ah
AH interj. A2. – Onomatopee. DOOM
ah2 s. n., pl. áhuri
aha
AHÁ interj. Exclamație care exprimă mulțumirea cuiva că s-a lămurit sau că a găsit răspunsul la o întrebare care îl frământa. DOOM
ahá interj.
ahate
Ahate = Achates.
aheean
AHEEÁN, -Ă, aheeni, -e, adj. Care aparține aheilor, privitor la ahei. – Din fr. achéen. DOOM
aheeán (-he-ean) adj. m., pl. aheéni (-he-eni); f. aheeánă, pl. aheéne
aheeana
AHEEÁN, -Ă, aheeni, -e, adj. Care aparține aheilor, privitor la ahei. – Din fr. achéen. DOOM
aheeán (-he-ean) adj. m., pl. aheéni (-he-eni); f. aheeánă, pl. aheéne
aheeanul
AHEEÁN, -Ă, aheeni, -e, adj. Care aparține aheilor, privitor la ahei. – Din fr. achéen. DOOM
aheeán (-he-ean) adj. m., pl. aheéni (-he-eni); f. aheeánă, pl. aheéne
aheeanului
AHEEÁN, -Ă, aheeni, -e, adj. Care aparține aheilor, privitor la ahei. – Din fr. achéen. DOOM
aheeán (-he-ean) adj. m., pl. aheéni (-he-eni); f. aheeánă, pl. aheéne
aheene
AHEEÁN, -Ă, aheeni, -e, adj. Care aparține aheilor, privitor la ahei. – Din fr. achéen. DOOM
aheeán (-he-ean) adj. m., pl. aheéni (-he-eni); f. aheeánă, pl. aheéne
aheenei
AHEEÁN, -Ă, aheeni, -e, adj. Care aparține aheilor, privitor la ahei. – Din fr. achéen. DOOM
aheeán (-he-ean) adj. m., pl. aheéni (-he-eni); f. aheeánă, pl. aheéne
aheenele
AHEEÁN, -Ă, aheeni, -e, adj. Care aparține aheilor, privitor la ahei. – Din fr. achéen. DOOM
aheeán (-he-ean) adj. m., pl. aheéni (-he-eni); f. aheeánă, pl. aheéne
aheenelor
AHEEÁN, -Ă, aheeni, -e, adj. Care aparține aheilor, privitor la ahei. – Din fr. achéen. DOOM
aheeán (-he-ean) adj. m., pl. aheéni (-he-eni); f. aheeánă, pl. aheéne
aheeni
AHEEÁN, -Ă, aheeni, -e, adj. Care aparține aheilor, privitor la ahei. – Din fr. achéen. DOOM
aheeán (-he-ean) adj. m., pl. aheéni (-he-eni); f. aheeánă, pl. aheéne
aheenii
AHEEÁN, -Ă, aheeni, -e, adj. Care aparține aheilor, privitor la ahei. – Din fr. achéen. DOOM
aheeán (-he-ean) adj. m., pl. aheéni (-he-eni); f. aheeánă, pl. aheéne
aheenilor
AHEEÁN, -Ă, aheeni, -e, adj. Care aparține aheilor, privitor la ahei. – Din fr. achéen. DOOM
aheeán (-he-ean) adj. m., pl. aheéni (-he-eni); f. aheeánă, pl. aheéne
ahei
AHÉI s. m. pl. 1. Populație indo-europeană stabilită la începutul milen. II î. H. în Pelopones, unde a întemeiat puternice centre de civilizație. ♦ Una dintre cele patru ramuri ale vechilor greci. 2. Denumire generală a vechilor triburi grecești la Homer. – Cf. n. pr. Ahaia. DOOM
ahéu s. m., art. ahéul; pl. ahéi, art. ahéii
aheii
AHÉI s. m. pl. 1. Populație indo-europeană stabilită la începutul milen. II î. H. în Pelopones, unde a întemeiat puternice centre de civilizație. ♦ Una dintre cele patru ramuri ale vechilor greci. 2. Denumire generală a vechilor triburi grecești la Homer. – Cf. n. pr. Ahaia. DOOM
ahéu s. m., art. ahéul; pl. ahéi, art. ahéii
aheilor
AHÉI s. m. pl. 1. Populație indo-europeană stabilită la începutul milen. II î. H. în Pelopones, unde a întemeiat puternice centre de civilizație. ♦ Una dintre cele patru ramuri ale vechilor greci. 2. Denumire generală a vechilor triburi grecești la Homer. – Cf. n. pr. Ahaia. DOOM
ahéu s. m., art. ahéul; pl. ahéi, art. ahéii
aheloide
Aheloide = Acheloides.
ahelou
Ahelou = Achelous.
ahemenide
Ahemenide = Ach(a)emenides.
aheron
Aheron(te) = Acheron. DOOM
Aherón / (lat.) Ácheron [ch pron. h] (A-che-) s. propriu n.
aheronte
Aheron(te) = Acheron.
aheu
AHÉI s. m. pl. 1. Populație indo-europeană stabilită la începutul milen. II î. H. în Pelopones, unde a întemeiat puternice centre de civilizație. ♦ Una dintre cele patru ramuri ale vechilor greci. 2. Denumire generală a vechilor triburi grecești la Homer. – Cf. n. pr. Ahaia. DOOM
ahéu s. m., art. ahéul; pl. ahéi, art. ahéii
aheul
AHÉI s. m. pl. 1. Populație indo-europeană stabilită la începutul milen. II î. H. în Pelopones, unde a întemeiat puternice centre de civilizație. ♦ Una dintre cele patru ramuri ale vechilor greci. 2. Denumire generală a vechilor triburi grecești la Homer. – Cf. n. pr. Ahaia. DOOM
ahéu s. m., art. ahéul; pl. ahéi, art. ahéii
aheului
AHÉI s. m. pl. 1. Populație indo-europeană stabilită la începutul milen. II î. H. în Pelopones, unde a întemeiat puternice centre de civilizație. ♦ Una dintre cele patru ramuri ale vechilor greci. 2. Denumire generală a vechilor triburi grecești la Homer. – Cf. n. pr. Ahaia. DOOM
ahéu s. m., art. ahéul; pl. ahéi, art. ahéii
ahile
Ahile = Achilles.
ahilidul
Ahilidul = Achillides.
aho
AHÓ interj. 1. Strigăt cu care se încetinește sau se oprește mersul boilor (înjugați). 2. Strigăt cu care începe plugușorul. 3. Strigăt prin care căutăm să oprim pe cineva de a face ceva. – Onomatopee. DOOM
ahó interj.
ahotnic
AHÓTNIC, -Ă, ahotnici, -ce, adj. (Reg.; adesea substantivat) Dornic, lacom, pasionat pentru cineva sau ceva. – Din rus. ohotnik. DOOM
ahótnic (reg.) adj. m., pl. ahótnici; f. ahótnică, pl. ahótnice
ahotnica
AHÓTNIC, -Ă, ahotnici, -ce, adj. (Reg.; adesea substantivat) Dornic, lacom, pasionat pentru cineva sau ceva. – Din rus. ohotnik. DOOM
ahótnic (reg.) adj. m., pl. ahótnici; f. ahótnică, pl. ahótnice
ahotnice
AHÓTNIC, -Ă, ahotnici, -ce, adj. (Reg.; adesea substantivat) Dornic, lacom, pasionat pentru cineva sau ceva. – Din rus. ohotnik. DOOM
ahótnic (reg.) adj. m., pl. ahótnici; f. ahótnică, pl. ahótnice
ahotnicei
AHÓTNIC, -Ă, ahotnici, -ce, adj. (Reg.; adesea substantivat) Dornic, lacom, pasionat pentru cineva sau ceva. – Din rus. ohotnik. DOOM
ahótnic (reg.) adj. m., pl. ahótnici; f. ahótnică, pl. ahótnice
ahotnicele
AHÓTNIC, -Ă, ahotnici, -ce, adj. (Reg.; adesea substantivat) Dornic, lacom, pasionat pentru cineva sau ceva. – Din rus. ohotnik. DOOM
ahótnic (reg.) adj. m., pl. ahótnici; f. ahótnică, pl. ahótnice
ahotnicelor
AHÓTNIC, -Ă, ahotnici, -ce, adj. (Reg.; adesea substantivat) Dornic, lacom, pasionat pentru cineva sau ceva. – Din rus. ohotnik. DOOM
ahótnic (reg.) adj. m., pl. ahótnici; f. ahótnică, pl. ahótnice
ahotnici
AHÓTNIC, -Ă, ahotnici, -ce, adj. (Reg.; adesea substantivat) Dornic, lacom, pasionat pentru cineva sau ceva. – Din rus. ohotnik. DOOM
ahótnic (reg.) adj. m., pl. ahótnici; f. ahótnică, pl. ahótnice
ahotnicii
AHÓTNIC, -Ă, ahotnici, -ce, adj. (Reg.; adesea substantivat) Dornic, lacom, pasionat pentru cineva sau ceva. – Din rus. ohotnik. DOOM
ahótnic (reg.) adj. m., pl. ahótnici; f. ahótnică, pl. ahótnice
ahotnicilor
AHÓTNIC, -Ă, ahotnici, -ce, adj. (Reg.; adesea substantivat) Dornic, lacom, pasionat pentru cineva sau ceva. – Din rus. ohotnik. DOOM
ahótnic (reg.) adj. m., pl. ahótnici; f. ahótnică, pl. ahótnice
ahotnicul
AHÓTNIC, -Ă, ahotnici, -ce, adj. (Reg.; adesea substantivat) Dornic, lacom, pasionat pentru cineva sau ceva. – Din rus. ohotnik. DOOM
ahótnic (reg.) adj. m., pl. ahótnici; f. ahótnică, pl. ahótnice
ahotnicului
AHÓTNIC, -Ă, ahotnici, -ce, adj. (Reg.; adesea substantivat) Dornic, lacom, pasionat pentru cineva sau ceva. – Din rus. ohotnik. DOOM
ahótnic (reg.) adj. m., pl. ahótnici; f. ahótnică, pl. ahótnice
aht
AHT, ahturi, s. n. (Reg.) 1. Oftat, suspin. 2. Durere, suferință, chin, jale. – Din ngr. áhti „dorință arzătoare”. DOOM
aht (reg.) s. n., pl. áhturi
ahtia
AHTIÁ, ahtiez, vb. I. Refl. (Rar) 1. A dori din tot sufletul ceva; a râvni, a jindui. 2. A se lăcomi (la ceva). [Pr.: -ti-a] – Din aht. DOOM
ahtiá (a se ~) (rar) (-ti-a) vb. refl., ind. prez. 3 se ahtiáză, 1 pl. ne ahtiém (-ti-em); conj. prez. 3 să se ahtiéze; ger. ahtiíndu-se (-ti-in-)
ahtiai
AHTIÁ, ahtiez, vb. I. Refl. (Rar) 1. A dori din tot sufletul ceva; a râvni, a jindui. 2. A se lăcomi (la ceva). [Pr.: -ti-a] – Din aht. DOOM
ahtiá (a se ~) (rar) (-ti-a) vb. refl., ind. prez. 3 se ahtiáză, 1 pl. ne ahtiém (-ti-em); conj. prez. 3 să se ahtiéze; ger. ahtiíndu-se (-ti-in-)
ahtiam
AHTIÁ, ahtiez, vb. I. Refl. (Rar) 1. A dori din tot sufletul ceva; a râvni, a jindui. 2. A se lăcomi (la ceva). [Pr.: -ti-a] – Din aht. DOOM
ahtiá (a se ~) (rar) (-ti-a) vb. refl., ind. prez. 3 se ahtiáză, 1 pl. ne ahtiém (-ti-em); conj. prez. 3 să se ahtiéze; ger. ahtiíndu-se (-ti-in-)
ahtiară
AHTIÁ, ahtiez, vb. I. Refl. (Rar) 1. A dori din tot sufletul ceva; a râvni, a jindui. 2. A se lăcomi (la ceva). [Pr.: -ti-a] – Din aht. DOOM
ahtiá (a se ~) (rar) (-ti-a) vb. refl., ind. prez. 3 se ahtiáză, 1 pl. ne ahtiém (-ti-em); conj. prez. 3 să se ahtiéze; ger. ahtiíndu-se (-ti-in-)
ahtiarăm
AHTIÁ, ahtiez, vb. I. Refl. (Rar) 1. A dori din tot sufletul ceva; a râvni, a jindui. 2. A se lăcomi (la ceva). [Pr.: -ti-a] – Din aht. DOOM
ahtiá (a se ~) (rar) (-ti-a) vb. refl., ind. prez. 3 se ahtiáză, 1 pl. ne ahtiém (-ti-em); conj. prez. 3 să se ahtiéze; ger. ahtiíndu-se (-ti-in-)
ahtiarăți
AHTIÁ, ahtiez, vb. I. Refl. (Rar) 1. A dori din tot sufletul ceva; a râvni, a jindui. 2. A se lăcomi (la ceva). [Pr.: -ti-a] – Din aht. DOOM
ahtiá (a se ~) (rar) (-ti-a) vb. refl., ind. prez. 3 se ahtiáză, 1 pl. ne ahtiém (-ti-em); conj. prez. 3 să se ahtiéze; ger. ahtiíndu-se (-ti-in-)
ahtiase
AHTIÁ, ahtiez, vb. I. Refl. (Rar) 1. A dori din tot sufletul ceva; a râvni, a jindui. 2. A se lăcomi (la ceva). [Pr.: -ti-a] – Din aht. DOOM
ahtiá (a se ~) (rar) (-ti-a) vb. refl., ind. prez. 3 se ahtiáză, 1 pl. ne ahtiém (-ti-em); conj. prez. 3 să se ahtiéze; ger. ahtiíndu-se (-ti-in-)
ahtiasem
AHTIÁ, ahtiez, vb. I. Refl. (Rar) 1. A dori din tot sufletul ceva; a râvni, a jindui. 2. A se lăcomi (la ceva). [Pr.: -ti-a] – Din aht. DOOM
ahtiá (a se ~) (rar) (-ti-a) vb. refl., ind. prez. 3 se ahtiáză, 1 pl. ne ahtiém (-ti-em); conj. prez. 3 să se ahtiéze; ger. ahtiíndu-se (-ti-in-)
ahtiaseră
AHTIÁ, ahtiez, vb. I. Refl. (Rar) 1. A dori din tot sufletul ceva; a râvni, a jindui. 2. A se lăcomi (la ceva). [Pr.: -ti-a] – Din aht. DOOM
ahtiá (a se ~) (rar) (-ti-a) vb. refl., ind. prez. 3 se ahtiáză, 1 pl. ne ahtiém (-ti-em); conj. prez. 3 să se ahtiéze; ger. ahtiíndu-se (-ti-in-)
ahtiaserăm
AHTIÁ, ahtiez, vb. I. Refl. (Rar) 1. A dori din tot sufletul ceva; a râvni, a jindui. 2. A se lăcomi (la ceva). [Pr.: -ti-a] – Din aht. DOOM
ahtiá (a se ~) (rar) (-ti-a) vb. refl., ind. prez. 3 se ahtiáză, 1 pl. ne ahtiém (-ti-em); conj. prez. 3 să se ahtiéze; ger. ahtiíndu-se (-ti-in-)
ahtiaserăți
AHTIÁ, ahtiez, vb. I. Refl. (Rar) 1. A dori din tot sufletul ceva; a râvni, a jindui. 2. A se lăcomi (la ceva). [Pr.: -ti-a] – Din aht. DOOM
ahtiá (a se ~) (rar) (-ti-a) vb. refl., ind. prez. 3 se ahtiáză, 1 pl. ne ahtiém (-ti-em); conj. prez. 3 să se ahtiéze; ger. ahtiíndu-se (-ti-in-)
ahtiaseși
AHTIÁ, ahtiez, vb. I. Refl. (Rar) 1. A dori din tot sufletul ceva; a râvni, a jindui. 2. A se lăcomi (la ceva). [Pr.: -ti-a] – Din aht. DOOM
ahtiá (a se ~) (rar) (-ti-a) vb. refl., ind. prez. 3 se ahtiáză, 1 pl. ne ahtiém (-ti-em); conj. prez. 3 să se ahtiéze; ger. ahtiíndu-se (-ti-in-)
ahtiaseți
AHTIÁ, ahtiez, vb. I. Refl. (Rar) 1. A dori din tot sufletul ceva; a râvni, a jindui. 2. A se lăcomi (la ceva). [Pr.: -ti-a] – Din aht. DOOM
ahtiá (a se ~) (rar) (-ti-a) vb. refl., ind. prez. 3 se ahtiáză, 1 pl. ne ahtiém (-ti-em); conj. prez. 3 să se ahtiéze; ger. ahtiíndu-se (-ti-in-)
ahtiat
AHTIÁ, ahtiez, vb. I. Refl. (Rar) 1. A dori din tot sufletul ceva; a râvni, a jindui. 2. A se lăcomi (la ceva). [Pr.: -ti-a] – Din aht. DOOM
ahtiá (a se ~) (rar) (-ti-a) vb. refl., ind. prez. 3 se ahtiáză, 1 pl. ne ahtiém (-ti-em); conj. prez. 3 să se ahtiéze; ger. ahtiíndu-se (-ti-in-)
ahtiat
AHTIÁT2, -Ă, ahtiați, -te, adj. Stăpânit de o dorință puternică de a obține ceva, lacom. [Pr.: -ti-at] – V. ahtia. DOOM
ahtiát1 (-ti-at) adj. m., pl. ahtiáți; f. ahtiátă, pl. ahtiáte
ahtiat
AHTIÁT1 s. n. (Rar) Ahtiere. [Pr.: -ti-at] – V. ahtia. DOOM
ahtiát2 (rar) (-ti-at) s. n.
ahtiata
AHTIÁT2, -Ă, ahtiați, -te, adj. Stăpânit de o dorință puternică de a obține ceva, lacom. [Pr.: -ti-at] – V. ahtia. DOOM
ahtiát1 (-ti-at) adj. m., pl. ahtiáți; f. ahtiátă, pl. ahtiáte
ahtiate
AHTIÁT2, -Ă, ahtiați, -te, adj. Stăpânit de o dorință puternică de a obține ceva, lacom. [Pr.: -ti-at] – V. ahtia. DOOM
ahtiát1 (-ti-at) adj. m., pl. ahtiáți; f. ahtiátă, pl. ahtiáte
ahtiatei
AHTIÁT2, -Ă, ahtiați, -te, adj. Stăpânit de o dorință puternică de a obține ceva, lacom. [Pr.: -ti-at] – V. ahtia. DOOM
ahtiát1 (-ti-at) adj. m., pl. ahtiáți; f. ahtiátă, pl. ahtiáte
ahtiatele
AHTIÁT2, -Ă, ahtiați, -te, adj. Stăpânit de o dorință puternică de a obține ceva, lacom. [Pr.: -ti-at] – V. ahtia. DOOM
ahtiát1 (-ti-at) adj. m., pl. ahtiáți; f. ahtiátă, pl. ahtiáte
ahtiatelor
AHTIÁT2, -Ă, ahtiați, -te, adj. Stăpânit de o dorință puternică de a obține ceva, lacom. [Pr.: -ti-at] – V. ahtia. DOOM
ahtiát1 (-ti-at) adj. m., pl. ahtiáți; f. ahtiátă, pl. ahtiáte
ahtiatul
AHTIÁT2, -Ă, ahtiați, -te, adj. Stăpânit de o dorință puternică de a obține ceva, lacom. [Pr.: -ti-at] – V. ahtia. DOOM
ahtiát1 (-ti-at) adj. m., pl. ahtiáți; f. ahtiátă, pl. ahtiáte
ahtiatului
AHTIÁT2, -Ă, ahtiați, -te, adj. Stăpânit de o dorință puternică de a obține ceva, lacom. [Pr.: -ti-at] – V. ahtia. DOOM
ahtiát1 (-ti-at) adj. m., pl. ahtiáți; f. ahtiátă, pl. ahtiáte
ahtiau
AHTIÁ, ahtiez, vb. I. Refl. (Rar) 1. A dori din tot sufletul ceva; a râvni, a jindui. 2. A se lăcomi (la ceva). [Pr.: -ti-a] – Din aht. DOOM
ahtiá (a se ~) (rar) (-ti-a) vb. refl., ind. prez. 3 se ahtiáză, 1 pl. ne ahtiém (-ti-em); conj. prez. 3 să se ahtiéze; ger. ahtiíndu-se (-ti-in-)
ahtiază
AHTIÁ, ahtiez, vb. I. Refl. (Rar) 1. A dori din tot sufletul ceva; a râvni, a jindui. 2. A se lăcomi (la ceva). [Pr.: -ti-a] – Din aht. DOOM
ahtiá (a se ~) (rar) (-ti-a) vb. refl., ind. prez. 3 se ahtiáză, 1 pl. ne ahtiém (-ti-em); conj. prez. 3 să se ahtiéze; ger. ahtiíndu-se (-ti-in-)
ahtiași
AHTIÁ, ahtiez, vb. I. Refl. (Rar) 1. A dori din tot sufletul ceva; a râvni, a jindui. 2. A se lăcomi (la ceva). [Pr.: -ti-a] – Din aht. DOOM
ahtiá (a se ~) (rar) (-ti-a) vb. refl., ind. prez. 3 se ahtiáză, 1 pl. ne ahtiém (-ti-em); conj. prez. 3 să se ahtiéze; ger. ahtiíndu-se (-ti-in-)
ahtiați
AHTIÁ, ahtiez, vb. I. Refl. (Rar) 1. A dori din tot sufletul ceva; a râvni, a jindui. 2. A se lăcomi (la ceva). [Pr.: -ti-a] – Din aht. DOOM
ahtiá (a se ~) (rar) (-ti-a) vb. refl., ind. prez. 3 se ahtiáză, 1 pl. ne ahtiém (-ti-em); conj. prez. 3 să se ahtiéze; ger. ahtiíndu-se (-ti-in-)
ahtiați
AHTIÁT2, -Ă, ahtiați, -te, adj. Stăpânit de o dorință puternică de a obține ceva, lacom. [Pr.: -ti-at] – V. ahtia. DOOM
ahtiát1 (-ti-at) adj. m., pl. ahtiáți; f. ahtiátă, pl. ahtiáte
ahtiații
AHTIÁT2, -Ă, ahtiați, -te, adj. Stăpânit de o dorință puternică de a obține ceva, lacom. [Pr.: -ti-at] – V. ahtia. DOOM
ahtiát1 (-ti-at) adj. m., pl. ahtiáți; f. ahtiátă, pl. ahtiáte
ahtiaților
AHTIÁT2, -Ă, ahtiați, -te, adj. Stăpânit de o dorință puternică de a obține ceva, lacom. [Pr.: -ti-at] – V. ahtia. DOOM
ahtiát1 (-ti-at) adj. m., pl. ahtiáți; f. ahtiátă, pl. ahtiáte
ahtie
AHTIÁ, ahtiez, vb. I. Refl. (Rar) 1. A dori din tot sufletul ceva; a râvni, a jindui. 2. A se lăcomi (la ceva). [Pr.: -ti-a] – Din aht. DOOM
ahtiá (a se ~) (rar) (-ti-a) vb. refl., ind. prez. 3 se ahtiáză, 1 pl. ne ahtiém (-ti-em); conj. prez. 3 să se ahtiéze; ger. ahtiíndu-se (-ti-in-)
ahtiem
AHTIÁ, ahtiez, vb. I. Refl. (Rar) 1. A dori din tot sufletul ceva; a râvni, a jindui. 2. A se lăcomi (la ceva). [Pr.: -ti-a] – Din aht. DOOM
ahtiá (a se ~) (rar) (-ti-a) vb. refl., ind. prez. 3 se ahtiáză, 1 pl. ne ahtiém (-ti-em); conj. prez. 3 să se ahtiéze; ger. ahtiíndu-se (-ti-in-)
ahtiere
AHTIÁ, ahtiez, vb. I. Refl. (Rar) 1. A dori din tot sufletul ceva; a râvni, a jindui. 2. A se lăcomi (la ceva). [Pr.: -ti-a] – Din aht. DOOM
ahtiá (a se ~) (rar) (-ti-a) vb. refl., ind. prez. 3 se ahtiáză, 1 pl. ne ahtiém (-ti-em); conj. prez. 3 să se ahtiéze; ger. ahtiíndu-se (-ti-in-)
ahtiere
AHTIÉRE, ahtieri, s. f. (Rar) Acțiunea de a se ahtia și rezultatul ei; ahtiat1. [Pr.: -ti-e-] – V. ahtia. DOOM
ahtiére (rar) (-ti-e-) s. f., g.-d. art. ahtiérii; pl. ahtiéri
ahtierea
AHTIÉRE, ahtieri, s. f. (Rar) Acțiunea de a se ahtia și rezultatul ei; ahtiat1. [Pr.: -ti-e-] – V. ahtia. DOOM
ahtiére (rar) (-ti-e-) s. f., g.-d. art. ahtiérii; pl. ahtiéri
ahtieri
AHTIÉRE, ahtieri, s. f. (Rar) Acțiunea de a se ahtia și rezultatul ei; ahtiat1. [Pr.: -ti-e-] – V. ahtia. DOOM
ahtiére (rar) (-ti-e-) s. f., g.-d. art. ahtiérii; pl. ahtiéri
ahtierii
AHTIÉRE, ahtieri, s. f. (Rar) Acțiunea de a se ahtia și rezultatul ei; ahtiat1. [Pr.: -ti-e-] – V. ahtia. DOOM
ahtiére (rar) (-ti-e-) s. f., g.-d. art. ahtiérii; pl. ahtiéri
ahtierile
AHTIÉRE, ahtieri, s. f. (Rar) Acțiunea de a se ahtia și rezultatul ei; ahtiat1. [Pr.: -ti-e-] – V. ahtia. DOOM
ahtiére (rar) (-ti-e-) s. f., g.-d. art. ahtiérii; pl. ahtiéri
ahtierilor
AHTIÉRE, ahtieri, s. f. (Rar) Acțiunea de a se ahtia și rezultatul ei; ahtiat1. [Pr.: -ti-e-] – V. ahtia. DOOM
ahtiére (rar) (-ti-e-) s. f., g.-d. art. ahtiérii; pl. ahtiéri
ahtiez
AHTIÁ, ahtiez, vb. I. Refl. (Rar) 1. A dori din tot sufletul ceva; a râvni, a jindui. 2. A se lăcomi (la ceva). [Pr.: -ti-a] – Din aht. DOOM
ahtiá (a se ~) (rar) (-ti-a) vb. refl., ind. prez. 3 se ahtiáză, 1 pl. ne ahtiém (-ti-em); conj. prez. 3 să se ahtiéze; ger. ahtiíndu-se (-ti-in-)
ahtieze
AHTIÁ, ahtiez, vb. I. Refl. (Rar) 1. A dori din tot sufletul ceva; a râvni, a jindui. 2. A se lăcomi (la ceva). [Pr.: -ti-a] – Din aht. DOOM
ahtiá (a se ~) (rar) (-ti-a) vb. refl., ind. prez. 3 se ahtiáză, 1 pl. ne ahtiém (-ti-em); conj. prez. 3 să se ahtiéze; ger. ahtiíndu-se (-ti-in-)
ahtiezi
AHTIÁ, ahtiez, vb. I. Refl. (Rar) 1. A dori din tot sufletul ceva; a râvni, a jindui. 2. A se lăcomi (la ceva). [Pr.: -ti-a] – Din aht. DOOM
ahtiá (a se ~) (rar) (-ti-a) vb. refl., ind. prez. 3 se ahtiáză, 1 pl. ne ahtiém (-ti-em); conj. prez. 3 să se ahtiéze; ger. ahtiíndu-se (-ti-in-)
ahtiind
AHTIÁ, ahtiez, vb. I. Refl. (Rar) 1. A dori din tot sufletul ceva; a râvni, a jindui. 2. A se lăcomi (la ceva). [Pr.: -ti-a] – Din aht. DOOM
ahtiá (a se ~) (rar) (-ti-a) vb. refl., ind. prez. 3 se ahtiáză, 1 pl. ne ahtiém (-ti-em); conj. prez. 3 să se ahtiéze; ger. ahtiíndu-se (-ti-in-)
ahtinamea
ahtinameá (-éle), s. f. – Capitulare, tratat al imperiului turc cu o putere creștină. Tc. ahdname, din arab. ‘ahd „contract” și per. nāma „scris” (Șeineanu, II, 3; Lokotsch 1551). Sec. XVII, înv.
ahtul
AHT, ahturi, s. n. (Reg.) 1. Oftat, suspin. 2. Durere, suferință, chin, jale. – Din ngr. áhti „dorință arzătoare”. DOOM
aht (reg.) s. n., pl. áhturi
ahtului
AHT, ahturi, s. n. (Reg.) 1. Oftat, suspin. 2. Durere, suferință, chin, jale. – Din ngr. áhti „dorință arzătoare”. DOOM
aht (reg.) s. n., pl. áhturi
ahturi
AHT, ahturi, s. n. (Reg.) 1. Oftat, suspin. 2. Durere, suferință, chin, jale. – Din ngr. áhti „dorință arzătoare”. DOOM
aht (reg.) s. n., pl. áhturi
ahturile
AHT, ahturi, s. n. (Reg.) 1. Oftat, suspin. 2. Durere, suferință, chin, jale. – Din ngr. áhti „dorință arzătoare”. DOOM
aht (reg.) s. n., pl. áhturi
ahturilor
AHT, ahturi, s. n. (Reg.) 1. Oftat, suspin. 2. Durere, suferință, chin, jale. – Din ngr. áhti „dorință arzătoare”. DOOM
aht (reg.) s. n., pl. áhturi
ahul
AH interj. A2. – Onomatopee. DOOM
ah2 s. n., pl. áhuri
ahului
AH interj. A2. – Onomatopee. DOOM
ah2 s. n., pl. áhuri
ahuri
AH interj. A2. – Onomatopee. DOOM
ah2 s. n., pl. áhuri
ahurile
AH interj. A2. – Onomatopee. DOOM
ah2 s. n., pl. áhuri
ahurilor
AH interj. A2. – Onomatopee. DOOM
ah2 s. n., pl. áhuri