afabil
AFÁBIL, -Ă, afabili, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Binevoitor, cordial. – Din lat. affabilis, fr. affable. DOOM
afábil adj. m., pl. afábili; f. afábilă, pl. afábile
afabila
AFÁBIL, -Ă, afabili, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Binevoitor, cordial. – Din lat. affabilis, fr. affable. DOOM
afábil adj. m., pl. afábili; f. afábilă, pl. afábile
afabile
AFÁBIL, -Ă, afabili, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Binevoitor, cordial. – Din lat. affabilis, fr. affable. DOOM
afábil adj. m., pl. afábili; f. afábilă, pl. afábile
afabilei
AFÁBIL, -Ă, afabili, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Binevoitor, cordial. – Din lat. affabilis, fr. affable. DOOM
afábil adj. m., pl. afábili; f. afábilă, pl. afábile
afabilele
AFÁBIL, -Ă, afabili, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Binevoitor, cordial. – Din lat. affabilis, fr. affable. DOOM
afábil adj. m., pl. afábili; f. afábilă, pl. afábile
afabilelor
AFÁBIL, -Ă, afabili, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Binevoitor, cordial. – Din lat. affabilis, fr. affable. DOOM
afábil adj. m., pl. afábili; f. afábilă, pl. afábile
afabili
AFÁBIL, -Ă, afabili, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Binevoitor, cordial. – Din lat. affabilis, fr. affable. DOOM
afábil adj. m., pl. afábili; f. afábilă, pl. afábile
afabilii
AFÁBIL, -Ă, afabili, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Binevoitor, cordial. – Din lat. affabilis, fr. affable. DOOM
afábil adj. m., pl. afábili; f. afábilă, pl. afábile
afabililor
AFÁBIL, -Ă, afabili, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Binevoitor, cordial. – Din lat. affabilis, fr. affable. DOOM
afábil adj. m., pl. afábili; f. afábilă, pl. afábile
afabilitate
AFABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi afabil; cordialitate. – Din fr. affabilité, lat. affabilitas, -atis. DOOM
afabilitáte s. f., g.-d. art. afabilitắții
afabilitatea
AFABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi afabil; cordialitate. – Din fr. affabilité, lat. affabilitas, -atis. DOOM
afabilitáte s. f., g.-d. art. afabilitắții
afabilități
AFABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi afabil; cordialitate. – Din fr. affabilité, lat. affabilitas, -atis. DOOM
afabilitáte s. f., g.-d. art. afabilitắții
afabilității
AFABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi afabil; cordialitate. – Din fr. affabilité, lat. affabilitas, -atis. DOOM
afabilitáte s. f., g.-d. art. afabilitắții
afabilul
AFÁBIL, -Ă, afabili, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Binevoitor, cordial. – Din lat. affabilis, fr. affable. DOOM
afábil adj. m., pl. afábili; f. afábilă, pl. afábile
afabilului
AFÁBIL, -Ă, afabili, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Binevoitor, cordial. – Din lat. affabilis, fr. affable. DOOM
afábil adj. m., pl. afábili; f. afábilă, pl. afábile
afabulație
AFABULÁȚIE s. f. 1. Ansamblul întâmplărilor care constituie intriga unei opere literare epice sau dramatice; fabulație. 2. Morala unei fabule. – Din fr. affabulation, lat. affabulatio. DOOM
afabuláție (-ți-e) s. f., art. afabuláția (-ți-a), g.-d. afabuláții, art. afabuláției
afacere
AFÁCERE, afaceri, s. f. 1. Activitate legală din domeniul agricol, industrial, comerț, financiar etc. desfășurată în scopul obținerii de profit. 2. (Fam.) Întreprindere cu rezultat favorabil. 3. Acțiune (importantă), îndeletnicire, ocupație. ◊ Afaceri interne (sau externe) = treburi obștești privind problemele interne (sau externe) ale unei țări. – A3 + facere (după fr. affaire). DOOM
afácere s. f., g.-d. art. afácerii; pl. afáceri
afacerea
AFÁCERE, afaceri, s. f. 1. Activitate legală din domeniul agricol, industrial, comerț, financiar etc. desfășurată în scopul obținerii de profit. 2. (Fam.) Întreprindere cu rezultat favorabil. 3. Acțiune (importantă), îndeletnicire, ocupație. ◊ Afaceri interne (sau externe) = treburi obștești privind problemele interne (sau externe) ale unei țări. – A3 + facere (după fr. affaire). DOOM
afácere s. f., g.-d. art. afácerii; pl. afáceri
afaceri
AFÁCERE, afaceri, s. f. 1. Activitate legală din domeniul agricol, industrial, comerț, financiar etc. desfășurată în scopul obținerii de profit. 2. (Fam.) Întreprindere cu rezultat favorabil. 3. Acțiune (importantă), îndeletnicire, ocupație. ◊ Afaceri interne (sau externe) = treburi obștești privind problemele interne (sau externe) ale unei țări. – A3 + facere (după fr. affaire). DOOM
afácere s. f., g.-d. art. afácerii; pl. afáceri
afacerii
AFÁCERE, afaceri, s. f. 1. Activitate legală din domeniul agricol, industrial, comerț, financiar etc. desfășurată în scopul obținerii de profit. 2. (Fam.) Întreprindere cu rezultat favorabil. 3. Acțiune (importantă), îndeletnicire, ocupație. ◊ Afaceri interne (sau externe) = treburi obștești privind problemele interne (sau externe) ale unei țări. – A3 + facere (după fr. affaire). DOOM
afácere s. f., g.-d. art. afácerii; pl. afáceri
afacerile
AFÁCERE, afaceri, s. f. 1. Activitate legală din domeniul agricol, industrial, comerț, financiar etc. desfășurată în scopul obținerii de profit. 2. (Fam.) Întreprindere cu rezultat favorabil. 3. Acțiune (importantă), îndeletnicire, ocupație. ◊ Afaceri interne (sau externe) = treburi obștești privind problemele interne (sau externe) ale unei țări. – A3 + facere (după fr. affaire). DOOM
afácere s. f., g.-d. art. afácerii; pl. afáceri
afacerilor
AFÁCERE, afaceri, s. f. 1. Activitate legală din domeniul agricol, industrial, comerț, financiar etc. desfășurată în scopul obținerii de profit. 2. (Fam.) Întreprindere cu rezultat favorabil. 3. Acțiune (importantă), îndeletnicire, ocupație. ◊ Afaceri interne (sau externe) = treburi obștești privind problemele interne (sau externe) ale unei țări. – A3 + facere (după fr. affaire). DOOM
afácere s. f., g.-d. art. afácerii; pl. afáceri
afacerism
AFACERÍSM s. n. Utilizare în tranzacții comerciale, financiare, industriale de interes personal a poziției sociale, profesionale sau politice a cuiva. – Afacere + suf. -ism. DOOM
afacerísm s. n.
afacerist
AFACERÍST, -Ă, afaceriști, -ste, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu afacerile. – Afacere + suf. -ist. DOOM
afacerístă s. f., g.-d. art. afacerístei; pl. afaceríste
afacerista
AFACERÍST, -Ă, afaceriști, -ste, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu afacerile. – Afacere + suf. -ist. DOOM
afacerístă s. f., g.-d. art. afacerístei; pl. afaceríste
afaceriste
AFACERÍST, -Ă, afaceriști, -ste, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu afacerile. – Afacere + suf. -ist. DOOM
afacerístă s. f., g.-d. art. afacerístei; pl. afaceríste
afaceristei
AFACERÍST, -Ă, afaceriști, -ste, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu afacerile. – Afacere + suf. -ist. DOOM
afacerístă s. f., g.-d. art. afacerístei; pl. afaceríste
afaceristele
AFACERÍST, -Ă, afaceriști, -ste, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu afacerile. – Afacere + suf. -ist. DOOM
afacerístă s. f., g.-d. art. afacerístei; pl. afaceríste
afaceristelor
AFACERÍST, -Ă, afaceriști, -ste, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu afacerile. – Afacere + suf. -ist. DOOM
afacerístă s. f., g.-d. art. afacerístei; pl. afaceríste
afaceristul
AFACERÍST, -Ă, afaceriști, -ste, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu afacerile. – Afacere + suf. -ist. DOOM
afacerístă s. f., g.-d. art. afacerístei; pl. afaceríste
afaceristului
AFACERÍST, -Ă, afaceriști, -ste, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu afacerile. – Afacere + suf. -ist. DOOM
afacerístă s. f., g.-d. art. afacerístei; pl. afaceríste
afaceriști
AFACERÍST, -Ă, afaceriști, -ste, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu afacerile. – Afacere + suf. -ist. DOOM
afacerístă s. f., g.-d. art. afacerístei; pl. afaceríste
afaceriștii
AFACERÍST, -Ă, afaceriști, -ste, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu afacerile. – Afacere + suf. -ist. DOOM
afacerístă s. f., g.-d. art. afacerístei; pl. afaceríste
afaceriștilor
AFACERÍST, -Ă, afaceriști, -ste, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu afacerile. – Afacere + suf. -ist. DOOM
afacerístă s. f., g.-d. art. afacerístei; pl. afaceríste
afachia
AFACHÍE s.f. Lipsă a cristalinului ochiului. [Gen. -iei / < fr. aphachie, cf. gr. a – fără, phachos – lentilă].
afachie
AFACHÍE s.f. Lipsă a cristalinului ochiului. [Gen. -iei / < fr. aphachie, cf. gr. a – fără, phachos – lentilă].
afachiei
AFACHÍE s.f. Lipsă a cristalinului ochiului. [Gen. -iei / < fr. aphachie, cf. gr. a – fără, phachos – lentilă].
afachii
AFACHÍE s.f. Lipsă a cristalinului ochiului. [Gen. -iei / < fr. aphachie, cf. gr. a – fără, phachos – lentilă].
afachiile
AFACHÍE s.f. Lipsă a cristalinului ochiului. [Gen. -iei / < fr. aphachie, cf. gr. a – fără, phachos – lentilă].
afachiilor
AFACHÍE s.f. Lipsă a cristalinului ochiului. [Gen. -iei / < fr. aphachie, cf. gr. a – fără, phachos – lentilă].
afagie
AFAGÍE s. f. Incapacitate de a înghiți. – Din fr. aphagie. DOOM
afagíe s. f., art. afagía, g.-d. afagíi, art. afagíei
afanisi
AFANISÍ, afanisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A nimici, a prăpădi. – Ngr. afanizo (aor. afanisa).
afanisire
AFANISÍ, afanisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A nimici, a prăpădi. – Ngr. afanizo (aor. afanisa).
afanisit
afanisit, -ă, afanisiți, -te adj. beat; amețit
afanit
AFANÍT s.n. (Geol.) Rocă cu granule fine și cu o contextură compactă. [< engl. aphanite, cf. gr. aphanes – invizibil].
afaretizi
Afaretizi = Apharetidae.
afareu
Afareu = Aphareus.
afară
AFÁRĂ adv. Dincolo de limitele unui spațiu închis sau apropiat; în exterior. ◊ Loc. conj. Afară numai dacă nu... = numai cu condiția ca..., afară de cazul când... ◊ Loc. prep. (În) afară de... = fără a mai socoti și... Afară de... = cu excepția a...; fără a mai socoti și... ◊ Expr. A da afară = a scoate (cu forța) de undeva; a elimina, a exclude; a concedia dintr-un post. Afară din cale sau din cale-afară = peste măsură, neobișnuit de... ♦ (Cu valoare de interjecție) Ieși! pleacă! du-te! – Lat. ad foras. DOOM
afáră adv.
afazia
AFAZÍE, afazii, s. f. Pierdere totală sau parțială a facultății de a vorbi și de a înțelege limbajul articulat. – Din fr. aphasie. DOOM
afazíe s. f., art. afazía, g.-d. art. afazíei; pl. afazíi, art. afazíile
afazic
AFÁZIC, -Ă, afazici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. De afazie, privitor la afazie. 2. S. m. și f. Persoană care suferă de afazie. – Din fr. aphasique. DOOM
afázic adj. m., s. m., pl. afázici; adj. f., s. f. afázică, pl. afázice
afazic
AFÁZIC, -Ă, afazici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. De afazie, privitor la afazie. 2. S. m. și f. Persoană care suferă de afazie. – Din fr. aphasique. DOOM
afázic adj. m., s. m., pl. afázici; adj. f., s. f. afázică, pl. afázice
afazica
AFÁZIC, -Ă, afazici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. De afazie, privitor la afazie. 2. S. m. și f. Persoană care suferă de afazie. – Din fr. aphasique. DOOM
afázic adj. m., s. m., pl. afázici; adj. f., s. f. afázică, pl. afázice
afazica
AFÁZIC, -Ă, afazici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. De afazie, privitor la afazie. 2. S. m. și f. Persoană care suferă de afazie. – Din fr. aphasique. DOOM
afázic adj. m., s. m., pl. afázici; adj. f., s. f. afázică, pl. afázice
afazice
AFÁZIC, -Ă, afazici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. De afazie, privitor la afazie. 2. S. m. și f. Persoană care suferă de afazie. – Din fr. aphasique. DOOM
afázic adj. m., s. m., pl. afázici; adj. f., s. f. afázică, pl. afázice
afazice
AFÁZIC, -Ă, afazici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. De afazie, privitor la afazie. 2. S. m. și f. Persoană care suferă de afazie. – Din fr. aphasique. DOOM
afázic adj. m., s. m., pl. afázici; adj. f., s. f. afázică, pl. afázice
afazicei
AFÁZIC, -Ă, afazici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. De afazie, privitor la afazie. 2. S. m. și f. Persoană care suferă de afazie. – Din fr. aphasique. DOOM
afázic adj. m., s. m., pl. afázici; adj. f., s. f. afázică, pl. afázice
afazicei
AFÁZIC, -Ă, afazici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. De afazie, privitor la afazie. 2. S. m. și f. Persoană care suferă de afazie. – Din fr. aphasique. DOOM
afázic adj. m., s. m., pl. afázici; adj. f., s. f. afázică, pl. afázice
afazicele
AFÁZIC, -Ă, afazici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. De afazie, privitor la afazie. 2. S. m. și f. Persoană care suferă de afazie. – Din fr. aphasique. DOOM
afázic adj. m., s. m., pl. afázici; adj. f., s. f. afázică, pl. afázice
afazicele
AFÁZIC, -Ă, afazici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. De afazie, privitor la afazie. 2. S. m. și f. Persoană care suferă de afazie. – Din fr. aphasique. DOOM
afázic adj. m., s. m., pl. afázici; adj. f., s. f. afázică, pl. afázice
afazicelor
AFÁZIC, -Ă, afazici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. De afazie, privitor la afazie. 2. S. m. și f. Persoană care suferă de afazie. – Din fr. aphasique. DOOM
afázic adj. m., s. m., pl. afázici; adj. f., s. f. afázică, pl. afázice
afazicelor
AFÁZIC, -Ă, afazici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. De afazie, privitor la afazie. 2. S. m. și f. Persoană care suferă de afazie. – Din fr. aphasique. DOOM
afázic adj. m., s. m., pl. afázici; adj. f., s. f. afázică, pl. afázice
afazici
AFÁZIC, -Ă, afazici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. De afazie, privitor la afazie. 2. S. m. și f. Persoană care suferă de afazie. – Din fr. aphasique. DOOM
afázic adj. m., s. m., pl. afázici; adj. f., s. f. afázică, pl. afázice
afazici
AFÁZIC, -Ă, afazici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. De afazie, privitor la afazie. 2. S. m. și f. Persoană care suferă de afazie. – Din fr. aphasique. DOOM
afázic adj. m., s. m., pl. afázici; adj. f., s. f. afázică, pl. afázice
afazicii
AFÁZIC, -Ă, afazici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. De afazie, privitor la afazie. 2. S. m. și f. Persoană care suferă de afazie. – Din fr. aphasique. DOOM
afázic adj. m., s. m., pl. afázici; adj. f., s. f. afázică, pl. afázice
afazicii
AFÁZIC, -Ă, afazici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. De afazie, privitor la afazie. 2. S. m. și f. Persoană care suferă de afazie. – Din fr. aphasique. DOOM
afázic adj. m., s. m., pl. afázici; adj. f., s. f. afázică, pl. afázice
afazicilor
AFÁZIC, -Ă, afazici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. De afazie, privitor la afazie. 2. S. m. și f. Persoană care suferă de afazie. – Din fr. aphasique. DOOM
afázic adj. m., s. m., pl. afázici; adj. f., s. f. afázică, pl. afázice
afazicilor
AFÁZIC, -Ă, afazici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. De afazie, privitor la afazie. 2. S. m. și f. Persoană care suferă de afazie. – Din fr. aphasique. DOOM
afázic adj. m., s. m., pl. afázici; adj. f., s. f. afázică, pl. afázice
afazicul
AFÁZIC, -Ă, afazici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. De afazie, privitor la afazie. 2. S. m. și f. Persoană care suferă de afazie. – Din fr. aphasique. DOOM
afázic adj. m., s. m., pl. afázici; adj. f., s. f. afázică, pl. afázice
afazicul
AFÁZIC, -Ă, afazici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. De afazie, privitor la afazie. 2. S. m. și f. Persoană care suferă de afazie. – Din fr. aphasique. DOOM
afázic adj. m., s. m., pl. afázici; adj. f., s. f. afázică, pl. afázice
afazicului
AFÁZIC, -Ă, afazici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. De afazie, privitor la afazie. 2. S. m. și f. Persoană care suferă de afazie. – Din fr. aphasique. DOOM
afázic adj. m., s. m., pl. afázici; adj. f., s. f. afázică, pl. afázice
afazicului
AFÁZIC, -Ă, afazici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. De afazie, privitor la afazie. 2. S. m. și f. Persoană care suferă de afazie. – Din fr. aphasique. DOOM
afázic adj. m., s. m., pl. afázici; adj. f., s. f. afázică, pl. afázice
afazie
AFAZÍE, afazii, s. f. Pierdere totală sau parțială a facultății de a vorbi și de a înțelege limbajul articulat. – Din fr. aphasie. DOOM
afazíe s. f., art. afazía, g.-d. art. afazíei; pl. afazíi, art. afazíile
afaziei
AFAZÍE, afazii, s. f. Pierdere totală sau parțială a facultății de a vorbi și de a înțelege limbajul articulat. – Din fr. aphasie. DOOM
afazíe s. f., art. afazía, g.-d. art. afazíei; pl. afazíi, art. afazíile
afazii
AFAZÍE, afazii, s. f. Pierdere totală sau parțială a facultății de a vorbi și de a înțelege limbajul articulat. – Din fr. aphasie. DOOM
afazíe s. f., art. afazía, g.-d. art. afazíei; pl. afazíi, art. afazíile
afaziile
AFAZÍE, afazii, s. f. Pierdere totală sau parțială a facultății de a vorbi și de a înțelege limbajul articulat. – Din fr. aphasie. DOOM
afazíe s. f., art. afazía, g.-d. art. afazíei; pl. afazíi, art. afazíile
afaziilor
AFAZÍE, afazii, s. f. Pierdere totală sau parțială a facultății de a vorbi și de a înțelege limbajul articulat. – Din fr. aphasie. DOOM
afazíe s. f., art. afazía, g.-d. art. afazíei; pl. afazíi, art. afazíile
afazit
afazit, -ă, afaziți, -te adj. beat; amețit
afebril
AFEBRÍL, -Ă, afebrili, -e, adj. (Med.) Care nu are sau nu face febră. – Din fr. afébrile. DOOM
afebríl (-fe-bril) adj. m., pl. afebríli; f. afebrílă, pl. afebríle
afebrila
AFEBRÍL, -Ă, afebrili, -e, adj. (Med.) Care nu are sau nu face febră. – Din fr. afébrile. DOOM
afebríl (-fe-bril) adj. m., pl. afebríli; f. afebrílă, pl. afebríle
afebrile
AFEBRÍL, -Ă, afebrili, -e, adj. (Med.) Care nu are sau nu face febră. – Din fr. afébrile. DOOM
afebríl (-fe-bril) adj. m., pl. afebríli; f. afebrílă, pl. afebríle
afebrilei
AFEBRÍL, -Ă, afebrili, -e, adj. (Med.) Care nu are sau nu face febră. – Din fr. afébrile. DOOM
afebríl (-fe-bril) adj. m., pl. afebríli; f. afebrílă, pl. afebríle
afebrilele
AFEBRÍL, -Ă, afebrili, -e, adj. (Med.) Care nu are sau nu face febră. – Din fr. afébrile. DOOM
afebríl (-fe-bril) adj. m., pl. afebríli; f. afebrílă, pl. afebríle
afebrilelor
AFEBRÍL, -Ă, afebrili, -e, adj. (Med.) Care nu are sau nu face febră. – Din fr. afébrile. DOOM
afebríl (-fe-bril) adj. m., pl. afebríli; f. afebrílă, pl. afebríle
afebrili
AFEBRÍL, -Ă, afebrili, -e, adj. (Med.) Care nu are sau nu face febră. – Din fr. afébrile. DOOM
afebríl (-fe-bril) adj. m., pl. afebríli; f. afebrílă, pl. afebríle
afebrilii
AFEBRÍL, -Ă, afebrili, -e, adj. (Med.) Care nu are sau nu face febră. – Din fr. afébrile. DOOM
afebríl (-fe-bril) adj. m., pl. afebríli; f. afebrílă, pl. afebríle
afebrililor
AFEBRÍL, -Ă, afebrili, -e, adj. (Med.) Care nu are sau nu face febră. – Din fr. afébrile. DOOM
afebríl (-fe-bril) adj. m., pl. afebríli; f. afebrílă, pl. afebríle
afebrilul
AFEBRÍL, -Ă, afebrili, -e, adj. (Med.) Care nu are sau nu face febră. – Din fr. afébrile. DOOM
afebríl (-fe-bril) adj. m., pl. afebríli; f. afebrílă, pl. afebríle
afebrilului
AFEBRÍL, -Ă, afebrili, -e, adj. (Med.) Care nu are sau nu face febră. – Din fr. afébrile. DOOM
afebríl (-fe-bril) adj. m., pl. afebríli; f. afebrílă, pl. afebríle
afect
AFÉCT, afecte, s. n. 1. Reacție emoțională, cu o desfășurare puternică și relativ de scurtă durată. 2. Denumirea generică pentru stările sau reacțiile afective. – Din germ. Affekt, lat. affectus. DOOM
aféct s. n., pl. afécte
afect
AFÉCT s.n. Reacție emotivă puternică și scurtă. ♦ Denumire generică pentru stările sau reacțiile afective; totalitatea stărilor psihice de natură senzorială, emoțională și sentimentală. [Pl. -te, (rar) -turi. [Cf. germ. Affekt, lat. affectus].
afecta
AFECTÁ2, afectez, vb. I. Tranz. 1. A mâhni, a întrista. 2. A simula o anumită stare sufletească. ♦ Intranz. și refl. A se comporta altfel decât este în realitate, a-și da aere; a se sclifosi. 3. A prejudicia, a leza. – Din fr. affecter. DOOM
afectá (a ~) vb., ind. prez. 3 afecteáză
afecta
AFECTÁ1, afectez, vb. I. Tranz. A destina (o sumă de bani, o cantitate de materiale etc.) unui anumit scop. – Din fr. affecter. DOOM
afectá (a ~) vb., ind. prez. 3 afecteáză
afectai
AFECTÁ2, afectez, vb. I. Tranz. 1. A mâhni, a întrista. 2. A simula o anumită stare sufletească. ♦ Intranz. și refl. A se comporta altfel decât este în realitate, a-și da aere; a se sclifosi. 3. A prejudicia, a leza. – Din fr. affecter. DOOM
afectá (a ~) vb., ind. prez. 3 afecteáză
afectai
AFECTÁ1, afectez, vb. I. Tranz. A destina (o sumă de bani, o cantitate de materiale etc.) unui anumit scop. – Din fr. affecter. DOOM
afectá (a ~) vb., ind. prez. 3 afecteáză
afectam
AFECTÁ2, afectez, vb. I. Tranz. 1. A mâhni, a întrista. 2. A simula o anumită stare sufletească. ♦ Intranz. și refl. A se comporta altfel decât este în realitate, a-și da aere; a se sclifosi. 3. A prejudicia, a leza. – Din fr. affecter. DOOM
afectá (a ~) vb., ind. prez. 3 afecteáză
afectam
AFECTÁ1, afectez, vb. I. Tranz. A destina (o sumă de bani, o cantitate de materiale etc.) unui anumit scop. – Din fr. affecter. DOOM
afectá (a ~) vb., ind. prez. 3 afecteáză
afectare
AFECTÁ2, afectez, vb. I. Tranz. 1. A mâhni, a întrista. 2. A simula o anumită stare sufletească. ♦ Intranz. și refl. A se comporta altfel decât este în realitate, a-și da aere; a se sclifosi. 3. A prejudicia, a leza. – Din fr. affecter. DOOM
afectá (a ~) vb., ind. prez. 3 afecteáză
afectare
AFECTÁ1, afectez, vb. I. Tranz. A destina (o sumă de bani, o cantitate de materiale etc.) unui anumit scop. – Din fr. affecter. DOOM
afectá (a ~) vb., ind. prez. 3 afecteáză
afectare
AFECTÁRE2, afectări, s. f. Faptul de a (se) afecta2. – V. afecta2. DOOM
afectáre s. f., g.-d. art. afectắrii; pl. afectắri
afectare
AFECTÁRE1, afectări, s. f. Acțiunea de a afecta1. – V. afecta1. DOOM
afectáre s. f., g.-d. art. afectắrii; pl. afectắri
afectarea
AFECTÁRE2, afectări, s. f. Faptul de a (se) afecta2. – V. afecta2. DOOM
afectáre s. f., g.-d. art. afectắrii; pl. afectắri
afectarea
AFECTÁRE1, afectări, s. f. Acțiunea de a afecta1. – V. afecta1. DOOM
afectáre s. f., g.-d. art. afectắrii; pl. afectắri
afectară
AFECTÁ2, afectez, vb. I. Tranz. 1. A mâhni, a întrista. 2. A simula o anumită stare sufletească. ♦ Intranz. și refl. A se comporta altfel decât este în realitate, a-și da aere; a se sclifosi. 3. A prejudicia, a leza. – Din fr. affecter. DOOM
afectá (a ~) vb., ind. prez. 3 afecteáză
afectară
AFECTÁ1, afectez, vb. I. Tranz. A destina (o sumă de bani, o cantitate de materiale etc.) unui anumit scop. – Din fr. affecter. DOOM
afectá (a ~) vb., ind. prez. 3 afecteáză
afectarăm
AFECTÁ2, afectez, vb. I. Tranz. 1. A mâhni, a întrista. 2. A simula o anumită stare sufletească. ♦ Intranz. și refl. A se comporta altfel decât este în realitate, a-și da aere; a se sclifosi. 3. A prejudicia, a leza. – Din fr. affecter. DOOM
afectá (a ~) vb., ind. prez. 3 afecteáză
afectarăm
AFECTÁ1, afectez, vb. I. Tranz. A destina (o sumă de bani, o cantitate de materiale etc.) unui anumit scop. – Din fr. affecter. DOOM
afectá (a ~) vb., ind. prez. 3 afecteáză
afectarăți
AFECTÁ2, afectez, vb. I. Tranz. 1. A mâhni, a întrista. 2. A simula o anumită stare sufletească. ♦ Intranz. și refl. A se comporta altfel decât este în realitate, a-și da aere; a se sclifosi. 3. A prejudicia, a leza. – Din fr. affecter. DOOM
afectá (a ~) vb., ind. prez. 3 afecteáză
afectarăți
AFECTÁ1, afectez, vb. I. Tranz. A destina (o sumă de bani, o cantitate de materiale etc.) unui anumit scop. – Din fr. affecter. DOOM
afectá (a ~) vb., ind. prez. 3 afecteáză
afectase
AFECTÁ2, afectez, vb. I. Tranz. 1. A mâhni, a întrista. 2. A simula o anumită stare sufletească. ♦ Intranz. și refl. A se comporta altfel decât este în realitate, a-și da aere; a se sclifosi. 3. A prejudicia, a leza. – Din fr. affecter. DOOM
afectá (a ~) vb., ind. prez. 3 afecteáză
afectase
AFECTÁ1, afectez, vb. I. Tranz. A destina (o sumă de bani, o cantitate de materiale etc.) unui anumit scop. – Din fr. affecter. DOOM
afectá (a ~) vb., ind. prez. 3 afecteáză
afectasem
AFECTÁ2, afectez, vb. I. Tranz. 1. A mâhni, a întrista. 2. A simula o anumită stare sufletească. ♦ Intranz. și refl. A se comporta altfel decât este în realitate, a-și da aere; a se sclifosi. 3. A prejudicia, a leza. – Din fr. affecter. DOOM
afectá (a ~) vb., ind. prez. 3 afecteáză
afectasem
AFECTÁ1, afectez, vb. I. Tranz. A destina (o sumă de bani, o cantitate de materiale etc.) unui anumit scop. – Din fr. affecter. DOOM
afectá (a ~) vb., ind. prez. 3 afecteáză
afectaseră
AFECTÁ2, afectez, vb. I. Tranz. 1. A mâhni, a întrista. 2. A simula o anumită stare sufletească. ♦ Intranz. și refl. A se comporta altfel decât este în realitate, a-și da aere; a se sclifosi. 3. A prejudicia, a leza. – Din fr. affecter. DOOM
afectá (a ~) vb., ind. prez. 3 afecteáză
afectaseră
AFECTÁ1, afectez, vb. I. Tranz. A destina (o sumă de bani, o cantitate de materiale etc.) unui anumit scop. – Din fr. affecter. DOOM
afectá (a ~) vb., ind. prez. 3 afecteáză
afectaserăm
AFECTÁ2, afectez, vb. I. Tranz. 1. A mâhni, a întrista. 2. A simula o anumită stare sufletească. ♦ Intranz. și refl. A se comporta altfel decât este în realitate, a-și da aere; a se sclifosi. 3. A prejudicia, a leza. – Din fr. affecter. DOOM
afectá (a ~) vb., ind. prez. 3 afecteáză
afectaserăm
AFECTÁ1, afectez, vb. I. Tranz. A destina (o sumă de bani, o cantitate de materiale etc.) unui anumit scop. – Din fr. affecter. DOOM
afectá (a ~) vb., ind. prez. 3 afecteáză
afectaserăți
AFECTÁ2, afectez, vb. I. Tranz. 1. A mâhni, a întrista. 2. A simula o anumită stare sufletească. ♦ Intranz. și refl. A se comporta altfel decât este în realitate, a-și da aere; a se sclifosi. 3. A prejudicia, a leza. – Din fr. affecter. DOOM
afectá (a ~) vb., ind. prez. 3 afecteáză
afectaserăți
AFECTÁ1, afectez, vb. I. Tranz. A destina (o sumă de bani, o cantitate de materiale etc.) unui anumit scop. – Din fr. affecter. DOOM
afectá (a ~) vb., ind. prez. 3 afecteáză
afectaseși
AFECTÁ2, afectez, vb. I. Tranz. 1. A mâhni, a întrista. 2. A simula o anumită stare sufletească. ♦ Intranz. și refl. A se comporta altfel decât este în realitate, a-și da aere; a se sclifosi. 3. A prejudicia, a leza. – Din fr. affecter. DOOM
afectá (a ~) vb., ind. prez. 3 afecteáză
afectaseși
AFECTÁ1, afectez, vb. I. Tranz. A destina (o sumă de bani, o cantitate de materiale etc.) unui anumit scop. – Din fr. affecter. DOOM
afectá (a ~) vb., ind. prez. 3 afecteáză
afectaseți
AFECTÁ2, afectez, vb. I. Tranz. 1. A mâhni, a întrista. 2. A simula o anumită stare sufletească. ♦ Intranz. și refl. A se comporta altfel decât este în realitate, a-și da aere; a se sclifosi. 3. A prejudicia, a leza. – Din fr. affecter. DOOM
afectá (a ~) vb., ind. prez. 3 afecteáză
afectaseți
AFECTÁ1, afectez, vb. I. Tranz. A destina (o sumă de bani, o cantitate de materiale etc.) unui anumit scop. – Din fr. affecter. DOOM
afectá (a ~) vb., ind. prez. 3 afecteáză
afectat
AFECTÁ2, afectez, vb. I. Tranz. 1. A mâhni, a întrista. 2. A simula o anumită stare sufletească. ♦ Intranz. și refl. A se comporta altfel decât este în realitate, a-și da aere; a se sclifosi. 3. A prejudicia, a leza. – Din fr. affecter. DOOM
afectá (a ~) vb., ind. prez. 3 afecteáză
afectat
AFECTÁ1, afectez, vb. I. Tranz. A destina (o sumă de bani, o cantitate de materiale etc.) unui anumit scop. – Din fr. affecter. DOOM
afectá (a ~) vb., ind. prez. 3 afecteáză
afectat
AFECTÁT, -Ă, afectați, -te, adj. 1. Mâhnit, întristat. 2. (Despre oameni și unele manifestări ale lor; adesea adverbial) Care se arată altfel decât este în realitate, pentru a face o impresie favorabilă; prefăcut, nenatural, prețios, nefiresc. – V. afecta2.
afectata
AFECTÁT, -Ă, afectați, -te, adj. 1. Mâhnit, întristat. 2. (Despre oameni și unele manifestări ale lor; adesea adverbial) Care se arată altfel decât este în realitate, pentru a face o impresie favorabilă; prefăcut, nenatural, prețios, nefiresc. – V. afecta2.
afectate
AFECTÁT, -Ă, afectați, -te, adj. 1. Mâhnit, întristat. 2. (Despre oameni și unele manifestări ale lor; adesea adverbial) Care se arată altfel decât este în realitate, pentru a face o impresie favorabilă; prefăcut, nenatural, prețios, nefiresc. – V. afecta2.
afectatei
AFECTÁT, -Ă, afectați, -te, adj. 1. Mâhnit, întristat. 2. (Despre oameni și unele manifestări ale lor; adesea adverbial) Care se arată altfel decât este în realitate, pentru a face o impresie favorabilă; prefăcut, nenatural, prețios, nefiresc. – V. afecta2.
afectatele
AFECTÁT, -Ă, afectați, -te, adj. 1. Mâhnit, întristat. 2. (Despre oameni și unele manifestări ale lor; adesea adverbial) Care se arată altfel decât este în realitate, pentru a face o impresie favorabilă; prefăcut, nenatural, prețios, nefiresc. – V. afecta2.
afectatelor
AFECTÁT, -Ă, afectați, -te, adj. 1. Mâhnit, întristat. 2. (Despre oameni și unele manifestări ale lor; adesea adverbial) Care se arată altfel decât este în realitate, pentru a face o impresie favorabilă; prefăcut, nenatural, prețios, nefiresc. – V. afecta2.
afectatul
AFECTÁT, -Ă, afectați, -te, adj. 1. Mâhnit, întristat. 2. (Despre oameni și unele manifestări ale lor; adesea adverbial) Care se arată altfel decât este în realitate, pentru a face o impresie favorabilă; prefăcut, nenatural, prețios, nefiresc. – V. afecta2.
afectatului
AFECTÁT, -Ă, afectați, -te, adj. 1. Mâhnit, întristat. 2. (Despre oameni și unele manifestări ale lor; adesea adverbial) Care se arată altfel decât este în realitate, pentru a face o impresie favorabilă; prefăcut, nenatural, prețios, nefiresc. – V. afecta2.
afectau
AFECTÁ2, afectez, vb. I. Tranz. 1. A mâhni, a întrista. 2. A simula o anumită stare sufletească. ♦ Intranz. și refl. A se comporta altfel decât este în realitate, a-și da aere; a se sclifosi. 3. A prejudicia, a leza. – Din fr. affecter. DOOM
afectá (a ~) vb., ind. prez. 3 afecteáză
afectau
AFECTÁ1, afectez, vb. I. Tranz. A destina (o sumă de bani, o cantitate de materiale etc.) unui anumit scop. – Din fr. affecter. DOOM
afectá (a ~) vb., ind. prez. 3 afecteáză
afectași
AFECTÁ2, afectez, vb. I. Tranz. 1. A mâhni, a întrista. 2. A simula o anumită stare sufletească. ♦ Intranz. și refl. A se comporta altfel decât este în realitate, a-și da aere; a se sclifosi. 3. A prejudicia, a leza. – Din fr. affecter. DOOM
afectá (a ~) vb., ind. prez. 3 afecteáză
afectași
AFECTÁ1, afectez, vb. I. Tranz. A destina (o sumă de bani, o cantitate de materiale etc.) unui anumit scop. – Din fr. affecter. DOOM
afectá (a ~) vb., ind. prez. 3 afecteáză
afectați
AFECTÁ2, afectez, vb. I. Tranz. 1. A mâhni, a întrista. 2. A simula o anumită stare sufletească. ♦ Intranz. și refl. A se comporta altfel decât este în realitate, a-și da aere; a se sclifosi. 3. A prejudicia, a leza. – Din fr. affecter. DOOM
afectá (a ~) vb., ind. prez. 3 afecteáză
afectați
AFECTÁ1, afectez, vb. I. Tranz. A destina (o sumă de bani, o cantitate de materiale etc.) unui anumit scop. – Din fr. affecter. DOOM
afectá (a ~) vb., ind. prez. 3 afecteáză
afectați
AFECTÁT, -Ă, afectați, -te, adj. 1. Mâhnit, întristat. 2. (Despre oameni și unele manifestări ale lor; adesea adverbial) Care se arată altfel decât este în realitate, pentru a face o impresie favorabilă; prefăcut, nenatural, prețios, nefiresc. – V. afecta2.
afectație
AFECTÁȚIE s.f. 1. Afectare. ♦ Programare pe termen lung a unei exploatări forestiere. 2. (Cib.) Instrucțiune care dă o valoare unei variabile. [Gen. -iei / < fr. affectation, cf. lat. affectatio].
afectații
AFECTÁT, -Ă, afectați, -te, adj. 1. Mâhnit, întristat. 2. (Despre oameni și unele manifestări ale lor; adesea adverbial) Care se arată altfel decât este în realitate, pentru a face o impresie favorabilă; prefăcut, nenatural, prețios, nefiresc. – V. afecta2.
afectaților
AFECTÁT, -Ă, afectați, -te, adj. 1. Mâhnit, întristat. 2. (Despre oameni și unele manifestări ale lor; adesea adverbial) Care se arată altfel decât este în realitate, pentru a face o impresie favorabilă; prefăcut, nenatural, prețios, nefiresc. – V. afecta2.
afecte
AFÉCT, afecte, s. n. 1. Reacție emoțională, cu o desfășurare puternică și relativ de scurtă durată. 2. Denumirea generică pentru stările sau reacțiile afective. – Din germ. Affekt, lat. affectus. DOOM
aféct s. n., pl. afécte
afectează
AFECTÁ2, afectez, vb. I. Tranz. 1. A mâhni, a întrista. 2. A simula o anumită stare sufletească. ♦ Intranz. și refl. A se comporta altfel decât este în realitate, a-și da aere; a se sclifosi. 3. A prejudicia, a leza. – Din fr. affecter. DOOM
afectá (a ~) vb., ind. prez. 3 afecteáză
afectează
AFECTÁ1, afectez, vb. I. Tranz. A destina (o sumă de bani, o cantitate de materiale etc.) unui anumit scop. – Din fr. affecter. DOOM
afectá (a ~) vb., ind. prez. 3 afecteáză
afectele
AFÉCT, afecte, s. n. 1. Reacție emoțională, cu o desfășurare puternică și relativ de scurtă durată. 2. Denumirea generică pentru stările sau reacțiile afective. – Din germ. Affekt, lat. affectus. DOOM
aféct s. n., pl. afécte
afectelor
AFÉCT, afecte, s. n. 1. Reacție emoțională, cu o desfășurare puternică și relativ de scurtă durată. 2. Denumirea generică pentru stările sau reacțiile afective. – Din germ. Affekt, lat. affectus. DOOM
aféct s. n., pl. afécte
afectez
AFECTÁ2, afectez, vb. I. Tranz. 1. A mâhni, a întrista. 2. A simula o anumită stare sufletească. ♦ Intranz. și refl. A se comporta altfel decât este în realitate, a-și da aere; a se sclifosi. 3. A prejudicia, a leza. – Din fr. affecter. DOOM
afectá (a ~) vb., ind. prez. 3 afecteáză
afectez
AFECTÁ1, afectez, vb. I. Tranz. A destina (o sumă de bani, o cantitate de materiale etc.) unui anumit scop. – Din fr. affecter. DOOM
afectá (a ~) vb., ind. prez. 3 afecteáză
afecteze
AFECTÁ2, afectez, vb. I. Tranz. 1. A mâhni, a întrista. 2. A simula o anumită stare sufletească. ♦ Intranz. și refl. A se comporta altfel decât este în realitate, a-și da aere; a se sclifosi. 3. A prejudicia, a leza. – Din fr. affecter. DOOM
afectá (a ~) vb., ind. prez. 3 afecteáză
afecteze
AFECTÁ1, afectez, vb. I. Tranz. A destina (o sumă de bani, o cantitate de materiale etc.) unui anumit scop. – Din fr. affecter. DOOM
afectá (a ~) vb., ind. prez. 3 afecteáză
afectezi
AFECTÁ2, afectez, vb. I. Tranz. 1. A mâhni, a întrista. 2. A simula o anumită stare sufletească. ♦ Intranz. și refl. A se comporta altfel decât este în realitate, a-și da aere; a se sclifosi. 3. A prejudicia, a leza. – Din fr. affecter. DOOM
afectá (a ~) vb., ind. prez. 3 afecteáză
afectezi
AFECTÁ1, afectez, vb. I. Tranz. A destina (o sumă de bani, o cantitate de materiale etc.) unui anumit scop. – Din fr. affecter. DOOM
afectá (a ~) vb., ind. prez. 3 afecteáză
afectiv
AFECTÍV, -Ă, afectivi, -e, adj. Care aparține afectivității, privitor la sentimente; emotiv. ♦ Care denotă afecțiune; sentimental, sensibil. – Din fr. affectif, lat. affectivus. DOOM
afectív adj. m., pl. afectívi; f. afectívă, pl. afectíve
afectiva
AFECTÍV, -Ă, afectivi, -e, adj. Care aparține afectivității, privitor la sentimente; emotiv. ♦ Care denotă afecțiune; sentimental, sensibil. – Din fr. affectif, lat. affectivus. DOOM
afectív adj. m., pl. afectívi; f. afectívă, pl. afectíve
afective
AFECTÍV, -Ă, afectivi, -e, adj. Care aparține afectivității, privitor la sentimente; emotiv. ♦ Care denotă afecțiune; sentimental, sensibil. – Din fr. affectif, lat. affectivus. DOOM
afectív adj. m., pl. afectívi; f. afectívă, pl. afectíve
afectivei
AFECTÍV, -Ă, afectivi, -e, adj. Care aparține afectivității, privitor la sentimente; emotiv. ♦ Care denotă afecțiune; sentimental, sensibil. – Din fr. affectif, lat. affectivus. DOOM
afectív adj. m., pl. afectívi; f. afectívă, pl. afectíve
afectivele
AFECTÍV, -Ă, afectivi, -e, adj. Care aparține afectivității, privitor la sentimente; emotiv. ♦ Care denotă afecțiune; sentimental, sensibil. – Din fr. affectif, lat. affectivus. DOOM
afectív adj. m., pl. afectívi; f. afectívă, pl. afectíve
afectivelor
AFECTÍV, -Ă, afectivi, -e, adj. Care aparține afectivității, privitor la sentimente; emotiv. ♦ Care denotă afecțiune; sentimental, sensibil. – Din fr. affectif, lat. affectivus. DOOM
afectív adj. m., pl. afectívi; f. afectívă, pl. afectíve
afectivi
AFECTÍV, -Ă, afectivi, -e, adj. Care aparține afectivității, privitor la sentimente; emotiv. ♦ Care denotă afecțiune; sentimental, sensibil. – Din fr. affectif, lat. affectivus. DOOM
afectív adj. m., pl. afectívi; f. afectívă, pl. afectíve
afectivii
AFECTÍV, -Ă, afectivi, -e, adj. Care aparține afectivității, privitor la sentimente; emotiv. ♦ Care denotă afecțiune; sentimental, sensibil. – Din fr. affectif, lat. affectivus. DOOM
afectív adj. m., pl. afectívi; f. afectívă, pl. afectíve
afectivilor
AFECTÍV, -Ă, afectivi, -e, adj. Care aparține afectivității, privitor la sentimente; emotiv. ♦ Care denotă afecțiune; sentimental, sensibil. – Din fr. affectif, lat. affectivus. DOOM
afectív adj. m., pl. afectívi; f. afectívă, pl. afectíve
afectivitate
AFECTIVITÁTE s. f. 1. Totalitatea proceselor afective. 2. Comportare emotivă; sensibilitate. – Din fr. affectivité. DOOM
afectivitáte s. f., g.-d. art. afectivitắții
afectivitatea
AFECTIVITÁTE s. f. 1. Totalitatea proceselor afective. 2. Comportare emotivă; sensibilitate. – Din fr. affectivité. DOOM
afectivitáte s. f., g.-d. art. afectivitắții
afectivități
AFECTIVITÁTE s. f. 1. Totalitatea proceselor afective. 2. Comportare emotivă; sensibilitate. – Din fr. affectivité. DOOM
afectivitáte s. f., g.-d. art. afectivitắții
afectivității
AFECTIVITÁTE s. f. 1. Totalitatea proceselor afective. 2. Comportare emotivă; sensibilitate. – Din fr. affectivité. DOOM
afectivitáte s. f., g.-d. art. afectivitắții
afectivul
AFECTÍV, -Ă, afectivi, -e, adj. Care aparține afectivității, privitor la sentimente; emotiv. ♦ Care denotă afecțiune; sentimental, sensibil. – Din fr. affectif, lat. affectivus. DOOM
afectív adj. m., pl. afectívi; f. afectívă, pl. afectíve
afectivului
AFECTÍV, -Ă, afectivi, -e, adj. Care aparține afectivității, privitor la sentimente; emotiv. ♦ Care denotă afecțiune; sentimental, sensibil. – Din fr. affectif, lat. affectivus. DOOM
afectív adj. m., pl. afectívi; f. afectívă, pl. afectíve
afectul
AFÉCT, afecte, s. n. 1. Reacție emoțională, cu o desfășurare puternică și relativ de scurtă durată. 2. Denumirea generică pentru stările sau reacțiile afective. – Din germ. Affekt, lat. affectus. DOOM
aféct s. n., pl. afécte
afectului
AFÉCT, afecte, s. n. 1. Reacție emoțională, cu o desfășurare puternică și relativ de scurtă durată. 2. Denumirea generică pentru stările sau reacțiile afective. – Din germ. Affekt, lat. affectus. DOOM
aféct s. n., pl. afécte
afectuoasa
AFECTUÓS, -OÁSĂ, afectuoși, -oase, adj. Care manifestă simpatie, prietenie pentru cei din jur; prietenos. ♦ Tandru, drăgăstos. [Pr.: -tu-os] – Din fr. affectueux, lat. affectuosus. DOOM
afectuós (-tu-os) adj. m., pl. afectuóși; f. afectuoásă, pl. afectuoáse
afectuoase
AFECTUÓS, -OÁSĂ, afectuoși, -oase, adj. Care manifestă simpatie, prietenie pentru cei din jur; prietenos. ♦ Tandru, drăgăstos. [Pr.: -tu-os] – Din fr. affectueux, lat. affectuosus. DOOM
afectuós (-tu-os) adj. m., pl. afectuóși; f. afectuoásă, pl. afectuoáse
afectuoasei
AFECTUÓS, -OÁSĂ, afectuoși, -oase, adj. Care manifestă simpatie, prietenie pentru cei din jur; prietenos. ♦ Tandru, drăgăstos. [Pr.: -tu-os] – Din fr. affectueux, lat. affectuosus. DOOM
afectuós (-tu-os) adj. m., pl. afectuóși; f. afectuoásă, pl. afectuoáse
afectuoasele
AFECTUÓS, -OÁSĂ, afectuoși, -oase, adj. Care manifestă simpatie, prietenie pentru cei din jur; prietenos. ♦ Tandru, drăgăstos. [Pr.: -tu-os] – Din fr. affectueux, lat. affectuosus. DOOM
afectuós (-tu-os) adj. m., pl. afectuóși; f. afectuoásă, pl. afectuoáse
afectuoaselor
AFECTUÓS, -OÁSĂ, afectuoși, -oase, adj. Care manifestă simpatie, prietenie pentru cei din jur; prietenos. ♦ Tandru, drăgăstos. [Pr.: -tu-os] – Din fr. affectueux, lat. affectuosus. DOOM
afectuós (-tu-os) adj. m., pl. afectuóși; f. afectuoásă, pl. afectuoáse
afectuos
AFECTUÓS, -OÁSĂ, afectuoși, -oase, adj. Care manifestă simpatie, prietenie pentru cei din jur; prietenos. ♦ Tandru, drăgăstos. [Pr.: -tu-os] – Din fr. affectueux, lat. affectuosus. DOOM
afectuós (-tu-os) adj. m., pl. afectuóși; f. afectuoásă, pl. afectuoáse
afectuosul
AFECTUÓS, -OÁSĂ, afectuoși, -oase, adj. Care manifestă simpatie, prietenie pentru cei din jur; prietenos. ♦ Tandru, drăgăstos. [Pr.: -tu-os] – Din fr. affectueux, lat. affectuosus. DOOM
afectuós (-tu-os) adj. m., pl. afectuóși; f. afectuoásă, pl. afectuoáse
afectuosului
AFECTUÓS, -OÁSĂ, afectuoși, -oase, adj. Care manifestă simpatie, prietenie pentru cei din jur; prietenos. ♦ Tandru, drăgăstos. [Pr.: -tu-os] – Din fr. affectueux, lat. affectuosus. DOOM
afectuós (-tu-os) adj. m., pl. afectuóși; f. afectuoásă, pl. afectuoáse
afectuoși
AFECTUÓS, -OÁSĂ, afectuoși, -oase, adj. Care manifestă simpatie, prietenie pentru cei din jur; prietenos. ♦ Tandru, drăgăstos. [Pr.: -tu-os] – Din fr. affectueux, lat. affectuosus. DOOM
afectuós (-tu-os) adj. m., pl. afectuóși; f. afectuoásă, pl. afectuoáse
afectuoșii
AFECTUÓS, -OÁSĂ, afectuoși, -oase, adj. Care manifestă simpatie, prietenie pentru cei din jur; prietenos. ♦ Tandru, drăgăstos. [Pr.: -tu-os] – Din fr. affectueux, lat. affectuosus. DOOM
afectuós (-tu-os) adj. m., pl. afectuóși; f. afectuoásă, pl. afectuoáse
afectuoșilor
AFECTUÓS, -OÁSĂ, afectuoși, -oase, adj. Care manifestă simpatie, prietenie pentru cei din jur; prietenos. ♦ Tandru, drăgăstos. [Pr.: -tu-os] – Din fr. affectueux, lat. affectuosus. DOOM
afectuós (-tu-os) adj. m., pl. afectuóși; f. afectuoásă, pl. afectuoáse
afectând
AFECTÁ2, afectez, vb. I. Tranz. 1. A mâhni, a întrista. 2. A simula o anumită stare sufletească. ♦ Intranz. și refl. A se comporta altfel decât este în realitate, a-și da aere; a se sclifosi. 3. A prejudicia, a leza. – Din fr. affecter. DOOM
afectá (a ~) vb., ind. prez. 3 afecteáză
afectând
AFECTÁ1, afectez, vb. I. Tranz. A destina (o sumă de bani, o cantitate de materiale etc.) unui anumit scop. – Din fr. affecter. DOOM
afectá (a ~) vb., ind. prez. 3 afecteáză
afectînd
AFECTÁ2, afectez, vb. I. Tranz. 1. A mâhni, a întrista. 2. A simula o anumită stare sufletească. ♦ Intranz. și refl. A se comporta altfel decât este în realitate, a-și da aere; a se sclifosi. 3. A prejudicia, a leza. – Din fr. affecter. DOOM
afectá (a ~) vb., ind. prez. 3 afecteáză
afectînd
AFECTÁ1, afectez, vb. I. Tranz. A destina (o sumă de bani, o cantitate de materiale etc.) unui anumit scop. – Din fr. affecter. DOOM
afectá (a ~) vb., ind. prez. 3 afecteáză
afectări
AFECTÁRE2, afectări, s. f. Faptul de a (se) afecta2. – V. afecta2. DOOM
afectáre s. f., g.-d. art. afectắrii; pl. afectắri
afectări
AFECTÁRE1, afectări, s. f. Acțiunea de a afecta1. – V. afecta1. DOOM
afectáre s. f., g.-d. art. afectắrii; pl. afectắri
afectării
AFECTÁRE2, afectări, s. f. Faptul de a (se) afecta2. – V. afecta2. DOOM
afectáre s. f., g.-d. art. afectắrii; pl. afectắri
afectării
AFECTÁRE1, afectări, s. f. Acțiunea de a afecta1. – V. afecta1. DOOM
afectáre s. f., g.-d. art. afectắrii; pl. afectắri
afectările
AFECTÁRE2, afectări, s. f. Faptul de a (se) afecta2. – V. afecta2. DOOM
afectáre s. f., g.-d. art. afectắrii; pl. afectắri
afectările
AFECTÁRE1, afectări, s. f. Acțiunea de a afecta1. – V. afecta1. DOOM
afectáre s. f., g.-d. art. afectắrii; pl. afectắri
afectărilor
AFECTÁRE2, afectări, s. f. Faptul de a (se) afecta2. – V. afecta2. DOOM
afectáre s. f., g.-d. art. afectắrii; pl. afectắri
afectărilor
AFECTÁRE1, afectări, s. f. Acțiunea de a afecta1. – V. afecta1. DOOM
afectáre s. f., g.-d. art. afectắrii; pl. afectắri
afecție
AFÉCȚIE s.f. v. afecțiune.
afecționa
AFECȚIONÁ vb. I tr. (Franțuzism) A iubi mult, a avea înclinație (pentru ceva). [< fr. affectionner].
afecționai
AFECȚIONÁ vb. I tr. (Franțuzism) A iubi mult, a avea înclinație (pentru ceva). [< fr. affectionner].
afecționam
AFECȚIONÁ vb. I tr. (Franțuzism) A iubi mult, a avea înclinație (pentru ceva). [< fr. affectionner].
afecționare
AFECȚIONÁ vb. I tr. (Franțuzism) A iubi mult, a avea înclinație (pentru ceva). [< fr. affectionner].
afecționare
AFECȚIONÁ vb. I tr. (Franțuzism) A iubi mult, a avea înclinație (pentru ceva). [< fr. affectionner].
afecționară
AFECȚIONÁ vb. I tr. (Franțuzism) A iubi mult, a avea înclinație (pentru ceva). [< fr. affectionner].
afecționarăm
AFECȚIONÁ vb. I tr. (Franțuzism) A iubi mult, a avea înclinație (pentru ceva). [< fr. affectionner].
afecționarăți
AFECȚIONÁ vb. I tr. (Franțuzism) A iubi mult, a avea înclinație (pentru ceva). [< fr. affectionner].
afecționase
AFECȚIONÁ vb. I tr. (Franțuzism) A iubi mult, a avea înclinație (pentru ceva). [< fr. affectionner].
afecționasem
AFECȚIONÁ vb. I tr. (Franțuzism) A iubi mult, a avea înclinație (pentru ceva). [< fr. affectionner].
afecționaseră
AFECȚIONÁ vb. I tr. (Franțuzism) A iubi mult, a avea înclinație (pentru ceva). [< fr. affectionner].
afecționaserăm
AFECȚIONÁ vb. I tr. (Franțuzism) A iubi mult, a avea înclinație (pentru ceva). [< fr. affectionner].
afecționaserăți
AFECȚIONÁ vb. I tr. (Franțuzism) A iubi mult, a avea înclinație (pentru ceva). [< fr. affectionner].
afecționaseși
AFECȚIONÁ vb. I tr. (Franțuzism) A iubi mult, a avea înclinație (pentru ceva). [< fr. affectionner].
afecționaseți
AFECȚIONÁ vb. I tr. (Franțuzism) A iubi mult, a avea înclinație (pentru ceva). [< fr. affectionner].
afecționat
AFECȚIONÁ vb. I tr. (Franțuzism) A iubi mult, a avea înclinație (pentru ceva). [< fr. affectionner].
afecționat
AFECȚIONÁ vb. I tr. (Franțuzism) A iubi mult, a avea înclinație (pentru ceva). [< fr. affectionner].
afecționau
AFECȚIONÁ vb. I tr. (Franțuzism) A iubi mult, a avea înclinație (pentru ceva). [< fr. affectionner].
afecționași
AFECȚIONÁ vb. I tr. (Franțuzism) A iubi mult, a avea înclinație (pentru ceva). [< fr. affectionner].
afecționați
AFECȚIONÁ vb. I tr. (Franțuzism) A iubi mult, a avea înclinație (pentru ceva). [< fr. affectionner].
afecționează
AFECȚIONÁ vb. I tr. (Franțuzism) A iubi mult, a avea înclinație (pentru ceva). [< fr. affectionner].
afecționez
AFECȚIONÁ vb. I tr. (Franțuzism) A iubi mult, a avea înclinație (pentru ceva). [< fr. affectionner].
afecționeze
AFECȚIONÁ vb. I tr. (Franțuzism) A iubi mult, a avea înclinație (pentru ceva). [< fr. affectionner].
afecționezi
AFECȚIONÁ vb. I tr. (Franțuzism) A iubi mult, a avea înclinație (pentru ceva). [< fr. affectionner].
afecționând
AFECȚIONÁ vb. I tr. (Franțuzism) A iubi mult, a avea înclinație (pentru ceva). [< fr. affectionner].
afecționînd
AFECȚIONÁ vb. I tr. (Franțuzism) A iubi mult, a avea înclinație (pentru ceva). [< fr. affectionner].
afecțiune
AFECȚIÚNE, (2) afecțiuni, s. f. 1. Simpatie, prietenie, dragoste față de cineva. 2. Boală, stare patologică a unui organ. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. affection, lat. afectio, -onis. DOOM
afecțiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. afecțiúnii; (boli) pl. afecțiúni
afecțiunea
AFECȚIÚNE, (2) afecțiuni, s. f. 1. Simpatie, prietenie, dragoste față de cineva. 2. Boală, stare patologică a unui organ. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. affection, lat. afectio, -onis. DOOM
afecțiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. afecțiúnii; (boli) pl. afecțiúni
afecțiuni
AFECȚIÚNE, (2) afecțiuni, s. f. 1. Simpatie, prietenie, dragoste față de cineva. 2. Boală, stare patologică a unui organ. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. affection, lat. afectio, -onis. DOOM
afecțiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. afecțiúnii; (boli) pl. afecțiúni
afecțiunii
AFECȚIÚNE, (2) afecțiuni, s. f. 1. Simpatie, prietenie, dragoste față de cineva. 2. Boală, stare patologică a unui organ. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. affection, lat. afectio, -onis. DOOM
afecțiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. afecțiúnii; (boli) pl. afecțiúni
afecțiunile
AFECȚIÚNE, (2) afecțiuni, s. f. 1. Simpatie, prietenie, dragoste față de cineva. 2. Boală, stare patologică a unui organ. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. affection, lat. afectio, -onis. DOOM
afecțiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. afecțiúnii; (boli) pl. afecțiúni
afecțiunilor
AFECȚIÚNE, (2) afecțiuni, s. f. 1. Simpatie, prietenie, dragoste față de cineva. 2. Boală, stare patologică a unui organ. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. affection, lat. afectio, -onis. DOOM
afecțiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. afecțiúnii; (boli) pl. afecțiúni
afeliu
AFÉLIU s. n. Punctul cel mai depărtat de Soare de pe orbita unei planete, a unei comete etc. – Din fr. aphélie. DOOM
aféliu [liu pron. lĭu] s. n., art. aféliul
afeliul
AFÉLIU s. n. Punctul cel mai depărtat de Soare de pe orbita unei planete, a unei comete etc. – Din fr. aphélie. DOOM
aféliu [liu pron. lĭu] s. n., art. aféliul
afeliului
AFÉLIU s. n. Punctul cel mai depărtat de Soare de pe orbita unei planete, a unei comete etc. – Din fr. aphélie. DOOM
aféliu [liu pron. lĭu] s. n., art. aféliul
afemeiat
AFEMEIÁT, afemeiați, adj., s. m. (Bărbat) care umblă după femei, căruia îi place să facă curte femeilor; muieratic. [Pr.: -me-iat] – Femeie + suf. -at (după fr. efféminé). DOOM
afemeiát adj. m., s. m., pl. afemeiáți
afemeiatul
AFEMEIÁT, afemeiați, adj., s. m. (Bărbat) care umblă după femei, căruia îi place să facă curte femeilor; muieratic. [Pr.: -me-iat] – Femeie + suf. -at (după fr. efféminé). DOOM
afemeiát adj. m., s. m., pl. afemeiáți
afemeiatului
AFEMEIÁT, afemeiați, adj., s. m. (Bărbat) care umblă după femei, căruia îi place să facă curte femeilor; muieratic. [Pr.: -me-iat] – Femeie + suf. -at (după fr. efféminé). DOOM
afemeiát adj. m., s. m., pl. afemeiáți
afemeiați
AFEMEIÁT, afemeiați, adj., s. m. (Bărbat) care umblă după femei, căruia îi place să facă curte femeilor; muieratic. [Pr.: -me-iat] – Femeie + suf. -at (după fr. efféminé). DOOM
afemeiát adj. m., s. m., pl. afemeiáți
afemeiații
AFEMEIÁT, afemeiați, adj., s. m. (Bărbat) care umblă după femei, căruia îi place să facă curte femeilor; muieratic. [Pr.: -me-iat] – Femeie + suf. -at (după fr. efféminé). DOOM
afemeiát adj. m., s. m., pl. afemeiáți
afemeiaților
AFEMEIÁT, afemeiați, adj., s. m. (Bărbat) care umblă după femei, căruia îi place să facă curte femeilor; muieratic. [Pr.: -me-iat] – Femeie + suf. -at (după fr. efféminé). DOOM
afemeiát adj. m., s. m., pl. afemeiáți
afemie
AFEMÍE s.f. Imposibilitate de a vorbi. [< fr. aphémie, cf. gr. a – fără, phemi – eu vorbesc].
aferat
AFERÁT, -Ă, aferați, -te, adj. Care este sau care pare că are multe treburi, că este foarte ocupat. – Din fr. affairé. DOOM
aferát adj. m., pl. aferáți; f. aferátă, pl. aferáte
aferata
AFERÁT, -Ă, aferați, -te, adj. Care este sau care pare că are multe treburi, că este foarte ocupat. – Din fr. affairé. DOOM
aferát adj. m., pl. aferáți; f. aferátă, pl. aferáte
aferate
AFERÁT, -Ă, aferați, -te, adj. Care este sau care pare că are multe treburi, că este foarte ocupat. – Din fr. affairé. DOOM
aferát adj. m., pl. aferáți; f. aferátă, pl. aferáte
aferatei
AFERÁT, -Ă, aferați, -te, adj. Care este sau care pare că are multe treburi, că este foarte ocupat. – Din fr. affairé. DOOM
aferát adj. m., pl. aferáți; f. aferátă, pl. aferáte
aferatele
AFERÁT, -Ă, aferați, -te, adj. Care este sau care pare că are multe treburi, că este foarte ocupat. – Din fr. affairé. DOOM
aferát adj. m., pl. aferáți; f. aferátă, pl. aferáte
aferatelor
AFERÁT, -Ă, aferați, -te, adj. Care este sau care pare că are multe treburi, că este foarte ocupat. – Din fr. affairé. DOOM
aferát adj. m., pl. aferáți; f. aferátă, pl. aferáte
aferatul
AFERÁT, -Ă, aferați, -te, adj. Care este sau care pare că are multe treburi, că este foarte ocupat. – Din fr. affairé. DOOM
aferát adj. m., pl. aferáți; f. aferátă, pl. aferáte
aferatului
AFERÁT, -Ă, aferați, -te, adj. Care este sau care pare că are multe treburi, că este foarte ocupat. – Din fr. affairé. DOOM
aferát adj. m., pl. aferáți; f. aferátă, pl. aferáte
aferați
AFERÁT, -Ă, aferați, -te, adj. Care este sau care pare că are multe treburi, că este foarte ocupat. – Din fr. affairé. DOOM
aferát adj. m., pl. aferáți; f. aferátă, pl. aferáte
aferații
AFERÁT, -Ă, aferați, -te, adj. Care este sau care pare că are multe treburi, că este foarte ocupat. – Din fr. affairé. DOOM
aferát adj. m., pl. aferáți; f. aferátă, pl. aferáte
aferaților
AFERÁT, -Ă, aferați, -te, adj. Care este sau care pare că are multe treburi, că este foarte ocupat. – Din fr. affairé. DOOM
aferát adj. m., pl. aferáți; f. aferátă, pl. aferáte
aferent
AFERÉNT, -Ă, aferenți, -te, adj. 1. Care este în legătură cu ceva, care depinde de ceva sau decurge din ceva. 2. (Jur.) Care se cuvine sau revine cuiva. 3. (Anat.; în sintagmele) Vase aferente = vase care se varsă în altele sau pătrund într-un organ. Nervi aferenți = nervi care transmit excitațiile periferice centrilor nervoși. – Din fr. afférent. DOOM
aferént (dependent de ceva) adj. m., pl. aferénți; f. aferéntă, pl. aferénte
aferenta
AFERÉNT, -Ă, aferenți, -te, adj. 1. Care este în legătură cu ceva, care depinde de ceva sau decurge din ceva. 2. (Jur.) Care se cuvine sau revine cuiva. 3. (Anat.; în sintagmele) Vase aferente = vase care se varsă în altele sau pătrund într-un organ. Nervi aferenți = nervi care transmit excitațiile periferice centrilor nervoși. – Din fr. afférent. DOOM
aferént (dependent de ceva) adj. m., pl. aferénți; f. aferéntă, pl. aferénte
aferentație
AFERENTÁȚIE s. f. Transmitere a excitației de la neuronii receptori periferici la neuronii centrali. – Din fr. afférentation. DOOM
aferentáție (-ți-e) s. f., art. aferentáția (-ți-a), g.-d. aferentáții, art. aferentáției
aferente
AFERÉNT, -Ă, aferenți, -te, adj. 1. Care este în legătură cu ceva, care depinde de ceva sau decurge din ceva. 2. (Jur.) Care se cuvine sau revine cuiva. 3. (Anat.; în sintagmele) Vase aferente = vase care se varsă în altele sau pătrund într-un organ. Nervi aferenți = nervi care transmit excitațiile periferice centrilor nervoși. – Din fr. afférent. DOOM
aferént (dependent de ceva) adj. m., pl. aferénți; f. aferéntă, pl. aferénte
aferentei
AFERÉNT, -Ă, aferenți, -te, adj. 1. Care este în legătură cu ceva, care depinde de ceva sau decurge din ceva. 2. (Jur.) Care se cuvine sau revine cuiva. 3. (Anat.; în sintagmele) Vase aferente = vase care se varsă în altele sau pătrund într-un organ. Nervi aferenți = nervi care transmit excitațiile periferice centrilor nervoși. – Din fr. afférent. DOOM
aferént (dependent de ceva) adj. m., pl. aferénți; f. aferéntă, pl. aferénte
aferentele
AFERÉNT, -Ă, aferenți, -te, adj. 1. Care este în legătură cu ceva, care depinde de ceva sau decurge din ceva. 2. (Jur.) Care se cuvine sau revine cuiva. 3. (Anat.; în sintagmele) Vase aferente = vase care se varsă în altele sau pătrund într-un organ. Nervi aferenți = nervi care transmit excitațiile periferice centrilor nervoși. – Din fr. afférent. DOOM
aferént (dependent de ceva) adj. m., pl. aferénți; f. aferéntă, pl. aferénte
aferentelor
AFERÉNT, -Ă, aferenți, -te, adj. 1. Care este în legătură cu ceva, care depinde de ceva sau decurge din ceva. 2. (Jur.) Care se cuvine sau revine cuiva. 3. (Anat.; în sintagmele) Vase aferente = vase care se varsă în altele sau pătrund într-un organ. Nervi aferenți = nervi care transmit excitațiile periferice centrilor nervoși. – Din fr. afférent. DOOM
aferént (dependent de ceva) adj. m., pl. aferénți; f. aferéntă, pl. aferénte
aferentul
AFERÉNT, -Ă, aferenți, -te, adj. 1. Care este în legătură cu ceva, care depinde de ceva sau decurge din ceva. 2. (Jur.) Care se cuvine sau revine cuiva. 3. (Anat.; în sintagmele) Vase aferente = vase care se varsă în altele sau pătrund într-un organ. Nervi aferenți = nervi care transmit excitațiile periferice centrilor nervoși. – Din fr. afférent. DOOM
aferént (dependent de ceva) adj. m., pl. aferénți; f. aferéntă, pl. aferénte
aferentului
AFERÉNT, -Ă, aferenți, -te, adj. 1. Care este în legătură cu ceva, care depinde de ceva sau decurge din ceva. 2. (Jur.) Care se cuvine sau revine cuiva. 3. (Anat.; în sintagmele) Vase aferente = vase care se varsă în altele sau pătrund într-un organ. Nervi aferenți = nervi care transmit excitațiile periferice centrilor nervoși. – Din fr. afférent. DOOM
aferént (dependent de ceva) adj. m., pl. aferénți; f. aferéntă, pl. aferénte
aferenți
AFERÉNT, -Ă, aferenți, -te, adj. 1. Care este în legătură cu ceva, care depinde de ceva sau decurge din ceva. 2. (Jur.) Care se cuvine sau revine cuiva. 3. (Anat.; în sintagmele) Vase aferente = vase care se varsă în altele sau pătrund într-un organ. Nervi aferenți = nervi care transmit excitațiile periferice centrilor nervoși. – Din fr. afférent. DOOM
aferént (dependent de ceva) adj. m., pl. aferénți; f. aferéntă, pl. aferénte
aferenții
AFERÉNT, -Ă, aferenți, -te, adj. 1. Care este în legătură cu ceva, care depinde de ceva sau decurge din ceva. 2. (Jur.) Care se cuvine sau revine cuiva. 3. (Anat.; în sintagmele) Vase aferente = vase care se varsă în altele sau pătrund într-un organ. Nervi aferenți = nervi care transmit excitațiile periferice centrilor nervoși. – Din fr. afférent. DOOM
aferént (dependent de ceva) adj. m., pl. aferénți; f. aferéntă, pl. aferénte
aferenților
AFERÉNT, -Ă, aferenți, -te, adj. 1. Care este în legătură cu ceva, care depinde de ceva sau decurge din ceva. 2. (Jur.) Care se cuvine sau revine cuiva. 3. (Anat.; în sintagmele) Vase aferente = vase care se varsă în altele sau pătrund într-un organ. Nervi aferenți = nervi care transmit excitațiile periferice centrilor nervoși. – Din fr. afférent. DOOM
aferént (dependent de ceva) adj. m., pl. aferénți; f. aferéntă, pl. aferénte
afereza
AFERÉZĂ, afereze, s. f. Cădere a unui sunet sau a unui grup de sunete de la începutul unui cuvânt. – Din fr. aphérèse, lat. aphaeresis. DOOM
aferéză s. f., g.-d. art. aferézei; pl. aferéze
afereze
AFERÉZĂ, afereze, s. f. Cădere a unui sunet sau a unui grup de sunete de la începutul unui cuvânt. – Din fr. aphérèse, lat. aphaeresis. DOOM
aferéză s. f., g.-d. art. aferézei; pl. aferéze
aferezei
AFERÉZĂ, afereze, s. f. Cădere a unui sunet sau a unui grup de sunete de la începutul unui cuvânt. – Din fr. aphérèse, lat. aphaeresis. DOOM
aferéză s. f., g.-d. art. aferézei; pl. aferéze
aferezele
AFERÉZĂ, afereze, s. f. Cădere a unui sunet sau a unui grup de sunete de la începutul unui cuvânt. – Din fr. aphérèse, lat. aphaeresis. DOOM
aferéză s. f., g.-d. art. aferézei; pl. aferéze
aferezelor
AFERÉZĂ, afereze, s. f. Cădere a unui sunet sau a unui grup de sunete de la începutul unui cuvânt. – Din fr. aphérèse, lat. aphaeresis. DOOM
aferéză s. f., g.-d. art. aferézei; pl. aferéze
aferim
AFERÍM interj. (Înv.) Foarte bine, bravo! – Din tc. aferim. DOOM
aferím (înv.) interj.
afet
AFÉT s.n. Suport al unei arme de foc, care permite orientarea, ochirea și tragerea. [Pl. -turi, -te / < rus. lafeti, cf. germ. Laffette, fr. affût].
afet
AFÉT, afeturi, s. n. Suport pe care se fixează țeava unui tun. – După fr. affût, germ. Laffette. DOOM
afét s. n., pl. aféturi
afetul
AFÉT, afeturi, s. n. Suport pe care se fixează țeava unui tun. – După fr. affût, germ. Laffette. DOOM
afét s. n., pl. aféturi
afetului
AFÉT, afeturi, s. n. Suport pe care se fixează țeava unui tun. – După fr. affût, germ. Laffette. DOOM
afét s. n., pl. aféturi
afeturi
AFÉT, afeturi, s. n. Suport pe care se fixează țeava unui tun. – După fr. affût, germ. Laffette. DOOM
afét s. n., pl. aféturi
afeturile
AFÉT, afeturi, s. n. Suport pe care se fixează țeava unui tun. – După fr. affût, germ. Laffette. DOOM
afét s. n., pl. aféturi
afeturilor
AFÉT, afeturi, s. n. Suport pe care se fixează țeava unui tun. – După fr. affût, germ. Laffette. DOOM
afét s. n., pl. aféturi
affeto
AFFÉTO s.n. (Muz.; ca indicație de execuție) Con affeto = cu simțire, expresiv, cu expresie. [< it. affetto].
affettuoso
AFFETTUÓSO adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Cu sentiment, expresiv. [< it. affettuoso].
affrettando
AFFRETTÁNDO adv. (Muz.; ca indicație de execuție) În ritm grăbit, accelerând. [< it. affrettando, cf. affrettare – a grăbi].
afgan
AFGÁN, -Ă, afgani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Afganistanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Afganistanului sau afganilor (1), privitor la Afganistan sau la afgani. ♦ Limba afgană (și substantivat, f.) = limbă din grupul limbilor iraniene vorbită de afgani (1). 3. S. m. Unitate monetară din Afganistan. [Scris și: afghan] – Din fr. afghan. DOOM
afgánă / afghánă (limbă) [gh pron. g] s. f., g.-d. art. afgánei / afghánei
afgana
AFGÁN, -Ă, afgani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Afganistanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Afganistanului sau afganilor (1), privitor la Afganistan sau la afgani. ♦ Limba afgană (și substantivat, f.) = limbă din grupul limbilor iraniene vorbită de afgani (1). 3. S. m. Unitate monetară din Afganistan. [Scris și: afghan] – Din fr. afghan. DOOM
afgánă / afghánă (limbă) [gh pron. g] s. f., g.-d. art. afgánei / afghánei
afgana
AFGÁN, -Ă, afgani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Afganistanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Afganistanului sau afganilor (1), privitor la Afganistan sau la afgani. ♦ Limba afgană (și substantivat, f.) = limbă din grupul limbilor iraniene vorbită de afgani (1). 3. S. m. Unitate monetară din Afganistan. [Scris și: afghan] – Din fr. afghan. DOOM
afgánă / afghánă (limbă) [gh pron. g] s. f., g.-d. art. afgánei / afghánei
afgane
AFGÁN, -Ă, afgani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Afganistanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Afganistanului sau afganilor (1), privitor la Afganistan sau la afgani. ♦ Limba afgană (și substantivat, f.) = limbă din grupul limbilor iraniene vorbită de afgani (1). 3. S. m. Unitate monetară din Afganistan. [Scris și: afghan] – Din fr. afghan. DOOM
afgánă / afghánă (limbă) [gh pron. g] s. f., g.-d. art. afgánei / afghánei
afgane
AFGÁN, -Ă, afgani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Afganistanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Afganistanului sau afganilor (1), privitor la Afganistan sau la afgani. ♦ Limba afgană (și substantivat, f.) = limbă din grupul limbilor iraniene vorbită de afgani (1). 3. S. m. Unitate monetară din Afganistan. [Scris și: afghan] – Din fr. afghan. DOOM
afgánă / afghánă (limbă) [gh pron. g] s. f., g.-d. art. afgánei / afghánei
afganei
AFGÁN, -Ă, afgani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Afganistanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Afganistanului sau afganilor (1), privitor la Afganistan sau la afgani. ♦ Limba afgană (și substantivat, f.) = limbă din grupul limbilor iraniene vorbită de afgani (1). 3. S. m. Unitate monetară din Afganistan. [Scris și: afghan] – Din fr. afghan. DOOM
afgánă / afghánă (limbă) [gh pron. g] s. f., g.-d. art. afgánei / afghánei
afganei
AFGÁN, -Ă, afgani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Afganistanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Afganistanului sau afganilor (1), privitor la Afganistan sau la afgani. ♦ Limba afgană (și substantivat, f.) = limbă din grupul limbilor iraniene vorbită de afgani (1). 3. S. m. Unitate monetară din Afganistan. [Scris și: afghan] – Din fr. afghan. DOOM
afgánă / afghánă (limbă) [gh pron. g] s. f., g.-d. art. afgánei / afghánei
afganele
AFGÁN, -Ă, afgani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Afganistanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Afganistanului sau afganilor (1), privitor la Afganistan sau la afgani. ♦ Limba afgană (și substantivat, f.) = limbă din grupul limbilor iraniene vorbită de afgani (1). 3. S. m. Unitate monetară din Afganistan. [Scris și: afghan] – Din fr. afghan. DOOM
afgánă / afghánă (limbă) [gh pron. g] s. f., g.-d. art. afgánei / afghánei
afganele
AFGÁN, -Ă, afgani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Afganistanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Afganistanului sau afganilor (1), privitor la Afganistan sau la afgani. ♦ Limba afgană (și substantivat, f.) = limbă din grupul limbilor iraniene vorbită de afgani (1). 3. S. m. Unitate monetară din Afganistan. [Scris și: afghan] – Din fr. afghan. DOOM
afgánă / afghánă (limbă) [gh pron. g] s. f., g.-d. art. afgánei / afghánei
afganelor
AFGÁN, -Ă, afgani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Afganistanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Afganistanului sau afganilor (1), privitor la Afganistan sau la afgani. ♦ Limba afgană (și substantivat, f.) = limbă din grupul limbilor iraniene vorbită de afgani (1). 3. S. m. Unitate monetară din Afganistan. [Scris și: afghan] – Din fr. afghan. DOOM
afgánă / afghánă (limbă) [gh pron. g] s. f., g.-d. art. afgánei / afghánei
afganelor
AFGÁN, -Ă, afgani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Afganistanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Afganistanului sau afganilor (1), privitor la Afganistan sau la afgani. ♦ Limba afgană (și substantivat, f.) = limbă din grupul limbilor iraniene vorbită de afgani (1). 3. S. m. Unitate monetară din Afganistan. [Scris și: afghan] – Din fr. afghan. DOOM
afgánă / afghánă (limbă) [gh pron. g] s. f., g.-d. art. afgánei / afghánei
afgani
AFGÁN, -Ă, afgani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Afganistanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Afganistanului sau afganilor (1), privitor la Afganistan sau la afgani. ♦ Limba afgană (și substantivat, f.) = limbă din grupul limbilor iraniene vorbită de afgani (1). 3. S. m. Unitate monetară din Afganistan. [Scris și: afghan] – Din fr. afghan. DOOM
afgánă / afghánă (limbă) [gh pron. g] s. f., g.-d. art. afgánei / afghánei
afgani
AFGÁN, -Ă, afgani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Afganistanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Afganistanului sau afganilor (1), privitor la Afganistan sau la afgani. ♦ Limba afgană (și substantivat, f.) = limbă din grupul limbilor iraniene vorbită de afgani (1). 3. S. m. Unitate monetară din Afganistan. [Scris și: afghan] – Din fr. afghan. DOOM
afgánă / afghánă (limbă) [gh pron. g] s. f., g.-d. art. afgánei / afghánei
afganii
AFGÁN, -Ă, afgani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Afganistanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Afganistanului sau afganilor (1), privitor la Afganistan sau la afgani. ♦ Limba afgană (și substantivat, f.) = limbă din grupul limbilor iraniene vorbită de afgani (1). 3. S. m. Unitate monetară din Afganistan. [Scris și: afghan] – Din fr. afghan. DOOM
afgánă / afghánă (limbă) [gh pron. g] s. f., g.-d. art. afgánei / afghánei
afganilor
AFGÁN, -Ă, afgani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Afganistanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Afganistanului sau afganilor (1), privitor la Afganistan sau la afgani. ♦ Limba afgană (și substantivat, f.) = limbă din grupul limbilor iraniene vorbită de afgani (1). 3. S. m. Unitate monetară din Afganistan. [Scris și: afghan] – Din fr. afghan. DOOM
afgánă / afghánă (limbă) [gh pron. g] s. f., g.-d. art. afgánei / afghánei
afgano
AFGÁN, -Ă, afgani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Afganistanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Afganistanului sau afganilor (1), privitor la Afganistan sau la afgani. ♦ Limba afgană (și substantivat, f.) = limbă din grupul limbilor iraniene vorbită de afgani (1). 3. S. m. Unitate monetară din Afganistan. [Scris și: afghan] – Din fr. afghan. DOOM
afgánă / afghánă (limbă) [gh pron. g] s. f., g.-d. art. afgánei / afghánei
afgano
AFGÁN, -Ă, afgani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Afganistanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Afganistanului sau afganilor (1), privitor la Afganistan sau la afgani. ♦ Limba afgană (și substantivat, f.) = limbă din grupul limbilor iraniene vorbită de afgani (1). 3. S. m. Unitate monetară din Afganistan. [Scris și: afghan] – Din fr. afghan. DOOM
afgánă / afghánă (limbă) [gh pron. g] s. f., g.-d. art. afgánei / afghánei
afganul
AFGÁN, -Ă, afgani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Afganistanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Afganistanului sau afganilor (1), privitor la Afganistan sau la afgani. ♦ Limba afgană (și substantivat, f.) = limbă din grupul limbilor iraniene vorbită de afgani (1). 3. S. m. Unitate monetară din Afganistan. [Scris și: afghan] – Din fr. afghan. DOOM
afgánă / afghánă (limbă) [gh pron. g] s. f., g.-d. art. afgánei / afghánei
afganule
AFGÁN, -Ă, afgani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Afganistanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Afganistanului sau afganilor (1), privitor la Afganistan sau la afgani. ♦ Limba afgană (și substantivat, f.) = limbă din grupul limbilor iraniene vorbită de afgani (1). 3. S. m. Unitate monetară din Afganistan. [Scris și: afghan] – Din fr. afghan. DOOM
afgánă / afghánă (limbă) [gh pron. g] s. f., g.-d. art. afgánei / afghánei
afganului
AFGÁN, -Ă, afgani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Afganistanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Afganistanului sau afganilor (1), privitor la Afganistan sau la afgani. ♦ Limba afgană (și substantivat, f.) = limbă din grupul limbilor iraniene vorbită de afgani (1). 3. S. m. Unitate monetară din Afganistan. [Scris și: afghan] – Din fr. afghan. DOOM
afgánă / afghánă (limbă) [gh pron. g] s. f., g.-d. art. afgánei / afghánei
afghan
AFGÁN, -Ă, afgani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Afganistanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Afganistanului sau afganilor (1), privitor la Afganistan sau la afgani. ♦ Limba afgană (și substantivat, f.) = limbă din grupul limbilor iraniene vorbită de afgani (1). 3. S. m. Unitate monetară din Afganistan. [Scris și: afghan] – Din fr. afghan. DOOM
afgánă / afghánă (limbă) [gh pron. g] s. f., g.-d. art. afgánei / afghánei
afghană
AFGÁN, -Ă, afgani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Afganistanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Afganistanului sau afganilor (1), privitor la Afganistan sau la afgani. ♦ Limba afgană (și substantivat, f.) = limbă din grupul limbilor iraniene vorbită de afgani (1). 3. S. m. Unitate monetară din Afganistan. [Scris și: afghan] – Din fr. afghan. DOOM
afgánă / afghánă (limbă) [gh pron. g] s. f., g.-d. art. afgánei / afghánei
afibrinogenemie
AFIBRINOGENEMÍE s.f. (Med.) Dispariție treptată a fibrinogenului din sânge, având ca urmare apariția fenomenului de tulburare a coagulării. [Gen. -iei / < fr. afibrinogénémie].
aficionado
AFICIONÁDO s.m. (Rar) Amator, suporter al luptelor cu tauri. [< sp., fr. aficionado].
afid
AFÍD s. n. v. afidă. DOOM
afídă s. f., g.-d. art. afídei; pl. afíde
afida
AFÍD s. n. v. afidă. DOOM
afídă s. f., g.-d. art. afídei; pl. afíde
afidavit
AFIDAVÍT s.n. (Jur.) Depoziție scrisă sau orală dată sub prestare de jurământ. [< fr., engl. affidavit].
afide
AFÍD s. n. v. afidă. DOOM
afídă s. f., g.-d. art. afídei; pl. afíde
afidei
AFÍD s. n. v. afidă. DOOM
afídă s. f., g.-d. art. afídei; pl. afíde
afidele
AFÍD s. n. v. afidă. DOOM
afídă s. f., g.-d. art. afídei; pl. afíde
afidelor
AFÍD s. n. v. afidă. DOOM
afídă s. f., g.-d. art. afídei; pl. afíde
afierosea
AFIEROSÍ, afierosesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A risipi o avere, un bun etc. 2. Refl. A se dedica, a se consacra. [Pr.: -fi-e-] – Din ngr. afiéroso (aor. lui afieróns). DOOM
afierosí (a ~) (înv.) (-fi-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. afierosésc, imperf. 3 sg. afieroseá; conj. prez. 3 să afieroseáscă
afieroseai
AFIEROSÍ, afierosesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A risipi o avere, un bun etc. 2. Refl. A se dedica, a se consacra. [Pr.: -fi-e-] – Din ngr. afiéroso (aor. lui afieróns). DOOM
afierosí (a ~) (înv.) (-fi-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. afierosésc, imperf. 3 sg. afieroseá; conj. prez. 3 să afieroseáscă
afieroseam
AFIEROSÍ, afierosesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A risipi o avere, un bun etc. 2. Refl. A se dedica, a se consacra. [Pr.: -fi-e-] – Din ngr. afiéroso (aor. lui afieróns). DOOM
afierosí (a ~) (înv.) (-fi-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. afierosésc, imperf. 3 sg. afieroseá; conj. prez. 3 să afieroseáscă
afierosească
AFIEROSÍ, afierosesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A risipi o avere, un bun etc. 2. Refl. A se dedica, a se consacra. [Pr.: -fi-e-] – Din ngr. afiéroso (aor. lui afieróns). DOOM
afierosí (a ~) (înv.) (-fi-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. afierosésc, imperf. 3 sg. afieroseá; conj. prez. 3 să afieroseáscă
afieroseau
AFIEROSÍ, afierosesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A risipi o avere, un bun etc. 2. Refl. A se dedica, a se consacra. [Pr.: -fi-e-] – Din ngr. afiéroso (aor. lui afieróns). DOOM
afierosí (a ~) (înv.) (-fi-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. afierosésc, imperf. 3 sg. afieroseá; conj. prez. 3 să afieroseáscă
afieroseați
AFIEROSÍ, afierosesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A risipi o avere, un bun etc. 2. Refl. A se dedica, a se consacra. [Pr.: -fi-e-] – Din ngr. afiéroso (aor. lui afieróns). DOOM
afierosí (a ~) (înv.) (-fi-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. afierosésc, imperf. 3 sg. afieroseá; conj. prez. 3 să afieroseáscă
afierosesc
AFIEROSÍ, afierosesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A risipi o avere, un bun etc. 2. Refl. A se dedica, a se consacra. [Pr.: -fi-e-] – Din ngr. afiéroso (aor. lui afieróns). DOOM
afierosí (a ~) (înv.) (-fi-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. afierosésc, imperf. 3 sg. afieroseá; conj. prez. 3 să afieroseáscă
afierosește
AFIEROSÍ, afierosesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A risipi o avere, un bun etc. 2. Refl. A se dedica, a se consacra. [Pr.: -fi-e-] – Din ngr. afiéroso (aor. lui afieróns). DOOM
afierosí (a ~) (înv.) (-fi-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. afierosésc, imperf. 3 sg. afieroseá; conj. prez. 3 să afieroseáscă
afierosești
AFIEROSÍ, afierosesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A risipi o avere, un bun etc. 2. Refl. A se dedica, a se consacra. [Pr.: -fi-e-] – Din ngr. afiéroso (aor. lui afieróns). DOOM
afierosí (a ~) (înv.) (-fi-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. afierosésc, imperf. 3 sg. afieroseá; conj. prez. 3 să afieroseáscă
afierosi
AFIEROSÍ, afierosesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A risipi o avere, un bun etc. 2. Refl. A se dedica, a se consacra. [Pr.: -fi-e-] – Din ngr. afiéroso (aor. lui afieróns). DOOM
afierosí (a ~) (înv.) (-fi-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. afierosésc, imperf. 3 sg. afieroseá; conj. prez. 3 să afieroseáscă
afierosii
AFIEROSÍ, afierosesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A risipi o avere, un bun etc. 2. Refl. A se dedica, a se consacra. [Pr.: -fi-e-] – Din ngr. afiéroso (aor. lui afieróns). DOOM
afierosí (a ~) (înv.) (-fi-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. afierosésc, imperf. 3 sg. afieroseá; conj. prez. 3 să afieroseáscă
afierosim
AFIEROSÍ, afierosesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A risipi o avere, un bun etc. 2. Refl. A se dedica, a se consacra. [Pr.: -fi-e-] – Din ngr. afiéroso (aor. lui afieróns). DOOM
afierosí (a ~) (înv.) (-fi-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. afierosésc, imperf. 3 sg. afieroseá; conj. prez. 3 să afieroseáscă
afierosind
AFIEROSÍ, afierosesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A risipi o avere, un bun etc. 2. Refl. A se dedica, a se consacra. [Pr.: -fi-e-] – Din ngr. afiéroso (aor. lui afieróns). DOOM
afierosí (a ~) (înv.) (-fi-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. afierosésc, imperf. 3 sg. afieroseá; conj. prez. 3 să afieroseáscă
afierosire
AFIEROSÍ, afierosesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A risipi o avere, un bun etc. 2. Refl. A se dedica, a se consacra. [Pr.: -fi-e-] – Din ngr. afiéroso (aor. lui afieróns). DOOM
afierosí (a ~) (înv.) (-fi-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. afierosésc, imperf. 3 sg. afieroseá; conj. prez. 3 să afieroseáscă
afierosire
AFIEROSÍ, afierosesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A risipi o avere, un bun etc. 2. Refl. A se dedica, a se consacra. [Pr.: -fi-e-] – Din ngr. afieróno (aor. afiérosa).
afierosiră
AFIEROSÍ, afierosesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A risipi o avere, un bun etc. 2. Refl. A se dedica, a se consacra. [Pr.: -fi-e-] – Din ngr. afiéroso (aor. lui afieróns). DOOM
afierosí (a ~) (înv.) (-fi-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. afierosésc, imperf. 3 sg. afieroseá; conj. prez. 3 să afieroseáscă
afierosirăm
AFIEROSÍ, afierosesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A risipi o avere, un bun etc. 2. Refl. A se dedica, a se consacra. [Pr.: -fi-e-] – Din ngr. afiéroso (aor. lui afieróns). DOOM
afierosí (a ~) (înv.) (-fi-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. afierosésc, imperf. 3 sg. afieroseá; conj. prez. 3 să afieroseáscă
afierosirăți
AFIEROSÍ, afierosesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A risipi o avere, un bun etc. 2. Refl. A se dedica, a se consacra. [Pr.: -fi-e-] – Din ngr. afiéroso (aor. lui afieróns). DOOM
afierosí (a ~) (înv.) (-fi-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. afierosésc, imperf. 3 sg. afieroseá; conj. prez. 3 să afieroseáscă
afierosise
AFIEROSÍ, afierosesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A risipi o avere, un bun etc. 2. Refl. A se dedica, a se consacra. [Pr.: -fi-e-] – Din ngr. afiéroso (aor. lui afieróns). DOOM
afierosí (a ~) (înv.) (-fi-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. afierosésc, imperf. 3 sg. afieroseá; conj. prez. 3 să afieroseáscă
afierosisem
AFIEROSÍ, afierosesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A risipi o avere, un bun etc. 2. Refl. A se dedica, a se consacra. [Pr.: -fi-e-] – Din ngr. afiéroso (aor. lui afieróns). DOOM
afierosí (a ~) (înv.) (-fi-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. afierosésc, imperf. 3 sg. afieroseá; conj. prez. 3 să afieroseáscă
afierosiseră
AFIEROSÍ, afierosesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A risipi o avere, un bun etc. 2. Refl. A se dedica, a se consacra. [Pr.: -fi-e-] – Din ngr. afiéroso (aor. lui afieróns). DOOM
afierosí (a ~) (înv.) (-fi-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. afierosésc, imperf. 3 sg. afieroseá; conj. prez. 3 să afieroseáscă
afierosiserăm
AFIEROSÍ, afierosesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A risipi o avere, un bun etc. 2. Refl. A se dedica, a se consacra. [Pr.: -fi-e-] – Din ngr. afiéroso (aor. lui afieróns). DOOM
afierosí (a ~) (înv.) (-fi-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. afierosésc, imperf. 3 sg. afieroseá; conj. prez. 3 să afieroseáscă
afierosiserăți
AFIEROSÍ, afierosesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A risipi o avere, un bun etc. 2. Refl. A se dedica, a se consacra. [Pr.: -fi-e-] – Din ngr. afiéroso (aor. lui afieróns). DOOM
afierosí (a ~) (înv.) (-fi-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. afierosésc, imperf. 3 sg. afieroseá; conj. prez. 3 să afieroseáscă
afierosiseși
AFIEROSÍ, afierosesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A risipi o avere, un bun etc. 2. Refl. A se dedica, a se consacra. [Pr.: -fi-e-] – Din ngr. afiéroso (aor. lui afieróns). DOOM
afierosí (a ~) (înv.) (-fi-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. afierosésc, imperf. 3 sg. afieroseá; conj. prez. 3 să afieroseáscă
afierosiseți
AFIEROSÍ, afierosesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A risipi o avere, un bun etc. 2. Refl. A se dedica, a se consacra. [Pr.: -fi-e-] – Din ngr. afiéroso (aor. lui afieróns). DOOM
afierosí (a ~) (înv.) (-fi-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. afierosésc, imperf. 3 sg. afieroseá; conj. prez. 3 să afieroseáscă
afierosit
AFIEROSÍ, afierosesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A risipi o avere, un bun etc. 2. Refl. A se dedica, a se consacra. [Pr.: -fi-e-] – Din ngr. afiéroso (aor. lui afieróns). DOOM
afierosí (a ~) (înv.) (-fi-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. afierosésc, imperf. 3 sg. afieroseá; conj. prez. 3 să afieroseáscă
afierosit
AFIEROSÍ, afierosesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A risipi o avere, un bun etc. 2. Refl. A se dedica, a se consacra. [Pr.: -fi-e-] – Din ngr. afieróno (aor. afiérosa).
afierosiși
AFIEROSÍ, afierosesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A risipi o avere, un bun etc. 2. Refl. A se dedica, a se consacra. [Pr.: -fi-e-] – Din ngr. afiéroso (aor. lui afieróns). DOOM
afierosí (a ~) (înv.) (-fi-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. afierosésc, imperf. 3 sg. afieroseá; conj. prez. 3 să afieroseáscă
afierosiți
AFIEROSÍ, afierosesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A risipi o avere, un bun etc. 2. Refl. A se dedica, a se consacra. [Pr.: -fi-e-] – Din ngr. afiéroso (aor. lui afieróns). DOOM
afierosí (a ~) (înv.) (-fi-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. afierosésc, imperf. 3 sg. afieroseá; conj. prez. 3 să afieroseáscă
afif
AFÍF adj. invar. (Reg.) Care nu are nici un ban; lefter. – Din tc. hafif „ușor, sprinten”. DOOM
afíf (reg.) adj. m., pl. afífi; f. afífă, pl. afífe
afifa
AFÍF adj. invar. (Reg.) Care nu are nici un ban; lefter. – Din tc. hafif „ușor, sprinten”. DOOM
afíf (reg.) adj. m., pl. afífi; f. afífă, pl. afífe
afife
AFÍF adj. invar. (Reg.) Care nu are nici un ban; lefter. – Din tc. hafif „ușor, sprinten”. DOOM
afíf (reg.) adj. m., pl. afífi; f. afífă, pl. afífe
afifei
AFÍF adj. invar. (Reg.) Care nu are nici un ban; lefter. – Din tc. hafif „ușor, sprinten”. DOOM
afíf (reg.) adj. m., pl. afífi; f. afífă, pl. afífe
afifele
AFÍF adj. invar. (Reg.) Care nu are nici un ban; lefter. – Din tc. hafif „ușor, sprinten”. DOOM
afíf (reg.) adj. m., pl. afífi; f. afífă, pl. afífe
afifelor
AFÍF adj. invar. (Reg.) Care nu are nici un ban; lefter. – Din tc. hafif „ușor, sprinten”. DOOM
afíf (reg.) adj. m., pl. afífi; f. afífă, pl. afífe
afifi
AFÍF adj. invar. (Reg.) Care nu are nici un ban; lefter. – Din tc. hafif „ușor, sprinten”. DOOM
afíf (reg.) adj. m., pl. afífi; f. afífă, pl. afífe
afifii
AFÍF adj. invar. (Reg.) Care nu are nici un ban; lefter. – Din tc. hafif „ușor, sprinten”. DOOM
afíf (reg.) adj. m., pl. afífi; f. afífă, pl. afífe
afifilor
AFÍF adj. invar. (Reg.) Care nu are nici un ban; lefter. – Din tc. hafif „ușor, sprinten”. DOOM
afíf (reg.) adj. m., pl. afífi; f. afífă, pl. afífe
afiful
AFÍF adj. invar. (Reg.) Care nu are nici un ban; lefter. – Din tc. hafif „ușor, sprinten”. DOOM
afíf (reg.) adj. m., pl. afífi; f. afífă, pl. afífe
afifului
AFÍF adj. invar. (Reg.) Care nu are nici un ban; lefter. – Din tc. hafif „ușor, sprinten”. DOOM
afíf (reg.) adj. m., pl. afífi; f. afífă, pl. afífe
afil
AFÍL, -Ă adj. (Despre plante) Fără frunze. [< fr. aphylle, cf. gr. a – fără, phyllon – frunză].
afila
AFÍL, -Ă adj. (Despre plante) Fără frunze. [< fr. aphylle, cf. gr. a – fără, phyllon – frunză].
afile
AFÍL, -Ă adj. (Despre plante) Fără frunze. [< fr. aphylle, cf. gr. a – fără, phyllon – frunză].
afilei
AFÍL, -Ă adj. (Despre plante) Fără frunze. [< fr. aphylle, cf. gr. a – fără, phyllon – frunză].
afilele
AFÍL, -Ă adj. (Despre plante) Fără frunze. [< fr. aphylle, cf. gr. a – fără, phyllon – frunză].
afilelor
AFÍL, -Ă adj. (Despre plante) Fără frunze. [< fr. aphylle, cf. gr. a – fără, phyllon – frunză].
afili
AFÍL, -Ă adj. (Despre plante) Fără frunze. [< fr. aphylle, cf. gr. a – fără, phyllon – frunză].
afilia
AFILIÁ, afiliez, vb. I. Refl. (Despre organizații, instituții etc.) A se alătura altei organizații, instituții etc., stabilind raporturi de subordonare sau de colaborare. [Pr.: -li-a] – Din fr. affilier. DOOM
afiliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 afiliáză, 1 pl. afiliém (-li-em); conj. prez. 3 să afiliéze; ger. afiliínd (-li-ind)
afiliai
AFILIÁ, afiliez, vb. I. Refl. (Despre organizații, instituții etc.) A se alătura altei organizații, instituții etc., stabilind raporturi de subordonare sau de colaborare. [Pr.: -li-a] – Din fr. affilier. DOOM
afiliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 afiliáză, 1 pl. afiliém (-li-em); conj. prez. 3 să afiliéze; ger. afiliínd (-li-ind)
afiliam
AFILIÁ, afiliez, vb. I. Refl. (Despre organizații, instituții etc.) A se alătura altei organizații, instituții etc., stabilind raporturi de subordonare sau de colaborare. [Pr.: -li-a] – Din fr. affilier. DOOM
afiliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 afiliáză, 1 pl. afiliém (-li-em); conj. prez. 3 să afiliéze; ger. afiliínd (-li-ind)
afiliară
AFILIÁ, afiliez, vb. I. Refl. (Despre organizații, instituții etc.) A se alătura altei organizații, instituții etc., stabilind raporturi de subordonare sau de colaborare. [Pr.: -li-a] – Din fr. affilier. DOOM
afiliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 afiliáză, 1 pl. afiliém (-li-em); conj. prez. 3 să afiliéze; ger. afiliínd (-li-ind)
afiliarăm
AFILIÁ, afiliez, vb. I. Refl. (Despre organizații, instituții etc.) A se alătura altei organizații, instituții etc., stabilind raporturi de subordonare sau de colaborare. [Pr.: -li-a] – Din fr. affilier. DOOM
afiliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 afiliáză, 1 pl. afiliém (-li-em); conj. prez. 3 să afiliéze; ger. afiliínd (-li-ind)
afiliarăți
AFILIÁ, afiliez, vb. I. Refl. (Despre organizații, instituții etc.) A se alătura altei organizații, instituții etc., stabilind raporturi de subordonare sau de colaborare. [Pr.: -li-a] – Din fr. affilier. DOOM
afiliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 afiliáză, 1 pl. afiliém (-li-em); conj. prez. 3 să afiliéze; ger. afiliínd (-li-ind)
afiliase
AFILIÁ, afiliez, vb. I. Refl. (Despre organizații, instituții etc.) A se alătura altei organizații, instituții etc., stabilind raporturi de subordonare sau de colaborare. [Pr.: -li-a] – Din fr. affilier. DOOM
afiliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 afiliáză, 1 pl. afiliém (-li-em); conj. prez. 3 să afiliéze; ger. afiliínd (-li-ind)
afiliasem
AFILIÁ, afiliez, vb. I. Refl. (Despre organizații, instituții etc.) A se alătura altei organizații, instituții etc., stabilind raporturi de subordonare sau de colaborare. [Pr.: -li-a] – Din fr. affilier. DOOM
afiliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 afiliáză, 1 pl. afiliém (-li-em); conj. prez. 3 să afiliéze; ger. afiliínd (-li-ind)
afiliaseră
AFILIÁ, afiliez, vb. I. Refl. (Despre organizații, instituții etc.) A se alătura altei organizații, instituții etc., stabilind raporturi de subordonare sau de colaborare. [Pr.: -li-a] – Din fr. affilier. DOOM
afiliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 afiliáză, 1 pl. afiliém (-li-em); conj. prez. 3 să afiliéze; ger. afiliínd (-li-ind)
afiliaserăm
AFILIÁ, afiliez, vb. I. Refl. (Despre organizații, instituții etc.) A se alătura altei organizații, instituții etc., stabilind raporturi de subordonare sau de colaborare. [Pr.: -li-a] – Din fr. affilier. DOOM
afiliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 afiliáză, 1 pl. afiliém (-li-em); conj. prez. 3 să afiliéze; ger. afiliínd (-li-ind)
afiliaserăți
AFILIÁ, afiliez, vb. I. Refl. (Despre organizații, instituții etc.) A se alătura altei organizații, instituții etc., stabilind raporturi de subordonare sau de colaborare. [Pr.: -li-a] – Din fr. affilier. DOOM
afiliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 afiliáză, 1 pl. afiliém (-li-em); conj. prez. 3 să afiliéze; ger. afiliínd (-li-ind)
afiliaseși
AFILIÁ, afiliez, vb. I. Refl. (Despre organizații, instituții etc.) A se alătura altei organizații, instituții etc., stabilind raporturi de subordonare sau de colaborare. [Pr.: -li-a] – Din fr. affilier. DOOM
afiliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 afiliáză, 1 pl. afiliém (-li-em); conj. prez. 3 să afiliéze; ger. afiliínd (-li-ind)
afiliaseți
AFILIÁ, afiliez, vb. I. Refl. (Despre organizații, instituții etc.) A se alătura altei organizații, instituții etc., stabilind raporturi de subordonare sau de colaborare. [Pr.: -li-a] – Din fr. affilier. DOOM
afiliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 afiliáză, 1 pl. afiliém (-li-em); conj. prez. 3 să afiliéze; ger. afiliínd (-li-ind)
afiliat
AFILIÁ, afiliez, vb. I. Refl. (Despre organizații, instituții etc.) A se alătura altei organizații, instituții etc., stabilind raporturi de subordonare sau de colaborare. [Pr.: -li-a] – Din fr. affilier. DOOM
afiliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 afiliáză, 1 pl. afiliém (-li-em); conj. prez. 3 să afiliéze; ger. afiliínd (-li-ind)
afiliat
AFILIÁT, -Ă, afiliați, -te, adj. (Adesea substantivat) Alăturat, subordonat unei organizații, unei instituții, unei societăți. [Pr.: -li-at] – V. afilia.
afiliata
AFILIÁT, -Ă, afiliați, -te, adj. (Adesea substantivat) Alăturat, subordonat unei organizații, unei instituții, unei societăți. [Pr.: -li-at] – V. afilia.
afiliate
AFILIÁT, -Ă, afiliați, -te, adj. (Adesea substantivat) Alăturat, subordonat unei organizații, unei instituții, unei societăți. [Pr.: -li-at] – V. afilia.
afiliatei
AFILIÁT, -Ă, afiliați, -te, adj. (Adesea substantivat) Alăturat, subordonat unei organizații, unei instituții, unei societăți. [Pr.: -li-at] – V. afilia.
afiliatele
AFILIÁT, -Ă, afiliați, -te, adj. (Adesea substantivat) Alăturat, subordonat unei organizații, unei instituții, unei societăți. [Pr.: -li-at] – V. afilia.
afiliatelor
AFILIÁT, -Ă, afiliați, -te, adj. (Adesea substantivat) Alăturat, subordonat unei organizații, unei instituții, unei societăți. [Pr.: -li-at] – V. afilia.
afiliatul
AFILIÁT, -Ă, afiliați, -te, adj. (Adesea substantivat) Alăturat, subordonat unei organizații, unei instituții, unei societăți. [Pr.: -li-at] – V. afilia.
afiliatului
AFILIÁT, -Ă, afiliați, -te, adj. (Adesea substantivat) Alăturat, subordonat unei organizații, unei instituții, unei societăți. [Pr.: -li-at] – V. afilia.
afiliau
AFILIÁ, afiliez, vb. I. Refl. (Despre organizații, instituții etc.) A se alătura altei organizații, instituții etc., stabilind raporturi de subordonare sau de colaborare. [Pr.: -li-a] – Din fr. affilier. DOOM
afiliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 afiliáză, 1 pl. afiliém (-li-em); conj. prez. 3 să afiliéze; ger. afiliínd (-li-ind)
afiliază
AFILIÁ, afiliez, vb. I. Refl. (Despre organizații, instituții etc.) A se alătura altei organizații, instituții etc., stabilind raporturi de subordonare sau de colaborare. [Pr.: -li-a] – Din fr. affilier. DOOM
afiliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 afiliáză, 1 pl. afiliém (-li-em); conj. prez. 3 să afiliéze; ger. afiliínd (-li-ind)
afiliași
AFILIÁ, afiliez, vb. I. Refl. (Despre organizații, instituții etc.) A se alătura altei organizații, instituții etc., stabilind raporturi de subordonare sau de colaborare. [Pr.: -li-a] – Din fr. affilier. DOOM
afiliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 afiliáză, 1 pl. afiliém (-li-em); conj. prez. 3 să afiliéze; ger. afiliínd (-li-ind)
afiliați
AFILIÁ, afiliez, vb. I. Refl. (Despre organizații, instituții etc.) A se alătura altei organizații, instituții etc., stabilind raporturi de subordonare sau de colaborare. [Pr.: -li-a] – Din fr. affilier. DOOM
afiliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 afiliáză, 1 pl. afiliém (-li-em); conj. prez. 3 să afiliéze; ger. afiliínd (-li-ind)
afiliați
AFILIÁT, -Ă, afiliați, -te, adj. (Adesea substantivat) Alăturat, subordonat unei organizații, unei instituții, unei societăți. [Pr.: -li-at] – V. afilia.
afiliația
AFILIÁȚIE, afiliații, s. f. Afiliere. [Pr: -li-a-] – Din fr. affiliation. DOOM
afiliáție (înv.) (-li-a-ți-e) s. f., art. afiliáția (-ți-a), g.-d. art. afiliáției; pl. afiliáții, art. afiliáțiile (-ți-i-)
afiliație
AFILIÁȚIE, afiliații, s. f. Afiliere. [Pr: -li-a-] – Din fr. affiliation. DOOM
afiliáție (înv.) (-li-a-ți-e) s. f., art. afiliáția (-ți-a), g.-d. art. afiliáției; pl. afiliáții, art. afiliáțiile (-ți-i-)
afiliației
AFILIÁȚIE, afiliații, s. f. Afiliere. [Pr: -li-a-] – Din fr. affiliation. DOOM
afiliáție (înv.) (-li-a-ți-e) s. f., art. afiliáția (-ți-a), g.-d. art. afiliáției; pl. afiliáții, art. afiliáțiile (-ți-i-)
afiliații
AFILIÁT, -Ă, afiliați, -te, adj. (Adesea substantivat) Alăturat, subordonat unei organizații, unei instituții, unei societăți. [Pr.: -li-at] – V. afilia.
afiliații
AFILIÁȚIE, afiliații, s. f. Afiliere. [Pr: -li-a-] – Din fr. affiliation. DOOM
afiliáție (înv.) (-li-a-ți-e) s. f., art. afiliáția (-ți-a), g.-d. art. afiliáției; pl. afiliáții, art. afiliáțiile (-ți-i-)
afiliațiile
AFILIÁȚIE, afiliații, s. f. Afiliere. [Pr: -li-a-] – Din fr. affiliation. DOOM
afiliáție (înv.) (-li-a-ți-e) s. f., art. afiliáția (-ți-a), g.-d. art. afiliáției; pl. afiliáții, art. afiliáțiile (-ți-i-)
afiliațiilor
AFILIÁȚIE, afiliații, s. f. Afiliere. [Pr: -li-a-] – Din fr. affiliation. DOOM
afiliáție (înv.) (-li-a-ți-e) s. f., art. afiliáția (-ți-a), g.-d. art. afiliáției; pl. afiliáții, art. afiliáțiile (-ți-i-)
afiliaților
AFILIÁT, -Ă, afiliați, -te, adj. (Adesea substantivat) Alăturat, subordonat unei organizații, unei instituții, unei societăți. [Pr.: -li-at] – V. afilia.
afiliațiune
AFILIAȚIÚNE s.f. v. afiliație.
afilie
AFILIÁ, afiliez, vb. I. Refl. (Despre organizații, instituții etc.) A se alătura altei organizații, instituții etc., stabilind raporturi de subordonare sau de colaborare. [Pr.: -li-a] – Din fr. affilier. DOOM
afiliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 afiliáză, 1 pl. afiliém (-li-em); conj. prez. 3 să afiliéze; ger. afiliínd (-li-ind)
afiliem
AFILIÁ, afiliez, vb. I. Refl. (Despre organizații, instituții etc.) A se alătura altei organizații, instituții etc., stabilind raporturi de subordonare sau de colaborare. [Pr.: -li-a] – Din fr. affilier. DOOM
afiliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 afiliáză, 1 pl. afiliém (-li-em); conj. prez. 3 să afiliéze; ger. afiliínd (-li-ind)
afiliere
AFILIÁ, afiliez, vb. I. Refl. (Despre organizații, instituții etc.) A se alătura altei organizații, instituții etc., stabilind raporturi de subordonare sau de colaborare. [Pr.: -li-a] – Din fr. affilier. DOOM
afiliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 afiliáză, 1 pl. afiliém (-li-em); conj. prez. 3 să afiliéze; ger. afiliínd (-li-ind)
afiliere
AFILIÉRE, afilieri, s. f. Acțiunea de a se afilia; afiliație. [Pr.: -li-e-] – V. afilia. DOOM
afiliére (-li-e-) s. f., g.-d. art. afiliérii; pl. afiliéri
afilierea
AFILIÉRE, afilieri, s. f. Acțiunea de a se afilia; afiliație. [Pr.: -li-e-] – V. afilia. DOOM
afiliére (-li-e-) s. f., g.-d. art. afiliérii; pl. afiliéri
afilieri
AFILIÉRE, afilieri, s. f. Acțiunea de a se afilia; afiliație. [Pr.: -li-e-] – V. afilia. DOOM
afiliére (-li-e-) s. f., g.-d. art. afiliérii; pl. afiliéri
afilierii
AFILIÉRE, afilieri, s. f. Acțiunea de a se afilia; afiliație. [Pr.: -li-e-] – V. afilia. DOOM
afiliére (-li-e-) s. f., g.-d. art. afiliérii; pl. afiliéri
afilierile
AFILIÉRE, afilieri, s. f. Acțiunea de a se afilia; afiliație. [Pr.: -li-e-] – V. afilia. DOOM
afiliére (-li-e-) s. f., g.-d. art. afiliérii; pl. afiliéri
afilierilor
AFILIÉRE, afilieri, s. f. Acțiunea de a se afilia; afiliație. [Pr.: -li-e-] – V. afilia. DOOM
afiliére (-li-e-) s. f., g.-d. art. afiliérii; pl. afiliéri
afiliez
AFILIÁ, afiliez, vb. I. Refl. (Despre organizații, instituții etc.) A se alătura altei organizații, instituții etc., stabilind raporturi de subordonare sau de colaborare. [Pr.: -li-a] – Din fr. affilier. DOOM
afiliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 afiliáză, 1 pl. afiliém (-li-em); conj. prez. 3 să afiliéze; ger. afiliínd (-li-ind)
afilieze
AFILIÁ, afiliez, vb. I. Refl. (Despre organizații, instituții etc.) A se alătura altei organizații, instituții etc., stabilind raporturi de subordonare sau de colaborare. [Pr.: -li-a] – Din fr. affilier. DOOM
afiliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 afiliáză, 1 pl. afiliém (-li-em); conj. prez. 3 să afiliéze; ger. afiliínd (-li-ind)
afiliezi
AFILIÁ, afiliez, vb. I. Refl. (Despre organizații, instituții etc.) A se alătura altei organizații, instituții etc., stabilind raporturi de subordonare sau de colaborare. [Pr.: -li-a] – Din fr. affilier. DOOM
afiliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 afiliáză, 1 pl. afiliém (-li-em); conj. prez. 3 să afiliéze; ger. afiliínd (-li-ind)
afilii
AFÍL, -Ă adj. (Despre plante) Fără frunze. [< fr. aphylle, cf. gr. a – fără, phyllon – frunză].
afiliind
AFILIÁ, afiliez, vb. I. Refl. (Despre organizații, instituții etc.) A se alătura altei organizații, instituții etc., stabilind raporturi de subordonare sau de colaborare. [Pr.: -li-a] – Din fr. affilier. DOOM
afiliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 afiliáză, 1 pl. afiliém (-li-em); conj. prez. 3 să afiliéze; ger. afiliínd (-li-ind)
afililor
AFÍL, -Ă adj. (Despre plante) Fără frunze. [< fr. aphylle, cf. gr. a – fără, phyllon – frunză].
afiliu
afilíu, afilíi adj. (d. bărbați) afemeiat
afilul
AFÍL, -Ă adj. (Despre plante) Fără frunze. [< fr. aphylle, cf. gr. a – fără, phyllon – frunză].
afilului
AFÍL, -Ă adj. (Despre plante) Fără frunze. [< fr. aphylle, cf. gr. a – fără, phyllon – frunză].
afin
ÁFIN1, afini, s. m. Arbust scund, foarte ramificat, cu frunze oval-alungite, cu flori de culoare roz-deschis și cu fructe comestibile, răspândit în regiunile de munte (Vaccinium myrtillus). – Et. nec. DOOM
afín2 (rudă) s. m., pl. afíni
afin
AFÍN2, -Ă, afini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană aflată în raport juridic de afinitate (4). 2. Adj. Asemănător, înrudit în spirit. – din lat. affinis. DOOM
afínă2 (rudă) s. f., g.-d. art. afínei; pl. afíne
afin
AFÍN2, -Ă, afini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană aflată în raport juridic de afinitate (4). 2. Adj. Asemănător, înrudit în spirit. – din lat. affinis. DOOM
afínă2 (rudă) s. f., g.-d. art. afínei; pl. afíne
afina
AFÍN2, -Ă, afini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană aflată în raport juridic de afinitate (4). 2. Adj. Asemănător, înrudit în spirit. – din lat. affinis. DOOM
afínă2 (rudă) s. f., g.-d. art. afínei; pl. afíne
afina
AFINÁ, afinez, vb. I. Tranz. 1. A separa de impurități o masă metalică. 2. A subția firele de lână, de bumbac etc. – Din fr. affiner, it. affinare. DOOM
afiná (a ~) (a separa de impurități, a subția firele) vb., ind. prez. 3 afineáză
afina
ÁFINĂ, afine, s. f. Fructul comestibil al afinului1, o bacă în formă de bobiță neagră-albăstruie, brumată, cu gust acrișor. – Din afin1. DOOM
áfină1 (fruct) s. f., g.-d. art. áfinei; pl. áfine
afina
AFÍN2, -Ă, afini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană aflată în raport juridic de afinitate (4). 2. Adj. Asemănător, înrudit în spirit. – din lat. affinis. DOOM
afínă2 (rudă) s. f., g.-d. art. afínei; pl. afíne
afinai
AFINÁ, afinez, vb. I. Tranz. 1. A separa de impurități o masă metalică. 2. A subția firele de lână, de bumbac etc. – Din fr. affiner, it. affinare. DOOM
afiná (a ~) (a separa de impurități, a subția firele) vb., ind. prez. 3 afineáză
afinaj
AFINÁJ, afinaje, s. n. Afinare. – Din fr. affinage. DOOM
afináj s. n., pl. afináje
afinaje
AFINÁJ, afinaje, s. n. Afinare. – Din fr. affinage. DOOM
afináj s. n., pl. afináje
afinajele
AFINÁJ, afinaje, s. n. Afinare. – Din fr. affinage. DOOM
afináj s. n., pl. afináje
afinajelor
AFINÁJ, afinaje, s. n. Afinare. – Din fr. affinage. DOOM
afináj s. n., pl. afináje
afinajul
AFINÁJ, afinaje, s. n. Afinare. – Din fr. affinage. DOOM
afináj s. n., pl. afináje
afinajului
AFINÁJ, afinaje, s. n. Afinare. – Din fr. affinage. DOOM
afináj s. n., pl. afináje
afinam
AFINÁ, afinez, vb. I. Tranz. 1. A separa de impurități o masă metalică. 2. A subția firele de lână, de bumbac etc. – Din fr. affiner, it. affinare. DOOM
afiná (a ~) (a separa de impurități, a subția firele) vb., ind. prez. 3 afineáză
afinant
AFINÁNT, afinanți, s. m. Substanță care se adaugă materiilor prime din care se fabrică sticla, pentru a se realiza afinarea (3). – Afina + suf. -ant. DOOM
afinánt s. m., pl. afinánți
afinantul
AFINÁNT, afinanți, s. m. Substanță care se adaugă materiilor prime din care se fabrică sticla, pentru a se realiza afinarea (3). – Afina + suf. -ant. DOOM
afinánt s. m., pl. afinánți
afinantului
AFINÁNT, afinanți, s. m. Substanță care se adaugă materiilor prime din care se fabrică sticla, pentru a se realiza afinarea (3). – Afina + suf. -ant. DOOM
afinánt s. m., pl. afinánți
afinanți
AFINÁNT, afinanți, s. m. Substanță care se adaugă materiilor prime din care se fabrică sticla, pentru a se realiza afinarea (3). – Afina + suf. -ant. DOOM
afinánt s. m., pl. afinánți
afinanții
AFINÁNT, afinanți, s. m. Substanță care se adaugă materiilor prime din care se fabrică sticla, pentru a se realiza afinarea (3). – Afina + suf. -ant. DOOM
afinánt s. m., pl. afinánți
afinanților
AFINÁNT, afinanți, s. m. Substanță care se adaugă materiilor prime din care se fabrică sticla, pentru a se realiza afinarea (3). – Afina + suf. -ant. DOOM
afinánt s. m., pl. afinánți
afinare
AFINÁ, afinez, vb. I. Tranz. 1. A separa de impurități o masă metalică. 2. A subția firele de lână, de bumbac etc. – Din fr. affiner, it. affinare. DOOM
afiná (a ~) (a separa de impurități, a subția firele) vb., ind. prez. 3 afineáză
afinare
AFINÁRE, afinări, s. f. Acțiunea de a afina; afinaj. 1. Proces de îndepărtare a impurităților dintr-un metal sau dintr-un aliaj. ♦ Perioadă din procesul de elaborare a oțelului, în care se produce oxidarea elementelor însoțitoare și se îndepărtează oxizii rezultați. 2. Operație de purificare a zahărului brut, premergătoare decolorării și rafinării. 3. Eliminare completă a gazelor produse în topitura de sticlă pentru a se realiza omogenizarea acesteia. – V. afina. DOOM
afináre (acțiunea de a afina) s. f., g.-d. art. afinắrii; pl. afinắri
afinarea
AFINÁRE, afinări, s. f. Acțiunea de a afina; afinaj. 1. Proces de îndepărtare a impurităților dintr-un metal sau dintr-un aliaj. ♦ Perioadă din procesul de elaborare a oțelului, în care se produce oxidarea elementelor însoțitoare și se îndepărtează oxizii rezultați. 2. Operație de purificare a zahărului brut, premergătoare decolorării și rafinării. 3. Eliminare completă a gazelor produse în topitura de sticlă pentru a se realiza omogenizarea acesteia. – V. afina. DOOM
afináre (acțiunea de a afina) s. f., g.-d. art. afinắrii; pl. afinắri
afinară
AFINÁ, afinez, vb. I. Tranz. 1. A separa de impurități o masă metalică. 2. A subția firele de lână, de bumbac etc. – Din fr. affiner, it. affinare. DOOM
afiná (a ~) (a separa de impurități, a subția firele) vb., ind. prez. 3 afineáză
afinarăm
AFINÁ, afinez, vb. I. Tranz. 1. A separa de impurități o masă metalică. 2. A subția firele de lână, de bumbac etc. – Din fr. affiner, it. affinare. DOOM
afiná (a ~) (a separa de impurități, a subția firele) vb., ind. prez. 3 afineáză
afinarăți
AFINÁ, afinez, vb. I. Tranz. 1. A separa de impurități o masă metalică. 2. A subția firele de lână, de bumbac etc. – Din fr. affiner, it. affinare. DOOM
afiná (a ~) (a separa de impurități, a subția firele) vb., ind. prez. 3 afineáză
afinase
AFINÁ, afinez, vb. I. Tranz. 1. A separa de impurități o masă metalică. 2. A subția firele de lână, de bumbac etc. – Din fr. affiner, it. affinare. DOOM
afiná (a ~) (a separa de impurități, a subția firele) vb., ind. prez. 3 afineáză
afinasem
AFINÁ, afinez, vb. I. Tranz. 1. A separa de impurități o masă metalică. 2. A subția firele de lână, de bumbac etc. – Din fr. affiner, it. affinare. DOOM
afiná (a ~) (a separa de impurități, a subția firele) vb., ind. prez. 3 afineáză
afinaseră
AFINÁ, afinez, vb. I. Tranz. 1. A separa de impurități o masă metalică. 2. A subția firele de lână, de bumbac etc. – Din fr. affiner, it. affinare. DOOM
afiná (a ~) (a separa de impurități, a subția firele) vb., ind. prez. 3 afineáză
afinaserăm
AFINÁ, afinez, vb. I. Tranz. 1. A separa de impurități o masă metalică. 2. A subția firele de lână, de bumbac etc. – Din fr. affiner, it. affinare. DOOM
afiná (a ~) (a separa de impurități, a subția firele) vb., ind. prez. 3 afineáză
afinaserăți
AFINÁ, afinez, vb. I. Tranz. 1. A separa de impurități o masă metalică. 2. A subția firele de lână, de bumbac etc. – Din fr. affiner, it. affinare. DOOM
afiná (a ~) (a separa de impurități, a subția firele) vb., ind. prez. 3 afineáză
afinaseși
AFINÁ, afinez, vb. I. Tranz. 1. A separa de impurități o masă metalică. 2. A subția firele de lână, de bumbac etc. – Din fr. affiner, it. affinare. DOOM
afiná (a ~) (a separa de impurități, a subția firele) vb., ind. prez. 3 afineáză
afinaseți
AFINÁ, afinez, vb. I. Tranz. 1. A separa de impurități o masă metalică. 2. A subția firele de lână, de bumbac etc. – Din fr. affiner, it. affinare. DOOM
afiná (a ~) (a separa de impurități, a subția firele) vb., ind. prez. 3 afineáză
afinat
AFINÁ, afinez, vb. I. Tranz. 1. A separa de impurități o masă metalică. 2. A subția firele de lână, de bumbac etc. – Din fr. affiner, it. affinare. DOOM
afiná (a ~) (a separa de impurități, a subția firele) vb., ind. prez. 3 afineáză
afinat
AFINÁ, afinez, vb. I. Tranz. 1. A separa de impurități o masă metalică. 2. A subția firele de lână, de bumbac etc. – Din fr. affiner, it. affinare.
afinata
AFINÁ, afinez, vb. I. Tranz. 1. A separa de impurități o masă metalică. 2. A subția firele de lână, de bumbac etc. – Din fr. affiner, it. affinare.
afinata
AFINÁTĂ, afinate, s. f. Băutură alcoolică preparată din afine. – Afină + suf. -ată (după vișinată). DOOM
afinátă s. f., g.-d. art. afinátei; pl. afináte
afinate
AFINÁ, afinez, vb. I. Tranz. 1. A separa de impurități o masă metalică. 2. A subția firele de lână, de bumbac etc. – Din fr. affiner, it. affinare.
afinate
AFINÁTĂ, afinate, s. f. Băutură alcoolică preparată din afine. – Afină + suf. -ată (după vișinată). DOOM
afinátă s. f., g.-d. art. afinátei; pl. afináte
afinatei
AFINÁ, afinez, vb. I. Tranz. 1. A separa de impurități o masă metalică. 2. A subția firele de lână, de bumbac etc. – Din fr. affiner, it. affinare.
afinatei
AFINÁTĂ, afinate, s. f. Băutură alcoolică preparată din afine. – Afină + suf. -ată (după vișinată). DOOM
afinátă s. f., g.-d. art. afinátei; pl. afináte
afinatele
AFINÁ, afinez, vb. I. Tranz. 1. A separa de impurități o masă metalică. 2. A subția firele de lână, de bumbac etc. – Din fr. affiner, it. affinare.
afinatele
AFINÁTĂ, afinate, s. f. Băutură alcoolică preparată din afine. – Afină + suf. -ată (după vișinată). DOOM
afinátă s. f., g.-d. art. afinátei; pl. afináte
afinatelor
AFINÁ, afinez, vb. I. Tranz. 1. A separa de impurități o masă metalică. 2. A subția firele de lână, de bumbac etc. – Din fr. affiner, it. affinare.
afinatelor
AFINÁTĂ, afinate, s. f. Băutură alcoolică preparată din afine. – Afină + suf. -ată (după vișinată). DOOM
afinátă s. f., g.-d. art. afinátei; pl. afináte
afinatul
AFINÁ, afinez, vb. I. Tranz. 1. A separa de impurități o masă metalică. 2. A subția firele de lână, de bumbac etc. – Din fr. affiner, it. affinare.
afinatului
AFINÁ, afinez, vb. I. Tranz. 1. A separa de impurități o masă metalică. 2. A subția firele de lână, de bumbac etc. – Din fr. affiner, it. affinare.
afinau
AFINÁ, afinez, vb. I. Tranz. 1. A separa de impurități o masă metalică. 2. A subția firele de lână, de bumbac etc. – Din fr. affiner, it. affinare. DOOM
afiná (a ~) (a separa de impurități, a subția firele) vb., ind. prez. 3 afineáză
afinași
AFINÁ, afinez, vb. I. Tranz. 1. A separa de impurități o masă metalică. 2. A subția firele de lână, de bumbac etc. – Din fr. affiner, it. affinare. DOOM
afiná (a ~) (a separa de impurități, a subția firele) vb., ind. prez. 3 afineáză
afinați
AFINÁ, afinez, vb. I. Tranz. 1. A separa de impurități o masă metalică. 2. A subția firele de lână, de bumbac etc. – Din fr. affiner, it. affinare. DOOM
afiná (a ~) (a separa de impurități, a subția firele) vb., ind. prez. 3 afineáză
afinați
AFINÁ, afinez, vb. I. Tranz. 1. A separa de impurități o masă metalică. 2. A subția firele de lână, de bumbac etc. – Din fr. affiner, it. affinare.
afinații
AFINÁ, afinez, vb. I. Tranz. 1. A separa de impurități o masă metalică. 2. A subția firele de lână, de bumbac etc. – Din fr. affiner, it. affinare.
afinaților
AFINÁ, afinez, vb. I. Tranz. 1. A separa de impurități o masă metalică. 2. A subția firele de lână, de bumbac etc. – Din fr. affiner, it. affinare.
afine
AFÍN2, -Ă, afini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană aflată în raport juridic de afinitate (4). 2. Adj. Asemănător, înrudit în spirit. – din lat. affinis. DOOM
afínă2 (rudă) s. f., g.-d. art. afínei; pl. afíne
afine
ÁFINĂ, afine, s. f. Fructul comestibil al afinului1, o bacă în formă de bobiță neagră-albăstruie, brumată, cu gust acrișor. – Din afin1. DOOM
áfină1 (fruct) s. f., g.-d. art. áfinei; pl. áfine
afine
AFÍN2, -Ă, afini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană aflată în raport juridic de afinitate (4). 2. Adj. Asemănător, înrudit în spirit. – din lat. affinis. DOOM
afínă2 (rudă) s. f., g.-d. art. afínei; pl. afíne
afinează
AFINÁ, afinez, vb. I. Tranz. 1. A separa de impurități o masă metalică. 2. A subția firele de lână, de bumbac etc. – Din fr. affiner, it. affinare. DOOM
afiná (a ~) (a separa de impurități, a subția firele) vb., ind. prez. 3 afineáză
afinei
AFÍN2, -Ă, afini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană aflată în raport juridic de afinitate (4). 2. Adj. Asemănător, înrudit în spirit. – din lat. affinis. DOOM
afínă2 (rudă) s. f., g.-d. art. afínei; pl. afíne
afinei
ÁFINĂ, afine, s. f. Fructul comestibil al afinului1, o bacă în formă de bobiță neagră-albăstruie, brumată, cu gust acrișor. – Din afin1. DOOM
áfină1 (fruct) s. f., g.-d. art. áfinei; pl. áfine
afinei
AFÍN2, -Ă, afini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană aflată în raport juridic de afinitate (4). 2. Adj. Asemănător, înrudit în spirit. – din lat. affinis. DOOM
afínă2 (rudă) s. f., g.-d. art. afínei; pl. afíne
afinele
AFÍN2, -Ă, afini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană aflată în raport juridic de afinitate (4). 2. Adj. Asemănător, înrudit în spirit. – din lat. affinis. DOOM
afínă2 (rudă) s. f., g.-d. art. afínei; pl. afíne
afinele
ÁFINĂ, afine, s. f. Fructul comestibil al afinului1, o bacă în formă de bobiță neagră-albăstruie, brumată, cu gust acrișor. – Din afin1. DOOM
áfină1 (fruct) s. f., g.-d. art. áfinei; pl. áfine
afinele
AFÍN2, -Ă, afini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană aflată în raport juridic de afinitate (4). 2. Adj. Asemănător, înrudit în spirit. – din lat. affinis. DOOM
afínă2 (rudă) s. f., g.-d. art. afínei; pl. afíne
afinelor
AFÍN2, -Ă, afini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană aflată în raport juridic de afinitate (4). 2. Adj. Asemănător, înrudit în spirit. – din lat. affinis. DOOM
afínă2 (rudă) s. f., g.-d. art. afínei; pl. afíne
afinelor
ÁFINĂ, afine, s. f. Fructul comestibil al afinului1, o bacă în formă de bobiță neagră-albăstruie, brumată, cu gust acrișor. – Din afin1. DOOM
áfină1 (fruct) s. f., g.-d. art. áfinei; pl. áfine
afinelor
AFÍN2, -Ă, afini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană aflată în raport juridic de afinitate (4). 2. Adj. Asemănător, înrudit în spirit. – din lat. affinis. DOOM
afínă2 (rudă) s. f., g.-d. art. afínei; pl. afíne
afinet
AFINÉT, afineturi, s. n. (Rar) Afiniș. – Afin1 + suf. -et. DOOM
afinét (rar) s. n., pl. afinéturi
afinetul
AFINÉT, afineturi, s. n. (Rar) Afiniș. – Afin1 + suf. -et. DOOM
afinét (rar) s. n., pl. afinéturi
afinetului
AFINÉT, afineturi, s. n. (Rar) Afiniș. – Afin1 + suf. -et. DOOM
afinét (rar) s. n., pl. afinéturi
afineturi
AFINÉT, afineturi, s. n. (Rar) Afiniș. – Afin1 + suf. -et. DOOM
afinét (rar) s. n., pl. afinéturi
afineturile
AFINÉT, afineturi, s. n. (Rar) Afiniș. – Afin1 + suf. -et. DOOM
afinét (rar) s. n., pl. afinéturi
afineturilor
AFINÉT, afineturi, s. n. (Rar) Afiniș. – Afin1 + suf. -et. DOOM
afinét (rar) s. n., pl. afinéturi
afinez
AFINÁ, afinez, vb. I. Tranz. 1. A separa de impurități o masă metalică. 2. A subția firele de lână, de bumbac etc. – Din fr. affiner, it. affinare. DOOM
afiná (a ~) (a separa de impurități, a subția firele) vb., ind. prez. 3 afineáză
afineze
AFINÁ, afinez, vb. I. Tranz. 1. A separa de impurități o masă metalică. 2. A subția firele de lână, de bumbac etc. – Din fr. affiner, it. affinare. DOOM
afiná (a ~) (a separa de impurități, a subția firele) vb., ind. prez. 3 afineáză
afinezi
AFINÁ, afinez, vb. I. Tranz. 1. A separa de impurități o masă metalică. 2. A subția firele de lână, de bumbac etc. – Din fr. affiner, it. affinare. DOOM
afiná (a ~) (a separa de impurități, a subția firele) vb., ind. prez. 3 afineáză
afini
ÁFIN1, afini, s. m. Arbust scund, foarte ramificat, cu frunze oval-alungite, cu flori de culoare roz-deschis și cu fructe comestibile, răspândit în regiunile de munte (Vaccinium myrtillus). – Et. nec. DOOM
afín2 (rudă) s. m., pl. afíni
afini
AFÍN2, -Ă, afini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană aflată în raport juridic de afinitate (4). 2. Adj. Asemănător, înrudit în spirit. – din lat. affinis. DOOM
afínă2 (rudă) s. f., g.-d. art. afínei; pl. afíne
afini
AFÍN2, -Ă, afini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană aflată în raport juridic de afinitate (4). 2. Adj. Asemănător, înrudit în spirit. – din lat. affinis. DOOM
afínă2 (rudă) s. f., g.-d. art. afínei; pl. afíne
afinii
ÁFIN1, afini, s. m. Arbust scund, foarte ramificat, cu frunze oval-alungite, cu flori de culoare roz-deschis și cu fructe comestibile, răspândit în regiunile de munte (Vaccinium myrtillus). – Et. nec. DOOM
afín2 (rudă) s. m., pl. afíni
afinii
AFÍN2, -Ă, afini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană aflată în raport juridic de afinitate (4). 2. Adj. Asemănător, înrudit în spirit. – din lat. affinis. DOOM
afínă2 (rudă) s. f., g.-d. art. afínei; pl. afíne
afinii
AFÍN2, -Ă, afini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană aflată în raport juridic de afinitate (4). 2. Adj. Asemănător, înrudit în spirit. – din lat. affinis. DOOM
afínă2 (rudă) s. f., g.-d. art. afínei; pl. afíne
afinilor
ÁFIN1, afini, s. m. Arbust scund, foarte ramificat, cu frunze oval-alungite, cu flori de culoare roz-deschis și cu fructe comestibile, răspândit în regiunile de munte (Vaccinium myrtillus). – Et. nec. DOOM
afín2 (rudă) s. m., pl. afíni
afinilor
AFÍN2, -Ă, afini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană aflată în raport juridic de afinitate (4). 2. Adj. Asemănător, înrudit în spirit. – din lat. affinis. DOOM
afínă2 (rudă) s. f., g.-d. art. afínei; pl. afíne
afinilor
AFÍN2, -Ă, afini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană aflată în raport juridic de afinitate (4). 2. Adj. Asemănător, înrudit în spirit. – din lat. affinis. DOOM
afínă2 (rudă) s. f., g.-d. art. afínei; pl. afíne
afinitate
AFINITÁTE, afinități, s. f. 1. Potrivire între oameni sau între manifestările lor, datorită asemănării spirituale. 2. (Chim.) Proprietate a două substanțe de a se combina. 3. Proprietate a unui material textil de a se vopsi cu un anumit colorant. 4. (Jur.) Legătură de rudenie creată prin căsătorie între unul dintre soți și rudele celuilalt soț. – Din fr. affinité, lat. affinitas, -atis. DOOM
afinitáte s. f., g.-d. art. afinitắții; pl. afinitắți
afinitatea
AFINITÁTE, afinități, s. f. 1. Potrivire între oameni sau între manifestările lor, datorită asemănării spirituale. 2. (Chim.) Proprietate a două substanțe de a se combina. 3. Proprietate a unui material textil de a se vopsi cu un anumit colorant. 4. (Jur.) Legătură de rudenie creată prin căsătorie între unul dintre soți și rudele celuilalt soț. – Din fr. affinité, lat. affinitas, -atis. DOOM
afinitáte s. f., g.-d. art. afinitắții; pl. afinitắți
afinități
AFINITÁTE, afinități, s. f. 1. Potrivire între oameni sau între manifestările lor, datorită asemănării spirituale. 2. (Chim.) Proprietate a două substanțe de a se combina. 3. Proprietate a unui material textil de a se vopsi cu un anumit colorant. 4. (Jur.) Legătură de rudenie creată prin căsătorie între unul dintre soți și rudele celuilalt soț. – Din fr. affinité, lat. affinitas, -atis. DOOM
afinitáte s. f., g.-d. art. afinitắții; pl. afinitắți
afinității
AFINITÁTE, afinități, s. f. 1. Potrivire între oameni sau între manifestările lor, datorită asemănării spirituale. 2. (Chim.) Proprietate a două substanțe de a se combina. 3. Proprietate a unui material textil de a se vopsi cu un anumit colorant. 4. (Jur.) Legătură de rudenie creată prin căsătorie între unul dintre soți și rudele celuilalt soț. – Din fr. affinité, lat. affinitas, -atis. DOOM
afinitáte s. f., g.-d. art. afinitắții; pl. afinitắți
afinitățile
AFINITÁTE, afinități, s. f. 1. Potrivire între oameni sau între manifestările lor, datorită asemănării spirituale. 2. (Chim.) Proprietate a două substanțe de a se combina. 3. Proprietate a unui material textil de a se vopsi cu un anumit colorant. 4. (Jur.) Legătură de rudenie creată prin căsătorie între unul dintre soți și rudele celuilalt soț. – Din fr. affinité, lat. affinitas, -atis. DOOM
afinitáte s. f., g.-d. art. afinitắții; pl. afinitắți
afinităților
AFINITÁTE, afinități, s. f. 1. Potrivire între oameni sau între manifestările lor, datorită asemănării spirituale. 2. (Chim.) Proprietate a două substanțe de a se combina. 3. Proprietate a unui material textil de a se vopsi cu un anumit colorant. 4. (Jur.) Legătură de rudenie creată prin căsătorie între unul dintre soți și rudele celuilalt soț. – Din fr. affinité, lat. affinitas, -atis. DOOM
afinitáte s. f., g.-d. art. afinitắții; pl. afinitắți
afiniș
AFINÍȘ, afinișuri, s. n. Loc pe care cresc afini1; afinet. – Afin1 + suf. -iș. DOOM
afiníș s. n., pl. afiníșuri
afinișul
AFINÍȘ, afinișuri, s. n. Loc pe care cresc afini1; afinet. – Afin1 + suf. -iș. DOOM
afiníș s. n., pl. afiníșuri
afinișului
AFINÍȘ, afinișuri, s. n. Loc pe care cresc afini1; afinet. – Afin1 + suf. -iș. DOOM
afiníș s. n., pl. afiníșuri
afinișuri
AFINÍȘ, afinișuri, s. n. Loc pe care cresc afini1; afinet. – Afin1 + suf. -iș. DOOM
afiníș s. n., pl. afiníșuri
afinișurile
AFINÍȘ, afinișuri, s. n. Loc pe care cresc afini1; afinet. – Afin1 + suf. -iș. DOOM
afiníș s. n., pl. afiníșuri
afinișurilor
AFINÍȘ, afinișuri, s. n. Loc pe care cresc afini1; afinet. – Afin1 + suf. -iș. DOOM
afiníș s. n., pl. afiníșuri
afinoare
AFINÓR, afinori, s. m. Muncitor care lucrează la afinare. – Din fr. affineur. DOOM
afinór s. m., pl. afinóri
afinoarea
AFINÓR, afinori, s. m. Muncitor care lucrează la afinare. – Din fr. affineur. DOOM
afinór s. m., pl. afinóri
afinoarei
AFINÓR, afinori, s. m. Muncitor care lucrează la afinare. – Din fr. affineur. DOOM
afinór s. m., pl. afinóri
afinoarele
AFINÓR, afinori, s. m. Muncitor care lucrează la afinare. – Din fr. affineur. DOOM
afinór s. m., pl. afinóri
afinoarelor
AFINÓR, afinori, s. m. Muncitor care lucrează la afinare. – Din fr. affineur. DOOM
afinór s. m., pl. afinóri
afinor
AFINÓR, afinori, s. m. Muncitor care lucrează la afinare. – Din fr. affineur. DOOM
afinór s. m., pl. afinóri
afinori
AFINÓR, afinori, s. m. Muncitor care lucrează la afinare. – Din fr. affineur. DOOM
afinór s. m., pl. afinóri
afinorii
AFINÓR, afinori, s. m. Muncitor care lucrează la afinare. – Din fr. affineur. DOOM
afinór s. m., pl. afinóri
afinorilor
AFINÓR, afinori, s. m. Muncitor care lucrează la afinare. – Din fr. affineur. DOOM
afinór s. m., pl. afinóri
afinorul
AFINÓR, afinori, s. m. Muncitor care lucrează la afinare. – Din fr. affineur. DOOM
afinór s. m., pl. afinóri
afinorului
AFINÓR, afinori, s. m. Muncitor care lucrează la afinare. – Din fr. affineur. DOOM
afinór s. m., pl. afinóri
afinul
ÁFIN1, afini, s. m. Arbust scund, foarte ramificat, cu frunze oval-alungite, cu flori de culoare roz-deschis și cu fructe comestibile, răspândit în regiunile de munte (Vaccinium myrtillus). – Et. nec. DOOM
afín2 (rudă) s. m., pl. afíni
afinul
AFÍN2, -Ă, afini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană aflată în raport juridic de afinitate (4). 2. Adj. Asemănător, înrudit în spirit. – din lat. affinis. DOOM
afínă2 (rudă) s. f., g.-d. art. afínei; pl. afíne
afinul
AFÍN2, -Ă, afini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană aflată în raport juridic de afinitate (4). 2. Adj. Asemănător, înrudit în spirit. – din lat. affinis. DOOM
afínă2 (rudă) s. f., g.-d. art. afínei; pl. afíne
afinului
ÁFIN1, afini, s. m. Arbust scund, foarte ramificat, cu frunze oval-alungite, cu flori de culoare roz-deschis și cu fructe comestibile, răspândit în regiunile de munte (Vaccinium myrtillus). – Et. nec. DOOM
afín2 (rudă) s. m., pl. afíni
afinului
AFÍN2, -Ă, afini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană aflată în raport juridic de afinitate (4). 2. Adj. Asemănător, înrudit în spirit. – din lat. affinis. DOOM
afínă2 (rudă) s. f., g.-d. art. afínei; pl. afíne
afinului
AFÍN2, -Ă, afini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană aflată în raport juridic de afinitate (4). 2. Adj. Asemănător, înrudit în spirit. – din lat. affinis. DOOM
afínă2 (rudă) s. f., g.-d. art. afínei; pl. afíne
afinând
AFINÁ, afinez, vb. I. Tranz. 1. A separa de impurități o masă metalică. 2. A subția firele de lână, de bumbac etc. – Din fr. affiner, it. affinare. DOOM
afiná (a ~) (a separa de impurități, a subția firele) vb., ind. prez. 3 afineáză
afinînd
AFINÁ, afinez, vb. I. Tranz. 1. A separa de impurități o masă metalică. 2. A subția firele de lână, de bumbac etc. – Din fr. affiner, it. affinare. DOOM
afiná (a ~) (a separa de impurități, a subția firele) vb., ind. prez. 3 afineáză
afinări
AFINÁRE, afinări, s. f. Acțiunea de a afina; afinaj. 1. Proces de îndepărtare a impurităților dintr-un metal sau dintr-un aliaj. ♦ Perioadă din procesul de elaborare a oțelului, în care se produce oxidarea elementelor însoțitoare și se îndepărtează oxizii rezultați. 2. Operație de purificare a zahărului brut, premergătoare decolorării și rafinării. 3. Eliminare completă a gazelor produse în topitura de sticlă pentru a se realiza omogenizarea acesteia. – V. afina. DOOM
afináre (acțiunea de a afina) s. f., g.-d. art. afinắrii; pl. afinắri
afinării
AFINÁRE, afinări, s. f. Acțiunea de a afina; afinaj. 1. Proces de îndepărtare a impurităților dintr-un metal sau dintr-un aliaj. ♦ Perioadă din procesul de elaborare a oțelului, în care se produce oxidarea elementelor însoțitoare și se îndepărtează oxizii rezultați. 2. Operație de purificare a zahărului brut, premergătoare decolorării și rafinării. 3. Eliminare completă a gazelor produse în topitura de sticlă pentru a se realiza omogenizarea acesteia. – V. afina. DOOM
afináre (acțiunea de a afina) s. f., g.-d. art. afinắrii; pl. afinắri
afinările
AFINÁRE, afinări, s. f. Acțiunea de a afina; afinaj. 1. Proces de îndepărtare a impurităților dintr-un metal sau dintr-un aliaj. ♦ Perioadă din procesul de elaborare a oțelului, în care se produce oxidarea elementelor însoțitoare și se îndepărtează oxizii rezultați. 2. Operație de purificare a zahărului brut, premergătoare decolorării și rafinării. 3. Eliminare completă a gazelor produse în topitura de sticlă pentru a se realiza omogenizarea acesteia. – V. afina. DOOM
afináre (acțiunea de a afina) s. f., g.-d. art. afinắrii; pl. afinắri
afinărilor
AFINÁRE, afinări, s. f. Acțiunea de a afina; afinaj. 1. Proces de îndepărtare a impurităților dintr-un metal sau dintr-un aliaj. ♦ Perioadă din procesul de elaborare a oțelului, în care se produce oxidarea elementelor însoțitoare și se îndepărtează oxizii rezultați. 2. Operație de purificare a zahărului brut, premergătoare decolorării și rafinării. 3. Eliminare completă a gazelor produse în topitura de sticlă pentru a se realiza omogenizarea acesteia. – V. afina. DOOM
afináre (acțiunea de a afina) s. f., g.-d. art. afinắrii; pl. afinắri
afion
AFIÓN s. n. 1. Suc cu proprietăți narcotice, extras de obicei din macul de grădină. 2. Plantă din care se extrage acest suc [Pr.: -fi-on] – Din ngr. afióni, tc. afyon. DOOM
afión (-fi-on) s. n.
afionul
AFIÓN s. n. 1. Suc cu proprietăți narcotice, extras de obicei din macul de grădină. 2. Plantă din care se extrage acest suc [Pr.: -fi-on] – Din ngr. afióni, tc. afyon. DOOM
afión (-fi-on) s. n.
afionului
AFIÓN s. n. 1. Suc cu proprietăți narcotice, extras de obicei din macul de grădină. 2. Plantă din care se extrage acest suc [Pr.: -fi-on] – Din ngr. afióni, tc. afyon. DOOM
afión (-fi-on) s. n.
afipt
AFÍPT, afipte, s. n. (Înv.) Afiș. – Din afige (ieșit din uz „a afișa” < lat., după înfipt).
afirm
AFIRMÁ, afírm, vb. I. 1. Tranz. A susține (cu tărie), a declara (în mod ferm). 2. Refl. A se remarca, a se manifesta în chip deosebit. – Din fr. affirmer, lat. affirmare. DOOM
afirmá (a ~) vb., ind. prez. 3 afírmă
afirma
AFIRMÁ, afírm, vb. I. 1. Tranz. A susține (cu tărie), a declara (în mod ferm). 2. Refl. A se remarca, a se manifesta în chip deosebit. – Din fr. affirmer, lat. affirmare. DOOM
afirmá (a ~) vb., ind. prez. 3 afírmă
afirmai
AFIRMÁ, afírm, vb. I. 1. Tranz. A susține (cu tărie), a declara (în mod ferm). 2. Refl. A se remarca, a se manifesta în chip deosebit. – Din fr. affirmer, lat. affirmare. DOOM
afirmá (a ~) vb., ind. prez. 3 afírmă
afirmam
AFIRMÁ, afírm, vb. I. 1. Tranz. A susține (cu tărie), a declara (în mod ferm). 2. Refl. A se remarca, a se manifesta în chip deosebit. – Din fr. affirmer, lat. affirmare. DOOM
afirmá (a ~) vb., ind. prez. 3 afírmă
afirmare
AFIRMÁ, afírm, vb. I. 1. Tranz. A susține (cu tărie), a declara (în mod ferm). 2. Refl. A se remarca, a se manifesta în chip deosebit. – Din fr. affirmer, lat. affirmare. DOOM
afirmá (a ~) vb., ind. prez. 3 afírmă
afirmare
AFIRMÁRE, afirmări, s. f. Acțiunea de a (se) afirma și rezultatul ei. – V. afirma. DOOM
afirmáre s. f., g.-d. art. afirmắrii; pl. afirmắri
afirmarea
AFIRMÁRE, afirmări, s. f. Acțiunea de a (se) afirma și rezultatul ei. – V. afirma. DOOM
afirmáre s. f., g.-d. art. afirmắrii; pl. afirmắri
afirmară
AFIRMÁ, afírm, vb. I. 1. Tranz. A susține (cu tărie), a declara (în mod ferm). 2. Refl. A se remarca, a se manifesta în chip deosebit. – Din fr. affirmer, lat. affirmare. DOOM
afirmá (a ~) vb., ind. prez. 3 afírmă
afirmarăm
AFIRMÁ, afírm, vb. I. 1. Tranz. A susține (cu tărie), a declara (în mod ferm). 2. Refl. A se remarca, a se manifesta în chip deosebit. – Din fr. affirmer, lat. affirmare. DOOM
afirmá (a ~) vb., ind. prez. 3 afírmă
afirmarăți
AFIRMÁ, afírm, vb. I. 1. Tranz. A susține (cu tărie), a declara (în mod ferm). 2. Refl. A se remarca, a se manifesta în chip deosebit. – Din fr. affirmer, lat. affirmare. DOOM
afirmá (a ~) vb., ind. prez. 3 afírmă
afirmase
AFIRMÁ, afírm, vb. I. 1. Tranz. A susține (cu tărie), a declara (în mod ferm). 2. Refl. A se remarca, a se manifesta în chip deosebit. – Din fr. affirmer, lat. affirmare. DOOM
afirmá (a ~) vb., ind. prez. 3 afírmă
afirmasem
AFIRMÁ, afírm, vb. I. 1. Tranz. A susține (cu tărie), a declara (în mod ferm). 2. Refl. A se remarca, a se manifesta în chip deosebit. – Din fr. affirmer, lat. affirmare. DOOM
afirmá (a ~) vb., ind. prez. 3 afírmă
afirmaseră
AFIRMÁ, afírm, vb. I. 1. Tranz. A susține (cu tărie), a declara (în mod ferm). 2. Refl. A se remarca, a se manifesta în chip deosebit. – Din fr. affirmer, lat. affirmare. DOOM
afirmá (a ~) vb., ind. prez. 3 afírmă
afirmaserăm
AFIRMÁ, afírm, vb. I. 1. Tranz. A susține (cu tărie), a declara (în mod ferm). 2. Refl. A se remarca, a se manifesta în chip deosebit. – Din fr. affirmer, lat. affirmare. DOOM
afirmá (a ~) vb., ind. prez. 3 afírmă
afirmaserăți
AFIRMÁ, afírm, vb. I. 1. Tranz. A susține (cu tărie), a declara (în mod ferm). 2. Refl. A se remarca, a se manifesta în chip deosebit. – Din fr. affirmer, lat. affirmare. DOOM
afirmá (a ~) vb., ind. prez. 3 afírmă
afirmaseși
AFIRMÁ, afírm, vb. I. 1. Tranz. A susține (cu tărie), a declara (în mod ferm). 2. Refl. A se remarca, a se manifesta în chip deosebit. – Din fr. affirmer, lat. affirmare. DOOM
afirmá (a ~) vb., ind. prez. 3 afírmă
afirmaseți
AFIRMÁ, afírm, vb. I. 1. Tranz. A susține (cu tărie), a declara (în mod ferm). 2. Refl. A se remarca, a se manifesta în chip deosebit. – Din fr. affirmer, lat. affirmare. DOOM
afirmá (a ~) vb., ind. prez. 3 afírmă
afirmat
AFIRMÁ, afírm, vb. I. 1. Tranz. A susține (cu tărie), a declara (în mod ferm). 2. Refl. A se remarca, a se manifesta în chip deosebit. – Din fr. affirmer, lat. affirmare. DOOM
afirmá (a ~) vb., ind. prez. 3 afírmă
afirmat
AFIRMÁ, afírm, vb. I. 1. Tranz. A susține (cu tărie), a declara (în mod ferm). 2. Refl. A se remarca, a se manifesta în chip deosebit. – Din fr. affirmer, lat. affirmare.
afirmativ
AFIRMATÍV, -Ă, afirmativi, -e, adj. (Despre un enunț) Care are un caracter de afirmare, un sens pozitiv; (despre o judecată) care conține o afirmație. ◊ Expr. În caz afirmativ = dacă se va întâmpla așa; în cazul când împrejurările sunt favorabile. – Din fr. affirmatif, lat. affirmativus. DOOM
afirmatív adj. m., pl. afirmatívi; f. afirmatívă, pl. afirmatíve
afirmativa
AFIRMATÍV, -Ă, afirmativi, -e, adj. (Despre un enunț) Care are un caracter de afirmare, un sens pozitiv; (despre o judecată) care conține o afirmație. ◊ Expr. În caz afirmativ = dacă se va întâmpla așa; în cazul când împrejurările sunt favorabile. – Din fr. affirmatif, lat. affirmativus. DOOM
afirmatív adj. m., pl. afirmatívi; f. afirmatívă, pl. afirmatíve
afirmative
AFIRMATÍV, -Ă, afirmativi, -e, adj. (Despre un enunț) Care are un caracter de afirmare, un sens pozitiv; (despre o judecată) care conține o afirmație. ◊ Expr. În caz afirmativ = dacă se va întâmpla așa; în cazul când împrejurările sunt favorabile. – Din fr. affirmatif, lat. affirmativus. DOOM
afirmatív adj. m., pl. afirmatívi; f. afirmatívă, pl. afirmatíve
afirmativei
AFIRMATÍV, -Ă, afirmativi, -e, adj. (Despre un enunț) Care are un caracter de afirmare, un sens pozitiv; (despre o judecată) care conține o afirmație. ◊ Expr. În caz afirmativ = dacă se va întâmpla așa; în cazul când împrejurările sunt favorabile. – Din fr. affirmatif, lat. affirmativus. DOOM
afirmatív adj. m., pl. afirmatívi; f. afirmatívă, pl. afirmatíve
afirmativele
AFIRMATÍV, -Ă, afirmativi, -e, adj. (Despre un enunț) Care are un caracter de afirmare, un sens pozitiv; (despre o judecată) care conține o afirmație. ◊ Expr. În caz afirmativ = dacă se va întâmpla așa; în cazul când împrejurările sunt favorabile. – Din fr. affirmatif, lat. affirmativus. DOOM
afirmatív adj. m., pl. afirmatívi; f. afirmatívă, pl. afirmatíve
afirmativelor
AFIRMATÍV, -Ă, afirmativi, -e, adj. (Despre un enunț) Care are un caracter de afirmare, un sens pozitiv; (despre o judecată) care conține o afirmație. ◊ Expr. În caz afirmativ = dacă se va întâmpla așa; în cazul când împrejurările sunt favorabile. – Din fr. affirmatif, lat. affirmativus. DOOM
afirmatív adj. m., pl. afirmatívi; f. afirmatívă, pl. afirmatíve
afirmativi
AFIRMATÍV, -Ă, afirmativi, -e, adj. (Despre un enunț) Care are un caracter de afirmare, un sens pozitiv; (despre o judecată) care conține o afirmație. ◊ Expr. În caz afirmativ = dacă se va întâmpla așa; în cazul când împrejurările sunt favorabile. – Din fr. affirmatif, lat. affirmativus. DOOM
afirmatív adj. m., pl. afirmatívi; f. afirmatívă, pl. afirmatíve
afirmativii
AFIRMATÍV, -Ă, afirmativi, -e, adj. (Despre un enunț) Care are un caracter de afirmare, un sens pozitiv; (despre o judecată) care conține o afirmație. ◊ Expr. În caz afirmativ = dacă se va întâmpla așa; în cazul când împrejurările sunt favorabile. – Din fr. affirmatif, lat. affirmativus. DOOM
afirmatív adj. m., pl. afirmatívi; f. afirmatívă, pl. afirmatíve
afirmativilor
AFIRMATÍV, -Ă, afirmativi, -e, adj. (Despre un enunț) Care are un caracter de afirmare, un sens pozitiv; (despre o judecată) care conține o afirmație. ◊ Expr. În caz afirmativ = dacă se va întâmpla așa; în cazul când împrejurările sunt favorabile. – Din fr. affirmatif, lat. affirmativus. DOOM
afirmatív adj. m., pl. afirmatívi; f. afirmatívă, pl. afirmatíve
afirmativul
AFIRMATÍV, -Ă, afirmativi, -e, adj. (Despre un enunț) Care are un caracter de afirmare, un sens pozitiv; (despre o judecată) care conține o afirmație. ◊ Expr. În caz afirmativ = dacă se va întâmpla așa; în cazul când împrejurările sunt favorabile. – Din fr. affirmatif, lat. affirmativus. DOOM
afirmatív adj. m., pl. afirmatívi; f. afirmatívă, pl. afirmatíve
afirmativului
AFIRMATÍV, -Ă, afirmativi, -e, adj. (Despre un enunț) Care are un caracter de afirmare, un sens pozitiv; (despre o judecată) care conține o afirmație. ◊ Expr. În caz afirmativ = dacă se va întâmpla așa; în cazul când împrejurările sunt favorabile. – Din fr. affirmatif, lat. affirmativus. DOOM
afirmatív adj. m., pl. afirmatívi; f. afirmatívă, pl. afirmatíve
afirmau
AFIRMÁ, afírm, vb. I. 1. Tranz. A susține (cu tărie), a declara (în mod ferm). 2. Refl. A se remarca, a se manifesta în chip deosebit. – Din fr. affirmer, lat. affirmare. DOOM
afirmá (a ~) vb., ind. prez. 3 afírmă
afirmași
AFIRMÁ, afírm, vb. I. 1. Tranz. A susține (cu tărie), a declara (în mod ferm). 2. Refl. A se remarca, a se manifesta în chip deosebit. – Din fr. affirmer, lat. affirmare. DOOM
afirmá (a ~) vb., ind. prez. 3 afírmă
afirmați
AFIRMÁ, afírm, vb. I. 1. Tranz. A susține (cu tărie), a declara (în mod ferm). 2. Refl. A se remarca, a se manifesta în chip deosebit. – Din fr. affirmer, lat. affirmare. DOOM
afirmá (a ~) vb., ind. prez. 3 afírmă
afirmația
AFIRMÁȚIE, afirmații, s. f. Declarație, susținere a unei păreri (exprimată cu tărie). ♦ (La pl.) Vorbe care exprimă o afirmare. – Din fr. affirmation, lat. affirmatio. DOOM
afirmáție (-ți-e) s. f., art. afirmáția (-ți-a), g.-d. art. afirmáției; pl. afirmáții, art. afirmáțiile (-ți-i-)
afirmație
AFIRMÁȚIE, afirmații, s. f. Declarație, susținere a unei păreri (exprimată cu tărie). ♦ (La pl.) Vorbe care exprimă o afirmare. – Din fr. affirmation, lat. affirmatio. DOOM
afirmáție (-ți-e) s. f., art. afirmáția (-ți-a), g.-d. art. afirmáției; pl. afirmáții, art. afirmáțiile (-ți-i-)
afirmației
AFIRMÁȚIE, afirmații, s. f. Declarație, susținere a unei păreri (exprimată cu tărie). ♦ (La pl.) Vorbe care exprimă o afirmare. – Din fr. affirmation, lat. affirmatio. DOOM
afirmáție (-ți-e) s. f., art. afirmáția (-ți-a), g.-d. art. afirmáției; pl. afirmáții, art. afirmáțiile (-ți-i-)
afirmații
AFIRMÁȚIE, afirmații, s. f. Declarație, susținere a unei păreri (exprimată cu tărie). ♦ (La pl.) Vorbe care exprimă o afirmare. – Din fr. affirmation, lat. affirmatio. DOOM
afirmáție (-ți-e) s. f., art. afirmáția (-ți-a), g.-d. art. afirmáției; pl. afirmáții, art. afirmáțiile (-ți-i-)
afirmațiile
AFIRMÁȚIE, afirmații, s. f. Declarație, susținere a unei păreri (exprimată cu tărie). ♦ (La pl.) Vorbe care exprimă o afirmare. – Din fr. affirmation, lat. affirmatio. DOOM
afirmáție (-ți-e) s. f., art. afirmáția (-ți-a), g.-d. art. afirmáției; pl. afirmáții, art. afirmáțiile (-ți-i-)
afirmațiilor
AFIRMÁȚIE, afirmații, s. f. Declarație, susținere a unei păreri (exprimată cu tărie). ♦ (La pl.) Vorbe care exprimă o afirmare. – Din fr. affirmation, lat. affirmatio. DOOM
afirmáție (-ți-e) s. f., art. afirmáția (-ți-a), g.-d. art. afirmáției; pl. afirmáții, art. afirmáțiile (-ți-i-)
afirmațiune
AFIRMAȚIÚNE s.f. v. afirmație.
afirme
AFIRMÁ, afírm, vb. I. 1. Tranz. A susține (cu tărie), a declara (în mod ferm). 2. Refl. A se remarca, a se manifesta în chip deosebit. – Din fr. affirmer, lat. affirmare. DOOM
afirmá (a ~) vb., ind. prez. 3 afírmă
afirmi
AFIRMÁ, afírm, vb. I. 1. Tranz. A susține (cu tărie), a declara (în mod ferm). 2. Refl. A se remarca, a se manifesta în chip deosebit. – Din fr. affirmer, lat. affirmare. DOOM
afirmá (a ~) vb., ind. prez. 3 afírmă
afirmând
AFIRMÁ, afírm, vb. I. 1. Tranz. A susține (cu tărie), a declara (în mod ferm). 2. Refl. A se remarca, a se manifesta în chip deosebit. – Din fr. affirmer, lat. affirmare. DOOM
afirmá (a ~) vb., ind. prez. 3 afírmă
afirmînd
AFIRMÁ, afírm, vb. I. 1. Tranz. A susține (cu tărie), a declara (în mod ferm). 2. Refl. A se remarca, a se manifesta în chip deosebit. – Din fr. affirmer, lat. affirmare. DOOM
afirmá (a ~) vb., ind. prez. 3 afírmă
afirmări
AFIRMÁRE, afirmări, s. f. Acțiunea de a (se) afirma și rezultatul ei. – V. afirma. DOOM
afirmáre s. f., g.-d. art. afirmắrii; pl. afirmắri
afirmării
AFIRMÁRE, afirmări, s. f. Acțiunea de a (se) afirma și rezultatul ei. – V. afirma. DOOM
afirmáre s. f., g.-d. art. afirmắrii; pl. afirmắri
afirmările
AFIRMÁRE, afirmări, s. f. Acțiunea de a (se) afirma și rezultatul ei. – V. afirma. DOOM
afirmáre s. f., g.-d. art. afirmắrii; pl. afirmắri
afirmărilor
AFIRMÁRE, afirmări, s. f. Acțiunea de a (se) afirma și rezultatul ei. – V. afirma. DOOM
afirmáre s. f., g.-d. art. afirmắrii; pl. afirmắri
afix
AFÍX, afixe, s. n. 1. (Gram.) Nume generic pentru prefixe, sufixe și infixe. 2. (Mat.) Punct care reprezintă un număr complex într-un sistem de coordonate carteziene. – Din fr. affixe, lat. affixus. DOOM
afíx s. n., pl. afíxe
afixal
AFIXÁL, -Ă, afixali, -e, adj. (Gram.) Cu afix. – Din fr. affixal. DOOM
afixál adj. m., pl. afixáli; f. afixálă, pl. afixále
afixala
AFIXÁL, -Ă, afixali, -e, adj. (Gram.) Cu afix. – Din fr. affixal. DOOM
afixál adj. m., pl. afixáli; f. afixálă, pl. afixále
afixale
AFIXÁL, -Ă, afixali, -e, adj. (Gram.) Cu afix. – Din fr. affixal. DOOM
afixál adj. m., pl. afixáli; f. afixálă, pl. afixále
afixalei
AFIXÁL, -Ă, afixali, -e, adj. (Gram.) Cu afix. – Din fr. affixal. DOOM
afixál adj. m., pl. afixáli; f. afixálă, pl. afixále
afixalele
AFIXÁL, -Ă, afixali, -e, adj. (Gram.) Cu afix. – Din fr. affixal. DOOM
afixál adj. m., pl. afixáli; f. afixálă, pl. afixále
afixalelor
AFIXÁL, -Ă, afixali, -e, adj. (Gram.) Cu afix. – Din fr. affixal. DOOM
afixál adj. m., pl. afixáli; f. afixálă, pl. afixále
afixali
AFIXÁL, -Ă, afixali, -e, adj. (Gram.) Cu afix. – Din fr. affixal. DOOM
afixál adj. m., pl. afixáli; f. afixálă, pl. afixále
afixalii
AFIXÁL, -Ă, afixali, -e, adj. (Gram.) Cu afix. – Din fr. affixal. DOOM
afixál adj. m., pl. afixáli; f. afixálă, pl. afixále
afixalilor
AFIXÁL, -Ă, afixali, -e, adj. (Gram.) Cu afix. – Din fr. affixal. DOOM
afixál adj. m., pl. afixáli; f. afixálă, pl. afixále
afixalul
AFIXÁL, -Ă, afixali, -e, adj. (Gram.) Cu afix. – Din fr. affixal. DOOM
afixál adj. m., pl. afixáli; f. afixálă, pl. afixále
afixalului
AFIXÁL, -Ă, afixali, -e, adj. (Gram.) Cu afix. – Din fr. affixal. DOOM
afixál adj. m., pl. afixáli; f. afixálă, pl. afixále
afixe
AFÍX, afixe, s. n. 1. (Gram.) Nume generic pentru prefixe, sufixe și infixe. 2. (Mat.) Punct care reprezintă un număr complex într-un sistem de coordonate carteziene. – Din fr. affixe, lat. affixus. DOOM
afíx s. n., pl. afíxe
afixele
AFÍX, afixe, s. n. 1. (Gram.) Nume generic pentru prefixe, sufixe și infixe. 2. (Mat.) Punct care reprezintă un număr complex într-un sistem de coordonate carteziene. – Din fr. affixe, lat. affixus. DOOM
afíx s. n., pl. afíxe
afixelor
AFÍX, afixe, s. n. 1. (Gram.) Nume generic pentru prefixe, sufixe și infixe. 2. (Mat.) Punct care reprezintă un număr complex într-un sistem de coordonate carteziene. – Din fr. affixe, lat. affixus. DOOM
afíx s. n., pl. afíxe
afixoid
AFIXOÍD s.n. (Rar) Element de compunere tematică; pseudoafix. [Pron. -xo-id. / < fr. affixoïde].
afixul
AFÍX, afixe, s. n. 1. (Gram.) Nume generic pentru prefixe, sufixe și infixe. 2. (Mat.) Punct care reprezintă un număr complex într-un sistem de coordonate carteziene. – Din fr. affixe, lat. affixus. DOOM
afíx s. n., pl. afíxe
afixului
AFÍX, afixe, s. n. 1. (Gram.) Nume generic pentru prefixe, sufixe și infixe. 2. (Mat.) Punct care reprezintă un număr complex într-un sistem de coordonate carteziene. – Din fr. affixe, lat. affixus. DOOM
afíx s. n., pl. afíxe
afiș
AFÍȘ, afișe, s. n. Înștiințare, de obicei imprimată, expusă public, prin care se anunță ceva, prin care se dau informații în legătură cu viața politică și culturală; afipt. ♦ Gen de artă grafică cu funcție mobilizatoare, de informare, de reclamă, de instructaj etc. – Din fr. affiche. DOOM
afíș s. n., pl. afíșe
afiș
AFÍȘ s.n. 1. Înștiințare publică, tipărită (uneori și desenată), care se fixează sau se distribuie în anumite locuri cu scopul de a anunța anumite lucruri. ◊ Cap de afiș = primul nume de pe afișul care anunță un spectacol; actor de vază. 2. Gen de artă grafică folosită pentru transmiterea unor idei prezentate decorativ. [Pl. -șe, -șuri. / < fr. affiche].
afișa
AFIȘÁ, afișez, vb. I. Tranz. 1. A expune, a lipi un afiș. 2. Fig. A manifesta în mod ostentativ o anumită atitudine, a face paradă de... ♦ Refl. (Fam.) A apărea (în societate) în tovărășia cuiva (în mod ostentativ). – Din fr. afficher. DOOM
afișá (a ~) vb., ind. prez. 3 afișeáză, 1 pl. afișắm; conj. prez. 3 să afișéze; ger. afișấnd
afișabil
AFIȘÁBIL, -Ă adj. Care poate fi afișat. [Cf. fr. affichable].
afișabila
AFIȘÁBIL, -Ă adj. Care poate fi afișat. [Cf. fr. affichable].
afișabile
AFIȘÁBIL, -Ă adj. Care poate fi afișat. [Cf. fr. affichable].
afișabilei
AFIȘÁBIL, -Ă adj. Care poate fi afișat. [Cf. fr. affichable].
afișabilele
AFIȘÁBIL, -Ă adj. Care poate fi afișat. [Cf. fr. affichable].
afișabilelor
AFIȘÁBIL, -Ă adj. Care poate fi afișat. [Cf. fr. affichable].
afișabili
AFIȘÁBIL, -Ă adj. Care poate fi afișat. [Cf. fr. affichable].
afișabilii
AFIȘÁBIL, -Ă adj. Care poate fi afișat. [Cf. fr. affichable].
afișabililor
AFIȘÁBIL, -Ă adj. Care poate fi afișat. [Cf. fr. affichable].
afișabilul
AFIȘÁBIL, -Ă adj. Care poate fi afișat. [Cf. fr. affichable].
afișabilului
AFIȘÁBIL, -Ă adj. Care poate fi afișat. [Cf. fr. affichable].
afișai
AFIȘÁ, afișez, vb. I. Tranz. 1. A expune, a lipi un afiș. 2. Fig. A manifesta în mod ostentativ o anumită atitudine, a face paradă de... ♦ Refl. (Fam.) A apărea (în societate) în tovărășia cuiva (în mod ostentativ). – Din fr. afficher. DOOM
afișá (a ~) vb., ind. prez. 3 afișeáză, 1 pl. afișắm; conj. prez. 3 să afișéze; ger. afișấnd
afișaj
AFIȘÁJ, afișaje, s. n. 1. Faptul de a afișa; lipire de afișe. 2. Afișaj optic = afișor (2). – Din fr. affichage. DOOM
afișáj s. n., pl. afișáje
afișaje
AFIȘÁJ, afișaje, s. n. 1. Faptul de a afișa; lipire de afișe. 2. Afișaj optic = afișor (2). – Din fr. affichage. DOOM
afișáj s. n., pl. afișáje
afișajele
AFIȘÁJ, afișaje, s. n. 1. Faptul de a afișa; lipire de afișe. 2. Afișaj optic = afișor (2). – Din fr. affichage. DOOM
afișáj s. n., pl. afișáje
afișajelor
AFIȘÁJ, afișaje, s. n. 1. Faptul de a afișa; lipire de afișe. 2. Afișaj optic = afișor (2). – Din fr. affichage. DOOM
afișáj s. n., pl. afișáje
afișajul
AFIȘÁJ, afișaje, s. n. 1. Faptul de a afișa; lipire de afișe. 2. Afișaj optic = afișor (2). – Din fr. affichage. DOOM
afișáj s. n., pl. afișáje
afișajului
AFIȘÁJ, afișaje, s. n. 1. Faptul de a afișa; lipire de afișe. 2. Afișaj optic = afișor (2). – Din fr. affichage. DOOM
afișáj s. n., pl. afișáje
afișam
AFIȘÁ, afișez, vb. I. Tranz. 1. A expune, a lipi un afiș. 2. Fig. A manifesta în mod ostentativ o anumită atitudine, a face paradă de... ♦ Refl. (Fam.) A apărea (în societate) în tovărășia cuiva (în mod ostentativ). – Din fr. afficher. DOOM
afișá (a ~) vb., ind. prez. 3 afișeáză, 1 pl. afișắm; conj. prez. 3 să afișéze; ger. afișấnd
afișare
AFIȘÁ, afișez, vb. I. Tranz. 1. A expune, a lipi un afiș. 2. Fig. A manifesta în mod ostentativ o anumită atitudine, a face paradă de... ♦ Refl. (Fam.) A apărea (în societate) în tovărășia cuiva (în mod ostentativ). – Din fr. afficher. DOOM
afișá (a ~) vb., ind. prez. 3 afișeáză, 1 pl. afișắm; conj. prez. 3 să afișéze; ger. afișấnd
afișare
AFIȘÁRE, afișări, s. f. Acțiunea de a (se) afișa. – V. afișa. DOOM
afișáre s. f., g.-d. art. afișắrii; pl. afișắri
afișarea
AFIȘÁRE, afișări, s. f. Acțiunea de a (se) afișa. – V. afișa. DOOM
afișáre s. f., g.-d. art. afișắrii; pl. afișắri
afișară
AFIȘÁ, afișez, vb. I. Tranz. 1. A expune, a lipi un afiș. 2. Fig. A manifesta în mod ostentativ o anumită atitudine, a face paradă de... ♦ Refl. (Fam.) A apărea (în societate) în tovărășia cuiva (în mod ostentativ). – Din fr. afficher. DOOM
afișá (a ~) vb., ind. prez. 3 afișeáză, 1 pl. afișắm; conj. prez. 3 să afișéze; ger. afișấnd
afișarăm
AFIȘÁ, afișez, vb. I. Tranz. 1. A expune, a lipi un afiș. 2. Fig. A manifesta în mod ostentativ o anumită atitudine, a face paradă de... ♦ Refl. (Fam.) A apărea (în societate) în tovărășia cuiva (în mod ostentativ). – Din fr. afficher. DOOM
afișá (a ~) vb., ind. prez. 3 afișeáză, 1 pl. afișắm; conj. prez. 3 să afișéze; ger. afișấnd
afișarăți
AFIȘÁ, afișez, vb. I. Tranz. 1. A expune, a lipi un afiș. 2. Fig. A manifesta în mod ostentativ o anumită atitudine, a face paradă de... ♦ Refl. (Fam.) A apărea (în societate) în tovărășia cuiva (în mod ostentativ). – Din fr. afficher. DOOM
afișá (a ~) vb., ind. prez. 3 afișeáză, 1 pl. afișắm; conj. prez. 3 să afișéze; ger. afișấnd
afișase
AFIȘÁ, afișez, vb. I. Tranz. 1. A expune, a lipi un afiș. 2. Fig. A manifesta în mod ostentativ o anumită atitudine, a face paradă de... ♦ Refl. (Fam.) A apărea (în societate) în tovărășia cuiva (în mod ostentativ). – Din fr. afficher. DOOM
afișá (a ~) vb., ind. prez. 3 afișeáză, 1 pl. afișắm; conj. prez. 3 să afișéze; ger. afișấnd
afișasem
AFIȘÁ, afișez, vb. I. Tranz. 1. A expune, a lipi un afiș. 2. Fig. A manifesta în mod ostentativ o anumită atitudine, a face paradă de... ♦ Refl. (Fam.) A apărea (în societate) în tovărășia cuiva (în mod ostentativ). – Din fr. afficher. DOOM
afișá (a ~) vb., ind. prez. 3 afișeáză, 1 pl. afișắm; conj. prez. 3 să afișéze; ger. afișấnd
afișaseră
AFIȘÁ, afișez, vb. I. Tranz. 1. A expune, a lipi un afiș. 2. Fig. A manifesta în mod ostentativ o anumită atitudine, a face paradă de... ♦ Refl. (Fam.) A apărea (în societate) în tovărășia cuiva (în mod ostentativ). – Din fr. afficher. DOOM
afișá (a ~) vb., ind. prez. 3 afișeáză, 1 pl. afișắm; conj. prez. 3 să afișéze; ger. afișấnd
afișaserăm
AFIȘÁ, afișez, vb. I. Tranz. 1. A expune, a lipi un afiș. 2. Fig. A manifesta în mod ostentativ o anumită atitudine, a face paradă de... ♦ Refl. (Fam.) A apărea (în societate) în tovărășia cuiva (în mod ostentativ). – Din fr. afficher. DOOM
afișá (a ~) vb., ind. prez. 3 afișeáză, 1 pl. afișắm; conj. prez. 3 să afișéze; ger. afișấnd
afișaserăți
AFIȘÁ, afișez, vb. I. Tranz. 1. A expune, a lipi un afiș. 2. Fig. A manifesta în mod ostentativ o anumită atitudine, a face paradă de... ♦ Refl. (Fam.) A apărea (în societate) în tovărășia cuiva (în mod ostentativ). – Din fr. afficher. DOOM
afișá (a ~) vb., ind. prez. 3 afișeáză, 1 pl. afișắm; conj. prez. 3 să afișéze; ger. afișấnd
afișaseși
AFIȘÁ, afișez, vb. I. Tranz. 1. A expune, a lipi un afiș. 2. Fig. A manifesta în mod ostentativ o anumită atitudine, a face paradă de... ♦ Refl. (Fam.) A apărea (în societate) în tovărășia cuiva (în mod ostentativ). – Din fr. afficher. DOOM
afișá (a ~) vb., ind. prez. 3 afișeáză, 1 pl. afișắm; conj. prez. 3 să afișéze; ger. afișấnd
afișaseți
AFIȘÁ, afișez, vb. I. Tranz. 1. A expune, a lipi un afiș. 2. Fig. A manifesta în mod ostentativ o anumită atitudine, a face paradă de... ♦ Refl. (Fam.) A apărea (în societate) în tovărășia cuiva (în mod ostentativ). – Din fr. afficher. DOOM
afișá (a ~) vb., ind. prez. 3 afișeáză, 1 pl. afișắm; conj. prez. 3 să afișéze; ger. afișấnd
afișat
AFIȘÁ, afișez, vb. I. Tranz. 1. A expune, a lipi un afiș. 2. Fig. A manifesta în mod ostentativ o anumită atitudine, a face paradă de... ♦ Refl. (Fam.) A apărea (în societate) în tovărășia cuiva (în mod ostentativ). – Din fr. afficher. DOOM
afișá (a ~) vb., ind. prez. 3 afișeáză, 1 pl. afișắm; conj. prez. 3 să afișéze; ger. afișấnd
afișat
AFIȘÁT s.n. Afișare. [< afișa].
afișau
AFIȘÁ, afișez, vb. I. Tranz. 1. A expune, a lipi un afiș. 2. Fig. A manifesta în mod ostentativ o anumită atitudine, a face paradă de... ♦ Refl. (Fam.) A apărea (în societate) în tovărășia cuiva (în mod ostentativ). – Din fr. afficher. DOOM
afișá (a ~) vb., ind. prez. 3 afișeáză, 1 pl. afișắm; conj. prez. 3 să afișéze; ger. afișấnd
afișași
AFIȘÁ, afișez, vb. I. Tranz. 1. A expune, a lipi un afiș. 2. Fig. A manifesta în mod ostentativ o anumită atitudine, a face paradă de... ♦ Refl. (Fam.) A apărea (în societate) în tovărășia cuiva (în mod ostentativ). – Din fr. afficher. DOOM
afișá (a ~) vb., ind. prez. 3 afișeáză, 1 pl. afișắm; conj. prez. 3 să afișéze; ger. afișấnd
afișați
AFIȘÁ, afișez, vb. I. Tranz. 1. A expune, a lipi un afiș. 2. Fig. A manifesta în mod ostentativ o anumită atitudine, a face paradă de... ♦ Refl. (Fam.) A apărea (în societate) în tovărășia cuiva (în mod ostentativ). – Din fr. afficher. DOOM
afișá (a ~) vb., ind. prez. 3 afișeáză, 1 pl. afișắm; conj. prez. 3 să afișéze; ger. afișấnd
afișe
AFÍȘ, afișe, s. n. Înștiințare, de obicei imprimată, expusă public, prin care se anunță ceva, prin care se dau informații în legătură cu viața politică și culturală; afipt. ♦ Gen de artă grafică cu funcție mobilizatoare, de informare, de reclamă, de instructaj etc. – Din fr. affiche. DOOM
afíș s. n., pl. afíșe
afișează
AFIȘÁ, afișez, vb. I. Tranz. 1. A expune, a lipi un afiș. 2. Fig. A manifesta în mod ostentativ o anumită atitudine, a face paradă de... ♦ Refl. (Fam.) A apărea (în societate) în tovărășia cuiva (în mod ostentativ). – Din fr. afficher. DOOM
afișá (a ~) vb., ind. prez. 3 afișeáză, 1 pl. afișắm; conj. prez. 3 să afișéze; ger. afișấnd
afișele
AFÍȘ, afișe, s. n. Înștiințare, de obicei imprimată, expusă public, prin care se anunță ceva, prin care se dau informații în legătură cu viața politică și culturală; afipt. ♦ Gen de artă grafică cu funcție mobilizatoare, de informare, de reclamă, de instructaj etc. – Din fr. affiche. DOOM
afíș s. n., pl. afíșe
afișelor
AFÍȘ, afișe, s. n. Înștiințare, de obicei imprimată, expusă public, prin care se anunță ceva, prin care se dau informații în legătură cu viața politică și culturală; afipt. ♦ Gen de artă grafică cu funcție mobilizatoare, de informare, de reclamă, de instructaj etc. – Din fr. affiche. DOOM
afíș s. n., pl. afíșe
afișeta
AFIȘÉTĂ s.f. Mic afiș. [< fr. affichette].
afișete
AFIȘÉTĂ s.f. Mic afiș. [< fr. affichette].
afișetei
AFIȘÉTĂ s.f. Mic afiș. [< fr. affichette].
afișetele
AFIȘÉTĂ s.f. Mic afiș. [< fr. affichette].
afișetelor
AFIȘÉTĂ s.f. Mic afiș. [< fr. affichette].
afișez
AFIȘÁ, afișez, vb. I. Tranz. 1. A expune, a lipi un afiș. 2. Fig. A manifesta în mod ostentativ o anumită atitudine, a face paradă de... ♦ Refl. (Fam.) A apărea (în societate) în tovărășia cuiva (în mod ostentativ). – Din fr. afficher. DOOM
afișá (a ~) vb., ind. prez. 3 afișeáză, 1 pl. afișắm; conj. prez. 3 să afișéze; ger. afișấnd
afișeze
AFIȘÁ, afișez, vb. I. Tranz. 1. A expune, a lipi un afiș. 2. Fig. A manifesta în mod ostentativ o anumită atitudine, a face paradă de... ♦ Refl. (Fam.) A apărea (în societate) în tovărășia cuiva (în mod ostentativ). – Din fr. afficher. DOOM
afișá (a ~) vb., ind. prez. 3 afișeáză, 1 pl. afișắm; conj. prez. 3 să afișéze; ger. afișấnd
afișezi
AFIȘÁ, afișez, vb. I. Tranz. 1. A expune, a lipi un afiș. 2. Fig. A manifesta în mod ostentativ o anumită atitudine, a face paradă de... ♦ Refl. (Fam.) A apărea (în societate) în tovărășia cuiva (în mod ostentativ). – Din fr. afficher. DOOM
afișá (a ~) vb., ind. prez. 3 afișeáză, 1 pl. afișắm; conj. prez. 3 să afișéze; ger. afișấnd
afișier
AFIȘIÉR, afișiere, s. n. Vitrină, panou sau construcție specială pe care se lipesc sau se fixează diferite anunțuri. [Pr.: -și-er] – Afiș + suf. -ier. DOOM
afișiér (-și-er) s. n., pl. afișiére
afișiere
AFIȘIÉR, afișiere, s. n. Vitrină, panou sau construcție specială pe care se lipesc sau se fixează diferite anunțuri. [Pr.: -și-er] – Afiș + suf. -ier. DOOM
afișiér (-și-er) s. n., pl. afișiére
afișierele
AFIȘIÉR, afișiere, s. n. Vitrină, panou sau construcție specială pe care se lipesc sau se fixează diferite anunțuri. [Pr.: -și-er] – Afiș + suf. -ier. DOOM
afișiér (-și-er) s. n., pl. afișiére
afișierelor
AFIȘIÉR, afișiere, s. n. Vitrină, panou sau construcție specială pe care se lipesc sau se fixează diferite anunțuri. [Pr.: -și-er] – Afiș + suf. -ier. DOOM
afișiér (-și-er) s. n., pl. afișiére
afișierul
AFIȘIÉR, afișiere, s. n. Vitrină, panou sau construcție specială pe care se lipesc sau se fixează diferite anunțuri. [Pr.: -și-er] – Afiș + suf. -ier. DOOM
afișiér (-și-er) s. n., pl. afișiére
afișierului
AFIȘIÉR, afișiere, s. n. Vitrină, panou sau construcție specială pe care se lipesc sau se fixează diferite anunțuri. [Pr.: -și-er] – Afiș + suf. -ier. DOOM
afișiér (-și-er) s. n., pl. afișiére
afișoare
AFIȘÓR, -OÁRE, afișori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu lipirea afișelor. 2. S. n. (Electron.) Dispozitiv pe a cărui suprafață apar caractere alfanumerice comandate electric; afișaj optic. – Din fr. afficheur. DOOM
afișór2 (dispozitiv) s. n., pl. afișoáre
afișoarea
AFIȘÓR, -OÁRE, afișori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu lipirea afișelor. 2. S. n. (Electron.) Dispozitiv pe a cărui suprafață apar caractere alfanumerice comandate electric; afișaj optic. – Din fr. afficheur. DOOM
afișór2 (dispozitiv) s. n., pl. afișoáre
afișoarei
AFIȘÓR, -OÁRE, afișori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu lipirea afișelor. 2. S. n. (Electron.) Dispozitiv pe a cărui suprafață apar caractere alfanumerice comandate electric; afișaj optic. – Din fr. afficheur. DOOM
afișór2 (dispozitiv) s. n., pl. afișoáre
afișoarele
AFIȘÓR, -OÁRE, afișori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu lipirea afișelor. 2. S. n. (Electron.) Dispozitiv pe a cărui suprafață apar caractere alfanumerice comandate electric; afișaj optic. – Din fr. afficheur. DOOM
afișór2 (dispozitiv) s. n., pl. afișoáre
afișoarelor
AFIȘÓR, -OÁRE, afișori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu lipirea afișelor. 2. S. n. (Electron.) Dispozitiv pe a cărui suprafață apar caractere alfanumerice comandate electric; afișaj optic. – Din fr. afficheur. DOOM
afișór2 (dispozitiv) s. n., pl. afișoáre
afișor
AFIȘÓR, -OÁRE, afișori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu lipirea afișelor. 2. S. n. (Electron.) Dispozitiv pe a cărui suprafață apar caractere alfanumerice comandate electric; afișaj optic. – Din fr. afficheur. DOOM
afișór2 (dispozitiv) s. n., pl. afișoáre
afișori
AFIȘÓR, -OÁRE, afișori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu lipirea afișelor. 2. S. n. (Electron.) Dispozitiv pe a cărui suprafață apar caractere alfanumerice comandate electric; afișaj optic. – Din fr. afficheur. DOOM
afișór2 (dispozitiv) s. n., pl. afișoáre
afișorii
AFIȘÓR, -OÁRE, afișori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu lipirea afișelor. 2. S. n. (Electron.) Dispozitiv pe a cărui suprafață apar caractere alfanumerice comandate electric; afișaj optic. – Din fr. afficheur. DOOM
afișór2 (dispozitiv) s. n., pl. afișoáre
afișorilor
AFIȘÓR, -OÁRE, afișori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu lipirea afișelor. 2. S. n. (Electron.) Dispozitiv pe a cărui suprafață apar caractere alfanumerice comandate electric; afișaj optic. – Din fr. afficheur. DOOM
afișór2 (dispozitiv) s. n., pl. afișoáre
afișorul
AFIȘÓR, -OÁRE, afișori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu lipirea afișelor. 2. S. n. (Electron.) Dispozitiv pe a cărui suprafață apar caractere alfanumerice comandate electric; afișaj optic. – Din fr. afficheur. DOOM
afișór2 (dispozitiv) s. n., pl. afișoáre
afișorului
AFIȘÓR, -OÁRE, afișori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu lipirea afișelor. 2. S. n. (Electron.) Dispozitiv pe a cărui suprafață apar caractere alfanumerice comandate electric; afișaj optic. – Din fr. afficheur. DOOM
afișór2 (dispozitiv) s. n., pl. afișoáre
afișul
AFÍȘ, afișe, s. n. Înștiințare, de obicei imprimată, expusă public, prin care se anunță ceva, prin care se dau informații în legătură cu viața politică și culturală; afipt. ♦ Gen de artă grafică cu funcție mobilizatoare, de informare, de reclamă, de instructaj etc. – Din fr. affiche. DOOM
afíș s. n., pl. afíșe
afișului
AFÍȘ, afișe, s. n. Înștiințare, de obicei imprimată, expusă public, prin care se anunță ceva, prin care se dau informații în legătură cu viața politică și culturală; afipt. ♦ Gen de artă grafică cu funcție mobilizatoare, de informare, de reclamă, de instructaj etc. – Din fr. affiche. DOOM
afíș s. n., pl. afíșe
afișând
AFIȘÁ, afișez, vb. I. Tranz. 1. A expune, a lipi un afiș. 2. Fig. A manifesta în mod ostentativ o anumită atitudine, a face paradă de... ♦ Refl. (Fam.) A apărea (în societate) în tovărășia cuiva (în mod ostentativ). – Din fr. afficher. DOOM
afișá (a ~) vb., ind. prez. 3 afișeáză, 1 pl. afișắm; conj. prez. 3 să afișéze; ger. afișấnd
afișînd
AFIȘÁ, afișez, vb. I. Tranz. 1. A expune, a lipi un afiș. 2. Fig. A manifesta în mod ostentativ o anumită atitudine, a face paradă de... ♦ Refl. (Fam.) A apărea (în societate) în tovărășia cuiva (în mod ostentativ). – Din fr. afficher. DOOM
afișá (a ~) vb., ind. prez. 3 afișeáză, 1 pl. afișắm; conj. prez. 3 să afișéze; ger. afișấnd
afișări
AFIȘÁRE, afișări, s. f. Acțiunea de a (se) afișa. – V. afișa. DOOM
afișáre s. f., g.-d. art. afișắrii; pl. afișắri
afișării
AFIȘÁRE, afișări, s. f. Acțiunea de a (se) afișa. – V. afișa. DOOM
afișáre s. f., g.-d. art. afișắrii; pl. afișắri
afișările
AFIȘÁRE, afișări, s. f. Acțiunea de a (se) afișa. – V. afișa. DOOM
afișáre s. f., g.-d. art. afișắrii; pl. afișắri
afișărilor
AFIȘÁRE, afișări, s. f. Acțiunea de a (se) afișa. – V. afișa. DOOM
afișáre s. f., g.-d. art. afișắrii; pl. afișắri
afla
AFLÁ, áflu, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A lua cunoștință despre ceva; a căpăta informații, vești, noutăți despre ceva; a auzi o veste, o noutate etc. 2. Tranz. A găsi, a descoperi (căutând sau întâmplător). 3. Refl. A fi, a se găsi într-un loc, într-o poziție, într-o împrejurare oarecare; a fi, a exista în realitate. ◊ Expr. (Fam.) A se afla în treabă = a se amesteca, a interveni într-o discuție sau într-o acțiune numai de formă, fără a aduce vreo contribuție. Să nu se afle (ca) să... = (să) nu cumva să... Cum nu se (mai) află = care iese din comun; extraordinar. (Pop.) Nu se (sau unde se) află.! = nu-i adevărat! 4. Tranz. (Pop.) A descoperi, a inventa, a scorni. – Lat. afflare „a sufla spre ceva, a atinge cu respirația”. DOOM
aflá (a ~) (a-fla) vb., ind. prez. 3 áflă
aflai
AFLÁ, áflu, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A lua cunoștință despre ceva; a căpăta informații, vești, noutăți despre ceva; a auzi o veste, o noutate etc. 2. Tranz. A găsi, a descoperi (căutând sau întâmplător). 3. Refl. A fi, a se găsi într-un loc, într-o poziție, într-o împrejurare oarecare; a fi, a exista în realitate. ◊ Expr. (Fam.) A se afla în treabă = a se amesteca, a interveni într-o discuție sau într-o acțiune numai de formă, fără a aduce vreo contribuție. Să nu se afle (ca) să... = (să) nu cumva să... Cum nu se (mai) află = care iese din comun; extraordinar. (Pop.) Nu se (sau unde se) află.! = nu-i adevărat! 4. Tranz. (Pop.) A descoperi, a inventa, a scorni. – Lat. afflare „a sufla spre ceva, a atinge cu respirația”. DOOM
aflá (a ~) (a-fla) vb., ind. prez. 3 áflă
aflam
AFLÁ, áflu, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A lua cunoștință despre ceva; a căpăta informații, vești, noutăți despre ceva; a auzi o veste, o noutate etc. 2. Tranz. A găsi, a descoperi (căutând sau întâmplător). 3. Refl. A fi, a se găsi într-un loc, într-o poziție, într-o împrejurare oarecare; a fi, a exista în realitate. ◊ Expr. (Fam.) A se afla în treabă = a se amesteca, a interveni într-o discuție sau într-o acțiune numai de formă, fără a aduce vreo contribuție. Să nu se afle (ca) să... = (să) nu cumva să... Cum nu se (mai) află = care iese din comun; extraordinar. (Pop.) Nu se (sau unde se) află.! = nu-i adevărat! 4. Tranz. (Pop.) A descoperi, a inventa, a scorni. – Lat. afflare „a sufla spre ceva, a atinge cu respirația”. DOOM
aflá (a ~) (a-fla) vb., ind. prez. 3 áflă
aflare
AFLÁ, áflu, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A lua cunoștință despre ceva; a căpăta informații, vești, noutăți despre ceva; a auzi o veste, o noutate etc. 2. Tranz. A găsi, a descoperi (căutând sau întâmplător). 3. Refl. A fi, a se găsi într-un loc, într-o poziție, într-o împrejurare oarecare; a fi, a exista în realitate. ◊ Expr. (Fam.) A se afla în treabă = a se amesteca, a interveni într-o discuție sau într-o acțiune numai de formă, fără a aduce vreo contribuție. Să nu se afle (ca) să... = (să) nu cumva să... Cum nu se (mai) află = care iese din comun; extraordinar. (Pop.) Nu se (sau unde se) află.! = nu-i adevărat! 4. Tranz. (Pop.) A descoperi, a inventa, a scorni. – Lat. afflare „a sufla spre ceva, a atinge cu respirația”. DOOM
aflá (a ~) (a-fla) vb., ind. prez. 3 áflă
aflare
AFLÁRE s. f. Acțiunea de a (se) afla și rezultatul ei. – V. afla. DOOM
afláre (a-fla-) s. f., g.-d. art. aflắrii
aflarea
AFLÁRE s. f. Acțiunea de a (se) afla și rezultatul ei. – V. afla. DOOM
afláre (a-fla-) s. f., g.-d. art. aflắrii
aflară
AFLÁ, áflu, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A lua cunoștință despre ceva; a căpăta informații, vești, noutăți despre ceva; a auzi o veste, o noutate etc. 2. Tranz. A găsi, a descoperi (căutând sau întâmplător). 3. Refl. A fi, a se găsi într-un loc, într-o poziție, într-o împrejurare oarecare; a fi, a exista în realitate. ◊ Expr. (Fam.) A se afla în treabă = a se amesteca, a interveni într-o discuție sau într-o acțiune numai de formă, fără a aduce vreo contribuție. Să nu se afle (ca) să... = (să) nu cumva să... Cum nu se (mai) află = care iese din comun; extraordinar. (Pop.) Nu se (sau unde se) află.! = nu-i adevărat! 4. Tranz. (Pop.) A descoperi, a inventa, a scorni. – Lat. afflare „a sufla spre ceva, a atinge cu respirația”. DOOM
aflá (a ~) (a-fla) vb., ind. prez. 3 áflă
aflarăm
AFLÁ, áflu, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A lua cunoștință despre ceva; a căpăta informații, vești, noutăți despre ceva; a auzi o veste, o noutate etc. 2. Tranz. A găsi, a descoperi (căutând sau întâmplător). 3. Refl. A fi, a se găsi într-un loc, într-o poziție, într-o împrejurare oarecare; a fi, a exista în realitate. ◊ Expr. (Fam.) A se afla în treabă = a se amesteca, a interveni într-o discuție sau într-o acțiune numai de formă, fără a aduce vreo contribuție. Să nu se afle (ca) să... = (să) nu cumva să... Cum nu se (mai) află = care iese din comun; extraordinar. (Pop.) Nu se (sau unde se) află.! = nu-i adevărat! 4. Tranz. (Pop.) A descoperi, a inventa, a scorni. – Lat. afflare „a sufla spre ceva, a atinge cu respirația”. DOOM
aflá (a ~) (a-fla) vb., ind. prez. 3 áflă
aflarăți
AFLÁ, áflu, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A lua cunoștință despre ceva; a căpăta informații, vești, noutăți despre ceva; a auzi o veste, o noutate etc. 2. Tranz. A găsi, a descoperi (căutând sau întâmplător). 3. Refl. A fi, a se găsi într-un loc, într-o poziție, într-o împrejurare oarecare; a fi, a exista în realitate. ◊ Expr. (Fam.) A se afla în treabă = a se amesteca, a interveni într-o discuție sau într-o acțiune numai de formă, fără a aduce vreo contribuție. Să nu se afle (ca) să... = (să) nu cumva să... Cum nu se (mai) află = care iese din comun; extraordinar. (Pop.) Nu se (sau unde se) află.! = nu-i adevărat! 4. Tranz. (Pop.) A descoperi, a inventa, a scorni. – Lat. afflare „a sufla spre ceva, a atinge cu respirația”. DOOM
aflá (a ~) (a-fla) vb., ind. prez. 3 áflă
aflase
AFLÁ, áflu, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A lua cunoștință despre ceva; a căpăta informații, vești, noutăți despre ceva; a auzi o veste, o noutate etc. 2. Tranz. A găsi, a descoperi (căutând sau întâmplător). 3. Refl. A fi, a se găsi într-un loc, într-o poziție, într-o împrejurare oarecare; a fi, a exista în realitate. ◊ Expr. (Fam.) A se afla în treabă = a se amesteca, a interveni într-o discuție sau într-o acțiune numai de formă, fără a aduce vreo contribuție. Să nu se afle (ca) să... = (să) nu cumva să... Cum nu se (mai) află = care iese din comun; extraordinar. (Pop.) Nu se (sau unde se) află.! = nu-i adevărat! 4. Tranz. (Pop.) A descoperi, a inventa, a scorni. – Lat. afflare „a sufla spre ceva, a atinge cu respirația”. DOOM
aflá (a ~) (a-fla) vb., ind. prez. 3 áflă
aflasem
AFLÁ, áflu, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A lua cunoștință despre ceva; a căpăta informații, vești, noutăți despre ceva; a auzi o veste, o noutate etc. 2. Tranz. A găsi, a descoperi (căutând sau întâmplător). 3. Refl. A fi, a se găsi într-un loc, într-o poziție, într-o împrejurare oarecare; a fi, a exista în realitate. ◊ Expr. (Fam.) A se afla în treabă = a se amesteca, a interveni într-o discuție sau într-o acțiune numai de formă, fără a aduce vreo contribuție. Să nu se afle (ca) să... = (să) nu cumva să... Cum nu se (mai) află = care iese din comun; extraordinar. (Pop.) Nu se (sau unde se) află.! = nu-i adevărat! 4. Tranz. (Pop.) A descoperi, a inventa, a scorni. – Lat. afflare „a sufla spre ceva, a atinge cu respirația”. DOOM
aflá (a ~) (a-fla) vb., ind. prez. 3 áflă
aflaseră
AFLÁ, áflu, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A lua cunoștință despre ceva; a căpăta informații, vești, noutăți despre ceva; a auzi o veste, o noutate etc. 2. Tranz. A găsi, a descoperi (căutând sau întâmplător). 3. Refl. A fi, a se găsi într-un loc, într-o poziție, într-o împrejurare oarecare; a fi, a exista în realitate. ◊ Expr. (Fam.) A se afla în treabă = a se amesteca, a interveni într-o discuție sau într-o acțiune numai de formă, fără a aduce vreo contribuție. Să nu se afle (ca) să... = (să) nu cumva să... Cum nu se (mai) află = care iese din comun; extraordinar. (Pop.) Nu se (sau unde se) află.! = nu-i adevărat! 4. Tranz. (Pop.) A descoperi, a inventa, a scorni. – Lat. afflare „a sufla spre ceva, a atinge cu respirația”. DOOM
aflá (a ~) (a-fla) vb., ind. prez. 3 áflă
aflaserăm
AFLÁ, áflu, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A lua cunoștință despre ceva; a căpăta informații, vești, noutăți despre ceva; a auzi o veste, o noutate etc. 2. Tranz. A găsi, a descoperi (căutând sau întâmplător). 3. Refl. A fi, a se găsi într-un loc, într-o poziție, într-o împrejurare oarecare; a fi, a exista în realitate. ◊ Expr. (Fam.) A se afla în treabă = a se amesteca, a interveni într-o discuție sau într-o acțiune numai de formă, fără a aduce vreo contribuție. Să nu se afle (ca) să... = (să) nu cumva să... Cum nu se (mai) află = care iese din comun; extraordinar. (Pop.) Nu se (sau unde se) află.! = nu-i adevărat! 4. Tranz. (Pop.) A descoperi, a inventa, a scorni. – Lat. afflare „a sufla spre ceva, a atinge cu respirația”. DOOM
aflá (a ~) (a-fla) vb., ind. prez. 3 áflă
aflaserăți
AFLÁ, áflu, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A lua cunoștință despre ceva; a căpăta informații, vești, noutăți despre ceva; a auzi o veste, o noutate etc. 2. Tranz. A găsi, a descoperi (căutând sau întâmplător). 3. Refl. A fi, a se găsi într-un loc, într-o poziție, într-o împrejurare oarecare; a fi, a exista în realitate. ◊ Expr. (Fam.) A se afla în treabă = a se amesteca, a interveni într-o discuție sau într-o acțiune numai de formă, fără a aduce vreo contribuție. Să nu se afle (ca) să... = (să) nu cumva să... Cum nu se (mai) află = care iese din comun; extraordinar. (Pop.) Nu se (sau unde se) află.! = nu-i adevărat! 4. Tranz. (Pop.) A descoperi, a inventa, a scorni. – Lat. afflare „a sufla spre ceva, a atinge cu respirația”. DOOM
aflá (a ~) (a-fla) vb., ind. prez. 3 áflă
aflaseși
AFLÁ, áflu, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A lua cunoștință despre ceva; a căpăta informații, vești, noutăți despre ceva; a auzi o veste, o noutate etc. 2. Tranz. A găsi, a descoperi (căutând sau întâmplător). 3. Refl. A fi, a se găsi într-un loc, într-o poziție, într-o împrejurare oarecare; a fi, a exista în realitate. ◊ Expr. (Fam.) A se afla în treabă = a se amesteca, a interveni într-o discuție sau într-o acțiune numai de formă, fără a aduce vreo contribuție. Să nu se afle (ca) să... = (să) nu cumva să... Cum nu se (mai) află = care iese din comun; extraordinar. (Pop.) Nu se (sau unde se) află.! = nu-i adevărat! 4. Tranz. (Pop.) A descoperi, a inventa, a scorni. – Lat. afflare „a sufla spre ceva, a atinge cu respirația”. DOOM
aflá (a ~) (a-fla) vb., ind. prez. 3 áflă
aflaseți
AFLÁ, áflu, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A lua cunoștință despre ceva; a căpăta informații, vești, noutăți despre ceva; a auzi o veste, o noutate etc. 2. Tranz. A găsi, a descoperi (căutând sau întâmplător). 3. Refl. A fi, a se găsi într-un loc, într-o poziție, într-o împrejurare oarecare; a fi, a exista în realitate. ◊ Expr. (Fam.) A se afla în treabă = a se amesteca, a interveni într-o discuție sau într-o acțiune numai de formă, fără a aduce vreo contribuție. Să nu se afle (ca) să... = (să) nu cumva să... Cum nu se (mai) află = care iese din comun; extraordinar. (Pop.) Nu se (sau unde se) află.! = nu-i adevărat! 4. Tranz. (Pop.) A descoperi, a inventa, a scorni. – Lat. afflare „a sufla spre ceva, a atinge cu respirația”. DOOM
aflá (a ~) (a-fla) vb., ind. prez. 3 áflă
aflat
AFLÁ, áflu, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A lua cunoștință despre ceva; a căpăta informații, vești, noutăți despre ceva; a auzi o veste, o noutate etc. 2. Tranz. A găsi, a descoperi (căutând sau întâmplător). 3. Refl. A fi, a se găsi într-un loc, într-o poziție, într-o împrejurare oarecare; a fi, a exista în realitate. ◊ Expr. (Fam.) A se afla în treabă = a se amesteca, a interveni într-o discuție sau într-o acțiune numai de formă, fără a aduce vreo contribuție. Să nu se afle (ca) să... = (să) nu cumva să... Cum nu se (mai) află = care iese din comun; extraordinar. (Pop.) Nu se (sau unde se) află.! = nu-i adevărat! 4. Tranz. (Pop.) A descoperi, a inventa, a scorni. – Lat. afflare „a sufla spre ceva, a atinge cu respirația”. DOOM
aflá (a ~) (a-fla) vb., ind. prez. 3 áflă
aflat
aflat, -ă, aflați, -te adj. (intl.) descoperit, dovedit
aflau
AFLÁ, áflu, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A lua cunoștință despre ceva; a căpăta informații, vești, noutăți despre ceva; a auzi o veste, o noutate etc. 2. Tranz. A găsi, a descoperi (căutând sau întâmplător). 3. Refl. A fi, a se găsi într-un loc, într-o poziție, într-o împrejurare oarecare; a fi, a exista în realitate. ◊ Expr. (Fam.) A se afla în treabă = a se amesteca, a interveni într-o discuție sau într-o acțiune numai de formă, fără a aduce vreo contribuție. Să nu se afle (ca) să... = (să) nu cumva să... Cum nu se (mai) află = care iese din comun; extraordinar. (Pop.) Nu se (sau unde se) află.! = nu-i adevărat! 4. Tranz. (Pop.) A descoperi, a inventa, a scorni. – Lat. afflare „a sufla spre ceva, a atinge cu respirația”. DOOM
aflá (a ~) (a-fla) vb., ind. prez. 3 áflă
aflași
AFLÁ, áflu, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A lua cunoștință despre ceva; a căpăta informații, vești, noutăți despre ceva; a auzi o veste, o noutate etc. 2. Tranz. A găsi, a descoperi (căutând sau întâmplător). 3. Refl. A fi, a se găsi într-un loc, într-o poziție, într-o împrejurare oarecare; a fi, a exista în realitate. ◊ Expr. (Fam.) A se afla în treabă = a se amesteca, a interveni într-o discuție sau într-o acțiune numai de formă, fără a aduce vreo contribuție. Să nu se afle (ca) să... = (să) nu cumva să... Cum nu se (mai) află = care iese din comun; extraordinar. (Pop.) Nu se (sau unde se) află.! = nu-i adevărat! 4. Tranz. (Pop.) A descoperi, a inventa, a scorni. – Lat. afflare „a sufla spre ceva, a atinge cu respirația”. DOOM
aflá (a ~) (a-fla) vb., ind. prez. 3 áflă
aflați
AFLÁ, áflu, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A lua cunoștință despre ceva; a căpăta informații, vești, noutăți despre ceva; a auzi o veste, o noutate etc. 2. Tranz. A găsi, a descoperi (căutând sau întâmplător). 3. Refl. A fi, a se găsi într-un loc, într-o poziție, într-o împrejurare oarecare; a fi, a exista în realitate. ◊ Expr. (Fam.) A se afla în treabă = a se amesteca, a interveni într-o discuție sau într-o acțiune numai de formă, fără a aduce vreo contribuție. Să nu se afle (ca) să... = (să) nu cumva să... Cum nu se (mai) află = care iese din comun; extraordinar. (Pop.) Nu se (sau unde se) află.! = nu-i adevărat! 4. Tranz. (Pop.) A descoperi, a inventa, a scorni. – Lat. afflare „a sufla spre ceva, a atinge cu respirația”. DOOM
aflá (a ~) (a-fla) vb., ind. prez. 3 áflă
afle
AFLÁ, áflu, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A lua cunoștință despre ceva; a căpăta informații, vești, noutăți despre ceva; a auzi o veste, o noutate etc. 2. Tranz. A găsi, a descoperi (căutând sau întâmplător). 3. Refl. A fi, a se găsi într-un loc, într-o poziție, într-o împrejurare oarecare; a fi, a exista în realitate. ◊ Expr. (Fam.) A se afla în treabă = a se amesteca, a interveni într-o discuție sau într-o acțiune numai de formă, fără a aduce vreo contribuție. Să nu se afle (ca) să... = (să) nu cumva să... Cum nu se (mai) află = care iese din comun; extraordinar. (Pop.) Nu se (sau unde se) află.! = nu-i adevărat! 4. Tranz. (Pop.) A descoperi, a inventa, a scorni. – Lat. afflare „a sufla spre ceva, a atinge cu respirația”. DOOM
aflá (a ~) (a-fla) vb., ind. prez. 3 áflă
afli
AFLÁ, áflu, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A lua cunoștință despre ceva; a căpăta informații, vești, noutăți despre ceva; a auzi o veste, o noutate etc. 2. Tranz. A găsi, a descoperi (căutând sau întâmplător). 3. Refl. A fi, a se găsi într-un loc, într-o poziție, într-o împrejurare oarecare; a fi, a exista în realitate. ◊ Expr. (Fam.) A se afla în treabă = a se amesteca, a interveni într-o discuție sau într-o acțiune numai de formă, fără a aduce vreo contribuție. Să nu se afle (ca) să... = (să) nu cumva să... Cum nu se (mai) află = care iese din comun; extraordinar. (Pop.) Nu se (sau unde se) află.! = nu-i adevărat! 4. Tranz. (Pop.) A descoperi, a inventa, a scorni. – Lat. afflare „a sufla spre ceva, a atinge cu respirația”. DOOM
aflá (a ~) (a-fla) vb., ind. prez. 3 áflă
aflictiv
AFLICTÍV, -Ă, aflictivi, -e, adj. (Jur.; despre pedepse) Care lovește direct pe criminal (pe corp, în viață etc.). – Din fr. afflictif. DOOM
aflictív (a-flic-) adj. m., pl. aflictívi; f. aflictívă, pl. aflictíve
aflictiva
AFLICTÍV, -Ă, aflictivi, -e, adj. (Jur.; despre pedepse) Care lovește direct pe criminal (pe corp, în viață etc.). – Din fr. afflictif. DOOM
aflictív (a-flic-) adj. m., pl. aflictívi; f. aflictívă, pl. aflictíve
aflictive
AFLICTÍV, -Ă, aflictivi, -e, adj. (Jur.; despre pedepse) Care lovește direct pe criminal (pe corp, în viață etc.). – Din fr. afflictif. DOOM
aflictív (a-flic-) adj. m., pl. aflictívi; f. aflictívă, pl. aflictíve
aflictivei
AFLICTÍV, -Ă, aflictivi, -e, adj. (Jur.; despre pedepse) Care lovește direct pe criminal (pe corp, în viață etc.). – Din fr. afflictif. DOOM
aflictív (a-flic-) adj. m., pl. aflictívi; f. aflictívă, pl. aflictíve
aflictivele
AFLICTÍV, -Ă, aflictivi, -e, adj. (Jur.; despre pedepse) Care lovește direct pe criminal (pe corp, în viață etc.). – Din fr. afflictif. DOOM
aflictív (a-flic-) adj. m., pl. aflictívi; f. aflictívă, pl. aflictíve
aflictivelor
AFLICTÍV, -Ă, aflictivi, -e, adj. (Jur.; despre pedepse) Care lovește direct pe criminal (pe corp, în viață etc.). – Din fr. afflictif. DOOM
aflictív (a-flic-) adj. m., pl. aflictívi; f. aflictívă, pl. aflictíve
aflictivi
AFLICTÍV, -Ă, aflictivi, -e, adj. (Jur.; despre pedepse) Care lovește direct pe criminal (pe corp, în viață etc.). – Din fr. afflictif. DOOM
aflictív (a-flic-) adj. m., pl. aflictívi; f. aflictívă, pl. aflictíve
aflictivii
AFLICTÍV, -Ă, aflictivi, -e, adj. (Jur.; despre pedepse) Care lovește direct pe criminal (pe corp, în viață etc.). – Din fr. afflictif. DOOM
aflictív (a-flic-) adj. m., pl. aflictívi; f. aflictívă, pl. aflictíve
aflictivilor
AFLICTÍV, -Ă, aflictivi, -e, adj. (Jur.; despre pedepse) Care lovește direct pe criminal (pe corp, în viață etc.). – Din fr. afflictif. DOOM
aflictív (a-flic-) adj. m., pl. aflictívi; f. aflictívă, pl. aflictíve
aflictivul
AFLICTÍV, -Ă, aflictivi, -e, adj. (Jur.; despre pedepse) Care lovește direct pe criminal (pe corp, în viață etc.). – Din fr. afflictif. DOOM
aflictív (a-flic-) adj. m., pl. aflictívi; f. aflictívă, pl. aflictíve
aflictivului
AFLICTÍV, -Ă, aflictivi, -e, adj. (Jur.; despre pedepse) Care lovește direct pe criminal (pe corp, în viață etc.). – Din fr. afflictif. DOOM
aflictív (a-flic-) adj. m., pl. aflictívi; f. aflictívă, pl. aflictíve
aflicțiune
AFLICȚIÚNE, aflicțiuni, s. f. 1. Durere mare. 2. Pedeapsă directă. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. affliction. DOOM
aflicțiúne (a-flic-ți-u-) s. f., g.-d. art. aflicțiúnii; pl. aflicțiúni
aflicțiunea
AFLICȚIÚNE, aflicțiuni, s. f. 1. Durere mare. 2. Pedeapsă directă. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. affliction. DOOM
aflicțiúne (a-flic-ți-u-) s. f., g.-d. art. aflicțiúnii; pl. aflicțiúni
aflicțiuni
AFLICȚIÚNE, aflicțiuni, s. f. 1. Durere mare. 2. Pedeapsă directă. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. affliction. DOOM
aflicțiúne (a-flic-ți-u-) s. f., g.-d. art. aflicțiúnii; pl. aflicțiúni
aflicțiunii
AFLICȚIÚNE, aflicțiuni, s. f. 1. Durere mare. 2. Pedeapsă directă. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. affliction. DOOM
aflicțiúne (a-flic-ți-u-) s. f., g.-d. art. aflicțiúnii; pl. aflicțiúni
aflicțiunile
AFLICȚIÚNE, aflicțiuni, s. f. 1. Durere mare. 2. Pedeapsă directă. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. affliction. DOOM
aflicțiúne (a-flic-ți-u-) s. f., g.-d. art. aflicțiúnii; pl. aflicțiúni
aflicțiunilor
AFLICȚIÚNE, aflicțiuni, s. f. 1. Durere mare. 2. Pedeapsă directă. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. affliction. DOOM
aflicțiúne (a-flic-ți-u-) s. f., g.-d. art. aflicțiúnii; pl. aflicțiúni
aflogistic
AFLOGÍSTIC, -Ă adj. (Despre substanțe, corpuri) Neinflamabil. [< fr. aphlogistique, cf. gr. a – privativ, phlox – flacără].
aflogistica
AFLOGÍSTIC, -Ă adj. (Despre substanțe, corpuri) Neinflamabil. [< fr. aphlogistique, cf. gr. a – privativ, phlox – flacără].
aflogistice
AFLOGÍSTIC, -Ă adj. (Despre substanțe, corpuri) Neinflamabil. [< fr. aphlogistique, cf. gr. a – privativ, phlox – flacără].
aflogisticei
AFLOGÍSTIC, -Ă adj. (Despre substanțe, corpuri) Neinflamabil. [< fr. aphlogistique, cf. gr. a – privativ, phlox – flacără].
aflogisticele
AFLOGÍSTIC, -Ă adj. (Despre substanțe, corpuri) Neinflamabil. [< fr. aphlogistique, cf. gr. a – privativ, phlox – flacără].
aflogisticelor
AFLOGÍSTIC, -Ă adj. (Despre substanțe, corpuri) Neinflamabil. [< fr. aphlogistique, cf. gr. a – privativ, phlox – flacără].
aflogistici
AFLOGÍSTIC, -Ă adj. (Despre substanțe, corpuri) Neinflamabil. [< fr. aphlogistique, cf. gr. a – privativ, phlox – flacără].
aflogisticii
AFLOGÍSTIC, -Ă adj. (Despre substanțe, corpuri) Neinflamabil. [< fr. aphlogistique, cf. gr. a – privativ, phlox – flacără].
aflogisticilor
AFLOGÍSTIC, -Ă adj. (Despre substanțe, corpuri) Neinflamabil. [< fr. aphlogistique, cf. gr. a – privativ, phlox – flacără].
aflogisticul
AFLOGÍSTIC, -Ă adj. (Despre substanțe, corpuri) Neinflamabil. [< fr. aphlogistique, cf. gr. a – privativ, phlox – flacără].
aflogisticului
AFLOGÍSTIC, -Ă adj. (Despre substanțe, corpuri) Neinflamabil. [< fr. aphlogistique, cf. gr. a – privativ, phlox – flacără].
afloriment
AFLORIMÉNT, aflorimente, s. n. Loc unde apar la suprafața Pământului rocile sau mineralele, din cauza eroziunii sau a decopertării lor artificiale; deschidere geologică. – După fr. affleurement. DOOM
aflorimént (a-flo-) s. n., pl. afloriménte
aflorimente
AFLORIMÉNT, aflorimente, s. n. Loc unde apar la suprafața Pământului rocile sau mineralele, din cauza eroziunii sau a decopertării lor artificiale; deschidere geologică. – După fr. affleurement. DOOM
aflorimént (a-flo-) s. n., pl. afloriménte
aflorimentele
AFLORIMÉNT, aflorimente, s. n. Loc unde apar la suprafața Pământului rocile sau mineralele, din cauza eroziunii sau a decopertării lor artificiale; deschidere geologică. – După fr. affleurement. DOOM
aflorimént (a-flo-) s. n., pl. afloriménte
aflorimentelor
AFLORIMÉNT, aflorimente, s. n. Loc unde apar la suprafața Pământului rocile sau mineralele, din cauza eroziunii sau a decopertării lor artificiale; deschidere geologică. – După fr. affleurement. DOOM
aflorimént (a-flo-) s. n., pl. afloriménte
aflorimentul
AFLORIMÉNT, aflorimente, s. n. Loc unde apar la suprafața Pământului rocile sau mineralele, din cauza eroziunii sau a decopertării lor artificiale; deschidere geologică. – După fr. affleurement. DOOM
aflorimént (a-flo-) s. n., pl. afloriménte
aflorimentului
AFLORIMÉNT, aflorimente, s. n. Loc unde apar la suprafața Pământului rocile sau mineralele, din cauza eroziunii sau a decopertării lor artificiale; deschidere geologică. – După fr. affleurement. DOOM
aflorimént (a-flo-) s. n., pl. afloriménte
aflu
AFLÁ, áflu, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A lua cunoștință despre ceva; a căpăta informații, vești, noutăți despre ceva; a auzi o veste, o noutate etc. 2. Tranz. A găsi, a descoperi (căutând sau întâmplător). 3. Refl. A fi, a se găsi într-un loc, într-o poziție, într-o împrejurare oarecare; a fi, a exista în realitate. ◊ Expr. (Fam.) A se afla în treabă = a se amesteca, a interveni într-o discuție sau într-o acțiune numai de formă, fără a aduce vreo contribuție. Să nu se afle (ca) să... = (să) nu cumva să... Cum nu se (mai) află = care iese din comun; extraordinar. (Pop.) Nu se (sau unde se) află.! = nu-i adevărat! 4. Tranz. (Pop.) A descoperi, a inventa, a scorni. – Lat. afflare „a sufla spre ceva, a atinge cu respirația”. DOOM
aflá (a ~) (a-fla) vb., ind. prez. 3 áflă
afluent
AFLUÉNT, afluenți, s. m. Nume dat unei ape curgătoare secundare, considerată în raport cu apa curgătoare mai mare în care se varsă. [Pr.: -flu-ent] – Din fr. affluent, lat. affluens, -ntis. DOOM
afluént (a-flu-ent) s. m., pl. afluénți
afluentul
AFLUÉNT, afluenți, s. m. Nume dat unei ape curgătoare secundare, considerată în raport cu apa curgătoare mai mare în care se varsă. [Pr.: -flu-ent] – Din fr. affluent, lat. affluens, -ntis. DOOM
afluént (a-flu-ent) s. m., pl. afluénți
afluentului
AFLUÉNT, afluenți, s. m. Nume dat unei ape curgătoare secundare, considerată în raport cu apa curgătoare mai mare în care se varsă. [Pr.: -flu-ent] – Din fr. affluent, lat. affluens, -ntis. DOOM
afluént (a-flu-ent) s. m., pl. afluénți
afluența
AFLUÉNȚĂ s. f. Mulțime de oameni care se îndreaptă spre același punct; aflux, îmbulzeală, năvală. ♦ Cantitate mare; abundență, belșug de produse. [Pr.: -flu-en-] – Din fr. affluence, lat. affluentia. DOOM
afluénță (a-flu-en-) s. f., g.-d. art. afluénței
afluențe
AFLUÉNȚĂ s. f. Mulțime de oameni care se îndreaptă spre același punct; aflux, îmbulzeală, năvală. ♦ Cantitate mare; abundență, belșug de produse. [Pr.: -flu-en-] – Din fr. affluence, lat. affluentia. DOOM
afluénță (a-flu-en-) s. f., g.-d. art. afluénței
afluenței
AFLUÉNȚĂ s. f. Mulțime de oameni care se îndreaptă spre același punct; aflux, îmbulzeală, năvală. ♦ Cantitate mare; abundență, belșug de produse. [Pr.: -flu-en-] – Din fr. affluence, lat. affluentia. DOOM
afluénță (a-flu-en-) s. f., g.-d. art. afluénței
afluenți
AFLUÉNT, afluenți, s. m. Nume dat unei ape curgătoare secundare, considerată în raport cu apa curgătoare mai mare în care se varsă. [Pr.: -flu-ent] – Din fr. affluent, lat. affluens, -ntis. DOOM
afluént (a-flu-ent) s. m., pl. afluénți
afluenții
AFLUÉNT, afluenți, s. m. Nume dat unei ape curgătoare secundare, considerată în raport cu apa curgătoare mai mare în care se varsă. [Pr.: -flu-ent] – Din fr. affluent, lat. affluens, -ntis. DOOM
afluént (a-flu-ent) s. m., pl. afluénți
afluenților
AFLUÉNT, afluenți, s. m. Nume dat unei ape curgătoare secundare, considerată în raport cu apa curgătoare mai mare în care se varsă. [Pr.: -flu-ent] – Din fr. affluent, lat. affluens, -ntis. DOOM
afluént (a-flu-ent) s. m., pl. afluénți
aflui
AFLUÍ, afluiesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre lichide) A curge într-o direcție unică. ♦ (Despre sânge) A se aduna în cantitate mai mare într-un punct al corpului. 2. A se deplasa în aceeași direcție. ♦ A se îmbulzi. – Din fr. affluer, lat. affluere. DOOM
afluí (a-flu-) vb., ind. prez. 3 sg. afluiéște, imperf. 3 sg. afluiá; conj. prez. 3 să afluiáscă
afluia
AFLUÍ, afluiesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre lichide) A curge într-o direcție unică. ♦ (Despre sânge) A se aduna în cantitate mai mare într-un punct al corpului. 2. A se deplasa în aceeași direcție. ♦ A se îmbulzi. – Din fr. affluer, lat. affluere. DOOM
afluí (a-flu-) vb., ind. prez. 3 sg. afluiéște, imperf. 3 sg. afluiá; conj. prez. 3 să afluiáscă
afluiai
AFLUÍ, afluiesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre lichide) A curge într-o direcție unică. ♦ (Despre sânge) A se aduna în cantitate mai mare într-un punct al corpului. 2. A se deplasa în aceeași direcție. ♦ A se îmbulzi. – Din fr. affluer, lat. affluere. DOOM
afluí (a-flu-) vb., ind. prez. 3 sg. afluiéște, imperf. 3 sg. afluiá; conj. prez. 3 să afluiáscă
afluiam
AFLUÍ, afluiesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre lichide) A curge într-o direcție unică. ♦ (Despre sânge) A se aduna în cantitate mai mare într-un punct al corpului. 2. A se deplasa în aceeași direcție. ♦ A se îmbulzi. – Din fr. affluer, lat. affluere. DOOM
afluí (a-flu-) vb., ind. prez. 3 sg. afluiéște, imperf. 3 sg. afluiá; conj. prez. 3 să afluiáscă
afluiască
AFLUÍ, afluiesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre lichide) A curge într-o direcție unică. ♦ (Despre sânge) A se aduna în cantitate mai mare într-un punct al corpului. 2. A se deplasa în aceeași direcție. ♦ A se îmbulzi. – Din fr. affluer, lat. affluere. DOOM
afluí (a-flu-) vb., ind. prez. 3 sg. afluiéște, imperf. 3 sg. afluiá; conj. prez. 3 să afluiáscă
afluiau
AFLUÍ, afluiesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre lichide) A curge într-o direcție unică. ♦ (Despre sânge) A se aduna în cantitate mai mare într-un punct al corpului. 2. A se deplasa în aceeași direcție. ♦ A se îmbulzi. – Din fr. affluer, lat. affluere. DOOM
afluí (a-flu-) vb., ind. prez. 3 sg. afluiéște, imperf. 3 sg. afluiá; conj. prez. 3 să afluiáscă
afluiați
AFLUÍ, afluiesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre lichide) A curge într-o direcție unică. ♦ (Despre sânge) A se aduna în cantitate mai mare într-un punct al corpului. 2. A se deplasa în aceeași direcție. ♦ A se îmbulzi. – Din fr. affluer, lat. affluere. DOOM
afluí (a-flu-) vb., ind. prez. 3 sg. afluiéște, imperf. 3 sg. afluiá; conj. prez. 3 să afluiáscă
afluiesc
AFLUÍ, afluiesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre lichide) A curge într-o direcție unică. ♦ (Despre sânge) A se aduna în cantitate mai mare într-un punct al corpului. 2. A se deplasa în aceeași direcție. ♦ A se îmbulzi. – Din fr. affluer, lat. affluere. DOOM
afluí (a-flu-) vb., ind. prez. 3 sg. afluiéște, imperf. 3 sg. afluiá; conj. prez. 3 să afluiáscă
afluiește
AFLUÍ, afluiesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre lichide) A curge într-o direcție unică. ♦ (Despre sânge) A se aduna în cantitate mai mare într-un punct al corpului. 2. A se deplasa în aceeași direcție. ♦ A se îmbulzi. – Din fr. affluer, lat. affluere. DOOM
afluí (a-flu-) vb., ind. prez. 3 sg. afluiéște, imperf. 3 sg. afluiá; conj. prez. 3 să afluiáscă
afluiești
AFLUÍ, afluiesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre lichide) A curge într-o direcție unică. ♦ (Despre sânge) A se aduna în cantitate mai mare într-un punct al corpului. 2. A se deplasa în aceeași direcție. ♦ A se îmbulzi. – Din fr. affluer, lat. affluere. DOOM
afluí (a-flu-) vb., ind. prez. 3 sg. afluiéște, imperf. 3 sg. afluiá; conj. prez. 3 să afluiáscă
afluii
AFLUÍ, afluiesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre lichide) A curge într-o direcție unică. ♦ (Despre sânge) A se aduna în cantitate mai mare într-un punct al corpului. 2. A se deplasa în aceeași direcție. ♦ A se îmbulzi. – Din fr. affluer, lat. affluere. DOOM
afluí (a-flu-) vb., ind. prez. 3 sg. afluiéște, imperf. 3 sg. afluiá; conj. prez. 3 să afluiáscă
afluim
AFLUÍ, afluiesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre lichide) A curge într-o direcție unică. ♦ (Despre sânge) A se aduna în cantitate mai mare într-un punct al corpului. 2. A se deplasa în aceeași direcție. ♦ A se îmbulzi. – Din fr. affluer, lat. affluere. DOOM
afluí (a-flu-) vb., ind. prez. 3 sg. afluiéște, imperf. 3 sg. afluiá; conj. prez. 3 să afluiáscă
afluind
AFLUÍ, afluiesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre lichide) A curge într-o direcție unică. ♦ (Despre sânge) A se aduna în cantitate mai mare într-un punct al corpului. 2. A se deplasa în aceeași direcție. ♦ A se îmbulzi. – Din fr. affluer, lat. affluere. DOOM
afluí (a-flu-) vb., ind. prez. 3 sg. afluiéște, imperf. 3 sg. afluiá; conj. prez. 3 să afluiáscă
afluire
AFLUÍ, afluiesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre lichide) A curge într-o direcție unică. ♦ (Despre sânge) A se aduna în cantitate mai mare într-un punct al corpului. 2. A se deplasa în aceeași direcție. ♦ A se îmbulzi. – Din fr. affluer, lat. affluere. DOOM
afluí (a-flu-) vb., ind. prez. 3 sg. afluiéște, imperf. 3 sg. afluiá; conj. prez. 3 să afluiáscă
afluire
AFLUÍRE, afluiri, s. f. Faptul de a aflui. – V. aflui. DOOM
afluíre (a-flu-) s. f., g.-d. art. afluírii; pl. afluíri
afluirea
AFLUÍRE, afluiri, s. f. Faptul de a aflui. – V. aflui. DOOM
afluíre (a-flu-) s. f., g.-d. art. afluírii; pl. afluíri
afluiri
AFLUÍRE, afluiri, s. f. Faptul de a aflui. – V. aflui. DOOM
afluíre (a-flu-) s. f., g.-d. art. afluírii; pl. afluíri
afluirii
AFLUÍRE, afluiri, s. f. Faptul de a aflui. – V. aflui. DOOM
afluíre (a-flu-) s. f., g.-d. art. afluírii; pl. afluíri
afluirile
AFLUÍRE, afluiri, s. f. Faptul de a aflui. – V. aflui. DOOM
afluíre (a-flu-) s. f., g.-d. art. afluírii; pl. afluíri
afluirilor
AFLUÍRE, afluiri, s. f. Faptul de a aflui. – V. aflui. DOOM
afluíre (a-flu-) s. f., g.-d. art. afluírii; pl. afluíri
afluiră
AFLUÍ, afluiesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre lichide) A curge într-o direcție unică. ♦ (Despre sânge) A se aduna în cantitate mai mare într-un punct al corpului. 2. A se deplasa în aceeași direcție. ♦ A se îmbulzi. – Din fr. affluer, lat. affluere. DOOM
afluí (a-flu-) vb., ind. prez. 3 sg. afluiéște, imperf. 3 sg. afluiá; conj. prez. 3 să afluiáscă
afluirăm
AFLUÍ, afluiesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre lichide) A curge într-o direcție unică. ♦ (Despre sânge) A se aduna în cantitate mai mare într-un punct al corpului. 2. A se deplasa în aceeași direcție. ♦ A se îmbulzi. – Din fr. affluer, lat. affluere. DOOM
afluí (a-flu-) vb., ind. prez. 3 sg. afluiéște, imperf. 3 sg. afluiá; conj. prez. 3 să afluiáscă
afluirăți
AFLUÍ, afluiesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre lichide) A curge într-o direcție unică. ♦ (Despre sânge) A se aduna în cantitate mai mare într-un punct al corpului. 2. A se deplasa în aceeași direcție. ♦ A se îmbulzi. – Din fr. affluer, lat. affluere. DOOM
afluí (a-flu-) vb., ind. prez. 3 sg. afluiéște, imperf. 3 sg. afluiá; conj. prez. 3 să afluiáscă
afluise
AFLUÍ, afluiesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre lichide) A curge într-o direcție unică. ♦ (Despre sânge) A se aduna în cantitate mai mare într-un punct al corpului. 2. A se deplasa în aceeași direcție. ♦ A se îmbulzi. – Din fr. affluer, lat. affluere. DOOM
afluí (a-flu-) vb., ind. prez. 3 sg. afluiéște, imperf. 3 sg. afluiá; conj. prez. 3 să afluiáscă
afluisem
AFLUÍ, afluiesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre lichide) A curge într-o direcție unică. ♦ (Despre sânge) A se aduna în cantitate mai mare într-un punct al corpului. 2. A se deplasa în aceeași direcție. ♦ A se îmbulzi. – Din fr. affluer, lat. affluere. DOOM
afluí (a-flu-) vb., ind. prez. 3 sg. afluiéște, imperf. 3 sg. afluiá; conj. prez. 3 să afluiáscă
afluiseră
AFLUÍ, afluiesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre lichide) A curge într-o direcție unică. ♦ (Despre sânge) A se aduna în cantitate mai mare într-un punct al corpului. 2. A se deplasa în aceeași direcție. ♦ A se îmbulzi. – Din fr. affluer, lat. affluere. DOOM
afluí (a-flu-) vb., ind. prez. 3 sg. afluiéște, imperf. 3 sg. afluiá; conj. prez. 3 să afluiáscă
afluiserăm
AFLUÍ, afluiesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre lichide) A curge într-o direcție unică. ♦ (Despre sânge) A se aduna în cantitate mai mare într-un punct al corpului. 2. A se deplasa în aceeași direcție. ♦ A se îmbulzi. – Din fr. affluer, lat. affluere. DOOM
afluí (a-flu-) vb., ind. prez. 3 sg. afluiéște, imperf. 3 sg. afluiá; conj. prez. 3 să afluiáscă
afluiserăți
AFLUÍ, afluiesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre lichide) A curge într-o direcție unică. ♦ (Despre sânge) A se aduna în cantitate mai mare într-un punct al corpului. 2. A se deplasa în aceeași direcție. ♦ A se îmbulzi. – Din fr. affluer, lat. affluere. DOOM
afluí (a-flu-) vb., ind. prez. 3 sg. afluiéște, imperf. 3 sg. afluiá; conj. prez. 3 să afluiáscă
afluiseși
AFLUÍ, afluiesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre lichide) A curge într-o direcție unică. ♦ (Despre sânge) A se aduna în cantitate mai mare într-un punct al corpului. 2. A se deplasa în aceeași direcție. ♦ A se îmbulzi. – Din fr. affluer, lat. affluere. DOOM
afluí (a-flu-) vb., ind. prez. 3 sg. afluiéște, imperf. 3 sg. afluiá; conj. prez. 3 să afluiáscă
afluiseți
AFLUÍ, afluiesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre lichide) A curge într-o direcție unică. ♦ (Despre sânge) A se aduna în cantitate mai mare într-un punct al corpului. 2. A se deplasa în aceeași direcție. ♦ A se îmbulzi. – Din fr. affluer, lat. affluere. DOOM
afluí (a-flu-) vb., ind. prez. 3 sg. afluiéște, imperf. 3 sg. afluiá; conj. prez. 3 să afluiáscă
afluit
AFLUÍ, afluiesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre lichide) A curge într-o direcție unică. ♦ (Despre sânge) A se aduna în cantitate mai mare într-un punct al corpului. 2. A se deplasa în aceeași direcție. ♦ A se îmbulzi. – Din fr. affluer, lat. affluere. DOOM
afluí (a-flu-) vb., ind. prez. 3 sg. afluiéște, imperf. 3 sg. afluiá; conj. prez. 3 să afluiáscă
afluiși
AFLUÍ, afluiesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre lichide) A curge într-o direcție unică. ♦ (Despre sânge) A se aduna în cantitate mai mare într-un punct al corpului. 2. A se deplasa în aceeași direcție. ♦ A se îmbulzi. – Din fr. affluer, lat. affluere. DOOM
afluí (a-flu-) vb., ind. prez. 3 sg. afluiéște, imperf. 3 sg. afluiá; conj. prez. 3 să afluiáscă
afluiți
AFLUÍ, afluiesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre lichide) A curge într-o direcție unică. ♦ (Despre sânge) A se aduna în cantitate mai mare într-un punct al corpului. 2. A se deplasa în aceeași direcție. ♦ A se îmbulzi. – Din fr. affluer, lat. affluere. DOOM
afluí (a-flu-) vb., ind. prez. 3 sg. afluiéște, imperf. 3 sg. afluiá; conj. prez. 3 să afluiáscă
aflux
AFLÚX, afluxuri, s. n. 1. Afluență. 2. Îngrămădire a unui lichid (mai ales a sângelui) într-un punct al corpului. – Din fr. afflux, lat. affluxus. DOOM
aflúx (a-flux) s. n., pl. aflúxuri
afluxul
AFLÚX, afluxuri, s. n. 1. Afluență. 2. Îngrămădire a unui lichid (mai ales a sângelui) într-un punct al corpului. – Din fr. afflux, lat. affluxus. DOOM
aflúx (a-flux) s. n., pl. aflúxuri
afluxului
AFLÚX, afluxuri, s. n. 1. Afluență. 2. Îngrămădire a unui lichid (mai ales a sângelui) într-un punct al corpului. – Din fr. afflux, lat. affluxus. DOOM
aflúx (a-flux) s. n., pl. aflúxuri
afluxuri
AFLÚX, afluxuri, s. n. 1. Afluență. 2. Îngrămădire a unui lichid (mai ales a sângelui) într-un punct al corpului. – Din fr. afflux, lat. affluxus. DOOM
aflúx (a-flux) s. n., pl. aflúxuri
afluxurile
AFLÚX, afluxuri, s. n. 1. Afluență. 2. Îngrămădire a unui lichid (mai ales a sângelui) într-un punct al corpului. – Din fr. afflux, lat. affluxus. DOOM
aflúx (a-flux) s. n., pl. aflúxuri
afluxurilor
AFLÚX, afluxuri, s. n. 1. Afluență. 2. Îngrămădire a unui lichid (mai ales a sângelui) într-un punct al corpului. – Din fr. afflux, lat. affluxus. DOOM
aflúx (a-flux) s. n., pl. aflúxuri
aflând
AFLÁ, áflu, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A lua cunoștință despre ceva; a căpăta informații, vești, noutăți despre ceva; a auzi o veste, o noutate etc. 2. Tranz. A găsi, a descoperi (căutând sau întâmplător). 3. Refl. A fi, a se găsi într-un loc, într-o poziție, într-o împrejurare oarecare; a fi, a exista în realitate. ◊ Expr. (Fam.) A se afla în treabă = a se amesteca, a interveni într-o discuție sau într-o acțiune numai de formă, fără a aduce vreo contribuție. Să nu se afle (ca) să... = (să) nu cumva să... Cum nu se (mai) află = care iese din comun; extraordinar. (Pop.) Nu se (sau unde se) află.! = nu-i adevărat! 4. Tranz. (Pop.) A descoperi, a inventa, a scorni. – Lat. afflare „a sufla spre ceva, a atinge cu respirația”. DOOM
aflá (a ~) (a-fla) vb., ind. prez. 3 áflă
aflînd
AFLÁ, áflu, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A lua cunoștință despre ceva; a căpăta informații, vești, noutăți despre ceva; a auzi o veste, o noutate etc. 2. Tranz. A găsi, a descoperi (căutând sau întâmplător). 3. Refl. A fi, a se găsi într-un loc, într-o poziție, într-o împrejurare oarecare; a fi, a exista în realitate. ◊ Expr. (Fam.) A se afla în treabă = a se amesteca, a interveni într-o discuție sau într-o acțiune numai de formă, fără a aduce vreo contribuție. Să nu se afle (ca) să... = (să) nu cumva să... Cum nu se (mai) află = care iese din comun; extraordinar. (Pop.) Nu se (sau unde se) află.! = nu-i adevărat! 4. Tranz. (Pop.) A descoperi, a inventa, a scorni. – Lat. afflare „a sufla spre ceva, a atinge cu respirația”. DOOM
aflá (a ~) (a-fla) vb., ind. prez. 3 áflă
aflări
AFLÁRE s. f. Acțiunea de a (se) afla și rezultatul ei. – V. afla. DOOM
afláre (a-fla-) s. f., g.-d. art. aflắrii
aflării
AFLÁRE s. f. Acțiunea de a (se) afla și rezultatul ei. – V. afla. DOOM
afláre (a-fla-) s. f., g.-d. art. aflắrii
aflările
AFLÁRE s. f. Acțiunea de a (se) afla și rezultatul ei. – V. afla. DOOM
afláre (a-fla-) s. f., g.-d. art. aflắrii
aflărilor
AFLÁRE s. f. Acțiunea de a (se) afla și rezultatul ei. – V. afla. DOOM
afláre (a-fla-) s. f., g.-d. art. aflắrii
aflătoare
AFLĂTÓR, -OÁRE, aflători, -oare, adj. (Rar) Care (se) află, (se) găsește. ♦ (Substantivat; înv.) Inventator. – Afla + suf. -ător. DOOM
aflătór (a-flă-) (rar) adj. m., pl. aflătóri; f. sg. și pl. aflătoáre
aflătoarea
AFLĂTÓR, -OÁRE, aflători, -oare, adj. (Rar) Care (se) află, (se) găsește. ♦ (Substantivat; înv.) Inventator. – Afla + suf. -ător. DOOM
aflătór (a-flă-) (rar) adj. m., pl. aflătóri; f. sg. și pl. aflătoáre
aflătoarei
AFLĂTÓR, -OÁRE, aflători, -oare, adj. (Rar) Care (se) află, (se) găsește. ♦ (Substantivat; înv.) Inventator. – Afla + suf. -ător. DOOM
aflătór (a-flă-) (rar) adj. m., pl. aflătóri; f. sg. și pl. aflătoáre
aflătoarele
AFLĂTÓR, -OÁRE, aflători, -oare, adj. (Rar) Care (se) află, (se) găsește. ♦ (Substantivat; înv.) Inventator. – Afla + suf. -ător. DOOM
aflătór (a-flă-) (rar) adj. m., pl. aflătóri; f. sg. și pl. aflătoáre
aflătoarelor
AFLĂTÓR, -OÁRE, aflători, -oare, adj. (Rar) Care (se) află, (se) găsește. ♦ (Substantivat; înv.) Inventator. – Afla + suf. -ător. DOOM
aflătór (a-flă-) (rar) adj. m., pl. aflătóri; f. sg. și pl. aflătoáre
aflător
AFLĂTÓR, -OÁRE, aflători, -oare, adj. (Rar) Care (se) află, (se) găsește. ♦ (Substantivat; înv.) Inventator. – Afla + suf. -ător. DOOM
aflătór (a-flă-) (rar) adj. m., pl. aflătóri; f. sg. și pl. aflătoáre
aflători
AFLĂTÓR, -OÁRE, aflători, -oare, adj. (Rar) Care (se) află, (se) găsește. ♦ (Substantivat; înv.) Inventator. – Afla + suf. -ător. DOOM
aflătór (a-flă-) (rar) adj. m., pl. aflătóri; f. sg. și pl. aflătoáre
aflătorii
AFLĂTÓR, -OÁRE, aflători, -oare, adj. (Rar) Care (se) află, (se) găsește. ♦ (Substantivat; înv.) Inventator. – Afla + suf. -ător. DOOM
aflătór (a-flă-) (rar) adj. m., pl. aflătóri; f. sg. și pl. aflătoáre
aflătorilor
AFLĂTÓR, -OÁRE, aflători, -oare, adj. (Rar) Care (se) află, (se) găsește. ♦ (Substantivat; înv.) Inventator. – Afla + suf. -ător. DOOM
aflătór (a-flă-) (rar) adj. m., pl. aflătóri; f. sg. și pl. aflătoáre
aflătorul
AFLĂTÓR, -OÁRE, aflători, -oare, adj. (Rar) Care (se) află, (se) găsește. ♦ (Substantivat; înv.) Inventator. – Afla + suf. -ător. DOOM
aflătór (a-flă-) (rar) adj. m., pl. aflătóri; f. sg. și pl. aflătoáre
aflătorului
AFLĂTÓR, -OÁRE, aflători, -oare, adj. (Rar) Care (se) află, (se) găsește. ♦ (Substantivat; înv.) Inventator. – Afla + suf. -ător. DOOM
aflătór (a-flă-) (rar) adj. m., pl. aflătóri; f. sg. și pl. aflătoáre
afocal
AFOCÁL, -Ă, afocali, -e, adj. (Despre sisteme optice) Care este format din două (grupuri de) lentile, așezate astfel încât focarul-imagine al uneia să coincidă cu focarul-obiect al celeilalte. – Din fr. afocal. DOOM
afocál adj. m., pl. afocáli; f. afocálă, pl. afocále
afocala
AFOCÁL, -Ă, afocali, -e, adj. (Despre sisteme optice) Care este format din două (grupuri de) lentile, așezate astfel încât focarul-imagine al uneia să coincidă cu focarul-obiect al celeilalte. – Din fr. afocal. DOOM
afocál adj. m., pl. afocáli; f. afocálă, pl. afocále
afocale
AFOCÁL, -Ă, afocali, -e, adj. (Despre sisteme optice) Care este format din două (grupuri de) lentile, așezate astfel încât focarul-imagine al uneia să coincidă cu focarul-obiect al celeilalte. – Din fr. afocal. DOOM
afocál adj. m., pl. afocáli; f. afocálă, pl. afocále
afocalei
AFOCÁL, -Ă, afocali, -e, adj. (Despre sisteme optice) Care este format din două (grupuri de) lentile, așezate astfel încât focarul-imagine al uneia să coincidă cu focarul-obiect al celeilalte. – Din fr. afocal. DOOM
afocál adj. m., pl. afocáli; f. afocálă, pl. afocále
afocalele
AFOCÁL, -Ă, afocali, -e, adj. (Despre sisteme optice) Care este format din două (grupuri de) lentile, așezate astfel încât focarul-imagine al uneia să coincidă cu focarul-obiect al celeilalte. – Din fr. afocal. DOOM
afocál adj. m., pl. afocáli; f. afocálă, pl. afocále
afocalelor
AFOCÁL, -Ă, afocali, -e, adj. (Despre sisteme optice) Care este format din două (grupuri de) lentile, așezate astfel încât focarul-imagine al uneia să coincidă cu focarul-obiect al celeilalte. – Din fr. afocal. DOOM
afocál adj. m., pl. afocáli; f. afocálă, pl. afocále
afocali
AFOCÁL, -Ă, afocali, -e, adj. (Despre sisteme optice) Care este format din două (grupuri de) lentile, așezate astfel încât focarul-imagine al uneia să coincidă cu focarul-obiect al celeilalte. – Din fr. afocal. DOOM
afocál adj. m., pl. afocáli; f. afocálă, pl. afocále
afocalii
AFOCÁL, -Ă, afocali, -e, adj. (Despre sisteme optice) Care este format din două (grupuri de) lentile, așezate astfel încât focarul-imagine al uneia să coincidă cu focarul-obiect al celeilalte. – Din fr. afocal. DOOM
afocál adj. m., pl. afocáli; f. afocálă, pl. afocále
afocalilor
AFOCÁL, -Ă, afocali, -e, adj. (Despre sisteme optice) Care este format din două (grupuri de) lentile, așezate astfel încât focarul-imagine al uneia să coincidă cu focarul-obiect al celeilalte. – Din fr. afocal. DOOM
afocál adj. m., pl. afocáli; f. afocálă, pl. afocále
afocalul
AFOCÁL, -Ă, afocali, -e, adj. (Despre sisteme optice) Care este format din două (grupuri de) lentile, așezate astfel încât focarul-imagine al uneia să coincidă cu focarul-obiect al celeilalte. – Din fr. afocal. DOOM
afocál adj. m., pl. afocáli; f. afocálă, pl. afocále
afocalului
AFOCÁL, -Ă, afocali, -e, adj. (Despre sisteme optice) Care este format din două (grupuri de) lentile, așezate astfel încât focarul-imagine al uneia să coincidă cu focarul-obiect al celeilalte. – Din fr. afocal. DOOM
afocál adj. m., pl. afocáli; f. afocálă, pl. afocále
afolat
AFOLÁT, -Ă adj. (Franțuzism) Înnebunit, ieșit din minți, care și-a pierdut cumpătul (de frică, de durere). [Cf. fr. affolé].
afolata
AFOLÁT, -Ă adj. (Franțuzism) Înnebunit, ieșit din minți, care și-a pierdut cumpătul (de frică, de durere). [Cf. fr. affolé].
afolate
AFOLÁT, -Ă adj. (Franțuzism) Înnebunit, ieșit din minți, care și-a pierdut cumpătul (de frică, de durere). [Cf. fr. affolé].
afolatei
AFOLÁT, -Ă adj. (Franțuzism) Înnebunit, ieșit din minți, care și-a pierdut cumpătul (de frică, de durere). [Cf. fr. affolé].
afolatele
AFOLÁT, -Ă adj. (Franțuzism) Înnebunit, ieșit din minți, care și-a pierdut cumpătul (de frică, de durere). [Cf. fr. affolé].
afolatelor
AFOLÁT, -Ă adj. (Franțuzism) Înnebunit, ieșit din minți, care și-a pierdut cumpătul (de frică, de durere). [Cf. fr. affolé].
afolatul
AFOLÁT, -Ă adj. (Franțuzism) Înnebunit, ieșit din minți, care și-a pierdut cumpătul (de frică, de durere). [Cf. fr. affolé].
afolatului
AFOLÁT, -Ă adj. (Franțuzism) Înnebunit, ieșit din minți, care și-a pierdut cumpătul (de frică, de durere). [Cf. fr. affolé].
afolați
AFOLÁT, -Ă adj. (Franțuzism) Înnebunit, ieșit din minți, care și-a pierdut cumpătul (de frică, de durere). [Cf. fr. affolé].
afolații
AFOLÁT, -Ă adj. (Franțuzism) Înnebunit, ieșit din minți, care și-a pierdut cumpătul (de frică, de durere). [Cf. fr. affolé].
afolaților
AFOLÁT, -Ă adj. (Franțuzism) Înnebunit, ieșit din minți, care și-a pierdut cumpătul (de frică, de durere). [Cf. fr. affolé].
afon
AFÓN, -Ă, afoni, -e, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care suferă de afonie. ♦ (Persoană) care nu poate cânta corect, care nu are voce. 2. (Lingv.; la f.) (Consoană) surdă. – Din fr. aphone. DOOM
afón adj. m., s. m., pl. afóni; adj. f., s. f. afónă, pl. afóne
afon
AFÓN, -Ă, afoni, -e, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care suferă de afonie. ♦ (Persoană) care nu poate cânta corect, care nu are voce. 2. (Lingv.; la f.) (Consoană) surdă. – Din fr. aphone. DOOM
afón adj. m., s. m., pl. afóni; adj. f., s. f. afónă, pl. afóne
afona
AFÓN, -Ă, afoni, -e, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care suferă de afonie. ♦ (Persoană) care nu poate cânta corect, care nu are voce. 2. (Lingv.; la f.) (Consoană) surdă. – Din fr. aphone. DOOM
afón adj. m., s. m., pl. afóni; adj. f., s. f. afónă, pl. afóne
afona
AFÓN, -Ă, afoni, -e, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care suferă de afonie. ♦ (Persoană) care nu poate cânta corect, care nu are voce. 2. (Lingv.; la f.) (Consoană) surdă. – Din fr. aphone. DOOM
afón adj. m., s. m., pl. afóni; adj. f., s. f. afónă, pl. afóne
afone
AFÓN, -Ă, afoni, -e, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care suferă de afonie. ♦ (Persoană) care nu poate cânta corect, care nu are voce. 2. (Lingv.; la f.) (Consoană) surdă. – Din fr. aphone. DOOM
afón adj. m., s. m., pl. afóni; adj. f., s. f. afónă, pl. afóne
afone
AFÓN, -Ă, afoni, -e, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care suferă de afonie. ♦ (Persoană) care nu poate cânta corect, care nu are voce. 2. (Lingv.; la f.) (Consoană) surdă. – Din fr. aphone. DOOM
afón adj. m., s. m., pl. afóni; adj. f., s. f. afónă, pl. afóne
afone
AFÓN, -Ă, afoni, -e, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care suferă de afonie. ♦ (Persoană) care nu poate cânta corect, care nu are voce. 2. (Lingv.; la f.) (Consoană) surdă. – Din fr. aphone. DOOM
afón adj. m., s. m., pl. afóni; adj. f., s. f. afónă, pl. afóne
afonei
AFÓN, -Ă, afoni, -e, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care suferă de afonie. ♦ (Persoană) care nu poate cânta corect, care nu are voce. 2. (Lingv.; la f.) (Consoană) surdă. – Din fr. aphone. DOOM
afón adj. m., s. m., pl. afóni; adj. f., s. f. afónă, pl. afóne
afonei
AFÓN, -Ă, afoni, -e, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care suferă de afonie. ♦ (Persoană) care nu poate cânta corect, care nu are voce. 2. (Lingv.; la f.) (Consoană) surdă. – Din fr. aphone. DOOM
afón adj. m., s. m., pl. afóni; adj. f., s. f. afónă, pl. afóne
afonele
AFÓN, -Ă, afoni, -e, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care suferă de afonie. ♦ (Persoană) care nu poate cânta corect, care nu are voce. 2. (Lingv.; la f.) (Consoană) surdă. – Din fr. aphone. DOOM
afón adj. m., s. m., pl. afóni; adj. f., s. f. afónă, pl. afóne
afonele
AFÓN, -Ă, afoni, -e, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care suferă de afonie. ♦ (Persoană) care nu poate cânta corect, care nu are voce. 2. (Lingv.; la f.) (Consoană) surdă. – Din fr. aphone. DOOM
afón adj. m., s. m., pl. afóni; adj. f., s. f. afónă, pl. afóne
afonelor
AFÓN, -Ă, afoni, -e, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care suferă de afonie. ♦ (Persoană) care nu poate cânta corect, care nu are voce. 2. (Lingv.; la f.) (Consoană) surdă. – Din fr. aphone. DOOM
afón adj. m., s. m., pl. afóni; adj. f., s. f. afónă, pl. afóne
afonelor
AFÓN, -Ă, afoni, -e, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care suferă de afonie. ♦ (Persoană) care nu poate cânta corect, care nu are voce. 2. (Lingv.; la f.) (Consoană) surdă. – Din fr. aphone. DOOM
afón adj. m., s. m., pl. afóni; adj. f., s. f. afónă, pl. afóne
afoni
AFÓN, -Ă, afoni, -e, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care suferă de afonie. ♦ (Persoană) care nu poate cânta corect, care nu are voce. 2. (Lingv.; la f.) (Consoană) surdă. – Din fr. aphone. DOOM
afón adj. m., s. m., pl. afóni; adj. f., s. f. afónă, pl. afóne
afoni
AFÓN, -Ă, afoni, -e, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care suferă de afonie. ♦ (Persoană) care nu poate cânta corect, care nu are voce. 2. (Lingv.; la f.) (Consoană) surdă. – Din fr. aphone. DOOM
afón adj. m., s. m., pl. afóni; adj. f., s. f. afónă, pl. afóne
afonia
AFONÍE s. f. Imposibilitate de a vorbi ca urmare a lezării laringelui sau a nervilor acestuia. – Din fr. aphonie. DOOM
afoníe s. f., art. afonía, g.-d. afoníi, art. afoníei
afonie
AFONÍE s. f. Imposibilitate de a vorbi ca urmare a lezării laringelui sau a nervilor acestuia. – Din fr. aphonie. DOOM
afoníe s. f., art. afonía, g.-d. afoníi, art. afoníei
afoniei
AFONÍE s. f. Imposibilitate de a vorbi ca urmare a lezării laringelui sau a nervilor acestuia. – Din fr. aphonie. DOOM
afoníe s. f., art. afonía, g.-d. afoníi, art. afoníei
afonii
AFÓN, -Ă, afoni, -e, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care suferă de afonie. ♦ (Persoană) care nu poate cânta corect, care nu are voce. 2. (Lingv.; la f.) (Consoană) surdă. – Din fr. aphone. DOOM
afón adj. m., s. m., pl. afóni; adj. f., s. f. afónă, pl. afóne
afonii
AFÓN, -Ă, afoni, -e, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care suferă de afonie. ♦ (Persoană) care nu poate cânta corect, care nu are voce. 2. (Lingv.; la f.) (Consoană) surdă. – Din fr. aphone. DOOM
afón adj. m., s. m., pl. afóni; adj. f., s. f. afónă, pl. afóne
afonii
AFONÍE s. f. Imposibilitate de a vorbi ca urmare a lezării laringelui sau a nervilor acestuia. – Din fr. aphonie. DOOM
afoníe s. f., art. afonía, g.-d. afoníi, art. afoníei
afonilor
AFÓN, -Ă, afoni, -e, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care suferă de afonie. ♦ (Persoană) care nu poate cânta corect, care nu are voce. 2. (Lingv.; la f.) (Consoană) surdă. – Din fr. aphone. DOOM
afón adj. m., s. m., pl. afóni; adj. f., s. f. afónă, pl. afóne
afonilor
AFÓN, -Ă, afoni, -e, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care suferă de afonie. ♦ (Persoană) care nu poate cânta corect, care nu are voce. 2. (Lingv.; la f.) (Consoană) surdă. – Din fr. aphone. DOOM
afón adj. m., s. m., pl. afóni; adj. f., s. f. afónă, pl. afóne
afonizare
AFONIZÁRE s. f. (Lingv.) Asurzire (a unui sunet). – Din afon. DOOM
afonizáre s. f., g.-d. art. afonizắrii
afonizarea
AFONIZÁRE s. f. (Lingv.) Asurzire (a unui sunet). – Din afon. DOOM
afonizáre s. f., g.-d. art. afonizắrii
afonizări
AFONIZÁRE s. f. (Lingv.) Asurzire (a unui sunet). – Din afon. DOOM
afonizáre s. f., g.-d. art. afonizắrii
afonizării
AFONIZÁRE s. f. (Lingv.) Asurzire (a unui sunet). – Din afon. DOOM
afonizáre s. f., g.-d. art. afonizắrii
afonizările
AFONIZÁRE s. f. (Lingv.) Asurzire (a unui sunet). – Din afon. DOOM
afonizáre s. f., g.-d. art. afonizắrii
afonizărilor
AFONIZÁRE s. f. (Lingv.) Asurzire (a unui sunet). – Din afon. DOOM
afonizáre s. f., g.-d. art. afonizắrii
afono
AFÓN, -Ă, afoni, -e, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care suferă de afonie. ♦ (Persoană) care nu poate cânta corect, care nu are voce. 2. (Lingv.; la f.) (Consoană) surdă. – Din fr. aphone. DOOM
afón adj. m., s. m., pl. afóni; adj. f., s. f. afónă, pl. afóne
afono
AFÓN, -Ă, afoni, -e, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care suferă de afonie. ♦ (Persoană) care nu poate cânta corect, care nu are voce. 2. (Lingv.; la f.) (Consoană) surdă. – Din fr. aphone. DOOM
afón adj. m., s. m., pl. afóni; adj. f., s. f. afónă, pl. afóne
afonul
AFÓN, -Ă, afoni, -e, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care suferă de afonie. ♦ (Persoană) care nu poate cânta corect, care nu are voce. 2. (Lingv.; la f.) (Consoană) surdă. – Din fr. aphone. DOOM
afón adj. m., s. m., pl. afóni; adj. f., s. f. afónă, pl. afóne
afonul
AFÓN, -Ă, afoni, -e, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care suferă de afonie. ♦ (Persoană) care nu poate cânta corect, care nu are voce. 2. (Lingv.; la f.) (Consoană) surdă. – Din fr. aphone. DOOM
afón adj. m., s. m., pl. afóni; adj. f., s. f. afónă, pl. afóne
afonule
AFÓN, -Ă, afoni, -e, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care suferă de afonie. ♦ (Persoană) care nu poate cânta corect, care nu are voce. 2. (Lingv.; la f.) (Consoană) surdă. – Din fr. aphone. DOOM
afón adj. m., s. m., pl. afóni; adj. f., s. f. afónă, pl. afóne
afonule
AFÓN, -Ă, afoni, -e, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care suferă de afonie. ♦ (Persoană) care nu poate cânta corect, care nu are voce. 2. (Lingv.; la f.) (Consoană) surdă. – Din fr. aphone. DOOM
afón adj. m., s. m., pl. afóni; adj. f., s. f. afónă, pl. afóne
afonului
AFÓN, -Ă, afoni, -e, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care suferă de afonie. ♦ (Persoană) care nu poate cânta corect, care nu are voce. 2. (Lingv.; la f.) (Consoană) surdă. – Din fr. aphone. DOOM
afón adj. m., s. m., pl. afóni; adj. f., s. f. afónă, pl. afóne
afonului
AFÓN, -Ă, afoni, -e, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care suferă de afonie. ♦ (Persoană) care nu poate cânta corect, care nu are voce. 2. (Lingv.; la f.) (Consoană) surdă. – Din fr. aphone. DOOM
afón adj. m., s. m., pl. afóni; adj. f., s. f. afónă, pl. afóne
aforism
AFORÍSM, aforisme, s. n. Cugetare enunțată într-o formă concisă, memorabilă; maximă, sentință, adagiu. – Din fr. aphorisme, lat. aphorismus. DOOM
aforísm s. n., pl. aforísme
aforisme
AFORÍSM, aforisme, s. n. Cugetare enunțată într-o formă concisă, memorabilă; maximă, sentință, adagiu. – Din fr. aphorisme, lat. aphorismus. DOOM
aforísm s. n., pl. aforísme
aforismele
AFORÍSM, aforisme, s. n. Cugetare enunțată într-o formă concisă, memorabilă; maximă, sentință, adagiu. – Din fr. aphorisme, lat. aphorismus. DOOM
aforísm s. n., pl. aforísme
aforismelor
AFORÍSM, aforisme, s. n. Cugetare enunțată într-o formă concisă, memorabilă; maximă, sentință, adagiu. – Din fr. aphorisme, lat. aphorismus. DOOM
aforísm s. n., pl. aforísme
aforismul
AFORÍSM, aforisme, s. n. Cugetare enunțată într-o formă concisă, memorabilă; maximă, sentință, adagiu. – Din fr. aphorisme, lat. aphorismus. DOOM
aforísm s. n., pl. aforísme
aforismului
AFORÍSM, aforisme, s. n. Cugetare enunțată într-o formă concisă, memorabilă; maximă, sentință, adagiu. – Din fr. aphorisme, lat. aphorismus. DOOM
aforísm s. n., pl. aforísme
aforistic
AFORÍSTIC, -Ă, aforistici, -ce, adj. De aforism; în formă de aforism. ♦ Care conține aforisme, alcătuit din aforisme. – Din fr. aphoristique. DOOM
aforístic adj. m., pl. aforístici; f. aforístică, pl. aforístice
aforistica
AFORÍSTIC, -Ă, aforistici, -ce, adj. De aforism; în formă de aforism. ♦ Care conține aforisme, alcătuit din aforisme. – Din fr. aphoristique. DOOM
aforístic adj. m., pl. aforístici; f. aforístică, pl. aforístice
aforistice
AFORÍSTIC, -Ă, aforistici, -ce, adj. De aforism; în formă de aforism. ♦ Care conține aforisme, alcătuit din aforisme. – Din fr. aphoristique. DOOM
aforístic adj. m., pl. aforístici; f. aforístică, pl. aforístice
aforisticei
AFORÍSTIC, -Ă, aforistici, -ce, adj. De aforism; în formă de aforism. ♦ Care conține aforisme, alcătuit din aforisme. – Din fr. aphoristique. DOOM
aforístic adj. m., pl. aforístici; f. aforístică, pl. aforístice
aforisticele
AFORÍSTIC, -Ă, aforistici, -ce, adj. De aforism; în formă de aforism. ♦ Care conține aforisme, alcătuit din aforisme. – Din fr. aphoristique. DOOM
aforístic adj. m., pl. aforístici; f. aforístică, pl. aforístice
aforisticelor
AFORÍSTIC, -Ă, aforistici, -ce, adj. De aforism; în formă de aforism. ♦ Care conține aforisme, alcătuit din aforisme. – Din fr. aphoristique. DOOM
aforístic adj. m., pl. aforístici; f. aforístică, pl. aforístice
aforistici
AFORÍSTIC, -Ă, aforistici, -ce, adj. De aforism; în formă de aforism. ♦ Care conține aforisme, alcătuit din aforisme. – Din fr. aphoristique. DOOM
aforístic adj. m., pl. aforístici; f. aforístică, pl. aforístice
aforisticii
AFORÍSTIC, -Ă, aforistici, -ce, adj. De aforism; în formă de aforism. ♦ Care conține aforisme, alcătuit din aforisme. – Din fr. aphoristique. DOOM
aforístic adj. m., pl. aforístici; f. aforístică, pl. aforístice
aforisticilor
AFORÍSTIC, -Ă, aforistici, -ce, adj. De aforism; în formă de aforism. ♦ Care conține aforisme, alcătuit din aforisme. – Din fr. aphoristique. DOOM
aforístic adj. m., pl. aforístici; f. aforístică, pl. aforístice
aforisticul
AFORÍSTIC, -Ă, aforistici, -ce, adj. De aforism; în formă de aforism. ♦ Care conține aforisme, alcătuit din aforisme. – Din fr. aphoristique. DOOM
aforístic adj. m., pl. aforístici; f. aforístică, pl. aforístice
aforisticului
AFORÍSTIC, -Ă, aforistici, -ce, adj. De aforism; în formă de aforism. ♦ Care conține aforisme, alcătuit din aforisme. – Din fr. aphoristique. DOOM
aforístic adj. m., pl. aforístici; f. aforístică, pl. aforístice
afortiori
AFORTIÓRI adv., adj. invar. 1. Adj. invar. (Despre raționamente) Care constă în trecerea de la o judecată la alta, în favoarea celei de-a doua judecăți existând tot atâtea temeiuri sau temeiuri în plus. 2. Adv., adj. invar. (Livr.) (Care se impune) cu necesitate. [Pr.: -ti-o-] – Loc. lat.
afotic
AFÓTIC, -Ă adj. Lipsit de lumină. [< fr. aphotique, cf. gr. a – fără, phos – lumină].
afotica
AFÓTIC, -Ă adj. Lipsit de lumină. [< fr. aphotique, cf. gr. a – fără, phos – lumină].
afotice
AFÓTIC, -Ă adj. Lipsit de lumină. [< fr. aphotique, cf. gr. a – fără, phos – lumină].
afoticei
AFÓTIC, -Ă adj. Lipsit de lumină. [< fr. aphotique, cf. gr. a – fără, phos – lumină].
afoticele
AFÓTIC, -Ă adj. Lipsit de lumină. [< fr. aphotique, cf. gr. a – fără, phos – lumină].
afoticelor
AFÓTIC, -Ă adj. Lipsit de lumină. [< fr. aphotique, cf. gr. a – fără, phos – lumină].
afotici
AFÓTIC, -Ă adj. Lipsit de lumină. [< fr. aphotique, cf. gr. a – fără, phos – lumină].
afoticii
AFÓTIC, -Ă adj. Lipsit de lumină. [< fr. aphotique, cf. gr. a – fără, phos – lumină].
afoticilor
AFÓTIC, -Ă adj. Lipsit de lumină. [< fr. aphotique, cf. gr. a – fără, phos – lumină].
afoticul
AFÓTIC, -Ă adj. Lipsit de lumină. [< fr. aphotique, cf. gr. a – fără, phos – lumină].
afoticului
AFÓTIC, -Ă adj. Lipsit de lumină. [< fr. aphotique, cf. gr. a – fără, phos – lumină].
afrazia
AFRAZÍE s.f. (Med.) Dificultate în însușirea corectă, gramaticală a cuvintelor în frază. [< fr. aphrasie].
afrazie
AFRAZÍE s.f. (Med.) Dificultate în însușirea corectă, gramaticală a cuvintelor în frază. [< fr. aphrasie].
afraziei
AFRAZÍE s.f. (Med.) Dificultate în însușirea corectă, gramaticală a cuvintelor în frază. [< fr. aphrasie].
afrazii
AFRAZÍE s.f. (Med.) Dificultate în însușirea corectă, gramaticală a cuvintelor în frază. [< fr. aphrasie].
afrescă
AFRÉSCĂ s.f. Frescă. [< it. a fresco].
afreta
AFRETÁ, afretez, vb. I. Tranz. A închiria o navă pentru transportul de mărfuri; a navlosi. – Din fr. affréter. DOOM
afretá (a ~) (a-fre-) vb., ind. prez. 3 afreteáză
afretai
AFRETÁ, afretez, vb. I. Tranz. A închiria o navă pentru transportul de mărfuri; a navlosi. – Din fr. affréter. DOOM
afretá (a ~) (a-fre-) vb., ind. prez. 3 afreteáză
afretam
AFRETÁ, afretez, vb. I. Tranz. A închiria o navă pentru transportul de mărfuri; a navlosi. – Din fr. affréter. DOOM
afretá (a ~) (a-fre-) vb., ind. prez. 3 afreteáză
afretare
AFRETÁ, afretez, vb. I. Tranz. A închiria o navă pentru transportul de mărfuri; a navlosi. – Din fr. affréter. DOOM
afretá (a ~) (a-fre-) vb., ind. prez. 3 afreteáză
afretare
AFRETÁRE, afretări, s. f. Acțiunea de a afreta; navlosire. – V. afreta.
afretarea
AFRETÁRE, afretări, s. f. Acțiunea de a afreta; navlosire. – V. afreta.
afretară
AFRETÁ, afretez, vb. I. Tranz. A închiria o navă pentru transportul de mărfuri; a navlosi. – Din fr. affréter. DOOM
afretá (a ~) (a-fre-) vb., ind. prez. 3 afreteáză
afretarăm
AFRETÁ, afretez, vb. I. Tranz. A închiria o navă pentru transportul de mărfuri; a navlosi. – Din fr. affréter. DOOM
afretá (a ~) (a-fre-) vb., ind. prez. 3 afreteáză
afretarăți
AFRETÁ, afretez, vb. I. Tranz. A închiria o navă pentru transportul de mărfuri; a navlosi. – Din fr. affréter. DOOM
afretá (a ~) (a-fre-) vb., ind. prez. 3 afreteáză
afretase
AFRETÁ, afretez, vb. I. Tranz. A închiria o navă pentru transportul de mărfuri; a navlosi. – Din fr. affréter. DOOM
afretá (a ~) (a-fre-) vb., ind. prez. 3 afreteáză
afretasem
AFRETÁ, afretez, vb. I. Tranz. A închiria o navă pentru transportul de mărfuri; a navlosi. – Din fr. affréter. DOOM
afretá (a ~) (a-fre-) vb., ind. prez. 3 afreteáză
afretaseră
AFRETÁ, afretez, vb. I. Tranz. A închiria o navă pentru transportul de mărfuri; a navlosi. – Din fr. affréter. DOOM
afretá (a ~) (a-fre-) vb., ind. prez. 3 afreteáză
afretaserăm
AFRETÁ, afretez, vb. I. Tranz. A închiria o navă pentru transportul de mărfuri; a navlosi. – Din fr. affréter. DOOM
afretá (a ~) (a-fre-) vb., ind. prez. 3 afreteáză
afretaserăți
AFRETÁ, afretez, vb. I. Tranz. A închiria o navă pentru transportul de mărfuri; a navlosi. – Din fr. affréter. DOOM
afretá (a ~) (a-fre-) vb., ind. prez. 3 afreteáză
afretaseși
AFRETÁ, afretez, vb. I. Tranz. A închiria o navă pentru transportul de mărfuri; a navlosi. – Din fr. affréter. DOOM
afretá (a ~) (a-fre-) vb., ind. prez. 3 afreteáză
afretaseți
AFRETÁ, afretez, vb. I. Tranz. A închiria o navă pentru transportul de mărfuri; a navlosi. – Din fr. affréter. DOOM
afretá (a ~) (a-fre-) vb., ind. prez. 3 afreteáză
afretat
AFRETÁ, afretez, vb. I. Tranz. A închiria o navă pentru transportul de mărfuri; a navlosi. – Din fr. affréter. DOOM
afretá (a ~) (a-fre-) vb., ind. prez. 3 afreteáză
afretat
AFRETÁ, afretez, vb. I. Tranz. A închiria o navă pentru transportul de mărfuri; a navlosi. – Din fr. affréter.
afretau
AFRETÁ, afretez, vb. I. Tranz. A închiria o navă pentru transportul de mărfuri; a navlosi. – Din fr. affréter. DOOM
afretá (a ~) (a-fre-) vb., ind. prez. 3 afreteáză
afretași
AFRETÁ, afretez, vb. I. Tranz. A închiria o navă pentru transportul de mărfuri; a navlosi. – Din fr. affréter. DOOM
afretá (a ~) (a-fre-) vb., ind. prez. 3 afreteáză
afretați
AFRETÁ, afretez, vb. I. Tranz. A închiria o navă pentru transportul de mărfuri; a navlosi. – Din fr. affréter. DOOM
afretá (a ~) (a-fre-) vb., ind. prez. 3 afreteáză
afretează
AFRETÁ, afretez, vb. I. Tranz. A închiria o navă pentru transportul de mărfuri; a navlosi. – Din fr. affréter. DOOM
afretá (a ~) (a-fre-) vb., ind. prez. 3 afreteáză
afretez
AFRETÁ, afretez, vb. I. Tranz. A închiria o navă pentru transportul de mărfuri; a navlosi. – Din fr. affréter. DOOM
afretá (a ~) (a-fre-) vb., ind. prez. 3 afreteáză
afreteze
AFRETÁ, afretez, vb. I. Tranz. A închiria o navă pentru transportul de mărfuri; a navlosi. – Din fr. affréter. DOOM
afretá (a ~) (a-fre-) vb., ind. prez. 3 afreteáză
afretezi
AFRETÁ, afretez, vb. I. Tranz. A închiria o navă pentru transportul de mărfuri; a navlosi. – Din fr. affréter. DOOM
afretá (a ~) (a-fre-) vb., ind. prez. 3 afreteáză
afrettando
AFFRETTÁNDO adv. (Muz.; ca indicație de execuție) În ritm grăbit, accelerând. [< it. affrettando, cf. affrettare – a grăbi].
afretând
AFRETÁ, afretez, vb. I. Tranz. A închiria o navă pentru transportul de mărfuri; a navlosi. – Din fr. affréter. DOOM
afretá (a ~) (a-fre-) vb., ind. prez. 3 afreteáză
afretînd
AFRETÁ, afretez, vb. I. Tranz. A închiria o navă pentru transportul de mărfuri; a navlosi. – Din fr. affréter. DOOM
afretá (a ~) (a-fre-) vb., ind. prez. 3 afreteáză
afretări
AFRETÁRE, afretări, s. f. Acțiunea de a afreta; navlosire. – V. afreta.
afretării
AFRETÁRE, afretări, s. f. Acțiunea de a afreta; navlosire. – V. afreta.
afretările
AFRETÁRE, afretări, s. f. Acțiunea de a afreta; navlosire. – V. afreta.
afretărilor
AFRETÁRE, afretări, s. f. Acțiunea de a afreta; navlosire. – V. afreta.
african
SUD-AFRICÁN, -Ă, sud-africani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo; spec. persoană care face parte din populația Republicii Africa de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Africii de Sud, Republicii Africa de Sud sau sud-africanilor (1), privitor la Africa de Sud, la Republica Africa de Sud ori la sud-africani. – Din fr. sud-africain. DOOM
africán (a-fri-) adj. m., s. m., pl. africáni; adj. f., s. f. africánă, pl. africáne
african
SUD-AFRICÁN, -Ă, sud-africani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo; spec. persoană care face parte din populația Republicii Africa de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Africii de Sud, Republicii Africa de Sud sau sud-africanilor (1), privitor la Africa de Sud, la Republica Africa de Sud ori la sud-africani. – Din fr. sud-africain. DOOM
africán (a-fri-) adj. m., s. m., pl. africáni; adj. f., s. f. africánă, pl. africáne
african
SUD-AFRICÁN, -Ă, sud-africani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo; spec. persoană care face parte din populația Republicii Africa de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Africii de Sud, Republicii Africa de Sud sau sud-africanilor (1), privitor la Africa de Sud, la Republica Africa de Sud ori la sud-africani. – Din fr. sud-africain. DOOM
sud-africán (-a-fri-) adj. m., s. m., pl. sud-africáni; adj. f., s. f. sud-africánă, pl. sud-africáne
african
SUD-AFRICÁN, -Ă, sud-africani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo; spec. persoană care face parte din populația Republicii Africa de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Africii de Sud, Republicii Africa de Sud sau sud-africanilor (1), privitor la Africa de Sud, la Republica Africa de Sud ori la sud-africani. – Din fr. sud-africain. DOOM
sud-africán (-a-fri-) adj. m., s. m., pl. sud-africáni; adj. f., s. f. sud-africánă, pl. sud-africáne
africana
SUD-AFRICÁN, -Ă, sud-africani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo; spec. persoană care face parte din populația Republicii Africa de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Africii de Sud, Republicii Africa de Sud sau sud-africanilor (1), privitor la Africa de Sud, la Republica Africa de Sud ori la sud-africani. – Din fr. sud-africain. DOOM
africán (a-fri-) adj. m., s. m., pl. africáni; adj. f., s. f. africánă, pl. africáne
africana
SUD-AFRICÁN, -Ă, sud-africani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo; spec. persoană care face parte din populația Republicii Africa de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Africii de Sud, Republicii Africa de Sud sau sud-africanilor (1), privitor la Africa de Sud, la Republica Africa de Sud ori la sud-africani. – Din fr. sud-africain. DOOM
africán (a-fri-) adj. m., s. m., pl. africáni; adj. f., s. f. africánă, pl. africáne
africana
SUD-AFRICÁN, -Ă, sud-africani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo; spec. persoană care face parte din populația Republicii Africa de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Africii de Sud, Republicii Africa de Sud sau sud-africanilor (1), privitor la Africa de Sud, la Republica Africa de Sud ori la sud-africani. – Din fr. sud-africain. DOOM
sud-africán (-a-fri-) adj. m., s. m., pl. sud-africáni; adj. f., s. f. sud-africánă, pl. sud-africáne
africana
SUD-AFRICÁN, -Ă, sud-africani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo; spec. persoană care face parte din populația Republicii Africa de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Africii de Sud, Republicii Africa de Sud sau sud-africanilor (1), privitor la Africa de Sud, la Republica Africa de Sud ori la sud-africani. – Din fr. sud-africain. DOOM
sud-africán (-a-fri-) adj. m., s. m., pl. sud-africáni; adj. f., s. f. sud-africánă, pl. sud-africáne
africanca
SUD-AFRICÁNCĂ, sud-africance, s. f. Femeie care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo. – Sud-african + suf. -că. DOOM
africáncă (a-fri-) s. f., g.-d. art. africáncei; pl. africánce
africanca
SUD-AFRICÁNCĂ, sud-africance, s. f. Femeie care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo. – Sud-african + suf. -că. DOOM
*sud-africáncă (-a-fri-) s. f., g.-d. art. sud-africáncei; pl. sud-africánce
africance
SUD-AFRICÁNCĂ, sud-africance, s. f. Femeie care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo. – Sud-african + suf. -că. DOOM
africáncă (a-fri-) s. f., g.-d. art. africáncei; pl. africánce
africance
SUD-AFRICÁNCĂ, sud-africance, s. f. Femeie care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo. – Sud-african + suf. -că. DOOM
*sud-africáncă (-a-fri-) s. f., g.-d. art. sud-africáncei; pl. sud-africánce
africancei
SUD-AFRICÁNCĂ, sud-africance, s. f. Femeie care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo. – Sud-african + suf. -că. DOOM
africáncă (a-fri-) s. f., g.-d. art. africáncei; pl. africánce
africancei
SUD-AFRICÁNCĂ, sud-africance, s. f. Femeie care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo. – Sud-african + suf. -că. DOOM
*sud-africáncă (-a-fri-) s. f., g.-d. art. sud-africáncei; pl. sud-africánce
africancele
SUD-AFRICÁNCĂ, sud-africance, s. f. Femeie care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo. – Sud-african + suf. -că. DOOM
africáncă (a-fri-) s. f., g.-d. art. africáncei; pl. africánce
africancele
SUD-AFRICÁNCĂ, sud-africance, s. f. Femeie care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo. – Sud-african + suf. -că. DOOM
*sud-africáncă (-a-fri-) s. f., g.-d. art. sud-africáncei; pl. sud-africánce
africancelor
SUD-AFRICÁNCĂ, sud-africance, s. f. Femeie care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo. – Sud-african + suf. -că. DOOM
africáncă (a-fri-) s. f., g.-d. art. africáncei; pl. africánce
africancelor
SUD-AFRICÁNCĂ, sud-africance, s. f. Femeie care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo. – Sud-african + suf. -că. DOOM
*sud-africáncă (-a-fri-) s. f., g.-d. art. sud-africáncei; pl. sud-africánce
africand
AFRICÁND, -Ă s.m. și f. v. afrikaander.
africandă
AFRICÁND, -Ă s.m. și f. v. afrikaander.
africane
SUD-AFRICÁN, -Ă, sud-africani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo; spec. persoană care face parte din populația Republicii Africa de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Africii de Sud, Republicii Africa de Sud sau sud-africanilor (1), privitor la Africa de Sud, la Republica Africa de Sud ori la sud-africani. – Din fr. sud-africain. DOOM
africán (a-fri-) adj. m., s. m., pl. africáni; adj. f., s. f. africánă, pl. africáne
africane
SUD-AFRICÁN, -Ă, sud-africani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo; spec. persoană care face parte din populația Republicii Africa de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Africii de Sud, Republicii Africa de Sud sau sud-africanilor (1), privitor la Africa de Sud, la Republica Africa de Sud ori la sud-africani. – Din fr. sud-africain. DOOM
africán (a-fri-) adj. m., s. m., pl. africáni; adj. f., s. f. africánă, pl. africáne
africane
SUD-AFRICÁN, -Ă, sud-africani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo; spec. persoană care face parte din populația Republicii Africa de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Africii de Sud, Republicii Africa de Sud sau sud-africanilor (1), privitor la Africa de Sud, la Republica Africa de Sud ori la sud-africani. – Din fr. sud-africain. DOOM
africán (a-fri-) adj. m., s. m., pl. africáni; adj. f., s. f. africánă, pl. africáne
africane
SUD-AFRICÁN, -Ă, sud-africani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo; spec. persoană care face parte din populația Republicii Africa de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Africii de Sud, Republicii Africa de Sud sau sud-africanilor (1), privitor la Africa de Sud, la Republica Africa de Sud ori la sud-africani. – Din fr. sud-africain. DOOM
sud-africán (-a-fri-) adj. m., s. m., pl. sud-africáni; adj. f., s. f. sud-africánă, pl. sud-africáne
africane
SUD-AFRICÁN, -Ă, sud-africani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo; spec. persoană care face parte din populația Republicii Africa de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Africii de Sud, Republicii Africa de Sud sau sud-africanilor (1), privitor la Africa de Sud, la Republica Africa de Sud ori la sud-africani. – Din fr. sud-africain. DOOM
sud-africán (-a-fri-) adj. m., s. m., pl. sud-africáni; adj. f., s. f. sud-africánă, pl. sud-africáne
africane
SUD-AFRICÁN, -Ă, sud-africani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo; spec. persoană care face parte din populația Republicii Africa de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Africii de Sud, Republicii Africa de Sud sau sud-africanilor (1), privitor la Africa de Sud, la Republica Africa de Sud ori la sud-africani. – Din fr. sud-africain. DOOM
sud-africán (-a-fri-) adj. m., s. m., pl. sud-africáni; adj. f., s. f. sud-africánă, pl. sud-africáne
africanei
SUD-AFRICÁN, -Ă, sud-africani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo; spec. persoană care face parte din populația Republicii Africa de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Africii de Sud, Republicii Africa de Sud sau sud-africanilor (1), privitor la Africa de Sud, la Republica Africa de Sud ori la sud-africani. – Din fr. sud-africain. DOOM
africán (a-fri-) adj. m., s. m., pl. africáni; adj. f., s. f. africánă, pl. africáne
africanei
SUD-AFRICÁN, -Ă, sud-africani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo; spec. persoană care face parte din populația Republicii Africa de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Africii de Sud, Republicii Africa de Sud sau sud-africanilor (1), privitor la Africa de Sud, la Republica Africa de Sud ori la sud-africani. – Din fr. sud-africain. DOOM
africán (a-fri-) adj. m., s. m., pl. africáni; adj. f., s. f. africánă, pl. africáne
africanei
SUD-AFRICÁN, -Ă, sud-africani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo; spec. persoană care face parte din populația Republicii Africa de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Africii de Sud, Republicii Africa de Sud sau sud-africanilor (1), privitor la Africa de Sud, la Republica Africa de Sud ori la sud-africani. – Din fr. sud-africain. DOOM
sud-africán (-a-fri-) adj. m., s. m., pl. sud-africáni; adj. f., s. f. sud-africánă, pl. sud-africáne
africanei
SUD-AFRICÁN, -Ă, sud-africani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo; spec. persoană care face parte din populația Republicii Africa de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Africii de Sud, Republicii Africa de Sud sau sud-africanilor (1), privitor la Africa de Sud, la Republica Africa de Sud ori la sud-africani. – Din fr. sud-africain. DOOM
sud-africán (-a-fri-) adj. m., s. m., pl. sud-africáni; adj. f., s. f. sud-africánă, pl. sud-africáne
africanele
SUD-AFRICÁN, -Ă, sud-africani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo; spec. persoană care face parte din populația Republicii Africa de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Africii de Sud, Republicii Africa de Sud sau sud-africanilor (1), privitor la Africa de Sud, la Republica Africa de Sud ori la sud-africani. – Din fr. sud-africain. DOOM
africán (a-fri-) adj. m., s. m., pl. africáni; adj. f., s. f. africánă, pl. africáne
africanele
SUD-AFRICÁN, -Ă, sud-africani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo; spec. persoană care face parte din populația Republicii Africa de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Africii de Sud, Republicii Africa de Sud sau sud-africanilor (1), privitor la Africa de Sud, la Republica Africa de Sud ori la sud-africani. – Din fr. sud-africain. DOOM
africán (a-fri-) adj. m., s. m., pl. africáni; adj. f., s. f. africánă, pl. africáne
africanele
SUD-AFRICÁN, -Ă, sud-africani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo; spec. persoană care face parte din populația Republicii Africa de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Africii de Sud, Republicii Africa de Sud sau sud-africanilor (1), privitor la Africa de Sud, la Republica Africa de Sud ori la sud-africani. – Din fr. sud-africain. DOOM
sud-africán (-a-fri-) adj. m., s. m., pl. sud-africáni; adj. f., s. f. sud-africánă, pl. sud-africáne
africanele
SUD-AFRICÁN, -Ă, sud-africani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo; spec. persoană care face parte din populația Republicii Africa de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Africii de Sud, Republicii Africa de Sud sau sud-africanilor (1), privitor la Africa de Sud, la Republica Africa de Sud ori la sud-africani. – Din fr. sud-africain. DOOM
sud-africán (-a-fri-) adj. m., s. m., pl. sud-africáni; adj. f., s. f. sud-africánă, pl. sud-africáne
africanelor
SUD-AFRICÁN, -Ă, sud-africani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo; spec. persoană care face parte din populația Republicii Africa de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Africii de Sud, Republicii Africa de Sud sau sud-africanilor (1), privitor la Africa de Sud, la Republica Africa de Sud ori la sud-africani. – Din fr. sud-africain. DOOM
africán (a-fri-) adj. m., s. m., pl. africáni; adj. f., s. f. africánă, pl. africáne
africanelor
SUD-AFRICÁN, -Ă, sud-africani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo; spec. persoană care face parte din populația Republicii Africa de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Africii de Sud, Republicii Africa de Sud sau sud-africanilor (1), privitor la Africa de Sud, la Republica Africa de Sud ori la sud-africani. – Din fr. sud-africain. DOOM
africán (a-fri-) adj. m., s. m., pl. africáni; adj. f., s. f. africánă, pl. africáne
africanelor
SUD-AFRICÁN, -Ă, sud-africani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo; spec. persoană care face parte din populația Republicii Africa de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Africii de Sud, Republicii Africa de Sud sau sud-africanilor (1), privitor la Africa de Sud, la Republica Africa de Sud ori la sud-africani. – Din fr. sud-africain. DOOM
sud-africán (-a-fri-) adj. m., s. m., pl. sud-africáni; adj. f., s. f. sud-africánă, pl. sud-africáne
africanelor
SUD-AFRICÁN, -Ă, sud-africani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo; spec. persoană care face parte din populația Republicii Africa de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Africii de Sud, Republicii Africa de Sud sau sud-africanilor (1), privitor la Africa de Sud, la Republica Africa de Sud ori la sud-africani. – Din fr. sud-africain. DOOM
sud-africán (-a-fri-) adj. m., s. m., pl. sud-africáni; adj. f., s. f. sud-africánă, pl. sud-africáne
africani
SUD-AFRICÁN, -Ă, sud-africani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo; spec. persoană care face parte din populația Republicii Africa de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Africii de Sud, Republicii Africa de Sud sau sud-africanilor (1), privitor la Africa de Sud, la Republica Africa de Sud ori la sud-africani. – Din fr. sud-africain. DOOM
africán (a-fri-) adj. m., s. m., pl. africáni; adj. f., s. f. africánă, pl. africáne
africani
SUD-AFRICÁN, -Ă, sud-africani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo; spec. persoană care face parte din populația Republicii Africa de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Africii de Sud, Republicii Africa de Sud sau sud-africanilor (1), privitor la Africa de Sud, la Republica Africa de Sud ori la sud-africani. – Din fr. sud-africain. DOOM
africán (a-fri-) adj. m., s. m., pl. africáni; adj. f., s. f. africánă, pl. africáne
africani
SUD-AFRICÁN, -Ă, sud-africani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo; spec. persoană care face parte din populația Republicii Africa de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Africii de Sud, Republicii Africa de Sud sau sud-africanilor (1), privitor la Africa de Sud, la Republica Africa de Sud ori la sud-africani. – Din fr. sud-africain. DOOM
sud-africán (-a-fri-) adj. m., s. m., pl. sud-africáni; adj. f., s. f. sud-africánă, pl. sud-africáne
africani
SUD-AFRICÁN, -Ă, sud-africani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo; spec. persoană care face parte din populația Republicii Africa de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Africii de Sud, Republicii Africa de Sud sau sud-africanilor (1), privitor la Africa de Sud, la Republica Africa de Sud ori la sud-africani. – Din fr. sud-africain. DOOM
sud-africán (-a-fri-) adj. m., s. m., pl. sud-africáni; adj. f., s. f. sud-africánă, pl. sud-africáne
africanii
SUD-AFRICÁN, -Ă, sud-africani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo; spec. persoană care face parte din populația Republicii Africa de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Africii de Sud, Republicii Africa de Sud sau sud-africanilor (1), privitor la Africa de Sud, la Republica Africa de Sud ori la sud-africani. – Din fr. sud-africain. DOOM
africán (a-fri-) adj. m., s. m., pl. africáni; adj. f., s. f. africánă, pl. africáne
africanii
SUD-AFRICÁN, -Ă, sud-africani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo; spec. persoană care face parte din populația Republicii Africa de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Africii de Sud, Republicii Africa de Sud sau sud-africanilor (1), privitor la Africa de Sud, la Republica Africa de Sud ori la sud-africani. – Din fr. sud-africain. DOOM
africán (a-fri-) adj. m., s. m., pl. africáni; adj. f., s. f. africánă, pl. africáne
africanii
SUD-AFRICÁN, -Ă, sud-africani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo; spec. persoană care face parte din populația Republicii Africa de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Africii de Sud, Republicii Africa de Sud sau sud-africanilor (1), privitor la Africa de Sud, la Republica Africa de Sud ori la sud-africani. – Din fr. sud-africain. DOOM
sud-africán (-a-fri-) adj. m., s. m., pl. sud-africáni; adj. f., s. f. sud-africánă, pl. sud-africáne
africanii
SUD-AFRICÁN, -Ă, sud-africani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo; spec. persoană care face parte din populația Republicii Africa de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Africii de Sud, Republicii Africa de Sud sau sud-africanilor (1), privitor la Africa de Sud, la Republica Africa de Sud ori la sud-africani. – Din fr. sud-africain. DOOM
sud-africán (-a-fri-) adj. m., s. m., pl. sud-africáni; adj. f., s. f. sud-africánă, pl. sud-africáne
africanilor
SUD-AFRICÁN, -Ă, sud-africani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo; spec. persoană care face parte din populația Republicii Africa de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Africii de Sud, Republicii Africa de Sud sau sud-africanilor (1), privitor la Africa de Sud, la Republica Africa de Sud ori la sud-africani. – Din fr. sud-africain. DOOM
africán (a-fri-) adj. m., s. m., pl. africáni; adj. f., s. f. africánă, pl. africáne
africanilor
SUD-AFRICÁN, -Ă, sud-africani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo; spec. persoană care face parte din populația Republicii Africa de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Africii de Sud, Republicii Africa de Sud sau sud-africanilor (1), privitor la Africa de Sud, la Republica Africa de Sud ori la sud-africani. – Din fr. sud-africain. DOOM
africán (a-fri-) adj. m., s. m., pl. africáni; adj. f., s. f. africánă, pl. africáne
africanilor
SUD-AFRICÁN, -Ă, sud-africani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo; spec. persoană care face parte din populația Republicii Africa de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Africii de Sud, Republicii Africa de Sud sau sud-africanilor (1), privitor la Africa de Sud, la Republica Africa de Sud ori la sud-africani. – Din fr. sud-africain. DOOM
sud-africán (-a-fri-) adj. m., s. m., pl. sud-africáni; adj. f., s. f. sud-africánă, pl. sud-africáne
africanilor
SUD-AFRICÁN, -Ă, sud-africani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo; spec. persoană care face parte din populația Republicii Africa de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Africii de Sud, Republicii Africa de Sud sau sud-africanilor (1), privitor la Africa de Sud, la Republica Africa de Sud ori la sud-africani. – Din fr. sud-africain. DOOM
sud-africán (-a-fri-) adj. m., s. m., pl. sud-africáni; adj. f., s. f. sud-africánă, pl. sud-africáne
africanist
AFRICANÍST, -Ă, africaniști, -ste, s. m. și f. Africanolog. – Din fr. africaniste. DOOM
africanístă (a-fri) s. f., g.-d. art. africanístei; pl. africaníste
africanista
AFRICANÍST, -Ă, africaniști, -ste, s. m. și f. Africanolog. – Din fr. africaniste. DOOM
africanístă (a-fri) s. f., g.-d. art. africanístei; pl. africaníste
africaniste
AFRICANÍST, -Ă, africaniști, -ste, s. m. și f. Africanolog. – Din fr. africaniste. DOOM
africanístă (a-fri) s. f., g.-d. art. africanístei; pl. africaníste
africanistei
AFRICANÍST, -Ă, africaniști, -ste, s. m. și f. Africanolog. – Din fr. africaniste. DOOM
africanístă (a-fri) s. f., g.-d. art. africanístei; pl. africaníste
africanistele
AFRICANÍST, -Ă, africaniști, -ste, s. m. și f. Africanolog. – Din fr. africaniste. DOOM
africanístă (a-fri) s. f., g.-d. art. africanístei; pl. africaníste
africanistelor
AFRICANÍST, -Ă, africaniști, -ste, s. m. și f. Africanolog. – Din fr. africaniste. DOOM
africanístă (a-fri) s. f., g.-d. art. africanístei; pl. africaníste
africanistica
AFRICANÍSTICĂ s. f. Africanologie. – Din germ. Afrikanistik. DOOM
africanístică (a-fri) s. f., g.-d. art. africanísticii
africanistici
AFRICANÍSTICĂ s. f. Africanologie. – Din germ. Afrikanistik. DOOM
africanístică (a-fri) s. f., g.-d. art. africanísticii
africanisticii
AFRICANÍSTICĂ s. f. Africanologie. – Din germ. Afrikanistik. DOOM
africanístică (a-fri) s. f., g.-d. art. africanísticii
africanistul
AFRICANÍST, -Ă, africaniști, -ste, s. m. și f. Africanolog. – Din fr. africaniste. DOOM
africanístă (a-fri) s. f., g.-d. art. africanístei; pl. africaníste
africanistului
AFRICANÍST, -Ă, africaniști, -ste, s. m. și f. Africanolog. – Din fr. africaniste. DOOM
africanístă (a-fri) s. f., g.-d. art. africanístei; pl. africaníste
africanitate
AFRICANITÁTE s. f. 1. Caracter specific (culturii) popoarelor africane. 2. Lumea, civilizația africană. – Din fr. africanité.
africanitatea
AFRICANITÁTE s. f. 1. Caracter specific (culturii) popoarelor africane. 2. Lumea, civilizația africană. – Din fr. africanité.
africanități
AFRICANITÁTE s. f. 1. Caracter specific (culturii) popoarelor africane. 2. Lumea, civilizația africană. – Din fr. africanité.
africanității
AFRICANITÁTE s. f. 1. Caracter specific (culturii) popoarelor africane. 2. Lumea, civilizația africană. – Din fr. africanité.
africaniști
AFRICANÍST, -Ă, africaniști, -ste, s. m. și f. Africanolog. – Din fr. africaniste. DOOM
africanístă (a-fri) s. f., g.-d. art. africanístei; pl. africaníste
africaniștii
AFRICANÍST, -Ă, africaniști, -ste, s. m. și f. Africanolog. – Din fr. africaniste. DOOM
africanístă (a-fri) s. f., g.-d. art. africanístei; pl. africaníste
africaniștilor
AFRICANÍST, -Ă, africaniști, -ste, s. m. și f. Africanolog. – Din fr. africaniste. DOOM
africanístă (a-fri) s. f., g.-d. art. africanístei; pl. africaníste
africanolog
AFRICANOLÓG, -Ă, africanologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist(ă) în africanologie. – Din n. pr. Africa. DOOM
africanológă (rar) (a-fri-) s. f., g.-d. art. africanológei; pl. africanológe
africanologa
AFRICANOLÓG, -Ă, africanologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist(ă) în africanologie. – Din n. pr. Africa. DOOM
africanológă (rar) (a-fri-) s. f., g.-d. art. africanológei; pl. africanológe
africanologe
AFRICANOLÓG, -Ă, africanologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist(ă) în africanologie. – Din n. pr. Africa. DOOM
africanológă (rar) (a-fri-) s. f., g.-d. art. africanológei; pl. africanológe
africanologei
AFRICANOLÓG, -Ă, africanologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist(ă) în africanologie. – Din n. pr. Africa. DOOM
africanológă (rar) (a-fri-) s. f., g.-d. art. africanológei; pl. africanológe
africanologele
AFRICANOLÓG, -Ă, africanologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist(ă) în africanologie. – Din n. pr. Africa. DOOM
africanológă (rar) (a-fri-) s. f., g.-d. art. africanológei; pl. africanológe
africanologelor
AFRICANOLÓG, -Ă, africanologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist(ă) în africanologie. – Din n. pr. Africa. DOOM
africanológă (rar) (a-fri-) s. f., g.-d. art. africanológei; pl. africanológe
africanologi
AFRICANOLÓG, -Ă, africanologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist(ă) în africanologie. – Din n. pr. Africa. DOOM
africanológă (rar) (a-fri-) s. f., g.-d. art. africanológei; pl. africanológe
africanologia
AFRICANOLOGÍE s. f. Disciplină care are ca obiect studiul Africii. – Din n. pr. Africa. DOOM
africanologíe (a-fri-) s. f., art. africanología, g.-d. africanologíi, art. africanologíei
africanologie
AFRICANOLOGÍE s. f. Disciplină care are ca obiect studiul Africii. – Din n. pr. Africa. DOOM
africanologíe (a-fri-) s. f., art. africanología, g.-d. africanologíi, art. africanologíei
africanologiei
AFRICANOLOGÍE s. f. Disciplină care are ca obiect studiul Africii. – Din n. pr. Africa. DOOM
africanologíe (a-fri-) s. f., art. africanología, g.-d. africanologíi, art. africanologíei
africanologii
AFRICANOLÓG, -Ă, africanologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist(ă) în africanologie. – Din n. pr. Africa. DOOM
africanológă (rar) (a-fri-) s. f., g.-d. art. africanológei; pl. africanológe
africanologii
AFRICANOLOGÍE s. f. Disciplină care are ca obiect studiul Africii. – Din n. pr. Africa. DOOM
africanologíe (a-fri-) s. f., art. africanología, g.-d. africanologíi, art. africanologíei
africanologilor
AFRICANOLÓG, -Ă, africanologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist(ă) în africanologie. – Din n. pr. Africa. DOOM
africanológă (rar) (a-fri-) s. f., g.-d. art. africanológei; pl. africanológe
africanologul
AFRICANOLÓG, -Ă, africanologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist(ă) în africanologie. – Din n. pr. Africa. DOOM
africanológă (rar) (a-fri-) s. f., g.-d. art. africanológei; pl. africanológe
africanologului
AFRICANOLÓG, -Ă, africanologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist(ă) în africanologie. – Din n. pr. Africa. DOOM
africanológă (rar) (a-fri-) s. f., g.-d. art. africanológei; pl. africanológe
africanul
SUD-AFRICÁN, -Ă, sud-africani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo; spec. persoană care face parte din populația Republicii Africa de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Africii de Sud, Republicii Africa de Sud sau sud-africanilor (1), privitor la Africa de Sud, la Republica Africa de Sud ori la sud-africani. – Din fr. sud-africain. DOOM
africán (a-fri-) adj. m., s. m., pl. africáni; adj. f., s. f. africánă, pl. africáne
africanul
SUD-AFRICÁN, -Ă, sud-africani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo; spec. persoană care face parte din populația Republicii Africa de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Africii de Sud, Republicii Africa de Sud sau sud-africanilor (1), privitor la Africa de Sud, la Republica Africa de Sud ori la sud-africani. – Din fr. sud-africain. DOOM
africán (a-fri-) adj. m., s. m., pl. africáni; adj. f., s. f. africánă, pl. africáne
africanul
SUD-AFRICÁN, -Ă, sud-africani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo; spec. persoană care face parte din populația Republicii Africa de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Africii de Sud, Republicii Africa de Sud sau sud-africanilor (1), privitor la Africa de Sud, la Republica Africa de Sud ori la sud-africani. – Din fr. sud-africain. DOOM
sud-africán (-a-fri-) adj. m., s. m., pl. sud-africáni; adj. f., s. f. sud-africánă, pl. sud-africáne
africanul
SUD-AFRICÁN, -Ă, sud-africani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo; spec. persoană care face parte din populația Republicii Africa de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Africii de Sud, Republicii Africa de Sud sau sud-africanilor (1), privitor la Africa de Sud, la Republica Africa de Sud ori la sud-africani. – Din fr. sud-africain. DOOM
sud-africán (-a-fri-) adj. m., s. m., pl. sud-africáni; adj. f., s. f. sud-africánă, pl. sud-africáne
africanule
SUD-AFRICÁN, -Ă, sud-africani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo; spec. persoană care face parte din populația Republicii Africa de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Africii de Sud, Republicii Africa de Sud sau sud-africanilor (1), privitor la Africa de Sud, la Republica Africa de Sud ori la sud-africani. – Din fr. sud-africain. DOOM
africán (a-fri-) adj. m., s. m., pl. africáni; adj. f., s. f. africánă, pl. africáne
africanule
SUD-AFRICÁN, -Ă, sud-africani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo; spec. persoană care face parte din populația Republicii Africa de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Africii de Sud, Republicii Africa de Sud sau sud-africanilor (1), privitor la Africa de Sud, la Republica Africa de Sud ori la sud-africani. – Din fr. sud-africain. DOOM
sud-africán (-a-fri-) adj. m., s. m., pl. sud-africáni; adj. f., s. f. sud-africánă, pl. sud-africáne
africanului
SUD-AFRICÁN, -Ă, sud-africani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo; spec. persoană care face parte din populația Republicii Africa de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Africii de Sud, Republicii Africa de Sud sau sud-africanilor (1), privitor la Africa de Sud, la Republica Africa de Sud ori la sud-africani. – Din fr. sud-africain. DOOM
africán (a-fri-) adj. m., s. m., pl. africáni; adj. f., s. f. africánă, pl. africáne
africanului
SUD-AFRICÁN, -Ă, sud-africani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo; spec. persoană care face parte din populația Republicii Africa de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Africii de Sud, Republicii Africa de Sud sau sud-africanilor (1), privitor la Africa de Sud, la Republica Africa de Sud ori la sud-africani. – Din fr. sud-africain. DOOM
africán (a-fri-) adj. m., s. m., pl. africáni; adj. f., s. f. africánă, pl. africáne
africanului
SUD-AFRICÁN, -Ă, sud-africani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo; spec. persoană care face parte din populația Republicii Africa de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Africii de Sud, Republicii Africa de Sud sau sud-africanilor (1), privitor la Africa de Sud, la Republica Africa de Sud ori la sud-africani. – Din fr. sud-africain. DOOM
sud-africán (-a-fri-) adj. m., s. m., pl. sud-africáni; adj. f., s. f. sud-africánă, pl. sud-africáne
africanului
SUD-AFRICÁN, -Ă, sud-africani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo; spec. persoană care face parte din populația Republicii Africa de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Africii de Sud, Republicii Africa de Sud sau sud-africanilor (1), privitor la Africa de Sud, la Republica Africa de Sud ori la sud-africani. – Din fr. sud-africain. DOOM
sud-africán (-a-fri-) adj. m., s. m., pl. sud-africáni; adj. f., s. f. sud-africánă, pl. sud-africáne
africat
AFRICÁT, -Ă, africați, -te, adj., s. f. (Consoană) cu caracter complex, a cărei articulație începe cu o ocluziune și se termină printr-o constricție; semioclusivă. – Din fr [consonne] affriquée, germ. Affrikate. DOOM
africátă (a-fri-) s. f., g.-d. art. africátei; pl. africáte
africata
AFRICÁT, -Ă, africați, -te, adj., s. f. (Consoană) cu caracter complex, a cărei articulație începe cu o ocluziune și se termină printr-o constricție; semioclusivă. – Din fr [consonne] affriquée, germ. Affrikate. DOOM
africátă (a-fri-) s. f., g.-d. art. africátei; pl. africáte
africate
AFRICÁT, -Ă, africați, -te, adj., s. f. (Consoană) cu caracter complex, a cărei articulație începe cu o ocluziune și se termină printr-o constricție; semioclusivă. – Din fr [consonne] affriquée, germ. Affrikate. DOOM
africátă (a-fri-) s. f., g.-d. art. africátei; pl. africáte
africatei
AFRICÁT, -Ă, africați, -te, adj., s. f. (Consoană) cu caracter complex, a cărei articulație începe cu o ocluziune și se termină printr-o constricție; semioclusivă. – Din fr [consonne] affriquée, germ. Affrikate. DOOM
africátă (a-fri-) s. f., g.-d. art. africátei; pl. africáte
africatele
AFRICÁT, -Ă, africați, -te, adj., s. f. (Consoană) cu caracter complex, a cărei articulație începe cu o ocluziune și se termină printr-o constricție; semioclusivă. – Din fr [consonne] affriquée, germ. Affrikate. DOOM
africátă (a-fri-) s. f., g.-d. art. africátei; pl. africáte
africatelor
AFRICÁT, -Ă, africați, -te, adj., s. f. (Consoană) cu caracter complex, a cărei articulație începe cu o ocluziune și se termină printr-o constricție; semioclusivă. – Din fr [consonne] affriquée, germ. Affrikate. DOOM
africátă (a-fri-) s. f., g.-d. art. africátei; pl. africáte
africatul
AFRICÁT, -Ă, africați, -te, adj., s. f. (Consoană) cu caracter complex, a cărei articulație începe cu o ocluziune și se termină printr-o constricție; semioclusivă. – Din fr [consonne] affriquée, germ. Affrikate. DOOM
africátă (a-fri-) s. f., g.-d. art. africátei; pl. africáte
africatului
AFRICÁT, -Ă, africați, -te, adj., s. f. (Consoană) cu caracter complex, a cărei articulație începe cu o ocluziune și se termină printr-o constricție; semioclusivă. – Din fr [consonne] affriquée, germ. Affrikate. DOOM
africátă (a-fri-) s. f., g.-d. art. africátei; pl. africáte
africați
AFRICÁT, -Ă, africați, -te, adj., s. f. (Consoană) cu caracter complex, a cărei articulație începe cu o ocluziune și se termină printr-o constricție; semioclusivă. – Din fr [consonne] affriquée, germ. Affrikate. DOOM
africátă (a-fri-) s. f., g.-d. art. africátei; pl. africáte
africații
AFRICÁT, -Ă, africați, -te, adj., s. f. (Consoană) cu caracter complex, a cărei articulație începe cu o ocluziune și se termină printr-o constricție; semioclusivă. – Din fr [consonne] affriquée, germ. Affrikate. DOOM
africátă (a-fri-) s. f., g.-d. art. africátei; pl. africáte
africaților
AFRICÁT, -Ă, africați, -te, adj., s. f. (Consoană) cu caracter complex, a cărei articulație începe cu o ocluziune și se termină printr-o constricție; semioclusivă. – Din fr [consonne] affriquée, germ. Affrikate. DOOM
africátă (a-fri-) s. f., g.-d. art. africátei; pl. africáte
afrikaander
AFRIKÁANDER, afrikanderi, s. m. Bur. [Pr.: africander] – Din engl. Afrikander. DOOM
afrikaander [pron. africánder] (a-fri-kaan-) s. m., pl. afrikaanderi
afrikaans
AFRIKÁANS s. n. Dialect al limbii olandeze vorbit de urmașii burilor în Republica Africa de Sud. [Pr.: africáns] – Din engl. Afrikaans, fr. afrikaans. DOOM
afrikaans (limbă) [pron. africáns] (a-fri-kaans) s. f.
afrikaansul
AFRIKÁANS s. n. Dialect al limbii olandeze vorbit de urmașii burilor în Republica Africa de Sud. [Pr.: africáns] – Din engl. Afrikaans, fr. afrikaans. DOOM
afrikaans (limbă) [pron. africáns] (a-fri-kaans) s. f.
afrikaansului
AFRIKÁANS s. n. Dialect al limbii olandeze vorbit de urmașii burilor în Republica Africa de Sud. [Pr.: africáns] – Din engl. Afrikaans, fr. afrikaans. DOOM
afrikaans (limbă) [pron. africáns] (a-fri-kaans) s. f.
afrikander
AFRIKÁNDER, afrikanderi, s. m. (Rar) Bur. – Din engl. Afrikander.
afro
ÁFRO-AMERICÁNCĂ, afro-americance, s. f. Denumire dată în SUA nord-americancelor de origine africană. – Afro-american + suf. -că. DOOM
áfro-asiátic (a-fro-a-si-a-) adj. m., pl. áfro-asiátici; f. áfro-asiátică, pl. áfro-asiátice
afro
ÁFRO-AMERICÁN, -Ă, afro-americani, -e, s. m., adj. Denumire dată în SUA nord-americanilor de origine africană. – Din engl. amer. Afro-american.
afro
ÁFRO-AMERICÁN, -Ă, afro-americani, -e, s. m., adj. Denumire dată în SUA nord-americanilor de origine africană. – Din engl. amer. Afro-american.
afrodita
Afrodita = Aphrodite.
afrodiziac
AFRODIZIÁC, -Ă, afrodiziaci, -ce, adj., s. n. (Substanță) care stimulează impulsurile sexuale. [Pr.: -zi-ac] – Din fr. aphrodisiaque. DOOM
afrodiziác2 (a-fro-, -zi-ac) s. n., pl. afrodiziáce
afrodiziaca
AFRODIZIÁC, -Ă, afrodiziaci, -ce, adj., s. n. (Substanță) care stimulează impulsurile sexuale. [Pr.: -zi-ac] – Din fr. aphrodisiaque. DOOM
afrodiziác2 (a-fro-, -zi-ac) s. n., pl. afrodiziáce
afrodiziace
AFRODIZIÁC, -Ă, afrodiziaci, -ce, adj., s. n. (Substanță) care stimulează impulsurile sexuale. [Pr.: -zi-ac] – Din fr. aphrodisiaque. DOOM
afrodiziác2 (a-fro-, -zi-ac) s. n., pl. afrodiziáce
afrodiziacei
AFRODIZIÁC, -Ă, afrodiziaci, -ce, adj., s. n. (Substanță) care stimulează impulsurile sexuale. [Pr.: -zi-ac] – Din fr. aphrodisiaque. DOOM
afrodiziác2 (a-fro-, -zi-ac) s. n., pl. afrodiziáce
afrodiziacele
AFRODIZIÁC, -Ă, afrodiziaci, -ce, adj., s. n. (Substanță) care stimulează impulsurile sexuale. [Pr.: -zi-ac] – Din fr. aphrodisiaque. DOOM
afrodiziác2 (a-fro-, -zi-ac) s. n., pl. afrodiziáce
afrodiziacelor
AFRODIZIÁC, -Ă, afrodiziaci, -ce, adj., s. n. (Substanță) care stimulează impulsurile sexuale. [Pr.: -zi-ac] – Din fr. aphrodisiaque. DOOM
afrodiziác2 (a-fro-, -zi-ac) s. n., pl. afrodiziáce
afrodiziaci
AFRODIZIÁC, -Ă, afrodiziaci, -ce, adj., s. n. (Substanță) care stimulează impulsurile sexuale. [Pr.: -zi-ac] – Din fr. aphrodisiaque. DOOM
afrodiziác2 (a-fro-, -zi-ac) s. n., pl. afrodiziáce
afrodiziacii
AFRODIZIÁC, -Ă, afrodiziaci, -ce, adj., s. n. (Substanță) care stimulează impulsurile sexuale. [Pr.: -zi-ac] – Din fr. aphrodisiaque. DOOM
afrodiziác2 (a-fro-, -zi-ac) s. n., pl. afrodiziáce
afrodiziacilor
AFRODIZIÁC, -Ă, afrodiziaci, -ce, adj., s. n. (Substanță) care stimulează impulsurile sexuale. [Pr.: -zi-ac] – Din fr. aphrodisiaque. DOOM
afrodiziác2 (a-fro-, -zi-ac) s. n., pl. afrodiziáce
afrodiziacul
AFRODIZIÁC, -Ă, afrodiziaci, -ce, adj., s. n. (Substanță) care stimulează impulsurile sexuale. [Pr.: -zi-ac] – Din fr. aphrodisiaque. DOOM
afrodiziác2 (a-fro-, -zi-ac) s. n., pl. afrodiziáce
afrodiziacului
AFRODIZIÁC, -Ă, afrodiziaci, -ce, adj., s. n. (Substanță) care stimulează impulsurile sexuale. [Pr.: -zi-ac] – Din fr. aphrodisiaque. DOOM
afrodiziác2 (a-fro-, -zi-ac) s. n., pl. afrodiziáce
afrodizie
AFRODIZÍE s.f. (Med.) Exacerbare a instinctului sexual. [< fr. aphrodisie].
afront
AFRÓNT, afronturi, s. n. Insultă, jignire, ofensă adusă cuiva în public. – Din fr. affront. DOOM
afrónt (a-front) s. n., pl. afrónturi
afronta
AFRUNTÁ, vb. I v. afronta. DOOM
afrontá (a ~) (a-fron-) vb., ind. prez. 3 afronteáză
afrontai
AFRUNTÁ, vb. I v. afronta. DOOM
afrontá (a ~) (a-fron-) vb., ind. prez. 3 afronteáză
afrontam
AFRUNTÁ, vb. I v. afronta. DOOM
afrontá (a ~) (a-fron-) vb., ind. prez. 3 afronteáză
afrontare
AFRUNTÁ, vb. I v. afronta. DOOM
afrontá (a ~) (a-fron-) vb., ind. prez. 3 afronteáză
afrontare
AFRUNTÁRE s. f. v. afrontare. DOOM
afrontáre (a-fron-) s. f., g.-d. art. afrontắrii
afrontarea
AFRUNTÁRE s. f. v. afrontare. DOOM
afrontáre (a-fron-) s. f., g.-d. art. afrontắrii
afrontară
AFRUNTÁ, vb. I v. afronta. DOOM
afrontá (a ~) (a-fron-) vb., ind. prez. 3 afronteáză
afrontarăm
AFRUNTÁ, vb. I v. afronta. DOOM
afrontá (a ~) (a-fron-) vb., ind. prez. 3 afronteáză
afrontarăți
AFRUNTÁ, vb. I v. afronta. DOOM
afrontá (a ~) (a-fron-) vb., ind. prez. 3 afronteáză
afrontase
AFRUNTÁ, vb. I v. afronta. DOOM
afrontá (a ~) (a-fron-) vb., ind. prez. 3 afronteáză
afrontasem
AFRUNTÁ, vb. I v. afronta. DOOM
afrontá (a ~) (a-fron-) vb., ind. prez. 3 afronteáză
afrontaseră
AFRUNTÁ, vb. I v. afronta. DOOM
afrontá (a ~) (a-fron-) vb., ind. prez. 3 afronteáză
afrontaserăm
AFRUNTÁ, vb. I v. afronta. DOOM
afrontá (a ~) (a-fron-) vb., ind. prez. 3 afronteáză
afrontaserăți
AFRUNTÁ, vb. I v. afronta. DOOM
afrontá (a ~) (a-fron-) vb., ind. prez. 3 afronteáză
afrontaseși
AFRUNTÁ, vb. I v. afronta. DOOM
afrontá (a ~) (a-fron-) vb., ind. prez. 3 afronteáză
afrontaseți
AFRUNTÁ, vb. I v. afronta. DOOM
afrontá (a ~) (a-fron-) vb., ind. prez. 3 afronteáză
afrontat
AFRUNTÁ, vb. I v. afronta. DOOM
afrontá (a ~) (a-fron-) vb., ind. prez. 3 afronteáză
afrontat
AFRONTÁT, -Ă adj. (Despre motive ornamentale) Aranjat, dispus față în față; opus. [Cf. fr. affronté, it. affrontato].
afrontata
AFRONTÁT, -Ă adj. (Despre motive ornamentale) Aranjat, dispus față în față; opus. [Cf. fr. affronté, it. affrontato].
afrontate
AFRONTÁT, -Ă adj. (Despre motive ornamentale) Aranjat, dispus față în față; opus. [Cf. fr. affronté, it. affrontato].
afrontatei
AFRONTÁT, -Ă adj. (Despre motive ornamentale) Aranjat, dispus față în față; opus. [Cf. fr. affronté, it. affrontato].
afrontatele
AFRONTÁT, -Ă adj. (Despre motive ornamentale) Aranjat, dispus față în față; opus. [Cf. fr. affronté, it. affrontato].
afrontatelor
AFRONTÁT, -Ă adj. (Despre motive ornamentale) Aranjat, dispus față în față; opus. [Cf. fr. affronté, it. affrontato].
afrontatul
AFRONTÁT, -Ă adj. (Despre motive ornamentale) Aranjat, dispus față în față; opus. [Cf. fr. affronté, it. affrontato].
afrontatului
AFRONTÁT, -Ă adj. (Despre motive ornamentale) Aranjat, dispus față în față; opus. [Cf. fr. affronté, it. affrontato].
afrontau
AFRUNTÁ, vb. I v. afronta. DOOM
afrontá (a ~) (a-fron-) vb., ind. prez. 3 afronteáză
afrontași
AFRUNTÁ, vb. I v. afronta. DOOM
afrontá (a ~) (a-fron-) vb., ind. prez. 3 afronteáză
afrontați
AFRUNTÁ, vb. I v. afronta. DOOM
afrontá (a ~) (a-fron-) vb., ind. prez. 3 afronteáză
afrontați
AFRONTÁT, -Ă adj. (Despre motive ornamentale) Aranjat, dispus față în față; opus. [Cf. fr. affronté, it. affrontato].
afrontații
AFRONTÁT, -Ă adj. (Despre motive ornamentale) Aranjat, dispus față în față; opus. [Cf. fr. affronté, it. affrontato].
afrontaților
AFRONTÁT, -Ă adj. (Despre motive ornamentale) Aranjat, dispus față în față; opus. [Cf. fr. affronté, it. affrontato].
afrontează
AFRUNTÁ, vb. I v. afronta. DOOM
afrontá (a ~) (a-fron-) vb., ind. prez. 3 afronteáză
afrontez
AFRUNTÁ, vb. I v. afronta. DOOM
afrontá (a ~) (a-fron-) vb., ind. prez. 3 afronteáză
afronteze
AFRUNTÁ, vb. I v. afronta. DOOM
afrontá (a ~) (a-fron-) vb., ind. prez. 3 afronteáză
afrontezi
AFRUNTÁ, vb. I v. afronta. DOOM
afrontá (a ~) (a-fron-) vb., ind. prez. 3 afronteáză
afrontul
AFRÓNT, afronturi, s. n. Insultă, jignire, ofensă adusă cuiva în public. – Din fr. affront. DOOM
afrónt (a-front) s. n., pl. afrónturi
afrontului
AFRÓNT, afronturi, s. n. Insultă, jignire, ofensă adusă cuiva în public. – Din fr. affront. DOOM
afrónt (a-front) s. n., pl. afrónturi
afronturi
AFRÓNT, afronturi, s. n. Insultă, jignire, ofensă adusă cuiva în public. – Din fr. affront. DOOM
afrónt (a-front) s. n., pl. afrónturi
afronturile
AFRÓNT, afronturi, s. n. Insultă, jignire, ofensă adusă cuiva în public. – Din fr. affront. DOOM
afrónt (a-front) s. n., pl. afrónturi
afronturilor
AFRÓNT, afronturi, s. n. Insultă, jignire, ofensă adusă cuiva în public. – Din fr. affront. DOOM
afrónt (a-front) s. n., pl. afrónturi
afrontând
AFRUNTÁ, vb. I v. afronta. DOOM
afrontá (a ~) (a-fron-) vb., ind. prez. 3 afronteáză
afrontînd
AFRUNTÁ, vb. I v. afronta. DOOM
afrontá (a ~) (a-fron-) vb., ind. prez. 3 afronteáză
afrontări
AFRUNTÁRE s. f. v. afrontare. DOOM
afrontáre (a-fron-) s. f., g.-d. art. afrontắrii
afrontării
AFRUNTÁRE s. f. v. afrontare. DOOM
afrontáre (a-fron-) s. f., g.-d. art. afrontắrii
afrontările
AFRUNTÁRE s. f. v. afrontare. DOOM
afrontáre (a-fron-) s. f., g.-d. art. afrontắrii
afrontărilor
AFRUNTÁRE s. f. v. afrontare. DOOM
afrontáre (a-fron-) s. f., g.-d. art. afrontắrii
afrunta
AFRUNTÁ, vb. I v. afronta. DOOM
afrontá (a ~) (a-fron-) vb., ind. prez. 3 afronteáză
afruntare
AFRUNTÁRE s. f. v. afrontare. DOOM
afrontáre (a-fron-) s. f., g.-d. art. afrontắrii
afruntat
AFRUNTÁ, vb. I v. afronta. DOOM
afrontá (a ~) (a-fron-) vb., ind. prez. 3 afronteáză
afta
ÁFTĂ, afte, s. f. Bășicuță plină cu lichid opalescent, care apare pe mucoasa gurii sau a faringelui și care, prin spargere, lasă în loc o mică ulcerație. – Din fr. aphte, lat. aphtae. DOOM
áftă s. f., g.-d. art. áftei; pl. áfte
afte
ÁFTĂ, afte, s. f. Bășicuță plină cu lichid opalescent, care apare pe mucoasa gurii sau a faringelui și care, prin spargere, lasă în loc o mică ulcerație. – Din fr. aphte, lat. aphtae. DOOM
áftă s. f., g.-d. art. áftei; pl. áfte
aftei
ÁFTĂ, afte, s. f. Bășicuță plină cu lichid opalescent, care apare pe mucoasa gurii sau a faringelui și care, prin spargere, lasă în loc o mică ulcerație. – Din fr. aphte, lat. aphtae. DOOM
áftă s. f., g.-d. art. áftei; pl. áfte
aftele
ÁFTĂ, afte, s. f. Bășicuță plină cu lichid opalescent, care apare pe mucoasa gurii sau a faringelui și care, prin spargere, lasă în loc o mică ulcerație. – Din fr. aphte, lat. aphtae. DOOM
áftă s. f., g.-d. art. áftei; pl. áfte
aftelor
ÁFTĂ, afte, s. f. Bășicuță plină cu lichid opalescent, care apare pe mucoasa gurii sau a faringelui și care, prin spargere, lasă în loc o mică ulcerație. – Din fr. aphte, lat. aphtae. DOOM
áftă s. f., g.-d. art. áftei; pl. áfte
after
AFTER HOURS loc.s. Reuniune amicală după orele de activitate cotidiană, folosită mai ales ca prilej de a cânta muzică în ansamblu. V. jam-session. [Pron. áftăr auărs. / < engl. after hours – după program].
afterbeat
AFTERBEAT s.n. (Muz.) Denumire a timpilor pari sau „slabi” ai măsurilor binare, în jaz; (p. ext.) accentuarea timpului par. [Pron. af-tă-bit. / < engl. after-beat – după timp].
afterpic
AFTERPÍC s.n. (Mar.) Compartimentul cel mai apropiat de pupă al unei nave. [Pl. -curi. / < engl. afterpeak].
aftershave
AFTERSHAVE s. n. Loțiune parfumată folosită după bărbierit. [Pr: aftărșeῐv] – Din engl. after-shave. DOOM
aftershave (angl.) [pron. aftărșéĭv] s. n., art. aftershave-ul; pl. aftershave-uri
aftoasa
AFTÓS, -OÁSẮ, aftoși, -oase, adj. Care este caracterizat prin prezența aftelor. ◊ Febră aftoasă = boală contagioasă specifică vitelor cornute, dar transmisibilă și omului, care se manifestă prin stare febrilă și prin erupții (afte) localizate pe mucoasa bucală și uneori pe diverse regiuni cutanate. – Din fr. aphteuse. DOOM
aftós adj. m., pl. aftóși; f. aftoásă, pl. aftoáse
aftoase
AFTÓS, -OÁSẮ, aftoși, -oase, adj. Care este caracterizat prin prezența aftelor. ◊ Febră aftoasă = boală contagioasă specifică vitelor cornute, dar transmisibilă și omului, care se manifestă prin stare febrilă și prin erupții (afte) localizate pe mucoasa bucală și uneori pe diverse regiuni cutanate. – Din fr. aphteuse. DOOM
aftós adj. m., pl. aftóși; f. aftoásă, pl. aftoáse
aftoasei
AFTÓS, -OÁSẮ, aftoși, -oase, adj. Care este caracterizat prin prezența aftelor. ◊ Febră aftoasă = boală contagioasă specifică vitelor cornute, dar transmisibilă și omului, care se manifestă prin stare febrilă și prin erupții (afte) localizate pe mucoasa bucală și uneori pe diverse regiuni cutanate. – Din fr. aphteuse. DOOM
aftós adj. m., pl. aftóși; f. aftoásă, pl. aftoáse
aftoasele
AFTÓS, -OÁSẮ, aftoși, -oase, adj. Care este caracterizat prin prezența aftelor. ◊ Febră aftoasă = boală contagioasă specifică vitelor cornute, dar transmisibilă și omului, care se manifestă prin stare febrilă și prin erupții (afte) localizate pe mucoasa bucală și uneori pe diverse regiuni cutanate. – Din fr. aphteuse. DOOM
aftós adj. m., pl. aftóși; f. aftoásă, pl. aftoáse
aftoaselor
AFTÓS, -OÁSẮ, aftoși, -oase, adj. Care este caracterizat prin prezența aftelor. ◊ Febră aftoasă = boală contagioasă specifică vitelor cornute, dar transmisibilă și omului, care se manifestă prin stare febrilă și prin erupții (afte) localizate pe mucoasa bucală și uneori pe diverse regiuni cutanate. – Din fr. aphteuse. DOOM
aftós adj. m., pl. aftóși; f. aftoásă, pl. aftoáse
aftoid
AFTOÍD, -Ă, aftoizi, -de, adj. (Med.) Cu aspect de aftă, ca o aftă. – Din fr. aphtoïde.
aftoida
AFTOÍD, -Ă, aftoizi, -de, adj. (Med.) Cu aspect de aftă, ca o aftă. – Din fr. aphtoïde.
aftoide
AFTOÍD, -Ă, aftoizi, -de, adj. (Med.) Cu aspect de aftă, ca o aftă. – Din fr. aphtoïde.
aftoidei
AFTOÍD, -Ă, aftoizi, -de, adj. (Med.) Cu aspect de aftă, ca o aftă. – Din fr. aphtoïde.
aftoidele
AFTOÍD, -Ă, aftoizi, -de, adj. (Med.) Cu aspect de aftă, ca o aftă. – Din fr. aphtoïde.
aftoidelor
AFTOÍD, -Ă, aftoizi, -de, adj. (Med.) Cu aspect de aftă, ca o aftă. – Din fr. aphtoïde.
aftoidul
AFTOÍD, -Ă, aftoizi, -de, adj. (Med.) Cu aspect de aftă, ca o aftă. – Din fr. aphtoïde.
aftoidului
AFTOÍD, -Ă, aftoizi, -de, adj. (Med.) Cu aspect de aftă, ca o aftă. – Din fr. aphtoïde.
aftoizi
AFTOÍD, -Ă, aftoizi, -de, adj. (Med.) Cu aspect de aftă, ca o aftă. – Din fr. aphtoïde.
aftoizii
AFTOÍD, -Ă, aftoizi, -de, adj. (Med.) Cu aspect de aftă, ca o aftă. – Din fr. aphtoïde.
aftoizilor
AFTOÍD, -Ă, aftoizi, -de, adj. (Med.) Cu aspect de aftă, ca o aftă. – Din fr. aphtoïde.
aftor
ACTÓR, actori, s. m. Artist care interpretează roluri în piese de teatru, în filme etc. [Var: (înv.) aftór s. m.] – Din fr. acteur, lat. actor. DOOM
actór s. m., pl. actóri
aftos
AFTÓS, -OÁSẮ, aftoși, -oase, adj. Care este caracterizat prin prezența aftelor. ◊ Febră aftoasă = boală contagioasă specifică vitelor cornute, dar transmisibilă și omului, care se manifestă prin stare febrilă și prin erupții (afte) localizate pe mucoasa bucală și uneori pe diverse regiuni cutanate. – Din fr. aphteuse. DOOM
aftós adj. m., pl. aftóși; f. aftoásă, pl. aftoáse
aftosul
AFTÓS, -OÁSẮ, aftoși, -oase, adj. Care este caracterizat prin prezența aftelor. ◊ Febră aftoasă = boală contagioasă specifică vitelor cornute, dar transmisibilă și omului, care se manifestă prin stare febrilă și prin erupții (afte) localizate pe mucoasa bucală și uneori pe diverse regiuni cutanate. – Din fr. aphteuse. DOOM
aftós adj. m., pl. aftóși; f. aftoásă, pl. aftoáse
aftosului
AFTÓS, -OÁSẮ, aftoși, -oase, adj. Care este caracterizat prin prezența aftelor. ◊ Febră aftoasă = boală contagioasă specifică vitelor cornute, dar transmisibilă și omului, care se manifestă prin stare febrilă și prin erupții (afte) localizate pe mucoasa bucală și uneori pe diverse regiuni cutanate. – Din fr. aphteuse. DOOM
aftós adj. m., pl. aftóși; f. aftoásă, pl. aftoáse
aftoși
AFTÓS, -OÁSẮ, aftoși, -oase, adj. Care este caracterizat prin prezența aftelor. ◊ Febră aftoasă = boală contagioasă specifică vitelor cornute, dar transmisibilă și omului, care se manifestă prin stare febrilă și prin erupții (afte) localizate pe mucoasa bucală și uneori pe diverse regiuni cutanate. – Din fr. aphteuse. DOOM
aftós adj. m., pl. aftóși; f. aftoásă, pl. aftoáse
aftoșii
AFTÓS, -OÁSẮ, aftoși, -oase, adj. Care este caracterizat prin prezența aftelor. ◊ Febră aftoasă = boală contagioasă specifică vitelor cornute, dar transmisibilă și omului, care se manifestă prin stare febrilă și prin erupții (afte) localizate pe mucoasa bucală și uneori pe diverse regiuni cutanate. – Din fr. aphteuse. DOOM
aftós adj. m., pl. aftóși; f. aftoásă, pl. aftoáse
aftoșilor
AFTÓS, -OÁSẮ, aftoși, -oase, adj. Care este caracterizat prin prezența aftelor. ◊ Febră aftoasă = boală contagioasă specifică vitelor cornute, dar transmisibilă și omului, care se manifestă prin stare febrilă și prin erupții (afte) localizate pe mucoasa bucală și uneori pe diverse regiuni cutanate. – Din fr. aphteuse. DOOM
aftós adj. m., pl. aftóși; f. aftoásă, pl. aftoáse
afuire
AFUÍRE s.f. (Geol.) Acțiunea de degradare a albiei unui râu sau a terenului din jurul unei fundații datorită eroziunii apelor. [Pron. -fu-i-. / după fr. affouillement].
afum
AFÚM s. n. (Rar) Miros caracteristic al afumăturilor. – Din afuma (derivat regresiv). DOOM
afúm (rar) s. n.
afum
AFUMÁ, afúm, vb. I. 1. Tranz. A expune un aliment la fum, cu scopul de a-l conserva. 2. Tranz. A umple cu fum un spațiu închis pentru a distruge sau a alunga vietățile dinăuntru. ♦ Intranz. A scoate fum. Soba afumă. 3. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de fum; a (se) înnegri de fum. ♦ Tranz. (Tehn.) A da sticlei o culoare fumurie în procesul de fabricație. 4. Refl. (Despre mâncăruri) A căpăta gust neplăcut de fum (când începe să se ardă). 5. Refl. Fig. (Fam.) A se îmbăta ușor; a se ameți. – Lat. affumare (= adfumare). DOOM
afumá (a ~) vb., ind. prez. 3 afúmă
afuma
AFUMÁ, afúm, vb. I. 1. Tranz. A expune un aliment la fum, cu scopul de a-l conserva. 2. Tranz. A umple cu fum un spațiu închis pentru a distruge sau a alunga vietățile dinăuntru. ♦ Intranz. A scoate fum. Soba afumă. 3. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de fum; a (se) înnegri de fum. ♦ Tranz. (Tehn.) A da sticlei o culoare fumurie în procesul de fabricație. 4. Refl. (Despre mâncăruri) A căpăta gust neplăcut de fum (când începe să se ardă). 5. Refl. Fig. (Fam.) A se îmbăta ușor; a se ameți. – Lat. affumare (= adfumare). DOOM
afumá (a ~) vb., ind. prez. 3 afúmă
afumai
AFUMÁ, afúm, vb. I. 1. Tranz. A expune un aliment la fum, cu scopul de a-l conserva. 2. Tranz. A umple cu fum un spațiu închis pentru a distruge sau a alunga vietățile dinăuntru. ♦ Intranz. A scoate fum. Soba afumă. 3. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de fum; a (se) înnegri de fum. ♦ Tranz. (Tehn.) A da sticlei o culoare fumurie în procesul de fabricație. 4. Refl. (Despre mâncăruri) A căpăta gust neplăcut de fum (când începe să se ardă). 5. Refl. Fig. (Fam.) A se îmbăta ușor; a se ameți. – Lat. affumare (= adfumare). DOOM
afumá (a ~) vb., ind. prez. 3 afúmă
afumam
AFUMÁ, afúm, vb. I. 1. Tranz. A expune un aliment la fum, cu scopul de a-l conserva. 2. Tranz. A umple cu fum un spațiu închis pentru a distruge sau a alunga vietățile dinăuntru. ♦ Intranz. A scoate fum. Soba afumă. 3. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de fum; a (se) înnegri de fum. ♦ Tranz. (Tehn.) A da sticlei o culoare fumurie în procesul de fabricație. 4. Refl. (Despre mâncăruri) A căpăta gust neplăcut de fum (când începe să se ardă). 5. Refl. Fig. (Fam.) A se îmbăta ușor; a se ameți. – Lat. affumare (= adfumare). DOOM
afumá (a ~) vb., ind. prez. 3 afúmă
afumare
AFUMÁ, afúm, vb. I. 1. Tranz. A expune un aliment la fum, cu scopul de a-l conserva. 2. Tranz. A umple cu fum un spațiu închis pentru a distruge sau a alunga vietățile dinăuntru. ♦ Intranz. A scoate fum. Soba afumă. 3. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de fum; a (se) înnegri de fum. ♦ Tranz. (Tehn.) A da sticlei o culoare fumurie în procesul de fabricație. 4. Refl. (Despre mâncăruri) A căpăta gust neplăcut de fum (când începe să se ardă). 5. Refl. Fig. (Fam.) A se îmbăta ușor; a se ameți. – Lat. affumare (= adfumare). DOOM
afumá (a ~) vb., ind. prez. 3 afúmă
afumare
AFUMÁRE, afumări, s. f. Acțiunea de a (se) afuma. – V. afuma. DOOM
afumáre s. f., g.-d. art. afumắrii; pl. afumắri
afumarea
AFUMÁRE, afumări, s. f. Acțiunea de a (se) afuma. – V. afuma. DOOM
afumáre s. f., g.-d. art. afumắrii; pl. afumắri
afumară
AFUMÁ, afúm, vb. I. 1. Tranz. A expune un aliment la fum, cu scopul de a-l conserva. 2. Tranz. A umple cu fum un spațiu închis pentru a distruge sau a alunga vietățile dinăuntru. ♦ Intranz. A scoate fum. Soba afumă. 3. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de fum; a (se) înnegri de fum. ♦ Tranz. (Tehn.) A da sticlei o culoare fumurie în procesul de fabricație. 4. Refl. (Despre mâncăruri) A căpăta gust neplăcut de fum (când începe să se ardă). 5. Refl. Fig. (Fam.) A se îmbăta ușor; a se ameți. – Lat. affumare (= adfumare). DOOM
afumá (a ~) vb., ind. prez. 3 afúmă
afumarăm
AFUMÁ, afúm, vb. I. 1. Tranz. A expune un aliment la fum, cu scopul de a-l conserva. 2. Tranz. A umple cu fum un spațiu închis pentru a distruge sau a alunga vietățile dinăuntru. ♦ Intranz. A scoate fum. Soba afumă. 3. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de fum; a (se) înnegri de fum. ♦ Tranz. (Tehn.) A da sticlei o culoare fumurie în procesul de fabricație. 4. Refl. (Despre mâncăruri) A căpăta gust neplăcut de fum (când începe să se ardă). 5. Refl. Fig. (Fam.) A se îmbăta ușor; a se ameți. – Lat. affumare (= adfumare). DOOM
afumá (a ~) vb., ind. prez. 3 afúmă
afumarăți
AFUMÁ, afúm, vb. I. 1. Tranz. A expune un aliment la fum, cu scopul de a-l conserva. 2. Tranz. A umple cu fum un spațiu închis pentru a distruge sau a alunga vietățile dinăuntru. ♦ Intranz. A scoate fum. Soba afumă. 3. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de fum; a (se) înnegri de fum. ♦ Tranz. (Tehn.) A da sticlei o culoare fumurie în procesul de fabricație. 4. Refl. (Despre mâncăruri) A căpăta gust neplăcut de fum (când începe să se ardă). 5. Refl. Fig. (Fam.) A se îmbăta ușor; a se ameți. – Lat. affumare (= adfumare). DOOM
afumá (a ~) vb., ind. prez. 3 afúmă
afumase
AFUMÁ, afúm, vb. I. 1. Tranz. A expune un aliment la fum, cu scopul de a-l conserva. 2. Tranz. A umple cu fum un spațiu închis pentru a distruge sau a alunga vietățile dinăuntru. ♦ Intranz. A scoate fum. Soba afumă. 3. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de fum; a (se) înnegri de fum. ♦ Tranz. (Tehn.) A da sticlei o culoare fumurie în procesul de fabricație. 4. Refl. (Despre mâncăruri) A căpăta gust neplăcut de fum (când începe să se ardă). 5. Refl. Fig. (Fam.) A se îmbăta ușor; a se ameți. – Lat. affumare (= adfumare). DOOM
afumá (a ~) vb., ind. prez. 3 afúmă
afumasem
AFUMÁ, afúm, vb. I. 1. Tranz. A expune un aliment la fum, cu scopul de a-l conserva. 2. Tranz. A umple cu fum un spațiu închis pentru a distruge sau a alunga vietățile dinăuntru. ♦ Intranz. A scoate fum. Soba afumă. 3. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de fum; a (se) înnegri de fum. ♦ Tranz. (Tehn.) A da sticlei o culoare fumurie în procesul de fabricație. 4. Refl. (Despre mâncăruri) A căpăta gust neplăcut de fum (când începe să se ardă). 5. Refl. Fig. (Fam.) A se îmbăta ușor; a se ameți. – Lat. affumare (= adfumare). DOOM
afumá (a ~) vb., ind. prez. 3 afúmă
afumaseră
AFUMÁ, afúm, vb. I. 1. Tranz. A expune un aliment la fum, cu scopul de a-l conserva. 2. Tranz. A umple cu fum un spațiu închis pentru a distruge sau a alunga vietățile dinăuntru. ♦ Intranz. A scoate fum. Soba afumă. 3. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de fum; a (se) înnegri de fum. ♦ Tranz. (Tehn.) A da sticlei o culoare fumurie în procesul de fabricație. 4. Refl. (Despre mâncăruri) A căpăta gust neplăcut de fum (când începe să se ardă). 5. Refl. Fig. (Fam.) A se îmbăta ușor; a se ameți. – Lat. affumare (= adfumare). DOOM
afumá (a ~) vb., ind. prez. 3 afúmă
afumaserăm
AFUMÁ, afúm, vb. I. 1. Tranz. A expune un aliment la fum, cu scopul de a-l conserva. 2. Tranz. A umple cu fum un spațiu închis pentru a distruge sau a alunga vietățile dinăuntru. ♦ Intranz. A scoate fum. Soba afumă. 3. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de fum; a (se) înnegri de fum. ♦ Tranz. (Tehn.) A da sticlei o culoare fumurie în procesul de fabricație. 4. Refl. (Despre mâncăruri) A căpăta gust neplăcut de fum (când începe să se ardă). 5. Refl. Fig. (Fam.) A se îmbăta ușor; a se ameți. – Lat. affumare (= adfumare). DOOM
afumá (a ~) vb., ind. prez. 3 afúmă
afumaserăți
AFUMÁ, afúm, vb. I. 1. Tranz. A expune un aliment la fum, cu scopul de a-l conserva. 2. Tranz. A umple cu fum un spațiu închis pentru a distruge sau a alunga vietățile dinăuntru. ♦ Intranz. A scoate fum. Soba afumă. 3. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de fum; a (se) înnegri de fum. ♦ Tranz. (Tehn.) A da sticlei o culoare fumurie în procesul de fabricație. 4. Refl. (Despre mâncăruri) A căpăta gust neplăcut de fum (când începe să se ardă). 5. Refl. Fig. (Fam.) A se îmbăta ușor; a se ameți. – Lat. affumare (= adfumare). DOOM
afumá (a ~) vb., ind. prez. 3 afúmă
afumaseși
AFUMÁ, afúm, vb. I. 1. Tranz. A expune un aliment la fum, cu scopul de a-l conserva. 2. Tranz. A umple cu fum un spațiu închis pentru a distruge sau a alunga vietățile dinăuntru. ♦ Intranz. A scoate fum. Soba afumă. 3. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de fum; a (se) înnegri de fum. ♦ Tranz. (Tehn.) A da sticlei o culoare fumurie în procesul de fabricație. 4. Refl. (Despre mâncăruri) A căpăta gust neplăcut de fum (când începe să se ardă). 5. Refl. Fig. (Fam.) A se îmbăta ușor; a se ameți. – Lat. affumare (= adfumare). DOOM
afumá (a ~) vb., ind. prez. 3 afúmă
afumaseți
AFUMÁ, afúm, vb. I. 1. Tranz. A expune un aliment la fum, cu scopul de a-l conserva. 2. Tranz. A umple cu fum un spațiu închis pentru a distruge sau a alunga vietățile dinăuntru. ♦ Intranz. A scoate fum. Soba afumă. 3. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de fum; a (se) înnegri de fum. ♦ Tranz. (Tehn.) A da sticlei o culoare fumurie în procesul de fabricație. 4. Refl. (Despre mâncăruri) A căpăta gust neplăcut de fum (când începe să se ardă). 5. Refl. Fig. (Fam.) A se îmbăta ușor; a se ameți. – Lat. affumare (= adfumare). DOOM
afumá (a ~) vb., ind. prez. 3 afúmă
afumat
AFUMÁ, afúm, vb. I. 1. Tranz. A expune un aliment la fum, cu scopul de a-l conserva. 2. Tranz. A umple cu fum un spațiu închis pentru a distruge sau a alunga vietățile dinăuntru. ♦ Intranz. A scoate fum. Soba afumă. 3. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de fum; a (se) înnegri de fum. ♦ Tranz. (Tehn.) A da sticlei o culoare fumurie în procesul de fabricație. 4. Refl. (Despre mâncăruri) A căpăta gust neplăcut de fum (când începe să se ardă). 5. Refl. Fig. (Fam.) A se îmbăta ușor; a se ameți. – Lat. affumare (= adfumare). DOOM
afumá (a ~) vb., ind. prez. 3 afúmă
afumat
AFUMÁT, -Ă, afumați, -te, adj. 1. (Despre alimente) Care a fost expus la fum în scopul conservării. 2. Înnegrit de fum. 3. (Despre mâncăruri) Cu gust neplăcut de fum. 4. Fig. (Fam.) Amețit, turmentat; beat. – V. afuma.
afumata
AFUMÁT, -Ă, afumați, -te, adj. 1. (Despre alimente) Care a fost expus la fum în scopul conservării. 2. Înnegrit de fum. 3. (Despre mâncăruri) Cu gust neplăcut de fum. 4. Fig. (Fam.) Amețit, turmentat; beat. – V. afuma.
afumate
AFUMÁT, -Ă, afumați, -te, adj. 1. (Despre alimente) Care a fost expus la fum în scopul conservării. 2. Înnegrit de fum. 3. (Despre mâncăruri) Cu gust neplăcut de fum. 4. Fig. (Fam.) Amețit, turmentat; beat. – V. afuma.
afumatei
AFUMÁT, -Ă, afumați, -te, adj. 1. (Despre alimente) Care a fost expus la fum în scopul conservării. 2. Înnegrit de fum. 3. (Despre mâncăruri) Cu gust neplăcut de fum. 4. Fig. (Fam.) Amețit, turmentat; beat. – V. afuma.
afumatele
AFUMÁT, -Ă, afumați, -te, adj. 1. (Despre alimente) Care a fost expus la fum în scopul conservării. 2. Înnegrit de fum. 3. (Despre mâncăruri) Cu gust neplăcut de fum. 4. Fig. (Fam.) Amețit, turmentat; beat. – V. afuma.
afumatelor
AFUMÁT, -Ă, afumați, -te, adj. 1. (Despre alimente) Care a fost expus la fum în scopul conservării. 2. Înnegrit de fum. 3. (Despre mâncăruri) Cu gust neplăcut de fum. 4. Fig. (Fam.) Amețit, turmentat; beat. – V. afuma.
afumatul
AFUMÁT, -Ă, afumați, -te, adj. 1. (Despre alimente) Care a fost expus la fum în scopul conservării. 2. Înnegrit de fum. 3. (Despre mâncăruri) Cu gust neplăcut de fum. 4. Fig. (Fam.) Amețit, turmentat; beat. – V. afuma.
afumatului
AFUMÁT, -Ă, afumați, -te, adj. 1. (Despre alimente) Care a fost expus la fum în scopul conservării. 2. Înnegrit de fum. 3. (Despre mâncăruri) Cu gust neplăcut de fum. 4. Fig. (Fam.) Amețit, turmentat; beat. – V. afuma.
afumau
AFUMÁ, afúm, vb. I. 1. Tranz. A expune un aliment la fum, cu scopul de a-l conserva. 2. Tranz. A umple cu fum un spațiu închis pentru a distruge sau a alunga vietățile dinăuntru. ♦ Intranz. A scoate fum. Soba afumă. 3. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de fum; a (se) înnegri de fum. ♦ Tranz. (Tehn.) A da sticlei o culoare fumurie în procesul de fabricație. 4. Refl. (Despre mâncăruri) A căpăta gust neplăcut de fum (când începe să se ardă). 5. Refl. Fig. (Fam.) A se îmbăta ușor; a se ameți. – Lat. affumare (= adfumare). DOOM
afumá (a ~) vb., ind. prez. 3 afúmă
afumași
AFUMÁ, afúm, vb. I. 1. Tranz. A expune un aliment la fum, cu scopul de a-l conserva. 2. Tranz. A umple cu fum un spațiu închis pentru a distruge sau a alunga vietățile dinăuntru. ♦ Intranz. A scoate fum. Soba afumă. 3. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de fum; a (se) înnegri de fum. ♦ Tranz. (Tehn.) A da sticlei o culoare fumurie în procesul de fabricație. 4. Refl. (Despre mâncăruri) A căpăta gust neplăcut de fum (când începe să se ardă). 5. Refl. Fig. (Fam.) A se îmbăta ușor; a se ameți. – Lat. affumare (= adfumare). DOOM
afumá (a ~) vb., ind. prez. 3 afúmă
afumați
AFUMÁ, afúm, vb. I. 1. Tranz. A expune un aliment la fum, cu scopul de a-l conserva. 2. Tranz. A umple cu fum un spațiu închis pentru a distruge sau a alunga vietățile dinăuntru. ♦ Intranz. A scoate fum. Soba afumă. 3. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de fum; a (se) înnegri de fum. ♦ Tranz. (Tehn.) A da sticlei o culoare fumurie în procesul de fabricație. 4. Refl. (Despre mâncăruri) A căpăta gust neplăcut de fum (când începe să se ardă). 5. Refl. Fig. (Fam.) A se îmbăta ușor; a se ameți. – Lat. affumare (= adfumare). DOOM
afumá (a ~) vb., ind. prez. 3 afúmă
afumați
AFUMÁT, -Ă, afumați, -te, adj. 1. (Despre alimente) Care a fost expus la fum în scopul conservării. 2. Înnegrit de fum. 3. (Despre mâncăruri) Cu gust neplăcut de fum. 4. Fig. (Fam.) Amețit, turmentat; beat. – V. afuma.
afumații
AFUMÁT, -Ă, afumați, -te, adj. 1. (Despre alimente) Care a fost expus la fum în scopul conservării. 2. Înnegrit de fum. 3. (Despre mâncăruri) Cu gust neplăcut de fum. 4. Fig. (Fam.) Amețit, turmentat; beat. – V. afuma.
afumaților
AFUMÁT, -Ă, afumați, -te, adj. 1. (Despre alimente) Care a fost expus la fum în scopul conservării. 2. Înnegrit de fum. 3. (Despre mâncăruri) Cu gust neplăcut de fum. 4. Fig. (Fam.) Amețit, turmentat; beat. – V. afuma.
afume
AFUMÁ, afúm, vb. I. 1. Tranz. A expune un aliment la fum, cu scopul de a-l conserva. 2. Tranz. A umple cu fum un spațiu închis pentru a distruge sau a alunga vietățile dinăuntru. ♦ Intranz. A scoate fum. Soba afumă. 3. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de fum; a (se) înnegri de fum. ♦ Tranz. (Tehn.) A da sticlei o culoare fumurie în procesul de fabricație. 4. Refl. (Despre mâncăruri) A căpăta gust neplăcut de fum (când începe să se ardă). 5. Refl. Fig. (Fam.) A se îmbăta ușor; a se ameți. – Lat. affumare (= adfumare). DOOM
afumá (a ~) vb., ind. prez. 3 afúmă
afumi
AFUMÁ, afúm, vb. I. 1. Tranz. A expune un aliment la fum, cu scopul de a-l conserva. 2. Tranz. A umple cu fum un spațiu închis pentru a distruge sau a alunga vietățile dinăuntru. ♦ Intranz. A scoate fum. Soba afumă. 3. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de fum; a (se) înnegri de fum. ♦ Tranz. (Tehn.) A da sticlei o culoare fumurie în procesul de fabricație. 4. Refl. (Despre mâncăruri) A căpăta gust neplăcut de fum (când începe să se ardă). 5. Refl. Fig. (Fam.) A se îmbăta ușor; a se ameți. – Lat. affumare (= adfumare). DOOM
afumá (a ~) vb., ind. prez. 3 afúmă
afumul
AFÚM s. n. (Rar) Miros caracteristic al afumăturilor. – Din afuma (derivat regresiv). DOOM
afúm (rar) s. n.
afumului
AFÚM s. n. (Rar) Miros caracteristic al afumăturilor. – Din afuma (derivat regresiv). DOOM
afúm (rar) s. n.
afumând
AFUMÁ, afúm, vb. I. 1. Tranz. A expune un aliment la fum, cu scopul de a-l conserva. 2. Tranz. A umple cu fum un spațiu închis pentru a distruge sau a alunga vietățile dinăuntru. ♦ Intranz. A scoate fum. Soba afumă. 3. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de fum; a (se) înnegri de fum. ♦ Tranz. (Tehn.) A da sticlei o culoare fumurie în procesul de fabricație. 4. Refl. (Despre mâncăruri) A căpăta gust neplăcut de fum (când începe să se ardă). 5. Refl. Fig. (Fam.) A se îmbăta ușor; a se ameți. – Lat. affumare (= adfumare). DOOM
afumá (a ~) vb., ind. prez. 3 afúmă
afumînd
AFUMÁ, afúm, vb. I. 1. Tranz. A expune un aliment la fum, cu scopul de a-l conserva. 2. Tranz. A umple cu fum un spațiu închis pentru a distruge sau a alunga vietățile dinăuntru. ♦ Intranz. A scoate fum. Soba afumă. 3. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de fum; a (se) înnegri de fum. ♦ Tranz. (Tehn.) A da sticlei o culoare fumurie în procesul de fabricație. 4. Refl. (Despre mâncăruri) A căpăta gust neplăcut de fum (când începe să se ardă). 5. Refl. Fig. (Fam.) A se îmbăta ușor; a se ameți. – Lat. affumare (= adfumare). DOOM
afumá (a ~) vb., ind. prez. 3 afúmă
afumări
AFUMÁRE, afumări, s. f. Acțiunea de a (se) afuma. – V. afuma. DOOM
afumáre s. f., g.-d. art. afumắrii; pl. afumắri
afumării
AFUMÁRE, afumări, s. f. Acțiunea de a (se) afuma. – V. afuma. DOOM
afumáre s. f., g.-d. art. afumắrii; pl. afumắri
afumările
AFUMÁRE, afumări, s. f. Acțiunea de a (se) afuma. – V. afuma. DOOM
afumáre s. f., g.-d. art. afumắrii; pl. afumắri
afumărilor
AFUMÁRE, afumări, s. f. Acțiunea de a (se) afuma. – V. afuma. DOOM
afumáre s. f., g.-d. art. afumắrii; pl. afumắri
afumătoare
AFUMĂTÓR, -OÁRE, (1,2,3,4) afumători, s. f. (5) afumători, -oare, adj. 1. S. f. Instalație rudimentară sau cameră specială pentru afumarea cărnii, a prunelor etc. 2. S. f. Utilaj (mecanic) pentru producerea fumului fără flacără în vederea liniștirii familiei de albine când se lucrează în stup. 3. S. f. Afumătorie. 4. S. f. (Înv.) Vas în care se ard mirodenii. 5. Adj. (Rar) Care afumă. [Var: afumătór s. n.] – Afuma + suf. -ătoare. DOOM
afumătór (rar) adj. m., pl. afumătóri; f. sg. și pl. afumătoáre
afumătoare
AFUMĂTÓR, -OÁRE, (1,2,3,4) afumători, s. f. (5) afumători, -oare, adj. 1. S. f. Instalație rudimentară sau cameră specială pentru afumarea cărnii, a prunelor etc. 2. S. f. Utilaj (mecanic) pentru producerea fumului fără flacără în vederea liniștirii familiei de albine când se lucrează în stup. 3. S. f. Afumătorie. 4. S. f. (Înv.) Vas în care se ard mirodenii. 5. Adj. (Rar) Care afumă. [Var: afumătór s. n.] – Afuma + suf. -ătoare. DOOM
afumătór (rar) adj. m., pl. afumătóri; f. sg. și pl. afumătoáre
afumătoarea
AFUMĂTÓR, -OÁRE, (1,2,3,4) afumători, s. f. (5) afumători, -oare, adj. 1. S. f. Instalație rudimentară sau cameră specială pentru afumarea cărnii, a prunelor etc. 2. S. f. Utilaj (mecanic) pentru producerea fumului fără flacără în vederea liniștirii familiei de albine când se lucrează în stup. 3. S. f. Afumătorie. 4. S. f. (Înv.) Vas în care se ard mirodenii. 5. Adj. (Rar) Care afumă. [Var: afumătór s. n.] – Afuma + suf. -ătoare. DOOM
afumătór (rar) adj. m., pl. afumătóri; f. sg. și pl. afumătoáre
afumătoarea
AFUMĂTÓR, -OÁRE, (1,2,3,4) afumători, s. f. (5) afumători, -oare, adj. 1. S. f. Instalație rudimentară sau cameră specială pentru afumarea cărnii, a prunelor etc. 2. S. f. Utilaj (mecanic) pentru producerea fumului fără flacără în vederea liniștirii familiei de albine când se lucrează în stup. 3. S. f. Afumătorie. 4. S. f. (Înv.) Vas în care se ard mirodenii. 5. Adj. (Rar) Care afumă. [Var: afumătór s. n.] – Afuma + suf. -ătoare. DOOM
afumătór (rar) adj. m., pl. afumătóri; f. sg. și pl. afumătoáre
afumătoarei
AFUMĂTÓR, -OÁRE, (1,2,3,4) afumători, s. f. (5) afumători, -oare, adj. 1. S. f. Instalație rudimentară sau cameră specială pentru afumarea cărnii, a prunelor etc. 2. S. f. Utilaj (mecanic) pentru producerea fumului fără flacără în vederea liniștirii familiei de albine când se lucrează în stup. 3. S. f. Afumătorie. 4. S. f. (Înv.) Vas în care se ard mirodenii. 5. Adj. (Rar) Care afumă. [Var: afumătór s. n.] – Afuma + suf. -ătoare. DOOM
afumătór (rar) adj. m., pl. afumătóri; f. sg. și pl. afumătoáre
afumătoarele
AFUMĂTÓR, -OÁRE, (1,2,3,4) afumători, s. f. (5) afumători, -oare, adj. 1. S. f. Instalație rudimentară sau cameră specială pentru afumarea cărnii, a prunelor etc. 2. S. f. Utilaj (mecanic) pentru producerea fumului fără flacără în vederea liniștirii familiei de albine când se lucrează în stup. 3. S. f. Afumătorie. 4. S. f. (Înv.) Vas în care se ard mirodenii. 5. Adj. (Rar) Care afumă. [Var: afumătór s. n.] – Afuma + suf. -ătoare. DOOM
afumătór (rar) adj. m., pl. afumătóri; f. sg. și pl. afumătoáre
afumătoarelor
AFUMĂTÓR, -OÁRE, (1,2,3,4) afumători, s. f. (5) afumători, -oare, adj. 1. S. f. Instalație rudimentară sau cameră specială pentru afumarea cărnii, a prunelor etc. 2. S. f. Utilaj (mecanic) pentru producerea fumului fără flacără în vederea liniștirii familiei de albine când se lucrează în stup. 3. S. f. Afumătorie. 4. S. f. (Înv.) Vas în care se ard mirodenii. 5. Adj. (Rar) Care afumă. [Var: afumătór s. n.] – Afuma + suf. -ătoare. DOOM
afumătór (rar) adj. m., pl. afumătóri; f. sg. și pl. afumătoáre
afumător
AFUMĂTÓR, -OÁRE, (1,2,3,4) afumători, s. f. (5) afumători, -oare, adj. 1. S. f. Instalație rudimentară sau cameră specială pentru afumarea cărnii, a prunelor etc. 2. S. f. Utilaj (mecanic) pentru producerea fumului fără flacără în vederea liniștirii familiei de albine când se lucrează în stup. 3. S. f. Afumătorie. 4. S. f. (Înv.) Vas în care se ard mirodenii. 5. Adj. (Rar) Care afumă. [Var: afumătór s. n.] – Afuma + suf. -ătoare. DOOM
afumătór (rar) adj. m., pl. afumătóri; f. sg. și pl. afumătoáre
afumători
AFUMĂTÓR, -OÁRE, (1,2,3,4) afumători, s. f. (5) afumători, -oare, adj. 1. S. f. Instalație rudimentară sau cameră specială pentru afumarea cărnii, a prunelor etc. 2. S. f. Utilaj (mecanic) pentru producerea fumului fără flacără în vederea liniștirii familiei de albine când se lucrează în stup. 3. S. f. Afumătorie. 4. S. f. (Înv.) Vas în care se ard mirodenii. 5. Adj. (Rar) Care afumă. [Var: afumătór s. n.] – Afuma + suf. -ătoare. DOOM
afumătór (rar) adj. m., pl. afumătóri; f. sg. și pl. afumătoáre
afumători
AFUMĂTÓR, -OÁRE, (1,2,3,4) afumători, s. f. (5) afumători, -oare, adj. 1. S. f. Instalație rudimentară sau cameră specială pentru afumarea cărnii, a prunelor etc. 2. S. f. Utilaj (mecanic) pentru producerea fumului fără flacără în vederea liniștirii familiei de albine când se lucrează în stup. 3. S. f. Afumătorie. 4. S. f. (Înv.) Vas în care se ard mirodenii. 5. Adj. (Rar) Care afumă. [Var: afumătór s. n.] – Afuma + suf. -ătoare. DOOM
afumătór (rar) adj. m., pl. afumătóri; f. sg. și pl. afumătoáre
afumătoria
AFUMĂTORÍE, afumătorii, s. f. Instalație specială pentru afumarea cărnii sau a peștelui; afumătoare (3). – Afumător + suf. -ie. DOOM
afumătoríe (rar) s. f., art. afumătoría, g.-d. art. afumătoríei; pl. afumătoríi, art. afumătoríile
afumătorie
AFUMĂTORÍE, afumătorii, s. f. Instalație specială pentru afumarea cărnii sau a peștelui; afumătoare (3). – Afumător + suf. -ie. DOOM
afumătoríe (rar) s. f., art. afumătoría, g.-d. art. afumătoríei; pl. afumătoríi, art. afumătoríile
afumătoriei
AFUMĂTORÍE, afumătorii, s. f. Instalație specială pentru afumarea cărnii sau a peștelui; afumătoare (3). – Afumător + suf. -ie. DOOM
afumătoríe (rar) s. f., art. afumătoría, g.-d. art. afumătoríei; pl. afumătoríi, art. afumătoríile
afumătorii
AFUMĂTÓR, -OÁRE, (1,2,3,4) afumători, s. f. (5) afumători, -oare, adj. 1. S. f. Instalație rudimentară sau cameră specială pentru afumarea cărnii, a prunelor etc. 2. S. f. Utilaj (mecanic) pentru producerea fumului fără flacără în vederea liniștirii familiei de albine când se lucrează în stup. 3. S. f. Afumătorie. 4. S. f. (Înv.) Vas în care se ard mirodenii. 5. Adj. (Rar) Care afumă. [Var: afumătór s. n.] – Afuma + suf. -ătoare. DOOM
afumătór (rar) adj. m., pl. afumătóri; f. sg. și pl. afumătoáre
afumătorii
AFUMĂTÓR, -OÁRE, (1,2,3,4) afumători, s. f. (5) afumători, -oare, adj. 1. S. f. Instalație rudimentară sau cameră specială pentru afumarea cărnii, a prunelor etc. 2. S. f. Utilaj (mecanic) pentru producerea fumului fără flacără în vederea liniștirii familiei de albine când se lucrează în stup. 3. S. f. Afumătorie. 4. S. f. (Înv.) Vas în care se ard mirodenii. 5. Adj. (Rar) Care afumă. [Var: afumătór s. n.] – Afuma + suf. -ătoare. DOOM
afumătór (rar) adj. m., pl. afumătóri; f. sg. și pl. afumătoáre
afumătorii
AFUMĂTORÍE, afumătorii, s. f. Instalație specială pentru afumarea cărnii sau a peștelui; afumătoare (3). – Afumător + suf. -ie. DOOM
afumătoríe (rar) s. f., art. afumătoría, g.-d. art. afumătoríei; pl. afumătoríi, art. afumătoríile
afumătoriile
AFUMĂTORÍE, afumătorii, s. f. Instalație specială pentru afumarea cărnii sau a peștelui; afumătoare (3). – Afumător + suf. -ie. DOOM
afumătoríe (rar) s. f., art. afumătoría, g.-d. art. afumătoríei; pl. afumătoríi, art. afumătoríile
afumătoriilor
AFUMĂTORÍE, afumătorii, s. f. Instalație specială pentru afumarea cărnii sau a peștelui; afumătoare (3). – Afumător + suf. -ie. DOOM
afumătoríe (rar) s. f., art. afumătoría, g.-d. art. afumătoríei; pl. afumătoríi, art. afumătoríile
afumătorile
AFUMĂTÓR, -OÁRE, (1,2,3,4) afumători, s. f. (5) afumători, -oare, adj. 1. S. f. Instalație rudimentară sau cameră specială pentru afumarea cărnii, a prunelor etc. 2. S. f. Utilaj (mecanic) pentru producerea fumului fără flacără în vederea liniștirii familiei de albine când se lucrează în stup. 3. S. f. Afumătorie. 4. S. f. (Înv.) Vas în care se ard mirodenii. 5. Adj. (Rar) Care afumă. [Var: afumătór s. n.] – Afuma + suf. -ătoare. DOOM
afumătór (rar) adj. m., pl. afumătóri; f. sg. și pl. afumătoáre
afumătorilor
AFUMĂTÓR, -OÁRE, (1,2,3,4) afumători, s. f. (5) afumători, -oare, adj. 1. S. f. Instalație rudimentară sau cameră specială pentru afumarea cărnii, a prunelor etc. 2. S. f. Utilaj (mecanic) pentru producerea fumului fără flacără în vederea liniștirii familiei de albine când se lucrează în stup. 3. S. f. Afumătorie. 4. S. f. (Înv.) Vas în care se ard mirodenii. 5. Adj. (Rar) Care afumă. [Var: afumătór s. n.] – Afuma + suf. -ătoare. DOOM
afumătór (rar) adj. m., pl. afumătóri; f. sg. și pl. afumătoáre
afumătorilor
AFUMĂTÓR, -OÁRE, (1,2,3,4) afumători, s. f. (5) afumători, -oare, adj. 1. S. f. Instalație rudimentară sau cameră specială pentru afumarea cărnii, a prunelor etc. 2. S. f. Utilaj (mecanic) pentru producerea fumului fără flacără în vederea liniștirii familiei de albine când se lucrează în stup. 3. S. f. Afumătorie. 4. S. f. (Înv.) Vas în care se ard mirodenii. 5. Adj. (Rar) Care afumă. [Var: afumătór s. n.] – Afuma + suf. -ătoare. DOOM
afumătór (rar) adj. m., pl. afumătóri; f. sg. și pl. afumătoáre
afumătorul
AFUMĂTÓR, -OÁRE, (1,2,3,4) afumători, s. f. (5) afumători, -oare, adj. 1. S. f. Instalație rudimentară sau cameră specială pentru afumarea cărnii, a prunelor etc. 2. S. f. Utilaj (mecanic) pentru producerea fumului fără flacără în vederea liniștirii familiei de albine când se lucrează în stup. 3. S. f. Afumătorie. 4. S. f. (Înv.) Vas în care se ard mirodenii. 5. Adj. (Rar) Care afumă. [Var: afumătór s. n.] – Afuma + suf. -ătoare. DOOM
afumătór (rar) adj. m., pl. afumătóri; f. sg. și pl. afumătoáre
afumătorului
AFUMĂTÓR, -OÁRE, (1,2,3,4) afumători, s. f. (5) afumători, -oare, adj. 1. S. f. Instalație rudimentară sau cameră specială pentru afumarea cărnii, a prunelor etc. 2. S. f. Utilaj (mecanic) pentru producerea fumului fără flacără în vederea liniștirii familiei de albine când se lucrează în stup. 3. S. f. Afumătorie. 4. S. f. (Înv.) Vas în care se ard mirodenii. 5. Adj. (Rar) Care afumă. [Var: afumătór s. n.] – Afuma + suf. -ătoare. DOOM
afumătór (rar) adj. m., pl. afumătóri; f. sg. și pl. afumătoáre
afumătura
AFUMĂTÚRĂ, afumături, s. f. Produs alimentar conservat cu ajutorul fumului; p. ext. carne afumată. – Afuma + suf. -ătură. DOOM
afumătúră s. f., g.-d. art. afumătúrii; pl. afumătúri
afumături
AFUMĂTÚRĂ, afumături, s. f. Produs alimentar conservat cu ajutorul fumului; p. ext. carne afumată. – Afuma + suf. -ătură. DOOM
afumătúră s. f., g.-d. art. afumătúrii; pl. afumătúri
afumăturii
AFUMĂTÚRĂ, afumături, s. f. Produs alimentar conservat cu ajutorul fumului; p. ext. carne afumată. – Afuma + suf. -ătură. DOOM
afumătúră s. f., g.-d. art. afumătúrii; pl. afumătúri
afumăturile
AFUMĂTÚRĂ, afumături, s. f. Produs alimentar conservat cu ajutorul fumului; p. ext. carne afumată. – Afuma + suf. -ătură. DOOM
afumătúră s. f., g.-d. art. afumătúrii; pl. afumătúri
afumăturilor
AFUMĂTÚRĂ, afumături, s. f. Produs alimentar conservat cu ajutorul fumului; p. ext. carne afumată. – Afuma + suf. -ătură. DOOM
afumătúră s. f., g.-d. art. afumătúrii; pl. afumătúri
afund
AFÚND, -Ă, afunzi, -de, adj., adv. (Rar) 1. Adj. Adânc. ♦ (Substantivat, n.) Adâncime (2). 2. Adv. La o distanță (relativ) mare în adâncime; departe; adânc. ◊ Expr. A (se) da afund = a (se) cufunda într-o apă. (Reg.) A dormi afund = a dormi profund, adânc. – A3 + fund. DOOM
afúnd2 (rar) s. n., pl. afúnduri
afund
AFÚND, -Ă, afunzi, -de, adj., adv. (Rar) 1. Adj. Adânc. ♦ (Substantivat, n.) Adâncime (2). 2. Adv. La o distanță (relativ) mare în adâncime; departe; adânc. ◊ Expr. A (se) da afund = a (se) cufunda într-o apă. (Reg.) A dormi afund = a dormi profund, adânc. – A3 + fund.
afund
AFUNDÁ, afúnd, vb. I. 1. Tranz. și refl. A intra sau a face să intre într-un lichid sau într-o materie moale; a (se) cufunda, a (se) adânci, a (se) scufunda. 2. Refl. A pătrunde adânc; fig. a se pierde în depărtări, a dispărea. ♦ Fig. A se cufunda într-o acțiune. – Lat. affundare (< ad + fundum). DOOM
afundá (a ~) vb., ind. prez. 3 afúndă
afunda
AFÚND, -Ă, afunzi, -de, adj., adv. (Rar) 1. Adj. Adânc. ♦ (Substantivat, n.) Adâncime (2). 2. Adv. La o distanță (relativ) mare în adâncime; departe; adânc. ◊ Expr. A (se) da afund = a (se) cufunda într-o apă. (Reg.) A dormi afund = a dormi profund, adânc. – A3 + fund. DOOM
afúnd2 (rar) s. n., pl. afúnduri
afunda
AFUNDÁ, afúnd, vb. I. 1. Tranz. și refl. A intra sau a face să intre într-un lichid sau într-o materie moale; a (se) cufunda, a (se) adânci, a (se) scufunda. 2. Refl. A pătrunde adânc; fig. a se pierde în depărtări, a dispărea. ♦ Fig. A se cufunda într-o acțiune. – Lat. affundare (< ad + fundum). DOOM
afundá (a ~) vb., ind. prez. 3 afúndă
afundai
AFUNDÁ, afúnd, vb. I. 1. Tranz. și refl. A intra sau a face să intre într-un lichid sau într-o materie moale; a (se) cufunda, a (se) adânci, a (se) scufunda. 2. Refl. A pătrunde adânc; fig. a se pierde în depărtări, a dispărea. ♦ Fig. A se cufunda într-o acțiune. – Lat. affundare (< ad + fundum). DOOM
afundá (a ~) vb., ind. prez. 3 afúndă
afundam
AFUNDÁ, afúnd, vb. I. 1. Tranz. și refl. A intra sau a face să intre într-un lichid sau într-o materie moale; a (se) cufunda, a (se) adânci, a (se) scufunda. 2. Refl. A pătrunde adânc; fig. a se pierde în depărtări, a dispărea. ♦ Fig. A se cufunda într-o acțiune. – Lat. affundare (< ad + fundum). DOOM
afundá (a ~) vb., ind. prez. 3 afúndă
afundare
AFUNDÁ, afúnd, vb. I. 1. Tranz. și refl. A intra sau a face să intre într-un lichid sau într-o materie moale; a (se) cufunda, a (se) adânci, a (se) scufunda. 2. Refl. A pătrunde adânc; fig. a se pierde în depărtări, a dispărea. ♦ Fig. A se cufunda într-o acțiune. – Lat. affundare (< ad + fundum). DOOM
afundá (a ~) vb., ind. prez. 3 afúndă
afundare
AFUNDÁRE, afundări, s. f. Acțiunea de a (se) afunda; cufundare. – V. afunda.
afundarea
AFUNDÁRE, afundări, s. f. Acțiunea de a (se) afunda; cufundare. – V. afunda.
afundară
AFUNDÁ, afúnd, vb. I. 1. Tranz. și refl. A intra sau a face să intre într-un lichid sau într-o materie moale; a (se) cufunda, a (se) adânci, a (se) scufunda. 2. Refl. A pătrunde adânc; fig. a se pierde în depărtări, a dispărea. ♦ Fig. A se cufunda într-o acțiune. – Lat. affundare (< ad + fundum). DOOM
afundá (a ~) vb., ind. prez. 3 afúndă
afundarăm
AFUNDÁ, afúnd, vb. I. 1. Tranz. și refl. A intra sau a face să intre într-un lichid sau într-o materie moale; a (se) cufunda, a (se) adânci, a (se) scufunda. 2. Refl. A pătrunde adânc; fig. a se pierde în depărtări, a dispărea. ♦ Fig. A se cufunda într-o acțiune. – Lat. affundare (< ad + fundum). DOOM
afundá (a ~) vb., ind. prez. 3 afúndă
afundarăți
AFUNDÁ, afúnd, vb. I. 1. Tranz. și refl. A intra sau a face să intre într-un lichid sau într-o materie moale; a (se) cufunda, a (se) adânci, a (se) scufunda. 2. Refl. A pătrunde adânc; fig. a se pierde în depărtări, a dispărea. ♦ Fig. A se cufunda într-o acțiune. – Lat. affundare (< ad + fundum). DOOM
afundá (a ~) vb., ind. prez. 3 afúndă
afundase
AFUNDÁ, afúnd, vb. I. 1. Tranz. și refl. A intra sau a face să intre într-un lichid sau într-o materie moale; a (se) cufunda, a (se) adânci, a (se) scufunda. 2. Refl. A pătrunde adânc; fig. a se pierde în depărtări, a dispărea. ♦ Fig. A se cufunda într-o acțiune. – Lat. affundare (< ad + fundum). DOOM
afundá (a ~) vb., ind. prez. 3 afúndă
afundasem
AFUNDÁ, afúnd, vb. I. 1. Tranz. și refl. A intra sau a face să intre într-un lichid sau într-o materie moale; a (se) cufunda, a (se) adânci, a (se) scufunda. 2. Refl. A pătrunde adânc; fig. a se pierde în depărtări, a dispărea. ♦ Fig. A se cufunda într-o acțiune. – Lat. affundare (< ad + fundum). DOOM
afundá (a ~) vb., ind. prez. 3 afúndă
afundaseră
AFUNDÁ, afúnd, vb. I. 1. Tranz. și refl. A intra sau a face să intre într-un lichid sau într-o materie moale; a (se) cufunda, a (se) adânci, a (se) scufunda. 2. Refl. A pătrunde adânc; fig. a se pierde în depărtări, a dispărea. ♦ Fig. A se cufunda într-o acțiune. – Lat. affundare (< ad + fundum). DOOM
afundá (a ~) vb., ind. prez. 3 afúndă
afundaserăm
AFUNDÁ, afúnd, vb. I. 1. Tranz. și refl. A intra sau a face să intre într-un lichid sau într-o materie moale; a (se) cufunda, a (se) adânci, a (se) scufunda. 2. Refl. A pătrunde adânc; fig. a se pierde în depărtări, a dispărea. ♦ Fig. A se cufunda într-o acțiune. – Lat. affundare (< ad + fundum). DOOM
afundá (a ~) vb., ind. prez. 3 afúndă
afundaserăți
AFUNDÁ, afúnd, vb. I. 1. Tranz. și refl. A intra sau a face să intre într-un lichid sau într-o materie moale; a (se) cufunda, a (se) adânci, a (se) scufunda. 2. Refl. A pătrunde adânc; fig. a se pierde în depărtări, a dispărea. ♦ Fig. A se cufunda într-o acțiune. – Lat. affundare (< ad + fundum). DOOM
afundá (a ~) vb., ind. prez. 3 afúndă
afundaseși
AFUNDÁ, afúnd, vb. I. 1. Tranz. și refl. A intra sau a face să intre într-un lichid sau într-o materie moale; a (se) cufunda, a (se) adânci, a (se) scufunda. 2. Refl. A pătrunde adânc; fig. a se pierde în depărtări, a dispărea. ♦ Fig. A se cufunda într-o acțiune. – Lat. affundare (< ad + fundum). DOOM
afundá (a ~) vb., ind. prez. 3 afúndă
afundaseți
AFUNDÁ, afúnd, vb. I. 1. Tranz. și refl. A intra sau a face să intre într-un lichid sau într-o materie moale; a (se) cufunda, a (se) adânci, a (se) scufunda. 2. Refl. A pătrunde adânc; fig. a se pierde în depărtări, a dispărea. ♦ Fig. A se cufunda într-o acțiune. – Lat. affundare (< ad + fundum). DOOM
afundá (a ~) vb., ind. prez. 3 afúndă
afundat
AFUNDÁ, afúnd, vb. I. 1. Tranz. și refl. A intra sau a face să intre într-un lichid sau într-o materie moale; a (se) cufunda, a (se) adânci, a (se) scufunda. 2. Refl. A pătrunde adânc; fig. a se pierde în depărtări, a dispărea. ♦ Fig. A se cufunda într-o acțiune. – Lat. affundare (< ad + fundum). DOOM
afundá (a ~) vb., ind. prez. 3 afúndă
afundat
AFUNDÁT, -Ă, afundați, -te, adj. 1. Care a intrat adânc într-un lichid sau într-o materie moale, care e acoperit bine de un lichid sau de o materie moale. 2. (Rar) Foarte depărtat, abia zărit. – V. afunda.
afundata
AFUNDÁT, -Ă, afundați, -te, adj. 1. Care a intrat adânc într-un lichid sau într-o materie moale, care e acoperit bine de un lichid sau de o materie moale. 2. (Rar) Foarte depărtat, abia zărit. – V. afunda.
afundate
AFUNDÁT, -Ă, afundați, -te, adj. 1. Care a intrat adânc într-un lichid sau într-o materie moale, care e acoperit bine de un lichid sau de o materie moale. 2. (Rar) Foarte depărtat, abia zărit. – V. afunda.
afundatei
AFUNDÁT, -Ă, afundați, -te, adj. 1. Care a intrat adânc într-un lichid sau într-o materie moale, care e acoperit bine de un lichid sau de o materie moale. 2. (Rar) Foarte depărtat, abia zărit. – V. afunda.
afundatele
AFUNDÁT, -Ă, afundați, -te, adj. 1. Care a intrat adânc într-un lichid sau într-o materie moale, care e acoperit bine de un lichid sau de o materie moale. 2. (Rar) Foarte depărtat, abia zărit. – V. afunda.
afundatelor
AFUNDÁT, -Ă, afundați, -te, adj. 1. Care a intrat adânc într-un lichid sau într-o materie moale, care e acoperit bine de un lichid sau de o materie moale. 2. (Rar) Foarte depărtat, abia zărit. – V. afunda.
afundatul
AFUNDÁT, -Ă, afundați, -te, adj. 1. Care a intrat adânc într-un lichid sau într-o materie moale, care e acoperit bine de un lichid sau de o materie moale. 2. (Rar) Foarte depărtat, abia zărit. – V. afunda.
afundatului
AFUNDÁT, -Ă, afundați, -te, adj. 1. Care a intrat adânc într-un lichid sau într-o materie moale, care e acoperit bine de un lichid sau de o materie moale. 2. (Rar) Foarte depărtat, abia zărit. – V. afunda.
afundau
AFUNDÁ, afúnd, vb. I. 1. Tranz. și refl. A intra sau a face să intre într-un lichid sau într-o materie moale; a (se) cufunda, a (se) adânci, a (se) scufunda. 2. Refl. A pătrunde adânc; fig. a se pierde în depărtări, a dispărea. ♦ Fig. A se cufunda într-o acțiune. – Lat. affundare (< ad + fundum). DOOM
afundá (a ~) vb., ind. prez. 3 afúndă
afundași
AFUNDÁ, afúnd, vb. I. 1. Tranz. și refl. A intra sau a face să intre într-un lichid sau într-o materie moale; a (se) cufunda, a (se) adânci, a (se) scufunda. 2. Refl. A pătrunde adânc; fig. a se pierde în depărtări, a dispărea. ♦ Fig. A se cufunda într-o acțiune. – Lat. affundare (< ad + fundum). DOOM
afundá (a ~) vb., ind. prez. 3 afúndă
afundați
AFUNDÁ, afúnd, vb. I. 1. Tranz. și refl. A intra sau a face să intre într-un lichid sau într-o materie moale; a (se) cufunda, a (se) adânci, a (se) scufunda. 2. Refl. A pătrunde adânc; fig. a se pierde în depărtări, a dispărea. ♦ Fig. A se cufunda într-o acțiune. – Lat. affundare (< ad + fundum). DOOM
afundá (a ~) vb., ind. prez. 3 afúndă
afundați
AFUNDÁT, -Ă, afundați, -te, adj. 1. Care a intrat adânc într-un lichid sau într-o materie moale, care e acoperit bine de un lichid sau de o materie moale. 2. (Rar) Foarte depărtat, abia zărit. – V. afunda.
afundații
AFUNDÁT, -Ă, afundați, -te, adj. 1. Care a intrat adânc într-un lichid sau într-o materie moale, care e acoperit bine de un lichid sau de o materie moale. 2. (Rar) Foarte depărtat, abia zărit. – V. afunda.
afundaților
AFUNDÁT, -Ă, afundați, -te, adj. 1. Care a intrat adânc într-un lichid sau într-o materie moale, care e acoperit bine de un lichid sau de o materie moale. 2. (Rar) Foarte depărtat, abia zărit. – V. afunda.
afunde
AFÚND, -Ă, afunzi, -de, adj., adv. (Rar) 1. Adj. Adânc. ♦ (Substantivat, n.) Adâncime (2). 2. Adv. La o distanță (relativ) mare în adâncime; departe; adânc. ◊ Expr. A (se) da afund = a (se) cufunda într-o apă. (Reg.) A dormi afund = a dormi profund, adânc. – A3 + fund. DOOM
afúnd2 (rar) s. n., pl. afúnduri
afunde
AFUNDÁ, afúnd, vb. I. 1. Tranz. și refl. A intra sau a face să intre într-un lichid sau într-o materie moale; a (se) cufunda, a (se) adânci, a (se) scufunda. 2. Refl. A pătrunde adânc; fig. a se pierde în depărtări, a dispărea. ♦ Fig. A se cufunda într-o acțiune. – Lat. affundare (< ad + fundum). DOOM
afundá (a ~) vb., ind. prez. 3 afúndă
afundei
AFÚND, -Ă, afunzi, -de, adj., adv. (Rar) 1. Adj. Adânc. ♦ (Substantivat, n.) Adâncime (2). 2. Adv. La o distanță (relativ) mare în adâncime; departe; adânc. ◊ Expr. A (se) da afund = a (se) cufunda într-o apă. (Reg.) A dormi afund = a dormi profund, adânc. – A3 + fund. DOOM
afúnd2 (rar) s. n., pl. afúnduri
afundele
AFÚND, -Ă, afunzi, -de, adj., adv. (Rar) 1. Adj. Adânc. ♦ (Substantivat, n.) Adâncime (2). 2. Adv. La o distanță (relativ) mare în adâncime; departe; adânc. ◊ Expr. A (se) da afund = a (se) cufunda într-o apă. (Reg.) A dormi afund = a dormi profund, adânc. – A3 + fund. DOOM
afúnd2 (rar) s. n., pl. afúnduri
afundelor
AFÚND, -Ă, afunzi, -de, adj., adv. (Rar) 1. Adj. Adânc. ♦ (Substantivat, n.) Adâncime (2). 2. Adv. La o distanță (relativ) mare în adâncime; departe; adânc. ◊ Expr. A (se) da afund = a (se) cufunda într-o apă. (Reg.) A dormi afund = a dormi profund, adânc. – A3 + fund. DOOM
afúnd2 (rar) s. n., pl. afúnduri
afundiș
AFUNDÍȘ, afundișuri, s. n. (Rar) Adâncime (2). – Afund + suf. -iș. DOOM
afundíș (rar) s. n., pl. afundíșuri
afundișul
AFUNDÍȘ, afundișuri, s. n. (Rar) Adâncime (2). – Afund + suf. -iș. DOOM
afundíș (rar) s. n., pl. afundíșuri
afundișului
AFUNDÍȘ, afundișuri, s. n. (Rar) Adâncime (2). – Afund + suf. -iș. DOOM
afundíș (rar) s. n., pl. afundíșuri
afundișuri
AFUNDÍȘ, afundișuri, s. n. (Rar) Adâncime (2). – Afund + suf. -iș. DOOM
afundíș (rar) s. n., pl. afundíșuri
afundișurile
AFUNDÍȘ, afundișuri, s. n. (Rar) Adâncime (2). – Afund + suf. -iș. DOOM
afundíș (rar) s. n., pl. afundíșuri
afundișurilor
AFUNDÍȘ, afundișuri, s. n. (Rar) Adâncime (2). – Afund + suf. -iș. DOOM
afundíș (rar) s. n., pl. afundíșuri
afundul
AFÚND, -Ă, afunzi, -de, adj., adv. (Rar) 1. Adj. Adânc. ♦ (Substantivat, n.) Adâncime (2). 2. Adv. La o distanță (relativ) mare în adâncime; departe; adânc. ◊ Expr. A (se) da afund = a (se) cufunda într-o apă. (Reg.) A dormi afund = a dormi profund, adânc. – A3 + fund. DOOM
afúnd2 (rar) s. n., pl. afúnduri
afundul
AFÚND, -Ă, afunzi, -de, adj., adv. (Rar) 1. Adj. Adânc. ♦ (Substantivat, n.) Adâncime (2). 2. Adv. La o distanță (relativ) mare în adâncime; departe; adânc. ◊ Expr. A (se) da afund = a (se) cufunda într-o apă. (Reg.) A dormi afund = a dormi profund, adânc. – A3 + fund.
afundului
AFÚND, -Ă, afunzi, -de, adj., adv. (Rar) 1. Adj. Adânc. ♦ (Substantivat, n.) Adâncime (2). 2. Adv. La o distanță (relativ) mare în adâncime; departe; adânc. ◊ Expr. A (se) da afund = a (se) cufunda într-o apă. (Reg.) A dormi afund = a dormi profund, adânc. – A3 + fund. DOOM
afúnd2 (rar) s. n., pl. afúnduri
afundului
AFÚND, -Ă, afunzi, -de, adj., adv. (Rar) 1. Adj. Adânc. ♦ (Substantivat, n.) Adâncime (2). 2. Adv. La o distanță (relativ) mare în adâncime; departe; adânc. ◊ Expr. A (se) da afund = a (se) cufunda într-o apă. (Reg.) A dormi afund = a dormi profund, adânc. – A3 + fund.
afunduri
AFÚND, -Ă, afunzi, -de, adj., adv. (Rar) 1. Adj. Adânc. ♦ (Substantivat, n.) Adâncime (2). 2. Adv. La o distanță (relativ) mare în adâncime; departe; adânc. ◊ Expr. A (se) da afund = a (se) cufunda într-o apă. (Reg.) A dormi afund = a dormi profund, adânc. – A3 + fund.
afundurile
AFÚND, -Ă, afunzi, -de, adj., adv. (Rar) 1. Adj. Adânc. ♦ (Substantivat, n.) Adâncime (2). 2. Adv. La o distanță (relativ) mare în adâncime; departe; adânc. ◊ Expr. A (se) da afund = a (se) cufunda într-o apă. (Reg.) A dormi afund = a dormi profund, adânc. – A3 + fund.
afundurilor
AFÚND, -Ă, afunzi, -de, adj., adv. (Rar) 1. Adj. Adânc. ♦ (Substantivat, n.) Adâncime (2). 2. Adv. La o distanță (relativ) mare în adâncime; departe; adânc. ◊ Expr. A (se) da afund = a (se) cufunda într-o apă. (Reg.) A dormi afund = a dormi profund, adânc. – A3 + fund.
afundând
AFUNDÁ, afúnd, vb. I. 1. Tranz. și refl. A intra sau a face să intre într-un lichid sau într-o materie moale; a (se) cufunda, a (se) adânci, a (se) scufunda. 2. Refl. A pătrunde adânc; fig. a se pierde în depărtări, a dispărea. ♦ Fig. A se cufunda într-o acțiune. – Lat. affundare (< ad + fundum). DOOM
afundá (a ~) vb., ind. prez. 3 afúndă
afundînd
AFUNDÁ, afúnd, vb. I. 1. Tranz. și refl. A intra sau a face să intre într-un lichid sau într-o materie moale; a (se) cufunda, a (se) adânci, a (se) scufunda. 2. Refl. A pătrunde adânc; fig. a se pierde în depărtări, a dispărea. ♦ Fig. A se cufunda într-o acțiune. – Lat. affundare (< ad + fundum). DOOM
afundá (a ~) vb., ind. prez. 3 afúndă
afundări
AFUNDÁRE, afundări, s. f. Acțiunea de a (se) afunda; cufundare. – V. afunda.
afundării
AFUNDÁRE, afundări, s. f. Acțiunea de a (se) afunda; cufundare. – V. afunda.
afundările
AFUNDÁRE, afundări, s. f. Acțiunea de a (se) afunda; cufundare. – V. afunda.
afundărilor
AFUNDÁRE, afundări, s. f. Acțiunea de a (se) afunda; cufundare. – V. afunda.
afundătura
AFUNDĂTÚRĂ, afundături, s. f. (Rar) Adâncime (2). – Afunda + suf. -ătură. DOOM
afundătúră (rar) s. f., g.-d. art. afundătúrii; pl. afundătúri
afundături
AFUNDĂTÚRĂ, afundături, s. f. (Rar) Adâncime (2). – Afunda + suf. -ătură. DOOM
afundătúră (rar) s. f., g.-d. art. afundătúrii; pl. afundătúri
afundăturii
AFUNDĂTÚRĂ, afundături, s. f. (Rar) Adâncime (2). – Afunda + suf. -ătură. DOOM
afundătúră (rar) s. f., g.-d. art. afundătúrii; pl. afundătúri
afundăturile
AFUNDĂTÚRĂ, afundături, s. f. (Rar) Adâncime (2). – Afunda + suf. -ătură. DOOM
afundătúră (rar) s. f., g.-d. art. afundătúrii; pl. afundătúri
afundăturilor
AFUNDĂTÚRĂ, afundături, s. f. (Rar) Adâncime (2). – Afunda + suf. -ătură. DOOM
afundătúră (rar) s. f., g.-d. art. afundătúrii; pl. afundătúri
afunzi
AFÚND, -Ă, afunzi, -de, adj., adv. (Rar) 1. Adj. Adânc. ♦ (Substantivat, n.) Adâncime (2). 2. Adv. La o distanță (relativ) mare în adâncime; departe; adânc. ◊ Expr. A (se) da afund = a (se) cufunda într-o apă. (Reg.) A dormi afund = a dormi profund, adânc. – A3 + fund. DOOM
afúnd2 (rar) s. n., pl. afúnduri
afunzi
AFUNDÁ, afúnd, vb. I. 1. Tranz. și refl. A intra sau a face să intre într-un lichid sau într-o materie moale; a (se) cufunda, a (se) adânci, a (se) scufunda. 2. Refl. A pătrunde adânc; fig. a se pierde în depărtări, a dispărea. ♦ Fig. A se cufunda într-o acțiune. – Lat. affundare (< ad + fundum). DOOM
afundá (a ~) vb., ind. prez. 3 afúndă
afunzii
AFÚND, -Ă, afunzi, -de, adj., adv. (Rar) 1. Adj. Adânc. ♦ (Substantivat, n.) Adâncime (2). 2. Adv. La o distanță (relativ) mare în adâncime; departe; adânc. ◊ Expr. A (se) da afund = a (se) cufunda într-o apă. (Reg.) A dormi afund = a dormi profund, adânc. – A3 + fund. DOOM
afúnd2 (rar) s. n., pl. afúnduri
afunzilor
AFÚND, -Ă, afunzi, -de, adj., adv. (Rar) 1. Adj. Adânc. ♦ (Substantivat, n.) Adâncime (2). 2. Adv. La o distanță (relativ) mare în adâncime; departe; adânc. ◊ Expr. A (se) da afund = a (se) cufunda într-o apă. (Reg.) A dormi afund = a dormi profund, adânc. – A3 + fund. DOOM
afúnd2 (rar) s. n., pl. afúnduri
afunzime
AFUNZÍME, afunzimi, s. f. (Rar) Adâncime (1). – Afund + suf. -ime. DOOM
afunzíme (rar) s. f., g.-d. art. afunzímii; pl. afunzími
afunzimea
AFUNZÍME, afunzimi, s. f. (Rar) Adâncime (1). – Afund + suf. -ime. DOOM
afunzíme (rar) s. f., g.-d. art. afunzímii; pl. afunzími
afunzimi
AFUNZÍME, afunzimi, s. f. (Rar) Adâncime (1). – Afund + suf. -ime. DOOM
afunzíme (rar) s. f., g.-d. art. afunzímii; pl. afunzími
afunzimii
AFUNZÍME, afunzimi, s. f. (Rar) Adâncime (1). – Afund + suf. -ime. DOOM
afunzíme (rar) s. f., g.-d. art. afunzímii; pl. afunzími
afunzimile
AFUNZÍME, afunzimi, s. f. (Rar) Adâncime (1). – Afund + suf. -ime. DOOM
afunzíme (rar) s. f., g.-d. art. afunzímii; pl. afunzími
afunzimilor
AFUNZÍME, afunzimi, s. f. (Rar) Adâncime (1). – Afund + suf. -ime. DOOM
afunzíme (rar) s. f., g.-d. art. afunzímii; pl. afunzími
afurc
AFURCÁ, afúrc, vb. I. Tranz. A ancora o navă cu ajutorul a două ancore, având lanțurile cu lungime egală și fixate într-un punct cu o cheie. – Din it. afforcare. DOOM
afurcá (a ~) vb., ind. prez. 3 afúrcă
afurca
AFURCÁ, afúrc, vb. I. Tranz. A ancora o navă cu ajutorul a două ancore, având lanțurile cu lungime egală și fixate într-un punct cu o cheie. – Din it. afforcare. DOOM
afurcá (a ~) vb., ind. prez. 3 afúrcă
afurca
AFURCÁ vb. I. tr. (Mar.) A fixa o corabie de fundul apei cu ajutorul a două ancore. [P.i. afúrc și -chez. / < it. afforcare, fr. affourcher].
afurca
AFÚRCĂ, afurci, s. f. Ansamblu de manevre și de cabluri folosite la afurcarea unei nave. – Din afurca (derivat regresiv). DOOM
afúrcă s. f., g.-d. art. afúrcii; pl. afúrci
afurcai
AFURCÁ, afúrc, vb. I. Tranz. A ancora o navă cu ajutorul a două ancore, având lanțurile cu lungime egală și fixate într-un punct cu o cheie. – Din it. afforcare. DOOM
afurcá (a ~) vb., ind. prez. 3 afúrcă
afurcam
AFURCÁ, afúrc, vb. I. Tranz. A ancora o navă cu ajutorul a două ancore, având lanțurile cu lungime egală și fixate într-un punct cu o cheie. – Din it. afforcare. DOOM
afurcá (a ~) vb., ind. prez. 3 afúrcă
afurcare
AFURCÁ, afúrc, vb. I. Tranz. A ancora o navă cu ajutorul a două ancore, având lanțurile cu lungime egală și fixate într-un punct cu o cheie. – Din it. afforcare. DOOM
afurcá (a ~) vb., ind. prez. 3 afúrcă
afurcare
AFURCÁRE, afurcări, s. f. Acțiunea de a afurca și rezultatul ei. – V. afurca. DOOM
afurcáre s. f., g.-d. art. afurcắrii; pl. afurcắri
afurcarea
AFURCÁRE, afurcări, s. f. Acțiunea de a afurca și rezultatul ei. – V. afurca. DOOM
afurcáre s. f., g.-d. art. afurcắrii; pl. afurcắri
afurcară
AFURCÁ, afúrc, vb. I. Tranz. A ancora o navă cu ajutorul a două ancore, având lanțurile cu lungime egală și fixate într-un punct cu o cheie. – Din it. afforcare. DOOM
afurcá (a ~) vb., ind. prez. 3 afúrcă
afurcarăm
AFURCÁ, afúrc, vb. I. Tranz. A ancora o navă cu ajutorul a două ancore, având lanțurile cu lungime egală și fixate într-un punct cu o cheie. – Din it. afforcare. DOOM
afurcá (a ~) vb., ind. prez. 3 afúrcă
afurcarăți
AFURCÁ, afúrc, vb. I. Tranz. A ancora o navă cu ajutorul a două ancore, având lanțurile cu lungime egală și fixate într-un punct cu o cheie. – Din it. afforcare. DOOM
afurcá (a ~) vb., ind. prez. 3 afúrcă
afurcase
AFURCÁ, afúrc, vb. I. Tranz. A ancora o navă cu ajutorul a două ancore, având lanțurile cu lungime egală și fixate într-un punct cu o cheie. – Din it. afforcare. DOOM
afurcá (a ~) vb., ind. prez. 3 afúrcă
afurcasem
AFURCÁ, afúrc, vb. I. Tranz. A ancora o navă cu ajutorul a două ancore, având lanțurile cu lungime egală și fixate într-un punct cu o cheie. – Din it. afforcare. DOOM
afurcá (a ~) vb., ind. prez. 3 afúrcă
afurcaseră
AFURCÁ, afúrc, vb. I. Tranz. A ancora o navă cu ajutorul a două ancore, având lanțurile cu lungime egală și fixate într-un punct cu o cheie. – Din it. afforcare. DOOM
afurcá (a ~) vb., ind. prez. 3 afúrcă
afurcaserăm
AFURCÁ, afúrc, vb. I. Tranz. A ancora o navă cu ajutorul a două ancore, având lanțurile cu lungime egală și fixate într-un punct cu o cheie. – Din it. afforcare. DOOM
afurcá (a ~) vb., ind. prez. 3 afúrcă
afurcaserăți
AFURCÁ, afúrc, vb. I. Tranz. A ancora o navă cu ajutorul a două ancore, având lanțurile cu lungime egală și fixate într-un punct cu o cheie. – Din it. afforcare. DOOM
afurcá (a ~) vb., ind. prez. 3 afúrcă
afurcaseși
AFURCÁ, afúrc, vb. I. Tranz. A ancora o navă cu ajutorul a două ancore, având lanțurile cu lungime egală și fixate într-un punct cu o cheie. – Din it. afforcare. DOOM
afurcá (a ~) vb., ind. prez. 3 afúrcă
afurcaseți
AFURCÁ, afúrc, vb. I. Tranz. A ancora o navă cu ajutorul a două ancore, având lanțurile cu lungime egală și fixate într-un punct cu o cheie. – Din it. afforcare. DOOM
afurcá (a ~) vb., ind. prez. 3 afúrcă
afurcat
AFURCÁ, afúrc, vb. I. Tranz. A ancora o navă cu ajutorul a două ancore, având lanțurile cu lungime egală și fixate într-un punct cu o cheie. – Din it. afforcare. DOOM
afurcá (a ~) vb., ind. prez. 3 afúrcă
afurcat
AFURCÁ, afúrc, vb. I. Tranz. A ancora o navă cu ajutorul a două ancore, având lanțurile cu lungime egală și fixate într-un punct cu o cheie. – Din it. afforcare.
afurcau
AFURCÁ, afúrc, vb. I. Tranz. A ancora o navă cu ajutorul a două ancore, având lanțurile cu lungime egală și fixate într-un punct cu o cheie. – Din it. afforcare. DOOM
afurcá (a ~) vb., ind. prez. 3 afúrcă
afurcași
AFURCÁ, afúrc, vb. I. Tranz. A ancora o navă cu ajutorul a două ancore, având lanțurile cu lungime egală și fixate într-un punct cu o cheie. – Din it. afforcare. DOOM
afurcá (a ~) vb., ind. prez. 3 afúrcă
afurcați
AFURCÁ, afúrc, vb. I. Tranz. A ancora o navă cu ajutorul a două ancore, având lanțurile cu lungime egală și fixate într-un punct cu o cheie. – Din it. afforcare. DOOM
afurcá (a ~) vb., ind. prez. 3 afúrcă
afurce
AFURCÁ, afúrc, vb. I. Tranz. A ancora o navă cu ajutorul a două ancore, având lanțurile cu lungime egală și fixate într-un punct cu o cheie. – Din it. afforcare. DOOM
afurcá (a ~) vb., ind. prez. 3 afúrcă
afurci
AFURCÁ, afúrc, vb. I. Tranz. A ancora o navă cu ajutorul a două ancore, având lanțurile cu lungime egală și fixate într-un punct cu o cheie. – Din it. afforcare. DOOM
afurcá (a ~) vb., ind. prez. 3 afúrcă
afurci
AFÚRCĂ, afurci, s. f. Ansamblu de manevre și de cabluri folosite la afurcarea unei nave. – Din afurca (derivat regresiv). DOOM
afúrcă s. f., g.-d. art. afúrcii; pl. afúrci
afurcii
AFÚRCĂ, afurci, s. f. Ansamblu de manevre și de cabluri folosite la afurcarea unei nave. – Din afurca (derivat regresiv). DOOM
afúrcă s. f., g.-d. art. afúrcii; pl. afúrci
afurcile
AFÚRCĂ, afurci, s. f. Ansamblu de manevre și de cabluri folosite la afurcarea unei nave. – Din afurca (derivat regresiv). DOOM
afúrcă s. f., g.-d. art. afúrcii; pl. afúrci
afurcilor
AFÚRCĂ, afurci, s. f. Ansamblu de manevre și de cabluri folosite la afurcarea unei nave. – Din afurca (derivat regresiv). DOOM
afúrcă s. f., g.-d. art. afúrcii; pl. afúrci
afurcând
AFURCÁ, afúrc, vb. I. Tranz. A ancora o navă cu ajutorul a două ancore, având lanțurile cu lungime egală și fixate într-un punct cu o cheie. – Din it. afforcare. DOOM
afurcá (a ~) vb., ind. prez. 3 afúrcă
afurcînd
AFURCÁ, afúrc, vb. I. Tranz. A ancora o navă cu ajutorul a două ancore, având lanțurile cu lungime egală și fixate într-un punct cu o cheie. – Din it. afforcare. DOOM
afurcá (a ~) vb., ind. prez. 3 afúrcă
afurcări
AFURCÁRE, afurcări, s. f. Acțiunea de a afurca și rezultatul ei. – V. afurca. DOOM
afurcáre s. f., g.-d. art. afurcắrii; pl. afurcắri
afurcării
AFURCÁRE, afurcări, s. f. Acțiunea de a afurca și rezultatul ei. – V. afurca. DOOM
afurcáre s. f., g.-d. art. afurcắrii; pl. afurcắri
afurcările
AFURCÁRE, afurcări, s. f. Acțiunea de a afurca și rezultatul ei. – V. afurca. DOOM
afurcáre s. f., g.-d. art. afurcắrii; pl. afurcắri
afurcărilor
AFURCÁRE, afurcări, s. f. Acțiunea de a afurca și rezultatul ei. – V. afurca. DOOM
afurcáre s. f., g.-d. art. afurcắrii; pl. afurcắri
afurisanie
AFURISÉNIE, afurisenii, s. f. (Bis.) Anatemă. ◊ Loc. adv. (Fam.) (Nici) măcar de-afurisenie = câtuși de puțin; defel. [Var: afurisánie s. f.] – Afurisi + suf. -enie (după sl. zaklin, -anie). DOOM
afurisénie (-ni-e) s. f., art. afurisénia (-ni-a), g.-d. art. afuriséniei; pl. afurisénii, art. afuriséniile (-ni-i-)
afurisea
AFURISÍ, afurisesc, vb. IV. Tranz. (Bis.) A arunca anatema asupra cuiva; a anatemiza. ♦ Refl. A se jura. – Din sl. aforisati. DOOM
afurisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. afurisésc, imperf. 3 sg. afuriseá; conj. prez. 3 să afuriseáscă
afuriseai
AFURISÍ, afurisesc, vb. IV. Tranz. (Bis.) A arunca anatema asupra cuiva; a anatemiza. ♦ Refl. A se jura. – Din sl. aforisati. DOOM
afurisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. afurisésc, imperf. 3 sg. afuriseá; conj. prez. 3 să afuriseáscă
afuriseam
AFURISÍ, afurisesc, vb. IV. Tranz. (Bis.) A arunca anatema asupra cuiva; a anatemiza. ♦ Refl. A se jura. – Din sl. aforisati. DOOM
afurisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. afurisésc, imperf. 3 sg. afuriseá; conj. prez. 3 să afuriseáscă
afurisească
AFURISÍ, afurisesc, vb. IV. Tranz. (Bis.) A arunca anatema asupra cuiva; a anatemiza. ♦ Refl. A se jura. – Din sl. aforisati. DOOM
afurisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. afurisésc, imperf. 3 sg. afuriseá; conj. prez. 3 să afuriseáscă
afuriseau
AFURISÍ, afurisesc, vb. IV. Tranz. (Bis.) A arunca anatema asupra cuiva; a anatemiza. ♦ Refl. A se jura. – Din sl. aforisati. DOOM
afurisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. afurisésc, imperf. 3 sg. afuriseá; conj. prez. 3 să afuriseáscă
afuriseați
AFURISÍ, afurisesc, vb. IV. Tranz. (Bis.) A arunca anatema asupra cuiva; a anatemiza. ♦ Refl. A se jura. – Din sl. aforisati. DOOM
afurisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. afurisésc, imperf. 3 sg. afuriseá; conj. prez. 3 să afuriseáscă
afurisenia
AFURISÉNIE, afurisenii, s. f. (Bis.) Anatemă. ◊ Loc. adv. (Fam.) (Nici) măcar de-afurisenie = câtuși de puțin; defel. [Var: afurisánie s. f.] – Afurisi + suf. -enie (după sl. zaklin, -anie). DOOM
afurisénie (-ni-e) s. f., art. afurisénia (-ni-a), g.-d. art. afuriséniei; pl. afurisénii, art. afuriséniile (-ni-i-)
afurisenie
AFURISÉNIE, afurisenii, s. f. (Bis.) Anatemă. ◊ Loc. adv. (Fam.) (Nici) măcar de-afurisenie = câtuși de puțin; defel. [Var: afurisánie s. f.] – Afurisi + suf. -enie (după sl. zaklin, -anie). DOOM
afurisénie (-ni-e) s. f., art. afurisénia (-ni-a), g.-d. art. afuriséniei; pl. afurisénii, art. afuriséniile (-ni-i-)
afuriseniei
AFURISÉNIE, afurisenii, s. f. (Bis.) Anatemă. ◊ Loc. adv. (Fam.) (Nici) măcar de-afurisenie = câtuși de puțin; defel. [Var: afurisánie s. f.] – Afurisi + suf. -enie (după sl. zaklin, -anie). DOOM
afurisénie (-ni-e) s. f., art. afurisénia (-ni-a), g.-d. art. afuriséniei; pl. afurisénii, art. afuriséniile (-ni-i-)
afurisenii
AFURISÉNIE, afurisenii, s. f. (Bis.) Anatemă. ◊ Loc. adv. (Fam.) (Nici) măcar de-afurisenie = câtuși de puțin; defel. [Var: afurisánie s. f.] – Afurisi + suf. -enie (după sl. zaklin, -anie). DOOM
afurisénie (-ni-e) s. f., art. afurisénia (-ni-a), g.-d. art. afuriséniei; pl. afurisénii, art. afuriséniile (-ni-i-)
afuriseniile
AFURISÉNIE, afurisenii, s. f. (Bis.) Anatemă. ◊ Loc. adv. (Fam.) (Nici) măcar de-afurisenie = câtuși de puțin; defel. [Var: afurisánie s. f.] – Afurisi + suf. -enie (după sl. zaklin, -anie). DOOM
afurisénie (-ni-e) s. f., art. afurisénia (-ni-a), g.-d. art. afuriséniei; pl. afurisénii, art. afuriséniile (-ni-i-)
afuriseniilor
AFURISÉNIE, afurisenii, s. f. (Bis.) Anatemă. ◊ Loc. adv. (Fam.) (Nici) măcar de-afurisenie = câtuși de puțin; defel. [Var: afurisánie s. f.] – Afurisi + suf. -enie (după sl. zaklin, -anie). DOOM
afurisénie (-ni-e) s. f., art. afurisénia (-ni-a), g.-d. art. afuriséniei; pl. afurisénii, art. afuriséniile (-ni-i-)
afurisesc
AFURISÍ, afurisesc, vb. IV. Tranz. (Bis.) A arunca anatema asupra cuiva; a anatemiza. ♦ Refl. A se jura. – Din sl. aforisati. DOOM
afurisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. afurisésc, imperf. 3 sg. afuriseá; conj. prez. 3 să afuriseáscă
afurisește
AFURISÍ, afurisesc, vb. IV. Tranz. (Bis.) A arunca anatema asupra cuiva; a anatemiza. ♦ Refl. A se jura. – Din sl. aforisati. DOOM
afurisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. afurisésc, imperf. 3 sg. afuriseá; conj. prez. 3 să afuriseáscă
afurisești
AFURISÍ, afurisesc, vb. IV. Tranz. (Bis.) A arunca anatema asupra cuiva; a anatemiza. ♦ Refl. A se jura. – Din sl. aforisati. DOOM
afurisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. afurisésc, imperf. 3 sg. afuriseá; conj. prez. 3 să afuriseáscă
afurisi
AFURISÍ, afurisesc, vb. IV. Tranz. (Bis.) A arunca anatema asupra cuiva; a anatemiza. ♦ Refl. A se jura. – Din sl. aforisati. DOOM
afurisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. afurisésc, imperf. 3 sg. afuriseá; conj. prez. 3 să afuriseáscă
afurisii
AFURISÍ, afurisesc, vb. IV. Tranz. (Bis.) A arunca anatema asupra cuiva; a anatemiza. ♦ Refl. A se jura. – Din sl. aforisati. DOOM
afurisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. afurisésc, imperf. 3 sg. afuriseá; conj. prez. 3 să afuriseáscă
afurisim
AFURISÍ, afurisesc, vb. IV. Tranz. (Bis.) A arunca anatema asupra cuiva; a anatemiza. ♦ Refl. A se jura. – Din sl. aforisati. DOOM
afurisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. afurisésc, imperf. 3 sg. afuriseá; conj. prez. 3 să afuriseáscă
afurisind
AFURISÍ, afurisesc, vb. IV. Tranz. (Bis.) A arunca anatema asupra cuiva; a anatemiza. ♦ Refl. A se jura. – Din sl. aforisati. DOOM
afurisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. afurisésc, imperf. 3 sg. afuriseá; conj. prez. 3 să afuriseáscă
afurisire
AFURISÍ, afurisesc, vb. IV. Tranz. (Bis.) A arunca anatema asupra cuiva; a anatemiza. ♦ Refl. A se jura. – Din sl. aforisati. DOOM
afurisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. afurisésc, imperf. 3 sg. afuriseá; conj. prez. 3 să afuriseáscă
afurisiră
AFURISÍ, afurisesc, vb. IV. Tranz. (Bis.) A arunca anatema asupra cuiva; a anatemiza. ♦ Refl. A se jura. – Din sl. aforisati. DOOM
afurisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. afurisésc, imperf. 3 sg. afuriseá; conj. prez. 3 să afuriseáscă
afurisirăm
AFURISÍ, afurisesc, vb. IV. Tranz. (Bis.) A arunca anatema asupra cuiva; a anatemiza. ♦ Refl. A se jura. – Din sl. aforisati. DOOM
afurisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. afurisésc, imperf. 3 sg. afuriseá; conj. prez. 3 să afuriseáscă
afurisirăți
AFURISÍ, afurisesc, vb. IV. Tranz. (Bis.) A arunca anatema asupra cuiva; a anatemiza. ♦ Refl. A se jura. – Din sl. aforisati. DOOM
afurisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. afurisésc, imperf. 3 sg. afuriseá; conj. prez. 3 să afuriseáscă
afurisise
AFURISÍ, afurisesc, vb. IV. Tranz. (Bis.) A arunca anatema asupra cuiva; a anatemiza. ♦ Refl. A se jura. – Din sl. aforisati. DOOM
afurisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. afurisésc, imperf. 3 sg. afuriseá; conj. prez. 3 să afuriseáscă
afurisisem
AFURISÍ, afurisesc, vb. IV. Tranz. (Bis.) A arunca anatema asupra cuiva; a anatemiza. ♦ Refl. A se jura. – Din sl. aforisati. DOOM
afurisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. afurisésc, imperf. 3 sg. afuriseá; conj. prez. 3 să afuriseáscă
afurisiseră
AFURISÍ, afurisesc, vb. IV. Tranz. (Bis.) A arunca anatema asupra cuiva; a anatemiza. ♦ Refl. A se jura. – Din sl. aforisati. DOOM
afurisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. afurisésc, imperf. 3 sg. afuriseá; conj. prez. 3 să afuriseáscă
afurisiserăm
AFURISÍ, afurisesc, vb. IV. Tranz. (Bis.) A arunca anatema asupra cuiva; a anatemiza. ♦ Refl. A se jura. – Din sl. aforisati. DOOM
afurisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. afurisésc, imperf. 3 sg. afuriseá; conj. prez. 3 să afuriseáscă
afurisiserăți
AFURISÍ, afurisesc, vb. IV. Tranz. (Bis.) A arunca anatema asupra cuiva; a anatemiza. ♦ Refl. A se jura. – Din sl. aforisati. DOOM
afurisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. afurisésc, imperf. 3 sg. afuriseá; conj. prez. 3 să afuriseáscă
afurisiseși
AFURISÍ, afurisesc, vb. IV. Tranz. (Bis.) A arunca anatema asupra cuiva; a anatemiza. ♦ Refl. A se jura. – Din sl. aforisati. DOOM
afurisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. afurisésc, imperf. 3 sg. afuriseá; conj. prez. 3 să afuriseáscă
afurisiseți
AFURISÍ, afurisesc, vb. IV. Tranz. (Bis.) A arunca anatema asupra cuiva; a anatemiza. ♦ Refl. A se jura. – Din sl. aforisati. DOOM
afurisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. afurisésc, imperf. 3 sg. afuriseá; conj. prez. 3 să afuriseáscă
afurisit
AFURISÍ, afurisesc, vb. IV. Tranz. (Bis.) A arunca anatema asupra cuiva; a anatemiza. ♦ Refl. A se jura. – Din sl. aforisati. DOOM
afurisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. afurisésc, imperf. 3 sg. afuriseá; conj. prez. 3 să afuriseáscă
afurisit
AFURISÍT, -Ă, afurisiți, -te, s. m. și f., adj. (Om) rău, ticălos, blestemat. ♦ (Fam.) (Copil) ștrengar, poznaș. – V. afurisi. DOOM
afurisít adj. m., s. m., pl. afurisíți; adj. f., s. f. afurisítă, pl. afurisíte
afurisita
AFURISÍT, -Ă, afurisiți, -te, s. m. și f., adj. (Om) rău, ticălos, blestemat. ♦ (Fam.) (Copil) ștrengar, poznaș. – V. afurisi. DOOM
afurisít adj. m., s. m., pl. afurisíți; adj. f., s. f. afurisítă, pl. afurisíte
afurisite
AFURISÍT, -Ă, afurisiți, -te, s. m. și f., adj. (Om) rău, ticălos, blestemat. ♦ (Fam.) (Copil) ștrengar, poznaș. – V. afurisi. DOOM
afurisít adj. m., s. m., pl. afurisíți; adj. f., s. f. afurisítă, pl. afurisíte
afurisitei
AFURISÍT, -Ă, afurisiți, -te, s. m. și f., adj. (Om) rău, ticălos, blestemat. ♦ (Fam.) (Copil) ștrengar, poznaș. – V. afurisi. DOOM
afurisít adj. m., s. m., pl. afurisíți; adj. f., s. f. afurisítă, pl. afurisíte
afurisitele
AFURISÍT, -Ă, afurisiți, -te, s. m. și f., adj. (Om) rău, ticălos, blestemat. ♦ (Fam.) (Copil) ștrengar, poznaș. – V. afurisi. DOOM
afurisít adj. m., s. m., pl. afurisíți; adj. f., s. f. afurisítă, pl. afurisíte
afurisitelor
AFURISÍT, -Ă, afurisiți, -te, s. m. și f., adj. (Om) rău, ticălos, blestemat. ♦ (Fam.) (Copil) ștrengar, poznaș. – V. afurisi. DOOM
afurisít adj. m., s. m., pl. afurisíți; adj. f., s. f. afurisítă, pl. afurisíte
afurisitul
AFURISÍT, -Ă, afurisiți, -te, s. m. și f., adj. (Om) rău, ticălos, blestemat. ♦ (Fam.) (Copil) ștrengar, poznaș. – V. afurisi. DOOM
afurisít adj. m., s. m., pl. afurisíți; adj. f., s. f. afurisítă, pl. afurisíte
afurisitului
AFURISÍT, -Ă, afurisiți, -te, s. m. și f., adj. (Om) rău, ticălos, blestemat. ♦ (Fam.) (Copil) ștrengar, poznaș. – V. afurisi. DOOM
afurisít adj. m., s. m., pl. afurisíți; adj. f., s. f. afurisítă, pl. afurisíte
afurisiși
AFURISÍ, afurisesc, vb. IV. Tranz. (Bis.) A arunca anatema asupra cuiva; a anatemiza. ♦ Refl. A se jura. – Din sl. aforisati. DOOM
afurisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. afurisésc, imperf. 3 sg. afuriseá; conj. prez. 3 să afuriseáscă
afurisiți
AFURISÍ, afurisesc, vb. IV. Tranz. (Bis.) A arunca anatema asupra cuiva; a anatemiza. ♦ Refl. A se jura. – Din sl. aforisati. DOOM
afurisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. afurisésc, imperf. 3 sg. afuriseá; conj. prez. 3 să afuriseáscă
afurisiți
AFURISÍT, -Ă, afurisiți, -te, s. m. și f., adj. (Om) rău, ticălos, blestemat. ♦ (Fam.) (Copil) ștrengar, poznaș. – V. afurisi. DOOM
afurisít adj. m., s. m., pl. afurisíți; adj. f., s. f. afurisítă, pl. afurisíte
afurisiții
AFURISÍT, -Ă, afurisiți, -te, s. m. și f., adj. (Om) rău, ticălos, blestemat. ♦ (Fam.) (Copil) ștrengar, poznaș. – V. afurisi. DOOM
afurisít adj. m., s. m., pl. afurisíți; adj. f., s. f. afurisítă, pl. afurisíte
afurisiților
AFURISÍT, -Ă, afurisiți, -te, s. m. și f., adj. (Om) rău, ticălos, blestemat. ♦ (Fam.) (Copil) ștrengar, poznaș. – V. afurisi. DOOM
afurisít adj. m., s. m., pl. afurisíți; adj. f., s. f. afurisítă, pl. afurisíte
afuzali
AFUZALÍ s. m. Soi de viță-de-vie originar din Asia Mică, cu ciorchini grei până la 2 kg și boabe mari, de culoare galbenă-verzuie și miez cărnos. – Din n. pr. tc. Afuz-Ali. DOOM
afuzalí (soi de struguri) s. m.
afuzaliul
AFUZALÍ s. m. Soi de viță-de-vie originar din Asia Mică, cu ciorchini grei până la 2 kg și boabe mari, de culoare galbenă-verzuie și miez cărnos. – Din n. pr. tc. Afuz-Ali. DOOM
afuzalí (soi de struguri) s. m.
afuzaliului
AFUZALÍ s. m. Soi de viță-de-vie originar din Asia Mică, cu ciorchini grei până la 2 kg și boabe mari, de culoare galbenă-verzuie și miez cărnos. – Din n. pr. tc. Afuz-Ali. DOOM
afuzalí (soi de struguri) s. m.
afuziune
AFUZIÚNE s.f. Stropire, aspersiune, folosită ca mijloc terapeutic. [< fr. affusion, cf. lat. affundere – a vărsa pe].
afâna
AFÂNÁ, afânez, vb. I. Tranz. A face ca un material granular să fie mai rar, mai puțin compact, a-i mări volumul prin săpare, fărâmițare etc. – Din lat. *affenare. DOOM
afâná (a ~) (a face mai puțin compact) vb., ind. prez. 3 afâneáză
afânai
AFÂNÁ, afânez, vb. I. Tranz. A face ca un material granular să fie mai rar, mai puțin compact, a-i mări volumul prin săpare, fărâmițare etc. – Din lat. *affenare. DOOM
afâná (a ~) (a face mai puțin compact) vb., ind. prez. 3 afâneáză
afânam
AFÂNÁ, afânez, vb. I. Tranz. A face ca un material granular să fie mai rar, mai puțin compact, a-i mări volumul prin săpare, fărâmițare etc. – Din lat. *affenare. DOOM
afâná (a ~) (a face mai puțin compact) vb., ind. prez. 3 afâneáză
afânare
AFÂNÁ, afânez, vb. I. Tranz. A face ca un material granular să fie mai rar, mai puțin compact, a-i mări volumul prin săpare, fărâmițare etc. – Din lat. *affenare. DOOM
afâná (a ~) (a face mai puțin compact) vb., ind. prez. 3 afâneáză
afânare
AFÂNÁRE, afânări, s. f. Acțiunea de a afâna. ◊ Afânarea solului = lucrare agricolă executată asupra pământului, la suprafață, pentru a favoriza aerisirea, pătrunderea apei, distrugerea buruienilor – V. afâna. DOOM
afânáre (acțiunea de a afâna) s. f., g.-d. art. afânắrii; pl. afânắri
afânarea
AFÂNÁRE, afânări, s. f. Acțiunea de a afâna. ◊ Afânarea solului = lucrare agricolă executată asupra pământului, la suprafață, pentru a favoriza aerisirea, pătrunderea apei, distrugerea buruienilor – V. afâna. DOOM
afânáre (acțiunea de a afâna) s. f., g.-d. art. afânắrii; pl. afânắri
afânară
AFÂNÁ, afânez, vb. I. Tranz. A face ca un material granular să fie mai rar, mai puțin compact, a-i mări volumul prin săpare, fărâmițare etc. – Din lat. *affenare. DOOM
afâná (a ~) (a face mai puțin compact) vb., ind. prez. 3 afâneáză
afânarăm
AFÂNÁ, afânez, vb. I. Tranz. A face ca un material granular să fie mai rar, mai puțin compact, a-i mări volumul prin săpare, fărâmițare etc. – Din lat. *affenare. DOOM
afâná (a ~) (a face mai puțin compact) vb., ind. prez. 3 afâneáză
afânarăți
AFÂNÁ, afânez, vb. I. Tranz. A face ca un material granular să fie mai rar, mai puțin compact, a-i mări volumul prin săpare, fărâmițare etc. – Din lat. *affenare. DOOM
afâná (a ~) (a face mai puțin compact) vb., ind. prez. 3 afâneáză
afânase
AFÂNÁ, afânez, vb. I. Tranz. A face ca un material granular să fie mai rar, mai puțin compact, a-i mări volumul prin săpare, fărâmițare etc. – Din lat. *affenare. DOOM
afâná (a ~) (a face mai puțin compact) vb., ind. prez. 3 afâneáză
afânasem
AFÂNÁ, afânez, vb. I. Tranz. A face ca un material granular să fie mai rar, mai puțin compact, a-i mări volumul prin săpare, fărâmițare etc. – Din lat. *affenare. DOOM
afâná (a ~) (a face mai puțin compact) vb., ind. prez. 3 afâneáză
afânaseră
AFÂNÁ, afânez, vb. I. Tranz. A face ca un material granular să fie mai rar, mai puțin compact, a-i mări volumul prin săpare, fărâmițare etc. – Din lat. *affenare. DOOM
afâná (a ~) (a face mai puțin compact) vb., ind. prez. 3 afâneáză
afânaserăm
AFÂNÁ, afânez, vb. I. Tranz. A face ca un material granular să fie mai rar, mai puțin compact, a-i mări volumul prin săpare, fărâmițare etc. – Din lat. *affenare. DOOM
afâná (a ~) (a face mai puțin compact) vb., ind. prez. 3 afâneáză
afânaserăți
AFÂNÁ, afânez, vb. I. Tranz. A face ca un material granular să fie mai rar, mai puțin compact, a-i mări volumul prin săpare, fărâmițare etc. – Din lat. *affenare. DOOM
afâná (a ~) (a face mai puțin compact) vb., ind. prez. 3 afâneáză
afânaseși
AFÂNÁ, afânez, vb. I. Tranz. A face ca un material granular să fie mai rar, mai puțin compact, a-i mări volumul prin săpare, fărâmițare etc. – Din lat. *affenare. DOOM
afâná (a ~) (a face mai puțin compact) vb., ind. prez. 3 afâneáză
afânaseți
AFÂNÁ, afânez, vb. I. Tranz. A face ca un material granular să fie mai rar, mai puțin compact, a-i mări volumul prin săpare, fărâmițare etc. – Din lat. *affenare. DOOM
afâná (a ~) (a face mai puțin compact) vb., ind. prez. 3 afâneáză
afânat
AFÂNÁ, afânez, vb. I. Tranz. A face ca un material granular să fie mai rar, mai puțin compact, a-i mări volumul prin săpare, fărâmițare etc. – Din lat. *affenare. DOOM
afâná (a ~) (a face mai puțin compact) vb., ind. prez. 3 afâneáză
afânat
AFÂNÁT, -Ă, afânați, -te, adj. (Despre pământ, zăpadă etc.) Care este mai puțin compact; înfoiat (2). – V. afâna.
afânata
AFÂNÁT, -Ă, afânați, -te, adj. (Despre pământ, zăpadă etc.) Care este mai puțin compact; înfoiat (2). – V. afâna.
afânate
AFÂNÁT, -Ă, afânați, -te, adj. (Despre pământ, zăpadă etc.) Care este mai puțin compact; înfoiat (2). – V. afâna.
afânatei
AFÂNÁT, -Ă, afânați, -te, adj. (Despre pământ, zăpadă etc.) Care este mai puțin compact; înfoiat (2). – V. afâna.
afânatele
AFÂNÁT, -Ă, afânați, -te, adj. (Despre pământ, zăpadă etc.) Care este mai puțin compact; înfoiat (2). – V. afâna.
afânatelor
AFÂNÁT, -Ă, afânați, -te, adj. (Despre pământ, zăpadă etc.) Care este mai puțin compact; înfoiat (2). – V. afâna.
afânatul
AFÂNÁT, -Ă, afânați, -te, adj. (Despre pământ, zăpadă etc.) Care este mai puțin compact; înfoiat (2). – V. afâna.
afânatului
AFÂNÁT, -Ă, afânați, -te, adj. (Despre pământ, zăpadă etc.) Care este mai puțin compact; înfoiat (2). – V. afâna.
afânau
AFÂNÁ, afânez, vb. I. Tranz. A face ca un material granular să fie mai rar, mai puțin compact, a-i mări volumul prin săpare, fărâmițare etc. – Din lat. *affenare. DOOM
afâná (a ~) (a face mai puțin compact) vb., ind. prez. 3 afâneáză
afânași
AFÂNÁ, afânez, vb. I. Tranz. A face ca un material granular să fie mai rar, mai puțin compact, a-i mări volumul prin săpare, fărâmițare etc. – Din lat. *affenare. DOOM
afâná (a ~) (a face mai puțin compact) vb., ind. prez. 3 afâneáză
afânați
AFÂNÁ, afânez, vb. I. Tranz. A face ca un material granular să fie mai rar, mai puțin compact, a-i mări volumul prin săpare, fărâmițare etc. – Din lat. *affenare. DOOM
afâná (a ~) (a face mai puțin compact) vb., ind. prez. 3 afâneáză
afânați
AFÂNÁT, -Ă, afânați, -te, adj. (Despre pământ, zăpadă etc.) Care este mai puțin compact; înfoiat (2). – V. afâna.
afânații
AFÂNÁT, -Ă, afânați, -te, adj. (Despre pământ, zăpadă etc.) Care este mai puțin compact; înfoiat (2). – V. afâna.
afânaților
AFÂNÁT, -Ă, afânați, -te, adj. (Despre pământ, zăpadă etc.) Care este mai puțin compact; înfoiat (2). – V. afâna.
afânează
AFÂNÁ, afânez, vb. I. Tranz. A face ca un material granular să fie mai rar, mai puțin compact, a-i mări volumul prin săpare, fărâmițare etc. – Din lat. *affenare. DOOM
afâná (a ~) (a face mai puțin compact) vb., ind. prez. 3 afâneáză
afânez
AFÂNÁ, afânez, vb. I. Tranz. A face ca un material granular să fie mai rar, mai puțin compact, a-i mări volumul prin săpare, fărâmițare etc. – Din lat. *affenare. DOOM
afâná (a ~) (a face mai puțin compact) vb., ind. prez. 3 afâneáză
afâneze
AFÂNÁ, afânez, vb. I. Tranz. A face ca un material granular să fie mai rar, mai puțin compact, a-i mări volumul prin săpare, fărâmițare etc. – Din lat. *affenare. DOOM
afâná (a ~) (a face mai puțin compact) vb., ind. prez. 3 afâneáză
afânezi
AFÂNÁ, afânez, vb. I. Tranz. A face ca un material granular să fie mai rar, mai puțin compact, a-i mări volumul prin săpare, fărâmițare etc. – Din lat. *affenare. DOOM
afâná (a ~) (a face mai puțin compact) vb., ind. prez. 3 afâneáză
afânând
AFÂNÁ, afânez, vb. I. Tranz. A face ca un material granular să fie mai rar, mai puțin compact, a-i mări volumul prin săpare, fărâmițare etc. – Din lat. *affenare. DOOM
afâná (a ~) (a face mai puțin compact) vb., ind. prez. 3 afâneáză
afânări
AFÂNÁRE, afânări, s. f. Acțiunea de a afâna. ◊ Afânarea solului = lucrare agricolă executată asupra pământului, la suprafață, pentru a favoriza aerisirea, pătrunderea apei, distrugerea buruienilor – V. afâna. DOOM
afânáre (acțiunea de a afâna) s. f., g.-d. art. afânắrii; pl. afânắri
afânării
AFÂNÁRE, afânări, s. f. Acțiunea de a afâna. ◊ Afânarea solului = lucrare agricolă executată asupra pământului, la suprafață, pentru a favoriza aerisirea, pătrunderea apei, distrugerea buruienilor – V. afâna. DOOM
afânáre (acțiunea de a afâna) s. f., g.-d. art. afânắrii; pl. afânắri
afânările
AFÂNÁRE, afânări, s. f. Acțiunea de a afâna. ◊ Afânarea solului = lucrare agricolă executată asupra pământului, la suprafață, pentru a favoriza aerisirea, pătrunderea apei, distrugerea buruienilor – V. afâna. DOOM
afânáre (acțiunea de a afâna) s. f., g.-d. art. afânắrii; pl. afânắri
afânărilor
AFÂNÁRE, afânări, s. f. Acțiunea de a afâna. ◊ Afânarea solului = lucrare agricolă executată asupra pământului, la suprafață, pentru a favoriza aerisirea, pătrunderea apei, distrugerea buruienilor – V. afâna. DOOM
afânáre (acțiunea de a afâna) s. f., g.-d. art. afânắrii; pl. afânắri
afânătoare
AFÂNĂTÓR, afânătoare, s. n. Mașină de lucru folosită în turnătorie pentru afânarea amestecului de formare; aerator. – Afâna + suf. -ător. DOOM
afânătór s. n., pl. afânătoáre
afânătoarele
AFÂNĂTÓR, afânătoare, s. n. Mașină de lucru folosită în turnătorie pentru afânarea amestecului de formare; aerator. – Afâna + suf. -ător. DOOM
afânătór s. n., pl. afânătoáre
afânătoarelor
AFÂNĂTÓR, afânătoare, s. n. Mașină de lucru folosită în turnătorie pentru afânarea amestecului de formare; aerator. – Afâna + suf. -ător. DOOM
afânătór s. n., pl. afânătoáre
afânător
AFÂNĂTÓR, afânătoare, s. n. Mașină de lucru folosită în turnătorie pentru afânarea amestecului de formare; aerator. – Afâna + suf. -ător. DOOM
afânătór s. n., pl. afânătoáre
afânătorul
AFÂNĂTÓR, afânătoare, s. n. Mașină de lucru folosită în turnătorie pentru afânarea amestecului de formare; aerator. – Afâna + suf. -ător. DOOM
afânătór s. n., pl. afânătoáre
afânătorului
AFÂNĂTÓR, afânătoare, s. n. Mașină de lucru folosită în turnătorie pentru afânarea amestecului de formare; aerator. – Afâna + suf. -ător. DOOM
afânătór s. n., pl. afânătoáre
afîna
AFÂNÁ, afânez, vb. I. Tranz. A face ca un material granular să fie mai rar, mai puțin compact, a-i mări volumul prin săpare, fărâmițare etc. – Din lat. *affenare. DOOM
afâná (a ~) (a face mai puțin compact) vb., ind. prez. 3 afâneáză
afînai
AFÂNÁ, afânez, vb. I. Tranz. A face ca un material granular să fie mai rar, mai puțin compact, a-i mări volumul prin săpare, fărâmițare etc. – Din lat. *affenare. DOOM
afâná (a ~) (a face mai puțin compact) vb., ind. prez. 3 afâneáză
afînam
AFÂNÁ, afânez, vb. I. Tranz. A face ca un material granular să fie mai rar, mai puțin compact, a-i mări volumul prin săpare, fărâmițare etc. – Din lat. *affenare. DOOM
afâná (a ~) (a face mai puțin compact) vb., ind. prez. 3 afâneáză
afînare
AFÂNÁ, afânez, vb. I. Tranz. A face ca un material granular să fie mai rar, mai puțin compact, a-i mări volumul prin săpare, fărâmițare etc. – Din lat. *affenare. DOOM
afâná (a ~) (a face mai puțin compact) vb., ind. prez. 3 afâneáză
afînare
AFÂNÁRE, afânări, s. f. Acțiunea de a afâna. ◊ Afânarea solului = lucrare agricolă executată asupra pământului, la suprafață, pentru a favoriza aerisirea, pătrunderea apei, distrugerea buruienilor – V. afâna. DOOM
afânáre (acțiunea de a afâna) s. f., g.-d. art. afânắrii; pl. afânắri
afînarea
AFÂNÁRE, afânări, s. f. Acțiunea de a afâna. ◊ Afânarea solului = lucrare agricolă executată asupra pământului, la suprafață, pentru a favoriza aerisirea, pătrunderea apei, distrugerea buruienilor – V. afâna. DOOM
afânáre (acțiunea de a afâna) s. f., g.-d. art. afânắrii; pl. afânắri
afînară
AFÂNÁ, afânez, vb. I. Tranz. A face ca un material granular să fie mai rar, mai puțin compact, a-i mări volumul prin săpare, fărâmițare etc. – Din lat. *affenare. DOOM
afâná (a ~) (a face mai puțin compact) vb., ind. prez. 3 afâneáză
afînarăm
AFÂNÁ, afânez, vb. I. Tranz. A face ca un material granular să fie mai rar, mai puțin compact, a-i mări volumul prin săpare, fărâmițare etc. – Din lat. *affenare. DOOM
afâná (a ~) (a face mai puțin compact) vb., ind. prez. 3 afâneáză
afînarăți
AFÂNÁ, afânez, vb. I. Tranz. A face ca un material granular să fie mai rar, mai puțin compact, a-i mări volumul prin săpare, fărâmițare etc. – Din lat. *affenare. DOOM
afâná (a ~) (a face mai puțin compact) vb., ind. prez. 3 afâneáză
afînase
AFÂNÁ, afânez, vb. I. Tranz. A face ca un material granular să fie mai rar, mai puțin compact, a-i mări volumul prin săpare, fărâmițare etc. – Din lat. *affenare. DOOM
afâná (a ~) (a face mai puțin compact) vb., ind. prez. 3 afâneáză
afînasem
AFÂNÁ, afânez, vb. I. Tranz. A face ca un material granular să fie mai rar, mai puțin compact, a-i mări volumul prin săpare, fărâmițare etc. – Din lat. *affenare. DOOM
afâná (a ~) (a face mai puțin compact) vb., ind. prez. 3 afâneáză
afînaseră
AFÂNÁ, afânez, vb. I. Tranz. A face ca un material granular să fie mai rar, mai puțin compact, a-i mări volumul prin săpare, fărâmițare etc. – Din lat. *affenare. DOOM
afâná (a ~) (a face mai puțin compact) vb., ind. prez. 3 afâneáză
afînaserăm
AFÂNÁ, afânez, vb. I. Tranz. A face ca un material granular să fie mai rar, mai puțin compact, a-i mări volumul prin săpare, fărâmițare etc. – Din lat. *affenare. DOOM
afâná (a ~) (a face mai puțin compact) vb., ind. prez. 3 afâneáză
afînaserăți
AFÂNÁ, afânez, vb. I. Tranz. A face ca un material granular să fie mai rar, mai puțin compact, a-i mări volumul prin săpare, fărâmițare etc. – Din lat. *affenare. DOOM
afâná (a ~) (a face mai puțin compact) vb., ind. prez. 3 afâneáză
afînaseși
AFÂNÁ, afânez, vb. I. Tranz. A face ca un material granular să fie mai rar, mai puțin compact, a-i mări volumul prin săpare, fărâmițare etc. – Din lat. *affenare. DOOM
afâná (a ~) (a face mai puțin compact) vb., ind. prez. 3 afâneáză
afînaseți
AFÂNÁ, afânez, vb. I. Tranz. A face ca un material granular să fie mai rar, mai puțin compact, a-i mări volumul prin săpare, fărâmițare etc. – Din lat. *affenare. DOOM
afâná (a ~) (a face mai puțin compact) vb., ind. prez. 3 afâneáză
afînat
AFÂNÁ, afânez, vb. I. Tranz. A face ca un material granular să fie mai rar, mai puțin compact, a-i mări volumul prin săpare, fărâmițare etc. – Din lat. *affenare. DOOM
afâná (a ~) (a face mai puțin compact) vb., ind. prez. 3 afâneáză
afînat
AFÂNÁT, -Ă, afânați, -te, adj. (Despre pământ, zăpadă etc.) Care este mai puțin compact; înfoiat (2). – V. afâna.
afînata
AFÂNÁT, -Ă, afânați, -te, adj. (Despre pământ, zăpadă etc.) Care este mai puțin compact; înfoiat (2). – V. afâna.
afînate
AFÂNÁT, -Ă, afânați, -te, adj. (Despre pământ, zăpadă etc.) Care este mai puțin compact; înfoiat (2). – V. afâna.
afînatei
AFÂNÁT, -Ă, afânați, -te, adj. (Despre pământ, zăpadă etc.) Care este mai puțin compact; înfoiat (2). – V. afâna.
afînatele
AFÂNÁT, -Ă, afânați, -te, adj. (Despre pământ, zăpadă etc.) Care este mai puțin compact; înfoiat (2). – V. afâna.
afînatelor
AFÂNÁT, -Ă, afânați, -te, adj. (Despre pământ, zăpadă etc.) Care este mai puțin compact; înfoiat (2). – V. afâna.
afînatul
AFÂNÁT, -Ă, afânați, -te, adj. (Despre pământ, zăpadă etc.) Care este mai puțin compact; înfoiat (2). – V. afâna.
afînatului
AFÂNÁT, -Ă, afânați, -te, adj. (Despre pământ, zăpadă etc.) Care este mai puțin compact; înfoiat (2). – V. afâna.
afînau
AFÂNÁ, afânez, vb. I. Tranz. A face ca un material granular să fie mai rar, mai puțin compact, a-i mări volumul prin săpare, fărâmițare etc. – Din lat. *affenare. DOOM
afâná (a ~) (a face mai puțin compact) vb., ind. prez. 3 afâneáză
afînași
AFÂNÁ, afânez, vb. I. Tranz. A face ca un material granular să fie mai rar, mai puțin compact, a-i mări volumul prin săpare, fărâmițare etc. – Din lat. *affenare. DOOM
afâná (a ~) (a face mai puțin compact) vb., ind. prez. 3 afâneáză
afînați
AFÂNÁ, afânez, vb. I. Tranz. A face ca un material granular să fie mai rar, mai puțin compact, a-i mări volumul prin săpare, fărâmițare etc. – Din lat. *affenare. DOOM
afâná (a ~) (a face mai puțin compact) vb., ind. prez. 3 afâneáză
afînați
AFÂNÁT, -Ă, afânați, -te, adj. (Despre pământ, zăpadă etc.) Care este mai puțin compact; înfoiat (2). – V. afâna.
afînații
AFÂNÁT, -Ă, afânați, -te, adj. (Despre pământ, zăpadă etc.) Care este mai puțin compact; înfoiat (2). – V. afâna.
afînaților
AFÂNÁT, -Ă, afânați, -te, adj. (Despre pământ, zăpadă etc.) Care este mai puțin compact; înfoiat (2). – V. afâna.
afînează
AFÂNÁ, afânez, vb. I. Tranz. A face ca un material granular să fie mai rar, mai puțin compact, a-i mări volumul prin săpare, fărâmițare etc. – Din lat. *affenare. DOOM
afâná (a ~) (a face mai puțin compact) vb., ind. prez. 3 afâneáză
afînez
AFÂNÁ, afânez, vb. I. Tranz. A face ca un material granular să fie mai rar, mai puțin compact, a-i mări volumul prin săpare, fărâmițare etc. – Din lat. *affenare. DOOM
afâná (a ~) (a face mai puțin compact) vb., ind. prez. 3 afâneáză
afîneze
AFÂNÁ, afânez, vb. I. Tranz. A face ca un material granular să fie mai rar, mai puțin compact, a-i mări volumul prin săpare, fărâmițare etc. – Din lat. *affenare. DOOM
afâná (a ~) (a face mai puțin compact) vb., ind. prez. 3 afâneáză
afînezi
AFÂNÁ, afânez, vb. I. Tranz. A face ca un material granular să fie mai rar, mai puțin compact, a-i mări volumul prin săpare, fărâmițare etc. – Din lat. *affenare. DOOM
afâná (a ~) (a face mai puțin compact) vb., ind. prez. 3 afâneáză
afînînd
AFÂNÁ, afânez, vb. I. Tranz. A face ca un material granular să fie mai rar, mai puțin compact, a-i mări volumul prin săpare, fărâmițare etc. – Din lat. *affenare. DOOM
afâná (a ~) (a face mai puțin compact) vb., ind. prez. 3 afâneáză
afînări
AFÂNÁRE, afânări, s. f. Acțiunea de a afâna. ◊ Afânarea solului = lucrare agricolă executată asupra pământului, la suprafață, pentru a favoriza aerisirea, pătrunderea apei, distrugerea buruienilor – V. afâna. DOOM
afânáre (acțiunea de a afâna) s. f., g.-d. art. afânắrii; pl. afânắri
afînării
AFÂNÁRE, afânări, s. f. Acțiunea de a afâna. ◊ Afânarea solului = lucrare agricolă executată asupra pământului, la suprafață, pentru a favoriza aerisirea, pătrunderea apei, distrugerea buruienilor – V. afâna. DOOM
afânáre (acțiunea de a afâna) s. f., g.-d. art. afânắrii; pl. afânắri
afînările
AFÂNÁRE, afânări, s. f. Acțiunea de a afâna. ◊ Afânarea solului = lucrare agricolă executată asupra pământului, la suprafață, pentru a favoriza aerisirea, pătrunderea apei, distrugerea buruienilor – V. afâna. DOOM
afânáre (acțiunea de a afâna) s. f., g.-d. art. afânắrii; pl. afânắri
afînărilor
AFÂNÁRE, afânări, s. f. Acțiunea de a afâna. ◊ Afânarea solului = lucrare agricolă executată asupra pământului, la suprafață, pentru a favoriza aerisirea, pătrunderea apei, distrugerea buruienilor – V. afâna. DOOM
afânáre (acțiunea de a afâna) s. f., g.-d. art. afânắrii; pl. afânắri
afînătoare
AFÂNĂTÓR, afânătoare, s. n. Mașină de lucru folosită în turnătorie pentru afânarea amestecului de formare; aerator. – Afâna + suf. -ător. DOOM
afânătór s. n., pl. afânătoáre
afînătoarele
AFÂNĂTÓR, afânătoare, s. n. Mașină de lucru folosită în turnătorie pentru afânarea amestecului de formare; aerator. – Afâna + suf. -ător. DOOM
afânătór s. n., pl. afânătoáre
afînătoarelor
AFÂNĂTÓR, afânătoare, s. n. Mașină de lucru folosită în turnătorie pentru afânarea amestecului de formare; aerator. – Afâna + suf. -ător. DOOM
afânătór s. n., pl. afânătoáre
afînător
AFÂNĂTÓR, afânătoare, s. n. Mașină de lucru folosită în turnătorie pentru afânarea amestecului de formare; aerator. – Afâna + suf. -ător. DOOM
afânătór s. n., pl. afânătoáre
afînătorul
AFÂNĂTÓR, afânătoare, s. n. Mașină de lucru folosită în turnătorie pentru afânarea amestecului de formare; aerator. – Afâna + suf. -ător. DOOM
afânătór s. n., pl. afânătoáre
afînătorului
AFÂNĂTÓR, afânătoare, s. n. Mașină de lucru folosită în turnătorie pentru afânarea amestecului de formare; aerator. – Afâna + suf. -ător. DOOM
afânătór s. n., pl. afânătoáre