
antiguvernamentál adj. m., pl. antiguvernamentáli; f. antiguvernamentálă, pl. antiguvernamentále
antiguvernamentalei
ANTIGUVERNAMENTÁL, -Ă, antiguvernamentali, -e, adj. Care este împotriva guvernului. – Din fr. antigouvernemental. DOOM
antiguvernamentál adj. m., pl. antiguvernamentáli; f. antiguvernamentálă, pl. antiguvernamentále
antiguvernamentalele
ANTIGUVERNAMENTÁL, -Ă, antiguvernamentali, -e, adj. Care este împotriva guvernului. – Din fr. antigouvernemental. DOOM
antiguvernamentál adj. m., pl. antiguvernamentáli; f. antiguvernamentálă, pl. antiguvernamentále
antiguvernamentalelor
ANTIGUVERNAMENTÁL, -Ă, antiguvernamentali, -e, adj. Care este împotriva guvernului. – Din fr. antigouvernemental. DOOM
antiguvernamentál adj. m., pl. antiguvernamentáli; f. antiguvernamentálă, pl. antiguvernamentále
antiguvernamentali
ANTIGUVERNAMENTÁL, -Ă, antiguvernamentali, -e, adj. Care este împotriva guvernului. – Din fr. antigouvernemental. DOOM
antiguvernamentál adj. m., pl. antiguvernamentáli; f. antiguvernamentálă, pl. antiguvernamentále
antiguvernamentalii
ANTIGUVERNAMENTÁL, -Ă, antiguvernamentali, -e, adj. Care este împotriva guvernului. – Din fr. antigouvernemental. DOOM
antiguvernamentál adj. m., pl. antiguvernamentáli; f. antiguvernamentálă, pl. antiguvernamentále
antiguvernamentalilor
ANTIGUVERNAMENTÁL, -Ă, antiguvernamentali, -e, adj. Care este împotriva guvernului. – Din fr. antigouvernemental. DOOM
antiguvernamentál adj. m., pl. antiguvernamentáli; f. antiguvernamentálă, pl. antiguvernamentále
antiguvernamentalul
ANTIGUVERNAMENTÁL, -Ă, antiguvernamentali, -e, adj. Care este împotriva guvernului. – Din fr. antigouvernemental. DOOM
antiguvernamentál adj. m., pl. antiguvernamentáli; f. antiguvernamentálă, pl. antiguvernamentále
antiguvernamentalului
ANTIGUVERNAMENTÁL, -Ă, antiguvernamentali, -e, adj. Care este împotriva guvernului. – Din fr. antigouvernemental. DOOM
antiguvernamentál adj. m., pl. antiguvernamentáli; f. antiguvernamentálă, pl. antiguvernamentále
antihalo
ANTIHALÓ, antihalouri, s. n. Peliculă de lac sau de gelatină colorată care acoperă un film sau o placă fotografică, împiedicând producerea efectului halo. – Din fr. antihalo. DOOM
antihaló s. n., art. antihalóul; pl. antihalóuri
antihaloul
ANTIHALÓ, antihalouri, s. n. Peliculă de lac sau de gelatină colorată care acoperă un film sau o placă fotografică, împiedicând producerea efectului halo. – Din fr. antihalo. DOOM
antihaló s. n., art. antihalóul; pl. antihalóuri
antihaloului
ANTIHALÓ, antihalouri, s. n. Peliculă de lac sau de gelatină colorată care acoperă un film sau o placă fotografică, împiedicând producerea efectului halo. – Din fr. antihalo. DOOM
antihaló s. n., art. antihalóul; pl. antihalóuri
antihalouri
ANTIHALÓ, antihalouri, s. n. Peliculă de lac sau de gelatină colorată care acoperă un film sau o placă fotografică, împiedicând producerea efectului halo. – Din fr. antihalo. DOOM
antihaló s. n., art. antihalóul; pl. antihalóuri
antihalourile
ANTIHALÓ, antihalouri, s. n. Peliculă de lac sau de gelatină colorată care acoperă un film sau o placă fotografică, împiedicând producerea efectului halo. – Din fr. antihalo. DOOM
antihaló s. n., art. antihalóul; pl. antihalóuri
antihalourilor
ANTIHALÓ, antihalouri, s. n. Peliculă de lac sau de gelatină colorată care acoperă un film sau o placă fotografică, împiedicând producerea efectului halo. – Din fr. antihalo. DOOM
antihaló s. n., art. antihalóul; pl. antihalóuri
antihelmintic
ANTIHELMÍNTIC, -Ă, antihelmintici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care se folosește pentru combaterea viermilor intestinali. – Din fr. antihelminthique. DOOM
antihelmíntic2 s. n., pl. antihelmíntice
antihelmintica
ANTIHELMÍNTIC, -Ă, antihelmintici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care se folosește pentru combaterea viermilor intestinali. – Din fr. antihelminthique. DOOM
antihelmíntic2 s. n., pl. antihelmíntice
antihelmintice
ANTIHELMÍNTIC, -Ă, antihelmintici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care se folosește pentru combaterea viermilor intestinali. – Din fr. antihelminthique. DOOM
antihelmíntic2 s. n., pl. antihelmíntice
antihelminticei
ANTIHELMÍNTIC, -Ă, antihelmintici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care se folosește pentru combaterea viermilor intestinali. – Din fr. antihelminthique. DOOM
antihelmíntic2 s. n., pl. antihelmíntice
antihelminticele
ANTIHELMÍNTIC, -Ă, antihelmintici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care se folosește pentru combaterea viermilor intestinali. – Din fr. antihelminthique. DOOM
antihelmíntic2 s. n., pl. antihelmíntice
antihelminticelor
ANTIHELMÍNTIC, -Ă, antihelmintici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care se folosește pentru combaterea viermilor intestinali. – Din fr. antihelminthique. DOOM
antihelmíntic2 s. n., pl. antihelmíntice
antihelmintici
ANTIHELMÍNTIC, -Ă, antihelmintici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care se folosește pentru combaterea viermilor intestinali. – Din fr. antihelminthique. DOOM
antihelmíntic2 s. n., pl. antihelmíntice
antihelminticii
ANTIHELMÍNTIC, -Ă, antihelmintici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care se folosește pentru combaterea viermilor intestinali. – Din fr. antihelminthique. DOOM
antihelmíntic2 s. n., pl. antihelmíntice
antihelminticilor
ANTIHELMÍNTIC, -Ă, antihelmintici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care se folosește pentru combaterea viermilor intestinali. – Din fr. antihelminthique. DOOM
antihelmíntic2 s. n., pl. antihelmíntice
antihelminticul
ANTIHELMÍNTIC, -Ă, antihelmintici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care se folosește pentru combaterea viermilor intestinali. – Din fr. antihelminthique. DOOM
antihelmíntic2 s. n., pl. antihelmíntice
antihelminticului
ANTIHELMÍNTIC, -Ă, antihelmintici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care se folosește pentru combaterea viermilor intestinali. – Din fr. antihelminthique. DOOM
antihelmíntic2 s. n., pl. antihelmíntice
antihemoragic
ANTIHEMORÁGIC, -Ă, antihemoragici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care oprește sau care combate hemoragiile; hemostatic. – Din fr. antihémorragique. DOOM
antihemorágic2 s. n., pl. antihemorágice
antihemoragica
ANTIHEMORÁGIC, -Ă, antihemoragici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care oprește sau care combate hemoragiile; hemostatic. – Din fr. antihémorragique. DOOM
antihemorágic2 s. n., pl. antihemorágice
antihemoragice
ANTIHEMORÁGIC, -Ă, antihemoragici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care oprește sau care combate hemoragiile; hemostatic. – Din fr. antihémorragique. DOOM
antihemorágic2 s. n., pl. antihemorágice
antihemoragicei
ANTIHEMORÁGIC, -Ă, antihemoragici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care oprește sau care combate hemoragiile; hemostatic. – Din fr. antihémorragique. DOOM
antihemorágic2 s. n., pl. antihemorágice
antihemoragicele
ANTIHEMORÁGIC, -Ă, antihemoragici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care oprește sau care combate hemoragiile; hemostatic. – Din fr. antihémorragique. DOOM
antihemorágic2 s. n., pl. antihemorágice
antihemoragicelor
ANTIHEMORÁGIC, -Ă, antihemoragici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care oprește sau care combate hemoragiile; hemostatic. – Din fr. antihémorragique. DOOM
antihemorágic2 s. n., pl. antihemorágice
antihemoragici
ANTIHEMORÁGIC, -Ă, antihemoragici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care oprește sau care combate hemoragiile; hemostatic. – Din fr. antihémorragique. DOOM
antihemorágic2 s. n., pl. antihemorágice
antihemoragicii
ANTIHEMORÁGIC, -Ă, antihemoragici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care oprește sau care combate hemoragiile; hemostatic. – Din fr. antihémorragique. DOOM
antihemorágic2 s. n., pl. antihemorágice
antihemoragicilor
ANTIHEMORÁGIC, -Ă, antihemoragici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care oprește sau care combate hemoragiile; hemostatic. – Din fr. antihémorragique. DOOM
antihemorágic2 s. n., pl. antihemorágice
antihemoragicul
ANTIHEMORÁGIC, -Ă, antihemoragici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care oprește sau care combate hemoragiile; hemostatic. – Din fr. antihémorragique. DOOM
antihemorágic2 s. n., pl. antihemorágice
antihemoragicului
ANTIHEMORÁGIC, -Ă, antihemoragici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care oprește sau care combate hemoragiile; hemostatic. – Din fr. antihémorragique. DOOM
antihemorágic2 s. n., pl. antihemorágice
antihemoroidal
ANTIHEMOROIDÁL, -Ă, antihemoroidali, -e, adj., s. n. (Ceai, supozitor etc.) care este administrat în tratamentul hemoroizilor. [Pr.: -ro-i-] – Anti- + hemoroidal.
antihemoroidala
ANTIHEMOROIDÁL, -Ă, antihemoroidali, -e, adj., s. n. (Ceai, supozitor etc.) care este administrat în tratamentul hemoroizilor. [Pr.: -ro-i-] – Anti- + hemoroidal.
antihemoroidale
ANTIHEMOROIDÁL, -Ă, antihemoroidali, -e, adj., s. n. (Ceai, supozitor etc.) care este administrat în tratamentul hemoroizilor. [Pr.: -ro-i-] – Anti- + hemoroidal.
antihemoroidalei
ANTIHEMOROIDÁL, -Ă, antihemoroidali, -e, adj., s. n. (Ceai, supozitor etc.) care este administrat în tratamentul hemoroizilor. [Pr.: -ro-i-] – Anti- + hemoroidal.
antihemoroidalele
ANTIHEMOROIDÁL, -Ă, antihemoroidali, -e, adj., s. n. (Ceai, supozitor etc.) care este administrat în tratamentul hemoroizilor. [Pr.: -ro-i-] – Anti- + hemoroidal.
antihemoroidalelor
ANTIHEMOROIDÁL, -Ă, antihemoroidali, -e, adj., s. n. (Ceai, supozitor etc.) care este administrat în tratamentul hemoroizilor. [Pr.: -ro-i-] – Anti- + hemoroidal.
antihemoroidali
ANTIHEMOROIDÁL, -Ă, antihemoroidali, -e, adj., s. n. (Ceai, supozitor etc.) care este administrat în tratamentul hemoroizilor. [Pr.: -ro-i-] – Anti- + hemoroidal.
antihemoroidalii
ANTIHEMOROIDÁL, -Ă, antihemoroidali, -e, adj., s. n. (Ceai, supozitor etc.) care este administrat în tratamentul hemoroizilor. [Pr.: -ro-i-] – Anti- + hemoroidal.
antihemoroidalilor
ANTIHEMOROIDÁL, -Ă, antihemoroidali, -e, adj., s. n. (Ceai, supozitor etc.) care este administrat în tratamentul hemoroizilor. [Pr.: -ro-i-] – Anti- + hemoroidal.
antihemoroidalul
ANTIHEMOROIDÁL, -Ă, antihemoroidali, -e, adj., s. n. (Ceai, supozitor etc.) care este administrat în tratamentul hemoroizilor. [Pr.: -ro-i-] – Anti- + hemoroidal.
antihemoroidalului
ANTIHEMOROIDÁL, -Ă, antihemoroidali, -e, adj., s. n. (Ceai, supozitor etc.) care este administrat în tratamentul hemoroizilor. [Pr.: -ro-i-] – Anti- + hemoroidal.
antihistaminic
ANTIHISTAMÍNIC, -Ă, antihistaminici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care se folosește împotriva alergiei. – Din fr. antihistaminique. DOOM
antihistamínic2 s. n., pl. antihistamínice
antihistaminica
ANTIHISTAMÍNIC, -Ă, antihistaminici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care se folosește împotriva alergiei. – Din fr. antihistaminique. DOOM
antihistamínic2 s. n., pl. antihistamínice
antihistaminice
ANTIHISTAMÍNIC, -Ă, antihistaminici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care se folosește împotriva alergiei. – Din fr. antihistaminique. DOOM
antihistamínic2 s. n., pl. antihistamínice
antihistaminicei
ANTIHISTAMÍNIC, -Ă, antihistaminici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care se folosește împotriva alergiei. – Din fr. antihistaminique. DOOM
antihistamínic2 s. n., pl. antihistamínice
antihistaminicele
ANTIHISTAMÍNIC, -Ă, antihistaminici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care se folosește împotriva alergiei. – Din fr. antihistaminique. DOOM
antihistamínic2 s. n., pl. antihistamínice
antihistaminicelor
ANTIHISTAMÍNIC, -Ă, antihistaminici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care se folosește împotriva alergiei. – Din fr. antihistaminique. DOOM
antihistamínic2 s. n., pl. antihistamínice
antihistaminici
ANTIHISTAMÍNIC, -Ă, antihistaminici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care se folosește împotriva alergiei. – Din fr. antihistaminique. DOOM
antihistamínic2 s. n., pl. antihistamínice
antihistaminicii
ANTIHISTAMÍNIC, -Ă, antihistaminici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care se folosește împotriva alergiei. – Din fr. antihistaminique. DOOM
antihistamínic2 s. n., pl. antihistamínice
antihistaminicilor
ANTIHISTAMÍNIC, -Ă, antihistaminici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care se folosește împotriva alergiei. – Din fr. antihistaminique. DOOM
antihistamínic2 s. n., pl. antihistamínice
antihistaminicul
ANTIHISTAMÍNIC, -Ă, antihistaminici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care se folosește împotriva alergiei. – Din fr. antihistaminique. DOOM
antihistamínic2 s. n., pl. antihistamínice
antihistaminicului
ANTIHISTAMÍNIC, -Ă, antihistaminici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care se folosește împotriva alergiei. – Din fr. antihistaminique. DOOM
antihistamínic2 s. n., pl. antihistamínice
antihitlerist
ANTIHITLERÍST, -Ă, antihitleriști, -ste, adj. Împotriva hitlerismului. – Anti- + hitlerist. DOOM
!antihitleríst (-hi-tle-) adj. m., s. m., pl. antihitleríști; adj. f., s. f. antihitlerístă, pl. antihitleríste
antihitlerista
ANTIHITLERÍST, -Ă, antihitleriști, -ste, adj. Împotriva hitlerismului. – Anti- + hitlerist. DOOM
!antihitleríst (-hi-tle-) adj. m., s. m., pl. antihitleríști; adj. f., s. f. antihitlerístă, pl. antihitleríste
antihitleriste
ANTIHITLERÍST, -Ă, antihitleriști, -ste, adj. Împotriva hitlerismului. – Anti- + hitlerist. DOOM
!antihitleríst (-hi-tle-) adj. m., s. m., pl. antihitleríști; adj. f., s. f. antihitlerístă, pl. antihitleríste
antihitleristei
ANTIHITLERÍST, -Ă, antihitleriști, -ste, adj. Împotriva hitlerismului. – Anti- + hitlerist. DOOM
!antihitleríst (-hi-tle-) adj. m., s. m., pl. antihitleríști; adj. f., s. f. antihitlerístă, pl. antihitleríste
antihitleristele
ANTIHITLERÍST, -Ă, antihitleriști, -ste, adj. Împotriva hitlerismului. – Anti- + hitlerist. DOOM
!antihitleríst (-hi-tle-) adj. m., s. m., pl. antihitleríști; adj. f., s. f. antihitlerístă, pl. antihitleríste
antihitleristelor
ANTIHITLERÍST, -Ă, antihitleriști, -ste, adj. Împotriva hitlerismului. – Anti- + hitlerist. DOOM
!antihitleríst (-hi-tle-) adj. m., s. m., pl. antihitleríști; adj. f., s. f. antihitlerístă, pl. antihitleríste
antihitleristul
ANTIHITLERÍST, -Ă, antihitleriști, -ste, adj. Împotriva hitlerismului. – Anti- + hitlerist. DOOM
!antihitleríst (-hi-tle-) adj. m., s. m., pl. antihitleríști; adj. f., s. f. antihitlerístă, pl. antihitleríste
antihitleristului
ANTIHITLERÍST, -Ă, antihitleriști, -ste, adj. Împotriva hitlerismului. – Anti- + hitlerist. DOOM
!antihitleríst (-hi-tle-) adj. m., s. m., pl. antihitleríști; adj. f., s. f. antihitlerístă, pl. antihitleríste
antihitleriști
ANTIHITLERÍST, -Ă, antihitleriști, -ste, adj. Împotriva hitlerismului. – Anti- + hitlerist. DOOM
!antihitleríst (-hi-tle-) adj. m., s. m., pl. antihitleríști; adj. f., s. f. antihitlerístă, pl. antihitleríste
antihitleriștii
ANTIHITLERÍST, -Ă, antihitleriști, -ste, adj. Împotriva hitlerismului. – Anti- + hitlerist. DOOM
!antihitleríst (-hi-tle-) adj. m., s. m., pl. antihitleríști; adj. f., s. f. antihitlerístă, pl. antihitleríste
antihitleriștilor
ANTIHITLERÍST, -Ă, antihitleriști, -ste, adj. Împotriva hitlerismului. – Anti- + hitlerist. DOOM
!antihitleríst (-hi-tle-) adj. m., s. m., pl. antihitleríști; adj. f., s. f. antihitlerístă, pl. antihitleríste
antiholeric
ANTIHOLÉRIC, -Ă, antiholerici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care combate sau previne holera. – Din fr. anticholérique. DOOM
antiholéric2 s. n., pl. antiholérice
antiholerica
ANTIHOLÉRIC, -Ă, antiholerici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care combate sau previne holera. – Din fr. anticholérique. DOOM
antiholéric2 s. n., pl. antiholérice
antiholerice
ANTIHOLÉRIC, -Ă, antiholerici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care combate sau previne holera. – Din fr. anticholérique. DOOM
antiholéric2 s. n., pl. antiholérice
antiholericei
ANTIHOLÉRIC, -Ă, antiholerici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care combate sau previne holera. – Din fr. anticholérique. DOOM
antiholéric2 s. n., pl. antiholérice
antiholericele
ANTIHOLÉRIC, -Ă, antiholerici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care combate sau previne holera. – Din fr. anticholérique. DOOM
antiholéric2 s. n., pl. antiholérice
antiholericelor
ANTIHOLÉRIC, -Ă, antiholerici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care combate sau previne holera. – Din fr. anticholérique. DOOM
antiholéric2 s. n., pl. antiholérice
antiholerici
ANTIHOLÉRIC, -Ă, antiholerici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care combate sau previne holera. – Din fr. anticholérique. DOOM
antiholéric2 s. n., pl. antiholérice
antiholericii
ANTIHOLÉRIC, -Ă, antiholerici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care combate sau previne holera. – Din fr. anticholérique. DOOM
antiholéric2 s. n., pl. antiholérice
antiholericilor
ANTIHOLÉRIC, -Ă, antiholerici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care combate sau previne holera. – Din fr. anticholérique. DOOM
antiholéric2 s. n., pl. antiholérice
antiholericul
ANTIHOLÉRIC, -Ă, antiholerici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care combate sau previne holera. – Din fr. anticholérique. DOOM
antiholéric2 s. n., pl. antiholérice
antiholericului
ANTIHOLÉRIC, -Ă, antiholerici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care combate sau previne holera. – Din fr. anticholérique. DOOM
antiholéric2 s. n., pl. antiholérice
antihormon
ANTIHORMÓN, antihormoni, s. m. Substanță specifică de apărare aflată în serul sangvin și produsă de organism în cazul unui tratament îndelungat cu hormoni. – Din fr. anti-hormone. DOOM
antihormón s. m., pl. antihormóni
antihormoni
ANTIHORMÓN, antihormoni, s. m. Substanță specifică de apărare aflată în serul sangvin și produsă de organism în cazul unui tratament îndelungat cu hormoni. – Din fr. anti-hormone. DOOM
antihormón s. m., pl. antihormóni
antihormonii
ANTIHORMÓN, antihormoni, s. m. Substanță specifică de apărare aflată în serul sangvin și produsă de organism în cazul unui tratament îndelungat cu hormoni. – Din fr. anti-hormone. DOOM
antihormón s. m., pl. antihormóni
antihormonilor
ANTIHORMÓN, antihormoni, s. m. Substanță specifică de apărare aflată în serul sangvin și produsă de organism în cazul unui tratament îndelungat cu hormoni. – Din fr. anti-hormone. DOOM
antihormón s. m., pl. antihormóni
antihormonul
ANTIHORMÓN, antihormoni, s. m. Substanță specifică de apărare aflată în serul sangvin și produsă de organism în cazul unui tratament îndelungat cu hormoni. – Din fr. anti-hormone. DOOM
antihormón s. m., pl. antihormóni
antihormonului
ANTIHORMÓN, antihormoni, s. m. Substanță specifică de apărare aflată în serul sangvin și produsă de organism în cazul unui tratament îndelungat cu hormoni. – Din fr. anti-hormone. DOOM
antihormón s. m., pl. antihormóni
antihreza
ANTIHRÉZĂ, antihreze, s. f. Contract prin care se dă în folosință creditorului un bun imobil care aparține debitorului. [Var.: anticréză s. f.] – Din fr. antichrèse. DOOM
antihréză (-ti-hre-) s. f., g.-d. art. antihrézei; pl. antihréze
antihreze
ANTIHRÉZĂ, antihreze, s. f. Contract prin care se dă în folosință creditorului un bun imobil care aparține debitorului. [Var.: anticréză s. f.] – Din fr. antichrèse. DOOM
antihréză (-ti-hre-) s. f., g.-d. art. antihrézei; pl. antihréze
antihrezei
ANTIHRÉZĂ, antihreze, s. f. Contract prin care se dă în folosință creditorului un bun imobil care aparține debitorului. [Var.: anticréză s. f.] – Din fr. antichrèse. DOOM
antihréză (-ti-hre-) s. f., g.-d. art. antihrézei; pl. antihréze
antihrezele
ANTIHRÉZĂ, antihreze, s. f. Contract prin care se dă în folosință creditorului un bun imobil care aparține debitorului. [Var.: anticréză s. f.] – Din fr. antichrèse. DOOM
antihréză (-ti-hre-) s. f., g.-d. art. antihrézei; pl. antihréze
antihrezelor
ANTIHRÉZĂ, antihreze, s. f. Contract prin care se dă în folosință creditorului un bun imobil care aparține debitorului. [Var.: anticréză s. f.] – Din fr. antichrèse. DOOM
antihréză (-ti-hre-) s. f., g.-d. art. antihrézei; pl. antihréze
antihrist
ANTIHRÍST, antihriști, s. m. (În creștinism) Personaj escatologic, personificare (incarnare) a Satanei, care se va opune, la sfârșitul lumii, venirii lui Isus Hristos; p. ext. om nelegiuit, pervers, vicios. [Var.: anticríst s. m.] – Din sl. antihrĭstŭ. DOOM
Antihríst (Satana) (-ti-hrist) s. propriu m.
antihristul
ANTIHRÍST, antihriști, s. m. (În creștinism) Personaj escatologic, personificare (incarnare) a Satanei, care se va opune, la sfârșitul lumii, venirii lui Isus Hristos; p. ext. om nelegiuit, pervers, vicios. [Var.: anticríst s. m.] – Din sl. antihrĭstŭ. DOOM
Antihríst (Satana) (-ti-hrist) s. propriu m.
antihristului
ANTIHRÍST, antihriști, s. m. (În creștinism) Personaj escatologic, personificare (incarnare) a Satanei, care se va opune, la sfârșitul lumii, venirii lui Isus Hristos; p. ext. om nelegiuit, pervers, vicios. [Var.: anticríst s. m.] – Din sl. antihrĭstŭ. DOOM
Antihríst (Satana) (-ti-hrist) s. propriu m.
antihriști
ANTIHRÍST, antihriști, s. m. (În creștinism) Personaj escatologic, personificare (incarnare) a Satanei, care se va opune, la sfârșitul lumii, venirii lui Isus Hristos; p. ext. om nelegiuit, pervers, vicios. [Var.: anticríst s. m.] – Din sl. antihrĭstŭ. DOOM
Antihríst (Satana) (-ti-hrist) s. propriu m.
antihriștii
ANTIHRÍST, antihriști, s. m. (În creștinism) Personaj escatologic, personificare (incarnare) a Satanei, care se va opune, la sfârșitul lumii, venirii lui Isus Hristos; p. ext. om nelegiuit, pervers, vicios. [Var.: anticríst s. m.] – Din sl. antihrĭstŭ. DOOM
Antihríst (Satana) (-ti-hrist) s. propriu m.
antihriștilor
ANTIHRÍST, antihriști, s. m. (În creștinism) Personaj escatologic, personificare (incarnare) a Satanei, care se va opune, la sfârșitul lumii, venirii lui Isus Hristos; p. ext. om nelegiuit, pervers, vicios. [Var.: anticríst s. m.] – Din sl. antihrĭstŭ. DOOM
Antihríst (Satana) (-ti-hrist) s. propriu m.
antihârț
ANTIHÎ́RȚ s. m. (Popular) Nemernic, nelegiuit. Tu ești antihîrțule? Ce cați aici? ALECSANDRI, T. 834.
antiimperialism
ANTIIMPERIALÍSM s. n. Mișcare socială împotriva imperialismului. [Pr.: -ri-a-] – Anti- + imperialism. DOOM
antiimperialísm (-ti-im-, -ri-a-) s. n.
antiimperialismul
ANTIIMPERIALÍSM s. n. Mișcare socială împotriva imperialismului. [Pr.: -ri-a-] – Anti- + imperialism. DOOM
antiimperialísm (-ti-im-, -ri-a-) s. n.
antiimperialismului
ANTIIMPERIALÍSM s. n. Mișcare socială împotriva imperialismului. [Pr.: -ri-a-] – Anti- + imperialism. DOOM
antiimperialísm (-ti-im-, -ri-a-) s. n.
antiimperialist
ANTIIMPERIALÍST, -Ă, antiimperialiști, -ste, adj. Care este împotriva imperialismului, potrivnic ideilor imperialismului. [Pr.: -rí-a-] – Anti- + imperialist (după rus. antiimperialisticeskii). DOOM
antiimperialíst (-ti-im-, -ri-a-) adj. m., pl. antiimperialíști; f. antiimperialístă, pl. antiimperialíste
antiimperialista
ANTIIMPERIALÍST, -Ă, antiimperialiști, -ste, adj. Care este împotriva imperialismului, potrivnic ideilor imperialismului. [Pr.: -rí-a-] – Anti- + imperialist (după rus. antiimperialisticeskii). DOOM
antiimperialíst (-ti-im-, -ri-a-) adj. m., pl. antiimperialíști; f. antiimperialístă, pl. antiimperialíste
antiimperialiste
ANTIIMPERIALÍST, -Ă, antiimperialiști, -ste, adj. Care este împotriva imperialismului, potrivnic ideilor imperialismului. [Pr.: -rí-a-] – Anti- + imperialist (după rus. antiimperialisticeskii). DOOM
antiimperialíst (-ti-im-, -ri-a-) adj. m., pl. antiimperialíști; f. antiimperialístă, pl. antiimperialíste
antiimperialistei
ANTIIMPERIALÍST, -Ă, antiimperialiști, -ste, adj. Care este împotriva imperialismului, potrivnic ideilor imperialismului. [Pr.: -rí-a-] – Anti- + imperialist (după rus. antiimperialisticeskii). DOOM
antiimperialíst (-ti-im-, -ri-a-) adj. m., pl. antiimperialíști; f. antiimperialístă, pl. antiimperialíste
antiimperialistele
ANTIIMPERIALÍST, -Ă, antiimperialiști, -ste, adj. Care este împotriva imperialismului, potrivnic ideilor imperialismului. [Pr.: -rí-a-] – Anti- + imperialist (după rus. antiimperialisticeskii). DOOM
antiimperialíst (-ti-im-, -ri-a-) adj. m., pl. antiimperialíști; f. antiimperialístă, pl. antiimperialíste
antiimperialistelor
ANTIIMPERIALÍST, -Ă, antiimperialiști, -ste, adj. Care este împotriva imperialismului, potrivnic ideilor imperialismului. [Pr.: -rí-a-] – Anti- + imperialist (după rus. antiimperialisticeskii). DOOM
antiimperialíst (-ti-im-, -ri-a-) adj. m., pl. antiimperialíști; f. antiimperialístă, pl. antiimperialíste
antiimperialistul
ANTIIMPERIALÍST, -Ă, antiimperialiști, -ste, adj. Care este împotriva imperialismului, potrivnic ideilor imperialismului. [Pr.: -rí-a-] – Anti- + imperialist (după rus. antiimperialisticeskii). DOOM
antiimperialíst (-ti-im-, -ri-a-) adj. m., pl. antiimperialíști; f. antiimperialístă, pl. antiimperialíste
antiimperialistului
ANTIIMPERIALÍST, -Ă, antiimperialiști, -ste, adj. Care este împotriva imperialismului, potrivnic ideilor imperialismului. [Pr.: -rí-a-] – Anti- + imperialist (după rus. antiimperialisticeskii). DOOM
antiimperialíst (-ti-im-, -ri-a-) adj. m., pl. antiimperialíști; f. antiimperialístă, pl. antiimperialíste
antiimperialiști
ANTIIMPERIALÍST, -Ă, antiimperialiști, -ste, adj. Care este împotriva imperialismului, potrivnic ideilor imperialismului. [Pr.: -rí-a-] – Anti- + imperialist (după rus. antiimperialisticeskii). DOOM
antiimperialíst (-ti-im-, -ri-a-) adj. m., pl. antiimperialíști; f. antiimperialístă, pl. antiimperialíste
antiimperialiștii
ANTIIMPERIALÍST, -Ă, antiimperialiști, -ste, adj. Care este împotriva imperialismului, potrivnic ideilor imperialismului. [Pr.: -rí-a-] – Anti- + imperialist (după rus. antiimperialisticeskii). DOOM
antiimperialíst (-ti-im-, -ri-a-) adj. m., pl. antiimperialíști; f. antiimperialístă, pl. antiimperialíste
antiimperialiștilor
ANTIIMPERIALÍST, -Ă, antiimperialiști, -ste, adj. Care este împotriva imperialismului, potrivnic ideilor imperialismului. [Pr.: -rí-a-] – Anti- + imperialist (după rus. antiimperialisticeskii). DOOM
antiimperialíst (-ti-im-, -ri-a-) adj. m., pl. antiimperialíști; f. antiimperialístă, pl. antiimperialíste
antiinfecțios
ANTIINFECȚIÓS, -OÁSĂ, antiinfecțioși, -oase, adj. Care este împotriva infecțiilor, care combate infecțiile. [Pr.: -ți-os] – Din fr. antiinfectieux. DOOM
antiinfecțiós (-ti-in-, -ți-os) adj. m., pl. antiinfecțióși; f. antiinfecțioásă, pl. antiinfecțioáse
antiinflamatoare
ANTIINFLAMATÓR, -OÁRE, antiinflamatori, -oare, adj., s. n. (Medicament, substanță) care împiedică inflamațiile. – Din fr. anti-inflammatoire. DOOM
*antiinflamatór2 (-ti-in-) s. n., pl. antiinflamatoáre
antiinflamatoarea
ANTIINFLAMATÓR, -OÁRE, antiinflamatori, -oare, adj., s. n. (Medicament, substanță) care împiedică inflamațiile. – Din fr. anti-inflammatoire. DOOM
*antiinflamatór2 (-ti-in-) s. n., pl. antiinflamatoáre
antiinflamatoarei
ANTIINFLAMATÓR, -OÁRE, antiinflamatori, -oare, adj., s. n. (Medicament, substanță) care împiedică inflamațiile. – Din fr. anti-inflammatoire. DOOM
*antiinflamatór2 (-ti-in-) s. n., pl. antiinflamatoáre
antiinflamatoarele
ANTIINFLAMATÓR, -OÁRE, antiinflamatori, -oare, adj., s. n. (Medicament, substanță) care împiedică inflamațiile. – Din fr. anti-inflammatoire. DOOM
*antiinflamatór2 (-ti-in-) s. n., pl. antiinflamatoáre
antiinflamatoarelor
ANTIINFLAMATÓR, -OÁRE, antiinflamatori, -oare, adj., s. n. (Medicament, substanță) care împiedică inflamațiile. – Din fr. anti-inflammatoire. DOOM
*antiinflamatór2 (-ti-in-) s. n., pl. antiinflamatoáre
antiinflamator
ANTIINFLAMATÓR, -OÁRE, antiinflamatori, -oare, adj., s. n. (Medicament, substanță) care împiedică inflamațiile. – Din fr. anti-inflammatoire. DOOM
*antiinflamatór2 (-ti-in-) s. n., pl. antiinflamatoáre
antiinflamatori
ANTIINFLAMATÓR, -OÁRE, antiinflamatori, -oare, adj., s. n. (Medicament, substanță) care împiedică inflamațiile. – Din fr. anti-inflammatoire. DOOM
*antiinflamatór2 (-ti-in-) s. n., pl. antiinflamatoáre
antiinflamatorii
ANTIINFLAMATÓR, -OÁRE, antiinflamatori, -oare, adj., s. n. (Medicament, substanță) care împiedică inflamațiile. – Din fr. anti-inflammatoire. DOOM
*antiinflamatór2 (-ti-in-) s. n., pl. antiinflamatoáre
antiinflamatorilor
ANTIINFLAMATÓR, -OÁRE, antiinflamatori, -oare, adj., s. n. (Medicament, substanță) care împiedică inflamațiile. – Din fr. anti-inflammatoire. DOOM
*antiinflamatór2 (-ti-in-) s. n., pl. antiinflamatoáre
antiinflamatorul
ANTIINFLAMATÓR, -OÁRE, antiinflamatori, -oare, adj., s. n. (Medicament, substanță) care împiedică inflamațiile. – Din fr. anti-inflammatoire. DOOM
*antiinflamatór2 (-ti-in-) s. n., pl. antiinflamatoáre
antiinflamatorului
ANTIINFLAMATÓR, -OÁRE, antiinflamatori, -oare, adj., s. n. (Medicament, substanță) care împiedică inflamațiile. – Din fr. anti-inflammatoire. DOOM
*antiinflamatór2 (-ti-in-) s. n., pl. antiinflamatoáre
antiinflaționist
ANTIINFLAȚIONÍST, -Ă, antiinflaționiști, -ste, adj. Care previne și combate inflația. [Pr: -ți-o-] – Din fr. anti-inflationniste. DOOM
*antiinflaționíst (-ti-in-, -ți-o-) adj. m., pl. antiinflaționíști; f. antiinflaționístă, pl. antiinflaționíste
antiinflaționista
ANTIINFLAȚIONÍST, -Ă, antiinflaționiști, -ste, adj. Care previne și combate inflația. [Pr: -ți-o-] – Din fr. anti-inflationniste. DOOM
*antiinflaționíst (-ti-in-, -ți-o-) adj. m., pl. antiinflaționíști; f. antiinflaționístă, pl. antiinflaționíste
antiinflaționiste
ANTIINFLAȚIONÍST, -Ă, antiinflaționiști, -ste, adj. Care previne și combate inflația. [Pr: -ți-o-] – Din fr. anti-inflationniste. DOOM
*antiinflaționíst (-ti-in-, -ți-o-) adj. m., pl. antiinflaționíști; f. antiinflaționístă, pl. antiinflaționíste
antiinflaționistei
ANTIINFLAȚIONÍST, -Ă, antiinflaționiști, -ste, adj. Care previne și combate inflația. [Pr: -ți-o-] – Din fr. anti-inflationniste. DOOM
*antiinflaționíst (-ti-in-, -ți-o-) adj. m., pl. antiinflaționíști; f. antiinflaționístă, pl. antiinflaționíste
antiinflaționistele
ANTIINFLAȚIONÍST, -Ă, antiinflaționiști, -ste, adj. Care previne și combate inflația. [Pr: -ți-o-] – Din fr. anti-inflationniste. DOOM
*antiinflaționíst (-ti-in-, -ți-o-) adj. m., pl. antiinflaționíști; f. antiinflaționístă, pl. antiinflaționíste
antiinflaționistelor
ANTIINFLAȚIONÍST, -Ă, antiinflaționiști, -ste, adj. Care previne și combate inflația. [Pr: -ți-o-] – Din fr. anti-inflationniste. DOOM
*antiinflaționíst (-ti-in-, -ți-o-) adj. m., pl. antiinflaționíști; f. antiinflaționístă, pl. antiinflaționíste
antiinflaționistul
ANTIINFLAȚIONÍST, -Ă, antiinflaționiști, -ste, adj. Care previne și combate inflația. [Pr: -ți-o-] – Din fr. anti-inflationniste. DOOM
*antiinflaționíst (-ti-in-, -ți-o-) adj. m., pl. antiinflaționíști; f. antiinflaționístă, pl. antiinflaționíste
antiinflaționistului
ANTIINFLAȚIONÍST, -Ă, antiinflaționiști, -ste, adj. Care previne și combate inflația. [Pr: -ți-o-] – Din fr. anti-inflationniste. DOOM
*antiinflaționíst (-ti-in-, -ți-o-) adj. m., pl. antiinflaționíști; f. antiinflaționístă, pl. antiinflaționíste
antiinflaționiști
ANTIINFLAȚIONÍST, -Ă, antiinflaționiști, -ste, adj. Care previne și combate inflația. [Pr: -ți-o-] – Din fr. anti-inflationniste. DOOM
*antiinflaționíst (-ti-in-, -ți-o-) adj. m., pl. antiinflaționíști; f. antiinflaționístă, pl. antiinflaționíste
antiinflaționiștii
ANTIINFLAȚIONÍST, -Ă, antiinflaționiști, -ste, adj. Care previne și combate inflația. [Pr: -ți-o-] – Din fr. anti-inflationniste. DOOM
*antiinflaționíst (-ti-in-, -ți-o-) adj. m., pl. antiinflaționíști; f. antiinflaționístă, pl. antiinflaționíste
antiinflaționiștilor
ANTIINFLAȚIONÍST, -Ă, antiinflaționiști, -ste, adj. Care previne și combate inflația. [Pr: -ți-o-] – Din fr. anti-inflationniste. DOOM
*antiinflaționíst (-ti-in-, -ți-o-) adj. m., pl. antiinflaționíști; f. antiinflaționístă, pl. antiinflaționíste
antiintelectualism
ANTIINTELECTUALÍSM s. n. Concepție care neagă valoarea cunoașterii științifice a adevărului cu ajutorul rațiunii. [Pr.: -tu-a-] – Din rus. antiintelektualizm. DOOM
antiintelectualísm (-ti-in-, -tu-a-) s. n.
antiintelectualismul
ANTIINTELECTUALÍSM s. n. Concepție care neagă valoarea cunoașterii științifice a adevărului cu ajutorul rațiunii. [Pr.: -tu-a-] – Din rus. antiintelektualizm. DOOM
antiintelectualísm (-ti-in-, -tu-a-) s. n.
antiintelectualismului
ANTIINTELECTUALÍSM s. n. Concepție care neagă valoarea cunoașterii științifice a adevărului cu ajutorul rațiunii. [Pr.: -tu-a-] – Din rus. antiintelektualizm. DOOM
antiintelectualísm (-ti-in-, -tu-a-) s. n.
antiintelectualist
ANTIINTELECTUALÍST, -Ă, antiintelectualiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la antiintelectualism. 2. S. m. și f. Adept al antiintelectualismului. [Pr.: -tu-a-] – Anti- + intelectualist. DOOM
antiintelectualíst (-ti-in-, -tu-a-) adj. m., s. m., pl. antiintelectualíști; adj. f., s. f. antiintelectualístă, pl. antiintelectualíste
antiintelectualist
ANTIINTELECTUALÍST, -Ă, antiintelectualiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la antiintelectualism. 2. S. m. și f. Adept al antiintelectualismului. [Pr.: -tu-a-] – Anti- + intelectualist. DOOM
antiintelectualíst (-ti-in-, -tu-a-) adj. m., s. m., pl. antiintelectualíști; adj. f., s. f. antiintelectualístă, pl. antiintelectualíste
antiintelectualista
ANTIINTELECTUALÍST, -Ă, antiintelectualiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la antiintelectualism. 2. S. m. și f. Adept al antiintelectualismului. [Pr.: -tu-a-] – Anti- + intelectualist. DOOM
antiintelectualíst (-ti-in-, -tu-a-) adj. m., s. m., pl. antiintelectualíști; adj. f., s. f. antiintelectualístă, pl. antiintelectualíste
antiintelectualista
ANTIINTELECTUALÍST, -Ă, antiintelectualiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la antiintelectualism. 2. S. m. și f. Adept al antiintelectualismului. [Pr.: -tu-a-] – Anti- + intelectualist. DOOM
antiintelectualíst (-ti-in-, -tu-a-) adj. m., s. m., pl. antiintelectualíști; adj. f., s. f. antiintelectualístă, pl. antiintelectualíste
antiintelectualiste
ANTIINTELECTUALÍST, -Ă, antiintelectualiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la antiintelectualism. 2. S. m. și f. Adept al antiintelectualismului. [Pr.: -tu-a-] – Anti- + intelectualist. DOOM
antiintelectualíst (-ti-in-, -tu-a-) adj. m., s. m., pl. antiintelectualíști; adj. f., s. f. antiintelectualístă, pl. antiintelectualíste
antiintelectualiste
ANTIINTELECTUALÍST, -Ă, antiintelectualiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la antiintelectualism. 2. S. m. și f. Adept al antiintelectualismului. [Pr.: -tu-a-] – Anti- + intelectualist. DOOM
antiintelectualíst (-ti-in-, -tu-a-) adj. m., s. m., pl. antiintelectualíști; adj. f., s. f. antiintelectualístă, pl. antiintelectualíste
antiintelectualistei
ANTIINTELECTUALÍST, -Ă, antiintelectualiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la antiintelectualism. 2. S. m. și f. Adept al antiintelectualismului. [Pr.: -tu-a-] – Anti- + intelectualist. DOOM
antiintelectualíst (-ti-in-, -tu-a-) adj. m., s. m., pl. antiintelectualíști; adj. f., s. f. antiintelectualístă, pl. antiintelectualíste
antiintelectualistei
ANTIINTELECTUALÍST, -Ă, antiintelectualiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la antiintelectualism. 2. S. m. și f. Adept al antiintelectualismului. [Pr.: -tu-a-] – Anti- + intelectualist. DOOM
antiintelectualíst (-ti-in-, -tu-a-) adj. m., s. m., pl. antiintelectualíști; adj. f., s. f. antiintelectualístă, pl. antiintelectualíste
antiintelectualistele
ANTIINTELECTUALÍST, -Ă, antiintelectualiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la antiintelectualism. 2. S. m. și f. Adept al antiintelectualismului. [Pr.: -tu-a-] – Anti- + intelectualist. DOOM
antiintelectualíst (-ti-in-, -tu-a-) adj. m., s. m., pl. antiintelectualíști; adj. f., s. f. antiintelectualístă, pl. antiintelectualíste
antiintelectualistele
ANTIINTELECTUALÍST, -Ă, antiintelectualiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la antiintelectualism. 2. S. m. și f. Adept al antiintelectualismului. [Pr.: -tu-a-] – Anti- + intelectualist. DOOM
antiintelectualíst (-ti-in-, -tu-a-) adj. m., s. m., pl. antiintelectualíști; adj. f., s. f. antiintelectualístă, pl. antiintelectualíste
antiintelectualistelor
ANTIINTELECTUALÍST, -Ă, antiintelectualiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la antiintelectualism. 2. S. m. și f. Adept al antiintelectualismului. [Pr.: -tu-a-] – Anti- + intelectualist. DOOM
antiintelectualíst (-ti-in-, -tu-a-) adj. m., s. m., pl. antiintelectualíști; adj. f., s. f. antiintelectualístă, pl. antiintelectualíste
antiintelectualistelor
ANTIINTELECTUALÍST, -Ă, antiintelectualiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la antiintelectualism. 2. S. m. și f. Adept al antiintelectualismului. [Pr.: -tu-a-] – Anti- + intelectualist. DOOM
antiintelectualíst (-ti-in-, -tu-a-) adj. m., s. m., pl. antiintelectualíști; adj. f., s. f. antiintelectualístă, pl. antiintelectualíste
antiintelectualistul
ANTIINTELECTUALÍST, -Ă, antiintelectualiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la antiintelectualism. 2. S. m. și f. Adept al antiintelectualismului. [Pr.: -tu-a-] – Anti- + intelectualist. DOOM
antiintelectualíst (-ti-in-, -tu-a-) adj. m., s. m., pl. antiintelectualíști; adj. f., s. f. antiintelectualístă, pl. antiintelectualíste
antiintelectualistul
ANTIINTELECTUALÍST, -Ă, antiintelectualiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la antiintelectualism. 2. S. m. și f. Adept al antiintelectualismului. [Pr.: -tu-a-] – Anti- + intelectualist. DOOM
antiintelectualíst (-ti-in-, -tu-a-) adj. m., s. m., pl. antiintelectualíști; adj. f., s. f. antiintelectualístă, pl. antiintelectualíste
antiintelectualistului
ANTIINTELECTUALÍST, -Ă, antiintelectualiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la antiintelectualism. 2. S. m. și f. Adept al antiintelectualismului. [Pr.: -tu-a-] – Anti- + intelectualist. DOOM
antiintelectualíst (-ti-in-, -tu-a-) adj. m., s. m., pl. antiintelectualíști; adj. f., s. f. antiintelectualístă, pl. antiintelectualíste
antiintelectualistului
ANTIINTELECTUALÍST, -Ă, antiintelectualiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la antiintelectualism. 2. S. m. și f. Adept al antiintelectualismului. [Pr.: -tu-a-] – Anti- + intelectualist. DOOM
antiintelectualíst (-ti-in-, -tu-a-) adj. m., s. m., pl. antiintelectualíști; adj. f., s. f. antiintelectualístă, pl. antiintelectualíste
antiintelectualiști
ANTIINTELECTUALÍST, -Ă, antiintelectualiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la antiintelectualism. 2. S. m. și f. Adept al antiintelectualismului. [Pr.: -tu-a-] – Anti- + intelectualist. DOOM
antiintelectualíst (-ti-in-, -tu-a-) adj. m., s. m., pl. antiintelectualíști; adj. f., s. f. antiintelectualístă, pl. antiintelectualíste
antiintelectualiști
ANTIINTELECTUALÍST, -Ă, antiintelectualiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la antiintelectualism. 2. S. m. și f. Adept al antiintelectualismului. [Pr.: -tu-a-] – Anti- + intelectualist. DOOM
antiintelectualíst (-ti-in-, -tu-a-) adj. m., s. m., pl. antiintelectualíști; adj. f., s. f. antiintelectualístă, pl. antiintelectualíste
antiintelectualiștii
ANTIINTELECTUALÍST, -Ă, antiintelectualiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la antiintelectualism. 2. S. m. și f. Adept al antiintelectualismului. [Pr.: -tu-a-] – Anti- + intelectualist. DOOM
antiintelectualíst (-ti-in-, -tu-a-) adj. m., s. m., pl. antiintelectualíști; adj. f., s. f. antiintelectualístă, pl. antiintelectualíste
antiintelectualiștii
ANTIINTELECTUALÍST, -Ă, antiintelectualiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la antiintelectualism. 2. S. m. și f. Adept al antiintelectualismului. [Pr.: -tu-a-] – Anti- + intelectualist. DOOM
antiintelectualíst (-ti-in-, -tu-a-) adj. m., s. m., pl. antiintelectualíști; adj. f., s. f. antiintelectualístă, pl. antiintelectualíste
antiintelectualiștilor
ANTIINTELECTUALÍST, -Ă, antiintelectualiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la antiintelectualism. 2. S. m. și f. Adept al antiintelectualismului. [Pr.: -tu-a-] – Anti- + intelectualist. DOOM
antiintelectualíst (-ti-in-, -tu-a-) adj. m., s. m., pl. antiintelectualíști; adj. f., s. f. antiintelectualístă, pl. antiintelectualíste
antiintelectualiștilor
ANTIINTELECTUALÍST, -Ă, antiintelectualiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la antiintelectualism. 2. S. m. și f. Adept al antiintelectualismului. [Pr.: -tu-a-] – Anti- + intelectualist. DOOM
antiintelectualíst (-ti-in-, -tu-a-) adj. m., s. m., pl. antiintelectualíști; adj. f., s. f. antiintelectualístă, pl. antiintelectualíste
antiistorism
ANTIISTORÍSM s. n. Concepție care respinge sau ignorează principiul istoric în analiza proceselor sau fenomenelor. – Anti- + istorism. DOOM
antiistorísm (-ti-is-) s. n.
antiistorismul
ANTIISTORÍSM s. n. Concepție care respinge sau ignorează principiul istoric în analiza proceselor sau fenomenelor. – Anti- + istorism. DOOM
antiistorísm (-ti-is-) s. n.
antiistorismului
ANTIISTORÍSM s. n. Concepție care respinge sau ignorează principiul istoric în analiza proceselor sau fenomenelor. – Anti- + istorism. DOOM
antiistorísm (-ti-is-) s. n.
antijunimism
ANTIJUNIMÍSM s. n. Atitudine antijunimistă. – Anti- + junimism. DOOM
antijunimísm s. n.
antijunimismul
ANTIJUNIMÍSM s. n. Atitudine antijunimistă. – Anti- + junimism. DOOM
antijunimísm s. n.
antijunimismului
ANTIJUNIMÍSM s. n. Atitudine antijunimistă. – Anti- + junimism. DOOM
antijunimísm s. n.
antijunimist
ANTIJUNIMÍST, -Ă, antijunimiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care este împotriva junimismului, contrar junimismului. – Anti- + junimist. DOOM
!antijunimíst adj. m., s. m., pl. antijunimíști; adj. f., s. f. antijunimístă, pl. antijunimíste
antijunimista
ANTIJUNIMÍST, -Ă, antijunimiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care este împotriva junimismului, contrar junimismului. – Anti- + junimist. DOOM
!antijunimíst adj. m., s. m., pl. antijunimíști; adj. f., s. f. antijunimístă, pl. antijunimíste
antijunimiste
ANTIJUNIMÍST, -Ă, antijunimiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care este împotriva junimismului, contrar junimismului. – Anti- + junimist. DOOM
!antijunimíst adj. m., s. m., pl. antijunimíști; adj. f., s. f. antijunimístă, pl. antijunimíste
antijunimistei
ANTIJUNIMÍST, -Ă, antijunimiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care este împotriva junimismului, contrar junimismului. – Anti- + junimist. DOOM
!antijunimíst adj. m., s. m., pl. antijunimíști; adj. f., s. f. antijunimístă, pl. antijunimíste
antijunimistele
ANTIJUNIMÍST, -Ă, antijunimiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care este împotriva junimismului, contrar junimismului. – Anti- + junimist. DOOM
!antijunimíst adj. m., s. m., pl. antijunimíști; adj. f., s. f. antijunimístă, pl. antijunimíste
antijunimistelor
ANTIJUNIMÍST, -Ă, antijunimiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care este împotriva junimismului, contrar junimismului. – Anti- + junimist. DOOM
!antijunimíst adj. m., s. m., pl. antijunimíști; adj. f., s. f. antijunimístă, pl. antijunimíste
antijunimistul
ANTIJUNIMÍST, -Ă, antijunimiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care este împotriva junimismului, contrar junimismului. – Anti- + junimist. DOOM
!antijunimíst adj. m., s. m., pl. antijunimíști; adj. f., s. f. antijunimístă, pl. antijunimíste
antijunimistului
ANTIJUNIMÍST, -Ă, antijunimiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care este împotriva junimismului, contrar junimismului. – Anti- + junimist. DOOM
!antijunimíst adj. m., s. m., pl. antijunimíști; adj. f., s. f. antijunimístă, pl. antijunimíste
antijunimiști
ANTIJUNIMÍST, -Ă, antijunimiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care este împotriva junimismului, contrar junimismului. – Anti- + junimist. DOOM
!antijunimíst adj. m., s. m., pl. antijunimíști; adj. f., s. f. antijunimístă, pl. antijunimíste
antijunimiștii
ANTIJUNIMÍST, -Ă, antijunimiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care este împotriva junimismului, contrar junimismului. – Anti- + junimist. DOOM
!antijunimíst adj. m., s. m., pl. antijunimíști; adj. f., s. f. antijunimístă, pl. antijunimíste
antijunimiștilor
ANTIJUNIMÍST, -Ă, antijunimiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care este împotriva junimismului, contrar junimismului. – Anti- + junimist. DOOM
!antijunimíst adj. m., s. m., pl. antijunimíști; adj. f., s. f. antijunimístă, pl. antijunimíste
antiliteratura
ANTILITERATÚRĂ s. f. Creație literară care nu respectă principiile estetice general acceptate. ♦ Creație literară fără valoare artistică. – Anti- + literatură (după fr. antilittérature). DOOM
*antiliteratúră s. f., g.-d. art. antiliteratúrii
antiliteraturi
ANTILITERATÚRĂ s. f. Creație literară care nu respectă principiile estetice general acceptate. ♦ Creație literară fără valoare artistică. – Anti- + literatură (după fr. antilittérature). DOOM
*antiliteratúră s. f., g.-d. art. antiliteratúrii
antiliteraturii
ANTILITERATÚRĂ s. f. Creație literară care nu respectă principiile estetice general acceptate. ♦ Creație literară fără valoare artistică. – Anti- + literatură (după fr. antilittérature). DOOM
*antiliteratúră s. f., g.-d. art. antiliteratúrii
antilochus
Nestorides, denumire purtată de Antilochus, fiul lui Nestor.
antilogaritm
ANTILOGARÍTM, antilogaritmi, s. m. Numărul al cărui logaritm este egal cu numărul dat. – Din fr. antilogarithme. DOOM
antilogarítm s. m., pl. antilogarítmi; abr. antilog
antilogaritmi
ANTILOGARÍTM, antilogaritmi, s. m. Numărul al cărui logaritm este egal cu numărul dat. – Din fr. antilogarithme. DOOM
antilogarítm s. m., pl. antilogarítmi; abr. antilog
antilogaritmii
ANTILOGARÍTM, antilogaritmi, s. m. Numărul al cărui logaritm este egal cu numărul dat. – Din fr. antilogarithme. DOOM
antilogarítm s. m., pl. antilogarítmi; abr. antilog
antilogaritmilor
ANTILOGARÍTM, antilogaritmi, s. m. Numărul al cărui logaritm este egal cu numărul dat. – Din fr. antilogarithme. DOOM
antilogarítm s. m., pl. antilogarítmi; abr. antilog
antilogaritmul
ANTILOGARÍTM, antilogaritmi, s. m. Numărul al cărui logaritm este egal cu numărul dat. – Din fr. antilogarithme. DOOM
antilogarítm s. m., pl. antilogarítmi; abr. antilog
antilogaritmului
ANTILOGARÍTM, antilogaritmi, s. m. Numărul al cărui logaritm este egal cu numărul dat. – Din fr. antilogarithme. DOOM
antilogarítm s. m., pl. antilogarítmi; abr. antilog
antilogia
ANTILOGÍE, antilogii, s. f. Contradicție între două idei sau între două expresii. – Din fr. antilogie. DOOM
antilogíe s. f., art. antilogía, g.-d. art. antilogíei; pl. antilogíi, art. antilogíile
antilogie
ANTILOGÍE, antilogii, s. f. Contradicție între două idei sau între două expresii. – Din fr. antilogie. DOOM
antilogíe s. f., art. antilogía, g.-d. art. antilogíei; pl. antilogíi, art. antilogíile
antilogiei
ANTILOGÍE, antilogii, s. f. Contradicție între două idei sau între două expresii. – Din fr. antilogie. DOOM
antilogíe s. f., art. antilogía, g.-d. art. antilogíei; pl. antilogíi, art. antilogíile
antilogii
ANTILOGÍE, antilogii, s. f. Contradicție între două idei sau între două expresii. – Din fr. antilogie. DOOM
antilogíe s. f., art. antilogía, g.-d. art. antilogíei; pl. antilogíi, art. antilogíile
antilogiile
ANTILOGÍE, antilogii, s. f. Contradicție între două idei sau între două expresii. – Din fr. antilogie. DOOM
antilogíe s. f., art. antilogía, g.-d. art. antilogíei; pl. antilogíi, art. antilogíile
antilogiilor
ANTILOGÍE, antilogii, s. f. Contradicție între două idei sau între două expresii. – Din fr. antilogie. DOOM
antilogíe s. f., art. antilogía, g.-d. art. antilogíei; pl. antilogíi, art. antilogíile
antiloh
Antiloh = Antilochus.
antilopa
ANTILÓPĂ, antilope, s. f. 1. Nume dat mai multor rumegătoare, cu trupul suplu, cu picioarele lungi și subțiri, care trăiesc prin țările calde. 2. Pielea tăbăcită a antilopei (1) sau material care imită această piele. – Din fr. antilope. DOOM
antilópă s. f., g.-d. art. antilópei; pl. antilópe
antilope
ANTILÓPĂ, antilope, s. f. 1. Nume dat mai multor rumegătoare, cu trupul suplu, cu picioarele lungi și subțiri, care trăiesc prin țările calde. 2. Pielea tăbăcită a antilopei (1) sau material care imită această piele. – Din fr. antilope. DOOM
antilópă s. f., g.-d. art. antilópei; pl. antilópe
antilopei
ANTILÓPĂ, antilope, s. f. 1. Nume dat mai multor rumegătoare, cu trupul suplu, cu picioarele lungi și subțiri, care trăiesc prin țările calde. 2. Pielea tăbăcită a antilopei (1) sau material care imită această piele. – Din fr. antilope. DOOM
antilópă s. f., g.-d. art. antilópei; pl. antilópe
antilopele
ANTILÓPĂ, antilope, s. f. 1. Nume dat mai multor rumegătoare, cu trupul suplu, cu picioarele lungi și subțiri, care trăiesc prin țările calde. 2. Pielea tăbăcită a antilopei (1) sau material care imită această piele. – Din fr. antilope. DOOM
antilópă s. f., g.-d. art. antilópei; pl. antilópe
antilopelor
ANTILÓPĂ, antilope, s. f. 1. Nume dat mai multor rumegătoare, cu trupul suplu, cu picioarele lungi și subțiri, care trăiesc prin țările calde. 2. Pielea tăbăcită a antilopei (1) sau material care imită această piele. – Din fr. antilope. DOOM
antilópă s. f., g.-d. art. antilópei; pl. antilópe
antiluetic
ANTILUÉTIC, -Ă, antiluetici, -ce, adj., s. n. (Medicament) împotriva sifilisului; antisifilitic. [Pr.: -lu-e-] – Anti- + luetic. DOOM
antiluétic2 (-lu-e-) s. n., pl. antiluétice
antiluetica
ANTILUÉTIC, -Ă, antiluetici, -ce, adj., s. n. (Medicament) împotriva sifilisului; antisifilitic. [Pr.: -lu-e-] – Anti- + luetic. DOOM
antiluétic2 (-lu-e-) s. n., pl. antiluétice
antiluetice
ANTILUÉTIC, -Ă, antiluetici, -ce, adj., s. n. (Medicament) împotriva sifilisului; antisifilitic. [Pr.: -lu-e-] – Anti- + luetic. DOOM
antiluétic2 (-lu-e-) s. n., pl. antiluétice
antilueticei
ANTILUÉTIC, -Ă, antiluetici, -ce, adj., s. n. (Medicament) împotriva sifilisului; antisifilitic. [Pr.: -lu-e-] – Anti- + luetic. DOOM
antiluétic2 (-lu-e-) s. n., pl. antiluétice
antilueticele
ANTILUÉTIC, -Ă, antiluetici, -ce, adj., s. n. (Medicament) împotriva sifilisului; antisifilitic. [Pr.: -lu-e-] – Anti- + luetic. DOOM
antiluétic2 (-lu-e-) s. n., pl. antiluétice
antilueticelor
ANTILUÉTIC, -Ă, antiluetici, -ce, adj., s. n. (Medicament) împotriva sifilisului; antisifilitic. [Pr.: -lu-e-] – Anti- + luetic. DOOM
antiluétic2 (-lu-e-) s. n., pl. antiluétice
antiluetici
ANTILUÉTIC, -Ă, antiluetici, -ce, adj., s. n. (Medicament) împotriva sifilisului; antisifilitic. [Pr.: -lu-e-] – Anti- + luetic. DOOM
antiluétic2 (-lu-e-) s. n., pl. antiluétice
antilueticii
ANTILUÉTIC, -Ă, antiluetici, -ce, adj., s. n. (Medicament) împotriva sifilisului; antisifilitic. [Pr.: -lu-e-] – Anti- + luetic. DOOM
antiluétic2 (-lu-e-) s. n., pl. antiluétice
antilueticilor
ANTILUÉTIC, -Ă, antiluetici, -ce, adj., s. n. (Medicament) împotriva sifilisului; antisifilitic. [Pr.: -lu-e-] – Anti- + luetic. DOOM
antiluétic2 (-lu-e-) s. n., pl. antiluétice
antilueticul
ANTILUÉTIC, -Ă, antiluetici, -ce, adj., s. n. (Medicament) împotriva sifilisului; antisifilitic. [Pr.: -lu-e-] – Anti- + luetic. DOOM
antiluétic2 (-lu-e-) s. n., pl. antiluétice
antilueticului
ANTILUÉTIC, -Ă, antiluetici, -ce, adj., s. n. (Medicament) împotriva sifilisului; antisifilitic. [Pr.: -lu-e-] – Anti- + luetic. DOOM
antiluétic2 (-lu-e-) s. n., pl. antiluétice
antimafia
ANTIMÁFIA adj. invar. Care luptă împotriva mafiei. – Anti- + mafia. DOOM
antimáfia (-fi-a) adj. invar.
antimagnetic
ANTIMAGNÉTIC, -Ă, antimagnetici, -ce, adj. Care este insensibil la câmpuri magnetice. – Din fr. antimagnétique. DOOM
*antimagnétic adj. m., pl. antimagnétici; f. antimagnétică, pl. antimagnétice
antimagnetica
ANTIMAGNÉTIC, -Ă, antimagnetici, -ce, adj. Care este insensibil la câmpuri magnetice. – Din fr. antimagnétique. DOOM
*antimagnétic adj. m., pl. antimagnétici; f. antimagnétică, pl. antimagnétice
antimagnetice
ANTIMAGNÉTIC, -Ă, antimagnetici, -ce, adj. Care este insensibil la câmpuri magnetice. – Din fr. antimagnétique. DOOM
*antimagnétic adj. m., pl. antimagnétici; f. antimagnétică, pl. antimagnétice
antimagneticei
ANTIMAGNÉTIC, -Ă, antimagnetici, -ce, adj. Care este insensibil la câmpuri magnetice. – Din fr. antimagnétique. DOOM
*antimagnétic adj. m., pl. antimagnétici; f. antimagnétică, pl. antimagnétice
antimagneticele
ANTIMAGNÉTIC, -Ă, antimagnetici, -ce, adj. Care este insensibil la câmpuri magnetice. – Din fr. antimagnétique. DOOM
*antimagnétic adj. m., pl. antimagnétici; f. antimagnétică, pl. antimagnétice
antimagneticelor
ANTIMAGNÉTIC, -Ă, antimagnetici, -ce, adj. Care este insensibil la câmpuri magnetice. – Din fr. antimagnétique. DOOM
*antimagnétic adj. m., pl. antimagnétici; f. antimagnétică, pl. antimagnétice
antimagnetici
ANTIMAGNÉTIC, -Ă, antimagnetici, -ce, adj. Care este insensibil la câmpuri magnetice. – Din fr. antimagnétique. DOOM
*antimagnétic adj. m., pl. antimagnétici; f. antimagnétică, pl. antimagnétice
antimagneticii
ANTIMAGNÉTIC, -Ă, antimagnetici, -ce, adj. Care este insensibil la câmpuri magnetice. – Din fr. antimagnétique. DOOM
*antimagnétic adj. m., pl. antimagnétici; f. antimagnétică, pl. antimagnétice
antimagneticilor
ANTIMAGNÉTIC, -Ă, antimagnetici, -ce, adj. Care este insensibil la câmpuri magnetice. – Din fr. antimagnétique. DOOM
*antimagnétic adj. m., pl. antimagnétici; f. antimagnétică, pl. antimagnétice
antimagneticul
ANTIMAGNÉTIC, -Ă, antimagnetici, -ce, adj. Care este insensibil la câmpuri magnetice. – Din fr. antimagnétique. DOOM
*antimagnétic adj. m., pl. antimagnétici; f. antimagnétică, pl. antimagnétice
antimagneticului
ANTIMAGNÉTIC, -Ă, antimagnetici, -ce, adj. Care este insensibil la câmpuri magnetice. – Din fr. antimagnétique. DOOM
*antimagnétic adj. m., pl. antimagnétici; f. antimagnétică, pl. antimagnétice
antimalaric
ANTIMALÁRIC, -Ă, antimalarici, -ce, adj., s. n. (Medicament) împotriva malariei; antipaludic. – Anti- + malaric. DOOM
antimaláric2 s. n., pl. antimalárice
antimalarica
ANTIMALÁRIC, -Ă, antimalarici, -ce, adj., s. n. (Medicament) împotriva malariei; antipaludic. – Anti- + malaric. DOOM
antimaláric2 s. n., pl. antimalárice
antimalarice
ANTIMALÁRIC, -Ă, antimalarici, -ce, adj., s. n. (Medicament) împotriva malariei; antipaludic. – Anti- + malaric. DOOM
antimaláric2 s. n., pl. antimalárice
antimalaricei
ANTIMALÁRIC, -Ă, antimalarici, -ce, adj., s. n. (Medicament) împotriva malariei; antipaludic. – Anti- + malaric. DOOM
antimaláric2 s. n., pl. antimalárice
antimalaricele
ANTIMALÁRIC, -Ă, antimalarici, -ce, adj., s. n. (Medicament) împotriva malariei; antipaludic. – Anti- + malaric. DOOM
antimaláric2 s. n., pl. antimalárice
antimalaricelor
ANTIMALÁRIC, -Ă, antimalarici, -ce, adj., s. n. (Medicament) împotriva malariei; antipaludic. – Anti- + malaric. DOOM
antimaláric2 s. n., pl. antimalárice
antimalarici
ANTIMALÁRIC, -Ă, antimalarici, -ce, adj., s. n. (Medicament) împotriva malariei; antipaludic. – Anti- + malaric. DOOM
antimaláric2 s. n., pl. antimalárice
antimalaricii
ANTIMALÁRIC, -Ă, antimalarici, -ce, adj., s. n. (Medicament) împotriva malariei; antipaludic. – Anti- + malaric. DOOM
antimaláric2 s. n., pl. antimalárice
antimalaricilor
ANTIMALÁRIC, -Ă, antimalarici, -ce, adj., s. n. (Medicament) împotriva malariei; antipaludic. – Anti- + malaric. DOOM
antimaláric2 s. n., pl. antimalárice
antimalaricul
ANTIMALÁRIC, -Ă, antimalarici, -ce, adj., s. n. (Medicament) împotriva malariei; antipaludic. – Anti- + malaric. DOOM
antimaláric2 s. n., pl. antimalárice
antimalaricului
ANTIMALÁRIC, -Ă, antimalarici, -ce, adj., s. n. (Medicament) împotriva malariei; antipaludic. – Anti- + malaric. DOOM
antimaláric2 s. n., pl. antimalárice
antimarxist
ANTIMARXÍST, -Ă, antimarxiști, -ste, adj. Îndreptat împotriva marxismului. – Anti- + marxist (după rus. antimarksistskii). DOOM
!antimarxíst adj. m., s. m., pl. antimarxíști; adj. f., s. f. antimarxístă, pl. antimarxíste
antimarxista
ANTIMARXÍST, -Ă, antimarxiști, -ste, adj. Îndreptat împotriva marxismului. – Anti- + marxist (după rus. antimarksistskii). DOOM
!antimarxíst adj. m., s. m., pl. antimarxíști; adj. f., s. f. antimarxístă, pl. antimarxíste
antimarxiste
ANTIMARXÍST, -Ă, antimarxiști, -ste, adj. Îndreptat împotriva marxismului. – Anti- + marxist (după rus. antimarksistskii). DOOM
!antimarxíst adj. m., s. m., pl. antimarxíști; adj. f., s. f. antimarxístă, pl. antimarxíste
antimarxistei
ANTIMARXÍST, -Ă, antimarxiști, -ste, adj. Îndreptat împotriva marxismului. – Anti- + marxist (după rus. antimarksistskii). DOOM
!antimarxíst adj. m., s. m., pl. antimarxíști; adj. f., s. f. antimarxístă, pl. antimarxíste
antimarxistele
ANTIMARXÍST, -Ă, antimarxiști, -ste, adj. Îndreptat împotriva marxismului. – Anti- + marxist (după rus. antimarksistskii). DOOM
!antimarxíst adj. m., s. m., pl. antimarxíști; adj. f., s. f. antimarxístă, pl. antimarxíste
antimarxistelor
ANTIMARXÍST, -Ă, antimarxiști, -ste, adj. Îndreptat împotriva marxismului. – Anti- + marxist (după rus. antimarksistskii). DOOM
!antimarxíst adj. m., s. m., pl. antimarxíști; adj. f., s. f. antimarxístă, pl. antimarxíste
antimarxistul
ANTIMARXÍST, -Ă, antimarxiști, -ste, adj. Îndreptat împotriva marxismului. – Anti- + marxist (după rus. antimarksistskii). DOOM
!antimarxíst adj. m., s. m., pl. antimarxíști; adj. f., s. f. antimarxístă, pl. antimarxíste
antimarxistului
ANTIMARXÍST, -Ă, antimarxiști, -ste, adj. Îndreptat împotriva marxismului. – Anti- + marxist (după rus. antimarksistskii). DOOM
!antimarxíst adj. m., s. m., pl. antimarxíști; adj. f., s. f. antimarxístă, pl. antimarxíste
antimarxiști
ANTIMARXÍST, -Ă, antimarxiști, -ste, adj. Îndreptat împotriva marxismului. – Anti- + marxist (după rus. antimarksistskii). DOOM
!antimarxíst adj. m., s. m., pl. antimarxíști; adj. f., s. f. antimarxístă, pl. antimarxíste
antimarxiștii
ANTIMARXÍST, -Ă, antimarxiști, -ste, adj. Îndreptat împotriva marxismului. – Anti- + marxist (după rus. antimarksistskii). DOOM
!antimarxíst adj. m., s. m., pl. antimarxíști; adj. f., s. f. antimarxístă, pl. antimarxíste
antimarxiștilor
ANTIMARXÍST, -Ă, antimarxiști, -ste, adj. Îndreptat împotriva marxismului. – Anti- + marxist (după rus. antimarksistskii). DOOM
!antimarxíst adj. m., s. m., pl. antimarxíști; adj. f., s. f. antimarxístă, pl. antimarxíste
antimaterie
ANTIMATÉRIE s. f. Denumire dată unei substanțe ipotetice constituite din antiparticule, care prin aspect și prin însușiri seamănă cu substanța corpurilor din jur, dar, în situația în care ar intra în contact cu materia propriu-zisă, ambele s-ar anihila spontan, degajând o mare cantitate de energie. – Anti- + materie (după fr. antimatière). DOOM
antimatérie (-ri-e) s. f., art. antimatéria (-ri-a), g.-d. antimatérii, art. antimatériei
antimefitic
ANTIMEFÍTIC, -Ă, antimefitici, -ce, adj., s. n. (Substanță, remediu etc.) întrebuințat(ă) împotriva mirosurilor urâte. – Din fr. antiméphitique. DOOM
antimefític2 s. n., pl. antimefítice
antimefitica
ANTIMEFÍTIC, -Ă, antimefitici, -ce, adj., s. n. (Substanță, remediu etc.) întrebuințat(ă) împotriva mirosurilor urâte. – Din fr. antiméphitique. DOOM
antimefític2 s. n., pl. antimefítice
antimefitice
ANTIMEFÍTIC, -Ă, antimefitici, -ce, adj., s. n. (Substanță, remediu etc.) întrebuințat(ă) împotriva mirosurilor urâte. – Din fr. antiméphitique. DOOM
antimefític2 s. n., pl. antimefítice
antimefiticei
ANTIMEFÍTIC, -Ă, antimefitici, -ce, adj., s. n. (Substanță, remediu etc.) întrebuințat(ă) împotriva mirosurilor urâte. – Din fr. antiméphitique. DOOM
antimefític2 s. n., pl. antimefítice
antimefiticele
ANTIMEFÍTIC, -Ă, antimefitici, -ce, adj., s. n. (Substanță, remediu etc.) întrebuințat(ă) împotriva mirosurilor urâte. – Din fr. antiméphitique. DOOM
antimefític2 s. n., pl. antimefítice
antimefiticelor
ANTIMEFÍTIC, -Ă, antimefitici, -ce, adj., s. n. (Substanță, remediu etc.) întrebuințat(ă) împotriva mirosurilor urâte. – Din fr. antiméphitique. DOOM
antimefític2 s. n., pl. antimefítice
antimefitici
ANTIMEFÍTIC, -Ă, antimefitici, -ce, adj., s. n. (Substanță, remediu etc.) întrebuințat(ă) împotriva mirosurilor urâte. – Din fr. antiméphitique. DOOM
antimefític2 s. n., pl. antimefítice
antimefiticii
ANTIMEFÍTIC, -Ă, antimefitici, -ce, adj., s. n. (Substanță, remediu etc.) întrebuințat(ă) împotriva mirosurilor urâte. – Din fr. antiméphitique. DOOM
antimefític2 s. n., pl. antimefítice
antimefiticilor
ANTIMEFÍTIC, -Ă, antimefitici, -ce, adj., s. n. (Substanță, remediu etc.) întrebuințat(ă) împotriva mirosurilor urâte. – Din fr. antiméphitique. DOOM
antimefític2 s. n., pl. antimefítice
antimefiticul
ANTIMEFÍTIC, -Ă, antimefitici, -ce, adj., s. n. (Substanță, remediu etc.) întrebuințat(ă) împotriva mirosurilor urâte. – Din fr. antiméphitique. DOOM
antimefític2 s. n., pl. antimefítice
antimefiticului
ANTIMEFÍTIC, -Ă, antimefitici, -ce, adj., s. n. (Substanță, remediu etc.) întrebuințat(ă) împotriva mirosurilor urâte. – Din fr. antiméphitique. DOOM
antimefític2 s. n., pl. antimefítice
antimemorii
ANTIMEMÓRII s. f. pl. Lucrare literară cu caracter evocator care nu respectă procedeele consacrate ale genului memorialistic. – Din fr. antimémoires. DOOM
*antimemórii s. n. pl., art. antimemóriile (-ri-i-)
antimemoriile
ANTIMEMÓRII s. f. pl. Lucrare literară cu caracter evocator care nu respectă procedeele consacrate ale genului memorialistic. – Din fr. antimémoires. DOOM
*antimemórii s. n. pl., art. antimemóriile (-ri-i-)
antimemoriilor
ANTIMEMÓRII s. f. pl. Lucrare literară cu caracter evocator care nu respectă procedeele consacrate ale genului memorialistic. – Din fr. antimémoires. DOOM
*antimemórii s. n. pl., art. antimemóriile (-ri-i-)
antimeridian
ANTIMERIDIÁN s.n. Meridian diametral opus altuia. [< fr. antiméridien].
antimetabola
ANTIMETÁBOLĂ, antimetabole, s. f. (Rar) Anagramă. – Din fr. antimétabole. DOOM
antimetábolă (rar) s. f., g.-d. art. antimetábolei; pl. antimetábole
antimetabole
ANTIMETÁBOLĂ, antimetabole, s. f. (Rar) Anagramă. – Din fr. antimétabole. DOOM
antimetábolă (rar) s. f., g.-d. art. antimetábolei; pl. antimetábole
antimetabolei
ANTIMETÁBOLĂ, antimetabole, s. f. (Rar) Anagramă. – Din fr. antimétabole. DOOM
antimetábolă (rar) s. f., g.-d. art. antimetábolei; pl. antimetábole
antimetabolele
ANTIMETÁBOLĂ, antimetabole, s. f. (Rar) Anagramă. – Din fr. antimétabole. DOOM
antimetábolă (rar) s. f., g.-d. art. antimetábolei; pl. antimetábole
antimetabolelor
ANTIMETÁBOLĂ, antimetabole, s. f. (Rar) Anagramă. – Din fr. antimétabole. DOOM
antimetábolă (rar) s. f., g.-d. art. antimetábolei; pl. antimetábole
antimetalepsă
ANTIMETALÉPSĂ s.f. Antimetabolă. [< fr. antimétalepse, cf. gr. antimetalepsis].
antimetateză
ANTIMETATÉZĂ s.f. Antimetabolă. [< fr. antimétathèse, cf. gr. antimetathesis].
antimezon
ANTIMEZÓN s.m. Antiparticulă a mezonului. [< fr. antiméson].
antimilitarism
ANTIMILITARÍSM s. n. Atitudine opusă spiritului militarist. – Din fr. antimilitarisme. DOOM
antimilitarísm s. n.
antimilitarismul
ANTIMILITARÍSM s. n. Atitudine opusă spiritului militarist. – Din fr. antimilitarisme. DOOM
antimilitarísm s. n.
antimilitarismului
ANTIMILITARÍSM s. n. Atitudine opusă spiritului militarist. – Din fr. antimilitarisme. DOOM
antimilitarísm s. n.
antimilitarist
ANTIMILITARÍST, -Ă, antimilitariști, -ste, adj. Care este împotriva militarismului. – Din fr. antimilitariste. DOOM
antimilitaríst adj. m., pl. antimilitaríști; f. antimilitarístă, pl. antimilitaríste
antimilitarista
ANTIMILITARÍST, -Ă, antimilitariști, -ste, adj. Care este împotriva militarismului. – Din fr. antimilitariste. DOOM
antimilitaríst adj. m., pl. antimilitaríști; f. antimilitarístă, pl. antimilitaríste
antimilitariste
ANTIMILITARÍST, -Ă, antimilitariști, -ste, adj. Care este împotriva militarismului. – Din fr. antimilitariste. DOOM
antimilitaríst adj. m., pl. antimilitaríști; f. antimilitarístă, pl. antimilitaríste
antimilitaristei
ANTIMILITARÍST, -Ă, antimilitariști, -ste, adj. Care este împotriva militarismului. – Din fr. antimilitariste. DOOM
antimilitaríst adj. m., pl. antimilitaríști; f. antimilitarístă, pl. antimilitaríste
antimilitaristele
ANTIMILITARÍST, -Ă, antimilitariști, -ste, adj. Care este împotriva militarismului. – Din fr. antimilitariste. DOOM
antimilitaríst adj. m., pl. antimilitaríști; f. antimilitarístă, pl. antimilitaríste
antimilitaristelor
ANTIMILITARÍST, -Ă, antimilitariști, -ste, adj. Care este împotriva militarismului. – Din fr. antimilitariste. DOOM
antimilitaríst adj. m., pl. antimilitaríști; f. antimilitarístă, pl. antimilitaríste
antimilitaristul
ANTIMILITARÍST, -Ă, antimilitariști, -ste, adj. Care este împotriva militarismului. – Din fr. antimilitariste. DOOM
antimilitaríst adj. m., pl. antimilitaríști; f. antimilitarístă, pl. antimilitaríste
antimilitaristului
ANTIMILITARÍST, -Ă, antimilitariști, -ste, adj. Care este împotriva militarismului. – Din fr. antimilitariste. DOOM
antimilitaríst adj. m., pl. antimilitaríști; f. antimilitarístă, pl. antimilitaríste
antimilitariști
ANTIMILITARÍST, -Ă, antimilitariști, -ste, adj. Care este împotriva militarismului. – Din fr. antimilitariste. DOOM
antimilitaríst adj. m., pl. antimilitaríști; f. antimilitarístă, pl. antimilitaríste
antimilitariștii
ANTIMILITARÍST, -Ă, antimilitariști, -ste, adj. Care este împotriva militarismului. – Din fr. antimilitariste. DOOM
antimilitaríst adj. m., pl. antimilitaríști; f. antimilitarístă, pl. antimilitaríste
antimilitariștilor
ANTIMILITARÍST, -Ă, antimilitariști, -ste, adj. Care este împotriva militarismului. – Din fr. antimilitariste. DOOM
antimilitaríst adj. m., pl. antimilitaríști; f. antimilitarístă, pl. antimilitaríste
antiministerial
ANTIMINISTERIÁL, -Ă adj. Care se opune unei decizii ministeriale; opus guvernului sau politicii sale. [Pron. -ri-al. / < fr. antiministériel].
antiministeriala
ANTIMINISTERIÁL, -Ă adj. Care se opune unei decizii ministeriale; opus guvernului sau politicii sale. [Pron. -ri-al. / < fr. antiministériel].
antiministeriale
ANTIMINISTERIÁL, -Ă adj. Care se opune unei decizii ministeriale; opus guvernului sau politicii sale. [Pron. -ri-al. / < fr. antiministériel].
antiministerialei
ANTIMINISTERIÁL, -Ă adj. Care se opune unei decizii ministeriale; opus guvernului sau politicii sale. [Pron. -ri-al. / < fr. antiministériel].
antiministerialele
ANTIMINISTERIÁL, -Ă adj. Care se opune unei decizii ministeriale; opus guvernului sau politicii sale. [Pron. -ri-al. / < fr. antiministériel].
antiministerialelor
ANTIMINISTERIÁL, -Ă adj. Care se opune unei decizii ministeriale; opus guvernului sau politicii sale. [Pron. -ri-al. / < fr. antiministériel].
antiministeriali
ANTIMINISTERIÁL, -Ă adj. Care se opune unei decizii ministeriale; opus guvernului sau politicii sale. [Pron. -ri-al. / < fr. antiministériel].
antiministerialii
ANTIMINISTERIÁL, -Ă adj. Care se opune unei decizii ministeriale; opus guvernului sau politicii sale. [Pron. -ri-al. / < fr. antiministériel].
antiministerialilor
ANTIMINISTERIÁL, -Ă adj. Care se opune unei decizii ministeriale; opus guvernului sau politicii sale. [Pron. -ri-al. / < fr. antiministériel].
antiministerialul
ANTIMINISTERIÁL, -Ă adj. Care se opune unei decizii ministeriale; opus guvernului sau politicii sale. [Pron. -ri-al. / < fr. antiministériel].
antiministerialului
ANTIMINISTERIÁL, -Ă adj. Care se opune unei decizii ministeriale; opus guvernului sau politicii sale. [Pron. -ri-al. / < fr. antiministériel].
antimis
antimís (-se), s. n. – Pînză pusă în altar pentru a așeza pe ea pîinea sfințită și potirul. Sl. antimisŭ, din ngr. ἀντιμίνσιον (lat. antimensium), cf. Murnu 5.
antimitotic
ANTIMITÓTIC, -Ă, antimitotici, -ce, adj., s. n. (Medicament) utilizat în tratamentul unor forme de cancer. – Din fr. antimitotique. DOOM
antimitótic2 s. n., pl. antimitótice
antimitotica
ANTIMITÓTIC, -Ă, antimitotici, -ce, adj., s. n. (Medicament) utilizat în tratamentul unor forme de cancer. – Din fr. antimitotique. DOOM
antimitótic2 s. n., pl. antimitótice
antimitotice
ANTIMITÓTIC, -Ă, antimitotici, -ce, adj., s. n. (Medicament) utilizat în tratamentul unor forme de cancer. – Din fr. antimitotique. DOOM
antimitótic2 s. n., pl. antimitótice
antimitoticei
ANTIMITÓTIC, -Ă, antimitotici, -ce, adj., s. n. (Medicament) utilizat în tratamentul unor forme de cancer. – Din fr. antimitotique. DOOM
antimitótic2 s. n., pl. antimitótice
antimitoticele
ANTIMITÓTIC, -Ă, antimitotici, -ce, adj., s. n. (Medicament) utilizat în tratamentul unor forme de cancer. – Din fr. antimitotique. DOOM
antimitótic2 s. n., pl. antimitótice
antimitoticelor
ANTIMITÓTIC, -Ă, antimitotici, -ce, adj., s. n. (Medicament) utilizat în tratamentul unor forme de cancer. – Din fr. antimitotique. DOOM
antimitótic2 s. n., pl. antimitótice
antimitotici
ANTIMITÓTIC, -Ă, antimitotici, -ce, adj., s. n. (Medicament) utilizat în tratamentul unor forme de cancer. – Din fr. antimitotique. DOOM
antimitótic2 s. n., pl. antimitótice
antimitoticii
ANTIMITÓTIC, -Ă, antimitotici, -ce, adj., s. n. (Medicament) utilizat în tratamentul unor forme de cancer. – Din fr. antimitotique. DOOM
antimitótic2 s. n., pl. antimitótice
antimitoticilor
ANTIMITÓTIC, -Ă, antimitotici, -ce, adj., s. n. (Medicament) utilizat în tratamentul unor forme de cancer. – Din fr. antimitotique. DOOM
antimitótic2 s. n., pl. antimitótice
antimitoticul
ANTIMITÓTIC, -Ă, antimitotici, -ce, adj., s. n. (Medicament) utilizat în tratamentul unor forme de cancer. – Din fr. antimitotique. DOOM
antimitótic2 s. n., pl. antimitótice
antimitoticului
ANTIMITÓTIC, -Ă, antimitotici, -ce, adj., s. n. (Medicament) utilizat în tratamentul unor forme de cancer. – Din fr. antimitotique. DOOM
antimitótic2 s. n., pl. antimitótice
antimonarhic
ANTIMONÁRHIC, -Ă, antimonarhici, -ce, adj. Care este împotriva monarhiei; antimonarhist. – Din fr. antimonarchique. DOOM
antimonárhic adj. m., pl. antimonárhici; f. antimonárhică, pl. antimonárhice
antimonarhica
ANTIMONÁRHIC, -Ă, antimonarhici, -ce, adj. Care este împotriva monarhiei; antimonarhist. – Din fr. antimonarchique. DOOM
antimonárhic adj. m., pl. antimonárhici; f. antimonárhică, pl. antimonárhice
antimonarhice
ANTIMONÁRHIC, -Ă, antimonarhici, -ce, adj. Care este împotriva monarhiei; antimonarhist. – Din fr. antimonarchique. DOOM
antimonárhic adj. m., pl. antimonárhici; f. antimonárhică, pl. antimonárhice
antimonarhicei
ANTIMONÁRHIC, -Ă, antimonarhici, -ce, adj. Care este împotriva monarhiei; antimonarhist. – Din fr. antimonarchique. DOOM
antimonárhic adj. m., pl. antimonárhici; f. antimonárhică, pl. antimonárhice
antimonarhicele
ANTIMONÁRHIC, -Ă, antimonarhici, -ce, adj. Care este împotriva monarhiei; antimonarhist. – Din fr. antimonarchique. DOOM
antimonárhic adj. m., pl. antimonárhici; f. antimonárhică, pl. antimonárhice
antimonarhicelor
ANTIMONÁRHIC, -Ă, antimonarhici, -ce, adj. Care este împotriva monarhiei; antimonarhist. – Din fr. antimonarchique. DOOM
antimonárhic adj. m., pl. antimonárhici; f. antimonárhică, pl. antimonárhice
antimonarhici
ANTIMONÁRHIC, -Ă, antimonarhici, -ce, adj. Care este împotriva monarhiei; antimonarhist. – Din fr. antimonarchique. DOOM
antimonárhic adj. m., pl. antimonárhici; f. antimonárhică, pl. antimonárhice
antimonarhicii
ANTIMONÁRHIC, -Ă, antimonarhici, -ce, adj. Care este împotriva monarhiei; antimonarhist. – Din fr. antimonarchique. DOOM
antimonárhic adj. m., pl. antimonárhici; f. antimonárhică, pl. antimonárhice
antimonarhicilor
ANTIMONÁRHIC, -Ă, antimonarhici, -ce, adj. Care este împotriva monarhiei; antimonarhist. – Din fr. antimonarchique. DOOM
antimonárhic adj. m., pl. antimonárhici; f. antimonárhică, pl. antimonárhice
antimonarhicul
ANTIMONÁRHIC, -Ă, antimonarhici, -ce, adj. Care este împotriva monarhiei; antimonarhist. – Din fr. antimonarchique. DOOM
antimonárhic adj. m., pl. antimonárhici; f. antimonárhică, pl. antimonárhice
antimonarhicului
ANTIMONÁRHIC, -Ă, antimonarhici, -ce, adj. Care este împotriva monarhiei; antimonarhist. – Din fr. antimonarchique. DOOM
antimonárhic adj. m., pl. antimonárhici; f. antimonárhică, pl. antimonárhice
antimonarhist
ANTIMONARHÍST, -Ă, antimonarhiști, -ste, adj. Antimonarhic. – Din fr. antimonarchiste. DOOM
!antimonarhíst adj. m., s. m., pl. antimonarhíști; adj. f., s. f. antimonarhístă, pl. antimonarhíste
antimonarhista
ANTIMONARHÍST, -Ă, antimonarhiști, -ste, adj. Antimonarhic. – Din fr. antimonarchiste. DOOM
!antimonarhíst adj. m., s. m., pl. antimonarhíști; adj. f., s. f. antimonarhístă, pl. antimonarhíste
antimonarhiste
ANTIMONARHÍST, -Ă, antimonarhiști, -ste, adj. Antimonarhic. – Din fr. antimonarchiste. DOOM
!antimonarhíst adj. m., s. m., pl. antimonarhíști; adj. f., s. f. antimonarhístă, pl. antimonarhíste
antimonarhistei
ANTIMONARHÍST, -Ă, antimonarhiști, -ste, adj. Antimonarhic. – Din fr. antimonarchiste. DOOM
!antimonarhíst adj. m., s. m., pl. antimonarhíști; adj. f., s. f. antimonarhístă, pl. antimonarhíste
antimonarhistele
ANTIMONARHÍST, -Ă, antimonarhiști, -ste, adj. Antimonarhic. – Din fr. antimonarchiste. DOOM
!antimonarhíst adj. m., s. m., pl. antimonarhíști; adj. f., s. f. antimonarhístă, pl. antimonarhíste
antimonarhistelor
ANTIMONARHÍST, -Ă, antimonarhiști, -ste, adj. Antimonarhic. – Din fr. antimonarchiste. DOOM
!antimonarhíst adj. m., s. m., pl. antimonarhíști; adj. f., s. f. antimonarhístă, pl. antimonarhíste
antimonarhistul
ANTIMONARHÍST, -Ă, antimonarhiști, -ste, adj. Antimonarhic. – Din fr. antimonarchiste. DOOM
!antimonarhíst adj. m., s. m., pl. antimonarhíști; adj. f., s. f. antimonarhístă, pl. antimonarhíste
antimonarhistului
ANTIMONARHÍST, -Ă, antimonarhiști, -ste, adj. Antimonarhic. – Din fr. antimonarchiste. DOOM
!antimonarhíst adj. m., s. m., pl. antimonarhíști; adj. f., s. f. antimonarhístă, pl. antimonarhíste
antimonarhiști
ANTIMONARHÍST, -Ă, antimonarhiști, -ste, adj. Antimonarhic. – Din fr. antimonarchiste. DOOM
!antimonarhíst adj. m., s. m., pl. antimonarhíști; adj. f., s. f. antimonarhístă, pl. antimonarhíste
antimonarhiștii
ANTIMONARHÍST, -Ă, antimonarhiști, -ste, adj. Antimonarhic. – Din fr. antimonarchiste. DOOM
!antimonarhíst adj. m., s. m., pl. antimonarhíști; adj. f., s. f. antimonarhístă, pl. antimonarhíste
antimonarhiștilor
ANTIMONARHÍST, -Ă, antimonarhiști, -ste, adj. Antimonarhic. – Din fr. antimonarchiste. DOOM
!antimonarhíst adj. m., s. m., pl. antimonarhíști; adj. f., s. f. antimonarhístă, pl. antimonarhíste
antimoniat
ANTIMONIÁT, antimoniați, s. m. Sare a acidului antimonic. [Pr.: -ni-at] – Din fr. antimoniate. DOOM
antimoniát (-ni-at) s. m., pl. antimoniáți
antimoniatul
ANTIMONIÁT, antimoniați, s. m. Sare a acidului antimonic. [Pr.: -ni-at] – Din fr. antimoniate. DOOM
antimoniát (-ni-at) s. m., pl. antimoniáți
antimoniatului
ANTIMONIÁT, antimoniați, s. m. Sare a acidului antimonic. [Pr.: -ni-at] – Din fr. antimoniate. DOOM
antimoniát (-ni-at) s. m., pl. antimoniáți
antimoniați
ANTIMONIÁT, antimoniați, s. m. Sare a acidului antimonic. [Pr.: -ni-at] – Din fr. antimoniate. DOOM
antimoniát (-ni-at) s. m., pl. antimoniáți
antimoniații
ANTIMONIÁT, antimoniați, s. m. Sare a acidului antimonic. [Pr.: -ni-at] – Din fr. antimoniate. DOOM
antimoniát (-ni-at) s. m., pl. antimoniáți
antimoniaților
ANTIMONIÁT, antimoniați, s. m. Sare a acidului antimonic. [Pr.: -ni-at] – Din fr. antimoniate. DOOM
antimoniát (-ni-at) s. m., pl. antimoniáți
antimonic
ANTIMÓNIC, antimonici, adj. (În sintagma) Acid antimonic = acid al antimoniului. – Din fr. antimonique. DOOM
antimónic adj. m., pl. antimónici
antimonici
ANTIMÓNIC, antimonici, adj. (În sintagma) Acid antimonic = acid al antimoniului. – Din fr. antimonique. DOOM
antimónic adj. m., pl. antimónici
antimonicii
ANTIMÓNIC, antimonici, adj. (În sintagma) Acid antimonic = acid al antimoniului. – Din fr. antimonique. DOOM
antimónic adj. m., pl. antimónici
antimonicilor
ANTIMÓNIC, antimonici, adj. (În sintagma) Acid antimonic = acid al antimoniului. – Din fr. antimonique. DOOM
antimónic adj. m., pl. antimónici
antimonicul
ANTIMÓNIC, antimonici, adj. (În sintagma) Acid antimonic = acid al antimoniului. – Din fr. antimonique. DOOM
antimónic adj. m., pl. antimónici
antimonicului
ANTIMÓNIC, antimonici, adj. (În sintagma) Acid antimonic = acid al antimoniului. – Din fr. antimonique. DOOM
antimónic adj. m., pl. antimónici
antimonil
ANTIMONÍL s.m. Ion care ia naștere în urma tratării unor săruri de stibiu cu apă. [< fr. antimonyle].
antimonit
ANTIMONÍT s. m. Stibină. – Din fr. antimonite. DOOM
!antimonít s. m.
antimoniu
ANTIMÓNIU s. n. Metaloid de culoare albă-cenușie folosit în industrie; stibiu. – Din fr. antimoine, lat. antimonium. DOOM
antimóniu [niu pron. nĭu] s. n., art. antimóniul; simb. Sb
antimoniul
ANTIMÓNIU s. n. Metaloid de culoare albă-cenușie folosit în industrie; stibiu. – Din fr. antimoine, lat. antimonium. DOOM
antimóniu [niu pron. nĭu] s. n., art. antimóniul; simb. Sb
antimoniului
ANTIMÓNIU s. n. Metaloid de culoare albă-cenușie folosit în industrie; stibiu. – Din fr. antimoine, lat. antimonium. DOOM
antimóniu [niu pron. nĭu] s. n., art. antimóniul; simb. Sb
antimoniură
ANTIMONIÚRĂ s.f. Combinație a antimoniului cu un alt corp simplu. [< fr. antimoniure].
antimonopolist
ANTIMONOPOLÍST, -Ă, antimonopoliști, -ste, adj. Care este împotriva monopolismului. – Din engl. antimonopolist.
antimonopolista
ANTIMONOPOLÍST, -Ă, antimonopoliști, -ste, adj. Care este împotriva monopolismului. – Din engl. antimonopolist.
antimonopoliste
ANTIMONOPOLÍST, -Ă, antimonopoliști, -ste, adj. Care este împotriva monopolismului. – Din engl. antimonopolist.
antimonopolistei
ANTIMONOPOLÍST, -Ă, antimonopoliști, -ste, adj. Care este împotriva monopolismului. – Din engl. antimonopolist.
antimonopolistele
ANTIMONOPOLÍST, -Ă, antimonopoliști, -ste, adj. Care este împotriva monopolismului. – Din engl. antimonopolist.
antimonopolistelor
ANTIMONOPOLÍST, -Ă, antimonopoliști, -ste, adj. Care este împotriva monopolismului. – Din engl. antimonopolist.
antimonopolistul
ANTIMONOPOLÍST, -Ă, antimonopoliști, -ste, adj. Care este împotriva monopolismului. – Din engl. antimonopolist.
antimonopolistului
ANTIMONOPOLÍST, -Ă, antimonopoliști, -ste, adj. Care este împotriva monopolismului. – Din engl. antimonopolist.
antimonopoliști
ANTIMONOPOLÍST, -Ă, antimonopoliști, -ste, adj. Care este împotriva monopolismului. – Din engl. antimonopolist.
antimonopoliștii
ANTIMONOPOLÍST, -Ă, antimonopoliști, -ste, adj. Care este împotriva monopolismului. – Din engl. antimonopolist.
antimonopoliștilor
ANTIMONOPOLÍST, -Ă, antimonopoliști, -ste, adj. Care este împotriva monopolismului. – Din engl. antimonopolist.
antimuncitoreasca
ANTIMUNCITORÉSC, -EÁSCĂ, antimuncitorești, adj. Îndreptat împotriva muncitorilor. – Anti- + muncitoresc. DOOM
antimuncitorésc adj. m., f. antimuncitoreáscă; pl. m. și f. antimuncitoréști
antimuncitoresc
ANTIMUNCITORÉSC, -EÁSCĂ, antimuncitorești, adj. Îndreptat împotriva muncitorilor. – Anti- + muncitoresc. DOOM
antimuncitorésc adj. m., f. antimuncitoreáscă; pl. m. și f. antimuncitoréști
antimuncitorescul
ANTIMUNCITORÉSC, -EÁSCĂ, antimuncitorești, adj. Îndreptat împotriva muncitorilor. – Anti- + muncitoresc. DOOM
antimuncitorésc adj. m., f. antimuncitoreáscă; pl. m. și f. antimuncitoréști
antimuncitorescului
ANTIMUNCITORÉSC, -EÁSCĂ, antimuncitorești, adj. Îndreptat împotriva muncitorilor. – Anti- + muncitoresc. DOOM
antimuncitorésc adj. m., f. antimuncitoreáscă; pl. m. și f. antimuncitoréști
antimuncitorești
ANTIMUNCITORÉSC, -EÁSCĂ, antimuncitorești, adj. Îndreptat împotriva muncitorilor. – Anti- + muncitoresc. DOOM
antimuncitorésc adj. m., f. antimuncitoreáscă; pl. m. și f. antimuncitoréști
antimuncitoreștii
ANTIMUNCITORÉSC, -EÁSCĂ, antimuncitorești, adj. Îndreptat împotriva muncitorilor. – Anti- + muncitoresc. DOOM
antimuncitorésc adj. m., f. antimuncitoreáscă; pl. m. și f. antimuncitoréști
antimuncitoreștile
ANTIMUNCITORÉSC, -EÁSCĂ, antimuncitorești, adj. Îndreptat împotriva muncitorilor. – Anti- + muncitoresc. DOOM
antimuncitorésc adj. m., f. antimuncitoreáscă; pl. m. și f. antimuncitoréști
antimuncitoreștilor
ANTIMUNCITORÉSC, -EÁSCĂ, antimuncitorești, adj. Îndreptat împotriva muncitorilor. – Anti- + muncitoresc. DOOM
antimuncitorésc adj. m., f. antimuncitoreáscă; pl. m. și f. antimuncitoréști
antimăluric
ANTIMĂLÚRIC, -Ă, antimălurici, -ce, adj., s. n. (Substanță) folosită pentru combaterea mălurii cerealelor. – Anti- + mălură + suf. -ic. DOOM
antimălúric2 s. n., pl. antimălúrice
antimălurica
ANTIMĂLÚRIC, -Ă, antimălurici, -ce, adj., s. n. (Substanță) folosită pentru combaterea mălurii cerealelor. – Anti- + mălură + suf. -ic. DOOM
antimălúric2 s. n., pl. antimălúrice
antimălurice
ANTIMĂLÚRIC, -Ă, antimălurici, -ce, adj., s. n. (Substanță) folosită pentru combaterea mălurii cerealelor. – Anti- + mălură + suf. -ic. DOOM
antimălúric2 s. n., pl. antimălúrice
antimăluricei
ANTIMĂLÚRIC, -Ă, antimălurici, -ce, adj., s. n. (Substanță) folosită pentru combaterea mălurii cerealelor. – Anti- + mălură + suf. -ic. DOOM
antimălúric2 s. n., pl. antimălúrice
antimăluricele
ANTIMĂLÚRIC, -Ă, antimălurici, -ce, adj., s. n. (Substanță) folosită pentru combaterea mălurii cerealelor. – Anti- + mălură + suf. -ic. DOOM
antimălúric2 s. n., pl. antimălúrice
antimăluricelor
ANTIMĂLÚRIC, -Ă, antimălurici, -ce, adj., s. n. (Substanță) folosită pentru combaterea mălurii cerealelor. – Anti- + mălură + suf. -ic. DOOM
antimălúric2 s. n., pl. antimălúrice
antimălurici
ANTIMĂLÚRIC, -Ă, antimălurici, -ce, adj., s. n. (Substanță) folosită pentru combaterea mălurii cerealelor. – Anti- + mălură + suf. -ic. DOOM
antimălúric2 s. n., pl. antimălúrice
antimăluricii
ANTIMĂLÚRIC, -Ă, antimălurici, -ce, adj., s. n. (Substanță) folosită pentru combaterea mălurii cerealelor. – Anti- + mălură + suf. -ic. DOOM
antimălúric2 s. n., pl. antimălúrice
antimăluricilor
ANTIMĂLÚRIC, -Ă, antimălurici, -ce, adj., s. n. (Substanță) folosită pentru combaterea mălurii cerealelor. – Anti- + mălură + suf. -ic. DOOM
antimălúric2 s. n., pl. antimălúrice
antimăluricul
ANTIMĂLÚRIC, -Ă, antimălurici, -ce, adj., s. n. (Substanță) folosită pentru combaterea mălurii cerealelor. – Anti- + mălură + suf. -ic. DOOM
antimălúric2 s. n., pl. antimălúrice
antimăluricului
ANTIMĂLÚRIC, -Ă, antimălurici, -ce, adj., s. n. (Substanță) folosită pentru combaterea mălurii cerealelor. – Anti- + mălură + suf. -ic. DOOM
antimălúric2 s. n., pl. antimălúrice
antimălurire
ANTIMĂLURÍRE s. f. Operația de apărare a cerealelor cu ajutorul substanțelor antimălurice. – Anti- + mălurire. DOOM
antimăluríre s. f., g.-d. art. antimălurírii
antimălurirea
ANTIMĂLURÍRE s. f. Operația de apărare a cerealelor cu ajutorul substanțelor antimălurice. – Anti- + mălurire. DOOM
antimăluríre s. f., g.-d. art. antimălurírii
antimăluriri
ANTIMĂLURÍRE s. f. Operația de apărare a cerealelor cu ajutorul substanțelor antimălurice. – Anti- + mălurire. DOOM
antimăluríre s. f., g.-d. art. antimălurírii
antimăluririi
ANTIMĂLURÍRE s. f. Operația de apărare a cerealelor cu ajutorul substanțelor antimălurice. – Anti- + mălurire. DOOM
antimăluríre s. f., g.-d. art. antimălurírii
antimăluririle
ANTIMĂLURÍRE s. f. Operația de apărare a cerealelor cu ajutorul substanțelor antimălurice. – Anti- + mălurire. DOOM
antimăluríre s. f., g.-d. art. antimălurírii
antimăluririlor
ANTIMĂLURÍRE s. f. Operația de apărare a cerealelor cu ajutorul substanțelor antimălurice. – Anti- + mălurire. DOOM
antimăluríre s. f., g.-d. art. antimălurírii
antinațional
ANTINAȚIONÁL, -Ă, antinaționali, -e, adj. Îndreptat împotriva intereselor propriei națiuni. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. antinațional. DOOM
antinaționál (-ți-o-) adj. m., pl. antinaționáli; f. antinaționálă, pl. antinaționále
antinaționala
ANTINAȚIONÁL, -Ă, antinaționali, -e, adj. Îndreptat împotriva intereselor propriei națiuni. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. antinațional. DOOM
antinaționál (-ți-o-) adj. m., pl. antinaționáli; f. antinaționálă, pl. antinaționále
antinaționale
ANTINAȚIONÁL, -Ă, antinaționali, -e, adj. Îndreptat împotriva intereselor propriei națiuni. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. antinațional. DOOM
antinaționál (-ți-o-) adj. m., pl. antinaționáli; f. antinaționálă, pl. antinaționále
antinaționalei
ANTINAȚIONÁL, -Ă, antinaționali, -e, adj. Îndreptat împotriva intereselor propriei națiuni. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. antinațional. DOOM
antinaționál (-ți-o-) adj. m., pl. antinaționáli; f. antinaționálă, pl. antinaționále
antinaționalele
ANTINAȚIONÁL, -Ă, antinaționali, -e, adj. Îndreptat împotriva intereselor propriei națiuni. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. antinațional. DOOM
antinaționál (-ți-o-) adj. m., pl. antinaționáli; f. antinaționálă, pl. antinaționále
antinaționalelor
ANTINAȚIONÁL, -Ă, antinaționali, -e, adj. Îndreptat împotriva intereselor propriei națiuni. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. antinațional. DOOM
antinaționál (-ți-o-) adj. m., pl. antinaționáli; f. antinaționálă, pl. antinaționále
antinaționali
ANTINAȚIONÁL, -Ă, antinaționali, -e, adj. Îndreptat împotriva intereselor propriei națiuni. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. antinațional. DOOM
antinaționál (-ți-o-) adj. m., pl. antinaționáli; f. antinaționálă, pl. antinaționále
antinaționalii
ANTINAȚIONÁL, -Ă, antinaționali, -e, adj. Îndreptat împotriva intereselor propriei națiuni. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. antinațional. DOOM
antinaționál (-ți-o-) adj. m., pl. antinaționáli; f. antinaționálă, pl. antinaționále
antinaționalilor
ANTINAȚIONÁL, -Ă, antinaționali, -e, adj. Îndreptat împotriva intereselor propriei națiuni. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. antinațional. DOOM
antinaționál (-ți-o-) adj. m., pl. antinaționáli; f. antinaționálă, pl. antinaționále
antinaționalul
ANTINAȚIONÁL, -Ă, antinaționali, -e, adj. Îndreptat împotriva intereselor propriei națiuni. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. antinațional. DOOM
antinaționál (-ți-o-) adj. m., pl. antinaționáli; f. antinaționálă, pl. antinaționále
antinaționalului
ANTINAȚIONÁL, -Ă, antinaționali, -e, adj. Îndreptat împotriva intereselor propriei națiuni. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. antinațional. DOOM
antinaționál (-ți-o-) adj. m., pl. antinaționáli; f. antinaționálă, pl. antinaționále
antinefretic
ANTINEFRÉTIC, -Ă, antinefretici, -ce, adj., s. n. (Medicament) împotriva colicilor renale. – Din fr. antinéphritique. DOOM
antinefrétic2 (-ne-fre-) s. n., pl. antinefrétice
antinefretica
ANTINEFRÉTIC, -Ă, antinefretici, -ce, adj., s. n. (Medicament) împotriva colicilor renale. – Din fr. antinéphritique. DOOM
antinefrétic2 (-ne-fre-) s. n., pl. antinefrétice
antinefretice
ANTINEFRÉTIC, -Ă, antinefretici, -ce, adj., s. n. (Medicament) împotriva colicilor renale. – Din fr. antinéphritique. DOOM
antinefrétic2 (-ne-fre-) s. n., pl. antinefrétice
antinefreticei
ANTINEFRÉTIC, -Ă, antinefretici, -ce, adj., s. n. (Medicament) împotriva colicilor renale. – Din fr. antinéphritique. DOOM
antinefrétic2 (-ne-fre-) s. n., pl. antinefrétice
antinefreticele
ANTINEFRÉTIC, -Ă, antinefretici, -ce, adj., s. n. (Medicament) împotriva colicilor renale. – Din fr. antinéphritique. DOOM
antinefrétic2 (-ne-fre-) s. n., pl. antinefrétice
antinefreticelor
ANTINEFRÉTIC, -Ă, antinefretici, -ce, adj., s. n. (Medicament) împotriva colicilor renale. – Din fr. antinéphritique. DOOM
antinefrétic2 (-ne-fre-) s. n., pl. antinefrétice
antinefretici
ANTINEFRÉTIC, -Ă, antinefretici, -ce, adj., s. n. (Medicament) împotriva colicilor renale. – Din fr. antinéphritique. DOOM
antinefrétic2 (-ne-fre-) s. n., pl. antinefrétice
antinefreticii
ANTINEFRÉTIC, -Ă, antinefretici, -ce, adj., s. n. (Medicament) împotriva colicilor renale. – Din fr. antinéphritique. DOOM
antinefrétic2 (-ne-fre-) s. n., pl. antinefrétice
antinefreticilor
ANTINEFRÉTIC, -Ă, antinefretici, -ce, adj., s. n. (Medicament) împotriva colicilor renale. – Din fr. antinéphritique. DOOM
antinefrétic2 (-ne-fre-) s. n., pl. antinefrétice
antinefreticul
ANTINEFRÉTIC, -Ă, antinefretici, -ce, adj., s. n. (Medicament) împotriva colicilor renale. – Din fr. antinéphritique. DOOM
antinefrétic2 (-ne-fre-) s. n., pl. antinefrétice
antinefreticului
ANTINEFRÉTIC, -Ă, antinefretici, -ce, adj., s. n. (Medicament) împotriva colicilor renale. – Din fr. antinéphritique. DOOM
antinefrétic2 (-ne-fre-) s. n., pl. antinefrétice
antinefritic
ANTINEFRÉTIC, -Ă, antinefretici, -ce, adj., s. n. (Medicament) împotriva colicilor renale. – Din fr. antinéphritique.
antineutrin
ANTINEUTRÍNO s. m. (Fiz.) Antiparticulă a neutrinoului. [Pr.: -ne-u-] – Din engl., fr. antineutrino. DOOM
antineutríno (-ne-u-tri-) s. m., pl. antineutríno
antineutrino
ANTINEUTRÍNO s. m. (Fiz.) Antiparticulă a neutrinoului. [Pr.: -ne-u-] – Din engl., fr. antineutrino. DOOM
antineutríno (-ne-u-tri-) s. m., pl. antineutríno
antineutrinoul
ANTINEUTRÍNO s. m. (Fiz.) Antiparticulă a neutrinoului. [Pr.: -ne-u-] – Din engl., fr. antineutrino. DOOM
antineutríno (-ne-u-tri-) s. m., pl. antineutríno
antineutrinoului
ANTINEUTRÍNO s. m. (Fiz.) Antiparticulă a neutrinoului. [Pr.: -ne-u-] – Din engl., fr. antineutrino. DOOM
antineutríno (-ne-u-tri-) s. m., pl. antineutríno
antineutron
ANTINEUTRÓN, antineutroni, s. m. (Fiz.) Antiparticulă a neutronului. [Pr.: -ne-u-] – Din fr. antineutron.
antineutroni
ANTINEUTRÓN, antineutroni, s. m. (Fiz.) Antiparticulă a neutronului. [Pr.: -ne-u-] – Din fr. antineutron.
antineutronii
ANTINEUTRÓN, antineutroni, s. m. (Fiz.) Antiparticulă a neutronului. [Pr.: -ne-u-] – Din fr. antineutron.
antineutronilor
ANTINEUTRÓN, antineutroni, s. m. (Fiz.) Antiparticulă a neutronului. [Pr.: -ne-u-] – Din fr. antineutron.
antineutronul
ANTINEUTRÓN, antineutroni, s. m. (Fiz.) Antiparticulă a neutronului. [Pr.: -ne-u-] – Din fr. antineutron.
antineutronului
ANTINEUTRÓN, antineutroni, s. m. (Fiz.) Antiparticulă a neutronului. [Pr.: -ne-u-] – Din fr. antineutron.
antinevralgic
ANTINEVRÁLGIC®, -Ă, antinevralgici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care calmează nevralgiile. – Din fr. antinévralgique. DOOM
!antinevrálgic2 (-ne-vral-) s. n., pl. antinevrálgice
antinevralgica
ANTINEVRÁLGIC®, -Ă, antinevralgici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care calmează nevralgiile. – Din fr. antinévralgique. DOOM
!antinevrálgic2 (-ne-vral-) s. n., pl. antinevrálgice
antinevralgice
ANTINEVRÁLGIC®, -Ă, antinevralgici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care calmează nevralgiile. – Din fr. antinévralgique. DOOM
!antinevrálgic2 (-ne-vral-) s. n., pl. antinevrálgice
antinevralgicei
ANTINEVRÁLGIC®, -Ă, antinevralgici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care calmează nevralgiile. – Din fr. antinévralgique. DOOM
!antinevrálgic2 (-ne-vral-) s. n., pl. antinevrálgice
antinevralgicele
ANTINEVRÁLGIC®, -Ă, antinevralgici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care calmează nevralgiile. – Din fr. antinévralgique. DOOM
!antinevrálgic2 (-ne-vral-) s. n., pl. antinevrálgice
antinevralgicelor
ANTINEVRÁLGIC®, -Ă, antinevralgici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care calmează nevralgiile. – Din fr. antinévralgique. DOOM
!antinevrálgic2 (-ne-vral-) s. n., pl. antinevrálgice
antinevralgici
ANTINEVRÁLGIC®, -Ă, antinevralgici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care calmează nevralgiile. – Din fr. antinévralgique. DOOM
!antinevrálgic2 (-ne-vral-) s. n., pl. antinevrálgice
antinevralgicii
ANTINEVRÁLGIC®, -Ă, antinevralgici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care calmează nevralgiile. – Din fr. antinévralgique. DOOM
!antinevrálgic2 (-ne-vral-) s. n., pl. antinevrálgice
antinevralgicilor
ANTINEVRÁLGIC®, -Ă, antinevralgici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care calmează nevralgiile. – Din fr. antinévralgique. DOOM
!antinevrálgic2 (-ne-vral-) s. n., pl. antinevrálgice
antinevralgicul
ANTINEVRÁLGIC®, -Ă, antinevralgici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care calmează nevralgiile. – Din fr. antinévralgique. DOOM
!antinevrálgic2 (-ne-vral-) s. n., pl. antinevrálgice
antinevralgicului
ANTINEVRÁLGIC®, -Ă, antinevralgici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care calmează nevralgiile. – Din fr. antinévralgique. DOOM
!antinevrálgic2 (-ne-vral-) s. n., pl. antinevrálgice
antinicotinic
ANTINICOTÍNIC, -Ă, antinicotinici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care combate sau atenuează efectele nicotinei. – Din fr. antinicotinique. DOOM
*antinicotínic adj. m., pl. antinicotínici; f. antinicotínică, pl. antinicotínice
antinicotinica
ANTINICOTÍNIC, -Ă, antinicotinici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care combate sau atenuează efectele nicotinei. – Din fr. antinicotinique. DOOM
*antinicotínic adj. m., pl. antinicotínici; f. antinicotínică, pl. antinicotínice
antinicotinice
ANTINICOTÍNIC, -Ă, antinicotinici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care combate sau atenuează efectele nicotinei. – Din fr. antinicotinique. DOOM
*antinicotínic adj. m., pl. antinicotínici; f. antinicotínică, pl. antinicotínice
antinicotinicei
ANTINICOTÍNIC, -Ă, antinicotinici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care combate sau atenuează efectele nicotinei. – Din fr. antinicotinique. DOOM
*antinicotínic adj. m., pl. antinicotínici; f. antinicotínică, pl. antinicotínice
antinicotinicele
ANTINICOTÍNIC, -Ă, antinicotinici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care combate sau atenuează efectele nicotinei. – Din fr. antinicotinique. DOOM
*antinicotínic adj. m., pl. antinicotínici; f. antinicotínică, pl. antinicotínice
antinicotinicelor
ANTINICOTÍNIC, -Ă, antinicotinici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care combate sau atenuează efectele nicotinei. – Din fr. antinicotinique. DOOM
*antinicotínic adj. m., pl. antinicotínici; f. antinicotínică, pl. antinicotínice
antinicotinici
ANTINICOTÍNIC, -Ă, antinicotinici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care combate sau atenuează efectele nicotinei. – Din fr. antinicotinique. DOOM
*antinicotínic adj. m., pl. antinicotínici; f. antinicotínică, pl. antinicotínice
antinicotinicii
ANTINICOTÍNIC, -Ă, antinicotinici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care combate sau atenuează efectele nicotinei. – Din fr. antinicotinique. DOOM
*antinicotínic adj. m., pl. antinicotínici; f. antinicotínică, pl. antinicotínice
antinicotinicilor
ANTINICOTÍNIC, -Ă, antinicotinici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care combate sau atenuează efectele nicotinei. – Din fr. antinicotinique. DOOM
*antinicotínic adj. m., pl. antinicotínici; f. antinicotínică, pl. antinicotínice
antinicotinicul
ANTINICOTÍNIC, -Ă, antinicotinici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care combate sau atenuează efectele nicotinei. – Din fr. antinicotinique. DOOM
*antinicotínic adj. m., pl. antinicotínici; f. antinicotínică, pl. antinicotínice
antinicotinicului
ANTINICOTÍNIC, -Ă, antinicotinici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care combate sau atenuează efectele nicotinei. – Din fr. antinicotinique. DOOM
*antinicotínic adj. m., pl. antinicotínici; f. antinicotínică, pl. antinicotínice
antinomia
ANTINOMÍE, antinomii, s. f. Contradicție între două principii, poziții, concluzii sau legi aparent la fel de juste sau necesare. – Din fr. antinomie, lat. antinomia. DOOM
antinomíe (contradicție) s. f., art. antinomía, g.-d. art. antinomíei; pl. antinomíi, art. antinomíile
antinomic
ANTINÓMIC, -Ă, antinomici, -ce, adj. Care se referă la antinomie, care formează o antinomie. – Din fr. antinomique. DOOM
antinómic adj. m., pl. antinómici; f. antinómică, pl. antinómice
antinomica
ANTINÓMIC, -Ă, antinomici, -ce, adj. Care se referă la antinomie, care formează o antinomie. – Din fr. antinomique. DOOM
antinómic adj. m., pl. antinómici; f. antinómică, pl. antinómice
antinomice
ANTINÓMIC, -Ă, antinomici, -ce, adj. Care se referă la antinomie, care formează o antinomie. – Din fr. antinomique. DOOM
antinómic adj. m., pl. antinómici; f. antinómică, pl. antinómice
antinomicei
ANTINÓMIC, -Ă, antinomici, -ce, adj. Care se referă la antinomie, care formează o antinomie. – Din fr. antinomique. DOOM
antinómic adj. m., pl. antinómici; f. antinómică, pl. antinómice
antinomicele
ANTINÓMIC, -Ă, antinomici, -ce, adj. Care se referă la antinomie, care formează o antinomie. – Din fr. antinomique. DOOM
antinómic adj. m., pl. antinómici; f. antinómică, pl. antinómice
antinomicelor
ANTINÓMIC, -Ă, antinomici, -ce, adj. Care se referă la antinomie, care formează o antinomie. – Din fr. antinomique. DOOM
antinómic adj. m., pl. antinómici; f. antinómică, pl. antinómice
antinomici
ANTINÓMIC, -Ă, antinomici, -ce, adj. Care se referă la antinomie, care formează o antinomie. – Din fr. antinomique. DOOM
antinómic adj. m., pl. antinómici; f. antinómică, pl. antinómice
antinomicii
ANTINÓMIC, -Ă, antinomici, -ce, adj. Care se referă la antinomie, care formează o antinomie. – Din fr. antinomique. DOOM
antinómic adj. m., pl. antinómici; f. antinómică, pl. antinómice
antinomicilor
ANTINÓMIC, -Ă, antinomici, -ce, adj. Care se referă la antinomie, care formează o antinomie. – Din fr. antinomique. DOOM
antinómic adj. m., pl. antinómici; f. antinómică, pl. antinómice
antinomicul
ANTINÓMIC, -Ă, antinomici, -ce, adj. Care se referă la antinomie, care formează o antinomie. – Din fr. antinomique. DOOM
antinómic adj. m., pl. antinómici; f. antinómică, pl. antinómice
antinomicului
ANTINÓMIC, -Ă, antinomici, -ce, adj. Care se referă la antinomie, care formează o antinomie. – Din fr. antinomique. DOOM
antinómic adj. m., pl. antinómici; f. antinómică, pl. antinómice
antinomie
ANTINOMÍE, antinomii, s. f. Contradicție între două principii, poziții, concluzii sau legi aparent la fel de juste sau necesare. – Din fr. antinomie, lat. antinomia. DOOM
antinomíe (contradicție) s. f., art. antinomía, g.-d. art. antinomíei; pl. antinomíi, art. antinomíile
antinomiei
ANTINOMÍE, antinomii, s. f. Contradicție între două principii, poziții, concluzii sau legi aparent la fel de juste sau necesare. – Din fr. antinomie, lat. antinomia. DOOM
antinomíe (contradicție) s. f., art. antinomía, g.-d. art. antinomíei; pl. antinomíi, art. antinomíile
antinomii
ANTINOMÍE, antinomii, s. f. Contradicție între două principii, poziții, concluzii sau legi aparent la fel de juste sau necesare. – Din fr. antinomie, lat. antinomia. DOOM
antinomíe (contradicție) s. f., art. antinomía, g.-d. art. antinomíei; pl. antinomíi, art. antinomíile
antinomiile
ANTINOMÍE, antinomii, s. f. Contradicție între două principii, poziții, concluzii sau legi aparent la fel de juste sau necesare. – Din fr. antinomie, lat. antinomia. DOOM
antinomíe (contradicție) s. f., art. antinomía, g.-d. art. antinomíei; pl. antinomíi, art. antinomíile
antinomiilor
ANTINOMÍE, antinomii, s. f. Contradicție între două principii, poziții, concluzii sau legi aparent la fel de juste sau necesare. – Din fr. antinomie, lat. antinomia. DOOM
antinomíe (contradicție) s. f., art. antinomía, g.-d. art. antinomíei; pl. antinomíi, art. antinomíile
antinomism
ANTINOMÍSM s.n. (Fil.) 1. Tendință de negare a legilor sau legității. 2. Diminuare a unor legi tradiționale. [< germ. Antinomismus].
antinomismul
ANTINOMÍSM s.n. (Fil.) 1. Tendință de negare a legilor sau legității. 2. Diminuare a unor legi tradiționale. [< germ. Antinomismus].
antinomismului
ANTINOMÍSM s.n. (Fil.) 1. Tendință de negare a legilor sau legității. 2. Diminuare a unor legi tradiționale. [< germ. Antinomismus].
antinou
Antinou = Antinous.
antinous
Antinous, unul dintre pretendenții Penelopei, care i-a asmuțit pe ceilalți să-l omoare pe Telemachus. A fost primul ucis de Odysseus la întoarcerea sa acasă.
antinuclear
ANTINUCLEÁR, -Ă, antinucleari, -e, adj. Care este împotriva armelor nucleare. [Pr.: -cle-ar] – Din fr. antinucléaire, engl. antinuclear.
antinucleara
ANTINUCLEÁR, -Ă, antinucleari, -e, adj. Care este împotriva armelor nucleare. [Pr.: -cle-ar] – Din fr. antinucléaire, engl. antinuclear.
antinucleare
ANTINUCLEÁR, -Ă, antinucleari, -e, adj. Care este împotriva armelor nucleare. [Pr.: -cle-ar] – Din fr. antinucléaire, engl. antinuclear.
antinuclearei
ANTINUCLEÁR, -Ă, antinucleari, -e, adj. Care este împotriva armelor nucleare. [Pr.: -cle-ar] – Din fr. antinucléaire, engl. antinuclear.
antinuclearele
ANTINUCLEÁR, -Ă, antinucleari, -e, adj. Care este împotriva armelor nucleare. [Pr.: -cle-ar] – Din fr. antinucléaire, engl. antinuclear.
antinuclearelor
ANTINUCLEÁR, -Ă, antinucleari, -e, adj. Care este împotriva armelor nucleare. [Pr.: -cle-ar] – Din fr. antinucléaire, engl. antinuclear.
antinucleari
ANTINUCLEÁR, -Ă, antinucleari, -e, adj. Care este împotriva armelor nucleare. [Pr.: -cle-ar] – Din fr. antinucléaire, engl. antinuclear.
antinuclearii
ANTINUCLEÁR, -Ă, antinucleari, -e, adj. Care este împotriva armelor nucleare. [Pr.: -cle-ar] – Din fr. antinucléaire, engl. antinuclear.
antinuclearilor
ANTINUCLEÁR, -Ă, antinucleari, -e, adj. Care este împotriva armelor nucleare. [Pr.: -cle-ar] – Din fr. antinucléaire, engl. antinuclear.
antinuclearul
ANTINUCLEÁR, -Ă, antinucleari, -e, adj. Care este împotriva armelor nucleare. [Pr.: -cle-ar] – Din fr. antinucléaire, engl. antinuclear.
antinuclearului
ANTINUCLEÁR, -Ă, antinucleari, -e, adj. Care este împotriva armelor nucleare. [Pr.: -cle-ar] – Din fr. antinucléaire, engl. antinuclear.
antinucleu
ANTINUCLÉU, antinuclee, s. n. Nucleu atomic alcătuit din antiprotoni și antineutroni. – Anti + nucleu.
antiope
Nycteis, denumire purtată de Antiope, fiica lui Nycteus.
antioxidant
ANTIOXIDÁNT, -Ă, antioxidanți, -te, adj., s. m. (Substanță) care împiedică sau întârzie acțiunea de oxidare; antioxigen. [Pr.: -ti-o-. – Pl. și: (n.) antioxidante] – Din fr. antioxydant. DOOM
antioxidánt2 (-ti-o-) s. m., pl. antioxidánți
antioxidant
ANTIOXIDÁNT, -Ă, antioxidanți, -te, adj., s. m. (Substanță) care împiedică sau întârzie acțiunea de oxidare; antioxigen. [Pr.: -ti-o-. – Pl. și: (n.) antioxidante] – Din fr. antioxydant. DOOM
antioxidánt2 (-ti-o-) s. m., pl. antioxidánți
antioxidanta
ANTIOXIDÁNT, -Ă, antioxidanți, -te, adj., s. m. (Substanță) care împiedică sau întârzie acțiunea de oxidare; antioxigen. [Pr.: -ti-o-. – Pl. și: (n.) antioxidante] – Din fr. antioxydant. DOOM
antioxidánt2 (-ti-o-) s. m., pl. antioxidánți
antioxidanta
ANTIOXIDÁNT, -Ă, antioxidanți, -te, adj., s. m. (Substanță) care împiedică sau întârzie acțiunea de oxidare; antioxigen. [Pr.: -ti-o-. – Pl. și: (n.) antioxidante] – Din fr. antioxydant. DOOM
antioxidánt2 (-ti-o-) s. m., pl. antioxidánți
antioxidante
ANTIOXIDÁNT, -Ă, antioxidanți, -te, adj., s. m. (Substanță) care împiedică sau întârzie acțiunea de oxidare; antioxigen. [Pr.: -ti-o-. – Pl. și: (n.) antioxidante] – Din fr. antioxydant. DOOM
antioxidánt2 (-ti-o-) s. m., pl. antioxidánți
antioxidante
ANTIOXIDÁNT, -Ă, antioxidanți, -te, adj., s. m. (Substanță) care împiedică sau întârzie acțiunea de oxidare; antioxigen. [Pr.: -ti-o-. – Pl. și: (n.) antioxidante] – Din fr. antioxydant. DOOM
antioxidánt2 (-ti-o-) s. m., pl. antioxidánți
antioxidantei
ANTIOXIDÁNT, -Ă, antioxidanți, -te, adj., s. m. (Substanță) care împiedică sau întârzie acțiunea de oxidare; antioxigen. [Pr.: -ti-o-. – Pl. și: (n.) antioxidante] – Din fr. antioxydant. DOOM
antioxidánt2 (-ti-o-) s. m., pl. antioxidánți
antioxidantei
ANTIOXIDÁNT, -Ă, antioxidanți, -te, adj., s. m. (Substanță) care împiedică sau întârzie acțiunea de oxidare; antioxigen. [Pr.: -ti-o-. – Pl. și: (n.) antioxidante] – Din fr. antioxydant. DOOM
antioxidánt2 (-ti-o-) s. m., pl. antioxidánți
antioxidantele
ANTIOXIDÁNT, -Ă, antioxidanți, -te, adj., s. m. (Substanță) care împiedică sau întârzie acțiunea de oxidare; antioxigen. [Pr.: -ti-o-. – Pl. și: (n.) antioxidante] – Din fr. antioxydant. DOOM
antioxidánt2 (-ti-o-) s. m., pl. antioxidánți
antioxidantele
ANTIOXIDÁNT, -Ă, antioxidanți, -te, adj., s. m. (Substanță) care împiedică sau întârzie acțiunea de oxidare; antioxigen. [Pr.: -ti-o-. – Pl. și: (n.) antioxidante] – Din fr. antioxydant. DOOM
antioxidánt2 (-ti-o-) s. m., pl. antioxidánți
antioxidantelor
ANTIOXIDÁNT, -Ă, antioxidanți, -te, adj., s. m. (Substanță) care împiedică sau întârzie acțiunea de oxidare; antioxigen. [Pr.: -ti-o-. – Pl. și: (n.) antioxidante] – Din fr. antioxydant. DOOM
antioxidánt2 (-ti-o-) s. m., pl. antioxidánți
antioxidantelor
ANTIOXIDÁNT, -Ă, antioxidanți, -te, adj., s. m. (Substanță) care împiedică sau întârzie acțiunea de oxidare; antioxigen. [Pr.: -ti-o-. – Pl. și: (n.) antioxidante] – Din fr. antioxydant. DOOM
antioxidánt2 (-ti-o-) s. m., pl. antioxidánți
antioxidantul
ANTIOXIDÁNT, -Ă, antioxidanți, -te, adj., s. m. (Substanță) care împiedică sau întârzie acțiunea de oxidare; antioxigen. [Pr.: -ti-o-. – Pl. și: (n.) antioxidante] – Din fr. antioxydant. DOOM
antioxidánt2 (-ti-o-) s. m., pl. antioxidánți
antioxidantul
ANTIOXIDÁNT, -Ă, antioxidanți, -te, adj., s. m. (Substanță) care împiedică sau întârzie acțiunea de oxidare; antioxigen. [Pr.: -ti-o-. – Pl. și: (n.) antioxidante] – Din fr. antioxydant. DOOM
antioxidánt2 (-ti-o-) s. m., pl. antioxidánți
antioxidantului
ANTIOXIDÁNT, -Ă, antioxidanți, -te, adj., s. m. (Substanță) care împiedică sau întârzie acțiunea de oxidare; antioxigen. [Pr.: -ti-o-. – Pl. și: (n.) antioxidante] – Din fr. antioxydant. DOOM
antioxidánt2 (-ti-o-) s. m., pl. antioxidánți
antioxidantului
ANTIOXIDÁNT, -Ă, antioxidanți, -te, adj., s. m. (Substanță) care împiedică sau întârzie acțiunea de oxidare; antioxigen. [Pr.: -ti-o-. – Pl. și: (n.) antioxidante] – Din fr. antioxydant. DOOM
antioxidánt2 (-ti-o-) s. m., pl. antioxidánți
antioxidanți
ANTIOXIDÁNT, -Ă, antioxidanți, -te, adj., s. m. (Substanță) care împiedică sau întârzie acțiunea de oxidare; antioxigen. [Pr.: -ti-o-. – Pl. și: (n.) antioxidante] – Din fr. antioxydant. DOOM
antioxidánt2 (-ti-o-) s. m., pl. antioxidánți
antioxidanți
ANTIOXIDÁNT, -Ă, antioxidanți, -te, adj., s. m. (Substanță) care împiedică sau întârzie acțiunea de oxidare; antioxigen. [Pr.: -ti-o-. – Pl. și: (n.) antioxidante] – Din fr. antioxydant. DOOM
antioxidánt2 (-ti-o-) s. m., pl. antioxidánți
antioxidanții
ANTIOXIDÁNT, -Ă, antioxidanți, -te, adj., s. m. (Substanță) care împiedică sau întârzie acțiunea de oxidare; antioxigen. [Pr.: -ti-o-. – Pl. și: (n.) antioxidante] – Din fr. antioxydant. DOOM
antioxidánt2 (-ti-o-) s. m., pl. antioxidánți
antioxidanții
ANTIOXIDÁNT, -Ă, antioxidanți, -te, adj., s. m. (Substanță) care împiedică sau întârzie acțiunea de oxidare; antioxigen. [Pr.: -ti-o-. – Pl. și: (n.) antioxidante] – Din fr. antioxydant. DOOM
antioxidánt2 (-ti-o-) s. m., pl. antioxidánți
antioxidanților
ANTIOXIDÁNT, -Ă, antioxidanți, -te, adj., s. m. (Substanță) care împiedică sau întârzie acțiunea de oxidare; antioxigen. [Pr.: -ti-o-. – Pl. și: (n.) antioxidante] – Din fr. antioxydant. DOOM
antioxidánt2 (-ti-o-) s. m., pl. antioxidánți
antioxidanților
ANTIOXIDÁNT, -Ă, antioxidanți, -te, adj., s. m. (Substanță) care împiedică sau întârzie acțiunea de oxidare; antioxigen. [Pr.: -ti-o-. – Pl. și: (n.) antioxidante] – Din fr. antioxydant. DOOM
antioxidánt2 (-ti-o-) s. m., pl. antioxidánți
antioxigen
ANTIOXIGÉN s. n. Antioxidant. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. antioxygène. DOOM
antioxigén (-ti-o-) s. n.
antioxigenul
ANTIOXIGÉN s. n. Antioxidant. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. antioxygène. DOOM
antioxigén (-ti-o-) s. n.
antioxigenului
ANTIOXIGÉN s. n. Antioxidant. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. antioxygène. DOOM
antioxigén (-ti-o-) s. n.
antipalaga
ANTIPALÁGĂ s.f. (Gram.) Anacolut în care discontinuitatea sintactică prezintă o abatere de la congruența cazuală în propoziție; schimbare reciprocă, permutare a cazurilor și a modurilor. [< it. antipallage, gr. anthypallage].
antipalage
ANTIPALÁGĂ s.f. (Gram.) Anacolut în care discontinuitatea sintactică prezintă o abatere de la congruența cazuală în propoziție; schimbare reciprocă, permutare a cazurilor și a modurilor. [< it. antipallage, gr. anthypallage].
antipalagei
ANTIPALÁGĂ s.f. (Gram.) Anacolut în care discontinuitatea sintactică prezintă o abatere de la congruența cazuală în propoziție; schimbare reciprocă, permutare a cazurilor și a modurilor. [< it. antipallage, gr. anthypallage].
antipaludic
ANTIPALÚDIC, -Ă, antipaludici, -ce, adj., s. n. Antimalaric. – Din fr. antipaludique. DOOM
antipalúdic2 s. n., pl. antipalúdice
antipaludica
ANTIPALÚDIC, -Ă, antipaludici, -ce, adj., s. n. Antimalaric. – Din fr. antipaludique. DOOM
antipalúdic2 s. n., pl. antipalúdice
antipaludice
ANTIPALÚDIC, -Ă, antipaludici, -ce, adj., s. n. Antimalaric. – Din fr. antipaludique. DOOM
antipalúdic2 s. n., pl. antipalúdice
antipaludicei
ANTIPALÚDIC, -Ă, antipaludici, -ce, adj., s. n. Antimalaric. – Din fr. antipaludique. DOOM
antipalúdic2 s. n., pl. antipalúdice
antipaludicele
ANTIPALÚDIC, -Ă, antipaludici, -ce, adj., s. n. Antimalaric. – Din fr. antipaludique. DOOM
antipalúdic2 s. n., pl. antipalúdice
antipaludicelor
ANTIPALÚDIC, -Ă, antipaludici, -ce, adj., s. n. Antimalaric. – Din fr. antipaludique. DOOM
antipalúdic2 s. n., pl. antipalúdice
antipaludici
ANTIPALÚDIC, -Ă, antipaludici, -ce, adj., s. n. Antimalaric. – Din fr. antipaludique. DOOM
antipalúdic2 s. n., pl. antipalúdice
antipaludicii
ANTIPALÚDIC, -Ă, antipaludici, -ce, adj., s. n. Antimalaric. – Din fr. antipaludique. DOOM
antipalúdic2 s. n., pl. antipalúdice
antipaludicilor
ANTIPALÚDIC, -Ă, antipaludici, -ce, adj., s. n. Antimalaric. – Din fr. antipaludique. DOOM
antipalúdic2 s. n., pl. antipalúdice
antipaludicul
ANTIPALÚDIC, -Ă, antipaludici, -ce, adj., s. n. Antimalaric. – Din fr. antipaludique. DOOM
antipalúdic2 s. n., pl. antipalúdice
antipaludicului
ANTIPALÚDIC, -Ă, antipaludici, -ce, adj., s. n. Antimalaric. – Din fr. antipaludique. DOOM
antipalúdic2 s. n., pl. antipalúdice
antipapa
ANTIPÁPĂ, antipapi, s. m. Papă nerecunoscut de biserica catolică, a cărui alegere nu a fost canonică. – Din fr. antipape. DOOM
antipápă s. m., g.-d. art. antipápei; pl. antipápi
antipapei
ANTIPÁPĂ, antipapi, s. m. Papă nerecunoscut de biserica catolică, a cărui alegere nu a fost canonică. – Din fr. antipape. DOOM
antipápă s. m., g.-d. art. antipápei; pl. antipápi
antipapi
ANTIPÁPĂ, antipapi, s. m. Papă nerecunoscut de biserica catolică, a cărui alegere nu a fost canonică. – Din fr. antipape. DOOM
antipápă s. m., g.-d. art. antipápei; pl. antipápi
antipapii
ANTIPÁPĂ, antipapi, s. m. Papă nerecunoscut de biserica catolică, a cărui alegere nu a fost canonică. – Din fr. antipape. DOOM
antipápă s. m., g.-d. art. antipápei; pl. antipápi
antipapilor
ANTIPÁPĂ, antipapi, s. m. Papă nerecunoscut de biserica catolică, a cărui alegere nu a fost canonică. – Din fr. antipape. DOOM
antipápă s. m., g.-d. art. antipápei; pl. antipápi
antipapism
ANTIPAPÍSM s. n. Stare a bisericii catolice în perioada în care este condusă de un antipapă. – Din fr. antipapisme. DOOM
antipapísm s. n.
antipapismul
ANTIPAPÍSM s. n. Stare a bisericii catolice în perioada în care este condusă de un antipapă. – Din fr. antipapisme. DOOM
antipapísm s. n.
antipapismului
ANTIPAPÍSM s. n. Stare a bisericii catolice în perioada în care este condusă de un antipapă. – Din fr. antipapisme. DOOM
antipapísm s. n.
antiparalel
ANTIPARALÉL, -Ă, antiparaleli, -e, adj. (Despre doi vectori) Care sunt paraleli și cu sensuri opuse. – Din fr. antiparallèle. DOOM
antiparalél adj. m., pl. antiparaléli; f. antiparalélă, pl. antiparaléle
antiparalela
ANTIPARALÉL, -Ă, antiparaleli, -e, adj. (Despre doi vectori) Care sunt paraleli și cu sensuri opuse. – Din fr. antiparallèle. DOOM
antiparalél adj. m., pl. antiparaléli; f. antiparalélă, pl. antiparaléle
antiparalele
ANTIPARALÉL, -Ă, antiparaleli, -e, adj. (Despre doi vectori) Care sunt paraleli și cu sensuri opuse. – Din fr. antiparallèle. DOOM
antiparalél adj. m., pl. antiparaléli; f. antiparalélă, pl. antiparaléle
antiparalelei
ANTIPARALÉL, -Ă, antiparaleli, -e, adj. (Despre doi vectori) Care sunt paraleli și cu sensuri opuse. – Din fr. antiparallèle. DOOM
antiparalél adj. m., pl. antiparaléli; f. antiparalélă, pl. antiparaléle
antiparalelele
ANTIPARALÉL, -Ă, antiparaleli, -e, adj. (Despre doi vectori) Care sunt paraleli și cu sensuri opuse. – Din fr. antiparallèle. DOOM
antiparalél adj. m., pl. antiparaléli; f. antiparalélă, pl. antiparaléle
antiparalelelor
ANTIPARALÉL, -Ă, antiparaleli, -e, adj. (Despre doi vectori) Care sunt paraleli și cu sensuri opuse. – Din fr. antiparallèle. DOOM
antiparalél adj. m., pl. antiparaléli; f. antiparalélă, pl. antiparaléle
antiparaleli
ANTIPARALÉL, -Ă, antiparaleli, -e, adj. (Despre doi vectori) Care sunt paraleli și cu sensuri opuse. – Din fr. antiparallèle. DOOM
antiparalél adj. m., pl. antiparaléli; f. antiparalélă, pl. antiparaléle
antiparalelii
ANTIPARALÉL, -Ă, antiparaleli, -e, adj. (Despre doi vectori) Care sunt paraleli și cu sensuri opuse. – Din fr. antiparallèle. DOOM
antiparalél adj. m., pl. antiparaléli; f. antiparalélă, pl. antiparaléle
antiparalelilor
ANTIPARALÉL, -Ă, antiparaleli, -e, adj. (Despre doi vectori) Care sunt paraleli și cu sensuri opuse. – Din fr. antiparallèle. DOOM
antiparalél adj. m., pl. antiparaléli; f. antiparalélă, pl. antiparaléle
antiparalelul
ANTIPARALÉL, -Ă, antiparaleli, -e, adj. (Despre doi vectori) Care sunt paraleli și cu sensuri opuse. – Din fr. antiparallèle. DOOM
antiparalél adj. m., pl. antiparaléli; f. antiparalélă, pl. antiparaléle
antiparalelului
ANTIPARALÉL, -Ă, antiparaleli, -e, adj. (Despre doi vectori) Care sunt paraleli și cu sensuri opuse. – Din fr. antiparallèle. DOOM
antiparalél adj. m., pl. antiparaléli; f. antiparalélă, pl. antiparaléle
antiparastaza
ANTIPARASTÁZĂ s.f. (Lit.) Figură retorică prin care se urmărește a se demonstra că faptul incriminat este, dimpotrivă, lăudabil. [< fr. antiparastase, cf. gr. antiparastasis].
antiparastaze
ANTIPARASTÁZĂ s.f. (Lit.) Figură retorică prin care se urmărește a se demonstra că faptul incriminat este, dimpotrivă, lăudabil. [< fr. antiparastase, cf. gr. antiparastasis].
antiparastazei
ANTIPARASTÁZĂ s.f. (Lit.) Figură retorică prin care se urmărește a se demonstra că faptul incriminat este, dimpotrivă, lăudabil. [< fr. antiparastase, cf. gr. antiparastasis].
antiparastazele
ANTIPARASTÁZĂ s.f. (Lit.) Figură retorică prin care se urmărește a se demonstra că faptul incriminat este, dimpotrivă, lăudabil. [< fr. antiparastase, cf. gr. antiparastasis].
antiparastazelor
ANTIPARASTÁZĂ s.f. (Lit.) Figură retorică prin care se urmărește a se demonstra că faptul incriminat este, dimpotrivă, lăudabil. [< fr. antiparastase, cf. gr. antiparastasis].
antiparazit
ANTIPARAZÍT, -Ă, antiparaziți, -te, adj. (Despre dispozitive, antene) Care combate sau reduce perturbațiile electromagnetice. – Din fr. antiparasite. DOOM
antiparazít adj. m., pl. antiparazíți; f. antiparazítă, pl. antiparazíte
antiparazita
ANTIPARAZÍT, -Ă, antiparaziți, -te, adj. (Despre dispozitive, antene) Care combate sau reduce perturbațiile electromagnetice. – Din fr. antiparasite. DOOM
antiparazít adj. m., pl. antiparazíți; f. antiparazítă, pl. antiparazíte
antiparazitar
ANTIPARAZITÁR, -Ă, antiparazitari, -e, adj., s. n. (Substanță) care previne sau combate paraziții animali sau vegetali. – Din fr. antiparasitaire.
antiparazitara
ANTIPARAZITÁR, -Ă, antiparazitari, -e, adj., s. n. (Substanță) care previne sau combate paraziții animali sau vegetali. – Din fr. antiparasitaire.
antiparazitare
ANTIPARAZITÁR, -Ă, antiparazitari, -e, adj., s. n. (Substanță) care previne sau combate paraziții animali sau vegetali. – Din fr. antiparasitaire.
antiparazitarei
ANTIPARAZITÁR, -Ă, antiparazitari, -e, adj., s. n. (Substanță) care previne sau combate paraziții animali sau vegetali. – Din fr. antiparasitaire.
antiparazitarele
ANTIPARAZITÁR, -Ă, antiparazitari, -e, adj., s. n. (Substanță) care previne sau combate paraziții animali sau vegetali. – Din fr. antiparasitaire.
antiparazitarelor
ANTIPARAZITÁR, -Ă, antiparazitari, -e, adj., s. n. (Substanță) care previne sau combate paraziții animali sau vegetali. – Din fr. antiparasitaire.
antiparazitari
ANTIPARAZITÁR, -Ă, antiparazitari, -e, adj., s. n. (Substanță) care previne sau combate paraziții animali sau vegetali. – Din fr. antiparasitaire.
antiparazitarii
ANTIPARAZITÁR, -Ă, antiparazitari, -e, adj., s. n. (Substanță) care previne sau combate paraziții animali sau vegetali. – Din fr. antiparasitaire.
antiparazitarilor
ANTIPARAZITÁR, -Ă, antiparazitari, -e, adj., s. n. (Substanță) care previne sau combate paraziții animali sau vegetali. – Din fr. antiparasitaire.
antiparazitarul
ANTIPARAZITÁR, -Ă, antiparazitari, -e, adj., s. n. (Substanță) care previne sau combate paraziții animali sau vegetali. – Din fr. antiparasitaire.
antiparazitarului
ANTIPARAZITÁR, -Ă, antiparazitari, -e, adj., s. n. (Substanță) care previne sau combate paraziții animali sau vegetali. – Din fr. antiparasitaire.
antiparazite
ANTIPARAZÍT, -Ă, antiparaziți, -te, adj. (Despre dispozitive, antene) Care combate sau reduce perturbațiile electromagnetice. – Din fr. antiparasite. DOOM
antiparazít adj. m., pl. antiparazíți; f. antiparazítă, pl. antiparazíte
antiparazitei
ANTIPARAZÍT, -Ă, antiparaziți, -te, adj. (Despre dispozitive, antene) Care combate sau reduce perturbațiile electromagnetice. – Din fr. antiparasite. DOOM
antiparazít adj. m., pl. antiparazíți; f. antiparazítă, pl. antiparazíte
antiparazitele
ANTIPARAZÍT, -Ă, antiparaziți, -te, adj. (Despre dispozitive, antene) Care combate sau reduce perturbațiile electromagnetice. – Din fr. antiparasite. DOOM
antiparazít adj. m., pl. antiparazíți; f. antiparazítă, pl. antiparazíte
antiparazitelor
ANTIPARAZÍT, -Ă, antiparaziți, -te, adj. (Despre dispozitive, antene) Care combate sau reduce perturbațiile electromagnetice. – Din fr. antiparasite. DOOM
antiparazít adj. m., pl. antiparazíți; f. antiparazítă, pl. antiparazíte
antiparazitul
ANTIPARAZÍT, -Ă, antiparaziți, -te, adj. (Despre dispozitive, antene) Care combate sau reduce perturbațiile electromagnetice. – Din fr. antiparasite. DOOM
antiparazít adj. m., pl. antiparazíți; f. antiparazítă, pl. antiparazíte
antiparazitului
ANTIPARAZÍT, -Ă, antiparaziți, -te, adj. (Despre dispozitive, antene) Care combate sau reduce perturbațiile electromagnetice. – Din fr. antiparasite. DOOM
antiparazít adj. m., pl. antiparazíți; f. antiparazítă, pl. antiparazíte
antiparaziți
ANTIPARAZÍT, -Ă, antiparaziți, -te, adj. (Despre dispozitive, antene) Care combate sau reduce perturbațiile electromagnetice. – Din fr. antiparasite. DOOM
antiparazít adj. m., pl. antiparazíți; f. antiparazítă, pl. antiparazíte
antiparaziții
ANTIPARAZÍT, -Ă, antiparaziți, -te, adj. (Despre dispozitive, antene) Care combate sau reduce perturbațiile electromagnetice. – Din fr. antiparasite. DOOM
antiparazít adj. m., pl. antiparazíți; f. antiparazítă, pl. antiparazíte
antiparaziților
ANTIPARAZÍT, -Ă, antiparaziți, -te, adj. (Despre dispozitive, antene) Care combate sau reduce perturbațiile electromagnetice. – Din fr. antiparasite. DOOM
antiparazít adj. m., pl. antiparazíți; f. antiparazítă, pl. antiparazíte
antiparlamentar
ANTIPARLAMENTÁR, -Ă, antiparlamentari, -e, adj. Care este împotriva uzului parlamentar. – Anti- + parlamentar. Cf. fr. a n t i p a r 1 a m e n t a i r e. DOOM
antiparlamentár adj. m., pl. antiparlamentári; f. antiparlamentáră, pl. antiparlamentáre
antiparlamentara
ANTIPARLAMENTÁR, -Ă, antiparlamentari, -e, adj. Care este împotriva uzului parlamentar. – Anti- + parlamentar. Cf. fr. a n t i p a r 1 a m e n t a i r e. DOOM
antiparlamentár adj. m., pl. antiparlamentári; f. antiparlamentáră, pl. antiparlamentáre
antiparlamentare
ANTIPARLAMENTÁR, -Ă, antiparlamentari, -e, adj. Care este împotriva uzului parlamentar. – Anti- + parlamentar. Cf. fr. a n t i p a r 1 a m e n t a i r e. DOOM
antiparlamentár adj. m., pl. antiparlamentári; f. antiparlamentáră, pl. antiparlamentáre
antiparlamentarei
ANTIPARLAMENTÁR, -Ă, antiparlamentari, -e, adj. Care este împotriva uzului parlamentar. – Anti- + parlamentar. Cf. fr. a n t i p a r 1 a m e n t a i r e. DOOM
antiparlamentár adj. m., pl. antiparlamentári; f. antiparlamentáră, pl. antiparlamentáre
antiparlamentarele
ANTIPARLAMENTÁR, -Ă, antiparlamentari, -e, adj. Care este împotriva uzului parlamentar. – Anti- + parlamentar. Cf. fr. a n t i p a r 1 a m e n t a i r e. DOOM
antiparlamentár adj. m., pl. antiparlamentári; f. antiparlamentáră, pl. antiparlamentáre
antiparlamentarelor
ANTIPARLAMENTÁR, -Ă, antiparlamentari, -e, adj. Care este împotriva uzului parlamentar. – Anti- + parlamentar. Cf. fr. a n t i p a r 1 a m e n t a i r e. DOOM
antiparlamentár adj. m., pl. antiparlamentári; f. antiparlamentáră, pl. antiparlamentáre
antiparlamentari
ANTIPARLAMENTÁR, -Ă, antiparlamentari, -e, adj. Care este împotriva uzului parlamentar. – Anti- + parlamentar. Cf. fr. a n t i p a r 1 a m e n t a i r e. DOOM
antiparlamentár adj. m., pl. antiparlamentári; f. antiparlamentáră, pl. antiparlamentáre
antiparlamentarii
ANTIPARLAMENTÁR, -Ă, antiparlamentari, -e, adj. Care este împotriva uzului parlamentar. – Anti- + parlamentar. Cf. fr. a n t i p a r 1 a m e n t a i r e. DOOM
antiparlamentár adj. m., pl. antiparlamentári; f. antiparlamentáră, pl. antiparlamentáre
antiparlamentarilor
ANTIPARLAMENTÁR, -Ă, antiparlamentari, -e, adj. Care este împotriva uzului parlamentar. – Anti- + parlamentar. Cf. fr. a n t i p a r 1 a m e n t a i r e. DOOM
antiparlamentár adj. m., pl. antiparlamentári; f. antiparlamentáră, pl. antiparlamentáre
antiparlamentarism
ANTIPARLAMENTARÍSM s.n. Concepție împotriva sistemului parlamentar; opoziție față de regimul parlamentar. [< fr. antiparlementarisme].
antiparlamentarismul
ANTIPARLAMENTARÍSM s.n. Concepție împotriva sistemului parlamentar; opoziție față de regimul parlamentar. [< fr. antiparlementarisme].
antiparlamentarismului
ANTIPARLAMENTARÍSM s.n. Concepție împotriva sistemului parlamentar; opoziție față de regimul parlamentar. [< fr. antiparlementarisme].
antiparlamentarul
ANTIPARLAMENTÁR, -Ă, antiparlamentari, -e, adj. Care este împotriva uzului parlamentar. – Anti- + parlamentar. Cf. fr. a n t i p a r 1 a m e n t a i r e. DOOM
antiparlamentár adj. m., pl. antiparlamentári; f. antiparlamentáră, pl. antiparlamentáre
antiparlamentarului
ANTIPARLAMENTÁR, -Ă, antiparlamentari, -e, adj. Care este împotriva uzului parlamentar. – Anti- + parlamentar. Cf. fr. a n t i p a r 1 a m e n t a i r e. DOOM
antiparlamentár adj. m., pl. antiparlamentári; f. antiparlamentáră, pl. antiparlamentáre
antiparticula
ANTIPARTÍCULĂ, antiparticule, s. f. Particulă elementară având aceeași masă și aceeași viață medie cu o altă particulă elementară, de care diferă însă prin semnul sarcinii electrice și prin alte proprietăți. – Din fr. antiparticule. DOOM
antipartículă s. f., g.-d. art. antipartículei; pl. antipartícule
antiparticule
ANTIPARTÍCULĂ, antiparticule, s. f. Particulă elementară având aceeași masă și aceeași viață medie cu o altă particulă elementară, de care diferă însă prin semnul sarcinii electrice și prin alte proprietăți. – Din fr. antiparticule. DOOM
antipartículă s. f., g.-d. art. antipartículei; pl. antipartícule
antiparticulei
ANTIPARTÍCULĂ, antiparticule, s. f. Particulă elementară având aceeași masă și aceeași viață medie cu o altă particulă elementară, de care diferă însă prin semnul sarcinii electrice și prin alte proprietăți. – Din fr. antiparticule. DOOM
antipartículă s. f., g.-d. art. antipartículei; pl. antipartícule
antiparticulele
ANTIPARTÍCULĂ, antiparticule, s. f. Particulă elementară având aceeași masă și aceeași viață medie cu o altă particulă elementară, de care diferă însă prin semnul sarcinii electrice și prin alte proprietăți. – Din fr. antiparticule. DOOM
antipartículă s. f., g.-d. art. antipartículei; pl. antipartícule
antiparticulelor
ANTIPARTÍCULĂ, antiparticule, s. f. Particulă elementară având aceeași masă și aceeași viață medie cu o altă particulă elementară, de care diferă însă prin semnul sarcinii electrice și prin alte proprietăți. – Din fr. antiparticule. DOOM
antipartículă s. f., g.-d. art. antipartículei; pl. antipartícule
antipartinic
ANTIPARTÍNIC, -Ă, antipartinici, -ce, adj. Îndreptat împotriva concepțiilor, principiilor și metodelor partidului din care face parte. – Anti- + partinic (după rus. antipartiinîi). DOOM
antipartínic adj. m., pl. antipartínici; f. antipartínică, pl. antipartínice
antipartinica
ANTIPARTÍNIC, -Ă, antipartinici, -ce, adj. Îndreptat împotriva concepțiilor, principiilor și metodelor partidului din care face parte. – Anti- + partinic (după rus. antipartiinîi). DOOM
antipartínic adj. m., pl. antipartínici; f. antipartínică, pl. antipartínice
antipartinice
ANTIPARTÍNIC, -Ă, antipartinici, -ce, adj. Îndreptat împotriva concepțiilor, principiilor și metodelor partidului din care face parte. – Anti- + partinic (după rus. antipartiinîi). DOOM
antipartínic adj. m., pl. antipartínici; f. antipartínică, pl. antipartínice
antipartinicei
ANTIPARTÍNIC, -Ă, antipartinici, -ce, adj. Îndreptat împotriva concepțiilor, principiilor și metodelor partidului din care face parte. – Anti- + partinic (după rus. antipartiinîi). DOOM
antipartínic adj. m., pl. antipartínici; f. antipartínică, pl. antipartínice
antipartinicele
ANTIPARTÍNIC, -Ă, antipartinici, -ce, adj. Îndreptat împotriva concepțiilor, principiilor și metodelor partidului din care face parte. – Anti- + partinic (după rus. antipartiinîi). DOOM
antipartínic adj. m., pl. antipartínici; f. antipartínică, pl. antipartínice
antipartinicelor
ANTIPARTÍNIC, -Ă, antipartinici, -ce, adj. Îndreptat împotriva concepțiilor, principiilor și metodelor partidului din care face parte. – Anti- + partinic (după rus. antipartiinîi). DOOM
antipartínic adj. m., pl. antipartínici; f. antipartínică, pl. antipartínice
antipartinici
ANTIPARTÍNIC, -Ă, antipartinici, -ce, adj. Îndreptat împotriva concepțiilor, principiilor și metodelor partidului din care face parte. – Anti- + partinic (după rus. antipartiinîi). DOOM
antipartínic adj. m., pl. antipartínici; f. antipartínică, pl. antipartínice
antipartinicii
ANTIPARTÍNIC, -Ă, antipartinici, -ce, adj. Îndreptat împotriva concepțiilor, principiilor și metodelor partidului din care face parte. – Anti- + partinic (după rus. antipartiinîi). DOOM
antipartínic adj. m., pl. antipartínici; f. antipartínică, pl. antipartínice
antipartinicilor
ANTIPARTÍNIC, -Ă, antipartinici, -ce, adj. Îndreptat împotriva concepțiilor, principiilor și metodelor partidului din care face parte. – Anti- + partinic (după rus. antipartiinîi). DOOM
antipartínic adj. m., pl. antipartínici; f. antipartínică, pl. antipartínice
antipartinicul
ANTIPARTÍNIC, -Ă, antipartinici, -ce, adj. Îndreptat împotriva concepțiilor, principiilor și metodelor partidului din care face parte. – Anti- + partinic (după rus. antipartiinîi). DOOM
antipartínic adj. m., pl. antipartínici; f. antipartínică, pl. antipartínice
antipartinicului
ANTIPARTÍNIC, -Ă, antipartinici, -ce, adj. Îndreptat împotriva concepțiilor, principiilor și metodelor partidului din care face parte. – Anti- + partinic (după rus. antipartiinîi). DOOM
antipartínic adj. m., pl. antipartínici; f. antipartínică, pl. antipartínice
antipatia
ANTIPATÍE, antipatii, s. f. Sentiment de neplăcere, de aversiune față de cineva; resentiment. – Din fr. antipathie, lat. antipathia. DOOM
antipatíe s. f., art. antipatía, g.-d. art. antipatíei; pl. antipatíi, art. antipatíile
antipatic
ANTIPÁTIC, -Ă, antipatici, -ce, adj. Care inspiră antipatie; respingător, nesuferit. – Din fr. antipathique. DOOM
antipátic adj. m., pl. antipátici; f. antipátică, pl. antipátice
antipatica
ANTIPÁTIC, -Ă, antipatici, -ce, adj. Care inspiră antipatie; respingător, nesuferit. – Din fr. antipathique. DOOM
antipátic adj. m., pl. antipátici; f. antipátică, pl. antipátice
antipatice
ANTIPÁTIC, -Ă, antipatici, -ce, adj. Care inspiră antipatie; respingător, nesuferit. – Din fr. antipathique. DOOM
antipátic adj. m., pl. antipátici; f. antipátică, pl. antipátice
antipaticei
ANTIPÁTIC, -Ă, antipatici, -ce, adj. Care inspiră antipatie; respingător, nesuferit. – Din fr. antipathique. DOOM
antipátic adj. m., pl. antipátici; f. antipátică, pl. antipátice
antipaticele
ANTIPÁTIC, -Ă, antipatici, -ce, adj. Care inspiră antipatie; respingător, nesuferit. – Din fr. antipathique. DOOM
antipátic adj. m., pl. antipátici; f. antipátică, pl. antipátice
antipaticelor
ANTIPÁTIC, -Ă, antipatici, -ce, adj. Care inspiră antipatie; respingător, nesuferit. – Din fr. antipathique. DOOM
antipátic adj. m., pl. antipátici; f. antipátică, pl. antipátice
antipatici
ANTIPÁTIC, -Ă, antipatici, -ce, adj. Care inspiră antipatie; respingător, nesuferit. – Din fr. antipathique. DOOM
antipátic adj. m., pl. antipátici; f. antipátică, pl. antipátice
antipaticii
ANTIPÁTIC, -Ă, antipatici, -ce, adj. Care inspiră antipatie; respingător, nesuferit. – Din fr. antipathique. DOOM
antipátic adj. m., pl. antipátici; f. antipátică, pl. antipátice
antipaticilor
ANTIPÁTIC, -Ă, antipatici, -ce, adj. Care inspiră antipatie; respingător, nesuferit. – Din fr. antipathique. DOOM
antipátic adj. m., pl. antipátici; f. antipátică, pl. antipátice
antipaticul
ANTIPÁTIC, -Ă, antipatici, -ce, adj. Care inspiră antipatie; respingător, nesuferit. – Din fr. antipathique. DOOM
antipátic adj. m., pl. antipátici; f. antipátică, pl. antipátice
antipaticului
ANTIPÁTIC, -Ă, antipatici, -ce, adj. Care inspiră antipatie; respingător, nesuferit. – Din fr. antipathique. DOOM
antipátic adj. m., pl. antipátici; f. antipátică, pl. antipátice
antipatie
ANTIPATÍE, antipatii, s. f. Sentiment de neplăcere, de aversiune față de cineva; resentiment. – Din fr. antipathie, lat. antipathia. DOOM
antipatíe s. f., art. antipatía, g.-d. art. antipatíei; pl. antipatíi, art. antipatíile
antipatiei
ANTIPATÍE, antipatii, s. f. Sentiment de neplăcere, de aversiune față de cineva; resentiment. – Din fr. antipathie, lat. antipathia. DOOM
antipatíe s. f., art. antipatía, g.-d. art. antipatíei; pl. antipatíi, art. antipatíile
antipatii
ANTIPATÍE, antipatii, s. f. Sentiment de neplăcere, de aversiune față de cineva; resentiment. – Din fr. antipathie, lat. antipathia. DOOM
antipatíe s. f., art. antipatía, g.-d. art. antipatíei; pl. antipatíi, art. antipatíile
antipatiile
ANTIPATÍE, antipatii, s. f. Sentiment de neplăcere, de aversiune față de cineva; resentiment. – Din fr. antipathie, lat. antipathia. DOOM
antipatíe s. f., art. antipatía, g.-d. art. antipatíei; pl. antipatíi, art. antipatíile
antipatiilor
ANTIPATÍE, antipatii, s. f. Sentiment de neplăcere, de aversiune față de cineva; resentiment. – Din fr. antipathie, lat. antipathia. DOOM
antipatíe s. f., art. antipatía, g.-d. art. antipatíei; pl. antipatíi, art. antipatíile
antipatiza
ANTIPATIZÁ, antipatizez, vb. I. Tranz. A manifesta antipatie față de cineva. – Antipati[e] + suf. -iza. DOOM
*antipatizá (a ~) vb., ind. prez. 3 antipatizeáză
antipatizai
ANTIPATIZÁ, antipatizez, vb. I. Tranz. A manifesta antipatie față de cineva. – Antipati[e] + suf. -iza. DOOM
*antipatizá (a ~) vb., ind. prez. 3 antipatizeáză
antipatizam
ANTIPATIZÁ, antipatizez, vb. I. Tranz. A manifesta antipatie față de cineva. – Antipati[e] + suf. -iza. DOOM
*antipatizá (a ~) vb., ind. prez. 3 antipatizeáză
antipatizare
ANTIPATIZÁ, antipatizez, vb. I. Tranz. A manifesta antipatie față de cineva. – Antipati[e] + suf. -iza. DOOM
*antipatizá (a ~) vb., ind. prez. 3 antipatizeáză
antipatizară
ANTIPATIZÁ, antipatizez, vb. I. Tranz. A manifesta antipatie față de cineva. – Antipati[e] + suf. -iza. DOOM
*antipatizá (a ~) vb., ind. prez. 3 antipatizeáză
antipatizarăm
ANTIPATIZÁ, antipatizez, vb. I. Tranz. A manifesta antipatie față de cineva. – Antipati[e] + suf. -iza. DOOM
*antipatizá (a ~) vb., ind. prez. 3 antipatizeáză
antipatizarăți
ANTIPATIZÁ, antipatizez, vb. I. Tranz. A manifesta antipatie față de cineva. – Antipati[e] + suf. -iza. DOOM
*antipatizá (a ~) vb., ind. prez. 3 antipatizeáză
antipatizase
ANTIPATIZÁ, antipatizez, vb. I. Tranz. A manifesta antipatie față de cineva. – Antipati[e] + suf. -iza. DOOM
*antipatizá (a ~) vb., ind. prez. 3 antipatizeáză
antipatizasem
ANTIPATIZÁ, antipatizez, vb. I. Tranz. A manifesta antipatie față de cineva. – Antipati[e] + suf. -iza. DOOM
*antipatizá (a ~) vb., ind. prez. 3 antipatizeáză
antipatizaseră
ANTIPATIZÁ, antipatizez, vb. I. Tranz. A manifesta antipatie față de cineva. – Antipati[e] + suf. -iza. DOOM
*antipatizá (a ~) vb., ind. prez. 3 antipatizeáză
antipatizaserăm
ANTIPATIZÁ, antipatizez, vb. I. Tranz. A manifesta antipatie față de cineva. – Antipati[e] + suf. -iza. DOOM
*antipatizá (a ~) vb., ind. prez. 3 antipatizeáză
antipatizaserăți
ANTIPATIZÁ, antipatizez, vb. I. Tranz. A manifesta antipatie față de cineva. – Antipati[e] + suf. -iza. DOOM
*antipatizá (a ~) vb., ind. prez. 3 antipatizeáză
antipatizaseși
ANTIPATIZÁ, antipatizez, vb. I. Tranz. A manifesta antipatie față de cineva. – Antipati[e] + suf. -iza. DOOM
*antipatizá (a ~) vb., ind. prez. 3 antipatizeáză
antipatizaseți
ANTIPATIZÁ, antipatizez, vb. I. Tranz. A manifesta antipatie față de cineva. – Antipati[e] + suf. -iza. DOOM
*antipatizá (a ~) vb., ind. prez. 3 antipatizeáză
antipatizat
ANTIPATIZÁ, antipatizez, vb. I. Tranz. A manifesta antipatie față de cineva. – Antipati[e] + suf. -iza. DOOM
*antipatizá (a ~) vb., ind. prez. 3 antipatizeáză
antipatizat
ANTIPATIZÁ, antipatizez, vb. I. Tranz. A manifesta antipatie față de cineva. – Antipati[e] + suf. -iza.
antipatizau
ANTIPATIZÁ, antipatizez, vb. I. Tranz. A manifesta antipatie față de cineva. – Antipati[e] + suf. -iza. DOOM
*antipatizá (a ~) vb., ind. prez. 3 antipatizeáză
antipatizași
ANTIPATIZÁ, antipatizez, vb. I. Tranz. A manifesta antipatie față de cineva. – Antipati[e] + suf. -iza. DOOM
*antipatizá (a ~) vb., ind. prez. 3 antipatizeáză
antipatizați
ANTIPATIZÁ, antipatizez, vb. I. Tranz. A manifesta antipatie față de cineva. – Antipati[e] + suf. -iza. DOOM
*antipatizá (a ~) vb., ind. prez. 3 antipatizeáză
antipatizează
ANTIPATIZÁ, antipatizez, vb. I. Tranz. A manifesta antipatie față de cineva. – Antipati[e] + suf. -iza. DOOM
*antipatizá (a ~) vb., ind. prez. 3 antipatizeáză
antipatizez
ANTIPATIZÁ, antipatizez, vb. I. Tranz. A manifesta antipatie față de cineva. – Antipati[e] + suf. -iza. DOOM
*antipatizá (a ~) vb., ind. prez. 3 antipatizeáză
antipatizeze
ANTIPATIZÁ, antipatizez, vb. I. Tranz. A manifesta antipatie față de cineva. – Antipati[e] + suf. -iza. DOOM
*antipatizá (a ~) vb., ind. prez. 3 antipatizeáză
antipatizezi
ANTIPATIZÁ, antipatizez, vb. I. Tranz. A manifesta antipatie față de cineva. – Antipati[e] + suf. -iza. DOOM
*antipatizá (a ~) vb., ind. prez. 3 antipatizeáză
antipatizând
ANTIPATIZÁ, antipatizez, vb. I. Tranz. A manifesta antipatie față de cineva. – Antipati[e] + suf. -iza. DOOM
*antipatizá (a ~) vb., ind. prez. 3 antipatizeáză
antipatizînd
ANTIPATIZÁ, antipatizez, vb. I. Tranz. A manifesta antipatie față de cineva. – Antipati[e] + suf. -iza. DOOM
*antipatizá (a ~) vb., ind. prez. 3 antipatizeáză
antipatriotic
ANTIPATRÍOTIC, -Ă, antipatriotici, -ce, adj. Îndreptat împotriva patriei; lipsit de patriotism. [Pr.: -tri-o-] – Din fr. antipatriotique. DOOM
antipatriótic (-pa-tri-o-) adj. m., pl. antipatriótici; f. antipatriótică, pl. antipatriótice
antipatriotica
ANTIPATRÍOTIC, -Ă, antipatriotici, -ce, adj. Îndreptat împotriva patriei; lipsit de patriotism. [Pr.: -tri-o-] – Din fr. antipatriotique. DOOM
antipatriótic (-pa-tri-o-) adj. m., pl. antipatriótici; f. antipatriótică, pl. antipatriótice
antipatriotice
ANTIPATRÍOTIC, -Ă, antipatriotici, -ce, adj. Îndreptat împotriva patriei; lipsit de patriotism. [Pr.: -tri-o-] – Din fr. antipatriotique. DOOM
antipatriótic (-pa-tri-o-) adj. m., pl. antipatriótici; f. antipatriótică, pl. antipatriótice
antipatrioticei
ANTIPATRÍOTIC, -Ă, antipatriotici, -ce, adj. Îndreptat împotriva patriei; lipsit de patriotism. [Pr.: -tri-o-] – Din fr. antipatriotique. DOOM
antipatriótic (-pa-tri-o-) adj. m., pl. antipatriótici; f. antipatriótică, pl. antipatriótice
antipatrioticele
ANTIPATRÍOTIC, -Ă, antipatriotici, -ce, adj. Îndreptat împotriva patriei; lipsit de patriotism. [Pr.: -tri-o-] – Din fr. antipatriotique. DOOM
antipatriótic (-pa-tri-o-) adj. m., pl. antipatriótici; f. antipatriótică, pl. antipatriótice
antipatrioticelor
ANTIPATRÍOTIC, -Ă, antipatriotici, -ce, adj. Îndreptat împotriva patriei; lipsit de patriotism. [Pr.: -tri-o-] – Din fr. antipatriotique. DOOM
antipatriótic (-pa-tri-o-) adj. m., pl. antipatriótici; f. antipatriótică, pl. antipatriótice
antipatriotici
ANTIPATRÍOTIC, -Ă, antipatriotici, -ce, adj. Îndreptat împotriva patriei; lipsit de patriotism. [Pr.: -tri-o-] – Din fr. antipatriotique. DOOM
antipatriótic (-pa-tri-o-) adj. m., pl. antipatriótici; f. antipatriótică, pl. antipatriótice
antipatrioticii
ANTIPATRÍOTIC, -Ă, antipatriotici, -ce, adj. Îndreptat împotriva patriei; lipsit de patriotism. [Pr.: -tri-o-] – Din fr. antipatriotique. DOOM
antipatriótic (-pa-tri-o-) adj. m., pl. antipatriótici; f. antipatriótică, pl. antipatriótice
antipatrioticilor
ANTIPATRÍOTIC, -Ă, antipatriotici, -ce, adj. Îndreptat împotriva patriei; lipsit de patriotism. [Pr.: -tri-o-] – Din fr. antipatriotique. DOOM
antipatriótic (-pa-tri-o-) adj. m., pl. antipatriótici; f. antipatriótică, pl. antipatriótice
antipatrioticul
ANTIPATRÍOTIC, -Ă, antipatriotici, -ce, adj. Îndreptat împotriva patriei; lipsit de patriotism. [Pr.: -tri-o-] – Din fr. antipatriotique. DOOM
antipatriótic (-pa-tri-o-) adj. m., pl. antipatriótici; f. antipatriótică, pl. antipatriótice
antipatrioticului
ANTIPATRÍOTIC, -Ă, antipatriotici, -ce, adj. Îndreptat împotriva patriei; lipsit de patriotism. [Pr.: -tri-o-] – Din fr. antipatriotique. DOOM
antipatriótic (-pa-tri-o-) adj. m., pl. antipatriótici; f. antipatriótică, pl. antipatriótice
antipepsină
ANTIPEPSÍNĂ s.f. Antiferment al pepsinei. [Cf. fr. antipepsine].
antiperistaltic
ANTIPERISTÁLTIC, -Ă, antiperistaltici, -ce, adj. (Despre mișcări ale tubului digestiv) Care contractă stomacul și intestinele în sens invers celui normal. – Din fr. antipéristaltique. DOOM
!antiperistáltic (-ris-tal-/-ri-stal-) adj. m., pl. antiperistáltici; f. antiperistáltică, pl. antiperistáltice
antiperistaltica
ANTIPERISTÁLTIC, -Ă, antiperistaltici, -ce, adj. (Despre mișcări ale tubului digestiv) Care contractă stomacul și intestinele în sens invers celui normal. – Din fr. antipéristaltique. DOOM
!antiperistáltic (-ris-tal-/-ri-stal-) adj. m., pl. antiperistáltici; f. antiperistáltică, pl. antiperistáltice
antiperistaltice
ANTIPERISTÁLTIC, -Ă, antiperistaltici, -ce, adj. (Despre mișcări ale tubului digestiv) Care contractă stomacul și intestinele în sens invers celui normal. – Din fr. antipéristaltique. DOOM
!antiperistáltic (-ris-tal-/-ri-stal-) adj. m., pl. antiperistáltici; f. antiperistáltică, pl. antiperistáltice
antiperistalticei
ANTIPERISTÁLTIC, -Ă, antiperistaltici, -ce, adj. (Despre mișcări ale tubului digestiv) Care contractă stomacul și intestinele în sens invers celui normal. – Din fr. antipéristaltique. DOOM
!antiperistáltic (-ris-tal-/-ri-stal-) adj. m., pl. antiperistáltici; f. antiperistáltică, pl. antiperistáltice
antiperistalticele
ANTIPERISTÁLTIC, -Ă, antiperistaltici, -ce, adj. (Despre mișcări ale tubului digestiv) Care contractă stomacul și intestinele în sens invers celui normal. – Din fr. antipéristaltique. DOOM
!antiperistáltic (-ris-tal-/-ri-stal-) adj. m., pl. antiperistáltici; f. antiperistáltică, pl. antiperistáltice
antiperistalticelor
ANTIPERISTÁLTIC, -Ă, antiperistaltici, -ce, adj. (Despre mișcări ale tubului digestiv) Care contractă stomacul și intestinele în sens invers celui normal. – Din fr. antipéristaltique. DOOM
!antiperistáltic (-ris-tal-/-ri-stal-) adj. m., pl. antiperistáltici; f. antiperistáltică, pl. antiperistáltice
antiperistaltici
ANTIPERISTÁLTIC, -Ă, antiperistaltici, -ce, adj. (Despre mișcări ale tubului digestiv) Care contractă stomacul și intestinele în sens invers celui normal. – Din fr. antipéristaltique. DOOM
!antiperistáltic (-ris-tal-/-ri-stal-) adj. m., pl. antiperistáltici; f. antiperistáltică, pl. antiperistáltice
antiperistalticii
ANTIPERISTÁLTIC, -Ă, antiperistaltici, -ce, adj. (Despre mișcări ale tubului digestiv) Care contractă stomacul și intestinele în sens invers celui normal. – Din fr. antipéristaltique. DOOM
!antiperistáltic (-ris-tal-/-ri-stal-) adj. m., pl. antiperistáltici; f. antiperistáltică, pl. antiperistáltice
antiperistalticilor
ANTIPERISTÁLTIC, -Ă, antiperistaltici, -ce, adj. (Despre mișcări ale tubului digestiv) Care contractă stomacul și intestinele în sens invers celui normal. – Din fr. antipéristaltique. DOOM
!antiperistáltic (-ris-tal-/-ri-stal-) adj. m., pl. antiperistáltici; f. antiperistáltică, pl. antiperistáltice
antiperistalticul
ANTIPERISTÁLTIC, -Ă, antiperistaltici, -ce, adj. (Despre mișcări ale tubului digestiv) Care contractă stomacul și intestinele în sens invers celui normal. – Din fr. antipéristaltique. DOOM
!antiperistáltic (-ris-tal-/-ri-stal-) adj. m., pl. antiperistáltici; f. antiperistáltică, pl. antiperistáltice
antiperistalticului
ANTIPERISTÁLTIC, -Ă, antiperistaltici, -ce, adj. (Despre mișcări ale tubului digestiv) Care contractă stomacul și intestinele în sens invers celui normal. – Din fr. antipéristaltique. DOOM
!antiperistáltic (-ris-tal-/-ri-stal-) adj. m., pl. antiperistáltici; f. antiperistáltică, pl. antiperistáltice
antiperistaltism
ANTIPERISTALTÍSM s. n. Activitate a tubului digestiv care constă în contrații inverse sensului normal (de la intestinul gros spre stomac). – Din fr. antipéristaltisme. DOOM
!antiperistaltísm (-ris-tal-/-ri-stal-) s. n.
antiperistaltismul
ANTIPERISTALTÍSM s. n. Activitate a tubului digestiv care constă în contrații inverse sensului normal (de la intestinul gros spre stomac). – Din fr. antipéristaltisme. DOOM
!antiperistaltísm (-ris-tal-/-ri-stal-) s. n.
antiperistaltismului
ANTIPERISTALTÍSM s. n. Activitate a tubului digestiv care constă în contrații inverse sensului normal (de la intestinul gros spre stomac). – Din fr. antipéristaltisme. DOOM
!antiperistaltísm (-ris-tal-/-ri-stal-) s. n.
antipersonal
ANTIPERSONÁL adj. invar. (Despre arme) Care are destinația de a scoate inamicul în afara luptei. Mină antipersonal. – Din fr., engl. antipersonnel. DOOM
antipersonál adj. invar.
antiphates
Antiphates, regele lestrigonilor, neam de canibali, care cu ocazia trecerii lui Odysseus pe lîngă coasta Siciliei i-a distrus toate corăbiile, cu excepția celei pe care se afla eroul.
antipiesa
ANTIPIÉSĂ, antipiese, s. f. Piesă de teatru care nu respectă procedeele dramatice consacrate și care ilustrează o nouă estetică; (rar) antiteatru. ♦ Piesă fără valoare artistică. – Din fr. antipièce.
antipiese
ANTIPIÉSĂ, antipiese, s. f. Piesă de teatru care nu respectă procedeele dramatice consacrate și care ilustrează o nouă estetică; (rar) antiteatru. ♦ Piesă fără valoare artistică. – Din fr. antipièce.
antipiesei
ANTIPIÉSĂ, antipiese, s. f. Piesă de teatru care nu respectă procedeele dramatice consacrate și care ilustrează o nouă estetică; (rar) antiteatru. ♦ Piesă fără valoare artistică. – Din fr. antipièce.
antipiesele
ANTIPIÉSĂ, antipiese, s. f. Piesă de teatru care nu respectă procedeele dramatice consacrate și care ilustrează o nouă estetică; (rar) antiteatru. ♦ Piesă fără valoare artistică. – Din fr. antipièce.
antipieselor
ANTIPIÉSĂ, antipiese, s. f. Piesă de teatru care nu respectă procedeele dramatice consacrate și care ilustrează o nouă estetică; (rar) antiteatru. ♦ Piesă fără valoare artistică. – Din fr. antipièce.
antipiretic
ANTIPIRÉTIC, -Ă, antipiretici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care combate febra; febrifug, antifebril. – Din fr. antipyrétique. DOOM
antipirétic2 s. n., pl. antipirétice
antipiretica
ANTIPIRÉTIC, -Ă, antipiretici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care combate febra; febrifug, antifebril. – Din fr. antipyrétique. DOOM
antipirétic2 s. n., pl. antipirétice
antipiretice
ANTIPIRÉTIC, -Ă, antipiretici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care combate febra; febrifug, antifebril. – Din fr. antipyrétique. DOOM
antipirétic2 s. n., pl. antipirétice
antipireticei
ANTIPIRÉTIC, -Ă, antipiretici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care combate febra; febrifug, antifebril. – Din fr. antipyrétique. DOOM
antipirétic2 s. n., pl. antipirétice
antipireticele
ANTIPIRÉTIC, -Ă, antipiretici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care combate febra; febrifug, antifebril. – Din fr. antipyrétique. DOOM
antipirétic2 s. n., pl. antipirétice
antipireticelor
ANTIPIRÉTIC, -Ă, antipiretici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care combate febra; febrifug, antifebril. – Din fr. antipyrétique. DOOM
antipirétic2 s. n., pl. antipirétice
antipiretici
ANTIPIRÉTIC, -Ă, antipiretici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care combate febra; febrifug, antifebril. – Din fr. antipyrétique. DOOM
antipirétic2 s. n., pl. antipirétice
antipireticii
ANTIPIRÉTIC, -Ă, antipiretici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care combate febra; febrifug, antifebril. – Din fr. antipyrétique. DOOM
antipirétic2 s. n., pl. antipirétice
antipireticilor
ANTIPIRÉTIC, -Ă, antipiretici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care combate febra; febrifug, antifebril. – Din fr. antipyrétique. DOOM
antipirétic2 s. n., pl. antipirétice
antipireticul
ANTIPIRÉTIC, -Ă, antipiretici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care combate febra; febrifug, antifebril. – Din fr. antipyrétique. DOOM
antipirétic2 s. n., pl. antipirétice
antipireticului
ANTIPIRÉTIC, -Ă, antipiretici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care combate febra; febrifug, antifebril. – Din fr. antipyrétique. DOOM
antipirétic2 s. n., pl. antipirétice
antipirina
ANTIPIRÍNĂ, antipirine, s. f. Medicament folosit împotriva febrei; fenazonă. – Din fr. antipyrine. DOOM
antipirínă s. f., g.-d. art. antipirínei; pl. antipiríne
antipirine
ANTIPIRÍNĂ, antipirine, s. f. Medicament folosit împotriva febrei; fenazonă. – Din fr. antipyrine. DOOM
antipirínă s. f., g.-d. art. antipirínei; pl. antipiríne
antipirinei
ANTIPIRÍNĂ, antipirine, s. f. Medicament folosit împotriva febrei; fenazonă. – Din fr. antipyrine. DOOM
antipirínă s. f., g.-d. art. antipirínei; pl. antipiríne
antipirinele
ANTIPIRÍNĂ, antipirine, s. f. Medicament folosit împotriva febrei; fenazonă. – Din fr. antipyrine. DOOM
antipirínă s. f., g.-d. art. antipirínei; pl. antipiríne
antipirinelor
ANTIPIRÍNĂ, antipirine, s. f. Medicament folosit împotriva febrei; fenazonă. – Din fr. antipyrine. DOOM
antipirínă s. f., g.-d. art. antipirínei; pl. antipiríne
antipod
ANTIPÓD, -Ă, antipozi, -de, s. m., s. f. 1. S. m. Loc sau punct de pe suprafața Pământului diametral opus altuia; fig. lucru, fapt, idee etc. în totală opoziție cu alt lucru, fapt, idee etc. 2. S. f. (Bot.; la pl.) Celule situate în partea inferioară a sacului embrionar al angiospermelor, care participă la fecundare și la dezvoltarea embrionului. – Din fr. antipode. DOOM
antipód s. m., pl. antipózi
antipodal
ANTIPODÁL, -Ă, antipodali, -e, adj. (Rar) Care se găsește la antipozi. – Din fr. antipodal. DOOM
antipodál adj. m., pl. antipodáli; f. antipodálă, pl. antipodále
antipodala
ANTIPODÁL, -Ă, antipodali, -e, adj. (Rar) Care se găsește la antipozi. – Din fr. antipodal. DOOM
antipodál adj. m., pl. antipodáli; f. antipodálă, pl. antipodále
antipodale
ANTIPODÁL, -Ă, antipodali, -e, adj. (Rar) Care se găsește la antipozi. – Din fr. antipodal. DOOM
antipodál adj. m., pl. antipodáli; f. antipodálă, pl. antipodále
antipodalei
ANTIPODÁL, -Ă, antipodali, -e, adj. (Rar) Care se găsește la antipozi. – Din fr. antipodal. DOOM
antipodál adj. m., pl. antipodáli; f. antipodálă, pl. antipodále
antipodalele
ANTIPODÁL, -Ă, antipodali, -e, adj. (Rar) Care se găsește la antipozi. – Din fr. antipodal. DOOM
antipodál adj. m., pl. antipodáli; f. antipodálă, pl. antipodále
antipodalelor
ANTIPODÁL, -Ă, antipodali, -e, adj. (Rar) Care se găsește la antipozi. – Din fr. antipodal. DOOM
antipodál adj. m., pl. antipodáli; f. antipodálă, pl. antipodále
antipodali
ANTIPODÁL, -Ă, antipodali, -e, adj. (Rar) Care se găsește la antipozi. – Din fr. antipodal. DOOM
antipodál adj. m., pl. antipodáli; f. antipodálă, pl. antipodále
antipodalii
ANTIPODÁL, -Ă, antipodali, -e, adj. (Rar) Care se găsește la antipozi. – Din fr. antipodal. DOOM
antipodál adj. m., pl. antipodáli; f. antipodálă, pl. antipodále
antipodalilor
ANTIPODÁL, -Ă, antipodali, -e, adj. (Rar) Care se găsește la antipozi. – Din fr. antipodal. DOOM
antipodál adj. m., pl. antipodáli; f. antipodálă, pl. antipodále
antipodalul
ANTIPODÁL, -Ă, antipodali, -e, adj. (Rar) Care se găsește la antipozi. – Din fr. antipodal. DOOM
antipodál adj. m., pl. antipodáli; f. antipodálă, pl. antipodále
antipodalului
ANTIPODÁL, -Ă, antipodali, -e, adj. (Rar) Care se găsește la antipozi. – Din fr. antipodal. DOOM
antipodál adj. m., pl. antipodáli; f. antipodálă, pl. antipodále
antipodară
ANTIPODÁRĂ s.f. (Mat.) Curbă a cărei podară în raport cu un punct este o curbă dată. [Cf. fr. antipodaire].
antipodic
ANTIPÓDIC, -Ă, antipodici, -ce, adj. Diametral opus. – Antipod + suf. -ic.
antipodica
ANTIPÓDIC, -Ă, antipodici, -ce, adj. Diametral opus. – Antipod + suf. -ic.
antipodice
ANTIPÓDIC, -Ă, antipodici, -ce, adj. Diametral opus. – Antipod + suf. -ic.
antipodicei
ANTIPÓDIC, -Ă, antipodici, -ce, adj. Diametral opus. – Antipod + suf. -ic.
antipodicele
ANTIPÓDIC, -Ă, antipodici, -ce, adj. Diametral opus. – Antipod + suf. -ic.
antipodicelor
ANTIPÓDIC, -Ă, antipodici, -ce, adj. Diametral opus. – Antipod + suf. -ic.
antipodici
ANTIPÓDIC, -Ă, antipodici, -ce, adj. Diametral opus. – Antipod + suf. -ic.
antipodicii
ANTIPÓDIC, -Ă, antipodici, -ce, adj. Diametral opus. – Antipod + suf. -ic.
antipodicilor
ANTIPÓDIC, -Ă, antipodici, -ce, adj. Diametral opus. – Antipod + suf. -ic.
antipodicul
ANTIPÓDIC, -Ă, antipodici, -ce, adj. Diametral opus. – Antipod + suf. -ic.
antipodicului
ANTIPÓDIC, -Ă, antipodici, -ce, adj. Diametral opus. – Antipod + suf. -ic.
antipodul
ANTIPÓD, -Ă, antipozi, -de, s. m., s. f. 1. S. m. Loc sau punct de pe suprafața Pământului diametral opus altuia; fig. lucru, fapt, idee etc. în totală opoziție cu alt lucru, fapt, idee etc. 2. S. f. (Bot.; la pl.) Celule situate în partea inferioară a sacului embrionar al angiospermelor, care participă la fecundare și la dezvoltarea embrionului. – Din fr. antipode. DOOM
antipód s. m., pl. antipózi
antipodului
ANTIPÓD, -Ă, antipozi, -de, s. m., s. f. 1. S. m. Loc sau punct de pe suprafața Pământului diametral opus altuia; fig. lucru, fapt, idee etc. în totală opoziție cu alt lucru, fapt, idee etc. 2. S. f. (Bot.; la pl.) Celule situate în partea inferioară a sacului embrionar al angiospermelor, care participă la fecundare și la dezvoltarea embrionului. – Din fr. antipode. DOOM
antipód s. m., pl. antipózi
antipoem
ANTIPOÉM, antipoeme, s. n. Poem modern care nu respectă procedeele lirice și care ilustrează o nouă estetică. ◊ Poem fără valoare artistică. – Anti- + poem.
antipoeme
ANTIPOÉM, antipoeme, s. n. Poem modern care nu respectă procedeele lirice și care ilustrează o nouă estetică. ◊ Poem fără valoare artistică. – Anti- + poem.
antipoemele
ANTIPOÉM, antipoeme, s. n. Poem modern care nu respectă procedeele lirice și care ilustrează o nouă estetică. ◊ Poem fără valoare artistică. – Anti- + poem.
antipoemelor
ANTIPOÉM, antipoeme, s. n. Poem modern care nu respectă procedeele lirice și care ilustrează o nouă estetică. ◊ Poem fără valoare artistică. – Anti- + poem.
antipoemul
ANTIPOÉM, antipoeme, s. n. Poem modern care nu respectă procedeele lirice și care ilustrează o nouă estetică. ◊ Poem fără valoare artistică. – Anti- + poem.
antipoemului
ANTIPOÉM, antipoeme, s. n. Poem modern care nu respectă procedeele lirice și care ilustrează o nouă estetică. ◊ Poem fără valoare artistică. – Anti- + poem.
antipoetic
ANTIPOÉTIC, -Ă, antipoetici, -ce, adj. Contrar poeziei. – Din fr. antipoétique. DOOM
antipoétic adj. m., pl. antipoétici; f. antipoétică, pl. antipoétice
antipoetica
ANTIPOÉTIC, -Ă, antipoetici, -ce, adj. Contrar poeziei. – Din fr. antipoétique. DOOM
antipoétic adj. m., pl. antipoétici; f. antipoétică, pl. antipoétice
antipoetice
ANTIPOÉTIC, -Ă, antipoetici, -ce, adj. Contrar poeziei. – Din fr. antipoétique. DOOM
antipoétic adj. m., pl. antipoétici; f. antipoétică, pl. antipoétice
antipoeticei
ANTIPOÉTIC, -Ă, antipoetici, -ce, adj. Contrar poeziei. – Din fr. antipoétique. DOOM
antipoétic adj. m., pl. antipoétici; f. antipoétică, pl. antipoétice
antipoeticele
ANTIPOÉTIC, -Ă, antipoetici, -ce, adj. Contrar poeziei. – Din fr. antipoétique. DOOM
antipoétic adj. m., pl. antipoétici; f. antipoétică, pl. antipoétice
antipoeticelor
ANTIPOÉTIC, -Ă, antipoetici, -ce, adj. Contrar poeziei. – Din fr. antipoétique. DOOM
antipoétic adj. m., pl. antipoétici; f. antipoétică, pl. antipoétice
antipoetici
ANTIPOÉTIC, -Ă, antipoetici, -ce, adj. Contrar poeziei. – Din fr. antipoétique. DOOM
antipoétic adj. m., pl. antipoétici; f. antipoétică, pl. antipoétice
antipoeticii
ANTIPOÉTIC, -Ă, antipoetici, -ce, adj. Contrar poeziei. – Din fr. antipoétique. DOOM
antipoétic adj. m., pl. antipoétici; f. antipoétică, pl. antipoétice
antipoeticilor
ANTIPOÉTIC, -Ă, antipoetici, -ce, adj. Contrar poeziei. – Din fr. antipoétique. DOOM
antipoétic adj. m., pl. antipoétici; f. antipoétică, pl. antipoétice
antipoeticul
ANTIPOÉTIC, -Ă, antipoetici, -ce, adj. Contrar poeziei. – Din fr. antipoétique. DOOM
antipoétic adj. m., pl. antipoétici; f. antipoétică, pl. antipoétice
antipoeticului
ANTIPOÉTIC, -Ă, antipoetici, -ce, adj. Contrar poeziei. – Din fr. antipoétique. DOOM
antipoétic adj. m., pl. antipoétici; f. antipoétică, pl. antipoétice
antipoezie
ANTIPOEZÍE, antipoezii, s. f. Poezie modernă care nu respectă estetica liricii și care ilustrează o nouă estetică. ♦ Poezie fără valoare artistică. – Anti- + poezie.
antipolio
ANTIPÓLIO adj. invar., s. n. Antipoliomielitic. [Pr.: -li-o] – Abr. de la antipoliomielitic. DOOM
*antipólio (-li-o) adj. invar.
antipoliomielitic
ANTIPOLIOMIELÍTIC, -Ă, antipoliomielitici, -ce, adj., s. n. (Vaccin) care este folosit împotriva poliomielitei. [Pr.: -li-o-mi-e-] – Din fr. antipoliomyélitique. DOOM
antipoliomielític (-li-o-mi-e-) adj. m., pl. antipoliomielítici; f. antipoliomielítică, pl. antipoliomielítice
antipoliomielitica
ANTIPOLIOMIELÍTIC, -Ă, antipoliomielitici, -ce, adj., s. n. (Vaccin) care este folosit împotriva poliomielitei. [Pr.: -li-o-mi-e-] – Din fr. antipoliomyélitique. DOOM
antipoliomielític (-li-o-mi-e-) adj. m., pl. antipoliomielítici; f. antipoliomielítică, pl. antipoliomielítice
antipoliomielitice
ANTIPOLIOMIELÍTIC, -Ă, antipoliomielitici, -ce, adj., s. n. (Vaccin) care este folosit împotriva poliomielitei. [Pr.: -li-o-mi-e-] – Din fr. antipoliomyélitique. DOOM
antipoliomielític (-li-o-mi-e-) adj. m., pl. antipoliomielítici; f. antipoliomielítică, pl. antipoliomielítice
antipoliomieliticei
ANTIPOLIOMIELÍTIC, -Ă, antipoliomielitici, -ce, adj., s. n. (Vaccin) care este folosit împotriva poliomielitei. [Pr.: -li-o-mi-e-] – Din fr. antipoliomyélitique. DOOM
antipoliomielític (-li-o-mi-e-) adj. m., pl. antipoliomielítici; f. antipoliomielítică, pl. antipoliomielítice
antipoliomieliticele
ANTIPOLIOMIELÍTIC, -Ă, antipoliomielitici, -ce, adj., s. n. (Vaccin) care este folosit împotriva poliomielitei. [Pr.: -li-o-mi-e-] – Din fr. antipoliomyélitique. DOOM
antipoliomielític (-li-o-mi-e-) adj. m., pl. antipoliomielítici; f. antipoliomielítică, pl. antipoliomielítice
antipoliomieliticelor
ANTIPOLIOMIELÍTIC, -Ă, antipoliomielitici, -ce, adj., s. n. (Vaccin) care este folosit împotriva poliomielitei. [Pr.: -li-o-mi-e-] – Din fr. antipoliomyélitique. DOOM
antipoliomielític (-li-o-mi-e-) adj. m., pl. antipoliomielítici; f. antipoliomielítică, pl. antipoliomielítice
antipoliomielitici
ANTIPOLIOMIELÍTIC, -Ă, antipoliomielitici, -ce, adj., s. n. (Vaccin) care este folosit împotriva poliomielitei. [Pr.: -li-o-mi-e-] – Din fr. antipoliomyélitique. DOOM
antipoliomielític (-li-o-mi-e-) adj. m., pl. antipoliomielítici; f. antipoliomielítică, pl. antipoliomielítice
antipoliomieliticii
ANTIPOLIOMIELÍTIC, -Ă, antipoliomielitici, -ce, adj., s. n. (Vaccin) care este folosit împotriva poliomielitei. [Pr.: -li-o-mi-e-] – Din fr. antipoliomyélitique. DOOM
antipoliomielític (-li-o-mi-e-) adj. m., pl. antipoliomielítici; f. antipoliomielítică, pl. antipoliomielítice
antipoliomieliticilor
ANTIPOLIOMIELÍTIC, -Ă, antipoliomielitici, -ce, adj., s. n. (Vaccin) care este folosit împotriva poliomielitei. [Pr.: -li-o-mi-e-] – Din fr. antipoliomyélitique. DOOM
antipoliomielític (-li-o-mi-e-) adj. m., pl. antipoliomielítici; f. antipoliomielítică, pl. antipoliomielítice
antipoliomieliticul
ANTIPOLIOMIELÍTIC, -Ă, antipoliomielitici, -ce, adj., s. n. (Vaccin) care este folosit împotriva poliomielitei. [Pr.: -li-o-mi-e-] – Din fr. antipoliomyélitique. DOOM
antipoliomielític (-li-o-mi-e-) adj. m., pl. antipoliomielítici; f. antipoliomielítică, pl. antipoliomielítice
antipoliomieliticului
ANTIPOLIOMIELÍTIC, -Ă, antipoliomielitici, -ce, adj., s. n. (Vaccin) care este folosit împotriva poliomielitei. [Pr.: -li-o-mi-e-] – Din fr. antipoliomyélitique. DOOM
antipoliomielític (-li-o-mi-e-) adj. m., pl. antipoliomielítici; f. antipoliomielítică, pl. antipoliomielítice
antipolitic
ANTIPOLÍTIC, -Ă, antipolitici, -ce, adj. Contra politicii. – Din fr. antipolitique. DOOM
antipolític adj. m., pl. antipolítici; f. antipolítică, pl. antipolítice
antipolitica
ANTIPOLÍTIC, -Ă, antipolitici, -ce, adj. Contra politicii. – Din fr. antipolitique. DOOM
antipolític adj. m., pl. antipolítici; f. antipolítică, pl. antipolítice
antipolitice
ANTIPOLÍTIC, -Ă, antipolitici, -ce, adj. Contra politicii. – Din fr. antipolitique. DOOM
antipolític adj. m., pl. antipolítici; f. antipolítică, pl. antipolítice
antipoliticei
ANTIPOLÍTIC, -Ă, antipolitici, -ce, adj. Contra politicii. – Din fr. antipolitique. DOOM
antipolític adj. m., pl. antipolítici; f. antipolítică, pl. antipolítice
antipoliticele
ANTIPOLÍTIC, -Ă, antipolitici, -ce, adj. Contra politicii. – Din fr. antipolitique. DOOM
antipolític adj. m., pl. antipolítici; f. antipolítică, pl. antipolítice
antipoliticelor
ANTIPOLÍTIC, -Ă, antipolitici, -ce, adj. Contra politicii. – Din fr. antipolitique. DOOM
antipolític adj. m., pl. antipolítici; f. antipolítică, pl. antipolítice
antipolitici
ANTIPOLÍTIC, -Ă, antipolitici, -ce, adj. Contra politicii. – Din fr. antipolitique. DOOM
antipolític adj. m., pl. antipolítici; f. antipolítică, pl. antipolítice
antipoliticii
ANTIPOLÍTIC, -Ă, antipolitici, -ce, adj. Contra politicii. – Din fr. antipolitique. DOOM
antipolític adj. m., pl. antipolítici; f. antipolítică, pl. antipolítice
antipoliticilor
ANTIPOLÍTIC, -Ă, antipolitici, -ce, adj. Contra politicii. – Din fr. antipolitique. DOOM
antipolític adj. m., pl. antipolítici; f. antipolítică, pl. antipolítice
antipoliticul
ANTIPOLÍTIC, -Ă, antipolitici, -ce, adj. Contra politicii. – Din fr. antipolitique. DOOM
antipolític adj. m., pl. antipolítici; f. antipolítică, pl. antipolítice
antipoliticului
ANTIPOLÍTIC, -Ă, antipolitici, -ce, adj. Contra politicii. – Din fr. antipolitique. DOOM
antipolític adj. m., pl. antipolítici; f. antipolítică, pl. antipolítice
antipoluant
ANTIPOLUÁNT, -Ă, antipoluanți, -te, adj., s. m. (Procedeu, substanță, bacterie) care este folosit împotriva poluării. [Pr.: -lu-ant] – Anti- + poluant. DOOM
*antipoluánt2 (-lu-ant) s. m., pl. antipoluánți
antipoluanta
ANTIPOLUÁNT, -Ă, antipoluanți, -te, adj., s. m. (Procedeu, substanță, bacterie) care este folosit împotriva poluării. [Pr.: -lu-ant] – Anti- + poluant. DOOM
*antipoluánt2 (-lu-ant) s. m., pl. antipoluánți
antipoluante
ANTIPOLUÁNT, -Ă, antipoluanți, -te, adj., s. m. (Procedeu, substanță, bacterie) care este folosit împotriva poluării. [Pr.: -lu-ant] – Anti- + poluant. DOOM
*antipoluánt2 (-lu-ant) s. m., pl. antipoluánți
antipoluantei
ANTIPOLUÁNT, -Ă, antipoluanți, -te, adj., s. m. (Procedeu, substanță, bacterie) care este folosit împotriva poluării. [Pr.: -lu-ant] – Anti- + poluant. DOOM
*antipoluánt2 (-lu-ant) s. m., pl. antipoluánți
antipoluantele
ANTIPOLUÁNT, -Ă, antipoluanți, -te, adj., s. m. (Procedeu, substanță, bacterie) care este folosit împotriva poluării. [Pr.: -lu-ant] – Anti- + poluant. DOOM
*antipoluánt2 (-lu-ant) s. m., pl. antipoluánți
antipoluantelor
ANTIPOLUÁNT, -Ă, antipoluanți, -te, adj., s. m. (Procedeu, substanță, bacterie) care este folosit împotriva poluării. [Pr.: -lu-ant] – Anti- + poluant. DOOM
*antipoluánt2 (-lu-ant) s. m., pl. antipoluánți
antipoluantul
ANTIPOLUÁNT, -Ă, antipoluanți, -te, adj., s. m. (Procedeu, substanță, bacterie) care este folosit împotriva poluării. [Pr.: -lu-ant] – Anti- + poluant. DOOM
*antipoluánt2 (-lu-ant) s. m., pl. antipoluánți
antipoluantului
ANTIPOLUÁNT, -Ă, antipoluanți, -te, adj., s. m. (Procedeu, substanță, bacterie) care este folosit împotriva poluării. [Pr.: -lu-ant] – Anti- + poluant. DOOM
*antipoluánt2 (-lu-ant) s. m., pl. antipoluánți
antipoluanți
ANTIPOLUÁNT, -Ă, antipoluanți, -te, adj., s. m. (Procedeu, substanță, bacterie) care este folosit împotriva poluării. [Pr.: -lu-ant] – Anti- + poluant. DOOM
*antipoluánt2 (-lu-ant) s. m., pl. antipoluánți
antipoluanții
ANTIPOLUÁNT, -Ă, antipoluanți, -te, adj., s. m. (Procedeu, substanță, bacterie) care este folosit împotriva poluării. [Pr.: -lu-ant] – Anti- + poluant. DOOM
*antipoluánt2 (-lu-ant) s. m., pl. antipoluánți
antipoluanților
ANTIPOLUÁNT, -Ă, antipoluanți, -te, adj., s. m. (Procedeu, substanță, bacterie) care este folosit împotriva poluării. [Pr.: -lu-ant] – Anti- + poluant. DOOM
*antipoluánt2 (-lu-ant) s. m., pl. antipoluánți
antipoluare
ANTIPOLUÁRE, antipoluări, s. f. Acțiunea de a combate poluarea. [Pr.: -lu-a-] – Anti- + poluare.
antipoluarea
ANTIPOLUÁRE, antipoluări, s. f. Acțiunea de a combate poluarea. [Pr.: -lu-a-] – Anti- + poluare.
antipoluări
ANTIPOLUÁRE, antipoluări, s. f. Acțiunea de a combate poluarea. [Pr.: -lu-a-] – Anti- + poluare.
antipoluării
ANTIPOLUÁRE, antipoluări, s. f. Acțiunea de a combate poluarea. [Pr.: -lu-a-] – Anti- + poluare.
antipoluările
ANTIPOLUÁRE, antipoluări, s. f. Acțiunea de a combate poluarea. [Pr.: -lu-a-] – Anti- + poluare.
antipoluărilor
ANTIPOLUÁRE, antipoluări, s. f. Acțiunea de a combate poluarea. [Pr.: -lu-a-] – Anti- + poluare.
antipopular
ANTIPOPULÁR, -Ă, antipopulari, -e, adj. Îndreptat împotriva poporului. – Anti- + popular. DOOM
antipopulár adj. m., pl. antipopulári; f. antipopuláră, pl. antipopuláre
antipopulara
ANTIPOPULÁR, -Ă, antipopulari, -e, adj. Îndreptat împotriva poporului. – Anti- + popular. DOOM
antipopulár adj. m., pl. antipopulári; f. antipopuláră, pl. antipopuláre
antipopulare
ANTIPOPULÁR, -Ă, antipopulari, -e, adj. Îndreptat împotriva poporului. – Anti- + popular. DOOM
antipopulár adj. m., pl. antipopulári; f. antipopuláră, pl. antipopuláre
antipopularei
ANTIPOPULÁR, -Ă, antipopulari, -e, adj. Îndreptat împotriva poporului. – Anti- + popular. DOOM
antipopulár adj. m., pl. antipopulári; f. antipopuláră, pl. antipopuláre
antipopularele
ANTIPOPULÁR, -Ă, antipopulari, -e, adj. Îndreptat împotriva poporului. – Anti- + popular. DOOM
antipopulár adj. m., pl. antipopulári; f. antipopuláră, pl. antipopuláre
antipopularelor
ANTIPOPULÁR, -Ă, antipopulari, -e, adj. Îndreptat împotriva poporului. – Anti- + popular. DOOM
antipopulár adj. m., pl. antipopulári; f. antipopuláră, pl. antipopuláre
antipopulari
ANTIPOPULÁR, -Ă, antipopulari, -e, adj. Îndreptat împotriva poporului. – Anti- + popular. DOOM
antipopulár adj. m., pl. antipopulári; f. antipopuláră, pl. antipopuláre
antipopularii
ANTIPOPULÁR, -Ă, antipopulari, -e, adj. Îndreptat împotriva poporului. – Anti- + popular. DOOM
antipopulár adj. m., pl. antipopulári; f. antipopuláră, pl. antipopuláre
antipopularilor
ANTIPOPULÁR, -Ă, antipopulari, -e, adj. Îndreptat împotriva poporului. – Anti- + popular. DOOM
antipopulár adj. m., pl. antipopulári; f. antipopuláră, pl. antipopuláre
antipopularul
ANTIPOPULÁR, -Ă, antipopulari, -e, adj. Îndreptat împotriva poporului. – Anti- + popular. DOOM
antipopulár adj. m., pl. antipopulári; f. antipopuláră, pl. antipopuláre
antipopularului
ANTIPOPULÁR, -Ă, antipopulari, -e, adj. Îndreptat împotriva poporului. – Anti- + popular. DOOM
antipopulár adj. m., pl. antipopulári; f. antipopuláră, pl. antipopuláre
antiporno
ANTIPÓRNO adj. invar. (Despre măsuri, atitudini, manifestări) Care este împotriva pornografiei. – Anti- + porno[grafie]. DOOM
*antipórno adj. invar.
antipozi
ANTIPÓD, -Ă, antipozi, -de, s. m., s. f. 1. S. m. Loc sau punct de pe suprafața Pământului diametral opus altuia; fig. lucru, fapt, idee etc. în totală opoziție cu alt lucru, fapt, idee etc. 2. S. f. (Bot.; la pl.) Celule situate în partea inferioară a sacului embrionar al angiospermelor, care participă la fecundare și la dezvoltarea embrionului. – Din fr. antipode. DOOM
antipód s. m., pl. antipózi
antipozii
ANTIPÓD, -Ă, antipozi, -de, s. m., s. f. 1. S. m. Loc sau punct de pe suprafața Pământului diametral opus altuia; fig. lucru, fapt, idee etc. în totală opoziție cu alt lucru, fapt, idee etc. 2. S. f. (Bot.; la pl.) Celule situate în partea inferioară a sacului embrionar al angiospermelor, care participă la fecundare și la dezvoltarea embrionului. – Din fr. antipode. DOOM
antipód s. m., pl. antipózi
antipozilor
ANTIPÓD, -Ă, antipozi, -de, s. m., s. f. 1. S. m. Loc sau punct de pe suprafața Pământului diametral opus altuia; fig. lucru, fapt, idee etc. în totală opoziție cu alt lucru, fapt, idee etc. 2. S. f. (Bot.; la pl.) Celule situate în partea inferioară a sacului embrionar al angiospermelor, care participă la fecundare și la dezvoltarea embrionului. – Din fr. antipode. DOOM
antipód s. m., pl. antipózi
antiprogresist
ANTIPROGRESÍST, -Ă, antiprogresiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care este împotriva progresului; conservator2. – Anti- + progresist. DOOM
antiprogresíst (-ti-pro-gre-) adj. m., pl. antiprogresíști; f. antiprogresístă, pl. antiprogresíste
antiprogresista
ANTIPROGRESÍST, -Ă, antiprogresiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care este împotriva progresului; conservator2. – Anti- + progresist. DOOM
antiprogresíst (-ti-pro-gre-) adj. m., pl. antiprogresíști; f. antiprogresístă, pl. antiprogresíste
antiprogresiste
ANTIPROGRESÍST, -Ă, antiprogresiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care este împotriva progresului; conservator2. – Anti- + progresist. DOOM
antiprogresíst (-ti-pro-gre-) adj. m., pl. antiprogresíști; f. antiprogresístă, pl. antiprogresíste
antiprogresistei
ANTIPROGRESÍST, -Ă, antiprogresiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care este împotriva progresului; conservator2. – Anti- + progresist. DOOM
antiprogresíst (-ti-pro-gre-) adj. m., pl. antiprogresíști; f. antiprogresístă, pl. antiprogresíste
antiprogresistele
ANTIPROGRESÍST, -Ă, antiprogresiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care este împotriva progresului; conservator2. – Anti- + progresist. DOOM
antiprogresíst (-ti-pro-gre-) adj. m., pl. antiprogresíști; f. antiprogresístă, pl. antiprogresíste
antiprogresistelor
ANTIPROGRESÍST, -Ă, antiprogresiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care este împotriva progresului; conservator2. – Anti- + progresist. DOOM
antiprogresíst (-ti-pro-gre-) adj. m., pl. antiprogresíști; f. antiprogresístă, pl. antiprogresíste
antiprogresistul
ANTIPROGRESÍST, -Ă, antiprogresiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care este împotriva progresului; conservator2. – Anti- + progresist. DOOM
antiprogresíst (-ti-pro-gre-) adj. m., pl. antiprogresíști; f. antiprogresístă, pl. antiprogresíste
antiprogresistului
ANTIPROGRESÍST, -Ă, antiprogresiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care este împotriva progresului; conservator2. – Anti- + progresist. DOOM
antiprogresíst (-ti-pro-gre-) adj. m., pl. antiprogresíști; f. antiprogresístă, pl. antiprogresíste
antiprogresiști
ANTIPROGRESÍST, -Ă, antiprogresiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care este împotriva progresului; conservator2. – Anti- + progresist. DOOM
antiprogresíst (-ti-pro-gre-) adj. m., pl. antiprogresíști; f. antiprogresístă, pl. antiprogresíste
antiprogresiștii
ANTIPROGRESÍST, -Ă, antiprogresiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care este împotriva progresului; conservator2. – Anti- + progresist. DOOM
antiprogresíst (-ti-pro-gre-) adj. m., pl. antiprogresíști; f. antiprogresístă, pl. antiprogresíste
antiprogresiștilor
ANTIPROGRESÍST, -Ă, antiprogresiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care este împotriva progresului; conservator2. – Anti- + progresist. DOOM
antiprogresíst (-ti-pro-gre-) adj. m., pl. antiprogresíști; f. antiprogresístă, pl. antiprogresíste
antiproton
ANTIPROTÓN, antiprotoni, s. m. (Fiz.) Antiparticulă a protonului. – Din fr. antiproton.
antiprotoni
ANTIPROTÓN, antiprotoni, s. m. (Fiz.) Antiparticulă a protonului. – Din fr. antiproton.
antiprotonii
ANTIPROTÓN, antiprotoni, s. m. (Fiz.) Antiparticulă a protonului. – Din fr. antiproton.
antiprotonilor
ANTIPROTÓN, antiprotoni, s. m. (Fiz.) Antiparticulă a protonului. – Din fr. antiproton.
antiprotonul
ANTIPROTÓN, antiprotoni, s. m. (Fiz.) Antiparticulă a protonului. – Din fr. antiproton.
antiprotonului
ANTIPROTÓN, antiprotoni, s. m. (Fiz.) Antiparticulă a protonului. – Din fr. antiproton.
antipruriginos
ANTIPRURIGINÓS, -OÁSĂ, antipruriginoși, -oase, adj., s. n. (Medicament, tratament) folosit în cazuri de prurigo. – Din fr. antiprurigineux.
antipsoriazis
ANTIPSORIÁZIS adj. invar. s. n. (Medicament, tratament) folosit pentru combaterea psoriazisului. – Anti- + psoriazis.
antipsoriazisul
ANTIPSORIÁZIS adj. invar. s. n. (Medicament, tratament) folosit pentru combaterea psoriazisului. – Anti- + psoriazis.
antipsoriazisului
ANTIPSORIÁZIS adj. invar. s. n. (Medicament, tratament) folosit pentru combaterea psoriazisului. – Anti- + psoriazis.
antipublicitar
ANTIPUBLICITÁR, -Ă, antipublicitari, -e, adj. Care combate publicitatea. – Anti- + publicitar.
antipublicitara
ANTIPUBLICITÁR, -Ă, antipublicitari, -e, adj. Care combate publicitatea. – Anti- + publicitar.
antipublicitare
ANTIPUBLICITÁR, -Ă, antipublicitari, -e, adj. Care combate publicitatea. – Anti- + publicitar.
antipublicitarei
ANTIPUBLICITÁR, -Ă, antipublicitari, -e, adj. Care combate publicitatea. – Anti- + publicitar.
antipublicitarele
ANTIPUBLICITÁR, -Ă, antipublicitari, -e, adj. Care combate publicitatea. – Anti- + publicitar.
antipublicitarelor
ANTIPUBLICITÁR, -Ă, antipublicitari, -e, adj. Care combate publicitatea. – Anti- + publicitar.
antipublicitari
ANTIPUBLICITÁR, -Ă, antipublicitari, -e, adj. Care combate publicitatea. – Anti- + publicitar.
antipublicitarii
ANTIPUBLICITÁR, -Ă, antipublicitari, -e, adj. Care combate publicitatea. – Anti- + publicitar.
antipublicitarilor
ANTIPUBLICITÁR, -Ă, antipublicitari, -e, adj. Care combate publicitatea. – Anti- + publicitar.
antipublicitarul
ANTIPUBLICITÁR, -Ă, antipublicitari, -e, adj. Care combate publicitatea. – Anti- + publicitar.
antipublicitarului
ANTIPUBLICITÁR, -Ă, antipublicitari, -e, adj. Care combate publicitatea. – Anti- + publicitar.
antiputrid
ANTIPUTRÍD, -Ă, antiputrizi, -de, adj., s. n. (Medicament) care combate putrefacția. – Din fr. antiputride. DOOM
antiputríd2 (-pu-trid) s. n., pl. antiputríde
antiputrida
ANTIPUTRÍD, -Ă, antiputrizi, -de, adj., s. n. (Medicament) care combate putrefacția. – Din fr. antiputride. DOOM
antiputríd2 (-pu-trid) s. n., pl. antiputríde
antiputride
ANTIPUTRÍD, -Ă, antiputrizi, -de, adj., s. n. (Medicament) care combate putrefacția. – Din fr. antiputride. DOOM
antiputríd2 (-pu-trid) s. n., pl. antiputríde
antiputridei
ANTIPUTRÍD, -Ă, antiputrizi, -de, adj., s. n. (Medicament) care combate putrefacția. – Din fr. antiputride. DOOM
antiputríd2 (-pu-trid) s. n., pl. antiputríde
antiputridele
ANTIPUTRÍD, -Ă, antiputrizi, -de, adj., s. n. (Medicament) care combate putrefacția. – Din fr. antiputride. DOOM
antiputríd2 (-pu-trid) s. n., pl. antiputríde
antiputridelor
ANTIPUTRÍD, -Ă, antiputrizi, -de, adj., s. n. (Medicament) care combate putrefacția. – Din fr. antiputride. DOOM
antiputríd2 (-pu-trid) s. n., pl. antiputríde
antiputridul
ANTIPUTRÍD, -Ă, antiputrizi, -de, adj., s. n. (Medicament) care combate putrefacția. – Din fr. antiputride. DOOM
antiputríd2 (-pu-trid) s. n., pl. antiputríde
antiputridului
ANTIPUTRÍD, -Ă, antiputrizi, -de, adj., s. n. (Medicament) care combate putrefacția. – Din fr. antiputride. DOOM
antiputríd2 (-pu-trid) s. n., pl. antiputríde
antiputrizi
ANTIPUTRÍD, -Ă, antiputrizi, -de, adj., s. n. (Medicament) care combate putrefacția. – Din fr. antiputride. DOOM
antiputríd2 (-pu-trid) s. n., pl. antiputríde
antiputrizii
ANTIPUTRÍD, -Ă, antiputrizi, -de, adj., s. n. (Medicament) care combate putrefacția. – Din fr. antiputride. DOOM
antiputríd2 (-pu-trid) s. n., pl. antiputríde
antiputrizilor
ANTIPUTRÍD, -Ă, antiputrizi, -de, adj., s. n. (Medicament) care combate putrefacția. – Din fr. antiputride. DOOM
antiputríd2 (-pu-trid) s. n., pl. antiputríde
antirabic
ANTIRÁBIC, -Ă, antirabici, -ce, adj. Vaccin, tratament care combate turbarea. – Din fr. antirabique. DOOM
antirábic adj. m., pl. antirábici; f. antirábică, pl. antirábice
antirabica
ANTIRÁBIC, -Ă, antirabici, -ce, adj. Vaccin, tratament care combate turbarea. – Din fr. antirabique. DOOM
antirábic adj. m., pl. antirábici; f. antirábică, pl. antirábice
antirabice
ANTIRÁBIC, -Ă, antirabici, -ce, adj. Vaccin, tratament care combate turbarea. – Din fr. antirabique. DOOM
antirábic adj. m., pl. antirábici; f. antirábică, pl. antirábice
antirabicei
ANTIRÁBIC, -Ă, antirabici, -ce, adj. Vaccin, tratament care combate turbarea. – Din fr. antirabique. DOOM
antirábic adj. m., pl. antirábici; f. antirábică, pl. antirábice
antirabicele
ANTIRÁBIC, -Ă, antirabici, -ce, adj. Vaccin, tratament care combate turbarea. – Din fr. antirabique. DOOM
antirábic adj. m., pl. antirábici; f. antirábică, pl. antirábice
antirabicelor
ANTIRÁBIC, -Ă, antirabici, -ce, adj. Vaccin, tratament care combate turbarea. – Din fr. antirabique. DOOM
antirábic adj. m., pl. antirábici; f. antirábică, pl. antirábice
antirabici
ANTIRÁBIC, -Ă, antirabici, -ce, adj. Vaccin, tratament care combate turbarea. – Din fr. antirabique. DOOM
antirábic adj. m., pl. antirábici; f. antirábică, pl. antirábice
antirabicii
ANTIRÁBIC, -Ă, antirabici, -ce, adj. Vaccin, tratament care combate turbarea. – Din fr. antirabique. DOOM
antirábic adj. m., pl. antirábici; f. antirábică, pl. antirábice
antirabicilor
ANTIRÁBIC, -Ă, antirabici, -ce, adj. Vaccin, tratament care combate turbarea. – Din fr. antirabique. DOOM
antirábic adj. m., pl. antirábici; f. antirábică, pl. antirábice
antirabicul
ANTIRÁBIC, -Ă, antirabici, -ce, adj. Vaccin, tratament care combate turbarea. – Din fr. antirabique. DOOM
antirábic adj. m., pl. antirábici; f. antirábică, pl. antirábice
antirabicului
ANTIRÁBIC, -Ă, antirabici, -ce, adj. Vaccin, tratament care combate turbarea. – Din fr. antirabique. DOOM
antirábic adj. m., pl. antirábici; f. antirábică, pl. antirábice
antiracheta
ANTIRACHÉTĂ adj. invar., s. f. (Rachetă) care distruge o rachetă înainte ca aceasta să-și atingă ținta. – Anti- + rachetă (după engl. antimissile). DOOM
*antirachétă adj. invar.
antirachete
ANTIRACHÉTĂ adj. invar., s. f. (Rachetă) care distruge o rachetă înainte ca aceasta să-și atingă ținta. – Anti- + rachetă (după engl. antimissile). DOOM
*antirachétă adj. invar.
antirachetei
ANTIRACHÉTĂ adj. invar., s. f. (Rachetă) care distruge o rachetă înainte ca aceasta să-și atingă ținta. – Anti- + rachetă (după engl. antimissile). DOOM
*antirachétă adj. invar.
antirachetele
ANTIRACHÉTĂ adj. invar., s. f. (Rachetă) care distruge o rachetă înainte ca aceasta să-și atingă ținta. – Anti- + rachetă (după engl. antimissile). DOOM
*antirachétă adj. invar.
antirachetelor
ANTIRACHÉTĂ adj. invar., s. f. (Rachetă) care distruge o rachetă înainte ca aceasta să-și atingă ținta. – Anti- + rachetă (după engl. antimissile). DOOM
*antirachétă adj. invar.
antiradar
ANTIRADÁR adj. invar., s. n. (Sistem) care perturbă funcționarea radarului. ♦ Care detectează prezența radarului. [Acc. și: antirádar] – Din fr. antiradar. DOOM
*antirádar2 s. n., pl. antirádare
antiradare
ANTIRADÁR adj. invar., s. n. (Sistem) care perturbă funcționarea radarului. ♦ Care detectează prezența radarului. [Acc. și: antirádar] – Din fr. antiradar. DOOM
*antirádar2 s. n., pl. antirádare
antiradarele
ANTIRADÁR adj. invar., s. n. (Sistem) care perturbă funcționarea radarului. ♦ Care detectează prezența radarului. [Acc. și: antirádar] – Din fr. antiradar. DOOM
*antirádar2 s. n., pl. antirádare
antiradarelor
ANTIRADÁR adj. invar., s. n. (Sistem) care perturbă funcționarea radarului. ♦ Care detectează prezența radarului. [Acc. și: antirádar] – Din fr. antiradar. DOOM
*antirádar2 s. n., pl. antirádare
antiradarul
ANTIRADÁR adj. invar., s. n. (Sistem) care perturbă funcționarea radarului. ♦ Care detectează prezența radarului. [Acc. și: antirádar] – Din fr. antiradar. DOOM
*antirádar2 s. n., pl. antirádare
antiradarului
ANTIRADÁR adj. invar., s. n. (Sistem) care perturbă funcționarea radarului. ♦ Care detectează prezența radarului. [Acc. și: antirádar] – Din fr. antiradar. DOOM
*antirádar2 s. n., pl. antirádare
antirahitic
ANTIRAHÍTIC, -Ă, antirahitici, -ce, adj. Care preîntâmpină și combate rahitismul. – Din fr. antirachitique. DOOM
*antirahític adj. m., pl. antirahítici; f. antirahítică, pl. antirahítice
antirahitica
ANTIRAHÍTIC, -Ă, antirahitici, -ce, adj. Care preîntâmpină și combate rahitismul. – Din fr. antirachitique. DOOM
*antirahític adj. m., pl. antirahítici; f. antirahítică, pl. antirahítice
antirahitice
ANTIRAHÍTIC, -Ă, antirahitici, -ce, adj. Care preîntâmpină și combate rahitismul. – Din fr. antirachitique. DOOM
*antirahític adj. m., pl. antirahítici; f. antirahítică, pl. antirahítice
antirahiticei
ANTIRAHÍTIC, -Ă, antirahitici, -ce, adj. Care preîntâmpină și combate rahitismul. – Din fr. antirachitique. DOOM
*antirahític adj. m., pl. antirahítici; f. antirahítică, pl. antirahítice
antirahiticele
ANTIRAHÍTIC, -Ă, antirahitici, -ce, adj. Care preîntâmpină și combate rahitismul. – Din fr. antirachitique. DOOM
*antirahític adj. m., pl. antirahítici; f. antirahítică, pl. antirahítice
antirahiticelor
ANTIRAHÍTIC, -Ă, antirahitici, -ce, adj. Care preîntâmpină și combate rahitismul. – Din fr. antirachitique. DOOM
*antirahític adj. m., pl. antirahítici; f. antirahítică, pl. antirahítice
antirahitici
ANTIRAHÍTIC, -Ă, antirahitici, -ce, adj. Care preîntâmpină și combate rahitismul. – Din fr. antirachitique. DOOM
*antirahític adj. m., pl. antirahítici; f. antirahítică, pl. antirahítice
antirahiticii
ANTIRAHÍTIC, -Ă, antirahitici, -ce, adj. Care preîntâmpină și combate rahitismul. – Din fr. antirachitique. DOOM
*antirahític adj. m., pl. antirahítici; f. antirahítică, pl. antirahítice
antirahiticilor
ANTIRAHÍTIC, -Ă, antirahitici, -ce, adj. Care preîntâmpină și combate rahitismul. – Din fr. antirachitique. DOOM
*antirahític adj. m., pl. antirahítici; f. antirahítică, pl. antirahítice
antirahiticul
ANTIRAHÍTIC, -Ă, antirahitici, -ce, adj. Care preîntâmpină și combate rahitismul. – Din fr. antirachitique. DOOM
*antirahític adj. m., pl. antirahítici; f. antirahítică, pl. antirahítice
antirahiticului
ANTIRAHÍTIC, -Ă, antirahitici, -ce, adj. Care preîntâmpină și combate rahitismul. – Din fr. antirachitique. DOOM
*antirahític adj. m., pl. antirahítici; f. antirahítică, pl. antirahítice
antirațional
ANTIRAȚIONÁL, -Ă adj. Contrar rațiunii. [< fr. antirationnel].
antiraționala
ANTIRAȚIONÁL, -Ă adj. Contrar rațiunii. [< fr. antirationnel].
antiraționale
ANTIRAȚIONÁL, -Ă adj. Contrar rațiunii. [< fr. antirationnel].
antiraționalei
ANTIRAȚIONÁL, -Ă adj. Contrar rațiunii. [< fr. antirationnel].
antiraționalele
ANTIRAȚIONÁL, -Ă adj. Contrar rațiunii. [< fr. antirationnel].
antiraționalelor
ANTIRAȚIONÁL, -Ă adj. Contrar rațiunii. [< fr. antirationnel].
antiraționali
ANTIRAȚIONÁL, -Ă adj. Contrar rațiunii. [< fr. antirationnel].
antiraționalii
ANTIRAȚIONÁL, -Ă adj. Contrar rațiunii. [< fr. antirationnel].
antiraționalilor
ANTIRAȚIONÁL, -Ă adj. Contrar rațiunii. [< fr. antirationnel].
antiraționalism
ANTIRAȚIONALÍSM s.n. Concepție care neagă valoarea raționalismului. [< fr. antirationalisme].
antiraționalismul
ANTIRAȚIONALÍSM s.n. Concepție care neagă valoarea raționalismului. [< fr. antirationalisme].
antiraționalismului
ANTIRAȚIONALÍSM s.n. Concepție care neagă valoarea raționalismului. [< fr. antirationalisme].
antiraționalul
ANTIRAȚIONÁL, -Ă adj. Contrar rațiunii. [< fr. antirationnel].
antiraționalului
ANTIRAȚIONÁL, -Ă adj. Contrar rațiunii. [< fr. antirationnel].
antirealism
ANTIREALÍSM s. n. Negare a realității obiective, a existenței sale, a legilor ei etc. [Pr.: -re-a-] – Din fr. antiréalisme. DOOM
antirealísm (-re-a-) s. n.
antirealismul
ANTIREALÍSM s. n. Negare a realității obiective, a existenței sale, a legilor ei etc. [Pr.: -re-a-] – Din fr. antiréalisme. DOOM
antirealísm (-re-a-) s. n.
antirealismului
ANTIREALÍSM s. n. Negare a realității obiective, a existenței sale, a legilor ei etc. [Pr.: -re-a-] – Din fr. antiréalisme. DOOM
antirealísm (-re-a-) s. n.
antirealist
ANTIREALÍST, -Ă, antirealiști, -ste, adj. Îndreptat împotriva realismului sau realității. [Pr.: -re-a-] – Din fr. antiréaliste. DOOM
antirealíst (-re-a-) adj. m., pl. antirealíști; f. antirealístă, pl. antirealíste
antirealista
ANTIREALÍST, -Ă, antirealiști, -ste, adj. Îndreptat împotriva realismului sau realității. [Pr.: -re-a-] – Din fr. antiréaliste. DOOM
antirealíst (-re-a-) adj. m., pl. antirealíști; f. antirealístă, pl. antirealíste
antirealiste
ANTIREALÍST, -Ă, antirealiști, -ste, adj. Îndreptat împotriva realismului sau realității. [Pr.: -re-a-] – Din fr. antiréaliste. DOOM
antirealíst (-re-a-) adj. m., pl. antirealíști; f. antirealístă, pl. antirealíste
antirealistei
ANTIREALÍST, -Ă, antirealiști, -ste, adj. Îndreptat împotriva realismului sau realității. [Pr.: -re-a-] – Din fr. antiréaliste. DOOM
antirealíst (-re-a-) adj. m., pl. antirealíști; f. antirealístă, pl. antirealíste
antirealistele
ANTIREALÍST, -Ă, antirealiști, -ste, adj. Îndreptat împotriva realismului sau realității. [Pr.: -re-a-] – Din fr. antiréaliste. DOOM
antirealíst (-re-a-) adj. m., pl. antirealíști; f. antirealístă, pl. antirealíste
antirealistelor
ANTIREALÍST, -Ă, antirealiști, -ste, adj. Îndreptat împotriva realismului sau realității. [Pr.: -re-a-] – Din fr. antiréaliste. DOOM
antirealíst (-re-a-) adj. m., pl. antirealíști; f. antirealístă, pl. antirealíste
antirealistul
ANTIREALÍST, -Ă, antirealiști, -ste, adj. Îndreptat împotriva realismului sau realității. [Pr.: -re-a-] – Din fr. antiréaliste. DOOM
antirealíst (-re-a-) adj. m., pl. antirealíști; f. antirealístă, pl. antirealíste
antirealistului
ANTIREALÍST, -Ă, antirealiști, -ste, adj. Îndreptat împotriva realismului sau realității. [Pr.: -re-a-] – Din fr. antiréaliste. DOOM
antirealíst (-re-a-) adj. m., pl. antirealíști; f. antirealístă, pl. antirealíste
antirealiști
ANTIREALÍST, -Ă, antirealiști, -ste, adj. Îndreptat împotriva realismului sau realității. [Pr.: -re-a-] – Din fr. antiréaliste. DOOM
antirealíst (-re-a-) adj. m., pl. antirealíști; f. antirealístă, pl. antirealíste
antirealiștii
ANTIREALÍST, -Ă, antirealiști, -ste, adj. Îndreptat împotriva realismului sau realității. [Pr.: -re-a-] – Din fr. antiréaliste. DOOM
antirealíst (-re-a-) adj. m., pl. antirealíști; f. antirealístă, pl. antirealíste
antirealiștilor
ANTIREALÍST, -Ă, antirealiști, -ste, adj. Îndreptat împotriva realismului sau realității. [Pr.: -re-a-] – Din fr. antiréaliste. DOOM
antirealíst (-re-a-) adj. m., pl. antirealíști; f. antirealístă, pl. antirealíste
antireclama
ANTIRECLÁMĂ, antireclame, s. f. Reclamă rău făcută, care are rezultat contrar celui urmărit. – Anti- + reclamă.
antireclame
ANTIRECLÁMĂ, antireclame, s. f. Reclamă rău făcută, care are rezultat contrar celui urmărit. – Anti- + reclamă.
antireclamei
ANTIRECLÁMĂ, antireclame, s. f. Reclamă rău făcută, care are rezultat contrar celui urmărit. – Anti- + reclamă.
antireclamele
ANTIRECLÁMĂ, antireclame, s. f. Reclamă rău făcută, care are rezultat contrar celui urmărit. – Anti- + reclamă.
antireclamelor
ANTIRECLÁMĂ, antireclame, s. f. Reclamă rău făcută, care are rezultat contrar celui urmărit. – Anti- + reclamă.
antireflex
ANTIREFLÉX, -Ă adj., s.n. (Strat subțire, transparent) care atenuează reflexiile produse de suprafețele optice. [Cf. fr. antireflet].
antiregalist
ANTIREGALÍST, -Ă, antiregaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care se opune regalității. – Anti- + regalist. DOOM
antiregalíst adj. m., s. m., pl. antiregalíști; adj. f., s. f. antiregalístă, pl. antiregalíste
antiregalist
ANTIREGALÍST, -Ă, antiregaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care se opune regalității. – Anti- + regalist. DOOM
antiregalíst adj. m., s. m., pl. antiregalíști; adj. f., s. f. antiregalístă, pl. antiregalíste
antiregalista
ANTIREGALÍST, -Ă, antiregaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care se opune regalității. – Anti- + regalist. DOOM
antiregalíst adj. m., s. m., pl. antiregalíști; adj. f., s. f. antiregalístă, pl. antiregalíste
antiregalista
ANTIREGALÍST, -Ă, antiregaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care se opune regalității. – Anti- + regalist. DOOM
antiregalíst adj. m., s. m., pl. antiregalíști; adj. f., s. f. antiregalístă, pl. antiregalíste
antiregaliste
ANTIREGALÍST, -Ă, antiregaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care se opune regalității. – Anti- + regalist. DOOM
antiregalíst adj. m., s. m., pl. antiregalíști; adj. f., s. f. antiregalístă, pl. antiregalíste
antiregaliste
ANTIREGALÍST, -Ă, antiregaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care se opune regalității. – Anti- + regalist. DOOM
antiregalíst adj. m., s. m., pl. antiregalíști; adj. f., s. f. antiregalístă, pl. antiregalíste
antiregalistei
ANTIREGALÍST, -Ă, antiregaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care se opune regalității. – Anti- + regalist. DOOM
antiregalíst adj. m., s. m., pl. antiregalíști; adj. f., s. f. antiregalístă, pl. antiregalíste
antiregalistei
ANTIREGALÍST, -Ă, antiregaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care se opune regalității. – Anti- + regalist. DOOM
antiregalíst adj. m., s. m., pl. antiregalíști; adj. f., s. f. antiregalístă, pl. antiregalíste
antiregalistele
ANTIREGALÍST, -Ă, antiregaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care se opune regalității. – Anti- + regalist. DOOM
antiregalíst adj. m., s. m., pl. antiregalíști; adj. f., s. f. antiregalístă, pl. antiregalíste
antiregalistele
ANTIREGALÍST, -Ă, antiregaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care se opune regalității. – Anti- + regalist. DOOM
antiregalíst adj. m., s. m., pl. antiregalíști; adj. f., s. f. antiregalístă, pl. antiregalíste
antiregalistelor
ANTIREGALÍST, -Ă, antiregaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care se opune regalității. – Anti- + regalist. DOOM
antiregalíst adj. m., s. m., pl. antiregalíști; adj. f., s. f. antiregalístă, pl. antiregalíste
antiregalistelor
ANTIREGALÍST, -Ă, antiregaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care se opune regalității. – Anti- + regalist. DOOM
antiregalíst adj. m., s. m., pl. antiregalíști; adj. f., s. f. antiregalístă, pl. antiregalíste
antiregalistul
ANTIREGALÍST, -Ă, antiregaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care se opune regalității. – Anti- + regalist. DOOM
antiregalíst adj. m., s. m., pl. antiregalíști; adj. f., s. f. antiregalístă, pl. antiregalíste
antiregalistul
ANTIREGALÍST, -Ă, antiregaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care se opune regalității. – Anti- + regalist. DOOM
antiregalíst adj. m., s. m., pl. antiregalíști; adj. f., s. f. antiregalístă, pl. antiregalíste
antiregalistului
ANTIREGALÍST, -Ă, antiregaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care se opune regalității. – Anti- + regalist. DOOM
antiregalíst adj. m., s. m., pl. antiregalíști; adj. f., s. f. antiregalístă, pl. antiregalíste
antiregalistului
ANTIREGALÍST, -Ă, antiregaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care se opune regalității. – Anti- + regalist. DOOM
antiregalíst adj. m., s. m., pl. antiregalíști; adj. f., s. f. antiregalístă, pl. antiregalíste
antiregaliști
ANTIREGALÍST, -Ă, antiregaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care se opune regalității. – Anti- + regalist. DOOM
antiregalíst adj. m., s. m., pl. antiregalíști; adj. f., s. f. antiregalístă, pl. antiregalíste
antiregaliști
ANTIREGALÍST, -Ă, antiregaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care se opune regalității. – Anti- + regalist. DOOM
antiregalíst adj. m., s. m., pl. antiregalíști; adj. f., s. f. antiregalístă, pl. antiregalíste
antiregaliștii
ANTIREGALÍST, -Ă, antiregaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care se opune regalității. – Anti- + regalist. DOOM
antiregalíst adj. m., s. m., pl. antiregalíști; adj. f., s. f. antiregalístă, pl. antiregalíste
antiregaliștii
ANTIREGALÍST, -Ă, antiregaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care se opune regalității. – Anti- + regalist. DOOM
antiregalíst adj. m., s. m., pl. antiregalíști; adj. f., s. f. antiregalístă, pl. antiregalíste
antiregaliștilor
ANTIREGALÍST, -Ă, antiregaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care se opune regalității. – Anti- + regalist. DOOM
antiregalíst adj. m., s. m., pl. antiregalíști; adj. f., s. f. antiregalístă, pl. antiregalíste
antiregaliștilor
ANTIREGALÍST, -Ă, antiregaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care se opune regalității. – Anti- + regalist. DOOM
antiregalíst adj. m., s. m., pl. antiregalíști; adj. f., s. f. antiregalístă, pl. antiregalíste
antireligioasa
ANTIRELIGIÓS, -OÁSĂ, antireligioși, -oase, adj. Care este împotriva religiei. [Pr.: -gi-os] – Din fr. antireligieux. DOOM
antireligiós (-gi-os) adj. m., pl. antireligióși; f. antireligioásă, pl. antireligioáse
antireligioase
ANTIRELIGIÓS, -OÁSĂ, antireligioși, -oase, adj. Care este împotriva religiei. [Pr.: -gi-os] – Din fr. antireligieux. DOOM
antireligiós (-gi-os) adj. m., pl. antireligióși; f. antireligioásă, pl. antireligioáse
antireligioasei
ANTIRELIGIÓS, -OÁSĂ, antireligioși, -oase, adj. Care este împotriva religiei. [Pr.: -gi-os] – Din fr. antireligieux. DOOM
antireligiós (-gi-os) adj. m., pl. antireligióși; f. antireligioásă, pl. antireligioáse
antireligioasele
ANTIRELIGIÓS, -OÁSĂ, antireligioși, -oase, adj. Care este împotriva religiei. [Pr.: -gi-os] – Din fr. antireligieux. DOOM
antireligiós (-gi-os) adj. m., pl. antireligióși; f. antireligioásă, pl. antireligioáse
antireligioaselor
ANTIRELIGIÓS, -OÁSĂ, antireligioși, -oase, adj. Care este împotriva religiei. [Pr.: -gi-os] – Din fr. antireligieux. DOOM
antireligiós (-gi-os) adj. m., pl. antireligióși; f. antireligioásă, pl. antireligioáse
antireligios
ANTIRELIGIÓS, -OÁSĂ, antireligioși, -oase, adj. Care este împotriva religiei. [Pr.: -gi-os] – Din fr. antireligieux. DOOM
antireligiós (-gi-os) adj. m., pl. antireligióși; f. antireligioásă, pl. antireligioáse
antireligiosul
ANTIRELIGIÓS, -OÁSĂ, antireligioși, -oase, adj. Care este împotriva religiei. [Pr.: -gi-os] – Din fr. antireligieux. DOOM
antireligiós (-gi-os) adj. m., pl. antireligióși; f. antireligioásă, pl. antireligioáse
antireligiosului
ANTIRELIGIÓS, -OÁSĂ, antireligioși, -oase, adj. Care este împotriva religiei. [Pr.: -gi-os] – Din fr. antireligieux. DOOM
antireligiós (-gi-os) adj. m., pl. antireligióși; f. antireligioásă, pl. antireligioáse
antireligioși
ANTIRELIGIÓS, -OÁSĂ, antireligioși, -oase, adj. Care este împotriva religiei. [Pr.: -gi-os] – Din fr. antireligieux. DOOM
antireligiós (-gi-os) adj. m., pl. antireligióși; f. antireligioásă, pl. antireligioáse
antireligioșii
ANTIRELIGIÓS, -OÁSĂ, antireligioși, -oase, adj. Care este împotriva religiei. [Pr.: -gi-os] – Din fr. antireligieux. DOOM
antireligiós (-gi-os) adj. m., pl. antireligióși; f. antireligioásă, pl. antireligioáse
antireligioșilor
ANTIRELIGIÓS, -OÁSĂ, antireligioși, -oase, adj. Care este împotriva religiei. [Pr.: -gi-os] – Din fr. antireligieux. DOOM
antireligiós (-gi-os) adj. m., pl. antireligióși; f. antireligioásă, pl. antireligioáse
antirepublican
ANTIREPUBLICÁN, -Ă, antirepublicani, -e, adj. (Adesea substantivat) Care se opune ideilor republicane. – Din fr. antirépublicain. DOOM
antirepublicán (-pu-bli-) adj. m., pl. antirepublicáni; f. antirepublicánă, pl. antirepublicáne
antirepublicana
ANTIREPUBLICÁN, -Ă, antirepublicani, -e, adj. (Adesea substantivat) Care se opune ideilor republicane. – Din fr. antirépublicain. DOOM
antirepublicán (-pu-bli-) adj. m., pl. antirepublicáni; f. antirepublicánă, pl. antirepublicáne
antirepublicane
ANTIREPUBLICÁN, -Ă, antirepublicani, -e, adj. (Adesea substantivat) Care se opune ideilor republicane. – Din fr. antirépublicain. DOOM
antirepublicán (-pu-bli-) adj. m., pl. antirepublicáni; f. antirepublicánă, pl. antirepublicáne
antirepublicanei
ANTIREPUBLICÁN, -Ă, antirepublicani, -e, adj. (Adesea substantivat) Care se opune ideilor republicane. – Din fr. antirépublicain. DOOM
antirepublicán (-pu-bli-) adj. m., pl. antirepublicáni; f. antirepublicánă, pl. antirepublicáne
antirepublicanele
ANTIREPUBLICÁN, -Ă, antirepublicani, -e, adj. (Adesea substantivat) Care se opune ideilor republicane. – Din fr. antirépublicain. DOOM
antirepublicán (-pu-bli-) adj. m., pl. antirepublicáni; f. antirepublicánă, pl. antirepublicáne
antirepublicanelor
ANTIREPUBLICÁN, -Ă, antirepublicani, -e, adj. (Adesea substantivat) Care se opune ideilor republicane. – Din fr. antirépublicain. DOOM
antirepublicán (-pu-bli-) adj. m., pl. antirepublicáni; f. antirepublicánă, pl. antirepublicáne
antirepublicani
ANTIREPUBLICÁN, -Ă, antirepublicani, -e, adj. (Adesea substantivat) Care se opune ideilor republicane. – Din fr. antirépublicain. DOOM
antirepublicán (-pu-bli-) adj. m., pl. antirepublicáni; f. antirepublicánă, pl. antirepublicáne
antirepublicanii
ANTIREPUBLICÁN, -Ă, antirepublicani, -e, adj. (Adesea substantivat) Care se opune ideilor republicane. – Din fr. antirépublicain. DOOM
antirepublicán (-pu-bli-) adj. m., pl. antirepublicáni; f. antirepublicánă, pl. antirepublicáne
antirepublicanilor
ANTIREPUBLICÁN, -Ă, antirepublicani, -e, adj. (Adesea substantivat) Care se opune ideilor republicane. – Din fr. antirépublicain. DOOM
antirepublicán (-pu-bli-) adj. m., pl. antirepublicáni; f. antirepublicánă, pl. antirepublicáne
antirepublicanism
ANTIREPUBLICANÍSM s.n. Atitudine contra regimului republican; politică antirepublicană. [< fr. antirépublicanisme].
antirepublicanismul
ANTIREPUBLICANÍSM s.n. Atitudine contra regimului republican; politică antirepublicană. [< fr. antirépublicanisme].
antirepublicanismului
ANTIREPUBLICANÍSM s.n. Atitudine contra regimului republican; politică antirepublicană. [< fr. antirépublicanisme].
antirepublicanul
ANTIREPUBLICÁN, -Ă, antirepublicani, -e, adj. (Adesea substantivat) Care se opune ideilor republicane. – Din fr. antirépublicain. DOOM
antirepublicán (-pu-bli-) adj. m., pl. antirepublicáni; f. antirepublicánă, pl. antirepublicáne
antirepublicanului
ANTIREPUBLICÁN, -Ă, antirepublicani, -e, adj. (Adesea substantivat) Care se opune ideilor republicane. – Din fr. antirépublicain. DOOM
antirepublicán (-pu-bli-) adj. m., pl. antirepublicáni; f. antirepublicánă, pl. antirepublicáne
antiretroviral
ANTIRETROVIRÁL, -Ă, antiretrovirali, -e, adj. Care acționează împotriva retrovirusului. – Din fr. antirétroviral. DOOM
antiretrovirál adj. m., pl. antiretroviráli; f. antiretrovirálă, pl. antiretrovirále
antireumatic
ANTIREUMÁTIC, -Ă, antireumatici, -ce, adj., s. n. Antireumatismal. [Pr.: -re-u-] – Anti- + reumatic.
antireumatica
ANTIREUMÁTIC, -Ă, antireumatici, -ce, adj., s. n. Antireumatismal. [Pr.: -re-u-] – Anti- + reumatic.
antireumatice
ANTIREUMÁTIC, -Ă, antireumatici, -ce, adj., s. n. Antireumatismal. [Pr.: -re-u-] – Anti- + reumatic.
antireumaticei
ANTIREUMÁTIC, -Ă, antireumatici, -ce, adj., s. n. Antireumatismal. [Pr.: -re-u-] – Anti- + reumatic.
antireumaticele
ANTIREUMÁTIC, -Ă, antireumatici, -ce, adj., s. n. Antireumatismal. [Pr.: -re-u-] – Anti- + reumatic.
antireumaticelor
ANTIREUMÁTIC, -Ă, antireumatici, -ce, adj., s. n. Antireumatismal. [Pr.: -re-u-] – Anti- + reumatic.
antireumatici
ANTIREUMÁTIC, -Ă, antireumatici, -ce, adj., s. n. Antireumatismal. [Pr.: -re-u-] – Anti- + reumatic.
antireumaticii
ANTIREUMÁTIC, -Ă, antireumatici, -ce, adj., s. n. Antireumatismal. [Pr.: -re-u-] – Anti- + reumatic.
antireumaticilor
ANTIREUMÁTIC, -Ă, antireumatici, -ce, adj., s. n. Antireumatismal. [Pr.: -re-u-] – Anti- + reumatic.
antireumaticul
ANTIREUMÁTIC, -Ă, antireumatici, -ce, adj., s. n. Antireumatismal. [Pr.: -re-u-] – Anti- + reumatic.
antireumaticului
ANTIREUMÁTIC, -Ă, antireumatici, -ce, adj., s. n. Antireumatismal. [Pr.: -re-u-] – Anti- + reumatic.
antireumatismal
ANTIREUMATISMÁL, -Ă, antireumatismali, -e, adj., s. n. (Medicament) împotriva reumatismului; antireumatic. [Pr.: -re-u-] – Cf. fr. antirhumatismal. DOOM
antireumatismál2 (-re-u-) s. n., pl. antireumatismále
antireumatismala
ANTIREUMATISMÁL, -Ă, antireumatismali, -e, adj., s. n. (Medicament) împotriva reumatismului; antireumatic. [Pr.: -re-u-] – Cf. fr. antirhumatismal. DOOM
antireumatismál2 (-re-u-) s. n., pl. antireumatismále
antireumatismale
ANTIREUMATISMÁL, -Ă, antireumatismali, -e, adj., s. n. (Medicament) împotriva reumatismului; antireumatic. [Pr.: -re-u-] – Cf. fr. antirhumatismal. DOOM
antireumatismál2 (-re-u-) s. n., pl. antireumatismále
antireumatismalei
ANTIREUMATISMÁL, -Ă, antireumatismali, -e, adj., s. n. (Medicament) împotriva reumatismului; antireumatic. [Pr.: -re-u-] – Cf. fr. antirhumatismal. DOOM
antireumatismál2 (-re-u-) s. n., pl. antireumatismále
antireumatismalele
ANTIREUMATISMÁL, -Ă, antireumatismali, -e, adj., s. n. (Medicament) împotriva reumatismului; antireumatic. [Pr.: -re-u-] – Cf. fr. antirhumatismal. DOOM
antireumatismál2 (-re-u-) s. n., pl. antireumatismále
antireumatismalelor
ANTIREUMATISMÁL, -Ă, antireumatismali, -e, adj., s. n. (Medicament) împotriva reumatismului; antireumatic. [Pr.: -re-u-] – Cf. fr. antirhumatismal. DOOM
antireumatismál2 (-re-u-) s. n., pl. antireumatismále
antireumatismali
ANTIREUMATISMÁL, -Ă, antireumatismali, -e, adj., s. n. (Medicament) împotriva reumatismului; antireumatic. [Pr.: -re-u-] – Cf. fr. antirhumatismal. DOOM
antireumatismál2 (-re-u-) s. n., pl. antireumatismále
antireumatismalii
ANTIREUMATISMÁL, -Ă, antireumatismali, -e, adj., s. n. (Medicament) împotriva reumatismului; antireumatic. [Pr.: -re-u-] – Cf. fr. antirhumatismal. DOOM
antireumatismál2 (-re-u-) s. n., pl. antireumatismále
antireumatismalilor
ANTIREUMATISMÁL, -Ă, antireumatismali, -e, adj., s. n. (Medicament) împotriva reumatismului; antireumatic. [Pr.: -re-u-] – Cf. fr. antirhumatismal. DOOM
antireumatismál2 (-re-u-) s. n., pl. antireumatismále
antireumatismalul
ANTIREUMATISMÁL, -Ă, antireumatismali, -e, adj., s. n. (Medicament) împotriva reumatismului; antireumatic. [Pr.: -re-u-] – Cf. fr. antirhumatismal. DOOM
antireumatismál2 (-re-u-) s. n., pl. antireumatismále
antireumatismalului
ANTIREUMATISMÁL, -Ă, antireumatismali, -e, adj., s. n. (Medicament) împotriva reumatismului; antireumatic. [Pr.: -re-u-] – Cf. fr. antirhumatismal. DOOM
antireumatismál2 (-re-u-) s. n., pl. antireumatismále
antirevoluționar
ANTIREVOLUȚIONÁR, -Ă, antirevoluționari, -e, adj. Contrar revoluției; contrarevoluționar. [Pr: -ți-o-] – Din fr. antirévolutionnaire. DOOM
antirevoluționár (-ți-o-) adj. m., pl. antirevoluționári; f. antirevoluționáră, pl. antirevoluționáre
antirevoluționara
ANTIREVOLUȚIONÁR, -Ă, antirevoluționari, -e, adj. Contrar revoluției; contrarevoluționar. [Pr: -ți-o-] – Din fr. antirévolutionnaire. DOOM
antirevoluționár (-ți-o-) adj. m., pl. antirevoluționári; f. antirevoluționáră, pl. antirevoluționáre
antirevoluționare
ANTIREVOLUȚIONÁR, -Ă, antirevoluționari, -e, adj. Contrar revoluției; contrarevoluționar. [Pr: -ți-o-] – Din fr. antirévolutionnaire. DOOM
antirevoluționár (-ți-o-) adj. m., pl. antirevoluționári; f. antirevoluționáră, pl. antirevoluționáre
antirevoluționarei
ANTIREVOLUȚIONÁR, -Ă, antirevoluționari, -e, adj. Contrar revoluției; contrarevoluționar. [Pr: -ți-o-] – Din fr. antirévolutionnaire. DOOM
antirevoluționár (-ți-o-) adj. m., pl. antirevoluționári; f. antirevoluționáră, pl. antirevoluționáre
antirevoluționarele
ANTIREVOLUȚIONÁR, -Ă, antirevoluționari, -e, adj. Contrar revoluției; contrarevoluționar. [Pr: -ți-o-] – Din fr. antirévolutionnaire. DOOM
antirevoluționár (-ți-o-) adj. m., pl. antirevoluționári; f. antirevoluționáră, pl. antirevoluționáre
antirevoluționarelor
ANTIREVOLUȚIONÁR, -Ă, antirevoluționari, -e, adj. Contrar revoluției; contrarevoluționar. [Pr: -ți-o-] – Din fr. antirévolutionnaire. DOOM
antirevoluționár (-ți-o-) adj. m., pl. antirevoluționári; f. antirevoluționáră, pl. antirevoluționáre
antirevoluționari
ANTIREVOLUȚIONÁR, -Ă, antirevoluționari, -e, adj. Contrar revoluției; contrarevoluționar. [Pr: -ți-o-] – Din fr. antirévolutionnaire. DOOM
antirevoluționár (-ți-o-) adj. m., pl. antirevoluționári; f. antirevoluționáră, pl. antirevoluționáre
antirevoluționarii
ANTIREVOLUȚIONÁR, -Ă, antirevoluționari, -e, adj. Contrar revoluției; contrarevoluționar. [Pr: -ți-o-] – Din fr. antirévolutionnaire. DOOM
antirevoluționár (-ți-o-) adj. m., pl. antirevoluționári; f. antirevoluționáră, pl. antirevoluționáre
antirevoluționarilor
ANTIREVOLUȚIONÁR, -Ă, antirevoluționari, -e, adj. Contrar revoluției; contrarevoluționar. [Pr: -ți-o-] – Din fr. antirévolutionnaire. DOOM
antirevoluționár (-ți-o-) adj. m., pl. antirevoluționári; f. antirevoluționáră, pl. antirevoluționáre
antirevoluționarul
ANTIREVOLUȚIONÁR, -Ă, antirevoluționari, -e, adj. Contrar revoluției; contrarevoluționar. [Pr: -ți-o-] – Din fr. antirévolutionnaire. DOOM
antirevoluționár (-ți-o-) adj. m., pl. antirevoluționári; f. antirevoluționáră, pl. antirevoluționáre
antirevoluționarului
ANTIREVOLUȚIONÁR, -Ă, antirevoluționari, -e, adj. Contrar revoluției; contrarevoluționar. [Pr: -ți-o-] – Din fr. antirévolutionnaire. DOOM
antirevoluționár (-ți-o-) adj. m., pl. antirevoluționári; f. antirevoluționáră, pl. antirevoluționáre
antirezonant
ANTIREZONÁNT, -Ă, antirezonanți, -te, adj. (Fiz.) Care se află în stare de antirezonanță. – Din fr. antirésonnant, engl. antiresonant.
antirezonanta
ANTIREZONÁNT, -Ă, antirezonanți, -te, adj. (Fiz.) Care se află în stare de antirezonanță. – Din fr. antirésonnant, engl. antiresonant.
antirezonante
ANTIREZONÁNT, -Ă, antirezonanți, -te, adj. (Fiz.) Care se află în stare de antirezonanță. – Din fr. antirésonnant, engl. antiresonant.
antirezonantei
ANTIREZONÁNT, -Ă, antirezonanți, -te, adj. (Fiz.) Care se află în stare de antirezonanță. – Din fr. antirésonnant, engl. antiresonant.
antirezonantele
ANTIREZONÁNT, -Ă, antirezonanți, -te, adj. (Fiz.) Care se află în stare de antirezonanță. – Din fr. antirésonnant, engl. antiresonant.
antirezonantelor
ANTIREZONÁNT, -Ă, antirezonanți, -te, adj. (Fiz.) Care se află în stare de antirezonanță. – Din fr. antirésonnant, engl. antiresonant.
antirezonantul
ANTIREZONÁNT, -Ă, antirezonanți, -te, adj. (Fiz.) Care se află în stare de antirezonanță. – Din fr. antirésonnant, engl. antiresonant.
antirezonantului
ANTIREZONÁNT, -Ă, antirezonanți, -te, adj. (Fiz.) Care se află în stare de antirezonanță. – Din fr. antirésonnant, engl. antiresonant.
antirezonanța
ANTIREZONÁNȚĂ, antirezonanțe, s. f. (Fiz.) Stare de vibrație opusă rezonanței. – Din fr. antirésonance, engl. antiresonance.
antirezonanțe
ANTIREZONÁNȚĂ, antirezonanțe, s. f. (Fiz.) Stare de vibrație opusă rezonanței. – Din fr. antirésonance, engl. antiresonance.
antirezonanței
ANTIREZONÁNȚĂ, antirezonanțe, s. f. (Fiz.) Stare de vibrație opusă rezonanței. – Din fr. antirésonance, engl. antiresonance.
antirezonanțele
ANTIREZONÁNȚĂ, antirezonanțe, s. f. (Fiz.) Stare de vibrație opusă rezonanței. – Din fr. antirésonance, engl. antiresonance.
antirezonanțelor
ANTIREZONÁNȚĂ, antirezonanțe, s. f. (Fiz.) Stare de vibrație opusă rezonanței. – Din fr. antirésonance, engl. antiresonance.
antirezonanți
ANTIREZONÁNT, -Ă, antirezonanți, -te, adj. (Fiz.) Care se află în stare de antirezonanță. – Din fr. antirésonnant, engl. antiresonant.
antirezonanții
ANTIREZONÁNT, -Ă, antirezonanți, -te, adj. (Fiz.) Care se află în stare de antirezonanță. – Din fr. antirésonnant, engl. antiresonant.
antirezonanților
ANTIREZONÁNT, -Ă, antirezonanți, -te, adj. (Fiz.) Care se află în stare de antirezonanță. – Din fr. antirésonnant, engl. antiresonant.
antirid
ANTIRÍD, -Ă adj., s.n. (Produs cosmetic) contra ridurilor. [< fr. antirides].
antiroman
ANTIROMÁN, antiromane, s. n. Roman modern care nu respectă estetica consacrată a romanului și care ilustrează o nouă estetică. ♦ Roman fără valoare artistică. – Din fr. antiroman. DOOM
*antiromán s. n., pl. antirománe
antiromane
ANTIROMÁN, antiromane, s. n. Roman modern care nu respectă estetica consacrată a romanului și care ilustrează o nouă estetică. ♦ Roman fără valoare artistică. – Din fr. antiroman. DOOM
*antiromán s. n., pl. antirománe
antiromanele
ANTIROMÁN, antiromane, s. n. Roman modern care nu respectă estetica consacrată a romanului și care ilustrează o nouă estetică. ♦ Roman fără valoare artistică. – Din fr. antiroman. DOOM
*antiromán s. n., pl. antirománe
antiromanelor
ANTIROMÁN, antiromane, s. n. Roman modern care nu respectă estetica consacrată a romanului și care ilustrează o nouă estetică. ♦ Roman fără valoare artistică. – Din fr. antiroman. DOOM
*antiromán s. n., pl. antirománe
antiromanul
ANTIROMÁN, antiromane, s. n. Roman modern care nu respectă estetica consacrată a romanului și care ilustrează o nouă estetică. ♦ Roman fără valoare artistică. – Din fr. antiroman. DOOM
*antiromán s. n., pl. antirománe
antiromanului
ANTIROMÁN, antiromane, s. n. Roman modern care nu respectă estetica consacrată a romanului și care ilustrează o nouă estetică. ♦ Roman fără valoare artistică. – Din fr. antiroman. DOOM
*antiromán s. n., pl. antirománe
antirăzboinic
ANTIRĂZBÓINIC, -Ă, antirăzboinici, -ce, adj. Împotriva războiului. – Anti- + războinic. DOOM
antirăzbóinic adj. m., pl. antirăzbóinici; f. antirăzbóinică, pl. antirăzbóinice
antirăzboinica
ANTIRĂZBÓINIC, -Ă, antirăzboinici, -ce, adj. Împotriva războiului. – Anti- + războinic. DOOM
antirăzbóinic adj. m., pl. antirăzbóinici; f. antirăzbóinică, pl. antirăzbóinice
antirăzboinice
ANTIRĂZBÓINIC, -Ă, antirăzboinici, -ce, adj. Împotriva războiului. – Anti- + războinic. DOOM
antirăzbóinic adj. m., pl. antirăzbóinici; f. antirăzbóinică, pl. antirăzbóinice
antirăzboinicei
ANTIRĂZBÓINIC, -Ă, antirăzboinici, -ce, adj. Împotriva războiului. – Anti- + războinic. DOOM
antirăzbóinic adj. m., pl. antirăzbóinici; f. antirăzbóinică, pl. antirăzbóinice
antirăzboinicele
ANTIRĂZBÓINIC, -Ă, antirăzboinici, -ce, adj. Împotriva războiului. – Anti- + războinic. DOOM
antirăzbóinic adj. m., pl. antirăzbóinici; f. antirăzbóinică, pl. antirăzbóinice
antirăzboinicelor
ANTIRĂZBÓINIC, -Ă, antirăzboinici, -ce, adj. Împotriva războiului. – Anti- + războinic. DOOM
antirăzbóinic adj. m., pl. antirăzbóinici; f. antirăzbóinică, pl. antirăzbóinice
antirăzboinici
ANTIRĂZBÓINIC, -Ă, antirăzboinici, -ce, adj. Împotriva războiului. – Anti- + războinic. DOOM
antirăzbóinic adj. m., pl. antirăzbóinici; f. antirăzbóinică, pl. antirăzbóinice
antirăzboinicii
ANTIRĂZBÓINIC, -Ă, antirăzboinici, -ce, adj. Împotriva războiului. – Anti- + războinic. DOOM
antirăzbóinic adj. m., pl. antirăzbóinici; f. antirăzbóinică, pl. antirăzbóinice
antirăzboinicilor
ANTIRĂZBÓINIC, -Ă, antirăzboinici, -ce, adj. Împotriva războiului. – Anti- + războinic. DOOM
antirăzbóinic adj. m., pl. antirăzbóinici; f. antirăzbóinică, pl. antirăzbóinice
antirăzboinicul
ANTIRĂZBÓINIC, -Ă, antirăzboinici, -ce, adj. Împotriva războiului. – Anti- + războinic. DOOM
antirăzbóinic adj. m., pl. antirăzbóinici; f. antirăzbóinică, pl. antirăzbóinice
antirăzboinicului
ANTIRĂZBÓINIC, -Ă, antirăzboinici, -ce, adj. Împotriva războiului. – Anti- + războinic. DOOM
antirăzbóinic adj. m., pl. antirăzbóinici; f. antirăzbóinică, pl. antirăzbóinice
antischeting
ANTISCHÉTING, antischetinguri, s. n. Dispozitiv de reglaj la pick-up-urile moderne pentru compensarea foiței centripete. [Scris și: antiskating] – Din engl. antiskating.
antischetingul
ANTISCHÉTING, antischetinguri, s. n. Dispozitiv de reglaj la pick-up-urile moderne pentru compensarea foiței centripete. [Scris și: antiskating] – Din engl. antiskating.
antischetingului
ANTISCHÉTING, antischetinguri, s. n. Dispozitiv de reglaj la pick-up-urile moderne pentru compensarea foiței centripete. [Scris și: antiskating] – Din engl. antiskating.
antischetinguri
ANTISCHÉTING, antischetinguri, s. n. Dispozitiv de reglaj la pick-up-urile moderne pentru compensarea foiței centripete. [Scris și: antiskating] – Din engl. antiskating.
antischetingurile
ANTISCHÉTING, antischetinguri, s. n. Dispozitiv de reglaj la pick-up-urile moderne pentru compensarea foiței centripete. [Scris și: antiskating] – Din engl. antiskating.
antischetingurilor
ANTISCHÉTING, antischetinguri, s. n. Dispozitiv de reglaj la pick-up-urile moderne pentru compensarea foiței centripete. [Scris și: antiskating] – Din engl. antiskating.
antisclavagist
ANTISCLAVAGÍST, -Ă, antisclavagiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care se opune sclavagismului. – Din fr. antiesclavagiste.
antisclavagista
ANTISCLAVAGÍST, -Ă, antisclavagiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care se opune sclavagismului. – Din fr. antiesclavagiste.
antisclavagiste
ANTISCLAVAGÍST, -Ă, antisclavagiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care se opune sclavagismului. – Din fr. antiesclavagiste.
antisclavagistei
ANTISCLAVAGÍST, -Ă, antisclavagiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care se opune sclavagismului. – Din fr. antiesclavagiste.
antisclavagistele
ANTISCLAVAGÍST, -Ă, antisclavagiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care se opune sclavagismului. – Din fr. antiesclavagiste.
antisclavagistelor
ANTISCLAVAGÍST, -Ă, antisclavagiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care se opune sclavagismului. – Din fr. antiesclavagiste.
antisclavagistul
ANTISCLAVAGÍST, -Ă, antisclavagiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care se opune sclavagismului. – Din fr. antiesclavagiste.
antisclavagistului
ANTISCLAVAGÍST, -Ă, antisclavagiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care se opune sclavagismului. – Din fr. antiesclavagiste.
antisclavagiști
ANTISCLAVAGÍST, -Ă, antisclavagiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care se opune sclavagismului. – Din fr. antiesclavagiste.
antisclavagiștii
ANTISCLAVAGÍST, -Ă, antisclavagiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care se opune sclavagismului. – Din fr. antiesclavagiste.
antisclavagiștilor
ANTISCLAVAGÍST, -Ă, antisclavagiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care se opune sclavagismului. – Din fr. antiesclavagiste.
antiscorbutic
ANTISCORBÚTIC, -Ă, antiscorbutici, -ce, adj., s. n. (Medicament) împotriva scorbutului. – Din fr. antiscorbutique. DOOM
!antiscorbútic2 (-tis-cor-/-ti-scor-) s. n., pl. antiscorbútice
antiscorbutica
ANTISCORBÚTIC, -Ă, antiscorbutici, -ce, adj., s. n. (Medicament) împotriva scorbutului. – Din fr. antiscorbutique. DOOM
!antiscorbútic2 (-tis-cor-/-ti-scor-) s. n., pl. antiscorbútice
antiscorbutice
ANTISCORBÚTIC, -Ă, antiscorbutici, -ce, adj., s. n. (Medicament) împotriva scorbutului. – Din fr. antiscorbutique. DOOM
!antiscorbútic2 (-tis-cor-/-ti-scor-) s. n., pl. antiscorbútice
antiscorbuticei
ANTISCORBÚTIC, -Ă, antiscorbutici, -ce, adj., s. n. (Medicament) împotriva scorbutului. – Din fr. antiscorbutique. DOOM
!antiscorbútic2 (-tis-cor-/-ti-scor-) s. n., pl. antiscorbútice
antiscorbuticele
ANTISCORBÚTIC, -Ă, antiscorbutici, -ce, adj., s. n. (Medicament) împotriva scorbutului. – Din fr. antiscorbutique. DOOM
!antiscorbútic2 (-tis-cor-/-ti-scor-) s. n., pl. antiscorbútice
antiscorbuticelor
ANTISCORBÚTIC, -Ă, antiscorbutici, -ce, adj., s. n. (Medicament) împotriva scorbutului. – Din fr. antiscorbutique. DOOM
!antiscorbútic2 (-tis-cor-/-ti-scor-) s. n., pl. antiscorbútice
antiscorbutici
ANTISCORBÚTIC, -Ă, antiscorbutici, -ce, adj., s. n. (Medicament) împotriva scorbutului. – Din fr. antiscorbutique. DOOM
!antiscorbútic2 (-tis-cor-/-ti-scor-) s. n., pl. antiscorbútice
antiscorbuticii
ANTISCORBÚTIC, -Ă, antiscorbutici, -ce, adj., s. n. (Medicament) împotriva scorbutului. – Din fr. antiscorbutique. DOOM
!antiscorbútic2 (-tis-cor-/-ti-scor-) s. n., pl. antiscorbútice
antiscorbuticilor
ANTISCORBÚTIC, -Ă, antiscorbutici, -ce, adj., s. n. (Medicament) împotriva scorbutului. – Din fr. antiscorbutique. DOOM
!antiscorbútic2 (-tis-cor-/-ti-scor-) s. n., pl. antiscorbútice
antiscorbuticul
ANTISCORBÚTIC, -Ă, antiscorbutici, -ce, adj., s. n. (Medicament) împotriva scorbutului. – Din fr. antiscorbutique. DOOM
!antiscorbútic2 (-tis-cor-/-ti-scor-) s. n., pl. antiscorbútice
antiscorbuticului
ANTISCORBÚTIC, -Ă, antiscorbutici, -ce, adj., s. n. (Medicament) împotriva scorbutului. – Din fr. antiscorbutique. DOOM
!antiscorbútic2 (-tis-cor-/-ti-scor-) s. n., pl. antiscorbútice
antisegregaționist
ANTISEGREGAȚIONÍST, -Ă adj. Care se opune discriminării rasiale. [Cf. fr. antiségrégationniste].
antisegregaționista
ANTISEGREGAȚIONÍST, -Ă adj. Care se opune discriminării rasiale. [Cf. fr. antiségrégationniste].
antisegregaționiste
ANTISEGREGAȚIONÍST, -Ă adj. Care se opune discriminării rasiale. [Cf. fr. antiségrégationniste].
antisegregaționistei
ANTISEGREGAȚIONÍST, -Ă adj. Care se opune discriminării rasiale. [Cf. fr. antiségrégationniste].
antisegregaționistele
ANTISEGREGAȚIONÍST, -Ă adj. Care se opune discriminării rasiale. [Cf. fr. antiségrégationniste].
antisegregaționistelor
ANTISEGREGAȚIONÍST, -Ă adj. Care se opune discriminării rasiale. [Cf. fr. antiségrégationniste].
antisegregaționistul
ANTISEGREGAȚIONÍST, -Ă adj. Care se opune discriminării rasiale. [Cf. fr. antiségrégationniste].
antisegregaționistului
ANTISEGREGAȚIONÍST, -Ă adj. Care se opune discriminării rasiale. [Cf. fr. antiségrégationniste].
antisegregaționiști
ANTISEGREGAȚIONÍST, -Ă adj. Care se opune discriminării rasiale. [Cf. fr. antiségrégationniste].
antisegregaționiștii
ANTISEGREGAȚIONÍST, -Ă adj. Care se opune discriminării rasiale. [Cf. fr. antiségrégationniste].
antisegregaționiștilor
ANTISEGREGAȚIONÍST, -Ă adj. Care se opune discriminării rasiale. [Cf. fr. antiségrégationniste].
antiseismic
ANTISEÍSMIC, -Ă, antiseismici, -ce, adj. Care este rezistent la cutremur (1). – Anti- + seismic. DOOM
*antiseísmic adj. m., pl. antiseísmici; f. antiseísmică, pl. antiseísmice
antiseismica
ANTISEÍSMIC, -Ă, antiseismici, -ce, adj. Care este rezistent la cutremur (1). – Anti- + seismic. DOOM
*antiseísmic adj. m., pl. antiseísmici; f. antiseísmică, pl. antiseísmice
antiseismice
ANTISEÍSMIC, -Ă, antiseismici, -ce, adj. Care este rezistent la cutremur (1). – Anti- + seismic. DOOM
*antiseísmic adj. m., pl. antiseísmici; f. antiseísmică, pl. antiseísmice
antiseismicei
ANTISEÍSMIC, -Ă, antiseismici, -ce, adj. Care este rezistent la cutremur (1). – Anti- + seismic. DOOM
*antiseísmic adj. m., pl. antiseísmici; f. antiseísmică, pl. antiseísmice
antiseismicele
ANTISEÍSMIC, -Ă, antiseismici, -ce, adj. Care este rezistent la cutremur (1). – Anti- + seismic. DOOM
*antiseísmic adj. m., pl. antiseísmici; f. antiseísmică, pl. antiseísmice
antiseismicelor
ANTISEÍSMIC, -Ă, antiseismici, -ce, adj. Care este rezistent la cutremur (1). – Anti- + seismic. DOOM
*antiseísmic adj. m., pl. antiseísmici; f. antiseísmică, pl. antiseísmice
antiseismici
ANTISEÍSMIC, -Ă, antiseismici, -ce, adj. Care este rezistent la cutremur (1). – Anti- + seismic. DOOM
*antiseísmic adj. m., pl. antiseísmici; f. antiseísmică, pl. antiseísmice
antiseismicii
ANTISEÍSMIC, -Ă, antiseismici, -ce, adj. Care este rezistent la cutremur (1). – Anti- + seismic. DOOM
*antiseísmic adj. m., pl. antiseísmici; f. antiseísmică, pl. antiseísmice
antiseismicilor
ANTISEÍSMIC, -Ă, antiseismici, -ce, adj. Care este rezistent la cutremur (1). – Anti- + seismic. DOOM
*antiseísmic adj. m., pl. antiseísmici; f. antiseísmică, pl. antiseísmice
antiseismicul
ANTISEÍSMIC, -Ă, antiseismici, -ce, adj. Care este rezistent la cutremur (1). – Anti- + seismic. DOOM
*antiseísmic adj. m., pl. antiseísmici; f. antiseísmică, pl. antiseísmice
antiseismicului
ANTISEÍSMIC, -Ă, antiseismici, -ce, adj. Care este rezistent la cutremur (1). – Anti- + seismic. DOOM
*antiseísmic adj. m., pl. antiseísmici; f. antiseísmică, pl. antiseísmice
antiselenă
ANTISELÉNĂ s.f. Fenomen asemănător anteliei, care se formează în raport cu Luna. [Cf. it. anti-selene].
antisemit
ANTISEMÍT, -Ă, antisemiți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care admite sau practică antisemitismul. – Din fr. antisémite. DOOM
antisemít adj. m., s. m., pl. antisemíți; adj. f., s. f. antisemítă, pl. antisemíte
antisemit
ANTISEMÍT, -Ă, antisemiți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care admite sau practică antisemitismul. – Din fr. antisémite. DOOM
antisemít adj. m., s. m., pl. antisemíți; adj. f., s. f. antisemítă, pl. antisemíte
antisemita
ANTISEMÍT, -Ă, antisemiți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care admite sau practică antisemitismul. – Din fr. antisémite. DOOM
antisemít adj. m., s. m., pl. antisemíți; adj. f., s. f. antisemítă, pl. antisemíte
antisemita
ANTISEMÍT, -Ă, antisemiți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care admite sau practică antisemitismul. – Din fr. antisémite. DOOM
antisemít adj. m., s. m., pl. antisemíți; adj. f., s. f. antisemítă, pl. antisemíte
antisemite
ANTISEMÍT, -Ă, antisemiți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care admite sau practică antisemitismul. – Din fr. antisémite. DOOM
antisemít adj. m., s. m., pl. antisemíți; adj. f., s. f. antisemítă, pl. antisemíte
antisemite
ANTISEMÍT, -Ă, antisemiți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care admite sau practică antisemitismul. – Din fr. antisémite. DOOM
antisemít adj. m., s. m., pl. antisemíți; adj. f., s. f. antisemítă, pl. antisemíte
antisemitei
ANTISEMÍT, -Ă, antisemiți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care admite sau practică antisemitismul. – Din fr. antisémite. DOOM
antisemít adj. m., s. m., pl. antisemíți; adj. f., s. f. antisemítă, pl. antisemíte
antisemitei
ANTISEMÍT, -Ă, antisemiți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care admite sau practică antisemitismul. – Din fr. antisémite. DOOM
antisemít adj. m., s. m., pl. antisemíți; adj. f., s. f. antisemítă, pl. antisemíte
antisemitele
ANTISEMÍT, -Ă, antisemiți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care admite sau practică antisemitismul. – Din fr. antisémite. DOOM
antisemít adj. m., s. m., pl. antisemíți; adj. f., s. f. antisemítă, pl. antisemíte
antisemitele
ANTISEMÍT, -Ă, antisemiți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care admite sau practică antisemitismul. – Din fr. antisémite. DOOM
antisemít adj. m., s. m., pl. antisemíți; adj. f., s. f. antisemítă, pl. antisemíte
antisemitelor
ANTISEMÍT, -Ă, antisemiți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care admite sau practică antisemitismul. – Din fr. antisémite. DOOM
antisemít adj. m., s. m., pl. antisemíți; adj. f., s. f. antisemítă, pl. antisemíte
antisemitelor
ANTISEMÍT, -Ă, antisemiți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care admite sau practică antisemitismul. – Din fr. antisémite. DOOM
antisemít adj. m., s. m., pl. antisemíți; adj. f., s. f. antisemítă, pl. antisemíte
antisemitic
ANTISEMÍTIC, -Ă adj. Referitor la antisemitism. [< fr. antisémitique].
antisemitica
ANTISEMÍTIC, -Ă adj. Referitor la antisemitism. [< fr. antisémitique].
antisemitice
ANTISEMÍTIC, -Ă adj. Referitor la antisemitism. [< fr. antisémitique].
antisemiticei
ANTISEMÍTIC, -Ă adj. Referitor la antisemitism. [< fr. antisémitique].
antisemiticele
ANTISEMÍTIC, -Ă adj. Referitor la antisemitism. [< fr. antisémitique].
antisemiticelor
ANTISEMÍTIC, -Ă adj. Referitor la antisemitism. [< fr. antisémitique].
antisemitici
ANTISEMÍTIC, -Ă adj. Referitor la antisemitism. [< fr. antisémitique].
antisemiticii
ANTISEMÍTIC, -Ă adj. Referitor la antisemitism. [< fr. antisémitique].
antisemiticilor
ANTISEMÍTIC, -Ă adj. Referitor la antisemitism. [< fr. antisémitique].
antisemiticul
ANTISEMÍTIC, -Ă adj. Referitor la antisemitism. [< fr. antisémitique].
antisemiticului
ANTISEMÍTIC, -Ă adj. Referitor la antisemitism. [< fr. antisémitique].
antisemitism
ANTISEMITÍSM s. n. Atitudine (politică, socială etc.) ostilă față de evrei. – Din fr. antisémitisme. DOOM
antisemitísm s. n.
antisemitismul
ANTISEMITÍSM s. n. Atitudine (politică, socială etc.) ostilă față de evrei. – Din fr. antisémitisme. DOOM
antisemitísm s. n.
antisemitismului
ANTISEMITÍSM s. n. Atitudine (politică, socială etc.) ostilă față de evrei. – Din fr. antisémitisme. DOOM
antisemitísm s. n.
antisemitul
ANTISEMÍT, -Ă, antisemiți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care admite sau practică antisemitismul. – Din fr. antisémite. DOOM
antisemít adj. m., s. m., pl. antisemíți; adj. f., s. f. antisemítă, pl. antisemíte
antisemitul
ANTISEMÍT, -Ă, antisemiți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care admite sau practică antisemitismul. – Din fr. antisémite. DOOM
antisemít adj. m., s. m., pl. antisemíți; adj. f., s. f. antisemítă, pl. antisemíte
antisemitului
ANTISEMÍT, -Ă, antisemiți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care admite sau practică antisemitismul. – Din fr. antisémite. DOOM
antisemít adj. m., s. m., pl. antisemíți; adj. f., s. f. antisemítă, pl. antisemíte
antisemitului
ANTISEMÍT, -Ă, antisemiți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care admite sau practică antisemitismul. – Din fr. antisémite. DOOM
antisemít adj. m., s. m., pl. antisemíți; adj. f., s. f. antisemítă, pl. antisemíte
antisemiți
ANTISEMÍT, -Ă, antisemiți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care admite sau practică antisemitismul. – Din fr. antisémite. DOOM
antisemít adj. m., s. m., pl. antisemíți; adj. f., s. f. antisemítă, pl. antisemíte
antisemiți
ANTISEMÍT, -Ă, antisemiți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care admite sau practică antisemitismul. – Din fr. antisémite. DOOM
antisemít adj. m., s. m., pl. antisemíți; adj. f., s. f. antisemítă, pl. antisemíte
antisemiții
ANTISEMÍT, -Ă, antisemiți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care admite sau practică antisemitismul. – Din fr. antisémite. DOOM
antisemít adj. m., s. m., pl. antisemíți; adj. f., s. f. antisemítă, pl. antisemíte
antisemiții
ANTISEMÍT, -Ă, antisemiți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care admite sau practică antisemitismul. – Din fr. antisémite. DOOM
antisemít adj. m., s. m., pl. antisemíți; adj. f., s. f. antisemítă, pl. antisemíte
antisemiților
ANTISEMÍT, -Ă, antisemiți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care admite sau practică antisemitismul. – Din fr. antisémite. DOOM
antisemít adj. m., s. m., pl. antisemíți; adj. f., s. f. antisemítă, pl. antisemíte
antisemiților
ANTISEMÍT, -Ă, antisemiți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care admite sau practică antisemitismul. – Din fr. antisémite. DOOM
antisemít adj. m., s. m., pl. antisemíți; adj. f., s. f. antisemítă, pl. antisemíte
antisepsie
ANTISEPSÍE s. f. Ansamblu de măsuri antiseptice. – Din fr. antisepsie. DOOM
antisepsíe s. f., art. antisepsía, g.-d. antisepsíi, art. antisepsíei
antiseptic
ANTISÉPTIC, -Ă, antiseptici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care previne ori înlătură infecțiile microbiene sau care împiedică putrefacția. – Din fr. antiseptique. DOOM
antiséptic2 s. n., pl. antiséptice
antiseptica
ANTISÉPTIC, -Ă, antiseptici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care previne ori înlătură infecțiile microbiene sau care împiedică putrefacția. – Din fr. antiseptique. DOOM
antiséptic2 s. n., pl. antiséptice
antiseptice
ANTISÉPTIC, -Ă, antiseptici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care previne ori înlătură infecțiile microbiene sau care împiedică putrefacția. – Din fr. antiseptique. DOOM
antiséptic2 s. n., pl. antiséptice
antisepticei
ANTISÉPTIC, -Ă, antiseptici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care previne ori înlătură infecțiile microbiene sau care împiedică putrefacția. – Din fr. antiseptique. DOOM
antiséptic2 s. n., pl. antiséptice
antisepticele
ANTISÉPTIC, -Ă, antiseptici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care previne ori înlătură infecțiile microbiene sau care împiedică putrefacția. – Din fr. antiseptique. DOOM
antiséptic2 s. n., pl. antiséptice
antisepticelor
ANTISÉPTIC, -Ă, antiseptici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care previne ori înlătură infecțiile microbiene sau care împiedică putrefacția. – Din fr. antiseptique. DOOM
antiséptic2 s. n., pl. antiséptice
antiseptici
ANTISÉPTIC, -Ă, antiseptici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care previne ori înlătură infecțiile microbiene sau care împiedică putrefacția. – Din fr. antiseptique. DOOM
antiséptic2 s. n., pl. antiséptice
antisepticii
ANTISÉPTIC, -Ă, antiseptici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care previne ori înlătură infecțiile microbiene sau care împiedică putrefacția. – Din fr. antiseptique. DOOM
antiséptic2 s. n., pl. antiséptice
antisepticilor
ANTISÉPTIC, -Ă, antiseptici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care previne ori înlătură infecțiile microbiene sau care împiedică putrefacția. – Din fr. antiseptique. DOOM
antiséptic2 s. n., pl. antiséptice
antisepticul
ANTISÉPTIC, -Ă, antiseptici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care previne ori înlătură infecțiile microbiene sau care împiedică putrefacția. – Din fr. antiseptique. DOOM
antiséptic2 s. n., pl. antiséptice
antisepticului
ANTISÉPTIC, -Ă, antiseptici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care previne ori înlătură infecțiile microbiene sau care împiedică putrefacția. – Din fr. antiseptique. DOOM
antiséptic2 s. n., pl. antiséptice
antiseptizare
ANTISEPTIZÁRE s.f. Tratare cu diferite antiseptice a materialului lemnos pentru prevenirea atacurilor de ciuperci și insecte. [Et. incertă].
antiseptizarea
ANTISEPTIZÁRE s.f. Tratare cu diferite antiseptice a materialului lemnos pentru prevenirea atacurilor de ciuperci și insecte. [Et. incertă].
antiseptizări
ANTISEPTIZÁRE s.f. Tratare cu diferite antiseptice a materialului lemnos pentru prevenirea atacurilor de ciuperci și insecte. [Et. incertă].
antiseptizării
ANTISEPTIZÁRE s.f. Tratare cu diferite antiseptice a materialului lemnos pentru prevenirea atacurilor de ciuperci și insecte. [Et. incertă].
antiser
ANTISÉR, antiseruri, s. n. Ser sangvin care conține anticorpi produși prin inocularea prealabilă a unui antigen. – Din fr. antisérum. DOOM
antisér s. n., pl. antiséruri
antiserul
ANTISÉR, antiseruri, s. n. Ser sangvin care conține anticorpi produși prin inocularea prealabilă a unui antigen. – Din fr. antisérum. DOOM
antisér s. n., pl. antiséruri
antiserului
ANTISÉR, antiseruri, s. n. Ser sangvin care conține anticorpi produși prin inocularea prealabilă a unui antigen. – Din fr. antisérum. DOOM
antisér s. n., pl. antiséruri
antiseruri
ANTISÉR, antiseruri, s. n. Ser sangvin care conține anticorpi produși prin inocularea prealabilă a unui antigen. – Din fr. antisérum. DOOM
antisér s. n., pl. antiséruri
antiserurile
ANTISÉR, antiseruri, s. n. Ser sangvin care conține anticorpi produși prin inocularea prealabilă a unui antigen. – Din fr. antisérum. DOOM
antisér s. n., pl. antiséruri
antiserurilor
ANTISÉR, antiseruri, s. n. Ser sangvin care conține anticorpi produși prin inocularea prealabilă a unui antigen. – Din fr. antisérum. DOOM
antisér s. n., pl. antiséruri
antisicativ
ANTISICATÍV s.m. Substanță care reduce capacitatea de uscare a unui lichid. [< fr. antisiccatif].
antisicativi
ANTISICATÍV s.m. Substanță care reduce capacitatea de uscare a unui lichid. [< fr. antisiccatif].
antisicativii
ANTISICATÍV s.m. Substanță care reduce capacitatea de uscare a unui lichid. [< fr. antisiccatif].
antisicativilor
ANTISICATÍV s.m. Substanță care reduce capacitatea de uscare a unui lichid. [< fr. antisiccatif].
antisicativul
ANTISICATÍV s.m. Substanță care reduce capacitatea de uscare a unui lichid. [< fr. antisiccatif].
antisicativului
ANTISICATÍV s.m. Substanță care reduce capacitatea de uscare a unui lichid. [< fr. antisiccatif].
antisifilitic
ANTISIFILÍTIC, -Ă, antisifilitici, -ce, adj., s. n. Antiluetic. – Din fr. antisyphilitique. DOOM
antisifilític2 s. n., pl. antisifilítice
antisifilitica
ANTISIFILÍTIC, -Ă, antisifilitici, -ce, adj., s. n. Antiluetic. – Din fr. antisyphilitique. DOOM
antisifilític2 s. n., pl. antisifilítice
antisifilitice
ANTISIFILÍTIC, -Ă, antisifilitici, -ce, adj., s. n. Antiluetic. – Din fr. antisyphilitique. DOOM
antisifilític2 s. n., pl. antisifilítice
antisifiliticei
ANTISIFILÍTIC, -Ă, antisifilitici, -ce, adj., s. n. Antiluetic. – Din fr. antisyphilitique. DOOM
antisifilític2 s. n., pl. antisifilítice
antisifiliticele
ANTISIFILÍTIC, -Ă, antisifilitici, -ce, adj., s. n. Antiluetic. – Din fr. antisyphilitique. DOOM
antisifilític2 s. n., pl. antisifilítice
antisifiliticelor
ANTISIFILÍTIC, -Ă, antisifilitici, -ce, adj., s. n. Antiluetic. – Din fr. antisyphilitique. DOOM
antisifilític2 s. n., pl. antisifilítice
antisifilitici
ANTISIFILÍTIC, -Ă, antisifilitici, -ce, adj., s. n. Antiluetic. – Din fr. antisyphilitique. DOOM
antisifilític2 s. n., pl. antisifilítice
antisifiliticii
ANTISIFILÍTIC, -Ă, antisifilitici, -ce, adj., s. n. Antiluetic. – Din fr. antisyphilitique. DOOM
antisifilític2 s. n., pl. antisifilítice
antisifiliticilor
ANTISIFILÍTIC, -Ă, antisifilitici, -ce, adj., s. n. Antiluetic. – Din fr. antisyphilitique. DOOM
antisifilític2 s. n., pl. antisifilítice
antisifiliticul
ANTISIFILÍTIC, -Ă, antisifilitici, -ce, adj., s. n. Antiluetic. – Din fr. antisyphilitique. DOOM
antisifilític2 s. n., pl. antisifilítice
antisifiliticului
ANTISIFILÍTIC, -Ă, antisifilitici, -ce, adj., s. n. Antiluetic. – Din fr. antisyphilitique. DOOM
antisifilític2 s. n., pl. antisifilítice
antisimetric
ANTISIMÉTRIC, -Ă adj. (Despre un sistem fizic) Care, printr-o transformare simetrică față de un centru de simetrie, capătă proprietăți opuse celor inițiale. ♦ (Mat.; despre funcții) Care își schimbă semnul prin permutarea variabilelor. [< fr. antisymétrique]. DOOM
antisimétric (-me-tric) adj. m., pl. antisimétrici; f. antisimétrică, pl. antisimétrice
antisimetrica
ANTISIMÉTRIC, -Ă adj. (Despre un sistem fizic) Care, printr-o transformare simetrică față de un centru de simetrie, capătă proprietăți opuse celor inițiale. ♦ (Mat.; despre funcții) Care își schimbă semnul prin permutarea variabilelor. [< fr. antisymétrique]. DOOM
antisimétric (-me-tric) adj. m., pl. antisimétrici; f. antisimétrică, pl. antisimétrice
antisimetrice
ANTISIMÉTRIC, -Ă adj. (Despre un sistem fizic) Care, printr-o transformare simetrică față de un centru de simetrie, capătă proprietăți opuse celor inițiale. ♦ (Mat.; despre funcții) Care își schimbă semnul prin permutarea variabilelor. [< fr. antisymétrique]. DOOM
antisimétric (-me-tric) adj. m., pl. antisimétrici; f. antisimétrică, pl. antisimétrice
antisimetricei
ANTISIMÉTRIC, -Ă adj. (Despre un sistem fizic) Care, printr-o transformare simetrică față de un centru de simetrie, capătă proprietăți opuse celor inițiale. ♦ (Mat.; despre funcții) Care își schimbă semnul prin permutarea variabilelor. [< fr. antisymétrique]. DOOM
antisimétric (-me-tric) adj. m., pl. antisimétrici; f. antisimétrică, pl. antisimétrice
antisimetricele
ANTISIMÉTRIC, -Ă adj. (Despre un sistem fizic) Care, printr-o transformare simetrică față de un centru de simetrie, capătă proprietăți opuse celor inițiale. ♦ (Mat.; despre funcții) Care își schimbă semnul prin permutarea variabilelor. [< fr. antisymétrique]. DOOM
antisimétric (-me-tric) adj. m., pl. antisimétrici; f. antisimétrică, pl. antisimétrice
antisimetricelor
ANTISIMÉTRIC, -Ă adj. (Despre un sistem fizic) Care, printr-o transformare simetrică față de un centru de simetrie, capătă proprietăți opuse celor inițiale. ♦ (Mat.; despre funcții) Care își schimbă semnul prin permutarea variabilelor. [< fr. antisymétrique]. DOOM
antisimétric (-me-tric) adj. m., pl. antisimétrici; f. antisimétrică, pl. antisimétrice
antisimetrici
ANTISIMÉTRIC, -Ă adj. (Despre un sistem fizic) Care, printr-o transformare simetrică față de un centru de simetrie, capătă proprietăți opuse celor inițiale. ♦ (Mat.; despre funcții) Care își schimbă semnul prin permutarea variabilelor. [< fr. antisymétrique]. DOOM
antisimétric (-me-tric) adj. m., pl. antisimétrici; f. antisimétrică, pl. antisimétrice
antisimetricii
ANTISIMÉTRIC, -Ă adj. (Despre un sistem fizic) Care, printr-o transformare simetrică față de un centru de simetrie, capătă proprietăți opuse celor inițiale. ♦ (Mat.; despre funcții) Care își schimbă semnul prin permutarea variabilelor. [< fr. antisymétrique]. DOOM
antisimétric (-me-tric) adj. m., pl. antisimétrici; f. antisimétrică, pl. antisimétrice
antisimetricilor
ANTISIMÉTRIC, -Ă adj. (Despre un sistem fizic) Care, printr-o transformare simetrică față de un centru de simetrie, capătă proprietăți opuse celor inițiale. ♦ (Mat.; despre funcții) Care își schimbă semnul prin permutarea variabilelor. [< fr. antisymétrique]. DOOM
antisimétric (-me-tric) adj. m., pl. antisimétrici; f. antisimétrică, pl. antisimétrice
antisimetricul
ANTISIMÉTRIC, -Ă adj. (Despre un sistem fizic) Care, printr-o transformare simetrică față de un centru de simetrie, capătă proprietăți opuse celor inițiale. ♦ (Mat.; despre funcții) Care își schimbă semnul prin permutarea variabilelor. [< fr. antisymétrique]. DOOM
antisimétric (-me-tric) adj. m., pl. antisimétrici; f. antisimétrică, pl. antisimétrice
antisimetricului
ANTISIMÉTRIC, -Ă adj. (Despre un sistem fizic) Care, printr-o transformare simetrică față de un centru de simetrie, capătă proprietăți opuse celor inițiale. ♦ (Mat.; despre funcții) Care își schimbă semnul prin permutarea variabilelor. [< fr. antisymétrique]. DOOM
antisimétric (-me-tric) adj. m., pl. antisimétrici; f. antisimétrică, pl. antisimétrice
antiskating
ANTISCHÉTING, antischetinguri, s. n. Dispozitiv de reglaj la pick-up-urile moderne pentru compensarea foiței centripete. [Scris și: antiskating] – Din engl. antiskating.
antisocial
ANTISOCIÁL, -Ă, antisociali, -e, adj. Care se abate de la regulile de bună conviețuire în societate, care este dăunător societății. [Pr.: -ci-al] – Din fr. antisocial. DOOM
antisociál (-ci-al) adj. m., pl. antisociáli; f. antisociálă, pl. antisociále
antisociala
ANTISOCIÁL, -Ă, antisociali, -e, adj. Care se abate de la regulile de bună conviețuire în societate, care este dăunător societății. [Pr.: -ci-al] – Din fr. antisocial. DOOM
antisociál (-ci-al) adj. m., pl. antisociáli; f. antisociálă, pl. antisociále
antisociale
ANTISOCIÁL, -Ă, antisociali, -e, adj. Care se abate de la regulile de bună conviețuire în societate, care este dăunător societății. [Pr.: -ci-al] – Din fr. antisocial. DOOM
antisociál (-ci-al) adj. m., pl. antisociáli; f. antisociálă, pl. antisociále
antisocialei
ANTISOCIÁL, -Ă, antisociali, -e, adj. Care se abate de la regulile de bună conviețuire în societate, care este dăunător societății. [Pr.: -ci-al] – Din fr. antisocial. DOOM
antisociál (-ci-al) adj. m., pl. antisociáli; f. antisociálă, pl. antisociále
antisocialele
ANTISOCIÁL, -Ă, antisociali, -e, adj. Care se abate de la regulile de bună conviețuire în societate, care este dăunător societății. [Pr.: -ci-al] – Din fr. antisocial. DOOM
antisociál (-ci-al) adj. m., pl. antisociáli; f. antisociálă, pl. antisociále
antisocialelor
ANTISOCIÁL, -Ă, antisociali, -e, adj. Care se abate de la regulile de bună conviețuire în societate, care este dăunător societății. [Pr.: -ci-al] – Din fr. antisocial. DOOM
antisociál (-ci-al) adj. m., pl. antisociáli; f. antisociálă, pl. antisociále
antisociali
ANTISOCIÁL, -Ă, antisociali, -e, adj. Care se abate de la regulile de bună conviețuire în societate, care este dăunător societății. [Pr.: -ci-al] – Din fr. antisocial. DOOM
antisociál (-ci-al) adj. m., pl. antisociáli; f. antisociálă, pl. antisociále
antisocialii
ANTISOCIÁL, -Ă, antisociali, -e, adj. Care se abate de la regulile de bună conviețuire în societate, care este dăunător societății. [Pr.: -ci-al] – Din fr. antisocial. DOOM
antisociál (-ci-al) adj. m., pl. antisociáli; f. antisociálă, pl. antisociále
antisocialilor
ANTISOCIÁL, -Ă, antisociali, -e, adj. Care se abate de la regulile de bună conviețuire în societate, care este dăunător societății. [Pr.: -ci-al] – Din fr. antisocial. DOOM
antisociál (-ci-al) adj. m., pl. antisociáli; f. antisociálă, pl. antisociále
antisocialul
ANTISOCIÁL, -Ă, antisociali, -e, adj. Care se abate de la regulile de bună conviețuire în societate, care este dăunător societății. [Pr.: -ci-al] – Din fr. antisocial. DOOM
antisociál (-ci-al) adj. m., pl. antisociáli; f. antisociálă, pl. antisociále
antisocialului
ANTISOCIÁL, -Ă, antisociali, -e, adj. Care se abate de la regulile de bună conviețuire în societate, care este dăunător societății. [Pr.: -ci-al] – Din fr. antisocial. DOOM
antisociál (-ci-al) adj. m., pl. antisociáli; f. antisociálă, pl. antisociále
antisolar
ANTISOLÁR, -Ă, antisolari, -e, adj. Care apără împotriva soarelui. – Din fr. antisolaire. DOOM
antisolár adj. m., pl. antisolári; f. antisoláră, pl. antisoláre
antisolara
ANTISOLÁR, -Ă, antisolari, -e, adj. Care apără împotriva soarelui. – Din fr. antisolaire. DOOM
antisolár adj. m., pl. antisolári; f. antisoláră, pl. antisoláre
antisolare
ANTISOLÁR, -Ă, antisolari, -e, adj. Care apără împotriva soarelui. – Din fr. antisolaire. DOOM
antisolár adj. m., pl. antisolári; f. antisoláră, pl. antisoláre
antisolarei
ANTISOLÁR, -Ă, antisolari, -e, adj. Care apără împotriva soarelui. – Din fr. antisolaire. DOOM
antisolár adj. m., pl. antisolári; f. antisoláră, pl. antisoláre
antisolarele
ANTISOLÁR, -Ă, antisolari, -e, adj. Care apără împotriva soarelui. – Din fr. antisolaire. DOOM
antisolár adj. m., pl. antisolári; f. antisoláră, pl. antisoláre
antisolarelor
ANTISOLÁR, -Ă, antisolari, -e, adj. Care apără împotriva soarelui. – Din fr. antisolaire. DOOM
antisolár adj. m., pl. antisolári; f. antisoláră, pl. antisoláre
antisolari
ANTISOLÁR, -Ă, antisolari, -e, adj. Care apără împotriva soarelui. – Din fr. antisolaire. DOOM
antisolár adj. m., pl. antisolári; f. antisoláră, pl. antisoláre
antisolarii
ANTISOLÁR, -Ă, antisolari, -e, adj. Care apără împotriva soarelui. – Din fr. antisolaire. DOOM
antisolár adj. m., pl. antisolári; f. antisoláră, pl. antisoláre
antisolarilor
ANTISOLÁR, -Ă, antisolari, -e, adj. Care apără împotriva soarelui. – Din fr. antisolaire. DOOM
antisolár adj. m., pl. antisolári; f. antisoláră, pl. antisoláre
antisolarul
ANTISOLÁR, -Ă, antisolari, -e, adj. Care apără împotriva soarelui. – Din fr. antisolaire. DOOM
antisolár adj. m., pl. antisolári; f. antisoláră, pl. antisoláre
antisolarului
ANTISOLÁR, -Ă, antisolari, -e, adj. Care apără împotriva soarelui. – Din fr. antisolaire. DOOM
antisolár adj. m., pl. antisolári; f. antisoláră, pl. antisoláre
antispaniol
ANTISPANIÓL, -Ă, antispanióli, -e, adj. Îndreptat împotriva spaniolilor, a limbii sau a culturii lor. (din pref. anti- + spaniol) [v. comuneros în DEX '96]
antispasmatic
ANTISPASMÁTIC adj., s.n. (Medicament) antispasmodic. [Cf. germ. antispasmatisch]
antispasmodic
ANTISPASMÓDIC, -Ă, antispasmodici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care combate spasmele; antispastic, spasmolitic. – Din fr. antispasmodique. DOOM
!antispasmódic (-tis-pas-/-ti-spas-) adj. m., pl. antispasmódici; f. antispasmódică, pl. antispasmódice
antispasmodica
ANTISPASMÓDIC, -Ă, antispasmodici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care combate spasmele; antispastic, spasmolitic. – Din fr. antispasmodique. DOOM
!antispasmódic (-tis-pas-/-ti-spas-) adj. m., pl. antispasmódici; f. antispasmódică, pl. antispasmódice
antispasmodice
ANTISPASMÓDIC, -Ă, antispasmodici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care combate spasmele; antispastic, spasmolitic. – Din fr. antispasmodique. DOOM
!antispasmódic (-tis-pas-/-ti-spas-) adj. m., pl. antispasmódici; f. antispasmódică, pl. antispasmódice
antispasmodicei
ANTISPASMÓDIC, -Ă, antispasmodici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care combate spasmele; antispastic, spasmolitic. – Din fr. antispasmodique. DOOM
!antispasmódic (-tis-pas-/-ti-spas-) adj. m., pl. antispasmódici; f. antispasmódică, pl. antispasmódice
antispasmodicele
ANTISPASMÓDIC, -Ă, antispasmodici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care combate spasmele; antispastic, spasmolitic. – Din fr. antispasmodique. DOOM
!antispasmódic (-tis-pas-/-ti-spas-) adj. m., pl. antispasmódici; f. antispasmódică, pl. antispasmódice
antispasmodicelor
ANTISPASMÓDIC, -Ă, antispasmodici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care combate spasmele; antispastic, spasmolitic. – Din fr. antispasmodique. DOOM
!antispasmódic (-tis-pas-/-ti-spas-) adj. m., pl. antispasmódici; f. antispasmódică, pl. antispasmódice
antispasmodici
ANTISPASMÓDIC, -Ă, antispasmodici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care combate spasmele; antispastic, spasmolitic. – Din fr. antispasmodique. DOOM
!antispasmódic (-tis-pas-/-ti-spas-) adj. m., pl. antispasmódici; f. antispasmódică, pl. antispasmódice
antispasmodicii
ANTISPASMÓDIC, -Ă, antispasmodici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care combate spasmele; antispastic, spasmolitic. – Din fr. antispasmodique. DOOM
!antispasmódic (-tis-pas-/-ti-spas-) adj. m., pl. antispasmódici; f. antispasmódică, pl. antispasmódice
antispasmodicilor
ANTISPASMÓDIC, -Ă, antispasmodici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care combate spasmele; antispastic, spasmolitic. – Din fr. antispasmodique. DOOM
!antispasmódic (-tis-pas-/-ti-spas-) adj. m., pl. antispasmódici; f. antispasmódică, pl. antispasmódice
antispasmodicul
ANTISPASMÓDIC, -Ă, antispasmodici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care combate spasmele; antispastic, spasmolitic. – Din fr. antispasmodique. DOOM
!antispasmódic (-tis-pas-/-ti-spas-) adj. m., pl. antispasmódici; f. antispasmódică, pl. antispasmódice
antispasmodicului
ANTISPASMÓDIC, -Ă, antispasmodici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care combate spasmele; antispastic, spasmolitic. – Din fr. antispasmodique. DOOM
!antispasmódic (-tis-pas-/-ti-spas-) adj. m., pl. antispasmódici; f. antispasmódică, pl. antispasmódice
antispast
ANTISPÁST s. n. Picior de vers (antic) alcătuit din patru silabe: două silabe lungi între două silabe scurte. – Din fr. antispaste, lat. antispastus. DOOM
!antispást (-tis-past/-ti-spast) s. n., pl. antispásturi
antispast
ANTISPÁST s. n. Picior de vers (antic) alcătuit din patru silabe: două silabe lungi între două silabe scurte. – Din fr. antispaste, lat. antispastus.
antispaste
ANTISPÁST s. n. Picior de vers (antic) alcătuit din patru silabe: două silabe lungi între două silabe scurte. – Din fr. antispaste, lat. antispastus. DOOM
!antispást (-tis-past/-ti-spast) s. n., pl. antispásturi
antispastele
ANTISPÁST s. n. Picior de vers (antic) alcătuit din patru silabe: două silabe lungi între două silabe scurte. – Din fr. antispaste, lat. antispastus. DOOM
!antispást (-tis-past/-ti-spast) s. n., pl. antispásturi
antispastelor
ANTISPÁST s. n. Picior de vers (antic) alcătuit din patru silabe: două silabe lungi între două silabe scurte. – Din fr. antispaste, lat. antispastus. DOOM
!antispást (-tis-past/-ti-spast) s. n., pl. antispásturi
antispastic
ANTISPÁSTIC, -Ă, antispastici, -ce, adj., s. n. Antispasmodic, spasmolitic. – Din fr. antispastique. DOOM
!antispástic (-tis-pas-/-ti-spas-) adj. m., pl. antispástici; f. antispástică, pl. antispástice
antispastica
ANTISPÁSTIC, -Ă, antispastici, -ce, adj., s. n. Antispasmodic, spasmolitic. – Din fr. antispastique. DOOM
!antispástic (-tis-pas-/-ti-spas-) adj. m., pl. antispástici; f. antispástică, pl. antispástice
antispastice
ANTISPÁSTIC, -Ă, antispastici, -ce, adj., s. n. Antispasmodic, spasmolitic. – Din fr. antispastique. DOOM
!antispástic (-tis-pas-/-ti-spas-) adj. m., pl. antispástici; f. antispástică, pl. antispástice
antispasticei
ANTISPÁSTIC, -Ă, antispastici, -ce, adj., s. n. Antispasmodic, spasmolitic. – Din fr. antispastique. DOOM
!antispástic (-tis-pas-/-ti-spas-) adj. m., pl. antispástici; f. antispástică, pl. antispástice
antispasticele
ANTISPÁSTIC, -Ă, antispastici, -ce, adj., s. n. Antispasmodic, spasmolitic. – Din fr. antispastique. DOOM
!antispástic (-tis-pas-/-ti-spas-) adj. m., pl. antispástici; f. antispástică, pl. antispástice
antispasticelor
ANTISPÁSTIC, -Ă, antispastici, -ce, adj., s. n. Antispasmodic, spasmolitic. – Din fr. antispastique. DOOM
!antispástic (-tis-pas-/-ti-spas-) adj. m., pl. antispástici; f. antispástică, pl. antispástice
antispastici
ANTISPÁSTIC, -Ă, antispastici, -ce, adj., s. n. Antispasmodic, spasmolitic. – Din fr. antispastique. DOOM
!antispástic (-tis-pas-/-ti-spas-) adj. m., pl. antispástici; f. antispástică, pl. antispástice
antispasticii
ANTISPÁSTIC, -Ă, antispastici, -ce, adj., s. n. Antispasmodic, spasmolitic. – Din fr. antispastique. DOOM
!antispástic (-tis-pas-/-ti-spas-) adj. m., pl. antispástici; f. antispástică, pl. antispástice
antispasticilor
ANTISPÁSTIC, -Ă, antispastici, -ce, adj., s. n. Antispasmodic, spasmolitic. – Din fr. antispastique. DOOM
!antispástic (-tis-pas-/-ti-spas-) adj. m., pl. antispástici; f. antispástică, pl. antispástice
antispasticul
ANTISPÁSTIC, -Ă, antispastici, -ce, adj., s. n. Antispasmodic, spasmolitic. – Din fr. antispastique. DOOM
!antispástic (-tis-pas-/-ti-spas-) adj. m., pl. antispástici; f. antispástică, pl. antispástice
antispasticului
ANTISPÁSTIC, -Ă, antispastici, -ce, adj., s. n. Antispasmodic, spasmolitic. – Din fr. antispastique. DOOM
!antispástic (-tis-pas-/-ti-spas-) adj. m., pl. antispástici; f. antispástică, pl. antispástice
antispastul
ANTISPÁST s. n. Picior de vers (antic) alcătuit din patru silabe: două silabe lungi între două silabe scurte. – Din fr. antispaste, lat. antispastus. DOOM
!antispást (-tis-past/-ti-spast) s. n., pl. antispásturi
antispastului
ANTISPÁST s. n. Picior de vers (antic) alcătuit din patru silabe: două silabe lungi între două silabe scurte. – Din fr. antispaste, lat. antispastus. DOOM
!antispást (-tis-past/-ti-spast) s. n., pl. antispásturi
antisportiv
ANTISPORTÍV, -Ă, antisportivi, -e, adj. Care este contrar sportului sau spiritului sportiv. – Din fr. antisportif.
antisportiva
ANTISPORTÍV, -Ă, antisportivi, -e, adj. Care este contrar sportului sau spiritului sportiv. – Din fr. antisportif.
antisportive
ANTISPORTÍV, -Ă, antisportivi, -e, adj. Care este contrar sportului sau spiritului sportiv. – Din fr. antisportif.
antisportivei
ANTISPORTÍV, -Ă, antisportivi, -e, adj. Care este contrar sportului sau spiritului sportiv. – Din fr. antisportif.
antisportivele
ANTISPORTÍV, -Ă, antisportivi, -e, adj. Care este contrar sportului sau spiritului sportiv. – Din fr. antisportif.
antisportivelor
ANTISPORTÍV, -Ă, antisportivi, -e, adj. Care este contrar sportului sau spiritului sportiv. – Din fr. antisportif.
antisportivi
ANTISPORTÍV, -Ă, antisportivi, -e, adj. Care este contrar sportului sau spiritului sportiv. – Din fr. antisportif.
antisportivii
ANTISPORTÍV, -Ă, antisportivi, -e, adj. Care este contrar sportului sau spiritului sportiv. – Din fr. antisportif.
antisportivilor
ANTISPORTÍV, -Ă, antisportivi, -e, adj. Care este contrar sportului sau spiritului sportiv. – Din fr. antisportif.
antisportivul
ANTISPORTÍV, -Ă, antisportivi, -e, adj. Care este contrar sportului sau spiritului sportiv. – Din fr. antisportif.
antisportivului
ANTISPORTÍV, -Ă, antisportivi, -e, adj. Care este contrar sportului sau spiritului sportiv. – Din fr. antisportif.
antispumant
ANTISPUMÁNT, antispumanți, s. m. Substanță care distruge spumele, folosită în industria petrolieră și în cea alimentară. – Anti- + spumant. DOOM
!antispumánt (-tis-pu-/-ti-spu-) s. m., pl. antispumánți
antispumantul
ANTISPUMÁNT, antispumanți, s. m. Substanță care distruge spumele, folosită în industria petrolieră și în cea alimentară. – Anti- + spumant. DOOM
!antispumánt (-tis-pu-/-ti-spu-) s. m., pl. antispumánți
antispumantului
ANTISPUMÁNT, antispumanți, s. m. Substanță care distruge spumele, folosită în industria petrolieră și în cea alimentară. – Anti- + spumant. DOOM
!antispumánt (-tis-pu-/-ti-spu-) s. m., pl. antispumánți
antispumanți
ANTISPUMÁNT, antispumanți, s. m. Substanță care distruge spumele, folosită în industria petrolieră și în cea alimentară. – Anti- + spumant. DOOM
!antispumánt (-tis-pu-/-ti-spu-) s. m., pl. antispumánți
antispumanții
ANTISPUMÁNT, antispumanți, s. m. Substanță care distruge spumele, folosită în industria petrolieră și în cea alimentară. – Anti- + spumant. DOOM
!antispumánt (-tis-pu-/-ti-spu-) s. m., pl. antispumánți
antispumanților
ANTISPUMÁNT, antispumanți, s. m. Substanță care distruge spumele, folosită în industria petrolieră și în cea alimentară. – Anti- + spumant. DOOM
!antispumánt (-tis-pu-/-ti-spu-) s. m., pl. antispumánți
antistatal
ANTISTATÁL, -Ă, antistatali, -e, adj. Îndreptat împotriva intereselor statului. – Anti- + statal. DOOM
!antistatál (-tis-ta-/-ti-sta-) adj. m., pl. antistatáli; f. antistatálă, pl. antistatále
antistatala
ANTISTATÁL, -Ă, antistatali, -e, adj. Îndreptat împotriva intereselor statului. – Anti- + statal. DOOM
!antistatál (-tis-ta-/-ti-sta-) adj. m., pl. antistatáli; f. antistatálă, pl. antistatále
antistatale
ANTISTATÁL, -Ă, antistatali, -e, adj. Îndreptat împotriva intereselor statului. – Anti- + statal. DOOM
!antistatál (-tis-ta-/-ti-sta-) adj. m., pl. antistatáli; f. antistatálă, pl. antistatále
antistatalei
ANTISTATÁL, -Ă, antistatali, -e, adj. Îndreptat împotriva intereselor statului. – Anti- + statal. DOOM
!antistatál (-tis-ta-/-ti-sta-) adj. m., pl. antistatáli; f. antistatálă, pl. antistatále
antistatalele
ANTISTATÁL, -Ă, antistatali, -e, adj. Îndreptat împotriva intereselor statului. – Anti- + statal. DOOM
!antistatál (-tis-ta-/-ti-sta-) adj. m., pl. antistatáli; f. antistatálă, pl. antistatále
antistatalelor
ANTISTATÁL, -Ă, antistatali, -e, adj. Îndreptat împotriva intereselor statului. – Anti- + statal. DOOM
!antistatál (-tis-ta-/-ti-sta-) adj. m., pl. antistatáli; f. antistatálă, pl. antistatále
antistatali
ANTISTATÁL, -Ă, antistatali, -e, adj. Îndreptat împotriva intereselor statului. – Anti- + statal. DOOM
!antistatál (-tis-ta-/-ti-sta-) adj. m., pl. antistatáli; f. antistatálă, pl. antistatále
antistatalii
ANTISTATÁL, -Ă, antistatali, -e, adj. Îndreptat împotriva intereselor statului. – Anti- + statal. DOOM
!antistatál (-tis-ta-/-ti-sta-) adj. m., pl. antistatáli; f. antistatálă, pl. antistatále
antistatalilor
ANTISTATÁL, -Ă, antistatali, -e, adj. Îndreptat împotriva intereselor statului. – Anti- + statal. DOOM
!antistatál (-tis-ta-/-ti-sta-) adj. m., pl. antistatáli; f. antistatálă, pl. antistatále
antistatalul
ANTISTATÁL, -Ă, antistatali, -e, adj. Îndreptat împotriva intereselor statului. – Anti- + statal. DOOM
!antistatál (-tis-ta-/-ti-sta-) adj. m., pl. antistatáli; f. antistatálă, pl. antistatále
antistatalului
ANTISTATÁL, -Ă, antistatali, -e, adj. Îndreptat împotriva intereselor statului. – Anti- + statal. DOOM
!antistatál (-tis-ta-/-ti-sta-) adj. m., pl. antistatáli; f. antistatálă, pl. antistatále
antistatic
ANTISTÁTIC, -Ă, antistatici, -ce, adj., s. n. 1. (Substanță) care împiedică electrizarea materialelor plastice, a fibrelor chimice și a cauciucurilor. 2. (Substanță) care neutralizează discurile1 (4) din punct de vedere electric. – Din fr. anti-statique. DOOM
!antistátic (-tis-ta-/-ti-sta-) s. n., pl. antistátice
antistatica
ANTISTÁTIC, -Ă, antistatici, -ce, adj., s. n. 1. (Substanță) care împiedică electrizarea materialelor plastice, a fibrelor chimice și a cauciucurilor. 2. (Substanță) care neutralizează discurile1 (4) din punct de vedere electric. – Din fr. anti-statique. DOOM
!antistátic (-tis-ta-/-ti-sta-) s. n., pl. antistátice
antistatice
ANTISTÁTIC, -Ă, antistatici, -ce, adj., s. n. 1. (Substanță) care împiedică electrizarea materialelor plastice, a fibrelor chimice și a cauciucurilor. 2. (Substanță) care neutralizează discurile1 (4) din punct de vedere electric. – Din fr. anti-statique. DOOM
!antistátic (-tis-ta-/-ti-sta-) s. n., pl. antistátice
antistaticei
ANTISTÁTIC, -Ă, antistatici, -ce, adj., s. n. 1. (Substanță) care împiedică electrizarea materialelor plastice, a fibrelor chimice și a cauciucurilor. 2. (Substanță) care neutralizează discurile1 (4) din punct de vedere electric. – Din fr. anti-statique. DOOM
!antistátic (-tis-ta-/-ti-sta-) s. n., pl. antistátice
antistaticele
ANTISTÁTIC, -Ă, antistatici, -ce, adj., s. n. 1. (Substanță) care împiedică electrizarea materialelor plastice, a fibrelor chimice și a cauciucurilor. 2. (Substanță) care neutralizează discurile1 (4) din punct de vedere electric. – Din fr. anti-statique. DOOM
!antistátic (-tis-ta-/-ti-sta-) s. n., pl. antistátice
antistaticelor
ANTISTÁTIC, -Ă, antistatici, -ce, adj., s. n. 1. (Substanță) care împiedică electrizarea materialelor plastice, a fibrelor chimice și a cauciucurilor. 2. (Substanță) care neutralizează discurile1 (4) din punct de vedere electric. – Din fr. anti-statique. DOOM
!antistátic (-tis-ta-/-ti-sta-) s. n., pl. antistátice
antistatici
ANTISTÁTIC, -Ă, antistatici, -ce, adj., s. n. 1. (Substanță) care împiedică electrizarea materialelor plastice, a fibrelor chimice și a cauciucurilor. 2. (Substanță) care neutralizează discurile1 (4) din punct de vedere electric. – Din fr. anti-statique. DOOM
!antistátic (-tis-ta-/-ti-sta-) s. n., pl. antistátice
antistaticii
ANTISTÁTIC, -Ă, antistatici, -ce, adj., s. n. 1. (Substanță) care împiedică electrizarea materialelor plastice, a fibrelor chimice și a cauciucurilor. 2. (Substanță) care neutralizează discurile1 (4) din punct de vedere electric. – Din fr. anti-statique. DOOM
!antistátic (-tis-ta-/-ti-sta-) s. n., pl. antistátice
antistaticilor
ANTISTÁTIC, -Ă, antistatici, -ce, adj., s. n. 1. (Substanță) care împiedică electrizarea materialelor plastice, a fibrelor chimice și a cauciucurilor. 2. (Substanță) care neutralizează discurile1 (4) din punct de vedere electric. – Din fr. anti-statique. DOOM
!antistátic (-tis-ta-/-ti-sta-) s. n., pl. antistátice
antistaticul
ANTISTÁTIC, -Ă, antistatici, -ce, adj., s. n. 1. (Substanță) care împiedică electrizarea materialelor plastice, a fibrelor chimice și a cauciucurilor. 2. (Substanță) care neutralizează discurile1 (4) din punct de vedere electric. – Din fr. anti-statique. DOOM
!antistátic (-tis-ta-/-ti-sta-) s. n., pl. antistátice
antistaticului
ANTISTÁTIC, -Ă, antistatici, -ce, adj., s. n. 1. (Substanță) care împiedică electrizarea materialelor plastice, a fibrelor chimice și a cauciucurilor. 2. (Substanță) care neutralizează discurile1 (4) din punct de vedere electric. – Din fr. anti-statique. DOOM
!antistátic (-tis-ta-/-ti-sta-) s. n., pl. antistátice
antistatizare
ANTISTATIZÁRE, antistatizări, s. f. 1. Acțiunea de a împiedica electrizarea materialelor. 2. Acțiunea de a neutraliza discurile1 (4) din punct de vedere electric. – De la antistatic.
antistatizarea
ANTISTATIZÁRE, antistatizări, s. f. 1. Acțiunea de a împiedica electrizarea materialelor. 2. Acțiunea de a neutraliza discurile1 (4) din punct de vedere electric. – De la antistatic.
antistatizări
ANTISTATIZÁRE, antistatizări, s. f. 1. Acțiunea de a împiedica electrizarea materialelor. 2. Acțiunea de a neutraliza discurile1 (4) din punct de vedere electric. – De la antistatic.
antistatizării
ANTISTATIZÁRE, antistatizări, s. f. 1. Acțiunea de a împiedica electrizarea materialelor. 2. Acțiunea de a neutraliza discurile1 (4) din punct de vedere electric. – De la antistatic.
antistatizările
ANTISTATIZÁRE, antistatizări, s. f. 1. Acțiunea de a împiedica electrizarea materialelor. 2. Acțiunea de a neutraliza discurile1 (4) din punct de vedere electric. – De la antistatic.
antistatizărilor
ANTISTATIZÁRE, antistatizări, s. f. 1. Acțiunea de a împiedica electrizarea materialelor. 2. Acțiunea de a neutraliza discurile1 (4) din punct de vedere electric. – De la antistatic.
antistres
ANTISTRÉS adj. invar., s. n. 1. Adj. invar. Care nu provoacă stres, care protejează împotriva stresului. 2. Adj. invar. Care combate stresul. 3. S. n. (Geol.) Acțiune opusă stresului, în cadrul metamorfismului, care are ca rezultat formarea unor minerale noi. – Anti- + stres.
antistrofa
ANTISTRÓFĂ, antistrofe, s. f. 1. A doua parte în triada strofă-antistrofă-epodă a unei poezii lirice cântate de cor în teatrul antic grec. 2. Repetare a cuvintelor în ordine inversă în vers, în frază. – Din fr. antistrophe. DOOM
!antistrófă (-tis-tro-/-ti-stro-) s. f., g.-d. art. antistrófei; pl. antistrófe
antistrofe
ANTISTRÓFĂ, antistrofe, s. f. 1. A doua parte în triada strofă-antistrofă-epodă a unei poezii lirice cântate de cor în teatrul antic grec. 2. Repetare a cuvintelor în ordine inversă în vers, în frază. – Din fr. antistrophe. DOOM
!antistrófă (-tis-tro-/-ti-stro-) s. f., g.-d. art. antistrófei; pl. antistrófe
antistrofei
ANTISTRÓFĂ, antistrofe, s. f. 1. A doua parte în triada strofă-antistrofă-epodă a unei poezii lirice cântate de cor în teatrul antic grec. 2. Repetare a cuvintelor în ordine inversă în vers, în frază. – Din fr. antistrophe. DOOM
!antistrófă (-tis-tro-/-ti-stro-) s. f., g.-d. art. antistrófei; pl. antistrófe
antistrofele
ANTISTRÓFĂ, antistrofe, s. f. 1. A doua parte în triada strofă-antistrofă-epodă a unei poezii lirice cântate de cor în teatrul antic grec. 2. Repetare a cuvintelor în ordine inversă în vers, în frază. – Din fr. antistrophe. DOOM
!antistrófă (-tis-tro-/-ti-stro-) s. f., g.-d. art. antistrófei; pl. antistrófe
antistrofelor
ANTISTRÓFĂ, antistrofe, s. f. 1. A doua parte în triada strofă-antistrofă-epodă a unei poezii lirice cântate de cor în teatrul antic grec. 2. Repetare a cuvintelor în ordine inversă în vers, în frază. – Din fr. antistrophe. DOOM
!antistrófă (-tis-tro-/-ti-stro-) s. f., g.-d. art. antistrófei; pl. antistrófe
antisubmarin
ANTISUBMARÍN adj. invar. Destinat să lupte sau să apere împotriva submarinelor. – Anti- + submarin (după fr. anti-sous-marin).
antisubstanță
ANTISUBSTÁNȚĂ s.f. Antimaterie. [Cf. fr. anti-substance].
antisudoral
ANTISUDORÁL, -Ă adj. Care împiedică sau diminuează secreția sudorală. [Cf. fr. antisudoral].
antisudorific
ANTISUDORÍFIC, -Ă, antisudorifici, -ce, adj., s. n. Antitranspirant. -Anti- + sudorific.
antisudorifica
ANTISUDORÍFIC, -Ă, antisudorifici, -ce, adj., s. n. Antitranspirant. -Anti- + sudorific.
antisudorifice
ANTISUDORÍFIC, -Ă, antisudorifici, -ce, adj., s. n. Antitranspirant. -Anti- + sudorific.
antisudorificei
ANTISUDORÍFIC, -Ă, antisudorifici, -ce, adj., s. n. Antitranspirant. -Anti- + sudorific.
antisudorificele
ANTISUDORÍFIC, -Ă, antisudorifici, -ce, adj., s. n. Antitranspirant. -Anti- + sudorific.
antisudorificelor
ANTISUDORÍFIC, -Ă, antisudorifici, -ce, adj., s. n. Antitranspirant. -Anti- + sudorific.
antisudorifici
ANTISUDORÍFIC, -Ă, antisudorifici, -ce, adj., s. n. Antitranspirant. -Anti- + sudorific.
antisudorificii
ANTISUDORÍFIC, -Ă, antisudorifici, -ce, adj., s. n. Antitranspirant. -Anti- + sudorific.
antisudorificilor
ANTISUDORÍFIC, -Ă, antisudorifici, -ce, adj., s. n. Antitranspirant. -Anti- + sudorific.
antisudorificul
ANTISUDORÍFIC, -Ă, antisudorifici, -ce, adj., s. n. Antitranspirant. -Anti- + sudorific.
antisudorificului
ANTISUDORÍFIC, -Ă, antisudorifici, -ce, adj., s. n. Antitranspirant. -Anti- + sudorific.
antitabac
ANTITABÁC adj. invar. (Rar) Antitabagic. – Din fr. antitabac.
antitabagic
ANTITABÁGIC, -Ă, antitabagici, -ce, adj. Care este (folosit) împotriva tutunului și a fumatului; (rar) antitabac. – Anti- + tabagic. DOOM
*antitabágic adj. m., pl. antitabágici; f. antitabágică, pl. antitabágice
antitabagica
ANTITABÁGIC, -Ă, antitabagici, -ce, adj. Care este (folosit) împotriva tutunului și a fumatului; (rar) antitabac. – Anti- + tabagic. DOOM
*antitabágic adj. m., pl. antitabágici; f. antitabágică, pl. antitabágice
antitabagice
ANTITABÁGIC, -Ă, antitabagici, -ce, adj. Care este (folosit) împotriva tutunului și a fumatului; (rar) antitabac. – Anti- + tabagic. DOOM
*antitabágic adj. m., pl. antitabágici; f. antitabágică, pl. antitabágice
antitabagicei
ANTITABÁGIC, -Ă, antitabagici, -ce, adj. Care este (folosit) împotriva tutunului și a fumatului; (rar) antitabac. – Anti- + tabagic. DOOM
*antitabágic adj. m., pl. antitabágici; f. antitabágică, pl. antitabágice
antitabagicele
ANTITABÁGIC, -Ă, antitabagici, -ce, adj. Care este (folosit) împotriva tutunului și a fumatului; (rar) antitabac. – Anti- + tabagic. DOOM
*antitabágic adj. m., pl. antitabágici; f. antitabágică, pl. antitabágice
antitabagicelor
ANTITABÁGIC, -Ă, antitabagici, -ce, adj. Care este (folosit) împotriva tutunului și a fumatului; (rar) antitabac. – Anti- + tabagic. DOOM
*antitabágic adj. m., pl. antitabágici; f. antitabágică, pl. antitabágice
antitabagici
ANTITABÁGIC, -Ă, antitabagici, -ce, adj. Care este (folosit) împotriva tutunului și a fumatului; (rar) antitabac. – Anti- + tabagic. DOOM
*antitabágic adj. m., pl. antitabágici; f. antitabágică, pl. antitabágice
antitabagicii
ANTITABÁGIC, -Ă, antitabagici, -ce, adj. Care este (folosit) împotriva tutunului și a fumatului; (rar) antitabac. – Anti- + tabagic. DOOM
*antitabágic adj. m., pl. antitabágici; f. antitabágică, pl. antitabágice
antitabagicilor
ANTITABÁGIC, -Ă, antitabagici, -ce, adj. Care este (folosit) împotriva tutunului și a fumatului; (rar) antitabac. – Anti- + tabagic. DOOM
*antitabágic adj. m., pl. antitabágici; f. antitabágică, pl. antitabágice
antitabagicul
ANTITABÁGIC, -Ă, antitabagici, -ce, adj. Care este (folosit) împotriva tutunului și a fumatului; (rar) antitabac. – Anti- + tabagic. DOOM
*antitabágic adj. m., pl. antitabágici; f. antitabágică, pl. antitabágice
antitabagicului
ANTITABÁGIC, -Ă, antitabagici, -ce, adj. Care este (folosit) împotriva tutunului și a fumatului; (rar) antitabac. – Anti- + tabagic. DOOM
*antitabágic adj. m., pl. antitabágici; f. antitabágică, pl. antitabágice
antitanc
ANTITÁNC adj. invar. Destinat să lupte sau să apere împotriva tancurilor; anticar1. Armă antitanc. – Din fr. antitank. DOOM
antitánc adj. invar.
antiteatru
ANTITEÁTRU s. n. (Rar) Antipiesă. – Din fr. antithéâtre.
antitehnic
ANTITÉHNIC, -Ă, antitehnici, -ce, adj. 1. (Despre atitudini) Care este împotriva tehnicii. 2. (Despre oameni) Care nu se pricepe la tehnică, care nu are talent tehnic; atehnic. – Anti- + tehnic.
antitehnica
ANTITÉHNIC, -Ă, antitehnici, -ce, adj. 1. (Despre atitudini) Care este împotriva tehnicii. 2. (Despre oameni) Care nu se pricepe la tehnică, care nu are talent tehnic; atehnic. – Anti- + tehnic.
antitehnice
ANTITÉHNIC, -Ă, antitehnici, -ce, adj. 1. (Despre atitudini) Care este împotriva tehnicii. 2. (Despre oameni) Care nu se pricepe la tehnică, care nu are talent tehnic; atehnic. – Anti- + tehnic.
antitehnicei
ANTITÉHNIC, -Ă, antitehnici, -ce, adj. 1. (Despre atitudini) Care este împotriva tehnicii. 2. (Despre oameni) Care nu se pricepe la tehnică, care nu are talent tehnic; atehnic. – Anti- + tehnic.
antitehnicele
ANTITÉHNIC, -Ă, antitehnici, -ce, adj. 1. (Despre atitudini) Care este împotriva tehnicii. 2. (Despre oameni) Care nu se pricepe la tehnică, care nu are talent tehnic; atehnic. – Anti- + tehnic.
antitehnicelor
ANTITÉHNIC, -Ă, antitehnici, -ce, adj. 1. (Despre atitudini) Care este împotriva tehnicii. 2. (Despre oameni) Care nu se pricepe la tehnică, care nu are talent tehnic; atehnic. – Anti- + tehnic.
antitehnici
ANTITÉHNIC, -Ă, antitehnici, -ce, adj. 1. (Despre atitudini) Care este împotriva tehnicii. 2. (Despre oameni) Care nu se pricepe la tehnică, care nu are talent tehnic; atehnic. – Anti- + tehnic.
antitehnicii
ANTITÉHNIC, -Ă, antitehnici, -ce, adj. 1. (Despre atitudini) Care este împotriva tehnicii. 2. (Despre oameni) Care nu se pricepe la tehnică, care nu are talent tehnic; atehnic. – Anti- + tehnic.
antitehnicilor
ANTITÉHNIC, -Ă, antitehnici, -ce, adj. 1. (Despre atitudini) Care este împotriva tehnicii. 2. (Despre oameni) Care nu se pricepe la tehnică, care nu are talent tehnic; atehnic. – Anti- + tehnic.
antitehnicul
ANTITÉHNIC, -Ă, antitehnici, -ce, adj. 1. (Despre atitudini) Care este împotriva tehnicii. 2. (Despre oameni) Care nu se pricepe la tehnică, care nu are talent tehnic; atehnic. – Anti- + tehnic.
antitehnicului
ANTITÉHNIC, -Ă, antitehnici, -ce, adj. 1. (Despre atitudini) Care este împotriva tehnicii. 2. (Despre oameni) Care nu se pricepe la tehnică, care nu are talent tehnic; atehnic. – Anti- + tehnic.
antitermic
ANTITÉRMIC, -Ă, antitermici, -ce, adj., s. n. Febrifug. – Din fr. antithermique. DOOM
antitérmic2 s. n., pl. antitérmice
antitermica
ANTITÉRMIC, -Ă, antitermici, -ce, adj., s. n. Febrifug. – Din fr. antithermique. DOOM
antitérmic2 s. n., pl. antitérmice
antitermice
ANTITÉRMIC, -Ă, antitermici, -ce, adj., s. n. Febrifug. – Din fr. antithermique. DOOM
antitérmic2 s. n., pl. antitérmice
antitermicei
ANTITÉRMIC, -Ă, antitermici, -ce, adj., s. n. Febrifug. – Din fr. antithermique. DOOM
antitérmic2 s. n., pl. antitérmice
antitermicele
ANTITÉRMIC, -Ă, antitermici, -ce, adj., s. n. Febrifug. – Din fr. antithermique. DOOM
antitérmic2 s. n., pl. antitérmice
antitermicelor
ANTITÉRMIC, -Ă, antitermici, -ce, adj., s. n. Febrifug. – Din fr. antithermique. DOOM
antitérmic2 s. n., pl. antitérmice
antitermici
ANTITÉRMIC, -Ă, antitermici, -ce, adj., s. n. Febrifug. – Din fr. antithermique. DOOM
antitérmic2 s. n., pl. antitérmice
antitermicii
ANTITÉRMIC, -Ă, antitermici, -ce, adj., s. n. Febrifug. – Din fr. antithermique. DOOM
antitérmic2 s. n., pl. antitérmice
antitermicilor
ANTITÉRMIC, -Ă, antitermici, -ce, adj., s. n. Febrifug. – Din fr. antithermique. DOOM
antitérmic2 s. n., pl. antitérmice
antitermicul
ANTITÉRMIC, -Ă, antitermici, -ce, adj., s. n. Febrifug. – Din fr. antithermique. DOOM
antitérmic2 s. n., pl. antitérmice
antitermicului
ANTITÉRMIC, -Ă, antitermici, -ce, adj., s. n. Febrifug. – Din fr. antithermique. DOOM
antitérmic2 s. n., pl. antitérmice
antitero
ANTITÉRO adj. invar. Care este special antrenat pentru lupta împotriva teroriștilor. – Abr. de la antiterorist. DOOM
*antitéro adj. invar.
antiterorist
ANTITERORÍST, -Ă, antiteroriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care luptă împotriva terorismului. 2. Adj. Care ține de lupta împotriva terorismului, care se referă la lupta împotriva terorismului. – Anti- + terorist. DOOM
*antiteroríst adj. m., pl. antiteroríști; f. antirerorístă, pl. antiteroríste
antiterorista
ANTITERORÍST, -Ă, antiteroriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care luptă împotriva terorismului. 2. Adj. Care ține de lupta împotriva terorismului, care se referă la lupta împotriva terorismului. – Anti- + terorist. DOOM
*antiteroríst adj. m., pl. antiteroríști; f. antirerorístă, pl. antiteroríste
antiteroriste
ANTITERORÍST, -Ă, antiteroriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care luptă împotriva terorismului. 2. Adj. Care ține de lupta împotriva terorismului, care se referă la lupta împotriva terorismului. – Anti- + terorist. DOOM
*antiteroríst adj. m., pl. antiteroríști; f. antirerorístă, pl. antiteroríste
antiteroristei
ANTITERORÍST, -Ă, antiteroriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care luptă împotriva terorismului. 2. Adj. Care ține de lupta împotriva terorismului, care se referă la lupta împotriva terorismului. – Anti- + terorist. DOOM
*antiteroríst adj. m., pl. antiteroríști; f. antirerorístă, pl. antiteroríste
antiteroristele
ANTITERORÍST, -Ă, antiteroriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care luptă împotriva terorismului. 2. Adj. Care ține de lupta împotriva terorismului, care se referă la lupta împotriva terorismului. – Anti- + terorist. DOOM
*antiteroríst adj. m., pl. antiteroríști; f. antirerorístă, pl. antiteroríste
antiteroristelor
ANTITERORÍST, -Ă, antiteroriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care luptă împotriva terorismului. 2. Adj. Care ține de lupta împotriva terorismului, care se referă la lupta împotriva terorismului. – Anti- + terorist. DOOM
*antiteroríst adj. m., pl. antiteroríști; f. antirerorístă, pl. antiteroríste
antiteroristul
ANTITERORÍST, -Ă, antiteroriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care luptă împotriva terorismului. 2. Adj. Care ține de lupta împotriva terorismului, care se referă la lupta împotriva terorismului. – Anti- + terorist. DOOM
*antiteroríst adj. m., pl. antiteroríști; f. antirerorístă, pl. antiteroríste
antiteroristului
ANTITERORÍST, -Ă, antiteroriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care luptă împotriva terorismului. 2. Adj. Care ține de lupta împotriva terorismului, care se referă la lupta împotriva terorismului. – Anti- + terorist. DOOM
*antiteroríst adj. m., pl. antiteroríști; f. antirerorístă, pl. antiteroríste
antiteroriști
ANTITERORÍST, -Ă, antiteroriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care luptă împotriva terorismului. 2. Adj. Care ține de lupta împotriva terorismului, care se referă la lupta împotriva terorismului. – Anti- + terorist. DOOM
*antiteroríst adj. m., pl. antiteroríști; f. antirerorístă, pl. antiteroríste
antiteroriștii
ANTITERORÍST, -Ă, antiteroriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care luptă împotriva terorismului. 2. Adj. Care ține de lupta împotriva terorismului, care se referă la lupta împotriva terorismului. – Anti- + terorist. DOOM
*antiteroríst adj. m., pl. antiteroríști; f. antirerorístă, pl. antiteroríste
antiteroriștilor
ANTITERORÍST, -Ă, antiteroriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care luptă împotriva terorismului. 2. Adj. Care ține de lupta împotriva terorismului, care se referă la lupta împotriva terorismului. – Anti- + terorist. DOOM
*antiteroríst adj. m., pl. antiteroríști; f. antirerorístă, pl. antiteroríste
antitetanic
ANTITETÁNIC, -Ă, antitetanici, -ce, adj. Care combate sau previne tetanosul; antitetanos. – Din fr. antitétanique. DOOM
antitetánic adj. m., pl. antitetánici; f. antitetánică, pl. antitetánice
antitetanica
ANTITETÁNIC, -Ă, antitetanici, -ce, adj. Care combate sau previne tetanosul; antitetanos. – Din fr. antitétanique. DOOM
antitetánic adj. m., pl. antitetánici; f. antitetánică, pl. antitetánice
antitetanice
ANTITETÁNIC, -Ă, antitetanici, -ce, adj. Care combate sau previne tetanosul; antitetanos. – Din fr. antitétanique. DOOM
antitetánic adj. m., pl. antitetánici; f. antitetánică, pl. antitetánice
antitetanicei
ANTITETÁNIC, -Ă, antitetanici, -ce, adj. Care combate sau previne tetanosul; antitetanos. – Din fr. antitétanique. DOOM
antitetánic adj. m., pl. antitetánici; f. antitetánică, pl. antitetánice
antitetanicele
ANTITETÁNIC, -Ă, antitetanici, -ce, adj. Care combate sau previne tetanosul; antitetanos. – Din fr. antitétanique. DOOM
antitetánic adj. m., pl. antitetánici; f. antitetánică, pl. antitetánice
antitetanicelor
ANTITETÁNIC, -Ă, antitetanici, -ce, adj. Care combate sau previne tetanosul; antitetanos. – Din fr. antitétanique. DOOM
antitetánic adj. m., pl. antitetánici; f. antitetánică, pl. antitetánice
antitetanici
ANTITETÁNIC, -Ă, antitetanici, -ce, adj. Care combate sau previne tetanosul; antitetanos. – Din fr. antitétanique. DOOM
antitetánic adj. m., pl. antitetánici; f. antitetánică, pl. antitetánice
antitetanicii
ANTITETÁNIC, -Ă, antitetanici, -ce, adj. Care combate sau previne tetanosul; antitetanos. – Din fr. antitétanique. DOOM
antitetánic adj. m., pl. antitetánici; f. antitetánică, pl. antitetánice
antitetanicilor
ANTITETÁNIC, -Ă, antitetanici, -ce, adj. Care combate sau previne tetanosul; antitetanos. – Din fr. antitétanique. DOOM
antitetánic adj. m., pl. antitetánici; f. antitetánică, pl. antitetánice
antitetanicul
ANTITETÁNIC, -Ă, antitetanici, -ce, adj. Care combate sau previne tetanosul; antitetanos. – Din fr. antitétanique. DOOM
antitetánic adj. m., pl. antitetánici; f. antitetánică, pl. antitetánice
antitetanicului
ANTITETÁNIC, -Ă, antitetanici, -ce, adj. Care combate sau previne tetanosul; antitetanos. – Din fr. antitétanique. DOOM
antitetánic adj. m., pl. antitetánici; f. antitetánică, pl. antitetánice
antitetanos
ANTITETÁNOS adj. invar. Antitetanic. – Anti- + tetanos. DOOM
antitetános adj. invar.
antitetic
ANTITÉTIC, -Ă, antitetici, -ce, adj. Care conține o antiteză; care folosește antiteze. – Din fr. antithétique. DOOM
antitétic adj. m., pl. antitétici; f. antitétică, pl. antitétice
antitetica
ANTITÉTIC, -Ă, antitetici, -ce, adj. Care conține o antiteză; care folosește antiteze. – Din fr. antithétique. DOOM
antitétic adj. m., pl. antitétici; f. antitétică, pl. antitétice
antitetice
ANTITÉTIC, -Ă, antitetici, -ce, adj. Care conține o antiteză; care folosește antiteze. – Din fr. antithétique. DOOM
antitétic adj. m., pl. antitétici; f. antitétică, pl. antitétice
antiteticei
ANTITÉTIC, -Ă, antitetici, -ce, adj. Care conține o antiteză; care folosește antiteze. – Din fr. antithétique. DOOM
antitétic adj. m., pl. antitétici; f. antitétică, pl. antitétice
antiteticele
ANTITÉTIC, -Ă, antitetici, -ce, adj. Care conține o antiteză; care folosește antiteze. – Din fr. antithétique. DOOM
antitétic adj. m., pl. antitétici; f. antitétică, pl. antitétice
antiteticelor
ANTITÉTIC, -Ă, antitetici, -ce, adj. Care conține o antiteză; care folosește antiteze. – Din fr. antithétique. DOOM
antitétic adj. m., pl. antitétici; f. antitétică, pl. antitétice
antitetici
ANTITÉTIC, -Ă, antitetici, -ce, adj. Care conține o antiteză; care folosește antiteze. – Din fr. antithétique. DOOM
antitétic adj. m., pl. antitétici; f. antitétică, pl. antitétice
antiteticii
ANTITÉTIC, -Ă, antitetici, -ce, adj. Care conține o antiteză; care folosește antiteze. – Din fr. antithétique. DOOM
antitétic adj. m., pl. antitétici; f. antitétică, pl. antitétice
antiteticilor
ANTITÉTIC, -Ă, antitetici, -ce, adj. Care conține o antiteză; care folosește antiteze. – Din fr. antithétique. DOOM
antitétic adj. m., pl. antitétici; f. antitétică, pl. antitétice
antiteticul
ANTITÉTIC, -Ă, antitetici, -ce, adj. Care conține o antiteză; care folosește antiteze. – Din fr. antithétique. DOOM
antitétic adj. m., pl. antitétici; f. antitétică, pl. antitétice
antiteticului
ANTITÉTIC, -Ă, antitetici, -ce, adj. Care conține o antiteză; care folosește antiteze. – Din fr. antithétique. DOOM
antitétic adj. m., pl. antitétici; f. antitétică, pl. antitétice
antiteza
ANTITÉZĂ, antiteze, s. f. 1. Opoziție dialectică între două fenomene, idei, judecăți etc. ♦ Figură de stil bazată pe opoziția dintre două idei, fenomene, situații, personaje, expresii etc., care se evidențiază reciproc. 2. (Fil.) Momentul al doilea al triadei teză-antiteză-sinteză, care neagă teza. – Din fr. antithèse. DOOM
antitéză s. f., g.-d. art. antitézei; pl. antitéze
antiteze
ANTITÉZĂ, antiteze, s. f. 1. Opoziție dialectică între două fenomene, idei, judecăți etc. ♦ Figură de stil bazată pe opoziția dintre două idei, fenomene, situații, personaje, expresii etc., care se evidențiază reciproc. 2. (Fil.) Momentul al doilea al triadei teză-antiteză-sinteză, care neagă teza. – Din fr. antithèse. DOOM
antitéză s. f., g.-d. art. antitézei; pl. antitéze
antitezei
ANTITÉZĂ, antiteze, s. f. 1. Opoziție dialectică între două fenomene, idei, judecăți etc. ♦ Figură de stil bazată pe opoziția dintre două idei, fenomene, situații, personaje, expresii etc., care se evidențiază reciproc. 2. (Fil.) Momentul al doilea al triadei teză-antiteză-sinteză, care neagă teza. – Din fr. antithèse. DOOM
antitéză s. f., g.-d. art. antitézei; pl. antitéze
antitezele
ANTITÉZĂ, antiteze, s. f. 1. Opoziție dialectică între două fenomene, idei, judecăți etc. ♦ Figură de stil bazată pe opoziția dintre două idei, fenomene, situații, personaje, expresii etc., care se evidențiază reciproc. 2. (Fil.) Momentul al doilea al triadei teză-antiteză-sinteză, care neagă teza. – Din fr. antithèse. DOOM
antitéză s. f., g.-d. art. antitézei; pl. antitéze
antitezelor
ANTITÉZĂ, antiteze, s. f. 1. Opoziție dialectică între două fenomene, idei, judecăți etc. ♦ Figură de stil bazată pe opoziția dintre două idei, fenomene, situații, personaje, expresii etc., care se evidențiază reciproc. 2. (Fil.) Momentul al doilea al triadei teză-antiteză-sinteză, care neagă teza. – Din fr. antithèse. DOOM
antitéză s. f., g.-d. art. antitézei; pl. antitéze
antitific
ANTITÍFIC, -Ă, antitifici, -ce, adj., s. n. (Medicament, vaccin) care se folosește împotriva febrei tifoide. – Din. fr. antityphique. DOOM
antitífic2 s. n., pl. antitífice
antitifica
ANTITÍFIC, -Ă, antitifici, -ce, adj., s. n. (Medicament, vaccin) care se folosește împotriva febrei tifoide. – Din. fr. antityphique. DOOM
antitífic2 s. n., pl. antitífice
antitifice
ANTITÍFIC, -Ă, antitifici, -ce, adj., s. n. (Medicament, vaccin) care se folosește împotriva febrei tifoide. – Din. fr. antityphique. DOOM
antitífic2 s. n., pl. antitífice
antitificei
ANTITÍFIC, -Ă, antitifici, -ce, adj., s. n. (Medicament, vaccin) care se folosește împotriva febrei tifoide. – Din. fr. antityphique. DOOM
antitífic2 s. n., pl. antitífice
antitificele
ANTITÍFIC, -Ă, antitifici, -ce, adj., s. n. (Medicament, vaccin) care se folosește împotriva febrei tifoide. – Din. fr. antityphique. DOOM
antitífic2 s. n., pl. antitífice
antitificelor
ANTITÍFIC, -Ă, antitifici, -ce, adj., s. n. (Medicament, vaccin) care se folosește împotriva febrei tifoide. – Din. fr. antityphique. DOOM
antitífic2 s. n., pl. antitífice
antitifici
ANTITÍFIC, -Ă, antitifici, -ce, adj., s. n. (Medicament, vaccin) care se folosește împotriva febrei tifoide. – Din. fr. antityphique. DOOM
antitífic2 s. n., pl. antitífice
antitificii
ANTITÍFIC, -Ă, antitifici, -ce, adj., s. n. (Medicament, vaccin) care se folosește împotriva febrei tifoide. – Din. fr. antityphique. DOOM
antitífic2 s. n., pl. antitífice
antitificilor
ANTITÍFIC, -Ă, antitifici, -ce, adj., s. n. (Medicament, vaccin) care se folosește împotriva febrei tifoide. – Din. fr. antityphique. DOOM
antitífic2 s. n., pl. antitífice
antitificul
ANTITÍFIC, -Ă, antitifici, -ce, adj., s. n. (Medicament, vaccin) care se folosește împotriva febrei tifoide. – Din. fr. antityphique. DOOM
antitífic2 s. n., pl. antitífice
antitificului
ANTITÍFIC, -Ă, antitifici, -ce, adj., s. n. (Medicament, vaccin) care se folosește împotriva febrei tifoide. – Din. fr. antityphique. DOOM
antitífic2 s. n., pl. antitífice
antitiroidian
ANTITIROIDIÁN, -Ă, antitiroidieni, -e, adj., s. n. (Medicament) Care combate hipertiroidia. [Pr.: -ro-i-] – Din fr. antithyroïdien. DOOM
antitiroidián2 (-ro-i-di-an) s. n., pl. antitiroidiéne (-di-e-)
antitiroidiana
ANTITIROIDIÁN, -Ă, antitiroidieni, -e, adj., s. n. (Medicament) Care combate hipertiroidia. [Pr.: -ro-i-] – Din fr. antithyroïdien. DOOM
antitiroidián2 (-ro-i-di-an) s. n., pl. antitiroidiéne (-di-e-)
antitiroidianul
ANTITIROIDIÁN, -Ă, antitiroidieni, -e, adj., s. n. (Medicament) Care combate hipertiroidia. [Pr.: -ro-i-] – Din fr. antithyroïdien. DOOM
antitiroidián2 (-ro-i-di-an) s. n., pl. antitiroidiéne (-di-e-)
antitiroidianului
ANTITIROIDIÁN, -Ă, antitiroidieni, -e, adj., s. n. (Medicament) Care combate hipertiroidia. [Pr.: -ro-i-] – Din fr. antithyroïdien. DOOM
antitiroidián2 (-ro-i-di-an) s. n., pl. antitiroidiéne (-di-e-)
antitiroidiene
ANTITIROIDIÁN, -Ă, antitiroidieni, -e, adj., s. n. (Medicament) Care combate hipertiroidia. [Pr.: -ro-i-] – Din fr. antithyroïdien. DOOM
antitiroidián2 (-ro-i-di-an) s. n., pl. antitiroidiéne (-di-e-)
antitiroidienei
ANTITIROIDIÁN, -Ă, antitiroidieni, -e, adj., s. n. (Medicament) Care combate hipertiroidia. [Pr.: -ro-i-] – Din fr. antithyroïdien. DOOM
antitiroidián2 (-ro-i-di-an) s. n., pl. antitiroidiéne (-di-e-)
antitiroidienele
ANTITIROIDIÁN, -Ă, antitiroidieni, -e, adj., s. n. (Medicament) Care combate hipertiroidia. [Pr.: -ro-i-] – Din fr. antithyroïdien. DOOM
antitiroidián2 (-ro-i-di-an) s. n., pl. antitiroidiéne (-di-e-)
antitiroidienelor
ANTITIROIDIÁN, -Ă, antitiroidieni, -e, adj., s. n. (Medicament) Care combate hipertiroidia. [Pr.: -ro-i-] – Din fr. antithyroïdien. DOOM
antitiroidián2 (-ro-i-di-an) s. n., pl. antitiroidiéne (-di-e-)
antitiroidieni
ANTITIROIDIÁN, -Ă, antitiroidieni, -e, adj., s. n. (Medicament) Care combate hipertiroidia. [Pr.: -ro-i-] – Din fr. antithyroïdien. DOOM
antitiroidián2 (-ro-i-di-an) s. n., pl. antitiroidiéne (-di-e-)
antitiroidienii
ANTITIROIDIÁN, -Ă, antitiroidieni, -e, adj., s. n. (Medicament) Care combate hipertiroidia. [Pr.: -ro-i-] – Din fr. antithyroïdien. DOOM
antitiroidián2 (-ro-i-di-an) s. n., pl. antitiroidiéne (-di-e-)
antitiroidienilor
ANTITIROIDIÁN, -Ă, antitiroidieni, -e, adj., s. n. (Medicament) Care combate hipertiroidia. [Pr.: -ro-i-] – Din fr. antithyroïdien. DOOM
antitiroidián2 (-ro-i-di-an) s. n., pl. antitiroidiéne (-di-e-)
antiton
ANTITÓN s. n. Emulsie constituită din ulei de in, gumă arabică și acid fosforic, folosită în tipografie pentru combaterea fenomenului de tonare. – Anti + ton. DOOM
antitón s. n.
antitonul
ANTITÓN s. n. Emulsie constituită din ulei de in, gumă arabică și acid fosforic, folosită în tipografie pentru combaterea fenomenului de tonare. – Anti + ton. DOOM
antitón s. n.
antitonului
ANTITÓN s. n. Emulsie constituită din ulei de in, gumă arabică și acid fosforic, folosită în tipografie pentru combaterea fenomenului de tonare. – Anti + ton. DOOM
antitón s. n.
antitonuri
ANTITÓN s. n. Emulsie constituită din ulei de in, gumă arabică și acid fosforic, folosită în tipografie pentru combaterea fenomenului de tonare. – Anti + ton. DOOM
antitón s. n.
antitonurile
ANTITÓN s. n. Emulsie constituită din ulei de in, gumă arabică și acid fosforic, folosită în tipografie pentru combaterea fenomenului de tonare. – Anti + ton. DOOM
antitón s. n.
antitonurilor
ANTITÓN s. n. Emulsie constituită din ulei de in, gumă arabică și acid fosforic, folosită în tipografie pentru combaterea fenomenului de tonare. – Anti + ton. DOOM
antitón s. n.
antitoxic
ANTITÓXIC, -Ă, antitoxici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care distruge otrăvurile, care anihilează efectele lor. – Din fr. antitoxique. DOOM
antitóxic2 s. n., pl. antitóxice
antitoxica
ANTITÓXIC, -Ă, antitoxici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care distruge otrăvurile, care anihilează efectele lor. – Din fr. antitoxique. DOOM
antitóxic2 s. n., pl. antitóxice
antitoxice
ANTITÓXIC, -Ă, antitoxici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care distruge otrăvurile, care anihilează efectele lor. – Din fr. antitoxique. DOOM
antitóxic2 s. n., pl. antitóxice
antitoxicei
ANTITÓXIC, -Ă, antitoxici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care distruge otrăvurile, care anihilează efectele lor. – Din fr. antitoxique. DOOM
antitóxic2 s. n., pl. antitóxice
antitoxicele
ANTITÓXIC, -Ă, antitoxici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care distruge otrăvurile, care anihilează efectele lor. – Din fr. antitoxique. DOOM
antitóxic2 s. n., pl. antitóxice
antitoxicelor
ANTITÓXIC, -Ă, antitoxici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care distruge otrăvurile, care anihilează efectele lor. – Din fr. antitoxique. DOOM
antitóxic2 s. n., pl. antitóxice
antitoxici
ANTITÓXIC, -Ă, antitoxici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care distruge otrăvurile, care anihilează efectele lor. – Din fr. antitoxique. DOOM
antitóxic2 s. n., pl. antitóxice
antitoxicii
ANTITÓXIC, -Ă, antitoxici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care distruge otrăvurile, care anihilează efectele lor. – Din fr. antitoxique. DOOM
antitóxic2 s. n., pl. antitóxice
antitoxicilor
ANTITÓXIC, -Ă, antitoxici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care distruge otrăvurile, care anihilează efectele lor. – Din fr. antitoxique. DOOM
antitóxic2 s. n., pl. antitóxice
antitoxicul
ANTITÓXIC, -Ă, antitoxici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care distruge otrăvurile, care anihilează efectele lor. – Din fr. antitoxique. DOOM
antitóxic2 s. n., pl. antitóxice
antitoxicului
ANTITÓXIC, -Ă, antitoxici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care distruge otrăvurile, care anihilează efectele lor. – Din fr. antitoxique. DOOM
antitóxic2 s. n., pl. antitóxice
antitoxina
ANTITOXÍNĂ, antitoxine, s. f. Substanță produsă de organism, capabilă să neutralizeze acțiunea toxinelor microbiene. – Din fr. antitoxine. DOOM
antitoxínă s. f., g.-d. art. antitoxínei; pl. antitoxíne
antitoxine
ANTITOXÍNĂ, antitoxine, s. f. Substanță produsă de organism, capabilă să neutralizeze acțiunea toxinelor microbiene. – Din fr. antitoxine. DOOM
antitoxínă s. f., g.-d. art. antitoxínei; pl. antitoxíne
antitoxinei
ANTITOXÍNĂ, antitoxine, s. f. Substanță produsă de organism, capabilă să neutralizeze acțiunea toxinelor microbiene. – Din fr. antitoxine. DOOM
antitoxínă s. f., g.-d. art. antitoxínei; pl. antitoxíne
antitoxinele
ANTITOXÍNĂ, antitoxine, s. f. Substanță produsă de organism, capabilă să neutralizeze acțiunea toxinelor microbiene. – Din fr. antitoxine. DOOM
antitoxínă s. f., g.-d. art. antitoxínei; pl. antitoxíne
antitoxinelor
ANTITOXÍNĂ, antitoxine, s. f. Substanță produsă de organism, capabilă să neutralizeze acțiunea toxinelor microbiene. – Din fr. antitoxine. DOOM
antitoxínă s. f., g.-d. art. antitoxínei; pl. antitoxíne
antitradiționalist
ANTITRADIȚIONALÍST, -Ă adj. Împotriva tradițiilor. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. anti-traditionnel].
antitradiționalista
ANTITRADIȚIONALÍST, -Ă adj. Împotriva tradițiilor. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. anti-traditionnel].
antitradiționaliste
ANTITRADIȚIONALÍST, -Ă adj. Împotriva tradițiilor. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. anti-traditionnel].
antitradiționalistei
ANTITRADIȚIONALÍST, -Ă adj. Împotriva tradițiilor. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. anti-traditionnel].
antitradiționalistele
ANTITRADIȚIONALÍST, -Ă adj. Împotriva tradițiilor. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. anti-traditionnel].
antitradiționalistelor
ANTITRADIȚIONALÍST, -Ă adj. Împotriva tradițiilor. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. anti-traditionnel].
antitradiționalistul
ANTITRADIȚIONALÍST, -Ă adj. Împotriva tradițiilor. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. anti-traditionnel].
antitradiționalistului
ANTITRADIȚIONALÍST, -Ă adj. Împotriva tradițiilor. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. anti-traditionnel].
antitradiționaliști
ANTITRADIȚIONALÍST, -Ă adj. Împotriva tradițiilor. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. anti-traditionnel].
antitradiționaliștii
ANTITRADIȚIONALÍST, -Ă adj. Împotriva tradițiilor. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. anti-traditionnel].
antitradiționaliștilor
ANTITRADIȚIONALÍST, -Ă adj. Împotriva tradițiilor. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. anti-traditionnel].
antitranspirant
ANTITRANSPIRÁNT, -Ă, antitranspiranți, -te, adj., s. n. (Substanță) care împiedică transpirația; antisudorific. – De la transpira.
antitranspiranta
ANTITRANSPIRÁNT, -Ă, antitranspiranți, -te, adj., s. n. (Substanță) care împiedică transpirația; antisudorific. – De la transpira.
antitranspirante
ANTITRANSPIRÁNT, -Ă, antitranspiranți, -te, adj., s. n. (Substanță) care împiedică transpirația; antisudorific. – De la transpira.
antitranspirantei
ANTITRANSPIRÁNT, -Ă, antitranspiranți, -te, adj., s. n. (Substanță) care împiedică transpirația; antisudorific. – De la transpira.
antitranspirantele
ANTITRANSPIRÁNT, -Ă, antitranspiranți, -te, adj., s. n. (Substanță) care împiedică transpirația; antisudorific. – De la transpira.
antitranspirantelor
ANTITRANSPIRÁNT, -Ă, antitranspiranți, -te, adj., s. n. (Substanță) care împiedică transpirația; antisudorific. – De la transpira.
antitranspirantul
ANTITRANSPIRÁNT, -Ă, antitranspiranți, -te, adj., s. n. (Substanță) care împiedică transpirația; antisudorific. – De la transpira.
antitranspirantului
ANTITRANSPIRÁNT, -Ă, antitranspiranți, -te, adj., s. n. (Substanță) care împiedică transpirația; antisudorific. – De la transpira.
antitranspiranți
ANTITRANSPIRÁNT, -Ă, antitranspiranți, -te, adj., s. n. (Substanță) care împiedică transpirația; antisudorific. – De la transpira.
antitranspiranții
ANTITRANSPIRÁNT, -Ă, antitranspiranți, -te, adj., s. n. (Substanță) care împiedică transpirația; antisudorific. – De la transpira.
antitranspiranților
ANTITRANSPIRÁNT, -Ă, antitranspiranți, -te, adj., s. n. (Substanță) care împiedică transpirația; antisudorific. – De la transpira.
antitrinitar
ANTITRINITÁR, -Ă, antitrinitari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Privitor la antitrinitarism. 2. S. m. și f. Adept al antitrinitarismului. – Din fr. antitrinitaire. DOOM
antitrinitár (-ti-tri-) adj. m., s. m., pl. antitrinitári; adj. f., s. f. antitrinitáră, pl. antitrinitáre
antitrinitar
ANTITRINITÁR, -Ă, antitrinitari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Privitor la antitrinitarism. 2. S. m. și f. Adept al antitrinitarismului. – Din fr. antitrinitaire. DOOM
antitrinitár (-ti-tri-) adj. m., s. m., pl. antitrinitári; adj. f., s. f. antitrinitáră, pl. antitrinitáre
antitrinitara
ANTITRINITÁR, -Ă, antitrinitari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Privitor la antitrinitarism. 2. S. m. și f. Adept al antitrinitarismului. – Din fr. antitrinitaire. DOOM
antitrinitár (-ti-tri-) adj. m., s. m., pl. antitrinitári; adj. f., s. f. antitrinitáră, pl. antitrinitáre
antitrinitara
ANTITRINITÁR, -Ă, antitrinitari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Privitor la antitrinitarism. 2. S. m. și f. Adept al antitrinitarismului. – Din fr. antitrinitaire. DOOM
antitrinitár (-ti-tri-) adj. m., s. m., pl. antitrinitári; adj. f., s. f. antitrinitáră, pl. antitrinitáre
antitrinitare
ANTITRINITÁR, -Ă, antitrinitari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Privitor la antitrinitarism. 2. S. m. și f. Adept al antitrinitarismului. – Din fr. antitrinitaire. DOOM
antitrinitár (-ti-tri-) adj. m., s. m., pl. antitrinitári; adj. f., s. f. antitrinitáră, pl. antitrinitáre
antitrinitare
ANTITRINITÁR, -Ă, antitrinitari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Privitor la antitrinitarism. 2. S. m. și f. Adept al antitrinitarismului. – Din fr. antitrinitaire. DOOM
antitrinitár (-ti-tri-) adj. m., s. m., pl. antitrinitári; adj. f., s. f. antitrinitáră, pl. antitrinitáre
antitrinitarei
ANTITRINITÁR, -Ă, antitrinitari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Privitor la antitrinitarism. 2. S. m. și f. Adept al antitrinitarismului. – Din fr. antitrinitaire. DOOM
antitrinitár (-ti-tri-) adj. m., s. m., pl. antitrinitári; adj. f., s. f. antitrinitáră, pl. antitrinitáre
antitrinitarei
ANTITRINITÁR, -Ă, antitrinitari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Privitor la antitrinitarism. 2. S. m. și f. Adept al antitrinitarismului. – Din fr. antitrinitaire. DOOM
antitrinitár (-ti-tri-) adj. m., s. m., pl. antitrinitári; adj. f., s. f. antitrinitáră, pl. antitrinitáre
antitrinitarele
ANTITRINITÁR, -Ă, antitrinitari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Privitor la antitrinitarism. 2. S. m. și f. Adept al antitrinitarismului. – Din fr. antitrinitaire. DOOM
antitrinitár (-ti-tri-) adj. m., s. m., pl. antitrinitári; adj. f., s. f. antitrinitáră, pl. antitrinitáre
antitrinitarele
ANTITRINITÁR, -Ă, antitrinitari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Privitor la antitrinitarism. 2. S. m. și f. Adept al antitrinitarismului. – Din fr. antitrinitaire. DOOM
antitrinitár (-ti-tri-) adj. m., s. m., pl. antitrinitári; adj. f., s. f. antitrinitáră, pl. antitrinitáre
antitrinitarelor
ANTITRINITÁR, -Ă, antitrinitari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Privitor la antitrinitarism. 2. S. m. și f. Adept al antitrinitarismului. – Din fr. antitrinitaire. DOOM
antitrinitár (-ti-tri-) adj. m., s. m., pl. antitrinitári; adj. f., s. f. antitrinitáră, pl. antitrinitáre
antitrinitarelor
ANTITRINITÁR, -Ă, antitrinitari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Privitor la antitrinitarism. 2. S. m. și f. Adept al antitrinitarismului. – Din fr. antitrinitaire. DOOM
antitrinitár (-ti-tri-) adj. m., s. m., pl. antitrinitári; adj. f., s. f. antitrinitáră, pl. antitrinitáre
antitrinitari
ANTITRINITÁR, -Ă, antitrinitari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Privitor la antitrinitarism. 2. S. m. și f. Adept al antitrinitarismului. – Din fr. antitrinitaire. DOOM
antitrinitár (-ti-tri-) adj. m., s. m., pl. antitrinitári; adj. f., s. f. antitrinitáră, pl. antitrinitáre
antitrinitari
ANTITRINITÁR, -Ă, antitrinitari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Privitor la antitrinitarism. 2. S. m. și f. Adept al antitrinitarismului. – Din fr. antitrinitaire. DOOM
antitrinitár (-ti-tri-) adj. m., s. m., pl. antitrinitári; adj. f., s. f. antitrinitáră, pl. antitrinitáre
antitrinitarii
ANTITRINITÁR, -Ă, antitrinitari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Privitor la antitrinitarism. 2. S. m. și f. Adept al antitrinitarismului. – Din fr. antitrinitaire. DOOM
antitrinitár (-ti-tri-) adj. m., s. m., pl. antitrinitári; adj. f., s. f. antitrinitáră, pl. antitrinitáre
antitrinitarii
ANTITRINITÁR, -Ă, antitrinitari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Privitor la antitrinitarism. 2. S. m. și f. Adept al antitrinitarismului. – Din fr. antitrinitaire. DOOM
antitrinitár (-ti-tri-) adj. m., s. m., pl. antitrinitári; adj. f., s. f. antitrinitáră, pl. antitrinitáre
antitrinitarilor
ANTITRINITÁR, -Ă, antitrinitari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Privitor la antitrinitarism. 2. S. m. și f. Adept al antitrinitarismului. – Din fr. antitrinitaire. DOOM
antitrinitár (-ti-tri-) adj. m., s. m., pl. antitrinitári; adj. f., s. f. antitrinitáră, pl. antitrinitáre
antitrinitarilor
ANTITRINITÁR, -Ă, antitrinitari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Privitor la antitrinitarism. 2. S. m. și f. Adept al antitrinitarismului. – Din fr. antitrinitaire. DOOM
antitrinitár (-ti-tri-) adj. m., s. m., pl. antitrinitári; adj. f., s. f. antitrinitáră, pl. antitrinitáre
antitrinitarism
ANTITRINITARÍSM s. n. Doctrină religioasă care neagă dogma creștină a unității dintre Dumnezeu, Isus Hristos și Sfântul Duh. – Din fr. antitrinitairisme. DOOM
antitrinitarísm (-ti-tri-) s. n.
antitrinitarismul
ANTITRINITARÍSM s. n. Doctrină religioasă care neagă dogma creștină a unității dintre Dumnezeu, Isus Hristos și Sfântul Duh. – Din fr. antitrinitairisme. DOOM
antitrinitarísm (-ti-tri-) s. n.
antitrinitarismului
ANTITRINITARÍSM s. n. Doctrină religioasă care neagă dogma creștină a unității dintre Dumnezeu, Isus Hristos și Sfântul Duh. – Din fr. antitrinitairisme. DOOM
antitrinitarísm (-ti-tri-) s. n.
antitrinitarul
ANTITRINITÁR, -Ă, antitrinitari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Privitor la antitrinitarism. 2. S. m. și f. Adept al antitrinitarismului. – Din fr. antitrinitaire. DOOM
antitrinitár (-ti-tri-) adj. m., s. m., pl. antitrinitári; adj. f., s. f. antitrinitáră, pl. antitrinitáre
antitrinitarul
ANTITRINITÁR, -Ă, antitrinitari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Privitor la antitrinitarism. 2. S. m. și f. Adept al antitrinitarismului. – Din fr. antitrinitaire. DOOM
antitrinitár (-ti-tri-) adj. m., s. m., pl. antitrinitári; adj. f., s. f. antitrinitáră, pl. antitrinitáre
antitrinitarului
ANTITRINITÁR, -Ă, antitrinitari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Privitor la antitrinitarism. 2. S. m. și f. Adept al antitrinitarismului. – Din fr. antitrinitaire. DOOM
antitrinitár (-ti-tri-) adj. m., s. m., pl. antitrinitári; adj. f., s. f. antitrinitáră, pl. antitrinitáre
antitrinitarului
ANTITRINITÁR, -Ă, antitrinitari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Privitor la antitrinitarism. 2. S. m. și f. Adept al antitrinitarismului. – Din fr. antitrinitaire. DOOM
antitrinitár (-ti-tri-) adj. m., s. m., pl. antitrinitári; adj. f., s. f. antitrinitáră, pl. antitrinitáre
antitrombină
ANTITROMBÍNĂ s.f. Substanță capabilă a inactiva trombina. [Cf. fr. antithrombine].
antitrust
ANTITRÚST adj. invar. Care este (folosit) împotriva trusturilor (1). – Din engl. antitrust. DOOM
*antitrúst (-ti-trust) adj. invar.
antituberculoasa
ANTITUBERCULÓS, -OÁSÁ, antituberculoși, -oase, adj., s. n. (Medicament) care combate tuberculoza. – Din fr. antituberculeux. DOOM
antituberculós adj. m., pl. antituberculóși; f. antituberculoásă, pl. antituberculoáse
antituberculoase
ANTITUBERCULÓS, -OÁSÁ, antituberculoși, -oase, adj., s. n. (Medicament) care combate tuberculoza. – Din fr. antituberculeux. DOOM
antituberculós adj. m., pl. antituberculóși; f. antituberculoásă, pl. antituberculoáse
antituberculoasei
ANTITUBERCULÓS, -OÁSÁ, antituberculoși, -oase, adj., s. n. (Medicament) care combate tuberculoza. – Din fr. antituberculeux. DOOM
antituberculós adj. m., pl. antituberculóși; f. antituberculoásă, pl. antituberculoáse
antituberculoasele
ANTITUBERCULÓS, -OÁSÁ, antituberculoși, -oase, adj., s. n. (Medicament) care combate tuberculoza. – Din fr. antituberculeux. DOOM
antituberculós adj. m., pl. antituberculóși; f. antituberculoásă, pl. antituberculoáse
antituberculoaselor
ANTITUBERCULÓS, -OÁSÁ, antituberculoși, -oase, adj., s. n. (Medicament) care combate tuberculoza. – Din fr. antituberculeux. DOOM
antituberculós adj. m., pl. antituberculóși; f. antituberculoásă, pl. antituberculoáse
antituberculos
ANTITUBERCULÓS, -OÁSÁ, antituberculoși, -oase, adj., s. n. (Medicament) care combate tuberculoza. – Din fr. antituberculeux. DOOM
antituberculós adj. m., pl. antituberculóși; f. antituberculoásă, pl. antituberculoáse
antituberculosul
ANTITUBERCULÓS, -OÁSÁ, antituberculoși, -oase, adj., s. n. (Medicament) care combate tuberculoza. – Din fr. antituberculeux. DOOM
antituberculós adj. m., pl. antituberculóși; f. antituberculoásă, pl. antituberculoáse
antituberculosului
ANTITUBERCULÓS, -OÁSÁ, antituberculoși, -oase, adj., s. n. (Medicament) care combate tuberculoza. – Din fr. antituberculeux. DOOM
antituberculós adj. m., pl. antituberculóși; f. antituberculoásă, pl. antituberculoáse
antituberculoși
ANTITUBERCULÓS, -OÁSÁ, antituberculoși, -oase, adj., s. n. (Medicament) care combate tuberculoza. – Din fr. antituberculeux. DOOM
antituberculós adj. m., pl. antituberculóși; f. antituberculoásă, pl. antituberculoáse
antituberculoșii
ANTITUBERCULÓS, -OÁSÁ, antituberculoși, -oase, adj., s. n. (Medicament) care combate tuberculoza. – Din fr. antituberculeux. DOOM
antituberculós adj. m., pl. antituberculóși; f. antituberculoásă, pl. antituberculoáse
antituberculoșilor
ANTITUBERCULÓS, -OÁSÁ, antituberculoși, -oase, adj., s. n. (Medicament) care combate tuberculoza. – Din fr. antituberculeux. DOOM
antituberculós adj. m., pl. antituberculóși; f. antituberculoásă, pl. antituberculoáse
antitumoral
ANTITUMORÁL, -Ă adj. Care previne sau combate tumorile. [Cf. it. antitumorale].
antitusiv
ANTITUSÍV, -Ă, antitusivi, -e, adj., s. n. (Medicament) care calmează tusea. – Din fr. antitussif. DOOM
*antitusív2 s. n., pl. antitusíve
antitusiva
ANTITUSÍV, -Ă, antitusivi, -e, adj., s. n. (Medicament) care calmează tusea. – Din fr. antitussif. DOOM
*antitusív2 s. n., pl. antitusíve
antitusive
ANTITUSÍV, -Ă, antitusivi, -e, adj., s. n. (Medicament) care calmează tusea. – Din fr. antitussif. DOOM
*antitusív2 s. n., pl. antitusíve
antitusivei
ANTITUSÍV, -Ă, antitusivi, -e, adj., s. n. (Medicament) care calmează tusea. – Din fr. antitussif. DOOM
*antitusív2 s. n., pl. antitusíve
antitusivele
ANTITUSÍV, -Ă, antitusivi, -e, adj., s. n. (Medicament) care calmează tusea. – Din fr. antitussif. DOOM
*antitusív2 s. n., pl. antitusíve
antitusivelor
ANTITUSÍV, -Ă, antitusivi, -e, adj., s. n. (Medicament) care calmează tusea. – Din fr. antitussif. DOOM
*antitusív2 s. n., pl. antitusíve
antitusivi
ANTITUSÍV, -Ă, antitusivi, -e, adj., s. n. (Medicament) care calmează tusea. – Din fr. antitussif. DOOM
*antitusív2 s. n., pl. antitusíve
antitusivii
ANTITUSÍV, -Ă, antitusivi, -e, adj., s. n. (Medicament) care calmează tusea. – Din fr. antitussif. DOOM
*antitusív2 s. n., pl. antitusíve
antitusivilor
ANTITUSÍV, -Ă, antitusivi, -e, adj., s. n. (Medicament) care calmează tusea. – Din fr. antitussif. DOOM
*antitusív2 s. n., pl. antitusíve
antitusivul
ANTITUSÍV, -Ă, antitusivi, -e, adj., s. n. (Medicament) care calmează tusea. – Din fr. antitussif. DOOM
*antitusív2 s. n., pl. antitusíve
antitusivului
ANTITUSÍV, -Ă, antitusivi, -e, adj., s. n. (Medicament) care calmează tusea. – Din fr. antitussif. DOOM
*antitusív2 s. n., pl. antitusíve
antiuman
ANTIUMÁN, -Ă, antiumani, -e, adj. Care este lipsit de omenie; care este îndreptat împotriva omului. [Pr.: -ti-u-] – Anti- + uman. DOOM
antiumán (-ti-u-) adj. m., pl. antiumáni; f. antiumánă, pl. antiumáne
antiumana
ANTIUMÁN, -Ă, antiumani, -e, adj. Care este lipsit de omenie; care este îndreptat împotriva omului. [Pr.: -ti-u-] – Anti- + uman. DOOM
antiumán (-ti-u-) adj. m., pl. antiumáni; f. antiumánă, pl. antiumáne
antiumane
ANTIUMÁN, -Ă, antiumani, -e, adj. Care este lipsit de omenie; care este îndreptat împotriva omului. [Pr.: -ti-u-] – Anti- + uman. DOOM
antiumán (-ti-u-) adj. m., pl. antiumáni; f. antiumánă, pl. antiumáne
antiumanei
ANTIUMÁN, -Ă, antiumani, -e, adj. Care este lipsit de omenie; care este îndreptat împotriva omului. [Pr.: -ti-u-] – Anti- + uman. DOOM
antiumán (-ti-u-) adj. m., pl. antiumáni; f. antiumánă, pl. antiumáne
antiumanele
ANTIUMÁN, -Ă, antiumani, -e, adj. Care este lipsit de omenie; care este îndreptat împotriva omului. [Pr.: -ti-u-] – Anti- + uman. DOOM
antiumán (-ti-u-) adj. m., pl. antiumáni; f. antiumánă, pl. antiumáne
antiumanelor
ANTIUMÁN, -Ă, antiumani, -e, adj. Care este lipsit de omenie; care este îndreptat împotriva omului. [Pr.: -ti-u-] – Anti- + uman. DOOM
antiumán (-ti-u-) adj. m., pl. antiumáni; f. antiumánă, pl. antiumáne
antiumani
ANTIUMÁN, -Ă, antiumani, -e, adj. Care este lipsit de omenie; care este îndreptat împotriva omului. [Pr.: -ti-u-] – Anti- + uman. DOOM
antiumán (-ti-u-) adj. m., pl. antiumáni; f. antiumánă, pl. antiumáne
antiumanii
ANTIUMÁN, -Ă, antiumani, -e, adj. Care este lipsit de omenie; care este îndreptat împotriva omului. [Pr.: -ti-u-] – Anti- + uman. DOOM
antiumán (-ti-u-) adj. m., pl. antiumáni; f. antiumánă, pl. antiumáne
antiumanilor
ANTIUMÁN, -Ă, antiumani, -e, adj. Care este lipsit de omenie; care este îndreptat împotriva omului. [Pr.: -ti-u-] – Anti- + uman. DOOM
antiumán (-ti-u-) adj. m., pl. antiumáni; f. antiumánă, pl. antiumáne
antiumanism
ANTIUMANÍSM s. n. Orientare în filosofie, în artă etc., care neagă posibilitatea de desăvârșire a ființei umane, precum și demnitatea, valoarea ei. [Pr.: -ti-u-] – Anti- + umanism. DOOM
antiumanísm (-ti-u-) s. n.
antiumanismul
ANTIUMANÍSM s. n. Orientare în filosofie, în artă etc., care neagă posibilitatea de desăvârșire a ființei umane, precum și demnitatea, valoarea ei. [Pr.: -ti-u-] – Anti- + umanism. DOOM
antiumanísm (-ti-u-) s. n.
antiumanismului
ANTIUMANÍSM s. n. Orientare în filosofie, în artă etc., care neagă posibilitatea de desăvârșire a ființei umane, precum și demnitatea, valoarea ei. [Pr.: -ti-u-] – Anti- + umanism. DOOM
antiumanísm (-ti-u-) s. n.
antiumanitar
ANTIUMANITÁR, -Ă, antiumanitari, -e, adj. Care este împotriva sentimentelor omenești, dușman al drepturilor și libertăților omului. [Pr.: -ti-u-] – Anti- + umanitar. DOOM
antiumanitár (-ti-u-) adj. m., pl. antiumanitári; f. antiumanitáră, pl. antiumanitáre
antiumanitara
ANTIUMANITÁR, -Ă, antiumanitari, -e, adj. Care este împotriva sentimentelor omenești, dușman al drepturilor și libertăților omului. [Pr.: -ti-u-] – Anti- + umanitar. DOOM
antiumanitár (-ti-u-) adj. m., pl. antiumanitári; f. antiumanitáră, pl. antiumanitáre
antiumanitare
ANTIUMANITÁR, -Ă, antiumanitari, -e, adj. Care este împotriva sentimentelor omenești, dușman al drepturilor și libertăților omului. [Pr.: -ti-u-] – Anti- + umanitar. DOOM
antiumanitár (-ti-u-) adj. m., pl. antiumanitári; f. antiumanitáră, pl. antiumanitáre
antiumanitarei
ANTIUMANITÁR, -Ă, antiumanitari, -e, adj. Care este împotriva sentimentelor omenești, dușman al drepturilor și libertăților omului. [Pr.: -ti-u-] – Anti- + umanitar. DOOM
antiumanitár (-ti-u-) adj. m., pl. antiumanitári; f. antiumanitáră, pl. antiumanitáre
antiumanitarele
ANTIUMANITÁR, -Ă, antiumanitari, -e, adj. Care este împotriva sentimentelor omenești, dușman al drepturilor și libertăților omului. [Pr.: -ti-u-] – Anti- + umanitar. DOOM
antiumanitár (-ti-u-) adj. m., pl. antiumanitári; f. antiumanitáră, pl. antiumanitáre
antiumanitarelor
ANTIUMANITÁR, -Ă, antiumanitari, -e, adj. Care este împotriva sentimentelor omenești, dușman al drepturilor și libertăților omului. [Pr.: -ti-u-] – Anti- + umanitar. DOOM
antiumanitár (-ti-u-) adj. m., pl. antiumanitári; f. antiumanitáră, pl. antiumanitáre
antiumanitari
ANTIUMANITÁR, -Ă, antiumanitari, -e, adj. Care este împotriva sentimentelor omenești, dușman al drepturilor și libertăților omului. [Pr.: -ti-u-] – Anti- + umanitar. DOOM
antiumanitár (-ti-u-) adj. m., pl. antiumanitári; f. antiumanitáră, pl. antiumanitáre
antiumanitarii
ANTIUMANITÁR, -Ă, antiumanitari, -e, adj. Care este împotriva sentimentelor omenești, dușman al drepturilor și libertăților omului. [Pr.: -ti-u-] – Anti- + umanitar. DOOM
antiumanitár (-ti-u-) adj. m., pl. antiumanitári; f. antiumanitáră, pl. antiumanitáre
antiumanitarilor
ANTIUMANITÁR, -Ă, antiumanitari, -e, adj. Care este împotriva sentimentelor omenești, dușman al drepturilor și libertăților omului. [Pr.: -ti-u-] – Anti- + umanitar. DOOM
antiumanitár (-ti-u-) adj. m., pl. antiumanitári; f. antiumanitáră, pl. antiumanitáre
antiumanitarul
ANTIUMANITÁR, -Ă, antiumanitari, -e, adj. Care este împotriva sentimentelor omenești, dușman al drepturilor și libertăților omului. [Pr.: -ti-u-] – Anti- + umanitar. DOOM
antiumanitár (-ti-u-) adj. m., pl. antiumanitári; f. antiumanitáră, pl. antiumanitáre
antiumanitarului
ANTIUMANITÁR, -Ă, antiumanitari, -e, adj. Care este împotriva sentimentelor omenești, dușman al drepturilor și libertăților omului. [Pr.: -ti-u-] – Anti- + umanitar. DOOM
antiumanitár (-ti-u-) adj. m., pl. antiumanitári; f. antiumanitáră, pl. antiumanitáre
antiumanul
ANTIUMÁN, -Ă, antiumani, -e, adj. Care este lipsit de omenie; care este îndreptat împotriva omului. [Pr.: -ti-u-] – Anti- + uman. DOOM
antiumán (-ti-u-) adj. m., pl. antiumáni; f. antiumánă, pl. antiumáne
antiumanului
ANTIUMÁN, -Ă, antiumani, -e, adj. Care este lipsit de omenie; care este îndreptat împotriva omului. [Pr.: -ti-u-] – Anti- + uman. DOOM
antiumán (-ti-u-) adj. m., pl. antiumáni; f. antiumánă, pl. antiumáne
antiunionist
ANTIUNIONÍST, -Ă, antiunioniști, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care este împotriva unirii, a uniunii a două țări; spec. (persoană) care era împotriva unirii Principatelor Române. [Pr.: -ti-u-ni-o-] – Anti- + unionist. DOOM
antiunioníst (-ti-u-ni-o-) adj. m., s. m., pl. antiunioníști; adj. f., s. f. antiunionístă, pl. antiunioníste
antiunionist
ANTIUNIONÍST, -Ă, antiunioniști, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care este împotriva unirii, a uniunii a două țări; spec. (persoană) care era împotriva unirii Principatelor Române. [Pr.: -ti-u-ni-o-] – Anti- + unionist. DOOM
antiunioníst (-ti-u-ni-o-) adj. m., s. m., pl. antiunioníști; adj. f., s. f. antiunionístă, pl. antiunioníste
antiunionista
ANTIUNIONÍST, -Ă, antiunioniști, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care este împotriva unirii, a uniunii a două țări; spec. (persoană) care era împotriva unirii Principatelor Române. [Pr.: -ti-u-ni-o-] – Anti- + unionist. DOOM
antiunioníst (-ti-u-ni-o-) adj. m., s. m., pl. antiunioníști; adj. f., s. f. antiunionístă, pl. antiunioníste
antiunionista
ANTIUNIONÍST, -Ă, antiunioniști, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care este împotriva unirii, a uniunii a două țări; spec. (persoană) care era împotriva unirii Principatelor Române. [Pr.: -ti-u-ni-o-] – Anti- + unionist. DOOM
antiunioníst (-ti-u-ni-o-) adj. m., s. m., pl. antiunioníști; adj. f., s. f. antiunionístă, pl. antiunioníste
antiunioniste
ANTIUNIONÍST, -Ă, antiunioniști, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care este împotriva unirii, a uniunii a două țări; spec. (persoană) care era împotriva unirii Principatelor Române. [Pr.: -ti-u-ni-o-] – Anti- + unionist. DOOM
antiunioníst (-ti-u-ni-o-) adj. m., s. m., pl. antiunioníști; adj. f., s. f. antiunionístă, pl. antiunioníste
antiunioniste
ANTIUNIONÍST, -Ă, antiunioniști, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care este împotriva unirii, a uniunii a două țări; spec. (persoană) care era împotriva unirii Principatelor Române. [Pr.: -ti-u-ni-o-] – Anti- + unionist. DOOM
antiunioníst (-ti-u-ni-o-) adj. m., s. m., pl. antiunioníști; adj. f., s. f. antiunionístă, pl. antiunioníste
antiunionistei
ANTIUNIONÍST, -Ă, antiunioniști, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care este împotriva unirii, a uniunii a două țări; spec. (persoană) care era împotriva unirii Principatelor Române. [Pr.: -ti-u-ni-o-] – Anti- + unionist. DOOM
antiunioníst (-ti-u-ni-o-) adj. m., s. m., pl. antiunioníști; adj. f., s. f. antiunionístă, pl. antiunioníste
antiunionistei
ANTIUNIONÍST, -Ă, antiunioniști, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care este împotriva unirii, a uniunii a două țări; spec. (persoană) care era împotriva unirii Principatelor Române. [Pr.: -ti-u-ni-o-] – Anti- + unionist. DOOM
antiunioníst (-ti-u-ni-o-) adj. m., s. m., pl. antiunioníști; adj. f., s. f. antiunionístă, pl. antiunioníste
antiunionistele
ANTIUNIONÍST, -Ă, antiunioniști, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care este împotriva unirii, a uniunii a două țări; spec. (persoană) care era împotriva unirii Principatelor Române. [Pr.: -ti-u-ni-o-] – Anti- + unionist. DOOM
antiunioníst (-ti-u-ni-o-) adj. m., s. m., pl. antiunioníști; adj. f., s. f. antiunionístă, pl. antiunioníste
antiunionistele
ANTIUNIONÍST, -Ă, antiunioniști, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care este împotriva unirii, a uniunii a două țări; spec. (persoană) care era împotriva unirii Principatelor Române. [Pr.: -ti-u-ni-o-] – Anti- + unionist. DOOM
antiunioníst (-ti-u-ni-o-) adj. m., s. m., pl. antiunioníști; adj. f., s. f. antiunionístă, pl. antiunioníste
antiunionistelor
ANTIUNIONÍST, -Ă, antiunioniști, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care este împotriva unirii, a uniunii a două țări; spec. (persoană) care era împotriva unirii Principatelor Române. [Pr.: -ti-u-ni-o-] – Anti- + unionist. DOOM
antiunioníst (-ti-u-ni-o-) adj. m., s. m., pl. antiunioníști; adj. f., s. f. antiunionístă, pl. antiunioníste
antiunionistelor
ANTIUNIONÍST, -Ă, antiunioniști, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care este împotriva unirii, a uniunii a două țări; spec. (persoană) care era împotriva unirii Principatelor Române. [Pr.: -ti-u-ni-o-] – Anti- + unionist. DOOM
antiunioníst (-ti-u-ni-o-) adj. m., s. m., pl. antiunioníști; adj. f., s. f. antiunionístă, pl. antiunioníste
antiunionistul
ANTIUNIONÍST, -Ă, antiunioniști, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care este împotriva unirii, a uniunii a două țări; spec. (persoană) care era împotriva unirii Principatelor Române. [Pr.: -ti-u-ni-o-] – Anti- + unionist. DOOM
antiunioníst (-ti-u-ni-o-) adj. m., s. m., pl. antiunioníști; adj. f., s. f. antiunionístă, pl. antiunioníste
antiunionistul
ANTIUNIONÍST, -Ă, antiunioniști, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care este împotriva unirii, a uniunii a două țări; spec. (persoană) care era împotriva unirii Principatelor Române. [Pr.: -ti-u-ni-o-] – Anti- + unionist. DOOM
antiunioníst (-ti-u-ni-o-) adj. m., s. m., pl. antiunioníști; adj. f., s. f. antiunionístă, pl. antiunioníste
antiunionistului
ANTIUNIONÍST, -Ă, antiunioniști, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care este împotriva unirii, a uniunii a două țări; spec. (persoană) care era împotriva unirii Principatelor Române. [Pr.: -ti-u-ni-o-] – Anti- + unionist. DOOM
antiunioníst (-ti-u-ni-o-) adj. m., s. m., pl. antiunioníști; adj. f., s. f. antiunionístă, pl. antiunioníste
antiunionistului
ANTIUNIONÍST, -Ă, antiunioniști, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care este împotriva unirii, a uniunii a două țări; spec. (persoană) care era împotriva unirii Principatelor Române. [Pr.: -ti-u-ni-o-] – Anti- + unionist. DOOM
antiunioníst (-ti-u-ni-o-) adj. m., s. m., pl. antiunioníști; adj. f., s. f. antiunionístă, pl. antiunioníste
antiunioniști
ANTIUNIONÍST, -Ă, antiunioniști, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care este împotriva unirii, a uniunii a două țări; spec. (persoană) care era împotriva unirii Principatelor Române. [Pr.: -ti-u-ni-o-] – Anti- + unionist. DOOM
antiunioníst (-ti-u-ni-o-) adj. m., s. m., pl. antiunioníști; adj. f., s. f. antiunionístă, pl. antiunioníste
antiunioniști
ANTIUNIONÍST, -Ă, antiunioniști, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care este împotriva unirii, a uniunii a două țări; spec. (persoană) care era împotriva unirii Principatelor Române. [Pr.: -ti-u-ni-o-] – Anti- + unionist. DOOM
antiunioníst (-ti-u-ni-o-) adj. m., s. m., pl. antiunioníști; adj. f., s. f. antiunionístă, pl. antiunioníste
antiunioniștii
ANTIUNIONÍST, -Ă, antiunioniști, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care este împotriva unirii, a uniunii a două țări; spec. (persoană) care era împotriva unirii Principatelor Române. [Pr.: -ti-u-ni-o-] – Anti- + unionist. DOOM
antiunioníst (-ti-u-ni-o-) adj. m., s. m., pl. antiunioníști; adj. f., s. f. antiunionístă, pl. antiunioníste
antiunioniștii
ANTIUNIONÍST, -Ă, antiunioniști, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care este împotriva unirii, a uniunii a două țări; spec. (persoană) care era împotriva unirii Principatelor Române. [Pr.: -ti-u-ni-o-] – Anti- + unionist. DOOM
antiunioníst (-ti-u-ni-o-) adj. m., s. m., pl. antiunioníști; adj. f., s. f. antiunionístă, pl. antiunioníste
antiunioniștilor
ANTIUNIONÍST, -Ă, antiunioniști, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care este împotriva unirii, a uniunii a două țări; spec. (persoană) care era împotriva unirii Principatelor Române. [Pr.: -ti-u-ni-o-] – Anti- + unionist. DOOM
antiunioníst (-ti-u-ni-o-) adj. m., s. m., pl. antiunioníști; adj. f., s. f. antiunionístă, pl. antiunioníste
antiunioniștilor
ANTIUNIONÍST, -Ă, antiunioniști, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care este împotriva unirii, a uniunii a două țări; spec. (persoană) care era împotriva unirii Principatelor Române. [Pr.: -ti-u-ni-o-] – Anti- + unionist. DOOM
antiunioníst (-ti-u-ni-o-) adj. m., s. m., pl. antiunioníști; adj. f., s. f. antiunionístă, pl. antiunioníste
antiunivers
ANTIUNIVÉRS s. n. Univers ipotetic alcătuit din antimaterie. – Anti- + univers (după fr. anti-univers).
antivariolic
ANTIVARIÓLIC, -Ă, antivariolici, -ce, adj., s. n. (Vaccin, ser) care combate variola. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. antivariolique.
antivariolica
ANTIVARIÓLIC, -Ă, antivariolici, -ce, adj., s. n. (Vaccin, ser) care combate variola. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. antivariolique.
antivariolice
ANTIVARIÓLIC, -Ă, antivariolici, -ce, adj., s. n. (Vaccin, ser) care combate variola. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. antivariolique.
antivariolicei
ANTIVARIÓLIC, -Ă, antivariolici, -ce, adj., s. n. (Vaccin, ser) care combate variola. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. antivariolique.
antivariolicele
ANTIVARIÓLIC, -Ă, antivariolici, -ce, adj., s. n. (Vaccin, ser) care combate variola. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. antivariolique.
antivariolicelor
ANTIVARIÓLIC, -Ă, antivariolici, -ce, adj., s. n. (Vaccin, ser) care combate variola. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. antivariolique.
antivariolici
ANTIVARIÓLIC, -Ă, antivariolici, -ce, adj., s. n. (Vaccin, ser) care combate variola. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. antivariolique.
antivariolicii
ANTIVARIÓLIC, -Ă, antivariolici, -ce, adj., s. n. (Vaccin, ser) care combate variola. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. antivariolique.
antivariolicilor
ANTIVARIÓLIC, -Ă, antivariolici, -ce, adj., s. n. (Vaccin, ser) care combate variola. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. antivariolique.
antivariolicul
ANTIVARIÓLIC, -Ă, antivariolici, -ce, adj., s. n. (Vaccin, ser) care combate variola. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. antivariolique.
antivariolicului
ANTIVARIÓLIC, -Ă, antivariolici, -ce, adj., s. n. (Vaccin, ser) care combate variola. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. antivariolique.
antivedeta
ANTIVEDÉTĂ, antivedete, s. f. Artist, sportiv a cărui comportare denotă antivedetism. – Anti- + vedetă.
antivedete
ANTIVEDÉTĂ, antivedete, s. f. Artist, sportiv a cărui comportare denotă antivedetism. – Anti- + vedetă.
antivedetei
ANTIVEDÉTĂ, antivedete, s. f. Artist, sportiv a cărui comportare denotă antivedetism. – Anti- + vedetă.
antivedetele
ANTIVEDÉTĂ, antivedete, s. f. Artist, sportiv a cărui comportare denotă antivedetism. – Anti- + vedetă.
antivedetelor
ANTIVEDÉTĂ, antivedete, s. f. Artist, sportiv a cărui comportare denotă antivedetism. – Anti- + vedetă.
antivedetism
ANTIVEDETÍSM s. n. Atitudine a unui artist, a unui sportiv opusă vedetismului. – Anti- + vedetism.
antivedetismul
ANTIVEDETÍSM s. n. Atitudine a unui artist, a unui sportiv opusă vedetismului. – Anti- + vedetism.
antivedetismului
ANTIVEDETÍSM s. n. Atitudine a unui artist, a unui sportiv opusă vedetismului. – Anti- + vedetism.
antiveneric
ANTIVENÉRIC, -Ă, antivenerici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care combate bolile venerice. – Anti- + veneric. DOOM
antivenéric adj. m., pl. antivenérici; f. antivenérică, pl. antivenérice
antivenerica
ANTIVENÉRIC, -Ă, antivenerici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care combate bolile venerice. – Anti- + veneric. DOOM
antivenéric adj. m., pl. antivenérici; f. antivenérică, pl. antivenérice
antivenerice
ANTIVENÉRIC, -Ă, antivenerici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care combate bolile venerice. – Anti- + veneric. DOOM
antivenéric adj. m., pl. antivenérici; f. antivenérică, pl. antivenérice
antivenericei
ANTIVENÉRIC, -Ă, antivenerici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care combate bolile venerice. – Anti- + veneric. DOOM
antivenéric adj. m., pl. antivenérici; f. antivenérică, pl. antivenérice
antivenericele
ANTIVENÉRIC, -Ă, antivenerici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care combate bolile venerice. – Anti- + veneric. DOOM
antivenéric adj. m., pl. antivenérici; f. antivenérică, pl. antivenérice
antivenericelor
ANTIVENÉRIC, -Ă, antivenerici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care combate bolile venerice. – Anti- + veneric. DOOM
antivenéric adj. m., pl. antivenérici; f. antivenérică, pl. antivenérice
antivenerici
ANTIVENÉRIC, -Ă, antivenerici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care combate bolile venerice. – Anti- + veneric. DOOM
antivenéric adj. m., pl. antivenérici; f. antivenérică, pl. antivenérice
antivenericii
ANTIVENÉRIC, -Ă, antivenerici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care combate bolile venerice. – Anti- + veneric. DOOM
antivenéric adj. m., pl. antivenérici; f. antivenérică, pl. antivenérice
antivenericilor
ANTIVENÉRIC, -Ă, antivenerici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care combate bolile venerice. – Anti- + veneric. DOOM
antivenéric adj. m., pl. antivenérici; f. antivenérică, pl. antivenérice
antivenericul
ANTIVENÉRIC, -Ă, antivenerici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care combate bolile venerice. – Anti- + veneric. DOOM
antivenéric adj. m., pl. antivenérici; f. antivenérică, pl. antivenérice
antivenericului
ANTIVENÉRIC, -Ă, antivenerici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care combate bolile venerice. – Anti- + veneric. DOOM
antivenéric adj. m., pl. antivenérici; f. antivenérică, pl. antivenérice
antivenin
ANTIVENÍN s. n. (Biol.) Anticorp care neutralizează acțiunea toxică a veninului. – Anti- + venin.
antiveninoasa
ANTIVENINÓS, -OÁSĂ, antiveninoși, -oase, adj. Care neutralizează veninul (1). – Anti- + veninos (după fr. antivénéreux).
antiveninoase
ANTIVENINÓS, -OÁSĂ, antiveninoși, -oase, adj. Care neutralizează veninul (1). – Anti- + veninos (după fr. antivénéreux).
antiveninoasei
ANTIVENINÓS, -OÁSĂ, antiveninoși, -oase, adj. Care neutralizează veninul (1). – Anti- + veninos (după fr. antivénéreux).
antiveninoasele
ANTIVENINÓS, -OÁSĂ, antiveninoși, -oase, adj. Care neutralizează veninul (1). – Anti- + veninos (după fr. antivénéreux).
antiveninoaselor
ANTIVENINÓS, -OÁSĂ, antiveninoși, -oase, adj. Care neutralizează veninul (1). – Anti- + veninos (după fr. antivénéreux).
antiveninos
ANTIVENINÓS, -OÁSĂ, antiveninoși, -oase, adj. Care neutralizează veninul (1). – Anti- + veninos (după fr. antivénéreux).
antiveninosul
ANTIVENINÓS, -OÁSĂ, antiveninoși, -oase, adj. Care neutralizează veninul (1). – Anti- + veninos (după fr. antivénéreux).
antiveninosului
ANTIVENINÓS, -OÁSĂ, antiveninoși, -oase, adj. Care neutralizează veninul (1). – Anti- + veninos (după fr. antivénéreux).
antiveninoși
ANTIVENINÓS, -OÁSĂ, antiveninoși, -oase, adj. Care neutralizează veninul (1). – Anti- + veninos (după fr. antivénéreux).
antiveninoșii
ANTIVENINÓS, -OÁSĂ, antiveninoși, -oase, adj. Care neutralizează veninul (1). – Anti- + veninos (după fr. antivénéreux).
antiveninoșilor
ANTIVENINÓS, -OÁSĂ, antiveninoși, -oase, adj. Care neutralizează veninul (1). – Anti- + veninos (după fr. antivénéreux).
antivibrator
ANTIVIBRATÓR, -OÁRE, antivibratori, -oare, adj. (Despre un sistem tehnic) Care se opune transmiterii vibrațiilor de o anumită frecvență. – Anti- + vibrator. DOOM
antivibratór (-vi-bra-) adj. m., pl. antivibratóri; f. sg. și pl. antivibratoáre
antiviral
ANTIVIRÁL, -Ă, antivirali, -e, adj., s. n. (Medicament) care combate virușii. – Din fr., engl. antiviral. DOOM
*antivirál2 s. n., pl. antivirále
antivirala
ANTIVIRÁL, -Ă, antivirali, -e, adj., s. n. (Medicament) care combate virușii. – Din fr., engl. antiviral. DOOM
*antivirál2 s. n., pl. antivirále
antivirale
ANTIVIRÁL, -Ă, antivirali, -e, adj., s. n. (Medicament) care combate virușii. – Din fr., engl. antiviral. DOOM
*antivirál2 s. n., pl. antivirále
antiviralei
ANTIVIRÁL, -Ă, antivirali, -e, adj., s. n. (Medicament) care combate virușii. – Din fr., engl. antiviral. DOOM
*antivirál2 s. n., pl. antivirále
antiviralele
ANTIVIRÁL, -Ă, antivirali, -e, adj., s. n. (Medicament) care combate virușii. – Din fr., engl. antiviral. DOOM
*antivirál2 s. n., pl. antivirále
antiviralelor
ANTIVIRÁL, -Ă, antivirali, -e, adj., s. n. (Medicament) care combate virușii. – Din fr., engl. antiviral. DOOM
*antivirál2 s. n., pl. antivirále
antivirali
ANTIVIRÁL, -Ă, antivirali, -e, adj., s. n. (Medicament) care combate virușii. – Din fr., engl. antiviral. DOOM
*antivirál2 s. n., pl. antivirále
antiviralii
ANTIVIRÁL, -Ă, antivirali, -e, adj., s. n. (Medicament) care combate virușii. – Din fr., engl. antiviral. DOOM
*antivirál2 s. n., pl. antivirále
antiviralilor
ANTIVIRÁL, -Ă, antivirali, -e, adj., s. n. (Medicament) care combate virușii. – Din fr., engl. antiviral. DOOM
*antivirál2 s. n., pl. antivirále
antiviralul
ANTIVIRÁL, -Ă, antivirali, -e, adj., s. n. (Medicament) care combate virușii. – Din fr., engl. antiviral. DOOM
*antivirál2 s. n., pl. antivirále
antiviralului
ANTIVIRÁL, -Ă, antivirali, -e, adj., s. n. (Medicament) care combate virușii. – Din fr., engl. antiviral. DOOM
*antivirál2 s. n., pl. antivirále
antivirus
ANTIVÍRUS, (1) antivirusuri, s. n., (2) antiviruși, s. m. 1. S. n. Substanță care împiedică dezvoltarea virușilor. 2. S. m. (Inform.) Program care protejează preventiv stocurile de informație din calculator, detectează virusarea și asigură tratamentul. [Pl. și: (1, m.) antiviruși] – Din fr. antivirus.
antivirus
ANTIVÍRUS, (1) antivirusuri, s. n., (2) antiviruși, s. m. 1. S. n. Substanță care împiedică dezvoltarea virușilor. 2. S. m. (Inform.) Program care protejează preventiv stocurile de informație din calculator, detectează virusarea și asigură tratamentul. [Pl. și: (1, m.) antiviruși] – Din fr. antivirus.
antivitamina
ANTIVITAMÍNĂ, antivitamine, s. f. (Farm.) Substanță cu structură chimică analoagă cu a vitaminei corespunzătoare. – Din fr. antivitamine.
antivitamine
ANTIVITAMÍNĂ, antivitamine, s. f. (Farm.) Substanță cu structură chimică analoagă cu a vitaminei corespunzătoare. – Din fr. antivitamine.
antivitaminei
ANTIVITAMÍNĂ, antivitamine, s. f. (Farm.) Substanță cu structură chimică analoagă cu a vitaminei corespunzătoare. – Din fr. antivitamine.
antivitaminele
ANTIVITAMÍNĂ, antivitamine, s. f. (Farm.) Substanță cu structură chimică analoagă cu a vitaminei corespunzătoare. – Din fr. antivitamine.
antivitaminelor
ANTIVITAMÍNĂ, antivitamine, s. f. (Farm.) Substanță cu structură chimică analoagă cu a vitaminei corespunzătoare. – Din fr. antivitamine.
antivoal
ANTIVOÁL s.n. (Fot.) Substanță chimică care se adaugă unui revelator pentru a împiedica voalarea materialului fotosensibil în cursul procesului de developare. [Pron. -voal. / cf. fr. anti-voile]. DOOM
antivoál (-voal) s. n.
antivoalul
ANTIVOÁL s.n. (Fot.) Substanță chimică care se adaugă unui revelator pentru a împiedica voalarea materialului fotosensibil în cursul procesului de developare. [Pron. -voal. / cf. fr. anti-voile]. DOOM
antivoál (-voal) s. n.
antivoalului
ANTIVOÁL s.n. (Fot.) Substanță chimică care se adaugă unui revelator pentru a împiedica voalarea materialului fotosensibil în cursul procesului de developare. [Pron. -voal. / cf. fr. anti-voile]. DOOM
antivoál (-voal) s. n.
antivomitiv
ANTIVOMITÍV, -Ă, antivomitivi, -e, adj., s. n. (Medicament) împotriva vărsăturilor – Anti- + vomitiv. DOOM
antivomitív2 s. n., pl. antivomitíve
antivomitiva
ANTIVOMITÍV, -Ă, antivomitivi, -e, adj., s. n. (Medicament) împotriva vărsăturilor – Anti- + vomitiv. DOOM
antivomitív2 s. n., pl. antivomitíve
antivomitive
ANTIVOMITÍV, -Ă, antivomitivi, -e, adj., s. n. (Medicament) împotriva vărsăturilor – Anti- + vomitiv. DOOM
antivomitív2 s. n., pl. antivomitíve
antivomitivei
ANTIVOMITÍV, -Ă, antivomitivi, -e, adj., s. n. (Medicament) împotriva vărsăturilor – Anti- + vomitiv. DOOM
antivomitív2 s. n., pl. antivomitíve
antivomitivele
ANTIVOMITÍV, -Ă, antivomitivi, -e, adj., s. n. (Medicament) împotriva vărsăturilor – Anti- + vomitiv. DOOM
antivomitív2 s. n., pl. antivomitíve
antivomitivelor
ANTIVOMITÍV, -Ă, antivomitivi, -e, adj., s. n. (Medicament) împotriva vărsăturilor – Anti- + vomitiv. DOOM
antivomitív2 s. n., pl. antivomitíve
antivomitivi
ANTIVOMITÍV, -Ă, antivomitivi, -e, adj., s. n. (Medicament) împotriva vărsăturilor – Anti- + vomitiv. DOOM
antivomitív2 s. n., pl. antivomitíve
antivomitivii
ANTIVOMITÍV, -Ă, antivomitivi, -e, adj., s. n. (Medicament) împotriva vărsăturilor – Anti- + vomitiv. DOOM
antivomitív2 s. n., pl. antivomitíve
antivomitivilor
ANTIVOMITÍV, -Ă, antivomitivi, -e, adj., s. n. (Medicament) împotriva vărsăturilor – Anti- + vomitiv. DOOM
antivomitív2 s. n., pl. antivomitíve
antivomitivul
ANTIVOMITÍV, -Ă, antivomitivi, -e, adj., s. n. (Medicament) împotriva vărsăturilor – Anti- + vomitiv. DOOM
antivomitív2 s. n., pl. antivomitíve
antivomitivului
ANTIVOMITÍV, -Ă, antivomitivi, -e, adj., s. n. (Medicament) împotriva vărsăturilor – Anti- + vomitiv. DOOM
antivomitív2 s. n., pl. antivomitíve
antizgomot
ANTIZGÓMOT adj. invar. (Rar) Antifonic2. – Anti- + zgomot.
antizimic
ANTIZÍMIC, -Ă, antizimici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care împiedică fermentațiile. – Din fr. antizymique. DOOM
antizímic2 s. n., pl. antizímice
antizimica
ANTIZÍMIC, -Ă, antizimici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care împiedică fermentațiile. – Din fr. antizymique. DOOM
antizímic2 s. n., pl. antizímice
antizimice
ANTIZÍMIC, -Ă, antizimici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care împiedică fermentațiile. – Din fr. antizymique. DOOM
antizímic2 s. n., pl. antizímice
antizimicei
ANTIZÍMIC, -Ă, antizimici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care împiedică fermentațiile. – Din fr. antizymique. DOOM
antizímic2 s. n., pl. antizímice
antizimicele
ANTIZÍMIC, -Ă, antizimici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care împiedică fermentațiile. – Din fr. antizymique. DOOM
antizímic2 s. n., pl. antizímice
antizimicelor
ANTIZÍMIC, -Ă, antizimici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care împiedică fermentațiile. – Din fr. antizymique. DOOM
antizímic2 s. n., pl. antizímice
antizimici
ANTIZÍMIC, -Ă, antizimici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care împiedică fermentațiile. – Din fr. antizymique. DOOM
antizímic2 s. n., pl. antizímice
antizimicii
ANTIZÍMIC, -Ă, antizimici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care împiedică fermentațiile. – Din fr. antizymique. DOOM
antizímic2 s. n., pl. antizímice
antizimicilor
ANTIZÍMIC, -Ă, antizimici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care împiedică fermentațiile. – Din fr. antizymique. DOOM
antizímic2 s. n., pl. antizímice
antizimicul
ANTIZÍMIC, -Ă, antizimici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care împiedică fermentațiile. – Din fr. antizymique. DOOM
antizímic2 s. n., pl. antizímice
antizimicului
ANTIZÍMIC, -Ă, antizimici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care împiedică fermentațiile. – Din fr. antizymique. DOOM
antizímic2 s. n., pl. antizímice
antișoc
ANTIȘÓC adj. invar. (Despre materiale sau dispozitive) Care amortizează șocurile. – Din fr. antichoc. DOOM
antișóc adj. invar.
antiștiințific
ANTIȘTIINȚÍFIC, -Ă, antiștiințifici, -ce, adj. Îndreptat împotriva teoriilor științifice și progresului. Anti- + științific (după fr. anti-scientifique). DOOM
!antiștiințífic (-tiș-ti-in-/-ti-ști-) adj. m., pl. antiștiințífici; f. antiștiințífică, pl. antiștiințífice
antiștiințifica
ANTIȘTIINȚÍFIC, -Ă, antiștiințifici, -ce, adj. Îndreptat împotriva teoriilor științifice și progresului. Anti- + științific (după fr. anti-scientifique). DOOM
!antiștiințífic (-tiș-ti-in-/-ti-ști-) adj. m., pl. antiștiințífici; f. antiștiințífică, pl. antiștiințífice
antiștiințifice
ANTIȘTIINȚÍFIC, -Ă, antiștiințifici, -ce, adj. Îndreptat împotriva teoriilor științifice și progresului. Anti- + științific (după fr. anti-scientifique). DOOM
!antiștiințífic (-tiș-ti-in-/-ti-ști-) adj. m., pl. antiștiințífici; f. antiștiințífică, pl. antiștiințífice
antiștiințificei
ANTIȘTIINȚÍFIC, -Ă, antiștiințifici, -ce, adj. Îndreptat împotriva teoriilor științifice și progresului. Anti- + științific (după fr. anti-scientifique). DOOM
!antiștiințífic (-tiș-ti-in-/-ti-ști-) adj. m., pl. antiștiințífici; f. antiștiințífică, pl. antiștiințífice
antiștiințificele
ANTIȘTIINȚÍFIC, -Ă, antiștiințifici, -ce, adj. Îndreptat împotriva teoriilor științifice și progresului. Anti- + științific (după fr. anti-scientifique). DOOM
!antiștiințífic (-tiș-ti-in-/-ti-ști-) adj. m., pl. antiștiințífici; f. antiștiințífică, pl. antiștiințífice
antiștiințificelor
ANTIȘTIINȚÍFIC, -Ă, antiștiințifici, -ce, adj. Îndreptat împotriva teoriilor științifice și progresului. Anti- + științific (după fr. anti-scientifique). DOOM
!antiștiințífic (-tiș-ti-in-/-ti-ști-) adj. m., pl. antiștiințífici; f. antiștiințífică, pl. antiștiințífice
antiștiințifici
ANTIȘTIINȚÍFIC, -Ă, antiștiințifici, -ce, adj. Îndreptat împotriva teoriilor științifice și progresului. Anti- + științific (după fr. anti-scientifique). DOOM
!antiștiințífic (-tiș-ti-in-/-ti-ști-) adj. m., pl. antiștiințífici; f. antiștiințífică, pl. antiștiințífice
antiștiințificii
ANTIȘTIINȚÍFIC, -Ă, antiștiințifici, -ce, adj. Îndreptat împotriva teoriilor științifice și progresului. Anti- + științific (după fr. anti-scientifique). DOOM
!antiștiințífic (-tiș-ti-in-/-ti-ști-) adj. m., pl. antiștiințífici; f. antiștiințífică, pl. antiștiințífice
antiștiințificilor
ANTIȘTIINȚÍFIC, -Ă, antiștiințifici, -ce, adj. Îndreptat împotriva teoriilor științifice și progresului. Anti- + științific (după fr. anti-scientifique). DOOM
!antiștiințífic (-tiș-ti-in-/-ti-ști-) adj. m., pl. antiștiințífici; f. antiștiințífică, pl. antiștiințífice
antiștiințificul
ANTIȘTIINȚÍFIC, -Ă, antiștiințifici, -ce, adj. Îndreptat împotriva teoriilor științifice și progresului. Anti- + științific (după fr. anti-scientifique). DOOM
!antiștiințífic (-tiș-ti-in-/-ti-ști-) adj. m., pl. antiștiințífici; f. antiștiințífică, pl. antiștiințífice
antiștiințificului
ANTIȘTIINȚÍFIC, -Ă, antiștiințifici, -ce, adj. Îndreptat împotriva teoriilor științifice și progresului. Anti- + științific (după fr. anti-scientifique). DOOM
!antiștiințífic (-tiș-ti-in-/-ti-ști-) adj. m., pl. antiștiințífici; f. antiștiințífică, pl. antiștiințífice
anto
ANTO- Element de compunere savantă cu semnificația „floare”, „referitor la flori”. [< fr. antho-, it. anto- < gr. anthos].
antocian
ANTOCIÁN, antocieni, s. m. Pigment din sucul plantelor care dă florilor, fructelor și frunzelor culoarea roșie, albastră sau violetă. [Pr.: -ci-an] – Din fr. antocian. DOOM
antocián (-ci-an) s. m., pl. antociéni (-ci-eni)
antocianul
ANTOCIÁN, antocieni, s. m. Pigment din sucul plantelor care dă florilor, fructelor și frunzelor culoarea roșie, albastră sau violetă. [Pr.: -ci-an] – Din fr. antocian. DOOM
antocián (-ci-an) s. m., pl. antociéni (-ci-eni)
antocianului
ANTOCIÁN, antocieni, s. m. Pigment din sucul plantelor care dă florilor, fructelor și frunzelor culoarea roșie, albastră sau violetă. [Pr.: -ci-an] – Din fr. antocian. DOOM
antocián (-ci-an) s. m., pl. antociéni (-ci-eni)
antocieni
ANTOCIÁN, antocieni, s. m. Pigment din sucul plantelor care dă florilor, fructelor și frunzelor culoarea roșie, albastră sau violetă. [Pr.: -ci-an] – Din fr. antocian. DOOM
antocián (-ci-an) s. m., pl. antociéni (-ci-eni)
antocienii
ANTOCIÁN, antocieni, s. m. Pigment din sucul plantelor care dă florilor, fructelor și frunzelor culoarea roșie, albastră sau violetă. [Pr.: -ci-an] – Din fr. antocian. DOOM
antocián (-ci-an) s. m., pl. antociéni (-ci-eni)
antocienilor
ANTOCIÁN, antocieni, s. m. Pigment din sucul plantelor care dă florilor, fructelor și frunzelor culoarea roșie, albastră sau violetă. [Pr.: -ci-an] – Din fr. antocian. DOOM
antocián (-ci-an) s. m., pl. antociéni (-ci-eni)
antodiu
ANTÓDIU s.n. Calatidiu. [< fr. anthode].
antofilit
ANTOFILÍT s.n. Varietate de amfibol care conține fier și magneziu. [< fr. antophyllite]. DOOM
antofilít s. n.
antofilitul
ANTOFILÍT s.n. Varietate de amfibol care conține fier și magneziu. [< fr. antophyllite]. DOOM
antofilít s. n.
antofilitului
ANTOFILÍT s.n. Varietate de amfibol care conține fier și magneziu. [< fr. antophyllite]. DOOM
antofilít s. n.
antofita
ANTOFÍTĂ, antofite, s. f. (La pl.) Denumire dată plantelor cu flori; (și la sg.) plantă din acest grup; spermatofită. – Din fr. anthophytes. DOOM
antofítă s. f., g.-d. art. antofítei; pl. antofíte
antofite
ANTOFÍTĂ, antofite, s. f. (La pl.) Denumire dată plantelor cu flori; (și la sg.) plantă din acest grup; spermatofită. – Din fr. anthophytes. DOOM
antofítă s. f., g.-d. art. antofítei; pl. antofíte
antofite
ANTOFÍTE s.f.pl. Denumire generică pentru plantele cu flori; fanerogame; (la sg.) plantă din acest grup. [< fr. anthophytes, cf. gr. anthos – floare, phyton – plantă].
antofitei
ANTOFÍTĂ, antofite, s. f. (La pl.) Denumire dată plantelor cu flori; (și la sg.) plantă din acest grup; spermatofită. – Din fr. anthophytes. DOOM
antofítă s. f., g.-d. art. antofítei; pl. antofíte
antofitele
ANTOFÍTĂ, antofite, s. f. (La pl.) Denumire dată plantelor cu flori; (și la sg.) plantă din acest grup; spermatofită. – Din fr. anthophytes. DOOM
antofítă s. f., g.-d. art. antofítei; pl. antofíte
antofitelor
ANTOFÍTĂ, antofite, s. f. (La pl.) Denumire dată plantelor cu flori; (și la sg.) plantă din acest grup; spermatofită. – Din fr. anthophytes. DOOM
antofítă s. f., g.-d. art. antofítei; pl. antofíte
antofitoza
ANTOFITÓZĂ, antofitoze, s. f. Boală a plantelor provocată de unele plante parazite sau semiparazite cu flori. – Din fr. anthophytose. DOOM
antofitóză s. f., g.-d. art. antofitózei; pl. antofitóze
antofitoze
ANTOFITÓZĂ, antofitoze, s. f. Boală a plantelor provocată de unele plante parazite sau semiparazite cu flori. – Din fr. anthophytose. DOOM
antofitóză s. f., g.-d. art. antofitózei; pl. antofitóze
antofitozei
ANTOFITÓZĂ, antofitoze, s. f. Boală a plantelor provocată de unele plante parazite sau semiparazite cu flori. – Din fr. anthophytose. DOOM
antofitóză s. f., g.-d. art. antofitózei; pl. antofitóze
antofitozele
ANTOFITÓZĂ, antofitoze, s. f. Boală a plantelor provocată de unele plante parazite sau semiparazite cu flori. – Din fr. anthophytose. DOOM
antofitóză s. f., g.-d. art. antofitózei; pl. antofitóze
antofitozelor
ANTOFITÓZĂ, antofitoze, s. f. Boală a plantelor provocată de unele plante parazite sau semiparazite cu flori. – Din fr. anthophytose. DOOM
antofitóză s. f., g.-d. art. antofitózei; pl. antofitóze
antologa
ANTOLOGÁ, antologhez, vb. I. Tranz. A include într-o antologie. – De la antologie. DOOM
*antologá (a ~) vb., ind. prez. 3 antologheáză
antologabil
ANTOLOGÁBIL, -Ă, antologabili, -e, adj. Care merită să fie inclus într-o antologie; p. ext. care este demn de reținut. – Antologa + suf. -bil. DOOM
*antologábil adj. m., pl. antologábili; f. antologábilă, pl. antologábile
antologabila
ANTOLOGÁBIL, -Ă, antologabili, -e, adj. Care merită să fie inclus într-o antologie; p. ext. care este demn de reținut. – Antologa + suf. -bil. DOOM
*antologábil adj. m., pl. antologábili; f. antologábilă, pl. antologábile
antologabile
ANTOLOGÁBIL, -Ă, antologabili, -e, adj. Care merită să fie inclus într-o antologie; p. ext. care este demn de reținut. – Antologa + suf. -bil. DOOM
*antologábil adj. m., pl. antologábili; f. antologábilă, pl. antologábile
antologabilei
ANTOLOGÁBIL, -Ă, antologabili, -e, adj. Care merită să fie inclus într-o antologie; p. ext. care este demn de reținut. – Antologa + suf. -bil. DOOM
*antologábil adj. m., pl. antologábili; f. antologábilă, pl. antologábile
antologabilele
ANTOLOGÁBIL, -Ă, antologabili, -e, adj. Care merită să fie inclus într-o antologie; p. ext. care este demn de reținut. – Antologa + suf. -bil. DOOM
*antologábil adj. m., pl. antologábili; f. antologábilă, pl. antologábile
antologabilelor
ANTOLOGÁBIL, -Ă, antologabili, -e, adj. Care merită să fie inclus într-o antologie; p. ext. care este demn de reținut. – Antologa + suf. -bil. DOOM
*antologábil adj. m., pl. antologábili; f. antologábilă, pl. antologábile
antologabili
ANTOLOGÁBIL, -Ă, antologabili, -e, adj. Care merită să fie inclus într-o antologie; p. ext. care este demn de reținut. – Antologa + suf. -bil. DOOM
*antologábil adj. m., pl. antologábili; f. antologábilă, pl. antologábile
antologabilii
ANTOLOGÁBIL, -Ă, antologabili, -e, adj. Care merită să fie inclus într-o antologie; p. ext. care este demn de reținut. – Antologa + suf. -bil. DOOM
*antologábil adj. m., pl. antologábili; f. antologábilă, pl. antologábile
antologabililor
ANTOLOGÁBIL, -Ă, antologabili, -e, adj. Care merită să fie inclus într-o antologie; p. ext. care este demn de reținut. – Antologa + suf. -bil. DOOM
*antologábil adj. m., pl. antologábili; f. antologábilă, pl. antologábile
antologabilul
ANTOLOGÁBIL, -Ă, antologabili, -e, adj. Care merită să fie inclus într-o antologie; p. ext. care este demn de reținut. – Antologa + suf. -bil. DOOM
*antologábil adj. m., pl. antologábili; f. antologábilă, pl. antologábile
antologabilului
ANTOLOGÁBIL, -Ă, antologabili, -e, adj. Care merită să fie inclus într-o antologie; p. ext. care este demn de reținut. – Antologa + suf. -bil. DOOM
*antologábil adj. m., pl. antologábili; f. antologábilă, pl. antologábile
antologai
ANTOLOGÁ, antologhez, vb. I. Tranz. A include într-o antologie. – De la antologie. DOOM
*antologá (a ~) vb., ind. prez. 3 antologheáză
antologam
ANTOLOGÁ, antologhez, vb. I. Tranz. A include într-o antologie. – De la antologie. DOOM
*antologá (a ~) vb., ind. prez. 3 antologheáză
antologare
ANTOLOGÁ, antologhez, vb. I. Tranz. A include într-o antologie. – De la antologie. DOOM
*antologá (a ~) vb., ind. prez. 3 antologheáză
antologare
ANTOLOGÁRE, antologări, s. f. Acțiunea de a antologa și rezultatul ei. – V. antologa.
antologarea
ANTOLOGÁRE, antologări, s. f. Acțiunea de a antologa și rezultatul ei. – V. antologa.
antologară
ANTOLOGÁ, antologhez, vb. I. Tranz. A include într-o antologie. – De la antologie. DOOM
*antologá (a ~) vb., ind. prez. 3 antologheáză
antologarăm
ANTOLOGÁ, antologhez, vb. I. Tranz. A include într-o antologie. – De la antologie. DOOM
*antologá (a ~) vb., ind. prez. 3 antologheáză
antologarăți
ANTOLOGÁ, antologhez, vb. I. Tranz. A include într-o antologie. – De la antologie. DOOM
*antologá (a ~) vb., ind. prez. 3 antologheáză
antologase
ANTOLOGÁ, antologhez, vb. I. Tranz. A include într-o antologie. – De la antologie. DOOM
*antologá (a ~) vb., ind. prez. 3 antologheáză
antologasem
ANTOLOGÁ, antologhez, vb. I. Tranz. A include într-o antologie. – De la antologie. DOOM
*antologá (a ~) vb., ind. prez. 3 antologheáză
antologaseră
ANTOLOGÁ, antologhez, vb. I. Tranz. A include într-o antologie. – De la antologie. DOOM
*antologá (a ~) vb., ind. prez. 3 antologheáză
antologaserăm
ANTOLOGÁ, antologhez, vb. I. Tranz. A include într-o antologie. – De la antologie. DOOM
*antologá (a ~) vb., ind. prez. 3 antologheáză
antologaserăți
ANTOLOGÁ, antologhez, vb. I. Tranz. A include într-o antologie. – De la antologie. DOOM
*antologá (a ~) vb., ind. prez. 3 antologheáză
antologaseși
ANTOLOGÁ, antologhez, vb. I. Tranz. A include într-o antologie. – De la antologie. DOOM
*antologá (a ~) vb., ind. prez. 3 antologheáză
antologaseți
ANTOLOGÁ, antologhez, vb. I. Tranz. A include într-o antologie. – De la antologie. DOOM
*antologá (a ~) vb., ind. prez. 3 antologheáză
antologat
ANTOLOGÁ, antologhez, vb. I. Tranz. A include într-o antologie. – De la antologie. DOOM
*antologá (a ~) vb., ind. prez. 3 antologheáză
antologat
ANTOLOGÁT, -Ă, antologați, -te, adj. Care a fost inclus într-o antologie. – V. antologa.
antologata
ANTOLOGÁT, -Ă, antologați, -te, adj. Care a fost inclus într-o antologie. – V. antologa.
antologate
ANTOLOGÁT, -Ă, antologați, -te, adj. Care a fost inclus într-o antologie. – V. antologa.
antologatei
ANTOLOGÁT, -Ă, antologați, -te, adj. Care a fost inclus într-o antologie. – V. antologa.
antologatele
ANTOLOGÁT, -Ă, antologați, -te, adj. Care a fost inclus într-o antologie. – V. antologa.
antologatelor
ANTOLOGÁT, -Ă, antologați, -te, adj. Care a fost inclus într-o antologie. – V. antologa.
antologatul
ANTOLOGÁT, -Ă, antologați, -te, adj. Care a fost inclus într-o antologie. – V. antologa.
antologatului
ANTOLOGÁT, -Ă, antologați, -te, adj. Care a fost inclus într-o antologie. – V. antologa.
antologau
ANTOLOGÁ, antologhez, vb. I. Tranz. A include într-o antologie. – De la antologie. DOOM
*antologá (a ~) vb., ind. prez. 3 antologheáză
antologași
ANTOLOGÁ, antologhez, vb. I. Tranz. A include într-o antologie. – De la antologie. DOOM
*antologá (a ~) vb., ind. prez. 3 antologheáză
antologați
ANTOLOGÁ, antologhez, vb. I. Tranz. A include într-o antologie. – De la antologie. DOOM
*antologá (a ~) vb., ind. prez. 3 antologheáză
antologați
ANTOLOGÁT, -Ă, antologați, -te, adj. Care a fost inclus într-o antologie. – V. antologa.
antologații
ANTOLOGÁT, -Ă, antologați, -te, adj. Care a fost inclus într-o antologie. – V. antologa.
antologaților
ANTOLOGÁT, -Ă, antologați, -te, adj. Care a fost inclus într-o antologie. – V. antologa.
antologhează
ANTOLOGÁ, antologhez, vb. I. Tranz. A include într-o antologie. – De la antologie. DOOM
*antologá (a ~) vb., ind. prez. 3 antologheáză
antologhez
ANTOLOGÁ, antologhez, vb. I. Tranz. A include într-o antologie. – De la antologie. DOOM
*antologá (a ~) vb., ind. prez. 3 antologheáză
antologheze
ANTOLOGÁ, antologhez, vb. I. Tranz. A include într-o antologie. – De la antologie. DOOM
*antologá (a ~) vb., ind. prez. 3 antologheáză
antologhezi
ANTOLOGÁ, antologhez, vb. I. Tranz. A include într-o antologie. – De la antologie. DOOM
*antologá (a ~) vb., ind. prez. 3 antologheáză
antologia
ANTOLOGÍE, antologii, s. f. Culegere de lucrări reprezentative, alese dintr-unul sau din mai mulți autori; florilegiu, crestomație. – Din fr. anthologie. DOOM
antologíe s. f., art. antología, g.-d. art. antologíei; pl. antologíi, art. antologíile
antologic
ANTOLÓGIC, -Ă, antologici, -ce, adj. De antologie, reprezentativ, indicat să facă parte dintr-o antologie. – Din fr. anthologique. DOOM
antológic adj. m., pl. antológici; f. antológică, pl. antológice
antologica
ANTOLÓGIC, -Ă, antologici, -ce, adj. De antologie, reprezentativ, indicat să facă parte dintr-o antologie. – Din fr. anthologique. DOOM
antológic adj. m., pl. antológici; f. antológică, pl. antológice
antologice
ANTOLÓGIC, -Ă, antologici, -ce, adj. De antologie, reprezentativ, indicat să facă parte dintr-o antologie. – Din fr. anthologique. DOOM
antológic adj. m., pl. antológici; f. antológică, pl. antológice
antologicei
ANTOLÓGIC, -Ă, antologici, -ce, adj. De antologie, reprezentativ, indicat să facă parte dintr-o antologie. – Din fr. anthologique. DOOM
antológic adj. m., pl. antológici; f. antológică, pl. antológice
antologicele
ANTOLÓGIC, -Ă, antologici, -ce, adj. De antologie, reprezentativ, indicat să facă parte dintr-o antologie. – Din fr. anthologique. DOOM
antológic adj. m., pl. antológici; f. antológică, pl. antológice
antologicelor
ANTOLÓGIC, -Ă, antologici, -ce, adj. De antologie, reprezentativ, indicat să facă parte dintr-o antologie. – Din fr. anthologique. DOOM
antológic adj. m., pl. antológici; f. antológică, pl. antológice
antologici
ANTOLÓGIC, -Ă, antologici, -ce, adj. De antologie, reprezentativ, indicat să facă parte dintr-o antologie. – Din fr. anthologique. DOOM
antológic adj. m., pl. antológici; f. antológică, pl. antológice
antologicii
ANTOLÓGIC, -Ă, antologici, -ce, adj. De antologie, reprezentativ, indicat să facă parte dintr-o antologie. – Din fr. anthologique. DOOM
antológic adj. m., pl. antológici; f. antológică, pl. antológice
antologicilor
ANTOLÓGIC, -Ă, antologici, -ce, adj. De antologie, reprezentativ, indicat să facă parte dintr-o antologie. – Din fr. anthologique. DOOM
antológic adj. m., pl. antológici; f. antológică, pl. antológice
antologicul
ANTOLÓGIC, -Ă, antologici, -ce, adj. De antologie, reprezentativ, indicat să facă parte dintr-o antologie. – Din fr. anthologique. DOOM
antológic adj. m., pl. antológici; f. antológică, pl. antológice
antologicului
ANTOLÓGIC, -Ă, antologici, -ce, adj. De antologie, reprezentativ, indicat să facă parte dintr-o antologie. – Din fr. anthologique. DOOM
antológic adj. m., pl. antológici; f. antológică, pl. antológice
antologie
ANTOLOGÍE, antologii, s. f. Culegere de lucrări reprezentative, alese dintr-unul sau din mai mulți autori; florilegiu, crestomație. – Din fr. anthologie. DOOM
antologíe s. f., art. antología, g.-d. art. antologíei; pl. antologíi, art. antologíile
antologiei
ANTOLOGÍE, antologii, s. f. Culegere de lucrări reprezentative, alese dintr-unul sau din mai mulți autori; florilegiu, crestomație. – Din fr. anthologie. DOOM
antologíe s. f., art. antología, g.-d. art. antologíei; pl. antologíi, art. antologíile
antologii
ANTOLOGÍE, antologii, s. f. Culegere de lucrări reprezentative, alese dintr-unul sau din mai mulți autori; florilegiu, crestomație. – Din fr. anthologie. DOOM
antologíe s. f., art. antología, g.-d. art. antologíei; pl. antologíi, art. antologíile
antologiile
ANTOLOGÍE, antologii, s. f. Culegere de lucrări reprezentative, alese dintr-unul sau din mai mulți autori; florilegiu, crestomație. – Din fr. anthologie. DOOM
antologíe s. f., art. antología, g.-d. art. antologíei; pl. antologíi, art. antologíile
antologiilor
ANTOLOGÍE, antologii, s. f. Culegere de lucrări reprezentative, alese dintr-unul sau din mai mulți autori; florilegiu, crestomație. – Din fr. anthologie. DOOM
antologíe s. f., art. antología, g.-d. art. antologíei; pl. antologíi, art. antologíile
antologist
ANTOLOGÍST, -Ă s.m. și f. Autor de antologii; antologator. [Cf. fr. antologiste].
antologista
ANTOLOGÍST, -Ă s.m. și f. Autor de antologii; antologator. [Cf. fr. antologiste].
antologiste
ANTOLOGÍST, -Ă s.m. și f. Autor de antologii; antologator. [Cf. fr. antologiste].
antologistei
ANTOLOGÍST, -Ă s.m. și f. Autor de antologii; antologator. [Cf. fr. antologiste].
antologistele
ANTOLOGÍST, -Ă s.m. și f. Autor de antologii; antologator. [Cf. fr. antologiste].
antologistelor
ANTOLOGÍST, -Ă s.m. și f. Autor de antologii; antologator. [Cf. fr. antologiste].
antologistul
ANTOLOGÍST, -Ă s.m. și f. Autor de antologii; antologator. [Cf. fr. antologiste].
antologistului
ANTOLOGÍST, -Ă s.m. și f. Autor de antologii; antologator. [Cf. fr. antologiste].
antologiști
ANTOLOGÍST, -Ă s.m. și f. Autor de antologii; antologator. [Cf. fr. antologiste].
antologiștii
ANTOLOGÍST, -Ă s.m. și f. Autor de antologii; antologator. [Cf. fr. antologiste].
antologiștilor
ANTOLOGÍST, -Ă s.m. și f. Autor de antologii; antologator. [Cf. fr. antologiste].
antologând
ANTOLOGÁ, antologhez, vb. I. Tranz. A include într-o antologie. – De la antologie. DOOM
*antologá (a ~) vb., ind. prez. 3 antologheáză
antologînd
ANTOLOGÁ, antologhez, vb. I. Tranz. A include într-o antologie. – De la antologie. DOOM
*antologá (a ~) vb., ind. prez. 3 antologheáză
antologări
ANTOLOGÁRE, antologări, s. f. Acțiunea de a antologa și rezultatul ei. – V. antologa.
antologării
ANTOLOGÁRE, antologări, s. f. Acțiunea de a antologa și rezultatul ei. – V. antologa.
antologările
ANTOLOGÁRE, antologări, s. f. Acțiunea de a antologa și rezultatul ei. – V. antologa.
antologărilor
ANTOLOGÁRE, antologări, s. f. Acțiunea de a antologa și rezultatul ei. – V. antologa.
antonica
ANTONÍCĂ, antonici, s. f. Plantă erbacee cu flori albe și fructe aromatice care crește în pădurile de munte (Chaerophyllum aromaticum). – Anton (n. pr.) + suf. -ică. DOOM
antonícă (plantă) s. f., g.-d. art. antonícii; pl. antoníci
antonici
ANTONÍCĂ, antonici, s. f. Plantă erbacee cu flori albe și fructe aromatice care crește în pădurile de munte (Chaerophyllum aromaticum). – Anton (n. pr.) + suf. -ică. DOOM
antonícă (plantă) s. f., g.-d. art. antonícii; pl. antoníci
antonicii
ANTONÍCĂ, antonici, s. f. Plantă erbacee cu flori albe și fructe aromatice care crește în pădurile de munte (Chaerophyllum aromaticum). – Anton (n. pr.) + suf. -ică. DOOM
antonícă (plantă) s. f., g.-d. art. antonícii; pl. antoníci
antonicile
ANTONÍCĂ, antonici, s. f. Plantă erbacee cu flori albe și fructe aromatice care crește în pădurile de munte (Chaerophyllum aromaticum). – Anton (n. pr.) + suf. -ică. DOOM
antonícă (plantă) s. f., g.-d. art. antonícii; pl. antoníci
antonicilor
ANTONÍCĂ, antonici, s. f. Plantă erbacee cu flori albe și fructe aromatice care crește în pădurile de munte (Chaerophyllum aromaticum). – Anton (n. pr.) + suf. -ică. DOOM
antonícă (plantă) s. f., g.-d. art. antonícii; pl. antoníci
antonim
ANTONÍM, antonime, s. n. Cuvânt care, considerat în raport cu altul, are sens contrar. – Din fr. antonyme. DOOM
!antoním (an-to-/ant-o-) s. n., pl. antoníme
antonime
ANTONÍM, antonime, s. n. Cuvânt care, considerat în raport cu altul, are sens contrar. – Din fr. antonyme. DOOM
!antoním (an-to-/ant-o-) s. n., pl. antoníme
antonimele
ANTONÍM, antonime, s. n. Cuvânt care, considerat în raport cu altul, are sens contrar. – Din fr. antonyme. DOOM
!antoním (an-to-/ant-o-) s. n., pl. antoníme
antonimelor
ANTONÍM, antonime, s. n. Cuvânt care, considerat în raport cu altul, are sens contrar. – Din fr. antonyme. DOOM
!antoním (an-to-/ant-o-) s. n., pl. antoníme
antonimia
ANTONIMÍE, antonimii, s. f. Raport între două antonime. – Din fr. antonymie. DOOM
!antonimíe (raport între antonime) (an-to-/ant-o-) s. f., art. antonimía, g.-d. art. antonimíei; pl. antonimíi, art. antonimíile
antonimic
ANTONÍMIC, -Ă, antonimici, -ce, adj. care se află în raport de antonimie, referitor la antonimie. – Din fr. antonymique. DOOM
*antonímic (an-to-/ant-o-) adj. m., pl. antonímici; f. antonímică, pl. antonímice
antonimica
ANTONÍMIC, -Ă, antonimici, -ce, adj. care se află în raport de antonimie, referitor la antonimie. – Din fr. antonymique. DOOM
*antonímic (an-to-/ant-o-) adj. m., pl. antonímici; f. antonímică, pl. antonímice
antonimice
ANTONÍMIC, -Ă, antonimici, -ce, adj. care se află în raport de antonimie, referitor la antonimie. – Din fr. antonymique. DOOM
*antonímic (an-to-/ant-o-) adj. m., pl. antonímici; f. antonímică, pl. antonímice
antonimicei
ANTONÍMIC, -Ă, antonimici, -ce, adj. care se află în raport de antonimie, referitor la antonimie. – Din fr. antonymique. DOOM
*antonímic (an-to-/ant-o-) adj. m., pl. antonímici; f. antonímică, pl. antonímice
antonimicele
ANTONÍMIC, -Ă, antonimici, -ce, adj. care se află în raport de antonimie, referitor la antonimie. – Din fr. antonymique. DOOM
*antonímic (an-to-/ant-o-) adj. m., pl. antonímici; f. antonímică, pl. antonímice
antonimicelor
ANTONÍMIC, -Ă, antonimici, -ce, adj. care se află în raport de antonimie, referitor la antonimie. – Din fr. antonymique. DOOM
*antonímic (an-to-/ant-o-) adj. m., pl. antonímici; f. antonímică, pl. antonímice
antonimici
ANTONÍMIC, -Ă, antonimici, -ce, adj. care se află în raport de antonimie, referitor la antonimie. – Din fr. antonymique. DOOM
*antonímic (an-to-/ant-o-) adj. m., pl. antonímici; f. antonímică, pl. antonímice
antonimicii
ANTONÍMIC, -Ă, antonimici, -ce, adj. care se află în raport de antonimie, referitor la antonimie. – Din fr. antonymique. DOOM
*antonímic (an-to-/ant-o-) adj. m., pl. antonímici; f. antonímică, pl. antonímice
antonimicilor
ANTONÍMIC, -Ă, antonimici, -ce, adj. care se află în raport de antonimie, referitor la antonimie. – Din fr. antonymique. DOOM
*antonímic (an-to-/ant-o-) adj. m., pl. antonímici; f. antonímică, pl. antonímice
antonimicul
ANTONÍMIC, -Ă, antonimici, -ce, adj. care se află în raport de antonimie, referitor la antonimie. – Din fr. antonymique. DOOM
*antonímic (an-to-/ant-o-) adj. m., pl. antonímici; f. antonímică, pl. antonímice
antonimicului
ANTONÍMIC, -Ă, antonimici, -ce, adj. care se află în raport de antonimie, referitor la antonimie. – Din fr. antonymique. DOOM
*antonímic (an-to-/ant-o-) adj. m., pl. antonímici; f. antonímică, pl. antonímice
antonimie
ANTONIMÍE, antonimii, s. f. Raport între două antonime. – Din fr. antonymie. DOOM
!antonimíe (raport între antonime) (an-to-/ant-o-) s. f., art. antonimía, g.-d. art. antonimíei; pl. antonimíi, art. antonimíile
antonimiei
ANTONIMÍE, antonimii, s. f. Raport între două antonime. – Din fr. antonymie. DOOM
!antonimíe (raport între antonime) (an-to-/ant-o-) s. f., art. antonimía, g.-d. art. antonimíei; pl. antonimíi, art. antonimíile
antonimii
ANTONIMÍE, antonimii, s. f. Raport între două antonime. – Din fr. antonymie. DOOM
!antonimíe (raport între antonime) (an-to-/ant-o-) s. f., art. antonimía, g.-d. art. antonimíei; pl. antonimíi, art. antonimíile
antonimiile
ANTONIMÍE, antonimii, s. f. Raport între două antonime. – Din fr. antonymie. DOOM
!antonimíe (raport între antonime) (an-to-/ant-o-) s. f., art. antonimía, g.-d. art. antonimíei; pl. antonimíi, art. antonimíile
antonimiilor
ANTONIMÍE, antonimii, s. f. Raport între două antonime. – Din fr. antonymie. DOOM
!antonimíe (raport între antonime) (an-to-/ant-o-) s. f., art. antonimía, g.-d. art. antonimíei; pl. antonimíi, art. antonimíile
antonimul
ANTONÍM, antonime, s. n. Cuvânt care, considerat în raport cu altul, are sens contrar. – Din fr. antonyme. DOOM
!antoním (an-to-/ant-o-) s. n., pl. antoníme
antonimului
ANTONÍM, antonime, s. n. Cuvânt care, considerat în raport cu altul, are sens contrar. – Din fr. antonyme. DOOM
!antoním (an-to-/ant-o-) s. n., pl. antoníme
antonomaj
ANTONOMÁJ s. n. Operație de strângere și de distrugere a gărgărițelor care trăiesc în florile de măr. – Din fr. anthonomage. DOOM
antonomáj s. n.
antonomajul
ANTONOMÁJ s. n. Operație de strângere și de distrugere a gărgărițelor care trăiesc în florile de măr. – Din fr. anthonomage. DOOM
antonomáj s. n.
antonomajului
ANTONOMÁJ s. n. Operație de strângere și de distrugere a gărgărițelor care trăiesc în florile de măr. – Din fr. anthonomage. DOOM
antonomáj s. n.
antonomasia
ANTONOMASÍE s. f. Antonomază. – Din ngr., it. antonomasia. DOOM
antonomasíe (figură de stil) (înv.) s. f., art. antonomasía, g.-d. antonomasíi, art. antonomasíei
antonomasie
ANTONOMASÍE s. f. Antonomază. – Din ngr., it. antonomasia. DOOM
antonomasíe (figură de stil) (înv.) s. f., art. antonomasía, g.-d. antonomasíi, art. antonomasíei
antonomasiei
ANTONOMASÍE s. f. Antonomază. – Din ngr., it. antonomasia. DOOM
antonomasíe (figură de stil) (înv.) s. f., art. antonomasía, g.-d. antonomasíi, art. antonomasíei
antonomasii
ANTONOMASÍE s. f. Antonomază. – Din ngr., it. antonomasia. DOOM
antonomasíe (figură de stil) (înv.) s. f., art. antonomasía, g.-d. antonomasíi, art. antonomasíei
antonomasiile
ANTONOMASÍE s. f. Antonomază. – Din ngr., it. antonomasia. DOOM
antonomasíe (figură de stil) (înv.) s. f., art. antonomasía, g.-d. antonomasíi, art. antonomasíei
antonomasiilor
ANTONOMASÍE s. f. Antonomază. – Din ngr., it. antonomasia. DOOM
antonomasíe (figură de stil) (înv.) s. f., art. antonomasía, g.-d. antonomasíi, art. antonomasíei
antonomaza
ANTONOMÁZĂ, antonomaze, s. f. Figură de stil care constă în folosirea unui nume propriu în locul unui nume comun sau a unui nume comun ori a unei perifraze în locul unui nume propriu; antonomasie. – Din fr. antonomase. DOOM
antonomáză s. f., g.-d. art. antonomázei; pl. antonomáze
antonomaze
ANTONOMÁZĂ, antonomaze, s. f. Figură de stil care constă în folosirea unui nume propriu în locul unui nume comun sau a unui nume comun ori a unei perifraze în locul unui nume propriu; antonomasie. – Din fr. antonomase. DOOM
antonomáză s. f., g.-d. art. antonomázei; pl. antonomáze
antonomazei
ANTONOMÁZĂ, antonomaze, s. f. Figură de stil care constă în folosirea unui nume propriu în locul unui nume comun sau a unui nume comun ori a unei perifraze în locul unui nume propriu; antonomasie. – Din fr. antonomase. DOOM
antonomáză s. f., g.-d. art. antonomázei; pl. antonomáze
antonomazele
ANTONOMÁZĂ, antonomaze, s. f. Figură de stil care constă în folosirea unui nume propriu în locul unui nume comun sau a unui nume comun ori a unei perifraze în locul unui nume propriu; antonomasie. – Din fr. antonomase. DOOM
antonomáză s. f., g.-d. art. antonomázei; pl. antonomáze
antonomazelor
ANTONOMÁZĂ, antonomaze, s. f. Figură de stil care constă în folosirea unui nume propriu în locul unui nume comun sau a unui nume comun ori a unei perifraze în locul unui nume propriu; antonomasie. – Din fr. antonomase. DOOM
antonomáză s. f., g.-d. art. antonomázei; pl. antonomáze
antorism
ANTORÍSM s.n. (Lit.) Procedeu stilistic constând în înlocuirea unui cuvânt cu altul, considerat mai puternic sau mai exact. [< fr. anthorisme, cf. gr. anthorismos].
antozoar
ANTOZOÁR, antozoare, s. n. (La pl.) Clasă de celenterate marine care cuprinde polipii izolați sau grupați în colonii; coralier (Anthozoa); (și la sg.) animal din această clasă. [Pr.: -zo-ar] – Din fr. anthozoaire. DOOM
antozoár (-zo-ar) s. n., pl. antozoáre
antozoare
ANTOZOÁR, antozoare, s. n. (La pl.) Clasă de celenterate marine care cuprinde polipii izolați sau grupați în colonii; coralier (Anthozoa); (și la sg.) animal din această clasă. [Pr.: -zo-ar] – Din fr. anthozoaire. DOOM
antozoár (-zo-ar) s. n., pl. antozoáre
antozoarele
ANTOZOÁR, antozoare, s. n. (La pl.) Clasă de celenterate marine care cuprinde polipii izolați sau grupați în colonii; coralier (Anthozoa); (și la sg.) animal din această clasă. [Pr.: -zo-ar] – Din fr. anthozoaire. DOOM
antozoár (-zo-ar) s. n., pl. antozoáre
antozoarelor
ANTOZOÁR, antozoare, s. n. (La pl.) Clasă de celenterate marine care cuprinde polipii izolați sau grupați în colonii; coralier (Anthozoa); (și la sg.) animal din această clasă. [Pr.: -zo-ar] – Din fr. anthozoaire. DOOM
antozoár (-zo-ar) s. n., pl. antozoáre
antozoarul
ANTOZOÁR, antozoare, s. n. (La pl.) Clasă de celenterate marine care cuprinde polipii izolați sau grupați în colonii; coralier (Anthozoa); (și la sg.) animal din această clasă. [Pr.: -zo-ar] – Din fr. anthozoaire. DOOM
antozoár (-zo-ar) s. n., pl. antozoáre
antozoarului
ANTOZOÁR, antozoare, s. n. (La pl.) Clasă de celenterate marine care cuprinde polipii izolați sau grupați în colonii; coralier (Anthozoa); (și la sg.) animal din această clasă. [Pr.: -zo-ar] – Din fr. anthozoaire. DOOM
antozoár (-zo-ar) s. n., pl. antozoáre
antrac
ANTRAC- v. antraco-.
antracen
ANTRACÉN s. m. Substanță cristalizată de culoare albă-gălbuie, cu fluorescență albastră, care se prepară prin distilarea gudronului cărbunilor de pământ și servește îndeosebi la fabricarea unor corolanți. – Din fr. anthracène. DOOM
antracén s. m.
antraceni
ANTRACÉN s. m. Substanță cristalizată de culoare albă-gălbuie, cu fluorescență albastră, care se prepară prin distilarea gudronului cărbunilor de pământ și servește îndeosebi la fabricarea unor corolanți. – Din fr. anthracène. DOOM
antracén s. m.
antracenic
ANTRACÉNIC, -Ă adj. Care conține sau este derivat din antracen.[< fr. anthracénique].
antracenica
ANTRACÉNIC, -Ă adj. Care conține sau este derivat din antracen.[< fr. anthracénique].
antracenice
ANTRACÉNIC, -Ă adj. Care conține sau este derivat din antracen.[< fr. anthracénique].
antracenicei
ANTRACÉNIC, -Ă adj. Care conține sau este derivat din antracen.[< fr. anthracénique].
antracenicele
ANTRACÉNIC, -Ă adj. Care conține sau este derivat din antracen.[< fr. anthracénique].
antracenicelor
ANTRACÉNIC, -Ă adj. Care conține sau este derivat din antracen.[< fr. anthracénique].
antracenici
ANTRACÉNIC, -Ă adj. Care conține sau este derivat din antracen.[< fr. anthracénique].
antracenicii
ANTRACÉNIC, -Ă adj. Care conține sau este derivat din antracen.[< fr. anthracénique].
antracenicilor
ANTRACÉNIC, -Ă adj. Care conține sau este derivat din antracen.[< fr. anthracénique].
antracenicul
ANTRACÉNIC, -Ă adj. Care conține sau este derivat din antracen.[< fr. anthracénique].
antracenicului
ANTRACÉNIC, -Ă adj. Care conține sau este derivat din antracen.[< fr. anthracénique].
antracenii
ANTRACÉN s. m. Substanță cristalizată de culoare albă-gălbuie, cu fluorescență albastră, care se prepară prin distilarea gudronului cărbunilor de pământ și servește îndeosebi la fabricarea unor corolanți. – Din fr. anthracène. DOOM
antracén s. m.
antracenilor
ANTRACÉN s. m. Substanță cristalizată de culoare albă-gălbuie, cu fluorescență albastră, care se prepară prin distilarea gudronului cărbunilor de pământ și servește îndeosebi la fabricarea unor corolanți. – Din fr. anthracène. DOOM
antracén s. m.
antracenul
ANTRACÉN s. m. Substanță cristalizată de culoare albă-gălbuie, cu fluorescență albastră, care se prepară prin distilarea gudronului cărbunilor de pământ și servește îndeosebi la fabricarea unor corolanți. – Din fr. anthracène. DOOM
antracén s. m.
antracenului
ANTRACÉN s. m. Substanță cristalizată de culoare albă-gălbuie, cu fluorescență albastră, care se prepară prin distilarea gudronului cărbunilor de pământ și servește îndeosebi la fabricarea unor corolanți. – Din fr. anthracène. DOOM
antracén s. m.
antrachinona
ANTRACHINÓNĂ, antrachinone, s. f. Substanță organică, derivată din antracen, alcătuită din cristale gălbui, care servește ca materie primă pentru unii coloranți. – Din fr. anthraquinone. DOOM
antrachinónă s. f., g.-d. art. antrachinónei; pl. antrachinóne
antrachinone
ANTRACHINÓNĂ, antrachinone, s. f. Substanță organică, derivată din antracen, alcătuită din cristale gălbui, care servește ca materie primă pentru unii coloranți. – Din fr. anthraquinone. DOOM
antrachinónă s. f., g.-d. art. antrachinónei; pl. antrachinóne
antrachinonei
ANTRACHINÓNĂ, antrachinone, s. f. Substanță organică, derivată din antracen, alcătuită din cristale gălbui, care servește ca materie primă pentru unii coloranți. – Din fr. anthraquinone. DOOM
antrachinónă s. f., g.-d. art. antrachinónei; pl. antrachinóne
antrachinonele
ANTRACHINÓNĂ, antrachinone, s. f. Substanță organică, derivată din antracen, alcătuită din cristale gălbui, care servește ca materie primă pentru unii coloranți. – Din fr. anthraquinone. DOOM
antrachinónă s. f., g.-d. art. antrachinónei; pl. antrachinóne
antrachinonelor
ANTRACHINÓNĂ, antrachinone, s. f. Substanță organică, derivată din antracen, alcătuită din cristale gălbui, care servește ca materie primă pentru unii coloranți. – Din fr. anthraquinone. DOOM
antrachinónă s. f., g.-d. art. antrachinónei; pl. antrachinóne
antrachinonic
ANTRACHINÓNIC, -Ă adj. Derivat din antrachinonă. [< fr. anthraquinonique].
antracit
ANTRACÍT s. n. Cărbune de pământ de calitate superioară, bogat în carbon, sărac în substanțe volatile și apă, de culoare neagră lucioasă, foarte dens, bun combustibil. – Din fr. anthracite. DOOM
antracít s. n.
antracite
ANTRACÍT s. n. Cărbune de pământ de calitate superioară, bogat în carbon, sărac în substanțe volatile și apă, de culoare neagră lucioasă, foarte dens, bun combustibil. – Din fr. anthracite. DOOM
antracít s. n.
antracitele
ANTRACÍT s. n. Cărbune de pământ de calitate superioară, bogat în carbon, sărac în substanțe volatile și apă, de culoare neagră lucioasă, foarte dens, bun combustibil. – Din fr. anthracite. DOOM
antracít s. n.
antracitelor
ANTRACÍT s. n. Cărbune de pământ de calitate superioară, bogat în carbon, sărac în substanțe volatile și apă, de culoare neagră lucioasă, foarte dens, bun combustibil. – Din fr. anthracite. DOOM
antracít s. n.
antracitoasa
ANTRACITÓS, -OÁSĂ adj. Cu aspect de antracit. [< fr. anthraciteux].
antracitoase
ANTRACITÓS, -OÁSĂ adj. Cu aspect de antracit. [< fr. anthraciteux].
antracitoasei
ANTRACITÓS, -OÁSĂ adj. Cu aspect de antracit. [< fr. anthraciteux].
antracitoasele
ANTRACITÓS, -OÁSĂ adj. Cu aspect de antracit. [< fr. anthraciteux].
antracitoaselor
ANTRACITÓS, -OÁSĂ adj. Cu aspect de antracit. [< fr. anthraciteux].
antracitos
ANTRACITÓS, -OÁSĂ adj. Cu aspect de antracit. [< fr. anthraciteux].
antracitosul
ANTRACITÓS, -OÁSĂ adj. Cu aspect de antracit. [< fr. anthraciteux].
antracitosului
ANTRACITÓS, -OÁSĂ adj. Cu aspect de antracit. [< fr. anthraciteux].
antracitoși
ANTRACITÓS, -OÁSĂ adj. Cu aspect de antracit. [< fr. anthraciteux].
antracitoșii
ANTRACITÓS, -OÁSĂ adj. Cu aspect de antracit. [< fr. anthraciteux].
antracitoșilor
ANTRACITÓS, -OÁSĂ adj. Cu aspect de antracit. [< fr. anthraciteux].
antracitul
ANTRACÍT s. n. Cărbune de pământ de calitate superioară, bogat în carbon, sărac în substanțe volatile și apă, de culoare neagră lucioasă, foarte dens, bun combustibil. – Din fr. anthracite. DOOM
antracít s. n.
antracitului
ANTRACÍT s. n. Cărbune de pământ de calitate superioară, bogat în carbon, sărac în substanțe volatile și apă, de culoare neagră lucioasă, foarte dens, bun combustibil. – Din fr. anthracite. DOOM
antracít s. n.
antraciți
ANTRACÍT s. n. Cărbune de pământ de calitate superioară, bogat în carbon, sărac în substanțe volatile și apă, de culoare neagră lucioasă, foarte dens, bun combustibil. – Din fr. anthracite. DOOM
antracít s. n.
antraciții
ANTRACÍT s. n. Cărbune de pământ de calitate superioară, bogat în carbon, sărac în substanțe volatile și apă, de culoare neagră lucioasă, foarte dens, bun combustibil. – Din fr. anthracite. DOOM
antracít s. n.
antraciților
ANTRACÍT s. n. Cărbune de pământ de calitate superioară, bogat în carbon, sărac în substanțe volatile și apă, de culoare neagră lucioasă, foarte dens, bun combustibil. – Din fr. anthracite. DOOM
antracít s. n.
antracnoza
ANTRACNÓZĂ, antracnoze, s. f. Boală a unor plante provocată de ciuperci parazite și care formează pete circulare sau neregulate în special portocalii pe frunze. – Din fr. anthracnose. DOOM
antracnóză s. f., g.-d. art. antracnózei; pl. antracnóze
antracnoze
ANTRACNÓZĂ, antracnoze, s. f. Boală a unor plante provocată de ciuperci parazite și care formează pete circulare sau neregulate în special portocalii pe frunze. – Din fr. anthracnose. DOOM
antracnóză s. f., g.-d. art. antracnózei; pl. antracnóze
antracnozei
ANTRACNÓZĂ, antracnoze, s. f. Boală a unor plante provocată de ciuperci parazite și care formează pete circulare sau neregulate în special portocalii pe frunze. – Din fr. anthracnose. DOOM
antracnóză s. f., g.-d. art. antracnózei; pl. antracnóze
antracnozele
ANTRACNÓZĂ, antracnoze, s. f. Boală a unor plante provocată de ciuperci parazite și care formează pete circulare sau neregulate în special portocalii pe frunze. – Din fr. anthracnose. DOOM
antracnóză s. f., g.-d. art. antracnózei; pl. antracnóze
antracnozelor
ANTRACNÓZĂ, antracnoze, s. f. Boală a unor plante provocată de ciuperci parazite și care formează pete circulare sau neregulate în special portocalii pe frunze. – Din fr. anthracnose. DOOM
antracnóză s. f., g.-d. art. antracnózei; pl. antracnóze
antraco
ANTRACO- Element de compunere savantă cu semnificația „cărbune”. [Var. antrac-. / < fr. anthrac(o)-, cf. gr. anthrax].
antracoid
ANTRACOÍD, -Ă adj. Simptomatic pentru antrax; cu aspect de antrax. [Pron. -co-id. / < fr. anthracoïde].
antracoida
ANTRACOÍD, -Ă adj. Simptomatic pentru antrax; cu aspect de antrax. [Pron. -co-id. / < fr. anthracoïde].
antracoide
ANTRACOÍD, -Ă adj. Simptomatic pentru antrax; cu aspect de antrax. [Pron. -co-id. / < fr. anthracoïde].
antracoidei
ANTRACOÍD, -Ă adj. Simptomatic pentru antrax; cu aspect de antrax. [Pron. -co-id. / < fr. anthracoïde].
antracoidele
ANTRACOÍD, -Ă adj. Simptomatic pentru antrax; cu aspect de antrax. [Pron. -co-id. / < fr. anthracoïde].
antracoidelor
ANTRACOÍD, -Ă adj. Simptomatic pentru antrax; cu aspect de antrax. [Pron. -co-id. / < fr. anthracoïde].
antracoidul
ANTRACOÍD, -Ă adj. Simptomatic pentru antrax; cu aspect de antrax. [Pron. -co-id. / < fr. anthracoïde].
antracoidului
ANTRACOÍD, -Ă adj. Simptomatic pentru antrax; cu aspect de antrax. [Pron. -co-id. / < fr. anthracoïde].
antracoizi
ANTRACOÍD, -Ă adj. Simptomatic pentru antrax; cu aspect de antrax. [Pron. -co-id. / < fr. anthracoïde].
antracoizii
ANTRACOÍD, -Ă adj. Simptomatic pentru antrax; cu aspect de antrax. [Pron. -co-id. / < fr. anthracoïde].
antracoizilor
ANTRACOÍD, -Ă adj. Simptomatic pentru antrax; cu aspect de antrax. [Pron. -co-id. / < fr. anthracoïde].
antracoterii
ANTRACOTÉRIU, antracoterii, s. m. Gen de mamifer din care s-a dezvoltat porcul mistreț. – Din lat. anthracoterium. DOOM
antracotériu [riu pron. rĭu] s. m., art. antracotériul; pl. antracotérii, art. antracotériii (-ri-ii)
antracoteriii
ANTRACOTÉRIU, antracoterii, s. m. Gen de mamifer din care s-a dezvoltat porcul mistreț. – Din lat. anthracoterium. DOOM
antracotériu [riu pron. rĭu] s. m., art. antracotériul; pl. antracotérii, art. antracotériii (-ri-ii)
antracoteriilor
ANTRACOTÉRIU, antracoterii, s. m. Gen de mamifer din care s-a dezvoltat porcul mistreț. – Din lat. anthracoterium. DOOM
antracotériu [riu pron. rĭu] s. m., art. antracotériul; pl. antracotérii, art. antracotériii (-ri-ii)
antracoteriu
ANTRACOTÉRIU, antracoterii, s. m. Gen de mamifer din care s-a dezvoltat porcul mistreț. – Din lat. anthracoterium. DOOM
antracotériu [riu pron. rĭu] s. m., art. antracotériul; pl. antracotérii, art. antracotériii (-ri-ii)
antracoteriul
ANTRACOTÉRIU, antracoterii, s. m. Gen de mamifer din care s-a dezvoltat porcul mistreț. – Din lat. anthracoterium. DOOM
antracotériu [riu pron. rĭu] s. m., art. antracotériul; pl. antracotérii, art. antracotériii (-ri-ii)
antracoteriului
ANTRACOTÉRIU, antracoterii, s. m. Gen de mamifer din care s-a dezvoltat porcul mistreț. – Din lat. anthracoterium. DOOM
antracotériu [riu pron. rĭu] s. m., art. antracotériul; pl. antracotérii, art. antracotériii (-ri-ii)
antracoza
ANTRACÓZĂ, antracoze, s. f. Boală profesională contractată în urma inhalării prafului de cărbune și infiltrării lui în plămâni. – Din fr. anthracose. DOOM
antracóză s. f., g.-d. art. antracózei
antracoze
ANTRACÓZĂ, antracoze, s. f. Boală profesională contractată în urma inhalării prafului de cărbune și infiltrării lui în plămâni. – Din fr. anthracose. DOOM
antracóză s. f., g.-d. art. antracózei
antracozei
ANTRACÓZĂ, antracoze, s. f. Boală profesională contractată în urma inhalării prafului de cărbune și infiltrării lui în plămâni. – Din fr. anthracose. DOOM
antracóză s. f., g.-d. art. antracózei
antracozele
ANTRACÓZĂ, antracoze, s. f. Boală profesională contractată în urma inhalării prafului de cărbune și infiltrării lui în plămâni. – Din fr. anthracose. DOOM
antracóză s. f., g.-d. art. antracózei
antracozelor
ANTRACÓZĂ, antracoze, s. f. Boală profesională contractată în urma inhalării prafului de cărbune și infiltrării lui în plămâni. – Din fr. anthracose. DOOM
antracóză s. f., g.-d. art. antracózei
antract
ANTRÁCT, antracte, s. n. Pauză între două acte sau între două părți ale unei reprezentații. ♦ Piesă instrumentală care se execută în această pauză. – Din fr. entracte. DOOM
antráct s. n., pl. antrácte
antracte
ANTRÁCT, antracte, s. n. Pauză între două acte sau între două părți ale unei reprezentații. ♦ Piesă instrumentală care se execută în această pauză. – Din fr. entracte. DOOM
antráct s. n., pl. antrácte
antractele
ANTRÁCT, antracte, s. n. Pauză între două acte sau între două părți ale unei reprezentații. ♦ Piesă instrumentală care se execută în această pauză. – Din fr. entracte. DOOM
antráct s. n., pl. antrácte
antractelor
ANTRÁCT, antracte, s. n. Pauză între două acte sau între două părți ale unei reprezentații. ♦ Piesă instrumentală care se execută în această pauză. – Din fr. entracte. DOOM
antráct s. n., pl. antrácte
antractul
ANTRÁCT, antracte, s. n. Pauză între două acte sau între două părți ale unei reprezentații. ♦ Piesă instrumentală care se execută în această pauză. – Din fr. entracte. DOOM
antráct s. n., pl. antrácte
antractului
ANTRÁCT, antracte, s. n. Pauză între două acte sau între două părți ale unei reprezentații. ♦ Piesă instrumentală care se execută în această pauză. – Din fr. entracte. DOOM
antráct s. n., pl. antrácte
antranilic
ANTRANÍLIC, antranilici, adj. (În sintagma) Acid antranilic = pulbere cristalină, incoloră, solubilă în apă și în alcool, întrebuințată în chimie ca reactiv de determinare a cuprului, mercurului, plumbului etc. și ai cărei derivați sunt folosiți în parfumerie; acid aminobenzoic. – Din fr. anthranilique. DOOM
antranílic adj. m., pl. antranílici
antranilica
ANTRANÍLIC, antranilici, adj. (În sintagma) Acid antranilic = pulbere cristalină, incoloră, solubilă în apă și în alcool, întrebuințată în chimie ca reactiv de determinare a cuprului, mercurului, plumbului etc. și ai cărei derivați sunt folosiți în parfumerie; acid aminobenzoic. – Din fr. anthranilique. DOOM
antranílic adj. m., pl. antranílici
antranilice
ANTRANÍLIC, antranilici, adj. (În sintagma) Acid antranilic = pulbere cristalină, incoloră, solubilă în apă și în alcool, întrebuințată în chimie ca reactiv de determinare a cuprului, mercurului, plumbului etc. și ai cărei derivați sunt folosiți în parfumerie; acid aminobenzoic. – Din fr. anthranilique. DOOM
antranílic adj. m., pl. antranílici
antranilicei
ANTRANÍLIC, antranilici, adj. (În sintagma) Acid antranilic = pulbere cristalină, incoloră, solubilă în apă și în alcool, întrebuințată în chimie ca reactiv de determinare a cuprului, mercurului, plumbului etc. și ai cărei derivați sunt folosiți în parfumerie; acid aminobenzoic. – Din fr. anthranilique. DOOM
antranílic adj. m., pl. antranílici
antranilicele
ANTRANÍLIC, antranilici, adj. (În sintagma) Acid antranilic = pulbere cristalină, incoloră, solubilă în apă și în alcool, întrebuințată în chimie ca reactiv de determinare a cuprului, mercurului, plumbului etc. și ai cărei derivați sunt folosiți în parfumerie; acid aminobenzoic. – Din fr. anthranilique. DOOM
antranílic adj. m., pl. antranílici
antranilicelor
ANTRANÍLIC, antranilici, adj. (În sintagma) Acid antranilic = pulbere cristalină, incoloră, solubilă în apă și în alcool, întrebuințată în chimie ca reactiv de determinare a cuprului, mercurului, plumbului etc. și ai cărei derivați sunt folosiți în parfumerie; acid aminobenzoic. – Din fr. anthranilique. DOOM
antranílic adj. m., pl. antranílici
antranilici
ANTRANÍLIC, antranilici, adj. (În sintagma) Acid antranilic = pulbere cristalină, incoloră, solubilă în apă și în alcool, întrebuințată în chimie ca reactiv de determinare a cuprului, mercurului, plumbului etc. și ai cărei derivați sunt folosiți în parfumerie; acid aminobenzoic. – Din fr. anthranilique. DOOM
antranílic adj. m., pl. antranílici
antranilicii
ANTRANÍLIC, antranilici, adj. (În sintagma) Acid antranilic = pulbere cristalină, incoloră, solubilă în apă și în alcool, întrebuințată în chimie ca reactiv de determinare a cuprului, mercurului, plumbului etc. și ai cărei derivați sunt folosiți în parfumerie; acid aminobenzoic. – Din fr. anthranilique. DOOM
antranílic adj. m., pl. antranílici
antranilicilor
ANTRANÍLIC, antranilici, adj. (În sintagma) Acid antranilic = pulbere cristalină, incoloră, solubilă în apă și în alcool, întrebuințată în chimie ca reactiv de determinare a cuprului, mercurului, plumbului etc. și ai cărei derivați sunt folosiți în parfumerie; acid aminobenzoic. – Din fr. anthranilique. DOOM
antranílic adj. m., pl. antranílici
antranilicul
ANTRANÍLIC, antranilici, adj. (În sintagma) Acid antranilic = pulbere cristalină, incoloră, solubilă în apă și în alcool, întrebuințată în chimie ca reactiv de determinare a cuprului, mercurului, plumbului etc. și ai cărei derivați sunt folosiți în parfumerie; acid aminobenzoic. – Din fr. anthranilique. DOOM
antranílic adj. m., pl. antranílici
antranilicului
ANTRANÍLIC, antranilici, adj. (În sintagma) Acid antranilic = pulbere cristalină, incoloră, solubilă în apă și în alcool, întrebuințată în chimie ca reactiv de determinare a cuprului, mercurului, plumbului etc. și ai cărei derivați sunt folosiți în parfumerie; acid aminobenzoic. – Din fr. anthranilique. DOOM
antranílic adj. m., pl. antranílici
antranol
ANTRANÓL, antranoli, s. m. Alcool obținut prin reducerea antrachinonei, care se folosește în industria materiilor colorante. – Din fr. anthranol. DOOM
antranól s. m., pl. antranóli
antranoli
ANTRANÓL, antranoli, s. m. Alcool obținut prin reducerea antrachinonei, care se folosește în industria materiilor colorante. – Din fr. anthranol. DOOM
antranól s. m., pl. antranóli
antranolii
ANTRANÓL, antranoli, s. m. Alcool obținut prin reducerea antrachinonei, care se folosește în industria materiilor colorante. – Din fr. anthranol. DOOM
antranól s. m., pl. antranóli
antranolilor
ANTRANÓL, antranoli, s. m. Alcool obținut prin reducerea antrachinonei, care se folosește în industria materiilor colorante. – Din fr. anthranol. DOOM
antranól s. m., pl. antranóli
antranolul
ANTRANÓL, antranoli, s. m. Alcool obținut prin reducerea antrachinonei, care se folosește în industria materiilor colorante. – Din fr. anthranol. DOOM
antranól s. m., pl. antranóli
antranolului
ANTRANÓL, antranoli, s. m. Alcool obținut prin reducerea antrachinonei, care se folosește în industria materiilor colorante. – Din fr. anthranol. DOOM
antranól s. m., pl. antranóli
antrax
ÁNTRAX s. n. Boală infecțioasă, la animale, transmisibilă la oameni, manifestată mai ales prin leziuni viscerale; dalac, bubă-neagră, cărbune. – Din fr. anthrax. DOOM
!ántrax s. n.
antraxe
ÁNTRAX s. n. Boală infecțioasă, la animale, transmisibilă la oameni, manifestată mai ales prin leziuni viscerale; dalac, bubă-neagră, cărbune. – Din fr. anthrax. DOOM
!ántrax s. n.
antraxele
ÁNTRAX s. n. Boală infecțioasă, la animale, transmisibilă la oameni, manifestată mai ales prin leziuni viscerale; dalac, bubă-neagră, cărbune. – Din fr. anthrax. DOOM
!ántrax s. n.
antraxelor
ÁNTRAX s. n. Boală infecțioasă, la animale, transmisibilă la oameni, manifestată mai ales prin leziuni viscerale; dalac, bubă-neagră, cărbune. – Din fr. anthrax. DOOM
!ántrax s. n.
antraxul
ÁNTRAX s. n. Boală infecțioasă, la animale, transmisibilă la oameni, manifestată mai ales prin leziuni viscerale; dalac, bubă-neagră, cărbune. – Din fr. anthrax. DOOM
!ántrax s. n.
antraxului
ÁNTRAX s. n. Boală infecțioasă, la animale, transmisibilă la oameni, manifestată mai ales prin leziuni viscerale; dalac, bubă-neagră, cărbune. – Din fr. anthrax. DOOM
!ántrax s. n.
antraxuri
ÁNTRAX s. n. Boală infecțioasă, la animale, transmisibilă la oameni, manifestată mai ales prin leziuni viscerale; dalac, bubă-neagră, cărbune. – Din fr. anthrax. DOOM
!ántrax s. n.
antraxurile
ÁNTRAX s. n. Boală infecțioasă, la animale, transmisibilă la oameni, manifestată mai ales prin leziuni viscerale; dalac, bubă-neagră, cărbune. – Din fr. anthrax. DOOM
!ántrax s. n.
antraxurilor
ÁNTRAX s. n. Boală infecțioasă, la animale, transmisibilă la oameni, manifestată mai ales prin leziuni viscerale; dalac, bubă-neagră, cărbune. – Din fr. anthrax. DOOM
!ántrax s. n.
antre
ANTRÉU, antreuri, s. n. Prima încăpere (de dimensiuni mici) a unei locuințe, în care se intră venind de afară; vestibul. [Var.: antrét s. n.] – Din fr. entrée. DOOM
antréu s. n., art. antréul; pl. antréuri
antreiaș
ANTREIÁȘ, antreiașe, s. n. Antrețel.
antreluță
ANTRELÚȚĂ, antreluțe, s. f. (Rar) Antrețel. El doarme pe canapea în antreluță. CARAGIALE, O. II 200.
antren
ANTRÉN s. n. Însuflețire, vioiciune, animație, bună dispoziție. – Din fr. entrain. DOOM
antrén s. n.
antrena
ANTRENÁ, antrenez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) pregăti prin exerciții metodice (fizice, tactice, tehnice, psihologice și teoretice) pentru a obține cele mai bune rezultate într-o activitate (sportivă). 2. Tranz. și refl. A atrage sau a se lăsa atras într-o acțiune, într-o discuție etc.; a (se) înflăcăra. 3. Tranz. A atrage după sine, a pune în mișcare, a mișca un organ de mașină sau o mașină. ♦ A deplasa un material (solid, lichid sau gazos) cu ajutorul unui fluid în mișcare. – Din fr. entrainer. DOOM
antrená (a ~) vb., ind. prez. 3 antreneáză
antrenabil
ANTRENÁBIL, -Ă adj. Care poate fi antrenat. [Cf. fr. antraînable].
antrenai
ANTRENÁ, antrenez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) pregăti prin exerciții metodice (fizice, tactice, tehnice, psihologice și teoretice) pentru a obține cele mai bune rezultate într-o activitate (sportivă). 2. Tranz. și refl. A atrage sau a se lăsa atras într-o acțiune, într-o discuție etc.; a (se) înflăcăra. 3. Tranz. A atrage după sine, a pune în mișcare, a mișca un organ de mașină sau o mașină. ♦ A deplasa un material (solid, lichid sau gazos) cu ajutorul unui fluid în mișcare. – Din fr. entrainer. DOOM
antrená (a ~) vb., ind. prez. 3 antreneáză
antrenam
ANTRENÁ, antrenez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) pregăti prin exerciții metodice (fizice, tactice, tehnice, psihologice și teoretice) pentru a obține cele mai bune rezultate într-o activitate (sportivă). 2. Tranz. și refl. A atrage sau a se lăsa atras într-o acțiune, într-o discuție etc.; a (se) înflăcăra. 3. Tranz. A atrage după sine, a pune în mișcare, a mișca un organ de mașină sau o mașină. ♦ A deplasa un material (solid, lichid sau gazos) cu ajutorul unui fluid în mișcare. – Din fr. entrainer. DOOM
antrená (a ~) vb., ind. prez. 3 antreneáză
antrenament
ANTRENAMÉNT, antrenamente, s. n. 1. Proces de instruire sistematică, fizică, psihică etc., în scopul obținerii unor performanțe (sportive). 2. Exercițiu metodic la care este supus un organ, un aparat sau întregul organism animal, în scopul obținerii unei producții superioare. – Din fr. entrainement. DOOM
antrenamént s. n., pl. antrenaménte
antrenamente
ANTRENAMÉNT, antrenamente, s. n. 1. Proces de instruire sistematică, fizică, psihică etc., în scopul obținerii unor performanțe (sportive). 2. Exercițiu metodic la care este supus un organ, un aparat sau întregul organism animal, în scopul obținerii unei producții superioare. – Din fr. entrainement. DOOM
antrenamént s. n., pl. antrenaménte
antrenamentele
ANTRENAMÉNT, antrenamente, s. n. 1. Proces de instruire sistematică, fizică, psihică etc., în scopul obținerii unor performanțe (sportive). 2. Exercițiu metodic la care este supus un organ, un aparat sau întregul organism animal, în scopul obținerii unei producții superioare. – Din fr. entrainement. DOOM
antrenamént s. n., pl. antrenaménte
antrenamentelor
ANTRENAMÉNT, antrenamente, s. n. 1. Proces de instruire sistematică, fizică, psihică etc., în scopul obținerii unor performanțe (sportive). 2. Exercițiu metodic la care este supus un organ, un aparat sau întregul organism animal, în scopul obținerii unei producții superioare. – Din fr. entrainement. DOOM
antrenamént s. n., pl. antrenaménte
antrenamentul
ANTRENAMÉNT, antrenamente, s. n. 1. Proces de instruire sistematică, fizică, psihică etc., în scopul obținerii unor performanțe (sportive). 2. Exercițiu metodic la care este supus un organ, un aparat sau întregul organism animal, în scopul obținerii unei producții superioare. – Din fr. entrainement. DOOM
antrenamént s. n., pl. antrenaménte
antrenamentului
ANTRENAMÉNT, antrenamente, s. n. 1. Proces de instruire sistematică, fizică, psihică etc., în scopul obținerii unor performanțe (sportive). 2. Exercițiu metodic la care este supus un organ, un aparat sau întregul organism animal, în scopul obținerii unei producții superioare. – Din fr. entrainement. DOOM
antrenamént s. n., pl. antrenaménte
antrenant
ANTRENÁNT, -Ă, antrenanți, -te, adj. Care atrage, care stimulează (într-o activitate). ♦ Distractiv, amuzant. ♦ Plin de antren. – Din fr. entraînant. DOOM
antrenánt adj. m., pl. antrenánți; f. antrenántă, pl. antrenánte
antrenanta
ANTRENÁNT, -Ă, antrenanți, -te, adj. Care atrage, care stimulează (într-o activitate). ♦ Distractiv, amuzant. ♦ Plin de antren. – Din fr. entraînant. DOOM
antrenánt adj. m., pl. antrenánți; f. antrenántă, pl. antrenánte
antrenante
ANTRENÁNT, -Ă, antrenanți, -te, adj. Care atrage, care stimulează (într-o activitate). ♦ Distractiv, amuzant. ♦ Plin de antren. – Din fr. entraînant. DOOM
antrenánt adj. m., pl. antrenánți; f. antrenántă, pl. antrenánte
antrenantei
ANTRENÁNT, -Ă, antrenanți, -te, adj. Care atrage, care stimulează (într-o activitate). ♦ Distractiv, amuzant. ♦ Plin de antren. – Din fr. entraînant. DOOM
antrenánt adj. m., pl. antrenánți; f. antrenántă, pl. antrenánte
antrenantele
ANTRENÁNT, -Ă, antrenanți, -te, adj. Care atrage, care stimulează (într-o activitate). ♦ Distractiv, amuzant. ♦ Plin de antren. – Din fr. entraînant. DOOM
antrenánt adj. m., pl. antrenánți; f. antrenántă, pl. antrenánte
antrenantelor
ANTRENÁNT, -Ă, antrenanți, -te, adj. Care atrage, care stimulează (într-o activitate). ♦ Distractiv, amuzant. ♦ Plin de antren. – Din fr. entraînant. DOOM
antrenánt adj. m., pl. antrenánți; f. antrenántă, pl. antrenánte
antrenantul
ANTRENÁNT, -Ă, antrenanți, -te, adj. Care atrage, care stimulează (într-o activitate). ♦ Distractiv, amuzant. ♦ Plin de antren. – Din fr. entraînant. DOOM
antrenánt adj. m., pl. antrenánți; f. antrenántă, pl. antrenánte
antrenantului
ANTRENÁNT, -Ă, antrenanți, -te, adj. Care atrage, care stimulează (într-o activitate). ♦ Distractiv, amuzant. ♦ Plin de antren. – Din fr. entraînant. DOOM
antrenánt adj. m., pl. antrenánți; f. antrenántă, pl. antrenánte
antrenanți
ANTRENÁNT, -Ă, antrenanți, -te, adj. Care atrage, care stimulează (într-o activitate). ♦ Distractiv, amuzant. ♦ Plin de antren. – Din fr. entraînant. DOOM
antrenánt adj. m., pl. antrenánți; f. antrenántă, pl. antrenánte
antrenanții
ANTRENÁNT, -Ă, antrenanți, -te, adj. Care atrage, care stimulează (într-o activitate). ♦ Distractiv, amuzant. ♦ Plin de antren. – Din fr. entraînant. DOOM
antrenánt adj. m., pl. antrenánți; f. antrenántă, pl. antrenánte
antrenanților
ANTRENÁNT, -Ă, antrenanți, -te, adj. Care atrage, care stimulează (într-o activitate). ♦ Distractiv, amuzant. ♦ Plin de antren. – Din fr. entraînant. DOOM
antrenánt adj. m., pl. antrenánți; f. antrenántă, pl. antrenánte
antrenare
ANTRENÁ, antrenez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) pregăti prin exerciții metodice (fizice, tactice, tehnice, psihologice și teoretice) pentru a obține cele mai bune rezultate într-o activitate (sportivă). 2. Tranz. și refl. A atrage sau a se lăsa atras într-o acțiune, într-o discuție etc.; a (se) înflăcăra. 3. Tranz. A atrage după sine, a pune în mișcare, a mișca un organ de mașină sau o mașină. ♦ A deplasa un material (solid, lichid sau gazos) cu ajutorul unui fluid în mișcare. – Din fr. entrainer. DOOM
antrená (a ~) vb., ind. prez. 3 antreneáză
antrenare
ANTRENÁRE, antrenări, s. f. Acțiunea de a (se) antrena. – V. antrena. DOOM
antrenáre s. f., g.-d. art. antrenắrii; pl. antrenắri
antrenarea
ANTRENÁRE, antrenări, s. f. Acțiunea de a (se) antrena. – V. antrena. DOOM
antrenáre s. f., g.-d. art. antrenắrii; pl. antrenắri
antrenară
ANTRENÁ, antrenez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) pregăti prin exerciții metodice (fizice, tactice, tehnice, psihologice și teoretice) pentru a obține cele mai bune rezultate într-o activitate (sportivă). 2. Tranz. și refl. A atrage sau a se lăsa atras într-o acțiune, într-o discuție etc.; a (se) înflăcăra. 3. Tranz. A atrage după sine, a pune în mișcare, a mișca un organ de mașină sau o mașină. ♦ A deplasa un material (solid, lichid sau gazos) cu ajutorul unui fluid în mișcare. – Din fr. entrainer. DOOM
antrená (a ~) vb., ind. prez. 3 antreneáză
antrenarăm
ANTRENÁ, antrenez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) pregăti prin exerciții metodice (fizice, tactice, tehnice, psihologice și teoretice) pentru a obține cele mai bune rezultate într-o activitate (sportivă). 2. Tranz. și refl. A atrage sau a se lăsa atras într-o acțiune, într-o discuție etc.; a (se) înflăcăra. 3. Tranz. A atrage după sine, a pune în mișcare, a mișca un organ de mașină sau o mașină. ♦ A deplasa un material (solid, lichid sau gazos) cu ajutorul unui fluid în mișcare. – Din fr. entrainer. DOOM
antrená (a ~) vb., ind. prez. 3 antreneáză
antrenarăți
ANTRENÁ, antrenez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) pregăti prin exerciții metodice (fizice, tactice, tehnice, psihologice și teoretice) pentru a obține cele mai bune rezultate într-o activitate (sportivă). 2. Tranz. și refl. A atrage sau a se lăsa atras într-o acțiune, într-o discuție etc.; a (se) înflăcăra. 3. Tranz. A atrage după sine, a pune în mișcare, a mișca un organ de mașină sau o mașină. ♦ A deplasa un material (solid, lichid sau gazos) cu ajutorul unui fluid în mișcare. – Din fr. entrainer. DOOM
antrená (a ~) vb., ind. prez. 3 antreneáză
antrenase
ANTRENÁ, antrenez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) pregăti prin exerciții metodice (fizice, tactice, tehnice, psihologice și teoretice) pentru a obține cele mai bune rezultate într-o activitate (sportivă). 2. Tranz. și refl. A atrage sau a se lăsa atras într-o acțiune, într-o discuție etc.; a (se) înflăcăra. 3. Tranz. A atrage după sine, a pune în mișcare, a mișca un organ de mașină sau o mașină. ♦ A deplasa un material (solid, lichid sau gazos) cu ajutorul unui fluid în mișcare. – Din fr. entrainer. DOOM
antrená (a ~) vb., ind. prez. 3 antreneáză
antrenasem
ANTRENÁ, antrenez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) pregăti prin exerciții metodice (fizice, tactice, tehnice, psihologice și teoretice) pentru a obține cele mai bune rezultate într-o activitate (sportivă). 2. Tranz. și refl. A atrage sau a se lăsa atras într-o acțiune, într-o discuție etc.; a (se) înflăcăra. 3. Tranz. A atrage după sine, a pune în mișcare, a mișca un organ de mașină sau o mașină. ♦ A deplasa un material (solid, lichid sau gazos) cu ajutorul unui fluid în mișcare. – Din fr. entrainer. DOOM
antrená (a ~) vb., ind. prez. 3 antreneáză
antrenaseră
ANTRENÁ, antrenez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) pregăti prin exerciții metodice (fizice, tactice, tehnice, psihologice și teoretice) pentru a obține cele mai bune rezultate într-o activitate (sportivă). 2. Tranz. și refl. A atrage sau a se lăsa atras într-o acțiune, într-o discuție etc.; a (se) înflăcăra. 3. Tranz. A atrage după sine, a pune în mișcare, a mișca un organ de mașină sau o mașină. ♦ A deplasa un material (solid, lichid sau gazos) cu ajutorul unui fluid în mișcare. – Din fr. entrainer. DOOM
antrená (a ~) vb., ind. prez. 3 antreneáză
antrenaserăm
ANTRENÁ, antrenez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) pregăti prin exerciții metodice (fizice, tactice, tehnice, psihologice și teoretice) pentru a obține cele mai bune rezultate într-o activitate (sportivă). 2. Tranz. și refl. A atrage sau a se lăsa atras într-o acțiune, într-o discuție etc.; a (se) înflăcăra. 3. Tranz. A atrage după sine, a pune în mișcare, a mișca un organ de mașină sau o mașină. ♦ A deplasa un material (solid, lichid sau gazos) cu ajutorul unui fluid în mișcare. – Din fr. entrainer. DOOM
antrená (a ~) vb., ind. prez. 3 antreneáză
antrenaserăți
ANTRENÁ, antrenez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) pregăti prin exerciții metodice (fizice, tactice, tehnice, psihologice și teoretice) pentru a obține cele mai bune rezultate într-o activitate (sportivă). 2. Tranz. și refl. A atrage sau a se lăsa atras într-o acțiune, într-o discuție etc.; a (se) înflăcăra. 3. Tranz. A atrage după sine, a pune în mișcare, a mișca un organ de mașină sau o mașină. ♦ A deplasa un material (solid, lichid sau gazos) cu ajutorul unui fluid în mișcare. – Din fr. entrainer. DOOM
antrená (a ~) vb., ind. prez. 3 antreneáză
antrenaseși
ANTRENÁ, antrenez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) pregăti prin exerciții metodice (fizice, tactice, tehnice, psihologice și teoretice) pentru a obține cele mai bune rezultate într-o activitate (sportivă). 2. Tranz. și refl. A atrage sau a se lăsa atras într-o acțiune, într-o discuție etc.; a (se) înflăcăra. 3. Tranz. A atrage după sine, a pune în mișcare, a mișca un organ de mașină sau o mașină. ♦ A deplasa un material (solid, lichid sau gazos) cu ajutorul unui fluid în mișcare. – Din fr. entrainer. DOOM
antrená (a ~) vb., ind. prez. 3 antreneáză
antrenaseți
ANTRENÁ, antrenez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) pregăti prin exerciții metodice (fizice, tactice, tehnice, psihologice și teoretice) pentru a obține cele mai bune rezultate într-o activitate (sportivă). 2. Tranz. și refl. A atrage sau a se lăsa atras într-o acțiune, într-o discuție etc.; a (se) înflăcăra. 3. Tranz. A atrage după sine, a pune în mișcare, a mișca un organ de mașină sau o mașină. ♦ A deplasa un material (solid, lichid sau gazos) cu ajutorul unui fluid în mișcare. – Din fr. entrainer. DOOM
antrená (a ~) vb., ind. prez. 3 antreneáză
antrenat
ANTRENÁ, antrenez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) pregăti prin exerciții metodice (fizice, tactice, tehnice, psihologice și teoretice) pentru a obține cele mai bune rezultate într-o activitate (sportivă). 2. Tranz. și refl. A atrage sau a se lăsa atras într-o acțiune, într-o discuție etc.; a (se) înflăcăra. 3. Tranz. A atrage după sine, a pune în mișcare, a mișca un organ de mașină sau o mașină. ♦ A deplasa un material (solid, lichid sau gazos) cu ajutorul unui fluid în mișcare. – Din fr. entrainer. DOOM
antrená (a ~) vb., ind. prez. 3 antreneáză
antrenat
ANTRENÁ, antrenez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) pregăti prin exerciții metodice (fizice, tactice, tehnice, psihologice și teoretice) pentru a obține cele mai bune rezultate într-o activitate (sportivă). 2. Tranz. și refl. A atrage sau a se lăsa atras într-o acțiune, într-o discuție etc.; a (se) înflăcăra. 3. Tranz. A atrage după sine, a pune în mișcare, a mișca un organ de mașină sau o mașină. ♦ A deplasa un material (solid, lichid sau gazos) cu ajutorul unui fluid în mișcare. – Din fr. entrainer.
antrenau
ANTRENÁ, antrenez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) pregăti prin exerciții metodice (fizice, tactice, tehnice, psihologice și teoretice) pentru a obține cele mai bune rezultate într-o activitate (sportivă). 2. Tranz. și refl. A atrage sau a se lăsa atras într-o acțiune, într-o discuție etc.; a (se) înflăcăra. 3. Tranz. A atrage după sine, a pune în mișcare, a mișca un organ de mașină sau o mașină. ♦ A deplasa un material (solid, lichid sau gazos) cu ajutorul unui fluid în mișcare. – Din fr. entrainer. DOOM
antrená (a ~) vb., ind. prez. 3 antreneáză
antrenași
ANTRENÁ, antrenez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) pregăti prin exerciții metodice (fizice, tactice, tehnice, psihologice și teoretice) pentru a obține cele mai bune rezultate într-o activitate (sportivă). 2. Tranz. și refl. A atrage sau a se lăsa atras într-o acțiune, într-o discuție etc.; a (se) înflăcăra. 3. Tranz. A atrage după sine, a pune în mișcare, a mișca un organ de mașină sau o mașină. ♦ A deplasa un material (solid, lichid sau gazos) cu ajutorul unui fluid în mișcare. – Din fr. entrainer. DOOM
antrená (a ~) vb., ind. prez. 3 antreneáză
antrenați
ANTRENÁ, antrenez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) pregăti prin exerciții metodice (fizice, tactice, tehnice, psihologice și teoretice) pentru a obține cele mai bune rezultate într-o activitate (sportivă). 2. Tranz. și refl. A atrage sau a se lăsa atras într-o acțiune, într-o discuție etc.; a (se) înflăcăra. 3. Tranz. A atrage după sine, a pune în mișcare, a mișca un organ de mașină sau o mașină. ♦ A deplasa un material (solid, lichid sau gazos) cu ajutorul unui fluid în mișcare. – Din fr. entrainer. DOOM
antrená (a ~) vb., ind. prez. 3 antreneáză
antrenează
ANTRENÁ, antrenez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) pregăti prin exerciții metodice (fizice, tactice, tehnice, psihologice și teoretice) pentru a obține cele mai bune rezultate într-o activitate (sportivă). 2. Tranz. și refl. A atrage sau a se lăsa atras într-o acțiune, într-o discuție etc.; a (se) înflăcăra. 3. Tranz. A atrage după sine, a pune în mișcare, a mișca un organ de mașină sau o mașină. ♦ A deplasa un material (solid, lichid sau gazos) cu ajutorul unui fluid în mișcare. – Din fr. entrainer. DOOM
antrená (a ~) vb., ind. prez. 3 antreneáză
antrenez
ANTRENÁ, antrenez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) pregăti prin exerciții metodice (fizice, tactice, tehnice, psihologice și teoretice) pentru a obține cele mai bune rezultate într-o activitate (sportivă). 2. Tranz. și refl. A atrage sau a se lăsa atras într-o acțiune, într-o discuție etc.; a (se) înflăcăra. 3. Tranz. A atrage după sine, a pune în mișcare, a mișca un organ de mașină sau o mașină. ♦ A deplasa un material (solid, lichid sau gazos) cu ajutorul unui fluid în mișcare. – Din fr. entrainer. DOOM
antrená (a ~) vb., ind. prez. 3 antreneáză
antreneze
ANTRENÁ, antrenez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) pregăti prin exerciții metodice (fizice, tactice, tehnice, psihologice și teoretice) pentru a obține cele mai bune rezultate într-o activitate (sportivă). 2. Tranz. și refl. A atrage sau a se lăsa atras într-o acțiune, într-o discuție etc.; a (se) înflăcăra. 3. Tranz. A atrage după sine, a pune în mișcare, a mișca un organ de mașină sau o mașină. ♦ A deplasa un material (solid, lichid sau gazos) cu ajutorul unui fluid în mișcare. – Din fr. entrainer. DOOM
antrená (a ~) vb., ind. prez. 3 antreneáză
antrenezi
ANTRENÁ, antrenez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) pregăti prin exerciții metodice (fizice, tactice, tehnice, psihologice și teoretice) pentru a obține cele mai bune rezultate într-o activitate (sportivă). 2. Tranz. și refl. A atrage sau a se lăsa atras într-o acțiune, într-o discuție etc.; a (se) înflăcăra. 3. Tranz. A atrage după sine, a pune în mișcare, a mișca un organ de mașină sau o mașină. ♦ A deplasa un material (solid, lichid sau gazos) cu ajutorul unui fluid în mișcare. – Din fr. entrainer. DOOM
antrená (a ~) vb., ind. prez. 3 antreneáză
antrenoare
ANTRENÓR, -OÁRE, antrenori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană calificată care se ocupă cu antrenarea sportivilor. 2. S. n. Utilaj folosit pentru a antrena un organ de mașină sau o mașină. – Din fr. entraîneur. DOOM
antrenór2 (utilaj) s. n., pl. antrenoáre
antrenoarea
ANTRENÓR, -OÁRE, antrenori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană calificată care se ocupă cu antrenarea sportivilor. 2. S. n. Utilaj folosit pentru a antrena un organ de mașină sau o mașină. – Din fr. entraîneur. DOOM
antrenór2 (utilaj) s. n., pl. antrenoáre
antrenoarei
ANTRENÓR, -OÁRE, antrenori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană calificată care se ocupă cu antrenarea sportivilor. 2. S. n. Utilaj folosit pentru a antrena un organ de mașină sau o mașină. – Din fr. entraîneur. DOOM
antrenór2 (utilaj) s. n., pl. antrenoáre
antrenoarele
ANTRENÓR, -OÁRE, antrenori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană calificată care se ocupă cu antrenarea sportivilor. 2. S. n. Utilaj folosit pentru a antrena un organ de mașină sau o mașină. – Din fr. entraîneur. DOOM
antrenór2 (utilaj) s. n., pl. antrenoáre
antrenoarelor
ANTRENÓR, -OÁRE, antrenori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană calificată care se ocupă cu antrenarea sportivilor. 2. S. n. Utilaj folosit pentru a antrena un organ de mașină sau o mașină. – Din fr. entraîneur. DOOM
antrenór2 (utilaj) s. n., pl. antrenoáre
antrenor
ANTRENÓR, -OÁRE, antrenori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană calificată care se ocupă cu antrenarea sportivilor. 2. S. n. Utilaj folosit pentru a antrena un organ de mașină sau o mașină. – Din fr. entraîneur. DOOM
antrenór2 (utilaj) s. n., pl. antrenoáre
antrenori
ANTRENÓR, -OÁRE, antrenori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană calificată care se ocupă cu antrenarea sportivilor. 2. S. n. Utilaj folosit pentru a antrena un organ de mașină sau o mașină. – Din fr. entraîneur. DOOM
antrenór2 (utilaj) s. n., pl. antrenoáre
antrenorii
ANTRENÓR, -OÁRE, antrenori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană calificată care se ocupă cu antrenarea sportivilor. 2. S. n. Utilaj folosit pentru a antrena un organ de mașină sau o mașină. – Din fr. entraîneur. DOOM
antrenór2 (utilaj) s. n., pl. antrenoáre
antrenorilor
ANTRENÓR, -OÁRE, antrenori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană calificată care se ocupă cu antrenarea sportivilor. 2. S. n. Utilaj folosit pentru a antrena un organ de mașină sau o mașină. – Din fr. entraîneur. DOOM
antrenór2 (utilaj) s. n., pl. antrenoáre
antrenorul
ANTRENÓR, -OÁRE, antrenori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană calificată care se ocupă cu antrenarea sportivilor. 2. S. n. Utilaj folosit pentru a antrena un organ de mașină sau o mașină. – Din fr. entraîneur. DOOM
antrenór2 (utilaj) s. n., pl. antrenoáre
antrenorului
ANTRENÓR, -OÁRE, antrenori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană calificată care se ocupă cu antrenarea sportivilor. 2. S. n. Utilaj folosit pentru a antrena un organ de mașină sau o mașină. – Din fr. entraîneur. DOOM
antrenór2 (utilaj) s. n., pl. antrenoáre
antrenul
ANTRÉN s. n. Însuflețire, vioiciune, animație, bună dispoziție. – Din fr. entrain. DOOM
antrén s. n.
antrenului
ANTRÉN s. n. Însuflețire, vioiciune, animație, bună dispoziție. – Din fr. entrain. DOOM
antrén s. n.
antrenând
ANTRENÁ, antrenez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) pregăti prin exerciții metodice (fizice, tactice, tehnice, psihologice și teoretice) pentru a obține cele mai bune rezultate într-o activitate (sportivă). 2. Tranz. și refl. A atrage sau a se lăsa atras într-o acțiune, într-o discuție etc.; a (se) înflăcăra. 3. Tranz. A atrage după sine, a pune în mișcare, a mișca un organ de mașină sau o mașină. ♦ A deplasa un material (solid, lichid sau gazos) cu ajutorul unui fluid în mișcare. – Din fr. entrainer. DOOM
antrená (a ~) vb., ind. prez. 3 antreneáză
antrenînd
ANTRENÁ, antrenez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) pregăti prin exerciții metodice (fizice, tactice, tehnice, psihologice și teoretice) pentru a obține cele mai bune rezultate într-o activitate (sportivă). 2. Tranz. și refl. A atrage sau a se lăsa atras într-o acțiune, într-o discuție etc.; a (se) înflăcăra. 3. Tranz. A atrage după sine, a pune în mișcare, a mișca un organ de mașină sau o mașină. ♦ A deplasa un material (solid, lichid sau gazos) cu ajutorul unui fluid în mișcare. – Din fr. entrainer. DOOM
antrená (a ~) vb., ind. prez. 3 antreneáză
antrenări
ANTRENÁRE, antrenări, s. f. Acțiunea de a (se) antrena. – V. antrena. DOOM
antrenáre s. f., g.-d. art. antrenắrii; pl. antrenắri
antrenării
ANTRENÁRE, antrenări, s. f. Acțiunea de a (se) antrena. – V. antrena. DOOM
antrenáre s. f., g.-d. art. antrenắrii; pl. antrenắri
antrenările
ANTRENÁRE, antrenări, s. f. Acțiunea de a (se) antrena. – V. antrena. DOOM
antrenáre s. f., g.-d. art. antrenắrii; pl. antrenắri
antrenărilor
ANTRENÁRE, antrenări, s. f. Acțiunea de a (se) antrena. – V. antrena. DOOM
antrenáre s. f., g.-d. art. antrenắrii; pl. antrenắri
antrepozit
ANTREPÓZIT, antrepozite, s. n. Clădire amenajată pentru depozitarea stocurilor de mărfuri sau de materiale. – Din fr. entrepôt (după depozit). DOOM
antrepózit s. n., pl. antrepózite
antrepozita
ANTREPOZITÁ vb. I. tr. A depozita provizoriu mărfuri în antrepozit. [< antrepozit, după fr. entreposer].
antrepozitai
ANTREPOZITÁ vb. I. tr. A depozita provizoriu mărfuri în antrepozit. [< antrepozit, după fr. entreposer].
antrepozitam
ANTREPOZITÁ vb. I. tr. A depozita provizoriu mărfuri în antrepozit. [< antrepozit, după fr. entreposer].
antrepozitare
ANTREPOZITÁ vb. I. tr. A depozita provizoriu mărfuri în antrepozit. [< antrepozit, după fr. entreposer].
antrepozitare
ANTREPOZITÁRE s.f. Acțiunea de a antrepozita. [< antrepozita].
antrepozitarea
ANTREPOZITÁRE s.f. Acțiunea de a antrepozita. [< antrepozita].
antrepozitară
ANTREPOZITÁ vb. I. tr. A depozita provizoriu mărfuri în antrepozit. [< antrepozit, după fr. entreposer].
antrepozitarăm
ANTREPOZITÁ vb. I. tr. A depozita provizoriu mărfuri în antrepozit. [< antrepozit, după fr. entreposer].
antrepozitarăți
ANTREPOZITÁ vb. I. tr. A depozita provizoriu mărfuri în antrepozit. [< antrepozit, după fr. entreposer].
antrepozitase
ANTREPOZITÁ vb. I. tr. A depozita provizoriu mărfuri în antrepozit. [< antrepozit, după fr. entreposer].
antrepozitasem
ANTREPOZITÁ vb. I. tr. A depozita provizoriu mărfuri în antrepozit. [< antrepozit, după fr. entreposer].
antrepozitaseră
ANTREPOZITÁ vb. I. tr. A depozita provizoriu mărfuri în antrepozit. [< antrepozit, după fr. entreposer].
antrepozitaserăm
ANTREPOZITÁ vb. I. tr. A depozita provizoriu mărfuri în antrepozit. [< antrepozit, după fr. entreposer].
antrepozitaserăți
ANTREPOZITÁ vb. I. tr. A depozita provizoriu mărfuri în antrepozit. [< antrepozit, după fr. entreposer].
antrepozitaseși
ANTREPOZITÁ vb. I. tr. A depozita provizoriu mărfuri în antrepozit. [< antrepozit, după fr. entreposer].
antrepozitaseți
ANTREPOZITÁ vb. I. tr. A depozita provizoriu mărfuri în antrepozit. [< antrepozit, după fr. entreposer].
antrepozitat
ANTREPOZITÁ vb. I. tr. A depozita provizoriu mărfuri în antrepozit. [< antrepozit, după fr. entreposer].
antrepozitat
ANTREPOZITÁ vb. I. tr. A depozita provizoriu mărfuri în antrepozit. [< antrepozit, după fr. entreposer].
antrepozitau
ANTREPOZITÁ vb. I. tr. A depozita provizoriu mărfuri în antrepozit. [< antrepozit, după fr. entreposer].
antrepozitași
ANTREPOZITÁ vb. I. tr. A depozita provizoriu mărfuri în antrepozit. [< antrepozit, după fr. entreposer].
antrepozitați
ANTREPOZITÁ vb. I. tr. A depozita provizoriu mărfuri în antrepozit. [< antrepozit, după fr. entreposer].
antrepozite
ANTREPÓZIT, antrepozite, s. n. Clădire amenajată pentru depozitarea stocurilor de mărfuri sau de materiale. – Din fr. entrepôt (după depozit). DOOM
antrepózit s. n., pl. antrepózite
antrepozitează
ANTREPOZITÁ vb. I. tr. A depozita provizoriu mărfuri în antrepozit. [< antrepozit, după fr. entreposer].
antrepozitele
ANTREPÓZIT, antrepozite, s. n. Clădire amenajată pentru depozitarea stocurilor de mărfuri sau de materiale. – Din fr. entrepôt (după depozit). DOOM
antrepózit s. n., pl. antrepózite
antrepozitelor
ANTREPÓZIT, antrepozite, s. n. Clădire amenajată pentru depozitarea stocurilor de mărfuri sau de materiale. – Din fr. entrepôt (după depozit). DOOM
antrepózit s. n., pl. antrepózite
antrepozitez
ANTREPOZITÁ vb. I. tr. A depozita provizoriu mărfuri în antrepozit. [< antrepozit, după fr. entreposer].
antrepoziteze
ANTREPOZITÁ vb. I. tr. A depozita provizoriu mărfuri în antrepozit. [< antrepozit, după fr. entreposer].
antrepozitezi
ANTREPOZITÁ vb. I. tr. A depozita provizoriu mărfuri în antrepozit. [< antrepozit, după fr. entreposer].
antrepozitul
ANTREPÓZIT, antrepozite, s. n. Clădire amenajată pentru depozitarea stocurilor de mărfuri sau de materiale. – Din fr. entrepôt (după depozit). DOOM
antrepózit s. n., pl. antrepózite
antrepozitului
ANTREPÓZIT, antrepozite, s. n. Clădire amenajată pentru depozitarea stocurilor de mărfuri sau de materiale. – Din fr. entrepôt (după depozit). DOOM
antrepózit s. n., pl. antrepózite
antrepozitând
ANTREPOZITÁ vb. I. tr. A depozita provizoriu mărfuri în antrepozit. [< antrepozit, după fr. entreposer].
antrepozitînd
ANTREPOZITÁ vb. I. tr. A depozita provizoriu mărfuri în antrepozit. [< antrepozit, după fr. entreposer].
antrepozitări
ANTREPOZITÁRE s.f. Acțiunea de a antrepozita. [< antrepozita].
antrepozitării
ANTREPOZITÁRE s.f. Acțiunea de a antrepozita. [< antrepozita].
antrepozitările
ANTREPOZITÁRE s.f. Acțiunea de a antrepozita. [< antrepozita].
antrepozitărilor
ANTREPOZITÁRE s.f. Acțiunea de a antrepozita. [< antrepozita].
antreprenoare
ANTREPRENÓR, -OÁRE, antreprenori, -oare, s. m. și f. Persoană care conduce o antrepriză. – Din fr. entrepreneur. DOOM
antreprenór (-tre-pre-) s. m., pl. antreprenóri
antreprenoarea
ANTREPRENÓR, -OÁRE, antreprenori, -oare, s. m. și f. Persoană care conduce o antrepriză. – Din fr. entrepreneur. DOOM
antreprenór (-tre-pre-) s. m., pl. antreprenóri
antreprenoarei
ANTREPRENÓR, -OÁRE, antreprenori, -oare, s. m. și f. Persoană care conduce o antrepriză. – Din fr. entrepreneur. DOOM
antreprenór (-tre-pre-) s. m., pl. antreprenóri
antreprenoarele
ANTREPRENÓR, -OÁRE, antreprenori, -oare, s. m. și f. Persoană care conduce o antrepriză. – Din fr. entrepreneur. DOOM
antreprenór (-tre-pre-) s. m., pl. antreprenóri
antreprenoarelor
ANTREPRENÓR, -OÁRE, antreprenori, -oare, s. m. și f. Persoană care conduce o antrepriză. – Din fr. entrepreneur. DOOM
antreprenór (-tre-pre-) s. m., pl. antreprenóri
antreprenor
ANTREPRENÓR, -OÁRE, antreprenori, -oare, s. m. și f. Persoană care conduce o antrepriză. – Din fr. entrepreneur. DOOM
antreprenór (-tre-pre-) s. m., pl. antreprenóri
antreprenori
ANTREPRENÓR, -OÁRE, antreprenori, -oare, s. m. și f. Persoană care conduce o antrepriză. – Din fr. entrepreneur. DOOM
antreprenór (-tre-pre-) s. m., pl. antreprenóri
antreprenorial
ANTREPRENORIÁL, -Ă, antreprenoriali, -e, adj. Care aparține antreprenorului sau antreprizei. – Din fr. antreprenorial. DOOM
*antreprenoriál (-tre-pre-, -ri-al) adj. m., pl. antreprenoriáli; f. antreprenoriálă, pl. antreprenoriále
antreprenoriala
ANTREPRENORIÁL, -Ă, antreprenoriali, -e, adj. Care aparține antreprenorului sau antreprizei. – Din fr. antreprenorial. DOOM
*antreprenoriál (-tre-pre-, -ri-al) adj. m., pl. antreprenoriáli; f. antreprenoriálă, pl. antreprenoriále
antreprenoriale
ANTREPRENORIÁL, -Ă, antreprenoriali, -e, adj. Care aparține antreprenorului sau antreprizei. – Din fr. antreprenorial. DOOM
*antreprenoriál (-tre-pre-, -ri-al) adj. m., pl. antreprenoriáli; f. antreprenoriálă, pl. antreprenoriále
antreprenorialei
ANTREPRENORIÁL, -Ă, antreprenoriali, -e, adj. Care aparține antreprenorului sau antreprizei. – Din fr. antreprenorial. DOOM
*antreprenoriál (-tre-pre-, -ri-al) adj. m., pl. antreprenoriáli; f. antreprenoriálă, pl. antreprenoriále
antreprenorialele
ANTREPRENORIÁL, -Ă, antreprenoriali, -e, adj. Care aparține antreprenorului sau antreprizei. – Din fr. antreprenorial. DOOM
*antreprenoriál (-tre-pre-, -ri-al) adj. m., pl. antreprenoriáli; f. antreprenoriálă, pl. antreprenoriále
antreprenorialelor
ANTREPRENORIÁL, -Ă, antreprenoriali, -e, adj. Care aparține antreprenorului sau antreprizei. – Din fr. antreprenorial. DOOM
*antreprenoriál (-tre-pre-, -ri-al) adj. m., pl. antreprenoriáli; f. antreprenoriálă, pl. antreprenoriále
antreprenoriali
ANTREPRENORIÁL, -Ă, antreprenoriali, -e, adj. Care aparține antreprenorului sau antreprizei. – Din fr. antreprenorial. DOOM
*antreprenoriál (-tre-pre-, -ri-al) adj. m., pl. antreprenoriáli; f. antreprenoriálă, pl. antreprenoriále
antreprenorialii
ANTREPRENORIÁL, -Ă, antreprenoriali, -e, adj. Care aparține antreprenorului sau antreprizei. – Din fr. antreprenorial. DOOM
*antreprenoriál (-tre-pre-, -ri-al) adj. m., pl. antreprenoriáli; f. antreprenoriálă, pl. antreprenoriále
antreprenorialilor
ANTREPRENORIÁL, -Ă, antreprenoriali, -e, adj. Care aparține antreprenorului sau antreprizei. – Din fr. antreprenorial. DOOM
*antreprenoriál (-tre-pre-, -ri-al) adj. m., pl. antreprenoriáli; f. antreprenoriálă, pl. antreprenoriále
antreprenorialul
ANTREPRENORIÁL, -Ă, antreprenoriali, -e, adj. Care aparține antreprenorului sau antreprizei. – Din fr. antreprenorial. DOOM
*antreprenoriál (-tre-pre-, -ri-al) adj. m., pl. antreprenoriáli; f. antreprenoriálă, pl. antreprenoriále
antreprenorialului
ANTREPRENORIÁL, -Ă, antreprenoriali, -e, adj. Care aparține antreprenorului sau antreprizei. – Din fr. antreprenorial. DOOM
*antreprenoriál (-tre-pre-, -ri-al) adj. m., pl. antreprenoriáli; f. antreprenoriálă, pl. antreprenoriále
antreprenorii
ANTREPRENÓR, -OÁRE, antreprenori, -oare, s. m. și f. Persoană care conduce o antrepriză. – Din fr. entrepreneur. DOOM
antreprenór (-tre-pre-) s. m., pl. antreprenóri
antreprenorilor
ANTREPRENÓR, -OÁRE, antreprenori, -oare, s. m. și f. Persoană care conduce o antrepriză. – Din fr. entrepreneur. DOOM
antreprenór (-tre-pre-) s. m., pl. antreprenóri
antreprenorul
ANTREPRENÓR, -OÁRE, antreprenori, -oare, s. m. și f. Persoană care conduce o antrepriză. – Din fr. entrepreneur. DOOM
antreprenór (-tre-pre-) s. m., pl. antreprenóri
antreprenorului
ANTREPRENÓR, -OÁRE, antreprenori, -oare, s. m. și f. Persoană care conduce o antrepriză. – Din fr. entrepreneur. DOOM
antreprenór (-tre-pre-) s. m., pl. antreprenóri
antrepriza
ANTREPRÍZĂ, antreprize, s. f. Întreprindere care execută lucrări industriale, comerciale, de construcții etc.; lucrarea propriu-zisă. ◊ Expr. A da în antrepriză = a da o lucrare spre executare unei întreprinderi sau unui antreprenor. A lua în antrepriză = a lua conducerea unei lucrări. – Din fr. entreprise. DOOM
antrepríză (-tre-pri-) s. f., g.-d. art. antreprízei; pl. antrepríze
antreprize
ANTREPRÍZĂ, antreprize, s. f. Întreprindere care execută lucrări industriale, comerciale, de construcții etc.; lucrarea propriu-zisă. ◊ Expr. A da în antrepriză = a da o lucrare spre executare unei întreprinderi sau unui antreprenor. A lua în antrepriză = a lua conducerea unei lucrări. – Din fr. entreprise. DOOM
antrepríză (-tre-pri-) s. f., g.-d. art. antreprízei; pl. antrepríze
antreprizei
ANTREPRÍZĂ, antreprize, s. f. Întreprindere care execută lucrări industriale, comerciale, de construcții etc.; lucrarea propriu-zisă. ◊ Expr. A da în antrepriză = a da o lucrare spre executare unei întreprinderi sau unui antreprenor. A lua în antrepriză = a lua conducerea unei lucrări. – Din fr. entreprise. DOOM
antrepríză (-tre-pri-) s. f., g.-d. art. antreprízei; pl. antrepríze
antreprizele
ANTREPRÍZĂ, antreprize, s. f. Întreprindere care execută lucrări industriale, comerciale, de construcții etc.; lucrarea propriu-zisă. ◊ Expr. A da în antrepriză = a da o lucrare spre executare unei întreprinderi sau unui antreprenor. A lua în antrepriză = a lua conducerea unei lucrări. – Din fr. entreprise. DOOM
antrepríză (-tre-pri-) s. f., g.-d. art. antreprízei; pl. antrepríze
antreprizelor
ANTREPRÍZĂ, antreprize, s. f. Întreprindere care execută lucrări industriale, comerciale, de construcții etc.; lucrarea propriu-zisă. ◊ Expr. A da în antrepriză = a da o lucrare spre executare unei întreprinderi sau unui antreprenor. A lua în antrepriză = a lua conducerea unei lucrări. – Din fr. entreprise. DOOM
antrepríză (-tre-pri-) s. f., g.-d. art. antreprízei; pl. antrepríze
antresol
ANTRESÓL, antresoluri, s. n. (Rar) Mezanin. – Din fr. entresol. DOOM
antresól s. n., pl. antresóluri
antresolul
ANTRESÓL, antresoluri, s. n. (Rar) Mezanin. – Din fr. entresol. DOOM
antresól s. n., pl. antresóluri
antresolului
ANTRESÓL, antresoluri, s. n. (Rar) Mezanin. – Din fr. entresol. DOOM
antresól s. n., pl. antresóluri
antresoluri
ANTRESÓL, antresoluri, s. n. (Rar) Mezanin. – Din fr. entresol. DOOM
antresól s. n., pl. antresóluri
antresolurile
ANTRESÓL, antresoluri, s. n. (Rar) Mezanin. – Din fr. entresol. DOOM
antresól s. n., pl. antresóluri
antresolurilor
ANTRESÓL, antresoluri, s. n. (Rar) Mezanin. – Din fr. entresol. DOOM
antresól s. n., pl. antresóluri
antret
ANTRÉU, antreuri, s. n. Prima încăpere (de dimensiuni mici) a unei locuințe, în care se intră venind de afară; vestibul. [Var.: antrét s. n.] – Din fr. entrée. DOOM
antréu s. n., art. antréul; pl. antréuri
antretoaza
ANTRETOÁZĂ, antretoaze, s. f. 1. Fiecare dintre grinzile transversale care leagă grinzile principale ale unui pod. 2. Bară care servește la legarea a două piese dintr-un mecanism și la menținerea lor fixă la oarecare distanță. 3. Piesă metalică, cilindrică, goală în interior, folosită pentru consolidarea pereților unui cazan cu abur. – Din fr. entretoise. DOOM
antretoáză (-toa-) s. f., g.-d. art. antretoázei; pl. antretoáze
antretoaze
ANTRETOÁZĂ, antretoaze, s. f. 1. Fiecare dintre grinzile transversale care leagă grinzile principale ale unui pod. 2. Bară care servește la legarea a două piese dintr-un mecanism și la menținerea lor fixă la oarecare distanță. 3. Piesă metalică, cilindrică, goală în interior, folosită pentru consolidarea pereților unui cazan cu abur. – Din fr. entretoise. DOOM
antretoáză (-toa-) s. f., g.-d. art. antretoázei; pl. antretoáze
antretoazei
ANTRETOÁZĂ, antretoaze, s. f. 1. Fiecare dintre grinzile transversale care leagă grinzile principale ale unui pod. 2. Bară care servește la legarea a două piese dintr-un mecanism și la menținerea lor fixă la oarecare distanță. 3. Piesă metalică, cilindrică, goală în interior, folosită pentru consolidarea pereților unui cazan cu abur. – Din fr. entretoise. DOOM
antretoáză (-toa-) s. f., g.-d. art. antretoázei; pl. antretoáze
antretoazele
ANTRETOÁZĂ, antretoaze, s. f. 1. Fiecare dintre grinzile transversale care leagă grinzile principale ale unui pod. 2. Bară care servește la legarea a două piese dintr-un mecanism și la menținerea lor fixă la oarecare distanță. 3. Piesă metalică, cilindrică, goală în interior, folosită pentru consolidarea pereților unui cazan cu abur. – Din fr. entretoise. DOOM
antretoáză (-toa-) s. f., g.-d. art. antretoázei; pl. antretoáze
antretoazelor
ANTRETOÁZĂ, antretoaze, s. f. 1. Fiecare dintre grinzile transversale care leagă grinzile principale ale unui pod. 2. Bară care servește la legarea a două piese dintr-un mecanism și la menținerea lor fixă la oarecare distanță. 3. Piesă metalică, cilindrică, goală în interior, folosită pentru consolidarea pereților unui cazan cu abur. – Din fr. entretoise. DOOM
antretoáză (-toa-) s. f., g.-d. art. antretoázei; pl. antretoáze
antreu
ANTRÉU, antreuri, s. n. Prima încăpere (de dimensiuni mici) a unei locuințe, în care se intră venind de afară; vestibul. [Var.: antrét s. n.] – Din fr. entrée. DOOM
antréu s. n., art. antréul; pl. antréuri
antreul
ANTRÉU, antreuri, s. n. Prima încăpere (de dimensiuni mici) a unei locuințe, în care se intră venind de afară; vestibul. [Var.: antrét s. n.] – Din fr. entrée. DOOM
antréu s. n., art. antréul; pl. antréuri
antreului
ANTRÉU, antreuri, s. n. Prima încăpere (de dimensiuni mici) a unei locuințe, în care se intră venind de afară; vestibul. [Var.: antrét s. n.] – Din fr. entrée. DOOM
antréu s. n., art. antréul; pl. antréuri
antreuri
ANTRÉU, antreuri, s. n. Prima încăpere (de dimensiuni mici) a unei locuințe, în care se intră venind de afară; vestibul. [Var.: antrét s. n.] – Din fr. entrée. DOOM
antréu s. n., art. antréul; pl. antréuri
antreurile
ANTRÉU, antreuri, s. n. Prima încăpere (de dimensiuni mici) a unei locuințe, în care se intră venind de afară; vestibul. [Var.: antrét s. n.] – Din fr. entrée. DOOM
antréu s. n., art. antréul; pl. antréuri
antreurilor
ANTRÉU, antreuri, s. n. Prima încăpere (de dimensiuni mici) a unei locuințe, în care se intră venind de afară; vestibul. [Var.: antrét s. n.] – Din fr. entrée. DOOM
antréu s. n., art. antréul; pl. antréuri
antreșa
antreșá (-áuri), s. n. – La dans, săritură, foarfecă. Fr. entrechat. Termen de balet; în trecut (de ex. la Negruzzi) folosit ca f.
antrețel
ANTREȚÉL, antrețele, s. n. Diminutiv al lui antreu. – Antret + suf. -el. DOOM
antrețél (fam.) s. n., pl. antrețéle
antrețele
ANTREȚÉL, antrețele, s. n. Diminutiv al lui antreu. – Antret + suf. -el. DOOM
antrețél (fam.) s. n., pl. antrețéle
antrețelele
ANTREȚÉL, antrețele, s. n. Diminutiv al lui antreu. – Antret + suf. -el. DOOM
antrețél (fam.) s. n., pl. antrețéle
antrețelelor
ANTREȚÉL, antrețele, s. n. Diminutiv al lui antreu. – Antret + suf. -el. DOOM
antrețél (fam.) s. n., pl. antrețéle
antrețelul
ANTREȚÉL, antrețele, s. n. Diminutiv al lui antreu. – Antret + suf. -el. DOOM
antrețél (fam.) s. n., pl. antrețéle
antrețelului
ANTREȚÉL, antrețele, s. n. Diminutiv al lui antreu. – Antret + suf. -el. DOOM
antrețél (fam.) s. n., pl. antrețéle
antricoate
ANTRICÓT, antricoate, s. n. Carne de vacă, de oaie sau de porc provenită din regiunea intercostală; p. ext. friptură din această carne; cotlet. – Din fr. entrecôte. DOOM
antricót s. n., pl. antricoáte
antricoatele
ANTRICÓT, antricoate, s. n. Carne de vacă, de oaie sau de porc provenită din regiunea intercostală; p. ext. friptură din această carne; cotlet. – Din fr. entrecôte. DOOM
antricót s. n., pl. antricoáte
antricoatelor
ANTRICÓT, antricoate, s. n. Carne de vacă, de oaie sau de porc provenită din regiunea intercostală; p. ext. friptură din această carne; cotlet. – Din fr. entrecôte. DOOM
antricót s. n., pl. antricoáte
antricot
ANTRICÓT, antricoate, s. n. Carne de vacă, de oaie sau de porc provenită din regiunea intercostală; p. ext. friptură din această carne; cotlet. – Din fr. entrecôte. DOOM
antricót s. n., pl. antricoáte
antricotul
ANTRICÓT, antricoate, s. n. Carne de vacă, de oaie sau de porc provenită din regiunea intercostală; p. ext. friptură din această carne; cotlet. – Din fr. entrecôte. DOOM
antricót s. n., pl. antricoáte
antricotului
ANTRICÓT, antricoate, s. n. Carne de vacă, de oaie sau de porc provenită din regiunea intercostală; p. ext. friptură din această carne; cotlet. – Din fr. entrecôte. DOOM
antricót s. n., pl. antricoáte
antrop
ANTROP- v. antropo-.
antrop
-ANTROP v. antropo-.
antropic
ANTRÓPIC, -Ă, antropici, -e, adj. Antropogen. – Din fr. anthropique. DOOM
!antrópic adj. m., pl. antrópici; f. antrópică, pl. antrópice
antropica
ANTRÓPIC, -Ă, antropici, -e, adj. Antropogen. – Din fr. anthropique. DOOM
!antrópic adj. m., pl. antrópici; f. antrópică, pl. antrópice
antropice
ANTRÓPIC, -Ă, antropici, -e, adj. Antropogen. – Din fr. anthropique. DOOM
!antrópic adj. m., pl. antrópici; f. antrópică, pl. antrópice
antropicei
ANTRÓPIC, -Ă, antropici, -e, adj. Antropogen. – Din fr. anthropique. DOOM
!antrópic adj. m., pl. antrópici; f. antrópică, pl. antrópice
antropicele
ANTRÓPIC, -Ă, antropici, -e, adj. Antropogen. – Din fr. anthropique. DOOM
!antrópic adj. m., pl. antrópici; f. antrópică, pl. antrópice
antropicelor
ANTRÓPIC, -Ă, antropici, -e, adj. Antropogen. – Din fr. anthropique. DOOM
!antrópic adj. m., pl. antrópici; f. antrópică, pl. antrópice
antropici
ANTRÓPIC, -Ă, antropici, -e, adj. Antropogen. – Din fr. anthropique. DOOM
!antrópic adj. m., pl. antrópici; f. antrópică, pl. antrópice
antropicii
ANTRÓPIC, -Ă, antropici, -e, adj. Antropogen. – Din fr. anthropique. DOOM
!antrópic adj. m., pl. antrópici; f. antrópică, pl. antrópice
antropicilor
ANTRÓPIC, -Ă, antropici, -e, adj. Antropogen. – Din fr. anthropique. DOOM
!antrópic adj. m., pl. antrópici; f. antrópică, pl. antrópice
antropicul
ANTRÓPIC, -Ă, antropici, -e, adj. Antropogen. – Din fr. anthropique. DOOM
!antrópic adj. m., pl. antrópici; f. antrópică, pl. antrópice
antropicului
ANTRÓPIC, -Ă, antropici, -e, adj. Antropogen. – Din fr. anthropique. DOOM
!antrópic adj. m., pl. antrópici; f. antrópică, pl. antrópice
antropism
ANTROPÍSM s.n. Concepție înrudită cu antropocentrismul și antropomorfismul, care consideră omul opus întregii naturi, făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu și constituind scopul suprem al creației. [< fr. anthropisme, cf. gr. anthropos – om].
antropo
ANTROPO- Element de compunere cu sensul de „referitor la om”, care servește la formarea unor adjective și substantive. – Din fr. anthropo-.
antropobiocenoză
ANTROPOBIOCENÓZĂ s.f. (Biol.) Biocenoză influențată de activitatea economică a omului. [< fr. anthropobiocénose, cf. gr. anthropos – om, bios – viață, koinos – comun].
antropobiologia
ANTROPOBIOLOGÍE s. f. Ramură a biologiei care studiază specia umană și maimuțele antropoide. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. anthropobiologie.
antropobiologie
ANTROPOBIOLOGÍE s. f. Ramură a biologiei care studiază specia umană și maimuțele antropoide. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. anthropobiologie.
antropobiologiei
ANTROPOBIOLOGÍE s. f. Ramură a biologiei care studiază specia umană și maimuțele antropoide. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. anthropobiologie.
antropobiologii
ANTROPOBIOLOGÍE s. f. Ramură a biologiei care studiază specia umană și maimuțele antropoide. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. anthropobiologie.
antropocentric
ANTROPOCÉNTRIC, -Ă, antropocentrici, -ce, adj. Privitor la antropocentrism, care aparține antropocentrismului. – Din fr. anthropocentrique. DOOM
antropocéntric adj. m., pl. antropocéntrici; f. antropocéntrică, pl. antropocéntrice
antropocentrism
ANTROPOCENTRÍSM s. n. Concepție filosofică potrivit căreia omul este centrul și scopul universului. – Din fr. anthropocentrisme. DOOM
antropocentrísm s. n.
antropocentrismul
ANTROPOCENTRÍSM s. n. Concepție filosofică potrivit căreia omul este centrul și scopul universului. – Din fr. anthropocentrisme. DOOM
antropocentrísm s. n.
antropocentrismului
ANTROPOCENTRÍSM s. n. Concepție filosofică potrivit căreia omul este centrul și scopul universului. – Din fr. anthropocentrisme. DOOM
antropocentrísm s. n.
antropocor
ANTROPOCÓR, -Ă adj., s.f. (Plantă) ale cărei fructe sunt răspândite prin intermediul omului. [< fr. anthropochore].
antropocorie
ANTROPOCORÍE s.f. (Bot.) Diseminare a fructelor prin intermediul omului. [< fr. anthropochorie, cf. gr. anthropos – om, chore – răspândire].
antropocoră
ANTROPOCÓR, -Ă adj., s.f. (Plantă) ale cărei fructe sunt răspândite prin intermediul omului. [< fr. anthropochore].
antropofag
ANTROPOFÁG, -Ă, antropofagi, -ge, adj., s. m. și f. (Persoană) care se hrănește cu carne de om; canibal. – Din fr. anthropophage, lat. anthropophagus. DOOM
antropofág adj. m., s. m., pl. antropofági; adj. f., s. f. antropofágă, pl. antropofáge
antropofag
ANTROPOFÁG, -Ă, antropofagi, -ge, adj., s. m. și f. (Persoană) care se hrănește cu carne de om; canibal. – Din fr. anthropophage, lat. anthropophagus. DOOM
antropofág adj. m., s. m., pl. antropofági; adj. f., s. f. antropofágă, pl. antropofáge
antropofaga
ANTROPOFÁG, -Ă, antropofagi, -ge, adj., s. m. și f. (Persoană) care se hrănește cu carne de om; canibal. – Din fr. anthropophage, lat. anthropophagus. DOOM
antropofág adj. m., s. m., pl. antropofági; adj. f., s. f. antropofágă, pl. antropofáge
antropofaga
ANTROPOFÁG, -Ă, antropofagi, -ge, adj., s. m. și f. (Persoană) care se hrănește cu carne de om; canibal. – Din fr. anthropophage, lat. anthropophagus. DOOM
antropofág adj. m., s. m., pl. antropofági; adj. f., s. f. antropofágă, pl. antropofáge
antropofage
ANTROPOFÁG, -Ă, antropofagi, -ge, adj., s. m. și f. (Persoană) care se hrănește cu carne de om; canibal. – Din fr. anthropophage, lat. anthropophagus. DOOM
antropofág adj. m., s. m., pl. antropofági; adj. f., s. f. antropofágă, pl. antropofáge
antropofage
ANTROPOFÁG, -Ă, antropofagi, -ge, adj., s. m. și f. (Persoană) care se hrănește cu carne de om; canibal. – Din fr. anthropophage, lat. anthropophagus. DOOM
antropofág adj. m., s. m., pl. antropofági; adj. f., s. f. antropofágă, pl. antropofáge
antropofagei
ANTROPOFÁG, -Ă, antropofagi, -ge, adj., s. m. și f. (Persoană) care se hrănește cu carne de om; canibal. – Din fr. anthropophage, lat. anthropophagus. DOOM
antropofág adj. m., s. m., pl. antropofági; adj. f., s. f. antropofágă, pl. antropofáge
antropofagei
ANTROPOFÁG, -Ă, antropofagi, -ge, adj., s. m. și f. (Persoană) care se hrănește cu carne de om; canibal. – Din fr. anthropophage, lat. anthropophagus. DOOM
antropofág adj. m., s. m., pl. antropofági; adj. f., s. f. antropofágă, pl. antropofáge
antropofagele
ANTROPOFÁG, -Ă, antropofagi, -ge, adj., s. m. și f. (Persoană) care se hrănește cu carne de om; canibal. – Din fr. anthropophage, lat. anthropophagus. DOOM
antropofág adj. m., s. m., pl. antropofági; adj. f., s. f. antropofágă, pl. antropofáge
antropofagele
ANTROPOFÁG, -Ă, antropofagi, -ge, adj., s. m. și f. (Persoană) care se hrănește cu carne de om; canibal. – Din fr. anthropophage, lat. anthropophagus. DOOM
antropofág adj. m., s. m., pl. antropofági; adj. f., s. f. antropofágă, pl. antropofáge
antropofagelor
ANTROPOFÁG, -Ă, antropofagi, -ge, adj., s. m. și f. (Persoană) care se hrănește cu carne de om; canibal. – Din fr. anthropophage, lat. anthropophagus. DOOM
antropofág adj. m., s. m., pl. antropofági; adj. f., s. f. antropofágă, pl. antropofáge
antropofagelor
ANTROPOFÁG, -Ă, antropofagi, -ge, adj., s. m. și f. (Persoană) care se hrănește cu carne de om; canibal. – Din fr. anthropophage, lat. anthropophagus. DOOM
antropofág adj. m., s. m., pl. antropofági; adj. f., s. f. antropofágă, pl. antropofáge
antropofagi
ANTROPOFÁG, -Ă, antropofagi, -ge, adj., s. m. și f. (Persoană) care se hrănește cu carne de om; canibal. – Din fr. anthropophage, lat. anthropophagus. DOOM
antropofág adj. m., s. m., pl. antropofági; adj. f., s. f. antropofágă, pl. antropofáge
antropofagi
ANTROPOFÁG, -Ă, antropofagi, -ge, adj., s. m. și f. (Persoană) care se hrănește cu carne de om; canibal. – Din fr. anthropophage, lat. anthropophagus. DOOM
antropofág adj. m., s. m., pl. antropofági; adj. f., s. f. antropofágă, pl. antropofáge
antropofagie
ANTROPOFAGÍE s. f. Folosire a cărnii de om ca hrană; canibalism. – Din fr. anthropophagie. DOOM
antropofagíe s. f., art. antropofagía, g.-d. antropofagíi, art. antropofagíei
antropofagii
ANTROPOFÁG, -Ă, antropofagi, -ge, adj., s. m. și f. (Persoană) care se hrănește cu carne de om; canibal. – Din fr. anthropophage, lat. anthropophagus. DOOM
antropofág adj. m., s. m., pl. antropofági; adj. f., s. f. antropofágă, pl. antropofáge
antropofagii
ANTROPOFÁG, -Ă, antropofagi, -ge, adj., s. m. și f. (Persoană) care se hrănește cu carne de om; canibal. – Din fr. anthropophage, lat. anthropophagus. DOOM
antropofág adj. m., s. m., pl. antropofági; adj. f., s. f. antropofágă, pl. antropofáge
antropofagilor
ANTROPOFÁG, -Ă, antropofagi, -ge, adj., s. m. și f. (Persoană) care se hrănește cu carne de om; canibal. – Din fr. anthropophage, lat. anthropophagus. DOOM
antropofág adj. m., s. m., pl. antropofági; adj. f., s. f. antropofágă, pl. antropofáge
antropofagilor
ANTROPOFÁG, -Ă, antropofagi, -ge, adj., s. m. și f. (Persoană) care se hrănește cu carne de om; canibal. – Din fr. anthropophage, lat. anthropophagus. DOOM
antropofág adj. m., s. m., pl. antropofági; adj. f., s. f. antropofágă, pl. antropofáge
antropofagul
ANTROPOFÁG, -Ă, antropofagi, -ge, adj., s. m. și f. (Persoană) care se hrănește cu carne de om; canibal. – Din fr. anthropophage, lat. anthropophagus. DOOM
antropofág adj. m., s. m., pl. antropofági; adj. f., s. f. antropofágă, pl. antropofáge
antropofagul
ANTROPOFÁG, -Ă, antropofagi, -ge, adj., s. m. și f. (Persoană) care se hrănește cu carne de om; canibal. – Din fr. anthropophage, lat. anthropophagus. DOOM
antropofág adj. m., s. m., pl. antropofági; adj. f., s. f. antropofágă, pl. antropofáge
antropofagului
ANTROPOFÁG, -Ă, antropofagi, -ge, adj., s. m. și f. (Persoană) care se hrănește cu carne de om; canibal. – Din fr. anthropophage, lat. anthropophagus. DOOM
antropofág adj. m., s. m., pl. antropofági; adj. f., s. f. antropofágă, pl. antropofáge
antropofagului
ANTROPOFÁG, -Ă, antropofagi, -ge, adj., s. m. și f. (Persoană) care se hrănește cu carne de om; canibal. – Din fr. anthropophage, lat. anthropophagus. DOOM
antropofág adj. m., s. m., pl. antropofági; adj. f., s. f. antropofágă, pl. antropofáge
antropofob
ANTROPOFÓB, -Ă, antropofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care urăște oamenii, care are frică de oameni. – Din fr. anthropophobe. DOOM
antropofób adj. m., s. m., pl. antropofóbi; adj. f., s. f. antropofóbă, pl. antropofóbe
antropofob
ANTROPOFÓB, -Ă, antropofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care urăște oamenii, care are frică de oameni. – Din fr. anthropophobe. DOOM
antropofób adj. m., s. m., pl. antropofóbi; adj. f., s. f. antropofóbă, pl. antropofóbe
antropofoba
ANTROPOFÓB, -Ă, antropofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care urăște oamenii, care are frică de oameni. – Din fr. anthropophobe. DOOM
antropofób adj. m., s. m., pl. antropofóbi; adj. f., s. f. antropofóbă, pl. antropofóbe
antropofoba
ANTROPOFÓB, -Ă, antropofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care urăște oamenii, care are frică de oameni. – Din fr. anthropophobe. DOOM
antropofób adj. m., s. m., pl. antropofóbi; adj. f., s. f. antropofóbă, pl. antropofóbe
antropofobe
ANTROPOFÓB, -Ă, antropofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care urăște oamenii, care are frică de oameni. – Din fr. anthropophobe. DOOM
antropofób adj. m., s. m., pl. antropofóbi; adj. f., s. f. antropofóbă, pl. antropofóbe
antropofobe
ANTROPOFÓB, -Ă, antropofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care urăște oamenii, care are frică de oameni. – Din fr. anthropophobe. DOOM
antropofób adj. m., s. m., pl. antropofóbi; adj. f., s. f. antropofóbă, pl. antropofóbe
antropofobei
ANTROPOFÓB, -Ă, antropofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care urăște oamenii, care are frică de oameni. – Din fr. anthropophobe. DOOM
antropofób adj. m., s. m., pl. antropofóbi; adj. f., s. f. antropofóbă, pl. antropofóbe
antropofobei
ANTROPOFÓB, -Ă, antropofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care urăște oamenii, care are frică de oameni. – Din fr. anthropophobe. DOOM
antropofób adj. m., s. m., pl. antropofóbi; adj. f., s. f. antropofóbă, pl. antropofóbe
antropofobele
ANTROPOFÓB, -Ă, antropofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care urăște oamenii, care are frică de oameni. – Din fr. anthropophobe. DOOM
antropofób adj. m., s. m., pl. antropofóbi; adj. f., s. f. antropofóbă, pl. antropofóbe
antropofobele
ANTROPOFÓB, -Ă, antropofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care urăște oamenii, care are frică de oameni. – Din fr. anthropophobe. DOOM
antropofób adj. m., s. m., pl. antropofóbi; adj. f., s. f. antropofóbă, pl. antropofóbe
antropofobelor
ANTROPOFÓB, -Ă, antropofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care urăște oamenii, care are frică de oameni. – Din fr. anthropophobe. DOOM
antropofób adj. m., s. m., pl. antropofóbi; adj. f., s. f. antropofóbă, pl. antropofóbe
antropofobelor
ANTROPOFÓB, -Ă, antropofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care urăște oamenii, care are frică de oameni. – Din fr. anthropophobe. DOOM
antropofób adj. m., s. m., pl. antropofóbi; adj. f., s. f. antropofóbă, pl. antropofóbe
antropofobi
ANTROPOFÓB, -Ă, antropofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care urăște oamenii, care are frică de oameni. – Din fr. anthropophobe. DOOM
antropofób adj. m., s. m., pl. antropofóbi; adj. f., s. f. antropofóbă, pl. antropofóbe
antropofobi
ANTROPOFÓB, -Ă, antropofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care urăște oamenii, care are frică de oameni. – Din fr. anthropophobe. DOOM
antropofób adj. m., s. m., pl. antropofóbi; adj. f., s. f. antropofóbă, pl. antropofóbe
antropofobia
ANTROPOFOBÍE s. f. Atitudine de antropofob, ură, frică de oameni. – Din fr. anthropophobie. DOOM
antropofobíe s. f., art. antropofobía, g.-d. antropofobíi, art. antropofobíei
antropofobie
ANTROPOFOBÍE s. f. Atitudine de antropofob, ură, frică de oameni. – Din fr. anthropophobie. DOOM
antropofobíe s. f., art. antropofobía, g.-d. antropofobíi, art. antropofobíei
antropofobiei
ANTROPOFOBÍE s. f. Atitudine de antropofob, ură, frică de oameni. – Din fr. anthropophobie. DOOM
antropofobíe s. f., art. antropofobía, g.-d. antropofobíi, art. antropofobíei
antropofobii
ANTROPOFÓB, -Ă, antropofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care urăște oamenii, care are frică de oameni. – Din fr. anthropophobe. DOOM
antropofób adj. m., s. m., pl. antropofóbi; adj. f., s. f. antropofóbă, pl. antropofóbe
antropofobii
ANTROPOFÓB, -Ă, antropofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care urăște oamenii, care are frică de oameni. – Din fr. anthropophobe. DOOM
antropofób adj. m., s. m., pl. antropofóbi; adj. f., s. f. antropofóbă, pl. antropofóbe
antropofobii
ANTROPOFOBÍE s. f. Atitudine de antropofob, ură, frică de oameni. – Din fr. anthropophobie. DOOM
antropofobíe s. f., art. antropofobía, g.-d. antropofobíi, art. antropofobíei
antropofobiile
ANTROPOFOBÍE s. f. Atitudine de antropofob, ură, frică de oameni. – Din fr. anthropophobie. DOOM
antropofobíe s. f., art. antropofobía, g.-d. antropofobíi, art. antropofobíei
antropofobiilor
ANTROPOFOBÍE s. f. Atitudine de antropofob, ură, frică de oameni. – Din fr. anthropophobie. DOOM
antropofobíe s. f., art. antropofobía, g.-d. antropofobíi, art. antropofobíei
antropofobilor
ANTROPOFÓB, -Ă, antropofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care urăște oamenii, care are frică de oameni. – Din fr. anthropophobe. DOOM
antropofób adj. m., s. m., pl. antropofóbi; adj. f., s. f. antropofóbă, pl. antropofóbe
antropofobilor
ANTROPOFÓB, -Ă, antropofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care urăște oamenii, care are frică de oameni. – Din fr. anthropophobe. DOOM
antropofób adj. m., s. m., pl. antropofóbi; adj. f., s. f. antropofóbă, pl. antropofóbe
antropofobul
ANTROPOFÓB, -Ă, antropofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care urăște oamenii, care are frică de oameni. – Din fr. anthropophobe. DOOM
antropofób adj. m., s. m., pl. antropofóbi; adj. f., s. f. antropofóbă, pl. antropofóbe
antropofobul
ANTROPOFÓB, -Ă, antropofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care urăște oamenii, care are frică de oameni. – Din fr. anthropophobe. DOOM
antropofób adj. m., s. m., pl. antropofóbi; adj. f., s. f. antropofóbă, pl. antropofóbe
antropofobului
ANTROPOFÓB, -Ă, antropofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care urăște oamenii, care are frică de oameni. – Din fr. anthropophobe. DOOM
antropofób adj. m., s. m., pl. antropofóbi; adj. f., s. f. antropofóbă, pl. antropofóbe
antropofobului
ANTROPOFÓB, -Ă, antropofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care urăște oamenii, care are frică de oameni. – Din fr. anthropophobe. DOOM
antropofób adj. m., s. m., pl. antropofóbi; adj. f., s. f. antropofóbă, pl. antropofóbe
antropogen
ANTROPOGÉN, -Ă, antropogeni, -e, adj. Care este datorat acțiunii omului, cu urmări asupra reliefului, vegetației și climei; antropic. Fenomen antropogen. - Din fr. anthropogène. DOOM
!antropogén adj. m., pl. antropogéni; f. antropogénă, pl. antropogéne
antropogena
ANTROPOGÉN, -Ă, antropogeni, -e, adj. Care este datorat acțiunii omului, cu urmări asupra reliefului, vegetației și climei; antropic. Fenomen antropogen. - Din fr. anthropogène. DOOM
!antropogén adj. m., pl. antropogéni; f. antropogénă, pl. antropogéne
antropogene
ANTROPOGÉN, -Ă, antropogeni, -e, adj. Care este datorat acțiunii omului, cu urmări asupra reliefului, vegetației și climei; antropic. Fenomen antropogen. - Din fr. anthropogène. DOOM
!antropogén adj. m., pl. antropogéni; f. antropogénă, pl. antropogéne
antropogenei
ANTROPOGÉN, -Ă, antropogeni, -e, adj. Care este datorat acțiunii omului, cu urmări asupra reliefului, vegetației și climei; antropic. Fenomen antropogen. - Din fr. anthropogène. DOOM
!antropogén adj. m., pl. antropogéni; f. antropogénă, pl. antropogéne
antropogenele
ANTROPOGÉN, -Ă, antropogeni, -e, adj. Care este datorat acțiunii omului, cu urmări asupra reliefului, vegetației și climei; antropic. Fenomen antropogen. - Din fr. anthropogène. DOOM
!antropogén adj. m., pl. antropogéni; f. antropogénă, pl. antropogéne
antropogenelor
ANTROPOGÉN, -Ă, antropogeni, -e, adj. Care este datorat acțiunii omului, cu urmări asupra reliefului, vegetației și climei; antropic. Fenomen antropogen. - Din fr. anthropogène. DOOM
!antropogén adj. m., pl. antropogéni; f. antropogénă, pl. antropogéne
antropogenetic
ANTROPOGENÉTIC, -Ă, antropogenetici, -ce, adj. De antropogeneză. – Din fr. anthropogénétique. DOOM
*antropogenétic adj. m., pl. antropogenétici; f. antropogenétică, pl. antropogenétice
antropogenetica
ANTROPOGENÉTIC, -Ă, antropogenetici, -ce, adj. De antropogeneză. – Din fr. anthropogénétique. DOOM
*antropogenétic adj. m., pl. antropogenétici; f. antropogenétică, pl. antropogenétice
antropogenetice
ANTROPOGENÉTIC, -Ă, antropogenetici, -ce, adj. De antropogeneză. – Din fr. anthropogénétique. DOOM
*antropogenétic adj. m., pl. antropogenétici; f. antropogenétică, pl. antropogenétice
antropogeneticei
ANTROPOGENÉTIC, -Ă, antropogenetici, -ce, adj. De antropogeneză. – Din fr. anthropogénétique. DOOM
*antropogenétic adj. m., pl. antropogenétici; f. antropogenétică, pl. antropogenétice
antropogeneticele
ANTROPOGENÉTIC, -Ă, antropogenetici, -ce, adj. De antropogeneză. – Din fr. anthropogénétique. DOOM
*antropogenétic adj. m., pl. antropogenétici; f. antropogenétică, pl. antropogenétice
antropogeneticelor
ANTROPOGENÉTIC, -Ă, antropogenetici, -ce, adj. De antropogeneză. – Din fr. anthropogénétique. DOOM
*antropogenétic adj. m., pl. antropogenétici; f. antropogenétică, pl. antropogenétice
antropogenetici
ANTROPOGENÉTIC, -Ă, antropogenetici, -ce, adj. De antropogeneză. – Din fr. anthropogénétique. DOOM
*antropogenétic adj. m., pl. antropogenétici; f. antropogenétică, pl. antropogenétice
antropogeneticii
ANTROPOGENÉTIC, -Ă, antropogenetici, -ce, adj. De antropogeneză. – Din fr. anthropogénétique. DOOM
*antropogenétic adj. m., pl. antropogenétici; f. antropogenétică, pl. antropogenétice
antropogeneticilor
ANTROPOGENÉTIC, -Ă, antropogenetici, -ce, adj. De antropogeneză. – Din fr. anthropogénétique. DOOM
*antropogenétic adj. m., pl. antropogenétici; f. antropogenétică, pl. antropogenétice
antropogeneticul
ANTROPOGENÉTIC, -Ă, antropogenetici, -ce, adj. De antropogeneză. – Din fr. anthropogénétique. DOOM
*antropogenétic adj. m., pl. antropogenétici; f. antropogenétică, pl. antropogenétice
antropogeneticului
ANTROPOGENÉTIC, -Ă, antropogenetici, -ce, adj. De antropogeneză. – Din fr. anthropogénétique. DOOM
*antropogenétic adj. m., pl. antropogenétici; f. antropogenétică, pl. antropogenétice
antropogeneza
ANTROPOGENÉZĂ s. f. Procesul apariției și dezvoltării omului, a speciei umane; antropogenie. – Din fr. anthropogenèse. DOOM
antropogenéză s. f., g.-d. art. antropogenézei
antropogeneze
ANTROPOGENÉZĂ s. f. Procesul apariției și dezvoltării omului, a speciei umane; antropogenie. – Din fr. anthropogenèse. DOOM
antropogenéză s. f., g.-d. art. antropogenézei
antropogenezei
ANTROPOGENÉZĂ s. f. Procesul apariției și dezvoltării omului, a speciei umane; antropogenie. – Din fr. anthropogenèse. DOOM
antropogenéză s. f., g.-d. art. antropogenézei
antropogenezele
ANTROPOGENÉZĂ s. f. Procesul apariției și dezvoltării omului, a speciei umane; antropogenie. – Din fr. anthropogenèse. DOOM
antropogenéză s. f., g.-d. art. antropogenézei
antropogenezelor
ANTROPOGENÉZĂ s. f. Procesul apariției și dezvoltării omului, a speciei umane; antropogenie. – Din fr. anthropogenèse. DOOM
antropogenéză s. f., g.-d. art. antropogenézei
antropogeni
ANTROPOGÉN, -Ă, antropogeni, -e, adj. Care este datorat acțiunii omului, cu urmări asupra reliefului, vegetației și climei; antropic. Fenomen antropogen. - Din fr. anthropogène. DOOM
!antropogén adj. m., pl. antropogéni; f. antropogénă, pl. antropogéne
antropogenia
ANTROPOGENÍE s. f. Antropogeneză. – Din fr. anthropogénie. DOOM
antropogeníe s. f., art. antropogenía, g.-d. antropogeníi, art. antropogeníei
antropogenie
ANTROPOGENÍE s. f. Antropogeneză. – Din fr. anthropogénie. DOOM
antropogeníe s. f., art. antropogenía, g.-d. antropogeníi, art. antropogeníei
antropogeniei
ANTROPOGENÍE s. f. Antropogeneză. – Din fr. anthropogénie. DOOM
antropogeníe s. f., art. antropogenía, g.-d. antropogeníi, art. antropogeníei
antropogenii
ANTROPOGÉN, -Ă, antropogeni, -e, adj. Care este datorat acțiunii omului, cu urmări asupra reliefului, vegetației și climei; antropic. Fenomen antropogen. - Din fr. anthropogène. DOOM
!antropogén adj. m., pl. antropogéni; f. antropogénă, pl. antropogéne
antropogenii
ANTROPOGENÍE s. f. Antropogeneză. – Din fr. anthropogénie. DOOM
antropogeníe s. f., art. antropogenía, g.-d. antropogeníi, art. antropogeníei
antropogenilor
ANTROPOGÉN, -Ă, antropogeni, -e, adj. Care este datorat acțiunii omului, cu urmări asupra reliefului, vegetației și climei; antropic. Fenomen antropogen. - Din fr. anthropogène. DOOM
!antropogén adj. m., pl. antropogéni; f. antropogénă, pl. antropogéne
antropogenul
ANTROPOGÉN, -Ă, antropogeni, -e, adj. Care este datorat acțiunii omului, cu urmări asupra reliefului, vegetației și climei; antropic. Fenomen antropogen. - Din fr. anthropogène. DOOM
!antropogén adj. m., pl. antropogéni; f. antropogénă, pl. antropogéne
antropogenului
ANTROPOGÉN, -Ă, antropogeni, -e, adj. Care este datorat acțiunii omului, cu urmări asupra reliefului, vegetației și climei; antropic. Fenomen antropogen. - Din fr. anthropogène. DOOM
!antropogén adj. m., pl. antropogéni; f. antropogénă, pl. antropogéne
antropogeografia
ANTROPOGEOGRAFÍE s. f. Ramură a geografiei care se ocupă cu studiul populației și al așezărilor omenești; geografie umană, geografia populației. [Pr.: -ge-o-] – Din fr. anthropogéographie. DOOM
antropogeografíe (-ge-o-gra-) s. f., art. antropogeografía, g.-d. antropogeografíi, art. antropogeografíei
antropogeografie
ANTROPOGEOGRAFÍE s. f. Ramură a geografiei care se ocupă cu studiul populației și al așezărilor omenești; geografie umană, geografia populației. [Pr.: -ge-o-] – Din fr. anthropogéographie. DOOM
antropogeografíe (-ge-o-gra-) s. f., art. antropogeografía, g.-d. antropogeografíi, art. antropogeografíei
antropogeografiei
ANTROPOGEOGRAFÍE s. f. Ramură a geografiei care se ocupă cu studiul populației și al așezărilor omenești; geografie umană, geografia populației. [Pr.: -ge-o-] – Din fr. anthropogéographie. DOOM
antropogeografíe (-ge-o-gra-) s. f., art. antropogeografía, g.-d. antropogeografíi, art. antropogeografíei
antropogeografii
ANTROPOGEOGRAFÍE s. f. Ramură a geografiei care se ocupă cu studiul populației și al așezărilor omenești; geografie umană, geografia populației. [Pr.: -ge-o-] – Din fr. anthropogéographie. DOOM
antropogeografíe (-ge-o-gra-) s. f., art. antropogeografía, g.-d. antropogeografíi, art. antropogeografíei
antropogeografiile
ANTROPOGEOGRAFÍE s. f. Ramură a geografiei care se ocupă cu studiul populației și al așezărilor omenești; geografie umană, geografia populației. [Pr.: -ge-o-] – Din fr. anthropogéographie. DOOM
antropogeografíe (-ge-o-gra-) s. f., art. antropogeografía, g.-d. antropogeografíi, art. antropogeografíei
antropogeografiilor
ANTROPOGEOGRAFÍE s. f. Ramură a geografiei care se ocupă cu studiul populației și al așezărilor omenești; geografie umană, geografia populației. [Pr.: -ge-o-] – Din fr. anthropogéographie. DOOM
antropogeografíe (-ge-o-gra-) s. f., art. antropogeografía, g.-d. antropogeografíi, art. antropogeografíei
antropografia
ANTROPOGRAFÍE s. f. Știința care studiază trăsăturile fizionomice specifice raselor și tipurilor umane. – Din fr. anthropographie.
antropografic
ANTROPOGRÁFIC, -Ă, antropografici, -ce, adj. De antropografie. – Din fr. anthropographique.
antropografica
ANTROPOGRÁFIC, -Ă, antropografici, -ce, adj. De antropografie. – Din fr. anthropographique.
antropografice
ANTROPOGRÁFIC, -Ă, antropografici, -ce, adj. De antropografie. – Din fr. anthropographique.
antropograficei
ANTROPOGRÁFIC, -Ă, antropografici, -ce, adj. De antropografie. – Din fr. anthropographique.
antropograficele
ANTROPOGRÁFIC, -Ă, antropografici, -ce, adj. De antropografie. – Din fr. anthropographique.
antropograficelor
ANTROPOGRÁFIC, -Ă, antropografici, -ce, adj. De antropografie. – Din fr. anthropographique.
antropografici
ANTROPOGRÁFIC, -Ă, antropografici, -ce, adj. De antropografie. – Din fr. anthropographique.
antropograficii
ANTROPOGRÁFIC, -Ă, antropografici, -ce, adj. De antropografie. – Din fr. anthropographique.
antropograficilor
ANTROPOGRÁFIC, -Ă, antropografici, -ce, adj. De antropografie. – Din fr. anthropographique.
antropograficul
ANTROPOGRÁFIC, -Ă, antropografici, -ce, adj. De antropografie. – Din fr. anthropographique.
antropograficului
ANTROPOGRÁFIC, -Ă, antropografici, -ce, adj. De antropografie. – Din fr. anthropographique.
antropografie
ANTROPOGRAFÍE s. f. Știința care studiază trăsăturile fizionomice specifice raselor și tipurilor umane. – Din fr. anthropographie.
antropografiei
ANTROPOGRAFÍE s. f. Știința care studiază trăsăturile fizionomice specifice raselor și tipurilor umane. – Din fr. anthropographie.
antropografii
ANTROPOGRAFÍE s. f. Știința care studiază trăsăturile fizionomice specifice raselor și tipurilor umane. – Din fr. anthropographie.
antropografiile
ANTROPOGRAFÍE s. f. Știința care studiază trăsăturile fizionomice specifice raselor și tipurilor umane. – Din fr. anthropographie.
antropografiilor
ANTROPOGRAFÍE s. f. Știința care studiază trăsăturile fizionomice specifice raselor și tipurilor umane. – Din fr. anthropographie.
antropoid
ANTROPOÍD, -Ă, antropoizi, -de, adj., s. n. 1. Adj. (Despre unele maimuțe) Care se aseamănă cu omul; antropomorf (I 1). 2. S. n. (La pl.) Grup de maimuțe superioare asemănătoare cu omul, lipsite de coadă; (și la sg.) maimuță din acest grup. – Din fr. anthropoïde. DOOM
antropoíd2 s. n., pl. antropoíde
antropoida
ANTROPOÍD, -Ă, antropoizi, -de, adj., s. n. 1. Adj. (Despre unele maimuțe) Care se aseamănă cu omul; antropomorf (I 1). 2. S. n. (La pl.) Grup de maimuțe superioare asemănătoare cu omul, lipsite de coadă; (și la sg.) maimuță din acest grup. – Din fr. anthropoïde. DOOM
antropoíd2 s. n., pl. antropoíde
antropoida
ANTROPOÍD, -Ă, antropoizi, -de, adj., s. f. 1. Adj. (Despre unele maimuțe) Care se aseamănă cu omul; antropomorf (I 1). 2. S. f. (La pl.) Grup de maimuțe superioare asemănătoare cu omul, lipsite de coadă; (și la sg.) maimuță din acest grup. – Din fr. anthropoïde.
antropoide
ANTROPOÍD, -Ă, antropoizi, -de, adj., s. n. 1. Adj. (Despre unele maimuțe) Care se aseamănă cu omul; antropomorf (I 1). 2. S. n. (La pl.) Grup de maimuțe superioare asemănătoare cu omul, lipsite de coadă; (și la sg.) maimuță din acest grup. – Din fr. anthropoïde. DOOM
antropoíd2 s. n., pl. antropoíde
antropoide
ANTROPOÍD, -Ă, antropoizi, -de, adj., s. f. 1. Adj. (Despre unele maimuțe) Care se aseamănă cu omul; antropomorf (I 1). 2. S. f. (La pl.) Grup de maimuțe superioare asemănătoare cu omul, lipsite de coadă; (și la sg.) maimuță din acest grup. – Din fr. anthropoïde.
antropoidei
ANTROPOÍD, -Ă, antropoizi, -de, adj., s. n. 1. Adj. (Despre unele maimuțe) Care se aseamănă cu omul; antropomorf (I 1). 2. S. n. (La pl.) Grup de maimuțe superioare asemănătoare cu omul, lipsite de coadă; (și la sg.) maimuță din acest grup. – Din fr. anthropoïde. DOOM
antropoíd2 s. n., pl. antropoíde
antropoidei
ANTROPOÍD, -Ă, antropoizi, -de, adj., s. f. 1. Adj. (Despre unele maimuțe) Care se aseamănă cu omul; antropomorf (I 1). 2. S. f. (La pl.) Grup de maimuțe superioare asemănătoare cu omul, lipsite de coadă; (și la sg.) maimuță din acest grup. – Din fr. anthropoïde.
antropoidele
ANTROPOÍD, -Ă, antropoizi, -de, adj., s. n. 1. Adj. (Despre unele maimuțe) Care se aseamănă cu omul; antropomorf (I 1). 2. S. n. (La pl.) Grup de maimuțe superioare asemănătoare cu omul, lipsite de coadă; (și la sg.) maimuță din acest grup. – Din fr. anthropoïde. DOOM
antropoíd2 s. n., pl. antropoíde
antropoidele
ANTROPOÍD, -Ă, antropoizi, -de, adj., s. f. 1. Adj. (Despre unele maimuțe) Care se aseamănă cu omul; antropomorf (I 1). 2. S. f. (La pl.) Grup de maimuțe superioare asemănătoare cu omul, lipsite de coadă; (și la sg.) maimuță din acest grup. – Din fr. anthropoïde.
antropoidelor
ANTROPOÍD, -Ă, antropoizi, -de, adj., s. n. 1. Adj. (Despre unele maimuțe) Care se aseamănă cu omul; antropomorf (I 1). 2. S. n. (La pl.) Grup de maimuțe superioare asemănătoare cu omul, lipsite de coadă; (și la sg.) maimuță din acest grup. – Din fr. anthropoïde. DOOM
antropoíd2 s. n., pl. antropoíde
antropoidelor
ANTROPOÍD, -Ă, antropoizi, -de, adj., s. f. 1. Adj. (Despre unele maimuțe) Care se aseamănă cu omul; antropomorf (I 1). 2. S. f. (La pl.) Grup de maimuțe superioare asemănătoare cu omul, lipsite de coadă; (și la sg.) maimuță din acest grup. – Din fr. anthropoïde.
antropoidul
ANTROPOÍD, -Ă, antropoizi, -de, adj., s. n. 1. Adj. (Despre unele maimuțe) Care se aseamănă cu omul; antropomorf (I 1). 2. S. n. (La pl.) Grup de maimuțe superioare asemănătoare cu omul, lipsite de coadă; (și la sg.) maimuță din acest grup. – Din fr. anthropoïde. DOOM
antropoíd2 s. n., pl. antropoíde
antropoidului
ANTROPOÍD, -Ă, antropoizi, -de, adj., s. n. 1. Adj. (Despre unele maimuțe) Care se aseamănă cu omul; antropomorf (I 1). 2. S. n. (La pl.) Grup de maimuțe superioare asemănătoare cu omul, lipsite de coadă; (și la sg.) maimuță din acest grup. – Din fr. anthropoïde. DOOM
antropoíd2 s. n., pl. antropoíde
antropoizi
ANTROPOÍD, -Ă, antropoizi, -de, adj., s. n. 1. Adj. (Despre unele maimuțe) Care se aseamănă cu omul; antropomorf (I 1). 2. S. n. (La pl.) Grup de maimuțe superioare asemănătoare cu omul, lipsite de coadă; (și la sg.) maimuță din acest grup. – Din fr. anthropoïde. DOOM
antropoíd2 s. n., pl. antropoíde
antropoizii
ANTROPOÍD, -Ă, antropoizi, -de, adj., s. n. 1. Adj. (Despre unele maimuțe) Care se aseamănă cu omul; antropomorf (I 1). 2. S. n. (La pl.) Grup de maimuțe superioare asemănătoare cu omul, lipsite de coadă; (și la sg.) maimuță din acest grup. – Din fr. anthropoïde. DOOM
antropoíd2 s. n., pl. antropoíde
antropoizilor
ANTROPOÍD, -Ă, antropoizi, -de, adj., s. n. 1. Adj. (Despre unele maimuțe) Care se aseamănă cu omul; antropomorf (I 1). 2. S. n. (La pl.) Grup de maimuțe superioare asemănătoare cu omul, lipsite de coadă; (și la sg.) maimuță din acest grup. – Din fr. anthropoïde. DOOM
antropoíd2 s. n., pl. antropoíde
antropolatra
ANTROPOLÁTRU, -Ă s.m. și f. Cel care adoră o divinitate în forme umane. ♦ Cel care adoră și divinizează omul. [< fr. anthropolâtre].
antropolatre
ANTROPOLÁTRU, -Ă s.m. și f. Cel care adoră o divinitate în forme umane. ♦ Cel care adoră și divinizează omul. [< fr. anthropolâtre].
antropolatrei
ANTROPOLÁTRU, -Ă s.m. și f. Cel care adoră o divinitate în forme umane. ♦ Cel care adoră și divinizează omul. [< fr. anthropolâtre].
antropolatrele
ANTROPOLÁTRU, -Ă s.m. și f. Cel care adoră o divinitate în forme umane. ♦ Cel care adoră și divinizează omul. [< fr. anthropolâtre].
antropolatrelor
ANTROPOLÁTRU, -Ă s.m. și f. Cel care adoră o divinitate în forme umane. ♦ Cel care adoră și divinizează omul. [< fr. anthropolâtre].
antropolatri
ANTROPOLÁTRU, -Ă s.m. și f. Cel care adoră o divinitate în forme umane. ♦ Cel care adoră și divinizează omul. [< fr. anthropolâtre].
antropolatria
ANTROPOLATRÍE s. f. Dragoste exagerată pentru oameni (reflex al unei erezii creștine). – Din ngr. anthropolatría. DOOM
antropolatríe (-la-tri-) s. f., art. antropolatría, g.-d. antropolatríi, art. antropolatríei
antropolatrie
ANTROPOLATRÍE s. f. Dragoste exagerată pentru oameni (reflex al unei erezii creștine). – Din ngr. anthropolatría. DOOM
antropolatríe (-la-tri-) s. f., art. antropolatría, g.-d. antropolatríi, art. antropolatríei
antropolatriei
ANTROPOLATRÍE s. f. Dragoste exagerată pentru oameni (reflex al unei erezii creștine). – Din ngr. anthropolatría. DOOM
antropolatríe (-la-tri-) s. f., art. antropolatría, g.-d. antropolatríi, art. antropolatríei
antropolatrii
ANTROPOLATRÍE s. f. Dragoste exagerată pentru oameni (reflex al unei erezii creștine). – Din ngr. anthropolatría. DOOM
antropolatríe (-la-tri-) s. f., art. antropolatría, g.-d. antropolatríi, art. antropolatríei
antropolatrii
ANTROPOLÁTRU, -Ă s.m. și f. Cel care adoră o divinitate în forme umane. ♦ Cel care adoră și divinizează omul. [< fr. anthropolâtre].
antropolatrilor
ANTROPOLÁTRU, -Ă s.m. și f. Cel care adoră o divinitate în forme umane. ♦ Cel care adoră și divinizează omul. [< fr. anthropolâtre].
antropolatru
ANTROPOLÁTRU, -Ă s.m. și f. Cel care adoră o divinitate în forme umane. ♦ Cel care adoră și divinizează omul. [< fr. anthropolâtre].
antropolatrul
ANTROPOLÁTRU, -Ă s.m. și f. Cel care adoră o divinitate în forme umane. ♦ Cel care adoră și divinizează omul. [< fr. anthropolâtre].
antropolatrului
ANTROPOLÁTRU, -Ă s.m. și f. Cel care adoră o divinitate în forme umane. ♦ Cel care adoră și divinizează omul. [< fr. anthropolâtre].
antropolog
ANTROPOLÓG, -Ă, antropologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în antropologie. – Din fr. anthropologue. DOOM
antropológă (rar) s. f., g.-d. art. antropológei; pl. antropológe
antropologa
ANTROPOLÓG, -Ă, antropologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în antropologie. – Din fr. anthropologue. DOOM
antropológă (rar) s. f., g.-d. art. antropológei; pl. antropológe
antropologe
ANTROPOLÓG, -Ă, antropologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în antropologie. – Din fr. anthropologue. DOOM
antropológă (rar) s. f., g.-d. art. antropológei; pl. antropológe
antropologei
ANTROPOLÓG, -Ă, antropologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în antropologie. – Din fr. anthropologue. DOOM
antropológă (rar) s. f., g.-d. art. antropológei; pl. antropológe
antropologele
ANTROPOLÓG, -Ă, antropologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în antropologie. – Din fr. anthropologue. DOOM
antropológă (rar) s. f., g.-d. art. antropológei; pl. antropológe
antropologelor
ANTROPOLÓG, -Ă, antropologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în antropologie. – Din fr. anthropologue. DOOM
antropológă (rar) s. f., g.-d. art. antropológei; pl. antropológe
antropologi
ANTROPOLÓG, -Ă, antropologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în antropologie. – Din fr. anthropologue. DOOM
antropológă (rar) s. f., g.-d. art. antropológei; pl. antropológe
antropologia
ANTROPOLOGÍE s. f. Știință care studiază originea, evoluția și diversele tipuri fizice ale omului, în corelație cu condițiile naturale și social-culturale. – Din fr. anthropologie. DOOM
antropologíe s. f., art. antropología, g.-d. antropologíi, art. antropologíei
antropologic
ANTROPOLÓGIC, -Ă, antropologici, -ce, adj. Al antropologiei, privitor la antropologie. – Din fr. anthropologique. DOOM
antropológic adj. m., pl. antropológici; f. antropológică, pl. antropológice
antropologica
ANTROPOLÓGIC, -Ă, antropologici, -ce, adj. Al antropologiei, privitor la antropologie. – Din fr. anthropologique. DOOM
antropológic adj. m., pl. antropológici; f. antropológică, pl. antropológice
antropologice
ANTROPOLÓGIC, -Ă, antropologici, -ce, adj. Al antropologiei, privitor la antropologie. – Din fr. anthropologique. DOOM
antropológic adj. m., pl. antropológici; f. antropológică, pl. antropológice
antropologicei
ANTROPOLÓGIC, -Ă, antropologici, -ce, adj. Al antropologiei, privitor la antropologie. – Din fr. anthropologique. DOOM
antropológic adj. m., pl. antropológici; f. antropológică, pl. antropológice
antropologicele
ANTROPOLÓGIC, -Ă, antropologici, -ce, adj. Al antropologiei, privitor la antropologie. – Din fr. anthropologique. DOOM
antropológic adj. m., pl. antropológici; f. antropológică, pl. antropológice
antropologicelor
ANTROPOLÓGIC, -Ă, antropologici, -ce, adj. Al antropologiei, privitor la antropologie. – Din fr. anthropologique. DOOM
antropológic adj. m., pl. antropológici; f. antropológică, pl. antropológice
antropologici
ANTROPOLÓGIC, -Ă, antropologici, -ce, adj. Al antropologiei, privitor la antropologie. – Din fr. anthropologique. DOOM
antropológic adj. m., pl. antropológici; f. antropológică, pl. antropológice
antropologicii
ANTROPOLÓGIC, -Ă, antropologici, -ce, adj. Al antropologiei, privitor la antropologie. – Din fr. anthropologique. DOOM
antropológic adj. m., pl. antropológici; f. antropológică, pl. antropológice
antropologicilor
ANTROPOLÓGIC, -Ă, antropologici, -ce, adj. Al antropologiei, privitor la antropologie. – Din fr. anthropologique. DOOM
antropológic adj. m., pl. antropológici; f. antropológică, pl. antropológice
antropologicul
ANTROPOLÓGIC, -Ă, antropologici, -ce, adj. Al antropologiei, privitor la antropologie. – Din fr. anthropologique. DOOM
antropológic adj. m., pl. antropológici; f. antropológică, pl. antropológice
antropologicului
ANTROPOLÓGIC, -Ă, antropologici, -ce, adj. Al antropologiei, privitor la antropologie. – Din fr. anthropologique. DOOM
antropológic adj. m., pl. antropológici; f. antropológică, pl. antropológice
antropologie
ANTROPOLOGÍE s. f. Știință care studiază originea, evoluția și diversele tipuri fizice ale omului, în corelație cu condițiile naturale și social-culturale. – Din fr. anthropologie. DOOM
antropologíe s. f., art. antropología, g.-d. antropologíi, art. antropologíei
antropologiei
ANTROPOLOGÍE s. f. Știință care studiază originea, evoluția și diversele tipuri fizice ale omului, în corelație cu condițiile naturale și social-culturale. – Din fr. anthropologie. DOOM
antropologíe s. f., art. antropología, g.-d. antropologíi, art. antropologíei
antropologii
ANTROPOLÓG, -Ă, antropologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în antropologie. – Din fr. anthropologue. DOOM
antropológă (rar) s. f., g.-d. art. antropológei; pl. antropológe
antropologii
ANTROPOLOGÍE s. f. Știință care studiază originea, evoluția și diversele tipuri fizice ale omului, în corelație cu condițiile naturale și social-culturale. – Din fr. anthropologie. DOOM
antropologíe s. f., art. antropología, g.-d. antropologíi, art. antropologíei
antropologilor
ANTROPOLÓG, -Ă, antropologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în antropologie. – Din fr. anthropologue. DOOM
antropológă (rar) s. f., g.-d. art. antropológei; pl. antropológe
antropologism
ANTROPOLOGÍSM s. n. (Fil.) Concepție materialistă care consideră omul în mod abstract și numai ca pe o ființă naturală, independent de condițiile social-istorice în care se dezvoltă. – Din fr. anthropologisme. DOOM
antropologísm s. n.
antropologismul
ANTROPOLOGÍSM s. n. (Fil.) Concepție materialistă care consideră omul în mod abstract și numai ca pe o ființă naturală, independent de condițiile social-istorice în care se dezvoltă. – Din fr. anthropologisme. DOOM
antropologísm s. n.
antropologismului
ANTROPOLOGÍSM s. n. (Fil.) Concepție materialistă care consideră omul în mod abstract și numai ca pe o ființă naturală, independent de condițiile social-istorice în care se dezvoltă. – Din fr. anthropologisme. DOOM
antropologísm s. n.
antropologul
ANTROPOLÓG, -Ă, antropologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în antropologie. – Din fr. anthropologue. DOOM
antropológă (rar) s. f., g.-d. art. antropológei; pl. antropológe
antropologului
ANTROPOLÓG, -Ă, antropologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în antropologie. – Din fr. anthropologue. DOOM
antropológă (rar) s. f., g.-d. art. antropológei; pl. antropológe
antropometre
ANTROPOMÉTRU s.n. Instrument folosit pentru determinarea anumitor măsuri antropometrice. [< fr. anthropomètre].
antropometrele
ANTROPOMÉTRU s.n. Instrument folosit pentru determinarea anumitor măsuri antropometrice. [< fr. anthropomètre].
antropometrelor
ANTROPOMÉTRU s.n. Instrument folosit pentru determinarea anumitor măsuri antropometrice. [< fr. anthropomètre].
antropometria
ANTROPOMETRÍE s. f. Metodă de studiu constând în măsurarea diferitelor părți ale corpului omenesc și a raportului dintre acestea. – Din fr. anthropométrie. DOOM
antropometríe (-me-tri-) s. f., art. antropometría, g.-d. antropometríi, art. antropometríei
antropometric
ANTROPOMÉTRIC, -Ă, antropometrici, -ce, adj. De antropometrie, privitor la antropometrie. – Din fr. anthropométrique. DOOM
antropométric (-me-tric) adj. m., pl. antropométrici; f. antropométrică, pl. antropométrice
antropometrica
ANTROPOMÉTRIC, -Ă, antropometrici, -ce, adj. De antropometrie, privitor la antropometrie. – Din fr. anthropométrique. DOOM
antropométric (-me-tric) adj. m., pl. antropométrici; f. antropométrică, pl. antropométrice
antropometrice
ANTROPOMÉTRIC, -Ă, antropometrici, -ce, adj. De antropometrie, privitor la antropometrie. – Din fr. anthropométrique. DOOM
antropométric (-me-tric) adj. m., pl. antropométrici; f. antropométrică, pl. antropométrice
antropometricei
ANTROPOMÉTRIC, -Ă, antropometrici, -ce, adj. De antropometrie, privitor la antropometrie. – Din fr. anthropométrique. DOOM
antropométric (-me-tric) adj. m., pl. antropométrici; f. antropométrică, pl. antropométrice
antropometricele
ANTROPOMÉTRIC, -Ă, antropometrici, -ce, adj. De antropometrie, privitor la antropometrie. – Din fr. anthropométrique. DOOM
antropométric (-me-tric) adj. m., pl. antropométrici; f. antropométrică, pl. antropométrice
antropometricelor
ANTROPOMÉTRIC, -Ă, antropometrici, -ce, adj. De antropometrie, privitor la antropometrie. – Din fr. anthropométrique. DOOM
antropométric (-me-tric) adj. m., pl. antropométrici; f. antropométrică, pl. antropométrice
antropometrici
ANTROPOMÉTRIC, -Ă, antropometrici, -ce, adj. De antropometrie, privitor la antropometrie. – Din fr. anthropométrique. DOOM
antropométric (-me-tric) adj. m., pl. antropométrici; f. antropométrică, pl. antropométrice
antropometricii
ANTROPOMÉTRIC, -Ă, antropometrici, -ce, adj. De antropometrie, privitor la antropometrie. – Din fr. anthropométrique. DOOM
antropométric (-me-tric) adj. m., pl. antropométrici; f. antropométrică, pl. antropométrice
antropometricilor
ANTROPOMÉTRIC, -Ă, antropometrici, -ce, adj. De antropometrie, privitor la antropometrie. – Din fr. anthropométrique. DOOM
antropométric (-me-tric) adj. m., pl. antropométrici; f. antropométrică, pl. antropométrice
antropometricul
ANTROPOMÉTRIC, -Ă, antropometrici, -ce, adj. De antropometrie, privitor la antropometrie. – Din fr. anthropométrique. DOOM
antropométric (-me-tric) adj. m., pl. antropométrici; f. antropométrică, pl. antropométrice
antropometricului
ANTROPOMÉTRIC, -Ă, antropometrici, -ce, adj. De antropometrie, privitor la antropometrie. – Din fr. anthropométrique. DOOM
antropométric (-me-tric) adj. m., pl. antropométrici; f. antropométrică, pl. antropométrice
antropometrie
ANTROPOMETRÍE s. f. Metodă de studiu constând în măsurarea diferitelor părți ale corpului omenesc și a raportului dintre acestea. – Din fr. anthropométrie. DOOM
antropometríe (-me-tri-) s. f., art. antropometría, g.-d. antropometríi, art. antropometríei
antropometriei
ANTROPOMETRÍE s. f. Metodă de studiu constând în măsurarea diferitelor părți ale corpului omenesc și a raportului dintre acestea. – Din fr. anthropométrie. DOOM
antropometríe (-me-tri-) s. f., art. antropometría, g.-d. antropometríi, art. antropometríei
antropometrii
ANTROPOMETRÍE s. f. Metodă de studiu constând în măsurarea diferitelor părți ale corpului omenesc și a raportului dintre acestea. – Din fr. anthropométrie. DOOM
antropometríe (-me-tri-) s. f., art. antropometría, g.-d. antropometríi, art. antropometríei
antropometriile
ANTROPOMETRÍE s. f. Metodă de studiu constând în măsurarea diferitelor părți ale corpului omenesc și a raportului dintre acestea. – Din fr. anthropométrie. DOOM
antropometríe (-me-tri-) s. f., art. antropometría, g.-d. antropometríi, art. antropometríei
antropometriilor
ANTROPOMETRÍE s. f. Metodă de studiu constând în măsurarea diferitelor părți ale corpului omenesc și a raportului dintre acestea. – Din fr. anthropométrie. DOOM
antropometríe (-me-tri-) s. f., art. antropometría, g.-d. antropometríi, art. antropometríei
antropometru
ANTROPOMÉTRU s.n. Instrument folosit pentru determinarea anumitor măsuri antropometrice. [< fr. anthropomètre].
antropometrul
ANTROPOMÉTRU s.n. Instrument folosit pentru determinarea anumitor măsuri antropometrice. [< fr. anthropomètre].
antropometrului
ANTROPOMÉTRU s.n. Instrument folosit pentru determinarea anumitor măsuri antropometrice. [< fr. anthropomètre].
antropomorf
ANTROPOMÓRF, -Ă, antropomorfi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Antropoid. ♦ (Substantivat, n. pl.) Grup de maimuțe asemănătoare cu omul. 2. Care aparține antropomorfismului, privitor la antropomorfism. II. Adj., s. n. (Obiect de artă sau reprezentare decorativă) care are formă de ființă omenească. – Din fr. anthropomorphe. DOOM
antropomórf2 s. n., pl. antropomórfe
antropomorfa
ANTROPOMÓRF, -Ă, antropomorfi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Antropoid. ♦ (Substantivat, n. pl.) Grup de maimuțe asemănătoare cu omul. 2. Care aparține antropomorfismului, privitor la antropomorfism. II. Adj., s. n. (Obiect de artă sau reprezentare decorativă) care are formă de ființă omenească. – Din fr. anthropomorphe. DOOM
antropomórf2 s. n., pl. antropomórfe
antropomorfe
ANTROPOMÓRF, -Ă, antropomorfi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Antropoid. ♦ (Substantivat, n. pl.) Grup de maimuțe asemănătoare cu omul. 2. Care aparține antropomorfismului, privitor la antropomorfism. II. Adj., s. n. (Obiect de artă sau reprezentare decorativă) care are formă de ființă omenească. – Din fr. anthropomorphe. DOOM
antropomórf2 s. n., pl. antropomórfe
antropomorfei
ANTROPOMÓRF, -Ă, antropomorfi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Antropoid. ♦ (Substantivat, n. pl.) Grup de maimuțe asemănătoare cu omul. 2. Care aparține antropomorfismului, privitor la antropomorfism. II. Adj., s. n. (Obiect de artă sau reprezentare decorativă) care are formă de ființă omenească. – Din fr. anthropomorphe. DOOM
antropomórf2 s. n., pl. antropomórfe
antropomorfele
ANTROPOMÓRF, -Ă, antropomorfi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Antropoid. ♦ (Substantivat, n. pl.) Grup de maimuțe asemănătoare cu omul. 2. Care aparține antropomorfismului, privitor la antropomorfism. II. Adj., s. n. (Obiect de artă sau reprezentare decorativă) care are formă de ființă omenească. – Din fr. anthropomorphe. DOOM
antropomórf2 s. n., pl. antropomórfe
antropomorfelor
ANTROPOMÓRF, -Ă, antropomorfi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Antropoid. ♦ (Substantivat, n. pl.) Grup de maimuțe asemănătoare cu omul. 2. Care aparține antropomorfismului, privitor la antropomorfism. II. Adj., s. n. (Obiect de artă sau reprezentare decorativă) care are formă de ființă omenească. – Din fr. anthropomorphe. DOOM
antropomórf2 s. n., pl. antropomórfe
antropomorfi
ANTROPOMÓRF, -Ă, antropomorfi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Antropoid. ♦ (Substantivat, n. pl.) Grup de maimuțe asemănătoare cu omul. 2. Care aparține antropomorfismului, privitor la antropomorfism. II. Adj., s. n. (Obiect de artă sau reprezentare decorativă) care are formă de ființă omenească. – Din fr. anthropomorphe. DOOM
antropomórf2 s. n., pl. antropomórfe
antropomorfic
ANTROPOMÓRFIC, -Ă adj. Antropomorf. [Cf. germ. anthropomorphisch].
antropomorfica
ANTROPOMÓRFIC, -Ă adj. Antropomorf. [Cf. germ. anthropomorphisch].
antropomorfice
ANTROPOMÓRFIC, -Ă adj. Antropomorf. [Cf. germ. anthropomorphisch].
antropomorficei
ANTROPOMÓRFIC, -Ă adj. Antropomorf. [Cf. germ. anthropomorphisch].
antropomorficele
ANTROPOMÓRFIC, -Ă adj. Antropomorf. [Cf. germ. anthropomorphisch].
antropomorficelor
ANTROPOMÓRFIC, -Ă adj. Antropomorf. [Cf. germ. anthropomorphisch].
antropomorfici
ANTROPOMÓRFIC, -Ă adj. Antropomorf. [Cf. germ. anthropomorphisch].
antropomorficii
ANTROPOMÓRFIC, -Ă adj. Antropomorf. [Cf. germ. anthropomorphisch].
antropomorficilor
ANTROPOMÓRFIC, -Ă adj. Antropomorf. [Cf. germ. anthropomorphisch].
antropomorficul
ANTROPOMÓRFIC, -Ă adj. Antropomorf. [Cf. germ. anthropomorphisch].
antropomorficului
ANTROPOMÓRFIC, -Ă adj. Antropomorf. [Cf. germ. anthropomorphisch].
antropomorfide
ANTROPOMORFÍDE s.n.pl. Antropomorfe. [< fr. anthropomorphides].
antropomorfii
ANTROPOMÓRF, -Ă, antropomorfi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Antropoid. ♦ (Substantivat, n. pl.) Grup de maimuțe asemănătoare cu omul. 2. Care aparține antropomorfismului, privitor la antropomorfism. II. Adj., s. n. (Obiect de artă sau reprezentare decorativă) care are formă de ființă omenească. – Din fr. anthropomorphe. DOOM
antropomórf2 s. n., pl. antropomórfe
antropomorfilor
ANTROPOMÓRF, -Ă, antropomorfi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Antropoid. ♦ (Substantivat, n. pl.) Grup de maimuțe asemănătoare cu omul. 2. Care aparține antropomorfismului, privitor la antropomorfism. II. Adj., s. n. (Obiect de artă sau reprezentare decorativă) care are formă de ființă omenească. – Din fr. anthropomorphe. DOOM
antropomórf2 s. n., pl. antropomórfe
antropomorfism
ANTROPOMORFÍSM s. n. Concepție care atribuie însușiri omenești unor lucruri, ființe sau procese din natură. ♦ Reprezentare a zeilor și a divinității sub înfățișare omenească. – Din fr. anthropomorphisme. DOOM
antropomorfísm s. n.
antropomorfist
ANTROPOMORFÍST, -Ă, antropomorfiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care admite antropomorfismul. – Din fr. anthropomorphiste. DOOM
antropomorfíst adj. m., s. m., pl. antropomorfíști; adj. f., s. f. antropomorfístă, pl. antropomorfíste
antropomorfist
ANTROPOMORFÍST, -Ă, antropomorfiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care admite antropomorfismul. – Din fr. anthropomorphiste. DOOM
antropomorfíst adj. m., s. m., pl. antropomorfíști; adj. f., s. f. antropomorfístă, pl. antropomorfíste
antropomorfista
ANTROPOMORFÍST, -Ă, antropomorfiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care admite antropomorfismul. – Din fr. anthropomorphiste. DOOM
antropomorfíst adj. m., s. m., pl. antropomorfíști; adj. f., s. f. antropomorfístă, pl. antropomorfíste
antropomorfista
ANTROPOMORFÍST, -Ă, antropomorfiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care admite antropomorfismul. – Din fr. anthropomorphiste. DOOM
antropomorfíst adj. m., s. m., pl. antropomorfíști; adj. f., s. f. antropomorfístă, pl. antropomorfíste
antropomorfiste
ANTROPOMORFÍST, -Ă, antropomorfiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care admite antropomorfismul. – Din fr. anthropomorphiste. DOOM
antropomorfíst adj. m., s. m., pl. antropomorfíști; adj. f., s. f. antropomorfístă, pl. antropomorfíste
antropomorfiste
ANTROPOMORFÍST, -Ă, antropomorfiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care admite antropomorfismul. – Din fr. anthropomorphiste. DOOM
antropomorfíst adj. m., s. m., pl. antropomorfíști; adj. f., s. f. antropomorfístă, pl. antropomorfíste
antropomorfistei
ANTROPOMORFÍST, -Ă, antropomorfiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care admite antropomorfismul. – Din fr. anthropomorphiste. DOOM
antropomorfíst adj. m., s. m., pl. antropomorfíști; adj. f., s. f. antropomorfístă, pl. antropomorfíste
antropomorfistei
ANTROPOMORFÍST, -Ă, antropomorfiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care admite antropomorfismul. – Din fr. anthropomorphiste. DOOM
antropomorfíst adj. m., s. m., pl. antropomorfíști; adj. f., s. f. antropomorfístă, pl. antropomorfíste
antropomorfistele
ANTROPOMORFÍST, -Ă, antropomorfiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care admite antropomorfismul. – Din fr. anthropomorphiste. DOOM
antropomorfíst adj. m., s. m., pl. antropomorfíști; adj. f., s. f. antropomorfístă, pl. antropomorfíste
antropomorfistele
ANTROPOMORFÍST, -Ă, antropomorfiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care admite antropomorfismul. – Din fr. anthropomorphiste. DOOM
antropomorfíst adj. m., s. m., pl. antropomorfíști; adj. f., s. f. antropomorfístă, pl. antropomorfíste
antropomorfistelor
ANTROPOMORFÍST, -Ă, antropomorfiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care admite antropomorfismul. – Din fr. anthropomorphiste. DOOM
antropomorfíst adj. m., s. m., pl. antropomorfíști; adj. f., s. f. antropomorfístă, pl. antropomorfíste
antropomorfistelor
ANTROPOMORFÍST, -Ă, antropomorfiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care admite antropomorfismul. – Din fr. anthropomorphiste. DOOM
antropomorfíst adj. m., s. m., pl. antropomorfíști; adj. f., s. f. antropomorfístă, pl. antropomorfíste
antropomorfistul
ANTROPOMORFÍST, -Ă, antropomorfiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care admite antropomorfismul. – Din fr. anthropomorphiste. DOOM
antropomorfíst adj. m., s. m., pl. antropomorfíști; adj. f., s. f. antropomorfístă, pl. antropomorfíste
antropomorfistul
ANTROPOMORFÍST, -Ă, antropomorfiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care admite antropomorfismul. – Din fr. anthropomorphiste. DOOM
antropomorfíst adj. m., s. m., pl. antropomorfíști; adj. f., s. f. antropomorfístă, pl. antropomorfíste
antropomorfistului
ANTROPOMORFÍST, -Ă, antropomorfiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care admite antropomorfismul. – Din fr. anthropomorphiste. DOOM
antropomorfíst adj. m., s. m., pl. antropomorfíști; adj. f., s. f. antropomorfístă, pl. antropomorfíste
antropomorfistului
ANTROPOMORFÍST, -Ă, antropomorfiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care admite antropomorfismul. – Din fr. anthropomorphiste. DOOM
antropomorfíst adj. m., s. m., pl. antropomorfíști; adj. f., s. f. antropomorfístă, pl. antropomorfíste
antropomorfiza
ANTROPOMORFIZÁ, antropomorfizez, vb. I. Tranz. A atribui unui lucru, unui fenomen, unei divinități etc. sentimente și însușiri umane. – Din fr. anthropomorphiser. DOOM
antropomorfizá (a ~) vb., ind. prez. 3 antropomorfizeáză
antropomorfizare
ANTROPOMORFIZÁRE s.f. Acțiunea de a antropomorfiza. [< antropomorfiza].
antropomorfizarea
ANTROPOMORFIZÁRE s.f. Acțiunea de a antropomorfiza. [< antropomorfiza].
antropomorfizat
ANTROPOMORFIZÁ, antropomorfizez, vb. I. Tranz. A atribui unui lucru, unui fenomen, unei divinități etc. sentimente și însușiri umane. – Din fr. anthropomorphiser.
antropomorfizări
ANTROPOMORFIZÁRE s.f. Acțiunea de a antropomorfiza. [< antropomorfiza].
antropomorfizării
ANTROPOMORFIZÁRE s.f. Acțiunea de a antropomorfiza. [< antropomorfiza].
antropomorfizările
ANTROPOMORFIZÁRE s.f. Acțiunea de a antropomorfiza. [< antropomorfiza].
antropomorfizărilor
ANTROPOMORFIZÁRE s.f. Acțiunea de a antropomorfiza. [< antropomorfiza].
antropomorfiști
ANTROPOMORFÍST, -Ă, antropomorfiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care admite antropomorfismul. – Din fr. anthropomorphiste. DOOM
antropomorfíst adj. m., s. m., pl. antropomorfíști; adj. f., s. f. antropomorfístă, pl. antropomorfíste
antropomorfiști
ANTROPOMORFÍST, -Ă, antropomorfiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care admite antropomorfismul. – Din fr. anthropomorphiste. DOOM
antropomorfíst adj. m., s. m., pl. antropomorfíști; adj. f., s. f. antropomorfístă, pl. antropomorfíste
antropomorfiștii
ANTROPOMORFÍST, -Ă, antropomorfiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care admite antropomorfismul. – Din fr. anthropomorphiste. DOOM
antropomorfíst adj. m., s. m., pl. antropomorfíști; adj. f., s. f. antropomorfístă, pl. antropomorfíste
antropomorfiștii
ANTROPOMORFÍST, -Ă, antropomorfiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care admite antropomorfismul. – Din fr. anthropomorphiste. DOOM
antropomorfíst adj. m., s. m., pl. antropomorfíști; adj. f., s. f. antropomorfístă, pl. antropomorfíste
antropomorfiștilor
ANTROPOMORFÍST, -Ă, antropomorfiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care admite antropomorfismul. – Din fr. anthropomorphiste. DOOM
antropomorfíst adj. m., s. m., pl. antropomorfíști; adj. f., s. f. antropomorfístă, pl. antropomorfíste
antropomorfiștilor
ANTROPOMORFÍST, -Ă, antropomorfiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care admite antropomorfismul. – Din fr. anthropomorphiste. DOOM
antropomorfíst adj. m., s. m., pl. antropomorfíști; adj. f., s. f. antropomorfístă, pl. antropomorfíste
antropomorful
ANTROPOMÓRF, -Ă, antropomorfi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Antropoid. ♦ (Substantivat, n. pl.) Grup de maimuțe asemănătoare cu omul. 2. Care aparține antropomorfismului, privitor la antropomorfism. II. Adj., s. n. (Obiect de artă sau reprezentare decorativă) care are formă de ființă omenească. – Din fr. anthropomorphe. DOOM
antropomórf2 s. n., pl. antropomórfe
antropomorfului
ANTROPOMÓRF, -Ă, antropomorfi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Antropoid. ♦ (Substantivat, n. pl.) Grup de maimuțe asemănătoare cu omul. 2. Care aparține antropomorfismului, privitor la antropomorfism. II. Adj., s. n. (Obiect de artă sau reprezentare decorativă) care are formă de ființă omenească. – Din fr. anthropomorphe. DOOM
antropomórf2 s. n., pl. antropomórfe
antroponim
ANTROPONÍM, antroponime, s. n. 1. Nume de persoană (prenume, patronim sau poreclă); antroponim. 2. Toponim provenit dintr-un nume de persoană. – Din fr. anthroponyme. DOOM
*antroponím (-tro-po-/-trop-o-) s. n., pl. antroponíme
antroponime
ANTROPONÍM, antroponime, s. n. 1. Nume de persoană (prenume, patronim sau poreclă); antroponim. 2. Toponim provenit dintr-un nume de persoană. – Din fr. anthroponyme. DOOM
*antroponím (-tro-po-/-trop-o-) s. n., pl. antroponíme
antroponimele
ANTROPONÍM, antroponime, s. n. 1. Nume de persoană (prenume, patronim sau poreclă); antroponim. 2. Toponim provenit dintr-un nume de persoană. – Din fr. anthroponyme. DOOM
*antroponím (-tro-po-/-trop-o-) s. n., pl. antroponíme
antroponimelor
ANTROPONÍM, antroponime, s. n. 1. Nume de persoană (prenume, patronim sau poreclă); antroponim. 2. Toponim provenit dintr-un nume de persoană. – Din fr. anthroponyme. DOOM
*antroponím (-tro-po-/-trop-o-) s. n., pl. antroponíme
antroponimia
ANTROPONIMÍE s. f. 1. Ramură a lingvisticii care studiază numele de persoană; antroponomastică (2). 2. Totalitatea numelor de persoană dintr-o localitate, dintr-o regiune sau dintr-o limbă. – Din fr. anthroponymie. DOOM
!antroponimíe (-tro-po-/-trop-o-) s. f., art. antroponimía, g.-d. antroponimíi, art. antroponimíei
antroponimic
ANTROPONÍMIC, -Ă, antroponimici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care se referă la antroponimie; antroponomastic (1). 2. S. n. Nume de persoană (prenume, patronim sau poreclă); antroponim. – Din fr. anthroponymique. DOOM
!antroponímic2 (înv.) (-tro-po-/-trop-o-) s. n., pl. antroponímice
antroponimica
ANTROPONÍMIC, -Ă, antroponimici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care se referă la antroponimie; antroponomastic (1). 2. S. n. Nume de persoană (prenume, patronim sau poreclă); antroponim. – Din fr. anthroponymique. DOOM
!antroponímic2 (înv.) (-tro-po-/-trop-o-) s. n., pl. antroponímice
antroponimice
ANTROPONÍMIC, -Ă, antroponimici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care se referă la antroponimie; antroponomastic (1). 2. S. n. Nume de persoană (prenume, patronim sau poreclă); antroponim. – Din fr. anthroponymique. DOOM
!antroponímic2 (înv.) (-tro-po-/-trop-o-) s. n., pl. antroponímice
antroponimicei
ANTROPONÍMIC, -Ă, antroponimici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care se referă la antroponimie; antroponomastic (1). 2. S. n. Nume de persoană (prenume, patronim sau poreclă); antroponim. – Din fr. anthroponymique. DOOM
!antroponímic2 (înv.) (-tro-po-/-trop-o-) s. n., pl. antroponímice
antroponimicele
ANTROPONÍMIC, -Ă, antroponimici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care se referă la antroponimie; antroponomastic (1). 2. S. n. Nume de persoană (prenume, patronim sau poreclă); antroponim. – Din fr. anthroponymique. DOOM
!antroponímic2 (înv.) (-tro-po-/-trop-o-) s. n., pl. antroponímice
antroponimicelor
ANTROPONÍMIC, -Ă, antroponimici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care se referă la antroponimie; antroponomastic (1). 2. S. n. Nume de persoană (prenume, patronim sau poreclă); antroponim. – Din fr. anthroponymique. DOOM
!antroponímic2 (înv.) (-tro-po-/-trop-o-) s. n., pl. antroponímice
antroponimici
ANTROPONÍMIC, -Ă, antroponimici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care se referă la antroponimie; antroponomastic (1). 2. S. n. Nume de persoană (prenume, patronim sau poreclă); antroponim. – Din fr. anthroponymique. DOOM
!antroponímic2 (înv.) (-tro-po-/-trop-o-) s. n., pl. antroponímice
antroponimicii
ANTROPONÍMIC, -Ă, antroponimici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care se referă la antroponimie; antroponomastic (1). 2. S. n. Nume de persoană (prenume, patronim sau poreclă); antroponim. – Din fr. anthroponymique. DOOM
!antroponímic2 (înv.) (-tro-po-/-trop-o-) s. n., pl. antroponímice
antroponimicilor
ANTROPONÍMIC, -Ă, antroponimici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care se referă la antroponimie; antroponomastic (1). 2. S. n. Nume de persoană (prenume, patronim sau poreclă); antroponim. – Din fr. anthroponymique. DOOM
!antroponímic2 (înv.) (-tro-po-/-trop-o-) s. n., pl. antroponímice
antroponimicul
ANTROPONÍMIC, -Ă, antroponimici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care se referă la antroponimie; antroponomastic (1). 2. S. n. Nume de persoană (prenume, patronim sau poreclă); antroponim. – Din fr. anthroponymique. DOOM
!antroponímic2 (înv.) (-tro-po-/-trop-o-) s. n., pl. antroponímice
antroponimicului
ANTROPONÍMIC, -Ă, antroponimici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care se referă la antroponimie; antroponomastic (1). 2. S. n. Nume de persoană (prenume, patronim sau poreclă); antroponim. – Din fr. anthroponymique. DOOM
!antroponímic2 (înv.) (-tro-po-/-trop-o-) s. n., pl. antroponímice
antroponimie
ANTROPONIMÍE s. f. 1. Ramură a lingvisticii care studiază numele de persoană; antroponomastică (2). 2. Totalitatea numelor de persoană dintr-o localitate, dintr-o regiune sau dintr-o limbă. – Din fr. anthroponymie. DOOM
!antroponimíe (-tro-po-/-trop-o-) s. f., art. antroponimía, g.-d. antroponimíi, art. antroponimíei
antroponimiei
ANTROPONIMÍE s. f. 1. Ramură a lingvisticii care studiază numele de persoană; antroponomastică (2). 2. Totalitatea numelor de persoană dintr-o localitate, dintr-o regiune sau dintr-o limbă. – Din fr. anthroponymie. DOOM
!antroponimíe (-tro-po-/-trop-o-) s. f., art. antroponimía, g.-d. antroponimíi, art. antroponimíei
antroponimii
ANTROPONIMÍE s. f. 1. Ramură a lingvisticii care studiază numele de persoană; antroponomastică (2). 2. Totalitatea numelor de persoană dintr-o localitate, dintr-o regiune sau dintr-o limbă. – Din fr. anthroponymie. DOOM
!antroponimíe (-tro-po-/-trop-o-) s. f., art. antroponimía, g.-d. antroponimíi, art. antroponimíei
antroponimul
ANTROPONÍM, antroponime, s. n. 1. Nume de persoană (prenume, patronim sau poreclă); antroponim. 2. Toponim provenit dintr-un nume de persoană. – Din fr. anthroponyme. DOOM
*antroponím (-tro-po-/-trop-o-) s. n., pl. antroponíme
antroponimului
ANTROPONÍM, antroponime, s. n. 1. Nume de persoană (prenume, patronim sau poreclă); antroponim. 2. Toponim provenit dintr-un nume de persoană. – Din fr. anthroponyme. DOOM
*antroponím (-tro-po-/-trop-o-) s. n., pl. antroponíme
antroponomastic
ANTROPONOMÁSTIC, -Ă, antroponomastici, -ce, adj., s. f. (Înv.) 1. Adj. Antroponimic (1). 2. S. f. Antroponimie. – Din fr. anthroponomastique. DOOM
!antroponomástic (înv.) (-tro-po-/-trop-o-) adj. m., pl. antroponomástici; f. antroponomástică, pl. antroponomástice
antroponomastica
ANTROPONOMÁSTIC, -Ă, antroponomastici, -ce, adj., s. f. (Înv.) 1. Adj. Antroponimic (1). 2. S. f. Antroponimie. – Din fr. anthroponomastique. DOOM
!antroponomástic (înv.) (-tro-po-/-trop-o-) adj. m., pl. antroponomástici; f. antroponomástică, pl. antroponomástice
antroponomastica
ANTROPONOMÁSTIC, -Ă, antroponomastici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Antroponimic (1). 2. S. f. Antroponimie. – Din fr. anthroponomastique. DOOM
!antroponomástică (înv.) (-tro-po-/-trop-o-) s. f., g.-d. art. antroponomásticii
antroponomastice
ANTROPONOMÁSTIC, -Ă, antroponomastici, -ce, adj., s. f. (Înv.) 1. Adj. Antroponimic (1). 2. S. f. Antroponimie. – Din fr. anthroponomastique. DOOM
!antroponomástic (înv.) (-tro-po-/-trop-o-) adj. m., pl. antroponomástici; f. antroponomástică, pl. antroponomástice
antroponomasticei
ANTROPONOMÁSTIC, -Ă, antroponomastici, -ce, adj., s. f. (Înv.) 1. Adj. Antroponimic (1). 2. S. f. Antroponimie. – Din fr. anthroponomastique. DOOM
!antroponomástic (înv.) (-tro-po-/-trop-o-) adj. m., pl. antroponomástici; f. antroponomástică, pl. antroponomástice
antroponomasticele
ANTROPONOMÁSTIC, -Ă, antroponomastici, -ce, adj., s. f. (Înv.) 1. Adj. Antroponimic (1). 2. S. f. Antroponimie. – Din fr. anthroponomastique. DOOM
!antroponomástic (înv.) (-tro-po-/-trop-o-) adj. m., pl. antroponomástici; f. antroponomástică, pl. antroponomástice
antroponomasticelor
ANTROPONOMÁSTIC, -Ă, antroponomastici, -ce, adj., s. f. (Înv.) 1. Adj. Antroponimic (1). 2. S. f. Antroponimie. – Din fr. anthroponomastique. DOOM
!antroponomástic (înv.) (-tro-po-/-trop-o-) adj. m., pl. antroponomástici; f. antroponomástică, pl. antroponomástice
antroponomastici
ANTROPONOMÁSTIC, -Ă, antroponomastici, -ce, adj., s. f. (Înv.) 1. Adj. Antroponimic (1). 2. S. f. Antroponimie. – Din fr. anthroponomastique. DOOM
!antroponomástic (înv.) (-tro-po-/-trop-o-) adj. m., pl. antroponomástici; f. antroponomástică, pl. antroponomástice
antroponomastici
ANTROPONOMÁSTIC, -Ă, antroponomastici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Antroponimic (1). 2. S. f. Antroponimie. – Din fr. anthroponomastique. DOOM
!antroponomástică (înv.) (-tro-po-/-trop-o-) s. f., g.-d. art. antroponomásticii
antroponomasticii
ANTROPONOMÁSTIC, -Ă, antroponomastici, -ce, adj., s. f. (Înv.) 1. Adj. Antroponimic (1). 2. S. f. Antroponimie. – Din fr. anthroponomastique. DOOM
!antroponomástic (înv.) (-tro-po-/-trop-o-) adj. m., pl. antroponomástici; f. antroponomástică, pl. antroponomástice
antroponomasticii
ANTROPONOMÁSTIC, -Ă, antroponomastici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Antroponimic (1). 2. S. f. Antroponimie. – Din fr. anthroponomastique. DOOM
!antroponomástică (înv.) (-tro-po-/-trop-o-) s. f., g.-d. art. antroponomásticii
antroponomasticilor
ANTROPONOMÁSTIC, -Ă, antroponomastici, -ce, adj., s. f. (Înv.) 1. Adj. Antroponimic (1). 2. S. f. Antroponimie. – Din fr. anthroponomastique. DOOM
!antroponomástic (înv.) (-tro-po-/-trop-o-) adj. m., pl. antroponomástici; f. antroponomástică, pl. antroponomástice
antroponomasticul
ANTROPONOMÁSTIC, -Ă, antroponomastici, -ce, adj., s. f. (Înv.) 1. Adj. Antroponimic (1). 2. S. f. Antroponimie. – Din fr. anthroponomastique. DOOM
!antroponomástic (înv.) (-tro-po-/-trop-o-) adj. m., pl. antroponomástici; f. antroponomástică, pl. antroponomástice
antroponomasticului
ANTROPONOMÁSTIC, -Ă, antroponomastici, -ce, adj., s. f. (Înv.) 1. Adj. Antroponimic (1). 2. S. f. Antroponimie. – Din fr. anthroponomastique. DOOM
!antroponomástic (înv.) (-tro-po-/-trop-o-) adj. m., pl. antroponomástici; f. antroponomástică, pl. antroponomástice
antroponosologia
ANTROPONOSOLOGÍE s.f. Știință care se ocupă de bolile genului uman. [< anthroponosologie].
antroponosologie
ANTROPONOSOLOGÍE s.f. Știință care se ocupă de bolile genului uman. [< anthroponosologie].
antroponosologiei
ANTROPONOSOLOGÍE s.f. Știință care se ocupă de bolile genului uman. [< anthroponosologie].
antroponosologii
ANTROPONOSOLOGÍE s.f. Știință care se ocupă de bolile genului uman. [< anthroponosologie].
antropopatism
ANTROPOPATÍSM s.n. Atribuirea de însușiri psihice și de stări afective specific umane animalelor sau obiectelor neînsuflețite. [< fr. anthropopatisme]. DOOM
antropopatísm s. n.
antropopatismul
ANTROPOPATÍSM s.n. Atribuirea de însușiri psihice și de stări afective specific umane animalelor sau obiectelor neînsuflețite. [< fr. anthropopatisme]. DOOM
antropopatísm s. n.
antropopatismului
ANTROPOPATÍSM s.n. Atribuirea de însușiri psihice și de stări afective specific umane animalelor sau obiectelor neînsuflețite. [< fr. anthropopatisme]. DOOM
antropopatísm s. n.
antropopitec
ANTROPOPITÉC, antropopiteci, s. m. Maimuță considerată precursorul omului. – Din fr. anthropopithèque. DOOM
antropopitéc s. m., pl. antropopitéci
antropopiteci
ANTROPOPITÉC, antropopiteci, s. m. Maimuță considerată precursorul omului. – Din fr. anthropopithèque. DOOM
antropopitéc s. m., pl. antropopitéci
antropopitecii
ANTROPOPITÉC, antropopiteci, s. m. Maimuță considerată precursorul omului. – Din fr. anthropopithèque. DOOM
antropopitéc s. m., pl. antropopitéci
antropopitecilor
ANTROPOPITÉC, antropopiteci, s. m. Maimuță considerată precursorul omului. – Din fr. anthropopithèque. DOOM
antropopitéc s. m., pl. antropopitéci
antropopitecul
ANTROPOPITÉC, antropopiteci, s. m. Maimuță considerată precursorul omului. – Din fr. anthropopithèque. DOOM
antropopitéc s. m., pl. antropopitéci
antropopitecului
ANTROPOPITÉC, antropopiteci, s. m. Maimuță considerată precursorul omului. – Din fr. anthropopithèque. DOOM
antropopitéc s. m., pl. antropopitéci
antroposomatologia
ANTROPOSOMATOLOGÍE s.f. Disciplină care are ca obiect structura și funcțiunile organice ale corpului uman. [< fr. anthroposomatologie].
antroposomatologie
ANTROPOSOMATOLOGÍE s.f. Disciplină care are ca obiect structura și funcțiunile organice ale corpului uman. [< fr. anthroposomatologie].
antroposomatologiei
ANTROPOSOMATOLOGÍE s.f. Disciplină care are ca obiect structura și funcțiunile organice ale corpului uman. [< fr. anthroposomatologie].
antroposomatologii
ANTROPOSOMATOLOGÍE s.f. Disciplină care are ca obiect structura și funcțiunile organice ale corpului uman. [< fr. anthroposomatologie].
antropotehnica
ANTROPOTÉHNICĂ s.f. Arta de a dezvolta armonic ființa umană. [< fr. anthropotechnique].
antropotehnici
ANTROPOTÉHNICĂ s.f. Arta de a dezvolta armonic ființa umană. [< fr. anthropotechnique].
antropotehnicii
ANTROPOTÉHNICĂ s.f. Arta de a dezvolta armonic ființa umană. [< fr. anthropotechnique].
antropozofia
ANTROPOZOFÍE s. f. Cale de cunoaștere a lumii și a omului care abordează și dimensiunile spirituale ale acestora. – Din fr. anthroposophie. DOOM
antropozofíe s. f., art. antropozofía, g.-d. antropozofíi, art. antropozofíei
antropozofie
ANTROPOZOFÍE s. f. Cale de cunoaștere a lumii și a omului care abordează și dimensiunile spirituale ale acestora. – Din fr. anthroposophie. DOOM
antropozofíe s. f., art. antropozofía, g.-d. antropozofíi, art. antropozofíei
antropozofiei
ANTROPOZOFÍE s. f. Cale de cunoaștere a lumii și a omului care abordează și dimensiunile spirituale ale acestora. – Din fr. anthroposophie. DOOM
antropozofíe s. f., art. antropozofía, g.-d. antropozofíi, art. antropozofíei
antropozofii
ANTROPOZOFÍE s. f. Cale de cunoaștere a lumii și a omului care abordează și dimensiunile spirituale ale acestora. – Din fr. anthroposophie. DOOM
antropozofíe s. f., art. antropozofía, g.-d. antropozofíi, art. antropozofíei
antropozoic
ANTROPOZÓIC s.n. Era cuaternară, caracterizată prin apariția omului. // adj. Care aparține acestei ere. [Pron. -zo-ic. / < fr. anthropozoïque, cf. gr. anthropos – om, zoe – viață].
antru
ÁNTRU s.n. (Anat.) Cavitate, spațiu gol. [< fr. antre, cf. lat. antrum, gr. antron – peșteră].
antum
ANTÚM, -Ă, antumi, -e, adj. (Despre lucrări scrise) Publicat în timpul vieții autorului. – Cf. lat. ante. DOOM
antúm adj. m., pl. antúmi; f. antúmă, pl. antúme
antuma
ANTÚM, -Ă, antumi, -e, adj. (Despre lucrări scrise) Publicat în timpul vieții autorului. – Cf. lat. ante. DOOM
antúm adj. m., pl. antúmi; f. antúmă, pl. antúme
antume
ANTÚM, -Ă, antumi, -e, adj. (Despre lucrări scrise) Publicat în timpul vieții autorului. – Cf. lat. ante. DOOM
antúm adj. m., pl. antúmi; f. antúmă, pl. antúme
antumei
ANTÚM, -Ă, antumi, -e, adj. (Despre lucrări scrise) Publicat în timpul vieții autorului. – Cf. lat. ante. DOOM
antúm adj. m., pl. antúmi; f. antúmă, pl. antúme
antumele
ANTÚM, -Ă, antumi, -e, adj. (Despre lucrări scrise) Publicat în timpul vieții autorului. – Cf. lat. ante. DOOM
antúm adj. m., pl. antúmi; f. antúmă, pl. antúme
antumelor
ANTÚM, -Ă, antumi, -e, adj. (Despre lucrări scrise) Publicat în timpul vieții autorului. – Cf. lat. ante. DOOM
antúm adj. m., pl. antúmi; f. antúmă, pl. antúme
antumi
ANTÚM, -Ă, antumi, -e, adj. (Despre lucrări scrise) Publicat în timpul vieții autorului. – Cf. lat. ante. DOOM
antúm adj. m., pl. antúmi; f. antúmă, pl. antúme
antumii
ANTÚM, -Ă, antumi, -e, adj. (Despre lucrări scrise) Publicat în timpul vieții autorului. – Cf. lat. ante. DOOM
antúm adj. m., pl. antúmi; f. antúmă, pl. antúme
antumilor
ANTÚM, -Ă, antumi, -e, adj. (Despre lucrări scrise) Publicat în timpul vieții autorului. – Cf. lat. ante. DOOM
antúm adj. m., pl. antúmi; f. antúmă, pl. antúme
antumul
ANTÚM, -Ă, antumi, -e, adj. (Despre lucrări scrise) Publicat în timpul vieții autorului. – Cf. lat. ante. DOOM
antúm adj. m., pl. antúmi; f. antúmă, pl. antúme
antumului
ANTÚM, -Ă, antumi, -e, adj. (Despre lucrări scrise) Publicat în timpul vieții autorului. – Cf. lat. ante. DOOM
antúm adj. m., pl. antúmi; f. antúmă, pl. antúme
anturaj
ANTURÁJ, anturaje, s. n. Totalitatea persoanelor care constituie mediul social particular al cuiva, care înconjoară în mod obișnuit pe cineva; mediul, compania, societatea în care trăiește cineva. – Din fr. entourage. DOOM
anturáj s. n., pl. anturáje
anturaje
ANTURÁJ, anturaje, s. n. Totalitatea persoanelor care constituie mediul social particular al cuiva, care înconjoară în mod obișnuit pe cineva; mediul, compania, societatea în care trăiește cineva. – Din fr. entourage. DOOM
anturáj s. n., pl. anturáje
anturajele
ANTURÁJ, anturaje, s. n. Totalitatea persoanelor care constituie mediul social particular al cuiva, care înconjoară în mod obișnuit pe cineva; mediul, compania, societatea în care trăiește cineva. – Din fr. entourage. DOOM
anturáj s. n., pl. anturáje
anturajelor
ANTURÁJ, anturaje, s. n. Totalitatea persoanelor care constituie mediul social particular al cuiva, care înconjoară în mod obișnuit pe cineva; mediul, compania, societatea în care trăiește cineva. – Din fr. entourage. DOOM
anturáj s. n., pl. anturáje
anturajul
ANTURÁJ, anturaje, s. n. Totalitatea persoanelor care constituie mediul social particular al cuiva, care înconjoară în mod obișnuit pe cineva; mediul, compania, societatea în care trăiește cineva. – Din fr. entourage. DOOM
anturáj s. n., pl. anturáje
anturajului
ANTURÁJ, anturaje, s. n. Totalitatea persoanelor care constituie mediul social particular al cuiva, care înconjoară în mod obișnuit pe cineva; mediul, compania, societatea în care trăiește cineva. – Din fr. entourage. DOOM
anturáj s. n., pl. anturáje
anturajuri
ANTURÁJ, anturaje, s. n. Totalitatea persoanelor care constituie mediul social particular al cuiva, care înconjoară în mod obișnuit pe cineva; mediul, compania, societatea în care trăiește cineva. – Din fr. entourage. DOOM
anturáj s. n., pl. anturáje
anturajurile
ANTURÁJ, anturaje, s. n. Totalitatea persoanelor care constituie mediul social particular al cuiva, care înconjoară în mod obișnuit pe cineva; mediul, compania, societatea în care trăiește cineva. – Din fr. entourage. DOOM
anturáj s. n., pl. anturáje
anturajurilor
ANTURÁJ, anturaje, s. n. Totalitatea persoanelor care constituie mediul social particular al cuiva, care înconjoară în mod obișnuit pe cineva; mediul, compania, societatea în care trăiește cineva. – Din fr. entourage. DOOM
anturáj s. n., pl. anturáje
anual
ANUÁL, -Ă, anuali, -e, adj. Care are loc o dată pe an; care durează un an; care corespunde unui an. Raport anual. Plantă anuală. Plan anual. [Pr.: -nu-al] – Din fr. annuel, lat. annualis. DOOM
anuál (-nu-al) adj. m., pl. anuáli; f. anuálă, pl. anuále
anuala
ANUÁL, -Ă, anuali, -e, adj. Care are loc o dată pe an; care durează un an; care corespunde unui an. Raport anual. Plantă anuală. Plan anual. [Pr.: -nu-al] – Din fr. annuel, lat. annualis. DOOM
anuál (-nu-al) adj. m., pl. anuáli; f. anuálă, pl. anuále
anuale
ANUÁL, -Ă, anuali, -e, adj. Care are loc o dată pe an; care durează un an; care corespunde unui an. Raport anual. Plantă anuală. Plan anual. [Pr.: -nu-al] – Din fr. annuel, lat. annualis. DOOM
anuál (-nu-al) adj. m., pl. anuáli; f. anuálă, pl. anuále
anualei
ANUÁL, -Ă, anuali, -e, adj. Care are loc o dată pe an; care durează un an; care corespunde unui an. Raport anual. Plantă anuală. Plan anual. [Pr.: -nu-al] – Din fr. annuel, lat. annualis. DOOM
anuál (-nu-al) adj. m., pl. anuáli; f. anuálă, pl. anuále
anualele
ANUÁL, -Ă, anuali, -e, adj. Care are loc o dată pe an; care durează un an; care corespunde unui an. Raport anual. Plantă anuală. Plan anual. [Pr.: -nu-al] – Din fr. annuel, lat. annualis. DOOM
anuál (-nu-al) adj. m., pl. anuáli; f. anuálă, pl. anuále
anualelor
ANUÁL, -Ă, anuali, -e, adj. Care are loc o dată pe an; care durează un an; care corespunde unui an. Raport anual. Plantă anuală. Plan anual. [Pr.: -nu-al] – Din fr. annuel, lat. annualis. DOOM
anuál (-nu-al) adj. m., pl. anuáli; f. anuálă, pl. anuále
anuali
ANUÁL, -Ă, anuali, -e, adj. Care are loc o dată pe an; care durează un an; care corespunde unui an. Raport anual. Plantă anuală. Plan anual. [Pr.: -nu-al] – Din fr. annuel, lat. annualis. DOOM
anuál (-nu-al) adj. m., pl. anuáli; f. anuálă, pl. anuále
anualii
ANUÁL, -Ă, anuali, -e, adj. Care are loc o dată pe an; care durează un an; care corespunde unui an. Raport anual. Plantă anuală. Plan anual. [Pr.: -nu-al] – Din fr. annuel, lat. annualis. DOOM
anuál (-nu-al) adj. m., pl. anuáli; f. anuálă, pl. anuále
anualilor
ANUÁL, -Ă, anuali, -e, adj. Care are loc o dată pe an; care durează un an; care corespunde unui an. Raport anual. Plantă anuală. Plan anual. [Pr.: -nu-al] – Din fr. annuel, lat. annualis. DOOM
anuál (-nu-al) adj. m., pl. anuáli; f. anuálă, pl. anuále
anualitate
ANUALITÁTE s.f. Însușirea a ceea ce este anual. [Cf. fr. annualité].
anualitatea
ANUALITÁTE s.f. Însușirea a ceea ce este anual. [Cf. fr. annualité].
anualități
ANUALITÁTE s.f. Însușirea a ceea ce este anual. [Cf. fr. annualité].
anualității
ANUALITÁTE s.f. Însușirea a ceea ce este anual. [Cf. fr. annualité].
anualul
ANUÁL, -Ă, anuali, -e, adj. Care are loc o dată pe an; care durează un an; care corespunde unui an. Raport anual. Plantă anuală. Plan anual. [Pr.: -nu-al] – Din fr. annuel, lat. annualis. DOOM
anuál (-nu-al) adj. m., pl. anuáli; f. anuálă, pl. anuále
anualului
ANUÁL, -Ă, anuali, -e, adj. Care are loc o dată pe an; care durează un an; care corespunde unui an. Raport anual. Plantă anuală. Plan anual. [Pr.: -nu-al] – Din fr. annuel, lat. annualis. DOOM
anuál (-nu-al) adj. m., pl. anuáli; f. anuálă, pl. anuále
anuală
ANUÁL, -Ă, anuali, -e, adj. Care are loc o dată pe an; care durează un an; care corespunde unui an. Raport anual. Plantă anuală. Plan anual. [Pr.: -nu-al] – Din fr. annuel, lat. annualis. DOOM
anuál (-nu-al) adj. m., pl. anuáli; f. anuálă, pl. anuále
anuar
ANUÁR, anuare, s. n. Publicație periodică anuală care prezintă activitatea unei instituții, a unei întreprinderi etc. sau care conține studii științifice. [Pr.: -nu-ar] – Din fr. annuaire. DOOM
anuár (-nu-ar) s. n., pl. anuáre
anuare
ANUÁR, anuare, s. n. Publicație periodică anuală care prezintă activitatea unei instituții, a unei întreprinderi etc. sau care conține studii științifice. [Pr.: -nu-ar] – Din fr. annuaire. DOOM
anuár (-nu-ar) s. n., pl. anuáre
anuarele
ANUÁR, anuare, s. n. Publicație periodică anuală care prezintă activitatea unei instituții, a unei întreprinderi etc. sau care conține studii științifice. [Pr.: -nu-ar] – Din fr. annuaire. DOOM
anuár (-nu-ar) s. n., pl. anuáre
anuarelor
ANUÁR, anuare, s. n. Publicație periodică anuală care prezintă activitatea unei instituții, a unei întreprinderi etc. sau care conține studii științifice. [Pr.: -nu-ar] – Din fr. annuaire. DOOM
anuár (-nu-ar) s. n., pl. anuáre
anuarul
ANUÁR, anuare, s. n. Publicație periodică anuală care prezintă activitatea unei instituții, a unei întreprinderi etc. sau care conține studii științifice. [Pr.: -nu-ar] – Din fr. annuaire. DOOM
anuár (-nu-ar) s. n., pl. anuáre
anuarului
ANUÁR, anuare, s. n. Publicație periodică anuală care prezintă activitatea unei instituții, a unei întreprinderi etc. sau care conține studii științifice. [Pr.: -nu-ar] – Din fr. annuaire. DOOM
anuár (-nu-ar) s. n., pl. anuáre
anubis
Anubis, divinitate egipteană al cărei cult a pătruns, cu timpul, atît în Grecia cît și în Italia. Era reprezentată cu trup de om și cap de șacal.
anucleat
ANUCLEÁT, -Ă adj. Fără nucleu. [Pron. -cle-at. / cf. fr. annuclée].
anucleata
ANUCLEÁT, -Ă adj. Fără nucleu. [Pron. -cle-at. / cf. fr. annuclée].
anucleate
ANUCLEÁT, -Ă adj. Fără nucleu. [Pron. -cle-at. / cf. fr. annuclée].
anucleatei
ANUCLEÁT, -Ă adj. Fără nucleu. [Pron. -cle-at. / cf. fr. annuclée].
anucleatele
ANUCLEÁT, -Ă adj. Fără nucleu. [Pron. -cle-at. / cf. fr. annuclée].
anucleatelor
ANUCLEÁT, -Ă adj. Fără nucleu. [Pron. -cle-at. / cf. fr. annuclée].
anucleatul
ANUCLEÁT, -Ă adj. Fără nucleu. [Pron. -cle-at. / cf. fr. annuclée].
anucleatului
ANUCLEÁT, -Ă adj. Fără nucleu. [Pron. -cle-at. / cf. fr. annuclée].
anucleați
ANUCLEÁT, -Ă adj. Fără nucleu. [Pron. -cle-at. / cf. fr. annuclée].
anucleații
ANUCLEÁT, -Ă adj. Fără nucleu. [Pron. -cle-at. / cf. fr. annuclée].
anucleaților
ANUCLEÁT, -Ă adj. Fără nucleu. [Pron. -cle-at. / cf. fr. annuclée].
anuitate
ANUITÁTE, anuități, s. f. Sumă de bani (incluzând o parte din capital și dobânda corespunzătoare) care se plătește periodic (de obicei anual) spre a rambursa un capital sau o datorie. ♦ P. ext. Sumă ce se plătește anual pentru o asigurare. [Pr.: -nu-i-] – Din fr. annuité. DOOM
anuitáte (-nu-i-) s. f., g.-d. art. anuitắții; pl. anuitắți
anuitatea
ANUITÁTE, anuități, s. f. Sumă de bani (incluzând o parte din capital și dobânda corespunzătoare) care se plătește periodic (de obicei anual) spre a rambursa un capital sau o datorie. ♦ P. ext. Sumă ce se plătește anual pentru o asigurare. [Pr.: -nu-i-] – Din fr. annuité. DOOM
anuitáte (-nu-i-) s. f., g.-d. art. anuitắții; pl. anuitắți
anuități
ANUITÁTE, anuități, s. f. Sumă de bani (incluzând o parte din capital și dobânda corespunzătoare) care se plătește periodic (de obicei anual) spre a rambursa un capital sau o datorie. ♦ P. ext. Sumă ce se plătește anual pentru o asigurare. [Pr.: -nu-i-] – Din fr. annuité. DOOM
anuitáte (-nu-i-) s. f., g.-d. art. anuitắții; pl. anuitắți
anuității
ANUITÁTE, anuități, s. f. Sumă de bani (incluzând o parte din capital și dobânda corespunzătoare) care se plătește periodic (de obicei anual) spre a rambursa un capital sau o datorie. ♦ P. ext. Sumă ce se plătește anual pentru o asigurare. [Pr.: -nu-i-] – Din fr. annuité. DOOM
anuitáte (-nu-i-) s. f., g.-d. art. anuitắții; pl. anuitắți
anuitățile
ANUITÁTE, anuități, s. f. Sumă de bani (incluzând o parte din capital și dobânda corespunzătoare) care se plătește periodic (de obicei anual) spre a rambursa un capital sau o datorie. ♦ P. ext. Sumă ce se plătește anual pentru o asigurare. [Pr.: -nu-i-] – Din fr. annuité. DOOM
anuitáte (-nu-i-) s. f., g.-d. art. anuitắții; pl. anuitắți
anuităților
ANUITÁTE, anuități, s. f. Sumă de bani (incluzând o parte din capital și dobânda corespunzătoare) care se plătește periodic (de obicei anual) spre a rambursa un capital sau o datorie. ♦ P. ext. Sumă ce se plătește anual pentru o asigurare. [Pr.: -nu-i-] – Din fr. annuité. DOOM
anuitáte (-nu-i-) s. f., g.-d. art. anuitắții; pl. anuitắți
anul
AN2, ani, s. m. 1. Perioadă de timp care corespunde unei revoluții a Pământului în jurul Soarelui și care cuprinde 12 luni. ◊ Anul Nou = ziua de 1 ianuarie (în care se serbează începutul unui an). ◊ Loc. adv. În anul... = în cursul anului,.. La anul = în cursul anului viitor. Acum un an (sau doi ani etc.) = cu un an (sau cu doi ani etc.) în urmă. De ani și ani = de mulți ani, de multă vreme. An de (sau cu) an = în fiecare an, mereu. Cu anii = ani întregi, ani îndelungați. La (sau într-)un an o dată = o singură dată într-un an; rar. 2. (Astron.; în sintagma) An-lumină = unitate de lungime pentru măsurarea distanțelor mari, egală cu distanța străbătută de lumină într-un an. 3. Stadiu de studiu în unele forme de învățământ. ◊ (Urmat de determinări) Anii de studenție. Anii de ucenicie. 4. Măsură a vârstei unei ființe sau a vechimii unui lucru. Copil de cinci ani. 5. (La pl.) Epocă din viață; vreme. Anii copilăriei. – Lat. annus. DOOM
Ánul Nou (sărbătoare) s. propriu m., g.-d. Ánului Nou
anula
ANULÁ, anulez, vb. I. Tranz. 1. A declara nul, a desființa, a suprima sau a abroga un act, o dispoziție etc.; p. gener. a desființa, a suprima, a declara nul; a șterge, a bara. 2. A egala cu zero o expresie matematică. – Din fr. annuler, lat. annullare. DOOM
anulá (a ~) vb., ind. prez. 3 anuleáză
anulabil
ANULÁBIL, -Ă, anulabili, -e, adj. Care se poate anula. – Din fr. annulable. DOOM
anulábil adj. m., pl. anulábili; f. anulábilă, pl. anulábile
anulabila
ANULÁBIL, -Ă, anulabili, -e, adj. Care se poate anula. – Din fr. annulable. DOOM
anulábil adj. m., pl. anulábili; f. anulábilă, pl. anulábile
anulabile
ANULÁBIL, -Ă, anulabili, -e, adj. Care se poate anula. – Din fr. annulable. DOOM
anulábil adj. m., pl. anulábili; f. anulábilă, pl. anulábile
anulabilei
ANULÁBIL, -Ă, anulabili, -e, adj. Care se poate anula. – Din fr. annulable. DOOM
anulábil adj. m., pl. anulábili; f. anulábilă, pl. anulábile
anulabilele
ANULÁBIL, -Ă, anulabili, -e, adj. Care se poate anula. – Din fr. annulable. DOOM
anulábil adj. m., pl. anulábili; f. anulábilă, pl. anulábile
anulabilelor
ANULÁBIL, -Ă, anulabili, -e, adj. Care se poate anula. – Din fr. annulable. DOOM
anulábil adj. m., pl. anulábili; f. anulábilă, pl. anulábile
anulabili
ANULÁBIL, -Ă, anulabili, -e, adj. Care se poate anula. – Din fr. annulable. DOOM
anulábil adj. m., pl. anulábili; f. anulábilă, pl. anulábile
anulabilii
ANULÁBIL, -Ă, anulabili, -e, adj. Care se poate anula. – Din fr. annulable. DOOM
anulábil adj. m., pl. anulábili; f. anulábilă, pl. anulábile
anulabililor
ANULÁBIL, -Ă, anulabili, -e, adj. Care se poate anula. – Din fr. annulable. DOOM
anulábil adj. m., pl. anulábili; f. anulábilă, pl. anulábile
anulabilitate
ANULABILITÁTE s. f. Posibilitate a unui act, a unui document etc. de a fi anulat. – Din fr. annulabilité. DOOM
anulabilitáte s. f., g.-d. art. anulabilitắții
anulabilitatea
ANULABILITÁTE s. f. Posibilitate a unui act, a unui document etc. de a fi anulat. – Din fr. annulabilité. DOOM
anulabilitáte s. f., g.-d. art. anulabilitắții
anulabilități
ANULABILITÁTE s. f. Posibilitate a unui act, a unui document etc. de a fi anulat. – Din fr. annulabilité. DOOM
anulabilitáte s. f., g.-d. art. anulabilitắții
anulabilității
ANULABILITÁTE s. f. Posibilitate a unui act, a unui document etc. de a fi anulat. – Din fr. annulabilité. DOOM
anulabilitáte s. f., g.-d. art. anulabilitắții
anulabilul
ANULÁBIL, -Ă, anulabili, -e, adj. Care se poate anula. – Din fr. annulable. DOOM
anulábil adj. m., pl. anulábili; f. anulábilă, pl. anulábile
anulabilului
ANULÁBIL, -Ă, anulabili, -e, adj. Care se poate anula. – Din fr. annulable. DOOM
anulábil adj. m., pl. anulábili; f. anulábilă, pl. anulábile
anulai
ANULÁ, anulez, vb. I. Tranz. 1. A declara nul, a desființa, a suprima sau a abroga un act, o dispoziție etc.; p. gener. a desființa, a suprima, a declara nul; a șterge, a bara. 2. A egala cu zero o expresie matematică. – Din fr. annuler, lat. annullare. DOOM
anulá (a ~) vb., ind. prez. 3 anuleáză
anulam
ANULÁ, anulez, vb. I. Tranz. 1. A declara nul, a desființa, a suprima sau a abroga un act, o dispoziție etc.; p. gener. a desființa, a suprima, a declara nul; a șterge, a bara. 2. A egala cu zero o expresie matematică. – Din fr. annuler, lat. annullare. DOOM
anulá (a ~) vb., ind. prez. 3 anuleáză
anular
ANULÁR, -Ă, anulari, -e, adj. (Rar) De forma unui inel, care se înfățișează ca un inel. – Din fr. annulaire. DOOM
anulár (rar) adj. m., pl. anulári; f. anuláră, pl. anuláre
anulara
ANULÁR, -Ă, anulari, -e, adj. (Rar) De forma unui inel, care se înfățișează ca un inel. – Din fr. annulaire. DOOM
anulár (rar) adj. m., pl. anulári; f. anuláră, pl. anuláre
anulare
ANULÁ, anulez, vb. I. Tranz. 1. A declara nul, a desființa, a suprima sau a abroga un act, o dispoziție etc.; p. gener. a desființa, a suprima, a declara nul; a șterge, a bara. 2. A egala cu zero o expresie matematică. – Din fr. annuler, lat. annullare. DOOM
anulá (a ~) vb., ind. prez. 3 anuleáză
anulare
ANULÁR, -Ă, anulari, -e, adj. (Rar) De forma unui inel, care se înfățișează ca un inel. – Din fr. annulaire. DOOM
anulár (rar) adj. m., pl. anulári; f. anuláră, pl. anuláre
anulare
ANULÁRE, anulări, s. f. Acțiunea de a anula; anulație. – V. anula. DOOM
anuláre s. f., g.-d. art. anulắrii; pl. anulắri
anularea
ANULÁRE, anulări, s. f. Acțiunea de a anula; anulație. – V. anula. DOOM
anuláre s. f., g.-d. art. anulắrii; pl. anulắri
anularei
ANULÁR, -Ă, anulari, -e, adj. (Rar) De forma unui inel, care se înfățișează ca un inel. – Din fr. annulaire. DOOM
anulár (rar) adj. m., pl. anulári; f. anuláră, pl. anuláre
anularele
ANULÁR, -Ă, anulari, -e, adj. (Rar) De forma unui inel, care se înfățișează ca un inel. – Din fr. annulaire. DOOM
anulár (rar) adj. m., pl. anulári; f. anuláră, pl. anuláre
anularelor
ANULÁR, -Ă, anulari, -e, adj. (Rar) De forma unui inel, care se înfățișează ca un inel. – Din fr. annulaire. DOOM
anulár (rar) adj. m., pl. anulári; f. anuláră, pl. anuláre
anulari
ANULÁR, -Ă, anulari, -e, adj. (Rar) De forma unui inel, care se înfățișează ca un inel. – Din fr. annulaire. DOOM
anulár (rar) adj. m., pl. anulári; f. anuláră, pl. anuláre
anularii
ANULÁR, -Ă, anulari, -e, adj. (Rar) De forma unui inel, care se înfățișează ca un inel. – Din fr. annulaire. DOOM
anulár (rar) adj. m., pl. anulári; f. anuláră, pl. anuláre
anularilor
ANULÁR, -Ă, anulari, -e, adj. (Rar) De forma unui inel, care se înfățișează ca un inel. – Din fr. annulaire. DOOM
anulár (rar) adj. m., pl. anulári; f. anuláră, pl. anuláre
anularul
ANULÁR, -Ă, anulari, -e, adj. (Rar) De forma unui inel, care se înfățișează ca un inel. – Din fr. annulaire. DOOM
anulár (rar) adj. m., pl. anulári; f. anuláră, pl. anuláre
anularului
ANULÁR, -Ă, anulari, -e, adj. (Rar) De forma unui inel, care se înfățișează ca un inel. – Din fr. annulaire. DOOM
anulár (rar) adj. m., pl. anulári; f. anuláră, pl. anuláre
anulară
ANULÁ, anulez, vb. I. Tranz. 1. A declara nul, a desființa, a suprima sau a abroga un act, o dispoziție etc.; p. gener. a desființa, a suprima, a declara nul; a șterge, a bara. 2. A egala cu zero o expresie matematică. – Din fr. annuler, lat. annullare. DOOM
anulá (a ~) vb., ind. prez. 3 anuleáză
anularăm
ANULÁ, anulez, vb. I. Tranz. 1. A declara nul, a desființa, a suprima sau a abroga un act, o dispoziție etc.; p. gener. a desființa, a suprima, a declara nul; a șterge, a bara. 2. A egala cu zero o expresie matematică. – Din fr. annuler, lat. annullare. DOOM
anulá (a ~) vb., ind. prez. 3 anuleáză
anularăți
ANULÁ, anulez, vb. I. Tranz. 1. A declara nul, a desființa, a suprima sau a abroga un act, o dispoziție etc.; p. gener. a desființa, a suprima, a declara nul; a șterge, a bara. 2. A egala cu zero o expresie matematică. – Din fr. annuler, lat. annullare. DOOM
anulá (a ~) vb., ind. prez. 3 anuleáză
anulase
ANULÁ, anulez, vb. I. Tranz. 1. A declara nul, a desființa, a suprima sau a abroga un act, o dispoziție etc.; p. gener. a desființa, a suprima, a declara nul; a șterge, a bara. 2. A egala cu zero o expresie matematică. – Din fr. annuler, lat. annullare. DOOM
anulá (a ~) vb., ind. prez. 3 anuleáză
anulasem
ANULÁ, anulez, vb. I. Tranz. 1. A declara nul, a desființa, a suprima sau a abroga un act, o dispoziție etc.; p. gener. a desființa, a suprima, a declara nul; a șterge, a bara. 2. A egala cu zero o expresie matematică. – Din fr. annuler, lat. annullare. DOOM
anulá (a ~) vb., ind. prez. 3 anuleáză
anulaseră
ANULÁ, anulez, vb. I. Tranz. 1. A declara nul, a desființa, a suprima sau a abroga un act, o dispoziție etc.; p. gener. a desființa, a suprima, a declara nul; a șterge, a bara. 2. A egala cu zero o expresie matematică. – Din fr. annuler, lat. annullare. DOOM
anulá (a ~) vb., ind. prez. 3 anuleáză
anulaserăm
ANULÁ, anulez, vb. I. Tranz. 1. A declara nul, a desființa, a suprima sau a abroga un act, o dispoziție etc.; p. gener. a desființa, a suprima, a declara nul; a șterge, a bara. 2. A egala cu zero o expresie matematică. – Din fr. annuler, lat. annullare. DOOM
anulá (a ~) vb., ind. prez. 3 anuleáză
anulaserăți
ANULÁ, anulez, vb. I. Tranz. 1. A declara nul, a desființa, a suprima sau a abroga un act, o dispoziție etc.; p. gener. a desființa, a suprima, a declara nul; a șterge, a bara. 2. A egala cu zero o expresie matematică. – Din fr. annuler, lat. annullare. DOOM
anulá (a ~) vb., ind. prez. 3 anuleáză
anulaseși
ANULÁ, anulez, vb. I. Tranz. 1. A declara nul, a desființa, a suprima sau a abroga un act, o dispoziție etc.; p. gener. a desființa, a suprima, a declara nul; a șterge, a bara. 2. A egala cu zero o expresie matematică. – Din fr. annuler, lat. annullare. DOOM
anulá (a ~) vb., ind. prez. 3 anuleáză
anulaseți
ANULÁ, anulez, vb. I. Tranz. 1. A declara nul, a desființa, a suprima sau a abroga un act, o dispoziție etc.; p. gener. a desființa, a suprima, a declara nul; a șterge, a bara. 2. A egala cu zero o expresie matematică. – Din fr. annuler, lat. annullare. DOOM
anulá (a ~) vb., ind. prez. 3 anuleáză
anulat
ANULÁ, anulez, vb. I. Tranz. 1. A declara nul, a desființa, a suprima sau a abroga un act, o dispoziție etc.; p. gener. a desființa, a suprima, a declara nul; a șterge, a bara. 2. A egala cu zero o expresie matematică. – Din fr. annuler, lat. annullare. DOOM
anulá (a ~) vb., ind. prez. 3 anuleáză
anulat
ANULÁT, -Ă, anulați, -te, adj. 1. (Despre acte, dispoziții etc.) Care a fost declarat nul; abrogat. 2. (Despre un text, o literă, o cifră etc.) Barat. – V. anula.
anulata
ANULÁT, -Ă, anulați, -te, adj. 1. (Despre acte, dispoziții etc.) Care a fost declarat nul; abrogat. 2. (Despre un text, o literă, o cifră etc.) Barat. – V. anula.
anulate
ANULÁT, -Ă, anulați, -te, adj. 1. (Despre acte, dispoziții etc.) Care a fost declarat nul; abrogat. 2. (Despre un text, o literă, o cifră etc.) Barat. – V. anula.
anulatei
ANULÁT, -Ă, anulați, -te, adj. 1. (Despre acte, dispoziții etc.) Care a fost declarat nul; abrogat. 2. (Despre un text, o literă, o cifră etc.) Barat. – V. anula.
anulatele
ANULÁT, -Ă, anulați, -te, adj. 1. (Despre acte, dispoziții etc.) Care a fost declarat nul; abrogat. 2. (Despre un text, o literă, o cifră etc.) Barat. – V. anula.
anulatelor
ANULÁT, -Ă, anulați, -te, adj. 1. (Despre acte, dispoziții etc.) Care a fost declarat nul; abrogat. 2. (Despre un text, o literă, o cifră etc.) Barat. – V. anula.
anulativ
ANULATÍV, -Ă adj. Care anulează. [< fr. annulatif].
anulativa
ANULATÍV, -Ă adj. Care anulează. [< fr. annulatif].
anulative
ANULATÍV, -Ă adj. Care anulează. [< fr. annulatif].
anulativei
ANULATÍV, -Ă adj. Care anulează. [< fr. annulatif].
anulativele
ANULATÍV, -Ă adj. Care anulează. [< fr. annulatif].
anulativelor
ANULATÍV, -Ă adj. Care anulează. [< fr. annulatif].
anulativi
ANULATÍV, -Ă adj. Care anulează. [< fr. annulatif].
anulativii
ANULATÍV, -Ă adj. Care anulează. [< fr. annulatif].
anulativilor
ANULATÍV, -Ă adj. Care anulează. [< fr. annulatif].
anulativul
ANULATÍV, -Ă adj. Care anulează. [< fr. annulatif].
anulativului
ANULATÍV, -Ă adj. Care anulează. [< fr. annulatif].
anulatul
ANULÁT, -Ă, anulați, -te, adj. 1. (Despre acte, dispoziții etc.) Care a fost declarat nul; abrogat. 2. (Despre un text, o literă, o cifră etc.) Barat. – V. anula.
anulatului
ANULÁT, -Ă, anulați, -te, adj. 1. (Despre acte, dispoziții etc.) Care a fost declarat nul; abrogat. 2. (Despre un text, o literă, o cifră etc.) Barat. – V. anula.
anulau
ANULÁ, anulez, vb. I. Tranz. 1. A declara nul, a desființa, a suprima sau a abroga un act, o dispoziție etc.; p. gener. a desființa, a suprima, a declara nul; a șterge, a bara. 2. A egala cu zero o expresie matematică. – Din fr. annuler, lat. annullare. DOOM
anulá (a ~) vb., ind. prez. 3 anuleáză
anulași
ANULÁ, anulez, vb. I. Tranz. 1. A declara nul, a desființa, a suprima sau a abroga un act, o dispoziție etc.; p. gener. a desființa, a suprima, a declara nul; a șterge, a bara. 2. A egala cu zero o expresie matematică. – Din fr. annuler, lat. annullare. DOOM
anulá (a ~) vb., ind. prez. 3 anuleáză
anulați
ANULÁ, anulez, vb. I. Tranz. 1. A declara nul, a desființa, a suprima sau a abroga un act, o dispoziție etc.; p. gener. a desființa, a suprima, a declara nul; a șterge, a bara. 2. A egala cu zero o expresie matematică. – Din fr. annuler, lat. annullare. DOOM
anulá (a ~) vb., ind. prez. 3 anuleáză
anulați
ANULÁT, -Ă, anulați, -te, adj. 1. (Despre acte, dispoziții etc.) Care a fost declarat nul; abrogat. 2. (Despre un text, o literă, o cifră etc.) Barat. – V. anula.
anulația
ANULÁȚIE, anulații, s. f. (Rar) Anulare. – Din fr. annulation. DOOM
anuláție (rar) (-ți-e) s. f., art. anuláția (-ți-a), g.-d. art. anuláției; pl. anuláții, art. anuláțiile (-ți-i-)
anulație
ANULÁȚIE, anulații, s. f. (Rar) Anulare. – Din fr. annulation. DOOM
anuláție (rar) (-ți-e) s. f., art. anuláția (-ți-a), g.-d. art. anuláției; pl. anuláții, art. anuláțiile (-ți-i-)
anulației
ANULÁȚIE, anulații, s. f. (Rar) Anulare. – Din fr. annulation. DOOM
anuláție (rar) (-ți-e) s. f., art. anuláția (-ți-a), g.-d. art. anuláției; pl. anuláții, art. anuláțiile (-ți-i-)
anulații
ANULÁT, -Ă, anulați, -te, adj. 1. (Despre acte, dispoziții etc.) Care a fost declarat nul; abrogat. 2. (Despre un text, o literă, o cifră etc.) Barat. – V. anula.
anulații
ANULÁȚIE, anulații, s. f. (Rar) Anulare. – Din fr. annulation. DOOM
anuláție (rar) (-ți-e) s. f., art. anuláția (-ți-a), g.-d. art. anuláției; pl. anuláții, art. anuláțiile (-ți-i-)
anulațiile
ANULÁȚIE, anulații, s. f. (Rar) Anulare. – Din fr. annulation. DOOM
anuláție (rar) (-ți-e) s. f., art. anuláția (-ți-a), g.-d. art. anuláției; pl. anuláții, art. anuláțiile (-ți-i-)
anulațiilor
ANULÁȚIE, anulații, s. f. (Rar) Anulare. – Din fr. annulation. DOOM
anuláție (rar) (-ți-e) s. f., art. anuláția (-ți-a), g.-d. art. anuláției; pl. anuláții, art. anuláțiile (-ți-i-)
anulaților
ANULÁT, -Ă, anulați, -te, adj. 1. (Despre acte, dispoziții etc.) Care a fost declarat nul; abrogat. 2. (Despre un text, o literă, o cifră etc.) Barat. – V. anula.
anulațiune
ANULAȚIÚNE s.f. v. anulație.
anulează
ANULÁ, anulez, vb. I. Tranz. 1. A declara nul, a desființa, a suprima sau a abroga un act, o dispoziție etc.; p. gener. a desființa, a suprima, a declara nul; a șterge, a bara. 2. A egala cu zero o expresie matematică. – Din fr. annuler, lat. annullare. DOOM
anulá (a ~) vb., ind. prez. 3 anuleáză
anulez
ANULÁ, anulez, vb. I. Tranz. 1. A declara nul, a desființa, a suprima sau a abroga un act, o dispoziție etc.; p. gener. a desființa, a suprima, a declara nul; a șterge, a bara. 2. A egala cu zero o expresie matematică. – Din fr. annuler, lat. annullare. DOOM
anulá (a ~) vb., ind. prez. 3 anuleáză
anuleze
ANULÁ, anulez, vb. I. Tranz. 1. A declara nul, a desființa, a suprima sau a abroga un act, o dispoziție etc.; p. gener. a desființa, a suprima, a declara nul; a șterge, a bara. 2. A egala cu zero o expresie matematică. – Din fr. annuler, lat. annullare. DOOM
anulá (a ~) vb., ind. prez. 3 anuleáză
anulezi
ANULÁ, anulez, vb. I. Tranz. 1. A declara nul, a desființa, a suprima sau a abroga un act, o dispoziție etc.; p. gener. a desființa, a suprima, a declara nul; a șterge, a bara. 2. A egala cu zero o expresie matematică. – Din fr. annuler, lat. annullare. DOOM
anulá (a ~) vb., ind. prez. 3 anuleáză
anului
AN2, ani, s. m. 1. Perioadă de timp care corespunde unei revoluții a Pământului în jurul Soarelui și care cuprinde 12 luni. ◊ Anul Nou = ziua de 1 ianuarie (în care se serbează începutul unui an). ◊ Loc. adv. În anul... = în cursul anului,.. La anul = în cursul anului viitor. Acum un an (sau doi ani etc.) = cu un an (sau cu doi ani etc.) în urmă. De ani și ani = de mulți ani, de multă vreme. An de (sau cu) an = în fiecare an, mereu. Cu anii = ani întregi, ani îndelungați. La (sau într-)un an o dată = o singură dată într-un an; rar. 2. (Astron.; în sintagma) An-lumină = unitate de lungime pentru măsurarea distanțelor mari, egală cu distanța străbătută de lumină într-un an. 3. Stadiu de studiu în unele forme de învățământ. ◊ (Urmat de determinări) Anii de studenție. Anii de ucenicie. 4. Măsură a vârstei unei ființe sau a vechimii unui lucru. Copil de cinci ani. 5. (La pl.) Epocă din viață; vreme. Anii copilăriei. – Lat. annus. DOOM
Ánul Nou (sărbătoare) s. propriu m., g.-d. Ánului Nou
anulus
ANÚLUS s.n. (Anat.) Formație inelară, în jurul unei deschideri. [< lat. annulus – inel].
anulând
ANULÁ, anulez, vb. I. Tranz. 1. A declara nul, a desființa, a suprima sau a abroga un act, o dispoziție etc.; p. gener. a desființa, a suprima, a declara nul; a șterge, a bara. 2. A egala cu zero o expresie matematică. – Din fr. annuler, lat. annullare. DOOM
anulá (a ~) vb., ind. prez. 3 anuleáză
anulînd
ANULÁ, anulez, vb. I. Tranz. 1. A declara nul, a desființa, a suprima sau a abroga un act, o dispoziție etc.; p. gener. a desființa, a suprima, a declara nul; a șterge, a bara. 2. A egala cu zero o expresie matematică. – Din fr. annuler, lat. annullare. DOOM
anulá (a ~) vb., ind. prez. 3 anuleáză
anulări
ANULÁRE, anulări, s. f. Acțiunea de a anula; anulație. – V. anula. DOOM
anuláre s. f., g.-d. art. anulắrii; pl. anulắri
anulării
ANULÁRE, anulări, s. f. Acțiunea de a anula; anulație. – V. anula. DOOM
anuláre s. f., g.-d. art. anulắrii; pl. anulắri
anulările
ANULÁRE, anulări, s. f. Acțiunea de a anula; anulație. – V. anula. DOOM
anuláre s. f., g.-d. art. anulắrii; pl. anulắri
anulărilor
ANULÁRE, anulări, s. f. Acțiunea de a anula; anulație. – V. anula. DOOM
anuláre s. f., g.-d. art. anulắrii; pl. anulắri
anume
ANÚME adj. invar., adv. I. Adj. invar. Care se face, se spune etc. în mod special. O vorbă anume. II. Adv. 1. Cu numele de... ♦ Iată care; adică. În limba română sunt trei genuri, și anume: masculin, feminin și neutru. 2. Înadins, special; cu scopul. A venit anume pentru mine. 3. În mod precis, exact. Cât anume? – A3 + nume. DOOM
anúme adj. invar., adv.
anumea
ANÚMEA adv. v. anume.
anumit
ANUMÍT, -Ă, anumiți, -te, adj. 1. Care a fost hotărât, precizat. O anumită zi. O anumită casă. ♦ Deosebit, special, aparte. Se uita într-un anumit fel. 2. Unul, oarecare. Anumiți oameni. – Anume + suf. -it (după germ. bestimmt). DOOM
!anumít adj. m., pl. anumíți; f. anumítă, pl. anumíte; g.-d. pl. (antepus, neprecedat de alt determinant cu formă cazuală marcată) m. și f. anumítor (opiniile anumitor tineri/unor anumiți tineri)
anumite
ANUMÍT, -Ă, anumiți, -te, adj. 1. Care a fost hotărât, precizat. O anumită zi. O anumită casă. ♦ Deosebit, special, aparte. Se uita într-un anumit fel. 2. Unul, oarecare. Anumiți oameni. – Anume + suf. -it (după germ. bestimmt). DOOM
!anumít adj. m., pl. anumíți; f. anumítă, pl. anumíte; g.-d. pl. (antepus, neprecedat de alt determinant cu formă cazuală marcată) m. și f. anumítor (opiniile anumitor tineri/unor anumiți tineri)
anumitor
ANUMÍT, -Ă, anumiți, -te, adj. 1. Care a fost hotărât, precizat. O anumită zi. O anumită casă. ♦ Deosebit, special, aparte. Se uita într-un anumit fel. 2. Unul, oarecare. Anumiți oameni. – Anume + suf. -it (după germ. bestimmt). DOOM
!anumít adj. m., pl. anumíți; f. anumítă, pl. anumíte; g.-d. pl. (antepus, neprecedat de alt determinant cu formă cazuală marcată) m. și f. anumítor (opiniile anumitor tineri/unor anumiți tineri)
anumită
ANUMÍT, -Ă, anumiți, -te, adj. 1. Care a fost hotărât, precizat. O anumită zi. O anumită casă. ♦ Deosebit, special, aparte. Se uita într-un anumit fel. 2. Unul, oarecare. Anumiți oameni. – Anume + suf. -it (după germ. bestimmt). DOOM
!anumít adj. m., pl. anumíți; f. anumítă, pl. anumíte; g.-d. pl. (antepus, neprecedat de alt determinant cu formă cazuală marcată) m. și f. anumítor (opiniile anumitor tineri/unor anumiți tineri)
anumiți
ANUMÍT, -Ă, anumiți, -te, adj. 1. Care a fost hotărât, precizat. O anumită zi. O anumită casă. ♦ Deosebit, special, aparte. Se uita într-un anumit fel. 2. Unul, oarecare. Anumiți oameni. – Anume + suf. -it (după germ. bestimmt). DOOM
!anumít adj. m., pl. anumíți; f. anumítă, pl. anumíte; g.-d. pl. (antepus, neprecedat de alt determinant cu formă cazuală marcată) m. și f. anumítor (opiniile anumitor tineri/unor anumiți tineri)
anunciatoare
ANUNCIATÓR, anunciatoare, s. n. Aparat care anunță modificări sau abateri în timpul funcționării unui sistem tehnic. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. annonciateur. DOOM
anunciatór (-ci-a-) s. n., pl. anunciatoáre
anunciatoarele
ANUNCIATÓR, anunciatoare, s. n. Aparat care anunță modificări sau abateri în timpul funcționării unui sistem tehnic. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. annonciateur. DOOM
anunciatór (-ci-a-) s. n., pl. anunciatoáre
anunciatoarelor
ANUNCIATÓR, anunciatoare, s. n. Aparat care anunță modificări sau abateri în timpul funcționării unui sistem tehnic. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. annonciateur. DOOM
anunciatór (-ci-a-) s. n., pl. anunciatoáre
anunciator
ANUNCIATÓR, anunciatoare, s. n. Aparat care anunță modificări sau abateri în timpul funcționării unui sistem tehnic. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. annonciateur. DOOM
anunciatór (-ci-a-) s. n., pl. anunciatoáre
anunciatorul
ANUNCIATÓR, anunciatoare, s. n. Aparat care anunță modificări sau abateri în timpul funcționării unui sistem tehnic. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. annonciateur. DOOM
anunciatór (-ci-a-) s. n., pl. anunciatoáre
anunciatorului
ANUNCIATÓR, anunciatoare, s. n. Aparat care anunță modificări sau abateri în timpul funcționării unui sistem tehnic. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. annonciateur. DOOM
anunciatór (-ci-a-) s. n., pl. anunciatoáre
anunț
ANÚNȚ, anunțuri, s. n. Înștiințare (scrisă). – Din anunța (derivat regresiv). DOOM
anúnț s. n., pl. anúnțuri
anunț
ANUNȚÁ, anúnț, vb. I. Tranz. A aduce la cunoștință; a vesti, a încunoștința. ♦ A vesti sosirea cuiva (rostindu-i numele cu voce tare). – Din fr. annoncer, lat. annuntiare. DOOM
anunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 anúnță
anunța
ANUNȚÁ, anúnț, vb. I. Tranz. A aduce la cunoștință; a vesti, a încunoștința. ♦ A vesti sosirea cuiva (rostindu-i numele cu voce tare). – Din fr. annoncer, lat. annuntiare. DOOM
anunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 anúnță
anunțai
ANUNȚÁ, anúnț, vb. I. Tranz. A aduce la cunoștință; a vesti, a încunoștința. ♦ A vesti sosirea cuiva (rostindu-i numele cu voce tare). – Din fr. annoncer, lat. annuntiare. DOOM
anunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 anúnță
anunțam
ANUNȚÁ, anúnț, vb. I. Tranz. A aduce la cunoștință; a vesti, a încunoștința. ♦ A vesti sosirea cuiva (rostindu-i numele cu voce tare). – Din fr. annoncer, lat. annuntiare. DOOM
anunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 anúnță
anunțare
ANUNȚÁ, anúnț, vb. I. Tranz. A aduce la cunoștință; a vesti, a încunoștința. ♦ A vesti sosirea cuiva (rostindu-i numele cu voce tare). – Din fr. annoncer, lat. annuntiare. DOOM
anunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 anúnță
anunțare
ANUNȚÁRE, anunțări, s. f. Acțiunea de a anunța. – V. anunța. DOOM
anunțáre s. f., g.-d. art. anunțắrii; pl. anunțắri
anunțarea
ANUNȚÁRE, anunțări, s. f. Acțiunea de a anunța. – V. anunța. DOOM
anunțáre s. f., g.-d. art. anunțắrii; pl. anunțắri
anunțară
ANUNȚÁ, anúnț, vb. I. Tranz. A aduce la cunoștință; a vesti, a încunoștința. ♦ A vesti sosirea cuiva (rostindu-i numele cu voce tare). – Din fr. annoncer, lat. annuntiare. DOOM
anunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 anúnță
anunțarăm
ANUNȚÁ, anúnț, vb. I. Tranz. A aduce la cunoștință; a vesti, a încunoștința. ♦ A vesti sosirea cuiva (rostindu-i numele cu voce tare). – Din fr. annoncer, lat. annuntiare. DOOM
anunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 anúnță
anunțarăți
ANUNȚÁ, anúnț, vb. I. Tranz. A aduce la cunoștință; a vesti, a încunoștința. ♦ A vesti sosirea cuiva (rostindu-i numele cu voce tare). – Din fr. annoncer, lat. annuntiare. DOOM
anunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 anúnță
anunțase
ANUNȚÁ, anúnț, vb. I. Tranz. A aduce la cunoștință; a vesti, a încunoștința. ♦ A vesti sosirea cuiva (rostindu-i numele cu voce tare). – Din fr. annoncer, lat. annuntiare. DOOM
anunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 anúnță
anunțasem
ANUNȚÁ, anúnț, vb. I. Tranz. A aduce la cunoștință; a vesti, a încunoștința. ♦ A vesti sosirea cuiva (rostindu-i numele cu voce tare). – Din fr. annoncer, lat. annuntiare. DOOM
anunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 anúnță
anunțaseră
ANUNȚÁ, anúnț, vb. I. Tranz. A aduce la cunoștință; a vesti, a încunoștința. ♦ A vesti sosirea cuiva (rostindu-i numele cu voce tare). – Din fr. annoncer, lat. annuntiare. DOOM
anunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 anúnță
anunțaserăm
ANUNȚÁ, anúnț, vb. I. Tranz. A aduce la cunoștință; a vesti, a încunoștința. ♦ A vesti sosirea cuiva (rostindu-i numele cu voce tare). – Din fr. annoncer, lat. annuntiare. DOOM
anunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 anúnță
anunțaserăți
ANUNȚÁ, anúnț, vb. I. Tranz. A aduce la cunoștință; a vesti, a încunoștința. ♦ A vesti sosirea cuiva (rostindu-i numele cu voce tare). – Din fr. annoncer, lat. annuntiare. DOOM
anunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 anúnță
anunțaseși
ANUNȚÁ, anúnț, vb. I. Tranz. A aduce la cunoștință; a vesti, a încunoștința. ♦ A vesti sosirea cuiva (rostindu-i numele cu voce tare). – Din fr. annoncer, lat. annuntiare. DOOM
anunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 anúnță
anunțaseți
ANUNȚÁ, anúnț, vb. I. Tranz. A aduce la cunoștință; a vesti, a încunoștința. ♦ A vesti sosirea cuiva (rostindu-i numele cu voce tare). – Din fr. annoncer, lat. annuntiare. DOOM
anunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 anúnță
anunțat
ANUNȚÁ, anúnț, vb. I. Tranz. A aduce la cunoștință; a vesti, a încunoștința. ♦ A vesti sosirea cuiva (rostindu-i numele cu voce tare). – Din fr. annoncer, lat. annuntiare. DOOM
anunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 anúnță
anunțat
ANUNȚÁ, anúnț, vb. I. Tranz. A aduce la cunoștință; a vesti, a încunoștința. ♦ A vesti sosirea cuiva (rostindu-i numele cu voce tare). – Din fr. annoncer, lat. annuntiare.
anunțata
ANUNȚÁ, anúnț, vb. I. Tranz. A aduce la cunoștință; a vesti, a încunoștința. ♦ A vesti sosirea cuiva (rostindu-i numele cu voce tare). – Din fr. annoncer, lat. annuntiare.
anunțate
ANUNȚÁ, anúnț, vb. I. Tranz. A aduce la cunoștință; a vesti, a încunoștința. ♦ A vesti sosirea cuiva (rostindu-i numele cu voce tare). – Din fr. annoncer, lat. annuntiare.
anunțatei
ANUNȚÁ, anúnț, vb. I. Tranz. A aduce la cunoștință; a vesti, a încunoștința. ♦ A vesti sosirea cuiva (rostindu-i numele cu voce tare). – Din fr. annoncer, lat. annuntiare.
anunțatele
ANUNȚÁ, anúnț, vb. I. Tranz. A aduce la cunoștință; a vesti, a încunoștința. ♦ A vesti sosirea cuiva (rostindu-i numele cu voce tare). – Din fr. annoncer, lat. annuntiare.
anunțatelor
ANUNȚÁ, anúnț, vb. I. Tranz. A aduce la cunoștință; a vesti, a încunoștința. ♦ A vesti sosirea cuiva (rostindu-i numele cu voce tare). – Din fr. annoncer, lat. annuntiare.
anunțatul
ANUNȚÁ, anúnț, vb. I. Tranz. A aduce la cunoștință; a vesti, a încunoștința. ♦ A vesti sosirea cuiva (rostindu-i numele cu voce tare). – Din fr. annoncer, lat. annuntiare.
anunțatului
ANUNȚÁ, anúnț, vb. I. Tranz. A aduce la cunoștință; a vesti, a încunoștința. ♦ A vesti sosirea cuiva (rostindu-i numele cu voce tare). – Din fr. annoncer, lat. annuntiare.
anunțau
ANUNȚÁ, anúnț, vb. I. Tranz. A aduce la cunoștință; a vesti, a încunoștința. ♦ A vesti sosirea cuiva (rostindu-i numele cu voce tare). – Din fr. annoncer, lat. annuntiare. DOOM
anunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 anúnță
anunțași
ANUNȚÁ, anúnț, vb. I. Tranz. A aduce la cunoștință; a vesti, a încunoștința. ♦ A vesti sosirea cuiva (rostindu-i numele cu voce tare). – Din fr. annoncer, lat. annuntiare. DOOM
anunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 anúnță
anunțați
ANUNȚÁ, anúnț, vb. I. Tranz. A aduce la cunoștință; a vesti, a încunoștința. ♦ A vesti sosirea cuiva (rostindu-i numele cu voce tare). – Din fr. annoncer, lat. annuntiare. DOOM
anunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 anúnță
anunțați
ANUNȚÁ, anúnț, vb. I. Tranz. A aduce la cunoștință; a vesti, a încunoștința. ♦ A vesti sosirea cuiva (rostindu-i numele cu voce tare). – Din fr. annoncer, lat. annuntiare.
anunțații
ANUNȚÁ, anúnț, vb. I. Tranz. A aduce la cunoștință; a vesti, a încunoștința. ♦ A vesti sosirea cuiva (rostindu-i numele cu voce tare). – Din fr. annoncer, lat. annuntiare.
anunțaților
ANUNȚÁ, anúnț, vb. I. Tranz. A aduce la cunoștință; a vesti, a încunoștința. ♦ A vesti sosirea cuiva (rostindu-i numele cu voce tare). – Din fr. annoncer, lat. annuntiare.
anunțe
ANUNȚÁ, anúnț, vb. I. Tranz. A aduce la cunoștință; a vesti, a încunoștința. ♦ A vesti sosirea cuiva (rostindu-i numele cu voce tare). – Din fr. annoncer, lat. annuntiare. DOOM
anunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 anúnță
anunți
ANUNȚÁ, anúnț, vb. I. Tranz. A aduce la cunoștință; a vesti, a încunoștința. ♦ A vesti sosirea cuiva (rostindu-i numele cu voce tare). – Din fr. annoncer, lat. annuntiare. DOOM
anunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 anúnță
anunțul
ANÚNȚ, anunțuri, s. n. Înștiințare (scrisă). – Din anunța (derivat regresiv). DOOM
anúnț s. n., pl. anúnțuri
anunțului
ANÚNȚ, anunțuri, s. n. Înștiințare (scrisă). – Din anunța (derivat regresiv). DOOM
anúnț s. n., pl. anúnțuri
anunțuri
ANÚNȚ, anunțuri, s. n. Înștiințare (scrisă). – Din anunța (derivat regresiv). DOOM
anúnț s. n., pl. anúnțuri
anunțurile
ANÚNȚ, anunțuri, s. n. Înștiințare (scrisă). – Din anunța (derivat regresiv). DOOM
anúnț s. n., pl. anúnțuri
anunțurilor
ANÚNȚ, anunțuri, s. n. Înștiințare (scrisă). – Din anunța (derivat regresiv). DOOM
anúnț s. n., pl. anúnțuri
anunțând
ANUNȚÁ, anúnț, vb. I. Tranz. A aduce la cunoștință; a vesti, a încunoștința. ♦ A vesti sosirea cuiva (rostindu-i numele cu voce tare). – Din fr. annoncer, lat. annuntiare. DOOM
anunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 anúnță
anunțînd
ANUNȚÁ, anúnț, vb. I. Tranz. A aduce la cunoștință; a vesti, a încunoștința. ♦ A vesti sosirea cuiva (rostindu-i numele cu voce tare). – Din fr. annoncer, lat. annuntiare. DOOM
anunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 anúnță
anunțări
ANUNȚÁRE, anunțări, s. f. Acțiunea de a anunța. – V. anunța. DOOM
anunțáre s. f., g.-d. art. anunțắrii; pl. anunțắri
anunțării
ANUNȚÁRE, anunțări, s. f. Acțiunea de a anunța. – V. anunța. DOOM
anunțáre s. f., g.-d. art. anunțắrii; pl. anunțắri
anunțările
ANUNȚÁRE, anunțări, s. f. Acțiunea de a anunța. – V. anunța. DOOM
anunțáre s. f., g.-d. art. anunțắrii; pl. anunțắri
anunțărilor
ANUNȚÁRE, anunțări, s. f. Acțiunea de a anunța. – V. anunța. DOOM
anunțáre s. f., g.-d. art. anunțắrii; pl. anunțắri
anunțătoare
ANUNȚĂTÓR, -OÁRE, anunțători, -oare, adj. (Rar) Care anunță, vestește sau prevestește ceva. – Anunța + suf. -ător. DOOM
anunțătór (rar) adj. m., pl. anunțătóri; f. sg. și pl. anunțătoáre
anunțătoarea
ANUNȚĂTÓR, -OÁRE, anunțători, -oare, adj. (Rar) Care anunță, vestește sau prevestește ceva. – Anunța + suf. -ător. DOOM
anunțătór (rar) adj. m., pl. anunțătóri; f. sg. și pl. anunțătoáre
anunțătoarei
ANUNȚĂTÓR, -OÁRE, anunțători, -oare, adj. (Rar) Care anunță, vestește sau prevestește ceva. – Anunța + suf. -ător. DOOM
anunțătór (rar) adj. m., pl. anunțătóri; f. sg. și pl. anunțătoáre
anunțătoarele
ANUNȚĂTÓR, -OÁRE, anunțători, -oare, adj. (Rar) Care anunță, vestește sau prevestește ceva. – Anunța + suf. -ător. DOOM
anunțătór (rar) adj. m., pl. anunțătóri; f. sg. și pl. anunțătoáre
anunțătoarelor
ANUNȚĂTÓR, -OÁRE, anunțători, -oare, adj. (Rar) Care anunță, vestește sau prevestește ceva. – Anunța + suf. -ător. DOOM
anunțătór (rar) adj. m., pl. anunțătóri; f. sg. și pl. anunțătoáre
anunțător
ANUNȚĂTÓR, -OÁRE, anunțători, -oare, adj. (Rar) Care anunță, vestește sau prevestește ceva. – Anunța + suf. -ător. DOOM
anunțătór (rar) adj. m., pl. anunțătóri; f. sg. și pl. anunțătoáre
anunțători
ANUNȚĂTÓR, -OÁRE, anunțători, -oare, adj. (Rar) Care anunță, vestește sau prevestește ceva. – Anunța + suf. -ător. DOOM
anunțătór (rar) adj. m., pl. anunțătóri; f. sg. și pl. anunțătoáre
anunțătorii
ANUNȚĂTÓR, -OÁRE, anunțători, -oare, adj. (Rar) Care anunță, vestește sau prevestește ceva. – Anunța + suf. -ător. DOOM
anunțătór (rar) adj. m., pl. anunțătóri; f. sg. și pl. anunțătoáre
anunțătorilor
ANUNȚĂTÓR, -OÁRE, anunțători, -oare, adj. (Rar) Care anunță, vestește sau prevestește ceva. – Anunța + suf. -ător. DOOM
anunțătór (rar) adj. m., pl. anunțătóri; f. sg. și pl. anunțătoáre
anunțătorul
ANUNȚĂTÓR, -OÁRE, anunțători, -oare, adj. (Rar) Care anunță, vestește sau prevestește ceva. – Anunța + suf. -ător. DOOM
anunțătór (rar) adj. m., pl. anunțătóri; f. sg. și pl. anunțătoáre
anunțătorului
ANUNȚĂTÓR, -OÁRE, anunțători, -oare, adj. (Rar) Care anunță, vestește sau prevestește ceva. – Anunța + suf. -ător. DOOM
anunțătór (rar) adj. m., pl. anunțătóri; f. sg. și pl. anunțătoáre
anura
ANÚRĂ, anure, s. f. (La pl.) Ordin de amfibieni lipsiți de coadă în stadiul de adult, cu membrele adaptate pentru salt; (și la sg.) animal din acest ordin. – Din fr. anures. DOOM
anúră s. f., g.-d. art. anúrei; pl. anúre
anure
ANÚRĂ, anure, s. f. (La pl.) Ordin de amfibieni lipsiți de coadă în stadiul de adult, cu membrele adaptate pentru salt; (și la sg.) animal din acest ordin. – Din fr. anures. DOOM
anúră s. f., g.-d. art. anúrei; pl. anúre
anurei
ANÚRĂ, anure, s. f. (La pl.) Ordin de amfibieni lipsiți de coadă în stadiul de adult, cu membrele adaptate pentru salt; (și la sg.) animal din acest ordin. – Din fr. anures. DOOM
anúră s. f., g.-d. art. anúrei; pl. anúre
anurele
ANÚRĂ, anure, s. f. (La pl.) Ordin de amfibieni lipsiți de coadă în stadiul de adult, cu membrele adaptate pentru salt; (și la sg.) animal din acest ordin. – Din fr. anures. DOOM
anúră s. f., g.-d. art. anúrei; pl. anúre
anurelor
ANÚRĂ, anure, s. f. (La pl.) Ordin de amfibieni lipsiți de coadă în stadiul de adult, cu membrele adaptate pentru salt; (și la sg.) animal din acest ordin. – Din fr. anures. DOOM
anúră s. f., g.-d. art. anúrei; pl. anúre
anuria
ANURÍE s. f. Încetare patologică a urinării, întâlnită în bolile renale. – Din fr. anurie. DOOM
!anuríe (a-nu-/an-u-) s. f., art. anuría, g.-d. anuríi, art. anuríei
anurie
ANURÍE s. f. Încetare patologică a urinării, întâlnită în bolile renale. – Din fr. anurie. DOOM
!anuríe (a-nu-/an-u-) s. f., art. anuría, g.-d. anuríi, art. anuríei
anuriei
ANURÍE s. f. Încetare patologică a urinării, întâlnită în bolile renale. – Din fr. anurie. DOOM
!anuríe (a-nu-/an-u-) s. f., art. anuría, g.-d. anuríi, art. anuríei
anurii
ANURÍE s. f. Încetare patologică a urinării, întâlnită în bolile renale. – Din fr. anurie. DOOM
!anuríe (a-nu-/an-u-) s. f., art. anuría, g.-d. anuríi, art. anuríei
anuriile
ANURÍE s. f. Încetare patologică a urinării, întâlnită în bolile renale. – Din fr. anurie. DOOM
!anuríe (a-nu-/an-u-) s. f., art. anuría, g.-d. anuríi, art. anuríei
anuriilor
ANURÍE s. f. Încetare patologică a urinării, întâlnită în bolile renale. – Din fr. anurie. DOOM
!anuríe (a-nu-/an-u-) s. f., art. anuría, g.-d. anuríi, art. anuríei
anus
ÁNUS, anusuri, s. n. Orificiu terminal al intestinului gros, prin care sunt eliminate materiile fecale. – Din fr., lat. anus. DOOM
ánus s. n., pl. ánusuri
anuscoape
ANUSCÓP s.n. Instrument metalic în formă de tub, folosit în examinarea anusului. [< fr. anuscope].
anuscoapele
ANUSCÓP s.n. Instrument metalic în formă de tub, folosit în examinarea anusului. [< fr. anuscope].
anuscoapelor
ANUSCÓP s.n. Instrument metalic în formă de tub, folosit în examinarea anusului. [< fr. anuscope].
anuscop
ANUSCÓP s.n. Instrument metalic în formă de tub, folosit în examinarea anusului. [< fr. anuscope].
anuscopia
ANUSCOPÍE s.f. Examinarea canalului anal cu ajutorul anuscopului. [< fr. anuscopie].
anuscopie
ANUSCOPÍE s.f. Examinarea canalului anal cu ajutorul anuscopului. [< fr. anuscopie].
anuscopiei
ANUSCOPÍE s.f. Examinarea canalului anal cu ajutorul anuscopului. [< fr. anuscopie].
anuscopii
ANUSCOPÍE s.f. Examinarea canalului anal cu ajutorul anuscopului. [< fr. anuscopie].
anuscopiile
ANUSCOPÍE s.f. Examinarea canalului anal cu ajutorul anuscopului. [< fr. anuscopie].
anuscopiilor
ANUSCOPÍE s.f. Examinarea canalului anal cu ajutorul anuscopului. [< fr. anuscopie].
anuscopul
ANUSCÓP s.n. Instrument metalic în formă de tub, folosit în examinarea anusului. [< fr. anuscope].
anuscopului
ANUSCÓP s.n. Instrument metalic în formă de tub, folosit în examinarea anusului. [< fr. anuscope].
anusul
ÁNUS, anusuri, s. n. Orificiu terminal al intestinului gros, prin care sunt eliminate materiile fecale. – Din fr., lat. anus. DOOM
ánus s. n., pl. ánusuri
anusului
ÁNUS, anusuri, s. n. Orificiu terminal al intestinului gros, prin care sunt eliminate materiile fecale. – Din fr., lat. anus. DOOM
ánus s. n., pl. ánusuri
anusuri
ÁNUS, anusuri, s. n. Orificiu terminal al intestinului gros, prin care sunt eliminate materiile fecale. – Din fr., lat. anus. DOOM
ánus s. n., pl. ánusuri
anusurile
ÁNUS, anusuri, s. n. Orificiu terminal al intestinului gros, prin care sunt eliminate materiile fecale. – Din fr., lat. anus. DOOM
ánus s. n., pl. ánusuri
anusurilor
ÁNUS, anusuri, s. n. Orificiu terminal al intestinului gros, prin care sunt eliminate materiile fecale. – Din fr., lat. anus. DOOM
ánus s. n., pl. ánusuri
anvelopa
ANVELÓPĂ, anvelope, s. f. 1. Înveliș de protecție al camerei de aer a unei roți de vehicul, confecționat din cauciuc. ♦ Înveliș exterior al unei mingi de fotbal, de volei etc. 2. Supracopertă. 3. (Pict.) Atmosferă difuză care învăluie figurile dintr-un tablou. – Din fr. enveloppe. DOOM
anvelópă s. f., g.-d. art. anvelópei; pl. anvelópe
anvelopant
ANVELOPÁNT, -Ă adj. (Franțuzism) Care înfășoară, învelește; învăluitor. [< fr. enveloppant].
anvelopanta
ANVELOPÁNT, -Ă adj. (Franțuzism) Care înfășoară, învelește; învăluitor. [< fr. enveloppant].
anvelopante
ANVELOPÁNT, -Ă adj. (Franțuzism) Care înfășoară, învelește; învăluitor. [< fr. enveloppant].
anvelopantei
ANVELOPÁNT, -Ă adj. (Franțuzism) Care înfășoară, învelește; învăluitor. [< fr. enveloppant].
anvelopantele
ANVELOPÁNT, -Ă adj. (Franțuzism) Care înfășoară, învelește; învăluitor. [< fr. enveloppant].
anvelopantelor
ANVELOPÁNT, -Ă adj. (Franțuzism) Care înfășoară, învelește; învăluitor. [< fr. enveloppant].
anvelopantul
ANVELOPÁNT, -Ă adj. (Franțuzism) Care înfășoară, învelește; învăluitor. [< fr. enveloppant].
anvelopantului
ANVELOPÁNT, -Ă adj. (Franțuzism) Care înfășoară, învelește; învăluitor. [< fr. enveloppant].
anvelopanți
ANVELOPÁNT, -Ă adj. (Franțuzism) Care înfășoară, învelește; învăluitor. [< fr. enveloppant].
anvelopanții
ANVELOPÁNT, -Ă adj. (Franțuzism) Care înfășoară, învelește; învăluitor. [< fr. enveloppant].
anvelopanților
ANVELOPÁNT, -Ă adj. (Franțuzism) Care înfășoară, învelește; învăluitor. [< fr. enveloppant].
anvelope
ANVELÓPĂ, anvelope, s. f. 1. Înveliș de protecție al camerei de aer a unei roți de vehicul, confecționat din cauciuc. ♦ Înveliș exterior al unei mingi de fotbal, de volei etc. 2. Supracopertă. 3. (Pict.) Atmosferă difuză care învăluie figurile dintr-un tablou. – Din fr. enveloppe. DOOM
anvelópă s. f., g.-d. art. anvelópei; pl. anvelópe
anvelope
anvelope s. f. pl. șoșoni
anvelopei
ANVELÓPĂ, anvelope, s. f. 1. Înveliș de protecție al camerei de aer a unei roți de vehicul, confecționat din cauciuc. ♦ Înveliș exterior al unei mingi de fotbal, de volei etc. 2. Supracopertă. 3. (Pict.) Atmosferă difuză care învăluie figurile dintr-un tablou. – Din fr. enveloppe. DOOM
anvelópă s. f., g.-d. art. anvelópei; pl. anvelópe
anvelopele
ANVELÓPĂ, anvelope, s. f. 1. Înveliș de protecție al camerei de aer a unei roți de vehicul, confecționat din cauciuc. ♦ Înveliș exterior al unei mingi de fotbal, de volei etc. 2. Supracopertă. 3. (Pict.) Atmosferă difuză care învăluie figurile dintr-un tablou. – Din fr. enveloppe. DOOM
anvelópă s. f., g.-d. art. anvelópei; pl. anvelópe
anvelopelor
ANVELÓPĂ, anvelope, s. f. 1. Înveliș de protecție al camerei de aer a unei roți de vehicul, confecționat din cauciuc. ♦ Înveliș exterior al unei mingi de fotbal, de volei etc. 2. Supracopertă. 3. (Pict.) Atmosferă difuză care învăluie figurile dintr-un tablou. – Din fr. enveloppe. DOOM
anvelópă s. f., g.-d. art. anvelópei; pl. anvelópe
anvergura
ANVERGÚRĂ, anverguri, s. f. 1. Desfășurare, întindere. ◊ Loc. adj. De mare anvergură = pe plan mare; vast, atotcuprinzător. 2. Distanță între extremitățile aripilor unui avion. ♦ Distanță între vârfurile aripilor întinse la păsări, fluturi și liliac. – Din fr. envergure. DOOM
anvergúră s. f., g.-d. art. anvergúrii; pl. anvergúri
anverguri
ANVERGÚRĂ, anverguri, s. f. 1. Desfășurare, întindere. ◊ Loc. adj. De mare anvergură = pe plan mare; vast, atotcuprinzător. 2. Distanță între extremitățile aripilor unui avion. ♦ Distanță între vârfurile aripilor întinse la păsări, fluturi și liliac. – Din fr. envergure. DOOM
anvergúră s. f., g.-d. art. anvergúrii; pl. anvergúri
anvergurii
ANVERGÚRĂ, anverguri, s. f. 1. Desfășurare, întindere. ◊ Loc. adj. De mare anvergură = pe plan mare; vast, atotcuprinzător. 2. Distanță între extremitățile aripilor unui avion. ♦ Distanță între vârfurile aripilor întinse la păsări, fluturi și liliac. – Din fr. envergure. DOOM
anvergúră s. f., g.-d. art. anvergúrii; pl. anvergúri
anvergurile
ANVERGÚRĂ, anverguri, s. f. 1. Desfășurare, întindere. ◊ Loc. adj. De mare anvergură = pe plan mare; vast, atotcuprinzător. 2. Distanță între extremitățile aripilor unui avion. ♦ Distanță între vârfurile aripilor întinse la păsări, fluturi și liliac. – Din fr. envergure. DOOM
anvergúră s. f., g.-d. art. anvergúrii; pl. anvergúri
anvergurilor
ANVERGÚRĂ, anverguri, s. f. 1. Desfășurare, întindere. ◊ Loc. adj. De mare anvergură = pe plan mare; vast, atotcuprinzător. 2. Distanță între extremitățile aripilor unui avion. ♦ Distanță între vârfurile aripilor întinse la păsări, fluturi și liliac. – Din fr. envergure. DOOM
anvergúră s. f., g.-d. art. anvergúrii; pl. anvergúri
anvoană
AMVÓN, amvoane, s. n. Construcție (ca un balcon) într-o biserică, de unde se predică sau se citește evanghelia. – Din sl. amŭvonŭ. DOOM
amvón s. n., pl. amvoáne
anvon
AMVÓN, amvoane, s. n. Construcție (ca un balcon) într-o biserică, de unde se predică sau se citește evanghelia. – Din sl. amŭvonŭ. DOOM
amvón s. n., pl. amvoáne
anvonă
AMVÓN, amvoane, s. n. Construcție (ca un balcon) într-o biserică, de unde se predică sau se citește evanghelia. – Din sl. amŭvonŭ. DOOM
amvón s. n., pl. amvoáne
anxietate
ANXIETÁTE s. f. Stare de neliniște, de așteptare încordată, însoțită de palpitații, jenă în respirație etc., întâlnită în unele boli de nervi. [Pr.: -xi-e-] – Din fr. anxiété, lat. anxietas, -atis. DOOM
anxietáte (-xi-e-) s. f., g.-d. art. anxietắții
anxioasa
ANXIÓS, -OÁSĂ, anxioși, -oase, adj. Neliniștit, îngrijorat, încordat. [Pr.: -xi-os] – Din fr. anxieux. DOOM
anxiós (-xi-os) adj. m., pl. anxióși; f. anxioásă, pl. anxioáse
anxioase
ANXIÓS, -OÁSĂ, anxioși, -oase, adj. Neliniștit, îngrijorat, încordat. [Pr.: -xi-os] – Din fr. anxieux. DOOM
anxiós (-xi-os) adj. m., pl. anxióși; f. anxioásă, pl. anxioáse
anxioasei
ANXIÓS, -OÁSĂ, anxioși, -oase, adj. Neliniștit, îngrijorat, încordat. [Pr.: -xi-os] – Din fr. anxieux. DOOM
anxiós (-xi-os) adj. m., pl. anxióși; f. anxioásă, pl. anxioáse
anxioasele
ANXIÓS, -OÁSĂ, anxioși, -oase, adj. Neliniștit, îngrijorat, încordat. [Pr.: -xi-os] – Din fr. anxieux. DOOM
anxiós (-xi-os) adj. m., pl. anxióși; f. anxioásă, pl. anxioáse
anxioaselor
ANXIÓS, -OÁSĂ, anxioși, -oase, adj. Neliniștit, îngrijorat, încordat. [Pr.: -xi-os] – Din fr. anxieux. DOOM
anxiós (-xi-os) adj. m., pl. anxióși; f. anxioásă, pl. anxioáse
anxios
ANXIÓS, -OÁSĂ, anxioși, -oase, adj. Neliniștit, îngrijorat, încordat. [Pr.: -xi-os] – Din fr. anxieux. DOOM
anxiós (-xi-os) adj. m., pl. anxióși; f. anxioásă, pl. anxioáse
anxiosul
ANXIÓS, -OÁSĂ, anxioși, -oase, adj. Neliniștit, îngrijorat, încordat. [Pr.: -xi-os] – Din fr. anxieux. DOOM
anxiós (-xi-os) adj. m., pl. anxióși; f. anxioásă, pl. anxioáse
anxiosului
ANXIÓS, -OÁSĂ, anxioși, -oase, adj. Neliniștit, îngrijorat, încordat. [Pr.: -xi-os] – Din fr. anxieux. DOOM
anxiós (-xi-os) adj. m., pl. anxióși; f. anxioásă, pl. anxioáse
anxioși
ANXIÓS, -OÁSĂ, anxioși, -oase, adj. Neliniștit, îngrijorat, încordat. [Pr.: -xi-os] – Din fr. anxieux. DOOM
anxiós (-xi-os) adj. m., pl. anxióși; f. anxioásă, pl. anxioáse
anxioșii
ANXIÓS, -OÁSĂ, anxioși, -oase, adj. Neliniștit, îngrijorat, încordat. [Pr.: -xi-os] – Din fr. anxieux. DOOM
anxiós (-xi-os) adj. m., pl. anxióși; f. anxioásă, pl. anxioáse
anxioșilor
ANXIÓS, -OÁSĂ, anxioși, -oase, adj. Neliniștit, îngrijorat, încordat. [Pr.: -xi-os] – Din fr. anxieux. DOOM
anxiós (-xi-os) adj. m., pl. anxióși; f. anxioásă, pl. anxioáse
anzeriformă
ANZERIFÓRMĂ, anzeriforme, s. f. (La pl.) Ordin de păsări înotătoare, cu gâtul lung, cu picioarele scurte, având trei degete unite printr-o membrană; (și la sg.) pasăre din acest ordin. – Din fr. ansériforme.
anșoa
ANȘOÁ, (1) anșoa, s. m., (2) s. n., (3) anșoauri, s. n. 1. S. m. Pește mic care trăiește în Marea Mediterană și în Oceanul Atlantic. 2. S. n. Pastă preparată din carnea acestui pește, care se servește ca aperitiv. 3. S. n. Sortiment de anșoa (2). – Din fr. anchois. DOOM
anșoá1 (pește) (-șoa) s. m., art. anșoául; pl. anșoá
anșoa
ANȘOÁ, (1) anșoa, s. m., (2) s. n., (3) anșoauri, s. n. 1. S. m. Pește mic care trăiește în Marea Mediterană și în Oceanul Atlantic. 2. S. n. Pastă preparată din carnea acestui pește, care se servește ca aperitiv. 3. S. n. Sortiment de anșoa (2). – Din fr. anchois. DOOM
anșoá2 (pastă de pește) (-șoa) s. n., art. anșoául; (sorturi) pl. anșoáuri
anșoaul
ANȘOÁ, (1) anșoa, s. m., (2) s. n., (3) anșoauri, s. n. 1. S. m. Pește mic care trăiește în Marea Mediterană și în Oceanul Atlantic. 2. S. n. Pastă preparată din carnea acestui pește, care se servește ca aperitiv. 3. S. n. Sortiment de anșoa (2). – Din fr. anchois. DOOM
anșoá1 (pește) (-șoa) s. m., art. anșoául; pl. anșoá
anșoaului
ANȘOÁ, (1) anșoa, s. m., (2) s. n., (3) anșoauri, s. n. 1. S. m. Pește mic care trăiește în Marea Mediterană și în Oceanul Atlantic. 2. S. n. Pastă preparată din carnea acestui pește, care se servește ca aperitiv. 3. S. n. Sortiment de anșoa (2). – Din fr. anchois. DOOM
anșoá1 (pește) (-șoa) s. m., art. anșoául; pl. anșoá
anțărț
ANȚẮRȚ adv. (Reg.) Acum doi ani. [Acc. și: ánțărț] – Lat. anno tertio. DOOM
anțắrț/ánțărț (pop., înv.) adv.