aea
Aea (sau Ea) 1. Nimfă urmărită de zeul apei, Phasis, și metamorfozată într-o insulă, cu același nume. 2. Cetatea de scaun a lui Aeetes, regele Colchidei.
aeacides
Aeacides, patronimic purtat de Telamon, Phocus, Peleus, Achilles și Pyrrhus ca descendenți ai lui Aeacus.
aeacus
Aeacus, fiul lui Zeus și al Aeginei și rege al mirmidonilor. Renumit pentru spiritul lui de dreptate, a devenit, după moarte, unul dintre cei trei judecători din Hades.
aeaea
Aeaea, nume purtat de Circe, sora lui Aeetes.
aed
AÉD, aezi, s. m. Poet epic recitator și cântăreț în Grecia antică. – Din fr. aède. DOOM
aéd s. m., pl. aézi
aediculă
AEDÍCULĂ s.f. (Ant.) Templu în miniatură; capelă mică, v. edicul. [Pron. ed-. / < lat. aedicula].
aedul
AÉD, aezi, s. m. Poet epic recitator și cântăreț în Grecia antică. – Din fr. aède. DOOM
aéd s. m., pl. aézi
aedului
AÉD, aezi, s. m. Poet epic recitator și cântăreț în Grecia antică. – Din fr. aède. DOOM
aéd s. m., pl. aézi
aeetes
Aeetes, fiul lui Helios și al lui Perse, frate cu Circe și tatăl Medeei. Domnind în Colchis pe vremea cînd argonauții, conduși de Iason, au sosit acolo să caute Lîna de Aur, el le-a făgăduit-o cu condiția ca Iason să iasă biruitor într-o serie de încercări. Spera că în felul acesta va reuși să se sustragă făgăduielii făcute. Cu ajutorul Medeei, Iason a biruit însă toate greutățile. Cum Aeetes l-a refuzat atunci în mod deschis, Iason, împreună cu Medeea, au furat Lîna de Aur. Pentru a scăpa apoi de urmărirea lui Aeetes, ce venea după fugari, Medea – care-l luase cu ea și pe Absyrtus – și-a tăiat fratele în bucăți și le-a aruncat în mare (v. și Absyrtus).
aegaeon
Aegaeon, unul dintre giganți, monstru cu o sută de brațe și cincizeci de capete. Tatăl său era Uranus, iar mama sa Gaea. După o veche tradiție, Aegaeon, numit și Briareus, împreună cu frații săi, Gyges și Cottus, ar fi venit în ajutorul lui Zeus în lupta acestuia cu titanii.
aegeria
Aegeria (sau Egeria), în mitologia romană, una dintre camene (v. și Musae). Era considerată drept soția regelui Numa, sfătuitoarea și totodată îndrumătoarea lui. Cînd Numa a murit, Aegeria a vărsat atîtea lacrimi încît a fost transformată de Diana într-un izvor.
aegeus
Aegeus, rege al cetății Athenae, fiul lui Pandion și tatăl lui Theseus. Pentru a scăpa de tributul sîngeros impus cetății Athenae de către regele Minos, Theseus pornește să lupte împotriva Minotaurului. La plecare îi făgăduiește tatălui său Aegeus, că, în cazul cînd va pieri în luptă, corabia sa va arbora la întoarcere o flamură neagră, iar în cazul în care se va întoarce biruitor, una albă. Pradă rătăcirii, ca urmare a blestemului Ariadnei, pe care o părăsise în insula Naxos (v. și Ariadne), Theseus uită să arboreze flamura albă. De desperare, crezîndu-și fiul mort, Aegeus, care îl aștepta pe țărm, s-a aruncat în marea, ce-i poartă de atunci numele.
aegialeus
Aegialeus, fiul lui Adrastus și unul dintre epigoni (v. și Adrastus).
aegisthus
Aegisthus, fiul lui Thyestes, născut din unirea acestuia cu propria lui fiică, Pelopia. A fost crescut la curtea lui Atreus, regele cetății Mycenae și fratele lui Thyestes. După ce, la îndemnul tatălui său, și-a omorît unchiul, Aegisthus a rămas în casa acestuia. Nu a participat la războiul împotriva Troiei și, în lipsa lui Agamemnon, a sedus-o pe soția acestuia, Clytaemnestra. La întoarcere, Agamemnon a fost ucis de cei doi (v. și Agamemnon). Aegisthus a domnit timp de șapte ani asupra cetății Mycenae. În cel de-al optulea an însă, a fost omorît la rîndul său de Orestes, fiul lui Agamemnon, care în felul acesta a răzbunat moartea tatălui său.
aegopodium
PICIÓR, picioare, s. n. 1. Fiecare dintre cele două membre inferioare ale corpului omenesc, de la șold până la vârful degetelor, și fiecare dintre membrele celorlalte viețuitoare, care servesc la susținerea corpului și la deplasarea în spațiu. ◊ Loc. adj. Bun (sau iute) de picior (sau de picioare) = iute, sprinten. ◊ Loc. adv. În (sau pe) picioare sau (fam.) d(e)-a-n picioarele = în poziție verticală; sus. În vârful picioarelor = cu corpul sprijinit numai pe vârfurile degetelor de la picioare; p. ext. fără a face zgomot, tiptil. Cu piciorul (sau picioarele) = fără mijloc de locomoție, pe jos. Din cap până în picioare = de sus și până jos, în întregime; cu desăvârșire. Pe picior greșit = (la unele jocuri sportive) nepregătit pentru a para acțiunea adversarului sau, p. gener., pentru a răspunde unei provocări. ◊ Expr. Unde-ți stau picioarele îți va sta și capul = vei plăti cu viața (dacă nu vei face un anumit lucru). A sări drept (sau ars) în picioare = a se ridica repede, brusc. A se pune (sau a fi) pe (sau în) picioare = a) a se însănătoși după o boală (lungă); b) a se reface din punct de vedere material. A vedea (pe cineva) pe (sau în) picioare = a vedea pe cineva sănătos. (Glumeț sau ir.) Are numai (atâția...) ani pe un picior = are o vârstă mai mare decât cea pe care o mărturisește. A pune piciorul (undeva) = a călca, a păși, p. ext., a pătrunde, a se instala undeva; a frecventa pe cineva. A pune pe picioare = a) a iniția, a organiza ceva, a face să meargă, să funcționeze; b) a îngriji un bolnav și a-l însănătoși. A scula (sau a pune etc.) în picioare = a mobiliza în vederea unei acțiuni. A se topi (sau a se usca, a pieri, a se pierde) pe (sau din, de pe) picioare ori d(e)-a-n picioarele = a slăbi, a se prăpădi cu încetul. A boli (sau a duce boala) pe picioare = a fi bolnav (ușor), fără a zăcea la pat. (A fi) cu un picior în groapă (și cu unul afară) = (a fi) foarte bătrân, prăpădit, bolnav; (a fi) aproape de moarte. A vedea pe cineva cu picioarele înainte = a vedea pe cineva mort. A sta (sau a fi) în picioarele cuiva = a împiedica, a încurca, a deranja pe cineva; a fi inoportun. A sta (sau a rămâne, a fi) în picioare = a) a exista sau a continua să existe; b) (despre teorii, planuri, ipoteze etc.) a corespunde cu realitatea, a fi întemeiat; c) a sta, a rămâne intact sau în poziție verticală. E tată-său (sau mamă-sa etc.) în picioare = seamănă întocmai, e leit cu tatăl său (sau cu mama sa etc.). A sări într-un picior = a se bucura mult. Cât te-ai întoarce (sau învârti) într-un picior = repede de tot, într-o clipă. (Fam.) A o lua (sau a o apuca) la picior sau a-și lua picioarele pe umeri (sau la spinare) = a începe să fugă (repede), a o lua la goană; a încerca să se facă nevăzut prin fugă. A nu-i (mai) sta (cuiva) picioarele sau (reg.) a nu-și mai strânge picioarele = a nu (mai) sta potolit, liniștit, a alerga de colo-colo; a umbla mult. A-și bate (sau a-și rupe) picioarele = a umbla mult, a obosi de prea multă alergătură. (Pop.) A prinde (undeva) picior = a se așeza, a se stabili undeva. A cădea (sau a se arunca) la picioarele cuiva sau a săruta picioarele cuiva = a se ruga (umil) de cineva; a se umili înaintea cuiva. A călca (pe cineva) pe picior = a) a preveni pe cineva (călcându-l pe încălțăminte) să nu facă sau să nu spună ceva; b) a face sau a spune (cuiva) ceva supărător. (Pop. și fam.) A vorbi (sau a scrie etc.) cu picioarele = a vorbi (sau a scrie etc.) greșit (logic sau gramatical) ori fără talent; p. ext. a scrie urât, a mâzgăli. Fără cap și fără picioare = fără logică, lipsit de sens. (Fam.) A face (sau a căpăta) picioare = (despre obiecte) a dispărea. (A sta sau a ședea etc.) picior peste picior = (a ședea într-o poziție comodă) cu o parte a unui picior ridicată și așezată peste celălalt picior. Cu coada între picioare = rușinat, umilit. A (se) lua peste picior = a (se) ironiza, a-și bate joc. A călca (pe cineva sau ceva) în picioare = a distruge, a nimici; a disprețui, a desconsidera. A pune (sau a așterne, a închina etc. ceva) la picioarele cuiva = a închina, a oferi cuiva (ceva) în semn de supunere, de prețuire, de omagiu. A-i pune (cuiva) capul sub picior = a omorî pe cineva. A bate din picior = a încerca să-și impună voința; a se răsti, a comanda. A(-i) pune (cuiva) piciorul în prag = a lua o atitudine hotărâtă, a se opune energic. A da din mâini și din picioare = a face tot posibilul pentru a duce o acțiune la bun sfârșit, pentru a scăpa dintr-o încurcătură etc. (Fam.) A sta cu picioarele în apă rece = a se gândi profund și îndelung la ceva. A fi (sau a se afla etc.) pe picior de pace (sau de război) = a fi (sau a se afla etc.) în stare de pace (sau de război). A fi pe picior de egalitate (sau pe același picior) cu cineva = a se bucura de aceleași drepturi, a avea aceeași situație cu altcineva. A da cu piciorul = a respinge sau a lăsa să-i scape un prilej favorabil. A trăi pe picior mare = a duce o viață de belșug, a cheltui mult. Parcă l-a apucat (sau l-a prins) pe Dumnezeu de (un) picior, se spune despre cineva care trăiește o bucurie mare și neașteptată. A fi (sau a sta) pe picior de ducă (sau de plecare) = a fi gata de plecare. A lega (pe cineva) de mâini și de picioare = a imobiliza (pe cineva); a nu lăsa (cuiva) posibilitatea să acționeze. A(-și) tăia craca (sau creanga) de sub picioare = a pierde sau a face să piardă un avantaj, a(-și) periclita situația. A cădea de pe (sau din) picioare sau a nu se (mai) putea ține, a nu (mai) putea sta pe picioare, a nu-l (mai) ține etc. picioarele, se spune despre un om care și-a pierdut echilibrul, puterile sau care este extrem de obosit. A i se tăia (sau a i se înmuia) cuiva (mâinile și) picioarele = a avea o senzație de slăbiciune fizică; a nu se putea stăpâni (de emoție, de durere etc.). (Nici) picior de... = nimeni, (nici) urmă de..., (nici) țipenie. Negustorie (sau comerț, afaceri etc.) pe picior = negustorie (sau comerț, afaceri etc.) făcute întâmplător, ocazional, fără sediu sau firmă înscrisă. ◊ Compuse: (Bot.) piciorul-caprei = plantă erbacee de pădure, cu frunze palmate cu trei diviziuni și cu flori albe sau roșietice (Aegopodium podagraria); piciorul-cocoșului = nume dat unor plante erbacee cu frunze lobate și cu flori galbene (Ranunculus). ♦ Picior (1) de animal sau de pasăre fript sau fiert (pentru a fi mâncat). 2. Proteza unui picior (1). 3. P. anal. Nume dat unor părți de obiecte, de construcții sau unor obiecte, instrumente etc. care seamănă cu piciorul (1) și servesc ca suport, ca element de susținere, de fixare etc. ♦ Partea de jos, apropiată de pământ, a tulpinii unei plante; p. ext. rădăcină. 4. P. anal. Element al unei construcții care servește la susținerea și la legarea ei de teren; partea de jos, masivă, a unei construcții, a unui zid etc. ♦ Picior de siguranță = parte din masivul unui zăcământ lăsată neexploatată în scopul protecției unor lucrări sau a unor construcții de la suprafață. 5. P. anal. Partea de jos a unui munte, a unui deal etc.; zonă mai largă de la baza unei forme de relief. 6. (Reg.) Regulator (la plug). ♦ Coada coasei. 7. (Mat.; în sintagma) Piciorul perpendicularei = intersecția unei drepte cu planul sau cu dreapta pe care cade perpendicular. 8. Veche unitate de măsură, având lungimea de aproximativ o treime dintr-un metru, folosită și astăzi în unele țări. 9. Unitate ritmică a unui vers, compusă dintr-un număr fix de silabe lungi și scurte sau accentuate și neaccentuate. – Lat. petiolus.
aeneas
Enea = Aeneas.
aeolus
Aeolus 1. Fiul lui Hellen, regele Magnesiei (Thessalia) și unul dintre întemeietorii seminției hellenilor. A urmat la domnie după tatăl său și a avut numeroși fii și fiice, printre care se numărau: Sisyphus, Athamas, Cretheus și Salmoneus. 2. Fiul lui Hippotes (sau, după o altă versiune, al lui Poseidon). Sălășluia în insulele Aeolice, unde Zeus îi dăduse în stăpînire vînturile. Aeolus le ținea închise într-o peșteră sau, după alții, într-un burduf. Cînd Odysseus s-a abătut prin insulele Aeolice a fost găzduit de Aeolus. Acesta i-a dăruit la plecare burduful în care erau închise toate vînturile, cu excepția unuia singur: Zephyrus, care avea să-l conducă pe erou în patrie. Crezînd că e plin cu vin, tovarășii lui Odysseus au deschis însă burduful, dînd drumul și celorlalte vînturi. În felul acesta s-a iscat o groaznică furtună pe mare (v. și Odysseus).
aepytus
Aepytus 1. Rege mitic al Arcadiei. 2. Fiul lui Cresphontes, regele Messeniei, și al Meropei. Tatăl său fiind omorît în cursul unei răscoale, Aepytus a fost crescut printre străini de către bunicul lui, Cypselus. Mai tîrziu el s-a reîntors în patrie și l-a ucis pe Polyphontes, uzurpatorul tronului, reluîndu-și coroana.
aequo
EX AEQUO loc. adv. La egalitate. [Pr.: ecsécvo] – Loc. lat. DOOM
*ex aequo (lat.) [pron. ecsécvo] (ae-quo) loc. adj., loc. adv.
aer
ÁER2, aere, s. n. (Bis.) 1. Bucată de stofă sau de pânză, de obicei pictată sau țesută cu imaginea lui Hristos mort, cu care se acoperă vasele liturgice. 2. Epitaf (2). – Din ngr. aër. DOOM
áer2 (obiect de cult) s. n., pl. áere
aer
ÁER1 s. n. 1. Amestec de gaze care alcătuiesc straturile inferioare ale atmosferei și care este absolut necesar vietăților aerobe. ◊ Aer lichid = lichid obținut prin răcirea aerului până sub temperatura de -183°C la presiune normală și folosit pentru separarea elementelor sale componente. Aer comprimat = aer la presiuni mai mari decât presiunea atmosferică, obținut cu compresoarele. Aer condiționat = sistem de ventilație a aerului din încăperi în scopul păstrării proprietăților fizice normale ale acestuia. ◊ Loc. adv. La (sau în) aer (liber) = într-un loc neacoperit, afară. ◊ Expr. A lua aer = a ieși din casă pentru a respira aer curat. 2. Văzduh, atmosferă. ◊ Expr. A fi (sau a se simți) ceva în aer = a exista semne că se pregătește ceva (în ascuns). A fi (sau a rămâne) în aer = a se afla într-o situație critică, a nu avea nicio perspectivă. 3. Înfățișare, aspect, expresie. ◊ Expr. A avea aerul că... (sau să...) = a da impresia că... A-și da (sau a-și lua) aere = a lua o atitudine de superioritate; a se îngâmfa, a se făli. [Pl.: (în expr.) aere] – Lat. aer, aeris (și cu înțelesurile fr. air). DOOM
áer1 (amestec de gaze, aspect) s. n., (atitudini) pl. áere
aer
AERO- Element de compunere însemnând „aer1”, care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din fr. aéro-.
aera
AERÁ, aerez, vb. I. Tranz. 1. A introduce aer1 (1) în masa unui lichid, a unui material granulos sau care este în formă de pastă fluidă. 2. A răci cerealele dintr-un siloz prin introducerea de aer1 (1) sub presiune sau prin vânturare cu lopeți. – Din fr. aérer. DOOM
aerá (a ~) vb., ind. prez. 3 aereáză
aerai
AERÁ, aerez, vb. I. Tranz. 1. A introduce aer1 (1) în masa unui lichid, a unui material granulos sau care este în formă de pastă fluidă. 2. A răci cerealele dintr-un siloz prin introducerea de aer1 (1) sub presiune sau prin vânturare cu lopeți. – Din fr. aérer. DOOM
aerá (a ~) vb., ind. prez. 3 aereáză
aeraj
AERÁJ s. n. Primenire și distribuire a aerului1 (1) într-o mină, într-o sală de spectacole etc. – Din fr. aérage. DOOM
aeráj s. n.
aeram
AERÁ, aerez, vb. I. Tranz. 1. A introduce aer1 (1) în masa unui lichid, a unui material granulos sau care este în formă de pastă fluidă. 2. A răci cerealele dintr-un siloz prin introducerea de aer1 (1) sub presiune sau prin vânturare cu lopeți. – Din fr. aérer. DOOM
aerá (a ~) vb., ind. prez. 3 aereáză
aerare
AERÁ, aerez, vb. I. Tranz. 1. A introduce aer1 (1) în masa unui lichid, a unui material granulos sau care este în formă de pastă fluidă. 2. A răci cerealele dintr-un siloz prin introducerea de aer1 (1) sub presiune sau prin vânturare cu lopeți. – Din fr. aérer. DOOM
aerá (a ~) vb., ind. prez. 3 aereáză
aerare
AERÁRE, aerări, s. f. Acțiunea de a aera. – V. aera. DOOM
aeráre s. f., g.-d. art. aerắrii
aerarea
AERÁRE, aerări, s. f. Acțiunea de a aera. – V. aera. DOOM
aeráre s. f., g.-d. art. aerắrii
aerarium
AERÁRIUM s.n. (Ant.) Tezaurul public și administrația banilor publici în vechea Romă. [Pron. e-ra-ri-um. / < lat. aerarium < aes, aeris – bani]. DOOM
aerárium (lat.) [ae pron. e] (ae-ra-ri-um) s. n.
aerară
AERÁ, aerez, vb. I. Tranz. 1. A introduce aer1 (1) în masa unui lichid, a unui material granulos sau care este în formă de pastă fluidă. 2. A răci cerealele dintr-un siloz prin introducerea de aer1 (1) sub presiune sau prin vânturare cu lopeți. – Din fr. aérer. DOOM
aerá (a ~) vb., ind. prez. 3 aereáză
aerarăm
AERÁ, aerez, vb. I. Tranz. 1. A introduce aer1 (1) în masa unui lichid, a unui material granulos sau care este în formă de pastă fluidă. 2. A răci cerealele dintr-un siloz prin introducerea de aer1 (1) sub presiune sau prin vânturare cu lopeți. – Din fr. aérer. DOOM
aerá (a ~) vb., ind. prez. 3 aereáză
aerarăți
AERÁ, aerez, vb. I. Tranz. 1. A introduce aer1 (1) în masa unui lichid, a unui material granulos sau care este în formă de pastă fluidă. 2. A răci cerealele dintr-un siloz prin introducerea de aer1 (1) sub presiune sau prin vânturare cu lopeți. – Din fr. aérer. DOOM
aerá (a ~) vb., ind. prez. 3 aereáză
aerase
AERÁ, aerez, vb. I. Tranz. 1. A introduce aer1 (1) în masa unui lichid, a unui material granulos sau care este în formă de pastă fluidă. 2. A răci cerealele dintr-un siloz prin introducerea de aer1 (1) sub presiune sau prin vânturare cu lopeți. – Din fr. aérer. DOOM
aerá (a ~) vb., ind. prez. 3 aereáză
aerasem
AERÁ, aerez, vb. I. Tranz. 1. A introduce aer1 (1) în masa unui lichid, a unui material granulos sau care este în formă de pastă fluidă. 2. A răci cerealele dintr-un siloz prin introducerea de aer1 (1) sub presiune sau prin vânturare cu lopeți. – Din fr. aérer. DOOM
aerá (a ~) vb., ind. prez. 3 aereáză
aeraseră
AERÁ, aerez, vb. I. Tranz. 1. A introduce aer1 (1) în masa unui lichid, a unui material granulos sau care este în formă de pastă fluidă. 2. A răci cerealele dintr-un siloz prin introducerea de aer1 (1) sub presiune sau prin vânturare cu lopeți. – Din fr. aérer. DOOM
aerá (a ~) vb., ind. prez. 3 aereáză
aeraserăm
AERÁ, aerez, vb. I. Tranz. 1. A introduce aer1 (1) în masa unui lichid, a unui material granulos sau care este în formă de pastă fluidă. 2. A răci cerealele dintr-un siloz prin introducerea de aer1 (1) sub presiune sau prin vânturare cu lopeți. – Din fr. aérer. DOOM
aerá (a ~) vb., ind. prez. 3 aereáză
aeraserăți
AERÁ, aerez, vb. I. Tranz. 1. A introduce aer1 (1) în masa unui lichid, a unui material granulos sau care este în formă de pastă fluidă. 2. A răci cerealele dintr-un siloz prin introducerea de aer1 (1) sub presiune sau prin vânturare cu lopeți. – Din fr. aérer. DOOM
aerá (a ~) vb., ind. prez. 3 aereáză
aeraseși
AERÁ, aerez, vb. I. Tranz. 1. A introduce aer1 (1) în masa unui lichid, a unui material granulos sau care este în formă de pastă fluidă. 2. A răci cerealele dintr-un siloz prin introducerea de aer1 (1) sub presiune sau prin vânturare cu lopeți. – Din fr. aérer. DOOM
aerá (a ~) vb., ind. prez. 3 aereáză
aeraseți
AERÁ, aerez, vb. I. Tranz. 1. A introduce aer1 (1) în masa unui lichid, a unui material granulos sau care este în formă de pastă fluidă. 2. A răci cerealele dintr-un siloz prin introducerea de aer1 (1) sub presiune sau prin vânturare cu lopeți. – Din fr. aérer. DOOM
aerá (a ~) vb., ind. prez. 3 aereáză
aerat
AERÁ, aerez, vb. I. Tranz. 1. A introduce aer1 (1) în masa unui lichid, a unui material granulos sau care este în formă de pastă fluidă. 2. A răci cerealele dintr-un siloz prin introducerea de aer1 (1) sub presiune sau prin vânturare cu lopeți. – Din fr. aérer. DOOM
aerá (a ~) vb., ind. prez. 3 aereáză
aerat
AERÁT, -Ă, aerați, -te, adj. 1. (Despre lichide, materiale granuloase etc.) Tratat prin introducere de aer1 (1). 2. (Despre cereale) Răcit prin introducere de aer1 (1) sub presiune sau prin vânturare cu lopeți. 3. (Livr.) (Despre texte) Care are o structură simplă; clar, limpede. 4. (Despre pagini scrise) Cu literele și rândurile spațiate; cu mult spațiu alb. – V. aera. DOOM
aerát adj. m., pl. aeráți; f. aerátă, pl. aeráte
aerata
AERÁT, -Ă, aerați, -te, adj. 1. (Despre lichide, materiale granuloase etc.) Tratat prin introducere de aer1 (1). 2. (Despre cereale) Răcit prin introducere de aer1 (1) sub presiune sau prin vânturare cu lopeți. 3. (Livr.) (Despre texte) Care are o structură simplă; clar, limpede. 4. (Despre pagini scrise) Cu literele și rândurile spațiate; cu mult spațiu alb. – V. aera. DOOM
aerát adj. m., pl. aeráți; f. aerátă, pl. aeráte
aerate
AERÁT, -Ă, aerați, -te, adj. 1. (Despre lichide, materiale granuloase etc.) Tratat prin introducere de aer1 (1). 2. (Despre cereale) Răcit prin introducere de aer1 (1) sub presiune sau prin vânturare cu lopeți. 3. (Livr.) (Despre texte) Care are o structură simplă; clar, limpede. 4. (Despre pagini scrise) Cu literele și rândurile spațiate; cu mult spațiu alb. – V. aera. DOOM
aerát adj. m., pl. aeráți; f. aerátă, pl. aeráte
aeratei
AERÁT, -Ă, aerați, -te, adj. 1. (Despre lichide, materiale granuloase etc.) Tratat prin introducere de aer1 (1). 2. (Despre cereale) Răcit prin introducere de aer1 (1) sub presiune sau prin vânturare cu lopeți. 3. (Livr.) (Despre texte) Care are o structură simplă; clar, limpede. 4. (Despre pagini scrise) Cu literele și rândurile spațiate; cu mult spațiu alb. – V. aera. DOOM
aerát adj. m., pl. aeráți; f. aerátă, pl. aeráte
aeratele
AERÁT, -Ă, aerați, -te, adj. 1. (Despre lichide, materiale granuloase etc.) Tratat prin introducere de aer1 (1). 2. (Despre cereale) Răcit prin introducere de aer1 (1) sub presiune sau prin vânturare cu lopeți. 3. (Livr.) (Despre texte) Care are o structură simplă; clar, limpede. 4. (Despre pagini scrise) Cu literele și rândurile spațiate; cu mult spațiu alb. – V. aera. DOOM
aerát adj. m., pl. aeráți; f. aerátă, pl. aeráte
aeratelor
AERÁT, -Ă, aerați, -te, adj. 1. (Despre lichide, materiale granuloase etc.) Tratat prin introducere de aer1 (1). 2. (Despre cereale) Răcit prin introducere de aer1 (1) sub presiune sau prin vânturare cu lopeți. 3. (Livr.) (Despre texte) Care are o structură simplă; clar, limpede. 4. (Despre pagini scrise) Cu literele și rândurile spațiate; cu mult spațiu alb. – V. aera. DOOM
aerát adj. m., pl. aeráți; f. aerátă, pl. aeráte
aeratoare
AERATÓR, aeratoare, s. n. Afânător. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérateur. DOOM
aeratór s. n., pl. aeratoáre
aeratoarele
AERATÓR, aeratoare, s. n. Afânător. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérateur. DOOM
aeratór s. n., pl. aeratoáre
aeratoarelor
AERATÓR, aeratoare, s. n. Afânător. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérateur. DOOM
aeratór s. n., pl. aeratoáre
aerator
AERATÓR, aeratoare, s. n. Afânător. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérateur. DOOM
aeratór s. n., pl. aeratoáre
aeratorul
AERATÓR, aeratoare, s. n. Afânător. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérateur. DOOM
aeratór s. n., pl. aeratoáre
aeratorului
AERATÓR, aeratoare, s. n. Afânător. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérateur. DOOM
aeratór s. n., pl. aeratoáre
aeratul
AERÁT, -Ă, aerați, -te, adj. 1. (Despre lichide, materiale granuloase etc.) Tratat prin introducere de aer1 (1). 2. (Despre cereale) Răcit prin introducere de aer1 (1) sub presiune sau prin vânturare cu lopeți. 3. (Livr.) (Despre texte) Care are o structură simplă; clar, limpede. 4. (Despre pagini scrise) Cu literele și rândurile spațiate; cu mult spațiu alb. – V. aera. DOOM
aerát adj. m., pl. aeráți; f. aerátă, pl. aeráte
aeratului
AERÁT, -Ă, aerați, -te, adj. 1. (Despre lichide, materiale granuloase etc.) Tratat prin introducere de aer1 (1). 2. (Despre cereale) Răcit prin introducere de aer1 (1) sub presiune sau prin vânturare cu lopeți. 3. (Livr.) (Despre texte) Care are o structură simplă; clar, limpede. 4. (Despre pagini scrise) Cu literele și rândurile spațiate; cu mult spațiu alb. – V. aera. DOOM
aerát adj. m., pl. aeráți; f. aerátă, pl. aeráte
aerau
AERÁ, aerez, vb. I. Tranz. 1. A introduce aer1 (1) în masa unui lichid, a unui material granulos sau care este în formă de pastă fluidă. 2. A răci cerealele dintr-un siloz prin introducerea de aer1 (1) sub presiune sau prin vânturare cu lopeți. – Din fr. aérer. DOOM
aerá (a ~) vb., ind. prez. 3 aereáză
aerași
AERÁ, aerez, vb. I. Tranz. 1. A introduce aer1 (1) în masa unui lichid, a unui material granulos sau care este în formă de pastă fluidă. 2. A răci cerealele dintr-un siloz prin introducerea de aer1 (1) sub presiune sau prin vânturare cu lopeți. – Din fr. aérer. DOOM
aerá (a ~) vb., ind. prez. 3 aereáză
aerați
AERÁ, aerez, vb. I. Tranz. 1. A introduce aer1 (1) în masa unui lichid, a unui material granulos sau care este în formă de pastă fluidă. 2. A răci cerealele dintr-un siloz prin introducerea de aer1 (1) sub presiune sau prin vânturare cu lopeți. – Din fr. aérer. DOOM
aerá (a ~) vb., ind. prez. 3 aereáză
aerați
AERÁT, -Ă, aerați, -te, adj. 1. (Despre lichide, materiale granuloase etc.) Tratat prin introducere de aer1 (1). 2. (Despre cereale) Răcit prin introducere de aer1 (1) sub presiune sau prin vânturare cu lopeți. 3. (Livr.) (Despre texte) Care are o structură simplă; clar, limpede. 4. (Despre pagini scrise) Cu literele și rândurile spațiate; cu mult spațiu alb. – V. aera. DOOM
aerát adj. m., pl. aeráți; f. aerátă, pl. aeráte
aerația
AERÁȚIE, aerații, s. f. Ventilație și răcire a cerealelor aflate într-un siloz cu ajutorul aerului1 (1). – Din fr. aération. DOOM
aeráție (-ți-e) s. f., art. aeráția (-ți-a), g.-d. aeráții, art. aeráției
aerație
AERÁȚIE, aerații, s. f. Ventilație și răcire a cerealelor aflate într-un siloz cu ajutorul aerului1 (1). – Din fr. aération. DOOM
aeráție (-ți-e) s. f., art. aeráția (-ți-a), g.-d. aeráții, art. aeráției
aerației
AERÁȚIE, aerații, s. f. Ventilație și răcire a cerealelor aflate într-un siloz cu ajutorul aerului1 (1). – Din fr. aération. DOOM
aeráție (-ți-e) s. f., art. aeráția (-ți-a), g.-d. aeráții, art. aeráției
aerații
AERÁT, -Ă, aerați, -te, adj. 1. (Despre lichide, materiale granuloase etc.) Tratat prin introducere de aer1 (1). 2. (Despre cereale) Răcit prin introducere de aer1 (1) sub presiune sau prin vânturare cu lopeți. 3. (Livr.) (Despre texte) Care are o structură simplă; clar, limpede. 4. (Despre pagini scrise) Cu literele și rândurile spațiate; cu mult spațiu alb. – V. aera. DOOM
aerát adj. m., pl. aeráți; f. aerátă, pl. aeráte
aerații
AERÁȚIE, aerații, s. f. Ventilație și răcire a cerealelor aflate într-un siloz cu ajutorul aerului1 (1). – Din fr. aération. DOOM
aeráție (-ți-e) s. f., art. aeráția (-ți-a), g.-d. aeráții, art. aeráției
aerațiile
AERÁȚIE, aerații, s. f. Ventilație și răcire a cerealelor aflate într-un siloz cu ajutorul aerului1 (1). – Din fr. aération. DOOM
aeráție (-ți-e) s. f., art. aeráția (-ți-a), g.-d. aeráții, art. aeráției
aerațiilor
AERÁȚIE, aerații, s. f. Ventilație și răcire a cerealelor aflate într-un siloz cu ajutorul aerului1 (1). – Din fr. aération. DOOM
aeráție (-ți-e) s. f., art. aeráția (-ți-a), g.-d. aeráții, art. aeráției
aeraților
AERÁT, -Ă, aerați, -te, adj. 1. (Despre lichide, materiale granuloase etc.) Tratat prin introducere de aer1 (1). 2. (Despre cereale) Răcit prin introducere de aer1 (1) sub presiune sau prin vânturare cu lopeți. 3. (Livr.) (Despre texte) Care are o structură simplă; clar, limpede. 4. (Despre pagini scrise) Cu literele și rândurile spațiate; cu mult spațiu alb. – V. aera. DOOM
aerát adj. m., pl. aeráți; f. aerátă, pl. aeráte
aere
ÁER2, aere, s. n. (Bis.) 1. Bucată de stofă sau de pânză, de obicei pictată sau țesută cu imaginea lui Hristos mort, cu care se acoperă vasele liturgice. 2. Epitaf (2). – Din ngr. aër. DOOM
áer2 (obiect de cult) s. n., pl. áere
aere
ÁER1 s. n. 1. Amestec de gaze care alcătuiesc straturile inferioare ale atmosferei și care este absolut necesar vietăților aerobe. ◊ Aer lichid = lichid obținut prin răcirea aerului până sub temperatura de -183°C la presiune normală și folosit pentru separarea elementelor sale componente. Aer comprimat = aer la presiuni mai mari decât presiunea atmosferică, obținut cu compresoarele. Aer condiționat = sistem de ventilație a aerului din încăperi în scopul păstrării proprietăților fizice normale ale acestuia. ◊ Loc. adv. La (sau în) aer (liber) = într-un loc neacoperit, afară. ◊ Expr. A lua aer = a ieși din casă pentru a respira aer curat. 2. Văzduh, atmosferă. ◊ Expr. A fi (sau a se simți) ceva în aer = a exista semne că se pregătește ceva (în ascuns). A fi (sau a rămâne) în aer = a se afla într-o situație critică, a nu avea nicio perspectivă. 3. Înfățișare, aspect, expresie. ◊ Expr. A avea aerul că... (sau să...) = a da impresia că... A-și da (sau a-și lua) aere = a lua o atitudine de superioritate; a se îngâmfa, a se făli. [Pl.: (în expr.) aere] – Lat. aer, aeris (și cu înțelesurile fr. air). DOOM
áer1 (amestec de gaze, aspect) s. n., (atitudini) pl. áere
aerează
AERÁ, aerez, vb. I. Tranz. 1. A introduce aer1 (1) în masa unui lichid, a unui material granulos sau care este în formă de pastă fluidă. 2. A răci cerealele dintr-un siloz prin introducerea de aer1 (1) sub presiune sau prin vânturare cu lopeți. – Din fr. aérer. DOOM
aerá (a ~) vb., ind. prez. 3 aereáză
aerele
ÁER2, aere, s. n. (Bis.) 1. Bucată de stofă sau de pânză, de obicei pictată sau țesută cu imaginea lui Hristos mort, cu care se acoperă vasele liturgice. 2. Epitaf (2). – Din ngr. aër. DOOM
áer2 (obiect de cult) s. n., pl. áere
aerele
ÁER1 s. n. 1. Amestec de gaze care alcătuiesc straturile inferioare ale atmosferei și care este absolut necesar vietăților aerobe. ◊ Aer lichid = lichid obținut prin răcirea aerului până sub temperatura de -183°C la presiune normală și folosit pentru separarea elementelor sale componente. Aer comprimat = aer la presiuni mai mari decât presiunea atmosferică, obținut cu compresoarele. Aer condiționat = sistem de ventilație a aerului din încăperi în scopul păstrării proprietăților fizice normale ale acestuia. ◊ Loc. adv. La (sau în) aer (liber) = într-un loc neacoperit, afară. ◊ Expr. A lua aer = a ieși din casă pentru a respira aer curat. 2. Văzduh, atmosferă. ◊ Expr. A fi (sau a se simți) ceva în aer = a exista semne că se pregătește ceva (în ascuns). A fi (sau a rămâne) în aer = a se afla într-o situație critică, a nu avea nicio perspectivă. 3. Înfățișare, aspect, expresie. ◊ Expr. A avea aerul că... (sau să...) = a da impresia că... A-și da (sau a-și lua) aere = a lua o atitudine de superioritate; a se îngâmfa, a se făli. [Pl.: (în expr.) aere] – Lat. aer, aeris (și cu înțelesurile fr. air). DOOM
áer1 (amestec de gaze, aspect) s. n., (atitudini) pl. áere
aerelor
ÁER2, aere, s. n. (Bis.) 1. Bucată de stofă sau de pânză, de obicei pictată sau țesută cu imaginea lui Hristos mort, cu care se acoperă vasele liturgice. 2. Epitaf (2). – Din ngr. aër. DOOM
áer2 (obiect de cult) s. n., pl. áere
aerelor
ÁER1 s. n. 1. Amestec de gaze care alcătuiesc straturile inferioare ale atmosferei și care este absolut necesar vietăților aerobe. ◊ Aer lichid = lichid obținut prin răcirea aerului până sub temperatura de -183°C la presiune normală și folosit pentru separarea elementelor sale componente. Aer comprimat = aer la presiuni mai mari decât presiunea atmosferică, obținut cu compresoarele. Aer condiționat = sistem de ventilație a aerului din încăperi în scopul păstrării proprietăților fizice normale ale acestuia. ◊ Loc. adv. La (sau în) aer (liber) = într-un loc neacoperit, afară. ◊ Expr. A lua aer = a ieși din casă pentru a respira aer curat. 2. Văzduh, atmosferă. ◊ Expr. A fi (sau a se simți) ceva în aer = a exista semne că se pregătește ceva (în ascuns). A fi (sau a rămâne) în aer = a se afla într-o situație critică, a nu avea nicio perspectivă. 3. Înfățișare, aspect, expresie. ◊ Expr. A avea aerul că... (sau să...) = a da impresia că... A-și da (sau a-și lua) aere = a lua o atitudine de superioritate; a se îngâmfa, a se făli. [Pl.: (în expr.) aere] – Lat. aer, aeris (și cu înțelesurile fr. air). DOOM
áer1 (amestec de gaze, aspect) s. n., (atitudini) pl. áere
aerenchim
AERENCHÍM s.n. (Bot.) Țesut parenchimatic prevăzut cu mari spații intercelulare pline cu aer, care se găsește la plantele acvatice submerse. [Cf. fr. aerenchyme, germ. Aerenchym].
aerez
AERÁ, aerez, vb. I. Tranz. 1. A introduce aer1 (1) în masa unui lichid, a unui material granulos sau care este în formă de pastă fluidă. 2. A răci cerealele dintr-un siloz prin introducerea de aer1 (1) sub presiune sau prin vânturare cu lopeți. – Din fr. aérer. DOOM
aerá (a ~) vb., ind. prez. 3 aereáză
aereze
AERÁ, aerez, vb. I. Tranz. 1. A introduce aer1 (1) în masa unui lichid, a unui material granulos sau care este în formă de pastă fluidă. 2. A răci cerealele dintr-un siloz prin introducerea de aer1 (1) sub presiune sau prin vânturare cu lopeți. – Din fr. aérer. DOOM
aerá (a ~) vb., ind. prez. 3 aereáză
aerezi
AERÁ, aerez, vb. I. Tranz. 1. A introduce aer1 (1) în masa unui lichid, a unui material granulos sau care este în formă de pastă fluidă. 2. A răci cerealele dintr-un siloz prin introducerea de aer1 (1) sub presiune sau prin vânturare cu lopeți. – Din fr. aérer. DOOM
aerá (a ~) vb., ind. prez. 3 aereáză
aeri
AERO- Element de compunere însemnând „aer1”, care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din fr. aéro-.
aerian
AERIÁN, -Ă, aerieni, -e, adj. 1. Care se află în aer1 (2), care se întâmplă, se produce în aer1. 2. Care se referă la aviație. ◊ Linie aeriană = traseu aeronautic și mijloacele materiale aferente. Alarmă aeriană = semnal prin care, în timp de război, se anunță apropierea avioanelor inamice. 3. Fig. Transparent, diafan, gingaș, vaporos; aeros. [Pr.: -ri-an] – Din fr. aérien. DOOM
aerián (-ri-an) adj. m., pl. aeriéni (-ri-eni); f. aeriánă, pl. aeriéne
aeriana
AERIÁN, -Ă, aerieni, -e, adj. 1. Care se află în aer1 (2), care se întâmplă, se produce în aer1. 2. Care se referă la aviație. ◊ Linie aeriană = traseu aeronautic și mijloacele materiale aferente. Alarmă aeriană = semnal prin care, în timp de război, se anunță apropierea avioanelor inamice. 3. Fig. Transparent, diafan, gingaș, vaporos; aeros. [Pr.: -ri-an] – Din fr. aérien. DOOM
aerián (-ri-an) adj. m., pl. aeriéni (-ri-eni); f. aeriánă, pl. aeriéne
aerianul
AERIÁN, -Ă, aerieni, -e, adj. 1. Care se află în aer1 (2), care se întâmplă, se produce în aer1. 2. Care se referă la aviație. ◊ Linie aeriană = traseu aeronautic și mijloacele materiale aferente. Alarmă aeriană = semnal prin care, în timp de război, se anunță apropierea avioanelor inamice. 3. Fig. Transparent, diafan, gingaș, vaporos; aeros. [Pr.: -ri-an] – Din fr. aérien. DOOM
aerián (-ri-an) adj. m., pl. aeriéni (-ri-eni); f. aeriánă, pl. aeriéne
aerianului
AERIÁN, -Ă, aerieni, -e, adj. 1. Care se află în aer1 (2), care se întâmplă, se produce în aer1. 2. Care se referă la aviație. ◊ Linie aeriană = traseu aeronautic și mijloacele materiale aferente. Alarmă aeriană = semnal prin care, în timp de război, se anunță apropierea avioanelor inamice. 3. Fig. Transparent, diafan, gingaș, vaporos; aeros. [Pr.: -ri-an] – Din fr. aérien. DOOM
aerián (-ri-an) adj. m., pl. aeriéni (-ri-eni); f. aeriánă, pl. aeriéne
aericol
AERÍCOL, -Ă adj. (despre plante) Care trăiește în întregime în aer. [< fr. aéricole].
aericola
AERÍCOL, -Ă adj. (despre plante) Care trăiește în întregime în aer. [< fr. aéricole].
aericole
AERÍCOL, -Ă adj. (despre plante) Care trăiește în întregime în aer. [< fr. aéricole].
aericolei
AERÍCOL, -Ă adj. (despre plante) Care trăiește în întregime în aer. [< fr. aéricole].
aericolele
AERÍCOL, -Ă adj. (despre plante) Care trăiește în întregime în aer. [< fr. aéricole].
aericolelor
AERÍCOL, -Ă adj. (despre plante) Care trăiește în întregime în aer. [< fr. aéricole].
aericoli
AERÍCOL, -Ă adj. (despre plante) Care trăiește în întregime în aer. [< fr. aéricole].
aericolii
AERÍCOL, -Ă adj. (despre plante) Care trăiește în întregime în aer. [< fr. aéricole].
aericolilor
AERÍCOL, -Ă adj. (despre plante) Care trăiește în întregime în aer. [< fr. aéricole].
aericolul
AERÍCOL, -Ă adj. (despre plante) Care trăiește în întregime în aer. [< fr. aéricole].
aericolului
AERÍCOL, -Ă adj. (despre plante) Care trăiește în întregime în aer. [< fr. aéricole].
aeriene
AERIÁN, -Ă, aerieni, -e, adj. 1. Care se află în aer1 (2), care se întâmplă, se produce în aer1. 2. Care se referă la aviație. ◊ Linie aeriană = traseu aeronautic și mijloacele materiale aferente. Alarmă aeriană = semnal prin care, în timp de război, se anunță apropierea avioanelor inamice. 3. Fig. Transparent, diafan, gingaș, vaporos; aeros. [Pr.: -ri-an] – Din fr. aérien. DOOM
aerián (-ri-an) adj. m., pl. aeriéni (-ri-eni); f. aeriánă, pl. aeriéne
aerienei
AERIÁN, -Ă, aerieni, -e, adj. 1. Care se află în aer1 (2), care se întâmplă, se produce în aer1. 2. Care se referă la aviație. ◊ Linie aeriană = traseu aeronautic și mijloacele materiale aferente. Alarmă aeriană = semnal prin care, în timp de război, se anunță apropierea avioanelor inamice. 3. Fig. Transparent, diafan, gingaș, vaporos; aeros. [Pr.: -ri-an] – Din fr. aérien. DOOM
aerián (-ri-an) adj. m., pl. aeriéni (-ri-eni); f. aeriánă, pl. aeriéne
aerienele
AERIÁN, -Ă, aerieni, -e, adj. 1. Care se află în aer1 (2), care se întâmplă, se produce în aer1. 2. Care se referă la aviație. ◊ Linie aeriană = traseu aeronautic și mijloacele materiale aferente. Alarmă aeriană = semnal prin care, în timp de război, se anunță apropierea avioanelor inamice. 3. Fig. Transparent, diafan, gingaș, vaporos; aeros. [Pr.: -ri-an] – Din fr. aérien. DOOM
aerián (-ri-an) adj. m., pl. aeriéni (-ri-eni); f. aeriánă, pl. aeriéne
aerienelor
AERIÁN, -Ă, aerieni, -e, adj. 1. Care se află în aer1 (2), care se întâmplă, se produce în aer1. 2. Care se referă la aviație. ◊ Linie aeriană = traseu aeronautic și mijloacele materiale aferente. Alarmă aeriană = semnal prin care, în timp de război, se anunță apropierea avioanelor inamice. 3. Fig. Transparent, diafan, gingaș, vaporos; aeros. [Pr.: -ri-an] – Din fr. aérien. DOOM
aerián (-ri-an) adj. m., pl. aeriéni (-ri-eni); f. aeriánă, pl. aeriéne
aerieni
AERIÁN, -Ă, aerieni, -e, adj. 1. Care se află în aer1 (2), care se întâmplă, se produce în aer1. 2. Care se referă la aviație. ◊ Linie aeriană = traseu aeronautic și mijloacele materiale aferente. Alarmă aeriană = semnal prin care, în timp de război, se anunță apropierea avioanelor inamice. 3. Fig. Transparent, diafan, gingaș, vaporos; aeros. [Pr.: -ri-an] – Din fr. aérien. DOOM
aerián (-ri-an) adj. m., pl. aeriéni (-ri-eni); f. aeriánă, pl. aeriéne
aerienii
AERIÁN, -Ă, aerieni, -e, adj. 1. Care se află în aer1 (2), care se întâmplă, se produce în aer1. 2. Care se referă la aviație. ◊ Linie aeriană = traseu aeronautic și mijloacele materiale aferente. Alarmă aeriană = semnal prin care, în timp de război, se anunță apropierea avioanelor inamice. 3. Fig. Transparent, diafan, gingaș, vaporos; aeros. [Pr.: -ri-an] – Din fr. aérien. DOOM
aerián (-ri-an) adj. m., pl. aeriéni (-ri-eni); f. aeriánă, pl. aeriéne
aerienilor
AERIÁN, -Ă, aerieni, -e, adj. 1. Care se află în aer1 (2), care se întâmplă, se produce în aer1. 2. Care se referă la aviație. ◊ Linie aeriană = traseu aeronautic și mijloacele materiale aferente. Alarmă aeriană = semnal prin care, în timp de război, se anunță apropierea avioanelor inamice. 3. Fig. Transparent, diafan, gingaș, vaporos; aeros. [Pr.: -ri-an] – Din fr. aérien. DOOM
aerián (-ri-an) adj. m., pl. aeriéni (-ri-eni); f. aeriánă, pl. aeriéne
aerifer
AERIFÉR, -Ă, aeriferi, -e, adj. Care poartă, care conduce aerul1. – Din fr. aérifère. DOOM
aerifér adj. m., pl. aeriféri; f. aeriféră, pl. aerifére
aerifera
AERIFÉR, -Ă, aeriferi, -e, adj. Care poartă, care conduce aerul1. – Din fr. aérifère. DOOM
aerifér adj. m., pl. aeriféri; f. aeriféră, pl. aerifére
aerifere
AERIFÉR, -Ă, aeriferi, -e, adj. Care poartă, care conduce aerul1. – Din fr. aérifère. DOOM
aerifér adj. m., pl. aeriféri; f. aeriféră, pl. aerifére
aeriferei
AERIFÉR, -Ă, aeriferi, -e, adj. Care poartă, care conduce aerul1. – Din fr. aérifère. DOOM
aerifér adj. m., pl. aeriféri; f. aeriféră, pl. aerifére
aeriferele
AERIFÉR, -Ă, aeriferi, -e, adj. Care poartă, care conduce aerul1. – Din fr. aérifère. DOOM
aerifér adj. m., pl. aeriféri; f. aeriféră, pl. aerifére
aeriferelor
AERIFÉR, -Ă, aeriferi, -e, adj. Care poartă, care conduce aerul1. – Din fr. aérifère. DOOM
aerifér adj. m., pl. aeriféri; f. aeriféră, pl. aerifére
aeriferi
AERIFÉR, -Ă, aeriferi, -e, adj. Care poartă, care conduce aerul1. – Din fr. aérifère. DOOM
aerifér adj. m., pl. aeriféri; f. aeriféră, pl. aerifére
aeriferii
AERIFÉR, -Ă, aeriferi, -e, adj. Care poartă, care conduce aerul1. – Din fr. aérifère. DOOM
aerifér adj. m., pl. aeriféri; f. aeriféră, pl. aerifére
aeriferilor
AERIFÉR, -Ă, aeriferi, -e, adj. Care poartă, care conduce aerul1. – Din fr. aérifère. DOOM
aerifér adj. m., pl. aeriféri; f. aeriféră, pl. aerifére
aeriferul
AERIFÉR, -Ă, aeriferi, -e, adj. Care poartă, care conduce aerul1. – Din fr. aérifère. DOOM
aerifér adj. m., pl. aeriféri; f. aeriféră, pl. aerifére
aeriferului
AERIFÉR, -Ă, aeriferi, -e, adj. Care poartă, care conduce aerul1. – Din fr. aérifère. DOOM
aerifér adj. m., pl. aeriféri; f. aeriféră, pl. aerifére
aeriform
AERIFÓRM, -Ă, aeriformi, -e, adj. Care are aspectul sau proprietățile fizice ale aerului1. – Din fr. aériforme. DOOM
aerifórm adj. m., pl. aerifórmi; f. aerifórmă, pl. aerifórme
aeriforma
AERIFÓRM, -Ă, aeriformi, -e, adj. Care are aspectul sau proprietățile fizice ale aerului1. – Din fr. aériforme. DOOM
aerifórm adj. m., pl. aerifórmi; f. aerifórmă, pl. aerifórme
aeriforme
AERIFÓRM, -Ă, aeriformi, -e, adj. Care are aspectul sau proprietățile fizice ale aerului1. – Din fr. aériforme. DOOM
aerifórm adj. m., pl. aerifórmi; f. aerifórmă, pl. aerifórme
aeriformei
AERIFÓRM, -Ă, aeriformi, -e, adj. Care are aspectul sau proprietățile fizice ale aerului1. – Din fr. aériforme. DOOM
aerifórm adj. m., pl. aerifórmi; f. aerifórmă, pl. aerifórme
aeriformele
AERIFÓRM, -Ă, aeriformi, -e, adj. Care are aspectul sau proprietățile fizice ale aerului1. – Din fr. aériforme. DOOM
aerifórm adj. m., pl. aerifórmi; f. aerifórmă, pl. aerifórme
aeriformelor
AERIFÓRM, -Ă, aeriformi, -e, adj. Care are aspectul sau proprietățile fizice ale aerului1. – Din fr. aériforme. DOOM
aerifórm adj. m., pl. aerifórmi; f. aerifórmă, pl. aerifórme
aeriformi
AERIFÓRM, -Ă, aeriformi, -e, adj. Care are aspectul sau proprietățile fizice ale aerului1. – Din fr. aériforme. DOOM
aerifórm adj. m., pl. aerifórmi; f. aerifórmă, pl. aerifórme
aeriformii
AERIFÓRM, -Ă, aeriformi, -e, adj. Care are aspectul sau proprietățile fizice ale aerului1. – Din fr. aériforme. DOOM
aerifórm adj. m., pl. aerifórmi; f. aerifórmă, pl. aerifórme
aeriformilor
AERIFÓRM, -Ă, aeriformi, -e, adj. Care are aspectul sau proprietățile fizice ale aerului1. – Din fr. aériforme. DOOM
aerifórm adj. m., pl. aerifórmi; f. aerifórmă, pl. aerifórme
aeriformul
AERIFÓRM, -Ă, aeriformi, -e, adj. Care are aspectul sau proprietățile fizice ale aerului1. – Din fr. aériforme. DOOM
aerifórm adj. m., pl. aerifórmi; f. aerifórmă, pl. aerifórme
aeriformului
AERIFÓRM, -Ă, aeriformi, -e, adj. Care are aspectul sau proprietățile fizice ale aerului1. – Din fr. aériforme. DOOM
aerifórm adj. m., pl. aerifórmi; f. aerifórmă, pl. aerifórme
aerisea
AERISÍ, aerisesc, vb. IV. Tranz. A lăsa să pătrundă aer1 (1) proaspăt într-o încăpere; a expune un obiect (de îmbrăcăminte) la aer1. ♦ Refl. A ieși afară pentru a respira aer1 proaspăt; a se răcori. – Din ngr. aéríso (aor. lui aerizo). DOOM
aerisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aerisésc, imperf. 3 sg. aeriseá; conj. prez. 3 să aeriseáscă
aeriseai
AERISÍ, aerisesc, vb. IV. Tranz. A lăsa să pătrundă aer1 (1) proaspăt într-o încăpere; a expune un obiect (de îmbrăcăminte) la aer1. ♦ Refl. A ieși afară pentru a respira aer1 proaspăt; a se răcori. – Din ngr. aéríso (aor. lui aerizo). DOOM
aerisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aerisésc, imperf. 3 sg. aeriseá; conj. prez. 3 să aeriseáscă
aeriseala
AERISEÁLĂ, aeriseli, s. f. (Rar) Aerisire. – Aerisi + suf. -eală. DOOM
aeriseálă (rar) s. f., g.-d. art. aerisélii; pl. aeriséli
aeriseam
AERISÍ, aerisesc, vb. IV. Tranz. A lăsa să pătrundă aer1 (1) proaspăt într-o încăpere; a expune un obiect (de îmbrăcăminte) la aer1. ♦ Refl. A ieși afară pentru a respira aer1 proaspăt; a se răcori. – Din ngr. aéríso (aor. lui aerizo). DOOM
aerisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aerisésc, imperf. 3 sg. aeriseá; conj. prez. 3 să aeriseáscă
aerisească
AERISÍ, aerisesc, vb. IV. Tranz. A lăsa să pătrundă aer1 (1) proaspăt într-o încăpere; a expune un obiect (de îmbrăcăminte) la aer1. ♦ Refl. A ieși afară pentru a respira aer1 proaspăt; a se răcori. – Din ngr. aéríso (aor. lui aerizo). DOOM
aerisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aerisésc, imperf. 3 sg. aeriseá; conj. prez. 3 să aeriseáscă
aeriseau
AERISÍ, aerisesc, vb. IV. Tranz. A lăsa să pătrundă aer1 (1) proaspăt într-o încăpere; a expune un obiect (de îmbrăcăminte) la aer1. ♦ Refl. A ieși afară pentru a respira aer1 proaspăt; a se răcori. – Din ngr. aéríso (aor. lui aerizo). DOOM
aerisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aerisésc, imperf. 3 sg. aeriseá; conj. prez. 3 să aeriseáscă
aeriseați
AERISÍ, aerisesc, vb. IV. Tranz. A lăsa să pătrundă aer1 (1) proaspăt într-o încăpere; a expune un obiect (de îmbrăcăminte) la aer1. ♦ Refl. A ieși afară pentru a respira aer1 proaspăt; a se răcori. – Din ngr. aéríso (aor. lui aerizo). DOOM
aerisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aerisésc, imperf. 3 sg. aeriseá; conj. prez. 3 să aeriseáscă
aeriseli
AERISEÁLĂ, aeriseli, s. f. (Rar) Aerisire. – Aerisi + suf. -eală. DOOM
aeriseálă (rar) s. f., g.-d. art. aerisélii; pl. aeriséli
aeriselii
AERISEÁLĂ, aeriseli, s. f. (Rar) Aerisire. – Aerisi + suf. -eală. DOOM
aeriseálă (rar) s. f., g.-d. art. aerisélii; pl. aeriséli
aeriselile
AERISEÁLĂ, aeriseli, s. f. (Rar) Aerisire. – Aerisi + suf. -eală. DOOM
aeriseálă (rar) s. f., g.-d. art. aerisélii; pl. aeriséli
aeriselilor
AERISEÁLĂ, aeriseli, s. f. (Rar) Aerisire. – Aerisi + suf. -eală. DOOM
aeriseálă (rar) s. f., g.-d. art. aerisélii; pl. aeriséli
aerisesc
AERISÍ, aerisesc, vb. IV. Tranz. A lăsa să pătrundă aer1 (1) proaspăt într-o încăpere; a expune un obiect (de îmbrăcăminte) la aer1. ♦ Refl. A ieși afară pentru a respira aer1 proaspăt; a se răcori. – Din ngr. aéríso (aor. lui aerizo). DOOM
aerisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aerisésc, imperf. 3 sg. aeriseá; conj. prez. 3 să aeriseáscă
aerisește
AERISÍ, aerisesc, vb. IV. Tranz. A lăsa să pătrundă aer1 (1) proaspăt într-o încăpere; a expune un obiect (de îmbrăcăminte) la aer1. ♦ Refl. A ieși afară pentru a respira aer1 proaspăt; a se răcori. – Din ngr. aéríso (aor. lui aerizo). DOOM
aerisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aerisésc, imperf. 3 sg. aeriseá; conj. prez. 3 să aeriseáscă
aerisești
AERISÍ, aerisesc, vb. IV. Tranz. A lăsa să pătrundă aer1 (1) proaspăt într-o încăpere; a expune un obiect (de îmbrăcăminte) la aer1. ♦ Refl. A ieși afară pentru a respira aer1 proaspăt; a se răcori. – Din ngr. aéríso (aor. lui aerizo). DOOM
aerisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aerisésc, imperf. 3 sg. aeriseá; conj. prez. 3 să aeriseáscă
aerisi
AERISÍ, aerisesc, vb. IV. Tranz. A lăsa să pătrundă aer1 (1) proaspăt într-o încăpere; a expune un obiect (de îmbrăcăminte) la aer1. ♦ Refl. A ieși afară pentru a respira aer1 proaspăt; a se răcori. – Din ngr. aéríso (aor. lui aerizo). DOOM
aerisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aerisésc, imperf. 3 sg. aeriseá; conj. prez. 3 să aeriseáscă
aerisii
AERISÍ, aerisesc, vb. IV. Tranz. A lăsa să pătrundă aer1 (1) proaspăt într-o încăpere; a expune un obiect (de îmbrăcăminte) la aer1. ♦ Refl. A ieși afară pentru a respira aer1 proaspăt; a se răcori. – Din ngr. aéríso (aor. lui aerizo). DOOM
aerisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aerisésc, imperf. 3 sg. aeriseá; conj. prez. 3 să aeriseáscă
aerisim
AERISÍ, aerisesc, vb. IV. Tranz. A lăsa să pătrundă aer1 (1) proaspăt într-o încăpere; a expune un obiect (de îmbrăcăminte) la aer1. ♦ Refl. A ieși afară pentru a respira aer1 proaspăt; a se răcori. – Din ngr. aéríso (aor. lui aerizo). DOOM
aerisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aerisésc, imperf. 3 sg. aeriseá; conj. prez. 3 să aeriseáscă
aerisind
AERISÍ, aerisesc, vb. IV. Tranz. A lăsa să pătrundă aer1 (1) proaspăt într-o încăpere; a expune un obiect (de îmbrăcăminte) la aer1. ♦ Refl. A ieși afară pentru a respira aer1 proaspăt; a se răcori. – Din ngr. aéríso (aor. lui aerizo). DOOM
aerisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aerisésc, imperf. 3 sg. aeriseá; conj. prez. 3 să aeriseáscă
aerisire
AERISÍ, aerisesc, vb. IV. Tranz. A lăsa să pătrundă aer1 (1) proaspăt într-o încăpere; a expune un obiect (de îmbrăcăminte) la aer1. ♦ Refl. A ieși afară pentru a respira aer1 proaspăt; a se răcori. – Din ngr. aéríso (aor. lui aerizo). DOOM
aerisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aerisésc, imperf. 3 sg. aeriseá; conj. prez. 3 să aeriseáscă
aerisire
AERISÍRE, aerisiri, s. f. Acțiunea de a aerisi și rezultatul ei; aeriseală. – V. aerisi. DOOM
aerisíre s. f., g.-d. art. aerisírii; pl. aerisíri
aerisirea
AERISÍRE, aerisiri, s. f. Acțiunea de a aerisi și rezultatul ei; aeriseală. – V. aerisi. DOOM
aerisíre s. f., g.-d. art. aerisírii; pl. aerisíri
aerisiri
AERISÍRE, aerisiri, s. f. Acțiunea de a aerisi și rezultatul ei; aeriseală. – V. aerisi. DOOM
aerisíre s. f., g.-d. art. aerisírii; pl. aerisíri
aerisirii
AERISÍRE, aerisiri, s. f. Acțiunea de a aerisi și rezultatul ei; aeriseală. – V. aerisi. DOOM
aerisíre s. f., g.-d. art. aerisírii; pl. aerisíri
aerisirile
AERISÍRE, aerisiri, s. f. Acțiunea de a aerisi și rezultatul ei; aeriseală. – V. aerisi. DOOM
aerisíre s. f., g.-d. art. aerisírii; pl. aerisíri
aerisirilor
AERISÍRE, aerisiri, s. f. Acțiunea de a aerisi și rezultatul ei; aeriseală. – V. aerisi. DOOM
aerisíre s. f., g.-d. art. aerisírii; pl. aerisíri
aerisiră
AERISÍ, aerisesc, vb. IV. Tranz. A lăsa să pătrundă aer1 (1) proaspăt într-o încăpere; a expune un obiect (de îmbrăcăminte) la aer1. ♦ Refl. A ieși afară pentru a respira aer1 proaspăt; a se răcori. – Din ngr. aéríso (aor. lui aerizo). DOOM
aerisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aerisésc, imperf. 3 sg. aeriseá; conj. prez. 3 să aeriseáscă
aerisirăm
AERISÍ, aerisesc, vb. IV. Tranz. A lăsa să pătrundă aer1 (1) proaspăt într-o încăpere; a expune un obiect (de îmbrăcăminte) la aer1. ♦ Refl. A ieși afară pentru a respira aer1 proaspăt; a se răcori. – Din ngr. aéríso (aor. lui aerizo). DOOM
aerisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aerisésc, imperf. 3 sg. aeriseá; conj. prez. 3 să aeriseáscă
aerisirăți
AERISÍ, aerisesc, vb. IV. Tranz. A lăsa să pătrundă aer1 (1) proaspăt într-o încăpere; a expune un obiect (de îmbrăcăminte) la aer1. ♦ Refl. A ieși afară pentru a respira aer1 proaspăt; a se răcori. – Din ngr. aéríso (aor. lui aerizo). DOOM
aerisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aerisésc, imperf. 3 sg. aeriseá; conj. prez. 3 să aeriseáscă
aerisise
AERISÍ, aerisesc, vb. IV. Tranz. A lăsa să pătrundă aer1 (1) proaspăt într-o încăpere; a expune un obiect (de îmbrăcăminte) la aer1. ♦ Refl. A ieși afară pentru a respira aer1 proaspăt; a se răcori. – Din ngr. aéríso (aor. lui aerizo). DOOM
aerisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aerisésc, imperf. 3 sg. aeriseá; conj. prez. 3 să aeriseáscă
aerisisem
AERISÍ, aerisesc, vb. IV. Tranz. A lăsa să pătrundă aer1 (1) proaspăt într-o încăpere; a expune un obiect (de îmbrăcăminte) la aer1. ♦ Refl. A ieși afară pentru a respira aer1 proaspăt; a se răcori. – Din ngr. aéríso (aor. lui aerizo). DOOM
aerisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aerisésc, imperf. 3 sg. aeriseá; conj. prez. 3 să aeriseáscă
aerisiseră
AERISÍ, aerisesc, vb. IV. Tranz. A lăsa să pătrundă aer1 (1) proaspăt într-o încăpere; a expune un obiect (de îmbrăcăminte) la aer1. ♦ Refl. A ieși afară pentru a respira aer1 proaspăt; a se răcori. – Din ngr. aéríso (aor. lui aerizo). DOOM
aerisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aerisésc, imperf. 3 sg. aeriseá; conj. prez. 3 să aeriseáscă
aerisiserăm
AERISÍ, aerisesc, vb. IV. Tranz. A lăsa să pătrundă aer1 (1) proaspăt într-o încăpere; a expune un obiect (de îmbrăcăminte) la aer1. ♦ Refl. A ieși afară pentru a respira aer1 proaspăt; a se răcori. – Din ngr. aéríso (aor. lui aerizo). DOOM
aerisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aerisésc, imperf. 3 sg. aeriseá; conj. prez. 3 să aeriseáscă
aerisiserăți
AERISÍ, aerisesc, vb. IV. Tranz. A lăsa să pătrundă aer1 (1) proaspăt într-o încăpere; a expune un obiect (de îmbrăcăminte) la aer1. ♦ Refl. A ieși afară pentru a respira aer1 proaspăt; a se răcori. – Din ngr. aéríso (aor. lui aerizo). DOOM
aerisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aerisésc, imperf. 3 sg. aeriseá; conj. prez. 3 să aeriseáscă
aerisiseși
AERISÍ, aerisesc, vb. IV. Tranz. A lăsa să pătrundă aer1 (1) proaspăt într-o încăpere; a expune un obiect (de îmbrăcăminte) la aer1. ♦ Refl. A ieși afară pentru a respira aer1 proaspăt; a se răcori. – Din ngr. aéríso (aor. lui aerizo). DOOM
aerisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aerisésc, imperf. 3 sg. aeriseá; conj. prez. 3 să aeriseáscă
aerisiseți
AERISÍ, aerisesc, vb. IV. Tranz. A lăsa să pătrundă aer1 (1) proaspăt într-o încăpere; a expune un obiect (de îmbrăcăminte) la aer1. ♦ Refl. A ieși afară pentru a respira aer1 proaspăt; a se răcori. – Din ngr. aéríso (aor. lui aerizo). DOOM
aerisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aerisésc, imperf. 3 sg. aeriseá; conj. prez. 3 să aeriseáscă
aerisit
AERISÍ, aerisesc, vb. IV. Tranz. A lăsa să pătrundă aer1 (1) proaspăt într-o încăpere; a expune un obiect (de îmbrăcăminte) la aer1. ♦ Refl. A ieși afară pentru a respira aer1 proaspăt; a se răcori. – Din ngr. aéríso (aor. lui aerizo). DOOM
aerisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aerisésc, imperf. 3 sg. aeriseá; conj. prez. 3 să aeriseáscă
aerisit
AERISÍ, aerisesc, vb. IV. Tranz. A lăsa să pătrundă aer1 (1) proaspăt într-o încăpere; a expune un obiect (de îmbrăcăminte) la aer1. ♦ Refl. A ieși afară pentru a respira aer1 proaspăt; a se răcori. [Pr.: a-e-] – Din ngr. aerízo (aor. aérisa).
aerisita
AERISÍ, aerisesc, vb. IV. Tranz. A lăsa să pătrundă aer1 (1) proaspăt într-o încăpere; a expune un obiect (de îmbrăcăminte) la aer1. ♦ Refl. A ieși afară pentru a respira aer1 proaspăt; a se răcori. [Pr.: a-e-] – Din ngr. aerízo (aor. aérisa).
aerisite
AERISÍ, aerisesc, vb. IV. Tranz. A lăsa să pătrundă aer1 (1) proaspăt într-o încăpere; a expune un obiect (de îmbrăcăminte) la aer1. ♦ Refl. A ieși afară pentru a respira aer1 proaspăt; a se răcori. [Pr.: a-e-] – Din ngr. aerízo (aor. aérisa).
aerisitei
AERISÍ, aerisesc, vb. IV. Tranz. A lăsa să pătrundă aer1 (1) proaspăt într-o încăpere; a expune un obiect (de îmbrăcăminte) la aer1. ♦ Refl. A ieși afară pentru a respira aer1 proaspăt; a se răcori. [Pr.: a-e-] – Din ngr. aerízo (aor. aérisa).
aerisitele
AERISÍ, aerisesc, vb. IV. Tranz. A lăsa să pătrundă aer1 (1) proaspăt într-o încăpere; a expune un obiect (de îmbrăcăminte) la aer1. ♦ Refl. A ieși afară pentru a respira aer1 proaspăt; a se răcori. [Pr.: a-e-] – Din ngr. aerízo (aor. aérisa).
aerisitelor
AERISÍ, aerisesc, vb. IV. Tranz. A lăsa să pătrundă aer1 (1) proaspăt într-o încăpere; a expune un obiect (de îmbrăcăminte) la aer1. ♦ Refl. A ieși afară pentru a respira aer1 proaspăt; a se răcori. [Pr.: a-e-] – Din ngr. aerízo (aor. aérisa).
aerisitul
AERISÍ, aerisesc, vb. IV. Tranz. A lăsa să pătrundă aer1 (1) proaspăt într-o încăpere; a expune un obiect (de îmbrăcăminte) la aer1. ♦ Refl. A ieși afară pentru a respira aer1 proaspăt; a se răcori. [Pr.: a-e-] – Din ngr. aerízo (aor. aérisa).
aerisitului
AERISÍ, aerisesc, vb. IV. Tranz. A lăsa să pătrundă aer1 (1) proaspăt într-o încăpere; a expune un obiect (de îmbrăcăminte) la aer1. ♦ Refl. A ieși afară pentru a respira aer1 proaspăt; a se răcori. [Pr.: a-e-] – Din ngr. aerízo (aor. aérisa).
aerisiși
AERISÍ, aerisesc, vb. IV. Tranz. A lăsa să pătrundă aer1 (1) proaspăt într-o încăpere; a expune un obiect (de îmbrăcăminte) la aer1. ♦ Refl. A ieși afară pentru a respira aer1 proaspăt; a se răcori. – Din ngr. aéríso (aor. lui aerizo). DOOM
aerisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aerisésc, imperf. 3 sg. aeriseá; conj. prez. 3 să aeriseáscă
aerisiți
AERISÍ, aerisesc, vb. IV. Tranz. A lăsa să pătrundă aer1 (1) proaspăt într-o încăpere; a expune un obiect (de îmbrăcăminte) la aer1. ♦ Refl. A ieși afară pentru a respira aer1 proaspăt; a se răcori. – Din ngr. aéríso (aor. lui aerizo). DOOM
aerisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aerisésc, imperf. 3 sg. aeriseá; conj. prez. 3 să aeriseáscă
aerisiți
AERISÍ, aerisesc, vb. IV. Tranz. A lăsa să pătrundă aer1 (1) proaspăt într-o încăpere; a expune un obiect (de îmbrăcăminte) la aer1. ♦ Refl. A ieși afară pentru a respira aer1 proaspăt; a se răcori. [Pr.: a-e-] – Din ngr. aerízo (aor. aérisa).
aerisiții
AERISÍ, aerisesc, vb. IV. Tranz. A lăsa să pătrundă aer1 (1) proaspăt într-o încăpere; a expune un obiect (de îmbrăcăminte) la aer1. ♦ Refl. A ieși afară pentru a respira aer1 proaspăt; a se răcori. [Pr.: a-e-] – Din ngr. aerízo (aor. aérisa).
aerisiților
AERISÍ, aerisesc, vb. IV. Tranz. A lăsa să pătrundă aer1 (1) proaspăt într-o încăpere; a expune un obiect (de îmbrăcăminte) la aer1. ♦ Refl. A ieși afară pentru a respira aer1 proaspăt; a se răcori. [Pr.: a-e-] – Din ngr. aerízo (aor. aérisa).
aerlift
AERLÍFT s. n. Metodă mecanizată de extracție a lichidelor din subsol, bazată pe aducerea lor la suprafață cu ajutorul aerului comprimat. – Aer1 + lift. DOOM
aerlíft s. n.
aerliftul
AERLÍFT s. n. Metodă mecanizată de extracție a lichidelor din subsol, bazată pe aducerea lor la suprafață cu ajutorul aerului comprimat. – Aer1 + lift. DOOM
aerlíft s. n.
aerliftului
AERLÍFT s. n. Metodă mecanizată de extracție a lichidelor din subsol, bazată pe aducerea lor la suprafață cu ajutorul aerului comprimat. – Aer1 + lift. DOOM
aerlíft s. n.
aero
AERO- Element de compunere însemnând „aer1”, care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din fr. aéro-.
aeroambulanța
AEROAMBULÁNȚĂ, aeroambulanțe, s. f. Avion utilat pentru transportul (și primul ajutor) al bolnavilor, al accidentaților, al răniților etc. – Aero- + ambulanță. DOOM
aeroambulánță (-ro-am-) s. f., g.-d. art. aeroambulánței; pl. aeroambulánțe
aeroambulanțe
AEROAMBULÁNȚĂ, aeroambulanțe, s. f. Avion utilat pentru transportul (și primul ajutor) al bolnavilor, al accidentaților, al răniților etc. – Aero- + ambulanță. DOOM
aeroambulánță (-ro-am-) s. f., g.-d. art. aeroambulánței; pl. aeroambulánțe
aeroambulanței
AEROAMBULÁNȚĂ, aeroambulanțe, s. f. Avion utilat pentru transportul (și primul ajutor) al bolnavilor, al accidentaților, al răniților etc. – Aero- + ambulanță. DOOM
aeroambulánță (-ro-am-) s. f., g.-d. art. aeroambulánței; pl. aeroambulánțe
aeroambulanțele
AEROAMBULÁNȚĂ, aeroambulanțe, s. f. Avion utilat pentru transportul (și primul ajutor) al bolnavilor, al accidentaților, al răniților etc. – Aero- + ambulanță. DOOM
aeroambulánță (-ro-am-) s. f., g.-d. art. aeroambulánței; pl. aeroambulánțe
aeroambulanțelor
AEROAMBULÁNȚĂ, aeroambulanțe, s. f. Avion utilat pentru transportul (și primul ajutor) al bolnavilor, al accidentaților, al răniților etc. – Aero- + ambulanță. DOOM
aeroambulánță (-ro-am-) s. f., g.-d. art. aeroambulánței; pl. aeroambulánțe
aeroamfibia
AEROAMFÍBIU adj., s.n. (Vehicul cu pernă de aer) adaptat la navigația aeriană și pe apă. [< fr. aéroamphibie].
aeroamfibie
AEROAMFÍBIU adj., s.n. (Vehicul cu pernă de aer) adaptat la navigația aeriană și pe apă. [< fr. aéroamphibie].
aeroamfibiei
AEROAMFÍBIU adj., s.n. (Vehicul cu pernă de aer) adaptat la navigația aeriană și pe apă. [< fr. aéroamphibie].
aeroamfibii
AEROAMFÍBIU adj., s.n. (Vehicul cu pernă de aer) adaptat la navigația aeriană și pe apă. [< fr. aéroamphibie].
aeroamfibiii
AEROAMFÍBIU adj., s.n. (Vehicul cu pernă de aer) adaptat la navigația aeriană și pe apă. [< fr. aéroamphibie].
aeroamfibiile
AEROAMFÍBIU adj., s.n. (Vehicul cu pernă de aer) adaptat la navigația aeriană și pe apă. [< fr. aéroamphibie].
aeroamfibiilor
AEROAMFÍBIU adj., s.n. (Vehicul cu pernă de aer) adaptat la navigația aeriană și pe apă. [< fr. aéroamphibie].
aeroamfibiu
AEROAMFÍBIU adj., s.n. (Vehicul cu pernă de aer) adaptat la navigația aeriană și pe apă. [< fr. aéroamphibie].
aeroamfibiul
AEROAMFÍBIU adj., s.n. (Vehicul cu pernă de aer) adaptat la navigația aeriană și pe apă. [< fr. aéroamphibie].
aeroamfibiului
AEROAMFÍBIU adj., s.n. (Vehicul cu pernă de aer) adaptat la navigația aeriană și pe apă. [< fr. aéroamphibie].
aeroasa
AERÓS, -OÁSĂ, aeroși, -oase, adj. (Înv.) Aerian (3). – Aer1 + suf. -os. DOOM
aerós (înv.) adj. m., pl. aeróși; f. aeroásă, pl. aeroáse
aeroase
AERÓS, -OÁSĂ, aeroși, -oase, adj. (Înv.) Aerian (3). – Aer1 + suf. -os. DOOM
aerós (înv.) adj. m., pl. aeróși; f. aeroásă, pl. aeroáse
aeroasei
AERÓS, -OÁSĂ, aeroși, -oase, adj. (Înv.) Aerian (3). – Aer1 + suf. -os. DOOM
aerós (înv.) adj. m., pl. aeróși; f. aeroásă, pl. aeroáse
aeroasele
AERÓS, -OÁSĂ, aeroși, -oase, adj. (Înv.) Aerian (3). – Aer1 + suf. -os. DOOM
aerós (înv.) adj. m., pl. aeróși; f. aeroásă, pl. aeroáse
aeroaselor
AERÓS, -OÁSĂ, aeroși, -oase, adj. (Înv.) Aerian (3). – Aer1 + suf. -os. DOOM
aerós (înv.) adj. m., pl. aeróși; f. aeroásă, pl. aeroáse
aeroautomobil
AEROAUTOMOBÍL s.n. Vehicul terestru care se poate susține deasupra solului cu ajutorul unei perne de aer. [Et. incertă].
aeroautomobile
AEROAUTOMOBÍL s.n. Vehicul terestru care se poate susține deasupra solului cu ajutorul unei perne de aer. [Et. incertă].
aeroautomobilele
AEROAUTOMOBÍL s.n. Vehicul terestru care se poate susține deasupra solului cu ajutorul unei perne de aer. [Et. incertă].
aeroautomobilelor
AEROAUTOMOBÍL s.n. Vehicul terestru care se poate susține deasupra solului cu ajutorul unei perne de aer. [Et. incertă].
aeroautomobilul
AEROAUTOMOBÍL s.n. Vehicul terestru care se poate susține deasupra solului cu ajutorul unei perne de aer. [Et. incertă].
aeroautomobilului
AEROAUTOMOBÍL s.n. Vehicul terestru care se poate susține deasupra solului cu ajutorul unei perne de aer. [Et. incertă].
aerob
AERÓB, -Ă, aerobi, -e, adj. (Despre microorganisme) Care nu poate trăi fără oxigen; aerobiotic. – După fr. aérobie. DOOM
aerób adj. m., pl. aeróbi; f. aeróbă, pl. aeróbe
aeroba
AERÓB, -Ă, aerobi, -e, adj. (Despre microorganisme) Care nu poate trăi fără oxigen; aerobiotic. – După fr. aérobie. DOOM
aerób adj. m., pl. aeróbi; f. aeróbă, pl. aeróbe
aerobe
AERÓB, -Ă, aerobi, -e, adj. (Despre microorganisme) Care nu poate trăi fără oxigen; aerobiotic. – După fr. aérobie. DOOM
aerób adj. m., pl. aeróbi; f. aeróbă, pl. aeróbe
aerobei
AERÓB, -Ă, aerobi, -e, adj. (Despre microorganisme) Care nu poate trăi fără oxigen; aerobiotic. – După fr. aérobie. DOOM
aerób adj. m., pl. aeróbi; f. aeróbă, pl. aeróbe
aerobele
AERÓB, -Ă, aerobi, -e, adj. (Despre microorganisme) Care nu poate trăi fără oxigen; aerobiotic. – După fr. aérobie. DOOM
aerób adj. m., pl. aeróbi; f. aeróbă, pl. aeróbe
aerobelor
AERÓB, -Ă, aerobi, -e, adj. (Despre microorganisme) Care nu poate trăi fără oxigen; aerobiotic. – După fr. aérobie. DOOM
aerób adj. m., pl. aeróbi; f. aeróbă, pl. aeróbe
aerobi
AERÓB, -Ă, aerobi, -e, adj. (Despre microorganisme) Care nu poate trăi fără oxigen; aerobiotic. – După fr. aérobie. DOOM
aerób adj. m., pl. aeróbi; f. aeróbă, pl. aeróbe
aerobic
AERÓBIC, -Ă, aerobici, -ce, adj., s. n. (Gimnastică, antrenament etc.) care se execută prin mișcări rapide, pe fond muzical. – Din fr. aérobique. DOOM
aeróbic2 s. n.
aerobica
AERÓBIC, -Ă, aerobici, -ce, adj., s. n. (Gimnastică, antrenament etc.) care se execută prin mișcări rapide, pe fond muzical. – Din fr. aérobique. DOOM
aeróbic2 s. n.
aerobice
AERÓBIC, -Ă, aerobici, -ce, adj., s. n. (Gimnastică, antrenament etc.) care se execută prin mișcări rapide, pe fond muzical. – Din fr. aérobique. DOOM
aeróbic2 s. n.
aerobicei
AERÓBIC, -Ă, aerobici, -ce, adj., s. n. (Gimnastică, antrenament etc.) care se execută prin mișcări rapide, pe fond muzical. – Din fr. aérobique. DOOM
aeróbic2 s. n.
aerobicele
AERÓBIC, -Ă, aerobici, -ce, adj., s. n. (Gimnastică, antrenament etc.) care se execută prin mișcări rapide, pe fond muzical. – Din fr. aérobique. DOOM
aeróbic2 s. n.
aerobicelor
AERÓBIC, -Ă, aerobici, -ce, adj., s. n. (Gimnastică, antrenament etc.) care se execută prin mișcări rapide, pe fond muzical. – Din fr. aérobique. DOOM
aeróbic2 s. n.
aerobici
AERÓBIC, -Ă, aerobici, -ce, adj., s. n. (Gimnastică, antrenament etc.) care se execută prin mișcări rapide, pe fond muzical. – Din fr. aérobique. DOOM
aeróbic2 s. n.
aerobicii
AERÓBIC, -Ă, aerobici, -ce, adj., s. n. (Gimnastică, antrenament etc.) care se execută prin mișcări rapide, pe fond muzical. – Din fr. aérobique. DOOM
aeróbic2 s. n.
aerobicilor
AERÓBIC, -Ă, aerobici, -ce, adj., s. n. (Gimnastică, antrenament etc.) care se execută prin mișcări rapide, pe fond muzical. – Din fr. aérobique. DOOM
aeróbic2 s. n.
aerobicul
AERÓBIC, -Ă, aerobici, -ce, adj., s. n. (Gimnastică, antrenament etc.) care se execută prin mișcări rapide, pe fond muzical. – Din fr. aérobique. DOOM
aeróbic2 s. n.
aerobicului
AERÓBIC, -Ă, aerobici, -ce, adj., s. n. (Gimnastică, antrenament etc.) care se execută prin mișcări rapide, pe fond muzical. – Din fr. aérobique. DOOM
aeróbic2 s. n.
aerobii
AERÓB, -Ă, aerobi, -e, adj. (Despre microorganisme) Care nu poate trăi fără oxigen; aerobiotic. – După fr. aérobie. DOOM
aerób adj. m., pl. aeróbi; f. aeróbă, pl. aeróbe
aerobilor
AERÓB, -Ă, aerobi, -e, adj. (Despre microorganisme) Care nu poate trăi fără oxigen; aerobiotic. – După fr. aérobie. DOOM
aerób adj. m., pl. aeróbi; f. aeróbă, pl. aeróbe
aerobiologia
AEROBIOLOGÍE s.f. Ramură a biologiei care studiază organismele aerobionte; biologia aeroplanctonului. [Cf. fr. aérobiologie].
aerobiologie
AEROBIOLOGÍE s.f. Ramură a biologiei care studiază organismele aerobionte; biologia aeroplanctonului. [Cf. fr. aérobiologie].
aerobiologiei
AEROBIOLOGÍE s.f. Ramură a biologiei care studiază organismele aerobionte; biologia aeroplanctonului. [Cf. fr. aérobiologie].
aerobiologii
AEROBIOLOGÍE s.f. Ramură a biologiei care studiază organismele aerobionte; biologia aeroplanctonului. [Cf. fr. aérobiologie].
aerobionte
AEROBIÓNTE s.n.pl. Bacterii care nu pot trăi fără oxigen. [Pron. -bi-on-. / < germ. Aerobionten, cf. gr. aer – aer, bios – viață].
aerobiotic
AEROBIÓTIC, -Ă, aerobiotici, -ce, adj. Aerob. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. aérobiotique. DOOM
aerobiótic (-bi-o-) adj. m., pl. aerobiótici; f. aerobiótică, pl. aerobiótice
aerobiotica
AEROBIÓTIC, -Ă, aerobiotici, -ce, adj. Aerob. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. aérobiotique. DOOM
aerobiótic (-bi-o-) adj. m., pl. aerobiótici; f. aerobiótică, pl. aerobiótice
aerobiotice
AEROBIÓTIC, -Ă, aerobiotici, -ce, adj. Aerob. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. aérobiotique. DOOM
aerobiótic (-bi-o-) adj. m., pl. aerobiótici; f. aerobiótică, pl. aerobiótice
aerobioticei
AEROBIÓTIC, -Ă, aerobiotici, -ce, adj. Aerob. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. aérobiotique. DOOM
aerobiótic (-bi-o-) adj. m., pl. aerobiótici; f. aerobiótică, pl. aerobiótice
aerobioticele
AEROBIÓTIC, -Ă, aerobiotici, -ce, adj. Aerob. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. aérobiotique. DOOM
aerobiótic (-bi-o-) adj. m., pl. aerobiótici; f. aerobiótică, pl. aerobiótice
aerobioticelor
AEROBIÓTIC, -Ă, aerobiotici, -ce, adj. Aerob. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. aérobiotique. DOOM
aerobiótic (-bi-o-) adj. m., pl. aerobiótici; f. aerobiótică, pl. aerobiótice
aerobiotici
AEROBIÓTIC, -Ă, aerobiotici, -ce, adj. Aerob. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. aérobiotique. DOOM
aerobiótic (-bi-o-) adj. m., pl. aerobiótici; f. aerobiótică, pl. aerobiótice
aerobioticii
AEROBIÓTIC, -Ă, aerobiotici, -ce, adj. Aerob. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. aérobiotique. DOOM
aerobiótic (-bi-o-) adj. m., pl. aerobiótici; f. aerobiótică, pl. aerobiótice
aerobioticilor
AEROBIÓTIC, -Ă, aerobiotici, -ce, adj. Aerob. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. aérobiotique. DOOM
aerobiótic (-bi-o-) adj. m., pl. aerobiótici; f. aerobiótică, pl. aerobiótice
aerobioticul
AEROBIÓTIC, -Ă, aerobiotici, -ce, adj. Aerob. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. aérobiotique. DOOM
aerobiótic (-bi-o-) adj. m., pl. aerobiótici; f. aerobiótică, pl. aerobiótice
aerobioticului
AEROBIÓTIC, -Ă, aerobiotici, -ce, adj. Aerob. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. aérobiotique. DOOM
aerobiótic (-bi-o-) adj. m., pl. aerobiótici; f. aerobiótică, pl. aerobiótice
aerobioza
AEROBIÓZĂ s. f. Formă de viață a unor organisme care consumă oxigenul molecular liber din aer1. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. aérobiose. DOOM
aerobióză (-bi-o-) s. f., g.-d. art. aerobiózei
aerobioze
AEROBIÓZĂ s. f. Formă de viață a unor organisme care consumă oxigenul molecular liber din aer1. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. aérobiose. DOOM
aerobióză (-bi-o-) s. f., g.-d. art. aerobiózei
aerobiozei
AEROBIÓZĂ s. f. Formă de viață a unor organisme care consumă oxigenul molecular liber din aer1. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. aérobiose. DOOM
aerobióză (-bi-o-) s. f., g.-d. art. aerobiózei
aerobul
AERÓB, -Ă, aerobi, -e, adj. (Despre microorganisme) Care nu poate trăi fără oxigen; aerobiotic. – După fr. aérobie. DOOM
aerób adj. m., pl. aeróbi; f. aeróbă, pl. aeróbe
aerobului
AERÓB, -Ă, aerobi, -e, adj. (Despre microorganisme) Care nu poate trăi fără oxigen; aerobiotic. – După fr. aérobie. DOOM
aerób adj. m., pl. aeróbi; f. aeróbă, pl. aeróbe
aerobuz
AEROBÚZ, aerobuze, s. n. Avion de pasageri de foarte mare capacitate, pentru curse dese pe distanțe medii. – Din fr. aérobus. DOOM
aerobúz s. n., pl. aerobúze
aerobuze
AEROBÚZ, aerobuze, s. n. Avion de pasageri de foarte mare capacitate, pentru curse dese pe distanțe medii. – Din fr. aérobus. DOOM
aerobúz s. n., pl. aerobúze
aerobuzele
AEROBÚZ, aerobuze, s. n. Avion de pasageri de foarte mare capacitate, pentru curse dese pe distanțe medii. – Din fr. aérobus. DOOM
aerobúz s. n., pl. aerobúze
aerobuzelor
AEROBÚZ, aerobuze, s. n. Avion de pasageri de foarte mare capacitate, pentru curse dese pe distanțe medii. – Din fr. aérobus. DOOM
aerobúz s. n., pl. aerobúze
aerobuzul
AEROBÚZ, aerobuze, s. n. Avion de pasageri de foarte mare capacitate, pentru curse dese pe distanțe medii. – Din fr. aérobus. DOOM
aerobúz s. n., pl. aerobúze
aerobuzului
AEROBÚZ, aerobuze, s. n. Avion de pasageri de foarte mare capacitate, pentru curse dese pe distanțe medii. – Din fr. aérobus. DOOM
aerobúz s. n., pl. aerobúze
aerocartofilia
AEROCARTOFILÍE s. f. Ramură a cartofiliei care se ocupă de ștampilele poștei aeriene. – Aero- + cartofilie.
aerocartofilie
AEROCARTOFILÍE s. f. Ramură a cartofiliei care se ocupă de ștampilele poștei aeriene. – Aero- + cartofilie.
aerocartofiliei
AEROCARTOFILÍE s. f. Ramură a cartofiliei care se ocupă de ștampilele poștei aeriene. – Aero- + cartofilie.
aerocartofilii
AEROCARTOFILÍE s. f. Ramură a cartofiliei care se ocupă de ștampilele poștei aeriene. – Aero- + cartofilie.
aerocartograf
AEROCARTOGRÁF, aerocartografe, s. n. Aparat automat pentru întocmirea hărților și a planurilor topografice după fotograme aeriene. – Din fr. aérocartographe. DOOM
aerocartográf (-to-graf) s. n., pl. aerocartográfe
aerocartografe
AEROCARTOGRÁF, aerocartografe, s. n. Aparat automat pentru întocmirea hărților și a planurilor topografice după fotograme aeriene. – Din fr. aérocartographe. DOOM
aerocartográf (-to-graf) s. n., pl. aerocartográfe
aerocartografele
AEROCARTOGRÁF, aerocartografe, s. n. Aparat automat pentru întocmirea hărților și a planurilor topografice după fotograme aeriene. – Din fr. aérocartographe. DOOM
aerocartográf (-to-graf) s. n., pl. aerocartográfe
aerocartografelor
AEROCARTOGRÁF, aerocartografe, s. n. Aparat automat pentru întocmirea hărților și a planurilor topografice după fotograme aeriene. – Din fr. aérocartographe. DOOM
aerocartográf (-to-graf) s. n., pl. aerocartográfe
aerocartografia
AEROCARTOGRAFÍE s. f. Tehnică de întocmire a hărților și a planurilor topografice cu ajutorul aerocartografului. – Din fr. aérocartographie. DOOM
aerocartografíe (-to-gra-) s. f., art. aerocartografía, g.-d. aerocartografíi, art. aerocartografíei
aerocartografie
AEROCARTOGRAFÍE s. f. Tehnică de întocmire a hărților și a planurilor topografice cu ajutorul aerocartografului. – Din fr. aérocartographie. DOOM
aerocartografíe (-to-gra-) s. f., art. aerocartografía, g.-d. aerocartografíi, art. aerocartografíei
aerocartografiei
AEROCARTOGRAFÍE s. f. Tehnică de întocmire a hărților și a planurilor topografice cu ajutorul aerocartografului. – Din fr. aérocartographie. DOOM
aerocartografíe (-to-gra-) s. f., art. aerocartografía, g.-d. aerocartografíi, art. aerocartografíei
aerocartografii
AEROCARTOGRAFÍE s. f. Tehnică de întocmire a hărților și a planurilor topografice cu ajutorul aerocartografului. – Din fr. aérocartographie. DOOM
aerocartografíe (-to-gra-) s. f., art. aerocartografía, g.-d. aerocartografíi, art. aerocartografíei
aerocartografiile
AEROCARTOGRAFÍE s. f. Tehnică de întocmire a hărților și a planurilor topografice cu ajutorul aerocartografului. – Din fr. aérocartographie. DOOM
aerocartografíe (-to-gra-) s. f., art. aerocartografía, g.-d. aerocartografíi, art. aerocartografíei
aerocartografiilor
AEROCARTOGRAFÍE s. f. Tehnică de întocmire a hărților și a planurilor topografice cu ajutorul aerocartografului. – Din fr. aérocartographie. DOOM
aerocartografíe (-to-gra-) s. f., art. aerocartografía, g.-d. aerocartografíi, art. aerocartografíei
aerocartograful
AEROCARTOGRÁF, aerocartografe, s. n. Aparat automat pentru întocmirea hărților și a planurilor topografice după fotograme aeriene. – Din fr. aérocartographe. DOOM
aerocartográf (-to-graf) s. n., pl. aerocartográfe
aerocartografului
AEROCARTOGRÁF, aerocartografe, s. n. Aparat automat pentru întocmirea hărților și a planurilor topografice după fotograme aeriene. – Din fr. aérocartographe. DOOM
aerocartográf (-to-graf) s. n., pl. aerocartográfe
aeroclub
AEROCLÚB, aerocluburi, s. n. Organizație sportivă în care sunt încadrați membri care practică sau simpatizează sporturile aeronautice. – Din fr. aéro-club. DOOM
aeroclúb (-ro-club) s. n., pl. aeroclúburi
aeroclubul
AEROCLÚB, aerocluburi, s. n. Organizație sportivă în care sunt încadrați membri care practică sau simpatizează sporturile aeronautice. – Din fr. aéro-club. DOOM
aeroclúb (-ro-club) s. n., pl. aeroclúburi
aeroclubului
AEROCLÚB, aerocluburi, s. n. Organizație sportivă în care sunt încadrați membri care practică sau simpatizează sporturile aeronautice. – Din fr. aéro-club. DOOM
aeroclúb (-ro-club) s. n., pl. aeroclúburi
aerocluburi
AEROCLÚB, aerocluburi, s. n. Organizație sportivă în care sunt încadrați membri care practică sau simpatizează sporturile aeronautice. – Din fr. aéro-club. DOOM
aeroclúb (-ro-club) s. n., pl. aeroclúburi
aerocluburile
AEROCLÚB, aerocluburi, s. n. Organizație sportivă în care sunt încadrați membri care practică sau simpatizează sporturile aeronautice. – Din fr. aéro-club. DOOM
aeroclúb (-ro-club) s. n., pl. aeroclúburi
aerocluburilor
AEROCLÚB, aerocluburi, s. n. Organizație sportivă în care sunt încadrați membri care practică sau simpatizează sporturile aeronautice. – Din fr. aéro-club. DOOM
aeroclúb (-ro-club) s. n., pl. aeroclúburi
aerocolie
AEROCOLÍE s. f. Acumulare de gaze în intestinul gros, care dă senzația de balonare a abdomenului. – Din fr. aérocolie. DOOM
aerocolíe s. f., art. aerocolía, g.-d. aerocolíi, art. aerocolíei
aerocosmic
AEROCÓSMIC, -Ă, aerocosmici, -ce, adj. Aerospațial. – Aero- + cosmic.
aerocosmica
AEROCÓSMIC, -Ă, aerocosmici, -ce, adj. Aerospațial. – Aero- + cosmic.
aerocosmice
AEROCÓSMIC, -Ă, aerocosmici, -ce, adj. Aerospațial. – Aero- + cosmic.
aerocosmicei
AEROCÓSMIC, -Ă, aerocosmici, -ce, adj. Aerospațial. – Aero- + cosmic.
aerocosmicele
AEROCÓSMIC, -Ă, aerocosmici, -ce, adj. Aerospațial. – Aero- + cosmic.
aerocosmicelor
AEROCÓSMIC, -Ă, aerocosmici, -ce, adj. Aerospațial. – Aero- + cosmic.
aerocosmici
AEROCÓSMIC, -Ă, aerocosmici, -ce, adj. Aerospațial. – Aero- + cosmic.
aerocosmicii
AEROCÓSMIC, -Ă, aerocosmici, -ce, adj. Aerospațial. – Aero- + cosmic.
aerocosmicilor
AEROCÓSMIC, -Ă, aerocosmici, -ce, adj. Aerospațial. – Aero- + cosmic.
aerocosmicul
AEROCÓSMIC, -Ă, aerocosmici, -ce, adj. Aerospațial. – Aero- + cosmic.
aerocosmicului
AEROCÓSMIC, -Ă, aerocosmici, -ce, adj. Aerospațial. – Aero- + cosmic.
aerodina
AERODÍNĂ, aerodine, s. f. Vehicul aerian mai greu decât aerul1. – Din fr. aérodyne. DOOM
aerodínă s. f., g.-d. art. aerodínei; pl. aerodíne
aerodinam
AERODINÁM, aerodinamuri, s. n. Tren automotor cu formă aerodinamică. – Din aerodinamic (derivat regresiv). DOOM
aerodinám s. n., pl. aerodinámuri
aerodinamic
AERODINÁMIC, -Ă, aerodinamici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a mecanicii fluidelor care se ocupă cu studiul mișcării aerului1 și, în general, al gazelor, precum și cu studiul mișcării corpurilor într-un mediu gazos. 2. Adj. Referitor la aerodinamică (1). ♦ (Despre vehicule) Care este astfel construit încât să întâmpine, în deplasare, o rezistență minimă din partea aerului1. – Din fr. aérodynamique. DOOM
aerodinámic adj. m., pl. aerodinámici; f. aerodinámică, pl. aerodinámice
aerodinamica
AERODINÁMIC, -Ă, aerodinamici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a mecanicii fluidelor care se ocupă cu studiul mișcării aerului1 și, în general, al gazelor, precum și cu studiul mișcării corpurilor într-un mediu gazos. 2. Adj. Referitor la aerodinamică (1). ♦ (Despre vehicule) Care este astfel construit încât să întâmpine, în deplasare, o rezistență minimă din partea aerului1. – Din fr. aérodynamique. DOOM
aerodinámic adj. m., pl. aerodinámici; f. aerodinámică, pl. aerodinámice
aerodinamica
AERODINÁMIC, -Ă, aerodinamici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a mecanicii fluidelor care se ocupă cu studiul mișcării aerului1 și, în general, al gazelor, precum și cu studiul mișcării corpurilor într-un mediu gazos. 2. Adj. Referitor la aerodinamică (1). ♦ (Despre vehicule) Care este astfel construit încât să întâmpine în deplasare, o rezistență minimă din partea aerului1. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérodynamique. DOOM
aerodinámică s. f., g.-d. art. aerodinámicii
aerodinamice
AERODINÁMIC, -Ă, aerodinamici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a mecanicii fluidelor care se ocupă cu studiul mișcării aerului1 și, în general, al gazelor, precum și cu studiul mișcării corpurilor într-un mediu gazos. 2. Adj. Referitor la aerodinamică (1). ♦ (Despre vehicule) Care este astfel construit încât să întâmpine, în deplasare, o rezistență minimă din partea aerului1. – Din fr. aérodynamique. DOOM
aerodinámic adj. m., pl. aerodinámici; f. aerodinámică, pl. aerodinámice
aerodinamicei
AERODINÁMIC, -Ă, aerodinamici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a mecanicii fluidelor care se ocupă cu studiul mișcării aerului1 și, în general, al gazelor, precum și cu studiul mișcării corpurilor într-un mediu gazos. 2. Adj. Referitor la aerodinamică (1). ♦ (Despre vehicule) Care este astfel construit încât să întâmpine, în deplasare, o rezistență minimă din partea aerului1. – Din fr. aérodynamique. DOOM
aerodinámic adj. m., pl. aerodinámici; f. aerodinámică, pl. aerodinámice
aerodinamicele
AERODINÁMIC, -Ă, aerodinamici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a mecanicii fluidelor care se ocupă cu studiul mișcării aerului1 și, în general, al gazelor, precum și cu studiul mișcării corpurilor într-un mediu gazos. 2. Adj. Referitor la aerodinamică (1). ♦ (Despre vehicule) Care este astfel construit încât să întâmpine, în deplasare, o rezistență minimă din partea aerului1. – Din fr. aérodynamique. DOOM
aerodinámic adj. m., pl. aerodinámici; f. aerodinámică, pl. aerodinámice
aerodinamicelor
AERODINÁMIC, -Ă, aerodinamici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a mecanicii fluidelor care se ocupă cu studiul mișcării aerului1 și, în general, al gazelor, precum și cu studiul mișcării corpurilor într-un mediu gazos. 2. Adj. Referitor la aerodinamică (1). ♦ (Despre vehicule) Care este astfel construit încât să întâmpine, în deplasare, o rezistență minimă din partea aerului1. – Din fr. aérodynamique. DOOM
aerodinámic adj. m., pl. aerodinámici; f. aerodinámică, pl. aerodinámice
aerodinamici
AERODINÁMIC, -Ă, aerodinamici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a mecanicii fluidelor care se ocupă cu studiul mișcării aerului1 și, în general, al gazelor, precum și cu studiul mișcării corpurilor într-un mediu gazos. 2. Adj. Referitor la aerodinamică (1). ♦ (Despre vehicule) Care este astfel construit încât să întâmpine, în deplasare, o rezistență minimă din partea aerului1. – Din fr. aérodynamique. DOOM
aerodinámic adj. m., pl. aerodinámici; f. aerodinámică, pl. aerodinámice
aerodinamici
AERODINÁMIC, -Ă, aerodinamici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a mecanicii fluidelor care se ocupă cu studiul mișcării aerului1 și, în general, al gazelor, precum și cu studiul mișcării corpurilor într-un mediu gazos. 2. Adj. Referitor la aerodinamică (1). ♦ (Despre vehicule) Care este astfel construit încât să întâmpine în deplasare, o rezistență minimă din partea aerului1. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérodynamique. DOOM
aerodinámică s. f., g.-d. art. aerodinámicii
aerodinamician
AERODINAMICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în aerodinamică. [< fr. aérodynamicien].
aerodinamiciana
AERODINAMICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în aerodinamică. [< fr. aérodynamicien].
aerodinamicianul
AERODINAMICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în aerodinamică. [< fr. aérodynamicien].
aerodinamicianului
AERODINAMICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în aerodinamică. [< fr. aérodynamicien].
aerodinamiciene
AERODINAMICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în aerodinamică. [< fr. aérodynamicien].
aerodinamicienei
AERODINAMICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în aerodinamică. [< fr. aérodynamicien].
aerodinamicienele
AERODINAMICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în aerodinamică. [< fr. aérodynamicien].
aerodinamicienelor
AERODINAMICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în aerodinamică. [< fr. aérodynamicien].
aerodinamicieni
AERODINAMICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în aerodinamică. [< fr. aérodynamicien].
aerodinamicienii
AERODINAMICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în aerodinamică. [< fr. aérodynamicien].
aerodinamicienilor
AERODINAMICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în aerodinamică. [< fr. aérodynamicien].
aerodinamicii
AERODINÁMIC, -Ă, aerodinamici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a mecanicii fluidelor care se ocupă cu studiul mișcării aerului1 și, în general, al gazelor, precum și cu studiul mișcării corpurilor într-un mediu gazos. 2. Adj. Referitor la aerodinamică (1). ♦ (Despre vehicule) Care este astfel construit încât să întâmpine, în deplasare, o rezistență minimă din partea aerului1. – Din fr. aérodynamique. DOOM
aerodinámic adj. m., pl. aerodinámici; f. aerodinámică, pl. aerodinámice
aerodinamicii
AERODINÁMIC, -Ă, aerodinamici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a mecanicii fluidelor care se ocupă cu studiul mișcării aerului1 și, în general, al gazelor, precum și cu studiul mișcării corpurilor într-un mediu gazos. 2. Adj. Referitor la aerodinamică (1). ♦ (Despre vehicule) Care este astfel construit încât să întâmpine în deplasare, o rezistență minimă din partea aerului1. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérodynamique. DOOM
aerodinámică s. f., g.-d. art. aerodinámicii
aerodinamicilor
AERODINÁMIC, -Ă, aerodinamici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a mecanicii fluidelor care se ocupă cu studiul mișcării aerului1 și, în general, al gazelor, precum și cu studiul mișcării corpurilor într-un mediu gazos. 2. Adj. Referitor la aerodinamică (1). ♦ (Despre vehicule) Care este astfel construit încât să întâmpine, în deplasare, o rezistență minimă din partea aerului1. – Din fr. aérodynamique. DOOM
aerodinámic adj. m., pl. aerodinámici; f. aerodinámică, pl. aerodinámice
aerodinamicitate
AERODINAMICITÁTE s. f. Caracter aerodinamic. – Aerodinamic + suf. -itate. DOOM
áerodinamicitáte s. f., g.-d. art. áerodinamicitắții
aerodinamicitatea
AERODINAMICITÁTE s. f. Caracter aerodinamic. – Aerodinamic + suf. -itate. DOOM
áerodinamicitáte s. f., g.-d. art. áerodinamicitắții
aerodinamicități
AERODINAMICITÁTE s. f. Caracter aerodinamic. – Aerodinamic + suf. -itate. DOOM
áerodinamicitáte s. f., g.-d. art. áerodinamicitắții
aerodinamicității
AERODINAMICITÁTE s. f. Caracter aerodinamic. – Aerodinamic + suf. -itate. DOOM
áerodinamicitáte s. f., g.-d. art. áerodinamicitắții
aerodinamicul
AERODINÁMIC, -Ă, aerodinamici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a mecanicii fluidelor care se ocupă cu studiul mișcării aerului1 și, în general, al gazelor, precum și cu studiul mișcării corpurilor într-un mediu gazos. 2. Adj. Referitor la aerodinamică (1). ♦ (Despre vehicule) Care este astfel construit încât să întâmpine, în deplasare, o rezistență minimă din partea aerului1. – Din fr. aérodynamique. DOOM
aerodinámic adj. m., pl. aerodinámici; f. aerodinámică, pl. aerodinámice
aerodinamicului
AERODINÁMIC, -Ă, aerodinamici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a mecanicii fluidelor care se ocupă cu studiul mișcării aerului1 și, în general, al gazelor, precum și cu studiul mișcării corpurilor într-un mediu gazos. 2. Adj. Referitor la aerodinamică (1). ♦ (Despre vehicule) Care este astfel construit încât să întâmpine, în deplasare, o rezistență minimă din partea aerului1. – Din fr. aérodynamique. DOOM
aerodinámic adj. m., pl. aerodinámici; f. aerodinámică, pl. aerodinámice
aerodinamul
AERODINÁM, aerodinamuri, s. n. Tren automotor cu formă aerodinamică. – Din aerodinamic (derivat regresiv). DOOM
aerodinám s. n., pl. aerodinámuri
aerodinamului
AERODINÁM, aerodinamuri, s. n. Tren automotor cu formă aerodinamică. – Din aerodinamic (derivat regresiv). DOOM
aerodinám s. n., pl. aerodinámuri
aerodinamuri
AERODINÁM, aerodinamuri, s. n. Tren automotor cu formă aerodinamică. – Din aerodinamic (derivat regresiv). DOOM
aerodinám s. n., pl. aerodinámuri
aerodinamurile
AERODINÁM, aerodinamuri, s. n. Tren automotor cu formă aerodinamică. – Din aerodinamic (derivat regresiv). DOOM
aerodinám s. n., pl. aerodinámuri
aerodinamurilor
AERODINÁM, aerodinamuri, s. n. Tren automotor cu formă aerodinamică. – Din aerodinamic (derivat regresiv). DOOM
aerodinám s. n., pl. aerodinámuri
aerodine
AERODÍNĂ, aerodine, s. f. Vehicul aerian mai greu decât aerul1. – Din fr. aérodyne. DOOM
aerodínă s. f., g.-d. art. aerodínei; pl. aerodíne
aerodinei
AERODÍNĂ, aerodine, s. f. Vehicul aerian mai greu decât aerul1. – Din fr. aérodyne. DOOM
aerodínă s. f., g.-d. art. aerodínei; pl. aerodíne
aerodinele
AERODÍNĂ, aerodine, s. f. Vehicul aerian mai greu decât aerul1. – Din fr. aérodyne. DOOM
aerodínă s. f., g.-d. art. aerodínei; pl. aerodíne
aerodinelor
AERODÍNĂ, aerodine, s. f. Vehicul aerian mai greu decât aerul1. – Din fr. aérodyne. DOOM
aerodínă s. f., g.-d. art. aerodínei; pl. aerodíne
aerodom
aerodom, aerodomuri s. n. chelie
aerodrom
AERODRÓM, aerodromuri, s. n. Teren special amenajat pentru decolarea, aterizarea și staționarea avioanelor, cuprinzând și instalațiile, asistența tehnică etc. necesare activității de zbor. [Pl. și: aerodroame – Pr.: a-e-] – Din fr. aérodrome. DOOM
aerodróm (-ro-drom) s. n., pl. aerodrómuri
aerodrom
AERODRÓM, aerodromuri, s. n. Teren special amenajat pentru decolarea, aterizarea și staționarea avioanelor, cuprinzând și instalațiile, asistența tehnică etc. necesare activității de zbor. – Din fr. aérodrome.
aerodromul
AERODRÓM, aerodromuri, s. n. Teren special amenajat pentru decolarea, aterizarea și staționarea avioanelor, cuprinzând și instalațiile, asistența tehnică etc. necesare activității de zbor. – Din fr. aérodrome.
aerodromului
AERODRÓM, aerodromuri, s. n. Teren special amenajat pentru decolarea, aterizarea și staționarea avioanelor, cuprinzând și instalațiile, asistența tehnică etc. necesare activității de zbor. – Din fr. aérodrome.
aerodromuri
AERODRÓM, aerodromuri, s. n. Teren special amenajat pentru decolarea, aterizarea și staționarea avioanelor, cuprinzând și instalațiile, asistența tehnică etc. necesare activității de zbor. – Din fr. aérodrome.
aerodromurile
AERODRÓM, aerodromuri, s. n. Teren special amenajat pentru decolarea, aterizarea și staționarea avioanelor, cuprinzând și instalațiile, asistența tehnică etc. necesare activității de zbor. – Din fr. aérodrome.
aerodromurilor
AERODRÓM, aerodromuri, s. n. Teren special amenajat pentru decolarea, aterizarea și staționarea avioanelor, cuprinzând și instalațiile, asistența tehnică etc. necesare activității de zbor. – Din fr. aérodrome.
aeroduct
AERODÚCT, aeroducte, s. n. Conductă specială pentru introducerea aerului în încăperi, în instalații, subsoluri etc. – Din engl. air-duct. DOOM
aerodúct s. n., pl. aerodúcte
aeroducte
AERODÚCT, aeroducte, s. n. Conductă specială pentru introducerea aerului în încăperi, în instalații, subsoluri etc. – Din engl. air-duct. DOOM
aerodúct s. n., pl. aerodúcte
aeroductele
AERODÚCT, aeroducte, s. n. Conductă specială pentru introducerea aerului în încăperi, în instalații, subsoluri etc. – Din engl. air-duct. DOOM
aerodúct s. n., pl. aerodúcte
aeroductelor
AERODÚCT, aeroducte, s. n. Conductă specială pentru introducerea aerului în încăperi, în instalații, subsoluri etc. – Din engl. air-duct. DOOM
aerodúct s. n., pl. aerodúcte
aeroductul
AERODÚCT, aeroducte, s. n. Conductă specială pentru introducerea aerului în încăperi, în instalații, subsoluri etc. – Din engl. air-duct. DOOM
aerodúct s. n., pl. aerodúcte
aeroductului
AERODÚCT, aeroducte, s. n. Conductă specială pentru introducerea aerului în încăperi, în instalații, subsoluri etc. – Din engl. air-duct. DOOM
aerodúct s. n., pl. aerodúcte
aeroelasticitate
AEROELASTICITÁTE s. f. Ramură a fizicii care studiază comportarea sistemelor elastice solide sub acțiunea forțelor aerodinamice. – Din fr. aéroélasticité. DOOM
aeroelasticitáte s. f., g.-d. art. aeroelasticitắții
aeroelasticitatea
AEROELASTICITÁTE s. f. Ramură a fizicii care studiază comportarea sistemelor elastice solide sub acțiunea forțelor aerodinamice. – Din fr. aéroélasticité. DOOM
aeroelasticitáte s. f., g.-d. art. aeroelasticitắții
aeroelasticități
AEROELASTICITÁTE s. f. Ramură a fizicii care studiază comportarea sistemelor elastice solide sub acțiunea forțelor aerodinamice. – Din fr. aéroélasticité. DOOM
aeroelasticitáte s. f., g.-d. art. aeroelasticitắții
aeroelasticității
AEROELASTICITÁTE s. f. Ramură a fizicii care studiază comportarea sistemelor elastice solide sub acțiunea forțelor aerodinamice. – Din fr. aéroélasticité. DOOM
aeroelasticitáte s. f., g.-d. art. aeroelasticitắții
aeroembolie
AEROEMBOLÍE s.f. (Biol.) Prezența unor bule de gaz în țesuturi. [Gen. -iei. / Cf. fr. aéroembolie].
aerofagie
AEROFAGÍE s. f. Act reflex caracterizat prin înghițirea, odată cu saliva sau cu alimentele ingerate, a unei cantități mari de aer1 (ducând la tulburări organice). – Din fr. aérophagie. DOOM
aerofagíe s. f., art. aerofagía, g.-d. aerofagíi, art. aerofagíei
aerofar
AEROFÁR, aerofaruri, s. n. Dispozitiv optic de semnalizare la mare distanță, care servește ca punct de reper pentru avioane în zbor. – Din fr. aérophare. DOOM
aerofár (dispozitiv optic) s. n., pl. aerofáruri
aerofarul
AEROFÁR, aerofaruri, s. n. Dispozitiv optic de semnalizare la mare distanță, care servește ca punct de reper pentru avioane în zbor. – Din fr. aérophare. DOOM
aerofár (dispozitiv optic) s. n., pl. aerofáruri
aerofarului
AEROFÁR, aerofaruri, s. n. Dispozitiv optic de semnalizare la mare distanță, care servește ca punct de reper pentru avioane în zbor. – Din fr. aérophare. DOOM
aerofár (dispozitiv optic) s. n., pl. aerofáruri
aerofaruri
AEROFÁR, aerofaruri, s. n. Dispozitiv optic de semnalizare la mare distanță, care servește ca punct de reper pentru avioane în zbor. – Din fr. aérophare. DOOM
aerofár (dispozitiv optic) s. n., pl. aerofáruri
aerofarurile
AEROFÁR, aerofaruri, s. n. Dispozitiv optic de semnalizare la mare distanță, care servește ca punct de reper pentru avioane în zbor. – Din fr. aérophare. DOOM
aerofár (dispozitiv optic) s. n., pl. aerofáruri
aerofarurilor
AEROFÁR, aerofaruri, s. n. Dispozitiv optic de semnalizare la mare distanță, care servește ca punct de reper pentru avioane în zbor. – Din fr. aérophare. DOOM
aerofár (dispozitiv optic) s. n., pl. aerofáruri
aerofilatelic
AEROFILATÉLIC, -Ă, aerofilatelici, -ce, adj. Referitor la aerofilatelie, de aerofilatelie. – Din fr. aérophilatélique.
aerofilatelica
AEROFILATÉLIC, -Ă, aerofilatelici, -ce, adj. Referitor la aerofilatelie, de aerofilatelie. – Din fr. aérophilatélique.
aerofilatelice
AEROFILATÉLIC, -Ă, aerofilatelici, -ce, adj. Referitor la aerofilatelie, de aerofilatelie. – Din fr. aérophilatélique.
aerofilatelicei
AEROFILATÉLIC, -Ă, aerofilatelici, -ce, adj. Referitor la aerofilatelie, de aerofilatelie. – Din fr. aérophilatélique.
aerofilatelicele
AEROFILATÉLIC, -Ă, aerofilatelici, -ce, adj. Referitor la aerofilatelie, de aerofilatelie. – Din fr. aérophilatélique.
aerofilatelicelor
AEROFILATÉLIC, -Ă, aerofilatelici, -ce, adj. Referitor la aerofilatelie, de aerofilatelie. – Din fr. aérophilatélique.
aerofilatelici
AEROFILATÉLIC, -Ă, aerofilatelici, -ce, adj. Referitor la aerofilatelie, de aerofilatelie. – Din fr. aérophilatélique.
aerofilatelicii
AEROFILATÉLIC, -Ă, aerofilatelici, -ce, adj. Referitor la aerofilatelie, de aerofilatelie. – Din fr. aérophilatélique.
aerofilatelicilor
AEROFILATÉLIC, -Ă, aerofilatelici, -ce, adj. Referitor la aerofilatelie, de aerofilatelie. – Din fr. aérophilatélique.
aerofilatelicul
AEROFILATÉLIC, -Ă, aerofilatelici, -ce, adj. Referitor la aerofilatelie, de aerofilatelie. – Din fr. aérophilatélique.
aerofilatelicului
AEROFILATÉLIC, -Ă, aerofilatelici, -ce, adj. Referitor la aerofilatelie, de aerofilatelie. – Din fr. aérophilatélique.
aerofilatelie
AEROFILATELÍE s. f. Ramură a filateliei care se ocupă de mărcile pentru poșta aeriană. – Din fr. aérophilatélie.
aerofilatelist
AEROFILATELÍST, -Ă s.m. și f. Cel care se ocupă cu aerofilatelia. [Cf. germ. Aerophilatelist].
aerofilatelista
AEROFILATELÍST, -Ă s.m. și f. Cel care se ocupă cu aerofilatelia. [Cf. germ. Aerophilatelist].
aerofilateliste
AEROFILATELÍST, -Ă s.m. și f. Cel care se ocupă cu aerofilatelia. [Cf. germ. Aerophilatelist].
aerofilatelistei
AEROFILATELÍST, -Ă s.m. și f. Cel care se ocupă cu aerofilatelia. [Cf. germ. Aerophilatelist].
aerofilatelistele
AEROFILATELÍST, -Ă s.m. și f. Cel care se ocupă cu aerofilatelia. [Cf. germ. Aerophilatelist].
aerofilatelistelor
AEROFILATELÍST, -Ă s.m. și f. Cel care se ocupă cu aerofilatelia. [Cf. germ. Aerophilatelist].
aerofilatelistul
AEROFILATELÍST, -Ă s.m. și f. Cel care se ocupă cu aerofilatelia. [Cf. germ. Aerophilatelist].
aerofilatelistului
AEROFILATELÍST, -Ă s.m. și f. Cel care se ocupă cu aerofilatelia. [Cf. germ. Aerophilatelist].
aerofilateliști
AEROFILATELÍST, -Ă s.m. și f. Cel care se ocupă cu aerofilatelia. [Cf. germ. Aerophilatelist].
aerofilateliștii
AEROFILATELÍST, -Ă s.m. și f. Cel care se ocupă cu aerofilatelia. [Cf. germ. Aerophilatelist].
aerofilateliștilor
AEROFILATELÍST, -Ă s.m. și f. Cel care se ocupă cu aerofilatelia. [Cf. germ. Aerophilatelist].
aerofiltre
AEROFÍLTRU s.n. Biofiltru cu aerație artificială. [< fr. aérofiltre].
aerofiltrele
AEROFÍLTRU s.n. Biofiltru cu aerație artificială. [< fr. aérofiltre].
aerofiltrelor
AEROFÍLTRU s.n. Biofiltru cu aerație artificială. [< fr. aérofiltre].
aerofiltru
AEROFÍLTRU s.n. Biofiltru cu aerație artificială. [< fr. aérofiltre].
aerofiltrul
AEROFÍLTRU s.n. Biofiltru cu aerație artificială. [< fr. aérofiltre].
aerofiltrului
AEROFÍLTRU s.n. Biofiltru cu aerație artificială. [< fr. aérofiltre].
aerofit
AEROFÍT, -Ă adj., s.f. (Plantă) care trăiește pe alte plante fără să le extragă lor sau solului hrana. [< fr. aérophyte].
aerofoare
AEROFÓR, aerofoare, s. n. Aparat care furnizează aerul1 necesar scafandrilor în timpul șederii lor sub apă. – Din fr. aérophore. DOOM
aerofór (aparat pentru scafandri) s. n., pl. aerofoáre
aerofoarele
AEROFÓR, aerofoare, s. n. Aparat care furnizează aerul1 necesar scafandrilor în timpul șederii lor sub apă. – Din fr. aérophore. DOOM
aerofór (aparat pentru scafandri) s. n., pl. aerofoáre
aerofoarelor
AEROFÓR, aerofoare, s. n. Aparat care furnizează aerul1 necesar scafandrilor în timpul șederii lor sub apă. – Din fr. aérophore. DOOM
aerofór (aparat pentru scafandri) s. n., pl. aerofoáre
aerofobia
AEROFOBÍE s. f. Fobie față de curenții de aer1. – Din fr. aérophobie. DOOM
aerofobíe s. f., art. aerofobía, g.-d. aerofobíi, art. aerofobíei
aerofobie
AEROFOBÍE s. f. Fobie față de curenții de aer1. – Din fr. aérophobie. DOOM
aerofobíe s. f., art. aerofobía, g.-d. aerofobíi, art. aerofobíei
aerofobiei
AEROFOBÍE s. f. Fobie față de curenții de aer1. – Din fr. aérophobie. DOOM
aerofobíe s. f., art. aerofobía, g.-d. aerofobíi, art. aerofobíei
aerofobii
AEROFOBÍE s. f. Fobie față de curenții de aer1. – Din fr. aérophobie. DOOM
aerofobíe s. f., art. aerofobía, g.-d. aerofobíi, art. aerofobíei
aerofobiile
AEROFOBÍE s. f. Fobie față de curenții de aer1. – Din fr. aérophobie. DOOM
aerofobíe s. f., art. aerofobía, g.-d. aerofobíi, art. aerofobíei
aerofobiilor
AEROFOBÍE s. f. Fobie față de curenții de aer1. – Din fr. aérophobie. DOOM
aerofobíe s. f., art. aerofobía, g.-d. aerofobíi, art. aerofobíei
aerofor
AEROFÓR s.n. (Tehn.) Aparat care furnizează aerul necesar scafandrilor în timpul cât stau sub apă. [Pl. -foare, (s.m.) -fori. / < fr. aérophore, cf. gr. aer – aer, phoros – care poartă].
aerofor
AEROFÓR, aerofoare, s. n. Aparat care furnizează aerul1 necesar scafandrilor în timpul șederii lor sub apă. – Din fr. aérophore. DOOM
aerofór (aparat pentru scafandri) s. n., pl. aerofoáre
aeroforul
AEROFÓR, aerofoare, s. n. Aparat care furnizează aerul1 necesar scafandrilor în timpul șederii lor sub apă. – Din fr. aérophore. DOOM
aerofór (aparat pentru scafandri) s. n., pl. aerofoáre
aeroforului
AEROFÓR, aerofoare, s. n. Aparat care furnizează aerul1 necesar scafandrilor în timpul șederii lor sub apă. – Din fr. aérophore. DOOM
aerofór (aparat pentru scafandri) s. n., pl. aerofoáre
aerofotografia
AEROFOTOGRAFÍE, aerofotografii, s. f. Tehnică a fotografierii unei zone, a unui obiectiv etc. de la bordul unui avion; fotografie obținută cu ajutorul acestei tehnici. – Din fr. aérophotographie. DOOM
aerofotografíe (-to-gra-) s. f., art. aerofotografía, g.-d. art. aerofotografíei; pl. aerofotografíi, art. aerofotografíile
aerofotografic
AEROFOTOGRÁFIC, -Ă, aerofotografici, -ce, adj. Referitor la aerofotografie, de aerofotografie. – Din fr. aérophotographique.
aerofotografica
AEROFOTOGRÁFIC, -Ă, aerofotografici, -ce, adj. Referitor la aerofotografie, de aerofotografie. – Din fr. aérophotographique.
aerofotografice
AEROFOTOGRÁFIC, -Ă, aerofotografici, -ce, adj. Referitor la aerofotografie, de aerofotografie. – Din fr. aérophotographique.
aerofotograficei
AEROFOTOGRÁFIC, -Ă, aerofotografici, -ce, adj. Referitor la aerofotografie, de aerofotografie. – Din fr. aérophotographique.
aerofotograficele
AEROFOTOGRÁFIC, -Ă, aerofotografici, -ce, adj. Referitor la aerofotografie, de aerofotografie. – Din fr. aérophotographique.
aerofotograficelor
AEROFOTOGRÁFIC, -Ă, aerofotografici, -ce, adj. Referitor la aerofotografie, de aerofotografie. – Din fr. aérophotographique.
aerofotografici
AEROFOTOGRÁFIC, -Ă, aerofotografici, -ce, adj. Referitor la aerofotografie, de aerofotografie. – Din fr. aérophotographique.
aerofotograficii
AEROFOTOGRÁFIC, -Ă, aerofotografici, -ce, adj. Referitor la aerofotografie, de aerofotografie. – Din fr. aérophotographique.
aerofotograficilor
AEROFOTOGRÁFIC, -Ă, aerofotografici, -ce, adj. Referitor la aerofotografie, de aerofotografie. – Din fr. aérophotographique.
aerofotograficul
AEROFOTOGRÁFIC, -Ă, aerofotografici, -ce, adj. Referitor la aerofotografie, de aerofotografie. – Din fr. aérophotographique.
aerofotograficului
AEROFOTOGRÁFIC, -Ă, aerofotografici, -ce, adj. Referitor la aerofotografie, de aerofotografie. – Din fr. aérophotographique.
aerofotografie
AEROFOTOGRAFÍE, aerofotografii, s. f. Tehnică a fotografierii unei zone, a unui obiectiv etc. de la bordul unui avion; fotografie obținută cu ajutorul acestei tehnici. – Din fr. aérophotographie. DOOM
aerofotografíe (-to-gra-) s. f., art. aerofotografía, g.-d. art. aerofotografíei; pl. aerofotografíi, art. aerofotografíile
aerofotografiei
AEROFOTOGRAFÍE, aerofotografii, s. f. Tehnică a fotografierii unei zone, a unui obiectiv etc. de la bordul unui avion; fotografie obținută cu ajutorul acestei tehnici. – Din fr. aérophotographie. DOOM
aerofotografíe (-to-gra-) s. f., art. aerofotografía, g.-d. art. aerofotografíei; pl. aerofotografíi, art. aerofotografíile
aerofotografii
AEROFOTOGRAFÍE, aerofotografii, s. f. Tehnică a fotografierii unei zone, a unui obiectiv etc. de la bordul unui avion; fotografie obținută cu ajutorul acestei tehnici. – Din fr. aérophotographie. DOOM
aerofotografíe (-to-gra-) s. f., art. aerofotografía, g.-d. art. aerofotografíei; pl. aerofotografíi, art. aerofotografíile
aerofotografiile
AEROFOTOGRAFÍE, aerofotografii, s. f. Tehnică a fotografierii unei zone, a unui obiectiv etc. de la bordul unui avion; fotografie obținută cu ajutorul acestei tehnici. – Din fr. aérophotographie. DOOM
aerofotografíe (-to-gra-) s. f., art. aerofotografía, g.-d. art. aerofotografíei; pl. aerofotografíi, art. aerofotografíile
aerofotografiilor
AEROFOTOGRAFÍE, aerofotografii, s. f. Tehnică a fotografierii unei zone, a unui obiectiv etc. de la bordul unui avion; fotografie obținută cu ajutorul acestei tehnici. – Din fr. aérophotographie. DOOM
aerofotografíe (-to-gra-) s. f., art. aerofotografía, g.-d. art. aerofotografíei; pl. aerofotografíi, art. aerofotografíile
aerofotograma
AEROFOTOGRÁMĂ, aerofotograme, s. f. Fotogramă aeriană. – Din fr. aéro-photogramme.
aerofotograme
AEROFOTOGRÁMĂ, aerofotograme, s. f. Fotogramă aeriană. – Din fr. aéro-photogramme.
aerofotogramei
AEROFOTOGRÁMĂ, aerofotograme, s. f. Fotogramă aeriană. – Din fr. aéro-photogramme.
aerofotogramele
AEROFOTOGRÁMĂ, aerofotograme, s. f. Fotogramă aeriană. – Din fr. aéro-photogramme.
aerofotogramelor
AEROFOTOGRÁMĂ, aerofotograme, s. f. Fotogramă aeriană. – Din fr. aéro-photogramme.
aerofotogrammetria
AEROFOTOGRAMMETRÍE s. f. Metodă a fotogrammetriei care măsoară, determină metric și reprezintă, grafic și fotografic, porțiuni din suprafața terestră. – Din fr. aérophotogrammétrie. DOOM
aerofotogrammetríe (-to-gram-me-tri-) s. f., art. aerofotogrammetría, g.-d. aerofotogrammetríi, art. aerofotogrammetríei
aerofotogrammetrie
AEROFOTOGRAMMETRÍE s. f. Metodă a fotogrammetriei care măsoară, determină metric și reprezintă, grafic și fotografic, porțiuni din suprafața terestră. – Din fr. aérophotogrammétrie. DOOM
aerofotogrammetríe (-to-gram-me-tri-) s. f., art. aerofotogrammetría, g.-d. aerofotogrammetríi, art. aerofotogrammetríei
aerofotogrammetriei
AEROFOTOGRAMMETRÍE s. f. Metodă a fotogrammetriei care măsoară, determină metric și reprezintă, grafic și fotografic, porțiuni din suprafața terestră. – Din fr. aérophotogrammétrie. DOOM
aerofotogrammetríe (-to-gram-me-tri-) s. f., art. aerofotogrammetría, g.-d. aerofotogrammetríi, art. aerofotogrammetríei
aerofotogrammetrii
AEROFOTOGRAMMETRÍE s. f. Metodă a fotogrammetriei care măsoară, determină metric și reprezintă, grafic și fotografic, porțiuni din suprafața terestră. – Din fr. aérophotogrammétrie. DOOM
aerofotogrammetríe (-to-gram-me-tri-) s. f., art. aerofotogrammetría, g.-d. aerofotogrammetríi, art. aerofotogrammetríei
aerofotogrammetriile
AEROFOTOGRAMMETRÍE s. f. Metodă a fotogrammetriei care măsoară, determină metric și reprezintă, grafic și fotografic, porțiuni din suprafața terestră. – Din fr. aérophotogrammétrie. DOOM
aerofotogrammetríe (-to-gram-me-tri-) s. f., art. aerofotogrammetría, g.-d. aerofotogrammetríi, art. aerofotogrammetríei
aerofotogrammetriilor
AEROFOTOGRAMMETRÍE s. f. Metodă a fotogrammetriei care măsoară, determină metric și reprezintă, grafic și fotografic, porțiuni din suprafața terestră. – Din fr. aérophotogrammétrie. DOOM
aerofotogrammetríe (-to-gram-me-tri-) s. f., art. aerofotogrammetría, g.-d. aerofotogrammetríi, art. aerofotogrammetríei
aerofrâna
AEROFRÂNĂ s.f. Frână aerodinamică. [După fr. aérofrein].
aerofrâne
AEROFRÂNĂ s.f. Frână aerodinamică. [După fr. aérofrein].
aerofrânei
AEROFRÂNĂ s.f. Frână aerodinamică. [După fr. aérofrein].
aerofrânele
AEROFRÂNĂ s.f. Frână aerodinamică. [După fr. aérofrein].
aerofrânelor
AEROFRÂNĂ s.f. Frână aerodinamică. [După fr. aérofrein].
aerofrîna
AEROFRÂNĂ s.f. Frână aerodinamică. [După fr. aérofrein].
aerofrîne
AEROFRÂNĂ s.f. Frână aerodinamică. [După fr. aérofrein].
aerofrînei
AEROFRÂNĂ s.f. Frână aerodinamică. [După fr. aérofrein].
aerofrînele
AEROFRÂNĂ s.f. Frână aerodinamică. [După fr. aérofrein].
aerofrînelor
AEROFRÂNĂ s.f. Frână aerodinamică. [După fr. aérofrein].
aerogara
AEROGÁRĂ, aerogări, s. f. Ansamblu de clădiri într-un aeroport care adăpostește serviciile de exploatare pentru traficul aerian. – Din fr. aérogare. DOOM
aerogáră s. f., g.-d. art. aerogắrii; pl. aerogắri
aerogastrie
AEROGASTRÍE s.f. (Med.) Îngrămădire de gaze în stomac. [Gen. -iei / < fr. aérogastrie, cf. gr. aer – aer, gaster – stomac].
aerogen
AEROGÉN, -Ă, aerogeni, -e, adj. (Biol.) Care este produs prin intermediul aerului1 (1). – Din fr. aérogène. DOOM
*aerogén adj. m., pl. aerogéni; f. aerogénă, pl. aerogéne
aerogena
AEROGÉN, -Ă, aerogeni, -e, adj. (Biol.) Care este produs prin intermediul aerului1 (1). – Din fr. aérogène. DOOM
*aerogén adj. m., pl. aerogéni; f. aerogénă, pl. aerogéne
aerogene
AEROGÉN, -Ă, aerogeni, -e, adj. (Biol.) Care este produs prin intermediul aerului1 (1). – Din fr. aérogène. DOOM
*aerogén adj. m., pl. aerogéni; f. aerogénă, pl. aerogéne
aerogenei
AEROGÉN, -Ă, aerogeni, -e, adj. (Biol.) Care este produs prin intermediul aerului1 (1). – Din fr. aérogène. DOOM
*aerogén adj. m., pl. aerogéni; f. aerogénă, pl. aerogéne
aerogenele
AEROGÉN, -Ă, aerogeni, -e, adj. (Biol.) Care este produs prin intermediul aerului1 (1). – Din fr. aérogène. DOOM
*aerogén adj. m., pl. aerogéni; f. aerogénă, pl. aerogéne
aerogenelor
AEROGÉN, -Ă, aerogeni, -e, adj. (Biol.) Care este produs prin intermediul aerului1 (1). – Din fr. aérogène. DOOM
*aerogén adj. m., pl. aerogéni; f. aerogénă, pl. aerogéne
aerogeneratoare
AEROGENERATÓR, aerogeneratoare, s. n. Instalație folosită la transformarea forței eoliene în energie electrică. – Din engl. aerogenerator. DOOM
aerogeneratór s. n., pl. aerogeneratoáre
aerogeneratoarele
AEROGENERATÓR, aerogeneratoare, s. n. Instalație folosită la transformarea forței eoliene în energie electrică. – Din engl. aerogenerator. DOOM
aerogeneratór s. n., pl. aerogeneratoáre
aerogeneratoarelor
AEROGENERATÓR, aerogeneratoare, s. n. Instalație folosită la transformarea forței eoliene în energie electrică. – Din engl. aerogenerator. DOOM
aerogeneratór s. n., pl. aerogeneratoáre
aerogenerator
AEROGENERATÓR, aerogeneratoare, s. n. Instalație folosită la transformarea forței eoliene în energie electrică. – Din engl. aerogenerator. DOOM
aerogeneratór s. n., pl. aerogeneratoáre
aerogeneratorul
AEROGENERATÓR, aerogeneratoare, s. n. Instalație folosită la transformarea forței eoliene în energie electrică. – Din engl. aerogenerator. DOOM
aerogeneratór s. n., pl. aerogeneratoáre
aerogeneratorului
AEROGENERATÓR, aerogeneratoare, s. n. Instalație folosită la transformarea forței eoliene în energie electrică. – Din engl. aerogenerator. DOOM
aerogeneratór s. n., pl. aerogeneratoáre
aerogeni
AEROGÉN, -Ă, aerogeni, -e, adj. (Biol.) Care este produs prin intermediul aerului1 (1). – Din fr. aérogène. DOOM
*aerogén adj. m., pl. aerogéni; f. aerogénă, pl. aerogéne
aerogenii
AEROGÉN, -Ă, aerogeni, -e, adj. (Biol.) Care este produs prin intermediul aerului1 (1). – Din fr. aérogène. DOOM
*aerogén adj. m., pl. aerogéni; f. aerogénă, pl. aerogéne
aerogenilor
AEROGÉN, -Ă, aerogeni, -e, adj. (Biol.) Care este produs prin intermediul aerului1 (1). – Din fr. aérogène. DOOM
*aerogén adj. m., pl. aerogéni; f. aerogénă, pl. aerogéne
aerogenul
AEROGÉN, -Ă, aerogeni, -e, adj. (Biol.) Care este produs prin intermediul aerului1 (1). – Din fr. aérogène. DOOM
*aerogén adj. m., pl. aerogéni; f. aerogénă, pl. aerogéne
aerogenului
AEROGÉN, -Ă, aerogeni, -e, adj. (Biol.) Care este produs prin intermediul aerului1 (1). – Din fr. aérogène. DOOM
*aerogén adj. m., pl. aerogéni; f. aerogénă, pl. aerogéne
aerogeologie
AEROGEOLOGÍE s. f. Ansamblu de informații geologice culese din avion. [Pr.: -ge-o-] – Din germ. Aerogeologie. DOOM
aerogeologíe (-ge-o-) s. f., art. aerogeología, g.-d. aerogeologíi, art. aerogeologíei
aeroglisoare
AEROGLISÓR, aeroglisoare, s. n. Vehicul care se deplasează prin alunecare pe o pernă de aer1. – Din fr. aéroglisseur.
aeroglisoarele
AEROGLISÓR, aeroglisoare, s. n. Vehicul care se deplasează prin alunecare pe o pernă de aer1. – Din fr. aéroglisseur.
aeroglisoarelor
AEROGLISÓR, aeroglisoare, s. n. Vehicul care se deplasează prin alunecare pe o pernă de aer1. – Din fr. aéroglisseur.
aeroglisor
AEROGLISÓR, aeroglisoare, s. n. Vehicul care se deplasează prin alunecare pe o pernă de aer1. – Din fr. aéroglisseur.
aeroglisorul
AEROGLISÓR, aeroglisoare, s. n. Vehicul care se deplasează prin alunecare pe o pernă de aer1. – Din fr. aéroglisseur.
aeroglisorului
AEROGLISÓR, aeroglisoare, s. n. Vehicul care se deplasează prin alunecare pe o pernă de aer1. – Din fr. aéroglisseur.
aerograf
AEROGRÁF, aerografe, s. n. Pulverizator cu care se acoperă cu straturi de vopsea uniforme suprafețe mari ale unor desene, zugrăveli etc. – Din fr. aérographe. DOOM
aerográf (-ro-graf) s. n., pl. aerográfe
aerografe
AEROGRÁF, aerografe, s. n. Pulverizator cu care se acoperă cu straturi de vopsea uniforme suprafețe mari ale unor desene, zugrăveli etc. – Din fr. aérographe. DOOM
aerográf (-ro-graf) s. n., pl. aerográfe
aerografele
AEROGRÁF, aerografe, s. n. Pulverizator cu care se acoperă cu straturi de vopsea uniforme suprafețe mari ale unor desene, zugrăveli etc. – Din fr. aérographe. DOOM
aerográf (-ro-graf) s. n., pl. aerográfe
aerografelor
AEROGRÁF, aerografe, s. n. Pulverizator cu care se acoperă cu straturi de vopsea uniforme suprafețe mari ale unor desene, zugrăveli etc. – Din fr. aérographe. DOOM
aerográf (-ro-graf) s. n., pl. aerográfe
aerografia
AEROGRAFÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu studierea aerului1 și a proprietăților lui. – Din fr. aérographie. DOOM
aerografíe (-ro-gra-) s. f., art. aerografía, g.-d. aerografíi, art. aerografíei
aerografie
AEROGRAFÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu studierea aerului1 și a proprietăților lui. – Din fr. aérographie. DOOM
aerografíe (-ro-gra-) s. f., art. aerografía, g.-d. aerografíi, art. aerografíei
aerografiei
AEROGRAFÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu studierea aerului1 și a proprietăților lui. – Din fr. aérographie. DOOM
aerografíe (-ro-gra-) s. f., art. aerografía, g.-d. aerografíi, art. aerografíei
aerografii
AEROGRAFÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu studierea aerului1 și a proprietăților lui. – Din fr. aérographie. DOOM
aerografíe (-ro-gra-) s. f., art. aerografía, g.-d. aerografíi, art. aerografíei
aerograful
AEROGRÁF, aerografe, s. n. Pulverizator cu care se acoperă cu straturi de vopsea uniforme suprafețe mari ale unor desene, zugrăveli etc. – Din fr. aérographe. DOOM
aerográf (-ro-graf) s. n., pl. aerográfe
aerografului
AEROGRÁF, aerografe, s. n. Pulverizator cu care se acoperă cu straturi de vopsea uniforme suprafețe mari ale unor desene, zugrăveli etc. – Din fr. aérographe. DOOM
aerográf (-ro-graf) s. n., pl. aerográfe
aerograma
AEROGRÁMĂ, aerograme, s. f. 1. Comunicare transmisă prin telegrafie fără fir. 2. Scrisoare pentru poșta aeriană; imprimat special pentru o astfel de scrisoare. – Din fr. aérogramme. DOOM
aerográmă (-ro-gra-) s. f., g.-d. art. aerográmei; pl. aerográme
aerograme
AEROGRÁMĂ, aerograme, s. f. 1. Comunicare transmisă prin telegrafie fără fir. 2. Scrisoare pentru poșta aeriană; imprimat special pentru o astfel de scrisoare. – Din fr. aérogramme. DOOM
aerográmă (-ro-gra-) s. f., g.-d. art. aerográmei; pl. aerográme
aerogramei
AEROGRÁMĂ, aerograme, s. f. 1. Comunicare transmisă prin telegrafie fără fir. 2. Scrisoare pentru poșta aeriană; imprimat special pentru o astfel de scrisoare. – Din fr. aérogramme. DOOM
aerográmă (-ro-gra-) s. f., g.-d. art. aerográmei; pl. aerográme
aerogramele
AEROGRÁMĂ, aerograme, s. f. 1. Comunicare transmisă prin telegrafie fără fir. 2. Scrisoare pentru poșta aeriană; imprimat special pentru o astfel de scrisoare. – Din fr. aérogramme. DOOM
aerográmă (-ro-gra-) s. f., g.-d. art. aerográmei; pl. aerográme
aerogramelor
AEROGRÁMĂ, aerograme, s. f. 1. Comunicare transmisă prin telegrafie fără fir. 2. Scrisoare pentru poșta aeriană; imprimat special pentru o astfel de scrisoare. – Din fr. aérogramme. DOOM
aerográmă (-ro-gra-) s. f., g.-d. art. aerográmei; pl. aerográme
aerogări
AEROGÁRĂ, aerogări, s. f. Ansamblu de clădiri într-un aeroport care adăpostește serviciile de exploatare pentru traficul aerian. – Din fr. aérogare. DOOM
aerogáră s. f., g.-d. art. aerogắrii; pl. aerogắri
aerogării
AEROGÁRĂ, aerogări, s. f. Ansamblu de clădiri într-un aeroport care adăpostește serviciile de exploatare pentru traficul aerian. – Din fr. aérogare. DOOM
aerogáră s. f., g.-d. art. aerogắrii; pl. aerogắri
aerogările
AEROGÁRĂ, aerogări, s. f. Ansamblu de clădiri într-un aeroport care adăpostește serviciile de exploatare pentru traficul aerian. – Din fr. aérogare. DOOM
aerogáră s. f., g.-d. art. aerogắrii; pl. aerogắri
aerogărilor
AEROGÁRĂ, aerogări, s. f. Ansamblu de clădiri într-un aeroport care adăpostește serviciile de exploatare pentru traficul aerian. – Din fr. aérogare. DOOM
aerogáră s. f., g.-d. art. aerogắrii; pl. aerogắri
aeroion
AEROIÓN, aeroioni, s. m. (Fiz.) Ion atmosferic (eliberat prin descărcări electrice, evaporarea apei etc). – Din fr. aéroion.
aeroioni
AEROIÓN, aeroioni, s. m. (Fiz.) Ion atmosferic (eliberat prin descărcări electrice, evaporarea apei etc). – Din fr. aéroion.
aeroionii
AEROIÓN, aeroioni, s. m. (Fiz.) Ion atmosferic (eliberat prin descărcări electrice, evaporarea apei etc). – Din fr. aéroion.
aeroionilor
AEROIÓN, aeroioni, s. m. (Fiz.) Ion atmosferic (eliberat prin descărcări electrice, evaporarea apei etc). – Din fr. aéroion.
aeroionizatoare
AEROIONIZATÓR, aeroionizatoare, s. n. Aparat pentru concentrarea aeroionilor negativi într-o încăpere în scopul obținerii unui aer asemănător celui natural. [Pr.: -i-o-] – Din fr. aéroionisateur.
aeroionizatoarele
AEROIONIZATÓR, aeroionizatoare, s. n. Aparat pentru concentrarea aeroionilor negativi într-o încăpere în scopul obținerii unui aer asemănător celui natural. [Pr.: -i-o-] – Din fr. aéroionisateur.
aeroionizatoarelor
AEROIONIZATÓR, aeroionizatoare, s. n. Aparat pentru concentrarea aeroionilor negativi într-o încăpere în scopul obținerii unui aer asemănător celui natural. [Pr.: -i-o-] – Din fr. aéroionisateur.
aeroionizator
AEROIONIZATÓR, aeroionizatoare, s. n. Aparat pentru concentrarea aeroionilor negativi într-o încăpere în scopul obținerii unui aer asemănător celui natural. [Pr.: -i-o-] – Din fr. aéroionisateur.
aeroionizatorul
AEROIONIZATÓR, aeroionizatoare, s. n. Aparat pentru concentrarea aeroionilor negativi într-o încăpere în scopul obținerii unui aer asemănător celui natural. [Pr.: -i-o-] – Din fr. aéroionisateur.
aeroionizatorului
AEROIONIZATÓR, aeroionizatoare, s. n. Aparat pentru concentrarea aeroionilor negativi într-o încăpere în scopul obținerii unui aer asemănător celui natural. [Pr.: -i-o-] – Din fr. aéroionisateur.
aeroionoterapia
AEROIONOTERAPÍE, aeroionoterapii, s. f. (Med.) Tratament cu aeroioni. [Pr.: -i-o-] – Aeroion + terapie.
aeroionoterapie
AEROIONOTERAPÍE, aeroionoterapii, s. f. (Med.) Tratament cu aeroioni. [Pr.: -i-o-] – Aeroion + terapie.
aeroionoterapiei
AEROIONOTERAPÍE, aeroionoterapii, s. f. (Med.) Tratament cu aeroioni. [Pr.: -i-o-] – Aeroion + terapie.
aeroionoterapii
AEROIONOTERAPÍE, aeroionoterapii, s. f. (Med.) Tratament cu aeroioni. [Pr.: -i-o-] – Aeroion + terapie.
aeroionoterapiile
AEROIONOTERAPÍE, aeroionoterapii, s. f. (Med.) Tratament cu aeroioni. [Pr.: -i-o-] – Aeroion + terapie.
aeroionoterapiilor
AEROIONOTERAPÍE, aeroionoterapii, s. f. (Med.) Tratament cu aeroioni. [Pr.: -i-o-] – Aeroion + terapie.
aeroionul
AEROIÓN, aeroioni, s. m. (Fiz.) Ion atmosferic (eliberat prin descărcări electrice, evaporarea apei etc). – Din fr. aéroion.
aeroionului
AEROIÓN, aeroioni, s. m. (Fiz.) Ion atmosferic (eliberat prin descărcări electrice, evaporarea apei etc). – Din fr. aéroion.
aerolit
AEROLÍT, aerolite, s. n. Corp (meteorit, pulbere) care cade pe Pământ din spațiul interplanetar. – Din fr. aérolithe. DOOM
aerolít s. n., pl. aerolíte
aerolite
AEROLÍT, aerolite, s. n. Corp (meteorit, pulbere) care cade pe Pământ din spațiul interplanetar. – Din fr. aérolithe. DOOM
aerolít s. n., pl. aerolíte
aerolitele
AEROLÍT, aerolite, s. n. Corp (meteorit, pulbere) care cade pe Pământ din spațiul interplanetar. – Din fr. aérolithe. DOOM
aerolít s. n., pl. aerolíte
aerolitelor
AEROLÍT, aerolite, s. n. Corp (meteorit, pulbere) care cade pe Pământ din spațiul interplanetar. – Din fr. aérolithe. DOOM
aerolít s. n., pl. aerolíte
aerolitul
AEROLÍT, aerolite, s. n. Corp (meteorit, pulbere) care cade pe Pământ din spațiul interplanetar. – Din fr. aérolithe. DOOM
aerolít s. n., pl. aerolíte
aerolitului
AEROLÍT, aerolite, s. n. Corp (meteorit, pulbere) care cade pe Pământ din spațiul interplanetar. – Din fr. aérolithe. DOOM
aerolít s. n., pl. aerolíte
aerolituri
AEROLÍT, aerolite, s. n. Corp (meteorit, pulbere) care cade pe Pământ din spațiul interplanetar. – Din fr. aérolithe. DOOM
aerolít s. n., pl. aerolíte
aeroliturile
AEROLÍT, aerolite, s. n. Corp (meteorit, pulbere) care cade pe Pământ din spațiul interplanetar. – Din fr. aérolithe. DOOM
aerolít s. n., pl. aerolíte
aeroliturilor
AEROLÍT, aerolite, s. n. Corp (meteorit, pulbere) care cade pe Pământ din spațiul interplanetar. – Din fr. aérolithe. DOOM
aerolít s. n., pl. aerolíte
aerolog
AEROLÓG, -Ă, aerologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în aerologie. – Din fr. aérologue.
aerologa
AEROLÓG, -Ă, aerologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în aerologie. – Din fr. aérologue.
aerologe
AEROLÓG, -Ă, aerologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în aerologie. – Din fr. aérologue.
aerologei
AEROLÓG, -Ă, aerologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în aerologie. – Din fr. aérologue.
aerologele
AEROLÓG, -Ă, aerologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în aerologie. – Din fr. aérologue.
aerologelor
AEROLÓG, -Ă, aerologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în aerologie. – Din fr. aérologue.
aerologi
AEROLÓG, -Ă, aerologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în aerologie. – Din fr. aérologue.
aerologia
AEROLOGÍE s. f. Ramură a meteorologiei care se ocupă cu studiul proprietăților atmosferei. – Din fr. aérologie. DOOM
aerologíe s. f., art. aerología, g.-d. aerologíi, art. aerologíei
aerologic
AEROLÓGIC, -Ă, aerologici, -ce, adj. Referitor la aerologie, de aerologie. – Din fr. aérologique.
aerologica
AEROLÓGIC, -Ă, aerologici, -ce, adj. Referitor la aerologie, de aerologie. – Din fr. aérologique.
aerologice
AEROLÓGIC, -Ă, aerologici, -ce, adj. Referitor la aerologie, de aerologie. – Din fr. aérologique.
aerologicei
AEROLÓGIC, -Ă, aerologici, -ce, adj. Referitor la aerologie, de aerologie. – Din fr. aérologique.
aerologicele
AEROLÓGIC, -Ă, aerologici, -ce, adj. Referitor la aerologie, de aerologie. – Din fr. aérologique.
aerologicelor
AEROLÓGIC, -Ă, aerologici, -ce, adj. Referitor la aerologie, de aerologie. – Din fr. aérologique.
aerologici
AEROLÓGIC, -Ă, aerologici, -ce, adj. Referitor la aerologie, de aerologie. – Din fr. aérologique.
aerologicii
AEROLÓGIC, -Ă, aerologici, -ce, adj. Referitor la aerologie, de aerologie. – Din fr. aérologique.
aerologicilor
AEROLÓGIC, -Ă, aerologici, -ce, adj. Referitor la aerologie, de aerologie. – Din fr. aérologique.
aerologicul
AEROLÓGIC, -Ă, aerologici, -ce, adj. Referitor la aerologie, de aerologie. – Din fr. aérologique.
aerologicului
AEROLÓGIC, -Ă, aerologici, -ce, adj. Referitor la aerologie, de aerologie. – Din fr. aérologique.
aerologie
AEROLOGÍE s. f. Ramură a meteorologiei care se ocupă cu studiul proprietăților atmosferei. – Din fr. aérologie. DOOM
aerologíe s. f., art. aerología, g.-d. aerologíi, art. aerologíei
aerologiei
AEROLOGÍE s. f. Ramură a meteorologiei care se ocupă cu studiul proprietăților atmosferei. – Din fr. aérologie. DOOM
aerologíe s. f., art. aerología, g.-d. aerologíi, art. aerologíei
aerologii
AEROLÓG, -Ă, aerologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în aerologie. – Din fr. aérologue.
aerologii
AEROLOGÍE s. f. Ramură a meteorologiei care se ocupă cu studiul proprietăților atmosferei. – Din fr. aérologie. DOOM
aerologíe s. f., art. aerología, g.-d. aerologíi, art. aerologíei
aerologilor
AEROLÓG, -Ă, aerologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în aerologie. – Din fr. aérologue.
aerologul
AEROLÓG, -Ă, aerologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în aerologie. – Din fr. aérologue.
aerologului
AEROLÓG, -Ă, aerologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în aerologie. – Din fr. aérologue.
aeromaritim
AEROMARÍTIM, -Ă adj. Aeronaval. [< fr. aéromaritime].
aeromaritima
AEROMARÍTIM, -Ă adj. Aeronaval. [< fr. aéromaritime].
aeromaritime
AEROMARÍTIM, -Ă adj. Aeronaval. [< fr. aéromaritime].
aeromaritimei
AEROMARÍTIM, -Ă adj. Aeronaval. [< fr. aéromaritime].
aeromaritimele
AEROMARÍTIM, -Ă adj. Aeronaval. [< fr. aéromaritime].
aeromaritimelor
AEROMARÍTIM, -Ă adj. Aeronaval. [< fr. aéromaritime].
aeromaritimi
AEROMARÍTIM, -Ă adj. Aeronaval. [< fr. aéromaritime].
aeromaritimii
AEROMARÍTIM, -Ă adj. Aeronaval. [< fr. aéromaritime].
aeromaritimilor
AEROMARÍTIM, -Ă adj. Aeronaval. [< fr. aéromaritime].
aeromaritimul
AEROMARÍTIM, -Ă adj. Aeronaval. [< fr. aéromaritime].
aeromaritimului
AEROMARÍTIM, -Ă adj. Aeronaval. [< fr. aéromaritime].
aeromecanica
AEROMECÁNICĂ s. f. Ramură a mecanicii care studiază mișcarea și echilibrul gazelor; mecanica gazelor. – Din fr. aéromécanique. DOOM
aeromecánică s. f., g.-d. art. aeromecánicii
aeromecanici
AEROMECÁNICĂ s. f. Ramură a mecanicii care studiază mișcarea și echilibrul gazelor; mecanica gazelor. – Din fr. aéromécanique. DOOM
aeromecánică s. f., g.-d. art. aeromecánicii
aeromecanicii
AEROMECÁNICĂ s. f. Ramură a mecanicii care studiază mișcarea și echilibrul gazelor; mecanica gazelor. – Din fr. aéromécanique. DOOM
aeromecánică s. f., g.-d. art. aeromecánicii
aeromedicina
AEROMEDICÍNĂ s.f. Ramură a medicinii care se ocupă cu studiul influenței zborului asupra organismului; medicină aeronautică. [Cf. germ. Aeromedizin].
aeromedicine
AEROMEDICÍNĂ s.f. Ramură a medicinii care se ocupă cu studiul influenței zborului asupra organismului; medicină aeronautică. [Cf. germ. Aeromedizin].
aeromedicinei
AEROMEDICÍNĂ s.f. Ramură a medicinii care se ocupă cu studiul influenței zborului asupra organismului; medicină aeronautică. [Cf. germ. Aeromedizin].
aerometre
AEROMÉTRU, aerometre, s. n. Instrument care servește la măsurarea sau la determinarea densității aerului1. – Din fr. aérometre. DOOM
aerométru (-me-tru) s. n., art. aerométrul; pl. aerométre
aerometrele
AEROMÉTRU, aerometre, s. n. Instrument care servește la măsurarea sau la determinarea densității aerului1. – Din fr. aérometre. DOOM
aerométru (-me-tru) s. n., art. aerométrul; pl. aerométre
aerometrelor
AEROMÉTRU, aerometre, s. n. Instrument care servește la măsurarea sau la determinarea densității aerului1. – Din fr. aérometre. DOOM
aerométru (-me-tru) s. n., art. aerométrul; pl. aerométre
aerometria
AEROMETRÍE s. f. Ramură a fizicii care studiază proprietățile fizice ale aerului1 și ale gazelor și măsoară efectele lor mecanice. – Din fr. aérométrie. DOOM
aerometríe (-me-tri-) s. f., art. aerometría, g.-d. aerometríi, art. aerometríei
aerometrie
AEROMETRÍE s. f. Ramură a fizicii care studiază proprietățile fizice ale aerului1 și ale gazelor și măsoară efectele lor mecanice. – Din fr. aérométrie. DOOM
aerometríe (-me-tri-) s. f., art. aerometría, g.-d. aerometríi, art. aerometríei
aerometriei
AEROMETRÍE s. f. Ramură a fizicii care studiază proprietățile fizice ale aerului1 și ale gazelor și măsoară efectele lor mecanice. – Din fr. aérométrie. DOOM
aerometríe (-me-tri-) s. f., art. aerometría, g.-d. aerometríi, art. aerometríei
aerometrii
AEROMETRÍE s. f. Ramură a fizicii care studiază proprietățile fizice ale aerului1 și ale gazelor și măsoară efectele lor mecanice. – Din fr. aérométrie. DOOM
aerometríe (-me-tri-) s. f., art. aerometría, g.-d. aerometríi, art. aerometríei
aerometru
AEROMÉTRU, aerometre, s. n. Instrument care servește la măsurarea sau la determinarea densității aerului1. – Din fr. aérometre. DOOM
aerométru (-me-tru) s. n., art. aerométrul; pl. aerométre
aerometrul
AEROMÉTRU, aerometre, s. n. Instrument care servește la măsurarea sau la determinarea densității aerului1. – Din fr. aérometre. DOOM
aerométru (-me-tru) s. n., art. aerométrul; pl. aerométre
aerometrului
AEROMÉTRU, aerometre, s. n. Instrument care servește la măsurarea sau la determinarea densității aerului1. – Din fr. aérometre. DOOM
aerométru (-me-tru) s. n., art. aerométrul; pl. aerométre
aeromobil
AEROMOBÍL, -Ă, aeromobili, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre corpuri) Care se mișcă în aer1. 2. S. n. Corp solid care se poate menține și mișca în aer1. – Din fr. aéromobile. DOOM
aeromobíl2 s. n., pl. aeromobíle
aeromobila
AEROMOBÍL, -Ă, aeromobili, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre corpuri) Care se mișcă în aer1. 2. S. n. Corp solid care se poate menține și mișca în aer1. – Din fr. aéromobile. DOOM
aeromobíl2 s. n., pl. aeromobíle
aeromobile
AEROMOBÍL, -Ă, aeromobili, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre corpuri) Care se mișcă în aer1. 2. S. n. Corp solid care se poate menține și mișca în aer1. – Din fr. aéromobile. DOOM
aeromobíl2 s. n., pl. aeromobíle
aeromobilei
AEROMOBÍL, -Ă, aeromobili, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre corpuri) Care se mișcă în aer1. 2. S. n. Corp solid care se poate menține și mișca în aer1. – Din fr. aéromobile. DOOM
aeromobíl2 s. n., pl. aeromobíle
aeromobilele
AEROMOBÍL, -Ă, aeromobili, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre corpuri) Care se mișcă în aer1. 2. S. n. Corp solid care se poate menține și mișca în aer1. – Din fr. aéromobile. DOOM
aeromobíl2 s. n., pl. aeromobíle
aeromobilelor
AEROMOBÍL, -Ă, aeromobili, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre corpuri) Care se mișcă în aer1. 2. S. n. Corp solid care se poate menține și mișca în aer1. – Din fr. aéromobile. DOOM
aeromobíl2 s. n., pl. aeromobíle
aeromobili
AEROMOBÍL, -Ă, aeromobili, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre corpuri) Care se mișcă în aer1. 2. S. n. Corp solid care se poate menține și mișca în aer1. – Din fr. aéromobile. DOOM
aeromobíl2 s. n., pl. aeromobíle
aeromobilii
AEROMOBÍL, -Ă, aeromobili, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre corpuri) Care se mișcă în aer1. 2. S. n. Corp solid care se poate menține și mișca în aer1. – Din fr. aéromobile. DOOM
aeromobíl2 s. n., pl. aeromobíle
aeromobililor
AEROMOBÍL, -Ă, aeromobili, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre corpuri) Care se mișcă în aer1. 2. S. n. Corp solid care se poate menține și mișca în aer1. – Din fr. aéromobile. DOOM
aeromobíl2 s. n., pl. aeromobíle
aeromobilul
AEROMOBÍL, -Ă, aeromobili, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre corpuri) Care se mișcă în aer1. 2. S. n. Corp solid care se poate menține și mișca în aer1. – Din fr. aéromobile. DOOM
aeromobíl2 s. n., pl. aeromobíle
aeromobilului
AEROMOBÍL, -Ă, aeromobili, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre corpuri) Care se mișcă în aer1. 2. S. n. Corp solid care se poate menține și mișca în aer1. – Din fr. aéromobile. DOOM
aeromobíl2 s. n., pl. aeromobíle
aeromodel
AEROMODÉL, aeromodele, s. n. Machetă de avion sau de planor. – Din fr. aéromodèle. DOOM
aeromodél s. n., pl. aeromodéle
aeromodele
AEROMODÉL, aeromodele, s. n. Machetă de avion sau de planor. – Din fr. aéromodèle. DOOM
aeromodél s. n., pl. aeromodéle
aeromodelele
AEROMODÉL, aeromodele, s. n. Machetă de avion sau de planor. – Din fr. aéromodèle. DOOM
aeromodél s. n., pl. aeromodéle
aeromodelelor
AEROMODÉL, aeromodele, s. n. Machetă de avion sau de planor. – Din fr. aéromodèle. DOOM
aeromodél s. n., pl. aeromodéle
aeromodelism
AEROMODELÍSM s. n. Sport aviatic care constă în proiectarea, construirea și lansarea de aeromodele. – Din fr. aéromodélisme. DOOM
aeromodelísm s. n.
aeromodelismul
AEROMODELÍSM s. n. Sport aviatic care constă în proiectarea, construirea și lansarea de aeromodele. – Din fr. aéromodélisme. DOOM
aeromodelísm s. n.
aeromodelismului
AEROMODELÍSM s. n. Sport aviatic care constă în proiectarea, construirea și lansarea de aeromodele. – Din fr. aéromodélisme. DOOM
aeromodelísm s. n.
aeromodelist
AEROMODELÍST, -Ă, aeromodeliști, -ste, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu aeromodelismul. – Aeromodel + suf. -íst. DOOM
aeromodelístă s. f., g.-d. art. aeromodelístei; pl. aeromodelíste
aeromodelista
AEROMODELÍST, -Ă, aeromodeliști, -ste, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu aeromodelismul. – Aeromodel + suf. -íst. DOOM
aeromodelístă s. f., g.-d. art. aeromodelístei; pl. aeromodelíste
aeromodeliste
AEROMODELÍST, -Ă, aeromodeliști, -ste, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu aeromodelismul. – Aeromodel + suf. -íst. DOOM
aeromodelístă s. f., g.-d. art. aeromodelístei; pl. aeromodelíste
aeromodelistei
AEROMODELÍST, -Ă, aeromodeliști, -ste, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu aeromodelismul. – Aeromodel + suf. -íst. DOOM
aeromodelístă s. f., g.-d. art. aeromodelístei; pl. aeromodelíste
aeromodelistele
AEROMODELÍST, -Ă, aeromodeliști, -ste, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu aeromodelismul. – Aeromodel + suf. -íst. DOOM
aeromodelístă s. f., g.-d. art. aeromodelístei; pl. aeromodelíste
aeromodelistelor
AEROMODELÍST, -Ă, aeromodeliști, -ste, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu aeromodelismul. – Aeromodel + suf. -íst. DOOM
aeromodelístă s. f., g.-d. art. aeromodelístei; pl. aeromodelíste
aeromodelistul
AEROMODELÍST, -Ă, aeromodeliști, -ste, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu aeromodelismul. – Aeromodel + suf. -íst. DOOM
aeromodelístă s. f., g.-d. art. aeromodelístei; pl. aeromodelíste
aeromodelistului
AEROMODELÍST, -Ă, aeromodeliști, -ste, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu aeromodelismul. – Aeromodel + suf. -íst. DOOM
aeromodelístă s. f., g.-d. art. aeromodelístei; pl. aeromodelíste
aeromodeliști
AEROMODELÍST, -Ă, aeromodeliști, -ste, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu aeromodelismul. – Aeromodel + suf. -íst. DOOM
aeromodelístă s. f., g.-d. art. aeromodelístei; pl. aeromodelíste
aeromodeliștii
AEROMODELÍST, -Ă, aeromodeliști, -ste, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu aeromodelismul. – Aeromodel + suf. -íst. DOOM
aeromodelístă s. f., g.-d. art. aeromodelístei; pl. aeromodelíste
aeromodeliștilor
AEROMODELÍST, -Ă, aeromodeliști, -ste, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu aeromodelismul. – Aeromodel + suf. -íst. DOOM
aeromodelístă s. f., g.-d. art. aeromodelístei; pl. aeromodelíste
aeromodelul
AEROMODÉL, aeromodele, s. n. Machetă de avion sau de planor. – Din fr. aéromodèle. DOOM
aeromodél s. n., pl. aeromodéle
aeromodelului
AEROMODÉL, aeromodele, s. n. Machetă de avion sau de planor. – Din fr. aéromodèle. DOOM
aeromodél s. n., pl. aeromodéle
aeromotoare
AEROMOTÓR, aeromotoare, s. n. Motor eolian. – Din fr. aéromoteur. DOOM
aeromotór s. n., pl. aeromotoáre
aeromotoarele
AEROMOTÓR, aeromotoare, s. n. Motor eolian. – Din fr. aéromoteur. DOOM
aeromotór s. n., pl. aeromotoáre
aeromotoarelor
AEROMOTÓR, aeromotoare, s. n. Motor eolian. – Din fr. aéromoteur. DOOM
aeromotór s. n., pl. aeromotoáre
aeromotor
AEROMOTÓR, aeromotoare, s. n. Motor eolian. – Din fr. aéromoteur. DOOM
aeromotór s. n., pl. aeromotoáre
aeromotorul
AEROMOTÓR, aeromotoare, s. n. Motor eolian. – Din fr. aéromoteur. DOOM
aeromotór s. n., pl. aeromotoáre
aeromotorului
AEROMOTÓR, aeromotoare, s. n. Motor eolian. – Din fr. aéromoteur. DOOM
aeromotór s. n., pl. aeromotoáre
aeronaut
AERONAÚT, -Ă, aeronauți, -te, s. m. și f. Persoană care conduce un vehicul aerian. – Din fr. aéronaute. DOOM
aeronaútă s. f., g.-d. art. aeronaútei; pl. aeronaúte
aeronauta
AERONAÚT, -Ă, aeronauți, -te, s. m. și f. Persoană care conduce un vehicul aerian. – Din fr. aéronaute. DOOM
aeronaútă s. f., g.-d. art. aeronaútei; pl. aeronaúte
aeronaute
AERONAÚT, -Ă, aeronauți, -te, s. m. și f. Persoană care conduce un vehicul aerian. – Din fr. aéronaute. DOOM
aeronaútă s. f., g.-d. art. aeronaútei; pl. aeronaúte
aeronautei
AERONAÚT, -Ă, aeronauți, -te, s. m. și f. Persoană care conduce un vehicul aerian. – Din fr. aéronaute. DOOM
aeronaútă s. f., g.-d. art. aeronaútei; pl. aeronaúte
aeronautele
AERONAÚT, -Ă, aeronauți, -te, s. m. și f. Persoană care conduce un vehicul aerian. – Din fr. aéronaute. DOOM
aeronaútă s. f., g.-d. art. aeronaútei; pl. aeronaúte
aeronautelor
AERONAÚT, -Ă, aeronauți, -te, s. m. și f. Persoană care conduce un vehicul aerian. – Din fr. aéronaute. DOOM
aeronaútă s. f., g.-d. art. aeronaútei; pl. aeronaúte
aeronautic
AERONAÚTIC, -Ă, aeronautici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a tehnicii care se ocupă cu construirea aeronavelor și cu problemele navigației aeriene. 2. Adj. Care aparține aeronauticii (1), privitor la aeronautică. [Pr.: -na-u-] – Din fr. aéronautique. DOOM
aeronaútic adj. m., pl. aeronaútici; f. aeronaútică, pl. aeronaútice
aeronautica
AERONAÚTIC, -Ă, aeronautici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a tehnicii care se ocupă cu construirea aeronavelor și cu problemele navigației aeriene. 2. Adj. Care aparține aeronauticii (1), privitor la aeronautică. [Pr.: -na-u-] – Din fr. aéronautique. DOOM
aeronaútic adj. m., pl. aeronaútici; f. aeronaútică, pl. aeronaútice
aeronautica
AERONAÚTIC, -Ă, aeronautici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a tehnicii care se ocupă cu construirea aeronavelor și cu problemele navigației aeriene. 2. Adj. Care aparține aeronauticii (1), privitor la aeronautică. [Pr.: -na-u-] – Din fr. aéronautique. DOOM
aeronaútică s. f., g.-d. aeronaútici, art. aeronaúticii
aeronautice
AERONAÚTIC, -Ă, aeronautici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a tehnicii care se ocupă cu construirea aeronavelor și cu problemele navigației aeriene. 2. Adj. Care aparține aeronauticii (1), privitor la aeronautică. [Pr.: -na-u-] – Din fr. aéronautique. DOOM
aeronaútic adj. m., pl. aeronaútici; f. aeronaútică, pl. aeronaútice
aeronauticei
AERONAÚTIC, -Ă, aeronautici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a tehnicii care se ocupă cu construirea aeronavelor și cu problemele navigației aeriene. 2. Adj. Care aparține aeronauticii (1), privitor la aeronautică. [Pr.: -na-u-] – Din fr. aéronautique. DOOM
aeronaútic adj. m., pl. aeronaútici; f. aeronaútică, pl. aeronaútice
aeronauticele
AERONAÚTIC, -Ă, aeronautici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a tehnicii care se ocupă cu construirea aeronavelor și cu problemele navigației aeriene. 2. Adj. Care aparține aeronauticii (1), privitor la aeronautică. [Pr.: -na-u-] – Din fr. aéronautique. DOOM
aeronaútic adj. m., pl. aeronaútici; f. aeronaútică, pl. aeronaútice
aeronauticelor
AERONAÚTIC, -Ă, aeronautici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a tehnicii care se ocupă cu construirea aeronavelor și cu problemele navigației aeriene. 2. Adj. Care aparține aeronauticii (1), privitor la aeronautică. [Pr.: -na-u-] – Din fr. aéronautique. DOOM
aeronaútic adj. m., pl. aeronaútici; f. aeronaútică, pl. aeronaútice
aeronautici
AERONAÚTIC, -Ă, aeronautici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a tehnicii care se ocupă cu construirea aeronavelor și cu problemele navigației aeriene. 2. Adj. Care aparține aeronauticii (1), privitor la aeronautică. [Pr.: -na-u-] – Din fr. aéronautique. DOOM
aeronaútic adj. m., pl. aeronaútici; f. aeronaútică, pl. aeronaútice
aeronautici
AERONAÚTIC, -Ă, aeronautici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a tehnicii care se ocupă cu construirea aeronavelor și cu problemele navigației aeriene. 2. Adj. Care aparține aeronauticii (1), privitor la aeronautică. [Pr.: -na-u-] – Din fr. aéronautique. DOOM
aeronaútică s. f., g.-d. aeronaútici, art. aeronaúticii
aeronauticii
AERONAÚTIC, -Ă, aeronautici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a tehnicii care se ocupă cu construirea aeronavelor și cu problemele navigației aeriene. 2. Adj. Care aparține aeronauticii (1), privitor la aeronautică. [Pr.: -na-u-] – Din fr. aéronautique. DOOM
aeronaútic adj. m., pl. aeronaútici; f. aeronaútică, pl. aeronaútice
aeronauticii
AERONAÚTIC, -Ă, aeronautici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a tehnicii care se ocupă cu construirea aeronavelor și cu problemele navigației aeriene. 2. Adj. Care aparține aeronauticii (1), privitor la aeronautică. [Pr.: -na-u-] – Din fr. aéronautique. DOOM
aeronaútică s. f., g.-d. aeronaútici, art. aeronaúticii
aeronauticilor
AERONAÚTIC, -Ă, aeronautici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a tehnicii care se ocupă cu construirea aeronavelor și cu problemele navigației aeriene. 2. Adj. Care aparține aeronauticii (1), privitor la aeronautică. [Pr.: -na-u-] – Din fr. aéronautique. DOOM
aeronaútic adj. m., pl. aeronaútici; f. aeronaútică, pl. aeronaútice
aeronauticul
AERONAÚTIC, -Ă, aeronautici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a tehnicii care se ocupă cu construirea aeronavelor și cu problemele navigației aeriene. 2. Adj. Care aparține aeronauticii (1), privitor la aeronautică. [Pr.: -na-u-] – Din fr. aéronautique. DOOM
aeronaútic adj. m., pl. aeronaútici; f. aeronaútică, pl. aeronaútice
aeronauticului
AERONAÚTIC, -Ă, aeronautici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a tehnicii care se ocupă cu construirea aeronavelor și cu problemele navigației aeriene. 2. Adj. Care aparține aeronauticii (1), privitor la aeronautică. [Pr.: -na-u-] – Din fr. aéronautique. DOOM
aeronaútic adj. m., pl. aeronaútici; f. aeronaútică, pl. aeronaútice
aeronautul
AERONAÚT, -Ă, aeronauți, -te, s. m. și f. Persoană care conduce un vehicul aerian. – Din fr. aéronaute. DOOM
aeronaútă s. f., g.-d. art. aeronaútei; pl. aeronaúte
aeronautului
AERONAÚT, -Ă, aeronauți, -te, s. m. și f. Persoană care conduce un vehicul aerian. – Din fr. aéronaute. DOOM
aeronaútă s. f., g.-d. art. aeronaútei; pl. aeronaúte
aeronauți
AERONAÚT, -Ă, aeronauți, -te, s. m. și f. Persoană care conduce un vehicul aerian. – Din fr. aéronaute. DOOM
aeronaútă s. f., g.-d. art. aeronaútei; pl. aeronaúte
aeronauții
AERONAÚT, -Ă, aeronauți, -te, s. m. și f. Persoană care conduce un vehicul aerian. – Din fr. aéronaute. DOOM
aeronaútă s. f., g.-d. art. aeronaútei; pl. aeronaúte
aeronauților
AERONAÚT, -Ă, aeronauți, -te, s. m. și f. Persoană care conduce un vehicul aerian. – Din fr. aéronaute. DOOM
aeronaútă s. f., g.-d. art. aeronaútei; pl. aeronaúte
aeronava
AERONÁVĂ, aeronave, s. f. Vehicul aerian care se menține și se deplasează în aer1; aerovehicul. Din aero- + navă (după fr. aéronef). DOOM
aeronávă s. f., g.-d. art. aeronávei; pl. aeronáve
aeronaval
AERONAVÁL, -Ă, aeronavali, -e, adj. Care aparține aviației și marinei, privitor la aviație și la marină. – Din fr. aéronaval. DOOM
aeronavál adj. m., pl. aeronaváli; f. aeronaválă, pl. aeronavále
aeronavala
AERONAVÁL, -Ă, aeronavali, -e, adj. Care aparține aviației și marinei, privitor la aviație și la marină. – Din fr. aéronaval. DOOM
aeronavál adj. m., pl. aeronaváli; f. aeronaválă, pl. aeronavále
aeronavale
AERONAVÁL, -Ă, aeronavali, -e, adj. Care aparține aviației și marinei, privitor la aviație și la marină. – Din fr. aéronaval. DOOM
aeronavál adj. m., pl. aeronaváli; f. aeronaválă, pl. aeronavále
aeronavalei
AERONAVÁL, -Ă, aeronavali, -e, adj. Care aparține aviației și marinei, privitor la aviație și la marină. – Din fr. aéronaval. DOOM
aeronavál adj. m., pl. aeronaváli; f. aeronaválă, pl. aeronavále
aeronavalele
AERONAVÁL, -Ă, aeronavali, -e, adj. Care aparține aviației și marinei, privitor la aviație și la marină. – Din fr. aéronaval. DOOM
aeronavál adj. m., pl. aeronaváli; f. aeronaválă, pl. aeronavále
aeronavalelor
AERONAVÁL, -Ă, aeronavali, -e, adj. Care aparține aviației și marinei, privitor la aviație și la marină. – Din fr. aéronaval. DOOM
aeronavál adj. m., pl. aeronaváli; f. aeronaválă, pl. aeronavále
aeronavali
AERONAVÁL, -Ă, aeronavali, -e, adj. Care aparține aviației și marinei, privitor la aviație și la marină. – Din fr. aéronaval. DOOM
aeronavál adj. m., pl. aeronaváli; f. aeronaválă, pl. aeronavále
aeronavalii
AERONAVÁL, -Ă, aeronavali, -e, adj. Care aparține aviației și marinei, privitor la aviație și la marină. – Din fr. aéronaval. DOOM
aeronavál adj. m., pl. aeronaváli; f. aeronaválă, pl. aeronavále
aeronavalilor
AERONAVÁL, -Ă, aeronavali, -e, adj. Care aparține aviației și marinei, privitor la aviație și la marină. – Din fr. aéronaval. DOOM
aeronavál adj. m., pl. aeronaváli; f. aeronaválă, pl. aeronavále
aeronavalul
AERONAVÁL, -Ă, aeronavali, -e, adj. Care aparține aviației și marinei, privitor la aviație și la marină. – Din fr. aéronaval. DOOM
aeronavál adj. m., pl. aeronaváli; f. aeronaválă, pl. aeronavále
aeronavalului
AERONAVÁL, -Ă, aeronavali, -e, adj. Care aparține aviației și marinei, privitor la aviație și la marină. – Din fr. aéronaval. DOOM
aeronavál adj. m., pl. aeronaváli; f. aeronaválă, pl. aeronavále
aeronave
AERONÁVĂ, aeronave, s. f. Vehicul aerian care se menține și se deplasează în aer1; aerovehicul. Din aero- + navă (după fr. aéronef). DOOM
aeronávă s. f., g.-d. art. aeronávei; pl. aeronáve
aeronavei
AERONÁVĂ, aeronave, s. f. Vehicul aerian care se menține și se deplasează în aer1; aerovehicul. Din aero- + navă (după fr. aéronef). DOOM
aeronávă s. f., g.-d. art. aeronávei; pl. aeronáve
aeronavele
AERONÁVĂ, aeronave, s. f. Vehicul aerian care se menține și se deplasează în aer1; aerovehicul. Din aero- + navă (după fr. aéronef). DOOM
aeronávă s. f., g.-d. art. aeronávei; pl. aeronáve
aeronavelor
AERONÁVĂ, aeronave, s. f. Vehicul aerian care se menține și se deplasează în aer1; aerovehicul. Din aero- + navă (după fr. aéronef). DOOM
aeronávă s. f., g.-d. art. aeronávei; pl. aeronáve
aeronavigația
AERONAVIGÁȚIE s.f. Navigație aeriană. [Cf. germ. Aeronavigation].
aeronavigație
AERONAVIGÁȚIE s.f. Navigație aeriană. [Cf. germ. Aeronavigation].
aeronavigației
AERONAVIGÁȚIE s.f. Navigație aeriană. [Cf. germ. Aeronavigation].
aeronavigații
AERONAVIGÁȚIE s.f. Navigație aeriană. [Cf. germ. Aeronavigation].
aeropa
Aeropa = Aërope.
aerope
Aërope, soția lui Plisthenes, cu care a avut doi fii: pe Agamemnon și pe Menelaus. După moartea lui Plisthenes s-a căsătorit cu Atreus, dar, fiindu-i necredincioasă, deoarece s-a lăsat sedusă de Thyestes, fratele regelui, a fost ucisă de către soțul ei (v. și Atreus).
aeroplan
AEROPLÁN, aeroplane, s. n. Avion. – Din fr. aéroplane. DOOM
aeroplán (-ro-plan) s. n., pl. aeropláne
aeroplanctoane
AEROPLANCTÓN s. n. Plancton care trăiește în atmosferă. – Din germ. Aeroplankton. DOOM
aeroplanctón (-ro-planc-ton) s. n.
aeroplanctoanele
AEROPLANCTÓN s. n. Plancton care trăiește în atmosferă. – Din germ. Aeroplankton. DOOM
aeroplanctón (-ro-planc-ton) s. n.
aeroplanctoanelor
AEROPLANCTÓN s. n. Plancton care trăiește în atmosferă. – Din germ. Aeroplankton. DOOM
aeroplanctón (-ro-planc-ton) s. n.
aeroplancton
AEROPLANCTÓN s. n. Plancton care trăiește în atmosferă. – Din germ. Aeroplankton. DOOM
aeroplanctón (-ro-planc-ton) s. n.
aeroplanctonul
AEROPLANCTÓN s. n. Plancton care trăiește în atmosferă. – Din germ. Aeroplankton. DOOM
aeroplanctón (-ro-planc-ton) s. n.
aeroplanctonului
AEROPLANCTÓN s. n. Plancton care trăiește în atmosferă. – Din germ. Aeroplankton. DOOM
aeroplanctón (-ro-planc-ton) s. n.
aeroplane
AEROPLÁN, aeroplane, s. n. Avion. – Din fr. aéroplane. DOOM
aeroplán (-ro-plan) s. n., pl. aeropláne
aeroplanele
AEROPLÁN, aeroplane, s. n. Avion. – Din fr. aéroplane. DOOM
aeroplán (-ro-plan) s. n., pl. aeropláne
aeroplanelor
AEROPLÁN, aeroplane, s. n. Avion. – Din fr. aéroplane. DOOM
aeroplán (-ro-plan) s. n., pl. aeropláne
aeroplanul
AEROPLÁN, aeroplane, s. n. Avion. – Din fr. aéroplane. DOOM
aeroplán (-ro-plan) s. n., pl. aeropláne
aeroplanului
AEROPLÁN, aeroplane, s. n. Avion. – Din fr. aéroplane. DOOM
aeroplán (-ro-plan) s. n., pl. aeropláne
aeropoligonație
AEROPOLIGONÁȚIE s.f. (Tehn.) Triangulație fotogrammetrică spațială care folosește fotograme de lungimi mici pentru determinarea coordonatelor punctelor terestre caracteristice unei regiuni. [< fr. aéropolygonation].
aeroport
AEROPÓRT, aeroporturi, s. n. Ansamblu constituit din terenul, clădirile și instalațiile necesare decolării, aterizării, manevrării, adăpostirii și întreținerii avioanelor. – Din fr. aéroport. DOOM
aeropórt s. n., pl. aeropórturi
aeroportuar
AEROPORTUÁR, -Ă, aeroportuari, -e, adj. Referitor la aeroport. [Pr.: -tu-ar] – Din fr. aéroportuaire. DOOM
aeroportuár (-tu-ar) adj. m., pl. aeroportuári; f. aeroportuáră, pl. aeroportuáre
aeroportuara
AEROPORTUÁR, -Ă, aeroportuari, -e, adj. Referitor la aeroport. [Pr.: -tu-ar] – Din fr. aéroportuaire. DOOM
aeroportuár (-tu-ar) adj. m., pl. aeroportuári; f. aeroportuáră, pl. aeroportuáre
aeroportuare
AEROPORTUÁR, -Ă, aeroportuari, -e, adj. Referitor la aeroport. [Pr.: -tu-ar] – Din fr. aéroportuaire. DOOM
aeroportuár (-tu-ar) adj. m., pl. aeroportuári; f. aeroportuáră, pl. aeroportuáre
aeroportuarei
AEROPORTUÁR, -Ă, aeroportuari, -e, adj. Referitor la aeroport. [Pr.: -tu-ar] – Din fr. aéroportuaire. DOOM
aeroportuár (-tu-ar) adj. m., pl. aeroportuári; f. aeroportuáră, pl. aeroportuáre
aeroportuarele
AEROPORTUÁR, -Ă, aeroportuari, -e, adj. Referitor la aeroport. [Pr.: -tu-ar] – Din fr. aéroportuaire. DOOM
aeroportuár (-tu-ar) adj. m., pl. aeroportuári; f. aeroportuáră, pl. aeroportuáre
aeroportuarelor
AEROPORTUÁR, -Ă, aeroportuari, -e, adj. Referitor la aeroport. [Pr.: -tu-ar] – Din fr. aéroportuaire. DOOM
aeroportuár (-tu-ar) adj. m., pl. aeroportuári; f. aeroportuáră, pl. aeroportuáre
aeroportuari
AEROPORTUÁR, -Ă, aeroportuari, -e, adj. Referitor la aeroport. [Pr.: -tu-ar] – Din fr. aéroportuaire. DOOM
aeroportuár (-tu-ar) adj. m., pl. aeroportuári; f. aeroportuáră, pl. aeroportuáre
aeroportuarii
AEROPORTUÁR, -Ă, aeroportuari, -e, adj. Referitor la aeroport. [Pr.: -tu-ar] – Din fr. aéroportuaire. DOOM
aeroportuár (-tu-ar) adj. m., pl. aeroportuári; f. aeroportuáră, pl. aeroportuáre
aeroportuarilor
AEROPORTUÁR, -Ă, aeroportuari, -e, adj. Referitor la aeroport. [Pr.: -tu-ar] – Din fr. aéroportuaire. DOOM
aeroportuár (-tu-ar) adj. m., pl. aeroportuári; f. aeroportuáră, pl. aeroportuáre
aeroportuarul
AEROPORTUÁR, -Ă, aeroportuari, -e, adj. Referitor la aeroport. [Pr.: -tu-ar] – Din fr. aéroportuaire. DOOM
aeroportuár (-tu-ar) adj. m., pl. aeroportuári; f. aeroportuáră, pl. aeroportuáre
aeroportuarului
AEROPORTUÁR, -Ă, aeroportuari, -e, adj. Referitor la aeroport. [Pr.: -tu-ar] – Din fr. aéroportuaire. DOOM
aeroportuár (-tu-ar) adj. m., pl. aeroportuári; f. aeroportuáră, pl. aeroportuáre
aeroportul
AEROPÓRT, aeroporturi, s. n. Ansamblu constituit din terenul, clădirile și instalațiile necesare decolării, aterizării, manevrării, adăpostirii și întreținerii avioanelor. – Din fr. aéroport. DOOM
aeropórt s. n., pl. aeropórturi
aeroportului
AEROPÓRT, aeroporturi, s. n. Ansamblu constituit din terenul, clădirile și instalațiile necesare decolării, aterizării, manevrării, adăpostirii și întreținerii avioanelor. – Din fr. aéroport. DOOM
aeropórt s. n., pl. aeropórturi
aeroporturi
AEROPÓRT, aeroporturi, s. n. Ansamblu constituit din terenul, clădirile și instalațiile necesare decolării, aterizării, manevrării, adăpostirii și întreținerii avioanelor. – Din fr. aéroport. DOOM
aeropórt s. n., pl. aeropórturi
aeroporturile
AEROPÓRT, aeroporturi, s. n. Ansamblu constituit din terenul, clădirile și instalațiile necesare decolării, aterizării, manevrării, adăpostirii și întreținerii avioanelor. – Din fr. aéroport. DOOM
aeropórt s. n., pl. aeropórturi
aeroporturilor
AEROPÓRT, aeroporturi, s. n. Ansamblu constituit din terenul, clădirile și instalațiile necesare decolării, aterizării, manevrării, adăpostirii și întreținerii avioanelor. – Din fr. aéroport. DOOM
aeropórt s. n., pl. aeropórturi
aeropoștal
AEROPOȘTÁL, -Ă, aeropoștali, -e, adj. Care aparține poștei aeriene, privitor la această poștă. Serviciu aeropoștal. – Din fr. aéropostal (după poștă). DOOM
aeropoștál adj. m., pl. aeropoștáli; f. aeropoștálă, pl. aeropoștále
aeropoștala
AEROPOȘTÁL, -Ă, aeropoștali, -e, adj. Care aparține poștei aeriene, privitor la această poștă. Serviciu aeropoștal. – Din fr. aéropostal (după poștă). DOOM
aeropoștál adj. m., pl. aeropoștáli; f. aeropoștálă, pl. aeropoștále
aeropoștale
AEROPOȘTÁL, -Ă, aeropoștali, -e, adj. Care aparține poștei aeriene, privitor la această poștă. Serviciu aeropoștal. – Din fr. aéropostal (după poștă). DOOM
aeropoștál adj. m., pl. aeropoștáli; f. aeropoștálă, pl. aeropoștále
aeropoștalei
AEROPOȘTÁL, -Ă, aeropoștali, -e, adj. Care aparține poștei aeriene, privitor la această poștă. Serviciu aeropoștal. – Din fr. aéropostal (după poștă). DOOM
aeropoștál adj. m., pl. aeropoștáli; f. aeropoștálă, pl. aeropoștále
aeropoștalele
AEROPOȘTÁL, -Ă, aeropoștali, -e, adj. Care aparține poștei aeriene, privitor la această poștă. Serviciu aeropoștal. – Din fr. aéropostal (după poștă). DOOM
aeropoștál adj. m., pl. aeropoștáli; f. aeropoștálă, pl. aeropoștále
aeropoștalelor
AEROPOȘTÁL, -Ă, aeropoștali, -e, adj. Care aparține poștei aeriene, privitor la această poștă. Serviciu aeropoștal. – Din fr. aéropostal (după poștă). DOOM
aeropoștál adj. m., pl. aeropoștáli; f. aeropoștálă, pl. aeropoștále
aeropoștali
AEROPOȘTÁL, -Ă, aeropoștali, -e, adj. Care aparține poștei aeriene, privitor la această poștă. Serviciu aeropoștal. – Din fr. aéropostal (după poștă). DOOM
aeropoștál adj. m., pl. aeropoștáli; f. aeropoștálă, pl. aeropoștále
aeropoștalii
AEROPOȘTÁL, -Ă, aeropoștali, -e, adj. Care aparține poștei aeriene, privitor la această poștă. Serviciu aeropoștal. – Din fr. aéropostal (după poștă). DOOM
aeropoștál adj. m., pl. aeropoștáli; f. aeropoștálă, pl. aeropoștále
aeropoștalilor
AEROPOȘTÁL, -Ă, aeropoștali, -e, adj. Care aparține poștei aeriene, privitor la această poștă. Serviciu aeropoștal. – Din fr. aéropostal (după poștă). DOOM
aeropoștál adj. m., pl. aeropoștáli; f. aeropoștálă, pl. aeropoștále
aeropoștalul
AEROPOȘTÁL, -Ă, aeropoștali, -e, adj. Care aparține poștei aeriene, privitor la această poștă. Serviciu aeropoștal. – Din fr. aéropostal (după poștă). DOOM
aeropoștál adj. m., pl. aeropoștáli; f. aeropoștálă, pl. aeropoștále
aeropoștalului
AEROPOȘTÁL, -Ă, aeropoștali, -e, adj. Care aparține poștei aeriene, privitor la această poștă. Serviciu aeropoștal. – Din fr. aéropostal (după poștă). DOOM
aeropoștál adj. m., pl. aeropoștáli; f. aeropoștálă, pl. aeropoștále
aeroproiector
AEROPROIECTÓR s.n. Aparat de restituție fotogrammetrică, folosit pentru proiectarea spațială simultană a mai multor fotograme aeriene. [< fr. aéroprojecteur].
aeropurtat
AEROPURTÁT, -Ă, aeropurtați, -te, adj. Care se transportă cu aeronavele. – Aero- + purtat (după fr. aéroporté). DOOM
aeropurtát adj. m., pl. aeropurtáți; f. aeropurtátă, pl. aeropurtáte
aeropurtata
AEROPURTÁT, -Ă, aeropurtați, -te, adj. Care se transportă cu aeronavele. – Aero- + purtat (după fr. aéroporté). DOOM
aeropurtát adj. m., pl. aeropurtáți; f. aeropurtátă, pl. aeropurtáte
aeropurtate
AEROPURTÁT, -Ă, aeropurtați, -te, adj. Care se transportă cu aeronavele. – Aero- + purtat (după fr. aéroporté). DOOM
aeropurtát adj. m., pl. aeropurtáți; f. aeropurtátă, pl. aeropurtáte
aeropurtatei
AEROPURTÁT, -Ă, aeropurtați, -te, adj. Care se transportă cu aeronavele. – Aero- + purtat (după fr. aéroporté). DOOM
aeropurtát adj. m., pl. aeropurtáți; f. aeropurtátă, pl. aeropurtáte
aeropurtatele
AEROPURTÁT, -Ă, aeropurtați, -te, adj. Care se transportă cu aeronavele. – Aero- + purtat (după fr. aéroporté). DOOM
aeropurtát adj. m., pl. aeropurtáți; f. aeropurtátă, pl. aeropurtáte
aeropurtatelor
AEROPURTÁT, -Ă, aeropurtați, -te, adj. Care se transportă cu aeronavele. – Aero- + purtat (după fr. aéroporté). DOOM
aeropurtát adj. m., pl. aeropurtáți; f. aeropurtátă, pl. aeropurtáte
aeropurtatul
AEROPURTÁT, -Ă, aeropurtați, -te, adj. Care se transportă cu aeronavele. – Aero- + purtat (după fr. aéroporté). DOOM
aeropurtát adj. m., pl. aeropurtáți; f. aeropurtátă, pl. aeropurtáte
aeropurtatului
AEROPURTÁT, -Ă, aeropurtați, -te, adj. Care se transportă cu aeronavele. – Aero- + purtat (după fr. aéroporté). DOOM
aeropurtát adj. m., pl. aeropurtáți; f. aeropurtátă, pl. aeropurtáte
aeropurtați
AEROPURTÁT, -Ă, aeropurtați, -te, adj. Care se transportă cu aeronavele. – Aero- + purtat (după fr. aéroporté). DOOM
aeropurtát adj. m., pl. aeropurtáți; f. aeropurtátă, pl. aeropurtáte
aeropurtații
AEROPURTÁT, -Ă, aeropurtați, -te, adj. Care se transportă cu aeronavele. – Aero- + purtat (după fr. aéroporté). DOOM
aeropurtát adj. m., pl. aeropurtáți; f. aeropurtátă, pl. aeropurtáte
aeropurtaților
AEROPURTÁT, -Ă, aeropurtați, -te, adj. Care se transportă cu aeronavele. – Aero- + purtat (după fr. aéroporté). DOOM
aeropurtát adj. m., pl. aeropurtáți; f. aeropurtátă, pl. aeropurtáte
aeroreactoare
AEROREACTÓR, aeroreactoare, s. n. Reactor la care jetul de gaze propulsate este aerul atmosferic precomprimat. [Pr.: -re-ac-] – Din fr. aéroréacteur. DOOM
aeroreactór (-re-ac-) s. n., pl. aeroreactoáre
aeroreactoarele
AEROREACTÓR, aeroreactoare, s. n. Reactor la care jetul de gaze propulsate este aerul atmosferic precomprimat. [Pr.: -re-ac-] – Din fr. aéroréacteur. DOOM
aeroreactór (-re-ac-) s. n., pl. aeroreactoáre
aeroreactoarelor
AEROREACTÓR, aeroreactoare, s. n. Reactor la care jetul de gaze propulsate este aerul atmosferic precomprimat. [Pr.: -re-ac-] – Din fr. aéroréacteur. DOOM
aeroreactór (-re-ac-) s. n., pl. aeroreactoáre
aeroreactor
AEROREACTÓR, aeroreactoare, s. n. Reactor la care jetul de gaze propulsate este aerul atmosferic precomprimat. [Pr.: -re-ac-] – Din fr. aéroréacteur. DOOM
aeroreactór (-re-ac-) s. n., pl. aeroreactoáre
aeroreactorul
AEROREACTÓR, aeroreactoare, s. n. Reactor la care jetul de gaze propulsate este aerul atmosferic precomprimat. [Pr.: -re-ac-] – Din fr. aéroréacteur. DOOM
aeroreactór (-re-ac-) s. n., pl. aeroreactoáre
aeroreactorului
AEROREACTÓR, aeroreactoare, s. n. Reactor la care jetul de gaze propulsate este aerul atmosferic precomprimat. [Pr.: -re-ac-] – Din fr. aéroréacteur. DOOM
aeroreactór (-re-ac-) s. n., pl. aeroreactoáre
aeros
AERÓS, -OÁSĂ, aeroși, -oase, adj. (Înv.) Aerian (3). – Aer1 + suf. -os. DOOM
aerós (înv.) adj. m., pl. aeróși; f. aeroásă, pl. aeroáse
aeroscoape
AEROSCÓP, aeroscoape, s. n. Aparat cu care se colectează praful din aer1 pentru a putea fi examinat la microscop. – Din fr. aéroscope. DOOM
aeroscóp (-ros-cop / -ro-scop) s. n., pl. aeroscoápe
aeroscoapele
AEROSCÓP, aeroscoape, s. n. Aparat cu care se colectează praful din aer1 pentru a putea fi examinat la microscop. – Din fr. aéroscope. DOOM
aeroscóp (-ros-cop / -ro-scop) s. n., pl. aeroscoápe
aeroscoapelor
AEROSCÓP, aeroscoape, s. n. Aparat cu care se colectează praful din aer1 pentru a putea fi examinat la microscop. – Din fr. aéroscope. DOOM
aeroscóp (-ros-cop / -ro-scop) s. n., pl. aeroscoápe
aeroscop
AEROSCÓP, aeroscoape, s. n. Aparat cu care se colectează praful din aer1 pentru a putea fi examinat la microscop. – Din fr. aéroscope. DOOM
aeroscóp (-ros-cop / -ro-scop) s. n., pl. aeroscoápe
aeroscopul
AEROSCÓP, aeroscoape, s. n. Aparat cu care se colectează praful din aer1 pentru a putea fi examinat la microscop. – Din fr. aéroscope. DOOM
aeroscóp (-ros-cop / -ro-scop) s. n., pl. aeroscoápe
aeroscopului
AEROSCÓP, aeroscoape, s. n. Aparat cu care se colectează praful din aer1 pentru a putea fi examinat la microscop. – Din fr. aéroscope. DOOM
aeroscóp (-ros-cop / -ro-scop) s. n., pl. aeroscoápe
aeroscuter
AEROSCÚTER s.n. Motocicletă care se deplasează cu ajutorul unei perne de aer. [< fr., engl. aeroscooter].
aerosol
AEROSÓL, aerosoli, s. m. (Mai ales la pl.) Sistem prin care se realizează împrăștierea mecanică în aer1 sau într-un gaz a unor particule solide sau lichide și care este folosit în medicină în tratamentul unor boli, în agricultură la combaterea dăunătorilor etc. – Din fr. aérosol. DOOM
aerosól s. m., pl. aerosóli
aerosoli
AEROSÓL, aerosoli, s. m. (Mai ales la pl.) Sistem prin care se realizează împrăștierea mecanică în aer1 sau într-un gaz a unor particule solide sau lichide și care este folosit în medicină în tratamentul unor boli, în agricultură la combaterea dăunătorilor etc. – Din fr. aérosol. DOOM
aerosól s. m., pl. aerosóli
aerosolii
AEROSÓL, aerosoli, s. m. (Mai ales la pl.) Sistem prin care se realizează împrăștierea mecanică în aer1 sau într-un gaz a unor particule solide sau lichide și care este folosit în medicină în tratamentul unor boli, în agricultură la combaterea dăunătorilor etc. – Din fr. aérosol. DOOM
aerosól s. m., pl. aerosóli
aerosolilor
AEROSÓL, aerosoli, s. m. (Mai ales la pl.) Sistem prin care se realizează împrăștierea mecanică în aer1 sau într-un gaz a unor particule solide sau lichide și care este folosit în medicină în tratamentul unor boli, în agricultură la combaterea dăunătorilor etc. – Din fr. aérosol. DOOM
aerosól s. m., pl. aerosóli
aerosoloterapia
AEROSOLOTERAPÍE s. f. Procedeu terapeutic prin care medicamentele sunt introduse, sub formă de aerosoli, pe căile respiratorii cu ajutorul unor pulverizatoare speciale. – Aerosol + terapie. DOOM
aerosoloterapíe s. f., art. aerosoloterapía, g.-d. aerosoloterapíi, art. aerosoloterapíei
aerosoloterapie
AEROSOLOTERAPÍE s. f. Procedeu terapeutic prin care medicamentele sunt introduse, sub formă de aerosoli, pe căile respiratorii cu ajutorul unor pulverizatoare speciale. – Aerosol + terapie. DOOM
aerosoloterapíe s. f., art. aerosoloterapía, g.-d. aerosoloterapíi, art. aerosoloterapíei
aerosoloterapiei
AEROSOLOTERAPÍE s. f. Procedeu terapeutic prin care medicamentele sunt introduse, sub formă de aerosoli, pe căile respiratorii cu ajutorul unor pulverizatoare speciale. – Aerosol + terapie. DOOM
aerosoloterapíe s. f., art. aerosoloterapía, g.-d. aerosoloterapíi, art. aerosoloterapíei
aerosoloterapii
AEROSOLOTERAPÍE s. f. Procedeu terapeutic prin care medicamentele sunt introduse, sub formă de aerosoli, pe căile respiratorii cu ajutorul unor pulverizatoare speciale. – Aerosol + terapie. DOOM
aerosoloterapíe s. f., art. aerosoloterapía, g.-d. aerosoloterapíi, art. aerosoloterapíei
aerosolul
AEROSÓL, aerosoli, s. m. (Mai ales la pl.) Sistem prin care se realizează împrăștierea mecanică în aer1 sau într-un gaz a unor particule solide sau lichide și care este folosit în medicină în tratamentul unor boli, în agricultură la combaterea dăunătorilor etc. – Din fr. aérosol. DOOM
aerosól s. m., pl. aerosóli
aerosolului
AEROSÓL, aerosoli, s. m. (Mai ales la pl.) Sistem prin care se realizează împrăștierea mecanică în aer1 sau într-un gaz a unor particule solide sau lichide și care este folosit în medicină în tratamentul unor boli, în agricultură la combaterea dăunătorilor etc. – Din fr. aérosol. DOOM
aerosól s. m., pl. aerosóli
aerosondaj
AEROSONDÁJ s.n. Sondaj al straturilor înalte ale atmosferei cu ajutorul balonului. [< fr. aérosondage].
aerospațial
AEROSPAȚIÁL, -Ă, aerospațiali, -e, adj. Referitor la navigația în spațiul aerian terestru și cosmic; aerocosmic. [Pr.: -ți-al] – Din fr. aérospatial. DOOM
aerospațiál (-ros-pa-ți-al / -ro-spa-) adj. m., pl. aerospațiáli; f. aerospațiálă, pl. aerospațiále
aerospațiala
AEROSPAȚIÁL, -Ă, aerospațiali, -e, adj. Referitor la navigația în spațiul aerian terestru și cosmic; aerocosmic. [Pr.: -ți-al] – Din fr. aérospatial. DOOM
aerospațiál (-ros-pa-ți-al / -ro-spa-) adj. m., pl. aerospațiáli; f. aerospațiálă, pl. aerospațiále
aerospațiale
AEROSPAȚIÁL, -Ă, aerospațiali, -e, adj. Referitor la navigația în spațiul aerian terestru și cosmic; aerocosmic. [Pr.: -ți-al] – Din fr. aérospatial. DOOM
aerospațiál (-ros-pa-ți-al / -ro-spa-) adj. m., pl. aerospațiáli; f. aerospațiálă, pl. aerospațiále
aerospațialei
AEROSPAȚIÁL, -Ă, aerospațiali, -e, adj. Referitor la navigația în spațiul aerian terestru și cosmic; aerocosmic. [Pr.: -ți-al] – Din fr. aérospatial. DOOM
aerospațiál (-ros-pa-ți-al / -ro-spa-) adj. m., pl. aerospațiáli; f. aerospațiálă, pl. aerospațiále
aerospațialele
AEROSPAȚIÁL, -Ă, aerospațiali, -e, adj. Referitor la navigația în spațiul aerian terestru și cosmic; aerocosmic. [Pr.: -ți-al] – Din fr. aérospatial. DOOM
aerospațiál (-ros-pa-ți-al / -ro-spa-) adj. m., pl. aerospațiáli; f. aerospațiálă, pl. aerospațiále
aerospațialelor
AEROSPAȚIÁL, -Ă, aerospațiali, -e, adj. Referitor la navigația în spațiul aerian terestru și cosmic; aerocosmic. [Pr.: -ți-al] – Din fr. aérospatial. DOOM
aerospațiál (-ros-pa-ți-al / -ro-spa-) adj. m., pl. aerospațiáli; f. aerospațiálă, pl. aerospațiále
aerospațiali
AEROSPAȚIÁL, -Ă, aerospațiali, -e, adj. Referitor la navigația în spațiul aerian terestru și cosmic; aerocosmic. [Pr.: -ți-al] – Din fr. aérospatial. DOOM
aerospațiál (-ros-pa-ți-al / -ro-spa-) adj. m., pl. aerospațiáli; f. aerospațiálă, pl. aerospațiále
aerospațialii
AEROSPAȚIÁL, -Ă, aerospațiali, -e, adj. Referitor la navigația în spațiul aerian terestru și cosmic; aerocosmic. [Pr.: -ți-al] – Din fr. aérospatial. DOOM
aerospațiál (-ros-pa-ți-al / -ro-spa-) adj. m., pl. aerospațiáli; f. aerospațiálă, pl. aerospațiále
aerospațialilor
AEROSPAȚIÁL, -Ă, aerospațiali, -e, adj. Referitor la navigația în spațiul aerian terestru și cosmic; aerocosmic. [Pr.: -ți-al] – Din fr. aérospatial. DOOM
aerospațiál (-ros-pa-ți-al / -ro-spa-) adj. m., pl. aerospațiáli; f. aerospațiálă, pl. aerospațiále
aerospațialul
AEROSPAȚIÁL, -Ă, aerospațiali, -e, adj. Referitor la navigația în spațiul aerian terestru și cosmic; aerocosmic. [Pr.: -ți-al] – Din fr. aérospatial. DOOM
aerospațiál (-ros-pa-ți-al / -ro-spa-) adj. m., pl. aerospațiáli; f. aerospațiálă, pl. aerospațiále
aerospațialului
AEROSPAȚIÁL, -Ă, aerospațiali, -e, adj. Referitor la navigația în spațiul aerian terestru și cosmic; aerocosmic. [Pr.: -ți-al] – Din fr. aérospatial. DOOM
aerospațiál (-ros-pa-ți-al / -ro-spa-) adj. m., pl. aerospațiáli; f. aerospațiálă, pl. aerospațiále
aerostat
AEROSTÁT, aerostate, s. n. Aeronavă umplută cu un gaz mai ușor decât aerul1. – Din fr. aérostat. DOOM
aerostát (-ros-tat / -ro-stat) s. n., pl. aerostáte
aerostate
AEROSTÁT, aerostate, s. n. Aeronavă umplută cu un gaz mai ușor decât aerul1. – Din fr. aérostat. DOOM
aerostát (-ros-tat / -ro-stat) s. n., pl. aerostáte
aerostatele
AEROSTÁT, aerostate, s. n. Aeronavă umplută cu un gaz mai ușor decât aerul1. – Din fr. aérostat. DOOM
aerostát (-ros-tat / -ro-stat) s. n., pl. aerostáte
aerostatelor
AEROSTÁT, aerostate, s. n. Aeronavă umplută cu un gaz mai ușor decât aerul1. – Din fr. aérostat. DOOM
aerostát (-ros-tat / -ro-stat) s. n., pl. aerostáte
aerostatic
AEROSTÁTIC, -Ă, aerostatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a mecanicii fluidelor care se ocupă cu studiul echilibrului aerului1 și, în general, al gazelor, precum și cu construirea și dirijarea aerostatelor. 2. Adj. Care aparține aerostaticii (1) sau aerostatelor, privitor la aerostatică sau la aerostate. – Din fr. aérostatique. DOOM
aerostátic (-ros-ta- / -ro-sta-) adj. m., pl. aerostátici; f. aerostátică, pl. aerostátice
aerostatica
AEROSTÁTIC, -Ă, aerostatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a mecanicii fluidelor care se ocupă cu studiul echilibrului aerului1 și, în general, al gazelor, precum și cu construirea și dirijarea aerostatelor. 2. Adj. Care aparține aerostaticii (1) sau aerostatelor, privitor la aerostatică sau la aerostate. – Din fr. aérostatique. DOOM
aerostátic (-ros-ta- / -ro-sta-) adj. m., pl. aerostátici; f. aerostátică, pl. aerostátice
aerostatica
AEROSTÁTIC, -Ă, aerostatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a mecanicii fluidelor care se ocupă cu studiul echilibrului aerului1 și, în general, al gazelor, precum și cu construirea și dirijarea aerostatelor. 2. Adj. Care aparține aerostaticii (1) sau aerostatelor, privitor la aerostatică sau la aerostate. – Din fr. aérostatique. DOOM
aerostátică (-ros-ta- / -ro-sta-) s. f., g.-d. aerostátici, art. aerostáticii
aerostatice
AEROSTÁTIC, -Ă, aerostatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a mecanicii fluidelor care se ocupă cu studiul echilibrului aerului1 și, în general, al gazelor, precum și cu construirea și dirijarea aerostatelor. 2. Adj. Care aparține aerostaticii (1) sau aerostatelor, privitor la aerostatică sau la aerostate. – Din fr. aérostatique. DOOM
aerostátic (-ros-ta- / -ro-sta-) adj. m., pl. aerostátici; f. aerostátică, pl. aerostátice
aerostaticei
AEROSTÁTIC, -Ă, aerostatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a mecanicii fluidelor care se ocupă cu studiul echilibrului aerului1 și, în general, al gazelor, precum și cu construirea și dirijarea aerostatelor. 2. Adj. Care aparține aerostaticii (1) sau aerostatelor, privitor la aerostatică sau la aerostate. – Din fr. aérostatique. DOOM
aerostátic (-ros-ta- / -ro-sta-) adj. m., pl. aerostátici; f. aerostátică, pl. aerostátice
aerostaticele
AEROSTÁTIC, -Ă, aerostatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a mecanicii fluidelor care se ocupă cu studiul echilibrului aerului1 și, în general, al gazelor, precum și cu construirea și dirijarea aerostatelor. 2. Adj. Care aparține aerostaticii (1) sau aerostatelor, privitor la aerostatică sau la aerostate. – Din fr. aérostatique. DOOM
aerostátic (-ros-ta- / -ro-sta-) adj. m., pl. aerostátici; f. aerostátică, pl. aerostátice
aerostaticelor
AEROSTÁTIC, -Ă, aerostatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a mecanicii fluidelor care se ocupă cu studiul echilibrului aerului1 și, în general, al gazelor, precum și cu construirea și dirijarea aerostatelor. 2. Adj. Care aparține aerostaticii (1) sau aerostatelor, privitor la aerostatică sau la aerostate. – Din fr. aérostatique. DOOM
aerostátic (-ros-ta- / -ro-sta-) adj. m., pl. aerostátici; f. aerostátică, pl. aerostátice
aerostatici
AEROSTÁTIC, -Ă, aerostatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a mecanicii fluidelor care se ocupă cu studiul echilibrului aerului1 și, în general, al gazelor, precum și cu construirea și dirijarea aerostatelor. 2. Adj. Care aparține aerostaticii (1) sau aerostatelor, privitor la aerostatică sau la aerostate. – Din fr. aérostatique. DOOM
aerostátic (-ros-ta- / -ro-sta-) adj. m., pl. aerostátici; f. aerostátică, pl. aerostátice
aerostatici
AEROSTÁTIC, -Ă, aerostatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a mecanicii fluidelor care se ocupă cu studiul echilibrului aerului1 și, în general, al gazelor, precum și cu construirea și dirijarea aerostatelor. 2. Adj. Care aparține aerostaticii (1) sau aerostatelor, privitor la aerostatică sau la aerostate. – Din fr. aérostatique. DOOM
aerostátică (-ros-ta- / -ro-sta-) s. f., g.-d. aerostátici, art. aerostáticii
aerostaticii
AEROSTÁTIC, -Ă, aerostatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a mecanicii fluidelor care se ocupă cu studiul echilibrului aerului1 și, în general, al gazelor, precum și cu construirea și dirijarea aerostatelor. 2. Adj. Care aparține aerostaticii (1) sau aerostatelor, privitor la aerostatică sau la aerostate. – Din fr. aérostatique. DOOM
aerostátic (-ros-ta- / -ro-sta-) adj. m., pl. aerostátici; f. aerostátică, pl. aerostátice
aerostaticii
AEROSTÁTIC, -Ă, aerostatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a mecanicii fluidelor care se ocupă cu studiul echilibrului aerului1 și, în general, al gazelor, precum și cu construirea și dirijarea aerostatelor. 2. Adj. Care aparține aerostaticii (1) sau aerostatelor, privitor la aerostatică sau la aerostate. – Din fr. aérostatique. DOOM
aerostátică (-ros-ta- / -ro-sta-) s. f., g.-d. aerostátici, art. aerostáticii
aerostaticilor
AEROSTÁTIC, -Ă, aerostatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a mecanicii fluidelor care se ocupă cu studiul echilibrului aerului1 și, în general, al gazelor, precum și cu construirea și dirijarea aerostatelor. 2. Adj. Care aparține aerostaticii (1) sau aerostatelor, privitor la aerostatică sau la aerostate. – Din fr. aérostatique. DOOM
aerostátic (-ros-ta- / -ro-sta-) adj. m., pl. aerostátici; f. aerostátică, pl. aerostátice
aerostaticul
AEROSTÁTIC, -Ă, aerostatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a mecanicii fluidelor care se ocupă cu studiul echilibrului aerului1 și, în general, al gazelor, precum și cu construirea și dirijarea aerostatelor. 2. Adj. Care aparține aerostaticii (1) sau aerostatelor, privitor la aerostatică sau la aerostate. – Din fr. aérostatique. DOOM
aerostátic (-ros-ta- / -ro-sta-) adj. m., pl. aerostátici; f. aerostátică, pl. aerostátice
aerostaticului
AEROSTÁTIC, -Ă, aerostatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a mecanicii fluidelor care se ocupă cu studiul echilibrului aerului1 și, în general, al gazelor, precum și cu construirea și dirijarea aerostatelor. 2. Adj. Care aparține aerostaticii (1) sau aerostatelor, privitor la aerostatică sau la aerostate. – Din fr. aérostatique. DOOM
aerostátic (-ros-ta- / -ro-sta-) adj. m., pl. aerostátici; f. aerostátică, pl. aerostátice
aerostatul
AEROSTÁT, aerostate, s. n. Aeronavă umplută cu un gaz mai ușor decât aerul1. – Din fr. aérostat. DOOM
aerostát (-ros-tat / -ro-stat) s. n., pl. aerostáte
aerostatului
AEROSTÁT, aerostate, s. n. Aeronavă umplută cu un gaz mai ușor decât aerul1. – Din fr. aérostat. DOOM
aerostát (-ros-tat / -ro-stat) s. n., pl. aerostáte
aerostația
AEROSTÁȚIE, (2) aerostații, s. f. 1. Ramură a aeronauticii care se ocupă cu studiul construcției și al zborului aerostatelor. 2. Stație de vehicule aeriene. – Din fr. aérostation. DOOM
aerostáție (-ros-ta-ți-e / -ro-sta-) s. f., art. aerostáția (-ți-a), g.-d. art. aerostáției; (stații) pl. aerostáții, art. aerostáțiile (-ți-i-)
aerostație
AEROSTÁȚIE, (2) aerostații, s. f. 1. Ramură a aeronauticii care se ocupă cu studiul construcției și al zborului aerostatelor. 2. Stație de vehicule aeriene. – Din fr. aérostation. DOOM
aerostáție (-ros-ta-ți-e / -ro-sta-) s. f., art. aerostáția (-ți-a), g.-d. art. aerostáției; (stații) pl. aerostáții, art. aerostáțiile (-ți-i-)
aerostației
AEROSTÁȚIE, (2) aerostații, s. f. 1. Ramură a aeronauticii care se ocupă cu studiul construcției și al zborului aerostatelor. 2. Stație de vehicule aeriene. – Din fr. aérostation. DOOM
aerostáție (-ros-ta-ți-e / -ro-sta-) s. f., art. aerostáția (-ți-a), g.-d. art. aerostáției; (stații) pl. aerostáții, art. aerostáțiile (-ți-i-)
aerostații
AEROSTÁȚIE, (2) aerostații, s. f. 1. Ramură a aeronauticii care se ocupă cu studiul construcției și al zborului aerostatelor. 2. Stație de vehicule aeriene. – Din fr. aérostation. DOOM
aerostáție (-ros-ta-ți-e / -ro-sta-) s. f., art. aerostáția (-ți-a), g.-d. art. aerostáției; (stații) pl. aerostáții, art. aerostáțiile (-ți-i-)
aerostațiile
AEROSTÁȚIE, (2) aerostații, s. f. 1. Ramură a aeronauticii care se ocupă cu studiul construcției și al zborului aerostatelor. 2. Stație de vehicule aeriene. – Din fr. aérostation. DOOM
aerostáție (-ros-ta-ți-e / -ro-sta-) s. f., art. aerostáția (-ți-a), g.-d. art. aerostáției; (stații) pl. aerostáții, art. aerostáțiile (-ți-i-)
aerostațiilor
AEROSTÁȚIE, (2) aerostații, s. f. 1. Ramură a aeronauticii care se ocupă cu studiul construcției și al zborului aerostatelor. 2. Stație de vehicule aeriene. – Din fr. aérostation. DOOM
aerostáție (-ros-ta-ți-e / -ro-sta-) s. f., art. aerostáția (-ți-a), g.-d. art. aerostáției; (stații) pl. aerostáții, art. aerostáțiile (-ți-i-)
aerostier
AEROSTIÉR s.m. Specialist care se ocupă cu aerostația (1); soldat din serviciul aerostației militare. [< fr. aérostier].
aerostieri
AEROSTIÉR s.m. Specialist care se ocupă cu aerostația (1); soldat din serviciul aerostației militare. [< fr. aérostier].
aerostierii
AEROSTIÉR s.m. Specialist care se ocupă cu aerostația (1); soldat din serviciul aerostației militare. [< fr. aérostier].
aerostierilor
AEROSTIÉR s.m. Specialist care se ocupă cu aerostația (1); soldat din serviciul aerostației militare. [< fr. aérostier].
aerostierul
AEROSTIÉR s.m. Specialist care se ocupă cu aerostația (1); soldat din serviciul aerostației militare. [< fr. aérostier].
aerostierului
AEROSTIÉR s.m. Specialist care se ocupă cu aerostația (1); soldat din serviciul aerostației militare. [< fr. aérostier].
aerosul
AERÓS, -OÁSĂ, aeroși, -oase, adj. (Înv.) Aerian (3). – Aer1 + suf. -os. DOOM
aerós (înv.) adj. m., pl. aeróși; f. aeroásă, pl. aeroáse
aerosului
AERÓS, -OÁSĂ, aeroși, -oase, adj. (Înv.) Aerian (3). – Aer1 + suf. -os. DOOM
aerós (înv.) adj. m., pl. aeróși; f. aeroásă, pl. aeroáse
aerotactism
AEROTACTÍSM s.n. Formă de chemotactism prin care microorganismele se orientează în raport cu concentrația de oxigen dizolvat în apă. [< fr. aérotactisme].
aerotactismul
AEROTACTÍSM s.n. Formă de chemotactism prin care microorganismele se orientează în raport cu concentrația de oxigen dizolvat în apă. [< fr. aérotactisme].
aerotactismului
AEROTACTÍSM s.n. Formă de chemotactism prin care microorganismele se orientează în raport cu concentrația de oxigen dizolvat în apă. [< fr. aérotactisme].
aerotanc
AEROTÁNC s.n. Construcție pentru epurarea biologică a apelor de canalizare. [Cf. engl. aerotank].
aerotaxația
AEROTAXÁȚIE s. f. Metodă pentru determinarea speciilor de arbori, a înălțimii, a diametrului coroanei etc. prin observare directă sau prin intermediul fotogramelor aeriene. – Aero- + taxație. DOOM
aerotaxáție (ți-e) s. f., art. aerotaxáția (-ți-a), g.-d. aerotaxáții, art. aerotaxáției
aerotaxație
AEROTAXÁȚIE s. f. Metodă pentru determinarea speciilor de arbori, a înălțimii, a diametrului coroanei etc. prin observare directă sau prin intermediul fotogramelor aeriene. – Aero- + taxație. DOOM
aerotaxáție (ți-e) s. f., art. aerotaxáția (-ți-a), g.-d. aerotaxáții, art. aerotaxáției
aerotaxației
AEROTAXÁȚIE s. f. Metodă pentru determinarea speciilor de arbori, a înălțimii, a diametrului coroanei etc. prin observare directă sau prin intermediul fotogramelor aeriene. – Aero- + taxație. DOOM
aerotaxáție (ți-e) s. f., art. aerotaxáția (-ți-a), g.-d. aerotaxáții, art. aerotaxáției
aerotaxații
AEROTAXÁȚIE s. f. Metodă pentru determinarea speciilor de arbori, a înălțimii, a diametrului coroanei etc. prin observare directă sau prin intermediul fotogramelor aeriene. – Aero- + taxație. DOOM
aerotaxáție (ți-e) s. f., art. aerotaxáția (-ți-a), g.-d. aerotaxáții, art. aerotaxáției
aerotaxațiile
AEROTAXÁȚIE s. f. Metodă pentru determinarea speciilor de arbori, a înălțimii, a diametrului coroanei etc. prin observare directă sau prin intermediul fotogramelor aeriene. – Aero- + taxație. DOOM
aerotaxáție (ți-e) s. f., art. aerotaxáția (-ți-a), g.-d. aerotaxáții, art. aerotaxáției
aerotaxațiilor
AEROTAXÁȚIE s. f. Metodă pentru determinarea speciilor de arbori, a înălțimii, a diametrului coroanei etc. prin observare directă sau prin intermediul fotogramelor aeriene. – Aero- + taxație. DOOM
aerotaxáție (ți-e) s. f., art. aerotaxáția (-ți-a), g.-d. aerotaxáții, art. aerotaxáției
aerotehnic
AEROTÉHNIC, -Ă adj. Referitor la aerotehnică. [< fr. aérotechnique].
aerotehnica
AEROTÉHNIC, -Ă adj. Referitor la aerotehnică. [< fr. aérotechnique].
aerotehnica
AEROTÉHNICĂ s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul și cu construcția aeronavelor. – Din fr. aérotechnique. DOOM
aerotéhnică s. f., g.-d. art. aerotéhnicii
aerotehnice
AEROTÉHNIC, -Ă adj. Referitor la aerotehnică. [< fr. aérotechnique].
aerotehnicei
AEROTÉHNIC, -Ă adj. Referitor la aerotehnică. [< fr. aérotechnique].
aerotehnicele
AEROTÉHNIC, -Ă adj. Referitor la aerotehnică. [< fr. aérotechnique].
aerotehnicelor
AEROTÉHNIC, -Ă adj. Referitor la aerotehnică. [< fr. aérotechnique].
aerotehnici
AEROTÉHNIC, -Ă adj. Referitor la aerotehnică. [< fr. aérotechnique].
aerotehnici
AEROTÉHNICĂ s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul și cu construcția aeronavelor. – Din fr. aérotechnique. DOOM
aerotéhnică s. f., g.-d. art. aerotéhnicii
aerotehnicii
AEROTÉHNIC, -Ă adj. Referitor la aerotehnică. [< fr. aérotechnique].
aerotehnicii
AEROTÉHNICĂ s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul și cu construcția aeronavelor. – Din fr. aérotechnique. DOOM
aerotéhnică s. f., g.-d. art. aerotéhnicii
aerotehnicilor
AEROTÉHNIC, -Ă adj. Referitor la aerotehnică. [< fr. aérotechnique].
aerotehnicul
AEROTÉHNIC, -Ă adj. Referitor la aerotehnică. [< fr. aérotechnique].
aerotehnicului
AEROTÉHNIC, -Ă adj. Referitor la aerotehnică. [< fr. aérotechnique].
aeroterapia
AEROTERAPÍE s. f. Metodă de tratament a unor boli cu ajutorul aerului1 (de munte). – Din fr. aérothérapie. DOOM
aeroterapíe s. f., art. aeroterapía; g.-d. aeroterapíi; art. aeroterapíei
aeroterapie
AEROTERAPÍE s. f. Metodă de tratament a unor boli cu ajutorul aerului1 (de munte). – Din fr. aérothérapie. DOOM
aeroterapíe s. f., art. aeroterapía; g.-d. aeroterapíi; art. aeroterapíei
aeroterapiei
AEROTERAPÍE s. f. Metodă de tratament a unor boli cu ajutorul aerului1 (de munte). – Din fr. aérothérapie. DOOM
aeroterapíe s. f., art. aeroterapía; g.-d. aeroterapíi; art. aeroterapíei
aeroterapii
AEROTERAPÍE s. f. Metodă de tratament a unor boli cu ajutorul aerului1 (de munte). – Din fr. aérothérapie. DOOM
aeroterapíe s. f., art. aeroterapía; g.-d. aeroterapíi; art. aeroterapíei
aeroterestra
AEROTERÉSTRU, -Ă adj. Referitor la forțele terestre și aeriene. [Cf. fr. aéroterrestre].
aeroterestre
AEROTERÉSTRU, -Ă adj. Referitor la forțele terestre și aeriene. [Cf. fr. aéroterrestre].
aeroterestrei
AEROTERÉSTRU, -Ă adj. Referitor la forțele terestre și aeriene. [Cf. fr. aéroterrestre].
aeroterestrele
AEROTERÉSTRU, -Ă adj. Referitor la forțele terestre și aeriene. [Cf. fr. aéroterrestre].
aeroterestrelor
AEROTERÉSTRU, -Ă adj. Referitor la forțele terestre și aeriene. [Cf. fr. aéroterrestre].
aeroterestru
AEROTERÉSTRU, -Ă adj. Referitor la forțele terestre și aeriene. [Cf. fr. aéroterrestre].
aeroterestrul
AEROTERÉSTRU, -Ă adj. Referitor la forțele terestre și aeriene. [Cf. fr. aéroterrestre].
aeroterestrului
AEROTERÉSTRU, -Ă adj. Referitor la forțele terestre și aeriene. [Cf. fr. aéroterrestre].
aerotereștri
AEROTERÉSTRU, -Ă adj. Referitor la forțele terestre și aeriene. [Cf. fr. aéroterrestre].
aerotereștrii
AEROTERÉSTRU, -Ă adj. Referitor la forțele terestre și aeriene. [Cf. fr. aéroterrestre].
aerotereștrilor
AEROTERÉSTRU, -Ă adj. Referitor la forțele terestre și aeriene. [Cf. fr. aéroterrestre].
aeroterm
AEROTÉRM s.n. (Tehn.) Instalație de încălzire cu ajutorul unei baterii și a unui ventilator, folosită în hale și în săli mari. [Var. aerotermă s.f. / < fr. aérotherme].
aeroterma
AEROTÉRMĂ, aeroterme, s. f. Aparat electric de încălzire cu aer cald. – Din fr. aérotherme. DOOM
*aerotérmă s. f., g.-d. art. aerotérmei; pl. aerotérme
aeroterme
AEROTÉRMĂ, aeroterme, s. f. Aparat electric de încălzire cu aer cald. – Din fr. aérotherme. DOOM
*aerotérmă s. f., g.-d. art. aerotérmei; pl. aerotérme
aerotermei
AEROTÉRMĂ, aeroterme, s. f. Aparat electric de încălzire cu aer cald. – Din fr. aérotherme. DOOM
*aerotérmă s. f., g.-d. art. aerotérmei; pl. aerotérme
aerotermele
AEROTÉRMĂ, aeroterme, s. f. Aparat electric de încălzire cu aer cald. – Din fr. aérotherme. DOOM
*aerotérmă s. f., g.-d. art. aerotérmei; pl. aerotérme
aerotermelor
AEROTÉRMĂ, aeroterme, s. f. Aparat electric de încălzire cu aer cald. – Din fr. aérotherme. DOOM
*aerotérmă s. f., g.-d. art. aerotérmei; pl. aerotérme
aerotermodinamica
AEROTERMODINÁMICĂ s.f. Știință care studiază fenomenele calorice provocate de scurgerile aerodinamice la viteze supersonice. [< fr. aérothermodynamique].
aerotermodinamici
AEROTERMODINÁMICĂ s.f. Știință care studiază fenomenele calorice provocate de scurgerile aerodinamice la viteze supersonice. [< fr. aérothermodynamique].
aerotermodinamicii
AEROTERMODINÁMICĂ s.f. Știință care studiază fenomenele calorice provocate de scurgerile aerodinamice la viteze supersonice. [< fr. aérothermodynamique].
aerotermoterapie
AEROTERMOTERAPÍE s.f. Terapeutică bazată pe utilizarea aerului cald. [< fr. aérothermothérapie].
aerotopograf
AEROTOPOGRÁF, aerotopografe, s. n. Aparat fotogrammetric folosit pentru executarea hărților și a planurilor topografice. – Din fr. aérotopographe. DOOM
aerotopográf (-po-graf) s. n., pl. aerotopográfe
aerotopografe
AEROTOPOGRÁF, aerotopografe, s. n. Aparat fotogrammetric folosit pentru executarea hărților și a planurilor topografice. – Din fr. aérotopographe. DOOM
aerotopográf (-po-graf) s. n., pl. aerotopográfe
aerotopografele
AEROTOPOGRÁF, aerotopografe, s. n. Aparat fotogrammetric folosit pentru executarea hărților și a planurilor topografice. – Din fr. aérotopographe. DOOM
aerotopográf (-po-graf) s. n., pl. aerotopográfe
aerotopografelor
AEROTOPOGRÁF, aerotopografe, s. n. Aparat fotogrammetric folosit pentru executarea hărților și a planurilor topografice. – Din fr. aérotopographe. DOOM
aerotopográf (-po-graf) s. n., pl. aerotopográfe
aerotopografia
AEROTOPOGRAFÍE s. f. Tehnică a măsurătorilor terestre cu ajutorul fotografiilor aeriene. – Din engl. aerotopography. DOOM
áerotopografíe (-po-gra-) s. f., art. áerotopografía, g.-d. áerotopografíi, art. áerotopografíei
aerotopografie
AEROTOPOGRAFÍE s. f. Tehnică a măsurătorilor terestre cu ajutorul fotografiilor aeriene. – Din engl. aerotopography. DOOM
áerotopografíe (-po-gra-) s. f., art. áerotopografía, g.-d. áerotopografíi, art. áerotopografíei
aerotopografiei
AEROTOPOGRAFÍE s. f. Tehnică a măsurătorilor terestre cu ajutorul fotografiilor aeriene. – Din engl. aerotopography. DOOM
áerotopografíe (-po-gra-) s. f., art. áerotopografía, g.-d. áerotopografíi, art. áerotopografíei
aerotopografii
AEROTOPOGRAFÍE s. f. Tehnică a măsurătorilor terestre cu ajutorul fotografiilor aeriene. – Din engl. aerotopography. DOOM
áerotopografíe (-po-gra-) s. f., art. áerotopografía, g.-d. áerotopografíi, art. áerotopografíei
aerotopografiile
AEROTOPOGRAFÍE s. f. Tehnică a măsurătorilor terestre cu ajutorul fotografiilor aeriene. – Din engl. aerotopography. DOOM
áerotopografíe (-po-gra-) s. f., art. áerotopografía, g.-d. áerotopografíi, art. áerotopografíei
aerotopografiilor
AEROTOPOGRAFÍE s. f. Tehnică a măsurătorilor terestre cu ajutorul fotografiilor aeriene. – Din engl. aerotopography. DOOM
áerotopografíe (-po-gra-) s. f., art. áerotopografía, g.-d. áerotopografíi, art. áerotopografíei
aerotopograful
AEROTOPOGRÁF, aerotopografe, s. n. Aparat fotogrammetric folosit pentru executarea hărților și a planurilor topografice. – Din fr. aérotopographe. DOOM
aerotopográf (-po-graf) s. n., pl. aerotopográfe
aerotopografului
AEROTOPOGRÁF, aerotopografe, s. n. Aparat fotogrammetric folosit pentru executarea hărților și a planurilor topografice. – Din fr. aérotopographe. DOOM
aerotopográf (-po-graf) s. n., pl. aerotopográfe
aerotransport
AEROTRANSPÓRT, aerotransporturi, s. n. Transport executat cu ajutorul avioanelor; transport aerian. – Din fr. aérotransport. DOOM
!aerotranspórt (-ro-tran-sport/-trans-port) s. n., pl. aerotranspórturi
aerotransportoare
AEROTRANSPORTÓR s.n. Aerovehicul destinat transportului de pasageri și de mărfuri. [< aero- + transportor].
aerotransportoarele
AEROTRANSPORTÓR s.n. Aerovehicul destinat transportului de pasageri și de mărfuri. [< aero- + transportor].
aerotransportoarelor
AEROTRANSPORTÓR s.n. Aerovehicul destinat transportului de pasageri și de mărfuri. [< aero- + transportor].
aerotransportor
AEROTRANSPORTÓR s.n. Aerovehicul destinat transportului de pasageri și de mărfuri. [< aero- + transportor].
aerotransportorul
AEROTRANSPORTÓR s.n. Aerovehicul destinat transportului de pasageri și de mărfuri. [< aero- + transportor].
aerotransportorului
AEROTRANSPORTÓR s.n. Aerovehicul destinat transportului de pasageri și de mărfuri. [< aero- + transportor].
aerotransportul
AEROTRANSPÓRT, aerotransporturi, s. n. Transport executat cu ajutorul avioanelor; transport aerian. – Din fr. aérotransport. DOOM
!aerotranspórt (-ro-tran-sport/-trans-port) s. n., pl. aerotranspórturi
aerotransportului
AEROTRANSPÓRT, aerotransporturi, s. n. Transport executat cu ajutorul avioanelor; transport aerian. – Din fr. aérotransport. DOOM
!aerotranspórt (-ro-tran-sport/-trans-port) s. n., pl. aerotranspórturi
aerotransporturi
AEROTRANSPÓRT, aerotransporturi, s. n. Transport executat cu ajutorul avioanelor; transport aerian. – Din fr. aérotransport. DOOM
!aerotranspórt (-ro-tran-sport/-trans-port) s. n., pl. aerotranspórturi
aerotransporturile
AEROTRANSPÓRT, aerotransporturi, s. n. Transport executat cu ajutorul avioanelor; transport aerian. – Din fr. aérotransport. DOOM
!aerotranspórt (-ro-tran-sport/-trans-port) s. n., pl. aerotranspórturi
aerotransporturilor
AEROTRANSPÓRT, aerotransporturi, s. n. Transport executat cu ajutorul avioanelor; transport aerian. – Din fr. aérotransport. DOOM
!aerotranspórt (-ro-tran-sport/-trans-port) s. n., pl. aerotranspórturi
aerotren
AEROTRÉN s.n. Tren aerian monorai. [Cf. fr. aerotrain, it. aerotreno].
aerotrenul
AEROTRÉN s.n. Tren aerian monorai. [Cf. fr. aerotrain, it. aerotreno].
aerotrenului
AEROTRÉN s.n. Tren aerian monorai. [Cf. fr. aerotrain, it. aerotreno].
aerotrenuri
AEROTRÉN s.n. Tren aerian monorai. [Cf. fr. aerotrain, it. aerotreno].
aerotrenurile
AEROTRÉN s.n. Tren aerian monorai. [Cf. fr. aerotrain, it. aerotreno].
aerotrenurilor
AEROTRÉN s.n. Tren aerian monorai. [Cf. fr. aerotrain, it. aerotreno].
aerotriangulație
AEROTRIANGULÁȚIE s.f. Metodă de determinare a punctelor de triangulație cu ajutorul fotogramelor aeriene. [< fr. aérotriangulation].
aerotropism
AEROTROPÍSM s.n. (Biol.) Tendința organismelor de a se îndrepta către o sursă de aer. [< fr. aérotropisme, cf. gr. aer – aer, tropos – întoarcere].
aerotropismul
AEROTROPÍSM s.n. (Biol.) Tendința organismelor de a se îndrepta către o sursă de aer. [< fr. aérotropisme, cf. gr. aer – aer, tropos – întoarcere].
aerotropismului
AEROTROPÍSM s.n. (Biol.) Tendința organismelor de a se îndrepta către o sursă de aer. [< fr. aérotropisme, cf. gr. aer – aer, tropos – întoarcere].
aerovehicul
AEROVEHÍCUL, aerovehicule, s. n. Aeronavă. – Aero- + vehicul. DOOM
aerovehícul s. n., pl. aerovehícule
aerovehicule
AEROVEHÍCUL, aerovehicule, s. n. Aeronavă. – Aero- + vehicul. DOOM
aerovehícul s. n., pl. aerovehícule
aerovehiculele
AEROVEHÍCUL, aerovehicule, s. n. Aeronavă. – Aero- + vehicul. DOOM
aerovehícul s. n., pl. aerovehícule
aerovehiculelor
AEROVEHÍCUL, aerovehicule, s. n. Aeronavă. – Aero- + vehicul. DOOM
aerovehícul s. n., pl. aerovehícule
aerovehiculul
AEROVEHÍCUL, aerovehicule, s. n. Aeronavă. – Aero- + vehicul. DOOM
aerovehícul s. n., pl. aerovehícule
aerovehiculului
AEROVEHÍCUL, aerovehicule, s. n. Aeronavă. – Aero- + vehicul. DOOM
aerovehícul s. n., pl. aerovehícule
aerozina
AEROZÍNĂ s. f. Carburant lichid pentru motoarele rachetelor. – Din fr. aérozine.
aerozine
AEROZÍNĂ s. f. Carburant lichid pentru motoarele rachetelor. – Din fr. aérozine.
aerozinei
AEROZÍNĂ s. f. Carburant lichid pentru motoarele rachetelor. – Din fr. aérozine.
aeroși
AERÓS, -OÁSĂ, aeroși, -oase, adj. (Înv.) Aerian (3). – Aer1 + suf. -os. DOOM
aerós (înv.) adj. m., pl. aeróși; f. aeroásă, pl. aeroáse
aeroșii
AERÓS, -OÁSĂ, aeroși, -oase, adj. (Înv.) Aerian (3). – Aer1 + suf. -os. DOOM
aerós (înv.) adj. m., pl. aeróși; f. aeroásă, pl. aeroáse
aeroșilor
AERÓS, -OÁSĂ, aeroși, -oase, adj. (Înv.) Aerian (3). – Aer1 + suf. -os. DOOM
aerós (înv.) adj. m., pl. aeróși; f. aeroásă, pl. aeroáse
aerul
ÁER2, aere, s. n. (Bis.) 1. Bucată de stofă sau de pânză, de obicei pictată sau țesută cu imaginea lui Hristos mort, cu care se acoperă vasele liturgice. 2. Epitaf (2). – Din ngr. aër. DOOM
áer2 (obiect de cult) s. n., pl. áere
aerul
ÁER1 s. n. 1. Amestec de gaze care alcătuiesc straturile inferioare ale atmosferei și care este absolut necesar vietăților aerobe. ◊ Aer lichid = lichid obținut prin răcirea aerului până sub temperatura de -183°C la presiune normală și folosit pentru separarea elementelor sale componente. Aer comprimat = aer la presiuni mai mari decât presiunea atmosferică, obținut cu compresoarele. Aer condiționat = sistem de ventilație a aerului din încăperi în scopul păstrării proprietăților fizice normale ale acestuia. ◊ Loc. adv. La (sau în) aer (liber) = într-un loc neacoperit, afară. ◊ Expr. A lua aer = a ieși din casă pentru a respira aer curat. 2. Văzduh, atmosferă. ◊ Expr. A fi (sau a se simți) ceva în aer = a exista semne că se pregătește ceva (în ascuns). A fi (sau a rămâne) în aer = a se afla într-o situație critică, a nu avea nicio perspectivă. 3. Înfățișare, aspect, expresie. ◊ Expr. A avea aerul că... (sau să...) = a da impresia că... A-și da (sau a-și lua) aere = a lua o atitudine de superioritate; a se îngâmfa, a se făli. [Pl.: (în expr.) aere] – Lat. aer, aeris (și cu înțelesurile fr. air). DOOM
áer1 (amestec de gaze, aspect) s. n., (atitudini) pl. áere
aerului
ÁER2, aere, s. n. (Bis.) 1. Bucată de stofă sau de pânză, de obicei pictată sau țesută cu imaginea lui Hristos mort, cu care se acoperă vasele liturgice. 2. Epitaf (2). – Din ngr. aër. DOOM
áer2 (obiect de cult) s. n., pl. áere
aerului
ÁER1 s. n. 1. Amestec de gaze care alcătuiesc straturile inferioare ale atmosferei și care este absolut necesar vietăților aerobe. ◊ Aer lichid = lichid obținut prin răcirea aerului până sub temperatura de -183°C la presiune normală și folosit pentru separarea elementelor sale componente. Aer comprimat = aer la presiuni mai mari decât presiunea atmosferică, obținut cu compresoarele. Aer condiționat = sistem de ventilație a aerului din încăperi în scopul păstrării proprietăților fizice normale ale acestuia. ◊ Loc. adv. La (sau în) aer (liber) = într-un loc neacoperit, afară. ◊ Expr. A lua aer = a ieși din casă pentru a respira aer curat. 2. Văzduh, atmosferă. ◊ Expr. A fi (sau a se simți) ceva în aer = a exista semne că se pregătește ceva (în ascuns). A fi (sau a rămâne) în aer = a se afla într-o situație critică, a nu avea nicio perspectivă. 3. Înfățișare, aspect, expresie. ◊ Expr. A avea aerul că... (sau să...) = a da impresia că... A-și da (sau a-și lua) aere = a lua o atitudine de superioritate; a se îngâmfa, a se făli. [Pl.: (în expr.) aere] – Lat. aer, aeris (și cu înțelesurile fr. air). DOOM
áer1 (amestec de gaze, aspect) s. n., (atitudini) pl. áere
aerând
AERÁ, aerez, vb. I. Tranz. 1. A introduce aer1 (1) în masa unui lichid, a unui material granulos sau care este în formă de pastă fluidă. 2. A răci cerealele dintr-un siloz prin introducerea de aer1 (1) sub presiune sau prin vânturare cu lopeți. – Din fr. aérer. DOOM
aerá (a ~) vb., ind. prez. 3 aereáză
aerînd
AERÁ, aerez, vb. I. Tranz. 1. A introduce aer1 (1) în masa unui lichid, a unui material granulos sau care este în formă de pastă fluidă. 2. A răci cerealele dintr-un siloz prin introducerea de aer1 (1) sub presiune sau prin vânturare cu lopeți. – Din fr. aérer. DOOM
aerá (a ~) vb., ind. prez. 3 aereáză
aerări
AERÁRE, aerări, s. f. Acțiunea de a aera. – V. aera. DOOM
aeráre s. f., g.-d. art. aerắrii
aerării
AERÁRE, aerări, s. f. Acțiunea de a aera. – V. aera. DOOM
aeráre s. f., g.-d. art. aerắrii
aerările
AERÁRE, aerări, s. f. Acțiunea de a aera. – V. aera. DOOM
aeráre s. f., g.-d. art. aerắrii
aerărilor
AERÁRE, aerări, s. f. Acțiunea de a aera. – V. aera. DOOM
aeráre s. f., g.-d. art. aerắrii
aesacus
Aesacus, fiul lui Priamus și al Arisbei. Avea darul profeției: printre altele a prezis că Paris va pricinui pieirea Troiei. Îndurerat de pierderea nimfei Hesperia, pe care o iubea și care a murit mușcată de un șarpe, Aesacus s-a aruncat în valurile mării. A fost transformat de Thetis în cormoran.
aesculapius
Asclepius (sau Aesculapius), fiul lui Apollo cu muritoarea Coronis și zeul medicinei. A fost crescut de mic de centaurul Chiron, care l-a inițiat în tainele lecuirii și l-a deprins să vîneze. Asclepius a avut doi fii: pe Machaon și pe Podalirius, vestiți datorită priceperii lor în arta tămăduirii, și patru fete, printre care se număra și Hygiea, zeița sănătății. Datorită faptului că nu s-a mulțumit să vindece numai bolile, ci a readus și morții la viață, Asclepius și-a atras mînia lui Zeus, care l-a ucis cu trăsnetul său. După moarte el a fost pus printre constelații. I se aduceau onoruri divine, în special la Epidaurus, și i se sacrifica, de obicei, un cocoș. Atributele sale erau toiagul și șarpele.
aeson
Aeson, fiul lui Cretheus și al lui Tyro și tatăl lui Iason. Alungat de către fratele său vitreg Pelias, Aeson este reînscăunat de Iason, la întoarcerea acestuia din expediția întreprinsă de Colchis, și reîntinerit prin vrăjile Medeei. După o altă versiune, Aeson ar fi fost omorît de către Palias și răzbunat mai tîrziu de Iason (v. și Iason).
aesonides
Aesonides, patronimic purtat de Iason, ca fiu al lui Aeson.
aethalides
Aethalides, crainicul argonauților.
aethra
Aethra 1. Mama lui Theseus. A însoțit-o la Troia pe Helena, sora lui Castor și Pollux. 2. Soția lui Atlas și una dintre oceanide.
aetolus
Aetolus, erou eponim al Aetoliei, fiul lui Endymion și al Iphianassei. L-a ucis din greșeală pe Apis, fiul lui Phoroneus și, în urma acestui fapt, a fost silit să se exileze.
aezi
AÉD, aezi, s. m. Poet epic recitator și cântăreț în Grecia antică. – Din fr. aède. DOOM
aéd s. m., pl. aézi
aezii
AÉD, aezi, s. m. Poet epic recitator și cântăreț în Grecia antică. – Din fr. aède. DOOM
aéd s. m., pl. aézi
aezilor
AÉD, aezi, s. m. Poet epic recitator și cântăreț în Grecia antică. – Din fr. aède. DOOM
aéd s. m., pl. aézi