a capella
A CAPPÉLLA¹ loc. adj., loc. adv. (Despre muzică sau despre o formație corală) Fără acompaniament instrumental. – Loc. it.

DOOM

a cappélla (it.) loc. adj., loc. adv.

a cappella
A CAPPÉLLA¹ loc. adj., loc. adv. (Despre muzică sau despre o formație corală) Fără acompaniament instrumental. – Loc. it.

DOOM

a cappélla (it.) loc. adj., loc. adv.

a fortiori
A FORTIÓRI loc. adv., loc. adj. Mod de argumentare prin care ceea ce este demonstrat pentru un caz se extinde la alt caz, care, fiind o subclasă a primului, prezintă tot atâtea sau mai multe temeiuri. [Pr.: -li-o-] – Loc lat.

DOOM

a fortióri (lat.) [ti pron ți] (-ti-o-ri) loc. adj., loc. adv.

a fresco
A FRÉSCO loc. adj., adv. (Despre picturi) Pictat pe zidul ud, proaspăt. [< it. a fresco].

DOOM

a frésco (it.) loc. adj., loc. adv.

a giorno
A GIÓRNO loc. adj., loc. adv. Ca ziua. Luminat a giorno. – Loc it.

DOOM

a giórno (it.) (gior-) loc. adj., loc. adv.

a posteriori
A POSTERIÓRI loc. adj., loc. adv. (Fil.) Bazat pe experiență, dobândit în urma experienței. [Pr.: -ri-o-] – Loc. lat.

DOOM

a posterióri (lat.) (-ri-o-ri) loc. adj., loc. adv.

a priori
A PRIÓRI loc. adj., loc. adv. (Fil.) (În mod) aprioric. [Pr.: -pri-o-] – Loc. lat.

DOOM

a prióri (lat.) (-pri-o-ri) loc. adj., loc. adv.

a tempo
A TÉMPO loc. adv. (Muz.; ca indicație de execuție) În tact, în mișcarea prescrisă. [< it. a tempo].

DOOM

a témpo (it.) loc. adv.

a uneori
UNEÓRI adv. Cîteodată, din cînd în cînd. Nu mă plîng ! Îmi pare mie Uneori că sînt învins, Sufletul mi-l simt cuprins De melancolie. COȘBUC, P. I 265. Uneori aplauzele îl fac să se oprească. VLAHUȚĂ, O. A. III 65. Era bucuroasă uneori... să-l vadă cum l-a vedea urnit de acasă. CREANGĂ, P. 111. Așa-mi vine uneori Să mă sui la munți cu flori, Să mă uit pe la surori. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 201. – Variantă: (popular) auneóri (scris și a uneori) (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 443) adv.

a-ul
A¹, a, s. m. 1. Prima literă a alfabetului limbii române. ◊ Expr. De la a la z = de la început până la sfârșit; totul, în întregime. 2. Sunet notat cu această, literă (vocală deschisă, nerotunjită medială).[Pl. și: (1, n.) a-uri]

DOOM

a² (sunet), s. m. pl. a

a-ului
A¹, a, s. m. 1. Prima literă a alfabetului limbii române. ◊ Expr. De la a la z = de la început până la sfârșit; totul, în întregime. 2. Sunet notat cu această, literă (vocală deschisă, nerotunjită medială).[Pl. și: (1, n.) a-uri]

DOOM

a² (sunet), s. m. pl. a

a-uri
A¹, a, s. m. 1. Prima literă a alfabetului limbii române. ◊ Expr. De la a la z = de la început până la sfârșit; totul, în întregime. 2. Sunet notat cu această, literă (vocală deschisă, nerotunjită medială).[Pl. și: (1, n.) a-uri]

DOOM

a² (sunet), s. m. pl. a

a-urile
A¹, a, s. m. 1. Prima literă a alfabetului limbii române. ◊ Expr. De la a la z = de la început până la sfârșit; totul, în întregime. 2. Sunet notat cu această, literă (vocală deschisă, nerotunjită medială).[Pl. și: (1, n.) a-uri]

DOOM

a² (sunet), s. m. pl. a

a-urilor
A¹, a, s. m. 1. Prima literă a alfabetului limbii române. ◊ Expr. De la a la z = de la început până la sfârșit; totul, în întregime. 2. Sunet notat cu această, literă (vocală deschisă, nerotunjită medială).[Pl. și: (1, n.) a-uri]

DOOM

a² (sunet), s. m. pl. a

a-vânat
a-vânát av [At: DOSOFTEI, ap. HEM 2167 / E: a³- + -vânat] La vânătoare.

a.d.i.
A.D.I. s. (iron.) siglă de la academician-doctor-inginer poreclă dată Elenei Ceaușescu în timpul vieții

a.m.r.
A.M.R. expr. (deț. mil.) siglă de la au mai rămas restul zilelor rămase spre efectuare dintr-o perioadă de detenție / dintr-un stagiu militar

abstrăgeți-
ABSTRÁGE, abstrag, vb. III. Tranz. A desprinde o însușire independent de obiectul sau de obiectele cărora le aparține; a judeca izolat, în afara unui context. – Din fr. abstraire (după trage).

DOOM

abstráge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. abstrág, imperf. 3 sg. abstrăgeá; part. abstrás

abăteți-
ABÁTE², abát, vb. III. 1. Tranz., refl. și intranz. A (se) îndepărta (de la o direcție inițială, fig. de la o normă fixată, de la o linie de conduită etc.). ♦ Refl. și tranz. A se opri sau a face să se oprească în treacăt undeva sau la cineva (părăsind drumul inițial). 2. Refl. (Despre fenomene ale naturii, calamități, nenorociri) A se produce în mod violent. 3. Refl. și intranz. A trece cuiva ceva prin minte, a-i veni o idee, o toană, un capriciu; a i se năzări. 4. Tranz. A întrista, a deprima, a mâhni, a descuraja. Vestea l-a abătut. 5. Tranz. A doborî la pământ. – Lat. abbattere, (4, 5) din fr. abattre.

DOOM

abáte² (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. abát, 1 pl. abátem, 2 pl. abáteți, imperf. 3 sg. abăteá; conj. prez. 3 să abátă; imper. 2 sg. abáte, 2 pl. abáteți; part. abătút

acad.
ACADEMICIÁN, -Ă, academicieni, -e, s. m. și f. Membru (de onoare sau titular) al unei academii. [Pr.: -ci-an] – Din fr. académicien.

DOOM

academiciánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. academiciénei (-ci-e-); pl. academiciéne; abr. acad.

acad.
ACADEMICIÁN, -Ă, academicieni, -e, s. m. și f. Membru (de onoare sau titular) al unei academii. [Pr.: -ci-an] – Din fr. académicien.

DOOM

academiciánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. academiciénei (-ci-e-); pl. academiciéne; abr. acad.

acarul păun
acarul Păun expr. persoană învinuită pe nedrept de comiterea unei infracțiuni pentru acoperirea adevăraților vinovați.

acca larentia
Acca La(u)rentia, nevasta păstorului Faustulus și doica lui Romulus și Remus, pe care i-a crescut alături de ceilalți doisprezece copii ai ei. Romanii o cinsteau ca pe o divinitate.

acqua tofana
ÁCQUA TOFÁNA s. f. Otravă celebră în Italia în sec. XVI-XVII. [Pr.: acua-] – Loc. it.

DOOM

ácqua tofána (it.) [acqua pron. ácŭa] (ac-qua) s. f.

acqua-tofana
ÁCQUA TOFÁNA s. f. Otravă celebră în Italia în sec. XVI-XVII. [Pr.: acua-] – Loc. it.

DOOM

ácqua tofána (it.) [acqua pron. ácŭa] (ac-qua) s. f.

acqua-toffana
ÁCQUA TOFÁNA s. f. Otravă celebră în Italia în sec. XVI-XVII. [Pr.: acua-] – Loc. it.

DOOM

ácqua tofána (it.) [acqua pron. ácŭa] (ac-qua) s. f.

ad interim
AD-ÍNTERIM adj. invar. Care ține locul titularului, care este provizoriu; interimar. Ministru ad-interim. [Scris și: ad interim] – Loc. lat.

DOOM

ad-ínterim / (lat.) ad ínterim adj. invar.; abr. a.i. / ad int.

ad libitum
AD LÍBITUM loc. adj., loc. adv. După voie, după faptă, după plac; oricum. – Loc. lat.

DOOM

ad líbitum (lat.) loc. adj., loc. adv.

ad litteram
AD LÍTTERAM loc. adj., loc. adv. Cuvânt cu cuvânt, literă cu literă; întocmai, literal, textual. – Loc. lat.

DOOM

ad lítteram (lat.) loc. adj., loc. adv.; abr. ad. litt.

ad referendum
AD REFERÉNDUM loc. adj. Termen folosit la semnarea unui tratat internațional de către un reprezentant diplomatic împuternicit să negocieze, dar nu să angajeze statul în privința semnării tratatului. [< lat. ad referendum – pentru a referi].

ad rem
AD REM loc. adv. La obiect. – Loc. lat.

DOOM

ad rem (lat.) loc. adv.

ad valorem
AD VALÓREM loc. adv. (De obicei despre calcularea taxelor vamale) După valoare. – Loc. lat.

DOOM

ad valórem (lat.) loc. adj., loc. adv.; abr. a.v. / ad val.

ad-hoc
AD-HÓC adv. Anume pentru acest scop, de circumstanță. ◊ (Adjectival; în expr.) Divan (sau adunare) ad-hoc = fiecare dintre cele două adunări speciale care s-au întrunit în 1857 (la Iași și la București) și au cerut unirea Țărilor Române. – Din lat. ad hoc.

DOOM

ad-hóc (divan ~) / (lat.) ad hoc adj. invar., adv.

ad-interim
AD-ÍNTERIM adj. invar. Care ține locul titularului, care este provizoriu; interimar. Ministru ad-interim. [Scris și: ad interim] – Loc. lat.

DOOM

ad-ínterim / (lat.) ad ínterim adj. invar.; abr. a.i. / ad int.

adenozin-fosforic
ADENOZIN-FOSFÓRIC adj. m. Acid adenozin-fosforic = Compus chimic care conține adenină, glucoză și acid fosforic, putând înmagazina energia eliberată din compușii organici metabolizați. [< fr. adénosin-phosphorique].

adoarme-
ADORMÍ, adórm, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A trece sau a aduce pe cineva la starea de somn. 2. Intranz. Fig. (În limbajul bisericesc) A muri. 3. Tranz. A alina, a potoli. Cântând și-a mai adormit foamea. – Lat. addormire.

DOOM

adormí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. adórm, imperf. 3 sg. adormeá; conj. prez. 3 să adoármă

afro-american
ÁFRO-AMERICÁN, -Ă, afro-americani, -e, s. m., adj. Denumire dată în SUA nord-americanilor de origine africană. – Din engl. amer. Afro-american.

afro-american
ÁFRO-AMERICÁN, -Ă, afro-americani, -e, s. m., adj. Denumire dată în SUA nord-americanilor de origine africană. – Din engl. amer. Afro-american.

aftershave-ul
AFTERSHAVE s. n. Loțiune parfumată folosită după bărbierit. [Pr: aftărșeῐv] – Din engl. after-shave.

DOOM

aftershave (angl.) [pron. aftărșéĭv] s. n., art. aftershave-ul; pl. aftershave-uri

aftershave-ului
AFTERSHAVE s. n. Loțiune parfumată folosită după bărbierit. [Pr: aftărșeῐv] – Din engl. after-shave.

DOOM

aftershave (angl.) [pron. aftărșéĭv] s. n., art. aftershave-ul; pl. aftershave-uri

aftershave-uri
AFTERSHAVE s. n. Loțiune parfumată folosită după bărbierit. [Pr: aftărșeῐv] – Din engl. after-shave.

DOOM

aftershave (angl.) [pron. aftărșéĭv] s. n., art. aftershave-ul; pl. aftershave-uri

aftershave-urile
AFTERSHAVE s. n. Loțiune parfumată folosită după bărbierit. [Pr: aftărșeῐv] – Din engl. after-shave.

DOOM

aftershave (angl.) [pron. aftărșéĭv] s. n., art. aftershave-ul; pl. aftershave-uri

aftershave-urilor
AFTERSHAVE s. n. Loțiune parfumată folosită după bărbierit. [Pr: aftărșeῐv] – Din engl. after-shave.

DOOM

aftershave (angl.) [pron. aftărșéĭv] s. n., art. aftershave-ul; pl. aftershave-uri

agar-agar
AGÁR-AGÁR s. n. Substanță gelatinoasă extrasă din unele alge marine, care se întrebuințează în medicină, în bacteriologie, în industria alimentară, textilă etc; geloză. – Din fr. agar-agar, germ. Agar-Agar.

DOOM

agár-agár s. n.

agar-agarul
AGÁR-AGÁR s. n. Substanță gelatinoasă extrasă din unele alge marine, care se întrebuințează în medicină, în bacteriologie, în industria alimentară, textilă etc; geloză. – Din fr. agar-agar, germ. Agar-Agar.

DOOM

agár-agár s. n.

agar-agarului
AGÁR-AGÁR s. n. Substanță gelatinoasă extrasă din unele alge marine, care se întrebuințează în medicină, în bacteriologie, în industria alimentară, textilă etc; geloză. – Din fr. agar-agar, germ. Agar-Agar.

DOOM

agár-agár s. n.

aide-memoire
AIDE-MÉMOIRE, aide-memoire-uri, s. n. 1. Îndreptar cuprinzând esențialul cunoștințelor dintr-un domeniu care trebuie memorate cu prioritate. 2. Schiță (scrisă) prezentând elementele esențiale ale unei discuții sau ale unei înțelegeri care urmează să aibă loc. 3. Notă înmânată personal de un agent diplomatic celeilalte părți în cursul unor convorbiri care rezumă problema discutată. [Pr.: edmemoár] – Din fr. aide-mémoire.

DOOM

aide-mémoire (fr.) [pron. edmemoár] (ai-de-mé-moi-re) s. n., art. aide-mémoire-ul; pl. aide-mémoire-uri

al pari
AL PARI loc. adv. (Despre un titlu financiar care se vinde sau se cumpără) La valoarea nominală. – Loc. it.

DOOM

al pári (it.) loc. adv.

ala-bala
ÁLA-BÁLA interj. 1. (În expr.) Ce mai ala-bala? = a) ce se mai petrece?; b) ce rost are atâta discuție (inutilă)? 2. (În formule recitative din jocurile copiilor) Ala-bala portocala. – Formație onomatopeică.

DOOM

ála-bála interj.

alain delon
Alain Delon s. n. haină scurtă din piele de oaie, cu guler de blană

alb-albastru
nici albă, nici neagră / nici cal, nici măgar / nici călare, nici pe jos / nici în car, nici în căruță expr. 1. (d. o situație) nehotărât, indecis. 2. ambiguu, de o calitate sau o compoziție incertă.

DOOM

alb-albástru adj. m., pl. alb-albáștri, art. alb-albáștrii; f. alb-albástră, pl. alb-albástre

albă-neagră
alba-neagra expr. joc de noroc ilegal, practicat de șmecheri pe stradă, la care trecătorii sunt momiți să participe, iar apoi sunt sistematic înșelați

DOOM

álba-neágra (joc) (-nea-gra) s. f. art., neart. álbă-neágră

alcalino-pământos
ALCALÍNO-PĂMÂNTÓS, alcalino-pământoase, adj. (În sintagma) Metal alcalino-pământos = fiecare dintre metalele care aparțin grupei a II-a din sistemul periodic al elementelor. – Alcalin + pământos (după fr. alcalino-terreux).

DOOM

alcalíno-pământós (metal ~) adj. m.; pl. f. alcalíno-pământoáse

ales bules
ales bules! expr. (țig.) s-a ales praful!

all segno
ALL SEGNO loc. adv. Indicație prin care se cere trecerea directă la locul unde se află semnul. – Loc. it.

alma mater
ÁLMA MÁTER s. f. Universitate. – Loc. lat.

DOOM

álma máter (lat.) s. f., g.-d. álmei máter

alter ego
ÁLTER ÉGO loc. s. m. Al doilea eu; persoană care se aseamănă întru totul cu alta, încât i se poate substitui. ♦ Om de încredere, prieten nedespărțit. – Loc. lat.

DOOM

álter égo (lat.) loc. s. m.

alter-ego
ÁLTER ÉGO loc. s. m. Al doilea eu; persoană care se aseamănă întru totul cu alta, încât i se poate substitui. ♦ Om de încredere, prieten nedespărțit. – Loc. lat.

DOOM

álter égo (lat.) loc. s. m.

altă dată
altă dată! expr. (iron.) niciodată!

DOOM

álte dăți (în alte împrejurări) loc. adv.

amper-spiră
AMPÉR-SPÍRĂ, amperi-spiră, s. m. (Înv.) Unitate de măsură pentru tensiunea magnetomotoare și pentru solenație. [Pl. și: (f.) amper-spire] – Amper + spiră.

DOOM

ampér-spíră (înv.) s. m., pl. ampéri-spíră; simb. Asp / A∙sp

anatomo-patologic
ANATOMO-PATOLÓGIC, -Ă, anatomo-patologici, -e, adj. Care se ocupă de structura patologică a organelor corpului.

anglo-americanism
ÁNGLO-AMERICANÍSM, anglo-americanisme, s. n. Cuvânt, expresie, construcție proprii limbii vorbite în SUA. – Anglo- + americanism.

DOOM

*ánglo-americanísm s. n., pl. ánglo-americanísme

anglo-normand
ÁNGLO-NORMÁND, -Ă, anglo-normanzi, -de, adj. 1. Care reunește elemente engleze și normande. 2. Care aparține culturii franceze (normande) din Anglia după cucerirea normandă (1066). ♦ (Substantivat, f.) Dialectul francez vechi vorbit pe cele două coaste ale Mării Mânecii între 1066 și sfârșitul sec. XIV.

anglo-normand
ÁNGLO-NORMÁND, -Ă, anglo-normanzi, -de, adj. 1. Care reunește elemente engleze și normande. 2. Care aparține culturii franceze (normande) din Anglia după cucerirea normandă (1066). ♦ (Substantivat, f.) Dialectul francez vechi vorbit pe cele două coaste ale Mării Mânecii între 1066 și sfârșitul sec. XIV.

anglo-normandul
ÁNGLO-NORMÁND, -Ă, anglo-normanzi, -de, adj. 1. Care reunește elemente engleze și normande. 2. Care aparține culturii franceze (normande) din Anglia după cucerirea normandă (1066). ♦ (Substantivat, f.) Dialectul francez vechi vorbit pe cele două coaste ale Mării Mânecii între 1066 și sfârșitul sec. XIV.

anglo-normandul
ÁNGLO-NORMÁND, -Ă, anglo-normanzi, -de, adj. 1. Care reunește elemente engleze și normande. 2. Care aparține culturii franceze (normande) din Anglia după cucerirea normandă (1066). ♦ (Substantivat, f.) Dialectul francez vechi vorbit pe cele două coaste ale Mării Mânecii între 1066 și sfârșitul sec. XIV.

anglo-normandului
ÁNGLO-NORMÁND, -Ă, anglo-normanzi, -de, adj. 1. Care reunește elemente engleze și normande. 2. Care aparține culturii franceze (normande) din Anglia după cucerirea normandă (1066). ♦ (Substantivat, f.) Dialectul francez vechi vorbit pe cele două coaste ale Mării Mânecii între 1066 și sfârșitul sec. XIV.

anglo-normandului
ÁNGLO-NORMÁND, -Ă, anglo-normanzi, -de, adj. 1. Care reunește elemente engleze și normande. 2. Care aparține culturii franceze (normande) din Anglia după cucerirea normandă (1066). ♦ (Substantivat, f.) Dialectul francez vechi vorbit pe cele două coaste ale Mării Mânecii între 1066 și sfârșitul sec. XIV.

anglo-normandă
ÁNGLO-NORMÁND, -Ă, anglo-normanzi, -de, adj. 1. Care reunește elemente engleze și normande. 2. Care aparține culturii franceze (normande) din Anglia după cucerirea normandă (1066). ♦ (Substantivat, f.) Dialectul francez vechi vorbit pe cele două coaste ale Mării Mânecii între 1066 și sfârșitul sec. XIV.

anglo-saxon
ÁNGLO-SAXÓN, -Ă, anglo-saxoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populații germanice care au ocupat Insulele Britanice în sec. V-VI; (și la sg.) persoană care face parte din una dintre aceste populații; p. ext. locuitor de origine engleză din Commonwealth sau din SUA. 2. Adj. Care aparține anglo-saxonilor (1). ♦ (Substantivat, f.) Limbă germanică vorbită de anglo-saxoni în sec. VIII-XII; engleza veche. – Din fr. anglo-saxon.

anglo-saxon
ÁNGLO-SAXÓN, -Ă, anglo-saxoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populații germanice care au ocupat Insulele Britanice în sec. V-VI; (și la sg.) persoană care face parte din una dintre aceste populații; p. ext. locuitor de origine engleză din Commonwealth sau din SUA. 2. Adj. Care aparține anglo-saxonilor (1). ♦ (Substantivat, f.) Limbă germanică vorbită de anglo-saxoni în sec. VIII-XII; engleza veche. – Din fr. anglo-saxon.

anglo-saxonă
ÁNGLO-SAXÓN, -Ă, anglo-saxoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populații germanice care au ocupat Insulele Britanice în sec. V-VI; (și la sg.) persoană care face parte din una dintre aceste populații; p. ext. locuitor de origine engleză din Commonwealth sau din SUA. 2. Adj. Care aparține anglo-saxonilor (1). ♦ (Substantivat, f.) Limbă germanică vorbită de anglo-saxoni în sec. VIII-XII; engleza veche. – Din fr. anglo-saxon.

angor pectoris
ÁNGOR s. f. (Și în sintagma angor pectoris) Angină pectorală. – Din fr., lat. angor.

DOOM

*ángor (lat.) s. f.

arde-
ÁRDE, ard, vb. III. I. Intranz. (Despre foc) A fi aprins. II. 1. Tranz. A da foc, a băga în foc. ◊ Expr. A arde cu fierul roșu = a) a face (unui animal) un semn cu un fier înroșit în foc; b) a înfiera; a stigmatiza (pe cineva). 2. Tranz., refl. și intranz. A (se) consuma, a (se) distruge prin foc. ♦ Tranz. A strica o mâncare expunând-o prea mult la acțiunea focului. ◊ Refl. S-a ars mâncarea. ♦ Tranz. A distruge printr-o reacție chimică. 3. Tranz. și intranz. A încinge, a încălzi (tare). ♦ Tranz. A expune acțiunii focului obiecte de lut, de ceramică etc. în procesul de fabricare, pentru a le îmbunătăți proprietățile. ♦ Tranz. A dezinfecta un instrument trecându-l prin flacără. ♦ Tranz. A cauteriza o rană. III. Intranz. 1. A răspândi lumină; a luci, a străluci. Lampa arde. 2. (Despre Soare) A răspândi căldură mare; a dogori; a fi fierbinte. ♦ Tranz. și refl. A (se) bronza, a (se) pârli (prea tare). IV. 1. Refl. și tranz. A suferi sau a face să sufere o durere vie, o arsură la atingerea cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte; a (se) frige. ♦ Tranz. A produce o senzație asemănătoare cu o arsură. 2. Tranz. Fig. A da o lovitură. I-a ars o palmă. ♦ (Fam.) A face ceva cu pasiune. Îi arde o horă. ♦ Tranz. și refl. (Fam.) A (se) păcăli, a (se) înșela. 3. Intranz. A se înroși tare (din cauza unei stări emotive). ♦ A avea febră. ♦ Fig. A fi cuprins de un sentiment profund, puternic. ◊ Expr. A-i arde (cuiva) de ceva = a simți o dorință (arzătoare); a avea dispoziția să..., a avea chef de... – Lat. ardere.

DOOM

árde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ard, imperf. 3 sg. ardeá, perf. s. 1 sg. arséi, 1 pl. árserăm; conj. prez. 3 să árdă (dar: arză-l focul); imper. 2 sg. tranz. árde, intranz. arzi, 2 pl. árdeți; part. ars

atrăgeți-
ATRÁGE, atrág, vb. III. Tranz. 1. A exercita o atracție (1); a trage spre sine. Magnetul atrage fierul. ◊ Refl. recipr. Electricitățile de sens contrar se atrag. ♦ A determina (adesea prin vicleșuguri) pe cineva să vină sau să se ducă undeva. ◊ Expr. A atrage atenția (cuiva) = a) a face ca atenția (cuiva) să se îndrepte într-o anumită direcție; b) a avertiza, a preveni. 2. A exercita sau a simți o atracție (2). ♦ Fig. A fermeca, a ademeni, a ispiti, a tenta. 3. A avea drept consecință; a determina. [Perf. s. atrăsei, part. atras] – A³ + trage (după fr. attirer).

DOOM

atráge (a ~) (a-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. atrág, 1 pl. atrágem, imperf. 3 sg. atrăgeá, perf. s. 1 sg. atrăséi, 1 pl. atráserăm; conj. prez. 3 să atrágă; part. atrás

aude-
AUZÍ, aúd, vb. IV. 1. Tranz. A percepe sunetele, zgomotele cu ajutorul auzului. ◊ Expr. Să te-audă Dumnezeu! = să se împlinească cele pe care (mi) le dorești! N-aude, n-a vede (n-a greul pământului) = se face că nu știe nimic. Eu spun, eu aud = degeaba vorbesc, nu mă ascultă nimeni. (Refl. pas.) Să se audă musca (zburând)! = să fie tăcere deplină! 2. Tranz. (La imper.) A lua seama la cele ce se spun; a asculta. Ia auzi ce-ți spun! 3. Intranz. și tranz. (Interogativ) A înțelege, a pricepe. ♦ Intranz. (La prez. ind. pers. 1) a) (Ca răspuns la o chemare) Poftim? ce dorești?; b) Poți tăgădui? mă mai poți contrazice? 4. Tranz. și intranz. A afla (o veste, o știre etc.). ◊ Loc. adv. Din auzite = din câte a aflat cineva de la alții, din zvon public. ◊ Expr. (Intranz.) A auzi de cineva (sau de ceva) = a cunoaște pe cineva (sau ceva) din cele ce se spun despre el. A nu mai auzi de cineva = a nu mai ști, a nu mai afla nimic despre cineva. A nu (mai) voi să audă de cineva = a rupe orice relații cu cineva. Să auzim de bine! formulă de urare la despărțire. ♦ Refl. (La pers. 3) A se vorbi, a se zvoni. [Pr.: a-u-. – Prez. ind. și: (pop.) aúz] – Lat. audire.

DOOM

auzí (a ~) (a-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aúd, 1 pl. auzím, imperf. 3 sg. auzeá; conj. prez. 3 să aúdă; ger. auzínd

austro-ungar
AÚSTRO-UNGÁR, -Ă, austro-ungari, -e, adj. Care aparținea sau se referea la Austro-Ungaria. – De la n. pr. Austro-Ungaria.

DOOM

aústro-ungár (a-us-) adj. m., pl. aústro-ungári; f. aústro-ungáră, pl. aústro-ungáre

autocunoșteți-
AUTOCUNOÁȘTE, autocunósc, vb. III. Refl. A-și cunoaște propria persoană. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + cunoaște.

autodistrugeți-
AUTODISTRÚGE, autodistrug, vb. III. Refl. A se distruge singur. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + distruge.

autoservice-ul
AUTOSÉRVICE, autoservice-uri, s. n. Service pentru autovehicule. [Pr.: a-u-to-ser-vis] – Din engl. auto-service.

DOOM

!autosérvice (angl.) [ce pron. s] (a-u-) s. n., art. autosérvice-ul; pl. autosérvice-uri

autoservice-ului
AUTOSÉRVICE, autoservice-uri, s. n. Service pentru autovehicule. [Pr.: a-u-to-ser-vis] – Din engl. auto-service.

DOOM

!autosérvice (angl.) [ce pron. s] (a-u-) s. n., art. autosérvice-ul; pl. autosérvice-uri

autoservice-uri
AUTOSÉRVICE, autoservice-uri, s. n. Service pentru autovehicule. [Pr.: a-u-to-ser-vis] – Din engl. auto-service.

DOOM

!autosérvice (angl.) [ce pron. s] (a-u-) s. n., art. autosérvice-ul; pl. autosérvice-uri

autoservice-urile
AUTOSÉRVICE, autoservice-uri, s. n. Service pentru autovehicule. [Pr.: a-u-to-ser-vis] – Din engl. auto-service.

DOOM

!autosérvice (angl.) [ce pron. s] (a-u-) s. n., art. autosérvice-ul; pl. autosérvice-uri

autoservice-urilor
AUTOSÉRVICE, autoservice-uri, s. n. Service pentru autovehicule. [Pr.: a-u-to-ser-vis] – Din engl. auto-service.

DOOM

!autosérvice (angl.) [ce pron. s] (a-u-) s. n., art. autosérvice-ul; pl. autosérvice-uri

așterneți-
AȘTÉRNE, aștérn, vb. III. 1. Tranz. A întinde un covor, o pânză etc. pe o suprafață. ♦ Tranz. și refl. (Adesea fig.) A (se) împrăștia, a (se) răspândi pe jos, încât să formeze un strat (care se nivelează). 2. Tranz. A pregăti (și a întinde) așternutul sau, p. ext., patul pentru culcare. ♦ A pregăti pe masă toate cele necesare pentru a mânca. 3. Tranz. A scrie, a compune. 4. Refl. și tranz. A (se) întinde (orizontal) pe jos, a (se) culca la pământ. ♦ Refl. Fig. A se apuca temeinic sau în tihnă de o treabă. ◊ Expr. A se așterne la drum = a porni la drum lung. A se așterne drumului (sau câmpului etc.) = a fugi sau a merge foarte repede. 5. Tranz. A trânti, a culca pe cineva la pământ (printr-o lovitură). ◊ Expr. (Înv.) A așterne (pe cineva) la scară = a întinde (pe cineva) pe jos pentru a-l bate. – Lat. asternere.

DOOM

aștérne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aștérn; conj. prez. 3 să așteárnă; part. așternút

b-ul
B, b, s. m. 1. A patra literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană oclusivă bilabială sonoră). [Pl. și: (1, n.) b-uri]

DOOM

b² (sunet) [cit. bî] s. m., pl. b

b-ul
BOR¹ s. n. Element chimic, semimetal negru-cenușiu, cristalin. – Din fr. bore.

DOOM

bor¹ (element chimic) s. n.; simb. B

b-ului
B, b, s. m. 1. A patra literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană oclusivă bilabială sonoră). [Pl. și: (1, n.) b-uri]

DOOM

b² (sunet) [cit. bî] s. m., pl. b

b-ului
BOR¹ s. n. Element chimic, semimetal negru-cenușiu, cristalin. – Din fr. bore.

DOOM

bor¹ (element chimic) s. n.; simb. B

b-uri
B, b, s. m. 1. A patra literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană oclusivă bilabială sonoră). [Pl. și: (1, n.) b-uri]

DOOM

b² (sunet) [cit. bî] s. m., pl. b

b-uri
BOR¹ s. n. Element chimic, semimetal negru-cenușiu, cristalin. – Din fr. bore.

DOOM

bor¹ (element chimic) s. n.; simb. B

b-urile
B, b, s. m. 1. A patra literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană oclusivă bilabială sonoră). [Pl. și: (1, n.) b-uri]

DOOM

b² (sunet) [cit. bî] s. m., pl. b

b-urile
BOR¹ s. n. Element chimic, semimetal negru-cenușiu, cristalin. – Din fr. bore.

DOOM

bor¹ (element chimic) s. n.; simb. B

b-urilor
B, b, s. m. 1. A patra literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană oclusivă bilabială sonoră). [Pl. și: (1, n.) b-uri]

DOOM

b² (sunet) [cit. bî] s. m., pl. b

b-urilor
BOR¹ s. n. Element chimic, semimetal negru-cenușiu, cristalin. – Din fr. bore.

DOOM

bor¹ (element chimic) s. n.; simb. B

bafto delo
bafto delo! expr. (țig.) salut! noroc!

basic-english
BASIC-ENGLISH s. n. Formă simplificată a limbii engleze, având la bază circa 850 de cuvinte și un minimum de reguli gramaticale, creată cu scopul de a servi ca limbă internațională. [Pr.: béisic-ingliș] – Cuv. engl.

DOOM

Basic-English (angl.) [pron. béĩsic-íngliș] s. n.

basic-english-ul
BASIC-ENGLISH s. n. Formă simplificată a limbii engleze, având la bază circa 850 de cuvinte și un minimum de reguli gramaticale, creată cu scopul de a servi ca limbă internațională. [Pr.: béisic-ingliș] – Cuv. engl.

DOOM

Basic-English (angl.) [pron. béĩsic-íngliș] s. n.

basic-english-ului
BASIC-ENGLISH s. n. Formă simplificată a limbii engleze, având la bază circa 850 de cuvinte și un minimum de reguli gramaticale, creată cu scopul de a servi ca limbă internațională. [Pr.: béisic-ingliș] – Cuv. engl.

DOOM

Basic-English (angl.) [pron. béĩsic-íngliș] s. n.

basket-ball
BÁSKET-BALL s. n. v. baschet.

baș-aga
BAȘ-AGÁ, baș-agale, s. m. Comandant al unui detașament din armata otomană. – Din tc. bașağa.

DOOM

baș-agá s. f., art. baș-agáua, g.-d. art. baș-agálei; pl. baș-agále, art. baș-agálele

baș-boier
BAȘ-BOIÉR, baș-boieri, s. m. (Înv.) Cel mai de seamă boier al țării; p. ext. boier mare. – Baș¹ + boier.

DOOM

baș-boiér s. m., pl. baș-boiéri

baș-bulucbaș
BAȘ-BULUCBÁȘ, baș-bulucbași, s. m. Căpetenia bulucbașilor. – Din tc. bașbölükbașı.

DOOM

baș-bulucbáș s. m., pl. baș-bulucbáși

baș-caimacam
BAȘ-CAIMACÁM, baș-caimacami, s. m. Întâiul caimacam, șeful caimacamilor. – Din tc. baș kaymakam.

DOOM

baș-caimacám s. m., pl. baș-caimacámi

baș-caimacan
BAȘ-CAIMACÁM, baș-caimacami, s. m. Întâiul caimacam, șeful caimacamilor. – Din tc. baș kaymakam.

DOOM

baș-caimacám s. m., pl. baș-caimacámi

baș-ciohodar
BAȘ-CIOHODÁR, baș-ciohodari, s. m. (Înv.) Întâiul ciohodar. – Din tc. baș çuhadar.

DOOM

baș-ciohodár s. m., pl. baș-ciohodári

baș-răzeș
BAȘ-RĂZÉȘ, baș-răzeși, s. m. (Învechit) Răzeș de frunte. (Atestat în forma baș-răzăș) Eu sînt Harță, baș- răzăș, Cunoscut tocmai prin leș. ALECSANDRI, T. 257. – Variantă: (Mold.) baș-răzắș s. m.

baș-răzăș
BAȘ-RĂZẮȘ s. m. v. baș-răzeș.

be-bop
BE-BOP s.n. v. bop.

bele-arte
BELE-ÁRTE s. f. pl. (Livr.) Arte frumoase. – Din it. belle arti.

DOOM

béle-árte (livr.) s. f. pl.

belle-arte
BELE-ÁRTE s. f. pl. (Livr.) Arte frumoase. – Din it. belle arti.

DOOM

béle-árte (livr.) s. f. pl.

beri-beri
BERI-BÉRI s. n. Boală din Extremul Orient datorată lipsei vitaminei B₁ din organism. – Din fr. béribéri.

DOOM

béri-béri s. n.

beri-beriul
BERI-BÉRI s. n. Boală din Extremul Orient datorată lipsei vitaminei B₁ din organism. – Din fr. béribéri.

DOOM

béri-béri s. n.

beri-beriului
BERI-BÉRI s. n. Boală din Extremul Orient datorată lipsei vitaminei B₁ din organism. – Din fr. béribéri.

DOOM

béri-béri s. n.

best-seller
BEST-SELLER s. n. 1. Lucrare (literară) care deține recordul la vânzare. 2. Autor popular al unei lucrări (beletristice) de mare succes. 3. Articol sau produs foarte căutat la un moment dat. [Pr.: bestsélăr] – Cuv. engl.

beșli-aga
BEȘLEÁGĂ, beșlegi, s. m. (Înv.) Căpitan de beșlii. ♦ Fig. Om bătrân, ramolit, prost. [Var.: beșli-agá s. m.] – Din tc. beșli ağası.

DOOM

beșleágă (înv.) s. m., pl. beșlégi

bidonville-ul
BIDONVÍLLE, bidonville-uri, s. n. Cartier sărăcăcios cu locuințe improvizate, la periferia marilor orașe. [Scris și: bidonvil. – Pr.: -vil] – Din fr. bidonville.

DOOM

bidonvílle (fr.) [ille pron. il] (-don-ville) s. n., art. bidonvílle-ul; pl. bidonvílle-uri

bidonville-ului
BIDONVÍLLE, bidonville-uri, s. n. Cartier sărăcăcios cu locuințe improvizate, la periferia marilor orașe. [Scris și: bidonvil. – Pr.: -vil] – Din fr. bidonville.

DOOM

bidonvílle (fr.) [ille pron. il] (-don-ville) s. n., art. bidonvílle-ul; pl. bidonvílle-uri

bidonville-uri
BIDONVÍLLE, bidonville-uri, s. n. Cartier sărăcăcios cu locuințe improvizate, la periferia marilor orașe. [Scris și: bidonvil. – Pr.: -vil] – Din fr. bidonville.

DOOM

bidonvílle (fr.) [ille pron. il] (-don-ville) s. n., art. bidonvílle-ul; pl. bidonvílle-uri

bidonville-urile
BIDONVÍLLE, bidonville-uri, s. n. Cartier sărăcăcios cu locuințe improvizate, la periferia marilor orașe. [Scris și: bidonvil. – Pr.: -vil] – Din fr. bidonville.

DOOM

bidonvílle (fr.) [ille pron. il] (-don-ville) s. n., art. bidonvílle-ul; pl. bidonvílle-uri

bidonville-urilor
BIDONVÍLLE, bidonville-uri, s. n. Cartier sărăcăcios cu locuințe improvizate, la periferia marilor orașe. [Scris și: bidonvil. – Pr.: -vil] – Din fr. bidonville.

DOOM

bidonvílle (fr.) [ille pron. il] (-don-ville) s. n., art. bidonvílle-ul; pl. bidonvílle-uri

big bang
BIG BANG s. n. (Astron.) Marea explozie (ipotetică) aflată la originea expansiunii universului. [Pr.: beng] – Din engl. big bang [theory].

DOOM

Big Bang (angl.) [pron. bigbéng] s. n., art. Big Bangul

big-band
BIGBAND, bigbanduri, s. n. Orchestră de jazz compusă din 15-20 de instrumentiști. [Pr.: bigbénd. – Scris și: big-band] – Cuv. engl.

bigi-bigi
BÍGI-BÍGI s. n. (Înv.) Pastă gelatinoasă comestibilă (roșie), dulce, amestecată cu miez de nucă, asemănătoare cu rahatul. – Cf. tc. cici bici.

DOOM

bígi-bígi (înv.) s. n.

bine-venit
BINEVENÍT, -Ă, bineveniți, -te, adj. Care sosește la momentul oportun; care face plăcere, bucurie venind. – Bine + venit (după fr. bienvenu).

DOOM

bíne-venít (oportun, agreat) (proiect ~) adj. m., pl. bíne-veníți; f. bíne-venítă, pl. bíne-veníte

bla-bla
BLA-BLA interj. Cuvânt care indică vorbăria multă și fără rost. – Din fr. bla-bla.

DOOM

bla-blá interj.

bloc-diagramă
BLOCDIAGRÁMĂ s.f. Reprezentare grafică a unei regiuni terestre în perspectivă și în secțiune. [< fr. bloc-diagramme].

DOOM

bloc-diagrámă (-di-a-gra-) s. f., g.-d. art. bloc-diagrámei; pl. bloc-diagráme

bloc-start
BLÓCSTART, blocstarturi, s. n. (Sport) Dispozitiv care servește alergătorilor pentru luarea startului în cursele de viteză. – După engl. starting-block.

DOOM

*blócstart s. n., pl. blócstarturi

bloc-turn
BLOC-TURN, bloc-turnuri, s. n. Bloc cu multe etaje în formă de turn. – Bloc + turn.

DOOM

bloc-túrn s. n., pl. blócuri-túrn

bloc-turnul
BLOC-TURN, bloc-turnuri, s. n. Bloc cu multe etaje în formă de turn. – Bloc + turn.

DOOM

bloc-túrn s. n., pl. blócuri-túrn

bloc-turnului
BLOC-TURN, bloc-turnuri, s. n. Bloc cu multe etaje în formă de turn. – Bloc + turn.

DOOM

bloc-túrn s. n., pl. blócuri-túrn

bloc-turnuri
BLOC-TURN, bloc-turnuri, s. n. Bloc cu multe etaje în formă de turn. – Bloc + turn.

DOOM

bloc-túrn s. n., pl. blócuri-túrn

bloc-turnurile
BLOC-TURN, bloc-turnuri, s. n. Bloc cu multe etaje în formă de turn. – Bloc + turn.

DOOM

bloc-túrn s. n., pl. blócuri-túrn

bloc-turnurilor
BLOC-TURN, bloc-turnuri, s. n. Bloc cu multe etaje în formă de turn. – Bloc + turn.

DOOM

bloc-túrn s. n., pl. blócuri-túrn

blue-jeans
BLUEJEANS s. m. pl. Pantaloni din bumbac albastru, rezistent, cu cusăturile întărite cu tighele și ținte. [Pr.: engl. bluginz, rom. blúgins. – Scris și: blue-jeans] – Din engl. blue-jeans.

DOOM

bluejeans (angl.) [pron. engl. blugínz / rom. blugíns] (blue-jeans) s. m. pl.

bob-scat
BOB-SCAT s.n. (Jaz) Scat rafinat, stilizat, purtând amprenta evoluției improvizațiilor instrumentale; mod de interpretare în care vocea concurează instrumentele, având o gamă întinsă. [< americ. bob skate].

body building
BÓDY BUILDING s. n. Complex de exerciții pentru menținerea corpului într-o formă bună. [Pr.: body bílding] – Din engl. body-building.

DOOM

bódy building (angl.) [building pron. bílding] (buil-) s. n.

bon soir
BONSOÁR interj. Cuvânt de salut echivalent cu bună seara. [Scris și: bon soir] – Din fr. bonsoir.

DOOM

bonsoár (fam.) (-soar) interj., s. n.

boogie-woogie
BOOGIE-WOOGIE, boogie-woogie-uri, s. n. Dans de origine nord-americană, asemănător cu blues-ul; melodie după care se dansează acest dans. [Pr.: búghi-úghi] – Cuv. engl.

DOOM

boogie-woogie (angl.) [pron. búghi úghi] (boo-gie-woo-gie) s. n., art. boogie-woogie-ul; pl. boogie-woogie-uri

boogie-woogie-ul
BOOGIE-WOOGIE, boogie-woogie-uri, s. n. Dans de origine nord-americană, asemănător cu blues-ul; melodie după care se dansează acest dans. [Pr.: búghi-úghi] – Cuv. engl.

DOOM

boogie-woogie (angl.) [pron. búghi úghi] (boo-gie-woo-gie) s. n., art. boogie-woogie-ul; pl. boogie-woogie-uri

boogie-woogie-ului
BOOGIE-WOOGIE, boogie-woogie-uri, s. n. Dans de origine nord-americană, asemănător cu blues-ul; melodie după care se dansează acest dans. [Pr.: búghi-úghi] – Cuv. engl.

DOOM

boogie-woogie (angl.) [pron. búghi úghi] (boo-gie-woo-gie) s. n., art. boogie-woogie-ul; pl. boogie-woogie-uri

boogie-woogie-uri
BOOGIE-WOOGIE, boogie-woogie-uri, s. n. Dans de origine nord-americană, asemănător cu blues-ul; melodie după care se dansează acest dans. [Pr.: búghi-úghi] – Cuv. engl.

DOOM

boogie-woogie (angl.) [pron. búghi úghi] (boo-gie-woo-gie) s. n., art. boogie-woogie-ul; pl. boogie-woogie-uri

boogie-woogie-urile
BOOGIE-WOOGIE, boogie-woogie-uri, s. n. Dans de origine nord-americană, asemănător cu blues-ul; melodie după care se dansează acest dans. [Pr.: búghi-úghi] – Cuv. engl.

DOOM

boogie-woogie (angl.) [pron. búghi úghi] (boo-gie-woo-gie) s. n., art. boogie-woogie-ul; pl. boogie-woogie-uri

boogie-woogie-urilor
BOOGIE-WOOGIE, boogie-woogie-uri, s. n. Dans de origine nord-americană, asemănător cu blues-ul; melodie după care se dansează acest dans. [Pr.: búghi-úghi] – Cuv. engl.

DOOM

boogie-woogie (angl.) [pron. búghi úghi] (boo-gie-woo-gie) s. n., art. boogie-woogie-ul; pl. boogie-woogie-uri

book-maker
BOOK-MAKER s.m. Cel care se ocupă de organizarea și evidența pariurilor la curse de cai, meciuri de box etc. [Pron. búc-mei-că / < engl. book-maker].

book-makeri
BOOK-MAKER s.m. Cel care se ocupă de organizarea și evidența pariurilor la curse de cai, meciuri de box etc. [Pron. búc-mei-că / < engl. book-maker].

book-makerii
BOOK-MAKER s.m. Cel care se ocupă de organizarea și evidența pariurilor la curse de cai, meciuri de box etc. [Pron. búc-mei-că / < engl. book-maker].

book-makerilor
BOOK-MAKER s.m. Cel care se ocupă de organizarea și evidența pariurilor la curse de cai, meciuri de box etc. [Pron. búc-mei-că / < engl. book-maker].

book-makerul
BOOK-MAKER s.m. Cel care se ocupă de organizarea și evidența pariurilor la curse de cai, meciuri de box etc. [Pron. búc-mei-că / < engl. book-maker].

book-makerului
BOOK-MAKER s.m. Cel care se ocupă de organizarea și evidența pariurilor la curse de cai, meciuri de box etc. [Pron. búc-mei-că / < engl. book-maker].

boss windjammer
BOSS WINDJAMMER loc. s. (Anglicism) Șef al unei orchestre care cântă la un instrument, conducându-și ansamblul fără a-l dirija cu mâna sau cu bagheta. [< americ. boss windjammer].

bossa-nova
BÓSSA-NÓVA, bossa-nove, s. f. Dans modern în ritm de rumbă, de origine braziliană; melodie după care se execută acest dans. – Din port. bossa-nova.

DOOM

bóssa-nóva (port.) s. f., g.-d. art. bóssa-nóvei; pl. bóssa-nóve

bow-window
BOW-WINDOW s.n. v. bovindou.

box-office
BÓX-OFFICE s. n. Cota de succes a unui spectacol, a unui artist etc., calculată în funcție de încasările obținute. [Pron.: -ofis] – Cuv. engl.

DOOM

bóx-office (angl.) [office pron. ofis] s. n., art. bóx-office-ul

box-office-ul
BÓX-OFFICE s. n. Cota de succes a unui spectacol, a unui artist etc., calculată în funcție de încasările obținute. [Pron.: -ofis] – Cuv. engl.

DOOM

bóx-office (angl.) [office pron. ofis] s. n., art. bóx-office-ul

box-office-ului
BÓX-OFFICE s. n. Cota de succes a unui spectacol, a unui artist etc., calculată în funcție de încasările obținute. [Pron.: -ofis] – Cuv. engl.

DOOM

bóx-office (angl.) [office pron. ofis] s. n., art. bóx-office-ul

brain drain
BRAIN DRAIN s. n. Emigrare în masă a savanților europeni în SUA și Canada. ♦ P. gener. Fenomen de atragere a specialiștilor din țările în curs de dezvoltare în cele industrializate. ♦ Export de inteligență. [Pr.: bréĭndreĭn] – Cuv. engl.

DOOM

brain drain (angl.) [pron. bréĭndreĭn] s. n.

brain-drain
BRAIN DRAIN s. n. Emigrare în masă a savanților europeni în SUA și Canada. ♦ P. gener. Fenomen de atragere a specialiștilor din țările în curs de dezvoltare în cele industrializate. ♦ Export de inteligență. [Pr.: bréĭndreĭn] – Cuv. engl.

brandy-ul
BRANDY s. n. Coniac. [Pr.: bréndi] – Cuv. engl.

DOOM

brandy (angl.) [pron. bréndi] s. n., art. brandy-ul; (sorturi, porții) pl. brandy-uri

brandy-ului
BRANDY s. n. Coniac. [Pr.: bréndi] – Cuv. engl.

DOOM

brandy (angl.) [pron. bréndi] s. n., art. brandy-ul; (sorturi, porții) pl. brandy-uri

brandy-uri
BRANDY s. n. Coniac. [Pr.: bréndi] – Cuv. engl.

DOOM

brandy (angl.) [pron. bréndi] s. n., art. brandy-ul; (sorturi, porții) pl. brandy-uri

brandy-urile
BRANDY s. n. Coniac. [Pr.: bréndi] – Cuv. engl.

DOOM

brandy (angl.) [pron. bréndi] s. n., art. brandy-ul; (sorturi, porții) pl. brandy-uri

brandy-urilor
BRANDY s. n. Coniac. [Pr.: bréndi] – Cuv. engl.

DOOM

brandy (angl.) [pron. bréndi] s. n., art. brandy-ul; (sorturi, porții) pl. brandy-uri

bric-a-brac
BRIC-À-BRÁC s. n. (Franțuzism) Magazin de vechituri; vechituri, lucruri fără valoare, uzate și demodate. [Scris și: bricabrac] – Din fr. bric-à-brac.

DOOM

bric-à-brác (fr.) / bricabrác s. n.

bric-a-bracul
BRIC-À-BRÁC s. n. (Franțuzism) Magazin de vechituri; vechituri, lucruri fără valoare, uzate și demodate. [Scris și: bricabrac] – Din fr. bric-à-brac.

DOOM

bric-à-brác (fr.) / bricabrác s. n.

bric-a-bracului
BRIC-À-BRÁC s. n. (Franțuzism) Magazin de vechituri; vechituri, lucruri fără valoare, uzate și demodate. [Scris și: bricabrac] – Din fr. bric-à-brac.

DOOM

bric-à-brác (fr.) / bricabrác s. n.

bric-a-bracuri
BRIC-À-BRÁC s. n. (Franțuzism) Magazin de vechituri; vechituri, lucruri fără valoare, uzate și demodate. [Scris și: bricabrac] – Din fr. bric-à-brac.

DOOM

bric-à-brác (fr.) / bricabrác s. n.

bric-a-bracurile
BRIC-À-BRÁC s. n. (Franțuzism) Magazin de vechituri; vechituri, lucruri fără valoare, uzate și demodate. [Scris și: bricabrac] – Din fr. bric-à-brac.

DOOM

bric-à-brác (fr.) / bricabrác s. n.

bric-a-bracurilor
BRIC-À-BRÁC s. n. (Franțuzism) Magazin de vechituri; vechituri, lucruri fără valoare, uzate și demodate. [Scris și: bricabrac] – Din fr. bric-à-brac.

DOOM

bric-à-brác (fr.) / bricabrác s. n.

bull-finch
BULL-FINCH, bull-finch-uri, s. n. Obstacol la alergările de cai, care constă dintr-un zid cu nuiele deasupra sau dintr-un zid de o anumită înălțime. [Pr.: búlfinč] – Din engl., fr. bull-finch.

DOOM

búllfinch (angl.) [ch pron. č] (bull-finch) s. n., pl. bullfinch-uri

bull-terrier
BULL-TERRIÉR s.m. Câine care vânează șobolani. [< fr. bull-terrier].

bun-gust
BUN-GÚST s. n. sg. Simț estetic rafinat.

DOOM

bun gúst (gust bun) adj. + s. n. (sarmalele au un ~ de afumătură)

bun-simț
BUN-SÍMȚ s. n. sg. Normă logică de apreciere, comună marii majorități a oamenilor.

DOOM

bun-símț (decență) (se poartă cu ~) s. n., art. búnul-símț (dar: bunul său simț), g.-d. art. búnului-símț

buna vestire
BÚNA VESTÍRE n. pr. f. Numele sărbătorii creștine (25 martie) închinate vestirii nașterii lui Isus Hristos; blagoveștenie. – Bună + vestire (după sl. blagovĕștenije).

DOOM

Búna Vestíre (sărbătoare) s. propriu f., g.-d. Búnei Vestíri

buna-vestire
BÚNA VESTÍRE n. pr. f. Numele sărbătorii creștine (25 martie) închinate vestirii nașterii lui Isus Hristos; blagoveștenie. – Bună + vestire (după sl. blagovĕștenije).

DOOM

Búna Vestíre (sărbătoare) s. propriu f., g.-d. Búnei Vestíri

bungalow-ul
BUNGALÓW, bungalow-uri, s. n. Locuință din lemn sau din împletitură de trestie, fără etaj, înconjurată de verande și de vegetație. ♦ Casă de vacanță, din materiale ușoare, construită în locuri pitorești. [Pr.: bungaloŭ] – Din engl. bungalow.

DOOM

bungalów (angl.) [ow pron. oŭ] s. n., art. bungalów-ul; pl. bungalów-uri

bungalow-ului
BUNGALÓW, bungalow-uri, s. n. Locuință din lemn sau din împletitură de trestie, fără etaj, înconjurată de verande și de vegetație. ♦ Casă de vacanță, din materiale ușoare, construită în locuri pitorești. [Pr.: bungaloŭ] – Din engl. bungalow.

DOOM

bungalów (angl.) [ow pron. oŭ] s. n., art. bungalów-ul; pl. bungalów-uri

bungalow-uri
BUNGALÓW, bungalow-uri, s. n. Locuință din lemn sau din împletitură de trestie, fără etaj, înconjurată de verande și de vegetație. ♦ Casă de vacanță, din materiale ușoare, construită în locuri pitorești. [Pr.: bungaloŭ] – Din engl. bungalow.

DOOM

bungalów (angl.) [ow pron. oŭ] s. n., art. bungalów-ul; pl. bungalów-uri

bungalow-urile
BUNGALÓW, bungalow-uri, s. n. Locuință din lemn sau din împletitură de trestie, fără etaj, înconjurată de verande și de vegetație. ♦ Casă de vacanță, din materiale ușoare, construită în locuri pitorești. [Pr.: bungaloŭ] – Din engl. bungalow.

DOOM

bungalów (angl.) [ow pron. oŭ] s. n., art. bungalów-ul; pl. bungalów-uri

bungalow-urilor
BUNGALÓW, bungalow-uri, s. n. Locuință din lemn sau din împletitură de trestie, fără etaj, înconjurată de verande și de vegetație. ♦ Casă de vacanță, din materiale ușoare, construită în locuri pitorești. [Pr.: bungaloŭ] – Din engl. bungalow.

DOOM

bungalów (angl.) [ow pron. oŭ] s. n., art. bungalów-ul; pl. bungalów-uri

bună-credință
BUNĂ-CREDÍNȚĂ s. f. (în opoziție cu rea-cred i n ț ă) Convingere intimă a cuiva că ceea ce face este bine; sinceritate, onestitate. ◊ Loc. adj. De bună- credință = sincer, cinstit, onest.

DOOM

búnă-credínță (onestitate) s. f., art. búna-credínță (dar: buna lui credință), g.-d. art. búnei-credínțe

bună-cuviință
BUNĂ-CUVIÍNȚĂ s. f. Purtare cuviincioasă (față de cineva). V. politețe. Se purtă cu mare bună-cuviință. ISPIRESCU, L. 39. Buna-cuviință cerea ca vizitele lui să fie mai rari. NEGRUZZI, S. I 111.

DOOM

búnă-cuviínță (politețe) (-vi-in-) s. f., art. búna-cuviínță (dar: buna lui cuviință), g.-d. art. búnei-cuviínțe

burtă-verde
BURTĂ-VÉRDE, burtă-verde, s. m. și f. 1. (Ir.) Burghez; negustor. ♦ Om insensibil la valorile culturale; filistin; om leneș, comod, indolent. 2. (Înv.) Șorț sau brâu verde purtat altădată de negustori. – Burtă + verde.

DOOM

!búrtă-vérde s. m. și f., g.-d. lui búrtă-vérde; pl. búrtă-vérde

by-pass
BYPASS, bypassuri, s. n. 1. Conductă care dublează, pe o anumită porțiune, o conductă principală, înlocuind-o temporar în vederea unor lucrări de revizie sau de reparație. 2. (Med.) Derivație practicată pe o arteră obstruată (în special artera coronariană) printr-o grefă din venă sau arteră. [Pr.: baĭpas] – Din engl. bypass.

DOOM

bypass (angl.) [pron. báĭpas] s. n., pl. bypassuri

băteți-
BÁTE, bat, vb. III. I. 1. Tranz. și refl. A (se) lovi, a (se) izbi repetat și violent (cu palma, cu pumnul, cu bățul, cu biciul etc.). A bate peste obraji, peste gură, peste picioare. A bate la palmă, la tălpi, la spate. A bate în cap. ◊ Expr. (Tranz.) Bătut în cap = prost, nebun, țicnit. (Refl.) A se bate cu pumnii în piept = a se mândri, a se fuduli; a face caz de ceva. ♦ Tranz. A atinge, a lovi ușor cu palma umărul, mâna sau spatele cuiva spre a-i atrage atenția, a-l reconforta sau a-i arăta bunăvoința; a lovi în același fel o parte a corpului unui animal spre a-l liniști sau a-l mângâia. ◊ Expr. A bate pe cineva la cap sau a bate capul cuiva = a cicăli, a plictisi pe cineva cu vorba. (Refl. recipr.; fam.) A se bate pe burtă cu cineva = a fi într-o intimitate familiară cu cineva. A bate palma (sau, arg., laba) cu cineva = a da mâna cu cineva; p. ext. a încheia cu cineva o tranzacție, dând mâna cu el în semn de învoială. 2. Tranz. A învinge un adversar într-un joc, la un concurs (sportiv); a birui un dușman în luptă, în război. ◊ Expr. A bate un record (sportiv) = a depăși un record (sportiv). ♦ Refl. A se lupta, a se război. ◊ Loc. vb. (Refl. recipr.) A se bate în duel = a se duela. ◊ Expr. (Refl. recipr.) A se bate cap în cap = a fi în opoziție, în contradicție, a nu se potrivi. Se bate ziua cu noaptea = se luminează de ziuă sau amurgește. 3. Tranz. A lovi, a izbi repetat (cu un instrument potrivit) un obiect, un material etc. în diverse scopuri. Gospodina bate covoarele. Bate fierul până-i cald. ◊ Loc. vb. (Fam.) A bate la mașină = a dactilografia. A bate la ochi = a frapa (1). ◊ Expr. A bate bani = a fabrica monede de metal. A bate monedă = a) a fabrica monede de metal; b) a insista asupra erorii cuiva, în defavoarea lui. A bate toba = a spune peste tot un secret (intim) încredințat de cineva. A bate o carte = a juca o carte de joc. A bate tactul (sau măsura) = a lovi (ușor) un obiect cu mâna sau a imita lovirea lui în ritmul unei bucăți muzicale sau al unui vers. A bate mult drum (sau multă cale) = a parcurge o distanță lungă. A bate podurile = a vagabonda. A bate (pasul) pe loc = a nu realiza nici un progres într-o acțiune, a nu înainta într-o problemă. A bate câmpii = a spune cu totul altceva decât ceea ce se discută, a divaga, a vorbi aiurea. ♦ A fixa un obiect țintuindu-l de ceva. A bătut tablourile pe pereți. Bătuse capacul lăzii în cuie. ♦ A freca învârtind și lovind de pereții unui vas. Batem albușurile până fac spumă. Bate untul în putinei. ♦ A freca, a apăsa producând bășici, răni sau bătături. Mă bate un pantof. ♦ (La războiul de țesut) A presa cu spata firele din băteală. II. Intranz. 1. A izbi în ceva făcând zgomot; a ciocăni (la poartă, la ușă, la fereastră). Valurile bat în zidul cetății. Cine bate oare la fereastra mea? ◊ Expr. A bate la ușa cuiva = a veni la cineva spre a-i cere un ajutor material. A bate din picioare = a tropăi. A bate din (sau în) palme = a aplauda. A bate din gură degeaba (sau în vânt) = a vorbi în zadar, a trăncăni. 2. A face o mișcare (relativ regulată). ◊ Expr. A bate din aripi = (despre păsări) a face mișcarea de zbor lovind aerul cu aripile. A bate mătănii = a îngenunchea și a atinge fruntea cu pământul de mai multe ori la rând, în semn de pocăință sau de cucernicie. ♦ (Despre organe sau părți ale corpului omenesc) A avea pulsații ritmice; a palpita, a zvâcni. Îi bate inima de frică. Îmi bat tâmplele. ◊ Refl. Mi se bate ochiul drept. ♦ (Despre un motor sau un organ de motor) A funcționa dereglat, scoțând zgomote anormale. 3. (Despre arme de foc) A trage, a trimite proiectilul până la o anumită distanță, până într-un anumit punct. O pușcă veche care nu mai bătea decât la 100 de pași. ♦ (Înv.) A bombarda. ♦ (Reg.; despre câini) A lătra. ♦ Intranz. și tranz. (Despre aștri) A atinge (ceva) cu razele. Pune-ți pălăria, să nu te bată soarele la cap. ♦ (Despre ape) A se izbi (de maluri etc.). 4. A face aluzie critică la ceva. Bate în ciocoi. ◊ Expr. A-și bate joc de cineva (sau de ceva) = a) a lua în derâdere pe cineva; b) a necinsti, a viola o fată, o femeie. 5. (Despre vânt) A sufla. 6. (Despre ploaie, grindină, brumă) A cădea (lovind) peste semănături, livezi etc. 7. (În expr.) A bate în retragere = a) a se retrage din luptă; b) a retracta cele spuse mai înainte. 8. (Despre culori) A se apropia de..., a avea o nuanță de... Bate în albastru. III. Intranz. și tranz. A emite zgomote ritmice care indică ceva. ♦ (Înv.; despre telegraf) A emite țăcănitul prin care se transmit mesajele telegrafice. ◊ Expr. (Tranz.) A bate o telegramă (sau o depeșă) = a da, a transmite o telegramă. ♦ (Despre un clopot, un ceasornic, despre toacă etc.) A emite sunete ritmice cu o anumită semnificație. – Lat. batt(u)ere.

DOOM

báte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bat, 1 pl. bátem, 2 pl. báteți, imperf. 3 sg. băteá; conj. prez. 3 să bátă; imper. 2 sg. báte, 2 pl. báteți; part. bătút

c-ul
C, c, s. m. 1. A cincea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (semioclusivă prepalatală surdă în grupurile ce, ci, oclusivă palatală surdă în grupurile che, chi și oclusivă velară surdă în celelalte poziții). [Pl. și: (1, n.) c-uri]

DOOM

c² (sunet) [cit. cî] s. m., pl. c

c-ul
CARBÓN s. n. Element chimic, foarte răspândit în natură, component de bază al tuturor substanțelor organice, care se găsește în cărbuni, în petrol, în gaze etc., iar în stare elementară în diamant, în grafit și în cărbunele negru. ◊ Carbon 14 = izotop radioactiv al carbonului, care ia naștere în atmosferă și care servește la stabilirea vârstei vestigiilor materiale. (Hârtie-)carbon = hârtie subțire acoperită pe una dintre fețe cu o substanță chimică de culoare închisă, folosită în dactilografie, cartografie etc. la efectuarea de copii; indigo, plombagină. – Din fr. carbone, lat. carbo, -onis.

DOOM

carbón s. n.; simb. C

c-ul
SÚTĂ, sute, num. card., s. f. 1. Num. card. (Adesea cu valoare substantivală sau adjectivală) Numărul care în numărătoare are locul între nouăzeci și nouă și o sută unu și care se indică prin cifrele 100 și C. ◊ Loc. adj. La sută = (despre dobânzi, procente) corespunzător, proporțional unei sume de o sută de lei sau unei cantități de o sută de unități. ◊ Loc. adv. Sută la (sau în) sută = complet, în întregime, deplin; p. ext. sigur, fără îndoială. ◊ Expr. Sute și mii sau mii și sute sau o sută și-o mie sau sute (și sute) de... = număr mare, nedeterminat. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Rândul o sută 2. S. f. Cifră care marchează numărul dintre nouăzeci și nouă și o sută unu. ♦ Bancnotă de o sută de lei. ◊ Expr. Unde s-a dus mia, ducă-se și suta = unde s-a făcut o cheltuială mare, poate să se facă și una mai mică. – Et. nec.

DOOM

cinci súte [cinci pron. în tempo rapid cin] num.; 500, D

c-ului
C, c, s. m. 1. A cincea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (semioclusivă prepalatală surdă în grupurile ce, ci, oclusivă palatală surdă în grupurile che, chi și oclusivă velară surdă în celelalte poziții). [Pl. și: (1, n.) c-uri]

DOOM

c² (sunet) [cit. cî] s. m., pl. c

c-ului
CARBÓN s. n. Element chimic, foarte răspândit în natură, component de bază al tuturor substanțelor organice, care se găsește în cărbuni, în petrol, în gaze etc., iar în stare elementară în diamant, în grafit și în cărbunele negru. ◊ Carbon 14 = izotop radioactiv al carbonului, care ia naștere în atmosferă și care servește la stabilirea vârstei vestigiilor materiale. (Hârtie-)carbon = hârtie subțire acoperită pe una dintre fețe cu o substanță chimică de culoare închisă, folosită în dactilografie, cartografie etc. la efectuarea de copii; indigo, plombagină. – Din fr. carbone, lat. carbo, -onis.

DOOM

carbón s. n.; simb. C

c-ului
SÚTĂ, sute, num. card., s. f. 1. Num. card. (Adesea cu valoare substantivală sau adjectivală) Numărul care în numărătoare are locul între nouăzeci și nouă și o sută unu și care se indică prin cifrele 100 și C. ◊ Loc. adj. La sută = (despre dobânzi, procente) corespunzător, proporțional unei sume de o sută de lei sau unei cantități de o sută de unități. ◊ Loc. adv. Sută la (sau în) sută = complet, în întregime, deplin; p. ext. sigur, fără îndoială. ◊ Expr. Sute și mii sau mii și sute sau o sută și-o mie sau sute (și sute) de... = număr mare, nedeterminat. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Rândul o sută 2. S. f. Cifră care marchează numărul dintre nouăzeci și nouă și o sută unu. ♦ Bancnotă de o sută de lei. ◊ Expr. Unde s-a dus mia, ducă-se și suta = unde s-a făcut o cheltuială mare, poate să se facă și una mai mică. – Et. nec.

DOOM

cinci súte [cinci pron. în tempo rapid cin] num.; 500, D

c-uri
C, c, s. m. 1. A cincea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (semioclusivă prepalatală surdă în grupurile ce, ci, oclusivă palatală surdă în grupurile che, chi și oclusivă velară surdă în celelalte poziții). [Pl. și: (1, n.) c-uri]

DOOM

c² (sunet) [cit. cî] s. m., pl. c

c-uri
CARBÓN s. n. Element chimic, foarte răspândit în natură, component de bază al tuturor substanțelor organice, care se găsește în cărbuni, în petrol, în gaze etc., iar în stare elementară în diamant, în grafit și în cărbunele negru. ◊ Carbon 14 = izotop radioactiv al carbonului, care ia naștere în atmosferă și care servește la stabilirea vârstei vestigiilor materiale. (Hârtie-)carbon = hârtie subțire acoperită pe una dintre fețe cu o substanță chimică de culoare închisă, folosită în dactilografie, cartografie etc. la efectuarea de copii; indigo, plombagină. – Din fr. carbone, lat. carbo, -onis.

DOOM

carbón s. n.; simb. C

c-uri
SÚTĂ, sute, num. card., s. f. 1. Num. card. (Adesea cu valoare substantivală sau adjectivală) Numărul care în numărătoare are locul între nouăzeci și nouă și o sută unu și care se indică prin cifrele 100 și C. ◊ Loc. adj. La sută = (despre dobânzi, procente) corespunzător, proporțional unei sume de o sută de lei sau unei cantități de o sută de unități. ◊ Loc. adv. Sută la (sau în) sută = complet, în întregime, deplin; p. ext. sigur, fără îndoială. ◊ Expr. Sute și mii sau mii și sute sau o sută și-o mie sau sute (și sute) de... = număr mare, nedeterminat. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Rândul o sută 2. S. f. Cifră care marchează numărul dintre nouăzeci și nouă și o sută unu. ♦ Bancnotă de o sută de lei. ◊ Expr. Unde s-a dus mia, ducă-se și suta = unde s-a făcut o cheltuială mare, poate să se facă și una mai mică. – Et. nec.

DOOM

cinci súte [cinci pron. în tempo rapid cin] num.; 500, D

c-urile
C, c, s. m. 1. A cincea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (semioclusivă prepalatală surdă în grupurile ce, ci, oclusivă palatală surdă în grupurile che, chi și oclusivă velară surdă în celelalte poziții). [Pl. și: (1, n.) c-uri]

DOOM

c² (sunet) [cit. cî] s. m., pl. c

c-urile
CARBÓN s. n. Element chimic, foarte răspândit în natură, component de bază al tuturor substanțelor organice, care se găsește în cărbuni, în petrol, în gaze etc., iar în stare elementară în diamant, în grafit și în cărbunele negru. ◊ Carbon 14 = izotop radioactiv al carbonului, care ia naștere în atmosferă și care servește la stabilirea vârstei vestigiilor materiale. (Hârtie-)carbon = hârtie subțire acoperită pe una dintre fețe cu o substanță chimică de culoare închisă, folosită în dactilografie, cartografie etc. la efectuarea de copii; indigo, plombagină. – Din fr. carbone, lat. carbo, -onis.

DOOM

carbón s. n.; simb. C

c-urile
SÚTĂ, sute, num. card., s. f. 1. Num. card. (Adesea cu valoare substantivală sau adjectivală) Numărul care în numărătoare are locul între nouăzeci și nouă și o sută unu și care se indică prin cifrele 100 și C. ◊ Loc. adj. La sută = (despre dobânzi, procente) corespunzător, proporțional unei sume de o sută de lei sau unei cantități de o sută de unități. ◊ Loc. adv. Sută la (sau în) sută = complet, în întregime, deplin; p. ext. sigur, fără îndoială. ◊ Expr. Sute și mii sau mii și sute sau o sută și-o mie sau sute (și sute) de... = număr mare, nedeterminat. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Rândul o sută 2. S. f. Cifră care marchează numărul dintre nouăzeci și nouă și o sută unu. ♦ Bancnotă de o sută de lei. ◊ Expr. Unde s-a dus mia, ducă-se și suta = unde s-a făcut o cheltuială mare, poate să se facă și una mai mică. – Et. nec.

DOOM

cinci súte [cinci pron. în tempo rapid cin] num.; 500, D

c-urilor
C, c, s. m. 1. A cincea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (semioclusivă prepalatală surdă în grupurile ce, ci, oclusivă palatală surdă în grupurile che, chi și oclusivă velară surdă în celelalte poziții). [Pl. și: (1, n.) c-uri]

DOOM

c² (sunet) [cit. cî] s. m., pl. c

c-urilor
CARBÓN s. n. Element chimic, foarte răspândit în natură, component de bază al tuturor substanțelor organice, care se găsește în cărbuni, în petrol, în gaze etc., iar în stare elementară în diamant, în grafit și în cărbunele negru. ◊ Carbon 14 = izotop radioactiv al carbonului, care ia naștere în atmosferă și care servește la stabilirea vârstei vestigiilor materiale. (Hârtie-)carbon = hârtie subțire acoperită pe una dintre fețe cu o substanță chimică de culoare închisă, folosită în dactilografie, cartografie etc. la efectuarea de copii; indigo, plombagină. – Din fr. carbone, lat. carbo, -onis.

DOOM

carbón s. n.; simb. C

c-urilor
SÚTĂ, sute, num. card., s. f. 1. Num. card. (Adesea cu valoare substantivală sau adjectivală) Numărul care în numărătoare are locul între nouăzeci și nouă și o sută unu și care se indică prin cifrele 100 și C. ◊ Loc. adj. La sută = (despre dobânzi, procente) corespunzător, proporțional unei sume de o sută de lei sau unei cantități de o sută de unități. ◊ Loc. adv. Sută la (sau în) sută = complet, în întregime, deplin; p. ext. sigur, fără îndoială. ◊ Expr. Sute și mii sau mii și sute sau o sută și-o mie sau sute (și sute) de... = număr mare, nedeterminat. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Rândul o sută 2. S. f. Cifră care marchează numărul dintre nouăzeci și nouă și o sută unu. ♦ Bancnotă de o sută de lei. ◊ Expr. Unde s-a dus mia, ducă-se și suta = unde s-a făcut o cheltuială mare, poate să se facă și una mai mică. – Et. nec.

DOOM

cinci súte [cinci pron. în tempo rapid cin] num.; 500, D

cafe-bar
CAFÉ-BÁR, cafe-baruri, s. n. Local în care se servesc cafele și băuturi alcoolice. – Cafe[nea] + bar.

DOOM

café-bár s. n., pl. café-báruri

cafe-concert
CAFÉ-CONCÉRT s. n. Muzică instrumentală de largă accesibilitate (executată într-un restaurant). [Pr. și: -consér] – Din fr. café-concert.

DOOM

café-concert (fr.) [cert pron. ser] s. n.

cafe-concert-ul
CAFÉ-CONCÉRT s. n. Muzică instrumentală de largă accesibilitate (executată într-un restaurant). [Pr. și: -consér] – Din fr. café-concert.

DOOM

café-concert (fr.) [cert pron. ser] s. n.

cafe-concert-ului
CAFÉ-CONCÉRT s. n. Muzică instrumentală de largă accesibilitate (executată într-un restaurant). [Pr. și: -consér] – Din fr. café-concert.

DOOM

café-concert (fr.) [cert pron. ser] s. n.

cafe-frappe
CAFÉ-FRAPPÉ, café-frappé-uri, s. f. Cafea (2) rece cu înghețată, frișcă (și alcool). [Pr.: -pe] – Cuv. fr.

DOOM

café-frappé (fr.) s. n., art. café-frappé-ul; pl. café-frappé-uri

cafegi-bașa
CAFEGÍ-BAȘÁ, cafegi-bașa, s. m. Boier de rang inferior, mai mare peste cafegiii curții domnești, însărcinat să aducă domnului cafeaua la ceremonii. – Din tc. kahveci bașı.

DOOM

cafegí-bașá s. m., pl. cafegí-bașá

calcio-vecchio
CÁLCIO-VÉCCHIO s. n. Gen de tencuială ornamentală cu suprafața zgrunțuroasă, dând zidurilor un aspect arhaic. – Cuv. it.

DOOM

cálcio-vécchio (it.) (-cio, -chio) s. n.

calcio-vecchioul
CÁLCIO-VÉCCHIO s. n. Gen de tencuială ornamentală cu suprafața zgrunțuroasă, dând zidurilor un aspect arhaic. – Cuv. it.

DOOM

cálcio-vécchio (it.) (-cio, -chio) s. n.

calcio-vecchioului
CÁLCIO-VÉCCHIO s. n. Gen de tencuială ornamentală cu suprafața zgrunțuroasă, dând zidurilor un aspect arhaic. – Cuv. it.

DOOM

cálcio-vécchio (it.) (-cio, -chio) s. n.

call-girl
CALL-GIRL, call-girl, s. f. (Englezism) Femeie de moravuri ușoare; prostituată. [Pr.: cól-gărl] – Cuv. engl.

DOOM

call-girl (angl.) [pron. cól-gărl] s. f., pl. call-girl

camping-trailer
CÁMPING-TRAILER s.n. (Sport) Rulotă. [< engl. (camping) trailer].

captatio benevolentiae
CAPTÁTIO BENEVOLÉNTIAE loc. s. f. Captarea bunăvoinței cuiva în scopul obținerii unor avantaje. [Pr.: -ți-o benevolentie] – Loc. lat.

DOOM

captátio benevoléntiae (lat.) [ti pron. ți, ae pron. e] (-ti-o, -ti-ae) loc. s. f.

cască-gură
CASCĂ-GÚRĂ s. m. și f. v. gură-cască.

DOOM

cáscă-gúră s. m. și f., g.-d. lui cáscă-gúră; pl. cáscă-gúră

cască-gură
CASCĂ-GÚRĂ s. m. și f. v. gură-cască.

DOOM

cáscă-gúră s. m. și f., g.-d. lui cáscă-gúră; pl. cáscă-gúră

casă de bani
CASĂ DE BANI banieră, întărită, lefterie, purcea, ursoaică.

catch-can
CATCH s. n. Gen de lupte libere în care sunt permise aproape orice mijloace pentru înfrângerea adversarului. [Pr.: checi. – Var.: catch-can (pr.: checi-chén) s. n.] – Cuv. engl.

DOOM

catch/catch-can (angl.) [pron. checy/checychén] s. n., art. catch-ul/catch-canul

cd-player
CD-PLAYER, CD-playere, s. n. Dispozitiv care poate citi informațiile de pe un CD. [Pr.: sidipleiăr] – Abr. din engl. C[ompact] D[isc] Player.

DOOM

CD-player (angl.) [pron.sidipléiăr] s. n., pl. CD-playere

cd-playere
CD-PLAYER, CD-playere, s. n. Dispozitiv care poate citi informațiile de pe un CD. [Pr.: sidipleiăr] – Abr. din engl. C[ompact] D[isc] Player.

DOOM

CD-player (angl.) [pron.sidipléiăr] s. n., pl. CD-playere

cd-playerele
CD-PLAYER, CD-playere, s. n. Dispozitiv care poate citi informațiile de pe un CD. [Pr.: sidipleiăr] – Abr. din engl. C[ompact] D[isc] Player.

DOOM

CD-player (angl.) [pron.sidipléiăr] s. n., pl. CD-playere

cd-playerelor
CD-PLAYER, CD-playere, s. n. Dispozitiv care poate citi informațiile de pe un CD. [Pr.: sidipleiăr] – Abr. din engl. C[ompact] D[isc] Player.

DOOM

CD-player (angl.) [pron.sidipléiăr] s. n., pl. CD-playere

cd-playerul
CD-PLAYER, CD-playere, s. n. Dispozitiv care poate citi informațiile de pe un CD. [Pr.: sidipleiăr] – Abr. din engl. C[ompact] D[isc] Player.

DOOM

CD-player (angl.) [pron.sidipléiăr] s. n., pl. CD-playere

cd-playerului
CD-PLAYER, CD-playere, s. n. Dispozitiv care poate citi informațiile de pe un CD. [Pr.: sidipleiăr] – Abr. din engl. C[ompact] D[isc] Player.

DOOM

CD-player (angl.) [pron.sidipléiăr] s. n., pl. CD-playere

cd-rom
CD-RÓM, CD-ROM-uri, s. n. Suport pe care informația este stocată digital și care se citește cu ajutorul laserului. [Pr.: sidiróm] – Abr. din engl. C[ompact] D[isc] R[ead] O[nly] M[emory].

DOOM

CD-RÓM (angl.) [pron. sidiróm] s. n., pl. CD-RÓM-uri

cd-rom-ul
CD-RÓM, CD-ROM-uri, s. n. Suport pe care informația este stocată digital și care se citește cu ajutorul laserului. [Pr.: sidiróm] – Abr. din engl. C[ompact] D[isc] R[ead] O[nly] M[emory].

DOOM

CD-RÓM (angl.) [pron. sidiróm] s. n., pl. CD-RÓM-uri

cd-rom-ului
CD-RÓM, CD-ROM-uri, s. n. Suport pe care informația este stocată digital și care se citește cu ajutorul laserului. [Pr.: sidiróm] – Abr. din engl. C[ompact] D[isc] R[ead] O[nly] M[emory].

DOOM

CD-RÓM (angl.) [pron. sidiróm] s. n., pl. CD-RÓM-uri

cd-rom-uri
CD-RÓM, CD-ROM-uri, s. n. Suport pe care informația este stocată digital și care se citește cu ajutorul laserului. [Pr.: sidiróm] – Abr. din engl. C[ompact] D[isc] R[ead] O[nly] M[emory].

DOOM

CD-RÓM (angl.) [pron. sidiróm] s. n., pl. CD-RÓM-uri

cd-rom-urile
CD-RÓM, CD-ROM-uri, s. n. Suport pe care informația este stocată digital și care se citește cu ajutorul laserului. [Pr.: sidiróm] – Abr. din engl. C[ompact] D[isc] R[ead] O[nly] M[emory].

DOOM

CD-RÓM (angl.) [pron. sidiróm] s. n., pl. CD-RÓM-uri

cd-rom-urilor
CD-RÓM, CD-ROM-uri, s. n. Suport pe care informația este stocată digital și care se citește cu ajutorul laserului. [Pr.: sidiróm] – Abr. din engl. C[ompact] D[isc] R[ead] O[nly] M[emory].

DOOM

CD-RÓM (angl.) [pron. sidiróm] s. n., pl. CD-RÓM-uri

cd-ul
CD, CD-uri, s. n. Tip de disc optic, capabil să stocheze cantități mari de date. ♦ CD-audio = disc audio-numeric cu diametrul de 12 cm adoptat de marile case de discuri, pentru a înlocui discul de vinil. [Pr.: sidí] – Abr. din engl. C[ompact] D[isc].

DOOM

CD (angl.) [pron. sidí] s. n., art. CD-ul; pl. CD-uri

cd-ului
CD, CD-uri, s. n. Tip de disc optic, capabil să stocheze cantități mari de date. ♦ CD-audio = disc audio-numeric cu diametrul de 12 cm adoptat de marile case de discuri, pentru a înlocui discul de vinil. [Pr.: sidí] – Abr. din engl. C[ompact] D[isc].

DOOM

CD (angl.) [pron. sidí] s. n., art. CD-ul; pl. CD-uri

cd-uri
CD, CD-uri, s. n. Tip de disc optic, capabil să stocheze cantități mari de date. ♦ CD-audio = disc audio-numeric cu diametrul de 12 cm adoptat de marile case de discuri, pentru a înlocui discul de vinil. [Pr.: sidí] – Abr. din engl. C[ompact] D[isc].

DOOM

CD (angl.) [pron. sidí] s. n., art. CD-ul; pl. CD-uri

cd-urile
CD, CD-uri, s. n. Tip de disc optic, capabil să stocheze cantități mari de date. ♦ CD-audio = disc audio-numeric cu diametrul de 12 cm adoptat de marile case de discuri, pentru a înlocui discul de vinil. [Pr.: sidí] – Abr. din engl. C[ompact] D[isc].

DOOM

CD (angl.) [pron. sidí] s. n., art. CD-ul; pl. CD-uri

cd-urilor
CD, CD-uri, s. n. Tip de disc optic, capabil să stocheze cantități mari de date. ♦ CD-audio = disc audio-numeric cu diametrul de 12 cm adoptat de marile case de discuri, pentru a înlocui discul de vinil. [Pr.: sidí] – Abr. din engl. C[ompact] D[isc].

DOOM

CD (angl.) [pron. sidí] s. n., art. CD-ul; pl. CD-uri

cd-writer
CD-WRITER, CD-writere, s. n. Piesă de echipament folosită pentru scrierea informației pe CD-uri. [Pr.: sidiráităr] – Abr. din engl. C[ompact] D[isc] [Writer.]

DOOM

CD-writer (angl.) [pron. sidiráităr] (CD-wri-) s. n., pl. CD-writere

ceac-pac
CEAT-PÁT adv. v. ceac-pac.

ceat-pat
CEAT-PÁT adv. v. ceac-pac.

ceho-slovac
CEHO-SLOVÁC, -Ă, ceho-slovaci, -ce, adj. Care aparține deopotrivă Cehiei și Slovaciei, referitor la Cehia și la Slovacia în aceeași măsură. – Ceh + slovac.

DOOM

cého-slovác (dintre Cehia și Slovacia) adj. m., pl. cého-slováci; f. cého-slovácă, pl. cého-slováce

cezaro-crăiesc
CHEZARO-CRĂIÉSC adj. v. cezaro-crăiesc.

cha-cha-cha
CHA-CHA-CHÁ, cha-cha-cha-uri, s. n. Dans modern cu ritm vioi, inspirat din folclorul afro-cubanez. [Pr.: cea-cea-cea] – Din sp. cha-cha-cha.

DOOM

*cha-cha-chá (hisp.) [ch pron. č] s. n., art. cha-cha-chá-ul; pl. cha-cha-chá-uri

chardonnay-ul
CHARDONNAY, (2) chardonnay-uri, s. n. 1. Soi de viță-de-vie, de origine franceză, cu struguri mici, cilindrici, cu boabe rotunde, albe-verzui, care produce vinuri dulci; p. ext. vin din acest soi de viță. 2. Varietate de vin chardonnay (1). [Pr.: șardoné] – Cuv. fr.

DOOM

chardonnay (fr.) [pron. șardoné] s. n., art. chardonnay-ul; (feluri) pl. chardonnay-uri

chardonnay-ului
CHARDONNAY, (2) chardonnay-uri, s. n. 1. Soi de viță-de-vie, de origine franceză, cu struguri mici, cilindrici, cu boabe rotunde, albe-verzui, care produce vinuri dulci; p. ext. vin din acest soi de viță. 2. Varietate de vin chardonnay (1). [Pr.: șardoné] – Cuv. fr.

DOOM

chardonnay (fr.) [pron. șardoné] s. n., art. chardonnay-ul; (feluri) pl. chardonnay-uri

chardonnay-uri
CHARDONNAY, (2) chardonnay-uri, s. n. 1. Soi de viță-de-vie, de origine franceză, cu struguri mici, cilindrici, cu boabe rotunde, albe-verzui, care produce vinuri dulci; p. ext. vin din acest soi de viță. 2. Varietate de vin chardonnay (1). [Pr.: șardoné] – Cuv. fr.

DOOM

chardonnay (fr.) [pron. șardoné] s. n., art. chardonnay-ul; (feluri) pl. chardonnay-uri

chardonnay-urile
CHARDONNAY, (2) chardonnay-uri, s. n. 1. Soi de viță-de-vie, de origine franceză, cu struguri mici, cilindrici, cu boabe rotunde, albe-verzui, care produce vinuri dulci; p. ext. vin din acest soi de viță. 2. Varietate de vin chardonnay (1). [Pr.: șardoné] – Cuv. fr.

DOOM

chardonnay (fr.) [pron. șardoné] s. n., art. chardonnay-ul; (feluri) pl. chardonnay-uri

chardonnay-urilor
CHARDONNAY, (2) chardonnay-uri, s. n. 1. Soi de viță-de-vie, de origine franceză, cu struguri mici, cilindrici, cu boabe rotunde, albe-verzui, care produce vinuri dulci; p. ext. vin din acest soi de viță. 2. Varietate de vin chardonnay (1). [Pr.: șardoné] – Cuv. fr.

DOOM

chardonnay (fr.) [pron. șardoné] s. n., art. chardonnay-ul; (feluri) pl. chardonnay-uri

chemin de fer
CHEMIN DE FER s. n. Joc de noroc asemănător cu bacaraua. [Pr.: șmẽ dö fér] – Cuv. fr.

DOOM

chemin de fer (fr.) [pron. șmẽ dö fer] s. n.

cherry-brandy
CHÉRRY-BRANDY, (2) cherry-brandy-uri, s. n. 1. Băutură alcoolică preparată din cireșe. 2. Sortiment sau porție de cherry-brandy (1). [Pr.: céribréndi] – Cuv. engl.

DOOM

chérry-brandy (angl.) [pron. céribréndi] s. n., art. chérry-brandy-ul; (porții, sorturi) pl. chérry-brandy-uri

cherry-brandy-ul
CHÉRRY-BRANDY, (2) cherry-brandy-uri, s. n. 1. Băutură alcoolică preparată din cireșe. 2. Sortiment sau porție de cherry-brandy (1). [Pr.: céribréndi] – Cuv. engl.

DOOM

chérry-brandy (angl.) [pron. céribréndi] s. n., art. chérry-brandy-ul; (porții, sorturi) pl. chérry-brandy-uri

cherry-brandy-ului
CHÉRRY-BRANDY, (2) cherry-brandy-uri, s. n. 1. Băutură alcoolică preparată din cireșe. 2. Sortiment sau porție de cherry-brandy (1). [Pr.: céribréndi] – Cuv. engl.

DOOM

chérry-brandy (angl.) [pron. céribréndi] s. n., art. chérry-brandy-ul; (porții, sorturi) pl. chérry-brandy-uri

cherry-brandy-uri
CHÉRRY-BRANDY, (2) cherry-brandy-uri, s. n. 1. Băutură alcoolică preparată din cireșe. 2. Sortiment sau porție de cherry-brandy (1). [Pr.: céribréndi] – Cuv. engl.

DOOM

chérry-brandy (angl.) [pron. céribréndi] s. n., art. chérry-brandy-ul; (porții, sorturi) pl. chérry-brandy-uri

cherry-brandy-urile
CHÉRRY-BRANDY, (2) cherry-brandy-uri, s. n. 1. Băutură alcoolică preparată din cireșe. 2. Sortiment sau porție de cherry-brandy (1). [Pr.: céribréndi] – Cuv. engl.

DOOM

chérry-brandy (angl.) [pron. céribréndi] s. n., art. chérry-brandy-ul; (porții, sorturi) pl. chérry-brandy-uri

cherry-brandy-urilor
CHÉRRY-BRANDY, (2) cherry-brandy-uri, s. n. 1. Băutură alcoolică preparată din cireșe. 2. Sortiment sau porție de cherry-brandy (1). [Pr.: céribréndi] – Cuv. engl.

DOOM

chérry-brandy (angl.) [pron. céribréndi] s. n., art. chérry-brandy-ul; (porții, sorturi) pl. chérry-brandy-uri

chesaro-crăiesc
CHEZARO-CRĂIÉSC adj. v. cezaro-crăiesc.

chewing-gum
CHEWING-GUM s. n. 1. Gumă de mestecat. 2. Lamă, pastilă de chewing-gum (1). [Pr.: čúĭngam] – Cuv. engl.

DOOM

chewing-gum (angl.) [pron. cúyngam] s. n., art. chewing-gumul

chewing-gumul
CHEWING-GUM s. n. 1. Gumă de mestecat. 2. Lamă, pastilă de chewing-gum (1). [Pr.: čúĭngam] – Cuv. engl.

DOOM

chewing-gum (angl.) [pron. cúyngam] s. n., art. chewing-gumul

chewing-gumului
CHEWING-GUM s. n. 1. Gumă de mestecat. 2. Lamă, pastilă de chewing-gum (1). [Pr.: čúĭngam] – Cuv. engl.

DOOM

chewing-gum (angl.) [pron. cúyngam] s. n., art. chewing-gumul

chezaro-crăiesc
CHEZARO-CRĂIÉSC adj. v. cezaro-crăiesc.

chou à la crème
CHOU À LA CRÈME, chou à la crème, s. n. Prăjitură de formă rotundă, preparată din făină, unt și ouă, la care se adaugă lapte sau apă. – Loc. fr.

DOOM

chou à la crème (fr.) [pron. șu a la crem] (crè-) s. n., pl. chou à la crème

chow-chow
CHOW-CHOW s.m. Rasă de câini originari din China, unde sunt crescuți pentru blana lor. [Pron. șu-șú. / < fr. chow-chow].

DOOM

chow-chow (câine) (angl.) [pron. čaŭ-čáŭ] s. m., art. chow-chow-ul, pl. chow-chow

chow-chow-ul
CHOW-CHOW s.m. Rasă de câini originari din China, unde sunt crescuți pentru blana lor. [Pron. șu-șú. / < fr. chow-chow].

DOOM

chow-chow (câine) (angl.) [pron. čaŭ-čáŭ] s. m., art. chow-chow-ul, pl. chow-chow

chow-chow-ului
CHOW-CHOW s.m. Rasă de câini originari din China, unde sunt crescuți pentru blana lor. [Pron. șu-șú. / < fr. chow-chow].

DOOM

chow-chow (câine) (angl.) [pron. čaŭ-čáŭ] s. m., art. chow-chow-ul, pl. chow-chow

cine-adevăr
CINE-ADEVĂR s.n. Ciné-vérité. [< cine²- + adevăr, după fr. ciné-vérité].

cine-verite
CINÉ-VERITÉ s. n. (Cin.) Gen de cinematografie care acordă mare importanță improvizației și își propune să surprindă realitatea în toată spontaneitatea ei. [Pr.: sineverité] – Cuv. fr.

DOOM

*cíné-vérité (fr.) [ci pron. si] s. n., art. cíné-verité-ul

cine-verite-ul
CINÉ-VERITÉ s. n. (Cin.) Gen de cinematografie care acordă mare importanță improvizației și își propune să surprindă realitatea în toată spontaneitatea ei. [Pr.: sineverité] – Cuv. fr.

DOOM

*cíné-vérité (fr.) [ci pron. si] s. n., art. cíné-verité-ul

cine-verite-ului
CINÉ-VERITÉ s. n. (Cin.) Gen de cinematografie care acordă mare importanță improvizației și își propune să surprindă realitatea în toată spontaneitatea ei. [Pr.: sineverité] – Cuv. fr.

DOOM

*cíné-vérité (fr.) [ci pron. si] s. n., art. cíné-verité-ul

cip-cirip
CIP-CIRÍP interj. Cuvânt care imită sunetele caracteristice ale păsărelelor. – Onomatopee.

DOOM

*cip-ciríp interj.

claire-voie
CLAIRE-VOIE s.n. (Constr.) Împrejmuire cu grilaj; grilaj cu șipci; planșeu din grinzi cu interspații. ♦ (Arhit.) Balustradă exterioară de piatră; (spec.) partea de sus a bisericilor gotice, în care ferestrele, apropiate între ele sau despărțite numai prin menouri ori colonete, formau un etaj aproape în întregime ajurat. [Pron. cler-voá. / < fr. claire-voie].

coate-goale
COATE-GOÁLE s. m. (Termen întrebuințat de burghezie la adresa celor exploatați) Om lipsit de mijloace, sărac. Eu, de! negustor, să mă pui... cu un coate-goale, nu vine bine. CARAGIALE, O. I 45.

DOOM

!coáte-goále s. m. și f., g.-d. lui coáte-goále; pl. coáte-goále

coate-goale
COATE-GOÁLE s. m. (Termen întrebuințat de burghezie la adresa celor exploatați) Om lipsit de mijloace, sărac. Eu, de! negustor, să mă pui... cu un coate-goale, nu vine bine. CARAGIALE, O. I 45.

DOOM

!coáte-goále s. m. și f., g.-d. lui coáte-goále; pl. coáte-goále

coca-cola
CÓCA-CÓLA®, (2) coca-cola, s. f. 1. Băutură răcoritoare carbogazoasă care conține zahăr caramel și substanțe vegetale obținute din frunzele de cola (din care s-a extras substanța toxică). 2. Porție de coca-cola (1). – Din fr. coca-cola.

DOOM

!cóca-cóla (băutură) s. f., (porții) pl. cóca-cóla

coceți-
COÁCE, coc, vb. III. 1. Tranz. A supune un aliment la acțiunea căldurii în cuptor pentru a deveni bun de mâncat. ◊ Expr. A-i coace (cuiva) turta sau a i-o coace = a încerca să-i facă rău (cuiva); a-i întinde (cuiva) o cursă. ♦ Refl. (Despre alimente) A deveni bun de mâncat prin acțiunea căldurii din cuptor. 2. Refl. (Despre fructe, semințe) A ajunge la maturitate sub acțiunea căldurii soarelui; a deveni bun de mâncat; (despre plante) a ajunge să aibă sămânța formată, maturizată. ♦ Tranz. (Despre soare sau căldură) A face ca fructele, plantele etc. să ajungă la maturitate, să fie bune de mâncat, să dea sămânță. ♦ Fig. (Despre oameni) A ajunge la maturitate, a se forma (din punct de vedere intelectual, al felului de a fi etc.); a se maturiza. 3. Refl. Fig. (Despre ființe) A se încinge, a se înăbuși de căldură. 4. Tranz. Fig. A pune ceva la cale cu intenții răuvoitoare; a urzi. 5. Intranz. (Despre bube și inflamații, p. ext. despre părți ale corpului) A face puroi. – Lat. pop. cocere (= coquere).

DOOM

coáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. coc, 1 pl. coácem, imperf. 3 sg. coceá, perf. s. 1 sg. copséi, 1 pl. coápserăm; conj. prez. 3 să coácă; imper. 2 sg. coáce; ger. cocấnd; part. copt

coffee-break
CÓFFEE-BREAK, coffee-breakuri, s. n. Pauză pentru cafea în timpul serviciului, al unei reuniuni științifice, politice etc. [Pr.: cófibrek] – Din engl. coffee-break.

DOOM

cóffee-break (angl.) [pron. cófibrec] (cof-fee-) s. n., pl.cófee-breakuri

col-roule
COL-ROULÉ, col-roulé-uri, s. n. Pulover cu guler înalt care se rulează. [Pr.: col-rulé] – Din fr. col-roulé.

DOOM

col-roulé (fr.) [ou pron. u] (-rou-) s.n., art. col-roulé-ul; pl. col-roulé-uri.

combăteți-
COMBÁTE, combát, vb. III. 1. Tranz. A lupta împotriva unor atitudini, unor idei și împotriva persoanelor care le susțin. 2. Tranz. A lua măsuri de stârpire a unui flagel social, a unei boli etc. 3. Intranz. (Înv.) A lua parte la o luptă, a lupta. – Din fr. combattre (după bate).

DOOM

combáte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. combát, 1 pl. combátem, 2 pl. combáteți, imperf. 3 sg. combăteá; conj. prez. 3 să combátă; imper. 2 sg. combáte, 2 pl. combáteți; part. combătút

come-back
come back expr. (pub.) revenirea la modă sau în viața publică a unei vedete / personalități.

comis-voiajor
COMÍS-VOIAJÓR, comis-voiajori, s. m. Persoană care se ocupă cu mijlocirea vânzărilor de mărfuri, deplasându-se în diverse locuri în căutarea unor beneficiari. [Pr.: -vo-ia-] – Din fr. commis voyageur.

DOOM

comís-voiajór s. m., pl. comís-voiajóri

comis-voiajori
COMÍS-VOIAJÓR, comis-voiajori, s. m. Persoană care se ocupă cu mijlocirea vânzărilor de mărfuri, deplasându-se în diverse locuri în căutarea unor beneficiari. [Pr.: -vo-ia-] – Din fr. commis voyageur.

DOOM

comís-voiajór s. m., pl. comís-voiajóri

comis-voiajorii
COMÍS-VOIAJÓR, comis-voiajori, s. m. Persoană care se ocupă cu mijlocirea vânzărilor de mărfuri, deplasându-se în diverse locuri în căutarea unor beneficiari. [Pr.: -vo-ia-] – Din fr. commis voyageur.

DOOM

comís-voiajór s. m., pl. comís-voiajóri

comis-voiajorilor
COMÍS-VOIAJÓR, comis-voiajori, s. m. Persoană care se ocupă cu mijlocirea vânzărilor de mărfuri, deplasându-se în diverse locuri în căutarea unor beneficiari. [Pr.: -vo-ia-] – Din fr. commis voyageur.

DOOM

comís-voiajór s. m., pl. comís-voiajóri

comis-voiajorul
COMÍS-VOIAJÓR, comis-voiajori, s. m. Persoană care se ocupă cu mijlocirea vânzărilor de mărfuri, deplasându-se în diverse locuri în căutarea unor beneficiari. [Pr.: -vo-ia-] – Din fr. commis voyageur.

DOOM

comís-voiajór s. m., pl. comís-voiajóri

comis-voiajorule
COMÍS-VOIAJÓR, comis-voiajori, s. m. Persoană care se ocupă cu mijlocirea vânzărilor de mărfuri, deplasându-se în diverse locuri în căutarea unor beneficiari. [Pr.: -vo-ia-] – Din fr. commis voyageur.

DOOM

comís-voiajór s. m., pl. comís-voiajóri

comis-voiajorului
COMÍS-VOIAJÓR, comis-voiajori, s. m. Persoană care se ocupă cu mijlocirea vânzărilor de mărfuri, deplasându-se în diverse locuri în căutarea unor beneficiari. [Pr.: -vo-ia-] – Din fr. commis voyageur.

DOOM

comís-voiajór s. m., pl. comís-voiajóri

commedia dellarte
COMMEDIA DELL'ARTE s.f. Producție dramatică specifică literaturii italiene din sec. XVI-XVIII, cu un pronunțat caracter de improvizație, care exprimă cu vervă spiritul satiric și forța observației realiste, personajele fiind tipuri simbolice, a căror mască, costum și destinație comică ilustrau anumite caractere, situații sociale etc. [< it. commedia dell'arte].

DOOM

*commédia dell’árte (it.) (-di-a) s. f., g.-d. commédia dell’arte, art. commédiei dell’árte

compact-disc
COMPÁCT-DÍSC, compact-discuri, s. n. 1. Aparat de redare a înregistrărilor audio de pe discul numeric, cu diametrul de 12 cm. 2. Discul de pe care se redau aceste înregistrări; CD. – Din engl. Compact Disk.

DOOM

*compáct-dísc s. n., pl. compáct-díscuri; abr. CD [cit. sidí]

complace-
COMPLĂCEÁ, complác, vb. II. Refl. A găsi o mulțumire completă în ceva; (peior.) a se mulțumi cu o anumită situație fără a încerca să o depășească. [Var.: compláce vb. III] – Con¹- + plăcea (după fr. complaire).

DOOM

!complăceá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se compláce; part. complăcút

con brio
CON BRÍO loc. adv. (Muz.; indică modul de executare) Cu vervă, cu însuflețire. – Loc. it.

DOOM

con brío (it.) loc. adv.

concerto grosso
CONCÉRTO GRÓSSO, concerti grossi, s. n. Compoziție muzicală veche, de virtuozitate, care stă la baza concertului și în care un mic grup de instrumente solistice cântă alternativ cu restul orchestrei. – Cuv. it.

DOOM

concérto grósso (it.) s. n., pl. concérti gróssi

consimte-
CONSIMȚÍ, consímt, vb. IV. Tranz. și intranz. A fi de acord cu ceva, a-și da consimțământul; a aproba, a încuviința. – Con¹- + simți (după fr. consentir).

DOOM

consimțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. consímt, imperf. 3 sg. consimțeá; conj. prez. 3 să consímtă

constrângeți-
CONSTRẤNGE, constrấng, vb. III. Tranz. A sili pe cineva să facă un lucru; a forța, a obliga; a soma. [Perf. s. constrânsei, part. constrâns] – Con¹- + strânge (după fr. contraindre). Cf. lat. constringere.

DOOM

constrấnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. constrấng; part. constrấns

constrîngeți-
CONSTRẤNGE, constrấng, vb. III. Tranz. A sili pe cineva să facă un lucru; a forța, a obliga; a soma. [Perf. s. constrânsei, part. constrâns] – Con¹- + strânge (după fr. contraindre). Cf. lat. constringere.

DOOM

constrấnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. constrấng; part. constrấns

conte-ul
CONTÉ² s. n. Creion gros, negru, cu mină din grafit, argilă și plombagină, folosit în grafică. – Cuv. fr.

DOOM

!conté (creion) (rar) s. n., art. conté-ul

conte-ului
CONTÉ² s. n. Creion gros, negru, cu mină din grafit, argilă și plombagină, folosit în grafică. – Cuv. fr.

DOOM

!conté (creion) (rar) s. n., art. conté-ul

conte-uri
CONTÉ² s. n. Creion gros, negru, cu mină din grafit, argilă și plombagină, folosit în grafică. – Cuv. fr.

DOOM

!conté (creion) (rar) s. n., art. conté-ul

conte-urile
CONTÉ² s. n. Creion gros, negru, cu mină din grafit, argilă și plombagină, folosit în grafică. – Cuv. fr.

DOOM

!conté (creion) (rar) s. n., art. conté-ul

conte-urilor
CONTÉ² s. n. Creion gros, negru, cu mină din grafit, argilă și plombagină, folosit în grafică. – Cuv. fr.

DOOM

!conté (creion) (rar) s. n., art. conté-ul

contrafăceți-
CONTRAFÁCE, contrafác, vb. III. Tranz. A reproduce un document, un obiect, un preparat original în scop fraudulos, dându-l drept autentic; a falsifica. – Contra¹- + face (după fr. contrefaire).

DOOM

contrafáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. contrafác, 1 pl. contrafácem, 2 pl. contrafáceți; imper. contrafă, neg. nu contrafáce; part. contrafăcút

contre-jour
CONTRE-JOUR s. n. Efect optic datorat luminării unui obiect din partea opusă aceleia din care îl privim. [Pr.: cõtröjúr] – Cuv. fr.

DOOM

contre-jour (fr.) [pron. cõtröjúr] s. n.

contre-jourul
CONTRE-JOUR s. n. Efect optic datorat luminării unui obiect din partea opusă aceleia din care îl privim. [Pr.: cõtröjúr] – Cuv. fr.

DOOM

contre-jour (fr.) [pron. cõtröjúr] s. n.

contre-jourului
CONTRE-JOUR s. n. Efect optic datorat luminării unui obiect din partea opusă aceleia din care îl privim. [Pr.: cõtröjúr] – Cuv. fr.

DOOM

contre-jour (fr.) [pron. cõtröjúr] s. n.

contrăgeți-
CONTRÁGE, contrág, vb. III. Refl. (Despre două vocale alăturate) A se reduce la o singură emisiune vocalică (vocală sau diftong). – Din lat. contrahere (după trage).

DOOM

contráge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. contrág, 1 pl. contrágem, imperf. 3 sg. contrăgeá; ger. contrăgấnd; part. contrás

convingeți-
CONVÍNGE, convíng, vb. III. Tranz. A face pe cineva să adopte o părere pe bază de dovezi și argumente, a-l face să recunoască ceva ca adevărat. ♦ Refl. A-și da seama, a recunoaște că ceva este într-un anumit fel, a se încredința de ceva. [Perf. s. convinsei, part. convins] – Din lat. convincere (după învinge).

DOOM

convínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. convíng, perf. s. 3 sg. convínse; part. convíns

corn-flakes
CÓRNFLAKES s. n. pl. Produs alimentar din porumb sub formă de fulgi. [Scris și: corn-flakes. – Pr.: córnfleĭcs] – Cuv. engl.

DOOM

*córnflakes (angl.) [pron. córnfleycs] (corn-flakes) s. n. pl.

coseți-
COÁSE, cos, vb. III. Tranz. 1. A fixa, a prinde între ele părțile unei haine sau un petic, un nasture etc. la o haină, trecând prin ele un fir de ață cu ajutorul unui ac. ◊ Expr. A coase petic de petic = a fi zgârcit. 2. A broda. 3. (Med.) A uni (cu un fir de mătase, de intestin preparat anume etc. și cu un ac special) marginile unei plăgi. – Lat. pop. cosere (= consuere).

DOOM

coáse (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cos, 1 pl. coásem, imperf. 3 sg. coseá, perf. s. 1 sg. cusúi, 1 pl. cusúrăm; conj. prez. 3 să coásă; ger. cosấnd; part. cusút

country-ul
COUNTRY adj. (În sintagma) Muzică country = muzică din folclorul american, provenind din cultura emigranților englezi și irlandezi. [Pr.: cántri] – Cuv. engl.

DOOM

*country² (angl.) [pron. cántri] (coun-) s. n., art. country-ul

country-ului
COUNTRY adj. (În sintagma) Muzică country = muzică din folclorul american, provenind din cultura emigranților englezi și irlandezi. [Pr.: cántri] – Cuv. engl.

DOOM

*country² (angl.) [pron. cántri] (coun-) s. n., art. country-ul

cover-girl
COVER-GIRL, cover-girl, s. f. Fată tânără, frumoasă, care apare pe coperțile revistelor. [Pr.: cóvărgărl] – Cuv. engl.

DOOM

*cóver-girl (angl.) [pron. cóvărgărl] s. f., pl. cóver-girl

cow-boy
COW-BOY s. m. Îngrijitor de vite din fermele americane (din vestul Statelor Unite ale Americii). [Pr.: cáu-boi] – Cuv. engl.

cowboy-i
COWBOY, cowboy, s. m. Păzitor de vite în fermele americane (din Vestul Statelor Unite ale Americii), devenit erou de literatură și de film. [Pr.: cáŭboi] – Cuv. engl.

DOOM

cowboy (angl.) [pron. cáŭboĭ] s. m., art. cowboy-ul; pl. cowboy, art. cowboy-i

cowboy-lor
COWBOY, cowboy, s. m. Păzitor de vite în fermele americane (din Vestul Statelor Unite ale Americii), devenit erou de literatură și de film. [Pr.: cáŭboi] – Cuv. engl.

DOOM

cowboy (angl.) [pron. cáŭboĭ] s. m., art. cowboy-ul; pl. cowboy, art. cowboy-i

cowboy-ul
COWBOY, cowboy, s. m. Păzitor de vite în fermele americane (din Vestul Statelor Unite ale Americii), devenit erou de literatură și de film. [Pr.: cáŭboi] – Cuv. engl.

DOOM

cowboy (angl.) [pron. cáŭboĭ] s. m., art. cowboy-ul; pl. cowboy, art. cowboy-i

cowboy-ului
COWBOY, cowboy, s. m. Păzitor de vite în fermele americane (din Vestul Statelor Unite ale Americii), devenit erou de literatură și de film. [Pr.: cáŭboi] – Cuv. engl.

DOOM

cowboy (angl.) [pron. cáŭboĭ] s. m., art. cowboy-ul; pl. cowboy, art. cowboy-i

crede-
CRÉDE, cred, vb. III. 1. Tranz. A fi încredințat sau convins de un fapt, de existența sau de adevărul unui lucru. ◊ Expr. Cred și eu! = se înțelege de la sine, nu e de mirare. Ce (sau cum) crezi? se zice pentru a exprima o amenințare sau o afirmare sigură. 2. Intranz. A recunoaște dreptatea cuiva, a fi înțelegător față de durerea sau de suferința cuiva. ◊ Expr. A nu-i veni (cuiva) să creadă sau a nu-și crede ochilor (sau urechilor), exprimă mirarea față de un lucru de necrezut. 3. Tranz. A socoti, a fi de părere, a-și închipui, a i se părea. ♦ A considera pe cineva altfel decât este în realitate. ♦ Refl. A avea despre sine o părere exagerat de bună; a fi îngâmfat. 4. Intranz. A avea încredere deplină în cineva sau în ceva; a-și pune toată nădejdea în cineva sau în ceva. 5. Intranz. A admite existența lui Dumnezeu și a accepta dogmele bisericii; p. ext. a avea o anumită credință religioasă. – Lat. credere.

DOOM

créde (a) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cred, 1 pl. crédem; conj. prez. 3 să creádă; imper. créde / crezi; ger crezấnd; part. crezút

crește-
CRÉȘTE, cresc, vb. III. 1. Intranz. (Despre oameni, animale și plante sau despre părți ale lor) A se mări treptat, a deveni mai mare ca rezultat al proceselor vitale din organism; a se dezvolta. ◊ Expr. Să crești mare! formulă de salut sau de mulțumire, adresată de obicei unui copil. A crește văzând cu ochii = a crește neobișnuit de repede. ♦ (Despre anumite părți ale corpului) A se reface, a se regenera. ♦ Fig. (Despre oameni) A-și ridica nivelul profesional, cultural, etc.; a evolua. 2. Intranz. A-și petrece copilăria, a trăi primii ani din viață (într-un loc). 3. Tranz. A îngriji, a educa (un copil). ♦ A prăsi, a înmulți, a îngriji animale sau păsări. ♦ (Rar) A cultiva plante. 4. Intranz. A se mări, a spori (ca număr, volum, intensitate, durată etc.). ◊ Expr. A crește inima (în piept) sau a-i crește (cuiva) inima (sau sufletul), se spune când cineva simte o bucurie, o mulțumire deosebită. ♦ Fig. (Despre corpuri în mișcare) A se vedea din ce în ce mai mare (pe măsură ce se apropie). 5. Intranz. (Despre aluat) A se umfla, a se ridica prin dospire. 6. Intranz. (Despre ape) A-și mări volumul, a se umfla. [Perf. s. crescúi, part. crescút] – Lat. crescere.

DOOM

créște (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cresc, 1 pl. créștem; conj. prez. 3 să creáscă; ger. crescấnd; part. crescút

crossing-over
CRÓSSING-OVER s.n. (Genet.) Fenomen prin care se realizează schimbul reciproc de gene între cromozomii omologi. [< engl. crossing-over – încrucișare, schimb].

DOOM

cróssing-óver (angl.) [er pron. ăr] s. n.

cu toptanul
cu toptanul expr. (pop.) cu grămada, mult, în cantitate mare

cunoșteți-
CUNOÁȘTE, cunósc, vb. III. 1. Tranz. A lua cunoștință în chip veridic de obiectele și de fenomenele înconjurătoare; a stabili în chip obiectiv natura, proprietățile unui lucru, relațiile dintre fenomene, a le da o interpretare conformă cu adevărul. 2. Tranz. A avea sau a dobândi cunoștințe pe baza studiului, experienței; a fi luat cunoștință de ceva. 3. Tranz. A ști, a afla cine este cineva, a identifica ceva; a fi făcut (personal) cunoștință cu cineva, a fi luat cunoștință de ceva. ◊ Expr. A nu cunoaște moarte = (despre obiecte) a fi trainic, durabil. A-și cunoaște (sau a nu-și cunoaște) lungul nasului = a-și da (sau a nu-și da) seama de ce i se cuvine sau i se poate permite. A face cunoscut (cuiva ceva) = a da de știre, a preveni, a avertiza. ♦ A ști felul de a fi al cuiva. ◊ Expr. A cunoaște lumea = a avea experiența vieții. ♦ A recunoaște, a identifica. ♦ A distinge, a deosebi pe cineva sau ceva. ♦ A avea de-a face cu ceva, a fi în deplină cunoștință de cauză. Cunosc eu bunătatea ta. 4. Refl. (impers.) A se băga de seamă, a se remarca, a se descoperi. ♦ A avea efect, a nu se întâmpla în zadar. Pe unde a trecut, se cunoaște. ◊ Expr. (Tranz.) A cunoaște ceva = a se alege cu un profit, cu un beneficiu. 5. Tranz. A admite ca adevărat; a nu tăgădui. 6. Intranz. (Rar) A-și arăta recunoștința pentru ceva; a răsplăti. 7. Tranz. A admite calitatea sau titlul cuiva. 8. Tranz. A-și da seama de ceva; a înțelege, a ști. – Lat. pop. connoscere (= cognoscere).

DOOM

cunoáște (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cunósc; ger. cunoscấnd; part. cunoscút

curriculum vitae
CURRÍCULUM VÍTAE loc. Scurtă autobiografie (scrisă) care cuprinde date referitoare la studii, pregătirea profesională, carieră și situația familială; CV. [Pr.: vite] – Loc. lat.

DOOM

currículum vítae (lat.) [ae pron. e] (-tae) loc. s. n.; abr. CV [cit. sivi]

câzlar-aga
cîzlár-aga s. m. – Căpetenie a eunucilor. Tc. kizlar agasi „căpetenie a fetelor” (Șeineanu, II, 34). Alecsandri folosește numai cîzlar sólo, cu accepția de eunuc, a cărei întrebuințare nu pare a fi justificată nici de sens, nici de uzul turc.

d-sa
DUMNEASÁ pron. pers. Pronume de politețe pentru pers. 3 sg. Puneți mîna copii, pe jupînul ista și începeți a-l blăstăma cum îți ști voi mai bine, ca să-i placă și dumisale. CREANGĂ, P. 59. (Prescurtat) A căutat să explice ce caută d-sa printre noi. GALACTION, O. I 25. – Formă gramaticală: gen.-dat. dumisale (scris prescurtat d-sale).

d-ta
DUMNEATÁ pron. pers. Pronume de politețe pentru pers. 2 sg. V. domnia-ta, mata. Nu te-ai întrebat de ce dimineața stai în piatră seacă, iar altul unde pămîntu-i gras ca untul ? CAMILAR, TEM. 30. Cum m-am făcut apoi cuminte Cu vremea ce înainta, Și m-am trezit pe nesimțite Că-mi zice satul: dumneata. GOGA, P. 21. Carul dumitale parcă merge singur. CREANGĂ, P. 40. (Prescurtat) Se întorcea acasă, cînd, ce să vezi d-ta ? deodată îl apucă un dor de tată-său și de muma sa. ISPIRESCU, L. 8. – Formă gramaticală: gen.-dat. dumitale. – Gen.-dat. și: dumneata, dumnitale (SADOVEANU, B. 50) și (regional) domitale (KOGĂLNICEANU, S. 54). – Variante: (învechit și popular) dumnetá (CREANGĂ, P. 82, KOGĂLNICEANU, S. 11), dumneatále (PAS, L. I 176, CARAGIALE, O. I 200) pron. pers.

d-ul
D, d, s. m. 1. A șasea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană ocluzivă dentală sonoră). [Pl. și (1, n.) d-uri]

DOOM

d² (sunet) [cit. dî], s. m. pl. d

d-ului
D, d, s. m. 1. A șasea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană ocluzivă dentală sonoră). [Pl. și (1, n.) d-uri]

DOOM

d² (sunet) [cit. dî], s. m. pl. d

d-uri
D, d, s. m. 1. A șasea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană ocluzivă dentală sonoră). [Pl. și (1, n.) d-uri]

DOOM

d² (sunet) [cit. dî], s. m. pl. d

d-urile
D, d, s. m. 1. A șasea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană ocluzivă dentală sonoră). [Pl. și (1, n.) d-uri]

DOOM

d² (sunet) [cit. dî], s. m. pl. d

d-urilor
D, d, s. m. 1. A șasea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană ocluzivă dentală sonoră). [Pl. și (1, n.) d-uri]

DOOM

d² (sunet) [cit. dî], s. m. pl. d

d-voastră
DUMNEAVOÁSTRĂ pron. pers. Pronume de politețe pentru pers. 2 sg. și pl., fără forme cazuale de genitiv-dativ. V. domnia-voastră. (Adesea prescurtat) Calul, vedeți d-voastră, era năzdrăvan. ISPIRESCU, L. 162. Ia lasă, lasă, moș Nichifor, că așa sînteți d-voastră, bărbații. CREANGĂ, P. 123. Bună calea Ivane... – Mulțămesc d-voastră. id. ib. 299. – Gen.-dat. pl. și: (regional) dumilorvoastre (HOGAȘ, DR. II 84). – Variantă: dumnevoástră (KOGĂLNICEANU, S. 11) pron. pers.

dal segno
DAL SÉGNO loc. adv. De la semnul indicat. [Pr.: -nĭo] – Loc. it.

DOOM

dal ségno (it.) [gn pron. nĩ] (se-gno) loc. adv.; abr. D.S.

dalai-lama
DÁLAI-LÁMA, dalai-lama, s. m. Titlu conferit conducătorului spiritual al ordinului monahal budist tibetan, care este și șeful politic al statului tibetan; marele-lama. – Din fr. dalaï-lama.

DOOM

dálai-láma s. m., pl. dálai-láma

dandy-i
DÁNDI s. m. Tânăr elegant, îmbrăcat după ultimul jurnal de modă; om de o eleganță prea rafinată, uneori exagerată și ușor ridicolă. [Scris și: dandy. – Pr.: déndi] – Din fr., engl. dandy.

dandy-lor
DÁNDI s. m. Tânăr elegant, îmbrăcat după ultimul jurnal de modă; om de o eleganță prea rafinată, uneori exagerată și ușor ridicolă. [Scris și: dandy. – Pr.: déndi] – Din fr., engl. dandy.

dandy-ul
DÁNDI s. m. Tânăr elegant, îmbrăcat după ultimul jurnal de modă; om de o eleganță prea rafinată, uneori exagerată și ușor ridicolă. [Scris și: dandy. – Pr.: déndi] – Din fr., engl. dandy.

dandy-ului
DÁNDI s. m. Tânăr elegant, îmbrăcat după ultimul jurnal de modă; om de o eleganță prea rafinată, uneori exagerată și ușor ridicolă. [Scris și: dandy. – Pr.: déndi] – Din fr., engl. dandy.

danke șoșon
danke șoșon! expr. (glum.) mulțumesc (frumos)!

dare de mână
dare de mână expr. stare materială bună.

DOOM

*dáre de mấnă (bogăție) loc. s. f., g.-d. art. dắrii de mấnă

dazdrazfutu-i
dazdrazfutu-i! expr. (glum., înv.) la revedere!

de (pref.)
de- Prefix neologic, care adaugă anumitor cuvinte ideea de privațiune sau suprimare: decolora, denatura, deplasa etc. În marea majoritate a cazurilor, aparține împrumuturilor străine, în general din fr.; nu pare a fi fost productiv în cadrul rom.

de facto
DE FACTO loc. adv. Formulă folosită pentru a recunoaște un fapt prin însăși existența acestuia; în fapt. – Loc. lat.

DOOM

*de fácto (lat.) loc. adj., loc. adv.

de jure
DE JURE loc. adv. De drept. [Pr.: ĭu-] – Loc lat.

DOOM

*de júre (lat.) [j pron. ĭ] loc. adv.

de plano
DE PLÁNO loc. adv. (Jur.) Cu drepturi depline. – Loc. lat.

DOOM

*de pláno (lat.) (de-pla-) loc. adv.

de-a cufundul
CUFÚND s. n. (Reg.; în loc. adv.) De-a cufundul = cufundându-se. – Din cufunda (derivat regresiv).

DOOM

de-a cufúndul (reg.) loc. adv.

de-a dura
a se da de-a dura expr. 1. (er. – d. femei) a avea contact sexual cu un bărbat. 2. a pleca; a dispărea.

DOOM

de-a dúra loc. adv.

deles ciori
deles ciori! interj. (țig.) trădează-l!

delirium tremens
DELÍRIUM TRÉMENS loc. s. n. Criză caracterizată prin delir (1), halucinații vizuale sau auditive și tremurături ale feței și ale membrelor, care apare la alcoolicii cronici. [Pr.: -ri-um] – Loc. lat.

DOOM

delírium trémens (lat.) (-ri-um) loc. s. n.

des-
DES¹- pref. (Înaintea vocalelor și a consoanelor sonore, în forma dez-). Element de compunere cu sens privativ, care servește la formarea unor verbe ca: dezaproba, dezlipi, desface etc., a unor adjective ca: desfrînat, dezumflat etc. și a unor substantive ca: dezrobire, dezgropare etc. – Variantă: dez- pref.

des-de-dimineață
DES-DIMINEÁȚĂ adv. v. dis-de-dimineață.

DOOM

dis-de-dimineáță adv.

des-de-diminicioară
DIS-DE-DIMINECIOÁRĂ adv. (Și în forma des-de-diminicioară) Dis-de-dimineață. Eu des-de-diminicioară o luam de-a lungul pîrîului, după mlădițe de răchită. PĂUN-PINCIO, V. 104. – Variantă: des-de-diminicioáră adv.

des-dimineață
DES-DIMINEÁȚĂ adv. v. dis-de-dimineață.

DOOM

dis-de-dimineáță adv.

descingeți-
DESCÍNGE, descíng, vb. III. Tranz. și refl. A(-și) dezlega, a(-și) desface, a(-și) scoate cureaua, brâul, cingătoarea. ◊ Refl. (Despre cingătoare) I s-a descins centura. [Perf. s. descinsei, part. descins] – Lat. discingere.

DOOM

descínge (a ~) (a dezlega) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descíng, 1 pl. descíngem, perf. s. 1 sg. descinséi, 1 pl. descínserăm; conj. prez. 3 să descíngă; ger. descingấnd; part. descíns

descoseți-
DESCOÁSE, descós, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) desface cusăturile. 2. Tranz. Fig. A pune cuiva întrebări multe și insistente pentru a afla anumite lucruri; a iscodi. ♦ A analiza amănunțit o problemă sau o situație pentru a o înțelege. [Perf. s. descusui, part. descusut] – Pref. des- + coase.

DOOM

descoáse (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descós, 3 sg. descoáse, 1 pl. descoásem, imperf. 3 sg. descoseá, perf. s. 1 sg. descusúi, 1 pl. descusúrăm; conj. prez. 1 sg. să descós, 3 să descoásă; ger. descosấnd; part. descusút

descrește-
DESCRÉȘTE, descrésc, vb. III. Intranz. A scădea, a se reduce, a se micșora, a se împuțina. – Pref. des- + crește (după fr. décroître).

DOOM

descréște (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descrésc, 1 pl. descréștem; conj. prez. 3 să descreáscă; part. descrescút

desfideți-
DESFÍDE, desfíd, vb. III. Tranz. 1. A chema, a provoca pe cineva să dovedească un lucru, știut fiind că nu va reuși. ♦ A spune cuiva că nu este crezut sau că este considerat incapabil. 2. A înfrunta, a nesocoti un pericol; a sfida, a brava. [Nu se folosește la timpuri trecute, la gerunziu și participiu] – Din fr. défier, lat. diffidere (după sfida).

DOOM

desfíde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desfíd; conj. prez. 3 să desfídă (nu se folosește la timpuri trecute, ger., part.)

destorceți-
DESTOÁRCE, destórc, vb. III. Tranz. (Rar; construit cu dativul pronumelui reflexiv) A compensa (o pagubă, o suferință). A hotărât să se pună pe petreceri, încailea să-și destoarcă răbdările suferite sub strășnicia în care-l ținuse tată-său. CARAGIALE, O. III 60.

DOOM

destoárce (a ~) (reg., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. destórc, 1 pl. destoárcem, perf. s. 1 sg. destorséi, 1 pl. destoárserăm; part. destórs

deus ex machina
DÉUS EX MÁCHINA loc. s. n. Întâmplare sau persoană apărută la momentul potrivit. – Loc. lat.

DOOM

déus ex máchina (lat.) [chi pron. ki] loc. s. n.

deux-pièces
DEUX-PIÈCES, deux-pieces-uri, s. n. Îmbrăcăminte feminină compusă din fustă și jachetă. [Pr.: döpiés] – Cuv. fr.

DOOM

*deux-pièces (fr.) [pron. döpiés] (-piè-ces) s. n., art. deux-pièces-ul; pl. deux-pièces-uri

deux-pièces-ul
DEUX-PIÈCES, deux-pieces-uri, s. n. Îmbrăcăminte feminină compusă din fustă și jachetă. [Pr.: döpiés] – Cuv. fr.

DOOM

*deux-pièces (fr.) [pron. döpiés] (-piè-ces) s. n., art. deux-pièces-ul; pl. deux-pièces-uri

deux-pièces-ului
DEUX-PIÈCES, deux-pieces-uri, s. n. Îmbrăcăminte feminină compusă din fustă și jachetă. [Pr.: döpiés] – Cuv. fr.

DOOM

*deux-pièces (fr.) [pron. döpiés] (-piè-ces) s. n., art. deux-pièces-ul; pl. deux-pièces-uri

deux-pièces-uri
DEUX-PIÈCES, deux-pieces-uri, s. n. Îmbrăcăminte feminină compusă din fustă și jachetă. [Pr.: döpiés] – Cuv. fr.

DOOM

*deux-pièces (fr.) [pron. döpiés] (-piè-ces) s. n., art. deux-pièces-ul; pl. deux-pièces-uri

deux-pièces-urile
DEUX-PIÈCES, deux-pieces-uri, s. n. Îmbrăcăminte feminină compusă din fustă și jachetă. [Pr.: döpiés] – Cuv. fr.

DOOM

*deux-pièces (fr.) [pron. döpiés] (-piè-ces) s. n., art. deux-pièces-ul; pl. deux-pièces-uri

deux-pièces-urilor
DEUX-PIÈCES, deux-pieces-uri, s. n. Îmbrăcăminte feminină compusă din fustă și jachetă. [Pr.: döpiés] – Cuv. fr.

DOOM

*deux-pièces (fr.) [pron. döpiés] (-piè-ces) s. n., art. deux-pièces-ul; pl. deux-pièces-uri

dez-
DEZ- pref. v. des-.

dezminte-
DEZMINȚÍ, dezmínt, vb. IV. 1. Tranz. A declara că un fapt, o afirmație etc. nu corespunde adevărului; a nega, a contesta. ♦ A arăta că ceva este altfel decât pare; a fi în dezacord cu... ♦ A contrazice pe cineva. 2. Refl. A se arăta altfel decât se credea că este, a dovedi nestatornicie în fapte sau în idei; a înșela așteptările. ♦ A reveni asupra celor spuse înainte; a retracta. – Pref. dez- + minți (după fr. démentir).

DOOM

dezmințí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezmínt, imperf. 3 sg. dezmințeá; conj. prez. 3 să dezmíntă

deșterneți-
DEȘTÉRNE, deștérn, vb. III. (Rar) 1. Tranz. A strânge așternutul de pe pat sau fața de pe masă (cu obiectele rânduite pe ea). 2. Refl. A se întinde, a se desfășura, a se succeda (pe dinaintea ochilor). [Var.: diștérne vb. III] – Pref. des- + [a]șterne.

DOOM

deștérne (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. deștérn, 1 pl. deștérnem; conj. prez. 3 să deșteárnă; part. deșternút

dinamo-electric
DINÁMO-ELÉCTRIC, -Ă, dinamo-electrici, -ce, adj. Care transformă energia mecanică în energie electrică, privitor la această transformare. – Din fr. dynamo-électrique.

dirt-track
DIRT-TRACK s. n. Cursă motociclistă cu circuit închis, care are loc pe o pistă cu zgură (și adesea cu obstacole). [Pr.: dắrt-trec] – Cuv. engl.

DOOM

dirt-track (angl.) [pron. dắrt-trec] s. n., art. dirt-trackul (-tra-ckul)

dirt-trackul
DIRT-TRACK s. n. Cursă motociclistă cu circuit închis, care are loc pe o pistă cu zgură (și adesea cu obstacole). [Pr.: dắrt-trec] – Cuv. engl.

DOOM

dirt-track (angl.) [pron. dắrt-trec] s. n., art. dirt-trackul (-tra-ckul)

dirt-trackului
DIRT-TRACK s. n. Cursă motociclistă cu circuit închis, care are loc pe o pistă cu zgură (și adesea cu obstacole). [Pr.: dắrt-trec] – Cuv. engl.

DOOM

dirt-track (angl.) [pron. dắrt-trec] s. n., art. dirt-trackul (-tra-ckul)

dis-de-dimineață
DES-DIMINEÁȚĂ adv. v. dis-de-dimineață.

DOOM

dis-de-dimineáță adv.

dis-de-diminecioară
DIS-DE-DIMINECIOÁRĂ adv. (Și în forma des-de-diminicioară) Dis-de-dimineață. Eu des-de-diminicioară o luam de-a lungul pîrîului, după mlădițe de răchită. PĂUN-PINCIO, V. 104. – Variantă: des-de-diminicioáră adv.

disc-jockey
DJ, DJ, s. m. Realizator, prezentator și comentator al unor programe muzicale la radio, cluburi sau discoteci. [Pr.: digéi] – Cuv. engl.

DOOM

*dísc-jóckey (angl.) [pron. díscğócheĭ] (-jo-ckey) s. m., art. dísc-jockey-ul; pl. dísc-jockey, art. dísc-jockey-i; abr. DJ [pron. digéĭ]

disc-jockey-i
DJ, DJ, s. m. Realizator, prezentator și comentator al unor programe muzicale la radio, cluburi sau discoteci. [Pr.: digéi] – Cuv. engl.

DOOM

*dísc-jóckey (angl.) [pron. díscğócheĭ] (-jo-ckey) s. m., art. dísc-jockey-ul; pl. dísc-jockey, art. dísc-jockey-i; abr. DJ [pron. digéĭ]

disc-jockey-lor
DJ, DJ, s. m. Realizator, prezentator și comentator al unor programe muzicale la radio, cluburi sau discoteci. [Pr.: digéi] – Cuv. engl.

DOOM

*dísc-jóckey (angl.) [pron. díscğócheĭ] (-jo-ckey) s. m., art. dísc-jockey-ul; pl. dísc-jockey, art. dísc-jockey-i; abr. DJ [pron. digéĭ]

disc-jockey-ul
DJ, DJ, s. m. Realizator, prezentator și comentator al unor programe muzicale la radio, cluburi sau discoteci. [Pr.: digéi] – Cuv. engl.

DOOM

*dísc-jóckey (angl.) [pron. díscğócheĭ] (-jo-ckey) s. m., art. dísc-jockey-ul; pl. dísc-jockey, art. dísc-jockey-i; abr. DJ [pron. digéĭ]

disc-jockey-ule
DJ, DJ, s. m. Realizator, prezentator și comentator al unor programe muzicale la radio, cluburi sau discoteci. [Pr.: digéi] – Cuv. engl.

DOOM

*dísc-jóckey (angl.) [pron. díscğócheĭ] (-jo-ckey) s. m., art. dísc-jockey-ul; pl. dísc-jockey, art. dísc-jockey-i; abr. DJ [pron. digéĭ]

disc-jockey-ului
DJ, DJ, s. m. Realizator, prezentator și comentator al unor programe muzicale la radio, cluburi sau discoteci. [Pr.: digéi] – Cuv. engl.

DOOM

*dísc-jóckey (angl.) [pron. díscğócheĭ] (-jo-ckey) s. m., art. dísc-jockey-ul; pl. dísc-jockey, art. dísc-jockey-i; abr. DJ [pron. digéĭ]

disjungeți-
DISJÚNGE, disjúng, vb. III. Tranz. (Jur.) A despărți două litigii care fuseseră unite, spre a le cerceta și soluționa în mod separat. ♦ P. gener. A separa o chestiune de alta (aparținând aceluiași ansamblu). – Din lat. disjungere.

DOOM

disjúnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. disjúng, 1 pl. disjúngem; part. disjúns

displace-
DISPLĂCEÁ, displác, vb. II. Intranz. A nu-i plăcea, a nu agrea. [Var.: displáce vb. III] – Din it. dispiacere (după plăcea).

DOOM

displăceá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. displác; ger. displăcấnd; part. displăcút

distingeți-
DISTÍNGE, distíng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) deosebi de altcineva sau de altceva prin trăsături specifice. 2. Refl. A se remarca, a ieși în evidență prin meritele, rezultatele, realizările sale. ♦ Tranz. A acorda cuiva o distincție, un premiu pentru meritele sale. 3. Tranz. A vedea limpede, lămurit; a observa. – Din fr. distinguer, lat. distinguere.

DOOM

distínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. distíng, 1 pl. distíngem, imperf. 3 sg. distingeá; ger. distingấnd; part. distíns

distrugeți-
DISTRÚGE, distrúg, vb. III. Tranz. A face să nu mai existe (stricând, spărgând, dărâmând etc.); a nimici, a ruina. ♦ Tranz. și refl. Fig. A face să-și piardă sau a-și pierde întreaga avere, întreaga sănătate, întreaga liniște sufletească etc. [Perf. s. distruséi, part. distrus] – Din it. distruggere.

DOOM

distrúge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. distrúg, 1 pl. distrúgem, imperf. 3 sg. distrugeá; ger. distrugấnd; part. distrús

divideți-
DIVÍDE, divíd, vb. III. Tranz. și refl. (Numai la prez.) A (se) împărți, a (se) diviza. – Din lat. dividere.

DOOM

divíde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. divíd (nu se folosește la timpurile trecute, ger., part.)

domia-sa
DUMNEASÁ pron. pers. m. și f. (Pop.) Pronume de politețe pentru persoana a 3-a singular. [Gen.-dat. dumisale] – Domnia + sa.

DOOM

!dumneasá (pop.) pr. m. și f., g.-d. dumisále

domilor sale
DUMNEALÚI, DUMNEAÉI, dumnealor, pron. pers. m. și f. Pronume de politețe pentru persoana a 3-a. ♦ (Fam.) Soț, soție. [Var.: (reg.) domnialúi pron. pers. m., dumneéi pron. pers. f.] – Domnia + lui (ei, lor).

DOOM

!dumnealúi pr. m., f. dumneaéi; pl. m. și f. dumnealór

domneai sale
DUMNEASÁ pron. pers. m. și f. (Pop.) Pronume de politețe pentru persoana a 3-a singular. [Gen.-dat. dumisale] – Domnia + sa.

DOOM

!dumneasá (pop.) pr. m. și f., g.-d. dumisále

domnelor voastre
DUMNEAVOÁSTRĂ pron. pers. Pronume de politețe pentru persoana a 2-a (singular și plural). [Var.: (pop.) dumnevoástră pron.] – Domnia + voastră.

DOOM

dumneavoástră pr. (abr. dv./dvs./d-voastră)

domneloriu voastre
DUMNEAVOÁSTRĂ pron. pers. Pronume de politețe pentru persoana a 2-a (singular și plural). [Var.: (pop.) dumnevoástră pron.] – Domnia + voastră.

DOOM

dumneavoástră pr. (abr. dv./dvs./d-voastră)

domnia lui
DUMNEALÚI, DUMNEAÉI, dumnealor, pron. pers. m. și f. Pronume de politețe pentru persoana a 3-a. ♦ (Fam.) Soț, soție. [Var.: (reg.) domnialúi pron. pers. m., dumneéi pron. pers. f.] – Domnia + lui (ei, lor).

DOOM

!dumnealúi pr. m., f. dumneaéi; pl. m. și f. dumnealór

domnia sa
DUMNEASÁ pron. pers. m. și f. (Pop.) Pronume de politețe pentru persoana a 3-a singular. [Gen.-dat. dumisale] – Domnia + sa.

DOOM

!dumneasá (pop.) pr. m. și f., g.-d. dumisále

domnia-ta
DUMNEAVOÁSTRĂ pron. pers. Pronume de politețe pentru persoana a 2-a (singular și plural). [Var.: (pop.) dumnevoástră pron.] – Domnia + voastră.

DOOM

dumneavoástră pr. (abr. dv./dvs./d-voastră)

domnia-voastră
DUMNEAVOÁSTRĂ pron. pers. Pronume de politețe pentru persoana a 2-a (singular și plural). [Var.: (pop.) dumnevoástră pron.] – Domnia + voastră.

DOOM

dumneavoástră pr. (abr. dv./dvs./d-voastră)

domnii lui
DUMNEALÚI, DUMNEAÉI, dumnealor, pron. pers. m. și f. Pronume de politețe pentru persoana a 3-a. ♦ (Fam.) Soț, soție. [Var.: (reg.) domnialúi pron. pers. m., dumneéi pron. pers. f.] – Domnia + lui (ei, lor).

DOOM

!dumnealúi pr. m., f. dumneaéi; pl. m. și f. dumnealór

domnii sale
DUMNEASÁ pron. pers. m. și f. (Pop.) Pronume de politețe pentru persoana a 3-a singular. [Gen.-dat. dumisale] – Domnia + sa.

DOOM

!dumneasá (pop.) pr. m. și f., g.-d. dumisále

domniile voastre
DUMNEAVOÁSTRĂ pron. pers. Pronume de politețe pentru persoana a 2-a (singular și plural). [Var.: (pop.) dumnevoástră pron.] – Domnia + voastră.

DOOM

dumneavoástră pr. (abr. dv./dvs./d-voastră)

domniilor voastre
DUMNEAVOÁSTRĂ pron. pers. Pronume de politețe pentru persoana a 2-a (singular și plural). [Var.: (pop.) dumnevoástră pron.] – Domnia + voastră.

DOOM

dumneavoástră pr. (abr. dv./dvs./d-voastră)

domnilor voastre
DUMNEAVOÁSTRĂ pron. pers. Pronume de politețe pentru persoana a 2-a (singular și plural). [Var.: (pop.) dumnevoástră pron.] – Domnia + voastră.

DOOM

dumneavoástră pr. (abr. dv./dvs./d-voastră)

drive-in
DRIVE-IN, drive-in, adj. invar., s. n. (Cinematograf, bar etc.) în aer liber unde se poate intra cu mașina. [Pr.: dráĭvin] – Cuv. engl.

DOOM

*drive-in² (angl.) [pron. dráĭvin] (drive-in) s. n., pl. drive-in

dublu-cicero
DUBLU-CÍCERO s.n. v. cicero [în DN].

dublu-decalitru
DUBLU-DECALÍTRU s.m. v. decalitru [în DN].

DOOM

!dúblu-decalítru (du-blu-, -li-tru) s. m., art. dúblu-decalítrul; pl. dúblu-decalítri, art. dúblu-decalítrii; simb. ddal

dublu-decimetru
DUBLU-DECIMÉTRU s.m. v. decimetru [în DN].

DOOM

!dúblu-decimétru (du-blu-, -me-tru) s. m., art. dúblu-decimétrul; pl. dúblu-decimétri, art. dúblu-decimétrii

dublu-ster
DUBLU-STÉR s.m. v. ster [în DN].

DOOM

!dúblu-stér (du-blu-) s. m., art. dúblul-stér; pl. dúblu-stéri

dum-dum
DUM-DÚM s. n. (În sintagma) Glonț (sau proiectil) dum-dum = proiectil de pușcă astfel fabricat încât să explodeze în momentul atingerii țintei, provocând răni grave. – Din fr. dum-dum.

dur-dur
DÚRA¹ interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de un lucru care se rostogolește sau se învârte repede. ◊ Loc. adv. De-a dura = peste cap, de-a rostogolul, de-a berbeleacul. ◊ Expr. Dur în jos, dur în sus sau dur la deal, dur la vale sau dur în car, dur în căruță sau dur încoace, dur încolo, exprimă o mișcare continuă sau un schimb de vorbe prelungit, o ezitare, o chibzuire îndelungată. [Var.: dur interj.] – Onomatopee.

DOOM

dúra¹ interj.

dura mater
DÚRA MÁTER s. f. (Anat.) Membrana externă a meningelui. – Din lat. dura mater.

DOOM

dúra máter (lat.) s. f., g.-d. art. dúrei máter

dura-vura
TÚRA-VÚRA interj. Cuvânt care indică o vorbărie lungă și fără rost, o discuție inutilă. ◊ Expr. (Substantivat) Ce mai tura-vura? = ce mai atâta vorbă degeaba? – Onomatopee.

DOOM

túra-vúra interj.

duty-free
DUTY-FREE, duty-free-uri, s. n. Magazin (aflat mai ales în aeroporturi) din care pot fi cumpărate mărfuri scutite de taxe. [Pr.: diutifrí] – Cuv. engl.

DOOM

*duty-free (angl.) [pron. dĭutifrí] s. n., art. duty-free-ul; pl. duty-free-uri

déja-vu
DÉJÀ-VU s. n. (Franțuzism) Impresie intensă, în fața unei situații prezente, de a fi fost trăită în trecut. [Pr.: vü] – Cuv. fr.

DOOM

*déjà-vu (fr.) [pron. dejavü] s. n.

dă din teniși
dă din teniși! expr. (adol.) pleacă!, fugi!

e-mail
E-MAIL, (2) e-mailuri, s. n. 1. Poștă electronică. 2. Mesaj transmis prin poșta electronică. [Pr.: iméĭl / ímeĭl] – Cuv. engl.

DOOM

e-mail (angl.) [pron. iméĭl / ímeĭl] s. n., (mesaje) pl. e-mailuri (-mai-)

e-ul
E¹, e, s. m. 1. A șaptea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (vocală prepalatală mijlocie nerotunjită). [Pl. și: (1, n.) e-uri]

DOOM

*E (aditiv alimentar) s. n., art. é-ul; pl. é-uri

e-ului
E¹, e, s. m. 1. A șaptea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (vocală prepalatală mijlocie nerotunjită). [Pl. și: (1, n.) e-uri]

DOOM

*E (aditiv alimentar) s. n., art. é-ul; pl. é-uri

e-uri
E¹, e, s. m. 1. A șaptea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (vocală prepalatală mijlocie nerotunjită). [Pl. și: (1, n.) e-uri]

DOOM

*E (aditiv alimentar) s. n., art. é-ul; pl. é-uri

e-urile
E¹, e, s. m. 1. A șaptea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (vocală prepalatală mijlocie nerotunjită). [Pl. și: (1, n.) e-uri]

DOOM

*E (aditiv alimentar) s. n., art. é-ul; pl. é-uri

e-urilor
E¹, e, s. m. 1. A șaptea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (vocală prepalatală mijlocie nerotunjită). [Pl. și: (1, n.) e-uri]

DOOM

*E (aditiv alimentar) s. n., art. é-ul; pl. é-uri

electron-volt
ELECTRONVÓLT, electronvolți, s. m. Unitate de măsură a energiei, egală cu energia dobândită de un electron accelerat la o diferență de potențial de un volt. – Din fr. électron-volt.

DOOM

!electronvólt s. m., pl. electronvólți; simb. eV

elysii campi
Elysii Campi v. Elysium.

en detail
EN DÉTAIL loc. adj., loc. adv. (Care este) în cantități mici, cu bucata, cu amănuntul. [Pr.: ãdetáĭ] – Loc. fr.

DOOM

en détáil (fr.) [pron. ãdetáǐ] (-tail) loc. adj., loc. adv.

en-avant
EN-AVANT loc. adv. (Franțuzism) Greșeală comisă de un jucător la rugbi, constând în trecerea mingii în direcția înainte cu mâna. [Pron. an-a-ván. < fr. en-avant].

en-avant-ul
EN-AVANT loc. adv. (Franțuzism) Greșeală comisă de un jucător la rugbi, constând în trecerea mingii în direcția înainte cu mâna. [Pron. an-a-ván. < fr. en-avant].

en-avant-ului
EN-AVANT loc. adv. (Franțuzism) Greșeală comisă de un jucător la rugbi, constând în trecerea mingii în direcția înainte cu mâna. [Pron. an-a-ván. < fr. en-avant].

en-avant-uri
EN-AVANT loc. adv. (Franțuzism) Greșeală comisă de un jucător la rugbi, constând în trecerea mingii în direcția înainte cu mâna. [Pron. an-a-ván. < fr. en-avant].

en-avant-urile
EN-AVANT loc. adv. (Franțuzism) Greșeală comisă de un jucător la rugbi, constând în trecerea mingii în direcția înainte cu mâna. [Pron. an-a-ván. < fr. en-avant].

en-avant-urilor
EN-AVANT loc. adv. (Franțuzism) Greșeală comisă de un jucător la rugbi, constând în trecerea mingii în direcția înainte cu mâna. [Pron. an-a-ván. < fr. en-avant].

et caetera
ET CÉTERA loc. adv. (Arată că enumerarea ar putea fi continuată) Și alții, și altele, și ceilalți, și așa mai departe. [Scris și: et caetera. – Abr.: etc. – Var.: ețétera adv.] – Din lat. et caetera.

DOOM

et cétera / et caetera (lat.) [pron. etcétera] (cae-) loc.; abr. etc.

et cetera
EȚÉTERA adv. v. et cetera.

DOOM

et cétera / et caetera (lat.) [pron. etcétera] (cae-) loc.; abr. etc.

ev-
EV- v. eu-.

evingeți-
EVÍNGE, evíng, vb. III. Tranz. A face pe cineva să sufere o evicțiune. – Din lat. evincere (după învinge).

DOOM

evínge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. evínge (nefolosit la timpuri trecute, ger., part., supin, forme compuse cu part.)

evul mediu
EV, evuri, s. n. (Livr.) Perioadă din istoria omenirii cu anumite trăsături specifice. ◊ Evul Mediu = perioadă din istoria omenirii cuprinsă între Antichitate și epoca modernă. [Pl. și: (m.) evi] – Din lat. aevum.

DOOM

!Évul Médiu s. propriu n.

ex abrupto
EX ABRUPTO loc. adv. Dintr-o dată, brusc, pe nepregătite. [Pr.: ecsabrúpto] – Loc. lat.

ex aequo
EX AEQUO loc. adv. La egalitate. [Pr.: ecsécvo] – Loc. lat.

DOOM

*ex aequo (lat.) [pron. ecsécvo] (ae-quo) loc. adj., loc. adv.

ex cathedra
EX CÁTHEDRA loc. adj., loc. adv. De la înălțimea catedrei; pe un ton doctoral, dogmatic. [Pr.: ec catedra] – Loc. lat.

DOOM

ex cáthedra (lat.) [th pron. t] (-the-) loc. adj., loc. adv.

ex-campioana
EX-CAMPIÓN, -OÁNĂ, ex-campioni, -oane, s. m. și f. Fost campion. [Pr.: -pi-on] – Ex- + campion.

ex-campioane
EX-CAMPIÓN, -OÁNĂ, ex-campioni, -oane, s. m. și f. Fost campion. [Pr.: -pi-on] – Ex- + campion.

ex-campioanei
EX-CAMPIÓN, -OÁNĂ, ex-campioni, -oane, s. m. și f. Fost campion. [Pr.: -pi-on] – Ex- + campion.

ex-campioanele
EX-CAMPIÓN, -OÁNĂ, ex-campioni, -oane, s. m. și f. Fost campion. [Pr.: -pi-on] – Ex- + campion.

ex-campioanelor
EX-CAMPIÓN, -OÁNĂ, ex-campioni, -oane, s. m. și f. Fost campion. [Pr.: -pi-on] – Ex- + campion.

ex-campioano
EX-CAMPIÓN, -OÁNĂ, ex-campioni, -oane, s. m. și f. Fost campion. [Pr.: -pi-on] – Ex- + campion.

ex-campion
EX-CAMPIÓN, -OÁNĂ, ex-campioni, -oane, s. m. și f. Fost campion. [Pr.: -pi-on] – Ex- + campion.

ex-campione
EX-CAMPIÓN, -OÁNĂ, ex-campioni, -oane, s. m. și f. Fost campion. [Pr.: -pi-on] – Ex- + campion.

ex-campioni
EX-CAMPIÓN, -OÁNĂ, ex-campioni, -oane, s. m. și f. Fost campion. [Pr.: -pi-on] – Ex- + campion.

ex-campionii
EX-CAMPIÓN, -OÁNĂ, ex-campioni, -oane, s. m. și f. Fost campion. [Pr.: -pi-on] – Ex- + campion.

ex-campionilor
EX-CAMPIÓN, -OÁNĂ, ex-campioni, -oane, s. m. și f. Fost campion. [Pr.: -pi-on] – Ex- + campion.

ex-campionul
EX-CAMPIÓN, -OÁNĂ, ex-campioni, -oane, s. m. și f. Fost campion. [Pr.: -pi-on] – Ex- + campion.

ex-campionule
EX-CAMPIÓN, -OÁNĂ, ex-campioni, -oane, s. m. și f. Fost campion. [Pr.: -pi-on] – Ex- + campion.

ex-campionului
EX-CAMPIÓN, -OÁNĂ, ex-campioni, -oane, s. m. și f. Fost campion. [Pr.: -pi-on] – Ex- + campion.

ex-libris
EX-LIBRIS, ex-librisuri, s. n. Vinietă aplicată pe o carte, purtând numele unei biblioteci, a bibliofilului sau o deviză. – Din fr. ex-Iibris, lat. ex libris [meis].

DOOM

ex-líbris (lat.) (-li-bris) s. n., pl. ex-líbrisuri

ex-librisul
EX-LIBRIS, ex-librisuri, s. n. Vinietă aplicată pe o carte, purtând numele unei biblioteci, a bibliofilului sau o deviză. – Din fr. ex-Iibris, lat. ex libris [meis].

DOOM

ex-líbris (lat.) (-li-bris) s. n., pl. ex-líbrisuri

ex-librisului
EX-LIBRIS, ex-librisuri, s. n. Vinietă aplicată pe o carte, purtând numele unei biblioteci, a bibliofilului sau o deviză. – Din fr. ex-Iibris, lat. ex libris [meis].

DOOM

ex-líbris (lat.) (-li-bris) s. n., pl. ex-líbrisuri

ex-librisuri
EX-LIBRIS, ex-librisuri, s. n. Vinietă aplicată pe o carte, purtând numele unei biblioteci, a bibliofilului sau o deviză. – Din fr. ex-Iibris, lat. ex libris [meis].

DOOM

ex-líbris (lat.) (-li-bris) s. n., pl. ex-líbrisuri

ex-librisurile
EX-LIBRIS, ex-librisuri, s. n. Vinietă aplicată pe o carte, purtând numele unei biblioteci, a bibliofilului sau o deviză. – Din fr. ex-Iibris, lat. ex libris [meis].

DOOM

ex-líbris (lat.) (-li-bris) s. n., pl. ex-líbrisuri

ex-librisurilor
EX-LIBRIS, ex-librisuri, s. n. Vinietă aplicată pe o carte, purtând numele unei biblioteci, a bibliofilului sau o deviză. – Din fr. ex-Iibris, lat. ex libris [meis].

DOOM

ex-líbris (lat.) (-li-bris) s. n., pl. ex-líbrisuri

ex-ministre
EX-MINÍSTRU, ex-miniștri, s. m. Fost ministru. – Ex- + ministru.

ex-ministru
EX-MINÍSTRU, ex-miniștri, s. m. Fost ministru. – Ex- + ministru.

ex-ministrul
EX-MINÍSTRU, ex-miniștri, s. m. Fost ministru. – Ex- + ministru.

ex-ministrule
EX-MINÍSTRU, ex-miniștri, s. m. Fost ministru. – Ex- + ministru.

ex-ministrului
EX-MINÍSTRU, ex-miniștri, s. m. Fost ministru. – Ex- + ministru.

ex-miniștri
EX-MINÍSTRU, ex-miniștri, s. m. Fost ministru. – Ex- + ministru.

ex-miniștrii
EX-MINÍSTRU, ex-miniștri, s. m. Fost ministru. – Ex- + ministru.

ex-miniștrilor
EX-MINÍSTRU, ex-miniștri, s. m. Fost ministru. – Ex- + ministru.

ex-voto
EX-VÓTO s.n. invar. Formulă pentru a denumi o ofrandă, danie făcută din recunoștință (unei divinități, unei biserici) în urma unei făgăduieli. [< lat. ex-voto].

exempli gratia
EXEMPLI GRATIA loc. adv. După cum arată exemplele; de exemplu. [< lat. exempli gratia].

exigeți-
EXÍGE, exíg, vb. III. Tranz. (Livr.) A cere imperios, a necesita. – Din lat. exigere, fr. exiger.

DOOM

exíge (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exíg (nefolosit la timpuri trecute, ger., part., supin., forme compuse cu part.)

exit-poll
ÉXIT-POLL, exit-polluri, s. n. Sondaj electoral efectuat la ieșirea de la vot a alegătorilor. – Cuv. engl.

DOOM

*éxit-poll (angl.) s. n., pl. éxit-pólluri

extrăgeți-
EXTRÁGE, extrág, vb. III. Tranz. 1. A scoate o substanță dintr-un material, a separa o substanță de alta prin diferite procedee. ♦ A scoate un corp din locul în care s-a format sau în care a fost introdus. 2. (Mat.; în expr.) A extrage rădăcina pătrată (sau cubică etc.) = a calcula rădăcina pătrată (sau cubică etc.) a unui număr dat. – Din lat. extrahere (după trage).

DOOM

extráge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. extrág, imperf. 3 sg. extrăgeá; part. extrás

f-ul
F, f, s. m. 1. A opta literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană fricativă labiodentală surdă). [Pr.: ef, fe, fî. – Pl. și: (1, n.) f-uri]

DOOM

f² (sunet) [cit. fî] s. m., pl. f

f-ul
FARÁD, farazi, s. m. Unitate de măsură a capacității electrice (în sistemul de unități de măsură metru-kilogram-secundă-amper), egală cu capacitatea unui conductor care acumulează o sarcină de un coulomb sub o tensiune de un volt. – Din fr. farad.

DOOM

farád s. m., pl. farázi; simb. F

f-ul
FLUÓR s. n. Element chimic, gaz foarte activ, de culoare galbenă-verzuie, cu miros înăbușitor, care face parte din grupa halogenilor. [Pr.: flu-or] – Din fr. fluor.

DOOM

fluór s. n.; simb. F

f-ului
F, f, s. m. 1. A opta literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană fricativă labiodentală surdă). [Pr.: ef, fe, fî. – Pl. și: (1, n.) f-uri]

DOOM

f² (sunet) [cit. fî] s. m., pl. f

f-ului
FARÁD, farazi, s. m. Unitate de măsură a capacității electrice (în sistemul de unități de măsură metru-kilogram-secundă-amper), egală cu capacitatea unui conductor care acumulează o sarcină de un coulomb sub o tensiune de un volt. – Din fr. farad.

DOOM

farád s. m., pl. farázi; simb. F

f-ului
FLUÓR s. n. Element chimic, gaz foarte activ, de culoare galbenă-verzuie, cu miros înăbușitor, care face parte din grupa halogenilor. [Pr.: flu-or] – Din fr. fluor.

DOOM

fluór s. n.; simb. F

f-uri
F, f, s. m. 1. A opta literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană fricativă labiodentală surdă). [Pr.: ef, fe, fî. – Pl. și: (1, n.) f-uri]

DOOM

f² (sunet) [cit. fî] s. m., pl. f

f-uri
FARÁD, farazi, s. m. Unitate de măsură a capacității electrice (în sistemul de unități de măsură metru-kilogram-secundă-amper), egală cu capacitatea unui conductor care acumulează o sarcină de un coulomb sub o tensiune de un volt. – Din fr. farad.

DOOM

farád s. m., pl. farázi; simb. F

f-uri
FLUÓR s. n. Element chimic, gaz foarte activ, de culoare galbenă-verzuie, cu miros înăbușitor, care face parte din grupa halogenilor. [Pr.: flu-or] – Din fr. fluor.

DOOM

fluór s. n.; simb. F

f-urile
F, f, s. m. 1. A opta literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană fricativă labiodentală surdă). [Pr.: ef, fe, fî. – Pl. și: (1, n.) f-uri]

DOOM

f² (sunet) [cit. fî] s. m., pl. f

f-urile
FARÁD, farazi, s. m. Unitate de măsură a capacității electrice (în sistemul de unități de măsură metru-kilogram-secundă-amper), egală cu capacitatea unui conductor care acumulează o sarcină de un coulomb sub o tensiune de un volt. – Din fr. farad.

DOOM

farád s. m., pl. farázi; simb. F

f-urile
FLUÓR s. n. Element chimic, gaz foarte activ, de culoare galbenă-verzuie, cu miros înăbușitor, care face parte din grupa halogenilor. [Pr.: flu-or] – Din fr. fluor.

DOOM

fluór s. n.; simb. F

f-urilor
F, f, s. m. 1. A opta literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană fricativă labiodentală surdă). [Pr.: ef, fe, fî. – Pl. și: (1, n.) f-uri]

DOOM

f² (sunet) [cit. fî] s. m., pl. f

f-urilor
FARÁD, farazi, s. m. Unitate de măsură a capacității electrice (în sistemul de unități de măsură metru-kilogram-secundă-amper), egală cu capacitatea unui conductor care acumulează o sarcină de un coulomb sub o tensiune de un volt. – Din fr. farad.

DOOM

farád s. m., pl. farázi; simb. F

f-urilor
FLUÓR s. n. Element chimic, gaz foarte activ, de culoare galbenă-verzuie, cu miros înăbușitor, care face parte din grupa halogenilor. [Pr.: flu-or] – Din fr. fluor.

DOOM

fluór s. n.; simb. F

fair-play
FAIRPLAY s. n. Acceptare loială a regulilor (într-un joc, într-un sport, în afaceri). ◊ (Adjectival) Nu a avut o comportare fairplay. [Pr.: férplei] – Cuv. engl.

DOOM

fairplay (angl.) [pron. férplei] (fair-) s. n., art. fairplay-ul

fair-play-ul
FAIRPLAY s. n. Acceptare loială a regulilor (într-un joc, într-un sport, în afaceri). ◊ (Adjectival) Nu a avut o comportare fairplay. [Pr.: férplei] – Cuv. engl.

DOOM

fairplay (angl.) [pron. férplei] (fair-) s. n., art. fairplay-ul

fair-play-ului
FAIRPLAY s. n. Acceptare loială a regulilor (într-un joc, într-un sport, în afaceri). ◊ (Adjectival) Nu a avut o comportare fairplay. [Pr.: férplei] – Cuv. engl.

DOOM

fairplay (angl.) [pron. férplei] (fair-) s. n., art. fairplay-ul

fall-out
FALL-OUT s.n. (Fiz.) Cădere pe suprafața Pământului a unor pulberi radioactive acumulate în atmosferă în urma exploziilor nucleare. [Pron. fol-áut. / < engl. fall-out].

fall-outul
FALL-OUT s.n. (Fiz.) Cădere pe suprafața Pământului a unor pulberi radioactive acumulate în atmosferă în urma exploziilor nucleare. [Pron. fol-áut. / < engl. fall-out].

fall-outului
FALL-OUT s.n. (Fiz.) Cădere pe suprafața Pământului a unor pulberi radioactive acumulate în atmosferă în urma exploziilor nucleare. [Pron. fol-áut. / < engl. fall-out].

fall-outuri
FALL-OUT s.n. (Fiz.) Cădere pe suprafața Pământului a unor pulberi radioactive acumulate în atmosferă în urma exploziilor nucleare. [Pron. fol-áut. / < engl. fall-out].

fall-outurile
FALL-OUT s.n. (Fiz.) Cădere pe suprafața Pământului a unor pulberi radioactive acumulate în atmosferă în urma exploziilor nucleare. [Pron. fol-áut. / < engl. fall-out].

fall-outurilor
FALL-OUT s.n. (Fiz.) Cădere pe suprafața Pământului a unor pulberi radioactive acumulate în atmosferă în urma exploziilor nucleare. [Pron. fol-áut. / < engl. fall-out].

fast-food
FAST-FOOD, fast-fooduri, s. n. Restaurant cu un număr limitat de produse care nu necesită o preparare laborioasă și care pot fi consumate pe loc sau luate la pachet. [Pr.: fastfúd] – Cuv. engl.

DOOM

fast-food (angl.) [pron. fastfúd] s. n., pl. fast-fooduri (-foo-duri)

fast-foodul
FAST-FOOD, fast-fooduri, s. n. Restaurant cu un număr limitat de produse care nu necesită o preparare laborioasă și care pot fi consumate pe loc sau luate la pachet. [Pr.: fastfúd] – Cuv. engl.

DOOM

fast-food (angl.) [pron. fastfúd] s. n., pl. fast-fooduri (-foo-duri)

fast-foodului
FAST-FOOD, fast-fooduri, s. n. Restaurant cu un număr limitat de produse care nu necesită o preparare laborioasă și care pot fi consumate pe loc sau luate la pachet. [Pr.: fastfúd] – Cuv. engl.

DOOM

fast-food (angl.) [pron. fastfúd] s. n., pl. fast-fooduri (-foo-duri)

fast-fooduri
FAST-FOOD, fast-fooduri, s. n. Restaurant cu un număr limitat de produse care nu necesită o preparare laborioasă și care pot fi consumate pe loc sau luate la pachet. [Pr.: fastfúd] – Cuv. engl.

DOOM

fast-food (angl.) [pron. fastfúd] s. n., pl. fast-fooduri (-foo-duri)

fast-foodurile
FAST-FOOD, fast-fooduri, s. n. Restaurant cu un număr limitat de produse care nu necesită o preparare laborioasă și care pot fi consumate pe loc sau luate la pachet. [Pr.: fastfúd] – Cuv. engl.

DOOM

fast-food (angl.) [pron. fastfúd] s. n., pl. fast-fooduri (-foo-duri)

fast-foodurilor
FAST-FOOD, fast-fooduri, s. n. Restaurant cu un număr limitat de produse care nu necesită o preparare laborioasă și care pot fi consumate pe loc sau luate la pachet. [Pr.: fastfúd] – Cuv. engl.

DOOM

fast-food (angl.) [pron. fastfúd] s. n., pl. fast-fooduri (-foo-duri)

fata morgana
FÁTA MORGÁNA loc. s. f. Fenomen optic frecvent în regiunile calde, datorită căruia imaginile obiectelor aflate la (sau dincolo de) orizont apar ca și cum s-ar reflecta într-o apă. ♦ Fig. Apariție înșelătoare, iluzie trecătoare. – Cuv. it.

DOOM

!fáta morgána loc. s. f., g.-d. art. fétei morgána

faur-maur
FAURMÁUR s. m. (Pop.) Meștergrindă. [Pr.: fa-ur-ma-ur] – Et. nec.

DOOM

faurmáur (pop.) (fa-ur-ma-ur) s. m.

fifty-fifty
FÍFTY-FÍFTY adv. Pe jumătate, pe din două, în două părți egale. – Cuv. engl.

DOOM

fífty-fífty (angl.) adv.

fino-ugric
FINO-ÚGRIC, -Ă, fino-ugrici, -ce, adj. 1. (În sintagma) Limbă fino-ugrică = (la pl.) familie de limbi din nordul și din centrul Europei și din nordul Asiei, din care fac parte finlandeza, maghiara etc.; (și la sg.) limbă aparținând acestei familii. 2. Care aparține limbilor fino-ugrice, privitor la aceste limbi. Studii fino-ugrice. – După fr. finno-ougrien, germ. finnisch-ugrisch.

DOOM

fíno-úgric (-u-gric) adj. m., pl. fíno-úgrici; f. fíno-úgrică, pl. fíno-úgrice

five o´clock
FIVE O'CLÓCK, five o'clockuri, s. n. Ceai servit la ora cinci după-amiază, însoțit de o gustare. ♦ Reuniune amicală făcută după-amiaza (în jurul orei cinci). [Pr.: faĭvoclóc] – Expr. engl.

DOOM

!five o’clóck (angl.) [pron. faivoclóc] s. n., pl. five o’clóckuri (-ckuri)

flic-flac
FLIC-FLÁC s. n. (Gimnastică) Răsturnare prin săritură înainte sau înapoi. – Din fr., engl. flic-flac.

flint-glass
FLINT-GLASS s.n. (Rar) Sticlă flint. / < engl. flint-glass].

floarea-soarelui
floarea-soarelui s. f. sg. (er.) 1. vulvă; vagin. 2. sexul femeii nimfomane sau infidele.

DOOM

!floárea-soárelui (plantă) s. f. art., g.-d. art. flórii-soárelui

florii-soarelui
floarea-soarelui s. f. sg. (er.) 1. vulvă; vagin. 2. sexul femeii nimfomane sau infidele.

DOOM

!floárea-soárelui (plantă) s. f. art., g.-d. art. flórii-soárelui

florile-soarelui
floarea-soarelui s. f. sg. (er.) 1. vulvă; vagin. 2. sexul femeii nimfomane sau infidele.

DOOM

!floárea-soárelui (plantă) s. f. art., g.-d. art. flórii-soárelui

florilor-soarelui
floarea-soarelui s. f. sg. (er.) 1. vulvă; vagin. 2. sexul femeii nimfomane sau infidele.

DOOM

!floárea-soárelui (plantă) s. f. art., g.-d. art. flórii-soárelui

flow-chart
FLOW-CHART s.n. Diagramă de programare la calculatoarele electronice. [Pron. flou-cet. / < engl., fr., it. flow-chart].

flow-chartul
FLOW-CHART s.n. Diagramă de programare la calculatoarele electronice. [Pron. flou-cet. / < engl., fr., it. flow-chart].

flow-chartului
FLOW-CHART s.n. Diagramă de programare la calculatoarele electronice. [Pron. flou-cet. / < engl., fr., it. flow-chart].

flow-charturi
FLOW-CHART s.n. Diagramă de programare la calculatoarele electronice. [Pron. flou-cet. / < engl., fr., it. flow-chart].

flow-charturile
FLOW-CHART s.n. Diagramă de programare la calculatoarele electronice. [Pron. flou-cet. / < engl., fr., it. flow-chart].

flow-charturilor
FLOW-CHART s.n. Diagramă de programare la calculatoarele electronice. [Pron. flou-cet. / < engl., fr., it. flow-chart].

folk-song
FOLK-SONG s.n. Cântec popular caracterizat prin intenții vădite de critică contra unei societăți anumite, ca expresie a unei culturi, a unui grup neintegrat ideologic în acea societate. [Pron. folc-son. / < engl., fr., it. folk-song].

folk-songul
FOLK-SONG s.n. Cântec popular caracterizat prin intenții vădite de critică contra unei societăți anumite, ca expresie a unei culturi, a unui grup neintegrat ideologic în acea societate. [Pron. folc-son. / < engl., fr., it. folk-song].

folk-songului
FOLK-SONG s.n. Cântec popular caracterizat prin intenții vădite de critică contra unei societăți anumite, ca expresie a unei culturi, a unui grup neintegrat ideologic în acea societate. [Pron. folc-son. / < engl., fr., it. folk-song].

french-cancan
FRENCH-CANCAN s. n. Cancan². [Pr.: frencĭ-cancán] – Cuv. fr.

DOOM

french-cancán (angl.) [ch pron. c] s. n., art. french-cancánul

french-cancanul
FRENCH-CANCAN s. n. Cancan². [Pr.: frencĭ-cancán] – Cuv. fr.

DOOM

french-cancán (angl.) [ch pron. c] s. n., art. french-cancánul

french-cancanului
FRENCH-CANCAN s. n. Cancan². [Pr.: frencĭ-cancán] – Cuv. fr.

DOOM

french-cancán (angl.) [ch pron. c] s. n., art. french-cancánul

frige-linte
FRIGE-LÍNTE s. m. (Familiar) Nume care se dă în batjocură unui om zgîrcit; avar. Trebuie să fie cineva un frige-linte... pentru ca să facă gură pentru un strugur. ALECSANDRI, T. 279.

DOOM

!fríge-línte (pop., fam.) s. m. și f., g.-d. lui fríge-línte; pl. fríge-línte

frige-linte
FRIGE-LÍNTE s. m. (Familiar) Nume care se dă în batjocură unui om zgîrcit; avar. Trebuie să fie cineva un frige-linte... pentru ca să facă gură pentru un strugur. ALECSANDRI, T. 279.

DOOM

!fríge-línte (pop., fam.) s. m. și f., g.-d. lui fríge-línte; pl. fríge-línte

fru-fru
FRU-FRÚ s.n. Foșnet ușor pe care îl produc țesăturile (de mătase, mai ales fustele confecționate din mătase). ♦ (Fig.) Confuzie, agitație; entuziasm, avânt. // adj. invar. Frivol, ușuratic. [Cf. fr. froufrou, it. fru-fru].

frângeți-
FRẤNGE, frâng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) rupe (în două) prin lovire, îndoire sau apăsare puternică. ♦ A fractura un os, p. ext. un membru al corpului. ◊ Expr. A-și frânge gâtul = a) a muri într-un accident; b) a-și compromite situația prin întreprinderi riscante. A frânge (cuiva) gâtul = a omorî pe cineva. A-și frânge mâinile = a-și împreuna mâinile și a-și îndoi cu putere degetele (ca expresie a durerii, a deznădejdii etc.). A frânge (sau, refl., a i se frânge) cuiva inima = a (se) mâhni peste măsură; a (se) înduioșa până la lacrimi. ♦ Refl. (Despre o masă de apă, despre valuri) A se lovi (de mal, de stânci etc.), împrăștiindu-se în valuri mici. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) îndoi, a (se) apleca de mijloc. 2. Tranz. Fig. A înfrânge, a învinge; a birui (în luptă). – Lat. frangere.

DOOM

frấnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frâng, imperf. 3 sg. frângeá, perf. s. 1 sg. frânséi, 1 pl. frấnserăm; part. frânt

frîngeți-
FRẤNGE, frâng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) rupe (în două) prin lovire, îndoire sau apăsare puternică. ♦ A fractura un os, p. ext. un membru al corpului. ◊ Expr. A-și frânge gâtul = a) a muri într-un accident; b) a-și compromite situația prin întreprinderi riscante. A frânge (cuiva) gâtul = a omorî pe cineva. A-și frânge mâinile = a-și împreuna mâinile și a-și îndoi cu putere degetele (ca expresie a durerii, a deznădejdii etc.). A frânge (sau, refl., a i se frânge) cuiva inima = a (se) mâhni peste măsură; a (se) înduioșa până la lacrimi. ♦ Refl. (Despre o masă de apă, despre valuri) A se lovi (de mal, de stânci etc.), împrăștiindu-se în valuri mici. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) îndoi, a (se) apleca de mijloc. 2. Tranz. Fig. A înfrânge, a învinge; a birui (în luptă). – Lat. frangere.

DOOM

frấnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frâng, imperf. 3 sg. frângeá, perf. s. 1 sg. frânséi, 1 pl. frấnserăm; part. frânt

full-time
FULL-TIME adj. invar., adv. (Englezism) (Care este angajat) cu norma întreagă. [Pr.: ful-taĭm] – Cuv. engl.

g-ul
G, g, s. m. 1. A noua literă a alfabetului limbii române. 2. Consoană notată cu această literă (semiocluzivă prepalatală sonoră când este urmată de e sau i; ocluzivă palatală sonoră în grupurile ghi și ghe; ocluzivă velară sonoră în toate celelalte poziții). [Pr.: ge, ghe, gî. – Pl. și: (1, n.) g-uri]

DOOM

g² (sunet) [cit. gî] s. m., pl. g

g-ul
GRAM, grame, s. n. Unitate de măsură pentru masa (ori greutatea) unui corp, egală cu a mia parte dintr-un kilogram. ◊ Gram-forță = unitate de măsură pentru forță, egală cu a mia parte dintr-un kilogram-forță. – Din fr. gramme.

DOOM

!gram s. n., pl. gráme; simb. g

g-ului
G, g, s. m. 1. A noua literă a alfabetului limbii române. 2. Consoană notată cu această literă (semiocluzivă prepalatală sonoră când este urmată de e sau i; ocluzivă palatală sonoră în grupurile ghi și ghe; ocluzivă velară sonoră în toate celelalte poziții). [Pr.: ge, ghe, gî. – Pl. și: (1, n.) g-uri]

DOOM

g² (sunet) [cit. gî] s. m., pl. g

g-ului
GRAM, grame, s. n. Unitate de măsură pentru masa (ori greutatea) unui corp, egală cu a mia parte dintr-un kilogram. ◊ Gram-forță = unitate de măsură pentru forță, egală cu a mia parte dintr-un kilogram-forță. – Din fr. gramme.

DOOM

!gram s. n., pl. gráme; simb. g

g-uri
G, g, s. m. 1. A noua literă a alfabetului limbii române. 2. Consoană notată cu această literă (semiocluzivă prepalatală sonoră când este urmată de e sau i; ocluzivă palatală sonoră în grupurile ghi și ghe; ocluzivă velară sonoră în toate celelalte poziții). [Pr.: ge, ghe, gî. – Pl. și: (1, n.) g-uri]

DOOM

g² (sunet) [cit. gî] s. m., pl. g

g-uri
GRAM, grame, s. n. Unitate de măsură pentru masa (ori greutatea) unui corp, egală cu a mia parte dintr-un kilogram. ◊ Gram-forță = unitate de măsură pentru forță, egală cu a mia parte dintr-un kilogram-forță. – Din fr. gramme.

DOOM

!gram s. n., pl. gráme; simb. g

g-urile
G, g, s. m. 1. A noua literă a alfabetului limbii române. 2. Consoană notată cu această literă (semiocluzivă prepalatală sonoră când este urmată de e sau i; ocluzivă palatală sonoră în grupurile ghi și ghe; ocluzivă velară sonoră în toate celelalte poziții). [Pr.: ge, ghe, gî. – Pl. și: (1, n.) g-uri]

DOOM

g² (sunet) [cit. gî] s. m., pl. g

g-urile
GRAM, grame, s. n. Unitate de măsură pentru masa (ori greutatea) unui corp, egală cu a mia parte dintr-un kilogram. ◊ Gram-forță = unitate de măsură pentru forță, egală cu a mia parte dintr-un kilogram-forță. – Din fr. gramme.

DOOM

!gram s. n., pl. gráme; simb. g

g-urilor
G, g, s. m. 1. A noua literă a alfabetului limbii române. 2. Consoană notată cu această literă (semiocluzivă prepalatală sonoră când este urmată de e sau i; ocluzivă palatală sonoră în grupurile ghi și ghe; ocluzivă velară sonoră în toate celelalte poziții). [Pr.: ge, ghe, gî. – Pl. și: (1, n.) g-uri]

DOOM

g² (sunet) [cit. gî] s. m., pl. g

g-urilor
GRAM, grame, s. n. Unitate de măsură pentru masa (ori greutatea) unui corp, egală cu a mia parte dintr-un kilogram. ◊ Gram-forță = unitate de măsură pentru forță, egală cu a mia parte dintr-un kilogram-forță. – Din fr. gramme.

DOOM

!gram s. n., pl. gráme; simb. g

garden-party
GÁRDEN-PÁRTY, garden-party-uri, s. n. Petrecere, recepție mondenă organizată în aer liber, în special în parcuri. [Pr.: gardăn parti] – Din engl. garden party.

DOOM

!gárden-párty (angl.) [e pron. ă] s. n., art. gárden-párty-ul; pl. gárden-párty-uri

garden-party-ul
GÁRDEN-PÁRTY, garden-party-uri, s. n. Petrecere, recepție mondenă organizată în aer liber, în special în parcuri. [Pr.: gardăn parti] – Din engl. garden party.

DOOM

!gárden-párty (angl.) [e pron. ă] s. n., art. gárden-párty-ul; pl. gárden-párty-uri

garden-party-ului
GÁRDEN-PÁRTY, garden-party-uri, s. n. Petrecere, recepție mondenă organizată în aer liber, în special în parcuri. [Pr.: gardăn parti] – Din engl. garden party.

DOOM

!gárden-párty (angl.) [e pron. ă] s. n., art. gárden-párty-ul; pl. gárden-párty-uri

garden-party-uri
GÁRDEN-PÁRTY, garden-party-uri, s. n. Petrecere, recepție mondenă organizată în aer liber, în special în parcuri. [Pr.: gardăn parti] – Din engl. garden party.

DOOM

!gárden-párty (angl.) [e pron. ă] s. n., art. gárden-párty-ul; pl. gárden-párty-uri

garden-party-urile
GÁRDEN-PÁRTY, garden-party-uri, s. n. Petrecere, recepție mondenă organizată în aer liber, în special în parcuri. [Pr.: gardăn parti] – Din engl. garden party.

DOOM

!gárden-párty (angl.) [e pron. ă] s. n., art. gárden-párty-ul; pl. gárden-párty-uri

garden-party-urilor
GÁRDEN-PÁRTY, garden-party-uri, s. n. Petrecere, recepție mondenă organizată în aer liber, în special în parcuri. [Pr.: gardăn parti] – Din engl. garden party.

DOOM

!gárden-párty (angl.) [e pron. ă] s. n., art. gárden-párty-ul; pl. gárden-párty-uri

gay-i
GAY, gay, s. m. Homosexual. [Pr.: gheĭ] – Din engl., fr. gay.

DOOM

gay (angl.) [pron. ghei] s. m., art. gay-ul; pl. gay, art. gay-i

gay-lor
GAY, gay, s. m. Homosexual. [Pr.: gheĭ] – Din engl., fr. gay.

DOOM

gay (angl.) [pron. ghei] s. m., art. gay-ul; pl. gay, art. gay-i

gay-ul
GAY, gay, s. m. Homosexual. [Pr.: gheĭ] – Din engl., fr. gay.

DOOM

gay (angl.) [pron. ghei] s. m., art. gay-ul; pl. gay, art. gay-i

gay-ului
GAY, gay, s. m. Homosexual. [Pr.: gheĭ] – Din engl., fr. gay.

DOOM

gay (angl.) [pron. ghei] s. m., art. gay-ul; pl. gay, art. gay-i

genito-urinar
GENITO-URINÁR, -Ă, genito-urinari, -e, adj. (Anat.) Care se referă la ansamblul de organe de reproducere și urinare, care aparține acestui ansamblu. – Din fr. génito-urinaire.

DOOM

geníto-urinár adj. m., pl. geníto-urinári; f. geníto-urináră, pl. geníto-urináre

genito-urinara
GENITO-URINÁR, -Ă, genito-urinari, -e, adj. (Anat.) Care se referă la ansamblul de organe de reproducere și urinare, care aparține acestui ansamblu. – Din fr. génito-urinaire.

DOOM

geníto-urinár adj. m., pl. geníto-urinári; f. geníto-urináră, pl. geníto-urináre

genito-urinare
GENITO-URINÁR, -Ă, genito-urinari, -e, adj. (Anat.) Care se referă la ansamblul de organe de reproducere și urinare, care aparține acestui ansamblu. – Din fr. génito-urinaire.

DOOM

geníto-urinár adj. m., pl. geníto-urinári; f. geníto-urináră, pl. geníto-urináre

genito-urinarei
GENITO-URINÁR, -Ă, genito-urinari, -e, adj. (Anat.) Care se referă la ansamblul de organe de reproducere și urinare, care aparține acestui ansamblu. – Din fr. génito-urinaire.

DOOM

geníto-urinár adj. m., pl. geníto-urinári; f. geníto-urináră, pl. geníto-urináre

genito-urinarele
GENITO-URINÁR, -Ă, genito-urinari, -e, adj. (Anat.) Care se referă la ansamblul de organe de reproducere și urinare, care aparține acestui ansamblu. – Din fr. génito-urinaire.

DOOM

geníto-urinár adj. m., pl. geníto-urinári; f. geníto-urináră, pl. geníto-urináre

genito-urinarelor
GENITO-URINÁR, -Ă, genito-urinari, -e, adj. (Anat.) Care se referă la ansamblul de organe de reproducere și urinare, care aparține acestui ansamblu. – Din fr. génito-urinaire.

DOOM

geníto-urinár adj. m., pl. geníto-urinári; f. geníto-urináră, pl. geníto-urináre

genito-urinari
GENITO-URINÁR, -Ă, genito-urinari, -e, adj. (Anat.) Care se referă la ansamblul de organe de reproducere și urinare, care aparține acestui ansamblu. – Din fr. génito-urinaire.

DOOM

geníto-urinár adj. m., pl. geníto-urinári; f. geníto-urináră, pl. geníto-urináre

genito-urinarii
GENITO-URINÁR, -Ă, genito-urinari, -e, adj. (Anat.) Care se referă la ansamblul de organe de reproducere și urinare, care aparține acestui ansamblu. – Din fr. génito-urinaire.

DOOM

geníto-urinár adj. m., pl. geníto-urinári; f. geníto-urináră, pl. geníto-urináre

genito-urinarilor
GENITO-URINÁR, -Ă, genito-urinari, -e, adj. (Anat.) Care se referă la ansamblul de organe de reproducere și urinare, care aparține acestui ansamblu. – Din fr. génito-urinaire.

DOOM

geníto-urinár adj. m., pl. geníto-urinári; f. geníto-urináră, pl. geníto-urináre

genito-urinarul
GENITO-URINÁR, -Ă, genito-urinari, -e, adj. (Anat.) Care se referă la ansamblul de organe de reproducere și urinare, care aparține acestui ansamblu. – Din fr. génito-urinaire.

DOOM

geníto-urinár adj. m., pl. geníto-urinári; f. geníto-urináră, pl. geníto-urináre

genito-urinarului
GENITO-URINÁR, -Ă, genito-urinari, -e, adj. (Anat.) Care se referă la ansamblul de organe de reproducere și urinare, care aparține acestui ansamblu. – Din fr. génito-urinaire.

DOOM

geníto-urinár adj. m., pl. geníto-urinári; f. geníto-urináră, pl. geníto-urináre

gentleman-driver
GENTLEMAN-DRIVER loc.s. Conducător de automobile de curse neprofesionist. [Pron. géntlmen-dráivă. / < engl., fr., it. gentleman driver].

gentleman-rider
GENTLEMAN-RIDER loc.s. Călăreț neprofesionist. [Pron. géntlmen ráidă. / < engl., fr., it. gentleman-rider].

gentlemens agreement
GENTLEMEN'S AGREEMENT loc.s. Acord, înțelegere verbală care nu are ca urmare consecințe juridice, ci creează numai obligații morale între părți; înțelegere între oameni de onoare. ♦ Acord internațional simplificat (încheiat de obicei în formă verbală pe baza încrederii reciproce). [Pron. gentelmenz ăgriment. / < engl., fr., it. gentlemen's agreement < engl. gentlemen – domni, agreement – acord].

get-beget
GET-BEGÉT adj. invar. (Pop.; despre oameni) Autentic, adevărat, neaoș. – Din tc. cet-beced.

DOOM

get-begét (pop.) adj. invar.

ghidi-ghidi
GHÍDI interj. (De obicei repetat; exprimă mustrări, amenințări etc.) Ia te uită...! ce mai...! – Din tc. gidi.

DOOM

ghídi/ghídi-ghídi interj.

gigi duru
Gigi Duru expr. (iron.) epitet atribuit unei persoane inflexibile, care nu face concesii nimănui în nici o împrejurare.

gigi mușchea
Gigi Mușchea expr. (iron.) bărbat solid, care face paradă de forța sa fizică.

gill-box
GILL-BOX gill-boxuri, s. n. (Text.) Tren de laminare folosit în filatura de lână pieptănată. [Scris și: gilbox] – Din engl. gill-box.

DOOM

!gíll-box (angl.)/gílbox s. n., pl. gíll-boxuri/gílboxuri

globe-trotter
GLÓBE-TROTTER, globe-trotteri, s. m. Persoană care face înconjurul lumii pe jos. [Pr.: glóbtrotăr] – Din engl. globe-trotter.

DOOM

glóbe-trotter (angl.) [pron. glóbtrotăr] s. m., pl. glóbe-trotteri

globe-trottere
GLÓBE-TROTTER, globe-trotteri, s. m. Persoană care face înconjurul lumii pe jos. [Pr.: glóbtrotăr] – Din engl. globe-trotter.

DOOM

glóbe-trotter (angl.) [pron. glóbtrotăr] s. m., pl. glóbe-trotteri

globe-trotteri
GLÓBE-TROTTER, globe-trotteri, s. m. Persoană care face înconjurul lumii pe jos. [Pr.: glóbtrotăr] – Din engl. globe-trotter.

DOOM

glóbe-trotter (angl.) [pron. glóbtrotăr] s. m., pl. glóbe-trotteri

globe-trotterii
GLÓBE-TROTTER, globe-trotteri, s. m. Persoană care face înconjurul lumii pe jos. [Pr.: glóbtrotăr] – Din engl. globe-trotter.

DOOM

glóbe-trotter (angl.) [pron. glóbtrotăr] s. m., pl. glóbe-trotteri

globe-trotterilor
GLÓBE-TROTTER, globe-trotteri, s. m. Persoană care face înconjurul lumii pe jos. [Pr.: glóbtrotăr] – Din engl. globe-trotter.

DOOM

glóbe-trotter (angl.) [pron. glóbtrotăr] s. m., pl. glóbe-trotteri

globe-trotterul
GLÓBE-TROTTER, globe-trotteri, s. m. Persoană care face înconjurul lumii pe jos. [Pr.: glóbtrotăr] – Din engl. globe-trotter.

DOOM

glóbe-trotter (angl.) [pron. glóbtrotăr] s. m., pl. glóbe-trotteri

globe-trotterule
GLÓBE-TROTTER, globe-trotteri, s. m. Persoană care face înconjurul lumii pe jos. [Pr.: glóbtrotăr] – Din engl. globe-trotter.

DOOM

glóbe-trotter (angl.) [pron. glóbtrotăr] s. m., pl. glóbe-trotteri

globe-trotterului
GLÓBE-TROTTER, globe-trotteri, s. m. Persoană care face înconjurul lumii pe jos. [Pr.: glóbtrotăr] – Din engl. globe-trotter.

DOOM

glóbe-trotter (angl.) [pron. glóbtrotăr] s. m., pl. glóbe-trotteri

gold-point
GOLD-POINT s.n. (Fin.) Schimb valutar care, în lipsa oricărei măsuri restrictive legale, face mai avantajoasă efectuarea încasărilor sau plăților internaționale cu aur efectiv. [Pron. gold-point. / < engl., fr. gold point].

DOOM

góld-point (angl.) s. n.

graf-plotter
GRAF-PLÓTTER, graf-plottere, s. n. (Electron., Inform.) Dispozitiv periferic prin intermediul căruia se poate genera o imagine grafică pe un suport material; plotter. [Pr.: -plotăr] – Din engl. graph-plotter.

grape-fruit
GRÉPFRUT, grepfruturi, s. n. Fruct citric de culoare galbenă, mai mare decât portocala, cu gust plăcut, acrișor-amărui, produs de un arbore subtropical; grep. [Scris și: grape-fruit] – Din engl., fr. grape-fruit.

DOOM

grépfrut s. n., pl. grépfruturi

greco-catolic
GRÉCO-CATÓLIC, -Ă, greco-catolici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de Biserica unită, privitor la Biserica unită. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a aderat la Biserica unită. – Grec + catolic.

DOOM

gréco-católic adj. m., s. m., pl. gréco-católici; adj. f., s. f. gréco-católică, pl. gréco-católice

greco-catolic
GRÉCO-CATÓLIC, -Ă, greco-catolici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de Biserica unită, privitor la Biserica unită. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a aderat la Biserica unită. – Grec + catolic.

DOOM

gréco-católic adj. m., s. m., pl. gréco-católici; adj. f., s. f. gréco-católică, pl. gréco-católice

greco-catolică
GRÉCO-CATÓLIC, -Ă, greco-catolici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de Biserica unită, privitor la Biserica unită. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a aderat la Biserica unită. – Grec + catolic.

DOOM

gréco-católic adj. m., s. m., pl. gréco-católici; adj. f., s. f. gréco-católică, pl. gréco-católice

greco-oriental
GRECO-ORIENTÁL, -Ă, greco-orientali, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de religia ortodoxă, privitor la religia ortodoxă; ortodox, greco-răsăritean. 2. S. m. și f. Persoană care aderă la religia ortodoxă; ortodox, greco-răsăritean. [Pr.: -ri-en-] – Grec + oriental.

DOOM

gréco-orientál (-ri-en-) adj. m., s. m., pl. gréco-orientáli; adj. f., s. f. gréco-orientálă, pl. gréco-orientále

greco-oriental
GRECO-ORIENTÁL, -Ă, greco-orientali, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de religia ortodoxă, privitor la religia ortodoxă; ortodox, greco-răsăritean. 2. S. m. și f. Persoană care aderă la religia ortodoxă; ortodox, greco-răsăritean. [Pr.: -ri-en-] – Grec + oriental.

DOOM

gréco-orientál (-ri-en-) adj. m., s. m., pl. gréco-orientáli; adj. f., s. f. gréco-orientálă, pl. gréco-orientále

greco-orientală
GRECO-ORIENTÁL, -Ă, greco-orientali, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de religia ortodoxă, privitor la religia ortodoxă; ortodox, greco-răsăritean. 2. S. m. și f. Persoană care aderă la religia ortodoxă; ortodox, greco-răsăritean. [Pr.: -ri-en-] – Grec + oriental.

DOOM

gréco-orientál (-ri-en-) adj. m., s. m., pl. gréco-orientáli; adj. f., s. f. gréco-orientálă, pl. gréco-orientále

greco-roman
GRÉCO-ROMÁN, -Ă, greco-romani, -e, adj. Care ține de epoca vechii Grecii și a Imperiului Roman, privitor la vechea Grecie și la Imperiul Roman. ◊ Lupte greco-romane v. luptă – Din fr. gréco-romain.

DOOM

gréco-román adj. m., pl. gréco-románi; f. gréco-románă, pl. gréco-románe

greco-răsăritean
GRECO-RĂSĂRITEÁN, -Ă, greco-răsăriteni, -e, adj., s. m. și f. (Rar) Ortodox, greco-oriental. – Grec + răsăritean.

DOOM

gréco-răsăriteán (rar) adj. m., s. m., pl. gréco-răsăriténi; adj. f., s. f. gréco-răsăriteánă, pl. gréco-răsăriténe

greco-răsăritean
GRECO-RĂSĂRITEÁN, -Ă, greco-răsăriteni, -e, adj., s. m. și f. (Rar) Ortodox, greco-oriental. – Grec + răsăritean.

DOOM

gréco-răsăriteán (rar) adj. m., s. m., pl. gréco-răsăriténi; adj. f., s. f. gréco-răsăriteánă, pl. gréco-răsăriténe

greco-răsăriteană
GRECO-RĂSĂRITEÁN, -Ă, greco-răsăriteni, -e, adj., s. m. și f. (Rar) Ortodox, greco-oriental. – Grec + răsăritean.

DOOM

gréco-răsăriteán (rar) adj. m., s. m., pl. gréco-răsăriténi; adj. f., s. f. gréco-răsăriteánă, pl. gréco-răsăriténe

grill-room
GRILL-ROOM s.n. invar. Loc unde se pregătesc fripturile la grătar. [Pron. gril-rum. / < engl., fr. grill-room].

gros-plan
GROS-PLAN, gros-planuri, s. n. (Cin.) Mod de încadrare în tehnica filmării, în care fotograma cuprinde numai un detaliu sau fața personajului. [Pr.: groplán] – Din fr. gros-plan.

DOOM

*gros-plán (fr.) [gros pron. gro] s. n., pl. gros-plánuri

grosso modo
GRÓSSO MÓDO loc. adv. În caracteristicile cele mai generale, judecând în ansamblu; sumar. – Loc. lat.

gură-cască
GURĂ-CÁSCĂ s. m. (Uneori în forma gură-căscată, care poate apărea și la pl.) Persoană care pierde vremea în zadar, oprindu-se să se uite la tot ce întîlnește în cale; persoană care nu-i de ispravă, care e cu capul în nori și nu înțelege ce i se spune. V. zăpăcit. Trecătorilor și gurilor-căscate de pe marginea trotuarelor le fac semne poruncitoare să se alăture. PAS, L. I 296. Moșneagul, fiind un gură-cască, sau cum îți vrea să-i ziceți, se uita în coarnele ei. CREANGĂ, O. A. 179. ◊ (Cu valoare de pl.) Nu țiu să-mi fie bronzul în piață, Să-ntrebe gură-cască cine-am fost. BENIUC, V. 87. La o răspîntie, unde se strînsese multă gură-cască, un pristav, cu chivără mare de hîrtie, striga. CARAGIALE, P. 24. ◊ (Adjectival) Mulțimea gură-cască privea în salon cu nasurile turtite pe geam. BART, E. 149. Se necăjea foc pe el cînd îl vedea așa gură-cască. VLAHUȚĂ, O. A. 96. Se duce în treaba lui spre casă, lăsînd pe Dănilă gură-cască tot pe loc. CREANGĂ, P. 42. ♦ Lucru care prilejuiește pierdere de vreme. Să merg eu la expoziție la vîrsta mea... în loc să-mi caut de suflet, umblu cu voi după gură-cască, după pustietăți nemțești ! SP. POPESCU, M. G. 26. ♦ (Uneori cu valoare de pl.) Persoană care are o condamnabilă atitudine de neglijență față de bunurile obștești și de cuceririle poporului, care este lipsită de vigilență față de uneltirile criminale ale dușmanului de clasă. Avem destui gură-cască ce nu simt, nu văd și nu aud nimic, în timp ce sub ochii și sub nasul lor dușmanii încearcă să lovească în munca noastră de construcție. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2563. ◊ Atitudine de gură-cască = comportarea celor care sînt lipsiți de vigilență față de uneltirile criminale ale dușmanului de clasă. Datoria patriotică și internaționalistă a membrilor de partid și a oamenilor muncii fără de partid este de a demasca și lichida atitudinea de gură-cască. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2564.

DOOM

gúră-căscátă (plantă) s. f.

gură-căscată
GURĂ-CÁSCĂ s. m. (Uneori în forma gură-căscată, care poate apărea și la pl.) Persoană care pierde vremea în zadar, oprindu-se să se uite la tot ce întîlnește în cale; persoană care nu-i de ispravă, care e cu capul în nori și nu înțelege ce i se spune. V. zăpăcit. Trecătorilor și gurilor-căscate de pe marginea trotuarelor le fac semne poruncitoare să se alăture. PAS, L. I 296. Moșneagul, fiind un gură-cască, sau cum îți vrea să-i ziceți, se uita în coarnele ei. CREANGĂ, O. A. 179. ◊ (Cu valoare de pl.) Nu țiu să-mi fie bronzul în piață, Să-ntrebe gură-cască cine-am fost. BENIUC, V. 87. La o răspîntie, unde se strînsese multă gură-cască, un pristav, cu chivără mare de hîrtie, striga. CARAGIALE, P. 24. ◊ (Adjectival) Mulțimea gură-cască privea în salon cu nasurile turtite pe geam. BART, E. 149. Se necăjea foc pe el cînd îl vedea așa gură-cască. VLAHUȚĂ, O. A. 96. Se duce în treaba lui spre casă, lăsînd pe Dănilă gură-cască tot pe loc. CREANGĂ, P. 42. ♦ Lucru care prilejuiește pierdere de vreme. Să merg eu la expoziție la vîrsta mea... în loc să-mi caut de suflet, umblu cu voi după gură-cască, după pustietăți nemțești ! SP. POPESCU, M. G. 26. ♦ (Uneori cu valoare de pl.) Persoană care are o condamnabilă atitudine de neglijență față de bunurile obștești și de cuceririle poporului, care este lipsită de vigilență față de uneltirile criminale ale dușmanului de clasă. Avem destui gură-cască ce nu simt, nu văd și nu aud nimic, în timp ce sub ochii și sub nasul lor dușmanii încearcă să lovească în munca noastră de construcție. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2563. ◊ Atitudine de gură-cască = comportarea celor care sînt lipsiți de vigilență față de uneltirile criminale ale dușmanului de clasă. Datoria patriotică și internaționalistă a membrilor de partid și a oamenilor muncii fără de partid este de a demasca și lichida atitudinea de gură-cască. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2564.

DOOM

gúră-căscátă (plantă) s. f.

gură-de-lup
gură de lup expr. (intl.) instrument metalic pentru forțarea ușilor sau a portierelor.

DOOM

gúră-de-lúp² (ochi de parâmă, unealtă) s. f., g.-d. art. gúrii-de-lúp; pl. gúri-de-lúp

h-ul
H, h, s. m. 1. A zecea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (fricativă laringală, velară sau palatală). ◊ Ora H = oră secretă, legată de momentul în care trupele pornesc la atac; moment stabilit pentru începerea unei acțiuni. [Pr.: haș, hî. – Pl. și: (1, n.) h-uri]

DOOM

h² (sunet) [vit. hî] s. m., pl. h

h-ul
HIDROGÉN s. n. Element chimic gazos mult mai ușor decât aerul, incolor, inodor, insipid și inflamabil, care, combinat cu oxigenul în anumite proporții, formează o moleculă de apă. ◊ Hidrogen fosforat = combinație a fosforului cu hidrogenul, care se prezintă ca un gaz incolor, foarte toxic; fosfină. Hidrogen greu = deuteriu. Hidrogen sulfurat = combinație a sulfului cu hidrogenul, care se prezintă ca un gaz incolor, cu miros de ouă stricate, toxic; acid sulfhidric. – Din fr. hydrogène.

DOOM

hidrogén (hi-dro-) s. n.; simb. H

h-ul
ÓRĂ, ore, s. f. 1. Unitate de măsură a timpului, egală cu a douăzeci și patra parte dintr-o zi, cuprinzând 60 de minute sau 3600 de secunde; ceas. ◊ Loc. adv. Pe oră = cât ține un ceas, în decurs de un ceas; la fiecare ceas. Cu ora = (angajat și plătit) după un tarif orar. Din oră în oră = la intervale regulate de un ceas. Oră de oră = mereu, întruna. ♦ Moment indicat de fiecare dintre cele 24 de părți în care este împărțită o zi; p. ext. fiecare dintre cifrele înscrise pe cadranul unui ceasornic, care marchează aceste momente. ◊ Loc. adj. De ultimă oră = foarte nou, recent, actual. ♦ Distanță, spațiu ce se poate parcurge în timp de un ceas. ♦ Durată de timp nedeterminată; timp, epocă; moment. ◊ Expr. La ora actuală = în prezent. 2. Timp fixat de mai înainte pentru realizarea unei acțiuni, timp dinainte stabilit când cineva poate fi primit undeva. 3. Lecție, curs. ◊ Expr. A lua (sau a da) ore de... = a lua (sau a da) meditații. [Var.: oáră s. f.] – Din lat. hora, it. ora.

DOOM

óră s. f., g.-d. art. órei; pl. óre; abr. h

h-ului
H, h, s. m. 1. A zecea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (fricativă laringală, velară sau palatală). ◊ Ora H = oră secretă, legată de momentul în care trupele pornesc la atac; moment stabilit pentru începerea unei acțiuni. [Pr.: haș, hî. – Pl. și: (1, n.) h-uri]

DOOM

h² (sunet) [vit. hî] s. m., pl. h

h-ului
HIDROGÉN s. n. Element chimic gazos mult mai ușor decât aerul, incolor, inodor, insipid și inflamabil, care, combinat cu oxigenul în anumite proporții, formează o moleculă de apă. ◊ Hidrogen fosforat = combinație a fosforului cu hidrogenul, care se prezintă ca un gaz incolor, foarte toxic; fosfină. Hidrogen greu = deuteriu. Hidrogen sulfurat = combinație a sulfului cu hidrogenul, care se prezintă ca un gaz incolor, cu miros de ouă stricate, toxic; acid sulfhidric. – Din fr. hydrogène.

DOOM

hidrogén (hi-dro-) s. n.; simb. H

h-ului
ÓRĂ, ore, s. f. 1. Unitate de măsură a timpului, egală cu a douăzeci și patra parte dintr-o zi, cuprinzând 60 de minute sau 3600 de secunde; ceas. ◊ Loc. adv. Pe oră = cât ține un ceas, în decurs de un ceas; la fiecare ceas. Cu ora = (angajat și plătit) după un tarif orar. Din oră în oră = la intervale regulate de un ceas. Oră de oră = mereu, întruna. ♦ Moment indicat de fiecare dintre cele 24 de părți în care este împărțită o zi; p. ext. fiecare dintre cifrele înscrise pe cadranul unui ceasornic, care marchează aceste momente. ◊ Loc. adj. De ultimă oră = foarte nou, recent, actual. ♦ Distanță, spațiu ce se poate parcurge în timp de un ceas. ♦ Durată de timp nedeterminată; timp, epocă; moment. ◊ Expr. La ora actuală = în prezent. 2. Timp fixat de mai înainte pentru realizarea unei acțiuni, timp dinainte stabilit când cineva poate fi primit undeva. 3. Lecție, curs. ◊ Expr. A lua (sau a da) ore de... = a lua (sau a da) meditații. [Var.: oáră s. f.] – Din lat. hora, it. ora.

DOOM

óră s. f., g.-d. art. órei; pl. óre; abr. h

h-uri
H, h, s. m. 1. A zecea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (fricativă laringală, velară sau palatală). ◊ Ora H = oră secretă, legată de momentul în care trupele pornesc la atac; moment stabilit pentru începerea unei acțiuni. [Pr.: haș, hî. – Pl. și: (1, n.) h-uri]

DOOM

h² (sunet) [vit. hî] s. m., pl. h

h-uri
HIDROGÉN s. n. Element chimic gazos mult mai ușor decât aerul, incolor, inodor, insipid și inflamabil, care, combinat cu oxigenul în anumite proporții, formează o moleculă de apă. ◊ Hidrogen fosforat = combinație a fosforului cu hidrogenul, care se prezintă ca un gaz incolor, foarte toxic; fosfină. Hidrogen greu = deuteriu. Hidrogen sulfurat = combinație a sulfului cu hidrogenul, care se prezintă ca un gaz incolor, cu miros de ouă stricate, toxic; acid sulfhidric. – Din fr. hydrogène.

DOOM

hidrogén (hi-dro-) s. n.; simb. H

h-uri
ÓRĂ, ore, s. f. 1. Unitate de măsură a timpului, egală cu a douăzeci și patra parte dintr-o zi, cuprinzând 60 de minute sau 3600 de secunde; ceas. ◊ Loc. adv. Pe oră = cât ține un ceas, în decurs de un ceas; la fiecare ceas. Cu ora = (angajat și plătit) după un tarif orar. Din oră în oră = la intervale regulate de un ceas. Oră de oră = mereu, întruna. ♦ Moment indicat de fiecare dintre cele 24 de părți în care este împărțită o zi; p. ext. fiecare dintre cifrele înscrise pe cadranul unui ceasornic, care marchează aceste momente. ◊ Loc. adj. De ultimă oră = foarte nou, recent, actual. ♦ Distanță, spațiu ce se poate parcurge în timp de un ceas. ♦ Durată de timp nedeterminată; timp, epocă; moment. ◊ Expr. La ora actuală = în prezent. 2. Timp fixat de mai înainte pentru realizarea unei acțiuni, timp dinainte stabilit când cineva poate fi primit undeva. 3. Lecție, curs. ◊ Expr. A lua (sau a da) ore de... = a lua (sau a da) meditații. [Var.: oáră s. f.] – Din lat. hora, it. ora.

DOOM

óră s. f., g.-d. art. órei; pl. óre; abr. h

h-urile
H, h, s. m. 1. A zecea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (fricativă laringală, velară sau palatală). ◊ Ora H = oră secretă, legată de momentul în care trupele pornesc la atac; moment stabilit pentru începerea unei acțiuni. [Pr.: haș, hî. – Pl. și: (1, n.) h-uri]

DOOM

h² (sunet) [vit. hî] s. m., pl. h

h-urile
HIDROGÉN s. n. Element chimic gazos mult mai ușor decât aerul, incolor, inodor, insipid și inflamabil, care, combinat cu oxigenul în anumite proporții, formează o moleculă de apă. ◊ Hidrogen fosforat = combinație a fosforului cu hidrogenul, care se prezintă ca un gaz incolor, foarte toxic; fosfină. Hidrogen greu = deuteriu. Hidrogen sulfurat = combinație a sulfului cu hidrogenul, care se prezintă ca un gaz incolor, cu miros de ouă stricate, toxic; acid sulfhidric. – Din fr. hydrogène.

DOOM

hidrogén (hi-dro-) s. n.; simb. H

h-urile
ÓRĂ, ore, s. f. 1. Unitate de măsură a timpului, egală cu a douăzeci și patra parte dintr-o zi, cuprinzând 60 de minute sau 3600 de secunde; ceas. ◊ Loc. adv. Pe oră = cât ține un ceas, în decurs de un ceas; la fiecare ceas. Cu ora = (angajat și plătit) după un tarif orar. Din oră în oră = la intervale regulate de un ceas. Oră de oră = mereu, întruna. ♦ Moment indicat de fiecare dintre cele 24 de părți în care este împărțită o zi; p. ext. fiecare dintre cifrele înscrise pe cadranul unui ceasornic, care marchează aceste momente. ◊ Loc. adj. De ultimă oră = foarte nou, recent, actual. ♦ Distanță, spațiu ce se poate parcurge în timp de un ceas. ♦ Durată de timp nedeterminată; timp, epocă; moment. ◊ Expr. La ora actuală = în prezent. 2. Timp fixat de mai înainte pentru realizarea unei acțiuni, timp dinainte stabilit când cineva poate fi primit undeva. 3. Lecție, curs. ◊ Expr. A lua (sau a da) ore de... = a lua (sau a da) meditații. [Var.: oáră s. f.] – Din lat. hora, it. ora.

DOOM

óră s. f., g.-d. art. órei; pl. óre; abr. h

h-urilor
H, h, s. m. 1. A zecea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (fricativă laringală, velară sau palatală). ◊ Ora H = oră secretă, legată de momentul în care trupele pornesc la atac; moment stabilit pentru începerea unei acțiuni. [Pr.: haș, hî. – Pl. și: (1, n.) h-uri]

DOOM

h² (sunet) [vit. hî] s. m., pl. h

h-urilor
HIDROGÉN s. n. Element chimic gazos mult mai ușor decât aerul, incolor, inodor, insipid și inflamabil, care, combinat cu oxigenul în anumite proporții, formează o moleculă de apă. ◊ Hidrogen fosforat = combinație a fosforului cu hidrogenul, care se prezintă ca un gaz incolor, foarte toxic; fosfină. Hidrogen greu = deuteriu. Hidrogen sulfurat = combinație a sulfului cu hidrogenul, care se prezintă ca un gaz incolor, cu miros de ouă stricate, toxic; acid sulfhidric. – Din fr. hydrogène.

DOOM

hidrogén (hi-dro-) s. n.; simb. H

h-urilor
ÓRĂ, ore, s. f. 1. Unitate de măsură a timpului, egală cu a douăzeci și patra parte dintr-o zi, cuprinzând 60 de minute sau 3600 de secunde; ceas. ◊ Loc. adv. Pe oră = cât ține un ceas, în decurs de un ceas; la fiecare ceas. Cu ora = (angajat și plătit) după un tarif orar. Din oră în oră = la intervale regulate de un ceas. Oră de oră = mereu, întruna. ♦ Moment indicat de fiecare dintre cele 24 de părți în care este împărțită o zi; p. ext. fiecare dintre cifrele înscrise pe cadranul unui ceasornic, care marchează aceste momente. ◊ Loc. adj. De ultimă oră = foarte nou, recent, actual. ♦ Distanță, spațiu ce se poate parcurge în timp de un ceas. ♦ Durată de timp nedeterminată; timp, epocă; moment. ◊ Expr. La ora actuală = în prezent. 2. Timp fixat de mai înainte pentru realizarea unei acțiuni, timp dinainte stabilit când cineva poate fi primit undeva. 3. Lecție, curs. ◊ Expr. A lua (sau a da) ore de... = a lua (sau a da) meditații. [Var.: oáră s. f.] – Din lat. hora, it. ora.

DOOM

óră s. f., g.-d. art. órei; pl. óre; abr. h

habeas corpus
HABEAS CORPUS loc. s. n. (În legislația unor țări) Drept care garantează libertatea individuală și îngrădește arestările și reținerea arbitrară a persoanei. [Pr.: há-be-as cór-pus] – Expr. lat.

DOOM

*hábeas córpus (lat.) (-be-as) loc. s. n.

hala-bala
hala-bála adv. – Cuvînt fără sens cu care începe un joc de copii. – Var. hara-bara, halea-balea, halea-palea. Creație spontană, care pare a imita zgomotul unei conversații, cf. sp. tiquismiquis, și hondra-bondra. Se folosește mai ales în expresia ce mai alabala?

halea-malea
HALEA-MÁLEA s. f. Numele unui joc de copii cu mingea, în care se recită aceste cuvinte.

half-time
HALF-TIME s. n. Repriză sportivă. [Pr.: haftáim] – Cuv. engl.

half-time-ul
HALF-TIME s. n. Repriză sportivă. [Pr.: haftáim] – Cuv. engl.

half-time-ului
HALF-TIME s. n. Repriză sportivă. [Pr.: haftáim] – Cuv. engl.

ham-ham
HAM¹ interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită lătratul câinelui. – Onomatopee.

DOOM

ham-hám v. ham¹

hamito-semitic
HAMÍTO-SEMÍTIC, -Ă, hamito-semitici, -e, adj. (În sintagma) Limbă hamito-semitică (și substantivat, f.) = limbă care face parte dintr-o familie de limbi vorbite în nordul și estul Africii, în Peninsula Arabică și în statele de la nordul acesteia. – Din engl. hamito-semitic, fr. chamito-sémitique.

DOOM

!hamíto-semític adj. m.; f. hamíto-semítică, pl. hamíto-semítice

han-tatar
HAN-TĂTÁR, han-tătari, s. m. (Înv. și pop.) Han (al tătarilor). ◊ Expr. Din vremea lui han-tătar = de demult, străvechi. ♦ (Fam.) Dracul, naiba. – Han¹ + tătar.

DOOM

han-tătár (înv., pop.) s. m., pl. han-tătári

han-tătari
HAN-TĂTÁR, han-tătari, s. m. (Înv. și pop.) Han (al tătarilor). ◊ Expr. Din vremea lui han-tătar = de demult, străvechi. ♦ (Fam.) Dracul, naiba. – Han¹ + tătar.

DOOM

han-tătár (înv., pop.) s. m., pl. han-tătári

han-tătarii
HAN-TĂTÁR, han-tătari, s. m. (Înv. și pop.) Han (al tătarilor). ◊ Expr. Din vremea lui han-tătar = de demult, străvechi. ♦ (Fam.) Dracul, naiba. – Han¹ + tătar.

DOOM

han-tătár (înv., pop.) s. m., pl. han-tătári

han-tătarilor
HAN-TĂTÁR, han-tătari, s. m. (Înv. și pop.) Han (al tătarilor). ◊ Expr. Din vremea lui han-tătar = de demult, străvechi. ♦ (Fam.) Dracul, naiba. – Han¹ + tătar.

DOOM

han-tătár (înv., pop.) s. m., pl. han-tătári

han-tătarul
HAN-TĂTÁR, han-tătari, s. m. (Înv. și pop.) Han (al tătarilor). ◊ Expr. Din vremea lui han-tătar = de demult, străvechi. ♦ (Fam.) Dracul, naiba. – Han¹ + tătar.

DOOM

han-tătár (înv., pop.) s. m., pl. han-tătári

han-tătarului
HAN-TĂTÁR, han-tătari, s. m. (Înv. și pop.) Han (al tătarilor). ◊ Expr. Din vremea lui han-tătar = de demult, străvechi. ♦ (Fam.) Dracul, naiba. – Han¹ + tătar.

DOOM

han-tătár (înv., pop.) s. m., pl. han-tătári

hapax legomenon
HÁPAX LEGÓMENON s.n. (Liv.) Cuvânt care apare într-un singur loc (în literatură sau într-un text). ♦ Lucru spus o singură dată. [Pl. hapax legomena. / < fr., gr. hapax legomenon].

DOOM

!hápax/hápax legómenon (gr.) s. n./loc. s. n., pl. hápaxuri/ hápaxuri legómenon

happy-end
HAPPY-END, happy-enduri, s. n. Sfârșit, epilog fericit al (acțiunii) unei opere dramatice, cinematografice etc. [Pr.: hépiend] – Din engl. happy-end[ing].

DOOM

!happy-end (angl.) [pron. hépiend] s. n., art. happy-endul; pl. happy-enduri

happy-endul
HAPPY-END, happy-enduri, s. n. Sfârșit, epilog fericit al (acțiunii) unei opere dramatice, cinematografice etc. [Pr.: hépiend] – Din engl. happy-end[ing].

DOOM

!happy-end (angl.) [pron. hépiend] s. n., art. happy-endul; pl. happy-enduri

happy-endului
HAPPY-END, happy-enduri, s. n. Sfârșit, epilog fericit al (acțiunii) unei opere dramatice, cinematografice etc. [Pr.: hépiend] – Din engl. happy-end[ing].

DOOM

!happy-end (angl.) [pron. hépiend] s. n., art. happy-endul; pl. happy-enduri

happy-enduri
HAPPY-END, happy-enduri, s. n. Sfârșit, epilog fericit al (acțiunii) unei opere dramatice, cinematografice etc. [Pr.: hépiend] – Din engl. happy-end[ing].

DOOM

!happy-end (angl.) [pron. hépiend] s. n., art. happy-endul; pl. happy-enduri

happy-endurile
HAPPY-END, happy-enduri, s. n. Sfârșit, epilog fericit al (acțiunii) unei opere dramatice, cinematografice etc. [Pr.: hépiend] – Din engl. happy-end[ing].

DOOM

!happy-end (angl.) [pron. hépiend] s. n., art. happy-endul; pl. happy-enduri

happy-endurilor
HAPPY-END, happy-enduri, s. n. Sfârșit, epilog fericit al (acțiunii) unei opere dramatice, cinematografice etc. [Pr.: hépiend] – Din engl. happy-end[ing].

DOOM

!happy-end (angl.) [pron. hépiend] s. n., art. happy-endul; pl. happy-enduri

hara-para
HÁRA-PÁRA s. f., adv. (Fam.; în expr.) A face (o) hara-para = a face, a provoca o învălmășeală, o vânzoleală; a face harcea-parcea. – Formație onomatopeică.

DOOM

hára-pára (pop.) s. f., adv.

harcea-parcea
HÁRCEA-PÁRCEA adv. (Fam.; în expr.) A face (pe cineva sau ceva) harcea-parcea = a tăia (pe cineva sau ceva) în bucăți, a face fărâme; a distruge, a nimici. – Din tc. parça-parça „bucată cu bucată”.

DOOM

hárcea-párcea (fam.) adv.

hard rock
HÁRD ROCK, (2) hard rock-uri, s. n. 1. Stil în muzica ușoară și de jazz cu sonorități puternice, obsedante. 2. Cântec în stil hard rock (1). – Din engl. hard rock.

DOOM

*hard rock (angl.) s. n., art. hard róckul

hard-back
HARD-BACK s. n. Ediție simplă, cartonată, a unei cărți. [Pr.: hárdbek] – Din engl. hard-back.

hard-top
HARD-TOP s.n. Mașină cu capotă demontabilă, rigidă, din metal sau plastic. [Pron. had-top. / < engl. hard-top].

hat-trick
HAT-TRICK s.n. (Sport) Performanță a unui jucător de fotbal sau hochei pe gheață care înscrie trei goluri sau puncte consecutive în același meci. [Pron. het-tric. / < engl. hat-trick – trucul pălăriei, figura jonglerului care prinde trei bile în pălărie].

hau-hau
HAU interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită lătratul câinelui sau urletul lupului. – Onomatopee.

DOOM

hau/hau-háu interj.

heavy metal
HEAVY MÉTAL s. n. Muzică rock cu intensități sonore excesive și punere în scenă șocantă. [Pr.: hévi métăl] – Cuv. engl.

DOOM

heavy métal [pron. hévi métăl] s. n.

hi-fi
HI-FI s. f. invar., adj. invar. 1. S. f. invar. High fidelity. 2. Adj. invar. De înaltă fidelitate. [Pr.: haifi, hifi] – Cuv. engl.

high fidelity
HIGH FIDELITY s. n. invar., adj. invar. (Echipament de) înregistrare și de redare sonoră de înaltă fidelitate. [Pr.: hai] – Cuv. engl.

high technology
HIGH TECHNÓLOGY s. f. Denumire generală pentru tehnologia avansată mai ales în domeniul electronicii, în industria de tehnică de calcul și telecomunicații. [Pr.: haĭ] – Cuv. engl.

DOOM

high technólogy (angl.) [igh pron. aĭ, ch pron. c] (tech-no-) s. f.

high-life
HIGH-LIFE s. n. Denumire dată înaltei societăți. ♦ (Adjectival) De elită. [Pr.: háĭlaĭf] – Cuv. engl.

DOOM

*high-life (angl.) [pron. háĭlaĭf] s. n., art. high-life-ul

high-life-ul
HIGH-LIFE s. n. Denumire dată înaltei societăți. ♦ (Adjectival) De elită. [Pr.: háĭlaĭf] – Cuv. engl.

DOOM

*high-life (angl.) [pron. háĭlaĭf] s. n., art. high-life-ul

high-life-ului
HIGH-LIFE s. n. Denumire dată înaltei societăți. ♦ (Adjectival) De elită. [Pr.: háĭlaĭf] – Cuv. engl.

DOOM

*high-life (angl.) [pron. háĭlaĭf] s. n., art. high-life-ul

high-tech
HIGH-TÉCH s. n. High technology. [Pr.: haĭtéc] – Abr. de la high technology.

DOOM

high-téch (angl.) [pron. haĭtéc] s. n.

hip-hop
HIP-HÓP s. n. Mișcare socioculturală contestatară a tineretului urban cu stil de muzică și dans propriu, conturată la sfârșitul anilor '70 din sec. XX la New York. – Din engl. hip-hop.

DOOM

*hip-hóp s. n.

histeron-proteron
HISTERON-PROTERON s.n. (Ret.) Figură de stil constând în răsturnarea ordinii firești între fenomene, anticipându-se ceea ce ar trebui să urmeze. [< it., fr., gr. hysteron-proteron].

hobby-ul
HÓBBY, hobbyuri, s. n. (Englezism) Ocupație favorită a cuiva în afara profesiunii. [Scris și: hoby. – Pr.: hobi] – Din engl., fr. hobby.

hobby-ului
HÓBBY, hobbyuri, s. n. (Englezism) Ocupație favorită a cuiva în afara profesiunii. [Scris și: hoby. – Pr.: hobi] – Din engl., fr. hobby.

hobby-uri
HÓBBY, hobbyuri, s. n. (Englezism) Ocupație favorită a cuiva în afara profesiunii. [Scris și: hoby. – Pr.: hobi] – Din engl., fr. hobby.

hobby-urile
HÓBBY, hobbyuri, s. n. (Englezism) Ocupație favorită a cuiva în afara profesiunii. [Scris și: hoby. – Pr.: hobi] – Din engl., fr. hobby.

hobby-urilor
HÓBBY, hobbyuri, s. n. (Englezism) Ocupație favorită a cuiva în afara profesiunii. [Scris și: hoby. – Pr.: hobi] – Din engl., fr. hobby.

hocus-pocus
HÓCUS-PÓCUS s. n. Formulă folosită de scamatori; p. ext. scamatorie. – Din lat. hoc [est op]us, hoc [est cor]pus.

DOOM

hócus-pócus s. n.

hocus-pocusul
HÓCUS-PÓCUS s. n. Formulă folosită de scamatori; p. ext. scamatorie. – Din lat. hoc [est op]us, hoc [est cor]pus.

DOOM

hócus-pócus s. n.

hocus-pocusului
HÓCUS-PÓCUS s. n. Formulă folosită de scamatori; p. ext. scamatorie. – Din lat. hoc [est op]us, hoc [est cor]pus.

DOOM

hócus-pócus s. n.

hodoronc-tronc
HODORÓNC-TRÓNC interj. Exclamație folosită când cineva face un lucru nepotrivit, neașteptat sau când spune o vorbă deplasată. – Hodoronc + tronc.

DOOM

hodorónc-trónc interj.

hold-up
HOLD-UP s. n. Jaf asupra unei bănci, a unui tren care transportă bani etc., efectuat sub amenințarea cu arma; tâlhărie. [Pr.: hóld-ap] – Cuv. engl.

home-rule
HOME-RULE s.n. Autonomie, independență legislativă, autoguvernare privind în special legislația internă sau locală a unei țări dependente sau federală, a unui teritoriu sau colonii. [< engl. Home-Rule < home – casă, rule – guvernare].

homo faber
HOMO FABER s.m. Termen folosit de filozoful francez Bergson pentru a desemna pe omul primitiv care își făurea singur uneltele necesare, transformând natura pentru a o face aptă de a corespunde necesităților sale. [< lat. homo faber].

homo sapiens
HÓMO SÁPIENS s.m. (Biol.) Individ din ordinul primatelor socotit de Linné ca tip al speciilor umane. [< lat. homo sapiens – omul inteligent].

honoris causa
HONÓRIS CÁUSA loc. adj. (Despre titlul științific de doctor) Onorific (1). [Pr.: -za] – Loc. lat.

DOOM

!honóris cáusa (lat.) [s pron. z] (cau-) loc. adj.

honoris cauza
HONÓRIS CÁUSA loc. adj. (Despre titlul științific de doctor) Onorific (1). [Pr.: -za] – Loc. lat.

DOOM

!honóris cáusa (lat.) [s pron. z] (cau-) loc. adj.

hopa-mitică
HÓPA-MITÍCĂ, hopa-mitică, s. m. Păpușă din celuloid, care revine întotdeauna în poziție verticală, deoarece are centrul de greutate situat la bază. – Hopa + Mitică (n. pr.).

DOOM

*hópa-mitícă s. m., pl. hópa-mitícă

hor-hor
HORC interj. v. hor.

DOOM

hor-hór v. hor

hot-jazz
HOT-JAZZ loc.s. Stil de jaz caracterizat prin tempo rapid, puternic accentuat ritmic și cu improvizații expresive. [< americ., fr., it. hot jazz].

hula-hoop
HULA-HOOP s.n. Dans modern de origine polineziană, cu ritm foarte viu, marcat mai ales prin mișcarea șoldurilor; melodia acestui dans. [Var. hula s.f. / < americ. hula-hoop, cf. polinez. hula].

hully-gully
HULLY-GULLY s.n. Formă nouă de dans madison, la care dansatorii se așază în șiruri paralele și fac deplasări laterale, pași săriți, însoțiți de o glisare din față în spate. [Pron. hali-gáli. / < americ. hully-gully].

hurduf-burduf
HURDÚZ-BURDÚZ adv. (Rar) Ca un obiect care, atârnat de ceva, se bălăbănește; p. ext. legat burduf. – Onomatopee.

DOOM

hurdúz-burdúz (rar) adv.

hurduz-burduz
HURDÚZ-BURDÚZ adv. (Rar) Ca un obiect care, atârnat de ceva, se bălăbănește; p. ext. legat burduf. – Onomatopee.

DOOM

hurdúz-burdúz (rar) adv.

hă-hă
HĂ interj. (Pop.) 1. (De obicei repetat) Cuvânt care redă râsul, mai ales râsul forțat. 2. (Repetat) Cuvânt care redă plânsul. 3. Exclamație care exprimă mirare, neîncredere. 4. Cuvânt care exprimă o afirmație. [Var.: hî, hi interj.] – Onomatopee.

DOOM

hă-hắ v. hă

i-ul
I¹, i, s. m. 1. A unsprezecea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (cea mai închisă vocală, nerotunjită, din seria anterioară). ◊ Expr. A (nu) pune punctul pe i = a (nu) reda esențialul într-o discuție, a (nu) sublinia faptele semnificative. [Pl. și: (1, n.) i-uri]

DOOM

i² (sunet) s. m. pl. i

i-ul
IOD¹ s. n. Element chimic solid cu aspect de cristale lamelare, negre-cenușii, cu luciu metalic și miros pătrunzător, foarte volatil, ușor solubil în alcool, utilizat în medicină. ◊ Tinctură de iod = soluție de iod în alcool, folosită la dezinfectarea rănilor. – Din fr. iode.

DOOM

iod (element chimic) s. n.; simb. I

i-ului
I¹, i, s. m. 1. A unsprezecea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (cea mai închisă vocală, nerotunjită, din seria anterioară). ◊ Expr. A (nu) pune punctul pe i = a (nu) reda esențialul într-o discuție, a (nu) sublinia faptele semnificative. [Pl. și: (1, n.) i-uri]

DOOM

i² (sunet) s. m. pl. i

i-ului
IOD¹ s. n. Element chimic solid cu aspect de cristale lamelare, negre-cenușii, cu luciu metalic și miros pătrunzător, foarte volatil, ușor solubil în alcool, utilizat în medicină. ◊ Tinctură de iod = soluție de iod în alcool, folosită la dezinfectarea rănilor. – Din fr. iode.

DOOM

iod (element chimic) s. n.; simb. I

i-uri
I¹, i, s. m. 1. A unsprezecea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (cea mai închisă vocală, nerotunjită, din seria anterioară). ◊ Expr. A (nu) pune punctul pe i = a (nu) reda esențialul într-o discuție, a (nu) sublinia faptele semnificative. [Pl. și: (1, n.) i-uri]

DOOM

i² (sunet) s. m. pl. i

i-uri
IOD¹ s. n. Element chimic solid cu aspect de cristale lamelare, negre-cenușii, cu luciu metalic și miros pătrunzător, foarte volatil, ușor solubil în alcool, utilizat în medicină. ◊ Tinctură de iod = soluție de iod în alcool, folosită la dezinfectarea rănilor. – Din fr. iode.

DOOM

iod (element chimic) s. n.; simb. I

i-urile
I¹, i, s. m. 1. A unsprezecea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (cea mai închisă vocală, nerotunjită, din seria anterioară). ◊ Expr. A (nu) pune punctul pe i = a (nu) reda esențialul într-o discuție, a (nu) sublinia faptele semnificative. [Pl. și: (1, n.) i-uri]

DOOM

i² (sunet) s. m. pl. i

i-urile
IOD¹ s. n. Element chimic solid cu aspect de cristale lamelare, negre-cenușii, cu luciu metalic și miros pătrunzător, foarte volatil, ușor solubil în alcool, utilizat în medicină. ◊ Tinctură de iod = soluție de iod în alcool, folosită la dezinfectarea rănilor. – Din fr. iode.

DOOM

iod (element chimic) s. n.; simb. I

i-urilor
I¹, i, s. m. 1. A unsprezecea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (cea mai închisă vocală, nerotunjită, din seria anterioară). ◊ Expr. A (nu) pune punctul pe i = a (nu) reda esențialul într-o discuție, a (nu) sublinia faptele semnificative. [Pl. și: (1, n.) i-uri]

DOOM

i² (sunet) s. m. pl. i

i-urilor
IOD¹ s. n. Element chimic solid cu aspect de cristale lamelare, negre-cenușii, cu luciu metalic și miros pătrunzător, foarte volatil, ușor solubil în alcool, utilizat în medicină. ◊ Tinctură de iod = soluție de iod în alcool, folosită la dezinfectarea rănilor. – Din fr. iode.

DOOM

iod (element chimic) s. n.; simb. I

ib.
ÍBIDEM adv. (Referitor la un text care a fost deja citat) Cuvînt latinesc care înseamnă în același loc, tot acolo, în aceeași lucrare și eventual la același autor sau la aceeași pagină. - Scris și: (prescurtat) ib.

ibero-american
IBÉRO-AMERICÁN, -Ă, ibero-americani, -e, adj. Latinoamerican. – Din fr. ibéro-américain.

DOOM

ibéro-americán adj. m., pl. ibéro-americáni; f. ibéro-americánă, pl. ibéro-americáne

ice tea
ICE TEA s. n. Ceai cu gheață. [Pr.: aĭsti] – Cuv. engl.

DOOM

ice tea (angl.) [pron. aĭstí] s. n., art. ice-tea-ul

id.
ÍDEM adv. (Mai ales în lucrări științifice, scripte administrative etc., folosit pentru a evita repetarea unui autor citat mai înainte, a unui obiect, a unei situații amintite anterior etc.) Cuvînt latinesc care înseamnă de asemenea, tot așa, la fel. (Glumeț) Cu capul gol și cu punga idem. EMINESCU, I. V. 23. – Scris și: (prescurtat) id.

ignoratio elenchi
IGNORÁTIO ELÉNCHI loc. s. f. Eroare logică constând în substituirea involuntară sau sofistică a tezei de demonstrat printr-o altă teză. [Pr.: -ți-o-] – Loc. lat.

DOOM

ignorátio elénchi (lat.) [ti pron. ți] (ig-no-, -ti-o, -chi/i-gno-) loc. s. f.

in extenso
IN EXTÉNSO loc. adv. Pe larg, în detaliu; în întregime. – Loc. lat.

DOOM

in exténso (lat.) loc. adv.

in extremis
IN EXTRÉMIS loc. adv. 1. Silit de împrejurări, neavând altă posibilitate; în ultimă instanță. 2. Pe patul de moarte, în ultimul moment al vieții. – Loc. lat.

DOOM

in extrémis (lat.) loc. adv.

in memoriam
IN MEMÓRIAM loc. adj., loc. adv. În memoria, în amintirea (cuiva sau a ceva). – Loc. lat.

DOOM

*in memóriam (lat.) loc. adj., loc. adv.

in nuce
IN NUCE loc. adj., loc. adv. Scurt și cuprinzător; în forma cea mai restrânsă. – Loc. lat.

DOOM

in núce (lat.) loc. adj., loc. adv

in spe
IN SPE loc. adj., loc. adv. În viitor. – Loc. lat.

DOOM

in spe (lat.) loc. adj., loc. adv.

in vitro
IN VÍTRO loc. adj. și adv. (În legătură cu modul de experimentare a unui proces fiziologic, biofizic etc.) În afara organismului viu; în laborator. – Loc. lat.

DOOM

!in vítro (lat.) (vi-tro) loc. adj., loc. adv.

in vivo
IN VÍVO loc. adj. și adv. (În legătură cu modul de experimentare a unui proces fiziologic, biofizic etc.) În interiorul organismului viu. – Loc. lat.

DOOM

!in vívo (lat.) loc. adj., loc. adv.

in-cuarto
IN-QUÁRTO, adj. invar., (2) in-quartouri, s. n. 1. Adj. invar. (Despre formatul unei cărți sau al unei file dintr-o carte) În care coala de hârtie imprimată este îndoită în patru, formând patru foi sau opt pagini. 2. S. n. Carte care are acest format. [Var.: in-cuárto, in-cvárto adj. invar., s. n.] – Din fr. in-quarto.

DOOM

in-quárto² (lat.) [qua pron. cŭa] (quar-) s. n., art. in-quártoul; pl. in-quártouri

in-cvarto
IN-QUÁRTO, adj. invar., (2) in-quartouri, s. n. 1. Adj. invar. (Despre formatul unei cărți sau al unei file dintr-o carte) În care coala de hârtie imprimată este îndoită în patru, formând patru foi sau opt pagini. 2. S. n. Carte care are acest format. [Var.: in-cuárto, in-cvárto adj. invar., s. n.] – Din fr. in-quarto.

DOOM

in-quárto² (lat.) [qua pron. cŭa] (quar-) s. n., art. in-quártoul; pl. in-quártouri

in-folio
IN-FÓLIO, adj. invar., (2) in-foliuri, s. n. 1. Adj. invar. (Despre formatul unei cărți) În care coala de hârtie este îndoită în două, formând patru pagini. 2. S. n. Carte care are acest format. [Pr.: -li-o] – Loc. lat.

DOOM

in-fólio² (lat.) (-li-o) s. n., art. in-fólioul; pl. in-fóliouri

in-folioul
IN-FÓLIO, adj. invar., (2) in-foliuri, s. n. 1. Adj. invar. (Despre formatul unei cărți) În care coala de hârtie este îndoită în două, formând patru pagini. 2. S. n. Carte care are acest format. [Pr.: -li-o] – Loc. lat.

DOOM

in-fólio² (lat.) (-li-o) s. n., art. in-fólioul; pl. in-fóliouri

in-folioului
IN-FÓLIO, adj. invar., (2) in-foliuri, s. n. 1. Adj. invar. (Despre formatul unei cărți) În care coala de hârtie este îndoită în două, formând patru pagini. 2. S. n. Carte care are acest format. [Pr.: -li-o] – Loc. lat.

DOOM

in-fólio² (lat.) (-li-o) s. n., art. in-fólioul; pl. in-fóliouri

in-foliouri
IN-FÓLIO, adj. invar., (2) in-foliuri, s. n. 1. Adj. invar. (Despre formatul unei cărți) În care coala de hârtie este îndoită în două, formând patru pagini. 2. S. n. Carte care are acest format. [Pr.: -li-o] – Loc. lat.

DOOM

in-fólio² (lat.) (-li-o) s. n., art. in-fólioul; pl. in-fóliouri

in-foliourile
IN-FÓLIO, adj. invar., (2) in-foliuri, s. n. 1. Adj. invar. (Despre formatul unei cărți) În care coala de hârtie este îndoită în două, formând patru pagini. 2. S. n. Carte care are acest format. [Pr.: -li-o] – Loc. lat.

DOOM

in-fólio² (lat.) (-li-o) s. n., art. in-fólioul; pl. in-fóliouri

in-foliourilor
IN-FÓLIO, adj. invar., (2) in-foliuri, s. n. 1. Adj. invar. (Despre formatul unei cărți) În care coala de hârtie este îndoită în două, formând patru pagini. 2. S. n. Carte care are acest format. [Pr.: -li-o] – Loc. lat.

DOOM

in-fólio² (lat.) (-li-o) s. n., art. in-fólioul; pl. in-fóliouri

in-octavo
IN-OCTÁVO, adj. invar., (2) in-octavouri, s. n. 1. Adj. invar. (Despre formatul unei cărți) În care coala de hârtie este îndoită în opt, formând 16 pagini. 2. S. n. Carte care are acest format. – Loc. lat.

DOOM

*in-octávo² (lat.) s. n., art. in-octávoul; pl. in-octávouri; abr. in 8°

in-plano
IN-PLÁNO, adj. invar., (2) in planouri, s. n. 1. Adj. invar. (Despre formatul unei cărți sau al unui ziar) În care coala de hârtie nu este îndoită, alcătuind o filă sau două pagini. 2. S. n. Carte sau ziar care are acest format. – Loc. lat.

DOOM

in-pláno² (lat.) s. n., art. in-plánoul; pl. in-plánouri

in-planoul
IN-PLÁNO, adj. invar., (2) in planouri, s. n. 1. Adj. invar. (Despre formatul unei cărți sau al unui ziar) În care coala de hârtie nu este îndoită, alcătuind o filă sau două pagini. 2. S. n. Carte sau ziar care are acest format. – Loc. lat.

DOOM

in-pláno² (lat.) s. n., art. in-plánoul; pl. in-plánouri

in-planoului
IN-PLÁNO, adj. invar., (2) in planouri, s. n. 1. Adj. invar. (Despre formatul unei cărți sau al unui ziar) În care coala de hârtie nu este îndoită, alcătuind o filă sau două pagini. 2. S. n. Carte sau ziar care are acest format. – Loc. lat.

DOOM

in-pláno² (lat.) s. n., art. in-plánoul; pl. in-plánouri

in-planouri
IN-PLÁNO, adj. invar., (2) in planouri, s. n. 1. Adj. invar. (Despre formatul unei cărți sau al unui ziar) În care coala de hârtie nu este îndoită, alcătuind o filă sau două pagini. 2. S. n. Carte sau ziar care are acest format. – Loc. lat.

DOOM

in-pláno² (lat.) s. n., art. in-plánoul; pl. in-plánouri

in-planourile
IN-PLÁNO, adj. invar., (2) in planouri, s. n. 1. Adj. invar. (Despre formatul unei cărți sau al unui ziar) În care coala de hârtie nu este îndoită, alcătuind o filă sau două pagini. 2. S. n. Carte sau ziar care are acest format. – Loc. lat.

DOOM

in-pláno² (lat.) s. n., art. in-plánoul; pl. in-plánouri

in-planourilor
IN-PLÁNO, adj. invar., (2) in planouri, s. n. 1. Adj. invar. (Despre formatul unei cărți sau al unui ziar) În care coala de hârtie nu este îndoită, alcătuind o filă sau două pagini. 2. S. n. Carte sau ziar care are acest format. – Loc. lat.

DOOM

in-pláno² (lat.) s. n., art. in-plánoul; pl. in-plánouri

in-quarto
IN-QUÁRTO, adj. invar., (2) in-quartouri, s. n. 1. Adj. invar. (Despre formatul unei cărți sau al unei file dintr-o carte) În care coala de hârtie imprimată este îndoită în patru, formând patru foi sau opt pagini. 2. S. n. Carte care are acest format. [Var.: in-cuárto, in-cvárto adj. invar., s. n.] – Din fr. in-quarto.

DOOM

in-quárto² (lat.) [qua pron. cŭa] (quar-) s. n., art. in-quártoul; pl. in-quártouri

inch-ul
INCH, inchi, s. m. Unitate de măsură pentru lungime, egală cu 2,54 cm, folosită în Marea Britanie și în Statele Unite ale Americii. [Pr.: inč] – Cuv. engl.

DOOM

inch (angl.) [ch pron. č] s. m., art. ínch-ul; pl. inchi, art. ínchii; abr. in

inch-ului
INCH, inchi, s. m. Unitate de măsură pentru lungime, egală cu 2,54 cm, folosită în Marea Britanie și în Statele Unite ale Americii. [Pr.: inč] – Cuv. engl.

DOOM

inch (angl.) [ch pron. č] s. m., art. ínch-ul; pl. inchi, art. ínchii; abr. in

indo-european
INDO-EUROPEÁN, -Ă, indo-europeni, -e, adj., s. m. 1. Adj. (În sintagma) Limbi indo-europene (și substantivat, f. sg.) = familie de limbi reprezentând continuarea unei limbi neatestate, dar reconstituită, în esență, cu ajutorul metodei comparativ-istorice. 2. S. m. (La pl.) Denumire dată unui grup de populații care trăiau prin milen. III î. H. în Asia Centrală, de unde au emigrat mai târziu spre vest și sud-vest; (și la sg.) persoană aparținând acestui grup. 3. Adj. Care aparține limbilor indo-europene sau populațiilor care vorbeau aceste limbi, privitor la aceste limbi. – Din fr. indo-européen.

DOOM

índo-europeánă (limbă) (-e-u-, -pea-) s. f., g.-d. art. índo-europénei

indo-european
INDO-EUROPEÁN, -Ă, indo-europeni, -e, adj., s. m. 1. Adj. (În sintagma) Limbi indo-europene (și substantivat, f. sg.) = familie de limbi reprezentând continuarea unei limbi neatestate, dar reconstituită, în esență, cu ajutorul metodei comparativ-istorice. 2. S. m. (La pl.) Denumire dată unui grup de populații care trăiau prin milen. III î. H. în Asia Centrală, de unde au emigrat mai târziu spre vest și sud-vest; (și la sg.) persoană aparținând acestui grup. 3. Adj. Care aparține limbilor indo-europene sau populațiilor care vorbeau aceste limbi, privitor la aceste limbi. – Din fr. indo-européen.

DOOM

índo-europeánă (limbă) (-e-u-, -pea-) s. f., g.-d. art. índo-europénei

indo-europeană
INDO-EUROPEÁN, -Ă, indo-europeni, -e, adj., s. m. 1. Adj. (În sintagma) Limbi indo-europene (și substantivat, f. sg.) = familie de limbi reprezentând continuarea unei limbi neatestate, dar reconstituită, în esență, cu ajutorul metodei comparativ-istorice. 2. S. m. (La pl.) Denumire dată unui grup de populații care trăiau prin milen. III î. H. în Asia Centrală, de unde au emigrat mai târziu spre vest și sud-vest; (și la sg.) persoană aparținând acestui grup. 3. Adj. Care aparține limbilor indo-europene sau populațiilor care vorbeau aceste limbi, privitor la aceste limbi. – Din fr. indo-européen.

DOOM

índo-europeánă (limbă) (-e-u-, -pea-) s. f., g.-d. art. índo-europénei

indo-europenistică
INDO-EUROPENÍSTICĂ s. f. Știință care se ocupă cu studiul limbilor indo-europene. – Cf. germ. Indoeuropäistik.

DOOM

*índo-europenístică (-e-u-) s. f., g.-d. art. índo-europenísticii

indo-iranian
INDO-IRANIÁN, -Ă, indo-iranieni, -e, adj. (În sintagma) Limbi indo-iraniene = grup de limbi al familiei indo-europene, din care face parte sanscrita, limba literară clasică a Indiei, precum și grupul iranian. [Pr.: -ni-an] – Din fr. indo-iranien.

DOOM

índo-iranián (-ni-an) adj. m., pl. índo-iraniéni (-ni-eni); f. índo-iraniánă, pl. índo-iraniéne

infligeți-
INFLÍGE, inflíg, vb. III. Tranz. (Rar) A pedepsi. – Din fr. infliger.

DOOM

inflíge (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. inflíg

j-ul
J, j, s. m. 1. A treisprezecea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană fricativă prepalatală sonoră). [Pr.: je, jî. – Pl. și: (1, n.) j-uri]

DOOM

j² (sunet) [cit. jî], pl. j

j-ului
J, j, s. m. 1. A treisprezecea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană fricativă prepalatală sonoră). [Pr.: je, jî. – Pl. și: (1, n.) j-uri]

DOOM

j² (sunet) [cit. jî], pl. j

j-uri
J, j, s. m. 1. A treisprezecea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană fricativă prepalatală sonoră). [Pr.: je, jî. – Pl. și: (1, n.) j-uri]

DOOM

j² (sunet) [cit. jî], pl. j

j-urile
J, j, s. m. 1. A treisprezecea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană fricativă prepalatală sonoră). [Pr.: je, jî. – Pl. și: (1, n.) j-uri]

DOOM

j² (sunet) [cit. jî], pl. j

j-urilor
J, j, s. m. 1. A treisprezecea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană fricativă prepalatală sonoră). [Pr.: je, jî. – Pl. și: (1, n.) j-uri]

DOOM

j² (sunet) [cit. jî], pl. j

jai-lai
JAI-LAI s.n. Denumire a pelotei (2) în țările Americii Latine. [Pron. hai-lai. / < sp. jai-lai].

jais-ul
JAIS s. n. Varietate de antracit, foarte dură, sticloasă, de culoare neagră, folosită la confecționarea unor mărgele. [Pr.: je] – Din fr. jais.

DOOM

jais (fr.) [pron. je] s. n., art. jais-ul [pron. jéul]

jais-ului
JAIS s. n. Varietate de antracit, foarte dură, sticloasă, de culoare neagră, folosită la confecționarea unor mărgele. [Pr.: je] – Din fr. jais.

DOOM

jais (fr.) [pron. je] s. n., art. jais-ul [pron. jéul]

jam-session
JAM-SESSION s.n. Reuniune de jaz formată de soliști și acompaniatori în vederea improvizării în colectiv. [Pron. geim-seșn. / < americ. jam-session].

jaz-rock
JAZZ-ROCK s. n. (Muz.) Stil aflat la confluența dintre jazz și rock. [Pr.: gezroc, ğazroc] – Din engl. jazz-rock.

DOOM

jazz-rock (angl.) [pron. gézroc / ğázroc] s. n., art. jazz-rockul

jazz-band
JÁZZBAND, jazzbanduri, s. n. Jazz (2). [Scris și: jazz-band, jazband. – Pr.: gézbend, ğazband] – Din engl., fr. jazz-band.

DOOM

jazzband (angl.) [pron. gézbend / ğázband] (jazz-band) s. n., pl. jazzbanduri

jazz-rock
JAZZ-ROCK s. n. (Muz.) Stil aflat la confluența dintre jazz și rock. [Pr.: gezroc, ğazroc] – Din engl. jazz-rock.

DOOM

jazz-rock (angl.) [pron. gézroc / ğázroc] s. n., art. jazz-rockul

jiu-jitsu
JIU-JÍTSU s. n. Gen de lupte în stil liber, de origine japoneză, cu o tehnică specială, în care sunt folosite procedee brutale de atac și de autoapărare, mergând până la lovituri mortale. [Pr.: jiu-jițu] – Din fr. jiu-jitsu.

DOOM

jiu-jítsu (jap.) [pron. jĭujíțu] (-ji-tsu) s. n., art. jiu-jítsul

jiu-jitsul
JIU-JÍTSU s. n. Gen de lupte în stil liber, de origine japoneză, cu o tehnică specială, în care sunt folosite procedee brutale de atac și de autoapărare, mergând până la lovituri mortale. [Pr.: jiu-jițu] – Din fr. jiu-jitsu.

DOOM

jiu-jítsu (jap.) [pron. jĭujíțu] (-ji-tsu) s. n., art. jiu-jítsul

jiu-jitsului
JIU-JÍTSU s. n. Gen de lupte în stil liber, de origine japoneză, cu o tehnică specială, în care sunt folosite procedee brutale de atac și de autoapărare, mergând până la lovituri mortale. [Pr.: jiu-jițu] – Din fr. jiu-jitsu.

DOOM

jiu-jítsu (jap.) [pron. jĭujíțu] (-ji-tsu) s. n., art. jiu-jítsul

joint adventure
JÓINT-VENTURE, joint-venture, s. n. Contract prin care două sau mai multe părți se angajează într-o activitate economică, care este supusă controlului comun, în scopul valorificării în activitatea de producție sau de comercializare a avantajelor deținute de părțile asociate. [Pr.: ğoĭntvenčăr] – Din engl. joint-venture.

DOOM

jóint-venture (angl.) [pron. ğóĭntvenčăr] (joint-ven-) s.n., pl. jóint-venture

joint-venture
JÓINT-VENTURE, joint-venture, s. n. Contract prin care două sau mai multe părți se angajează într-o activitate economică, care este supusă controlului comun, în scopul valorificării în activitatea de producție sau de comercializare a avantajelor deținute de părțile asociate. [Pr.: ğoĭntvenčăr] – Din engl. joint-venture.

DOOM

jóint-venture (angl.) [pron. ğóĭntvenčăr] (joint-ven-) s.n., pl. jóint-venture

jud.
JUDÉȚ, (I 1, 2) județi, s. m., (I 3, 4, II) județe, s. n. I. 1. S. m. (În vechea organizare a Țării Românești) Denumire dată cârmuitorului unui oraș; primar. 2. S. m. (Învechit și regional) Judecător (1). 3. S. n. Judecată (3). 4. S. n. (Înv.; în religia creștină) Judecata de apoi. II. S. n. 1. (În vechea organizare a Țării Românești) Împărțire administrativ-teritorială, corespunzătoare ținutului în Moldova. 2. Unitate administrativ-teritorială, în România, în componența căreia intră mai multe orașe și comune. – Lat. judicium.

DOOM

judéț² (unitate administrativă, judecată) s. n., pl. judéțe; abr. (unitate administrativă) jud.

juke-box
JÚKE-BOX, juke-boxuri, s. n. Tonomat. [Pr.: ğú(k)-box] – Din engl., fr. juke- box.

jumbo-jet
JÚMBO-JET s.n. Avion de transport cu reacție, de mare capacitate. [Pron. giúmbo-get. / americ. jumbo-jet].

jumbo-jetul
JÚMBO-JET s.n. Avion de transport cu reacție, de mare capacitate. [Pron. giúmbo-get. / americ. jumbo-jet].

jumbo-jetului
JÚMBO-JET s.n. Avion de transport cu reacție, de mare capacitate. [Pron. giúmbo-get. / americ. jumbo-jet].

jumbo-jeturi
JÚMBO-JET s.n. Avion de transport cu reacție, de mare capacitate. [Pron. giúmbo-get. / americ. jumbo-jet].

jumbo-jeturile
JÚMBO-JET s.n. Avion de transport cu reacție, de mare capacitate. [Pron. giúmbo-get. / americ. jumbo-jet].

jumbo-jeturilor
JÚMBO-JET s.n. Avion de transport cu reacție, de mare capacitate. [Pron. giúmbo-get. / americ. jumbo-jet].

jumi-juma
jumi-juma expr. jumătate-jumătate; împărțire în două părți egale.

jur-fix
JUR-FIX s. n. Zi de primire la unele familii (aristocrate); petrecere care are loc într-o astfel de zi. – Din fr. jour fixe.

DOOM

jur-fíx (înv.) s. n.

jur-fixul
JUR-FIX s. n. Zi de primire la unele familii (aristocrate); petrecere care are loc într-o astfel de zi. – Din fr. jour fixe.

DOOM

jur-fíx (înv.) s. n.

jur-fixului
JUR-FIX s. n. Zi de primire la unele familii (aristocrate); petrecere care are loc într-o astfel de zi. – Din fr. jour fixe.

DOOM

jur-fíx (înv.) s. n.

k-ul
K, k, s. m. 1. A paisprezecea literă a alfabetului limbii române, folosită în scrierea numelor proprii și în neologisme cu caracter internațional. 2. Numele sunetelor notate cu această literă: a) consoană oclusivă palatală surdă, cu valoarea grupului de litere ch înainte de e și i; b) consoană ocluzivă velară surdă, cu valoarea literei c. [Pr.: ca, capa. – Pl. și: (1, n.) k-uri]

DOOM

k [cit. ca / cápa] s. m. / s. n., pl. k / k-uri [cit. cá-uri]

k-ul
KÁLIU s. n. (Chim.) Potasiu. – Din germ. Kalium.

DOOM

káliu [liu pron. liu] s. n., art. káliul; simb. K

k-ul
KÁPPA, kappa, s. m. 1. Numele celei de a zecea litere a alfabetului grecesc (și neogrec), corespunzând sunetului k. 2. Sunet notat cu această literă. – Din gr. káppa.

DOOM

káppa (literă grecească) s. m. pl. káppa; ϰ, K

k-ul
KÉLVIN s. m. (Fiz.) Unitate fundamentală pentru măsurarea temperaturii în sistemul internațional. [Abr.: K] – Din engl., fr. kelvin.

k-ul
POTÁSIU s. n. 1. Element chimic din grupa metalelor alcaline, cu luciu metalic, alb-argintiu, asemănător cu sodiul, foarte reactiv, bun conducător de căldură și electricitate, care se găsește în natură numai sub formă de combinații; kaliu. 2. (În sintagma) Azotat de potasiu = sare de potasiu a acidului azotic; (pop.) silitră. – Din fr. potassium.

DOOM

potásiu (element chimic) [siu pron. siu] s. n., art. potásiul; simb. K

k-ului
K, k, s. m. 1. A paisprezecea literă a alfabetului limbii române, folosită în scrierea numelor proprii și în neologisme cu caracter internațional. 2. Numele sunetelor notate cu această literă: a) consoană oclusivă palatală surdă, cu valoarea grupului de litere ch înainte de e și i; b) consoană ocluzivă velară surdă, cu valoarea literei c. [Pr.: ca, capa. – Pl. și: (1, n.) k-uri]

DOOM

k [cit. ca / cápa] s. m. / s. n., pl. k / k-uri [cit. cá-uri]

k-ului
KÁLIU s. n. (Chim.) Potasiu. – Din germ. Kalium.

DOOM

káliu [liu pron. liu] s. n., art. káliul; simb. K

k-ului
KÁPPA, kappa, s. m. 1. Numele celei de a zecea litere a alfabetului grecesc (și neogrec), corespunzând sunetului k. 2. Sunet notat cu această literă. – Din gr. káppa.

DOOM

káppa (literă grecească) s. m. pl. káppa; ϰ, K

k-ului
KÉLVIN s. m. (Fiz.) Unitate fundamentală pentru măsurarea temperaturii în sistemul internațional. [Abr.: K] – Din engl., fr. kelvin.

k-ului
POTÁSIU s. n. 1. Element chimic din grupa metalelor alcaline, cu luciu metalic, alb-argintiu, asemănător cu sodiul, foarte reactiv, bun conducător de căldură și electricitate, care se găsește în natură numai sub formă de combinații; kaliu. 2. (În sintagma) Azotat de potasiu = sare de potasiu a acidului azotic; (pop.) silitră. – Din fr. potassium.

DOOM

potásiu (element chimic) [siu pron. siu] s. n., art. potásiul; simb. K

k-uri
K, k, s. m. 1. A paisprezecea literă a alfabetului limbii române, folosită în scrierea numelor proprii și în neologisme cu caracter internațional. 2. Numele sunetelor notate cu această literă: a) consoană oclusivă palatală surdă, cu valoarea grupului de litere ch înainte de e și i; b) consoană ocluzivă velară surdă, cu valoarea literei c. [Pr.: ca, capa. – Pl. și: (1, n.) k-uri]

DOOM

k [cit. ca / cápa] s. m. / s. n., pl. k / k-uri [cit. cá-uri]

k-uri
KÁLIU s. n. (Chim.) Potasiu. – Din germ. Kalium.

DOOM

káliu [liu pron. liu] s. n., art. káliul; simb. K

k-uri
KÁPPA, kappa, s. m. 1. Numele celei de a zecea litere a alfabetului grecesc (și neogrec), corespunzând sunetului k. 2. Sunet notat cu această literă. – Din gr. káppa.

DOOM

káppa (literă grecească) s. m. pl. káppa; ϰ, K

k-uri
KÉLVIN s. m. (Fiz.) Unitate fundamentală pentru măsurarea temperaturii în sistemul internațional. [Abr.: K] – Din engl., fr. kelvin.

k-uri
POTÁSIU s. n. 1. Element chimic din grupa metalelor alcaline, cu luciu metalic, alb-argintiu, asemănător cu sodiul, foarte reactiv, bun conducător de căldură și electricitate, care se găsește în natură numai sub formă de combinații; kaliu. 2. (În sintagma) Azotat de potasiu = sare de potasiu a acidului azotic; (pop.) silitră. – Din fr. potassium.

DOOM

potásiu (element chimic) [siu pron. siu] s. n., art. potásiul; simb. K

k-urile
K, k, s. m. 1. A paisprezecea literă a alfabetului limbii române, folosită în scrierea numelor proprii și în neologisme cu caracter internațional. 2. Numele sunetelor notate cu această literă: a) consoană oclusivă palatală surdă, cu valoarea grupului de litere ch înainte de e și i; b) consoană ocluzivă velară surdă, cu valoarea literei c. [Pr.: ca, capa. – Pl. și: (1, n.) k-uri]

DOOM

k [cit. ca / cápa] s. m. / s. n., pl. k / k-uri [cit. cá-uri]

k-urile
KÁLIU s. n. (Chim.) Potasiu. – Din germ. Kalium.

DOOM

káliu [liu pron. liu] s. n., art. káliul; simb. K

k-urile
KÁPPA, kappa, s. m. 1. Numele celei de a zecea litere a alfabetului grecesc (și neogrec), corespunzând sunetului k. 2. Sunet notat cu această literă. – Din gr. káppa.

DOOM

káppa (literă grecească) s. m. pl. káppa; ϰ, K

k-urile
KÉLVIN s. m. (Fiz.) Unitate fundamentală pentru măsurarea temperaturii în sistemul internațional. [Abr.: K] – Din engl., fr. kelvin.

k-urile
POTÁSIU s. n. 1. Element chimic din grupa metalelor alcaline, cu luciu metalic, alb-argintiu, asemănător cu sodiul, foarte reactiv, bun conducător de căldură și electricitate, care se găsește în natură numai sub formă de combinații; kaliu. 2. (În sintagma) Azotat de potasiu = sare de potasiu a acidului azotic; (pop.) silitră. – Din fr. potassium.

DOOM

potásiu (element chimic) [siu pron. siu] s. n., art. potásiul; simb. K

k-urilor
K, k, s. m. 1. A paisprezecea literă a alfabetului limbii române, folosită în scrierea numelor proprii și în neologisme cu caracter internațional. 2. Numele sunetelor notate cu această literă: a) consoană oclusivă palatală surdă, cu valoarea grupului de litere ch înainte de e și i; b) consoană ocluzivă velară surdă, cu valoarea literei c. [Pr.: ca, capa. – Pl. și: (1, n.) k-uri]

DOOM

k [cit. ca / cápa] s. m. / s. n., pl. k / k-uri [cit. cá-uri]

k-urilor
KÁLIU s. n. (Chim.) Potasiu. – Din germ. Kalium.

DOOM

káliu [liu pron. liu] s. n., art. káliul; simb. K

k-urilor
KÁPPA, kappa, s. m. 1. Numele celei de a zecea litere a alfabetului grecesc (și neogrec), corespunzând sunetului k. 2. Sunet notat cu această literă. – Din gr. káppa.

DOOM

káppa (literă grecească) s. m. pl. káppa; ϰ, K

k-urilor
KÉLVIN s. m. (Fiz.) Unitate fundamentală pentru măsurarea temperaturii în sistemul internațional. [Abr.: K] – Din engl., fr. kelvin.

k-urilor
POTÁSIU s. n. 1. Element chimic din grupa metalelor alcaline, cu luciu metalic, alb-argintiu, asemănător cu sodiul, foarte reactiv, bun conducător de căldură și electricitate, care se găsește în natură numai sub formă de combinații; kaliu. 2. (În sintagma) Azotat de potasiu = sare de potasiu a acidului azotic; (pop.) silitră. – Din fr. potassium.

DOOM

potásiu (element chimic) [siu pron. siu] s. n., art. potásiul; simb. K

k.-d.
KNÓCKDAUN, knockdaunuri, s. n. Stare a unui boxer care, în urma unei lovituri regulamentare, este scos din luptă până la zece secunde. [Pr.: cnócdaun, nócdaun. – Scris și: cnocdaun. – Abr.: k.d.] – Din engl., fr. knock-down.

DOOM

knóckdown (angl.) [pron. cnócdaun / nócdaun] (-down) s. n., pl. knóckdownuri; abr. k.-d.

k.o.
KNÓCKOUT, knockouturi, s. n. Stare a unui boxer care, în urma unei lovituri regulamentare, nu se poate ridica de pe ring timp de peste zece secunde; victorie obținută astfel. [Pr.: cnócaut, nócaut. – Scris și: cnocaut. – Abr.: k.o.] – Din fr., engl. knock-out.

DOOM

knóckout (angl.) [pron. cnócaut / nócaut] (kno-ckout / knock-out) s. n., pl. knóckouturi; abr. k.o.

kala-azar
KÁLA-AZÁR s. n. Boală gravă, endemică în regiunile tropicale, provocată de un parazit care se localizează și se multiplică în celulele endoteliale din splină și din ficat. [Pr.: -la-a-] – Din fr. kala-azar.

DOOM

kála-azár s. n.

kala-azarul
KÁLA-AZÁR s. n. Boală gravă, endemică în regiunile tropicale, provocată de un parazit care se localizează și se multiplică în celulele endoteliale din splină și din ficat. [Pr.: -la-a-] – Din fr. kala-azar.

DOOM

kála-azár s. n.

kala-azarului
KÁLA-AZÁR s. n. Boală gravă, endemică în regiunile tropicale, provocată de un parazit care se localizează și se multiplică în celulele endoteliale din splină și din ficat. [Pr.: -la-a-] – Din fr. kala-azar.

DOOM

kála-azár s. n.

kcuv.
KILOCUVẤNT, kilocuvinte, s. n. (Inform.) Multiplu al cuvântului egal cu 1024 de cuvinte. [Abr.: kcuv.] – Kilo²- + cuvânt.

ketch-ul
KETCH s.n. Navă mică cu vele cu doi arbori inegali. [Pron. checi. / < engl. ketch].

ketch-ului
KETCH s.n. Navă mică cu vele cu doi arbori inegali. [Pron. checi. / < engl. ketch].

ketch-uri
KETCH s.n. Navă mică cu vele cu doi arbori inegali. [Pron. checi. / < engl. ketch].

ketch-urile
KETCH s.n. Navă mică cu vele cu doi arbori inegali. [Pron. checi. / < engl. ketch].

ketch-urilor
KETCH s.n. Navă mică cu vele cu doi arbori inegali. [Pron. checi. / < engl. ketch].

kiloelectron-volt
KILOELECTRÓNVOLT, kiloelectronvolți, s. m. (Fiz.) Unitate (tolerată) de măsură pentru energie, egală cu o mie de electronvolți. [Pr.: -lo-e-. – Abr.: keV] – Din fr. kiloélectronvolt.

kiloelectron-voltul
KILOELECTRÓNVOLT, kiloelectronvolți, s. m. (Fiz.) Unitate (tolerată) de măsură pentru energie, egală cu o mie de electronvolți. [Pr.: -lo-e-. – Abr.: keV] – Din fr. kiloélectronvolt.

kiloelectron-voltului
KILOELECTRÓNVOLT, kiloelectronvolți, s. m. (Fiz.) Unitate (tolerată) de măsură pentru energie, egală cu o mie de electronvolți. [Pr.: -lo-e-. – Abr.: keV] – Din fr. kiloélectronvolt.

kiloelectron-volți
KILOELECTRÓNVOLT, kiloelectronvolți, s. m. (Fiz.) Unitate (tolerată) de măsură pentru energie, egală cu o mie de electronvolți. [Pr.: -lo-e-. – Abr.: keV] – Din fr. kiloélectronvolt.

kiloelectron-volții
KILOELECTRÓNVOLT, kiloelectronvolți, s. m. (Fiz.) Unitate (tolerată) de măsură pentru energie, egală cu o mie de electronvolți. [Pr.: -lo-e-. – Abr.: keV] – Din fr. kiloélectronvolt.

kiloelectron-volților
KILOELECTRÓNVOLT, kiloelectronvolți, s. m. (Fiz.) Unitate (tolerată) de măsură pentru energie, egală cu o mie de electronvolți. [Pr.: -lo-e-. – Abr.: keV] – Din fr. kiloélectronvolt.

kilogram-metru
KILOGRÁM-MÉTRU, kilogram-metri, s. m. Unitate de măsură pentru lucrul mecanic, egală cu lucrul mecanic efectuat pentru ridicarea unei greutăți de un kilogram la înălțimea de un metru. [Scris și: kilogrammetru, chilogrammetru] – Din fr. kilogrammètre.

DOOM

!kilográm-métru (-lo-gram-, me-tru) s. m., art. kilográm-métrul; pl. kilográm-métri, art. kilográm-métrii; simb. kgm

kilovolt-amper
KILOVÓLT-AMPÉR, kilovolți-amperi, s. m. Unitate de măsură pentru puterea electrică aparentă, egală cu o mie de voltamperi. [Abr.: kVA] – Din fr. kilovoltampère.

DOOM

!kilovólt-ampér (-vol-tam-/-volt-am-) s. m., pl. kilovólți-ampér; simb. kVA

kilowatt-oră
KILOWÁTT-ORĂ, kilowați-oră, s. m. Unitate de măsură a energiei, egală cu energia pe care o debitează un generator sau o consumă un receptor, dacă dezvoltă puterea de un kilowatt în timp de o oră.

DOOM

kilowátt-óră s. m., pl. kilowáți-óră; simb. kWh

kitsch-ul
KITSCH, (2) kitsch-uri, s. n. 1. Termen folosit pentru a desemna un obiect decorativ de prost gust. 2. Reproducere sau copiere pe scară industrială a unor opere de artă, multiplicate și valorificate comercial. [Pr.: chici] – Din germ. Kitsch.

DOOM

!kitsch [pron. chič] s. n., (obiecte) pl. kítsch-uri

kitsch-ului
KITSCH, (2) kitsch-uri, s. n. 1. Termen folosit pentru a desemna un obiect decorativ de prost gust. 2. Reproducere sau copiere pe scară industrială a unor opere de artă, multiplicate și valorificate comercial. [Pr.: chici] – Din germ. Kitsch.

DOOM

!kitsch [pron. chič] s. n., (obiecte) pl. kítsch-uri

kitsch-uri
KITSCH, (2) kitsch-uri, s. n. 1. Termen folosit pentru a desemna un obiect decorativ de prost gust. 2. Reproducere sau copiere pe scară industrială a unor opere de artă, multiplicate și valorificate comercial. [Pr.: chici] – Din germ. Kitsch.

DOOM

!kitsch [pron. chič] s. n., (obiecte) pl. kítsch-uri

kitsch-urile
KITSCH, (2) kitsch-uri, s. n. 1. Termen folosit pentru a desemna un obiect decorativ de prost gust. 2. Reproducere sau copiere pe scară industrială a unor opere de artă, multiplicate și valorificate comercial. [Pr.: chici] – Din germ. Kitsch.

DOOM

!kitsch [pron. chič] s. n., (obiecte) pl. kítsch-uri

kitsch-urilor
KITSCH, (2) kitsch-uri, s. n. 1. Termen folosit pentru a desemna un obiect decorativ de prost gust. 2. Reproducere sau copiere pe scară industrială a unor opere de artă, multiplicate și valorificate comercial. [Pr.: chici] – Din germ. Kitsch.

DOOM

!kitsch [pron. chič] s. n., (obiecte) pl. kítsch-uri

kiș-miș
KIȘ-MIȘ s. n. Soi de viță-de-vie originar din Asia, cu ciorchini răsfirați și boabe alungite, albe sau negre, fără semințe, folosit la producerea stafidelor. – Cuv. rus.

knock-down
KNÓCKDAUN, knockdaunuri, s. n. Stare a unui boxer care, în urma unei lovituri regulamentare, este scos din luptă până la zece secunde. [Pr.: cnócdaun, nócdaun. – Scris și: cnocdaun. – Abr.: k.d.] – Din engl., fr. knock-down.

DOOM

knóckdown (angl.) [pron. cnócdaun / nócdaun] (-down) s. n., pl. knóckdownuri; abr. k.-d.

knock-out
KNÓCKOUT, knockouturi, s. n. Stare a unui boxer care, în urma unei lovituri regulamentare, nu se poate ridica de pe ring timp de peste zece secunde; victorie obținută astfel. [Pr.: cnócaut, nócaut. – Scris și: cnocaut. – Abr.: k.o.] – Din fr., engl. knock-out.

DOOM

knóckout (angl.) [pron. cnócaut / nócaut] (kno-ckout / knock-out) s. n., pl. knóckouturi; abr. k.o.

know-how
KNOW-HOW s. n. Patrimoniu de cunoștințe și experiențe tehnice privitoare la reproducerea unui produs sau proces existent, a căror dezvăluire către alte persoane nu este permisă fără o autorizare prealabilă. [Pr.: nắuhau] – Cuv. engl.

DOOM

know-how (angl.) [pron. nắuhau] s. n., art. know-how-ul

know-how-ul
KNOW-HOW s. n. Patrimoniu de cunoștințe și experiențe tehnice privitoare la reproducerea unui produs sau proces existent, a căror dezvăluire către alte persoane nu este permisă fără o autorizare prealabilă. [Pr.: nắuhau] – Cuv. engl.

DOOM

know-how (angl.) [pron. nắuhau] s. n., art. know-how-ul

know-how-ului
KNOW-HOW s. n. Patrimoniu de cunoștințe și experiențe tehnice privitoare la reproducerea unui produs sau proces existent, a căror dezvăluire către alte persoane nu este permisă fără o autorizare prealabilă. [Pr.: nắuhau] – Cuv. engl.

DOOM

know-how (angl.) [pron. nắuhau] s. n., art. know-how-ul

l-ul
CINZÉCI num. card. v. cincizeci.

DOOM

cincizéci [cinci pron. în tempo rapid cin] (cinci-) num.; L

l-ul
L, l, s. m. 1. A cincisprezecea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană sonantă lichidă laterală dentală). [Pr.: el, le, lî. – Pl. și: (1, n.) l-uri]

DOOM

l² (sunet) [cit. lî] s. m., pl. l

l-ul
LÍTRU, litri, s. m. 1. Unitate de măsură pentru capacități, egală cu volumul ocupat de un kilogram de apă pură la temperatura de plus patru grade Celsius și la presiunea de o atmosferă. 2. Vas care are această capacitate. 3. Cantitate de lichid egală cu un litru (1). – Din fr. litre.

DOOM

lítru (li-tru) s. m., art. lítrul; pl. lítri, art. lítrii; simb. l

l-ului
CINZÉCI num. card. v. cincizeci.

DOOM

cincizéci [cinci pron. în tempo rapid cin] (cinci-) num.; L

l-ului
L, l, s. m. 1. A cincisprezecea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană sonantă lichidă laterală dentală). [Pr.: el, le, lî. – Pl. și: (1, n.) l-uri]

DOOM

l² (sunet) [cit. lî] s. m., pl. l

l-ului
LÍTRU, litri, s. m. 1. Unitate de măsură pentru capacități, egală cu volumul ocupat de un kilogram de apă pură la temperatura de plus patru grade Celsius și la presiunea de o atmosferă. 2. Vas care are această capacitate. 3. Cantitate de lichid egală cu un litru (1). – Din fr. litre.

DOOM

lítru (li-tru) s. m., art. lítrul; pl. lítri, art. lítrii; simb. l

l-uri
CINZÉCI num. card. v. cincizeci.

DOOM

cincizéci [cinci pron. în tempo rapid cin] (cinci-) num.; L

l-uri
L, l, s. m. 1. A cincisprezecea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană sonantă lichidă laterală dentală). [Pr.: el, le, lî. – Pl. și: (1, n.) l-uri]

DOOM

l² (sunet) [cit. lî] s. m., pl. l

l-uri
LÍTRU, litri, s. m. 1. Unitate de măsură pentru capacități, egală cu volumul ocupat de un kilogram de apă pură la temperatura de plus patru grade Celsius și la presiunea de o atmosferă. 2. Vas care are această capacitate. 3. Cantitate de lichid egală cu un litru (1). – Din fr. litre.

DOOM

lítru (li-tru) s. m., art. lítrul; pl. lítri, art. lítrii; simb. l

l-urile
CINZÉCI num. card. v. cincizeci.

DOOM

cincizéci [cinci pron. în tempo rapid cin] (cinci-) num.; L

l-urile
L, l, s. m. 1. A cincisprezecea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană sonantă lichidă laterală dentală). [Pr.: el, le, lî. – Pl. și: (1, n.) l-uri]

DOOM

l² (sunet) [cit. lî] s. m., pl. l

l-urile
LÍTRU, litri, s. m. 1. Unitate de măsură pentru capacități, egală cu volumul ocupat de un kilogram de apă pură la temperatura de plus patru grade Celsius și la presiunea de o atmosferă. 2. Vas care are această capacitate. 3. Cantitate de lichid egală cu un litru (1). – Din fr. litre.

DOOM

lítru (li-tru) s. m., art. lítrul; pl. lítri, art. lítrii; simb. l

l-urilor
CINZÉCI num. card. v. cincizeci.

DOOM

cincizéci [cinci pron. în tempo rapid cin] (cinci-) num.; L

l-urilor
L, l, s. m. 1. A cincisprezecea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană sonantă lichidă laterală dentală). [Pr.: el, le, lî. – Pl. și: (1, n.) l-uri]

DOOM

l² (sunet) [cit. lî] s. m., pl. l

l-urilor
LÍTRU, litri, s. m. 1. Unitate de măsură pentru capacități, egală cu volumul ocupat de un kilogram de apă pură la temperatura de plus patru grade Celsius și la presiunea de o atmosferă. 2. Vas care are această capacitate. 3. Cantitate de lichid egală cu un litru (1). – Din fr. litre.

DOOM

lítru (li-tru) s. m., art. lítrul; pl. lítri, art. lítrii; simb. l

labio-dental
LABIO-DENTÁL, -Ă, labio-dentali, -e, adj. (Despre sunete) Articulat cu participarea buzei de jos și a dinților de sus. ◊ (Substantivat, f.) «F» și «v» sînt labio-dentale. – Pronunțat: -bi-o-.

labă-ncrucișată
labă-ncrucișată expr. (obs.) perversiune sexuală constând în masturbarea reciprocă între doi parteneri de același sex sau de sex opus.

lacrima-christi
LÁCRIMA-CHRISTI s. n. Vin muscat care provine din viile de la poalele Vezuviului. ♦ Soi de viță-de-vie italiană care produce vinul cu același nume. [Pr.: -cristi] – Cuv. lat.

DOOM

lácrima-Chrísti (soi de vin) [ch pron. c] (la-cri-) s. n.

lacto-vegetarian
LACTO-VEGETARIÁN, -Ă, lacto-vegetarieni, -e, adj. (Despre regimuri alimentare) Care se compune numai din produse lactate, legume și fructe. ◊ (Substantivat, n.) Restaurant în care se consumă exclusiv (sau în primul rând) produse lactate, legume și fructe. [Pr.: -ri-an] – Lacto- + vegetarian.

DOOM

lacto-vegetarián (-ri-an) adj. m., pl. lacto-vegetariéni (-ri-eni); f. lacto-vegetariánă, pl. lacto-vegetariéne

latino-amerićan
LATINOAMERICÁN, -Ă, latinoamericani, -e, adj. Care aparține Americii Latine, privitor la America Latină. – Din fr. latino-américain.

DOOM

latinoamericán (-no-a) adj. m., pl. latinoamericáni; f. latinoamericánă, pl. latinoamericáne

lawn-tennis
LAWN-TENNIS s.n. Tenis jucat pe iarbă. [Pron. laun-tenis. / < engl. lawn-tennis].

lawn-tennisul
LAWN-TENNIS s.n. Tenis jucat pe iarbă. [Pron. laun-tenis. / < engl. lawn-tennis].

lawn-tennisului
LAWN-TENNIS s.n. Tenis jucat pe iarbă. [Pron. laun-tenis. / < engl. lawn-tennis].

lese-majestate
LESE-MAJESTÁTE s.f. v. lezmajestate.

liber-arbitru
LIBER-ARBÍTRU s. m. (În filozofia idealistă) Capacitatea omului de a acționa numai după voința sa, independent de orice altă influență; această concepție idealistă se opune determinismului, negînd existența legilor obiective ale materiei și societății.

liber-arbitru
LIBER-ARBÍTRU s.n. (Fil.) Interpretare voluntaristă absolutizantă a libertății, opusă determinismului, care neagă existența legilor obiective ale naturii și ale societății, considerând că omul poate acționa numai după voința sa, independent de orice altă condiționare. [După fr. libre arbitre].

DOOM

!líber-arbítru (-bi-tru) s. n., art. líberul-arbítru (dar: liberul său arbitru)

liber-cugetătoare
LÍBER-CUGETĂTÓR, liberi-cugetători, s. m. Adept al unui curent ideologic care promovează o atitudine critică față de religie și față de biserică. – Liber² + cugetător (după fr. libre-penseur).

DOOM

líber-cugetătór s. m., pl. líber-cugetătóri

liber-cugetător
LÍBER-CUGETĂTÓR, liberi-cugetători, s. m. Adept al unui curent ideologic care promovează o atitudine critică față de religie și față de biserică. – Liber² + cugetător (după fr. libre-penseur).

DOOM

líber-cugetătór s. m., pl. líber-cugetătóri

liber-profesionist
LIBER-PROFESIONÍST s.m. Cel care exercită o profesiune liberă. [Et. incertă].

DOOM

líber-profesionístă (-si-o-) s. f., g.-d. art. líber-profesionístei; pl. líber-profesioníste

liber-profesionistă
LIBER-PROFESIONÍST s.m. Cel care exercită o profesiune liberă. [Et. incertă].

DOOM

líber-profesionístă (-si-o-) s. f., g.-d. art. líber-profesionístei; pl. líber-profesioníste

liber-schimb
LÍBER-SCHÍMB s.n. Liber-schimbism. ♦ Schimb nereglementat de legi, făcut după buna învoială. [După fr. libre échange].

liber-schimbism
LÍBER-SCHIMBÍSM s. n. Politică economică, opusă protecționismului, caracterizată prin neamestecul statului în viața economică privind schimbul de mărfuri. – Liber² + schimb + suf. -ism (după fr. libre-échange).

DOOM

líber-schimbísm s. n.

liber-schimbismul
LÍBER-SCHIMBÍSM s. n. Politică economică, opusă protecționismului, caracterizată prin neamestecul statului în viața economică privind schimbul de mărfuri. – Liber² + schimb + suf. -ism (după fr. libre-échange).

DOOM

líber-schimbísm s. n.

liber-schimbismului
LÍBER-SCHIMBÍSM s. n. Politică economică, opusă protecționismului, caracterizată prin neamestecul statului în viața economică privind schimbul de mărfuri. – Liber² + schimb + suf. -ism (după fr. libre-échange).

DOOM

líber-schimbísm s. n.

liber-schimbist
LÍBER-SCHIMBÍST, -Ă, liber-schimbiști, -ste, s. m., adj. 1. S. m. Adept al liber- schimbismului. 2. Adj. Care aparține liber-schimbismului, referitor la liber- schimbism. – Liber² + schimb + suf. -ist (după fr. libre-échangiste).

DOOM

líber-schimbíst adj. m., s. m., pl. líber-schimbíști; adj. f. líber-schimbístă, pl. líber-schimbíste

liber-schimbist
LÍBER-SCHIMBÍST, -Ă, liber-schimbiști, -ste, s. m., adj. 1. S. m. Adept al liber- schimbismului. 2. Adj. Care aparține liber-schimbismului, referitor la liber- schimbism. – Liber² + schimb + suf. -ist (după fr. libre-échangiste).

DOOM

líber-schimbíst adj. m., s. m., pl. líber-schimbíști; adj. f. líber-schimbístă, pl. líber-schimbíste

liber-schimbistă
LÍBER-SCHIMBÍST, -Ă, liber-schimbiști, -ste, s. m., adj. 1. S. m. Adept al liber- schimbismului. 2. Adj. Care aparține liber-schimbismului, referitor la liber- schimbism. – Liber² + schimb + suf. -ist (după fr. libre-échangiste).

DOOM

líber-schimbíst adj. m., s. m., pl. líber-schimbíști; adj. f. líber-schimbístă, pl. líber-schimbíste

lift-boy
LÍFT-BOY s.m. v. liftboi.

linge-blide
LINGE-BLÍDE s. m. (Familiar) Persoană care trăiește pe socoteala altora; parazit.

DOOM

!línge-blíde (pop., fam.) s. m. și f., g.-d. lui línge-blíde; pl. línge-blíde

linge-blide
LINGE-BLÍDE s. m. (Familiar) Persoană care trăiește pe socoteala altora; parazit.

DOOM

!línge-blíde (pop., fam.) s. m. și f., g.-d. lui línge-blíde; pl. línge-blíde

linge-talger
LINGE-TÁLGER s. m. (Neobișnuit) Linge-blide. Ian ascultă, măi linge-talger. ALECSANDRI, T. 1329.

lingeți-
LÍNGE, ling, vb. III. Tranz. 1. (Despre animale) A trece cu limba peste ceva; a șterge sau a netezi cu limba ceva. 2. A atinge cu limba (în mod repetat) ceva de mâncare, a lua cu limba mâncarea. ◊ Expr. A-și linge degetele (sau bazele) ori (refl.) a se linge pe degete (sau pe buze) = a trece cu limba peste buze sau degete (pentru a lua și ultimele resturi după ce a mâncat ceva bun sau ca manifestare a unei pofte mari, a unei senzații de plăcere etc.). ◊ Compus: linge-blide (sau -talgere, -talere) s. m. și f. = (pop. și fam.) om care trăiește pe socoteala altora; parazit, om de nimic. 3. (Fam.) A linguși cu slugărnicie. – Lat. lingere.

DOOM

!línge-blíde (pop., fam.) s. m. și f., g.-d. lui línge-blíde; pl. línge-blíde

lock-out
LOCK-OUT s. n. (Englezism) Închidere a unei întreprinderi și concedierea în masă a muncitorilor pe timp limitat pentru a-i foița pe muncitori să accepte anumite condiții (renunțarea la grevă, renunțarea la pretenția de mărire a salariilor sau acceptarea reducerii lor, limitarea drepturilor sindicale etc.). [Pr.: lócaŭt] – Cuv. engl.

DOOM

lóck-out (angl.) [pron. lócaut] s. n., art. lóck-outul

lock-outul
LOCK-OUT s. n. (Englezism) Închidere a unei întreprinderi și concedierea în masă a muncitorilor pe timp limitat pentru a-i foița pe muncitori să accepte anumite condiții (renunțarea la grevă, renunțarea la pretenția de mărire a salariilor sau acceptarea reducerii lor, limitarea drepturilor sindicale etc.). [Pr.: lócaŭt] – Cuv. engl.

DOOM

lóck-out (angl.) [pron. lócaut] s. n., art. lóck-outul

lock-outului
LOCK-OUT s. n. (Englezism) Închidere a unei întreprinderi și concedierea în masă a muncitorilor pe timp limitat pentru a-i foița pe muncitori să accepte anumite condiții (renunțarea la grevă, renunțarea la pretenția de mărire a salariilor sau acceptarea reducerii lor, limitarea drepturilor sindicale etc.). [Pr.: lócaŭt] – Cuv. engl.

DOOM

lóck-out (angl.) [pron. lócaut] s. n., art. lóck-outul

lugu-lugu
a veni cu lugu-lugu expr. (intl.) a face promisiuni false, a minți.

lăsata-secului
LĂSÁT¹ s. n. Faptul de a lăsa. ◊ Lăsatul (sau Lăsata)-secului = (în practica religioasă creștină) ultima zi înainte de începerea unui post (îndeosebi a postului Paștelui); petrecere care are loc cu acest prilej. [Var.: lăsáta s. f. art.] – V. lăsa.

DOOM

!Lăsátul-sécului/Lăsáta-sécului (sărbătoare) s. propriu n./f.

lăsatul-secului
LĂSÁT¹ s. n. Faptul de a lăsa. ◊ Lăsatul (sau Lăsata)-secului = (în practica religioasă creștină) ultima zi înainte de începerea unui post (îndeosebi a postului Paștelui); petrecere care are loc cu acest prilej. [Var.: lăsáta s. f. art.] – V. lăsa.

DOOM

!Lăsátul-sécului/Lăsáta-sécului (sărbătoare) s. propriu n./f.

m-ul
M, m, s. m. 1. A șaisprezecea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană sonantă ocluzivă nazală bilabială). [Pr.: em, me, mî – Pl. și: (1, n.) m-uri]

DOOM

m² (sunet) [cit. mî] s. m., pl. m

m-ul
MÉTRU, metri, s. m. 1. Unitate fundamentală de măsură pentru lungime din sistemul metric. 2. Instrument (alcătuit dintr-o riglă, bandă gradată de metal, de lemn etc.) egal cu un metru (1) și divizat în centimetri și milimetri, cu care se măsoară lungimile. ♦ Bucată de lemn (de foc) lungă de aproximativ un metru (1); stivă de lemne (de foc) egală cu aproximativ un metru cub. 3. Grup de silabe constituind unitatea de măsură a versului; p. ext. ritm determinat de împărțirea unui vers în silabe. 4. (Muz.) Ordinea succesiunii unităților de timp, determinată de accente tari sau slabe; sistemul de organizare a ritmului; ritm, cadență. – Din fr. mètre, lat. metrum.

DOOM

métru (me-tru) s. m., art. métrul; pl. métri, art. métrii; simb. m

m-ul
MÍE, mii, num. card., s. f. I. Num. card. Numărul care în numărătoare are locul între 999 și 1001. 1. (Cu valoare adjectivală) O mie de ani. ◊ (La pl.; adesea prin exagerare, indică un număr foarte mare, nedeterminat) Mii de glasuri. 2. (Cu valoare substantivală) Unde merge mia, meargă și suta. ◊ Loc. adv. Cu miile (sau cu mia) = în număr foarte mare, cu duiumul. ◊ Expr. Mii și sute sau mii și mii = extrem de mulți. A avea o mie și o sută pe cap = a avea foarte multă treabă sau griji, nevoi etc. 3. (Intră în componența numeralelor adverbiale) De o mie de ori pe zi. II. S. f. Numărul abstract egal cu o mie (I). ♦ Bancnotă a cărei valoare este de o mie (I 1) de lei; miar. – Lat. milia (pl. lui mille).

DOOM

dóuă mii num.; 2000/MM

m-ului
M, m, s. m. 1. A șaisprezecea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană sonantă ocluzivă nazală bilabială). [Pr.: em, me, mî – Pl. și: (1, n.) m-uri]

DOOM

m² (sunet) [cit. mî] s. m., pl. m

m-ului
MÉTRU, metri, s. m. 1. Unitate fundamentală de măsură pentru lungime din sistemul metric. 2. Instrument (alcătuit dintr-o riglă, bandă gradată de metal, de lemn etc.) egal cu un metru (1) și divizat în centimetri și milimetri, cu care se măsoară lungimile. ♦ Bucată de lemn (de foc) lungă de aproximativ un metru (1); stivă de lemne (de foc) egală cu aproximativ un metru cub. 3. Grup de silabe constituind unitatea de măsură a versului; p. ext. ritm determinat de împărțirea unui vers în silabe. 4. (Muz.) Ordinea succesiunii unităților de timp, determinată de accente tari sau slabe; sistemul de organizare a ritmului; ritm, cadență. – Din fr. mètre, lat. metrum.

DOOM

métru (me-tru) s. m., art. métrul; pl. métri, art. métrii; simb. m

m-ului
MÍE, mii, num. card., s. f. I. Num. card. Numărul care în numărătoare are locul între 999 și 1001. 1. (Cu valoare adjectivală) O mie de ani. ◊ (La pl.; adesea prin exagerare, indică un număr foarte mare, nedeterminat) Mii de glasuri. 2. (Cu valoare substantivală) Unde merge mia, meargă și suta. ◊ Loc. adv. Cu miile (sau cu mia) = în număr foarte mare, cu duiumul. ◊ Expr. Mii și sute sau mii și mii = extrem de mulți. A avea o mie și o sută pe cap = a avea foarte multă treabă sau griji, nevoi etc. 3. (Intră în componența numeralelor adverbiale) De o mie de ori pe zi. II. S. f. Numărul abstract egal cu o mie (I). ♦ Bancnotă a cărei valoare este de o mie (I 1) de lei; miar. – Lat. milia (pl. lui mille).

DOOM

dóuă mii num.; 2000/MM

m-uri
M, m, s. m. 1. A șaisprezecea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană sonantă ocluzivă nazală bilabială). [Pr.: em, me, mî – Pl. și: (1, n.) m-uri]

DOOM

m² (sunet) [cit. mî] s. m., pl. m

m-uri
MÉTRU, metri, s. m. 1. Unitate fundamentală de măsură pentru lungime din sistemul metric. 2. Instrument (alcătuit dintr-o riglă, bandă gradată de metal, de lemn etc.) egal cu un metru (1) și divizat în centimetri și milimetri, cu care se măsoară lungimile. ♦ Bucată de lemn (de foc) lungă de aproximativ un metru (1); stivă de lemne (de foc) egală cu aproximativ un metru cub. 3. Grup de silabe constituind unitatea de măsură a versului; p. ext. ritm determinat de împărțirea unui vers în silabe. 4. (Muz.) Ordinea succesiunii unităților de timp, determinată de accente tari sau slabe; sistemul de organizare a ritmului; ritm, cadență. – Din fr. mètre, lat. metrum.

DOOM

métru (me-tru) s. m., art. métrul; pl. métri, art. métrii; simb. m

m-uri
MÍE, mii, num. card., s. f. I. Num. card. Numărul care în numărătoare are locul între 999 și 1001. 1. (Cu valoare adjectivală) O mie de ani. ◊ (La pl.; adesea prin exagerare, indică un număr foarte mare, nedeterminat) Mii de glasuri. 2. (Cu valoare substantivală) Unde merge mia, meargă și suta. ◊ Loc. adv. Cu miile (sau cu mia) = în număr foarte mare, cu duiumul. ◊ Expr. Mii și sute sau mii și mii = extrem de mulți. A avea o mie și o sută pe cap = a avea foarte multă treabă sau griji, nevoi etc. 3. (Intră în componența numeralelor adverbiale) De o mie de ori pe zi. II. S. f. Numărul abstract egal cu o mie (I). ♦ Bancnotă a cărei valoare este de o mie (I 1) de lei; miar. – Lat. milia (pl. lui mille).

DOOM

dóuă mii num.; 2000/MM

m-urile
M, m, s. m. 1. A șaisprezecea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană sonantă ocluzivă nazală bilabială). [Pr.: em, me, mî – Pl. și: (1, n.) m-uri]

DOOM

m² (sunet) [cit. mî] s. m., pl. m

m-urile
MÉTRU, metri, s. m. 1. Unitate fundamentală de măsură pentru lungime din sistemul metric. 2. Instrument (alcătuit dintr-o riglă, bandă gradată de metal, de lemn etc.) egal cu un metru (1) și divizat în centimetri și milimetri, cu care se măsoară lungimile. ♦ Bucată de lemn (de foc) lungă de aproximativ un metru (1); stivă de lemne (de foc) egală cu aproximativ un metru cub. 3. Grup de silabe constituind unitatea de măsură a versului; p. ext. ritm determinat de împărțirea unui vers în silabe. 4. (Muz.) Ordinea succesiunii unităților de timp, determinată de accente tari sau slabe; sistemul de organizare a ritmului; ritm, cadență. – Din fr. mètre, lat. metrum.

DOOM

métru (me-tru) s. m., art. métrul; pl. métri, art. métrii; simb. m

m-urile
MÍE, mii, num. card., s. f. I. Num. card. Numărul care în numărătoare are locul între 999 și 1001. 1. (Cu valoare adjectivală) O mie de ani. ◊ (La pl.; adesea prin exagerare, indică un număr foarte mare, nedeterminat) Mii de glasuri. 2. (Cu valoare substantivală) Unde merge mia, meargă și suta. ◊ Loc. adv. Cu miile (sau cu mia) = în număr foarte mare, cu duiumul. ◊ Expr. Mii și sute sau mii și mii = extrem de mulți. A avea o mie și o sută pe cap = a avea foarte multă treabă sau griji, nevoi etc. 3. (Intră în componența numeralelor adverbiale) De o mie de ori pe zi. II. S. f. Numărul abstract egal cu o mie (I). ♦ Bancnotă a cărei valoare este de o mie (I 1) de lei; miar. – Lat. milia (pl. lui mille).

DOOM

dóuă mii num.; 2000/MM

m-urilor
M, m, s. m. 1. A șaisprezecea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană sonantă ocluzivă nazală bilabială). [Pr.: em, me, mî – Pl. și: (1, n.) m-uri]

DOOM

m² (sunet) [cit. mî] s. m., pl. m

m-urilor
MÉTRU, metri, s. m. 1. Unitate fundamentală de măsură pentru lungime din sistemul metric. 2. Instrument (alcătuit dintr-o riglă, bandă gradată de metal, de lemn etc.) egal cu un metru (1) și divizat în centimetri și milimetri, cu care se măsoară lungimile. ♦ Bucată de lemn (de foc) lungă de aproximativ un metru (1); stivă de lemne (de foc) egală cu aproximativ un metru cub. 3. Grup de silabe constituind unitatea de măsură a versului; p. ext. ritm determinat de împărțirea unui vers în silabe. 4. (Muz.) Ordinea succesiunii unităților de timp, determinată de accente tari sau slabe; sistemul de organizare a ritmului; ritm, cadență. – Din fr. mètre, lat. metrum.

DOOM

métru (me-tru) s. m., art. métrul; pl. métri, art. métrii; simb. m

m-urilor
MÍE, mii, num. card., s. f. I. Num. card. Numărul care în numărătoare are locul între 999 și 1001. 1. (Cu valoare adjectivală) O mie de ani. ◊ (La pl.; adesea prin exagerare, indică un număr foarte mare, nedeterminat) Mii de glasuri. 2. (Cu valoare substantivală) Unde merge mia, meargă și suta. ◊ Loc. adv. Cu miile (sau cu mia) = în număr foarte mare, cu duiumul. ◊ Expr. Mii și sute sau mii și mii = extrem de mulți. A avea o mie și o sută pe cap = a avea foarte multă treabă sau griji, nevoi etc. 3. (Intră în componența numeralelor adverbiale) De o mie de ori pe zi. II. S. f. Numărul abstract egal cu o mie (I). ♦ Bancnotă a cărei valoare este de o mie (I 1) de lei; miar. – Lat. milia (pl. lui mille).

DOOM

dóuă mii num.; 2000/MM

magna cum laude
MAGNA CUM LAUDE loc. adv. (Livr.) Apreciere superlativă acordată la trecerea unui examen (de obicei de absolvire) în învățământul universitar sau la obținerea unui doctorat. [Pr.: mágna cum láude] – Expr. lat.

DOOM

magna cum láude (lat.) (lau-) loc. adv.

make-up
MAKE-UP, make-upuri, s. n. 1. Înfrumusețare cosmetică a feței; machiaj. 2. Denumire pentru anumite produse cosmetice. [Pr.: méĭcap] – Cuv. engl.

DOOM

make-up (angl.) [pron. méĩcap] s. n., art. make-upul; pl. make-upuri

make-upul
MAKE-UP, make-upuri, s. n. 1. Înfrumusețare cosmetică a feței; machiaj. 2. Denumire pentru anumite produse cosmetice. [Pr.: méĭcap] – Cuv. engl.

DOOM

make-up (angl.) [pron. méĩcap] s. n., art. make-upul; pl. make-upuri

make-upului
MAKE-UP, make-upuri, s. n. 1. Înfrumusețare cosmetică a feței; machiaj. 2. Denumire pentru anumite produse cosmetice. [Pr.: méĭcap] – Cuv. engl.

DOOM

make-up (angl.) [pron. méĩcap] s. n., art. make-upul; pl. make-upuri

make-upuri
MAKE-UP, make-upuri, s. n. 1. Înfrumusețare cosmetică a feței; machiaj. 2. Denumire pentru anumite produse cosmetice. [Pr.: méĭcap] – Cuv. engl.

DOOM

make-up (angl.) [pron. méĩcap] s. n., art. make-upul; pl. make-upuri

make-upurile
MAKE-UP, make-upuri, s. n. 1. Înfrumusețare cosmetică a feței; machiaj. 2. Denumire pentru anumite produse cosmetice. [Pr.: méĭcap] – Cuv. engl.

DOOM

make-up (angl.) [pron. méĩcap] s. n., art. make-upul; pl. make-upuri

make-upurilor
MAKE-UP, make-upuri, s. n. 1. Înfrumusețare cosmetică a feței; machiaj. 2. Denumire pentru anumite produse cosmetice. [Pr.: méĭcap] – Cuv. engl.

DOOM

make-up (angl.) [pron. méĩcap] s. n., art. make-upul; pl. make-upuri

marxism-leninism
MARXÍSM-LENINÍSM s. n. Învățătura lui K. Marx și F. Engels, dezvoltată de V. I. Lenin în noile condiții istorice de la sfârșitul sec. XIX – începutul sec. XX. – Din rus. marksizm-leninizm.

DOOM

marxísm-leninísm s. n.

marxism-leninismul
MARXÍSM-LENINÍSM s. n. Învățătura lui K. Marx și F. Engels, dezvoltată de V. I. Lenin în noile condiții istorice de la sfârșitul sec. XIX – începutul sec. XX. – Din rus. marksizm-leninizm.

DOOM

marxísm-leninísm s. n.

marxism-leninismului
MARXÍSM-LENINÍSM s. n. Învățătura lui K. Marx și F. Engels, dezvoltată de V. I. Lenin în noile condiții istorice de la sfârșitul sec. XIX – începutul sec. XX. – Din rus. marksizm-leninizm.

DOOM

marxísm-leninísm s. n.

marxist-leninist
MARXÍST-LENINÍST, -Ă, marxist-leniniști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al marxism-leninismului. 2. Adj. Care aparține marxism-leninismului, privitor la marxism-leninism. – Din rus. marksistko-leninskii.

DOOM

marxíst-leniníst adj. m., s. m., pl. marxíst-leniníști; adj. f., s. f. marxíst-leninístă, pl. marxíst-leniníste

marxist-leninist
MARXÍST-LENINÍST, -Ă, marxist-leniniști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al marxism-leninismului. 2. Adj. Care aparține marxism-leninismului, privitor la marxism-leninism. – Din rus. marksistko-leninskii.

DOOM

marxíst-leniníst adj. m., s. m., pl. marxíst-leniníști; adj. f., s. f. marxíst-leninístă, pl. marxíst-leniníste

marxist-leninistă
MARXÍST-LENINÍST, -Ă, marxist-leniniști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al marxism-leninismului. 2. Adj. Care aparține marxism-leninismului, privitor la marxism-leninism. – Din rus. marksistko-leninskii.

DOOM

marxíst-leniníst adj. m., s. m., pl. marxíst-leniníști; adj. f., s. f. marxíst-leninístă, pl. marxíst-leniníste

mass-media
MASS-MÉDIA s. f. Termen care desemnează ansamblul mijloacelor și modalităților tehnice moderne de informare și influențare a opiniei publice, cuprinzând radioul, televiziunea, presa, internetul etc.; mijloace de comunicare în masă. [Pr.: -di-a] – Cuv. engl.

DOOM

mass-média (presă scrisă și audiovizuală) (-di-a) s. f. (o ~ independentă), art. (mass-média (~ actuală), g.-d. art. mass-médiei (prin intermediul ~)

mass-mediei
MASS-MÉDIA s. f. Termen care desemnează ansamblul mijloacelor și modalităților tehnice moderne de informare și influențare a opiniei publice, cuprinzând radioul, televiziunea, presa, internetul etc.; mijloace de comunicare în masă. [Pr.: -di-a] – Cuv. engl.

DOOM

mass-média (presă scrisă și audiovizuală) (-di-a) s. f. (o ~ independentă), art. (mass-média (~ actuală), g.-d. art. mass-médiei (prin intermediul ~)

mater matuta
(Mater) Matuta, în mitologia romană, denumire purtată de Ino, soția lui Athamas, după ce a murit și a fost transformată într-o divinitate marină. Denumirea grecească a Matutei era Leucothea.

maxi-taxi
MAXI-TÁXI, maxi-taxiuri, s. n. Microbuz care funcționează după sistemul taximetrelor. – Din fr., engl. maxi-taxi.

DOOM

*máxi-táxi s. n., pl. máxi-táxiuri

mea culpa
MEA CULPA loc. s. f. Formulă prin care cineva își recunoaște o greșeală. [Pr.: mé-a cúlpa] – Expr. lat.

DOOM

méa cúlpa (lat.) loc. s. f.

mecano-chimic
MECANOCHÍMIC, -Ă, mecanochimici, -ce, adj. (Rar) Care se referă la un procedeu combinat, folosind mijloace mecanice și reacții chimice. [Scris și: mecano-chimic] – Mecano- + chimic.

DOOM

!mecanochímic (rar) adj. m., pl. mecanochímici; f. mecanochímică, pl. mecanochímice

medico-farmaceutic
MÉDICO-FARMACEÚTIC, -Ă, medico-farmaceutici, -ce, adj. Care are un caracter medical și farmaceutic, privitor la medicină și la farmacie, de medicină și de farmacie. – Medico- + farmaceutic.

DOOM

médico-farmaceútic adj. m., pl. médico-farmaceútici; f. médico-farmaceútică, pl. médico-farmaceútice

medico-legal
MÉDICO-LEGÁL, -Ă, medico-legali, -e, adj. Care aparține medicinei judiciare, privitor la medicina judiciară. ◊ Act medico-legal = document care conține rezultatele unei expertize medicale într-un caz care interesează justiția. – Din fr. médico-légal.

DOOM

médico-legál adj. m., pl. médico-legáli; f. médico-legálă, pl. médico-legále

medico-militar
MEDICO-MILITÁR, -Ă, medico-militari, -e, adj. Care se referă la problemele medicale ale armatei. – Medico- + militar.

DOOM

médico-militár adj. m., pl. médico-militári; f. médico-militáră, pl. médico-militáre

medico-sanitar
MEDICO-SANITÁR, -Ă, medico-sanitari, -e, adj. Care are un caracter medical și sanitar, privitor la personalul medical și sanitar. – Medico- + sanitar.

DOOM

médico-sanitár adj. m., pl. médico-sanitári; f. médico-sanitáră, pl. médico-sanitáre

medico-veterinar
MÉDICO-VETERINÁR, -Ă, medico-veterinari, -e, adj. Care aparține medicinei veterinare, privitor la medicina veterinară. – Din fr. médico-vétérinaire.

DOOM

médico-veterinár adj. m., pl. médico-veterinári; f. médico-veterináră, pl. médico-veterináre

mezza-voce
MÉZZA-VÓCE adv. (Muz.; indică modul de executare) Cu intensitatea pe jumătate. [Pr.: méța-vóce] – Cuv. it.

DOOM

mézza-vóce (it.) [zz pron. ț] adv.

mezzo-forte
MÉZZO-FÓRTE adv. (Indică modul de executare a unei lucrări muzicale) Cu intensitate mijlocie, între piano și forte. [Pr.: méțo-] – Cuv. it.

DOOM

mézzo-fórte (it.) [zz pron. ț] adv.; abr. mf

mezzo-piano
MÉZZO-PIÁNO adv. (Muz.; indică modul de executare) Cu intensitate redusă, mai tare decât piano. [Pr.: méțo-piáno] – Cuv. it.

DOOM

mézzo-piáno (it.) [zz pron. ț] adv.; abr. mp

mezzo-soprano
MEZZOSOPRÁNĂ, mezzosoprane, s. f. Voce de femeie situată ca registru între soprană și contraltă; cântăreață cu o asemenea voce. [Pr.: méțo-] – Din it. mezzo-soprano.

DOOM

mezzosopránă [zz pron. ț] (-so-pra-) s. f., g.-d. art. mezzosopránei; pl. mezzosopráne

mezzo-soprană
MEZZOSOPRÁNĂ, mezzosoprane, s. f. Voce de femeie situată ca registru între soprană și contraltă; cântăreață cu o asemenea voce. [Pr.: méțo-] – Din it. mezzo-soprano.

DOOM

mezzosopránă [zz pron. ț] (-so-pra-) s. f., g.-d. art. mezzosopránei; pl. mezzosopráne

mezzo-tinto
MEZZO-TINTO s. n. Gen de gravură pe metal care se obține prin granularea plăcii cu un instrument special, astfel încât la imprimare să rezulte gradații treptate de luminozitate și nuanțe de negru intense și catifelate. [Pr.: méțo-tínto] – Cuv. it.

DOOM

mézzo-tínto (it.) [zz pron. ț] adv. s. n.

mezzo-tintoul
MEZZO-TINTO s. n. Gen de gravură pe metal care se obține prin granularea plăcii cu un instrument special, astfel încât la imprimare să rezulte gradații treptate de luminozitate și nuanțe de negru intense și catifelate. [Pr.: méțo-tínto] – Cuv. it.

DOOM

mézzo-tínto (it.) [zz pron. ț] adv. s. n.

mezzo-tintoului
MEZZO-TINTO s. n. Gen de gravură pe metal care se obține prin granularea plăcii cu un instrument special, astfel încât la imprimare să rezulte gradații treptate de luminozitate și nuanțe de negru intense și catifelate. [Pr.: méțo-tínto] – Cuv. it.

DOOM

mézzo-tínto (it.) [zz pron. ț] adv. s. n.

meșter-grindă
MEȘTERGRÍNDĂ, meștergrinzi, s. f. (Reg.) Grindă principală, pe care se sprijină grinzile transversale, la casele țărănești; faur-maur. – Din magh. mestergerenda (după grindă).

DOOM

meștergríndă (reg.) s. f., g.-d. art. meștergrínzii; pl. meștergrínzi

miau-miau
MIAU interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită strigătul pisicii; miorlau. ◊ Expr. (Substantivat; fam.) A-i lua cuiva miaul = a) a face pe cineva să tacă; b) a omorî pe cineva. – Onomatopee.

DOOM

miau interj.

mierte-fierte
MIÉRTE s. m. pl. (Regional, în expr.) Mierte-fierte (sau prăjite) = tot felul de lucruri. Au dorit mierte-fierte, Cerul cu stelele. Raiul cu miresmele, Zori cu rochi de curcubee Și cu ochii de scînteie. DELAVRANCEA, S. 98. – Pronunțat: mier-.

DOOM

miérte-fiérte (pop.) s. f. pl.

minte-
MINȚÍ, mint, vb. IV. 1. Intranz. A face afirmații care denaturează în mod intenționat adevărul, a spune minciuni. ◊ Expr. (Fam.) Minte de stinge (sau de stă soarele-n loc, de stă ceasul, de-ngheață apele), se spune despre un om foarte mincinos. 2. Tranz. A induce în eroare pe cineva; a înșela. ◊ Expr. A-și minți foamea = a-și potoli temporar foamea cu mâncare puțină. ♦ Spec. A înșela în dragoste pe cineva. – Lat. mentiri.

DOOM

mințí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mint, imperf. 3 sg. mințeá; conj. prez. 3 să míntă

mixtum compositum
MIXTUM COMPOSITUM loc. s. n. (Livr.) Amestec artificial și nereușit. [Pr.: micstum compózitum] – Expr. lat.

DOOM

*míxtum compósitum (lat.) loc. s. n.

modern-style
MODERN-STYLE s.n. Denumire dată în jurul anilor 1900 unei formule de artă decorativă, caracterizată prin preferința pentru liniile curbe, formele alungite și arabescurile unduioase, pe care o găsim frecvent în mobilier, orfevrărie, ceramică, imprimeuri etc. [Pron. mo-dern stail. / < engl. modern style].

modus vivendi
MÓDUS VIVÉNDI loc. s. n. 1. Mod de existență. 2. Posibilitate de împăcare a două părți aflate în litigiu; compromis. A găsi un modus vivendi. – Expr. lat.

DOOM

*módus vivéndi (lat.) (-ven-di) loc. s. n.

mor-mor
MOR interj. (De obicei repetat) Cuvânt care redă mormăitul ursului. – Onomatopee.

DOOM

mor-mór v. mor

mot a mot
MOT A MOT adv. (Fam.) Cuvânt cu cuvânt; literal. [< fr. mot à mot].

mouse-ul
MOUSE, mouse-uri, s. n. Dispozitiv acționat manual, conectat la calculator, a cărui deplasare pe o suprafață antrenează deplasarea cursorului pe ecranul monitorului. [Pr.: maŭs] – Din engl. mouse.

DOOM

mouse (dispozitiv la computer) (angl.) [pron. maŭs] s. n., art. mouse-ul; pl. mouse-uri

mouse-ului
MOUSE, mouse-uri, s. n. Dispozitiv acționat manual, conectat la calculator, a cărui deplasare pe o suprafață antrenează deplasarea cursorului pe ecranul monitorului. [Pr.: maŭs] – Din engl. mouse.

DOOM

mouse (dispozitiv la computer) (angl.) [pron. maŭs] s. n., art. mouse-ul; pl. mouse-uri

mouse-uri
MOUSE, mouse-uri, s. n. Dispozitiv acționat manual, conectat la calculator, a cărui deplasare pe o suprafață antrenează deplasarea cursorului pe ecranul monitorului. [Pr.: maŭs] – Din engl. mouse.

DOOM

mouse (dispozitiv la computer) (angl.) [pron. maŭs] s. n., art. mouse-ul; pl. mouse-uri

mouse-urile
MOUSE, mouse-uri, s. n. Dispozitiv acționat manual, conectat la calculator, a cărui deplasare pe o suprafață antrenează deplasarea cursorului pe ecranul monitorului. [Pr.: maŭs] – Din engl. mouse.

DOOM

mouse (dispozitiv la computer) (angl.) [pron. maŭs] s. n., art. mouse-ul; pl. mouse-uri

mouse-urilor
MOUSE, mouse-uri, s. n. Dispozitiv acționat manual, conectat la calculator, a cărui deplasare pe o suprafață antrenează deplasarea cursorului pe ecranul monitorului. [Pr.: maŭs] – Din engl. mouse.

DOOM

mouse (dispozitiv la computer) (angl.) [pron. maŭs] s. n., art. mouse-ul; pl. mouse-uri

muhzur-aga
muhzúr-agá (-ále), s. m. – Șeful pazei Marelui Vizir. Tc. muhzir aga (Șeineanu, III, 84). Sec. XVIII, înv.

mulgeți-
MÚLGE, mulg, vb. III. Tranz. 1. A extrage, manual sau mecanic, laptele din mamelele sau din ugerul femelelor unor animale domestice. ◊ Mașină de muls = aparat destinat mulgerii mecanice. ◊ Expr. Vacă bună de muls = persoană sau situație care poate fi exploatată, de pe urma căreia, prin abuz, se pot trage foloase. 2. Fig. A trage foloase, a profita; a exploata pe cineva. 3. Compus: (Zool.; pop.) mulge-capre s. f. = lipitoare. – Lat. mulgere.

DOOM

múlge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mulg, perf. s. 1 sg. mulséi, 1 pl. múlserăm; part. muls

muscă-bețivă
BEȚÍV, -Ă, bețivi, -e, s. m. și f. Cel care are patima beției, care are obiceiul de a se îmbăta, de a bea peste măsură băuturi alcoolice. Cum, lele Ileană, Spînu e bețiv? SADOVEANU, N. F. 104. Pentru un bețiv toate se reduc la un vin bun. VLAHUȚĂ, O. A. 214. Tacă-vă gura, bețivilor, că v-aud copilele. ALECSANDRI, T. I 112. ◊ (Adjectival, în compusul) Muscă-bețivă = musculiță care de obicei trăiește în roiuri mari împrejurul vaselor cu băuturi alcoolice (Drosophila funebris).

DOOM

!múscă-bețívă (insectă) s. f., g.-d. art. múștei-bețíve; pl. múște-bețíve

music-hall
MUSIC-HALL, music-halluri, s. n. Spectacol bazat în general pe o acțiune dramatică unitară, care se desfășoară alternând scenele vorbite cu numere muzicale și coregrafice, cu largă răspândire în sec. XX; p. ext. teatru sau local public în care se reprezintă astfel de spectacole. [Pr.: miúzik-hol] – Din engl., fr. music-hall.

DOOM

!music-hall (local) (angl.) [pron. miúzic-hol] s. n., pl. music-halluri

music-hallul
MUSIC-HALL, music-halluri, s. n. Spectacol bazat în general pe o acțiune dramatică unitară, care se desfășoară alternând scenele vorbite cu numere muzicale și coregrafice, cu largă răspândire în sec. XX; p. ext. teatru sau local public în care se reprezintă astfel de spectacole. [Pr.: miúzik-hol] – Din engl., fr. music-hall.

DOOM

!music-hall (local) (angl.) [pron. miúzic-hol] s. n., pl. music-halluri

music-hallului
MUSIC-HALL, music-halluri, s. n. Spectacol bazat în general pe o acțiune dramatică unitară, care se desfășoară alternând scenele vorbite cu numere muzicale și coregrafice, cu largă răspândire în sec. XX; p. ext. teatru sau local public în care se reprezintă astfel de spectacole. [Pr.: miúzik-hol] – Din engl., fr. music-hall.

DOOM

!music-hall (local) (angl.) [pron. miúzic-hol] s. n., pl. music-halluri

music-halluri
MUSIC-HALL, music-halluri, s. n. Spectacol bazat în general pe o acțiune dramatică unitară, care se desfășoară alternând scenele vorbite cu numere muzicale și coregrafice, cu largă răspândire în sec. XX; p. ext. teatru sau local public în care se reprezintă astfel de spectacole. [Pr.: miúzik-hol] – Din engl., fr. music-hall.

DOOM

!music-hall (local) (angl.) [pron. miúzic-hol] s. n., pl. music-halluri

music-hallurile
MUSIC-HALL, music-halluri, s. n. Spectacol bazat în general pe o acțiune dramatică unitară, care se desfășoară alternând scenele vorbite cu numere muzicale și coregrafice, cu largă răspândire în sec. XX; p. ext. teatru sau local public în care se reprezintă astfel de spectacole. [Pr.: miúzik-hol] – Din engl., fr. music-hall.

DOOM

!music-hall (local) (angl.) [pron. miúzic-hol] s. n., pl. music-halluri

music-hallurilor
MUSIC-HALL, music-halluri, s. n. Spectacol bazat în general pe o acțiune dramatică unitară, care se desfășoară alternând scenele vorbite cu numere muzicale și coregrafice, cu largă răspândire în sec. XX; p. ext. teatru sau local public în care se reprezintă astfel de spectacole. [Pr.: miúzik-hol] – Din engl., fr. music-hall.

DOOM

!music-hall (local) (angl.) [pron. miúzic-hol] s. n., pl. music-halluri

mutatis mutandis
MUTÁTIS MUTÁNDIS loc. adv. Schimbând ceea ce este de schimbat. – Expr. lat.

n-e
NORD-ÉST s. n. Punct cardinal secundar situat pe direcția bisectoarei unghiului format de direcțiile nord și est; parte a globului pământesc, a unui continent, a unei țări etc. așezată între nord și est. – Din fr. nord-est.

DOOM

nord-ést s. n.; abr. N-E

n-ul
AZÓT s. n. Corp gazos simplu, incolor, inodor și insipid, parte componentă a aerului și element esențial al țesuturilor vegetale și animale; nitrogen. – Din fr. azote.

DOOM

azót s. n.; simb. N

n-ul
N, n, s. m. 1. A șaptesprezecea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat prin această literă (consoană nazală dentală). [Pr.: en, ne, nî. – Pl. și (1, n.) n-uri]

DOOM

n² (sunet) [cit. nî] s. m., pl. n

n-ul
NITROGÉN s. m. (Chim.) Azot. – Din fr. nitrogène.

DOOM

nitrogén (ni-tro-) s. m.; simb. N

n-ului
AZÓT s. n. Corp gazos simplu, incolor, inodor și insipid, parte componentă a aerului și element esențial al țesuturilor vegetale și animale; nitrogen. – Din fr. azote.

DOOM

azót s. n.; simb. N

n-ului
N, n, s. m. 1. A șaptesprezecea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat prin această literă (consoană nazală dentală). [Pr.: en, ne, nî. – Pl. și (1, n.) n-uri]

DOOM

n² (sunet) [cit. nî] s. m., pl. n

n-ului
NITROGÉN s. m. (Chim.) Azot. – Din fr. nitrogène.

DOOM

nitrogén (ni-tro-) s. m.; simb. N

n-uri
AZÓT s. n. Corp gazos simplu, incolor, inodor și insipid, parte componentă a aerului și element esențial al țesuturilor vegetale și animale; nitrogen. – Din fr. azote.

DOOM

azót s. n.; simb. N

n-uri
N, n, s. m. 1. A șaptesprezecea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat prin această literă (consoană nazală dentală). [Pr.: en, ne, nî. – Pl. și (1, n.) n-uri]

DOOM

n² (sunet) [cit. nî] s. m., pl. n

n-uri
NITROGÉN s. m. (Chim.) Azot. – Din fr. nitrogène.

DOOM

nitrogén (ni-tro-) s. m.; simb. N

n-urile
AZÓT s. n. Corp gazos simplu, incolor, inodor și insipid, parte componentă a aerului și element esențial al țesuturilor vegetale și animale; nitrogen. – Din fr. azote.

DOOM

azót s. n.; simb. N

n-urile
N, n, s. m. 1. A șaptesprezecea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat prin această literă (consoană nazală dentală). [Pr.: en, ne, nî. – Pl. și (1, n.) n-uri]

DOOM

n² (sunet) [cit. nî] s. m., pl. n

n-urile
NITROGÉN s. m. (Chim.) Azot. – Din fr. nitrogène.

DOOM

nitrogén (ni-tro-) s. m.; simb. N

n-urilor
AZÓT s. n. Corp gazos simplu, incolor, inodor și insipid, parte componentă a aerului și element esențial al țesuturilor vegetale și animale; nitrogen. – Din fr. azote.

DOOM

azót s. n.; simb. N

n-urilor
N, n, s. m. 1. A șaptesprezecea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat prin această literă (consoană nazală dentală). [Pr.: en, ne, nî. – Pl. și (1, n.) n-uri]

DOOM

n² (sunet) [cit. nî] s. m., pl. n

n-urilor
NITROGÉN s. m. (Chim.) Azot. – Din fr. nitrogène.

DOOM

nitrogén (ni-tro-) s. m.; simb. N

n-v
NORD-VÉST s. n. Punct cardinal secundar situat pe direcția bisectoarei unghiului format de direcțiile nord și vest; parte a globului pământesc, a unui continent, a unei țări etc. așezată între nord și vest. – Din germ. Nordwest.

DOOM

nord-vést s. n.; abr. N-V

nalbă-de-grădină
NÁLBĂ, nalbe, s. f. Nume dat la mai multe plante: a) plantă erbacee cu tulpina acoperită de peri aspri și cu flori mari, roșii, purpurii sau albe; frunzele, florile,, uneori și rădăcinile sînt folosite în medicină (Malva silvestris); b) (și în forma nalbă-de-grădină) plantă erbacee înaltă, cu flori roșii, galbene, violete sau pestrițe, cultivată în grădini, cu întrebuințări în medicină (Althea rosea); c) (și în forma nalbă-mare) plantă erbacee cu rădăcina cărnoasă, care crește în locuri umede și ale cărei frunze, flori și mai ales rădăcini se întrebuințează în medicină ca emolient (Althea officinalis). Își făcu un ceai de nalbă și rămase frumușel acasă. ANGHEL-IOSIF, C. L. 80. Ea are față albă, Ca tăiată-n flori de nalbă. COȘBUC, P. II 209. Ești ca floarea cea de nalbă. ALECSANDRI, P. P. 340.

DOOM

!nálbă-de-grădínă (plantă) s. f., g.-d. art. nálbei-de-grădínă; pl. nálbe-de-grădínă

nalbă-mare
NÁLBĂ, nalbe, s. f. Nume dat la mai multe plante: a) plantă erbacee cu tulpina acoperită de peri aspri și cu flori mari, roșii, purpurii sau albe; frunzele, florile,, uneori și rădăcinile sînt folosite în medicină (Malva silvestris); b) (și în forma nalbă-de-grădină) plantă erbacee înaltă, cu flori roșii, galbene, violete sau pestrițe, cultivată în grădini, cu întrebuințări în medicină (Althea rosea); c) (și în forma nalbă-mare) plantă erbacee cu rădăcina cărnoasă, care crește în locuri umede și ale cărei frunze, flori și mai ales rădăcini se întrebuințează în medicină ca emolient (Althea officinalis). Își făcu un ceai de nalbă și rămase frumușel acasă. ANGHEL-IOSIF, C. L. 80. Ea are față albă, Ca tăiată-n flori de nalbă. COȘBUC, P. II 209. Ești ca floarea cea de nalbă. ALECSANDRI, P. P. 340.

DOOM

!nálbă-máre (plantă) s. f., g.-d. art. nálbei-mári; pl. nálbe-mári

național-socialism
NAȚIONÁL-SOCIALÍSM s. n. Doctrină politică rasistă și naționalistă, inițiată de Hitler, bazată pe ideea superiorității rasei ariene, încercând să justifice violența, genocidul, războaiele de cotropire; nazism. [Pr.: na-ți-o-nal so-ci-a-lism] – Din germ. Nationalsozialismus, fr. national-socialisme.

DOOM

naționál-socialísm (-ți-o-, -ci-a-) s. n.

național-socialismul
NAȚIONÁL-SOCIALÍSM s. n. Doctrină politică rasistă și naționalistă, inițiată de Hitler, bazată pe ideea superiorității rasei ariene, încercând să justifice violența, genocidul, războaiele de cotropire; nazism. [Pr.: na-ți-o-nal so-ci-a-lism] – Din germ. Nationalsozialismus, fr. national-socialisme.

DOOM

naționál-socialísm (-ți-o-, -ci-a-) s. n.

național-socialismului
NAȚIONÁL-SOCIALÍSM s. n. Doctrină politică rasistă și naționalistă, inițiată de Hitler, bazată pe ideea superiorității rasei ariene, încercând să justifice violența, genocidul, războaiele de cotropire; nazism. [Pr.: na-ți-o-nal so-ci-a-lism] – Din germ. Nationalsozialismus, fr. national-socialisme.

DOOM

naționál-socialísm (-ți-o-, -ci-a-) s. n.

național-socialist
NAȚIONÁL-SOCIALÍST, -Ă, național-socialiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține național-socialismului, privitor la național-socialism. 2. S. m. și f. Adept al național-socialismului. [Pr.: na-ți-o-nal so-ci-a-list] – Din germ. Nationalsozialist, fr. national-socialiste.

DOOM

naționál-socialíst (-ți-o-, -ci-a-) adj. m., s. m., pl. naționál-socialíști; adj. f., s. f. naționál-socialístă, pl. naționál-socialíste

național-socialist
NAȚIONÁL-SOCIALÍST, -Ă, național-socialiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține național-socialismului, privitor la național-socialism. 2. S. m. și f. Adept al național-socialismului. [Pr.: na-ți-o-nal so-ci-a-list] – Din germ. Nationalsozialist, fr. national-socialiste.

DOOM

naționál-socialíst (-ți-o-, -ci-a-) adj. m., s. m., pl. naționál-socialíști; adj. f., s. f. naționál-socialístă, pl. naționál-socialíste

național-socialista
NAȚIONÁL-SOCIALÍST, -Ă, național-socialiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține național-socialismului, privitor la național-socialism. 2. S. m. și f. Adept al național-socialismului. [Pr.: na-ți-o-nal so-ci-a-list] – Din germ. Nationalsozialist, fr. national-socialiste.

DOOM

naționál-socialíst (-ți-o-, -ci-a-) adj. m., s. m., pl. naționál-socialíști; adj. f., s. f. naționál-socialístă, pl. naționál-socialíste

național-socialista
NAȚIONÁL-SOCIALÍST, -Ă, național-socialiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține național-socialismului, privitor la național-socialism. 2. S. m. și f. Adept al național-socialismului. [Pr.: na-ți-o-nal so-ci-a-list] – Din germ. Nationalsozialist, fr. national-socialiste.

DOOM

naționál-socialíst (-ți-o-, -ci-a-) adj. m., s. m., pl. naționál-socialíști; adj. f., s. f. naționál-socialístă, pl. naționál-socialíste

național-socialiste
NAȚIONÁL-SOCIALÍST, -Ă, național-socialiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține național-socialismului, privitor la național-socialism. 2. S. m. și f. Adept al național-socialismului. [Pr.: na-ți-o-nal so-ci-a-list] – Din germ. Nationalsozialist, fr. national-socialiste.

DOOM

naționál-socialíst (-ți-o-, -ci-a-) adj. m., s. m., pl. naționál-socialíști; adj. f., s. f. naționál-socialístă, pl. naționál-socialíste

național-socialiste
NAȚIONÁL-SOCIALÍST, -Ă, național-socialiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține național-socialismului, privitor la național-socialism. 2. S. m. și f. Adept al național-socialismului. [Pr.: na-ți-o-nal so-ci-a-list] – Din germ. Nationalsozialist, fr. national-socialiste.

DOOM

naționál-socialíst (-ți-o-, -ci-a-) adj. m., s. m., pl. naționál-socialíști; adj. f., s. f. naționál-socialístă, pl. naționál-socialíste

național-socialiste
NAȚIONÁL-SOCIALÍST, -Ă, național-socialiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține național-socialismului, privitor la național-socialism. 2. S. m. și f. Adept al național-socialismului. [Pr.: na-ți-o-nal so-ci-a-list] – Din germ. Nationalsozialist, fr. national-socialiste.

DOOM

naționál-socialíst (-ți-o-, -ci-a-) adj. m., s. m., pl. naționál-socialíști; adj. f., s. f. naționál-socialístă, pl. naționál-socialíste

național-socialistei
NAȚIONÁL-SOCIALÍST, -Ă, național-socialiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține național-socialismului, privitor la național-socialism. 2. S. m. și f. Adept al național-socialismului. [Pr.: na-ți-o-nal so-ci-a-list] – Din germ. Nationalsozialist, fr. national-socialiste.

DOOM

naționál-socialíst (-ți-o-, -ci-a-) adj. m., s. m., pl. naționál-socialíști; adj. f., s. f. naționál-socialístă, pl. naționál-socialíste

național-socialistei
NAȚIONÁL-SOCIALÍST, -Ă, național-socialiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține național-socialismului, privitor la național-socialism. 2. S. m. și f. Adept al național-socialismului. [Pr.: na-ți-o-nal so-ci-a-list] – Din germ. Nationalsozialist, fr. national-socialiste.

DOOM

naționál-socialíst (-ți-o-, -ci-a-) adj. m., s. m., pl. naționál-socialíști; adj. f., s. f. naționál-socialístă, pl. naționál-socialíste

național-socialistele
NAȚIONÁL-SOCIALÍST, -Ă, național-socialiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține național-socialismului, privitor la național-socialism. 2. S. m. și f. Adept al național-socialismului. [Pr.: na-ți-o-nal so-ci-a-list] – Din germ. Nationalsozialist, fr. national-socialiste.

DOOM

naționál-socialíst (-ți-o-, -ci-a-) adj. m., s. m., pl. naționál-socialíști; adj. f., s. f. naționál-socialístă, pl. naționál-socialíste

național-socialistele
NAȚIONÁL-SOCIALÍST, -Ă, național-socialiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține național-socialismului, privitor la național-socialism. 2. S. m. și f. Adept al național-socialismului. [Pr.: na-ți-o-nal so-ci-a-list] – Din germ. Nationalsozialist, fr. national-socialiste.

DOOM

naționál-socialíst (-ți-o-, -ci-a-) adj. m., s. m., pl. naționál-socialíști; adj. f., s. f. naționál-socialístă, pl. naționál-socialíste

național-socialistelor
NAȚIONÁL-SOCIALÍST, -Ă, național-socialiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține național-socialismului, privitor la național-socialism. 2. S. m. și f. Adept al național-socialismului. [Pr.: na-ți-o-nal so-ci-a-list] – Din germ. Nationalsozialist, fr. national-socialiste.

DOOM

naționál-socialíst (-ți-o-, -ci-a-) adj. m., s. m., pl. naționál-socialíști; adj. f., s. f. naționál-socialístă, pl. naționál-socialíste

național-socialistelor
NAȚIONÁL-SOCIALÍST, -Ă, național-socialiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține național-socialismului, privitor la național-socialism. 2. S. m. și f. Adept al național-socialismului. [Pr.: na-ți-o-nal so-ci-a-list] – Din germ. Nationalsozialist, fr. national-socialiste.

DOOM

naționál-socialíst (-ți-o-, -ci-a-) adj. m., s. m., pl. naționál-socialíști; adj. f., s. f. naționál-socialístă, pl. naționál-socialíste

național-socialisto
NAȚIONÁL-SOCIALÍST, -Ă, național-socialiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține național-socialismului, privitor la național-socialism. 2. S. m. și f. Adept al național-socialismului. [Pr.: na-ți-o-nal so-ci-a-list] – Din germ. Nationalsozialist, fr. national-socialiste.

DOOM

naționál-socialíst (-ți-o-, -ci-a-) adj. m., s. m., pl. naționál-socialíști; adj. f., s. f. naționál-socialístă, pl. naționál-socialíste

național-socialisto
NAȚIONÁL-SOCIALÍST, -Ă, național-socialiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține național-socialismului, privitor la național-socialism. 2. S. m. și f. Adept al național-socialismului. [Pr.: na-ți-o-nal so-ci-a-list] – Din germ. Nationalsozialist, fr. national-socialiste.

DOOM

naționál-socialíst (-ți-o-, -ci-a-) adj. m., s. m., pl. naționál-socialíști; adj. f., s. f. naționál-socialístă, pl. naționál-socialíste

național-socialistul
NAȚIONÁL-SOCIALÍST, -Ă, național-socialiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține național-socialismului, privitor la național-socialism. 2. S. m. și f. Adept al național-socialismului. [Pr.: na-ți-o-nal so-ci-a-list] – Din germ. Nationalsozialist, fr. national-socialiste.

DOOM

naționál-socialíst (-ți-o-, -ci-a-) adj. m., s. m., pl. naționál-socialíști; adj. f., s. f. naționál-socialístă, pl. naționál-socialíste

național-socialistul
NAȚIONÁL-SOCIALÍST, -Ă, național-socialiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține național-socialismului, privitor la național-socialism. 2. S. m. și f. Adept al național-socialismului. [Pr.: na-ți-o-nal so-ci-a-list] – Din germ. Nationalsozialist, fr. national-socialiste.

DOOM

naționál-socialíst (-ți-o-, -ci-a-) adj. m., s. m., pl. naționál-socialíști; adj. f., s. f. naționál-socialístă, pl. naționál-socialíste

național-socialistule
NAȚIONÁL-SOCIALÍST, -Ă, național-socialiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține național-socialismului, privitor la național-socialism. 2. S. m. și f. Adept al național-socialismului. [Pr.: na-ți-o-nal so-ci-a-list] – Din germ. Nationalsozialist, fr. national-socialiste.

DOOM

naționál-socialíst (-ți-o-, -ci-a-) adj. m., s. m., pl. naționál-socialíști; adj. f., s. f. naționál-socialístă, pl. naționál-socialíste

național-socialistule
NAȚIONÁL-SOCIALÍST, -Ă, național-socialiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține național-socialismului, privitor la național-socialism. 2. S. m. și f. Adept al național-socialismului. [Pr.: na-ți-o-nal so-ci-a-list] – Din germ. Nationalsozialist, fr. national-socialiste.

DOOM

naționál-socialíst (-ți-o-, -ci-a-) adj. m., s. m., pl. naționál-socialíști; adj. f., s. f. naționál-socialístă, pl. naționál-socialíste

național-socialistului
NAȚIONÁL-SOCIALÍST, -Ă, național-socialiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține național-socialismului, privitor la național-socialism. 2. S. m. și f. Adept al național-socialismului. [Pr.: na-ți-o-nal so-ci-a-list] – Din germ. Nationalsozialist, fr. national-socialiste.

DOOM

naționál-socialíst (-ți-o-, -ci-a-) adj. m., s. m., pl. naționál-socialíști; adj. f., s. f. naționál-socialístă, pl. naționál-socialíste

național-socialistului
NAȚIONÁL-SOCIALÍST, -Ă, național-socialiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține național-socialismului, privitor la național-socialism. 2. S. m. și f. Adept al național-socialismului. [Pr.: na-ți-o-nal so-ci-a-list] – Din germ. Nationalsozialist, fr. national-socialiste.

DOOM

naționál-socialíst (-ți-o-, -ci-a-) adj. m., s. m., pl. naționál-socialíști; adj. f., s. f. naționál-socialístă, pl. naționál-socialíste

național-socialiști
NAȚIONÁL-SOCIALÍST, -Ă, național-socialiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține național-socialismului, privitor la național-socialism. 2. S. m. și f. Adept al național-socialismului. [Pr.: na-ți-o-nal so-ci-a-list] – Din germ. Nationalsozialist, fr. national-socialiste.

DOOM

naționál-socialíst (-ți-o-, -ci-a-) adj. m., s. m., pl. naționál-socialíști; adj. f., s. f. naționál-socialístă, pl. naționál-socialíste

național-socialiști
NAȚIONÁL-SOCIALÍST, -Ă, național-socialiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține național-socialismului, privitor la național-socialism. 2. S. m. și f. Adept al național-socialismului. [Pr.: na-ți-o-nal so-ci-a-list] – Din germ. Nationalsozialist, fr. national-socialiste.

DOOM

naționál-socialíst (-ți-o-, -ci-a-) adj. m., s. m., pl. naționál-socialíști; adj. f., s. f. naționál-socialístă, pl. naționál-socialíste

național-socialiștii
NAȚIONÁL-SOCIALÍST, -Ă, național-socialiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține național-socialismului, privitor la național-socialism. 2. S. m. și f. Adept al național-socialismului. [Pr.: na-ți-o-nal so-ci-a-list] – Din germ. Nationalsozialist, fr. national-socialiste.

DOOM

naționál-socialíst (-ți-o-, -ci-a-) adj. m., s. m., pl. naționál-socialíști; adj. f., s. f. naționál-socialístă, pl. naționál-socialíste

național-socialiștii
NAȚIONÁL-SOCIALÍST, -Ă, național-socialiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține național-socialismului, privitor la național-socialism. 2. S. m. și f. Adept al național-socialismului. [Pr.: na-ți-o-nal so-ci-a-list] – Din germ. Nationalsozialist, fr. national-socialiste.

DOOM

naționál-socialíst (-ți-o-, -ci-a-) adj. m., s. m., pl. naționál-socialíști; adj. f., s. f. naționál-socialístă, pl. naționál-socialíste

național-socialiștilor
NAȚIONÁL-SOCIALÍST, -Ă, național-socialiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține național-socialismului, privitor la național-socialism. 2. S. m. și f. Adept al național-socialismului. [Pr.: na-ți-o-nal so-ci-a-list] – Din germ. Nationalsozialist, fr. national-socialiste.

DOOM

naționál-socialíst (-ți-o-, -ci-a-) adj. m., s. m., pl. naționál-socialíști; adj. f., s. f. naționál-socialístă, pl. naționál-socialíste

național-socialiștilor
NAȚIONÁL-SOCIALÍST, -Ă, național-socialiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține național-socialismului, privitor la național-socialism. 2. S. m. și f. Adept al național-socialismului. [Pr.: na-ți-o-nal so-ci-a-list] – Din germ. Nationalsozialist, fr. national-socialiste.

DOOM

naționál-socialíst (-ți-o-, -ci-a-) adj. m., s. m., pl. naționál-socialíști; adj. f., s. f. naționál-socialístă, pl. naționál-socialíste

nepusă masă
pe nepusă masă expr. (pop.) pe neașteptate, în mod surprinzător.

DOOM

*nepúsă másă (pe/cu ~) (pop., fam.) loc. adj., loc. adv.

netam nesam
NETÁM-NESÁM adv. v. nitam-nisam.

netam-nesam
TAM-NESÁM adv. v. tam-nisam.

DOOM

nitám-nisám (pop., fam.) adv.

netam-nisam
TAM-NESÁM adv. v. tam-nisam.

DOOM

nitám-nisám (pop., fam.) adv.

nisam-nitam
NITAM-NISÁM adv. (Familiar; adesea precedat de adv. «așa») Pe neașteptate (și în mod nepotrivit), deodată; nici una nici alta, nici una nici două; tam-nisam. Rudele cucoanei Vochița s-au cam speriat la început auzind despre felul grabnic cum, așa nitam-nisam, domnul Daniil Macovei a făcut cunoștința fetei. SADOVEANU, M. 117. Poruncește unei slugi să deie lui Ivan ceva de mîncare și apoi să-l culce în niște case nelocuite, unde culca pe toți musafirii cari veneau, așa nitam-nisam. CREANGĂ, P. 301. Mai dăunăzi mă-ntîlnește unul ce-i zic Clevetici și mă-ntreabă nitam-nisam de sînt, ca dînsul, demagog ? ALECSANDRI, T. I 238. – Variante: netam-nesám (SANDU-ALDEA, D. N. 199), nisam-nitám (CONTEMPORANUL, IV 822) adv.

nitam-nisam
TAM-NESÁM adv. v. tam-nisam.

DOOM

nitám-nisám (pop., fam.) adv.

no-mans-land
NO-MAN'S-LAND s. n. Zonă care separă liniile dintre două fronturi armate inamice. ♦ Fig. Teren neutru; țara nimănui. [Pr. nắumenslend] – Loc. engl.

DOOM

*no-man's-land (angl.) [pron. nắumenslend] s. n.

non troppo
NON TRÓPPO loc. adv. (Indică modul de executare a unei compoziții muzicale) Nu prea mult. – Loc. it.

DOOM

non tróppo (it.) loc. adv.

non-eu
NON-EU s. n. (Fil.) Ceea ce există în afara eului; ceea ce nu este eu. [Pr.: -eu] – Non + eu (după fr. non-moi).

DOOM

!non-éu [eu pron. eu] s. n., art. non-éul

non-stop
NON-STÓP adj. invar., adv. (Care este) fără întrerupere; continuu. – Din engl., fr. non-stop.

DOOM

non-stóp adj. invar., adv.

nord-american
NORD-AMERICÁN, -Ă nord-americani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dinp opulația Americii de Nord sau, p. restr., a Statelor Unite ale Americii sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Americii de Nord sau nord-americanilor (1), privitor la America de Nord ori la nord-americani; p. restr. care aparține Statelor Unite ale Americii sau populației lor, privitor la Statele Unite ale Americii sau la populația lor. – Nord + american. Cf. fr. nord-americain, germ. nord-amerikanisch.

DOOM

nord-americán adj. m., s. m., pl. nord-americáni; adj. f., s. f. nord-americánă, pl. nord-americáne

nord-american
NORD-AMERICÁN, -Ă nord-americani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dinp opulația Americii de Nord sau, p. restr., a Statelor Unite ale Americii sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Americii de Nord sau nord-americanilor (1), privitor la America de Nord ori la nord-americani; p. restr. care aparține Statelor Unite ale Americii sau populației lor, privitor la Statele Unite ale Americii sau la populația lor. – Nord + american. Cf. fr. nord-americain, germ. nord-amerikanisch.

DOOM

nord-americán adj. m., s. m., pl. nord-americáni; adj. f., s. f. nord-americánă, pl. nord-americáne

nord-americana
NORD-AMERICÁN, -Ă nord-americani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dinp opulația Americii de Nord sau, p. restr., a Statelor Unite ale Americii sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Americii de Nord sau nord-americanilor (1), privitor la America de Nord ori la nord-americani; p. restr. care aparține Statelor Unite ale Americii sau populației lor, privitor la Statele Unite ale Americii sau la populația lor. – Nord + american. Cf. fr. nord-americain, germ. nord-amerikanisch.

DOOM

nord-americán adj. m., s. m., pl. nord-americáni; adj. f., s. f. nord-americánă, pl. nord-americáne

nord-americana
NORD-AMERICÁN, -Ă nord-americani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dinp opulația Americii de Nord sau, p. restr., a Statelor Unite ale Americii sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Americii de Nord sau nord-americanilor (1), privitor la America de Nord ori la nord-americani; p. restr. care aparține Statelor Unite ale Americii sau populației lor, privitor la Statele Unite ale Americii sau la populația lor. – Nord + american. Cf. fr. nord-americain, germ. nord-amerikanisch.

DOOM

nord-americán adj. m., s. m., pl. nord-americáni; adj. f., s. f. nord-americánă, pl. nord-americáne

nord-americanca
NORD-AMERICÁNCĂ, nord-americance, s. f. Femeie care face parte din populația Americii de Nord sau, p. restr., a Statelor Unite ale Americii sau este originară de acolo. – Nord-american + suf. -că.

DOOM

nord-americáncă s. f., g.-d. art. nord-americáncei; pl. nord-americánce

nord-americance
NORD-AMERICÁNCĂ, nord-americance, s. f. Femeie care face parte din populația Americii de Nord sau, p. restr., a Statelor Unite ale Americii sau este originară de acolo. – Nord-american + suf. -că.

DOOM

nord-americáncă s. f., g.-d. art. nord-americáncei; pl. nord-americánce

nord-americancei
NORD-AMERICÁNCĂ, nord-americance, s. f. Femeie care face parte din populația Americii de Nord sau, p. restr., a Statelor Unite ale Americii sau este originară de acolo. – Nord-american + suf. -că.

DOOM

nord-americáncă s. f., g.-d. art. nord-americáncei; pl. nord-americánce

nord-americancele
NORD-AMERICÁNCĂ, nord-americance, s. f. Femeie care face parte din populația Americii de Nord sau, p. restr., a Statelor Unite ale Americii sau este originară de acolo. – Nord-american + suf. -că.

DOOM

nord-americáncă s. f., g.-d. art. nord-americáncei; pl. nord-americánce

nord-americancelor
NORD-AMERICÁNCĂ, nord-americance, s. f. Femeie care face parte din populația Americii de Nord sau, p. restr., a Statelor Unite ale Americii sau este originară de acolo. – Nord-american + suf. -că.

DOOM

nord-americáncă s. f., g.-d. art. nord-americáncei; pl. nord-americánce

nord-americanco
NORD-AMERICÁNCĂ, nord-americance, s. f. Femeie care face parte din populația Americii de Nord sau, p. restr., a Statelor Unite ale Americii sau este originară de acolo. – Nord-american + suf. -că.

DOOM

nord-americáncă s. f., g.-d. art. nord-americáncei; pl. nord-americánce

nord-americane
NORD-AMERICÁN, -Ă nord-americani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dinp opulația Americii de Nord sau, p. restr., a Statelor Unite ale Americii sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Americii de Nord sau nord-americanilor (1), privitor la America de Nord ori la nord-americani; p. restr. care aparține Statelor Unite ale Americii sau populației lor, privitor la Statele Unite ale Americii sau la populația lor. – Nord + american. Cf. fr. nord-americain, germ. nord-amerikanisch.

DOOM

nord-americán adj. m., s. m., pl. nord-americáni; adj. f., s. f. nord-americánă, pl. nord-americáne

nord-americane
NORD-AMERICÁN, -Ă nord-americani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dinp opulația Americii de Nord sau, p. restr., a Statelor Unite ale Americii sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Americii de Nord sau nord-americanilor (1), privitor la America de Nord ori la nord-americani; p. restr. care aparține Statelor Unite ale Americii sau populației lor, privitor la Statele Unite ale Americii sau la populația lor. – Nord + american. Cf. fr. nord-americain, germ. nord-amerikanisch.

DOOM

nord-americán adj. m., s. m., pl. nord-americáni; adj. f., s. f. nord-americánă, pl. nord-americáne

nord-americane
NORD-AMERICÁN, -Ă nord-americani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dinp opulația Americii de Nord sau, p. restr., a Statelor Unite ale Americii sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Americii de Nord sau nord-americanilor (1), privitor la America de Nord ori la nord-americani; p. restr. care aparține Statelor Unite ale Americii sau populației lor, privitor la Statele Unite ale Americii sau la populația lor. – Nord + american. Cf. fr. nord-americain, germ. nord-amerikanisch.

DOOM

nord-americán adj. m., s. m., pl. nord-americáni; adj. f., s. f. nord-americánă, pl. nord-americáne

nord-americanei
NORD-AMERICÁN, -Ă nord-americani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dinp opulația Americii de Nord sau, p. restr., a Statelor Unite ale Americii sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Americii de Nord sau nord-americanilor (1), privitor la America de Nord ori la nord-americani; p. restr. care aparține Statelor Unite ale Americii sau populației lor, privitor la Statele Unite ale Americii sau la populația lor. – Nord + american. Cf. fr. nord-americain, germ. nord-amerikanisch.

DOOM

nord-americán adj. m., s. m., pl. nord-americáni; adj. f., s. f. nord-americánă, pl. nord-americáne

nord-americanei
NORD-AMERICÁN, -Ă nord-americani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dinp opulația Americii de Nord sau, p. restr., a Statelor Unite ale Americii sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Americii de Nord sau nord-americanilor (1), privitor la America de Nord ori la nord-americani; p. restr. care aparține Statelor Unite ale Americii sau populației lor, privitor la Statele Unite ale Americii sau la populația lor. – Nord + american. Cf. fr. nord-americain, germ. nord-amerikanisch.

DOOM

nord-americán adj. m., s. m., pl. nord-americáni; adj. f., s. f. nord-americánă, pl. nord-americáne

nord-americanele
NORD-AMERICÁN, -Ă nord-americani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dinp opulația Americii de Nord sau, p. restr., a Statelor Unite ale Americii sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Americii de Nord sau nord-americanilor (1), privitor la America de Nord ori la nord-americani; p. restr. care aparține Statelor Unite ale Americii sau populației lor, privitor la Statele Unite ale Americii sau la populația lor. – Nord + american. Cf. fr. nord-americain, germ. nord-amerikanisch.

DOOM

nord-americán adj. m., s. m., pl. nord-americáni; adj. f., s. f. nord-americánă, pl. nord-americáne

nord-americanele
NORD-AMERICÁN, -Ă nord-americani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dinp opulația Americii de Nord sau, p. restr., a Statelor Unite ale Americii sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Americii de Nord sau nord-americanilor (1), privitor la America de Nord ori la nord-americani; p. restr. care aparține Statelor Unite ale Americii sau populației lor, privitor la Statele Unite ale Americii sau la populația lor. – Nord + american. Cf. fr. nord-americain, germ. nord-amerikanisch.

DOOM

nord-americán adj. m., s. m., pl. nord-americáni; adj. f., s. f. nord-americánă, pl. nord-americáne

nord-americanelor
NORD-AMERICÁN, -Ă nord-americani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dinp opulația Americii de Nord sau, p. restr., a Statelor Unite ale Americii sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Americii de Nord sau nord-americanilor (1), privitor la America de Nord ori la nord-americani; p. restr. care aparține Statelor Unite ale Americii sau populației lor, privitor la Statele Unite ale Americii sau la populația lor. – Nord + american. Cf. fr. nord-americain, germ. nord-amerikanisch.

DOOM

nord-americán adj. m., s. m., pl. nord-americáni; adj. f., s. f. nord-americánă, pl. nord-americáne

nord-americanelor
NORD-AMERICÁN, -Ă nord-americani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dinp opulația Americii de Nord sau, p. restr., a Statelor Unite ale Americii sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Americii de Nord sau nord-americanilor (1), privitor la America de Nord ori la nord-americani; p. restr. care aparține Statelor Unite ale Americii sau populației lor, privitor la Statele Unite ale Americii sau la populația lor. – Nord + american. Cf. fr. nord-americain, germ. nord-amerikanisch.

DOOM

nord-americán adj. m., s. m., pl. nord-americáni; adj. f., s. f. nord-americánă, pl. nord-americáne

nord-americani
NORD-AMERICÁN, -Ă nord-americani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dinp opulația Americii de Nord sau, p. restr., a Statelor Unite ale Americii sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Americii de Nord sau nord-americanilor (1), privitor la America de Nord ori la nord-americani; p. restr. care aparține Statelor Unite ale Americii sau populației lor, privitor la Statele Unite ale Americii sau la populația lor. – Nord + american. Cf. fr. nord-americain, germ. nord-amerikanisch.

DOOM

nord-americán adj. m., s. m., pl. nord-americáni; adj. f., s. f. nord-americánă, pl. nord-americáne

nord-americani
NORD-AMERICÁN, -Ă nord-americani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dinp opulația Americii de Nord sau, p. restr., a Statelor Unite ale Americii sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Americii de Nord sau nord-americanilor (1), privitor la America de Nord ori la nord-americani; p. restr. care aparține Statelor Unite ale Americii sau populației lor, privitor la Statele Unite ale Americii sau la populația lor. – Nord + american. Cf. fr. nord-americain, germ. nord-amerikanisch.

DOOM

nord-americán adj. m., s. m., pl. nord-americáni; adj. f., s. f. nord-americánă, pl. nord-americáne

nord-americanii
NORD-AMERICÁN, -Ă nord-americani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dinp opulația Americii de Nord sau, p. restr., a Statelor Unite ale Americii sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Americii de Nord sau nord-americanilor (1), privitor la America de Nord ori la nord-americani; p. restr. care aparține Statelor Unite ale Americii sau populației lor, privitor la Statele Unite ale Americii sau la populația lor. – Nord + american. Cf. fr. nord-americain, germ. nord-amerikanisch.

DOOM

nord-americán adj. m., s. m., pl. nord-americáni; adj. f., s. f. nord-americánă, pl. nord-americáne

nord-americanii
NORD-AMERICÁN, -Ă nord-americani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dinp opulația Americii de Nord sau, p. restr., a Statelor Unite ale Americii sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Americii de Nord sau nord-americanilor (1), privitor la America de Nord ori la nord-americani; p. restr. care aparține Statelor Unite ale Americii sau populației lor, privitor la Statele Unite ale Americii sau la populația lor. – Nord + american. Cf. fr. nord-americain, germ. nord-amerikanisch.

DOOM

nord-americán adj. m., s. m., pl. nord-americáni; adj. f., s. f. nord-americánă, pl. nord-americáne

nord-americanilor
NORD-AMERICÁN, -Ă nord-americani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dinp opulația Americii de Nord sau, p. restr., a Statelor Unite ale Americii sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Americii de Nord sau nord-americanilor (1), privitor la America de Nord ori la nord-americani; p. restr. care aparține Statelor Unite ale Americii sau populației lor, privitor la Statele Unite ale Americii sau la populația lor. – Nord + american. Cf. fr. nord-americain, germ. nord-amerikanisch.

DOOM

nord-americán adj. m., s. m., pl. nord-americáni; adj. f., s. f. nord-americánă, pl. nord-americáne

nord-americanilor
NORD-AMERICÁN, -Ă nord-americani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dinp opulația Americii de Nord sau, p. restr., a Statelor Unite ale Americii sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Americii de Nord sau nord-americanilor (1), privitor la America de Nord ori la nord-americani; p. restr. care aparține Statelor Unite ale Americii sau populației lor, privitor la Statele Unite ale Americii sau la populația lor. – Nord + american. Cf. fr. nord-americain, germ. nord-amerikanisch.

DOOM

nord-americán adj. m., s. m., pl. nord-americáni; adj. f., s. f. nord-americánă, pl. nord-americáne

nord-americano
NORD-AMERICÁN, -Ă nord-americani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dinp opulația Americii de Nord sau, p. restr., a Statelor Unite ale Americii sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Americii de Nord sau nord-americanilor (1), privitor la America de Nord ori la nord-americani; p. restr. care aparține Statelor Unite ale Americii sau populației lor, privitor la Statele Unite ale Americii sau la populația lor. – Nord + american. Cf. fr. nord-americain, germ. nord-amerikanisch.

DOOM

nord-americán adj. m., s. m., pl. nord-americáni; adj. f., s. f. nord-americánă, pl. nord-americáne

nord-americano
NORD-AMERICÁN, -Ă nord-americani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dinp opulația Americii de Nord sau, p. restr., a Statelor Unite ale Americii sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Americii de Nord sau nord-americanilor (1), privitor la America de Nord ori la nord-americani; p. restr. care aparține Statelor Unite ale Americii sau populației lor, privitor la Statele Unite ale Americii sau la populația lor. – Nord + american. Cf. fr. nord-americain, germ. nord-amerikanisch.

DOOM

nord-americán adj. m., s. m., pl. nord-americáni; adj. f., s. f. nord-americánă, pl. nord-americáne

nord-americanul
NORD-AMERICÁN, -Ă nord-americani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dinp opulația Americii de Nord sau, p. restr., a Statelor Unite ale Americii sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Americii de Nord sau nord-americanilor (1), privitor la America de Nord ori la nord-americani; p. restr. care aparține Statelor Unite ale Americii sau populației lor, privitor la Statele Unite ale Americii sau la populația lor. – Nord + american. Cf. fr. nord-americain, germ. nord-amerikanisch.

DOOM

nord-americán adj. m., s. m., pl. nord-americáni; adj. f., s. f. nord-americánă, pl. nord-americáne

nord-americanul
NORD-AMERICÁN, -Ă nord-americani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dinp opulația Americii de Nord sau, p. restr., a Statelor Unite ale Americii sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Americii de Nord sau nord-americanilor (1), privitor la America de Nord ori la nord-americani; p. restr. care aparține Statelor Unite ale Americii sau populației lor, privitor la Statele Unite ale Americii sau la populația lor. – Nord + american. Cf. fr. nord-americain, germ. nord-amerikanisch.

DOOM

nord-americán adj. m., s. m., pl. nord-americáni; adj. f., s. f. nord-americánă, pl. nord-americáne

nord-americanule
NORD-AMERICÁN, -Ă nord-americani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dinp opulația Americii de Nord sau, p. restr., a Statelor Unite ale Americii sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Americii de Nord sau nord-americanilor (1), privitor la America de Nord ori la nord-americani; p. restr. care aparține Statelor Unite ale Americii sau populației lor, privitor la Statele Unite ale Americii sau la populația lor. – Nord + american. Cf. fr. nord-americain, germ. nord-amerikanisch.

DOOM

nord-americán adj. m., s. m., pl. nord-americáni; adj. f., s. f. nord-americánă, pl. nord-americáne

nord-americanule
NORD-AMERICÁN, -Ă nord-americani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dinp opulația Americii de Nord sau, p. restr., a Statelor Unite ale Americii sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Americii de Nord sau nord-americanilor (1), privitor la America de Nord ori la nord-americani; p. restr. care aparține Statelor Unite ale Americii sau populației lor, privitor la Statele Unite ale Americii sau la populația lor. – Nord + american. Cf. fr. nord-americain, germ. nord-amerikanisch.

DOOM

nord-americán adj. m., s. m., pl. nord-americáni; adj. f., s. f. nord-americánă, pl. nord-americáne

nord-americanului
NORD-AMERICÁN, -Ă nord-americani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dinp opulația Americii de Nord sau, p. restr., a Statelor Unite ale Americii sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Americii de Nord sau nord-americanilor (1), privitor la America de Nord ori la nord-americani; p. restr. care aparține Statelor Unite ale Americii sau populației lor, privitor la Statele Unite ale Americii sau la populația lor. – Nord + american. Cf. fr. nord-americain, germ. nord-amerikanisch.

DOOM

nord-americán adj. m., s. m., pl. nord-americáni; adj. f., s. f. nord-americánă, pl. nord-americáne

nord-americanului
NORD-AMERICÁN, -Ă nord-americani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dinp opulația Americii de Nord sau, p. restr., a Statelor Unite ale Americii sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Americii de Nord sau nord-americanilor (1), privitor la America de Nord ori la nord-americani; p. restr. care aparține Statelor Unite ale Americii sau populației lor, privitor la Statele Unite ale Americii sau la populația lor. – Nord + american. Cf. fr. nord-americain, germ. nord-amerikanisch.

DOOM

nord-americán adj. m., s. m., pl. nord-americáni; adj. f., s. f. nord-americánă, pl. nord-americáne

nord-coreean
NORD-COREEÁN, -Ă, nord-coreeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Populare Democrate Coreene sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține nord-coreenilor (1) sau statului lor, privitor la nord-coreeni ori la statul lor. – Nord + coreean. Cf. fr. nord-coréen.

DOOM

nord-coreeán adj. m., s. m., pl. nord-coreéni; adj. f., s. f. nord-coreeánă, pl. nord-coreéne

nord-coreean
NORD-COREEÁN, -Ă, nord-coreeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Populare Democrate Coreene sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține nord-coreenilor (1) sau statului lor, privitor la nord-coreeni ori la statul lor. – Nord + coreean. Cf. fr. nord-coréen.

DOOM

nord-coreeán adj. m., s. m., pl. nord-coreéni; adj. f., s. f. nord-coreeánă, pl. nord-coreéne

nord-coreeana
NORD-COREEÁN, -Ă, nord-coreeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Populare Democrate Coreene sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține nord-coreenilor (1) sau statului lor, privitor la nord-coreeni ori la statul lor. – Nord + coreean. Cf. fr. nord-coréen.

DOOM

nord-coreeán adj. m., s. m., pl. nord-coreéni; adj. f., s. f. nord-coreeánă, pl. nord-coreéne

nord-coreeana
NORD-COREEÁN, -Ă, nord-coreeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Populare Democrate Coreene sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține nord-coreenilor (1) sau statului lor, privitor la nord-coreeni ori la statul lor. – Nord + coreean. Cf. fr. nord-coréen.

DOOM

nord-coreeán adj. m., s. m., pl. nord-coreéni; adj. f., s. f. nord-coreeánă, pl. nord-coreéne

nord-coreeancă
NORD-COREEÁNCĂ, nord-coreence, s. f. Femeie care face parte din populația Republicii Populare Democrate Coreene sau este originară de acolo. – Nord-coreean + suf. -că.

DOOM

*nord-coreeáncă s. f., g.-d. art. nord-coreéncei; pl. nord-coreénce

nord-coreeano
NORD-COREEÁN, -Ă, nord-coreeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Populare Democrate Coreene sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține nord-coreenilor (1) sau statului lor, privitor la nord-coreeni ori la statul lor. – Nord + coreean. Cf. fr. nord-coréen.

DOOM

nord-coreeán adj. m., s. m., pl. nord-coreéni; adj. f., s. f. nord-coreeánă, pl. nord-coreéne

nord-coreeano
NORD-COREEÁN, -Ă, nord-coreeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Populare Democrate Coreene sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține nord-coreenilor (1) sau statului lor, privitor la nord-coreeni ori la statul lor. – Nord + coreean. Cf. fr. nord-coréen.

DOOM

nord-coreeán adj. m., s. m., pl. nord-coreéni; adj. f., s. f. nord-coreeánă, pl. nord-coreéne

nord-coreeanul
NORD-COREEÁN, -Ă, nord-coreeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Populare Democrate Coreene sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține nord-coreenilor (1) sau statului lor, privitor la nord-coreeni ori la statul lor. – Nord + coreean. Cf. fr. nord-coréen.

DOOM

nord-coreeán adj. m., s. m., pl. nord-coreéni; adj. f., s. f. nord-coreeánă, pl. nord-coreéne

nord-coreeanul
NORD-COREEÁN, -Ă, nord-coreeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Populare Democrate Coreene sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține nord-coreenilor (1) sau statului lor, privitor la nord-coreeni ori la statul lor. – Nord + coreean. Cf. fr. nord-coréen.

DOOM

nord-coreeán adj. m., s. m., pl. nord-coreéni; adj. f., s. f. nord-coreeánă, pl. nord-coreéne

nord-coreeanule
NORD-COREEÁN, -Ă, nord-coreeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Populare Democrate Coreene sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține nord-coreenilor (1) sau statului lor, privitor la nord-coreeni ori la statul lor. – Nord + coreean. Cf. fr. nord-coréen.

DOOM

nord-coreeán adj. m., s. m., pl. nord-coreéni; adj. f., s. f. nord-coreeánă, pl. nord-coreéne

nord-coreeanule
NORD-COREEÁN, -Ă, nord-coreeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Populare Democrate Coreene sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține nord-coreenilor (1) sau statului lor, privitor la nord-coreeni ori la statul lor. – Nord + coreean. Cf. fr. nord-coréen.

DOOM

nord-coreeán adj. m., s. m., pl. nord-coreéni; adj. f., s. f. nord-coreeánă, pl. nord-coreéne

nord-coreeanului
NORD-COREEÁN, -Ă, nord-coreeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Populare Democrate Coreene sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține nord-coreenilor (1) sau statului lor, privitor la nord-coreeni ori la statul lor. – Nord + coreean. Cf. fr. nord-coréen.

DOOM

nord-coreeán adj. m., s. m., pl. nord-coreéni; adj. f., s. f. nord-coreeánă, pl. nord-coreéne

nord-coreeanului
NORD-COREEÁN, -Ă, nord-coreeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Populare Democrate Coreene sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține nord-coreenilor (1) sau statului lor, privitor la nord-coreeni ori la statul lor. – Nord + coreean. Cf. fr. nord-coréen.

DOOM

nord-coreeán adj. m., s. m., pl. nord-coreéni; adj. f., s. f. nord-coreeánă, pl. nord-coreéne

nord-coreeene
NORD-COREEÁN, -Ă, nord-coreeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Populare Democrate Coreene sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține nord-coreenilor (1) sau statului lor, privitor la nord-coreeni ori la statul lor. – Nord + coreean. Cf. fr. nord-coréen.

DOOM

nord-coreeán adj. m., s. m., pl. nord-coreéni; adj. f., s. f. nord-coreeánă, pl. nord-coreéne

nord-coreeeni
NORD-COREEÁN, -Ă, nord-coreeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Populare Democrate Coreene sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține nord-coreenilor (1) sau statului lor, privitor la nord-coreeni ori la statul lor. – Nord + coreean. Cf. fr. nord-coréen.

DOOM

nord-coreeán adj. m., s. m., pl. nord-coreéni; adj. f., s. f. nord-coreeánă, pl. nord-coreéne

nord-coreeenii
NORD-COREEÁN, -Ă, nord-coreeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Populare Democrate Coreene sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține nord-coreenilor (1) sau statului lor, privitor la nord-coreeni ori la statul lor. – Nord + coreean. Cf. fr. nord-coréen.

DOOM

nord-coreeán adj. m., s. m., pl. nord-coreéni; adj. f., s. f. nord-coreeánă, pl. nord-coreéne

nord-coreeenilor
NORD-COREEÁN, -Ă, nord-coreeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Populare Democrate Coreene sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține nord-coreenilor (1) sau statului lor, privitor la nord-coreeni ori la statul lor. – Nord + coreean. Cf. fr. nord-coréen.

DOOM

nord-coreeán adj. m., s. m., pl. nord-coreéni; adj. f., s. f. nord-coreeánă, pl. nord-coreéne

nord-coreene
NORD-COREEÁN, -Ă, nord-coreeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Populare Democrate Coreene sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține nord-coreenilor (1) sau statului lor, privitor la nord-coreeni ori la statul lor. – Nord + coreean. Cf. fr. nord-coréen.

DOOM

nord-coreeán adj. m., s. m., pl. nord-coreéni; adj. f., s. f. nord-coreeánă, pl. nord-coreéne

nord-coreene
NORD-COREEÁN, -Ă, nord-coreeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Populare Democrate Coreene sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține nord-coreenilor (1) sau statului lor, privitor la nord-coreeni ori la statul lor. – Nord + coreean. Cf. fr. nord-coréen.

DOOM

nord-coreeán adj. m., s. m., pl. nord-coreéni; adj. f., s. f. nord-coreeánă, pl. nord-coreéne

nord-coreenei
NORD-COREEÁN, -Ă, nord-coreeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Populare Democrate Coreene sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține nord-coreenilor (1) sau statului lor, privitor la nord-coreeni ori la statul lor. – Nord + coreean. Cf. fr. nord-coréen.

DOOM

nord-coreeán adj. m., s. m., pl. nord-coreéni; adj. f., s. f. nord-coreeánă, pl. nord-coreéne

nord-coreenei
NORD-COREEÁN, -Ă, nord-coreeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Populare Democrate Coreene sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține nord-coreenilor (1) sau statului lor, privitor la nord-coreeni ori la statul lor. – Nord + coreean. Cf. fr. nord-coréen.

DOOM

nord-coreeán adj. m., s. m., pl. nord-coreéni; adj. f., s. f. nord-coreeánă, pl. nord-coreéne

nord-coreenele
NORD-COREEÁN, -Ă, nord-coreeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Populare Democrate Coreene sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține nord-coreenilor (1) sau statului lor, privitor la nord-coreeni ori la statul lor. – Nord + coreean. Cf. fr. nord-coréen.

DOOM

nord-coreeán adj. m., s. m., pl. nord-coreéni; adj. f., s. f. nord-coreeánă, pl. nord-coreéne

nord-coreenele
NORD-COREEÁN, -Ă, nord-coreeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Populare Democrate Coreene sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține nord-coreenilor (1) sau statului lor, privitor la nord-coreeni ori la statul lor. – Nord + coreean. Cf. fr. nord-coréen.

DOOM

nord-coreeán adj. m., s. m., pl. nord-coreéni; adj. f., s. f. nord-coreeánă, pl. nord-coreéne

nord-coreenelor
NORD-COREEÁN, -Ă, nord-coreeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Populare Democrate Coreene sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține nord-coreenilor (1) sau statului lor, privitor la nord-coreeni ori la statul lor. – Nord + coreean. Cf. fr. nord-coréen.

DOOM

nord-coreeán adj. m., s. m., pl. nord-coreéni; adj. f., s. f. nord-coreeánă, pl. nord-coreéne

nord-coreenelor
NORD-COREEÁN, -Ă, nord-coreeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Populare Democrate Coreene sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține nord-coreenilor (1) sau statului lor, privitor la nord-coreeni ori la statul lor. – Nord + coreean. Cf. fr. nord-coréen.

DOOM

nord-coreeán adj. m., s. m., pl. nord-coreéni; adj. f., s. f. nord-coreeánă, pl. nord-coreéne

nord-coreeni
NORD-COREEÁN, -Ă, nord-coreeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Populare Democrate Coreene sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține nord-coreenilor (1) sau statului lor, privitor la nord-coreeni ori la statul lor. – Nord + coreean. Cf. fr. nord-coréen.

DOOM

nord-coreeán adj. m., s. m., pl. nord-coreéni; adj. f., s. f. nord-coreeánă, pl. nord-coreéne

nord-coreenii
NORD-COREEÁN, -Ă, nord-coreeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Populare Democrate Coreene sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține nord-coreenilor (1) sau statului lor, privitor la nord-coreeni ori la statul lor. – Nord + coreean. Cf. fr. nord-coréen.

DOOM

nord-coreeán adj. m., s. m., pl. nord-coreéni; adj. f., s. f. nord-coreeánă, pl. nord-coreéne

nord-coreenilor
NORD-COREEÁN, -Ă, nord-coreeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Populare Democrate Coreene sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține nord-coreenilor (1) sau statului lor, privitor la nord-coreeni ori la statul lor. – Nord + coreean. Cf. fr. nord-coréen.

DOOM

nord-coreeán adj. m., s. m., pl. nord-coreéni; adj. f., s. f. nord-coreeánă, pl. nord-coreéne

nord-dunărean
NORD-DUNĂREÁN, -EÁNĂ, nord-dunăreni, -e, adj. Care aparține teritoriilor situate în nordul Dunării sau popoarelor de acolo, privitor la aceste teritorii sau la popoarele lor; originar din nordul Dunării. – Nord + dunărean.

DOOM

nord-dunăreán adj. m., pl. nord-dunăréni; f. nord-dunăreánă, pl. nord-dunăréne

nord-dunăreana
NORD-DUNĂREÁN, -EÁNĂ, nord-dunăreni, -e, adj. Care aparține teritoriilor situate în nordul Dunării sau popoarelor de acolo, privitor la aceste teritorii sau la popoarele lor; originar din nordul Dunării. – Nord + dunărean.

DOOM

nord-dunăreán adj. m., pl. nord-dunăréni; f. nord-dunăreánă, pl. nord-dunăréne

nord-dunăreanul
NORD-DUNĂREÁN, -EÁNĂ, nord-dunăreni, -e, adj. Care aparține teritoriilor situate în nordul Dunării sau popoarelor de acolo, privitor la aceste teritorii sau la popoarele lor; originar din nordul Dunării. – Nord + dunărean.

DOOM

nord-dunăreán adj. m., pl. nord-dunăréni; f. nord-dunăreánă, pl. nord-dunăréne

nord-dunăreanului
NORD-DUNĂREÁN, -EÁNĂ, nord-dunăreni, -e, adj. Care aparține teritoriilor situate în nordul Dunării sau popoarelor de acolo, privitor la aceste teritorii sau la popoarele lor; originar din nordul Dunării. – Nord + dunărean.

DOOM

nord-dunăreán adj. m., pl. nord-dunăréni; f. nord-dunăreánă, pl. nord-dunăréne

nord-dunărene
NORD-DUNĂREÁN, -EÁNĂ, nord-dunăreni, -e, adj. Care aparține teritoriilor situate în nordul Dunării sau popoarelor de acolo, privitor la aceste teritorii sau la popoarele lor; originar din nordul Dunării. – Nord + dunărean.

DOOM

nord-dunăreán adj. m., pl. nord-dunăréni; f. nord-dunăreánă, pl. nord-dunăréne

nord-dunărenei
NORD-DUNĂREÁN, -EÁNĂ, nord-dunăreni, -e, adj. Care aparține teritoriilor situate în nordul Dunării sau popoarelor de acolo, privitor la aceste teritorii sau la popoarele lor; originar din nordul Dunării. – Nord + dunărean.

DOOM

nord-dunăreán adj. m., pl. nord-dunăréni; f. nord-dunăreánă, pl. nord-dunăréne

nord-dunărenele
NORD-DUNĂREÁN, -EÁNĂ, nord-dunăreni, -e, adj. Care aparține teritoriilor situate în nordul Dunării sau popoarelor de acolo, privitor la aceste teritorii sau la popoarele lor; originar din nordul Dunării. – Nord + dunărean.

DOOM

nord-dunăreán adj. m., pl. nord-dunăréni; f. nord-dunăreánă, pl. nord-dunăréne

nord-dunărenelor
NORD-DUNĂREÁN, -EÁNĂ, nord-dunăreni, -e, adj. Care aparține teritoriilor situate în nordul Dunării sau popoarelor de acolo, privitor la aceste teritorii sau la popoarele lor; originar din nordul Dunării. – Nord + dunărean.

DOOM

nord-dunăreán adj. m., pl. nord-dunăréni; f. nord-dunăreánă, pl. nord-dunăréne

nord-dunăreni
NORD-DUNĂREÁN, -EÁNĂ, nord-dunăreni, -e, adj. Care aparține teritoriilor situate în nordul Dunării sau popoarelor de acolo, privitor la aceste teritorii sau la popoarele lor; originar din nordul Dunării. – Nord + dunărean.

DOOM

nord-dunăreán adj. m., pl. nord-dunăréni; f. nord-dunăreánă, pl. nord-dunăréne

nord-dunărenii
NORD-DUNĂREÁN, -EÁNĂ, nord-dunăreni, -e, adj. Care aparține teritoriilor situate în nordul Dunării sau popoarelor de acolo, privitor la aceste teritorii sau la popoarele lor; originar din nordul Dunării. – Nord + dunărean.

DOOM

nord-dunăreán adj. m., pl. nord-dunăréni; f. nord-dunăreánă, pl. nord-dunăréne

nord-dunărenilor
NORD-DUNĂREÁN, -EÁNĂ, nord-dunăreni, -e, adj. Care aparține teritoriilor situate în nordul Dunării sau popoarelor de acolo, privitor la aceste teritorii sau la popoarele lor; originar din nordul Dunării. – Nord + dunărean.

DOOM

nord-dunăreán adj. m., pl. nord-dunăréni; f. nord-dunăreánă, pl. nord-dunăréne

nord-est
NORD-ÉST s. n. Punct cardinal secundar situat pe direcția bisectoarei unghiului format de direcțiile nord și est; parte a globului pământesc, a unui continent, a unei țări etc. așezată între nord și est. – Din fr. nord-est.

DOOM

nord-ést s. n.; abr. N-E

nord-estic
NORD-ÉSTIC, -Ă, nord-estici, -ce, adj. De (la) sau dinspre nord-est, spre nord-est. – Nord-est + suf. -ic.

DOOM

nord-éstic adj. m., pl. nord-éstici; f. nord-éstică, pl. nord-éstice

nord-estica
NORD-ÉSTIC, -Ă, nord-estici, -ce, adj. De (la) sau dinspre nord-est, spre nord-est. – Nord-est + suf. -ic.

DOOM

nord-éstic adj. m., pl. nord-éstici; f. nord-éstică, pl. nord-éstice

nord-estice
NORD-ÉSTIC, -Ă, nord-estici, -ce, adj. De (la) sau dinspre nord-est, spre nord-est. – Nord-est + suf. -ic.

DOOM

nord-éstic adj. m., pl. nord-éstici; f. nord-éstică, pl. nord-éstice

nord-esticei
NORD-ÉSTIC, -Ă, nord-estici, -ce, adj. De (la) sau dinspre nord-est, spre nord-est. – Nord-est + suf. -ic.

DOOM

nord-éstic adj. m., pl. nord-éstici; f. nord-éstică, pl. nord-éstice

nord-esticele
NORD-ÉSTIC, -Ă, nord-estici, -ce, adj. De (la) sau dinspre nord-est, spre nord-est. – Nord-est + suf. -ic.

DOOM

nord-éstic adj. m., pl. nord-éstici; f. nord-éstică, pl. nord-éstice

nord-esticelor
NORD-ÉSTIC, -Ă, nord-estici, -ce, adj. De (la) sau dinspre nord-est, spre nord-est. – Nord-est + suf. -ic.

DOOM

nord-éstic adj. m., pl. nord-éstici; f. nord-éstică, pl. nord-éstice

nord-estici
NORD-ÉSTIC, -Ă, nord-estici, -ce, adj. De (la) sau dinspre nord-est, spre nord-est. – Nord-est + suf. -ic.

DOOM

nord-éstic adj. m., pl. nord-éstici; f. nord-éstică, pl. nord-éstice

nord-esticii
NORD-ÉSTIC, -Ă, nord-estici, -ce, adj. De (la) sau dinspre nord-est, spre nord-est. – Nord-est + suf. -ic.

DOOM

nord-éstic adj. m., pl. nord-éstici; f. nord-éstică, pl. nord-éstice

nord-esticilor
NORD-ÉSTIC, -Ă, nord-estici, -ce, adj. De (la) sau dinspre nord-est, spre nord-est. – Nord-est + suf. -ic.

DOOM

nord-éstic adj. m., pl. nord-éstici; f. nord-éstică, pl. nord-éstice

nord-esticul
NORD-ÉSTIC, -Ă, nord-estici, -ce, adj. De (la) sau dinspre nord-est, spre nord-est. – Nord-est + suf. -ic.

DOOM

nord-éstic adj. m., pl. nord-éstici; f. nord-éstică, pl. nord-éstice

nord-esticului
NORD-ÉSTIC, -Ă, nord-estici, -ce, adj. De (la) sau dinspre nord-est, spre nord-est. – Nord-est + suf. -ic.

DOOM

nord-éstic adj. m., pl. nord-éstici; f. nord-éstică, pl. nord-éstice

nord-estul
NORD-ÉST s. n. Punct cardinal secundar situat pe direcția bisectoarei unghiului format de direcțiile nord și est; parte a globului pământesc, a unui continent, a unei țări etc. așezată între nord și est. – Din fr. nord-est.

DOOM

nord-ést s. n.; abr. N-E

nord-estului
NORD-ÉST s. n. Punct cardinal secundar situat pe direcția bisectoarei unghiului format de direcțiile nord și est; parte a globului pământesc, a unui continent, a unei țări etc. așezată între nord și est. – Din fr. nord-est.

DOOM

nord-ést s. n.; abr. N-E

nord-ost
NORD-ÉST s. n. Punct cardinal secundar situat pe direcția bisectoarei unghiului format de direcțiile nord și est; parte a globului pământesc, a unui continent, a unei țări etc. așezată între nord și est. – Din fr. nord-est.

DOOM

nord-ést s. n.; abr. N-E

nord-ostic
NORD-ÉSTIC, -Ă, nord-estici, -ce, adj. De (la) sau dinspre nord-est, spre nord-est. – Nord-est + suf. -ic.

DOOM

nord-éstic adj. m., pl. nord-éstici; f. nord-éstică, pl. nord-éstice

nord-ovest
NORD-VÉST s. n. Punct cardinal secundar situat pe direcția bisectoarei unghiului format de direcțiile nord și vest; parte a globului pământesc, a unui continent, a unei țări etc. așezată între nord și vest. – Din germ. Nordwest.

DOOM

nord-vést s. n.; abr. N-V

nord-vest
NORD-VÉST s. n. Punct cardinal secundar situat pe direcția bisectoarei unghiului format de direcțiile nord și vest; parte a globului pământesc, a unui continent, a unei țări etc. așezată între nord și vest. – Din germ. Nordwest.

DOOM

nord-vést s. n.; abr. N-V

nord-vestic
NORD-VÉSTIC, -Ă, nord-vestici, -ce, adj. De (la) sau dinspre nord-vest, spre nord-vest. – Nord-vest + suf. -ic.

DOOM

nord-véstic adj. m., pl. nord-véstici; f. nord-véstică, pl. nord-véstice

nord-vestica
NORD-VÉSTIC, -Ă, nord-vestici, -ce, adj. De (la) sau dinspre nord-vest, spre nord-vest. – Nord-vest + suf. -ic.

DOOM

nord-véstic adj. m., pl. nord-véstici; f. nord-véstică, pl. nord-véstice

nord-vestice
NORD-VÉSTIC, -Ă, nord-vestici, -ce, adj. De (la) sau dinspre nord-vest, spre nord-vest. – Nord-vest + suf. -ic.

DOOM

nord-véstic adj. m., pl. nord-véstici; f. nord-véstică, pl. nord-véstice

nord-vesticei
NORD-VÉSTIC, -Ă, nord-vestici, -ce, adj. De (la) sau dinspre nord-vest, spre nord-vest. – Nord-vest + suf. -ic.

DOOM

nord-véstic adj. m., pl. nord-véstici; f. nord-véstică, pl. nord-véstice

nord-vesticele
NORD-VÉSTIC, -Ă, nord-vestici, -ce, adj. De (la) sau dinspre nord-vest, spre nord-vest. – Nord-vest + suf. -ic.

DOOM

nord-véstic adj. m., pl. nord-véstici; f. nord-véstică, pl. nord-véstice

nord-vesticelor
NORD-VÉSTIC, -Ă, nord-vestici, -ce, adj. De (la) sau dinspre nord-vest, spre nord-vest. – Nord-vest + suf. -ic.

DOOM

nord-véstic adj. m., pl. nord-véstici; f. nord-véstică, pl. nord-véstice

nord-vestici
NORD-VÉSTIC, -Ă, nord-vestici, -ce, adj. De (la) sau dinspre nord-vest, spre nord-vest. – Nord-vest + suf. -ic.

DOOM

nord-véstic adj. m., pl. nord-véstici; f. nord-véstică, pl. nord-véstice

nord-vesticii
NORD-VÉSTIC, -Ă, nord-vestici, -ce, adj. De (la) sau dinspre nord-vest, spre nord-vest. – Nord-vest + suf. -ic.

DOOM

nord-véstic adj. m., pl. nord-véstici; f. nord-véstică, pl. nord-véstice

nord-vesticilor
NORD-VÉSTIC, -Ă, nord-vestici, -ce, adj. De (la) sau dinspre nord-vest, spre nord-vest. – Nord-vest + suf. -ic.

DOOM

nord-véstic adj. m., pl. nord-véstici; f. nord-véstică, pl. nord-véstice

nord-vesticul
NORD-VÉSTIC, -Ă, nord-vestici, -ce, adj. De (la) sau dinspre nord-vest, spre nord-vest. – Nord-vest + suf. -ic.

DOOM

nord-véstic adj. m., pl. nord-véstici; f. nord-véstică, pl. nord-véstice

nord-vesticului
NORD-VÉSTIC, -Ă, nord-vestici, -ce, adj. De (la) sau dinspre nord-vest, spre nord-vest. – Nord-vest + suf. -ic.

DOOM

nord-véstic adj. m., pl. nord-véstici; f. nord-véstică, pl. nord-véstice

nord-vestul
NORD-VÉST s. n. Punct cardinal secundar situat pe direcția bisectoarei unghiului format de direcțiile nord și vest; parte a globului pământesc, a unui continent, a unei țări etc. așezată între nord și vest. – Din germ. Nordwest.

DOOM

nord-vést s. n.; abr. N-V

nord-vestului
NORD-VÉST s. n. Punct cardinal secundar situat pe direcția bisectoarei unghiului format de direcțiile nord și vest; parte a globului pământesc, a unui continent, a unei țări etc. așezată între nord și vest. – Din germ. Nordwest.

DOOM

nord-vést s. n.; abr. N-V

nord-vietnamez
NORD-VIETNAMÉZ, -Ă, nord-vietnamezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația Republicii Democrate Vietnam sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține nord-vietnamezilor (1) sau statului lor, privitor la nord-vietnamezi ori la statul lor. [Pr.: -vi-et-] – Nord + vietnamez.

DOOM

nord-vietnaméz (-vi-et-) adj. m., s. m., pl. nord-vietnamézi; adj. f., s. f. nord-vietnaméză, pl. nord-vietnaméze

nord-vietnamez
NORD-VIETNAMÉZ, -Ă, nord-vietnamezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația Republicii Democrate Vietnam sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține nord-vietnamezilor (1) sau statului lor, privitor la nord-vietnamezi ori la statul lor. [Pr.: -vi-et-] – Nord + vietnamez.

DOOM

nord-vietnaméz (-vi-et-) adj. m., s. m., pl. nord-vietnamézi; adj. f., s. f. nord-vietnaméză, pl. nord-vietnaméze

nord-vietnameza
NORD-VIETNAMÉZ, -Ă, nord-vietnamezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația Republicii Democrate Vietnam sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține nord-vietnamezilor (1) sau statului lor, privitor la nord-vietnamezi ori la statul lor. [Pr.: -vi-et-] – Nord + vietnamez.

DOOM

nord-vietnaméz (-vi-et-) adj. m., s. m., pl. nord-vietnamézi; adj. f., s. f. nord-vietnaméză, pl. nord-vietnaméze

nord-vietnameza
NORD-VIETNAMÉZ, -Ă, nord-vietnamezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația Republicii Democrate Vietnam sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține nord-vietnamezilor (1) sau statului lor, privitor la nord-vietnamezi ori la statul lor. [Pr.: -vi-et-] – Nord + vietnamez.

DOOM

nord-vietnaméz (-vi-et-) adj. m., s. m., pl. nord-vietnamézi; adj. f., s. f. nord-vietnaméză, pl. nord-vietnaméze

nord-vietnameze
NORD-VIETNAMÉZ, -Ă, nord-vietnamezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația Republicii Democrate Vietnam sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține nord-vietnamezilor (1) sau statului lor, privitor la nord-vietnamezi ori la statul lor. [Pr.: -vi-et-] – Nord + vietnamez.

DOOM

nord-vietnaméz (-vi-et-) adj. m., s. m., pl. nord-vietnamézi; adj. f., s. f. nord-vietnaméză, pl. nord-vietnaméze

nord-vietnameze
NORD-VIETNAMÉZ, -Ă, nord-vietnamezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația Republicii Democrate Vietnam sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține nord-vietnamezilor (1) sau statului lor, privitor la nord-vietnamezi ori la statul lor. [Pr.: -vi-et-] – Nord + vietnamez.

DOOM

nord-vietnaméz (-vi-et-) adj. m., s. m., pl. nord-vietnamézi; adj. f., s. f. nord-vietnaméză, pl. nord-vietnaméze

nord-vietnameze
NORD-VIETNAMÉZ, -Ă, nord-vietnamezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația Republicii Democrate Vietnam sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține nord-vietnamezilor (1) sau statului lor, privitor la nord-vietnamezi ori la statul lor. [Pr.: -vi-et-] – Nord + vietnamez.

DOOM

nord-vietnaméz (-vi-et-) adj. m., s. m., pl. nord-vietnamézi; adj. f., s. f. nord-vietnaméză, pl. nord-vietnaméze

nord-vietnamezei
NORD-VIETNAMÉZ, -Ă, nord-vietnamezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația Republicii Democrate Vietnam sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține nord-vietnamezilor (1) sau statului lor, privitor la nord-vietnamezi ori la statul lor. [Pr.: -vi-et-] – Nord + vietnamez.

DOOM

nord-vietnaméz (-vi-et-) adj. m., s. m., pl. nord-vietnamézi; adj. f., s. f. nord-vietnaméză, pl. nord-vietnaméze

nord-vietnamezei
NORD-VIETNAMÉZ, -Ă, nord-vietnamezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația Republicii Democrate Vietnam sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține nord-vietnamezilor (1) sau statului lor, privitor la nord-vietnamezi ori la statul lor. [Pr.: -vi-et-] – Nord + vietnamez.

DOOM

nord-vietnaméz (-vi-et-) adj. m., s. m., pl. nord-vietnamézi; adj. f., s. f. nord-vietnaméză, pl. nord-vietnaméze

nord-vietnamezele
NORD-VIETNAMÉZ, -Ă, nord-vietnamezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația Republicii Democrate Vietnam sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține nord-vietnamezilor (1) sau statului lor, privitor la nord-vietnamezi ori la statul lor. [Pr.: -vi-et-] – Nord + vietnamez.

DOOM

nord-vietnaméz (-vi-et-) adj. m., s. m., pl. nord-vietnamézi; adj. f., s. f. nord-vietnaméză, pl. nord-vietnaméze

nord-vietnamezele
NORD-VIETNAMÉZ, -Ă, nord-vietnamezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația Republicii Democrate Vietnam sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține nord-vietnamezilor (1) sau statului lor, privitor la nord-vietnamezi ori la statul lor. [Pr.: -vi-et-] – Nord + vietnamez.

DOOM

nord-vietnaméz (-vi-et-) adj. m., s. m., pl. nord-vietnamézi; adj. f., s. f. nord-vietnaméză, pl. nord-vietnaméze

nord-vietnamezelor
NORD-VIETNAMÉZ, -Ă, nord-vietnamezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația Republicii Democrate Vietnam sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține nord-vietnamezilor (1) sau statului lor, privitor la nord-vietnamezi ori la statul lor. [Pr.: -vi-et-] – Nord + vietnamez.

DOOM

nord-vietnaméz (-vi-et-) adj. m., s. m., pl. nord-vietnamézi; adj. f., s. f. nord-vietnaméză, pl. nord-vietnaméze

nord-vietnamezelor
NORD-VIETNAMÉZ, -Ă, nord-vietnamezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația Republicii Democrate Vietnam sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține nord-vietnamezilor (1) sau statului lor, privitor la nord-vietnamezi ori la statul lor. [Pr.: -vi-et-] – Nord + vietnamez.

DOOM

nord-vietnaméz (-vi-et-) adj. m., s. m., pl. nord-vietnamézi; adj. f., s. f. nord-vietnaméză, pl. nord-vietnaméze

nord-vietnamezi
NORD-VIETNAMÉZ, -Ă, nord-vietnamezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația Republicii Democrate Vietnam sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține nord-vietnamezilor (1) sau statului lor, privitor la nord-vietnamezi ori la statul lor. [Pr.: -vi-et-] – Nord + vietnamez.

DOOM

nord-vietnaméz (-vi-et-) adj. m., s. m., pl. nord-vietnamézi; adj. f., s. f. nord-vietnaméză, pl. nord-vietnaméze

nord-vietnamezi
NORD-VIETNAMÉZ, -Ă, nord-vietnamezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația Republicii Democrate Vietnam sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține nord-vietnamezilor (1) sau statului lor, privitor la nord-vietnamezi ori la statul lor. [Pr.: -vi-et-] – Nord + vietnamez.

DOOM

nord-vietnaméz (-vi-et-) adj. m., s. m., pl. nord-vietnamézi; adj. f., s. f. nord-vietnaméză, pl. nord-vietnaméze

nord-vietnamezii
NORD-VIETNAMÉZ, -Ă, nord-vietnamezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația Republicii Democrate Vietnam sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține nord-vietnamezilor (1) sau statului lor, privitor la nord-vietnamezi ori la statul lor. [Pr.: -vi-et-] – Nord + vietnamez.

DOOM

nord-vietnaméz (-vi-et-) adj. m., s. m., pl. nord-vietnamézi; adj. f., s. f. nord-vietnaméză, pl. nord-vietnaméze

nord-vietnamezii
NORD-VIETNAMÉZ, -Ă, nord-vietnamezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația Republicii Democrate Vietnam sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține nord-vietnamezilor (1) sau statului lor, privitor la nord-vietnamezi ori la statul lor. [Pr.: -vi-et-] – Nord + vietnamez.

DOOM

nord-vietnaméz (-vi-et-) adj. m., s. m., pl. nord-vietnamézi; adj. f., s. f. nord-vietnaméză, pl. nord-vietnaméze

nord-vietnamezilor
NORD-VIETNAMÉZ, -Ă, nord-vietnamezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația Republicii Democrate Vietnam sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține nord-vietnamezilor (1) sau statului lor, privitor la nord-vietnamezi ori la statul lor. [Pr.: -vi-et-] – Nord + vietnamez.

DOOM

nord-vietnaméz (-vi-et-) adj. m., s. m., pl. nord-vietnamézi; adj. f., s. f. nord-vietnaméză, pl. nord-vietnaméze

nord-vietnamezilor
NORD-VIETNAMÉZ, -Ă, nord-vietnamezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația Republicii Democrate Vietnam sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține nord-vietnamezilor (1) sau statului lor, privitor la nord-vietnamezi ori la statul lor. [Pr.: -vi-et-] – Nord + vietnamez.

DOOM

nord-vietnaméz (-vi-et-) adj. m., s. m., pl. nord-vietnamézi; adj. f., s. f. nord-vietnaméză, pl. nord-vietnaméze

nord-vietnamezo
NORD-VIETNAMÉZ, -Ă, nord-vietnamezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația Republicii Democrate Vietnam sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține nord-vietnamezilor (1) sau statului lor, privitor la nord-vietnamezi ori la statul lor. [Pr.: -vi-et-] – Nord + vietnamez.

DOOM

nord-vietnaméz (-vi-et-) adj. m., s. m., pl. nord-vietnamézi; adj. f., s. f. nord-vietnaméză, pl. nord-vietnaméze

nord-vietnamezo
NORD-VIETNAMÉZ, -Ă, nord-vietnamezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația Republicii Democrate Vietnam sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține nord-vietnamezilor (1) sau statului lor, privitor la nord-vietnamezi ori la statul lor. [Pr.: -vi-et-] – Nord + vietnamez.

DOOM

nord-vietnaméz (-vi-et-) adj. m., s. m., pl. nord-vietnamézi; adj. f., s. f. nord-vietnaméză, pl. nord-vietnaméze

nord-vietnamezul
NORD-VIETNAMÉZ, -Ă, nord-vietnamezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația Republicii Democrate Vietnam sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține nord-vietnamezilor (1) sau statului lor, privitor la nord-vietnamezi ori la statul lor. [Pr.: -vi-et-] – Nord + vietnamez.

DOOM

nord-vietnaméz (-vi-et-) adj. m., s. m., pl. nord-vietnamézi; adj. f., s. f. nord-vietnaméză, pl. nord-vietnaméze

nord-vietnamezul
NORD-VIETNAMÉZ, -Ă, nord-vietnamezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația Republicii Democrate Vietnam sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține nord-vietnamezilor (1) sau statului lor, privitor la nord-vietnamezi ori la statul lor. [Pr.: -vi-et-] – Nord + vietnamez.

DOOM

nord-vietnaméz (-vi-et-) adj. m., s. m., pl. nord-vietnamézi; adj. f., s. f. nord-vietnaméză, pl. nord-vietnaméze

nord-vietnamezule
NORD-VIETNAMÉZ, -Ă, nord-vietnamezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația Republicii Democrate Vietnam sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține nord-vietnamezilor (1) sau statului lor, privitor la nord-vietnamezi ori la statul lor. [Pr.: -vi-et-] – Nord + vietnamez.

DOOM

nord-vietnaméz (-vi-et-) adj. m., s. m., pl. nord-vietnamézi; adj. f., s. f. nord-vietnaméză, pl. nord-vietnaméze

nord-vietnamezule
NORD-VIETNAMÉZ, -Ă, nord-vietnamezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația Republicii Democrate Vietnam sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține nord-vietnamezilor (1) sau statului lor, privitor la nord-vietnamezi ori la statul lor. [Pr.: -vi-et-] – Nord + vietnamez.

DOOM

nord-vietnaméz (-vi-et-) adj. m., s. m., pl. nord-vietnamézi; adj. f., s. f. nord-vietnaméză, pl. nord-vietnaméze

nord-vietnamezului
NORD-VIETNAMÉZ, -Ă, nord-vietnamezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația Republicii Democrate Vietnam sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține nord-vietnamezilor (1) sau statului lor, privitor la nord-vietnamezi ori la statul lor. [Pr.: -vi-et-] – Nord + vietnamez.

DOOM

nord-vietnaméz (-vi-et-) adj. m., s. m., pl. nord-vietnamézi; adj. f., s. f. nord-vietnaméză, pl. nord-vietnaméze

nord-vietnamezului
NORD-VIETNAMÉZ, -Ă, nord-vietnamezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația Republicii Democrate Vietnam sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține nord-vietnamezilor (1) sau statului lor, privitor la nord-vietnamezi ori la statul lor. [Pr.: -vi-et-] – Nord + vietnamez.

DOOM

nord-vietnaméz (-vi-et-) adj. m., s. m., pl. nord-vietnamézi; adj. f., s. f. nord-vietnaméză, pl. nord-vietnaméze

nota bene
NOTÁ BÉNE loc. vb. impers., s. n. Formulă prin care se atrage atenția asupra unui pasaj, a unei idei într-un text ori asupra corecturilor deosebite de tipar. [Abr.: N.B.] – Din lat. nota bene.

DOOM

*nóta béne (lat.) loc. vb. imper., s. n.; abr. N.B.

nu-mă-uita
NU-MĂ-UITÁ, nu-mă-uita, s. f. Plantă erbacee cu flori mici, albastre, roșii sau albe, care crește prin locuri umede și umbroase, la margini de păduri și prin fânețe sau care este cultivată ca plantă decorativă; miozotis (Myosotis silvatica); p. restr. floarea acestei plante. – Nu + mă + uita (după germ. Vergissmeinnicht).

DOOM

nu-mă-uitá s. f., pl. nu-mă-uitá

numa pompilius
Numa Pompilius, cel de-al doilea rege legendar al Romei, căruia i se atribuiau puteri supranaturale. Era considerat drept inițiatorul a numeroase reforme cu caracter religios și administrativ, pe care i le-a dictat camena Aegeria (v. și Aegeria). A avut o fiică, Pompilia, mama lui Ancus Marcius. Numa Pompilius a cîrmuit Roma pînă la adînci bătrîneți.

o-ul
O¹ o, s. m. 1. A optsprezecea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (vocală cu deschidere mijlocie, rotunjită, din seria posterioară). [Pl. și: (1, n.) o-uri]

DOOM

o² (sunet) s. m., pl. o

o-ul
OXIGÉN s. n. Element chimic gazos, incolor, inodor, insipid, care reprezintă o cincime din aerul atmosferic, fiind indispensabil în procesul respirației și al arderii, și care, în combinație cu hidrogenul, formează apa. – Din fr. oxygène.

DOOM

oxigén s. n.; simb O

o-ului
O¹ o, s. m. 1. A optsprezecea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (vocală cu deschidere mijlocie, rotunjită, din seria posterioară). [Pl. și: (1, n.) o-uri]

DOOM

o² (sunet) s. m., pl. o

o-ului
OXIGÉN s. n. Element chimic gazos, incolor, inodor, insipid, care reprezintă o cincime din aerul atmosferic, fiind indispensabil în procesul respirației și al arderii, și care, în combinație cu hidrogenul, formează apa. – Din fr. oxygène.

DOOM

oxigén s. n.; simb O

o-uri
O¹ o, s. m. 1. A optsprezecea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (vocală cu deschidere mijlocie, rotunjită, din seria posterioară). [Pl. și: (1, n.) o-uri]

DOOM

o² (sunet) s. m., pl. o

o-uri
OXIGÉN s. n. Element chimic gazos, incolor, inodor, insipid, care reprezintă o cincime din aerul atmosferic, fiind indispensabil în procesul respirației și al arderii, și care, în combinație cu hidrogenul, formează apa. – Din fr. oxygène.

DOOM

oxigén s. n.; simb O

o-urile
O¹ o, s. m. 1. A optsprezecea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (vocală cu deschidere mijlocie, rotunjită, din seria posterioară). [Pl. și: (1, n.) o-uri]

DOOM

o² (sunet) s. m., pl. o

o-urile
OXIGÉN s. n. Element chimic gazos, incolor, inodor, insipid, care reprezintă o cincime din aerul atmosferic, fiind indispensabil în procesul respirației și al arderii, și care, în combinație cu hidrogenul, formează apa. – Din fr. oxygène.

DOOM

oxigén s. n.; simb O

o-urilor
O¹ o, s. m. 1. A optsprezecea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (vocală cu deschidere mijlocie, rotunjită, din seria posterioară). [Pl. și: (1, n.) o-uri]

DOOM

o² (sunet) s. m., pl. o

o-urilor
OXIGÉN s. n. Element chimic gazos, incolor, inodor, insipid, care reprezintă o cincime din aerul atmosferic, fiind indispensabil în procesul respirației și al arderii, și care, în combinație cu hidrogenul, formează apa. – Din fr. oxygène.

DOOM

oxigén s. n.; simb O

oameni-sandviș
OM-SÁNDVICI, oameni-sandvici, s. m. Om care plimbă două panouri publicitare, unul în spate, altul în față. [Scris și: om-senviș] – Din fr. homme-sandwich. Cf. engl. sandwich-man.

DOOM

*om-sénvici / om-sénviș s. m., pl. oámeni-sénvici / oámeni-sénviș

oamenii-sandviș
OM-SÁNDVICI, oameni-sandvici, s. m. Om care plimbă două panouri publicitare, unul în spate, altul în față. [Scris și: om-senviș] – Din fr. homme-sandwich. Cf. engl. sandwich-man.

DOOM

*om-sénvici / om-sénviș s. m., pl. oámeni-sénvici / oámeni-sénviș

oamenilor-sandviș
OM-SÁNDVICI, oameni-sandvici, s. m. Om care plimbă două panouri publicitare, unul în spate, altul în față. [Scris și: om-senviș] – Din fr. homme-sandwich. Cf. engl. sandwich-man.

DOOM

*om-sénvici / om-sénviș s. m., pl. oámeni-sénvici / oámeni-sénviș

off-line
OFF-LINE loc. adv. Care nu este conectat la internet. [Scris și: offline. – Pr.: ofláĭn] – Loc. engl.

DOOM

óff-line / óffline (angl.) [pron. óflaĭn] loc. adv.

ok-ul
O.K. adj. invar., adv. De acord, foarte bine. [Scris și: OK. – Pr.: okéĭ] – Din engl. OK.

DOOM

O.K./OK [cit. okéĩ] adj. invar., adv.

ok-ului
O.K. adj. invar., adv. De acord, foarte bine. [Scris și: OK. – Pr.: okéĭ] – Din engl. OK.

DOOM

O.K./OK [cit. okéĩ] adj. invar., adv.

ok-uri
O.K. adj. invar., adv. De acord, foarte bine. [Scris și: OK. – Pr.: okéĭ] – Din engl. OK.

DOOM

O.K./OK [cit. okéĩ] adj. invar., adv.

ok-urile
O.K. adj. invar., adv. De acord, foarte bine. [Scris și: OK. – Pr.: okéĭ] – Din engl. OK.

DOOM

O.K./OK [cit. okéĩ] adj. invar., adv.

ok-urilor
O.K. adj. invar., adv. De acord, foarte bine. [Scris și: OK. – Pr.: okéĭ] – Din engl. OK.

DOOM

O.K./OK [cit. okéĩ] adj. invar., adv.

old-boy
OLD-BOY s.n. (Sport) Jucător retras din sportul competițional datorită vârstei, care joacă într-un meci amical sau demonstrativ. [Pron. ould-boi, pl. old-boys. / < engl. old-boy].

DOOM

!óld-boy (angl.) s. m., art. óld-boy-ul; pl. óld-boy, art. óld-boy-i

om-orchestră
OM-ORCHÉSTRĂ, oameni-orchestră, s. m. 1. Muzicant ambulant care cântă simultan la mai multe instrumente. 2. Fig. Persoană care are mai multe competențe. – Din fr. homme-orchestre.

DOOM

*om-orchéstră s. m., pl. oámeni-orchéstră

om-sandvici
OM-SÁNDVICI, oameni-sandvici, s. m. Om care plimbă două panouri publicitare, unul în spate, altul în față. [Scris și: om-senviș] – Din fr. homme-sandwich. Cf. engl. sandwich-man.

DOOM

*om-sénvici / om-sénviș s. m., pl. oámeni-sénvici / oámeni-sénviș

om-sandviș
OM-SÁNDVICI, oameni-sandvici, s. m. Om care plimbă două panouri publicitare, unul în spate, altul în față. [Scris și: om-senviș] – Din fr. homme-sandwich. Cf. engl. sandwich-man.

DOOM

*om-sénvici / om-sénviș s. m., pl. oámeni-sénvici / oámeni-sénviș

om-sendviș
OM-SÁNDVICI, oameni-sandvici, s. m. Om care plimbă două panouri publicitare, unul în spate, altul în față. [Scris și: om-senviș] – Din fr. homme-sandwich. Cf. engl. sandwich-man.

DOOM

*om-sénvici / om-sénviș s. m., pl. oámeni-sénvici / oámeni-sénviș

omul-sandviș
OM-SÁNDVICI, oameni-sandvici, s. m. Om care plimbă două panouri publicitare, unul în spate, altul în față. [Scris și: om-senviș] – Din fr. homme-sandwich. Cf. engl. sandwich-man.

DOOM

*om-sénvici / om-sénviș s. m., pl. oámeni-sénvici / oámeni-sénviș

omule-sandviș
OM-SÁNDVICI, oameni-sandvici, s. m. Om care plimbă două panouri publicitare, unul în spate, altul în față. [Scris și: om-senviș] – Din fr. homme-sandwich. Cf. engl. sandwich-man.

DOOM

*om-sénvici / om-sénviș s. m., pl. oámeni-sénvici / oámeni-sénviș

omului-sandviș
OM-SÁNDVICI, oameni-sandvici, s. m. Om care plimbă două panouri publicitare, unul în spate, altul în față. [Scris și: om-senviș] – Din fr. homme-sandwich. Cf. engl. sandwich-man.

DOOM

*om-sénvici / om-sénviș s. m., pl. oámeni-sénvici / oámeni-sénviș

on-line
ON-LINE loc. adj., loc. adv. (Inform.) Conectat la o rețea de calculatoare (internet) sau controlat direct de un procesor central. [Scris și: online. – Pr.: onláĭn] – Din engl. on-line.

DOOM

on-line / online (angl.) [pron. onláĭn] loc. adj., loc. adv.

one-man
ONE-MAN SHOW, one-man show-uri, s. n. 1. Artist care susține singur un spectacol. 2. Spectacol susținut de un singur artist [Pr.: uanmenșóu] – Din engl. one-man show.

DOOM

*one-man shów (angl.) [pron. ŭánmenșóŭ] s. n., art. one-man shów-ul; pl. one-man shów-uri

one-man show
ONE-MAN SHOW, one-man show-uri, s. n. 1. Artist care susține singur un spectacol. 2. Spectacol susținut de un singur artist [Pr.: uanmenșóu] – Din engl. one-man show.

DOOM

*one-man shów (angl.) [pron. ŭánmenșóŭ] s. n., art. one-man shów-ul; pl. one-man shów-uri

one-step
ONE-STEP s.n. Dans american modern, de origine africană, în măsură de 2/4; melodia acestui dans. [< engl. one-step – un pas].

op-art
ÓP-ART s. n. Curent în arta europeană și americană de la mijlocul sec. XX, care își propunea dinamizarea actului privirii prin geometrizarea și modularea imaginii. – Din engl. op[tical] art.

DOOM

óp-art (angl.) s. n.

op-artul
ÓP-ART s. n. Curent în arta europeană și americană de la mijlocul sec. XX, care își propunea dinamizarea actului privirii prin geometrizarea și modularea imaginii. – Din engl. op[tical] art.

DOOM

óp-art (angl.) s. n.

op-artului
ÓP-ART s. n. Curent în arta europeană și americană de la mijlocul sec. XX, care își propunea dinamizarea actului privirii prin geometrizarea și modularea imaginii. – Din engl. op[tical] art.

DOOM

óp-art (angl.) s. n.

open-market
OPEN-MARKET s.n. (Ec.) 1. Piață de mărfuri unde sunt admiși orice cumpărători și vânzători. 2. Tehnică de intervenție pe piața monetară, constând în cumpărarea sau vânzarea de titluri prin banca de emisiune. [Pron. oupn márkit. / < engl. open-market – piață deschisă].

open-marketul
OPEN-MARKET s.n. (Ec.) 1. Piață de mărfuri unde sunt admiși orice cumpărători și vânzători. 2. Tehnică de intervenție pe piața monetară, constând în cumpărarea sau vânzarea de titluri prin banca de emisiune. [Pron. oupn márkit. / < engl. open-market – piață deschisă].

open-marketului
OPEN-MARKET s.n. (Ec.) 1. Piață de mărfuri unde sunt admiși orice cumpărători și vânzători. 2. Tehnică de intervenție pe piața monetară, constând în cumpărarea sau vânzarea de titluri prin banca de emisiune. [Pron. oupn márkit. / < engl. open-market – piață deschisă].

open-marketuri
OPEN-MARKET s.n. (Ec.) 1. Piață de mărfuri unde sunt admiși orice cumpărători și vânzători. 2. Tehnică de intervenție pe piața monetară, constând în cumpărarea sau vânzarea de titluri prin banca de emisiune. [Pron. oupn márkit. / < engl. open-market – piață deschisă].

open-marketurile
OPEN-MARKET s.n. (Ec.) 1. Piață de mărfuri unde sunt admiși orice cumpărători și vânzători. 2. Tehnică de intervenție pe piața monetară, constând în cumpărarea sau vânzarea de titluri prin banca de emisiune. [Pron. oupn márkit. / < engl. open-market – piață deschisă].

open-marketurilor
OPEN-MARKET s.n. (Ec.) 1. Piață de mărfuri unde sunt admiși orice cumpărători și vânzători. 2. Tehnică de intervenție pe piața monetară, constând în cumpărarea sau vânzarea de titluri prin banca de emisiune. [Pron. oupn márkit. / < engl. open-market – piață deschisă].

ori care
ORICÁRE pron. nehot. Indiferent care, care vrei, fiecare, orișicare. ◊ (Adjectival) Îl interesează oricare problemă. [Gen.-dat.: (ca pron. nehot.) sg. m. oricăruia și (rar) oricărui, sg. f. oricăreia, pl. oricărora; (cu valoare adjectivală) sg. m. oricărui, sg. f. oricărei, pl. oricăror] – Ori + care.

DOOM

oricáre² (ori-) pr. m. și f., g.-d. m. oricắruia, f. oricắreia; pl. m. și f. oricáre, g.-d. oricắrora

ori-care
ORICÁRE pron. nehot. Indiferent care, care vrei, fiecare, orișicare. ◊ (Adjectival) Îl interesează oricare problemă. [Gen.-dat.: (ca pron. nehot.) sg. m. oricăruia și (rar) oricărui, sg. f. oricăreia, pl. oricărora; (cu valoare adjectivală) sg. m. oricărui, sg. f. oricărei, pl. oricăror] – Ori + care.

DOOM

oricáre² (ori-) pr. m. și f., g.-d. m. oricắruia, f. oricắreia; pl. m. și f. oricáre, g.-d. oricắrora

ori-și-care
ORIȘICÁRE pron. nehot. (Pop.) Oricare. ◊ (Adjectival) Îl poți întâlni în orișicare zi. – Ori + și + care.

DOOM

orișicáre² (pop.) (ori-) pr. m. și f., g.-d. m. orișicắruia, f. orișicắreia; pl. m. și f. orișicáre, g.-d. orișicắrora

p-ul
FÓSFOR s. n. Element chimic otrăvitor, ușor inflamabil, care se găsește în natură mai ales sub formă de fosfați, în organismul animal, în guano și în solurile fertile. [Acc. și: fosfór] – Din fr. phosphore.

DOOM

fósfor s. n.; simb. P

p-ul
P, p, s. m. 1. A nouăsprezecea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană ocluzivă bilabială surdă). [Pr.: pe, -pî. – Pl. și: (1, n.) p-uri]

DOOM

p² (sunet) [cit. pî] s. m., pl. p

p-ul
PIÁNO¹ adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) Cu intensitate scăzută; încet. – Cuv. it.

DOOM

piáno (it.) (pia-) adv.; abr. p

p-ului
FÓSFOR s. n. Element chimic otrăvitor, ușor inflamabil, care se găsește în natură mai ales sub formă de fosfați, în organismul animal, în guano și în solurile fertile. [Acc. și: fosfór] – Din fr. phosphore.

DOOM

fósfor s. n.; simb. P

p-ului
P, p, s. m. 1. A nouăsprezecea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană ocluzivă bilabială surdă). [Pr.: pe, -pî. – Pl. și: (1, n.) p-uri]

DOOM

p² (sunet) [cit. pî] s. m., pl. p

p-ului
PIÁNO¹ adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) Cu intensitate scăzută; încet. – Cuv. it.

DOOM

piáno (it.) (pia-) adv.; abr. p

p-uri
FÓSFOR s. n. Element chimic otrăvitor, ușor inflamabil, care se găsește în natură mai ales sub formă de fosfați, în organismul animal, în guano și în solurile fertile. [Acc. și: fosfór] – Din fr. phosphore.

DOOM

fósfor s. n.; simb. P

p-uri
P, p, s. m. 1. A nouăsprezecea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană ocluzivă bilabială surdă). [Pr.: pe, -pî. – Pl. și: (1, n.) p-uri]

DOOM

p² (sunet) [cit. pî] s. m., pl. p

p-uri
PIÁNO¹ adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) Cu intensitate scăzută; încet. – Cuv. it.

DOOM

piáno (it.) (pia-) adv.; abr. p

p-urile
FÓSFOR s. n. Element chimic otrăvitor, ușor inflamabil, care se găsește în natură mai ales sub formă de fosfați, în organismul animal, în guano și în solurile fertile. [Acc. și: fosfór] – Din fr. phosphore.

DOOM

fósfor s. n.; simb. P

p-urile
P, p, s. m. 1. A nouăsprezecea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană ocluzivă bilabială surdă). [Pr.: pe, -pî. – Pl. și: (1, n.) p-uri]

DOOM

p² (sunet) [cit. pî] s. m., pl. p

p-urile
PIÁNO¹ adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) Cu intensitate scăzută; încet. – Cuv. it.

DOOM

piáno (it.) (pia-) adv.; abr. p

p-urilor
FÓSFOR s. n. Element chimic otrăvitor, ușor inflamabil, care se găsește în natură mai ales sub formă de fosfați, în organismul animal, în guano și în solurile fertile. [Acc. și: fosfór] – Din fr. phosphore.

DOOM

fósfor s. n.; simb. P

p-urilor
P, p, s. m. 1. A nouăsprezecea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană ocluzivă bilabială surdă). [Pr.: pe, -pî. – Pl. și: (1, n.) p-uri]

DOOM

p² (sunet) [cit. pî] s. m., pl. p

p-urilor
PIÁNO¹ adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) Cu intensitate scăzută; încet. – Cuv. it.

DOOM

piáno (it.) (pia-) adv.; abr. p

papier collé
PAPIER COLLÉ s.n. (Arte) Tehnică în pictura modernă, constând în folosirea ca elemente de compoziție a unor fragmente de hârtie imprimată sau decorativă lipite pe pânză sau pe carton; colaj. [Pron. papié colé. / < fr. papier collé].

papier mâche
PAPIER MÂCHÉ subst. Pastă de hârtie (amestecată cu ghips sau cu caolin și cu clei de colofoniu) folosită în confecționarea unor obiecte decorative și în sculptură. [Pr.: papié mașé] – Cuv. fr.

papua-neoguineean
PÁPUA-NEOGUINEEÁN, -Ă, papua-neoguineeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Papua-Noua Guinee sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Papua-Noua Guinee sau papua-neoguineenilor (1), referitor la statul Papua-Noua Guinee ori la papua-neoguineeni. – Papua-Noua Guinee (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

pápua-neoguineeán (referitor la Papua-Noua Guinee) (-pu-a-ne-o-gu-i-) adj. m., s. m., pl. pápua-neoguineéni; adj. f., s. f. pápua-neoguineeánă, pl. pápua-neoguineéne

papua-neoguineean
PÁPUA-NEOGUINEEÁN, -Ă, papua-neoguineeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Papua-Noua Guinee sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Papua-Noua Guinee sau papua-neoguineenilor (1), referitor la statul Papua-Noua Guinee ori la papua-neoguineeni. – Papua-Noua Guinee (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

pápua-neoguineeán (referitor la Papua-Noua Guinee) (-pu-a-ne-o-gu-i-) adj. m., s. m., pl. pápua-neoguineéni; adj. f., s. f. pápua-neoguineeánă, pl. pápua-neoguineéne

papua-neoguineeană
PÁPUA-NEOGUINEEÁN, -Ă, papua-neoguineeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Papua-Noua Guinee sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Papua-Noua Guinee sau papua-neoguineenilor (1), referitor la statul Papua-Noua Guinee ori la papua-neoguineeni. – Papua-Noua Guinee (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

pápua-neoguineeán (referitor la Papua-Noua Guinee) (-pu-a-ne-o-gu-i-) adj. m., s. m., pl. pápua-neoguineéni; adj. f., s. f. pápua-neoguineeánă, pl. pápua-neoguineéne

papă-lapte
PAPĂ-LÁPTE s. m. invar. Persoană lipsită de energie, de combativitate, de vigoare. Papă-lapte cela care, de cîte ori vorbește cu mine, tremură ca varga? La TDRG. Las că te-oi pricopsi eu, papă-lapte. NEGRUZZI, S. III 25.

DOOM

!pápă-lápte s. m. și f., g.-d. lui pápă-lápte; pl. pápă-lápte

papă-lapte
PAPĂ-LÁPTE s. m. invar. Persoană lipsită de energie, de combativitate, de vigoare. Papă-lapte cela care, de cîte ori vorbește cu mine, tremură ca varga? La TDRG. Las că te-oi pricopsi eu, papă-lapte. NEGRUZZI, S. III 25.

DOOM

!pápă-lápte s. m. și f., g.-d. lui pápă-lápte; pl. pápă-lápte

paraflow-ul
PARAFLOW s. n. (Chim.) Paragel. [Pr.: -flóu] – Cuv. engl.

DOOM

paraflów (angl.) [ow pron. oŭ] (-ra-flow) s. n., art. paraflów-ul

paraflow-ului
PARAFLOW s. n. (Chim.) Paragel. [Pr.: -flóu] – Cuv. engl.

DOOM

paraflów (angl.) [ow pron. oŭ] (-ra-flow) s. n., art. paraflów-ul

paraflow-uri
PARAFLOW s. n. (Chim.) Paragel. [Pr.: -flóu] – Cuv. engl.

DOOM

paraflów (angl.) [ow pron. oŭ] (-ra-flow) s. n., art. paraflów-ul

paraflow-urile
PARAFLOW s. n. (Chim.) Paragel. [Pr.: -flóu] – Cuv. engl.

DOOM

paraflów (angl.) [ow pron. oŭ] (-ra-flow) s. n., art. paraflów-ul

paraflow-urilor
PARAFLOW s. n. (Chim.) Paragel. [Pr.: -flóu] – Cuv. engl.

DOOM

paraflów (angl.) [ow pron. oŭ] (-ra-flow) s. n., art. paraflów-ul

parcurgeți-
PARCÚRGE, parcúrg, vb. III. Tranz. 1. (Adesea fig.) A străbate un drum sau o distanță (de la un capăt la altul); a se deplasa, a merge (până la capăt). 2. A trece cu privirea sau cu ochii peste ceva, a se uita în treacăt la ceva. ♦ Spec. A citi ceva în grabă și superficial, a răsfoi o carte, un ziar etc.; p. gener. a citi. 3. A trăi, a petrece un interval de timp într-un anumit loc sau fel. [Var.: (înv.) parcurá vb. I] – Din fr. parcourir (după curge).

DOOM

parcúrge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parcúrg, 1 pl. parcúrgem, perf. s. 1 sg. parcurséi, 1 pl. parcúrserăm; ger. parcurgấnd; part. parcúrs

parti-pris
PARTI-PRÍS, parti-pris-uri, s. n. Părere preconcepută. ◊ Expr. A vorbi cu parti-pris = a face aprecieri subiective, a vorbi cu părtinire. [Pr. partipri] – Din fr. parti-pris.

DOOM

parti-prís (fr.) [pron. partiprí] s. n., art. parti-prís-ul; pl. parti-prís-uri

parti-pris-ul
PARTI-PRÍS, parti-pris-uri, s. n. Părere preconcepută. ◊ Expr. A vorbi cu parti-pris = a face aprecieri subiective, a vorbi cu părtinire. [Pr. partipri] – Din fr. parti-pris.

DOOM

parti-prís (fr.) [pron. partiprí] s. n., art. parti-prís-ul; pl. parti-prís-uri

parti-pris-ului
PARTI-PRÍS, parti-pris-uri, s. n. Părere preconcepută. ◊ Expr. A vorbi cu parti-pris = a face aprecieri subiective, a vorbi cu părtinire. [Pr. partipri] – Din fr. parti-pris.

DOOM

parti-prís (fr.) [pron. partiprí] s. n., art. parti-prís-ul; pl. parti-prís-uri

parti-pris-uri
PARTI-PRÍS, parti-pris-uri, s. n. Părere preconcepută. ◊ Expr. A vorbi cu parti-pris = a face aprecieri subiective, a vorbi cu părtinire. [Pr. partipri] – Din fr. parti-pris.

DOOM

parti-prís (fr.) [pron. partiprí] s. n., art. parti-prís-ul; pl. parti-prís-uri

parti-pris-urile
PARTI-PRÍS, parti-pris-uri, s. n. Părere preconcepută. ◊ Expr. A vorbi cu parti-pris = a face aprecieri subiective, a vorbi cu părtinire. [Pr. partipri] – Din fr. parti-pris.

DOOM

parti-prís (fr.) [pron. partiprí] s. n., art. parti-prís-ul; pl. parti-prís-uri

parti-pris-urilor
PARTI-PRÍS, parti-pris-uri, s. n. Părere preconcepută. ◊ Expr. A vorbi cu parti-pris = a face aprecieri subiective, a vorbi cu părtinire. [Pr. partipri] – Din fr. parti-pris.

DOOM

parti-prís (fr.) [pron. partiprí] s. n., art. parti-prís-ul; pl. parti-prís-uri

paso-doble
PASO-DÓBLE s.n. Dans popular de perechi de origine spaniolă, gen de step foarte rapid; melodia acestui dans. [< sp. paso-doble].

passe-montagne
PASSE-MONTAGNE s.n. (Franțuzism) Căciulă care acoperă ceafa și urechile. [Pron. pas-montáni. / < fr. passe-montagne].

passe-partout
PASPARTÚ, paspartuuri, s. n. 1. Cheie cu care se poate deschide orice broască obișnuită; șperaclu. 2. Fig. Mijloc de pătrundere într-un anumit cerc, într-o anumită problemă etc. [Scris și: passe-partout] – Din fr. passe-partout.

passing-shot
PASSING-SHOT, passing-shoturi, s. n. (Tenis) Minge care trece pe lângă adversarul venit la fileu. [Pr.: pásing-șót] – Cuv. engl.

DOOM

pássing-shót (angl.) [sh pron. ș] s. n., pl. pássing-shóturi

passing-shotul
PASSING-SHOT, passing-shoturi, s. n. (Tenis) Minge care trece pe lângă adversarul venit la fileu. [Pr.: pásing-șót] – Cuv. engl.

DOOM

pássing-shót (angl.) [sh pron. ș] s. n., pl. pássing-shóturi

passing-shotului
PASSING-SHOT, passing-shoturi, s. n. (Tenis) Minge care trece pe lângă adversarul venit la fileu. [Pr.: pásing-șót] – Cuv. engl.

DOOM

pássing-shót (angl.) [sh pron. ș] s. n., pl. pássing-shóturi

passing-shoturi
PASSING-SHOT, passing-shoturi, s. n. (Tenis) Minge care trece pe lângă adversarul venit la fileu. [Pr.: pásing-șót] – Cuv. engl.

DOOM

pássing-shót (angl.) [sh pron. ș] s. n., pl. pássing-shóturi

passing-shoturile
PASSING-SHOT, passing-shoturi, s. n. (Tenis) Minge care trece pe lângă adversarul venit la fileu. [Pr.: pásing-șót] – Cuv. engl.

DOOM

pássing-shót (angl.) [sh pron. ș] s. n., pl. pássing-shóturi

passing-shoturilor
PASSING-SHOT, passing-shoturi, s. n. (Tenis) Minge care trece pe lângă adversarul venit la fileu. [Pr.: pásing-șót] – Cuv. engl.

DOOM

pássing-shót (angl.) [sh pron. ș] s. n., pl. pássing-shóturi

penalty-ul
PÉNALTY, penalty-uri, s. n. Lovitură de pedeapsă dintr-un punct situat aproape de poartă, acordată la fotbal, handbal etc. în urma unei greșeli comise în apropierea propriei porți de către echipa aflată în apărare. [Scris și: penalti. – Acc. și: penálty] – Din fr., engl. penalty.

DOOM

pénalty (angl.) / penálti (-nal-ti) s. n., art. pénalty-ul / penáltiul (-ti-ul); pl. pénalty-uri / penáltiuri

penalty-ului
PÉNALTY, penalty-uri, s. n. Lovitură de pedeapsă dintr-un punct situat aproape de poartă, acordată la fotbal, handbal etc. în urma unei greșeli comise în apropierea propriei porți de către echipa aflată în apărare. [Scris și: penalti. – Acc. și: penálty] – Din fr., engl. penalty.

DOOM

pénalty (angl.) / penálti (-nal-ti) s. n., art. pénalty-ul / penáltiul (-ti-ul); pl. pénalty-uri / penáltiuri

penalty-uri
PÉNALTY, penalty-uri, s. n. Lovitură de pedeapsă dintr-un punct situat aproape de poartă, acordată la fotbal, handbal etc. în urma unei greșeli comise în apropierea propriei porți de către echipa aflată în apărare. [Scris și: penalti. – Acc. și: penálty] – Din fr., engl. penalty.

DOOM

pénalty (angl.) / penálti (-nal-ti) s. n., art. pénalty-ul / penáltiul (-ti-ul); pl. pénalty-uri / penáltiuri

penalty-urile
PÉNALTY, penalty-uri, s. n. Lovitură de pedeapsă dintr-un punct situat aproape de poartă, acordată la fotbal, handbal etc. în urma unei greșeli comise în apropierea propriei porți de către echipa aflată în apărare. [Scris și: penalti. – Acc. și: penálty] – Din fr., engl. penalty.

DOOM

pénalty (angl.) / penálti (-nal-ti) s. n., art. pénalty-ul / penáltiul (-ti-ul); pl. pénalty-uri / penáltiuri

penalty-urilor
PÉNALTY, penalty-uri, s. n. Lovitură de pedeapsă dintr-un punct situat aproape de poartă, acordată la fotbal, handbal etc. în urma unei greșeli comise în apropierea propriei porți de către echipa aflată în apărare. [Scris și: penalti. – Acc. și: penálty] – Din fr., engl. penalty.

DOOM

pénalty (angl.) / penálti (-nal-ti) s. n., art. pénalty-ul / penáltiul (-ti-ul); pl. pénalty-uri / penáltiuri

pepsi-cola
PEPSI-CÓLA®, pepsi-cole, s. f. Nume comercial al unei băuturi răcoritoare acidulate, care conține esență de cola. [Pl. și: pepsi-cola] – Din engl. pepsi-cola.

DOOM

!pépsi-cóla s. f., g.-d. art. pépsi-cólei; pl. pépsi-cóle

per oral
PER ORÁL adv. Administrat pe cale bucală; (med.) per os. – Per + oral.

per os
PER OS adv. (Med.) Per oral. – Expr. lat.

per pedes
PER PÉDES loc. adv. Pe jos. – Loc. lat.

DOOM

per pédes (lat.) loc. adv.

per tu
PER TÚ adv. (În expr.) A fi per tu cu cineva = a spune cuiva „tu” când i te adresezi, a tutui; a fi prieten apropiat al cuiva. – După germ. per du.

DOOM

per tu prep. + pr.

perpetuum mobile
PERPÉTUUM MÓBILE loc., s. n. 1. Dispozitiv fizico-chimic capabil să funcționeze efectuând lucru mecanic sau producând energie, fără să primească energie din exterior. 2. Denumire dată unor piese muzicale instrumentale de virtuozitate, cu ritm rapid, alcătuite din note scurte și de valoare egală, a căror succesiune repetată lasă impresia unei mișcări continue. – Loc. lat.

DOOM

perpétuum móbile (lat.) loc. s. n.

persona grata
PERSÓNA GRÁTA, personae gratae, loc. s. f. Persoană agreată de un guvern pe lângă care este acreditată diplomatic. – Loc. lat.

DOOM

persóna gráta (lat.) loc. s. f., pl. persónae grátae [ae pron. e]

persona non grata
PERSÓNA NON GRÁTA, personae non gratae, loc. s. f. Denumire folosită pentru a desemna un reprezentant diplomatic despre care statul în care a fost acreditat declară că trebuie să-și înceteze activitatea pe teritoriul respectiv; p. gener. persoană indezirabilă. – Loc. lat.

DOOM

persóna non gráta (lat.) loc. s. f., pl. persónae non grátae [ae pron. e]

petitio principii
PETÍTIO PRINCÍPII loc. s. (Log.) Raționament greșit care constă în aceea că pentru demonstrarea unei teze se pleacă de la o aserțiune întemeiată ea însăși pe acea teză. [Pron. -ți-o-. / < lat. petitio principii].

DOOM

!petítio princípii (lat.) [tio pron. țio] (-ti-o, -pi-i) loc. s. f.

petrece-
PETRÉCE, petréc, vb. III. I. 1. Tranz. și intranz. A-și duce viața sau a-și ocupa timpul (într-un anumit fel, într-un anumit loc, o anumită perioadă); a trăi. ◊ Expr. (Tranz.) A(-și) petrece noaptea (undeva) = a rămâne (undeva) peste noapte pentru a dormi. (Pop.) A(-și) petrece (ceva) prin (ori în) minte (sau în amintire) = a parcurge cu mintea anumite fapte etc. petrecute, a reconstitui în minte trecutul, a depăna în gând firul amintirilor, a-și aduce aminte, a-și aminti. (Intranz.; rar) A petrece ca găina la moară = a trăi bine, a avea un trai îmbelșugat. A petrece ca câinele în car = a trăi rău. ♦ Refl. (Pop.; despre unități de timp, viață etc.) A se scurge, a se desfășura, a trece. 2. Intranz. A-și duce viața sau a-și ocupa timpul în chip plăcut (înveselindu-se, distrându-se, chefuind etc.); a se distra, a se desfăta; a chefui. ♦ Tranz. (Rar) A distra, a amuza. 3. Refl. unipers. (Despre evenimente, întâmplări, gânduri, sentimente etc.) A avea o anumită desfășurare, o anumită evoluție, a se produce într-un anumit fel; a se întâmpla, a se desfășura. 4. Refl. (Înv. și pop.) A se sfârși, a se termina; a se epuiza; a dispărea. ♦ Refl. pas. (Reg.; despre mâncăruri, băuturi etc.) A se consuma. 5. Tranz. (Reg.) A vinde, a desface mărfuri, produse etc. II. Tranz. 1. A însoți, a conduce pe cineva la plecare o bucată de drum; p. ext. a însoți, a întovărăși pe cineva pe un drum, într-o călătorie, într-o acțiune. ◊ Expr. A petrece (pe cineva sau ceva) cu ochii (sau, rar, cu ochiul, din ochi) sau cu privirea (ori cu privirile) = a urmări cu privirea pe cineva sau ceva care pleacă, trece, se îndepărtează; a observa. ♦ Spec. (Pop.) A însoți, a conduce la groapă un mort. 2. (Pop.) A străbate, a cutreiera, a parcurge, a trece. ♦ (Reg.) A vizita, a cerceta. ♦ (Rar) A parcurge o lucrare, o publicație, notițe etc. 3. (Înv. și reg.) A transporta dintr-un loc în altul; a muta, a deplasa. ◊ Expr. A petrece (ceva) din mână în mână = a trece (ceva) de la unul la altul, pe rând, pe la fiecare. A-și petrece ochii la... = a-și plimba privirea asupra unor lucruri sau ființe, a trece cu privirea de la unul la altul (sau de la una la alta). (Refl.) A se petrece din lumea noastră (sau din această lume) = a muri. 4. A trece sau a face să treacă prin..., printre..., pe după..., peste..., pe sub... ♦ (Înv. și reg.) A străpunge, a găuri. ♦ (Înv. și reg.) A înfige. ♦ (Înv. și reg.) A cerne; a strecura. ♦ Tranz. și refl. A (se) suprapune marginile unei îmbrăcăminți pentru a (se) încheia; p. ext. a (se) încheia prin suprapunerea celor două margini ale materialului. – Lat. *petraicere.

DOOM

petréce (a ~) (pe-tre-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. petréc, 1 pl. petrécem; conj. prez. 3 să petreácă; part. petrecút

pia mater
PIA MÁTER s. f. Membrană vasculară fină care aderă la suprafața creierului și a măduvei spinării, constituind cel mai profund dintre învelișurile creierului. [Pr.: pi-a] – Din lat. pia mater.

DOOM

pía máter s. f., g.-d. art. píei máter

pick-up
PÍCK-UP, pick-upuri, s. n. Aparat pentru redarea prin mijloace electroacustice a sunetelor înregistrate pe un disc; p. restr. doză de redare. [Pr.: pícap] – Din engl. pickup.

DOOM

!píck-up (angl.) [pron. pícap] s. n., art. píck-upul; pl. píck-upuri

pierde-vară
PIERDE-VÁRĂ s. m. invar. Om care-și pierde timpul fără folos, stă degeaba, nu e bun de nimic; leneș. Scoală, scoală, pierde-vară! Toate plugurile ară, Numai tu șezi în cămară! MARIAN, S. 46. Prietenul meu Chiriac a lui Goian, un lainic și un pierde-vară ca și mine. CREANGĂ, A. 16. Și s-o vezi înconjurată de un roi de pierde-vară. EMINESCU, O. I 157.

DOOM

piérde-váră s. m. și f., g.-d. lui piérde-váră; pl. piérde-váră

pince-nez
PINCE-NÉZ, pince-nez-uri, s. n. Ochelari care se prind pe nas cu ajutorul unui arc. [Pr.: pẽsné] – Cuv. fr.

DOOM

!pince-néz (fr.) [pron. pẽsné] (pin-ce-) s. n., art. pince-néz-ul; pl. pince-néz-uri

pince-nez-ul
PINCE-NÉZ, pince-nez-uri, s. n. Ochelari care se prind pe nas cu ajutorul unui arc. [Pr.: pẽsné] – Cuv. fr.

DOOM

!pince-néz (fr.) [pron. pẽsné] (pin-ce-) s. n., art. pince-néz-ul; pl. pince-néz-uri

pince-nez-ului
PINCE-NÉZ, pince-nez-uri, s. n. Ochelari care se prind pe nas cu ajutorul unui arc. [Pr.: pẽsné] – Cuv. fr.

DOOM

!pince-néz (fr.) [pron. pẽsné] (pin-ce-) s. n., art. pince-néz-ul; pl. pince-néz-uri

pince-nez-uri
PINCE-NÉZ, pince-nez-uri, s. n. Ochelari care se prind pe nas cu ajutorul unui arc. [Pr.: pẽsné] – Cuv. fr.

DOOM

!pince-néz (fr.) [pron. pẽsné] (pin-ce-) s. n., art. pince-néz-ul; pl. pince-néz-uri

pince-nez-urile
PINCE-NÉZ, pince-nez-uri, s. n. Ochelari care se prind pe nas cu ajutorul unui arc. [Pr.: pẽsné] – Cuv. fr.

DOOM

!pince-néz (fr.) [pron. pẽsné] (pin-ce-) s. n., art. pince-néz-ul; pl. pince-néz-uri

pince-nez-urilor
PINCE-NÉZ, pince-nez-uri, s. n. Ochelari care se prind pe nas cu ajutorul unui arc. [Pr.: pẽsné] – Cuv. fr.

DOOM

!pince-néz (fr.) [pron. pẽsné] (pin-ce-) s. n., art. pince-néz-ul; pl. pince-néz-uri

ping-pong
PÍNG-PONG s. n. Tenis de masă. – Din fr., engl. ping-pong, germ. Pingpong.

DOOM

!píng-póng s. n., art. píng-póngul

ping-pongul
PÍNG-PONG s. n. Tenis de masă. – Din fr., engl. ping-pong, germ. Pingpong.

DOOM

!píng-póng s. n., art. píng-póngul

ping-pongului
PÍNG-PONG s. n. Tenis de masă. – Din fr., engl. ping-pong, germ. Pingpong.

DOOM

!píng-póng s. n., art. píng-póngul

pișcă-n-floare
PÍȘCA-N-FLOARE s. f. Grangur. Mai erau braniști ca ale Cornetului și Adîncatei, în care să viersuiască pișca-n-floare cu pene de aur și cu cioc de mierlă. MACEDONSKI, O. III 135.

DOOM

!píșcă-n-floáre (pasăre) (reg.) s. m.

pișcă-n-flori
PÍȘCA-N-FLOARE s. f. Grangur. Mai erau braniști ca ale Cornetului și Adîncatei, în care să viersuiască pișca-n-floare cu pene de aur și cu cioc de mierlă. MACEDONSKI, O. III 135.

DOOM

!píșcă-n-floáre (pasăre) (reg.) s. m.

place-
PLĂCEÁ, plac, vb. II. Intranz. și tranz. (Cu subiectul logic în dativ) 1. A agrea sau a fi agreat, a simpatiza sau a fi simpatizat. ◊ Expr. Știi că-mi placi? sau că mi-ai plăcut? exprimă mirarea, dezaprobarea în fața unei propuneri, a unei afirmații etc. care nu-ți convine, cu care nu ești de acord etc. Îmi place să cred că... = sper că... 2. A avea sau a trezi un sentiment de admirație, de plăcere, de iubire față de o persoană de sex opus, a-i fi drag, a îndrăgi. 3. A avea un sentiment de satisfacție, de mulțumire, de delectare; a-i fi agreabil, a-i fi pe plac. ♦ A-i conveni. ♦ A vrea, a dori. – Lat. placere.

DOOM

plăceá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plac, 1 pl. plăcém, 2 pl. plăcéți, viit. 3 sg. va plăceá; conj. prez. 3 să plácă; cond. prez. 3 ar plăceá; part. plăcút

plat-bandă
PLATBÁNDĂ, platbande, s. f. 1. Traversă sau grindă orizontală, formată dintr-o bucată de piatră sau din mai multe bucăți apropiate. 2. Fâșie îngustă de teren, de obicei plantată cu iarbă, cu flori sau cu arbuști, care mărginește despărțiturile unei grădini. 3. (Tehn.) Semifabricat de oțel sub formă de fâșie. – Din fr. plate-bande.

DOOM

platbándă s. f., g.-d. art. platbándei; pl. platbánde

play-back
PLAY-BACK, play-backuri, s. n. Redare, reproducere a unei înregistrări. ♦ Dublare a vocii unui actor, a unui cântăreț de muzică ușoară etc. [Pr.: pléĭbec] – Cuv. engl.

DOOM

play-back (angl.) [pron. pléĭbec] s. n. art. play-backul; pl. play-backuri

play-backul
PLAY-BACK, play-backuri, s. n. Redare, reproducere a unei înregistrări. ♦ Dublare a vocii unui actor, a unui cântăreț de muzică ușoară etc. [Pr.: pléĭbec] – Cuv. engl.

DOOM

play-back (angl.) [pron. pléĭbec] s. n. art. play-backul; pl. play-backuri

play-backului
PLAY-BACK, play-backuri, s. n. Redare, reproducere a unei înregistrări. ♦ Dublare a vocii unui actor, a unui cântăreț de muzică ușoară etc. [Pr.: pléĭbec] – Cuv. engl.

DOOM

play-back (angl.) [pron. pléĭbec] s. n. art. play-backul; pl. play-backuri

play-backuri
PLAY-BACK, play-backuri, s. n. Redare, reproducere a unei înregistrări. ♦ Dublare a vocii unui actor, a unui cântăreț de muzică ușoară etc. [Pr.: pléĭbec] – Cuv. engl.

DOOM

play-back (angl.) [pron. pléĭbec] s. n. art. play-backul; pl. play-backuri

play-backurile
PLAY-BACK, play-backuri, s. n. Redare, reproducere a unei înregistrări. ♦ Dublare a vocii unui actor, a unui cântăreț de muzică ușoară etc. [Pr.: pléĭbec] – Cuv. engl.

DOOM

play-back (angl.) [pron. pléĭbec] s. n. art. play-backul; pl. play-backuri

play-backurilor
PLAY-BACK, play-backuri, s. n. Redare, reproducere a unei înregistrări. ♦ Dublare a vocii unui actor, a unui cântăreț de muzică ușoară etc. [Pr.: pléĭbec] – Cuv. engl.

DOOM

play-back (angl.) [pron. pléĭbec] s. n. art. play-backul; pl. play-backuri

play-boy
PLAY-BOY s. m. Tânăr elegant, cu fizic plăcut, care are succes la femei și duce o viață ușoară. [Pr.: pléi-boi] – Cuv. engl.

play-boy-i
PLAY-BOY s. m. Tânăr elegant, cu fizic plăcut, care are succes la femei și duce o viață ușoară. [Pr.: pléi-boi] – Cuv. engl.

play-boy-lor
PLAY-BOY s. m. Tânăr elegant, cu fizic plăcut, care are succes la femei și duce o viață ușoară. [Pr.: pléi-boi] – Cuv. engl.

play-boy-ul
PLAY-BOY s. m. Tânăr elegant, cu fizic plăcut, care are succes la femei și duce o viață ușoară. [Pr.: pléi-boi] – Cuv. engl.

play-boy-ului
PLAY-BOY s. m. Tânăr elegant, cu fizic plăcut, care are succes la femei și duce o viață ușoară. [Pr.: pléi-boi] – Cuv. engl.

plein-air
PLEIN-AIR s. n. Pictură practicată în aer liber, în scopul sugerării atmosferei și a luminii specifice peisajului natural. [Pr.: plenér] – Cuv. fr.

DOOM

plein-air (fr.) [pron. plenér] s. n.

plein-airul
PLEIN-AIR s. n. Pictură practicată în aer liber, în scopul sugerării atmosferei și a luminii specifice peisajului natural. [Pr.: plenér] – Cuv. fr.

DOOM

plein-air (fr.) [pron. plenér] s. n.

plein-airului
PLEIN-AIR s. n. Pictură practicată în aer liber, în scopul sugerării atmosferei și a luminii specifice peisajului natural. [Pr.: plenér] – Cuv. fr.

DOOM

plein-air (fr.) [pron. plenér] s. n.

plurale tantum
PLURÁLE TÁNTUM, pluralia tantum, loc. adj. (Despre un nume) Care are numai formă de plural. – Loc. lat.

DOOM

plurále tántum (lat.) loc. adj. (substantiv ~), pl. plurália tántum (-li-a) (substantive ~)

pole-position
POLE-POSÍTION s. f. Poziția cea mai favorabilă (la începutul unui concurs de viteză auto). [Pr.: polpozișn] – Cuv. engl.

DOOM

pole-posítion (angl.) [pron. polpozișn] s. f.

pop-art
POP-ART s.n. Curent în arta plastică, mai ales în cea americană, care, considerând că mediul actual al omului îl formează marile aglomerații urbane nenaturale (copleșite de mașinism, asaltate de publicitate, invadate de obiectele de larg consum, de deșeurile industriale), postulează întoarcerea spre o nouă orientare realistă, întemeiată pe un simț modern al naturii. [< engl. pop(ular)-art – artă populară].

DOOM

póp-art (angl.) s. n.

pop-artul
POP-ART s.n. Curent în arta plastică, mai ales în cea americană, care, considerând că mediul actual al omului îl formează marile aglomerații urbane nenaturale (copleșite de mașinism, asaltate de publicitate, invadate de obiectele de larg consum, de deșeurile industriale), postulează întoarcerea spre o nouă orientare realistă, întemeiată pe un simț modern al naturii. [< engl. pop(ular)-art – artă populară].

DOOM

póp-art (angl.) s. n.

pop-artului
POP-ART s.n. Curent în arta plastică, mai ales în cea americană, care, considerând că mediul actual al omului îl formează marile aglomerații urbane nenaturale (copleșite de mașinism, asaltate de publicitate, invadate de obiectele de larg consum, de deșeurile industriale), postulează întoarcerea spre o nouă orientare realistă, întemeiată pe un simț modern al naturii. [< engl. pop(ular)-art – artă populară].

DOOM

póp-art (angl.) s. n.

pop-corn
PÓP-CORN s. n. Floricele de porumb. – Cuv. engl.

DOOM

póp-corn (angl.) s. n.

pop-cornul
PÓP-CORN s. n. Floricele de porumb. – Cuv. engl.

DOOM

póp-corn (angl.) s. n.

pop-cornului
PÓP-CORN s. n. Floricele de porumb. – Cuv. engl.

DOOM

póp-corn (angl.) s. n.

pop-music
POP-MUSIC s.n. Muzică din repertoriul varietăților destinată marelui public. [< engl. pop-music].

pop-rock
PÓP-ROCK s. n. Stil de muzică ce combină elemente din muzica pop și rock. – Cuv. engl.

DOOM

póp-rock (angl.) s. n.

porte-bonheur
PORTE-BONHEUR, port-bonheururi, s. n. Obiect considerat ca aducător de noroc celui care îl poartă; talisman. [Pr.: portbonór] – Cuv. fr.

DOOM

*porte-bonheur (fr.) [pron. portbonör] (-bon-heur) s. n., art. porte-bonheurul (-heu-rul); pl. porte-bonheururi

porte-bonheurul
PORTE-BONHEUR, port-bonheururi, s. n. Obiect considerat ca aducător de noroc celui care îl poartă; talisman. [Pr.: portbonór] – Cuv. fr.

DOOM

*porte-bonheur (fr.) [pron. portbonör] (-bon-heur) s. n., art. porte-bonheurul (-heu-rul); pl. porte-bonheururi

porte-bonheurului
PORTE-BONHEUR, port-bonheururi, s. n. Obiect considerat ca aducător de noroc celui care îl poartă; talisman. [Pr.: portbonór] – Cuv. fr.

DOOM

*porte-bonheur (fr.) [pron. portbonör] (-bon-heur) s. n., art. porte-bonheurul (-heu-rul); pl. porte-bonheururi

porte-bonheururi
PORTE-BONHEUR, port-bonheururi, s. n. Obiect considerat ca aducător de noroc celui care îl poartă; talisman. [Pr.: portbonór] – Cuv. fr.

DOOM

*porte-bonheur (fr.) [pron. portbonör] (-bon-heur) s. n., art. porte-bonheurul (-heu-rul); pl. porte-bonheururi

porte-bonheururile
PORTE-BONHEUR, port-bonheururi, s. n. Obiect considerat ca aducător de noroc celui care îl poartă; talisman. [Pr.: portbonór] – Cuv. fr.

DOOM

*porte-bonheur (fr.) [pron. portbonör] (-bon-heur) s. n., art. porte-bonheurul (-heu-rul); pl. porte-bonheururi

porte-bonheururilor
PORTE-BONHEUR, port-bonheururi, s. n. Obiect considerat ca aducător de noroc celui care îl poartă; talisman. [Pr.: portbonór] – Cuv. fr.

DOOM

*porte-bonheur (fr.) [pron. portbonör] (-bon-heur) s. n., art. porte-bonheurul (-heu-rul); pl. porte-bonheururi

porto-franc
PÓRTO-FRÁNCO, porto-franco, s. n. Port³, parte dintr-un port sau dintr-o regiune de litoral, în care mărfurile nu sunt supuse taxelor vamale și nici altor formalități fiscale. [Var.: porto-fránc s. n.] – Din it. porto-franco.

DOOM

!pórto-fránco s. n., pl. pórto-fránco

porto-franco
PÓRTO-FRÁNCO, porto-franco, s. n. Port³, parte dintr-un port sau dintr-o regiune de litoral, în care mărfurile nu sunt supuse taxelor vamale și nici altor formalități fiscale. [Var.: porto-fránc s. n.] – Din it. porto-franco.

DOOM

!pórto-fránco s. n., pl. pórto-fránco

porto-francul
PÓRTO-FRÁNCO, porto-franco, s. n. Port³, parte dintr-un port sau dintr-o regiune de litoral, în care mărfurile nu sunt supuse taxelor vamale și nici altor formalități fiscale. [Var.: porto-fránc s. n.] – Din it. porto-franco.

DOOM

!pórto-fránco s. n., pl. pórto-fránco

porto-francului
PÓRTO-FRÁNCO, porto-franco, s. n. Port³, parte dintr-un port sau dintr-o regiune de litoral, în care mărfurile nu sunt supuse taxelor vamale și nici altor formalități fiscale. [Var.: porto-fránc s. n.] – Din it. porto-franco.

DOOM

!pórto-fránco s. n., pl. pórto-fránco

porto-francuri
PÓRTO-FRÁNCO, porto-franco, s. n. Port³, parte dintr-un port sau dintr-o regiune de litoral, în care mărfurile nu sunt supuse taxelor vamale și nici altor formalități fiscale. [Var.: porto-fránc s. n.] – Din it. porto-franco.

DOOM

!pórto-fránco s. n., pl. pórto-fránco

porto-francurile
PÓRTO-FRÁNCO, porto-franco, s. n. Port³, parte dintr-un port sau dintr-o regiune de litoral, în care mărfurile nu sunt supuse taxelor vamale și nici altor formalități fiscale. [Var.: porto-fránc s. n.] – Din it. porto-franco.

DOOM

!pórto-fránco s. n., pl. pórto-fránco

porto-francurilor
PÓRTO-FRÁNCO, porto-franco, s. n. Port³, parte dintr-un port sau dintr-o regiune de litoral, în care mărfurile nu sunt supuse taxelor vamale și nici altor formalități fiscale. [Var.: porto-fránc s. n.] – Din it. porto-franco.

DOOM

!pórto-fránco s. n., pl. pórto-fránco

post meridiem
POST MERÍDIEM loc. adv. în cursul după-amiezii. [Abr.: p.m.] – Cuv. lat.

post-mortem
POST-MÓRTEM adv., adj. invar. (În legătură cu distincțiile sau promovările acordate cuiva) După moarte. – Loc. lat.

post-partum
POST-PÁRTUM s. n., adj. invar. 1. S. n. Perioada imediat următoare expulzării fătului; lăuzie. 2. Adj. invar. (Despre un proces patologic, o boală) Care apare în urma unei nașteri. – Loc. lat.

DOOM

post-pártum (lat.) adj. invar., s. n.

post-partumul
POST-PÁRTUM s. n., adj. invar. 1. S. n. Perioada imediat următoare expulzării fătului; lăuzie. 2. Adj. invar. (Despre un proces patologic, o boală) Care apare în urma unei nașteri. – Loc. lat.

DOOM

post-pártum (lat.) adj. invar., s. n.

post-partumului
POST-PÁRTUM s. n., adj. invar. 1. S. n. Perioada imediat următoare expulzării fătului; lăuzie. 2. Adj. invar. (Despre un proces patologic, o boală) Care apare în urma unei nașteri. – Loc. lat.

DOOM

post-pártum (lat.) adj. invar., s. n.

post-post-scriptum
POST-POST-SCRÍPTUM s. n. Text adăugat uneori la o scrisoare după post-scriptum. [Abr.: P.P.S.] – Loc. lat.

DOOM

post-post-scríptum (lat.) s. n., abr. P.P.S.

post-restant
POST-RESTÁNT s. n. Serviciu special care păstrează corespondența la oficiul poștal pentru a fi ridicată de destinatar; p. ext. indicație menționată pe plic pentru acest fel de corespondență. – Din fr. poste-restante.

DOOM

post-restánt s. n.

post-restantul
POST-RESTÁNT s. n. Serviciu special care păstrează corespondența la oficiul poștal pentru a fi ridicată de destinatar; p. ext. indicație menționată pe plic pentru acest fel de corespondență. – Din fr. poste-restante.

DOOM

post-restánt s. n.

post-restantului
POST-RESTÁNT s. n. Serviciu special care păstrează corespondența la oficiul poștal pentru a fi ridicată de destinatar; p. ext. indicație menționată pe plic pentru acest fel de corespondență. – Din fr. poste-restante.

DOOM

post-restánt s. n.

post-scriptum
POST-POST-SCRÍPTUM s. n. Text adăugat uneori la o scrisoare după post-scriptum. [Abr.: P.P.S.] – Loc. lat.

DOOM

post-post-scríptum (lat.) s. n., abr. P.P.S.

post-scriptum
POST-SCRÍPTUM s. n. Completare adăugată la sfârșitul unei scrisori, după semnătură. [Abr.: P.S.] – Loc. lat.

DOOM

post-scríptum (lat.) s. n.; abr. P.S.

post-scriptumul
POST-POST-SCRÍPTUM s. n. Text adăugat uneori la o scrisoare după post-scriptum. [Abr.: P.P.S.] – Loc. lat.

DOOM

post-post-scríptum (lat.) s. n., abr. P.P.S.

post-scriptumul
POST-SCRÍPTUM s. n. Completare adăugată la sfârșitul unei scrisori, după semnătură. [Abr.: P.S.] – Loc. lat.

DOOM

post-scríptum (lat.) s. n.; abr. P.S.

post-scriptumului
POST-POST-SCRÍPTUM s. n. Text adăugat uneori la o scrisoare după post-scriptum. [Abr.: P.P.S.] – Loc. lat.

DOOM

post-post-scríptum (lat.) s. n., abr. P.P.S.

post-scriptumului
POST-SCRÍPTUM s. n. Completare adăugată la sfârșitul unei scrisori, după semnătură. [Abr.: P.S.] – Loc. lat.

DOOM

post-scríptum (lat.) s. n.; abr. P.S.

post-scriptumuri
POST-POST-SCRÍPTUM s. n. Text adăugat uneori la o scrisoare după post-scriptum. [Abr.: P.P.S.] – Loc. lat.

DOOM

post-post-scríptum (lat.) s. n., abr. P.P.S.

post-scriptumuri
POST-SCRÍPTUM s. n. Completare adăugată la sfârșitul unei scrisori, după semnătură. [Abr.: P.S.] – Loc. lat.

DOOM

post-scríptum (lat.) s. n.; abr. P.S.

post-scriptumurile
POST-POST-SCRÍPTUM s. n. Text adăugat uneori la o scrisoare după post-scriptum. [Abr.: P.P.S.] – Loc. lat.

DOOM

post-post-scríptum (lat.) s. n., abr. P.P.S.

post-scriptumurile
POST-SCRÍPTUM s. n. Completare adăugată la sfârșitul unei scrisori, după semnătură. [Abr.: P.S.] – Loc. lat.

DOOM

post-scríptum (lat.) s. n.; abr. P.S.

post-scriptumurilor
POST-POST-SCRÍPTUM s. n. Text adăugat uneori la o scrisoare după post-scriptum. [Abr.: P.P.S.] – Loc. lat.

DOOM

post-post-scríptum (lat.) s. n., abr. P.P.S.

post-scriptumurilor
POST-SCRÍPTUM s. n. Completare adăugată la sfârșitul unei scrisori, după semnătură. [Abr.: P.S.] – Loc. lat.

DOOM

post-scríptum (lat.) s. n.; abr. P.S.

pot-pourri
POT-POURRÍ s.n. v. potpuriu.

prefăceți-
PREFÁCE, prefác, vb. III. 1. Tranz. și refl. A da sau a lua o formă nouă, un conținut nou; a (se) transforma, a (se) modifica, a (se) schimba, a (se) preschimba. 2. Tranz. A repara, a reface un obiect, schimbându-i (parțial sau total) aspectul, înfățișarea. 3. Refl. A încerca (prin atitudine, comportare) să dea o impresie falsă, pentru a induce în eroare; a simula. – Pre² + face (după sl. prĕtvoriti).

DOOM

prefáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prefác, 1 pl. prefácem, 2 pl. prefáceți; imper. 2 sg. prefắ, neg. nu prefáce; ger. prefăcấnd; part. prefăcút

presimte-
PRESIMȚÍ, presímt, vb. IV. Tranz. A simți dinainte, vag și instinctiv, ceea ce urmează să se întâmple. – Pre¹- + simți (după fr. pressentir).

DOOM

presimțí (a ~) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. presímt, imperf. 3 sg. presimțeá; conj. prez. 3 să presímtă

presse-papier
PRESSE-PAPIER s.n. v. prespapier.

previn-
PREVENÍ, prevín, vb. IV. Tranz. 1. A atrage cuiva atenția asupra consecințelor (negative ale) unor acțiuni; a informa în prealabil; a avertiza, a prevesti. 2. A lua măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preîntâmpina. 3. (Rar) A împlini dinainte dorințele cuiva. – Din fr. prévenir, lat. praevenire.

DOOM

prevení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevín, imperf. 3 sg. preveneá; conj. prez. 3 să prevínă

prim-plan
PRIM-PLÁN, prim-planuri, s. n. Cadru cinematografic în care interpreții sunt filmați de aproape. – Prim² + plan.

DOOM

prim-plán s. n., pl. prim-plánuri

prim-planul
PRIM-PLÁN, prim-planuri, s. n. Cadru cinematografic în care interpreții sunt filmați de aproape. – Prim² + plan.

DOOM

prim-plán s. n., pl. prim-plánuri

prim-planului
PRIM-PLÁN, prim-planuri, s. n. Cadru cinematografic în care interpreții sunt filmați de aproape. – Prim² + plan.

DOOM

prim-plán s. n., pl. prim-plánuri

prim-planuri
PRIM-PLÁN, prim-planuri, s. n. Cadru cinematografic în care interpreții sunt filmați de aproape. – Prim² + plan.

DOOM

prim-plán s. n., pl. prim-plánuri

prim-planurile
PRIM-PLÁN, prim-planuri, s. n. Cadru cinematografic în care interpreții sunt filmați de aproape. – Prim² + plan.

DOOM

prim-plán s. n., pl. prim-plánuri

prim-planurilor
PRIM-PLÁN, prim-planuri, s. n. Cadru cinematografic în care interpreții sunt filmați de aproape. – Prim² + plan.

DOOM

prim-plán s. n., pl. prim-plánuri

prim-pretor
PRIM-PRÉTOR, prim-pretori, s. m. (În vechea organizare administrativă a țării) Funcționar mai mare în grad decât pretorul (3). – Prim² + pretor.

DOOM

prim-prétor s. m., art. prim-prétorul; pl. prim-prétori, art. prim-prétorii

prim-pretore
PRIM-PRÉTOR, prim-pretori, s. m. (În vechea organizare administrativă a țării) Funcționar mai mare în grad decât pretorul (3). – Prim² + pretor.

DOOM

prim-prétor s. m., art. prim-prétorul; pl. prim-prétori, art. prim-prétorii

prim-pretori
PRIM-PRÉTOR, prim-pretori, s. m. (În vechea organizare administrativă a țării) Funcționar mai mare în grad decât pretorul (3). – Prim² + pretor.

DOOM

prim-prétor s. m., art. prim-prétorul; pl. prim-prétori, art. prim-prétorii

prim-pretorii
PRIM-PRÉTOR, prim-pretori, s. m. (În vechea organizare administrativă a țării) Funcționar mai mare în grad decât pretorul (3). – Prim² + pretor.

DOOM

prim-prétor s. m., art. prim-prétorul; pl. prim-prétori, art. prim-prétorii

prim-pretorilor
PRIM-PRÉTOR, prim-pretori, s. m. (În vechea organizare administrativă a țării) Funcționar mai mare în grad decât pretorul (3). – Prim² + pretor.

DOOM

prim-prétor s. m., art. prim-prétorul; pl. prim-prétori, art. prim-prétorii

prim-pretorul
PRIM-PRÉTOR, prim-pretori, s. m. (În vechea organizare administrativă a țării) Funcționar mai mare în grad decât pretorul (3). – Prim² + pretor.

DOOM

prim-prétor s. m., art. prim-prétorul; pl. prim-prétori, art. prim-prétorii

prim-pretorule
PRIM-PRÉTOR, prim-pretori, s. m. (În vechea organizare administrativă a țării) Funcționar mai mare în grad decât pretorul (3). – Prim² + pretor.

DOOM

prim-prétor s. m., art. prim-prétorul; pl. prim-prétori, art. prim-prétorii

prim-pretorului
PRIM-PRÉTOR, prim-pretori, s. m. (În vechea organizare administrativă a țării) Funcționar mai mare în grad decât pretorul (3). – Prim² + pretor.

DOOM

prim-prétor s. m., art. prim-prétorul; pl. prim-prétori, art. prim-prétorii

prime-time
PRIME-TIME s. n. (Englezism) Oră de audiență maximă în televiziune. [Pr.: práĭmtaĭm] – Cuv. engl.

DOOM

prime-time (angl.) [pron. práĭmtaĭm] s. n. (în prime-time)

prince de galles
PRINCE DE GALLES subst. Țesătură de lână cu linii fine încrucișate care formează carouri într-o tentă uniformă, pe un fond deschis. [Pr.: prens dë gal] – Cuv. fr.

propriu-zis
propriu-zisă s. f. sg. soție, nevastă.

DOOM

própriu-zís [priu pron. priu] (pro-priu-) adj. m., pl. própriu-zíși; f. própriu-zísă, pl. própriu-zíse

prost-crescut
prost-crescut expr. (peior. – d. oameni) nepoliticos; needucat

DOOM

prost-crescút (needucat) adj. m., pl. prost-crescúți; f. prost-crescútă, pl. prost-crescúte

pu-pu-pup
PU-PU-PÚP interj. Cuvânt care imită strigătul pupezei. [Var.: pu-púp interj.] – Onomatopee.

pu-pup
PU-PU-PÚP interj. Cuvânt care imită strigătul pupezei. [Var.: pu-púp interj.] – Onomatopee.

puia-gaia
PUIA-GÁIA s. f. art. (În sintagma) De-a puia-gaia = numele unui joc de copii; de-a baba-gaia. [Pr.: pu-ia-ga-ia] – Pui¹ + gaie.

punching-ball
PUNCHING-BALL s.n. Punctbal. [Pron. páncing-bol. / < engl., fr. punching-ball].

push-pull
PUSH-PULL s.n. (Electr.) Montaj amplificator în care două elemente cu caracteristici simetrice funcționează în opoziție. [Pron. puș-pul. / < engl., fr. push-pull].

puzzle-ul
PUZZLE, puzzle-uri, s. n. Joc de perspicacitate care constă în îmbinarea unor piese decupate pentru a reconstitui un întreg. [Pr.: pázăl] – Cuv. engl.

DOOM

puzzle (angl.) [pron. pázăl] s. n., art. puzzle-ul; pl. puzzle-uri

puzzle-ului
PUZZLE, puzzle-uri, s. n. Joc de perspicacitate care constă în îmbinarea unor piese decupate pentru a reconstitui un întreg. [Pr.: pázăl] – Cuv. engl.

DOOM

puzzle (angl.) [pron. pázăl] s. n., art. puzzle-ul; pl. puzzle-uri

puzzle-uri
PUZZLE, puzzle-uri, s. n. Joc de perspicacitate care constă în îmbinarea unor piese decupate pentru a reconstitui un întreg. [Pr.: pázăl] – Cuv. engl.

DOOM

puzzle (angl.) [pron. pázăl] s. n., art. puzzle-ul; pl. puzzle-uri

puzzle-urile
PUZZLE, puzzle-uri, s. n. Joc de perspicacitate care constă în îmbinarea unor piese decupate pentru a reconstitui un întreg. [Pr.: pázăl] – Cuv. engl.

DOOM

puzzle (angl.) [pron. pázăl] s. n., art. puzzle-ul; pl. puzzle-uri

puzzle-urilor
PUZZLE, puzzle-uri, s. n. Joc de perspicacitate care constă în îmbinarea unor piese decupate pentru a reconstitui un întreg. [Pr.: pázăl] – Cuv. engl.

DOOM

puzzle (angl.) [pron. pázăl] s. n., art. puzzle-ul; pl. puzzle-uri

q-ul
CHINTÁL, chintale, s. n. Unitate de măsură pentru greutăți, folosită mai ales pentru cereale, egală cu o sută de kilograme. – Din fr. quintal.

DOOM

chintál s. n., pl. chintále; simb. q

q-ul
Q, q, s. m. 1. A douăzecea literă a alfabetului limbii române, folosită în scrierea numelor proprii și în neologisme cu caracter internațional. 2. Sunet notat cu această literă. [Pr.: kü. – Pl. și: (1, n.) q-uri]

DOOM

q [Pron.: kiu] s. m. / s. n., pl. q / q-uri

q-ului
CHINTÁL, chintale, s. n. Unitate de măsură pentru greutăți, folosită mai ales pentru cereale, egală cu o sută de kilograme. – Din fr. quintal.

DOOM

chintál s. n., pl. chintále; simb. q

q-ului
Q, q, s. m. 1. A douăzecea literă a alfabetului limbii române, folosită în scrierea numelor proprii și în neologisme cu caracter internațional. 2. Sunet notat cu această literă. [Pr.: kü. – Pl. și: (1, n.) q-uri]

DOOM

q [Pron.: kiu] s. m. / s. n., pl. q / q-uri

q-uri
CHINTÁL, chintale, s. n. Unitate de măsură pentru greutăți, folosită mai ales pentru cereale, egală cu o sută de kilograme. – Din fr. quintal.

DOOM

chintál s. n., pl. chintále; simb. q

q-uri
Q, q, s. m. 1. A douăzecea literă a alfabetului limbii române, folosită în scrierea numelor proprii și în neologisme cu caracter internațional. 2. Sunet notat cu această literă. [Pr.: kü. – Pl. și: (1, n.) q-uri]

DOOM

q [Pron.: kiu] s. m. / s. n., pl. q / q-uri

q-urile
CHINTÁL, chintale, s. n. Unitate de măsură pentru greutăți, folosită mai ales pentru cereale, egală cu o sută de kilograme. – Din fr. quintal.

DOOM

chintál s. n., pl. chintále; simb. q

q-urile
Q, q, s. m. 1. A douăzecea literă a alfabetului limbii române, folosită în scrierea numelor proprii și în neologisme cu caracter internațional. 2. Sunet notat cu această literă. [Pr.: kü. – Pl. și: (1, n.) q-uri]

DOOM

q [Pron.: kiu] s. m. / s. n., pl. q / q-uri

q-urilor
CHINTÁL, chintale, s. n. Unitate de măsură pentru greutăți, folosită mai ales pentru cereale, egală cu o sută de kilograme. – Din fr. quintal.

DOOM

chintál s. n., pl. chintále; simb. q

q-urilor
Q, q, s. m. 1. A douăzecea literă a alfabetului limbii române, folosită în scrierea numelor proprii și în neologisme cu caracter internațional. 2. Sunet notat cu această literă. [Pr.: kü. – Pl. și: (1, n.) q-uri]

DOOM

q [Pron.: kiu] s. m. / s. n., pl. q / q-uri

quiproquo-ul
QUIPROQUÓ, quiproquo-uri, s. n. 1. (Livr.) Confuzie de persoane sau de lucruri; intervertire. 2. (Teatru) Situație (comică) în care un personaj este confundat cu altul, rezultând o serie de încurcături. [Pr.: cviprocvo și chiproco] – Din fr. quiproquo.

DOOM

quiproquó [pron. cviprocvó] (qui-pro-) s. n., art. quiproquóul; pl. quiproquóuri

quiproquo-ului
QUIPROQUÓ, quiproquo-uri, s. n. 1. (Livr.) Confuzie de persoane sau de lucruri; intervertire. 2. (Teatru) Situație (comică) în care un personaj este confundat cu altul, rezultând o serie de încurcături. [Pr.: cviprocvo și chiproco] – Din fr. quiproquo.

DOOM

quiproquó [pron. cviprocvó] (qui-pro-) s. n., art. quiproquóul; pl. quiproquóuri

quiproquo-uri
QUIPROQUÓ, quiproquo-uri, s. n. 1. (Livr.) Confuzie de persoane sau de lucruri; intervertire. 2. (Teatru) Situație (comică) în care un personaj este confundat cu altul, rezultând o serie de încurcături. [Pr.: cviprocvo și chiproco] – Din fr. quiproquo.

DOOM

quiproquó [pron. cviprocvó] (qui-pro-) s. n., art. quiproquóul; pl. quiproquóuri

quiproquo-urile
QUIPROQUÓ, quiproquo-uri, s. n. 1. (Livr.) Confuzie de persoane sau de lucruri; intervertire. 2. (Teatru) Situație (comică) în care un personaj este confundat cu altul, rezultând o serie de încurcături. [Pr.: cviprocvo și chiproco] – Din fr. quiproquo.

DOOM

quiproquó [pron. cviprocvó] (qui-pro-) s. n., art. quiproquóul; pl. quiproquóuri

quiproquo-urilor
QUIPROQUÓ, quiproquo-uri, s. n. 1. (Livr.) Confuzie de persoane sau de lucruri; intervertire. 2. (Teatru) Situație (comică) în care un personaj este confundat cu altul, rezultând o serie de încurcături. [Pr.: cviprocvo și chiproco] – Din fr. quiproquo.

DOOM

quiproquó [pron. cviprocvó] (qui-pro-) s. n., art. quiproquóul; pl. quiproquóuri

r-ul
R, r, s. m. 1. A douăzeci și una literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană sonantă lichidă vibrantă dentală). [Pr.: er, re, rî. – Pl. și (1, n.) r-uri]

DOOM

r² (sunet) [cit. rî] s. m., pl. r

r-ului
R, r, s. m. 1. A douăzeci și una literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană sonantă lichidă vibrantă dentală). [Pr.: er, re, rî. – Pl. și (1, n.) r-uri]

DOOM

r² (sunet) [cit. rî] s. m., pl. r

r-uri
R, r, s. m. 1. A douăzeci și una literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană sonantă lichidă vibrantă dentală). [Pr.: er, re, rî. – Pl. și (1, n.) r-uri]

DOOM

r² (sunet) [cit. rî] s. m., pl. r

r-urile
R, r, s. m. 1. A douăzeci și una literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană sonantă lichidă vibrantă dentală). [Pr.: er, re, rî. – Pl. și (1, n.) r-uri]

DOOM

r² (sunet) [cit. rî] s. m., pl. r

r-urilor
R, r, s. m. 1. A douăzeci și una literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană sonantă lichidă vibrantă dentală). [Pr.: er, re, rî. – Pl. și (1, n.) r-uri]

DOOM

r² (sunet) [cit. rî] s. m., pl. r

r.f.g.
R.F.G. siglă de la (zona delimitată de cartiere bucureștene) Rahova-Ferentari-Ghencea.

ragtime-ul
RAGTIME, ragtime-uri, s. n. Stil pianistic la modă în perioada 1896-1917, reprezentând unul dintre elementele constitutive ale jazzului și caracterizat printr-o muzică veselă și optimistă, în tempo moderat, cu formă simetrică. ◊ (Adjectival) Dans ragtime. [Pr.: régtaĭm] – Cuv. engl.

DOOM

ragtime (angl.) [pron. régtaĭm] s. n., art. ragtime-ul; pl. ragtime-uri.

ragtime-ului
RAGTIME, ragtime-uri, s. n. Stil pianistic la modă în perioada 1896-1917, reprezentând unul dintre elementele constitutive ale jazzului și caracterizat printr-o muzică veselă și optimistă, în tempo moderat, cu formă simetrică. ◊ (Adjectival) Dans ragtime. [Pr.: régtaĭm] – Cuv. engl.

DOOM

ragtime (angl.) [pron. régtaĭm] s. n., art. ragtime-ul; pl. ragtime-uri.

ragtime-uri
RAGTIME, ragtime-uri, s. n. Stil pianistic la modă în perioada 1896-1917, reprezentând unul dintre elementele constitutive ale jazzului și caracterizat printr-o muzică veselă și optimistă, în tempo moderat, cu formă simetrică. ◊ (Adjectival) Dans ragtime. [Pr.: régtaĭm] – Cuv. engl.

DOOM

ragtime (angl.) [pron. régtaĭm] s. n., art. ragtime-ul; pl. ragtime-uri.

ragtime-urile
RAGTIME, ragtime-uri, s. n. Stil pianistic la modă în perioada 1896-1917, reprezentând unul dintre elementele constitutive ale jazzului și caracterizat printr-o muzică veselă și optimistă, în tempo moderat, cu formă simetrică. ◊ (Adjectival) Dans ragtime. [Pr.: régtaĭm] – Cuv. engl.

DOOM

ragtime (angl.) [pron. régtaĭm] s. n., art. ragtime-ul; pl. ragtime-uri.

ragtime-urilor
RAGTIME, ragtime-uri, s. n. Stil pianistic la modă în perioada 1896-1917, reprezentând unul dintre elementele constitutive ale jazzului și caracterizat printr-o muzică veselă și optimistă, în tempo moderat, cu formă simetrică. ◊ (Adjectival) Dans ragtime. [Pr.: régtaĭm] – Cuv. engl.

DOOM

ragtime (angl.) [pron. régtaĭm] s. n., art. ragtime-ul; pl. ragtime-uri.

ranch-ul
RANCH, ranch-uri, s. n. Fermă mare pentru creșterea vitelor, specifică vestului Statelor Unite ale Americii și Mexicului. [Pr.: renč] – Din engl. ranch.

DOOM

!ranch (fermă) (angl.) [pron. renč] s. n., art. ranch-ul [pron. rénčul]; pl. ranch-uri

ranch-ului
RANCH, ranch-uri, s. n. Fermă mare pentru creșterea vitelor, specifică vestului Statelor Unite ale Americii și Mexicului. [Pr.: renč] – Din engl. ranch.

DOOM

!ranch (fermă) (angl.) [pron. renč] s. n., art. ranch-ul [pron. rénčul]; pl. ranch-uri

ranch-uri
RANCH, ranch-uri, s. n. Fermă mare pentru creșterea vitelor, specifică vestului Statelor Unite ale Americii și Mexicului. [Pr.: renč] – Din engl. ranch.

DOOM

!ranch (fermă) (angl.) [pron. renč] s. n., art. ranch-ul [pron. rénčul]; pl. ranch-uri

ranch-urile
RANCH, ranch-uri, s. n. Fermă mare pentru creșterea vitelor, specifică vestului Statelor Unite ale Americii și Mexicului. [Pr.: renč] – Din engl. ranch.

DOOM

!ranch (fermă) (angl.) [pron. renč] s. n., art. ranch-ul [pron. rénčul]; pl. ranch-uri

ranch-urilor
RANCH, ranch-uri, s. n. Fermă mare pentru creșterea vitelor, specifică vestului Statelor Unite ale Americii și Mexicului. [Pr.: renč] – Din engl. ranch.

DOOM

!ranch (fermă) (angl.) [pron. renč] s. n., art. ranch-ul [pron. rénčul]; pl. ranch-uri

re-
RE¹- pref. Element de compunere cu sens iterativ formînd derivate de la verbe, ca: realege, reedita, recîștiga, restructura, reeduca etc.

rea-credință
REA-CREDÍNȚĂ s. f. Atitudine necorectă, necinstită; perfidie, necinste. ◊ Loc. adj, și adv. De rea-credință = necinstit, incorect, perfid. Atunci ești sau absurd, sau de rea-credință. BARANGA, I. 184.

DOOM

rea-credínță (rea-) s. f., art. reáua-credínță (dar: reaua sa credință), g.-d. art. rélei-credínțe

rea-voință
REA-VOÍNȚĂ s. f. Lipsă de bunăvoință, atitudine ostilă. V. dușmănie, răutate. Reaua-voință de care dădeau dovadă funcționarii episcopali față de profesori. IORGA, L. II 203.

DOOM

rea-voínță (rea-) s. f., art. reáua-voínță (dar: reaua sa voință), g.-d. art. rélei-voínțe

readoarme-
READORMÍ, readórm, vb. IV. Intranz. A adormi din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + adormi.

DOOM

readormí (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readórm, imperf. 3 sg. readormeá; conj. prez. 3 să readoármă

rebăteți-
REBÁTE, rebát, vb. III. Tranz. și refl. A bate din nou la mașină un text corectat, amplificat etc. – Pref. re- + bate.

recoceți-
RECOÁCE, recóc, vb. III. Tranz. A trata termic un material în stare solidă prin încălzirea până la o anumită temperatură, urmată de o răcire (înceată), în scopul de a-i îmbunătăți proprietățile fizico-chimice, mecanice, tehnologice etc.; a efectua operația de recoacere. – Pref. re- + coace.

DOOM

recoáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recóc, 1 pl. recoácem, imperf. 3 sg. recoceá, perf. s. 1 sg. recopséi, 1 pl. recoápserăm; conj. prez. 3 să recoácă; imper. 2 sg. recoáce; ger. recocấnd; part. recópt

recunoșteți-
RECUNOÁȘTE, recunosc, vb. III. Tranz. 1. A identifica un lucru, o persoană etc. cunoscute mai înainte. ♦ A deosebi ceva după anumite semne caracteristice. ♦ Refl. A-și descoperi în altul trăsăturile caracteristice, a se regăsi în altul. 2. A admite (ca existent, ca bun, ca valabil); a mărturisi. ♦ A considera pe cineva sau ceva merituos, valoros. ♦ A declara că acceptă sau admite tacit o anumită situație nou creată în relațiile internaționale. ♦ A declara un copil natural ca legitim. 3. (Mil.) A cerceta terenul și pozițiile inamice; a cerceta terenul pe unde urmează să meargă o unitate. 4. A se arăta recunoscător față de cineva sau de ceva. – Pref. re- + cunoaște (după fr. reconnaître).

DOOM

recunoáște (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recunósc, 3 sg. recunoáște, imperf. 3 sg. recunoșteá; ger. recunoscấnd; part. recunoscút

recurgeți-
RECÚRGE, recúrg, vb. III. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A apela la cineva sau la ceva, a se servi, a se folosi de...; a cere (sau a se adresa cuiva pentru) ajutor. – Pref. re- + curge (după fr. recourir).

DOOM

recúrge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. recúrge; ger. recurgấnd; part. recúrs

refăceți-
REFÁCE, refác, vb. III. Tranz. 1. A face din nou ceva rău făcut sau în parte distrus; a repara; p. ext. a transforma, a modifica, a schimba. ♦ Refl. (Despre un țesut) A se regenera. 2. A aduce din nou în starea (de înflorire) în care a fost mai înainte; a reconstrui. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) face din nou sănătos, a (se) întrema, a (se) însănătoși. – Pref. re- + face (după fr. refaire).

DOOM

refáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. refác, 1 pl. refácem, 2 pl. refáceți; imper. refắ, neg. nu refáce; part. refăcút

remake-ul
REMAKE, remake-uri, s. n. (Cin.) Variantă a unui film a cărui primă versiune a obținut un mare succes sau al cărui subiect își recapătă actualitatea. [Pr.: riméĭc] – Cuv. engl.

DOOM

*remake (angl.) [pron. riméĭc] s. n., art. remake-ul; pl. remake-uri

remake-ului
REMAKE, remake-uri, s. n. (Cin.) Variantă a unui film a cărui primă versiune a obținut un mare succes sau al cărui subiect își recapătă actualitatea. [Pr.: riméĭc] – Cuv. engl.

DOOM

*remake (angl.) [pron. riméĭc] s. n., art. remake-ul; pl. remake-uri

remake-uri
REMAKE, remake-uri, s. n. (Cin.) Variantă a unui film a cărui primă versiune a obținut un mare succes sau al cărui subiect își recapătă actualitatea. [Pr.: riméĭc] – Cuv. engl.

DOOM

*remake (angl.) [pron. riméĭc] s. n., art. remake-ul; pl. remake-uri

remake-urile
REMAKE, remake-uri, s. n. (Cin.) Variantă a unui film a cărui primă versiune a obținut un mare succes sau al cărui subiect își recapătă actualitatea. [Pr.: riméĭc] – Cuv. engl.

DOOM

*remake (angl.) [pron. riméĭc] s. n., art. remake-ul; pl. remake-uri

remake-urilor
REMAKE, remake-uri, s. n. (Cin.) Variantă a unui film a cărui primă versiune a obținut un mare succes sau al cărui subiect își recapătă actualitatea. [Pr.: riméĭc] – Cuv. engl.

DOOM

*remake (angl.) [pron. riméĭc] s. n., art. remake-ul; pl. remake-uri

rendez-vous
RENDEZ-VOUS, rendez-vous-uri, s. n. Întâlnire programată între două sau mai multe persoane, într-un loc și într-un timp dinainte stabilite. [Pr.: randevú] – Din fr. rendez-vous.

DOOM

rendez-vous (fr.) [pron. randevú] s. n., art. rendez-vous-ul; pl. rendez-vous-uri

renășteți-
RENÁȘTE, renásc, vb. III. Intranz. A se naște din nou, a lua ființă. ♦ A se arăta, a se ivi din nou, a reapărea. ♦ A se trezi la viață, a se înnoi, a se înviora, a înflori. ♦ A se forma; a se reface. – Pref. re- + naște (după fr. renaître).

DOOM

renáște (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. renásc, 1 pl. renáștem; ger. renăscấnd; part. renăscút

replay-ul
REPLAY s. n. Reluare imediată a fazelor interesante într-o transmisie sportivă (directă) la televiziune. [Pr.: ripléi] – Cuv. engl.

DOOM

*replay (angl.) [pron. ripléĭ] (re-play) s. n., art. replay-ul

replay-ului
REPLAY s. n. Reluare imediată a fazelor interesante într-o transmisie sportivă (directă) la televiziune. [Pr.: ripléi] – Cuv. engl.

DOOM

*replay (angl.) [pron. ripléĭ] (re-play) s. n., art. replay-ul

replay-uri
REPLAY s. n. Reluare imediată a fazelor interesante într-o transmisie sportivă (directă) la televiziune. [Pr.: ripléi] – Cuv. engl.

DOOM

*replay (angl.) [pron. ripléĭ] (re-play) s. n., art. replay-ul

replay-urile
REPLAY s. n. Reluare imediată a fazelor interesante într-o transmisie sportivă (directă) la televiziune. [Pr.: ripléi] – Cuv. engl.

DOOM

*replay (angl.) [pron. ripléĭ] (re-play) s. n., art. replay-ul

replay-urilor
REPLAY s. n. Reluare imediată a fazelor interesante într-o transmisie sportivă (directă) la televiziune. [Pr.: ripléi] – Cuv. engl.

DOOM

*replay (angl.) [pron. ripléĭ] (re-play) s. n., art. replay-ul

resimte-
RESIMȚÍ, resímt, vb. IV. 1. Tranz. A simți. 2. Refl. A simți urmările, consecințele unei împrejurări anterioare. ♦ A se face simțit, a avea repercusiuni. – Din fr. ressentir (după simți).

DOOM

resimțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. resímt, imperf. 3 sg. resimțeá; conj. prez. 3 să resímtă

respingeți-
RESPÍNGE, respíng, vb. III. Tranz. 1. A refuza, a nu admite, a nu accepta. 2. A îndepărta de la sine, a da la o parte. ♦ A arunca înapoi. 3. A ține piept unui atac armat, a sili pe dușman să se retragă. 4. Fig. A înăbuși un sentiment, o pornire. – Din it. respingere.

DOOM

respínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. respíng, 1 pl. respíngem, perf. s. 1 sg. respinséi, 1 pl. respínserăm; part. respíns

restitutio in integrum
RESTITUTIO IN INTEGRUM loc. s. f. 1. (Jur.) Formulă juridică prin care o persoană e repusă în totalitatea drepturilor. 2. Reparare totală a unor prejudicii materiale sau morale aduse cuiva. [Pr.: -ti-o-] – Loc. lat.

DOOM

restitútio in íntegrum (lat.) [ti pron. ți] (-ti-o, -te-grum) loc. s. f.

retrăgeți-
RETRÁGE, retrág, vb. III. 1. Tranz. A trage înapoi. ♦ A scoate, a lua înapoi ceva. ♦ Refl. A se lăsa de o meserie, de o ocupație etc.; a renunța la... 2. Refl. A merge, a pleca (înapoi); a se îndepărta. ♦ A da înapoi din fața dușmanului, a efectua operația de retragere. ♦ A se da deoparte. ♦ A părăsi un loc, o încăpere. ♦ A se izola. 3. Tranz. Fig. A retracta. 4. Refl. (Despre ape curgătoare) A reintra în albie după revărsare. – Pref. re- + trage (după fr. retirer).

DOOM

retráge (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retrág, imperf. 3 sg. retrăgeá, perf. s. 1 sg. retrăséi, 1 pl. retráserăm; part. retrás

reumpleți-
REÚMPLE, reúmplu, vb. III. Tranz. și refl. A (se) umple din nou. [Pr.: re-um-] – Pref. re- + umple (după fr. remplir).

DOOM

reúmple (a ~) (re-um-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reúmplu, 2 sg. reúmpli, 1 pl. reúmplem, 2 pl. reúmpleți; part. reumplút

reântorceți-
REÎNTOÁRCE, reîntórc, vb. III. Refl. A se întoarce din nou la locul de plecare; a reveni, a se înapoia. – Pref. re- + întoarce (după fr. retourner).

DOOM

reîntoárce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntórc, perf. s. 1 sg. reîntorséi, 1 pl. reîntoárserăm; part. reîntórs

reîntorceți-
REÎNTOÁRCE, reîntórc, vb. III. Refl. A se întoarce din nou la locul de plecare; a reveni, a se înapoia. – Pref. re- + întoarce (după fr. retourner).

DOOM

reîntoárce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntórc, perf. s. 1 sg. reîntorséi, 1 pl. reîntoárserăm; part. reîntórs

ripple-mark
RIPPLE-MARK s.n. (Geol.) Ondulații ale suprafeței unui material granular (nisip, pietriș) produse de vânt, curenți acvatici sau valuri. [< engl. ripple-mark < ripple – rid, mark – urmă].

riza-pazar
riza-pazár s. m. – Piață liberă. Tc. riza „acord”, pazar „comerț” (Tiktin). Sec. XVII, înv.

roast beef
RÓSBIF, rosbifuri, s. n. Friptură din mușchi de vacă, foarte puțin friptă, aproape crudă la mijloc. [Var.: roast beef (pr.: rắŭstbif pl.: roast beefuri] – Din fr. rosbif, engl. roast beef.

DOOM

rósbif / (angl.) roast beef [pron. rắŭstbif] s. n., pl. rósbifuri / roast beefuri

rodeți-
ROÁDE, rod, vb. III. 1. Tranz. și intranz. A rupe cu dinții, puțin câte puțin, dintr-un obiect tare (pentru a mânca). ◊ Expr. (Tranz.) A roade (cuiva) urechile = a) a mânca foarte mult, păgubind pe cineva; b) a plictisi (pe cineva) repetând(u-i) mereu același lucru, a-i împuia capul cuiva. 2. Tranz. Fig. (Despre gânduri, sentimente etc.) A chinui, a consuma, a tortura. 3. Tranz. (Reg.) A morfoli ceva în gură. 4. Tranz. și refl. A (se) distruge printr-o acțiune lentă și îndelungată de măcinare, de frecare; a (se) toci, a (se) uza printr-o întrebuințare îndelungată. ◊ Expr. (Tranz.) A roade cuiva pragul = a vizita pe cineva prea des, prea stăruitor. ♦ Tranz. (Despre corpuri tari, aspre, venite în contact cu pielea) A freca pielea (provocând răni). 5. Refl. Fig. (Rar) A se ciopli, a se șlefui; a căpăta maniere, a se civiliza. – Lat. rodere.

DOOM

roáde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rod, perf. s. 1 sg. roséi, 1 pl. roáserăm; conj. prez. 3 să roádă; ger. rozấnd; part. ros

romano-catolic
ROMÁNO-CATÓLIC, -Ă, romano-catolici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Catolic (1). ◊ Biserica Romano-Catolică = Biserica Catolică. 2. S. m. și f. Catolic (2). – Din engl. Roman-Catholic. Cf. fr. romain-catholique.

DOOM

*románo-católic adj. m., s. m., pl. románo-católici; adj. f., s. f. románo-católică, pl. románo-católice

romano-catolic
ROMÁNO-CATÓLIC, -Ă, romano-catolici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Catolic (1). ◊ Biserica Romano-Catolică = Biserica Catolică. 2. S. m. și f. Catolic (2). – Din engl. Roman-Catholic. Cf. fr. romain-catholique.

DOOM

*románo-católic adj. m., s. m., pl. románo-católici; adj. f., s. f. románo-católică, pl. románo-católice

romano-catolică
ROMÁNO-CATÓLIC, -Ă, romano-catolici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Catolic (1). ◊ Biserica Romano-Catolică = Biserica Catolică. 2. S. m. și f. Catolic (2). – Din engl. Roman-Catholic. Cf. fr. romain-catholique.

DOOM

*románo-católic adj. m., s. m., pl. románo-católici; adj. f., s. f. románo-católică, pl. románo-católice

ronde-bosse
RONDE-BOSSE s.n. Lucrare de sculptură executată complet în relief, nemaifăcând astfel corp comun cu fondul. [Pron. rond-bos. / < fr. ronde-bosse].

ronde-bosse-ul
RONDE-BOSSE s.n. Lucrare de sculptură executată complet în relief, nemaifăcând astfel corp comun cu fondul. [Pron. rond-bos. / < fr. ronde-bosse].

ronde-bosse-ului
RONDE-BOSSE s.n. Lucrare de sculptură executată complet în relief, nemaifăcând astfel corp comun cu fondul. [Pron. rond-bos. / < fr. ronde-bosse].

ronde-bosse-uri
RONDE-BOSSE s.n. Lucrare de sculptură executată complet în relief, nemaifăcând astfel corp comun cu fondul. [Pron. rond-bos. / < fr. ronde-bosse].

ronde-bosse-urile
RONDE-BOSSE s.n. Lucrare de sculptură executată complet în relief, nemaifăcând astfel corp comun cu fondul. [Pron. rond-bos. / < fr. ronde-bosse].

ronde-bosse-urilor
RONDE-BOSSE s.n. Lucrare de sculptură executată complet în relief, nemaifăcând astfel corp comun cu fondul. [Pron. rond-bos. / < fr. ronde-bosse].

room-service
ROOM-SÉRVICE s. n. Serviciu asigurat de un hotel, prin care clienților li se poate aduce masa sau băutura în cameră. [Pr.: rum-sérvis] – Cuv. engl.

DOOM

room-sérvice (angl.) [pron. rum-sérvis] (room-, -vice) s. n., art. room-sérvice-ul

rugby-ul
RÚGBI s. n. Joc sportiv desfășurat între două echipe a câte 15 jucători, pe un teren de formă dreptunghiulară, având ca obiect de joc o minge ovală pe care jucătorii o pot folosi, în egală măsură, cu piciorul sau cu mâna. [Scris și: rugby] – Din engl., fr. rugby.

DOOM

rugby v. rúgbi

rugby-ului
RÚGBI s. n. Joc sportiv desfășurat între două echipe a câte 15 jucători, pe un teren de formă dreptunghiulară, având ca obiect de joc o minge ovală pe care jucătorii o pot folosi, în egală măsură, cu piciorul sau cu mâna. [Scris și: rugby] – Din engl., fr. rugby.

DOOM

rugby v. rúgbi

râde-
RẤDE, râd, vb. III. Intranz. 1. A-și manifesta veselia sau satisfacția printr-o mișcare caracteristică a feței și a gurii, scoțând în același timp sunete specifice, succesive și nearticulate. ◊ Expr. A râde (sau, rar a-și râde) în barbă (sau pe sub mustață) = a râde reținut, pe ascuns. (Rar) A râde galben = a râde fals, silit (prefăcându-se că se bucură). A râde (cuiva) în nas (sau în față, în obraz) = a sfida pe cineva; a-și bate joc de cineva care este de față. 2. A se distra; a se amuza, a face haz de ceva. ♦ A fi mulțumit, vesel, fericit; a se bucura. ♦ (Cu determinări în dativ sau introduse prin prep. „la”) A arăta cuiva simpatie, surâzându-i. ♦ (Despre soartă, noroc) A-i fi cuiva favorabil, prielnic. 3. A-și bate joc de cineva sau de ceva; a face haz, a se amuza pe socoteala cuiva sau a ceva; a lua în râs. ◊ Expr. Râd (sau ar râde) și câinii (sau și curcile, ciorile) de cineva, se zice despre cineva care s-a făcut de rușine, s-a compromis. ♦ A nu ține seama de ceva; a nesocoti, a desconsidera, a disprețui. – Lat. ridere.

DOOM

rấde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. râd, 1 pl. rấdem, perf. s. 1 sg. râséi, 1 pl. rấserăm; conj. prez. 3 să rấdă; ger. râzấnd; part. râs

rîde-
RẤDE, râd, vb. III. Intranz. 1. A-și manifesta veselia sau satisfacția printr-o mișcare caracteristică a feței și a gurii, scoțând în același timp sunete specifice, succesive și nearticulate. ◊ Expr. A râde (sau, rar a-și râde) în barbă (sau pe sub mustață) = a râde reținut, pe ascuns. (Rar) A râde galben = a râde fals, silit (prefăcându-se că se bucură). A râde (cuiva) în nas (sau în față, în obraz) = a sfida pe cineva; a-și bate joc de cineva care este de față. 2. A se distra; a se amuza, a face haz de ceva. ♦ A fi mulțumit, vesel, fericit; a se bucura. ♦ (Cu determinări în dativ sau introduse prin prep. „la”) A arăta cuiva simpatie, surâzându-i. ♦ (Despre soartă, noroc) A-i fi cuiva favorabil, prielnic. 3. A-și bate joc de cineva sau de ceva; a face haz, a se amuza pe socoteala cuiva sau a ceva; a lua în râs. ◊ Expr. Râd (sau ar râde) și câinii (sau și curcile, ciorile) de cineva, se zice despre cineva care s-a făcut de rușine, s-a compromis. ♦ A nu ține seama de ceva; a nesocoti, a desconsidera, a disprețui. – Lat. ridere.

DOOM

rấde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. râd, 1 pl. rấdem, perf. s. 1 sg. râséi, 1 pl. rấserăm; conj. prez. 3 să rấdă; ger. râzấnd; part. râs

răscoceți-
RĂSCOÁCERE, răscoaceri, s. f. Faptul de a (se) răscoace. – V. răscoace.

DOOM

răscoáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răscóc, 1 pl. răscoácem, imperf. 3 sg. răscoceá, perf. s. 1 sg. răscopséi, 1 pl. răscoápserăm; conj. prez. 3 să răscoácă; ger. răscocấnd; part. răscópt

răsfrângeți-
RĂSFRẤNGE, răsfrấng, vb. III. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) proiecta lumina asupra unui obiect, făcând-o să se reflecte; (despre obiecte) a(-și) reflecta lumina proiectată asupra lor. ♦ A (se) refracta. ♦ Refl. (Despre sunete) A se întoarce sub formă de ecou; a se repeta. 2. Refl. A se face simțit, influențând, înrâurind, determinând...; a avea repercusiuni asupra cuiva sau a ceva. 3. Refl. și tranz. A (se) oglindi, a (se) reflecta, II. Tranz. și refl. (Despre țesături, părți de îmbrăcăminte etc.) A (se) întoarce în afară, a (se) desface, a (se) îndoi, a (se) plia. [Perf. s. răsfrânsei, part. răsfrânt] – Pref. răs- + frânge.

DOOM

răsfrấnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răsfrấng, imperf. 3 sg. răsfrângeá, perf. s. 1 sg. răsfrânséi, 1 pl. răsfrấnserăm; part. răsfrấnt

răsfrîngeți-
RĂSFRẤNGE, răsfrấng, vb. III. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) proiecta lumina asupra unui obiect, făcând-o să se reflecte; (despre obiecte) a(-și) reflecta lumina proiectată asupra lor. ♦ A (se) refracta. ♦ Refl. (Despre sunete) A se întoarce sub formă de ecou; a se repeta. 2. Refl. A se face simțit, influențând, înrâurind, determinând...; a avea repercusiuni asupra cuiva sau a ceva. 3. Refl. și tranz. A (se) oglindi, a (se) reflecta, II. Tranz. și refl. (Despre țesături, părți de îmbrăcăminte etc.) A (se) întoarce în afară, a (se) desface, a (se) îndoi, a (se) plia. [Perf. s. răsfrânsei, part. răsfrânt] – Pref. răs- + frânge.

DOOM

răsfrấnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răsfrấng, imperf. 3 sg. răsfrângeá, perf. s. 1 sg. răsfrânséi, 1 pl. răsfrấnserăm; part. răsfrấnt

răstorceți-
RĂSTOÁRCE, răstórc, vb. III. Tranz. (Reg.) A da cuiva înapoi și în cantitate mai mare cele primite. – Pref. răs- + [în]toarce.

DOOM

răstoárce (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răstórc, perf. s. 1 sg. răstorséi, 1 pl. răstoárserăm; part. răstórs

rău-platnic
RĂU-PLÁTNIC, -Ă, rău-platnici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care nu-și plătește datoriile (la timp). – Rău + platnic.

DOOM

*rău-plátnic adj. m., s. m., pl. rău-plátnici; adj. f., s. f. rău-plátnică, pl. rău-plátnice

rău-platnic
RĂU-PLÁTNIC, -Ă, rău-platnici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care nu-și plătește datoriile (la timp). – Rău + platnic.

DOOM

*rău-plátnic adj. m., s. m., pl. rău-plátnici; adj. f., s. f. rău-plátnică, pl. rău-plátnice

rău-platnică
RĂU-PLÁTNIC, -Ă, rău-platnici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care nu-și plătește datoriile (la timp). – Rău + platnic.

DOOM

*rău-plátnic adj. m., s. m., pl. rău-plátnici; adj. f., s. f. rău-plátnică, pl. rău-plátnice

răzbăteți-
RĂZBÁTE, răzbát, vb. III. 1. Intranz. A-și face, a-și croi drum prin..., a înainta cu greu, înlăturând obstacolele; a străbate, a pătrunde. 2. Intranz. A răzbi (2), a izbuti. 3. Intranz. A umbla în lung și în larg; a cutreiera, a colinda. 4. Tranz. (Despre stări, sentimente) A pune stăpânire cu putere pe cineva; a birui, a învinge, a copleși, a răzbi (4). – Pref. răz- + bate.

DOOM

răzbáte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răzbát, 1 pl. răzbátem, 2 pl. răzbáteți, imperf. 3 sg. răzbăteá; conj. prez. 3 să răzbátă; part. răzbătút

s-e
SUD-ÉST s. n. 1. Punct cardinal secundar, situat în direcția bisectoarei unghiului format de direcțiile sud și est. 2. Parte a globului pământesc, a unui continent, a unei țări etc. așezată între sud și est. – Din fr. sud-est.

DOOM

sud-ést s. n.; abr. S-E

s-ul
S, s, s. m. 1. A douăzeci și doua literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană constrictivă dentală surdă). [Pr.: es, se, sî. – Pl. și: (1, n.) s-uri]

DOOM

s² (sunet) [cit. sî] s. m., pl. s

s-ul
SULF s. n. Metaloid de culoare gălbuie, cu miros neplăcut, care se găsește în natură în stare nativă sau în combinații, folosit mai ales în tehnică și în medicină; pucioasă. Floare de sulf= sulf sub formă de pulbere fină. – Din lat. sulphur.

DOOM

sulf s. n.; simb. S

s-ului
S, s, s. m. 1. A douăzeci și doua literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană constrictivă dentală surdă). [Pr.: es, se, sî. – Pl. și: (1, n.) s-uri]

DOOM

s² (sunet) [cit. sî] s. m., pl. s

s-ului
SULF s. n. Metaloid de culoare gălbuie, cu miros neplăcut, care se găsește în natură în stare nativă sau în combinații, folosit mai ales în tehnică și în medicină; pucioasă. Floare de sulf= sulf sub formă de pulbere fină. – Din lat. sulphur.

DOOM

sulf s. n.; simb. S

s-uri
S, s, s. m. 1. A douăzeci și doua literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană constrictivă dentală surdă). [Pr.: es, se, sî. – Pl. și: (1, n.) s-uri]

DOOM

s² (sunet) [cit. sî] s. m., pl. s

s-uri
SULF s. n. Metaloid de culoare gălbuie, cu miros neplăcut, care se găsește în natură în stare nativă sau în combinații, folosit mai ales în tehnică și în medicină; pucioasă. Floare de sulf= sulf sub formă de pulbere fină. – Din lat. sulphur.

DOOM

sulf s. n.; simb. S

s-urile
S, s, s. m. 1. A douăzeci și doua literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană constrictivă dentală surdă). [Pr.: es, se, sî. – Pl. și: (1, n.) s-uri]

DOOM

s² (sunet) [cit. sî] s. m., pl. s

s-urile
SULF s. n. Metaloid de culoare gălbuie, cu miros neplăcut, care se găsește în natură în stare nativă sau în combinații, folosit mai ales în tehnică și în medicină; pucioasă. Floare de sulf= sulf sub formă de pulbere fină. – Din lat. sulphur.

DOOM

sulf s. n.; simb. S

s-urilor
S, s, s. m. 1. A douăzeci și doua literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană constrictivă dentală surdă). [Pr.: es, se, sî. – Pl. și: (1, n.) s-uri]

DOOM

s² (sunet) [cit. sî] s. m., pl. s

s-urilor
SULF s. n. Metaloid de culoare gălbuie, cu miros neplăcut, care se găsește în natură în stare nativă sau în combinații, folosit mai ales în tehnică și în medicină; pucioasă. Floare de sulf= sulf sub formă de pulbere fină. – Din lat. sulphur.

DOOM

sulf s. n.; simb. S

s-v
SUD-VÉST s. n. 1. Punct cardinal secundar, situat în direcția bisectoarei unghiului format de direcțiile sud și vest. 2. Parte a globului pământesc, a unui continent, a unei țări etc. așezată între sud și vest. – Din fr. sud-ouest, germ. Südwest.

DOOM

sud-vest s. n.; abr. S-V

s.o.s.
S.O.S.², s.o.s.-uri, s. n. Apel internațional radiotelegrafic transmis de o navă în pericol de scufundare. ♦ P. gener. Apel, semnal prin care se cere ajutor în caz de pericol. [Citit: se-o-se sau es-o-es] – Din engl., fr. s.o.s.

saint-bernard
SAINT-BERNARD s. m. (Zool.) Bernardin¹. [Pr.: sẽ bernăr] – Cuv. fr.

DOOM

Saint-Bernárd (rasă de câini) (fr.) [pron. sẽ bernár] (Saint-) s. propriu m.

saint-bernard-ul
SAINT-BERNARD s. m. (Zool.) Bernardin¹. [Pr.: sẽ bernăr] – Cuv. fr.

DOOM

Saint-Bernárd (rasă de câini) (fr.) [pron. sẽ bernár] (Saint-) s. propriu m.

saint-bernard-ului
SAINT-BERNARD s. m. (Zool.) Bernardin¹. [Pr.: sẽ bernăr] – Cuv. fr.

DOOM

Saint-Bernárd (rasă de câini) (fr.) [pron. sẽ bernár] (Saint-) s. propriu m.

saint-simonian
SAINT-SIMONIÁN, -Ă adj. Referitor la saint-simonism. // s.m. și f. Adept al saint-simonismului. [Pron. sen-...-ni-an. / < fr. saint-simonien].

saint-simoniana
SAINT-SIMONIÁN, -Ă adj. Referitor la saint-simonism. // s.m. și f. Adept al saint-simonismului. [Pron. sen-...-ni-an. / < fr. saint-simonien].

saint-simonianul
SAINT-SIMONIÁN, -Ă adj. Referitor la saint-simonism. // s.m. și f. Adept al saint-simonismului. [Pron. sen-...-ni-an. / < fr. saint-simonien].

saint-simonianului
SAINT-SIMONIÁN, -Ă adj. Referitor la saint-simonism. // s.m. și f. Adept al saint-simonismului. [Pron. sen-...-ni-an. / < fr. saint-simonien].

saint-simoniene
SAINT-SIMONIÁN, -Ă adj. Referitor la saint-simonism. // s.m. și f. Adept al saint-simonismului. [Pron. sen-...-ni-an. / < fr. saint-simonien].

saint-simonienei
SAINT-SIMONIÁN, -Ă adj. Referitor la saint-simonism. // s.m. și f. Adept al saint-simonismului. [Pron. sen-...-ni-an. / < fr. saint-simonien].

saint-simonienele
SAINT-SIMONIÁN, -Ă adj. Referitor la saint-simonism. // s.m. și f. Adept al saint-simonismului. [Pron. sen-...-ni-an. / < fr. saint-simonien].

saint-simonienelor
SAINT-SIMONIÁN, -Ă adj. Referitor la saint-simonism. // s.m. și f. Adept al saint-simonismului. [Pron. sen-...-ni-an. / < fr. saint-simonien].

saint-simonieni
SAINT-SIMONIÁN, -Ă adj. Referitor la saint-simonism. // s.m. și f. Adept al saint-simonismului. [Pron. sen-...-ni-an. / < fr. saint-simonien].

saint-simonienii
SAINT-SIMONIÁN, -Ă adj. Referitor la saint-simonism. // s.m. și f. Adept al saint-simonismului. [Pron. sen-...-ni-an. / < fr. saint-simonien].

saint-simonienilor
SAINT-SIMONIÁN, -Ă adj. Referitor la saint-simonism. // s.m. și f. Adept al saint-simonismului. [Pron. sen-...-ni-an. / < fr. saint-simonien].

saint-simonism
SAINT-SIMONÍSM s.n. Doctrină socialist-utopică, care considera că societatea viitoare se va întemeia pe marea industrie planificată, pe participarea la muncă a tuturor membrilor societății și pe repartiția după muncă, cu păstrarea totuși a proprietății private și a claselor, progresul societății fiind determinat de știința și de rațiunea umană. [Pron. sen-. / < fr. saint-simonisme, cf. Saint-Simon – socialist utopic francez].

saint-simonismul
SAINT-SIMONÍSM s.n. Doctrină socialist-utopică, care considera că societatea viitoare se va întemeia pe marea industrie planificată, pe participarea la muncă a tuturor membrilor societății și pe repartiția după muncă, cu păstrarea totuși a proprietății private și a claselor, progresul societății fiind determinat de știința și de rațiunea umană. [Pron. sen-. / < fr. saint-simonisme, cf. Saint-Simon – socialist utopic francez].

saint-simonismului
SAINT-SIMONÍSM s.n. Doctrină socialist-utopică, care considera că societatea viitoare se va întemeia pe marea industrie planificată, pe participarea la muncă a tuturor membrilor societății și pe repartiția după muncă, cu păstrarea totuși a proprietății private și a claselor, progresul societății fiind determinat de știința și de rațiunea umană. [Pron. sen-. / < fr. saint-simonisme, cf. Saint-Simon – socialist utopic francez].

salata-câinelui
ZGRĂBUNȚÍCĂ, zgrăbunțele, s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina ramificată, cu frunze ovale sau eliptice și cu flori galbene (Lapsana communis). – Zgrăbunță + suf. -ică.

DOOM

zgrăbunțícă s. f., g.-d. art. zgrăbunțélei; pl. zgrăbunțéle, art. zgrăbunțélele

salată-câinească
ZGRĂBUNȚÍCĂ, zgrăbunțele, s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina ramificată, cu frunze ovale sau eliptice și cu flori galbene (Lapsana communis). – Zgrăbunță + suf. -ică.

DOOM

zgrăbunțícă s. f., g.-d. art. zgrăbunțélei; pl. zgrăbunțéle, art. zgrăbunțélele

sans-culottes
SANS-CULOTTES s.m.pl. v. sanculot.

sare-
SARE-GÁRDURI s. m. Om care umblă după femei; afemeiat, muieratic. Nu ți-i rușine ca să te porți ca un sare-garduri ? ALECSANDRI, T. I 358.

DOOM

!sáre-gárduri s. m. și f., g.-d. lui sáre-gárduri; pl. sáre-gárduri

sare-
SARE-GÁRDURI s. m. Om care umblă după femei; afemeiat, muieratic. Nu ți-i rușine ca să te porți ca un sare-garduri ? ALECSANDRI, T. I 358.

DOOM

!sáre-gárduri s. m. și f., g.-d. lui sáre-gárduri; pl. sáre-gárduri

sare-
SĂRÍ, sar, vb. IV. Intranz. I. (Despre ființe) 1. A se desprinde de la pământ, avântându-se în sus printr-o mișcare bruscă, și a reveni în același loc; a sălta. ♦ A dansa, a țopăi, a zburda. ◊ Expr. (Tranz.) Sare tontoroiul (sau drăgaica), se spune despre o persoană neastâmpărată. 2. A se deplasa, a trece dintr-un loc în altul prin salturi. ◊ Loc. adv. Pe sărite = a) mergând în salturi; b) trecând peste anumite părți, omițând anumite părți (la o lectură, scriere etc.). ♦ Fig. A trece brusc dintr-o situație în alta, de la o idee la alta. 3. A trece peste ceva printr-o săritură; a escalada. ◊ Expr. A sări peste cal ◊ a depăși limita admisă; a exagera. ◊ Tranz. A sărit din doi pași cele patru trepte. ◊ (Expr.) A sări garduri (sau, intranz., peste garduri) = a umbla după aventuri amoroase. ♦ Tranz. Fig. A omite, a trece cu vederea. 4. A se ridica brusc de undeva (și a porni). ◊ Expr. A sări (cuiva) de gât = a se repezi să îmbrățișeze pe cineva; a arăta cuiva dragoste (exagerată). A-i sări (cuiva) înainte = a alerga în întâmpinarea cuiva. ♦ A se grăbi, a se repezi (să facă ceva); a interveni grabnic într-o acțiune, în ajutorul cuiva. ◊ Săriți! = cuvânt prin care se cere ajutor de către o persoană desperată. ♦ A se repezi cu dușmănie la cineva; a ataca. ◊ Expr. A sări în capul cuiva sau a-i sări cuiva în cap = a certa pe cineva. ♦ A interveni brusc (și neașteptat) într-o discuție; a intra (brusc) în vorbă. 5. A se ivi pe neașteptate; a răsări. ◊ Expr. A sări în ochi = a fi evident. II. (Despre lucruri) 1. A se deplasa brusc și cu putere în sus, de obicei sub impulsul unor forțe din afară. ◊ Expr. A sări în aer = a se distruge, a se preface în bucăți (în urma unei explozii). ♦ Spec. (Despre obiecte elastice) A se ridica brusc în sus în urma unei lovituri, a atingerii unei suprafețe dure etc. Mingea sare. 2. (Cu determinări locale introduse prin prep. „din” sau „de la”) A-și schimba brusc poziția, a se desprinde brusc din locul în care a fost fixat. ◊ Expr. A-i sări (cuiva) inima (din loc) = a se speria foarte tare; a se emoționa tare. A-i sări (cuiva) țandăra (sau țâfna, muștarul) = a se înfuria, a se mânia. A-i sări (cuiva) ochii (din cap) = a) exprimă superlativul unei stări de suferință fizică; b) (în imprecații și în jurăminte) Să-mi sară ochii dacă te mint. A-și sări din minți = a înnebuni. A-și sări din țâțâni (sau din balamale, din fire) = a se enerva foarte tare, a se mânia. ♦ A țâșni, a împroșca. [Prez. ind. și: (pop.) săr, sai] – Lat. salire.

DOOM

sărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sar, 2 sg. sari, imperf. 3 sg. săreá; conj. prez. 3 să sáră; imper. 2 sg. sari; ger. sărínd

sare-garduri
SARE-GÁRDURI s. m. Om care umblă după femei; afemeiat, muieratic. Nu ți-i rușine ca să te porți ca un sare-garduri ? ALECSANDRI, T. I 358.

DOOM

!sáre-gárduri s. m. și f., g.-d. lui sáre-gárduri; pl. sáre-gárduri

sare-garduri
SARE-GÁRDURI s. m. Om care umblă după femei; afemeiat, muieratic. Nu ți-i rușine ca să te porți ca un sare-garduri ? ALECSANDRI, T. I 358.

DOOM

!sáre-gárduri s. m. și f., g.-d. lui sáre-gárduri; pl. sáre-gárduri

satisfăceți-
SATISFÁCE, satisfác, vb. III. Tranz. 1. A mulțumi pe cineva îndeplinindu-i o dorință, o necesitate, o exigență. 2. A fi conform cu anumite norme, criterii, exigențe, dorințe; a se potrivi, a corespunde. – Din lat. satisfacere.

DOOM

satisfáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. satisfác, 1 pl. satisfacem, 2 pl. satisfaceți; imper. satisfă, neg. nu satisface; part. satisfăcut

scapulo-umeral
SCAPULO-UMERÁL, -Ă adj. Al omoplatului și al umărului. [< fr. scapulo-huméral].

schimni-agasi
schimni-agási, s. m. – Comisar al sultanului. – Var. schemni-aga(si). Tc. iskemni-agasi (Șeineanu, III, 104). Sec. XVIII, înv.

science-fiction
SCIENCE-FICTION s. n. Literatură, film cu caracter științifico-fantastic. ◊ (Adjectival) Literatură science-fiction. [Pr.: sáiăns-ficșăn. – Abr.: SF] – Din engl. science-fiction.

DOOM

*science-fíction (angl.) [pron. sáiăns fícșăn] s. n.; abr. SF [cit. sefé]

science-fictionul
SCIENCE-FICTION s. n. Literatură, film cu caracter științifico-fantastic. ◊ (Adjectival) Literatură science-fiction. [Pr.: sáiăns-ficșăn. – Abr.: SF] – Din engl. science-fiction.

DOOM

*science-fíction (angl.) [pron. sáiăns fícșăn] s. n.; abr. SF [cit. sefé]

science-fictionului
SCIENCE-FICTION s. n. Literatură, film cu caracter științifico-fantastic. ◊ (Adjectival) Literatură science-fiction. [Pr.: sáiăns-ficșăn. – Abr.: SF] – Din engl. science-fiction.

DOOM

*science-fíction (angl.) [pron. sáiăns fícșăn] s. n.; abr. SF [cit. sefé]

scoteți-
SCOÁTE, scot, vb. III. Tranz. I. 1. A lua ceva (afară) dintr-o cantitate mai mare sau din locul unde se află. 2. A extrage dintr-un spațiu, dintr-un înveliș etc. pentru a elibera sau a utiliza. ◊ Expr. A scoate sabia (din teacă) = a începe vrajba, războiul. ♦ A elibera dintr-o strânsoare; a degaja. 3. A pune la vedere; a da la iveală, a înfățișa, a expune. ◊ Expr. A scoate la vânzare (sau la mezat, la licitație) = a pune în vânzare (sau la mezat, la licitație). A scoate în evidență (sau în relief) = a sublinia, a reliefa, a accentua. A scoate la iveală (sau în vileag) = a face cunoscut; a dezvălui. 4. A(-și) da jos de pe sine sau de pe altcineva un obiect de îmbrăcăminte, de podoabă etc. ◊ Expr. Pe unde scot (sau scoți etc.) cămașa? = cum aș (sau ai etc.) putea să scap (ori să scapi etc.) din încurcătura sau necazul în care mă aflu (sau te afli etc.)? ♦ A elibera din ham sau din jug un animal de tracțiune. 5. A trage afară cu forța; a smulge, a extrage, a extirpa. I-a scos o măsea. ◊ Expr. A scoate (cuiva) sufletul = a necăji, a supăra foarte tare (pe cineva). A-și scoate sufletul = a se obosi prea mult, a pune (prea) mult suflet, a se extenua. A-i scoate (cuiva) ochii (pentru ceva) = a-i aduce (cuiva) mereu aminte de un serviciu sau de un bine pe care i l-ai făcut; a reproșa (ceva cuiva). A-și scoate ochii unul altuia = a se certa; a se bate; a-și imputa, a-și reproșa. ♦ Fig. A obține, a căpăta (cu greutate). 6. A izgoni, a alunga, a da pe cineva afară dintr-un anumit loc. ♦ A face să iasă în calea sau în întâmpinarea cuiva. ◊ Expr. A scoate (pe cineva) în lume = a conduce (pe cineva) la o petrecere, la un spectacol, a face (pe cineva) să cunoască societatea. 7. A îndepărta pe cineva dintr-o funcție, a da afară. ♦ A elimina dintr-o serie, dintr-o listă, dintr-un șir. ◊ Expr. A scoate din circuit = a) a face să nu mai funcționeze, întrerupând legăturile cu circuitul; b) a retrage din circulație. A scoate corecturile = a îndrepta greșelile indicate în corecturile unui text pregătit pentru tipar. 8. A face pe cineva să iasă dintr-o anumită stare, a schimba starea cuiva. ◊ Expr. A scoate (pe cineva) din viață (sau dintre cei vii) = a omorî (pe cineva). A nu mai scoate (pe cineva) din... = a nu mai înceta de a numi (pe cineva) cu un nume, cu o poreclă, cu un calificativ (injurios). A scoate (cuiva) peri albi = a pricinui (cuiva) mari necazuri, a sâcâi mereu (pe cineva). ♦ A convoca, a aduna; a mobiliza (pentru o acțiune). 9. A conduce pe călători într-un anumit loc; a duce până într-un loc. O potecă i-a scos din pădure. ◊ Expr. A o scoate la capăt = a termina ceva cu succes, a izbuti, a reuși. A scoate (pe cineva) la covrigi = a ruina sau a păgubi (pe cineva). 10. A scăpa, a salva, a ajuta (pe cineva) să iasă dintr-o situație grea. 11. A obține un produs din ceva; a extrage, a fabrica. 12. A dobândi, a câștiga, a obține. ◊ Expr. A-și scoate pâinea (sau, rar, mămăliga) = a-și câștiga existența, a dobândi cele necesare traiului. ♦ A lua înapoi, a recupera. 13. A lua, a ridica, a obține (un pachet, un act etc.) dintr-un anumit loc. 14. A face ca cineva să parvină, să obțină o situație mai bună; a promova. Meșterul l-a scos calfă. ◊ Expr. A scoate om din cineva = a face pe cineva să devină om cumsecade, de valoare. 15. A face o copie, o reproducere; a fotografia. 16. A tipări, a edita, a publica. A scos o carte. II. 1. A împinge înainte, făcând să iasă în afară, a lăsa să se vadă, a da la iveală. Scot capul pe geam. ◊ Expr. Fuge de-și scoate ochii = fuge foarte tare. ♦ A face să emane; a produce. ♦ A azvârli, a arunca, a trimite. 2. A rosti sunete, a pronunța cuvinte; a striga, a țipa. ♦ A formula, a spune, a zice. 3. A născoci, a scorni, a inventa. ♦ (Înv.) A institui. 4. (Despre păsări) A cloci ouăle și a face să iasă pui. 5. (Despre plante) A face să răsară, să crească, să se dezvolte. – Lat. *excotere (= excutere).

DOOM

scoáte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scot, imperf. 3 sg. scoteá; perf. s. 1 sg. scoséi, 1 pl. scoáserăm; conj. prez. 3 să scoátă; ger. scoțấnd; part. scos

scottish-terrier
SCOTTISH-TERRIER s.m. Câine baset cu păr sârmos abundent. [Pron. scotiș-terier. / < engl., fr. scottish-terrier].

scrabble-ul
SCRABBLE, scrabble-uri, s. n. 1. Joc logic cu litere, asemănător jocului de cuvinte încrucișate. 2. Joc, partidă de scrabble (1). [Pr.: screbl] – Cuv. engl.

DOOM

*scrabble (angl.) [pron. scrébăl] s. n., art. scrabble-ul; (partide, jocuri) pl. scrabble-uri

scrabble-ului
SCRABBLE, scrabble-uri, s. n. 1. Joc logic cu litere, asemănător jocului de cuvinte încrucișate. 2. Joc, partidă de scrabble (1). [Pr.: screbl] – Cuv. engl.

DOOM

*scrabble (angl.) [pron. scrébăl] s. n., art. scrabble-ul; (partide, jocuri) pl. scrabble-uri

scrabble-uri
SCRABBLE, scrabble-uri, s. n. 1. Joc logic cu litere, asemănător jocului de cuvinte încrucișate. 2. Joc, partidă de scrabble (1). [Pr.: screbl] – Cuv. engl.

DOOM

*scrabble (angl.) [pron. scrébăl] s. n., art. scrabble-ul; (partide, jocuri) pl. scrabble-uri

scrabble-urile
SCRABBLE, scrabble-uri, s. n. 1. Joc logic cu litere, asemănător jocului de cuvinte încrucișate. 2. Joc, partidă de scrabble (1). [Pr.: screbl] – Cuv. engl.

DOOM

*scrabble (angl.) [pron. scrébăl] s. n., art. scrabble-ul; (partide, jocuri) pl. scrabble-uri

scrabble-urilor
SCRABBLE, scrabble-uri, s. n. 1. Joc logic cu litere, asemănător jocului de cuvinte încrucișate. 2. Joc, partidă de scrabble (1). [Pr.: screbl] – Cuv. engl.

DOOM

*scrabble (angl.) [pron. scrébăl] s. n., art. scrabble-ul; (partide, jocuri) pl. scrabble-uri

scremeți-
SCRÉME, screm, vb. III. Refl. 1. A se forța, a se încorda făcând un efort pentru a evacua excrementele. 2. Fig. (Fam.) A depune eforturi deosebite, a se strădui (zadarnic sau cu rezultate neînsemnate). ◊ Expr. A se screme să... = a fi pe punctul de a..., a fi gata să... Se screme să plouă. – Cf. lat. excrementum.

DOOM

!scréme (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se scréme, imperf. 3 sg. se scremeá; conj. prez. 3 să se screámă; part. scremút

scurgeți-
SCÚRGE, scurg, vb. III. 1. Refl. și tranz. A curge sau a face să curgă un lichid, prelingându-se în cantități mici. ♦ Tranz. A scoate ultimele picături de lichid aflate într-un recipient. ♦ Refl. (Despre fluide) A ieși (în cantități mici) dintr-o conductă defectă. ♦ Refl. (Despre ochi) A se sparge, împrăștiindu-se din orbită. 2. Tranz. A separa partea lichidă sau particulele aflate în suspensie dintr-un amestec. ♦ A seca apa dintr-un teren prin drenaj. 3. Refl. (Despre ape) A curge la vale (lăsând în urmă locul uscat). ♦ Fig. (Despre grupuri de ființe, de vehicule) A se succeda, a merge în aceeași direcție, a se perinda. 4. Refl. Fig. (Despre unități de timp) A trece unul după altul, a se desfășura. [Perf. s. scursei, part. scurs] – Lat. excurrere (după curge).

DOOM

scúrge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scurg, imperf. 3 sg. scurgeá, perf. s. 1 sg. scurséi, 1 pl. scúrserăm; part. scurs

sea-line
SEA-LINE loc.s. Canalizare sub apă care permite încărcarea și descărcarea în plină mare sau în rada unui port a produselor petroliere. [Pron. sí-lain. / < engl., fr. sea line].

second-hand
SÉCOND-HAND, adj. invar., s. n. 1. Adj. invar. Care nu este nou; la mâna a doua. 2. S. n. Magazin în care se vând produse second-hand (1). [Pr.: secăndhend] – Cuv. engl.

DOOM

sécond-hand (angl.) [pron. sécăndhend] adj. invar.

seleam-ceauș
SELEÁM-CEAÚȘ, seleam-ceauși, s. m. (Înv.) Reprezentant al domnului care mergea înainte și anunța tuturor sosirea acestuia. – Din tc. selâm-çavuș.

DOOM

seleám-ceaúș (înv.) (-leam-) s. m., pl. seleám-ceaúși

self-control
SELF-CONTROL subst. Autocontrol. [Pr.: -tról] – Cuv. engl.

self-controlul
SELF-CONTROL subst. Autocontrol. [Pr.: -tról] – Cuv. engl.

self-controlului
SELF-CONTROL subst. Autocontrol. [Pr.: -tról] – Cuv. engl.

self-defence
SELF-DEFENCE s.n. (Sport) Autoapărare. [Pron. self-diféns. / < engl. self-defence].

self-government
SELF-GOVERNMENT s.n. (Anglicism) Guvern autonom. ♦ Sistem bazat pe o largă participare a cetățenilor la viața publică. [< engl., fr., it. self-government].

self-made-man
SELF-MADE-MAN, self-made-men, s. m. (Englezism) Persoană care este artizanul propriei sale reușite în viață. [Pr.: selfméĭdmen] – Cuv. engl.

DOOM

*self-made-man (angl.) [pron. selfméĭdmen] s. m., pl. self-made-men

self-made-men
SELF-MADE-MAN, self-made-men, s. m. (Englezism) Persoană care este artizanul propriei sale reușite în viață. [Pr.: selfméĭdmen] – Cuv. engl.

DOOM

*self-made-man (angl.) [pron. selfméĭdmen] s. m., pl. self-made-men

self-service
SELF-SERVICE, self-service-uri, s. n. Magazin, restaurant etc. cu autoservire. [Pr.: selfservis] – Cuv. engl.

DOOM

!self-sérvice (angl.) [ce pron. s] (-vice) s. n., art. self-sérvice-ul; pl. self-sérvice-uri

self-service-ul
SELF-SERVICE, self-service-uri, s. n. Magazin, restaurant etc. cu autoservire. [Pr.: selfservis] – Cuv. engl.

DOOM

!self-sérvice (angl.) [ce pron. s] (-vice) s. n., art. self-sérvice-ul; pl. self-sérvice-uri

self-service-ului
SELF-SERVICE, self-service-uri, s. n. Magazin, restaurant etc. cu autoservire. [Pr.: selfservis] – Cuv. engl.

DOOM

!self-sérvice (angl.) [ce pron. s] (-vice) s. n., art. self-sérvice-ul; pl. self-sérvice-uri

self-service-uri
SELF-SERVICE, self-service-uri, s. n. Magazin, restaurant etc. cu autoservire. [Pr.: selfservis] – Cuv. engl.

DOOM

!self-sérvice (angl.) [ce pron. s] (-vice) s. n., art. self-sérvice-ul; pl. self-sérvice-uri

self-service-urile
SELF-SERVICE, self-service-uri, s. n. Magazin, restaurant etc. cu autoservire. [Pr.: selfservis] – Cuv. engl.

DOOM

!self-sérvice (angl.) [ce pron. s] (-vice) s. n., art. self-sérvice-ul; pl. self-sérvice-uri

self-service-urilor
SELF-SERVICE, self-service-uri, s. n. Magazin, restaurant etc. cu autoservire. [Pr.: selfservis] – Cuv. engl.

DOOM

!self-sérvice (angl.) [ce pron. s] (-vice) s. n., art. self-sérvice-ul; pl. self-sérvice-uri

senatus-consult
SENATUS-CONSÚLT s.n. Hotărâre, decret al senatului roman. [Pl. -turi. / < lat. senatus-consultum].

serta-ferta
SÉRTA-FÉRTA adv. (Înv.) De colo până colo, încoace și încolo, fără rost. – Din ngr. sírta-férta.

DOOM

sérta-férta (înv.) adv.

service-ul
SÉRVICE, service-uri, s. n. Stație de reparare și întreținere a autoturismelor sau a diverselor aparate. [Pr.: servis] – Din engl. service.

DOOM

!self-sérvice (angl.) [ce pron. s] (-vice) s. n., art. self-sérvice-ul; pl. self-sérvice-uri

service-ului
SÉRVICE, service-uri, s. n. Stație de reparare și întreținere a autoturismelor sau a diverselor aparate. [Pr.: servis] – Din engl. service.

DOOM

!self-sérvice (angl.) [ce pron. s] (-vice) s. n., art. self-sérvice-ul; pl. self-sérvice-uri

service-uri
SÉRVICE, service-uri, s. n. Stație de reparare și întreținere a autoturismelor sau a diverselor aparate. [Pr.: servis] – Din engl. service.

DOOM

!self-sérvice (angl.) [ce pron. s] (-vice) s. n., art. self-sérvice-ul; pl. self-sérvice-uri

service-urile
SÉRVICE, service-uri, s. n. Stație de reparare și întreținere a autoturismelor sau a diverselor aparate. [Pr.: servis] – Din engl. service.

DOOM

!self-sérvice (angl.) [ce pron. s] (-vice) s. n., art. self-sérvice-ul; pl. self-sérvice-uri

service-urilor
SÉRVICE, service-uri, s. n. Stație de reparare și întreținere a autoturismelor sau a diverselor aparate. [Pr.: servis] – Din engl. service.

DOOM

!self-sérvice (angl.) [ce pron. s] (-vice) s. n., art. self-sérvice-ul; pl. self-sérvice-uri

servius tullius
Servius Tullius, cel de-al șaselea rege al Romei, fiul lui Tarquinius Priscus și al unei sclave, pe nume Ocrisia. Crescut în palatul lui Tarquinius de către soția acestuia – regina Tanaquil – Servius Tullius a urmat la tron după moartea lui Tarquinius Priscus, cu a cărui fiică legitimă se căsătorise între timp.

sex-appeal
SÉX-APPEAL s. n. Farmec, senzualitate a unei femei care provoacă dorință. [Scris și: sexapil. – Pr.: séxăpil] – Din engl. sex-appeal.

DOOM

*séx-appeal (angl.) [pron. séxăpil] (-ap-peal) s. n.

sex-club
SEX-CLUB, sex-cluburi, s. n. Club cu programe erotice. – Din engl. sex club.

DOOM

*sex-clúb s. n., pl. sex-clúburi

sex-shop
SEX-SHOP, sex-shopuri, s. n. Magazin specializat în vânzarea de publicații și materiale pornografice. [Pr. -șop] – Cuv. engl.

DOOM

*séx-shop (angl.) [sh pron. ș] s. n., pl. séx-shopuri

sex-simbol
SEX-SIMBÓL, sex-simboluri, s. n. Vedetă care reprezintă idealul senzualității, al sexualității unei țări, unei epoci etc. – Din fr. sexe-symbole, engl. sex symbol.

DOOM

*sex-simból s. n., pl. sex-simbóluri

sgârie-brânză
ZGÎRIE-BRÎNZĂ s. m. invar. Zgîrcit, avar, cărpănos. Și moș Vasile era un cărpănos și-un pui de zgîrie-brînză, ca și mătușa Mărioara. CREANGĂ, A. 50.

DOOM

zgấrie-brấnză (pop.) (-ri-e-) s. m. și f., g.-d. lui zgấrie-brấnză; pl. zgấrie-brấnză

show-ul
ONE-MAN SHOW, one-man show-uri, s. n. 1. Artist care susține singur un spectacol. 2. Spectacol susținut de un singur artist [Pr.: uanmenșóu] – Din engl. one-man show.

DOOM

*one-man shów (angl.) [pron. ŭánmenșóŭ] s. n., art. one-man shów-ul; pl. one-man shów-uri

show-ul
ONE-MAN SHOW, one-man show-uri, s. n. 1. Artist care susține singur un spectacol. 2. Spectacol susținut de un singur artist [Pr.: uanmenșóu] – Din engl. one-man show.

DOOM

show (angl.) [pron. șou] s. n., art. shów-ul; pl. shów-uri

show-ului
ONE-MAN SHOW, one-man show-uri, s. n. 1. Artist care susține singur un spectacol. 2. Spectacol susținut de un singur artist [Pr.: uanmenșóu] – Din engl. one-man show.

DOOM

*one-man shów (angl.) [pron. ŭánmenșóŭ] s. n., art. one-man shów-ul; pl. one-man shów-uri

show-ului
ONE-MAN SHOW, one-man show-uri, s. n. 1. Artist care susține singur un spectacol. 2. Spectacol susținut de un singur artist [Pr.: uanmenșóu] – Din engl. one-man show.

DOOM

show (angl.) [pron. șou] s. n., art. shów-ul; pl. shów-uri

show-uri
ONE-MAN SHOW, one-man show-uri, s. n. 1. Artist care susține singur un spectacol. 2. Spectacol susținut de un singur artist [Pr.: uanmenșóu] – Din engl. one-man show.

DOOM

*one-man shów (angl.) [pron. ŭánmenșóŭ] s. n., art. one-man shów-ul; pl. one-man shów-uri

show-uri
ONE-MAN SHOW, one-man show-uri, s. n. 1. Artist care susține singur un spectacol. 2. Spectacol susținut de un singur artist [Pr.: uanmenșóu] – Din engl. one-man show.

DOOM

show (angl.) [pron. șou] s. n., art. shów-ul; pl. shów-uri

show-urile
ONE-MAN SHOW, one-man show-uri, s. n. 1. Artist care susține singur un spectacol. 2. Spectacol susținut de un singur artist [Pr.: uanmenșóu] – Din engl. one-man show.

DOOM

*one-man shów (angl.) [pron. ŭánmenșóŭ] s. n., art. one-man shów-ul; pl. one-man shów-uri

show-urile
ONE-MAN SHOW, one-man show-uri, s. n. 1. Artist care susține singur un spectacol. 2. Spectacol susținut de un singur artist [Pr.: uanmenșóu] – Din engl. one-man show.

DOOM

show (angl.) [pron. șou] s. n., art. shów-ul; pl. shów-uri

show-urilor
ONE-MAN SHOW, one-man show-uri, s. n. 1. Artist care susține singur un spectacol. 2. Spectacol susținut de un singur artist [Pr.: uanmenșóu] – Din engl. one-man show.

DOOM

*one-man shów (angl.) [pron. ŭánmenșóŭ] s. n., art. one-man shów-ul; pl. one-man shów-uri

show-urilor
ONE-MAN SHOW, one-man show-uri, s. n. 1. Artist care susține singur un spectacol. 2. Spectacol susținut de un singur artist [Pr.: uanmenșóu] – Din engl. one-man show.

DOOM

show (angl.) [pron. șou] s. n., art. shów-ul; pl. shów-uri

siciu-bei
siciu-bei expr. (înv.) joc de copii în care se folosesc arșicele de miel.

simte-
SIMȚÍ, simt, vb. IV. 1. Tranz. A avea, prin intermediul organelor de simț, senzația sau percepția unui lucru, a unui fapt, a unei calități, a percepe efectul unei excitații; a prezenta sensibilitate. ♦ Refl. A-și da seama de propria stare fizică. 2. Tranz. A băga de seamă, a prinde de veste, a observa prezența unei ființe sau o acțiune a acesteia, mai mult pe baza unui reflex la o excitație a simțurilor decât cu ajutorul judecății. ♦ (Despre animale) A adulmeca. 3. Tranz. A-și da seama, a fi conștient, a înțelege, a bănui o acțiune, o situație etc., bazându-se atât pe informații și elemente logice, cât și pe intuiție, instinct sau legături afective cu altă persoană. ♦ Refl. A fi conștient de o însușire, de o dispoziție sau de o stare proprie. ◊ Expr. A se simți în stare (de ceva sau să facă ceva) = a se ști, a se socoti, a se crede capabil (de ceva sau să facă ceva). 4. Refl. A avea, a da dovadă de bun-simț; a fi un om simțit (2). 5. Tranz. A fi cuprins de o stare afectivă, a încerca un sentiment, o emoție etc.; a fi mișcat, impresionat, tulburat de ceva. ◊ Expr. A simți lipsa (cuiva sau a ceva) = a suferi din cauză că cineva sau ceva lipsește. A simți nevoia să... = a dori să... ♦ A avea impresia că..., a încerca sentimentul că... ◊ Expr. (Refl.) A se simți la (sau în) largul lui sau (ca) acasă (la el) = a încerca un sentiment plăcut, a avea impresia că se află într-un mediu familiar, înconjurat de lucruri sau de oameni cunoscuți; a fi familiarizat cu ceva; a nu fi stânjenit sau jenat de nimic; a se simți bine. ♦ Refl. (Înv.) A se resimți de pe urma efectelor produse de un factor extern, de o situație etc. [Prez. ind. și: (reg.) simțesc, simț] – Lat. sentire.

DOOM

simțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. simt, imperf. 3 sg. simțeá; conj. prez. 3 să símtă

sine die
SÍNE DÍE loc. adj., loc. adv. Fără a fixa o dată precisă. – Loc. lat.

DOOM

síne díe (lat.) (di-e) loc. adj., loc. adv.

sing-sing
Sing-Sing s. pr. (intl.) 1. penitenciar cu regim sever. 2. evadare din arest sau penitenciar.

singulare tantum
SINGULÁRE TÁNTUM, singularia tantum, loc. adj. (Despre substantive) Care are numai formă de singular; care este defectiv de plural. – Loc. lat.

DOOM

singuláre tántum loc. adj., pl. singulária tántum (-ri-a)

sit-in
SIT-IN s.n. (Anglicism) Adunare de demonstranți care, șezând pe pământ, ocupă locuri publice în scop de protest. [< engl. sit-in].

sit-inul
SIT-IN s.n. (Anglicism) Adunare de demonstranți care, șezând pe pământ, ocupă locuri publice în scop de protest. [< engl. sit-in].

sit-inului
SIT-IN s.n. (Anglicism) Adunare de demonstranți care, șezând pe pământ, ocupă locuri publice în scop de protest. [< engl. sit-in].

sit-inuri
SIT-IN s.n. (Anglicism) Adunare de demonstranți care, șezând pe pământ, ocupă locuri publice în scop de protest. [< engl. sit-in].

sit-inurile
SIT-IN s.n. (Anglicism) Adunare de demonstranți care, șezând pe pământ, ocupă locuri publice în scop de protest. [< engl. sit-in].

sit-inurilor
SIT-IN s.n. (Anglicism) Adunare de demonstranți care, șezând pe pământ, ocupă locuri publice în scop de protest. [< engl. sit-in].

site-ul
SAIT s. n. v. site.

DOOM

*site (spațiu pe internet) (angl.) [pron. sait] s. n., art. site-ul; pl. site-uri

site-ului
SAIT s. n. v. site.

DOOM

*site (spațiu pe internet) (angl.) [pron. sait] s. n., art. site-ul; pl. site-uri

site-uri
SAIT s. n. v. site.

DOOM

*site (spațiu pe internet) (angl.) [pron. sait] s. n., art. site-ul; pl. site-uri

site-urile
SAIT s. n. v. site.

DOOM

*site (spațiu pe internet) (angl.) [pron. sait] s. n., art. site-ul; pl. site-uri

site-urilor
SAIT s. n. v. site.

DOOM

*site (spațiu pe internet) (angl.) [pron. sait] s. n., art. site-ul; pl. site-uri

slow-fox
SLOW-FOX, slow-foxuri, s. n. Dans modern mai lent decât foxtrotul. [Pr.: slăŭfox] – Din engl. slow-fox.

DOOM

slow-fox (angl.) [pron. slăŭfox] s.n., pl. slow-foxuri

slow-foxul
SLOW-FOX, slow-foxuri, s. n. Dans modern mai lent decât foxtrotul. [Pr.: slăŭfox] – Din engl. slow-fox.

DOOM

slow-fox (angl.) [pron. slăŭfox] s.n., pl. slow-foxuri

slow-foxului
SLOW-FOX, slow-foxuri, s. n. Dans modern mai lent decât foxtrotul. [Pr.: slăŭfox] – Din engl. slow-fox.

DOOM

slow-fox (angl.) [pron. slăŭfox] s.n., pl. slow-foxuri

slow-foxuri
SLOW-FOX, slow-foxuri, s. n. Dans modern mai lent decât foxtrotul. [Pr.: slăŭfox] – Din engl. slow-fox.

DOOM

slow-fox (angl.) [pron. slăŭfox] s.n., pl. slow-foxuri

slow-foxurile
SLOW-FOX, slow-foxuri, s. n. Dans modern mai lent decât foxtrotul. [Pr.: slăŭfox] – Din engl. slow-fox.

DOOM

slow-fox (angl.) [pron. slăŭfox] s.n., pl. slow-foxuri

slow-foxurilor
SLOW-FOX, slow-foxuri, s. n. Dans modern mai lent decât foxtrotul. [Pr.: slăŭfox] – Din engl. slow-fox.

DOOM

slow-fox (angl.) [pron. slăŭfox] s.n., pl. slow-foxuri

slow-ul
SLOW, slow-uri, s. n. Dans modern, cu mișcări lente; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: slăŭ] – Cuv. engl.

DOOM

slow (angl.) [pron. slăŭ] s.n., art. slow-ul; pl. slow-uri

slow-ului
SLOW, slow-uri, s. n. Dans modern, cu mișcări lente; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: slăŭ] – Cuv. engl.

DOOM

slow (angl.) [pron. slăŭ] s.n., art. slow-ul; pl. slow-uri

slow-uri
SLOW, slow-uri, s. n. Dans modern, cu mișcări lente; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: slăŭ] – Cuv. engl.

DOOM

slow (angl.) [pron. slăŭ] s.n., art. slow-ul; pl. slow-uri

slow-urile
SLOW, slow-uri, s. n. Dans modern, cu mișcări lente; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: slăŭ] – Cuv. engl.

DOOM

slow (angl.) [pron. slăŭ] s.n., art. slow-ul; pl. slow-uri

slow-urilor
SLOW, slow-uri, s. n. Dans modern, cu mișcări lente; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: slăŭ] – Cuv. engl.

DOOM

slow (angl.) [pron. slăŭ] s.n., art. slow-ul; pl. slow-uri

smulgeți-
SMÚLGE, smulg, vb. III. 1. Tranz. A trage cu putere pentru a scoate sau a deplasa din locul unde se află. ◊ Expr. A-și smulge părul (din cap) sau a-și smulge barba = a-și manifesta puternic durerea sau disperarea; a fi foarte supărat. ♦ (Reg.) A jumuli o pasăre de pene. ♦ Tranz. și refl. A (se) desprinde (brusc) din locul unde se află. 2. Tranz. Fig. A obține ceva cu mari eforturi; a lua cu forța. ◊ Expr. A smulge (pe cineva) din ghearele morții = a salva (pe cineva) de la moarte. 3. Tranz. și refl. A (se) da la o parte, a (se) îndepărta, a (se) retrage cu o mișcare bruscă. 4. Tranz. și refl. A (se) despărți, a (se) dezlipi. [Perf. s. smulséi, part. smuls și (înv. și reg.) smult] – Lat. *exmulgere.

DOOM

smúlge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smulg, imperf. 3 sg. smulgeá, perf. s. 1 sg. smulséi, 1 pl. smúlserăm; part. smuls

snack-bar
SNACK-BAR, snack-baruri, s. n. Mic restaurant deschis permanent în hoteluri, în gări etc. unde se servesc aperitive, gustări etc. [Pr.: snécbar] – Cuv. engl.

DOOM

snack-bar (angl.) [pron. snécbar] s.n., pl. snack-baruri

snack-barul
SNACK-BAR, snack-baruri, s. n. Mic restaurant deschis permanent în hoteluri, în gări etc. unde se servesc aperitive, gustări etc. [Pr.: snécbar] – Cuv. engl.

DOOM

snack-bar (angl.) [pron. snécbar] s.n., pl. snack-baruri

snack-barului
SNACK-BAR, snack-baruri, s. n. Mic restaurant deschis permanent în hoteluri, în gări etc. unde se servesc aperitive, gustări etc. [Pr.: snécbar] – Cuv. engl.

DOOM

snack-bar (angl.) [pron. snécbar] s.n., pl. snack-baruri

snack-baruri
SNACK-BAR, snack-baruri, s. n. Mic restaurant deschis permanent în hoteluri, în gări etc. unde se servesc aperitive, gustări etc. [Pr.: snécbar] – Cuv. engl.

DOOM

snack-bar (angl.) [pron. snécbar] s.n., pl. snack-baruri

snack-barurile
SNACK-BAR, snack-baruri, s. n. Mic restaurant deschis permanent în hoteluri, în gări etc. unde se servesc aperitive, gustări etc. [Pr.: snécbar] – Cuv. engl.

DOOM

snack-bar (angl.) [pron. snécbar] s.n., pl. snack-baruri

snack-barurilor
SNACK-BAR, snack-baruri, s. n. Mic restaurant deschis permanent în hoteluri, în gări etc. unde se servesc aperitive, gustări etc. [Pr.: snécbar] – Cuv. engl.

DOOM

snack-bar (angl.) [pron. snécbar] s.n., pl. snack-baruri

snow-board
SNOW-BOARD, snow-boarduri, s. n. Planșă de forma unui schi mai lat, cu care se execută alunecări periculoase și cu viteză mare pe zăpadă. [Pr.: snắubord] – Din engl. snow-board.

DOOM

*snow-board (angl.) [pron. snắubord] s. n., pl. snow-boarduri

social-darwinism
SOCIAL-DARWINÍSM s.n. Darwinism social. [< rus. soțial-darvinizm].

social-darwinist
SOCIAL-DARWINÍST, -Ă adj. Referitor la social-darwinism, propriu social-darwinismului. // s.m. și f. Adept al social-darwinismului. [< rus. soțial-darvinist].

social-democrat
SOCIÁL-DEMOCRÁT, -Ă, social-democrați, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Membru sau simpatizant al unui partid social-democrat; adept al unor concepții politice și ideologice social-democrate. 2. Adj. Care aparține social-democrației sau social-democraților (1), privitor la social-democrație sau la social-democrați. [Pr.: -ci-al] – Din fr. social-démocrate.

DOOM

sociál-democrát (-ci-al-, -mo-crat) adj. m., s. m., pl. sociál-democráți; adj. f., s. f. sociál-democrátă, pl. sociál-democráte

social-democrat
SOCIÁL-DEMOCRÁT, -Ă, social-democrați, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Membru sau simpatizant al unui partid social-democrat; adept al unor concepții politice și ideologice social-democrate. 2. Adj. Care aparține social-democrației sau social-democraților (1), privitor la social-democrație sau la social-democrați. [Pr.: -ci-al] – Din fr. social-démocrate.

DOOM

sociál-democrát (-ci-al-, -mo-crat) adj. m., s. m., pl. sociál-democráți; adj. f., s. f. sociál-democrátă, pl. sociál-democráte

social-democratism
SOCIÁL-DEMOCRATÍSM s. n. Ideologia și tactica social-democrației. [Pr.: -ci-al] – Social-democrat + suf. -ism.

DOOM

sociál-democratísm (-ci-al, -mo-cra-) s. n., art. sociál-democratísmul

social-democrată
SOCIÁL-DEMOCRÁT, -Ă, social-democrați, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Membru sau simpatizant al unui partid social-democrat; adept al unor concepții politice și ideologice social-democrate. 2. Adj. Care aparține social-democrației sau social-democraților (1), privitor la social-democrație sau la social-democrați. [Pr.: -ci-al] – Din fr. social-démocrate.

DOOM

sociál-democrát (-ci-al-, -mo-crat) adj. m., s. m., pl. sociál-democráți; adj. f., s. f. sociál-democrátă, pl. sociál-democráte

social-democrație
SOCIÁL-DEMOCRAȚÍE s. f. Grupare de curente politice de orientare centru-stânga, cu caracter parlamentar și reformist. [Pr.: -ci-al] – Din germ. Sozial-demokratie, fr. social-démocratie.

DOOM

sociál-democrațíe (-ci-al, -mo-cra-) s. f., art. sociál-democrațía, g.-d. sociál-democrațíi, art. sociál-democrațíei

soto-voce
SÓTTO-VÓCE adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) în surdină, cu voce scăzută, discret. [Scris și: soto-] – Loc. it.

DOOM

sotto-vóce (it.) adv.

sotto-voce
SÓTTO-VÓCE adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) în surdină, cu voce scăzută, discret. [Scris și: soto-] – Loc. it.

DOOM

sotto-vóce (it.) adv.

sound blaster
SOUND BLÁSTER, sound blastere, s. n. Placă de sunet. [Pr.: saŭnd blastăr] – Din engl. sound.

DOOM

sound bláster (angl.) [pron. saŭnd blástăr] s. n., pl. sound blástere

spectacol-coupe
SPECTÁCOL-COUPÉ, spectacole-coupé, s. n. Spectacol alcătuit din fragmente, din piese diverse. [Pr.: -cupé] – Din fr. spectacle-coupé.

DOOM

*spectácol-coupé (fr.) [ou pron. u] s. n., pl. spectácole-coupé

speech-ul
SPEECH s. n. Alocuțiune rostită de obicei ca răspuns la un toast. [Pr.: spici] – Cuv. engl.

speech-ului
SPEECH s. n. Alocuțiune rostită de obicei ca răspuns la un toast. [Pr.: spici] – Cuv. engl.

speech-uri
SPEECH s. n. Alocuțiune rostită de obicei ca răspuns la un toast. [Pr.: spici] – Cuv. engl.

speech-urile
SPEECH s. n. Alocuțiune rostită de obicei ca răspuns la un toast. [Pr.: spici] – Cuv. engl.

speech-urilor
SPEECH s. n. Alocuțiune rostită de obicei ca răspuns la un toast. [Pr.: spici] – Cuv. engl.

spray-ul
SPRAY, spray-uri, s. n. Substanță (cosmetică, insecticidă etc.) pulverizată de un atomizor; p. ext. atomizor. [Pr.: sprei] – Din engl. spray.

DOOM

!spray (angl.) [pron. sprei] s. n., art. spray-ul; pl. spray-uri

spray-ului
SPRAY, spray-uri, s. n. Substanță (cosmetică, insecticidă etc.) pulverizată de un atomizor; p. ext. atomizor. [Pr.: sprei] – Din engl. spray.

DOOM

!spray (angl.) [pron. sprei] s. n., art. spray-ul; pl. spray-uri

spray-uri
SPRAY, spray-uri, s. n. Substanță (cosmetică, insecticidă etc.) pulverizată de un atomizor; p. ext. atomizor. [Pr.: sprei] – Din engl. spray.

DOOM

!spray (angl.) [pron. sprei] s. n., art. spray-ul; pl. spray-uri

spray-urile
SPRAY, spray-uri, s. n. Substanță (cosmetică, insecticidă etc.) pulverizată de un atomizor; p. ext. atomizor. [Pr.: sprei] – Din engl. spray.

DOOM

!spray (angl.) [pron. sprei] s. n., art. spray-ul; pl. spray-uri

spray-urilor
SPRAY, spray-uri, s. n. Substanță (cosmetică, insecticidă etc.) pulverizată de un atomizor; p. ext. atomizor. [Pr.: sprei] – Din engl. spray.

DOOM

!spray (angl.) [pron. sprei] s. n., art. spray-ul; pl. spray-uri

spărgeți-
SPÁRGE, sparg, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) preface în bucăți, în cioburi; a face să plesnească sau a plesni, a (se) crăpa. ◊ Expr. (Refl.) A se sparge în capul cuiva, se spune despre cineva obligat să suporte consecințele neplăcute ale unor fapte de care nu este vinovat. ♦ A (se) lovi la cap, producând o rană (și fractura osului). ♦ Refl. Fig. (Despre voce) A deveni răgușit, a se altera. ♦ Tranz. A tăia, a despica lemne, butuci etc. în mai multe bucăți. 2. Tranz. A sfărâma, a distruge învelișul unui lucru pentru a extrage și a folosi conținutul. ♦ Intranz. și refl. (Despre abcese) A se deschide. 3. Tranz. A distruge, a nărui, a nimici. ◊ Expr. A sparge norma = a depăși norma. A sparge frontul = a pătrunde forțat în liniile inamicului. ♦ Tranz. și refl. (Pop.) A (se) găuri; a (se) uza. ◊ Expr. (Tranz.) Pe unde și-a spart dracul opincile = prin locuri foarte depărtate, la dracu-n praznic. 4. Tranz. A deschide prin forțare o ușă, o încuietoare; p. ext. a jefui, a prăda. 5. Tranz. A împunge, a străpunge cu un obiect ascuțit sau tăios; p. ext. a ucide. ♦ Refl. (Fam.) A muri. ♦ Refl. Fig. A striga tare; a răcni, a zbiera. 6. Refl. Fig. (Despre concentrări de oameni și despre acțiuni la care participă aceștia) A lua sfârșit, a se termina; a se întrerupe (prin împrăștierea participanților). ♦ Tranz. A produce o disensiune; a dezbina. ◊ Expr. A sparge cuiva casa = a contribui efectiv la destrămarea căsniciei cuiva. 7. Tranz. Fig. (Înv.) A răzleți o oaste; a birui, a înfrânge; a împrăștia. [Perf. s. spărsei, part. spart] – Lat. spargere.

DOOM

spárge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sparg, 1 pl. spárgem, 2 pl. spárgeți, perf. s. 1 sg. spărséi, 1 pl. spárserăm; part. spart

stan-pățitul
STAN-PĂȚÍTUL s. m. Persoană care a pățit multe în viață și care a tras învățăminte din cele ce a trăit. – Stan (n. pr.) + pățit.

DOOM

Stan-Pățítul s. propriu m.

stand-by
STANDBY adj. invar. (în sintagma) Acord standby = acord auxiliar ce permite adoptarea unor soluții ulterioare. ◊ Loc. adj. și adv. (Tehn.) În standby = în așteptarea unei comenzi. [Scris și: stand-by. – Pr.: sténdbaĭ] – Cuv. engl.

DOOM

standby / stand-by (angl.) [pron. sténdbaĭ / stendbáĭ] adj. invar.

stat-major
STAT-MAJÓR s.n. Grup de ofițeri care funcționează pe lângă comandamentul unei mari unități; comandament al unei mari unități. [După fr. état-major, it. stato maggiore].

DOOM

stat-majór s. n., art. státul-major; pl. státe-majóre

stat-majorist
STAT-MAJORÍST s.m. Ofițer de stat-major. [< stat-major + -ist].

station-service
STATION-SERVICE s.n. Punct pentru deservirea automobiliștilor, a motocicliștilor. [Pron. steișn-sérvis. / < engl., fr. station-service].

station-wagon
STATION-WAGON s.n. Automobil carosat pentru transportul persoanelor și al bagajelor. [Pron. steișn-vagón. / < engl. station-wagon].

statu-quo
STÁTU-QUÓ s. n. Situație de fapt sau de drept în raport cu care se apreciază efectele unui act juridic, ale unui tratat, ale unei convenții etc. [Pr.: státu-cvó] – Loc. lat.

DOOM

státu-quó (lat.) [qu pron. cv] s. n., art. statu-quoul

statu-quoul
STÁTU-QUÓ s. n. Situație de fapt sau de drept în raport cu care se apreciază efectele unui act juridic, ale unui tratat, ale unei convenții etc. [Pr.: státu-cvó] – Loc. lat.

DOOM

státu-quó (lat.) [qu pron. cv] s. n., art. statu-quoul

statu-quoului
STÁTU-QUÓ s. n. Situație de fapt sau de drept în raport cu care se apreciază efectele unui act juridic, ale unui tratat, ale unei convenții etc. [Pr.: státu-cvó] – Loc. lat.

DOOM

státu-quó (lat.) [qu pron. cv] s. n., art. statu-quoul

stingeți-
STÍNGE, sting, vb. III. 1. Tranz. A face să nu mai ardă, a opri din ardere focul sau obiectele care ard. ◊ Expr. (Absol.) Bea de stinge = e foarte bețiv. ♦ Refl. (Despre foc sau obiecte care ard) A înceta de a arde; a se distruge, a se trece, a se consuma prin ardere. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) potoli; a (se) liniști, a (se) astâmpăra. ♦ Refl. Fig. A slăbi, a deveni lipsit de puteri, a se slei, a se topi. ♦ Refl. Fig. (Fam.) A sărăci cu totul, a se ruina. 2. Tranz. și refl. A face să nu mai lumineze, să nu mai radieze etc. sau a înceta să lumineze, să radieze. ♦ Refl. (Despre aștri; adesea fig.) A-și pierde lumina și strălucirea, a se întuneca; (rar; despre culori) a deveni palid, șters. ♦ Tranz. Fig. A întuneca ochii, vederea; a orbi. ♦ Refl. A se voala, a nu se mai vedea (bine, clar). 3. Refl. și tranz. A slăbi în intensitate; a se auzi sau a face să se audă tot mai puțin sau deloc. 4. Refl. A înceta din viață; a muri. ♦ Tranz. A omorî, a ucide. ♦ A dispărea fără a lăsa urmași. ♦ Fig. A dispărea fără urmă; a pieri. 5. Tranz. A șterge de pe fața pământului; a distruge, a nimici. 6. Tranz. A pune capăt unei obligații, unei acțiuni penale, unui împrumut, unui privilegiu. 7. Tranz. A turna apă (sau alt lichid) peste anumite preparate culinare încinse (lăsând în continuare preparatul la foc). ♦ (Chim.) A amesteca două substanțe al căror contact produce o efervescență, cu dezvoltare de căldură, care încetează când soluția devine saturată. ◊ Expr. A stinge var = a turna apă peste piatra-de-var arsă, pentru ca, în urma reacției chimice produse, să se obțină var pentru construcții. – Lat. stinguere.

DOOM

stínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sting, 1 pl. stíngem, perf. s. 1 sg. stinséi, 1 pl. stínserăm; part. stins

stock-car
STOCK-CAR s.n. Automobil destinat curselor de obstacole și carambolurilor, în care concurenții au voie să se tamponeze și să-și bareze calea unul altuia. ♦ Cursă destinată unor astfel de mașini. [< engl. stock-car].

storceți-
STOÁRCE, storc, vb. III. Tranz. 1. A presa, a strânge un lucru pentru a scoate (o parte din) lichidul pe care îl conține; spec. a răsuci în sens contrar capetele unui material textil pentru a face să iasă o parte din lichidul cu care este îmbibat. ◊ Expr. A stoarce (pe cineva) de puteri (sau de vlagă) = a face (pe cineva) să-și epuizeze puterile; a slei, a secătui, a istovi de puteri. (Fam.) A-și stoarce creierii = a se gândi profund, a se frământa pentru a găsi o soluție. 2. A scoate, a extrage lichidul, sucul care îmbibă un lucru. ◊ Expr. A stoarce lacrimi = a face pe cineva să plângă. 3. Fig. A obține un profit, a lua un bun prin constrângere sau viclenie; a smulge. 4. Fig. A obține ceva cu mare efort. [Perf. s. storsei, part. stors] – Lat. extorquere.

DOOM

stoárce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. storc, perf. s. 1 sg. storséi, 1 pl. stoárserăm; part. stors

story-ul
STÓRY s.n. (Anglicism) Povestire sau istorisire (ecranizată). [< engl. story].

DOOM

stóry (angl.) s. n., art. stóry-ul; pl. stóry-uri

story-ului
STÓRY s.n. (Anglicism) Povestire sau istorisire (ecranizată). [< engl. story].

DOOM

stóry (angl.) s. n., art. stóry-ul; pl. stóry-uri

story-uri
STÓRY s.n. (Anglicism) Povestire sau istorisire (ecranizată). [< engl. story].

DOOM

stóry (angl.) s. n., art. stóry-ul; pl. stóry-uri

story-urile
STÓRY s.n. (Anglicism) Povestire sau istorisire (ecranizată). [< engl. story].

DOOM

stóry (angl.) s. n., art. stóry-ul; pl. stóry-uri

story-urilor
STÓRY s.n. (Anglicism) Povestire sau istorisire (ecranizată). [< engl. story].

DOOM

stóry (angl.) s. n., art. stóry-ul; pl. stóry-uri

strip-tease
STRIP-TEASE s. n. Număr de cabaret în care dansatoarele se dezbracă (complet) în fața spectatorilor, în cursul executării unui dans. [Pr.: stríp-tiz] – Din engl., fr. strip-tease.

strip-teaseuze
STRIP-TEASEUZE s.f. Femeie care prezintă numere de striptis în localuri de noapte. [Pron. -ti-zö-ză. / < fr. strip-teaseuse].

striptease-ul
STRIPTEASE s. n. Număr de cabaret în care dansatorii se dezbracă (complet) în fața spectatorilor, treptat și lent în cursul executării unui dans. [Scris și: strip-tease. – Pr.: stríptiz] – Din engl., fr. strip-tease.

DOOM

stríptease (angl.) [ease pron. iz] (-tease) s. n., art. stríptease-ul

striptease-ului
STRIPTEASE s. n. Număr de cabaret în care dansatorii se dezbracă (complet) în fața spectatorilor, treptat și lent în cursul executării unui dans. [Scris și: strip-tease. – Pr.: stríptiz] – Din engl., fr. strip-tease.

DOOM

stríptease (angl.) [ease pron. iz] (-tease) s. n., art. stríptease-ul

strângeți-
STRẤNGE, strâng, vb. III. I. 1. Tranz. A trage tare de capetele unei sfori, ale unei curele etc. înnodate sau înfășurate în jurul cuiva sau a ceva, spre a lega ori a închide, a fixa etc. (mai) bine; a face ca o legătură să fie mai strâmtă. ◊ Expr. A strânge cureaua = a răbda (de foame); a fi obligat să-și restrângă (mult) cheltuielile de trai. (Refl.) A i se strânge funia la par = a ajunge într-o situație dificilă, când nu mai poate face cum vrea. ♦ A apropia mai mult de corp părțile unui veșmânt (pentru a se acoperi, pentru a se feri de frig etc.). ♦ Fig. A întări o prietenie, o alianță, o relație etc. 2. Tranz. A prinde, a apuca cu mâna, cu brațele, a ține, nelăsând să-i scape. ◊ Expr. A(-i) strânge (cuiva) mâna = a da mâna (cu cineva) la întâlnire, la despărțire, pentru a felicita etc. 3. Tranz. A presa, a apăsa din două părți sau din toate părțile pentru a apropia, a comprima etc. ◊ Expr. A strânge (pe cineva) cu ușa (sau în clește, în balamale, în pinteni) = a sili (pe cineva) să facă ceva; a obliga (pe cineva) să recunoască ceva. ♦ (Despre obiecte de îmbrăcăminte) A apăsa asupra (unei părți a) corpului, provocând o senzație de jenă sau de durere (deoarece este prea strâmt). ◊ Expr. A-l strânge (pe cineva) în spate (de frig sau de frică) = a provoca (cuiva) sau a simți o senzație neplăcută (de frig sau de frică). ♦ A fixa (mai bine) printr-o mișcare de învârtire o piesă filetată a unui mecanism; a înșuruba (mai tare). ◊ Expr. A strânge șurubul = a întrebuința mijloace (abuzive) de constrângere, a înăspri regimul (împotriva cuiva). ♦ A înghesui, a îngrămădi, a îndesa. ♦ Fig. A sili, a constrânge. 4. Tranz. A închide o parte a corpului prin apropierea părților componente. ◊ Expr. A-și strânge gura = a se reține; a tăcea din gură. A(-și) strânge buzele (pungă) sau (intranz.) a strânge din buze = a-și încleșta și a-și încreți buzele în semn de nemulțumire, de dispreț, de neîncredere etc. A-și strânge pumnii = a-și încleșta pumnii în semn de mânie (reținută). A-și strânge fruntea (sau sprâncenele) sau (intranz.) a strânge din sprâncene = a-și încreți fruntea (sau sprâncenele) din cauza îngândurării, nemulțumirii etc.; a se încrunta, a se posomorî. (Intranz.) A strânge din ochi = a împreuna cu putere pleoapele în semn de ciudă, de necaz etc. sau din cauza unei senzații de jenă fizică. Cât ai strânge din ochi = într-o clipă, imediat. A strânge din umeri = a ridica, a da din umeri în semn de dispreț, de nepăsare, de nedumerire, de neputință. 5. Tranz. A aduna laolaltă punând (simetric) una peste alta marginile, faldurile, părțile unui obiect de pânză, de hârtie etc.; a înfășura, a îndoi, a împături. ♦ Refl. (Despre materiale textile) A-și reduce volumul sau lungimea; a se strâmta, a intra (la apă). 6. Refl. și tranz. A (se) ghemui, a (se) zgârci, a (se) contracta. ◊ Expr. A i se strânge (sau a-i strânge cuiva) inima = a simți (sau a face pe cineva să simtă) o emoție puternică, o supărare, o întristare etc. (Refl.) A se strânge în sine = a deveni puțin comunicativ, a se închide în sine. ♦ Refl. (Despre lapte) A se închega, a se coagula. ♦ Refl. (Despre lichide sau despre corpuri care conțin lichide) A îngheța, a se solidifica. II. 1. Tranz. A aduna la un loc lucruri căzute, risipite; a face grămadă. ♦ Spec. A culege produse vegetale, recolta. ♦ A face provizii. 2. Tranz. A agonisi, a acumula, a economisi bunuri; a aduna. ♦ A colecta. ♦ A percepe, a încasa. 3. Refl. A se aduna undeva, la un loc, împrejurul cuiva etc.; a se întruni; p. ext. a sosi, a veni. ◊ Expr. A se strânge (acasă) de pe drumuri = a nu mai fi hoinar, a sta acasă. (Tranz.) A strânge pe cineva de pe drumuri = a determina pe cineva să nu mai hoinărească, să stea acasă. (Tranz.) A nu-și (mai) strânge picioarele (de pe drumuri) = a hoinări întruna. ♦ Spec. A se îmbulzi, a se îngrămădi. 4. Tranz. A lua și a pune la loc, a pune bine; a așeza în ordine. ◊ Expr. L-a strâns Dumnezeu sau moartea (la sine) = a murit. (Intranz.) A strânge prin casă (sau prin odaie etc.) = a deretica. [Perf. s. strânsei, part. strâns] – Lat. stringere.

DOOM

strấnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. strâng, perf. s. 1 sg. strânséi, 1 pl. strấnserăm; part. strâns

strîngeți-
STRẤNGE, strâng, vb. III. I. 1. Tranz. A trage tare de capetele unei sfori, ale unei curele etc. înnodate sau înfășurate în jurul cuiva sau a ceva, spre a lega ori a închide, a fixa etc. (mai) bine; a face ca o legătură să fie mai strâmtă. ◊ Expr. A strânge cureaua = a răbda (de foame); a fi obligat să-și restrângă (mult) cheltuielile de trai. (Refl.) A i se strânge funia la par = a ajunge într-o situație dificilă, când nu mai poate face cum vrea. ♦ A apropia mai mult de corp părțile unui veșmânt (pentru a se acoperi, pentru a se feri de frig etc.). ♦ Fig. A întări o prietenie, o alianță, o relație etc. 2. Tranz. A prinde, a apuca cu mâna, cu brațele, a ține, nelăsând să-i scape. ◊ Expr. A(-i) strânge (cuiva) mâna = a da mâna (cu cineva) la întâlnire, la despărțire, pentru a felicita etc. 3. Tranz. A presa, a apăsa din două părți sau din toate părțile pentru a apropia, a comprima etc. ◊ Expr. A strânge (pe cineva) cu ușa (sau în clește, în balamale, în pinteni) = a sili (pe cineva) să facă ceva; a obliga (pe cineva) să recunoască ceva. ♦ (Despre obiecte de îmbrăcăminte) A apăsa asupra (unei părți a) corpului, provocând o senzație de jenă sau de durere (deoarece este prea strâmt). ◊ Expr. A-l strânge (pe cineva) în spate (de frig sau de frică) = a provoca (cuiva) sau a simți o senzație neplăcută (de frig sau de frică). ♦ A fixa (mai bine) printr-o mișcare de învârtire o piesă filetată a unui mecanism; a înșuruba (mai tare). ◊ Expr. A strânge șurubul = a întrebuința mijloace (abuzive) de constrângere, a înăspri regimul (împotriva cuiva). ♦ A înghesui, a îngrămădi, a îndesa. ♦ Fig. A sili, a constrânge. 4. Tranz. A închide o parte a corpului prin apropierea părților componente. ◊ Expr. A-și strânge gura = a se reține; a tăcea din gură. A(-și) strânge buzele (pungă) sau (intranz.) a strânge din buze = a-și încleșta și a-și încreți buzele în semn de nemulțumire, de dispreț, de neîncredere etc. A-și strânge pumnii = a-și încleșta pumnii în semn de mânie (reținută). A-și strânge fruntea (sau sprâncenele) sau (intranz.) a strânge din sprâncene = a-și încreți fruntea (sau sprâncenele) din cauza îngândurării, nemulțumirii etc.; a se încrunta, a se posomorî. (Intranz.) A strânge din ochi = a împreuna cu putere pleoapele în semn de ciudă, de necaz etc. sau din cauza unei senzații de jenă fizică. Cât ai strânge din ochi = într-o clipă, imediat. A strânge din umeri = a ridica, a da din umeri în semn de dispreț, de nepăsare, de nedumerire, de neputință. 5. Tranz. A aduna laolaltă punând (simetric) una peste alta marginile, faldurile, părțile unui obiect de pânză, de hârtie etc.; a înfășura, a îndoi, a împături. ♦ Refl. (Despre materiale textile) A-și reduce volumul sau lungimea; a se strâmta, a intra (la apă). 6. Refl. și tranz. A (se) ghemui, a (se) zgârci, a (se) contracta. ◊ Expr. A i se strânge (sau a-i strânge cuiva) inima = a simți (sau a face pe cineva să simtă) o emoție puternică, o supărare, o întristare etc. (Refl.) A se strânge în sine = a deveni puțin comunicativ, a se închide în sine. ♦ Refl. (Despre lapte) A se închega, a se coagula. ♦ Refl. (Despre lichide sau despre corpuri care conțin lichide) A îngheța, a se solidifica. II. 1. Tranz. A aduna la un loc lucruri căzute, risipite; a face grămadă. ♦ Spec. A culege produse vegetale, recolta. ♦ A face provizii. 2. Tranz. A agonisi, a acumula, a economisi bunuri; a aduna. ♦ A colecta. ♦ A percepe, a încasa. 3. Refl. A se aduna undeva, la un loc, împrejurul cuiva etc.; a se întruni; p. ext. a sosi, a veni. ◊ Expr. A se strânge (acasă) de pe drumuri = a nu mai fi hoinar, a sta acasă. (Tranz.) A strânge pe cineva de pe drumuri = a determina pe cineva să nu mai hoinărească, să stea acasă. (Tranz.) A nu-și (mai) strânge picioarele (de pe drumuri) = a hoinări întruna. ♦ Spec. A se îmbulzi, a se îngrămădi. 4. Tranz. A lua și a pune la loc, a pune bine; a așeza în ordine. ◊ Expr. L-a strâns Dumnezeu sau moartea (la sine) = a murit. (Intranz.) A strânge prin casă (sau prin odaie etc.) = a deretica. [Perf. s. strânsei, part. strâns] – Lat. stringere.

DOOM

strấnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. strâng, perf. s. 1 sg. strânséi, 1 pl. strấnserăm; part. strâns

străbăteți-
STRĂBÁTE, străbát, vb. III. 1. Tranz. și intranz, A trece printr-un corp, a pătrunde prin..., a traversa, a răzbi. 2. Tranz. A trece pe o suprafață în diferite sensuri, pe toată întinderea ei, de la un capăt la altul; a parcurge, a cutreiera, a traversa. 3. Intranz. A trece pe undeva cu greu, învingând obstacole; a răzbate. ♦ A ajunge la... ♦ Fig. A izbuti, a reuși. – Pref. stră- + bate.

DOOM

străbáte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. străbát, 1 pl. străbátem, 2 pl. străbáteți, imperf. 3 sg. străbăteá; conj. prez. 3 să străbátă; imper. 2 sg. străbáte, 2 pl. străbáteți; ger. străbătấnd; part. străbătút

străpungeți-
STRĂPÚNGE, străpúng, vb. III. Tranz. 1. A împunge cu un obiect cu vârf ascuțit, astfel încât vârful (sau întregul obiect) să răzbată în partea cealaltă; p. ext. a ucide sau a răni cu o armă ascuțită. ♦ A perfora, a găuri. 2. Fig. A străbate, a pătrunde, a trece prin ceva. ◊ Expr. A străpunge frontul = a distruge într-un anumit loc linia de apărare a inamicului și a pătrunde dincolo de această linie. 3. A realiza legătura dintre două lucrări miniere subterane. [Perf. s. străpunsei, part. străpuns] – Lat. *extrapungere (= transpungere).

DOOM

străpúnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. străpúng, 1 pl. străpúngem, perf. s. 1 sg. străpunséi, 1 pl. străpúnserăm; part. străpúns

stud-book
STUD-BOOK s.n. (Sport) Registru în care sunt înscrise genealogia și performanțele cailor de rasă. [Pron. stad-buc. / < engl. stud-book].

stud-bookul
STUD-BOOK s.n. (Sport) Registru în care sunt înscrise genealogia și performanțele cailor de rasă. [Pron. stad-buc. / < engl. stud-book].

stud-bookului
STUD-BOOK s.n. (Sport) Registru în care sunt înscrise genealogia și performanțele cailor de rasă. [Pron. stad-buc. / < engl. stud-book].

stud-bookuri
STUD-BOOK s.n. (Sport) Registru în care sunt înscrise genealogia și performanțele cailor de rasă. [Pron. stad-buc. / < engl. stud-book].

stud-bookurile
STUD-BOOK s.n. (Sport) Registru în care sunt înscrise genealogia și performanțele cailor de rasă. [Pron. stad-buc. / < engl. stud-book].

stud-bookurilor
STUD-BOOK s.n. (Sport) Registru în care sunt înscrise genealogia și performanțele cailor de rasă. [Pron. stad-buc. / < engl. stud-book].

subdivideți-
SUBDIVÍDE, subdivíd, vb. III. Tranz. (Rar) A subîmpărți. – Sub¹- + divide (după fr. subdiviser).

DOOM

subdivíde (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. subdivíd (nu se folosește la timpurile trecute)

sud-african
SUD-AFRICÁN, -Ă, sud-africani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo; spec. persoană care face parte din populația Republicii Africa de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Africii de Sud, Republicii Africa de Sud sau sud-africanilor (1), privitor la Africa de Sud, la Republica Africa de Sud ori la sud-africani. – Din fr. sud-africain.

DOOM

sud-africán (-a-fri-) adj. m., s. m., pl. sud-africáni; adj. f., s. f. sud-africánă, pl. sud-africáne

sud-african
SUD-AFRICÁN, -Ă, sud-africani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo; spec. persoană care face parte din populația Republicii Africa de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Africii de Sud, Republicii Africa de Sud sau sud-africanilor (1), privitor la Africa de Sud, la Republica Africa de Sud ori la sud-africani. – Din fr. sud-africain.

DOOM

sud-africán (-a-fri-) adj. m., s. m., pl. sud-africáni; adj. f., s. f. sud-africánă, pl. sud-africáne

sud-africana
SUD-AFRICÁN, -Ă, sud-africani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo; spec. persoană care face parte din populația Republicii Africa de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Africii de Sud, Republicii Africa de Sud sau sud-africanilor (1), privitor la Africa de Sud, la Republica Africa de Sud ori la sud-africani. – Din fr. sud-africain.

DOOM

sud-africán (-a-fri-) adj. m., s. m., pl. sud-africáni; adj. f., s. f. sud-africánă, pl. sud-africáne

sud-africana
SUD-AFRICÁN, -Ă, sud-africani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo; spec. persoană care face parte din populația Republicii Africa de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Africii de Sud, Republicii Africa de Sud sau sud-africanilor (1), privitor la Africa de Sud, la Republica Africa de Sud ori la sud-africani. – Din fr. sud-africain.

DOOM

sud-africán (-a-fri-) adj. m., s. m., pl. sud-africáni; adj. f., s. f. sud-africánă, pl. sud-africáne

sud-africancă
SUD-AFRICÁNCĂ, sud-africance, s. f. Femeie care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo. – Sud-african + suf. -că.

DOOM

*sud-africáncă (-a-fri-) s. f., g.-d. art. sud-africáncei; pl. sud-africánce

sud-africane
SUD-AFRICÁN, -Ă, sud-africani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo; spec. persoană care face parte din populația Republicii Africa de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Africii de Sud, Republicii Africa de Sud sau sud-africanilor (1), privitor la Africa de Sud, la Republica Africa de Sud ori la sud-africani. – Din fr. sud-africain.

DOOM

sud-africán (-a-fri-) adj. m., s. m., pl. sud-africáni; adj. f., s. f. sud-africánă, pl. sud-africáne

sud-africane
SUD-AFRICÁN, -Ă, sud-africani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo; spec. persoană care face parte din populația Republicii Africa de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Africii de Sud, Republicii Africa de Sud sau sud-africanilor (1), privitor la Africa de Sud, la Republica Africa de Sud ori la sud-africani. – Din fr. sud-africain.

DOOM

sud-africán (-a-fri-) adj. m., s. m., pl. sud-africáni; adj. f., s. f. sud-africánă, pl. sud-africáne

sud-africane
SUD-AFRICÁN, -Ă, sud-africani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo; spec. persoană care face parte din populația Republicii Africa de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Africii de Sud, Republicii Africa de Sud sau sud-africanilor (1), privitor la Africa de Sud, la Republica Africa de Sud ori la sud-africani. – Din fr. sud-africain.

DOOM

sud-africán (-a-fri-) adj. m., s. m., pl. sud-africáni; adj. f., s. f. sud-africánă, pl. sud-africáne

sud-africanei
SUD-AFRICÁN, -Ă, sud-africani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo; spec. persoană care face parte din populația Republicii Africa de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Africii de Sud, Republicii Africa de Sud sau sud-africanilor (1), privitor la Africa de Sud, la Republica Africa de Sud ori la sud-africani. – Din fr. sud-africain.

DOOM

sud-africán (-a-fri-) adj. m., s. m., pl. sud-africáni; adj. f., s. f. sud-africánă, pl. sud-africáne

sud-africanei
SUD-AFRICÁN, -Ă, sud-africani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo; spec. persoană care face parte din populația Republicii Africa de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Africii de Sud, Republicii Africa de Sud sau sud-africanilor (1), privitor la Africa de Sud, la Republica Africa de Sud ori la sud-africani. – Din fr. sud-africain.

DOOM

sud-africán (-a-fri-) adj. m., s. m., pl. sud-africáni; adj. f., s. f. sud-africánă, pl. sud-africáne

sud-africanele
SUD-AFRICÁN, -Ă, sud-africani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo; spec. persoană care face parte din populația Republicii Africa de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Africii de Sud, Republicii Africa de Sud sau sud-africanilor (1), privitor la Africa de Sud, la Republica Africa de Sud ori la sud-africani. – Din fr. sud-africain.

DOOM

sud-africán (-a-fri-) adj. m., s. m., pl. sud-africáni; adj. f., s. f. sud-africánă, pl. sud-africáne

sud-africanele
SUD-AFRICÁN, -Ă, sud-africani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo; spec. persoană care face parte din populația Republicii Africa de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Africii de Sud, Republicii Africa de Sud sau sud-africanilor (1), privitor la Africa de Sud, la Republica Africa de Sud ori la sud-africani. – Din fr. sud-africain.

DOOM

sud-africán (-a-fri-) adj. m., s. m., pl. sud-africáni; adj. f., s. f. sud-africánă, pl. sud-africáne

sud-africanelor
SUD-AFRICÁN, -Ă, sud-africani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo; spec. persoană care face parte din populația Republicii Africa de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Africii de Sud, Republicii Africa de Sud sau sud-africanilor (1), privitor la Africa de Sud, la Republica Africa de Sud ori la sud-africani. – Din fr. sud-africain.

DOOM

sud-africán (-a-fri-) adj. m., s. m., pl. sud-africáni; adj. f., s. f. sud-africánă, pl. sud-africáne

sud-africanelor
SUD-AFRICÁN, -Ă, sud-africani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo; spec. persoană care face parte din populația Republicii Africa de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Africii de Sud, Republicii Africa de Sud sau sud-africanilor (1), privitor la Africa de Sud, la Republica Africa de Sud ori la sud-africani. – Din fr. sud-africain.

DOOM

sud-africán (-a-fri-) adj. m., s. m., pl. sud-africáni; adj. f., s. f. sud-africánă, pl. sud-africáne

sud-africani
SUD-AFRICÁN, -Ă, sud-africani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo; spec. persoană care face parte din populația Republicii Africa de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Africii de Sud, Republicii Africa de Sud sau sud-africanilor (1), privitor la Africa de Sud, la Republica Africa de Sud ori la sud-africani. – Din fr. sud-africain.

DOOM

sud-africán (-a-fri-) adj. m., s. m., pl. sud-africáni; adj. f., s. f. sud-africánă, pl. sud-africáne

sud-africani
SUD-AFRICÁN, -Ă, sud-africani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo; spec. persoană care face parte din populația Republicii Africa de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Africii de Sud, Republicii Africa de Sud sau sud-africanilor (1), privitor la Africa de Sud, la Republica Africa de Sud ori la sud-africani. – Din fr. sud-africain.

DOOM

sud-africán (-a-fri-) adj. m., s. m., pl. sud-africáni; adj. f., s. f. sud-africánă, pl. sud-africáne

sud-africanii
SUD-AFRICÁN, -Ă, sud-africani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo; spec. persoană care face parte din populația Republicii Africa de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Africii de Sud, Republicii Africa de Sud sau sud-africanilor (1), privitor la Africa de Sud, la Republica Africa de Sud ori la sud-africani. – Din fr. sud-africain.

DOOM

sud-africán (-a-fri-) adj. m., s. m., pl. sud-africáni; adj. f., s. f. sud-africánă, pl. sud-africáne

sud-africanii
SUD-AFRICÁN, -Ă, sud-africani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo; spec. persoană care face parte din populația Republicii Africa de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Africii de Sud, Republicii Africa de Sud sau sud-africanilor (1), privitor la Africa de Sud, la Republica Africa de Sud ori la sud-africani. – Din fr. sud-africain.

DOOM

sud-africán (-a-fri-) adj. m., s. m., pl. sud-africáni; adj. f., s. f. sud-africánă, pl. sud-africáne

sud-africanilor
SUD-AFRICÁN, -Ă, sud-africani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo; spec. persoană care face parte din populația Republicii Africa de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Africii de Sud, Republicii Africa de Sud sau sud-africanilor (1), privitor la Africa de Sud, la Republica Africa de Sud ori la sud-africani. – Din fr. sud-africain.

DOOM

sud-africán (-a-fri-) adj. m., s. m., pl. sud-africáni; adj. f., s. f. sud-africánă, pl. sud-africáne

sud-africanilor
SUD-AFRICÁN, -Ă, sud-africani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo; spec. persoană care face parte din populația Republicii Africa de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Africii de Sud, Republicii Africa de Sud sau sud-africanilor (1), privitor la Africa de Sud, la Republica Africa de Sud ori la sud-africani. – Din fr. sud-africain.

DOOM

sud-africán (-a-fri-) adj. m., s. m., pl. sud-africáni; adj. f., s. f. sud-africánă, pl. sud-africáne

sud-africano
SUD-AFRICÁN, -Ă, sud-africani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo; spec. persoană care face parte din populația Republicii Africa de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Africii de Sud, Republicii Africa de Sud sau sud-africanilor (1), privitor la Africa de Sud, la Republica Africa de Sud ori la sud-africani. – Din fr. sud-africain.

DOOM

sud-africán (-a-fri-) adj. m., s. m., pl. sud-africáni; adj. f., s. f. sud-africánă, pl. sud-africáne

sud-africano
SUD-AFRICÁN, -Ă, sud-africani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo; spec. persoană care face parte din populația Republicii Africa de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Africii de Sud, Republicii Africa de Sud sau sud-africanilor (1), privitor la Africa de Sud, la Republica Africa de Sud ori la sud-africani. – Din fr. sud-africain.

DOOM

sud-africán (-a-fri-) adj. m., s. m., pl. sud-africáni; adj. f., s. f. sud-africánă, pl. sud-africáne

sud-africanul
SUD-AFRICÁN, -Ă, sud-africani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo; spec. persoană care face parte din populația Republicii Africa de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Africii de Sud, Republicii Africa de Sud sau sud-africanilor (1), privitor la Africa de Sud, la Republica Africa de Sud ori la sud-africani. – Din fr. sud-africain.

DOOM

sud-africán (-a-fri-) adj. m., s. m., pl. sud-africáni; adj. f., s. f. sud-africánă, pl. sud-africáne

sud-africanul
SUD-AFRICÁN, -Ă, sud-africani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo; spec. persoană care face parte din populația Republicii Africa de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Africii de Sud, Republicii Africa de Sud sau sud-africanilor (1), privitor la Africa de Sud, la Republica Africa de Sud ori la sud-africani. – Din fr. sud-africain.

DOOM

sud-africán (-a-fri-) adj. m., s. m., pl. sud-africáni; adj. f., s. f. sud-africánă, pl. sud-africáne

sud-africanule
SUD-AFRICÁN, -Ă, sud-africani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo; spec. persoană care face parte din populația Republicii Africa de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Africii de Sud, Republicii Africa de Sud sau sud-africanilor (1), privitor la Africa de Sud, la Republica Africa de Sud ori la sud-africani. – Din fr. sud-africain.

DOOM

sud-africán (-a-fri-) adj. m., s. m., pl. sud-africáni; adj. f., s. f. sud-africánă, pl. sud-africáne

sud-africanule
SUD-AFRICÁN, -Ă, sud-africani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo; spec. persoană care face parte din populația Republicii Africa de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Africii de Sud, Republicii Africa de Sud sau sud-africanilor (1), privitor la Africa de Sud, la Republica Africa de Sud ori la sud-africani. – Din fr. sud-africain.

DOOM

sud-africán (-a-fri-) adj. m., s. m., pl. sud-africáni; adj. f., s. f. sud-africánă, pl. sud-africáne

sud-africanului
SUD-AFRICÁN, -Ă, sud-africani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo; spec. persoană care face parte din populația Republicii Africa de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Africii de Sud, Republicii Africa de Sud sau sud-africanilor (1), privitor la Africa de Sud, la Republica Africa de Sud ori la sud-africani. – Din fr. sud-africain.

DOOM

sud-africán (-a-fri-) adj. m., s. m., pl. sud-africáni; adj. f., s. f. sud-africánă, pl. sud-africáne

sud-africanului
SUD-AFRICÁN, -Ă, sud-africani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo; spec. persoană care face parte din populația Republicii Africa de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Africii de Sud, Republicii Africa de Sud sau sud-africanilor (1), privitor la Africa de Sud, la Republica Africa de Sud ori la sud-africani. – Din fr. sud-africain.

DOOM

sud-africán (-a-fri-) adj. m., s. m., pl. sud-africáni; adj. f., s. f. sud-africánă, pl. sud-africáne

sud-american
SUD-AMERICÁN, -Ă, sud-americani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din una dintre populațiile țărilor din America de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Americii de Sud sau sud-americanilor (1), referitor la America de Sud ori la sud-americani. – Din fr. sud-américan.

DOOM

sud-americán adj. m., s. m., pl. sud-americáni; adj. f., s. f. sud-americánă, pl. sud-americáne

sud-american
SUD-AMERICÁN, -Ă, sud-americani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din una dintre populațiile țărilor din America de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Americii de Sud sau sud-americanilor (1), referitor la America de Sud ori la sud-americani. – Din fr. sud-américan.

DOOM

sud-americán adj. m., s. m., pl. sud-americáni; adj. f., s. f. sud-americánă, pl. sud-americáne

sud-americana
SUD-AMERICÁN, -Ă, sud-americani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din una dintre populațiile țărilor din America de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Americii de Sud sau sud-americanilor (1), referitor la America de Sud ori la sud-americani. – Din fr. sud-américan.

DOOM

sud-americán adj. m., s. m., pl. sud-americáni; adj. f., s. f. sud-americánă, pl. sud-americáne

sud-americana
SUD-AMERICÁN, -Ă, sud-americani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din una dintre populațiile țărilor din America de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Americii de Sud sau sud-americanilor (1), referitor la America de Sud ori la sud-americani. – Din fr. sud-américan.

DOOM

sud-americán adj. m., s. m., pl. sud-americáni; adj. f., s. f. sud-americánă, pl. sud-americáne

sud-americanca
SUD-AMERICÁNCĂ, sud-americance, s. f. Femeie care face parte din una dintre populațiile țărilor din America de Sud sau este originară de acolo. – Sud-american + suf. -că.

DOOM

*sud-americáncă s. f., g.-d. art. sud-americáncei; pl. sud-americánce

sud-americance
SUD-AMERICÁNCĂ, sud-americance, s. f. Femeie care face parte din una dintre populațiile țărilor din America de Sud sau este originară de acolo. – Sud-american + suf. -că.

DOOM

*sud-americáncă s. f., g.-d. art. sud-americáncei; pl. sud-americánce

sud-americancei
SUD-AMERICÁNCĂ, sud-americance, s. f. Femeie care face parte din una dintre populațiile țărilor din America de Sud sau este originară de acolo. – Sud-american + suf. -că.

DOOM

*sud-americáncă s. f., g.-d. art. sud-americáncei; pl. sud-americánce

sud-americancele
SUD-AMERICÁNCĂ, sud-americance, s. f. Femeie care face parte din una dintre populațiile țărilor din America de Sud sau este originară de acolo. – Sud-american + suf. -că.

DOOM

*sud-americáncă s. f., g.-d. art. sud-americáncei; pl. sud-americánce

sud-americancelor
SUD-AMERICÁNCĂ, sud-americance, s. f. Femeie care face parte din una dintre populațiile țărilor din America de Sud sau este originară de acolo. – Sud-american + suf. -că.

DOOM

*sud-americáncă s. f., g.-d. art. sud-americáncei; pl. sud-americánce

sud-americanco
SUD-AMERICÁNCĂ, sud-americance, s. f. Femeie care face parte din una dintre populațiile țărilor din America de Sud sau este originară de acolo. – Sud-american + suf. -că.

DOOM

*sud-americáncă s. f., g.-d. art. sud-americáncei; pl. sud-americánce

sud-americane
SUD-AMERICÁN, -Ă, sud-americani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din una dintre populațiile țărilor din America de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Americii de Sud sau sud-americanilor (1), referitor la America de Sud ori la sud-americani. – Din fr. sud-américan.

DOOM

sud-americán adj. m., s. m., pl. sud-americáni; adj. f., s. f. sud-americánă, pl. sud-americáne

sud-americane
SUD-AMERICÁN, -Ă, sud-americani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din una dintre populațiile țărilor din America de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Americii de Sud sau sud-americanilor (1), referitor la America de Sud ori la sud-americani. – Din fr. sud-américan.

DOOM

sud-americán adj. m., s. m., pl. sud-americáni; adj. f., s. f. sud-americánă, pl. sud-americáne

sud-americane
SUD-AMERICÁN, -Ă, sud-americani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din una dintre populațiile țărilor din America de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Americii de Sud sau sud-americanilor (1), referitor la America de Sud ori la sud-americani. – Din fr. sud-américan.

DOOM

sud-americán adj. m., s. m., pl. sud-americáni; adj. f., s. f. sud-americánă, pl. sud-americáne

sud-americanei
SUD-AMERICÁN, -Ă, sud-americani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din una dintre populațiile țărilor din America de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Americii de Sud sau sud-americanilor (1), referitor la America de Sud ori la sud-americani. – Din fr. sud-américan.

DOOM

sud-americán adj. m., s. m., pl. sud-americáni; adj. f., s. f. sud-americánă, pl. sud-americáne

sud-americanei
SUD-AMERICÁN, -Ă, sud-americani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din una dintre populațiile țărilor din America de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Americii de Sud sau sud-americanilor (1), referitor la America de Sud ori la sud-americani. – Din fr. sud-américan.

DOOM

sud-americán adj. m., s. m., pl. sud-americáni; adj. f., s. f. sud-americánă, pl. sud-americáne

sud-americanele
SUD-AMERICÁN, -Ă, sud-americani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din una dintre populațiile țărilor din America de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Americii de Sud sau sud-americanilor (1), referitor la America de Sud ori la sud-americani. – Din fr. sud-américan.

DOOM

sud-americán adj. m., s. m., pl. sud-americáni; adj. f., s. f. sud-americánă, pl. sud-americáne

sud-americanele
SUD-AMERICÁN, -Ă, sud-americani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din una dintre populațiile țărilor din America de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Americii de Sud sau sud-americanilor (1), referitor la America de Sud ori la sud-americani. – Din fr. sud-américan.

DOOM

sud-americán adj. m., s. m., pl. sud-americáni; adj. f., s. f. sud-americánă, pl. sud-americáne

sud-americanelor
SUD-AMERICÁN, -Ă, sud-americani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din una dintre populațiile țărilor din America de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Americii de Sud sau sud-americanilor (1), referitor la America de Sud ori la sud-americani. – Din fr. sud-américan.

DOOM

sud-americán adj. m., s. m., pl. sud-americáni; adj. f., s. f. sud-americánă, pl. sud-americáne

sud-americanelor
SUD-AMERICÁN, -Ă, sud-americani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din una dintre populațiile țărilor din America de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Americii de Sud sau sud-americanilor (1), referitor la America de Sud ori la sud-americani. – Din fr. sud-américan.

DOOM

sud-americán adj. m., s. m., pl. sud-americáni; adj. f., s. f. sud-americánă, pl. sud-americáne

sud-americani
SUD-AMERICÁN, -Ă, sud-americani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din una dintre populațiile țărilor din America de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Americii de Sud sau sud-americanilor (1), referitor la America de Sud ori la sud-americani. – Din fr. sud-américan.

DOOM

sud-americán adj. m., s. m., pl. sud-americáni; adj. f., s. f. sud-americánă, pl. sud-americáne

sud-americani
SUD-AMERICÁN, -Ă, sud-americani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din una dintre populațiile țărilor din America de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Americii de Sud sau sud-americanilor (1), referitor la America de Sud ori la sud-americani. – Din fr. sud-américan.

DOOM

sud-americán adj. m., s. m., pl. sud-americáni; adj. f., s. f. sud-americánă, pl. sud-americáne

sud-americanii
SUD-AMERICÁN, -Ă, sud-americani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din una dintre populațiile țărilor din America de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Americii de Sud sau sud-americanilor (1), referitor la America de Sud ori la sud-americani. – Din fr. sud-américan.

DOOM

sud-americán adj. m., s. m., pl. sud-americáni; adj. f., s. f. sud-americánă, pl. sud-americáne

sud-americanii
SUD-AMERICÁN, -Ă, sud-americani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din una dintre populațiile țărilor din America de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Americii de Sud sau sud-americanilor (1), referitor la America de Sud ori la sud-americani. – Din fr. sud-américan.

DOOM

sud-americán adj. m., s. m., pl. sud-americáni; adj. f., s. f. sud-americánă, pl. sud-americáne

sud-americanilor
SUD-AMERICÁN, -Ă, sud-americani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din una dintre populațiile țărilor din America de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Americii de Sud sau sud-americanilor (1), referitor la America de Sud ori la sud-americani. – Din fr. sud-américan.

DOOM

sud-americán adj. m., s. m., pl. sud-americáni; adj. f., s. f. sud-americánă, pl. sud-americáne

sud-americanilor
SUD-AMERICÁN, -Ă, sud-americani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din una dintre populațiile țărilor din America de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Americii de Sud sau sud-americanilor (1), referitor la America de Sud ori la sud-americani. – Din fr. sud-américan.

DOOM

sud-americán adj. m., s. m., pl. sud-americáni; adj. f., s. f. sud-americánă, pl. sud-americáne

sud-americano
SUD-AMERICÁN, -Ă, sud-americani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din una dintre populațiile țărilor din America de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Americii de Sud sau sud-americanilor (1), referitor la America de Sud ori la sud-americani. – Din fr. sud-américan.

DOOM

sud-americán adj. m., s. m., pl. sud-americáni; adj. f., s. f. sud-americánă, pl. sud-americáne

sud-americano
SUD-AMERICÁN, -Ă, sud-americani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din una dintre populațiile țărilor din America de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Americii de Sud sau sud-americanilor (1), referitor la America de Sud ori la sud-americani. – Din fr. sud-américan.

DOOM

sud-americán adj. m., s. m., pl. sud-americáni; adj. f., s. f. sud-americánă, pl. sud-americáne

sud-americanul
SUD-AMERICÁN, -Ă, sud-americani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din una dintre populațiile țărilor din America de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Americii de Sud sau sud-americanilor (1), referitor la America de Sud ori la sud-americani. – Din fr. sud-américan.

DOOM

sud-americán adj. m., s. m., pl. sud-americáni; adj. f., s. f. sud-americánă, pl. sud-americáne

sud-americanul
SUD-AMERICÁN, -Ă, sud-americani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din una dintre populațiile țărilor din America de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Americii de Sud sau sud-americanilor (1), referitor la America de Sud ori la sud-americani. – Din fr. sud-américan.

DOOM

sud-americán adj. m., s. m., pl. sud-americáni; adj. f., s. f. sud-americánă, pl. sud-americáne

sud-americanule
SUD-AMERICÁN, -Ă, sud-americani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din una dintre populațiile țărilor din America de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Americii de Sud sau sud-americanilor (1), referitor la America de Sud ori la sud-americani. – Din fr. sud-américan.

DOOM

sud-americán adj. m., s. m., pl. sud-americáni; adj. f., s. f. sud-americánă, pl. sud-americáne

sud-americanule
SUD-AMERICÁN, -Ă, sud-americani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din una dintre populațiile țărilor din America de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Americii de Sud sau sud-americanilor (1), referitor la America de Sud ori la sud-americani. – Din fr. sud-américan.

DOOM

sud-americán adj. m., s. m., pl. sud-americáni; adj. f., s. f. sud-americánă, pl. sud-americáne

sud-americanului
SUD-AMERICÁN, -Ă, sud-americani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din una dintre populațiile țărilor din America de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Americii de Sud sau sud-americanilor (1), referitor la America de Sud ori la sud-americani. – Din fr. sud-américan.

DOOM

sud-americán adj. m., s. m., pl. sud-americáni; adj. f., s. f. sud-americánă, pl. sud-americáne

sud-americanului
SUD-AMERICÁN, -Ă, sud-americani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din una dintre populațiile țărilor din America de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Americii de Sud sau sud-americanilor (1), referitor la America de Sud ori la sud-americani. – Din fr. sud-américan.

DOOM

sud-americán adj. m., s. m., pl. sud-americáni; adj. f., s. f. sud-americánă, pl. sud-americáne

sud-coreean
SUD-COREEÁN, -Ă, sud-coreeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Coreea de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Republicii Coreea de Sud sau sud-coreenilor (1), referitor la Coreea de Sud ori la sud-coreeni. [Pr.: -re-ean] – Din fr. sud-coreean.

DOOM

sud-coreeán adj. m., s. m., pl. sud-coreéni; adj. f., s. f. sud-coreeánă, pl. sud-coreéne

sud-coreean
SUD-COREEÁN, -Ă, sud-coreeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Coreea de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Republicii Coreea de Sud sau sud-coreenilor (1), referitor la Coreea de Sud ori la sud-coreeni. [Pr.: -re-ean] – Din fr. sud-coreean.

DOOM

sud-coreeán adj. m., s. m., pl. sud-coreéni; adj. f., s. f. sud-coreeánă, pl. sud-coreéne

sud-coreeana
SUD-COREEÁN, -Ă, sud-coreeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Coreea de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Republicii Coreea de Sud sau sud-coreenilor (1), referitor la Coreea de Sud ori la sud-coreeni. [Pr.: -re-ean] – Din fr. sud-coreean.

DOOM

sud-coreeán adj. m., s. m., pl. sud-coreéni; adj. f., s. f. sud-coreeánă, pl. sud-coreéne

sud-coreeana
SUD-COREEÁN, -Ă, sud-coreeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Coreea de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Republicii Coreea de Sud sau sud-coreenilor (1), referitor la Coreea de Sud ori la sud-coreeni. [Pr.: -re-ean] – Din fr. sud-coreean.

DOOM

sud-coreeán adj. m., s. m., pl. sud-coreéni; adj. f., s. f. sud-coreeánă, pl. sud-coreéne

sud-coreeancă
SUD-COREEÁNCĂ, sud-coreence, s. f. Femeie care face parte din populația Coreii de Sud sau este originară de acolo. – Sud-coreean + suf. -că.

DOOM

*sud-coreeáncă s. f., g.-d. art. sud-coreéncei; pl. sud-coreénce

sud-coreeano
SUD-COREEÁN, -Ă, sud-coreeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Coreea de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Republicii Coreea de Sud sau sud-coreenilor (1), referitor la Coreea de Sud ori la sud-coreeni. [Pr.: -re-ean] – Din fr. sud-coreean.

DOOM

sud-coreeán adj. m., s. m., pl. sud-coreéni; adj. f., s. f. sud-coreeánă, pl. sud-coreéne

sud-coreeano
SUD-COREEÁN, -Ă, sud-coreeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Coreea de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Republicii Coreea de Sud sau sud-coreenilor (1), referitor la Coreea de Sud ori la sud-coreeni. [Pr.: -re-ean] – Din fr. sud-coreean.

DOOM

sud-coreeán adj. m., s. m., pl. sud-coreéni; adj. f., s. f. sud-coreeánă, pl. sud-coreéne

sud-coreeanul
SUD-COREEÁN, -Ă, sud-coreeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Coreea de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Republicii Coreea de Sud sau sud-coreenilor (1), referitor la Coreea de Sud ori la sud-coreeni. [Pr.: -re-ean] – Din fr. sud-coreean.

DOOM

sud-coreeán adj. m., s. m., pl. sud-coreéni; adj. f., s. f. sud-coreeánă, pl. sud-coreéne

sud-coreeanul
SUD-COREEÁN, -Ă, sud-coreeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Coreea de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Republicii Coreea de Sud sau sud-coreenilor (1), referitor la Coreea de Sud ori la sud-coreeni. [Pr.: -re-ean] – Din fr. sud-coreean.

DOOM

sud-coreeán adj. m., s. m., pl. sud-coreéni; adj. f., s. f. sud-coreeánă, pl. sud-coreéne

sud-coreeanule
SUD-COREEÁN, -Ă, sud-coreeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Coreea de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Republicii Coreea de Sud sau sud-coreenilor (1), referitor la Coreea de Sud ori la sud-coreeni. [Pr.: -re-ean] – Din fr. sud-coreean.

DOOM

sud-coreeán adj. m., s. m., pl. sud-coreéni; adj. f., s. f. sud-coreeánă, pl. sud-coreéne

sud-coreeanule
SUD-COREEÁN, -Ă, sud-coreeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Coreea de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Republicii Coreea de Sud sau sud-coreenilor (1), referitor la Coreea de Sud ori la sud-coreeni. [Pr.: -re-ean] – Din fr. sud-coreean.

DOOM

sud-coreeán adj. m., s. m., pl. sud-coreéni; adj. f., s. f. sud-coreeánă, pl. sud-coreéne

sud-coreeanului
SUD-COREEÁN, -Ă, sud-coreeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Coreea de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Republicii Coreea de Sud sau sud-coreenilor (1), referitor la Coreea de Sud ori la sud-coreeni. [Pr.: -re-ean] – Din fr. sud-coreean.

DOOM

sud-coreeán adj. m., s. m., pl. sud-coreéni; adj. f., s. f. sud-coreeánă, pl. sud-coreéne

sud-coreeanului
SUD-COREEÁN, -Ă, sud-coreeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Coreea de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Republicii Coreea de Sud sau sud-coreenilor (1), referitor la Coreea de Sud ori la sud-coreeni. [Pr.: -re-ean] – Din fr. sud-coreean.

DOOM

sud-coreeán adj. m., s. m., pl. sud-coreéni; adj. f., s. f. sud-coreeánă, pl. sud-coreéne

sud-coreeene
SUD-COREEÁN, -Ă, sud-coreeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Coreea de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Republicii Coreea de Sud sau sud-coreenilor (1), referitor la Coreea de Sud ori la sud-coreeni. [Pr.: -re-ean] – Din fr. sud-coreean.

DOOM

sud-coreeán adj. m., s. m., pl. sud-coreéni; adj. f., s. f. sud-coreeánă, pl. sud-coreéne

sud-coreeeni
SUD-COREEÁN, -Ă, sud-coreeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Coreea de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Republicii Coreea de Sud sau sud-coreenilor (1), referitor la Coreea de Sud ori la sud-coreeni. [Pr.: -re-ean] – Din fr. sud-coreean.

DOOM

sud-coreeán adj. m., s. m., pl. sud-coreéni; adj. f., s. f. sud-coreeánă, pl. sud-coreéne

sud-coreeenii
SUD-COREEÁN, -Ă, sud-coreeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Coreea de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Republicii Coreea de Sud sau sud-coreenilor (1), referitor la Coreea de Sud ori la sud-coreeni. [Pr.: -re-ean] – Din fr. sud-coreean.

DOOM

sud-coreeán adj. m., s. m., pl. sud-coreéni; adj. f., s. f. sud-coreeánă, pl. sud-coreéne

sud-coreeenilor
SUD-COREEÁN, -Ă, sud-coreeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Coreea de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Republicii Coreea de Sud sau sud-coreenilor (1), referitor la Coreea de Sud ori la sud-coreeni. [Pr.: -re-ean] – Din fr. sud-coreean.

DOOM

sud-coreeán adj. m., s. m., pl. sud-coreéni; adj. f., s. f. sud-coreeánă, pl. sud-coreéne

sud-coreene
SUD-COREEÁN, -Ă, sud-coreeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Coreea de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Republicii Coreea de Sud sau sud-coreenilor (1), referitor la Coreea de Sud ori la sud-coreeni. [Pr.: -re-ean] – Din fr. sud-coreean.

DOOM

sud-coreeán adj. m., s. m., pl. sud-coreéni; adj. f., s. f. sud-coreeánă, pl. sud-coreéne

sud-coreene
SUD-COREEÁN, -Ă, sud-coreeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Coreea de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Republicii Coreea de Sud sau sud-coreenilor (1), referitor la Coreea de Sud ori la sud-coreeni. [Pr.: -re-ean] – Din fr. sud-coreean.

DOOM

sud-coreeán adj. m., s. m., pl. sud-coreéni; adj. f., s. f. sud-coreeánă, pl. sud-coreéne

sud-coreenei
SUD-COREEÁN, -Ă, sud-coreeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Coreea de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Republicii Coreea de Sud sau sud-coreenilor (1), referitor la Coreea de Sud ori la sud-coreeni. [Pr.: -re-ean] – Din fr. sud-coreean.

DOOM

sud-coreeán adj. m., s. m., pl. sud-coreéni; adj. f., s. f. sud-coreeánă, pl. sud-coreéne

sud-coreenei
SUD-COREEÁN, -Ă, sud-coreeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Coreea de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Republicii Coreea de Sud sau sud-coreenilor (1), referitor la Coreea de Sud ori la sud-coreeni. [Pr.: -re-ean] – Din fr. sud-coreean.

DOOM

sud-coreeán adj. m., s. m., pl. sud-coreéni; adj. f., s. f. sud-coreeánă, pl. sud-coreéne

sud-coreenele
SUD-COREEÁN, -Ă, sud-coreeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Coreea de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Republicii Coreea de Sud sau sud-coreenilor (1), referitor la Coreea de Sud ori la sud-coreeni. [Pr.: -re-ean] – Din fr. sud-coreean.

DOOM

sud-coreeán adj. m., s. m., pl. sud-coreéni; adj. f., s. f. sud-coreeánă, pl. sud-coreéne

sud-coreenele
SUD-COREEÁN, -Ă, sud-coreeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Coreea de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Republicii Coreea de Sud sau sud-coreenilor (1), referitor la Coreea de Sud ori la sud-coreeni. [Pr.: -re-ean] – Din fr. sud-coreean.

DOOM

sud-coreeán adj. m., s. m., pl. sud-coreéni; adj. f., s. f. sud-coreeánă, pl. sud-coreéne

sud-coreenelor
SUD-COREEÁN, -Ă, sud-coreeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Coreea de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Republicii Coreea de Sud sau sud-coreenilor (1), referitor la Coreea de Sud ori la sud-coreeni. [Pr.: -re-ean] – Din fr. sud-coreean.

DOOM

sud-coreeán adj. m., s. m., pl. sud-coreéni; adj. f., s. f. sud-coreeánă, pl. sud-coreéne

sud-coreenelor
SUD-COREEÁN, -Ă, sud-coreeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Coreea de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Republicii Coreea de Sud sau sud-coreenilor (1), referitor la Coreea de Sud ori la sud-coreeni. [Pr.: -re-ean] – Din fr. sud-coreean.

DOOM

sud-coreeán adj. m., s. m., pl. sud-coreéni; adj. f., s. f. sud-coreeánă, pl. sud-coreéne

sud-coreeni
SUD-COREEÁN, -Ă, sud-coreeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Coreea de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Republicii Coreea de Sud sau sud-coreenilor (1), referitor la Coreea de Sud ori la sud-coreeni. [Pr.: -re-ean] – Din fr. sud-coreean.

DOOM

sud-coreeán adj. m., s. m., pl. sud-coreéni; adj. f., s. f. sud-coreeánă, pl. sud-coreéne

sud-coreenii
SUD-COREEÁN, -Ă, sud-coreeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Coreea de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Republicii Coreea de Sud sau sud-coreenilor (1), referitor la Coreea de Sud ori la sud-coreeni. [Pr.: -re-ean] – Din fr. sud-coreean.

DOOM

sud-coreeán adj. m., s. m., pl. sud-coreéni; adj. f., s. f. sud-coreeánă, pl. sud-coreéne

sud-coreenilor
SUD-COREEÁN, -Ă, sud-coreeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Coreea de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Republicii Coreea de Sud sau sud-coreenilor (1), referitor la Coreea de Sud ori la sud-coreeni. [Pr.: -re-ean] – Din fr. sud-coreean.

DOOM

sud-coreeán adj. m., s. m., pl. sud-coreéni; adj. f., s. f. sud-coreeánă, pl. sud-coreéne

sud-dunărean
SUD-DUNĂREÁN, -Ă, sud-dunăreni, -e, adj. Din sudul Dunării. – Sud + dunărean.

DOOM

sud-dunăreán adj. m., pl. sud-dunăréni; f. sud-dunăreánă, pl. sud-dunăréne

sud-dunăreana
SUD-DUNĂREÁN, -Ă, sud-dunăreni, -e, adj. Din sudul Dunării. – Sud + dunărean.

DOOM

sud-dunăreán adj. m., pl. sud-dunăréni; f. sud-dunăreánă, pl. sud-dunăréne

sud-dunăreanul
SUD-DUNĂREÁN, -Ă, sud-dunăreni, -e, adj. Din sudul Dunării. – Sud + dunărean.

DOOM

sud-dunăreán adj. m., pl. sud-dunăréni; f. sud-dunăreánă, pl. sud-dunăréne

sud-dunăreanului
SUD-DUNĂREÁN, -Ă, sud-dunăreni, -e, adj. Din sudul Dunării. – Sud + dunărean.

DOOM

sud-dunăreán adj. m., pl. sud-dunăréni; f. sud-dunăreánă, pl. sud-dunăréne

sud-dunărene
SUD-DUNĂREÁN, -Ă, sud-dunăreni, -e, adj. Din sudul Dunării. – Sud + dunărean.

DOOM

sud-dunăreán adj. m., pl. sud-dunăréni; f. sud-dunăreánă, pl. sud-dunăréne

sud-dunărenei
SUD-DUNĂREÁN, -Ă, sud-dunăreni, -e, adj. Din sudul Dunării. – Sud + dunărean.

DOOM

sud-dunăreán adj. m., pl. sud-dunăréni; f. sud-dunăreánă, pl. sud-dunăréne

sud-dunărenele
SUD-DUNĂREÁN, -Ă, sud-dunăreni, -e, adj. Din sudul Dunării. – Sud + dunărean.

DOOM

sud-dunăreán adj. m., pl. sud-dunăréni; f. sud-dunăreánă, pl. sud-dunăréne

sud-dunărenelor
SUD-DUNĂREÁN, -Ă, sud-dunăreni, -e, adj. Din sudul Dunării. – Sud + dunărean.

DOOM

sud-dunăreán adj. m., pl. sud-dunăréni; f. sud-dunăreánă, pl. sud-dunăréne

sud-dunăreni
SUD-DUNĂREÁN, -Ă, sud-dunăreni, -e, adj. Din sudul Dunării. – Sud + dunărean.

DOOM

sud-dunăreán adj. m., pl. sud-dunăréni; f. sud-dunăreánă, pl. sud-dunăréne

sud-dunărenii
SUD-DUNĂREÁN, -Ă, sud-dunăreni, -e, adj. Din sudul Dunării. – Sud + dunărean.

DOOM

sud-dunăreán adj. m., pl. sud-dunăréni; f. sud-dunăreánă, pl. sud-dunăréne

sud-dunărenilor
SUD-DUNĂREÁN, -Ă, sud-dunăreni, -e, adj. Din sudul Dunării. – Sud + dunărean.

DOOM

sud-dunăreán adj. m., pl. sud-dunăréni; f. sud-dunăreánă, pl. sud-dunăréne

sud-est
SUD-ÉST s. n. 1. Punct cardinal secundar, situat în direcția bisectoarei unghiului format de direcțiile sud și est. 2. Parte a globului pământesc, a unui continent, a unei țări etc. așezată între sud și est. – Din fr. sud-est.

DOOM

sud-ést s. n.; abr. S-E

sud-estic
SUD-ÉSTIC, -Ă, sud-estici, -ce, adj. De la sud-est, dinspre sau spre sud-est. – Sud-est + suf. -ic.

DOOM

sud-éstic adj. m., pl. sud-éstici; f. sud-éstică, pl. sud-éstice

sud-estica
SUD-ÉSTIC, -Ă, sud-estici, -ce, adj. De la sud-est, dinspre sau spre sud-est. – Sud-est + suf. -ic.

DOOM

sud-éstic adj. m., pl. sud-éstici; f. sud-éstică, pl. sud-éstice

sud-estice
SUD-ÉSTIC, -Ă, sud-estici, -ce, adj. De la sud-est, dinspre sau spre sud-est. – Sud-est + suf. -ic.

DOOM

sud-éstic adj. m., pl. sud-éstici; f. sud-éstică, pl. sud-éstice

sud-esticei
SUD-ÉSTIC, -Ă, sud-estici, -ce, adj. De la sud-est, dinspre sau spre sud-est. – Sud-est + suf. -ic.

DOOM

sud-éstic adj. m., pl. sud-éstici; f. sud-éstică, pl. sud-éstice

sud-esticele
SUD-ÉSTIC, -Ă, sud-estici, -ce, adj. De la sud-est, dinspre sau spre sud-est. – Sud-est + suf. -ic.

DOOM

sud-éstic adj. m., pl. sud-éstici; f. sud-éstică, pl. sud-éstice

sud-esticelor
SUD-ÉSTIC, -Ă, sud-estici, -ce, adj. De la sud-est, dinspre sau spre sud-est. – Sud-est + suf. -ic.

DOOM

sud-éstic adj. m., pl. sud-éstici; f. sud-éstică, pl. sud-éstice

sud-estici
SUD-ÉSTIC, -Ă, sud-estici, -ce, adj. De la sud-est, dinspre sau spre sud-est. – Sud-est + suf. -ic.

DOOM

sud-éstic adj. m., pl. sud-éstici; f. sud-éstică, pl. sud-éstice

sud-esticii
SUD-ÉSTIC, -Ă, sud-estici, -ce, adj. De la sud-est, dinspre sau spre sud-est. – Sud-est + suf. -ic.

DOOM

sud-éstic adj. m., pl. sud-éstici; f. sud-éstică, pl. sud-éstice

sud-esticilor
SUD-ÉSTIC, -Ă, sud-estici, -ce, adj. De la sud-est, dinspre sau spre sud-est. – Sud-est + suf. -ic.

DOOM

sud-éstic adj. m., pl. sud-éstici; f. sud-éstică, pl. sud-éstice

sud-esticul
SUD-ÉSTIC, -Ă, sud-estici, -ce, adj. De la sud-est, dinspre sau spre sud-est. – Sud-est + suf. -ic.

DOOM

sud-éstic adj. m., pl. sud-éstici; f. sud-éstică, pl. sud-éstice

sud-esticului
SUD-ÉSTIC, -Ă, sud-estici, -ce, adj. De la sud-est, dinspre sau spre sud-est. – Sud-est + suf. -ic.

DOOM

sud-éstic adj. m., pl. sud-éstici; f. sud-éstică, pl. sud-éstice

sud-estul
SUD-ÉST s. n. 1. Punct cardinal secundar, situat în direcția bisectoarei unghiului format de direcțiile sud și est. 2. Parte a globului pământesc, a unui continent, a unei țări etc. așezată între sud și est. – Din fr. sud-est.

DOOM

sud-ést s. n.; abr. S-E

sud-estului
SUD-ÉST s. n. 1. Punct cardinal secundar, situat în direcția bisectoarei unghiului format de direcțiile sud și est. 2. Parte a globului pământesc, a unui continent, a unei țări etc. așezată între sud și est. – Din fr. sud-est.

DOOM

sud-ést s. n.; abr. S-E

sud-ost
SUD-ÉST s. n. 1. Punct cardinal secundar, situat în direcția bisectoarei unghiului format de direcțiile sud și est. 2. Parte a globului pământesc, a unui continent, a unei țări etc. așezată între sud și est. – Din fr. sud-est.

DOOM

sud-ést s. n.; abr. S-E

sud-ostic
SUD-ÉSTIC, -Ă, sud-estici, -ce, adj. De la sud-est, dinspre sau spre sud-est. – Sud-est + suf. -ic.

DOOM

sud-éstic adj. m., pl. sud-éstici; f. sud-éstică, pl. sud-éstice

sud-ovest
SUD-VÉST s. n. 1. Punct cardinal secundar, situat în direcția bisectoarei unghiului format de direcțiile sud și vest. 2. Parte a globului pământesc, a unui continent, a unei țări etc. așezată între sud și vest. – Din fr. sud-ouest, germ. Südwest.

DOOM

sud-vest s. n.; abr. S-V

sud-uest
SUD-VÉST s. n. 1. Punct cardinal secundar, situat în direcția bisectoarei unghiului format de direcțiile sud și vest. 2. Parte a globului pământesc, a unui continent, a unei țări etc. așezată între sud și vest. – Din fr. sud-ouest, germ. Südwest.

DOOM

sud-vest s. n.; abr. S-V

sud-vest
SUD-VÉST s. n. 1. Punct cardinal secundar, situat în direcția bisectoarei unghiului format de direcțiile sud și vest. 2. Parte a globului pământesc, a unui continent, a unei țări etc. așezată între sud și vest. – Din fr. sud-ouest, germ. Südwest.

DOOM

sud-vest s. n.; abr. S-V

sud-vestic
SUD-VÉSTIC, -Ă, sud-vestici, -ce, adj. De la sud-vest, dinspre sau spre sud-vest. – Sud-vest + suf. -ic.

DOOM

sud-véstic adj. m., pl. sud-véstici; f. sud-véstică, pl. sud-véstice

sud-vestica
SUD-VÉSTIC, -Ă, sud-vestici, -ce, adj. De la sud-vest, dinspre sau spre sud-vest. – Sud-vest + suf. -ic.

DOOM

sud-véstic adj. m., pl. sud-véstici; f. sud-véstică, pl. sud-véstice

sud-vestice
SUD-VÉSTIC, -Ă, sud-vestici, -ce, adj. De la sud-vest, dinspre sau spre sud-vest. – Sud-vest + suf. -ic.

DOOM

sud-véstic adj. m., pl. sud-véstici; f. sud-véstică, pl. sud-véstice

sud-vesticei
SUD-VÉSTIC, -Ă, sud-vestici, -ce, adj. De la sud-vest, dinspre sau spre sud-vest. – Sud-vest + suf. -ic.

DOOM

sud-véstic adj. m., pl. sud-véstici; f. sud-véstică, pl. sud-véstice

sud-vesticele
SUD-VÉSTIC, -Ă, sud-vestici, -ce, adj. De la sud-vest, dinspre sau spre sud-vest. – Sud-vest + suf. -ic.

DOOM

sud-véstic adj. m., pl. sud-véstici; f. sud-véstică, pl. sud-véstice

sud-vesticelor
SUD-VÉSTIC, -Ă, sud-vestici, -ce, adj. De la sud-vest, dinspre sau spre sud-vest. – Sud-vest + suf. -ic.

DOOM

sud-véstic adj. m., pl. sud-véstici; f. sud-véstică, pl. sud-véstice

sud-vestici
SUD-VÉSTIC, -Ă, sud-vestici, -ce, adj. De la sud-vest, dinspre sau spre sud-vest. – Sud-vest + suf. -ic.

DOOM

sud-véstic adj. m., pl. sud-véstici; f. sud-véstică, pl. sud-véstice

sud-vesticii
SUD-VÉSTIC, -Ă, sud-vestici, -ce, adj. De la sud-vest, dinspre sau spre sud-vest. – Sud-vest + suf. -ic.

DOOM

sud-véstic adj. m., pl. sud-véstici; f. sud-véstică, pl. sud-véstice

sud-vesticilor
SUD-VÉSTIC, -Ă, sud-vestici, -ce, adj. De la sud-vest, dinspre sau spre sud-vest. – Sud-vest + suf. -ic.

DOOM

sud-véstic adj. m., pl. sud-véstici; f. sud-véstică, pl. sud-véstice

sud-vesticul
SUD-VÉSTIC, -Ă, sud-vestici, -ce, adj. De la sud-vest, dinspre sau spre sud-vest. – Sud-vest + suf. -ic.

DOOM

sud-véstic adj. m., pl. sud-véstici; f. sud-véstică, pl. sud-véstice

sud-vesticului
SUD-VÉSTIC, -Ă, sud-vestici, -ce, adj. De la sud-vest, dinspre sau spre sud-vest. – Sud-vest + suf. -ic.

DOOM

sud-véstic adj. m., pl. sud-véstici; f. sud-véstică, pl. sud-véstice

sud-vestul
SUD-VÉST s. n. 1. Punct cardinal secundar, situat în direcția bisectoarei unghiului format de direcțiile sud și vest. 2. Parte a globului pământesc, a unui continent, a unei țări etc. așezată între sud și vest. – Din fr. sud-ouest, germ. Südwest.

DOOM

sud-vest s. n.; abr. S-V

sud-vestului
SUD-VÉST s. n. 1. Punct cardinal secundar, situat în direcția bisectoarei unghiului format de direcțiile sud și vest. 2. Parte a globului pământesc, a unui continent, a unei țări etc. așezată între sud și vest. – Din fr. sud-ouest, germ. Südwest.

DOOM

sud-vest s. n.; abr. S-V

sui-generis
SÚI-GÉNERIS adj. invar. Special, original, particular; unic în felul său. – Loc. lat.

DOOM

súi-géneris (lat.) (su-i-) adj. invar.

summa cum laude
SÚMMA CUM LÁUDE loc. adj. și adv. Cea mai înaltă distincție academică conferită la absolvirea unor cursuri, a unor examene etc. – Loc. lat.

DOOM

súmma cum láude (lat.) (lau-) loc. adj., loc. adv.

super-
SUPER- (Rar) Element de compunere însemnînd «supra», «deasupra» sau «peste», care dă cuvîntului compus (de obicei franțuzism sau neologism de origine franceză) un sens superlativ sau îi imprimă o nuanță de superioritate (în calitate, în rang etc.); intră în formarea unor adjective ca: superfin, unor substantive ca: superfosfat și a unor verbe ca: superpune.

supra-
SUPRA- Element de compunere care înseamnă «deasupra», «peste» sau indică un sens superlativ și servește la formarea unor substantive ca: supralicitație, suprataxă etc., a unor adjective ca: supraabundent, suprapus, suprasensibil etc. și a unor verbe ca: supraevalua, supraîncărca, suprataxa etc.

supravoltor-devoltor
SUPRAVOLTÓR-DEVOLTÓR s.n. (Tehn.) Aparat sau mașină electrică asociată cu o sursă de energie electromagnetică, astfel încât să permită augmentarea sau diminuarea tensiunii furnizate de sursă. [După fr. survolteur-dévolteur].

surâde-
SURẤDE, surấd, vb. III. Intranz. 1. A zâmbi. 2. Fig. (Despre abstracte) A corespunde dorințelor cuiva, a se prezenta într-o formă favorabilă; a-l atrage, a-l tenta, a-i conveni. [Perf. s. surâsei, part. surâs] – Din fr. sourire (după râde).

DOOM

surấde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. surấd, 1 pl. surấdem, perf. s. 1 sg. surâséi, 1 pl. surấserăm; conj. prez. 3 să surấdă; ger. surâzấnd; part. surấs

surîde-
SURẤDE, surấd, vb. III. Intranz. 1. A zâmbi. 2. Fig. (Despre abstracte) A corespunde dorințelor cuiva, a se prezenta într-o formă favorabilă; a-l atrage, a-l tenta, a-i conveni. [Perf. s. surâsei, part. surâs] – Din fr. sourire (după râde).

DOOM

surấde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. surấd, 1 pl. surấdem, perf. s. 1 sg. surâséi, 1 pl. surấserăm; conj. prez. 3 să surấdă; ger. surâzấnd; part. surấs

sus-amintit
a se lua de cur și a sări în sus expr. (vulg.) a nu face nimic, a lenevi, a trândăvi

sus-citat
SUS-CITÁT, -Ă, sus-citați, -te, adj. Care a fost citat mai înainte, mai sus.

DOOM

sus-citát (citat mai sus) adj. m., pl. sus-citáți; f. sus-citátă, pl. sus-citáte

sus-citata
SUS-CITÁT, -Ă, sus-citați, -te, adj. Care a fost citat mai înainte, mai sus.

DOOM

sus-citát (citat mai sus) adj. m., pl. sus-citáți; f. sus-citátă, pl. sus-citáte

sus-citate
SUS-CITÁT, -Ă, sus-citați, -te, adj. Care a fost citat mai înainte, mai sus.

DOOM

sus-citát (citat mai sus) adj. m., pl. sus-citáți; f. sus-citátă, pl. sus-citáte

sus-citatei
SUS-CITÁT, -Ă, sus-citați, -te, adj. Care a fost citat mai înainte, mai sus.

DOOM

sus-citát (citat mai sus) adj. m., pl. sus-citáți; f. sus-citátă, pl. sus-citáte

sus-citatele
SUS-CITÁT, -Ă, sus-citați, -te, adj. Care a fost citat mai înainte, mai sus.

DOOM

sus-citát (citat mai sus) adj. m., pl. sus-citáți; f. sus-citátă, pl. sus-citáte

sus-citatelor
SUS-CITÁT, -Ă, sus-citați, -te, adj. Care a fost citat mai înainte, mai sus.

DOOM

sus-citát (citat mai sus) adj. m., pl. sus-citáți; f. sus-citátă, pl. sus-citáte

sus-citatul
SUS-CITÁT, -Ă, sus-citați, -te, adj. Care a fost citat mai înainte, mai sus.

DOOM

sus-citát (citat mai sus) adj. m., pl. sus-citáți; f. sus-citátă, pl. sus-citáte

sus-citatului
SUS-CITÁT, -Ă, sus-citați, -te, adj. Care a fost citat mai înainte, mai sus.

DOOM

sus-citát (citat mai sus) adj. m., pl. sus-citáți; f. sus-citátă, pl. sus-citáte

sus-citați
SUS-CITÁT, -Ă, sus-citați, -te, adj. Care a fost citat mai înainte, mai sus.

DOOM

sus-citát (citat mai sus) adj. m., pl. sus-citáți; f. sus-citátă, pl. sus-citáte

sus-citații
SUS-CITÁT, -Ă, sus-citați, -te, adj. Care a fost citat mai înainte, mai sus.

DOOM

sus-citát (citat mai sus) adj. m., pl. sus-citáți; f. sus-citátă, pl. sus-citáte

sus-citaților
SUS-CITÁT, -Ă, sus-citați, -te, adj. Care a fost citat mai înainte, mai sus.

DOOM

sus-citát (citat mai sus) adj. m., pl. sus-citáți; f. sus-citátă, pl. sus-citáte

sus-menționat
SUS-MENȚIONÁT, -Ă, sus-menționați,-te, adj. Menționat mai înainte, mai sus (într-un text scris).

DOOM

sus-menționát (-ți-o-) adj. m., pl. sus-menționáți; f. sus-menționátă, pl. sus-menționáte

sus-menționata
SUS-MENȚIONÁT, -Ă, sus-menționați,-te, adj. Menționat mai înainte, mai sus (într-un text scris).

DOOM

sus-menționát (-ți-o-) adj. m., pl. sus-menționáți; f. sus-menționátă, pl. sus-menționáte

sus-menționate
SUS-MENȚIONÁT, -Ă, sus-menționați,-te, adj. Menționat mai înainte, mai sus (într-un text scris).

DOOM

sus-menționát (-ți-o-) adj. m., pl. sus-menționáți; f. sus-menționátă, pl. sus-menționáte

sus-menționatei
SUS-MENȚIONÁT, -Ă, sus-menționați,-te, adj. Menționat mai înainte, mai sus (într-un text scris).

DOOM

sus-menționát (-ți-o-) adj. m., pl. sus-menționáți; f. sus-menționátă, pl. sus-menționáte

sus-menționatele
SUS-MENȚIONÁT, -Ă, sus-menționați,-te, adj. Menționat mai înainte, mai sus (într-un text scris).

DOOM

sus-menționát (-ți-o-) adj. m., pl. sus-menționáți; f. sus-menționátă, pl. sus-menționáte

sus-menționatelor
SUS-MENȚIONÁT, -Ă, sus-menționați,-te, adj. Menționat mai înainte, mai sus (într-un text scris).

DOOM

sus-menționát (-ți-o-) adj. m., pl. sus-menționáți; f. sus-menționátă, pl. sus-menționáte

sus-menționatul
SUS-MENȚIONÁT, -Ă, sus-menționați,-te, adj. Menționat mai înainte, mai sus (într-un text scris).

DOOM

sus-menționát (-ți-o-) adj. m., pl. sus-menționáți; f. sus-menționátă, pl. sus-menționáte

sus-menționatului
SUS-MENȚIONÁT, -Ă, sus-menționați,-te, adj. Menționat mai înainte, mai sus (într-un text scris).

DOOM

sus-menționát (-ți-o-) adj. m., pl. sus-menționáți; f. sus-menționátă, pl. sus-menționáte

sus-menționați
SUS-MENȚIONÁT, -Ă, sus-menționați,-te, adj. Menționat mai înainte, mai sus (într-un text scris).

DOOM

sus-menționát (-ți-o-) adj. m., pl. sus-menționáți; f. sus-menționátă, pl. sus-menționáte

sus-menționații
SUS-MENȚIONÁT, -Ă, sus-menționați,-te, adj. Menționat mai înainte, mai sus (într-un text scris).

DOOM

sus-menționát (-ți-o-) adj. m., pl. sus-menționáți; f. sus-menționátă, pl. sus-menționáte

sus-menționaților
SUS-MENȚIONÁT, -Ă, sus-menționați,-te, adj. Menționat mai înainte, mai sus (într-un text scris).

DOOM

sus-menționát (-ți-o-) adj. m., pl. sus-menționáți; f. sus-menționátă, pl. sus-menționáte

sus-numit
SUS-NUMÍT, -Ă, sus-numiți, -te, adj. Care a fost numit sau menționat mai înainte. ◊ (Substantivat, în stilul oficial, mai ales în petiții și reclamații) Sus-numitul nu s-a prezentat la proces.

DOOM

sus-numít adj. m., pl. sus-numíți; f. sus-numítă, pl. sus-numíte

sus-numita
SUS-NUMÍT, -Ă, sus-numiți, -te, adj. Care a fost numit sau menționat mai înainte. ◊ (Substantivat, în stilul oficial, mai ales în petiții și reclamații) Sus-numitul nu s-a prezentat la proces.

DOOM

sus-numít adj. m., pl. sus-numíți; f. sus-numítă, pl. sus-numíte

sus-numite
SUS-NUMÍT, -Ă, sus-numiți, -te, adj. Care a fost numit sau menționat mai înainte. ◊ (Substantivat, în stilul oficial, mai ales în petiții și reclamații) Sus-numitul nu s-a prezentat la proces.

DOOM

sus-numít adj. m., pl. sus-numíți; f. sus-numítă, pl. sus-numíte

sus-numitei
SUS-NUMÍT, -Ă, sus-numiți, -te, adj. Care a fost numit sau menționat mai înainte. ◊ (Substantivat, în stilul oficial, mai ales în petiții și reclamații) Sus-numitul nu s-a prezentat la proces.

DOOM

sus-numít adj. m., pl. sus-numíți; f. sus-numítă, pl. sus-numíte

sus-numitele
SUS-NUMÍT, -Ă, sus-numiți, -te, adj. Care a fost numit sau menționat mai înainte. ◊ (Substantivat, în stilul oficial, mai ales în petiții și reclamații) Sus-numitul nu s-a prezentat la proces.

DOOM

sus-numít adj. m., pl. sus-numíți; f. sus-numítă, pl. sus-numíte

sus-numitelor
SUS-NUMÍT, -Ă, sus-numiți, -te, adj. Care a fost numit sau menționat mai înainte. ◊ (Substantivat, în stilul oficial, mai ales în petiții și reclamații) Sus-numitul nu s-a prezentat la proces.

DOOM

sus-numít adj. m., pl. sus-numíți; f. sus-numítă, pl. sus-numíte

sus-numitul
SUS-NUMÍT, -Ă, sus-numiți, -te, adj. Care a fost numit sau menționat mai înainte. ◊ (Substantivat, în stilul oficial, mai ales în petiții și reclamații) Sus-numitul nu s-a prezentat la proces.

DOOM

sus-numít adj. m., pl. sus-numíți; f. sus-numítă, pl. sus-numíte

sus-numitului
SUS-NUMÍT, -Ă, sus-numiți, -te, adj. Care a fost numit sau menționat mai înainte. ◊ (Substantivat, în stilul oficial, mai ales în petiții și reclamații) Sus-numitul nu s-a prezentat la proces.

DOOM

sus-numít adj. m., pl. sus-numíți; f. sus-numítă, pl. sus-numíte

sus-numiți
SUS-NUMÍT, -Ă, sus-numiți, -te, adj. Care a fost numit sau menționat mai înainte. ◊ (Substantivat, în stilul oficial, mai ales în petiții și reclamații) Sus-numitul nu s-a prezentat la proces.

DOOM

sus-numít adj. m., pl. sus-numíți; f. sus-numítă, pl. sus-numíte

sus-numiții
SUS-NUMÍT, -Ă, sus-numiți, -te, adj. Care a fost numit sau menționat mai înainte. ◊ (Substantivat, în stilul oficial, mai ales în petiții și reclamații) Sus-numitul nu s-a prezentat la proces.

DOOM

sus-numít adj. m., pl. sus-numíți; f. sus-numítă, pl. sus-numíte

sus-numiților
SUS-NUMÍT, -Ă, sus-numiți, -te, adj. Care a fost numit sau menționat mai înainte. ◊ (Substantivat, în stilul oficial, mai ales în petiții și reclamații) Sus-numitul nu s-a prezentat la proces.

DOOM

sus-numít adj. m., pl. sus-numíți; f. sus-numítă, pl. sus-numíte

sus-pus
SUS-PÚS, -Ă, sus-puși, -se, adj. (Despre oameni) Care deține o situație socială înaltă. Persoană sus-pusă. ▭ Nu se arăta prudent să zădărască... cine știe ce bănuielnică vrăjmășie a unei odrasle din tagma sus-pusă. C. PETRESCU, A. R. 17.

DOOM

sus-pús adj. m., pl. sus-púși; f. sus-púsă, pl. sus-púse

sus-pusa
SUS-PÚS, -Ă, sus-puși, -se, adj. (Despre oameni) Care deține o situație socială înaltă. Persoană sus-pusă. ▭ Nu se arăta prudent să zădărască... cine știe ce bănuielnică vrăjmășie a unei odrasle din tagma sus-pusă. C. PETRESCU, A. R. 17.

DOOM

sus-pús adj. m., pl. sus-púși; f. sus-púsă, pl. sus-púse

sus-puse
SUS-PÚS, -Ă, sus-puși, -se, adj. (Despre oameni) Care deține o situație socială înaltă. Persoană sus-pusă. ▭ Nu se arăta prudent să zădărască... cine știe ce bănuielnică vrăjmășie a unei odrasle din tagma sus-pusă. C. PETRESCU, A. R. 17.

DOOM

sus-pús adj. m., pl. sus-púși; f. sus-púsă, pl. sus-púse

sus-pusei
SUS-PÚS, -Ă, sus-puși, -se, adj. (Despre oameni) Care deține o situație socială înaltă. Persoană sus-pusă. ▭ Nu se arăta prudent să zădărască... cine știe ce bănuielnică vrăjmășie a unei odrasle din tagma sus-pusă. C. PETRESCU, A. R. 17.

DOOM

sus-pús adj. m., pl. sus-púși; f. sus-púsă, pl. sus-púse

sus-pusele
SUS-PÚS, -Ă, sus-puși, -se, adj. (Despre oameni) Care deține o situație socială înaltă. Persoană sus-pusă. ▭ Nu se arăta prudent să zădărască... cine știe ce bănuielnică vrăjmășie a unei odrasle din tagma sus-pusă. C. PETRESCU, A. R. 17.

DOOM

sus-pús adj. m., pl. sus-púși; f. sus-púsă, pl. sus-púse

sus-puselor
SUS-PÚS, -Ă, sus-puși, -se, adj. (Despre oameni) Care deține o situație socială înaltă. Persoană sus-pusă. ▭ Nu se arăta prudent să zădărască... cine știe ce bănuielnică vrăjmășie a unei odrasle din tagma sus-pusă. C. PETRESCU, A. R. 17.

DOOM

sus-pús adj. m., pl. sus-púși; f. sus-púsă, pl. sus-púse

sus-pusul
SUS-PÚS, -Ă, sus-puși, -se, adj. (Despre oameni) Care deține o situație socială înaltă. Persoană sus-pusă. ▭ Nu se arăta prudent să zădărască... cine știe ce bănuielnică vrăjmășie a unei odrasle din tagma sus-pusă. C. PETRESCU, A. R. 17.

DOOM

sus-pús adj. m., pl. sus-púși; f. sus-púsă, pl. sus-púse

sus-pusului
SUS-PÚS, -Ă, sus-puși, -se, adj. (Despre oameni) Care deține o situație socială înaltă. Persoană sus-pusă. ▭ Nu se arăta prudent să zădărască... cine știe ce bănuielnică vrăjmășie a unei odrasle din tagma sus-pusă. C. PETRESCU, A. R. 17.

DOOM

sus-pús adj. m., pl. sus-púși; f. sus-púsă, pl. sus-púse

sus-puși
SUS-PÚS, -Ă, sus-puși, -se, adj. (Despre oameni) Care deține o situație socială înaltă. Persoană sus-pusă. ▭ Nu se arăta prudent să zădărască... cine știe ce bănuielnică vrăjmășie a unei odrasle din tagma sus-pusă. C. PETRESCU, A. R. 17.

DOOM

sus-pús adj. m., pl. sus-púși; f. sus-púsă, pl. sus-púse

sus-pușii
SUS-PÚS, -Ă, sus-puși, -se, adj. (Despre oameni) Care deține o situație socială înaltă. Persoană sus-pusă. ▭ Nu se arăta prudent să zădărască... cine știe ce bănuielnică vrăjmășie a unei odrasle din tagma sus-pusă. C. PETRESCU, A. R. 17.

DOOM

sus-pús adj. m., pl. sus-púși; f. sus-púsă, pl. sus-púse

sus-pușilor
SUS-PÚS, -Ă, sus-puși, -se, adj. (Despre oameni) Care deține o situație socială înaltă. Persoană sus-pusă. ▭ Nu se arăta prudent să zădărască... cine știe ce bănuielnică vrăjmășie a unei odrasle din tagma sus-pusă. C. PETRESCU, A. R. 17.

DOOM

sus-pús adj. m., pl. sus-púși; f. sus-púsă, pl. sus-púse

sus-însemnat
SUS-ÎNSEMNÁT, -Ă, sus-însemnați, -te, adj. (Învechit) Menționat mai înainte, mai sus (într-un text scris). Astfel vorbea Zoe către Sanda, dadaca și singura sa prietenă, cîteva zile după ce primise scrisoarea sus-însemnată. NEGRUZZI, S. I 27.

sân (sfânt)
SÎN¹ adj. m. v. sfînt¹.

sârbo-croat
SÂRBO-CROAT, -Ă, sârbo-croați, -te, adj. Care aparține, care este caracteristic deopotrivă Serbiei și Croației, referitor la Serbia și Croația în aceeași măsură. ♦ (Substantivat, f.) Nume dat limbii sârbe vorbite în fostul spațiu iugoslav. – Sârb + croat.

DOOM

*sấrbo-croát (dintre sârbi și croați) (-cro-at) adj. m., pl. sấrbo-croáți; f. sấrbo-croátă, pl. sấrbo-croáte

sârbo-croată
SÂRBO-CROAT, -Ă, sârbo-croați, -te, adj. Care aparține, care este caracteristic deopotrivă Serbiei și Croației, referitor la Serbia și Croația în aceeași măsură. ♦ (Substantivat, f.) Nume dat limbii sârbe vorbite în fostul spațiu iugoslav. – Sârb + croat.

DOOM

*sấrbo-croát (dintre sârbi și croați) (-cro-at) adj. m., pl. sấrbo-croáți; f. sấrbo-croátă, pl. sấrbo-croáte

t-shirt
T-SHIRT, T-shirturi, s. n. Tricou. [Pr.: tișărt] – din engl. T-shirt.

DOOM

T-shirt (angl.) [pron. tíșărt] s. n., pl. T-shirturi

t-ul
T, t, s. m. 1. A douăzeci și patra literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană ocluzivă dentală surdă). [Pr.: te, tî. – Pl. și (1, n.) t-uri]

DOOM

t² (sunet) [cit. tî] s. m., pl. t

t-ul
TÓNĂ, tone, s. f. Unitate de măsură a masei, egală cu 1 000 de kg. ◊ Tonă-kilometru = unitate.de măsură pentru exprimarea volumului transporturilor pe o linie de cale ferată, egală cu deplasarea unei greutăți de o tonă pe distanța de 1 km. Tonă-registru = unitate de măsură pentru volumul interior al unei nave comerciale, egală cu 2,8316 m³. Tonă-deadweight = unitate de măsură pentru capacitatea totală de încărcare a unei nave comerciale, egală cu o tonă. – Din fr. tonne.

DOOM

tónă s. f., g.-d. art. tónei; pl. tóne; simb. t

t-ului
T, t, s. m. 1. A douăzeci și patra literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană ocluzivă dentală surdă). [Pr.: te, tî. – Pl. și (1, n.) t-uri]

DOOM

t² (sunet) [cit. tî] s. m., pl. t

t-ului
TÓNĂ, tone, s. f. Unitate de măsură a masei, egală cu 1 000 de kg. ◊ Tonă-kilometru = unitate.de măsură pentru exprimarea volumului transporturilor pe o linie de cale ferată, egală cu deplasarea unei greutăți de o tonă pe distanța de 1 km. Tonă-registru = unitate de măsură pentru volumul interior al unei nave comerciale, egală cu 2,8316 m³. Tonă-deadweight = unitate de măsură pentru capacitatea totală de încărcare a unei nave comerciale, egală cu o tonă. – Din fr. tonne.

DOOM

tónă s. f., g.-d. art. tónei; pl. tóne; simb. t

t-uri
T, t, s. m. 1. A douăzeci și patra literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană ocluzivă dentală surdă). [Pr.: te, tî. – Pl. și (1, n.) t-uri]

DOOM

t² (sunet) [cit. tî] s. m., pl. t

t-uri
TÓNĂ, tone, s. f. Unitate de măsură a masei, egală cu 1 000 de kg. ◊ Tonă-kilometru = unitate.de măsură pentru exprimarea volumului transporturilor pe o linie de cale ferată, egală cu deplasarea unei greutăți de o tonă pe distanța de 1 km. Tonă-registru = unitate de măsură pentru volumul interior al unei nave comerciale, egală cu 2,8316 m³. Tonă-deadweight = unitate de măsură pentru capacitatea totală de încărcare a unei nave comerciale, egală cu o tonă. – Din fr. tonne.

DOOM

tónă s. f., g.-d. art. tónei; pl. tóne; simb. t

t-urile
T, t, s. m. 1. A douăzeci și patra literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană ocluzivă dentală surdă). [Pr.: te, tî. – Pl. și (1, n.) t-uri]

DOOM

t² (sunet) [cit. tî] s. m., pl. t

t-urile
TÓNĂ, tone, s. f. Unitate de măsură a masei, egală cu 1 000 de kg. ◊ Tonă-kilometru = unitate.de măsură pentru exprimarea volumului transporturilor pe o linie de cale ferată, egală cu deplasarea unei greutăți de o tonă pe distanța de 1 km. Tonă-registru = unitate de măsură pentru volumul interior al unei nave comerciale, egală cu 2,8316 m³. Tonă-deadweight = unitate de măsură pentru capacitatea totală de încărcare a unei nave comerciale, egală cu o tonă. – Din fr. tonne.

DOOM

tónă s. f., g.-d. art. tónei; pl. tóne; simb. t

t-urilor
T, t, s. m. 1. A douăzeci și patra literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană ocluzivă dentală surdă). [Pr.: te, tî. – Pl. și (1, n.) t-uri]

DOOM

t² (sunet) [cit. tî] s. m., pl. t

t-urilor
TÓNĂ, tone, s. f. Unitate de măsură a masei, egală cu 1 000 de kg. ◊ Tonă-kilometru = unitate.de măsură pentru exprimarea volumului transporturilor pe o linie de cale ferată, egală cu deplasarea unei greutăți de o tonă pe distanța de 1 km. Tonă-registru = unitate de măsură pentru volumul interior al unei nave comerciale, egală cu 2,8316 m³. Tonă-deadweight = unitate de măsură pentru capacitatea totală de încărcare a unei nave comerciale, egală cu o tonă. – Din fr. tonne.

DOOM

tónă s. f., g.-d. art. tónei; pl. tóne; simb. t

tabla-bașa
TABLÁ-BAȘÁ s. m. invar. (Înv.) Cal de paradă pe care sultanul îl dădea în dar unui domn român, la numirea acestuia. ♦ Fig. (Adverbial) Comod, confortabil. – Din tc. tabla bași.

DOOM

tablá-bașá (înv.) (ta-bla-) s. m.

tabula rasa
TÁBULA RÁSA loc.s. Expresie folosită de filozoful englez John Locke și în alte sisteme filozofice pentru a caracteriza starea inițială a psihicului copilului, afirmând că omul nu are nici un fel de idei sau principii înnăscute. ◊ A face tabula rasa = a șterge tot, a renunța la anumite păreri, idei, pentru a adopta altele. [< lat. tabula rasa – masă ștearsă].

DOOM

!tábula rása (lat.) s. f.

tac-tac
TAC¹ interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs prin lovirea unui obiect (de lemn). – Onomatopee.

DOOM

tac-tác v. tac¹

taie-fugă
TAIE-FÚGĂ s. m. (Rar) Om fricos. Știau adecă și ziceau că dascălul e un taie-fugă. RETEGANUL, la CADE.

DOOM

!táie-fúgă (persoană fricoasă) (pop.) s. m. și f., g.-d. lui táie-fúgă; pl. táie-fúgă

taie-fugă
TAIE-FÚGĂ s. m. (Rar) Om fricos. Știau adecă și ziceau că dascălul e un taie-fugă. RETEGANUL, la CADE.

DOOM

!táie-fúgă (persoană fricoasă) (pop.) s. m. și f., g.-d. lui táie-fúgă; pl. táie-fúgă

taim-aut
TIME-OUT, time-outuri, s. n. (Sport) Scurtă întrerupere a jocului (la baschet, volei etc.), acordată de arbitru, la cererea antrenorului sau a căpitanului de echipă. [Scris și: táim-aut] – Din engl. time-out.

DOOM

time-out (angl.) [pron. táimaut] s. n., pl. time-outuri

talk-show
TALK-SHOW, talk-show-uri, s. n. Emisiune de televiziune constând într-o conversație dintre un animator sau moderator și mai mulți invitați pe o anumită temă. [Pr.: tókșou] – Cuv. engl.

DOOM

*talk-show (angl.) [pron. tókșou] s. n., art. talk-show-ul; pl. talk-show-uri

talk-show-ul
TALK-SHOW, talk-show-uri, s. n. Emisiune de televiziune constând într-o conversație dintre un animator sau moderator și mai mulți invitați pe o anumită temă. [Pr.: tókșou] – Cuv. engl.

DOOM

*talk-show (angl.) [pron. tókșou] s. n., art. talk-show-ul; pl. talk-show-uri

talk-show-ului
TALK-SHOW, talk-show-uri, s. n. Emisiune de televiziune constând într-o conversație dintre un animator sau moderator și mai mulți invitați pe o anumită temă. [Pr.: tókșou] – Cuv. engl.

DOOM

*talk-show (angl.) [pron. tókșou] s. n., art. talk-show-ul; pl. talk-show-uri

talk-show-uri
TALK-SHOW, talk-show-uri, s. n. Emisiune de televiziune constând într-o conversație dintre un animator sau moderator și mai mulți invitați pe o anumită temă. [Pr.: tókșou] – Cuv. engl.

DOOM

*talk-show (angl.) [pron. tókșou] s. n., art. talk-show-ul; pl. talk-show-uri

talk-show-urile
TALK-SHOW, talk-show-uri, s. n. Emisiune de televiziune constând într-o conversație dintre un animator sau moderator și mai mulți invitați pe o anumită temă. [Pr.: tókșou] – Cuv. engl.

DOOM

*talk-show (angl.) [pron. tókșou] s. n., art. talk-show-ul; pl. talk-show-uri

talk-show-urilor
TALK-SHOW, talk-show-uri, s. n. Emisiune de televiziune constând într-o conversație dintre un animator sau moderator și mai mulți invitați pe o anumită temă. [Pr.: tókșou] – Cuv. engl.

DOOM

*talk-show (angl.) [pron. tókșou] s. n., art. talk-show-ul; pl. talk-show-uri

talkie-walkie
TALKIE-WALKIE s. n. (Tehn.) Walkie-talkie. [Pr: tóki-uóki] – Din fr. talkie-walkie, după engl. walkie-talkie.

talkie-walkie-ul
TALKIE-WALKIE s. n. (Tehn.) Walkie-talkie. [Pr: tóki-uóki] – Din fr. talkie-walkie, după engl. walkie-talkie.

talkie-walkie-ului
TALKIE-WALKIE s. n. (Tehn.) Walkie-talkie. [Pr: tóki-uóki] – Din fr. talkie-walkie, după engl. walkie-talkie.

talkie-walkie-uri
TALKIE-WALKIE s. n. (Tehn.) Walkie-talkie. [Pr: tóki-uóki] – Din fr. talkie-walkie, după engl. walkie-talkie.

talkie-walkie-urile
TALKIE-WALKIE s. n. (Tehn.) Walkie-talkie. [Pr: tóki-uóki] – Din fr. talkie-walkie, după engl. walkie-talkie.

talkie-walkie-urilor
TALKIE-WALKIE s. n. (Tehn.) Walkie-talkie. [Pr: tóki-uóki] – Din fr. talkie-walkie, după engl. walkie-talkie.

talmeș-balmeș
TÁLMEȘ-BÁLMEȘ s. n. (Fam.) Amestec confuz, îngrămădire dezordonată din care nu se mai poate înțelege sau alege nimic. – Et. nec.

DOOM

tálmeș-bálmeș (fam.) s. n., art. tálmeș-bálmeșul

talmeș-balmeșul
TÁLMEȘ-BÁLMEȘ s. n. (Fam.) Amestec confuz, îngrămădire dezordonată din care nu se mai poate înțelege sau alege nimic. – Et. nec.

DOOM

tálmeș-bálmeș (fam.) s. n., art. tálmeș-bálmeșul

talmeș-balmeșului
TÁLMEȘ-BÁLMEȘ s. n. (Fam.) Amestec confuz, îngrămădire dezordonată din care nu se mai poate înțelege sau alege nimic. – Et. nec.

DOOM

tálmeș-bálmeș (fam.) s. n., art. tálmeș-bálmeșul

tam-nesam
TAM-NESÁM adv. v. tam-nisam.

DOOM

nitám-nisám (pop., fam.) adv.

tam-nesam
TAM-NISÁM adv. Nitam-nisam. [Var.: tam-nesám adv.] – Cf. nitam-nisam.

DOOM

tam-nisám (pop., fam.) adv.

tam-nisam
TAM-NISÁM adv. Nitam-nisam. [Var.: tam-nesám adv.] – Cf. nitam-nisam.

DOOM

tam-nisám (pop., fam.) adv.

tam-tam
TAM-TAM, tam-tamuri, s. n. 1. Instrument muzical de percuție alcătuit dintr-un disc concav de metal forjat, care, lovit cu un ciocănel de lemn căptușit cu postav, vibrează, producând sunete puternice; gong. 2. Instrument muzical african asemănător cu toba; muzică executată cu un astfel de instrument. ♦ Fig. Zgomot, mare, zarvă. – Din fr. tam-tam.

DOOM

tam-tám s. n., pl. tam-támuri

tam-tamul
TAM-TAM, tam-tamuri, s. n. 1. Instrument muzical de percuție alcătuit dintr-un disc concav de metal forjat, care, lovit cu un ciocănel de lemn căptușit cu postav, vibrează, producând sunete puternice; gong. 2. Instrument muzical african asemănător cu toba; muzică executată cu un astfel de instrument. ♦ Fig. Zgomot, mare, zarvă. – Din fr. tam-tam.

DOOM

tam-tám s. n., pl. tam-támuri

tam-tamului
TAM-TAM, tam-tamuri, s. n. 1. Instrument muzical de percuție alcătuit dintr-un disc concav de metal forjat, care, lovit cu un ciocănel de lemn căptușit cu postav, vibrează, producând sunete puternice; gong. 2. Instrument muzical african asemănător cu toba; muzică executată cu un astfel de instrument. ♦ Fig. Zgomot, mare, zarvă. – Din fr. tam-tam.

DOOM

tam-tám s. n., pl. tam-támuri

tam-tamuri
TAM-TAM, tam-tamuri, s. n. 1. Instrument muzical de percuție alcătuit dintr-un disc concav de metal forjat, care, lovit cu un ciocănel de lemn căptușit cu postav, vibrează, producând sunete puternice; gong. 2. Instrument muzical african asemănător cu toba; muzică executată cu un astfel de instrument. ♦ Fig. Zgomot, mare, zarvă. – Din fr. tam-tam.

DOOM

tam-tám s. n., pl. tam-támuri

tam-tamurile
TAM-TAM, tam-tamuri, s. n. 1. Instrument muzical de percuție alcătuit dintr-un disc concav de metal forjat, care, lovit cu un ciocănel de lemn căptușit cu postav, vibrează, producând sunete puternice; gong. 2. Instrument muzical african asemănător cu toba; muzică executată cu un astfel de instrument. ♦ Fig. Zgomot, mare, zarvă. – Din fr. tam-tam.

DOOM

tam-tám s. n., pl. tam-támuri

tam-tamurilor
TAM-TAM, tam-tamuri, s. n. 1. Instrument muzical de percuție alcătuit dintr-un disc concav de metal forjat, care, lovit cu un ciocănel de lemn căptușit cu postav, vibrează, producând sunete puternice; gong. 2. Instrument muzical african asemănător cu toba; muzică executată cu un astfel de instrument. ♦ Fig. Zgomot, mare, zarvă. – Din fr. tam-tam.

DOOM

tam-tám s. n., pl. tam-támuri

tanda-manda
tanda-mánda, adv. – Confuz, dezordonat. Sb. tandara-mandara „confuzie” (Cihac, II, 401).

tantum ergo
TANTUM ERGO loc.s. 1. Începutul unui imn liturgic creștin. 2. (Fig.) Spunere a unor lucruri în față, declarație deschisă. [< lat. tantum ergo – un atât de mare (jurământ)].

tarquinius collatinus
Tarquinius 1. Tarquinius Priscus, cel de-al cincilea rege al Romei. Era fiul unui grec, pe nume Damaratus, stabilit în Italia. S-a căsătorit cu Tanaquil, o prințesă de origine etruscă. La moartea lui Ancus Marcius a fost ales drept succesor al acestuia. Domnia sa lungă, de aproape patruzeci de ani, a fost marcată de prosperitate și de succese atît în războaie, cît și în organizarea statului. 2. Tarquinius Superbus, nepotul lui Tarquinius Priscus, s-a distins prin cruzime și trufie, fapt datorită căruia și-a cîștigat renumele de Superbus. Alungat de la domnie, s-a zbătut în van să-și recapete tronul cerînd ajutor străin, de la Porsenna. 3. Tarquinius Sextus, fiul lui Tarquinius Superbus. A necinstit-o pe Lucreția, soția vărului său, determinînd-o să se sinucidă. În felul acesta a atras ura romanilor asupra întregii sale familii. Datorită mîrșăviei lui, Tarquinii au fost alungați de la domnie. 4. Tarquinius Collatinus, nepotul lui Tarquinius Superbus și soțul Lucreției. Cînd soția sa a fost necinstită de către Tarquinius Sextus, el s-a aliat cu Brutus și i-a izgonit pe Tarquini din Roma.

tarquinius priscus
Tarquinius 1. Tarquinius Priscus, cel de-al cincilea rege al Romei. Era fiul unui grec, pe nume Damaratus, stabilit în Italia. S-a căsătorit cu Tanaquil, o prințesă de origine etruscă. La moartea lui Ancus Marcius a fost ales drept succesor al acestuia. Domnia sa lungă, de aproape patruzeci de ani, a fost marcată de prosperitate și de succese atît în războaie, cît și în organizarea statului. 2. Tarquinius Superbus, nepotul lui Tarquinius Priscus, s-a distins prin cruzime și trufie, fapt datorită căruia și-a cîștigat renumele de Superbus. Alungat de la domnie, s-a zbătut în van să-și recapete tronul cerînd ajutor străin, de la Porsenna. 3. Tarquinius Sextus, fiul lui Tarquinius Superbus. A necinstit-o pe Lucreția, soția vărului său, determinînd-o să se sinucidă. În felul acesta a atras ura romanilor asupra întregii sale familii. Datorită mîrșăviei lui, Tarquinii au fost alungați de la domnie. 4. Tarquinius Collatinus, nepotul lui Tarquinius Superbus și soțul Lucreției. Cînd soția sa a fost necinstită de către Tarquinius Sextus, el s-a aliat cu Brutus și i-a izgonit pe Tarquini din Roma.

tarquinius sextus
Tarquinius 1. Tarquinius Priscus, cel de-al cincilea rege al Romei. Era fiul unui grec, pe nume Damaratus, stabilit în Italia. S-a căsătorit cu Tanaquil, o prințesă de origine etruscă. La moartea lui Ancus Marcius a fost ales drept succesor al acestuia. Domnia sa lungă, de aproape patruzeci de ani, a fost marcată de prosperitate și de succese atît în războaie, cît și în organizarea statului. 2. Tarquinius Superbus, nepotul lui Tarquinius Priscus, s-a distins prin cruzime și trufie, fapt datorită căruia și-a cîștigat renumele de Superbus. Alungat de la domnie, s-a zbătut în van să-și recapete tronul cerînd ajutor străin, de la Porsenna. 3. Tarquinius Sextus, fiul lui Tarquinius Superbus. A necinstit-o pe Lucreția, soția vărului său, determinînd-o să se sinucidă. În felul acesta a atras ura romanilor asupra întregii sale familii. Datorită mîrșăviei lui, Tarquinii au fost alungați de la domnie. 4. Tarquinius Collatinus, nepotul lui Tarquinius Superbus și soțul Lucreției. Cînd soția sa a fost necinstită de către Tarquinius Sextus, el s-a aliat cu Brutus și i-a izgonit pe Tarquini din Roma.

tarquinius superbus
Tarquinius 1. Tarquinius Priscus, cel de-al cincilea rege al Romei. Era fiul unui grec, pe nume Damaratus, stabilit în Italia. S-a căsătorit cu Tanaquil, o prințesă de origine etruscă. La moartea lui Ancus Marcius a fost ales drept succesor al acestuia. Domnia sa lungă, de aproape patruzeci de ani, a fost marcată de prosperitate și de succese atît în războaie, cît și în organizarea statului. 2. Tarquinius Superbus, nepotul lui Tarquinius Priscus, s-a distins prin cruzime și trufie, fapt datorită căruia și-a cîștigat renumele de Superbus. Alungat de la domnie, s-a zbătut în van să-și recapete tronul cerînd ajutor străin, de la Porsenna. 3. Tarquinius Sextus, fiul lui Tarquinius Superbus. A necinstit-o pe Lucreția, soția vărului său, determinînd-o să se sinucidă. În felul acesta a atras ura romanilor asupra întregii sale familii. Datorită mîrșăviei lui, Tarquinii au fost alungați de la domnie. 4. Tarquinius Collatinus, nepotul lui Tarquinius Superbus și soțul Lucreției. Cînd soția sa a fost necinstită de către Tarquinius Sextus, el s-a aliat cu Brutus și i-a izgonit pe Tarquini din Roma.

tată-mare
tata-mare s. m. sg. (mar.) comandant de vas.

DOOM

tátă-máre (pop.) s. m., art. táta-máre, g.-d. art. lui táta-máre

taxi-girl
TAXI-GIRL s.f. (Anglicism) Tânără salariată într-un local particular pentru a dansa cu clienții. [Pron. taxi-görl. / < engl. taxi-girl].

te deum
TEDÉUM, tedeumuri, s. n. 1. (În forma Te Deum) Imn în limba latină, în formă de psalm, de preamărire a lui Dumnezeu. 2. Scurt serviciu religios (oficiat într-o împrejurare solemnă). [Scris și: Te Deum] – Din lat. Te Deum [laudamus].

DOOM

*Te Déum (imn religios) (lat.) (De-um) s. propriu n.

te deumul
TEDÉUM, tedeumuri, s. n. 1. (În forma Te Deum) Imn în limba latină, în formă de psalm, de preamărire a lui Dumnezeu. 2. Scurt serviciu religios (oficiat într-o împrejurare solemnă). [Scris și: Te Deum] – Din lat. Te Deum [laudamus].

DOOM

*Te Déum (imn religios) (lat.) (De-um) s. propriu n.

te deumului
TEDÉUM, tedeumuri, s. n. 1. (În forma Te Deum) Imn în limba latină, în formă de psalm, de preamărire a lui Dumnezeu. 2. Scurt serviciu religios (oficiat într-o împrejurare solemnă). [Scris și: Te Deum] – Din lat. Te Deum [laudamus].

DOOM

*Te Déum (imn religios) (lat.) (De-um) s. propriu n.

te deumuri
TEDÉUM, tedeumuri, s. n. 1. (În forma Te Deum) Imn în limba latină, în formă de psalm, de preamărire a lui Dumnezeu. 2. Scurt serviciu religios (oficiat într-o împrejurare solemnă). [Scris și: Te Deum] – Din lat. Te Deum [laudamus].

DOOM

*Te Déum (imn religios) (lat.) (De-um) s. propriu n.

te deumurile
TEDÉUM, tedeumuri, s. n. 1. (În forma Te Deum) Imn în limba latină, în formă de psalm, de preamărire a lui Dumnezeu. 2. Scurt serviciu religios (oficiat într-o împrejurare solemnă). [Scris și: Te Deum] – Din lat. Te Deum [laudamus].

DOOM

*Te Déum (imn religios) (lat.) (De-um) s. propriu n.

te deumurilor
TEDÉUM, tedeumuri, s. n. 1. (În forma Te Deum) Imn în limba latină, în formă de psalm, de preamărire a lui Dumnezeu. 2. Scurt serviciu religios (oficiat într-o împrejurare solemnă). [Scris și: Te Deum] – Din lat. Te Deum [laudamus].

DOOM

*Te Déum (imn religios) (lat.) (De-um) s. propriu n.

te-
TE- v. teo-.

tea-room
TEA-ROOM s.f. Cameră pentru ceai. ♦ Ceainărie. [Pron. ti-rum. / < engl. tea-room].

tea-roomul
TEA-ROOM s.f. Cameră pentru ceai. ♦ Ceainărie. [Pron. ti-rum. / < engl. tea-room].

tea-roomului
TEA-ROOM s.f. Cameră pentru ceai. ♦ Ceainărie. [Pron. ti-rum. / < engl. tea-room].

tea-roomuri
TEA-ROOM s.f. Cameră pentru ceai. ♦ Ceainărie. [Pron. ti-rum. / < engl. tea-room].

tea-roomurile
TEA-ROOM s.f. Cameră pentru ceai. ♦ Ceainărie. [Pron. ti-rum. / < engl. tea-room].

tea-roomurilor
TEA-ROOM s.f. Cameră pentru ceai. ♦ Ceainărie. [Pron. ti-rum. / < engl. tea-room].

techer-mecher
TECHÉR-MECHÉR adv. (Înv.) În mare grabă, imediat; pe sus, cu sila. [Acc. și: técher-mécher] – Din tc. teker meker.

DOOM

techér-mechér (înv.) adv.

tel-aviv
Tel Aviv, așa e viața expr. parafrază ironică a dictonului franțuzesc „C’est la vie!” (folosită în legătură cu emigrarea în Israel a unei mari părți a evreilor români).

temeți-
TÉME, tem, vb. III. 1. Refl. A simți teamă, a fi cuprins de frică. ◊ Expr. Cine e mușcat de șarpe se teme și de șopârlă = cel pățit e fricos, prevăzător. Mă tem că... = mi se pare că..., socotesc că..., am sentimentul (neplăcut) că... ♦ A fi îngrijorat, a-și face griji. 2. Tranz. (Pop.) A bănui, a suspecta pe cineva de infidelitate; a fi gelos. – Lat. timere.

DOOM

!téme (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se téme, imperf. 3 sg. se temeá, perf. s. 1 sg. mă temúi; conj. prez. 3 să se teámă; ger. temấndu-se; part. temút

terchea-berchea
TÉRCHEA-BÉRCHEA, terchea-berchea, s. m. și f. Epitet dat unui om neserios, care nu e bun de nimic. – Cf. magh. tarka barka.

DOOM

térchea-bérchea s. m. și f., g.-d. lui térchea-bérchea; pl. térchea-bérchea

terchea-berchea
TÉRCHEA-BÉRCHEA, terchea-berchea, s. m. și f. Epitet dat unui om neserios, care nu e bun de nimic. – Cf. magh. tarka barka.

DOOM

térchea-bérchea s. m. și f., g.-d. lui térchea-bérchea; pl. térchea-bérchea

tete-a-tete
TÊTE-À-TÊTE, tête-à-tête-uri, s. n. Convorbire între patru ochi. ♦ Întâlnire a două persoane. [Pr.: tetatét] – Din fr. tête-à-tête.

DOOM

*tête-à-tête (fr.) [pron. tetatét] s. n., art. tête-à-tête-ul; pl. tête-à-tête-uri

tic-tac
TIC-TÁC, (2) tic-tacuri, s. n., interj. 1. Interj. Cuvânt care redă sunetul ritmic al ceasornicului, bătăile inimii, loviturile ritmice într-un corp tare etc.; tic¹. 2. S. n. Zgomot regulat și monoton. Tic-tacul ceasornicului. – Din fr. tic-tac, germ. Ticktack.

DOOM

tic-tác² s. n., pl. tic-tácuri

tic-tacul
TIC-TÁC, (2) tic-tacuri, s. n., interj. 1. Interj. Cuvânt care redă sunetul ritmic al ceasornicului, bătăile inimii, loviturile ritmice într-un corp tare etc.; tic¹. 2. S. n. Zgomot regulat și monoton. Tic-tacul ceasornicului. – Din fr. tic-tac, germ. Ticktack.

DOOM

tic-tác² s. n., pl. tic-tácuri

tic-tacului
TIC-TÁC, (2) tic-tacuri, s. n., interj. 1. Interj. Cuvânt care redă sunetul ritmic al ceasornicului, bătăile inimii, loviturile ritmice într-un corp tare etc.; tic¹. 2. S. n. Zgomot regulat și monoton. Tic-tacul ceasornicului. – Din fr. tic-tac, germ. Ticktack.

DOOM

tic-tác² s. n., pl. tic-tácuri

tic-tacuri
TIC-TÁC, (2) tic-tacuri, s. n., interj. 1. Interj. Cuvânt care redă sunetul ritmic al ceasornicului, bătăile inimii, loviturile ritmice într-un corp tare etc.; tic¹. 2. S. n. Zgomot regulat și monoton. Tic-tacul ceasornicului. – Din fr. tic-tac, germ. Ticktack.

DOOM

tic-tác² s. n., pl. tic-tácuri

tic-tacurile
TIC-TÁC, (2) tic-tacuri, s. n., interj. 1. Interj. Cuvânt care redă sunetul ritmic al ceasornicului, bătăile inimii, loviturile ritmice într-un corp tare etc.; tic¹. 2. S. n. Zgomot regulat și monoton. Tic-tacul ceasornicului. – Din fr. tic-tac, germ. Ticktack.

DOOM

tic-tác² s. n., pl. tic-tácuri

tic-tacurilor
TIC-TÁC, (2) tic-tacuri, s. n., interj. 1. Interj. Cuvânt care redă sunetul ritmic al ceasornicului, bătăile inimii, loviturile ritmice într-un corp tare etc.; tic¹. 2. S. n. Zgomot regulat și monoton. Tic-tacul ceasornicului. – Din fr. tic-tac, germ. Ticktack.

DOOM

tic-tác² s. n., pl. tic-tácuri

tica-tac
TIC-TÁC, (2) tic-tacuri, s. n., interj. 1. Interj. Cuvânt care redă sunetul ritmic al ceasornicului, bătăile inimii, loviturile ritmice într-un corp tare etc.; tic¹. 2. S. n. Zgomot regulat și monoton. Tic-tacul ceasornicului. – Din fr. tic-tac, germ. Ticktack.

DOOM

tic-tác² s. n., pl. tic-tácuri

tie-break
TIE-BREAK, tie-breakuri, s. n. (La tenis) Situație de egalitate în care se joacă un ghem pentru a se decide câștigătorul setului². [Pr.: táĭbrec] – Din engl. tie-break.

DOOM

*tie-break (angl.) [pron. táybrec] s. n., pl. tie-breakuri (brea-kuri)

time-out
TIME-OUT, time-outuri, s. n. (Sport) Scurtă întrerupere a jocului (la baschet, volei etc.), acordată de arbitru, la cererea antrenorului sau a căpitanului de echipă. [Scris și: táim-aut] – Din engl. time-out.

DOOM

time-out (angl.) [pron. táimaut] s. n., pl. time-outuri

time-outul
TIME-OUT, time-outuri, s. n. (Sport) Scurtă întrerupere a jocului (la baschet, volei etc.), acordată de arbitru, la cererea antrenorului sau a căpitanului de echipă. [Scris și: táim-aut] – Din engl. time-out.

DOOM

time-out (angl.) [pron. táimaut] s. n., pl. time-outuri

time-outului
TIME-OUT, time-outuri, s. n. (Sport) Scurtă întrerupere a jocului (la baschet, volei etc.), acordată de arbitru, la cererea antrenorului sau a căpitanului de echipă. [Scris și: táim-aut] – Din engl. time-out.

DOOM

time-out (angl.) [pron. táimaut] s. n., pl. time-outuri

time-outuri
TIME-OUT, time-outuri, s. n. (Sport) Scurtă întrerupere a jocului (la baschet, volei etc.), acordată de arbitru, la cererea antrenorului sau a căpitanului de echipă. [Scris și: táim-aut] – Din engl. time-out.

DOOM

time-out (angl.) [pron. táimaut] s. n., pl. time-outuri

time-outurile
TIME-OUT, time-outuri, s. n. (Sport) Scurtă întrerupere a jocului (la baschet, volei etc.), acordată de arbitru, la cererea antrenorului sau a căpitanului de echipă. [Scris și: táim-aut] – Din engl. time-out.

DOOM

time-out (angl.) [pron. táimaut] s. n., pl. time-outuri

time-outurilor
TIME-OUT, time-outuri, s. n. (Sport) Scurtă întrerupere a jocului (la baschet, volei etc.), acordată de arbitru, la cererea antrenorului sau a căpitanului de echipă. [Scris și: táim-aut] – Din engl. time-out.

DOOM

time-out (angl.) [pron. táimaut] s. n., pl. time-outuri

toc-toc
TOC¹ interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură sau de o ciocănitură într-un obiect sau într-un material tare. – Onomatopee.

DOOM

toc-tóc v. toc

tom-tom
TOM-TOM, tom-tomuri, s. n. Tobă de dimensiuni mici folosită în muzica modernă și de jazz. – Din engl. tom-tom.

tom-tomul
TOM-TOM, tom-tomuri, s. n. Tobă de dimensiuni mici folosită în muzica modernă și de jazz. – Din engl. tom-tom.

tom-tomului
TOM-TOM, tom-tomuri, s. n. Tobă de dimensiuni mici folosită în muzica modernă și de jazz. – Din engl. tom-tom.

tom-tomuri
TOM-TOM, tom-tomuri, s. n. Tobă de dimensiuni mici folosită în muzica modernă și de jazz. – Din engl. tom-tom.

tom-tomurile
TOM-TOM, tom-tomuri, s. n. Tobă de dimensiuni mici folosită în muzica modernă și de jazz. – Din engl. tom-tom.

tom-tomurilor
TOM-TOM, tom-tomuri, s. n. Tobă de dimensiuni mici folosită în muzica modernă și de jazz. – Din engl. tom-tom.

top-model
TOP-MODÉL, top-modele, s. n. Manechin. – Din engl. top-model.

DOOM

*top-modél s. n., pl. top-modéle

torceți-
TOÁRCE, torc, vb. III. 1. Intranz. și tranz. A trage fire dintr-un caier și a le răsuci cu mâna și cu ajutorul fusului, pentru a obține fire care pot fi țesute; a forma fibre textile cu ajutorul unor mașini speciale. 2. Intranz. (Despre pisici) A produce un sunet continuu, asemănător cu sfârâitul fusului (când cineva toarce 1). – Lat. torquere „a întoarce”.

DOOM

toárce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. torc, imperf. 3 sg. torceá, perf. s. 1 sg. torséi, 1 pl. toárserăm; conj. prez. 3 să toárcă; part. tors

tot-teren
TOT-TERÉN adj. invar. (Despre autovehicule) Care este echipat în așa fel, încât să poată rula pe orice teren, păstrându-și performanțele. – Tot + teren (după fr. tout-terrain).

traco-dac
TRÁCO-DAC, -Ă, traco-daci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din triburile trace care au locuit în Dacia. 2. Adj. Care aparține traco-dacilor (1); privitor la traco-daci (1); traco-dacic. – Trac + dac.

DOOM

*tráco-dác adj. m., s. m., pl. tráco-dáci; adj. f., s. f. tráco-dácă, pl. tráco-dáce

traco-dac
TRÁCO-DAC, -Ă, traco-daci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din triburile trace care au locuit în Dacia. 2. Adj. Care aparține traco-dacilor (1); privitor la traco-daci (1); traco-dacic. – Trac + dac.

DOOM

*tráco-dác adj. m., s. m., pl. tráco-dáci; adj. f., s. f. tráco-dácă, pl. tráco-dáce

traco-dacic
TRACO-DÁCIC, -Ă, traco-dacici, -ce, adj. Traco-dac (2). – Traco-dac + suf. -ic.

DOOM

*tráco-dácic adj. m., pl. tráco-dácici; f. tráco-dácică, pl. tráco-dácice

traco-dacă
TRÁCO-DAC, -Ă, traco-daci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din triburile trace care au locuit în Dacia. 2. Adj. Care aparține traco-dacilor (1); privitor la traco-daci (1); traco-dacic. – Trac + dac.

DOOM

*tráco-dác adj. m., s. m., pl. tráco-dáci; adj. f., s. f. tráco-dácă, pl. tráco-dáce

trade-union
TRADE-UNION, trade-unionuri, s. n. Sindicat (în Marea Britanie) care grupează muncitorii din aceeași ramură de activitate. [Pr.: tredĭúnion] – Cuv. engl.

DOOM

trade-union (angl.) [pron. treĭdĭúnion] (-ni-on) s. n., art. trade-unionul; pl. trade-unionuri

trade-unionism
TRADE-UNIONÍSM s.n. Curent oportunist în mișcarea muncitorească, formă a ideologiei reformiste, potrivit căreia lupta clasei muncitoare trebuie să se rezume la revendicări economice. [Pron. -ni-o-. / < fr. trade-unionisme].

trade-unionist
TRADE-UNIONÍST, -Ă, trade-unioniști, -ste, adj., s. m. și f. (Membru) al trade-unionului. [Pr.: treĭdĭnioníst] – Din fr. trade-unioniste.

DOOM

trade-unioníst (-ni-o-) [pron. treĭdĭunoníst] adj. m., s. m., pl. trade-unioníști; adj. f., s. f. trade-unionístă, pl. trade-unioníste

trade-unionist
TRADE-UNIONÍST, -Ă, trade-unioniști, -ste, adj., s. m. și f. (Membru) al trade-unionului. [Pr.: treĭdĭnioníst] – Din fr. trade-unioniste.

DOOM

trade-unioníst (-ni-o-) [pron. treĭdĭunoníst] adj. m., s. m., pl. trade-unioníști; adj. f., s. f. trade-unionístă, pl. trade-unioníste

trade-unionistă
TRADE-UNIONÍST, -Ă, trade-unioniști, -ste, adj., s. m. și f. (Membru) al trade-unionului. [Pr.: treĭdĭnioníst] – Din fr. trade-unioniste.

DOOM

trade-unioníst (-ni-o-) [pron. treĭdĭunoníst] adj. m., s. m., pl. trade-unioníști; adj. f., s. f. trade-unionístă, pl. trade-unioníste

trade-unionul
TRADE-UNION, trade-unionuri, s. n. Sindicat (în Marea Britanie) care grupează muncitorii din aceeași ramură de activitate. [Pr.: tredĭúnion] – Cuv. engl.

DOOM

trade-union (angl.) [pron. treĭdĭúnion] (-ni-on) s. n., art. trade-unionul; pl. trade-unionuri

trade-unionului
TRADE-UNION, trade-unionuri, s. n. Sindicat (în Marea Britanie) care grupează muncitorii din aceeași ramură de activitate. [Pr.: tredĭúnion] – Cuv. engl.

DOOM

trade-union (angl.) [pron. treĭdĭúnion] (-ni-on) s. n., art. trade-unionul; pl. trade-unionuri

trade-unionuri
TRADE-UNION, trade-unionuri, s. n. Sindicat (în Marea Britanie) care grupează muncitorii din aceeași ramură de activitate. [Pr.: tredĭúnion] – Cuv. engl.

DOOM

trade-union (angl.) [pron. treĭdĭúnion] (-ni-on) s. n., art. trade-unionul; pl. trade-unionuri

trade-unionurile
TRADE-UNION, trade-unionuri, s. n. Sindicat (în Marea Britanie) care grupează muncitorii din aceeași ramură de activitate. [Pr.: tredĭúnion] – Cuv. engl.

DOOM

trade-union (angl.) [pron. treĭdĭúnion] (-ni-on) s. n., art. trade-unionul; pl. trade-unionuri

trade-unionurilor
TRADE-UNION, trade-unionuri, s. n. Sindicat (în Marea Britanie) care grupează muncitorii din aceeași ramură de activitate. [Pr.: tredĭúnion] – Cuv. engl.

DOOM

trade-union (angl.) [pron. treĭdĭúnion] (-ni-on) s. n., art. trade-unionul; pl. trade-unionuri

tranca-fleanca
TRÁNCA-FLEÁNCA s. f. (Fam.) Vorbărie goală, inutilă. ♦ Epitet dat unei persoane care flecărește. [Var.: treánca-fleánca s. f.] – Din trăncăni (derivat regresiv) + fleanca.

DOOM

!tránca-fleánca (fam.) interj.

tranca-tranca
TRÁNCA interj. v. tranc.

DOOM

tránca-tránca v. tranc

trans-
TRANS- Element de compunere însemnînd «dincolo», «peste», care servește la formarea unor substantive și adjective ca: transcarpatin, transdanubian etc.

transigeți-
TRANSÍGE vb. III. intr. (Rar) A aplana un conflict prin concesii reciproce, a ajunge la un compromis. [P.i. transíg. / < fr. transiger, it., lat. transigere].

treanca-fleanca
TRÁNCA-FLEÁNCA s. f. (Fam.) Vorbărie goală, inutilă. ♦ Epitet dat unei persoane care flecărește. [Var.: treánca-fleánca s. f.] – Din trăncăni (derivat regresiv) + fleanca.

DOOM

!tránca-fleánca (fam.) interj.

treancă-fleancă
TREANCA-FLEÁNCA interj. (Familiar, în expr.) Treanca-fleanca mere acre sau treanca-fleanca trei lei perechea = flecăreli, fleacuri. (Substantivat) A fi o treancă-fleancă = a fi un om de nimic.

treapa-leapa
TREAPA-LEÁPA interj. Onomatopee care redă zgomotul făcut de obiecte de lemn care se lovesc ritmic între ele sau de pașii tîrîți ai unui om greoi la mers. În pădure cioca-boca, În tîrg hi-ho-ho Și acasă treapa-leapa (Calul). GOROVEI, C. 37. Merge în pădure, face cioc-boc, Vine acasă, face treapa-leapa (Melița, melițoiul). id. ib. 226.

trece-
TRÉCE, trec, vb. III. I. 1. Intranz. A merge fără a se opri, printr-un anumit loc sau prin dreptul cuiva sau a ceva, a străbate un loc fără a se opri, a-și urma drumul, a fi în trecere pe undeva. ◊ Expr. A trecut baba cu colacii = e prea târziu, n-ai prins momentul, ai scăpat ocazia. ♦ A merge rânduri-rânduri, formând un convoi, o coloană; a se succeda, a se perinda. ◊ Expr. (Tranz.) A trece în revistă = a) a inspecta trupele adunate în acest scop (într-o anumită formație); b) a lua în considerație fapte, evenimente în succesiunea și desfășurarea lor. 2. Intranz. A merge într-o anumită direcție, spre o anumită țintă, cu un anumit scop. ♦ (Despre ape curgătoare, despre drumuri, șosele etc.) A avea cursul sau traseul prin... 3. Intranz. A se abate din drum pe undeva sau pe la cineva, a face o (scurtă) vizită cuiva. 4. Tranz. (Pop.) A ocoli. ◊ Expr. A trece cu vederea = a) a nu lua în seamă (pe cineva sau ceva), a nu da importanța cuvenită, a neglija, a omite; b) a nu lua ceva în nume de rău, a nu ține seamă de...; a ierta, a uita. 5. Intranz. (Adesea fig.) A depăși, a merge mai departe de..., a lăsa în urmă. 6. Tranz. A sări, a păși peste un obstacol, peste o barieră, pentru a ajunge dincolo sau de cealaltă parte. ◊ Expr. A trece hopul = a scăpa de o greutate, de o primejdie. Nu zi hop până nu treci șanțul = nu te lăuda prea devreme cu o izbândă încă nesigură. ♦ A străbate un drum de-a curmezișul; a traversa. ♦ Intranz. A păși peste cineva sau ceva, călcând în picioare, zdrobind. ◊ Expr. A trece peste cineva = a desconsidera, a disprețui pe cineva. 7. Tranz. A transporta (dincolo de... sau peste...). 8. Tranz. A atinge un corp, un obiect cu o mișcare ușoară de alunecare pe suprafața lui. ◊ Expr. (Intranz.) A trece cu buretele peste ceva = a da uitării ceva, a ierta greșelile cuiva. 9. Tranz. A petrece prin..., peste..., pe după... 10. Intranz. A se duce într-alt loc, a merge dintr-un loc în altul; a schimba un loc cu altul. ◊ Expr. A trece la cineva sau în rândurile cuiva (sau a ceva) ori de partea cuiva = a se ralia la ceva (sau cu cineva). ♦ Fig. (Determinat prin „în cealaltă lume”, „din lume”, „din viață” etc.) A muri. ♦ A schimba o stare cu alta, o lucrare sau o acțiune cu alta. 11. Intranz. A ajunge la..., a fi transmis (din mână în mână, de la unul la altul, din om în om) până la... ♦ Tranz. A da, a transmite ceva. 12. Intranz. A-și îndrepta atenția spre o nouă îndeletnicire, spre un nou câmp de activitate; a începe să se ocupe cu altceva, a se apuca de altceva. ◊ Expr. A trece la fapte = a acționa. 13. Tranz. A introduce, a înregistra, a înscrie (într-un registru, într-o rubrică, într-o clasificare); a repartiza pe cineva undeva. ♦ A înscrie un bun pe numele cuiva. 14. Tranz. A susține cu succes un examen; a declara reușit, admis; a fi promovat într-o clasă superioară. II. 1. Intranz. și tranz. A parcurge un drum sau un spațiu limitat, îngust. ◊ Expr. A-i trece cuiva printre degete, se spune când cineva lasă să-i scape ceva, când pierde ceva. Îi trec mulți bani prin mâini, se spune când cineva cheltuiește fără socoteală, când risipește bani mulți. ♦ Tranz. A supune unei operații de filtrare, de cernere, de strecurare. ♦ Intranz. A străbate greu un spațiu îngust, a-și face drum (cu greu) printr-un spațiu îngust; a răzbate. ◊ Expr. A trece ca un câine prin apă = a nu se alege (din viață, din școală etc.) cu nicio experiență, cu nicio învățătură. A trece prin foc și prin apă = a îndura multe nevoi și necazuri, a răzbate prin multe greutăți. (Tranz.) A trece pe cineva prin toate apele = a ponegri, a calomnia pe cineva. 2. Intranz. Fig. A avea de suferit, de îndurat; a fi supus la... 3. Intranz. A ieși de partea cealaltă (făcând o spărtură, o tăietură, o deschizătură); a străpunge. ◊ Expr. A trece (pe cineva) pe sub ascuțișul sabiei (sau sub sabie, sub paloș) = a omorî. ♦ (Rar; despre agenți fizici sau chimici; cu determinări introduse prin prep. „prin”) A pătrunde în întregime prin... 4. Tranz. (Despre anumite stări fiziologice) A cuprinde, a copleși pe cineva (fără a putea fi oprit). III. 1. Intranz. (Despre unități de timp) A se scurge, a se desfășura (apropiindu-se de sfârșit). ◊ Expr. Mai trece ce mai trece... = după o bucată de vreme..., după un timp (nu prea lung). Nu e timpul trecut (sau vremea trecută) = nu e prea târziu, mai e timp. ♦ Refl. A lua sfârșit; a nu mai fi actual. 2. Intranz. A dispărea, a pieri (după o bucată de vreme). ♦ (Despre suferințe, necazuri, boli etc.) A înceta să mai existe, să se mai facă simțit, să mai acționeze. 3. Tranz. A petrece un timp, o epocă din viață. ◊ Expr. A-și trece vremea = a-și folosi vremea fără rost. A-și trece din vreme = a-și petrece timpul mai ușor, mai repede. ♦ Refl. (Înv.) A se întâmpla, a se petrece. 4. Intranz. A depăși o anumită vârstă, o anumită limită de timp. 5. Refl. A-și pierde vigoarea, frăgezimea tinereții; a îmbătrâni. ♦ (Despre fructe) A fi prea copt. ♦ (Despre plante) A se veșteji, a se stinge. 6. Refl. (Despre anumite materiale) A se consuma. IV. Intranz. A fi mai mare sau mai mult decât o anumită mărime, valoare, cantitate; a depăși. ◊ Expr. Treacă de la mine (sau de la tine etc.), se spune când se face o concesie. ♦ A ajunge până dincolo de... ♦ Tranz. (Înv. și reg.) A depăși limita obișnuită, normală. ◊ Expr. (Refl.; pop.) A se trece din pahare (sau din băut) = a bea prea mult; a se ameți de băutură. (Refl.) A se trece cu firea = a lua lucrurile prea în serios; a se emoționa. A trece măsura = a exagera. V. 1. Refl. (Pop.; în forma negativă) A nu putea fi luat în seamă; a nu avea crezare, a nu avea trecere. ♦ Tranz. A nu ierta, a nu îngădui. 2. Intranz. A fi considerat..., a fi luat drept... 3. Intranz. (Rar) A se transforma, a se preface în... – Lat. traicere.

DOOM

tréce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. trec, imperf. 3 sg. treceá; conj. prez. 3 să treácă; part. trecút

trela-lela
TRELA-LÉLA adv. (În expr.) A umbla trela-lela = a umbla lela, v. lela. Umbla trela-lela în puterea iernei. CREANGĂ, A. 85.

DOOM

tréla-léla (pop.) adv.

troianus equus
Troianus Equus („Calul troian”) v. Odysseus.

troianus-equus
Troianus Equus („Calul troian”) v. Odysseus.

trompe-loeil
TROMPE L'OEIL s.n. (Arte) Pictură murală care dă la distanță iluzia realității. [Pron. tromp-l'öi. / < fr. trompe l'oeil].

DOOM

!trompe-l’œil (fr.) [pron. trompl'öy] s. n.

tronca-tranca
TRÓNCA-TRÓNCA interj. Cuvânt care imită zgomotul făcut de două obiecte care se lovesc unul de altul în cadență regulată, monotonă. [Var.: trónca-tránca interj.] – Onomatopee.

tronca-tronca
TRÓNCA-TRÓNCA interj. Cuvânt care imită zgomotul făcut de două obiecte care se lovesc unul de altul în cadență regulată, monotonă. [Var.: trónca-tránca interj.] – Onomatopee.

trăgeți-
TRÁGE, trag, vb. III. I. 1. Tranz. A face efortul de a mișca, de a deplasa ceva, apucându-l pentru a-l da la o parte sau pentru a-l îndrepta spre un anumit punct. ◊ Expr. A trage (pe cineva) de mânecă = a) a-i face (cuiva) un semn, a-i atrage atenția spre un anumit lucru; b) a îmbia, a îndemna. A fi tras de păr = a fi relatat în mod exagerat, forțat, tendențios. A trage (pe cineva) la (sau în) judecată = a cita pe cineva în fața justiției. A trage pe sfoară = a păcăli. A trage pe roată = a supune torturii cu ajutorul roții de tortură. A trage la răspundere = a cere cuiva să dea socoteală de faptele sale, a face răspunzător. A trage la fund (pe cineva) = a pune (pe cineva) într-o situație grea; a antrena (pe cineva) cu sine într-o afacere, într-o întreprindere dezavantajoasă, sortită eșecului. ♦ (Cu complementul „clopotul”) A face să sune (prin deplasare într-o parte și în alta). ♦ A întinde, a încorda (smucind) un fir, o sfoară. ◊ Expr. A trage sforile = a conduce în ascuns, din culise (o acțiune reprobabilă); a unelti. ♦ Fig. (Înv.) A îndemna; a atrage (asupra să). 2. Tranz. A duce, a târî după sine. -O- Expr. A trage targa pe uscat = a trăi în lipsuri, în sărăcie; a o scoate greu la capăt. A trage un picior sau a trage piciorul = a șchiopăta. ♦ (Despre animale de tracțiune) A face ca un vehicul să se deplaseze (ducându-l după sine); a pune în mișcare. 3. Tranz. A pune (sau a scoate) un obiect de îmbrăcăminte sau de încălțăminte; a potrivi, a aranja o piesă de îmbrăcăminte pe o anumită parte a corpului. 4. Intranz. (Pop.) A avea greutatea de..., a cântări, a atârna. 5. Tranz. A înfige (într-un corp ascuțit). 6. Tranz. A dirija și a opri un vehicul ori o ambarcațiune la locul de îmbarcare sau de coborâre. 7. Intranz. A poposi undeva spre a fi găzduit; a se instala temporar undeva sau la cineva. 8. Refl. și intranz. (Reg. și fam.; urmat de determinări locale introduse prin prep. „la”) A se duce (împins de o dorință), a fi mânat, atras spre o țintă. ♦ Intranz. Fig. A tinde spre..., a se simți atras către... ♦ Intranz. A prevesti o anumită stare. Trage a rău. 9. Refl. (Pop.) A se da la o parte, a se feri din cale; a se retrage. ◊ Expr. (Tranz.) A-și trage mâna de deasupra cuiva = a înceta să mai ocrotească pe cineva. 10. Tranz. Fig. A îndura, a suporta, a pătimi. ◊ Expr. A trage o spaimă = a se speria foarte tare. ♦ A suporta consecințele unui fapt reprobabil; a ispăși. II. 1. Tranz. A lua, a scoate; a smulge; a extrage; p. ext. a obține. ◊ Loc. vb. A trage un profit = a profita. A trage învățăminte din (sau de pe urma)... = a învăța (dintr-o experiență). ◊ Expr. A trage foloase din (sau de pe urma)... = a avea, a obține un avantaj de pe urma... 2. Intranz. Fig (în expr.) A trage cu urechea = a-și încorda auzul pentru a prinde zgomote ușoare, vorbe șoptite; a asculta pe furiș. A trage cu ochiul (sau cu coada ochiului) = a se uita pe furiș, pentru a nu fi observat. 3. Tranz. A inspira; a respira; a inhala. ◊ Expr. A-și trage sufletul (sau răsuflarea) = a respira greu din cauza oboselii, bătrâneții etc.; a se odihni după un efort. (Intranz.) A trage să moară = a fi în agonie, a-și trăi ultimele clipe. ♦ A fuma, a priza. 4. Intranz. (Despre sobe) A avea tiraj bun. 5. Tranz. A sorbi, a înghiți; a bea. ◊ Expr. (Absol.) A trage la măsea (sau la mustață) = a fi bețiv. III. Tranz. A trasa, a marca, a desena o linie, un contur. ◊ Expr. (A fi) tras cu sfoara = (a fi) drept, aliniat. (Intranz.) A trage (peste ceva) cu condeiul (sau cu buretele) = a șterge; a anula; a face uitat, a uita. IV. 1. Tranz. (în diverse procese de muncă sau în acțiuni care presupun un efort fizic; cu sensul reieșind din determinări) A trage la rindea = a rindelui. A trage (o țesătură) la piuă = a supune o țesătură unei operații mecanice la piuă, pentru a o face mai deasă. A trage la tipar = a tipări. A trage la șapirograf = a șapirografia. A trage pe piatră (sau pe amnar, pe curea) = a ascuți. A trage pe calapod = a întinde pe calapod. (Intranz.) A trage cu acul = a coase, a broda. A trage cu coasa = a cosi. A trage la rame (sau la, din lopată) = a vâsli. ♦ A trece prin... Trage firele prin spată. ◊ Expr. A trage banul (sau gologanul) prin barbă = a freca de barbă un ban câștigat (în credința superstițioasă că acest gest atrage un câștig ulterior bun). Tras (ca) prin inel, se spune despre o persoană cu trupul subțire, mlădios. ♦ A întinde și a subția un material ductil, trecându-l printr-o filieră. ♦ Refl. (în expr.) A se trage la față (sau la obraji, la chip) = a slăbi, a avea figura obosită, palidă. 2. Tranz. (Fam.) A face ceva cu plăcere, cu multă energie, cu pasiune. ◊ Expr. A trage un (pui de) somn sau a trage la soamne (ori la aghioase) = a dormi adânc. 3. Tranz. A da una sau mai multe lovituri; a bate, a plesni. 4. Intranz. A descărca o armă spre țintă, a face ca proiectilul, săgeata etc. să pornească spre țintă. 5. Tranz. A freca o anumită regiune a corpului în scopuri terapeutice; a masa. ♦ A fricționa. V. 1. Intranz. (Despre vânt) A bate, a sufla. 2. Tranz. (Adesea impers., subînțelegându-se ca subiect aerul rece, curentul etc.) A învălui pe cineva, provocându-i o senzație neplăcută de răcoare (urmată adesea de îmbolnăvire). VI. Refl. 1. A descinde din..., a fi din neamul... ♦ A fi originar din... 2. A proveni; a fi provocat (de...) [Perf. s. trăsei, part. tras] – Lat. *tragere (= trahere).

DOOM

tráge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. trag, imperf. 3 sg. trăgeá, perf. s. 1 sg. trăséi, 1 pl. tráserăm; part. tras

tse-tse
TSE-TSE s.f. v. țețe.

tullius servius
Tullius Servius v. Servius Tullius.

tullus hostilius
Tullus Hostilius, al treilea rege al Romei, înscăunat după moartea lui Numa. Domnia sa a fost marcată de numeroase lupte cu neamurile vecine, în special cu albanii, pe care i-a supus. Pe timpul lui s-a dat faimoasa luptă între Horatii și Curiatii.

tura-vura
TÚRA-VÚRA interj. Cuvânt care indică o vorbărie lungă și fără rost, o discuție inutilă. ◊ Expr. (Substantivat) Ce mai tura-vura? = ce mai atâta vorbă degeaba? – Onomatopee.

DOOM

túra-vúra interj.

tus-
TUS- Element de compunere pe lîngă cîteva numerale (în special pe lîngă «trei» și «patru») însemnînd «toți», «laolaltă», «împreună». Cînd au fost tustrei laolaltă în casă și s-au privit la lumina lămpii... omul cel de-al doilea a-nțeles. SADOVEANU, O. VIII 191. La noi de jale povestesc A codrilor desișuri Și jale duce Murășul Și duc tustrele Crișuri. GOGA, P. 13. Să-mi cresc copiii, să mi-i văd mari și voinici... S-ajung să mi-i văd cosind pe tuspatru. MIRONESCU, S. A. 38. Cînd treci, bade p-îngă noi Pune clopote la boi Și fă pleasnă de mătasă Și pocnește-n boi tusșasă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 83.

tutti-frutti
TUTTI-FRUTTI s.n.pl. Mâncare din tot felul de fructe. [< it. tutti-frutti].

DOOM

tútti-frútti (it.) s. n.

tutti-fruttiul
TUTTI-FRUTTI s.n.pl. Mâncare din tot felul de fructe. [< it. tutti-frutti].

DOOM

tútti-frútti (it.) s. n.

tutti-fruttiului
TUTTI-FRUTTI s.n.pl. Mâncare din tot felul de fructe. [< it. tutti-frutti].

DOOM

tútti-frútti (it.) s. n.

tutti-fruttiuri
TUTTI-FRUTTI s.n.pl. Mâncare din tot felul de fructe. [< it. tutti-frutti].

DOOM

tútti-frútti (it.) s. n.

tutti-fruttiurile
TUTTI-FRUTTI s.n.pl. Mâncare din tot felul de fructe. [< it. tutti-frutti].

DOOM

tútti-frútti (it.) s. n.

tutti-fruttiurilor
TUTTI-FRUTTI s.n.pl. Mâncare din tot felul de fructe. [< it. tutti-frutti].

DOOM

tútti-frútti (it.) s. n.

târâie-brâu
TÎRÎIE-BRÎ́U s. m. Om de nimic, golan; pierde-vară. Ce ești tu ? Stăpîn în sat ? Ești un tîrîie-brîu, un nenorocit care muncești din mila noastră, pe o lotcă de-a noastră. DUMITRIU, P. F. 43. N-ai nimic a aștepta de la dînsul. E un calic ș-un tîrîie-brîu. SADOVEANU, O. II 468. Degeaba s-a mai străduit și bietu tată-său să-l poarte pe la învățături și cînd colo... el e un tîrîie-brîu. MIRONESCU, S. A. 135. Un tîrîie-brîu care-și bate gioc de toată lumea. ALECSANDRI, T. 826.

DOOM

!tấrâie-brấu (fam.) s. m. și f., g.-d. lui tấrâie-brấu; pl. tấrâie-brấu

târâie-brâu
TÎRÎIE-BRÎ́U s. m. Om de nimic, golan; pierde-vară. Ce ești tu ? Stăpîn în sat ? Ești un tîrîie-brîu, un nenorocit care muncești din mila noastră, pe o lotcă de-a noastră. DUMITRIU, P. F. 43. N-ai nimic a aștepta de la dînsul. E un calic ș-un tîrîie-brîu. SADOVEANU, O. II 468. Degeaba s-a mai străduit și bietu tată-său să-l poarte pe la învățături și cînd colo... el e un tîrîie-brîu. MIRONESCU, S. A. 135. Un tîrîie-brîu care-și bate gioc de toată lumea. ALECSANDRI, T. 826.

DOOM

!tấrâie-brấu (fam.) s. m. și f., g.-d. lui tấrâie-brấu; pl. tấrâie-brấu

târâș-grăpiș
târâș-grăpiș expr. cu greu, cu mare greutate; anevoie

tîrîie-brîu
TÎRÎIE-BRÎ́U s. m. Om de nimic, golan; pierde-vară. Ce ești tu ? Stăpîn în sat ? Ești un tîrîie-brîu, un nenorocit care muncești din mila noastră, pe o lotcă de-a noastră. DUMITRIU, P. F. 43. N-ai nimic a aștepta de la dînsul. E un calic ș-un tîrîie-brîu. SADOVEANU, O. II 468. Degeaba s-a mai străduit și bietu tată-său să-l poarte pe la învățături și cînd colo... el e un tîrîie-brîu. MIRONESCU, S. A. 135. Un tîrîie-brîu care-și bate gioc de toată lumea. ALECSANDRI, T. 826.

DOOM

!tấrâie-brấu (fam.) s. m. și f., g.-d. lui tấrâie-brấu; pl. tấrâie-brấu

tîrîie-brîu
TÎRÎIE-BRÎ́U s. m. Om de nimic, golan; pierde-vară. Ce ești tu ? Stăpîn în sat ? Ești un tîrîie-brîu, un nenorocit care muncești din mila noastră, pe o lotcă de-a noastră. DUMITRIU, P. F. 43. N-ai nimic a aștepta de la dînsul. E un calic ș-un tîrîie-brîu. SADOVEANU, O. II 468. Degeaba s-a mai străduit și bietu tată-său să-l poarte pe la învățături și cînd colo... el e un tîrîie-brîu. MIRONESCU, S. A. 135. Un tîrîie-brîu care-și bate gioc de toată lumea. ALECSANDRI, T. 826.

DOOM

!tấrâie-brấu (fam.) s. m. și f., g.-d. lui tấrâie-brấu; pl. tấrâie-brấu

tîrîș-grăpiș
târâș-grăpiș expr. cu greu, cu mare greutate; anevoie

u-ul
U¹, u, s. m. 1. A douăzeci și șasea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (vocală închisă, rotunjită, din seria posterioară). [Pl. și: (1, n.) u-uri]

DOOM

u² (sunet) s. m., pl. u

u-ul
URÁNIU s. n. Element chimic, metal alb-argintiu, cu proprietăți radioactive, folosit în pilele atomice. – Din fr. uranium.

DOOM

urániu [niu pron. niu] s. n., art. urániul; simb. U

u-ului
U¹, u, s. m. 1. A douăzeci și șasea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (vocală închisă, rotunjită, din seria posterioară). [Pl. și: (1, n.) u-uri]

DOOM

u² (sunet) s. m., pl. u

u-ului
URÁNIU s. n. Element chimic, metal alb-argintiu, cu proprietăți radioactive, folosit în pilele atomice. – Din fr. uranium.

DOOM

urániu [niu pron. niu] s. n., art. urániul; simb. U

u-uri
U¹, u, s. m. 1. A douăzeci și șasea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (vocală închisă, rotunjită, din seria posterioară). [Pl. și: (1, n.) u-uri]

DOOM

u² (sunet) s. m., pl. u

u-uri
URÁNIU s. n. Element chimic, metal alb-argintiu, cu proprietăți radioactive, folosit în pilele atomice. – Din fr. uranium.

DOOM

urániu [niu pron. niu] s. n., art. urániul; simb. U

u-urile
U¹, u, s. m. 1. A douăzeci și șasea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (vocală închisă, rotunjită, din seria posterioară). [Pl. și: (1, n.) u-uri]

DOOM

u² (sunet) s. m., pl. u

u-urile
URÁNIU s. n. Element chimic, metal alb-argintiu, cu proprietăți radioactive, folosit în pilele atomice. – Din fr. uranium.

DOOM

urániu [niu pron. niu] s. n., art. urániul; simb. U

u-urilor
U¹, u, s. m. 1. A douăzeci și șasea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (vocală închisă, rotunjită, din seria posterioară). [Pl. și: (1, n.) u-uri]

DOOM

u² (sunet) s. m., pl. u

u-urilor
URÁNIU s. n. Element chimic, metal alb-argintiu, cu proprietăți radioactive, folosit în pilele atomice. – Din fr. uranium.

DOOM

urániu [niu pron. niu] s. n., art. urániul; simb. U

ucigă-l-crucea
UCIGĂ-L CRÚCEA s. m. Diavolul. Chiar de nu-i fi tu ucigă-l crucea, tot n-ați îmblat cu lucru curat. CREANGĂ, P. 160. Să nu vă mai găsească ucigă-l crucea. EMINESCU, N. 20.

DOOM

ucígă-l-crúcea s. m., g.-d. lui ucígă-l-crúcea

ucigă-l-toaca
UCIGĂ-L TOÁCA s. m. Diavolul.

DOOM

ucígă-l-toáca s. m., g.-d. lui ucígă-l-toáca

ultra-
ULTRA- Element de compunere însemnînd «foarte», «extrem de», «peste măsură de», «dincolo de», care servește la formarea unor substantive ca: ultramarin, ultramicroscop etc. sau adjective ca: ultrascurtă, ultramicroscopic etc.

umpleți-
UMPLEÁ vb. II v. umple.

DOOM

úmple (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. úmplu, 2 sg. úmpli, 1 pl. úmplem, 2 pl. úmpleți, perf. s. 1 sg. umplúi; ger. umplấnd; part. umplút

ungeți-
ÚNGE, ung, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de material gras, unsuros sau lipicios; a (se) gresa. ◊ Expr. (Tranz.) A unge pe cineva la inimă = a da, a crea cuiva o satisfacție deosebită. (Fam.) A unge (bine) pe cineva = a) a bate zdravăn pe cineva; b) a mitui. (Fam.) A unge osia (sau ochii) sau a unge pe cineva cu miere = a mitui, a da mită. (Fam.) A fi uns cu toate unsorile = a fi trecut prin multe, a fi experimentat, versat, a nu putea fi dus de nas. (Refl.; fam.) A se unge pe gât = a bea. 2. Tranz. A învesti în funcție un monarh sau un arhiereu. ♦ A mirui. 3. Tranz. A tencui un perete, a fățui, a vărui, a spoi. ♦ A murdări, a mânji. – Lat. ungere.

DOOM

únge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ung, 1 pl. úngem, 2 pl. úngeți, perf. s. 1 sg. unséi, 1 pl. únserăm; ger. ungấnd; part. uns

up-to-date
UP-TO-DATE adj. (Anglicism) Care este foarte informat; modern, adus la zi. [Pron. ap-tu-deit. / < engl. up-to-date].

uralo-altaic
URALO-ALTÁIC, -Ă, uralo-altaici, -ce, adj. (Despre populații) Care se află, trăiește în regiunea munților Ural și Altai. ♦ (Substantivat, f. pl.) Limbi vorbite de aceste populații. – Din fr. ouralo-altaïque.

DOOM

urálo-altáic (-ta-ic) adj. m., pl. urálo-altáici; f. urálo-altáică, pl. urálo-altáice

urdu-belea
URDU-BÉLEA adv. (Învechit) Pe neașteptate, dintr-o dată, netam-nesam. Se luaseră vecinii de gînduri și se găteau să pribegească prin a lume mare și necunoscută, numai să scape de răul astei jivine, căzută urdu-belea pe spinarea bieților oameni ai locului. ISPIRESCU, U. 122. ♦ (Substantivat) Pacoste, belea. Mă, dar tu ești urdu-belea ! Te ții scai de mine și te legi ca boala de om sănătos. La TDRG.

v-ul
CINCI num. card. Număr situat în numărătoare între patru și șase și care se indică prin cifra 5 (sau V). ◊ (Adjectival) Are cinci ani. ◊ Compus: cinci-degete s. m. = plantă erbacee târâtoare, cu frunzele formate din cinci foliole și cu flori galbene (Potentilla reptans). ◊ (Substantivat) Au plecat trei și s-au întors cinci. ◊ (În locul numeralului ordinal) Etajul cinci. ◊ (Intră în componența num. adverbial) De cinci ori. ◊ (Precedat de „câte”, intră în componența num. distributiv) Aduce câte cinci mere. ♦ (Substantivat) Semn grafic cu care se notează acest număr. – Lat. cinque (= quinque).

DOOM

cinci súte [cinci pron. în tempo rapid cin] num.; 500, D

v-ul
V, v, s. m. 1. A douăzeci și șaptea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat prin această literă (consoană fricativă labiodentală sonoră). [Pr.: ve, vî – Pl. și (1, n.) v-uri]

DOOM

v² (sunet) [cit. vî] s. m., pl. v

v-ul
VANÁDIU s. n. Element chimic, metal dur, casant, de culoare albă-cenușie, care se găsește în natură sub formă de compuși și care este folosit în fabricarea oțelurilor speciale. – Din fr. vanadium.

DOOM

vanádiu [diu pron. dĭu] s. n., art. vanádiul; simb. V

v-ului
CINCI num. card. Număr situat în numărătoare între patru și șase și care se indică prin cifra 5 (sau V). ◊ (Adjectival) Are cinci ani. ◊ Compus: cinci-degete s. m. = plantă erbacee târâtoare, cu frunzele formate din cinci foliole și cu flori galbene (Potentilla reptans). ◊ (Substantivat) Au plecat trei și s-au întors cinci. ◊ (În locul numeralului ordinal) Etajul cinci. ◊ (Intră în componența num. adverbial) De cinci ori. ◊ (Precedat de „câte”, intră în componența num. distributiv) Aduce câte cinci mere. ♦ (Substantivat) Semn grafic cu care se notează acest număr. – Lat. cinque (= quinque).

DOOM

cinci súte [cinci pron. în tempo rapid cin] num.; 500, D

v-ului
V, v, s. m. 1. A douăzeci și șaptea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat prin această literă (consoană fricativă labiodentală sonoră). [Pr.: ve, vî – Pl. și (1, n.) v-uri]

DOOM

v² (sunet) [cit. vî] s. m., pl. v

v-ului
VANÁDIU s. n. Element chimic, metal dur, casant, de culoare albă-cenușie, care se găsește în natură sub formă de compuși și care este folosit în fabricarea oțelurilor speciale. – Din fr. vanadium.

DOOM

vanádiu [diu pron. dĭu] s. n., art. vanádiul; simb. V

v-uri
CINCI num. card. Număr situat în numărătoare între patru și șase și care se indică prin cifra 5 (sau V). ◊ (Adjectival) Are cinci ani. ◊ Compus: cinci-degete s. m. = plantă erbacee târâtoare, cu frunzele formate din cinci foliole și cu flori galbene (Potentilla reptans). ◊ (Substantivat) Au plecat trei și s-au întors cinci. ◊ (În locul numeralului ordinal) Etajul cinci. ◊ (Intră în componența num. adverbial) De cinci ori. ◊ (Precedat de „câte”, intră în componența num. distributiv) Aduce câte cinci mere. ♦ (Substantivat) Semn grafic cu care se notează acest număr. – Lat. cinque (= quinque).

DOOM

cinci súte [cinci pron. în tempo rapid cin] num.; 500, D

v-uri
V, v, s. m. 1. A douăzeci și șaptea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat prin această literă (consoană fricativă labiodentală sonoră). [Pr.: ve, vî – Pl. și (1, n.) v-uri]

DOOM

v² (sunet) [cit. vî] s. m., pl. v

v-uri
VANÁDIU s. n. Element chimic, metal dur, casant, de culoare albă-cenușie, care se găsește în natură sub formă de compuși și care este folosit în fabricarea oțelurilor speciale. – Din fr. vanadium.

DOOM

vanádiu [diu pron. dĭu] s. n., art. vanádiul; simb. V

v-urile
CINCI num. card. Număr situat în numărătoare între patru și șase și care se indică prin cifra 5 (sau V). ◊ (Adjectival) Are cinci ani. ◊ Compus: cinci-degete s. m. = plantă erbacee târâtoare, cu frunzele formate din cinci foliole și cu flori galbene (Potentilla reptans). ◊ (Substantivat) Au plecat trei și s-au întors cinci. ◊ (În locul numeralului ordinal) Etajul cinci. ◊ (Intră în componența num. adverbial) De cinci ori. ◊ (Precedat de „câte”, intră în componența num. distributiv) Aduce câte cinci mere. ♦ (Substantivat) Semn grafic cu care se notează acest număr. – Lat. cinque (= quinque).

DOOM

cinci súte [cinci pron. în tempo rapid cin] num.; 500, D

v-urile
V, v, s. m. 1. A douăzeci și șaptea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat prin această literă (consoană fricativă labiodentală sonoră). [Pr.: ve, vî – Pl. și (1, n.) v-uri]

DOOM

v² (sunet) [cit. vî] s. m., pl. v

v-urile
VANÁDIU s. n. Element chimic, metal dur, casant, de culoare albă-cenușie, care se găsește în natură sub formă de compuși și care este folosit în fabricarea oțelurilor speciale. – Din fr. vanadium.

DOOM

vanádiu [diu pron. dĭu] s. n., art. vanádiul; simb. V

v-urilor
CINCI num. card. Număr situat în numărătoare între patru și șase și care se indică prin cifra 5 (sau V). ◊ (Adjectival) Are cinci ani. ◊ Compus: cinci-degete s. m. = plantă erbacee târâtoare, cu frunzele formate din cinci foliole și cu flori galbene (Potentilla reptans). ◊ (Substantivat) Au plecat trei și s-au întors cinci. ◊ (În locul numeralului ordinal) Etajul cinci. ◊ (Intră în componența num. adverbial) De cinci ori. ◊ (Precedat de „câte”, intră în componența num. distributiv) Aduce câte cinci mere. ♦ (Substantivat) Semn grafic cu care se notează acest număr. – Lat. cinque (= quinque).

DOOM

cinci súte [cinci pron. în tempo rapid cin] num.; 500, D

v-urilor
V, v, s. m. 1. A douăzeci și șaptea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat prin această literă (consoană fricativă labiodentală sonoră). [Pr.: ve, vî – Pl. și (1, n.) v-uri]

DOOM

v² (sunet) [cit. vî] s. m., pl. v

v-urilor
VANÁDIU s. n. Element chimic, metal dur, casant, de culoare albă-cenușie, care se găsește în natură sub formă de compuși și care este folosit în fabricarea oțelurilor speciale. – Din fr. vanadium.

DOOM

vanádiu [diu pron. dĭu] s. n., art. vanádiul; simb. V

var-oră
VAR-ÓRĂ, vari-ore, s. f. (Fiz.) Multiplu al varsecundei egal cu 3600 de varsecunde. [Abr.: varh. – Scris și: varóră] – Din fr. varheure.

DOOM

var-óră s. m., g.-d. art. várului-óră; pl. vari-óră

vino-ncoa
vino-ncoa’ expr. atractivitate, calitatea cuiva de a se face plăcut / dorit.

DOOM

víno-ncoáce/vino-ncoá (pop., fam., în expr.) s. n.

vis-a-vis
VIZAVÍ adv. Peste drum (față) în față, în punctul exact opus. ♦ Persoană care se găsește în fața cuiva la o masă, la un bal etc. ♦ Față de..., în raport cu..., în comparație cu... [Scris și: vis-a-vis] – Din fr. vis-à-vis.

vista-vision
VISTA-VISION s.n. (Cinem.) Procedeu de realizare a filmelor pentru ecran panoramic, folosind o peliculă rulată orizontal, astfel încât pe negativ cadrele au lățimea dispusă în lungul acesteia. [Cf. engl. vista vision, germ. Vistavision].

volei-bal
VÓLEI-BAL s. n. v. volei.

DOOM

!vólei s. n.

volt-amper
VOLT-AMPÉR, volt-amperi, s. m. Unitate de măsură a puterii electromagnetice aparente a unui circuit electric de curent alternativ la capetele căruia tensiunea este de un volt și prin care trece un curent de un amper. [Scris și: voltamper] – Din fr. voltampère.

DOOM

volt-ampér s. m., pl. volt-ampéri; simb. VA

vorbă-lungă
VORBĂ-LÚNGĂ s. m. invar. Flecar, palavragiu.

DOOM

!vórbă-lúngă s. m. și f., g.-d. lui vórbă-lúngă; pl. vórbă-lúngă

vorbă-lungă
VORBĂ-LÚNGĂ s. m. invar. Flecar, palavragiu.

DOOM

!vórbă-lúngă s. m. și f., g.-d. lui vórbă-lúngă; pl. vórbă-lúngă

vulvo-vaginită
VULVO-VAGINÍTĂ s.f. Inflamație a vulvei și a vaginului. [Cf. fr. vulvo-vaginite, germ. Vulvovaginitis].

vântură-lume
ȚÂȘTI-BẤȘTI, țâști-bâști, s. m. și f. Om de statură mică, slab și care nu are astâmpăr. ♦ Om (tânăr) neînsemnat. – Formație onomatopeică de la țâști.

DOOM

*țâști-bấști s. m. și f., g.-d. lui țâști-bâști; pl. țâști-bâști

vântură-lume
ȚÂȘTI-BẤȘTI, țâști-bâști, s. m. și f. Om de statură mică, slab și care nu are astâmpăr. ♦ Om (tânăr) neînsemnat. – Formație onomatopeică de la țâști.

DOOM

*țâști-bấști s. m. și f., g.-d. lui țâști-bâști; pl. țâști-bâști

vântură-țară
VÎNTURĂ-ȚÁRĂ s. m. Hoinar, aventurier. Omul ăsta e om, nu e vîntură-țară. ARDELEANU, D. 187.

DOOM

vấntură-țáră s. m. și f., g.-d. lui vấntură-țáră; pl. vấntură-țáră

vântură-țară
VÎNTURĂ-ȚÁRĂ s. m. Hoinar, aventurier. Omul ăsta e om, nu e vîntură-țară. ARDELEANU, D. 187.

DOOM

vấntură-țáră s. m. și f., g.-d. lui vấntură-țáră; pl. vấntură-țáră

vîntură-lume
ȚÂȘTI-BẤȘTI, țâști-bâști, s. m. și f. Om de statură mică, slab și care nu are astâmpăr. ♦ Om (tânăr) neînsemnat. – Formație onomatopeică de la țâști.

DOOM

*țâști-bấști s. m. și f., g.-d. lui țâști-bâști; pl. țâști-bâști

vîntură-lume
ȚÂȘTI-BẤȘTI, țâști-bâști, s. m. și f. Om de statură mică, slab și care nu are astâmpăr. ♦ Om (tânăr) neînsemnat. – Formație onomatopeică de la țâști.

DOOM

*țâști-bấști s. m. și f., g.-d. lui țâști-bâști; pl. țâști-bâști

vîntură-țară
VÎNTURĂ-ȚÁRĂ s. m. Hoinar, aventurier. Omul ăsta e om, nu e vîntură-țară. ARDELEANU, D. 187.

DOOM

vấntură-țáră s. m. și f., g.-d. lui vấntură-țáră; pl. vấntură-țáră

vîntură-țară
VÎNTURĂ-ȚÁRĂ s. m. Hoinar, aventurier. Omul ăsta e om, nu e vîntură-țară. ARDELEANU, D. 187.

DOOM

vấntură-țáră s. m. și f., g.-d. lui vấntură-țáră; pl. vấntură-țáră

vărsat-de-vânt
VĂRSÁT¹ s. n. 1. Faptul de a (se) vărsa. 2. (Med.; pop.; și în sintagma vărsat mare) Variolă. ◊ Vărsat negru = formă gravă de variolă, în care pustulele de pe coip sunt foarte numeroase și pline cu sânge, apărând ca niște pete negre. Vărsat de vânt = (Pop.) varicelă. – V. vărsa.

DOOM

vărsát-de-vấnt (pop.) s. n.

w-ul
W, w, s. m. 1. A douăzeci și opta literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat prin această literă (având de obicei valoarea lui v sau a lui u semivocalic), care apare în neologisme internaționale precum și în nume proprii străine. [Pr.: dublu ve, dublu vî. – Pl. și (1, n.) w-uri]

DOOM

w [cit. dublu vé / dublu vî] s. m. / s. n., pl. w / w-uri

w-ul
WATT, wați, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură a puterii egală cu puterea care corespunde dezvoltării unei energii de un joule într-o secundă. – Din fr., engl. watt.

DOOM

watt s. m. art. wattul; pl. wați; simb. W

w-ul
WÓLFRAM s. n. Element chimic, metal dur, cenușiu-deschis (în stare compactă) sau cenușiu-închis (sub formă de pulbere), lucios, folosit la fabricarea oțelurilor speciale și a filamentelor pentru becuri electrice; tungsten. – Din germ. Wolfram, fr. wolfram.

DOOM

wólfram (element chimic) s. n.; simb. W

w-ului
W, w, s. m. 1. A douăzeci și opta literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat prin această literă (având de obicei valoarea lui v sau a lui u semivocalic), care apare în neologisme internaționale precum și în nume proprii străine. [Pr.: dublu ve, dublu vî. – Pl. și (1, n.) w-uri]

DOOM

w [cit. dublu vé / dublu vî] s. m. / s. n., pl. w / w-uri

w-ului
WATT, wați, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură a puterii egală cu puterea care corespunde dezvoltării unei energii de un joule într-o secundă. – Din fr., engl. watt.

DOOM

watt s. m. art. wattul; pl. wați; simb. W

w-ului
WÓLFRAM s. n. Element chimic, metal dur, cenușiu-deschis (în stare compactă) sau cenușiu-închis (sub formă de pulbere), lucios, folosit la fabricarea oțelurilor speciale și a filamentelor pentru becuri electrice; tungsten. – Din germ. Wolfram, fr. wolfram.

DOOM

wólfram (element chimic) s. n.; simb. W

w-uri
W, w, s. m. 1. A douăzeci și opta literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat prin această literă (având de obicei valoarea lui v sau a lui u semivocalic), care apare în neologisme internaționale precum și în nume proprii străine. [Pr.: dublu ve, dublu vî. – Pl. și (1, n.) w-uri]

DOOM

w [cit. dublu vé / dublu vî] s. m. / s. n., pl. w / w-uri

w-uri
WATT, wați, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură a puterii egală cu puterea care corespunde dezvoltării unei energii de un joule într-o secundă. – Din fr., engl. watt.

DOOM

watt s. m. art. wattul; pl. wați; simb. W

w-uri
WÓLFRAM s. n. Element chimic, metal dur, cenușiu-deschis (în stare compactă) sau cenușiu-închis (sub formă de pulbere), lucios, folosit la fabricarea oțelurilor speciale și a filamentelor pentru becuri electrice; tungsten. – Din germ. Wolfram, fr. wolfram.

DOOM

wólfram (element chimic) s. n.; simb. W

w-urile
W, w, s. m. 1. A douăzeci și opta literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat prin această literă (având de obicei valoarea lui v sau a lui u semivocalic), care apare în neologisme internaționale precum și în nume proprii străine. [Pr.: dublu ve, dublu vî. – Pl. și (1, n.) w-uri]

DOOM

w [cit. dublu vé / dublu vî] s. m. / s. n., pl. w / w-uri

w-urile
WATT, wați, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură a puterii egală cu puterea care corespunde dezvoltării unei energii de un joule într-o secundă. – Din fr., engl. watt.

DOOM

watt s. m. art. wattul; pl. wați; simb. W

w-urile
WÓLFRAM s. n. Element chimic, metal dur, cenușiu-deschis (în stare compactă) sau cenușiu-închis (sub formă de pulbere), lucios, folosit la fabricarea oțelurilor speciale și a filamentelor pentru becuri electrice; tungsten. – Din germ. Wolfram, fr. wolfram.

DOOM

wólfram (element chimic) s. n.; simb. W

w-urilor
W, w, s. m. 1. A douăzeci și opta literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat prin această literă (având de obicei valoarea lui v sau a lui u semivocalic), care apare în neologisme internaționale precum și în nume proprii străine. [Pr.: dublu ve, dublu vî. – Pl. și (1, n.) w-uri]

DOOM

w [cit. dublu vé / dublu vî] s. m. / s. n., pl. w / w-uri

w-urilor
WATT, wați, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură a puterii egală cu puterea care corespunde dezvoltării unei energii de un joule într-o secundă. – Din fr., engl. watt.

DOOM

watt s. m. art. wattul; pl. wați; simb. W

w-urilor
WÓLFRAM s. n. Element chimic, metal dur, cenușiu-deschis (în stare compactă) sau cenușiu-închis (sub formă de pulbere), lucios, folosit la fabricarea oțelurilor speciale și a filamentelor pentru becuri electrice; tungsten. – Din germ. Wolfram, fr. wolfram.

DOOM

wólfram (element chimic) s. n.; simb. W

w.o.
WALK-OVER s.n. (Sport) Calificare a unui sportiv, rămas singur în competiție, prin neprezentarea adversarului. [Pron. uók-ouvăr, abrev. w.o. / < engl., fr. walk-over].

wagon-lit
WAGON-LIT, wagon-lit-uri, s. n. Vagon de dormit. [Pr.: vagõli] – Cuv. fr.

DOOM

wagón-lít \n(fr.) \n[pron. vagõlí] \ns. n., \nart. wagon-lit-ul; \npl. wagon-lit-uri

wagon-lit-ul
WAGON-LIT, wagon-lit-uri, s. n. Vagon de dormit. [Pr.: vagõli] – Cuv. fr.

DOOM

wagón-lít \n(fr.) \n[pron. vagõlí] \ns. n., \nart. wagon-lit-ul; \npl. wagon-lit-uri

wagon-lit-ului
WAGON-LIT, wagon-lit-uri, s. n. Vagon de dormit. [Pr.: vagõli] – Cuv. fr.

DOOM

wagón-lít \n(fr.) \n[pron. vagõlí] \ns. n., \nart. wagon-lit-ul; \npl. wagon-lit-uri

wagon-lit-uri
WAGON-LIT, wagon-lit-uri, s. n. Vagon de dormit. [Pr.: vagõli] – Cuv. fr.

DOOM

wagón-lít \n(fr.) \n[pron. vagõlí] \ns. n., \nart. wagon-lit-ul; \npl. wagon-lit-uri

wagon-lit-urile
WAGON-LIT, wagon-lit-uri, s. n. Vagon de dormit. [Pr.: vagõli] – Cuv. fr.

DOOM

wagón-lít \n(fr.) \n[pron. vagõlí] \ns. n., \nart. wagon-lit-ul; \npl. wagon-lit-uri

wagon-lit-urilor
WAGON-LIT, wagon-lit-uri, s. n. Vagon de dormit. [Pr.: vagõli] – Cuv. fr.

DOOM

wagón-lít \n(fr.) \n[pron. vagõlí] \ns. n., \nart. wagon-lit-ul; \npl. wagon-lit-uri

walk-over
WALK-OVER s.n. (Sport) Calificare a unui sportiv, rămas singur în competiție, prin neprezentarea adversarului. [Pron. uók-ouvăr, abrev. w.o. / < engl., fr. walk-over].

walk-overul
WALK-OVER s.n. (Sport) Calificare a unui sportiv, rămas singur în competiție, prin neprezentarea adversarului. [Pron. uók-ouvăr, abrev. w.o. / < engl., fr. walk-over].

walk-overului
WALK-OVER s.n. (Sport) Calificare a unui sportiv, rămas singur în competiție, prin neprezentarea adversarului. [Pron. uók-ouvăr, abrev. w.o. / < engl., fr. walk-over].

walkie-talkie
WALKIE-TALKIE, walkie-talkie, s. n. (Tehn.) Aparat portabil de emisie-recepție la mică distanță; talkie-walkie. [Pr.: ŭochitóchi] – Cuv. engl.

DOOM

walkie-talkie (angl.) [pron. ŭochitóchi] s. n., art. walkie-talkie-ul; pl. walkie-talkie

walkie-talkie-ul
WALKIE-TALKIE, walkie-talkie, s. n. (Tehn.) Aparat portabil de emisie-recepție la mică distanță; talkie-walkie. [Pr.: ŭochitóchi] – Cuv. engl.

DOOM

walkie-talkie (angl.) [pron. ŭochitóchi] s. n., art. walkie-talkie-ul; pl. walkie-talkie

walkie-talkie-ului
WALKIE-TALKIE, walkie-talkie, s. n. (Tehn.) Aparat portabil de emisie-recepție la mică distanță; talkie-walkie. [Pr.: ŭochitóchi] – Cuv. engl.

DOOM

walkie-talkie (angl.) [pron. ŭochitóchi] s. n., art. walkie-talkie-ul; pl. walkie-talkie

walky-talky
WALKIE-TALKIE, walkie-talkie, s. n. (Tehn.) Aparat portabil de emisie-recepție la mică distanță; talkie-walkie. [Pr.: ŭochitóchi] – Cuv. engl.

DOOM

walkie-talkie (angl.) [pron. ŭochitóchi] s. n., art. walkie-talkie-ul; pl. walkie-talkie

wash-board
WASH-BOARD s.n. (Muz.) Instrument de percuție folosit în primele forme de muzică de jaz. [Pron. uoș-bód. / < engl. wash-board].

wash-boardul
WASH-BOARD s.n. (Muz.) Instrument de percuție folosit în primele forme de muzică de jaz. [Pron. uoș-bód. / < engl. wash-board].

wash-boardului
WASH-BOARD s.n. (Muz.) Instrument de percuție folosit în primele forme de muzică de jaz. [Pron. uoș-bód. / < engl. wash-board].

water-balast
WATER-BALÁST, water-balasturi, s. n. Tanc de apă situat în fundul dublu al unei nave, conținând lestul lichid al acesteia. [Pr.: ŭotăr-, – Scris și: waterbalast] – Din fr., engl. water-ballast.

DOOM

water-balást (angl.) [water pron. ŭotăr] s. n., pl. water-balásturi

water-balastul
WATER-BALÁST, water-balasturi, s. n. Tanc de apă situat în fundul dublu al unei nave, conținând lestul lichid al acesteia. [Pr.: ŭotăr-, – Scris și: waterbalast] – Din fr., engl. water-ballast.

DOOM

water-balást (angl.) [water pron. ŭotăr] s. n., pl. water-balásturi

water-balastului
WATER-BALÁST, water-balasturi, s. n. Tanc de apă situat în fundul dublu al unei nave, conținând lestul lichid al acesteia. [Pr.: ŭotăr-, – Scris și: waterbalast] – Din fr., engl. water-ballast.

DOOM

water-balást (angl.) [water pron. ŭotăr] s. n., pl. water-balásturi

water-balasturi
WATER-BALÁST, water-balasturi, s. n. Tanc de apă situat în fundul dublu al unei nave, conținând lestul lichid al acesteia. [Pr.: ŭotăr-, – Scris și: waterbalast] – Din fr., engl. water-ballast.

DOOM

water-balást (angl.) [water pron. ŭotăr] s. n., pl. water-balásturi

water-balasturile
WATER-BALÁST, water-balasturi, s. n. Tanc de apă situat în fundul dublu al unei nave, conținând lestul lichid al acesteia. [Pr.: ŭotăr-, – Scris și: waterbalast] – Din fr., engl. water-ballast.

DOOM

water-balást (angl.) [water pron. ŭotăr] s. n., pl. water-balásturi

water-balasturilor
WATER-BALÁST, water-balasturi, s. n. Tanc de apă situat în fundul dublu al unei nave, conținând lestul lichid al acesteia. [Pr.: ŭotăr-, – Scris și: waterbalast] – Din fr., engl. water-ballast.

DOOM

water-balást (angl.) [water pron. ŭotăr] s. n., pl. water-balásturi

water-closet
WATER-CLOSET s.n. Closet cu apă. [Pron. uó-. / < engl., fr. water-closet, cf. engl. water – apă, closet – cabinet].

water-closetul
WATER-CLOSET s.n. Closet cu apă. [Pron. uó-. / < engl., fr. water-closet, cf. engl. water – apă, closet – cabinet].

water-closetului
WATER-CLOSET s.n. Closet cu apă. [Pron. uó-. / < engl., fr. water-closet, cf. engl. water – apă, closet – cabinet].

water-polo
WATERPOLO s. n. (Sport) Polo pe apă. [Pr.: ŭotăr-] – Cuv. engl.

DOOM

waterpólo (înv.) (angl.) [water pron. uotăr] s. n., art. waterpóloul

water-poloul
WATERPOLO s. n. (Sport) Polo pe apă. [Pr.: ŭotăr-] – Cuv. engl.

DOOM

waterpólo (înv.) (angl.) [water pron. uotăr] s. n., art. waterpóloul

water-poloului
WATERPOLO s. n. (Sport) Polo pe apă. [Pr.: ŭotăr-] – Cuv. engl.

DOOM

waterpólo (înv.) (angl.) [water pron. uotăr] s. n., art. waterpóloul

water-ski
WATER-SKI s.n. Schi nautic. V. surfing. [Pron. uó-tăr-schi. / < engl. water-ski].

watt-oră
WATT-ÓRĂ, wați-oră, s. m. Unitate de măsură pentru energia electrică egală cu 3600 de jouli. [Scris și: wattoră. – Pl. și: wattore] – Watt + oră (după fr. watt-heure).

DOOM

!watt-óră (wat-to / watt-o-) s. m., g.-d. art. wáttului-óră; pl. wați-óră; simb. Wh

watt-secundă
WATT-SECÚNDĂ, wați-secundă, s. f. (Fiz.) Joule. [Scris și: wattsecundă. – Pl. și: wattsecunde] – Din fr. wattseconde.

DOOM

watt-secúndă (watt-se-) s. m., g.-d. art. wáttului-secúndă; pl. wați-secúndă

watter-balast
WATER-BALÁST, water-balasturi, s. n. Tanc de apă situat în fundul dublu al unei nave, conținând lestul lichid al acesteia. [Pr.: ŭotăr-, – Scris și: waterbalast] – Din fr., engl. water-ballast.

DOOM

water-balást (angl.) [water pron. ŭotăr] s. n., pl. water-balásturi

week-end
WEEKEND, weekenduri, s. n. Sfârșit de săptămână (cuprinzând sâmbătă și duminica), destinat odihnei. [Pr.: úĭchend. Scris și: week-end. – Pl. și: week-end-uri] – Cuv. engl.

DOOM

weekend (angl.) [pron. úĭchend] (wee-kend / week-end) s. n., pl. weekenduri

welter-weight
WELTER-WEIGHT s.n. v. welter.

whisky-ul
WHISKY, whisky-uri, s. n. 1. Băutură cu un mare procent de alcool obținută prin distilarea cerealelor în condiții speciale. 2. Sortiment sau porție de whisky (1). [Pr.: úĭschi] – Cuv. engl.

DOOM

whisky (angl.) [pron. úĩschi] s. n., art. whisky-ul; (sorturi, porții) pl. whisky-uri

whisky-ului
WHISKY, whisky-uri, s. n. 1. Băutură cu un mare procent de alcool obținută prin distilarea cerealelor în condiții speciale. 2. Sortiment sau porție de whisky (1). [Pr.: úĭschi] – Cuv. engl.

DOOM

whisky (angl.) [pron. úĩschi] s. n., art. whisky-ul; (sorturi, porții) pl. whisky-uri

whisky-uri
WHISKY, whisky-uri, s. n. 1. Băutură cu un mare procent de alcool obținută prin distilarea cerealelor în condiții speciale. 2. Sortiment sau porție de whisky (1). [Pr.: úĭschi] – Cuv. engl.

DOOM

whisky (angl.) [pron. úĩschi] s. n., art. whisky-ul; (sorturi, porții) pl. whisky-uri

whisky-urile
WHISKY, whisky-uri, s. n. 1. Băutură cu un mare procent de alcool obținută prin distilarea cerealelor în condiții speciale. 2. Sortiment sau porție de whisky (1). [Pr.: úĭschi] – Cuv. engl.

DOOM

whisky (angl.) [pron. úĩschi] s. n., art. whisky-ul; (sorturi, porții) pl. whisky-uri

whisky-urilor
WHISKY, whisky-uri, s. n. 1. Băutură cu un mare procent de alcool obținută prin distilarea cerealelor în condiții speciale. 2. Sortiment sau porție de whisky (1). [Pr.: úĭschi] – Cuv. engl.

DOOM

whisky (angl.) [pron. úĩschi] s. n., art. whisky-ul; (sorturi, porții) pl. whisky-uri

white poney
white poney expr. (tox.) cocaină.

white-spirit
WHITE-SPIRIT s. n. Produs obținut la distilarea petrolului brut, întrebuințat ca solvent în vopsitorie și în industria lacurilor. [Pr.: uáit-spirit] – Cuv. engl.

DOOM

white-spírit (angl.) [white pron. ŭaĩt] s. n.

white-spiritul
WHITE-SPIRIT s. n. Produs obținut la distilarea petrolului brut, întrebuințat ca solvent în vopsitorie și în industria lacurilor. [Pr.: uáit-spirit] – Cuv. engl.

DOOM

white-spírit (angl.) [white pron. ŭaĩt] s. n.

white-spiritului
WHITE-SPIRIT s. n. Produs obținut la distilarea petrolului brut, întrebuințat ca solvent în vopsitorie și în industria lacurilor. [Pr.: uáit-spirit] – Cuv. engl.

DOOM

white-spírit (angl.) [white pron. ŭaĩt] s. n.

willy-willy
WILLY-WILLY s. m. (Met.) Ciclon tropical care se manifestă în nordul Australiei. [Pr.: uíli-uíli] – Cuv. engl.

wilow-ul
WILOW s.n. (Text.) Mașină de destrămat și curățit deșeurile de bumbac de impurități. [Pron. uí-lou. / < engl. willow].

wilow-ului
WILOW s.n. (Text.) Mașină de destrămat și curățit deșeurile de bumbac de impurități. [Pron. uí-lou. / < engl. willow].

wilow-uri
WILOW s.n. (Text.) Mașină de destrămat și curățit deșeurile de bumbac de impurități. [Pron. uí-lou. / < engl. willow].

wilow-urile
WILOW s.n. (Text.) Mașină de destrămat și curățit deșeurile de bumbac de impurități. [Pron. uí-lou. / < engl. willow].

wilow-urilor
WILOW s.n. (Text.) Mașină de destrămat și curățit deșeurile de bumbac de impurități. [Pron. uí-lou. / < engl. willow].

ylang-ylang
YLANG-YLANG s.n. (Bot.) Arbore cultivat în Indonezia și în Madagascar. ♦ Parfumul care se extrage din frunzele acestui arbore. [< fr. ylang-ylang < cuv. malaiez].

DOOM

ylang-yláng s. n.

ylang-ylangul
YLANG-YLANG s.n. (Bot.) Arbore cultivat în Indonezia și în Madagascar. ♦ Parfumul care se extrage din frunzele acestui arbore. [< fr. ylang-ylang < cuv. malaiez].

DOOM

ylang-yláng s. n.

ylang-ylangului
YLANG-YLANG s.n. (Bot.) Arbore cultivat în Indonezia și în Madagascar. ♦ Parfumul care se extrage din frunzele acestui arbore. [< fr. ylang-ylang < cuv. malaiez].

DOOM

ylang-yláng s. n.

yom kippur
YOM KIPPUR s.n. Mare sărbătoare religioasă mozaică simbolizând reconcilierea dintre om și divinitate. [Pron. iom kipúr. / < ebr., fr., engl. yom kippur – ziua ispășirii].

yom kipur
YOM KIPPUR s.n. Mare sărbătoare religioasă mozaică simbolizând reconcilierea dintre om și divinitate. [Pron. iom kipúr. / < ebr., fr., engl. yom kippur – ziua ispășirii].

zapa-zapa
ZÁPA² interj. (Rar; repetat) Cuvânt care imită lătratul câinelui. [Var.: zap interj.] – Onomatopee.

DOOM

zápa-zápa v. zap

zbăteți-
ZBÁTE, zbat, vb. III. Refl. 1. (Despre ființe) A face mișcări bruște, violente sau convulsive (din cauza durerii sau pentru a scăpa de o strânsoare); a se zvârcoli; a se smuci. ◊ Expr. A se zbate ca peștele pe uscat (sau ca musca în pânza păianjenului), se zice despre cineva care încearcă din toate puterile să scape dintr-un mare impas. A se zbate de moarte = a se zvârcoli foarte tare; a se lupta cu moartea, a trage să moară. ♦ Fig. A se chinui, a se zbuciuma, a suferi cumplit. ♦ (Despre părți ale corpului) A se mișca, a zvâcni, a palpita. ♦ A face tot ce-i stă în putință, a se strădui din răsputeri pentru a realiza ceva, pentru atingerea unui scop. 2. A se mișca cu putere încoace și încolo; a se învolbura, a se învârteji. 3. (Reg.) A se târgui, a se tocmi. 4. Tranz. (Înv.) A reduce, a scădea din prețul unei mărfi prin târguiala. – Lat. pop. exbattere (= battuere).

DOOM

zbáte (a se ~) vb. refl. ind. prez. 3 sg. se zbáte, 1 pl. ne zbátem; conj. prez. 3 să se zbátă; ger. zbătấndu-se; part. zbătút

zgudu-zgudu
zgudu-zgudu expr. v. zguduială.

zgârie-brânză
ZGÎRIE-BRÎNZĂ s. m. invar. Zgîrcit, avar, cărpănos. Și moș Vasile era un cărpănos și-un pui de zgîrie-brînză, ca și mătușa Mărioara. CREANGĂ, A. 50.

DOOM

zgấrie-brấnză (pop.) (-ri-e-) s. m. și f., g.-d. lui zgấrie-brấnză; pl. zgấrie-brấnză

zgârie-nori
ZGÎRIE-NÓRI, zgîrie-nori, s. m. Clădire înaltă, cu foarte multe etaje. [în S.U.A.] milioane de șomeri<bătă- toresc drumurile în căutarea lucrului, milioane de americani trăiesc nu în zgîrie-nori, ci în bordeie. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 1/1. ◊ (Adjectival, invar.) Acolo au năvălit din plin blocurile zgîrie-nori. RAEEA, O. 134.

DOOM

zgấrie-nóri (-ri-e-) s. m., pl. zgấrie-nóri

zmulgeți-
SMÚLGE, smulg, vb. III. 1. Tranz. A trage cu putere pentru a scoate sau a deplasa din locul unde se află. ◊ Expr. A-și smulge părul (din cap) sau a-și smulge barba = a-și manifesta puternic durerea sau disperarea; a fi foarte supărat. ♦ (Reg.) A jumuli o pasăre de pene. ♦ Tranz. și refl. A (se) desprinde (brusc) din locul unde se află. 2. Tranz. Fig. A obține ceva cu mari eforturi; a lua cu forța. ◊ Expr. A smulge (pe cineva) din ghearele morții = a salva (pe cineva) de la moarte. 3. Tranz. și refl. A (se) da la o parte, a (se) îndepărta, a (se) retrage cu o mișcare bruscă. 4. Tranz. și refl. A (se) despărți, a (se) dezlipi. [Perf. s. smulséi, part. smuls și (înv. și reg.) smult] – Lat. *exmulgere.

DOOM

smúlge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smulg, imperf. 3 sg. smulgeá, perf. s. 1 sg. smulséi, 1 pl. smúlserăm; part. smuls

zo te cuște
ZO TE CÚȘTE sint. (Trans. de V.) Dumnezeu să fie cu tine. (lat. Deus te constet)

zona zoster
ZÓNA s. f. art. (în sintagma) Zona Zoster = boală infecțioasă virotică localizată în ganglionii spinali și caracterizată prin dureri și prin erupții veziculare pe traiectul nervilor senzoriali. – Din fr. zona.

DOOM

!zóna zóster s. f. art., g.-d. art. zónei zóster

zum-zum
ZUM interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită sunetele caracteristice produse de unele insecte în zbor. – Onomatopee.

DOOM

zum-zúm v. zum

zumba-zumba
zúmbai interj. – Imită sunetul emis de un instrument cu coarde. Creație expresivă. – Der. zumbăi (var. zumzăi), vb. (a bîzîi); zumzet (var. zumzăit), s. n. (bîzîit).

DOOM

zúmbai-zúmbai / zúmba-zúmba (rar) interj.

zumbai-zumbai
zúmbai interj. – Imită sunetul emis de un instrument cu coarde. Creație expresivă. – Der. zumbăi (var. zumzăi), vb. (a bîzîi); zumzet (var. zumzăit), s. n. (bîzîit).

DOOM

zúmbai-zúmbai / zúmba-zúmba (rar) interj.

â-ul
Î, î, s. m. 1. A douăsprezecea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (vocală închisă, nerotunjită, din seria medială). [Pl. și: (1, n) î-uri]

DOOM

î² (sunet) s. m., pl. î

â-ului
Î, î, s. m. 1. A douăsprezecea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (vocală închisă, nerotunjită, din seria medială). [Pl. și: (1, n) î-uri]

DOOM

î² (sunet) s. m., pl. î

â-uri
Î, î, s. m. 1. A douăsprezecea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (vocală închisă, nerotunjită, din seria medială). [Pl. și: (1, n) î-uri]

DOOM

î² (sunet) s. m., pl. î

â-urile
Î, î, s. m. 1. A douăsprezecea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (vocală închisă, nerotunjită, din seria medială). [Pl. și: (1, n) î-uri]

DOOM

î² (sunet) s. m., pl. î

â-urilor
Î, î, s. m. 1. A douăsprezecea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (vocală închisă, nerotunjită, din seria medială). [Pl. și: (1, n) î-uri]

DOOM

î² (sunet) s. m., pl. î

âmpingeți-
ÎMPÍNGE, împíng, vb. III. 1. Tranz. A mișca, a urni, a deplasa din loc pe cineva sau ceva, exercitând o apăsare. ♦ Intranz. A se lăsa cu toată greutatea sau puterea spre a urni pe cineva sau ceva din loc. 2. Tranz. A face să înainteze; a duce, a purta (până departe). ♦ Fig. (Adesea peior.) A ajuta pe cineva să ajungă la o situație (nemeritată). 3. Tranz. Fig. A îndemna, a îmboldi. 4. Refl. A se înghesui pentru a putea merge înainte. ♦ Tranz. A îmbrânci. 5. Tranz. (Înv.) A izgoni, a alunga. ♦ Fig. A nu accepta, a respinge. 6. Intranz. (Reg.) A cheltui. ♦ Tranz. A plăti. ◊ Expr. A împinge bani (cuiva) = a mitui (pe cineva). [Perf. s. împinsei, part. împins] – Lat. impingere.

DOOM

împínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împíng, perf. s. 1 sg. împinséi, 1 pl. împínserăm; part. împíns

âmpușcă-n-lună
ÎMPUȘCĂ-N-LÚNĂ s. m. invar. Om nesocotit și cutezător; extravagant. Bre, ce împușcă-n-lună ! ALECSANDRI, T. 535. Spune-mi... despre viața ta de holtei, năzdrăvăniile voastre de-mpușcă-n-lună. NEGRUZZI, la TDRG.

DOOM

!împúșcă-n-lúnă (pop.) s. m. și f., g.-d. lui împúșcă-n-lúnă; pl. împúșcă-n-lúnă

âmpușcă-n-lună
ÎMPUȘCĂ-N-LÚNĂ s. m. invar. Om nesocotit și cutezător; extravagant. Bre, ce împușcă-n-lună ! ALECSANDRI, T. 535. Spune-mi... despre viața ta de holtei, năzdrăvăniile voastre de-mpușcă-n-lună. NEGRUZZI, la TDRG.

DOOM

!împúșcă-n-lúnă (pop.) s. m. și f., g.-d. lui împúșcă-n-lúnă; pl. împúșcă-n-lúnă

âncrede-
ÎNCRÉDE, încréd, vb. III. 1. Refl. A pune temei pe cinstea, pe sinceritatea cuiva; a se bizui, a conta pe cineva sau pe ceva. ♦ (Pop.) A avea încredere prea mare în sine; a se fuduli. ♦ A crede spusele cuiva, a da crezare. 2. Tranz. (Înv. și pop.) A încredința ceva cuiva. – În + crede.

DOOM

!încréde (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se încréde, 1 pl. ne încrédem, imperf. 3 sg. se încredeá, perf. s. 3 sg. se încrezú; conj. prez. 3 să se încreádă; gen. încrezấndu-se; part. încrezút

ânfrângeți-
ÎNFRẤNGE, înfrấng, vb. III. Tranz. A învinge, a birui, a bate (în luptă). ♦ A-și stăpâni o anumită stare sufletească. ♦ (Rar) A nesocoti voința cuiva, a călca o lege, o dispoziție etc. [Perf. s. înfrânsei, part. înfrânt] – Lat. infrangere.

DOOM

înfrấnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înfrấng, 1 pl. înfrấngem, perf. s. 1 sg. înfrânséi, 1 pl. înfrấnserăm; part. înfrấnt

ântingeți-
ÎNTÍNGE, întíng, vb. III. Tranz. (Pop.) A muia pâine sau mămăligă într-o mâncare. ♦ A muia ușor într-un lichid. [Perf. s. întinsei, part. întins] – Lat. intingere.

DOOM

întínge (a ~) (a muia) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întíng, 1 pl. întíngem, perf. s. 1 sg. întinséi, 1 pl. întínserăm; conj. prez. 3 să întíngă; ger. întingấnd; part. întíns

ântorceți-
ÎNTOÁRCE, întórc, vb. III. I. 1. Refl. și tranz. A se înapoia² sau a face să se înapoieze de unde a fost plecat; a reveni² sau a face să revină. ♦ Tranz. (Despre o stare afectivă sau maladivă) A-i cuprinde din nou pe cineva (abia vindecat). ♦ Refl. A se îndrepta spre un punct, schimbând radical direcția inițială. 2. (Pop.) A-și schimba sau a face pe cineva să-și schimbe părerea, a se răzgândi sau a face pe cineva să se răzgândească. A Tranz. A retrage o vorbă, o promisune etc., a reveni asupra... 3. (Pop.) A (se) transforma, a (se) modifica, a (se) preface. S-a întors ploaia în ninsoare. ◊ Expr. (Refl.) A i se întoarce (cuiva) mânia = a-i trece supărarea. A i se întoarce cuiva inima = a i se schimba dispoziția, a se îmblânzi, a se muia. ♦ Tranz. (Înv.) A traduce un text dintr-o limbă în alta; p. ext. a interpreta. II. 1. Tranz. A învârti, a suci, a răsuci (de pe o parte pe alta). ◊ Expr. Tranz. și refl. A (se) întoarce pe dos = a) a (se) nemulțumi profund; a (se) supăra foarte tare, a (se) tulbura; b) a(-și) strica buna dispoziție, a (se) bosumfla. ♦ Spec. A învârti, a răsuci resortul unui mecanism. A întoarce ceasul. ♦ Tranz. (Pop.) A jugăni (un animal). 2. Tranz. și refl. A(-și) mișca, a(-și) orienta corpul sau o parte a corpului, p. ext. privirea în altă direcție decât cea inițială. 4 Expr. (Tranz.) A întoarce cuiva spatele = a pleca în mod ostentativ de lângă cineva; a părăsi pe cineva, a nu se mai interesa de soarta cuiva. (Refl.; fam.) A i se întoarce (cuiva) mațele sau stomacul pe dos = a i se face scârbă, greață; fig. a fi dezgustat, scârbit. III. Tranz. 1. A schimba poziția unui obiect, așezându-l invers față de poziția anterioară sau față de poziția firească ◊ Expr. A întoarce casa pe dos = a răscoli totul în casă. A (o) întoarce și pe o parte (sau față) și pe alta = a examina amănunțit, a discuta în detaliu. ♦ A da filele unei cărți, ale unui caiet etc. înainte sau înapoi; a răsfoi. ◊ Expr. A întoarce foaia = a-și schimba atitudinea devenind mai ferm, mai sever. ♦ A pune, a îmbrăca un obiect vestimentar pe dos; a preface un obiect vestimentar transformându-i dosul în față. ◊ Expr. A (-și) întoarce cojocul (pe partea cealaltă sau pe dos) = a-și schimba comportarea, atitudinea în rău față de cineva. ♦ A învârti paiele, fânul etc. astfel încât partea umedă de la pământ să ajungă deasupra. ♦ A ara din nou un ogor. 2. A da îndărăt, a restitui. ◊ Expr. A întoarce vizita = a răspunde printr-o vizită la o vizită primită anterior. ♦ Fig. A răsplăti pe cineva pentru o faptă bună sau rea. ♦ (Determinat prin „cuvânt”, „vorbă” etc.) A răspunde, a replica (cu ostentație, cu impertinență). – Lat. intorquere.

DOOM

întoárce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întórc, 1 pl. întoárcem, perf. s. 1 sg. întorséi, 1 pl. întoárserăm; part. întórs

ântrece-
ÎNTRÉCE, întréc, vb. III. Tranz. 1. A depăși pe cineva în mers, a lăsa în urmă. 2. A dovedi superioritate față de cineva într-o anumită privință; a depăși. ♦ Refl. recipr. A căuta să se depășească unul pe altul. ◊ Loc. adv. Pe întrecute = căutând să se depășească unul pe altul; care mai de care. 3. A trece peste o anumită limită; p. ext. a fi (sau a avea) mai mult decât trebuie, a prisosi ◊ Loc. adv. (Pop.) De întrecut = mai mult decât trebuie, de prisos. ◊ Expr. (Refl.) A se întrece cu gluma (sau cu șaga, rar, cu vorba) = a depăși limitele bunei-cuviințe; a împinge lucrurile prea departe, a exagera. – În + trece.

DOOM

întréce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întréc, 1 pl. întrécem; conj. prez. 3 să întreácă; part. întrecút

ânvingeți-
ÎNVÍNGE, învíng, vb. III. Tranz. și intranz. 1. Tranz. A birui, a înfrânge, un adversar (în război); a triumfa, a doborî. ♦ A câștiga o întrecere sportivă, a ieși învingător într-o competiție. 2. A stăpâni, a înfrâna, a domina o dorință, o pasiune, o slăbiciune etc. ♦ A înlătura greutăți, obstacole; a doborî, a birui. 3. Intranz. A reuși să ducă ceva la bun sfârșit; a o scoate la capăt; a răzbi. – În + vince (înv. „a învinge” < lat.).

DOOM

învínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învíng, 1 pl. învíngem, perf. s. 1 sg. învinséi, 1 pl. învínserăm; part. învíns

î-ul
Î, î, s. m. 1. A douăsprezecea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (vocală închisă, nerotunjită, din seria medială). [Pl. și: (1, n) î-uri]

DOOM

î² (sunet) s. m., pl. î

î-ului
Î, î, s. m. 1. A douăsprezecea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (vocală închisă, nerotunjită, din seria medială). [Pl. și: (1, n) î-uri]

DOOM

î² (sunet) s. m., pl. î

î-uri
Î, î, s. m. 1. A douăsprezecea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (vocală închisă, nerotunjită, din seria medială). [Pl. și: (1, n) î-uri]

DOOM

î² (sunet) s. m., pl. î

î-urile
Î, î, s. m. 1. A douăsprezecea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (vocală închisă, nerotunjită, din seria medială). [Pl. și: (1, n) î-uri]

DOOM

î² (sunet) s. m., pl. î

î-urilor
Î, î, s. m. 1. A douăsprezecea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (vocală închisă, nerotunjită, din seria medială). [Pl. și: (1, n) î-uri]

DOOM

î² (sunet) s. m., pl. î

împingeți-
ÎMPÍNGE, împíng, vb. III. 1. Tranz. A mișca, a urni, a deplasa din loc pe cineva sau ceva, exercitând o apăsare. ♦ Intranz. A se lăsa cu toată greutatea sau puterea spre a urni pe cineva sau ceva din loc. 2. Tranz. A face să înainteze; a duce, a purta (până departe). ♦ Fig. (Adesea peior.) A ajuta pe cineva să ajungă la o situație (nemeritată). 3. Tranz. Fig. A îndemna, a îmboldi. 4. Refl. A se înghesui pentru a putea merge înainte. ♦ Tranz. A îmbrânci. 5. Tranz. (Înv.) A izgoni, a alunga. ♦ Fig. A nu accepta, a respinge. 6. Intranz. (Reg.) A cheltui. ♦ Tranz. A plăti. ◊ Expr. A împinge bani (cuiva) = a mitui (pe cineva). [Perf. s. împinsei, part. împins] – Lat. impingere.

DOOM

împínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împíng, perf. s. 1 sg. împinséi, 1 pl. împínserăm; part. împíns

împușcă-n-lună
ÎMPUȘCĂ-N-LÚNĂ s. m. invar. Om nesocotit și cutezător; extravagant. Bre, ce împușcă-n-lună ! ALECSANDRI, T. 535. Spune-mi... despre viața ta de holtei, năzdrăvăniile voastre de-mpușcă-n-lună. NEGRUZZI, la TDRG.

DOOM

!împúșcă-n-lúnă (pop.) s. m. și f., g.-d. lui împúșcă-n-lúnă; pl. împúșcă-n-lúnă

împușcă-n-lună
ÎMPUȘCĂ-N-LÚNĂ s. m. invar. Om nesocotit și cutezător; extravagant. Bre, ce împușcă-n-lună ! ALECSANDRI, T. 535. Spune-mi... despre viața ta de holtei, năzdrăvăniile voastre de-mpușcă-n-lună. NEGRUZZI, la TDRG.

DOOM

!împúșcă-n-lúnă (pop.) s. m. și f., g.-d. lui împúșcă-n-lúnă; pl. împúșcă-n-lúnă

încrede-
ÎNCRÉDE, încréd, vb. III. 1. Refl. A pune temei pe cinstea, pe sinceritatea cuiva; a se bizui, a conta pe cineva sau pe ceva. ♦ (Pop.) A avea încredere prea mare în sine; a se fuduli. ♦ A crede spusele cuiva, a da crezare. 2. Tranz. (Înv. și pop.) A încredința ceva cuiva. – În + crede.

DOOM

!încréde (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se încréde, 1 pl. ne încrédem, imperf. 3 sg. se încredeá, perf. s. 3 sg. se încrezú; conj. prez. 3 să se încreádă; gen. încrezấndu-se; part. încrezút

încurcă-lume
ÎNCURCĂ-LÚME s. m. invar. Om care încurcă pe alții, care nu e bun de nimic; om zăpăcit.

DOOM

încúrcă-lúme (fam.) s. m. și f., g.-d. lui încúrcă-lúme; pl. încúrcă-lúme

încurcă-lume
ÎNCURCĂ-LÚME s. m. invar. Om care încurcă pe alții, care nu e bun de nimic; om zăpăcit.

DOOM

încúrcă-lúme (fam.) s. m. și f., g.-d. lui încúrcă-lúme; pl. încúrcă-lúme

înfrângeți-
ÎNFRẤNGE, înfrấng, vb. III. Tranz. A învinge, a birui, a bate (în luptă). ♦ A-și stăpâni o anumită stare sufletească. ♦ (Rar) A nesocoti voința cuiva, a călca o lege, o dispoziție etc. [Perf. s. înfrânsei, part. înfrânt] – Lat. infrangere.

DOOM

înfrấnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înfrấng, 1 pl. înfrấngem, perf. s. 1 sg. înfrânséi, 1 pl. înfrấnserăm; part. înfrấnt

înfrîngeți-
ÎNFRẤNGE, înfrấng, vb. III. Tranz. A învinge, a birui, a bate (în luptă). ♦ A-și stăpâni o anumită stare sufletească. ♦ (Rar) A nesocoti voința cuiva, a călca o lege, o dispoziție etc. [Perf. s. înfrânsei, part. înfrânt] – Lat. infrangere.

DOOM

înfrấnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înfrấng, 1 pl. înfrấngem, perf. s. 1 sg. înfrânséi, 1 pl. înfrấnserăm; part. înfrấnt

întingeți-
ÎNTÍNGE, întíng, vb. III. Tranz. (Pop.) A muia pâine sau mămăligă într-o mâncare. ♦ A muia ușor într-un lichid. [Perf. s. întinsei, part. întins] – Lat. intingere.

DOOM

întínge (a ~) (a muia) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întíng, 1 pl. întíngem, perf. s. 1 sg. întinséi, 1 pl. întínserăm; conj. prez. 3 să întíngă; ger. întingấnd; part. întíns

întorceți-
ÎNTOÁRCE, întórc, vb. III. I. 1. Refl. și tranz. A se înapoia² sau a face să se înapoieze de unde a fost plecat; a reveni² sau a face să revină. ♦ Tranz. (Despre o stare afectivă sau maladivă) A-i cuprinde din nou pe cineva (abia vindecat). ♦ Refl. A se îndrepta spre un punct, schimbând radical direcția inițială. 2. (Pop.) A-și schimba sau a face pe cineva să-și schimbe părerea, a se răzgândi sau a face pe cineva să se răzgândească. A Tranz. A retrage o vorbă, o promisune etc., a reveni asupra... 3. (Pop.) A (se) transforma, a (se) modifica, a (se) preface. S-a întors ploaia în ninsoare. ◊ Expr. (Refl.) A i se întoarce (cuiva) mânia = a-i trece supărarea. A i se întoarce cuiva inima = a i se schimba dispoziția, a se îmblânzi, a se muia. ♦ Tranz. (Înv.) A traduce un text dintr-o limbă în alta; p. ext. a interpreta. II. 1. Tranz. A învârti, a suci, a răsuci (de pe o parte pe alta). ◊ Expr. Tranz. și refl. A (se) întoarce pe dos = a) a (se) nemulțumi profund; a (se) supăra foarte tare, a (se) tulbura; b) a(-și) strica buna dispoziție, a (se) bosumfla. ♦ Spec. A învârti, a răsuci resortul unui mecanism. A întoarce ceasul. ♦ Tranz. (Pop.) A jugăni (un animal). 2. Tranz. și refl. A(-și) mișca, a(-și) orienta corpul sau o parte a corpului, p. ext. privirea în altă direcție decât cea inițială. 4 Expr. (Tranz.) A întoarce cuiva spatele = a pleca în mod ostentativ de lângă cineva; a părăsi pe cineva, a nu se mai interesa de soarta cuiva. (Refl.; fam.) A i se întoarce (cuiva) mațele sau stomacul pe dos = a i se face scârbă, greață; fig. a fi dezgustat, scârbit. III. Tranz. 1. A schimba poziția unui obiect, așezându-l invers față de poziția anterioară sau față de poziția firească ◊ Expr. A întoarce casa pe dos = a răscoli totul în casă. A (o) întoarce și pe o parte (sau față) și pe alta = a examina amănunțit, a discuta în detaliu. ♦ A da filele unei cărți, ale unui caiet etc. înainte sau înapoi; a răsfoi. ◊ Expr. A întoarce foaia = a-și schimba atitudinea devenind mai ferm, mai sever. ♦ A pune, a îmbrăca un obiect vestimentar pe dos; a preface un obiect vestimentar transformându-i dosul în față. ◊ Expr. A (-și) întoarce cojocul (pe partea cealaltă sau pe dos) = a-și schimba comportarea, atitudinea în rău față de cineva. ♦ A învârti paiele, fânul etc. astfel încât partea umedă de la pământ să ajungă deasupra. ♦ A ara din nou un ogor. 2. A da îndărăt, a restitui. ◊ Expr. A întoarce vizita = a răspunde printr-o vizită la o vizită primită anterior. ♦ Fig. A răsplăti pe cineva pentru o faptă bună sau rea. ♦ (Determinat prin „cuvânt”, „vorbă” etc.) A răspunde, a replica (cu ostentație, cu impertinență). – Lat. intorquere.

DOOM

întoárce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întórc, 1 pl. întoárcem, perf. s. 1 sg. întorséi, 1 pl. întoárserăm; part. întórs

într-adevăr
ADEVẮR, adevăruri, s. n. 1. Concordanță între cunoștințele noastre și realitatea obiectivă; oglindire fidelă a realității obiective în gândire; ceea ce corespunde realității, ceea ce există sau s-a întâmplat în realitate. ◊ Adevăr obiectiv = conținutul obiectiv al reprezentărilor omului, care corespunde realității, lumii obiective, independent de subiectul cunoscător. Adevăr relativ = reflectare justă, însă aproximativă, limitată a realității. ◊ Loc. adv. Într-adevăr sau în adevăr = corespunzător realității, în realitate, de fapt. ♦ Conștiința absolută a autenticității și valabilității conținutului credinței religioase; realitatea spirituală ca subiect al revelației și obiect al credinței. 2. Justețe, exactitate. – Lat. ad + de + verum.

DOOM

în adevắr v. într-adevắr

întrece-
ÎNTRÉCE, întréc, vb. III. Tranz. 1. A depăși pe cineva în mers, a lăsa în urmă. 2. A dovedi superioritate față de cineva într-o anumită privință; a depăși. ♦ Refl. recipr. A căuta să se depășească unul pe altul. ◊ Loc. adv. Pe întrecute = căutând să se depășească unul pe altul; care mai de care. 3. A trece peste o anumită limită; p. ext. a fi (sau a avea) mai mult decât trebuie, a prisosi ◊ Loc. adv. (Pop.) De întrecut = mai mult decât trebuie, de prisos. ◊ Expr. (Refl.) A se întrece cu gluma (sau cu șaga, rar, cu vorba) = a depăși limitele bunei-cuviințe; a împinge lucrurile prea departe, a exagera. – În + trece.

DOOM

întréce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întréc, 1 pl. întrécem; conj. prez. 3 să întreácă; part. întrecút

învingeți-
ÎNVÍNGE, învíng, vb. III. Tranz. și intranz. 1. Tranz. A birui, a înfrânge, un adversar (în război); a triumfa, a doborî. ♦ A câștiga o întrecere sportivă, a ieși învingător într-o competiție. 2. A stăpâni, a înfrâna, a domina o dorință, o pasiune, o slăbiciune etc. ♦ A înlătura greutăți, obstacole; a doborî, a birui. 3. Intranz. A reuși să ducă ceva la bun sfârșit; a o scoate la capăt; a răzbi. – În + vince (înv. „a învinge” < lat.).

DOOM

învínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învíng, 1 pl. învíngem, perf. s. 1 sg. învinséi, 1 pl. învínserăm; part. învíns

ă-ul
Ă, ă, s. m. 1. A doua literă a alfabetului limbii române; 2. Sunet notat cu această literă (vocală medială, cu deschidere mijlocie, nerotunjită). [Pl. și: (1, n.) ă-uri]

DOOM

ă² (sunet) s. m., pl. ă

ă-ului
Ă, ă, s. m. 1. A doua literă a alfabetului limbii române; 2. Sunet notat cu această literă (vocală medială, cu deschidere mijlocie, nerotunjită). [Pl. și: (1, n.) ă-uri]

DOOM

ă² (sunet) s. m., pl. ă

ă-uri
Ă, ă, s. m. 1. A doua literă a alfabetului limbii române; 2. Sunet notat cu această literă (vocală medială, cu deschidere mijlocie, nerotunjită). [Pl. și: (1, n.) ă-uri]

DOOM

ă² (sunet) s. m., pl. ă

ă-urile
Ă, ă, s. m. 1. A doua literă a alfabetului limbii române; 2. Sunet notat cu această literă (vocală medială, cu deschidere mijlocie, nerotunjită). [Pl. și: (1, n.) ă-uri]

DOOM

ă² (sunet) s. m., pl. ă

ă-urilor
Ă, ă, s. m. 1. A doua literă a alfabetului limbii române; 2. Sunet notat cu această literă (vocală medială, cu deschidere mijlocie, nerotunjită). [Pl. și: (1, n.) ă-uri]

DOOM

ă² (sunet) s. m., pl. ă

ș-ul
Ș¹, ș, s. m. 1. A douăzeci și treia literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană constrictivă prepalatală surdă). [Pr.: șe, și. – Pl. și: (1, n.) ș-uri]

DOOM

ș² (sunet) [cit. șî] s. m., pl. ș

ș-ului
Ș¹, ș, s. m. 1. A douăzeci și treia literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană constrictivă prepalatală surdă). [Pr.: șe, și. – Pl. și: (1, n.) ș-uri]

DOOM

ș² (sunet) [cit. șî] s. m., pl. ș

ș-uri
Ș¹, ș, s. m. 1. A douăzeci și treia literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană constrictivă prepalatală surdă). [Pr.: șe, și. – Pl. și: (1, n.) ș-uri]

DOOM

ș² (sunet) [cit. șî] s. m., pl. ș

ș-urile
Ș¹, ș, s. m. 1. A douăzeci și treia literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană constrictivă prepalatală surdă). [Pr.: șe, și. – Pl. și: (1, n.) ș-uri]

DOOM

ș² (sunet) [cit. șî] s. m., pl. ș

ș-urilor
Ș¹, ș, s. m. 1. A douăzeci și treia literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană constrictivă prepalatală surdă). [Pr.: șe, și. – Pl. și: (1, n.) ș-uri]

DOOM

ș² (sunet) [cit. șî] s. m., pl. ș

șahăr-mahăr
ȘÁHĂR-MÁHĂR, șahăr-mahăruri, s. n. (Arg.; în expr.) A face (sau a umbla cu) șahăr-mahăr (sau -mahăruri) = a înșela, a escroca pe cineva. – Din pol. szacher-macher, germ. Schacher Macher.

DOOM

șáhăr-máhăr (în expr.) (arg., fam.) s. n., pl. șáhăr-máhăruri

șase-șase
ȘÁSE num. card. Număr având în numărătoare locul între cinci și șapte și care se indică prin cifra 6 sau VI. ◊ (Adjectival) Șase vagoane. ◊ (Substantivat) Scrie un șase. (Cu valoare de num. ord.) Etajul șase. (în componența numeralului adverbial corespunzător) Repetă de șase ori. (în componența numeralului multiplicativ corespunzător) De șase ori pe atâta. ◊ (În componența numeralului distributiv corespunzător) Le oferă câte șase cărți. [Var.: șése num. card.] – Lat. *sess (= sex).

DOOM

șáse súte num.; 600/DC

științifico-fantastic
ȘTIINȚÍFICO-FANTÁSTIC, -Ă, științifico-fantastici, -ce, adj. (Despre literatură, film etc.) În care fantasticul este tratat verosimil prin amănunte științifice, ficțiunea fiind dezvoltată de la un nucleu științific; science-fiction. – Științific + fantastic.

știre-pirat
știre-pirat expr. (pub.) 1. știre neautorizată / neoficială. 2. știre falsă.

ț-ul
Ț, ț, s. m. 1. A douăzeci și cincea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană semiocluzivă dentală sonoră. [Pr.: țe, țî. – Pl. și: (1, n.) ț-uri]

DOOM

ț² (sunet) [cit. țî] s. m., pl. ț

ț-ului
Ț, ț, s. m. 1. A douăzeci și cincea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană semiocluzivă dentală sonoră. [Pr.: țe, țî. – Pl. și: (1, n.) ț-uri]

DOOM

ț² (sunet) [cit. țî] s. m., pl. ț

ț-uri
Ț, ț, s. m. 1. A douăzeci și cincea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană semiocluzivă dentală sonoră. [Pr.: țe, țî. – Pl. și: (1, n.) ț-uri]

DOOM

ț² (sunet) [cit. țî] s. m., pl. ț

ț-urile
Ț, ț, s. m. 1. A douăzeci și cincea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană semiocluzivă dentală sonoră. [Pr.: țe, țî. – Pl. și: (1, n.) ț-uri]

DOOM

ț² (sunet) [cit. țî] s. m., pl. ț

ț-urilor
Ț, ț, s. m. 1. A douăzeci și cincea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană semiocluzivă dentală sonoră. [Pr.: țe, țî. – Pl. și: (1, n.) ț-uri]

DOOM

ț² (sunet) [cit. țî] s. m., pl. ț

țah-țah
ȚAH interj. (Rar; repetat) Cuvânt care imită lătratul câinelui; ham¹. – Onomatopee.

DOOM

țah-țáh (rar) interj.

țing-ling
ȚING-LÍNG interj. v. ținghilinghi.

DOOM

!ținghilínghi (-ghi-lin-ghi)/țing-líng (pop.) interj.

ținghi-linghi
ȚING-LÍNG interj. v. ținghilinghi.

DOOM

!ținghilínghi (-ghi-lin-ghi)/țing-líng (pop.) interj.

țoc-în-poc
ȚOC-ÎN-PÓC adv. (Regional, numai în expr.) Cu țoc-în-poc = cu toate lucrurile pe care le are cineva, cu tot calabalîcul; cu cățel și cu purcel.

țurlu-burlu
ȚURLU-BÚRLU adv. (În legătură cu felul în care stă părul) Zbîrlit, vîlvoi. Perii capului nu-i erau creți, dar stăteau țurlu-burlu, cum se zice. ISPIRESCU, U. 28.

DOOM

!țúrlu-búrlu (reg.) adj. invar.

țâști-bâști
ȚÂȘTI-BẤȘTI, țâști-bâști, s. m. și f. Om de statură mică, slab și care nu are astâmpăr. ♦ Om (tânăr) neînsemnat. – Formație onomatopeică de la țâști.

DOOM

*țâști-bấști s. m. și f., g.-d. lui țâști-bâști; pl. țâști-bâști

țâști-bâști
ȚÂȘTI-BẤȘTI, țâști-bâști, s. m. și f. Om de statură mică, slab și care nu are astâmpăr. ♦ Om (tânăr) neînsemnat. – Formație onomatopeică de la țâști.

DOOM

*țâști-bấști s. m. și f., g.-d. lui țâști-bâști; pl. țâști-bâști

țîști-bîști
ȚÂȘTI-BẤȘTI, țâști-bâști, s. m. și f. Om de statură mică, slab și care nu are astâmpăr. ♦ Om (tânăr) neînsemnat. – Formație onomatopeică de la țâști.

DOOM

*țâști-bấști s. m. și f., g.-d. lui țâști-bâști; pl. țâști-bâști

țîști-bîști
ȚÂȘTI-BẤȘTI, țâști-bâști, s. m. și f. Om de statură mică, slab și care nu are astâmpăr. ♦ Om (tânăr) neînsemnat. – Formație onomatopeică de la țâști.

DOOM

*țâști-bấști s. m. și f., g.-d. lui țâști-bâști; pl. țâști-bâști