ajacis
SURGÚCI, (1) surguciuri, s. n., (2) surguci, s. m. 1. S. n. Panaș din pene (de struț) împodobit cu pene scumpe, purtat la turban sau la ișlic de sultani, de înalți demnitari turci sau de unii domni români. 2. S. m. Plantă erbacee cu frunzele divizate în numeroase segmente liniare și cu florile albăstrui-violete, roz, albe sau pestrițe, cultivată ca plantă ornamentală (Consolida ajacis). – Din tc. sorguç.
ajuga
SULIMÁN, sulimanuri, s. n. 1. (Înv.) Fard; sulimeneală (2). 2. Plantă erbacee păroasă, cu frunze ovale, cu flori albastre, roz sau albe (Ajuga genevensis). – Din tc. sülümen.
ajumi
ajumí (-mésc, -ít), vb. – A dormita, a ațipi, a sta cu ochii închiși. Bg. zazŭmévam „a închide ochii pe jumătate”, de la žumiă „a face cu ochiul”. După DAR, din alb. ğumë „somn”, care pare a fi der. din bg. – Der. ajumit, s. n. (ascunzătoare).
ajumire
ajumí (-mésc, -ít), vb. – A dormita, a ațipi, a sta cu ochii închiși. Bg. zazŭmévam „a închide ochii pe jumătate”, de la žumiă „a face cu ochiul”. După DAR, din alb. ğumë „somn”, care pare a fi der. din bg. – Der. ajumit, s. n. (ascunzătoare).
ajun
AJÚN, ajunuri, s. n. 1. Zi sau, p. ext., perioadă de timp care precede un eveniment. ◊ Loc. adv. În ajun = a) cu o zi (sau cu o seară) înainte; b) puțin timp înainte, foarte aproape (de)... 2. Faptul de a ajuna (1); post (negru). ♦ Zi în care se ajunează (1). – Din ajuna (derivat regresiv). DOOM
ajún s. n., pl. ajúnuri
ajuna
AJUNÁ, ajunez, vb. I. Intranz. 1. (În practicile religioase) A nu mânca nimic, a ține post complet. 2. Fig. A răbda de foame. – Lat. *adjunare. DOOM
ajuná (a ~) vb., ind. prez. 3 ajuneáză
ajunai
AJUNÁ, ajunez, vb. I. Intranz. 1. (În practicile religioase) A nu mânca nimic, a ține post complet. 2. Fig. A răbda de foame. – Lat. *adjunare. DOOM
ajuná (a ~) vb., ind. prez. 3 ajuneáză
ajunam
AJUNÁ, ajunez, vb. I. Intranz. 1. (În practicile religioase) A nu mânca nimic, a ține post complet. 2. Fig. A răbda de foame. – Lat. *adjunare. DOOM
ajuná (a ~) vb., ind. prez. 3 ajuneáză
ajunare
AJUNÁ, ajunez, vb. I. Intranz. 1. (În practicile religioase) A nu mânca nimic, a ține post complet. 2. Fig. A răbda de foame. – Lat. *adjunare. DOOM
ajuná (a ~) vb., ind. prez. 3 ajuneáză
ajunară
AJUNÁ, ajunez, vb. I. Intranz. 1. (În practicile religioase) A nu mânca nimic, a ține post complet. 2. Fig. A răbda de foame. – Lat. *adjunare. DOOM
ajuná (a ~) vb., ind. prez. 3 ajuneáză
ajunarăm
AJUNÁ, ajunez, vb. I. Intranz. 1. (În practicile religioase) A nu mânca nimic, a ține post complet. 2. Fig. A răbda de foame. – Lat. *adjunare. DOOM
ajuná (a ~) vb., ind. prez. 3 ajuneáză
ajunarăți
AJUNÁ, ajunez, vb. I. Intranz. 1. (În practicile religioase) A nu mânca nimic, a ține post complet. 2. Fig. A răbda de foame. – Lat. *adjunare. DOOM
ajuná (a ~) vb., ind. prez. 3 ajuneáză
ajunase
AJUNÁ, ajunez, vb. I. Intranz. 1. (În practicile religioase) A nu mânca nimic, a ține post complet. 2. Fig. A răbda de foame. – Lat. *adjunare. DOOM
ajuná (a ~) vb., ind. prez. 3 ajuneáză
ajunasem
AJUNÁ, ajunez, vb. I. Intranz. 1. (În practicile religioase) A nu mânca nimic, a ține post complet. 2. Fig. A răbda de foame. – Lat. *adjunare. DOOM
ajuná (a ~) vb., ind. prez. 3 ajuneáză
ajunaseră
AJUNÁ, ajunez, vb. I. Intranz. 1. (În practicile religioase) A nu mânca nimic, a ține post complet. 2. Fig. A răbda de foame. – Lat. *adjunare. DOOM
ajuná (a ~) vb., ind. prez. 3 ajuneáză
ajunaserăm
AJUNÁ, ajunez, vb. I. Intranz. 1. (În practicile religioase) A nu mânca nimic, a ține post complet. 2. Fig. A răbda de foame. – Lat. *adjunare. DOOM
ajuná (a ~) vb., ind. prez. 3 ajuneáză
ajunaserăți
AJUNÁ, ajunez, vb. I. Intranz. 1. (În practicile religioase) A nu mânca nimic, a ține post complet. 2. Fig. A răbda de foame. – Lat. *adjunare. DOOM
ajuná (a ~) vb., ind. prez. 3 ajuneáză
ajunaseși
AJUNÁ, ajunez, vb. I. Intranz. 1. (În practicile religioase) A nu mânca nimic, a ține post complet. 2. Fig. A răbda de foame. – Lat. *adjunare. DOOM
ajuná (a ~) vb., ind. prez. 3 ajuneáză
ajunaseți
AJUNÁ, ajunez, vb. I. Intranz. 1. (În practicile religioase) A nu mânca nimic, a ține post complet. 2. Fig. A răbda de foame. – Lat. *adjunare. DOOM
ajuná (a ~) vb., ind. prez. 3 ajuneáză
ajunat
AJUNÁ, ajunez, vb. I. Intranz. 1. (În practicile religioase) A nu mânca nimic, a ține post complet. 2. Fig. A răbda de foame. – Lat. *adjunare. DOOM
ajuná (a ~) vb., ind. prez. 3 ajuneáză
ajunau
AJUNÁ, ajunez, vb. I. Intranz. 1. (În practicile religioase) A nu mânca nimic, a ține post complet. 2. Fig. A răbda de foame. – Lat. *adjunare. DOOM
ajuná (a ~) vb., ind. prez. 3 ajuneáză
ajunași
AJUNÁ, ajunez, vb. I. Intranz. 1. (În practicile religioase) A nu mânca nimic, a ține post complet. 2. Fig. A răbda de foame. – Lat. *adjunare. DOOM
ajuná (a ~) vb., ind. prez. 3 ajuneáză
ajunați
AJUNÁ, ajunez, vb. I. Intranz. 1. (În practicile religioase) A nu mânca nimic, a ține post complet. 2. Fig. A răbda de foame. – Lat. *adjunare. DOOM
ajuná (a ~) vb., ind. prez. 3 ajuneáză
ajunează
AJUNÁ, ajunez, vb. I. Intranz. 1. (În practicile religioase) A nu mânca nimic, a ține post complet. 2. Fig. A răbda de foame. – Lat. *adjunare. DOOM
ajuná (a ~) vb., ind. prez. 3 ajuneáză
ajunez
AJUNÁ, ajunez, vb. I. Intranz. 1. (În practicile religioase) A nu mânca nimic, a ține post complet. 2. Fig. A răbda de foame. – Lat. *adjunare. DOOM
ajuná (a ~) vb., ind. prez. 3 ajuneáză
ajuneze
AJUNÁ, ajunez, vb. I. Intranz. 1. (În practicile religioase) A nu mânca nimic, a ține post complet. 2. Fig. A răbda de foame. – Lat. *adjunare. DOOM
ajuná (a ~) vb., ind. prez. 3 ajuneáză
ajunezi
AJUNÁ, ajunez, vb. I. Intranz. 1. (În practicile religioase) A nu mânca nimic, a ține post complet. 2. Fig. A răbda de foame. – Lat. *adjunare. DOOM
ajuná (a ~) vb., ind. prez. 3 ajuneáză
ajung
AJÚNGE, ajúng, vb. III. I. 1. Intranz. A se afla într-un loc după parcurgerea unui drum, a atinge capătul unui drum; a sosi. ◊ Expr. A ajunge departe = a dobândi succese, a reuși. A ajunge la mal = a răzbi prin greutăți și a atinge scopul dorit. A (sau a-i) ajunge (cuiva) cuțitul la os = a ajunge la capătul puterii; a fi într-o situație desperată. ♦ Intranz. și tranz. A atinge (o limită în timp), a apuca (o anumită vreme). 2. Tranz. A întâlni, venind din urmă, o ființă sau un vehicul în mișcare; a prinde din urmă. ◊ Expr. A-l ajunge pe cineva zilele = a îmbătrâni. ♦ Fig. A egala pe cineva. 3. Tranz. A nimeri, a lovi pe cineva sau ceva. ♦ Fig. (Despre un neajuns) A da peste... ♦ Fig. (Despre o stare sufletească sau fizică) A cuprinde, a răzbi. 4. Intranz. A se întinde până la...; a atinge. ♦ A reuși să atingă ceva situat sus sau departe. ◊ Expr. A nu-i ajunge (cuiva nici) cu prăjina la nas, se zice despre un om înfumurat. 5. Intranz. (Despre prețuri; p. ext. despre mărfuri) A atinge un anumit nivel. II. 1. Refl. A se întâlni, a se împreuna, a se uni. ♦ Fig. A se înțelege, a se învoi. 2. Intranz. A realiza, a împlini. A ajunge la un rezultat. ♦ Intranz. și tranz. A fi în situația de a... 3. Intranz. A deveni. ◊ Expr. A ajunge rău = a decădea. A ajunge bine = a dobândi succese; a reuși, a izbuti. A ajunge pe mâinile cuiva = a fi la discreția cuiva. ♦ Intranz. și refl. (Peior.) A parveni. III. Intranz. și refl. A fi în cantitate suficientă. ◊ Expr. (Tranz.) A-l ajunge (pe cineva) mintea (sau capul) = a se pricepe, a ști ce e de făcut. – Lat. adjungere „a uni, a lipi”. DOOM
ajúnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ajúng, 1 pl. ajúngem, imperf. 3 sg. ajungeá, perf. s. 1 sg. ajunséi, 1 pl. ajúnserăm; part. ajúns
ajunge
AJÚNGE, ajúng, vb. III. I. 1. Intranz. A se afla într-un loc după parcurgerea unui drum, a atinge capătul unui drum; a sosi. ◊ Expr. A ajunge departe = a dobândi succese, a reuși. A ajunge la mal = a răzbi prin greutăți și a atinge scopul dorit. A (sau a-i) ajunge (cuiva) cuțitul la os = a ajunge la capătul puterii; a fi într-o situație desperată. ♦ Intranz. și tranz. A atinge (o limită în timp), a apuca (o anumită vreme). 2. Tranz. A întâlni, venind din urmă, o ființă sau un vehicul în mișcare; a prinde din urmă. ◊ Expr. A-l ajunge pe cineva zilele = a îmbătrâni. ♦ Fig. A egala pe cineva. 3. Tranz. A nimeri, a lovi pe cineva sau ceva. ♦ Fig. (Despre un neajuns) A da peste... ♦ Fig. (Despre o stare sufletească sau fizică) A cuprinde, a răzbi. 4. Intranz. A se întinde până la...; a atinge. ♦ A reuși să atingă ceva situat sus sau departe. ◊ Expr. A nu-i ajunge (cuiva nici) cu prăjina la nas, se zice despre un om înfumurat. 5. Intranz. (Despre prețuri; p. ext. despre mărfuri) A atinge un anumit nivel. II. 1. Refl. A se întâlni, a se împreuna, a se uni. ♦ Fig. A se înțelege, a se învoi. 2. Intranz. A realiza, a împlini. A ajunge la un rezultat. ♦ Intranz. și tranz. A fi în situația de a... 3. Intranz. A deveni. ◊ Expr. A ajunge rău = a decădea. A ajunge bine = a dobândi succese; a reuși, a izbuti. A ajunge pe mâinile cuiva = a fi la discreția cuiva. ♦ Intranz. și refl. (Peior.) A parveni. III. Intranz. și refl. A fi în cantitate suficientă. ◊ Expr. (Tranz.) A-l ajunge (pe cineva) mintea (sau capul) = a se pricepe, a ști ce e de făcut. – Lat. adjungere „a uni, a lipi”. DOOM
ajúnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ajúng, 1 pl. ajúngem, imperf. 3 sg. ajungeá, perf. s. 1 sg. ajunséi, 1 pl. ajúnserăm; part. ajúns
ajungea
AJÚNGE, ajúng, vb. III. I. 1. Intranz. A se afla într-un loc după parcurgerea unui drum, a atinge capătul unui drum; a sosi. ◊ Expr. A ajunge departe = a dobândi succese, a reuși. A ajunge la mal = a răzbi prin greutăți și a atinge scopul dorit. A (sau a-i) ajunge (cuiva) cuțitul la os = a ajunge la capătul puterii; a fi într-o situație desperată. ♦ Intranz. și tranz. A atinge (o limită în timp), a apuca (o anumită vreme). 2. Tranz. A întâlni, venind din urmă, o ființă sau un vehicul în mișcare; a prinde din urmă. ◊ Expr. A-l ajunge pe cineva zilele = a îmbătrâni. ♦ Fig. A egala pe cineva. 3. Tranz. A nimeri, a lovi pe cineva sau ceva. ♦ Fig. (Despre un neajuns) A da peste... ♦ Fig. (Despre o stare sufletească sau fizică) A cuprinde, a răzbi. 4. Intranz. A se întinde până la...; a atinge. ♦ A reuși să atingă ceva situat sus sau departe. ◊ Expr. A nu-i ajunge (cuiva nici) cu prăjina la nas, se zice despre un om înfumurat. 5. Intranz. (Despre prețuri; p. ext. despre mărfuri) A atinge un anumit nivel. II. 1. Refl. A se întâlni, a se împreuna, a se uni. ♦ Fig. A se înțelege, a se învoi. 2. Intranz. A realiza, a împlini. A ajunge la un rezultat. ♦ Intranz. și tranz. A fi în situația de a... 3. Intranz. A deveni. ◊ Expr. A ajunge rău = a decădea. A ajunge bine = a dobândi succese; a reuși, a izbuti. A ajunge pe mâinile cuiva = a fi la discreția cuiva. ♦ Intranz. și refl. (Peior.) A parveni. III. Intranz. și refl. A fi în cantitate suficientă. ◊ Expr. (Tranz.) A-l ajunge (pe cineva) mintea (sau capul) = a se pricepe, a ști ce e de făcut. – Lat. adjungere „a uni, a lipi”. DOOM
ajúnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ajúng, 1 pl. ajúngem, imperf. 3 sg. ajungeá, perf. s. 1 sg. ajunséi, 1 pl. ajúnserăm; part. ajúns
ajungeai
AJÚNGE, ajúng, vb. III. I. 1. Intranz. A se afla într-un loc după parcurgerea unui drum, a atinge capătul unui drum; a sosi. ◊ Expr. A ajunge departe = a dobândi succese, a reuși. A ajunge la mal = a răzbi prin greutăți și a atinge scopul dorit. A (sau a-i) ajunge (cuiva) cuțitul la os = a ajunge la capătul puterii; a fi într-o situație desperată. ♦ Intranz. și tranz. A atinge (o limită în timp), a apuca (o anumită vreme). 2. Tranz. A întâlni, venind din urmă, o ființă sau un vehicul în mișcare; a prinde din urmă. ◊ Expr. A-l ajunge pe cineva zilele = a îmbătrâni. ♦ Fig. A egala pe cineva. 3. Tranz. A nimeri, a lovi pe cineva sau ceva. ♦ Fig. (Despre un neajuns) A da peste... ♦ Fig. (Despre o stare sufletească sau fizică) A cuprinde, a răzbi. 4. Intranz. A se întinde până la...; a atinge. ♦ A reuși să atingă ceva situat sus sau departe. ◊ Expr. A nu-i ajunge (cuiva nici) cu prăjina la nas, se zice despre un om înfumurat. 5. Intranz. (Despre prețuri; p. ext. despre mărfuri) A atinge un anumit nivel. II. 1. Refl. A se întâlni, a se împreuna, a se uni. ♦ Fig. A se înțelege, a se învoi. 2. Intranz. A realiza, a împlini. A ajunge la un rezultat. ♦ Intranz. și tranz. A fi în situația de a... 3. Intranz. A deveni. ◊ Expr. A ajunge rău = a decădea. A ajunge bine = a dobândi succese; a reuși, a izbuti. A ajunge pe mâinile cuiva = a fi la discreția cuiva. ♦ Intranz. și refl. (Peior.) A parveni. III. Intranz. și refl. A fi în cantitate suficientă. ◊ Expr. (Tranz.) A-l ajunge (pe cineva) mintea (sau capul) = a se pricepe, a ști ce e de făcut. – Lat. adjungere „a uni, a lipi”. DOOM
ajúnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ajúng, 1 pl. ajúngem, imperf. 3 sg. ajungeá, perf. s. 1 sg. ajunséi, 1 pl. ajúnserăm; part. ajúns
ajungeam
AJÚNGE, ajúng, vb. III. I. 1. Intranz. A se afla într-un loc după parcurgerea unui drum, a atinge capătul unui drum; a sosi. ◊ Expr. A ajunge departe = a dobândi succese, a reuși. A ajunge la mal = a răzbi prin greutăți și a atinge scopul dorit. A (sau a-i) ajunge (cuiva) cuțitul la os = a ajunge la capătul puterii; a fi într-o situație desperată. ♦ Intranz. și tranz. A atinge (o limită în timp), a apuca (o anumită vreme). 2. Tranz. A întâlni, venind din urmă, o ființă sau un vehicul în mișcare; a prinde din urmă. ◊ Expr. A-l ajunge pe cineva zilele = a îmbătrâni. ♦ Fig. A egala pe cineva. 3. Tranz. A nimeri, a lovi pe cineva sau ceva. ♦ Fig. (Despre un neajuns) A da peste... ♦ Fig. (Despre o stare sufletească sau fizică) A cuprinde, a răzbi. 4. Intranz. A se întinde până la...; a atinge. ♦ A reuși să atingă ceva situat sus sau departe. ◊ Expr. A nu-i ajunge (cuiva nici) cu prăjina la nas, se zice despre un om înfumurat. 5. Intranz. (Despre prețuri; p. ext. despre mărfuri) A atinge un anumit nivel. II. 1. Refl. A se întâlni, a se împreuna, a se uni. ♦ Fig. A se înțelege, a se învoi. 2. Intranz. A realiza, a împlini. A ajunge la un rezultat. ♦ Intranz. și tranz. A fi în situația de a... 3. Intranz. A deveni. ◊ Expr. A ajunge rău = a decădea. A ajunge bine = a dobândi succese; a reuși, a izbuti. A ajunge pe mâinile cuiva = a fi la discreția cuiva. ♦ Intranz. și refl. (Peior.) A parveni. III. Intranz. și refl. A fi în cantitate suficientă. ◊ Expr. (Tranz.) A-l ajunge (pe cineva) mintea (sau capul) = a se pricepe, a ști ce e de făcut. – Lat. adjungere „a uni, a lipi”. DOOM
ajúnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ajúng, 1 pl. ajúngem, imperf. 3 sg. ajungeá, perf. s. 1 sg. ajunséi, 1 pl. ajúnserăm; part. ajúns
ajungeau
AJÚNGE, ajúng, vb. III. I. 1. Intranz. A se afla într-un loc după parcurgerea unui drum, a atinge capătul unui drum; a sosi. ◊ Expr. A ajunge departe = a dobândi succese, a reuși. A ajunge la mal = a răzbi prin greutăți și a atinge scopul dorit. A (sau a-i) ajunge (cuiva) cuțitul la os = a ajunge la capătul puterii; a fi într-o situație desperată. ♦ Intranz. și tranz. A atinge (o limită în timp), a apuca (o anumită vreme). 2. Tranz. A întâlni, venind din urmă, o ființă sau un vehicul în mișcare; a prinde din urmă. ◊ Expr. A-l ajunge pe cineva zilele = a îmbătrâni. ♦ Fig. A egala pe cineva. 3. Tranz. A nimeri, a lovi pe cineva sau ceva. ♦ Fig. (Despre un neajuns) A da peste... ♦ Fig. (Despre o stare sufletească sau fizică) A cuprinde, a răzbi. 4. Intranz. A se întinde până la...; a atinge. ♦ A reuși să atingă ceva situat sus sau departe. ◊ Expr. A nu-i ajunge (cuiva nici) cu prăjina la nas, se zice despre un om înfumurat. 5. Intranz. (Despre prețuri; p. ext. despre mărfuri) A atinge un anumit nivel. II. 1. Refl. A se întâlni, a se împreuna, a se uni. ♦ Fig. A se înțelege, a se învoi. 2. Intranz. A realiza, a împlini. A ajunge la un rezultat. ♦ Intranz. și tranz. A fi în situația de a... 3. Intranz. A deveni. ◊ Expr. A ajunge rău = a decădea. A ajunge bine = a dobândi succese; a reuși, a izbuti. A ajunge pe mâinile cuiva = a fi la discreția cuiva. ♦ Intranz. și refl. (Peior.) A parveni. III. Intranz. și refl. A fi în cantitate suficientă. ◊ Expr. (Tranz.) A-l ajunge (pe cineva) mintea (sau capul) = a se pricepe, a ști ce e de făcut. – Lat. adjungere „a uni, a lipi”. DOOM
ajúnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ajúng, 1 pl. ajúngem, imperf. 3 sg. ajungeá, perf. s. 1 sg. ajunséi, 1 pl. ajúnserăm; part. ajúns
ajungeați
AJÚNGE, ajúng, vb. III. I. 1. Intranz. A se afla într-un loc după parcurgerea unui drum, a atinge capătul unui drum; a sosi. ◊ Expr. A ajunge departe = a dobândi succese, a reuși. A ajunge la mal = a răzbi prin greutăți și a atinge scopul dorit. A (sau a-i) ajunge (cuiva) cuțitul la os = a ajunge la capătul puterii; a fi într-o situație desperată. ♦ Intranz. și tranz. A atinge (o limită în timp), a apuca (o anumită vreme). 2. Tranz. A întâlni, venind din urmă, o ființă sau un vehicul în mișcare; a prinde din urmă. ◊ Expr. A-l ajunge pe cineva zilele = a îmbătrâni. ♦ Fig. A egala pe cineva. 3. Tranz. A nimeri, a lovi pe cineva sau ceva. ♦ Fig. (Despre un neajuns) A da peste... ♦ Fig. (Despre o stare sufletească sau fizică) A cuprinde, a răzbi. 4. Intranz. A se întinde până la...; a atinge. ♦ A reuși să atingă ceva situat sus sau departe. ◊ Expr. A nu-i ajunge (cuiva nici) cu prăjina la nas, se zice despre un om înfumurat. 5. Intranz. (Despre prețuri; p. ext. despre mărfuri) A atinge un anumit nivel. II. 1. Refl. A se întâlni, a se împreuna, a se uni. ♦ Fig. A se înțelege, a se învoi. 2. Intranz. A realiza, a împlini. A ajunge la un rezultat. ♦ Intranz. și tranz. A fi în situația de a... 3. Intranz. A deveni. ◊ Expr. A ajunge rău = a decădea. A ajunge bine = a dobândi succese; a reuși, a izbuti. A ajunge pe mâinile cuiva = a fi la discreția cuiva. ♦ Intranz. și refl. (Peior.) A parveni. III. Intranz. și refl. A fi în cantitate suficientă. ◊ Expr. (Tranz.) A-l ajunge (pe cineva) mintea (sau capul) = a se pricepe, a ști ce e de făcut. – Lat. adjungere „a uni, a lipi”. DOOM
ajúnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ajúng, 1 pl. ajúngem, imperf. 3 sg. ajungeá, perf. s. 1 sg. ajunséi, 1 pl. ajúnserăm; part. ajúns
ajungem
AJÚNGE, ajúng, vb. III. I. 1. Intranz. A se afla într-un loc după parcurgerea unui drum, a atinge capătul unui drum; a sosi. ◊ Expr. A ajunge departe = a dobândi succese, a reuși. A ajunge la mal = a răzbi prin greutăți și a atinge scopul dorit. A (sau a-i) ajunge (cuiva) cuțitul la os = a ajunge la capătul puterii; a fi într-o situație desperată. ♦ Intranz. și tranz. A atinge (o limită în timp), a apuca (o anumită vreme). 2. Tranz. A întâlni, venind din urmă, o ființă sau un vehicul în mișcare; a prinde din urmă. ◊ Expr. A-l ajunge pe cineva zilele = a îmbătrâni. ♦ Fig. A egala pe cineva. 3. Tranz. A nimeri, a lovi pe cineva sau ceva. ♦ Fig. (Despre un neajuns) A da peste... ♦ Fig. (Despre o stare sufletească sau fizică) A cuprinde, a răzbi. 4. Intranz. A se întinde până la...; a atinge. ♦ A reuși să atingă ceva situat sus sau departe. ◊ Expr. A nu-i ajunge (cuiva nici) cu prăjina la nas, se zice despre un om înfumurat. 5. Intranz. (Despre prețuri; p. ext. despre mărfuri) A atinge un anumit nivel. II. 1. Refl. A se întâlni, a se împreuna, a se uni. ♦ Fig. A se înțelege, a se învoi. 2. Intranz. A realiza, a împlini. A ajunge la un rezultat. ♦ Intranz. și tranz. A fi în situația de a... 3. Intranz. A deveni. ◊ Expr. A ajunge rău = a decădea. A ajunge bine = a dobândi succese; a reuși, a izbuti. A ajunge pe mâinile cuiva = a fi la discreția cuiva. ♦ Intranz. și refl. (Peior.) A parveni. III. Intranz. și refl. A fi în cantitate suficientă. ◊ Expr. (Tranz.) A-l ajunge (pe cineva) mintea (sau capul) = a se pricepe, a ști ce e de făcut. – Lat. adjungere „a uni, a lipi”. DOOM
ajúnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ajúng, 1 pl. ajúngem, imperf. 3 sg. ajungeá, perf. s. 1 sg. ajunséi, 1 pl. ajúnserăm; part. ajúns
ajungere
AJÚNGE, ajúng, vb. III. I. 1. Intranz. A se afla într-un loc după parcurgerea unui drum, a atinge capătul unui drum; a sosi. ◊ Expr. A ajunge departe = a dobândi succese, a reuși. A ajunge la mal = a răzbi prin greutăți și a atinge scopul dorit. A (sau a-i) ajunge (cuiva) cuțitul la os = a ajunge la capătul puterii; a fi într-o situație desperată. ♦ Intranz. și tranz. A atinge (o limită în timp), a apuca (o anumită vreme). 2. Tranz. A întâlni, venind din urmă, o ființă sau un vehicul în mișcare; a prinde din urmă. ◊ Expr. A-l ajunge pe cineva zilele = a îmbătrâni. ♦ Fig. A egala pe cineva. 3. Tranz. A nimeri, a lovi pe cineva sau ceva. ♦ Fig. (Despre un neajuns) A da peste... ♦ Fig. (Despre o stare sufletească sau fizică) A cuprinde, a răzbi. 4. Intranz. A se întinde până la...; a atinge. ♦ A reuși să atingă ceva situat sus sau departe. ◊ Expr. A nu-i ajunge (cuiva nici) cu prăjina la nas, se zice despre un om înfumurat. 5. Intranz. (Despre prețuri; p. ext. despre mărfuri) A atinge un anumit nivel. II. 1. Refl. A se întâlni, a se împreuna, a se uni. ♦ Fig. A se înțelege, a se învoi. 2. Intranz. A realiza, a împlini. A ajunge la un rezultat. ♦ Intranz. și tranz. A fi în situația de a... 3. Intranz. A deveni. ◊ Expr. A ajunge rău = a decădea. A ajunge bine = a dobândi succese; a reuși, a izbuti. A ajunge pe mâinile cuiva = a fi la discreția cuiva. ♦ Intranz. și refl. (Peior.) A parveni. III. Intranz. și refl. A fi în cantitate suficientă. ◊ Expr. (Tranz.) A-l ajunge (pe cineva) mintea (sau capul) = a se pricepe, a ști ce e de făcut. – Lat. adjungere „a uni, a lipi”. DOOM
ajúnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ajúng, 1 pl. ajúngem, imperf. 3 sg. ajungeá, perf. s. 1 sg. ajunséi, 1 pl. ajúnserăm; part. ajúns
ajungere
AJÚNGERE s. f. (Rar) Faptul de a (se) ajunge. – V. ajunge. DOOM
ajúngere (rar) s. f., g.-d. art. ajúngerii
ajungerea
AJÚNGERE s. f. (Rar) Faptul de a (se) ajunge. – V. ajunge. DOOM
ajúngere (rar) s. f., g.-d. art. ajúngerii
ajungeri
AJÚNGERE s. f. (Rar) Faptul de a (se) ajunge. – V. ajunge. DOOM
ajúngere (rar) s. f., g.-d. art. ajúngerii
ajungerii
AJÚNGERE s. f. (Rar) Faptul de a (se) ajunge. – V. ajunge. DOOM
ajúngere (rar) s. f., g.-d. art. ajúngerii
ajungerile
AJÚNGERE s. f. (Rar) Faptul de a (se) ajunge. – V. ajunge. DOOM
ajúngere (rar) s. f., g.-d. art. ajúngerii
ajungerilor
AJÚNGERE s. f. (Rar) Faptul de a (se) ajunge. – V. ajunge. DOOM
ajúngere (rar) s. f., g.-d. art. ajúngerii
ajungeți
AJÚNGE, ajúng, vb. III. I. 1. Intranz. A se afla într-un loc după parcurgerea unui drum, a atinge capătul unui drum; a sosi. ◊ Expr. A ajunge departe = a dobândi succese, a reuși. A ajunge la mal = a răzbi prin greutăți și a atinge scopul dorit. A (sau a-i) ajunge (cuiva) cuțitul la os = a ajunge la capătul puterii; a fi într-o situație desperată. ♦ Intranz. și tranz. A atinge (o limită în timp), a apuca (o anumită vreme). 2. Tranz. A întâlni, venind din urmă, o ființă sau un vehicul în mișcare; a prinde din urmă. ◊ Expr. A-l ajunge pe cineva zilele = a îmbătrâni. ♦ Fig. A egala pe cineva. 3. Tranz. A nimeri, a lovi pe cineva sau ceva. ♦ Fig. (Despre un neajuns) A da peste... ♦ Fig. (Despre o stare sufletească sau fizică) A cuprinde, a răzbi. 4. Intranz. A se întinde până la...; a atinge. ♦ A reuși să atingă ceva situat sus sau departe. ◊ Expr. A nu-i ajunge (cuiva nici) cu prăjina la nas, se zice despre un om înfumurat. 5. Intranz. (Despre prețuri; p. ext. despre mărfuri) A atinge un anumit nivel. II. 1. Refl. A se întâlni, a se împreuna, a se uni. ♦ Fig. A se înțelege, a se învoi. 2. Intranz. A realiza, a împlini. A ajunge la un rezultat. ♦ Intranz. și tranz. A fi în situația de a... 3. Intranz. A deveni. ◊ Expr. A ajunge rău = a decădea. A ajunge bine = a dobândi succese; a reuși, a izbuti. A ajunge pe mâinile cuiva = a fi la discreția cuiva. ♦ Intranz. și refl. (Peior.) A parveni. III. Intranz. și refl. A fi în cantitate suficientă. ◊ Expr. (Tranz.) A-l ajunge (pe cineva) mintea (sau capul) = a se pricepe, a ști ce e de făcut. – Lat. adjungere „a uni, a lipi”. DOOM
ajúnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ajúng, 1 pl. ajúngem, imperf. 3 sg. ajungeá, perf. s. 1 sg. ajunséi, 1 pl. ajúnserăm; part. ajúns
ajungi
AJÚNGE, ajúng, vb. III. I. 1. Intranz. A se afla într-un loc după parcurgerea unui drum, a atinge capătul unui drum; a sosi. ◊ Expr. A ajunge departe = a dobândi succese, a reuși. A ajunge la mal = a răzbi prin greutăți și a atinge scopul dorit. A (sau a-i) ajunge (cuiva) cuțitul la os = a ajunge la capătul puterii; a fi într-o situație desperată. ♦ Intranz. și tranz. A atinge (o limită în timp), a apuca (o anumită vreme). 2. Tranz. A întâlni, venind din urmă, o ființă sau un vehicul în mișcare; a prinde din urmă. ◊ Expr. A-l ajunge pe cineva zilele = a îmbătrâni. ♦ Fig. A egala pe cineva. 3. Tranz. A nimeri, a lovi pe cineva sau ceva. ♦ Fig. (Despre un neajuns) A da peste... ♦ Fig. (Despre o stare sufletească sau fizică) A cuprinde, a răzbi. 4. Intranz. A se întinde până la...; a atinge. ♦ A reuși să atingă ceva situat sus sau departe. ◊ Expr. A nu-i ajunge (cuiva nici) cu prăjina la nas, se zice despre un om înfumurat. 5. Intranz. (Despre prețuri; p. ext. despre mărfuri) A atinge un anumit nivel. II. 1. Refl. A se întâlni, a se împreuna, a se uni. ♦ Fig. A se înțelege, a se învoi. 2. Intranz. A realiza, a împlini. A ajunge la un rezultat. ♦ Intranz. și tranz. A fi în situația de a... 3. Intranz. A deveni. ◊ Expr. A ajunge rău = a decădea. A ajunge bine = a dobândi succese; a reuși, a izbuti. A ajunge pe mâinile cuiva = a fi la discreția cuiva. ♦ Intranz. și refl. (Peior.) A parveni. III. Intranz. și refl. A fi în cantitate suficientă. ◊ Expr. (Tranz.) A-l ajunge (pe cineva) mintea (sau capul) = a se pricepe, a ști ce e de făcut. – Lat. adjungere „a uni, a lipi”. DOOM
ajúnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ajúng, 1 pl. ajúngem, imperf. 3 sg. ajungeá, perf. s. 1 sg. ajunséi, 1 pl. ajúnserăm; part. ajúns
ajungând
AJÚNGE, ajúng, vb. III. I. 1. Intranz. A se afla într-un loc după parcurgerea unui drum, a atinge capătul unui drum; a sosi. ◊ Expr. A ajunge departe = a dobândi succese, a reuși. A ajunge la mal = a răzbi prin greutăți și a atinge scopul dorit. A (sau a-i) ajunge (cuiva) cuțitul la os = a ajunge la capătul puterii; a fi într-o situație desperată. ♦ Intranz. și tranz. A atinge (o limită în timp), a apuca (o anumită vreme). 2. Tranz. A întâlni, venind din urmă, o ființă sau un vehicul în mișcare; a prinde din urmă. ◊ Expr. A-l ajunge pe cineva zilele = a îmbătrâni. ♦ Fig. A egala pe cineva. 3. Tranz. A nimeri, a lovi pe cineva sau ceva. ♦ Fig. (Despre un neajuns) A da peste... ♦ Fig. (Despre o stare sufletească sau fizică) A cuprinde, a răzbi. 4. Intranz. A se întinde până la...; a atinge. ♦ A reuși să atingă ceva situat sus sau departe. ◊ Expr. A nu-i ajunge (cuiva nici) cu prăjina la nas, se zice despre un om înfumurat. 5. Intranz. (Despre prețuri; p. ext. despre mărfuri) A atinge un anumit nivel. II. 1. Refl. A se întâlni, a se împreuna, a se uni. ♦ Fig. A se înțelege, a se învoi. 2. Intranz. A realiza, a împlini. A ajunge la un rezultat. ♦ Intranz. și tranz. A fi în situația de a... 3. Intranz. A deveni. ◊ Expr. A ajunge rău = a decădea. A ajunge bine = a dobândi succese; a reuși, a izbuti. A ajunge pe mâinile cuiva = a fi la discreția cuiva. ♦ Intranz. și refl. (Peior.) A parveni. III. Intranz. și refl. A fi în cantitate suficientă. ◊ Expr. (Tranz.) A-l ajunge (pe cineva) mintea (sau capul) = a se pricepe, a ști ce e de făcut. – Lat. adjungere „a uni, a lipi”. DOOM
ajúnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ajúng, 1 pl. ajúngem, imperf. 3 sg. ajungeá, perf. s. 1 sg. ajunséi, 1 pl. ajúnserăm; part. ajúns
ajungînd
AJÚNGE, ajúng, vb. III. I. 1. Intranz. A se afla într-un loc după parcurgerea unui drum, a atinge capătul unui drum; a sosi. ◊ Expr. A ajunge departe = a dobândi succese, a reuși. A ajunge la mal = a răzbi prin greutăți și a atinge scopul dorit. A (sau a-i) ajunge (cuiva) cuțitul la os = a ajunge la capătul puterii; a fi într-o situație desperată. ♦ Intranz. și tranz. A atinge (o limită în timp), a apuca (o anumită vreme). 2. Tranz. A întâlni, venind din urmă, o ființă sau un vehicul în mișcare; a prinde din urmă. ◊ Expr. A-l ajunge pe cineva zilele = a îmbătrâni. ♦ Fig. A egala pe cineva. 3. Tranz. A nimeri, a lovi pe cineva sau ceva. ♦ Fig. (Despre un neajuns) A da peste... ♦ Fig. (Despre o stare sufletească sau fizică) A cuprinde, a răzbi. 4. Intranz. A se întinde până la...; a atinge. ♦ A reuși să atingă ceva situat sus sau departe. ◊ Expr. A nu-i ajunge (cuiva nici) cu prăjina la nas, se zice despre un om înfumurat. 5. Intranz. (Despre prețuri; p. ext. despre mărfuri) A atinge un anumit nivel. II. 1. Refl. A se întâlni, a se împreuna, a se uni. ♦ Fig. A se înțelege, a se învoi. 2. Intranz. A realiza, a împlini. A ajunge la un rezultat. ♦ Intranz. și tranz. A fi în situația de a... 3. Intranz. A deveni. ◊ Expr. A ajunge rău = a decădea. A ajunge bine = a dobândi succese; a reuși, a izbuti. A ajunge pe mâinile cuiva = a fi la discreția cuiva. ♦ Intranz. și refl. (Peior.) A parveni. III. Intranz. și refl. A fi în cantitate suficientă. ◊ Expr. (Tranz.) A-l ajunge (pe cineva) mintea (sau capul) = a se pricepe, a ști ce e de făcut. – Lat. adjungere „a uni, a lipi”. DOOM
ajúnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ajúng, 1 pl. ajúngem, imperf. 3 sg. ajungeá, perf. s. 1 sg. ajunséi, 1 pl. ajúnserăm; part. ajúns
ajungă
AJÚNGE, ajúng, vb. III. I. 1. Intranz. A se afla într-un loc după parcurgerea unui drum, a atinge capătul unui drum; a sosi. ◊ Expr. A ajunge departe = a dobândi succese, a reuși. A ajunge la mal = a răzbi prin greutăți și a atinge scopul dorit. A (sau a-i) ajunge (cuiva) cuțitul la os = a ajunge la capătul puterii; a fi într-o situație desperată. ♦ Intranz. și tranz. A atinge (o limită în timp), a apuca (o anumită vreme). 2. Tranz. A întâlni, venind din urmă, o ființă sau un vehicul în mișcare; a prinde din urmă. ◊ Expr. A-l ajunge pe cineva zilele = a îmbătrâni. ♦ Fig. A egala pe cineva. 3. Tranz. A nimeri, a lovi pe cineva sau ceva. ♦ Fig. (Despre un neajuns) A da peste... ♦ Fig. (Despre o stare sufletească sau fizică) A cuprinde, a răzbi. 4. Intranz. A se întinde până la...; a atinge. ♦ A reuși să atingă ceva situat sus sau departe. ◊ Expr. A nu-i ajunge (cuiva nici) cu prăjina la nas, se zice despre un om înfumurat. 5. Intranz. (Despre prețuri; p. ext. despre mărfuri) A atinge un anumit nivel. II. 1. Refl. A se întâlni, a se împreuna, a se uni. ♦ Fig. A se înțelege, a se învoi. 2. Intranz. A realiza, a împlini. A ajunge la un rezultat. ♦ Intranz. și tranz. A fi în situația de a... 3. Intranz. A deveni. ◊ Expr. A ajunge rău = a decădea. A ajunge bine = a dobândi succese; a reuși, a izbuti. A ajunge pe mâinile cuiva = a fi la discreția cuiva. ♦ Intranz. și refl. (Peior.) A parveni. III. Intranz. și refl. A fi în cantitate suficientă. ◊ Expr. (Tranz.) A-l ajunge (pe cineva) mintea (sau capul) = a se pricepe, a ști ce e de făcut. – Lat. adjungere „a uni, a lipi”. DOOM
ajúnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ajúng, 1 pl. ajúngem, imperf. 3 sg. ajungeá, perf. s. 1 sg. ajunséi, 1 pl. ajúnserăm; part. ajúns
ajuns
AJÚNGE, ajúng, vb. III. I. 1. Intranz. A se afla într-un loc după parcurgerea unui drum, a atinge capătul unui drum; a sosi. ◊ Expr. A ajunge departe = a dobândi succese, a reuși. A ajunge la mal = a răzbi prin greutăți și a atinge scopul dorit. A (sau a-i) ajunge (cuiva) cuțitul la os = a ajunge la capătul puterii; a fi într-o situație desperată. ♦ Intranz. și tranz. A atinge (o limită în timp), a apuca (o anumită vreme). 2. Tranz. A întâlni, venind din urmă, o ființă sau un vehicul în mișcare; a prinde din urmă. ◊ Expr. A-l ajunge pe cineva zilele = a îmbătrâni. ♦ Fig. A egala pe cineva. 3. Tranz. A nimeri, a lovi pe cineva sau ceva. ♦ Fig. (Despre un neajuns) A da peste... ♦ Fig. (Despre o stare sufletească sau fizică) A cuprinde, a răzbi. 4. Intranz. A se întinde până la...; a atinge. ♦ A reuși să atingă ceva situat sus sau departe. ◊ Expr. A nu-i ajunge (cuiva nici) cu prăjina la nas, se zice despre un om înfumurat. 5. Intranz. (Despre prețuri; p. ext. despre mărfuri) A atinge un anumit nivel. II. 1. Refl. A se întâlni, a se împreuna, a se uni. ♦ Fig. A se înțelege, a se învoi. 2. Intranz. A realiza, a împlini. A ajunge la un rezultat. ♦ Intranz. și tranz. A fi în situația de a... 3. Intranz. A deveni. ◊ Expr. A ajunge rău = a decădea. A ajunge bine = a dobândi succese; a reuși, a izbuti. A ajunge pe mâinile cuiva = a fi la discreția cuiva. ♦ Intranz. și refl. (Peior.) A parveni. III. Intranz. și refl. A fi în cantitate suficientă. ◊ Expr. (Tranz.) A-l ajunge (pe cineva) mintea (sau capul) = a se pricepe, a ști ce e de făcut. – Lat. adjungere „a uni, a lipi”. DOOM
ajúnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ajúng, 1 pl. ajúngem, imperf. 3 sg. ajungeá, perf. s. 1 sg. ajunséi, 1 pl. ajúnserăm; part. ajúns
ajuns
AJÚNS2, -Ă, ajunși, -se, adj., s. f. art. I. Adj. 1. Care s-a îmbogățit, a parvenit. 2. (Reg.); în expr.) Ajuns de (sau la) cap = deștept, isteț. II. S. f. art. (Rar, în sintagma) Bun ajunsa! = bun sosit! bine ai venit! – V. ajunge.
ajuns
AJÚNS1 s. n. 1. (În loc. adv.) De ajuns = destul. 2. (Pop.; în sintagma) Bun ajuns(ul) = bine ai venit! bun sosit! – V. ajunge. DOOM
ajúns s. n.
ajunsa
AJÚNS2, -Ă, ajunși, -se, adj., s. f. art. I. Adj. 1. Care s-a îmbogățit, a parvenit. 2. (Reg.); în expr.) Ajuns de (sau la) cap = deștept, isteț. II. S. f. art. (Rar, în sintagma) Bun ajunsa! = bun sosit! bine ai venit! – V. ajunge.
ajunse
AJÚNGE, ajúng, vb. III. I. 1. Intranz. A se afla într-un loc după parcurgerea unui drum, a atinge capătul unui drum; a sosi. ◊ Expr. A ajunge departe = a dobândi succese, a reuși. A ajunge la mal = a răzbi prin greutăți și a atinge scopul dorit. A (sau a-i) ajunge (cuiva) cuțitul la os = a ajunge la capătul puterii; a fi într-o situație desperată. ♦ Intranz. și tranz. A atinge (o limită în timp), a apuca (o anumită vreme). 2. Tranz. A întâlni, venind din urmă, o ființă sau un vehicul în mișcare; a prinde din urmă. ◊ Expr. A-l ajunge pe cineva zilele = a îmbătrâni. ♦ Fig. A egala pe cineva. 3. Tranz. A nimeri, a lovi pe cineva sau ceva. ♦ Fig. (Despre un neajuns) A da peste... ♦ Fig. (Despre o stare sufletească sau fizică) A cuprinde, a răzbi. 4. Intranz. A se întinde până la...; a atinge. ♦ A reuși să atingă ceva situat sus sau departe. ◊ Expr. A nu-i ajunge (cuiva nici) cu prăjina la nas, se zice despre un om înfumurat. 5. Intranz. (Despre prețuri; p. ext. despre mărfuri) A atinge un anumit nivel. II. 1. Refl. A se întâlni, a se împreuna, a se uni. ♦ Fig. A se înțelege, a se învoi. 2. Intranz. A realiza, a împlini. A ajunge la un rezultat. ♦ Intranz. și tranz. A fi în situația de a... 3. Intranz. A deveni. ◊ Expr. A ajunge rău = a decădea. A ajunge bine = a dobândi succese; a reuși, a izbuti. A ajunge pe mâinile cuiva = a fi la discreția cuiva. ♦ Intranz. și refl. (Peior.) A parveni. III. Intranz. și refl. A fi în cantitate suficientă. ◊ Expr. (Tranz.) A-l ajunge (pe cineva) mintea (sau capul) = a se pricepe, a ști ce e de făcut. – Lat. adjungere „a uni, a lipi”. DOOM
ajúnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ajúng, 1 pl. ajúngem, imperf. 3 sg. ajungeá, perf. s. 1 sg. ajunséi, 1 pl. ajúnserăm; part. ajúns
ajunse
AJÚNS2, -Ă, ajunși, -se, adj., s. f. art. I. Adj. 1. Care s-a îmbogățit, a parvenit. 2. (Reg.); în expr.) Ajuns de (sau la) cap = deștept, isteț. II. S. f. art. (Rar, în sintagma) Bun ajunsa! = bun sosit! bine ai venit! – V. ajunge.
ajunsei
AJÚNGE, ajúng, vb. III. I. 1. Intranz. A se afla într-un loc după parcurgerea unui drum, a atinge capătul unui drum; a sosi. ◊ Expr. A ajunge departe = a dobândi succese, a reuși. A ajunge la mal = a răzbi prin greutăți și a atinge scopul dorit. A (sau a-i) ajunge (cuiva) cuțitul la os = a ajunge la capătul puterii; a fi într-o situație desperată. ♦ Intranz. și tranz. A atinge (o limită în timp), a apuca (o anumită vreme). 2. Tranz. A întâlni, venind din urmă, o ființă sau un vehicul în mișcare; a prinde din urmă. ◊ Expr. A-l ajunge pe cineva zilele = a îmbătrâni. ♦ Fig. A egala pe cineva. 3. Tranz. A nimeri, a lovi pe cineva sau ceva. ♦ Fig. (Despre un neajuns) A da peste... ♦ Fig. (Despre o stare sufletească sau fizică) A cuprinde, a răzbi. 4. Intranz. A se întinde până la...; a atinge. ♦ A reuși să atingă ceva situat sus sau departe. ◊ Expr. A nu-i ajunge (cuiva nici) cu prăjina la nas, se zice despre un om înfumurat. 5. Intranz. (Despre prețuri; p. ext. despre mărfuri) A atinge un anumit nivel. II. 1. Refl. A se întâlni, a se împreuna, a se uni. ♦ Fig. A se înțelege, a se învoi. 2. Intranz. A realiza, a împlini. A ajunge la un rezultat. ♦ Intranz. și tranz. A fi în situația de a... 3. Intranz. A deveni. ◊ Expr. A ajunge rău = a decădea. A ajunge bine = a dobândi succese; a reuși, a izbuti. A ajunge pe mâinile cuiva = a fi la discreția cuiva. ♦ Intranz. și refl. (Peior.) A parveni. III. Intranz. și refl. A fi în cantitate suficientă. ◊ Expr. (Tranz.) A-l ajunge (pe cineva) mintea (sau capul) = a se pricepe, a ști ce e de făcut. – Lat. adjungere „a uni, a lipi”. DOOM
ajúnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ajúng, 1 pl. ajúngem, imperf. 3 sg. ajungeá, perf. s. 1 sg. ajunséi, 1 pl. ajúnserăm; part. ajúns
ajunsei
AJÚNS2, -Ă, ajunși, -se, adj., s. f. art. I. Adj. 1. Care s-a îmbogățit, a parvenit. 2. (Reg.); în expr.) Ajuns de (sau la) cap = deștept, isteț. II. S. f. art. (Rar, în sintagma) Bun ajunsa! = bun sosit! bine ai venit! – V. ajunge.
ajunsele
AJÚNS2, -Ă, ajunși, -se, adj., s. f. art. I. Adj. 1. Care s-a îmbogățit, a parvenit. 2. (Reg.); în expr.) Ajuns de (sau la) cap = deștept, isteț. II. S. f. art. (Rar, în sintagma) Bun ajunsa! = bun sosit! bine ai venit! – V. ajunge.
ajunselor
AJÚNS2, -Ă, ajunși, -se, adj., s. f. art. I. Adj. 1. Care s-a îmbogățit, a parvenit. 2. (Reg.); în expr.) Ajuns de (sau la) cap = deștept, isteț. II. S. f. art. (Rar, în sintagma) Bun ajunsa! = bun sosit! bine ai venit! – V. ajunge.
ajunseră
AJÚNGE, ajúng, vb. III. I. 1. Intranz. A se afla într-un loc după parcurgerea unui drum, a atinge capătul unui drum; a sosi. ◊ Expr. A ajunge departe = a dobândi succese, a reuși. A ajunge la mal = a răzbi prin greutăți și a atinge scopul dorit. A (sau a-i) ajunge (cuiva) cuțitul la os = a ajunge la capătul puterii; a fi într-o situație desperată. ♦ Intranz. și tranz. A atinge (o limită în timp), a apuca (o anumită vreme). 2. Tranz. A întâlni, venind din urmă, o ființă sau un vehicul în mișcare; a prinde din urmă. ◊ Expr. A-l ajunge pe cineva zilele = a îmbătrâni. ♦ Fig. A egala pe cineva. 3. Tranz. A nimeri, a lovi pe cineva sau ceva. ♦ Fig. (Despre un neajuns) A da peste... ♦ Fig. (Despre o stare sufletească sau fizică) A cuprinde, a răzbi. 4. Intranz. A se întinde până la...; a atinge. ♦ A reuși să atingă ceva situat sus sau departe. ◊ Expr. A nu-i ajunge (cuiva nici) cu prăjina la nas, se zice despre un om înfumurat. 5. Intranz. (Despre prețuri; p. ext. despre mărfuri) A atinge un anumit nivel. II. 1. Refl. A se întâlni, a se împreuna, a se uni. ♦ Fig. A se înțelege, a se învoi. 2. Intranz. A realiza, a împlini. A ajunge la un rezultat. ♦ Intranz. și tranz. A fi în situația de a... 3. Intranz. A deveni. ◊ Expr. A ajunge rău = a decădea. A ajunge bine = a dobândi succese; a reuși, a izbuti. A ajunge pe mâinile cuiva = a fi la discreția cuiva. ♦ Intranz. și refl. (Peior.) A parveni. III. Intranz. și refl. A fi în cantitate suficientă. ◊ Expr. (Tranz.) A-l ajunge (pe cineva) mintea (sau capul) = a se pricepe, a ști ce e de făcut. – Lat. adjungere „a uni, a lipi”. DOOM
ajúnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ajúng, 1 pl. ajúngem, imperf. 3 sg. ajungeá, perf. s. 1 sg. ajunséi, 1 pl. ajúnserăm; part. ajúns
ajunserăm
AJÚNGE, ajúng, vb. III. I. 1. Intranz. A se afla într-un loc după parcurgerea unui drum, a atinge capătul unui drum; a sosi. ◊ Expr. A ajunge departe = a dobândi succese, a reuși. A ajunge la mal = a răzbi prin greutăți și a atinge scopul dorit. A (sau a-i) ajunge (cuiva) cuțitul la os = a ajunge la capătul puterii; a fi într-o situație desperată. ♦ Intranz. și tranz. A atinge (o limită în timp), a apuca (o anumită vreme). 2. Tranz. A întâlni, venind din urmă, o ființă sau un vehicul în mișcare; a prinde din urmă. ◊ Expr. A-l ajunge pe cineva zilele = a îmbătrâni. ♦ Fig. A egala pe cineva. 3. Tranz. A nimeri, a lovi pe cineva sau ceva. ♦ Fig. (Despre un neajuns) A da peste... ♦ Fig. (Despre o stare sufletească sau fizică) A cuprinde, a răzbi. 4. Intranz. A se întinde până la...; a atinge. ♦ A reuși să atingă ceva situat sus sau departe. ◊ Expr. A nu-i ajunge (cuiva nici) cu prăjina la nas, se zice despre un om înfumurat. 5. Intranz. (Despre prețuri; p. ext. despre mărfuri) A atinge un anumit nivel. II. 1. Refl. A se întâlni, a se împreuna, a se uni. ♦ Fig. A se înțelege, a se învoi. 2. Intranz. A realiza, a împlini. A ajunge la un rezultat. ♦ Intranz. și tranz. A fi în situația de a... 3. Intranz. A deveni. ◊ Expr. A ajunge rău = a decădea. A ajunge bine = a dobândi succese; a reuși, a izbuti. A ajunge pe mâinile cuiva = a fi la discreția cuiva. ♦ Intranz. și refl. (Peior.) A parveni. III. Intranz. și refl. A fi în cantitate suficientă. ◊ Expr. (Tranz.) A-l ajunge (pe cineva) mintea (sau capul) = a se pricepe, a ști ce e de făcut. – Lat. adjungere „a uni, a lipi”. DOOM
ajúnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ajúng, 1 pl. ajúngem, imperf. 3 sg. ajungeá, perf. s. 1 sg. ajunséi, 1 pl. ajúnserăm; part. ajúns
ajunserăți
AJÚNGE, ajúng, vb. III. I. 1. Intranz. A se afla într-un loc după parcurgerea unui drum, a atinge capătul unui drum; a sosi. ◊ Expr. A ajunge departe = a dobândi succese, a reuși. A ajunge la mal = a răzbi prin greutăți și a atinge scopul dorit. A (sau a-i) ajunge (cuiva) cuțitul la os = a ajunge la capătul puterii; a fi într-o situație desperată. ♦ Intranz. și tranz. A atinge (o limită în timp), a apuca (o anumită vreme). 2. Tranz. A întâlni, venind din urmă, o ființă sau un vehicul în mișcare; a prinde din urmă. ◊ Expr. A-l ajunge pe cineva zilele = a îmbătrâni. ♦ Fig. A egala pe cineva. 3. Tranz. A nimeri, a lovi pe cineva sau ceva. ♦ Fig. (Despre un neajuns) A da peste... ♦ Fig. (Despre o stare sufletească sau fizică) A cuprinde, a răzbi. 4. Intranz. A se întinde până la...; a atinge. ♦ A reuși să atingă ceva situat sus sau departe. ◊ Expr. A nu-i ajunge (cuiva nici) cu prăjina la nas, se zice despre un om înfumurat. 5. Intranz. (Despre prețuri; p. ext. despre mărfuri) A atinge un anumit nivel. II. 1. Refl. A se întâlni, a se împreuna, a se uni. ♦ Fig. A se înțelege, a se învoi. 2. Intranz. A realiza, a împlini. A ajunge la un rezultat. ♦ Intranz. și tranz. A fi în situația de a... 3. Intranz. A deveni. ◊ Expr. A ajunge rău = a decădea. A ajunge bine = a dobândi succese; a reuși, a izbuti. A ajunge pe mâinile cuiva = a fi la discreția cuiva. ♦ Intranz. și refl. (Peior.) A parveni. III. Intranz. și refl. A fi în cantitate suficientă. ◊ Expr. (Tranz.) A-l ajunge (pe cineva) mintea (sau capul) = a se pricepe, a ști ce e de făcut. – Lat. adjungere „a uni, a lipi”. DOOM
ajúnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ajúng, 1 pl. ajúngem, imperf. 3 sg. ajungeá, perf. s. 1 sg. ajunséi, 1 pl. ajúnserăm; part. ajúns
ajunsese
AJÚNGE, ajúng, vb. III. I. 1. Intranz. A se afla într-un loc după parcurgerea unui drum, a atinge capătul unui drum; a sosi. ◊ Expr. A ajunge departe = a dobândi succese, a reuși. A ajunge la mal = a răzbi prin greutăți și a atinge scopul dorit. A (sau a-i) ajunge (cuiva) cuțitul la os = a ajunge la capătul puterii; a fi într-o situație desperată. ♦ Intranz. și tranz. A atinge (o limită în timp), a apuca (o anumită vreme). 2. Tranz. A întâlni, venind din urmă, o ființă sau un vehicul în mișcare; a prinde din urmă. ◊ Expr. A-l ajunge pe cineva zilele = a îmbătrâni. ♦ Fig. A egala pe cineva. 3. Tranz. A nimeri, a lovi pe cineva sau ceva. ♦ Fig. (Despre un neajuns) A da peste... ♦ Fig. (Despre o stare sufletească sau fizică) A cuprinde, a răzbi. 4. Intranz. A se întinde până la...; a atinge. ♦ A reuși să atingă ceva situat sus sau departe. ◊ Expr. A nu-i ajunge (cuiva nici) cu prăjina la nas, se zice despre un om înfumurat. 5. Intranz. (Despre prețuri; p. ext. despre mărfuri) A atinge un anumit nivel. II. 1. Refl. A se întâlni, a se împreuna, a se uni. ♦ Fig. A se înțelege, a se învoi. 2. Intranz. A realiza, a împlini. A ajunge la un rezultat. ♦ Intranz. și tranz. A fi în situația de a... 3. Intranz. A deveni. ◊ Expr. A ajunge rău = a decădea. A ajunge bine = a dobândi succese; a reuși, a izbuti. A ajunge pe mâinile cuiva = a fi la discreția cuiva. ♦ Intranz. și refl. (Peior.) A parveni. III. Intranz. și refl. A fi în cantitate suficientă. ◊ Expr. (Tranz.) A-l ajunge (pe cineva) mintea (sau capul) = a se pricepe, a ști ce e de făcut. – Lat. adjungere „a uni, a lipi”. DOOM
ajúnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ajúng, 1 pl. ajúngem, imperf. 3 sg. ajungeá, perf. s. 1 sg. ajunséi, 1 pl. ajúnserăm; part. ajúns
ajunsesem
AJÚNGE, ajúng, vb. III. I. 1. Intranz. A se afla într-un loc după parcurgerea unui drum, a atinge capătul unui drum; a sosi. ◊ Expr. A ajunge departe = a dobândi succese, a reuși. A ajunge la mal = a răzbi prin greutăți și a atinge scopul dorit. A (sau a-i) ajunge (cuiva) cuțitul la os = a ajunge la capătul puterii; a fi într-o situație desperată. ♦ Intranz. și tranz. A atinge (o limită în timp), a apuca (o anumită vreme). 2. Tranz. A întâlni, venind din urmă, o ființă sau un vehicul în mișcare; a prinde din urmă. ◊ Expr. A-l ajunge pe cineva zilele = a îmbătrâni. ♦ Fig. A egala pe cineva. 3. Tranz. A nimeri, a lovi pe cineva sau ceva. ♦ Fig. (Despre un neajuns) A da peste... ♦ Fig. (Despre o stare sufletească sau fizică) A cuprinde, a răzbi. 4. Intranz. A se întinde până la...; a atinge. ♦ A reuși să atingă ceva situat sus sau departe. ◊ Expr. A nu-i ajunge (cuiva nici) cu prăjina la nas, se zice despre un om înfumurat. 5. Intranz. (Despre prețuri; p. ext. despre mărfuri) A atinge un anumit nivel. II. 1. Refl. A se întâlni, a se împreuna, a se uni. ♦ Fig. A se înțelege, a se învoi. 2. Intranz. A realiza, a împlini. A ajunge la un rezultat. ♦ Intranz. și tranz. A fi în situația de a... 3. Intranz. A deveni. ◊ Expr. A ajunge rău = a decădea. A ajunge bine = a dobândi succese; a reuși, a izbuti. A ajunge pe mâinile cuiva = a fi la discreția cuiva. ♦ Intranz. și refl. (Peior.) A parveni. III. Intranz. și refl. A fi în cantitate suficientă. ◊ Expr. (Tranz.) A-l ajunge (pe cineva) mintea (sau capul) = a se pricepe, a ști ce e de făcut. – Lat. adjungere „a uni, a lipi”. DOOM
ajúnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ajúng, 1 pl. ajúngem, imperf. 3 sg. ajungeá, perf. s. 1 sg. ajunséi, 1 pl. ajúnserăm; part. ajúns
ajunseseră
AJÚNGE, ajúng, vb. III. I. 1. Intranz. A se afla într-un loc după parcurgerea unui drum, a atinge capătul unui drum; a sosi. ◊ Expr. A ajunge departe = a dobândi succese, a reuși. A ajunge la mal = a răzbi prin greutăți și a atinge scopul dorit. A (sau a-i) ajunge (cuiva) cuțitul la os = a ajunge la capătul puterii; a fi într-o situație desperată. ♦ Intranz. și tranz. A atinge (o limită în timp), a apuca (o anumită vreme). 2. Tranz. A întâlni, venind din urmă, o ființă sau un vehicul în mișcare; a prinde din urmă. ◊ Expr. A-l ajunge pe cineva zilele = a îmbătrâni. ♦ Fig. A egala pe cineva. 3. Tranz. A nimeri, a lovi pe cineva sau ceva. ♦ Fig. (Despre un neajuns) A da peste... ♦ Fig. (Despre o stare sufletească sau fizică) A cuprinde, a răzbi. 4. Intranz. A se întinde până la...; a atinge. ♦ A reuși să atingă ceva situat sus sau departe. ◊ Expr. A nu-i ajunge (cuiva nici) cu prăjina la nas, se zice despre un om înfumurat. 5. Intranz. (Despre prețuri; p. ext. despre mărfuri) A atinge un anumit nivel. II. 1. Refl. A se întâlni, a se împreuna, a se uni. ♦ Fig. A se înțelege, a se învoi. 2. Intranz. A realiza, a împlini. A ajunge la un rezultat. ♦ Intranz. și tranz. A fi în situația de a... 3. Intranz. A deveni. ◊ Expr. A ajunge rău = a decădea. A ajunge bine = a dobândi succese; a reuși, a izbuti. A ajunge pe mâinile cuiva = a fi la discreția cuiva. ♦ Intranz. și refl. (Peior.) A parveni. III. Intranz. și refl. A fi în cantitate suficientă. ◊ Expr. (Tranz.) A-l ajunge (pe cineva) mintea (sau capul) = a se pricepe, a ști ce e de făcut. – Lat. adjungere „a uni, a lipi”. DOOM
ajúnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ajúng, 1 pl. ajúngem, imperf. 3 sg. ajungeá, perf. s. 1 sg. ajunséi, 1 pl. ajúnserăm; part. ajúns
ajunseserăm
AJÚNGE, ajúng, vb. III. I. 1. Intranz. A se afla într-un loc după parcurgerea unui drum, a atinge capătul unui drum; a sosi. ◊ Expr. A ajunge departe = a dobândi succese, a reuși. A ajunge la mal = a răzbi prin greutăți și a atinge scopul dorit. A (sau a-i) ajunge (cuiva) cuțitul la os = a ajunge la capătul puterii; a fi într-o situație desperată. ♦ Intranz. și tranz. A atinge (o limită în timp), a apuca (o anumită vreme). 2. Tranz. A întâlni, venind din urmă, o ființă sau un vehicul în mișcare; a prinde din urmă. ◊ Expr. A-l ajunge pe cineva zilele = a îmbătrâni. ♦ Fig. A egala pe cineva. 3. Tranz. A nimeri, a lovi pe cineva sau ceva. ♦ Fig. (Despre un neajuns) A da peste... ♦ Fig. (Despre o stare sufletească sau fizică) A cuprinde, a răzbi. 4. Intranz. A se întinde până la...; a atinge. ♦ A reuși să atingă ceva situat sus sau departe. ◊ Expr. A nu-i ajunge (cuiva nici) cu prăjina la nas, se zice despre un om înfumurat. 5. Intranz. (Despre prețuri; p. ext. despre mărfuri) A atinge un anumit nivel. II. 1. Refl. A se întâlni, a se împreuna, a se uni. ♦ Fig. A se înțelege, a se învoi. 2. Intranz. A realiza, a împlini. A ajunge la un rezultat. ♦ Intranz. și tranz. A fi în situația de a... 3. Intranz. A deveni. ◊ Expr. A ajunge rău = a decădea. A ajunge bine = a dobândi succese; a reuși, a izbuti. A ajunge pe mâinile cuiva = a fi la discreția cuiva. ♦ Intranz. și refl. (Peior.) A parveni. III. Intranz. și refl. A fi în cantitate suficientă. ◊ Expr. (Tranz.) A-l ajunge (pe cineva) mintea (sau capul) = a se pricepe, a ști ce e de făcut. – Lat. adjungere „a uni, a lipi”. DOOM
ajúnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ajúng, 1 pl. ajúngem, imperf. 3 sg. ajungeá, perf. s. 1 sg. ajunséi, 1 pl. ajúnserăm; part. ajúns
ajunseserăți
AJÚNGE, ajúng, vb. III. I. 1. Intranz. A se afla într-un loc după parcurgerea unui drum, a atinge capătul unui drum; a sosi. ◊ Expr. A ajunge departe = a dobândi succese, a reuși. A ajunge la mal = a răzbi prin greutăți și a atinge scopul dorit. A (sau a-i) ajunge (cuiva) cuțitul la os = a ajunge la capătul puterii; a fi într-o situație desperată. ♦ Intranz. și tranz. A atinge (o limită în timp), a apuca (o anumită vreme). 2. Tranz. A întâlni, venind din urmă, o ființă sau un vehicul în mișcare; a prinde din urmă. ◊ Expr. A-l ajunge pe cineva zilele = a îmbătrâni. ♦ Fig. A egala pe cineva. 3. Tranz. A nimeri, a lovi pe cineva sau ceva. ♦ Fig. (Despre un neajuns) A da peste... ♦ Fig. (Despre o stare sufletească sau fizică) A cuprinde, a răzbi. 4. Intranz. A se întinde până la...; a atinge. ♦ A reuși să atingă ceva situat sus sau departe. ◊ Expr. A nu-i ajunge (cuiva nici) cu prăjina la nas, se zice despre un om înfumurat. 5. Intranz. (Despre prețuri; p. ext. despre mărfuri) A atinge un anumit nivel. II. 1. Refl. A se întâlni, a se împreuna, a se uni. ♦ Fig. A se înțelege, a se învoi. 2. Intranz. A realiza, a împlini. A ajunge la un rezultat. ♦ Intranz. și tranz. A fi în situația de a... 3. Intranz. A deveni. ◊ Expr. A ajunge rău = a decădea. A ajunge bine = a dobândi succese; a reuși, a izbuti. A ajunge pe mâinile cuiva = a fi la discreția cuiva. ♦ Intranz. și refl. (Peior.) A parveni. III. Intranz. și refl. A fi în cantitate suficientă. ◊ Expr. (Tranz.) A-l ajunge (pe cineva) mintea (sau capul) = a se pricepe, a ști ce e de făcut. – Lat. adjungere „a uni, a lipi”. DOOM
ajúnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ajúng, 1 pl. ajúngem, imperf. 3 sg. ajungeá, perf. s. 1 sg. ajunséi, 1 pl. ajúnserăm; part. ajúns
ajunseseși
AJÚNGE, ajúng, vb. III. I. 1. Intranz. A se afla într-un loc după parcurgerea unui drum, a atinge capătul unui drum; a sosi. ◊ Expr. A ajunge departe = a dobândi succese, a reuși. A ajunge la mal = a răzbi prin greutăți și a atinge scopul dorit. A (sau a-i) ajunge (cuiva) cuțitul la os = a ajunge la capătul puterii; a fi într-o situație desperată. ♦ Intranz. și tranz. A atinge (o limită în timp), a apuca (o anumită vreme). 2. Tranz. A întâlni, venind din urmă, o ființă sau un vehicul în mișcare; a prinde din urmă. ◊ Expr. A-l ajunge pe cineva zilele = a îmbătrâni. ♦ Fig. A egala pe cineva. 3. Tranz. A nimeri, a lovi pe cineva sau ceva. ♦ Fig. (Despre un neajuns) A da peste... ♦ Fig. (Despre o stare sufletească sau fizică) A cuprinde, a răzbi. 4. Intranz. A se întinde până la...; a atinge. ♦ A reuși să atingă ceva situat sus sau departe. ◊ Expr. A nu-i ajunge (cuiva nici) cu prăjina la nas, se zice despre un om înfumurat. 5. Intranz. (Despre prețuri; p. ext. despre mărfuri) A atinge un anumit nivel. II. 1. Refl. A se întâlni, a se împreuna, a se uni. ♦ Fig. A se înțelege, a se învoi. 2. Intranz. A realiza, a împlini. A ajunge la un rezultat. ♦ Intranz. și tranz. A fi în situația de a... 3. Intranz. A deveni. ◊ Expr. A ajunge rău = a decădea. A ajunge bine = a dobândi succese; a reuși, a izbuti. A ajunge pe mâinile cuiva = a fi la discreția cuiva. ♦ Intranz. și refl. (Peior.) A parveni. III. Intranz. și refl. A fi în cantitate suficientă. ◊ Expr. (Tranz.) A-l ajunge (pe cineva) mintea (sau capul) = a se pricepe, a ști ce e de făcut. – Lat. adjungere „a uni, a lipi”. DOOM
ajúnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ajúng, 1 pl. ajúngem, imperf. 3 sg. ajungeá, perf. s. 1 sg. ajunséi, 1 pl. ajúnserăm; part. ajúns
ajunseseți
AJÚNGE, ajúng, vb. III. I. 1. Intranz. A se afla într-un loc după parcurgerea unui drum, a atinge capătul unui drum; a sosi. ◊ Expr. A ajunge departe = a dobândi succese, a reuși. A ajunge la mal = a răzbi prin greutăți și a atinge scopul dorit. A (sau a-i) ajunge (cuiva) cuțitul la os = a ajunge la capătul puterii; a fi într-o situație desperată. ♦ Intranz. și tranz. A atinge (o limită în timp), a apuca (o anumită vreme). 2. Tranz. A întâlni, venind din urmă, o ființă sau un vehicul în mișcare; a prinde din urmă. ◊ Expr. A-l ajunge pe cineva zilele = a îmbătrâni. ♦ Fig. A egala pe cineva. 3. Tranz. A nimeri, a lovi pe cineva sau ceva. ♦ Fig. (Despre un neajuns) A da peste... ♦ Fig. (Despre o stare sufletească sau fizică) A cuprinde, a răzbi. 4. Intranz. A se întinde până la...; a atinge. ♦ A reuși să atingă ceva situat sus sau departe. ◊ Expr. A nu-i ajunge (cuiva nici) cu prăjina la nas, se zice despre un om înfumurat. 5. Intranz. (Despre prețuri; p. ext. despre mărfuri) A atinge un anumit nivel. II. 1. Refl. A se întâlni, a se împreuna, a se uni. ♦ Fig. A se înțelege, a se învoi. 2. Intranz. A realiza, a împlini. A ajunge la un rezultat. ♦ Intranz. și tranz. A fi în situația de a... 3. Intranz. A deveni. ◊ Expr. A ajunge rău = a decădea. A ajunge bine = a dobândi succese; a reuși, a izbuti. A ajunge pe mâinile cuiva = a fi la discreția cuiva. ♦ Intranz. și refl. (Peior.) A parveni. III. Intranz. și refl. A fi în cantitate suficientă. ◊ Expr. (Tranz.) A-l ajunge (pe cineva) mintea (sau capul) = a se pricepe, a ști ce e de făcut. – Lat. adjungere „a uni, a lipi”. DOOM
ajúnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ajúng, 1 pl. ajúngem, imperf. 3 sg. ajungeá, perf. s. 1 sg. ajunséi, 1 pl. ajúnserăm; part. ajúns
ajunseși
AJÚNGE, ajúng, vb. III. I. 1. Intranz. A se afla într-un loc după parcurgerea unui drum, a atinge capătul unui drum; a sosi. ◊ Expr. A ajunge departe = a dobândi succese, a reuși. A ajunge la mal = a răzbi prin greutăți și a atinge scopul dorit. A (sau a-i) ajunge (cuiva) cuțitul la os = a ajunge la capătul puterii; a fi într-o situație desperată. ♦ Intranz. și tranz. A atinge (o limită în timp), a apuca (o anumită vreme). 2. Tranz. A întâlni, venind din urmă, o ființă sau un vehicul în mișcare; a prinde din urmă. ◊ Expr. A-l ajunge pe cineva zilele = a îmbătrâni. ♦ Fig. A egala pe cineva. 3. Tranz. A nimeri, a lovi pe cineva sau ceva. ♦ Fig. (Despre un neajuns) A da peste... ♦ Fig. (Despre o stare sufletească sau fizică) A cuprinde, a răzbi. 4. Intranz. A se întinde până la...; a atinge. ♦ A reuși să atingă ceva situat sus sau departe. ◊ Expr. A nu-i ajunge (cuiva nici) cu prăjina la nas, se zice despre un om înfumurat. 5. Intranz. (Despre prețuri; p. ext. despre mărfuri) A atinge un anumit nivel. II. 1. Refl. A se întâlni, a se împreuna, a se uni. ♦ Fig. A se înțelege, a se învoi. 2. Intranz. A realiza, a împlini. A ajunge la un rezultat. ♦ Intranz. și tranz. A fi în situația de a... 3. Intranz. A deveni. ◊ Expr. A ajunge rău = a decădea. A ajunge bine = a dobândi succese; a reuși, a izbuti. A ajunge pe mâinile cuiva = a fi la discreția cuiva. ♦ Intranz. și refl. (Peior.) A parveni. III. Intranz. și refl. A fi în cantitate suficientă. ◊ Expr. (Tranz.) A-l ajunge (pe cineva) mintea (sau capul) = a se pricepe, a ști ce e de făcut. – Lat. adjungere „a uni, a lipi”. DOOM
ajúnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ajúng, 1 pl. ajúngem, imperf. 3 sg. ajungeá, perf. s. 1 sg. ajunséi, 1 pl. ajúnserăm; part. ajúns
ajunsul
AJÚNS2, -Ă, ajunși, -se, adj., s. f. art. I. Adj. 1. Care s-a îmbogățit, a parvenit. 2. (Reg.); în expr.) Ajuns de (sau la) cap = deștept, isteț. II. S. f. art. (Rar, în sintagma) Bun ajunsa! = bun sosit! bine ai venit! – V. ajunge.
ajunsului
AJÚNS2, -Ă, ajunși, -se, adj., s. f. art. I. Adj. 1. Care s-a îmbogățit, a parvenit. 2. (Reg.); în expr.) Ajuns de (sau la) cap = deștept, isteț. II. S. f. art. (Rar, în sintagma) Bun ajunsa! = bun sosit! bine ai venit! – V. ajunge.
ajunsă
AJÚNS1 s. n. 1. (În loc. adv.) De ajuns = destul. 2. (Pop.; în sintagma) Bun ajuns(ul) = bine ai venit! bun sosit! – V. ajunge. DOOM
ajúns s. n.
ajunul
AJÚN, ajunuri, s. n. 1. Zi sau, p. ext., perioadă de timp care precede un eveniment. ◊ Loc. adv. În ajun = a) cu o zi (sau cu o seară) înainte; b) puțin timp înainte, foarte aproape (de)... 2. Faptul de a ajuna (1); post (negru). ♦ Zi în care se ajunează (1). – Din ajuna (derivat regresiv). DOOM
ajún s. n., pl. ajúnuri
ajunului
AJÚN, ajunuri, s. n. 1. Zi sau, p. ext., perioadă de timp care precede un eveniment. ◊ Loc. adv. În ajun = a) cu o zi (sau cu o seară) înainte; b) puțin timp înainte, foarte aproape (de)... 2. Faptul de a ajuna (1); post (negru). ♦ Zi în care se ajunează (1). – Din ajuna (derivat regresiv). DOOM
ajún s. n., pl. ajúnuri
ajunuri
AJÚN, ajunuri, s. n. 1. Zi sau, p. ext., perioadă de timp care precede un eveniment. ◊ Loc. adv. În ajun = a) cu o zi (sau cu o seară) înainte; b) puțin timp înainte, foarte aproape (de)... 2. Faptul de a ajuna (1); post (negru). ♦ Zi în care se ajunează (1). – Din ajuna (derivat regresiv). DOOM
ajún s. n., pl. ajúnuri
ajunurile
AJÚN, ajunuri, s. n. 1. Zi sau, p. ext., perioadă de timp care precede un eveniment. ◊ Loc. adv. În ajun = a) cu o zi (sau cu o seară) înainte; b) puțin timp înainte, foarte aproape (de)... 2. Faptul de a ajuna (1); post (negru). ♦ Zi în care se ajunează (1). – Din ajuna (derivat regresiv). DOOM
ajún s. n., pl. ajúnuri
ajunurilor
AJÚN, ajunuri, s. n. 1. Zi sau, p. ext., perioadă de timp care precede un eveniment. ◊ Loc. adv. În ajun = a) cu o zi (sau cu o seară) înainte; b) puțin timp înainte, foarte aproape (de)... 2. Faptul de a ajuna (1); post (negru). ♦ Zi în care se ajunează (1). – Din ajuna (derivat regresiv). DOOM
ajún s. n., pl. ajúnuri
ajunând
AJUNÁ, ajunez, vb. I. Intranz. 1. (În practicile religioase) A nu mânca nimic, a ține post complet. 2. Fig. A răbda de foame. – Lat. *adjunare. DOOM
ajuná (a ~) vb., ind. prez. 3 ajuneáză
ajunînd
AJUNÁ, ajunez, vb. I. Intranz. 1. (În practicile religioase) A nu mânca nimic, a ține post complet. 2. Fig. A răbda de foame. – Lat. *adjunare. DOOM
ajuná (a ~) vb., ind. prez. 3 ajuneáză
ajunși
AJÚNS2, -Ă, ajunși, -se, adj., s. f. art. I. Adj. 1. Care s-a îmbogățit, a parvenit. 2. (Reg.); în expr.) Ajuns de (sau la) cap = deștept, isteț. II. S. f. art. (Rar, în sintagma) Bun ajunsa! = bun sosit! bine ai venit! – V. ajunge.
ajunșii
AJÚNS2, -Ă, ajunși, -se, adj., s. f. art. I. Adj. 1. Care s-a îmbogățit, a parvenit. 2. (Reg.); în expr.) Ajuns de (sau la) cap = deștept, isteț. II. S. f. art. (Rar, în sintagma) Bun ajunsa! = bun sosit! bine ai venit! – V. ajunge.
ajunșilor
AJÚNS2, -Ă, ajunși, -se, adj., s. f. art. I. Adj. 1. Care s-a îmbogățit, a parvenit. 2. (Reg.); în expr.) Ajuns de (sau la) cap = deștept, isteț. II. S. f. art. (Rar, în sintagma) Bun ajunsa! = bun sosit! bine ai venit! – V. ajunge.
ajur
AJÚR, ajururi, s. n. 1. Broderie pe o țesătură obținută prin scoaterea firelor din urzeală sau din bătătură. 2. Tricou cu găurele obținute în timpul tricotării. 3. (Arhit.) Ornament perforat care permite pătrunderea luminii. – Din fr. ajour. DOOM
ajúr s. n., pl. ajúruri
ajura
AJURÁ, ajurez, vb. I. Tranz. A face ajur. – Din fr. ajourer. DOOM
ajurá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajureáză
ajurai
AJURÁ, ajurez, vb. I. Tranz. A face ajur. – Din fr. ajourer. DOOM
ajurá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajureáză
ajuram
AJURÁ, ajurez, vb. I. Tranz. A face ajur. – Din fr. ajourer. DOOM
ajurá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajureáză
ajurare
AJURÁ, ajurez, vb. I. Tranz. A face ajur. – Din fr. ajourer. DOOM
ajurá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajureáză
ajurare
AJURÁRE, ajurări, s. f. Acțiunea de a ajura. – V. ajura.
ajurarea
AJURÁRE, ajurări, s. f. Acțiunea de a ajura. – V. ajura.
ajurară
AJURÁ, ajurez, vb. I. Tranz. A face ajur. – Din fr. ajourer. DOOM
ajurá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajureáză
ajurarăm
AJURÁ, ajurez, vb. I. Tranz. A face ajur. – Din fr. ajourer. DOOM
ajurá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajureáză
ajurarăți
AJURÁ, ajurez, vb. I. Tranz. A face ajur. – Din fr. ajourer. DOOM
ajurá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajureáză
ajurase
AJURÁ, ajurez, vb. I. Tranz. A face ajur. – Din fr. ajourer. DOOM
ajurá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajureáză
ajurasem
AJURÁ, ajurez, vb. I. Tranz. A face ajur. – Din fr. ajourer. DOOM
ajurá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajureáză
ajuraseră
AJURÁ, ajurez, vb. I. Tranz. A face ajur. – Din fr. ajourer. DOOM
ajurá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajureáză
ajuraserăm
AJURÁ, ajurez, vb. I. Tranz. A face ajur. – Din fr. ajourer. DOOM
ajurá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajureáză
ajuraserăți
AJURÁ, ajurez, vb. I. Tranz. A face ajur. – Din fr. ajourer. DOOM
ajurá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajureáză
ajuraseși
AJURÁ, ajurez, vb. I. Tranz. A face ajur. – Din fr. ajourer. DOOM
ajurá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajureáză
ajuraseți
AJURÁ, ajurez, vb. I. Tranz. A face ajur. – Din fr. ajourer. DOOM
ajurá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajureáză
ajurat
AJURÁ, ajurez, vb. I. Tranz. A face ajur. – Din fr. ajourer. DOOM
ajurá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajureáză
ajurat
AJURÁT, -Ă, ajurați, -te, adj. Care are ajur, împodobit cu ajur. – V. ajura.
ajurata
AJURÁT, -Ă, ajurați, -te, adj. Care are ajur, împodobit cu ajur. – V. ajura.
ajurate
AJURÁT, -Ă, ajurați, -te, adj. Care are ajur, împodobit cu ajur. – V. ajura.
ajuratei
AJURÁT, -Ă, ajurați, -te, adj. Care are ajur, împodobit cu ajur. – V. ajura.
ajuratele
AJURÁT, -Ă, ajurați, -te, adj. Care are ajur, împodobit cu ajur. – V. ajura.
ajuratelor
AJURÁT, -Ă, ajurați, -te, adj. Care are ajur, împodobit cu ajur. – V. ajura.
ajuratul
AJURÁT, -Ă, ajurați, -te, adj. Care are ajur, împodobit cu ajur. – V. ajura.
ajuratului
AJURÁT, -Ă, ajurați, -te, adj. Care are ajur, împodobit cu ajur. – V. ajura.
ajurau
AJURÁ, ajurez, vb. I. Tranz. A face ajur. – Din fr. ajourer. DOOM
ajurá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajureáză
ajurași
AJURÁ, ajurez, vb. I. Tranz. A face ajur. – Din fr. ajourer. DOOM
ajurá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajureáză
ajurați
AJURÁ, ajurez, vb. I. Tranz. A face ajur. – Din fr. ajourer. DOOM
ajurá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajureáză
ajurați
AJURÁT, -Ă, ajurați, -te, adj. Care are ajur, împodobit cu ajur. – V. ajura.
ajurații
AJURÁT, -Ă, ajurați, -te, adj. Care are ajur, împodobit cu ajur. – V. ajura.
ajuraților
AJURÁT, -Ă, ajurați, -te, adj. Care are ajur, împodobit cu ajur. – V. ajura.
ajurează
AJURÁ, ajurez, vb. I. Tranz. A face ajur. – Din fr. ajourer. DOOM
ajurá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajureáză
ajurez
AJURÁ, ajurez, vb. I. Tranz. A face ajur. – Din fr. ajourer. DOOM
ajurá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajureáză
ajureze
AJURÁ, ajurez, vb. I. Tranz. A face ajur. – Din fr. ajourer. DOOM
ajurá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajureáză
ajurezi
AJURÁ, ajurez, vb. I. Tranz. A face ajur. – Din fr. ajourer. DOOM
ajurá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajureáză
ajurul
AJÚR, ajururi, s. n. 1. Broderie pe o țesătură obținută prin scoaterea firelor din urzeală sau din bătătură. 2. Tricou cu găurele obținute în timpul tricotării. 3. (Arhit.) Ornament perforat care permite pătrunderea luminii. – Din fr. ajour. DOOM
ajúr s. n., pl. ajúruri
ajurului
AJÚR, ajururi, s. n. 1. Broderie pe o țesătură obținută prin scoaterea firelor din urzeală sau din bătătură. 2. Tricou cu găurele obținute în timpul tricotării. 3. (Arhit.) Ornament perforat care permite pătrunderea luminii. – Din fr. ajour. DOOM
ajúr s. n., pl. ajúruri
ajururi
AJÚR, ajururi, s. n. 1. Broderie pe o țesătură obținută prin scoaterea firelor din urzeală sau din bătătură. 2. Tricou cu găurele obținute în timpul tricotării. 3. (Arhit.) Ornament perforat care permite pătrunderea luminii. – Din fr. ajour. DOOM
ajúr s. n., pl. ajúruri
ajururile
AJÚR, ajururi, s. n. 1. Broderie pe o țesătură obținută prin scoaterea firelor din urzeală sau din bătătură. 2. Tricou cu găurele obținute în timpul tricotării. 3. (Arhit.) Ornament perforat care permite pătrunderea luminii. – Din fr. ajour. DOOM
ajúr s. n., pl. ajúruri
ajururilor
AJÚR, ajururi, s. n. 1. Broderie pe o țesătură obținută prin scoaterea firelor din urzeală sau din bătătură. 2. Tricou cu găurele obținute în timpul tricotării. 3. (Arhit.) Ornament perforat care permite pătrunderea luminii. – Din fr. ajour. DOOM
ajúr s. n., pl. ajúruri
ajurând
AJURÁ, ajurez, vb. I. Tranz. A face ajur. – Din fr. ajourer. DOOM
ajurá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajureáză
ajurînd
AJURÁ, ajurez, vb. I. Tranz. A face ajur. – Din fr. ajourer. DOOM
ajurá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajureáză
ajurări
AJURÁRE, ajurări, s. f. Acțiunea de a ajura. – V. ajura.
ajurării
AJURÁRE, ajurări, s. f. Acțiunea de a ajura. – V. ajura.
ajurările
AJURÁRE, ajurări, s. f. Acțiunea de a ajura. – V. ajura.
ajurărilor
AJURÁRE, ajurări, s. f. Acțiunea de a ajura. – V. ajura.
ajusta
AJUSTÁ, ajustez, vb. I. Tranz. A adapta, a potrivi o piesă la un ansamblu, un obiect de îmbrăcăminte pe corp etc. – Din fr. ajuster. DOOM
ajustá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajusteáză
ajustabil
AJUSTÁBIL, -Ă, ajustabili, -e, adj. Care poate fi ajustat. – Ajusta + suf. -bil.
ajustabila
AJUSTÁBIL, -Ă, ajustabili, -e, adj. Care poate fi ajustat. – Ajusta + suf. -bil.
ajustabile
AJUSTÁBIL, -Ă, ajustabili, -e, adj. Care poate fi ajustat. – Ajusta + suf. -bil.
ajustabilei
AJUSTÁBIL, -Ă, ajustabili, -e, adj. Care poate fi ajustat. – Ajusta + suf. -bil.
ajustabilele
AJUSTÁBIL, -Ă, ajustabili, -e, adj. Care poate fi ajustat. – Ajusta + suf. -bil.
ajustabilelor
AJUSTÁBIL, -Ă, ajustabili, -e, adj. Care poate fi ajustat. – Ajusta + suf. -bil.
ajustabili
AJUSTÁBIL, -Ă, ajustabili, -e, adj. Care poate fi ajustat. – Ajusta + suf. -bil.
ajustabilii
AJUSTÁBIL, -Ă, ajustabili, -e, adj. Care poate fi ajustat. – Ajusta + suf. -bil.
ajustabililor
AJUSTÁBIL, -Ă, ajustabili, -e, adj. Care poate fi ajustat. – Ajusta + suf. -bil.
ajustabilitate
AJUSTABILITÁTE s.f. Însușirea de a fi ajustabil; capacitate de reglare. [Cf. engl. adjustability].
ajustabilitatea
AJUSTABILITÁTE s.f. Însușirea de a fi ajustabil; capacitate de reglare. [Cf. engl. adjustability].
ajustabilități
AJUSTABILITÁTE s.f. Însușirea de a fi ajustabil; capacitate de reglare. [Cf. engl. adjustability].
ajustabilității
AJUSTABILITÁTE s.f. Însușirea de a fi ajustabil; capacitate de reglare. [Cf. engl. adjustability].
ajustabilul
AJUSTÁBIL, -Ă, ajustabili, -e, adj. Care poate fi ajustat. – Ajusta + suf. -bil.
ajustabilului
AJUSTÁBIL, -Ă, ajustabili, -e, adj. Care poate fi ajustat. – Ajusta + suf. -bil.
ajustai
AJUSTÁ, ajustez, vb. I. Tranz. A adapta, a potrivi o piesă la un ansamblu, un obiect de îmbrăcăminte pe corp etc. – Din fr. ajuster. DOOM
ajustá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajusteáză
ajustaj
AJUSTÁJ s. n. (Tehn.) Relație între dimensiunile a două piese care se asamblează prin întrepătrundere. – Din fr. ajustage. DOOM
ajustáj (ajustare) s. n.
ajustam
AJUSTÁ, ajustez, vb. I. Tranz. A adapta, a potrivi o piesă la un ansamblu, un obiect de îmbrăcăminte pe corp etc. – Din fr. ajuster. DOOM
ajustá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajusteáză
ajustare
AJUSTÁ, ajustez, vb. I. Tranz. A adapta, a potrivi o piesă la un ansamblu, un obiect de îmbrăcăminte pe corp etc. – Din fr. ajuster. DOOM
ajustá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajusteáză
ajustare
AJUSTÁRE, ajustări, s. f. Acțiunea de a ajusta. – V. ajusta. DOOM
ajustáre s. f., g.-d. art. ajustắrii; pl. ajustắri
ajustarea
AJUSTÁRE, ajustări, s. f. Acțiunea de a ajusta. – V. ajusta. DOOM
ajustáre s. f., g.-d. art. ajustắrii; pl. ajustắri
ajustară
AJUSTÁ, ajustez, vb. I. Tranz. A adapta, a potrivi o piesă la un ansamblu, un obiect de îmbrăcăminte pe corp etc. – Din fr. ajuster. DOOM
ajustá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajusteáză
ajustarăm
AJUSTÁ, ajustez, vb. I. Tranz. A adapta, a potrivi o piesă la un ansamblu, un obiect de îmbrăcăminte pe corp etc. – Din fr. ajuster. DOOM
ajustá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajusteáză
ajustarăți
AJUSTÁ, ajustez, vb. I. Tranz. A adapta, a potrivi o piesă la un ansamblu, un obiect de îmbrăcăminte pe corp etc. – Din fr. ajuster. DOOM
ajustá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajusteáză
ajustase
AJUSTÁ, ajustez, vb. I. Tranz. A adapta, a potrivi o piesă la un ansamblu, un obiect de îmbrăcăminte pe corp etc. – Din fr. ajuster. DOOM
ajustá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajusteáză
ajustasem
AJUSTÁ, ajustez, vb. I. Tranz. A adapta, a potrivi o piesă la un ansamblu, un obiect de îmbrăcăminte pe corp etc. – Din fr. ajuster. DOOM
ajustá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajusteáză
ajustaseră
AJUSTÁ, ajustez, vb. I. Tranz. A adapta, a potrivi o piesă la un ansamblu, un obiect de îmbrăcăminte pe corp etc. – Din fr. ajuster. DOOM
ajustá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajusteáză
ajustaserăm
AJUSTÁ, ajustez, vb. I. Tranz. A adapta, a potrivi o piesă la un ansamblu, un obiect de îmbrăcăminte pe corp etc. – Din fr. ajuster. DOOM
ajustá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajusteáză
ajustaserăți
AJUSTÁ, ajustez, vb. I. Tranz. A adapta, a potrivi o piesă la un ansamblu, un obiect de îmbrăcăminte pe corp etc. – Din fr. ajuster. DOOM
ajustá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajusteáză
ajustaseși
AJUSTÁ, ajustez, vb. I. Tranz. A adapta, a potrivi o piesă la un ansamblu, un obiect de îmbrăcăminte pe corp etc. – Din fr. ajuster. DOOM
ajustá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajusteáză
ajustaseți
AJUSTÁ, ajustez, vb. I. Tranz. A adapta, a potrivi o piesă la un ansamblu, un obiect de îmbrăcăminte pe corp etc. – Din fr. ajuster. DOOM
ajustá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajusteáză
ajustat
AJUSTÁ, ajustez, vb. I. Tranz. A adapta, a potrivi o piesă la un ansamblu, un obiect de îmbrăcăminte pe corp etc. – Din fr. ajuster. DOOM
ajustá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajusteáză
ajustat
AJUSTÁT, -Ă, ajustați, -te, adj. (Despre o piesă tehnică) Potrivit, adaptat, acomodat. Piesele ajustate trec la controlul tehnic. ♦ (Despre o haină) Potrivit pe corp.
ajustata
AJUSTÁT, -Ă, ajustați, -te, adj. (Despre o piesă tehnică) Potrivit, adaptat, acomodat. Piesele ajustate trec la controlul tehnic. ♦ (Despre o haină) Potrivit pe corp.
ajustate
AJUSTÁT, -Ă, ajustați, -te, adj. (Despre o piesă tehnică) Potrivit, adaptat, acomodat. Piesele ajustate trec la controlul tehnic. ♦ (Despre o haină) Potrivit pe corp.
ajustatei
AJUSTÁT, -Ă, ajustați, -te, adj. (Despre o piesă tehnică) Potrivit, adaptat, acomodat. Piesele ajustate trec la controlul tehnic. ♦ (Despre o haină) Potrivit pe corp.
ajustatele
AJUSTÁT, -Ă, ajustați, -te, adj. (Despre o piesă tehnică) Potrivit, adaptat, acomodat. Piesele ajustate trec la controlul tehnic. ♦ (Despre o haină) Potrivit pe corp.
ajustatelor
AJUSTÁT, -Ă, ajustați, -te, adj. (Despre o piesă tehnică) Potrivit, adaptat, acomodat. Piesele ajustate trec la controlul tehnic. ♦ (Despre o haină) Potrivit pe corp.
ajustatul
AJUSTÁT, -Ă, ajustați, -te, adj. (Despre o piesă tehnică) Potrivit, adaptat, acomodat. Piesele ajustate trec la controlul tehnic. ♦ (Despre o haină) Potrivit pe corp.
ajustatului
AJUSTÁT, -Ă, ajustați, -te, adj. (Despre o piesă tehnică) Potrivit, adaptat, acomodat. Piesele ajustate trec la controlul tehnic. ♦ (Despre o haină) Potrivit pe corp.
ajustau
AJUSTÁ, ajustez, vb. I. Tranz. A adapta, a potrivi o piesă la un ansamblu, un obiect de îmbrăcăminte pe corp etc. – Din fr. ajuster. DOOM
ajustá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajusteáză
ajustași
AJUSTÁ, ajustez, vb. I. Tranz. A adapta, a potrivi o piesă la un ansamblu, un obiect de îmbrăcăminte pe corp etc. – Din fr. ajuster. DOOM
ajustá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajusteáză
ajustați
AJUSTÁ, ajustez, vb. I. Tranz. A adapta, a potrivi o piesă la un ansamblu, un obiect de îmbrăcăminte pe corp etc. – Din fr. ajuster. DOOM
ajustá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajusteáză
ajustați
AJUSTÁT, -Ă, ajustați, -te, adj. (Despre o piesă tehnică) Potrivit, adaptat, acomodat. Piesele ajustate trec la controlul tehnic. ♦ (Despre o haină) Potrivit pe corp.
ajustații
AJUSTÁT, -Ă, ajustați, -te, adj. (Despre o piesă tehnică) Potrivit, adaptat, acomodat. Piesele ajustate trec la controlul tehnic. ♦ (Despre o haină) Potrivit pe corp.
ajustaților
AJUSTÁT, -Ă, ajustați, -te, adj. (Despre o piesă tehnică) Potrivit, adaptat, acomodat. Piesele ajustate trec la controlul tehnic. ♦ (Despre o haină) Potrivit pe corp.
ajustează
AJUSTÁ, ajustez, vb. I. Tranz. A adapta, a potrivi o piesă la un ansamblu, un obiect de îmbrăcăminte pe corp etc. – Din fr. ajuster. DOOM
ajustá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajusteáză
ajustez
AJUSTÁ, ajustez, vb. I. Tranz. A adapta, a potrivi o piesă la un ansamblu, un obiect de îmbrăcăminte pe corp etc. – Din fr. ajuster. DOOM
ajustá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajusteáză
ajusteze
AJUSTÁ, ajustez, vb. I. Tranz. A adapta, a potrivi o piesă la un ansamblu, un obiect de îmbrăcăminte pe corp etc. – Din fr. ajuster. DOOM
ajustá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajusteáză
ajustezi
AJUSTÁ, ajustez, vb. I. Tranz. A adapta, a potrivi o piesă la un ansamblu, un obiect de îmbrăcăminte pe corp etc. – Din fr. ajuster. DOOM
ajustá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajusteáză
ajustoare
AJUSTÓR, -OÁRE, ajustori, -oare, s. m. și f. Muncitor calificat care execută operații de ajustare. – Din fr. ajusteur. DOOM
ajustór s. m., pl. ajustóri
ajustoarea
AJUSTÓR, -OÁRE, ajustori, -oare, s. m. și f. Muncitor calificat care execută operații de ajustare. – Din fr. ajusteur. DOOM
ajustór s. m., pl. ajustóri
ajustoarei
AJUSTÓR, -OÁRE, ajustori, -oare, s. m. și f. Muncitor calificat care execută operații de ajustare. – Din fr. ajusteur. DOOM
ajustór s. m., pl. ajustóri
ajustoarele
AJUSTÓR, -OÁRE, ajustori, -oare, s. m. și f. Muncitor calificat care execută operații de ajustare. – Din fr. ajusteur. DOOM
ajustór s. m., pl. ajustóri
ajustoarelor
AJUSTÓR, -OÁRE, ajustori, -oare, s. m. și f. Muncitor calificat care execută operații de ajustare. – Din fr. ajusteur. DOOM
ajustór s. m., pl. ajustóri
ajustor
AJUSTÓR, -OÁRE, ajustori, -oare, s. m. și f. Muncitor calificat care execută operații de ajustare. – Din fr. ajusteur. DOOM
ajustór s. m., pl. ajustóri
ajustori
AJUSTÓR, -OÁRE, ajustori, -oare, s. m. și f. Muncitor calificat care execută operații de ajustare. – Din fr. ajusteur. DOOM
ajustór s. m., pl. ajustóri
ajustorii
AJUSTÓR, -OÁRE, ajustori, -oare, s. m. și f. Muncitor calificat care execută operații de ajustare. – Din fr. ajusteur. DOOM
ajustór s. m., pl. ajustóri
ajustorilor
AJUSTÓR, -OÁRE, ajustori, -oare, s. m. și f. Muncitor calificat care execută operații de ajustare. – Din fr. ajusteur. DOOM
ajustór s. m., pl. ajustóri
ajustorul
AJUSTÓR, -OÁRE, ajustori, -oare, s. m. și f. Muncitor calificat care execută operații de ajustare. – Din fr. ajusteur. DOOM
ajustór s. m., pl. ajustóri
ajustorului
AJUSTÓR, -OÁRE, ajustori, -oare, s. m. și f. Muncitor calificat care execută operații de ajustare. – Din fr. ajusteur. DOOM
ajustór s. m., pl. ajustóri
ajustând
AJUSTÁ, ajustez, vb. I. Tranz. A adapta, a potrivi o piesă la un ansamblu, un obiect de îmbrăcăminte pe corp etc. – Din fr. ajuster. DOOM
ajustá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajusteáză
ajustînd
AJUSTÁ, ajustez, vb. I. Tranz. A adapta, a potrivi o piesă la un ansamblu, un obiect de îmbrăcăminte pe corp etc. – Din fr. ajuster. DOOM
ajustá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajusteáză
ajustări
AJUSTÁRE, ajustări, s. f. Acțiunea de a ajusta. – V. ajusta. DOOM
ajustáre s. f., g.-d. art. ajustắrii; pl. ajustắri
ajustării
AJUSTÁRE, ajustări, s. f. Acțiunea de a ajusta. – V. ajusta. DOOM
ajustáre s. f., g.-d. art. ajustắrii; pl. ajustắri
ajustările
AJUSTÁRE, ajustări, s. f. Acțiunea de a ajusta. – V. ajusta. DOOM
ajustáre s. f., g.-d. art. ajustắrii; pl. ajustắri
ajustărilor
AJUSTÁRE, ajustări, s. f. Acțiunea de a ajusta. – V. ajusta. DOOM
ajustáre s. f., g.-d. art. ajustắrii; pl. ajustắri
ajut
AJUTÁ, ajút, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) da ajutor, sprijin. ◊ Expr. (Tranz.) A-l ajuta (pe cineva) puterea (sau capul, mintea etc.) = a avea capacitatea fizică sau intelectuală de a face un anumit lucru. (Absol.) Doamne-ajută = a) formulă de invocare a divinității folosită la începutul unei acțiuni; b) (substantivat) situație favorabilă în evoluția unei acțiuni, în starea cuiva; spor, mers bun al treburilor; c) (substantivat; ir.) lovitură, bătaie. ◊ Loc. adj. (Mai) de Doamne-ajută = (mai) de seamă, (mai) bun, de oarecare valoare. ♦ Refl. A se servi de cineva sau de ceva ca ajutor. 2. Intranz. A fi de folos, a servi, a sluji. – Lat. adjutare. DOOM
ajutá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajútă
ajuta
AJUTÁ, ajút, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) da ajutor, sprijin. ◊ Expr. (Tranz.) A-l ajuta (pe cineva) puterea (sau capul, mintea etc.) = a avea capacitatea fizică sau intelectuală de a face un anumit lucru. (Absol.) Doamne-ajută = a) formulă de invocare a divinității folosită la începutul unei acțiuni; b) (substantivat) situație favorabilă în evoluția unei acțiuni, în starea cuiva; spor, mers bun al treburilor; c) (substantivat; ir.) lovitură, bătaie. ◊ Loc. adj. (Mai) de Doamne-ajută = (mai) de seamă, (mai) bun, de oarecare valoare. ♦ Refl. A se servi de cineva sau de ceva ca ajutor. 2. Intranz. A fi de folos, a servi, a sluji. – Lat. adjutare. DOOM
ajutá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajútă
ajutai
AJUTÁ, ajút, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) da ajutor, sprijin. ◊ Expr. (Tranz.) A-l ajuta (pe cineva) puterea (sau capul, mintea etc.) = a avea capacitatea fizică sau intelectuală de a face un anumit lucru. (Absol.) Doamne-ajută = a) formulă de invocare a divinității folosită la începutul unei acțiuni; b) (substantivat) situație favorabilă în evoluția unei acțiuni, în starea cuiva; spor, mers bun al treburilor; c) (substantivat; ir.) lovitură, bătaie. ◊ Loc. adj. (Mai) de Doamne-ajută = (mai) de seamă, (mai) bun, de oarecare valoare. ♦ Refl. A se servi de cineva sau de ceva ca ajutor. 2. Intranz. A fi de folos, a servi, a sluji. – Lat. adjutare. DOOM
ajutá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajútă
ajutaj
AJUTÁJ, ajutaje, s. n. (Tehn.) Tub scurt, executat astfel încât curgerea fluidelor să se producă în fiecare secțiune la presiunile sau la vitezele dorite; duză (1). – Din fr. ajoutage. DOOM
ajutáj (tub, duză) s. n., pl. ajutáje
ajutaje
AJUTÁJ, ajutaje, s. n. (Tehn.) Tub scurt, executat astfel încât curgerea fluidelor să se producă în fiecare secțiune la presiunile sau la vitezele dorite; duză (1). – Din fr. ajoutage. DOOM
ajutáj (tub, duză) s. n., pl. ajutáje
ajutajele
AJUTÁJ, ajutaje, s. n. (Tehn.) Tub scurt, executat astfel încât curgerea fluidelor să se producă în fiecare secțiune la presiunile sau la vitezele dorite; duză (1). – Din fr. ajoutage. DOOM
ajutáj (tub, duză) s. n., pl. ajutáje
ajutajelor
AJUTÁJ, ajutaje, s. n. (Tehn.) Tub scurt, executat astfel încât curgerea fluidelor să se producă în fiecare secțiune la presiunile sau la vitezele dorite; duză (1). – Din fr. ajoutage. DOOM
ajutáj (tub, duză) s. n., pl. ajutáje
ajutajul
AJUTÁJ, ajutaje, s. n. (Tehn.) Tub scurt, executat astfel încât curgerea fluidelor să se producă în fiecare secțiune la presiunile sau la vitezele dorite; duză (1). – Din fr. ajoutage. DOOM
ajutáj (tub, duză) s. n., pl. ajutáje
ajutajului
AJUTÁJ, ajutaje, s. n. (Tehn.) Tub scurt, executat astfel încât curgerea fluidelor să se producă în fiecare secțiune la presiunile sau la vitezele dorite; duză (1). – Din fr. ajoutage. DOOM
ajutáj (tub, duză) s. n., pl. ajutáje
ajutam
AJUTÁ, ajút, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) da ajutor, sprijin. ◊ Expr. (Tranz.) A-l ajuta (pe cineva) puterea (sau capul, mintea etc.) = a avea capacitatea fizică sau intelectuală de a face un anumit lucru. (Absol.) Doamne-ajută = a) formulă de invocare a divinității folosită la începutul unei acțiuni; b) (substantivat) situație favorabilă în evoluția unei acțiuni, în starea cuiva; spor, mers bun al treburilor; c) (substantivat; ir.) lovitură, bătaie. ◊ Loc. adj. (Mai) de Doamne-ajută = (mai) de seamă, (mai) bun, de oarecare valoare. ♦ Refl. A se servi de cineva sau de ceva ca ajutor. 2. Intranz. A fi de folos, a servi, a sluji. – Lat. adjutare. DOOM
ajutá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajútă
ajutare
AJUTÁ, ajút, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) da ajutor, sprijin. ◊ Expr. (Tranz.) A-l ajuta (pe cineva) puterea (sau capul, mintea etc.) = a avea capacitatea fizică sau intelectuală de a face un anumit lucru. (Absol.) Doamne-ajută = a) formulă de invocare a divinității folosită la începutul unei acțiuni; b) (substantivat) situație favorabilă în evoluția unei acțiuni, în starea cuiva; spor, mers bun al treburilor; c) (substantivat; ir.) lovitură, bătaie. ◊ Loc. adj. (Mai) de Doamne-ajută = (mai) de seamă, (mai) bun, de oarecare valoare. ♦ Refl. A se servi de cineva sau de ceva ca ajutor. 2. Intranz. A fi de folos, a servi, a sluji. – Lat. adjutare. DOOM
ajutá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajútă
ajutare
AJUTÁRE, ajutări, s. f. Acțiunea de a (se) ajuta și rezultatul ei. – V. ajuta. DOOM
ajutáre s. f., g.-d. art. ajutắrii; pl. ajutắri
ajutarea
AJUTÁRE, ajutări, s. f. Acțiunea de a (se) ajuta și rezultatul ei. – V. ajuta. DOOM
ajutáre s. f., g.-d. art. ajutắrii; pl. ajutắri
ajutară
AJUTÁ, ajút, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) da ajutor, sprijin. ◊ Expr. (Tranz.) A-l ajuta (pe cineva) puterea (sau capul, mintea etc.) = a avea capacitatea fizică sau intelectuală de a face un anumit lucru. (Absol.) Doamne-ajută = a) formulă de invocare a divinității folosită la începutul unei acțiuni; b) (substantivat) situație favorabilă în evoluția unei acțiuni, în starea cuiva; spor, mers bun al treburilor; c) (substantivat; ir.) lovitură, bătaie. ◊ Loc. adj. (Mai) de Doamne-ajută = (mai) de seamă, (mai) bun, de oarecare valoare. ♦ Refl. A se servi de cineva sau de ceva ca ajutor. 2. Intranz. A fi de folos, a servi, a sluji. – Lat. adjutare. DOOM
ajutá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajútă
ajutarăm
AJUTÁ, ajút, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) da ajutor, sprijin. ◊ Expr. (Tranz.) A-l ajuta (pe cineva) puterea (sau capul, mintea etc.) = a avea capacitatea fizică sau intelectuală de a face un anumit lucru. (Absol.) Doamne-ajută = a) formulă de invocare a divinității folosită la începutul unei acțiuni; b) (substantivat) situație favorabilă în evoluția unei acțiuni, în starea cuiva; spor, mers bun al treburilor; c) (substantivat; ir.) lovitură, bătaie. ◊ Loc. adj. (Mai) de Doamne-ajută = (mai) de seamă, (mai) bun, de oarecare valoare. ♦ Refl. A se servi de cineva sau de ceva ca ajutor. 2. Intranz. A fi de folos, a servi, a sluji. – Lat. adjutare. DOOM
ajutá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajútă
ajutarăți
AJUTÁ, ajút, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) da ajutor, sprijin. ◊ Expr. (Tranz.) A-l ajuta (pe cineva) puterea (sau capul, mintea etc.) = a avea capacitatea fizică sau intelectuală de a face un anumit lucru. (Absol.) Doamne-ajută = a) formulă de invocare a divinității folosită la începutul unei acțiuni; b) (substantivat) situație favorabilă în evoluția unei acțiuni, în starea cuiva; spor, mers bun al treburilor; c) (substantivat; ir.) lovitură, bătaie. ◊ Loc. adj. (Mai) de Doamne-ajută = (mai) de seamă, (mai) bun, de oarecare valoare. ♦ Refl. A se servi de cineva sau de ceva ca ajutor. 2. Intranz. A fi de folos, a servi, a sluji. – Lat. adjutare. DOOM
ajutá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajútă
ajutase
AJUTÁ, ajút, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) da ajutor, sprijin. ◊ Expr. (Tranz.) A-l ajuta (pe cineva) puterea (sau capul, mintea etc.) = a avea capacitatea fizică sau intelectuală de a face un anumit lucru. (Absol.) Doamne-ajută = a) formulă de invocare a divinității folosită la începutul unei acțiuni; b) (substantivat) situație favorabilă în evoluția unei acțiuni, în starea cuiva; spor, mers bun al treburilor; c) (substantivat; ir.) lovitură, bătaie. ◊ Loc. adj. (Mai) de Doamne-ajută = (mai) de seamă, (mai) bun, de oarecare valoare. ♦ Refl. A se servi de cineva sau de ceva ca ajutor. 2. Intranz. A fi de folos, a servi, a sluji. – Lat. adjutare. DOOM
ajutá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajútă
ajutasem
AJUTÁ, ajút, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) da ajutor, sprijin. ◊ Expr. (Tranz.) A-l ajuta (pe cineva) puterea (sau capul, mintea etc.) = a avea capacitatea fizică sau intelectuală de a face un anumit lucru. (Absol.) Doamne-ajută = a) formulă de invocare a divinității folosită la începutul unei acțiuni; b) (substantivat) situație favorabilă în evoluția unei acțiuni, în starea cuiva; spor, mers bun al treburilor; c) (substantivat; ir.) lovitură, bătaie. ◊ Loc. adj. (Mai) de Doamne-ajută = (mai) de seamă, (mai) bun, de oarecare valoare. ♦ Refl. A se servi de cineva sau de ceva ca ajutor. 2. Intranz. A fi de folos, a servi, a sluji. – Lat. adjutare. DOOM
ajutá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajútă
ajutaseră
AJUTÁ, ajút, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) da ajutor, sprijin. ◊ Expr. (Tranz.) A-l ajuta (pe cineva) puterea (sau capul, mintea etc.) = a avea capacitatea fizică sau intelectuală de a face un anumit lucru. (Absol.) Doamne-ajută = a) formulă de invocare a divinității folosită la începutul unei acțiuni; b) (substantivat) situație favorabilă în evoluția unei acțiuni, în starea cuiva; spor, mers bun al treburilor; c) (substantivat; ir.) lovitură, bătaie. ◊ Loc. adj. (Mai) de Doamne-ajută = (mai) de seamă, (mai) bun, de oarecare valoare. ♦ Refl. A se servi de cineva sau de ceva ca ajutor. 2. Intranz. A fi de folos, a servi, a sluji. – Lat. adjutare. DOOM
ajutá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajútă
ajutaserăm
AJUTÁ, ajút, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) da ajutor, sprijin. ◊ Expr. (Tranz.) A-l ajuta (pe cineva) puterea (sau capul, mintea etc.) = a avea capacitatea fizică sau intelectuală de a face un anumit lucru. (Absol.) Doamne-ajută = a) formulă de invocare a divinității folosită la începutul unei acțiuni; b) (substantivat) situație favorabilă în evoluția unei acțiuni, în starea cuiva; spor, mers bun al treburilor; c) (substantivat; ir.) lovitură, bătaie. ◊ Loc. adj. (Mai) de Doamne-ajută = (mai) de seamă, (mai) bun, de oarecare valoare. ♦ Refl. A se servi de cineva sau de ceva ca ajutor. 2. Intranz. A fi de folos, a servi, a sluji. – Lat. adjutare. DOOM
ajutá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajútă
ajutaserăți
AJUTÁ, ajút, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) da ajutor, sprijin. ◊ Expr. (Tranz.) A-l ajuta (pe cineva) puterea (sau capul, mintea etc.) = a avea capacitatea fizică sau intelectuală de a face un anumit lucru. (Absol.) Doamne-ajută = a) formulă de invocare a divinității folosită la începutul unei acțiuni; b) (substantivat) situație favorabilă în evoluția unei acțiuni, în starea cuiva; spor, mers bun al treburilor; c) (substantivat; ir.) lovitură, bătaie. ◊ Loc. adj. (Mai) de Doamne-ajută = (mai) de seamă, (mai) bun, de oarecare valoare. ♦ Refl. A se servi de cineva sau de ceva ca ajutor. 2. Intranz. A fi de folos, a servi, a sluji. – Lat. adjutare. DOOM
ajutá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajútă
ajutaseși
AJUTÁ, ajút, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) da ajutor, sprijin. ◊ Expr. (Tranz.) A-l ajuta (pe cineva) puterea (sau capul, mintea etc.) = a avea capacitatea fizică sau intelectuală de a face un anumit lucru. (Absol.) Doamne-ajută = a) formulă de invocare a divinității folosită la începutul unei acțiuni; b) (substantivat) situație favorabilă în evoluția unei acțiuni, în starea cuiva; spor, mers bun al treburilor; c) (substantivat; ir.) lovitură, bătaie. ◊ Loc. adj. (Mai) de Doamne-ajută = (mai) de seamă, (mai) bun, de oarecare valoare. ♦ Refl. A se servi de cineva sau de ceva ca ajutor. 2. Intranz. A fi de folos, a servi, a sluji. – Lat. adjutare. DOOM
ajutá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajútă
ajutaseți
AJUTÁ, ajút, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) da ajutor, sprijin. ◊ Expr. (Tranz.) A-l ajuta (pe cineva) puterea (sau capul, mintea etc.) = a avea capacitatea fizică sau intelectuală de a face un anumit lucru. (Absol.) Doamne-ajută = a) formulă de invocare a divinității folosită la începutul unei acțiuni; b) (substantivat) situație favorabilă în evoluția unei acțiuni, în starea cuiva; spor, mers bun al treburilor; c) (substantivat; ir.) lovitură, bătaie. ◊ Loc. adj. (Mai) de Doamne-ajută = (mai) de seamă, (mai) bun, de oarecare valoare. ♦ Refl. A se servi de cineva sau de ceva ca ajutor. 2. Intranz. A fi de folos, a servi, a sluji. – Lat. adjutare. DOOM
ajutá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajútă
ajutat
AJUTÁ, ajút, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) da ajutor, sprijin. ◊ Expr. (Tranz.) A-l ajuta (pe cineva) puterea (sau capul, mintea etc.) = a avea capacitatea fizică sau intelectuală de a face un anumit lucru. (Absol.) Doamne-ajută = a) formulă de invocare a divinității folosită la începutul unei acțiuni; b) (substantivat) situație favorabilă în evoluția unei acțiuni, în starea cuiva; spor, mers bun al treburilor; c) (substantivat; ir.) lovitură, bătaie. ◊ Loc. adj. (Mai) de Doamne-ajută = (mai) de seamă, (mai) bun, de oarecare valoare. ♦ Refl. A se servi de cineva sau de ceva ca ajutor. 2. Intranz. A fi de folos, a servi, a sluji. – Lat. adjutare. DOOM
ajutá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajútă
ajutau
AJUTÁ, ajút, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) da ajutor, sprijin. ◊ Expr. (Tranz.) A-l ajuta (pe cineva) puterea (sau capul, mintea etc.) = a avea capacitatea fizică sau intelectuală de a face un anumit lucru. (Absol.) Doamne-ajută = a) formulă de invocare a divinității folosită la începutul unei acțiuni; b) (substantivat) situație favorabilă în evoluția unei acțiuni, în starea cuiva; spor, mers bun al treburilor; c) (substantivat; ir.) lovitură, bătaie. ◊ Loc. adj. (Mai) de Doamne-ajută = (mai) de seamă, (mai) bun, de oarecare valoare. ♦ Refl. A se servi de cineva sau de ceva ca ajutor. 2. Intranz. A fi de folos, a servi, a sluji. – Lat. adjutare. DOOM
ajutá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajútă
ajutași
AJUTÁ, ajút, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) da ajutor, sprijin. ◊ Expr. (Tranz.) A-l ajuta (pe cineva) puterea (sau capul, mintea etc.) = a avea capacitatea fizică sau intelectuală de a face un anumit lucru. (Absol.) Doamne-ajută = a) formulă de invocare a divinității folosită la începutul unei acțiuni; b) (substantivat) situație favorabilă în evoluția unei acțiuni, în starea cuiva; spor, mers bun al treburilor; c) (substantivat; ir.) lovitură, bătaie. ◊ Loc. adj. (Mai) de Doamne-ajută = (mai) de seamă, (mai) bun, de oarecare valoare. ♦ Refl. A se servi de cineva sau de ceva ca ajutor. 2. Intranz. A fi de folos, a servi, a sluji. – Lat. adjutare. DOOM
ajutá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajútă
ajutați
AJUTÁ, ajút, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) da ajutor, sprijin. ◊ Expr. (Tranz.) A-l ajuta (pe cineva) puterea (sau capul, mintea etc.) = a avea capacitatea fizică sau intelectuală de a face un anumit lucru. (Absol.) Doamne-ajută = a) formulă de invocare a divinității folosită la începutul unei acțiuni; b) (substantivat) situație favorabilă în evoluția unei acțiuni, în starea cuiva; spor, mers bun al treburilor; c) (substantivat; ir.) lovitură, bătaie. ◊ Loc. adj. (Mai) de Doamne-ajută = (mai) de seamă, (mai) bun, de oarecare valoare. ♦ Refl. A se servi de cineva sau de ceva ca ajutor. 2. Intranz. A fi de folos, a servi, a sluji. – Lat. adjutare. DOOM
ajutá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajútă
ajute
AJUTÁ, ajút, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) da ajutor, sprijin. ◊ Expr. (Tranz.) A-l ajuta (pe cineva) puterea (sau capul, mintea etc.) = a avea capacitatea fizică sau intelectuală de a face un anumit lucru. (Absol.) Doamne-ajută = a) formulă de invocare a divinității folosită la începutul unei acțiuni; b) (substantivat) situație favorabilă în evoluția unei acțiuni, în starea cuiva; spor, mers bun al treburilor; c) (substantivat; ir.) lovitură, bătaie. ◊ Loc. adj. (Mai) de Doamne-ajută = (mai) de seamă, (mai) bun, de oarecare valoare. ♦ Refl. A se servi de cineva sau de ceva ca ajutor. 2. Intranz. A fi de folos, a servi, a sluji. – Lat. adjutare. DOOM
ajutá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajútă
ajutoare
AJUTÓR, -OÁRE, ajutori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S.m și f. Persoană care ajută pe alta într-o activitate oarecare (secondând-o și subordonându-i-se). 2. S. n. Sprijin, participare la efortul cuiva; îndrumare (în împrejurări dificile); asistență acordată cuiva; ajutorință. ◊ Expr. A fi de (sau a veni, a sta în) ajutor (cuiva) = a fi de folos (cuiva), a-l sprijini. ♦ Drept bănesc acordat salariaților în cazul pierderii temporare a capacității de muncă. ♦ Sprijin bănesc. ♦ (Cu valoare de interjecție) Strigăt al celor care se află în primejdie. – Lat. adjutor, adjutorium. DOOM
!ajutór2 (sprijin, persoană) s. n., pl. ajutoáre
ajutoarea
AJUTÓR, -OÁRE, ajutori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S.m și f. Persoană care ajută pe alta într-o activitate oarecare (secondând-o și subordonându-i-se). 2. S. n. Sprijin, participare la efortul cuiva; îndrumare (în împrejurări dificile); asistență acordată cuiva; ajutorință. ◊ Expr. A fi de (sau a veni, a sta în) ajutor (cuiva) = a fi de folos (cuiva), a-l sprijini. ♦ Drept bănesc acordat salariaților în cazul pierderii temporare a capacității de muncă. ♦ Sprijin bănesc. ♦ (Cu valoare de interjecție) Strigăt al celor care se află în primejdie. – Lat. adjutor, adjutorium. DOOM
!ajutór2 (sprijin, persoană) s. n., pl. ajutoáre
ajutoarei
AJUTÓR, -OÁRE, ajutori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S.m și f. Persoană care ajută pe alta într-o activitate oarecare (secondând-o și subordonându-i-se). 2. S. n. Sprijin, participare la efortul cuiva; îndrumare (în împrejurări dificile); asistență acordată cuiva; ajutorință. ◊ Expr. A fi de (sau a veni, a sta în) ajutor (cuiva) = a fi de folos (cuiva), a-l sprijini. ♦ Drept bănesc acordat salariaților în cazul pierderii temporare a capacității de muncă. ♦ Sprijin bănesc. ♦ (Cu valoare de interjecție) Strigăt al celor care se află în primejdie. – Lat. adjutor, adjutorium. DOOM
!ajutór2 (sprijin, persoană) s. n., pl. ajutoáre
ajutoarele
AJUTÓR, -OÁRE, ajutori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S.m și f. Persoană care ajută pe alta într-o activitate oarecare (secondând-o și subordonându-i-se). 2. S. n. Sprijin, participare la efortul cuiva; îndrumare (în împrejurări dificile); asistență acordată cuiva; ajutorință. ◊ Expr. A fi de (sau a veni, a sta în) ajutor (cuiva) = a fi de folos (cuiva), a-l sprijini. ♦ Drept bănesc acordat salariaților în cazul pierderii temporare a capacității de muncă. ♦ Sprijin bănesc. ♦ (Cu valoare de interjecție) Strigăt al celor care se află în primejdie. – Lat. adjutor, adjutorium. DOOM
!ajutór2 (sprijin, persoană) s. n., pl. ajutoáre
ajutoarelor
AJUTÓR, -OÁRE, ajutori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S.m și f. Persoană care ajută pe alta într-o activitate oarecare (secondând-o și subordonându-i-se). 2. S. n. Sprijin, participare la efortul cuiva; îndrumare (în împrejurări dificile); asistență acordată cuiva; ajutorință. ◊ Expr. A fi de (sau a veni, a sta în) ajutor (cuiva) = a fi de folos (cuiva), a-l sprijini. ♦ Drept bănesc acordat salariaților în cazul pierderii temporare a capacității de muncă. ♦ Sprijin bănesc. ♦ (Cu valoare de interjecție) Strigăt al celor care se află în primejdie. – Lat. adjutor, adjutorium. DOOM
!ajutór2 (sprijin, persoană) s. n., pl. ajutoáre
ajutor
AJUTÓR, -OÁRE, ajutori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S.m și f. Persoană care ajută pe alta într-o activitate oarecare (secondând-o și subordonându-i-se). 2. S. n. Sprijin, participare la efortul cuiva; îndrumare (în împrejurări dificile); asistență acordată cuiva; ajutorință. ◊ Expr. A fi de (sau a veni, a sta în) ajutor (cuiva) = a fi de folos (cuiva), a-l sprijini. ♦ Drept bănesc acordat salariaților în cazul pierderii temporare a capacității de muncă. ♦ Sprijin bănesc. ♦ (Cu valoare de interjecție) Strigăt al celor care se află în primejdie. – Lat. adjutor, adjutorium. DOOM
!ajutór2 (sprijin, persoană) s. n., pl. ajutoáre
ajutora
AJUTORÍ vb. IV v. ajutora. DOOM
ajutorá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajutoreáză
ajutorai
AJUTORÍ vb. IV v. ajutora. DOOM
ajutorá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajutoreáză
ajutoram
AJUTORÍ vb. IV v. ajutora. DOOM
ajutorá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajutoreáză
ajutorare
AJUTORÍ vb. IV v. ajutora. DOOM
ajutorá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajutoreáză
ajutorare
AJUTORÁRE, ajutorări, s. f. Acțiunea de a (se) ajutora și rezultatul ei. – V. ajutora. DOOM
ajutoráre s. f., g.-d. art. ajutorắrii; pl. ajutorắri
ajutorarea
AJUTORÁRE, ajutorări, s. f. Acțiunea de a (se) ajutora și rezultatul ei. – V. ajutora. DOOM
ajutoráre s. f., g.-d. art. ajutorắrii; pl. ajutorắri
ajutorară
AJUTORÍ vb. IV v. ajutora. DOOM
ajutorá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajutoreáză
ajutorarăm
AJUTORÍ vb. IV v. ajutora. DOOM
ajutorá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajutoreáză
ajutorarăți
AJUTORÍ vb. IV v. ajutora. DOOM
ajutorá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajutoreáză
ajutorase
AJUTORÍ vb. IV v. ajutora. DOOM
ajutorá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajutoreáză
ajutorasem
AJUTORÍ vb. IV v. ajutora. DOOM
ajutorá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajutoreáză
ajutoraseră
AJUTORÍ vb. IV v. ajutora. DOOM
ajutorá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajutoreáză
ajutoraserăm
AJUTORÍ vb. IV v. ajutora. DOOM
ajutorá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajutoreáză
ajutoraserăți
AJUTORÍ vb. IV v. ajutora. DOOM
ajutorá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajutoreáză
ajutoraseși
AJUTORÍ vb. IV v. ajutora. DOOM
ajutorá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajutoreáză
ajutoraseți
AJUTORÍ vb. IV v. ajutora. DOOM
ajutorá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajutoreáză
ajutorat
AJUTORÍ vb. IV v. ajutora. DOOM
ajutorá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajutoreáză
ajutorau
AJUTORÍ vb. IV v. ajutora. DOOM
ajutorá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajutoreáză
ajutorași
AJUTORÍ vb. IV v. ajutora. DOOM
ajutorá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajutoreáză
ajutorați
AJUTORÍ vb. IV v. ajutora. DOOM
ajutorá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajutoreáză
ajutorea
AJUTORÍ vb. IV v. ajutora.
ajutoreai
AJUTORÍ vb. IV v. ajutora.
ajutoream
AJUTORÍ vb. IV v. ajutora.
ajutorească
AJUTORÍ vb. IV v. ajutora.
ajutoreau
AJUTORÍ vb. IV v. ajutora.
ajutorează
AJUTORÍ vb. IV v. ajutora. DOOM
ajutorá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajutoreáză
ajutoreați
AJUTORÍ vb. IV v. ajutora.
ajutoresc
AJUTORÍ vb. IV v. ajutora.
ajutorez
AJUTORÍ vb. IV v. ajutora. DOOM
ajutorá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajutoreáză
ajutoreze
AJUTORÍ vb. IV v. ajutora. DOOM
ajutorá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajutoreáză
ajutorezi
AJUTORÍ vb. IV v. ajutora. DOOM
ajutorá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajutoreáză
ajutorește
AJUTORÍ vb. IV v. ajutora.
ajutorești
AJUTORÍ vb. IV v. ajutora.
ajutori
AJUTÓR, -OÁRE, ajutori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S.m și f. Persoană care ajută pe alta într-o activitate oarecare (secondând-o și subordonându-i-se). 2. S. n. Sprijin, participare la efortul cuiva; îndrumare (în împrejurări dificile); asistență acordată cuiva; ajutorință. ◊ Expr. A fi de (sau a veni, a sta în) ajutor (cuiva) = a fi de folos (cuiva), a-l sprijini. ♦ Drept bănesc acordat salariaților în cazul pierderii temporare a capacității de muncă. ♦ Sprijin bănesc. ♦ (Cu valoare de interjecție) Strigăt al celor care se află în primejdie. – Lat. adjutor, adjutorium. DOOM
!ajutór2 (sprijin, persoană) s. n., pl. ajutoáre
ajutori
AJUTORÍ vb. IV v. ajutora.
ajutorii
AJUTÓR, -OÁRE, ajutori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S.m și f. Persoană care ajută pe alta într-o activitate oarecare (secondând-o și subordonându-i-se). 2. S. n. Sprijin, participare la efortul cuiva; îndrumare (în împrejurări dificile); asistență acordată cuiva; ajutorință. ◊ Expr. A fi de (sau a veni, a sta în) ajutor (cuiva) = a fi de folos (cuiva), a-l sprijini. ♦ Drept bănesc acordat salariaților în cazul pierderii temporare a capacității de muncă. ♦ Sprijin bănesc. ♦ (Cu valoare de interjecție) Strigăt al celor care se află în primejdie. – Lat. adjutor, adjutorium. DOOM
!ajutór2 (sprijin, persoană) s. n., pl. ajutoáre
ajutorii
AJUTORÍ vb. IV v. ajutora.
ajutorilor
AJUTÓR, -OÁRE, ajutori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S.m și f. Persoană care ajută pe alta într-o activitate oarecare (secondând-o și subordonându-i-se). 2. S. n. Sprijin, participare la efortul cuiva; îndrumare (în împrejurări dificile); asistență acordată cuiva; ajutorință. ◊ Expr. A fi de (sau a veni, a sta în) ajutor (cuiva) = a fi de folos (cuiva), a-l sprijini. ♦ Drept bănesc acordat salariaților în cazul pierderii temporare a capacității de muncă. ♦ Sprijin bănesc. ♦ (Cu valoare de interjecție) Strigăt al celor care se află în primejdie. – Lat. adjutor, adjutorium. DOOM
!ajutór2 (sprijin, persoană) s. n., pl. ajutoáre
ajutorim
AJUTORÍ vb. IV v. ajutora.
ajutorind
AJUTORÍ vb. IV v. ajutora.
ajutorința
AJUTORÍNȚĂ, ajutorințe, s. f. (Înv.) 1. Ajutor (2). 2. Numele unui impozit din sec. XVIII din Țara Românească și din Moldova. – Ajutori + suf. -ință. DOOM
ajutorínță (înv.) s. f., g.-d. art. ajutorínței; pl. ajutorínțe
ajutorințe
AJUTORÍNȚĂ, ajutorințe, s. f. (Înv.) 1. Ajutor (2). 2. Numele unui impozit din sec. XVIII din Țara Românească și din Moldova. – Ajutori + suf. -ință. DOOM
ajutorínță (înv.) s. f., g.-d. art. ajutorínței; pl. ajutorínțe
ajutorinței
AJUTORÍNȚĂ, ajutorințe, s. f. (Înv.) 1. Ajutor (2). 2. Numele unui impozit din sec. XVIII din Țara Românească și din Moldova. – Ajutori + suf. -ință. DOOM
ajutorínță (înv.) s. f., g.-d. art. ajutorínței; pl. ajutorínțe
ajutorințele
AJUTORÍNȚĂ, ajutorințe, s. f. (Înv.) 1. Ajutor (2). 2. Numele unui impozit din sec. XVIII din Țara Românească și din Moldova. – Ajutori + suf. -ință. DOOM
ajutorínță (înv.) s. f., g.-d. art. ajutorínței; pl. ajutorínțe
ajutorințelor
AJUTORÍNȚĂ, ajutorințe, s. f. (Înv.) 1. Ajutor (2). 2. Numele unui impozit din sec. XVIII din Țara Românească și din Moldova. – Ajutori + suf. -ință. DOOM
ajutorínță (înv.) s. f., g.-d. art. ajutorínței; pl. ajutorínțe
ajutorire
AJUTORÍ vb. IV v. ajutora.
ajutorire
AJUTORÍ vb. IV v. ajutora.
ajutoriră
AJUTORÍ vb. IV v. ajutora.
ajutorirăm
AJUTORÍ vb. IV v. ajutora.
ajutorirăți
AJUTORÍ vb. IV v. ajutora.
ajutorise
AJUTORÍ vb. IV v. ajutora.
ajutorisem
AJUTORÍ vb. IV v. ajutora.
ajutoriseră
AJUTORÍ vb. IV v. ajutora.
ajutoriserăm
AJUTORÍ vb. IV v. ajutora.
ajutoriserăți
AJUTORÍ vb. IV v. ajutora.
ajutoriseși
AJUTORÍ vb. IV v. ajutora.
ajutoriseți
AJUTORÍ vb. IV v. ajutora.
ajutorit
AJUTORÍ vb. IV v. ajutora.
ajutorit
AJUTORÍ vb. IV v. ajutora.
ajutoriși
AJUTORÍ vb. IV v. ajutora.
ajutoriți
AJUTORÍ vb. IV v. ajutora.
ajutorul
AJUTÓR, -OÁRE, ajutori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S.m și f. Persoană care ajută pe alta într-o activitate oarecare (secondând-o și subordonându-i-se). 2. S. n. Sprijin, participare la efortul cuiva; îndrumare (în împrejurări dificile); asistență acordată cuiva; ajutorință. ◊ Expr. A fi de (sau a veni, a sta în) ajutor (cuiva) = a fi de folos (cuiva), a-l sprijini. ♦ Drept bănesc acordat salariaților în cazul pierderii temporare a capacității de muncă. ♦ Sprijin bănesc. ♦ (Cu valoare de interjecție) Strigăt al celor care se află în primejdie. – Lat. adjutor, adjutorium. DOOM
!ajutór2 (sprijin, persoană) s. n., pl. ajutoáre
ajutorului
AJUTÓR, -OÁRE, ajutori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S.m și f. Persoană care ajută pe alta într-o activitate oarecare (secondând-o și subordonându-i-se). 2. S. n. Sprijin, participare la efortul cuiva; îndrumare (în împrejurări dificile); asistență acordată cuiva; ajutorință. ◊ Expr. A fi de (sau a veni, a sta în) ajutor (cuiva) = a fi de folos (cuiva), a-l sprijini. ♦ Drept bănesc acordat salariaților în cazul pierderii temporare a capacității de muncă. ♦ Sprijin bănesc. ♦ (Cu valoare de interjecție) Strigăt al celor care se află în primejdie. – Lat. adjutor, adjutorium. DOOM
!ajutór2 (sprijin, persoană) s. n., pl. ajutoáre
ajutorând
AJUTORÍ vb. IV v. ajutora. DOOM
ajutorá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajutoreáză
ajutorînd
AJUTORÍ vb. IV v. ajutora. DOOM
ajutorá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajutoreáză
ajutorări
AJUTORÁRE, ajutorări, s. f. Acțiunea de a (se) ajutora și rezultatul ei. – V. ajutora. DOOM
ajutoráre s. f., g.-d. art. ajutorắrii; pl. ajutorắri
ajutorării
AJUTORÁRE, ajutorări, s. f. Acțiunea de a (se) ajutora și rezultatul ei. – V. ajutora. DOOM
ajutoráre s. f., g.-d. art. ajutorắrii; pl. ajutorắri
ajutorările
AJUTORÁRE, ajutorări, s. f. Acțiunea de a (se) ajutora și rezultatul ei. – V. ajutora. DOOM
ajutoráre s. f., g.-d. art. ajutorắrii; pl. ajutorắri
ajutorărilor
AJUTORÁRE, ajutorări, s. f. Acțiunea de a (se) ajutora și rezultatul ei. – V. ajutora. DOOM
ajutoráre s. f., g.-d. art. ajutorắrii; pl. ajutorắri
ajutura
AJUTURÁ vb. I v. ajutora.
ajutând
AJUTÁ, ajút, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) da ajutor, sprijin. ◊ Expr. (Tranz.) A-l ajuta (pe cineva) puterea (sau capul, mintea etc.) = a avea capacitatea fizică sau intelectuală de a face un anumit lucru. (Absol.) Doamne-ajută = a) formulă de invocare a divinității folosită la începutul unei acțiuni; b) (substantivat) situație favorabilă în evoluția unei acțiuni, în starea cuiva; spor, mers bun al treburilor; c) (substantivat; ir.) lovitură, bătaie. ◊ Loc. adj. (Mai) de Doamne-ajută = (mai) de seamă, (mai) bun, de oarecare valoare. ♦ Refl. A se servi de cineva sau de ceva ca ajutor. 2. Intranz. A fi de folos, a servi, a sluji. – Lat. adjutare. DOOM
ajutá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajútă
ajutînd
AJUTÁ, ajút, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) da ajutor, sprijin. ◊ Expr. (Tranz.) A-l ajuta (pe cineva) puterea (sau capul, mintea etc.) = a avea capacitatea fizică sau intelectuală de a face un anumit lucru. (Absol.) Doamne-ajută = a) formulă de invocare a divinității folosită la începutul unei acțiuni; b) (substantivat) situație favorabilă în evoluția unei acțiuni, în starea cuiva; spor, mers bun al treburilor; c) (substantivat; ir.) lovitură, bătaie. ◊ Loc. adj. (Mai) de Doamne-ajută = (mai) de seamă, (mai) bun, de oarecare valoare. ♦ Refl. A se servi de cineva sau de ceva ca ajutor. 2. Intranz. A fi de folos, a servi, a sluji. – Lat. adjutare. DOOM
ajutá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajútă
ajutări
AJUTÁRE, ajutări, s. f. Acțiunea de a (se) ajuta și rezultatul ei. – V. ajuta. DOOM
ajutáre s. f., g.-d. art. ajutắrii; pl. ajutắri
ajutării
AJUTÁRE, ajutări, s. f. Acțiunea de a (se) ajuta și rezultatul ei. – V. ajuta. DOOM
ajutáre s. f., g.-d. art. ajutắrii; pl. ajutắri
ajutările
AJUTÁRE, ajutări, s. f. Acțiunea de a (se) ajuta și rezultatul ei. – V. ajuta. DOOM
ajutáre s. f., g.-d. art. ajutắrii; pl. ajutắri
ajutărilor
AJUTÁRE, ajutări, s. f. Acțiunea de a (se) ajuta și rezultatul ei. – V. ajuta. DOOM
ajutáre s. f., g.-d. art. ajutắrii; pl. ajutắri
ajutătoare
AJUTĂTÓR, -OÁRE, ajutători, -oare, adj. Care ajută; auxiliar. – Ajuta + suf. -ător. DOOM
ajutătór adj. m., pl. ajutătóri; f. sg. și pl. ajutătoáre
ajutătoarea
AJUTĂTÓR, -OÁRE, ajutători, -oare, adj. Care ajută; auxiliar. – Ajuta + suf. -ător. DOOM
ajutătór adj. m., pl. ajutătóri; f. sg. și pl. ajutătoáre
ajutătoarei
AJUTĂTÓR, -OÁRE, ajutători, -oare, adj. Care ajută; auxiliar. – Ajuta + suf. -ător. DOOM
ajutătór adj. m., pl. ajutătóri; f. sg. și pl. ajutătoáre
ajutătoarele
AJUTĂTÓR, -OÁRE, ajutători, -oare, adj. Care ajută; auxiliar. – Ajuta + suf. -ător. DOOM
ajutătór adj. m., pl. ajutătóri; f. sg. și pl. ajutătoáre
ajutătoarelor
AJUTĂTÓR, -OÁRE, ajutători, -oare, adj. Care ajută; auxiliar. – Ajuta + suf. -ător. DOOM
ajutătór adj. m., pl. ajutătóri; f. sg. și pl. ajutătoáre
ajutător
AJUTĂTÓR, -OÁRE, ajutători, -oare, adj. Care ajută; auxiliar. – Ajuta + suf. -ător. DOOM
ajutătór adj. m., pl. ajutătóri; f. sg. și pl. ajutătoáre
ajutători
AJUTĂTÓR, -OÁRE, ajutători, -oare, adj. Care ajută; auxiliar. – Ajuta + suf. -ător. DOOM
ajutătór adj. m., pl. ajutătóri; f. sg. și pl. ajutătoáre
ajutătorii
AJUTĂTÓR, -OÁRE, ajutători, -oare, adj. Care ajută; auxiliar. – Ajuta + suf. -ător. DOOM
ajutătór adj. m., pl. ajutătóri; f. sg. și pl. ajutătoáre
ajutătorilor
AJUTĂTÓR, -OÁRE, ajutători, -oare, adj. Care ajută; auxiliar. – Ajuta + suf. -ător. DOOM
ajutătór adj. m., pl. ajutătóri; f. sg. și pl. ajutătoáre
ajutătorul
AJUTĂTÓR, -OÁRE, ajutători, -oare, adj. Care ajută; auxiliar. – Ajuta + suf. -ător. DOOM
ajutătór adj. m., pl. ajutătóri; f. sg. și pl. ajutătoáre
ajutătorului
AJUTĂTÓR, -OÁRE, ajutători, -oare, adj. Care ajută; auxiliar. – Ajuta + suf. -ător. DOOM
ajutătór adj. m., pl. ajutătóri; f. sg. și pl. ajutătoáre
ajuți
AJUTÁ, ajút, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) da ajutor, sprijin. ◊ Expr. (Tranz.) A-l ajuta (pe cineva) puterea (sau capul, mintea etc.) = a avea capacitatea fizică sau intelectuală de a face un anumit lucru. (Absol.) Doamne-ajută = a) formulă de invocare a divinității folosită la începutul unei acțiuni; b) (substantivat) situație favorabilă în evoluția unei acțiuni, în starea cuiva; spor, mers bun al treburilor; c) (substantivat; ir.) lovitură, bătaie. ◊ Loc. adj. (Mai) de Doamne-ajută = (mai) de seamă, (mai) bun, de oarecare valoare. ♦ Refl. A se servi de cineva sau de ceva ca ajutor. 2. Intranz. A fi de folos, a servi, a sluji. – Lat. adjutare. DOOM
ajutá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajútă